DICTIONAR BIBLIC

Volumul I
A-J

Redactor principal
J. 0. Douglas, M.A., B.D., S.T.M., Ph.D.
Redactor general, Christianity Today.

Redactor telmic
N. Hillyer, B.D., S.'lh., A.L.C.D.
Fost bibliotecar, Tyndale House, Cambridge.

Redactori consultan pentru Edigia a doua

F. F. Bruce, M.A., D.D., F.B.A.
Profesor emerit ,,Rylands la catedra de critici i exegezi biblici,
Universitatea din Manchester.
D. Guthrie, B.D., M.'Ih., Ph.D.
Director adjunct, London Bible College.
A. R. Millard, M.A., M.Phil., F.S.A
Lector principal ,,Rankin de limbi ebraici i llmbi semitice antice,
Universitatea din Liverpool.
J. 1. Packer, MA, D.Phil., 0.1:.
Profesor de teologie sistematic, Regent College, Vancouver.
1). J. Wiseman, O.B.E., MA, n.ur., F.B.A., F.S.A.
Profesor de asiriologie, Universitatea din Londra

SOCIETATEA MISIONARK RQMANA

nnnuma .,cAnn:A cnraenur
ORADEA
I995
 Originally published as
NEW BIBLE DICTIONARY
edited by J. D. Douglas
Copyright The Inter-Varsity Fellowship 1962
All rights reserved.
Translated into Romanian by permission of INTER-VARSITY PRESS

Copyright obiinllt de Societatea Misionar Rornn, Wheaton, Illinois - S.U.A

Publicat in Romania de Editura ,,Cartea Crestin
a Societagii Misionare Romne - SRL, Oradea.

Traductorlz Liviu Pup, John Tipei

Editor: Doris Laurengiu
Cope:-ta si tehnoredactarea: Petru Lascu
 Acest proiect s-a realizat
datorita sgenerozittii
urmtorilor donatori:

Fieldstead & Company

Fieldstead Charitable Trust
D. John H. Bell
The Crowell Trust
Calvary Baptist Church - Knoxville, Tennessee
Tyndale House Foundation
Mr. & Mrs. Wal-Pui Sam
Endowment for Biblical Research
Cornerstone Television

precum si a multor alti credinciosi

suporteri ai
Societtii Misionare Romne
 Cuprins

Prefat VII

Indrumri pentru folosirea dictionarului VII

Transliteratia IX

Abrevieri (X)

Lista autorilor (XIV

 Prefat Q)!
Noul dictionar biblic s-a dovedit a una dintre cartile
cu cea mai mare vinzare timp de doua decenii si acum
a ajuns s5 e socotit de multi cel mai bun dictionar
biblic intr-un singur volurn accesibil publicului.
Aceasta editie a Dictionarului a fost complet revi-
zuita, folosind traducerea Bibliei Revised Standard
Version. Citeva dintre articolele originale au fost o-
mise ca inutile, altele au fost combinate pentru a
gasite mai usor, si au fest adaugate multe articole noi.
O mare parre dintre articole au fost rescrise in intre-
gime. Bibliograa a fost adusa la zi si datele bibliog-
race au fost revizuite. Un aspect nou major ate
includerea imui index alfabetic cuprinzator.
Noul dictionar biblic nu se pretinde a fi o lucrare
ilustrata, desi an fost incluse peste dou sute de harti
si diagrame acolo unde ele contribuie in mod sub-
stantial la intelegerea textului. Acestea au fost luate
din The Illustrated Bible Dictionary Dictionarul biblic
ilustrat (1980), aparut in edirura IVP, si care are
acelasi text.
Noul dictionar biblic are o lucrare rnajora a Socie-
tatii Tyndale pentru cercetari biblice, care a fost infiin-
tatl in strins legtura cu Societatea Inter-Varsity (in
prezent Partasia crqtini din universitati si colegii)
pentru a stimula cercetarea biblic ewmghelica. Co-
laboratorii la Noul dictionar biblic, insa, nu sint in
exclusivitate membri ai Societai Tyndale (in special
sectia brltanic); sintem profund indatorati colegilor
teologi din multe parti ale lumii, pentru colaborarea
lor generoasa.
Scopul redactorilor si al colaboratorilor a fost
producerea unei lucrari de referinta, scrisa intr-un
spirit de loialitate totala fat de Snta Scripture, si
care ta adinceasca mai mult cunoasterea Cuvintului
lui Dumnezeu de catre oameni. La baza intregului
dictionar sta crezul ca loialitatea fata de Snta Scrip-
tura comporta tratarea tuturor armatiilor ei ca fiind
adevarate si demne de crezare, e ca se refer la
aspecte teologice, fizice sau istorice. Nu ne cerem
scuze pentru faptul ca aceasta carte reecta crezul,
marrurisirea si convingerlle evanghelice pe care le are
Societatea lyndale - Tlinitatea lui Dumnezeu, Dum-
nezeirea, moartea ispasitoare, invierea in trup si in-
toarcerea iminenta a lui Isus Cristos, inspiratia divin
si autoritatea Bibliei, caracterul supranatural al vietii
Bisericii crestine, si toate aspectele legate de aceste
articole de credint. Totusi, nu s-a facut nici 0 incar-
care de a impune 0 uniformitate rigida asupra lucrrii
in ansamblul ei si nici de a exclude exprlmarea ocazio-
nala a unor puncte de vedere cliferite, in limitele
loialitatii fundarnentale enuntate mai sus. De ase-
menea, colaboratorii nostri nu sint obligati sa accepte
sau s5 sprijine toate parerile exprimate de colegii lor,
e in dictionar, e in alta parte.
Sarcina organizrii acestei revizuiri masive a czut
pe umexii reverendului Norman Hillyer, a carui meti-
culozitate, dedicare si tact au fost esentiale pentru
aducerea textului la forma lui actual.
Tbti cei care au participat la revizuire sint inda-
torati lui J. D. Douglas, doctor in teologie, redactorul
principal al lucrrii originale, si d-lui Ronald lnchley,
fostul Secretar responsabil cu publicarea in Socie-
tatea Inter-Varsity. Aceast noua editie a clictionarului
cladeste pe temelia pusa de ei.
La elaborarea acestei lucrari au contribuit de ase-
menea un numar mare de editori si corectori. Fara a
neglija contributia celorlalti, trebuie sa mentionam in
mod special efortul minutios si staruitor al d-nei Mary
Gladstone, din departarnentul redactional al editurii.
Trebuie sa ne exprimam rnultumirile pentru ajutorul
substantial dat de dr. Colin I-lemer si dr. John Bimson
la pregazirea hrtilor si diagramelor. Paginarea tex-
tului pentru Noul dictionar biblic a fost facut de
Philip Miles si colegii si de la Thumb Design Partner-
ship Ltd, care au tiparit si Dictionarul biblic ilustraz.
Speranta noastra ate ca aceast nou editie a
Noului dictionar biblic, la fel ca si cea anterioara, va
pemiite multor citori s inteleaga mai profund Biblia
si sa pretuiasca mai mult mesajul ei.
>
gzeviH3Qe
 Indrumari pentru folosirea Dictionarului
Articolele sint aranjate in ordinea alfabetica si
sint usor de gasit dupa titlul din capul paginii.
Trlmlterl
Un asterisc pus inaintea unui cuvint indica
faptul ca alte informatii relevante pot gasite
in articolul cu acest titlu; asteriscul este echi-
valent cu abrevierea q.i/.
Abrevieri
O lista completa cu abrevierile folosite in acest
dictionar poate gasta la p. X-XIII.
Autorll articolelor
Autorii si co-autorii articolelor sint indicati la
srsitul articolelor prin initialele lor. O lista
completa a autorilor se gaseste la p. XIV-XVIII.
Lista este organizata in ordinea alfabetica a
initialelor, si nu in ordinea numelor de familie.
Blbliografle
Pentru a-i ajuta pe cei care doresc sa studieze
in detaliu un subiect, la srsitul articolelor mai
mari sint furnizate bibliograi. Acestea se re-
fera de obicei la lucrari generale recente cu
privire la acel subiect si pot include studii
detaliate sau carti care adopta 0 pozitie diferita
de cea a autorului articolului.
Tradueeri ale Blbllel
Traducerea Bibliei folosita in acest dictionar
este Revised Standard Version (pentru editia
romneasca, traducerea D. Cornilescu). in
citeva cazuri autorii articolelor au selectat citate
din traducerea King James (Authorized) Ver-
sion, sau, daca a fost disponibila la data scrierii,
din traducerea New International Version.
irt!
Hartile nu sint incluse intr-o anexa separate la
stirsitul dictionarului, ci pot gasite alaturi de
articole.
Numele regiunilor, provinciilor, regatelor etc.,
sint tiparite cu caractere romane majuscule, de
ex. BABILON.
Triburile si grupurile etnice: caractere italice
majuscule, de ex. AMORITII.
Orasele si satele: caractere romane, de ex.
lerusalim.
Formele de relief cum sint muntii, riurile, lacu-
rile, marile etc.: caractere italice, de ex. Marea
cea Mare.
Numele moderne ale unor locuri: ca si mai sus,
dar in paranteze, de ex. (Marea Mediterana).
Consecventa absolute nu a fost posibila, dar in
general, acolo unde numele modem este derivat
de la un nume antic (de ex., Creta = Crete,
ltalia = Italy) sau unde punerea numelor moder-
ne in paranteze ar fi inutil. (de ex. Egipt,
lerusalim), parantezele au fost omise. In alte
citeva cazuri, in care aproape toate numele
localitatilor sint moderne, principiul a fost
abandonat in favoarea simplitatii.
Aspecte care trebuie remarcate in mod special,
cum este subiectul articolului, sint subliniate,
de ex. Asdod.
Cind un loc a fost cunoscut sub doua sau mai
multe nume, acestea sint despartite cu o linie
oblica, de ex. Etion-Gheber/ Elal.
Un semn cle intrebare sau cuvintul ,,sau" indic.
incertitudinea cu privire la numele sau ampla-
sarea unui oras, a unei asezari etc.
 Transliteratia

Urmatoarele sisteme de transliteratie au fost adoptate in volumul de fata. Trebuie s5 spunem ca unii autoru
ai arcolelor au avut dezaeorduri de ordin lologic in legtur cu transliteratia unor cuvinte ebraice in general
si in special in legatura cu numele divin Yahveh in particular, dar au acceptat sistemul ales de redactie.

Hebrew - Eb:-aici Very Short Vowels = Vocale foarte scurte

Long Vowels = Vocale lungi (if vocal) = (dac este vocal audibil)
Short Vowels = Vocale scurte Greek = Greaci
Arable = Arabi

Hebrew
|Q -
3 I

HUUUU JEIQQJ .- W-.

dlvwll O-@'RC'G =4-0:-I-I 4:
- :1-N -n. -.-U\!'UU; :23
- Ira-< P -D'"U'U

Long Vowels Short Vowels Very Short Vowels

-
(")7 i I -:=
Q
I 6 Y C ;_'

T i T ' (ifvocll)
5 6 -I o r'_'

\ u
ll
Greek
l P pi-=rl\
K G,$ '-h
A 1' v= X
W- nu
ph G-U= 3U
ch GU = GU

onset N U==0\.I
Qdhr
Oi9 1? '$><'9-e vl.=yi

Arable
\

1J
Z

b
C -

a -
lJ

d
J
oe
S

5
i
L)
2

1
3

f
O-=n
0-],

C2= I S _ d sf d .5 = It :=w
c.= I J _ r L I Ll k t$==y

c-- k 3 = z 1; Z J 3 l ;=[

Us = I
C G
ll s
C l m
 Abrevieri
I. Carti si publicatii periodice
AASOR Annual of the American Schools of CBP W. M. Ramsay, Cities and Bishoprics of
Oriental Research Phrygia, 1895-1897
AB Anchor Bible CBQ Catholic Biblical Quarterly
ACA Sir Moses Finley, Atlas of Classical Ar- CBSC Cambridge Biblefor Schools and Col-
chaeology, 1977 leges
AfO Archivir Orientforschung CD Qumran Damascus Document
A.IA American Journal ofArchaeology CDC Cairo Geniza Documents of the Damas-
/1.13.4 Australian Joumal of Biblical Archaeo- cus Covenanters
logy CE Chronique (dEgypte)
AJSL American Journal of Semitic Languages CGT Cambridge Greek Testament
and Literatures CIG Corpus Inscriptionum Graecorum
AJT American Journal of Theology CIL Corpus Inscriptionum Latinarum
ALUOS Annual of the Leeds University Oriental CQ Classical Quarterly; Crozer Quarterly
Society CRE W. M. Ramsay, The Church in the Ro-
ANEP J. B. Pritchard, The Ancient Near East man Empire before AD I 70, 1903
in Pictures, 1954; 21965 CJT Calvin Theological Joumal
ANET J. B. Pritchard, Ancient Near Eastern DAC J. Hastings (ed.), Dictionary of the
Texts, 1950; 21965; 31969 Apostolic Church, 2 vol., 1915-1918
ANT M. R. Jams, The Apocryphal New Testa- DBS Dictionnaire de la Bible, (Supliment),
ment, 1924 1928.
AOTS D. W. Thomas (ed.), Archaeology and DCG J . Hastings (ed.), Dictionary of Christ
Old Testament Study, 1967 and the Gospels, 2 vol., 1906-1908
ARAB D. D. Luckenbill, Ancient Records ofAs- DOTT D. W. Thomas (ed.), Documents of Old
syria and Babylonia, 1926 Testament Times, 1958
ARE J. H. Breasted, Ancient Records of EAEHL M. Avi-Yonah (ed.), Encyclopaedia of
Egypt, 5 vol., 1906-1907 Archaeological Excavations in the Holy
Amdt W. F. Amdt and F. W. Gingrich, A Land, 4 vol., 1975-1978
Greek-English Lexicon of the New Testa- EB Expositor: Bible
ment and Other Early Christian Litera- EBi Encyclopaedia Biblica
ture 1957 EBr Encyclopaedia Britannica
AS Anatolian Studies EBT J. B. Bauer (ed.), Encyclopaedia of
ASAE Annales du Service des (Andquita de Biblical Theology, 3 vol., 1970
l'Egypte) EEP K. lake, The Earlier Epistles of St. Paul,
ATR Anglican Theological Review 1911
BA Biblical Archaeologist EGT W. R. btlsicoll, The Erpositors Greek Tes-
BANE G. E. Wright (ed.), The Bible and the tament , 1910
Ancient Near East, I961 Els Encyclopaedia of Islam, 1954-
BASOR Bulletin of the American Schools of E! C. Roth (ed.), Encyclopaedia Judaica,
Oriental Research 15 vol., 1971
BC F. J. Foakes-Jackson si K. Lake, The EQ Evangelical Quarterly
Beginnings of Christianity, 5 vol., 1920- ERIE J. Hastings (ed.), Encyclopaedia of
33 Religion and Ethics, 13 vol., 1908-1926
BDB F. Brown, S. R. Driver si C. A. Briggs, IixpT Expository Times
Hebrew and English Lexicon of the Old FRLANT Forschungen zur Religion und Literatur
Testament, 1906 des Alten und Neuen Testaments
Bib Biblica FT Faith and Thought (inainte TN!)
Bib Res Biblical Research GB Ginsburgs Bible (New Masoretico-Criti
BIES Bulletin of the Israel Exploration Society cal Text of the Hebrew Bible), 1896
BJRL Bulletin of the John Rylands Library GNB Good News Bible (= TEV)
ENTC Blacks New Testament Commentaries GTT J. Simmons, Geographical and
BO Bibliotheca Orienzalis Topographical Texts of the Old Testa-
BRD W. M. Ramsay, The Bearing of Recent ment, 1959
Discoveries on the Trustworthiness of HAT Handbuch zum Alten Testament
the New Testament, 1914 HDB J. Hastings (ed.), Dictionary of the
BS Bibliotheco Sacra Bible, 5 vol., 1898-1904
BS OAS Bulletin of the School of Oriental and HES Harvard Expedition to Samaria, 1924
African Studies HHT J. Lightfoot, Horae Hebraicae et Tal-
BTh Biblical Theology mudicue, 1658-64
BZ Biblische Zeitschrift I-IJ Hibbert Joumal
BZAW Beiheft, Zeitschriftfilr die alttestamen- HJP E. SchilrerA History of the Jewish
talische Wissenschaft People in the Time of Christ, 2 vol., E.T.
CAH Cambridge Ancient History, 12 vol., (1885-1901; ed. rev. M. Black, G. Ver-
1923-1939; ed. revizuita 1970- mes si F. Millar (ed.), 3 vol., 1973-
CB Century Bible
HNT H. Lietzmann, Handbuch zum Neuen lustrated from the Papyri and other non-
Testament literary sources, 1930
HSS Harvard Semitic Series MNTC Mojfatt New Testament Commentary
HTKNT Herders Theologischer Kommentar zum Moatt J . Moffatt, A New Translation of the
Neuen Testament Biblez, 1936
HTR Harvard Theological Review NASB New American Standard Bible, 1963
HUCA Hebrew Union College Annual NBC F. Davidson (ed.), The New Bible Com-
IB G. A. Buttrick et al. (ed.), Interpreters mentary, 1953
Bible, 12 vol., 1952-7 NBCR D. Guthrie et al. (ed.), The New Bible
IBA D. J. Wiseman, Illustrations from Bibli- Commentary Revised, 1970
cal Archaeology, 1958 NCB New Century Bible
ICC Intemational Critical Commentary NClB New Clarendon Bible
IDB G. A. Buttrick et al., The Interpreters NEB New English Bible: NT, I961; OT,
Dictionary of the Bible, 4 vol., 1962 Apocrypha, 1970
IDBS IDB, Supplement vol., 1976 Nestle Nestle: Novum Testamentum Graeceu,
IEI Israel Exploration Journal 1956
IG Inscriptiones Graecae NTC New International Commentary
IGRR Inscriptiones Graecae ad res Romanas NIDNIT C. Brown (ed.), The New International
pertinentes Dictionary of New Testament Theology,
Int Interpretation 3 vol., 1975-8
INT Introduction to the New Testament NTV New Intemational Version: NT, 1974;
IOSCS International Organization for complete Bible, 1978
Septuagint and Cognate Studies NLC New London Commentary
IOT Introduction to the Old Testament NovT Novum Testamentum
ISBE Intemational Standard Bible NTD Das Neue Testament Deutsch
Encyclopaedia, 5 vol., 2, 1930 NTS New Testament Studies
JAOS Joumal of the American Oriental OCD M. Cary et al. (ed.), The Oxford Classi-
Society cal Dictionary, 1949
JB Jerusalem Bible, 1966 ODCC F. L. Cross si E. A. Livinsgstone (ed.),
JBL Joumal of Biblical Literature The Oaford Dictionary of the Christian
JCS Joumal of Cuneiform Studies Church 2, 1974
JEA Joumal of Egyptian Archaeology Or Orientalia
JEH Journal ofEcclesiastical History OTL Old Testament Library
Jew E l. Singer et al. (ed.), Jewish Encyclo- OTMS H. H. Rowley (ed.), The Old Testament
paedia, 12 vol., 1901-06 and Modem Study, 1951
JHS Joumal of Hellenic Studies OTS Oudtestamentische Stildien
JJS Journal of Jewish Studies Pauly-Wissowa Vezi RE
JNES Journal of Near Eastern Studies PEQ Palestine Exploration Quarterly
JNSL Journal of Northwest Semitic Languages PG J. P. Migne, Patrologia Graeca
JPOS Journal of the Palestine Oriental Society Phillips J. B. Phillips, The New Testament in
JQR Jewish Quarterly Review Modem English, 1958-ed. rev. 1972
JRAS Joumal of the Royal Asiatic Society PJB (Palsdna-Jahrbuch)
JRS Journal of Roman Studies PL J. P. Migne , Patrologia Latina
JSOT Joumal for the Study of the Old Testa- POTI D. J. Wiseman (ed.), Peoples of Old Tes-
ment tament Times, 1973
JSS Journal of Semitic Studies P. Oxy. Papyrus Oxyrhynchus
JTS Joumal of Theological Studies PRU Le Palai.s Royal dUgarit
J'I'VI Joumal of the Transactions of the Vic- PTR Princeton Theological Review
toria Institute (in prezent PT) RA Revue d'Ass_yriologie
J WH Joumal of World History RAC T. Klausner et al., Reallexicon (fiir) die
KAT Kommentar sum Alten Testament Antike und Christentum, 1941-
KB L. Kiihler si W. Baumgancner, RAr Revue dArchologie
I~Iebrt'iisches und aramiiisches Lexicon RB Revue Biblique
zum Alten Testament, 1967 RE A. F. Pauly, G. Wissowa et al. (ed.),
KEK H. A. W. Meyer (ed.), Kritische.\'egeti- Real- Encyclopiidie der klassischen Alter-
scher Kommentar ber das Neue Testa- tumwissenschaft, 1893-
ment RGG K. Galling (ed.), Die Religion in
LA Liber Annus (Jerusalem) Geshichte und Gegenwart , 7 vol., 1957
LAE A. Deissmann, Light from the Ancient 65
East, 1927 RHR Revue de l'Histoire des Religions
LBC Layman's Bible Commentary RQ Revue de Qumran
LOB Y. Aharoni, The Land of the Bible, 1967 RTR Reformed Theological Review (Austra-
LOT S. R. Driver, Introduction to the Litera- lia)
ture of the Old Testamentg, 1913 SB H. l.. Strack si P. Billerbeck, Kommen-
LSI H. G. Lidell, R. Stott and H. S. Jones, tar zum Neuen Testament aus Talmud
Greek- English Lexicon9, 1940 und Midrasch, 6 vol., 1926-1961
MM J. H. Moulton si G. Milligan, The SBL Society of Biblical Literature
Vocabulary of the Greek Testament Il- SBT Studies of Biblical Theology
Schilrer Vezi HJP TWBR A. Richardson (ed.), A Theological
SHERK The New Scha-Herzog Encyclopaedia Word Book of the Bible, 1950
ofReligious Knowledgez, 1949-1952 'l'ynB Tyndale Bulletin (inainte THB)
SIG W. Dittenberger (ed.), Sylloge Inscrip- I2 Theologische Zeitschrift
tionum Graecorum, 1915-1924 VA Versiunea autorizatd (AV),
SIT Scottish Journal of Theology (King James), 161 1
SDP Samaritan Pentateuch VAR Versiunea americand revizuitd
SPEM G. S. Duncan, St. Paul's Ephesian Minis- (ARV) (vezi VAS)
try, 1929 VAS Versiunea americand standard, 1901
SPT W. M. Ramsay, St. Paul the Traveller (vexsiunea americana a versiunii
and Roman Citizen, 1920 revizuite)
ST Studia Theologica VKJ Versiunea King James (=VA)
Strack-Billerbeck Vezi SB VR Versiunea revizuitd (RV); NT 1881; VT
TB Babylonian Talmud 1885
TBC Torch Bible Commentary VSR Versiunea standard revizuitd (RSV);
TCERK The Twentieth Century Encyclopaedia of NT 1946; VT 1952; Biblia obisnuita
Religious Knowledge, 1955 1972
TDNT G. Kitte1siG. Friedrich (ed.), Theologi- VG Vigiliae Christianae
sches Worterbuch zum Neuen Testa- VT Vetus Testamentum
ment, 1932-74; E.T. Theological VI Supp. Vetus Testamentum, vol. suplirnentar
Dictionary of the New Testament, ed. G. UF Ugarit-Forschungen: Intemationales
W. Bromiley, 10 vol., 1964-1976 Jahrbuch filr die Alterturnskunde
TDOT G. J. Botterweck si H. Ringgren (ed.), Syrien-Paltistinas
Theologisches Wdrterbuch zum Alten WC Westminster Commentary
Tatarnent, 1970-- E.T. Theological Dic- WDB Westminster Dictionary of the Bible,
tionary of the Old Testament, trad. J. T. 1944
Willis, 1974- Wett. J . J. Wettstein, Novum Testamentum
TEV Todays English Version, Graecum, 1751-1952
1976(= GNB) Weyrnouth R. F. Weymouth, The New Testament in
Th Theology Modem Speech, 1903
THAT E. Jenni si C. Westermann (ed.), WH B. F. Westcott si F. J. A. Hort, The New Testa
Theologisches Handworterbuch zum ment in Greek, 1881
Alten Tstament, 2 vol., 1971-1976 WJT Westminster Theological Journal
THB Tyndale House Bulletin (in prezent ZA Zeitschriftlr Assiriologie
'0'"-B) ZAW Zeitschrrftlr die alttestestamentliche
Them Themelios Wisserrschaft
ThL Theologische Literaturteiturig ZDMG Zeitschrift der deutschen
THNT Theologrscha Handbuch tum Neuen morgenliindischen Gesellschaft
Testament ZDMG Zeitschrift des deutschen Paliistina-Ver-
TJ Jerusalem Talmud erns
TNT Translators New Testament (Bible So- ZNW Zeitschriftfiir die neutestamentliche
defy) Wissenschaft
TNTC Tyndale New Testament Commentary ZPEB M. C. Tenney (ed.), The Zondervan Pic-
TOTC Tyndale Old Testament Commentary torial Encyclopaedia of the Bible, 5 vol.,
TR Theologische Rundschau 1975
TS Texs and Studies ZI'K Zeitschrrftfitr Theologie und Kirche
TSFB Theological Students Fellowship Bulletin
TU Terte und Untersuchungen zur Ge- Diferitele editii ale unei lucrdri sint indicate prin cifre mict
schichte der altchristlichen Literatur indltate: tor 9

I1. Luci-at-i clasice

ad Fam. Cicero, Epistulae ad Familiares Ep. Mor. Seneca, Epistulae Morales ad Lucilium
Adv. I-laer. lraeneus, Adversus Haereses Eus. Eusebiu
Ann Tacit, Anale Ev. Petr. Evanghelia dupd Petru (apocrif)
An t. Josephus, Antichitdti iudaice Ere. Theod. Clement din Alexandria, Excerpta ex
Apol. Justin Martyr, Apologia; Tertullian, Theodoto
Apologia Geog Ptolemeu, Geografie; Strabo, Geograe
BJ Josephus, Rtizboiul iudaic Hypot. Clement din Alexandria, Hypotyposes
Clem. Runus, Clementine Recognitions ll. Homer, Iliada
Recog Iul Suetonius, C. Julius Caesar
Con tra leronim, Contra Pelagium (Vietile cezarilor)
Pelag. In. Verr. Cicero, In Verrem Actio
Eccles. Hist. Sozomen, Istoria bisericii Ist. Dio Cassius, Istoria romand;
EH Eusebiu, Istoria eclesiasticd Tacit, Istoriile
Epig. Martial, Eppigramaticus Latinus
luv. Iuvenal Praep. Ev. Eusebiu, Praeparatio Evangelica
Jos. Josephus Flavius Quaest. Seneca, Quaestiones Naturales
Magn. Ignatius, Magnesians Sat. luvenal, Satire; Persius, Satire
NH Pliniu, Istoria naturald Strom. Clement din Alexandria, Stromateis
Od. Horatiu, Ode Trall. Ignatius, Trallians
Onom. Eusebiu, Onomasticon de Locis Vesp. Suetonius, Vespasian (Vietile cezarilor)
I-Iebraicis Vit. Mos. Filon, De Vita Mosis (Viata lui Moise)
Philad. Ignatius, Philadelphians

III. Carti biblice

Carti din Vechiul Testament
Gen., Exod.,1.ev., Num., Deut., los., Jud., Rut, 1, 2 Sam., 1, 2 lmp., 1, 2 Cron., Ezra, Est., lov, Ps., Prov., Ecl ,
Cint., Is., ler., Pl1n., Ezec., Dan., Osea, loel, Amos, Obad., Iona, Mica, Naum, I-Iab., Tef., l-lag., Zah., Mal.
Cdrti din Noul Testament
Mat., Marcu, Luca, loan, Fapt., Rom., 1, 2 Cor., Gal., Efes., Fi1ip., Col., 1, 2 Tes., 1, 2 'li.m., Tit, 1'-ilim., Evr ,
lac., 1, 2 Pet., 1, 2, 3 loan., luda, Apoc.

IV. Abrevieri generale

ad. loc. ad locum (lat.), in locul respectiv n.tr. nota traducatorului
Ac. trad. in gr. a VT facuta de Acuila, op. cit. opere citato (lat.), in lucrarea citata
cca 140 d.Cr. mai sus
acad. acadian P documentul levitic
apocr. apocrife par. si paralel(e)
aram. aramaic(a) pass. passim (in mai multe locuri din sursa
asir. asirian() citat)
b. bar/ben (as-am./evr.), ul lui Pent. Pentateuh
bab. babilon.ian(i) Pesh. Peshitta
BM British Museum pl. plac (ilustratie)
cca circa Q Quelle (gen'n.), sursa din care se crede
cap. capitol(e) ca sint luate zicerile lui lsus aate atit
Cf con.fer (lat., vezi, compare cu) in Mat. cit si in Luca
D docurnenml deuteronomist q.v. quod vlde (lat.), vezi
de er. de exemplu R. Rabi
E st, estic, oriental; Elohist rom. roman
ebr. ebraica S sud, sudic
eccl. Lat. (limba) latina eclsiastica sem. semitic
Ecclus. Ecclesiasticus (apocr.) Sirah Cartea intelepciunii lu.i Isus, ul lui
ed. editor(i) Sirah
egipt. egiptean(a) s. n. serie noua
engl. englez(5) supl. volum suplimentar
et. eu'opean() s. v. sub verbo (lat.), sub cuvintul
ev englem veche Symm. Symmachus, trad. gr. a VT, sec. al 2-
fen. fenician lea d.Cr.
s- gurat sir. sirlac(5)
germ. get-rnan(5) s.a. si altii
gr. grec, greaca .5. urm. si urmtoarele (versete, etc.)
I documentul Iahvist Targ. Targum
lat. lat1'n(a) tr. e. traducere englezi
lit. literal Theod. Theodotion, tr. gr. a VT, sec. al 2-lea
loc. cit. loco citato (lat.), in locul citat deja d.Cr.
Lt. latina tinie TM textul masoretic
L10! Septuaginta (tr. gr. a VT) TR Textus Receptus
Mac. Macabei (apocr.) trad. tradus, traducere
mg. (adnotari) marginale IUFC. turc(a)
MMM Manuscrisele de la Marea Moarta V Vest, vestic
mod. modem v. verset(e)
MS. manuscrise(e) v.l. vario lectio (lat.), diferite variante
Mt. / M-tii. Muntele / Muntii vol. volum(e)
N nord, nordic vers. versiunea
NT Noul Tatament VT Vechiul Tatament
n. ed. nota editorului Vulg. Vulgata
 Lista autorilor
AAJ. A.A. Jones, M.A., B.D., Ph.D., fost set al
Departamentului de studii religioase, Avery Hill Col-
lege, Londra.
AC. R.A. Cole, B.A, B.D., M.Th., Ph. D.,
secretar federal, Church Missionary Society (Australia)
si profesor dc limbilc si literatura Vechiului Testament,
University of Sydney.
AE.C. A.E. Cundall, B.A., B.D., rector, Bible Col-
lege of Victoria, Australia.
A.E.W. A.E. Willingalc, B.A., B.D., M.Th., Rom-
ford, Essex.
AF. A.Flavelle, BA, B.D., pastor al biscricii
Frnaghy Presbyterian Church, Belfast.
AF.W. AF. Walls, M.A., B.l.itt., profesor dc studii
religioase, University of Aberdeen.
AG. A Gelston, M.A., profcsor dc teologie,
University of Durham.
AJ.M.W. AJ.M. Wedderburn, M.A., B.D., Ph.D.,
profcsor de limbi si literatura Vechiului Testament,
University of St Andrews.
Al(.C. AK. Cragg., MA, D.Phil., D.D., episcop
adjunct de Wakeeld si fost Vicar dc Helme, Hud-
dcrseld.
AR. A. Ross, M.A., B.D., D.D., fost profesor de
Noul Testament, Free Church College, Edinburgh.
AR.M. A.R. Millard, M.A., M.Phll., F.S.A.,
profesor ,,Rankin de ebraica si limbi semitice anlice,
University of Liverpool.
AS. A. Stuart, M.Sc., Dip.R.M.S., profesor
emerit de geologic, University of Exeter.
AS.W. AS. Wood, B.A., Ph.D., F.R. Hist. S., fost
rector, Cliff College, Calver, Derbyshire.
A.van S. A. van Selms, 'Ih.D., profcsor emerit de
limbi semitioe, University of Pretoria.
B.AM. B.A. Milne, MA, B.D., Ph.D., profcsor dc
teologie blblica si istorlca si de etica crestina, Spurgcons
College, Londra.
B.F.C.A. B.F.C. Atkinson, M.A., Ph.D., fost
bibliotocar adjunct, University of Cambridge.
B.F.H. B.F. Harris, B.A., M.A., B.D., Ph. D., con-
ferentiar dc istorie, Maoquarie University, New South
Wales.
B.LS. B.L. Smith, B.D., 'lh.Schol., profcsor de
litcratura clasica, Sydney Grammar School; Lector,
Moore Theological College, Sydney.
13.0.3. B.O. Banwell, BA, M.A., fost Lcctor dc
Vechiul Testament, Rhodes University; Pastor
metodist, Fort Beaufort, Africa dc Sud.
C.D.W. C. de Witt, doctor in lologie si istorie orien-
tala; custode onoric al Musocs Royaux diArt ct His-
toire, Brussels; profesor emerit la University ofLouvain.
C.F.P. C.F. Pfeiffer, B.A., B.D., Ph.D., profesor
asociat de Vechiul Testament, Gordon Divinity School,
Beverly Farms, Massachusetts.
C.H.D. C.H. Duncan, M.A., B.D., Ph.D., Th.D.,
profesor dc filozoe, State College of Victoria,
Australia; preot la St Paul's Cathedral, Melboume.
CJ.D. CJ. Davey, B.Sc., M.A., Inspector dc mine,
Victoria, Australia.
CJ.H. CJ. Hcrmer, M.A., Ph.D., bibliotecar, Tyn-
dale House, Cambridge.
C.LF. C.L Feinberg, AB, AM., Th.B., Th.M.,
Ph.D., profcsor emerit de limbi semitioe si dc Vechiul
Testament, decan la Talbot Theological Seminary, La
Mirada, California.
D.A.H. DA Hubbard, BA, B.D., Th.M., Ph.D.,
D.D., L.H.D., rector, Fuller Theological Seminary,
Pasadena, Califomia. '
D.B.K. D.B. Knox, B.A, B.D., M.Th., D.Phil,
A.L.C.D., rector, Moore Theological College, Sydney;
preol principal la Si Andrews Cathedral, Sydney.
D.F. D. Freeman, BA, Th.B., Th.M., Ph. D.,
Profesor, Rhode Island Junior College.
D.F.P. D.F. Payne, B.A., M.A., seful academic al
Biroului do admiteri, London Bible College.
D.G. D. Guthrie, B.D., M.Th., Ph.D., protector,
London Bible College.
D.G.S. D.G. Stradling, Magdalen College, Oxford.
D.l-l.F. D.H. Field, B.A., protector, Oak Hill Col-
lege, Londra.
D.H.T. D.H. Tongue, MA, fost lector dc Noul
Testament, Trinity College, Bristt l.
D.H.W. D.H. Whcaton, M.A., B.A., rector, Oak Hill
College, Londra; preot la St Alban's Cathedral.
DJAC. DJ.A. Clines, M.A., Conferentiar, Depar-
tamentul de studii biblice, University of Shefeld.
DJ.v.L. DJ.V. Lane, Ll.B., B.D., director pentru
strainatate, Overseas Missionary Fellowship, Singapore.
DJ.W. DJ. Wiseman, O.B.E., M.A., D. Lit.,
F.B.A., F.K.C., F.S.A., profesor emerit de asiriologie,
University of London.
D.K.l. D.K. Innes, M.A, B.D., Rector of Alfold,
Surrey and Loxwood, West Sussex
D.O.S. D.O. Swann, BA, B.D., pastor al bisericii
Ashford Evangelical Congregational Church, Mid-
dleseie
D.R de L D.R. de Lacey, M.A., Ph.D., lector de Noul
Testament, Ridley Hall, Cambridge.
D.R.H. D.R. Hall, M.A., M.Th., director al Asocia-
tiei bisericilor metodiste din nordul Scotiei.
D.T. D.H. Trapnell, M.A., M.D., F.R.C.P.,
F.R.C.R., radiolog consultant, Westminster Hospital,
London.
D.W. D. Wenham, M.A., Ph.D., lector de Noul
Testament, Wycliffe Hall, Oxford.
D.W.B. D.W. Baker, A.B., M.C.S., M.Phil., lector
de limbs ebraiea, Regent College, Vancouver, BC.
D.w.B.lL D.W.B. Robinson, M.A., episeop de Par-
ranmatta, New South Wales; fost Set al Departamen-
tului de Noul Testament, Divinity School, University of
Sydney.
D.W.G. D.W. Gooding, MA, Ph.D., M.R.I.A., fost
profesor dc greaca Vechiului Testament, The Queen's
University, Belfast.
E..A.J. EA Judge, M.A., profesor de istorie, Mac-
quarie University, New South Wales.
BEE. Eli Ellis, Ph.D., profesor cercetator de li-
teratura Noului Testament, New Brunswick Theologi-
cal Seminary, New Jersey.
EJ.Y. EJ. Young, B.A., 'Il1.M., Ph.D., fost pro-
fesor de Vechiul Testament, Westminster Theological
Seminary, Philadelphia.
E.M.B. E.M. Blaiklock, O.B.E., M.A, Litt.D.,
profesor emerit de literatura clasidl, University ofAuck-
land.
E..M.B.G. E.M.B. Green, MA, B.D., preot la St Al-
date's Church, Oxford; preot la Coventry Cathedral.
Fost rector la St. John's College, Nottingham.
E.M.Y. E.M. Yamauchi, B.A., M.A., Ph.D., direc-
tor al studiilor postuniversitare, profesor de istorie, Mia-
mi University, Oxford, Ohio.
F.C.F. F.C. Fensham, M.A., Ph.D., D.D., profesor
de limbi semitioe, University of Stellenbosch.
F.D.K. FD. Kinder, M.A., A.R.C.M., fost director,
Tyndale House, Cambridge.
F.F. F. Foulkes, B.A., B.D., M.A, M.Sc., lector
de studii biblice, St John's College, Auckland, si profesor
de istorie si literatura biblica, University of Auckland.
F.F.B. RF. Bruce, M.A., D.D., F.B.A., prolesor
emerit ,,Rylands de criticism si exegeza biblica, Univer-
sity of Manchester.
F.H.P. F.H. Palmer, M.A., misionar parohial si
preot la St Matthewis Church, Walsall, West Midlands.
F.N.H. F.N. Hepper, F.I.Biol., B.Sc., F.L.S.,_cus-
tode adjunct, The Herbarium, Royal Botanic Gardens,
Kew.
F.R.S. F.R. Steele, A.B., M.A., Ph.D., director ad-
junct al organiratiei North America for North Africa
Mission; fost profesor asistent de asiriologie, University
of Pennsylvania.
F.S.F. F.S. Fltzsimmonds, B.A, B.D., M.Th., fost
protector, Spurgeon's College, Londra.
G.C.D.ll. G.C.D. Howley, fost redactor consultant al
revistei 'Ihe Witness.
G.G.G. G.G. Garner, B.A., B.D., director al In-
stitutului australian de arheologie, Melboume.
G.l.D. G.I. Davies, M.A., Ph.D., lector de Vechiul
Testament si de studii intertestarnentale, University of
Cambridge.
G.I.E. D-na G.I. Emmerson, M.A., Dip. Or.
I_ang., lector, Departamentul de teologie, University of
Birmingham.
G.O. G. Ogg, M.A., B.Sc., D.D., D.Litt, fost pas-
tor la Anstruther Easter, fe.
G.R.B.-M G.R. Beasley-Murray, M.A., Ph.D., D.D.,
fost profesor ,,Iames Buchanan Harrison de interpre-
tarea Noului Testament, Southern Baptist Theological
Seminary, Louisville, Kentucky.
G.S.C. G.S. Cansdale, B.A., B.Sc., F.LS., Biolog
consultant.
G.S.M.W. G.S.M. Walker, MA, B.D., Ph.D., fost
profesor de istoria bisericii, University of Leeds.
G.T.M. G.T. Manley, M.A,cercetator,Christ's Col-
lege, Cambridge.
G.W. G. Walters, B.A., B.D., Ph.D., profesor de
teologie pastorala, Gordon-Conwell 'Iheological Semi-
nary, South Hamilton, Massachusetts.
G.W.G. G.W. Grogan, B.D., M.Th., director, Bible
Training Institute, Glasgow.
HAGB. H.A.G. Belben, M.A., B.D., fost rector,
Cliff College, Calver, Berbyshire.
H.D.Me.D. H.D. McDonald, BA, B.D., Ph.D., D.D.,
fost prorector, London Bible College.
H.G.M.W. H.G.M. Williamson, MA, Ph.D., lector de
ebraica si aramaica, University of Cambridge.
HLE. H.L. Ellison, B.A., B.D., fost consilier,
Moorlands Bible College.
H.M.C. H.M. Carson, B.A., B.D., pastor la
Knighton Evangelical Free Church, Leicester.
H.R. H.N. Ridderbos, D. theol., profesor emerit
de Noul Testament, Kampen Theological Seminary,
Olanda.
l.l-l.M. I.H. Marshall, BA, MA, B.D., Ph.D.,
profesor de exegeza Noului Testament, University of
Aberdeen.
JAM. JA Motyer, M.A., B.D., pastor la Christ
Church, Westboume, Dorset, fost rector, Trinity Col-
lege, Bristol.
JAT. J.A. Thompson, M.A., M.Sc., B.D., B.Ed.,
Ph.D., fost lector in Departamentul de studii despre
Orientul Mijlociu, University of Melbourne.
J.B_l. J.B. Job, M.A, B.D., fost profesor de
Vechiul Testament, Cliff College, Calver, Derbyshire.
J.B.P. J.B. Payne, Ph.D., fost profesor de Vechiul
Testament, Covenant Theological Seminary, St Louis,
Missouri.
J.B.T. J.B. Torrance, M.A., B.D., profesor de
teologie sistematica, University of Aberdeen.
J.B.Tr. J.B. Taylor, M.A., episeop de St Albans.
J.C.C. J.C. Connell, B.A., MA, fost profesor si
director dc studii de exegeza Noului Testament, London
Bible College.
J.CJ.W. J.CJ. Waite, B.D., pastor la Wycliffe Inde-
pendent Chapel, Shefiield; fost rector, South Wales
Bible College.
J.C.W. J.C. Whitcomb, Jr., Th.D., profesor de teo-
logie si director al studiilor postuniversitare, Grace
Theological Seminary, Winona Lake, Indiana.
J.I).D. J.D. Douglas, MA, B.D., S.T.M., Ph.D.,
redactor set, Christianity Today.
J.D.G.D. J.D.G. Dunn, M.A, B.D., Ph.D., profesor
de teologie, University of Durham.
.l.E.G. J.E. Goldingay, B.A., arhivar si profesor de
Vechiul Testament, St John's College, Nottingham.
.l.G.B. D-ra J.G. Baldwin, B.A., B.D., rector,
Trinity College, Bristol.
J.G.G.N. J.G.G. Norma, B.D., M. 'Ih., fost pastor la
Rosyth Baptist Church, Fife.
J_G.S.S.T. J.G.S.S.'Ihomson,B.A.,M.A,B~D-,Ph-D-,
pastor la Wigtown, Scotland.
J.B. J.W. Hoad, MA, set de sectie clinica, Prin-
ceton, New Jersey.
sc.r.l-tn. J.H. Harrop, MA, fost lector de literatura
clasica, Fourah Bay College, University of Sierra Leone.
J.l-LP. J.H. Paterson, M.A., profesor emerit de
geograe, University of Leicester.
J.l-t.S. J.H. Skilton, B.A., MA, M.Div., Ph.D.,
director la Robert H. Skilton and Margaret B. Skilton
House, Philadelphia; fost decan al Reformed Bible In-
stitute din Delaware Valley si profesor de Noul Testa-
ment, Westminster Theological Seminary, Philadelphia.
J.H.Sr. J.H. Stringer, M.A., B.D., fost consilier,
London Bible College.
J.I.P. J.I. Packer, M.A, D.Phil., D.D., profesor de
teologe sistematica, Regent College, Vancouver, BC.
J.J.H. JJ. Hughes, BA, M.Div., profesor de
studii religioase, Westmont College, Santa Barbara,
California.
J.l..lc J.1. Kelso, BA, Th.M., MA, Th.D., D.D.,
Ll.D., fost profesor de istoria Vechiului Testament si de
arheologie biblica, Pittsburg Theological Seminary, Pen-
nsylvania.
J.M. J. Murray, M.A., Th.M., fost profesor de
teologie sistematita, Westminster Theological Semi-
nary, Philadelphia.
J.MJ-I. .l.M. Houston, MA, B.Sc., D.Phil., fost rec-
tor, Regent College, Vancouver, BC.
J.N.B. J.N. Birdsall, M.A., Ph.D., F.RAS., pro-
fesor de Noul Testament si critica textuala, University
of Birmingham.
.l.N.G. J.N. Geldenhuys, B.A., B.D., Th.M.
J.P. J. Phillip, M.A., pastor la Holyrood Abbey,
Edinburgh.
J.P.B. LP. Baker, MA, B.D., preot la Newick,
East Sussex.
J.P.K. J.P. Kane, Ph.D., Dip.Ed., profesor de grea-
ca elenista, University of Manchester.
J.P.U.L J.P.U. Lilley, MA, F.C.A., Magdalen Col-
lege, Oxford.
J.R. J. Rea, MA, Th.D., profesor de Vechiul
Testament, Melodyland School of Theology, Anaheim,
Califomia.
J.Ru. J. Ruffle, MA, custode, Gulbenkian Mu-
seum of Oriental An, University of Durham.
J.S.W. J.S. Wright, M.A., fost director, Tyndale
Hall, Bristol; preot la Bristol Cathedral.
J.'l. J.A Thompson, B.A, M.Div., Th.M., Ph.
D., cercetator consultant, American Bible Society.
J.T.W. J.T. Withncy, M.A., L.C.P., Ph.D., seful ca-
tedrei de studii religioase, South East Essex Sixth Form
College.
J.W.C. J.W. Charley, MA, director la Shrewsbury
House si Preot la St Peters, Everton, Liverpool.
J.W.D. J.W. Drane, MA, Ph.D., Lector de studii
religioase, University of Stirling
J.W.M. J.W. Meiklejohn, M.B.E., M.A., fost
secretar pentru Inter-School Christian Fellowship in
Scotland.
KAK I(.A. Kitchen, B.A., Ph.D., lector de limba
egipteana si coptica, University of Liverpool.
K.L.Mc.K K.I.. McKay, BA, M.A., lector de litera-
tura clasica, The Australian National University, Can-
berra.
L.CA L.C. Allen, MA, Ph.D., profesor de limba
si literatura Vechiului Testament, London Bible Col-
lege.
L.M. L.L. Morris, M.Sc., M.Th., Ph.D., fost rec-
tor, Ridley College, Melboume; preot la St Paul's Ca-
thedral, Melboume.
MAM. M.A. MacLeod, MA, director, Christian
Witness to Israel.
M.B. D-na M. Beeching, BA, B.D., M. Ed, fost
profesor si sef al catedrei de teologie, Cheshire College
of Education, Alsager.
M.G.l CM.G. Kline, Th.M., Ph.D., profesor de
Vechiul Testament, Gordon-Conwell Theological Se-
minary, South Hamilton, Mass.
M.H.C. M.H. Cressey, M.A., profesor de teologie
sistematica si de apologetica, Westminster College,
Cambridge.
MJ.S. MJ. Selman, BA, M.A., Ph.D., profesor
dc Vechiul Testament, Spurgeons College, London.
MJ.S.R. M.l.S. Rudwick, M.A., Ph.D., Sc.D., pro-
fesor de istoria stiintei, The Free University, Amster-
dam.
M.R.G. M.R. Gordon, B.D., rector, Bible Institute
of South Africa, Kalk Bay, South Africa.
M.R.W.F. M.R.W. Farrer, M.A., vicar la St Paulis
Church, Cambridge.
M.T.F. M.T. Fermer, BA, B.Sc., AR.C.S., preot
la Old Brampton si Loundsley Green, Derby-shire.
N.H. N. Hillyer, B.D., S.Th., A.L.C.D., fost
bibliotecar, Tyndale House, Cambridge; vicar la
Hatherleigh, Devonshire.
N.l-LR. N1-I. Ridderbos, D.D., profesor emerit de
Vechiul Testament, The Free University, Amsterdam.
PAB. PA Blair, MA, preot la Barking, Esex.
P.E. P. Ellingworth, B.A., M.A., Ph.D., tradu-
cator consultant pentru United Bible Societies, London.
P.E.ll. P.E. Hughes, M.A., B.D., Th.D., D. Litt.,
profesor la Westminster Theological Seminary, Phila-
delphial preot la St Johns Episcopal Church, Hunting-
ton Valley, Pennsylvania.
P.H.D. P.I-1. Davids, B.A., M.Div., Ph.D., seful ca-
tedrei de studii sl limbi bibliee, Trinity Episcopal School
for Ministry, Ambridge, Pennsylvania.
P.W. P. Wolley, B.A., Th.M., D.D., profesor
emerit de istoria bisericii, Westminster Theological Se-
minary, Philadelphia.
RAF. R.A. Finlayson, M.A., profesor emerit de
teologie sistematica, Free Church College, Edinburgh.
RAH.G. R.AH. Gunner, B.A., M.Th., lector de
limbi modeme si lector de studii religioase, Brooklands
Technical College, Weybridge, Surrey.
R.A.S. RA Stewart, MA, B.D., M.Litt., fost pas-
tor la Church of Scotland.
R.E.N. R.E. Nixon, M.A., fost rector, St Johnis
College, Nottingham.
~
R.H.M., R.H. Mounce, B.A., B.D., Th.D., Ph.D.,
rector, Whitworth College, Spokane, Washington State.
RJAS. R.I.A. Sheriffs, BA, B.D., Ph.D., fost lec-
tor de Vechiul Testament, Rhodes University, Gra-
hamstown, Cape Province.
R_l.B. RJ. Bauckham, M.A, Ph.D., profesor de
istoria gindirii crestine, University of Manchester.
RJ.C. RJ. Coates, M.A., fost director, Latimer
House, Oxford.
RJ.McK. RJ. McKelvey, B.A, M.Th., D.Phil, rector,
The Congregational College, Manchester.
R.l.T. RJ. Thompson, M.A., B.D., Th.M., D.
"lheol., lector in teologia biblica si istorica si in etica
crestina, Spurgeons College, Londra; fost rector, New
Zeeland Baptist Theological College, Auckland.
R_l.W. CRJ. Way, MA, pastor la St Columba's
United Reformed Church, Leeds.
RJLH. RX. Harrison, M.Th., Ph.D., D.D., pro-
fesor de Vechiul Testament, Wycliffe College, Universi-
ty of Toronto.
R.N.C. R.N. Caswell, M.A, Ph.D.,seful catedrei de
educatie religioasa, The Academical Institution, Coler-
aine, Northern Ireland.
R.P.G. R.P. Gordon, M.A, Ph.D., profesor de Ve- THJ. T.H. Jones, M.A., B.D., A.M.B.I.M., ar-
chiul Testament, University of Cambridge. hidiacon de Loughborough.

R.P.M. R.P. Martin, M.A., Ph.D., Profesor de Noul W.G.P. W.G. Putman, B.A., B.D., pastor metodist,
Testament, Fuller Theological Seminary, Puadena, Ca- High Wyeombe, Bucks.
lifornia.
W.H.G. W.H. Gispen, D.Theol., doctorand in limbi
R.S.W. R.S. Wallace, M.A., B.Sc., Ph.D., profesor semitiee, profesor emerit de ebraiea si Vechiul Testa-
emerit, Columbia Theological Seminary, Decatur, ment, The Free University, Amsterdam.
Georgia.
wJ.c. WJ. Cameron, MA, B.D.,profesor de lim-
R.T.B. R.T. Beekwith, MA, director, Iatimer ba, literatura, exegem si teologia Noului Testament,
House, Oxford. Free church of Scotland College, Edinburgh.
R.T.F. R.T. France, MA, B.D., Ph.D., protector, wJ.M. W.J. Martin, MA, Th.B., Ph.D., fost set al
London Bible College. Departamentului de ebraica si limbi semitice antice,
University of Liverpool.
R.V.G.T. R.V.G. Tasker, MA, D.D., fost profesor
de exegem Noului Testament, University cflnndon. w.o. W. Osborne, MA, M.Phil., lector de Ve-
chiul Testament, The Bible College of New Zeeland.
S.S.S. S.S. Smaley, M.A, B.D., Ph.D., episcop la
Coventry Cathedral. scw.w.w. \V.W. Wessel, MA, Ph.D., profesor de No-
ul Testament, Bethel College, St Paul, Minnesota.
T.C.M. T.C. Mitchell, M.A., Custode adjunct,
Department of Westem Asiatic Antiquities, British Mu-
SCUM.

Anon (in ebr. 'ahr6n). Pon-ivit genealogiei am
Exod. 6:14 s.umi., Aaron a fost unui dintre cei doi i
ai lui Amram si Iochebed (oel/ilalt a fost Moise), al
mdlm in linia descendentilor lui Levi (Ievi-Chehab
Amram-Aaron);pOlJ"ivitcuEXOd.7:7913fO6fCll38Ili
maihivirsti deett Mene.Maria.smaIor,afstmaiin
mm decit amindoi, daea ea este ,,sora" lui Mote al
erui nume nu ne ate dat in Exod. 2:4, 7 s.urm
Aaron spare prirna data in naratiunea din Ex-
odul ea si "Aaron Levitul care s-a dus si-1 inl-
neasci pe fratele sau Moise cind acesta din urma
s-a tntors in Egipt, dup teofania de la rugul care
grdea. Datorita elocventei sale superioare. el a fost
purtitorul de cuvint al lui Moise pent}-n israeiiri si
Pqirrn Parson (Exod. 4:14 s.ur-m.). In tot cursul
enrierei sale el a fost in mare masuri un person_aj
secundar alturi de fratele sau mai dinamic. In
lmprejurarea eind a aetionat independent de in-
strucriunile lui Moise, el a actionat gresit (Exod.
32:1-6). In afar de faptul 1:5 a fost purtitorul de
euvfnt al lui Moise, el a indeplinit si un rol tau-
ntaturgiet el a fost eel care a minuit toiagul care s-a
transforrnat in sarpe si a inghitit toiegele-serpi ale
vrajitorilor egipteni (Exod. 7:8 s.urrn.) si care, cincl
a fost Indreptat spre Nil, a transfox-mat apele
Nilului in singe si apoi a adus plagile succesive:
broastele si paducl-iii (Exod. 7:19; 815 ~u1'Il'l., 16
s.unn.).
Dupa trecerea Mai-ii Rosii, Aaron a fost unul
dintre cei doi care nu sprijinit miittile lui Moise in
rimpul luptei cu arnalecitii (Exod. 17:8 s.urm.), si
s-a urcat pe muntele Sinai alituri cle Moise (Exod.
19:24), imprettna cu ii sai, Nadab si Abihu, si cu
saptezeci de ban-tni ai lui Israel; ei au avut o
vedenie a Dumnezettlui lui Israel si an _mincat in
prezenta Lui (Exod. 24:9 s.urm.). In ocazia
urmitoare, iosi, cind Moise s-a urcat pe Muntele
Sinai tnsotit nurnai de Iosua (Exod. 24:12 s.unn.),
Aaron a fost induplecat de popor s5 faca o imagine
vizibila a prezentei divine si a fcut un vigel de aur,
atragind minia lui Moise (Exod. 32:1 s.urm.) For-
mula cu care a prezerirat virelul de aux pcpomlui:
,,let dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egip-
ruluil (Exod. 32:4), a furnizat lui leroboarrt I un
precedent arunei cind a instalat viteii de aur la
Betel si Dan (1 Imp. 12:28).
In legile preotiei din Pentateuh, Aaron este
instalat ca mare preot iar fiii si ca preoti, ca s5
slujeasca in cortul din pustie (Exod. 28:1 s.urm.;
Lev. 8:1 s.urm.). Aaron este uns cu ulei sntit si
de-aici incolo este ,,preotul tins (Lev. 4:3, etc.-, cf.
uleiul de pe barba lui Aaron, in Ps. 133:2). El si fiii
sai au primit vesminte speciale, dar ale lui Aaron
sint mai deosebite. Pe diadema turbanului sau este
scris: ,,Sfintenie Dornnului (sau, ,,Snt pentru
Iahve" (Exod. 28:36); efodul sau include un piep-
tar cu douasprezece pietre pretioase (cite una pen-
tru fiecare sernintie) si un loc pentru Urim si
Tlunim, obieetele cu care se faces tragerea la sorti
pentru a stabili voia lui Iehova pentru poporul San
(Exod. 28:15 s.ur1'n.).
Cea mai important?! zi a anului pentru Aaron (si
pentru fiecare ,,preot uns care 1-a succedat) era
Ziua ispisirii (Tisri 10), cind trecea dincolo de
percleaua care separa eompartimentul exterior al
sanctuarului (Locul sfint) de cel interior (Snta
sftntelor) si aducea acolo singele unei jertfe de
ispisire pentru pacatele poporului (LEW 1551
s.um\.). Cu aceasti ocazie el nu era imbracat cu
vesrnintele lui de ,,glorie si frumusete", bogate in
culori, ci purta 0 hain alba de in.
lui Aaron a fost Eliseba, din semintia lui
luda. Fii lor cei mai mari, Nadab si Abihu, au murit
in pustie dup ce au adus un ,,foc strain pentru
tarniiere (Lev. 10:1 s.urm.); din ceila1t_'i doi fii ai lor
care au supravieruit, Eleazar si ltamar, au descins
rnai_tir1.iu familii preotesti rivale (1 Cron. 24:3).
In ciuda poziriei lui Aaron, Moise a ramas pro-
fetul lui Iahve pentru Israel si principalul mijlocitor
pentru popor inaintea lui lahve, si lucrul acesta a
srirnit invidia lui Aaron si Maria (Num. 12:1
s.urm.). Aaron insusi (impreuna cu Moise) a atras
invidia alror farnilii levitic_e, al carer lider a fost
Core (Num. 16:1 s.urm.). lndoielile lor cu privire
la privilegiile lui Aaron au fost spulberate de
minunea petrecuta cu toiagul lui Aaron.
Aaron, la fel ca si Moise, a fost oprit s intre in
Canaan la sfirsitul pribegiei prin pustie; el a murit
si a fost ingropar pe Mt. Hor, la granite cu Edom,
iar slujba si vesminteie lui i-au fost transferate lui
Eleazar (Nurn. 20:22 s.umt.).
Preotii din Israel au ajuns sa fie cunoseuti ca
,,fiii lui Aaron. ,,Fiii lui Tadoc, care au slujit ca
preoti in Ternplul din Ierusalim de la dedicarea
acestuia pina in anul 171 i.d.Cr. {cu exceptia in-
treruperii cauzate de exilul babilonian), sint in-
elusi in fannlia lui Aaron, intre urmasii lui Eleazar,
in genealogia din 1 Cron. 6:1 s.urm. La 10 ani dupi
abolirea preotiei urmasilor lui Tadoc, Alcimus, ma-
rele preot instalat de Seleucizi, a fost recunoscut
si de Hasideeni ca ,,preot din spita lui Aaron (1
Mac. 7:12 s.urm.), descendenta lui fiind trasati
probabil prin ltamar. Ben Sira rosteste discursul
elogios al lui Aaron in Eclus. 45:6 s.urrn. Barbatii
de la Qumran au format o eornunitate a lui ,,Israel
si Aaron, adica, evrei Iaiei si preoti (CD 1:7),
preotii eonstituind o nsnta a sfintelor Aaronic
(1 QS 8:5 s.urm., 8 s.urm.), asteptind venirea unui
Mesia Aarcnic (preotesc) impreuna cu ,,Mesia lui
Isra_el (laic) (1 QS 9:11; CD 12:23 s.urm.; 20:1).
In NT Aaron este prezentat ca stramos al Elisa-
betei, mama lui loan Botezatorul (Luca 1:5), si este
rnengionar in diseursul lui Stefan despre istoria lu.i
Israel (Fapt. 7:40). Scriitorul Epistolei catre I-lvrei
prezinti in contrast preotia limitata si ereditari a
lui Aaron si slujba perfecta si perpetua a lui Isus in
sanctuarul ceresc (Evr. 5:4; 7:11, etc.).
BIBLIOGRAFIE: R. de Vaux, Ancient Ltraelz,
1965, p. 34$-401.
F.F.B.
AARON, TOIAGUL LUI. Rzvrtirea lui Core si a
adeptilor sai (Num. 16:1 s.urm.) a aratat Limpede ca
statut-ul sacral al semintsiei lui Levi, si starurul prectsc
al lui Aaron si ai dseendentilcr sai din aceea,
trebuiau stabilite in mod public. In acest scop, numele
conducatcrului ecarei semintii a fost scris pe un toiag
sau pe un sceptru (matteh) apartinind semintiei sale
- numele lui Aaron ind scris pe toiagul ce apartinea
serninoiei lui Levi - si cele douaspreaece toiege an fost
puse ,,inaintea Domnului, in cortul rnarturiei (adica,
tablele legii care erau in chivotul legamintului). A
douazi dimineata, s-a gsit ca toiagul pe care era scris
numele lui Aaron cuse muguri, inorise gi mdise
migdale un semn ci Aaron era ales de Dumnezeu ca
preot. Toiagul lui a fost pus dup aceea ,,inzintea
n12irturiei, ca un avertisment impouiva unei rebeliuni
ulterioare (Num. 17:111). Poirivit cu Evr. 9:4, a fost
pstxat in chivotul legiminrului, impreun cu "tzblele
legii". Se pare c a fost acelagi toiag care a fost folosit
pent:-u a lovi stinca la Cades (Num. 20:7-11); of
,,toiagul lui Dumnezeu (Exod 4:20; 17:9). F termenul pentru a Se adresa lui Dumnezeu, gi El
F. .B.
ABADDON- lngerul satanic a1 adincului nsqit
(Apoc. 9:11), al cimi nume gfecac ate Apollyon,
,,disu-ugtof sau ,,nimicito1". In ebr. -baddn in-
seamn ,,(loc\1l) distmgerii, i in VT ate folosit ca
sinonim penmi *moane sau $eo1. ('IAD.)
I.D.D
ABANA. Unul dintre cele dou iiuri siriene menio-
nate de leprosul Naaman in 2 lmp. 5:12. Grecii 1-au
numit Cluysori-hoes (,,Riul auriu), $1 probabil c are
idemi: cu riul Baracla din zilele noastre, care izvore(e
din mungii Anti-Liban, la 29 km NV de Damasc, $idup
ce trace prin orag se vars intr-un lac mlgtinos, Bah-
rebel-Kibliyeh, la vreo 29 de km inspre E. Gridinile i
livezile fertile pe care le ud ar puteajusdca lauclele
lui Naaman.
J.D.D.
ABARIM. Nume dat mung-ilor cane se inalpi de pe
malul de E al M51-ii Moarte, unde mai-ginea 'platoului
moabit este crstat de 0 serie de vl sad pe
E-V: inielesul literal ate ,,regiunea de dincolo, adic,
dincolo de Marea Moan, privind dinspre Iuda. la
capital de N al mu.np'.lor se inalgi Mt. "Nebo, de pe
care Moise a putut privi peste gara Canaanului (Num.
27:12; Deut. 32:49) . Pouivit idnerarului din Num. 33,
ultima tabir a israeligilor inainte de a ajunge la valea
lordanului a fost in aceeti mun (v. 47-48). lie-
Abarim (v. 44-45; cf. Num. 21:1 1) trebuie s5 se aat
aproape de captul de S al Mirii Moarte. Potrivit
tmducerilor modeme, spre deosebire de AV care tra-
duce ,,creotoare (cf. Thrg), acest nume at trebui s
apar gi in Ier. 22:20, unde sint menyionagi algi doi
munpi de pe care se poate vedea Canaanul.
BIBLIOGRAFIEI G. Adam Smith, The Historical
Geography of the Holy Land25- 1931, p. aao-ss1;
err, p. 261, 444.
G.I.D.
ABBA. O form emfatzic a cuvintului ammaic care
inseam-mi ,,tat. Cuvintul a inn-at in limba ebraici i
apare frecvent in TB, unde are folosit cind u.n copil
se adrseaz tarlui su, sau ca 0 formul prin care
cineva se adnsa unui rabin. 'R=:rxnenul cumunic atit
un sens de inmitate cit i un sens de respect lial;
totugi, in cercurile evreieu' nu a fost folosit niciodati
ca 0 formul prin care dneva se putea adrsa Celui
Atogputernic.
In NT cuvintul apare de 3 ori, fiind transliterat
in greac; in fiecare caz este un vocativ, adres!ndu-
l~se lui Dumnezeu, gi termenul grecesc echivalent
este adugat lingi cel ebraic (Marcu 14:36; Rom.
8:15; Gal. 4:6). Se pare ca expresia ebraico-greac
era obinuiti in biserica de limbi greac, unde este
posibil 55 fi fost folositi ca 0 expresie liturgic.
(Probabil c in limba aramaic rugciunea ,.Tat5l
nostru" probabil c5 in limba aramaic a inceput cu
cuvimul -abba.)
Se pare ci isus a fost cei dintii care a folosit
le-a dat ucenicilot autoritatea 55 face": acelaei lucru.
Pavel consider: c acest termen este un simbol al
adoptirii cregtinului ca u al lui Dumnezeu gi a
faptului c5 este stpinit de Duhul.
BBLIOGRAFIE. J. Jeremias, The Central Me-
ssage of the N1; 1965, p. 9-30; idem, Abba, 1966,
p. 1-67; TDNT 1, p. 5 .urm.; 5, p. 1006; NIDNTI
1, p. 614 i urm.
D.F.P:
ABDON (in ebr. 'agd6n). 1. Oras; levitic din ginutul
lui A$er (Ios. 21:30, scrisEbron in 19:2B);i<1i. 'Abdeh
(Avdon), la 6 km spre interiorul ii:-ii de la 'Aczib,
ling un drum care traverseaz dealurile. 2. Ultimul
dintre judectorii mici; de la 'Pi.raton (Jud. 12:13
.urm.). 3. Cpetenie inseminizia lui Beniamin (1 Cron.
8:23). 4. Un strmoe ai lui Saul, din semingia lui
Beniamin (1 Cron. 8:30; 9:36). 5. Cunean la curtea
lui 10sia (2 Cmn. 34:20).
J.l.U.L
ABEDNEGO. Nume dat lui Azaria, camaradul de
exil al lui Daniel (Dan. 1:7). A fost conducitor al unei
provincii babiloniene pin dnd a refuzat s se inchine
inaimea unei stami (Dan. 3:13), dara fost reaezat la
conducere dup ce a scipat cu viag din cuptorul
aprins (3:30). El ate mengionat in 1 Mac. 2:59 i5te
subingela in Evr. 11:33-34. Se poate ca numele s5 e
echivalentul ararnaic (caldean?) al unui nume babilo
nian care inseamn ,,slujltoru1 celui strlucitof, prob-
abil un joc de cuvinte folosind numele zeuiui babi-
lonian (Nabu) ("NEBO).
DJ.W.
ABEL. Al doilea u al lui Adam i Eva, fratele (poate
ateie geamin, Gen. 4:1-2) lui Cain. Numele are
legat uneori de tennenul akadian aplu, de termenul
sumerian ibi1a,',,u. sau de termenui akadian ibilu.
,,0imil5, clax acute asocieri sint circumstangiale. Abel
a fost u.n Om neprihni: (dikaiox, Mat. 23:35) gi Lind
el, intmcit era pstor (Gen. 4:2), a adus ojert din
inliii nscugi din turma lui, Dumnezeu a primit jenfa
(Gen. 4:4; Evr. 11:4). Dup aceea el a fost omorit de
Cain, fi-5 s Jase un-nai, din cite ti.m noi. Este clar c
Isus Cristos l-a considerat ca ind un pexsonaj istoric
(Mat. 23:35; Luca 11:51).
BXBLIOGRAFIE. KB, p. 227; 5i S. Landersdorfer,
Sumerisches Sprachgut im Alten Testament. 1916,
p. 6768.
T.C.M.

ABEL. Element din numele unor locuri, mai ales in
'I1'a!\$iondania. Tfaducerea tradit_1'ona1 ,,paji.te nu
este cei 5i Baumgartner (KB, p. 7) Prefera tra-
duceraa ,,pi.riu, curs de apa, prin comparatie cu ter-
menii ebraici 'l2Q71, yllllil, y?ilg1.,,Abel din TM, in 1
Sam 6:18 (cf. AV] ate pmbabil 0 eroare textual $1 ar
uebui inlocuit cu,'dgen = piaki (cf. LXXi traducerille
modeme). in 2 Sam. 20:18,,Abelreprezint ,,Abel-
Bet-Maaca (v. 14-15), iar in 2 Cron. 16:4 (text al-
terat?) Abel~Maim pare s5 e acelaei loc (cf. 1 Imp.
15:20). Pozia exaeta pentru Abel-Mitraim ,,dincolo
(gauuling, in NI-LB) de iordan (Gen. 50:11) gi pentru
Abel-Cheramim (Jud. 11:33; undevain gara lui Amen)
nu ate cunoscut, dar vezi referii-ea lui Skinner i
Kidner la Gen. 50:11, $1 LOB, p. 243, 371, pentru
localuri posibile.
G.1.D.
ABEL-BET-MAACA. (fr: ebr. H62 bt ma "Ed,
,,pajit83 casei asupririi). Cetate in N p'.nut'u.lu.i lui
Neftaii in care ioab l-a impresurat pe Saba, ui lui
Bic:-i (2 Sam. 10:14); capturat de sirieni sub con~
ducemiluien-Hadad (cea. 8'/'9i.d.Cr.; 1 Imp. 15:20;
2 Cron. 16:4) unde ate numit Abel-Maim. Capturat
de asirieni sub conducerea lui Tiglat-Piiaet I11 (cea.
733 i.d.Cr., 2 imp. 15:29), Este posibil 55 fcut pane
din smtul sixian sub conducerea lui 'Maaca. A fost
identitat ca Tell Abil, la 20 de km N de Lscui Huleh.
Folosixea numai a numelui Abe! in blmtemale egip-
tme (Iextele execrative) $1 in 2 Sam. 20:18, cit i
folosirea combinagiei explicative din 2 Sam. 20:14
(,,Abel, adica Bet-Maaca), arat c acestea sint doua
nume echivalente gi nu un nume alctuit din trei prti.
D.W.B.
ABEIIMI-IHOLA. Un orag numit in legtur cu fuga
madianitilor dinaintea lui Ghedeon (Jud. 7:22). A
Ecut pane din al cincilea district al lui Solomon (1
imp. 4:12) i a fost locul de nateIe al lui Elisei (1 imp.
19: 16) . Pozitia lui nu este cunoscuta, dar se considera
de obicei ca este plasat in valea loxdanului, la S de
Bet~Sean.
D.W.B.
ABIA (in ebr. 'lg1)'6, ,,tatal meu este Yahve, sau
,,Yahve este tata). Nume purtat de mai muigi bxbati
$1 femei din VT. Cei mai importanti dincre ei sintz a1
doilea fiu al lui Samuel (1 Sam. 8:2; 1 Cmn. 6:28), an
unnag al lui Eleazar dup care sa dat nume la ceara
a opta dintre cele douazeci i patru de cete pneotagi
(1 Cron. 24:10; cf. Luca 1:5), ul lui lemboaml (1
Imp. 14:1-18), gi ul i succsorul lui Roboam, impa-
tatul lui luda (1 Cron. 3:10; 2 Cron. 11:20; 13:1).
Numele acstuia din urrn apare ca Abiam (*QEm,
"tatil marii sau ,,tat5l apusului) in 1 Imp. 14:31;
15:1, 7-8. Citeva ms evi-., 11155, dau aici numele lui ca
ind Abia gi aceast varianta are sprijinit de ter-
menul Abiuu din Lxx. _ Ia 4 km N de lerusalim. El a comandat divizia a
Abia a domnit 3 ani peste Iuda (1 Imp. 15:2; 2
Cron. 13:2). Descrierea domniei lui in Imparati
este diferit de ce_a din Cronici, dar cliferentele sint
reconciliabile. in Imprati el este criticat pentru ca
a aderat la practicile religioase conipte ale tatalui
sau (1 imp. 15:3). Relatarea din Cronici (2 Cron.
13) se ocup aproape in intregime cu Victoria
decisiv obtinuta cu ajutornl lui Yahve asupra ar-
matei mai numeroase a lui Ieroboam 1. Cuvintarea
lui Abia inainte de bitalie condamna apostazia
regatului din N gi afirma aprobarea divina pentru
dinastia lui David i pentru inchinarea oferita la
Templul din Ierusalim.
1.CJ.W.
ABIATAR. (in ebr. 'elgyEgEr, "printele excelentei,
p5!i!Ite inltat). Fiu a1 lui Ahimelec, i impreuna cu
acesta, preot din Nob, a fost singurul supraviepiitor
al masacrului pornit de Saul impotrriva familiei lui $1
s-a alitmat lui David la Cheiia, aducind cu sine un
efod (1 Sam. 2222022; 23:6, 9). El a ajutat la ducerea
chivotului la lerusalim gi a fost unul dintre sfetnicii lui
David (1 Cron. 15:11; 27:34). A fost Uimis inapoi la
Ierumlim impreuna cu ul sau Ionatan atunci cind
David a igit, i a fost insrcinat s5 apere intersele
regelui impocriva lui Absalom (2 Sam. 15:35
17:15). La sfireitul domniei lui David el a conspirat
pentni ,a-l face pe Adonia rage i a fost desdtuit din
iunctiede can-e Solomon (1 Imp. 1-2), punind capat
uimagilor lui Eli. Mare preot in timpul domniei
lui David, se pare ci a avut un rang mai inalt decit
Tadoc (1 imp. 2:35; cf. Marcu 2:26). Nu se tie cu
cextudine daci a avut un u numit Ahimelec sau
dac eele doua nume au fost echivalente in 2 Sam.
8:17; 1 Cron. 24:6. in Marcu 2:26, texml ,,'in zilele
marelui preot Abiatax este Radus mai corect ,,in
pasajuI despre Abiatar, prin anaiogie cu Marcu 12:
26.
A.R.M.
ABIEL (in ebr. "Ql" El, ,,Dumnezeu are tatl meu").
1. Bunicul lui Saul (1 Sam. 9:1 5i 14:51). 2. Unul
dintze vitejii lui David (1 Cron. 11:32), numit Abi-
Albon (2 Sam. 23:31), albon ind transferat de copist
dinvexaetul urmtor. in unele codice ale LXX avem aici
RA.H.G.
ABIEZER (in ebr. *"llf'ezer, ,,tatl meu este ajutor).
1. Q familie (clan) din Manase (Ios. 17:2) din
care s-a tras Ghedeon (Jud. 6:11). Fe vremea lui
Ghedecrn, clanul locuia in Ofra (Jud. 6:11, 24),
localitate care poate fi identificata cu (a1-Tayibeh),
la N de Bet-Sean. Districtul lui Abiezer este
mentionat in Ostraca de la Samaria (nr. 13, 28)
datind de la cca. 800 i.d.Cr. i este situat la SV de
Sihem (veziLOB, p. 315-327). Iezer (Num. 26:30)
este o prescunare.
2. Unul dintre cei treizeci de viteji ai lui David
(2 Sam. 23:27; 1 Cron. 11:28), nascut la Anatot,
none a armatei lui David in luna a noua (1 Cron.
27:12).
lLP.G.
ABIGAIL. (ln ebr. 'llayil, ,,tat5l meu ate bucu.rie
(7'))-
1. Soa lui Nabal carmelitul sau calebitul, un
tiran bogat care locuia la Maori, 5i care s-a deosebit
foarte mult de sotul ei. Ea gi-a dat suma ca insulta pe
caxe sogul ei a adus-0 oamenilor lui David prin faptul
ca pevremea tunsului oilor a ref-uzat sa le dea acestora
daruri, a pus in pericol toat gospodiria 5i familia lor
gi de aoeea, din initiative proprie, a luat ea daruri piini,
vin, oi, grin, stafide $i smochine, gi 1-a imbunat pe
David cind acestaylnuia atacul, prevenind astfel
varsarea de singe. Intelepciunea, frumusetea i dem-
nitatea ei l-au imptesionat pe David gi el a bine-
cuvintat pe Dumnezeu. Cind ea i~a spus lui Nabal
dspre actiunea ei, el i-a dat seama ca a scapat cu
viata ca prin minune, qi de frica a avut un atac de
apoplexie gi a murit - lovit de Dumnezeu. Dup aceea
David s-a casatorit cu Abigail i i-a asigurat astfel o
pozitzie sociala nouil, impreun cu o avere consider-
abili. lmpreun cu Ahinoam din Izreel, ea a fost sotia
lui David la Gat. Ele au fost luate prizoniere de ctre
amaleciti, in apropiere de Iiclag gi au fost apoi
eliberate (1 Sam. 30:18). Ea a fost mama lui Chileab
(2 Sam. 3:3) sau Daniel (1 Cron. 3:1), al doilea u al
lui David.
2. Sqgia lui ltra (2 Sam. 17:25) sau leter (1 Cron.
2:17; 1 lmp. 2:5) Ismaelitul - terrneni care sint ueor
confundati in ebraic - gi mama lui Amasa. Ea a fost
ica lui Nahae (2 Sam. 17:25) sau lese (1 Cron.
2:13-16). Criticii modemi consideia ca Naha este o
eroare facut de scribi. M.B.
ABIHAIL. (in ebr. 'l1i7myil, ,,tatal meu este putere).
Nume de barbat sau de femeie. 1. Un levit, tatl lui
Zuriel (Num. 3:35). 2. Soa luiAbiu.r (1 Cron. 2:29).
3. Un gadit care locuia in Basan (1 Cron. 5:14). 4.
Mama lui Mahalat, sotia lui Roboam i ica lui Eliab,
fratele cel mai virstnic al lui David, (2 Cron. 11:18).
5. Tatl Esterei $i unchiul lui Mardoheu (Est. 2:15;
9:29). R.A.l-1.G.
ABIHU (in ebr. 'l3i'h0', ,,tatZi1 meu ate el (Yahve)).
Fiul lui Aaron, preot. El L-a vzut pe Dunmezeu in
gloria Lui (Exod. 24: 1, 9) i cu toate acestea a actionat
independent de cerintele legii rituale 5i a fost omorit
de focul snt (Lev. 10:1-8). A.lLM.
ABILENE. Regiune din Anti-Liban, de linga cetatea
Abila (cf. ebr. E133, ,,pajite), pe malul riului Abana
(mod. Barada), cam la 29 de km NV de Damasc
(ruinele cettii inc dinuiesc imprejunil satului Es-
Suk). Abilene a apartinut regatului iturean al lui
Ptolemeu Mennaeus (cca BS-40 i.d.Cr.) i al ului sau
Lysanias I (40-36 i.d.Cr.); ulterior a fost separat pen
tru a forma tetrarhia unui alt "Lysanias mai tinar,
mengionat in Luca 3:1. In anul 37 d.Cr. a fost dat lui
Irod Agripa l de catre impamtul Gaius, ca parte a
regatului sau, iar in anul 53 Claudius a dat-o lui Irod
Agripa n. cf. Jos., BI 2. 215, 247; Ant. 18, 237; 19.
275; 20. 138.
BIBLIOGRAFXE. I-UP, 1, 1973, p. 561-573.FB
F. . .
ABINIELEC. (in ebr. "'l3lrne!e, ,,regele (divin) ate
tatal meu). 1. Regi listmi din Gherar care poarta
acest nume apar in episoadele cu Avraam (Gen. 20:1-
18) ei lsaac (Gen. 26:1-33). Similaritatea dintre cele
doua episoade i-a facut pe mulpi sa creada ca ate o
zepetare, dar ate posibil ca Abimelec sa fost un
nume generic dat regilot listeni (cf. ..Fa1aon, in
Egipt); exista diferente semnioave incre intimplari
(gi ohservati televanta lui Gen. 20:13 atit pencm
Avraam cit i pentru lsaac). Aluzia la prementa 1is-
tenor in Canaan, in zilele pauiarhilor, nu este nece-
sar gzqit, deoaxece ,,liteni poate sa insemne ca
locuitorii din Gherar erau o avangard a Oamenilor
Marii care s-au aeeuat ulterior in Palestina; dintre
aceste popoare, listenii au ajuns sa e Elementul
dominant. in mun: Ps. a4 numele <12 Abimelec este
dat lui Achie, regele din Gat.
2. Fiul lui Ghedeon, nascut de o concubin din
Sihem (Jud. 8:31). Cu ajutorul familiei mamei sale
el i-a omorit pe toti cei eaptezeci de frati ai sai, cu
exceptia lui lotam. Deei s-a proclamat singur ,,rege
- titlu pe care tatal su l-a refuzat (Jud. 8123) -
teritoriul sau nu se poate sa se fi extins dincolo de
marginea de Va tinutului lui Manase. Dupa trei ani
locuitorii din Sihem s-an intors impotriva lui $1 au
rrecut de partea lui Gaal. Abimelec a raspuns cu
vigoare ei cruzime; ulterior a murit in mod ll.lill0S,
in timpul asediului Tebetului. Pentru a intelege
cadrul arheologic pentru Jud. 9, vezi G. E. Wright,
Shechem, 1965, p. 123-128.
3. Preot, fiul lui Abiatar (1 Cron. 18:16), po-
trivit cu TM, dar probabil a aici este o eroare
fcuta de scrib, ai ar trebui s fie Ahimelec (cf. 2
Sam. 8:17).
REG.
ABIRAM. (in ebr. 'l3frEn1, ,,tatE\l meu este inltat).
1. Fiul lui Eliab, un rubenit care impreuna cu fratele
sau "Damn, cu Core, un levit, i cu al_n'i, a instigat 0
rizvratire impotriva lui Moise (Num. 16). 2. Fiul cel
mai mare al lui "1-liei din Betel, care i-a pierdut viaga
in timpul reconstruirii fortiretei Ierihonului, cea. 870
i.d.Cr. (1 Imp. 16:34; cf. los. 6:26.)
D.W.B.
ABIS. Cuvinzul grec abyssos ("prapastie lard fund,
,,adine) apaze de 9 ori in NT. Este cradus ,,ad1nc
(locuinta demonilor, Luca 8:31; locuinta mortilor,
Rom. 10:7) 51 ,,ntina adincului (Apoc. 9:1-2, 11;
11:7; 17:8; 20:1, 3). uottraduce termenul ebr. th6m,
,,loc adinc cu cuvintul ,,al:is (Gen. 1:2, etc.), cu
referirelaideea primaraauneiintinderi imense deapa
pe care a plutit lumea, sau cu referire la lumea de jos
(Ps. 71:20). (lAD.)
J.D.D.
ABI$AG. (in ebr. 'QL\'a, sensul posail ,ma1 a
hoinrif). O tinrl summit.-1 foarte frumoas care a
fost adus la David ca sa~l ingrijeasc in zilele ba-
trinetii lui. Dup moartea lui David, Adonia, mu lui
cel mai mare, a dorit sa se csatoreasoi cu ea, dar
Solomon, vzind in aceasta 0 imzercare de a cuceri
cronul, intrucit se pare ca haremul regelui era mog-
tenit de succaorul su (cf. R. de Vaux, Ancient Israel,
1961, p. 116), a pusca fratele sausa eomot (1 Imp.
2: 13-25). D-W11
ABI$AI. (In ebr. 'lgB'ay, ntatl darului sau ,,tat5l
meu. este Isai). Fiul Teruiei |'. fratele lui loab i Asael
(2 Sam. 2:18). 2 Sam. 23:18; 1 Cron. 11:2(}21 arat
ci el era eel mai cu va imre ,,cel 1-mi, care tnabuie
$5 tnsemne (aga cum traduce Vulgaw) ,.a.l doilea grup
de Uzi, dup "cei tfei din 2 Sam. 23:8-12. 'lbtui,
doua ms. ebraice ;i texml siriac din 2 Sam. 23:18-19
$11 Cron. 11:20 spun ch el a fost cpetenie peste cei
treizeci". El a avut 0 cariezi strlucit ca oyer supe-
rior in annam lui David. G.W.G.
ABNER. dn ebr. 'anEr, dar -"grnzr in 1 Sam.
14:50). Virul lui Saul $1 comandamul armatelor lui
(1 S3. 14:50); unul dintre foarte pup;-li.i slujba_irega1i
menpionagi in legtur cu domnia lui Saul. In unna
monji lui Saul, Abner a obginutjurmintul de creding
fag de ul lui Saul, Ee_>~Baal (l~Bo$e!), al tumror
semingiilor, cu exeepgia lui luda (2 Sam. 2:8-10), i l-a
insralat ca rege inn-0 capi_ta15 noui (Mahanalm), pe
pan-tea de E a Iordanului. In lupra cane a unnat intre
casa luiSaul $1 cea a lui David (cf. 2 Sam. 3:1), Abner
1-a susginut cu loialitate pe protejatul sau pin! cind
aesta a iminuat ea, prin luarm concubinei lui Saul,
Abner a revendicat cmnul penrru sine. Atunci Abner
a inoeput s5 duci tratative cu David, pmmind s
uneasc tot lsraelul in juml regelui lor legidm. Dar
loab nu a avut incredete in Abner gi, in pane perm-u
a rizbuna moartea fratelui sau Asael (2 Sam. 2:18-
23), l-a omot la por1_ile Hebronului (2 Sam. 3:27).
R.P.G.
ABSALOM (111 ebr. 'al3&'El6m), ,,tat51 este pace sau
"tad! pidi). 1. Al rreilea u al lui David. nscur de
0 femeie su-aina, Maaca, ica lui 1k1rnai, regele Ghe-
$111-ului(2 Sam. 3:3). A fost un linr frumos, la fel ca
qi sora sa Tamar, cam a fost violati de Amnon. eel
dintii u cane i s-a nscut lui David, darde cane o alta
femeie (2 Sam. 13:1-18). Clnd Absalom a aat dspne
aeest incident, I-a omorit pe Amnon, arrgind astfel
mil\iaIat5luis5uiaf\1g1tdinai!\Keal\1ilaGhur (2
Sam. 13: 19-39). Prima parte a pmfegiei lui Natan s-a
implinit (2 Sam. 12:10). Dupi 3 ani de exil i dupi
algizaxxideinterdicgiedeanaergelaclxrtearegalfa,
David 1-a reprimit pe fiul sau, iar ea rsplat aesm a
complomr impon-iva tmnului sau (2 Sam. 15:1-15).
Exprsla ,,patruzeci cle ani, in v. 7 nu ate in acord cu
18:5, ei s-a sugerat 03 at txebui sa cldm ,,patm. Acum
s-a implinit a cloua pane a profegiei lui Natan (2 Sam.
12:11a). A ueia pane (v. 11b) s-a implinit de ase-
menea curind dupa aceea (2 Sam. 16:20-23) 5i acum
nu mai m-a cale de intoamere. Gasim pales $1 folos
spiritual In cuvimele lui David cind levlgii au vrut ss
ia chivotul legmintului in lupta cu regele detronat (2
Sam. 15:25-26). Sxeitul lui Absalom ate bine cums-
cut. Cu ajutorul lui Hueai (2 Sam. 15:32-37 $1 17:1-
16) gi loab (2 Sam. 18:1-21;vezii19:1-7), David a
putut sa-l inving in lupri. 2 Sam. 1819-17 descrie
moarlea lui lipsir de glorie. Psalmul 3 dateani din
perioada xazvricirii lui Absalom
2. Socrul lui Roboam (2 Cr. 11:20-21; numit
,,Abisalom in 1 imp. 1s=2, 17).
3. In Apocrife, un ambasaclor al lui Iuda Maca-
beul, tatl lui Matatia $1 Ionatan (1 Mac. 11:70;
13:11; 2 Mac. 11:17).
T.HJ.
ACAD, AKKAD. Una dimre cetapile majore alturi
de Babilon $1 Exec, Eutemeiate de Nimrod, (Gen. 10:
10). A purtat numele Semitic Akkadu i numele sums-
rianAgade. Pon'p'a gtograc precis in apmpiere de
Sippar sau Babilon este umer1'A', dsj unii o identic
cu ruinele dc la Ml (Sesubar) sau d-liar cu Babilonul.
lnscripgiile arat ci o dinastie semltic veche,
intenreiat de Sargon I (cca. 2350 i.d.Cr.) a inorit
aici. In vremea aceea Acad a stpinit peste tot
Sumerul (S Babiloniei) $1 armatele sale au ajuns
pin in Six-la, Elam gi S Anatoliel. Dar fiind comequl
gi marea prosperltate care au. urmat dup domnia
lui Sargon gi a succesorului siu Naram-Sin, dinas-
tia lor a devenit simbolul "epocii de aux. Mai
tlrzlu, eind Babilonul a deveniz capitali, termenul
,,Akkad a continuat sa fie folosit in cronicile re-
gilor din *Asiria qi *Babilon pentru a descrle rot
Babilonul de N, pina ctre sreiml perloadei per-
S3218.
Tbrmenul ,,acadian (akkadian) este folosit as-
tzi pentru a desemna limbile semitice asiriene gi
babiloniene, dialectul faimoasei clinastii din Agade
filnd desemnar ca "acadian veche.
DJ.W.
ACAN. (in ebr. -again. Un iucleudinclanullui Zerah,
care a participat la asalml Ierihonului gi a incilcat
inrerdicgia prin faptul ca a furat aux, rgint $i o hain
scump. Faprul aosra a fost dmcoperit in unna cer-
cetrii cute prin tragere la sorp', dup ce p0pOl'\11 nu
a reui! sa cucereasci-i cetatea Ai. Aean, impreun cu
familia Q1 posesiunile lui, au fost improqcagi cu pietre
i ari tn Valea 'Acor (Ios. 7). Ctnd a roe!-it aentinga,
Iosua a folosit similarilztea dintre numele lui Qi verbul
'&I5ar ,,a aduce nenomcire- croninarul medal in felul
acesra numele lui (Acar, 1 Cron. 2:7). Evenimentul
este amintit in Ios. 22:20.
J.P.U.L
ACCEPTARE. Cuvintele ,,a accepta", wacceptaf,
,3CCP(G\)il, ,,acceptare (sau ,,a prlmi", ,,primit",
,,vn2dn.ic de primil", ,,primire) tradue 0 eerie de cu-
vinte evreia r-i greceeti cu ingeles inrudit. De obicei
subiecml are Dumnereu; obiectul acceptrii poate
jertfa (P5. 1191108), nlgciunile (Gn. 19:21), (0315
viara, i In special persoana oelui ce se lnchlna. in
0p07.iie cu concepgia pagin, doctrlna biblic sustjne
ca rugciunile gijertfele sin: acceptabile pencru Dum-
nezeu deoareoe persoana omului ate acceptabil.
Astfe] ,,Domnul a privit cu plcere spre Abel gi spre
jertfa lui - dar spre Cain i sprejertfa lui, n-a prlvit cu
placate (Gen. 4:4-5). Acceptarea jertiei lui Abel a
fost o marrurie cli pexsoana lui Abel a fost deja accep-
tat. Prin jertfa sa ,,e1 a captat mrturia ci are
neprihanit, caci Dumnezeu a primit daruxile lui (Evr.
11:4), iar Cain a fost mustrat $115-a spus cjertfa lui
at acceptata dac viata lui ar acceptabil (Gen.
4:7).
Profetii din VT au atacat ideea, atit de drag
omului firesc, ca Dumnezeu poate fi induplecat sa
accepte persoana cuiva prin inchinari rituale ofe~
rite dup toate regulile. E1 au afirmat in repetate
rinduri ca ordinea divina a fost inversati. Jertfele
erau acceptabile numai cind persoanele erau ac-
ceptabile (Osea 8:13; Mal. 1:10, 13). Pretutindeni
in Biblie este subliniata invagatura ca Dumnezeu
nu accept persoana omului datorit pozitiei lui
sociale sau a importantei lui. Dumnezeu nu se uit
la fata omului (Gal. 2:6). Aceasta este o virtute pe
care trebuie sa o imite togi. Totuei, abia in u.rma
lncidentului cu Cornelia a inteles Biserica primari
adevarul ca Dumnezeu nu cere nationalitatea evre-
iasc, nici taierea imprejur, ca 0 conditie a ac-
ceptarii de ctre El (Fapt. 10:35).
Binele pe care-I cere Dumnezeu pentru a ii
acceptati de El nu trebuie s5 fie mai prejos de
perfectiunea Sa in nici o privinta. Numai cei care,
prin rbdare, persist in facerea de bine pot reven-
dica viaga vegnici drept rasplat pentru faptele lor
(Rom. 2:6-7). Nici un om nu poate face aa ceva.
Toti oamenii sint mai prejos de gloria lui Dum-
nezeu, datorit pcatului (Rom. 3:9-23). Numai
Domnul nostru este acceptat. Nulpai El a melitat
verdictul lui Dumnezeu: "in Tine Imi gisesc toati
plcerea.
Ezechiel a proorocit ca lucrarea lui Dumnezeu
va fi cea care 11 va face pe pctogi acceptabili
inaintea lui Dumnezeu (Ezec. 20:40-41; 36:23-
29). Prin includerea in Cristos $1 prin darul in-
drepttirii (Rom. 5:17) credinciogii sint acceptari
de Dumnezeu. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu
care, prin haml Lui, ne face acceptati ,,in Prea-
iubitul Lui (Efes. 1:6).
D.B.K.
ACCES. in curtile orientale cei care veneau cu o
rugminte inaintea regelul erau prezentati de un in-
termediar care garanta cinstea lor (cf. Bamaba, Fapr.
9:27-28). Prezentarea lui Durnnezeu ca Rege in VT
(Ps. 47:7) le-a pus scriitorilor NT 0 problem! in ce
priwgte prosagge sau accsul pcitosului la Dum-
nezeu. Pcitosul nu are de la sine un drept de a se
apropia de Dumneneu i, de aceea, obtine aocesul
numai prin Cristos (Rom. 5:2; Efa. 2:18; 3:12; 1 Pet.
3:18), a cirui moarte indepaneazi bariera de os-
tilitate (vrjmasa) (Efes. 2:16) i ii permite cred1n-
ciosului s se apropie cu incredere de tronul harului
(Evr. 4:16).
D.H.T.
ACHELDAMA Fapt. 1:19 spune <15 intelsul cu-
vintului este ,,ogorul singelui - exprsia aramaic
fiind haqeldema. Ogorul fusese cunoscut anterior sub
numele de Tarina olarului g1 a fost idemicati cu Casa
olarului (Ier. 18:2), in Valea Hinomului. Jerome sus-
gine ca locul a fost in partea de S a acestei vii; aceasta
are $1 pozitja geograc acceptat in Lilele noastre.
Eusebius, insi, a spus ca acest ogor a fost la N de
Ierusalim. Locul traditional conne lut penuu olarit
$1 a fost folosit vreme indelungat ca loc de ingro-
pciune. Pentru bibliograe $1 o scun discutie a
problemelor, vezi J. A. Motyer, in NIDNTT 1, p. 93-94.
D.F.P.
ACHl$. Regele Gatului (numit Abimelec in titlul Ps.
34) in cetata cmia David a locuit incognito in limp
ce fugea de Saul $1 cind s-a prelcut ca este nebun (1
Sam. 21:10-15). A doua oar-5 cind David s-a refugiat
in Gat, Ami; 1-a dat ceratea Ticlag. pe granita cu
Israelul (1 Sam. 27). B l-a numit pe David ingarda sa
personala intr-0 btalie impotriva lui Israel (1 Sam.
28:1-2), dar omlalti listeni nu au vrut ca David s5
lupte alruri de e1 (1 Sam. 29). Achi a continual s5
fie rege $1 in timpul domniei lui Solomon (1 lmp.
2:39-40).
D.w.B.
ACOR (ln ebr. ikr). Vale-1 dinapropiere de lerihon
unde a fost executat "Ac.an. Potrivit traditiei iudaice
ei creetine este situati la N de lerihon (Eusebius,
Onom. 18, 84; .I.1'. Mililc Discoveries in the Judaeun
Desert, 1962, vol. 3, p. 262), probabil laVde Nue1ma.
Daca este ag-a, Ios. 15:7 se refera la 0 alta vale, La S de
granite dintre Iuda $1 Beniamin; 0 pozitie geograc
probabi este el~B\.l]uei a (G'l'1, p. 137, 139, 271- L.
E. Stag1',RB 81, 1974; p. 94-96; Miiik, C1055. BASOR
142, 1956, p. 17; vezi SECACA). U11 loc la V de Qilt
a fost sugerat pe baza presupunerii ca Ios. 7 1 15
vorbec despre acelagi loc, dar locul nu se potriveete
cuniduna dindescrieri. ls. 65:10; Osea 2:15 probabil
ca sint mai dare dac se ace refer-ire la un loc aeezat
la V de Nu'e1ma.
.l.P.U.L.
ACRABIM (in ebr. wlqrabbim, ,,scorpioni). O tre-
citoare muntoasli la captul de S al Marii Moarte
(Num. 34:4; Ios. 15:3; Jud. 1:36) intre Arba i pinutul
deluros din luda; identicata cu txectoarea Naqb
(e;-;EjE) din zilele noastre. JDD
ACSA (in ebr. 'al5sd, ,.bX'315). Fiica lui Caleb care
atuncl cind s-a cisatorit cu Otniel, nepotul lui Caleb,
ca rsplata pentm t-A Omkal a cueerit Cl1.i.riat- Sefer, 1-a
indemnat 9: ceara de la Caleb un teritoriu mai mare,
iar pentru sine a cerut izvoare de ape (Ios. 15:16-17;
Jud. 1:12-15; 1 Cron. 2:49).
A.E.C.
ACAF (Tn ebr. 'aI9'a@. O cetate important in
Canaan (Ios. 11:1; 12:20), mengbnata in listele egip-
tene $1 Papyrus Anastasi, I (ANIH, p. 477); ate in
apropiere de Acco, dupe cite se pare la E sau SE.
Pozigiile alternative cele mai probabile sint Tell Keisan
(W. Alb-right, BASOR 83, 1941, p. 33) iKhi1bet Har-
baj (Tell Regev) (LOB, p. 21, etc.). Cetatea a fost
ocupati de Aeer (Ios. 19:25).
J.P.U.L
ACUILA $1 PRISCA, PRISCILA. Un evreu, lu-
criitor in piele (,,c5tor de corturi, Fapt. 18:3), i
sop: sa, prieteni devotapi ai lui Pavel. Acuila a venit
din Porxt, dar familia era in Roma cind Claudius a dat
in cca. 49 d.Cr. edictul de expulzare a evreilor din
@135. Un pasaj obscur din scrierile lui Suetonius (Cla-
udius 2S. 4) sugereazi 05 expulurea a m-mat dup
nigte mlburari cu privire la cretinism in wmunitatea
ev'reia5C5 din Roma; i este foarte posibil ca Acuila i
Prisca sa fost deja atunci mind l-an intilnit pe
Pavel la Cor-int. El a locuit gi a lucrat impreun cu ei
(Fapt. 18:1-3; 0 completare la v. 7, intr~un manuscris
inferior, adauga ca Pavel a plecat de la ei dup ce a
avut loc o dezbinare in sinagoga). Fara indoial ca
aeestaafost timpuldndeigi-an pusv-iata injoc penlru
Pavel (Rom. 16:3); s-ar putea, de asemenea, ca ei s
stir-nit interesul apostolului pemm nevoile 5i oper-
tunittile d.i.n Roma,
Cind Pavel a plecat, i l-au insotit pin la Efes,
unde l-an primit 5i lau ajutar pe influentul "Apolu
(Fapt. 18:18~20), sa ajungi la o credint mai de-
plind. Ei se aflau tot la Efes, i biserica se intrunea
in casa lor, cind a fost scris 1 Cor., i ei nu iau
uitat pe prietenii lor din Corint (1 Cor. 16:19 - 0
observatie rnarginal sustine ca Pavel era iargi
oaspetele lor). La scurt vrerne dupa aceasta, pro-
fitind de destinderea relatiilor cu evreii dupa moar
tea lui Claudius, se pare ca ei s-au intors la Roma
(Rom. 16:3). Intrucit 2 Tim. 4: 19 arat limpede ca
ei locuiau din nou in Efes, rnengionarea acestei
familii a fost un argument important pentru a con-
sidera Romani 16 ca fiind 0 scrisoare separat-5
adresat bisericli din Efes (cf. mai ales K. Lake, EER
p_ 327 .urm.); dar forga acestui argument este
redus cle inclinatia evident a lui Acuila i Priscila
de a caltori.
Numele lui Acuila este atestat in Pont (cf. MM)
- omonimul sau, zraducatorul, a provenit tot de
acolo. Cele mai bune mss arata ca Pavel foloseqte
numele corect, Prisca, pentru sotia lui, in timp ce
Luca folosete in mod caracteristic diminutivul
Priscila.
Rom. 16:3 arata c aceast farnilie cle evrei
caltori gi ospitalieri era cunoscut i indrgitd in
bisericile de neevrei, gi tentatia de a umple go-
lurile din cunogtingele noastre despre ei s-adovedit
irezistibil. Faptul curios ca Prisca este numiti de
obicei prima a fost interpretat ca o indicatie a
faptului ca ea era 0 doamna roman de rang mai
inalt declt sotul ei (cf. Ramsay, CBE 1, p. 637,
pentru 0 analogie contemporana), sau ca a avut an
loc mai important in biserici. Adeviratul motiv nu
poate fi descoperit. Au fost facute incercari de a
urmri intoarcerea lor final la Roma (vezi Sanday
i Headlam, Romans, p. 418 .urm., pentru date
arheologice), sau chiar in Pent, ori pentru a arta
ca Acuila a fost un mernbru sau un libert din gens
Pomia sau gens Acilia. Dei uncle sugestii sin!
atrigtoare, nici una dintre ele nu este convin-
gtoare; i mai pugin convingatoare este sugestia
lui Hamack care le atribuie lor scrierea Episrolei
catre Evrei, gi care sustine ca Prisca a avut rolul
conductor in familie.
BIBI.lOGRAFlE.AHamaclgZNW1, 1900, ]D.16.\llL
Ramsay, SFE p. 241, 253 .urm. A.F.W.
ACZIB. 1. O cetate port din Canaan, repar-
tizata semintiei lui Ager (Ios. 19:29), dar pe care
ace$tia nu au ocupat-o niciodata (Jud. 1:31). Este
cucerlt de Sanherib in 701 i.d.Cr. (ANET, p. 287)
i ldentificati cu orau1 modem ezZib, la 14 krn N
de Acco (Acre). 2. O cetate din luda (Ios. 15:44),
in $efela (deertul din S). Probabil este cetatea
Chezib din Gen. 38:5; cucerit de Sanherib (cf.
Mica 1:14); a fost identificata de unii tentativ cu
localitatea rnodern Tell el-Beida.
D.W.B.
ADA (in ebr. age, intelesul nurnelui nu este cums-
cut). 1. Una dintre sogiile lui lameh, mama lui labal
gi Iubal (Gen. 4:19 $.un'n.). 2. Una dinrre sogiile lui
Esau, ica lui Elon Hetitul, mama lui Elifaz (Gen. 36:2
.urm.).
T.C.M.
ADAM (ln ebr. agam). Ora; 1; 2a de km N de
lerihon, aproape de Zaretan, linga vadm-ile Iorda-
nului, imediat dupi conuenta cu labocul; localitatea
moderni Tell ed-Datniyeh. Blocarea apelor Iordanului
la acest punct a fcut posibil ca israelitii S6 traverseze
lordznul la lerihon (los. 3:10g.urm.).
J.P.U.L
ADAM.
1. In Vechiul 'lbstnment
Primul om, creat (bird, Gen. 1:27) de Dumnezeu
dup chipul Sau (.elem), in ziua a gasea, fcut (m0<
delat) din tarina pmintului (gmd) (aea cum un
olar rnodeleaza un vas, ysar, Gen. 2:7) gi suindu-i
in mod unic suare de viata in nari (nismat hayyfm ~
vezi b, rnai jos). Rezultatul acestui fapt a fost ca
,,omul a devenit 0 int vie (nee hayyd). Miturile
sumeriene gi babiloniene despre creatie sint cunos-
cute, dar cind sint comparate cu descrierea creaiiei in
Biblie ele sint primitive ai politeiste.
a. Etimologia
Numele Adam ( igm), in afara de faptul vi este un
nume propriu, are gi sensul de ,,omenire, unsens care
apare in VT de vreo 500 de ori aga incit atunci cind
numele apare insotit de articolul hotirit (hgm)
trebuie tradus ca substantiv echivalent cu un nume
propriu gi nu ca nume. Cuifintul -udm apare de as~
menea in limba ugarita ei are sensul de ,,ornenire. In
descrierea 'creagiei in Gen. 1 i 2, articolul insoteate
ten-nenul -Egm in toate cazurile, cu gtcepgia a trei
versetez 1:26, unde este evident ca intentia autorului
este sa spuna ,,orn, in general; 2:5, unde ,,orn" (sau
,,nici un om) este in mod evident sensul cel mai resc;
i 2:20, primul lo_c unde texrul ne permite s folosim
numele propriu. in unele traduceri (AV) numele pm-
priu este folosit gi in verseml precedent (2:19), in
ciuda faptului c acolo este folosit articolul, in timp
ce alte traduceri (RV, RSV) considera ca masorepi au
pus un punct gre$it in text $i ca numele propriu nu
apare pina in Gen. 4:25, intrucit traducatorii au ob-
servat 6 in cazul acsta, la fel ca gi in celelalte (3:17,
21) cuvintul apare fr un articol gi este precedat de
pnepozitia 1'-, care ar putea citita (?E- <lhE-),
penn-u a include at-ticolul, far-5 a altera textul con-
sonancic. Degi au fost facute incemari cle a determina
etimologia numelui, nu existi un acord unanirn, iar
faptul ca limbs originali a ornenirii nu a fost limba
ebraica, faca ca aceste teorii sa e pure speculapli
academice. Este clar, insi, 05 folosirea cuvintului
"'dcTmd, ,,pamint, ,,t;arin in juxtapunere cu numele
igrn in Gen. 2:7 ate intentionat, i aceasta con-
cluzie ate corxtirntata de Gen. 3:19.
b. Starea primard a lui Adam
Adam s-a deosebit de animale, i aceasta nu pentru ca
i-an fost aplicate epitetele neei i rah, intruclt
aceeti termeni sint folositi uneori gi pentm animale, ci
pentru ca el a fost cut dupa chipul lui Dumnezeu,
pent:-u ca i s-a dat stapinire peste toate animalele i,
poate, penu-udibumnezeuasuatinmodspecialin
el suare de viata (n'Emd) (VT 11, 1961, p. 177-
187). Durnnezleu a facut 0 gridinii pentru Adam in
Eden (Gen. 2:8-14) $1 l-a pus acolo ca sa o lucreze gi
si 0 pazeasca. Cuvintul ,; 0 lucreze (-agag) are cel
iolosit in mod obignuit pe_t\\.\'u munca sau tmda (de
ex. Exod. 20:9), age indt Adam nu era destinat sa stea
cumiini1eincruciate.Separec5hranaluiaufost
fructele pomilor (Gen. 2:9, 16), roadele tufelor -
mute, zmeulii ei nuci (sfah, EVV ,,plante) ei oetealele
de pe cimp (-Eseb, Gen. 2:5). Dupe aoeea, Dumnezeu
a adus la Adam toate animalele ip5sari1e ca s5 le dea
nume ;i, probabil, pentru ca el s5 cunoasc:-1 caracteris-
Iicile gi potentialul acestora (Gen. 2:19-20). Este po-
sibil ca 0 descriete vagi a acstui fapt s e gsiti in
textele din literatura surneriana care descriu cum zeul
Enkiafacutordineinlumei, prin1:ealtelucruri,a
pus animalele sub stapinirea a doui zeitagi mai
c. Cdderea
Dumnezeuaspusca,,nuestebineca<n-nulsae
singuf (Gen. 2:18) i de aceea a crate pe femeie
(2:22) ca s5-i e un ajutor ('EVA) pentru orn. lspitita
de $arpe, femeia l-a convins pe Adam sa manince din
nodul pornului de care Durnnezeu i-a poruncit sa nu
se atinga (Gen. 3:1-7) OCADEREA), iar ca urmare a
acestui fapt barbatul i femeia au fost izgoniti din
gradina (Gen. 3:23-24). Este evident (A pina la acel
moment Adam a avut cornuniune directa cu Dum-
neaeu. Cind Adam gi femeia $1-au dar searna de goli-
ciunea lor, ei au luat fxunze dc Sl'IlOh.in i le-au cusut
laolalta ca sii-$1 face haine cu care sa-gi aeopae coat
sele (h 6rd, Gai. 3:7), dovedind astfel ca ei aveau
unele deprinderi simple cum este cusutul. Adam a fost
pedepsit cu izgonirea din gradina i cu B-Qi ciga
hrana cu sudoarea fetei, intrucit pimintul (:dEmd),
in mre avm sd se intoarca la moarte, a fost blstemat
qi avea s5 produc spini ei palamida. El unna s5 e in
cominuare agricultor, dar munca lui avea sa e de
acum hcolo mai grea dedt in Irecut (Gen. 3:17-19,
23). Au fost iicute paralz-Je inure aces: episod gi mini)
acadian dspre Adapa, care in mod grqit a refuzat
piinea 5i apa pierzind in felul acesta nemurirea
ornenirii; dar asemndrile sint vagi. Dumnezeu le-a
datcelor doioarneni haine de piele (Gen. 3:21), lasind
sa se lnteleaga ca de acum lncolo ei aveau nevoie sa
se protejeze de vegetapie ai de vremea rece.
Adam a avut doi iii, Cain gi Abel, iar dup ce
Cain l-a omorit pe Abel, Adam a av-ut u.n alt fin,
Set, care 55 in locul lui Abel (Gen. 4:25) i care
sa continue linia de descendenti credinciogi lui
Dumnezeu. Adam era in virsta de 130 (Lxx 230) de
ani cind s-a nascut Set i dupa aceea a mai trait
800 (LXX 700) de ani, traind in total 930 de ani
(Gen. 5:2-5 este in armonie cu LXX 5i cu Penta-
teuhul Samaritean, acesta din urma fiind in ar-
monie cu MT cu privire la toate cele trei cifre)
(GI-ZNEALOGIE). Pentru a face 0 comparatie, tre-
buie remarcat ca in lista sumeriana de regi, primul
rege dinainte de potop, Alulim, se spune ca a dom-
nit 28.800 de ani (un alt text d5 cifra de 67.200),
iar omologul sau, Aloros, in scrierea Babylniaka
de Berossos, se spune ca a trait 36.000 de ani. Se
presupune ca Adam a avut 5i alti copii in afara de
cei trei rnentionati in Genesa. Pericada in care a
trait Adam ai locul exact unde a trait constituie
subiectul unei controverse.
BIBLIOGRAFIE. K83, p. 14; C. Westermann,
Biblischer Kommentar AT; 1/1, 1976; pentru crea-
rea ornului, vezi A. Heidel, The Babylonian Ge-
nesisz, 1951, p. 46-47, 66-72, 118-126; W. G. Lam-
bert gi A. R. Millard, Atrahasis. The Babylonian
Story of the Flood, 1969, p. 8-9, 15, 54- 65; S. N.
Kramer, "Sumerian Literature and the Bible, Ana-
lecta Biblica 12, 1959, p. 191-192; pentru Enld gi
ordinea din lume, vezi History Begins at Sumer,
1958, p. 145-147; pentru Adapa, vezi Haidel, Ge-
nesis, p. 147-153; E. A Speiser in ANE1} p. 101-
103; pentru lista regilor, vezi T. Jacobsen, The
Sumerian King List, 1939, p. 7071; A. L. Oppen-
heim, in ANE7; p. 265.
T.C.M.
n. in Noul mum:
in afara scrierilor lui Pavel, se face uneori referixe la
AdamiinEvanghelii:Lucai1a$ea1.ainE1-unteagenea-
logiei lui Cristos (3:38), subliniind in felul aoesta
inmdirea lui Crista cu intreaga ornenire (vezi con-
trastul cu Mat. 1:1 ,.urrn.); Iuda 14 H mentionezml de
asemenea pe Adam ea inoeptorul rasei umane. Crea-
realI:iAdarniEva$iu.nireal01careaurmatste
folosita ca dovada ea Dumnezeu a vrut unirea dim:-e
barbat $1 ferneie, cu scopul ca acegtia sa devina ,,un
singur trup" (Mat. 19:4-A6; Marcu 10:6-9; unde se
citeaza Gen. 1:27; 2:24). ln traditia lui Marcu aceasta
inseam:-la ca divor;-ul este intenis, dar Mat. 19:9 a-
dau a o exceptie, cazurile de ,,curvie.
En scrierile lui Pavel, unirea dintre Adam i Eva
este folositi ai ca baza a invataturii despre relatia
dintre sexe: Gen. 2:24 este citat din nou in 1 Cor.
6:16, pentm a arata ca unirea sexuala nu este o
probletn banala sau lipsita de important din
punct de vedere etic, ci este intotdeauna 0 unire
complete i con-iplexa a celor doi paneneri, iar in
Efes. 5:31, unde se argurnenteazakca se refer 5i la
unirea dintre Cristos i Bisetic. In 1 Cor. 11:7-9
exista aluzii la ordinea crearii lui Adam ei Eva gi la
pozitia conferita de Dumnezeu barbatului, iar Pa-
vel folosegte acest argument pentru a cere femeilor
s e supuse birbatilor lor (in ciuda v. 11 .urm.):
birbatii nu trebuie s-i acopere capul, intrucit ei
sint ,,chipul 5i slaw lui Dumnezeu, dar femeile sint
,,slava brbatilor $i ele i$i dezonoreaza capul (in
sens literal, i poate in sens figurat - referindu-se
la brbatii lor; cf. v. 3 .urrn.) daca nu-1 acopera.
ln mod asernanator, 1 Tim. 2:12-14 face apel la
ordinea crearii luj Adam i Eva perm-u a sprijini
ideea ca femeile, fiind subordonate brbatilor, nu
ar trebui S5 ia cuvintul in adunari; aceasta in-
ferioritate este confirmata de faptul ci Eva a fost
cea care a fost inselata si dusa in pacat (cf Sirah
25:24). Prin urmare, lnvititurile practice date aici
cu privire la conduita femeii nu pot respinse ca
fiind doar o acomodare la obiceiurile din vremea
aceea, tars a pune la incloiala exegeaa scripturala
si doctrina creatiei care sint aduse in sprijinul aces-
tor practici sau ma a pune la indoiala logica po-
uivit careia una decurge din cealalta.
Principala folosire a numelui lui Adam in scrie-
rile lui Pavel este in contrastul dintre Adam si
Cristos. La acest contrast s-ar putea sa se face
aluzie si in Evangheliile sinoptice: dmcrierea is-
pitirii lui Isus in Evanghelia dupa Marcu (1:13)
s-at putea sa reflecte ideea ca Isus a restaurat
starea omului in Paradis - prin tnvingerea ispitirii,
prin faptul ca a trait intre animalele salbatice si
prin faptul ca I-au slujit ingerii (Cf. J. Jeremias,
TDNF 1, p. 141). in mod asemdntor, Luca 3:38 se
refera la Adam folosind expresia ,,fiul lui Dum-
nezeu, o expresie care a fost folosita deja cu refe-
rire la Isus (1:35). Aceasta ar constitui o folosire
pozitiva a povestirii despre Adam: Cristos este ase-
mnat cu Adam, asa cum era el inainte de cadetea
in piicat.
Pavel pune un accent mai mare pe deosebirile
dintre Adam si Cristos; lucrul acesta este adevarat
cu privixe la arnbele pasaje in care dezvolta aceasta
idee, 1 Cor. 15 si Rom. 5:12-21. Este adevrat si
cu privire Ia 0 a treia referire pasibil Ia aceasta
idee, In materialul traditional folosit in Filip. 2:6-
1 1; acolo, ma, nu exista nici o teferire explicita la
Adam, nici vreun citat direct din Genesa; in cel mai
bun ca: am putea spune ca uncle idei de aici, de
ex. ascultsrea, renuntarea Ia egalitatea cu Dum-
nezeu, implic un contrast intre Cristos si Adam
(Cf. R. P. Martin, Carmen Christi, 1967, p. 161-
164.).
1 Cor. 15 se refera de doua ori la contrastul
dintre Adam si Cristos: prima data, in v. 21-23,
Pavel foloseste acest contrast pentru a arata ca
invierea lui Isus, pe care 0 acceptau corintenii, este
o garantie a faptului ca ,,toti vor avea un destin
similar, dupa cum toti mor (observati timpul pre-
zent) ,,in Adam; nu spune ca top au murit atunci
cind a mu:-it Adam; dimpotriva, toti mot acum, Ia
fel ca si el. Expresia ,,in Adam este formulate prin
analogie cu ,,in Cristos si nu poate fi folosita
pentru a arata cum a fost formulata aceasta din
unui. Acelasi contrast este preluat in v. 45-49: aici
contrastul este intre natura fizici a lui Adam, pe
care o avern fiecare dintre noi in prezent, si trupul
spiritual care ne este promis la sfirsit, in virtutea
invierii lui Cristos. Unii din Cor-int, peste masura de
increwatori din pricina darurilor lor spirituale a-
veau nevoie $5 li se aminteasca de faptul ca ei
continuau s face parte dintr-un veac si dintr-o
omenire dominate de moarte (v. 26); raspunsul pe
care li-I di Pavel este ca Scriptura (Gen. 2:7)
dovedeste ca toti oamenii sint inte fizice (v. 45;
al doilea Adam de Ia S.Il.l'\1l vrernurilor este o
fiinta spirituala, spune Pavel) si ,,intii nu vine ce
este duhovnicesc, ci (mai degrabi) ce este firesc;
ce este dul-iovnicesc vine pe urm (v. 46); ei vor
avea parte de invierea lui Cristos, intr-o naturi
transformati, dar tot in trup, totusi. nu intr-un
trup de "came si singe (v. 50); folosirea expresiei
echivalenta a termenilor ,,Adam si ,,om arata ca
Pavel este perfect constient ca ,,Adam inseamna
om".
H Aceasa ultima idee ne ajuta sa explicam de ce
introduce Pavel cealalta referire majora la Adam
intr-un mod atit de subtil (Rom. 5:12: ,,pr-intr-un
singur om). In pasajul care urrneaza, el prezinta
in contrast pe Adam, care prin pacatuirea sa a
declansat reactia in Iant a pacatului si consecinta
acesteia, moartea - prin decretul lui Dumnezeu, si
Cristos, care prin ascultarea sa a inaugural un
proces de mlntuire prin care oamenii prlmesc darul
lui Dumnezeu - neprihanirea (indreptatirea) si ,,do-
mnia in viata (v. 17). Versetul 19 are un sens
determinist, dar este bine sa observam timpurile
verbale: indreptat-irea multora este un fapt care a
avut deja loc, in ciuda timpului viitor, si am fi
justificati sa spunem ca acest proces de 1ndrep-
tatire continua s aiba loc; ,,vor facuti at putea
foarte bine sa tnsemne ,,vor deveni. Versetul 12
arata clar d moartea nu s-a raspindit in mod auto-
mat asupra tuturor oamenilor ca rezultat a1 peca-
tului lui Adam ci, dimpotriva, s-a raspindit pentru
ca ,,toti au pcatuit si au primit astfel pe drept
sentinta de condarnnare la moarte; exist! 0 solida-
ritate a tuturor oamenilor in pacat, prin care noi
sintern partasi si traim in pcatul celorlalti oameni,
dar aceasta idee nu este exprimata in versetul
discutat. Exista de asemenea 0 putete, pacatul,
care este mai mult decit un act individual de i.nca1-
care a legii sau chiar mai mult decit suma actelor
individuale, si la aceasta se face referire in termeni
quasi-personali in v. 13. In v. 13 s.urm. Pavel se
ocupa cu problerna celor care, spre deosebire de
Adam, nu au avut 0 porunca explicita a lui Dum-
nezcu pe care sa o incalce; cu toate acestea ei au
picituit, asa cum arata domnia continua a mortii
de la Adam la Moise, pina la darea Legii. Adam este
,,o icoana preinchipuitoare a Celui ce avea s5 vin
dar dezvoltarea acestei tipologil arata ca este, in
mare masura, antitetica si contrastanta (v. 15-19),
adic, este o folosire cu sens negativ a povestirii
despre Adam. In afara de aceasta, in timp ce pa-
catul lui Adam si unnirile acestuia constituie o
istorie pur umana a ornului aflat Ia voia conse-
cintelor propriilor sale actiuni (cf. Rom. 1: 24, 26,
28), latura referltoare la Cristos, in aceasta com-
paratie contine un element uman care are o pon-
der: mult mai mare decit latura negativ; dc aceea
se repeta expresia "cu mult mai mult (5:15, 17).
S-a dezbatut mult originea ideii comparatici
dintre Adam si Cristos, unii cautind~o in mitologia
din Orientul Apropiat, sau, mai recent si mai con-
cret, in speculatiile gnostice cu privire la omul
primordial. Dar originea ideii at trebui cautata in
diferitele crezuri din iudaismul contemporan (lui
Pavel) si in invataturile lui Isus: restaurarea strii
primordiale care va avea loc in final, contrastul
dintre Adam si diferite personaje din istoria lui
Israel $1 conttastul cu Mesia (cf. Syr. Baruch 73
si 56:6), cit si asteptarea ca ,,omul" lui
Dumnezeu (sau ,,I-iul ornului) sa vina la sflrsitul
vremurilor. Pavel si/sau traditia crestina au for-
mulat tipologia Adam-Cristos pe baza acestor ma-
teriale.
Oricare ar fi conceptia despre originea umana
pe care o sustine cineva, este adevarat ca rasa
umana are o istorie si un inceput. ldeea lui Pavel
este ca toati aceasta istorie, dc la bun inceput, este
marcata de pacat, ca omul este raspunzator pentru
aceasta istoria plin de pcat, si c pcatul unui filozofii folosesc tennenul pent-ni a inclica exis-
om ii afecteaz pe ceilalri si lumea din jut.
BIBLIOGRAFIE. C.K. Barrett, From First Adam
to Last, 1962; M. D. Hooker, NTS 6, 1959-60, p.
297-306; NIDNTI 1, p. 84-88; A. J. M. Wedder-
burn, NTS 19, 1972-3, p. 339-354. A.I.M.W.
ADAMA (in ebr. '"QHmEh). Cetate in ginutul lui
Neftali 19:36). Probabil Qam Hatn (Y. Aha-
mni, JNES 19, 1960, p. 179-181, 0 identica cu She-
mesh-adam din sursele egiptene). J.P.U.L
ADAM!-NECHEB. Un loc mengionat in los. 19:33,
pe granna lui Neftali. Se pare ci a fost o trectoare si
a fost identicati cu locul modem numit K11. ed-(Da-
miyeh) . Vezi LOB. RA.H.G.
ADEVKR. Adevarul, la fel ca si cunoasterea, este
folositinVTin doua sensuri: (1) sensul intelectual, cu
privire la faptele care pot dovedite aclevmte sau
false (Deut. 17:4; 1 Imp. 10:6); (2) sensul existential
si moral, imilnit mult mai frecvent, care se refer la
adevar ca si un auibut al unei peisoane. P1-a\:iil\ii losif
sint repinug in inchisoare penmi ca vorbele lor ,,s5 e
puse la incexcare si pentru a ski ,,daca ate adevix in
ei (Gen. 42:16), adici pentru a aa dac sint oameni
de incredere, consecvenpi, cu un caracter bun. Este
semnicadv faptul ca dintre cuvintele ebr. traduse
,,adev5r (-met, emund], al doilea este tradus uneori
ncredinciosie" (Dent. 32:4; Osea 2:20) ("AM1N). VT
puns un accent mai mare pe terneiul adevirului intr-o
pexsoanli den-ma de incredere dealt pe faprele propriu
zise dintI- un anumit incident. Aceasta credibilitate
este in eseng un atraut al lui Dumnezeu (Ps. 31:5;
ler. 10:10), al canii adevir najunge pin la nori (Ps.
108:4). P:-in unnare, Dumnezeul Bibliei se deoselzqte
foarte mult de zeitagile pigine capricioase. El este
adevrat, adica, El este consecvent atit in grija Sa
iubitoare fag de copiii S51 (Gen. 32:9 $.\.|.rm.) cit si in
osdlitatea Sa implacabila fag de pacat (Ps. 54:5).
Nu este 0 deosebire mare intre adevir ca atri-
but al lui Durnnezeu sau al unei activitgi a Sa.
Astfel, E1 judeci cu dreptate (Ps. 96:13) si trimite
adevarul (in trad. ram. ,,izb5virea, n.tr.) (Ps. 57:
3). Cuvintul Sin este adevrat in sensul Ca este
valabil in permanenti. ,,Dupa cum Tu este ade-
virat, tot asa si Cuvintu] Tau este adevrat, dup
cum este sctis: ,,Cuv-lntul Tau, Doarnne, dainuieste
in veci in ceniri (Ps. 119:89) (Exodus, Rabbah cu
privire la 29:1). Ca rispuns dar lui Dumnezeu $1 in
ascultare fati de lege, omului i se cere =5 triasc
adevrul, (Ps. 119:51) s-l aib in profunzimea
fiintei sale (Ps. 51:6) si s fie temelia oricaror
rela_tii dintre oameni (Exod. 20:16; Deut. 5:20).
In literamra greaca cuvintele folosire pentru
adevar (aIEheia, alEthe3, alifthinos) nu au aceeagi
nuanta personala si morala. Dimpotriva, adevrul
este pur intelectual. Este ,,starea deplin sau real
a lucrurilor... La fel ca si in limbajul juridic,
alizheia este starea reala de lucruri care crebuie
aprata irnpotriva unor afirmatii diferite, si de
aceea istoricii folosesc aces: termen pentru a inclica
evenimentele reale, pentru a le deosebi de mit, iar
tenta real in sensul absolut (R. Bultmann, TDNT
1, p_. 238).
In N1} aceste cuvinte gr. apar in mod obignujr
ii aduc cu ele atit sensul din VT cit si sensurile lor
din gr. elina si clasici, asa incir de multe ori este
foarte greu de decis care nuanta predomin. Tbtusi,
este posibil s facem distinctie intre trei sensuri
largi in care sint folosite cuvintele, chiar daci
exista anumite suprapuneri.
1. Credibilitate, veracitate, cotectitudine a ca-
racterului (sensul ebr. este predominant). Acest
sens este aplicar in egal masura lui Dumnezeu
(Rom. 3:7; 15:8) si oamenilor (2 Cor. 7:14; Efes.
5:9). Folosirea cuvintului nadevar in sensul acesta
nu este obisnuita, dar ideeq unui Dumneaeu in care
putem avea incredere ca Isi va respecta cuvintul
este subinteleasa in tot NT.
2. Adevarul, in sensul de lucru real si complet,
in opozigie cu ceva ce este fals gi cu lipsuri (Maren
5 :33; Efes. 4:25) . Credinta crestin, in special, este
adevall (Gal. 2:5; Efes. 1:13).1sus a afirmat c Bl
era adeviml personificat (loan 1:17; cf. Efes. 4:
21). El este mijlocitorul adevrului (loan 1:17) gi
Duhul Snt ii conduce pe oameni la adevar (loan
16:13; cf. 14:17; 1 loan 4:6), asa incit ucenicii lui
Isus cunosc adevrul (loan 8:32; 2 loan 1), il
implinesc (loan 3:21), rimin in el (loan 8:44) si
nasterea lor din nou ca si copii ai lui Dnmnezeu se
bazeaz pe adevir (lac. 1:18). Adevarul este mai
rnult decito formula de credeu - este cuvintui activ
al lui Dumnezeu care trebuie ascultat (Rom. 2:8;
Gal. 5:7).
3. Adjectivul aIEthin0s poart uneori sensul
,,pla tonic de lucru real, spre deosebire de ceva ce
este o simpla infgisare sau copie. Astfel, Cristos
este un slujitor al adevratului cort (Evr. 8:2), in
contrast cu umbrele ritualului levitic (Evr. 8:4
s.urm.). lntr~0 aluzie clari la cuvintele de instituire
a Cinei Domnului, Isus declar ca E1 este adevrata
piine (loan 6:32, 35) si adevrata vita (loan 15:1).
In mod asemnator, adevaratii inchin5_tori (loan
4:23) nu sint doar sinceri, ci sin! reali. Inchinarea
lor este 0 apropiere real de Dumnezeu] care este
Duh, in contrast cu ritualul care limiteaz prezenta
lui Dumnezeu la Ierusalim sau pe Mt. Garizim (loan
4:21) si care, in cel mai bun caz, poate simboliza
pe Dumnezeu, iar In cel mai tau caz 1] poate distor
siona.
BIBLIOGRAFIE. R. B!-lltlann, TDNT 1, P. 232,
251; C. H. Dodd, The Interpretation of the Fourth
Gospel, 1953, p. 139 s.urm., 170-178; D. J. Theron,
,Alzheia in the Pauline Corpus, EQ 26, 1954, p.
3-18; A. C. Thiselton, NIDNTT 3, p. 874-902:.
.H.P.
ADMA. Una dintre Cetpile Cimpiei (Gen. 14:2, 8;
Deut. 29:23); este legata de "Teboim (Osea 11:8).
Asocierea cu Gan (Gen. 10:19, sugereaz corectitu-
dinea localirii modeme a celor cinci orase ca ind
scufundate in panea de S, sub apele Mrii Moarte.
JA.M.

ADONX-BEZEC. (in ebr. g'6ni-Qezeq, ,.1o,,,,,,,11-1:
Bezec). luda 5i Simeon, pregatindu-se sa cucereasca
teritoriile lor, Qi-au combinat fortele pentru a infringe
10.000 de canaanigi la Bezec, probabil localitatea
rnodern Kliirbet lbziq, Ia21 delt.mNE de Sihem (Jud.
1:4-7). Regele lor, Adoni-Bezec, care nu n-ebuie con-
fundat cu "Adoni-'ledec (los. 10:1-27), a fugit, dar a
fost prlns si mutilat, potrivit cu obiceiurile El
a recunoscut in aceasta mutilate o anumit dreptate,
deoarece si el a mutilat in felul acesta saptezeci de
regi. El a fost dus la lertsalim, unde a murit. lntrucit
israelitii nu au putut sa mentina ai sa dezvolte toate
cettile cucerite, lerusalimul a fost ocupat ulterior de
cane iebusiti (Jud. 1:21).
BIBLIOGRAFIE. LOB, p. 197. A.E.C.
ADONIA. (ln ebr. -"ganiyya, ,.domnul meu ate
lahve).
1. Al patrulea fiu al lui David, nscut de sotia
sa Haghita. Dupe moartea celor trei fragi mai in
mm, el s-a considerat mostenitorul tronului (A-
mnon a fost omorit de fratele sau Absalom, care la
rindul lui a murir in timpul rascoalei impotriva
tatlui sau. lntrucit Chileab, fiul nscut de Abigail,
nu este mentionat, se presupune ca a murit ir\.ai.nte
ca at se ridice problem-a succesiunii la tron.) Se
pare, insa, ca David i-a promis lui Bat-$eba (1 Imp.
1:7) ca fiul lor, Solomon, avea sa-1 urmeze la tron.
Este posibil ca tocmai cunoasterea acestui fapt si
fi fost lucrul care l-a determinat pe Adonia la
aceasta incercare zadamica de a c_uceri tronul ln
timp ce tatil sau era inca in viata. lntre suporterii
lui s-au nun-that doi clintre oamenii de incredere ai
tatalui sau, loab, comandantul suprem al armatei,
si preotul Abiatar, gi nu incape indoiala ca Adonia
a sperat ca ei vor arrage armata de partea lui si vor
obtine aprobarea preotimii. Dar mai inainte ca
sperantele lui sa se materializeze, cei credinci0i
regelui, Natan, profetul-consilier, Tadoc, preotul,
gi Benaia, comandantul gardei regale, au trecut la
actiune. ln timp ce Adonia era la un ospat in cinstea
sprijinitorilor sai, Bat-$eba a fost sfatuita si se
duca la David i s-i arninteasca de jurmintul sau,
$1 in timp ce ea vorbea inca cu regele, Natan avea
s5 intre $1 sa-l mustre pe rege pentru ca nu i-a spus
despre planurile sale (presupuse) cu privire la A-
donia. David a confirmat juramlntul fcut lui Bat-
$eba si a asigurat urcarea pe tron a lui Solomon.
Zarva sl vestea intronarii au ajuns la urechile lui
Adonia si ale oaspetilor sai la En-Roguei, si i-a
cuprins panica. Pretendenrul la tron s-a refugiat la
altar si Solomon a pmmis sa-i crute viata cu con-
ditia ca-i va fi loial in viitor (1 imp. 1). Curind dupi
moartea tatlui sau, ambitiile din trecut au revenit.
Cel putin asa a interpretat Solomon cererea lui
Aclonia ca sa-i fie data de sotie Abisag, tinara
concubini a tatilui sau care l-a ingrijit la ba-
trinete. Avind in vedere obiceiurile orientale a-
ceast acuzagie de revenclicare a tronului probabil
ca nu a fostlipsit de temei (cf. 2 Sam. 3:7; 16-21).
Sentinta de condamnare la moarte a lui Adonia,
care a lost ambitions i lipsit dc tact, a fost ex-
ecutata iari zabava (1 Imp. 2:13-25).
2. Unul dintre levitii pe care Iosafat i-a trimis
sa-i invete pe oameni in cetatile lui luda (Z Cron.
17:8).
3. Unul dintre cei care au pecetluit legamintul
(Nee;-n. 10:16). Este acelasi cu Adonicarn (Ezra
2:13, etc.)-
M.AM.
ADONIRAM (in ebr. "Q5nfrZ1'm, ,,clomnul meu este
in:-'iltat). Slujbas regal insrcinat cu muncile fortate
in timpul domniei lui Solomon (1 imp. 416; s=14).
Probabil ca ate aceeasi pezsoan cu Adoram care a
avut aceai responsabilitate in timpul domniei lui
David (2 Sam. 20:24) $1 Roboam (1 lmp. 12:15;
,,Hod0ram in 2 Cron. 10:18). Oamenii din Israel l-an
omorit cu pietre ca primul gest de revolta si divizaxe
a regatului pe vremea lui leroboam, cea. 922li).clICr.
. .B.
Anom-'l'EDt-:c (in ebr. '6nf-regaq, ,,donu1u] meu
este drept). Rege amorit a] lenzsalimului care a con-
dus alti patru regi canaaniti in lupta impotriva is-
raelitilor si aliagllor lor la Gabaon. Cei <-incl regi au
fost invinsi prin intervengie divine si s-au ascuns intr-0
pester?! la "Macheda. Ei au fost urniligi de losua po-
trivit cu obiceiurile orientale si apoi au fost executati
si ingropapi in ps;teri (los. 10). lntelesul numelui lui
poate fi comparat cu Melhisedec (,,regele meu este
drept), regele *Saleinului (Gen. 14:18). Nu exista
dovezi suciente care sa conrms existenta unui zeu
numit Iedec, de la care s5 vina numele ,,1-egele meu
are Iedec. ARM.
ADOPTARE.
1. in Vechiul mmment
Adoptarea apare rareori in V'1. Limba ebraica nu are
nici un termen care sa descrie aceasra praclic si
adoptarea nu apare in legile din VT. Situatia probab
ca este explicat de exisrenga lntre israelitj a citorva
alternative la problema inienilittii in casarorie. Poli-
gamia gi 'leviratul au diminuat necesitatea adoptarii,
iar principiul mennnerii propiietatzii in cadrul unui trib
(Lev. 25:23 .u.rm.; Num. 27:8-11; ler. 32:6 .urm.) a
linistit temerile unor paringi lira copii.
lntelegerea adoptrii in VT este clarificatei prin
comparatie cu scrierile din Mesopotamia i Siria.
In Orientul Apropiat antic, adoptarea eta un act
legal prin Care 0 persoana intra intt-o nou relatie
de farnilie, avind pe deplin privilegiile si response-
bilitatile unei persoane care a avut acea relatie prin
nastere. Daca aplicim aceasra descriere la VT, pu-
tem identifica un numr restrins de adoptri, majo-
ritatea dintre ele in Gen. 12-S0. Preferinta pentru
adoptarea unei rudenii este user de observat si se
pare ca VT, la fel ca si textele din Orientul Apropiat
antic, an inclus pierderea identittii de titre cel
adoptat oi legitimizarea alaturi de adoptare, intr-
un singur concept general, in tirnp ce legea roman:
a facut distinctie intre aceste concepte.
Potrivit cu obiceiurile legale redate in scrieri
cuneiforme, pentru ca Eliezer s devina moteni-
torul lui Avraam era necesar adoptarea lui (Gen.
15:3), la fel cum era necesari pentru ca fiii lui
Agar, Bilha si Zilpa s5 aiba parte de mostenirea lui
Avraam si, respectiv, lacov (Gen. 16:1-4; 30:1-13;
cf. 21:1-10). Desi aparenta excludere a lui Eliezer
de la mostenire nu este tipica (Gen. 24:36; 25:5-
6), cazul lui este asemantor cu cel dintr-o scri-
soare de la Larsa, scrisa in limba babiloriiana veche
(Texres cuniformes dz Louvre 18, 153) care arata
ca un om farii i poate adopta un sclav al su.
Statutul de copii adoptivi ai fiilor concubinelor
ate confii-mat de declaratiile Sarei si ale Rahelei:
,,Voi avea copii de la ea" (Gen. 16:2; 30:3) si prin
afirmatia Rahelei: ,,Dumnezeu mi-a daruit un
fiu (Gen. 30: 6). Desi nu exista nici 0 dovada ca
lacov ar fi fost adoptat de catre Laban (cf. Gen.
31:3, 18, 30; 32:3 q.u.rm.), lacovinsusi pi-obabil ca
a adoptat pe Efraim si Mnnase. Adoptarea unui
nepot este intilnita de asemenea in Ugarit (PRU 3,
70-71). ln alti parte in V'I, este aproape cert ca
Moise (Exod. 2:10) si Estera (Est. 2:7, 15) au fost
adoptati, probabil in conformitate cu alte l_egi decit
cele evreiesti, iar cazul lui Ghenubat (1 lmp. 11:
20) este si mai neclar.
O formula de adoptare se pare ca o intilnim in
Ps. 2:7 (,,'l\.| esti fiul Meu; cf Gen. 48:5, ,,cei doi
fii ai tii vor fi ai mei"). 0 expresie similaril apare
in contractul de adoptare din papirusul Elephantin
(E. G. Kraeling, The Brooklyn Museum Aramaic
Papyri, 1953, Nr. 8), si intilnim de asemenea un
echivalent negativ, mai ales in texte in limba babi-
loniani veche. VT nu contine nici o referire la
ritualuri legate de adoptare, totusi, obiceiul de ,,a
naste pe genunchii cuiva (Gen. 30:3; 50:23; luv
3:12) este asociat cu nasterea si recunoasterea de
catre capul familiei.
Adoptarea are si un aspect teologic. Poporul
Israel era considerat fiul lui Dumnezeu (ls. 1:2
s.urm; ler. 3:19; Osea 11:1), in special ca intiiul
nascut (Exod. 4:22; ler. 31:9), iar regii din dinastia
lui David au avut acelasi privilegiu, desi caracterul
lor uman si responsabilitatea lor inaintea lui Dum-
nezeu au fost subliniate cu aceeasi trie (2 Sam.
7:14; 1 Cron. 28:6 s.urm.; Ps. 89:19 .urm.). Acat
concept divin a stat la baza annatiei lui Pavel ca
israelitii au infierea (Rom. 9:4).
BIBLIOGRAFIE. S. l. Feigin, JBL 50, 1931, p.
186-200; S. Kardimon, JSS 3, 1958, p. 123-126; l.
Mendelsohn, IE1 9, 1959, p. 180-183; J. van Se-
tens, JBL 87, 1968, p. 401-408.
MJ.S.
rt. In Noul iummenr
lnNTadoptarea isiareorigima nuinlegea remand,
unde scopul ei principal era 5: continue linia genea-
logical a printelui adopv, ci in obiceiul evreiesc, care
conferea oelui adoptat beneficiile unui membru al
Conoeptul este intnit numai in scxietile lui
Pavel si este o relatie conferita de Dumnezeu print:--un
act al hanilui care riiscumpara pe cei ce sin: sub lege
(Gal. 4:5). lntentia si rezultatul ate 0 schimbare de
statut, planicat din etemilate si mijlocita de Isus
Cristos (Efa. 1:5), o Becere de la starea de sclav la
starea de fiu (Gal. 4:1 s.11rm.). Slrigitul "Abba! "non"
(Rom. 8:15 si Gal. 4:6; in contexml adoptarli) se
poate sa e snigatul traditional al unui sclav adopt-at.
Fiul adoptat de Dumnezeu are toate drepturile mem-
brilor familiei, inclusiv accaul la mai (Rom. 8:15) si
dreptul de a fi pirtas irnpreund cu Cristos la maste-
nixea divina (Rom. 8:17). Prezenta Duhului lui Dum-
nezeu este atit un instrument (Rom. 8:14) cit si o
consecinta (Gal. 4:6) a acestei Oricit de com-
plet er statutul acestei adoptarl, nealizarea nala va
avea loc o data cu izbaviren creatiei din robie (Rom.
8:21 s.unn.).
in invitatura lui loan cu privire la statutul de
fii, adoptarea ate subinteleasa ca o relatie bazata
pe bar (loan 1:12; 1 loan 3:1-2), la fel ca $1 in
acceptarea ului risipitor in familie, cu drepturi
depline (Luca 15:19 s.unn.) sl in titlul de Tara pe
care lsus ll as lui Duinnezeu in repetate rinduri
(Mat. 5:16; 6:9; Luca 12:32).
BIBLIOGRAFIE. W. H. Rossell, ,,New Testament
Adoption - Greece; Roman or Semit:ic?, JEL 71,
1952, p. 233 $.urrn.; D. J. Theron, ,,Adoption in the
Pauline Corpus, EQ 28, 1956, p. 1 $.unn.; F. Lyall,
,,Roman Law in the Writings of Paul - Adoption,
JBL 88, 1969, p. 458 s.urn\.
F.H.P.
ADORAIM. Cetnte in partea de SV a lui luda, for-
rificata de Roboam (2 Cron. 11:9), idaiticatli in
zilelenoasu-ecusatulDura,lavreo8kmSVde
Hebron. A devenit o cetate impormnta in ldumeea si
ca atare a apamt in difaite evenlmente istorice din
perioada intertatamentala.
D.F.P.
ADRAMELEC. 1. Un zeu adus din Sefarvaim la
Samaria, unde colonistii ii jertfeau copii (2 lmp. 17:
31). Imre incercarile de a identica numele lui ate si
-ddr mlk, ,,Regele (sau Molec) este putemic. Nu ate
necaar sa schimbam ortograa pentru a citi Mad-
Malik.
2. Unul dintre ll-ii Sanherib, fratele lui Sa-
rezer, care 1-a omorlt pe total lorin 681 i.d.Cr. (2
lmp. 19:37; Is. 37:38). Acest eveniment ate inscrls
si in Cronica babiloniana, lira a da numele fiului
(DOTT, p. 70-73). Un nume semitic apuscan pentru
unul dintre fii este probabil, intrucit solia lui San-
herib, Naqi a-Zakutu a fost de origine semirica
apuseana; cf. numele 'drmlk, rege in Byblos, de pe
o monedll fen. din sec. 4 i.d.Cr.
DJ.W.
ADRAMIT (Adramytlum). Port maritim in Misia,
in provinda romana Asia, fata in feta cu lesbos: locul
modem ate Kazatash, dar orasul modern din interior,
Edremit, pastreaz numele. Rendel Harris sugereaza
(neconvingator) originea S arabici a origi-
nale (Contemporar_yReview 128, 1925, p. 194 s.urm.).
lmponanta comerciala mare din vechime a scazut
pina in vremea NT.
0 corabie din Adrarnit i-a dus pe lulius si Pavel
din Cezarea (Fapt. 27:2). Nu incape indoiali ca se
intorcea acasi, participind in traficul de coasta cu
,,porturile de pe coasta Asiei, unde putea fi game
o legatura pentru Roma - fapt care s-a realizat
curind (v. 5 s.urm.).
BIBLIOGRAFIE. Strabo, 12 1. 51, 65-66; Pli-
niu, NH 13. 1. 2 (pentru export local); W. Leaf,
Strabo on the Tread, 1923, p. 318 $.urm.
A.F.W.

ADRIATICA. Mazeanlrialica (Fapt. 27:27) pe carve
auavenatowmbiaincnaatimgne, eeilducape
Pavel spre ltalia, a plutit in derivi spre V cimp dc 14
zile, a fos: cle fapt panes cenu-ali a Mediteranei,
induzind Marea1oni<~A (cf. Stmbo, Geog. 2. 5. 20; Jos.
Vita 15; Pausanias, Descripriun of Greece 5. 25. 3;
Ptolemy, Geog. 3. 4. 1; 15.1); nebula ficuti disdnqie
intre coasts gigolful Adria (gf. oragul Adria sau 1-ladria,
la N de Po), care are cunoscut cle noi ca Mares
F.F.B.
ADULAM. Cetate canaaniti din luda (I05. 12:15);
forticat de Roboam (2 Cmn. 11:7); menyionata de
Mim (Mica 1:15) i popular} clupa exil (Neem. 11:
30). ldenticati cu Tell esh-Sheikh Madhkur (Horvat
Adullam), la jumitatea drumului inn-e lerusalirn gi
lachig, locul este asociat deobicei cu peatera in care
;~aascunsDavidcinclera\u1n;'~iritdeSaul(1Sam.
22:1).
.l.W.M.
ADUMIM. 0 trertoare abrupta inue luda gi Be-
niamin (los. 15:7; 28:17), pe drumul de la lerihon la
lerusalim. Potrivit tracligiei este scam unde s-a petre-
cut tmimplarea cu Sarnariteanul m.i.los1-iv (Luca 10:
34), 5i este cunoscuta in zilele noastre ca 'lhl at ed-
Darnm (,,u.n:u$u1 singelui), probabil datorit argilei
rueii din so1,de$i Jerome spun: cl locul a prin-nit acest
nume datorir omorurllor gi jafurilor care an avut loc
ll.
J.D.D.
mumuuz, ADUNARE so1.EMNA. Substan-
tivui ,Ad\mare ate folosit pemru a traduce mai multe
cuvinte ebr.
1. m6-E_1i -Egd deriva de la ridcinay-ag, ,,a
numi, a stabili, a desemna. m6-E1 inseamni timp
sau loc stabilit, sau inn-unire, i este tmilnit de 223
de ori (de ex. Gen. 18:14; Osea 9:5, ,,zile de praz-
nic). Termenul este folosit cel mai frecvent in
expresia -hel m6'E1, ,,cortul intilnirii - o tra-
ducere care nu reue(e s5 comunice sensul de
,,intilnire la un timp hotirit (de ex., Exod. 27:21).
ln ls. 14:13 m6'Eg1_ ate folosit pentru ,,mumele
adunr-ii. Vezi cle asemnenea BDB. Termenul -eg
apare de 149 de ori (nu apare ln Dt.) gi insearnn
un grup de oameni adunagi laclalt in urma unei
chemari (de ex., Exod. 16:1-2, unde adimarea lui
Israel este tntrunit de Dumnezeu perm-u a incepe
calatoria din Egipt spre Canaan).
2. qihil apare de 123 de ori gi deriva de la o
ridacinl care inseamn ,,a aduna impreun, fie ca
este vorba de razboi (de ex., 2 Sam. 20:14), rebe-
liune (Num. 16:3) sau pentru un scop teligios (de
ex., Num. 10:7). Tbrmenul este folosit in Deut.
5:22, unde tot Israelul este adunat ca s asculte
cuvintele lui Dumnezeu i in Deut. 23:3, unde se
fac excomunicari intru-un caclru solimn. Cu privire
la distinctia dintre igd qi qll, vezi HDB, TWBR
i in special TDNT 3, p. 487-536 (ekklisia). Se pare
as -Egd, cuvimul mai vechi, este folosit irecvent in
Exod. i Nurn. unde are un sens aPYaP 5Pe_i3l Q9
"cei adunati lrnpreuni (pentru un scop precrs), Ln
(imp qhil, preferat de Deut. $i de scriitorii de
mai tirziu, a ajuns 55 insemne "rot Israelul adunat
laolalta de Dumnezeu ca un stat teocratic.
3. 'lermenul tar -";ere;, derivat de la o raclcina
care inseamna ,,a repine sau ,,a lirnita este tradus
,,adunare de srbtoare sau, ,,adunare solemn
(de 93,, Is. 1:13; Neem. 8218; Amos 5:21), fiind
legatl de srbatorile mari, cum stnt Sarbatoarea
Azimilor, a Corturilor (Deut. 16:8; Lev. 23:36).
Acest cuvint, tradus in gr. panigyris, st la baza
expresiei din Evr. 12:23 care este tradusa .,adu-
narea de sarbazoare, in R5Vmg (in rom. ,,Biserica
celor intii niscuti).
4. in LXX termenul ekklisia este folosit de obicei
pentru a ttaduce qhl i uneori igd, care este
tradna gi cu termenul synagg. in NT zkklesia este
tradus de obicei ',,biserici, deei Luca folosegte
termenul in sensul clasic tn Fapt. 19:39, 11, cind
se refer! la 0 intrunire convocata politic. in Fapt.
18:43 .iynclg5gE este tradus ,,adunare; folosirea
termenului in lac. 2:2 indici o intrunire de evrei
cexgtini. lnrrucit synagg, la fel ca 5i nbisericl, a
ajuns s5 insemne atit intrunirea cit ei cladirea, 5i
intrucit creetinii nu se mai intruneau in sinagogi,
ei au ales tennennl ekklisia pentm a se descrie pe
ei ineigi.
BIBLIOGRAFIE. K. L. Schmidt, TDNT 3, p. S01-
536; L. Coenen, NIDNTI 1, p. 291-307.
M.R.W.F.
AFEC, AFECA (in ebr. -p'q(d), ,,fortArmt5"). Nu-
me dat |:itorva1ocuri din Palsvina. 1.los.13:4. Deli-
miteazi tinutul care urma sa e cucerit irspre N.
Prohabil Afqa, la NE de Beirut, la izvoarele riului Nahr
Ibrahim (BDB; Abel, Gographie dz la Palestine, p.
247; LOB, p. 217). Algi plaseaz oetatea aceasta la
'Ras el~Ain (cf. GTT, p. 110).
2. los. 12:18; 1 Sam. 4:1- 29:1. Cetatea numiti
mai tirziu 'Antipatris, in prezent Ra: el-Ain, in ebr.
Tel Afeq, la izvoarele riului Nahr el-Auga (larcon,
los. 19:46), pe drumul principal care ducea in
Egipt. Mentionati de 'l\:thmosis lll, Amenophis ll,
Pamesses II i lll, probabil gi in Textele execrative.
Esarhaddon mengioneaz 'Apku in tinutul Sama-
riei; apare de asemenea in scrisoarea aramaic a
luiAdon, c. 600 i.d.Cr. (vezi ANE7} 242. 246, 292,
329). Excavatiile efectuate de Universitatea din Tel
Aviv incepind din 1972 au scos la lumin vestigii
irnportante din ultima parte a epocii bronzului i
din perioada filisteana. _
3.105. 19:30; Jud. 1:31 (Ac). ln tinutul lui Aaer,
oragul modem Tell lundaneh, in evr. Tel Afeq, la
izvoarele riului Nah: Na'amein care se varsa in Golful
Haifa.
4. 1 imp. 20:26, 30; 2 imp. 13:17. Fiq sau Aq, la
izvorul riului in Wadi (Fq_),1a E de Marea Galileii, se
poate s past:-at numele; locul este En-Gev, o a$e-
zare pe pirmul max-ii (LOB, p. 304, n. 60).
5. los. 15:53 (Afeca). Cetate la SV de Hebron, e
Chixbet ed; Darrame (A. Alt, Palsdnajahrbuch, 28, p.
16 .urm.) e Chirbet Kana an (Abel, op. cic, p. 2:47).
A.R. .

AFRICA
I. Numele pi cunougter-ea continentului in an-
tichitate
Grecii au numit cominentul ,,Lil>ia, dar nu existau
cunoetinge dspre iminderea lui si despre raportul cu
Asia. Herodot (sec. 5 i.d.Cr.) era convins <2 era incon-
jurat de maxi si citeaza (Hist. 4. 42) 0 precinsa incon-
jurare a continentului de catre 0 corabie feniciana in
slujba I-araonului 'Neco. O traducere a unui docu-
ment punic, Periplul Mrii Erilme, lelateaza 0 ex-
peditie din Cartagina care a ajuns pini in Siera Leone,
inainte de 480 i.d.Cr. Rornanii au folosit numele de
"Africa" perm-u inn-egul continent (Pomponius Mela.
1.4),darmu.ltmaifrecvent doarpentruAfricaProcon-
sular, provincie cuprinzind zona anexat de la Car-
tagina in I46 i.d.Cr. (aproximaliv Tunisia modern),
plus domeniul Numidian si cel Mauritan care au fost
adaugate mai tiniu. Desi au cunoscut
poate despre regiunea trans-saharian-5 mai mult decit
ne dam noi seama, cunostintele dspre Africa pose-
date de popoarele antice care au lasat in urma scrieri
s-au limitat in mare msuri la mnele in care aceste
popoare au avut acces, adica la medi-
teraneene, si nmnai rareori au trecut dincolo de bane-
rele colosale conslituite de Muniii Atlas, de Sahara si
de periculosul curs al Nilului Superior.
ll. Afrim in Vechiul Twtnment
Legaturile lsraelului cu Africa s-au limitat in principal
la relaiiile cu vecinui lor puternic, Egiptul. Fie ca a fost
un grinar penuu patriarhi, asupritorul din timpul
sclaviei. sau trestia frinta din perioada inaintarii asi-
rienilor, rolul schimbator al Egiptului nu a putut ii
ignorat. In ciuda trecutului crud, lsraelul a conlinuat
sa aib u.n sentiment de apropiere fat de Egipt (Deut.
23:7), care ne pnegtgte pemxu implinirea profetiilor
despre Egipt care spun ca in final Egiptul va prtas
cu Israelul in cunoasterea si inchinarea inaintea Dom-
nului (Is. 19 - observagi schimbarea de ton pe masura
ce capitolul progresear). Din cind in cind sint men-
iionate si alte popoare africane ('LlBlA, 'PUT), dar
Cele mai frecvente aluzii sint referitoare la Cus (E-
TIOPIA), un nume generic dat tirilor de dincolo de
Egipt. 'l1dsturile zice caracterisdce si culoarea pielii
locuitorilor au fost remarcate (let. 13:23; Is. 45:14, si
prolzabil Is. 18:2, 7).
In unele perioade istorice, imprejuririle au iicut
ca evreii sa priveasca Egiptul si Etiopia deopou-iva si
ele reprezinta, uneori impreun cu alte popoare afri-
cane, nagiunile impouiva crora vor ii implinite jude-
ciitile drepte ale lui Durnnezeu (ls. 43:3; Ezec. 30:4
.unn.; Naum 3:9), care intr-o zi vor recunoaste ade-
vaiata pozigie a poporului lui Dumnezeu (Is. 45:14),
si care in cele din urma 11 vor accepta pe Dumnezeul
lsraelului (P5. 87:4 si in special PS. 68:31). lmaginea
Etiopiei, simbolul marilor iinumri africane necunos-
cute de dincolo de riul Egipnilui, intinzind miinile spre
Dumnemeu, a fost ca un sunet de trompeta in miscarea
misionara din secolele al 18-lea si al 19-lea. Chiar si
in perioada biblica s-a implinit intro oarecare ma-
sur; nu munai ca au existat asezari evreiesti in Africa
(cf 'l'ef. 3:10), dar un etiopian in slujba unui rege
evreu a facut mai mult penIJ'\1 profeml lui Dumnezeu
dedr au cut israelitii bslinasi (ler. 38), si etiopianul
de rang inalt, in Faptele 8, a fost in mod evident un
prozelit evlavios.
in ciuda unei lungi traditii de exegez distor-
sionata in unele cercuri, nu exista nici un element
care sa fac legatura intre blestemul lui Ham (Gen.
9:25) cu vreun blestem divin asupra popoarelor
negroide; blestemul este aplicat in mod explicit
canaanitilor.
Il.l. Arica in Noul Iiastament
Isus insusi s-a bucurat de ospitalitatea pa-imintului
afrkan (Mat. 2:13 .urm.). Asez-irile evreiesti din
Egipt si Cirene, pregurate, poate, in Is. 19:18 s.urrn.
at aiia, au fost in mod evident un teren fertil pentru
Biserica primara. Simon, care a purtat cruoea, a fost
din Cirene, si faptul ca relatia lui cu Cristos nu Se
opreste aici poate dedus din Marcu 15:21, unde
gsin-i ca, dup toate probabilitatjle, ii lui erau bina-
cunoscuii in comunitatea crqtina primara. Evrei din
Egipt si Cirene an fost prezengi la Rusalii (Fap. 2: 10);
'Apolo, cel tare in Scripturi era un evreu din Alexan-
dria (Fapt. 18:24). Convertii din Cirene, prinlre care
a fost probabil ai profetul "I.uciu, au participat la
propovaduirea Evangheliei piginilor din Antiohia
(Fapt. 11:20 .urm.). Nu stim nimic cu privire la
inintarea bisericilor din Egipt si din Africa de N, degi
unele dintre ele au fost printre cele mai proeminente
in Iumea secolului al 2-lea. 'l'radip'a, care nu poate
vericata pina in tirnpuri foarte vechi, poirivit creia
Marcu a fost evanghelistul pionier a] Alexandriei (Eu-
sebius, EH 2. 16), cind este pus alturi de 1 Pet. 5:13,
este singurul Sprijin in favoarea teoriei ca Petru a
locuit acolo (cf. G. T. Manley, EQ 16, 1944, p. 138
.urm.). Dscriaea plina de viata pe care 0 face Luca
in Faptele privitot la inaintarea Evangheliei in tarile
din N Mediteianei s-a: putea s5 umbreasc pentru noi
faptul ci inaintarea in tarile din S se poate sa fost
la fel de ecient gi probabil aproape la fel de lim-
purie. Au existat crestini in Africa aproape tot atit de
cimpuriu ca si in Europa.
Luca, ins, nu uita s5 aminteasc de Africa. El
arata cum, prin mijloace pe care biserica apostolic
nu le-a anticipat niciodati, si inainte ca sa inceap
cu adevrat misiunea intre ne-evrei, Evanghelia a
patruns in regatu] Etiopiei (Fapt. 8:26 .urm.), ca
irnplinire partials": a planului lui Dumnezeu pentru
Africa, proclamat in VT.
BIBLIOGRAHE. M. Cary si E. H. Warmington,
The Ancient Explorers, 1929; B. H. Warmington,
The North African Provinces, 1954; idem, Carthage,
1960; C. K. Meek, Journal of African History 1,
1960, p. 1 .urm.; C. P. Groves, The Planting of
Christianity in Africa, 1, 1948, p. 31 s.unn.
A.F.W.
AGAB. Derivarea numelui este incerta; se poate sa
e echivalent cu numele Hagab, din VI.
Un profet din Ierusalim a Cami profetie despre
,,o foamete mare s-a implinit in timpul domniei lui
Claudiu (Fapt. 11:27-28). Suetonius, Dio Cassius,
Tacitus si Eusebius mentioneaza foametea din we-
rnea aceea. La Cezarea el a prezis in mod dramatic
soarta lui Pavel la lerusalim (Fapt. 21:10-11). Po-
trivit traditiei .4;terioare, unui dintre cei ..$apte-
zeci (Luca 10:1), si un martir.
G.W.G.

AGAG- Din felul in care Balaant foloseste numele
(Num. 24:7,. etc.) s-a: parea ca at un titlu comun
dat reg-ilor amalecigi, la fel cum ..Faraon era cornun
in Egipt. Numele are folosit in pardcular pmtru
regele amalecitilor care a fost luat primnier de Saul
si crutat, contrar poruncii lui DUll\Il9E\g impreuna cu
prada de razboi. El a fost omorit de Samuel. Neascu1-
(area lui Saul a constituit ocazia cind Durnnezeu I-a
parsitpe Saul (1 Sam. 15).
MAM.
AGAGHIT. Adjecciv aplicat lui l-larnan in Est. 3:1,
10; 8:3, 5; 9:24. Josephus (Ant. 11. 209) spune ca a
fost amalecit, probabil un urmas al lui "Agag, pe care
1-a crutat Saul (1 Sam. 15). Mardoheu, care a dus la
cadaealuiI~Iaman.afostununnasalluiChis,1afe1
casisaul (Esr.2:5;1 Sam. 9:1). utxfclosqteaugaios
(intelsul are obscur) in Est. 3:1, si Makedn (Mace-
donian) in 9:24; in alte locuri omite adjectivul.
J.S.W.
AGAR. Un nume semitic si nu egiptean; probabil ca
Avraam i-a dat femeii acest nume cind a plecat din
Egipt. Poate insemna ,,fuga sau ceva similar, cf. arab.
hegim. Agar a fost o sclava egipteana din casa lui
Avraam, servitoarea Sarei; probabil 05 Avraam a cum-
paratc in timpul vizitei sale in Egipt. Cu trecerea
anilor Avraam a simtit tot mai putemic lipsa unui u
si a unui mostenitor si, clupa razboiul cu regii in-
vadatori (Gen. 14), a avut o credinta mare in pre-
misiunea lui Dnmnereu ca va avea intr- adevar un u
(Gen. 15:2-6). Dar cu trecerea timpului, Avraam si
Sara au avut indoieli si au cautat sa aiba un mostenitor
prin efon-urile lor lipsite de aprcbarea lui Dumnezeu:
potrivit legii obisnuite din perioada aceea (atestata in
tablitele de la Ur si Nuzi), Sara, care nu avea copii, I-a
indemnat pe Avraam sa aiba un u cu slujitoarea sa
Agar - si asa s-a nascut Ismael, ul sclavei (Gen. 16).
In timpul Agar a dispretuit-0 pe Sara care era
stearpa si ii fugit in puszie din fata miniei Sarei. Ia
ntina Dumnezeu i-a poruncit ta seintoarc la stapina
ei si i-a promis urmasi numerosi. Fiind coplesitii de
intilnirea cu Dumnezeu, Agar a pus izvorului numele
,,1zvorul celui Care traieste si mi vede (Beer-lahai
mi). Ia vrema rinduita (Gen. 21:1-7) s-a nascut ul
promis, Isaac, danil iniadvei si harului supranatural
al lui Dumnezeu. Ismael, care era pe jumatate sclav, a
s cind Isaac a fost intarcat Isaac; atunci Dumnezeu
i-a poruncit lui Avraam (conuar obiceiurilor din vre-
mea aoeea) sa 0 alunge pe Agar si pe ul ei (Gordon,
BA 3, 1940, p. 3), deoareoe promisiunii tre-
buia sa descind din Isaac, iar Dumne_zeu avea un alt
dstin pentru Ismael (Gen. 21:9-14). In pustie cei doi
fugari au ramas curind iara ap si Agar a stat de-o
parte ca sa nu-l vad.-1 pe Ismael murind. Atunci Dum-
nezeu i-a aratat un izvor de ap. Ismael a crescut in
Paran (in NE Sinaiuiui) ca vinator cu arcul si Agar i-a
adus 0 sotie din Egipt, din tare ei (Gen. 21:15-21).
Doua milenii mai tirziu, Pavel i-a mustrat pe
convertitii din Galatia pentru ca ei cautau 0 ,,in-
dreptatire inselatoare dobindita prin eforturile
lor de a respecta prevederile legii, in loc sa per-
severeze in Cristos, prin credinta (Gal. 3-5). El a
folosit ca alegorie povestea lui Agar si Ismael, Sara
si Isaac. Ismael a fost fiul nascut de sclava Agar,
print!-\1!\ efort omenesc. in mod asemanitor, evreii
(adici, ,,lerusalirnul prezent) erau ,,fiii" legamin-
tului de la Sinai (ilustrat de Agar); faptul ca ei nu
an reusit s respecte far greseal legamintui de-
monstreaza puterea pcatului si zdamicia incer
carii de justificare prin eforturi proprii. Isaac a fost
fiul unei promisiuni primite prin credinta, darul
hanilui lui Dumnezeu: Sara a simbolizat leg5min-
tul prornisiunii si al harului (cf. Gen. 15), iar toti
cei renascuti spiritual prin credinta mintuitoare
sint socotiti alaturi de Isaac. La fel cum Isaac a fost
adevaratul mostenitor, iar Agar si Ismael au fost
alungati, tot asa Legea, fiind o faza lirnitata in
planul de mintuire al lui Dumnezeu, a fost inle-
cuita la vremea potrivit de legarnintul credintei
stabilit in mod definitiv si etern in Cristos (Gal.
4:21-5:1). KAK.
AGRICULTURA. Excavatiile de la lerihonul din\/T
au demonstrat ca Palstina a fost unul dintre cele mai
vechi centre agricole descoperite pina in preaent. A-
gricultura poare ii datati aici in jur de 7.500 i.d.Cr.
lerihonul reprezinta irigatiilor, care erau
obisnuite in perioada preistonba in valea lordanului,
nu de-a lungul riului p'tOpfi\11.iS, ci de-a lungul aiIu-
entilor lui. Cam in aceeasi perioada pot fi gasite urme
de agricultura si in mnele deluroase, deoarece civi-
Natuana avea seceri de cremene si sape. Iri-
gatia este o tehnici antica ce a adns apogeul si a fost
mentinuta in Egipt si Babilonia. Pe vremea lui Avraam,
insa, cultivarea pamintului folosincl irigatiia scazutca
important:-3 in Palatina si s-a trecut la agriculrura fara
ca in Neghev.
Cei mai rnulti agricultori din Palestina au de-
pins de ploaie. Seceta celor 6 luni de vara sa
incheia cu ,,p1oaia timpurie si indata ce pamintul
ars de soare putea fi sapat (srsitul lui noiembrie
sau decembrie) sarninta era imprastiata si se ara.
Uneori pmintul era arat si inainte de semanare.
Ploile abundente din tirnpul iemii ddeau plan-
relor cea mai mare pane a umezelii, dar ,,ploile
tirzii din martie sau aprilie erau necesare pentru
ca grinele s5 lege rod.
Principalele recolte de grine erau griul si orzul,
griul fiind mai valoros, dar orzul av-ind avantajul
unei perioade de crestere mai scurte si a1 unei
capacitati de a creste in pamint rnai sarac. Diferite
legume, cum sint lintea, rnazarea si fasolea, au
constituit o recolta secundara. "I.egumelele da-
deau varietate mincarii, iar dintre acestea ceapa si
usturoiul aveau un rol preeminent. lei-burile, se-
mintele si alte condimente confereau varietate u-
nui rneniu care consta in principal din piine. Las-
tarii fragezi de 'plante salbatice serveau ca salate.
Dup inventarea secerei, cind dintii de cremene
au fost pusi inn--un miner de os sau de lemn,
urrntoarea imbunaratire majora a constituit-0
plugul. Stejarul era cel mai bun lemn din care se
confectionau plugurile de len-in. Taranii cei rn_ai
saraci nu au avut niciodata un plug de metal (In
ebr. er, ,,br5zdar - ,,fieru1 plugului in 1 Sam.
13:20 s.urm.). Pe vremea lui David, insa, fierul era
suficient de abundent si putea fi folosit un plug de
fier destul de mare. Rezultatul a fost recolte mai
bune gi 0 cregtere a populaiiei dintr-o anumit
regiune.
Plugul de lemn care avea un singur miner avea
avantajul :5 era uor i, intrucit terenul era deseori
pietros, plugul putea fi ridicat cu ugurinta peste
bolovani. Pe teren drept, ca in Basan, pietrele erau
adunate in grirnezi. Pe dealuri, insa, pietrele erau
zidite in terase care sa retina solul bun, ca s nu fie
spalat, ei ca sa pastreze umiditatea. Pietrele marl
serveau ca sa marcheze limitele cimpurilor de grine
i nu se foloseau garduri. Plugul cu un singur miner
ii permitea tiiranului s foloseasca cealalta mini
pentru a conduce boii cu epua.
Recoltele de grine se coceau mai intii in valea
adinca $i fierbinte a Iordanului i apoi sezonul
recoltirii inainta cu altitudinea regiunii, mai intii
in tinuturile de coastii 5i valea Esdraelonului (lz-
reel?), apoi in dealurile mai joase, i in cele din
unui in muntii inalgi. Recoltarea orzului, in aprilie
i mai, precede recoltarea griului cu citeva s5pt5-
mini sau chiar cu o luni. Pin atunci se semana deja
mei de var pe pmintul care a fost lasat necultivat
in timpul iemii.
Pentru a recolta grinele, spicele erau apucate
cu o mini i erau tiiate cu secerea tinuta in cealalta
mini. Dupe aceea, mnunchii erau legati in snopi,
care la rlndul lor erau incarcati pe migari sau pe
cmile ca s6 fie dugi la aria de treierat. Amos
mentionea-15 folosirea cruielor. Dup seceratori
veneau unii care adunau spicele cu mina i apoi li
se ddea drumul anirnalelor pe mirigte, in ordinea
urmitoarez oile, caprele $i cimilele.
Ariile de treierat erau situate in apropierea
satelor, intr-un loc unde vintu.l s5 ajute la vii-mu-at.
Aria era constituit fie de o piatra descoperit fie
de 0 vatra acoperit cu lul mamos. Snopii erau
impragtiati pe arie aga incit sa acopere aria intr-u.n
strat de vreo 30 de cm gi la margine era o bordur
din pietre agezate circular. Animalele, care uneori
erau potcovite penrru aces! scop, erau plimbate
peste arie pin cind boabele de griu ccleau din
spic. O metodi mai rapida consta in folosirea unei
snii de lernn cu bucati de piatra sau fler prinse in
partea inferioara. Grinele erau vinturate aruncin-
du-le in vim cu lopeti de lemn sau_ cu vinturatoare.
Griuntele erau cernute cu site (ln ebr. kErd in
Amos 9:9 i nd in Is. 30:28) pentru a indeparta
taritele inainte de a pus fiina in saci pentru a fi
folositii de oameni. Paiele erau pastrate ca atemut
pentru animale. A pune foe int:-un cimp de grine
coapte era o infractiune majora, intrucit se pierdea
hrana pentru un an intreg. Faptul ci Samson a pus
foc holdelor folosind vulpi (Jud. 15:4-5) a con-
stituit o catastrofa pentru filisteni. Treieratul putea
avea loc pin la sritu1 lunii august sau chiar pina
mai tirziu, odata cu recolta a doua.
Cele mai bune terenuri pentru cultivarea gri-
nelor erau terasele din valea lordanului care pu-
teau fi irigate de afluentii lordanului, cimpia Filis-
riei, Esdraelcnul (deei 0 parte a cimpiei era mla-
tinoasa in vremea aceea), Basanul i Moabul. Dar
intrucit piinea era alimentul principal al tarii, chiar
i pminturile srace erau cultivate adesea cu gri-
ne. Terase inguste, ca niete trepte, erau ridicate in
zonele de munte iar, in zilele noastre, in Liban
continua sa se cultive zonele de munte, pina la
limita zapezilor. Dealurile mai joase, cum sin: $e-
fela, perrniteau 0 varietate mai mare de culturi
agricole, adaugind pe ling grine *via de vie i
"maslini, $i constituind un trio faimos de culturi
care sint mengionate adesea in VT. Portiunile cele
mai bune din terenurile inalte erau cultivate, dar o
mare parte era lisat pentru piscut i pentru pa-
duri.
Rona abundenti din timpul verii, in multe prgi
ale garii, complete umiditatea acumulati in pmint
in tirnpul ploilor de iarni 5i ficea posibil cul-
tivarea strugurilor, a castravetilor i a pepenilor.
Acestea erau recolte mult mai valoroase decit igi
inchipuie cititorii Bibliei, deoarece Palestina nu are
ploi de vari i majoritatea riurilor seac. Aceste
fructe gi legume devin atunci un supliment in por-
tia de api a oamenilor i animalelor. Erau cultivate
multe varietyi de struguri $i acegtia erau un ali-
rnent valoros nu numai in timpul verii, ci, daca erau
uscagi ca stafide, erau consumagi i iama.V1'.nul de
struguri era un articol de export. Strugurii erau
cultivati de obicei pe dealuri, iar printre vitele de
vie se mai cretea fasole i iinte. ls. S21-6 face 0
descriere destul de completa a viilor. Fructele $i
nucile completau de asemenea menial. Msllnii $1
susanul erau principalele surse de ulei de gt;
grisimile animale erau foarte scumpe. Nucile, degi
bogate in ulei, erau folosite in principal ca gi con-
dimente. Pstiile de roecove erau 0 hrana exce-
lenta pentru animale. "lnul era singura planti cul-
tivati pentru fibrele ce erau folosite la tesaturi.
Principalul dueman al agrlcultorului era seceta.
Daca nu ploua in unul dintre cele trei sezoane de
ploi siruatia era grav, iar secetele prelungite nu
erau neobienuite, in special in anumite parti ale
Agricultorii erau npastuiti gi de invaziile de
lacuste, de bolile plantelor, cum este mana, 5i de
vinturile fierbinti gi uscate. De asemenea, rzboiul
era prea adesea 0 pacoste pentru agricultori, deca-
rece razboaiele erau purtate de obicei in timpul
recoltatului aa incit amata invadatoare s poati
tri pe seama tarii invadate. Prineipalele produse
exportate din Palatine erau griul, uleiul de mis-
line i vinul. Acestea nu numai c erau expediate
in alte tri, ci cantitati rnari din aceste alimente
erau consumate de caravanele care traversau Pa-
lestina.
Legile levitice date prin Moise au stabilit anu-
mite principii agricole, dimre care unele an fost
mentionate mai sus. Acestea au fost deseori prac-
tici agricole bune pentru conservarea solului, de
ex. a lisa pmintul necultivat in anu] al eaptelea
(Lev. 25), sau erau practici bune din punct de
vedere social, de ex., a-i liisa pe saraci sa culeag:-i
spice dup secertori (Lev. 23: 22). Daca prin-
cipiile lui Dumnezeu nu erau respectate, recoltele
nu aveau sa creasc gi avea s5 vina foametea (Lev.
26:14 $.urm.): lecgii morale i practice care con-
tinu.-3 s fie actuale 5i care totui nu sint cunoscute
inc in toata lumea.
BIBLIOGRAFIE. D. Baly, The Geography of the
Biblez, 1974; A. Reifenberg, The Desert and the
Sewn, 1956; F. N. Hepper, Plants in Bible Lands, in
pregatire; P. J . Uncko i G. W. Dimbleby (ed.), The
Domestication and Exploitation of Plants and
Animals, 1969. .I.LK.
F.N.H.

ARAB. (inebr. -uh-E13; inasinahbu, ,,f1atele (mm)
are tat").
1. Fiul ei suc$0ml lui Omri, intemeietoml dinatiei,
al eaptelea rege al lui Israel; a don-mi: 22 de ani, intre
cea. 874-852 i.d.Cr. (1 Imp. 16:28 .urm.). S-a c555-
torit cu lzabela, fiica lu.i Erbaal, regele Sidonului care
era 5i preot al Astarteei.
I. Cadrul istorlc qi politic _
Ahab a forticat 0 serie de cetp' israelite (1 lmp.
16:34; 22:39) 5i a intreprins lucrari de construcgie
extensive in capitala a, Samaria, aea cum anata
emuvatziile cute (1 *lmp. 16:32). Palatul sau era
impodobitcufildq (1 Imp. 21:1; 22:39;c)'. Am. 3:15).
in rot limpnl dormiiei sale a purm razboaie frecvente
cu Sirla (cf. 1 lmp. 22:1), In special impotriva lui
Ben-Hadad care, impreun qr si, a asediat
Samaria, dar a fost rspins (1 Imp. 20:21). Mai tirziu,
in lupta de la Afec, Ahab I-a inn-int in mod decisiv pe
Ben-1-ladad, dar i-a crurat viata (1 lmp. 20:26-32),
pmbabil in schimbul unor concesii comerciale in Da-
masc, similare cu cele pe care le aveau comerciangii
in Samaria. Prin cisatoria sa au fost menginute
legturi economice cu porturile fenidene.
Analele asiriene arata ca in anul 853 i.d.Cr., in
batalia de la Qarqar, pe riul Orontes, Ahab 1-a
sprijinit pe Ben-Hadacl cu 2.000 de care de razboi
ei 10.000 de oameni, in efortul reueit, dar tem-
porar, al acestuia de a opri inaintarea spre SV a lui
"Salmanaser III (cf. ANE1} p. 278-281). Aceasta
interventie a fost una dintre cauzele prim/are pen-
tru inaintarea de mai tirziu a Asiriei impotriva lui
Israel. Faptul a Ahab era preocupat cu problemele
pe care i le cauzau sirienii a permis Moabului, care
fuseae cindva vasalul lui Ahab, sa se revolte (PIA-
TRA MOABITA). in ultima parte a domniei sale,
ins, Ahab, impreuna cu losafat, regele lui Iuda, a
pomit din nou la rizboi impotriva Siriei (1 imp.
22:3). Deei Mica l-a avertizat cu privire la dez-
nodimintul fatal, Ahab s-a angajatin bitilia finala
de la Ramot, in Galaad, dar s-a deghizat. El a fost
rnit mortal de 0 sageata trasa la intimplare gi
trupul sau a fost dus la Samaria, ca s fie ingropar.
Fiul sau, Ahazia, l-a urmat la tron (1 imp. 2z=2s-
40).
ll. Situna religious!
llie a fost principalul pxofet in timpul domniei lui
Ahab. Ahab a fost inuentat de soria sa, Izabela,
dreia i-a permis sa construiasdi un templu dedicatlui
Baal (al Tirului) h Sam.aria,_ impreun cu un altar
pigin, asherah gi slujirori (1 Imp. 16:32). Ea a incu-
rajat un grup mare de profegi falai gi mai tiniu i-a
instigat, impreuna cu inchinatorii lui Baal, sa se impo-
triveasca lui lahve (1 lmp. 18:19-20). Profeiii adevi-
rayi (ai lui Iahve) au fost OmO1'11, altarele Domnului
au fost darirnate gi Hie a fost nevoit sa fuga ca sa-i
scape viata. Cu [care acstea, o suti de profepi au fost
Qscunai de Obadia, Slujitorul credincios al lui Ahab (1
lmp. 18:3~4).
Faptul ca Ahab nu a aparat legea gi dreptatea
este exemplificat de judecata strimb ei omorlrea
lui Nabor, a carui vie a fost anexata_la paminturile
din jurul palarului de la Izreel (1 Imp. 21:1-16).
Lucnil acesta 1-a adus pe [lie din nou in opozitie
farigi; pozitia lui a fost indreptarita de [alive la
tesrul de pe Carmel, cind a dovedi: ca pretentiile
proferilor fali erau nejustificate. Ilie a profetit
soarta lui Ahab, a sotiei i a dinastiel lui (1 Imp.
21:20-24). Domnia lui Ahab, I11;-!1'CI de ldolatrie
datorita influentei nefaste a lui lzabela (1 lmp.
21:25-26). a afectat in rau generaqiile care au
urmat ei a fost condamnata ei de Osea (1:4) gi Mica
(6:16).
2. Ahab, ul lui Colaia, a fost unul dintre cei
doi profeti falei crlticari pentru ca au folosit fari
drept numele lui Iahve. Ieremia a profetit ca Ahab
avea s5 fie omorit dc imparatul Babilonului (ler.
29:21), $1 lucrul acesta s-a intimplat, Ahab fiind
ars in foc. DJ.W.
AHAIA.Oregiu.nen1icadinGrecia,pecoastadeSa
golfului Corint, care a dat de doua ori numele inrreg-Li
gari. In scrierile lui Homer grecii sint numipi ftecvent
ahei. De asemenea, in epoca regilor helen.i.$ti, con-
federaria Ahee a aparat Libertatea republicilor ei, dup
inn-ingerea lor de catre romani (146 i.d.Cr.), numele
a fost folosit de romani pentru Grecia in general.
Tinutul a fost adminislrat la inceput impreuna cu
Macedonia i chiar dupa organizarea ca provincie
separara (27 i.d.Cr.) a conrinuat sa e legat de Mace-
donia (Fapt. 19:21; Rom. 15:26; 1 Tes. 1:B).Pro\/incia
a facur pane dintre provinciile senatoriale i de aceea
a fost guvemat de un proconsul (anthypatos, Fapt.
18:12), cu doua excepgii: intre anii 15-44 d.Cr. a fost
sub legaml imperial a1 Moesiei; iar din anul 67 d.Cr.
condueerea mmana a fost suspendata in intreg-irne
timp de cigiva ani, prin bunavoinra lui Nero, $1 cele
vreo 40 de republici din ZOHB aceea s-au bucurat de
libenare cleplina.
Vechea confederatie a fost menrinuta sub st5pi-
nirea roman, cu capitala la Argos, sediul cultului
imperial, dar provincia mai mare a fost guvernata
din Co:-int. Numele apare in NT inrotdeauna in
legturi cu Corinrul 5i nu etim precis daca se are
in vedere numai Corintul sau 0 regiune mai intinsa
(vezi 2 Cor. 1:1; 9:2; 11:10). $tim, insa, ca a
existato biserica la Chencrea (Rom. 16:1) 5i a au
fost credii-lcio;i in Arena (Fapt. 17:34). De aceea,
putem presupune a atunci cind se refera la casa
lui $tefana ca ,,cel dintii rod al Ahaiei (1 Cor.
16:15), Pavel aplici termenul la Corint intrucit
avea inriietate darorita pozigiei sale de capizala
roman. El nu se refera la restul provinciei.
BIBLIOGRAFIE. Pausanias 8, 16.10 - 17.4.
Strabo 8; J. Keil, CAH, 11, p. 556-S65. E.A_I.
AHAIC. Un cretin din Corint (1 Cor. 16:17): i.n ce
privs_te starea lui sociala, vezi *FOR'lUNA'l'US. Nu-
mele lui sugereaza un sclav sau un fost sclav din Ahaia,
sau poate in slujba lui Mumius: acesta a fost titlul 1u.i
L. Mumius, creatonil Ahaiei romane (ei distrugatorul
"Cori.ntului), i a fost reiinut in familia lui in dmpul
viegii lui Pavel (cf. Suetonius, Galba 3). A.F.W.
AHAV'ERO "'has'wEr6-1'. qiivalentul ebr. al nu-
melui persan khshayarsha). In papirusul Elefantin,
scris in aramaica consoanele care apar sint h.s_y r3.
Asemanarea acestom cu numele grec Xerxes este da-
tul de mare, iar versiunea babiloniana a numelui
Xerxm, pe inscripgia de la Behistun, este apropiata de
numele evreiesc de mai sus. Xerxes I a fost rege al
Persiei (485-465 i.d.Cr.). Numele apare in trei con-
texte diferite:
1. Ezra 4:6. Esta probabil ca in Ezra 4:6-23
autorul a introdus in mod deliberat doua exemple
de impotrivire din timpul domniei lui Xerxes I si a
succesorului su, Artaxerxes I. Contextul vorbeste
despre impotrivire in legatura cu zidirea zidurilor
cetatii, si nu a zidurilor Templului, ca in 4:1-5, 24
(vezi J. Stafford Wright, The Date of Ezrws Coming
to Jerusalem, 1958). O teorie alternativa, dar im-
probabili, este ca regele menrionat aici este Cam-
byses, succesorul lui Cyrus (529-522 i.d.Cr.).
2. Cartea *'Esterei. Aproape cu certirudine este
Xerxes l, desi l.XX red numele ca ,,Artaxerxes", iar
unii il identifica pe Ahasveros de aici cu Artaxerxes
ll (404-359 i.d.Cr.).
3. Dan. 9:1. Tatil lui Darius Medul. JS
AHAVA. Oras babilonian si, probabil, un canal cu
acelasi nume ca si orasul, unde Ezra i-a adunat pe
exilaI_:'i care se intorceau (Ezra 8:15-31). S-ar putea
s e cunoscutul oras Scenae (Strabo, Geog. 16, 1.
27), un punct important de incilnire a caravanelor, nu
departe de Babilon. DJ.A.C.
AHAZ (in ebr. Wiaz, ,,eI a apucat). 1. Rege al lui
luda (732-715 .urm.), fiul lui lotam. Numele Ahaz
ate o form! abreviat a numelui loahaz. Faptul acesta
are conrmat de o inscripgie a lui Tiglat-Palassar III
(Yauhazi, vezi ANETI p. 282). Vrsta lui la urcarea pe
tron qr durata domniei lui (2 imp. 16:2; 2 Cron. 2&1)
au dar nastere la probleme de cronologie (CRO-
NOLOGIA VECHIULUI TESTAMENT).
ln prima parte a domniei lui, Pecah, regele lui
Israel, si Retin, regele Siriei, au incercat sa-l for-
teze s li se alamre in alianta lor and-asiriana.
Intrucit nu I-au putut indupleca, aliatii au invadat
Iuda (2 imp. 16:5). Locuitorii lui luda an suferit
pierderi omenestl marl si multi au fost luati
prizonieri. Interventia profetului Oded a dus la
repatrierea prizonierilor (2 Cron. 28:5-15). lsaia a
incercat in zadar s-l incurajeze pe Ahaz sa-si puna
increderea in Iehova (Is. 7: 1-12), dar regele acesta
lipsit de credinta a preferat s5 ceara ajutor de la
Asiria. Pretul pentru ajutorul Asiriei, afar de goli-
rea visteriei, a fost un secol de vasalitate al re-
gatului lui luda. Filisrenii si edomitii au profitat de
slabiciunea lui Iuda si au inrreprins incursiuni os-
tile (2 Cron. 28:17-18).
Aceste calarnitati sint prezentate ca o judecata
divina impotriva1uiA1-iaz, din cauza apostaziei sale
flagrante. El ,,a trecut pe fiul sau prin foc, a
incurajat inchinarea la dumnezei strini pe inal-
timi, a pus un altar de tip asirian in curtea tem-
plului, a folosit altarul de bronz al lui Solomon
pentru vrajitorie si a inchis sanctuarul templului (2
Imp. 16:3-4, 10-16; 2 Cron. 28:2- 4, 23-25).
2. Ahaz a fost de asemenea numele unui fiu al
lui Mica, stranepotul regelui Saul (1 Cron. 8:35-
se; 9:41-42). rcrw.
AHAZIA. (in ebr. 'haz_yd sau "hazyuh0, ,.Iahve a
apucat). 1. Fiul si succsorul lui Ahab, regele lui
Israel, a praclica religioasa a continuat-o nes-
chimbat2'1 (1 lmp. 22:51; 2 Imp. 1:18). In consecinta,
pentru povstitorul biblic, lucml cel mai important
din timpul domniei sale de 2 ani a fost controversa cu
Hie dup ce Ahazia a trimis oameni s-l consulte pe
Baalzebub, neul Ecronului. Ia urcarea_lui pe tron s-a
incheiat cu succes revolta Moabului (2 Imp. 1:1; 3:5),
dspre care "l>iatra moabiti sugereaza ca a inceput in
timpul ultimilor ani ai domniei lui Ahab. Ahazia a fost
confruntat de asemenea cu egecul incercirii sale ne-
reusite de a forma o alianta cu Iosafat, regele
lui Iuda (2 Cron. 20:35-36; 1 Imp. 22:48-49). El a
murit prematur, dupa o cdere, si intrucit nu a avut
nici un u, a fost unnat la tron de fratele sau Iorarn.
2. Numit si Ioazah (2 Cron. 2:17), 0 varianta a
aceluiasi nume: fiul cel mai tinar al lui Ioram,
regele lui Iuda. Relatari complementare despre
urcarea lui pe tron si despre asasinarea lui, bazate
pe surse independent; care reecta interese di-
ferite, se gasesc in 2 Imp. 8:25-29; 9:16-29; si 2
Cron. 2221- 9. El a fost urcat pe tron de catre
locuitorii Ierusalimului, ca singurul mostenitor in
viat. Domnia lui de mai putin de un an a fost
caracterizata printr-o strinsa colaborare cu un-
chiul sau, loram, regele lui Israel, si a fost tars
indoiala sub inuenta mamei sale, *Atalia. El a fost
omorit in timpul rascoalei lui lehu, in timp ce il
vizita pe Ioram, care era in convalescenta la Izreel.
H.G.M.W.
AI-IIA. 1. Profet din Silo care a protestat impotriva
idolatriei lui S0lomOn. Ahia si-a rupt haina in mod
simbolic in 12 parti, dintre care 10 le-a dar lui Iero-
boam, un slujbas rnarunt in aparatul guvemamental
al lui Solomon (1 lmp. 11:28 s.urm.). Ahia a spus ca
impratia lui Solomon avea s e impartit si ca 10
semintii aveau s-i fie supuse lui Ieroboam (1 Imp.
11:30-40). Ca sa scape de minia lui Solomon, Iero-
boamafugitinEgipt, undea primit azil dela Faraonul
$isac. Dupa moartea lui Solomon, profetia lui Ahia s-a
implinit cind cele 10 semintii din N s-au revoltat
impouiva lui Roboam, ul lui Solomon, si Ieroboam a
devenit regele lui lsraei (922-901 i.d.Cr.). Ieroboam.
insa, a condus pe Israel la idolatrie si a fost criticat de
Ahia. Profetul a prezis moartea ului lui leroboam,
stingerea dinastiei sale si viitoarea robie a lui Israel (1
lmp. 14:6-16).
2. in 1 Sam. 1433, 18, Ahia apare ca ind
stranepotul lui Eli. In alta pane el este numit
Ahimelec, preotul lui Nob, si tatl lui Abiatar (1
Sam. 21:1 .urm.; 22:9 .urm.).
3. Alti oameni care au purtat acest nume sint
mentionati pe scurt: unul dintre secretarii lui Solo-
mon (1 lmp. 4:3); tat:-'31 lu.i Baesa (1 lmp. 15:27-
33); fiul lui lerameel (1 Cron. 2:25, unde redarea
numelui este incerta); fiul lui Ehud (1 Cron. 8:4,
7); unul dintre eroii lui David (1 Cron. 11:36); un
pazitor alvisterieiTernp1u1ui (1 Cron. 26:20, unde
textul este iarsi incert); unul dintre tovarasii lui
Neemia, semnatar al legamintului (Neem. 10:26).
C.F.P

AHICAM. (in ebr. *hiqEm, ,,fratele meu s-a ridi-
cat). Fiul lui Safan (probabil ca nu este vorba de
$afan, logofatul sau secretarul, 2 lmp. 22:12) i tatal
lui *Ghedalia, pe care Nebucadnegar l-a numit guver-
nator in anul 587 i.d.Cr. (2 lmp. 25:22; ler. 39:14).
El a fost unul dintne cei de losia s se consulte
cu profetesa Hulda (2 lmp. 22:14; 2 Cron. 34:20-
22), iar mai tirziu el i-a salvat pe leremia de la moarte
(ler. 26:24). D-W-B
AHIMAAT. (in ebr. -"hfma'a., ,,fratele meu este
minie). 1. Tatil sogiei lui Saul, Ahinoam (1 Sam.
14:50).
2. Fiul lui Iadoc. Renumit pentru alergarea lui
sprinteni (2 Sam. 18:27). Impreuna cu lonatan,
fiul lui Abiatar, el a fost mesagerul lui David care
a comunicat in secret cu.aliap'i lui David din leru-
salim, in timpul rzvratirii lui Absalom (2 Sam.
15:27, 36); el a scpat de a ii prins la En-Roghel
prin faptul s s-a ascuns intr-0 ntin (2 Sam.
17:17-21). El a fost unul dinn-e cei doi mesageri
care au adus vegti despre infringerea lui Absalom,
dar el nu i-a spus despre moartea lui Absalom, fie
pentru ca nu a gtiut, fie pentru ca a avut reginere
fireasc s5-i spuna lucnil acesta lui David (2 Sam.
18:19-32).
3. Comisarul lui Solomon pentru Neftali, gate
s-a cisitorit cu fiica lui Solomon, Basmat (1 Imp.
4:15). Unii il identific cu fiul lui Tadoc. G
J. .G.N.
AHIMELEC (in ebr. *hfmelel5, ,,'atele unui rege,
,,fmtele meu este rege). Numele este gasit pe ostraca
din Samaria i pe un sigil evreiesc antic. 1. Fiul lui
Ahitub gi tatai lui Abiatar. El a fost preot la Nob i i-a
dar lui David piinile pentru punerea inainte i sabia
lui Goliat, lucru pentru care a fost omorit de Saul (1
Sam. 21-22) (*AHIA). 2. Fiul lui *Abiatar, un preot
din timpul domniei lui David, probabil neporul lui
Ahimelec de la punctul 1 (2 Sam. 8:17). 3. Un hetit
din slujba lui David, inainte ca David sa devin impa-
rat (1 Sam. 26:6). ARM.
AHIRAM Un u al lui Beniamin (Num. 26:38), al
carui nume este redat Ehi in Gen. 46:21 gi Ahaxah in
1 Cron. 8:1. J.D.D.
AHITOFEL (in ebr. -hfgel, probabil ,,fratele vor-
birii nechibzuite) . Un om din Ghilo, unui dintre sfet-
nicii respectagi ai lu.i David (2 Sam. 16:23). Cind el a
conspirat impreuna cu Absalom, David s-a rugat ca
sfaml lui sa e zadamicit, facind probabil un joc de
cuvinte cu numele lui (2 Sam. 15:12, 31 .urm.).
Ahitofel a sugerat ca Absalom sa-i arate autoritata
prin luarea haremului tatlui sau. Planul sau de a-1
ataca pe David mai inainte ca s5~i poata aduna forgele
a fost zadarnicit de Huai, prietenul lui David. Ahito-
fel, dindu-gi seama ca Absalom era pe calea spre
dezastru, s-a dus acasa i s-a spinzurat, ca s nu cada
in miinile fostului sau stpin (2 Sam. 16- 17). Iehoiada
i Abiatar au luat locul lui ca gi sfetnici ai lui David (1
Cron. 28:33-34). Fiul sau, Eliam, a ramas credincios
lui David gi a fost unul dintre cei rreizeci de viteji (2
Sam. 23:34). A.R.M.
AHITUB (111 ebr. -mm, ,,fratele binelui, ,,fratele
meu are bun. Lxx Achirb) s_>i in asir. Ahupb suga-
reaz ca numele este Ahitob). 1. Fiul lui Fineas,
nepotul lui Eli, tatl lui "Ahia (1 Sam. 14:3). 2. Tatal
lui Ahimelec, probabil aceeai persoana ca la punctul
1 (1 Sam. 22:9). 3. Un levit, ul lui Arnaria (1 Cron.
6:7-8), tatl lui Meraiot, ,,mai marele casei lui Dum-
nezeu (1 Cron. 9:11). Bunicul lui Tadoc (2 Sam.
8:17; 1 Cron. 18:16; Ezra 7:2; cf. 1Cron. 9:11; Neem.
11:11). A.R.M.
AHLAB. Cetate situata in teritoriul lui Aer (Jud.
1:31), sepoatesa e Mehebeldinlos. 19:29.Probabil
c poate identicat cu Khirbet el-Mahlib, la 8 km
NE de Tir, cetatea Mahalib cucerita de Tiglat-Palassar
III in 734 i.d.Cr. gi apoi de *Sanherib. Vezi D. J.
Wiseman, Iraq 18, 1956, p. 129. DJ.W.
AI. in limba ebraio _numele este sci-is intotdeauna cu
articolul hotrit, hay, ,,g'ramada sau ,,ruina. Ce-
tatea este situata la E de Betel i de altarul pe care
Avraam l-a ridicat (Gen. 12:8) linga Bet-Aven (los.
7:2), la N de (Is. 10:28). Atacul poporului
impotriva cetayii Ai, imediat dup pradarea leriho-
nului, a fost rapins la inceput, dar dup! ce pcatul
lui Acan a fost pedepsit, a fost folositi o stratagema
care a avut succa. bocuitorii din Ai au fost omoiigi,
regele lor a fost executat, iar cetatea a fost aisa i
precuta intr-un ,,morman de darimimui (ebr. :21;
los. 7:1 - 8:29). A devenit o cetate din ginuml lui
Efraim (1 Cron. 7:28, ,,Ayyah), dar dupa exil a fost
locuita de oameni din semi.np'a lui Benjamin (Neem.
11:31). Isaia a descris inaintarea armatelor asixiene
spre Ierusalim, trecind prin Ai (Is. 10:28, ,,Aiat).
Oragul modern El-Tell (arab. tall, ,,morman, mo-
vila), la vreo 3 km SE de Betel (Tell Beitin), este
identificat de obicei cu Ai pe temeiuri topografice
gi pe baza corespondenyei dintre inyelesul numelui
antic i al numelui modern. Excavaiile din 1933-
35, conduse de D-na. J. Marque:-Krause gi cele din
1964-72, conduse de J. A. Callaway, an scos la
lumina o cetate care a ptosperat in mileniul al 3-lea
i.d.Cr. Cetatea a avut un zid puternic 5i un templu
in care erau vase de piatra gi obiecte de fildea
importate din Egipt. A fost distrusa in c. 2400
i.d.Cr., probabil de catre invadatorii amorigi. Nu au
fost gasite urme ale unei ocupari ulierioare, cu
excepgia unei mici aezri care a folosit ruinele mai
vechi in jurul anului 1200-1050 i.d.Cr. Cei care
cred in aceasta identificare an incercat in mai mul-
te feluri s5 explice discrepanya dintre relatarea
biblica a cuceririi cetagii de catre Iosua, gi dovezile
arheologice. S-a sugerat ca povestirea originala s-a
referit la Betel, dar ca a fost adaptatzi ulterior ca
si se potriveasc cetgii Ai, sau chiar ca ar fi fost
inventata pentru a explica ruinele masive ca rezul-
tat al atacului intreprins de eroul Iosua. Nu exista
nici 0 dovad care sa sprijine aceste ipoteze; de
fapt, ar fi straniu sa atribui prima data un eec
eroului. Mai plauzibil este explicatia ca Ai, cu
zidurile sale masive, a fost folosita ca o fortareata
temporara de catre populatia din jur; relatarea
biblica, ins, indica o cetate locuita, avind propriul
ei rege. Degi este posibil ca Ai sa fi fost situata in
alta pane, nici o solutie cornplet satisfactoare nu
a fost oferita pina acum (pentru problema identifi-
crii, vezi D. Livingston, A. F. Rainey, WTJ 33, pp.
175-188; D. Livingston, WTJ 33, 1970, p. 20-44;
WTJ 34, 1971, p. 39-50). Cetatea de mai tirziu
(Ezra 2:28; Neem. 7:32) poate fi identificata cu
alte locuri din vecinatate. Pentru referiri la rezuI-
tatele excavatiilor i pentru solutii propuse la pro-
blemele pe care le ridica, vezi J. A. Callaway,
EAEHL, 1, pp. 36-52; J. M. Grintz, Bib 42, 1961, p.
201-216.
Ai este de asemenea numele unei cetti din
Moab (ler. 49:3), dar localizarea ei este necunos-
cut. ARM.
AIALON. (in ebr. *ayy'l6n). 1. Cetate same pe 1111
deal care domina intrarea dinspre S pe valea Ain-
lonului. Cele mai vechi urme (2000 i.d.Cr.) sint la Tell
el-Qoq'a, in apropiere de Yalo. In fazele succesive ale
istoriei lui Israel cetatea a fost locuita de seniintia lui
Dan (care nu au putut sa-i izgoneasc pe amoriti),
Efraim i Beniarnin (10s. 19:42; Jud. 1:35; 1 Cron.
6:69; 8:13). O cetate levitic, forticatd de Roboam
ca sa pazeasca inn-area in Ierusalim dinspre NV, a fost
ocupata de listeni in timpul domniei lui Ahaz (2
Cron. 11:10; 28:18).
BIBLIOGRAFIE. D. Baly, Geog. Companion,
1963, p. 92 .urm.; LOB, p. 162, 285. etc.
2. O cetate in tinutul lui Zabulon (Jud. 12:12)
unde a fost ingropat judectorul Elon (numele
contine aceleagi litere ebr.); LXX/iilom. Este posibil
sa fie Kh. el-Lon.
BIBLIOGRAFIE. F. M. Abel, Gographie de la
Palestine, 2, 1937, p. 241.
J.P.U.L.
ALALAH. (in acad. hurian a-la-la-oh; in egipt.
'irrh). Capitala unui orag-stat de pe riul Orontes in
dmpia Amq din N Siriei, de unde 468 de texte din
Nivelele VH (cca. 1900-1750 i.d.Cr.) iIV (cca. 1500-
1470 i.d.Cr.) fumizeaz detalii care pot comparate
cu perioada patriarhala din Gen. (vezi $1 "E.B1.A,
MARI, 'UGARIT).Locu1 de la Tell (Atnd) (in turc.
Acana) a fost excavat de Sir Leonard Wooley, care in
1937-39 5i 1946-49 a dezgropat 16 nivele diferite de
ocupare intre cca. 3100 i.d.Cr. (XVI) gi cca. 1200
i.d.Cr. (I) cu anitati fata de Palestina gi Maopo-
tamia.
Cele 172 de texte de la palatul Yarimlim (V11)
au fost in principal contracte gi liste de ratii alimen-
tare. Cetatea a fost stapinita de o familie semitica
din V care stapinea Aleppo (Halab), oras; al carer
guvernator Abba'el (sau Abban) a suprimat 0 re-
volta la lrrid, in apropiere de Carchemi gi, in cca.
1720, a dat cetatea Alalah fratelui sau Yarimlim
(AT 1). Textul acestui tratat-legamint vechi, $i11'18-
legerile care-l insotesc, descriu situatia istorica,
stipulatiile, marturiile gi blestemurile divine, ca in
formulele de "legamint de mai tirziu. Un document
separat, seris de acelaei scrib ingixa obligatiile reli-
gioase (AT 126). Yarimlim a lasat cetatea fiului
sau, printr-un testament (AT 6) atestat de oficiali
ai statului, probabil pentru a evita rivalitati in
urma mortii sale (cf. 1 Imp. 1:17-36). Cu toate
acestea, un alt fiu, Irkabtum, a reugit s faca pace
cu triburile semi-nomads l-lapiru ("EVREU, AV-
RAAM). Cetatea a cazut in miinile regelui hitit
Mursilis I cind acesta a cucerit Aleppo (cca. 1600
i.d.Cr.).
Dupa 0 perioada (V), Idrimi, ul cel mai tinr
a1 regelui din Aleppo, a fost exilat, aa cum spune
el in autobiografia sa, inscrisa ca un monolog pe
statuia sa. Dupi ce a locuit timp de 7 ani printre
cei din tribul l-lapiru in Canaan, el a primit confir-
marea divina pentru a organiza o operatie amfibie
ca sa recucereasca cetatea Mukish. E1 a intrat din
nou in capitala sa Alalah in aclamatiile poporului,
a fost facut rege gi a construit un palat 5i un templu
cu prazile luate in razboi (cea 1470 'i.d.Cr.). A-
ceasta naratiune a fost comparat cu experientele
lui David (1 Sam. 22:3 .urm.). ldrimi a facut
tratate cu tarile vecine, reglementind extradarea
sclavilor fugari (AT 3, ANET3, p. 532). in mod
asemnator, Simei a intrat in teritoriul filistean ca
$5 caute doi sclavi iugari, iar_Achi din Gat i-a dat
inapoi la cererea lui $imei (1 Imp. 2:39-40). De aici
se poate subintelege un tratat de acelagi tip, poate
intre Solomon i Gat, ca urmare a pederii lui David
acolo (1 Sam. 27:5 .urm.). Faptul acesta arunc
lumina asupra prevederii care interzicea extrada-
rea fugarilor evrei, in Deut. 23:15-16 (IE! 5, 1955,
p. 65-72). Un alt tratat ii oblige ge btrinii cettii
si inapoieze fugarii (AT 2, ANET , p. 531 $.urm.;
Deut. 23:15-16). Alalah a ajuns mai tirziu sub
stipinirea hitita (Nivelul III), la fel cum anterior
fusese stpinita de triburi din NE, in secolele 1 9-20
i.d.Cr. Nu avem nici un rnotiv s5 nu credem ca
"hititii se poate sa fi locuit in S Palestinei in zilele
lui Avraam (Gen. 23:5-7; JTVI, 1956, p. 124).
Cetatea Alalah a fost distrusa in cele din urma de
,,0amenii marii, probabil cei aliati cu "'filistenii.
Interesul principal pe care-l prezinta acate texte
pentru VT sta in compararea_obiceiuri1or gi a lim-
bajului cu naratiunile din Gen. In contractele de c5sa-
torie (AT 91-94), mireasa era ,,crIuta de la viitorul
socru (cf. Gen. 29:18), iar mireasa primea daruri de
petire (AT 17). Unele contracte previd ca daca soda
nun.teaunuintimpde7ani,sotulputeasa
traiasca cu 0 concubina (cf. Gen. 29:18-21); cu toate
acestea, daca prima sotie nate mai tirziu un fiu,
acesta este socotit intiiul nscut (AT 92; cf. Gen.
21:10).
Regele a detinut control legal gi economic ferm
asupra cetatenilor din toate clasele sociale, inclusiv
rizboinicii de elita maryanu (care aveau gi obligatii
religioase, AT 15), asupra oamenilor liberi $i asupra
celor semi-liberi de la sate, intre care erau trecuti
hupiu) (ho;7i'), Deut. 15:12-18).
Unii oameni erau obligati s5-i plateasc date-
riile prin muncz-1, mergind la palat ca ,,s5 locuiasc
in casa regelui (AT 18-27, 32; cf. Ps. 23:6). Sclavii
nu erau numeroai gi puteau fi primiti ca prizonieri
de razboi sau ca dar (AT 224). Ei valorau multi
bani gi unele contracte includeau clauze care nu
permiteau eliberarea sclavilor in cazul unor amnis-
tii regale (AT 65). Corvoada (rnunca fortata) era
impusa la Alalah, la fel ca in Israelul de mai tirziu

(AT 246; los. 17:13). Samuel probabil ca s-a gindit
la toate aceste lucruri cind israelitii au cerut un
rege (1 Sam. 8).
Un alt obicei care at putea ilustra practici biblice
este schimbul de sate perm-u a rnentine granitele
politice de-a lungul unor granite naturale ueor de
aparat. Lucrul acsta poate ii reectat in faptul ca
Solomon a ,,d5ruit 20 de sate lui regele Ti-
mlui, eiaprimitinschimblemneiaur (1 Imp. 9:10-14;
JBL 79, 1960, p. 59-60). Ceremoniile de sigilare a
u-atatelor indudeau sacricarea de oi i participantii
declarau: ,,Daca voi lua vreodata inapoi ceea ce am
dat.., lasind sa se inteleaga ,,e ca zeiis-mi ia viata,
o idee similaracu cea dinjurirnintele di.nV'I (de ex.
1 Sam. 3:17). In unele contracts erau date haine ca o
pla suplimentara, aa cum intilnim mai tiniu in
siria, potrivit cu 2 Imp. 5:5-27. Este posibil ca Ahab
sa incencat justicq actiunea de conscare a
pmpnerani lui Nabot (1 Imp. 21:15) pe baza obi-
odului potrivit caruia proprietatea cuiva care se raz-
vrtea impotriva regelui era luata de rege dupa ex-
ecutarea riuiicatorului (AT 17, Amzr, p. 546, no.
15). Folosirea termenului miitannu, ,,echivaIent (AT
3, ANE13, p. 532), in docurnentele de eliberare a
sclavilor (qf. mis'neh, Deut. 15:18) contrazice textul
din ler. 16:18 care-l ,,stigmaIizeaz5 pe Dumnezeu ca
ind nerezonabil i nedrept (HUCA 29, 1958, p. 125
.unn.).
Amestecul de populatii semite gi huriane in
regiunea aceea inca din vremuri vechi (VII) ofeta
paralele ihuriane (*1-1ORlI') sernnificative pentru
nume cum sint Ana, Oholibama, Alva, Aia, Dieon,
Eter (Gen. 36), Ana gi Samgar (Jud. 3:31), Toi (2
Sam. 8:9), Aghe (2 Sam. 23:11), Eliahba (2 Sam.
23:32) (JTVI 82, 1950, p. 6).
BIBLIOGRAFIE. C. L. Wooley, A Forgotten King-
dom, 1953; Alalakh, 1955; D. J. Wiseman, The
Alalakh Tablets, 1953 (=A'I');AOTS, 1967, p. 119-
135; IBDS, 1976, p. 16-17; Sidney Smith, The Sta-
tue of ldrimi, 1949; cf. ANETI 1969, p. S57-558.
DJ.W.
ALEASA nonrvmil. Epistola a 2-a a lui Ioan este
adresata catre ,,aleasa Doamn (eklekt kyria). A-
ceasta exprmie poate indica o persoana al carei nume
nu-1 cunoaetem, sau o pemoana numita Electa sau
Kyria sau Electa Kyria. Exista obiectii destul de conv-
ingitoare la ecare dintre aceste sugestii. In plus,
absenta aluziilor personale 5i folosirea aproape in-
variabila a pluralului, continutul i remarca
de incheiere: ,,Copiii surorii tale alese te saluti, arata
pmbabil ca Epistola este adrsata unei biserici. Nu se
cunoagte nici 0 alta scrisoare asemanatoare, dar a-
ceasta pare sa e explicatia cu cele rnai putine di-
cultati. LM.
ALEGERE. Actul de selectare prin care Dumnezeu
alege un individ sau un grup dim:-o grupare mai mare
pentru un scop sau un dstin hotarit de El. Cuvintul
principal din VT folosit pentru acest concept este
verbul bhar, care exprima ideea de selectare deli-
b1'aIfa\1I\.BiPIS08!1$3\1a\1I\\l1l\!1'\1d\lP8X~ i liber, exercitata in ciuda lipsei de merit, neavind
aminarea atenta a alternativelor (de ex., pietrele de
praetie, 1 Sam. 17:40; unloc de refugiu, Deut. 23:16;
0 sotie, Gen. 6:2; binele gi nu raul, Is. 7:15 .urm.;
ru.n\Innl:-
viata gi nu moartea, Deut. 30:19 .urm.; slujirea lui
Dumnezeu i nu a idolilor, los. 24:22) . Cuvlntul subin-
telege o preferinta decisiva pentru obiectul ala ei
uneori indic o placere pozitiva in acel obiect (vezi ls.
1:29). in IXX ei in NT verbul corspunzator este ek-
legomni. Verbul ekleg6 este de obicei la diateza activ
in greaca clasica, dar scriitorii biblici i1 folosesc intot-
deauna la diateza reexiv: astzfel, inseamna ,,a alege
pentru sine. In 2 Tes. 2:13 verbul haireomai este
folosit ca sinonim cu pr-ivire la alegera fcut de
Dumnezeu, la fel ca i in Deut. 26:18, LXX. Adjectivele
inrudite sint ebr. bifr i gr. eklektos, traduse ,,al5;
NT folosegte de asemenea substantivul eklogE, ,,ale-
gere. Verbul ebr. yda. ..a cunoagte este folosit cu
privire la diferite acte de cunoatere care, cel putin in
idee, implied i exprimi afectiune (de ex. relatiile
dintre sexe, gi recunoagterea lui Dumnezeu de ctre
credincios) gi este iolosit pentru a indica alegerea lui
Durnnezeu (adic, El ia la cunostint despre diferite
persoane, cudragoste) 'inGen. 18:19; Amos 3:2; Osea
13:5. Verbul gr. proginskd ,,a cunoa.-gte dinainte,
este folosit in mod asemanator in Rom. 8:29; 11:2, in
sensul de ,,a iubi dinainte (vezi de asemenea folosirea
verbului giniisko in 1 Cor. 8:3 gi Gal. 4:9).
1. in Vechiul Testament
Cnedinta israelita a fost bazata pe crezul ca Israel a
fost popoml ales al lui Dumnezeu. Alegerea Israelului
de catre Dunmezeu a fost facuta prin doua actiuni
complementare, cu legatura intre ele. (a) El a alegpe
Avraam $i saminta lui prin faptul ca l-a scos pe Avraam
din Ur i l-a dus in tara promisa, in Canaan, fcind
acolo un legamint etem cu el pi cu 1.\rmaii lui, pro-
mitindu-i ca samintga lui va o binecuvintare pentru
tot pamintul (Gen. 11:31-12:7; 15; 17; 22:15-18;
Neem., 9:7; Is. 41:8). (b) Dumnezeu a ales saminta lui
Avraam prin faptul ca i-a izbavit din robia egipteana
5i eliberindu-i din robie sub conducerea lui Moise,
innoind legarnintul avraarnic cu ei intr-o fonna daz-
voltata la Sinai gi aezindu-i in tara promisa care a
devenit patria lor (Exod. 3:6-10; Deut. 6:21-23; Ps.
105). Fiecare dim:-e aceste alegeri ale lui Dumnezeu
este dscrisa de asemenea ca o chemare a lui Dum-
nezeu, adica, rostirea suverana a unor cuvinte i aran-
jarea evenimentelor prin care Dumnezeu a chemat,
intr-un caz, pe Avraam, i1n celalalt caz, saminta lui
Avraam, ca sa-L recunoasca pe El ca Dumnezeu al lor
gisa triiasca pentru El ca popor al San (ls. 51:2; Osea
11:1; C1-IEMARE). Credinta israelita a privit aceste
doua acte ca fiind la temelia crearli natiunii lor (cf Is.
43:1; Fapt. 13:17).
Semnicatia alegerii Israelului poate 5 inteleasa
din urmatoarele fapte:
a. Sursa alegerii a fost dmgostea libera i om-
nipotenta a lui Dumnezeu. Cuvintirile lui Moise din
Deuteronom subliniaza lucrul acesta. Cind a ala pe
Israel, Dumnezeu ,,i-a indreptat dragostea" spre Is-
rael (Deut. 7:7; 23:5). De ce? Nu pentru ca Israel L-ar
fi ales mai intii pe Dumnezeu i nici pentru ca Israel
ar fi meritat favoarea l.ui. De fapt Israelul a fost tocmai
opusul, neind un popor nurneros sau neprihanit, ci
fiind un popor slab, mic i razvratit (Deut. 7:7; 9:4-6).
Dragostea lui Dumnezeu fata de Israel a fost spontan
alta cauza decit buna placer-e a lui Dumnezeu. El $i~a
gsit placerea gi satisfacpa in a face bine Israelului
(Deut. 28-63; cf. 30:9), pentru simplul motiv ca El a
hotarit asa. Este adevarat ca amnci cind a izbavit pe
Israel din Egipr Dumnezeu a rspectat promisiunea
facuti patriarhilor (Deut. 7:8) si faptul aoesta a fost
\m aspect necesar al caracterului divin, deoarece
Dumnezeu, prin inssi natura Sa, este intotdeauna
credincios pronfsiunilor Sale (cf. Num. 23:19; 2 Tim.
2:13); dar facerea acstei promisiuni a fost un act de
dragoste libera si nemexitata, deoarece patriarhii au
fost si ei pacatosi (asa cum se strduieste Gen. s
arate) si Dumnezeu l-a ales din idolatrie pe Avraam,
primul care a prirn.it promisiunea (los. 24:2 s.\1rm.).
Prin ur-mare, si aici trebuie sa vedem cauza alegerii nu
in om, ci in Dumnezeu.
Dumnezeu este Reg; in lumea Sa si dragostea
Lui este omnipotenta. In consecinga, El a realizat
alegerea lui Israel printr-o izbvire miraculoasa
(cu "mini tare, Deut. 7:8, etc.) dint:-0 stare de
robie in care erau neputinciosi. Ezec. 16:3-6 vor-
beste despre starea deplorabili a lsraelului atunci
cind a fost ales de Dumnezeu; Ps. 135:4-12 vor-
beste despre manifestarea suveranitagii Lui prin
faptul ca a scos poporul din robie si l-a dus in rara
promisi.
b. Scopul alegerii lui Israel a fost, intr-o prim
instanga, binecuvintarea si minruirea poporului
prin faptul ca Dumnezeu i-a pus deoparte pentru
Sine (Ps. 33:12) si, in ultima instanga, gloria lui
Dumnezeu prin faptul ca Israel avea sa arate lumii
lauda lui Dumnezeu (ls. 43:20 s.urm.; cf. Ps. 79:
13; 96:1-10) si avea s5 depuni marturie despre
Iucrarile mari pe care 1e-a facut El (Is. 43:10-12;
44:8). Alegerea lui Israel a necesitat o separare. In
felul acesta Dumnezeu a facut din Israel un popor
snt, adic, un popor pus deoparte pentru El
(Deut. 7:6; Lev. 20:26b). El i-a considerat mos-
tenirea Sa (Deut. 4:20; 32:9-12) si cornoara Sa
(Exod. 19:5; Ps. 135:4), a promis sa-i apere, sa 1e
dea prosperitate (Deut. 28:1-14) si sa locuiasca in
mijlocul lor (Lev. 26:1 1 s.urm.). Alegerea i-a fcut
s fie poporul Sau, iar El a fost Dumnezeul lor prin
legaminml pe care I-au facut impreuna. l.egamin-
tul a avut in vedere comuniunea dintre popor si
Dumnezeu. Destinul lor, ca popor ales al lui Dum-
nezeu, a fost sa aiba pane de prezenga Lui manifes-
tata in mijlocul lor si sa primeasca mulgimea de
daruri bune pe care a promis sa le reverse peste ei.
Prin urmare, alegerea lor a fost an act de bine-
cuvintare din care au izvorit toate celelalte bine-
cuvintari. Acesta este rnotivul pentru care proferii
exprim speranga ca Durnnezeu va restaura po-
porul San si prezenga Sa in Ierusalim dup Exii, ca
va restabili condiriile binecuvintarii, spunlnd ca
Dumnezeu va ,,alege din nou pe Israel si Ierusa-
limul (Is. 14:1; Zah. 1:17; 2:12; cf. 3:2).
c. Obliga;iile religioase .51 erice create de ale-
gerea Israelului au avut implicagii de lunga durata.
Alegerea si relagia de legamint bazata pe alegere,
lucru care l-a cleosebit pe Israel de toate celelalte
popoare, a fost un motiv de lauda si recunostinga
(Ps. 147219 s.urm.), de respectare fidela a legii lui
Dumnezeu (Lev. 18:4 .urm.) si de indepartare
hotrita de idolatria si nelegiuirea lumii nealese
(Lev. 18:2 s.urrn.; 20:22 s.urm.; Deut. 14:1 s.urm.;
Ezec. 20:5-7, etc.). De asemenea, i-a dat Israelului
un temei pentru speranga neclinrira si pentru incre-
dere in Dumnezeu in vremuri de necaz si des-
curajare (cf. ls. 41:8-14; 44:1 s.urm.; I-lag. 2:23;
Ps. 106:4 .urrn.) . Israeligii nereligiosi, insa, au fost
amagi de gindul alegerii nagionale si au dispreguit
pe celelalte popoare, presupunirrd ca ei se pot baza
intotdeauna pe Dumnezeu pentru a primi aparare
si un tratament preferengial, indiferenr cum isi
traiau viaga (cf. Mica 3:11; ler. 5:12). Aceasta
amagire si in special gindul :-s Ierusalirnul, ca ce-
tate a lui Dumnezeu, era inviolabil, au fost ideile
pe care le-au propovduit proferii falsi in zilele
dinainte de Exil (Ier. 7:1; 15; 23:9 s.urm.; Ezec.
13). De fapt, asa cum a aratat Dumnezeu de la
inceput (Lev. 26:14 s.urrn.; Deut. 28:15 s.urm.),
alegerea napionala a subinyeles o judecata severa
a pcatelor narionale (Amos. 3:2). Exilul a dovedit
ca ameningarile lui Dumnezeu nu au fost vorbe
goale.A
d. In cadrul poporului ales, Dumnezeu a ale:
anumitz persoane pentru misiuni speciale pentru a
extinde sfera alegerii nagionale - adica, pentru ca
Israelul sa se bucure de binecuvintarea lui Dum-
nezeu si, in ultim instang, ca lumea intreaga s
fie binecuvintata. Dumnezeu a ales pe Moise (Ps.
106:23), pe Aaron (Ps. 105:26), a ales preogi
(Deut. 18:5), profegi (cf. ler. 1:5), regi (1 Sam.
10:24; 2 Sam. 6:21; 1 Cron. 28:5) si RobuI-Min-
tuitor din profegia lui Isaia (,,Alesul Meu, Is. 42:1;
cf. 49:1, 5), care sa sufere persecugie (ls. 50:5
s.urrn.), s moara pentru pacate (ls. 53) si sa aduca
lumina ne-evreilor (Is. 42:1-7; 49:6). H. H. Rowley
numeste ,,alegere tars legamint (The Biblical Doc-
trine ofEleczion, 1950, cap. 5) faptul a Dumnezeu
a ales Asiria si pe ,,robul Meu Nebucadnegar ca un
bici al Sau (Osea 7:18 s.u.rm.; 10:5 s.urm.; ler.
25:-9; 27:6; 43:10), ca a ales pe Cirus, un om care
nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, ca sa fie un bine-
fctor pentru poporul ales (ls. 45:4); totusi, ex-
presia nu este porrivita deoarece Biblia rezerva
intotdeauna terminologia alegerii pentru poporul
legmintului si pentru oficialitayile legamintului
alesi din mijiocul lsraelului.
e. Binecuvintarile promise ale alegerii an fost
pierduce prin necredingd gi neascultare. Profegii,
confruntagi cu ipocrizie larg rspindita, au spus
raspicat cf: Dumnezeu ii va respinge pe cei ne-
credinciosi din poporul Sin (ler. 6:30; 7:29). Isaia
a prezis ca numai 0 ramsira de credinciosi avea sa
traiasca pentru a se bucura de epoca de aur care
avea sa urmeze dupa judecata inevitabila a pica-
telor Israelului (ls. 10:20-22; 4:3; 27:6; 37:31
s.urm.). Ieremia si Ezechiel, care au trait pe vremea
acelei judecari, au asteptat 0 zi cind Durnnezeu -
ca parte a Iucrrii Sale de restaurare - avea sa
regenereze pe aceia din poporul Siu pe care i-a
crugat si prin faptul ca a dat fiecaruia 0 inim noua
(Ie. 31:31 s.urm.; 32:39 s.urm.; Ezec. 11:19
s.urm.; 36: 25 .urm.) avea s asigure credinciosia
lor faga de legmint pentru viitor. Aceste profegii,
cu accentul pe care-l pun pe evlavia individuala,
ne-au indreptat priviriie spre o individualizare a
conceptului alegerii (cf. Ps. 65:4): ele ne-au dar
temeiul pentru a face distincgie intre alegerea pen-
tru un privilegiu si alegerea pentru viaga, cit si
pentru a trage concluzia ca in timp ce Dumnezeu a
ales intreaga nagiune pentru privilegiul de a trai
sub legamint, El i-a ales numai pe unii dintre ei
(aceia care au devenit credinciosi prin regenerare)
pentru a rnosteni boggiile relaei cu Dumnezeu pe
care le conginea legamintul, iar ceilalgi au pierdut
acele boggii datorit necredinrei lor. Invatfatura
NT despre alegere presupune existenta acestor dis-
tinctii; vezi in special Rom. 9.
IL Folosh-ea oonceptului in Noul Iestament
NT anunt extinderea promisiunilor legamintului lui
Dumnezeu pentru a-i include si pe ne-evrei si anunta
transferul privilegiilor legmintului de la urmasii lui
Avraam la un grup predominant ne-evreu (cf. Mat.
21:43) for-rnat din tori cei care au devenit adevarata
srriinya a lui Avraam si adevaratul Israel al lui Dum-
nezeu prin credinga in Cristos (Rom. 4:9-18; 9:6 s.
urm.; Gal. 3:14 s.urm., 29; 6:16; Efs. 2:11 s.urm.;
3:68). Rarnurile namrale necredincioase au fost rup-
re din maslinul lui Dumnezeu (comunitatea celor a-
lesi, nascuta din Patriarhi) si ramurile de maslin sal-
batic (ne-evreii care au crezut) an fost altoitein locul
lor (Rom. 11:16-24). lsraelul necredincios a fost res-
pins sijudecat, iar Biserica intemationala a lui Cristos
a luat locul lsraelului ca natiune aleasa a lui Dum-
nezeu, triind in lume ca' un popor al Su, inchini.ndu-
I-se si proclamindu-I. ca Dumnezeul lor.
NT prezinta ideea alegerii in urmatoarele for-
me:
a. Isus este recunoscut de lnsusi Tatal ca fiind
Alesul Sau (Luca 9:35, unde gasim cuvintul ekleleg-
menos, asemanator cu ls. 42:1) si a fost recunoscut
probabil de loan Botezatorul (loan 1:34, daca ver-
siunea corecta este eklekcos; vezi Barrett ad I0c.).
Cuvintele batjocoritoare din Luca 23:35 arata ca
,,AlesuI era un nume mesianic in zilele lu_i Cristos
(la fel ca si in Enoh 40:5; 45:3; 5, etc.). In 1 Pet.
2:4, 6 Cn'.stos este numit Piatra din capul unghiului
aleas de Dumnezeu; vezi asemanarea cu ls. 28:16,
LXX. Clnd se refer! la Cristos, acest nume ,,ne in-
dreapta privirile spre funcgia unica si distincta cu
care este investit si placerea deosebita pe care o
giseste Tatl in El (J . Murrayin Bakers Dictionary
of Theolog, 1960, p. 179).
b. Adjectivul ,,ales se refer la comunitatea
crestina in ce priveste caracterul ei de popor ales
al lui Dumnezeu, in contrast cu restul omenirii.
Aceasta folosire a termenului se aseamna cu cea
din VT. Biserica este ,,un neam ales (1 Pet. 2:9,
citeaza ls. 43:20; cf. 2 loan 1, 13), avind privilegiul
accesului la Dumnezeu si responsabilitatea de a-L
lauda si de a-L proclama, de a pzi cu credinciosie
adevarul Lui, privilegii pe care le-a avut anterior
lsraelul. La fel ca si in cazul Israelului, Dumnezeu
$i-a aratat indurarea prin faptul ca a ales pentru
acest destin mare; oameni saraci si nebagati in
seama (1 Cor. 1:27 s.urm.; lac. 2:5; cf. Deut. 7:7;
9:6); si, la fel ca inainte, alegerea si chemarea
milostiv a lui Durnnezeu a creat un popor - popo-
rul Sau - care nu fusese un popor inainte (1 Pet.
2:10; Rom. 9:25 s.urm., care citeaza Osea 1:10;
2:2-:5).
In Evangheliile sinoprice, Cristos se refer la
eklektoi (pl.) in diferite contexte escatologice. A-
cestia sint cei pe care-i accepta Dumnezeu si pe
care-i va accepta deoarece ei au raspuns la invitatia
Evangheliei si au venit la ospatul nuntii dezbracati
de auto-indreptatirea lor si irnbracati cu hainele de
nunta pregatite de gazda, adica s-au increzut in
indurarea lui Durnnezeu (Mat. 22:14). Dumnezeu
iiva indreptati (Luca 18:7) si ii va ocroti in necazul
si pericolul viitor (Marcu 13:20, 22), deoarece ei
sint obiecrele speciale ale grijii Lui.
c. 'Iermenul eklegomai este folosit cu privire la
aleger-ea apostolilor de catre Cristos (Luca 6:13; cf
Fapt. 1:24; 9:15), cu privire la alegerea diaconilor
(Fapt. 6:5) si a delegatilor (Fapt. 15:22, 25) de catre
biserica. Aceasta are o alegere pentru 0 slujba spe-
ciali, 0 alegere din rindul membrilor comunittji, la
fel ca in VIZ Alegerea Celor Doisprezece de cave
Cristos pentru slujba apostolica a inclus alegerea lor
din Iume pentru a se bucura de mintuire (cf. loan
15:16, 19), cu excepgia lui Iuda (cf. loan 13:18).
Ill. Dezvttarea teologici a ideii in NT
Dezvoltarea teologica coruplera a ideii de alegere este
gasita in Epistolele lui Pavel (vezi in special Rom.
8:28; 11:36; Efes. 1:3-14; 1 Tbs. 1:2-10; 2 Tea. 2:13-
14; 2 Tim. 1:9-10). Pavel prezinta alegerea divini oa
0 alegere etem:-1, suverana si prin har a pacatosilor
pentru a fi mintuiti si gloricati in si pr-in Cristos.
a. Alegerea este fcuta prin har. Alegerea ,,prin
liar (Rom. 11:5; cf. 2 Tim. 1:9) este 0 favoare
nemeritata aratata din abundenta fata de membrii
unei rase cazute careia Dumnezeu nu-i datoreaza
nimic decit minie (Rom. 1:18 s.urrn.). Nu numai ca
Dumnezeu alege oameni pacatosi ca s-i mintu-
iasca (cf. Rom. 4:5; 5:6-8; Efes. 2:1-9); El alege
sa-i mintuiasca intr-un mod care inalta harul Sau
prin faptul ca mareste pacatosenia lor. E1 ii inchide
pe alesii Si, atit evrei cit si ne-evrei, intr-0 stare
de neascultare si necredinga, asa incit ei isi arata
adevaratul caracter de oameni pacatosi si se re-
marca in istorie ca necredinciosi declaragi, mai
inainre ca El sa-$i arate indurarea fata de ei (Rom.
11:30-32; ne-evreii, 9:30; 10:20; evreii, 10:19, 21;
11:11, 25 s.urrn. (,,atunci, in v. 26, se refera la
,,i.ntrarea nurnarului deplin al neamurilor). Astfel,
rnodul in care este realizata alegerea arati si mai
bine ca harul este nemeritaz.
b. Alegerea este 0 alegere suverand, determi-
nata numai de buna placere a lui Dumnezeu (Efes.
1:5, 9) si nu de faptele omului, trecute sau viitoare
(Rom. 9:11), nici de vreun efort omenesc de a
cistiga favoarea lui Dumnezeu (Rom. 9:15-18).
Asemenea eforturi ar fi zadarnice in orice caz deca-
rece oricit de sus ar aspira pacatosii si oricit de
repede ar alerga, in realitate ei nu fac altceva decit
sa pacatuiasca (Rom. 8-7 s.urm.). Dumnezeu, in
libertatea Sa suverana, ii trateaza pe unii pacatosi
asa cum merita, impietrindu-i (Rom. 9:18; 11:7-
10, cf. 1:28; 1 Tes. 2:15 s.ur'm.) si nirnicindu-i
(Rom. 9:21 s. urm.); dar El alege pe altii ca sa fie
niste ,,vase ale indurarii, ca sa primeasc ,,bo-
gatiile slavei Sale (Rom. 9:23). Aceasra discrimi-
nare nu irnplica nedreptate, deoarece Creatorul nu
datoreaz nirnnui indurare si El are dreptul s5
faca ce-I place cu creaturile Sale rebele (Rom.
9:14-21). Mirarea mare nu este ca nu acorda in-
durare unora, ci faptul ca se indura de cineva.
Planul lui Dumnezeu de discriminare intre un pica-
tos si altul s-a vazut inca din lirnitarea promisiunii
avraamice numai la linia genealogic a lui Isaac si
prin punerea lui Iacov mai presus de Esau (Rom.
9:7-13). Inca de la inceput a fost adevarat ca ,,nu
toti cei ce se coboara din Israel sint Israel (,,nu toti
cei care descind din Israel fac pane din Israel)
(Rom. 9:6) si ca israeligii care s-au bucurat de
mintuirea promisa poporului ales au fost numai ,,o
ramasita, aleasa prin ha! (Rom. 11:5; 9:27-29).
Potrivit lui Pavel, numai alegerea suverani facut
de Dumnezeu explic de ce atunci cind este pre-
dicata Evanghelia unii o primesc. Necredinta celor-
lalti nu necesita o explicatie speciala, deoarece nici
an pacatos nu poate crede daca este lsat in voia
mintii sale (1 Cor. 2:14); dar fenomenul credintei
necesita o explicatie. Explicatia lui Pavel este ca
Dumnezeu, prin Duhul Sau, ii face pe cei alesi sa
creada, asa incit atunci cind oamenii ajung la 0
credinta adevarata si activa in Cristos, faptul aces-
ta dovedeste ca alegerea lor este o realitate (1 Tes.
1:4 s.urm.; Tit 1:1; cf. Fapt. 13:48).
c. Alegerea este 0 alegere eterml. Dumnezeu
ne-a ales pe noi, spune Pavel, ,,inainte de interne-
ierea lumii (Efes. 1:4; 2 Tes. 2:13; 2 Tim. 1:9).
Aceasta alegere a fost un act de "predestinatie
(Efes. 1:5, 11), o parte din planul etem al lui
Dumnezeu, o punere in practice: cu dragoste a
pre-cunoasterii (,,forelurowledge - cunoastere an-
re-factum, n.tr.) prin care Dumnezeu a hotarit sa-i
mintuiasc pe aceia pe care i-a cunoscut mai di-
nainte (Rom. 8:29; cf. 1 Pet. 1:2). In timp ce VT,
care se ocup cu alegerea nationala pentru a primi
un privilegiu, pune semnul de egalitate intre ale-
gerea si chemarea facuta de Dumneleu, Pavel se
ocupa cu alegerea personala pentru mintuire si
face distinctie intre alegere si chemare, vordind
despre chemarea facut de Dumnezeu (prin care el
intelege 0 chemare la credinta care efectiv evoca
un raspuns) ca despre un stadiu in implinirea in
timp a planului etem de dragoste (Rom. 8:30; 9:23
.urm.; 2 Tes. 2:13 s.unn.; 2 Tim. 1:9). Pavel sub-
liriiaza faptul ca alegerea este eterni, pentru a-i
asigura pe cititorii sai ca alegerea este imutabila si
ca nici un lucru care se intimpla in timp nu poate
clinti hotarirea lui Dumnezeu de a-i mintui.
d. Alegerea este o alegere a pacatosilor indivi-
duali de a fi mintuiti in .i prin Cristos. Alegerea
este ,,in Cristos (vezi Efes. 1:4), Fiul intrupat, a
carui aparitie istorica si mijlocire au fost ele insele
incluse in planul etem al lui Dumnezeu (1 Pet.
1:20; Fapt. 2:23). Alegerea in Cristos inseanma, in
primul rind, ca scopul alegerii este ca alesii lui
Dunmezeu s5 poarte chipul lui Cristos si S5 fie
partasi la gloria Lui (Rom. 8:29, cf. v. 17; 2 Tes.
2 :14). Ei sint alesi pentru sfintenie (care inseamna
asemnarea cu Cristos in toata purtarea lor) in
viata aceasta (Efes. 1:4) si gloricarea lor (care
inseamna asemnarea cu Cristos in toata fiinta lor,
cf. 2 Cor. 3:18; Filip. 3:21) in viaia viitoare. Ale-
gerea in Cristos inseainna, in al doilea rind, ca cei
alesi trebuie sa fie rascumparati de Cristos din
vinovatia si murdaria lor, prin moartea Lui ispa-
sitoare si prin darul Duhului Sau (Efes. 5:25-27; 2
Tes. 2:13; cf. 1 Pet. 1:2). Asa cum a spus El lnsusi,
Tatal i-a dat un anumit numar de persoane care sa
fie mintuite si El a facut tot ce este necesar pentru
a-i aduce pe toti la gloria eterna (loan 6:37-45;
10:14-16, 27-30; 17:2, 6, 9 s.urn1., 24). Alegerea
in Cristos inseamna, in al treilea rind, ca unirea cu
Cristos este mijlocul prin care binecuvintarile ale-
gerii sint aduse celor alesi - unirea cu ei in mod
reprezentativ, ca ultimul Adam, si in mod vital, ca
Datatorul vietii, care locuieste in ei prin Duhul Sau,
cit si unirea lor cu El prin credint.
IV. Semnicatia alegerii pentru credincios
Pavel gaseste trei sernnicatii religioase in cunoas-
terea de catre credincios a alegerii sale.
a. Ii arata credinciosului ca rnintuirea sa, de la
inceput pina la srsit, este in intregime de la Dum-
nezeu, un rod al indurarii suverane discrimina-
toare. lzbavirea pe care 0 gaseste numai in Cristos
si pe care 0 primeste numai prin credinta isi are
sursa in vreo calitate personala, ci numai in har -
harul alegerii. Orice binecuvintare spiritual:-1 ii vine
credinciosului din decretul de alegere dat de Dum-
nezeu (Efes. 1:3 s.urm.). Prin urmare, cunoasterea
alegerii sale ar trebui sa-1 invete s5 se laude in
Dumnezeu, si numai in Dumnezeu (1 Cor. 1:31) si
sa-I dea Lui lauda cuvenita (Rom. 11:36). Telul
final al alegerii este ca Dumnezeu sa fie ludat
(Efes. 1:6, 12, 14) si gindul alegerii ar trebui s-i
determine pe pacatosii rascumparati sa inalte nein-
cetat cintari de Iauda si de rnulturnire, ca si Pavel
(Rom. 11:33 s.unn.; Efes. 1:3 s.urm.; 1 Tes. 11:3
s.urm.; 2 Tes. 2:13 s.urm.). Pavel consider ca
lucrurile pe care le-a revelat Dumnezeu cu privire
la alegere trebuie sa fie un motiv de inchinare si nu
de controversa.
b. Ii garanteaza credinciosului siguranta sa e-
terna si indeparteazi orice temei de frica si dez-
nadejde. Dac el este in har acum, el este in har
pentru totdeauna. Nimic nu poate afecta starea sa
de justificare (Rom. 8:33 s.urm.); nimic nu-l poate
desparti de dragostea lui Dumnezeu in Cristos
(Rom. 8:35-39). El nu va fi niciodata mai sigur
decit acum, deoarece el este deja sigur pe deplin.
Cunoasterea acestui fapt este importanta- de aici
rezulti dorinta de a avea siguranta ca alegerea
unui om este o realitate (cf. 2 Pet. 1:10).
c. ll determina pe credincios sa duca o vista
etica. Departe de a aproba promiscuitatea (cf. 5:5
s.urm.) sau mindria (cf. Rom. 11:19-22), cunoas-
terea alegerii si a beneficiilor care decurg din ea
sint motivul suprern pentru a fi umil, bucuros,
recunosctor in dragoste, este resortul principal al
recunostintei sanctificatoare (Col. 3:12-17).
BIBLIOGRAFIE. Amdt; T. Nicol in DAC; J, Orr
in HDB (1 voI.); C. Hodge, Systematic Theology, 1,
p. 331-353; H. H. Rowley, The Biblical Doctrine of
Election, 1950; G. C. Berkouwer, Divine Election,
1960; TDNT 4, p. 144-192; NIDNTT 1, pp. 533-
543.
J.l.P.
ALELUIA. Acest cuvint este o transliterare a stri-
gatului liturgic ebr. halIl-ydh, ,,Iudati-L pe Iah,
for-ma prescurtatz-i de la Iahve (vezi DUMNEZEU,
NUMELE LUI), si ate iniilnit de 24 de ori in Psaltire.
Dsj este doar o varianta dintne mai multe strigate de
lauda, faptul ca se gaseste intotdeauna la inceputul
sau la srsitul psalrnilor (cu o singura exceptie, Ps.
135:3) si ca toti acesti psalmi sint anonimi si, probabil,
mai tirzii, sugereaza ca a devenit o strigare de lauda
obrsnuita in inchinarea la Templu dup exil.
Psalmii in care este intilnita pot fi imprtiti in
mai multe grupe: (1) Ps. 104-105 (la srsit), 106
(la inceput si la sfirsit, ultimul psalm fcind parte
din doxologia la Cartea a Patra a Psaltirii). (2) Ps.
11 1-113 (la inceput), 115-117 (la sfirsit); LXX pro-
babil ca pune in mod corect repetitia de la sfirsitul
Ps. 113 Ia inceputul Ps. 114, completind in felul
acesta seria. (3) Ps. 135, la inceput si la srsit, dar
LXX plaseaza in mod corect ultimul ,,AIeluia la
inceputul Ps. 136. (4) Ps. 146-150, la inceputul si
la srsitul fiecarui psalm.
Din NT (,,Aleluia, Apoc. 19:1, 3-4, 6), stri-
garea a fost preluata in inchinarea crestina. Majo-
ritatea psalmilor care contin strigtul Aleluia au un
rol special in inchinarea din sinagoga. Ps. 1 13- 1 18,
I-Ialelul egiptean, sint cintati la sarbatoarea Pas-
telor, 'Cincizecimii, "Corturilor si *Dedicarii; la
Paste Ps. 113-1 14 sint cintati inainte de masa, Ps.
115-118 dup al treilea pahar (cf. Marc. 14:26).
Ps. 135-136 sint cintati in Sabat, iar Halelul Mare
(Ps. 146-150) si Ps. 145 sint cintati la serviciile cle
dimineata.
H.LE.
ALERGATOR. in antichitate rnsajele urgente erau
trirnise prin alergatori iuti (ebr. rig) care erau adesea
membrii ai garzii personale a regelui sau ,,alergatori
(2 Sam. 15:1). Termenul ,,alergator sau manager
regal (sol - ler. 51:31) a fost folosit cu referire la cei
care duceau scrisori de la o cetate la alta (2 Cron.
30:6, 10), folosind de obicei cai iuti (Est. 8:10, 14).
Astfel, ,,alergatoi a ajuns sa e sinonim cu iuteala
(lov 9:25). Pe tot intinsul Irnperiului persan, cit si in
vremurile babiloniene mai vechi, erau stabilite statii
per-rnanente intre capitalele provinciale (G. R. Driver,
Aramaic Documents of the Fifth Century BC, 1956, p.
10-12). DJ.W.
ALEXANDRIA
I. Cetatea
a. Asezarea
Un mare port maritim pe coasta de NV a Deltei Egip-
tului, pe istmul ingust dimre mare si Lacul Mareotis.
A fost intemeiat intre amil 332 i.d.Cr. de cane A-
lexandru Macedon (Cel Mare) si a primit numele de
la el. O mica asezare Egiptean, Rakotis, a fost singura
pvrecursoare in acel loc si a fost absorbita in partea de
vest a noului oras; in jargonul egiptean (exemplicat
de manuscrisul Coptic, citeva secole mai tirziu), nu-
mele Rakotis a fost folosit pentru int-reaga Alexandrie.
Se pare ca orasul a fost construit dupi un plan in care
strazile se incrucisau si formau insule; dar, intrucit
rirnasitele orasului antic sint ingropate sub orasul
modern si nu pot dezgropate, or-Ice reconstituire a
planului si eladirilor importante trebuie sa se
bazeze in cea mai mare rnasura pe referiri literare nu
prea precise si, prin urmare, nu pot exacte. Abia in
vrernea lui Ptolemeu II (285-246 i.d.Cr.) a ajuns Ale-
xandria sa atinga splendorile arhitecturale pentru
care este atit de faimoasa in scrierile autorilor de mai
tiraiu. lntre tarm si Insula Pharos se intindea un drum
de legamr, ,,Heptastadion (,,sapte stadii, lung de
1.300 m.); acesta desprtea zona de ancorare intr-o
parte de vest a portului si o parte de est munita si
Marele Port, a carui intrare era dominata de tumul
farului din Phartx. Acolo se afla si portul regal care
era flancat la E de palatul regal. Cetatea se intindea
in partea de S a tarmului, pe toata lungimm lui pin
la Lacul Mareotis.
b. Populatia
De la bun Ainceput Alexandria a fost un oras cos-
mopolitan. In afara de cetatenii ei greci si de o comu-
nitate nurneroas de emigranti greci saraci, exista o
comunitate evreiasca considerabila (cf. mai tiniu,
Fapt. 6:9; 18:24) condusa de un etnarh propriu si
avind un cartier propriu (desi comunitatea nu a fost
lirnitata la acst cartier pinfi in anul 38 d.Cr), si un
nurnar mare de locuitori egipteni bastinasi, in special
in districnil Rakotis am vest. in Rakotis S6 aa Se-
rapeum, templu] zeittii egiptiano-eleniste, Sarapis,
al carei cult a fost promovat in special de catre Pto-
lemeu I, probabil pentru a servi ca o punte de legatura
intre greci si egipteni (Sir l~I.I. Bell).
c. Rolul orasului
Din punct de vedere politic, Alexandria a devenit
capitala Egiptului sub *Ptolemei, regii greco-mace
donieni a Egiptului, 323-39 i.d.Cr.. Sub conducerea
primilor negi din aceasta dinastie, Alexandria a deve-
nit cel mai important oras elenist din zilele acelea.
Alexandria a continuat sa fie capitala administrativa
a Egiptului si in timpul lmperiului Roman si in epoca
bizantina. Alexandria a fost centrul bancar al intre-
gului Egipt, un oras activ in domeniul manufacturier
(pinza, sticla, papirus etc.) si un port inoritor. Era un
punct de tranzit pentru produsele exotica din Arabia,
India si Orient, si de aici au navigat in vremurile
romane corabii mari cu gne (cf. Fapt. 27:6; 28:11)
ca sa duca griu ieftin pentru plebea romana. ln ne,
Alexandria a devenit curind si a rmas multa vreme o
cetate stralucitoare a culturii. Din perioada domniei
lui Ptolemeul (323-285 i.d.Cr.) sau Ptolemeu II (285-
246 i.d.Cr) dateaza ,,Muzeurn, unde invatatii cer-
cetau si predau artele si stiinta, cit si Biblioteca care
a ajuns sa contina rnii de lucrri in multe zeci de rnii
de suluri de papirus.
II. ludaisrn $1 Creetinism
Comunitatea evreiasc foarte numeroas din Alexan-
dria a fost concentrate in sectorul de est, dar locurile
de inchinare se aflau pretutindeni in oras. (Filo, Le-
gatio ad Gaium 132). O sinagoga faimoasa, decorata
in mod magnific, era atit de mare incit trebuiau {ole-
site steaguri ca sa dea semnalul de Amin (TB Sukkah
51b, citat in BC 1, p. 152 s.urm.). In afara de aceasta,
Alexandria a fost un centru intelectual si literar al
evreilor din Diaspora. Aici a fost produs VT in limba
greaci, Septuaginta (*TEXTE $1 TRADU_CERI), si de
aici au provenit lucrari cum sint Cartea Intelepciunii
(*APOCRIFE), prezentind modicarile platonice ale
ideilor din V'I' si interesul grecilor pentru cosmologie
si irnortalitate. A fost orasul natal al lui Filo, probabil
primul savant de searna care a folosit materialul biblic
ca material lozoc - desi ,,scopul lui nu este sa
investigheze ci sa armonizeze (Bigg, p. 32) - si primul
exponent important al exegezei alegor-ice a Scripturii.
Oricare ar fi decientele incercarii de sinteza a Atenei
si Ierusalimului (adica, a credintei iudaice si a lo-
zoei grecqti, n.t:r.) facuta de evreii din Alexandria
(si unele rezultate au fost niste enormitati), scrierile
care ne-au ramas deptm marturie dspre vigoarea
intelectuala, preocuparea rnisionara si seriozitatea
profunda cu privire la Scripturi, in ciuda abaterilor
indrznete cle la for-mele tradirionale.
Aceste aspecte au avut o influenta consider-
abila asupra crestinismului grec din primul secol.
Este semnificativ faptul ca predicatorul foarte e-
locvent Apolo, care a devenit 0 persoana impor-
tanta in biserica apostolica, era un ev-reu din A-
lexandria bun cunoscator al Scripturii (Fapt. 18:
24). Deoarece Epistola catre evrei foloseete ter-
minologia atit de inclragita la Alexandria i da-
torita folosirii sale caracteristice a Vechiului Testa-
ment, a fost asociata cu Apolo sau cel putin cu un
cadru alexandrin; la fel au fost asociate i alte cargci
din noul Testament dar pe baza unor motive mai
putin interneiate (J. N. Sanders The Fourth Gospel
in The Early Church, 1943; S. G. F. Brandon, The
Fall of Jerusalim and the Christian Church, 1951).
Cu exceptia unor traditii cu putina credibilitate
despre lucrarea evanghelistului Maren (care este
posibil sa fi avut de a face initial cu primirea
evangheliei sale in Alexandria), or-iginea gi istoria
bisericii din Alexandria sint complet necunoscute
("A1-'R1CA).
S-a sugerat ca iudaisrnnl alexandrin a lnlturat
speranta rnesianica prin abordarea filozofica a cre-
dintei incit propovaduirea cregtina primara a pro-
gresat incet aici. Nu exista dovezi suficiente pentru
a verifica aceasta ipoteza. Nu incape indoiala ca
atunci cind cregtinismul din Alexandria a ajuns la
dezvoltare plenara a fost in mod vadit moetenitorul
iudaismului alexandrin. Zelul misionar, apologe-
tica lozofic, exegeza alegorica, folosirea comen-
tariului biblic gr pasiunea pentru sinteza intelec-
tuala care duce uneori doctrina la dezastru, sint
trisituri comune pentru creatinismul alexandrin i
pentru iudaismul creatin. Exista legaturi, necunos-
cute in prezent, intre Filo i Clement din Alexan-
dria; nu facem 0 afirrnatie prea indrazneata daca
spunem ca acestei legituri se datoreaza convert-
irea la Cristos a unui nurnar substantial de evrei
sau adepti ai lor din Alexandria in perioada apos-
tolica sau post-apostolica.
BIBUOGRAFIE. Pentm o prezentare a cadrului
istoric ei cultural din Alexandria, Petru cultura pro-
lemaica i bizanrina, vezi respectiv CAH 7, 1928, cap.
N, sect. VII, p. 142-148, i cap. VIII-X1, p. 249-311, i
ibid., 12, 1939, cap. x1v, sect. L p. 176-492. 0 lucmre
ucila si compacta, cu referi.ri la ruinele de astazi ale
orau.lui este cartea lui E. Breccia, Alacandr-ea ad
Aegyptum, A Guide..., 1922. 0 lucrare populara dapre
istoria i viata din Alexandria antici este cartea lui
I-LT. Davis, Alexandria, the Golden City, 2 vol., 1957.
Un studiu excelent al pagirtismului, al iudaismului, al
naterii gi al triumfului in E81?! in ge-
neral, $i de asemenea in Alexandria, ni-l ofera Sir
Hamid Idris Bell in cartea Cults and Creed: in Graectr
Roman Egypt, 1953. Cu privire la legatura dintre
Alexandria eicreatinism, vezi de asemenea J.M. Creed
in S.R.K. Glanville (ed), The Legacy ofEgipt, 1942, pp.
300-316. A.F. Shore, in The Legacy of Egyptz, 1971, p.
300-398, editat de J.R. Harris; C. Bigg, The Christian
Platonists ofAlexandria 1, 1913; .I.E.L. Oulton i 1-x.
Chadwick, Alexandrian Christianity 1954; L.W. Bar-
nard, ,,St. Mark and Alexandria, HTR 57, 1964, p.
145-150. A.F.W.
ALEXANDRU Un nume obianuit in culturile he1e-
niste. Adoptarea larg raspindita de catre evrei nu a
fost pe placul multor rabini stricti i a dat natere la 0
poveste arnuzanta care spune ca la cererea lui Alexan-
dru cel Mare ca s5 e ridicat o statuie de aur in
Templu, s-a raspuns cu propunerea ca in schirnbul
ridicarii acestei statui, toti baietii nascuti in anul acela
sa fie numiti Alexandru (vezi E. Nestle, EXpT 10,
1898-99, p. S27). Frecventa cucare apare numele este
reflectabd in NT.
1. Fiul lui Simon din Cirena (RUFUS). 2.
Membru al familiei mar-llor preoti, necunoscut din
alte documente afara de Faptele 4:6. 3. Un om care
a dorit sa fie purttorul de cuvint al intereselor
evreieari in rscoala de la Efes (Fapt. 19:33
.urm.). Se pare ca intentia lui a fost sa separe
comunitatea evreiasca obienuita de cretinii care
produceau tulburare: antisemitismul gloatei, insa,
nu i-a permis 55 vorbeasca. 4. Un invattor cu
invataturi morale periculoase (1 Timotei 1:20), pe
care Pavel ,,l-a dat pe mina Satanei UIMENEU).
5. Un duaman infocat a lui Pavel i al Evan-
gheliei (2 Timotei 4:14 .urm.), actionind dupa
cite se pare in zona Efes gi 'Il'oa (intrucit Timotei a
fost avertizat s5 se pazeasca de el). Are el ceva de
a face cu arestarea lui Pavel in Efes? El a fost
caldarar (cuvintul acesta era folosit pentru a-i
desemna pe toti acei care lucrau metalele), deqi
unii sustin ca numele este de fapt un nume propriu
,,Alexandru Calceus. Cind Pavel adauga ,,D0mnul
il va pedepsi pentru faptele sale tirnpul verbului
arata ca este vorba de o prezicere i nu de un
blestem.
Cei care identifica persoanele mentionate de
noi la punctul 3 i 5 (de ex. P.N Harrison, Problem
of the Pastoral Epistles, 1921, p. 11 .urm.) pot
aduce ca argument faptul ca Alexandru se aa in
Efes, ca acolo a inceput riscoala megterilor argin-
tari ei ca Alexandru este prezentat in Faptele 19:33
ca ei cind ar fi bine cunoscut; dar in textul acela nu
este nici un element care si indice lmpotrivirea pe
care o gasim descrisa in 2 Timotei 4:14. Nu pot fi
aduse argurnente impotriva identificarii punctelor
4 s_>i 5; dar persoanele descrise la punctele 3 i 4
nu pot fi identice deoarece ultimul dintre ei pretin-
dea ca este cregrin. AF.W.
ALEXANDRU CEL MARE Tinarul rege al Mace-
doniei a carui expeditie pan-helenica din anul 336
i.d.Cr. pentru a-i elaera pe grecii din Asia Mica a dus
in mod neaeteptat la prabueirea lmperiului Persan.
Numai revolta mlpelor sale l-a detenninat sa se in-
toarcinlndiaaiamuritinanul 323in timpceplanuia
cucerirea apusului. Generalii sii au inintat mai multe
regate eleniste aliate pentru care domnia lui Irod a
conslituit epilogul. Probabil ca necesitatea i nu idea-
lismul l-au deterrninat pe Alexandru sa abandoneze
izolationisrnul grecilor in favoarea cooperarii rasiale.
Elenisrnul a devenit o norrn intemationali de civi-
De aici decurge agonia evreilor in perioada
rnacabeana gi tensiunea care a avut loc in preajma
De aici decurge $i inspiratia lozoilor
cosmopolitane care s-au asemanat cu idealurile cree-
tine.
Se presupune ca Alexandra este cel la care se
face referire in Dan. 8:21; 11:3.
BIBLIOGRAFIE. Arrian, Anabasis; Plutarch, Life
of Alexander; C.B.Welles, Alexander and the Hel-
lenestic World, 1970; R.L. Fox, Alexander the Great,
1973; J.R.Hamilton, Alexander the Great, 1973; P.
Green, Alexander of Macedon, 1974. E.A.G.

ALFA $1 OMEGA Combinarea primei si ultimei
litere din alfabetul grecac, care corespunzind lite-
relor 'ale si tw din alfabetul ebraic, ate folositi
numai in Apocalipsa ca un nume pe care si-1. d
Dumnezeu (1:8; 21:6, unde ,,A1fa si Omega" ate
explicat prin expraia par-aleli ,,lnceputu.l si Stsitul)
si Cristos (22:13, unde este folosita aceeasi paralel
si expraia cornplementari ,,Cel dintii si Cel de pe
nrrna). in Apocalipsa 22:13, divinitatea Fiului ate
conrmata prin faptul ca I se aplica ceea ce s-a spus
despre Thtal. in ecare dintre acate cazuri termenul
se refera la activitatea eterna, dinamica si comprehen-
siva a lui Dumnezeu sau a lui Cristos r creatie si in
minmire; adica, originea, pstrarea si scopul tuturor
lucrurilor se gasac in Dumnezeire (cf. Rom. 11:36).
Evreii, grecii si rornanii an folosit literele din alfabet
si ca numere, asa incit ,,alfa si omega ar putea $5
exprime foarte bine ,,cel si cel de pe urma (cf
Is. 44:6: ,,Asa vorbeste Dornnul: ,,Eu sint Cei dintii
si Cel de pe urma; vezi si Apoc. 2:8). S.S.s.
ALFEU 1. fatal lui Levi, vamesul (Marcu 2:14) care
ate identicat in general cu apostolul Matei. Nu se
cunoaste nimic altceva despre el.
2. Tatal apostolului Iacov, care este nurnit ,,fi\&1
lui Alfeu, pentru a-l deosebi dc lacov fiu.l lui
Zebedei (Mat. 10:3; Marcu 3:18; Luca 6:15; Fapt.
1:13). Nu exist nici un motiv series pentru a-l
identifica cu tatal lui Levi. Au fost facute incercari
de a-l identica cu Cleopa (Luca 24:18) si Clopa
(loan 19:25). Totusi, este improbabil ca "Cleopa si
Clopa sint aceeasi per-soana ei ca Alfeu este iden-
tic cu oricare dintre ei. Numele aramaic Alfeus este
Halphai, care poate fi transliterat ca si Cl6pus, dar
chiar daca este vorba de acelasi individ, nu putem
presupune bazindu-ne pe loan 19:25 ca acest Iacov
a fost inrudit in vreun fel cu Domnu] nostru si in
mod cert acest Iacov nu a fost fratele Domnului.
KEN.
ALTAR
1. in Vechiul lkstament
Cu exceptia a patru cazuri, cuvintul ,,altar care apare
in VI} ate cuvinml evreiesc mizbah, care insearnna
,,loc de jertfa (de la zllah ,,a junghia jertfa), si in
unul dintre celelalte cazuri (Ezra 7:17) ate echi-
valentul aramaic madbah. in timp ce etirnologia ter-
menului include junghierea, folosirea termenului nu
este intotdeauna atit de limitata, ind aplicat si la
altarul perm-u arderea tamiiei (Exod. 30:1).
avut de-a face cu Dumnezeu. Nu ne sint date infor-
cu privire la construcgia lor, dar ate logic sa
presupunem ca ele au fost de acelasi tip ca si altarele
prescrise mai tirzju in Legea mozaica, (vezi punctul d
de mai jos.
b. Altare pre-israelite in Palestina
Ia inceputul explorarii arheologice a Palatinei, multe
obiecte care astazi se stie ca sint instalatii casnice,
agricole sau industriale, erau considerate in mod obis-
nuit ca ind altare. Cu toate acatea au fost da-
coperite altare adevarate in citeva locuri, altare ce
provin din anumite perioade. Ia Ai, d-na J. Marquet-
Krause a descoperit un templu mic din prima pane a
epocii bronzului, iar linga unul dintre pereti era an
altar din pielre prinse intre ele cu mortar, pe care au
fost adusejertfe de animale si rnincare. La jurnatatea
epocii bronzului, la "'Meghido (nivelul XV) au fost
gasite doua temple care contrineau altare dreptun-
ghiulare, unul din car-amizi de lut si celalalt din piecre
calcaroase legate intzre ele cu mortar. Temple din
ultima parte a epocii bronzului continind altare si-
milare au fost gasite la lachis, Betsean si Hater. in
nivelele din aceasta perioada Ia Hator a fost descope-
rit un bloc mare de piatra cioplita, cu doua bazine
sapate in el, probabil pentm a aduna singele ani.rna-
lelor jertte. la Meghido si Naharieh au fost da-
coperite platforme maxi de piatra, dar acatea pot
clasicate mai degraba ca *,,inaltin1i decit ca ade-
varate altare.
La Meghido au fost gasite o serie de altare de
piatra cioplita, cu patru coame in colturi, datind
din perioada cuceririi. Dacl judecim dupi mari-
mea lor redusa (cel mai mare dintre ele de aprox.
70 cm inaltime), probabil ca aceste altare au fost
folosite pentru arderea de mirodenii. Nurneroase
altare de lut care se poate s fi fost folosite pentru
arderea de tamiie au fost descoperite in locuri cum
sint Meghido, Betsean si Lachis, din nivelele co
respunzind epocii bronzului si a fierului.
Prin urmare, altarele erau folosite de canaaniti in
Tara Pnomisa si acest fapt explica reglementarile stric-
te cu privire la altare in revelatia de pe Muntele Sinai.
Faptul ca altarele nu au fost limitate la Palatina ate
dovedit de descoperirile facute in locuri cum sint:
Eridu, Ur, Kafagiah si Asur in Maopotamia, si din
aceast perspectiva poate inteles si episodul in care
Balaam a ridicat sapte altare la Chiriat-Hutot (Num.
23) si a jertt berbeci pe ele.
c. Altarele din Cortul lntilnirii
La Sinai Dumnezeu i-a revelat lui Moise dimensiunile
pentru dou altare care trebuiau sa e folosite in
"'Cortul intilnirii: altarul pentru arderea de tot si al-

0. Patriarhii
Patriarhii si-au construit propriile lor altare si au adus
jertfe pe ele are 55 foloseasca preoti Noe a construit
an altar dupa porop si a adus arderi de tot pe el (Gen.
8:20). Avraam a construit altare pentru Yahve la
Sihem, intre Betel i Ai, la Hebron ei pe Moria, unde a
adus cajert un berbecin locul lui lsaac (Gen. 12:6-8;
13:18; 22:9). Isaac a ridicat un altar la Beer-$eba
(Gen. 26:25), lacov la Sihern si Betel (Gen. 33:20;
35:1-7), iar Moise la Redim dupa victoria israelitilor
asupra lui Arnalec (Exod. 17:15). I-lste evident ca
altarele an fost ridicate in principal pentru a com-
emora un evenirnent in care persoana rapectiva a
d. Altare clddite
in Exod. 20:24-26, Dumenzeu i-a spus lui Moise sa
pomnceasca poporului sa faca un altar din lut (miz-
bah "gHmd) sau din pietre (necioplite) (mizbah "@217
nfm), pe care sa sacrice jertfele lor. Altarul trebuia
facut fara trepte, asa incit ,,goliciunea celui ce aducea
jertfa sa nu e descoperita. Forma acatui pasaj, in
care Durnenzeu ii por\mca_te lui Moise s transmita
acate inst:-uctiuni poporului, sugereaza ca, la fel ca
si Cele Zece Porunci de la inceputul capitolului, po-
runca era adresata ecarui israelit in parte, si nu doar
lui Moise, ca reprezentant al lor - asa cum ate cazul
in Exod. 27. Se poate ca dupa prevederile acatei
porunci laicilor li s-a permis sa faca ei insisi acest
lucru, si probabil ca acest fapt a fost avut in vedere
cind losua a cladit altare pe Mt. Ebal (Ios. 8:30-31; cf.
Deut. 27:5), cind Ghedeon a cladit L111 altar la Ofra
(Jud. 6:24-26), cind David a cldit un altar in aria de
treierat a lui Arauna (2 Sam. 24_:18-25), cind llie a
cladit un altar pe Mt. Carmel (1 lmp. 18), si tot prin
aceasta prisma trebuie ,,privite intimplarile dacrise in
los. 22:10-34 si 1 Sam. 20:6, 29 (cf. Exod. 24:4).
e. Templu! lui Solomon
Cmd Solomon a constmit *Templul, desi a fost in-
uentat de asociaiii sai fenicieni, e1 a cautat sa urmeze
planul de baza al comllui intilnirii si al curtilor aces-
tuia. Desi David cldise deja un altar pentru arderile
de tot (2 Sam. 24:25), Solomon probabil ca a con-
struit unul nou, asa cum ate aratat la 1 lmp. 8:22, 54,
64 si 9:25 (altarul nu ate rnentionat in descrierea
principala din 1 lmp. 6-7). Altare din aceasta perioada
au fost gasite in sapaturile arheologice (perioada IAH)
de la Arad, unde in curtea ternplului se afla un altar
pentru arderile de tot, facut din caramida si din lut (cf.
Exod. 20:25), lung si lat de 5 coti (2,S m), la fel ca si
cel din cortul intilnirii (Exod. 17:1; cf 2 Cron. 6:13).
Doua altare pentru tamiiere, confectionate din piatra,
cu adincituri in partea de sus, au fost gasite pe o
u-eapta care ducea la ,,sfinta sntelor. Alte altare
pentru tamiiere, datind din perioada israelita, au fost
dacoperite la Beer-$eba, etc.
f. Altare false
Altare intexzise de begea mozaica erau folosite atit in
Israel cit si in Iuda, asa cum se vede tn condamnarea
roslit de profep' (Amos 3:14: Osea 8:11), in d_escrie-
rea pacatelor lui Ieroboam in 1 lmp. 12:28-33, cit si
in dacoperlrile arheolog-ice.
3. Vedenia lui Ezechiel
in tirnpul Exilului, Ezechiel a avut o vedenie a ls-
raelului testaurat si a Templului rezidit (Eaec. 40-44)
si, in timp ce nu este mentionat nici un altar pentru
tamiiere, altarul pentru arderea dc tot ate descris in
detaliu (43:13-17). Era alcatuit din trei trepte, ajun-
gind la o inalpime de 11 coti si avind o bala ptrat
de 18 cop. Fonna lui amintea de ziguratele babi-
loniene si aceasta impraie era intarita de numele date
unor parti componente. Baza, hq h re; (Ezec.
43:14, ,,temelia de pe pamint, literal ,,sinu1 pantin-
tului) ne aduce aminte de termenul acadian irat
irgiti, avind acelasi inteles, iar termenii har '21 si 'ri*l,
Iradusi ,,altar in v. 15-16, pot fonne ebraice ale
cuvintului acadian arallu, un nume al lumii spiritelor
subpamintene, care avea intelesul secundar ,,rnuntele
tailor. Asernenea imprurnuturi din vocabularul ba-
bilonian, independente de sensul lor etimologic, sint
normale dupa un exil indelungat in Babilonia. La altar
se urca pe niste trepte iar in cele patru colturi el avea
coame.
h. Templul al doilea
Cind a fost reconstruit Templu}, dupa intoarcerea din
Exil, se presupune ca a fost dotat cu altare. La ace-stea
se face referire in scrierile lui Josephus (Contra Apia-
nem 1. 198) siin Scrisoarea luiAr|'steas, dar armatiile
lor dapre aceasta perioada trebuie prirnite cu rezerve.
in 169 i.d.Cr. Antiochus Epiphanes a scos ,,altarul de
am (1 Mac. 1:21) si 2 ani mai tixziu el a asezat
deasupra altarului arderilor de tot 0 ,,uriciune (1
Mac. 1 :54), probabil un chip al lui Zeus. Macabeii an
construit un altar nou si au rataurat altarul tarniierii
(1 Mac. 4:44-49) si probabil ca acatea au continuat
sa fie folosite atunci cind Irod a mai-it Templul, in
ultima parte a secolului 1 i.d.Cr. Pe vremea lui altarul
pentru arderile de tot era cut dint:-un morrnan de
pietre necioplite si pentru a ajunge la el trebuia sa urci
pe o rampa.
11. in Noul Testament
In NT sint folosite doua cuvinte pentru ,,a1tar, cel mai
des intilnit ind thysiasterion, care ate folosit adesea
in LXX pentru mizbeah. Cuvintul ate folosit pentru
altar-ul pe care Avraam l-a pregatit ca sa-1 jertfeasca
pe Isaac (Iac. 2:21), pentru altarul penuu arderile de
tot din Templu (Mat. 5:23-24; 23:18-20, 35; Luca
11:51; 1 Cor. 9:13; 10:18; Evr. 7:13; Apoc. 11:1) si
pentru altarul tamiierii, nu numai din Templul pa-
mintesc (Luca 1:11) ci si din cel ceresc (Apoc. 6:9;
8:5; 9:13; 14:18; 16:7; cf. Rom. 11:3; Evr. 13:10).
Celalalt cuvint, b6mos ate folosit o singur?! data
(Fapt. 17:23). Termenul a fost fo_l0s_it in LXX atit pentru
mizbah cit si pentru bmd ("INA.l.TlMD, $i a avut
intelesul principal de ,,loc inalt (,,ridicatura).
BIBLIOGRAFIE. R. de Vaux, Ancient Israel. Its
Life and Institutions, 1961, p. 406-414, 546; B. F.
Westcott, The Epistle to the Hebrews, 1889, p. 453
s.urm.; A. Edersheim, The Temple, Its Ministry and
Services as they were at the Time of Jesus Christ,
1874, p. 22-33.
T.C.M.
ALUAT (in ebr.s' -Br, ,,aluat, ,,pi.ine dospita in Deut.
16:4; cf. hdmis, ,,or-ice lucru dospit sau fer-mentat; cf.
massd, ,,rara aluat, Lev. 10:12; gr. lymi, ,a1uat; cf.
lat. levare, ,,a ridica).
In viata evreilor aluatul a ajuns sa aiba un rol
important nu numai in facerea piinii, ci si in lege,
in ritualuzi si in invatturile religioase. La inceput
era facut din tarite de faina alba framintate cu
must de struguri; putea fi obtinut din faina anu-
mitor plante cum sint lintea sau rnazatichea; sau
din fain de orz amestecat cu apa si apoi lasata s
stea pina se acreste. Pe masura ce s-a dezvoltat
coacerea piinii, aluatul era facut din faina de piine
framintata fra sare si era tinut pina cind trecea
intr-0 stare dc fermentare.
a_ Folosirea aluatului la facerea piinii
Pentru facerea piinii aluarul probabil ca era o bucata
de plamadeala, pastrata de la o framintare anterioar,
care a fermentat si a devenit acida. Aluatul era apoi
dizolvat in ap in vasul de frimintat inainte de a
adauga faina, sau era in faina (Mat. 13:3) si
frmintat cu faina. "'Piinea facut in felul acesta era
numita piine ,,dospita, spre deosebire de ,,piinea ne-
dospita (ma aluat) (Exod. 12:15, etc. Nu exista
dovezi clare ca ar ti fost folosite alte feluri de aluat,
desi s-a sugerat adesea ca evreii au folosit de ase-
menea ca drojdie sedimentele din vin.
b. Aluatul in lege .i in ritual
Cele mai vechi legi mozaice (Exod. 23:18; 34:25) au
intertis folosirea aluatuiui in pe' "Toada *Pastelor si a
,,sarb5torii azimilor ("srbtoarea piinii nedospite,
in gr. azymos) (Exod. 23:15; Mat. 26:17, etc.). Lucrul
acesta trebuia sa le aminteasca israelitilor de plecarea
lor grbita din Egipt, cind nu au mai asteptat sa coaca
piinea dospita ci au luat cu ei plarnadeala i vasele de
fzimintar, ei au copt piinea pe drum (EXd- 12134
.urm.; Deut. 16:3, etc.), in felul in care fac
din zilele noastre.
Interdictia cu privire la aluat, la fel ca i cea cu
privire la miere (Lev. 2:1 1), probabil ca a fost data
deoarece fermentarea implica dezintegrare gi des-
compunere, $i pentru evrei orice lucru int:-o stare
de dscompunere sugera necurgie. Scriitorii ra-
binici au folosit adesea aluatul ca U.I\ simbol al
raului $i al corupgiei ereditate a omului (vezi $1
Exod. 12:8, 15-20). Plutarch da glas acestei con-
cepgii antice cind clescrie aluatul ca fiind ,,rodul
descompunerii ei ducind la descompunere in pla-
madeala cu care este amestecat. 'lermenulfermen-
tum este folosit in Persius (Sat. 1. 24) in sensul de
corupe (descompunere).
Nu incape indoiala ca acesta este motivul pen-
tru care a fost exclus i din jertfele aduse pe altarul
lui lahve, unde era permis sa fie aduse numai piini
fcute din fain far aluat (rqa.5.6g, Lev. 10:12).
("PllNE.A PENTRU PUNEREA INAINTE.)
Totugi, trebuie remarcate doua excepgii de la
aceasta regul (Lev. 7:13; cf. Amos 4:5). ,,Piinea
dospita era adusa impreun cu jertfa de mul-
psmire ei de asemenea pentru jertfa leganata -
adica, la sarbatoarea Cincizecimii.
c. Aluatul in fnvpimra religioas
Folosirea frecventa a aluatuiui in sens gurat in NT
reect ideea anterioara ca ,,aluatul are corupt $1
produce corupgie. Isus avenizeazi impotriva alma-
tului fariseilor, al saducheilor ei al irodienilor (Mat.
16:6; Marcu 8:15): ipocrizia fariseilor $1 preocuparea
lor cu aspectele exterioare (Mat. 23:14, 16; Luca
12:1); scepticisrnul saducheilor i ignoranga lor vi~
novata (Mat. 22:23, 29); rautatea irodienilor i vi-
clenia politic (Mat. 22: 16-21; Marcu 3:6).
Cele dou pasaje Pauline ineare apare acst cuvint
sprijina aoat punct de vedere (1 Cor. 5:6 .urm.; Gal.
5:9); primul pasaj foloseere contrastul dintre ,,aluatuJ
de riutate i viclenie i ,,azimile curagiei gi adeva-
tului, amindintu-ne semnicagia noua a srbtorii
vechi: ,,Cristos, Pagtele nostru, a fost jertt.
Thebuie remarcat ca aceasta idee de corupgie nu iai
are locul in pilda scuna dar profunda a lui Isus (care
urmeaza dupa pilda semingei de muatar care crs_te
incet) care compar impara lui Dumnezeu cu ,,a1ua-
tul pe care l-a luat o femeie 5i l-a pus in uei masuri de
tame de griu pina s-a dospit toata plamadeala (Mat.
13:33; Luca 13:21), 0 aluzie clara la acgiunea as-
cunsa, tacut i misterioasa, dar atotpatnmzatoare ei
I:-ansformatoare a aluatului pus in rams (ISBE, 3, p.
1862).
BIBLIOGRAFIE. ISBE; J. Lightfoot, Home Hebrai-
cae, 1659, 2, p. 232-233; 0.1. Allis, ,,'l'he parable of
the Leaven, EQ 19, 1947, p. 254- 273; R.S. Vvallace,
Many Things in Parables, 1955, p. 22-25; H. Windisch,
TDNT 2, p. 902-906; G.T.D. Angel, NIDNTT 2, p.
461-463.
J.D.D.
-in
.uvmu~;c AMALECITI. Amalec (in ebr. 'mHq) a
fost ul lui Elifaz $1 nepotul lui Esau (Gen. 36:12, 16).
Numele are folosit ca nume colectiv pentru urmagii
sai, amalecigii (Exod. 17:8; Num. 24:20; Deut. 25:17;
Jud. 3:13; etc.).
Unii scriitori fac distincgie intre nomazi
intilnigi de obicei in regiunea Negeb i Sinai, i de-
scendengii lui Esau, deoarece Gen. 14:7, care il pre-
dateazi pe Esau, se refer la ,,\;1nutul amaleciior (in
ebr. mlqi). Distincgia nu are necesara dac so-
cotim expresia ca o descriere editoriala ulterioara.
Israel i-a intilnit prima oara pe amaleciyi la Re-
dim, in pustia Sinai (Exod. 17:8-13; Deut. 25:17-
18). Datorita acatui atac, au intrat sub un
blestem P\'l3I1BIlI i q-ebuia ea e nimicigi (Deut.
25:19; 1 Sam. 15:2-3). ln imprejurarea aceea, Aaron
i Hur au sprijinit miinile lui Moise $i Israel a biruit.
Un an mai tiniu, dupa raportul aclus de iscoade, Israel
a ignorat porunca lui Moise i a incercat sa inlre in S
Palestinei. Amalecigi i-au infrint la Horma (Num.
14:43, 45).
Ne sint reiatate doua intimplaxi din vremea ju-
decatorilor. Amalecigzii l-au ajutat pe Eglon, regele
Moabului, sa atace teritoriul israelit (Jud. 3:13), iar
mai tirziu s-au alaturat madianigilor gi ilor nasa-
ritului ca sa distruga ogoarele gi turmele israelite.
Ghedeon i-a alungat (Jud. 6:3-5, 33; 7:12; 10:12).
De la Exod incoace, amalecigii au fost imilnipi in
Negeb, dar pentru o vreme au avut stpinirea asupra
ginutului lui Efraim (Jud. 12:15). Balaam, profetul
strain, a privit asupra garii lor din perspectiva sa din
Moab, $1 i-a descris ca ind ,,cei dintii dintze neamuri
(Num. 24:20), armapie care se poate referi la on-
ginea sau la starutul lor.
Samuel i-a poi-unei: lui Saul sa-i nimiceasca pe
amalecigi in regiunea de la S de "'Il:laim. Luarea de
prazi a fost interzis. Saul i-a urmarit de la Havila pina
la $ur, dar l-a lasat in viag pe regele lor. Mai tirziu
Samuel l-a omorit pe Agag i l-a mustrat pe Saul (1
Sam. 15).
David s-a luptat cu arnalecigii in regiunea Iiclag,
pecare Achie, regele Gatului, i-a dat-0 ulterior (1 Sam.
27:6; 30:1-20). Amaleciii au intrat in declin mai
tirziu ei in vremea lui Ezechia ii lui Simeon ,,au batut
pe ramaiga de amalecin care scapase cu viaga ;i a
ocupat forgareaga lor din Mt. Seir (1 Cron. 4:43).
BlBLlOGRAl-"IE. F. M. Abel, Gographie de Ia Pales-
tine, 2, 1933, p. 270-273; D. Baily, The Geography of
the Biblez, 1914.
J.A.T.
AMARNA (Tell) el-Amama este numele modern a1
cetagii Akhetatery capitala Egiptului in ximpul dom-
niei lui Amenophis IV (Akhenaten) ei a succesorilor si
direcpi, cca. 1375-1360. Ruinele se aa la vreo 320 de
km S de Cairo, pe malul de E al Nilului. Se intind pe
o suprafaga de 8x1 km gi au fost excavate pargial.
Rmi;ele irnpresionante includ temple, cldiri ad-
ministrative, morminte cu fresce, cit gi locuinge ale
multor familii bogate, cu case consrruite adesea dup
un plan uniform.
Importanya cetgii Amama pentru studiile biblice
rezulta dintr-o serie de scrisori scrise in cuneiforme pe
tablige de lut i dacoperite din inrimplare in 1887.
 lmpreuna cu descoperinle de mai tirziu, numarul total
al documentelor recuperate se ridic la 380. Majo-
ritatea dintre ele sint scrisori de la difelipi stapinitori
asiatici catre faraonii Arnenophis Ill ei IV, din perioada
cca. 1385-1360 i.d.Cr.; aproapejumtate din scrisori
provin din Palatina i Siria. Ele fumizeaza infonnagii
importante cu privire la istoria acestei regiuni, zu-
gravind un tablou plin de viapi al intrigilor i luptelor
dintre cetgi care au urmat dupa slabirea stapinirii
egiptene, la scurta vreme inainte de intrarea israe-
ligilor in gar.
in S Siriei, Abdi-ashirta i ul sau Aziru, deei au
protestat vasalitatea faga de suzeranii lor egipreni, ei
gi-au marit de fapt propriile lor domenii Cu ajutonil
hitigilor din N Siriei, pregatind astfel calea pentru
cucerirea completa a Siriei de catre Suppiluliumas
hititul. Rib-haddi din Byblos, un loialist care a scris S3
de scrisori cacre curtea Egiptului, dmcrie i.ncertitLl-
dinea i haosul care au urmat dupa ce nu a primit
rispuns la cererea sa de ajutor El raporteaza
cucerirea de catre Aziru a unui orag invecinat, unde
locuitorii egipteni au fost omorigi, i atacul impotriva
cetagii Byblos, atac dinainrea oruia a fost silir sa fuga.
In mod asemimator, l.ab'ayu din Sihem, in ciuda ar-
magiilor sale ca ar nevinovat (EA 254), 5i-a intaxit
stapinirea asupra zonei deluroase centrale, in alianga
cu poporul semi-nomad Apiru, care este amintit dae-
ori in texte, mai al6 ca grupuri mici inarmate (E-
VREI). Activitaple acstor 'Apiru sint raportate de mai
I multe ceragi. Cind I.ab'ayu a ameninrat Meghido, con-
ducatorul acestei ceta_n', Biridiya, a cerut ajutor de la
Egipt.
Abdi-heba din Ierusalim a tzimis rapoarte frec-
vente In care se plinge ca Milkilu din Ghezer ei ali
intreprlnd raiduri de jaf. El nu poate inyelege de ce
faraonul permits Ghezerului, Lachisului ei Asche]o-
nului sa nu se achite de datoria lor de a aproviziona
cu alimente garnizoana egipteana, cind ei aveau lira-
na din beleug. El insugi a fostjefuit de trupele egiptene
5i ii atrage faraonului atengia ca tribunal sau 5i sclavii
trimiei spre Egipt probabil ca nu vor ajunge la da-
tinagie, intrucit l.ab'ayu i Milkilu au pregatit 0 am-
buscad (EA 287). Acesta s-ar putea sa e un giretlic
ca sa evite sa trimita daruri, deoarece inn--o alta
scrisoane Shuwardata din Hebron 'il avertizeaza pe
faraon ca Abdi-heba din Ierusalirn este un punga.
Cuno$tinele noastre despre situagia politica i
geografica a Palestinei din vremea aceea sint supli-
mentate de referirile la diferigi conducatori locali,
cum sint Ammunira din Beirut, Abimilki din Tir,
Akizzi din Qatna i Abdi-tiri din I-Iagor. Unele
dintre aceste nume pot fi corelate cu textele con-
temporane din *Ugarit (Ras Shamra). in afara de
dovezile istorice locale pe care le prezinta, aceste
scrisori sint importante pentru implicariile mai
largi ale aliangelor dintre Egipt i stapinitorii din
Mitanni i din Babilon, aliange care se incheiau sau
erau sprijinite prin casatorii intre familiile con-
ductoare.
Referirile la un slujbag egiptean numit Yanha-
mu, care a ajuns sa ocupe 0 funcgie inalta, ne aduc
aminte dc pozigia lui Iosif, degi aceste doua per-
soane nu pot fi identificate una cu cealalta. Numele
lui Yanhamu este sernitic i una dintre funcgiile sale
a fost sa supravegheze intr-o perioada de foamete
proviziile de grine pentru 5\1puii sirieni ai fara-
onului.
Tablirele au de asemenea o irnpoanga lingvistic
mare. In afara de doua tablige, toate au fost scrise in
limba acadiana, limba comuna vorbita in Europa gi
Orientul Apropiat din aceasta perioada. Prezenga in
Amama a literaturii msopotamiene (miturile lui Ner-
gal ei Adapa, povstea lui Sargon din Acad) ei textele
lexicale, care includ o lista de cuvinte egiptene gi
acadiene, indica influenga limbii acadiene gi acest fapt
este sprijinit de descoperirea in 1946 a unui fragment
din Epopeea lui Ghilgarns' (cca. 1400 i.d.Cr.) la Me-
ghido. Scrisorile din Palstina $i Sirla sint scrise in
principal in dialectele semitice apusene ale limbii
acadiene 5i ele ne fumizeazi informagii importante cu
privire la limba canaanit in diferitele ei forme locale,
inainte de sosirea israelilor. Scrisorile de la Regele
Tushratta din Mitanni au sporit considerabil cu.notin-
gele noastre despre limba huriana nesemitica (I-10-
lntrucit unii au suspinut ca poporul 'Apiru din
aceste texte trebuie identicat cu poporul evreu sub
conducerea lui Iosua, i ca el nu a fost in Canaan
inainte de cucerire, ar trebui sa subliniem urmatoarele
aspecte, ale dovezilor de la Amarna. Poporul hap/piru
(SA.GAZ) (= 'Apiru) de aici, aga cum este indicat i
de textele de la Ras Shamra gi de la 'A1alah, a ocupat
regiunile care nu erau controlate snict de cetagile mai
mari; de obicei ei aqionau in nurnr mic pretundeni
in Palestzina i Siria, gi nu sint prezentagi ca asediatori
de cet. In afara de aceasta, textele mengionate
prezinna 0 simarie diferita de cea din timpul lui Iosua:
Lachisul gi Ghezerul, nu erau nicidecum distruse (los.
10), ci sprijineau in mod activ poporul 'Apim. Numele
conducitorilor sint de asemenea diferite: regele Ieru-
salimului din vremea aceea este Abdi-heba, ei in timp
ce 'Apiru erau foarte activi in regiunea lerusalimului,
cetatea nu a ajuns sub stapinirea israeligilor decit in
timpul lui David. in fine, 'Apin1 foloseau care de
rzboi in timp ce israeligii nu au cunoscut aceasta
fonni de lupti decit in vremea lui David.
BIBUOGRAFIE. J. A. Knudtzon, Die EI-Amarna-
Tafeln, 2 vol., 1907, 1915 (EA); A. R. Rainey, El
Amama Tablets 359-2791, 1978; w. F. Albright in
ANET, p. 483-490; c. J. M. WeirinDOTT, p. 35-45; w.
F. Albright, The Amama Lezzers from Palestine, CAH,
2/2, 1975, p. 98-116; F. F. Bruce inA0'IS, p. 1-20; K.
A Kitchen, Suppiluliuma and the Amarna Pharaohs,
1962. M_I.S.
AMASA. 1. Fiul lui leter (sau Itra), un ismaelit, i al
lui Abigail, sora lui David. Amasa a fost comandantul
armatei lui Absalom in timpul razvrtirii acatuia (2
Sam. 17:25), a fost infrint de Ioab (2 Sam. 18:6-8),
iertat de David, gi apoi l-a inlocuit pe Ioab la con-
ducerea armatei (2 Sam. 19:13). Luat prin surprin-
dere, a fost omorit de vicleanul Ioab la ,,piatra cea
mare care este linga Gabaon (2 Sam. 20:9-12). Este
posibil ca sa fost Amasai din 1 Cron. 12:18, dar
dovezile sint neconclusive.
2. Un efraimit care, impreuna cu algii, a ascultat
de profetul Obed i s-a opus intrarii in Samaria a
prizonierilor din Iuda, luagi de Pecah, regele lui Israel,
in campania sa impotriva lui Ahaz (2 Cron. 28:9-15).
J.D.D.

(In ebr. masyd sau ma.;yEtt1, ,,Iahve
ate puternic). Fiul si succaorul lui Ioas, regele lui
Iuda (2 imp. 14:1-20; 2 Cron. 2s). El a invins in mod
decisiv Edomul, care dobindise anterior independenta
faga de Iuda (2 lmp. 8:20-22), desi se pare ca nu l-a
supus cornplet (c 2 Imp. 14:22). Pate masura de
mindru de succesul lui si, probabil, infuriat de rai-
durile de jaf ale unor tnercenari israeliti care au fost
scosidin annat, ell-a provocat la lupta pe Ioas, regele
lui Israel, si aceasta lupta s-a dovedit dezastruoasa
pentru el. Infringerea lui coplaitoare a dus la dari-
marea unei part: a zidurilor de aparare ale Ierusa-
limului si apoi Templu! si palatul sau au fost jefuite.
El insusi a fost luat prizonier (2 lmp. 14:13). S-a
sugerat ca in vremea aceea a inceput sa domneasca
ul sau Azaria, ca si co-regent, ei aceast sugade
sirnplit-A pnele dicultati legate de *cronologia dom-
niei sale. In cele din urma e1 a fost asasinat pentru
motive care nu sint dezvaluite.
2. Un preot al lui Ieroboam H, care a cautat sa-1
reduca la tacere pe Amos la Betel (Amos. 7:10-17).
3. Un om din sernintia lui Simeon (1 Cron. 4:34).
4. Un levit din farnilia lui Merari (1 Cron. 6:45).
H.G.M.W.
AMBASADOR (in ebr. malEl_c, ,,mesage1- 10;,
,,t:raducator; sir, ,,a merge). Termen folosit pentru a
dacrie delegatii tr-lmisi la un alt popor in ocazii spe-
ciale, de ex., pentru a felicita (1 lmp. 5:1; 2 Sam.
8:10), pentru a cere o favoare (Num. 20:14), Pentru
a stablli o all/anti (I06. 9:4), sau pentru a protata
pentru o nedreptate (Jud. 11:12). Fiind de obicei
oameni de rang tnalt, ambasadorii au ajuns sa e mai
da inu'1nip' dupa ce Israelul a stabilit relatii cu Siria,
Babilonul, etc. Ei nu teprezentau persoana suvera-
nului lor si, in general, nu aveau autoritatea sa nego-
cieze (vezi insa 2 Imp. 18:17 - 19:8). Cu toate acestea,
ei erau trata|_:' cu rapect si singura imprejurare des-
crisa in Biblie in care au fost maltratati a avut ca
urmare o pedeapsa aspra (2 Sam. 10:2-5). Cuvintul
(gr. presbeu, ,,a senior) apare in sens metaforic in
NT (2 Cor. 5:20; Efa. 6:20), ind aplicat reprez.en-
tantilor lui Cristos care proclama mesajul impacarli
prin El. Un termen colectiv (in rom. ,,solie) apare in
Luca 14:32.
J.D.D.
AMFIPOLIS Un centru comercial si strategic irnpor-
tant in partea de N a Marii Egee, situat pe riul Strymon
(Struma), la vreo 5 km de la pomi] maritim Eion. A
fost considerat de atenieni si de macedonieni ca o cale
de a ajunge la aurul, argtintul si lemnul de constritcgie
din Mt. Pangaeus si de asemenea pentru a stapini
Strirntoarea Dardanele; in timpul stapinirii romane a
devenit eras liber si capitala primului district al Mace-
doniei. Ampolis ate situat la vreo 50 de km VSV de
Filipi pe Via Egnatia, o sosea mmana important, iar
Pavel a trecut pe aici cind era in drum spre Tesalonic
(Fapt. 17:1).
K.L.MCK.
|__.
AMIN In ebr. amen. .,cu siguranta, cu adevarat,
deriva de la o radacina care insearnna ,,a ferm,
statornic, demn de incnedere - cf "m0m1, ,,credin-
ciosie", meg ,,adevar". Este folosit inVT ca 0 formula
liturgica prin care adunarea sau persoanele indivi-
duale accepta atit valabilitatea unuijuramint sau unui
blestem, cit si consecintele (Num. 5:22; Deut. 27:15
.urm.); Neem. 5:13; Ier. 11:5). A fost de asemenea
rispunsul la o (1 Cron. 16:36; Neem. 8:6),
si ate inclus in doxologiile cu care se incheie cele
patru carti de Psalmi (Ps. 41:13; 72:19; 89:52;
106:48). Este folosit in raspimsul ironic al lui Ieremia
la profetia lui Anania ca exilul va fi de scurta durata
(ler. 28:6); ate folosit de asemenea in rispunsul lui
Benaia cind accepta porunca lui David de a-l incorona
pe Solomon ca rege (1 Imp. 1:36). In amindoua cazu-
rile, termenul constituie introducerea la o rugaciune
ca Dumnezeu sa binecuvinteze armatia precedenca.
Legatura pecareoareatitcubinecuvintarile citsi cu
blestemurile ate o explicatie sucienta pentru da-
crierea lui Dumnezeu ca ,,Dumne1_.eul adevarului (1it.
,,Dumnezeul ami.n) in Is. 65:16. In afara VI} cuvintul
ate folosit intr-un document din secolul al 7-lea
i.d.Cr., ca introducere a unui juramint In care se
declara nevinovatia: ,,Amin, eu sint nevinovat...
In vremea NT, cuvintul era folosit cu regularitate
la srsitul rugaciunilor si a doxologiilor si este un
raspuns asteptat de la cei care participa la inchi-
naciunea publica (1 Cor. 14: 16). Felul in care Cristos
a folosit cuvintul in expresii cum ate ,,Ami.n, vahspun
(,,Adevarat, adevarat va spun) probabil ca Ii ate
specic si nu exista nici 0 dovada ca apostolii ar
urmat exemplul Lui; expresia lui Cristos a conferit
cuvintelor Sale 0 autoritate mesianica distincta. De
aici rezulta asocierea tennenului cu promisiunile lui
Dumnezeu, lmplinite In mod unic In El (2 Cor. 1:20)
si faptul ca I se atribuie tlul ,,Amin (Apoc. 3:14).
BIBLIOGRAFIE. H. Bietenhard, NIDNTI 1, p. 97-
99; S. Thlmon, Textus 7, 1969, p. 124-129.
J.B.Tr.
AMON, AMONITI Amon (ln ebr. 'amm6n) a fost
numele generic al urmasilor lui Ben-Ammi, ul mai
mic al lui Lot, nascut de ica sa int:-o patera de linga
Toar (Gen. 19:38). Arnonitii au fost considerati inm-
dip cu israelipii, carora li s-a poruncit sa-i trateze cu
bunatate (Deut. 2:19).
In vechime amonitii au ocupat teritoriul mamm-
mimilor dintre riurile Arnon si laboc (Deut. 2:20-21,
37; 3:11). Mai tiniu o parte a acestui teritoriu a fost
luat de la ei de catre arnoriti, si ei au fost limitagi la
o regiune la E de Iaboc (Num. 21:24; Deut. 2:37; Ios.
12:2; 13:10, 25; Jud. 11:13, 22). Descoperirile ar-
heologice rata ca amonitzii, la fel ca alte popoare, si-au
inconjurat teritoriile cu fortarete mici (Num. 21:24).
Pe vremea Exodului, Israel nu a cucerit tara lui
Amon (Deut. 2:19, 37; Jud. 11:15). Totusi, arnonitii
an fost condamnati pentru ca li s-au alaturat moa-
bitilor cind l-au angajat pe Balaam, si li s-a interzis sa
faca parte din adunarea lui Israel pina la a zecea
generagie (Deut. 23:3-6).
Orasul lor cel mai insemnat a fost Rabbath A-
tnmon, mod. Amman ("RABA), unde se afla sarco-
fagul de er (,,paml de ef) al lui Og, regele Basa-
nului (Deut. 3:11).
In vremea judecatorilor, amonitii l-au ajutat pe
Eglon, regele Moabului, sa supuna teritoriul israelit
(Jud. 3:3). Pe vremea lui Iefta ei au atacat teritoriul
israelit la E de Iordan (Jud. 11) si au fost alungati.
 Religia lor i-a inuentat pe unii israeligi (Jud. 10:6),
si aceasta a dus la asuprirea amonita din Galaad care
a condus la campania lui Iefta (Jud. 10). Mai tirziu,
regele amonit Nahas, a asediat labesul Galaadului, cu
putin timp inainte ca Saul sa ajunga rege. Saul a unit
Israelul si l-a izgonit pe Nahas (1 Sam. 11:1-11;
12:12; 14:47). Citiva ani mai tirziu Nahas a ajuns sa
e prieten cu David (2 Sam. 10:1-2), dar ul sau
Hanun a nespins o vizita de prietenie a arnbasadorilor
lui David si i-a insultat. El a angajat mercenari sirieni
si a pomit la rzboi, dar generalii lui David, loab si
Abisai, i-au invins (2 Sam. 10; 1 Cron. 19). Un an mai
tirziu israelitgii au cucerit Raba, capitala amonita (2
Sam. 12:26-31; 1 Cron. 20:1-3) si i-a pus pe oameni
la munci fortate. Cu toate acestea, unii amoniti s- au
imprietenit cu David, de ex. Sobi, ul lui Nahas, care
l-a ajutat cind fugea de Absalom (2 Sam. 17:27, 29)
si 'Ielec, care a fost unul dintre cei 30 de viteji (2 Sam.
23:37; 1 Cron. 11:39).
Solomon a avut femei amonite in haremul sau si
s-a inchinat lui *Milcom (*MOLOIl), maul lor (1 Imp.
1 1:1, 5, 7, 33). O femeie amonita, Naama, a fost mama
11.1 Roboam (1 imp. 14=21, 31; 2 Cron.12:13).
Pe vremea lui Iosafat, amonigii s-au unit cu moa-
birii si edomitii intr-o incursiune impotriva lui Iuda (2
Cron. 2o=1-so). in jurul anului eoo i.d.Cr. Zabad st
Iozabad, amindoi i ai unei femei amonite, au con-
spirat ca sa-1 omoare pe Ioas, regele lui Iuda (2 Cron.
24:26). Mai tirziu in acel secol, atit Ozia cit si Iotam,
imparatii lui Iuda, au primit tribut de la amoniti (2
Cron. 26:8; 27:5). losia a pingarit inaltirnile pe care
le ridicase Solomon (2 Imp. 23: 13). Amonitii s-auhunit
cu alte popoare ca $5-l tulbure pe loiachi (2 Imp.
24:2), iar dupa caderea Ierusalimului In 586 i.d.Cr.,
Baalis, regele lor, a pricinuit din nou necaz (2 Imp.
25:25; ler. 40:11-14). Ei au fost atacati de profeti,
1 intrucit erau dusmani inriti ai lui Israel (ler. 49:1-6;
Ezec. 21:20; 25:1-7; Amos 1:13-15; Tel. 2:8-11).
Dupa intoarcerea din exil, 'Ibbia, guvematorul lui
Amon, a impiedicat construirea zidurilor de can-e Nee-
mia (Neem. 2:10, 19; 4:3, 7). Casatoriile intre evrei si
amoniti au fost atacate atit de Ezra cit si de Neemia
(Ezra 9:1-2; Neem. 13:1, 23-31). Amonitii au supra-
vietuir cel putin pina in secolul al 2-lea i.d.Cr., inn-ucit
Iuda Macabeul a lupta impotriva lor (1 Mac. 5:6).
Ocuparea permanenta a tinutului a fost reluata pe
la inceputul secolului al 13-lea i.d.Cr., dupa dteva
secole de intrrerupere aproape completa. Citeva mor-
m.i.nte din Epoca Bronzului, din secolele al 17-lea si al
16-lea i.d.Cr., un templu din apropiere de Amman si
diferite nivele de ocupare ale cetpii in ultima parte a
Epocii Bronzului sugeraza ca inainte de secolul al 13-
lea orasul a fost locuit Un reviziment puternic
al vietii urbane a avut loc la inceputul epocii erului
si lucrul acesta este dovedit de o serie de tumuri
rotunde care serveau ca fortarete si erau cladite din
pietre mari. Alte cladiri din acea perioada erau patrate
sau dreptunghiulare. Au fost cercetate citeva asezari,
ecare dintre ele constind din citeva case din cirarnizi
de cremene impreuna cu unul sau mai multe turnuri,
de ex. l<hirbet Morbat Bedran. Este clar ca ocuparea
amonita a fost intens in timpul celei de-a 2-a pe-
rioade a erului (840-580 i.d.Cr.). In timpul secolului
al 7-lea i.d.Cr., gar-a lu.i Amon a inflorit sub stapinirea
asiriana, asa cum arata numeroase referiri din docu-
mentele asiriene. Amon a plant un tribut considerabil
Asiriei. Mormintele gasite in regiunea Amman aduc
dovezi ale unei culturi rnateriale bogate, daca jude-
cam clupa vasele de lut, dupa sicriele antropoide, dupa
pecetile, statuile, gurinele, gasite. Un numar mare de
materiale scrise, incluzind peoeti (sec. 7 i.d.Cr.), o
plosca de arama cu inscriptii siriene (cea. 600 i.d.Cr.)
si un fragment cu opt rinduri dint:-o inscriptie din
citadela Amman (sec. a1 9-lea i.d.Cr.), arata Q5 limba
era similara cu ebraica, dar scrierea a fost inuentata
de aramaica. Plosca de arama continea seminte de
griu emtmer, griu de piine si orz decorticat cu sase
rinduri, trei plante ierboase cultivate de amonipi in
sec. al 6-lea i.d.Cr. Cal putin unsprezece regi amonipi
pot int.i1n.it1' in diferite surse.
Dacoperirile arheologice sugereaza ca ocuparea
sedentara a fost intrerupta de campaniile babiloniene
din sec. al 6-lea i.d.Cr. si nu a fost reluata pina in sec.
3 i.cl.Cr. Grupuri de beduini au ocupet regiunea pina
pe vremea tobiazilor (sec. 4 - 2 i.d.Cr.), nabataenilor
(sec 1 i.d.Cr.) siromani1or(sec. 1 i.d.Cr. - sec. 3 d.Cr.).
BIBLIOGRAFIE. W. F. Albright, Miscellanea Biblica
B. Ubach, 1953, p. 131 s.urm.; P. Bordreuil, Syria 50,
1973, p. 181-195 (sigilii); G. Garbini, Ann. de llnst.
Or. Napoli 20, 1970, p. 249-257; idem, JSS 19, 1974,
p. 159-168; N. Glueck, The Other Side of Jordan,
1940; idem, AASOR 18, 19, 25-28; P. C. Hammond,
BASOR 160, 1960, p. 38-41; S. H. I-iorn, BASOR 193,
1967, p. 2-13; G. M. Landes, BA 24.3, 1961, p. 66-86;
H. O. Thompson, AJBA 2.2, 1973, p. 23-38; idem si F.
Zayadine, BASOR 212, 1973, p. 5-11. JAT
AMON Fiul lui Manase, Amon a domnit 2 ani peste
Iuda (2 lmp. 21=19-26; 2 Cron. 33221-25).11'la1!lte ca
domnie sa sa e scurtati prin asasinarea lui, el a
dovedit clar ca accepra intru totul idolattria crasa din
primii ani de domnie ai tatalui sau. Nu se cunoaste
exact ce motive i-au inspirat pe lui, dar faptul
ca, la rindul lor, si ei au fost omoriti de catre ,,p0p01*
sugereaza ca Amon a fost victima unei innigi de la
curte si al unei rascoale populare. CJ W
J. . .
AMON (in egipt.Amn, ,,cel ascuns). Zeu egiptean
a carui natura aentiala ate la fel de neclara cum
indica numele sau. Este asociat adesea cu vintul si, in
anumite forme, intruchipeaza puterea de generate; a
fost important ca zeu al "Tebei, de unde a provenit cea
de-a 12-a dinastie de faraoni (1991-1786 i.d.Cr.).Pr-in
unirea cu zeul-scare RE, zeu regal si cosmic, sub
numele de Amen-RE, (Amn) a devenit zeul suprem.
Mai tirziu, cind dinastia a 18-a teban a inintat
lmperiul Egiptean (1552 i.d.Cr.), Amn a devenit zeul
ocial, ,,r-egele zeilox, intrunind multe puteri si atri-
bute ale acator zei mai mici, iar preotii si au acu-
mulat bogatii vaste si paminturi. De aceea, caderea
Tebei (No) si pierderea bogatiei preotilor ei in urma
cuceririi de catre Asiria in 663 i.d.Cr. a fost aleasa in
mod adecvat de Naum (3:8) cind a profetit prabusirea
Ninivei, care era la fel de puternici. Dupa aceasta,
(Amun) si Teba, care a continuat sa e 0 cetate snta,
au redobindit i.nt1'0 oareoare masura prosperitatea,
dar si aceasta a fost destinata in profetia lui
Ieremia (46:25). (*EGIP'I'). KAK

AMORITI. Un popor din Canaan (Gen. 10:16),
menonat admea alturi de hecip', ferezigi, etc, dug-
manil lui Israel (Exod. 33:2). Ei erau impru'agi in
zona deluroas de amindou prgile Iordanului (Num.
13:29). Avraam a fcut un legiimint cu amorigii cle la
Hebmn $1 cu ajutorul lora invins pe cei patru reg-I care
au atacat ora$e1e din cimpia Mrii Moarte, inclusiv
ora$u1 amorit Hagagonflknxar (Gen. 14:5-7). Numele
acsta a fost folosit i ca un termen general pentru
locuitorii Canaanului (Gen. 48:22; Ios. 24:15). Eze-
chiel descrie corect populapia amestecar a Palatinei
(amestecare cauzati in principal de inltragiile per-
manente dinspre stepele rsiritene) cind spune c
lmusalimul este ica amorigilor i a hetilor (Ezec.
1621,45).
In timpul celei dc-a doua jumitigi a rnileniului a1
3lea i.d.Cr., inscripgiile sumeriene gi acadiene se refe-
r la amoripi (sum. mar-zu, acad. amurru) i spune c5
sint oameni ai deem1lui, ne0bi$nui cu viaya civili
Lari, cu grine, case, cetgi, stpiniri. Ei ii aveau ree-
dinga in xnungii Basar, probabil Jebel Bishri la N de
Palmyra. In jurul anului 2000 i.d.Cr. acste popoare
care s-au inltrat vreme de secole, au atacat Babi-
lonia. Prbugirea unei dinastii puternjce din Ur, dinas-
tia a 3-a, s-a datorat in pane lor ;i ei an preluat
stpinirea cl"t0rva cetpi (de ex. Lama). La Babilon a
fost instalat 0 dinastie namont gi cel mai puternic
rege din aceasti dinastie, Hammurapi, a cucerit cele~
lalte dou state ,,amorite importante, Assur i Mari
(cea. 1750 i.d.Cr.). Prerenga amoriplor poate des-
coperiti prin dovezi lingvistice, in principal onomas-
tice. Dmj acstea nu sint intotdeauna dovezi demne
de incnadere sau convingitoare, este dar c aceste
dinastii au fost de origine apusean, Hammurapi ind
numit ,,amorit intr-un text contemporan lui. Cele
20.000 de texte gsite la Mari sint scrise in cea mai
mare parte in limba acadiani, cu multe inuenge
semitice apusene. Formele numelor personale obi-
nulte in aceste texte arat c numele patriarhilor au
urmat tipane bine cunoscute. Txtele Mari dau infor
magii despre triburile nomade din Siria, dintre care
remarcm Mare; Yamina (sau poate Berle-Yamina)
care avea legturi cu regiunea Mt. Basar. Un alt grup
s-a aezat in Liban 5i s-a ocupat cu comergul cu cai.
Acest regat a dinuit pin in perioada scrisorilor de la
Amama i a celei de-a 19-a dinastii din Egipt, unde
este inscris tributul primit de la statul Amor. Capitala
acestui stat se pare c5 a fost portul (Sumur) (oragul
modem Tbll Kazel), la S de Arvad. Aceasta este gara
menpionati in los. 13:4.
Agitaa generali din perioada 2100-18001.d.Cr.,
atit in Msopotamia cit i in Palestina, a fost smns
legat de migmgiile tot mai mari ale amorigilor. Fapml
c5 o anumit perioad de timp intre prima pane a
Epocii Bronzului i mijlocul acesteia citeva oraqe din
Palestina nu au fost locuite, a fost cauzat de migragiile
unor popoare nomade care au lsat multe morminte
in umaa lor, dar prea pug'ne cldiri. Vasele de lut ale
acestor popoare au anitgi clare cu vasele de lut din
Siria, ceea ce poate un indiciu c acetia erau un
popor inrudit cu sirienii, adici amon';ii (vezi K. M.
Kenyon, Amorites and Canaanites, 1966; W. G. Dever,
HTR 64, 1971, p. 197-226). Cltoriile lui Avraam pot
plasate in limp in ultima parte a acmtei perioade.
Pe vremea invaziei israelite in Palstina, regii amo-
rigi (Sihon din I-Iabon, i Og din Basan) stpineau
pesne ceamai mare partea'I\"ansiordaniei (los. 12:1~6;
Jud. 1:36). Cucerirea acstor dou regate a fost prima
etap in ocuparea Trii Promise i a fost considerat
un evenimem de cea mai mare importangi in istoria
Israelului (Amos. 2:9; Ps. 135211; 136219). Gad, Ru
ben gi jumtate din semingia lui Manase au ocupat
acest teritoriu (Num. 32:33), iar mai tinju a constituit
una dintre cele dousprezece regiuni care aprovi-
zionau curtea lui Solomon (1 imp. 4:19). Locuitorii
din Ai sint numi arnoripi (los. 7:7), iar Ierusalimul,
Hebronul, Iarmuml, Lachisul i Eglonul erau prin-
cipate amorite pe care Israelul le-a biruit (los. 10:1-
27). Arno:-ip'i din N l-au ajunat pe regele din *Hagor
(Ios. 11:1-14). Dup ocuparea gtii, amox-ip'i au de-
venit servitori gi au fost asimilagi treptat (1 lmp. 9:20).
Amintirea relelor fcuze de ei a persistat i a furnimt
un elemant de compamgig pentru idolatria lui Ahab ;i
Manase(1imp.21=26;21mp.21=11;q< Gen. 15:16).
Invaziile altor popoare in Mesopotamia - casigii,
hux-lp'i i indoeuropenii - invazia israeligilor in Pales-
tina i a arameilor in Siria au dus la slbin puterii
amorigilor care, in jurul anului 1000 i.d.Cr., nu mai
erau o putere. Numele lor a pexsistat in scrierile aca>
diene ca un nume pentru Siria-Palestina, pin cind a
fost inlocuit de Halli (Hetit); numele lor a fost de
asemenea sinonim cu ,,Apusul.
BIBLIOGRAFIE. S. Moscali, The Semites in Ancient
Hiszory, 1959; J. R. Kupper, Les Nomadas en Mso-
pottlmie au zemps dm Rois dc MarL 1957; recenzie de
A. Goetze,JSS 4, 1959, p. 142-147; l. J. Gelb, JCS 15,
1961, p. 2447; M. Liverani in POTT, p. 100-133.
A.R.M.
AMOS, CARTEA LU!
1. Cuprinsul
In general, textul ebfaic a1 profegiei lui Amos a fost
psirat foarte bine. In afar de aceasta, ordinea din
scrierile sale face posibil s impirgim cartea in secpiuni
care nu sint aniciale. Cartea poate imprgit in
Parr P51'!i
a. 1:1-2:16. Dup 0 introducere simpl (1:1
.urm.) in care Amos ne spune cine este, unde a
profeyit i de unde are autoritatea de a predica, el
vstegte judecata asupra popoarelor invecinate (1:3-
2:3), asupra sale natale, Iuda, i asupxa Samariei
(2:4-16). Judecata vine asupra popoarelor pgine
datorit pcatului lor impotriva omenirii, datorit vio-
lrii standardelor din congtiint care-i fac pe oameni
s e oameni; Iuda gi Israel sint judecate pentru c
s-au abtut de la revelapia div-in (2:4, 1 1 -12), abatere
care a avut ca rezultat deciderea morali gi sociali.
b. 3:1-6:14. Fiecare cuvintare din seria de cuvin-
tiri din aceast secgiune este imrodus cu o formul
precis (3:1; 4:1; 5:1; 6:1). Accentul este pus aici pe
privilegiile Sarnariei, dar pctogenia na1'unii a schim
bat privilegiul intr-un temei pe care Amos ii bazeaz
doctrina judecgii. Privilegiul atrage pedeapsa asupra
poporului lui Dumnezeu i de aceea Amos insist
asupra faptului ci staturul nu-i mintuiegte (321-2) gi
c ,,ziua Domnulul va aduce intuneric 5i nu lumina
a.teptat5 (5:16-20).
c. 7:1-9:10. Urmeaz 0 serie de cinci vedenii ale
judecgii, gi in ecare dintre ele judecata este pre2.en-
tat printr-un simbol: lcustele (7:1-3), focul (724-6),
o cumpin (7:7~9), cogul cu pqame coapte (8:1-14)
gi un sanctuar atacat (9:1-10). In 7:10-17 Amos pre~
zinta imputemicirea pe care 0 are de a vorbi popomlui
lui Dumnezeu.
d. 9:11-15. Un epilog care descrie restaurarea
regatului lui David.
II. Auto:-ul of data scrieri!
Nu se cunoaste nimic cu privire la Amos din alte surse
in afara scrierilor sale. El a fost originar din Tecoa
(1:1; cf. 2 Sam. 14:2; 2 Cron. 11:6), la vreo 16 lunS
de Ierusalim. Locurile din jur erau acoperite de psuni
pentru turme, si cliernarea lui Amos a fost s5 ingri-
jeasca turmele (1:1). In afara de aceasta, el cultiva
smochine (*POMI, Sicarnor) Amos 7:14.
acestei informagii este ca Amos nu a fost preglit ca
profet; pina atunci el nu s-a considerat pe sine profet,
nici nu a fost educat in scoli profetice (7:14 s.ur|n.).
Din 1:1 stim 05 e1 a trit in timpul domniei lui Ozia,
regele lui Iuda (779-740 i.d.Cr.) si a lui Ieroboam I1,
regele Samariei (783-743 i.d.Cr.). Ozia si Ieroboam II
au domnit in paralel limp de 36 de ani (779-743). Nu
cunoastem data cutremurului de pmint (1:1) si de
aceea putern plasa in timp propovaduirea lui Amos
numai pe baza indicaiiilor generale. Nivelul de pros-
peritate si sigurang de care se pare c s-a bucurat
Israel ar putea indica o data pe la jumatatea domniei
lui Ieroboam, cca. 760 i.d.Cr.
Ill. Circumstunpale
Lucrarea si rnesajul oricrui profet evreu erau intim
legate de condiriile in care au trait oamenii carora le-a
propovduit si canea lui Amos nu face excepgie in
pnvinga aceasta.
a. Condigiile social: ;i policice Cu peste 40 de ani
inainte de propovduirea lu.i Amos, Asiria a zdrobit
Siria, vecinul de la N al Samariei. Lucrul acesta i-a
pen-nis lui Ieroboam II s-si extindi granigele (2 Imp.
14:25) si s inter-eased comerrul care a dus la formarea
in Samaria a unei clase puzemice de negustori. Din
nefericire, boga Samariei nu a fost disvribuiti uni-
form. Bogia a rmas in miinile pringilor negustori,
care au cheltuit boggsiile acumulate ca 55-si imbu-
natgeasc propriul lor standard de viag (3:10, 12,
15; 6:4) si au neglijat complet garirmirnea, care pin
amnci a constimit punctul forte al economiei Sa-
mariei. Au inceput sa apara in Samaria simptomele
evidente ale_unei societigi bolnave din punct de ve-
dere moral. In zilele lui Amos asuprirea saracilor de
ctre cei boga era un lucru obisnuit (2:6 s.u.rm.), la
fel ca si indiferenga nemiloas a bogagilor fag de
Suferinga celor flaminzi (6:_3-6). Dreptatea era cum-
pirat cu bani (2:6; 8:6). In timp de secet (4:7-9),
siracii puteau merge numai la cmtari (5:11 s.u.rm;
8:4-6), la care erau obligagi si amaneteze pamintul si
chiar persoana lor.
b. Szarea religiei. Condifiile sociale din Samaria an
afectat obiceiurile religioase. Religia nu a fost negli-
jata, ci a fost pervenita. Au fost menginute rimalurile
(4:4 s.urm.) la locurile naonale de inchinare (5:5),
dar inchinarea mergea mini in mind cu idolatria si
imoralitatea. Departe de a Fl plcut lui Yahve, aceast
inchinare a atrasjudecata Lui (3:14; 7:9; 9:1- 4); nu
a redus nelegiuirea, ci a inmulfgit-0 (4:4). Dumnezeu
nu trebuia cutat la locasurile nagionale de inchi-
niciune (514 s.urm.) deoarece E1 nu putea accept:-1
inchinaciunea de acolo (5:21-23); popoml mergea
dupe alpi zei (8:14). in afara de aceasta, ceremoniile
bogate si jertfele scumpe erau oferite pe socoteala
saracilor (2:8; 5:11).
IV. Amos oi sistemul jertfelor
Amos cunostea tradigiile istorice (2:9 s.urm.; 3:1, 13;
4:11; 5:6, 25; 7:16), religioase (4:4 s.urm.; 5:22; 8:5)
si legale (2:8; cf. Exod. 22:26; Amos 8:5; cf, Lev,
19:35; Amos 2:4; cf. Deut. 17:19) ale nagiunii sale.
Aceasta ne ajuti sa cream oadrul pentru ingelegerea
atitudinii sale aparent ostile faf de religia pe care a
vzut0 in jurul lui si in special fag pentru ingelegerea
sisternului jertfelor, despre care a spus ca
ste lipsit de autorizaa divina (5:25) . La fel ca in alte
versete pe aceasta tema din scrierile profegilor pre-exi-
lici (cf. ls. 1:10; 15; Ier. 7:21 s.urm.; Osea 6:6; Mica
6:7 s.urm.), ceea ce avem aici nu este o condarnnare
a codului jertfelor ca atare, ci a modului in care so
fcea abuz de el in vremea aceea (*PROFE'IIE). Daca
ax citit orice parte din Pentateuch, oamenii din zilele
lui Amos ar primit invpturl dspre tradiile pa-
triarhale si mozaice potxivit carora jertfele au facu:
parte intotdeauna din religia poporului lui Dumnezeu
si ca El a primit jertfele. Tinind cont de faptul ca in
5:25 Amos nu face o annagie ci pune o intrebare
retoric, un singur rspuns este posibil: un raspum
arrnativ imediat. Texrul evreiesc sugereaz ca Amos
nu si-a indreptat lntrebarea spre instirugia jercfelor ci
spre proeminenga care le era acordata in vremea a-
ceea: ,,Ml-agi adis voi jettfe si daniri de mincare...?
Sensul care se potrivqte in contertul scnerii lui Amos
este: ,,0area fost aoeasta suma totali a religiei voastre
amnci, asa cum este acum? V. 22-23 si v. 24 sin!
alternative doar in aparenii ~ aceasta are o mo-
dalitate biblici frecvent folosita pentru a pune accent
pe prioritatea cuveriita in diferite lucruri, de ex. Prov.
8:10a, 10b; Luca 14:26); in senga aceste versete sin:
an apel la restabilirea unui echilibru corect, ca in
legea lui Moise, in carejertfele sint o modalitate divin
de stergere a grqelilor unui popor domic sa uiiasc
o viaga de supunere etici faga de Legea lui Dumnezeu.
V. Meslgjul profetuluj
a. Concepgria lui Amos despre Dumnezeu are de
importanga fundamentala penm: ingelegerea mesa-
jului sau catre Samaria. Domnul este Creator-ul lum.i.i
(4:13) dar El continuii s5 e activ in prezent ca
Susginatoml ei. El cheama ziua si noaptea si El sta-
pineste valurile mrii (528; 9:6). E1 hotaresfe daca va
foamete (4:6-11) sau belsug (9:13). In lumina
acestei cunoasteri a Dumnezeului creagiei nu este
necesar s5 respingem versetele 4:13; 5:8-9; 9:5-6, ca
ind adaugiri ulterioare. Ele nu sint armai prema-
ture din punct de vedere teologic si nici nu sint gresit
plasate in context: ecare dintre ele face o legmr
intre pronungarm anterioara a judecagii si inyelegerea
clara a naturii si puterii divine. Domnul stpineste de
asemenea desdnele naiiunilor. El pune friu unei na-
uni (1:5), ridic pe una (6:14) si doboar pe alta
(2:9). El stapinsge imprgirea lor (9:7). Prin urmare,
El este Judectorul lor (1:3-2:3) atunci cind ele in-
calc legile Lui morale.
b. Maajul lui Amos trideazik asa cum este resc,
un inters special pentru Israel. Incr-un sens special,
a fost voia lui Yahve sa aleaga Israelul pentru a face
un legmint cu el (3:2). Prin slujitorii Si El le-a facut
cunoscuta voia Sa (2:11; 3:7). Dar aceste privilegii
marl atrag dupa sine o responsabilitate mare pentru
Israel; neacceptarea acesteia atrage asupra poporuui
judecti mult mai aspre decit cele care cad asupra
popoarelor pgine. Cind Israel a inclcat legile lui
Yahve (2:4) nu le mai raminea decit sa astepte cu nici
judecata Lui (4:12).
c. Amos a avut grija sa declare ca o lege inclcata
prin nelegiuire nu poate fi restaurat doar pri.n ri-
tualuri, sarbatori sau jertfe. De fapt, lahve statea deja
la altar si era gata sa-l loveasc (9:1-4). Rjtualul cel
mai pompos era o uriciune pentru El, dta vreme era
oferit de un popor care nu avea nici o intentie sa se
ridice la inlgimea standardelor etice expuse in legile
Lui snte. O asemenea religie ceremoniala si rimala
nu avea nimic dc a face cu moralitatea si lucrul acsta
era urit de Iahve (5:21s.urm.).
d. Armatiile de mai sus arat ca preocuparea
principala a lui Amos a fost sa ceara de la poporul
Domnului neprihanire, in Numele Domnului (5:24).
Amos a considerat ca neprihanirea era cel mai impor-
tant atribut moral al naturii divine. Orice inclcare a
legii morale, fie din partea natiunilor pagine (1:3-
z;3), e din par-tea Israelului (2:4-16), era o insult
la adraa naturii lui Dumnezeu si, prin urmare, era o
provocare la adresa jusdtiei divine. Dac Yahve este
drept, atunci nedreptatea, necinstea si imozalitatea nu
pot tolerate de El si trebuie 5:: primeasca o plat
aspri de la E1.
e Dar judecata nu a constituit cuvinml nal al lui
Amos pentru Samaria (5:4). De fapt, el incheie cu
promisiunea unei zile mai luminoase pentru Samaria
(9:11-15). Ar trebui sa ne opunem celor care con-
sidera ci acste versete nu-i apartin lui Amos. Nu are
deloc nepotrivit ca un om din Iuda sa proclame spe-
ranta davidica si nu este nepotrivit pentru Amos (in
ciuda accentului pe care-1 pune pe judecat) s inco-
roneze sentinta negative despre pierderea nala (7:1-
6) cu o armatie pozitiv despre gloria nala.
BIBLIOGRAFIE. W. R. Harper, A Critical and Ex-
egetical Commentary on Amos and Hosea, 1910; S. R.
Driver, Joel and Amos, 1915; R. M. GWYHYL The Book
ofAmos, 1927; R. S. Cripps, A Critical and Exegealcal
Commentary on the Book ofAmos, 1929; E. A. Edghill,
The Book of Amos, 1914; J. Marsh, Amos and Micah,
1959; J. L. Mays, Amos, 1969; J. A. Motwr, NBCR
,,Amos, 1970; idem, The Day of the Lion, The Message
ofAmos, 1974; H. W. Wolff, Amos the Prophet, 1973;
R. Gordis, ,,'Ihe Composition and Structure of Amos,
HTR 33, 1940, P. 239-251; H. H. Rowley, "Was Amos
a Nabi? Eissfelt Festschnft, 1947; J. D. Watts, Vision
and Prophecy in Amos, 1958; E. 1-iammershaimb, The
Book of Amos, 1970. J.GjS.Si3l.
.A. .
AMPLIAT. Prietenul lui Pavel, salutat cu dragoste
(Rom. 16:8). Cele mai bune MSS arat ,,Ampliat1.s,
un nume latin de sclav; ..Amplias ate 0 forma alin-
tata. Lightfoot (Philippians, p. 174) gaseste numele in
inscriptiile ce apartin ,,casei CEZ3IL\1\.l1 (cf. Filip. 4:
22); era un nume obisnuit. Cei care cred ca Rom. 16
se adreseazi de fapt Efesenilor pot gsi un Ampilat si
acolo (CIL, 3, 436). O inscriptie de pe un momiint,
,,Ampliati, probabil din a doua jumatate a secolului
intii, in caracombele din Domitilla, este dedicate unui
sclav, indicind probabil cinstea de care se bucura in
biserica (cf Sanday si I-Ieadlam, Romans, p. 424). Nu
este imposibil sa e vorba tocmai de Ampliat care este
mentionat de Pavel, sau de familia lui (cf. R. Lanciani,
Pagan and Christian Rome, 1895, p. 342 s.urm.).
Ampliat, Stache si Urban (cf. v. 9) au fost comemorag
impreuna ca martiri (Acta Sanctorum, Oct. 13, p.
687).
A.P.W.
AMRAFEL. Un rege din "$inear care a atacat Sodo-
ma si cetatile invecinate, cu ajutorul lui 'Chedor-
laomor si a altor regi, dar a fost respins de Avram (Gen.
14:1 s.u.rm.) . ldentitatea lui este incerta. Identicarea
lui cu '1-lammurapi este improbabil. D
.W.B.
AMRAM. (ln ebr. 'amrEm, ,,popor inltat). 1.
Sotul lui lochebed si tatal lui Moise, Aaron si Miriam
(Maria) (Exod. 6:20; Num. 26:59; I Cron. 6:3; 23:
13). El era un ,,u (adic, probabil un descendant, cf
1 Cron. 7:20-27) al lui Chehat (Exod. 6:18; Num.
3:19), si prin urmare un ,,u al lui Levi. 2. In Ezra
10:34 este menlionat un Amram care si-a luat o sotie
strina de poporul evreu.
E_l.Y.
AIVIULETIL Obiceiul de a purta obiecte simbolice
pentru vraja sau pentru protectie de ru era cunoscut
in tot Orientul Apropiat. Asemenea amulete aveau de
obicei forma unor omamente mici, pietre prcpioase,
sigilii, margele, placi sau emblerne, pe care era scris
uneorl un descintec sau o rugciune. Evreii erau sin-
gurii care condamnau folosirea lor si ls. 3:18-23 cl! o
lists de asemenea bijuterii purtate de femei. Lists
acestora include ,,cutiile cu mirosuri (,.utii pentru
suet) si ,,amulete ('l'hEfm - un cuvint care in-
searnn ,,soapt, e u.n descintec, e o vraji) (Isa.
3:20; cf. Ps. 58:5; Eel. 10:11; ler. 8:17). Prezenta
arnuletelor poate dedusa in ,,piet1-ele scumpe care
aduc noroc (vezi Prov. 17:8), deoarece se credea ca
majoritatea pietrelor aveau proprietti magice. Astfel,
toate pietrele si inelele folosite ca "sigilii erau con-
sideratearnulete (cf. ler. 22:24; I-lag. 2:23), la fel ca
majoritatea podoabelor personale cum au fost cele
folosite pentru facerea vitelului de aur (Exod. 32:2)
sau cele ingropate de Iacov (Gen. 35:4). Distrugerea
sarpelui de arama icut de Moise este legata de con-
clamnarea folosirii farmecelor (vezi Isa. 3:3); sarpele
de mama a fost distrus dupa ce a devenit un obiect de
inchinare superstitioasa (2 lmp. 18:4).
Dovezile arheologice arata folosirea pe scar larga
a podoabelor de forma discului solar sau a unei semi-
luni rsturnate, un simbol al zeitei lstar-Astartc, pur-
tat de femei sau de animale pentru ale marl fertilitatea
(Jud. 8:21). Figurinele de stil egiptean si sirnbolurile
de animale si fructe (ankh, pentru viata, ochi sacru)
sint legate in general de fertilitate si protectzie. Prun-
tariile dimre ochi (gompog, Exod. 13:16; Deut. 6:8;
11:18) si ciucurii (sigfg Num. 15:38-39) de la haine
erau meniti sa e o aducere aminte a Legii si o piedioi
in calea superstitiei si idolatriei, care sint condanmate
(Exod. 13:9; Deut. 6:8 s.urm.; Prov. 3:3). Aceste
snururi purpurii au fost comparate cu snururile al-
bastre si folosite de hetiti ca amulete, iar unii an
considerat ca si clopoteii de la poalele hainei marelui
preotlaveau un rol similar (Exod. 28:33), la fel cum
aveau cele purtate de caii din Asiria (cf. Zah. 14:20).
Iuda Macabeul a gasit amulete pe trupurile soldatilor
sai morti (2 Mac. 12:40), folosite probabil ca *lac-
terii (grec. phylaktlrion, ,,paz.5); la fel au ajuns s e
considerate de evreii cle mai tirziu i cutiile mici care
congineau an sul mic cu un pasaj biblic, pxinse pe
ugii (mzzd; Deut. 6:9).
DJ.W.
AN SABATIC. Acest termen se refer la o lege cu
privire la pamint. In Lev. 25:2 gasim expresia wd-
Qgdh Eire; labbit, ,,p5mintul va tine u.n sabat. Este
numit de asemenea ,,sabat de odihna solemna sau ,,an
solemn de odihn (Lev. 25:4-5). Dup 6 ani de se-
manat, praeit gi recoltat, pamintul era lasat nelucrat
timp de un an. Roadele care creeteau pe cimp ma s
e seminate trebuiau s e lsate pentru cei saraci gi la serviciile de dimineat i de seari de la Templu. Cind
pentru animale (Exod. 23:11; Deut. 15:2-18). Penmx
a li.ni\:l temerile istaelitilor ca vor duce lips, Domnul
le-a promis ca in anul al 6-lea pmintul va rodi su-
cient pentru 3 am (Lev. 25:20 .urm.). Acest an de
odihni a fost rspectat in Israel de la vremea instituirii
sale (Neem. 10:31; 1 Mac. 6:49, 53; cf. Jos., Ant. 12.
378; 14. 206). Textele din Lev. 26:34-43; 2 Cron.
36:21; Ier. 34:14-22 se refer la minia lui Dumnezeu
legat de nerespectarea acestei legi.
Culminarea anilor sabatici era atinsi la ecare 50
de ani. Acesta era un an jubiliar (in ebr. 3/61351, ,,ber-
bece, de aici ,,nimbita (com de berbece) cu care e1_'a
anuntat anul). Erau aplicate legile anului sabaric. In
plus, propriettiie erau date inapoi proprietarilor ori-
ginali, datoxiile erau iertate ei evreii care se vindusera
sclavi ca s5~i plateasca datoriile erau eliberati. Era o
vreme de mulgumire ei un prilej de a tri prin credinta
ca Dumnezeu va asigura hrana (Lev. 25:8, etc.).
Semnificatia odihnei pmintului in ecare al 7-lea
an nu este bazata doar pe principiile de chimia pimin-
tului. Nu unneaz nici tiparul canaanit de cicluri de 7
ani fr recolta, unnati de 7 ani de beleug. In text se
spune ca pimintul este lasat necultivat timp de un an.
(Vezi C. H. Gordon, Ugaritic Literature, 1949, p. 5
.urm.). Motivul fundamental pentm aceasta succe-
siune este gasit in armatia ca anul al 7-lea de odihna
este un sabat de odihn pentru pmint gi pentru
Domnul (Lev. 25:2, 4). Este evident ca aici exista o
legatura cu instituirea *sabatului, pe baza activittii
creatoare a lui Dumnezeu. Alte elemente pot obser-
vate in armonie cu aceasta a.m1at_;ie gi anume, ca omul
nu este singurul proprietar a1 pmintului gi ca el nu
detine proprietatea pentru totdeauna, ci ii este incre-
dintati de Dumnezeu (Lev. 25:23). Isxaelitii trebuia
sa-ei aduc! aminte de asemenea ca ei nu stipineau
nimic print:-u.n drept inerent al lor, cleoarece ei au fost
sclavi in Egipt (Deut. 15:15). Generozitatea este de-
terminati de tecunoetinta.
D.F.
ANA. 1. Potrivit cu |_xx samariteana i cu Pegita
Siriana, Ana este ,,ul lui Iibeon, Hevitul, gi tatal lui
Oholibama, una dintre sotiile canaanite ale lui Esau
(Gen. 36:2; vezi gi v. 14, 18, 24-25; 1 Cron. 1:40).
Dac in Gen. 36 I-levit i 1-lorit (Hurian) inseamna
acelaei lucru, Ana ate cel care a gasit izvoarele calde
din pustie pe cind petea migarii tatzilui sau (v. 24).
in afari de aceasta, dac Oholibama din Gen. 36:2
poate idencicata cu ludita (Gen. 26:34), Bee-ri
Hetitul din acest vei-set ar putea un alt nume al lui
Ana, i comemoreazi descoperirea izvoarelor calde,
deoarece in evr. b"Er inseamna ,,.ntina.
2. Un eef de trib horit, atele lui 'libeon 5i fiul lui
Seir (Gen. 36:20, 29; 1 Cron. 1:38).
R.A.H.G.
ANA. (forma gr. a numelui ebr. hannd, ,,har, grape),
0 vduv bitrin, ica lui Fanuel, din lui Aeer
(Luca 2:36-38). La fel ca i Simeon, care icea ei el
parte din rmeita care waetepta mingiierea lui Israel,
a avut o viziune profetici; ea participa cu regularitate
a auzit cuvintele lui Simeon atunci cind a fost adus
lsus la 'Il=:mplu, ea a spus ca acest copil este Mesia cel
mult aeteptat, ei a dat slav lui Dumenzeu pentru
implinu'ea'
' promisiunilot Lui.
J.D.D.
ANA. Ana (sau Annas, sau Ananos), ul lui Set, a fost
numit mare ptleot in anul 6 d.Cr. ei a fost destituit in
anul 15 d.Cr. In NT el este numit nmre preot 5i dup
anul 15 d.Cr. Pot exista trei motive pentru acest lucru.
Intii, deei romanii ii destituiau pe marii preoti i nu-
meau algii, evreii considerau ca funcpia de mare preot
we detrinut pe Migna (Horayoth 3, 4) spune:
,,Marele preot ocial se deosebeete cle preotul care a
fost destituit din functia de mare preot numai prin
tapul care este jent pentru el in Ziua lspeirii 5i prin
zecimea de efa. Inal doilea rind, titlul de ,,mare preot
este acordat in Faptele i in scrierile lui Josephus atii
membtiloz citorva preoteeti din care proveneau
1-najoritatea marilor preoti, cit ei tnarilor preoti ociali.
In al treilea rind, Ana a avut o inuenta personal
putemic asupra marilor preoti care l-au succedat.
Cinci dintre ii si, cit i Caiafa, ginerele sau, au ajuns
mari preoti. La judecata lui Isus vedem ca Ana conduce
0 investigatie pteliminara inainte de judecata ocial
inaintea lui Caiafa (loan 18:13-24). Cnd Luca 3:2
spune c mai-ele preot era Ana ei Caiafa, folosirea
singularului probabil ca ate deliberate, indicind ca
dsj Caiafa era marele preot ocial numit de rotnani,
socrul sau detinea puterea de mare preot, atit defacto,
prin inuenta peisonala cit ei, de jure, potnvit felului
de gindite al evreilor (cf. Fapt. 4:6). H
D.R. .
ANA. (in ebr. hannd, ,,har, ,,grap'e). Sotia favorita
a lui Elcana, un brbat din Efraim care avea doui sogii
gi care locuia la Ramataim-Tom (1 Sam. 1). Cealalt
sol_ie, Penina, 0 chinuia pentru ca nu avea copii. Ana
ajuratcadacvanaeteunuilvainchinalui
Dumnezeu ca "nazireu. Ea a facut lucrul acesta i a
pus copilului numele "'Samuel. Cintarea ei de mul-
tumire (1 Sam. 2:1-10) sugereaz ci ea a fost profe-
teasa. Cintarea mentioneazii pentru ptima oara regele
ca Mesia lui Iahve (,,unsul Lui). Exista multe asexua-
nari cu cintarea Mariei cind a fost anungata nagtetea
lui Cristos (Luca 1:46-55; 'MAGN1FICAT) . Ea i-a adus
lui Samuel 0 hain in ecare an cind mergea la Silo ca
sase1nchine.Maitiiziueaamainascuttreiisidou5
fiice (1 Sam. 2:19, 21).
J.W.M.
ANAC ,,Fiii lui Anac (in ebr. 'ndql'm), umtasii lui
Anac, au fost locuitori ai Palestinei inainte de venirea
israelitilor. Numele Anac apare nearticulat numai in
Num. 13:33 si Deut. 9:2, iar in alta parte apare
arculat (evr. hi1""n5q) si se presupune ca trebuie
considerat nume colectiv, echivalent cu ,,ii lui Anac.
Expresia ,,Arba (qirjyag 'arba', *CHIRIAT-ARBA) era
tata1luiAnac, din Ios. 15:13, pare sa indice ca un om
cu numele Arba a fost stramosul lui Anac, afara de
cazul ca substantivul ,,t:-ital ate aplicat cetatii; in
acat caz cetatea Arba, cunoscuti mai tirziu ca He-
bron, a fost considerat cetatea stramoseasca a lui
An8C- .
Statura si forta formidabila a fiilor lui Anac au
fost aproape proverbiale, deoarece ei erau luati ca
un standard cu care sa fie comparata statura altor
oameni, cum erau fiii lui Emim (Deut. 2:10) si fiii
lui Refaim (Deut. 2:21), si era 0 zictoare: "Cine
poate sta inaintea fiilor lui Anac? (Deut. 9:2). In
descrierea Tarii Promise facuta de cei zece spioni
crora Ii s-a inmuiat inima, se subliniaza faptul ca
acolo locuiau fiii lui Anac (Deut. 1:28; ucx traduce
niiqim cu gigantes, 'URIA$). S-a spus ca ei erau
urrnasii lui Nefilim, care erau de asemenea con-
sidetati fii ai lui Anac, si spionii au spus ca s-au
simtit ca niste lacuste in comparatie cu ei (Num.
13:33). Ei locuiau in zona deluroas, in special la
1-lebron (Num. 13:22), unde se gaseau Ahiman,
Sesai si Talrnai, ,,fiii lui Anac. losua a nimicit pe fiii
lui Anac din tinutul deluros (din Hebron, Debir si
Anab), dar au mai rimas unii in Gaza, Gat si Asdod
(Ios. 11:21 s.urm.), si in cele din urma i-a revenit
lui Caleb misiunea sa-i izgoneasc din I-lebron,
cetatea care i-a cazut la sorti. Nu se cunoaste nimic
despre aceste popoare din alte surse decit Biblia;
unii cercetatori sustin ca ei fac parte dintre
popoarele mentionate in Textele de execratie (bles-
tem) egiptene din secolul al 18-lea, sau ca
reprezinta un titlu vechi ,,de tip filistean.
BIBLIOGRAFIE. ANE'I p. 328; VT 15, 1965, p.
468- 474.
T.C.M.
ANAMELEC Alaturi de 'Adramelec, o witate la
care se inchinau colonistii din Sefarvaim, adusi in
Samaria de asirieni (2 imp. 17131). Daca 'Sefarvairn
este considerat a ii Sippar din Babilon, numele ,,Ana-
melec inseamna ,,Anu este rege. Totusi, intrucit nu-
mele incepe cu particula ,Iegtu.ra cu Anu ate im-
probabila, deoarece numele divinittilor acadiene ca-
re incep cu vocale sint scrise in transcrierile aramaice
cu particu1a(c1u-n ate cazul cu Anu, in Uruk, in
secolul al 3-lea i.d.Cr.). Mai probabil ate identi-
carea cu An, zeul rnasculin, perechea lui Anat, cu.nos-
cut in textele ugarilice si feniciene (F. Grndahl, Die
Personnamen der Texts aus Ugarit, 1967, p. 83, 110).
DJ.W.
ANANIA. Forma greaca a numelui I-iananiah
(,,Yahve a lucrat cu milostivire). 1. in Faptele 5:1
s.urm., un mernbni al bisericii primare din lerusalim a
crui cont:-ibutie la fondul monetar comun a fost mai
mica decit a pretins el; el a czut rnort cind necinstea
lui a fost data pe fata. 2. In Faptele 9:10 s.\1rm., un
ur-mas al lui Isus in Damasc, ,,un om neprihanit dupa
lege, care s-a imprietenit cu Saul din Tars imediat
dup convertirea acestuia si care i-a comunicat lui
Pavel misiunea data de Cristos. 3. in Faptele 23:2;
24:1, Anania ul lui Nedebaeus, mare preot intre anii
47-58 d.Cr., presedintele Sanhedrinului cind Pavel a
fost adus inaintea lui; un om bine cunoscut pentru
lacomia sa; ornorit de zeloti in anul 66 datorita pozitiei
sale pro-romane.
F.F.B.
ANATEMA. 1. Sensul original al cuvintului gr. ana-
thema ate ,,ceva ridicat (intr-un templu), adica o
jertfa votiva, o fon-na si un sens care sint past:-ate in
Luca 21:5 (,,daru.ri).
2. Cuvintul gr. anathema (cu e scurt) ate mai
recent; cele dou forme sint considerate distincte de
lexicogra cum ate I-Iaychius, dar au un intela
inrudit si deseori sint confundate in uzanta practica.
Lxx foloseste anazema pentru a traduce cuvintul
evr. harem, blestem, "lucru inchinat, lucru care tre-
buie interzis, intelegind prin aceasta nimicirea total?-1
(de ex. Lev. 27:28 s.u.rm.; Num. 21:3, pentru cetatea
Horma; Deut. 7:26, si cf. lovitura, Judith 16:19).
Textele ce cuprind blestemele pagine arata ca acest
cuvint era folosit ca 0 formula de blestem in afara
iudaismului (vezi Deissmann, LAE, p. 95 s.urm.; si
MM).
Dat ind sincretismul helenist, a fost posibil ca
unii sa auda blasfemia oribila ,,Anatema Isus
de pe buzele unor predicatori aparent ,,inspirati (1
Cor. 12:3): e ca era o tagduire a devotamentului
(Pliniu, Ep. 10. 96 si alte surse arata crestini per-
secutati carora li s-a cerut sa-L ,,blesteme pe Cristos),
e ca era o modalitate de injosire a paminteanului
lsus, in contrast cu Cristosul inaltat. Oricare ar fost
starea vorbitorului, nici un mesaj care-l injosate pe
Isus nu vine de la Duhul Snt. De asemenea, Pavel
spune despre sine ca, de dragul fratilor si neconver-
titi, ar prefera sa fie el insusi ,,sub blestem, intelegind
prin aceasta separarea de Cristos (Rom. 9:3); tot
Pavel spune despre predicatorii "oricarei alte Evan-
ghelii (Gal. 1:8-9) si e ,,Ariatema, adici, sa fie pusi
sub interdictie, intelegind grin aceasta abolirea recu-
noasterii lor ca si crestini. In toate acate cazuri cu-
grec ate transliterat anatema.
In 1 Cor. 16:22 cei care i1 urasc pe Cristos sint pusi
sub blatem, sub anatema, si imediat dupa aceea
urmeaza cuvintul "maranata. S-ar putea ca aceasta
asociere s5 confere sensul general : ,,Fie ca Domnul
nostru sa aduca in curind judecatile Sale (cf. C. F. D.
Moule, NTS 6, 1960; p. 307 s.urm.). Dar se poate ca
,,Maranata1 sa e 0 propozitie separata. Avind in
vedere continutul 1 Cor., aceste cuvinte din contextul
salutarilor pline de afectiune, sint adecvate, are a
exista vreo legtur speciala a cuvinmlui anatema cu
demiterea dinaintea Eucharistului, cum cred unii (cf
G. Bornkamm, ThL 75, 1950, p. 227 s.urrn.; J. A. T
Robinson, JTS n.s. 4, 1953, p. 38 s.urm.).
 Conspiratorii din Faptele 23:14 s-au pus sub ana-
thema (,,blatem"), adica, au cerut un blatem asupra
lor in cazul in care aveau s aueze (cf. expresia din
VT: ,,sa se poarte Domnul cu toata asprimea fata de
mine dac nu voi face asa...).
Sensul ecleziastic de excomunicare ate o extin-
dere a sensului biblic, nu un exemplu, dai nu are
imposibil ca obiceiurile din sinagog-i (cf. SB, 4, p. 293)
sa-i dat o nuanta aparte.
Verbul inrudit apare in Marcu 14:71; Fapt. 23:12,
14, 21.
BIBLIOGRAFIE. H. Aust, D. Muller, NIDNTT 1, p.
413-415; J. Behm, TDNT 1, p. 354 .urm.
A.F.W.
ANATOT. Cetate din tinutul lui Beniamin data le-
vitilor (Ios. 21:18). Cetatea natal a lui Abiatar (1
lmp. 2:26) si leremia (ler. 1:1; 11:21), Abiezer (2
Sam. 23:27; 1 Cron. 11:28; 27:12) si leliu (1 Cron.
12:3). Cucerit de Sanherib (ls. 10:30). Repopulata
dup exil (Neem. 11:32). Asemrea modema, Ras el-
(1-larrubeh), la aprox. 5 km N de lerusalim, ate in
apropierea satului 'AnEta (Foto. Grollenberg, Atlas,
pl. 250.).
DJ.W.
ANDREI. Unul dintre cei doisprezece apostoli. Nu-
mele ate de origine greaca (si inseamna ,,b5.rb5tac"),
dar se poate sa fost un ,,nume crestin, la fel ca si
,,Petru. El a fost fiul lui Iona sau loan si a venit din
Betsaida Galileii (loan 1:44), dar dup aceea a locuit
impreuna cu fratele sau Simon Petru la Capemaum
(Marcu 1:29), unde lucrau impreuna ca pacari (Mat.
4:18). loan Botezatorul, al carui ucenic a fost (loan
1:35-40), i I.-a aratat pe Isus ca Mielul lui Dumnezeu.
Dupa aceea el l-a gasit pe Simon si l-a adus la Isus
(loan 1:42). Ulterior a fost chemat sa-I. urmeze pe Isus
(Mat. 4:18-20; Marcu 1:16-18) si a devenit unul
dintre cei doisprezece apostoli (Mat. 10:2; Mai-cu.
3:18; Luca 6:14). Credinta lui practici ate aratata in
loan 6:8-9; 12:21-22. El a fost unul dimre cei care au
pus intrebari dapre judecata viitoare asupra lem-
salimului (Marcu 13:3-4) . Este rnentrionat ultima oara
cind era impreuna cu ceilalti apostoli, dupa lnaltate
(Fapt. 1:13).
Esta probabil sa fost crucicat in Ahaia. Evan-
gheliile sinoptice ne spun putine lucruri dapre el, dar
in loan el ne ate prezentat ca primul misionar in tam
lui (1:42) si primul misionat pentru strini (12:21-
22). William Temple a scris despre prima lui misiune:
,,Poate ca estepentru Biserica un serviciu mai mare
decit a fcut orice alt om (Readings in Sc John:
Gospel, p. 29).
R.E.N.
ANDRONIC $1 IUNIAS, IUNIA (,,lunia ate un
nume feminin - poate sotia lui Andronic? ,,I\inia ate
0 fomi pracurtata a numelui masculin lunianus.)
Salutati cu dragoste de Pavel (Rom. 16:7) ca (1)
,.rude, adica, probabil evrei, ca in Rom. 9:3 (vezi MM,
syngenis, pentru explicarea acatui cuvint ca un titlu
de onoare); Ramsay (Cities of St Paul, p. 176 s.urm.)
praupune ca faceau parte din acelasi trib civic din
"Bars; (2) ,,tovarz~ii de temnit (vezi Abbott, ICC,
dapre Col. 4:10); nu cunoastem cind s-a petrecut
aceasta; (3) ,,cu vaza fnrre apostoli (ate improbabil
ca intelaul sa e ,,bine cunoscuti de cine aposto1i):
inprivinta aceasta vezi Apostol, si (4) credinciosi mai
vechi decit el, asa cum ne-am aatepta de la apostoli.
Penuu ipoteze care ii leaga de inintarea bisezicilor
din Efa sau din Roma, vezi B. W. Bacon, ExpT 42,
1930-1, p. 300 .urm., si G. A. Barton, ibid., 43,
1931-2, p. 395 s.urm.
A.F.\V.
ANIMALELE DIN BIBLIE. Atit traducerile vechi
dt si cele modeme mentioneaz o gama larg de
animale. In traducerile mai vechi, lipsa unei <Iunoa-
teri precise a faunei din Palestina a fost principala
cauza pentru lipsa de acuratete si nu ate surprinzator I
ca traducatorii au folosit numele cle specii europene l
cu cane erau faniiarizati. Studiul al vietii
animale a inceput abia in secolul al 19-lea si in trecut
era obiceiul s5 li se dea nume numai animalelor C1l.I1OS~
cute sau celor care aveau importanta practica. Ani- 0
malele care seamana intre ele in ce private iniatjsarea
sau intrebuintarea au prirnit acelasi nume sau nume \
similare. Aceste principii generale se aplica vietii arti-
male in general. De obicei, avem putine dicultagi cind
este vorba de identicarea unor animale mentionate Z.
de mai multe ori m contexte care ne fumizeaza indicii
cu privire la identitatea lor, dar traducerea corecta a
multor nume gasite numai in diferite liste din Lev. si
Deut. va intotdeauna dicila. Ttaducerile modeme
au corectat unele dintxe greselile din trecut, dar exista
o lipsa de uniformitate si sint incluse multe traduceri l
Nu toate acate nume sint mentionate mai jos,
intrucit unele sint perimate sau nedenite, dar majo-
ritatea sint discutate. Pot fi observate doua sectiuni
major! anirnalele slbatice mentjonate incidental I
odata cu dacrierea cadrului in care traiac, si ani-
malele domatice care constituiau o parte esentiala a
de ecare zi. Acatea din unna sint mai impor-
tante si vor fl uatate mai intii.
Doua cuvinte din ebr. sint traduse cu cuvintul
MAGAR: Egon, care se refer la rezistenta lui, si
h"m6r, care deriva de la blana roscata cea mai obis- \
nuita. Al doilea cuvint ate folosit mult mai frecvent
decit primul, care se giseete in principal in cele dou
incidente cu mgarita lui Balaam (Num. 22) si cu
magiritele lui Chia (1 Sam. 9-10). Acate cuvinte se
refera numai la magarul domesticit.
Doui cuvinte sint traduse in general MAGAR
SAl.BA'l'lC- Enid si pere'. Primul dintre ele ate
intilnit atit in forma aramaica, rid (Dan. 5:21) cit si
in cea ebraica Enid (lov 39:5), dar traducerea este
contatata de unii specialisti. Tetmenul pare apare de
9 ori si traducerea lui ca "magar salbatic, in Iov
39:5-8, ate confirmata de context. Aceasta specie
ate cunoscuta in zilele noastre ca ONAGAS (Equus
onager) si poate intilnit in multe parti din Asia de V
si Centrala. O forrna inrudita indeaproape cu sub-
specia care a devenit extincta pe la jurnatatea se-
colului al 19- lea a fost introdusa cu succa in rezer-
vatia naturala Hay Bar din S. Negevului.
MAGARUL ate urmas al magarului silbatic Nu-
bian (Equus asinus) si se crede ca a fost domaticit in
Africa de NE in timpul Neoliticului. Prima mentionare
este in timpul aederii lui Avraam in Egipt (Gen. 12:
16), dar pmbabil ca el a folosit xnagari pentru trans-
port inca din Mesopotamia, unde erau cunoscute mai
multe rase in jur de 1800 i.d.Cr. ,,Magarii care tra-
geau carutele in Mesopotamia antica cu mai bine de
1.000 de ani inainte de aceasta, zugraviti in gravuri in
piatra ai in desene, tim ca au fost onagagi (magari
salbatici), dar aceasta specie nu a fost domsticita
complet niciodata. Magarii au fost de o importanta
vitala pentm popoareie nomade $i au constituit mij-
loace de transport esentiale, permitind o calatorie
mediede30dekmpez.i.Untextdela Mariarataca
inca in secolul al 17-lea i.d.Cr. era considerat nepo-
nivitcaregiisacalareascapecaiainupemagari.
Imaginea biblici ate in armonie cu acst text, 5i azata
cazegiicalareaupeniagariintimpdepacentimpce
caii sint asociaii cu razboiul. In lumina acstui fapt, cf.
Zah. 9:9 gi Mica 21:2 .urm.
MINZUL descrie membrii tineri ai familiei calului
gi maganilui; in Gen. 32:15 termenul are aplicat la
puiul unei camile.
VT contine numeroase referiri la CAL (ss), multe
dintre ele gurative, i termenul este intilnit deosebit
de frecvent in scrierile profetice i in cariile poetice.
Pretutindeni in VT i NT calul ate asociat de obicei
cu razboiul $i cu puterea, i foarte rareori este men-
gionat singur. Un alt cuvint, pris tradus ,,a1am;", din Orientul Apropiat 5i apare in naratiunea biblica.
poate insemna cal inaeuat din cavalerie sau, poate,
calul ai calaregul; ss este un termen mai general,
folosit in special pentru caii care trag earute.
Dintre toate animalele care au devenit animale de
tnctiune, calul este cel mai important, deei a fost
domesticlt mult mai tirziu decit vaca ei decit magarul.
Spre deosebire de magarul salbatic, care a trait in
din N slramogii calului sint ori-
ginari din stepele Europei gi ale Probabil ca
domesticirea a avut loc in mod independent in mai
multe locuri: Europa de V, Asia de SV gi Mongolia. Caii
din scrierile biblice se pare ca provin din al doilea loc.
0 tablita bab. din perioada lui I-lammumpi, c.
1750 i.d.Cr., contine cea mai veche referire la un cal
pe care-l descrie ca ,,magarul din rasarit. Caii erau
cunsocugi deja in Egipt pe vremea cind a ajuns losif la
putere i ei au fost folositi in uxmarii-ea din Exodul.
Este ixnprobabil ca poporul Israel sa fi avut cai, dar in
orice caz, caii nu sint adaptati pentru calatoria prin
deaert.
Popoarele care au trait in Canaan au avut cai gi
i-au calarit in lupte (Ios. 11:4; etc). David a luptat
adsea impotriva lor: David ,,a taiat vinele cailor de
trasura (de la 1.700 de calareti) i n-a pascrat cai decit
pentru o suta de care (2 Sam. 8:4); aceasta pare sa
e prima mentionare a faptului ti el a avut cai. (,,A
taiat vinele - se refera la tendonul dintre genunchi gi
incheietuxa de deasupra copitei, la piciorul dinapoi.
Taierea acestui tendon schilodea permanent caii.) Fiii
lui David au ignorat interdiciia din Deut. 17:16 (refe-
ritoare la vremea cind poporul avea sa ceara un rege):
,,Dar sa n-aiba multi <'ai- de ex., Absalom i-a pregatit
care gsi cai (2 Sam. 15:1), iar Solomon a avut mai
tirziu 0 multime de cai, tinuti in grajduri speciale la
I-iator, Meghido i Gezer. Caii erau importati din Egipt
ai Cue (Anatolia de S) i erau exportati in tarile
invecinate, pretul unui cal ind 150 de sicli de argint
(1 imp. 10:28 .urm.).
QATIRUL este produsul imperecherii dintre cal $i
mag:-1r. Aceati hibrizi probabil ca au fost produai cu-
rind dupa inn-oducerea cailor in tinuturi unde se crea-
teaumagari,deioasemeneaincruciaxeparesae
interzisa in mod special in Lev. 19:19: "S5 nu impre-
unezi vite de doua soiuri diferite (aici ,,vite, bhEmd
inseamna orice animal domsdc). lntezdictia aceasta
poate explica de ce catirii sint mentionati abia cane
sraitul domniei lui David (2 Sam. 13:29). Este ge-
neral acceptat faprul ca tennenul ebr. ymim (Gen.
36:24) ax trebui tradus ,,izvoare erbinii (RSV) i nu
,par (AV). pereg_l aipirdd sint termenii folosiii pentru
mascul 5i femela, deai acest hibrid este intotdeauna
steril. Catirii sint valorogi deoarece ei combina puterea
calului cu rezistenta gi stabilitatea magarului, cit gi
capacitatea acatuia de a se hrani cu o mincare mai
saxaca; ei au de asemenea plusul de vigoare care
caracterizeaza hibrizii, atit ai plantelor cit $i ai ani-
malelor.
In Est. 8:14 cuvintul ebr. rely! este nadus mai
corect ,,cai iugi. Dei istoria inceputurilor CAMILEI
(in ebr. giim; in gr. kamilos) contine goluri majore
i stramoeul salbatic este necunoscut, exista dovezi
numeroase cu privire la domesticirea ei timpurie. Ca-
mila cu o singura cocoaga, cunoscuta de obicei sub
numele de camila araba, este numita adesea dro-
mader, deai acmt nume se refera la rasa de camile
alergatoare; ate un animal tipic pentru deaerturile
Camila cu doua cocoaae, sau camila Bactriana (nu-
mita dupa Bactria, probabil in apropiere de ul Oxus
din Asia de SV) este asociata in prezent cu deaerturile
din Asia centrala i de NE, unde iernile sint foane reci.
Aceasua camila a fost adusa cindva spre S gi un obelisc
de la Nimrod (841 i.d.Cr.) arata ca a facut parte din
prada de razboi luata de Salmanaser III. Din punct de
vedere anatomic exista prea pupine diferente inn-e cele
doua rase i ele pot fi incruciaate.
Camila are adaptata perfect la viata in zonele
aride. Cocoaga are un organ de depozitare din care
sint extrase substante nutritive atunci cind este lipsa
de hrana, cum se intimpla de obicei in timpul tra-
versarii deaerturilor. Modul in care metabolizeaza apa
ii permite sa nu bea apa timp de 0 saptamina, fapt care
este posibil deoarece camila poate scadea in greutate
cu 0 treime rm sa-i fie periclitata sanatatea; cind are
acces la apa, apa pierduta ate inlocuita in aproxi-
mativ 10 minute. Camila are de asemenea un meca-
nism ziologic neobianuit prin care temperatura cor-
pului create de la 34 C dimineata la 40 C dupa
amiaza, evitind astfel pierderea de apa prin trans-
piratie. Gura, nasul, ochii ai picioarele sint toate adap-
rate anatomic pentru viata in deaen. Pxodusele ca-
milei sint folosite pe scara larga: parul care-i create
iama este tuns gi folosit pentru a tee o phiza aspra,
iar balega ate folosita pentru a face foc. Camila
rumega, dar nu are copita despicata, aaa incit potrivit
cu Legea mozaica era necurata; nu se gtie daca inter-
dictia era aplicata ai la laptele de camila, care este o
sursa alimentara pretioasa, deoarece femela poate da
lapte timp de doi ani. Pielea camilei este prelucrata.
Camila se poate hrani cu vegetatie saraca, iar contin-
utul ridicat de celuloza face ca balega sa e folo-
sitoare.
Camila poate purta 0 sarcina de 200 kg plus un
calaret, dar pentru calatoriile in deert ia numai ju-
matate din aceasta incarcamra. Camilele de povara
calatoresc in rnedie 45 de km pe zi, dar o camila
alergatoare a parcurs 150 de km in 13 ore.
A existat oarecare controversa cu privire la folo-
sirea camilelor de catre patriarhi, dar arheologia mo-
derna a aratat ca in Egipt existau camile domaticite
cu 1.200 de ani inainte de vremea patriarhilor. Pro-
blerna apare in principal deoarece an existat perioada
lungiincarecamilaparesanufostcunoscutain
Egipt; este posibil sa fost un tabu; Avraam a mers in
Egipt intr-o asemenea perioada (Gen. 12:16) si in-
cluderea camilelor in lista darurilor date de faraon
ate considerata 0 adaugire facuta de 1111 scrib, dar nu
exista nici un motiv pentru a rapinge cele mentionate
mai sus. Detalii cu privire la folos1ra' in veclume' a
camilelor pot gasite in Zeuner (cap. 13) si Cansdale
(cap. 4). Excavatii recente din Oman conrma pre-
zenta camilelor acolo aprox. in 2.500 i.d.Cr.
In naratiunea din Gen. 24:35, camilele au con-
stituit o pane irnportanta a averii si au fost folosite
pentru transpomil la distante man (Gen. 24:1s.urm.
si 31:34), dar folosirea lor de can-e nomazi si folosirea
obisnuita a carnilelor nu s-a generalizat pina aprox. in
secolul al 16-lea i.d.Cr. David l-a numit pe un ismaelit
ca administrator al camilelor sale (1 Cron. 27:30) iar
bagajele reginei Seba au fost purtate de camile din
Arabia de SV (1 Imp. 10:2).
Camilele au fost folositoare pentru transportul in
desert si imprejurul lui, dar nu au fost niciodata popu-
lare la evxei. Nu exista nici o referire biblic limpede
la camile ca animale rezistente la seceta, dar camilele
au fost folosite pe larg in agricultura, ind lnjugate
uneori cu un magar. In contrast cu cele 57 de cazuri
cind VT se refera la camila in sens literal, dintre cele
6 referlri din NT numai doua sint literale - materialul
pentru hainele lui loan Botezatorul, Mat. 3:4 si Marcu
1 :6. Celelalte sint incluse in comentariile pitoresti ale
lui Cristos si probabil ca i au originea in proverbe -
,,st1-ecurati tintarul si inghipiti camila (Mat. 23:24) si
zicala cu camila si ,,urechea acului (Mat. 19:24). vezi
de asemenea articolul separat despre Camila.
Importanta pe care a avut-o pentru israelitzi OAIA
domesticita este aratata de faptul ca ate mentionata
de vreo 400 de ori, folosind 12 cuvinte in ebr. Unele
dintre acestea nu sint decit simple alternative; altele
se refera la virsta si sex, iar cel putin un cuvint (kar,
aram dkar) ar putea daemna o rasa separata. o'n,
cuvintul cel mai des folosit, ate un termen colectiv, si
intrucit se refera si la capre este discutat in sectiunea
despre ,,Capre. kebei apare de pate 100 de ori si se
aplica la animalele de jertfa, cu numai 5 exceptii;
expraia ,,de un an este intilnita frecvent si se poate
referi la un miel de un an sau mai batrin. Patru termeni
grecati sint intilniti in oele peste 70 de cazurl din NT,
iar dintre acestea cel mai da folosit ate probaton.
Pentru 0 lista completa a cuvintelor in ebr. si gr. cit si
a sensului lor, vezi Cansdale, p. 53-55.
Originea si istoria oilor are complexa si controver-
sata. Oile au fost cracute de oamenii din Neolitic in
c. S000 i.d.Cr., iar pina in anul 2000 i.d.Cr. cel putin
cinci rase de oi au ajuns in Maopotamia. Stramosii lor
probabil ca au fost oi de munte, provenind probabil
din mai multe surse diferite; pina in prelent au fost
produseogamalargadexasedeoicareservac
scopuri diferlte si sint raspindite incepind cu tinuturile
mlastinoase pina in tinuturi care sint aproape desert.
Oile au fost domesticite la inceput pentru camea si
grasimea lor, mai ala pentru grasime deoarece ca-
AI\
prele aveau prea putina. Iina a fost imbunatatita prin
incrucisare si a devenit foarte valoroasa, ind cea mai
folositoare si cea mai ugor accesibila dintne brele
pentru imbracaminte. Ma_a, regele Moabului (2 lmp.
3:4) a platit ca trlbut anual lina de la 100.000 de
berbeci, care probabil ca dadeau in medie 1 kg de lina.
Pieile tabacite erau folosite pentru imbracaminte si
pentru captusirea cortului (Exod. 25:5, etc.). Laptele
a fost folosit mai ales ca brinza si a fost un aliment de
baza, probabil mai important decit carnea, care era
mincata de obicei numai la maele legate de jertfe.
Oile sint animale care pasc, adica, se hranesc cu
ierburi si sint mai selective decit caprele. Rasa de oi
cu coada grasa ate in prezent cea mai raspindita in
Palestina. Aceasta caracteristioa ciudata, care poate
cintari pina la 5 kg, ate cunoscuta din mumiile egipt.
de pe la 2000 i.d.Cr.; este un organ de depozitare,
analog cu cocoasa camilei, si este folositor in verile
erbinti si in iernile reci. Principalul factor limitant a
fost accaibilitatea hranei in timpul iemii si in vre-
murile NT turmele erau tinute adaea in staul incepind
cu perioada ploilor de noiembrie pina la Paste, si erau
hranite cu pleava si cu orz.
In Gen. 30:32 este clar ca atit oile cit si caprele
aveau culori si pete diferite si ate posibii ca unele sa
fi fost complet albe. Aceasta sugereaza ca traducerea
corecta a termenului ebr. tmfm (Num. 28:3) este
,,fra cusur si nu "Fara para, referindu-se la imper-
fectiuni generale si nu la pete de culoare.
Desi materialele arheologice cuprind multe unelte
si alte obiecte confectionate din oase de oi, nu exista
nici 0 referire biblica la folosirea coarnelor de berbece
decit ca vase de ulei (1 Sam. 16:1) si ca instrumente
muzicale (los. 6:4, etc.).
in intreaga Biblie oile au o semnicatle metaforica
profunda, iar in NT aingura refer-ire care este in intre-
gime negurativa vorbeste despre vinzarea lor in Tem-
plu (loan. 2:14, etc.). Oile au fost intotdeauna un
element obisnuit al scenei, iar pastorul le conducea,
le apara si construia staule pentru ele. De aceea nu
este surprinzator ca oaia este folosita frecvent pentru
a-l ilustra pe om - neajutorat, dus in ratacire cu
usurinta, sociabil prin natura sa, incapabil sa se apere
sau sa-si gaseasca drumul spre casa, de ex. Is. 53:6:
,,Noi rataceam cu totii ca niste oi, ecare lsi vedea de
drumul lui.A1temativa - omul restaurat - ate prezen-
tata in Ps. 23, scris de David care se foloseste de
experienta sa de pastor. NT prezinta marele paradox
din loan 1:29: ,,Iata Mielul lui Dumnezeu, care ridica
pacatul lumiil" si loan 10:14: ,,Eu sint Pastorul cel
bun, si Apoc. 5:6: ,,Amvazut stind in pidoare un Miel.
Parea junghiat...
Semnicatia separarii oilor de capre (Mat. 25:32)
devinec1araatuncicindobservamotunnaames-
tecata; oile si caprele se aseamana si este necesara o
examinare atenta pentru a le separa. Dapre pasajul
foarte gurativ din Cint. 4:2 ate suficient sa spunem
ca dai traducerea expresiei ,,toate poarta gemeni
este controversata, dorinta pastorului este ca toate
oileksa aiba miei gemeni si sa nu piarda niciunul.
In vechime o parte importanta a proprietatii au
constituit-o VITELE CORNUTE. Acat sens este a-
propiat de cel al cuvintului ebr. miqneh. Ln zilele
noastre vitele comute sint bovine salbace si domes-
tice, adica, membrii ai familiei bovinelor, dar referirile
biblice se limiteaza la anirnalele domestice. Zece cu-
vinte ebr. sint folosite pentru vitele comute si apar de
peste 450 de ori in Biblie. Urmtoarele cuvinte sint
cele mai importantez bhEm:i (sing. i colectiv) daem-
neaz animalele domatice mari, dar nu numai bo~
vinele. i6r, inseamn de obicei ,,taur, dqi uneori se
foloseete pentru femel; este cuvintul de bani pentru
animale izolate. biqr este un alt tennen colectiv
pentru vitele comute adulte, tradus adesea ,,turmA,
iar b fr este un termen colecdv folosit mai als pentru
animale de povar, intre care se includ i boii. par
inseamn taur; termenul feminin, prd, ate folosit
pentru ,,vaca roeie din Num. 19. (Eel gi 'egld (fem.)
(de la rid!-icina ,,a se rostogoli) sint cuvinte folosite
pentru animalele tinere. mrf', tradus animale grase,
se refer aproape intotdeauna la animalele pentru
jertf.
$ase cuvinte gr. sint folosite, damalis, vaca (r0ie);
zhremma, moschos 5i sitistos se referi in principal la
vitele 'ingr5ate; zauros, taur; i bous, bou.
Se crede c toate vitele cornute domatice provin
din boul slbatic, sau bour (vezi mai jos). Acmta a fost
imblinzit in vremurile neolitice; probabil c5 a fost
domeslicit simultan in mai multe pirti ale lumii, mai
tirziu decit oile ei caprele. Motivul principal pentru
domesticire a fost folosirea lor ca animale de came;
mai tixziu vacile au fost folosite pentru lapte, iar boii
pentru uactiune, mirind considerabil terenul cu1ti~
vabil. M31-imea lor i nevoia de p5une bun a limitat
zonele in care puteau crescute; erau crescute cel mai
mult in Galilee Superloaxi. Cu toate acestea, se pare
c au fost crescute pretutindeni in numir mai mic i
erau folosite pentru mai multe scopuri.
Citeva reguli umanitare cu privire la boi sint date
in VT i in N11 Bi erau incluei in leg-ile cu privire la
odihna de sabat (Exod. 33:12). Un bou ritlicit trebuia
condus la un loc unde si fieln siguranti (Exod. 23:4).
Adparea vitelor era permisi in ziua de sabat (Luca
13:15). Pavel a citat de clou ori ponmca din Legea
mozaic (Deut. 25:4) de a nu lega gura boului care
treier (1 Cor. 9:9; 1 Tim. 5:18). Aceste precepts,
impreun cu altele, arat o preocupare pentru binele
animalelor, preocupare care nu a fost intilnit in
multe trl i nu a fost recunoscut in Apus decit in
secolul al 19-lea.
CAPRELE au fost domesticit__e in antichitate -
provenind din CAPRA SKLBATICA (Capra aegagrus)
~ $1 an fost de folos pentru patriarhi (Gen. 15:9),
deoarece, cu toate c5 erau crescute impreuni cu oile,
aveau avantajul de a n-ii cu o hran mai srac. in
naragiunea despre lacov 5i Esau (Gen. 27:9) se sub-
lineazi valoama pe care 0 are capra pentru carnea ei,
dar de obicei numai iezii erau folositi pentru hran.
Caprele ddeau lapte, pieiie erau tibcite $i unele
erau folosite pentru burdufurL iar unele varietiti de
pr erau folosite pentru testuri; dar caprele au cauzat
i distrugeri greu de evaluat habitatului din zonele
unde au fost introduse i unde cregterea lor nu a fost
controlat in mod adecvat. Lucrul acesta ate ade-
vrat in special in tinuturile deluroase la E de Medi-
terana, cu veri erbinti gi uscate gi cu iemi ploioase.
Aa cum ax de agteptat, un animal atit de impor-
tant are in limba ebraic mai multe nume pentru
mascul Qfr, sE'ir, tayi.s'), pentru femel ( 'ez, s"frd),
pentm pui (gQL gdL 'izzim, pl. bn 'izzfm), etc. In salim, in Apoc. 22:15, sint oameni cu vieti necurate,
plus, mai frecvent decit orice alte nume sint intilnite
doufx nume Colective, 5'n sau ."6n ,,tui-m i sch sau e un nume dar brbatilor prostituapi de la templele
s, ,,membru al numei. Dae nu li se adaugi particuia
'ez, ,,capr5, sau ke_es, ,,oaie, aceste cuvinte se pot
referi in egal msur la oi sau la capne, sau la o turm
amatecat. Din aceast cauz, dseori este dieil s
vorbim despre numere relative.
PORCUL domestic din Palestina pmvine din Sus
scrofa, porcul slbatic din Europa i V Asiei. Dum-
nemeu a interds popomlui Israel si minince porci
(hzfr), Lev. 11:7; Deut. 14:8). Acmst interdictie a
fost datl-i pentru dou motive igienice. In primul rind,
intrucit porcul mninc resturi este posibil s trans-
pone materiale infectate sau s fie infectat el insuei.
In a1 doilea rind, porcul este gazd pentru un vierme
intestinal care cauzeaz trichinor; intr-0 anumit
faz a bolii, acat vierme trece in mu.$chii porcului i
apoi poate transmis numai prin ingerarea
Trichinoza poate invada diferite tesuturi din corpul
omenesc ;i poate cauza chiar gi moartea. Fierberea
indelungati omoare darlucrul acesta nu este
posibil intotdeauna, mai ales dnd lemnul de foc se
gsegte greu, i de aceea numai interdictia complete
elimin-5 riscul. Aceast relatie dintre camea de pore $1
trichinozi a fost dovediti numai in secolul al 20-lea.
Datorit acestei interdictii, porcul a devenit pen
tru evrei un simbol pentru tot ce ate detestabil i
vrednic de urit. Astfel, in Prov. 11:22 porcul este
folosit int:-o zical dapre 0 femeie cu un caracter
dubios, iar ul risipitor a ajuns in sta:-ea cea mai
josnic atunci cind a ajuns pzitorul porcilor (choiros)
unui ne-evreu (Luca 15:15). In vremea N11 gsim c
turme de porci erau crescute de comunitgi de ne-evrei
(Mat. 8:30 .urm., etc.). Cererea demonilor de a
tn'm1'i int:-o turm:-i de porci din apropiere nu ar pirea
ciudati unui evreu, care considera porcii gi demonii in
aeeeagi categorie. De asemenea, in Met. 7:6 Isus le
at:-age atentia urma$i1or si s5 nu arunce mrg-
ritarele porcilor. in 2 Pet. 2:22, autorul ii socotegte pe
invgtorii falgi ca oameni care se intorc la namra lor
pgini, ca o scroa ce se tvlqte din nou in mocirl.
Dispretul i dezgustul cu care este privit CiINELE
in VT este greu de inteles pentru oamenii din zilele
noase, pentru care ciinele este un tovarig gi un
ajutor. Se crede c a fost primul animal domesticit i
cinultima parteaepociide piatrieracrescutin
multe prgi ale lumii. Cei mai multi speciali.u' con-
sider ci-1 lupul ate strimogul tutumr raselor de ciini
donlestici.
in multe prti din Orient ciinele continu s5 e un
animal care se hr5n5_te cu gunoaie. Era de folos
pentruc el consuma resturile alimentare, dar em prin
ins5i natura sa necurat i un purttor de boli, i de
aceea atingerea lui insemna pingrire. Cuvintul ebr.
kebeg gi cel gr. ky5n se refer in mod cert la ciinii semi
slbatici cane triiau in afara liduxilor cetgii i atep-
tau gunoaie sau trupuri moarte care s e amncate
peste zid. Ciinii erau altfel priviti in alte tiri, in special
in Egipt, unde erau folosigi la vintoare gi unde erau
de asemenea veneragi. Un al doilea cuvint gr., dimi-
nutivul kynarion, este folosit in incidenrul cu femeia
siro-fenician (Mat. 15:26 .urm.). Contextul suge-
reaz c acate era u.n ciine ciruia ii era permis s stea
in cas.
din Filip. 3:2 sint iudaizatorii care tulbur
pacea bisericii; ,,ciinii care sint exc1ui din Noul lem-
probabil un ecou la Deut. 23:18, unde ,,cii.ne pare s5
pgine.
 In vremurile VT in Palatina lraiau multe RU-
MEGXTOARE salbatice care puteau folosite pen-
tru luana. Sint mentionate frecvent "vinatul $1 mete-
dele de vintoare variate cum sint laturile, cursele,
capcanele, etc. Multe dintre acatea sint in contexte
gurative $1 nu pot f1 identicate intotdeauna cu
exactitate, dar ate cert ca au fost unelte ale vina-
torului $1 trebuie s5 presupunem ca vinaml a asigurat
came bune de mincat. Pare pmbabil ca toate speciile
majore sint mentionate in textul ebr., dar in tnduceri
nu a existat consecventa $1 lucrul acata se datoreaz
in parte faptului ca fauna Palatinei nu a fost cunos-
cuta atunci cind au fost iacute primele u-aduceri, dar
chiar in vretnurile modeme uatarea ate deseori ne-
consecvent. in cele ce urmeaz vom enumera nutte-
gatoarele salbatice care se $tie ca au trait in Paletina,
impreun cu scurte note explicative. Pentru o discutie
mai complete, vezi Cansdale, cap. 5, ,,Animale vinate.
Cuvintul ebr. r"rn lnseamna are indoial noun
sau BOU SKLBATIC, st:-amosul vitelor cornute do-
matice. A disparut din Palatina inainte de era cra-
tina, iar ultimul specimen cunoscut a fost_omoi1t in
Polonia in prima parte a secolului al 17-lea. ln general
ate tradus ,,bou slbatic. Cuvinml ebr. t.-'0 este
tradus ,,bou sdlbatic, ,,taur sdlbalic sau, rnaifrecvent,
,,ann'l0pd. O traducere englezd modernd (JB) in redd
ORYX, $1 aceasta ate traducerea corecta. Numele
corect ate oryx arab sau oryx de de$ert- ate un
animal adaptat $5 traiasc in desert, capabil sa su-
pravietuiasca are apa timp lndelungat; blana ate
aproape alba, are cam 1 m inaltime $1 animalele de
ambele sexe au coame drepte. Armele modeme $1
transportul au cauzat un dezastru pentru oryx $1 se
poate se e deja o specie dispiruti, cu exceptia exem-
plarelor din eaptivitate. ls. 51:20 spune a oryxul (in
rorn. cerbul) ate prins cu un lat, o metoda de vina-
toare practicata de arabi pina la si$1tul secolului al
19-lea.
ADDAX este o alta antilop de desert rat in-
tilnita; continua sa traiasca in Sahara, dar in tarile
biblice a disparut inainte de 1900. Cuvintul ebr.
dl3'6n este tradus ,,pygarg (AV) (in rom. capra
silbatici - Deut. 14:5), pe baza traducerii gr. din
LXX. Ttaditia indelungat $1 plasarea lui intre alte
dou animale de desert din lista animalelor care
pot mincate sugereaza ca acesta este probabil
,,addax. Traducerea ,,capr5 salbatica nu poate fi
corect.
Cuvintul ebr. yahmr ate cel mai greu de tra-
dus din lista de animale curate din Deut. 14:5.
Tkaditia, intrita de LXX, sugereazi ANTILOPA A-
FRICANK BUBAL, 0 specie care in prezent este
disprut in partea de N a zonei de raspindire, dar
aceasta identificare este mai putin probabila date-
rita includerii acestui animal in lista de bucate de
la masa lui Solomon (1 Imp. 4:23), deoarece se
subintelege ca era vorba de un animal de turma sau
care poate ii tarcuit. ,,Cerb (cerb lopatar - AV) sau
,,ciut5 (RSV) probabll ca sint traduceri incorecte.
Ultimul nume din acasta list ate de asemenea
dicil de tradus. zemer (,,saritor) ate tradus ncapr
neagr-11, dar aceast tzaducere nu poate corecta
deoarece eapra neagr ate un animal care traieste in
munti inalti. OI DE MUNTE ate o traducere accept-
abila, dar nu ate un nume precis. Nu poate oaia
berber, care ate limitat la N Africii $1 Sahara, dar
poate o form de MUFLON, disprut in prezent,
dar ale cirei subspecii inc-5 mai pot intilnite in S
Europei $1 SV yiei. _
cum SALBATICA mmmml poate 5 intnima
in zilele noastre in aria sa de rispindire de pe coastele
stincoase de linga oaza En-Ghedi - ,,1zvorul iedului
slbatic. Nu incape indoiala ca traducerea corecta a
termenului yEl'l'm este ,,capr5 salbatic. Radcina
cuvintului inseamn nctirtof; ate asociati 1ntot-
deauna cu muntii $1 numele ate intotdeauna la plural,
a$acurnsecuv1nepentruunar1imaldetunn5:,,Munti1
cei inalti sint pentru tapii silbatici (Ps. 104: 18). Pare
probabil a termenul ebr. 'aqq6 (Deut. 14:5) ate
sinonim cuya3, forma la singular; nu ate neobisnuit
ca animalele bine cunoscute s aib dou nume.
Pentru multi dintre noi, orice animal cu copite $1
coarne ate pur $1 simplu o CRPRIOARK. De fapt,
caprioarele constituie un grup bine denit de lume-
gtoare; ele se cleosebac prin faptul ca au cornite care
cad $1sint innoite in ecare an, $1 cele mai multe dintre
ele sint tipice pentru negiunile temperate din N. Existi
multe specii $1 nu.m1rea lor necaita un nume mai
complet. '
Pe au trait trei specii de caprioare in
Palatina. CAPRIOARA RO$CATA, specia intilnit
in rnod obisnuit in cea mai mare parte a Eumpei $1
Asiei de SV, ate cea mai mare, $1 stind pe picioare, are
0 inaltime de 1,5 m. Nu se poate sa fost des intilnit
deoarece Palatina oferea prea putini protectie na-
tural $1 cap:-ioara a disprut demult, probabil lnainte
de sosirea isxaelitilor. CKPRIOARA BRUNK, pe care
o intilnim in multe tri in parcuxi $1 rezervatii, ate
inalta cam de 1 m (la spate) $1 poate remarcata
deoarece blana ei ate cu pete $1 la adult, nu numai la
pui. Acat gen de caprioare au dispirut in Paltina
lnainte de 1922. CIUTA (sau ,,cipr1oara) are doar
vreo 80 de cm inaltime; spre deosebire de celelalte
doua de mai sus, ate intilnita numai singura sau in
perechi, $1 ate greu de observat. Ultimul specimen a
fost observat in Palatina pe Mt. Carmel la incepuml
secolului al 20-lea. Probabil ca termenul ebr. 'ayyZ1'l,
$1 formele sale feminine, ttadus cerb, ciuta, etc., se
refera atfit la caprioara brun cit $1 la ciuta in general
$1 de aceea termemil ate cradus ,,c5prioar.
Cuvhttul ebr. Qf ate intilnit in l-aptele 9:36:
labial, care inseamna Dorca (dorkas, GAZELAJ.
Acat cuvlnt nu era obi$nuit pe vremea cind au fost
ft-icute primele traduceri $1 a fost redat ,,capr1oar5. in
Palatine sint intilnite doua speciiz dorca $1 gazela
palatinian, amindou ind mai mici de 70 de cm.
De$1 au fost in pericol sa e exterminate, ele s-au
inrnultit din nou ind protejate de lege $1 in zilele
noastre pot intilnite in dealurile din ludea $1 in
cimpiile centrale, cit $1 in jurul de$ertului. Gazelele
sint antilope specifice pentru zonele de de$ert, cu
blana de culoare dachisa $1 cu coame indreptate spre
lnainte.
PORCUL sA1.mmc sau MISTRETUI. ate men-
tionat mai sus ca ind stramosul porcului domatic.
Cuvintul ebr. hzir se refer la ambele forme. Mistretul
continua sa e intilnit in unele pal-ti din Orientul
Mijlociu, unde ran-ictiile alimentare ale evreilor $1
musulmanilor nu ofera nici un stimulent pentru limi-
tarea 1nmu1t_:1n'.i mbtzetului. Aria principali de ras-
pindire o constituie pdurile $1 stufrisul; de ex. Ps.
80:13: "mistretul din pdure. ln Ps. 68:30 ,,f1ara din
trestil se crede ca este
 EZLII-ZFANTUI. nu ate mentionat direct in Scrip-
turi dar exista 12 referiri la "lde$, care provine at
de la elefantul african cit $1 de la cel asiatic. Metodele
de imblinzire $1 draare a elefantilor au fost elaborate
in India in mileniul al 3-lea i.d.Cr. Dar aceasta nu a
fost o adevirati domescicire, deoarece erau capturati
puii $1 erau cracuti ca animale de transport sau,
daeori, ca animale folosite in razboi. Cirtile Maca-
beilor (de ex. 1 Mac. 6:30, 35) se referi de clteva ori
la elefangii de lupt folositi impotriva evreilor de catre
Antiohus Epifanes, din dinastia Seleucizilor. Elefantul
asiatic a fost intilnit in vechime in V Asiei, in zona
superioar a Eufratului unde, pen-ivit scrierilor asi-
riene, era prins in gropi; nu era un animal obi$nu1t
intr-un asemenea tinut geograc $1 a fost exterminat
pe la sr$itul milenului 1 1.d.Cr.
LEII au fost intilniti cindva inAsia Mica, in Orien-
tul Mijlociu $1 Persia, pin-:1 in India, iaro specie similar
a trait in Grecia pina apioape de anul 100 d.Cr. Leul
european/asiatic se aseamana mult cu leul african.
Dintre toate animalele carnivore numai leul a disprut
cu certitudine din trile bibliee, de$ileopardu1 $1u1'sul
sint aproape disparute. Ultimul leu din Palatina prob-
abil ca a fost omorit in apropiere de Meghido in secolul
al 13-lea; in Persia leii erau intilnigi chiar in secolul
nostru; e1 au disprut inainte de 1930. Leii sint men-
tionati in Siria pina in 1851 (Burton, Travels in Syria)
iar in unele prti ale lrakului pine: in prima parte a
anilor 1920. Putinii lei asiatici care au supravietuit
pina in zilele noastre 1:-aiac intr~o pdure din I(athia-
war, in peninsula lndiei.
Cuvintul ,,leu spare cle vreo 130 de ori in
Biblie, ind o traducere a cuvintului ebr. 'nryeh $1
a altor 8 cuvinte, folosite probabil pentru diferite
stadii de dezvoltare ale ambelor sexe, de$1 unele
dintre ele sint probabil nume poetice. Vocabularul
bogat sugereaza ca leul a fost un animal ob1$nu1t
$1 bine cunoscut in vremurile V'l, fapt care este
confirmat de multe contexte, chiar dac folosirea
cuvintului ate 1n*mare masura metaforica pentru
a indica puterea. In Orientul Apropiat antic leul a
fost un simbol al regalitatii ('LEUL LUI IUDA). Le11
erau tinuti deseori in captivitate (cf. Dan. 6:7
$.urm.). Pe vremea lui A$umas1rpal ll (883-859
1.d.Cr.), erau crescuti la Nimrud ("CALM-l) $1 erau
tinuti in numar mare (E. W. Budge $1 L. W. King,
Annals of the Kings ofAssyr1a, 1901).
Cuvintul LEOPARD ate folosit de obicei pen-
tru a descrie un numr mai mare de feline patate.
Este posibil ca termenul ebr. nmr sa se refere atit
la adevaratul leopard $1 la *GHEPARDUL, precum
$1 la una sau dou specii de feline salbatice patate
din Palestina. Toate referirile sint proverbiale $1
figurative, $1 de aceea nu sint importante. Poate ca
cea mai familara folosire a cuvintului este in pro-
verbul din ler. 13:23: ,,l>oate un etiopian $5-$1
schirnbe pielea sau un leopard (versiunea Corn1les-
cu, ,,pardos) $5-$1sch1mbe petele?
PISICA s.&1.sA'r1ci1 (Felix chaus) continua sa
traiasca in tinuturile impdurite, in special in Gali-
lea. Leopardul (Panthera pardus) este in prezent
foarte rar lntilnit in Israel $1 lordania, dar citiva
leoparzi au fost vzuti sau omoriti in ultima pane
a anilor 1960, dintre care doi in apropierea tar-
mului Mrii Moarte $1 unul in Galilea.
Cuvintul ebr. z"EQ (ls. 11:6; etc.) $1 gr. lykos
(Mat. 7: 15, etc.) se refers la specia de LUP din Asia
de SE. Aria de raspindire $1 numirul lor a fost redus
drastic in urma cre$ter11 populatiei $1 a folosirii
metodelor modeme de control al sporirii lor, dar
in vremurile NT erau datul de frecvent lntilniti a$a
ca puteau f1 o amenintare pentru animale, de$1 se
crede ca lupii nu au fost niciodati un pericol pen-
tru om, a$a cum sugereazi legendele populate.
Caracterul lor carnivor este subinteles in majo-
ritatea pasajelor, clar lupul este mentionat peste
tot numaiin sens metaforic. Este demn de remarcat
faptul a in mai mult de jumatate dintre referinte
lupul reprezinta pe cineva intr-o pozitie de auto-
ritate care face abuz de putere, de ex. Tef. 3:3:
,,Judec5tor11 e1 sint ni$te lupi de seara. Lupul din
Palestina este asemantor cu lupul din partea cen-
rrala $1 de N a Europei, dar este mai mic.
Atit VULPILE cit $1 $ACAI.II pot inti1m'p' pre-
tutindeni in Orientul Mijlociu. E1 fac parte dintre
Canidae, din familia ciinelui, $1s1.nt specii strins i.nru-
dite, dar vulpea ate de obicei un animal solitar, in
timp ce triac in haite. Este probabil ca ter-
mneul ebr. 5'11 El $1 cel gr. aI5pEx include am vulpea cit
$1 $acalul, $1 traducerile modeme traduc ,,vulpe in
unele pasaje $1 ,,$acal in altele. Ambele specii ms-
ninca ftucte $1 alte plante, inclusiv struguri (Clnt.
2:15). In Jud. 15:4 cele 300 de anirnale prinse de
Samson probabil oi au fost $aoal1.
Un alt cuvint ebr. tannfm, intotdeauna la plural,
a fost tradus ,,balaur (AV), dar mai recent a fost tradus
,,$acal (RV/RSV). Este posibil ca acata sa e un nume
poetic folosit pentru a sugera pustietatea.
Varietatea sirianl a URSULUI BRUN mai poate
mtilniti in unele pirti din Orientul Mijlociu, dar nu $1
in Palatina din zilele noastre; situatia lui este incert
$1 s-a: putea sa e disprut. Ultimul urs din Palatina
a fost omorit in Galilea Superioara in anii 1930, dar
citiva ur$i au continuatsa triasc lnjurul Mt. Hermon
timp de mca 10 ani. Este cert ca ursul ate in ebr. (1611
(arab. dub). Acata ate mai dachis la culoare decit
ur$i1 obi$nuiti $1 de obicei este considerat 0 sub-specie,
Ursus cmctos syriacus. La fel ca majoritatea ur$11or, cu
exceptia celui polar, ursul brun ate omnivor sau
vegetarian in cea mai mare parte a anului, a$a incit
atacuiile lu.i impotriva animalelor, in special oi, ate
cel mai probabil sa aiba loc iarna, cind fructele sint
gzeu de gisit.
Expraia ,,uxsoa1c5 de pe cimp creia 1 s-au rpit
puii" (2 Sam. 17:8; Prov. 17:12) pare 55 e prover-
biali, la fel ca $1expra1a din Amos 5:19: ,,ca un om
care fuge dinaintea unui leu pe care-l int11ne$te im
urs. Ursul ate mai temut decit leul deoarece forta lui
ate mai mare $1 actiunile lui mai putin previzibile.
NEVASTUICA. Este mengionata numai in Lev.
11:29, ca traducere a cuvintului ebr. hiiled. In Pala-
tina pot intilniti mai multi membri ai familiei nevas-
cit $1mangusta; nu avem nici o indicatie care sa
conrme ca hleg se refers la toate acate animale, dar
se crede ca se refera la nevastuica propriu-zis.
Este evident ca animalele mai mici sint greu de
identificat afara de cazul in care contextul include
unele indicii. Cuvintul ebr. ijn apare in 4 locuri
in VT (Lev. 11:5; Deut. 14:7; Ps. 104:18; lirov.
30:26) $1 este HYRAXUL SIRIAN DE STlNCA (in
tom. ate tradus ,,1epure sau ,,$oarece de stinc).
Acest animal apartine unui ordin inrudit cu elefan-
tul $1 este cam de marimea unui iepure, lung de
vreo 30-40 de cm. Se hr5ne$te cu plante $1 tr1e$te
in dealurile stincoase unde se adposteste in crap?
tmile stincilor. Aceasta identificare a fost fcut in
secolul trecut si a fost confimiat de Tlistram in
Iuctarea sa The Natural History of the Bible (1867).
De aceea, este greu de inteles de ce unele traduceri
modeme folosesc nume cum este ,,iepure de stinci
sau ,,viezure de stinc. Ttaducerea englezi JB
foloseste ,,hyrax in lista mozaic, dar ,,viezure de
stinc in alte locuri; este una dintre putinele tra-
duceri englezesti care traduc corect cuvintul
ipin.
Cuvintul ebr. tahai dacrie materialul folosit
pentru acoperirea cortului atunci cind a fost ridicat
(Exod. 25) ei a chivotului legamintului atunci cind
era purtat (Num. 4). Cuvintul ate tradus piele de
viezure (AV), piele de foc sau piele de capt.
Ttistram (1867) se pare ca a fost primul care a
sugerat a cea mai probabil sursi pentru aceasti
piele a fost DUGONG, un mamifer marin mare
care apartine familiei Sirenia si care pina in prima
parte a secolului a1 19-lea era destul de des intilnit
in Golful Aqaba.Vite1 de mare este numele popular
pentru dugong.
Cuvintul ebr. algbr ate gasit de 6 ori in VI si
ate u-adus in toate cazurile $0ARl-ICE. In popor
acat nume ate clat Ia o gama largi de rozatoare mici
i ne-am astepta ca 'a_I;br s aiba acest sens amnci
cind ate intetzis sa e folosit pentru hran in Lev.
1 1 :29, adica, probabil ca s-a referit la de cimp,
la jetboa (Jaculus jaculus) si alte roztoare mici, cit gi
la soaredi si sobolanii ptoptiu-zisi. Cuvintul apare de
patru on in 1 Sam. 6, in incidentul cu molima care i-a
afectat pe listeni. Simptomele par si e cele ale
plgii bubonine, fapt care sugetea ca 'agbEr se
referi aici la QOBOLANUL NEGRU (Rattus rattus)
ai cimi paduchi sint principalii purtatori ai acatei
boli mortale, cunoscut in Europa Evului Mediu sub
numele de ciuma (moarte) neagra.
Cuvintul ebr. 'amep_et ate mentionat numai ca un
aliment intenis, dar similaritatea cu cuvintul arab
'ameb cit si motivul interdictiei sugereaz c acata
este IEPURELE din Palatina. din Lev. 11:
6: "S5 nu mincapi iepurele, care rumegi, dar n-are
unghia despicat (adic, nu are copit), a fost inte- large de animale marine, teale si mitice, si al cmi sens
leasa grait mult vreme deoanece ate clar ca iepu-
rele, inrudit cu rozitoarele, nu rumeg. Tbtusi, se stie
in ptezent c iepurele de cimp, la fel ca si iepurele de
casa, produce doui feluxi de excremente, dintre care
unul ate matecat i inghitit din nou, dind impraia
ca iepurele rumegi. Acat obicei ciudat are cam ace-
lasi rol ca ei rumegatul, deoarece pennite digerarea
materialelor care at gteu de asimilat in mod normal.
IJLIAC ate 0 traducete acceptabil a cuvin-
tului ";ell&F (Lev. 11:19 si Deut. 14:18), inclus
printre animalele zburtoare din Iistele mozaice. in
Orientul Mijlociu pot fi intilnite numetoase specii,
dintre care unele se adpostesc in numat mare in
pateri, fie atimate de tavanul pesterilor, fie adu-
nate ca un roi in crpturi. Liliecii erau unele dintre
animalele cele mai ueor de ptins in anumite perioa-
de ei de aceea au fost incluse in lista animalelot
interzise, intrucit sint insectivore. Liliecii mai sint
mentionati 0 singur data, in Is. 2:20: ,,Oamenii isi
vor arunca idolii la lilieci, care erau animale
necurate si erau folosite aproape intotdeauna in
scrieri pentru a simboliza pustietatea.
Cuvintul evr. qap tradus in general MAIMUTK
(Simia) se consida-5 ca a dexivat de la cuvintul egip.
g(i) gugf, MAIMUTX. Aceste animale au fost incluse
in tnrfurile aduse in Egipt de otele egiptene din
Maren Rogie; erau aduse din tara ,,Punt, probabil o
taxi situata in SE Sudanului si in En'u'ea. Probabil ca
acatea au fost babuni sau maimute sud-aicane. Altii
sugereazi ca acest cuvint ate derivat din Iimba tamila
si de aceea at indies originea orientali, si in acat caz
maimutele at fost MACAO sau LANGURI. Nici una
dintre acatea nu ate o maimuta simiana propriu-zisa.
Cuvintul evr. tannin este discutat in sectiunea
despre 'BAI.AUR, care ate cea mai frecvent tra-
ducere, desi uneori cuvintul ate tzradus sarpe, balen
sau monstru marin. (Pentru 0 analiz detaliati, vezi
Cansdale, Appendix B.) A existat oarecare confuzie cu
termenul evr. tannfm, care probabil ate un nume
poetic pentru sacal, dar ate putin probabil ca cele
doui cuvinte sint inrudite. tannin ate intilnit cel mai
adaea in contexte care au un sens complet gurat si
nu ate niciclecum cert ca se are in vedere un animal
pmpriu zis acate cazuri nu se cer discutate aici.
Tbtusi, cuvintul tannin ate intnit si in naraqiunea
creatiei, in ziua a 5-a (Gen. 1:21), ,,pestii cei mari (in
alte traduceri: ,,balenele maxi, AV; nmonstrii marini,
RSV). In acat context ate un cuvint general si prob~
abil ca cea mai bun traducere ate ,,anima1e marine
gigantice. Cuvintul ate tr-adus ,,sarpe in inmplarea
cind toiegele au devenit serpi (Exod. 7:?-10, 12). in
doui alte vetsete traducerea AV folosate cuvintul
,,ba1en5 acolo unde contextul ate in mod clar gu-
rativ.
in Mat. 12:40, cuvintul gr. kitas este tradtm BA-
umA (in majoritatea traducerilor; ,,mr- in trad.
tom.) si se tefer la patele mare (ebr. dzTg') din Iona
1:17. Din motive anaton-Lice pare improbabil ca "pes-
te s5 e o uaducere corecta, dar se stie c au existat
In E Mini Mediterane citeva specii de balene cu dinti
care sint capabile sa inghita un om. In prima parte a
acatui secol au fost unu sau doua cazuri autentice
conrmate de oameni care an supravietfuit dup ce an
fost inghititi (PTR 25, 1927, p. ass s.urm.). Acata
este singurul loc din NT unde apare cuvintul ktos,
care ate folosit de Homer si Herodotus pentru 0 gama
trebuie s rimini incert.
Cuvintul HIPOPOTAM a fost folosit de tIadu-
ctoti din lipsa unui alt nume de anitnal care s5 se
potriveasci in contextul din Iov 40:15. In original ate
folosit pluralul cuvintului ebr. behm, un termen
general pentru animale (are silbatice). Cuvintul ate
intilnit de 9 ori ei in toate acate cazuri, cu o singuri
exceptie, are sensul normal de animale sau vite. Pasa-
jul din Iov 40, insi, ate un caz special, deoarece
pluralul pare s5 e folosit pentru a conferi intensitate
si probabil a se are in vedere un animal specic. Desi
au fost fcute diferite sugatii, pretea celor mai multi
cercettori de-a lungul anilor ate ca Iov a scris dapre
I-IIPOPOTAM. Acat nume deriv de Ia termenul gr.
care inseamn-5 ,,cel de riu, dai cele doui specii nu
sint inrudite. Acest animal imens de apa a trait in
parta Nilului Inferior pin in secolul al 12-lea d.Cr.
gi, cu mult inainte, in riul Oronca din Siria (si poate
in alta parte din Asia de SV) pin dup vremea lui Iosif,
asa incit este binecunoscut in tarile biblice. Pasajul
acata ate dicil, dar sint citeva indicii folositoare
pentru txaducere. Este un animal acvadv putemic (v.
21-23) si ate vegetarian (v. 15). ,,E1 isi gasate hrana
in munti (v. 20). Este adevirat ca hipopotamii pot
urca pante abrupte atunci cind ia din apa ea s caute
mincare. Problerna aceasta ate discutata pe larg de
Cansdale, p. 100 .urm.
Cuvintul evr. qippg face parte dintr-un numr
mai mare de cuvinte greu de tradus care sint folosite
cu referite la animale din pustiu; cuvintul ate intnit
de trei ori in legatura cu judecata lui Dumnezeu
impotriva Babilonului (Is. 14:23), a Idumeii (Is. 34:
11) ei a Ninivei (Tef. 2:14). Au fost sugerate nume-
roase alternative cum sint buhaiul-de-balta, stircul,
dropia, porcul-tepos, ariciul si sopirla. Nici lologia si
nici contextul nu ne ajuta. Buhaitde-balt si stircul
sint pasari de balta si ate foarte improbabil sa e
avute invedere aici; dropia ate rar intilnit in aceasta
regiune. Prqbabil ca ARICI ate cea mai probabila
alter-nativi. In Tef. 2:14 se spune dapre Ninive ca va
nimiciti si cetatea a fost de fapt ingropati in nisip
asa incit ate literalniente posibil ca ,,aricii si locu-
iasca pe capiteluri, In regiunea aceea traiac trei specii
de arici, dintre care doua sint forme de desert sau
semi-daert, iar una din N Palatinei ate asem5na-
toare cu ariciul britanic.
PORCUI. - TEPOS poate gisit i in zilele n0as
tre in Israel, unde ate cel mai mare rozator, avind o
greutate de vreo 20 de kg. Nu exist nici o legituxi cu
cuvintul qippd sau cu vreun alt cuvint ebr. din Biblie.
in Palatina triac multe PASARI. Tara are 0
varietate mare de relief i conditii climatice, cle la
clirnil semi-tropical pina la desert; in afar de aceas-
ta, una dintre rutele majore de migrare din Africa in
Europa ei V Asiei trece din N Mirii Roeii pate tot
lsraelul. Prin urmare, numirul pasirilor Iocalniee ate
marit considerabil de pasarile migratoare $i el se
schimba aproape in ecare Iuna a anului.
Aceasta abundenti de pasri face sa e dicil trad. rom. ,,cocostircul) isi cunoaete vremea pe ce-
identicarea cu certitudine a anumitor pasri men-
tionate in Biblie si in unele cazuri nu ate posibil sa
spunem daca termenii ebr. se referi la pasari sau la
alte categorii de animale. Cu exceptia ,,uliu1ui , care
ate mentionat in Iov 39:26, urmatoarele pasiri sint
intilnite numai in listele de mincari din Lev. si Deut.:
Prscitnusm. (ramp), 111101. (nE$), ULIUI. - DE -
NOAPTE (tahms), OORMORANUI. (351515), PU-
ritzn (dkfpgt), 0sP1u;Y Cozniyy), ea GAINU$A-
rm-mn:rK (t"inemeg). Se poate ca acestea s nu
indice grupele majore din cane face parte ecare pa-
sire ei Driver (1955) da o noua lista interaanta de
traduceri.
in Palatina traiac ea astazi multe pisri de prad
si, in afara oraselor mari, unele pot vazute in ecare
21.
Cuvintul ebr. rhm (Lev. 11:18; Deut. 14:17),
,,eretele, probabil ca ate VULTURUL egiptean, o
pasare cu pene albe si negre care poate vazut
adaea hrnindu-se cu raturi si gunoaie.
Intre pasarile de prada care era interzis sa e
mincate (lev. 11:13) ate VULTURUI. DE MARE sau
spargitorul de oase (ebr. peres). Mai ate nurnit si
vuurunut n/Innos, care 1355 oasele $5 cad de la
inaltime ca sa le sparg de stinci si s ajunga astfel la
maduva care ate in ele.
Unii VUI.TUR.I continua s5 triasc sau sa cala-
toreasca prin Palestina; cuvintul ebr. neier ate prob-
abil un termen generic, la fel ca si tertnenul ,,vultur.
Ar putea include toate pasarile de prada si referintele
numeroase, dintre care cele mai multe sint gurative,
ne dau putine indicatii cu privire la identitatea spe-
ciilor. Mica 1:16: ,,Larga_te-ti plauvia ca vulturul,
sugereaz dar ca ate vorba de VULTURUI. PI.E$UV,
care are pe cap un puf dachis la culoare si contras-
teazi cu penajul bogat a1 tuturor vulturilor. Unii
cercetatori consideri ca in toate cazurile neer ar
trebui sa e vulturul plauv, la fel cumar trebui tradus
ei termenul gr. aetos, ,,vultu.r in Mat. 24:28 (,,acolo se
vor aduna vulturii). Acat text vorbate dapre adu-
narea vulturilor la un stirv.
Cuvintele ebr. 'ayyd (Iov 28:7), dE'd (Lev. 11:14)
sidayyd (Deut. 14:13; Is. 34:15) probabil cainseamna
chu.rrA, $1 in Palesna am cunoscute doua specii,
una neagr ei una
BUFNITA ate rnentionata de 8 ori in VT, folosind
4 cuvinte ebr. Probabil ca traducerea ate corecta si
sint avute in vedere citeva specii diferite.
Cuvintul ebr. lft ate intnit numai in Is. 34:14,
alaturi de alte nume controvetsate de animale care par
s indice toate pustietatea. Se crede ca ate un cuvint
imprumutat din asir., de la numele demonului feminin
al noptii, lilitu. Au fost sugerate mai multe traduceri:
cucuvea tipatoare (AV), monstru de noapte (AVmg., RV),
ciuma noprii (nsv), caprimulg men), "Lilith (JB) "na-
Iuca noptii, in Comilacu. Potrivit traditiei rabinice
era 0 naluca cu chip de femeie frumos imbraeata care
statea noapea in asteptare. Zoologii evrei sugereaza
ca ate vorba de "bufnita roeiatica. Se poate ca lflfg
sa e un animal real, dar in Iipsa unor dovezi conv-
ingatoare, trebuie sa-I lasam neidenticat.
BARZA ALBA ate una dintre cele mai inter-
aante pisati migratoare din Palatine, cilitorind in-
cet spre N, in special de-a lungul viii Iordanului, in
lunile manic si aprilie. ler. 8:7 spune: ,,Ba1-za albi (in
ruri, ei sugereaz c hsiQd poate insemna bani alba,
da_i se poate referi la alte citeva pasri mari, inclusiv
girlita si bitlanul.
cocos'riRcU1. sau coconut. ate asemana
tor cu bana alba si este tot 0 pasre migratoare. Se
crede ca in Is. 38:14 gi ler. 8:7, cuvintul Tgr at trebui
tradus ,,cocostirc, iar slls ,,rindunica". Amindoua sint
pasari migratoare, asa cum sugereaza Ier. 8:7. Un alt
cuvint dr6r ate tradus RINDUNICA in Ps. 84:3 si
Prov. 26:2, iar in primul text se subintelege ca isi face
cuibul in cldirile templului. Acat lucru ate adevarat
cu pxjvire la citeva specii de rindunici, cit si cu privire
la LASTUNULMARE, o pasare asemintoare on i
conformatie si conrportarnent, dar care nu ate intu-
dita cu rindunica. In Palestina sint intiilnite cel putin
4 specii de rindunica, 4 specii de LASTUN (ndunic
de casa) si 3 specii de lstun-mare.
VRABIA trieste in apropierea Iocuintelor ome-
nati in multe prti ale lumii si vrabia de case, da
intilnita in Palestine de astazi, ate aproape identie
cu specia europeana. Se poate ca aceasta s fost
pasrea Ia care S-a referit Domnul nostru (Mat. 10:29,
etc.), dai termenul gr. strouthion include mai multe
pasari mici care erau, ei continua sa e, omorite si
vindute in Palestina. In Ps. 84:3, cuvintul ebr. sippor
ate tradus ,,vrabie; Ps. 102:7, "pasrea singuratica
pe un acoperis nu credem ca se refera la vrabia de
casa, ei ar putea s se refere la STURZUL ALBASTRU
DE STINCA, o pasare solitara care uneori se aseaza
pe case.
 Faptul ca in VT nu sint mentionate PASXR1 DO-
MESTICE are surprinzator la prima vedere, intrucit
avem dovezi ea in tributul platit de Asiria Egiptului
erau incluse GAINI, in cca. 1soo i.d.Cr. iar cocosu
pot intilniti pe pecetile din secolul al 7-lea i.d.Cr.
Homer (cca secolul al 9-lea i.d.Cr.) nu amintate
gainile, dar mentioneaza ol$'rt;1.r;. uni cercetitori
cred ca psarile ingrsate din 1_Imp. 4:23 ar putea fi
pasari domatzice. Importul de mum (1 imp. 10122),
daca aceasta traducere ate corecta, sugereaza ca
Solomon a tacut comer; cu Ceylonul sau India, unde
isi au originea psarile domatice, si se poate ca astfel
sa le ti cunoscut.
Singura mentionare a gainii in NT ate in Mat.
23:37 si Luca 13:34, unde in una dintre cele mai
plastice pilde ale Domnului nostru ate evident ca
termenul gr. omis se referi la gina domestic. Co-
cosul (alekt5r) ate mentionat in doua incidente. In
Marc. 13:35 Isus mentioneaza cele patru striji din
noapte, inclusiv ,,cintatu1 cocosilof (intre miezul nop-
si ora 3 dimineata, dupa felul in care romanii
socoteau timpul). Se credea ca cocosul cinta la ore
precise si in multe an cocosul era considerat ca un
ceas dateptator, dar ar fi grait sa speculam o anu-
mita ora in incidentul cu Petru si cintatul cocosului,
Mat. 26:74-75, etc. Pentru citeva observatii remar-
cabile dapre craterea in lerusalim a unor cocosi care
sa indice ora, vezi W. L. lane, The Gospel according to
Mark, NIC, 1974, p. 512, n. 69 si p. 543.
PAUNUL ate originar din junglele indo-rnalae-
ziene. Nu exista nici o dovada independenta care sa
conrme identicarea tukkiyyim; s-a sugerat ca acat
cuvtnt ate derivat de la cuvintul tokai, din Iimba
tamili, dar acate inseamn ,,coada st in prezent nu
se at-ie daci se referi la piunul propriu-zis. Aceast
pasre splendid a ajuns la Atena inainte de 450
i.d.Cr., iar pe insula Samos era cracuta chiar inainte
cle aceast vreme.
PREPELITA, aproape cea mai mica dintre pas5-
rile vinate, apare intr-un singur incident, in Exod.
16: 13, etc.: ,,Seara, au venit niste prepelite ('sI&w), si
au acoperit tabara. Au fost iacute speculatii cu privire
la traducerea corecta, dar ,,prepelita pare sa se po-
triveasca mai bine decit or-ice alt termen. in Ps. 76:27,
"pisri inaripate, conrmi ca ('slTiw) erau pasari;
ele apartineau de asemenea unuia dintre putinele
grupuri care erau considerate curate. Prepelitele sint
pasari migratoare si in anumite per-ioade ele cila-
torac in cirduri mari, zburind la un metru sau doi
deasupra pimintului. Migrarea lor traverseaza 1:-aseul
urmat dup Exod.
Numai o singurarfalinacee mai poate fi identi-
cata, si anume PO RNICHEA: in 1 Sam. 26:20:
,,(Ium ar urmati o potimiche in rnunti". Cuvintul ebr.
q6rE inseamna porniche de munte (Aiectoris graeca),
care ate nata in mod obisnuit in multe prti ale
Orientului Mijlociu si in SE Europei. Este asemana
toare cu potimichea cu picioare rosii (A. rufa) din SV
Europei. Intelesul proverbului din ler. 17:11 nu ate
clar.
Doi membri din familia CORBULUI pot fi vzuti
foarte frecvent in Palatine - CORBUI. si cioara cu
mot. Cuvintul ebr. '6rE!3 si cel gr. korax ate analog
cu ,,cioar5 si probabil ca se refera in principal la corb,
dar ate folosit de asemenea pentru ciori, in general.
Atit corbul cit si cioara au infatisare obiceiuri asema~
natoare cu psarile britanice.
STRU'['Ul. ate mentionat in citeva pasaje, dar
parerea generala este ea in 8 pasaje termenul bat
ya nd ar trebui sa e tradus ,,strut si nu ,,cucuvea
(AV). Iov 39:13-18 este o descriere clare a strutului, o
pasare care in trecut a trait in Orientul Mijlociu.
Cuvintul ebr._y?ntrn ate tradus de asemenea ,,strut1"
in Plin. 4:3, dar o pasare cum este sn-utul se poate sa
avut mai multe nume locale.
,,PEl.lCANU'l. din pustie (Ps. 102:6) (in unele
traduceri (RSV) ,,vultur") nu credem ca ate 0 expraie
contradictorie, deoanece pustie nu inseamna Emot-
deauna desert. $i o mlastina poate dacrisa cu acest
cuvint, iar mlastinile asanate din N vaii Iordanului
continua s e vizitate de cirduri de pelicani albi care
migreaz.
Citeva specii de PORUMBEI si l'URlURELE sint
intilnite in Palestine si eldsta oarecare confuzie cu
privire la numele lor. Cuvintul ebr. ynd ate tradus
de obicei ,,porumbel, dar in pasajele dapre jertfe, in
Lev. si Num., ate tradus intotdeauna ,,pui de porum-
bel. In aceleasi versete ate t6r, turtureaua; numele
stiintic generic al acateia ate Thrtur, si deriv de la
sunetul pe care-I scoate; poate identificat cu tur-
turica obisnuita sau cu gugustiucul gulerat, dar mai
ales cu acata din tu-m:1, care a fost domaticita de
multa vreme si poarta numele de rumu-ica berbera.
Prin urmare, termenul ebr. ybnd daemneaza pumm-
belul de stinca (Columba livia), cane a fost domaticit
in antichitate si care a fost folosit pentru carnea sa si
ca porumbel-postas.
Multi cercetitori considera ca expraia ,,pasare
pan-ita (Elg0a') din ler. 12:9, ar tradusa mai Corect
,,l-IIENA.
BIBLIOGRAFIE. G. R. Driver, Birds in the Old
Testament, PEQ 86, 1954, p. 5 s.urm.; 87, 1955, p.
129s.urm.; Once Again, Birds in the Bible, PEQ 90,
1958, p. 56 s.tu'm.; G. S. Cansdale, Animals of Bible
Lands, 1970, cap. 10-15.
$0PlR1.E1.E Sin! cele mai rspindite reptile an
Palatina, nurnarind vreo 40 de specii; acatea sint
singurele reptile pe care calatonil Ie va vedea cu
sigurant. Cele doua specii cu cea mai mare raspindire
sint neam sau sovlnm cuncumzu, care ea-
ieste la marginea drurnurilor si in apropierea locu-
intelor omenati; poate recunoscut cu prin
obiceiul sau de a face ,,otari; cealalt specie ate
GECO, care dimineata devreme obisnuiate sa se
incalzeasc pe bolovani. Este de asteptat ca sopirlele
sa fie mentionate si, de fapt, erdst 6 cuvinte ebr. care
sint traduse in general ,,sopii-la. Acatea apar numai
in listele de mincaruri din Lev. 11:29 .urm., dar
contextul nu ne indica nimic altceva decit faptul ca
sint necuzate; aceasta sugereaza ca ele sint reptile
carnivore, dar oriee identicare ate speculativa, de-
oarece dovezjle lingvistice si din 11-adigie sint foarte
sumare.
1. sill. Broasca tatoasa (AV, si trad. rom) ate o
traducere incorecta, RV si kw traduc ,,sopirl mare,
un nume generic. Potrivit traditiei ate vorba de so-
pirle cu cozi tepoase, care ating 0 Iungime de 50 de
cm. Cuvintele arabe dhubb sau dhabb sint sucient de
asemanatoare incit sa ne dea o oarecare conrmare.
2. 'nEq. Traducerea cea mai probabila ate GE-
KO.

3. kah. Cameleon. in unele uaduceri (av, RSV)
,,cr0codil de uscar". Aceast expresie este Lipsit de
sens, dar a fost dat in lrecut unei O]J1'1 de daert,
cea mai mare din acea regiune.
4. ltZz"d. $opirl. Poate c ate vorba cle eopirle din
familia Lacertidelonf
5. h6me;. Melc (AV, i trad. tom.) ate o traducere
grait. RV r_>i RSV traduc ,,$0pirl5 de nisip. Probabil c5
este vorba de 0 eopirli din familia Scineidelor,
foarte supl gi foarte agil.
6. ziniemegeste un termen foarte Cirtit (AV)
nu ate o traducere corecti. RV gi RSV traduc ca-
meleon.
in afar de acestea, smE|'mit (Prob. 30:28) ate
Indus ,,pianjen. Ar putea foam: bine s e GEKO,
sau Opi!'l8 de cas; in Palatina pot fi intnite citeva
specii care uiesc pe case sau in interiorul lor. Con-
guragia special! a pidoarelor le pennite s se agate
de peregi netezi gi chiar de tavan.
Una dintre eopirlele geko, Ptyodactylus hasse1squi-
ti, a fost numit abubrais (arab), "matl leprei, prob-
abilperm-uciarec1.doareacrnii,poatepentrucse
presupune (in mod grait) c5 ate ocrvitoare. CA-
M].-ILEONUL ate mic (pine la 15 cm) gi este intilnit
rat; trieete in tinumrile impdurite din Palestina.
Culoarea, infpiearea i obiceiurile fl fac s e greu de
observat 5i nu ne-am aetepta s5 e inclus in lista de
alintente.
In Orientul Mijlociu exist citeva specii de
nnonsc Twsronsi. Broasca tatoasi ar putea
5&1), in Iev. 11:29, deoarece este o reptil care poate
fi intilniti din cind in dnd, dar alti cercetitori an
tradus acel cuvint ,,oph-18 ei identitatea acelei reptile
trebuie considerati indoielniei. Broagtele tatoase e-
rau cunoscute in Asiria antic, unde era folosit un
blestem: "Pie s5 te rstoml gi m pe spate ca 0 broasc
testoas (gi s mori) (Iraq 20, 1958, p. 76).
"$ARPELE este un membm al sub-ordinului de
reptile cunoscute sub numele de Odia, dar termenul
ate folosit uneori inn-> un sens mai larg care include
multe creaturi mitice.
'Il'ei cuvinte ebr. sint traduse ,,arpe, iar dintre
acestea 11515! apare cel mai frecvent i este un termen
general, care include pmbabil ei alte reptile tiritoare.
Cuvintul ebr. tradus ,,vr5jitozie derive de la aceeaei
rdcin - a prevati viitorul prin observarea gerpilor.
Prima rnentiune a cuvintului nihl este in Gen. 3:1,
in introducerea pasajului dapre ciderea omului. sH~
r este o rdcin comun mai rnultor cuvinte i este pe ele basoreliefuri cu eerpi. Este probabil c5 eprii
tradm de obicei ,,infocat sau ,,arzind; in Nuzn. 21:6
este un calicativ pentru nahas gi este tradus ,,arpe
infocat, dar in v. 8 i 9 este folosit singgr pentru a
descrie garpele de arami cut de Moise. In Is. 14:29
gi 30:6 este tradus ,,balaur zburtof. Cuvintul zarmfn,
tradus de obicei balaur, ate tradus ,,ax-pe numai in
incidentul cu toiagul lu.i Aaron (Exod. 7:9 .urm.).
Cuvintul gr. os, un termen specic pentru earpe,
ate i.nti'lnit de 14 ori in NT} in contexte diferitee
inclusiv referirile la arpele din pustie (loan 3:14) gi
la earpele din Gen. 3 (Apoc. 12:9).
$erpii sint imilnigi in toate zonele geograce, de
la daen pin la piduri i i includ 0 gam
large de specii, unele maixnici de 30 de cm, in timp ce
altele ajung pin la 2 m. Majoritatea sint inofensivi;
vreo 6 specii sint in mod potengial letali, dar numai un
procentaj mic din mucturi sint mortale dac ate
acordat tratament medical. Tbti eerpii se hrinac cu
ANIMALELE DIN BIBLIE
animale, de la insecte pini la mamifere, pe care le
inghit intregi, fir $5 le matece. Pot supraviegui pe-
rioade lungi, uneori chiar mai mult de un an, r
mincare, dar au nevoie de ap mai des.
$erpii sint priviii in zilele noastre cu groaz i sint
obiectul rnultor fobii. Probabil c5 intotdeauna a fost
aa. Nu ne putem aetepta ca gerpii si e idemicagi
clar in Biblie sau s fie dacrise obiceiurile lor, dar
contextele gi ridcinile cuvintelor ne permit nneori s
facem deduetii.
Cuvintul ebr. pagan reprezint o specie veninoas.
Apare de 6 ori ei in limp ce majoritatea traducerilor,
inclusiv RSV, il redau ,,vipei-5 sau ,,nApirc5. NEB, fl
red ,,cobx- de doui on 5i ,,aspid" de 4 ori. Este
general acceptat ci ate corect_s5 e tradus COBRK,
intmcit muecmra de ASPIDA era folosit in Egipt
pentru sinucideri; veninul neurotoxic al cobrei cau-
zeaz de obicei o moarte rapid. Is. 11:8 VOl'bI
despre ,,borta npircii; cobra triiate de obicei in
guri in pntint. Fexmecarea eerpilor are mengionat
clar in Ps. 58:4-5, ,,g1asul fermecitorului, referindu-
se la pegen; se gtie c de obicei cobra este folosite in
acat scop.
lmportanta figurativ a infocat este ac-
centuat de faptul c Domnul nostru se referi la el in
loan 3:14. Contextul din Num. 21, unde este folosit
atit nhj cit i 'sErEp, ne permite s facem citeva
deductii i sint 4 fapte care sugereaz c ate vorba de
VIPERA Echis (Vipera de ecoart). Este cunoscut
pentru atacurile sale fr provocare, lucru rar intre
gerpi; veninul su este un hemolitic putemic i cau-
zeaz moartea in curs de citeva zile; ate mai active in
timpul zilei decit orice altl viperi de deeert; in unele
regiunidinAsiaiA.fiit-.asetiecisepotinmul\a'foarte
mult, intr-un spapiu limitat. Cind lsraelitii au cerut
ajutor, Dumnezeu i~a spus lui Moise s5 face un apre
de arami ei s-l ridice pe o prjin aea incit cei care
vorpriviiaelcucredintis5\:r5iasc5.Se;>arec2'\arpele
de aran-:5, sau 0 copie a lui, a devenit mai titziu
obiectul unei inchinri pgine, ei de aceea Ezechia l-a
distrus in timpul reformei religioase din vremea sa (2
lmp. 18:4). Existi dovezi dapne un cult al earpelui in
vechirne, in Palatine, iar in Cartea lntelepciunii 1 1 : 15
gsim armatia c5 ei s-au inchinat ,erpi1or lipsigi de
ratiune. Un basoreiief al zeitei earpe a fost gsir la
Beit Mitsin, Un garpe de aram, din cca. sec. 15
i.d.Cr., de la Gezer are gitul intins al unei cobre i sint
multe exemple de vase pentru mirodenii care aveau
sint inclugi intxe ,,tot felul de tiritoare la care se
inchinau btrinii din Ierusalim (Ezec. 8:10).
Alte cinci cuvinte ebr. sint traduse Nl.PlRC ei
wPnnil.;13onr (Prov. 23:22) este tradus basilisc, gi
este inlnir numai in pasaje gurative din care se
poate trage prea pupine concluzii; dar versetul din ler.
8:17, ,,bazi1ici impotriva crora nu ate nici an da-
cintec sugereaz c este vorba de VIPERELE DE
DE.$!-IRT. .ea' (Is. 14:29) a fost tradus bazilisc (AV,
RV), dar cuvintul este nedenit gi invechit; RSV traduce
in prezent viperi. 3|'j56n ate gsit numai in Gen. 49:
17, ,,o npirc pe crate, mugcind cldiele calului.
Viperele de deeert Cerasces cerustes i C. vipera au
devenit hieroglifa egip. pentru litera ,,f, derivind de
la onomatopeea fy, fyt; cele trei nume de mai sus se
poate s5 e inrudite cu aceasta. Tristram noteaz c
shiphon ate termenul arab pentru vipera cu corn. Dai
cuvintele nipirc i viperi sint aproape sinonime gi se
yefe;-5 13 eXp din familia viperei, nipim se referi in
general la e;pi. Vipera, al crui nume derivi de la
vivipar (care nagte pui vii), a fost folosit pentru prima
dat de Tyndale in prima parte a secolului al llea.
Atit 'e'h cit ei 'al;.0g sint traduse ,,viper in toate contin rdcini ale unor cuvinte care se refer la
pasaje gurative. Primul cuvint este identificat cu
termenul arab afa '11, folosit uneori pentru gserpi in
general, alteori pentru vipere. Cuvintul 'ak.i'lleste
inrudit cu cuvintul arab care inseamn ,,a se in-
colci, gi dacrie un obicei al viperelor de daert.
(Zea mai mare viperi din Palestine (Vipera pala-
tina) ategasitinceamaimarepaneatx-ii,cu
excepgia daertului; nu poate identicat cu nici
unul dintre erpi.i de mai sus, darate intilnit frecvent
inGalileailudeaiaputaspecialacaresereferi
termenul gr. echidna. In 4 dintre cele 5 cazuri in care
ate rnentionzat ate vorba de ,,pui de nipirci, 0 ex-
praie folosit de Cristos $i de loan Boteztorul cu
referire la farisei. Expraia ate corect, deoarece -
ceste vipere dau natere la mai multi pui vii o dati. In
al cincilea caz este singura mentionare literal, in Fap.
28:3; arpele care l-a mu$cat pe Pavel se crede ci a
fost vipera obienuit, care mai poate intniti in
Sicilia i in alte insule, dai nu ate intilniti in Malta.
Pentru alte detalii cu privire la biologia $i rs-
pindirea Qerpilor, vezi Cansdale, p. 202-210.
Cuvintul CROCODII. nu este gisit in nici 0
traducere; in lov 41:1 gsim cuvintul leviatan. gi
cu toate ci acest pasaj este in intregime figurativ
avem citeva indicii care sugereaz c este vorba de
crocodilt de ex., v. 13 i 15: .,Cine va putea pi-
trunde intre filcile lui? Scuturile lui mirete gi
puternice sint unite impreun5.... Cadrul la care se
refer Iov este incert, dar este probabil c a fost
undeva in E Mediteranei. in vremurile biblice cro-
codilul de Nil putea fi intilnit de la izvoare ei pin
la virsarea Nilului. in timp ce aria de rspindire in
N Egiptului in vremea aceea nu este cunoscuti,
soldatii cruciati care s-au intors an povestit dapre
crocodili in riul Zerka, riu care se varsi in Medi-
terana in apropiere de Cezarea ei continui si fie
cunoscut de localnici ca riul Crocodilului. Ani-
malele inrudite cu crocodilul sint mincate in (life-
rite prti ale lumii i degi ele nu pot fi identificate
in listele momice de alimente, este cert ci erau
necurate deoarece sint animale carnivore.
in afar de folosirea in sens figurat in Apoc.
16:13 (gr. batrachos), cuvintul BROASCX (in ebr.
.Fard'a' apare numai in legturi cu a doua plag
trimisi de Dumnezeu asupra Egipt1.\lu.i (Ex. 8:2
.urm.). Broaetele apartin clasei Amphibiu, ai crei
membri trebuie s petreaci primele stadii de dez-
voltare in ape. Citeva broaete, in special cele din
genul Rana, sint intilnite frecvent in valea Nilului
gi exist mai multe specii care ar fi putut fi (;'|3ar-
dia), broagtele care au cauzat aceasti plag.
LXCUSTELE sint cele mai irnportante insecte din
Biblie, mentionate de S6 de ori, sub 9 nume ebr. i un
nume gr. Pentru evreii din vechime, lcusta a fost in
principal un distrugtor, dar in acelaei timp a fost o
surs folositoare de proteine animale. Au fost ficute
trei sugatii pentru interpretarea numelor in ebr.:
1. Ele se refer la specii diferite. Lucnil acesta
nu poate fi intru totul adevirat, deoarece ate
vorba numai de 3 specii de lcuste - lcuste migra-
toare, lcuste de cleeerr gi licuste marocane.
2. Ele reprezint diferite faze sau stadii prin care
trece lcusta in procaul de rnaturizare. Se consider
1-lneoric5listadinloel1:4dacrieoas<-lmeneaserie.
3. Aceste nume sint porecle dacriptive, deoarece
unul sau mai multe atribute ale lacustelor. Aceasta
ate explicatia cea mai plauziili, dai ate posibil ca
(1) $i (2) se poate s e adevirate in parte.
Icustele, din subdiviziunea Saltatoria (sritoare)
din ordinul Orthoptera, an fost singurele insecte con-
siderate ,,cu.rate; ele au fost descrise plastic i s-a spus
dapre elec au ,,uierul picioarelor dinapoi mai lung,
ca s poate sri pe pmint (Lev. 11:21). Ldcustele
sint de fapt O0SA$l i ate posibil ca 2 cuvinte ebr.
si se refere la alte specii decit lcustele propriu-zise -
hag'?1'Q, care derivi de la rdcina cuvintului ,,a as-
cunde, ar putut daemna la specii mai mici, deca-
recein3din ce1e5 cazuriserefer la dimensiunilelor
mici. lei-rnenul s0lEm, de la rdcina ,,a inghiti sau
,,a distruge, ate tradus uneori ,,lcusti plauv, pe
baza unor arrnatii talmudice pot:-ivit cirora capul ei
este neted in partea dinainte, fapt care se potrivate
bine cu Tlyxalinae, o familie distinct de cosaei.
Modul in care diferitele traducai trateazi acate
nume ate foarte variat, in special in listele alimentare,
i loel 1:4, ineit nu are rost sd le Cuvintul
'arQeh (24 de ori) are un termen general, de la
rdcina ,,a inmulti. folosit intotdeauna in legitur
cu plaga a 8-a ei considerat a specic pentru licuste
rnigratoare. Celelalte cuvinte ebr. sint hargdl, tiadus
incorect gindac (AV) i greier (RSV), care deriv prob-
abil de la ridcina ,,a alerga repede; giizm, de la
ridcina ,,a reteu; yeleq, poate de la rdcina ,,a
linge sau a mince; his, de la zidcina ,,a mistui;
;l.aL de la rdddcina ,,a zurnzii; i glg, care in-
seamni ,,a roi.
Izcustele se asociazi de obicei in noiurl mari, dar
exist dovezi :2 au existat fau solitane gi roirea prob-
abil cii ate 0 reactie ziologic la conditiile date.
Migririle nu urmearil un tipar precis gi roiurile sint,
intr-o msurd mare, minate de vint, pe distante rnari
(,,vintul dinspre rsirit adusese lcustele, Exod. 10:
13). Biologia tuturor speciilor ate in general aceeai.
Femela depune pachete de oui in pimint, imediat sub
suprafagra solului, 5i acatea pot sta acolo timp de mai
multe luni, pln cind umezeala le permite puilor si
ias din ou. Lcusta nu trece prin cele 3 stadii distincte
ale unei insecte pice; cind ouile se sparg, larva are
in general for-ma adultului, dar fir aripi; aripile cresc
ueptat in cuts de 5 sau 6 npirliri. Puii sint numiti de
obicei cosaei (s5riton'). 1-iicustele sint totalmente ve-
getariene i pot n-ii in roiuri atit de incit produc
pagube demstruoase pentru recolt. ln 1889 un roi
de licuste de da_ert care a trecut pate Marea Roeie
s-a atimat ci a acoperit 0 suprafati de 5.000 de km
ptrati.
Nu gsim nici 0 armatie direct ci israelitji ar fi
mincat lcuste, dar mentionarea lor in lista de ali-
mente lasi se se inteleag lucrul acata. Valoanea lor
nutritivi in vremurile antice este trecut cu vederea
de multe ori, dar in literatur gisim multe dovezi cu
privire la folosirea lor. Pini in vremurile recente,
cantititi mari de lcuste au fost mincate de triburi din
daert $i din alte locuri, $5 in unele perioade ale anului
probabil ci a fost principala surs de proteine, cit i
de grsimi gi minerale.

Lcusta a fost aproape sinonim cu ,,nin1.ici-
torul si o invazie de licuste a fost considerate
adesea ca 0 pedeaps de la Dumnezeu; in 3 cazuri,
afar de plaga a 8-a, licustele au fost trimise de
Dumnezeu ca 0 pedeaps.
FURNICILE, ALBINELE si VIEPII alctuiac
impreuni otdinul Hymcnoptera (insecte cu aripi mem-
bmnoase) si multe specii au organizari sociale com-
plexe. in Palestine se gasac numeroase specii si cele
mai importante dintre ele sint albinele producitoare
de miere, deoarece pin in secolul al 18-lea rnierea a
fost materialul de baza pentru indulcire. Numele ge-
neralAI.BlNEeste datlamaimulte familiidinacat
ordin, incluzind albinele solitare, bondaru" si albinele
produotoare de miere. Cuvintul ebr. dl36rd se poate
sinclusogamasimailargdeinsectechiarsi
muste aseminzitoare cu albinele, dar din context ate
clarci,in3dincele4cazuri,V'l'serefex-5 la albinele
producitoare de miere (Jud. 14:8; Ps. 118:12; Deut.
1:44). Al patrulea pasa'j care folosate acat cuvint
ate gurativ - Is. 7:18: ,,Domnulvasuiera albinelor
din tara Potrivit traditiei, din Pala-
tina isi cheam albinele scotind un fluierat sau un
suierat, si acat fapt sugereaza ca dl16rd, din acest
text, se referi la albinele productoare de miere.
Numeroasele referiri la *miere in VT si in NT ne
fac si intelegem c era folosite frecvent si pe scara
large. Probabil ca o mare parte din miere era pro-
dus de albine salbatice care isi fceau cuibul in
scorburi de copaci sau in crpturi din stinci, dar
inci din timpuri stravechi albinele au fost atrase sa
ocupe stupi fcuti din cosuri impletite sau din lut.
Cuvintul ebr. ir'd ate tradus VIFSPI BOND-
RE$I'l, niste viapi mari care triiac in colonii de
viapi, si au o inteptur foarte dureroas! si chiar
periculoasa; continua s e intilniti in multe parti ale
Palestinei, inclusiv deg-ertul din jurul Mrii Moarte.
Tbate mentionarile sint in contexte asemantoare, ca
in Exod. 23:28: ,,Voi n-imite vi/apile bondirati inain-
tea ta. Referirea ar putea literal, deoarece exist
insemnri ca viespile, si chiar albinele, pot face caii si
vitele s intre in panic si s aloe totul in picioare.
Sugestia lui J. Garstang (JoshuaJudges, 1931, p. 112
s.u.rm., 285 s.urm.) ca viapile bondiresti din los. 24:
12, etc. reprezinta lmperiul Egiptean in Canaan, nu
s-a bucurat de acceptarea multora.
FURNICA (in ebr. nmld) ate mentionat nu-
mai in Prov. 6:6 si 30:25. Furnicile se deosebsc mult
in marime si obiceiuri, dar toate sint insecte sociale,
niindincoloniicargnumradelacitevazecipinala
citeva sute de in Palestine pot intilnite multe
tipuri de furnici, dar contextul arat clar ca aceasta
ate furnica agricultoare, care este lungi de vreo 6
mm. Coloniile ei sint un lucru obisnuit in multe prti
din Israel, afar-5 de desert. ln timpul primverii si al
verii, ele aduna seminte de multe feluri, mai ala
seminte de ierburi, si le depoziteaz in galerii sub-
pimintene, dupa ce indeparteaz pleava ca s 0 sufle
vintul, marcind in felul acesta intxarea in cuib.
MOLIE ate numele corect dat unei grupe marl
din ordinul Lepidoprera (insecte cu aripi cu solzi) care
include majoritatea insectelor colorate si btatoare la
ochi. ln Palatina existi mai multe specii de ututi si
de rnolii, dar singura referire ate ticuta la molia de
haine, ebr. '.s' gr. sis (Iov 4:19; Luca 12:33, etc.)
Contextul conrm identicarea acestei insecte care
este asociat intotdeauna cu omul si cu bunurile sale.
ln tirile cu temperaturi medii ridicate in tot timpul
ANIIVIALELE DIN BIBLIE
anului, unde hainele erau considerate o avutie si de
aceea erau pstzate in cantitti marl, daunele produse
de larvele acestor molii puteau serioase. Cind moliile
ia afard, dauna este produs deja, deoarece moliile
adulte nu mininc brele din haine.
PURICELE, care aparpine ordinului insectelor fi-
ri arlpi, a fost intotdeauna un parazit pe oameni si pe
animalele domestics, si puricii sint deosebit de nu-
rnerosi la nomazi. Cuvintul ebr. par6.'apare numai in
1 Sam. 24:14; 26:20. Metafora ate clara si corec-
titudinea traducerii ate conrmat de faptul c pu-
ricele sare. Da_i sint cunoscuti in general doar ca niste
paraziti neplicuti, puricii sint de asemenea purttori
potentiali pentru diferite boli grave, in special plaga
bubonic?! (vezi ,,$oarece, mai sus).
Dai cuvintul MUSCX ate folosit frecvent si ne-
specic, se aplic in sens strict numai la Diptera, o
insecte mare care are numai o pereche de aripi. Cu-
vintul apare numai de doua ori in AV/RSV, ind de
ecare data ti-aducerea termenului ebr. igag, dar nici
u.n element din context nu perrnite o identicare mai
precisa. In ls. 7:18 este folosit in sens gurat, in limp
ce in Eel. 10:1 ate folosit intr-un proverb familiar:
,,Mustele moarte stric si acrac undelemnul negus-
torului de unsori. O mare varietate de insecte, are sa
e toate muste propriu-zise, pot fi atrase de aromele
si unguentele celor ce imbdlsameaz. Cuvintul ebr.
E613 ate nadus ,,roi de muste (Exod. 8:21 .u.rm.;
Ps. 78:45; 105:31). Aceste pasaje se refer la plaga
tnustelor ciinesti din Egipt; multe specii depun ouale
si se inmultesc in masa, producind roiurl enorme care
pot periculoase sau neplacute doar prin numrul lor.
Este posibil ca acate roiuri sa fost fomtate din mai
multe feluri de muste.
TINTAR este numele dat mai ll'\\ll(Ol'~$l'\1P\l1'l de
insecte cu dou aripi, aseminltoare cu musculitele,
pe care le includ alituri de Singurul loc unde
apare termenul gr. k6n6ps in NT este in Mat. 23:24,
unde se vorbate despre a ,,strecura tintarul. Acat
comentariu ate bazat pe u.n obicei al fariseilor de a
bea apa strecurati printr-o pinz, pentru a evita s
inghita vreo insecte considerat necurat. Multe in-
secte mici se inmultesc in aptopierea apei si formele
lor larvale sint da intilnite in apele sttatoare. Cu-
vintul gr. k5n6ps probabil ca a avut un sens la fel de
general ca si termenul nostru ,,tintax.
Cuvintul ebr. kinnm, in Exod. 8:16-18 este tradus
PADUCHE. Puricele ate o insect fra aripi, in timp
ce pduchele ate un artropod cu opt picioare, inrudit
mai degrab cu piianjenii. Amindoi acati parazigi sint
specializati in a suge singe uman si sint purttorii unor
boli periculoase pentru oameni. Aceasti problema
ate discutata de Cansdale la p. 229.
SOORPIONUL. (in ebr. 'aqrEI;; in gr. skorpios)
ate unul dintre artropodele care pot identicate cu
Membrii acestui ordin se deosebesc intre ei
in ce private mix-imea si toxicitatea; dai cel mai mare
scorpion din Palestine are aproape 15 cm, majoritatea
dintre cele 12 specii sint mult mai mici si nici una
dintre ele nu are o inteptur care 55 e fatali in
conditii Xl0Il113l. Toate speciile au tipic
scorpionilor - cleste putemice, patru perechi de picio-
are si o coada intoars in sus, terminat cu un ac.
Scorpionii sint in cea mai mare masura nocturni, in
special in desert, si petrec ziua ascunsi sub pietre sau
in guri, iar noaptea ia s vineze animale mici cu care
se hrfmesc. Citeva mentionri in VT si in NT sint in
proverbe, de ex., 1 lmp. 12:11: "Vi voi bate cu scor
pioane, arputea oreferirela unbicicumaimulte
cozi avind legate la capt bucati de metal $1 cunoscut
sub numele de ,,sco1pion" (cf. 1 Mac. 6:51;
de aruncat sgegi in gr. skorpidia). Domnul nostru
folosegte scorpionul int:-0 comparatie cu un on, in
Luca 11:12; segmentul principal al unu: scorpioni
este constituit din grsime i are 0 form! de ou.
in Pal mm mum luhmmm, un alt or-
dinde amopodecuopt picioare,ia1-dintre acestiase
face xeferile clari la pianjenii care tcs pinze, in lov
8:14 i ls. 59:5-6 (in ebr. 'a.kk@{ Cuvinml snmfg)
este tradus de asemenea ,,p5ianjen tn Pmv. 30:28:
,,P5ianjenul il poti prlnde cu mina. O traducere prob-
abil_mai corecti este GEKO. ~ 2..s'erq, de1averbul35ra.7, ,,a mkuna, afumica,
Intrqexistiosexiedenunteearesereferila
ncvertebrate (animale fir! im spinirii) mai greu de
ideniicat. Contextul conrm! cla: ci MELC este
craducaea comcti a cuvintului evr. s'al3l0l: ,,Ca un
melc, care se topqte umblind (Ps. 58:8). Amindou
traducerile reflecti un crez antic potrivit ciruia mel-
cul se topea treptat datoriti faptului ci lsa in unna
luiourmivizibil. Nuexistiniciunelementcares
connme ci ,,melc ate tradulcerea coxecti a ter-
menului ebr. hmet in lista de cmuri interzise, in Lev.
11:30. ln aw ste tradus ,,$opirl de nisip i tra-
ductorii modemi mt de acord c5 este vorba de un
gen oarecare de $0PlRL.
Cuvintul VIERME ate termenul corect numai
pentru dteva genuri de vietuitoare nevertebrate, dar
in limbajul popular folosirea lui este mult mai largi.
In vremurile amine, la popoarele mai pulin dezvoltate,
sensul c1-Mntulul a fost gi mai vag. smr cinci cuvinte
ebr. traduse ,,vierme, gi aceasti tradueexe poate
acoeptatl dad adoptim lensul popular a1 cuvintului.
in majoritatea pasajelor smsul ate gurat i 0 iden-
dcaxemaiprecis este dicili; pentruodiecutiepe
aceasti temi, vezi Cansdale, p. 235 .urm. ln tezozul
ebr. al pasajului din Iov 19:16 nu exist nici uncuvint
care si e tradus ,,viermi i textul ar trebui tradus:
,,Chiar daci mi s-a: pielea.
Cuvintul ebr. '"l0qd (,,sug5t0t") apare numai in
Prov. 30:15 gi ste uadus ,,lipitoare"- in majoritatea
traducerilor se face obsewatia ci acel text ate obscur.
fntnim dou interpretiri. 1. Majoritatea cemetito-
rilor presupun ci textul se refexi la LIPITOARE,
probabil an gen acvativ cum ste lipitoaxea de mi
(Limnatis nilotica), care continui s e intilniti in
apele stittoare din Egipt i din Orientul Apropiat,
unde prezinti un pericol grav pentru Oameni i ani-
male daci este inghititi-5 odati cu apa potabili. Lipi-
torile apartin clasei Phylum Armelida, viermi segmen-
mpi, cu rispindire pe tot pmintul. 2. Alp ceroettori,
observind similaritatea cu cuvintul arab alaqeh, o
identlci cu un demon feminin, probabil un vampix
caresugestngepecarearabiinumesc Alq;aceasti
interpretare nu poate accepxati, deoareoe
care sug singe, vampirii propriu-zigii, sint intilniti nu-
maiinAmericaCentral $ide Sud.
Expraia TXRITOARE este an termen nespecic
care traduce dou cuvinte ebr. folosite in mod special
in naratiunea "'creap'ei. Cgmentarlile de mai jos se
refer in principal la AV. In RSV traducerea acstor
cuvinte nu este uniform! gi intr-un caz (1 lmp. 4:33)
ere ate tradus "reptile" (in trad. mm. insi ate
,,tiritoa.\'e).
1.reme.s, delgvetbulrmas, ,;1setir1,asen-u'ca);
panicipiul verbului este r6mB, care lnseamni ,,lucruri
caresetirxcsaumxesemiecseparecsteaplicat
la toate animalele din Gen. 9:3, dar uneoxi sta folosit
in exdusivitate pentru animale marine (Gen. 1:21; Ps.
104:25) sau de usgat (Gen. 1:24-25; 6:20; 7:8, 14,
21, 23), iar ln 1 lmp. 4:33 $1 Ezec. 38:20 se face
intre acest termen $5 animale silbalice
(bhEmd), pisiri ('65) gi pe$li (df). Deei unii coman-
tatori an argumentat ci in naraunea creatiei ter-
menul se xeferi la reptile, nu poate eorespunde cu nici
0 eategorie $tii!1{:|.lE mode:-ni, refexindu-se mai de-
grabi la toate ueaturile care se mieci aproape de
pmint.
in.seamni,,lumuxicaremi\m$iatetradus,,ti1i-
toate" (Gen. 7:21; Lev. 5:2; 11:21, 23, 29, 41-44;
22:5; Deut. 14:19) $1 ,,vietuitoare (Gen. 1:20;
"CREATlE). Poate aplicat la ceraturile acvatice
(Gen. 1120;]-EV. 11:10) gide uscat (Gen. 8:21), iarin
Lev. 11:29 se spune c include nevistuica, goarecii gi
$opirlele. Pe scan, .s'ere, la fel ca 5i remes. pare si se
referelacreaturicareparsisemigneapmapede
pazqint, dar sensul este flexail tn functie cle context.
InN'I cuvintul gr. herpcton, devat de la he:-p'6, ,,a
se tin i de aceea inseamn ,,tiritoare; cuvintul este
folosit de 4 ori (Fapt. 10:12; 11:6; Rom. 1:23; lac.
3:7) 5i probabil ci tnseamni ,,repti.l in fiecare caz.
in LXX ste folosit in principal ca traducere a termenilor
ebr. remes i Iereg.
BIBLIOGRAFIE. G. S. Cansdale, Animals of Bible
Lands, 1970; F. E. Zeuner, A History of Domesticated
Animals, 1963. C
G.S. .
ANTICRIST. Expraia amichristos ste intilniti in
Biblie numai in Epistolele lui loan (1 loan 2:18, 22;
4:3; 2loan7), darideeacarestilabaza expresieiste
larg rspindit. Probabil ci ar trebui s interpretm
sensul prexului anti ca indicind opozitie, gi nu o
pretentie fals, adic, ancristul este cineva care se
opune lui Crlstos $i nu unul care pretinde as ate
Cristos. Dac aga stau lucmrile, ar trebui s includmn
insectiunea,,anticrist unelepmajedinvfcumeste
Dan. 7:7 .urm., 21 .urm., ei cele din 2 lbs. 2 $1 din
-\Pa1iP$a, Psje care se ocupi cu opozitia puternic
fati de Cristos pe care 0 an fortele rului in zilele de
pe
lnscriex-ileluiloanid.eeaestepteuntaticas_>ic\un
ardeja binecunmcuti (,,Ayiauzitca:esivin5
anticrist, 1 loan 2:18). Cu toate ci el nu contest!
faptul ci la sxit\\l vremurile: va apare o creaturi
maleci, numiti ,,Anticrist, loan insisti asupra fap-
tului c exist deja o atitudine caracteristici lui an-
ticrist. Da fapt, el poate vorbi despre ,,mul[i antic:-iti
care sint deja in lume (1 loan 2:18). El d5 oarecum o
denitie a lui anticrist cind spune: ,,Acela are anticrls-
tul, care tigiduiqte pe lhtil ei pe Fiul(1Ioan 2:22).
Am18aaC%sIadVi1'|eim3iCli1I'att1CiCl!\dCI'i-
in

teriul ate refuzul de a recunoaate faptul ca ,,lsus
Cristos vine in trup (2 loan 7). loan oonsidexa ca este
aentialsavedernlnlsusCristospeDumnezeulucrind
pentru mlntuirea omului (1 loan 4:9 ;.urm.). Cind
omul tigaduiate acat fapt, el nu se face vinovat doar
deoeroaredoctrinara, cielsubmineazainsaaitemelia
credintei cratine. El face lucrarea lui Satan prin fap-
tul cl se opune lucrurilor lui Dumnezeu. la sraitul
vrernurilor aoesta va caracteriza lucrarea intruparii
supremeariuluilarceicarelaoscaramaimicafac
acelaai lucru in prezent, demonstreaza tocmai prin
acat fapt ci sint adepgii lui (Satan).
Pavel nu foloseqte termenul ,,anticrist ci "omul
nelegiuirii, dapre care scrie ,,in 2 la. 2:3 $.urm., dar
atec.laraserderillaaceeaaiinta.'ll'{\saniracaiac-
teristiciaacatuiindividatefaptulcalseop\u1e,,ise
lnaltimaipesusde totoesenumateDumnezeu, sau
de oe estevrednic de1nchinare(v. 4). El pretinde ca
ate Dumne1.\\(ibid.). 1 nu ate Satan, dar venirea
lui are loc ,,prin puterea lui Satan (v. 9). Nu se poate
spune ca toate lucmrile dificile din acat pasaj au fost
claricate gi, in special, identicarea omului nele-
giuirii continua sa e controversata. Dar pentru sco-
pul nostru, punctele principale sint sucient de clare.
Pavel crede ca efortul suprem al lui Satan nu ate de
domeniul trecumlui ci de domeniul viitorului. El nu
crede ca lumea evolueaza treptat spre 0 stare de
perfectiune,cielcredecar5ulcontinuasacreasca
pi1ia1t\vre|nuriledepeurma.Atuncit~&ulvalansacea
maimareprovocarelaadraabinelui,iaceastlprc
voeare va condusa de personajul mistaios care iai
datoveazi puterea lui Satan $i care ate instrumental
provocarii supreme a lui Satan la adraa lucnirllor lui
Dumneuu. Pavel cunoagte cu certitudlne rezultatul.
Crlstosilvanlmidpeomul nelegiuir-ii,,cusuarea
gurii Lui (v. a). incemarea supnetni $1 nala a lui
Satan va tnhinta.
Mam ate cu certitudine ai intelaul, cel putin in
parte, al simbolismului din cartea Apocalipsei. Cer-
oetitorii bibiid sint departe de unanimitate in ce
private interpretarea corecta a acatei carp, dar a~
ptuipe toti sint de acord ca viziunea se referi la lupta
nal! a fortelor riului impotriva lui Cristos. Uneori
aeatsimbolismserefe:adirectlasatan.Astfel,,,ma-
n-Je balaur meu din Apoc. 12:3 ate identicat direct
cu Satan (v. 9). Dar ,,ara din Apoc. 11:7 nu ate
identiata cu Satan. Fiara ate in legatura strima cu
Samn,aacumaratalucrarileei.Aparialteper-
sonaje similare (Apoc. 13:11, etc.). Scopul nostm nu
ate si identicam aici care dintre ele ate anticristul,
cidoarsaaritimoiaiaoeastacartevorbate dapte
cinevacareareputeredelaSatansaseimpotrivmea
luiCristo6inzileledepeurma.Sepoatespuneca
aceasta cat-acterizeazi conceptia cratina dapre zi-
lele de pe urma.
BIBLIOGRAFIE. W. Bousaet ai A. H. Keane, The
Antichrist Legend, 1896; art. ,.Anu'christ, in EBi,' M.
R, Jama, art. "Man of Sinand Antichrist inHDB; G.
Vos, 7he Pauline I-schatologyz, 1961, p. 94-135;
NIDNTT 1, p. 124-126; G. C. Berkouwer, The Retum
of Christ, 1972, p. 260-290. LM.
ANTIOHIA (PISIDIBIL Potrivitlui Strabo, awas-
tacetatedinAsiaMiclisituatiinFrigia,1napropiere
dePisidia,afostunadintremaimultecetaticunumele
,,Antiohia intemeiate cle un conduoltor maoedonean
ANTIOHIA (smnm
al cavaleriei, Seleucus I Nicator (312-280 i.d.Cr.),
probabil pe locul unui sat Situata in apro-
pierea unei cai comei-dale importante intre Efa ei
Cilicia, a devenit un centru preeminent pentru elenism
in perioada pre-cratina. Seleucizii au adus coloniti
evrei in Frigia, din motive politice ai comenciale, ai
urmaaii mai toleranti ai aoestor coloniati l-au primit cu
bunatate pe Pavel in prima sa calatorie misionara
(Fapt. 13:14). Romanii au inclus Antiohia Pisidiei in
pmvinda Galatia, iar Augustus a transformat-o in
colonie romana.
in Frigia female se bucurau de un pratigiu con-
siderabil gi uneori ocupau. functii publice. Duemanii
lui Pavel s-au folosit de citeva asemmea fernei pentru
a obtine expulzarea lui din Antiohia (Fapt. 13:50).
Ruinele cetigii sint in apropiere de Yalvac- in '|\u'c1'a
modema, $i din acea localitate provin inscriptii, stele
funerare $i alte obiecte legate de cultul zeului (Men),
care a fost venerat in Ant-iohia Pisidiei in secolul 1
d.Cr.
BIBLIOGRAFIE. B. Levick, ms 91, 1971, p. so-s4.
R.l(.H.
ANTIOHIA (SIRIEI). Antiohia de pe Oronta, in
prezentAntakya,lnSE'I\m:iei, lavneoS00dekmN
de Ierusa.li.m, a fost intemeiata in cea. 300 i.d.Cr. de
eatre Seleucus l Nicator, dupa victoria sa asupra lui
Antigonus, la lssus (310 i.d.Cr.). A fost cea mai fai-
moasa dintre cele 16 inteme'mte de Seleucus
in onoarea tatalui sau. Construita la poalele Muntelui
Silpius, domina riul navigabil Oronta ti se mindrea
cu un port marltim inorltor, Seleucla Pie:-la. Dai
populatia din Anclohia a fost lntotdeauna amestecata,
Josephus scrie ca Seleucizii i-au incurajat pe evrei sa
etnigreze acolo in numar mare ai le-a dat drepturi
depline de cetitenie (Ant. 12, 119).
Antiohia a cizut in miinile lui Pompei in anul 64
i.d.Cr. gi el a facut-o cetate libeta. A devenit capitala
provindei romane Siria gi a fost al treilea ora ca
marime din imperiu. i nomanii au ridicat
temlimarete ai alte
de pe vremea Seleucizilor locuitorii au do-
bindit o reputatie pentru violenta, insolenta gi in-
stabilitate, care s-a manifatat intro eerie de revolte
impotriva stapinirii romane. Cu toate acestea, An-
tiohia a fost renumiti pentru culture sa, ind ludata
in aceasta pravanqa de insuai Cicero (Pro mam 4). ln
apropierea cetatii emu renumitele dumbravi ale Da-
phnei gi un sanctuar dedicat lui Apolo, unde erau
celebrate ritualurl orgiastice in numele religiei. in
ciuda standardului moral scazut, viata din Antiohia la
inceputul etei cratine as complex! ai variati.
Nid un alt ora, afara de Ierusalim, nu ate atit de
stiins legat de inceputurile cratinisrnului. Nicolae,
unul dintre cei aapte ,,diaconi din Fapt. 6:5, era din
Antiohia, ai era u-n ne-evreu convenit la iudaism. in
timpul persecutiei care a urmat dupa moartea lui
$tefan, unii dintre uoenici s-au indreptat spre nord,
pina la Antiohia (Fapt. 11:19) i au predicat la evrei.
Cei care au sosit mai tiniu au predicat cratinismul ai
grecilor, iar cind au avut loc nume:-oase convertiri,
bisericadinlm'usaliml-atrimispeBamabalaAn-
tiohia. Dupa ce a evaluat situatia, s- a dus la This ai l-a
adus cu sine pe Saul i amindoi i-au invitat pe cedin-
cioqii din Antiohia mp de un an. Ucenicii au fost
.... --_-_.._ W'

Spre Beroa
R. Orontea

Cnrcul

Palat P

/
Poarta do rasarit

\i\I|rs\_ jyi' 2
Tetrapilon
_1
\
/-
7
O
0 (
J4)
/
\_,kl J .< ForuHuiVa|ent
/. .
\_

CTMPUL rNymphaeum
\"*~\&O(/
T \~ .
Parmomus /
unui
LUI MARTE Selauci a J?-' Poana miilocie% (I
_]/. 6 Poartadeller
\ //agtgpllul //

* ' $11368 lui J / \

<4\ caudal

5" 7" t "0

Tlberiu EPIPHANIA I
\ Muntele Silpius
Poana teatru
podulul O
P . Cartierul evreesc
eruvumulun

J 1
Poana "
daphrw Cimitir Phyominus
(d9 aw) croetin

Apeduct 0 x V M.
v--1-+-w+
O .3 4 5 .3
- .
1.9 K|lometr|

Spre Soleucia
Spre Dafne
an r

Planul cet1';-iiAnn'ohia in sec. l d.Cr.

numiti pentru prima data ,,cratini in Antlohia (Fapt.
11:26).
Firea energica a cratinilor din Antiohia a fost
dovedita prin felul in care au trimis ajutoare la biserica
mama din Ierusalim atunci cind a venit o foamete
(Fapt. 11:27-30). A fost potrivit ca cetatea in care a
fost intemeiata prima biseric crana alcatuita din
ne-evrei, i unde cratinii au primit acat nume, poate
in batjocuri, s5 devina locul de natere al misiunilor
cratine pentru strainatate (Fapt. 13:1-3). Pavel ai
Barnaba au plecat din portul maritim al Antiohiei gi
au navigat spre Cipru. Aceasta prima calatorie in Asia
Mica s-a incheiat atunci cind Pavel ai Barbana s-au
intoxs la Antiohia i au prezentat un raport bisericii
inuunite.
Unii dintre refugiatii din vremea persecutiei pri-
lejuita de moartea lui $tefan au luat initiativa de a
predica in Antiohia in egala masura la evrei i ne-evrei
(Fapt. 1 1:20). Problema ne- evreilor a ajuns in centrul
atentiei cind nigte evrei au vizitat Antiohia i au pr0<
clamat necaitatea pentru ne- evr_ei, ca o
conditie prelirninara pentru a deveni cratini. lntrucit

s-a impotrivit acatui principiu, biserica din Antiohia
a trlmis 0 delegatie condusa de Pavel si Barnaba la
lerusalirn, ca sa dezbata problerna (Fapt. 15:1-2).
lacov a prezidat adunarea si s-a discutat pe larg
daca era sau nu obligatorie pentru cra-
ne-evrei. Pelsru intirnpinase deja dificultati cu
privite la relatia dintre evnei si ne-evrei la alte nivele
decit cel comercial (Fapt. 10:28). Da_i se parea ca cl
private favorabil asemenea contacte, el a fost criticat
de catre biserica din lerusalim pentru ca a mincat cu
cei necircumcisi (Fapt. 11:3; cf. Gal. 2:12). Acum el a
recunoscut ca dupa Rusalii, Dumnezeu nu a iacut
diferenta intre evrei si neevrei.
Dupa ce Pavel a aratat binecuvintarile pe care
le-au prirnit ne-evreii lacov si-a exprimat parerea ca
singurele lucruri care trebuie cerute convertitilor ne-
evrei sint abstinenta de la a minca singe, de la lucrurile
sugrumate, de la idol/atrie si de la imoralitate. Aceste
prevederi au fost scrise intr-o scrisoare apostolica
pentru biserica din Antiohia si din provincia sa. Pavel
s-a intors la Antiohia ca apostolul recunoscut pentru
cei necircurncisi (Fapt. 15:22-26).
Avem motive puter-nice s5 credem ca *Epistola
catre Galateni a fost scrisa in ajunul acatui Conciliu
de la Ierusalim, probabil din Antiohia. Se pare ca
Conciliul a rezolvat in pr-incipiu problemele pentru
care Pavel a trebuit sa se lupte cu galatenii.
Pavel a ineeput si a incheiat a doua sa calatorie
misionara la Aceasta cetate importanta a
fost punctul de plecare in cea de-a treia cf.-ilatorie
mkionara. Zelul evanghelistic a confer-it Antiohiei 0
pozitie importanta in istoria ulterioara a
Dacoperirile arheologice din Antiohia au scos la lu-
mini ruinele a pate douameci de biserici datind din
secolul al 4-lea d.Cr.
Vezi G. Downey, Ancient Antioch, 1963.
R.K.H.
CJ.H.
ANTIOCHU$ (ANTIOH). Numele a 13 din di-
nastia Seleudzilor care in cei 40 de ani dupa moartea
lui Alexandru cel Mare, in 323 i.d.Cr., au devenit
stapini pe Asia Mica, Siria si partile apusene ale tari-
toriilor Orientale ocupate de Alexandru. Fiind 0 dinas-
tie elenista, ei an cautat si mentina stapinirea asupta
acestui imperiu vast prin intemeierea sau reasezarea
unui lant de oetati grecomacedoniene in lungul si
latul imperiului. Orasul "Antiohia de pe Orontes a fost
capitalalor,iarSeleucia,pe'ligr'u,afostadoua
capitala, adrninistrind provinciile rasaritene.
Antiochus l a fost ul lui Seleucos l, fondatorul
si Apama l. A fost co-regent cu tatal sau din
anul 292, iar la inceputul anului 280 l-a succedat la
tronsiadomnitpinalamoarteasain 1sau2iunie
261. Prin anul 27S a fost onorat cu tlul 86:51" (,,sa1-
vator) pentru ca a elibaat citeva cetati din Asia Mica
de sub stapinirea galilor; el a intemeiat multe cetziti
eleniste. in timpul domniei sale au avut loc multe
conicte cu dinastia Ptolemeilor din Egipt.
Antiochusll, ulmaitinaralluiAntiochuslsi
Stratonice, l-a succedat pe tatal sau in 261 i.d.Cr. El
a eliberat Efaul, lonia, Cilicia si Pamlia de sub
stapinirea egipteana, iar in schimbul autonomiei lor
acate cetati dirt Asia Mica i-au dat titlul Theos (,,durn-
t nezeu). El a alungato pe prirna sa sotie, verisoara sa
Laodice, impreuna cu doi i si doua ice, si in anul
An uuunua {AN nun)
252 s-a casator-it cu Berenice, ica lui Ptolemeus (Pto-
lemeu) II Philadelphus, regele Egiptului. A murit in
anul 246.
Anochus III, ul mai tinar al lui Seleucos ll si
nepotul lui Antiochus ll si laodice, l-a succedat pe
fratele sau mai mare Alexandru Seleucos Ill Soter in
unna acestuia inanul 223. ln timp cea slabit
S Siriei si Palatina, in anul 217 a fost invins la Raphia
de citre Ptolemeus IV Philopator, regele Egiptului
dar o victorie la Panion (Cezarea lui Filip, in NT) in
anul 198 i.d.Cr. i-a dat stapinirea asupra acator re-
giuni care cusera parte din imperiul Ptolemeilor.
Dupa ce a inabusit doua revolte inteme, a condus 0
armata victorioasa inspre E pina in Bactrla, ca sa
recuoereasca vechiul lmperiu Seleudcl; din aceasta
cauza a fost numit cle greci ,,cel Mare cind si-a asumat
titlul achaemenid de ,,Mare Rege. Campaniile din
Asia Mimi si Gracia au avut ca rezultat infringerl
succaive in fata Romei, culminind cu batlia de la
Magnaia (189) si tratatul de la Apamea, care a urmat
dupa batalie si princare a cedat Romei toatii Asia Mica
la N si V de Mungii 'laurus. in 187 a murit si a fost
succedat de ul sau Seleucos lV Philopator.
Antiochus IV, ul cel mai tinar al lui Antiochus III
si laodice III, l-a succedat pe fratele sau Seleucos IV
in anul 175. Pina in 170/169 a domnit impreuna cu
nepotul sau Antiochus, ul cel mai tinar al lui Sele-
ucos, care a fost omorit de Andronicus in absenta lui
Antiochus. Andomicus a aranjat de asemenea asa-
sinarea lui Onias 111, marele preot datituit pe nedrept,
si a fost el insusi rasplatit cu executia (2 Mac. 4:32-
sa). in timpul domniei sale au existat multe intrigi
inne Iason si Menelaus (Menelau), pentru ocuparea
functiei de mare preot; dator-it! purtarll lor nepotrivite
Antiochus a vizitat lerusalimul in 169 si a insistat s5
intre in Sfinta sntelor, si a luat de la templu vase de
aur si de argint. Praiunea din partea Egiptului l-a
convins de necesitatea de a eleniza Palana si ma-
surile luate impotriva vechii au avut ca rezultat
incetarea jertfelor la Templu si ridicarea unui altar
grec in locul celui vechi, in 25 decembrie 167. Revolta
condusa de Matatia, din familia Hashmon, si cei cinci
i ai sai, a dus la reconsacrarea templului trei ani mai
tirziu. Anciochus, care pe monede din anii de pe urma
ai domniei sale s-a numit pe sine (Theos) (Epiphanis),
,,(dumnezeu) aratat oamenor, a mur-it in timpul
campaniei din Media, in 164.
Antiochus V Eupator, ul lui Epiphana si Laodice,
a fost omorit de armata in anul 162, in urma in
Siria a varului sau Demetrius I Soter (Dirnitrie), ul
maitinaralluiSeleucusIV,succaorullegitirnal lui
Epiphanes.
Antiochus lV Epiphana Dionysm, ul minor al
pretendentului la tron Alexandru Balas (a domnit
intre 150-14$), a fost intronat de catre Diodotus
(Tryphon) (Diodot) in 143, detronat de el in 142 si
apoi omorit tot de Diodotus in 138.
Antiochus VII Sideta, ul lui Demetrius l Soter,
l-a detronat pe Tryphon (Trifon) in 139 si a domnit
pin in 130/129. Dupa decretul dat pentru evrei (1
Mac. 15: 1-9), prin care le-a permis pentru prima data
sa emita moneda proprie, in anul 134 a invadat si a
supus ludea, acordind locuitorilor libertate religioasa.
Ratul istoriei dinastiei ate 0 rivalitate constanta
pentru tron. Antiochus V111 Grypus (nepotul lui Si-
detes) a domnit intre 125 si 1 15, cind a fost expulzat
ruw n l\Ill\rnw \n. - '--,
de Antiochus lXPhilopator (Cyzicenus), ul rnamei lui
Grypus, Cleopatra Thea gi Sidetes. Grypus s-a intors
in 111 $1 a recucerit tot regatul cu exceptia provinciei
Coe1eSiria, pe care Cyzicenus a condus~o pin la
moartea sa in anul 95. Grypus a murit in anul 96 i
printre pnetendentzii la tron cane au purtat acest nume
au fost doi i ai lui Grypus (Antiochus XI Epiphana
Philadelphus gi Antiochus X11 Dionysus) , cit i un n
$i un nepot al lui Cyzicenus (Antiochus X Eusebes
Philopator i Antiochus XIII Asiaticus) . Ultimul dintre
acaja a domnit intre 69 i 65 i a fost ultimul dintre
regii Seleucizi; in anul 64 Pompei a anexat provincia
Sixia la Imperial Roman.
BIBLIOGRAFIE. CAH, 6~9, passim; J. Bright, His-
tory of Israel, cap. 11-12- D. J. Wiseman in Iraq 16,
1954, p. 202-211. 0.u.w.
ANTIPA. Prescm-tare a numelui Antipater.
1. Irod Antipa, care a poruncit executia lui loan
Boteztorul.
2. Un martir din biserica din Pergam (Apoc. 2:13)
care, potrivit traditiei, a fost ars de viu int:-un cazan
inxoit in foc, in timpul domniei lui Domitian.
BIBLIOGRAFIEJ1 H. Hoehner, Herod Antipas,
1972. J.D.D.
ANTIPATRIS. Numiti in vechime Kaphar-Saba iar
in prezent Ras el-Ain, aceast cetate situat la vreo 42
de km S de Cezarea, pe drumul cme Lida, a fost
xeconstruit de Irod cel Mare in memoxia tatilui su
Antipater (Josephus, Ant. 16. 143; BJ 1. 417). l?ave1
afostdusaicicinderaindrumdelalerusalimspre
Cezarea (Fapt. 23:31 in rom. ,,Antipatrida). Vespe-
sian a ocupat cetatea in anul 68 d.Cr. (BI 4. 443).
Codex Sinaiticus red in Mat. 13:54 Antipatris in loc
de patris (patrie), dar prexul anti- a fost tiat ul-
terior. ("AFEC.) D.H.W.
AP. (in ebr. mayim; in gr. hydr). intro pane a
hu-nii unde resuxsele de ap sint Limitate, este normal
ca apa s aib un loc important in vietile oamenilor
din Biblie. Nimic nu ate mai grav decit lipsa apei (1
1mp.17:11.urm.;Ier.14:3;Ioel 1:20;!-Iag.1:11),iar
pede alt parte,p1oaiaeste\.\nsemna1indurxiiial
bunitgii lui Dumnezeu. Un pericol la fel de mare este
apa care a fost poluat sau care a devenit nepotabil.
Aceasta a fost u.na dintre plgile dinEgipt (Exod. 7:17
.um1.). Israelitii an descoperit ci apele de la Mara
erau amare (Exod. 15:23), iar ntina d_e la lerihon nu
avea ap bun! pe vremea lui Elisei (2 lmp. 2:19~22).
in timp de rizboi era un lucru obignuit ca armata
invadatoare s taie alimentarea cu ap a cetitii ase~
diate, aa cum a ticut Iosafat cu izvoarele Moabului
(2 imp. 3: 19, 25) $1 cum a fcut Holofemes la Betulia
(Iudit 7:7 .urm.). Ezechia a pnevenit pericolul acsta
prin construirea unui tunel care s-a pstrat pin in
zilele noastre in Ierusalim; tunelul mergea de la n-
tina Fecioarei (Ghihon), aat in afara zidurilor cet~
tii pe vremea lui, pini la bazinul "Si1oam (2 Cron.
32:30). lnimprejuriri cind apa txebuia sf: eimprtit
cu portia (Pling. 5:4; Ezec. 4:11, 16), exprsia ,,apa
intristrii putea folosit pe bun dreptate (Is. 30:
20), dar contextul sugereaz de obicei 0 pedeaps (1
imp. 22:27; 2 Cron. 1a=2e).
Deseori apa sirnbolizeazi bi.necuv'sntarea lui Dum-
nezeu $iinvioxarea spiritual, ca in Ps. 23:2; is. 32:2;
35:6-7; 41:18, etc., iar dorul dup ap indic nevoia
spirituali (Ps. 42:1; 63:1; Amos e=11). in vedenia pe
care Ezechiel 0 are cu privire la msa lui Dumnezeu
(47:1-11) apa care cungea de sub prag reprezenta
1-evirsarea nestinjenir a binecuvintrilor lui Xahve
peste poporul S511 (cf. Zah. 14:8). Ieremia La dscris
pe Iahve ea ,,lzvoz'u1 apelor vii (2:13; 17:13), o ex-
prsie repetati in loan 7:38 cu privire la Duhul Snt.
In NT apa este legati de viata vqnic, binecuvinmrea
supnem pe care o d Dunmezeu (loan 4:14; Apoc.
7:17; 21:6; 22:1, 17), dar in Efes. 5:26; Ev-r. 10:22,
ideea predominanti esne aceea de cuxtire prin botez
pentru iertarea pcatelor.
ldeea de cm-igire apare alturi de aceea de im-
prosptaxe. in sktemul ceremonial splarea era 0
txistur proeminenti. Preoi se spilau cind erau
consacrati (Exod. 29:4); levitii, de asemenea, erau
stropiti cu ap (Num. 8:7). Marele preot trebuia s
faci o serie de spiliri speciale in Ziua Ispgirii (Lev.
16:4, 24, 26); de asemenea, preoji trebuiau s inde-
plineasci ritualul ,,apei de curitire (Num. 19:1-10),
1afelcaitotioamm\iica.reu'ebuiaussecurteasc5
cle pingilirea ceremonial (Luca 11:40; 15:5 .urm.;
17:15; 22:6; Deut. 23:11). Ligheanul de lingi "cortu1
intnirii era o aducexe aminte constanti a nevoii de
curtire cind oamenii se apropie de Dumnezeu (Exod.
30:18~21). O form dezvoltat a acestui ritual de
curtire era practicat de secta de la Qumran gi de 0
multime de wte evreiei care se botezau i care au
prosperat inainte gi dupi lnceputul erei creqtine. Aces-
taa au oferit cadrul pmm-u botezul pociintei propo-
vduit de loan i pentru *botezul creon de
inip'ere i incorporare in Cristos.
Un al treilea aspect are acela al pericoluiui i a1
moxtii. Istoria Potopuiui, inecarea egiptenilor in Ma~
reaRo$ie$iteamagenera15demaxeideapeadnci,
exprimat de psalmist (18:1; 32:6; 46:3; 69:1 .umt.,
etc.) arat ci in miinile lui Iahve apa putea fi gi un
instrument de judecat.-i, degi in acelagi limp continea
_
4
'T_
Scdlddtoarea Siloamului i gura dc intrare zi
nmelului lui gzechia.

,3. Zidul hasmonean
521
Y!
;4fI:l
\
Nivelul terenului
d 1 l0 h l
uprafata de roca Pe ea P e
Ova
lnlrare din .
interiorul cetltii .Z:agm
lt
Put anterior
abandonat
Scaldatoarea
Siloamului
\- Tunelul lui Ezechia
W 7
i }-i-1
0 10 MOM
Sectiune transversald prin sistemul de alimentare cu apd a vechiului Iemsalim,
incluzfnd zunelul lui Ezechia.
ideea salvarii din pericol a oamenilor credinciogi lui
Dumnezeu (cf. ls. 43:2; 59:19). Este greu de spus in
ce masura acate idei au fost afectate de mitmile
canaanite dapre lupta lui Baal cu apele tiranice ale
mirii, relatate in textele de la Ras Shamra. Cercetatori
scandinavi si scoala de gindire ,,Mit si ritual, a lui
Hooke, an vzut in acate refeiiri din V1; in special in
Psalmi, un lucru ce indica existenta in Israel a unui
festival regal anual la care era prezentata dramatic
victoria lui Iahve, personicat de rege. Este clar ca
gindirea si poezia ebr. a reectat limbajul mitologic
din Orientul Apropiat (vezi referirile la Rahab, levia-
tan, balaur, etc.), dar nu exist nici 0 dovada pentru
a sustine ca ritualurile canaanite sau crezurile doctri-
nare care stau la baza lor au fost preluate de religia
israelita: ldeile lui Gunkel, Mowinckel i ale altora sint
discutate de A. R. Johnson in capitolul ,,Psalmii din
OTMS, 1951.
BlBl.l0GRAFiE.0.Bochz,R.K.Hanison,inNlDN'l'T
3, p. 982-993. .l.B.Tr.
APEX. LA CEZAR. Cind "Festus l-a succedat pe
Felix in funcpia de procurator roman al Iudeii in anul
59 d.Cr. (Fapt. 24:27) si a redeschis cazul lui Pavel,
pe care Felix l-a lasat nerezoivat, Pavel a avut motive
s se teama ca lipsa de experienta a noului guvernator
ar pntea exploatata de marele preot in detrimentul
lui. In consecinta, el s-a folosit de privilegiul sau de
cettean roman i ,,,a iacut apel la Cezar - adica, a
cerut transfei-area cazului sau de la tribunalul local la
tribunalul suprem de la Roma (Fapt. 25:10 $.urm.).
Dreptul cetatenilor de a face apel (prouocatio) la
imparat se pare ca s-a dezvoltat din dreptul pe care
l-au avut in timpul republicii cetatenii suverani din
I\l'ILl.|L\aI.lJ\l1
~_\_Q~; Zidul iP.i>\lSil
'1I ::'-''In I
-_ Tunel de circulatie si pug. 1
l
t
i
l
Canalul orizontal 1
Pum permitea apei s
wa'"en \ curgl din izvor
spre capatul
Etilygii i
"7 V * /\{ lzvorul
lntrarea in tunell lui Ghih
Ezechia
-2%
Roma. Potrivit lui Dio Cassius (Hist. 51. 19), lui Oc-
tavian i s-a acordat in anul 30 i.d.Cr. dreptul de a
judeca apelurile. Tot in aceast perioada a fost pus
in practica lor Iulia de ui publica (Legea iuliana cu
pxivire la folosirea publica a fortei) si aceasta lege
intetzicea oricrui magistrat lnvestit cu imperium sau
potestas sa omoare, sa biciuiasc, sa pun in lanturi
sau sa tortureze un cettean roman, s-1 condamne la
aduersus prouocationem (,,in fata unui apel) sau s-l
impiedice sa meargi la Roma ca sa-qi prezinte apelul
la timpul stabilit. A. H. M. Jones (Studies in Roman
Government and Law, 1960, p. 96) conchicle ca de la
data acstei legi, un cetatean roman, oriunde se aa
in imperiu, era protejat impocriva oricarei pedepse
magisteriale sun-rare (coercirio), desi magistratul pro-
vincial se putea ocupa de cazuri care implicau o inc5l~
care vadita a legilor sau starutelor stabilite (gi Pavel
nu s-a incadrat in aceasti prevedere). La inceputul
secolului al 2-lea d.Cr., a devmit un lucru obisnuit ca
cetatenii romani din provin-cie, acuzati de infractiuni
extra ordinem (care nu erau prevazute in codul stand-
ard de procedura), sa e trimisi la Roma aproape in
mod automat, ::ra_sa treaca prin formalitatea de a
face apel la Cezar. in privinta aceasta, ca si in multe
altele, descrierea practicii romane descrise in Faptele
este conectd pentru data cat-gii; cazul apelului
lui Pavel se incadreazi in ceea ce cunoastem despre
conditiile din ultima parte a deceniului anilor 50 din
primul secol crestin, si scxierea lui Luca aduce o con-
tributie subsnantiala la dovezile disponibile.
I-estus a rsuat usurat cind a auzit de apelul lui
Pavel can-e Cezar: el era eliberat de responsabilitatea
de a judeca un caz despre care stia ca il depaseste: li
raminea totusi o responsabilitatez el trebuia sa trimit
la Roma, impreun cu cel acuzat, o nota explicativ
(litterae dimissoriae) in care sa schiteze natura $1
istoria cazului pin! la acea data. Cind a redactat
aceasta nota el a benedat de ajutoml unuia care
avea reputatia de a un expert in problemele reli-
gioase ale evreilor, tinirul Agripa, care a venit la
Cezarea impreun cu sora sa Berenice, ca sa-l salute
pe nou] reprezentant al impiratului.
Dupe schimbul obisnuit de amabilitati, Fatus i-a
prezentat problema lui Agripa. Acuzatiile aduse im-
potriva lui Pavel pateau sa e legate de ,,un oatecare
lsus, care a murit, ei dapre care Pavel spunea ca ate
viu (Fapt. 25:19). Agripa s-a aratat interesat ei si-a
exprimat dorinta sa se intilneasc cu Pavel. Festus a
fost bucuros sa aranjeze audierea. Dupa ce l-a ascultat
pe Pavel, Agripa a fost de acord cu Festus ca Pavel nu
putea condamnat pentru nici una dintre acuzatiile
aduse impotriva lui. De fapt, a spus regele, Pavel ax fi
putut eliberat imediat daca nu ar facut apel la
Cezar, iar daca Fesrus at judecat acum ptoblema ei
l-ar ii eliberat, ar ii fost ultra vim (Fapt. 26:30-32).
Dar se pare ca Agripa i-a dat lui Fatus ajutorul cerut
pentni redactatea unei litterae dimissoriae
Pavel nu a iacut apel la Cezar cita vreme Felix a
fost procurator, probabil pentru ca Felix era convins
de nevinovatia lui i doar a aminat achitarea ociala
si elibexarea lui. Pavel spera ca inn--o zi aminarea lui
Felix avea s ajungi la capat i el va eliberat i isiva
putea implini planul indrgit de a calatori la Roma i
in Apus. Dar odatll cu rechemarea lui Felix gi in-
stalarea lui Festus, se prola 0 situatie noua i peri-
culoasi pentru Pavel; aceasta l-a determinat sa faca
apel la Cezar.
Motivul suprem pentru apelul cut de Pavel la
Cezar nu a fost 5!-Q1 scape viata, ci interesele Evan-
gheliei. Cu 7 sau 8 ani mai inainte, el s-a bucurat de
netmalitatea binevoitoare a legii romane in decizia
taciti a lui Galio, proconsulul Ahaiei, care ne arata
ca el nu a gasit nimic ilegal in propovaduirea lui Pavel
(Fapt. 18:12-16). El se putea astepta la un verdict la
fel de favonbil din partea tribunalului suprem din
Roma. Dar nu eta numai atit; chiar i un om mai putin
inteligent decit Pavel trebuie sa-i dat seama ca
motivul care l-a determinat pe Gallo nu mai era vala-
bil. Gallo a spus de fapt ca ceea ce predica Pavel era
o variant} de iudaism gi, prin urmare, nu era intetzis
de legea romana. Dar multurniti in mare parte ac-
lui Pavel, curind avea sa e imposibil pentru
crest1.ms_
' ' m sa e considerat ovarianta a iudaismului,
intmcit acum cuprindea mai multi ne-evrei decit evrei.
O audiere favombil inaintea impratului din Roma
ar putut cistiga recunoagterea pentru crestinism,
claca nu ca adevarata implinite a strimoeati
al\1ilsrael(asa cum credea Pavel ca ate), cel putin
ca o asociere permisa legal (collegium licitum sau un
grup de collegia licita). In afara de aoeasta, daca
Cezarul insisj avea sa asculte cuvinml de aparare al
lui Pavel, care ar putea nezultatul? Tinarul Agripa a
refuzat politicos sa recunoasca logica argumentulni
lui Pavel, dar ne-evreii s-au artat de obicei mai des-
chiei pentni Evanghelie decit evreii, i un imparat
roman at putea cietigat mai usor decit un rege vasal
evreu. Ar grait sa punem limite sperantelor lui
Pavel, oricit de nerealiste ni s-ar parea in retrospec-
liva.
Faptul cai Pavel a icut apel la Cezar nu era o
garantie 05 Cezarul insusi avea sa judece cazul. Po-
trivit lui Tacitus (Annals 13. 4. 2), Nero a anuntat la
inceputul domniei sale ca el nu va judeca cazurile in
propria persona, cum a cut predecesorul sau, Clau-
dius; intr-adevar, in primii 8 ani el a delegat in general
altora aceste cazuri. Astfel, ,,dac5 Pavel ar venit la
judecata cund dup perioada de doi ani mentionata
in Paptele 28:30, ate probabil ca audierea cazului sau
ar fost lcuta de altcineva, nu de Principele (A. N.
Sherwin-White, Roman Society and Roman Law in the
New Testament, 1963, p. 366). Acat ,,aItcineva putea
ii prefectul gardei pretorlenilor, care-l ,,1-epnezenta pe
imparat in calitatea sa de pazitot al justitiei, impreun
cu asesorii si functglonari superiori ai tribunalului (W.
M. Ramsay, SPI p. 357). Dar aceasta este o problerna
despre care nu avem nici o informatie.
Nu avem nici o informatie cu privire la rezultatul
apelului - daca Pavel a fost cercetat i condamnat, sau
dac a fost cercetat si achitat. Nu grim nici macar daca
apelul sau a fost cercetat sau nu. Prelungirea sederii
saleinRoma pentmi-naimultde2 aniintregise poate
sa fi fost datorata numai-ului mare de cazm-i de la
tribunal sau unui alt motiv oarecare; daca el a fost
eliberat r! sa e judecat, probabil ca a fost ca
urmare a unui act de imperium din partea Cezarului.
,,Poate ca Pavel a beneciat de clementa lui New si a
obtinut doar o eiiberare intimplatoare. Nu este nece-
sar sa fortam relatarea din Faptele sa indice ca el ar
fost eliberat (A. N. Sherwin-White, op. cit, p. 109).
Potrivit relatirii vedeniei lui Pavel cind era pe mare,
cind a fost asigurat ca va sta inaintea Cezarului (Fapt.
27:23 .urm.), pmbabil ca Luca lasa sa se inteleaga ca
apelul lui Pavel a ajuns sa ejudecat in cele din urm,
indiferent care a fost rezultatul.
BIBLIOGRAFIE. H. J. Cudbury, ,,Roman law and
the 'Il'ia.l of Paul, BC 5, p. 2.97 .urm.; A. H. M. Jones,
Studies in Roman Government and Law, 1960; T.
Mommsen, Riimisches Strafrecht, 1899; A. N. Sher-
win-White, Roman Society and Roman Law in the New
Tstamenr, 1963; idem, The Roman Citizenshipz, 1973.
F.F.B.
APELLES (APELE). Un credincios incercat din
Roma caruia Pavel ii transmite salutari (Rom. 16:10).
Lightfoot (Philippians, p. 174) a gasit numele acesta
care era adoptat adesea de catre evrei (cf Horace, Sat.
1.5, 100) incercurile casei imperiale; Lagrange in loc.
remarci existenta unui Apelles contempotan cu Pavel
in CIL Vl, 9183, probabil on Unele MSS contin
numele ,,Apelles (Apele) in loc de ,,Apollos (Apolo)
in Fapt. 18:24; 19:1, probabil datorita presupunerii
lui Origen care creda as ate posibil ca acate doua
persoane s fost identice. A.F.W.
APFIA. Felul in care i Se adreseaz Pavel in Filim. 2
sugereara as Apa a fost sotia lui Fimon gi gazda
bisericii din Colose (vezi insa FlLIMON, EPISTOLA
CRTRE). Ttaducerea ,,so1a noastra, cum este redata
inRSV, probabilcdatemaibutia dec'itceadinAV.
,,iubita noastra. Numele acesta era un nume obisnuit
in V Asiei ei probabil ca este cle origine (Vbzi
exemplele date de Lightfoot, Colossiares, p. 304, MM,
si inscriptia de la Colose, CIG, 3, 4380K, 3.) Fw
A. . .
 l\l'\J\.A.l..l.l', LZAIITEA

te a aostor simboluri sint conventionale (i acesta

APOCAIJPSA, CARTEA. Ultima carte a Bibliei este motivul pentru care primii cititori ai Apocalipsei
este, penn-uceimaimul;irelini. unadintrecelemai pmbabil ci au ingeles-0 destul de u$or), dar in miinile
pugin citite $il1!!3 dintre cele mai dicile cirgi. Citeva multor amatori a dus la fantezii bombastice i gr0teti.
pasaje din aceast cane sint bine cunoscute i foarte Apocalipticul biblic este mult mai modem: decit cel
ind;-gite (de ex. 7:9-17); dar cea mai mare parte a nacanonic.
cititorilor xnoderni gsac aceasti cane greu de inpe~ 0 alt?! diferen intre Apocalipsa i crgile apo-
les. Faptul aosta se datorearj in mare msuri abun~ caliptioe obignuite este ca in Apocalipsa ni se d5
clengei de simboluri de un tip pe care noi nu-1 folosim numele antorului, in timp oe alte scrieri apocaliptice
i pe cane nu-I mai ingelegem. Tbtugi, acmt simbolism foloseau de obicd pseudonime. Autorii imprumutau
a fost us_>or ingeles de oamenii din vremea aceea. De numele unor personaje importante din tnecut i le
fapt, acest lucru exjplic in pane dicultyile noastze. an-ibuiau lor aceste lucx-in. Penn-u scopul nostm de
Autorul a putut prsupune c cititorii si aveau s faga este imponam sa observim c in aceasr cane
ingeleagi aluziile sale i de aceea nu a simpit nevoia s Duhul Snt a folosit o formi literati qmoscut, dar
dea explicagii. cu toate acestez canea nu ate o scriere apocaliptic
Apocalipsa are clasicani impreun cu scrierile de rind. Are caracterisdci proprii gi este o profegie
numite "apoca1iptice. Este singura cane de asst gen autentic, as_>a cum indici prirnele trei vexsete.
din N1} dsj exist pasaje apocaliptice i in alte cqi I. Schlpn connutulul
(de ex. Mat. 24), iar viziunile lui Daniel, inV'L aparn Cartea incepe cu o viziune a Domnului inviat, care
aceleiai categorii. Un element caracterislic pentru trimite mesaje Ia gapte din Efes, Smirna, Per-
scrierile apoealiptice este ideea ci Dumnezeu este gam, Tiatira, Salds, Fadela yi Laodicea, o serie de
suveran i c, in ultim insrangi, El va interveni in mod cetli din provincia roman Asia (121; 3:22). Prin
supranatural pentru a face s se implineasc voia lui aceste nvaaje bisenkile sint must:-a\e i indemnate s
buni $i perfecti. Lui I se opun diferite forge putea-nice pelsevereze pe calea slujixii Dupi aceea ur-
ale riului $i aoestea sint dag-he de obicei in mod meaz viz1'unile lui Dumnezeu i ale Mielului (4:1;
simbolic, ca are, coame, etc. Imilnim vedenii; ingerii 5:14), dup care cicim despre 7 pecegi. La ruperea
vorbesc; exist; o lupni inue forge putemice; in ultima fieeimei pecegi este redat o viziune (611-17; 8:1).
instan sngii pexsecutagi sint rzbunagi. 0 mare par- U1-mea1. apoi cele 7 trompete 5i cite o viziune este

+ Una din cele 7 bisegici 3lJx_\_/\- _

:Xf&i&;:;%z1imri' T ~ ~ *. M fmmf
1" F"' \

"an!" \
I'.-,:;~l'.Eg:HEEgEE;EE;:E:E; ma <A'e><a"d'*a> u\.4~'. ';
i i i i 1iii?{?5' Assos -- Q
%
(I
F."
\:.I \.. \
--:; s;2i2Ei*=" Adramyttium 3we,-\,,_\ 1 'x_..~/
, W /"\ * __" A s |\-J A - v

>-'
-:\:-'.-:-:-: ergam -' FF ,u
.~,; ;,.1;}z;;;z;; ; ; 4Tiatira \_ @-

+ '|TFiIadelI1/2;
~:~::~:-:~:-:-:~:-. Ii:-.
E5 2i 5 5; 225;i ;: z ;i%iiz%;i :<.
'
Smimsm '5
2-'55-2'ii"=i2_2izi=.%" "=11*1#11=E2iai2%z:&:2:zi2-;-,
d'
_.J '-

Hierapoli I
,-
-._, 4o'

ET M C |
}1;:;:;:;:;:;1;:;:;1;:;:;:;:;:;:;:;:g:;:::a:-:-:-. , 0 ose
.-.-i4:I-I-Z-I-I-I-3-Z-I-I>I~I-Z~I~II-I '1 ' 'I'I'i' Mllet
,~ -o" .
Eiitiii-E3:I:3:1:3I3:?:i:i:3:?:3I3I1:1:1:D-Ii-I
Q L
r
-. Perga
V .;;,;.;.;.;.;.;.;,;.,;.;.;.;Q._.;_;.;.;.;.;,;.;.;.;.;.;Q;4;.;,;.;.;.;.;.;.;.o;,;., _.;.;.;. ./L\\A
%_
1"- /3
; 1; _; ; ; ;:I; :;:g:;:;:; ; ;:; ; ; g:; ;$; ; g; ;:31EE:E1E$rEIEIEIEIErE15:E1E1""""=-I-=~1-I-I-=1 ' ' " ''
;:.;;i:3:1:5 -:-:-:1:1:1:5:1:I:i:3:l:1:115:5:5:1:3:I1?:ifIf1f5fif1iI%f5'"' _:fffffffffffffffff{fff;}:f Pat 8

Z3: Cele gapte biserici din Asia mintite in Apoc. 1-3 gi insulu Patmos unde loan a primiz revelagia.
4;<=
m
 redat dup suneml fiecrei trompete (8:2; 9:21;
11:15-19). lntre pecetea a 6-a i a 7-a ate tin inter-
1udiu(7:1-17), la fel ca ei int-re trompeta a 6-a i a 7-a
(10:1; 11:14). Dup aceealoandacrie diferitelucruri
stranii pecrecute in cer, o femeie care a dat na$te1e
unui copil de parte brbiteasci ei ci-ireia i se im-
potrivea Satan (12:1-17), areie care se opuneau lui
Dumnezeu (13:1-18), Mielului de pe Muntele Sion i
urmagilor Si (14:1-20). in connuaxe sint reiatate
cele 7 plgi. loan vede 7 ingeri cu 7 polite $i amnci
Y1 dndecaredintmeivarspotirulsupepmint
7 urmeaz o plag (1521; 16:21). O serie de judecti
1 sint i-atite impotriva unei femei imbi-acate in purpm-5
i impotriva Babilonului (1711; 19:21), gi cartea se
incheie cu ale mileniului, a unui cei nou i a
unui pimint nou (20:1; 22:21).
Nu Qtim cu certimdine in ce misuri unele
din cane sint repetate. Repetarea numirului 7 indic
datul de dar ci cei putin unele serii de evenimmte
sint dacrise in mai multe moduri. Ceea ce ate cert
este oi in cane ni se prezint 0 opozitie extrem de
mare fat de Dumnezeu gi fat de pOpOl\i.| lui Dum-
nezeu, dar c in nal Dumnezeu va triumfa asupra
oricrui riu.
II. Autorul gi data scrieri!
Autorul ne spune c numele lui are loan i se descrie
pe sine ca ,,s1ujitorul lui Dumnezeu (Apoc. 1:1), unul
l dintre .,1>r0fei (Apoe. 22:9) i ,,fratele vosmi (Apoc.
1:9). Traditia sustine ca acat loan ate identzic cu
apostolul loan ei. mai mult, c el a fost autorul celei
de-a patra evanghelii i a celor trei Epistole ale lui
loan. Pirerea c5 autorul a fost apostolul loan dateaz
din vremea lui lustin Martirul (cca. 140 d.Cr.) gi ate
sprijinit de lrenaeus (Ireneu) i de multi altii. Prin-
cipala obiectie are stilul Apocalipsei. Limba greac
folosite se deosebate in multe privinte de limba celor-
lalte scrieri ale lui loan. Este atit de ne0binuit5 i
uneori xespect atit de putin regulile gre-
cati incit se crede c nu a putut fi scris de aceeai
pan care a scris evanghelia i epistolele. (Charles
spune c a fost scris ,,intr-0 limbi greaoi deosebit
de limba folosit de pana oricrui om murit0r.) Pro-
blema este prea complicari pentru a discutat aici
in detaliu. Este sucient s spunem c dai majoritatea
teologilor cle astzi oontesti fapml ci autorul ate
apostolul loan, exist 0 serie de teologi care consideri
catecelmaibinesicredemctoateceledndscrieri
amintite apartin aceluiagi autor, gi ci ace] autor este
apostolul loan (de ex., E. Stauffer).
Este evident ci Apocalipea a fost scrisi inn--o
perioad cind biserica trecea prin persecutrie gi prin
dicultiti. in perioada cind se crede c5 a fost scris
cartea an fost doui vaiuri de persecugie - in timpul
domniei lui Nero ei in timpul domniei lui
Principaiul argument pentru prime datare ate Apoc.
17:9 .urm.: ,,Aici ate mintea plin de intelepciune.
Cele eapte capete sint eapte munti, pe care gade fe-
rneia. Sint $i eapte impratiz cinci an czut, unul ate,
cellalt n-a venit inc. Dace acest paaj se referi la
impratii Romei, atunci Nero a fost al cincilea, i
scrierea ar fi datat la scurt vreme dupe domnia lui.
Lucrul acana ate conrmat de profetia oi ,,ara, care
era, i nu mai ate, ea insei ate ai optuiea impirat-.
este din numirul celor gapte (Apoc. 17:11). Acest
vexset pare s se refere la mitul despre ,,Nero re-
divivus, ideea c5 Nero, dei mort, avea si apar din
nou pe acest pmint. in sprijinul acatei idei ate adus
Apoc. 13:18 care spune oi ,,numi.rul numelui arei
este 666. In primul secol, numerele nu erau scrise cu
notatia noastr conventional, ci cu litere din alfabet.
Fiecare litex avea 0 valoare nurneric. Dace luim
valoarea numeric a literelor care aloituiac titlul
,,Nero Caesar in limba ebraioi, obtinern 666. Dar are
dicil s5 inteiegem de ce ar trebui s faoem socoteala
inebraic (devremececarteaafostscrisiingmac),
eipentrua obtinerezuitatul doritatenecaars e
adopmtli o vari-anti ortograci.
Data mai tirzie ate atesmtb de 0 serie de scziitori
antici, cum sint lrenaeus i Eusebiis, care anni in
mod categoric ci aceast carteafostsorisiintimpul
domniei lui Domitian. Datarea aceasm ate sprijinitz
de amimite indicatii generaie din cane, dai nu sint
aluzii concrete la evenimente care pot identicate.
Astfel, cartea voi-bate dapre anumite grupuri de
cratini are au devenit delistori i au intrat in declin
in timpul domniei' lui Nero, B|senca'
' era inc.-i
foartetiniriiplin5devigoare.Pinipev!emeal\ii
Domigiz-m, ate posibil intr-o misuri mai mare s
avut loc acest declin. Majotatea teologilor din zilele
noastre sint de acord c5 este preferabii s acceptm
aceasti datare.
ll]. Interpretarea
Cum trebuie s interpretim aceast carte? in biserica
cxatini s-au conturat patm modalititi principaie de
interpretare a acestei cirti.
a. Conceptia preteristd
Aceast con/aeptia consideri ci Apocaiipsa descrie
evenimente din trecut. Consider ci toate viziunile
s-au niscut din oonditiiie existente in lmperiul roman
in secolul 1 d.Cr. Vizionarul a fost ingrozit de posi-
bilittile riului inezent in lmperiul roman ei a folosit
irnagmi'' simbolice pentru a protata impotriva lui, cit
i pentru a-ei exprima oonvingezea ci D\imne1.eu va
inteweniinmodsupmnammlpentruarealizaoeeace
li este plcut Lui. In general, teologii iiberali adopti
aceast conoeptie. Ea le permite s interpreteze cartea
x-E s atribuie vreun rol profegiei predictive gi, in
ace1a$itimp,eiv3dinApoalipsaoa1marenecaar
aadev5ruluiguvemriin\oraiealuiDumruezeuin
lurne. Aceast conceptzie sustine ci Apocalipsa iei are
originea in circumstantele dinvremea automlui, lucru
care ate desigur adevirat. Dar tiece cuvederea faptul
ci aceasti carte se declare nprofetie (Apoc. 1:3) $icA
celputinopartedinprofetiileeiserefetilaoevade
domeniul viitorului (de ex. cap. 21-22.)
b. Concqatia |'.tor|'cd
Aceast conceptie consider ci Apocalipsa prezinti
intr-0 singurii imagine cuprinztoare o vedere pa-
noramic a istoriei din secolul 1 $i pine la a doua
venire a lui Cristos. Cartea mentioneaz vremea in
care a trit automl, cit i vremea sritului, dar nu
exist vreo intrerupere. Din aceast cauzi,
sustin adeptii acestm conceptii, cartea trebuie privit
ca 0 istorie continui a intregii perioade. O asemenea
conceptie a fost sustinuti de Refonnatori, care au
identicat ara cu Roma papali. Dar dicultitile par
insurmontabile gi ate semnicativ iaptul ci, deei sus-
n c5 aid este prezentati roati istoria, istoricii nu au
pumt cdea de acord cu privire in episoadeie istorice
concrete pe care le simbolizea difuite in
1900deaniaru'eb\iit5 iaslalumincudax-irate

eelputinachitngenerala.Deasemenea,ategreus5
intelegern de ce schita istoric ar trebui s e limitati
laliuropa deV, cuatitmairnultcucitinzilele acelea
cea maimarepartea expansiurliicreetinisrnuluiaavut
loc in tiirile din E.
c. Concqayiafuzuruktd
Aoeastconoeptiesustineciinoepindcucap.4Apo-
ealipsa se ocupi cu evenimente de la srriitul we
rnurilor. Cartea nu se ocupd cu vremea profetului, nici
cue'vemmen'teistoricedemaitirzhtcinmnaicu
evenimentele care vor ava loc in Iegaturi cu a doua
venire a Domnului. Aceast conceptie ia in serios
elementul predictiv am carte (Apoc. m9; 4:1). in
favoarea ei pledeaz faptul cii Apocalipsa ne conduce
in mod incontestabil la instaurarea domniei finale a
luiDumnezeu, aeaincitoparteacartiiuebuiesse
refere la zilele de pe ur-ma. Principala obiectie ate cl
acastconoept:iearetendir\tas5scoatacartmin
intregirne din cadrul ei istoric. Nu ate ugor s vedern
ce intela ar avut cartea pentru primii a cititori daci
trebuie interpretati in felul acata.
d. Conceptia idealistd sau poetical
Aceasti conceptie sustine c scopul principal al cirtii
ate sis-i inspire pe persecutati sa indure
suferinta pina la capat. In acat scop autorul a folosit
un limbaj sirnbolic, ei singura lui intentie a fost s5 dea
0 serie de descrieri plastioe ale victoriei lui Dumnezeu.
Asemenea conceptii pot E legate de altele $3 pot ti
imnite adesea in combinatie cu ideile preteriste.
Dicultatea cu care se conirunti acat punct de ve-
dereconstainfaptulcivizionaru.ldec1aracipro-
fetate despre zllele sreitului.
Nid una dintre acate conceptii nu s-a dovedit
oomplet satisfacatoaze ei probabil ca o conceptie co-
recti trebuie sa combine elemente din mai multe
conceptii expise mai sus. Meritul principal al con-
oeptiilor preteriste ate c5 ele dau sus pentru
0amiiidinvrerneacindafostscris5carteai, in-
diferent ce alte fac ei, aceasti idee trebuie
retinuti. Conceptiile istorice, de asemenea, consideri
ca Apocalipsa arunci lumini asupra intregii istorii a
Bisericii, ei adevirul acata nu trebuie abandonat.
Conoeptiile futuriste trateazj cu toat seriozitatea
limbajul caxtii referitor la vremurile sreitului. Cartea
puneaccerrtpetriumfulnalalluiburnnezeugi
supra evenimmrtelor asociate cu acest triurnf. Nici
conceptia idealisti-i nu poate abandonata, deoarece
cartea lanseaza provocarea de a trii pentru Dum-
nezeu cind opozitia ate vehemaita. De asemenea,
credinciosul trebui: all primeasca intotdeauna cu bu-
curle anigurarea cl trlumful lui Dumnezeu ate cert.
BIBLIOGRAFIE. Comentarii dc H. B. Swete, 1906;
R. H. Charla, ICC, 1920; M. Kiddie, MNT,' 1940; A.
Farrer, 1964; L. Moris, 1N'lC 1969; G. E. ladd, 1972;
G. R. Beasley- Murray, 1974; N. B. Stonehouse, The
Apocalypse in the Ancient Church, 1929; W. M. Ram-
say, Letters to the Seven Churcha in Asia, 1909; W.
I-lendriltsen, More than Conquerors, 1962; M. Wil-
cock,I saw heaven opened, 1975; M. C. It-mney, Inter-
preting Revelation, 1957; D. T. Niles, As Seeing the
Invisible, 1962. Numarul scrierilor ate enorm de ma-
re; majoritatea cirtilor enumerate aici au bibliograi
extensive. LM.
r\.r\I\nf\l.l1'll\a
APOCALIPTIC. Cuvfntul acata daemneaz atit
un gen literar (apocalipse iudaice $i cratine) cit 5i
ideile caracteristice ale acestei literaturi. ln cadrul
Canonului Bibliei, literature apocaliptici este repre-
zentati in mod special de cartea lui Daniel gi de
*Apocalipsa, dar existi multe alte apocalipse din pe-
rioada intertestamental i din perioada cret:inisrnu-
lui primar.
Chiar in cai-tile profetice di.nVTacist5 pasaje care
trebuie clasicate drept apocaliptice, cel putin in u-
nele privinte. *Escatologia apocaliptica poate inl-
nit! in special in Is. 24-27; so-ea; loel; Zah. 9-14. ln
acate pasaje viitorul escatologic ate prezentat in
termenii unei interventii divine directe, ai unei ju-
deciti universale a natiunilor $i ai unei noi epoci de
mlntuire, in care cosmosul va transformat in mod
radical. Acasta escatologie transcendental: consti-
tuie miezul crezului apocaliptic. Doctrina apocaliptic
a invierii moqilor probabil ca ate intilnira deja in Is.
26:19, cit i in Dan. 12:2. For-mele literare ale apo-
calipsei, ins, sint anticipate in special in viziunile lui
Ezechiel $1 in Zah. 1-e.
Abia dupa incetarea profetiei a inceput s in-
oreasca literature apocaliptica s se dezvolte ca un
gen literar diferit de profetie. Pr-ima perioada impor-
tant: de inor-ire a avut loc la mijlocul secolului al
2-lea, in perioada de criz a credintei iudaice, sub
dornnia lui Antiochus Epiphana; literature apocalip-
tica a fost principalul vehicul literar al Ha-
sidice care a promovat pocainta natiunii, opozitia
total! fat de elenimre, gi credinta acatologic in
interventia iminent a lui Dumnezeu pentru a ajuta
poporul Su. Liter-atura apocalipdc de mai tirziu
probabil ca a caracterizat diferlte grupuri din sinul
iudaisrnului, inclusiv esenienii, fariseii, zelotii, evreii
(Diversitatea literaturii apocalipdce ar trebui
avuta in vedere ori cle cite ori cineva incearca s fac
generalizri cu prlvire la literatur: apocaliptic.) Lite-
ratura apocaliptic a inorit in mod deosebit in pe-
rioade de criz national, i ultimele apocalipse es-
catologice importante ale evreilor dateaz din pe-
rioada de dupa caderea lerusalirnului in anul 70 d.Cr.
5i aecul revoltei lui Bar Kokhba.
Cele mai importante apocalipse evreiati post-
canonice sint: "1 Enoh, 0 colectie de scrieri dintre care
cele mai vechi dateazi probabil din secolul al 5-lea
i.d.Cr., iar oele mai recente din secolul 1 d.Cr.; Tes-
tamentul lui Moise (numit 5i lndltarea lui Moise), care
ar trebui datat e in cea. 165 i.d.Cr., e la inceputul
secolului 1 d.Cr.; 4 Ezra (sau 2 Esdras, in Apocriiele
engleze), 2 Baruh pi Apocalipsa lui Avraam, care da-
teaza toate din perioada 70-140 d.Cr. Oracolele Si-
biline evreiati contin un material apocaliptic premen-
tat in slul oracolelor pagine de la Sibyls. Alte lucrri
cum sint "Jubi1eele i Tatamentele celor doisprezece
patriarhi, com,-in pasaje apocaliptice, iar citeva texte
apocaliptice noi au fost descoperite la Qunuan.
Apocalipsele mentionate mai sus sint in mare ma-
suri escatologice in continutul lor, continuind, intr-un
sens, traditia profetiei din VT. Ele reveleavi (gr. apo-
kalyptb) secretele planurilor lui Dumnezeu pentru
btorie ei pentru victoria Lui viitoare de la srgitul
istoriei. Literature apocaliptici include de asemenea
o traditie de literatur apocalipticd cosmologicd, care
reveleazi misterele cosmosului. Aceasti traditie ii are
originea in unele parti din 1 Enoh, unde Enoh este
en
purtat de ingeri in cltorii prin cer si in tfuimul celor
morn. Cosmologia atinge dezvoltare maxima in apa
ealipsele eleniste din era creetin, cum sint 2 Enoh si
3 Baruh, imde sperantele mcatlogice au palit in mam
misura. ln restul acestui anicol ne vom concentra
atenpia asupra literaturii apocaliptice escacologice
Din punct de vedere literar, literature apocaliptica
este o fon-n5 de literatur foarte stilizat, cu conventii
sau simbolisme 5i cu o terminologie ptoprie, alimen-
tindu-se ineontinuu din smse din VTZ Este o litexatura
a ViS\1li10tiVi7il1l\i10t, centmta adaea in jurul unei
a silii tronului censc. Ptofetia escatologit
poate lua forma unor discuxsuri lungi sau a uno:
simboiice, care sint uneori foarte artidale,
alteori pline de viata si foarte eciente. Probabil ca
scriitorii apocaliptici nu au intenonat niciodata sa
descrie literal:-nente Srsitul. in inoercarea lor de a
zugnivi o mintuim viitoam cane depiseete dimen-
siunile experientei istorice obisnuite, se pare c m an
imprumutnt simboluri din mitul canaanit $i din mito-
logia pe care au intilnit-o in Diaspora Otiental si in
Palstina elenist. Literatura apocaliptina arati de-
seori o interactiune strtnsi, dar critic, cu cultura
internationala din vremea sa.
Chin: daca literatura apocalipcic ebraic a im-
prumutat adsea imagine si formele din mecliul ne-
ebraic, coninutul_ ei escatologic a fost derivat din
profetiile din VI. In privinta aceasta literatura ape
caliptic a fost mogcenitoarea profetiei. Rolul ei a fost
sa teanne promisiunile profetice pentru viitor in
msura in care erau relevante pentru generatia
tonilui apocaliptic. Acqti scriitori nu au fost profeti.
Ei au trait int:-o epoca in care profetia incetase si
probabi] c acsta este motivul pentru cane au adoptat
pseudonime, folosind numele unor snpi din VI} din
perioada revelatiei profetice. Nu trebuie s consi-
derim acest fapt ca 0 incercare de fraudi, ca si cum
eiarincercatsa-ifacpeoamenisacreadac
scrierile lor apartinmu epocii profetiilor; dimpotxiva,
ar trebui considerat ca o formi litexar ce exprimi
rolul scriitorului apocaliptic de tilmacitor al revelatiei
date in epoca profetici.
Din aceast petspectiva ctivi din uecut, scriitoxii
apocaliptici fac adseori un rezuxnat al istoriei care s-a
desfsuxat pini in vremea lor, sub forma unei profetii
predictive. Ttebuie 55 accentum iarsi c acest fapt
nu a fost menit sa induca in eroare. Este modalitatea
scriitorului apocaliptic de a ptrunde in planul divin
al istoria si de a preunta 0 interpretaxe a profetiilor
din tzecut, pe care le rescrie in lumina implinirii lor,
cu scopul de a arta modul in are an fost implinite i
ce mai tmine de irnplinit.
Asadar, scriitorii apocaliptici sint tilmacitori ai
ptofetiei dinVl. Aceasta nu inseamn c ei nu pxetind
ca ar inspitati. Avem motive selioase s5 cneclem di
experientele vizionan: a1:n'buite presupusilor autori
reecti adsea experiente vizionare reale ale
torului apocaliptic. lxspiratia lui, ma, nu a fost atit o
sursa de revelatie profetic nou, cit a fost o inter-
pretate a revelatiei date deja prin proieti. Autoritatea
mesajului sau ate derivat din cea a profep'lor.
Daoa adoptim aceast conoeptie cu privire la mo
dul in care s-au vazut scriitorii apocaliptici pe ei insisi,
sevavedeaoaeiocupopozitieesentialiinperioada
inter-teszamenzald. Ei interpreteaz scrierile pnofetilor
inn-0 perioada dnd profetia ineetase, dar implinira
ei continua =2 e asteptati. Prin urmare, excluderea
lor din Canon nu este o evaluate negativ a valorii lor
pentru dezvoltaxea religiei ebraice in perioada inter-
testamentala. Dimpouiv, prin sustinerea si inten-
sicatea sperantei scatologice ei au avut un rol cle I
important decisiv, ca o punte intre testamente.
lnterpretarea apocaliptici a istoriei i a exam-
logiei s-a dezvoltat in contextul experientei istorice
post-exilice, cind Israel a rimas sub dominatja pute-
rilor pgine si promisiunile pi-ofetice a unei restaurari
glorioase rimineau in mare rnsuri neimplinite. in X
$
perioada indelungat de contzadictie intle promisin-
nile lui Dumnezeu si realitatea experientei istorice a
lsmelului, scriitorii apocaliptici au cutat sa-i asigure
pe credincioei ca Dumnezeu nu a abandonat poporul
sau, ca mintuinea promis avea s5 vin. In scopul
acesta ei au aocentuat suveranitatea divin: asupra
istoria: Dumnezeu a hotirit mai clinainte intregui curs
al istoriei lumii i Sxsiml avea s8 vin la vremea
hotixitb de El. Putetea imperiilor pigine diinuieste
numai atita vreme cit permite El. Aceast conceptie i
i
puternic deterministi dapne istorie, insi, nu a devenit
un fatalism care contmzice libettatea si responsa-
bilitatea umani, deoarece scriitorii apocaliptlci ii
cheamzi pe cititori la poca1.nti, la mijlocire $i la actiune
etic. Foarte rareori se aventureazil si s stabileasc 0
i
K
date pentru Srsitul lumii.
Salvatea escatologici viitoare este imaginata in
ta-meni uanscendenti si Este u.n eveniment
care transcende evenimentele mirete din istoria sal-
varii din trecut. Este echivalenti cu 0 nou creatie, in i
care orice forme de ru si de suferinti vor fi eliminate.
0 caracteristici a scriitorilor apocaliptici este credinta Q
cipinlgimoarteaaxeseinvinsazcredintaaceasta
apare atit sub forma invierii zice cit si sub cea a
spirituale. Era escatologic va lmprtia
lui Dumnezeu gi va i.n.locui pentru totdeauna toate
imperiile pmmtqti. Soarta ne-evreor ate dCSa'
i
in moduri difexite. Asupritorii lui Israel vor fi condem- f
nati, dar adeseori popoarele stxiine pot ajunge sa e l
partase la salvarea celor neprihniti din Israel, in timp
ce apostatii din Israel vor judecati. Universalismul Q
literaturii apocaliptice rezult atit din implicarea
lstaelului post-exilic in Btoria imperiilor mondiale, cit A
si din faptul ca scriixorii apocaliptici erau constienpi
dc caracterul universal al problemei tiului.
Experlenta negativi din istoria prezenti, in care a
luat nastere literatura apocaliptici, este pusa in COn-
trast cu mintuitea transcendenta viitoare, si aceasta
d nastere la dualismul temporal al literaturii apo- i
caliptice: distinctie pe care 0 face intre epoca aceasta
si epoca viitoaze, care va urma dupe creatia noua.
Acat dualism ajunge la dezvoltare plenar numai
int:-un stadiu mai tirziu. Ten-ninologia celor doua
epodapam numai insecolul 1 d.Cr. (cind este intniti
siinN'l'). Nu este niciodat undualismabsolut, pentru
ca deei fortele rului au devenit dominante in epoca
aceasta, Dumnezeu continui =5 e suveran peste ele.
Creatia nou ate vzut ca o innoire a acestei lumi
(degi gradul de continuitate imaginat pare $5 e dile-
rit). Dualismul apocaliptic ate cel mai putemic ex-
primat in 2 Baruh si in 4 Ezra, unde exist un psimism
crescind i o tendinti putemic de a privi istoria
acstei epoci numai in termeni complet negativi. De la
asst dualism escatologic extrezn nu este un pas prea
mare pini la dualismul cosmologic al gnostricismului.
Relagia dintre literatura apocaliptic gi NT a fost
dezbtut pe larg. Exist pasaje care se aseam.-ind cu

apocalipsele evreiesti atit in formi cit si in continut:
in special Mat. 24; Marcu 13; Luca 21; 1 re. 4:16,
.urm.; 2 lbs. 2; Apoc. Dar chiar si dincolo de acate
pasaje apoealiptice ate clar ca atit Isus cit si Biserica
prirnar au imprumutat din felul de gindire apocalip-
tic, lucru care se vede din folosirea unor concepte
apocaliptice cum sint invierea, cele doua epoci, Fiul
omului, vremea Necazului cel mare, impiratia lui
Dumnrzu.
Pe de alta pane, litetatura ap00lipti<5 evreiasa
orientata in intregirne spre viitor, ate modicat in
NT prin convingerea ca nplinirea escatologica a tn-
ceput dqa in evenimentele istorice legate de Isus Cris-
tos. Cnatinii se ai intre ,,deja si ,,nu inc. In felul evenimentelor redate in Cr0ni<'i~Ezra-Neemia, cu 0
aoata, tendinta apocaliptic de a face o evaluare
negativa a istoriei pt-ezente ate suprimati de con-
virigereacliscoptdlucr-aniiderascmnpararealui
Dumnezeu opereaz deja in istoria acatei epoci.
in afara de aceasta, literatura apocaliptica din NT
ate centrata tn jurul lui Cristos. Actul decisiv al lui
Dumnezeu de mintuire escatologica a avut loc in viata
lui Isa, si prin unnare Isus ate de asernenea speranta
viitoare a cratinilor. Pentru scrlitorii N'1 literatura
apocaliptica devine in principal o modalitate de a
proclama important/a lui Isus Cristos pentru datinul
lumii.
Un aspect al implinirii escatologice este innoirea
profetiei, si de aceea literatum apocaliptica din NT
ate o foml de revelatie profetic reirnprospatat. Nu
mai recurge la pseudonime si nu adopta 0 perspective
1 ctiva din trecut: profetul loan, de exemplu, isi scrie
numele (Apoc. 1:1) si abandoneaza practica de a scrie
dapre viitoml lndepsrtat (22:10).
BIBUOGRAFIE. G. R. Beasley-Murray, Jaus and
the Future, 1954', P. D. Hanson, The Dawn ofApocalyp-
tic, 1976; M. Halgel, Judaism and Helenism, 1974; K.
Koch, The Rediscovery 0fApocalyptic, 1970; L. Morris,
Apocalyptic, 1973; l-I. H. Rowley, The Relevance of
Apocalyptic, 1944; R. J. Bauckham, Them 3.3, Jan.
1978, p. 10-23; D. Russell, The Method and Message
ofJewish Apocalyptic, 1964. RJ.B.
i. APOCRIFE.
E
I. Denitle
Termenul ,,apocrife (neutru plural al adjectivului gr.
apokryphos, ,,ascu.ns) ate un termen tehnic care se
refer la relatja anumitor crti fata de Canonul VI) si
insamna c dai acate carti nu sint aprobate pentru
citire publici, ele sint consider-atzi folositoare pentru
studiu si edicare personala. Termenul se refera la o
serie de adaugiri la unele carti canonice, in forma lor
din utx (vezi Estera, Daniel, leremia, Cronici), si alte
cirti, legendare, istorice sau teologice, dintre care
multe au fost scrise original in ebraici sau aramaica,
dar au fost pastrate sau cunoscute pin:-1 recent numai
_wi.- .e., in greaca; acatea apar in Canonul vag denit a1 Lxx,
dar au fost rapinse din *Canonul evreiac de la Jam-
nia. Folosirea lor de catre cra_tini si parerea cu privire
5?i la statutul lor a fost oarecum ambigu pina in secolul
al 16-lea, cind douasprezece lucriri au fost incluse in
Canonul Bisericii Romano-Catolice de cane Conciliul
34 de la Trent; dar Protatantii (de ex. Luther, si Biserlca
Anglicana in cele Treizeci si nou de articole) le-au
adrnis numai pentru edicare personala. Lucrarile
nzvvn\u~u
care nu fac parte dintre acatea douasprezece sint
cunoscute in vremea noastra sub numele de *,,pseu~
doepigrafe. Din acatea s-a citit inainte de secolul al
16-lea in biserlcile rasaritene si au fost pastrate numai
in acate limbi (de ex., etiopian, armeniana, sla-
vona).
II. Oontinutul
Putern incerca sa rezumarn continutul si principa-
lele probleme critice legate de cele dousprezece carti
care alcatuiac ceea ce numim astazi Apocrifele.
1 Esdr-as in traducerile engleze ate numit 2
Esdrasinrecenzia utxfacuta delmciani, si3 Esdras in
Vulg. lui Jerome. Cartea conne o relatare paralela a
adaugire ampli (vezi ,,Dezbaterea celor trei tinerl in
3:1-5:6). 1:1-Z0, 23-25 = ZCron. 3511- 36:21; 211-11
= Ezra 1:1-11; 2:12-26 = Ezra 4:7-24; 5:7-71 = Ezra
2:1-4:5; 6:1-9:36 = Ezra 5:1-10:44; 9:37-55 =
Neem. 7:72-8:13. ,,Dezbaterea celor trei tineri ate o
adaptare a unei povesti persane si detaliile din aceast
povate pot fi inca obarvate: ate adaptat in asa fel
innit Zorobabel, pazitorul lui Darius, cistiga o dez-
batere dapre puterea cea mai mare (vinul, femeile
sau Adevarul?) si astfel are un prilej sa-i aminteasc
monarhului pezsan de obligatia sa de a permite re-
construirea Templului. O comparatie detaliata intre
acest pasaj cucartea lui Ezra din utxarata ca cele doua
sint traduceri independente de MT: pmbabil ca 1
Esdras ate traducerea mai veche. Ele contin diferente
nu numai in ce private textul ci si in ordinea crono-
logic a evenimentelor si a reg-ilor persani. in mai
multe dintre acate cazuri, teologii nu au decis pini
ac\uncareatelucrareapecaresaourmeze.Estecert
ca in anumite oazuri 1 Esdras furnlzeazi dovezi tex-
tuale bune. Este o traducere idiomatic! llber si a fost
cunoscuta de Josephus.
2 Esdr-as din traducerile engleze ate 4 Esdras din
Vulg.; ate numit de asemenea Apocalipsa lui Ezra
sau 4 Ezra Aceasta versiune, asa cum o avem in
prezent in latina veche, este dezvoltarea data de
tori cratini unei lucrari apocaliptice evreiesti gasite
in cap. 4-14. Celelalte capitole, adici, adaugirile cra-
tine, lipsac din unele versiuni orientale. Cartea ori-
ginala const din sapte in prima dintre ele
(3:1-5:19), vizionarul ceze o explicatie pentru safe-
rinta Sionului, al pacat nu ate mai mare decit
a1 asupritorului sau. lngerul Uriel rispunde ca lucrul
acesta nu poate inteles, dar ca epoca care va veni
curind ii va aduce Sionului scapare. A doua viziune
(5:20-6:34) se ocupa cu o problem similari - de ce
poporul Israel, alaul lui Dumnezeu, a fost dat pe mina
altor popoare; si faptul acata ni se spune ca nu poate
inteles de oameni.P.racarevaveni,vaurmadup
era noastra fr vreun interval si va precedata de
semne ale srsitului si de o vreme de convertire si
mintuire. Faptul acata ar trebui sa-1 mingiie pe vizie-
nar. A treia viziune (6:35-9:25) pune imrebarea: ,,De
ce nu stapinesc evreii pamintul? Raspunsul ate ca
evreii vor mosteni pamintul in epoca viitoare. Sint
abordate diferite probletne cu priv-ire la viata viitoare
si la epoca viitoare. inclusiv numirul mic al celor alai.
A patra viziune (9:26-10:59) ate cintarea de jale a
unei temei care isi povateste necazurile si apoi ate
transformat int:-o cetate glorioasa. Acesta ate an
simbol al lerusalirnului. A cincea viziune (10:60-12:
S1) ate cea a unui vultur cu douasprezece aripi si cu
trei capete - simbolul Romei, dapre care ingerul
spune clar ca ate cea de-a patra imparatie din Dan.
7. Aceasta ate irnparatia pe care o va inlocui Maia.
Pou-ivit celei mai probabile inter-pretiri, aceasta
une trebuie $5 e datati in timpul domniei lui Domi-
(13:l-58) ate cea aunui omcare
se ridica din mare si nimicate o multime care i se
impotriveste. Aceasta ate o adaptare a vedeniei Fiului
ornului in Dan. 7. Viziunea nala (14) se ocupa cu
subiectul restaurarii cattilor evreiati sacre de catre
Ezra, printr-o viziune si cu ajutorul unor scribi ajutati
in mod supranatural. Exista 94 de asemenea cirti, vezi
cele 24 din Canonul ebtaic si 70 de scrieri esoterice
sau apooaliptice.
Tobit ate o povatire pioasa scurta dapre un
evreu meprihinit aflat in robie in nord, Tbbit si fiul sau
Tobias. Tbbit sufera persecutie si privatii datoriti aju-
torului pe care l-a dat fratilor sai evrei sub tirania lui
Esarhadon. El ate orbit in mod acddental si sotia sa
ate obligat sa-l intretina, lucru ce era considerat ca
0 rusine. El se magi sa moar. In acelasi timp, 0
rugaciurie ate iniltata de can-e Sara, o evreici tinara
din Ecbatana, care ate urmrita de dernonul As-
modaeus, care a oniorit pe rind sapte petitori in noap-
tea nuntii cu ea. lngerul Rafael ate trimis ,,sa-i vin-
dece pe amindoi. Tobias este trimis de tatil sau s
aduca 10 talanti de argint pe care i-a lasat in Media.
Rafael ia chipul lui Azaria, care ate angajat ca tovaz-as
de calatorie. Ei prind un pate in Tigru si, datorita
sfatului lui Azaria, catul si erea ii sint pas-
trate. Tobias ajunge la Ecbatana si se logodate cu
Sara, dapre care aila ca ate tocmai verisoara lui. In
noaptea nuntii el arde inima si catul pestelui, si
mirosul lor altmga pe demon in Egipt. La lntoarcerea
acasa (preoedat de ciinele sau) - unde fusae declarat
mort sau rltacit - Tobias unge ochii tatalui sau cu
fierea pestelui si ii reda vederea. Se pare ca povatea
s-a nascut in perioada exilului babilonian sau a celui
persan si ate probabil c5 limba originala a fost ara-
maica. Sint cunoscute trei versiuni grecati si citeva
fragmente in ebraica si in ararnaica au fost gasite la
Marea Moarta.
ludlt ate povatea unei tinere evreice curajoase
care era viduv, si povestea infringerii ostirii lui Nebu-
cadnetar prin dibacia ei. Ea era originara din Bethulia,
care era asediat de l-lolofernes; ea il viziteaza in
tabara si pretinde ca vrea sa-i vindi secrete militare;
dupa aceea incepe sa-l atraga prin farmecul sau pini
cind, in cele din urm, petrece cu el toati noaptea si
il decapiteazi. Se intoarce apoi in cetate cu capul lui,
ind salutata cu bucurie. Ostirea asinan5(l) se reuage
in urma dacoperirii generalului lor. Iudit si
femeile din l3etliulia se bucura si cinta un psalm lui
Dumnezeu. lntimplarea ate para ctiune - daca nu ar
fi asa, inexactitatile ei sint incredibiie - si dateaz din
secolul al 2-lea i.d.Cr. A fost scrisa original in ebraic
si o traducere greaca in 4 versiuni s-a pstrat pina in
vremea noastxa.
Aditlglri la Daniel sint gasite in LXX si in tra-
ducerea lui Theodotion. La capitolul 3 ate adaugata
Rugiciunea lui Azaria, rostita in cuptor si Cin-
tarea celor trel copii snti (adica, paidon, ,,sluji~
tori), cintati spre slava lui Dumnezeu cind cei trei
umblau in mijlocul focului. Aceasta ate Benedictia
din inchinarea Acate doua adaugiri ate
evident ca au existat intr-un original ebraic. Povatea
lui Susana este o prefata la cartea lui Daniel, in
traducerea lui Theodotion, iar in LXX urmeaza dup
aceast carte. Susana ate sotia frumoasa si virtuoasa
a unui evreu bogat din Babilon. Doi batrini ai popo-
rului, care o pofteau, o surprind imbaindu-se si ii cer
sa cedeze la avansurile lor sau, daca refuz, 0 vor
acuza de adulter. Ea prefera sa fie acuzat pe nedrept:
acuzatorii ei sint crezuti si ea ate condamnata, in
ciuda marturiei sale ca are nevinovatil. Desi Daniel
ate foarte tinir, el se ridica impotriva acatei nedrep-
tagi, si intr-o a doua judecata inaintea lui minciuna
este data in vileag si femeii i se face dreptate.
Povatirile lui Bel 91 Balaur-ul sint scrise pentru
a ridiculiza idolatria. Daniel arati c5 preotii lui Bel, si
nu statuia unui zeu, rnanincijertfele de mincareaduse
seara; in urma aoatui fapt regele distruge statuia. Un
balaur putemic la care se inchinau oatnenii din Ba-
bilon ate nimicit de Daniel. El ate aruncat in groapa
cu lei si aoolo ramlne in viata 6 zile; in a 6-a zi profetul
Habacuc ate adus in mod miraculos din Iudea ca sa-
i dea rninoare; in a 7-a zi ate eliberat de ctre rege.
Probabil ca acate doua povatiri sint traduse dintr-un
original sernitic, dar nu se stie cu certitudine. Aceste
adaugiri sint example de legende pioase brodate pe
marginea povatirii lui Daniel si dateaza din jurul
anului 100 i.d.Cr.
Adiiuglrlle la Estera rnrac in mod consider-
abil volurnul versiunii grecesti a Exista 6 pasaje
adaugate. Primul se ocupa cu visul lui Mardoheu si
prevenirea unei conspiratji irnpotriva regelui; acat
pasaj precede capitolul 1. Al doilea pasaj ate edictul
regelui pentru tuturor evreilor din regatul
sau. Urrneaza dupa 3:13 din textul ebtaic. Al treilea
pasaj cuprinde mgiciunile lui Estera si Mardoheu, si
unneazi dupi capitolul 4. Al pan-ulea pasaj dacrie
audienta Esterei la rege, ind un supliment la 5:12.
Al cincilea pasaj este edictul regelui prin care le per-
mite evreilor sa se apere, si urmeaza dup 8:12. Al
saselea pasaj include tilmacirea visului lui Mardoheu;
mai existi 0 nota istorlci in care se da data aducerii
versiunii grecati in Egipt. Majoritatea teologilor con-
sidera ca acate pasaje sint adaugiri la lucrarea mai
scurta din Canonul ebraic si ca unele pasaje, dac nu
cliiar toate, au fost compuse in greaca. Tleologii ro-
manoeatolici si un numit mic de alti teologi (inclusiv
C. C. Tbrrey) sustin, insi, ca versiunea ebraica ate o
prescurtare a unei lucrari rnai ample, in ebraici sau
araniaica, si ca versiunea greac ate o traducere a
acelei vetsiuni. Nota nala arma ca lucrarea a fost
tradusa in Palestina, inainte de anul 114 i.d.Cr., de
catre Lysimachus, ul lui Ptolemeu, un om din Ieru-
salim.
Rugiiciunea lui Manase pretinde ca reda rug~
ciunea mentionat in 2 Cron. 33:11-19. Dupa parerea
celor mai multi teologi, ate o compozitie evreiasc si
probabil c a fost scris original in ebraica. Chiar dac
ar asa, prlma atestare este in Didascalia siriaca
(secolul al 3-lea d.Cr.), si ate intniti printre Ode
(adici, imnuri din VT si NT folosite in serviciile de
inchiniciune ale crestiniior), adaugate la Psalmi in
unele mss ale LXX, cum ate Codex Alexandrinus.
Epistoln lui Ieremin ate an atac evreu-elenist
tipic impotriva idolatriei si ate prezentata ca o scri-
soare de la Ieremia catre exilatii din Babilon, similar
cu cea mentionati in ler. 29. ldolii sint ridiculizati;
relele si absurdititile legate de ei sint date in vileag si
robilor evrei Ii se spune sa nu se inchine inaintea lor
si sa nu se team de ei. Este scrisa intr-o greaca
elevata, dar se poate sa fi avut un original aramaic.
 Cartel lui Ba:-uc pretinde c ate lucrarea prie-
tenului isecxetaru.iui1uiIeremia. Caxtea ate scurt,
dar, dup pirerea celor mai multi teologi, ate o
lucraxe cornpus de doi, trei sau chiar patxu autori. Se
imparte in urmtoarele sectiuni: (a) 1:1-3:8. Pe fun-
dalui exilului babilonian din 597, Baruc ate premen-
tat adresindu-se exilatilor, mrturisind pcatele
poporului $i rostind o rugiciune pentru iertare i
pentru mintuire. (fr) 3:9-4:4. Aceasti sectiune incepe
cu laudele aduse Intelepciunii care poate gisit in
Legea lui Moise i Eu-5 de care pginii au ajuns in
pragul dar israelul, pentru ca o are, va
mintuit. (c) 4:5-5:9. O piingere a ierusalimului pentru
cei adlati, urmat de un indemn pentru Ierusalim ca
si e mingiiat, intrudt copiii sii vor adugzi inapoi.
Prime paxteafostscrisinmodcertinebraiciqi, dai
greaca din ultimele doui sectiuni ate mai idiomatic,
se poate sustine in mod plauzibil ci originalul a fost
scris in ebraic.
Eciesiascul ate numele dat in versiunea grea-
c la Cartea intelepciunii lui Iosua ben-Sira (sau Isus
ul lui Sirah, n.tr.). Acata a fost un palestinian care
locuia in ierusalim gi citeva prti din lucrarea sa au
diinuit in originalul ebraic in citeva mss de la Cairo
Geniza. Lucrarea apare in iimba greac intre scrierile
apocrife, in u-aducerea fcut de nepotul sau, care
fumizeaz detaiiile cronologice in prefat. Cea mai
probabil dati a scrierii ate cea. 180 i.d.Cr., intrucit
se pare c nepotul su a emigrat in Eg-ipt in timpul
domniei lui Ptolemeu VI! Euergeta (170-1 17 i.d.Cr.).
Autorul a compus lucrarea sa in dou prti, capitolele
1-23 5i 24-50, cu o anex scurt, capitolul S1. la fel
ca $4 Cirtile de intelepciune, contine sfaturi panru 0
viatl piini de succa, in sensul cel mai larg a1 cuvin-
tului; frica de Domnul gi rapectarea legii Lui sint unite
in experienta i invttura autoruiui, ,,inteXepciunea
practici ind extras din observatii ei din propria lui
viay. Pietatea personal e exprim in rapectarea
Legii, in care ate revelat inteiepciunea; txiirea cum-
ptat in ecare zi este elementul cheie al tuturor
aspectelor vietzii. A doua carte se incheie cu laude
aduse unor oameni faimoei, 0 lis de oameni vrednici
din Israel, care se incheie cu marele preot Simon H
(cea. 200 i.d.Cr.), care ate cunoscut i din Mishna
(Aboth 1:2) i Josephus (Ant. 12. 224). Cartea re-
prezinti inceputurile idealului unu.i cirturar, cum era
Ben-Sira insui, care a devenit prototipul evreilor or-
todoai - devotati lui Dumnezeu, asculttori fate de
Lege, cumpitati in trire i acordind cea mai inalt
pretuire invpirii Leg-ii. A devenit una dintre crte
favorite ale cratinilor, aea cum axat titlul ei - ,,Cartea
Bisericii- dai nu a fost niciodat o carte canonic
pentru evrei, a fost cinstit foarte mult, ind citat
uneori de rabini ca i cum ar face pane din Scripturi.
Versiunea siriac ate de origine ebraic i ate bazat
pe textul ebxaic.
intelepchmea lui Solomon ate probabil cea
mai iniportant dintre cirtile evreiati de inte1ep-
ciune. igi are rdcinile in curentul literaturii de inte-
iepciune care poate intilnit in VI i in Apocrife, dar
aici, sub inuenta gvecati, cartea atinge m1
niwel mai inalt i o precizie mai ridicat decit orice
carte din acat gen literar. Cartea ate un indemn de
a cuta inteiepciunea. Capitolele 1-5 proclam bine-
cuvintirile care vin asupra evreilor care sint ceuttori
ai inteiepciunii; capitoleie 6-9 aduc iaude 1ntelep-
ciunii divine, prezentat in ipostaza unei inte fe-
minine
cerati, cea mai insemnat dintre creaturile i
slujitorii lui Dumnezeu; capitolele 10_19 recapitu-
leaz ist0riaVT pentru a ilustm ideea c intelepciunea
a ajutat intotdeauna pe prietenii sii evrei, gi a adus
pedeaps i condamnare asupra duemanilor ei. Lucra-
rea poate interpretat ca o incumjare pentru evrei
ca s nu abandoneze credinta snmoeeasc, dar nu
Lipsate nici motivul mjsionar atit de vdit in iudaismul
elenist. Autorul a extras din suxse evreiati, darse pare
c5 lucrarea a fost compus in greaci, intmcit prowdia
ei ate in greac, folosate termeni lozofici grecati
i folosate traducerea greac a VT. Dacrierea Inteiep-
ciunii, in care ate folosite 0 terminologie stoic i
platonici, i convingerile autorului cu privire la nemu-
rirea suetului, sint punctele in care dependenta de
gindirea greac iae cei mai dar in evidenti. Dup
prerea celor mai multi teolog-i, nu exist argumente
convingtoaxe pentru a sustine ci au existat mai multi
autori, dar pot observate mai muite surse. Autorul
ate necunoscut, dar cea mai probabil origine
ate una alexandrini.
Mai multe crti sint intitulate Macabei: dou
dintre acatea apar in Apocrifele tiprite in traducerile
englezati. Acatea sint scrierile istorice 1 ei 2 Ma-
cabei. 1 Macabei cuprinde evenimentele dintre 175
$i 134 i.d.Cr., adici lupta cu Antiochus Epiphana,
rzboaiele Hasmoneene i domnia lui loan Hyrcanus.
Cartea se incheie cu un elogiu adus lui loan I-iyrcanus
i ate evident 05 a fost scris la scurt vreme dup
moartea lui in anul 103 i.d.Cr. Cartea a fost scris
original in ebraici i ate u-adusi in stilul literar al
unor prti din LXX. Scopul iucrrii ate s5 aduc elogii
familiei Macabeilor care este considerat 0 apixitoare
a iudaismului. 2 Mncnbei are o origine diferiti:
subiectui ei ate istoria Macabeiior, dar nu continue
istorisirea dincolo de campaniile gi infrittgerea lui
Nicanor. Autorul necunoscut al cixtii ate numit un-
eori ,,epitomist, intrucit o mare pane a crtii sale ate
luat din iucrareg de asemenea necunoscut a lui
Iason din Cirena. Intre cele dou lucriri exist o serie
de discrepante in probieme de cronologie i de nu-
mere, i de obicei ate acordat mai mare crezare
datelor din 1 Macabei. Exist preri controversate i
cu privire la valoarea istoric a scrisori1ori a edictelor
care apa! in cele dou lucrri. Cu toate acatea, nici
una dintre lucrri nu u-ebuie discreditat ca gi suxs
istorici. 3 ei 4 Macabel se gsac in o serie de mss
ale LXX. Cea dintii ate 0 relatare a pogromului gi
contra-pogromului din timpul domniei lui Ptolemeu
IV (221-204 i,d.Cr.) care se aseamn cu cartea Es-
terei prin tonui gi etosul ei. 4 Macabei nu ate o
naratiune ci 0 diatrib un tratat dapre suprematia
ratiunii asupra pasiunii, ilustrat cu istorisiri biblice i
cu povatixe dapre martiri din 2 Mac. 6-7. Scriitorul
caut si dea mai muit important Legii, dai el ate
inuentat puternic de stoicism. (Vezi gi *APOCRiFE
DIN NOUL TESTAMENT.)
BIBLIOGRAFIE. R. i-i. Charla (ed.), The Apocr_y-
pha and the Pseudoepigrapha of the Old Testament,
1913; idem, Religious Development between the Old
and New Testaments, 1914; C. C. Torrey, The Apocryp-
hal Literature 1945; R. H. Pfeiffer, History of the New
Testament Times with an Introduction to the Apocry-
pha, 1949; B. M. Metzger, An Introduction to the
Apocrypha, 1957.
J .N.B.

APOLO. Un evreu din Alexandria (Fapt. 18:24).
Numele ate o pracurtare de la Apollonius. El a venit
la Efa in anul S2 d.Cr. in timpul vizitei scurte a lui
Pavel in Palatina (Fapt. 18:22). El cunostea bine
dapre vista lui Isus; si ate posibil ca acate curio-
stinte sa-i fi parvenit (poate in Alexandria) e de la
galileeni ai Domnului nostru, e dintr-0 Evan-
ghelie scrisa tirnpuriu. El a combinat darul natural al
elocventei (sau invititurii) cu o intelegere profunda
aV'l'sieraentu7.iastinpro<:lamareaadevirulu.ipe
care-l cunostea (Fapt. 18:24-25). 0 lipsa major! in
cunoastaea sa era legata de revarsarea Duhului Snt
si de ritul botezului crestin. Aceste lipsuri au fost
remediate prin invtaturile pline de rabdare date de
Priscila si Acuila (Fapt. 18:26). Apolo a plecat de la
Efa la Corint, unde s-a dovedit a un expert in
apologetica cratini cind era vorba si discute cu evreii
(Fapt. 18:27-28). La Corint au aparut grupri care
purtau numele lui Pavel, Apolo, Chifa si Cxistos lnsusi
(1 Cor. 1:12). Pavel cauta s arate ca aceasta lucrane
nu se datora lui insusi sau lui Apolo, deoarece ei lucrau
impreuna sub conducerea lui Dumnezeu (1 Cor. 3:4-
6). 'Ibate lucrurile le apartineau corintenilor, inclusiv
Pavel si Apolo (1 Cor. 3:21-23) si nu poate exista nici
un motiv pentru spiritul de partida (1 Cor. 4:6).
Fractjunile probabil ca se datorau preferintei unora
pentru elocventa cizelati a lui Apolo. Dorinta lui de a
reduce controversa ar putea motivul pentru care nu
s-a intors la Corint, in ciuda oererii lui Pavel (1 Cor.
16:12). El ate mentionatultimaoariin'lit 3:13, cind
era intr-o clatorie.
De la Luther ineoace, Apolo a fost sugerat daeori
ca ind autorul Epistolei can-e Evrei. Lucrul aoata
ate posibil, daci a folosit exegeza alegorio din A-
lexandria, orasul sau natal, dar nu ate nicidecum un
fapt dovedit.
BIBLIOGRAFIE. H. W. Monteore, A Commentary
an the Epistle to the Hebrews, 1964, p. 9 .u.rm.; F. F.
Bruce, New Tatament History, 1969, p. 304 s.urm.;
idem, ,,Apollos in the NT, Ekklesiastikos Pharos 57,
1975, p. 354 s.urm.
KEN.
APOLONIA. Un oras de pe Via Egnatia, la vreo 43
de km VSV de Ampolis. Se afla intre 2i\ui.le Strymon
si Axius (Vardar), dar localizarea nu ate cunoscut cu
certitudine. Pavel si Sila au trecut pf aici in drum de
la Filipi spre Tesalonic (Fapt. 17:1). In regiunea medi-
teraneana exista alte citeva orase numite Apolonia.
K.L.McK.
APOSTAZIE. ln limba gr. clasici apostasia ate un
termen tehnic pentru revolta sau tradare politica. in
LXX se refera intotdeauna la revolta irnpotriva lui
Dumnezeu (los. 22:22; 2 Cron. 29:19), instigat
tial de Satan, balaurul apostzt din lov 26:13.
in NT exista doua cazuri in care apare cuvintul
grecac Fapt. 21:21 relateara imprejurarea cind Pavel
a fost acuzat pe nedrept ca i-ar invata pe evrei sa
abandoneze Legea lui Moise prin abandonaxea dr-
curnciziei si a altor obiceiuri traditionale. 2 Tes. 3:3
dacrie marea apostazie care va avea loc simultan sau
inainte de artarea omului nelegiuirii (cf. Mat. 24:10-
12). Aluzia nu ate la indelitatea politica sau reli-
gioasa a iudeilor, ci are in intregime un caracter a-
catologic si se referi la ,,revolta catastrofala nala
impotriva autoritatii lui Dumnezeu, care in scrierile
apocaliptiee ate un semn al srsitului lumii (E. J.
Bicknell. 'l'he First and Second Epistles to the Tes-
salonians, 1932, p. 74). Poate ii considerat un echi-
valent teratru al razvritirii cerati din Apoc. 12:7-9.
Apomzia ate un pericol continuu pentru Bise-
rica, si NT conne mai multe avertismente lmpotriva
ei (of. 1 Tim. 4:1-3; 2 Tes. 2:3; 2 Pet. 3:17). Natura ei
ate aritat limpede: cidete ,,de la credint (1 Tim.
4:1) si ,,de la Dumnezeu] cel viu (Evr. 3:12). Apos-
tazia crate in vremuri de incercare grea (Mat. 24:9.
10; Luca 8:13) si ate incurajat de catre invatatoxii
falsi (Mat. 24:11; Gal. 2:4), care ii abat pe tredinciosi
de la puritatea Cuvintului cu ,,o alta Evanghelie (Gal.
1:6-8; cf. 2 Tim. 4:3-4; 2 Pet. 2:1; 2; luda 3-4).
Imposibilitatea rataurarii (reabilitrii) dupa apos-
tazie deliberat ate declarati solemn (Evr. 624-6-
10:26).
BXBLIOGBAEIL NIDNTT 1, p. 606-611; I. H. Mar-
shall, Kept/by thePowenpfGod: A Study ofPerseverance
andF<illingAway, 1969.
A.S.W.
APOSTOL. Exista pate 80 de locuri unde apare
cuvintul gr. apastolos in NT, in special in strlerile lui
Luca si Pavel. Tennenul derive de la un verb foarte
obisnuit, apostdl, ,,a trimlte, dar in limba greed
folosite in afara cercurilor cratine, dupl Herodotus
in secolul al 5-lea i.d.Cr., existi foarte putine cazuri
incaretermenu.lsalnsemne,,persoana trimis, siin
general inseamna ,,ota sau, uneori ,,arn.iral. Sensul
de ,,trirnis, mesager se poate sa fi supravietuit in
limbajul poporului; citeva cazuri izolate din Lxx si
Josephus sugereaza ca acata ate sensul tecunoscut
in cercurile evreiati. Tbtusi, numai odata cu literature
cratina ajunge sa se incetateneasc acat sens. in NT
ate folosit cu referire la lsus, ca 'li'im.isu.l lui Dum-
nezeu (Evr. 3:1), cureferirelaceitrirn.isideDun1nezeu
si predice poporului lsrael (Luca 11:49) si cu privire
la cei trimiside biserici (2 Cor. 8:23; Filip. 2:25); dar
mai praus de toate, termenul acesta ate folosit cu
referire la grupul de oameni care au detinut functia
cea mai inalta in Biserica primari. lntruclt apostell
pare s insemne ,,a tximite cu un anurnit scop, spre
deosebire de tennenul neumr pemp (cu exceptia
scrierilor lui loan unde cei doi termeni sint sinonimi),
intelaul cuvintului apostolos ate probabil "persoana
insircinati (cu o misiune) - si se subintelege ca lsus
Cristos ate Cel care da acea insircinare.
Este discutabil daca termenul apostolos reprezinti
in NT un termen evreiac cu un sens similar. Rengstorf,
in special, a elaborat teoria ca acat cuvint reect
termenul ebraic ialfah, reprezentant acreditat al unei
autoritaiti religioase caruia i s-au incredintat mesaje si
bani si care ate imputemicit s5 actioneze in numele
acelei autoritati (pentru comparatie, v. Fapt. 9:2);
Gregory Dix si altii au aplicat ideile si expraiile legate
de conceptul de filfah (de ex. ,,sallah unui om ate ca
si omul rapectiv) la apostolat si in nal la epis-
copatul modern. Un asemenea proca ate foarte ris-
cant, mai ala ca nu exist nici o dovada ca termenul
slfah at fost folosit in sensul acesta inainte de
perioada post-apostolica. De fapt, apostolos se poate
saetermenulmaivechisiatemaicorect sa-icautarn
intelesul in cuvintul apostello si in contextul cazurilor
din NT.
a. Originea apostolatului
Un fapt aential pentru intelegerea tuturor Evanghe
liilor in forma pe care o avem ate alegerea de catre
lsus,dingrupulmaima.redeu.n-nasiaiS5i,a12
barbai,cuscopulcas5ecuEl,sapredicesis5aiba
autoritate sa vindece si sa scoata demoni (Marcu 3:14
s.urm.). Singurul caz in care Marcu folosate cuvintul
,apostol ate cu prilejul intoareerii pline de succa a
Celor doisprezece dintr-o misiune de predicate si vin-
decirl (Marcu 6:30; cf Mat. 10:2 s.unn.). Se con-
siderii de obicei ca acat termen nu ate folosit in sens
teluiic (adica ,,cel cu aceasta ocazie), dar ate
putin probabil ca Marcu sa folosit termenul tars si
evoce alte Aceast misiune pregatitoare ate
o miniaturi a lucrixii lor viitoare in toata lurnea. Din
aceasta pregatire preliminara ei se intorc ,,apostoli
adevirati. Prin urmare, nu exista nici o contradictie in
Luca (care vorbate dapre apostoli in 9:10; 17:5;
22:14; 24:10) cind declari ca lsus le-a confetit El
lnsusi acat titlu (deja in greaca?) (6:13).
b. Functiile apostolatului
Primul lucru pe care-1 specioa Marcu in legatura cu
alegerea Celor doisprezece ate ,,ca sa fie cu El (Mar-
cu 3:14). Nu ate o intimplare ca linia dapartitoare a
Evangheliei dupa Marcu ate marturisirea apostolica
a maianititii lui lsus (Marcu 8:29), sau ca Matei
continua aceasta marturisire apostolica cu discutia
dapre ,,Piatr5 (Mat. 16:18 $.urm. ; "PE'l'RU). Functia
primar a apostolilor a fost s depuna marturie dapre
Cristos si rnarmria lor era bazata pe anii de cunoastere
intima, pe experienta scump platita si pe pregatirea
intensivi.
Aceasta cornpleteaza functia lor general recunos-
cuti de martori ai invierii (cf. de ex. Fapt. 1:22; 2:32;
3:15; 13:31); semnicatia speciala a invierii consta
nu in evenimentul pmpriu-zis ci in faptul pe care-1
demonstreaza, ca o implinire a profetiei - si anume,
identitatea lui Isus cel rstignit (cf. Fapt. 2:24 s.unn.,
36; 3:26; Rom. 1:4). Marturia lor dapre invierea lui
Cristos i-a cut s e martori buni ai Lui, si El Insusi
le-a incredintat sa duca marturia in toata lumea (Fapt.
1:8).
Aoeeasi lnsircinare introduce un factor de impor-
tanta profunda pentru apostolat: venirea Duhului.
Este curios faptul c acat subiect ate tratat cel mai
pe larg in loan 14-17, unde nu ate folosit deloc
cuvintul ,,apostol. Acate capitole contin discuxsul
prin care Cei doisprezece sint insarcinati ca trimisi ai
lui Cristos (termenii apostell si pemp sint folositi ca
echivalenp): insarcinarea data lor de lsus ate la fel
de reala ca si insarcinara data lui Isus de Dumnezeu
(cf loan 20:21); ei trebuie s depuna marturiepe baza
cunoasterii lor indelungate a lui lsus, dar Duhul de-
pune marturie dapre El (loan 15:26-27). El le va
aduce aminte cuvintele lui lsus (loan 14:26), ii va
calauzi in tot adevarul, le va arata epoca viitoare (a
Bisericii) si gloria lui Cristos (loan 16:13-15). In cea
de-a patra evanghelie sint date exemple privitoare la
acat proca, in care cuvintelor sau actiu-
nilor a fost inteleas numai dupe ,,gloricarea lui
Cristos (loan 2:22; 12:16; cf. 7:39). Cu alte cuvinte,
marturia apostolilor dapre Cristos nu ate lasata in
seama impraiilor si amintirilor lor, ci ate subAcal5-
uzirea Duhului Snt, care astfel depune El lnsusi
marturie - un fapt important in evaluarea marturiilor
scrise ale apostolilor in evanghelii.
Acata ate rnotivul pentru care apostolii repre-
zinti norma de doctrina si partasie in Biserlca NT
(Fapt. 2:42; cf. 1 loan 2:19). in vremea lor, ei au fost
priviti ca ,,stilpi (Gal. 2:9; C. K. Barrett in Studio
Paulina, 1953, p. 1 s.urrn.) - probabil ca o traducere
mai buni ar ,,stilpi de demarcare. Biserica ate
clidita pe ternelia apostolilor si a profetilor (Efa.
2:20; probabil ca ate avuti in vedere marturia V1, dar
ideea ate valabila si in cazul in care aluzia se face la
profetii cratini). Apostolii sint asaorii judectii me-
sianice (Mat. 19:28) si numele lor sint gravate pe
pietrele de ternelie a cetitii snte (Apoc. 21:14).
Doctrina apostolid, insa, isi are originea in Duhul
Snt si ate marturia comund a apostolilor, nu rodul
muncii unui individ oarecare. (Pentm propoviduirea
comuni, vezi C. H. Dodd, The Apostolic Preaching and
its Developments, 1936; pentru folosirea comun a VT,
C. H. Dodd, According to the Scriptures, 1952). A fost
posibil ca un apostol de frunte sa tradeze - prin
implicatie - un principiu fundamental pe care l-a ac-
ceptat, si s5 e infmntat de un coleg (Gal. 2:11
s.urm.).
Asa cum am vazut deja, scriitorii sinoptici au privit
incidentul din Marcu 6:7 s.urm. si pasajele paralele ca
0 miniature a misiunii apostolice, in care erau incluse
alturi de predica si vindecarea si scoaterea de de-
moni. Vindecarea si alte daruri spectaculare, cum sint
profegia si vorbirea in limbi, sint atatate din abun-
denta in Biserica apostolica, ind legate - la fel ca si
marturia apostolilor - de dispensatzia (lucrarea) spe-
ciala a Duhului Snt; dar, in mod stranitg acatea
lipsac in Biserica din secolul al 2-lea si scriitorii din
acele zile vorbac dapre ele ca dapre un lucru de
domeniul trecutului - era apostolica (cf. J. S. McEwan,
SJT 7, 1954, p. 133 .urm.; B. B. Wareld, Miracles
Yesterday and Today, 1953). Cl-iiar si in NT} nu intilnim
acate daruri decit acolo unde au lucrat apostolii.
Chiar si acolo unde a existat anterior credinta auteu-
tici, acate daruri au fost revrsate numai in prezenta
apostolilor (Fapt. 8:14 s.urm.; 19:6 - contextele arata
ca sint avute in vedere niste fenomene vizibile si
audibile).
in contrast cu aceasta, NT spune mai putine decit
ne-am astepta cu privire la conducerea Bisericii de
catre apostoli. Ei reptezinta standardul doctrinar, si
sint purttorii "traditiei autentice dapre Cristos: de-
legatii apostolici viziteaza adunarile in care apar aba-
teri de la doctrina (Fapt. 8:14 s.urm.; 11:22 s.urm.).
Dar Cei doisprezece apostoli nu i-au numit pe cei sapte
diaconi; Conciliul de la lerusalim, care a fost atit de
important, a constat dintr-un numar mare de prez-
biteri si apostoli (Fapt. 15:6; cf. 12, 22); doi dintre
apostoli au slujit printze ,,profep'i si invatatorii bise-
ricii din Antiohia (Fapt. 13:1). Darul conducerii a fost
un dar distinct (1 Cor. 12:28), exercitat in mod obi-
nuit prin prezbiterii locali: apostolii, prin virtutea
lor, mergeau dintr-un loc in altul. Ei nu
ocupa un loc preeminent nici in administrarea sacra-
mentelor (cf 1 Cor. 1:14). Identitatea functiei de
apostol cu cea de episcop (in secolul al 2-lea) nu ate
nicidecum evidenta (cf. K. E. Kirk in The Apostolic
Minisj/, p. 10).
c. Calicrile necesare
Este evident =5 0 calicare sentiala pentru orice
apostol ate chema_rea divina, insarcinarea primita din
partea lui Cristos. In cazul Celor doisprezece, aceasta
le-a fost data in timpul lucrarii Lui pe pamint. In cazul
lui Matia lnsardnaxea divina nu este mai pugin evi-
dent: Dumnezeu a ala deja apostolul (Fapt. 1:24),
chiar daca alegerea lui nu era cunoscuta inca. Nu este
mengionata punerea miinlor. Se cerea ca viitorul apos-
tol s5 fost un ucenic al lui Isus de la botezul lui loan
(,,inceputul Evangheliei) pina la inaltare; sa fost
unul care cunostea tot cursul propovaduirii si lucrarii
lui Isus (Fapt. 1:21-22). $i, desigux, el trebuiasa fost
in mod spec1al' un manor al invierii.
Pavel imista asupra sale directe din
partea lui Cristos (Rom. 1:1; 1 Cor. 1:1; Gal. 1:1, 15
s.unn.). El nu si-a primit autoritatea de la ceilalti
apostoli; la fel ca si Maa, el a fost aoceptat, si nu
numit de ei. El nu a indeplinit conditiile din Fapt. 1:21
s.urm., dar experienpa de pe drumul Damascului a fost
o aratare a Cristosului inviat (cf 1 Cor. 15:8) si el a
putut spune ca ,,a vazut pe Domnul" (1 Cor. 9:1); in
felul aoesta e1 a fost un martor al inviexii. E1 era
constient ci trecutul sau - dusman si prigonitor, nici-
decum ucenic - era diferit de al celorlalti apostoli, dar
cu toate acestea se include in nmnrul lor si ii asociaz
cu Evanghelia sa (1 Cor. 15:8-11).
d. Numdrul apostolilor
"Cei doisprezeoe esue un nume obisnuit al apostolilor
in evanghelii, iar Pavel 1 foloseste in 1 Cor. 15:5.
Valoama simbolici a numelui este evidenta si apane in
alte texte cum are Apoc. 21:14. Alegerea lui Matia
are menirea de a completa numarul celor doisprezece.
Tomi; Pavel este sigur ci si el este unul dintre apos-
toli. afara de aceasta, exista cazuri in NT unde, la
prima vedexe, alti oameni - din afara cercului Celot
doisprezece - primac titlul de ,apostoli. lacov, fra-
tele Domnului, apare cu acest titlu in Gal. 1:19; 2:9,
si, dqi el nu a fost un ucenic (cf. loan 7:5), lui i S-a
aratat Cristosul inviat in mod personal (1 Cor. 15:7).
Barnaba este numit apostol in Fapt. 14:4 si are intro-
dus de Pavel int:-un argument care neag orice dile-
renga calitativa inure apostolia sa si apostolia Celor
doisprezece (1 Cor. 9:1-6). *Andxonicus si Iunias,
puljn cunoscugi de noi, sint numiti probabil ,,apostoli
in Rom. 16:7, iar Pavel, care a fost intotdeauna foarte
atent la folosirea pronumelor personale, se poate sa-1
induda intre apostoli si pe Sila, in 1 Tes. 2:6. Este
evident ca dusmanii lui Pavel in Cotint previndeau a
,,apostoli ai lui Crlstos (2 Cor. 11:13).
Pe de alta parte, unii au insistat cu nirie ca trebuie
sa limitim folosirea titlului la Pavel si la Cei dois-
prezece (c de ex., Geldenhuys, p. 71 s.uxm.). Aceasta
implica acordarea unui sens subordonat apostolilor
(_,,mesageri acreditati ai Bisericii) in Fapt. 14:14 si
Rom. 16:7, si explica diferit ingelsul cuvintelor lui
Pavel cind vorbeste dapre lacov si Bamaba. Unii au
recuxs la explicagii si mai putin credibile, spunind ca
lacov l-a inlocuit pe lacov, ul lui Zebedei, la fel cum
Maa l-a inlocuit pe Iuda, sau ca Matia a fost instalat
in pxip in locul pe care Dumnezeu l-a rezervat pentru
Pavel. Asemenea idei nu sint sprijinite deloc de NT.
Oricare ar explicagia, pare corect sa spunem ca au
eriszaz la o data timpurie apostoli in afara grupului
celor Doisprezece. Apostolia lui Pavel ataci orice teo-
rie 1-an-ictiva si ax-ata ca are posibil ca Dumnezeu sa
numit si alti apostoli alaturi de el. O sugestie in
sensul acesta ar putea 6 data de distincgia facuta 1
Cor. 15:5, 7 intre "Cei doisprezece si ,,to1_;i apostolii.
Tbate dovezile sugereaza ca apostolii au fost martori
ai invierii, si artarea Cristosului inviat la Pavel este
in mod vdit 0 excepgie. Unii scxiitori de mai demult
au sugerat ca unii dintre cei care au ajuns mai tirziu
sa e numiti ,,apostoli au facut parte din grupul celor
$aptezeci trimisi de Domnul (Luca 10:1 s.urm.) -
aceasta, insa, este o problema diferita. Semnicatia
speciala a Celor doisprezece pentru intemeierea Bise-
nu poate pusa la indoiala.
e Canonicitate si continuitate
in funcgia apostolici este subinteleasa insarcinarea de
a-L marturisi prin lucrari si prin semne pe Cristosul
inviat si lucrarez Lui incheiati. Aoeast marturie, ind
bazata pe experienta unica a Cristosului intrupat, si
ind indrumata print:-o lucrare speciala a Duhului
Snt, furnizeazi o interpretare autentic a lui Czistos
si, de atunci incoace, a fost determinanta pentru Bise-
rica universala. Potrivit cu natura lucrurilor, ociul de
apostol nu a putut 5 repetat sau tmnsmis, tot asa cum
nici experientele istorice fundamentale nu au putut
repetate sau transmise celor care nu l.-au cunoscut
niciodata pe Domnul intrupat si care nu L-au vzut
dupa inviere. Originile lucrarii crestine si ale suc-
cesiunii din biserica din lerusa1u'n' nu se incadreaza in
scopul acatui anieol; totusi, desi NT arata ci apa-
tolii s-au ingrijit de lucrarea locala, nu exista nici un
indiciu ea ar transmls functii specic apostolice
vreunui crestin care a participat in acea luerare.
O asemenea transmitere nu are necsar. Mir-
turia apostolic a fost mentinuta prin lucrarea dain-
uitoaxe a apostolilor si in N1} are a devenit normativ
pentru vremurile de dup ei (vezi Geldenhuys, p. 100
s.urm.; O. Cullmann, ,,'l'he 'l1'adition, in The Early
Church, 1956). Nu a fost necesara nici o innoire a
ociului apostolic sau a darurilor speciale caracteris-
tice acestuia. Ociul apostolic a fost un ociu hm-
damental si istoria bisericii, de atunci incoace, a fost
0 suprastructura a acelui ociu. ("EPlSCOP; TRA-
DITIE.)
BIBLIOGRAFIE. K. H. Rengstoff, TDNT 1, p. 398-
447; J. B. Lightfoot, Galatians, p. 92 s.urm; K. Lake in
EC, 5, p. 37 s.urm.; K. E. Kirk (ed.), The Apostolic
Ministryz, 1957,inspecia1ese\m'1e 1 $1 am Ehrhardt,
The Apostolic Succession, 1953 (vezi cap. 1 pentru o
critici a ideilor lui Kirk); J . N. Geldenhuys, Supreme
Authority, 1953; W. Schneemelcher, etc. ,,Apostle and
Apostolic, in New Testament Apocrypha, ed. E. Hen-
necke, W. Schneemelcher, R. McL. Wilson, 1, 1965, p.
25-87; C. K. Barrett, The Signs ofan Apostle, 1970; R.
Schnackenburg, ,,Apostles before and dming Paul's
time, in Apostolic History and the Gospel, ed. W. W.
Gasque si R. P. Martin, 1970, p. 2s7-303; w. Schim-
thals, The Oice ofApostle in the Early Church, 1971;
J . A. Kirk, ,,Apostleship since Rengstoxfz Towards a
Synthsis, NTS 21, 1974-75, p. 249-264; D. Miller,
C. Brown, NIDNTT 1, p. 126-137.
A.F.W.
APROAPELE. in VT cuvintul ,,aproape1e traduce AR. Cetatea cea mai importanta din Moab, la E de
termenii ebr. raga, amt; qaroz; si r'a'. ln Lev. 19:18 Marea Moarta, in apropiere de ul Amon (vatra ei
LXX folosate ho plision. In NT (unde ponmca aceasta ate necunoscuta). Unele lucmri dapre istoria veche
este citati de opt ori) Luca si loan folosac cuvintele a cettii 1e-au fost cunoscute evreilor din ctonicile ce
geitn si perioikos; in alta parte (inclusiv in Luca se gasac in Cartea razboaielor Domnului (Num. 21:
10:27-36; Fapt. 7:27) apare expraia din LXX. 15) si din proverbele populare (Num. 21:28). Se pare
'Iennenu.l ebr. rea are u.n sens mai general decit ea Isaia a avut acces la scrieri similare (ls. 15:1). in
tmrnenul nostru ,,aproapele. Este folosit chiar si cu stadiile mai avansate ale ratacirii prin pustie, evreilor
referixe la obiecte neinsuetite (Gen. 15:10), cit si in li s-a intezzis sa-i alunge pe moabiti din cetatea lor ca
expraia "unii pe altii; ate folosit si in sensul de sa o ocupe si sa se stabileasc acolo, deoarece aceasta
,,prieten apropiat (Prov. 27:10), ,,iubit (Cint. 5:16) nu era tara pe care Domnul Dumnezeul lor le-a dat-0
si chiar ,,sot (ler. 3:20). La fel ca si Timfg rEa' ate lor (Deut. 2:9, 18, 29; LXX ,,Seit).
folosit aproape in exclusivitate in contexte in care se RJ.W.
discuta pxincipii morale (qrolg si 3'5_lgEn exprima doar
proximitatea geograca sau zio). Dintre pasajele in _ H 35
-----'--v---,--. Mares
care ta-menul rea este denit in context (de ex., se O 20 40 6.9 30 J00 Tiber/adei
refera la anumite persoane), exista numai trei cazuri
(1 Sam. 15:28; 28:17; 2 Sam. 12:11) incare nu poate i
tradus ,,p:ieten si toate-acesta pot primi o inter- Mares Mediteran \ =
pretare ironica. Prin urmare, fie ca termenul ate
folosit in sens precis si inseamna un om care a actionat
- sau, in mod surprinzdtor, care nu a actionat (Ps. (El ./LL55! R
/nrdq
l
38:11) - intr-un mod adecvat, adici un ,,prieten"- e l lerihon
ca este folosit in sens nedefinit cu privire la oameni . 9 O
|
fata de care ate de asteptat o compo:-tare adecvata. Ierusalxm Mama
Termenul rea ate intilnit adaea in texte paralele cu
Eh, ,,frate si Biblia foloseste aceasta dihotomie pen- ; Arabei
tru a dezvolta o serie de sensuri. Astfel, o rudenie ate , (Marea Moarta)
prezentata in contrast cu 0 alta rudenie dintr-un clan, Berseba
un evreu este contrastat cu un ne-evreu si, in sine, un IMOAB!
--
credincios cu un necredincios.
Este important si-i iubim pe cei feta de care avem \\l7
o obligatie natural! sau legala, dar este la fel de
important sa-i iubim pe cei cu care awm numai con- >594
tacte intimplitoaret ideile distincte de heseg si 'Ehl3d
(dragoste prin ,,legamint si dragoste "elective" - g. N.
. _g4 0 Petra
H. Snaith, Distinctive Ideas of the Old Testament, 1944,
21;};
7"
J
p. 94-95) se imbina in NT in dragostea agape, carei i 301* ,I
ar : _*__
30
se cere crestinului sa o aiba fata de cei din bisaica si ll
fata de cei din afara ei. Biblia ne invata lucrul acesta J
in urmatoarele moduri: i Etion Gheber / Elath
1. Biblia ii laud pe cei care au avut o purtare Y
exemplara fata de oameni pe care ar fi fost de asteptat l
l
sa-i urasca: vezi in special felul in care Rahav i-a tzratat
l
pe spioni (los. 2:1); refuzul lui Rut de a o pilisi pe
"~' r
soacra sa, dai era dezlegata de or-ice obligatie in urma
mortii sotului ei (intreaga povestire este deosebit de
er- 1
\
N
instrucva in sensul acesta si poate ci nu ate intim-
so
plator ca ,,Rut ate un substantiv abstmct derivat de
la aceeasi radcina cu rEa'); grija vaduvd pentru [lie
t *-
(intr-o comparatie subinteleasa cu pasarile necurate
(1 lmp. 17:6) care l-au hrinit; Sarepta se aa in
teritoriul Sidonului, de unde provenea lzabela).
2. Balia mustri independenta mindxa a evreului
(cf. Amos 2:6 s.um\.; ls. 1:17; lonapas.sim;Iov12:2).
3. ln pilda Samariteanului milostiv ate dat un
"Marea
. Rosie
. 5 r
exemplu clar de invatatura biblici in care se combina
1 si 2. la intrebareaz ,,Cine ate aproapele meu? Isus Aruba; Valea care duce de la Marea Tiberiadei la
ar5spuns:.,,CaredinKIe acatia treitiseparecaadat Golful Acaba (Aqabah)
dovada ca ate aproapele celui ce cazuse intre lhari?
(Luca 10:36).
BIBLIOGRAFIE. U. Falkenroth, NIDNTT 1, p. 258
s.urm. ARABA (ln ebr. 'r?1'Qd). in AV, cuvintul ate
J.B.]. folosit numai o singura data in forma otiginala (los.
18:18), desi ate inlnit frecvent in textul ebraic.
 1. Radcina rb, care inseamna ,,uscat", ,,ars, si
prin unnare ,,tJ'nut pustiu, ate folosita pentru a da-
crie stepa desemilui (Iov 24:5; 39-6; Is. 33:9; 35:1,
6; ler. 51:43); RSV traduce de obicei ,,pustie sau
"desert".
2. Cind ate folosit cu un arlicol (hi-"rEl3d), nu-
mele este dat in general vaii depraionare care merge
de la Marea Tiberiadei spre Golful Aqaba. Dai sem-
nicatia topograci a acatui cuvint a fost ignorata
de comentatorii mai vechi, ea are o conotatie specica
in multe pasaje din VT. bocalizarea ei este legata de
lacul Tiberiadei (Deut. 3:17; Ios. 11:2; 12:3), iar
inspre S, de Marea Rosie si de Elath (Deut. 1:1; 2:8).
Marea Moarta ate nnmiti Mara Qraba (Ios. 3:16;
12:3; Deut. 4:49; 2 Imp. 14:25). In zilele noastre,
valea Iordanului mergind spre sud pina la Marea
Moarti ate numita Ghor, ,,depraiunea, si Araba
propriu-zisa incepe la S de stincile Scorpionului si se
termini la Goliul Aqaba. Pencru caracteristicile zice
ale viii, vezi "'lORDAN.
3. Pluralul aceluiasi cuvint, ,,Araboth, are ar-
ticol, ate folosit in sensul primar al cuvintului pentru
a descrie anumite regiuni pustii din Araba, in special
imptejurul Ierihonului (Ios. 5:10, RSV ,,cimpii; 2 Imp.
25:5; ler. 39:5, RSV, ,,cimpii) si pustia Moabului.
Araboth Moab (,,cimpi.i.le Moabului, RSV) ate com-
plet diferlta de tinuturile pastorale si de terenurile
cultivate din platoul care se inalta deasupra viii de-
praionare Sede-Moab (vezi Num. 22:1; 26:3, 63;
31:12; 33:48-SO; Deut. 34:1, 8; Ios. 4:13; 5:10, etc.).
4. Bet-Araba (casa lui Araba) se refera la o asemre
situata in apropiere de Ain el-Ghatba (Ios. 15:6, 61;
18:22).
BIBLIOGRAFIE. 1:. Baly, Geography of the Bible,
1974, p. 191-209.
J.M.H.
ARABIA.
l. In Vechiul mstmnent
Q. Geograa
In structure peninsulei Arabiei intnim 0 masa de roca
cristalina veche, care formeaza lanturile de munti din
V, care se ridica la mai mult de 3.000 de m in unele
locuri, si 0 serie dc formatiuni geologice mai recente
inclinate spre E. In muntii din V, si in special in coltul
de SV al peninsulei, unde precipitatiile anuale depa-
sesc 500 de mm in unele parti, ate posibila viata
sedentara, bazata pe irigatii, si aceasta ate regiunea
unde au inflorlt in principal regatele din S Arabiei- in
prezent aici sint Republica Araba Yemen si Republica
Democratica si Populara a Yemenului. Capitalele a trei
dintre acate regate antice, (Qarnawu) (Ma1n), (Ma'-
rib), (Saba) si Timna (Qataban), erau situate pe
coastele de E ale muntilor, pe cursuri de apa care
curgeau spre E, iar Shabwa, capitala regatului (Ha-
dramaut) se afla mai departe spre SE, pe un riu care
curge spre NV podisului (I-Iadramaut). O regiune cu
precipitatii anuale de 100- 250 de mm se iminde spre
N de-a lungul partii de V a muntilor si spre E, de-a
lungul coastei. in tot restul peninsulei precipitatiile
anuale sint neglijabil de mici si viata depinde de oaze
si de ntini.
Intre povirnisurile formate de straturile inclinate
si coasta de E, panta abrupta a tinuturilor mai inalte
formeaza platouri, care variaza de la stepa pina la
daerturi nisipoase. Zonele de desert care exista in
aceast regiune si inue povimisurile centrale se lar-
gac spre S si formeaza desertul nisipos al-Rub al-I-Eli
(,,t:inutu.l gel"), iar in N formeaza desertul mai mic
al-Nafud. In diferite locuri de la poalele povirnisurilor
sint izvoare care dau nastere la oaze, si in consecinta
pe aici trec drumurile comerdale. Atari de wnele
desert nisipos sau pietros, terenul peninsulei ate in
ceamaimareparteostepa,careproduceiarbiinurma
ploilor sporadice din cursul anului si intretine o po-
pulatie nomada saraca (*NOMAZ.I), in special in regi-
unea din N, intre Siria si Maopotamia. Acolo unde
aceasta zona se unea cu tinutuxile locuite din Siria an
inorit metropole cum sint Petra, Palmyra si Damas-
cul.
b. Explorarea
Primul explorator european cunoscut al peninsulei
Arabiei a fost orientalistul danez Carsten Niebuhr,
care a vizitat Yemenul in 1763. In partea de N, J. L.
Burckhardt a redacoperit Petra in 1812, dar interaul
savantilor a fost concentrat asupra partii de S cind J.
R. Wellsted a publicat in 1837 prima dintre inscriptiile
arabe din S care au fost vazute in Europa; acest
eveniment a dl-B Ia dacifrarea lor in 1841 de catre W.
Gaenius si E. Rodiger. Mate inscriptii au fost cu-
noxute ca ,,l-Iimyaritice, de la numele regatului care
a dorninat intreg SV-ul peninsulei in ultimele secole
i.d.Cr. si care a fost consider-at de istoricii de mai tirziu
ca ind sursa acator desi in realitate ele isi
aveau originea in regatele mai vechi. In prezent si.nt
cunoscute citeva mii de asemenea inscriptii, in special
ca rezultat al explorarilor lui J. I-Ialvy si E. Glaser, in
a douajumitate a secolului trecut, cit si a numerosilor
exploratori iar mai recent ca rezultat al
cercetirilor iacute de Fundatia americana pentru stu-
diul omului in AAden si Yemen. Excavatiile din S Arabiei
au fost putine. In 1928 C. Rathjens si I-I. v. Wissmann
au excavat la I-Iugga, in apropiere de Sana, in Yemen,
iar in 1937-8 d-ra G. Caron Thompson a scos la lumina
templul zeului lunii (syn) la Hureyda, in (I-Iadra-
maut). De la al 2-lea razboi mondial incoace, Fundatia
americana pentru studiul omului a facut excavatii la
Timna si in imprejurimi (1950-1), la (Marib), unde a
fost descoperit templu] zeului lunii din Saba, lmqh
(1952)- i in Oman. Mai recent o francez a
Iucrat la Sbabwa.
Multe explorari au fost intreprinse in alte parti ale
Arabiei si dintre acestea trebuie remarcate cele ale
orientalistului ceh A. Musil, care a clatorit foarte
mult in centrul si nordul Ambiei (1909-14), cele ale
lui N. Glueck, care a facut cercetari exhaustive in
'I1'ansiordania si Sinai (1932-71), si cele ale lui G.
Ryckmans si H. St J. Philby, care au colectat citeva mii
de arabe din Arabia Saudita in 1951-2, tara
sa mentionam calatoriile mai limitate ale unor cer-
cetatori cum sint Burton, I-Iurgronje, Doughty, Rutter
si Thomas. Intre inscriptiile din N un loc important i1
ocup Piatra Tairnai, pecare esteo inscriptie aramaica,
apnoximav din secolul al 5-lea i.d.Cr, si a fost obp'-
nuti de Huber in 1883 (""I'EM.A).
c. Istoria si civilikatia
In afara nomazi1or din stepele Arabiei, a caror viata
s-a datasurat neschimbata timp de milenii, principa-
lele regiuni de istorice s-au aat in coltul de
SV al peninsulei si in zona de N, unde stepa se imbina
cu regiunile locuite ale Siriei.
 . g
V 1 adipppakirapa
Ninive ~ [:1 Desert

Marea D?amaso~ ' ' '4

Mediterana iiemsalim i _ 1'ilon ,

. . ,__.. g

i p Etion GheberAI_Namd I R R _- ,
Q

7 ' . . w Tema i Golful

_ -ARABIA
L Iinutul gol
i
l Al-Rub Al Half ,
said ._ to .
I
' o\"o~b , , Qarnaw ,_ Qt A
_M,-it 1 ..Shabwa.~-
SAB _iTim'na~_ /
8 oA1'As;<1.
. V) I |

ETIOPIA / TAR/\CU$ /,_/\'\ "'

-E- 7

Arabia antics.

in mileniul =1 2-lea tact. diferite triburi vorbind
limbi semitice au venit dinspre N in regiunea Yeme-
nului modem si Ia V de Aden, si au intemeiat aseqari
care s-au unit mai tirziu si au format tegatele Saba
($535. 7), (Main) (MIN-AENU. (Qamba) $i (haf-
damaut) (Atarmavet, Gen. 10:26). Cauza principala
a prosper-itatii lor a fost pozitia lor intermediari pe
caile comerciale care veneau din tinuturile cu mire-
denii de pe coasta de S si din Etiopia ("'IER.BURI,
Mirodenii), si se indreptau catre tarile din N. Primul
regat care s-a ridicat a fost Saba, asa cum se vede in
locale din secolul al 8-lea i.d.Cr, care indica
existenta unui stat bine organizat aat sub condu-
cerea unui conducator (mkrb) care intrunea printre
functiile sale si anumite slujbe de preot. Prosperitatea
regatului ate indicata prin faptul ca a platit tribut lui
Sargon si lui Sanherib. Pe Ia 400 i.d.Cr., regatul
invecinat, Main a ajuns putemic si a slabit in rnare
parte autoritatea Sabei. In secolul I 4-lea a fost in-
staurata monarhia la Qatabin, iar in ultimul sfert al
primului mileniu stapinirea Sabei, MainuluL Qata-
banului si I-Iadiamautului a fluctuat, pina cind tinutul
a ajuns sub stapinirea Hiinyaxitilor. La apogeul lor,
regatele din S Arabiei au avut colonii chiar in N
Arabiei, iar inscn''pp'i cu scne1'ea' lor au fost gsite in
Golful Petsic si in Mesopotamia (Ur, Uruk). Alfabetul
inscrlptiilor Thamidice, Lihyanite si Saitice arata de
asemenea inuenta lor in N, iar similaritatea Iimbii si
a sciisului etiopian sint mrturii ca au avut o inuenta
sirrlilara si in Africa.
in partea de N istoria refecta contactele stabilite
de nomazi cu civilizatiile sedentare din Maopotamia
si Siria. ln Ttansiordania procaul de inltrate si ase-
zare sedentara ate vizibil, desi existi perioade in care
a fost foarte limitat. in prima parte a Epocii Bronzului,
toata Transiordania era praarata cu aserari (AV-
RAAM), dar a urmat o perioada sterila, c. 1900-1300
i.d.Cr., pina cind formarea de asezari s-a intensicat
din nou in secolul al 13-lea. Numele ,,A1-ab apare
pentru prima data in inscriptii contemporane din ana-
lele lui Salmanaser HI, cind un oarecare Gindibu
((m)gin-in-di-bu- (mt1t)ar-ba-a-a; Kurkh Stele 2. 94)
a luptat impotriva lui Ia Qarqar (853 i.d.Cr.); dupa
aceea numele apare frecvent in inscripp'ile asiriene,
ind folosit pentru nomazii care calareau camile, aca-
tia ind zugra_viti in basoreliefurile lui Asurbanipal de
la Ninive ("CAMILA). Un episod neobisnuit din istoria
Maopotamiei a fost cilatoiia lui Nabonidus, regele
Babilonului (sse-539 i.d.Cr.) Ia Tairnac (*TEMA), in
N. Elaramasacolotimpde 10ani, timpincareul
sau (Bel-sar-usur) (*BEI.SAIAR) a domnit in locul lui
in Babilon.
In ultima parte a secolului al 4-lea i.d.Cr. regatul
arab al "NabataeniIor, care vorbeau aramaica, cu
capitala la Petra, a inceput s se tidice si sa prospere
ca un stat comeroial, din secolul al 2-lea pina in
perioada romana. In aceeasi perioada a fost format
mai departe spre S regatul Lihyinit al *Dedanului, de
catre arabii care s-au stabilit intr-0 colonie veche a
mineenilor. in secolul 1 i.d.Cr, un alt stat arab care a
adoptat limba aramaica drept limb ociala, a inceput
s5 devina proeminenta Ia Palmyra ("'TADMOR) si in
era crestin a eclipsat in mare msura Petra ca stat
comercial, si a devenit un rival serios pentru Roma.
 Referiri biblice
Arabia nu este mentionata de multe ori in Biblie sub
acest nume, intrucit locuitorii ii erau cunoscuti sub
numele politice sau trlbale ale grupurilor mai mici
carora le apartineau. Tabelul de 'natiuni din Gen. 10
insiraoseriedepopoaredinSAmbieicaurmaiai1ui
"Ioctan si ai lui Cue. O serie de triburi din N Arabiei
sint mentionate ca urmasi ai lui Avraam, prin Che-
tura i Agar (Gen. 25). De asernenea, intre unnasii
lui Esau (Gen. 36) sint mentionate o serie de popoare
arabe. Pe vremea lui lacov erau doua grupuri de
urmaai ai lui Avraam, Ismaelitii ("ISMAEI.) i Ma-
care puteau fi intilniti in caravanele de negus-
tori (Gen. 37:25-36; *NOMAZ1'). Pe vremea lui Solo-
mon contactele cu Arabia au ocupat un loc pree-
minent in naratiunea VI; mai ales ca urmare a rela-
tiilor sale comerciale extinse, in special prin portul
Eziongheber de la Marea Roeie. Faptul acesta este
subliniat de faimoasa vizita a reginei din *Seba (1 Imp.
9:26-28), iar mai aproape de casa, de txibutul primit
de la mall5 rob (2 Cron. 9:14), care in traduceri sint
numiti ,,regii Arabiei. Numele rib, 'rHQi se pare ca
a insemnat la inceput "desert" sau ,,step si, prin
extensie, ,,locuitor al cleeertului stepei, i de aceea in
contextul biblic se refer! in principal la acele popoare
care ocupau tinu_turile de semi-des_>ert de la E si S de
Palestina ("RASARI'I Fill). De aceea, nu este posibil
sa precizm cu exactitate dnd trebuie sa luam cu-
vintul cu sensul propriu ca nume, ,,arab, sau ca un
nume colectiv, ,,locuitor al stepei. Problema este com-
plicata ei mai mult de faptul ca exista o radacina
etimologica distincta, rb, ,, a amesteca, $i una dintre
formele ei se pronunti Eng, aceasta ind interpretata
in unele contexte in sensul de ,,mu1i:i.me amatecati.
De fapt, aceasta este for-ma care apare in 1 lmp. 10:15,
pasajul paralel cu 2 Cron. 9:14, si distinciia depinde
in intregime de vocalizarea masoretica. Prin urmare,
ecare caz in care apare cuvintul trebuiejudecat dupa
context si nu dupa fomia, i in cazul acesta nu exista
nici un motiv ca sa nu-l citim ,,Arabia sau, poate i
n1ai_bine, ,,arabi.
In secolul a1 9-lea, Iosafat, regele lu.i Iuda, a primit
tribut de la rHbf (2 Cron. 7:11), dar succesorul sau,
Ioram, a fost victirna unui raid in care aralgi au luat
pesotiilesiiisi(2 Cron.21:16-17) $imimaiAhazia,
cel mai tinr, a fost lsat (2 Cron. 22:1). In secolul al
8-lea, Ozia a schirnbat situatia i a readus "'E.latul sub
stapinirea sa (2 Imp. 14:22).
Desi regatele din S Arabiei erau cunoscute (de ex.
loel 3:8), cele mai multe contacte ale Israelului cu
Arabia au avut loc cu triburile nomade din N. Pe
vremea lui Emhia acate popoare erau foarte bine
cunoscute (Is. 13:20; 21:13) si unii dintre ei au luptat
ca mercenari pentru a apaxa Ierusalirnul impotriva lui
Sanherib ((amel)ur-bi); Prisma lui Taylor, 3. 31).Pe
vremea lui Iosia (ler. 3:2) si in ultimele zile ale rega-
tului lui Iuda, arabii au ocupat un loc important ca
negustori (ler. 25:23-24; Ezec. 27; Cl-IEDAR).
Tendinta crescinda a axabilor de a se stabili i de
a consirui centre comerciale are ilustrata de Ghe-
sem, arabul care a incercat sa-I impiedice pe Neemia
sa reconstruiasca lerusalimul (Neem. 2:19; 6:1), pro-
babil pentru ca se temea de compeiitie comerciala.
Regatul care a urrnat a fost cel al nabateenilor ei in
apocrife termenul ,,arab se refera de obicei la acst
popor (1 Mac. 5:39; 2 Mac. 5:8); de asemenea, deser-
tul ,,Arabiei unde s-a retras Pavel (Gal. 1:17) proba-
bil ca a facut parte din regatul nabateenilor.
amuocrmrm. (a) Generalist J. Bright, A History
ofIsraelz, 1972; I. Eph'al,.JAOS 94, 1974, p. 108-115;
W. C. Brice, South-West/isia, 1966, p. 246-276; W. B.
Fisher, The Middle East. A... Geography, 1971, p.
441-478; H. Field, Ancient and Modern Man in South-
westem Asia, 1956, p. 97-124, si harta galianta de
buzunar; P. K. Him, History of the Arabs , 1956, p.
1-86; J. A. Montgomery, Arabia and the Bible, 1934,
retiparita in 1969 cu o introducere de G. W. van Beek;
A. Grohmann, Arabien, 1963; G. W. vanBeek, in G. E.
Wright (ed.), The Bible and the Ancient Near East,
1961, p. 229-248; A. K. Irvine in POTE p. 287-31 1; S.
Moscaii Ancient Semitic Civilizations, 1957, p. 181-
207, 243; The Semitm in Ancient Histor_y, 1959, p.
104-132; G. Ryckmans, Les religions arabes preislami-
ques, 1951.
(b) Arabia de S: A. F. L. Beeston, A Dscriptive
Grammar of Epigraphic South Arabian, 1962; B. Doe,
Southem Arabia, 1971; despre excavatiile amexicane
in Arabia de S, R. le B. Bowen i F. P. Albright,
Archaeological Discoveries in South Arabia, 1958; si o
serie de alte volume publicate de American Founda-
tion for the Study of Man, tiparite de John Hopkins
Press, Baltimore; R. L. Cleveland, An Ancient South
Arabian Necropolis, 1965.
(c) Arabia de N: W. Wright, A Grammar of the
Arabic Language3, rev. deW. R. Smith am. J. de Goeje,
1896; A. Musil, Oriental Explorations and Studies, 1-6,
1926-8; N. Glueck, Explorations in Eastem Palestine,
l-IV (AASOR 14, 15, 18, 19, 25, 28), 1934-51; multe
relatiri cunoscute - The Other Side oflordanz, 1970;
The River Jordan, 1946; si Rivers in the Desert, 1959;
vezi si BA, 22, 1959, p. 98-108; B. Dee, Southern
Arabia, 1977; F. V. Winnett si W. L. Reed, Ancient
Records from North Arabia, 1970; dapre Tema, vezi
R. P. Daugherty, Nabodinus and Belshazzar, 1929, p.
105-166; C. J. Gadd, inAnatolian Studies 8, 1958, p.
79-89. T.(;M.
II. in Noul 'I&;tament
Arabia nu a dsemnat, ca in zilele noastre, intrreaga
peninsula dintre Marea Roeie i Golful Persic, ci numai
partea din imediata apropieme a Palestinei, la S si E.
Acest teritoriu a fost ocupat de unul sau mai multe
triburi arabe nurnite "nabateeni, care s-au stabilit in
aceasta regiune in secolul al 3-lea i.d.Cr. Pina in
secolul 1 eiei-au stabilit stapinirea asupra unei regiuni
care se intindea de la Darnasc, la N, pina la Gaza, la
S, si mult in desertul din E. Capitala lor era cetatea
Petra, construita din piatra rogie.
Arabia este rnentionat numai de doua ori in NT.
Pavel povesteste cum dupa convertirea sa a plecat in
Arabia (Gal. 1:17). Acest incident nu este relatat
n1ca1en'
" in alta parte din NT. LOC3l1Z2l'98' exacta a
acestui eveniment este incerta. Intrudt pentru Iumea
greco-romana Arabia insemna regatul nabateenilor,
este posibil ca Pavel sa ii mers acolo, poate chiar la
Petra, care era capitala. Nu ni se spune de ce a mers
acolo. Poate ca scopul lui a fost sa e singur, in
comuniune cu Dumnemeu. K. Lake sugereaza ca Pavel
a predicat aici, deoarece in Epistola cane Galateni,
unde el mentioneara acst incident, antiteza nu este
intre cu din lerusalirn si discutia cu
Dumnezeu in ds'ert, ci intre a pune imecliat in practice
misiunea de a predica ne-evreilor, ei plecarea la lem-
Salim pentru a obtine autoritatea de a predica (The
Earlier Epistles of St Paul, 1914, p. 320 .urm.).
Cellalt caz in care apare cuvintul Arabia in NT
(Gal. 4:25), termenul ate folosit inn-un sens mai
rstrins si dsemneaza Peninsula Sinai, sau teritoriul
aat imediat la E, linga Golful Aqaba.
BIBLIOGRAFIE. G. A. Smith. The Historical Geog-
raphy of the Holy Land, 1931, p. 547 .urm., 649;
HDAC; IDB; J. A. Montgomery, Arabia and the Bible,
1934. W.W.W.WR.
ARAD. 1. Oras canaanit din pustia lui Iuda, al carui
rege a atacat are succes poporul Israel in timpul
pribegiei in pustie. Aradul a fost distrus si noua loca-
litate a primit numele Henna (Num. 21:1-3; 33:40).
Ios. 12:14 mentioneaz intre regii invinsi pe un rege
al Aradului si un rege al cetatii I-Iorrna, in limp ce Jud.
1:16-17 spune ca in regiunea aceea s-au asezat che-
si spune ca Iuda si Simeon au distrus cetatea
Tefat si i-au schirnbat numele in Horma. Tell Arad, la
30 de km NE de Beersseba a fost excavat intre 1962 si
1974 de Y. Ahamni si R. B. K. Amiran. La inceputul
Epocii Bronzului a existat o cetate mare forticata
(Cetatea dejos), apoi locul a fost parasit pin in Epoca
Fierului I, cind un deal dintr-0 parte a cettii a fost
ocupat. Aici a fost consiruita 0 fortareata in secolul al
10-lea i.d.Cr. si a fost folosita pina in secolul al 6-lea.
In cuisul mai multor faze de remodelare intr-un colt a
fost gasit un loc de inchinare cu altare de piaira si
stpi. Cioburile de lut gisite aici an avut inscripiii in
ebraic cu numele familiilor preota;ti Pashhur si Me-
remoth. Mai multe texte au fost scoase la lurnin din
alte para" ale fortaretei, referitoare la probleme
tare si aprovizionare in perioada grea dinjurul anului
600 i.d.Cr.. Un text rneniioneazi ,,casa lui Y1-IWH.
Cetatea Arad din ultima parte a Epocii Bronzului
(Aradul canaanit) se poate sa e orasul modem 1eu
Malhatah, la 12 Icm spre SV. "Si$ac mentioneaza dupa
invazia sa doua cetati Arad - Arad Rabbat si Arad din
Yen.iham.\keziFAEHL, 1, s.v.; si Kmvot 'Arad 1975.
2. Un om din semintia lui Beniamin, ul lui Betia
(1 Cron. 8215- 16). A.R.M.
ARAM, ARAMEI.
I. Orlginea oi numele personal
a. Fiul lui Sem, mentionat alaturi de Elam, Asur si altii
in Gen. 10:23 si 1 Cron. 1:17; alte patru genea-
logice deriva de la el. Cu privire la aceasta asociere a
lui Aram cu priile de E si NE ale Orientului antic, vezi
seciiimea II.a de maijos.
b. Nume personal purtat de persoane care au
devenit capi de famu" in perioada patriarhala si dupa
aceasta perioada. Dintre acesiia mentionam: Aram,
nepotul lui Nahor, fratele lui Avraarn (Gen. 22:21); o
,,aramita a fost mama lui Machir, ul lui Manase (1
Cron. 7:14); un alt Aram este mentionat ca unnas al
lui Aser (1 Cron. 7:34).
ln genealogiile din Mat. 1:3-4 $1 Luca ma (AV)
sintem indusi in eroare de Aram, care este forma
greaca a numelui Ram (RSV), un nume cu totul difeiit.
ll. Popoare, til-I oi limbi
a. Originea
Ararn si arameii sint numiti de obicei ,,sirieni in tra-
duce1ileV'I- unnumecarene induceirieroare cind
este folosit inainte de anul 1000 i.d.Cr. Incepind din
mileniul al 3-lea i.d.Cr., se ede din surse cuneiforme
ca popoarele semi-nomade care vorbeauo limba semi-
tica s-au inltrat in mod constant in Siria si Meso-
potamia venind toate directiile de la marginea
dqertului Arabiei. Ir| Msopotamia, in timpul regilor
acadieni si in timpul celei de-a treia dinastii din Ur
(oca. 2400-2000 i.d.Cr.) acesti ,,apuseni MARTU in
sumeriana, Arnurru in babiloniana) au penetrat in
cele din unui pin dincolo de Tirgu, in stepele din
rasarit, ajungind pin la muniii lramilui. Avem dovezi
puternice ca ei s-ar stabilit acolo. (Pencru o discutie
competent! dapre acest subiect vezi J.-R. Kupper, Les
Nomads en Mesopotamie au Temps des Rois dc Mari,
1957, p. 147 $.urrn., 166, 177 s.urm., 196.) Dar aceste
regiuni din NE nu au fost tinuturi nelocuite. In stepele
si dealurile de dincolo de ele locuiau huriani si nu
incape indoiali ca aceste doua populatii s-au ama-
tecat. Aceste fapte fumizeaz un cadru folositor pen-
tru cunoasterea orlginii arameilor din surse biblice si
ne-biblice.
In aceasta perioada este mentionata 0 asezare
numit Aram(e.i) in partea de E a regiunii Tigrului, la
N de Elam si la ENE de Daca legam acest fapt
cu prezenta in aceste locuri a unor semiti din V care
s-au stabilit aici, am putea pe buni dreptate sa-i
numirn proto-ararnei. Kupper respinge aceasta inter-
pretare, dar se pare aici el a crecut cu vederea
importanta unor pasaje din V'l'. Aceasta asociere a
primilor ,,aramei cu reg-iunile din E si NE este evi-
denti in Gen. 10:22-23, unde Aram, Elam si Asiria
apa: impreuna - indicind o data foarte timpurie. Amos
9:7 continua aceasta a-adigie in vremurile de mai
ciniu: Dumnezeu a adus pe Israel din Egipt (S), pe
listeni din Caftor (V) si pe aramei din Chir (NE). Chir
mai apare inca o data (Is. 22:6) - desemnind Asiria -
alaturi de Elam, asa incit Amos este inarmonie cu Gen.
10 si cu faptul d proto-arameii locuiau in NE. Pe baza
dovezilor cuneiforme (ma a folosi pasajele biblice
aduse aici) existenta acestor primi aramei a fost ac-
ceptata de catre A. Dupont-Sommer, VT Supp. vol. I,
1953, p. 40-49; de cane S. Moscati, The Semites in
Ancient History, 1959, p. 66-67, si in lucrarile ante-
rioare; cit si de catre M. McNamara, Verbum Domini,
35, 1957, p. 129-142; existenta lor a fost contestata
de (de ex.) I. J. Gelb, JCS 15, 1961, p. 28, n.5; D. O
Edzard, Die zweite Zwischenzeit Babyloniens, 1957, p.
43, n. 188.
Aramu ate atatat ca nume personal in dinasiia a
3-a din Ur (cca. 2000 i.d.Cr.) si la Mari (secolul al
18-lea i.d.Cr.); la Alalah in N Siriei a aparut tot in
aceasta perioada forma (Arammu), cu dublu ,,m, cf.
numelui ebr. "rammf, ,,a:-ameu. Acesta corespunde
cuA1mn, caunnume personaldinV'I inaproximativ
aceeasi perioada. Este posibil ca numele Aram s5 e
de origine huriani; la Alalah si la Nuzi apar 0 serie de
nume de tip hun'an compise cu prexul Aram- sau
Arim- (Kupper, Nomades, p. 113). Este posibil ca
,,Aram s5 fost numele unui grup tribal care a
traversat pentru prima oara Tigrul, patnmzind in
regiunile huriene si numele acsta a fost dat de hurieni
tuturor popoarelor semitice din V care s-au infiltrat si
s-au asezat aici (cf. folosirea sumeriana si babiloniana
a termenilor MARTU si/tmurru, vezi mai sus) - si de
aici provine folosirea in nume de locuri; se poate, de
asemenea, sa fost un epitet hurian, lucru care ar
explica si mai bine aparitia prexului in nume per-
sonale. Cind hurianii s-au raspindit in partea nordica
a Mesopotamiei si In Siria, la inceputul mileniului al
2-lea, probabil ca ei au folosit acest termen cu referire
la multi locuitori semiti veniti din V in aceste regiuni
- cunoscuti din surse cuneiforme ne-huriane (de ex.
Mari), haneeni, suteeni si altii; lucrul acesta, insa, este
complet incert.
b. Istoria veche, secolele 19-12 d.Cr.
Dupa ce au par-asit cetatea Ur, pan-iarhii evrd s-au
stabilit mai intii in partea superioara a Maopotamiei,
Ia I-Iaran (Gm. 11:28- 32), in ,,Aram-naharaim (vezi
maijos). O pane a familieia ramas aici (Nahor, Betuel,
Laban) si au fost cunoscuti sub numele de ,,ammei
(adica, au primit numele locului unde au trait), in
timp ce o alta parte a familiei (Avmam) a plecat in
Canaan. Dar sop'i1e lui Isaac si lacov au pnovenit din
ramura aramee a familiei (Gen. 24:28 .urm.), justi-
cind in felul acesta pe deplin numele care a fost dat
mai tirziu israelitilor, in Deut. 26:5, ,,Arameu pribeag
(= lacov). Limba vorbita de familia lui lacov si cea a
lui Laban arata deja diferemte de dialect (,,canaanita
si ,,aramaica), vezi Gen. 31:47; observati forma veche
a acestei ,,expresi.i aramaice, folosind direct genitivul
si nu circumlocutiunea cu dt
Aram-naharaim (,,Aram de pe cele doua riuri) sau
Padan-Aram a fost in esenta regiunea cuprinsa intre
marea cotitura a fluviului Eufrat, dincolo de Car-
chemis, care constituia marginea de V, si uviul Ha-
bur, care constituia marginea de E. in aceasti regiune
s-a format regatul hurian al lui Mitanni (sec. 16-14
i.d.Cr.). In "'Scrisorile de la Amarna (cca 1360 i.d.Cr.)
regiunea este numita Nahrima, cu sunetul canaanit
dual in ,,rn (la fel ca in ebr.), in ti.mp ce textele
egiptene din cea 1520-1170 i.d.Cr. apare in forma
Nhm, indicind clar un sunet dual de tip aramaic,
neind asimilat in forma canaanita, ca in Scrisorile de
la Amama. Forma din limba egipteana - derivata din
contactele militare directe ale Egiptului cu Aram-
naharairn - are o dovada clara ca existau mai multe
dialecte ale limbii axamaice incepind cu secolul al
16-lea i.d.Cr. Fonnele Nahrimq/Nhrn sint mentionate
pe scurt in cartea lui Gelb, Hurrians and Subarians,
1944, p. 74 $1 n. 208. Alte de forme (proto)
aramaice din prima parte a mileniului al 2-lea in
aceasta regiune pot intnite in Iucrarea Iui Albright,
AfO 6, 1930-1, p. 218, n. 4,
Din Ugarit (secolele 14-13 i.d.Cr.) provin numele
personale Armeia si B(e)n-Arm(e)i(a), si un teritoriu
numit ,,cimpurile arameilof (Kupper, Nomades, p.
114), cane continua rul istoriei. O mentiune egip-
teana a lui Aram apare in timpul domniei lui Amenos
HI (c. 1370 i.d.Cr.), cf. E. Edel, Die Ornsnamenlisten
au.s dem TotenrempelAmenophis Ill, 1966, p. 28 $.u.rm..
Locul numit ,,Aram sau ,,Pa-Aram in Papirusul egip-
tean Anastasi III (secolul al 13-lea i.d.Cr.) probabil <15
este Aram, nu Amurru. In secolul a1 13-lea i.d.Cr.
Balaam, care locuia in Petor (in Amaw?), linga
Eufrat, in Aram (-naharaim) si in Risaritului,
8 fost angajat ca sa-1 blesteme pe Israel (Num. 22:5;
23:2; Deut. 23:4).
In haosul care a venit asupra pargii de V a Orien-
tului antic, imediat dupa cca. 1200 i.d.Cr. cind oa-
menii rnarii au distrus imperiul hitit si au tuburat
structurile din Siria si Palatina (*CANAAN; 'EGIPT,
Istoria), unul dintre asupritorii Israelului a fost opor-
tunistul 'Cusan-Riseatairri, regele din Aram-naha-
raim,acaruistapinireintinsdarfmgilaaduratnun1ai
8 ani (Jud. 3:7-11). In perioada judecatorilor, zeii
Siriei puteau numiti pe buna dreptate ,,zeii Ara-
mului (cca 1100i.d.Cr.?) inJud. 10:6 (ebr.); aceasta
se leaga de accelerarea inuxului de aramei care s-au
stabilit in ultima parte a secolului al 12-lea si in
secolul al 11-lea i.d.Cr. in Siria si in Mesopotamia,
culminind cu intemeierea statelor Aramee. In aceasta
perioada, Tiglat-Pileser I, regeleAsiriei (11001.d.Cr.),
a inceroat in radar sa opreasca inaintarea ,,Akhlamu,
arameilof de-a lungul Eufratului (ANE'Ij p. 275).
Numele Akhlamu apame in secolele al 13-lea si al
14-lea si (ca nume personal) insecolul al 18-lea i.d.Cr.
sereferaIaunpopordetiparameu,indidndastfe1
continuitatea_arameilor din vechime pina in timpuri
mai recente. In legatura cu aceasta seqiune, vezi si
Kupper, Nomadas; R. I1 O Callaghan, Arum Naharaim,
1948; A. Malamat, The Armeans in Aram Naharaim
and the Rise of Their States, 1952 (ebr.); M. F. Unger,
Israel and the Arameans of Damascus, 1957; ANE'II p.
259 si n. 11.
c. Israel i statele Aramee (CCCI. 100-_700 d.Cr.)
(i) Saul (cea I050-1010 I'.d.Cr.). In timpul domniei
sale, Saul a trebuit sa lupte cu multi dusmani ai
Israeluluiz Moab, Amon si Edom, in E, listenii, in V,
si ,,imp5rati.i din Toba, in N (1 Sam. 14:47; sau
,,imp5ratu1, daca folosim LXX). Probabil ca aceste
lupte au avut loc la apogeul puterii sale (cca. 1025
l.d.Cr.?), inainte de nalul dezastruos al domniei sale.
(ii) David (cca. I010-970 f.d.Cr.). Primul contact
cunoscut al lui David cu arameii are prietenia sta-
bilita cu Talmai, ul lui Amihur, regele Gesumlui, pe
a carui ica a luat-o in casatorie (Absalom a fost ul
ei si al lui David) in primii 7 ani de domnie Ia I-Iebron
(1010-1003 i.d.Cr.), 2 Sam. 3:3, 5. Talmai a continuat
sa domneasca in Gesur catre srsitul domniei lui Da-
vid, cind Absalom s-a refugiat acolo timp de 3 ani (2
Sam. 13:37-39). in a doua jumtate a domniei sale,
David s-a luptat cu I-Iadadezer, ul lui Rehab, regele
din Aram-Toba (la N de Damasc). Aces! rege isi extin-
sse deja stipinirea pin}! la Eufrat (dupa ce l-a infzint
pe Tbi, regele ostil al I-Iamatului, 2 Sam. 8:10), dar
supusii din N probabil ca s-au revoltat, deoarece amn-
ci cind l-a atacat David, Hadadezer era in razboi,
incerdnd se ,,rstaureze cuceririle de aici (2 Sam.
8:3). Pmbabil ca David si 'Ibi an considerat ca Hada-
dezer era prea periculos; in orice caz, David a anexat
Damascul si Tbi, regele I-Iamatului, a devenit aliatul
(supusul) sau, 2 Sam. 815- 12. Revolta impotzriva lui
I-Iadadezer probabil ca a urmat dupa doua infringeri
serioase pricinuite de David cind I-Iadadezer s-a aliat
cu Amon (2 Sam. 10; 1 Cron. 19) i alte state aramee
(vezi Unger, p. 42-46). Nu este stabilita nici 0 relatie
temporala directa intre 2 Sam. 8:3-12 si 2 Sam. 9-12,
dar este posibil ca raztzoiul cu Amon sa-1 precedat
pe cel din 2 Sam. 8. In consecinta, David era ma
indoiala suzeranul lui I-Iadadezer si al Siriei, in intre-
gimea sa. Este posibil ca textele siriene de mai tirziu
sa faci aluzie Ia stapinirea intins dar efemera a lui
I-Iadadeaer, acesta descriind felul in care in timpul
domniei lui Ashur-rabi II (cca 1012-972 i.d.Cr.), ,,re-
gele Aramului a preluat controlul asupra Petorei
(Pitru) si Mutkinu, pe ambele maluri ale Euframlui;
aceasta poate marca intemeierea acolo a regatului
arameu Bit-Adini - care se poate as fost sursa tru-
pelor lui Hadadezer de dincolo de Eufrat. Pentru o
mai detaliata, vezi Landsberger, Sam'al I,
1948, p. 35, n. 74; si Malamat, BA 21, 1958, p.
101-102.
(iii) Solomon (c. 970-930 d.Cr.). Probabil ca in
prima parte a domniei sale Solomon a infrint ,,Hamat-
Toba, adici, se pare ca a infrint 0 revolta in partea
deSaI~Iamatului, careseinvecinacu'Ioba- sepoate
=2 fost o revolta de revocare a pozitiei de aliat-supus
a I-Iamatu1ui7 In once caz, stipinirea lui Solomon a
fost sucient de ferma incit a construit aici cetati-
magazii (2 Cron. 8:3-4). In ultima parte a domniei lui
David, dupa infringerea lui I-Iadadezer din Teba, un
tinar numit Remn, a adunat in jurul sau 0 ceata de
In primii ani ai domniei lui Solomon probabil
ca Remn a fost doar un insurgent mic si neinsemnat.
Dar in ultima parte a domniei lui Solomon, Rezon a
pus stapinire pe Damasc si a devenit rege acolo, dom-
nind ceva mai mult decit Solomon, cu care s-a luptat
in permanenta (1 Imp. 11:23-25); se pare ca Rezon a
fost haiduc pina prin 955 i.d.Cr., a domnit in Damasc
probabil intre 955-925 'i.d.Cr., pina cind a murit - de
batzinete - si un alt ,,haiduc, I-lezion, a urcat cu forta
pe tronul Damascului.
(iv) Dinastia lui Hezion. Noul oportunist a inte-
meiat 0 dinastie care a durat un secol. Hezion (cea.
925-915 i.d.Cr.), ul sau Tabrimon (cca. 915-900?
i.d.Cr.) si nepotul sau, Ben-I-Iadad I (cca. 900-860?
i.d.Cr.) sint prezentati in aceasta ordine si in aceste
relapii In 1 imp. 15:18. (Stele Melqart, despre care se
sustineci aratl aceeasi succsiune (D017) p. 239-41;
ANE7, p. 501), are de fapt imposibil de descifrat cu
certitudine.)Acesti regi au transformat repede negatul
Damascului in Siria propriu-zisa, rivalizind numai cu
Hamatul. Cind a fost atacat de Bas_a, regele Isra-
elului, Asa, regele lui Iuda, a cerut ajutor de la Ben-
Hadadl (1 lmp. 15:18 s.urm.). A Scriptura. in anul 701 i.d.Cr., Sanherib si-a D5111! 50
Ben-I-Iadad care s-a luptat cu Ahab (1 Imp. 20)
si care a fost asasinat de Hazael in timpul domniei lui
Ioram, cca. 843 i.d.Cr. (2 Imp. 6:24 s.urm.; 8:7-15)
probabil ca ste un alt rege, poate Ben-I-Iadad II (cca.
I860-843 i.d.Cr.), dar ate posibil sa argumentam -
asa cum face Albright - ca acesta este Ben-Hadad I
(care ar domnit intre cea. 900-843 i.d.Cr. - o domnie
lunga, dar nu unica). Acest Ben-I-Iadad II/I este aproa-
pe cu certitudine Adad-idri (,,Hadadezer"), regele Da-
mascului, pecaresalmanaserllll-a atacatin853, 849,
848 si 845 i.d.Cr. si la a carui asasinare si inlocuire de
catre I-Iazael se face de asemenea aluzie in sciierile
asiriene. Era un lucru obisnuit ca monarhii din Orien-
tul Apropiat antic sa aiba doua nume; Ben-I-Iadad/
Adad-idri este doar un exemplu. Ben-I-Iadad, regele
Damascului, si Urhileni, regele I-Iamatului, au condus
opozitia feta de Asiria si au contribuit cu cele mai maxi
armate, desi eforturile lor an fost sprijinite generos de
Ahab, regele Israelului, in 853 I.d.Cr., la Qarqar
(ANEE p. 278-281; Wiser-nan, in DOTII p. 47).
(v) De la Hazael la Rain. Uzurpatorul I-Iazael
(cca 843-796 i.d.Cr.) a avut de luptat aproape imediat
cu Ioram, regele lui Israel (842/1 i.d.Cr.), qi 2 Imp.
8:28-29; 9:15. Iehu a ocupat tronul lui Israel cu acst
prilej, dar el - impreuna cu altii - a platit tribut Asiriei
(ANEE p. zso; non; p. 48; IBA, p. 57, g. 51),
lasindu-I pe I-Iazael al Damascului sa lupte singur cu
Asiria in 841 si 837 i.d.Cr. (Unger, op. cit., p. 76-78).
Dupa aceea, I-Iazael a atacat cu salbatlcie pe Israel,
atit in timpul domniei lui Iehu, cind a ocupat 'I\'ansi0r-
dania (2 Imp. 10:32-33), cit si in_timpul domniei lui
Ioahaz, cca 814/3-798 i.d.Cr. (2 Imp. 13:22). Dar a
urmat o perioada de ragaz; este posibil ca ,,elibe-
ratorul trimis atunci de Dumnezeu (2 imp. 13:5) sa
fost Adad-nirari I11, regele care a intervenit
impouiva lui I-Iazael (numit ,,Mari) prin 805-802
I.d.Cr.
in primii ani ai domniei lui Ioas in Israel, presiunea
a fost mentinut de ul lui Hazael, Ben-Hadad III (2
Imp. 13:3). Dar asa cum Dumnezeu a promis prin
Elisei, Ioas (cca.798-782/1i.d.Cr.) a luatina ide Ia
Ben-I-Iadad teritoriile cucerite de I-Iazael (2 Kip. 13:
14-19, 22-25). Ben-I-Iadad s-a urcat pe tron i.n cea.
796 i.d.Cr. si a domnit pina prin 770 i.d.Cr., potrivit
stelei Zakur (vezi Unger, op. ciz., p. 85-89; DOTE p.
242-250). Ben-I-Iadad a condus o coaligie puternica
impotriva lui Zakur, regele I-Iamatului, un uzurpator
din Lu ash care a preluat stapinirea asupra intregului
regat Hamat-Lu ash. dar Zakur si aliatii sai an infrint
coalipia lui Ben-I-Iadad si au pus capat perioadei de
dominagie in Siria a regatului arameu cu capitala la
Damasc.
La scurta vreme dupa aceasta, Damascul slabit a
ajuns sub suzeranitatea lui Ieroboam I1, regele lui
Israel (2 Imp. 14:28). Mai tirziu, probabil dupa moar-
tea lui Ieroboam II in 753 i.d.Cr., s-a ridicat la Damasc
un rege numit *Retin (in asiriana Rahianu) si a ame-
nintat regatul lui Iuda, care era aliat cu Israel, si (la
fel ca si Hazael) a cucerit din nou 'Il'ansiordania; dar
Ahaz, regele lui Iuda, a apelat la Tiglat-Palassar III,
regele Asiriei, care in 732 I.d.Cr. l-a infrint si l-a omorit
pe mm (2 imp. 16:5-9; ANE7} p. zas) ,1, asa cum a
profetit Amos (1 :4-S), i-a deportat pe arameii nefa-
riciti la Chir, ironia constind in faptul ca aceasta era
tara lor de origine.
(vi) Alte regate aramee sint mentionate rareori in
de Ezechia, vorbind dapre neputinta regilor si zeilor
din "Arpad, "Hamat, Golan, 'Haran, *I\ezef (asir.
Rasappa) si ,,ii lui Eden din Tblasaf (2 Imp. 18:34;
19: 12-13). Ultimii din aceasta lista sint locuitorii pro
aramee (fost regat) Bit-Adini, ,,Casa lui Eden
sau Bet-Eden, in Amos 1:5.
BIBLIOGRAFIE. M. F. Unger, R. T. O Callaghan, A.
Malamat (luaari citate la srgitul II.b); A. Dupont-
Sommer, Les Aramens, 1949. lntre studiile specifice
se inc1ud:R. de Vault, RB 43, 1934, p. 512-518, A.
Jepsen,AfO 14, 1941-4, p. 153-172, si ibid. 16, 1952-
3, p. 315-317; B. Mazar, BA 25, 1962, p. 98-120,
pentru Aram-Darnasc si Israel; E. O. Forrer, in Ebeling
si Meissner, Reallmrikon der Assyriologie, 1, 1932, p.
131-139 (Aramu), B. Landsberger, Sam'aI I, 1948;
w. F. Albright, in AS 6, 1956, p. 75-es, despre in-
ltrarea asiriana in politica si arta aramee; A. Ma-
lamat, in Porr, p. 134.155. lnscriptii, qf. J. c. L.
Gibson, Textbooks of Syrian Semitic Inscriptionsz,
1975.
d. Limba
Vezi *I.IMBA VECHIULUI TESTAMENT.
Trebuie remarcat ca aparitia unor cuvinte si expresii
arameeinlimbaebraic5dinVTindicadeseave-
chimea scrierii. Observati urmele de forme aramaice
in mileniul al 2-lea l1.b, mai sus). Statele aramee din
Siria, care au X1St3I cel putin din timpul domniei lui
Saul, si casatoriile din vremea lui David ('Ia1mai), lasa
nan-an *1 .1... nu...

1 1U 1|

, Marea Neagra
I I .5 .00 250 Qg
_\ .
5V . <' . W.
,._4_
_ j___. - _/-\. I E"":*t> __,.\- --
4,, __ _ F
-- 1: 7 W
~-;
I
>~3 ...._.)
. _
.-\.
W. _ ~ -#7 (T2

-
Q
/rar mlf B1111
A
;>
EN
K F
H
/
<
/ \

, Is ,_A RA /U~ "au-

22/ . ,1,
FIJADOQYA Z
> ,
\K/ L. um O-rcpt-'ak ale .~~ -
Caspi
Mar.5
e-:_1c_A

I {A 7-ML-~\~\_ /'[ I 1 Urmlu \

1 /1
"\\\C\%ars
0 /if xf
Qlssus
-.,.., - ; /SQ
> .0
Locul Muntelui Ararat in Armenia
s se inteleaga influenta lingvistica aramaioa 111 Pales-
tina. In ne, unele ,,aramaisme sint de fapt ebraisme
sau (canaanisme) in limba aramaica (cf. K A. Kitchen,
Ancient Orient and Old Testament, 1966, p. 143-146-
A. Hurwitz, 151 1s, 1968, p. 234-240.
e. Cultura aramee
Cea mai importanta contributie a ararneilor la cultura
Orientului antic a constituit-o limba lor: la inceput, in
comer; si in diplomatie, apoi pentru comunicatie in
tinuturi intinse (vezi mai sus), si ca limbi literara (vezi
R. A. Bowman, ,,Aramaic, Arameans and the Bible,
JNES 7, 1948, p. 65-99). Povatea si proverbele lui
Ahiqar sint plasate hi Asiria, pe vremea lui Sanherib,
si isi au originea in vremea aceea; din secolul al 5- lea
i.d.Cr. provin textele religioase in scrierea demotica
(egipteana) iowman, JNES 3, 1944, p. 219-231) si
Papirusul Blacassiani (G. A. Cooke, A Textbook of
North- Semitic Inscriptions, 1903, p. 206-210, Nr. 76).
Dintr-0 perioada mai tinie provin textele magice,
inclusiv mi text in siere cuneiform, din perioada
seleucida (C. H. Gordon, AfO 12, 1937-9, p. 105-117).
In era crestina, limba siriaca a ocupat un loc impor-
tant. Zeii principali ai arameilor au fost Baal-shamim
si alte forme ale lui Baal, Hadad - zeul furtunii, zei-
tatile canaanite cum au fost Ashtar (Istar?) si zeittile
din Mesopotamia, inclusiv Marduk, Nebo, Shamash,
etc. (J. A. Fitzmyer, TheAramaic inscriptions of Seffre,
1967, p. 33 s.urm.). Vezi Dupont-Sommer, Les Ara-
mens, p. 106-119; Dhorme si Dussaud, Religions,
Babilonie, etc., 1949, p. 389 .urm.
ARAMA t.us'mum1 Cuvintul ebr. haimal apare
numai in Ezec. 1:4, 27; 8:2. Contextul cere ca hafmal
s fie ceva scrlucitor, dar intelesul exact al cuvintului
nu a fost cunoscut de teologi, din vremurile rabinice
pina in prevent. LXX traduce folosind cuvintul Eek-
rron, care inseamna ,,chihlimbar sau ,,un aliaj de aur
si argint (LS1). Delinsch sugereaza ca termenul asi-
rian e.s'maru ar inrudit; lucrul acata ate posibil din
punct de vedere fonetic si intelesul ate ,,aliaj metalic
strlucitof. G. R. Driver sugereaza ,,a1am, prin com-
paratie cu cuvintul acadian elmesu. Vezi VT 1, 1951,
p. 60-62; VT$upp. 16, p. 190-198.
F r7 {J 7 \\.
Haran
L, K'\G0zanY;,9 \IiniVe\\\ \X ~
i"\
Hglab
P
3
/'<] 7Kr/!>Arbe@,\;
,, ,1
/-- 4 ,
ARARAT.
I. Dovezi biblice
Numele Ararat apare de patru ori in Biblie. A fost
regiunea muntoasa sau deluroasa (hr rrt, ,,mun-
Ararat) unde s-a oprit arca lui Noe (Gen. 8:4.
Relatarile dapre asa-zise ramasite de lemn in Iacul
Kopdin Mt Ararat, faeind legatura intre acatea si area
folosita de Noe la "pomp, nu au fost conrmate
arheologic si nici nu au fost datate ca ind mai vechi
de cca. 2500 I.d.Cr.); tare ('e1-es) in care s-au refugiat
Adramelec si Sarezer, ii pan-Icizi ai lui Sanherib (2
Imp. 19:37 = Ls. 37:38); regat (mamllgd) inclus de
Ieremia alaturi de Mini si Aschenaz intr-o profetie
dapre Babilonului (ler. 51:27) . Traducerea
englez AV red atit in impamgi cit at in
Isaia, folosind ca baza termenul Armenian din textul
lui Isaia in ucx.
II. Dovezl extra-blblice
Exista prea putine indoieli ca numele biblic 'rErHt
ate acelasi cu Urartu din inscriptiile asiriene, un regat
care a inorit in vremea Imperiului asirian in apro-
pierea Iacului Van din Armenia. Desi ate menI_:ionat
frecvent de regii asirieni ca un vecin care a cauzat
multe probleme in partea de N, a fost inuentat
puternic de mesopotamiana, iar in secolul
al 9-lea scrierea cuneiforma a fost adoptata si modi-
ficata pentru scrlerea urartiana (numit si ,,vanica
K.A.K. sau ,,chaldiana, care nu trebuie confundata cu cea
,,caldeana), o limba care nu era inrudita cu limba
acadian. Sint cunoscute aproape 200 de inscriptii
urartiene si in unele dintre acestea tara lor ate numita
Biainae iar poporul ate numit ,,copiii lui I-Ialdi, zeul
national. Sapiturile arheologice facute in special la
Tbprak Kale, 0 parte a vechii capitale antice, 'lupa, in
apropiere de Iacul Van, cele de la Kamir Blur, un oras
in apropiere de Erevan, in URSS, si cele de la Alting
Tepe, in apropiere de Erzincan, au scos la lumina
exemple de arta si arhitecmra.
III. U1-artu
In secolul al 13-lea, cind Urami ate mentionat pentru
R.J.W. prima oara in inscriptiile lui Salmanaser I, se pare ca
era un pr-incipat mic intre lacurile Van si Urmia, dar se
pare cz-i s-a intarit in secolele care au urmat, cind Asiria
a trecut printr-o perioada de declin. In secolul al 9-lea
devin tot mai frecvente rapoartele dapre campanii
asiriene impotriva regatului (Urartu), ale carui teri-
torii se intindeau acum mult inspre N siV, iar prin anul
830 i.d.Cr. Sardur a instaurat o noua dinastie si a
stabilit capitals la Tlispa. Succesorii sai imediati au
mentinut frontierele, dar negatul a fost zdruncinat
puternic in secolul al 8-lea de invaziile cimeriene
(*GOMER), si a fost intarit doar temporar pe 1ajum5-
tatea secolului al 7-lea de catre Rusa I1, care se poate
sa fie regele care a acordat azil asasinilor lui Sanherib.
Dapre srsitul regatului Urartu nu cunoastern prea
multe, dar armenienii care vorbac o limbi indo-
europeana trebuie si se stabilit acolo pe la sfirsitul
secolului al 6-lea i.d.Cr., asa cum se arata in inscriptia
de la Behistun care foloseste numele arminiya in
versiunea persana veche acolo unde in versiunea babi-
loniana gasim termenul ura.'_t-u, iar versiunea aramaica
a ms Elefantin folsoate 'rrt. Urartu probabil ca a
disprut ca stat in prima parte a secolului al 6- lea, in
perioada cind a profetit Ieremia.
BIBLIOGRAFIE. A. Goetze, Kleinasienz, 1957, p.
187-200, 215-216; F. W. Konig, Handbuch der chaldi.s-
chen lrlschriften (AfO, Beiheft 8), I, 1955, I1, 1957; M.
N. van I/oon, Urartiarl Art, 1966.
T.C.M.
ARAUNA (ln ebr. "rawnd, sau h?i"warnd, "ranyd).
ln 2 Sam. 24:16 s.urm., un iebusit a carui arie de
treierat a fost cumparati de David cind a vazut pe
ingerul nimicitor care avea mina lntinsa acolo; David
a cumparat locul ea sa poate constzui un altar acolo
si sa aduca o jertfi pentru a opri rnolima care a
izbucnit dupa ce el a facut numaratoarea poporului.
In 1 Cron. 21:18 s.urm. (unde Arauna ate numit
Oman) ni se spune ca David a cumparat si parnintul
care inconjura aria de treier-at, ca sa e locul unde sa
e construit Templul; Solomon a construit acolo Tem-
plul, cind a ven.it vremea (1 Cron. 22:1; 2 Cron. 3:1).
Numele lui Arauna este derivat de la cuvintul hilit
arawanis, ,,om libel ,,nobil. I-I. A. I-Ioffner (POTII p.
225) sugereaza ca ar trebui citit 'wrnh (cf. Cron. si
LXX), care in limba hurian ate ewri-ne, ,,domnul. Ia
Ugarit gasim atit irwn (hurian) cit si arwn (hitit) ca
nume personale (F. Grondahl, Die Personnamen der
Texte aus Ugarit, 1967, p. 224, 272). in 2 Sam. 24:16
numele este precedat de artieolul hotarit, iar in v. 23
ate insotit de hammelelg (,,regele), si de aici s-a
sugerat ca el ar fi fost ultimul rege iebusit al leni-
salimului (*1-l1'I'I'lI).
F.F.B.
ARBECH. Un termen obscur proclamat inaintea lui
Iosif in calitatea lui de prim ministru al lui Faraon
(Gen. 41:43). W. Spiegelberg a irlterpretat acat ter-
men ca ind cuvintul egiptean ib-r.k, ,,atent:iel, ,,lual_1'
seamal J. Wrgote sugereaza i. brk, ,,dati cinstel, ,,in-
genunchiatil, un imperativ egiptean irnprumutat
dintr-0 lirnba semitica (Joseph en Egypte), 1959, p.
135-141, 151. Discutii recente nu adauga nimic la
aceste sugatii
K./\.K.
ARCA. 1. Arca lui Noe (ln ebr. raga probabil de la
Egip. db .t ,,cufar, sicriu, Gen. 6-9; kibtas ,,cutie,
cufaf in NT. A fost datinata sa e doar un dispozitiv
de plutire, ale carui dimensiuni au fost - _daca luam
cotul de cca. 46 cm. (*MASURl SI UNITATI), apro-
ximativ 150 X 25 X 15m (Gen. 6:15). Este posibil sa
citim qinfm, ,,trestii, in loc de qinnfm ,,cuiburi, in
Gen. 6:14, Era sa modicam textul consonant, si
astfel intelegind ca partile componentele din lemn de
gofer au fost legate laolalta si tencuite cu treslii, si ca
toata area a fost apoi tencuita cu bitumen (smoala).
in timp ce armatia am me (literal ,,--0 faci mai jos,
al doilea i al treilea) poate luata in sensul tra-
ditional descriind trei nivele, ea poate fi interpretata
si in sensul de a indica trei straturi cle lemne puse in
cruce, si aceasta idee ar in armonie cu construirea
din lemn, tratie si smoal. Arca a avut deasemenea o
dachidere (pegah) in latura ei, si un shar, un cuvirlt
care nu ate intela exact, dar care ate interpretat cel
mai adesea ca ar insemna o deschidere pentru lumina,
permitind luminii s intre in interior pe sub acopreris.
Arca s-a orpit pe ,,unul din muntii "Ararar (Gen.
8:4) sau, potrivit babilonienilor, muntele Nisir (,,sal-
vare) in NV Persiei. lncercarile de a dacoperl rama-
sitele corabiei lui Noe si de a dovedi existenta ei pe
baza fragmentelor de lemn gisite in estul Tlirciei nu
au fost inca confirmate (cf. J. A Montogomery, The
Quest for Noe: Arie 1972).
2. Arca lui Moise (In ebr. tbti, Exod. 2:3-6) poate
Fl descrisa ca 0 versiune in miniatura a arcei lui Noe,
ind doar atit cle mare cit sa incapa in ea un copil nou
nscut. A fost confectionata din tratii (gme, /pa-
pirus), si a fost izolata cu smoala (hrrlr) si lut (zepeg
"'BI'l'UMEN) si din faptul ca a fost necesar 55 fie
deschis (Exod. 2:6), se pare ca, la fel ca si arca lui
Noe, a fost incl-Ilsa complet.
BIBLIOGAFIE. A. Heidel, The Gilghamesh Epic and
Old Testament Parallelsz, 1949, p. 232-237; E. Ullen-
dorff, VI 4, 1954, p. 95-96.
T. C. M.
ARCHIT. Gen. 10:17; 1 Cron. 1:15. Urmas al lui
I-lam, prin Canaan, si strmosul eponim al locuitorilor
unei cetati feniciene, orasul modern Tell 'Arqa, la Z0
km NE de Tripoli. Locul este mentionat in scrieri
egiptene, in Scrisorile de la 'Amama; de asemenea,
este mentionat de Salmanaser III (853 i.d.Cr.) si Ti-
glat-Palassar III. in vremea romana a fost numit Cae-
sari Libani. G.G.G
AREOPAG (Gr. Areios pages, ,,dealul lui Ara, zeul
grec al razboiului, corespunzator zeului roman Mar-
te).
1. Un deal mic la NV de Acropole in Atena, numit
Areopag in Fapt. 17:22.
2. Conciliul de pe Areopag, numit astfel deoarece
locul initial de intrunire a fost dealul lui Ares. in
vremea N'Ij cu exceptia investigarii cazurilor de omor,
acesta se intrunea in ,,porticul regal (stoa basileios)
din piata ateniana (agora), si probabil ca aici a fost
adus Pavel inaintea Areopag-ului (Fapt. 17:19) 51 nu
,,in rnijlocului Areopagului (v. 22). Era cea mai vene-
rabila institutie din Atena, datind din vremuri legen-
nemnvx r\\I
dare, i in ciuda neducerii pmnuntate a puterii pe care
o avusse in vechime, continua sa se bucure de pres-
tigiu gi avea speciala in probleme de morala
i De aceea a fost normal ca ,,un predicator care
vateete nigte dumnezei strini" (Fapt. 17:18) 5: e
supus judectii areopagului.
Cuvintarea dinaintea areopagului, prezentat de
Pavel cu aceast ocazie (Fapt. 17:22-31), ate un
discuxs despre adevarata cunoaetere a lui Dumnezeu.
Luind ca punct de plecare o inscriptie de pe un altar
inchinat ,,unui "dumnezeu necmioscuf, e1 le spune
asculttorilor si ca a venit sa 1e faca cunoscut pe
Dm-nnezeul pe care ei marturiseau c nu-L cunosc.
Adevratul Dumnezeu ate creatorul gi Domnul uni-
versului; El nu locuieate in temple materiale; El nu
depinde de jertfele aduse de ereaturile sale ci El
revaxs asupra lor viat i toate celelalte lucruri de
care ele au nevoie. El, care este creatorul tutu:-or
lucrurilor, in general, este czeatorul omenirii, in spe-
cial; cuvintarea continua in felul aoesta $i face anu-
mite armatii cu privire la om in raportul sau cu
Dumnezeu. Toti oamenii au provenit dint:-unul sin-
gur; pinuturile de locuit de pe pmint 5i anotimpurile
anului au fost rinduite pentru folosul omului; scopul
lui Dumnezeu in acate dnduieli este ca oamenii s5-L
caute i sa-L gaseasca, cu atit mai mult cu cit ei sint
copiii Lui. Deal formularea i citatele din cuvintare sint
elenistice, accentul are in intregime biblic. in mm-
tarea sa, Pavel ii cheama pe ascultatorisa se pociiasca
gi si se supun cunoagterii lui Dumnezeu, intrucit El
este nu numai creatorul ci gi judecatonil tuturor;
garantiajudecatii viitoare a fost data prin faptul ci La
inviat din morti pe Omul imputemicit si execute
aceastl judecata. Ctnd au auzit aceasta referire cu
privire la inviere, conciliul l-a intrerupt pe Pavel i nu
l-a mai ascultat, socotind c5 nu este vrednic de a luat
in serios.
BIBLIOGRAFIE. N. B. Stonehouse, Paul before the
Areopagus, 1957; M. Dibelius, Studies in theActs ofthe
Apostles, 1956, p. 26-83; B. Gartner, The Areopagus
Speech and Natural Revelation, 1955; H. Conzelmann,
"The Addxss of Paul on the Axeopagus, in L. E. Keck
i J. L. Martyn (ed.), Studies in Luke-Acts, 1966, p.
217-230; T. D. Bames, ,,An Apostle on Trial, JTS s.n.
20, 1969, p. 407-419; C. J. Hem/er, ,,Paul at Athens:
A'Ibpog1-aphical Note, NTS 20, 1973-4, p. 341- 349.
F. F. B.
ARETA. Referinta din 2 Cor. 11:32 este facuti la
Areta IV Filopatris, ultimul i cel mai faimos rege
*Nabatean care a purtat acest nume (cca 9 i.d.Cr. la
40 d.Cr.). El a fost connnat pe tron ca gi rege vasal
de cane Augustus, deai cu oaxecare retineri, intrucit
el a ocupat tronul fr permisiunea lmparatului. Fiica
lui s-a castorit cu Irod Antipa, care a divottat de ea
gi a vrut s se cstoreasca cu 'lrodiada (Marcu 6:17).
Areta i-a declarat rizboi lui Irod gi l-a inv-ins in anul
36 d.Cr. Roma a fost de partea lui Irod, dar expeditia
de pedepsire care a fost trimis sub conducerea lui
Vitelius, guvematorul Siriei, a ajuns mu-nai pini la
Ierusalim cind vestea mortii impiratului Tiberiu in
anul 37 d.Cr. a dus la abandonarea expeditiei.
Din 2 Cor. 11:32 pare probabil, dqi foarte sur-
prinztor, ca Areta a avut la un moment dat stpinire
asupra Damascului, vechea capitala a Siriei. Se pre-
supune ca el a primit cetatw de la Gaius (37-41 d.Cr.)
a carui politic a fost s incurajeze regatele vasale. Nu
au fost gsite monede romane emise la Damasc intre
34 i 62 d. Cr. Lipsa unor asemenea monede poate
semnicativ, sau nu. Se poate ca ocupama cetatgii de
ctre Areta =2 avut loc cindva intre 34 (sau 37) i
40, sau activitatea acstui ,,etnarh se poate sa aiba ai
alta explicatie. Referinta este pnobabil important
pentru cronologia paulin, dar pe baza dovezilor pe
care le avem in prezent indicatiile sint prea incerte i
posibilittile prea variate ca s5 ne permita sa tragem
vreo concluzie. Daca putem pune semnul de egalitate
intre imprejuxarea din 2 Cor. 11:32 i evenimentele
din Gal. 1:17-18 gi Fapt. 9:23-29, se poate ca aceast
intimplare sa fi avut loc la ,,3 ani dupa convertirea lui
Pavel. Dupa prerea unora aceast posibilitate ax oferi
un acoxd mai bun cu datarea mai timpurie a convertirii
apostolului, care pare probabila pe baza altor dovezi.
E.M.B.G.
CJ.H.
ARGINTAR, TOPITOR. Radacina ebr. srp expri-
ma topirea, testarea i pusicarea metalelor, in special
a metalelor pnetioase cum sint aurul i argintul. A-
ceeagi terminologie a fost folosit de Dumnezeu cu
privire la testarea oamenilor (punerea oamenilor la
incemare) i cu privire la Cuvtntul lui Dumnezeu care
este incercat $1 testat. Un te_x-men mai putin comun
pentru puricare a fost zqq. In lumea antica metalul
brut era de obicei topit din nou pentru a indeparta
impurittile $i pentru a tuma pime de metal (unelte,
arme, etc.). Metalul era incalzit in creuzete
de lut (Prov. 17:3; 27:21) hi cuptoare sau pe vaui $i
adesea erau folosite foale pentru a fumiza aerul su-
plirnaitar necesar pentru a crea o temperatura mai
ridicata.
Termenul ebr. s5rE folosit cu referire la topitor
sau cel care prelucreaz metalul, ate tradus admea
aurar. Pe vremea Judecitorilor, mama lui Mica a dat
sa-i e tumat o stamie de argint (Jud. 17:4), iar mult
mai tirziulsaia (40:19; 41:7; 46:6) leremia (10:8-9;
51:7) au descris plastic confectionaxea zadamici a
unor idoli de metal sau acoperiti cu un strat metalic.
David a pregitit aur i argint ranat pentru viitorul
'lemplu de la lerusalim (1 Cron. 28:18; 29:4); la
repararea zidurilor Ierusalimului pe vremea lui Ne-
emia an luat parte diferiti meteugari care prelucrau
metale (Neem. 3:8, 31-32).
Dumnezeu, ca un meater topitor care cauta me-
talul curat, ni se spune adsea ca a pus la incercare
sau ea a testat (srp) inimile oamenilor. Vezi Jud. 7:4
(oamenii lui Ghedeon); Ps. 17:3b; 26:2b; 66:10; 105:
19; Is. 48:10; ler. 9:7; Zah. 13:9; Mal. 3:2-3. Vezi de
asemenea imaginile plastice din Ps. 12:6 i Prov. 30:5
care se refer la Cuvintul lui Dumnezeu. Pentru acest
ultim concept, vezi i 2 Sam. 22:31 (= Ps. 18:30); Ps.
119:1-$0. Metalul puricat era folosit pentru turnare
(cf. Prov. 25:4). Dumnezeu a cautat sa curateasc pe
poporul Sin de pacat aa cum se scoate zgura i
impurittile (ls. 1:25), dar uneori nici chiar focul
incins cu foale nu a fost sucient de erbinte ca sa faca
lucrul acesta (ler. 6:29-30). lncercirile sint folosite
uneori pentru a-i curti pe oameni $i cei intelepti se
curatesc singuri (Dan. 11:35; 12:10). O data se face
referire la vin (Is. 25:6). (ARTE $1 ME$TE$UGURI.)
BIBLIOGRAFIE. Cu privire la scenele egip. de pre-
lucrare a metalelor, fonne de tumat ei creuzete, vezi
ANER p. 40, fig. 133-136; Singer, I-Iolmyard si Hall,A
History of Techrtology, 1, 1954, p. S78, fig. 383 (folo-
sirea foalelor). In general, vezi ibid., p. 577-584; R. J.
Forba, Studies in Ancient Technology, 6, 1958, p.
70-73, 81-85; 8, 1964, p. 133 s.unn., 170 s.un'n., 239
s.urrn.; 9, 1964, p. 67 .unn.; A. Lucas, Ancient Egyp-
tian Mnteriab and Industries, 1962, cap. 11. RA K
ARGOB. District in Ttansiordania care a fost sub
stipinirea lui Og, regele Basanului inainte de a
cucerit de poporul Israel condus de Moise (Deut.
3:3-S). Avea 60 de cetiti cu ziduri putemic intarite, si
multe sate rm ziduri. Localirarea exact a
ate concroversat. O localizare care a fost sprijinita
de uaditia evreiasca, si care a cistigat suport supli-
mentar de la etimologia improbabila a cuvintului ,,ar-
gob, sustine ca aceasta regiune ate tinutul vulcanic
cunoscut sub numele de' el-Ileja ("'lRAHON'l'). A-
ceast parere nu mai ate aeceptata. Numele probabil
ca indica un tinut arabil fertil ('arg6Q probabil de la
reeb, ,,bulgire sau ntrin. cf. Iov 21:33; 38:38).
Spre V granira se intinde pina la regatele mici Ghaur
;i Maaca (Deut. 3.14), adic lnaltimile Golan. Ema
oarecari dicultati in ce private schimbarea numelui
cetatii Argon, IA-Iavot-lair, de citre Iair, din
lui Manase. In 1 Imp. 4:13 satele lui lair sint situate in
Galad (cf. Jud. 10:3-4). J.CJ.W.
ARHEOLOGIE.
1. Generllltitl
In cadrul stiintei arheologiei, care se dezvolta rapid,
studiul special al ,,Arheologiei biblice se ocupa cu
acele vestigii materiale din Palatina si tarile inve-
cina_te care sint legate de perioada si naratiunea bibli-
ci. In acate materiale se includ raturile de
cladiri, vatig-iile de arta, inscriptiile si orice lucruri
primitive care ajuta la intelegerea istotiei, vietii si
obiceiurilor evreilor si ale altor popoare, cum sint
egiptenii, fenicienii, sirienii, asirienii si babilonienii,
care au venit in contact cu ei si i-au inuentat. Intere-
sul pentru locurile si ti.mpurile mentionate in Biblie a
constituit irnboldul initial pentru multe dintre ex-
cavatiile mai vechi; cadrul general istoric, religios si
etnic al Bibliei, generat de dacoperirile arheologice,
a contribuit in mare misui-5 Ia explicarea, ilustrarea
si, uneori, coroborarea armatiilor biblice cu teoriile
contradictorii, bazate insucient pe fapte.
Limitarile arheologiei sint datorate perioadei maxi
de timp si zonei geograce intinse care trebuie stu-
diate, cit si problemelor legate de pastrarea in timp a
materialelor. Obiectele de lemn, piele si pim dz-iinu-
iesc rareori si existenta lor tnebuie presupusa. Nici o
localitate biblici nu a fost excavat complet, si proba-
bil ca nici nu poate . Nurnai in ultimii ani au putut
facute comparatii intre diferite excavatii, folosind me-
tode exacte de straticare si notare. Lucrul acata a
dus la revizuirea unor concluzii mai vechi, de ex.
Garstang a datat zidurile Ierihonului ca cu citeva
secole mai vechi decit le-a datat Kenyon. In afara de
aceasta, numarul mic de inscrlptii din Palatina face
ca informatiile extra-biblice directe dapre gindirea si
felul de viata al oamenilor din vechime sa e rare.
lntrucit arheologia, care ate 0 ramura a istoriei, se
ocupa in principal cu vatigiile rnateriale, ea nu poate
verica adevarurile biblice majore cum sint existenta
si activitatea rascumparatoare a lui Dumnezeu si a lui
Cristos, Cuvintul intmpat.
Metoda arheologica de datare secventiala a fost
elaborati in Palatina (in acest termen includem sta-
tele modeme Israel si Iordania). In 1890, Flinders
Petrie care facea excavatii la Tell el-Hesi, si-a dat
seama ca diferitele nivele de ocupare ar putea
distinse prin vasele de lut caracteristice si prin alte
aspecte ale lor. Aceast schema de stratigrae si tipo-
logie ate aplicata in prezent in toati lumea; in Pala-
tina a fost imbunatatita de arheologii de mai tirziu, in
special la "ten Beit Mirsirn, Samaria, Lachis si Ierihon.
Prin cornparara excavatiilor din Palatina si cele din
alte parti, a fost stabilita 0 retea de dacoperiri in-
rudite, corelate cu cronici istorice, fumizind o cro-
nologie remarcabil de bine inchegata incepind din
mileniul al 4-lea i.d.Cr. Datele dinainte de aoeasta
perioada continua s e imprecise, chiar si atunci cind
metoda da datare cu Carbon-14 fur-nizeaza unele do-
vezi. labelul alaturat (p. 74) prezinta denumirile ac-
ceptate in prezent pentru aceste perioade ar-
heologice.
ll. Perloada prelstorici
Orientul Apropiat a fost scena aparitiei omului ca si
culegator, in perioada Paleolitica ale carei rimsite
pot intilnite in paterile de pe Carmel (Wadi el-
Mughamh), Eynan si Oren. Dupa o perioada in care
lipsac urme materiale, omul ate intilnit ca si cu-
legator in asa-numita "revolutie neolitica. Multi cer-
cetitori gisesc legituri cu Europa preistotic, si nu cu
Africa, si cu trisaturile fizice ale omului dc Neander-
thal din Europa. Aseziri constituite din colibe datate
in cca. 9000 i.d.Cr. sint gasite la Shanidar (Irak),
Eynan (Lacul I-Iuleh), Ierihon si Beidha (in apropiere
de Petra). Dezvoltarea productiei a dus la Neoliticul
B, caracterizat prin ,,pre-olarit. La Ierihon sint gisite
din aceasta perioada (c. 7500 i.d.Cr.) sisterne masive
de aprare si figurine si cranii vopsite in mod neo-
bisnuit, a cror folosite nu ate cunoscuta. Asezri
neolitice au fost dacoperite in Yarmuk si Galilea
(Shaaar I-Iaggolan). Acatea sint contemporane cu
asezirile de pe Nil, din Cipru si din Valea Tigrului
(Janno).
Din perioada Calcolitic provin picturi pe pereti
vase pictate de lut si topoare de cupru, gasite in Valea
lordanului, '11-zlulat Ghassul, Esdraelon, in apropiere
de Gaza, si din N Neghevului. Folosirea metalelor
devine tot mai raspindita si modelele de lut arata ca
magaziile subpamintene, cisternele de piatxa si unele
locuinte an avut plafoane de lut arcuite (Abu Matar).
ltanzitia spre prima parte a epocii bronzului nu
ate bine denit in Palatina. Unii arheologi acribuie
acestei perioade o serie de asezari care s-au dezvoltat
ulterior si an devenit or-age-state (Meghido, Ieril-ion,
Bet~$ean, Beth-yexah si Tell el-Faraa, in apropiere de
Sihem) sau an fost abandonate pentru o vreme (Sa-
maria si Tell el-Nasbeh). Popoarele invadatoare, care
probabil ca an fost nomazi din N sau E, au adus un
nou tip de vase de lut si si-an ingropat morp'i in gropi
comune sipate in stinca. In acate morrninte se pu-
nmu uneori obiecte de lut de care erau cunoscute de
la srsitul perioadei calcolitice anterioare, vase de lut
arse de la Esdraelon si vase de lut pictate, care mai
tirziu au fost gisite in cantitati maxi (EB I). Pentru
I\I\l'\I-\ll4\I\Illa
descrierea acatei faze a fost folosit termenul "Proto-
urban, corespunzind cu perioada protoliterata (Je-
mdet Nasr) din Irak, la cca 3200 i.d.Cr.
III. Epoca bronzului in Canaan
In prima parte a epocii bronzului I au irrceput sa apara
orase cu ziduri din ciramizi de lut. In acelasi timp,
vasele de lut din N (Beth-yerah, nivelul II; Beth-shan,
nivelul XI) se deosebac de cele din S, gsite Ia Ophel
(lerusalim), Gezer, Ai, Ierihon (VI; VII) si Tell en-Nas-
beh. Orasele din N au continuat s5 prospere in EB II,
cca. 2900 i.d.Cr. (Meghido, XVI-XVII; Beth~yerah, IH;
Bet-$ean, XII) daiin S pot observate unele inuente
egiptene (Ierihon, IV). Orasul Arad, care era foarte
dezvoltat (IV-I), avind temple gernene, arata anitati
cu orasele canaanite din N (cf. "AI). Textele de la Ebla
(Siria), din c. 2300 i.d.Cr., mentioneaz deja locurile
care au ajuns cunoscute mai tir-Lite de ex. Lachis,
Hator, Meghido, Gaza. Au avut loc progrese remar-
cabile, in special in vasele ne de lut ,,Khi.rbet Kerak,
vase care arati imbunatatirea treptata a tehnicii 015-
ritului in Palestina si Siria.
injurul anului 2200 i.d.Cr., au inceput sa soseasc
popoare care aveau obiceiuri de inmormintare, vase
de Iut si arme caracteristice, ind probabil amoriti
semi-nomazi (de ex. Tell Ajjul, Ierihon, Meghido).
Acestea erau grupuri nomade a caror prezenta in
dealurile Palestinei a fost observata ulterior de is-
raelitiicareau ocupatl>alestina (Num. 13:29; Ios. 5:1;
10:6) si de lextele execrative (blatemele) din *Egipt.
Tipurile diferite de vase de lut, de arme, cit si
obiceiurile de inmormintare diferite arata ca acate
popoare aveau legturi cu orasele-state din Siria si
Fenicia, si curind au inceput sa apari numeroase
erase-state care sint in mod caracteristic canaanite.
Regii lor probabil ca au fost ,,Do1-nnitorii straini asia-
tici (Hyksos) care au pustiit Egiptul in cca. 1730
i.d.Cr. A fost 0 perioada de prosperitate, marcat ins
de razboaie frecvente intre acate orase. Cettile ma-
jore aveau o citadel si un oras inconjurat de ziduri
inalte de aparare (de ex. Carchemis, Qama, Hator, Tel
el-Yahudiyeh, Egipt).
Perioada de mijloc a Epocii Bronzului a fost o
perioada cind grupuri semi-nomade, inclusiv I-Iabiru -
intre care se poate s5 6 fost si Patriarhii - s-au inltrat
in tinuturile nelocuite dintre orasele cu ziduri de
aparare (ERA PA'I'RlARHALA). Morminte provenind
de la acate popoare au fost gasite la Ierihon. Orasele
si casele lor (de ex. Beit Mirsim, Meghido si Ierihon)
au ramas mici si au suferit prea putine schimbari pina
cind au fost distruse in mod violent (LB), probabil de
catre egiptenii (Tlithmosis Ill) care i-au alungat pe
fonducatorii di.n dinastia I-lyksos la cca. 1450 i.d.Cr..
In ciuda contactelor comerciale cu E Mediteranei (va-
se de lut miceniene), orasele din zona de deal a
Palatinei erau acum mai sarace decit cettile feni-
ciene invecinate.
Cettile majore an fost ocupatedin nou, dar numai
pentru a jefuite iarasi in secolul al 13-lea. Urme ale
atacului israelit, sub conducenea lui Iosua, pot va-
zute in ruinele arse de la Hator, Betel, Beit Mirsirn
(Debit?) si Lachis, dar este imposibil sa conrmim
aceasta armatie. Potrivit VI, Iosua nu a pus foc in
multe locuri. Ia Ierihon s-a observat ca orasul a fost
abandonat in cca. 1325 i.d.Cr., dar dapre zidurile
prabusite care se credea ca apargin acatei perioade
de srsit a epocii bronzului (Gargstang) se stie acum
muonm.
ARIIEOLOGICA
Pcrioada romana si islamica - 70 d.Cr.
Penoada helenista II I65 - 63 d.Cr.
.;_
Peroacla israelitla tirzic 587-330 i.dCr
r Epoca erului III a/l1i800-587
,1 Epoca crului 11 b 900-800
Epoca crulul I a I150-1200
, Epoca tirzie a bronzului 1550-1200
I E "'1
POCQ ml] OCIC 3 b 1 I/II
Ilzlglollllloo I "7
(& SO!
$515.
Epoca pnmara a bronzului 3150-2850
Calcolitic (Epoca pietrei) c. 3500
V ///////////7/////7%//'<
ca au fost distruse in prima parte a epocii bronzului
(Kenyon).
In asezrile din Canaan din ultima parte a epocii
bronzului au fost gasite cel putin sase tipuri diferite
de scrieri: cuneiforme babiloniene, hieroglife si hie-
ratice egiptene, alfabetul canaanit liniar (strmosul
alfabetului ebr. si gr.), si un alfabet cu 25 pina la 30
de semne cuneiforme inrudit cu cel din *Ugarit, scrie-
rea silabic din Byblos i scrieri de tip cipriot sau
CIEIZXI.
Practicile religioase canaanite pot fi inu'ezarite in
vestigiile templelor si ale locurilor de inchinare de la
I-Iator, Lachis, Meghido, Arad si altele, cit si in al-
tarele, mesele de jertf si mobilierul cultic. Figurinele
de metal il reprezinta pe Baal, iar gurinele de lut 0
reprezinti pe Astartea. Asemenea gurine sint in-
tilnite irecvent. *Sigili.ile cilindrice reprezinta de ase-
menea zei si zeite; un asemenea sigil din Betel poart
numele zeitei Astartea, in limba egipteana.
(Pentru o examinare recenta a dovezilor arheo-
logice si de alta natura in legtura cu datarea Ex-
odului in secolul al 15-lea i.d.Cr., vezi J. J. Bimson,
Redating the Exodus and Conquest, 1978.)
IV. Epom erulul in Israel
Prin secolul al 12-lea, asezarea listenilor in SV Ca-
naanului este atatat de o game noua de vase de lut
decorate, inspirate de formele rniceniene recente, a-
vind ins elernente locale palestiniene, elementele
cipriote si egiptene. Lipsa acestui gen de vase de lut
listene in locul care a fost identicat pina in prezent
cu orasul Gat constuie o problema. Asemenea vase
de Iut pot ii intilnite pretutindeni in Filistia, incepind
din cimpia de coasta de la Debit si Gaza, pin la N de
lope. Asemenea vase de lut lipsac in locurile ocupate
de alte popoare de pe malul mzirii si, in afara unor
cantitati mici care pot atribuite cornertului, nu sint
intilnite la inceput nici in dealurile centrale (Ghibea,
 \/
--._-5 _ ..an'n.. :=H1-:--1
________ WIIIIW -.-_.-._.____..-___
' .
f_ __. 1
..-.:_.
_.....--__ -____--_----_..
H
Excavape straticatzi _i_)
V 1
_,___ __
{V1 _p ,..-_--
l l :-5% .__.--. -.--i--.<---i-------
' I
<-- TYan<=uin1r=P*=
"'- ~ Q 0 In$00 ~ I
an
-"'
" 1ll |l |l| |l l|"
,-.--,~.~'-.",-;-.-:-_: " ' """
\_-35*
=-, Grmezi _'-_"-.de mint
._,_ ' U
V -_-,_.;_._._~,._-_-, . . \~_..
~=
. . --M. IVIIV -~ .. ...
TV" Plmvikld ////////////////////////////////M///M/WM/
T
//.
/V,
Kl
Ierusahm, Beth-zur, Tekk el-Nasbeh), dar in jurul a-
nului 1050 i.d.Cr. an fost descoperite urme ale pd-
tmnderii lor la Silo i Bet-$ean. Aceti listeni au fost
primii care au folosit eml in Palstina (un pumnal i
un cupit de er inn-un rnormint de la Tell el-Far'a), iar
israeligii au intrerupt cu greu acst monopol i supe-
rioritatea lor economic (1 Sam. 13:18-22). Fortiirege
canaanite bogate i bine construite au rezistat inc un
secol (Bet-$ean). lsraeligii din vremea Judectorilor
e c au constmit case slabe (Betel), e <15 au uir in
cldixile canaanite cucerite (Belt Mirsim), e c5 au
injghebat sate cu case rudimentare (Gar, Raqqat).
Vasele lor de lut erau de asemenea brute i sini-
ccioase in comparagie cu cele ale canaanilor.
Citadela lui Saul de la Ghibea (R211 el-Fm) arat
c israeligii au adoptat un sistem nordic de ziduri de
cazemati pentru zidurile lor de aprare, i acestea
erau o can-acterisdcfa a arhitecturii din perioada res<
pectivi. Viaga de aici era simpl, dei a fost marcat
de importarea citorva anne de er. Este posibil ca
zidurile de cazemat gisite la Sihem si fost con-
struite de Abimelec (Jud. 9), iar cele de la Bait Mirsim
i Bet-$emQ de David, in _efom.\l su de aprare a lui
Iuda imporlva listenilor. In rest, cu excepgia zidurilor
de aprare de la Ofel, nu exist?! nici 0 cldire care $5
poat atribuit cu cerdmdixxe perioadei de domnie
a lui David.
Perioada lui Solomon este marcat de intrebu-
ingaxea erului pe scari tot mai mare i de folosirea
unor tel-mici de construcgie imbuntpite. Acelagi plan
a fost folosit pentru cldinle de la poarta cezgii in
Hagor, Gezer i Meghido (1 imp. 9:15). Ia Meghido i
Hagor au fost constxuite rspdinge pentru guvemaroi
districtelor, iar la laclulg 1' Bet~$eme au fost gisite
grlnare masive pentru depozitarea grinelor luate ca
impozit. Exist de asemenea dovezi despre un pro-
gram cuprlnztor de construire a unor cldiri ad-
ministrative regionale. Prosperltatea materiali din
_
PERIOADA BIBLICA
APROXIMATIVX.
_, _ i
Inn-I _
_ ~ Macabcii
_ _,'..n. V
_ _
*\ EXUU1
Z 1 i 1 Q. -_ .5?
Iuda
Ahab - Xeroboam
Mowhmw
I Iudectox
-l P __ ~._ " " ' ' "' "' "'
12,;
_,
"am
Vcchn canaamgl
_ ,
.. -V _ .. NIVELUL DE BAZA
Prcistoric
Diagramd schematicd a unui loc excaval din Palestine, ardtfnd
metodele de excavara gi nivelele (srratele) de ocupare.
timpul domniei lui Solomon trebuie s fost datorat
in mare msur construirli i dezvoltrii multor *mine
i topitorli de cupm ;i de er. Perm! Ezion-geber, la
golful Aqaba, a fost folosit pentru a importa multe
bunuri aduse de corbii. Un ulcior gisit la Tell Qa~
seh poart inscripa ,,Aur din Ox i atati schi.m-
buri_1e comerciale.
lnfringerea listenilor a deschis calea pentru ex-
tinderea necontestan a comer;u.lu1' ienician $1 lucrul
acata este reectat in constmirea Tmplului lui Solo-
mon. Planul de construqie a urmat stilul fenician
adopcat deja la Hagor i Tell Thinat. Intrarea, ancati
de stilpi identici (cj. 'IACHIN $1 BOAZ), ducea in linie
dreapt, print:-un vestibul, la sanctuarul mare (h-
gl) gi la sancmarul mic, interior (dQfr). Un element
specic planului lui Solomon a fost constmirea de-a
lungul zidurilor a unor camere marl pentru depo~
zitarea tezaurului. Decorarea "Templului cu hemvimi,
palmieri, modele geometrice, cit i mobilierul, pot
comparate cu obiectele de ldes; din aceeai perioad
gsite la Samaria, Amlan Thsh (Siria) sau Nimrud
(Irak), $i sint atatate de arm mai veche dscoperlti
la "Ugarit. in cursul excavagiilor au fost descoperlte gi
alte lucnui, cum sint altarele, sfegnicele, clegtele gi
lopegile.
lnvazia lui $iac 1, regele Egiptului, in cca. 926
i.d.Cr., a avut ca rezultat distrugeri maxi inspre N pin
la Ell Abu Hawan 5i la Beit Mix-sim (B) 5i Bet-$eme
(Ila). Perioada de dup imprgirea regatului a fost
claricat de o serie de excavagii. Arheologul de Vaux
a axitat la Tirga (R211 el-I-ar'a) c orau1 a fost aban-
donat dup secolul al 10lea; lucrul acata este de
agtepta! dac Qnem seama c Omrl a mun-at capitala
la Samaria (1 Imp. 16:23-24), intrucit avea ci mai
bune de comunicare cu portunle maritime feniciene.
Virful dealului din Samaria a fost construit ca o
reedin; regal, inconjurat de un zid de cirz-imid
de calitate. Este posibil ca multe obiecte de ldeg din
 Perioadele Cunoocute Perionda
arheologice uneori ca aproxlmadvi

Islarnic
636 d.Cr. lslamic 636 d.Cr.

Bizantin Bizantin 234 d.Cr. - 636

324 - 636 d.Cr.

Roman Roman III 180 d.Cr. - 324

37 i.d.Cr. - 324 d.Cr Roman II 70 d.Cr. - 180
Roman I lrodian 37 i.dCr. - 70 d.Cr.

Helenisra Helenist II Hasmonce-Macabee I52 - 37 i.d.Cr.

330 - 37 i.d.Cr. I-Ielenist I 330 - 152 i.d.Cr.

Epoca erulul Babilonian/Persan Epoca tirzie a emlui (-ETF)/Persana 587 - 330 i.d.Cr.
1200 - 330 i.d.Cr. Epoca emlui III b 720 - 587 i.d.Cr.
Cunoscuti Epoca erului III a 800 - 720 i.d.Cr.
uneori ca Epoca erului II b Epoca mijlocie a erului (-EMF) 900 - 800 i.d.Cr_
Perioada Epoca emlui ll a 1000 - 900 i.d.Cr.
israelim Epoca erului I b 1150 -10001.d.Cr.
Epoca erului (= I-IF) Ia Epoca primar a erului/lsraeliti (EFF) 1200 - 11501.d.Cr.

Epoca bronzului Epoca rirzje a bronzului II b 1300 - 1200 i.d.Cr.

3150 - 1200 i.d.C1'. Epoca tirzie a bnonzului II a
Cunoscut Epoca linie a bronzului (-ETB) I
uneori ca gi Epoca mijlocie a bronzului II C
Perioada Epoca mijlocie a bronzului II b
canaanii Epoca mijlocie a bronzului II a
Epoca mijlocie a bronzului
(-EMB) I
Epoca veche a bronzului IV
Epoca veche a bronzului III
Epoca veche a bronzului II
Epoca veche a bronzului (~EVB) 1
I400 - 1300 i.d.Cr.
(Epoca canaanil [irzie (-ECT)) 1550 - 1400 i.d.Cr.
1600 -1SSOi.d.Cr.
1750 - 1600 i.d.Cr.
(Epoca canaanira mijlocie (-ECM)) 1950 - 1750 i.d.Cr.
lnceputul Epocii mijlocii a bronzului 2200 - 1950 i.d.Cr.
Epoca veche a bronzului III b 2350 - 2200 'i.d.Cr.
(Epoca canaanit veche III) 2650 - 2350 i.d.Cr.
(Epoca canaanita veche II) 2850 - 2650 i.d.Cr.
(Epoca canaanita veche (-ECV) I) 3150 - 2850 i.d.Cr.

Calcolitic Calcoli tic Gasulian 4000 - 3150 i.d1Cr.

4000 - 315-01.d.Cr.

Epoca pietrei Neolitic (Olrit) 5000 - 4000 i.d.Cr.

> 4000 i.d.Cr. Neolitic (Pre-olrit) Epoca pietrei noi 7500 - 5000 i.d.Cr.
Mezolitic Epoca mijlocie a pielrei/Natuan 10.000 - 7500 f1d.Cr.
Paleolitic Epoca pietrei vechi - 10.000 f.d.Cr.

Claszcarea perioaclelor arheologice

palatul lui Omri $i Ahab S5 provina din decoratjile sau
rnobilierul din ,,casa de ldes a lui Ahab (1 Imp.
22:39; Amos. 6:4) $i unele sint gravate cu sernne
feniciene 0bi$nuite in prelucrarea *lde$ului. Scrierea
este identica cu cea din inscripiia lui M5_a, gasita Ia
Dibhan, care dscrle relagiile el $i Israel in cca.
825 i.d.Cr. ("PIA'1RA MOABITA). In curtea palatului
de la Samaria exista o cistema sau un ,,bazin dschis
si se poate ca aici s5 fost spalat carul de razboi al lui
Ahab (1 Rev. 22:38). Saizeci $i trei de ostraca cu
inscriplii, evideniele vinului $i uleiului adus la maga-
ziile regale, stau ca dovada a organizarli adm.lnistra-
iive, probabil in timpul lui leroboam II.
Cladiri ociale similare cu cele din Samaria (I) au
fost gasite Ia Bet-Sean (V) $i Meghido (V). La Me-
ghido, I-Iagor $i Beer$eba au fost dscoperite magazii
marl unde erau depozitate bunurile cu care erau pla-
tite impozitele. La I-Iagor (VIII) se pare ca Ahab a extins
orasul prin construirea unor fomcapii noi, in jurul
dealului pe care era citadela. Acolo, la fel ca $i la
Samaria (II = Iehu), zidurlle solide de aparare au fost
construite asa incit au rezistat pina in perioada re-
construirllor eleniste, cca 150 i.d.Cr. in jurul anului
800 i.d.Cr. Tell el-Far'a a fost ocupat din nou ca
rspdinia locala a unui guvemator, avind in aptopiere
locuinye particulare excelente. Vasele de lut gasite aici
sint similare cu cele din Samaria (IV), unde isi avea
re$edi.n1_:a Ieroboam H.
Tell el-Nasbeh (Migpa) si Ghibea au fost refon:i-
care putemic ca cetgi de frontiera dupa desbinarea
regatului unitar. Amindoua loca1ita_n1e au fost re-
construite dupa un plan identic $i cu materiale simi-
lare, fapt care arata ca lucrarea a fost facuta de Asa,
dupi ce a distnis fortul lui Baesa de la Rama, situat
in apropiere (1 Imp. 15). Invazia lui Tiglat-Pilaer III,
regele Asiriel, in c. 734 i.d.Cr. a avut ca rezultat
distrugeri serioase la I-Iagor (V) $i Meghido (IV). In
ruinele primei cetagi a fost gasit un ciob cu inscriptja
lpqh (,.aPal'i!1i!1d lui Pecah) $i ne aminteste <:a*vre-
rnea aceea Pecah era rege, asa cum citim in Z Imp.
15:29; 16:5-8 $i in Analele asiriene. Acelasi rege asi-
rian l-a menpionat pe Ioahaz, al carui tribut ate redat
in 2Imp. 16:8.
In 722 i.d.Cr., Sargon II a incheiat asediul Samariei
si, dupa cum spune el, a luat 27.290 de prlzonieri ,,$i
zeii lor din eetate si din district, aducind straini in
locul lor (2 Imp. 17:24). Din punct de vedere ar-
heologic, lucrul acesta poate observat din faptul ca
localicaqile an fost locuite numai pargial si mai sard-
cacios, iar vasele de Iut gsite au inclus vase asiriene
si vase importate. De atunci incolo Israel a fost sub
dominagia $i sub inuenga Asiriei. Cind Iuda s-a impo-
trivit inaintarii spre Egipt, Sanherib si-a condus
annata spre sud $i a jefuit Meghido (IV), Samaria $i
Ghjbea, indrurn spre Iuda, in anul 701 i.d_Cr. Caderea
Lachi.$ului, un eveniment ilustrat in basoreliefurile din
palatul asirian, a fost conrmata de armurile, armele
$i coifurile atacatorilor care au murit in apropierea
rampei care ducea spre poarta principala a cetagii. Se
pare ca o groap comuna pentru 1500 de victime
dateaza din perioada aceasta. Ezechia, despre care
Sanherib spune ca l-a ,,inchis in capitala sa, Ierusalim,
ca pe 0 pasare in colivie, a ajutat la stavilirea ase-
diului impotriva capitalei sale prin mnelul pe care a
avut previziunea s-1 sape, aducind apajn cetate de la
500 de m, de la Izvorul Fecioarei (2 Imp. 20:20; 2
CIOX1. 32:30). Iriscriplgia gasita in 1800 in "Tunelul
Siloam este unul dintre cele mai lungi texte monumen-
tale evr. care au dainuit pina in prezent (DOTII p.
209-211). Alte scrieri evr. contemporane includ 0
inscripgie a lui "$ebna.
Ardoarea opozigiei lui Iosia faia de Egipt este
vazuta in distrugerile de la Meghido (II) produse de
Neco, in 609 i.d.Cr., in drum spre Carchemjs, o cetate
despre care excavapiile arata ca a fost arsa dupa aceea.
Lucrul acsta s-a petrecut in timpul bataliei din 605
i.d.Cr., cind Nebucadnegar II a cucerit cetatea $i a
inint Siria $iPa1estina, care au devenit supuse Babi-
lonului (potrivit Cronicii babiloniene). Cind Iuda s-a
razvratit, pedeapsa aspra a fost inevitabila. Cronica
babiloniana descrie cucerirea Ierusalimului in 16 mar-
tie 597 i.d.Cr. Multe ora$e $i fortreie din Iuda, dar nu
$i din N, arata devastarile produse de atacurile babi-
loniene in vremea aceasta $i, dup revolta lui Ze-
dechia, in timpul razboiului din 589-587; unele cetagi
au fost distruse $i nu au mai fqst ocupate niciodat
(Bet-Semes, Tell Belt Mirsim). In darimarurile de la
Lachis (III) au fost gasite 21 de cioburi de lut care
depun marturie despre groaza aparatorilor (DOTT, p.
Z1 1-217).
Cercetarile arheologice arata ca para a fost sara-
cita foarte mult in timpul exilului, de$i proprietagile
regale ale lui Iuda au continuat s5 fie administrate in
numele lui Ioiachin, care este amintit in textele scrise
din inchisoarea sa din Babilon. Sigilii cu inscripgia
,,Eliachim, ispravnicul lui Yaukin, *sigilii ale lui laz-
zaniah din '1eIl en-Nasbeh $i ale lui Ghedalia din
Lachis (2 lmp. 25:22-25) stau marturie despre ac-
dvitplle acestor lideri.
Reasezarea lui Iuda a fost lnceata si excavagiile
-"125 ca abia in secolul al 3-lea Iuda a fost repopulata
Ia aceeasi densitate ca si lnainte. Samaria, Betel, 'l"ell
en-Nasbeh, Beth-zur si Ghezer, ins, au fost ocupate
aproape in mod cominuu $i in cimitirele de la Athlit
(Carmel) $i Tell el-Far a (Negeb) s-au gasit vase de lut
din Epoca I-ierului III, cit si obiecte persane. Per$ii au
permis o oarecare autonomie local $i unele monede
emise pe plan local au inceput sa apara in secolul al
5-lea $i abunda in secolul al 3-lea. Majoritatea sint
ale drahmelor grece$ti, dar unele poart in-
scripgii evreo-aramaice (yehud, ,,Iuda) similare cu
cele gasite pe monedele evreiesti care arata 0 zeitate
masculina $ezind intr-un car de razboi, iinind pe mina
un $oim (la inceputui secolului al 4-lea i.d.Cr.; vezi
IBA, g. 96). Posibil ca acesta s5 e un caz vechi de
folosire a lbanilor. Multe minere de ulcioare din a-
ceasta perioada sint $tampi1ate cu inscripiii cum sint
,,Iuda (yhd), Ierusalim (yrm) sau cu numele Mosah.
Influenga gr. a crescut in permanenra prin importurile
facute prin coloniile comerciale de pe coasta. Sint
gasite tot mai multe obiecte cu desene grecesti $i
ioniene. Comerpil cu Arabia a inorit in urma in-
fiingrii regatului ,,idumean. Partea de S a Palestinei
a fost stpinita de un arab, Gashmu (Neem. 6:1);
numele acestui ,,rege al Chedarului 518 inscris pe
vase de argint $i este posibil ca vila persana de la
Lachis, construita dupa un plan asemanator cu palatul
pargilor de la Nipur, in Babllonia, s fost centrul sau
administzrativ. Vase persane de argint au fost dez-
gropate la Gezer $i Sharuhen. Vase de calcar, cioplite
pentru a se arde in ele tamiie, avind 0 form cunoscuta
in Babilonia $i in S Arabiei, au fost gasite la Tell
Jernmeh, Lachis $i in alte locuri.
V. Explorirl $1 excavatil
Interesul fata de locurile biblice tradltionale a fost
renascut dupa Reiorma si multi autori au scris despre
calatoriile lor in Palescina. Tbtusi, abia in 1838 doi
americani, Edward Robinson $1 Eli Smith, au efectuat
primele exploriri planicate la suprafata, identificind
citeva locuri antlce cu localitati mentionate in Biblie.
Prima excavagie a fost intreprinsi in 1863 de catre
francezul De Sattlcy, in apropiere de Ierusalim, si
aceasta a fost urrnata de 0 serie de cercetri patronate
de Fondul pentru Explorarea Palestinei (Palatine
Exploration Fund), lntre 1865-1914. Zonele vidtate
si cartograate includ V Palstinei, Cades (Conder),
Galilea si Araba (Kitchener), desertul Exodului (Pal-
mer) si locuri din Capernaum, Samaria si Cezarea
(Wilson). Interesul s-a concentrat asupra Ierusali-
mului. unde tuneluri subterane an scos la lumina
fundatiile unor ziduri, nivele pietruite si parti ale
zidului si portilor de S si Ophel, in explorari Ecute
intre 1867 $i 1928. Dupa excavaplile efectuate la Tell
el-I-lesi, in 1890 de Sir Flinders Petrie care a stabilit
prima cronologie stratigraca si primul index al obiec-
telor de ceramicii folosind comparapli cu Egiptul, au
urmat multe expeditii conduse de cercettori ame-
ricani, britanici, francezi, germani $i israeljeni, care au
lucrat in mai multe locuri, mai ales la "Ghezer, Tha-
nac, *Meghido, Samaria, "Sihem si Bet-Semes. Cer-
cetirile ulterioare efectuate la suprafata de N. Glueck
in Iordania (1933-) $1 de cercetatori israelieni in Ne-
gev au facut posibila elaborarea unor harp arheo-
logice detaliate.
In 1920, Departamentul de Antichitati al Pals-
tinei a incurajat dezvoltarea unor tehnlci minutioase
de cercetane si a metodelor de interpretare, $i la scurta
vreme dupa aceasta a fost stabilita o cronologie ba-
zata pe vase de lut (mai ales de ctre Albright, la
Ghibea si Tell Beit Mirsim), iar aceasta cronologie a
fost imbuntatita ulterior. Au fost tame comparagii
cu descoperiri similare din alte parti ale Orientului
Apropiat. in timp ce lucrarile au continuat la locunle
explorate inainte de primul rzboi mondial, alti cer-
cetaton au excavat "/lscaelonul, Bet-Sean, Ghibea,
Ophel, Silo, "A1, "Betel, Beth-eglaim, Beth-zur, iar
eforturile principale au fost cocennate la "lBl'll\OI1,
'1achi$, Ghassul, Tell at-Nasbeh, Tell Beit Mirsim
("Chiriat-Sefer sau 'Deblr) $i "Tlrta. Dupa a1 doilea
razboi mondial, lucrarlle au fost reluate in majoritatea
acestor locuri, $i lucrri noi au inceput la "Betel,
'Cez.area. DB1 Alla, 'Dotan si 'Gh.ibeon. ,,$coa1a
israeliani de arheologie, de data mai recent, a lnclus
cercetatorl cum sint Mazar, Yadin, Aharoni, care an
condus, printre altele, lucrari la Acco, 'Arad, 'Asdod,
'Beer$eba, Dan, En-ghedi, Masada, Tell ash-She
riah, Tell Mar, Tell Qasile, Ras-al-'Ain ("Afec?) $i
Sinai.
Lucrari importante au fost intreprinse in lordania
la Buseirah ('BOTRA), *Hmbon (Hesban), Madeba,
Petra, Ezion-geber. Rezultatele tuturor acator lucran
au fost prezentate cu regularitate in reviste de spe-
cialitate (dintre care unele sint enumerate in biblio-
grae), in enciclopedii de arheologie si in carti spe-
ciale dedicate unor anumite locuri. in vlitor putem
astepta o crqtere continua a cunostintelor despre
locurile si vremurile biblice.
VI- Insrriptii (Vechiul Tstament)
Multe excavatii au avut ca rezultat descoperirea unor
documente, atit in arhive cit $i izolate. Acestea an
folosit diferite feluri de scriere, pe diverse materiale.
Este de asteptat ca asemenea in special cele
din 'Egipt, Asiria si Babllonia, si care pot datate
destul de precis, sa e foarte folositoare pentru com-
paragii cu documente pstrate in VT. Unele fac referiri
directe, altele iluscreaza raspindirea Iarga a gradului
de instructie publica $i a stilurilor literare in intregul
Orient Apropiat. Produsele acestor scoli de scriere sint
gasite in Palstina, alaturi de scrieri indigene si locale
pe papirus, vase de lut, *sigilii $i bani, pe monede,
pietre, lemn sau alte suprafete.
Unele oolecgii de documente sau arhive sint deo-
sebit de importante pentru a face comparatii cu VT.
lmre acestea se includ Textele execrative (blestemele)
din 'Egipt (cca 1800 i.d.Cr.), iar din Siria textele de
la 'Ebla (cca 2300 i.d.Cr.), Mari si Ugar-it (Ras
Shamra). Aceste documente, alaturi de textele de la
Nuzi (secolul al 15-lea) $i de la "Am:-ima (secolul al
1.4-lea), ilustreaza istoria veche, pina in perioada pa-
triarhala; docttmentele mai recente din Samaria $i
laclmis ofera infomtatii generale despre regatele lui
Israel si Iuda. Alte i.nscn'pg;ii ilustreaza dezvoltarea
"scrierii in toata perioada VT.
Studiul arheologiei biblice (in Palestina) impune
facerea unor comparatzii cu dovezile generale din ta-
rile invecinate: *Egipt, "'Siria, Mina si "Babilonia, cit
si cu aspectele particulare, de ex. *arta si arhitectura
si aspectele specice ale acsteia, constmctiile, pala-
tele, 'casele si accesoriile (de ex. altare, *amuIete,
'st:iclarie, vase de lut, *bani), in diferite locuri (de
ex. "1erusalim, etc.).
BIBLIOGRAFIE. Localitdti: E. K. Vbgel, Bibliogra-
phy ofHoly Land Sites, 1972; Detalii recente sint date
in reviste perlodice cum sint The Biblical Archaeologist
(American Schools for Oriental Rsearch); Israel Ex-
ploration Joumal, Iraq, Levant, Palestine Exploration
Quarterly.
rem: ANEII ANER DOTT
Bibliograe selectata: W. F. Albright, The Archaeo-
logy of Palestine, 1960; E. Anati, Palestine before the
Hebrews, 1962; M. Avi-Yonah, Encyclopedia of Ar-
chaeological Excavations in the Holy Land, 1976-7; M.
Burrows, What Mean these Stonm?, 1957; I-I. J. Fran-
ken si C. A. Franken-Battershill, A Primer of Old Testa-
ment Archaeology, 1963; G. L. Harding, The Anti-
quities ofJordan, 1959; K. M. Kenyon, Archaeology in
the Holy Land, 1960; K. A. Kitchen, Ancient Orient and
Old Testament, 1966; A. R. Millard, TheBibleBC; What
can archaeology prove?, 1977; P. R. S. Moorey, The
Bible Lands, 1975; S. M. Paul si W. G. Devers, Biblical
Archaeology, 1973; J. A. Sanders, Near Eastem Ar-
chaeology in the Tlventieth Century, 1969; D. Winton
Thomas (ed.), Archaeology and Old Testament Study,
1967; D. J. Wiseman, Illustrations from Biblical Ar-
chaeology, 1962; Peoples of Old Testament Times,
1973; G. F. Wright, Biblical Archaeology, 1962; E.
Yamauchi, The Stones and the Scriptures, 1973.
DJ,W.
VII. Perloada elenlsti $l romani
Cind in anul 332 Alexandru cel Mare, regele Mace-
cloniei, a cucerit Palestina care factse parte din Im-
perial persan, tara a fost dachisa si mai mult pentru
influentele eleniste. Tbtusi, dupa moartea sa, raz-

boaiele distrugatoare dintre generalii sai au inrziat
aceasta dezvoltare. Numai vase de lut si monede izo-
late pot 6 atribuite cu certimdine perioadei de domnie
a dinastiei Lagids, in 332-200 i.d.C1'. La Mareshah
(Marisa), in Idumea, a fost scos la lumina unoras grec
consrruit dup un plan atent. Strazile sint perpen-
diculare intre ele, paralele unele cu altele, si duc in
apropiere de poana cetgii inn--o piata comerciala
(agora), iar pe trei laturi ale pietei erau pravilii. In
apropierea cetapii au fost gasite morminte cle negus-
tori greci, fenicieni si idumei (cca. 250-200 i.d.Cr.).
Zilele aspre in care Macabeii au luptat pentru
independents evreilor (165-37 i.d.Cr.) sint atstate
de lagarele de refugiatri 5i de pesteri (Wadi I-labsa) si
fortrete cum este cea construita la Ghezer de catre
Simon Macabeul. Urme ale liniei nordice de forturi
care se spune ca au fost create de Alexandra lannaeus
(Jos., BI 7. 170) au fost gasite in apropiere de Tel Aviv
- laffa. La Bet-'1u.r, un punct de control pe dmmul de
la Hebron la lerusalim, l\ida (165-163 i.d.Cr.) a con-
su-uit un fort, peste o conscructcie persana mai veche,
si acst turn a fost reconsmiit ulterior de catre gene-
ralul Bacchides. Pravaliile, casele, forticatiile, rezer-
voarele, minerele de ulcioare cu stampile de Rhodes,
cit si monedele au ajutat la cunoasterea viegii printilor
I-Iasmonei, dintre care unul, loan Hyrcanus (134-104
i.d.Cr.), a distrus cetgile grecesti pagine din Samaria
si Marisa.
Irod cel Mare (37-4 i.d.Cr.), un domnitor capabil
i ambitios, a realizat multe proiecte de constructje
grandioase. La lerusalim, zidurile masive pe care le-a
construit injurul Muntelui Templului, extinse si inim-
musetate, au fost construite in situ pe roca de baza si
s-au mam mai sus decit nivelul prezent, la 0 Iniltime
considerabila. Parle superioare ale zidului erau in-
conjurate de pilastri, si probabil ca au aratat intocmai
ca si Zidul de la I-Iebron (Macpela), care mai dai-
nuieste. Acest zid a inconjurat de asemenm un loc
sacru, unde au fost ingropagi patriarhul Avraam i
sop}: lui, Sam. Lucxari recente injurul Muntelui Tem-
plului in Ienisalim an dezgropat un complex cle strazi
si rerase, cit si fragmente omamentale de la porgi si
(reconstimiri si planuri la p., 26-31, 34-35 in
Jerusalem Revealed). Avigad (ibid., p. 41-51; fetc-
grae color inainte de p. 41) a excavat in Orasul de
Sus ramaqite ale unor picturi mu:-ale i ale unor mo-
zaicuri policrome din casele unor bogatasi, cit si dife-
rite obiecte de mobilier, vesel gi asa mai departe.
Asa-numitul Thrn al lui David din Orasul cle Sus,
excavat de Johm in urm cu mulri vreme, este de
asemenea 0 lucrare a lui Irod, in situ, construita peste
zidurile Hasmoneiior. Acesta a fost unul dintre cele
trei mmuri ale lui Irod care au aparat colgul de NV al
cetagii; imediat in interiorul zidului cetatii se aa
palatul lui Irod (in Orasul de Sus), si recent au fost
excavate smicturile subterane ale acstuia. in afara
palatului era locul numit Gabbatha, locul pardosit cu
pietre unde lsus a fost judecat de catre Pilat. in cea-
lalt parte a cetarii, la Capllll de N a1 Muntelui
Templului, era tumul Antonia. In prezent se crede ca
diferitele ramsite de la Mnastirea Surorilor Sionului
sint prea departs spre N pentru a proveni din rurnul
Antonia; probabil ca ele provin din cetatea refacuta
de Adrian, Aelia Capitolina. Pe vremea lui lsus scal-
datorile de la Betsda erau in afara zidurilor cetapii,
imediat la N de Muntele Tmplului; ele au fost incluse
in oras cu Zidul lui Agripa (al 3-lea Zid de N al
. -J -uvnvv --.-
Ierusalimului), in c. 41-44 d.Cr. Nu toti cercetatorii
sint de acord cu privire la liniile de demarmre a celui
de-al 2-lea si al 3-lea zid de N al lerusaiimului-, dat
indiferent ca acceptam linia Sukenik/Mayer sau linia
$colii britanice, Golgota si rnorrnintul, in locul tra-
ditional al Mormintului Snt, erau in afara zidului al
2-lea de la N. Exista argumente putemice ca acestea
au fost locul si al lui lsus, ind
sprijinite de tradigia care dateaza cel putin dinvremea
lui Hadrian (135 d.Cr.). Dar forma camerei de in-
gropare, cu tavanul arcuit, dacrisa de pelerinui Ar-
culf, nu are tipica pentru aceasta perioada si con-
stituie 0 problema. Celalalt loc care atrage pelerini,
Mormintul din grddind, este privit favorabil, dar nu
revendica autenticitate. Foarte multe morminte din
secolul 1 i.d.Cr./d.Cr. au fost situate in lerusalirn, iar
unele dintre ele sint monumentale. Grupurile de la
,,D0minus I-le'vit (Mt. Mislinilor) si de la Sanhedria
sint intenesante; mormintul Reginei Elena din Adin-
bene, care a fost convenita la iudaism, este deosebit
de imprsionant. Osuariile (cutii mici pentru oase) din
aceste morminte poarta deseori inscriptii. Recent a
fost descoperit un osuar care conpinea oasele unui om
crucicat- un cui continua s iintuiasca doua oase. Au
fost facute diferite incemari de a reconstitui poziiia
trugului la crucicare (de ex. 1131 1970, pl. 24).
In afaxa lerusalimului, cele mai importante ra-
masite din vremea lui Irod au fost descoperite in
cettiie construite de Regele Irod (Sebaste, Caesarea
Maritima), in resedinta lui de iam5_(Ierihon) si in
fortiretele sale (Masada, I-lerodium). In dealurile Sa-
mar-iei, Irod a reconstruit cetatea Samaria si a numit-o
Sebaste, In cinstea imparatului roman Augustus (e-
chivalentul gr. al numelui latin augustu: are sebu-
tos). Zidurile israelite entice au fost reconslruite qi
intarite cu tumuri rctunde, a fost construit un templu
dedicat lu.i Augustus si im stadion de sport; toate
acestea au fost localizate prin excavatrii; la stadion au
fost descoperite pictuxi murale, asemnatoare cu cele
din Ieril-ion, Masada gi Herodium. Marele port irodian
de la Cezarea a fost explorat de o echipa subacvatica;
liniile sale de demarcatie sint vazute clar in foto-
graile aeriene. Excavatori italieni au descoperit 0
parte a zidului cetatii din 'l\.1mul lui Strato 5i teatrul
lui lrod, cu locure spectatorilor si scena, si o serie de
panouri de pardoseala vopsite (aproape unice). Pa-
latul rnagnific al lui Irod de la lerihon are de ambele
parti ale riului Wadi Qelt, axe o gradina in terase si un
bazin intre cele doua aripi ale palamlui. $i mai neo-
bisnuita este folosirea unei tehnici de con-
struire cu caramizi uscate, imbinati cu tehnicile ro-
mane speciale care foloseau ciment roman, caracteris-
tice pentru Italia din vremea lui Augustus. Aceasta
tehnica roman a fost intilnita numai la lerihon; din
cit cunoastem pina in prezent, lrod nu a folosit aceasta
tehnica nicaieri in alta parte. La lerihon au fost des-
coperite pina si vazele de floril Decoratiile interioare
din palatele lui lrod includ panouri de pereti pictate,
pardoseli cu incrustatii si mozaicuri. Bazine de-scope
rite sau acoperite, tencuite si cu scari, au fost des-
coperite in multe construcgii irodiene, dar impreuna
cu acatea sint imilnite tehnicile romane de incalzire
a bazinelor prin paxdoseala, $i camere de aburi. Ase-
menea bai sint gasite in fortaretele lui Irod, care erau
dotate si cu locuinte luxoase. Mozaicurile policrome
sint prc-babil cea mai intersanta caracteristic a pala-
tului administrativ de la Masada. Palatul mic (vila)
din partea de N la orasului Masada este amplasat pe
terase la marginea stincilor golase; si aici sint prezente
panourile pictate. in fortretele de la Masada si Hero-
dium, arheologii israelieni spun ca au gasit in si-sit
ramasitele unei sinagogi din secolul 1 d.Cr. (cele mai
vechi sinagogi cunoscute, in afaxa acesteia, sint datate
in secolele al 2-lea sau al 3-lea d.Cr.). in toate aceste
vestigii artistice irodiene nu au fost gsite guri unta-
ne sau animale decit foarte recent, in excavatiile lui
Broshi, in apropiere de Poarta Sionului din Ierusalim.
VIII. Alte inscript (Noul Testament)
Anumite inscriptii gsite la Ierusalim trebuie sa fie
legate de Templul lui Irod. Unele dintre acestea sint
intilnite in osuarii, in care oasele uscate ale mortilor
au fost ingropate a doua oara (secolul 1 i.d.Cr./d.Cr.).
Un asemenea osuar contine oasele lui ,,Sirnon, con-
structorul Templului, probabil un zidar, si nu arhitec-
rul lui Irod. Pe un alt osuar citim: ,,Oasele ilor lui
Nicanor, Alexandr-inul, care a furnizat portile; prob-
abil ca se refer la un evreu, renumit pentru pietatea
sa, care a platit pentru cele mai frumoase pott_i din
noul Templu. A fost descoperita 0 inscriptie impor-
tanta care a fost plasat in incinta Templului. Sint
cunoscute doua exemple, ambele in gr., iar una dintre
ele este fragmentara. Textul (din secolul 1 i.d.Cr./
d.Cr.) suna astfelz ,,Nici unui ne-evreu nu ii este permis
sa treaca dincolo de bariera si zidul care inconjoara
Locul Snt; oricine este pi-ins iacind asa ceva este
singur raspunzator pentru moartea sa, care este con-
secinta. Josephus se refera la aceste placi, care erau
scrise in gr. si lat. in jurul Locului Snt (Iemplul
interior); el f0loste aproape aceleasi cuvinte ca si
cele gasite in inscriptiile gsite (BI S. 194; Ant. 15.
417). lncidentele din Faptele 21:26-29 trebuie sa e
legate de aceeasi interdictie. Rascoala care a izbucnit
a fost cauzata de evrei piosi care au crezut ca Pavel a
dus un grec in zona interzisa.
Alte inscriptii de pe osuare sint de asemenea rele-
vante. Inscriptia care s-a crezut ca inseamna ,,lsusl
Vail, si ca at legata de rastignire, se stie ca a fost
interpretata gresit. Acste cuvinte, scrise pe osuarul
unui evreu aat in mormintul familiei sale, nu sint de
fapt decit numele sau: ,,lsus, ul lui Iuda" (identicind
oasele mortului, cum era obiceiul). Poate intersant
sa observm combinatria "Isus, ul lui Iosif", care apare
pe un alt osuar; amindoua numele erau obisnuite in
perioada aceea. De fapt, lista numelor derivate din
aceste osuare este foarte asemanatoare cu cea pe care
ne-am astepta sa o intilnim dac citim NT: loan, Iuda,
Lazar (Eliezer), lsus, Maria, Marta, etc. in ne, putem
mentiona mormintul si osuarele lui ,,A1exandru, ul
lui Simon di-D Cirena si al surorii sale Sara din Cyre~
naican Ptolemais. Este posibil ca tatl acestui om sa
fost ,,un om numit Simon, din Cirena, natal lui Alexan-
dru si Ruf (Marcu 15:21).
in Palatine pot gsite ruinele multor sinagogi.
Multa vreme s-a crezut ca cele mai vechi ru.ine ale unor
sinagogi sint cele din Capernaum, Horazin si Chefar
Biram din Galilea (datate de obicei in ultima parte a
secolului al 2-lea sau in prima parte a secolului al 3-lea
d.Cr.). In prezent se sustine ca salile de adunare din
secolul 1 d.Cr, gsite la Masada si I-lerodium, au fost
sinagogi; franciscanii care au tacut spaturile au sus-
tinut ca ruincle de la Capernaum sint mai recente decit
s-a crezut (ultirna parte a secolplui al 4-lea, prlma
parte a secolului al 5-lea d.Cr.). In orice caz, cea mai
veche dovad cert dapre existenta unei sinagogi, in
Palestina, vine din lerusalim si este o inscriptie gr.
(secolul 1 i.d.Crl/d.Cr.). Inscriptia declara ca u.n oare-
care Theodotus, un preot, a platit in pane cheltujelile
legate de construirea unei case de adunare (sinagog)
pate care a prezidat in calitate de ,,archisynagogos.
Era o problema de familie: tatal si bunicul sau au fost
de asemenea conducatori ai aceleiasi sinagogi. In-
scriptia declazr-3 in continuare ca acest loc a fost con
stmit ,,pentru citirea Legii si pentru studiul precep-
telor ei; de asemenea, un han a fost anexat, pentru
vizitatorii din alte locuri, care aveau bai si camere
proprii.
Excavatiile facute de cercetatori italieni la Cezarea
au aratat a punerea din nou a fundatiilor vechii
fottarete feniciene, a Tlirnului lui Strato, a teatrului
antic, a trecut prin mai multe faze de constructie si
reconstructie. Ulterior, cind in perioada romana rui-
nele irodiene originale au fost aruncate sub scar-i ca
,,rnoloz, a fost inclusa acolo si 0 inscriptie pe piatra.
Sapatorii au descoperit ca aceasta se refera la *Pilat
din Pont. El este numit ,,prefectul lucleii si inscriptia
spune ca el a ridicat un altar in onoarea lui Tiberius,
impratul roman. Probabil ca in aceasta perioada
termenul ,,prefect a fost abandonat ca titlu pentru
guvematorl minori (ecvestrieni), cum era Pilat; a fost
inlocuit de termenul ,,Procurator (folosit anterior
pentru agentii scali ai imparatului).
Inscriptiile dascrise pina acum se leaga in principal
de Evanghelii. Alte inscriptii - din Grecia, Tiircia, etc.
- sint legate de evenimentele descrise in Faptele sau
in Epistolele lui Pavel. Un decret al lui Claudius, gsit
la Del (Grecia) il descrie pe Galio ca si proconsul al
Ahaiei in anul 51 d.Cr., iacind astfel legitura cu
propovaduirea lui Pavel la Corint (Fapt. 18:12). O
inscriptie gasit la Corint pe 0 us - ,,Sinagoga evre-
ilor - s-at putea sa indice locul unde a predicat Pavel
(Fapt. 18:4]. Excavatiile facute acolo au scos la lumi-
na un text care da numele unui donator, Erastus, care
se poate s5 e vistiernicul cetatii mentionat in Rom.
16:23; au fost dscopexite ateliere similane cu cele in
care a lucrat Pavel (Fapt. 18:2-3), si de asemenea 0
inscrlptie despre ,,Lucius, macelarul, care marcheaz
probabil locul unde a fost ,,piata (de came) (make!-
lon) la care se refera Pavel in 1 Cor. 10:25.
La Efes au fost descoperite prti ale templului
Ieitei Artemis, ,,Diana Efmenilor, impreun cu agora
si teatml in aer liber care avea 25.000 de locuri. Un
text votiv a1 lui Salutaris, dedicind Q statuie de argint
a lui Artemis "care urma s5 e inaltata in teatru in
timpul unei sesiuni plenare a adunarii ecclisia, arata
ca toata cetatea s-a adunat acolo, asa cum se intelege
din Faptele 19:28-41. Credibilitatea istoric a lui Luca
a fost atestata de numeroase ,,Po1itarhii din
Tesalonic (Fapt. 17:6, 8) erau magistratri si au fost
mentionati in cinci inscriptii din aceasta cetate din
secolul 1 d.Cr. De asemenea, Publius este numit corect
prtos (,,intiiul barb-at) sau guvernatorul insulei Mal-
ta (Fapt. 28:7). in apropiere de Listra au fost gasite
inscriptii care noteaza ca niste licaonieni au dedicat
lui Zeus o statuie a lui Hermes, iar in apropiere era un
altar de piatra pentru ,,Cel care asculta rugaciunile
(Zeus) si Hermes. Aceasta explitl de ce Bamaba si
Pavel au fost identicati aici cu Zeus (Jupiter) si,
rspectiv Hermes (Mercur) (Fapt. 14:11). Derbe, ur-
matoarea localitate unde s-a oprit Pavel, a fost iden-
ticat de Ballance in 1956 cu Kaerti (I-liiy-iik), in
apropiere de Kararnan (AS 7, 1957, p. 147 s.urm.).
Mentionarea de catre Luca a lui Quirinius, guver-
natorul Siriei inainte de moartea lui Irod I (Luca 2:2)
si a lui 'Lisanias, let:-arhul Abilenei (Luca 3:1), a fost
conrmata de asemenea de inscriptii.
BIBIJOGRAFIE. Sint mentionate numai lucratile
recente in lirnba engleza. Y. Yadin, Masada, 1966; K.
M. Kenyon, Jerusalem: Excavating 3000 Years of His-
tory, 1967 (cap. 6-11); P. Benoit, HTR, 1971, p. 135-
167 (Antonia); Inscriptions Reveal, 1973, incl. no.
169-170, 182, 216 (publicate de Israel Museum, Jeru-
salem); K. M. Kenyon, Digging Up Jerusalem, 1974
(cap. 1-3, 10-15); B. Mar;-1r, The Mountain of the Lord,
1975; L. I. Levine, Roman Caaarea: an Archaeologi-
cal-'lbpographiz:al Study, 1975; Y. Yadin, Jerusalem
Revealed: Archaeology in the Holy City, 1968-74, p.
1-91; EAEHL, s.v. Caesarea, I-Ierodium, lerihon, le-
rusalim. J.P.K
ARHIP. ,,'lbvar5s de lupta al lui Pavel si Timotei
(Filim. 2); expresia lasa se se inteleaga ca ei au lucrat
impreuna anterior (c Filim. 2:25). Pavel i se adre-
seaza cind se adreseaza si lui Filimon si Apa intr-un
mod care sugerear ca el ar putut fi ul lor. Aceasta
nu exclude nicidecum sugestiile anterioare (cf Theo-
dore ofde Mopsuestia, ed. Swete, I, p. 31 1) barate pe
contextul din Col. 4:17, si adoptate de Lightfoot si
Goodspeed, care au ajuns la concluzii diferite; ei spun
ca ,,lucrarea la care trebuie s-1 indemne colosenii
trebuia facuta in cetatea invecinata, Laodicea; contex-
tul, insa, nu impune aceasta interpretare si s-a: putea
sa nici nu o sprijine. Chiar daca e1 a predicat la Colose
si indemnul este sa extirpe erezia de acolo (cf. W. G.
Rol1i.ns, JBL 78, 1959, P. 277 s.u.rm.), este curios ca i
s-_a cerut bisericii sa-i comunice acest lucru. $i mai
dubioasa este sugstia lui J . Knox ca Arhip a fost gamda
bisericii din Colose, ca a fost proprietarul lui Onisim
si ca lui i se adreseaza in principal Epistola ctre
Filimon. Expresia din Col. 4:17 implic primirea unei
insarcinari si cu greu ar putea .5 interpnetata ca o
eliberare a lui Onisim. Nu se stie exact care a fost
nature lucrarii sale, dar probabil ca vechiul tovax-as de
arme a.l lui Pavel, desi continua s aib legaturi cu
biseric_a mama, era angajat din nou in lucrarea mjsio-
nara. lnsarcinarea solemna nu implica delsare din
partea l\_1i Arhip (cf. 2 Tim. 4:5). ("FI1.IMON, EPIS-
'IOI.A CATRE.)
BIBLIOGRAFIE. J. Knox, Philemon among the Let-
ters ofPaul2, 1960. A.F.W.
ARHITECTURA. Cind sint comparate cu alte cul-
turi antice, vatigiile arhitecturale din Palestina nu
sint impresionante, in cea mai mare parte a istoriei ei.
Lipsa de durabilitate a materialului de consn-uqie
folosit in mod obisnuit poate fl 0 cauza a acstei
deciente la fel ca si lipsa prosperitatii indigene rm
de care cldiri momimentale nu pot constmite. Desi
cea mai mare parte a constructiilor din Palmtina au
fost facute de neprofesionisti, citeva perioade sint
remarcabile prin splendoarea lor arhitectualz-i: epoga
bronzului 11, perioada lui Solomon, Irod si Omaiad. In
relatarile biblice se vorbeste despre Egipt, M$0pO-
tamia, Persia si lumea clasica, care posedau cele mai
irnpunatoare vestigii arhitectonice antice care au ra-
mas pin in vremea noastra.
a. Materiale i con_struc_tii
Datorita cantitatilor mari necesare, nu era obisnuit ca
materialele de constructie sa e transportate pe dis-
tante lungi. Lucrul acsta este adevarat mai ales cu
privire la piatr, desi in timpul perioadei romane
mannora a fost transportatfi la distante pina la 1500
km. Roca de baza in tinutul deluros al "'Palestinei este
calcarul si aceasta este si piatra de constructie obis-
nuiti in Lona aceea. Se poate s5 fost exploatata in
cariere chiar la locul de constructie, cum este cazul la
*Samaria si Ramat Rahel (BASOR 217, 1975, p. 37).
Grsia era folosita in tinuturile de coasta ale Pales-
tinei, in ti.mp cc in sudul Siriei, piatra de constructie
ob's_nuita era bazaltul. Climatul relativ umed al Pales-
tinei a necsitat punerea unor 'fundatii care constau
din ziduri de pietz-is ridicate deasupra nivelului pa.m.in-
tului pentru a proteja caramizile de lut de umezeala
din pamint. Unele forticatii au fost construite a-
proape in intregime din pietris; cel mai vechi exemplu
cunoscut este tumul neolitic de la lerihon (cca. 7000
i.d.Cr.) . Totusi, abia injurul anului 1400 i.d.Cr. a ajuns
sa e folosita pentru constructiile din Palesrina piatra
cioplita. Solomon a folosit pietre cioplite dreptun-
ghiular in multe dintre cladirile sale, cum sint pon_:ile
de la 'Meghido si Ghezer. Productia acestei pietre de
constructie era scmnpa si cerea multi lucratori (2
Cron. Z118). Example mai recente de constructii din
pietre prelucrate pot intilnite la Samaria si la Rama:
Rahal, si pot vazute in "Zidul plingerli in Ierusalim,
construit de Irod cel Mare. In timpul monarhiei is-
raelite, piatra era cioplita pentru diverse elemente
arhitectonice cum sint 'st:11pii protoeolici (PEQ 109,
1977, p. 39-S2) si balustrada de Ia Ramat Rahel, care
probabil a format partea de jos a unei ferescre. (*AR'IA
$1 ME$1E$UGUR.Il.E.)
In lumea antica s-au folosit in constructie majo-
ritatea tipurilor de piatra. Inca din perioada clasic
marmora a fost una dintre cele mai valoroase pietre
de constructie si vestigiile din "Corint, *Efes, Pergam
si Atena ne dau 0 imagine clara a mretiei arliitecturii
folosite in perioda NT
Lemnul a fost deasemenea prezent din abundenta
in Palestina (Ios. 17:15, 18). Cladirile regale erau
construite si decorate cu lemn scump cum este cedrul
si stejarul (1 Imp; 5:6, 8) importat din Liban, lemnul
de chipavos (1 Imp. 10:11-12) din Or si lemnul
autohton de mislin (1 Imp. e=2s, 31, as). (*COPACI.)
Lucririle generale erau facute de obicei cu lemnul
local cel mai potrivit pentru ace] scop, care se poate
sa fost simmorul (Is. 9-10), bradul sau stejaml.
Excavatiile unei mici fortarete de la Ghibea, dinjurul
anului 1000, arata ca lemnul de chiparos si pin a fost
folosit in prirna consn-uctie, dar poate in urma de-
in reconstruirile ulterioare s-a folosit lemn de
migdal. Cantitatile marl de lemn carbonizat se poate
sa indice ca suprastructura a fost in cea mai mare parte
din lemn. Datorita tezistentei sale, lemnul indeplinea
functii arhitectonice importante si era folosit pentru
sprijinin-2 acoperisului, pentru ziduri de rezistenta,
pentru rame de usi si ferestre (1 Imp. 6:31, 34), pentru
usi si suporturi pentru tumurile suspendate. Un alt
material de constructie folosit este trestia, care ofera
oarecare rezistenta si de aceea se poate sa fl fost
folosita pentru a intri zidurile de lut. Principala im-
 mm! E.
\:
_|

_;
V ,_ >
.
___.__ __
' _._

- I---i.,1v_----q ;._--- .1
\=l=I=I=I=I=I=|=I=I='=lI
'
/[I
t
"1

\\\\
I n.
_. 4"'. _i._ .
\\\\\\\\\\lllll|||I!/Ill/J
I
J-mlm"llL?-_"-1'IE:='2 |m||m|2
__.
'_
%_-_ _"%\*- - @-.=_l
i
I
Q \\\\\ c-I In ':':'1 I
| |'4/\\
_==*=-=i__

' _ >
Arii
. _:__._. I 1.. , _._... , . _ :__._..,....\

J-!I
I I Wii"
/
"" L ,_ ,._..... _ _ ,7} ...

/ / J
_-_ _.___~_4~:___z~ IQ
1 .Kg 1?.
_ ...7' T_.:.'Z ~' 115
7-1-
__-.-'#'*;'i?*"
--~7-
--_, ,-
"5.-vb
, *1
.__~_:
4 5' A 5- ~ . _ \ - .
-3'.-'-,-'95-*7~>1C' .11-17,; 1 n F ::\,r_ 4

Reconsrituirea unei case p_1rn'cu1are excavatd la Ur. camerele dc locuit erau la primal
etaj, iar parterul 8Tt1fOIO$ll pentru servitari i pentru magazii c. 1900 f.d.Cr.

portant a trestiei ins const in conscruirea aco-
perigurilor, cind era pus pe rm schelet de lemn care
constimia o baz stabili pentru mortar. Trestia putea
indeprtat cu uurin (cf. Martu 2:4).
Diferitele amestecuri cu pimint au fost cele mai
obienuite materiale pentru constructie in lumea an-
E dc. Primele incerciri de a construi ziduri masive din
lut probabil oi nu an avut succes, deoarece lutul se
contracti la uscare i formeaz crpnui marl. in
schirnb, a devenit un lucru obignuit ca lutul s e
I
modelat in bulgiri sau *c5rrnizi care s e uscate la
soare inainte de a zidite int:-0 cldire. Ia Tell el-
Kheleifeh, in apropiere de Marea Roie, a fost gisit
0 crimidrie cu crimizi lsate s se usuce la soare,
gi a fost datat la 850 i. d. Cr. Lutul pentru crmizi
era amestecat cu paie zdrobite care nu numai c5
reprezentau un liant, ci accelerau i procesul de uscare
i impiedecau lutul s se lipeasc de tiparele in care
> era tumat. Tipare rectangulare de lemn erau folosite
inc in jurul anului 4000 i. d. Cr. in Mesopotania $i
ceva mai tixziu in Palesrina.
Crimizile de lut erau in general prinse intre ele
cu mortar de lut i apoi erau acoperite tot cu un mortar
de lut. in ecare an intreaga dam trebuia s e
tencuit din nou pe dinafar gi probabil i inuntnr
pentru a nu ptruns de ap. Fr aceast ingrijire,
crmizile de lut se degradeaz in scurt timp. In
r5mip'1e tmei case gsite la "'Sihem a fost desce-
periti o bucat de material de acoperie pe care se
vedeau tencuiri succesive; casa a fost datat! in jurul
anului 750 i. d. Cr. (G. E. Wrigth, Shechem, 1965).
Excavatie de la Tel Jemmeh au scos la lumin 0
locuint asirian cca. 700 i.d.Cr. avind u.n acoperi
arcuit, din lut. Aceast fom arhitectonic era folo-
sit in Mesopotamia qi Egipt in mileniul al 3-lea, dar
nici un exemplu rnai vechi decit acesta nu este cunos-
cut in Palatina.
inainte de perioada romz-mi in Palestina nu s-au
folosit crirnizi arse gi plci ceramice decit in impre-
jurri speciale, 5i chiar gi atunci numai de ctre cei
bogagi.
b. Privire gene:-aid
Ecienta triite in colectivitate produce bogtie
care trebuie protejat i de indati ce oarnenii au
inceput s triasc in aeezri, au fost necsare for-
 Zidurile caselor de la perimetrul satului an
fost intirite, constituind 0 prima for-ma de aparare.
Poarta era aproape intotdeauna cel mai vulnaabil
punct al forticatiei si atentia speciala care i-a fost
acordata poate observata la Java, in desexrul sirian,
unde toate planurile de baza ale portilor folosite mai
tizziu in Palestina erau folosite ma in anul 3200
i.d.Cr. Dupa anul 3000 i.d.Cr. au inceput s5 se con-
struimca in jurul cettilor ziduri secundare, pentru a
acoperi baza zidului principal, precum si tumuri si-
tuate in toate punctele suategice de pe zidul prin-
cipal. Se mai foloseau si intarituri de pamint, dar nu
la potentialul deplin, decit dupa anul 2000 i.d.Cr.,
cind in afara ziduruilor cetapli au fost construite pante
abrupte stabilizate cu pieu-is calcaros.
Cetatile din aceast perioada erau marl. Zidurile
cetatii Hator inconjurau 0 suprafata de circa 700.000
de m2; aceasta includea zona tumului superior, aat
in perirnetrul unui al doilea zid principal. Cetatile
aveau, in continuare, maimulte de apazare, e
prin imprejmuirea unei cetiti intregi, cum e cazul la
Lachis (cca 700 l.d.Cr.), fie prin protejarea diferitelor
sectiuni, ca in Ierusalirn, in vremea NT. In timpul
expansiunii asiriene (dupa cca 850 i.d.Cr.) portile
cetatilor au fost rnarite cu lacasuri suplirnentare pen-
tru a rezista la atacurile berbecilor de asediu. ln
perioada romana Palestina a fost 0 wna de frontiera
si a fost aparata de mai multe fortrete; o asemenea
fortireapa a fost Antonia (PRETORlU), in Ierusalim,
unde ate probabil ca a fost interrmitat Isus (Mat.
27:27; Marcu 15:16).
Din punct de vedere arhitectonic, templele si
monumentele sint deseori greu de deosebit de palate
sau de casele marl, afara de cazul ca sint gasite anu-
mlte obiecte care sa indice practicile religioase. Dupa
anul 2000 i.d.Cr. in Palestina exista o mare varietate
de cladiri Numai la I-later, au fost des-
coperite patru temple si monumente separate. Alte
temple cananite importante au fost excavate la Me-
ghido si la Sihem unde a fost idendcata o constructie
de lip ,,Migdol (tum), care este considerat de unii a
templul lui El-be rit (Jud. 9:46). Aceasta cladire
avea ziduri groase de (5,1 m) cu un pridvor la intrare.
La Bet-$ean au fost descoperite doua temple con-
struite in stil egiptean, desi erau inchinate zeittilor
cananite, "' Dagon si ' Astarot. Cladiri religioase au
fost gasite de asemenea in afara cetatilor, gum are la
Nahaxiah, unde a fost excavat un altar (INALTIMD
si un templu. Templele cananite nu au 0 arhitecturi
uniforma. I-aptul acesta poate reflecta diversitatea
religioasa cu cane au fost confruntati israeligii (Deut.
7:1-5). Un templu care probabil a fost folosit de
israeliti a fost excavat la Arad. Acsta consta dintr-0
incapere mare, sanctuarul, conginind o nisa si o curte
in care era situat un altar de 2,5 x 2,5 m. Una dintre
putinele cu templele lui Solomon (asa cum
este descris in 1 Imp. 6 si 7) a fost baza alcatuita din
doua coloane situata de ecare parte a intririi in
sanctuar, la fel ca si Iachin si Boaz (1 lmp. 7:15-22).
Un templu din secolul al 8~lea i.d.Cr., asociat cu un
palat de stil hitit de la Tell Tainat, in nordul Siriei, ate
singurul templu cunoscut care are un plan similar cu
cel al templului lui Solomon. Multa vreme s-a crezut
ca planul era de origin: feniciana, dar un templu
fenician excavat recent la Kition, in Cipru, este com-
plet diferit. Un templu listean gasit la Tell Qasile (cca
1000 i.d.Cr.) a avut coloane de lemn care 5.-2 sustina
acoperisul (cf. Jud. 16:29) si o platforma. Templul lui
Irod a fost descris de Josephus si pe baza observarii
vestigiilor din prezent poate fl cut o reconstituire
datul de buni. Bara masiva de piatra, construita de
Irod, poate fi vazuta in Haram a-Sexif (cf Marcu
13:1-2).
Palatele marl nu erau un lucru obisnuit in Pales-
tina. O cladire care probabil a fost resedinta unui
rnonarh local a fost descoperita la Meghido, in apro-
pierea Avea mai multe incaperl dispuse injurul
unei curti si a fost folosita intre cca 1500 si 1200
i.d.Cr., timp in care a fost reconstruita cel pupin o data.
Palatele lui Solomon din lerusalim nu au fost des-
coperite si prea putine lucruri au fost gasite cu privire
la palatele lui Omri si Ahab din Samaria. Palatul
lui Ioiachim, din Ramat Rahal, la care se refera
probabil Ierernia (22: 13-19), a fost excavat, dar nu a
putut determinat un plan precis. Palatele vaste ale
regilor asirieni 5i babilonieni au fost excavate la Ni-
nive, Nimrud, Kozsabad si Babilon. Acestea erau
cornplexe administrative de marirne considerabila, a-
vind sali odale bogat ornamentate cu basoreliefuri,
si aveau de asernenea numeroase birouri sl locuinte
ociale. La Masada a fost dacoperit palatul frumos
asezat a lui Irod cel Mare si a fost data la iveal imitatia
de marrnora folosita pentru decoragii.
Planul obisnult al unei case din Palestina a fost
intotdeauna aranjat in jurul unei Casele de la
Arad (cca 2800 l.d.Cr.) constau dintr-o camera mare
si una sau doua camere mai mici, construite in jurul
unei cuqi neregulate inconjurata cu un zid. lsraelitii
foloseau un plan de casa foarte regular in care mai
multe incaperi erau construite in jurul a trei laturi ale
unei cu:-ti dreptunghiulare. Pe a patra latura era poat-
ta care ducea la strada. Acest plan de constructie
folosea spatiul in mod economic si asigura protecpia
si caldura necesara in p'nutu1 deluros al Palestinei.
Etaje suplimentare erau adaugate dup cum dictau
nevoile (2 Imp. 4:10). Unele dintre cele mai mari si
mai cortfortabile case antice au fost excavate la * Ur.
Ele an fost locuite in jurul anului cca 1900 l.d.Cr. si
constau din doua etaje aranjate in jurul unei curri.
0 cladire ds intilnita in cetatile israelite este
magazia. Prima data cind s-au excavat asemenea cla-
diri la Meghido s-a crezut ca sint grajduri.
BIBLIOGRAFIE. H. J. Franken si C. A. Franken-
Battershill, A Primer of Old Tmtamem Archaeology,
1963; S. M. Paul and W. G. Dever, Biblical Archaeo-
logy, 1973; H. and R. Leacroft, The Buildings of An-
cient Mesopotamia, 1974. C. J. D.
ARIEL (in ebr. 'ri"El, ,,vatra lui El Dumnezeu). 1.
Nume dat altarului pentru arderea de tot descris de
Ezechiel (43:15-16). S-au dat mai multe interpretari
pentru acest nume. Au fost date mai multe interpretari
acestui nume; ,,vau'a altarului (RV); ,,mLuitele lui
Dumnezeu (cf. Ezec. 43:15-16) sau, mai putin prob-
abil, ,,Leul lui Dumnezeu. Acesta este sensul in care
'r'l este mentionat pe Piatra moabita (1:12, cca 830
i.d.Cr.) 2. Nume criptic dat Ierusalirnului (Is. 29:1-2,
7.) care era rs'edi.nta principala si centrul principal
de inchinare lui Dumnezeu (vezi 1 mai sus). 3. Un
moabit ai carui i au fost omoriti de Benaia, unul
dintre luptatorii lui David (2 Sam. 23:20; 1 Cron.
11:22). AV traduce ,,un om ca si un leu (vezi 1 mai
sus). 4. Un delegat trimis de Ezra la Casia ca sa
aduca oameni cane sa-1 insoteasca la lemsalim pentru
slujinea la Templu. (Ezra 8:16). D. J. W.
ARIMATEEA. ,,O cetate a iudeilor, cetatea natala
a lui Iosif, in al carui momnt a fost pus tzrupul lui
Isus (Mat. 27:57; Marcu 15:43; Luca 23:51; loan
19:38). Cetatea a fost identicata de Eusebiu si Iero-
nim cu Rama sau Ramataim-Tom, locul de nastere
a lui Samuel (1 Sam. 1:19). Probabil ca este idemica
cu localitata samariteana numita Ratarnaim (1 Mac.
11:34) sau Ramathain (Jos., Ant 13. 127), pe care
Demetrius II a adaugat-0 la teritoriul lui Ionatan. Ar
putea orasul modem Rentis, cca 15 km NE de Lyda.
Vezi K. W. Clark, ,,Ari.mathaea, in IDB.
J. W. M.
F. F. B.
ARIOC. 1. Numele regelui din "' Elasar, aliat a lui
Chedorlaomer al Elamului, Arnrafel regele $inea-
rului, care a pornit razboiimpotriva Sodomeisi Gomo-
rei (Gen. 14:1,9) si a fost infrlnt de Avraam. D5_i
aceasta persoana este neidenticata, numele poate fi
comparat cu Ariuk un u al lui Zimri-Lim, mentionat
in scrisorile de la Mari. (cca 1770 i.d.Cr.) sau cu
numele hurian Ariukki din textele de la Nuzi (secolele
al 15-lea in. d. Cr.).
2 . Membru al garzii personale a regelui babilonian
in S88 i.d.Cr. (Dan. 2:14-15). Lui i s-a poruncit sa-i
omoare pe ,,inteleptii care nu au fost in stare sa
tlmaceasca visul regelui, dar a oprit ducerea la inde-
plinire a acestei porunci aducindu-I pe Daniel lnaintea
regelui Nebucadnetar ll. DJW
ARISTARH. Nu incape in indoiala ca toate textele
se refera la aceeasi persoana. Primul text, Fapt. 19:29,
ll descrie ca pe un tovaras de calatorie a lui Pavel cind
acesta a fost prins de multimea Efes (desi unii au
sustinut ca aici este o profetie. In Fapt. 20:4 el i1
insoteste pe Pavel la lerusalim, probabil ca delegat
oficial al bisericii din Iesalonic penmr a aduce darurile
adunate; in Fapt. 27:2 el se aa pe cor-abia lui Pavel
de la Cezarea. W. M. Ramsay susgine ca el a calatorit,
probabil numai in calitate de sclav al lui Pavel (SPT,
p. 315 s.urm.). Ligthtfoot sugereaza ca modul in care
se face referirea indica faptul ca Aristarh era in drum
spre Tesalonic. Totusi (presupunind ca epistcla catre
Coloseni a fost scrisa din Roma), el s-a alaturat din
nou lui Pavel si a devenit din nou "tovarasul lui de
temnita (Col. 4:10), alternind probabil cu Epafra ca
si prizonieri voluntari (Cf. Col. 4:10-12 si Filim. 23-
24). In ce priveste teoxia ,,intemnitarii in Efa putem
spune ca el s-a dus acasa dupa rascoala si dupa
scrierea Epistolei catre Coloseni (cf. G. S. Duncan, St.
Paul's Ephesian Ministry, 1929, p. 196, 237 .urm.)
Mentionarea lui in legatura cu stringerea dc ajutoare
a sugerat identicarea lui cu ,,frate1e din 2 Cor. 8:18
(Zahn, IN'l 1. p. 320). Cea mai reasca interpretare a
textului din Col. 4:10-11 implica originea lui e'vre-
ieasca.
A. F. W.
ARMAGHEDON (WH, RV, HarMaged0n; TRArma-
geddon; lat. Her-magedon; sir.G"Y. Magedon). Locul de
adunare in scena apocaliptica din Ziua cea mare a
Dumneneului Atotputernic (Apoc. 16:16- necunoscut
in alta parte). Daca ate un loc simbolic, localizarea
geograca exact nu este importanta. Cea mai veche
interpretare cunoscuta, care exista numai in limba
araba, este ,,locul batatorit, locul neted (arab, 'lmwd '
'lwtv = Cimpia?) (Hippolytus, ed. Bonwetsch). Din-
tre pauu interpretari modeme, si anume: ,,Muntele
Meghido, ,,Cetatea Meghido, ,,Muntele adunarii (C.
C. Torrey) si ,,Dealul lui roditor, cei mai multi teologi
prefera prima interpretare. De fapt, dealul (movila)
de la Meghido era inalt de vreo 21 de m in zilele lui
loan si era in apropierea Muntelui Carmel, si aceasta
justic folosirea termenului ebr. har, folosit in V'I in
sensul vag de ,,deal sau ,,zona deluroasa (BDB, p.
249; Cf. Jos. 10:40; 11:16). ,,Apele de la Meghido
(Jud. 5:19) si ,,valea Meghido (2 Cron. 35:22) au fost
martorele unor batlii importante, de la cele purtate
de Tutmes II in 1468 i.d.Cr. pina la cea a Lordului
Allenby de Meghido, in 1917. ,,Muntii lui Israel sint
martori la infringerea lui Gog, in Ezec. 39:1-4. Se
poate ca acesta s fost lucrul avut in vedere de autor.
RJ.A.S.
ARMATA. Spre deosebire de regii egipteni si meso-
potamieni, se pare ca regii din Israel nu au fost intere-
sati sa-si comemoreze victoriile militare in basore-
liefuri si in picturi. Dscrierea pe care 0 facem armatei
israeliene trebuie sa se bazeze in mare masura pe
descrieri verbale ale luptelor si pe referintele inciden-
tale pe care le ofera V'l.
n. Alcdruirea
Asa cum ilustreaz foarte bine povestirea despre De-
bora si Barac, armata israeliana a fost la inceput o
gard tribala adunata in vremuri de criz si condus
de cineva cu calitati de conducator. la baza orga-
era clanul tribal care, teoretic, fumiza un con-
tingent de 0 mie de barbati (1 Sam. 10:19). Unele
triburi au cistigat o reputatie deosebita pentru inde-
minarea lor in folositea anumitor arrne (de ex. Jud.
20:16; (j. 1 Cron. 12). Saul a fost cel care a dat
Israelului nucleul unei amaate stabile, numarind la
inceput nu mai mult de 3.000 de oameni (1 Sam.
13:2). la fel ca si in instituirea rnonarhiei, crearea unei
arrnate regulate a avut loc datorita amenintarii din
partea listenilor. Dueliurile intre aparatori ai partilor
implicate in conict, ca o rnodalitate de a evita var-
sarea de singe excsiva, se pare ca erau mai obisnuite
la filisteni decit la lsrael (1 Sam. 17), dar citim despre
o lupta intre doua grupuri de reprezentanti, n5rim
(lit. ,,tineri, dar termenul ate folosit uneori pentru a
desemna ,,trupe de elita) din armatele lui David si
Is-Boset (2 Sam. 2:12-17). Armata lui David era alca-
tuita atit din contingente regulate (2 Sam. 15:8) cit gi
dintr-0 gard nationala. 2 Sam. 23:8 s.urm. enumer
comandanui militari din arrnata lui David - ,,Cei 'Il'ei"
si ,,Cei '11'ei2.eci. Acestia erau in principal barbati care
s-au distins in lupta inca din vremea cind David se
ascundea de Saul si erau la conducerea cetei de hai-
duci. in contingentele regulate erau inclusi mercenarii
egeeni (Cheretiti si Peletiti) care formau garda per-
sonal a regelui (2 Sam. 15:18-22, care mentioneaz
si pe listenii din Gat). Garda national era imprtita
in dousprezece batalioane i ecare servea timp de o
luni (1 Cron. 27:1-15). Dac David a avut care de
rzboi organizate intr-0 unitate militari separat, pro-
babil ca a fost 0 unitate mica (cf. 2 Sam. 8:3-4); carele
de razboi ajung s e iolosite pe scara larga abia in
timpul lui Solomon (1 Imp. 4:26; 10:26) Exist prea
putine dovezi care sa sugereze ca Istael a avut vreo-
dat o cavalerie care s merite acest nume. Majo-
ritatea carelor de rzboi au fost acaparate de regatul
de N atunci cind s-a dezbinat regal-ui dar, datorit
incursiunilor siriene, avantajul a fost pierdut in mare
msura pina la srsitul secolului al 9-lea (2 Imp.
13:7). ("CAPITAN.)
b. Tabdra
Thbra (ebr. mahaneh probabil ca avea form de cerc
sau de ptrat (cf. Num. 2); 1'egele$ioterii superiori
erau in centru (1 Sam. 26:5). Faptul ca soldagii dor-
meau in colibe (ebr. sukkg; cf. 2 Sam. 11:11; 1 lmp.
10:12, 16) ate contestat de Yadin (p. 274-275, 304-
310) care Prefeza sa traduo Sucot, adic, numele
localittii. In timpul luptei bagajele erau lsate in
tabra si erau pzite de un detasament (1 Sam. 25:
13). Civililor li se permitea s viziteze tabra pentru
a aduce provizii sau mincare, precum si pentru a aduce
stiri (1 Sam. 17:17-30).
c. Arrnata romand
Unitatea principala era "1egiunea, care numu-a - teo-
retic - 6.000 de oameni, dar care avea de fapt intre
4.000 si 6.000 de oameni. lntz-o legiune erau zece
cohort/e qi ecare cohott era alcruit din ease cen-
turii; ecare centurion comanda saptezeci pin! la o
sut de oameni. Existau de asemenea cohorte auxi-
liare i mici unititi de cavalerie, numite alae, alctuite
mai ales din provinciali, dar nu din iudei (Josephus,
Ant. 14. 204). Exist inscrlpp'.i care atest prezenta
unei,,CohorteIta1iene (Fapt. 10:1) in Siria, in cca 69
d.Cr.; aceasta era o cohort auxiliar si era alctuit
din liberti romani.
d. Armate spiriruale
Sensul original al exprmiei din VI, ,,Domnul ostirilof
(Yahve .l3&'6) nu este cert; titlul se poate referi la
suveranitatea lui Dumnezeu asupra armatelor lui ls-
rael (1 Sam. 17:45) sau asupra armatelor spirituale
de sub comanda Sa (1os. 5:13-15; 1 lmp. 22:19; 2 imp.
6:17). Acest ultim sens este sensul predominant inVT.
In batilia nal dintre bine si tau, Cristos apare ca
lider al armatelor cerului (Apoc. 19:14), si infringe
armatele aneisi ale regilor paminrului (Apoc. 19:19).
BIBLIOGRAFIE. Y. Yadin, The Art of Wagfare in
Biblical Lands, 1963; R.de Vaux, Ancientlsrael , 1965,
p. 213-228; A. F. Rainey, in L. R. Fisher (ed.), RG5
Shamra Parallels, 2, 1975, p. 98-107.
R.P.G.
ARMURA $1 ARME. Termenii generali in ebraic
si greaca sint klfm (Gen. 27:3; 1 Sam. 17:54; mai
concret, kI milhmd, ,,arme de rzboi, ca in Deut. i.d.Cr.) furnizeaz atit material cit i dovezi sense cu
1:41, etc.) si hopla (LxX passim; 2 Cor. 10:4). Referiri
la purttori de arme sint fcute in Jud. 9:54; 1 Sam.
14:1; 1727, iar la armuriin 1 lmp.10:17;Neem.3i19.
Sulurile de rdzboi de la Qumran fumizeaz dscrieri
detaliate ale a.rrnu.rii folosite de ,.ii luminii in raz-
boiul lor escatologic cu intunericu1ui.Yadin (vezi
bibliograa) susgine a descrierile reect practica
militari romani din a doua jumtate a secolului 1
i.d.Cr. Diferite elemente ale armurii capt 0 sem-
nicatie gumtiv si spirimal in ls. 59:17; Efes.
6:10-17, etc.
I. Armura (de apih-are)
a. Scum!
Folosirea scuturilor in lupt ate atestata in scenele de
lupt vechi din Egipt i Mesopotamia; pentru Egipt,
cf. pictuxile murale pre-dinastice din Hierakonpolis, in
prezent in Muzeul di.n Cairo, iar pentru Mesopotamia,
Stela Eannatum a Vulturilor (cca 2500 i.d.Cr.). Scu-
turi de forme si marimi diferite au fost la mod in
diferite si in diferite epoci. lntrroducerea scuturilor
mai mici, circulate, este asociata cu venitea Oamenilgr
Mrii in Levant la srsitul mileniului al 2-lea i.d.Cr. In
limba ebraic cel mai obisnuit termen ate m, care
desemneaza adsea scuturile mici; sirmd este folosit
pentru scuturile mai mari. Acest ultim tip de scut a fost
folosit de Goliat, care avea un om care $5-i poarte
scuml (1 Sam. 17:7). Scuturile mai mici erau purtate
de arcasi, cum au fost descendentii lui Beniamin din
armata lui Asa (2 Cron. 14:8). Scuturile erau con-
fecgionate de obicei dint:-o ram de lemn acoperit cu
piele de animal care era uns inainte de iupt (cf 2
Sam. 1:21; ls. 21:5). Scuturile de metal ofereau pro-
tectgie mai bun!1,hdar stinjeneau miscrile; pentru folo-
sirea lor, vezi 1 lmp. 14:27. Ca un compromis, scum-
rile de piele puteau tintuite cu discuri de metal,
pentru a le mat-i ecienta.
b. Coiful
Coifuri de metal au fost purtate de soldapi sumerieni
si acadieni in mileniul al 3-lea i.d.Cr. Termenul ebraic
este q613a' /k6Qa' si este probabil de orig-ine strina.
Coifurile de metal erau scumpe si greu de confectionat
si de aceea in unele perioade au fost folosite numai de
regi si de conductorii militari; Saul i-a oferit lui Goliat
propriul sau coif de bronz pentru lupta cu Goliat (1
Sam. 17:38). Vetsetul din 2 Cron. 26:14 at putea
interpretat in sensul ca in armata lui Iuda din vremea
lui Ozia toti soldatii primeau coifuri (din piele?).
Potrivit cu 1 Mac. 6:35, in perioada Seleucizilor, toat
armata era dotata cu coifuri de bronz. Armata asirian
care a atacat Palstina purta de obicei un coil conic,
cu intiritura, avind 0 prelungire care sa protejeze
gitul.
c. Platosa
Platoea a fost purtat pentru prima oara de lupttorii
din carele de rzboi (c ler. 46:4) si de arcasi (cf. Ier.
51:3), care nu se putean apra cu scuturi. Platosa de
zale, asigurind o protectje mai bun decit cea de piele
$1, in acelasi timp, ind mai usoar decit platosa
masivi, era folosit pe scari larg in Orientul Apropiat
la jumtatea mileniului al 2-lea. Era scump si de
aceea Thtmes III (1490-1436 i.cl.Cr.) s-a bucurat cind
a capnuat 200 de platose in prada luat de armata sa
dup lupta de la Meghido. Nuzi (secolul al 15-lea
privire la compozitia platosei. Un text mentioneaza 0
platos format din 680 de zale, iar LL11 altul 0 platos
din 1.035 de zale. M5:-imea zaleior depinde de pozitia
lor pe platos; ele erau prinse pe piele sau pe tesatur
cu \1n r de ata trecut prin niste guri facute in zale
tocmai pentru acest scop. Locul unde se imbinau
minecile era un pune! slab, asa cum se vede din
intimplarea cu Ahab (1 lmp. 22:34 s.unn.) si dim:-un
basorelief cu un car de razboi din vremea lui 'I\1tma
IV. in ebraic termenul obisnuit este ir_y6n, care pro-
babil include platoea pentru piept si pentru spate. O
asemenea armura a avut Goliat (1 Sam. 17:5) ; platoee
au fost folosite si de lucrtorii lui Neemia (Neem.
4:16).
Termenul grec echivalent ate thrax, folosit si in
1 Mac. 6:43 cu referire la armura pentru pnotejarea
elefantilor de lupta ai Seleucizilor.
Ttaducenea de catre Targum Onkelos' a tennenului
tahr5' din Exod. 28:32-39:32 cucuvintul nplatos s-a
dovedit a corecta, in lumina folosirii mvintului
tahr in limb: samariteanl, care are tocmai acest
sens; vezi J. M. Cohen, VT, 24, 1974; p. 361-366.
d. Gambiere
in 1 Sam. 17:6 111 se spune ca Goliat a purtat mishg
(MT mzkhag) de bronz pe picioare, iar LXX naduce acest
termen cu termenul gr. knmides, ,,gambiere (armura
pentru picioare). Cuvintul ebraic ate un hapax lege-
menon, dar sensul nu pare sa e in dubiu. Gambierele
erau folosite in mod obisnuit de soldatii greci gi romani
de mai tirziu.
II. Anne (ofensive)
a. Sabin
Sabia (ebr. hereb) este arma cel mai da mentionata
in Biblie. ln vechime sabiile erau de obicei clrepte, cu
doua taiuri, asemanatoare cu pumnalele, ai erau folo-
site pentru a junghia (cf. sabiile gasite in Cimitirul
regal din Ur si de la Dorak (Anatolia), datind din cca.
2500 i.d.Cr.). Pe la mijlocul mileniului al 3-lea an
inceput sa e folosite sbii incovoiate; exemplare din
perioade ceva mai tixzii au fost gasite la Byblos, Sihem
st Abydos. in prlma jumatate =1 mileniului al 2-lea
lamele erau inca datul de scurte si abia in vremea
Regatului Nou din Egipt au inceput sa e folosite pe
scara larg sbiile cu lame lungi. Odata cu sosirea
Oamenilor Mani, sabiile drepte, cu lama lunga, au
ajuns sa e foarte raspindite; cf. sabia purtind numele
Faraonului Merenptah, descoperita la Ugarit (srsitul
secolului a1 13-lea i.d.Cr.). Sabia a avut un rol impor-
tant in cucerirea Canaanului de catre israeliti (cf Ios.
10:11; 11:11; etc.). Deobiceisabia era pastrata intr-o
teac, arnata de centur (cf. 2 Sam. 20:8); minerele
erau daeori ornamentate, daci judecam dupa sabiile
descoperite in Egipt si Mesopotamia.
Cuvintul cel mai da folosit in NT este machaira
(cf Mat. 26:47). Rhomphaia, care apare numai o
singura data, in Apocalipsa, era 0 sabie lat, folosit
la inceput de traci. revolutionari evrei, sicarii,
purtau sub haine pumnale scurte, putin curbate (Jos.,
BI 2. 255). In amindou Testamentele sabia este fo-
losita adesea, prin metonirnie, ca sa descrie razboiul,
sau ca un simbol al Cuvintului lui Dumnezeu (cf. Exec.
21:9; Efa. 617).
b. Sulita .51 lancea
Sulita (ebr. h"nfQ, confectionat dintr-o coada de
lemn si un virf metalic, iar in vremuri mai recente, din
er (cf. 1 Sam. 13:19; 17:7), era folosita mult de
sumerieni in mileniul a1 3-lea. A ramas arma de baza
a infanteriei, in timp ce lancea, mai ueoara, era folosita
cle luptatonli din carele de razboi (cf. practica din
Egipt in timpul dinastiei a 19-a st urm:t0are1e).ln
limba ebraica exista cuvintul rmah (de ex. Jud. 5:8),
prin cane probabil a se intelege 0 sulita usoara sau 0
lance (cf. Num. 25:7). Cuvintul ebr. kfdn a fost
tradus de obicei ,,lance (de ex. 1 Sam. 17:6), dar
aceasta traducere a fost contestata (cf. NEC, ,,pum-
nal), iar dovezile aduse de Sulurile cle rzboi de la
Qumran conrma sensul de ,,sabie. in anumite cir-
cumstante sulita era un simbol al autoritatii regale (cf.
1 Sam. 22:6; 26:7). "Annata asiriana a folosit de
asemenea furci si arunctoare de lanci.
Cuvintul gr. longchi dinloan 19-34 ate echivalent
cu termenul ebr. hnfg. Unii au sustinut ca termenul
,,isop din loan 19:29 a inlocuit un cuvint din original
care insemna ,,lance (hysspos in loc de hysos), dar
avem motive putemice si retinem textul traditional.
c. Arcul si sgeata
Cuvintele ebr. cle ban! sint qee; si his. Arcul antic a
avut probabil o singur curbura, sau poate ca a fost
dublu-convex (exemple de acest fel provin din Egiptul
pre-dinastic). Confectionarea arcului compus a dus la
o cratere considerabila a fortei si razei de actiune $i
poate explica in parte superioritatea militara a aca-
dienilor semitici asupra sumerienilor, in ultima parte
a mi1eniulu.i al 3-lea i.d.Cr. 'lbtusi, a trecut inca aproa-
pe un mileniu pina cind arcul compus a ajuns s5 e
folosit pe scara larga. Coame si tendoane de animale
erau legate cu sii de lemn pentru a forma rama
arcului (cf. descrierea arcului lui Anat in legenda
ugaritica Aqhat); se poate sa fost folosit i bronz
pentru a conferi tarie (cf. Ps. 18:34). Sagetile erau
confectzionate de obicei din trestie iar la capat aveau
un virf metalic; ele erau purtate in tolbe de piele, iar
uneori si carele de rzboi erau dotate cu tolbe. lntr-o
tolba erau puse de obicei treizeci de sageti (Arnama,
Nuzi) sau, daca toiba era atasat la un car de razboi,
ea continea cincizeci de sgeti (basoreliefuri asiriene).
Pentru a lega arcul, extremitatea lui inferioara era
apasata cu piciorul, iar cea superioara era indoita ca
sa permita legarea rului intr-un locas anume; de aici
deriva expresia ebraica ,,a clca arcul; arcagii erau
numiti ,,c5lcatori de arcuri (ler. 50:14). Din poporul
Israel, oamenii din semintiile lui Beniamin, Ruben,
Gad i Manase erau pentru arcasii lor (cf. 1
Cron. 5:18; 12:2; 2 Cron. 14:8).
d. Pr0.tia
Prastia (qela) era purtata in principal de pastori (de
ex. David, 1 Sam. 17:40), pentru a abate animalele
salbatice de la turme sau pentru a preveni impris-
tierea animalelor din turma. Era folosita ca at-ma de
razboi de catre armatele egiptene, asiriene si babi-
loniene, da_i in cazul asirienilor dovezi grace incep
sa e gisite numai din secolul al 8-lea i.d.Cr. lsraelitii
au folosit de asemenea companii de prastiasi in ar-
matele lor si oamenii din lui Beniamin, care
foloseau la fel de bine ambele miini, erau cei mai
priceputi minuitorl ai acestei arme (1 Cron. 12:2).
Prastia era confectionata dintr-0 bucata de pinza sau
de piele, legata cu curele la capetele opuse. Capetele
curelelor erau ttinute in mini iar prastia incarcata era
rotit:-1 deasupra capului, pina cind una dintre curele
era eliberata brusc. Acest lucru ate exprimat me-
taforic in ler. 10:18. Pietre de prastie (pietre de rim
rotunde sau ascugite) trase de asediatorii asirieni au
fost gasite in excavatiile de la Lachis.
e Securea de rdzboi
Securea de razboi, la fel ca si buzduganul, era menita
pentru lupta corp la corp si avea diferite forme si
Exista putine referiri biblice. In ler. 51:20
mapps (literal ,,zclrobito1", BDB) este tradus ,,ciocan
in RSV si ,,secure de razboi in NEB. Un cuvint similar
apare in expraia ,,unealta de nimiciref (sau, ,,arma de
macel) 11-1 Ezec. 9:2. ("ARMA'IA, "RAZB0l.)
BIBLIOGRAFIE. Y. Yadin, The Scrolls of the War of
the Sons of Light against the Sons of Darkness, 1962;
idem., Art of Warfare in Biblical Lands in the Light of
Archaeological Discovery, 1963; K. Galing, SVT 15,
1966; p. 150-169.
RP.G.
AR.NON.Piriu (wadcaresevarsainparteadea
Marii Moarte, de partea opusa cu En-Gedi. Acest piriu
forma granita de S a teritoriului lui Ruben in perioada
ocuparii an-11 (Deut. 3:12, 16), iar anterior a marcat
granita dintre Moab, la S, si Amon, la N (Jud. 11:18-
19). Invadatorii evrei au travexsat Amonul de la S spre
N si aceasta traversare s-a dovedit a un punct de
cotitura in istoria lor, deoarece atunci au luat in
stapinire primele teritorii la N de Amon (Deut. 2 :24).
'lbm.$i, "Piatra Moabita (rindul 10) mentioneara ca
moabitii locuiau in Atarith, care ate la N de piriu,
sugerind e cucerirea incompleta de catre ev-rel, e
inltrarea ulterioar a moabitilor. Importanta piriului
ate conrmata de mai multe fortarete si vaduri care
se gasesc acolo; vadutile sint mentionate de lsaia (ls.
16:2).
RJ.W.
AROER. bocalitate in Transiordania, pe malul de N
al piriului Amon (Wadi Mjib), veghind asupra vaii
adinci a acestuia (D. Baly, The Geography of the Bible,
1957, g. 72 la p. 237); localitatea modema 'Arair
(N. Glueck, Explorations in Eastern Palestine I (=
AASOR 14, 1934, p. 3, 49-51 cu g. 21 a $i Plansa 1 1),
la cca. 22 de km E de Marea Moarta (Deut. 2:36; 3:12;
4:48; Ios. 12:2). La inceput a simbolizat limita de S a
regatului amorit al lui Sihon, apoi, limita teritoriului
lui Ruben (los. 13:9, 16; Jud. 11:26 i probabil 33),
ind sediul unei familii din Ruben (1 Cron. 5:8) si,
mai tixziu, limita cuceririlor lui Hazael, regele Damas-
cului, 111 timpul lui lehu (2 imp. 10:33). Cam in
aceasta vreme, Mesa, regele Moabului, ,,a zidit Aroer
si a construit drumul de ling Amon (Piatra Moabita,
rindul 26); Amer a ramas o cetatelmoabita plna in
vremea lui leremia (ler. 48:18-20). ln Num. 32:34 se
pare ca Gad a ajutat la repararea cetatilor recent
cucerite, inclusiv Amer, inainte ca Moise sa imparta
terltoriile lui Ruben si Gad. ln 2 Sam. 24:5 citim ca
loan a hceput recensamintul poruncit de David de la
Aroer si de la cetatea din vale care ate fnspre Gad, si
pina la laezer. Isaia (17-1-3) a profetit impotriva
Aroerului (aflat in rniinile moabitdlor), impotriva Da-
mascului si a lui Efraim. ,,Cetatea care este in vale
(Deut. 2:36; Ios. 13:9, 16, in toate Rv (dar nu si 12:2,
vezi AV, RSV); 2 Sam. 24:5) se poate sa e localitatea
contemporana Khirbet el-Medeiyineh, la cca 1 1 km SE
de Aroer (Simons, Geographical and Topographical
Texts ofthe Old Testament, 1959, sec. 298, p. 116-1 17;
pentruo descriere, vezi Glueck, op. cit, p. 36, No.93).
2. Localitate in 'Il"ansiorda.n.ia, ,,inainte de Raba
(Ios. 13:25); ar putea localitatea moderna (a-
Sweiwina), la c. 3 1/2 km SV de Raba (Glueck,
Explorations in Eastern Palestine II] (=AASOR 18, 19),
1939, p. 247, 249; pentru o descriere, vezi ibid., p.
168-170 si g. 55). Existenta acatui Aroer, in afara
celui de la punctul 1 ate indoielnica, iar textul din
Ios. 13:25 ar putea tradus ,,... jumatate din tara
Amonitilor pina la Aroer, care (tari se intinde) pina
la Raba (Glueck, op. cit., p. 249).
3. Localitate in Negliev (partea de sud), in Iuda,
la 19 km SE de Beemeba; in prezent Khirbet Ar areh
(N. Glueck, Rivers in the Desert, 1959, p. 131-132,
184-185). Printre iudeii care au primit daruri de la
David la Ticlag (1 Sam. 30:26-28) s-au aat ,,cei din
Aroer; printre vitejii sai erau doi i ai lui ,,l~lotam, din
Aroer (1 Cron. 11:44).
K.A.l(.
ARPACSAD (in ebr. 'arpaI5.ad; uot si NTArpha.xad).
Un u al lui Sem (Gen. 10:22; 1 Cron. 1:17, 24), care
s-a nascut la doi ani dup potop (Gen. 11:10). in MT
se arma ca el a fost tatil lui Sela, care s-a nascut cind
el avea 35 de ani (Gen. 10:24; 11:12; 1 Cron. 1:18,
24; LXX si Pentateuhul Samaritean dau aici 135 de
ani), dar unele MSS ale LXX interpun pe Cainan intre
Arpacsad si Sela, si ate evident ca acat text a fost
fclosit de Luca 3:36. Arpaaad a t1-it in total 438 de
ani (Gen. 11:13; LXX da 430, iar Pentateuhul Sama-
ritean da acelasi total desi numerele componente sint
diferite). Au fost emise citeva teorii cu privire la iden-
ticarea numelui, cele mai bine cunoscute tacind lega-
tura cu Ar-raphu din inscriptiile cuneiforme, numele
gr. Arrapachitis, de la care deriva probabil numele
modern Kirkuk. Alte teorii considera ca srsitul nu-
melui, -ksad, ate o forma alterata a cuvintului (kesed,
kasdim), *,,Caldeeni, si de aceea sustin ca ar legat
de S Maopotamiei. A fost sugerata si 0 etimologie
iraniana, si in acat context trebuie mentionat ca in
Apocrife (ludit 1:1) se spune ca un oarecare Arpaaad
(cf. Lxx Arphaxad) a domnit pate Mezi al Ecbatana.
Aceasta cane, insa, ate in mare masura 0 ctiune si
in absenta unui original ebraic nu avem nici 0 garantie
ca este vorba dapre acelasi nume. De aceea, numele
continua sa e necunoscut in afara Bibliei.
BIBLIOGRAFIE. J. Skinner, ICC, Genesisz, 1930, p.
205, 231, 233; W. F. Albright, JBL 43, 1924, p. 388-
389; W. Brandenstein, in Sprachgachichte und Wort-
bedeutung: Festschrift Albert Debrunner, 1954, p. 59-
62; iar pentru 0 alta teorie, G. Dossin, Muson, 47,
1934,13. 119-121:1<B,p. s7.
T.C.M.
ARPAD. Numele unei cetati si al unei provincii ara-
mee din N Siriei, in prezent 'Iel<.k Rifaat, la c. 30 km
NV de Aleppo; excavat in 1956-64. Din cca. 1000
i.d.Cr. Arpad (acad.Arpaddu, aram.vecbe rpd), capi-
tala unui teritoriu tribal *arameu, cunoscut ca Bit
Agush, opus Asiriei, aliat cu Hamat, Damasc, si in 743
i.d.Cr. cu Urartu. ('ARARAT.) Anexata de Tiglat-
Palassar III dup un asediu de 2 ani in 740 i.d.Cr., s-a
rsculat impreun cu Hamat, Damasc si Samaria in
720, si a fost recucerita de Sargon H. Acesta ate faptul
cucare se lauda Rabsache la Ierusalim (2 lmp. 18:34;
Is. 36219; 37213, AV ,,Arphad). Distrugerea acestei
cetagi a simbolizat puterea coplegitoare a Asiriei (Is.
10:9; ler. 49:23). Ultimul conducator al Arpadului,
Mati el, a semnat un tratat de vasalitate cu Ashur-
nirari V, regele Asiriei, in anul 754 i.d.Cr.; acest tratat
nea ramas in limba asiriana; a semnat un alt tratat cu
un rege neidenticat, "Bar-Ga'yah din KTK , i acesta
este inscris pe o stel de piatr gasit la Sere (cf. Ios.
8:32).
BIBUOGRAFIE. EXCGVGilZ V. M. S. Williams, Iraq
23, 1961, p. as-s7; idem., AASOR 17, 1967, p. 69-84;
Iraq 29, 1967, p. 1633; 'Il'atat: ANE'I,' p. S32 .urm.,
659-661; J. A. Fitzmyer, The Aramaic Inscriptions of
Sere, 1967. DJ.W.
ARTA. in tot cursul istoriei indelungate a Palatinei
gi a Siriei, aceste gri au fost ocupate de popoare gi
culturi mixte i de aceea nu ate uor sa facem dis-
tincpie intre arta evreiasci sau iudaica ai arta contem-
porana din Egipt, Siria, Mesopotamia sau Fenicia; de
asemenea, arta iudaica de mai tirziu nu poate sepa-
rata de importurile, imitapiile sau inuengele heleniste
gi greco-romane. In ecane perioad, ins, descope
ririle arheologice indict": anumite stiluri locale dez-
voltate intr~un context bine denit.
9. Arm preisroricd
Lncrustagiile naruene in os, d_in regiunea Carmel (cca.
8.000 i.d.Cr.), minerele de secera incrustate i 0 ga-
zel desenati cu rogu de ocru pe calcar sau craniile
decorate cu scoici de kauri, u.n obicei neolitic din
Ierihonul dinainte de olirit (cca 6500 i.d.Cr.) con-
stituie, alaturi de gurine i gurile votive, o galerie a
unei lungi istorii a artei. Cele mai vechi picturi murale
care au dinuit pina in vremea noastra provin din
Teleilat Ghassul, in valea lordanului (cca 3500
i.d.Cr.). O fresc policroma folosegte modele geo-
metxice centrate in jurul unei stele cu opt colguri i
inconjurat de siluete gi balauri (?). Altele zugrvsc
0 pasare i un grup de siluete, probabil inchinatori.
Stilul amintqte de arta contemporana din Asiria (Tell
Halaf). Oamenii neolotici din lerihon au decorat va-
sele arse de lut roeu cu dsene geomerice. in alte prgi,
*'ldeu1 ai osul au fost folosite pentru confeciionarea
unor lucruri de prey cum sint gurinele gi obiectele de
mobilier (de ex., Abu Matar, cca 3900-3300 i.d.Cr.).
b. Arm cunaanitd (3.000-1.200 f.d.Cr.)
Aceasta trebuie studiat in strinsa legturi cu carac-
teristicile dezvoltrii regionale; astfel, intilnim rea-
lizari artistice care variaz de la statuia cu gravuri ne
de la Tell Mardih (*EBLA) gi paharul de argint gravat
de la Ain Samiyeh (amindou reectind inueng
mesopotarniani), pina la vexsiunile locale obignuite
de gurine i statui. Figuxinele de metal din Byblos,
bibelourile cu incrustagii de lde sau confecgionate
din ldee gsite intrun mormint din El Jisr (MB Il)
indica inuenge egiptene puternice, in timp ce un
basorelief de bazalt din palaml lui Yarimlim de *A-
lalah (secolul al 18~lea) este asemanator cu cele g5
site in Anatolia i Palestina (I-lagor). Figura lui Yarim-
lim, la fel ca i sculpture mai recent a lui [drimi de
Alalah (cca 1460 i.d.Cr.), par sa indice originea de tip
sumerian.
Cane srgitul Epocii Bronzului sint intilnite multe
forme anistice locale mixte, cum este stela lui Baal,
care are 0 combinaiie intre elemente egiptene (po~
i 0 parte a imbricmintei), anatoliene (coiful ei
frizura) i siriene (imbricamintea). Sciilpmrile in fi1~
ds_ din aceast perioada au fost comparate cu arta
micenean gi cu cea mesopotamian. O placa de aur
cu lucrtura na, descoperita la "Ugarit, foloseete
motive mitolog-ice. Catre sritul acstei perioade a-
par o serie de basoreliefuri care urmeaza tmdigia stelei
sculptate de la Bet-$ean (MN II, sub inuenya egip-
tean) i placi votive dedicate zeului local Mekal din
Khirbet Balu a (Transiordania). Inn-e imaginile de
*idoli putem include o stamie de bronz acoperita cu
aur, gasit la Meghido, gi sculpmri in ldee, executate
cu mistrie i dscoperite la Lachig, Tell el-Farah sau
Meghido (secolul al 12-lea). Din aceasta perioada
provine de asemenea un numai mare de vase de lut
pictate, folosind motive locale, da_i unele erau cunos-
cute deja din Siria i Mesopotamia. Decoraile cu 0
spirala caracteristica gi cu o ,,pasre marcheaz c5-
nile i ulcioarele cu doua urechi ale listenilor din
zona de coast.
c. Arta evreiascd (cca 1.200-586 .d.Cr.)
Atunci cind israeligii au imrat in gar se pare ca s-au
produs prea pugine schimbari in produsele locale, care
erau int:-0 perioada de declin in intreg Orientul Apro~
piat. Se pare ca ei nu au importat forme indigene, dei
nu au fost lipsigi de capacitatea de a aprecia arta gi
folosirea ei in *arte gi meet:-guguri. Ei primiser ca
daruri bijuterii egiptene ne (Exod. 12:35) ei au folo-
sit aur gi argint pentru facerea vipelului de aur, dup
modelul egiptean, la scurta vreme dupa Exod (Exod.
32:2-4). Israelipii an donat lucrurile cele mai frumoase
pe care le~au avut pentru a decora Cortul intilnirii
care a fost constmit sub indmmarea unui om din Iuda,
Begaleel, care era el insugi talentat in ce pnvegre
lucrrile in lemn i metal, cit i in *bi-oderie (Exod.
35:30-33).
Odata cu cregterea prosperitagii in timpul domniei
lui David i Solomon, evreii au chemat artjti fenicieni
ca s5-i instruiasca pe lucrtorii locali. Intrucit pla-
nurile arhitecturale i de conscrucgie pentru paIat\.l1
lui David i pentru "Templul construit de Solomon in
Ierusalim au primit aprobarea regelui, faptul acesta
poate un indiciu c gusturile evreilor nu se deo-
sebeau semnicativ de gusturile vecinilor lor din Siro-
Fenicia.
Porunca a doua, care spune: "S5 nu-{ti faci chip
cioplit, nici vreo iniigigare a lucrurilor care sint sus in
ceruri pe pamint sau in ape (Exod. 20:4) nu a
condamnat arta ci idolatria la care putea conduce (v.
5). in practica, se pare ca a fost interpretat doar ca
0 interdiciie de a reprezenta siluete omenes_ti i are
semnicativ faptul ca nu a fost dscoperit nici un
asemenea obiect de aria care sa e in mod indubitabil
evreiesc sau iudaic. Templul, la fel ca i cortul intilnirii,
a fost decorat cu lei inaripagi, cu cap de om ("HE
RUVIM), cu grifoni inaripaii palmieri i move orale
i arboricole. In alta parte sint imilnite siluete i
simboluri egiptene, cit i pasari _s" reptile i o mulgime
de animale (lei, tauri), iar in decoragiile de la Templu
intilnim modele (de ex. ghioge; 1 Imp. 6:18); ase-
menea motive sint gsite pe obiecte contempoxane din
kls, descoperite la Samaria i Hagor, dmenate pe
vase de lut gi incrustate pe sigilii.
 Regii si oamenii bogati au angajat mmjesugari
care sa le infrumuseteze casele (1 Imp. 22-39) si faptul
acesta este conclamnat numai cind ate considexat un
lux nepotrivit, 0 expraie de interes egoist, in timp ce
casa si lucrarez lui Dumnezeu erau neglijate (Amos
3:15; Ps. 45:8; Hag. 1:4). 'Il'ebuie sa ne amintim, insa.
ca evreii au incurajat "muz.ica, literatura (atit proza
cit si poezia) si oratoria, si in felul aceste au stabilit
un standard inalt pentru ,,exprimarea artistic, stan-
dard care a influentat profund arta de mai tirziu.
d. Mijloace dc exprimare artisticzi
(i) Pictura Intmcit egiptenii si amoritii (de ex. Frsm
invstiturii, de la Mari) aveau obiceiul sa picteze
diferite scene pe peretii tencuiti, este posibil ca si
evreii sa tacut lucnil acmta, desi prea putine ex-
emple sint cunoscute. Pigmenti an fost gasiti in cursul
excavatiilor (vezi si sectiunea ,,Vopsitor din ardcolul
ARTE $1 ME$'I'E$UGURI), iar rosul de ocru (in ebr.
iH3'r) a fost folosit pentru pi_cturi pe pereti si pe lemn
(ler. 22:14; Eaec. 23:14). Oholiba, in secolul al 6-lea,
a vazut pe un perete haldei (chaldei) pictati (in ebr.
miiah, ,,a spoi, a unge) cu un rosu aprins (Ez.ec.
23:14).
(ii) Sculptura in lemn. Betaleel si ajutorul sau,
Aholiab, an condus lucrarile de cioplit in lemn
(hr6%eg F5) pent:-u Cortul intilnirii, inclusiv slpii cu
capiteluri curbate (Exod. 36:38; 35:33) si altarul cu
coame, avind niste scobituri pentru gratar (38:2-4).
Templul construit cle Solomon akfost acoperit cu lemn
de pin, acoperit cu cedru (1 Imp. 6:15-16) iar la
margine a avut o aplic cu frunze de palmier si borduri
cu ghiloge (2 Cron. 3 :5). Pererii si usile erau sculptate
(miql'dg) cu basoreliefuri cu boboci de lotus, flori de
crin si nici, fonnind o oare triple (AV ,,boboci de
oare si flpri cleschise), palrnieri si chipuxi de he-
ruvimi (1 Imp. 6:18, 29). Usile din lemn de maslin
aveau incrustatii (hqd) similare si gravuri scobite (v.
32-35); totul era acoperit cu aur, asa cum se fcea cu
lemnul stump si cu obiectele de lda_. Intrucit lemnul
de esenta tane, cum este santalul si abanosul, trebuia
s5 e importat (1 Imp. 10:11), iar cioplitorii talentati
erau putirti, folosirea peretilor imbrcagi cu lemn (si-
an), lucxarile minutioase in lemn si ferestrele sculp-
tate, au fost considerate 0 manifestare extravagant
de bogtie (ler. 22:14; Hag. 1:4) Templul lui Ezechiel
a fost conceput cu panouri sculptate pe care erau
heruvim.i cu doua fete, alternind cu palmieri si pui de
lei, iar usile exterioare erau captusite (hi) cu lemn
(Ezai. 41:16-26).
Mobilier minutios sculptat si alte obiecte de lemn,
cutii, linguri si diferite vase au fost gasite in mormin-
tele ,,arnorite de la "'Ierihon. Intrucit sculpturile in
lemn din Egiptul antic (cca 2000-500 i.d.Cr.) ,,atit
cele marl cit si miniaturile, au atins un nivel neegalat
in Europa pina in perioada Renasterii, aceste lucrari
trebuie s fost cunoscute de evreii bogati. Vezi de
asemenea sectiunea ,,Timplar din articolul ARTE $1
ME$'lE$UGURl. A ,,feniciene tipice, cum sint cele gsite pe obiecte de
(iii) Sculpturile in ldes. lnc injur de 3400-3300
i.d.Cr. (Abu Matar) ldesul si osul erau prelucrate in
Palestina pentru a confectiona obiecte de pret, gu-
rine si mobilier. Era incrustat (in special in panouri de
lemn), sculptat, cioplit sau lucrat in basorelief. Fil-
desurile ,,canaanite includ o vaza cosmetica mode-
lata in fomwa unei femei, avind un capac cle forma unei
(Lachis, secolul al 14-lea i.d.Cr.) sau de tip
nn
l-lathor (I-lator, secolul al 13-lea i.d.Cr.), o lingura de
unguent, modelata in forma unei femei care inoata si
prinde o raga (Tell Beit Mirsim) si citeva pixide (casete
penn-u bijuterii) cu siluete umane. Dupa 0 perioada
de declin in arta, panourile incrustate de la Meghido,
confectionate probabil de mestesugari locali din se-
colele al 12-lea sau al 10-lea, prezinta scene pline de
viat in care un rege asezat pe tron primeste tribut;
aceasta scena este similara cu Cea rams mai tirziu
pentru Solomon (2 Cron. 9:17-18).
Fildesurile gasite la Samaria, datind din vremea lui
Ahab, arata inuenta artei feniciene, cu elementele
sale egiptene, siro-hitite si asiriene. Ele se aseamana
mult cu ldesurile contemporane gasite la Arslan lash
(Siria) si Nimrud (Irak) si se poate sa provina din
aceeasi ,,scoal5" sau breasla de mestqugari. Unele
sint acoperite cu aur sau incrustate cu aur, lazuxit,
pietre colorate sau sticla. Motive artistice care apar
frecvent includ ,,oarea de lotus si heruvimii, men-
tionate deja in sectiunea dapre sculptura in lemn si
artele inrudite; de asemenea, intilnim panouri cu un
cap de femeie (Astarte7) la fereastra, animale culcate
sau care sug, siluete i simboluri ,,egiptene, in special
copilul Horus ingenunchiat. O paleta cosmetica ascr-
tata si un vas pentru mirodenii, gasite la Hator (se-
colul al 8-lea), au un model cioplit simplu si sint de
provenienta israelita.
(iv) Sculptura. Au fost recuperate citeva sculpturi
din Palestina, datind din perioada ,,canaan.ita. Sta-
tuia de bazalt a lui Baal, sezind, stela cu gravuri
primitive, cu doua miini ridicate in sus, altarele de la
Hater, zeita in forma de sarpe incolacit, de la Beit
Mirsim, trebuie considerate alturi de picioarele mi-
nutions sculptate ale unei statui din Hater (secolul al
13-lea i.d.Cr.), si arat ca aici puteau fi intilniti artisti
buni si rnediocri. O cupa de piatr pentru tamiie, avind
forma unei miini care tine o can, provine din aceeasi
cetate (secolul al 8-lea) si arata anitati cu arta asi-
rlana contemporana. Bolovanul din canalul de apa de
la Lachis (secolul al 9-lea i.d.Cr.), modelat in forma
unui om cu barba, arata ca oamenii din Palestine nu
au fost lipsiti de spirit inventiv. Dar pina acum au fost
descopexite putine lucruri care s u supravietuit si
lucrarile vecinilor lor (de ex. sarcofagul sculptat al lui
Ahiram din Byblos) sint mai bine cunoscute. Capi-
telurile spirale gsite la Meghido si Samaria, precur-
soarele celor de tip Ionian, prpbabil ca au fost similare
cu cele folosite la Templu. In perioada Macabeilor,
artisti decoratori de formatie helenist-iudaic au gra-
vat in piatra roadele (struguri, fmnze de etrog si
acant), simboluri care sint gasite si pe monedele folo-
site ca bani.
O breasla speciala a lucrtorilor care confectionau
osuare in Ierusalim ne-au lasat citeva sipete incrustate
cu stele cu sase colturi, rozete, flori si chiar motive
arhitecturale.
(v) Gravarea sigiliilor. Cilindrii, scarabeii, pecetile
si sigiliile cilindrice gasite in Palestina poarta motive
ldes, desi in cazul acstora discurile inaripate si
scarabeii inaripagi apar mai frecvent. Figura umana
este gravata adsea incepind din perioada monarhiei
si includerea numelor personale pare sa e mai obis-
nuita in Israel decit in tarile invecinate. Reprezentarile
grace sint rare pe sigiliile iudaice si acest fapt poate
arata atentia mai mare acoi-data interdictiei religioase
(vezi sectiunea c. de mai sus).
 (vi) Lucrdri in metal. Avern indicatii ca evreii erau
experti in prelucrarea rnetalelor, dar prea putine lu-
cruri au dinuit pina la noi. Priceperea lor este in-
dicata de altanil miniatural de bronz, gasit la Me-
ghido, lucrat in stil ajurat, prezentind invocarea unui
zen asezat pe tron (cca 1.000 i.d.Cr.). ,,Marea de
aram (bronz) din Templu) construit de Solomon, s-a
socotit ca a cintarit cam 23.000 de kg si era con-
fectionata din bronz turnat, gros de 8 cm si avea un
diametru de 4,6 m sio inaltime de 2,3 m, iar marginea
era incrustata cu ,,petale. ,,Marea se sprijinea pe
spatele a doisprezece boi, tnrnati separat si aranjati in
patru triade de sprijin (1 lmp. 7:23 s.urm.). Avea o
capacitate de circa 50.000 de litri si trebuie s5 fost
o realizare tehnologica remarcabila (*lACHIN $1
BOAZ).
Multe dintre motivele si materialele folosite in i-vi
sint similare cu cele folosite in alte "'arte si mes-
ts_uguri, cum este prelucrarea metalelor, si sint cu-
noscute din lucriri de arta din afara Palestinei. Nu are
posibil sa spunem in ce masura *dansul era considerat
arta sau parte a unui ritual sacru.
BIBLIOGRAFIE. A Reifenberg, Ancient Hebrew
Arts, 1950; H. H. Frankfort, The Art and Architecture
of Ancient Orient, 1963; A. Moortgart, The Art of
Ancient Mesopotamia, 1969.
DJ.W.
AKTAXERXE. (ebr. artahsastd, cu diferite voca-
liri, derivind din limba persana veche, arta-n'a ra,
,,regat al drepnltii). 1. Artaxerxe 1 (bongimanus),
464-424 i.d.Cr. In timpul domniei sale Ezra st Neemia
auplecatlalerusalim, potxivitculizra 7:1; Neem.2:1;
etc. Unii au sustinut ca in primul caz cronicanil l-a
confundat cu Artaxerxe H (Mnemon), 404-359 i.d.Cr.,
dar nu avem nici un motiv sa punem la indoial
cronica biblici. (Vezi J . Stafford Wright, The Date of
Ezra's Coming to Jerusalem, 1958).
2. Ezra 4:7. Pnobabil ca si aici ate vorba despre
Artaxerxe l si actiunea se petrece cu putin inainte de
Neem. 1:1 s.urm., cind regele a schimbat Edictul din
Ezra 4:21. Altii l-au identicat (improbabil) cu pseu-
do~Srne1-dis, care a domnit citeva luni, in 522-521
'i.d.Cr.
3. urx ma Artaxerxe in loc de Ahasvero, in
"Estera, si unii cred ca regele despre cane este vorba
aici este Artaxerxe ll, 404-359 'i.d.Cr.
BIBLIOGRAFIE. A. T. Olmsteacl, History of the Per-
sian Empire, 1948.
J.S.W.
ARTE $1 ME'I'E$UGURl. in tot cursul istoriei lor
locuitorii Palstinei au mentinut aceleasi mestesuguri
de baza ca si lor si au folosit pentru con-
fectionaxea diferitelor obiecte, lut, metal, bre, lemn
si piatra. Pielucrarea acestor materiale era ocupatia
oricarui taran, sprijinit de femei care torceau, tseau
si faceau de mincare. Contactele cu tan mai avansate
din punct de vedere tehnologic le-au permis evreilor
s invete si $3 adapteze pentru folosinta lor mes-
tesuguri mai specializate si in felul acesta probabil ca
ei nu au fost lipsiti niciodat de rnestqugari, desi
arheologia a scos la lumina putine dintre lucrarile lor.
Avem dovezi ca israelitii, desi nu s-au remarcat
prin inventivitatea sau caracterul lor artistic, au apre-
ciat o lucrare bine realizat. Posedarea unor deplin-
deri cum au fost cele ale lui Betaleel, din semintia lui
Iuda, au fost considerate un dar divin (Exod. 31:3;
35:31; 28:3). Prelucrarea erului a fost invatata de la
listeni (1 Sam. 13:20), iar seczetele vopsirii an fost
invatate de la fenicieni, care au pus la dispozitie
proiectanti, mesteri si meseriasi care sa completeze
forta de munca locala disponibila pentru proiecte
majore cum au fost construirea palatului regal al lui
David si a 'Iemplului din lerusalim (vezi sectiunea
lIl.c. de mai jos). In secolul 1 i.d.Cr., ana producerii
sticlei a fost importata din Tir.
I. Meqrteeuguri sl bresle mesteougz-est!
Din motive de economie si aprovizionare, mestesugarii
mai priceputi locuiau in orasele sau cetatile mai maxi,
lucrind de obicei intr~un sector special, ca in baza-
rurile (sq) modeme. Aceasta a dus la organizarea
asociatiilor mqtesugaresti sau breslelor munite ,,fa-
milii, care erau situate uneori intr-un oras unde era
concentrata activitatea lor; astfel, scribii erau la Iabes
(1 Cron. 2:55), iar vopsitorii si tsatorii la Tell Belt
Mirsim (Debir?; 1 Cron. 4:21). La lerusalim anumite
sectoare erau rezervate pentru lucratorii in lemn si in
piatra (1 Cron. 4:14; Neem. 11:35);olarii (Mat. 27:7)
si nalbitorii (2 lmp. 18:17) aveau ogoare ale lor, in
afara zidurilor cetatii. Membrul unei bresle era numit
,,u" al m_esteugului sau (de ex., aurarii din Neem.
3:8, 31). In vremea NT, breslele erau grupuri politice
puternice care lucrau cu autorizatie imperiala. Dimi-
trie a condus breasla argintarilor din Efes (Fapt. 19:
24), iar faptul ca Alexandn: este mu-ru't ,.cild.rarul
(lucritor in cupru - gr. chalkeus) las si se inteleaga
ca era membru al unei asemenea bresle (2 Tim. 4:14).
Un termen general (in ebr. hErE.', ,,unul care taie
in, unul care nascoceste) ate folosit atit pentru
maytesugari in general (Exod. 38:23; 2 Sam. 5:1 1) cit
si pentru lucratorii specializati in prelucxarea meta-
lului, e ca ste vorba de cupru (2 Cron. 24:12; ls.
40:19) sau de er (ls. 44:12; 2 Cron. 24:12). Acat
termen include pe cei care pregdtesc si raneaza
metalul (ler. 10:9) cit si pe cei care lucreaza in lemn
(ls. 44:13; 2 lmp.12:12), cei care prelucreaza piatra
(2 Sam. 5:11), cei care graveaza pietre pretioase
(Exod. 28:11) sau cei specializati in confectionarea
idolilor (ls. 44:9-20).
11. Uneltele de bazi
In Palestina au fost gasite, datind din vremuri preis-
torice, cutite, raratoare si spaligi de cremene; cre-
menea a continuat s5 e folosita multe vreme pentru
unelte rudimentare, pentru seceri, in care cremenea
este prinsa intr-un semicerc de lut, sau pentru amnare.
Uneltele de lemn si ciocanele si piuele de piatra sint
foarte vechi. Fierul meteoric a fost folosit atunci cind
a fost disponibil (Gen. 4:22), la fel ca si cuprul nativ,
inca din cca. 6.000 i.d.Cr. in Palestina cuprul a fost
folosit in mod obisnuit din 3200 i.d.Cr., iar erul si
uneltele dc er an fost folosite din abundenta dupa
sosirea listenilor, c. 1190 i.d.Cr. (cf. 1 lmp. 6:7).
Tbpoarele, cu minere de lemn, erau folosite pentru
taiat copaci (Deut. 19:5), iar cutitele (Gen. 22:6) erau
folosite pentru diferite scopuri, inclusiv pentru mincat
(Prov. 30:14). Uneltele sint mentionate uneori cu
termeni evreiesti colectivi, kli ,,vase, instrumente,
sau herelg, care include sabia, cxgitul gi orice obiect cu maxi erau constmite dup un plan, sub supmvegherea
t5i_ascu;it.'lbpoare1e de e: (2 Imp. 6:5), ezstraiele unui mqter constructor (gr. architektn ; 1 Cor. 3:10).
(1 lmp. 7:9), teslele, sipligile, rzuitoarele, dlgile, Locul de construcyie era misurat mai intii cu frin-
sulile, burghiele i cuiele (ler. 10:3-4) erau folosite in ghia de msurat, care consta dint:-o sfqari sau o
mod obignuit i gi-au lsat umele in obiectele des- fnghie (2 Sam. 8:2; Zah. 2:1), o aga (1 lmp. 7:15)
coperite in exmvagii. sau_ un r de in imgletit (Ezec. (40:3) mancat in co
(1 lmp. 7:15, 23). In vremurile helemkte era folosit
III. Dovezl an-heologice 0 trestle rnarcat in prjini (Apoc. 11:1; 21:15). Pen-
a. Olarul tm misurarea unui teren puteau folosite mai multe
Cele mai vechi vase de lut cunoscute provin din N frfnghii (2 Sam. 8:2); misurtoanea era scxis pe plan.
Siriei $i sint datate in jur cle 8000 i.d.Cr. Tbtugi, abia Lucranea celui ce msura terenul este considerat un
in c. 4000 i.d.Cr. au folosit olaxii o roam simpl, iar in simbol aljudecii divine (ls. 28:17; ler. 31:39).
c. 3000 i.d.Cr. a fost inventati mat cu mtae rapid. Progresul fcut in construire era vericat de me$-
"Olarul, al crui mod de lucru este dscxis in ler. terul constructor cu un ,,.r cu plumb, o sfoar avind
18:34, gedea pe un scaun de piatr qi cu pidoarele la capt o bucat de plumb sau cositor ("naI5; Amos
invirtea o roat mare din piatr sau lemn, siruat 7:7-8), o piagri (Zah. 4:10) sau un obiect greu (in ebr.
int:-0 groap, i aceasti noati invirtea o alt roati de m:3'qe1eg); 2 Imp. 21:13), care indica dac zidul era
piatr pe care era modelat v'asu.l. Un atelier de olar, vertical. Acsta era un simbol a1 testirii adevirului (ls.
cu ,,d0u pietre (v. 3), a fost dscoperit la Lachi (c. 28:17). Metafora construirii era folosit frecvent,
1200 i.d.Cr.). Ron mai mici confeconate din piatri deoarece Dumnezeu, ca un constructor zidqte 0 na-
sau din lut gi care se roteau int:-un disc cu ax dateaz yiune (Ps. 69:35), casa lui David (Ps. 89:4) qi cetatea
din vremea monarhiei gi au fost gisite la Meghido, Sa, Ierusalimul (Ps. 147:2). De asemenea, Biserica
Ghezer i Hagor. Lutul folosit pentru vasele mai ne ate comparat cu 0 cldire (1 Cor. 3:9; 1 Pet. 2:4-6).
sau pentru tiblige de scris era pregtit prin clcarea Pavel folosegte cuvlntul ,,a zldi", ,,a edica (gr. oiko-
in picioare a lutului brut amestecat cu ap (Is. 41 :25). dome de vreo 20 de ori. Credincioqii sint zidipi
Pentru dezvoltarea olritului i pentru tipurlle de vase (epoikodome) in Cristos (Col. 2:7) gi sint inclem.na1:i
de lut folosite, vezi articolul OLAR. Cuptoane pentru s se zideasc ei ingigi in crediny (Iuda 20).
ars vase de lut an fost gsite in multe locuri din
Palestina, dei rareori a rimas ceva mai mult decit c, Tfmplarul
vacra de azs. Iing atelierul unui olar din Meghido se Adt Iosif (Mat. 13:55) cit i Isus (Marcu 6:3) au
afl trei *cuptoare in form de ,,U (secolul al 8-lea practicat meseria strveche de timplar (gr. tekzn). Un
sau al 7-lea 1.d.Cr.). lucrtor priceput in prelucrarea lemnului (ebr. him!
Tsfm) fcea toate lucrrile de timplrie necesare In
b. Construccorul constmcgii - cea acopezigul, ui, ferestre $1 scrl. El
Confecgionarea de "'crmizi uscate la scare, pentru a confecpiona de asemenea mobilier - pamri, scaune,
folosite in construirea locuingelor obignuite, fcea mese 5i scunele pentru picioare. Asemenea obiecte
pane din munca sezonieri a granului, care igi aco~ cle mobilier, cit i vase, linguxi i cudi cu incrustagii
perea casa cu lut sau trestie, intinse pate acopriul ne an fost gsite in mormimele din Ierihon (cca 1800
din buten_i. Asemenea cldiri necesitau ingrijixe per- i.d.Cr.). Timplaml confecgiona i utilaje agricole, cum
manent. In citeva cazuri crnxizile fcute in tipare sint plugul,jugu1, uneltele cle treierat (2 Sam. 24:22)
an fost arse gi probabil c5 aceasta a fost lucraxea sau scindurile (Is. 28:27-28) i mainile de irigat. In
olarului. cetigile marl, grupuri de timplari care construiau care
Cuvintul ebr. bind, care inseamn ,,a construi i in timp de page, in timp de rizboi fceau care de rzboi
,,a reconstrui, a repara gi ,,constructor, este folosit (Cint. 3:9). In Levant, construirea de coribii se pare
atit pentru lucrtorii calicagi cit i pentru cei neca- oi a rmas un monopol fenician, cu centrul in Tir,
licayi (2 Cron. 34:11) care erau necesari pentru unde erau consuuite coribii din lemn de chiparos, cu
lucrul la orice proiect mare unde lucrau pietrari, tim- catarge de cedru gi visle de stejar (Ezec. 27:5-6).
plari i mulgi cru.i i oameni necalicagi. Cldirile (*coRiuan.) Unii timplari ficeau idoli (15. 44:13-11).

1:. 44..-.>I=.\i e e e e e e e e e e e e e e e e e e e e e e e e e e e e
-9- Q p\q \g g) A? -----------------ps ins} ---v<>1>sir<>r(de pin!-5 mie)

ii Q f\.=_-L, % -----------------------------------------wry -------------------------s1P*<>*

ism =>.=>1 e e e e e e e e e e e e e e e e e e e e W : : : : : : : : : : : :
Diferite ocupagii in Egiptul antic 5i numele lor in hieroglife 5i in mmsliterure.
Dei israelitii au prelucrat ei ingiai lemnul pentru
lucrurile din Cortul intilnirii (Exod. 25), pentru con-
struirea palatului lui David (2 Sam. 5:11) gi a Tem-
plului construit de Solomon, lemnul gi timplarii cu
experienta au fost fumizati de Tit, potrivit unei inte-
legeri. Acelagi lucru a fost facut pentru Templu] de mai
tirziu (Ezra 3:7) $i poate i pentnz repararea Tem-
plului, despre care serie in 2 Cmn. 24:12.
Cioplirea lemnului a fost efecmatz-i de citiva spe-
cialigti (Exod. 31:5; 35:33), care se poate sa luclat
5i in os 5i in fildea. Qcegtia au lucrat heruvimul pentru
primul Iemplu (1 Imp. 6:23) gi alte obiecte de arta.
Pentm aceste lucrari a fost importat lemn de esenta
tare, lemn de abanos, santal ei cimir, in mp ce
lemnul local de cedru, chiparos, stejar, frasin (Is.
44:14) $i acacia a fost folosit pentru timplirie; lemnul
de dud era folosit in mod obianuit pentru unelte
agxicole. ("POM1)
Tlmplarul avea mai multe unelte specice: o un-
ealta pentru maxcat (serezi), compasul sau unealta de
impargit (mh0,d), tesla (maqsud - ,,o unealta de
rizuit, ,,rindea, ls. 44:13), barda rnica (mamsd),
erstxiul de Ber (unele erau cu doua taiuri), pilele
(ler. 10:4), burghiul 5i ciocanul de lemn (halmg, Jud.
5:26) gi ciocanul; (maqqgd, Is. 44:12) cit $1 diferite
dalti gi sule; exemple de asemenea unelte an fost
descoperite. Atit cuiele dt i imbinarile cu pene pot
imilnite in obiecte de lemn de la mglocul epocii bron-
zului gi din perioada monarhiei. In vremea roman
erau folosite diferite tipurl de rindele de lemn $1 cutite.
Q. Pietrarul
lntrucit transportul cl prelucrarea pietrei erau cos-
dsitoare, folosirea pietrel lntr-o casa particulara era
considerati o extravagant! (Amos 5:11), iar pentru
cldirile publice mai importante piatra era folosita cu
economic ai numai Pentru elementele esentiale. (PIA-
TRA UNGHIULARA, "'AR.l'-[ITE(.1'URA.) In cimp Ce in
Egipt existau cariere pentru exploatarea granimlui,
gresiei, cuaxttitului i calcarului, in Palesdna exista
numai calcar. Blocurile de pietre mai tari folosite
pentru construirea Templului i a altor cladiri impu-
natoare au fost prelucrate in Liban, mai inainte sa e
importate (1 lmp. 6:7). Pietxarul folosea in mare
masura aceleagi unelte ca $1 timplarul, pentru a tiia
piatra de calcar (1 lmp. 7:9) gi pentru a o ciopli cu
ciocanul gi dalta sau cu ciocanul de zidarit. Pentru a
scoate din cariera blocuri marl de piatra erau folosite
pene care erau btute cu ciocane de lemn gi inmuiate
pina cind piatra crapa din cauza fortei lor de expan-
siune; aceasta metoda era folosita in mod obignuit in
Orientul Apropiat, Piatra tare era modelata prin1ovi-
turi repetate cu un ciocan de metal (ebr. pattii). Un
asemenea ciocan este folosit pentru a descrie actiunea
Cuvintului divin (ler. 23:29) i a puternicului Babilon
(ler. 50:23).
Pietrarii sapau de asemenea morminte in grotele
naturale din dealuri sau sapau puturi in zonele de
deal, pentru ca apoi sa excaveze camera mortuare (ls.
22:16). Exemple foarte bune de asemenea mausolee
cle familie pot intilnite la Betgemea (secolul al 8~1ea
i.d.Cr.) i in jurul lerusalimului (secolul al 8-lea i.d.Cr.
gisecolul 1 i.d.Cr_ - secolul al 2-lea d.Cr.). Rezervoare
sau cisteme adinci, cum sint cele sapate la Lachig,
Meghido 5i Ghibeon, au necaitat saparea i transpor-
tul manual a 400.000 de metri cubi de piatra de
calcar. Acolo, i in tunelele de apa sapate de pieuari
gi de mineri, continua 55 e vizibile urmele dltilor lor.
(*1vm~nzRIT. *Am-m'E<rruRA, *SI1.0AM.)
in perioada monarhiei au fost taiate pietre maxi
pentru a servi drept bane pentru stilpi, iar incepind cu
secolul al 10-lea i.d.Cr. au fost cute constructii din
piahi cioplita, masurata cu grija. in perioada elenista,
cladirile irodiene din lerusalim, Macpela i alte locuri,
ne arat felul in cane blocuri imense de piaua erau
cioplite cu atita gn'ja incit puteau aliniate ram
mortar gi chiar in zilele noastre are imposibil s5
introduci intre blocurile de piatra o lama de cutit.
Asemenea lucriri minutioase pot vazute la Meghido,
in secolul al 9-lea. Semne lasate de pietrari pot fi
vazute pe o serie de constructii cum sint treptele
sinagogii din Capemaum. Pietrarii erau folositi gi pen-
tru a face inscriptii pe pietre; pentru aceasta era
folosit scrierea cuxsiva, deoarece exemplele pe care
le avem din mormintul lui $ebna, tunelul Siloamului
i fragmentul din Samaria nu indica nici 0 adaptare la
materialul pentru scriere. lnsctiptii ne pot gasite
pe
e Metalurgii
Cuprul (arama) era prelucrat in mod obignuit in Pales-
dna, incepind din cca. 3200 i.d.Cr. Dupa cca. 2000
i.d.Cr. a devenit obianuita folosirea bronzului in loc
de cupru $i acest material a continuat s5 e folosit gi
dupa imxoducerea erului. Solomon a dispus con-
fectionarea unor obiecte mari, cum sint stilpii pentru
Templu, turnati din bronz de citre un metalurg din
Tit, care i~a turnat in tipare de lut din valea lordanului,
intre Sucot gi Zaretan (1 lmp. 7:46; 2 Cron. 4:17).
Datorita tirlei sale mai marl, erul era prefer-at pentru
confectionarea de unelte agricole qi arme, dar tek-
nicile de producere qitntreplnere erau mai complicate.
la inceput Israel nu a cunoscut prelucrarea erului gi
a depins de listeni pentru mmirarea uneltelor de fie:
(1 Sam. 3:19-22).
Metalurgul lucra in cetate folosincl un cuptor ali-
mentat cu aer suat cu foale din piele (in ebr. map-
puah, ,,o nnealta de suat). De aceea metalurgul era
numit de obicei ,,cel ce sua (carbune1e), un titlu
inrudit cu termenul acadian nappihu (ls. 54:16).
Cuprul gi bronzul erau ranate in creuzete (evr.
masr, Pr. 17:3; 27:21) i apoi erau turnate in forme
de piatra sau de lut. Fierul, pe de alta parte era forjat
prin batere pe nicovala (in ebr. pa'am, Is. 41:7).
Fierarul este numit, cum este i nsc, ,,cel cam bate
nicovala, in timp ce lucratorul in bronz, care trebuia
sa ciopleasca i sa indrepte obiectele tumate cu cio~
canul, ste numit ,,cel care netezeate cu ciocanul (ls.
41:7). Tehnicile de lipire, nituire $i tumare an fost
practicate de acegti megtegugari i le-an permis sa
confectioneze obiecte complexe. Un asemenea obiect
este un stativ mic din Meghido care, daca este de
provenienta israelita, arata ca deprinderile lor tehnice
erau la fel de bune ca i ale vecinilor lor.
Metalurgii confectionau 0 serie de vase i obiecte
de metal, lame de plug, virfuxi pentru tepuaele de
imboldit boii, furci, osii i topoare, cit i ace, bule
(din secolul al 10-lea i.d.Cr.), gurine i instrumente
mici. Confectionarea cutitelor, care erau strins inm-
dite cu pumnalele i sabiile, cu virfurile de lance i de
su1it5,$icualtearme derazboi ('ARMuaZ\$1ARME),
ne amintete cu cita aceati megtqugari pu-
teau s treac de la confectionarea de arme la con-

fectionarea de unelte pasnice (ls. 2:4; loel 3:10; Mica
4:3).
Femeile au posedat bijuterii inca din vechime si
aoeastaerapentr'uelesingurametodadeaposedas_i
de a pastra averea personali. Aurarii si
foloseau foale pentru a ventila cuptoarele lor mici si
rumau produsele lor cu ajutonrl unor tipare de steatit
sau de lut. Cire per-due, granulatia, ligranul si incurs-
tatiile cloazonate erau tehnici folosite de aurari si
argintari.
f. Tdbdcarul
Pielea tramta a oilor si a caprelor era folosira pentru
anumite articole de imbraciminte 13:48; Num.
31:20), pentru sandale si curele (2 Imp. 1:8; Mat.
3:4). Pieile cusute erau folosite ca vase ieftine pentru
apa (Gen. 21:14), vin (Mat. 9:17) sau alte lichide
(Jud. 4:19). Uneori pieile erau cusute sub forma unor
,,sticle. Pielea era folosita uneori pentru corturi
(Exod. 25:5; Num. 4:6), dar mai ales pentru articole
militare, cum sint coifurile, tolbele, hamurile pentru
care de rzboi, prastiile si scuturile (acestea erau unse
bine pentru a preveni criparea sau patmnderea sage-
tilor; 2 Sam. 1:21; Is. 21:5). Sandalele din piele de
foca sau purcel de mare erau un semn de lux Ezec.
16:10), dqi este posibil ca, la fel ca in Egipt si Asiria,
pielea na sa fi fost folosita pentru a acoperi paturi,
scaune si alte articole de mobilier.
lntrudt tibacitul este 0 operatiune ran mirosi-
toare, era efectuata de obicei in afara cetatilor si in
apropimea unor crusuri de apa. Vizita facut de Petru
lui Simon, tabacatul, afari din lope (Fapt. 9:43; 10:6,
32) arati in ce misur a trecut el pate repinerile
legate de contactul cu ceea ce em necurat din punct
de vedere ceremonial. Procesul incepea prin inde-
partarea animalului de pe piele, folosind
razuitoare de piatri sau cutite de metal. Parul era
indepirtat prin razuire, prin inmuierea pielii in urina
sau prin frecare cu soda. Dupa aceea pielea era prelu-
cr-ataeprinaf\unare,eprinfrecarecuunulei,e
prin tanare cu coaj de lemn sau cu frunze. Daca parul
sau blana nu era indeprtat, pielea era tratata cu
alaun obtinut din Marea Moart sau din Egipt, era
uscatalasoaresiapoitratatacuuleipentr-ua-ielirrrina
rigiditatea.
g. Vopsitorul
Mestesugul antic al vopsitului era cumscut evreilor
inc din vremea Exodului, cind pieile folosite pentru
Comrl intnirii au fost vopsite in rogu folosind lichidul
obtinut prin ndrobirea insectelor cochineale gasite In
stejari (Exod. 26:1, 31; 36:8; Lev. 14:4). Colorantul
purpurlu inehis sau meu-violet de ,,"rtr* sau colorantul
,,Imperial, preparat din molugtele purpura si murex
gasite pe coasta de E a Mediteranei, a fost in principal
un monopol fenician si a fost folosit pentru vopsirea
hainelor foarte scumpe care erau u.n semn de rang i
noblete (Jud. 8:26; Prov. 31:22; Luca 16:19; Apoc.
18:12, 16). Comertul cu acstea are atestat in textele
de la Ras Shamra (cca. 1500 i.d.Cr.). Acesta a fost
colorantul ,,p\u'puriufo1osit pentru tsatura cortului
(Exod. 26:31; 28:5), pentru perdeaua din I2-zmplu;
,,albastru, purpuriu si caramiziu erau variante ale
aoeluiasi colorant (2 Cron. 3:14); acelasi colorant a
fost folosit pentru haina pusa pe Isus la judecata (loan
19:2, 5). israeli_n' au invatat acat mets_ug
de la mter-ii din Tir, la cererea lui Solomon (2 Cron.
nnl nrvua
2:7). Lidia facea comert in Tiatira cu material tratat
in mod similar (Fapt. 16:14). Vezi JNES 22, 1963, p.
104 .ur'm.
in Palstina, colorantii galbeni erau obtinuti prin
macinarea cojilor de rodii; fenldenii foloseau de ase-
menea sofran gi curcurna. Albastrul era obtinut din
plantele de indigo (Indigofera linctofid) importat din
Siria sau E8119. unde a fost transplantat din India.
Glastul (drobusor) a fost cunoscut dupa anul 300
i.d.Cr.
la Tell Beit Mirsim (= Debir?) au fost excavate
sase sau sapte plante producatoare de color-anti, indi-
eind faptul ca productia textil era importanta in acel
loc. Ia Tell Amal, in apropiere de Bet-$ean, au fost
gasite multe vase de lut cu gheme de ata colorata,
alaturi de obiecte legate de tesatorie, cum sint greu-
tatile pentru razboiul de tsut.
h. Ndlbitorul
Arm a curatirii si albirii pinzei, a fost impor-
tanta datorita prepului ridicat al pinzei i datorita
nevoii de a C1-lrati lgrele de uleiuri si naturale
inainte de vopsire. In multe locuri nlbitorul era si
vopsitor.
De obicei nalbitonrl lucra in afara cetatilor, aproa-
pedeuncursdeapurrdepinzasapoatacurapita
prin batere pe 0 piatr aflata in apa. De aceea n5lbi-
torul era numit de multe ori ,,cel care oalca in tease
(in ebr. k?z'l_gas). Locul de Iinga zidul de E al lem-
salimului, afari din cetate, unde hainele erau intinse
Ia spare ca sa se usuce, era numit ,,cirnpul nalbitorului
(2 Imp. 18:17; Is. 7:3; 36:2). Hainele lui Cristos, in
unna schimbarli la fata, sint descrise ca ind mai albe
decit albul care poate obtinut de orice nalbitor (gr.
gnapheus, ,,cel care tr-ateazi plnu ; Mica 9:3).
Pentru curagire se importa uneori natron (nitrat)
din Egipt, unde era folosit ca sapun, in amestec cu tm
lut alb (Prov. 25:20; ler. 2:22). Iesiile alcaline erau
obtinute cu usurinta din cenusa plantelor, iar "sa-
punul (in ebr. brit, kdlf) era obtinut prin arderea
plantei de soda (Salsola kali). ,,l.eia nalbitorului, in
Mal. 3:2, probabil ca a fost "cenusa de brig, intrucit
nitratul de potasiu si de sodiu se pare ca nu erau
cunoscute in Siria sau Palesrina, desi au fost gasite in
Babilonia. _
Alte met6_ug1u'i: "ARTA, *COSMETICE $1 PAR-
FUMURI, "FlLDI:I_$, ""IORS $1 TESUT, "BRODERlE;
sticlarie, "S'I'ICLA; alte refer-iri la megtesuguri, MU-
ZICA, I-IGIPTI "'ASIRIA i BABlLONIA.
BIBLIOGRAFIE. C. Singer (ed.), A Hlktorjy of Tech-
nology, 1, 1958; G. E. Wright, Biblical Archaeology,
1957, p. 191-198; R. J. Forbs, Studies in Ancient
Technology, 1-8, 1955-64; A. Reifenberg, Ancient He-
brew Artr, 1950; A. Lucas, Ancient Egyptian Materials
and Industries, 1962; J. Jeremias, Jerusalem in the
Time o_fJesus, 1969; D. Strong si D. Brown, Roman
Crafts, 1976.
DJ.W.
ARTEMIS. Acata a fost numele grec al zeitei iden-
ticate cu zeita romana Diana din mitologia clasic.
Numele Artemis este pre-grec. Ea apare pentru prirna
data in Iiteratura greaca drept stapina 51 protectoare
a animalelor salbatice. (Cf. W. K. C. Gutlzrie, The
Greeks and their Gods, 1950, p. 99 s.urm.) In Grecia
n.-\- H"...-
propriu-zis ea era venerat ca si ic a lui Zeus si
Leto, si sor geamn a lui Apolo. Groaza care a
cuprins-o cind a aat de durerile avute de mama sa la
nasterea ei a fcut-o s aib avelsiune fag de c5-
storie. Ea era zeiga [unii si a vintoarei si era zugvit
in general ca 0 vintoare, inconjurat de 'l1=:nplu1
ei din Efes era una dintre cele sapte minuni ale lumii
si se pare ci aici inchinarea adus ,,zeiei fecioare a
fost combinat cu un cult al fercilitgii a1 zeigei-mamla
a Asiei Mici. Den-iplul ei era sprijinit pe 100 de coloane
masive, dintre care unele erau sculptate. Potrivit tra-
dipiei, staruia ei a czut din cer la Efes (Fapt. 19:35)
si se crede c aceast povate se refer la an meteozit;
Pliniu povesteste despre o piatri imensi aat dea-
supra intririi, dapre care se spunea c a fost pus
acolo de inssi Diana. Venerarea ei era condus de
preogi eunuci. numipi rnegabyzoi (Stmbo, 14. 1. 23).
iar arheoiogii au descoperit statui ale ei cu mulgi sini.
Argintarii care fceau mici altare votive, prezentind
zei(a odihnindu-se inconjurat de leii si, sau poate
moclele in miniatur ale templului, au provocat ris-
coala din Efes atunci cind Pavel a predicat acolo (Fapt.
19:23-20:1). Suigtul lor: ,,Mare este Diana (Arte-
mis) efesenilorl (Fapt. 19:28, 34) este atestat de o
inscx-ipp'e din Efes care 0 numeste ,Artemis cea mare
(CIG, 2963c; Greek Inscriptions in the British Museum,
1890, 481. 324).
Vezi si "DIMI'I'RIE; Conybeare si Howson, Life and
Epistles of St Paul, 1901, cap. 16; J. T. Wood, Dis
coveries az Ephesus, 1877. D.H.W.
ARVAD. Ezec. 27:8; 1 Mac. 15:23; (Aradus) si Io-
cuitorii si, arvadigii, Gen. 10:18; 1 Cron. 1:16. Loca-
litatea modem (Ruad), o insul mici la 3 km de
coasta Siriei (Fenicia antica) si aproximativ 80 cle km
N de Byblos. Cea mai nordic dintre patru cetgi
feniciene mari, a pldt tribut unor regi asixieni care au
remarcat calitgile ei maritime. O perioad de inde-
pendeng din cca 627 i.d.C3-. a fost incheiat de Ne-
bucadnegar (ANET, p. 308). In timpul acestor perioade
a fost un port secundar pentru Tir si Sidon. Importanga
comercial a fost reclobindit in sub stpinirea Persiei
si a Seleucizilor, dar in vremurile roxnane a fost inle-
cuit de Antaradus (mod. ('Ihnus)). G.G.G.
ARVUNA. (in gr. anabn, un cuvint semitic impru-
mutat; ebr. 'ErEQn; lat. arrha, arr(h)abo). Este tra-
ducerea imui termen comerciai, inuodus probabil in
apus de comerciangii fenicieni. inseamn, in sens
strict, prima rat dint:-un cadou sau dintr-0 plat, ca
o garane c va veni si restul (vezi arvuna in tran-
zacgiile comerciale modeme). Iflata arvunei face obli-
gatorie plata resmlui sumei. in sensul acata Pavel
spune c danil Duhului este o arvun pentru mos-
tenirea crestllnului (Efs. 1:14; 2 Cor. 1:22; 5:5) - 0
garanp'e,Ao anticipare sau o prim rat din gloria
viitoare. In sens mai general, un ar-rab6n ate orice
garangie sau once sum depusi ca semn c5 o plat mai
mare va ficut ulterior; vezi inLXX, Gen. 38:17-18,
20, traduce riilgn. BIBLIOGRAFIE. O. Becker, NID-
NT! 2, p. 39 .urm.; J. Behm, TDNT 1, p.475.
J.l.P,
ASA. (M ebr. EH ). 1. A1 u-eilea rege al statului
independent al lui Iuda, a domnit 41 de ani (cca.
911-870 i.d.Cr.). Prolzlema sincronizirii domniei sale
cu cea a lui "Baesa (1 Imp. 16:8, Baesaa muritinanui
al 26-iea al lui Asa; 2 Cron. 16:1, Baesa a atacat Iuda
in anul al 36-lea al lui Asa) este soiuyionat in prezent
intr-un mod foarte plauzibil dac presupunem c au-
torul Cronicilor socoteste anii de la dezbinarea rega-
rului unitar. Prima parte a domniei sale a fost camc-
terizat de un zel religios care a dus la abolirea zeiior
pigini si a prostuei cultice. Ampioarea reformei
sale si extinderea cultelor pgine are indicat de
faptul c Asa a indepirtat-0 pe_mama (bunica) sa
Mama din sa odal (1 Imp. 15:13). El nu a
distrus toate inlgimile din Israel, dar ni se spune c5
devotamentul siu (fay de Dumenzeu, n.tr.) a fost
motivul pentru care {Ara s-a bucurat de pace pentm 0
vreme (2 Cron. 15:15, 19). Cronicaml prezinti in
victoria remarcabili asupra lui Zerah, etiopianul (2
Cron. 14:9), si o atribuie credingei sale in Iahve; in
contrast cu aceasta prezint faptul Ci a cerut ajutorul
Siriei ca s-l inving pe Baesa. Aceast acpiune, care
se poate s fost declansat de trecerea unui numr
mare de israeliyi de partea lui Asa (2 Cron. 15:9), i-a
permis si fortice Migpa si Gheba (nu Ghibea, LXX),
care au constimit dup aceea graniga de N a lui Iuda.
Ultima pane a domniei sale a fost marcan de boal
(2 Cron. 16:12) si de rzboaie neinn-erupts, care an
fost privire de cronicar ca un rezultat al faptului c
Asa nu a continua: s e dependent fag de lahve (2
Cron. 16:7 s.unn.).
2. Un ievit, ul lui Elcana, unui dintre primii care
s-au intors din Exil si s-au asezat din nou in Palestina.
W.O.
ASAEL (in ebr, Ezsh, "Dumnezeu a fcut). 1.
Fiui surorii lui David, frate cu loab si Abisai (1 Cron.
2:16). Era renumit pentru alergarea sa foarte sprin-
ten, dar cind a alergat ca s-l uxmreasc pe Abner
dup lupta de la Gabaon, acsta a fost forgat s5-si
foloseasci experienga militari mai mare si l-a omorit
(2 Sam. 2:18 s.urm.). Aceasta a dat nastere la o
dusmnie singeroas si Abner a fost omorit de loab in
mod miselsc (2 Sam. 3:27 .u.rm.). El face parte
dintre cei trei:/eci de lupttori alesi ai 1ui David (2
Sam. 23:24) si este SCX'i$ :2 a fost cipetenie peste
24.000 de lupttori rinduigi si-1 slujeasci pe David in
iuna a patra (1 Cron. 27:7). Aceast list se poate s
fi fost schigat la inceputul domniei lui David, iar mai
tinju locul lui Asael a fost luat de ul su Zebadia.
2. Unul dintre cei nou levigi pe care Iosafat i-a
trixnis impreun cu preogii si slujbasii ociali inn--o
misiune educativ in cetgile lui Iuda (2 Cron. 17:8).
3. Supraveghetor care ajuta la stringerea zeciuielilor
pentru Templu in timpul lui Ezechia (2 Cron. 31:13).
4. Thtl lui lonatan care s-a opus instalrii unui grup
de oameni alesi care s~i reprezinte pe cei intoxsi din
Exil pentru a hotri cu privire la desprgirea de nev5-
tele strine (Ezra 10:15).
W.O.

ASAP. (in ebr. Fs). 1. Un urmas al lui Ghersom,
ul lui Levi (1 Cmn. 6:39); numit de conductorul
levigilor cintrey principal, a cintat la cimbale (chim-
vale) cind a fost adus Chivotul legmintului la lem-
salim (1 Cron. 15:17, 19). David I-a fcut conductor
al corului care conducea inchinarea (1614-5). ,,Fiii lui
Asa? au rimas cea mai important farnilie de muzi-
cangi pin in vremea restaurrii (1 Cron. 25:2; 2 Cron.
20:14; 35:15; Ezra 3:10; Neem. 11:17, 22; 12:35) si
an fost in principal cintiregi si cintregi la cimbale.
Asaf a avut reputagia de a un vztor si a fost
recunoscut ca si autor al psalmilor folosi cind Eze-
chia a restaurat inchinarea la Templu (2 Cron. 29:30;
cf. auibuirea Iradirional a Ps. 50, 73-83; cf. si pro-
fegia lui lahaziel, 2 Cron. 20:14 s.urm.). Nu se stie
exact daci Asaf a wit pini la dedic/area Templului sau
dac 2 Cron. 5:12 se refer doar la ,,familia lui Asaf,
etc. 2- P7.itoru.1 pdurilor din Palestine, in timpul
regelui persan Artaxerxe (Neem. 2:8). J.P.U.L
ASASINI. Un termen folosit in 1-apt. 21:38 pentru a
reda cuvintul gr. sikarioi (in trad. rorn. ,,lhari), se
refer aici la unui "'impostor egiptean. Ter-
menul a fost aplicat in special la grupuri de militangi
nagionalisti evrei care pe Iajumtatea secolului 1 d.Cr.
se inannau cu pumnale (lat. sicae, si de aici sicarii,
,,oameni cu pumnale) ascunse sub haine si pe care le
foloseau pentru a se debarasa de oamenii pe care ii
considerau dusrnani ai nagiunii (Josephus, B.) 2. 254-
257; Ant. 20.163-165, 168-ms).
F.F.B.
ASCALON. Orasul modern (Asqaln) se afl pe
coasta de S a Palestinei, inrre Jaffa si Gaza. Excavaile
arat c orasul a fost locuit din vremuri neolitice pin
in secolul al 13-lea i.d.Cr. (IE1 s, 1955, p. 271). Este
mengionat in texte egiptene (secolele 19-15 i.d.Cr.) si
in *scrisoriIe de la Amarna (secolul aI 14-lea i.d.Cr.)
cind liderul Ascalonului, Widiya, a ajutat pe Habiru.
In Deut. 2:23 s-ar putea s5 e 0 refer-ire la ocuparea
pre-listean. Cetatea a fost jefuit de Ramses II
(ANEI p. 256, cf. stela Merenptah, ANEI p. 378).
A fost cucerit--1 de Iuda (Jud. 1:18), dar si-a redo-
bindit independenga si a fost una dintre cele cinci
cetgi listene majore (los. 13:3); a fost aliat cu
Gaza, Asdod si Ecron (Amos 1:1-7) si uneori cu
Gat (2 Sam. 1:20). *'IigIat-Pileser I11 a transformer
Asqaluna int:-un vasal al Asiriei in anul 733 i.d.Cr.,
pin cind a fost cuceriti de Sanherib, regele Asiriei,
care a inbusit revolta lui Sidqa si l-a asezat pe tron
pe Shamiludar (701 i.d.Cr.).
Ascalonul a ajuns din nou sub dominarie egip-
tean in cca, 630 i.d.Cr., dar a fost atacat in anul 604
i.d.Cr. pentru c s-a impotrivit lui Nebucadnerar (Cro-
nica Bab.). Regele Aga a fost omorit iar prizonierii au
fost dusi la Babilon in S98 i.d.Cr. (Mlanges Dussaud
2, 1939, p. 298). Aces! eveniment, prezis de Ieremia
(47:S-7) si Tefania (2:4-7), a avut un efect profund
asupra Ierusalimului, care avea s imprtseasc 0
soart asemntoare cigiva ani mai tiniu (ler. 52:4-
11). Ascalonul a fost subordonat Tirului in vremea
lmperiului Persan si a devenit o cetate elenisti liber
in 104 i.d.Cr.. A fost cucerit de Ionatan (1 Mac.
I\r\
10:86). Irod cel Mare a infrumusegat cetatea, care a
fost cetatea sa natal. Excavatjile (1921-76) au scos
la lumin rirnsige succesive canaanite, listene, per-
sane, eleniste si, in special, rornane.
BIBLIOGRAI-IE. EAEHL, 1, 1975, p. 121-130.
DJ.W.
ASCULTARE. Verbul ebr. tradus ,,a asculta sau ,,a
se supune este lime b, care inseamn.-5 lit. ,,a lua
arninte. Verbul folosit in uzx si in NT are hypakou
(substanvul hypalo; adjectivul, hypkoos), un cu-
vint compus derivat de la akou6, care inseamn si ,,a
auzi. Verbul hypakou inseamn Iiteral ,,a auzi sub.
NT foloseste de asemenei eisakouii (1 Cor. 14:21), lit,
,,a auzi Eh, peichomai si peicharche (Tit 3:1). Acste
ultime dou cuvinte exprimi ideea de a se lsa indu-
plecar si, respectiv, de a se supune fagi de autoritate.
Ideea de asculrare pe care o sugerea acest vocabular
este aceea de a auzi ceea ce are loc sub autoritatea sau
influenga unui vorbitor si aceast auzire duce la con-
formare cu cererea vorbitorului. Pentru ca ascultarea
s e datorat unei persoane, persoana aceea trebuie
s aib (a) dreptul de a porunci si (b) trebuie s-si
poat face cunoscute cerinrele. Astfel, datoria omului
de a asculta de Fctorul su presupune (a) st.-ipinirea
lui Dumnezeu si (b) revelagia Sa. VT descrie de obicei
ascultarea fare de Dumnezeu ca ascultarea (auzirea)
e a vocii Lui (care pune accent pe (b)), e a porun-
cilor Lui (presupunind (b) si punind accentul pe (a)).
Neascultarea este dscris ca si cum omul nu ar auzi
vocea lui Dumnezeu cind E1 vorbeste (Ps. 81:11; ler.
7:24, 28).
Potrivit Scripturii, Dumnezeu cere ca revelagia Sa
s e luat ca norm-5 pentru toat viaga omului. Astfel,
ascultarea de Dumnezeu este un concept sucient de
larg incit s includ toati religia si moralitatea biblic.
Biblia insisti asupra faptului c acrele externe imlate
de ornagiu adus lui Dumnezeu nu pot compensa lipsa
de ascultare consecvent in inim si in conduit (1
Sam. 15:22 ; cf. Ier. 7:22 s.urm.).
Neascultarea lui Adam, primul om reprezentativ,
si ascultarea perfecti a celui de-al doilea om reprezen-
Kativ, Isus Cristos, sint factori decisivi in destinul e-
crui om. Abaterea lui Adam de la ascultare a aruncat
omenirea in vinovgle, condarnnare si moarte (Rom.
5:9; 1 Cor. 15:22). Ascultarea neabtut a lui Cristos,
,,pin5 la moarte (Filip. 2:8; cf Evr. 5:8; 10:5-10) a
dobindit indreptire (acceptare inaintea lui Dum-
nezeu) si viari (prtisie cu Dumnezeu) pentru tori cei
care cred in El (Rom. 5:15-19).
Cind Dumnezeu a dat legmintul vechi, accentul
a fost pus pe ascultarea de cerinrele Lui, daci poporul
in vrut si se bucure de favoarea Lui (Exod. 19:5, etc.).
In promisiunea legmintului nou, ins, accentul a fost
pus pe ascultare ca un dar pentru oameni pentru ca
S5 se poat bucura de favoarea Lui (ler. 31:33; 32:40;
cf. Ezec. 36:26 s.urm.; 37:23-26).
Credinga in Evanghelie si in Isus Cristos este ascul-
tare (Fapt. 6:7; Rom. 6:17; Evr. 5:9; 1 Pet. 1:22),
deoarece Dumnezeu porunceste lucrul acesta (cf loan
6:29; 1 loan 3:23). Necredinra este neascultare (Rom.
10:16; 2 Tes. 1:8; 1 Pet. 2:8; 3:1; 4:17). O viag de
ascultare fag de Dumnezeu este rodul credinrei (cf.
ce i s-a spus lui Avmam, Gen. 22:18; Evr. 11:8, 17
s.urm.', lac. 2:21 .unn.).
 Ascultarea crqtin inseamn imitarea lui DLu'n-
nezeu in sfintenia Lui (1 Pet. 1:15 s.urm.) si imitarea
lui Cristos in umilinti si dragoste (loan 13:14 s.urrn.,
34 s.urm.; Filip. 2:5 s.urm.; Efes. 4:32-5:2). Aceasta
izvoreste din recunostint pentru darul primit (Rom.
12:1 s.urm.), nu dintr-o dorinti de a cistiga vreun
merit si de a te indreptigi singur inaintea lui Dum-
nezeu. De fapt, respectarea legii din acat ultim motiv
nu este ascultare fate de Dumnezeu, ci tocmai con-
trariul (Rom. 9:31-10:3).
Ascultarea de autoritatea rinduit de Dumnezeu
infamilie (Efes. 5:22 s.urm; 6:1 s.urm.; cf. 2 Tim. 3:2),
in biseric (Filip. 2:12; Evr. 13:7) si in stat (Mat.
22:21; Rom. 13:1 s.urm.; 1 Pet. 2:13 s.urm.; Tit 3:1)
face parte din ascultarea crestin fat de Dumnezeu.
Totusi, atunci cind exist o contmdictie intre cerinte,
crestinul trebuie s5 e gata s nu asculte de oameni,
ci de Dumnezeu (cf Fapt. 5:29).
BIBUOGRAFIE. W. Mundle, NIDNTT 2, p. 172-
180.
J.l.P.
ASDOD. Tel Ashdod, la 6 km de un sat contemporan
cu acelasi nume, a fost 0 cetate listean important,
mentionat pentru prima oar in texte de la srsin
epocii bronzului (Ios. 11:22) care vorbesc despre
Ugarit. Se poate s se lmpotrivit incercirilor lui Iuda
de a cuceri zona si de a se stabili acolo (los. 13:3;
15:46-47). A avut un port important (Ashdod-Yam; in
scrierile acadiene, Asdudimmu; cf. ANET, p. 286) si un
templu al lui Dagon in care a fost dus chivotul legi-
mintului (1 Sam. 5:1 s.urm.). Cetatea Asdod a fost
atacat de Ozja, regele lui Iuda (2 Cron. 26:6). Potrivit
unor inscripgii asirlene, atunci cind s-a rlsculat lm-
potrlva Asiriei care a lnlocuit pe regele Azuri cu fratele
su, cetatea Asdudu a fost jefuit de Sargon II in anul
71 1 i.d.Cr. Aceste calamitti an fost redate in scris de
Amos (1:8) si Isaia (20:1). Mai tiniu a fost asediat
timp de 29 de ani de Psamtik I, regele Egiptului
1 Cb
(H81d!1J5 2- 157). a devenit o provincie babilonian
si a fost slab (ler. 25:20) si prisit-A (Tef. 2:4; Zah.
9:6). A fost repopulati pargial dup Exil (Neem. 13:
23-24). In timpul Macabeilor cetatea se nurnea Azotus
si idolatria ei a atras atacuri din partea lui loan Has-
moneanul si loan I-lyrmnus (1 Mac. 5:68; 10:84).
Cetatea a fost separate de Iudea de ctre Pompei (Jos.
BI 1. 156), reconsmiit de Gabinius si apoi date de
citre Augustus lui Salome, sora lui Irod; a avut o
perioade de inorire (Fapt. 8:40) pini cind a capimlat
in faia lui Titus.
Excavatiile cute (1962-72) conrm aceast is-
toriesiauscoslaluminunnealeocupiriide ctre
canaaniti, listeni (templu) si probabil de ctre Solo-
mon (poarta).
BIBLIOGRAFIEEAEHL, 1,p. 103-119; F. M. Crow,
Jr. si D. N. Freedman, BASOR 175, 1964, p. 48 s.111'rn.
- despre numele cetitii).
DJ.W.
ASIA. Pentru greci Asia a dsemnat e continentul,
e - mai frecvent - numele Asia Micd, cu
capitala la Efes. Provincia Asia a inclus 0 serie de state
grecesti care in secolul al 3-IeaAi.d.Cr. au ajuns sub
dominatia regilor Pergamului. In 133 i.d.Cr., pose-
siunile regale au fost lsate most:-mire romanilor si
apoi regiunea a fost organizat oa provincie roman,
incluzind toat coasta de V a Asiei Mid, impreun cu
insulele adiacente; in interior s-a intins pini in podisul
Anatoliei. A existat o pldadi de state grecq care au
suferit mai intii din cauza exploatirii romane, dar in
perioada NT s-au refcut si au devenit cele mai sci-
lucitoare centre ale elenismului din lume. Judsdicpa
roman! a fost exercitati prin nou sau mai multe
sesiuni periodice (agoraioi, Fapt. 19:38) peste care
prezidau proconsuli senatorlali sau legati (anthypa-
toi, ibid). Republicile grecesti au fomiat o confede-
rapie a cirei principal modalitate de exprimare era
cultul Romei si al lui Augustus, ociat pentru prima
35

Marea Neagr
_..- :/i -. ,___:
Bizant :0 I .

O ,
BiTlNlA___ .----" 4oK
40 <3 r :____,_,_ M A
U \ 0 J N... .
$3 T'a QAdrarnitium
0 _ A i ._ OG ATIA ~ I
.*'

Q 'T'|atira A I/"\_\__; Q CIA

:3 O
Sars Filadela . .
l9F8pO|\S I-'
.
_ :1-=
--'
Anliohia Pisidiei
._
_
f.
. _
.
519$ |_ ed 2' - ' 1 _... .-"'
Co|os:" a mt <> Gloom 3'
0 Lrstra
'2' ...-" "--" 3'
. Mlle: * - ,. ,.- _
.
Qm. 4;;m- *3U'v .Q

-1
_'______ ...... .___ - L __- Derbe:n....- gals -0....
KB
Egee. _ O
PA ' --.,___ _..-'_\ ;_-
DOiy-6/
l/fareai-,6
De
0 ucw *~'.-,_ MP/L/my 5 .
. " ' <3 aRodos
S IA
.7./N; .76 Marea Mediran
3 CIPRLL /
Provincia romand Asia procertsulard (dupd 133 l.d.Cr.)
\nn
oari la Pergam. Nu se gtie sigur daca ,,asiarhii (Fapt.
19:31; in rom. ,,dregatorl") emu foeti preoti ai
cultului sau membri ai adunari federale. In orice caz,
ei repnezinta elita polidca pro-romana. (J. A. O. Lar-
sen, Representative Government in Greek and Roman
Antiquity, 1955, p. 117-120.)
Bisericile au fost plantate la inceput numai in
inima administrativa a pmvinciei. Tbate cele trei cen-
tre xnetropolitanez Pergam, Smima i Efa aveau bise-
rici. ln afar de acatea, grim cu cerlitudine ca existau
biserici in alte doua centre politice din apropiere:
Sardis, in valea Hermus (Tiatira i Filadela erau
cetti importante din aceeaei regiune) i1.aodicea (pe
xiul Lycus), la capatul vaii Maeander (oraeele mai mici
Oolose $1 liierapolis erau in apmpiere).
BIBLIOGRAFIE. Pliniu, NH 5. 28-41; Strabo 12~
14; J. Keil, CAH, 11, p. 580-589; A. H. M. Jones, Cities
of the Eastern Roman Provincesz, 1971, p. 2s-94; D.
Magie, Roman Rule in Asia Minor, 2 vol., 1950. J al doilea rind, interesul credinciosului fata de acea
E.A .
ASIARHI. (MAI MARH ASIEI) in Fapt. 19:31, unii
dintre asiarhi (,,mai marii Asiei,. in rom.; in gr. (asiar-
ch), dacriai ca prieteni ai lui Pavel, il avertizeaza sa
nu-$1 rigte viata mergind in teatrul din Efes in timpul
demonstratiei violente in onoarex-1 zeitei Artemis. Liga
(koinon) cetatilor din pmvincia Mia era administrata
de asiarhi, care erau alei anual dintre cetatenii cei
mai bogagi i mai nobili. Din rindm-i1e lor erau alegi
maxiipreoti onorici ai cultului provincial ,,a] Romei
i al lmpiratului, instituit in anul 29 i.d.Cr. Asiarhii
sint menpionati de Slrabo (Geography 14. 1. 42) i in
inscriptii.
BIBLIOGRAFIE. L. R. Baylor, ,,lhe Asiarchs, in EC,
s, 1933, p. 256-262.
F.F.B,
ASIGURARE. 1. Temeiuri pentm certitudine (un
angajament, 0 arvuna sau 0 dovada). 2. Stare de
certimdine. Ambele tstamente descriu credinta ca 0
stare de asigurare bazata pe asigux-area data de Dum-
nezeu. Sensul 1 este intilnit in Fapt. 17:31, cind Pavel
spune ca prin invierea lui Cristos, Dumnezeu ,,a dat
tutunor oamenilor 0 dovada netagaduita (pimls, te-
meiuri obiective adecvate pentru un anumit crez) ca
va judeca lumea. Compaxi cu 2 Tim. 3:14, unde i se
spune lui Timotei sa staniiasc in lucturile ,,de care
(este) deplin incredintat (forma pasiva a verbului
pisto, a convins) - in cazul acesta asigurarea ind
derivati din faptul ca Timotei iei cunoetea invatatorii
i cunoetea Scripturile.
Sensul 2 este expximat de obicei de substantivul
plrophoria (plintate a convingerii sau increderii),
txadus ,,asigura1-e deplina sau ,,sigu.ranta deplina.
Citim despre nbogagiile plrophoriei de pricepere
(,,un belaug de siguranta, cum este cea pe care o aduce
intelegerea l\1cruri.lor, Amdt) (Col. 2:2) ; citim despre
apropierea de Dumnezeu cu plrophoria credintei (E-
vr. 10:22); cim clespre a mengine plrophoria spe-
xantei (Evr. 6:11); citim de asemenea ca Evanghelia a
fost p1edicata,,cu Duhul Snt gi cu deplina plEro-
phoria - adici, cu putere, cu o convingere a Duhului
atit in predicate: cit i in cei convertiti (1 Tes. 1:5).
Pavel folosqte forma pasiv a verbului corespun-
zator, plirophore (lit., ,,a umplut deplin; a hotarit
ferm, Eds. 8:11, u0(; ,,a sacisfacut pe deplin,
papirusuri (vezi LAE, p. 82)) pentru a indica 0 stare
de asigutare deplina cu privire la voia lui Dumnezeu
(Rom. 14:5) gi cu privire la capacitatea Lui de a-$1
implini promisiunile (Rom. 4:21). Un alt verb la dia-
teza pasiva (pepeismai, ,,sint convins, ,5i.nt deplin
incredintat) prezinta convingerea lui Pavel ca Dum-
nezeu 11 poate pazi pe el (2 Tim. 1:12) i ca nimic nu-l
poate separa de dragostea lui Dumnezeu (Rom. 8:38
.urm.). Diateza pasivi a verbului indic faptul ca
asigurarea cretin nu este 0 fomma de optimism sau
aroganta omeneasca, ci o convingere de la Dumnezeu.
De fapt, este doar un aspect al darului "credintei (cf.
Evr. 11:1). Temeiul ei este marturia lui Dumnezeu gi
autorul ei este Duhul lui Dumnezeu.
In NT credinta cert are un obiect dublu: in primul
rind, adevarul revelat al lui Dumnezeu, privit in mod
cuprinzator ca o promisiune a in Cristos; in
pmmisiune. in ambele cazuri asigurarea este corelat
cu miinuria divin i deriva din aceasta.
1. Dumnezeu depune marturie pentru pacatogi ca
Evanghelia este adevarul Lui. El face aceasta atit prin
minuni i prin lucrarile Duhului Snt care au anten-
ticat faptul ca apostolii erau msagexii Lui (Evr. 2:4),
cit gi prin iluminarea data de Duhul Snt i care le-a
permis ascultatorilor sa recunoasca i $5 primmasc
mesajul lor ,,nu ca pe cuvinml oamenilor, ei, aga cum
gi este in adevar, ca pe Cuvintul lui Dumnezeu (1 '18.
2:13, cf. 1:5).
2. Dumnezeu depune mamnie pentru credinciogi
ca ei sint ii Lui. Darul Duhului Snt case le ate dat
(vezi Fapt. 2:38; 5:32; Gal. 3:2) este el insuqi mirturia
lui Dumnezeu pentru ei, intmcit ei au fost primigi de
1 in lmpiritia mesianica (Fapt. 1s=e) 51 acum ei 11
cunosc ca Mintuitor (1 loan 3:24). Acest dar, ,,arvu.na
rnogtenirii noastre (Efes. 1 :4), ii pecetluiegte (2 pose-
siunea permanenta a lui Dumnezeu (Efes. 1:13; 4:30)
i ii asigura ca prin Cristos sint deja copiii i mog-
tenitorii Lui. Duhul marturisete despre acest lucru
prin faptul ca ii indeamna s-1. numeasca pe Dum-
nezeu ,,'l2ata (Rom. 8:15 .urm.; Gal. 4:6) $1 le as un
sentiment de dragoste fata de Tatl (Rom. 5:5). De
aici deriv indrazneala i bucuria inaintea lui Dum-
nezeu i a oamenilor care caracterizeaza pretutindeni
religia NT.
Desigur, exist aici pericoiul de sine, dev
oarece convingeri puternice despre o relatie minus-
itoare cu Dumnezeu pot amagiri putemice de oxi-
gine demonica. Prin urmare, asigurarea launtrica tre-
buie examinata prin prisma tmtelor exterioare de
ordin moral $1 spiritual (cf. Tit 1:16). Epistolele lui
loan se ocupa direct cu aceasta problem. loan spune
ca un crez corect despre Cristos, dragostea fata de
gi conduita neprihanita sint semne obiective
ca cineva ate un copil al lui Dumnezeu gi ca a prirnit
mintuirea Lui (1 loan 2:3-5, 29; 2:9 $.urm., 14, 18
.urm.; 4:7; 5:1, 4, 18). Cei care gasesc aceste semne
in ei in.$i.$i pot s-i asigure (1it., sa conving) inimile
in prezenta lui Dumnezeu atunci cind un sentiment de
vinovatie ii face s aiba indoieli cu privire la harul Lui
(1 loan 3:19). Absenta acestor semne arat ca asi-
gurarea sirnpit este inelatoare(1Ioan 1:6; 2:4, 9-11,
23; 3:6-10; 4:8, 20; 2 loan 9; 3 loan 11).
BIBLIOGRAFIE. L. Berkhof, TheAssurance ofFaith;
G. Delling, TDNT 6, p. 310 $.urm.; R. Schippers,
nu
NIDNTT 1, p. 733 .\ir1n.; ei, printre alte lucrari, W.
Guthrie, The Christian's Great Interest, 1658.
I.I.P.
ASIRIA. Numele unei tari antice ai carei locuitori
erau numiti Este situata in cimpia superioara
a Mesopotamiei, marginita la V de ds_em1l Siriei, la S
de Jebel l-lamrin ei Babilonia iar la N I E de dealurile
Urartian (Armenian) gi Persian. Cea mai fertili $i mai
dens populata parte a Asiriei se afla la est de riul
central Tigru (,,l-lidechel, Gen. 2:14,). Cuvintul ev-
reisc 'at1r (Asir. ,,u.i'.i'ur") este folosit pentru a de-
semna atit tara cit $i locuitorii. Numele Asiria a fost
dat uneori acelor teritorii care au fost supuse negilor
care au domnit la Ninive, Asur ei Cala, cetitile cele
mai importante. La apogeul puterii sale, in secolele al
8-lea ei al 7-lea i.d.Cr., aceste teritorii includeau Me-
dia ei sudul Anatoliei, Cilicia, Siria, Palestina, Arabia,
Egigt, Elam $i Babilon.
ln V11 Asur a fost consider:-it al doilea u a lui Sem
(Gen. 10:22) i nu a fost unul i acelagi cu Asuram
(,,Aurim), un trib arab care dscinde din Avram ei
Chetura (Gen. 25:3) i de *Auritii din 2 Sam. 2:9
(unde probabil ar trebui sa citim ,,Aeriti sau ii lui
,,A.er sau ,,Ghe$m"; cf. Jud. 1:31-32). Asiria, care a
fost intotdeauna deosebita cu grij de Babilonia, de-
semneaza acea putere politica ale carei invazii in Israel
i luda an fost permise de Dumnezeu, dai mai tiniu
Asiria a fost nirnicita datorita nelegiuirii sale. Exista
referiri frecvente la aceastatara (Is. 7:18; Osea 11:5)
i la regii Asiriei (1s.8:4;2 lmp. 15-19).
1. Istoria
a. Istoria veche, pfnd la anul 900 f.d.Cr.
Asiria a fost locuita din vremuri preistorice (de ex.
larmo, cca 5000 i.d.Cr.) $i vase de lut din perioadele
cunoscute sub numele de Hassuna, Sarnarra, Halaf ei
Ubaid (cca 5000-3000 i.d.Cr.) au fost gasite intr-o
serie de localitati, intre care Assur, Ninive i Cala, care
- potrivit cu Gen. 10:11-12 - au fost intemeiate de
emigranti din Babilon. Deal originea asirienilor con-
tinua sa e controversata, se gtie ca sumerienii au trait
in Assur injurul anului 2900 i.d.Cr. gi limba ei cultura
asiriana sint indator-ate intr-o mare masura locuito-
rilor din sud. Potrivit listei asiriene a regilor, prirnii
eaptesprezece regi dinAur ,,au1ocuit incorturi. Unul
dintre aceetia, T\.\diya, a facut un tratat cu Ebla in cca
2300 i.d.Cr., aa incit nu poate fi considerat doar un
,,strmoq eponim.
Regii Babilonului, inclusiv Sargon din Agade
(*ACAD), cca 2350 i.d.Cr., au fcut constructii in
Asiria la Ninive, iar la Assur a fost gasita o inscriptie
a lui Amar-Su en din Ur (cca 2040 i.d.Cr.). Dupa
caderea cetatii Ur in mina invadatorilor amoriti, po-
Uivit listei asiriene de regi, in Assur an domnit printi
independenti. Aceatia au stabilit legaturl comerciale
Cu Capadocia (cca 1920-1870 i.d.Cr.). Samsi-Adad l
(1813-1781i.d.Cr.) a exns treptat teritoriile sale, iar
ii sai (Yasmah-Adad) i Zimrilim au domnit la Mari
pina cind cetatea a fost cucerita de '1-lammurapi,
regele Babilonului. Odata cu sosirea grupurilor de
mitani i hurieni in regiunea supexioara a Eufratului,
inuenta Asiriei a intrat in declin, dei a continuat sa
e o comunitate agricola prosper ale carei obiceiuri
$1 fel de viata pot vazute in tablitele de lut des-
coperite la "Nuzi. ln timpul domniei lui Ashurballit 1
(136S~ 1330 i.d.Cr.), Asiria a ineeput sa ciatzige dinnou
cevadinmarep'aeidintrecut.Elatri.rnisscrisorilui
Amenophis IV, regele Egiptului; Btu-naburias ll, regele
Babilonului, s-a opts acestui schimb i l-a declarat
vasal al sau (scris0rile de la Amama). 'lbtui, declinul
stapinirii mitanilor a perrnis redeschiderea drumurilor
cornerciale spre N i in timpul domniei lui Arik-den-ili
(1319-1308 1.d.Cr.) $1 Adadnirari I (1307-1275
i.d.Cr.) an fost recuperate teritorii care se intindeau
spreV pina la Carchernie i care fimesera pierdute din
vremea lui ami-Adad.
Salmanaserl (1274-1245 i.d.Cr.) a intreprins nu-
meroase expeditii impotriva triburilor din dealurile de
E i impotrlva noilor duemani din Urartu. De ase-
menea, el a incercat sa stavileasca fortele huriene pr-in
campaniile sale din NV, in Hanigalbat. El a reconscruit
*Cala ei aceasta a devenit capitala sa. Flul sau 'mkul-
ti-Ninurta l (1244-1208 i.d.Cr.) a u'ebu.it s acorde o
atentie deosebita Babilonului, peste care a domnit
timp de 7 ani, pina cind a fost asasinat de ul sau
Aurnadi.nap1i. La scurta vreme dupa aceea Babilonia
a devenit din nou independenta gi puterea ei s-a intarit
pentru 0 vrerne in timpul lui Tiglat-Palassar l (1115-
1077 'i.d.Cr.). El a purtat razboi cu (Muski) ("ME$EC)
$1 cu triburile subariene, impingindu-le spre N pina la
Lacul Van i pin?! la Mediterana, de unde a primit
trlbut de la Bibles, Sidon gi Arvad; in efortul sau de a
stavili triburiie aramee ((Ah1ame)) din deaert el a
intreprins expeditii pina la 'ladmor (Palmyra). Ac-
tivitatile acestor triburi au impiedicat expansiunea
Asiriei din cca. 1100 pina in 940 i.d.Cr. $1 an permis
lui David $1 Solomon $2 atace Siria (A1-am).
b. Perioada neo-asiriand (900-612 i.d.Cr.)
Sub conducerea lui 'l\1kult1'-Ninurta ll (890-884 i.d.
Cr.), asirienii au inceput sa intreprinda actiuni mi-
litate viguroase impotriva triburilor care asupreau
Asiria. Fiul sau, Assurbanipal ll (883-859 i.d.Cr.),
intr-0 serie de campanii stralucite a supis triburile din
regiunea mijlocie a Eufratului ei a ajuns pin in Liban
gi Pilistia, unde cetatile de coasta i-au platit tribut. El
a trimis de asemenea expeditii in N Babilonului i in
dealurile din E. Domnia lui a marcat inceputul unei
presiuni puternice a Asiriei irnpotxiva regiunilor din V
ei aceasta avea s duci la conictul cu Israel. Mai mult
de 50.000 de prizonieri au fost folositi pentru a rnari
cetatea Cala, unde Assurbanipal a construit o fort-
reata noua, un palat, mai multe temple, gi a inceput
construirea unui zigurat. El a angajat an:iti care sa
sculpteu basoreliefuri in slile sale de audient, ei
oameni prlceputi care sa ingrijeasc o gridina bota-
nica, 0 gradina zoologica i un pane.
Salmanaser 111 (858-824 i.d.Cr.), ul lui Assur-
banipal, a continuat politica tatalui sau $1 a extins
considerabil granitele Asiriei, devenind el insugi sta-
pin de la (Uranu) pini la Golful Persic, i de la Media
pina la coasta Siriei i la Cilicia (Tarsus). In anul 8S7
i.d.Cr., el a cucerit Carchemig i atacul sau impotriva
lui Bit-Adini ('EDEN, CASA LUI) a alertat oraele-
state importante din SV. Arhuleni, regele Hamarului,
gi Hadadezer, regele Damascului, au format o coalitie
anti-asiriana de 10 regi care au infruntat an-nata Asi-
riei in lupta decisiv de la Qarqar, in 853 i.d.Cr.
Potrivit analelor asiriene, ,,Ahab israelitul (sir'alaia)
a contribuit cu 2.000 de care de razboi i cu 10.000
de luptatori cu aceasti ocazie. Dupa trei ani, Sal-
manaser a intreprins 0 serie de atacuri indreptate in
principal impotriva lui I-ladadezer (pmbabil BEN-
HADAD I). In anul 841 i.d.Cr., al 18le/8 an al lui
Salmanaser, coalitia s-a destramat, asa incit toata
forta armatei asiriene a putut fi indreptata impotriva
lui "1-lazael, regele Damascului, care a purrat un raz-
boi de hartujala in muntii Antiliban gi s-a retras in
Damasc. Cind asediul cetatii a esuat, Salmanaser a
trecut prin I-laur-an pina la Nah: el-Kelb, in Liban, $1
acolo a pri.rn.it nibut de la domnitorii Tirului, Side-
nului $i de la ,,Iehu (Ya-u-a), ul lui Omri. Acat fapt
care s-a petrecut in timpul domniei lui lehu, si nu a lui
loram, nu este mentionat in V1} dar este descris pe
,,0beliscul negru al lui Salmanaser de al Nirnrud
(Cala). El a poruncit ca diferite scene din campaniile
sale sa e grav-ate pe plcile de bronz de pe portile
templului de la Imgur-Bel (Balawat). (Aeestea se aa
in prezent in Muzeul Britanic.)
Samsi-Adad v (322-an i.d.Cr.) a fost obligat 55
inn-eprinda raiduri punitive in Nair-i pentru a con-
tracara comploturile rebelului lspuini din Urartu; el a
lansat de asemenea trei campanii irnponiva Babilo-
nului si a fortaretei Der de pe granita cu Elamul.
(ami-Adad) a murit tinargividuva sa, Sammuramat
(Semiramis) a fost regenta pin in 805 i.d.Cr., dnd
ul lor Aclad-nirari III a fost destul de rnatur ca sa
poata prelua domnia. In aceasta perioada armata a
intreprins in N si V, $1 Guzana (GOZAN) a
fost incorpomta ca provincie asiriana. In anul 804
i.d.Cr., Adad-nirari a sprijinit Hamatul prin atacul
impotrlva Damascului, unde domnea "1-lazael, ul lui
Ben-I-ladad II - pe care el l-a numit cu titlul sau
aramaic de Mari. Aceasta a dat Israelului o perioada
de rignz cind nu a mai fost atacat de Aram (2 lmp.
12:17; 2 Cron. 24:23 .urm.) si multi domnitori au
adus dar-uri 1-egelui asizian in sernn de recunostinta
pentru ajutorul sau. Bl spune ca intre cei care i-au adus
trlbut au fost ,,Hat'tl (Sir-la de N), Arnurru (Siria de E),
Tir, Sidon, tara lui Omri (Israel), Edom i Filistia, pina
la Mediterana. Stela de la Rimah (Asiria), cca 796
i.d.Cr., i1 include si pe ,,Ioas, regele Samariei (Ya'usu
samerinaia) printre acestia. Actiunea Asiriei se pare
ca i-a permis lui Ioas s5 recucereasca cetatile de la
granita de N care fusesera ocupate de I-lazael (2 lmp.
13:25). Se pare ca nu au existat probleme inteme,
deoarece regele Asiriei a constmit un palat nou in
afara zidurilor fortaretei din Cala.
Salmanaser IV (782-773 i.d.Cr.), deal a fost har-
tuit la granita de N de Argistis I, regele din Urartu, a
mentinut presiunea asupra Damascului si faptul aces-
ta l-a ajutat pe leroboam II sa extinda granitele lui
Israel pina la Beqa' (,,poarta Hamatului, 2 lmp. 14:
25-28). Dar Asina era slbita de lupte inteme, intrucit
succsiunea la tron era incerta, deoarece Salmanaser
a mul-it tinar, ma sa aiba umiasi. In 763 i.d.Cr., o data
important in cronologia asiriana, a avut loc 0 in-
fringere remarcabila in N, marcata de acel ,,semn de
tau augur, 0 eclipsa de soare. Inca 0 data tirile din V
au putut sa se regrupeze ca sa reziste la atacurile
viitoare, asa cum indica tratatul aramaic al lui Matfel
din Bit-Agusi (Arpad) cu Bargaayah.
Cronicile lui Tiglat-Palassar III (744-727 i.d.Cr.)
sint fragrnentare i ordinea evenimentelor din domnia
lui este incerta. Tbmsi, el a fost un domnitor puternic
care si-a propus sa recucereasca si chiar sa extinda
teritoriile care erau clele zeului national Asur. In
10-I
prima parte a domniei sale, el a fost proclamat rege al
Babilonului, cu numele local Pul(u) (2 imp. 15:19; 1
Cron. 5:26). In N el a luptat cu Sardur ll, regele din
Urartu, care a complotat cu statele siriene. Prin cam-
panii neincetate Tiglat-Palassar i-a infrint pe rebelii
din cetatile de- a lungul muntilor Antitaurus (Kas-
hiari) pina la Kummuh, a organizat tarile cucerite in
provincii loiale regelui. Cetatea Arpad a fost asediata
timp de 2 ani (742-740 i.d.Cr.) i in aceasti perioada
Rezin, regele Damascului, si alti domnitori locali au
adus tributul lor. In 738. in timp ce Tiglat-Palassar se
afla in dealurile din N, o revolt a fost instigat de
,,Az.riau dinYaudi in alianta cu Hamatul. Yaudi era un
ora;-stat mic din N Siriei; exista totusi posilqilitatea ca
referirea sa fie la Azaria, regele lui Iuda. In aceasta
perioada Tiglat-Palassar pretinde ca a plimit tribut de
la Menahem (Meni himmu), regele Samariei, si de la
Hirarn, regele Tirului. Acest eveniment nu este men-
tionat in V11; care rnentioneaza insa o alta plata a
tributului. In contzractele asiriene contemporane se
vede ca suma de 50 de sicli de argint, ceruta de la
israelitii bogati, era pretul unui sclav. Este evident ca
aceasta a fosto plata de rascumparare, ca sa evite
deportarea (2 Imp. 15:20).
0 serie de campanii intreprinse 2 ani mai tirziu s-a
incheiat cu cucerirea Damascului in 732 i.d.Cr. Po
trivit analelor sale, Tiglat-Palassar a inlocuit pe Pecah,
asasinul lui Peoahia, ul lui Menahem, cu 'Ausi (Osea;
gf. 2 lmp. 15:30). Probabil ea aceasta s-a petrecut in
734 i.d.Cr., cind armata asiriana a lnaintat pe coasta
Feniciei si pe la ,,gr-anita lui Israel pina la Gaza, al
crei rege, Hanunu, a fugit peste ,,Riul 'Egiptului.
Aceasta actiune in Palestine a fost, cel putin in parte,
un raspuns la apelul lui Iauhasi ((Ieho)Ahaz), regele
lui Iuda (al carui uibut este inscris alaturi de cel al lui
Amon, Moab, Ascalon si Edorn), care a cerut ajutor
impotriva lui Retin, regele Damascului, si impotriva
lui Pecah, regele lui Israel (2 Imp. 16:5-9). Israel
Bit-Humria a fot atacat; cetatea Hator din Galilea a
fost distrusa (2 lmp. 15:29) si multi prizonieri an fost
dusi in exil. Ahaz a trebuit sa plateasc scump acest
ajutor si a trebuit sa accepte obligatii religioase (2
Imp. 16:10 .urm.); alrarul strain a fost doar unul
dintre simbolurile vasalitatii, celalalt ind Statuia re-
gelui Tiglat- Pileser, inaltata in cetatea cucerite Gaza.
Salmanaser V (726-722 i.d.Cr.), ul lui Tiglat-
Palassar III, a purtat de asemenea razboi cu tarile din
V. Cind Osea, vasalul Asiriei, nu a platit tribut ca
urrnare a promisiunilor de ajutor din partea Egiptului
(2 Imp. 17:4), Salmanaser a asediat Samaria (v. 5).
Dup 3 ani, potrivit Cronicii babiloniene, ,,el a zdrobit
rezistenta cetatii amara'in (Samaria?) aga incit ,,re-
gele Asiriei (care) a cucerit Samaria (v. 6) si i-a dus
pe israeliti in exil in regiunea super-ioara a Eufrarului
si in Media, se poate sa e acela$i rege asirian. Totusi,
intrucit succsorul sau, Sargon II, spune mai tirziu ca
el a cucerit Samaria, se poate ca acest rege care nu
este niunit in v.6 55 fost Sargon, care se poate sa
fost asociat cu Salmanaser in timpul asediului si se
poate sa incheiat operatiunea dup rnoartea aces-
tuia.
Sargon H (721-705 i.d.Cr.) a fost un conducator
energic, la fel ca ei Tiglat-Palassar III. El serie ca atunci
cind locuitorii Sarnariei au fost indemnati de lau-bi'di,
regele Hamatului, sa nu plateasca tributul, el a luat
27.270 (sau 27.290) de oameni din tinutul Samariei,
,,impreuna cu zeii lor in care s-au increzut. Data
exacta a acestui exil, care a zdi-obit Israelul ca nagiune
independenti, nu poate stabilita cu cenjtudine din
cronica asiriana. Hanunu, regele din Gaza, s-a intors
din Egipt cu ajutor militar i de aceea Sargon a inain-
tat spre Raa unde, in prima lupta dintre armatele
celor doua nauni puternice, e1 i-a infrint pe egipteni.
in ciuda acestui fapt, conductorii i popoarele din
Palestina au continuat sa se bazeze pe Egipt pentru
ajutor militar i istoria acstei perioade constituie
iundalul profepiilor lui Isaia. in 715, Sargon a inter-
venit ma 0 data, ajefuit Asdodul i Gatul i a declamt
a ,,a subjugat Iuda; dar inVT nu exista nici 0 dovad
caelarocupatgaracuaceastaocazie. Sargonl-a
infrintpePisirisdinCarchemiin717iaconduso
campanie in Cilicia. El a concinuat raidurile asiriene
impotriva lui Mannai gi a triburilor din regiunea La-
cului Van (714 i.d.Cr.) care se agitau sub prsiuni din
partea cimerieniior. in s, =1 1 invadat Elan-ml, a jefuit
Susa gi l-a impins pe Marduk-apla-iddina II (ME-
RODAH-BALADAN) in ginuturile de la
Golful Pezsic. Sargon a murit inainte de incheierea
lucrrilor la noul sau palat din Du.r-am.ikin (1(hor-
sabad).
In primii ani ai domniei sale, Sanherib (704-681
i.d.Cr.) a fost preocupat de inabugirea revoltelor care
au izbucnit la moartea tatalui sau. Pe cind era prin;
mogtenitor el a fost rspunztor pentru aparanea gra-
niyei de N gi cunotingele dobindite in aceast pe-
rioada s-au dovedit pregioase in relagiile cu Urartu gi
Media, $i in expediile sale militare care au ajuns in V
pina in Cilicia, unde cetatea Thrsus a fost cucerita in
698 i.d.Cr. Marduk-apia-iddina a ocupat tnonul Babi-
lonului (703-701 i.d.Cr.) i pentru a-l detrona a fost
nevoie de o expediiie militara putemica. Pmbabil ca
aceasta este perioada in care caldeii (haldeii) an cerut
ajutorul lui Ezechia (2 imp. zo=1z-19). lmpotrivirea
lui Isaia faga de aceasta alianga a fost justicata,
deoanece in 689 i.d.Cr. asirienii I-au alungat pe Mero-
dah-Baladan din (ara $i au jefuit Babilonul. O ope-
ragiune navala care a fost planicata pentru a traverse
Golful in urmaritea rebelului a fot anulata in urma
primirii vegtii ci el a muritin Elam. In afara de aceasta,
in anul 701 i.d.Cr. Sanherib a pomit impotriva Siriei,
a asediat Sidonul $i s-a indreptat spre S pentru a ataca
Ascalonul care s-a rzvratit. Probabil ca in aceasta
Perioada asirienii an asediat 5i au cucerit l.achiul (2
Imp. 18:13-14), 0 victorie zugravita in basoreliefurile
din palatul lui Sanherib de la Ninive. Dupa aceea
armata a inaintat sa lupte cu egiptenii la Eltekeh. in
timpul aoestor deplasari de 1:-upe in Iuda, Ezechia a
platit tribut (2 imp. 18:14-16), fapt care este inscris
in analele asiriene. Pirerea celor mai mulgi cercetatori
este c5 mai miu in cursul acestei campanii Sanherib
,,1-au inchis pe Ezechia, iudeul, in Ierusalim, ca Pe o
pasre in colivie i au cerut capitularea lui (2 Imp.
18:17 - 19:9). Fra nici 0 explicaiie, asirienii au intre-
rupt pe neagteptate asediul i s-au recras (2 imp.
19:35-36; cf. Herodonm, 2. 141). Alpli sint de parere
a asediui Ierusaliinului a avut loc in cursul unei alte
campanii, probabil in timpul campaniei impotriva ara-
bilor, in 686 i.d.Cr. Aceasta datare presupune ca mi
sint perioade neexpiicate in cronologie i ca asediul a
avut loc intm intoarcerea la Ninive i asasinarea lui
*Sanherib de can-e si, in luna Tbbet din anul 681
i.d.Cr. (Is. 37:38; 2 Imp. 19:37). Cronica babiloniana
spune ca Sanherib a fost omorit de ,,fiul sau, i ca
Esarhaddon, ul sau mai tinar care l-a succedat la
tron, i-a urmarit pe fxagii sai rebeli in S Arrneniei
(pentru o discugie mai completa cu privire la dis-
crepanpa aparenta dintre VT i textele asiriene in ce
privegte locul gi numarul asasinilor, vezi D017; p. 70-
73).
Sanherib i soiia sa Naqi'a-Zakutu, de origine
semitic apuseana, au reconstruit in mare masura
Ninive, palatde, porgile itemple1e, iar pentni a asi-
gura aprovizionarea cu apa an fost construite ape-
ducte (Jerwan) $i baraje. Aeestea au fost folosite i
pentru a iriga pamurile intinse din jurul cetani. Pri-
wnierii din campaniile sale, inclusiv evreii, au fost
folosiii la acate lucrri i sint zugravi in basore1ie-
fmile de la palat.
Esathadon (680-669 i.d.Cr.) a fost numit de tatal
sau prin; mo$tenitor cu 2 ani inainte de a ajunge la
tron $i a fost vice-xege al Babilonului. Cind babilo-
din S s-au risculat, a fost sudenta o singuri
campanie pentru infringenea lor, iar Na'id-Marduk a
fost instalat in 678 ca i conduc-ator al lor. O serie de
campanii au fost necsare pentru a contracara mai-
nagiile vecinilor lor, elamigii. In zonele deluroase din
N, raidurile periodice au meniinut tribui Zamua gi pe
locuitorii din cimpia Medici in supunere ma de sta-
pinirea asiriana. 'I1'iburi1e din N au fost mai agitate,
datorit unelxiior lui '11-:upa gi ale cimerienilor. Esar-
hadon a ajuns in conflict gi cu triburile scigilor
(ligyzal).
Ln pa:-tea de V, Esarhadon a continuat politica
tatalui sau de a cere tribut de la oraele-state, inclusiv
de la cele din Cilicia gi Siria. Baal, regele Tirului, a
refuzat sa plateasca i a fost atacat, iar a
fost asediat in Sidon timp de 3 ani, incepind din 676.
Aceasta opozigie faga de dominagia asiriana a fost
insdgata de Tirhakah, regele Egiptului, i a atras o
reacgie imediata. Esarhaddon a maxit tributul, a adu-
nat lemn, piatr $i alte materiale pentru noul sau palat
din *Ca1a i pentru reconstruirea Babilonului. Se poa-
te ca Manase sa fost dus la Babilon tocmai in
legatura cu aceste lucriri (2 Cron. 33:11). ,,Manase
(Menasi), regele lui Iuda este printre cei de la care
Esarhaddon a cerut mbut. Cei care au platit tribut au
fost "Baal din Tir, Qau-(Chemosh)-gabri din Edom,
Muguri din Moab, $i1i-Bel din Gaza, Metinti din As-
calon, Ikausu din Ecron, din Gebel,
Ahi-Milki din Asdod cit gi 10 regi din Cirpu (lad-
nang).
Intrucit aceste state ii datorau cel pugin o supunere
fon-nala, calea era deschisa pemru ca Asiria sa-$i im-
plineasc ambiiia de a stapini Delta Egipmlui, de unde
a fost indreptat adt de multa impouivire. Lucrul
acat: a fost realizat print:-0 expedie major! din 672
i.d.Cr., in urma careia au fost insfala guvematori
asirieni la Teba $1 Memphis. in acelagi an Esarhadon
i-a chemat pe vasalii sai sa asiste la declararea lui
Aurbanipal ca prin; mogtenitor al Asiriei gi a lui
(Sama-um-ukin) ca prin; moetenitor al Babilonuiui.
1n felul acesta el a sperat $5 evite tulburiri de felul
celor care au marcat urcarea sa pe tron. Copii ale
condiiciilor i jurmintelor impuse cu prilejul acstei
ceremonii prezinta interes pentru noi intrucit ne dau
informagii dapre ",,leg5mi.ntu1 gi relayiile pe care le
stabilea intre un suzeran i vasalii sai. Pot fcute
multe paxalele intm acest legimint $i terminologia din
VT (D. J. Wiseman, Vassal-Tieaties of I-Lsarhadon,
1958). El arata ca Manase, la fel ca i ceilalgi con-
ducitori, a trebuit s jure loialitate vs'nica lui Agux,
1AA
zeul national al suzenmului sau (2 imp. 21:2-7, 9).
Sraitul domniei lui Esarhadon a fost marcat tocmai
de revoltele pe care acate ,,legminte erau menite sa
le previna. Faraonul Tirhakah a instigat pe stapini-
torii batinai din Egiptul Inferior s5 rup tratatul.
Esarhadon a murit la Hara, pe cind mergea sa infring
aceast insureqie, $i a fost succedat de ii sai, aa cum
a planicat.
Assurbanipal (668-cca. 627 i.d.Cr.) a continuat
imediat campania neterminata a tatalui sau i a pomit
impotriva lui Tirhakah (Tarqu); dar pentru a redo-
bindi controlul asupra Egipmlui a fost nevoie de trei
campanii dicile gide Tebei in 663 (Naum 3:8,
cetatea ,,No-Amon). in timpul domniei sale, Asiria a
atins cea mai mare extindere teritoriala. Raidurile
punitive impotriva rebelilor din 'Iir, Arvad iCi1icia au
ticut ca Asiria sa intre in contact cu 0 alta putere
politieinascensiune-Lydia,alc5reiregeGygesa
tnmis
' em.|sa'ri la Ninive ca sa faca 0 alianta impotriva
cimerienilor. Raidurile asqpra tn'bun'lor arabe i res-
taurarea lui Manase, regele lui Iuda, numit Minse de
Assurbanipal, probabil ca a avut ca scop mentinerea
unei cai Libere spre Egipt. Cu toate acatea, Asiria a
fost sortita sa cada cu repeziciune. Mezii gi-au intarit
stpinirea asupra tr_-iburilor invecinate i au amenintat
teritoriul Asiriei. In anul 652 i.d.Cl'. (ama-um-
ukin) s-a rasculat i lupta care a urmat cu Babilonul
a impiedicat armata sa lupte in tinuturlle mai inde-
prtate i s-a incheiat cujefuirea capitalei de S in 648
i.d.Cr.. Aceasta rizvritire a fost sprijinita de Elam $1
de aceea Assurbanipal a inaintat impotriva capitalei
fSusa in 645 $i a txansformat-o in provincie asiriana.
In absenta incursiunilor frecvente ale armatei asiriene
in sprijinul guvernatorilor locali i a colectorilor de
impozite, oraaele-state din V s-au indepartat txeptat
de Asiria, iar in Iuda aceast libertate s-a reectat in
reformele initiate de Iosia. Egiptul a devenit din nou
independent $i a instigat din nou popoarele din Pala-
tina.
Data mortii lui Assurbanipal ate incerta (cca 631-
627 i.d.Cr.) i an fost gasite foarte putine texte istorice
pentru aceasta perioada. Hoardele de scip' (Umman-
manda) an inceput sa domine zona Eufratului Mij-
lociu i Kyaxara, Medul, a asediat Ninive. Se poate ca
Assurbanipal s fi delegat puterea ilor sai Aur- Imperiului neo-asirian; multe texte, inclusiv unele
etel-ilani (632-628 i.d.Cr.) qi in-ar-ikun (eze-612
i.d.Cr.). Assurbanipal a fost interesat de arta. El a
construit foarte mult in *Ninive, iar in palatul sau i
in templul lui Nabu a adunat colectii de tablite (vezi
sectiunea III de mai jos, Literatura).
Odata cu ridicarea la putere a lui Nabopolasar,
"haldei.i i-au izgonit pe asirieni din Babilon in 625
'i.d.Cr. Babilonienii s- au unit cu mezii pentru a cuceri
Assur (614 i.d.Cr.) iar in iulie/august 612 i.d.Cr., aa
cum au prezis Naum i Tefania, Ninive a czut in urma
atacurilor lor. Aceste campanii sint dacrise in detaliu
m Ctonica babilonian.-'1. Zidurile au fost sparte de
inundatii (Naum 1:8; Xenophon, Anabasis 3. 4) iar
in-ar-ikun) (Sardanapalus) a muritin man. Timp
de 2 ani guvemul lui (Assur-uballit) a rezistat la
Haran, dar nu a primit nici un ajutor din Egipt, intrucit
Neco a pornit prea tirziu ca sa impiedice cadenea
cetaiii in miinile babilonienilor i scitilor, in 609
i.d.Cr.. Asiria a incetat sa existe i teritoriul ei a fost
ocupat de babilonieni.
Mai tiniu ,,Asiria a constituit 0 parte a Imperiului
Persan, a lmperiului Elen (Seleucid) i a Lmperiului
Partilor; in aceasta perioada numele ,,Asi1-ia" (Athura,
in limba pexsana) a continuat sa e folosit ca un nume
geograc general pentru a dacrie fosta tara (Ezec.
16:28; 23:5-23).
ll. Relig-la
Regele asirian era considerat regentul pe pamint al
zeului napional Assur, cruia ii raporta cu regularitate
activitatile sale. Astfel, campaniile asiriene erau con-
oepute, cel putin in parte, ca un razboi stint impotriva
celor care reizau sa recunoasca suveranitatea lui sau
care au incalcat gtanitele tarii lui, $i erau unnariti fari
mila daca se rasculau. Templul principal al lui Assur
era in capitala Assur gi se credea ca diferite alte zeitati
protejau interesele altor cetagi Anu i Adad locuiau la
Assur i aveau acolo temple gi zigurate, in timp ce
Igtar, zeita razboiului gi a dragostd, era venerata la
Ninive, dai ind ,,1tar din Arbela ea stapinea pate
Erbil. Nabu, zeul intelepciunii $i patmnul gtiintelor,
avea tmnple atit la Ninive cit i la Cala (Nimrud) unde
existau biblioteci cu documente colectionate de o-
ciali regali i erau gazduite in parte in templul lui
Nabu ("NEBO). Sin, aenl lunii, i preotii i preotaele
lui aveau un templu i chilii la Ehulhul in Haran i era
in strinsa legatura cu omologul sau din Ur. in general,
consoartele divine gi zeitatile mai putin proeminente
aveau locuri de inchinaciune in templele majore; ast-
fel, la Cala, unde au fost descoperite temple ale lui
Ninurta, zeul razboiului$ia1 vinatoarei, ale lui Itar $i
Nabu, existau locuri pentru zeitati cum sint Shala,
Gula, Ea i Damkina. In cele maimulte privinte, religia
asiriana se deosebea prea putin de cea babiloniana,
din care a derivat. In ce private rolul religiei in viata
de ecare zi, vezi sectiunea urmatoare.
III. Literatura
Viata de ecare ziife1ul de gindire al asirienilor pot
fi vazute in sutele de scrisori, documente economics
i administrative i texte literare descoperite in cursul
excavatiilor. Astfel, prima parte a mileniului al 2-lea
i.d.Cr. ate inteleasa din scrisorile de la Mari i $e-
mgara, iar perioada din jurul anului 1500, sub in-
fluenta huriana, apare in scrisorile de la Nazi.
Perioada cel mai bine cunoscuta, insa, ate cea a
copiate in perioada asiriana mijocie, permit recons-
tituirea' administratiei $i a ser\nci''ului public. Astfel,
analele istorice, inscrise pe prisme, cilindri $i tiblite
de lut, au fost concepute ca introducere la
inscriptiile care dacriau lucrarile de constructie ale
regelui; ele pot completate de texte care contin
cererile facute de rege unei zeititi (adeseori $ama$)
pentrusemnecare sa-1 indmme indecizii cuprivire la
problemele militate sau politice. O serie de scrisori i
documente legale, cit ianalele, mentzioneaza lsraelul,
Iuda i oraele-state din V (DOTT p. 46-75; Iraq 17,
1955, p. 126-154).
Asurbanipal, un om educat, a creat o biblioteca
prin irnportarea sau copierea textelor din arhivele
existente la Ninive, assur i Cala, $1 din centrele reli-
gioase babiloniene. In excavatiile iacute in 1852-53
in palatul lui Assurbanipal din Ninive $1 in templu] lui
Nabu, Layard 5i Rassam au dacoperit 26.000 de
tablite fragmentare, reprezentind aproape 10.000 de
texte diferite. Aceast descoperire i publicarea ei
ulterloara a pus bazele studiului lirnbii semitice asi-
riene i babiloniene, de care se deoseba_te mai ales ca
un dialect. Scrierea cuneiforma, folosind vreo 600 de
semne ca ideografe, silabe sau determinative, a fost
preluata de la sumerieni. in prezent, cea mai mare
parte a inscriptiilor semitice antice sint in asiro-babi-
lonian (acadiana). lntrucit unele texte aveau tra-
ducerl sumeriene interliniare, aceasta descoperire
ate importanta pentru stucliul limbii non-semitice
care a supravietuit penu-u scopuri relig-ioase, la fel
cum ate limba latina in Anglia.
Descoperirea in colectia de la Ninive (Kuyunjilr),
aata in prement la Muzeul Britanic, a unei relatari
babiloniene dapre potop (Ghilgama X1), publicata
ulterior de George Smith in decembrie 1872, s-a do-
vedit a un stimulent pentru noi excavatii si s-a scris
mult cu privire la relevanta acator descoperiri pentru
VT. Textele din biblioteca sint manuale, vocabulare,
liste de semne si cuvinte, si dictionare. Textele mito-
logice, scrise in for-ma poetica, includ seria de doua-
sprezece tablite n\.1mite in prezent ,,Epopeea lui Ghil-
gama, care descrie cutarea lui dupa viata eterna si
povatea pe care i-a spus-o Uta-napishtim dapre felul
in care a supravietuit potopul intr-o corabie con-
struita intr-un mod aparte. Epopeea *creatiei, numita
Enuma elf}, dupa expraia cu care incepe, se ocup in
principal cu inaltarea lui Marduk in fruntea pan-
teonului babilonian. O epopee babiloniana veche
(Atra-hasis) descrie creatja omului dup un atac im-
potriva zeilor, si dacrie si Potopul. Arrest text fur-
nizeaz paralele mai apropiate cu VT decit Enuma eli3'
sau Epopeea lui Ghilgames. Alte epopei includ Co-
borirea lui lstar in lumea subpaminteana, in cautarea
sotului ei Tammuz. Contra: multor teorii recente, nu
a fost descoperit inca nici un text cane s5 dacrle
invierea lui Thmmuz. Unele legende au fost comparate
cu incidente din V1; astfel, legenda dapre Sargon din
Agade spune ca el a fost salvat la nastere prin punerea
lui intr-un cos de wade pe riul Eufrat, de unde a fost
salvat de un grdinar care l-a cracut sa devina rege.
Aceste texte literate acadiene contin de asemenea
legenda lui Etana, care a zbui-at la cer pe aripile unui
vultur, si legenda zeului plagilor, Era, care a luptat
impotriva Babilonului. Literatura de intelepciune in-
clude poemul neprihanitului care sufera (Ludlul bl
nEmeq1'), asa numitul ,,lov babilonian, teodicee ba-
bilonian, precepte si indemnuri, intre care sint sfa-
turile intelepciunii, zicatori si dialoguri ale unui pe-
simist si sfaturi date tmui print; acate scrieri fac parte
din acelasi gen literar cu scrierile de intelepciune din
V11 dar nu sint scrise in acelasi spirit. Exista de ase-
menea colectii de cintiri, fabule, zictori populate,
pilde, proverbe si povestiri (,,Saracul din Nipput),
care sint precursoarele formelor literate de mai tirziu.
Literatura religioasa ate de asemenea bine re-
prezentata de tablite grupate in serii de pina la 90,
avind numele si titlul scrise intr-o nota finala (co-
lofon). Majoritatea sint preziceri bazate pe observarea
ficatului sau maruntaielor anirnalelor de jerti, sau
bazate pe niiscarile si trasaturile oamenilor, anima-
lelor, pasrilor, obiectelor si planetelor. Multe tblite
dau instructiuni pentru ritualuri menite s asigure
bunastarea regelui si a tarii sale. Strins legate de
acate texte sint observatiile atente care au constituit
baza stiintei acadiene, in special a medicinei (prog-
noza si diagnostic), a geologiei, cltimiei,
matematicii si care au stat la baza legilor. Pentru
scopuri cronologice, listele care acopera perioada de
la cca. 1100 i.d.Cr. pina la 612 i.d.Cr. dau numele
eponimului limmu-ocial prin care era daernnat e-
care an. Acestea, impreuna cu listele de regi si datele
astronomice furnizeaza un sistem de datare care are o
precizie de citiva ani.
IV. Admlnistran
Tara era condusa de rege, care era in acelasi timp
liderul religios si comandantul suprem. El isi exercita
autoritatea direct, desi in unele cazuri delega juris-
dictia locala unor guvernatori provinciali (de ex.
'RAB$ACHE, "RABSARIS) i guvematori de districte
care stringeau tributul si impozitele, platite de obicei
in naturi. Ei erau sprijiniti de expeditiile armatei
asiriene, al crei nucleu il comtituia un detasament
bine pregatit si bine echipat de care de razboi, ase-
diatori, arcasi, sulitasi si prastiasi. R-:1-itotiile cucerite
deveneau supuse vasale zeului Assur printr-un jura-
mint si erau obligate la loialitate politica si religioasa
fata de Asiria. Cei care inclcau juramintul erau pe-
depsiti prin represalii si invazii, care aveau ca rezultat
jefuirea si distrugerea cetatilor lor, omorit-ea liderilor
rebeli si sclavie si exil pentru locuitorii in stare sa
lucneze. Cei care ramineau erau pusi sub suprave-
gherea unor lideri pro-asirieni. Lucrul acesta ne ajuta
sa explicam atit atitudinea profetilor evrei fata de
Asiria cit si teama statelor mici, lsrael si Iuda, de acat
,,cazan clocotind, dinspre miaznoapte, cf. ler. 1:13).
V. A1-ta
in cursul excavatiilor au fost scoase la lumina multe
exemple de arta asirian, picturl murale, panouri
smaltuite, basoreliefuri, statui, omamente, sigilii ci-
lindrice, sculpturi in lda, in bronz si metal. Unele
dintre basoreiiefuri prezinra un interes deoabit deca-
rece stela si obeliscul lui Salmanaser 111 din Nimrud
mentioneaza lsraelul si s-ar putea sa-l portretizeze pe
lehu. Sanherib, in sculpturile din palatul sau din Ni-
nive, zugrvate asediul Lachisului si folosirea pri-
zonierilor iudei la lucrrile sale de constructie; portile
de bronz de la Balawat arata armata asiriana luptind
in Siria si Fenicia. Alte basorelieiri ale lui Assurnasir
pal I1 la Nirnrud si ale lui Assurbanipal in "Vinatoarea
de lei, la Ninive, ofera informatii dapre imbr5c5min-
tea, obiceiurile, operatiunile militate si civile ale asi-
rienilor din secolul a1 9-lea pina in secolul al 7-lea
i.d.Cr.
Primii exploratorl au cutat cetatea biblic *Ninive
(Kuyunjik si Nebi Yunus) linga Mosul; masuratori
topografice au fost fcute de C. J. Rich in 1820, iar
excavatii au fost conduse in 1842-43 de Botta, in
1846-47, 1849-51 si 1853-54 de Layard si Rassam, in
1903-5, 1927-32 de Muzeul Britanic, si apoi de ar-
heologi Alte cetati majore excavate includ
Assur Qala'at Shergat, excavata de expeditii germane
(1903-14); "Cala (Nimrud), excavata de britanici -
Layard (1842-52), Loftus (1854-S), Mallowan si
Oates (1949-63) - si de iraldeni si polonezi; (Dir-
Sharrukin) (Khorsabad), excavata de francezi (1843-
45) si americani (1929-35). Locuri preistorice au fost
excavate la Jarmo, I-iassuna, Thalathat, Umm, Daba-
ghiyah, Arpachiyah si Tepe Gawra. Principalele locali-
tti din perioada asiriana mijlocie care au fost des-
coperite, in afara de Assur, sint Tell Rimah si Billa
(Shibaniba). lntre localitatile din perioada asiriana
tirzie includem Balawat (Imgur-B51).
 Pentru localitati explorate intre 1842-1939, vezi
S. A. Pallis, The Antiquity of Iraq, 1956; pentru pe-
rioada 1932-56, vezi M. E. 1.. Mallowan, Twenty-!~ive
Years of Mesopotamian Discovery, 1956; si commi-
carile mai recente din revistele Iraq, Sumer (passim).
BlBLlOGRAFlE.lstorie: CAH. 1, 1971, p. 729-770;
2, 1975, p. 21-48, 274-306; 443-481; 3, 1978. m-
scriptii: A. K. Grayson, Assyrian Royal Inscnptions,
1975-76; W. W. Hallo si W. K. Simpson, The Ancient
Near East;A History, 1971, cap. 5; A. L. Oppenheim,
Letters -om Mesopotamia, 1967; Ancient Mesopota-
mia, 1964; in ce priveste raporturile cu VT: ANI-I
DOTIT Bibliogrqe general: Reallexikon der Assyrio
logic, 1932-78. Artd: R. D. Barnett, The Assyrian Pa-
lace Reliefs, 1976; The Sculptura of Ashurbanipal,
1976; M. E. L. Mallowan, Nimrud and Its Remains,
1966; Diverse: G. van Driel, The Cult ofA.{'ur, 1976;
J. N. Postgate, Taxation and Conscription in the As-
syrian Empire, 1974.
DJ.W.
ASNAT. Fiica lui ,,Poti-Feta, preotul lui On din E-
gipt, care a fost data in casatorie lui losif de ctre
Faraon (Gen. 41:45); ea a devenit mama lui Manase
si Efraim (Gen. 41:50-52; 46:20). Numele Asnat (ebr.
snag) ate un nume egiptean. format dup tiparul Literature 1943, in special p. 65-72; W. F. Albright,
l(w).s-r1-X ,,ea apartine lui X, X ind o zeitate sau un
parinte, sau un pronume care se refera la unul dintre
acestia. Exist treiintelesuri posibile: 'Iw.s-(n)-Nt, ,,ea
apartine (zeitei) Neit, 'Iw.s-n-'t, ,,ea apartine tatalui
(sau), sau lw.s-n-'t, ,,ea iti apartine pie (fem, e o
ma, e mama ei). Asemenea nume sint atatate
documentar in perioada Regatiilui Mijlociu si in vre-
mea hicsosilor (cca 2100-1600 i.d.Cr.) din istoria
Egiptului, care corapund cu vremea patriarhilor si a
lui losif.
K.A.K_
ASOS. Port maritim in partea de NV a Miei Mini pe
locul localitatii modeme Behram (Koy), pe coasta de
S a 'l1'oadei, in dreptul insulei Labos. Cetatea a fost
construita pe un deal pietros inalt de 230 de m si
ramasite impraionante din forticatiile sale superbe
din secolul al 4-lea i.d.Cr. mai dainuiac si astazi.
Iannul era protejat de vinturile dominante de nord,
dar portul era articial, ind protejat de un dig (Stra-
bo 13. 1. 57; p. 610). in Fapt. 2o=1a-14 S8 spune ea
tovarasii lui Pavel au meis cu corabia inaintea lu.i de
la *'Itoa la Asos, unde el li s-a alaturat dup ce a
calatorit mai repede pe uscat cei 30 de km, probabil
pentru ca a vrut sa stea cit mai mult posibil la 'Il'oa,
fara sa intirzie calatoria spre lenisalim. Fina in vre-
murile modeme Asos a cominuat s e un port minor,
cu un comert in declin.
C..l.H.
ASTARTEEA, A$TA.ROT. 1. In ebr. 'o.st6reg, a-
tirt, o zeita mama care era in acelasi timp zeita a
fertilitatii a dragostei si a razboiului, cunoauta de
israeliti prin interrnediul canaanitilor (1 lmp. 11:5).
Numele ate intilnit in mod frecvent intr-o fomta sau
alta la multe popoare de limba semitica din anti-
chitate. in Mesopotamia zeita lstar a fost identicata
cu zeita mama Inanna, din Sumer. Numele apare in
forma cg: in textele <1: la Ugarit, iar in inscriptiile
feniciene (de mai tirziu) este 's'trt, si a fost transcris
in scrierea greceasca Astarte. S-a sugerat ca termenul
ebr. 'a.s't6reg ate o forma articiala, derivata de la
'trt, prin analogie cu modelul vocalelor din b6eg
,,rusine, pentru a arata care ar trebui sa e atitudinea
israelitilor fata de zeita al carei cult practicat de
canaaniti era extrem de imoral. Fomia de plural a
numelui ate 'a.ta'r6;. lsraelitii au adoptat inchinarea
lahstartea la scurt timp dupa intxarea in Canaan (Jud.
2:13;10:6);cultul Avtarteii era in floaze in timpul lui
Samuel (1 Sam. 7:3-4; 12:10) si a primit aprobare
ociala din partea lui Solomon (1 lmp. 11:5; 2 lmp.
23:13). Dupa ce Saul a fost omorit de listeni, arrnura
lui a fost pusa in templul Astarteii din Bet-$ean (1
Sam. 31: 10), iar cei care au iacut sapaturi arheologice
in aceasta localitate au sugerat ca templu! din N, in
nivelul V, se poate sa fost_eel rnentionat, desi lucrul
acata ramine de dovedit. ln localitatile palatiniene
din Epoca Bronzului si a Fierului au fost dacoperite
numeroase plad de lut zugrvind de femei
dezbi-acate si este probabil ca unele dintre acestea 0
reprezentau pe zeita Astartea.
BIBUOGRAFIE. J. B. Pritchard, Palestinian Figu-
rines in Relation to Certain Goddesses Known trough
Mlunges Syriens Dussaund, 1, 1939, p. 107-120;
Archaeology and the Religion of Israel, p. 74 s.um1.; A.
Caquot, M. Sznycer si A. Herdner, Tertes Ougaritiques,
l, 1974, p. 92-95; H. Ringgren. Religions ofcheAncient
Near East, 1973, p. 141-142; A. Rowe, The Four
Cannanite Temples of Beth-Shan, Part I, 1940, p. 31-
34.
2. Expraia as'c1-6; s6'ne!<_E apare in Deut. 7:13;
28:4, 18, S1 si a fost tradusa in mod diferit: ,,rodul
turmelor tale de oi, ,,rodul turmelor tale, ,,t'atul oilor
tale. Se poate ca aspectul de fertilitate al numelui
Astarteii sa fost asociat de catre canaanigi cu in-
multirea oilor, si a ajuns sa insemne ,,oaie sau ceva
asemanator; cuvintul a fost imprumutat ulterior de
catre israeliti, are conotatii cultice.
BIBl.lOGR.AFl.E. W. F. Albright, Archaeology and
the Religion of Israel, 1953, p. 75, 220.
3. Astarot (in ebr. 'a.zar6g). Cetate, presupusa a
fost centrul de inchinaciune pentru zeita Astartea
(Astarot); probabil ca poate identicati cu Tell
Ashtarah, la vreo 30 de km E de Mai-ea Galileii.
Cetatea, care in zilele lui Avraam ate posibil sa
puxtat numele "Asterot-Camaim, a fost capitala lui
Og, regele Basanului (Deut. 1:4). Era in teritoriul care
a fost irnpirtit de Moise lui Manase (Ios. 13:31); desi
Iosua a invins pe Og (Ios. 9:10) si a cucerit Astarotul
(los. 12:4), cetatea nu a ramas supus deoarece pe
vremea cind losua era batrin cea parte dintre te-
ritoriile care trebuiau cucerite (los. 13:12). Mai tirziu
a devenit o cetate levitica (1 Cron. 6:71; los. 21:27,
b 'etar0, se poate sa e o Contractie intre bet 'a{tHrd,
care apare in traduceri Beestra) si apoi mai ate men-
tionata in Biblie ca ind cetatea natala a lui Ozia, unul
dintre vitejii lui David (1 Cron. 11:44). Probabil ca
poate identicata cu 's(t')rtm ('As(ta)rtum?) din
Textele execrative din Egipt, din jurul secolului al
18-lea i.d.Cr.; poate F1 identificata cu mai multa cer-
titudine cu strt din cronicile lui Tlithmosis III, 113'-rat-te
din scrisorile de la Amama si as-tar-tu din inscript_1'ile
ASTARTEEA, A$TAROT
asiriene. Pe un basorelief al lui Tiglat-Pileser III, des-
COpefiI la Nimrud (BM 118908; ANER nr. 306), re-
gelui ii ate dat 0 reprezentare slilizat a cetgii, cu
tumuri crenelate $1 cu bastioane a$ezate pe un deal,
avind dedusubt inscris numele as-tar-tu G. Peninato
(BA 39, 1976, p. 46 5i n. 7) spune c 'textele de la
Ebla se referi in repetate rinduri la un loc numit
At3l0t.
BIBLIOGRAFIE. N. Glueck, AASOR 18-19, 1937-9,
p. 265; F .M.Abe1, Gographie dela Palestine, 2, 1938,
p. 255; W . F Albright, BASOR 83, 1941, P. 33; J. A.
Knudmon, Die cl-Amama Tafeln, 1, 1907, p. 726, 816;
2, 1915, p. 1292; Honigman, Reallexikon der Assy-
riologie, 1, 1932, p. 304; W. Helck, Die Beziehungen
Agyptens zu Vbrdorasien, 1962, p. 57; R. D. Barnett 5i
N. Falkner, The Sculpmrm of Tiglarh-Pileser III (745-
727 BC), 1962, pl. LXIX, p. 30. TCM
ASSURBANIPAL. (asir. Aifur-bin-apli ,,Aur a
nscut un u). In mai 672 i.d.Cr. fost ridicat la rangul
de prin; de coroan de ctre tatl su Esarhadon, pe
care l-a unnat la tron ca rege al Asiriei in 669 i.d.Cr.
La incepurul domniei sale el a purtat rzboi cu Egiptul
i a cucerit 'Ibba in 663 i.d.Cr. (cf. Naum 3:8); pentru
a pine sub control gara aceasra indepnati el a trebuit
$3 intreprind o serie de raiduri punitive impotriva
sirie.ru'.lor, fenicienilor $1 arabilor. Probabil c5 el este
rgele care l-a eliberat pe Manase din exilul su in
Ninive (2 Cron. 33: 13) 5i in felul acesta a avut un rege
vasal care s5-l slujeasc in Iuda. in jurul anului 645
i.d.Cr., Asuxbanipal a jefuit 'Su.sa, capitala Elamului
5i de aceea se crede c el este ..rnare1e 5i vesdtul
Osnapar, despre care samaritenii spuneau c i_-a adus
din Susa $i Elam la Samaria (Ezra 4:9-10). Intrucit
aceast mengiune ate fcuz intro sczisoare aramajc
datat la mai mult de 200 de ani dup ce s-a petrecut
evenimenrul, nu este imposibil ca numele regelui Asi-
Iiei s e redat 'u.s(rb)npr (u0( Asennaphar; in tra-
ducere gr. (Lucian), *Sa1mnase1').
Din 652 pin in 648 i.d.Cr. ultirnul dintre regii
mari ai Asiriei a fost in rzboi cu fxatele siu geamn
ama-um-ukin din Babilon, $1 dominatgia Asiriei asu-
pra Palesnei a slbit. Srgitul domniei sale este ob-
Scur intrudt in cca 627 i.d.Cr. el a murit sau l-a
adoptat pe ul su Aur-etil-ilini ca i co-regent.
Asurbanipal este bine cunoscut pentru biblioteca de
literatur acadiani pe care a colecyionat-o la Ninive.
BIBLIOGRAFIE. CAH, 3, 1978.
C.J.H.
A$ER (in ebr. 53'r, ,,fericit, binecuvintat). 1. Al
optulea u al lui lacov, al doilea u a1 Zilpei, slu-
jitoarea lui Lea (Gen. 30: 13; 35:26). A52: a avut patru
i i 0 ic (Gen. 46:17; Num. 26:46; descendengii, 1
Cron. 7:30-40). Pmsperitatea unnagilor lui a fost
prevestit in ultima binecuvintare dat de lacov (Gen.
49:20). Numele Aer sta atatat ca nume semitic din
NV in perioada cind a trit lacov, ind gisit inn-un
papirus egipteanca numele unei servitoare (cca. 1750
i.d.Cr.; vezi W. C. Hayes, A Papyrus in the Late Middle
Kingdom in the Brooklyn Museum, 1955, p. B8,. 97, i
in Special W. F. Albright, JAOS 74, 1954, p. 229, 231:
Er, 's'ra). Aceast descoperire lologic exclude po-
sibilitatva identipii lui Aer din Biblie cu tmenul isr
din textele egiptene din secolul al 13-lea i.d.Cr., ca
ind numele unui loc din Palstina: isr reprezinti de
fapt 'grinu '.i'r (of. Albright, loc. cit.). Aceasta elimin
sugestia c5 termenul egiptean is: din 1300 I.d.Cr.
(Sethos I) ar indica un ,,A$ef - 0 comunitate locuit
in Palestina inainte de invazia israeligilor de la sx$itu1
secolului a1 13-1eai.d.Cr.
2. Seminyie Israelit care a descins din 1, cit gi
teritoriul ocupat de ei. Semina lui Agar a constat din
cinci fanulu'" sau clanuri principale (Num. 26:44-47) 5i
a partial'pat la O i distribuirea semm'giilor
in ciltozia prin pustie (Num. 1:13; 2:27; 7:72; 13:
13, etc. i a avut parte de binecuvintarea lui Moise
(Deut. 33:24). lb:-itoriul lui Aer, horit de losua, a
ocupat in principal Cimpia Ana, partea de V a dea-
lurilor Galileii de dincolo de aceasta i zona de coast/i,
de la virful Caxfnel, in N, pin la Ti: gi Sidon (los.
19:24-31, 34). ln partea de S, Agar s-a invecinat cu
Manase, cu excepgia unor cet de grani (los. 17:
10-11; v. 11 ar putea tradus: ,,Mana.se avea lfngd
Isahar i lfngd Aer (diferite loca1it5i)). Vezi Y.
Kaufmann, The Biblical Account of the Conquest of
Palestine, 1953, p. 38. (C i cu HELCAT i
'IBLE.AM.) In teritoriul lui A$er levigii din familia lui
Gherom aveau patrucetigi (1 Cr. 6:62, 74-75). I1ibu1
lui Aer nu i-a izgonit pe canaanigi, ci doarAa ocupat
unele zone in mijlocul lor (Jud. 1:31-32). In ce pri-
ve$te topograa i resursele iinutului lui Agar, vezi I_).
Baly, The Geography of the Bible, 1974, p. 121-127. In
vremea judectorilor, Aer nu a ajutat-0 pe Debora,
dar apoi s-a aliat cu Ghedeon (Jud. 5:17; 6:35; 7:23).
Age: a dat luptitori pentru armata lui David (1 Cron.
12:36) 5i a fcut garte dint:-un district administrativ
al lui Solomon (1 Imp. 4:16). Dup cderea regatului
de N, unii locuitoxi din Aer au rispuns la chemarea
lui Ezechia de a srbtori din nou Patele la lerusalim
(2 Cron. 30:11). Mult mai niu dup acesxe eveni-
mente, prorocia Ana, imbtrirut de zile, care s-a
bucurat la vederea Pmncului lsus, era din lui
Aer (Luca 2:36).
3. Se poate s5 fost o localitate la graniga dintre
Manase i Efrain-|, dar localizarea ate incert (Ios.
17:7).
K.A.K.
AERA. Zeig-mam canaanic, menonat in tex-
tele de la Ras Shamra ('nrt) ca zeipi a mirii i sogie
a zeului El, dar in VT este asociati cu Baal (de ex.,
Jud.3:7)._DeiV'1'serefei uneox-ilaAeraca1aozei;
(de ex. 1 Imp. 18:19; 2 Imp. 23:4; 2 Cron. 15:16; in
rom. ,,Astartea), numele este folosit i pentru a de-
semna un qhip care a ajuns s5 reprezinte acea zeimte
(de ex., 1 Imp. 15:13). Israeligilor li s-a poruncit si
taie (de ex., Exod. 34:13) sau s5 ardi (Deut. 12:3)
a.erirn ale canaanipi1ori, de asemenea, li s-a interzis
s aeze ,,o aera de orice fel de pom lingi altarul lui
Dumenzeu (Deut. 16:21). Din acte texte se pare (:5
obiectul era din lemn i probabil c5 constituia 0 im-
agine spedc. O bucat de lemn carbonizat, lung
de vreo 1,2 m, descoperit in altarul de la Ai, datind
de la inceputul epocii bronzului, a fost considerat de
unii c ar putea o as_>era, dar in prezent mulgi cer-
cettori resping ideea c obiectul a fost un stp gi
prefer s foloseasc traducerea ,,i.magine-agera in

textele unde ate intnit termenul. in traducerea engl.
VA cuvintul ate tradus intotdeauna ,,dumbrava sau
,,cring". (in traducerea romaneasca, ta-rnenul are
tradus ,,sti'1p idolesc, ,,idol, ,,idolul Astarteii, etc.,
n.tr.)
BIBUOGRAFIE. W. L. Reed, The/tsherah in the Old
Testament, 1949; A. Caquot, M. Sznycer 5i A. Herdner,
Textes Ougaririques, 1, 1974, p. 68-73; J. C. de Moor
in 'IDOTl, p. 438-444; R. Patai, JNES 24, 1965, p. 37-
52; W. F. Albright, Archaeology and the Religion of
Israel 3, 1953, pp. 77-79; J. Marquet-Krause, La Fouil-
les de 'Ay (et-Tell) 1933-1934..., 1949, p. 18
T.C.M.
A$IMA. Zeul sau idolul locuitorilor din Hamat (2
Imp. 17:30), pe care gi l-au out in tinutul Samariei
unde au fost deportati de catre asirieni. Nu ate cunos-
cut in afara V1} dai unii au sugerat ca ate identic cu
zeul Semios al sirienilor sau cu '$m din papirusul
Elefantin. Vezi A, Vincent, La Religion des Judo-Ara-
mens d'Elephann'ne, 1937, p. 654 .urm.; P. Grelot,
Document: Aramens de l'Egupte, 1972, p. 353, 464.
T.C.M.
ACHENAZ. Urmae al lui Noe, prin Iafet 5i Gomer
(Gen. 10:3; 1 Cron. 1:6). Strimoe eponim al lo<:ui-
torilor tinutului dintre Marea Neagr i Marea Cas-
pica. Ascanius ate intilnit ca nume al unui print din
Misia ei Frigia, iar in alta parte ni se epune ca oamenii
acatia locuiau in dist:-ictul Ascania. Incepind din cca.
720 l.d.Cr., textele asiriene vorbesc dapre Afkuzai),
care se aa in partea dc NE. Mai tziu ea s- au aldturat
altor triburi pentru a cuceri Babilonul, a.a cum citim
in ler. 51:27. Poporul Achenaz poate idem-icat cu
Skythai ("SCI[II) mentionati de Herodotus (1. 103-
107- 4. 1).
RJ.W.
As:-znm. in 2 Sam. 2:9 intilnim termenulAguri care
2 iost tradus Aeriti (in limba romana, ,,Ghaurip' -
n.t:r.), ca un nume gentilic colectiv, dai exist unele
probleme. Este clar ca nu exist nici o legaturi cu
din Gen. 25:3. Unii au tradus termenul ,,ae-
riti i au cut legatura cu Jud. 1:32, intrudt 'Iar-
gumul lui Ionatan il red Bet-Aeer. Unii cencetitori
corecteazi termenul ei-1 traduc ,,ghauriti gi gasac
sprijin pentru aceasta in versiunile siriaca i Vulgata
(cf. PO77, p. 26, n. 45). Obiectia la aceasta traducere
ate ca Ghegur a avut propriul rege, Talmai (cf. 2 Sam.
13:37), a cirui ici s-a csatorit cu David (1 Cron.
3:2). LXX reda thaseiri, poate datorita interpretirii
gra_ite a articolului hotarit h, pe care l-au luat in
considerare ca t.
'Ibtui, folosirea prepozitiei 'el in 2 Sam. 2:9 im-
preuna cu numele Galaad, Aguri i Izreel indica nume
de locuri, intrudr aceasta prepozitie poate avea sensul
de ,,1a. Lntelaul ar putea 6 ca acestea sint numele a
trei centre administrative. La alegerea unor asemenea
centre trebuia luat in considerate accaibilitatea geo-
grac. in cazul cetatii Auri, care ate necunoscuta
din alte suxse, acata se poate s fi fost un factor
decisiv. Cu celelalte trei nume ate folosite prepozitia
nan-v;
'al, asociat de obicei cu cuvintul ,,oamenii (locu-
itorii) in expraia ,,a domni pate; astiel, sensul de-
vine, peste Efraim ei pate Beniamin $i chiar pate tot
lsraelul. Folosirea articolului hotarit cu cuvintul Aeuri
nu ate neobignuiti, cf. Galaad), i exista alte example
de nume de locuri care se termini cu i (de ex. Edrei,
Ophru). Dad.-5 cele trei cetati au format un triunghi,
Aauri s-a aat in capatul de S, Izreel in capatul de N
$i Galaadul la E. In felul acata ate posibili iden-
ticarea geograc cu Aeer (los. 17:7). W-I M
ATEROT-CARNAIM. O cetate locuita de Re-
fann, jefuita de Chedorlaomer pe vremea lui Avraam
(Gen. 14:5). Unii cercetatori traduc numele ,,Astz-utea
celor doua coarne i identica aceasti zeita cu re-
prezentarile grace ale unei femei cu doua coame-
asemenea daene au fost gasite la Ghezer i Bet-$ean.
Este mai probabil, insa, ca numele insamna ,,Astartea
(Atarot) de linga Camaim i idendc aceast ce-
tate cu Agtarot (3), care se aa in apropiere de
Carnairn (mentionat in 1 Mac. 5:43-44).
BEBLIOGRAFIE. F. M. Abe], Gographie de la Pales-
tine, 2, 1938, p. 255; D. Baly, The Geography of the
Bible, 1974, p. 97, 216; 1-1. Tadmor, 15/ 12, 1962, p.
121 i n. 30; W. C. Graham i H. G. May, Material
Remains of the Megidda Cult, 1935, p. 12.
T.C.M.
ATALIA (in ebr. ('galyHh0, ,,lahve ate tnltat). 1.
Fiica lui Ahab i nepoata 1: om (2 imp. 8:26).
Cstoria ei cu Ioram, regele lui Iuda, a rnarcat 0
aliant intre N ei S $i a lsat sa se inteleaga supe~
rioritatea lui Israel. Moartea ului ei, Ahazia, dupa 1
an de domnie, asasinat de Iehu in "Revolutia pro-
fetici (2 imp. 8:25; 10:36), a artat ca ea era ,,o
femeie rea (2 Cron. 24:7). Pentru a pstra puterea
de care s-a bucurat ca regina-mama ,,ea a omorit pe
toti cei de neam imparatac (2 lmp. 1 1: 1) i a inceput
sa domneasc (cca. 842 i.d.Cr.). Autoritatea ei nu a
fost contatata timp de 6 ani; atunci, insa, preotul
Iehoiada l-a intronat pe Ioas, care era inc un copil.
Ea a venit sa-i infrunte pe dugmani i a fost omorita in
afara Thmplului.
2. 0 persoana mentionata in genealogia lui Be-
niamin (1 Cron. 8:26).
3. O pexsoan dintre exilati, care s-a intors din
Babilon irnpreuna cu Ezra (Ezra 8:7).
MB.
ATAROT (in ebr. "tEr6c, lit. ,,coroane). 1. Cetate
la E de Iordan, in teritoriul lui Ruben (Num. 32 :3, 34),
localitatea moderna Khirbet Attarus cf. *AR.NON. O
cetate numita Atrot apare in Num. 32:35, dar se poate
=2 e 0 repetare aecidentali din vexsetul anterior, sau
ar trebui combinat cu cuvintul care urmeaza pentru a
da Atrot-$ofaxy o localitate necunoscuta. 2. O cetate
in Efraim, probabil identic cu Atarot-Adar (Ios. 16:2,
S, 7; 18:13). 3. ,,Atrot-Bet-loab (Atrot, casa lui loab)
este mentionata intr-o genealogie din Xuda (1 Cron.
2:54). Numele at putea T1 interpretat ,,coroanele (ca-
peteniile) casei lui loab, 0 dacriere a loealitatilor
Betleem i Netofati, inaintea carora ate aeezat. Vezi
LOB.
ATENA. Fapt. 17:15-34; 1 Ia. 311. in secolele a1
5-lea ei al 4~lea i.d.Cr., Arena a fost renumita pentru
cultura sa, ind pat:-ia marilor dramaturgi i a unor
mari lom cum au fost Plato $1 Aristotel. Dupe
cucerirea Greciei de catre rornani, Atena a devenit
civizas foederata (cetate legata de Roma printr-un
tratat), ind complet independenti fatzi de guver-
natorul Ahaiei, avind autonomie juridica intern gi
meplatind impolite Romei. Dinue cele trei centre uni-
versitane majore: Atena, This gi Alexandria, Atena era
cea mai renumita. Philo din Alexandria a spus dapre
atenieni ca erau cei mai ageri la minte dintre greci.
Arena a fost renumita si pentru templele, statuile i
monumentele sale. Primele 168 de pagini in editia
Loeb a lucrrii Description of Greece, de Pausanias,
scris la un secol dupa vizita lui Pavel acolo, sint un
ghid turistic bun pentru antichitge din Arena. Dai
atenienii erau religioei gi dornici s discute dapre
RJ.W. religie, nivelul lor spiritual nu a fost deosebit de
ridicat. Apolonius, un lozof contemporan cu Pavel,
i-a mustrat pentni cintecele daantate de la festivalul
lui Dionysus ei pentru ca indrageau macelul oamenilor
in luptele de gladiatori.
D.R.H.
ATOTPUTERNIC Tex-men folosit cu referire la
Dumnezeu de 48 de ori inVl (31 dintre cazuriin Iov)
pentru a traduce cuvintul evreiesc iaddal; gi in textul
uot in citeva versete, cuvintul grecac pantrocratiir.
Unii comentatori evrei din vechime au tmdus ter-
menul ,,Atotsucient (hikanos in VT evreu-grec din
secolul al 2-lea d.Cr. gi mai xziu). Teologii modemi
ofera o gama 129;: de derivatii, dar nici una dintre ele
nu ate cert. Ln afara Vl} numele se pare ca ate
intilnit in textul atamaic de la Tell Deir Alla, cca. 700

\j~\ Calsa Penatenaica

.
\1.
Stoa Basileios Biblicneca
'\ .\ lui Hadrian
\
\
Thoseum \\. Agora
\

Agora '.~

(.1
\\\ Turnul
vinturllor ,
\ Eieuslnlon
Aleioa egos Pmenon Zidul valonan

2 l
(N9Pa9l Acro ole

I Odeumul lui Pericle
Odaumul lroziior
($66. 2 d.Cr.) I au-

0 E hth
A"9Pl\fl rec Gum Sanctuaru)
_ . lui Zeus
P0815 rn a
=1? .-\

Monumemullui ~ iv" --~ NVoi Marzul 5,

""" ,. 1'
Statuialui A
Templu] ve hi
gin . .
W U.-is
X
r Q
Jg; /___. Atena 9-
,\/ Promachus
"'~
'
,
\
F
v\r" "ti 9- '. ~1
Sanctuarul Pandion
Propylaea I ,_ \\ ;\ Templu!
U N 'G no Rome: __
$.11 \ 1} - - /'
1 \
~\ I
,
ldul ve
\ - ChalkotekeI. \
/
ainte de 460 ied.Cr.l '
Templu: "~- .. _ \ .-~- __ .. -.., '
Atana Nike I - 2, ' " .,-U-1-I '
~01-..~ -w--' '

Atena untied i Acropole

i.d.Cr. ('SCRlERI) in fonna plural ssdyn, care denot
inte supranatumle. in VI; faddai comunica ideea de
putere de a rani sau de a apara (Ps. 68:14; 91:1; Isa.
13:6; loel 1:15). Numele ate folosit de 6 ori in
legatura cu patriarhii, asa cum gsixn in Exodul 6:3,
uneori in temuenul compus El .i'addai, ,,Du.:-nneaeu
Atotputemicul. Fiecare caz se refera la promisiunea
de binecuvintare a lui Avraam si a urmasilor sai, si
indude idem de putere. In cartea lui Iov ,,Atot'puter-
nicul ate o paralel poedc la ,,Dumnez.eu, iar in
Rut 1:20-21 ate o paralela la Yahve, aratind ca pentru
scriitorii acator carti, Dumnezeu este unul si acelasi
cu Yahve.
Cuvintul grec pantocratr (,,Atotputernic) apare
odatain2 Cor. 6:18 siapare de9oriinApoc. undese
pune accent pe puterea lui Dumnezeu (1:8; 4:8; 11:
17; 15:3; 16:7; 14; 19:6; 15; 21:22).
BIBLIOGRAFIE. N. Walker, ZAW 72, 1960, p. 64-
66; 1.. Morris in A. E. Cundall si L. Mon-is, Judges and
Ruth, TOTC, 1968, p. 264-268; K. Koch, VT26, 1976,
p. 299-332; W. Michaelis, TDNT 3, p. 914-915.
A.R.M.
ATTALIA, ATALIA. Atalia (orasul modern Anta-
lya), in apropiere de viisarea riului Cataractes (mod.
Aksu), a fost cel mai important pon din Pamlia.
intemeiat de Attalus 11, regele Pergamului (159-138
i.d.Cr.), a fost daruit Romei de Attalus III. Pavel si
Barnaba s-au intors din calatoria lor misionara prin
Atalia (Fapt. 14:25). A existat 0 alti Atalia in N Lidiei.
KL.McK.
ATARMAVET (in ebr. Hsarweg. Al treilea u al
lui "Ioctan (Gen. 10:26; 1 Cron. 1:20), probabil ca
poate identicat cu regatul 1-iadramaut din S Ara-
biei, scris in limba bastinas hdrmt si mai tirziu
hdrmwt. Forma a doua corespunde indeaproape cu
forma nevocalizat.-i ebr. h.sm1wt, intrucit litera ebr. s
corespunde adesea cu d din limba semitilor din S.
BXBLIOGRAFIE. G. Ryclcmans, Les Noms propres
sudsmitiques, 1, 1934, p. 338; C. Brockelmann,
Grundriss der vergleichenden Grammatik der semitis-
chen Sprachen, 1, 1908, &46. T.C.M.
AUGUSTUS. Un nume suplimentar adoptat de
Caesar Octavianus dupa reglementarea pozitiei sale
in 27 i.d.Cr.; se pare ca a fost menit sa semnice
autoritatea moral in termenii in care el a denit
primatul sau in Republica romana (Res Gestae 34).
Numele a fost transferat succesorului sau ca titlul unei
functii si nu ca un nume, iar apoi a fost tradus in greaca
(sebnstos, ,,Reverenta Sa; Fapt. 25:21, 25; in rom.
,,in1paratu1) cind se refer-5 la impxati, dar ate trans-
literat cind se refera la Octavianus (Luca 2:1).
Augustus a intrupat idealul roman: meritul per-
sonal ate cel care trebuie sa cistige demnitata si
puterea. Dar succaorii sai au pus capat competitiei si
l-au lasat pe el cu povara unei responsabilitati univer-
sale. Cei 57 deani ai domniei sale (43 i.d.Cr.-14 d.Cr.)
au fost martorii stabilirii unei noi ere de pace sub
stapinirea lmperiului roman.
BIBLIOGRAFIE. A. H. M. Jones, Augustus, 1970.
EAJ.
AUTORITATE. Cuvintul NT ate mcousia, care in-
seamna putere legitim, reala si neimpiedicata de a
actiona, sau a poseda, a controla sau a stapini ceva
sau pe cineva. In timp ce clynamis inseamna pur si
simplu putere zica, exousia desemneaza puterea care
ate, inn-un sens, legaia sau legitima. Termenul ex-
ousia poate folosit pentru a pune accentul pe le-
gitimitatea puterii detinute sau pe realitatea puterii
detinute inmod legitim. inambele cazuricuvintul este
tradus daeori ,,putere. Cuvintul exousia are uneori
un sens secular general (de ex. in 1 Cor 7:37, stapinire
de sine; Fapt. 5:4, folosirea venitului cuiva), dar de
obicei are 0 semnicatie teologica.
Convingerea biblici unanima ate ca singura pu-
tere legitima din creatie ate, in ultima analiza, pute-
zea Creatorului. Autoritatea pe care o au oamenii le
este delegata de Dumnezeu, in fata ciruia ei sint
raspunzatori de felul in care o folosesc. Deoarece orice
autcritate Ii apartine in ultima instant lui Dumnezeu,
supunerea fata de autoritate in toate sferele vietii ate
o datorie religioasa, 0 parte a slujirii lui Dumnezeu.
I. Autoritatea lui Dumnezeu
Autoritatea lui Dumnezeu ate un aspect al stapinirii
Sale universale, eteme si nealterabile asupra lumii
Sale (vezi Exod. 15:18; Ps. 29:10; 93:1 s.urm; 146:
10; Dan. 4:34 s.urm., etc.) Aceasta domnie universala
ate distincta de (desi este aenal pentru) relatia
stabilita prin legmint cu poporul Israel, prin care
lsrael a devenit popoml Lui si regatul Lui (cf. Exod.
19:6), si ca atare mostenitori ai binecuvintarilor Lui.
Autoritatea Lui regala asupra omenirii consta in drep-
tul si puterea Lui incontestabil de a dispune de
oameni dupe buna Sa plicere (comparat de Pavel cu
exousia olarului asupra lutului, Rom. 9:21; cf. ler.
18:6), plus cererea Lui indiscutabila ca oamenii sa-l
fie supusi si sa traiasca pentru gloria Lui. Pretutindeni
in Biblie, realitatea autoritatii lui Dumnezeu ate do-
vedit prin faptul ca toti cei care ignora sau infrunta
aceasta cerint cad sub judecata divina. Judecatorul
Rege are ultimul cuvint, asa incit autoritatea Lui ate
realgilitata.
In vremea VT Dumnezeu $1-a exercitat autoritatea
asupra poporului Sau prin profeti, preoti si regi, a
cror lucrare a fost sa proclame maajele Lui (ler. 1:7
s.u.rm.), sf:-i invete pe oameni legile Lui (Deut. 31:11;
Mal. 2:7) si, respectiv, sa conduca in conformitate cu
acele legi (Deut. 17:18 s.urm.). In functiile lor, ei
trebuia as fie rapectati ca reprezentanti ai lui Dum-
nezeu, avind autoritate de la El. De asemenea, s-a
recunoscut ca Scripturile scrise sint date de Dum-
nezeu si au autoritate, atit pentru a da invtzitura
(tord), pentru a-i invite pe israeliti care ate voia
Regelui lor (cf. Ps. 119), cit si ca un cod de legi prin
care El domneste si ii judeca pe oameni (cf. 2 Imp.
22-23).
II. Autoritatea lui Isus Cristos
Autoritatea lui "Isus Cristos ate de asemenea un
aspect al domniei lui Dumnezeu. Autoritatea Lui ate
atit personala cit si ocial, deoarece Isus ate in
acelasi timp Fiul lui Dumnezeu si Fiul omului (adica
omul Mesianic). in calitate de om si Maia, autoritatea
Lui ate reala deoarece i-a fost delegate de Dumnezeu,
la a carui porunci lucreaza (Cristos l-a laudat pe sutas
pentru ca a intela acat lucru, Mat. 8:9 s.urm.). In
calitate de Fin a1 1111 Dumnezeu, auwrizatea Lui este
real deoarece El Insusi este Dumnezeu. Autoritatea
de a judeca l-a fost dat, at pentru a onorat ca Fiu
al lui Dumnezeu (intrucit judecata ate lucrarea lui
Dumnezeu), cit 5i pentru c El ate Fiul omului (in-
trucit judecata este lucrarea lui Maia) (loan 5:22
.urm., 27). Pe scun, autoritatea Lui are cea a unui
Maia divin: a Dumnezeului-om, implinind voia '1ht-
lui in dubla capacitate de (a) slujitor uman, m care
sint intrunite mctiile minruitoare de pmfet, preot i
rege, i (b) Fiu divin, impreun-Creator i prta in
toate lucririle Thtilui (loan 5:19 .urm.).
Autoritatea mai mult decit um:-mi a lui Isus a fost
manifatan in diferite moduri in timpul lucrrii Sale;
de ex., nalitatea $1 independenta invtturii Sale
(Mat. 7:28 .urm.); puterea de a scoate demoni (Mar-
cu 1:27); puterea Sa asupra furtunilor (Luca 8:24
$.u:m.); revendicarea puterii de a ierta pcatele (lucru
pe care, aga cum an observat corect asculttorii Lui, 11
poate face numai Dumnezeu) $1, atunci cind a fost
provocat, puterea de a dovedi aceast revendicare
(Mamu 2:5-12; cf. Mat. 9:8); dup inviere E1 a decla-
tat c i-a fost dau? ,,toat exousia in cer gi pe pmint
- o stpinire Mesianic de dimensiuni cosmice, cane s
fie exemitat in aa fel incit s-:71 aduc pe cei alai in
lmprpia Sale (Mat. 28:18 .urm.; loan 17:
2; q". loan 12:31 .urm.; Fapt. 5:31; 18:9 .urm.). NT
11 proclam pe Isus cel iniltat ,,Domnu1 gi Cxistosul
(Fapt. 2:36); Stpinitorul divin pate toate lucmrile
qi Regele-Mintuitor al poporului Su. Evanghelia este
in pdm instant cerinta de a consimti la aceast
estimate a autorityii Lui.
III. Auto:-ltatea npostolicil
Autoriratea apostolic ate o autoritate Mesianic
delegati; intrucit *apostolii au fost martorii, emisarii
$1 reprezentani imputemicigi ai lui Cristos (cf. Mat.
10:40; Ioan, 17:18; 20:21; Fapt. 1:8; 2 Cor. 5:20),
crora El le-a dat erousia de a ininta, edica i
reglementa Biserica Sa universal (2 Cor. 10:8; 13:
10; cf. Gal. 2:7 .urm.). in consecint, ii gsim dind
porunci gi impunind pedepse in numele lui Cristos,
adic, in calitate de purttori de cuvint ai Lui, avind
autoritatea Lui (1 Cor. 5:4; 2 Ta. 3:6). Ei an numit
diaconi (Fapt. 6:3, 6) $1 presbiteri (Fapt. 14:23). Ei au
prezentat invtitura lor ca ind adevirul lui Cristos,
inspirat de Duhul atit in conginut cit i in forma de
exprimare (1 Cor. 2:9-13;cf. 1 'R-:s. 2:13), unnormativ
pentru credintfx (2 Ta. 2:15; c Gal. 1:8) i conduit
(2 Tbs. 3:4, 6, 14). Ei au agteptat ca deciziile lor ad
hoc s e primite ca 0 ,,porunc a Domnului (1 Cor.
14:37). Deoaxece autoritatea lor a depins de impu-
temicirea direct gi personali dat de Cristos, ei nu
au avut succesori (in sensul propriu a1 cuvintu1ui)- cu
toate acatea, ecare generalie de cratini mebuie $5
dea dovad de continuitate cu prima generatie $1 de
supunere fag de Cristos, prin supunerea credintei i
a vietii lor fat de norma de invttur pe care dele-
gagii ixnputemiciti ai lui Cristos au scris-0 pentru tot-
deauna in documentele Noului Testament. Pretuun
deni in NT exousia apostolic asupra Bisericii a fost
cut o realitate permanenti.
1V. Autoritatea delegat omului
In afara Bisericii, unde ,,1ideni (presbiterii) pot cexe
ascultare in temeiul faptului c ei sint slujitorii lui
CristOS. care inzriiesc turma sub autoritatea Lui (Evr.
13117; 1 Pet. 5:1 .urm.), Biblia mentioneaz alte
dou sfere de autozitate divin delegat.
a. Csdtoria gifamilia
Birbagii au autoritate asupra sotijlor lor (1 Cor. 1 1:3;
cf. 1 Tim. 2:12) i pringii an autoritate asupra copiilor
(cf. 1 Tim 3:4, 12). De aceea, sogiile trebuie s5 asculte
de sotii lor (Efa. 5:22; 1 Pet. 3:1-6), iar copiii de
pirintii lor (Efa. 6:1 .urm.). Aceasta este ordinea
stabiliti de Dumnezeu.
b. Autoritdgile civile
Autorittile civile (romane) sint numite exousiai i sint
descrise ca slujitoxi ai lui Dumnezeu. chemati s-i
pedepseasc pe riufctori gi s5-i incurajeze pe cet5-
genii care respect legea (Rom. 13:1-6). Cratinii tre-
buie s priveasc ,,puteri1e de acum ca ind rinduite
de Du.mne1.eu (vezi loan 19:11) gi trebuie s5 se supun
autoxiti civile (Rom. 13:1; 1 Pet. 2-13 .urm.; cf.
Mat. 22:17-21), in msura in care supunerea ate
compacibil cu ascultarea de ponmcile directe ale lui
Dumnezeu (Fapt. 4:19- 5:29).
V. Puterea satanici
Exercitatea *puterii de cine Satan i ogtile lui ate
descris uneori cu termenul exousia (de ex. Luca 22:
53;Co1. 1:13). Aceasta arat c5 daiputerea lui Satan
ate uzurpat de la Dumnezeu i ostili fag de E1,
Satan are aceast putene numai cu permisiunea lui
Dumnezeu gi ca o unealt a lui Dumnezeu.
BIBLIOGRAFIE. Amdt; MM; '11 Rea in [SEE $1.1.
Denney in DCG, s.v. ,,Authority; N. Geldenhuys, Su-
preme Authority, 1953; O. Ben, NIDNTT 2, p. 606-
611; W. Foerster, TDNT 2, p. 562-575.
.I.l.P.
AuT0mTA'g'Il.E cl-:TA';'l1. Magistratii superiori
din Tesalonic; emu cind magisuagi, iar mai apoi ase.
Titlul lor (gr. politarchai) ate atatat epigrac pentru
0 serie de state macedoniene (E. D. Burton, American
Joumal of Theology 2, 1898, p. 598-632). Age cum se
vede clar in Faptele (17:6-9), ei conduceau cetatea
sub supravegherea Romei.
E.AJ.
AVEN. 1. Pracurtare (Osea 10:8) a munelni "Bet
Aven, epitet pentru Betel (Osea 4:15, etc.). 2. In Amos
1:5, probabil c se refer la valea Beqa, intre Liban
i Antiliban, in regatul arameu cu capitala la Damasc.
3. Pentru Ezec. 30:17, vezi On.
K.A.K.
AVRAAM. Urma a1 lui Sam, $1 u al lui Terah; sotul
Sarei $1, ca tat al lui Isaac, strimogul natiunii evreiad
iar, prin lsmael, strimogul altor (Gen. 17:5;
25:10-18). Viata lui (Gen. 11:26-25:10; rezumat in
Faptele 7:2-8) este luat ca un exemplu de credint
remarcabil in Dumnezeu (Evr. 11:8-12) de ctre
evrei, cratiniimusu1mani.
I. Numele
Etimologia numelui Avram (In ebr. 'al3rEm, folosit in
Gen. 1 1:26-17:4 i mai tar in alt parte, de ex. 1 Cron.
1:27; Neem. 9:7) ate incena. Probabil a insea-mm
,,tatZ1l ate iniltat i ate 0 forma a numelui personal
Ab(i)ram, tipic pentru cultura sernitic timpurie din
apus. Dupa legamintul din Gen. 17:5, numele lui este
schirnbatinAvraam ('aQrZ1Zim) $i este tiadus ca ,,tatal
unui rnultimi de natiuni. Amindou acate forme ale
numelui apar in texte cuneiforme $i eg-iptene din
secolul al 19-lea i.d.Cr. incoace, dar nu ca persoane
identice. Ultima form.-1, poate ca erimologie populara,
ate considerata in general 0 variant n dialect local
a numelui Avtam (Abram), dai ate subintela un
nume distinct $1 nou (care s-ar putea sa incorporeze 0
form veche a cuvintului arab rhm - ,,multirne).
II. Vlata lui
Avraam s-a nascut in Ur ei s-a mutat in Haran i.m-
preim.icusog1'asaSa:ai,cutat1s5u,cufragiisii
Nahor i Haran, i cu nepotul sau bot (Gen. 11:26-32).
Iavirstade75deani,inunnamoxtiitaraluisau,
Avraam s-a mutat in Palatina (Canaan) in apropiere
de Betel, la Mamre in apropiere de Hebron, gi la Beer-
$eba. in ecare loc el a ridicat un altar i un cort.
Relatiile sale cu suiinii in timp cc locuia in apro-
piere de Sihem, in Egipt, Gherar i Macpela, i1 prezinta
ca lider respectat al unu.i grup, lider pe care acatia il
tratau cu egalitate. El a actionat as lider recunoscut
al unei coalitji ce a eliberat pe nepotul sau Lot care
fusae luat prizonier din Sodoma de ctre un grup de
,,impara:i (Gen. 14). Se pune accent pe viata lui nu
ca $i ,,pe1erin, cit ca i "strain care a locuit in taxi
(gr) far: sa aiba o E1 a fost un om bogat,
avind multi slujitori (14:14) 5i averi (13:2), traind in
pace cu (12:6), ferezitii (13:7), listenii
(21:34) 6128111161111, i facind negocieri cu hetitii (23).
Ill. 'Leg.mintele
Potrivit cu formele antice ale tratatelor-legminte,
"Marele lmparat Yahve face un legamint-tratat cu
Avraam (15:17-21), iar Avraam a facuttratate la nivel
de egalitate cu stpinitorii din vremea lui.
(i) Tara
Iahve i-a promis prin legamint lui Avraam gi ur-
magilor lui, pentru totdeauna, tara care se intinde de
la riul Eufrat spre SV. Credinta lui Avraam s-a dovedit
atit. prin intreprinderea actiunilor de preluare prin
acte simbolice a care i-a fost data de Dumnezeu
gi care se intindea de la Beer-$eba (21:22) pina la Dan
(14:14), sau prin ocuparea ei ca ,,1ider al popoarelor
de mai multe rase care locuiau in taxa, dupa ce i-a
invins pe altii care 0 stapineau anterior. Cu toate
acestea, el nu a stabilit nici o capitala $i a n-ebuit s
cumpere locul de ingropare pentru sotia sa (Gen. 23).
(ii) Familia
Acelagi legimint divin i-a promis $1 rearmat 0
familie $1 popoare intregi ca urmai (13:16). Neavind
copii, el l-a facut mogtenitor pe ingrijitorul casei sale,
Eliezer din Damasc (15:2). El l-a tratat pe nepotul sau
ca pe un moqtenitor, dindu-i un tratament preferengial
in tara ,,promisa lui, pina cind Lot a ala sa se mute
linga Sodoma (13:8-13). Mai tiniu, la vixsta de 86 de
ani, a avut un u, Ismael, de la o concubina egipteana,
Agar, data lui de can-e sotia sa. Mai titziu Agar i
Ismael au fost alungati. Apoi, cind Avraam avea 99 de
ani, prornisiunea ca va avea o famie, 0 natiune i o
lege a fost repetata i lahve i-a schimbat numele gi a
stabilit semnul legamintului prin Iierea irnprejur a
barbatilor i a copiilor de parte brbteasca (17).
Legamintul-promisiune a fost conrmat din nou prin-
tr-o alta teofanie la Mamre, in ciuda necredintei Sarei
(18:119). la un an dupa aceea s-a nascut Isaac.
Marele test al credintei lui Avraam a avut loc
atunci cind Yahve i-a poruncit s5~l jertfeasca pe Isaac
la Moria. El a ascultat, i mina i-a fost opn't5 la
momentul junghierii cind un berbkece i-a fost pus la
dispozitie ca substitut (22:1-14). In urma acatei in-
timplari, legaminml dintre Yahve $1 Avraam a fost
rearmat (v. 15-20). Sara a murit in virst dc 127 de
ani gi a fost ingropata in patera de la Macpela, pe care
Avraam a cumparat-o de la Efron (23). inn-ucit se
apropia $1 moartea lui Avraam, acesta l-a pus pe
Eliezer sajure ca va lua pentru Isaac o sotie din neamul
sau, din apropiere de Haran. In felul acesta stra-
nepoata de unchi a luiAv1-aam, Rebeca, a devenit sotia
lu.i Isaac (24).
Avraam insuei, cind era inaintat in vixsta, s-a casin-
torit cu Chetura, ai crei i au devenit stramogii tri-
burilor din Dedan i Madian. Dupa ce a dat ,,t0t ce a
avut lui Isaac i dup ce a dat daruri celorlalti i,
Avraam a rnurit la virsta de 175 de ani, $1 a fost
ingropat la Macpela (25:1-10).
Despre Avxaam s-a recunoscut ca a fost in stare ,,s
porunceasca ilor lui i casei lui dupa el sa tina Calea
Domnului, facind ce este drept i bine (18:19). El a
fost ospitalier, gazduindu-i pe sn-aini cu respect (18:2-
8; 21:8).
IV. Caracterul lui
Avraam a declarat deschis credinta lui in Dumnezeul
atotputernic (Gen. 17:1), etem (21:33), preainalt
(14:22), stpinul (Domnul) cerului $1 pamintului (14:
22; 24:3), judectorul drept a1 p0pOarel0r (15: 14) i
a1 intregii orneniri (18:25). El a crezut ca Yahve ate
drept (18:25), intelept (20:6), neprihnit (18:19),
bun (19:19) gi milostiv (20:6). E1 a acceptat judecata
lui Dumnezeu impotriva pacatului (18:19; 20:11),
dar cu toate acestea a mijlocit pentru Ismael (17:20)
i pentru Lot (18:27-33) care au grait. Avraam a avut
panigsie apropiata cu Dumnezeu (18:33; 24:40; 48:
15), 5i a primit revelatii speciale de la Dumnezeu in
vedenii (1S:1) gi sub forma unor vizite umane (1S:1)
sau angelice (,,mesageri") (22:11, 15). Avraam s-a
inchinat lui Yahve, chernind numele Lui (1324) gi
zidind un altar in scopul acata (1228; 13:4, 18).
Monoteismul lui clar ate in contrast cu politeismul
stramo$ilor si (Ios. 24:2).
Probabil ca credinta 1ui Avraarn Se poate vedea cel
mai bine in ascultarea lui imediat ori de cite ori
Dumnezeu l-a chemat. Prin credint el a piecat din Ur,
din *Maopotamia (11:31; 15:7), 0 actiune subliniata
de $tefan (Fapt. 7:2-4). In mod asemanator el a fost
clauzit s paraseasca Haranul (Gen. 12:1, 4).
El a locuit 100 de ani in tara Canaan, care i-a fost
promisa (Gen. 13:12; 15:18), dar aceasta a fost doar
o implinire partial a promisiunii, intrucit e1 a ocupat
numai un petec de pamint la Macpela 5i a avut drept
de proprietate in apropiere de Beer-$eba. incercarea
suprem a credintei lui a venit cind i s-a cerut 55-1
jertfeasca pe ul sau Isaac, care, omenate vorbind,
era singurul mijlc_>c prin care putea implinit pro-
misiunea divina. Increderea lui s-a ba2[ pe credinta
in puterea lui Dumnezeu de a-l invia pe ul lui chiar
gi din morti, dac at nevoie (Gen. 22:12, 18; Evr.
11:19).
5% r, X ., .. , .,
A ow/\\ H
1(ix Tars
cz ~
19:5,,
9;
H
61 _._.
\,c.JJ\\k _ ' \. IRIA K}
D . U,93nl
. . , Hala O/\Assu oNuz/i
gfmaa Harna -7 /
Mama Mediterana I: Tadmor 4 05M _
\ -Q
'
-11;
smn I Damasc
Mari t~\>>
1,,
% 4%
:
U09' K
Z
\(\
0

.. . ~ Si '~ Betel Babilon '

a> I.5._ ">
~ lerusalim -
-I I G Zia"~ Mamre/Hebron/Macpela - ', g
Nipu If /4 .|
} .~ . . , Larsa _
oan Be,$eba @Sodoma$sGomora Uro
Mernso Endu .. .

EGIPT 5 d
>Q $39
)\\\\()Q
Q

r*PiY"-vi!
\ 9'29
e\.SO8v I) 100 200 300 400 km
AbidosO\?

Trasee p0Slb//E pentru C3/.2.'O1/2 /u/Avraam din Ur in Canaan.

Rolul lui a fost cornparat cu cel al unui guvemator
sau unui Iider care, la fel ca regii de mai tinju, a facut
dreptate sub stapinirea ,,Celui ce judeca tot pamintul
(18:25). La fel ca gi ei (regii) el a fost raspunzator
pentru rnencinerea legii si a ordinii, pentru eliberarea
prizonierilor, invingind dusrnanii Marelui Imprat, ga-
rantind libertatea locala de inchinare (14:20). El a
fost datul de viteaz $1 de puternic ca sa pomeasc
rzboi i.mpom'va dusrnanilor mai numerosi (1415) gi a
fost generos, rara s caute cistigul su personal ( 13:9;
14:23).
Niste incidente care an fost considerate slabiciuni
grave in caracterul lui Avraam sint aparenta inselare
a regelui Egiptului si a lui Abirnelec din Gherar, cind
Avraam a spus ca Sara este sore lui, ca 55-si scape viata
(Gen. 12:11-13; 20:2-11). Sara a fost sor de tat cu
Avraam (20:12; cf. 1 1 :29). Presupusele paralele cu
cstoriile din I-Iur dintre frate si sor trebuie rapinse.
Sara a fost considerata credincioas atit sotului sau
cit si Dumnezeului lui (Is. 51:2; Evr. 11:11; 1 Pet.
3:6), si cu toate ca acat incident poate un exernplu
prin care sa ni se arate felul in care Scripturile descriu
vietile chiar si ale celor mai rnari eroi (cf. *David), se
prea poate ca noi s nu intelegem pe deplin acat
incident.
Armatia facut de Avraam lui Isaac (Gen. 22:8)
a fost considerat mincinoas, daca avem in vedere
misiimea pe care o avea de implinit. Totusi, poate
considerat si ca un exemplu suprem de credint (,,ne
vom intoarce, 22:5; cf. Evr. 11:17-19). Acat incident
este de asemenea o condamnare a sacricrii copiilor,
care era un obicei rar practjcat in Orientul Apropiat
antic.
V. Semnlcatia teologici
Poporul Israel a fost considerat ,,s5minta lui Avraam
si actiunea lui Yahve de a ridica un popor atit de mare
dintr-un singw om a fost considerat ca 0 implinire
deosebit de senuucativa a cuvintului Lui (Is. 51:2;
Ezec. 33:24). ,,Dumnezeu1 lui Avraam ate un nume
dat Iui Yahve pretutindeni in Scriptur si a fost numele
sub care Dumnezeu i S-a revelat lui Moise (Exod.
3:15). Monoteismul lui Avraam, in ciuda idolatriei din
jur (los. 24:2), modul in carei S-a artat Dumnezeu
(Exod. 6:3), alegeree (Neem. 9:7), rscumpararea (Is.
29:22) si binecuvintarea lui (Mica 7: 20), cit si
credinta lui Avraam au fost in permanent subiecte
pentru indernnuri si discutii (1 Mac. 2:52).
In vremea NT, Avraam era rapectat ca ind stra-
mosul poporului Israel (Fapt. 13:26), al preotiei le-
vitice (Evr. 7:5) si al lui Maia Insusi (Mat. 1:1). Desi
conceptia traditionali evreiasc potrivit careia de-
scendenta rasiala din Avraam a atras binecuvintarea
divin a fost respins de loan Boteztorul (Mat. 3:9)
si de Pavel (Rom. 9:7), totusi, unitatea evteilor ca si
descendenti ai lui Avraam a fost 0 intruchipare a
unitatii credinciosilor in Cristos (Gal. 3:16, 29). Jura-
mintul (Luca 1:73), legrnintul (Fapt. 3:13), pro-
misiunea (Rom. 4:13) si binecuvintarea (Gal. 3:14)
acordate de Dumnezeu lui Avraam potrivit cu voia Lui,
sint rnostenite de cei ce sint copiii lui Avraarn prin
credint. Credinta lui Avraarn a fost 0 credint care
duce la indreptatire (Rom. 4:3-12), 0 proclamare a
Evangheliei universale inca inainte de nasterea lui
Cristos (Gal. 3:8).Ascultarea lui, prin credinta, atunci
cind a fost chemat sa ias din Ur si sa traiasca 0 viat
nomada ca "strain si caltor si jertrea lui Isaac sint
exemple extraordinare de credint in actiune (Evr.
11:8-19; Iac. 2:21).
Fund un mare profet si primitorul legamintului
divin, Avraarn are un rol unic atit in aditia ebraica
(Eclus. 44:19-21; Bereshith Rabba; Pirqe Aboth 5. 4;
Jos., Ant. 1. 7-8) cit si in cea rnusulmana (188 de
referi.ri in Coran).
VI. Cadrul ax-heologic
Instimtiile sociale, obiceiurile, numele de persoane si
locuri, si situatia generala literara $1 istorica pot fl
toate coroborate bine cu alte dovezi din prirna parte
a mileniului al 2-lea i.d.Cr. Totusi, cu toate ca multi
cercetatori considera narapiunea cu privire la era pa-
triarhala ca ind in aent istorica si corecta in ce
private datarea, pe baza cunostinrelor de$P1'9 Vialla
in locurile arnintite, pinii in Epoca Medie a Bronzului,
cca. sec. 20-19 i.d.Cr. (Albright, de Vaux), sau mai
tirziu, sec. 19-17 i.d.Cr. (Rowley) sau sec. 15-14
i.d.Cr. (Gordon), o serie de cercetatori sprijina teoria
potrivit creia acate naratiuni dateazfl din vremea lui
David (Emerton, Clements), dai unii argumenteaza
pe 0 baza traditional-istorica o data mai tirzie
(Thompson, van Seters), avind in vedere presupusa
contradictie dintre miscarile semi-nomade, istoria (in
special in Gen. 12) si referirile la listeni, camile si
anumite nume de locuri (Ur ,,din CaIdea), toate
acatea indicind 0 data mai nr1.ie, adicii rnileniul intii
i.d.Cr. Ei considera c5 craditia indica o cornpozitie mai
redint (Thompson, van Seters). La cele mai multe
dintre acate obiectii se poate rspunde in mod in-
dividual pe baza dovezilor disponibile (detalii din
textele de la *Eb1a, cca. 2300 i.d.Cr., ar putea irniza
i.nforma\_:ii suplimentare). Trebuie remarcat ca deta-
liile precise, absenta personicarii ,,legendare a lui
Avraam ca trib, si faptul ca rnajoritatea faptelor lui
Avraam sint relatate ca faptele unui individ, ne spun
toate ca sursele sci-ierii sint foarte vechi.
BIBLIOGRAFIE. E. A. Speiser, Genesis, AB, 1964;
A. R. Millard si D. J. Wiseman, ed., Etsays on the
Patriarchal Narratives, 1980; T. L. Thompson, His-
toricity of the Patriarchal Narratives, 1974; J. A. van
Seters, Abraham in History and Tradition, 1975.
DJ.W.
AVRAAM, SINUI. LUI. Figure de an folosita de
Isus in pilda cu Lazar si bogatul (Luca 16:22-23),
care ilustreai ,,prap-astia mare inn-e fericirea para-
disului si mizeria iadului (cf. Mat. 8:11-12). Se arat
ca, dup ce a murit, Lazar a stat la masa cu Avraarn,
la ospatul celor binecuvintati, unde dupa obiceiul
evreiesc, erau asezati in asa fel incit capul unei per-
soane era aproape de sinul persoanei care statea linga
el, si putin deasupra lui iar oaspetele cel mai pri-
vilegiat era pus inn-0 asemenea pozitie fat de gazda
(de ex. loan 13:23). A in sinul lui Avraam, in
limbajul din Talmud, insemna a intra in "Paradis (cf.
4 Mac. 13:17). Asernenea guri de stil din limbajul
oriental nu ar trebui considerate dovezi dapre cre-
dinta evreilor intr-o stare intermediara.
.l.D.D.
AZARIA. (in ebr. "zar)/Eh, 'zary6, ,,lahve a a-
jutat). 1: Unul dintre lui Solomon, ul lui
Tadoc (1 Imp. 4:2; cf. 1CrC>n. 6:9). 2. Un alt ministru
al lui SOlQ1\'l0Yl,A ul lui Natan; el a fost capetenia
ingrijitorilor (1 lmp. 4:5). 3. Un alt nume al regelui
*Ozia (2 Imp. 14:21, etc.). Montgomery (Kings, ICC,
p. 446) spune ca ate ,,numele regal, in timp ce Ozia
era numele popular sau numele adoptat. Pentru dom-
nia sa, vezi H. Tadmor, ,,Azriyau of Yaudi, Scripta
Hierosolymitana 8, 1961, p. 232-271. 4, 5. Fiul lui
Etan (1 Cron. 2:8) si ul lui lehu (1 Cron. 2:38) in
lista genealogica a lui Iuda.
6-8. Fiul lui Ionatan (1 Cron. 6:10; cf. Ezra 7:3),
ul luil-Iilchia (1 Cron. 6:13;cf. 9:11; Ezra 7:1) si ul
lui Tefania (1 Cron. 6:36) in lista genealogic. a lui
Levi. 9. Profet, ul lui Obed, care a incurajat reformele
lui Asa (2 Cron. 15:1-8). 10, 11. Doi fiiai lui Iosafat,
omoriti de Ioram la urcarea sa pe tron (2 Cron. 21:2,
4). 12. Eroare de copiere a numelui Ahazia (2 Cron.
22:6).
13, 14. Doi dintre ,,sutasii (centurionii) care au
ajutat la restaurarea lui loas (2 Cron. 23:1). 15.
Marele preot care s-a impotrivit incercarii lui Ozia de
a aduce tamiie in Templu (2 Cron. 26:16-20). 16. O
capetenie din Efraim care a sprijinit cererea cle cle-
menta a profemlui Obed (2 Cron. 28:12). 17, 18. Doi
leviti mentionati in legtur cu curtirea Templului in
vremea lui Ezechia (2 Cron. 29:12). 19. U11 mare
preot din timpul domniei lui Ezechia (2 Cron. 31:10).
20. Un Iucrator care a reparat zidul cetatii (Neem.
3:23). 21. Unul dintre insotitorii lui Zorobabel
(Neem. 7:7; cf. Ezra 2:2 - ,,Seraia). 22. Un om care
a explicat legea dup ce Ezra a citit-o (Neem. 8:7).
23. Un preot care a sigilat legamintul cu Neemia
(Neem. 10:2; cf Neem. 12:33). 24. Fiul lui Hosea,
sprijinitor al lui Ghedalia, care mai tixziu a refuzat
sfatul lui Ieremia de a rarnine in Palestina (ler. 43:2).
Numitle1.aniainIer.42:1 (cf. ler. 4o:s;2 lmp.25:23).
25. Numele ebr. al lui Abed-Nego (Dan. 1:6 s.urm.,
11,19;2:17).
.l.G.G.N.
AZECA. Extindere a unei cetati din Iudea (I05. 15:
35), in chnpiile agricole joase de pe coasta de V;
probabil ca este localitatea moderna Tell ez-Zaha-
riyeh. Iosua i-a iu'marit pe amoriti pina la Azeca, in
ziua cind ei au atacat grupul de gabaoniti recent
stabiliti (Ios. 10:10-11). In vremea lui Roboam a fost
o cetate de granita forticat (2 Cron. 11:5 ;.urm.),
iar mai tirziu a fost unul dintre putinele puncte de
rezistenta din timpul incursiunii babiloniene conduse
de Nebucadnetar (ler. 34:7). In una dintre Scrisorile
de la Lachis este mentionata Azeca, iar cucerirea ei de
catre Nebucadnetar ate subinteleas (DOTE p. 216
s.urrn.)
R.J.W,
BAAL. Substantivul ebraic ba'al inseamn ,,st5pin,
,,posao: sau ,,so. Folosit cu suxe, de ex. Baal-peor
sau Baal-berit, cuvintul poate sa reginut ceva din
sensul original; dar, in general, Baal este un nume
propriu in V1 i se refera la o anumit zeitate, Hadacl,
zeul .u'tunil0r la popoarele semlcice din V, cel mai
important zeu in panteonul canaanit. Nu se gtie exact
in ce msur Baalii locali erau identici sau diferi de
Hadad. Baal cam a iost confruntat pe Muntele Carmel
(1 lmp. 1a) pmbabil ca a fost Melcart, zeul Tirului.
Faptul c5VT folosegte termenul la plural (de ex. 1 lmp.
18:18) poate sugera ca se facea distincp'e intre mai
mulgi Baali; in orlce caz, conceppla pagina despre
zeicpi avea un caracter inconstant.
Cultele lui Baal au afectat $5 au constimit o provo-
care la inchinarea la lahveh in tot cursul istoriel is-
raelite. Informapiile limitate despre Baal pe care le
avem i.nV'I' pot completate in prezent cu informagiile
din documentele de la Ras Shamra. Una dintre con-
soartele lui a fost "A.:tarot, o alta a fost *A$era; iar
Baal este numit ul lui *Dagon. Scrierile acestea ll
descriu ca pe un zeu al naturii; miturile il prezinra in
conict cu moaxtea, infertilitatea gi apele potopului,
conict din care iese bixultor ca ,,rege al zeilor.
lahveh a fost ,,st5pin gi ,,so lui Israel i de aceea
ei L-au numit ,,Baal; ma vreo lntenyie rea - dar reete
ca aceasta practic a dus la confuzie imre inchinarea
la lahveh i ritualurlle lui Baal, astfel incit a devenit
neparat necesar ca Iahveh 55 fie numit cu un alt titlu;
Osea (2:16) a propus '8', un alt cuvint care inseamn
,,so;. Cind titlul de ,,Baa1 nu I-a mai fost aplicat lui
lahveh, era posibil ca numele personale care
incorporau acest cuvint sa e interpretate grsjt. De
aceea a existat tendinga de a inlocul termenul ba'aI
din aceste nume cu b6$'e; (,,ru.ine). Astfel, Lg-Baal 5i
Merib-baal (1 Cron. 8:33 .u.rm.) sint cunoscute mai
bine ca I-Boet (2 Sam. 2:8) l Meboaet (2 Sam.
9:6).
Cuvintul Baal apare de asemenea o data sau de
doua ori ca nume de bi;-bat sau ca toponimic (cf. 1
Cron. 5:5; 4:33).
BIBLIOGRAFIE. H. Rjnggren, Religions of the An-
cientNear East, T. E., 1973, cap. 3; A. S. Kapelrud, Baal
in the Ras Shamra Texts, 1952; W. F. Albright, Yahweh
and the Gods of Canaan, 1968; N. C. I-label, Yahweh
versus Baal, 1964; vezi gi *CANAAN.
D.F.P.
BAAL-BERIT (ebr. ba'al b'rfg, ,,Domnul 1egamin-
tului) . Zeitate canaanita din categorla Baalilor, vene-
rata injglal la Sihem (Jud. 8:33; 9:4); Probabil iden-
ucabila cu El-Berit (Jud. 9:46). Cucerirea Sihemului
de cane Iosua nu este relatata nicaieri; Sihemul a
ajuns sub srapinirea Habiru in secolul al 14~1ea i.d.Cr.
gl probabil ca a fost incorporat in Israel print:-un
tratat. Imimplarea cu Abimelec (Jud. 9) ilustreaz
tensiunea dintre adevaragii israeligi ;i aceast enclav
esengialmente canaanit. Sihemigii sint numigi lui
Hamor (,,mgar, Jud. 9:28), care este echivalent cu
,,ii legaminrului, intrucit intre amorigi pentru rati-
carea unui txatat era esengial sacricarea unui mi-
gar.
A.E.C.
BAAL-GAD. Graniya de N a terltoriului cucerit de
Israel ce se afla la poalele Muntelui Hermon i la V de
acesxa (los. 11:17; 13:5; 21:7). Se poate sa fost
Hubeiyah (vezi F. M. Abel, Gographie de la Palestine,
2, 1938, p. 258) sau Tell Haud (vezi GT1, 509), la 19
km mai la N, amindou localitigile ind in Wadi
et-Teim. Dovezile arheologice favorizeaz a doua loca-
lizare.
A.R.M.
BAAL-HATOR. Un munte inalt de 1.016 m. la 9 km
NNE de Betel, localitatea moderna Jebel el-As(1r.
Absalom i-a adunat pe frapii si vitregi pe acat munte.
la vremea tunsului oilor, probabil intr-o localitate cu
acelagi nume de la poalele muntelui, gi l-a omorit pe
Amnon (2 Sam. 13:23). (*OFRA.) ARM.
BAAL-MEON, cunoscut de asemenea ca Bet~Baal-
Meon (Ios. 13:17), Bet-Meon (ler. 48:23) i Beon
(Num. 32:3), a fost unul dintre cele citeva oraae
construite de rubenigi in teritoriul lui Sihou amoritul
(Num. 32:38). A fost mai tirziu cucerit de moabigi gi
in sec. al 6-lea i.d.Cr. se aa inc in miinile lor (ler.
48:23; Ezec. 25:9). in zilele noastxe localitatea este
cunoscuta sub numele de Main. (*PIA'l'RA MOA-
BITE.) J.A.T.
BAAL-TEFON. "Baal (domn) al nordului. Numele
unei localitgi in partea de E a DelteiNi1ului, in Egipt,
in apropierea creia israeligii gi-au aeezat tabara in
timpul Exodului (Exod. 14:2, 9; Num. 33:7); topo-
deriva de la numele zeului canaanit Baal-
Iefon. ln sec. al 13-lea i.d.Cr. ,,ape1e lui Baal se aflau
in preajma regedingei Pi-Rmss (Qantir) din Delta;
0 scrisoare fenician din sec. al 6~1eai.d.Cr. face aluzie
la "Baal-Tefon i la tog zeii din 'Ihhpanhes. Aceasta
a dus la sugestia ca Tahpanhs, acruala localitate Tell
Defbneh, la vreo 43 km SSV de Port Said, a fost in
trecut acel Baal-Tefon de la ,,apele lui Baal, in apro-
piere de Ra'amses gi de locul Exoduluj israellr.
Eissfeldt i Cazelles identica Baal -Iefon cu Baal -Hasi
(in ugaritica; mai tirzju Zeus Casios) i plaseaza 'lefo-
nul/Casios egiptean la Ras Qasrun, pe yirmul Medi-
teranei la vreo 70 km E de Port Said, ling lacul
Serbonis. Totui, zeul Baal-Tefon/Casios era venerat
in mai multe locuri din Egiptul de Jos, ajungind la S
plna la Memphis, aa lncit rmin desehise mai multe
posibilitgi de interpretare.
BIBLIOGRAFIE. R. A. Carninos, Laze-Egyptian Mis-
cellanies, 1954; N. Aim-Giron, Annales du Service des
Anziquits de 1'Egyp 40, 1940/41, p. 433-460; w. F.
A1brightinEASOR 109, 1948, p. 15-16 iinFe.sL$chn)"z
Alfred Berrholet, 1950, p. 1-14; RB 62, 1955, p. 332
.\u'm. c.1).w.
BAAL-ZEBUB, BEELZEBUL. 1. ln v'r, in ebr. ba
al zgb_ (,,domnu.l mugtelor), probabil 0 modicare
batjocoritoare a numelui ba 'a1zI (,,Px-ingul 'Baa1),
apare ca numele zeului Ecronului, pe care a incercat
sa-l consulte Ahazia, impratul lui Israel, cu prilejul
ultimei sale imbolnavirii (2 lmp. 1.1-6, 16).
 2. in NT termenul gr. beelzeboul, beezeboul (Beel-
zebub in TRi VA) ate printul demonilor (Mat. 12:24,
27; Marcu 3:22; Luca 11:15, 18 .urm.) identicat eu
satan (Mat. 12:26; Marcu 3:23, 25; Luca 11:18). ln
vorbirea semidc din vremea aceea se poate s5
insernnat ,I5pin\1l casei; daca ate aga, aceast ex-
presie ar putea folosit in sens dublu in Mat. 10:25
.urm.
F.F.B.
BABEL (ebr. Bgel, ,,poarta zeului; vezi gi *BABI-
LON). Numele uneia dintre cetatile principale inte-
rneiate de Nimrod in cimpia Sinear (Sumer), Babi-
lonul antic. Cetatea ate mentionat alituri de Erec gi
Acad (Gen. 10:10) i potrivit traditiei babiloniene a
fost intemeiata de zeul Marduc ei a fost nimicita de
Sargon pe la 2350 i.d.Cr., cind acesta a dus pmint
din ea ca sa intemeieze noua capital Agade ("ACAD).
Istoria consu-uirii cettii $i a tumului ei inalt ate
relatata in Gen. 11:1-11, unde numele Babel este
explicat prin etimologie populara bazat pe un cuvint
ebr. similar, bal, care inseamna ,,confuzie sau ,,a-
mestecare. Babel a devenit in felul acesta un sinonim
pentru confuzia cauzat de diferentele de limbi, care
a facut parte din pedepsa divina pentru rnindria ara-
tata de oameni prin construirea turnului.
Pin in prezent nu existi nici o dovad arheologic
care $5 conrme existenta unei cetiti la Babilon i.nain-
te de Prima Dinastie (cca 1800 i.d.Cr.), dar Uaditia
babiloniani i un text al lui Sharkalisharri, rege din
Agade, cca 2250 i.d.Cr., ce mengioneaz ratauxarea
de citre acata a templulul-tum (zigurat) de la Babi-
lon indic in mod indirect oi anterior a existat o cetate
sac:-3 in locul acela. Aegiunea lui Sargon ar conrma
lucrul acesta. Folosirea lutului ars in loc de crrnizi
gi a bitumului in loc de mortar (Gen. 11:3) ate
atestati din vremuri suavechi. Bitumenul probabil c
a fost transportat in jos pe Eufrat de la Hit.
,,T\1rnul Babel, o expraie care nu ate gsita in
VT, ate folosita in mod obinuit pentru a dacrie
tumul (m1d5I) destinat s5 e un monument foarte
inalt asociat cu cetatea i inchintorii ei. Se presupune
in general ca, la fel ca gi cetatea, turnul a fost neter-
minat (v. 8) i ca era un templu in fonrna de tum cu
mai multe nivele sau un zigurat cu mai multe etaje.
form de constructie intilnit pentru prima oara in
..,.-.-5;
~__.r
1)"-w {";\\\/1
._ . -
. ' _> Fax
-~ /' "'i"l ,, 1
T ~~ |||-' ..
..
-,_
!
\\\\
O reconslituire a unui templu-cum, say zigurat, are cum a fost comtruit de Ur-Nammu, rege din Ur, c_ca 2100
i. d. Cr. Platformele erau de culori dzfeme (negre, rogii, albastre), templu! de la vfrf era acoperit cu argmt.
Statul Babilon la ineeputul rnileniului al 3-lea i.d.Cr.
la elaborarea creia se plecase de la o platfomma pe
(are se aa un altar inaltat in apropierea templelor
principale din cetate (ca i la Erec ai Uqair). Dup
Sharkalisharri cea mai veche mentionare a ziguratului
de la Babilon ate in legatura cu restaurarea lui cle
catre Esarhadon in 681-665 i.d.Cr. Acat zigurat a fost
numit 'in surneriani ,,Etemenanki - ,,C1adirea platfor-
mei de temelie a cerului gi pamintului al crei ,,virf
ajunge la cer ei a fost asociat cu templul lui Marduc
Esagila, "Cladirea al carui virf ate (in) cer- Este
foarte probabil ci un asemenea ediciu sacru a fost
inltat dupa un plan de constructie mai vechi. nu-nul 1
a fost grav deteriorat in rizboiul din 652-648 i.d.Cr.,
dar a fost restaurat din nou de Nebucadnetar II (605-
562 i.d.Cr.). Aceasta cladire, din care o parte a fost
descoperita de Koldewey in 1899, ate cea dacrisa de
Herodot in vizita sa din cca 460 i.d.Cr. ei ate discutat
inn"-o tblit cuneiform datat la 229 i.d.Cr. (Louvre,
A0 6555). Aceste:-1 au permis elaborarea unei schite
aproximadve a ultimului rum. Nivelul de baza msura
90 x 90 m avind 33 m inltime. Pe acesta au fost
construite cinci platforme, ecare inalte de 6-18 nt cu
suprafata bazei din ce in ce mai mica. lntreaga cladire
era incununat cu un templu in care se credea ca zeul
coboara pentru a intretine relatii cu oamenii. Accesul
se fcea pe rampe sau pe scri. Un plan babilonian de
mai tiniu al unui zigurat cu oapte etaje arata ca
inlpimea era egal cu ltimea bazei i ca pe platforma
superioara era construit un templu cubic. Printre al-
tele, zigurate au fost gsite la UR, *ER.EC, *NINlVE
$1 in alte pal-p din *ASIR.IA oi *BABILON, STATUL.
Ziguratul din Babilon a fost demolat de Xerxes in
anul 472 i.d.Cr. gi dai Alexandru a curtat molozul
cu intentia de a restaura tumul, restaurarea nu a mai
avut loc datorit mortii sale. Cramizile au fost folo-
site ulterior de locuitorii din imprejurimi iar in prezent
pe locul unde a fost Etemenanki se ai o groap
(Es-Sahn), de 0 adincime egala cu inltimea con-
structiei originare.
Caltorii din toate epocile au cautat sa localizeze
ruinele tumului Babel. Unii le-au identicat cu locul
dacris mai sus, altii cu ramgitele vitricate ale unui
zigurat inc vizibil la Borsippa (mod. Bits Nimrd), la
1 1 km SSV de Babilon, datind probabil din epoca
neo-babilonian. Altii plaseazi tumul biblic la Dur-
Kurigalzu (Aqar Quf), la V de Bagdad, dar aceast
/\_.
1'1" V
. . \\ \
-\ \ Q
.\. v- ..:-" ' >
_\.$):4.f/. 3
.\ Q
~\ /.
Q\.\\
'=>441-.4
=~~.; 2 ~.
\, l 2
cetate a fost construita abia pe la 1400 i.d.Cr. Singurul
lucru care poate armat cu certitudine este ca
relatarea din Gen. 11 are toate earateristicile unei
relatri istorice demne de crezare dapre cldiri care
nu mai pot localizate.
Unii cercetatori asociaza visul lui Iacovcu scara gi
,,poana cerului (Gen. 28:11-18) cu un zigurat de
felul celui construit cindva Ia Babel.
Potrivit cu Gen. 11:9, interventia lui lahveh la
consn-uirea Babelului a dus la incurcarea limbilor i la
impratierea oamenilor, posibil in zilele lui Peleg
(Gen. 10:25). ("NA'l'lUNl, TABELUL; Gen. 10).
Babel, la fel ca i "Babilonu.l in tot cursul istoriei
sale, a devenit un simbol al mindriei omului 5i al
caderii sale inevitabile. Din punct de vedere teologie,
Babel a fost asociat cu confuzia i intreruperea parta-
giei dintre oameni gi natiuni cind oamenii i natiunile
sint despartiti de Dumnezeu. Efectele Babelului ur-
meaza sa e inversate in impartia de nal a lui
Dumnezeu, dar nu exist nici 0 certitudine ca *limbile
sau vorbirea in limbi din Fapt. 2:4 (cf. interpretarea
lui loel in v. 16-21), care au fost limitate la evrei, la
prozeliti gi la popoare de limbi aramaica sau greac,
au fost altele decit ,,limbile strine cunoscute (JTS
s.n. 17, 1966, p. 299-307).
BIBLXOGRAFIE. A. Parrot, The Tower of Babel,
1955; D. J. Wiseman, AS 22, 1972, p. 141 .urrn.
DJ.W.
BABILON.
I. in Vechiul Testament
Cetate situata pe uviul Eufrat (la 80 km S de actualul
Bagdad, lrak) care a devenit capitala politica gi reli-
gioasi a statului Babilon i a imperiului icivi1iutiei
babiloniene.
a. Numele
Termenul ebr. Bilge! este tradus Babilon (exceptie face
Gen. 1o=1o;11=9, *BABEL), pe baza cuvintului gr.
Babyln. Acatea sint redari ale termenului babilonian
bdb-ili; pl. bdb-ilni, care la rindul sau este o traducere

-d

\5\\'

A.T!eH Brak Mm .
no, Shanulun
Tell lrrnah %=.\_
,
alah
L Kar Tukuln
Assuv A
AA

Man gvfudo Q
5 X |u\-19*\
'3; . Samarra _'v
\
Q,

mm. .Kh':;::
DE:-Kungalzg (aqdadl
5'DD8(.'A
Uqair-1 A
Chi . Tepe ' u
Babilon /BabeF_ "093" Zmbilm
Borsuppa A l
Nuppuy.
\ 3.D
Adah
at...
Shuruppak

. n \
ch. La's:L:g%t;rgl\ul
/ag
in _g'a
Endu-.4\U' Q

\ k-6
0 50 100 min Q (Ga!!!/I
l'*--1--**-1
0 100 200m Q PE rs/C)
.

Locuri din Mesopotamia unde nu existat zigurate, temple-tum conszruire in trepte.

a numelui sumenan mai vechi kd-dingir-ra, ,,poar-ta
zeului. Egiptenii au scris numele b-bi-r (= bbr sau
bbl) iar in persana veche, babiru.'. Alte
nurne obinuite date cetgii in textele babiloniene sint
tin-rir (kl), ,,via;a copacilor, adica ,,sediul viegii i
e-ki, ,Joc cu canale". $e.ac, din Ier. 25:26; 51:41 se
consider?! in general o redare a numelui Babel in
scrlerea secret atbash, dar se poate s5 e 0 apariyle
rara a unui nume vechi (e.s-kl).
b. fnzemeierea
Potrivit cu Gen. 10:10, "Nimrod a intemeiat cetatea
ca i capitala, in timp ce tradigiile religioase babi-
loniene arma ca a fost intemeiat de zeul Marduk (in
afara de referirea la construirea Tumului Babel (zi-
guratul) nu exist}! nici un document cu privire la
intemeierea cetagii).
c. Istoria - decret regal. Nu exista nici un document extra-biblic
Potrivit tradigiei, Sargon 1 din Agade (cca 2400 i.d.Cr.)
i succesorul sau, Sharkalisharri, au construit temple
pentru zeii Anunirum i Amal i au nestaurat templu!-
turn. Este posibil ca Agade sa fost construit in parte
pe ruinele vechii cetgi Babilon. Pe vremea lui Shulgi
din Ur (cca 2000 i.d.Cr.) Babilonul a fost atacat i apoi
condus de guvematori (parerui) numi1_Ii din Ur. 0 data
cu instaurarea primei dinastii amorite la Babilon, zi-
durile cetigii au fost restaurate in timpul lui Sumu-
abum, iar Hammurapi gi succesorii si au mrlt ox-aul,
care a inorit ma i capital a iginutului lor, pina in
momentul in care aceeda au fost rstumapi de hing pe
la 1595 i.d.Cr. Dupa o perioada petrecut sub sta-
pinirea casigilor cetatea s-a rsculat 5i a fost atacat
cu mai multe ocazii, in special de Tiglat-Pilassar I al
Asiriei injurul anului 1 100 i.d.Cr. Babilonul s-a luptat
in repetate rinduri ca s-gi dobindeasca independenya
i intr-0 imprejurare un conducator caldeu, Marduk-
apla-iddina II (722-710, 703-702 i.d.Cr.)a trimjs soli
pentru a cere ajutorul regatului Iuda (2 lmp. 20:12-
18). Relatarea de catre Isaia a soartei ceti (Is. 13)
este formulat foane asemantor cu relatarea de catre
Sargon ll al Asiriei a jefuirii cetgii. in incercarea de
a-i indeparta pe conducatorii rebelilor, unii dintre
cetgenii de vz-115 au fost deportagi in Samaria, unde ei
an introdus inchinarea la 1it5I;i babiloniene locale (2
lmp. 17:24-30). Sanherib l-a facut pe ul sau rege al
Babilonului, dar acesta a fost omorit in anul 694
i.d.Cr. de elamigi pro-babilonieni. lnce!-cind s pun
capat acestui val de nagionalism babilonian, Sanherib
a jefuit cetatea in anul 689 i.d.Cr. i a luat din cetate
statuile sacre. Fiul sau, Esarhadon a incercaz sa rs-
taureze Cetatea Snti unde l-a dus primnier pe Ma-
nase (2 Cron. 33:11). E1 a transformat Babilonul
intr-o cetate vasala sub conducerea unui u, ama-
um-ukin, care s-a certat cu fratele sau, Asur-
banipal al Asiriei. In rzboaiele care au urmat inlre
652-648 i.d.Cr. Babilonul a fost grav distrus de foc i
asirienii au incercat din nou s-I instaleze <2 gi guver-
nator pe un conducator local, Kadalanu.
Declinul Imperiului asirian i-a permis lui Nabo-
polassar, un caldeu, sa recucereasc cetatea gi sa
iningeze o dinastie nou in 626 i.d.Cr. Eforturile sale
de restaurare a cetigii au fost continuate de succesorii
si, i in special de ul sax; Nebucadnegar II, regele
Babilonului (2 lmp. 24:1), care s-a ludat cu cetatea
mare pe care a reconstruit-o (Dan. 4:30). Armata
babiloni;-ma biruitoare a adus la Babilon pe prizonierii
evrei dupa rzboaiele impotriva lui Iuda. Printre a-
c5;tia s-a aat Ioiachin, a carui captivitate ate conr-
mata de inscripgii gsite chiar in ruinele Babilonului.
Prada luata din Templul de la Xerusalim, adusa im-
pneuna cu regele Zedechia care a fost orbit (2 lmp.
25:7-13), a fost depozitat in templul principal al
cetagii, probabil in templul zeului Marduk (2 Cron.
36:7). Mai niu cetatea a fost condus de Amel-Mar-
duk (EVIL-MERODAC) i a fost locul unde Daniel l-a
slujit pe ultimul rege caldeu, *Be1aar, care era co-
regent cu Nabonid.
A$.a cum a fost profegitde Isaia (14:1-23; 21:1-10;
4621-2; 47:1- S) i de Ierernia (50-51), Babilonul avea
sa cada la rindul sau gi avea s devina un momian de
mine (vezi d). In luna octombrie a anului 539, pergii
condui de Cirus au intrat in cetate i Belaar a fost
omot (Dan. 5:30). Cldirile principale au fost cru-
gate iar ternplele gi statuile lor au fost restaurate prin
dapre conducerea cetagii, care a devenit pe atunci o
capital persana secundar in care se aa un palat
ahemenid. Vasele de la templu au fost date lui
bagar pentru a readuse la lerusalim, i descoperirea
inscrisului ocial dapre acest fapt, probabil in can-
celaria de la Babilon, in dmpul domniei lui Darius l
(Ezra 5:16 .urm.) a Fcut ca i mai mulgi exilagi s5 se
alture lui Ezra la Babilon i $5 Se intoarc (8:1).
Babilonul, ca i invechirne, a fost centrul unor sen'i de
revolte, curn au fost cele conduse de Nidintu-Bel in
522 i.d.Cr. i de Araka (521 i.d.(_Ir.), de Belshirnanni
$i Sharnash-eriba in 482 i.d.Cr. In timpul suprirnarli
acesteia din unn, Xerxes a distrus cetatea (478
i.d.Cr.); de$i Alexandru a plnuit s restaureze ceta-
tea, a murit inainte ca lucrarile si inainteze prea mult,
i dupa intemeierea Seleuciei pe uviul Tigru, ca i
capitala stpirutorilor seleucizi dupa cucerixea Babi-
lonului in 312 i.d.Cr., cetatea a cazut din nou in
paragina gi ruina, deai - pouivit textelor cuneiforme -
templul lui Bel a concinuat sa existe cel pugin pina in
anul 75 d.Cr. -
dc Explordri
Mulu calatori, incepind cu istoricul Herodot din Hali-
carnas in cca 460 i.d.Cr. (History 1, 178-188), au lasat
relatari ale vizitelor lor la Babilon. Beniamin din Thde
la (sec. a1 12-lea), Rauwolf (1574), Niebuhr (1764),
C.J. Rich (1811-1821) iKer Porter (1818) se numar
primre cei care au fost urmagi de exploratori care au
lucrat la un nivel mai t:iingic facind sondaje i pla-
nuri ale ruinelor. Lucrarile preliminare ale lui Layard
(1850) gi Fresnel (1 852) au fost urmate de 0 excavate
sistemalic a cetagii interioare facut de Deutsche
Orient-Gesellschaft condus de Koldewey (1899-
1917), iar mai recent de lenzen in 1956-1958, iar din
1962 de irakieni (inclusiv conservarea i restaurarea
templului Ninmah).
Aceste lucrari, cornbinate cu dovezile din pate
10.000 de tablige scrise, descoperite de localnici care
cutau carimizi, permits fomarea unei destul
de bune dapre cetatea din zilele lui Nebucadnegar.
Stratul gros de moloz, distrugerile $i reconstruirile
frecvente, precum gi schimbarea cursului Eufratului gi
ridicarea pinzei de apa, au drept consecinpa faptul ca
cea mai mare parte a cetagii din perioada mai veche
nu a fost descoperiti, cu exceppia citorva prgi din ea.
Terenul este acopezit in prezent de o serie de
movile raspindite pe 0 zona intinsa. Cea mai mare
dintre ele, Qasr, acopera cetatuia, Merkes acopera un
cartier din cetate, in partea de N, Bawil acopera partea
de N a palarului lui Nebucadnetar (sau palatul de
vara); Amran ibn 'Ali acoper templu] lui Marduk, iar
Sahn acopera locul ziguratului sau al templului-tum.
Cetatea era inconjurata de un sistem complex de
ziduri duble, cel exterior avind o limgime de 27 km
era un rid intaz-it si sucient de lat incit carele de
rizboi sa poata circula pe el, era fordcat cu turnuri
de aparare si era strapuns de 8 porri. in partea de N,
portile masive ale zeitei lstar marcau dmmul urmat de
procaiunea care mergea spre S la cettuia Esagila, la
templul lui Marduk si la ziguratul Etemenanki din
apropiere. Acest drum pavat era lung de cca 920 m,
peretii ind decorapi cu can-irnizi de faianta care ald-
tuiau 120 de lei (simbolul zleitei Istar) si 575 de
mum.iu - balauri - (Marduk) si tauri (Bel), aranjap
in rinduri altemative. Din acest drum se desprindea
unaltdrumsprevsi n-aversa uviul Eufratpeunpod
care lacea legatura intre Orasul Nou, pe malul de V, si
capitala antica. Principalele palate in care regii care
s-au succedat au captivat atentia mruror sint repre-
zentate in premnt de complexul de cladiri din ceta-
guie, dintre care sala tronului (52x17m) se poate $5
fost folosili in vremea lui Daniel. in coltul de N13 al
palatului se aa ruinele unor arcade dapre care Kol-
dewey crede ca au sprijinit ,,gradinile suspendate
construite de Nebucadnetar pentru Amytis, soria sa
din Media, ca 0 aduceie aminte a l;i.nuturilor ei natale.
Ternplul-rum din Babilon a devenit celebru ca
'l\.irnul Babel.
Au fost descoperite multe detalii cu privire la
cartierele cetatii si templele lor, dintre care in prezent
sint cunoscute S3. Numele acestor cartiere au fost
folosite uneori pentru a desernna cetatea in intre-
gimea ei irm (JCS 23, 1970, p. ea), $05611, Tuba,
Tintir, Kullab. Distxugerile frecvente ale cetatji an
lasat prea purine dintre lucrurile din temple la locul
lor. Luarea in stapinire a statuii lui Marduk, pstrata
la Esagila, era un semn de victorie si statuia era dusa
de cuceritor in capitala sa. Religia si civiliz.at_$a au fost
in mare msura similare cu cele din Asiria si 'statul
Babilon.
BIBLIOGRAFIE. R. Koldewey, The Excavations at
Babylon, 1914; E. Unger, Babylon, Die Heilige Stadt,
1931; art. ,,Babylon, in Reallexikon der Assyriologie,
1932, p. 330-369; A. Parrot, Babylon and the Old
Testament, 1958; O. E. Ravn, Herodotus Description
of Babylon, 1932; I. J. Gelb, Joumal of Inst of Asian
Studies 1, 1955.
D J .\V.
ll. in Noul Twtxunent
1. Babilonul de pe Eufmt, cu o referire special la
Exilul babilonian (Mat. 1111-12, 17 (2); Fapt. 7:43).
2. in Apoc. 14:8; 18:2: ,,A czut, a dizut Babilo-
nul, cetatea cea mare este un ecou al cuvintelor din
Is. 21:9 (cf. ler. 51:8), dar nu se refera la Cetatea de
pe Eufrat ci la Roma, asa cum se vede limpede din
mentionarea celor sapte coline in Apoc. 17:9 (cf si
Apoc. 16:19; 17:5; 18:10, 21). Femeia imbracat in
purpura din Apoc. 17, intronata pe 0 ara cu sapte
capete si purtimd numele misterios ,,Babilonul cel
mare, este cetatea Roma, menginuta de Imperiul ro-
man. Cele sapte capete ale arei imperiale pot
interpretate nu numai ca si cele sapte coline ale Ro-
mei, ci si Ca sapte irnparati rornani - dintre care cei
cinci cazuti deja sint probabil Augustus, Tiberius,
Gaius, Claudius si Nero, iar cel care dgmnea am;-ici
esteVpasian (Apoc. 17:10).
3. ln 1 Pet. 5:13, ,,Biserica aleasa cu voi, care ate
in Babilon, care trimite salutari crestinjloy Qirora le
ate adresata Epistola, are foarte probabil o biserica
,,Babi1onu1 din acest text a fost idenricat
cu oetatea de pe Eufrat, si de asemenea cu 0 gar-
nimanz1romanadepeNil(peloculundesea5
Cairo); dar probabil ca ate mai bine sa ii identicarn
cu Roma.
BIBUOGRAFIE. 12.0. Selwyn, The rim Epistle ofst
Peter, 1946, p. 243, 303 .urrn.; O. Cullmann, Peter:
Disciple, Apostle, Martyr, 1953, p. 70 s.urm. et passim;
R. E. Brown, K. P. Donfried, J. Reumann, Peter in the
New Tatament, 1973; l.'1. Beckwith, TheApocalypse of
John, 1219, p. 284 s.urm.; 690 s.urm.; G. B. Caird, The
Revelation of St John the Divine, 1966, p. 211 s.urrn.
F.F.B.
BABILON, STATUL Teritoriu in Mia de SV, in prezent
in partea de S a lraqului; numele este identic cu cel al
capitalei, Babilon. A fost numit de asemenea *$inear
(Gen. 10:10; 11:2; Is. 11:11; los. 7:21) si mai tirziu
,,tara caldeilor (haldeilor) (Ier. 24:5; Ezec. 12:13).
Pe la inceputul perioadei anrichittii a purtat numele
'ACAD (Gen. 10:10) pentru regiunile din N si Sumer
pentru ZO1ll aluvionare din S si tinuturile mlsti-
noase din vecinatatea Golfului Peisic; acest teritorlu
a fost numit mai tirziu ,,Caldea, dar termenul a ajuns
si e folosit pentru toata tara dupe ridicarea la putere
a dinastiei ,,ca1deilor (vezi mai jos 1.h). Astfel, babi-
lonienii (bn b<TQ1), "ii Babilonului) au fost numiti
si caldei (haldei) (Ezec. 23:15, 17, 23). Statul Babi-
lon, scaldat de apele fluviilor Tigru si Eufrat, este
probabil locul unde s-a aflat Edenul (Gen. 2:14) si
tumul Babel, precum si tara in care au fost exilagi
evreii.
Aceasta we mm: de cimpie, de vreo 2o.ooo kmz
a fost marginita la N de Asiria (granita era la Samara-
Jebel Hamrin), la E de dealurile care delimitau Ela-
mul, la V de Ds'er-ml Arabiei, iar la S de tarmurile
Golfului Persic. Exist o controvers asupra posibilei
schimbri semnicative a tannurilor golfului in com-
paratie cu vremurile antice (Geographical Journal
118, 1952, p. 24-39; Cf. JAOS 95, 1975, p. 43-57).
Orasele principale, dintre care Babilonul, Varca (Erec)
si Agad sint cele dintii mentionate inVT (Gen. 10:10),
alaturi de Nipur, Ur, Eridu si Lagash, erau situate toate
pe Eufrat sau in apropierea lui.
I. Istoria
a. Preistoria
Continua sa aiba loc multe discutii cu privire la relatia
dintre descoperirile cele mai vechi din S Mesopotamiei
si cele din N. Cele mai vechi tipuri de vase de lut din
nivelul cel mai de jos de la Eridu (nivelele XV-XVII)
indica existenta foarte timpurie a unor asezari, in timp
ce vasele de lut din straturile mai de sus (Haji Muham-
mad) sint de un tip cunoscut in apropiere de Chis si
Warka, si care are anitati cu cel de la l-lalaf si Has-
suna, din N. Cultura pre-'Ubaid trebuie sa e datata
la c. 4000 i.d.Cr. Cultura 'Ubaid, care este intilnit si
in N, pare s fost introdus de emigranti noi. Pina
in prezent nu exista nici 0 modalitate certa de iden-
ticaxe a locuitorilor din Sumer (posibil *$lNEARUl.
biblic), desi din ,,perioada proto-literati (cca 3100-
2800 i.d. Cr.) s-au gisit scrieri pictograce pe tblite
de lut (Uruk, nivelele l1l-IV). lntmcit lirnba pare s e
o sumeriana ne-semitica aglutinant, care foloseste
pentru cetatile mai vechi si pentru unii termeni tehnici
cuvinte dintr-o limbi diferita, poate semitic, este
probabil ca si sumerienii au fost cei mai vechi
locuitori, sau printre cei mai vechi. Arta foarte bine
dezvoltata in olarit, sigilii si arhitectura, este atnbuita
in general inuxului de sun-ierleni, asa incir dovezile
actuale indica prezenta in tara, inci din cele mai vechi
timpuri, atit a sernitilor cit si a sumerienilor.
b. Perioada dinasricd veche (cca 2800-2400 i.d.Cr.)
Perioada aceasta a fost rnartora introduce:-ii monar-
hiei si a intemeierii unor cetati marl. Potrivit listei
sumeriene de regi, 8 sau 10 negi au domnit inainte de
Potop in cetarile Eridu, Badtibirra, larak, Sippar si
Shuruppak. Guvernarorul celei din urma a fost eroul
sumeriene despre potop (cf. NO!-I). Stratul
depozitat de ,,potop, descoperit de Wooley la Ur este
datat in perioada Ubaid si de aceea nu corsptmde cu
nivele similare descoperite la Chis si Shuruppak (pe-
rioada protoditerata - perioada dinasti/ca veche I; cf
Iraq 26, 1964, p. 62-82). Dinjurul anului 2000 i.d.Cr.
a existat, totusi, o traditie literara putemica despre un
potop in statul Babilon.
Dupa Potop ,,regii s-au coborit din nou din cer si
printre conducatorii de la Chis si Uruk (Erec) s-au
aat Ghilgames si Agga, eroii mai multor legende,
care se poate foarte bine sa e personaje istorice.
Orasele-stat au inflorit, avind centre la Uruk, Chis, Ur
(Mormintele regale), Lagash, Shuruppak, Abu, Sala-
bikh, iar in N pina la Mari. Adseori mai rnulti con-
ducatori puternici incercau in acelasi timp sa domine
Statul Babilon si ciocnirile erau frecvente. Astfel,
Prima dinastie de la Lagash, intemeiata de Ur-Nanse,
s-a srsit cind Urukagina, un reforrnator social (cca
2351 i.d.Cr.) l-a infrint pe Enannatum, iar la scurtzl
vreme dupa aceea Lugalzagesi din Umma, care cuce-
rise cetitile Iagash, Ur si Uruk, a stabilit primul im-
periu sau ,,proto~imperiul din Sumer, care se intindea
pina la Mediterana.
c. Akkadienii (cca 2400-2200 i.d.Cr.)
O familie semitica puternica a infiintat o cetate noua
la Agade si in vremea aceasta se poate sa restaurat
Babilonul. Acemt dinastie ,,ak.kadiana sau sargo-
nida (2371-2191 i.d.Cr.), numita astfel dupa numele
fondatorului ei, Sargon, a dezvoltat o tehnica nou.-5
de iazboi folosind arcul si sageata si l-a i.n.fr-int curind
pe despoml Lugalzagesi de la Umma, Chis si Uruk,
cucerind intregul Sumer. Acst rege si-a condus tru-
pele pina la Mediterana si in Anatolia. Stapinirea lui
intinsa a fost mentinuta de nepotul sau, Naram-Sin,
mai inainte ca gutianii din dealurile de E sa
cotropeasca N Statului Babilon (2230-2120 i.d.Cr.) si
sa detina controlul asupra economiei pina cind an fost
infrinti de o coalipie condusa de Utuhegal din Uruk.
Stpinirea lor insa a fost oarecum localizata si a fost
mai puternic la E de uviul Tigru. Lagash, sub erisi-ul
sau conductorul sau Gudea (cca 2150 i.d.Cr.) a
ramas independent si a dominat Ur si cettile din S.
Gudea si-a extins treptat teritoriul si a intreprins ex-
peditii pin in Siria ("EBLA) pentru a dobindi lemn,

'- " ' . i ,/ 45 \? 3

(w
Haran L
\- s KM < \\
0 0 ~ E) J ~
C hemesi ll i
\ Calalw L \
3 f Ninive" _ \\\)v.'

{S ;
.1
Hassuna :2
.
RIA '
' .(-A
' Assur Q
2 C '1. Ecbatanafyv _ ,,
_ -.., l "
_ _ ~<\V _ _ Q-\~ -- -
.44 _.. .__ _ _,_ _
" ,.\.l~.. ~\* ~.- \" \o>}\
6\.,,1 /
Mari /__ k Samarr \ 6}
. hnunna 7

/ H"/1//5, AKKAD
. M I.
/V . D She .,,\\./Q,
S ' ' h's' Ada Susa 1
Ba ' Nil?-" Umma - H
Borsippa ' ,7 ' 3,;
AbuSal .
''"
. arsa
Lagash _
Erech
ARABlA UFO oEridu "

T, __ r _ _ __ _ ~ _ - .- ..
1 _v;:_::_;;.-'.:l l

40 4< '1

Staul Babilon giprincipalele regiuni aate sub inuenta lui.

pietre i metale preiioase, pemru a crm_te in felul
prosper-itf-1p'i cetrii sale. Renagterea sumeriana sau
,,Perioada de Aux care a urmat a fost 0 perioada de
boggie economica i artistic.
d. A 3-<1 dinnstie din Ur (2113-2006f_d_Cr.)
Dup domnia lui Uruhegal in Uruk i a lui Narnahani,
ginerele lui Gudea, in Iagash, Ur a devenit din nou
centrul puterii. Ur-Nammu (2113-2096 i.d.Cr.) a re-
construit citadela cu ziguratul i templele sale din Ur,
iar in Uruk, Isin ei Nippur a ridicat statui ale sale in
templele care erau controlate de oameni numigi de el.
Treptat Ur i-a extins inuenga pin la Assur i Byblos
5i timp de o vreme succsorilor si le-au fost acordate
onoruri divine, zugrivite pe rnonumentele i sigiliile
lor print:-o coroani cu coame care sirnboliza divi-
nitatea (C. J. Gadd, Ideas ofDivine Rule in the Ancient
Near East, 1944). Se pare c onoruri similare fussera
acordate anterior lui Naram-Sin. Multe mii de docu-
mente scot la lumin administragia 5i religia din a-
ceasta perioada cind Ur cea comer; cu ginuturi
indeprtate, cum este India. S1s_itul a venit d\1p5 o
foamete gravi i stpinitorii sumerieni au fost inlocuigi
de invadatori din Elam i popoare semitice semi-no
made din ds_ertu1 din V. Este posibil ca migragia lui
Terah i Avraam (Gen. 11:31) sz-'1 avut loc in perioada
aceasta de schimbare a soartei cetgii Ur.
e. Amorigii (2000-1595 f_d.Cr.)
Ieritoriile care fusaer stapinite anterior de Ur an fost
imprrite intre capeteniile locale de la Assur, Mari de
pe cursul superior al Eufratului $i Eshnunna. 0 con-
ducere independent a fost stabilit de lshbi-Irra in
lsin gi de Naplanum in Iarsa, imparrind in felul acesta
loialitatea sumerienilor care pin amnci fusesera u-
niii. Mai tirziu Kudurmabug din Yamutbal, la E de
Tigru, l-a cut pe ul su Warad-Sin dornnitor in
Lazsa. El a fost urmat de Rim-Sin, care a cucerit Isin
dar nu a reuait s stivileasc puterea crescind a
Babilonului, unde erau la putere o serie de domnitori
vigurogi din prima dinastie (amorita) a Babilonului
(1894-1595 i.d.Cr.). Al aaselea domnitor din suc-
cesiune, "I-Iammurapi (1792-1750 i.d.Cr.; pot:-ivit
*Cronolog-iei celei mai acceptate), il innsse in cele
din urm pe Rim-Sin i in ultimul deceniu al domniei
sale a stpinit de la Golful Persic pin la *Mari, unde
l-a infrint pe Zimrilim, un semit care anterior l-a infrint
pe Yasmah-Adad, ul lui Shamshi-Adad 1 al Asiriei. In
ciuda acestei victorii, I-Iamrnurapi nu a fost la fel de
puternic ca i domnitorul cu acelai nurne de la Alep-
po, gi scrisorile de la Mari, care ofer o inielegere
remarcabil a diplOm6[iEl, a comergului, a istoriei i
religiei din vremea aceea, arat-5 ca el nu a supus Asiria,
Eshnunna sau alte cetii din statul Babilon (ARl~IEO-
LOGIE). Relagiile dintre Babilon, Elam gi rrile din V
a lacut posibil realizarea unei coalirii cum este cea
descrisa in Gen. 14. O data cu declinul influengei
sumeriene, puterea crescinda a semipilor a fost accen-
tuat de locul acordat lui Marduk ("MI-IRODAC) ca
zeu naiional, i lucrul acesta l-a determinat pe Ham-
murapi sa revizuiasc legile Babilonului pentru a im-
pca ambele tradipli. Texml din acest ,,cod de 282 de
legi este bazat pe reformele antexioare ale lui Uru-
kagina, Ur-Nammu gi Lipit-Ishtar.
f. Casigii (I595-1174 i.d.Cr.)
Babilonul, aa cum s-a intimplat adsea in istoria lui,
avea s e cucerit in urma unui atac neagteptat din N.
Prin anul 1595 i.d.Cr. regele hitit Mursili I a atacat
cetatea $1 casiiii din dealurile de la E au preluat treptat
stpinirea guvemind ulterior dintr-o capital
nou}! (Dur-Kurigalzu) constniit de Kurigalzu I (cca
1450 i.d.Cr.). In secolele care au urmat statul Babilon
a fost slab, ds_i independent, cu excepgia unor pe-
rioade scurte cind s-a aflat sub controlul direct al
asirienilor (de ex. Tlikulti-Ninurta I, 1244-1208
i.d.Cr.). Incursiunile ararneilor au fost frecvente i se
poate ca aceste raiduri s5 le pemiis israeligilor s se
stabileasc in S Palestinei i mai niu, in timpul lui
Solomon, sa-gi extind gr-ani;ele intimpinind prea pu-
gini opozigie din partea acestor popoare din deeert
('ASIR1A). Periodic s-au ridicat eroi naiionali care an
mennut controlul local i comergul - de ex., cind
Nebucadnegar I (1124-1103 i.d.Cr.) a inn-int Elamul,
dar la scurt vreme dup aceasta Tiglat-Pileser I a
restabilit stz'ip1n1rea' as1na'
' na'.
g. Dominagia asiriand (745-626 i.d.Cr.)
In timpul lui Nabil-nasir (Nabonassar), a crui domnie
(747-735 i.d.Cr.) a marcat inceputul unei ere noi, a
inceput o lupta indelungati pentru independengi fag
de Asiria. Tiglat-Pilser III al Asiriei s-a proclamat
,,rege al Sumerului i Acadului, a luat miinile lui Bel
(Marduk) i astfel a revendicat tronul Babilonului in
745 i.d.Cr. folosind celalalt mune al sau, Pul(u) (1
Cron. 5:26). Cu 15 ani mai tiniu a trebuit s aduci
armata asiriana ca s lupte impotriva rebelului Ul<i.n-
12: din Bit-Amuk-kani. El l-a infrint la Sapia i a luat
mulgi prizonieri. Un eic rival, Marduk-apla-iddina II,
din districtul de S al Bit- Yakin, ii pltea pe atunci
tribut lui Tiglat-Palassa: in vremea aceasta (Iraq 17,
1953, p. 44-50). Tbtugi, faprul ca "Sa1manasar V ei
Sargon II au fost ocupad cu asediul "Samariei in
726-722 i-a permis lui Marduk-apla-iddina (MERG-
DAC-BALADAN) sa geas inuigi. Timp de 10 ani (721-
710 i.d.Cr.) el a deginut tronul Babilonului, pin cind
armata asirian a atacat Der, l-a infrint pe H1imba-
niga din Elam i a ocupat Babilonul. Armata asirian
s-a deplasat spre S, dar Merodac-Baladan a fost pis-
trat ca gi conducator local. Faptul acesta indica diplo-
rnagia lui Sargon care l-a pastrat ca pe un supus loial
pentru tot restul domniei sale.
In urma morrii lui Sargon in anul 705 i.d.Cr.,
Merodac-Baladan a complotat din nou impouiva sta-
pinilor si i ate probabil (:5 el, gi nu Ezechia, a fost
cel care a inigiat tratativele pentru o alianra impotriva
Asiriei (2 Imp. 20:12-19; ls. 39). Opozigia lui Isaia a
fost bine intemeiat, deoarece babilonienii ini,i l-au
pus pe tron pe iu-ml dintre ai lor, Marduk-zakirum,
in anul 703 i.d.Cr. Faptul acesta i-a dat min liber lui
Marduc-Baladan gi el s-a proclamat rege al Babi-
lonului, deal el locuia in cetatea Borsippa care era mai
arnical. Sanherib a pornit impotriva lui, i-a infrint pe
rebeli i pe sprijinitorii lor din Elam in luptele de la
Kutha i Chis, a intrat in Babilon, unde l-a instalat pe
tron pe Bel-ibni, un pro-asirian. Bit-Yakin a fost ClVBS-
tat, dar Merodac-Baladan se refugiase deja in Elam,
unde a murit mai inainte ca Sanherib s5 poat aduna
forga naval punitive: din anul 694 i.d.Cr.
Pentru 0 vreme ul lui Sa'*herib, Esarhadon, a
avut responsabilitgi speciale in calitate de vice-rege
al Babilonului gi, cind s-a urcat pe tron in anul 681, el
a contribuit mult la repararea templelor cetiii $i la
restaurarea bogagiilor ei. Se poate in legatura cu
aceasta el s fi deportat temporar pe Manasa in
Babilon (2 Cron. 33: 1 1). lntrucit elamipii au continuat
sa agite triburile babiloniene, Esarhadon a condus 0
campanie in ,,tinuturile de la mare in anul 678Ai.d.Cr.
si l-a instalat ca si cpetenie pe Na'id-Marduk. In luna
mai a anului 672 Esarhadon le-a cerut tuturor vasa
lilor sai sa jure ca il vor sprijini pe ul sau Asurbanipal
ca si prin; mostenitor al Asiriei si pe ul sau Sama-
um-uldn ca si print mostenitor al statului Babilon
(Iraq 20, 1958). In urma mortii sale in 669 acest acord
a intrat in vigoare si a fost respectat sub inuenta
reginei mama. Cu toate acestea, in anul 652 i.d.Cr.
fratele geaman din Babilon a pomit o revolta deschisa
impotriva stpinirii cemrale si a murit dup ce in anul
648 Babilonul a fost atacat si jefuit. Assurbanipal a
atacat de asemenea Elarnul si a cucerit Susa, de unde
prizonierii luapi au fost dusi impreuna cu rebelii din
Babilon ca =5 fie colonizati in Samaria (Ezra 4:2).
Kandalanu a fost facut vice-rege al statului Babilon
(648-627 i.d.Cr.), iar Assurbanipal a mentinut un
control direct asupra centrului religios de la Nippur.
Aceste probleme in S au abatut atentia asirienilor de
la tar-ile din V si orasele-stat din Palstina au putut
pasi spre independenta in timpul lui *Iosia. Srsitul
domniei lui Asurbanipal ate obscur, dar se poate s5
urmat la scurta vreme dupa moartea lui Kandalanu.
In perioada care a urmat triburile locale s-au unit ca
s-l sprijine pe Nabopolassar din Caldeea impotriva
lui Sin-ar-ikun din Asiria.
h. Perioada neo-babiloniand (caldee) (626-539
I. d Cr.)
Nabopolassar, un guvemator al ,,1;inutu.ri1or de la ma-
re din apropierea Golfului Persic a fost caldeu (kaldu,
de aici derivi "'CALDEEA), el a ocupat tronul Babilo-
nului la 22_noiembrie 626 si a incheiat imediat pace
cu Elamul. In anul urmator el i-a infrint pe asirieni la
Sallat, iar pina in anul 623 si Der s-a daprins de sub
jugul lor. Cronica babiloniana, piincipala sursa is-
toric demn de crezare pentru aceasta perioada,
pastreaza tacere cu privire la anii 623-616 i.d.Cr.,
perioada in care Nabopolassar i-a invins pe asirieni si
i-a impins de-a lungul fluviilor Tigru si Eufrat. In anul
614 mezii li s-au alaturat babilonienilor pentru a ataca
Assur si aceiasi aliati, probabil cu ajutorul scitilor, au
cucerit Ninive in vara anului 612 i.d.Cr., iar babi-
lonienii i-au urmrit pe fugari inspre apus. Campaniile
babiloniene din Siria au fost urmate de atacul impo-
triva Haranului in 609 si de raiduri. in 609-606 i.d.Cr.
impotriva triburilor asezate in dealurile din N. Nabo-
polasar, ind deja batrin, a incredintat armata babi-
loniana printului mostenitor Nebucadnetar, care a
luptat cu egiptenii la Kurnuhi si Quramati (Eufratul
superior).
in mai-iunie eos i.d.Cr. Nebucadnetar a an un
atac prin surprindere impotriva Carchemisului, a je-
fuit cetatea si a anihilat amiata egiptean la Hamat.
Astfel babilonienii au cucerit toat Siria, ajungind
pina la granita cu Egiptul, dar sekpare ca nu au intrat
in ginutul deluros al lui Iuda (2 Imp. 24:7; Jos., Ant.
10. 6; cf. Dan. 1:1). Ioiachim, un vasal al lui Neco II,
s-a supus lui Nebucadnetar, care a luat ostateci la
Babilon, printre care si pe Daniel. In timp ce se aa in
Palestina, Nebucadnetar a aflat despre moartea ma-
lui sau (15 august 605 i.d.Cr.) si a traversat indat
desertul pentru a ,,lua miinile lui Bel, revendicind in
felul acesta Uonul, la 6 septernbrie 605 i.d.Cr.
In anul 604 i.d.Cr. Nebucadnetar a primit tribut
de la ,,toti regii din tara Ham" (Siro-Palestina), printre
care trebuie s5 fost si Ioiachirn. Ascalonul insa a
refuzat s plateasc tribut si a fost jefuit, iar acest
eveniment a avut un efect profund asupra lui Iuda (ler.
47:5-7). O scrisoare aramaica in care este cerut ajuror
de la faraon impotriva armatei babiloniene care ina-
inta poate _ datata in aceasta perioada (cf. DOTT, p.
251-255). In anul 601 babilonienii au luptat cu egip-
tenii si amindou pirtile au suferit pierderi grele; in
anul care a urmat babilonienii au ramas acas pentru
a echipa din nou arrnata. Probabil ca datorita acestui
fapt Ioiachim, contrar sfatului lui Ieremia (ler.27:9-
11), a jurat credinta lui Neco ll, dupa ce fusese supus
Babilonului timp de 3 ani (2 lmp. 24=1).
Pregatindu-se pentru campaniile de mai tirziu,
armata babiloniani a atacat triburile arabe in 599-
598 (ler. 49:28-33). In luna Chislev a celui de al
saptelea an al domniei sale (decembrie 598) Nebu-
cadnetar a str-ins din nou armata si, potrivit Cronicii
babiloniene, ,,a asediat cetatea lui Iuda, cucerind-o in
Ziua a doua a lunii Adar. L-a prins pe regele ei, a pus
in locul lui un domnitor ales de el ei, dupa ce a luat
multa prada din cetate, a trimis-o la Babilon (BM
21946). Prin urrnare, caderea lerusalimului la 16 mar-
tie 597, luarea lui Ioiachim ca prizonier, numirea lui
Matania-Zedechia domnitor si inceputul exilului iu-
deilor sint consemnate la fel ca si in VT (2 lmp.
24:10-17; 2 Cron. 36:8-10).
In anul urmator se pare ca Nebucadnetar a pornit
impotriva Elamului (cf. ler. 49:34-38). Cronica babi-
lonian lipseste din anul 595 i.d.Cr., dar alte atacuri
ale Babilonului impotriva lui Iuda, cu ocazia revoltei
lui Zedechia, sint consemnate de Ierernia (52:3 s.urrn.;
2 lmp. 25:7). Ierusalimul a fost mm in anul ss7
i.d.Cr. si o alta deportare a avut loc in 581 (2 lmp.
25:8-21), iar Iuda a rimas provincie dependent, sub
conducerea lui Ghedalia (v. 22-26). Un text babi-
lonian reda un crimpei dintr-0 invazie a Egiptului in
568-567 (ler. 46). Ioiachim, care era in exil si care este
mentionat in tablitele de ragii de Ia Babilon (datate
intre S95-570 i.d.Cr.), a fost Uatat bine de succesorul
lui Nebucadnetar, A_mel-Marduk ("'EVIl/MERODAC,
562-560 i.d.Cr.; 2 Imp. 25:27). Acest rege a fost
asasinat de ginerele lui Nebucadnetar, Neriglissar
(*NERGAL-$ARETER, 560-556 i.d.Cr.), care a intre-
prins o campanie in Cilicia, efortul de a stvili puterea
crescind a Lidiei. Fiul sau, Labasi-Marduk, a domnit
numai 9 luni inainte ca Nabonid sa ia tronul si sa
porneasca imecliat spre Cilicia unde, potrivit lui He-
rodot, a mediat intre lidieni si mezi. Acestia din urma
amenintau acum statul Babilon, de unde Nabonid a
fost silit s5 plece din cauza refuzului poporului de a
accepta reformele sale. El a intreprins carnpanii in
Siria si in N Arabiei si a locuit Ia Tema 10 ani, in timp
ce ul sau *Belsatar era co-regent la Babilon. Prin
anul 544 Nabonid s-a intors in capitala sa (AS 8,
1958), popor-ul sau si regii Arabiei, Egiptului si ai
Mediei indu-i favorabili, dar tara era deja slabita si
divizata.
i. Ahemenizii (539-332 i.d.Cr.)
Cirus, care cucerise Media, Persia si Lidia, a intzrat in
Babilon la 16 octombrie S39 i.d.Cr., dup cucerirea
acestuia de catre generalul sau Gobryas. Cursul Eu-
fratului a fost deviat la Opis, penmi a le permite
invadatorilor s5 penetreze sistemul de aparare pe
valea uscata a riului. Belsatar a fost omorit (Dan.
5:30) iar Nabonid a fost exilat in Cam-lania. A fost
propusa identicarea lui Darius Medul cu Cirus (ca
in Dan. 6:28) sau cu Gubaru.
Domnia lui Cirus in Babilon (539-530 i.d.Cr.) a
fost dreapt si favorabil evreilor, a cror intoarcere
din exil Cir-us a incurajat-o (Ezra 1:1-11; cf. Is. 44:24-
2B; 45:13; Mica S). Pentru 0 perioada scurta de timp
Cambise, ul sau, a fost co-regent pina cind tatal sau
a murit luptind in dealurile de la NE. E1 a invadat
Egiptul, dar moartea sa (S22 i.d.Cr.) a dus la rascoale
si pretendentii la tron au pus mina pe el (ASJL S8,
1941, p. 341 .urm.) pina ce in luna decembrieAa
anului 522 Darius I a restaurat legea si ordinea. In
timpul domniei sale (522-486 i.d.Cr.) Darius I le-a
permis evreilor sa reconstruiasca Templul de Ia lem-
salim, sub conducerea lui Zorobabel (Ezra 4:5; Hag.
1:1; Zah. 1:1).
De atunci incolo statul Babilon a fost condus de
regi din Persia; xerm (*AHA$VERO$, 486-470
i.d.Cr.), Artaxerxes I (464-423 i.d.Cr.) $1 Darius I1
(423-408 i.d.Cr.), care se poate si e ,,Darius Per-
sanul, numit astfel in Neem. 12:22 pentru a-l deosebi
de ,,Darius Medul.
Dupa cucerirea Babilonului, pe care a intentionat
sa-1 reconstruiasca, Alexandru III (cel Mare) a domnit
in aceasta cetate (331-323 i.d.Cr.) si a fost succedat
la tron de o dinastie eleriistic Filip Arrhidaeus (323-
316 i.d.Cr.) si Alexandru IV (316-312 i.d.Cr.). 'Iara a
trecut apoi in miinile Seleucizilor (312-64 i.d.Cr.),
apoi in miinile parrilor (Arsacizi) si sassanianilor, pina
a fost cucerita de arabi in anul 641 d.Cr.
Incepind din perioada neo-babilonian au existat
0 serie de asezri evreiesti in statul Babilon si aceste
comunitati au rnentinut Iegaturi cu Iudeea (Eapt. 2:9),
iar dupa caderea Ierusalimului in anul 70 d.Cr. acate
comunitati au deveint inuente in diaspora.
II. Religia
lncepind din mileniul al treilea i.d.Cr. au fost compi-
late liste cu numele zeitatilor, cu titlurile, epitetele si
templele lor. Desi in vezsiunea final din biblioteca din
Ninive, in sec. al 7-1eai.cl.Cr., erau mai mult de 2500
de zeitati, multe pot identicate ca surneriene
vechi asimilate de semiti dup perioada Primei dinasdi
din Babilon (cca 1800 i.d.Cr.), asa incit numrul de
zeititi venerate intr-o perioada data a fost mult mai
redus.
a. Pameonul
Unul dintre zeii supremi a fost Anu (An, la sumerieni),
zeul cerului, avind templul sau principal E.anna la
Uruk (*EREC). El a fost zeul semitic El, iar sotia sa
Innana, sau lnnin, a fost confundat mai tiniu cu Istar.
Tendinte sincredste similare pot observate in lega-
tura cu Enlil, zeul aerului, ale carui atribute au fost
preluate mai tirziu de Bel (Baal) sau Marduk (ME-
RODAC). lui, numit Ninlil sau Ninhursag, a fost
identicat mai tirziu tot cu lstar. Al treilea zeu din
triada suprema a fost Ea (Enki, la sumerieni), ,,domnul
apelor adinci, zeul intelepciunii, aratind favoruri spe-
ciale fata de oameni, pentru care rnijloceste si carora
le-a revelat mijloacele de a cunoaste gindurile zeilor
prin vrajitorie. Templul sau, E.abzu, se aa la Eridu,
iar sotia lui se numea Dam-gal, Nin-mah sau Damkina,
marea sotie a pamintului si cerului.
Intre celelalte zeitati principale se aa zeitatea
semitica lstar, care probabil ca a fost la inceput o
zeitate masculine: (cf arab Athtar). Dar mai tirziu,
prin insusirea puterilor lui lnnana prin acelagi proces
de sincretism, Istar a devenit zeita suprerna a dragostei
si eroina rzboiului, si era considerata fiica lui Sin. Sin,
weul babilonian al lunii (su'eri, la sumerieni), era
venerat impreuna cu sotia sa Ningal in templele din
Ur si Haran. Se spunea ca este ul lui Anu sau al lui
Enlil. Shamash, a carui sotie a fost si ea considerata
de asemenea mai tiniu ca ind o forma a lui Istar, era
soarele in plina putere (um, la sumerieni), ul lui Sin,
zeul al puterii, justitiei si al rzboiului. Templele sale
principale (E.babbar, ,,Casa Soarelui) erau la Sippar
si Iarsa, desi la fel ca toate zeittile principale si era
venerat la altare aate si in alte cetatj.
Adad, de origine semitica dinV, era zeul furtunilor,
numele canaanit-aramaic era Addu sau *1-ladad. Ner-
gal si sotia sa Ereshkigal stapineau paste lumea sub-
parnintean si stfel el era stipinul plagilor (Irra), al
frigurilor si al molimelor. O data cu ridicarea la putere
a amoritilor, venerarea lui Marduk (sum. amartutu,
,,taurul tinar al soarelui?), ul cel mai mate al lui
Enki, a devenit predominanta in Babilon. Epopeea
Creatiei (enuma e113) este un poem care se ocup cu
creatia universului si a ordinii restaurate de Marduk;
in poem sint redate cele 50 de titluri ale acesmia.
Nabu ("NEBO), zeul stiintei si al scrisului, avea
temple (E.zida) in multe cetgi, inclusiv in "Ninive,
*Calal\ si Borsippa. Multe zeitati erau importante in
anumite localitagi Astfel Ashur (an..i'ar) a devenit zeul
national al Asiriei. Amumi (mar. tu, ,,apusul), care
este identlcat cu Ami, Sin si Adad, a fost o zeitate
semitica din V, Ia fel ca si "Dagon ("TAMUZ). Dum-
muzi era un zeu al vegetatiei si moartea lui, dar nu si
invierea, constituie subiectul unui mit al lui Istar.
Ninurta era zeul babilonian si asirian al razboiului si
al vinatorii (probabil reectat in personajul biblic
NIM'ROD).
Lumea de sus era locuita de zei Igigu, iar cea de
jos de Annunaku. lntregul trim spiritual si material
era guvernat de leg-i divine (me), dintre cane sint
cunoscute peste o sut, legi care si se ocup de su-
biecte cum sint: ,,calitatea de meu, ,,victorie si ,,un
instrument muzical, adica, caracteristici si cornplexe
cult-urale. Zeii erau nemuritori, dar aveau putere limi-
tata. Miturile, in care apar doar citeva dintre zeitatile
principale, ilustreaza caracterul lor antropomorc
precum si conceptia ca orice obiect (de ex. o piatr)
era considerat ca ind imbibat cu ,,v-iat. Spiritele si
demonii abunda. Sumerienii au cautat s5 solutioneze
prin diferlte modalitti teologice problemele inerente
din sistemul lor politeist. Astfel, miturile se ocupa in
primul rind de probleme cum sint originea univer-
sului, intemeierea si guvernarea lumii, "crearea omu-
lui si cautarea nemuririi, ca de ex. in Epopeea Poto-
pului, precum si de relatia omului cu lumea spirituala.
b. Preotia
Existau multe categorii de slujitori la templu, iar re-
gele sau domnitorul era pondful suprem la anumite
srbatori solernne. In perioada sumeriana veche in-
treaga economic avea in centru ei templul, unde cel
mai inalt demnitar (mi) era ,,domnul mosiei. In
venerarea lui Sin, marea preoteas (entu) era de o-
bicei o prints de neam regal. Mani preoti (mahhu)
aveau ca ajutoare rnulti preoti (iangu), brbati sani-
tosi la crup si de obicei csatoriti. Linn-gul principal
urigallu) era ajutat de o multime de slujbasi mai
marunti care aveau acces la templu (Ereb biti). In
cadrul ceremonialului cintaretii, psalmisi. bocitorii
si muzicantii jucau un ml important.
In actiunea de apropiere a omului de un zeu pu-
teau avea u.n rol important mai multi specialisti. Exor-
cistul (alipu) putea indeparta spiritul riu sau o vraja
rea folosind dacintece sau ritualuri pnescrise in tex-
tele (s'ur-pumaqlu) care vorbeau despre substituiri sim-
bolice (kuppuru), despre puricarea tacuta de preoti
(ma.i'mau) sau de cei care curateau cu apa (ramku).
Exista multe documente care descriu actziunile care
trebuie intreprinse impotriva duhurilor rele (utukki
limnti), impotriva demonilor sortii (namtaru), a de-
monilor care stapineau femeile (lamatu)sau a ta-
buurilor. Scrierile medicale extinse din aceast
perioada de inceput erau Iegate strins de religie, la fel
ca si astronomia sau astrologia din timpul dinastiei
,,caldee. Astrologia era bazata pe identicarea zei-
ttilor cu planete sau stele (de ex. Nabu = Mercur)
sau cu diferite parti ale cerului (,,Ca1ea lui Anu =
stelele xe). ' Literatura ,,religioasa cuprinde psalmi, cintari si
Altii se ocupau cu deslusirea voii zeilor folosind
semnele din ficatul animalelor (preotii bar!) sau ,,va-
zatori), prin inn-ebarea oracolelor (a'i1u) sau prin
rugaciuni. Multe femei, inclusiv prostituatele sanc-
tuarelor, erau atasate de temple (I-I. A. I-Ioffner, Orient
and Occident, 1973, p. 213-222) $i la Ur s-au gasit
altare locale unde se rugau calatorii (Iraq 22, 1960).
Serviciul obisnuit (dullu) consta in oferte de min-
care si biutura aduse zeilor. Statuile erau imbracate
si ornamentate iar gurine votive ale inchinatorilor
erau asezate in apropiere. Jertfele puse pe altare erau
dupa aceea alocate, in intregime sau in parte, preo-
tilor. Zeii aveau propriile lor scaune, trisuri si corabii
pentru a folosite in procesiuni.
c. Sdrbdtori
Majoritatea cetatilor si templelor aveau propriile lor
sarbatori si z.ile sacre. La Babilon, Erec si Ur, cit si la
Assur, Ninive si Calah, Sarbatoarea Anului Nou
(akitu) era cea mai importanta si avea loc de obicei
primavara; existau obiceiuri difexite in diferite centre
si perioade. I.a Babilon ceremoniile tineau 2 sapta-
mini, cu numeroase ritualuri, inclusiv o procaiune a
zeilor la templul lui Marduk, urnilirea i rstaurarea
regelui care apoi ,,lua mina lui B61 pentru a-l conduce
in procesiune la casa akitu din afara orasului unde
avea loc o reconscituire a adunarii zeilor, dezbaterea
si lupta creatiei (0 lupta rituala?) si stabilirea augu-
rilor pentru anul care incepea. Acest ritual era urmat
uneori d "casatoria sacra (regele si o preoteasa
reprezemind pe zei) si zile de vselie generala. In
perioada aceasta era recitata epopeea creatiei precum
si in alte ocazii din cursul anului.
Sarbatorile regale includeau si incoronarea re-
gelui (s-au pastrat texte despre Ur-Nammu, Nabo-
polassar, etc.), sarbatorirea victoriilor si celebrarea
unei cetati sau a unui templu. Sarbatorile
personale includ celebrarea nasterii, castoriei si cele-
brarea instalzii fetelor ca preotese.
d. Literaturd
Literatura babilonian era deja bine dezvoltata in
tablitele de la Abu Salabikh (cca 2800-2.500 i.d.Cr.);
exista dovezi ca scribi semitici an copiat texte su-
meriene mai vechi si au folosit tehnici literare (colo-
ion, etc.) predate de obicei in scoli. In tot cursul
istoriei sale indelungate (pina in anul 100 d.Cr) a-
ceasta literatur a avut influenti in tot Orientul Apro-
piat si copii ale ei an fost gsite in Anatolia ("I-IITIT),
Siria ("'EBLA, *UGARI'I'), Palestina (Meghido, Hator,
etc.), Egipt ("AMAR.NA) si ulterior chiar in Grecia.
Scrierile originale sau copii au fost duse la bibliotecile
regale ale "'Asirie.i de la Assur, Ninive si Cala,
Este vorba de vreo 50 de epopei dapre eroi andci
si mituri, in limba acadiana (unele traduse din su-
meriana, care trateaz creatia, potopul si constituirea
civilizatiei). Literatura ,,lozoc include compozitii
despre ,,om si zeul sau, ,,Iov-ul babilonian (ludlul b1
nmeqi), teodicei, controverse, dialoguri, indrumari
practice, proverbe, pilde, fabule, povesti populate,
eseuri scurte si cintece de dragoste. Acstea au fcut
parte si din programele scolare, alaturi de 0 serie de
manuale necsare pentru un scrib calicat (liste de
senme, silabarii, reguli de gramatica, carti de expresii,
dictionare si numeroase liste, de ex. nume de persoane
si de locuri).
rugaciuni (catre zei si catre unii regi), ritualuri, incan-
tatji, precum si cataloage de literature religioasa, care
este inca in mare parte pierdut. Literatura ,,tiin-
gicd include texte de rnedicina (prognoza, diagnos-
tic, prescriptii, manuale, texte de chirurgie si medicina
veterinara), chirnie (mai ales dapre fabricarea par-
furnului si a sdclei), geologie (liste de pietre, cu culori
si duritate), alchimie, botanica (liste de medicamente
si plante) si zoologie (liste de animale). Matematica
(inelusiv geometria si algebra) este reprezentata atit
prin probleme cit si prin texte practice si este strins
legata de astronomie, cu tabele, proceduri, efemeride
si texte cu ani irnportanti, alnvmahuri si jurnale. lex-
tele includ prevederea lunilor intercalate necsare
pentru rnentinerea *ca1endaru.lui.
In statul Babilon, Cronica istoric a fost foarte bine
dezvoltata; extrase din aceasta au fost incluse intr-o
gami larga de scrieri (epopei, ,,profetii dinastice si
jurnale astronomice). Colectii de legi (dar nu si coduri
de legi) din mileniul al doilea i.d.Cr. (de ex. Eshnunna,
I-lammurapi) sint binecunoscute si pot comparate
cu practica in mai mult de un sfert de milion de texte
- scrisori, formulare legale, econornice administrative,
din cca aooo pina in soo i.d.Cr.. lncepind am secolul
al 4-lea i.d.Cr. noutatile includ horoscoape, zodiacul
si texte scxise cu litere grecesti pe tablite de lut, printre
alte *maten'ale folosite la scris.
Ill. Explorri pi excavatii
Multi calatori, din vremea lui Herodot in secolulkal
5-lea i.d.Cr., au descris calatoriile lor in Babilon. In-
cepind din secolul al 19-lea d.Cr. intersul pentru
localizarea Babilonului si a ,,'D.imului Babel a crescut
datorita obiectelor si desenelor aduse in Europa de
calton cum au fost C. J. Rich (1811-1825), Ker
Porter (1818), Costin si Flandin (1841). Au urmat
curind excavatii la Babilon, Erec si Borsippa (Layard,
Loftus) iar rezultatele bune au dus la mai multe ex-
pedigii stiintifice, incepind din 1850, in special la Erec
(Warka), Chis, Babilon, Ur, Lagash si Nippur. Ex-
cavatii mai recente, unele inca in curs de desfasurare,
au marit considerabil cunostintele noastre despre toa-
te perioadele, de experioada Primei Dinastii; Erec
(Warka), (Ab Salabikh), Girsu (Telloh), Lagas (Iell
Hiba); Ur III (Adab, Drehern si Ur); perioada
babiloniana Vbche (Tell Harmal, Der, Sippar (Abu
Habbah), Larsa, Eshnunna, Umma); Derioada casita
-.___-_.-.., _ _ . _ . __.
(Dir-Kurigalzu); perioada neo-babiloniana (Erec,
Nippur, Kutha, Sippar) si perioade mai tirzii (Dilbat,
Seleucia). Rapoarte si texte sint publicate cu regu-
laritate in revistele de specialitate Archiv fiir
Orientforschung, Orientalia, Iraq, Sumer, Journal of
Cuneiform Studies.
BIBLIOGRAFIE. Generalittiti si istorie: S. N. Kra-
mer, History Begins at Sumer, 1958; H. W. F. Saggs,
The Greatness that was Babylon, 1961; D. J. Wiseman,
Chronicles of Chaldaean Kings, 1956; A.L. Oppenheim,
Ancient Mesopotamia, 1964; J. A. Brinkman, A Politi-
cal History of Post-Kassite Eabylonia, 1968; W. W.
Hallo si W. K. Simpson, The Ancient Near East, 1971;
CAH, 1/2, 1971; 2/2, 1975, 3 (in curs de aparitie).
Texte: A. K. Grayson, Assyrian and Babylonian Chro-
nicles, 1975; Babylonian Historical - Literary Texts,
1975; ANET pentru traduceri ale textelor istorice,
religioase, legale si de alta natura. Religie: J . Bottro,
La religion babylonienne, 1952; T. Jacobsen, Treasurer
of Darkness, 1976; H. Ringgren, Religions of the An-
cient Near East, 1967. Artd: ANEP; I-I. Frankfort, The
Art and Architecture of the Ancient Orient, 1954;
Seton Lloyd, The Archaeology of Mesopotamia, 1978.
Diverse: R. S. Ellis, A Bibliography of Mesopotamian
Sites, 1972. DJ.W.
BACA, VALEA (ebr. 'meq habbdlgd), un loc din
apropierea Ierusalimului menpionat in Ps. 84:6, in
traducerile VA si vsn. Traducerea traditionala ,,Valea
Plingerii (si in trad. rom.), considerind ca numele ar
derive de la belgeh (cf. Ezra 10:1), vine de la uot, prin
Psaltirea lui Jerome Gallican; este o traducere accep-
tata de G. R. Driver, care sugereaza ca este posibil ca
valea s5 fi purtat acest nume, deoarece era presarata
cu multe morrninte. O alta traducere ate ,,valea du-
zilor, considerind ca at deriva de la bl;Ei't'm) (2 Sam.
5:23 s.urm.); acesti pomi se presupune ca cresc in
pinuturi aride si probabil de aici deriva parafraza
,,valea insetata (NEE).
BIBLIOGRAFIE. G. R. Driver, ,,Water in the Moun-
tains! PEQ 102, 1970, p. 87 s.urm. F.F.B.
BAE$A. lntemeietorul celei de-a doua dinastii scurte
din regatul de N, Israel (_cca 900-880 i.d.Cr.). Desi era
de origine modesta (1 Imp. 16:2), Baesa a uzurpat
tronul in urrna asasinarii de catre el a lui Nadab, ul
lui Ieroboam I, in timpul asediului cetatii Ghibeton de
catre listeni (1 Imp. 15:27 s.urm.) . Prin exterminarea
intregii cpse a lui Ieroboam, el a implinit profetia lui
Ahia (1 lmp. 16:5 s.un-n.). Ostilitatea activa dintre
Israel si Iuda a continuat far? incetare in timpul celor
24 de ani ai dom.niei sale (1 Imp. 15:32). Actiunea lui
provocatoare prin forticarea cetatii Rama la 6 km N
de lerusalim, l-a determinat pe Asa s5 ceara ajutorul
sirienilor. El a continuat politica religioas a lui Iero-
boam si a fost mustrat aspru de proroci (1 lmp. 16:1
s.urm.). J.CJ.W.
BAHURIM. Localitatea moderna Ras et-Tmim, la E
de Muntele Scopus, lerusalim. Paltiel, sotul lui Mical,
a insotit-o pe Mical pina la Bahurim cind ea a plecat
la David ca sa-i devina sotie (2 Sam. 3:14-16). Simei,
un locuitor din Bahurim, l-a intimpinat pe David si l-a
blatemat cind a ajuns aici, in fuga sa (1813 Iefusalint,
dinaintea lui Absalom (2 Sam. 16:5), iar soldatii lui
David s-au ascuns intr-o ntina de la Bahurim cind au
fost de oamenii lui Absalom (2 Sam. 17:17-
21). RJ.W.
BAIE, IMBAIERE (ebr. rhas, ,,a spala, ,,a freca;
gr. lou6, nipt se distinge in loan 13:10). Caldura si
praful din trile Orientului i.mpun imbaierea perma-
nenta care este necesare atit pentru sanatate cit si
pentru inviorare. Este probabil ca imbaierea icei lui
Faraon in Nil (Exod 2:5) era un lucru obisnuit intr-o
para unde preotii, potrivit lui I-Ierodot (2.27), se imbi-
iau de patru ori pe zi. Gazda trebuia sa puna la
dispozitia calatorilor care soseau de pe drum apa
pentru a-si spala picioarele (Gen. 18:4; 19:2; 1 Sam.
25:41; cf. loan 13:1-10; "PIClOR). Batseba tacea baie
cind a fost vazuta prima data de David (2 Sam. 11:2);
cuvintele spuse de Naomi lui Rut (Rut 3:3) sugereaza
ca era obiceiul sa te imbiezi inainte de a vizita o
persoana de rang superior; in 1 imp. 22:38 exista o
aluzie obscura la imbaiere.
Cu toate acestea, imbierea asa cum 0 stim noi,
este mentionata rareori in Biblie. Curitia trupului a
fost accentuata de poruncile din Lege si major-itatea
aluziilor biblice la spalare sint legate de ocazji cere-
moniale ("CURAT $1 NECUBATJ. Se face refer-ire la
imbaierea cu scop curativ (2 lmp. 5:14; cf. loan 9:1 1),
d5_i aici credinta constituie 0 parte necesara.
Josephus mentioneaz izvoarele erbinti de Ia
Tiberiada, Gadara, etc., pe la inceputul erei crestine
(Ant. 17. 171; 18. 36); el mentioneazi de asemenea
bile publice (19. 336), dar in Palatine nu existi nici
o dovada cert! cu privire la existenta lor inainte de
perioada grveco-romana. J.D.D.
BALAAM. Numele Bilm apare de 50 de ori in Num.
22-24; este mentionat de asemenea in Num. 31:8, 16;
Deut_. 23:4-5; Ios. 13:22; 24:9~10; Neem. 13:2; Mica
6:5. In greaca din NT numele este scris Balaam(2 Pet.
2:15; Iuda 11; Apoc. 2:14). Albright, in incercarea sa
de a data oracolele lui Balaam in secolul al 12-lea, a
incercat s explice numele lui ca derivind de la cu-
vintul amorit Iizbilammu, ,,unchiul (divin) acluce;
totusi, majoritatea cercetatorilor deriva numele de la
cuvintul ebr. bala, ,,a inghiti, si il compara cu cuvintul
arab balam, ,,minc5u. Considerind ca ultimele doua
consoane reprezinti radacina am adic, ,,natiune,
Apoc. 2:6, 15 a tradus numele drept 'Nicolae, ,,cel
care infringe o natiune.
mai lui Balaam se numea Beor, dar exista obiectii
serioase irnpotriva identificarii lui cu Balaam cu Bele,
ul lui Beor, un rege din Edom (Gen. 36:32): Balaam
este un ghicitor, Bele ate rege; unul traieste in Din-
haba, cellalt in Petor (akkad. Pitru, pe Eufrat, la 20
km S de Carchemis); unul este legat de Edom, celalalt
de Moab si Madian.
Naratiunea din Num. 22 este destul de complicat.
Balac, regele Moabului, l-a chemat pe Balaam din tara
Amau sau Amae (BASOR 118, 1950, p. 15). Batrinii
lui Madian mentionati in v. 4, 7 reprezinta probabil
un preludiu la Num. 31:16; ei nu au nici un rol in
povestirea care urmeaza. La inceput Dumnezeu ii in-
tertice lui Balaam s5 dea curs chemarii, dar apoi ii d
permisiunea s plece; totusi, mai tirziu ingerul lui
Dumnezeu se opune plecrii si dup 0 inclestare intre
om, animal si inger, lui Balaam i se permite nou sa
isi continue calaroria. Desfasuranea povestiru pe pla-
nu diferite ste contrara modului in care se poves-
teau intimplirile in Orientul antic. Autorul vrea sa
Qaptiveze atentia ascultatorilor, pentru care sosirea
unui vrjitor (Ios. 13:22), ale carui *b1steme puteau
avea u.n efect fatal asupra viitorului Israelului, repre-
zenta un pericol cle moarte. Credinta in actiunea ma-
gici a blaternelor (c Textele execrative egiptene,
ANE1} p. 328 s.urm.) era raspindita, dar cei care se
inchinau cu credinta Domnului aveau incredintaren ca
Dumnezeu poate transfomta un blestem omenesc intr-
obinecuvintare; Ps. 109:28, cf. 2 Sam. 16:12; 1 Cmn.
4:9-10; Prov. 26:2; Potrivit cu Deut. 23:5 si Neem.
13:2 tocmai aceasta s-a intimplat cu blestemele lui
Balaam si intimplarea din Num. 22-24 ilusueara cre-
djnta Israelului ca atita vreme cit se aa sub protectia
Domnului nu trebuie sa se teama de nici un blatem
omenesc si de nici o alta for-mi cle magie. De aceea,
am Balac cit si Balaam sint ridiculizati, acesta din
in-mi mai alm in episodul cu magarita.
Oracolele lui Balaam, incluse intr-0 forma poetic
similari cu cea din 2 Sam. 23:1-7, prezic mare-tia
viitoare a Israelului sub conducerea lui David, care
ate prevestit prin steaua care rsare din Iacov (24:
17). lntrucit exista 0 legatur foarte putemic intre
naratiunea in proza si oracolele in poezie, pare im-
pmbabil ca oracolele s5 fost mai vechi decit nara-
giunea in proza. lntreaga intimplare se incadreaza mai
bine in timpul lui David, care a supus Moabul (2 Sam.
8:2). In cazul acesta Asur din Num. 24:22 si 24 nu
indicl lmperiul Asirian, ci tribul arab mentionat in
Gen. 25:3; cf. Ps. 83:8.
Dei Num. 24:25 pare sa indice ca Balaam s-a
'|.ntors in cetatea lui, il gasim mai tirziu (Num. 31:8,
16) printre madianiti, pe care i-a sfatuit s-i an-aga pe
israeliti in cultul lui Baal-Peor (cf. Num. 25). Din
aceasta cauza elka fost omorit de Israel impreuna cu
regii madianiti. In NT numele lui este un simbol al
licomiei (2 Pet. 2:15; Iuda 11) si al participrii la
inchiniri pagine si la imoralitate (Apoc. 2:14).
Un text aramaic fragmentar scris pe tencuiala unui
zid din [1211 Deir Alla, din valea Iordanului, prin 700
i.d.Cr. relateaza o alta povescire despre Balaam. Aici
el este prezentat in legatux cu citiva zei si zeite a cror
voie 0 comunica unor asculnatori nsupusi. Textul
acesta arata faima larg raspindita a ghicitorului.
BIBLIOGRAFIE. M. Burrows, The Oraclm of Jacob
and Balaam, 1938; O. Eissfeldt, "Die Komposition der
BileamEr'Lah1tmg, ZAW 57, 1939, p. 212-241; W. F.
Albright, ,,The Oracles of Balaam, JBL 63, 1944, p.
207-233; A. H. van Zyl, The Moabites, 1960, p. 10-12,
121- 125; J. Hoftijzer si G. vancler Koolj, Amman: Texts
from Deir' Alla, 1976.
A. van S.
BALAC. Regele Moabului care l-a chemat pe Ba-
laam ca sai blesteme pe israeliti (Num. 22-24). El este
arnintit ca un exemplu al nebuniei de a incerca s
impiedici implinirea voii lui Dumnezeu (Ios. 24:9; Jud.
11:25).
N.H.
BALAUR. In VT sint doua cuvinte ebr. traduse cu
,,balaur dc VA.
1. tan, tradus in vsn ,,$aca1. Apare intotdeauna la
plural, de obicei la masculin (tannim: Iov 30:29; Ps.
44:19; Is. 13:22; 34:13; 35:7; 43:20; Ier.9:11; 10:22;
14:6; 49:33; 51:37; Ezec. 29:3; Mica 1:8), dar 0 data
apare la feminin (tarmtz Mal. 1:3). In Plin. 4:3 apare
forma tannin, dar probabil ca are tan, cu termjnatia
rara de plural -in (asa cum se gasegte pe Piatra
Moabita), si nu se incadreaza in articolul 2 de mai jos.
2. zarmfn. Un cuvint al carui inteles este incert si
probabil ca nu este inrudit cu tan. Este tradus ,,ba1au:*
,,pesti maxi (Gen. 1:21; Iov 7:12, ,,balaur de mare)
si ,,arpe (Exod. 7:9-10, 12), acest ultim cuvint ind
0 traducere satisfacatoare a pasajului din Exodul si
acelasi sens pare s5 e in Deut. 32:33 si Ps. 91:13,
poate chiar si inANeem. 2:13. Celelalte cazuri sint mai
greu de denit. In Gen. 1:21 ate evident ca termenul
se refer la creaturi marine maxi, cum sint balenele, si
ace-sta s-ar putea sa e sensul in Iov 7:12 si Ps. 148:7,
desi, pe baza unui guvint arab inruclit unii au sugerat
,,tromb de apa. In Ps. 74:13; Is. 27:1 si 51:9 s-ar
putea sa e vorba de crocodil, si asocierea cu Egiptul
sugemaza aceeasi posibilitate in Ezec. 29:3; 32:2 si
chiar in ler. 51:34. Nici unul dintre aceste sensuri nu
poate fi cert, si in unele contexte termenul s-ar putea
referi la 0 creatur apocaliptica oarecare, cum este in
NT drakn, ,,balau1*, folosit in sens gurat clespre
Satan in Apoc. 12-13; 16 si 20. Cuvinml apare in LXX
in special ca traducere pentru tannin.
BIBLIOGRAFLE. G. R. Driver in Z. V. 'Ibgan (ed.),
Proceedings of the Twenty-Second Congress of Orien-
calists Istanbul ..., 1951, 2, 1957, p. 114-115; A.
Heidel, The Babylonian Genesisz, 1951, p. 102-105.
T.C.M.
BAMOT, BAMOT-BAAL. Bamot (lit. ,,in5lt'imi)
este mentionat ca 0 etap in clatoria Israelului (Num.
21:19-20). Altaml important de pe inaltime era cu-
noscut sub numele de Bamot-Baal (Num. 22:41) iar
localitatea ste mentionata mai tiniu intre cettile lui
Ruben (Ios. 13:17). Localizarea exacta nu este cunos-
cuta, dar se stie ca se aa in apropierea riului Amon
si avea 0 pozitie dominanta, deoarece "Balaam a putut
vedea cle aici ,,toat multimea ostirii israelite. Baal
probabil ca este folosit aici in sensul general de
,,domn, referindu-se probabil la zeul moabit Chemos.
Balaam si-a zidit propriile sale altare pentru ca sa-L
invoce pe Dumnezeu. "Pian'a Moabita se refera la o
alta ",,inaltime (bamah) din Moab.
J .T.W.
BANG, BANCHER. In Israel nu a existat nici o
banca, in sensul unei institutii pentru pstrarea ba-
nilor unor persoane particulate sau pentru acordarea
cle imprumururi comerciale. Pentru pstrarea in sign-
rant a lucrurilor de valoare, oamenii le ingropau (Ios.
7:21) sau le dadeau in grija unui vecin (Exod. 22:7).
Comertul a rmas in mare masur un monopol regal
(2 Sam. 5:11; 1 lmp. 10:14-29; cf. 2 Cron. 20:35
s.unn.). Palatul si Templul erau locuri de depozitare a
avutiei nationale (1 lmp. 14:26); ulterior si proprie-
t5t_1' particulare au fost depuse in temple pentru a
pastrate in siguranta (2 Mac. 3:6, 10 s.urm.). Un
sistem bancar a existat in statul Babilon inca din anul
2000 i.d.Cr., dar evreii nu l-au folosit decit dupa Exil.
Schimbitorii de bani din Mat. 21:12; Marcu 11:15;
loan 2:14-15 schimbau banii romani in monede de o
jumatate de siclu, acceptate la Templu (Mat. 17:24).
Textul din Mat. 25:27 (Luca 19:23) se refera la un om
care a ixnprumutat bani altora.
A.E.W.
BANI.
1. in Vechiul Testament
Inainte de introducerea monedelor catre srsitul sec.
al 8-lea i.d.Cr. (vezi c., mai jos), mijlocul de schimb in
tranzactiile comerciale a fost o forma modicata de
croc (schimb in natura). Pretutindeni in Orientul A-
propiat bunurile de larg consum, atit cele care erau
perisabile, cum sint lina, orzul, griul si curmalele, cit
si cele neperisabile, intre care se includ metalele,
lemnul, vinul, mierea si animalele, serveau ca ,,bunuri
de schimb". Textele vechi arata ca inca din cele mai
vechi timpuri s-au tacut periodic incercari de a sta-
biliza valoarea acator bunuri, unele in raport cu
altele. Astfel, bogatia era masurata prin posedarea de
vite (Iov 1:3) si metale pretioase. Avraam era ,,foarte
bogat in Vite, in argint si in aur (Gen. 13:2).
a. Metalele ca i bunuri de schimb
Intrucit argintul (ebr. ksep era cel mai obisnuit metal
pretios in Palestina (precum si in Asiria si in Babilon),
se pare ca a fost folosit cel mai frecvent (kesep este
cradus dseori ca ,,bani, de ex. Gen. 17:13). In tran-
zactiile obisnuite cuvintul ,,argint este omis adesea,
ind considerat de la sine inteles; Solomon a cum-
prat care de r5boi cu 600 (sicli greutate de argint)
si cai cu 150 (1 lmp. 10:29, Cf. Lev. 5:15). Venitul lui
a fost calculat in_ talanti de argint (1 Imp. 10:14;
"GREUTA'll $1 MASURI), deoarece argintul era la fel
de obisnuit in Ierusalim ca si pietrele (1 Imp. 10:27).
ma in vremurile post-exilice ,,siclul are sensul literal
de *greutate si nu indic o moneda.
Argintul era folosit pentru a cumpara bunuri inmo-
bile, cum a fost ogorul cumprat de Ierenu'a la Anatot
cu 17 sicli de argint (ler. 32:9), pqtera Macpela
cumparata de Avraam cu 400 de sicli de argint (Gen.
23:15-16), satul si dealul Samariei cumparat de Omri
cu 2 talanti de argint (1 Imp. 16:24) si aria de treierat
a lui Arauna, cumparata de David cu 50 de sicli (2
Sam. 24:24). Argintul era de asemenea baza zestrei
(Exod. 22:17) sau a pretului de cumparare a miresei
(Osea s=z).
Aurul ind obtinut mai rar, este mention.-it adesea
dup argint in plata tributului. Astfel, Ezechia i-a
platit lui Sanherib in anul 701 i.d.Cr. 300 de talanti
de argint si 30 de talanti de aur (2 lmp. 18:14), iar
Menahem i-a_ cumpfu-at pe asirieni cu 1000 de talanti
de argint (2 Imp. 15:19). Aurul juca un rol important
in tranzactiile de granit intre state si Hiram i-a platit
120 de talanti de aur luiksolomon pentru satele pe
careacesta i le cedase (1 Imp. 9:10-14).
In multe plata in bunuri putea fi si un
supliment sau an substitut pentru metalele pretioase.
Mesa, regele Moabului, a oferit oi si lina (2 Imp. 3:4);
potrivit analelor asiriene, Sanherib a primit pietre
pretioase de la Ezechia, in afara de aur si argint, iar
tributul lui *Iehu pentru Salmanasar III a inclus bucati
de antimoniu. plumb, vase de aur si fructe rare. Orzul
(Osea s=2), fnirodeniile (2 imp. 20:13) sau imbr-
camintea (2 Imp. 5:23) puteau reprezenta o parte din
pretul hotarit. Cuprul (,,arama) era un alt metal
folosit ca valuta (Exod 35:5; 2 Sam. 21:16), dar avea
valoare mai scizuta decit aurul (ls. 60:17).
Pentru a controla folosii-ea metalelor ca valut
acestea trebuiau cintarite (ebr. ql, de aici derivi
,,siclu") de cumparitor si vericate de vinzator in
prezenta unor martori (Gen. 23:16; Ier. 32:9-10).
Standardul de greutate folosit era standardnl local,
numit ,,ai-gintul cetatii X sau ,,argint care mergea la
orice vin7ator (Gen. 23:16; bab. kaspum la tam-
qarim). La acest standard se face referire si in ar-
matia ca argintul era cintarit ,,dupa greutatea lui
(Gen. 43: 21). Astfel, negustorii erau "cei care cin-
treau argintul. Calitatea metalului era vericata si
prin rnarcarea locului de origine. Aurul de Or (1 lmp.
10:1 1) sau Parvaim (2 Cron. 3:6) era foarte apreciat,
iar uneori aurul sau argintul era clasicat ca ind
"curatit prin foe (ranat, pur).
b. Forme de valutd
Pentru a permite transportul metalului folosit ca va-
luta, acesta era pastrat e sub for-ma de bijuterii
(adesea ca brat.-iri), e sub for-ma de obiecte de uz
zilnic sau de for-me caracteristice. Astfel, Avraam i-a
dat lui Rebeca un i.nel de aur (cintarind) 0 jumatate
de siclu si bratiri de 10 sicli (Gen. 24:22). Aurul era
transportat adsea sub fonna unor bare subtiri sau
placi ca niste icuri (ebr. ,,limb), cum a fost placa de
50 cle sicli gsit de Acan la Ierihon (Ios. 7:21) sau
,.(Ii.ngouri de) aur de Oi (ls. 13:12). Aurul si a!gi.n-
tul erau pastrate de asemenea sub forma de lingouri,
vase, pulbere (Iov 28:6) sau bucti mici, si puteau
topite si folosite imediat pentru diverse scopuri. losif
a marit in felul acesta venitul Egiptului (Gen. 47:14).
in timpul unei cilatorli bucatile mici de metal erau
purtate int:-o punga de piele sau de pinza (,,legaturi
de argint, Gen. 42:35; Prov. 7:20), iar dac punga
era sparta banii puteau pierduti user (Hag. 1:6).
Pentru u.n talant de argint se pare ca era nevoie de doi
saci (2 lmp. 5:23). Pentru a evita pierderile, pungile
de bani erau puse adesea in interiorul altor saci sau a
altor obiecte (Gen. 42:35). Argintul era tumat cle
asemenea sub forma unor stropi mici sau margele (1
Sam. 2:36, "'gd) sau sub forma unor bulgaxi. Proba-
bil cajumatatea de siclu de argint folosita pentru plata
la sanctuar era un bulgare de argint care nu era batut
informa unei monede (Exod. 30:13; 2 lmp. 12:9-16),
dgi de obicei taxa pentru templu putea ti platita cu
argint sau in natuxi (Deut. 26; Neem. 5:10).
Cuprul, ind mai putin pretios decit aurul si argin-
tul, era transportat ca discuri circulate si de aceea
termenul kikkr (,J0tund, ,,piine lata si t0lLl.nd5",
asir. kakkru) a fost folosit pentru ,,ta1ant, cea mai
mare masur de greutate.
c. lntroducerea monedelor
Monedele, bucati de metal imprimate cu un sigiliul
care 52: le autentice titlul si greutatea asa incit s fie
acceptate la vedere, au aprut pentm prima oara in
Asia Mica pe la jumatatea sec. .-.1 7-lea i.d.Cr. Desi
Sanherib (cca 701 i.d.Cr.) vorbs_te despre ,,baterea
ca moneda? buctilor de 0 jumatate de siclu, nu
exista nici o dovada ca aceasta s-ar referi la alteeva
decit la 0 tehnit de tumare a bronzului, deoarece
pini in prezent nu au fost gsite in Asiria, Siria sau
Palestina monede dand din aceasta perioada veche.
Primele monede cunoscute an fost confectionate in
Lidia din electrum (un aliaj natural de aur si arg-int).
Herodot (1. 94) atribuie introducerea monedelor lui
Crosus, regele (561-546 i.d.Cr.), monedele lu.i
de argint ind numite ,,Crosides. S-ar parea ca mo-
nedele an fost introduse in Persia de Darius I (52 1 -486
i.d.Cr.), al carui nume a fost folosit pentru a desemna
moneda groasa de aur, daric, pe care regele este aratat
de la briu in sus sau ingenunchiat, cu arc si sageata;
pe verso moneda em marcata cu o stanti (vezi Hero-
dot 4. 166). Acst daric cintrea 130 grarne, iar un
siglos sau siclu de argint cintarea 86 1/2 gran-ie. S-a
sugerat (PEQ 87, 1955, p. 141) a Hag. 1:6 (520
i.d.Cr.) este cea mai veche referire biblici la bani sub
forma de monede.
Daricul (,,dram) a fost cunoscut de evrei in exil
(Ezra 2:69; 8:27; Neem. 7:70-71) iarreferirea la daric
in timpul lui David (1 Cron. 29:7) arata ca textul de
aici a dat echivalentul din vremea cind a fost com-
pilata aceasta relatare. Trecerea la plata lucratorilor
cu monede, in loc de plata in natura ate atestata de
textele Vistieriei de la Persepolis (cca 450 i.d.Cr.),
care conrma raportul de 13:1 aur fata de argint. Se
pare ca rispindirea folosirii monedelor in Iuda a avut
loc incet, poate din cauza imaginilor care erau im-
primate pe ele. De aceea, nu ate sigur daca siclii de
argint din Neem. 5:15; 10:32 au fost greutati, ca in
perioada veche, sau monede.
Negustorii fenicieni au preluat repede folosirea
monedelor si monetirii function:-iu in secolele al 5-lea
si al 4-la i.d.Cr. la Aradus, Byblos, Tit si Sidon.
Monedele cetatzilor din Asia Mica si Grecia, si cele ale
regilor din dinastia Ptolemeilor din Egipt si a Sele-
ucizilor din Siria, au intrat in Iuda si au circular alaturi
de monedele regilor persani. Guvernatorilor evrei a-
probati de regii persani li s-a pemiis s emit monede
mici de argint de pe la anul 400 i.d.Cr. Modelul
acestor aproximativ 6 monede a copiat modele ate-
niene, dar include cuvintul yhd, ,,Iuda. O monede
poarta numele lui Ezechia, probabil Marele preot din
vremea lui Alexandru cel Mare.
Dupe inintarea statului evreu independent, Si-
mon Macabeul a prin-tit dreptul sa emit monede (1
Mac. 15:6), dar se pare ca nu a folosit acat drept (s-a
dovedit ca monedele care i-au fost atribuite in trecut
apartin perioadei Primei si celei de-a Doua Revolte,
67-70 d.Cr, 132-5). Alexandru Iannaeus (103-76
i.d.Cr.) probabil ca a fost prlmul domnitor evreu care
a emis monede. Acestea erau monede mici de bronz
cu diferite modele, cu numele lui in greaca si ebraica,
si uneori cuvintele ,,Yehonatan marele preot si comu-
nitatea iudeilor. Regii care au urrnat au continuat sa
bate": monede mici de bronz, in timp ce stapinirea
romana a retinut prerogativul de a emite monede de
argint. Numai in timpul revoltelor evreiesti au fost
emise monede locale de argint.
BIBLIOGRAFIE. R. de Vaux, Ancient Israel, 1961,
p. 206-209; E. S. G. Robinson, "The Beginnings of
Achaemenid Coinage in Numismatic Chronicle (Seria
a 6-a) 18, 1958, p. 187-193; Y. Meshorer, Jewish
Coins of the Sarand Temple Period, 1967.
DJ.W.
ll. in Noul Testament
in vremea NT au circular in Palestina monede pro-
venind din trei surse. Erau monedele imperiale o-
ciale, emise dupa stanclardul roman; monedele
provinciale emise la Antiohia si Tir, care urmau in
mare masura standardul g-rec vechi, si care circulau in
principal printre locuitorii din Asia Mica; si monedele
evreiesti locale, emise probabil la Cezarea. Unele ce-
tati si unii regi vasali primeau de asemenea dreptul s
emita propriile lor monede de bronz. Dat ind nu-
maml mare de monede diferlte in circulatie, este
evident ca era nevoie de scliimbatori de bani la leni-
salim, in special la sarbatori, cind evreii veneau din
toate prtile ca sa plteasca darea lor pentru visterla
Templului. Cu aceste ocazii schimbtorii de bani bi
mutau tejghelele in Curtea Neamurilor, de unde i-a
scos afara Isus (loan 2:15; Mat. 21:12; Marcu 11:15;
Luca 19:45 s.urm.) datorit avaritiei lor.
Mat. 10:9 ne aminteste ca in zilele acelea, ca si in
zilele noastzre, monedele erau confectionate din trei
metale principale: aur, argint si cupru, bronz sau
arama. Bronzul (gr. chalkos) este folosit ca un termen
general pentru ,,bani" in Marcu 6:8 si 12:41, dar
intrucit numai monedele de valoare mai mica, moneda
romana las (gr. assarion) si moneda evreiasca lepton,
erau batute in bronz, termenul mai obisnuit pentru
baniinvremea NT este ,,argint (gr. argyrion vezi Luca
9:3; Fapt. 8:20; etc.). Cele mai obisnuite monede de
argint mentionate in NT sint tetradrahma greaca si
clenarius-ul roman. Termenul gr. chrysos, aur, este
folosit cel mai frecvent pentru a indica metalul pro-
priu-zis, cu exceptia textelor din Mat. 10:9; Fap. 3:6,
poate si in Fapt. 20:33; 1 Pet. 1:18; lac. S23; Mat.
23:16 s.urm., desi in aceste oazuri at putea sa se refere
la fel de bine la vase si ornamente de aur.
Alti termeni generali folositi pentru bani in NT sint
cuvintul gr. obisnuit chrma, care inseamn proprie-
tate sau bogatie, sau bani (Fap. 4:37; 8:18, 20; 24:
26); karma, sau (de al gr. keir, ,,eu tai),
folosit in loan 2:15 si indicind aproape intotdeauna
monede de cupru; si nomisma, sau bani introdusi in
folosinta obisnuita prin lege (nomos). Acest ultim
termen este intilnit numai in Mat. 22:19, unde ex-
prsia nomisma tou kensou inseamna moneda legala
pentru plata taxei.
a. Monede evreieti
in 141-140 i.d.Cr. Antioh VII i-a acordat permisiunea
lui Simon Macabeul ..Pl'<>tul si etnarhul iudeilor sa
bata monede proprii ca bani pentru tara lui (1 Mac.
15:6) si de atunci au fost emise monede evreiesti, in
special de bronz, in timp ce cetatjle inwecinate produ-
ceau din abundenta monede de argint. Primele mone-
de evreiqti au tinut cont de porunca a doua si de
aceea rnodelele s-au limitat strict la omamente hor-
ticole sau obiecte neinsuetite. Monedele emise in
timpul Irozilor arat una sau doua abateri de la a-
ceast regula, intrucit au prezentat uneori portretul
imparatului roman care domnea, iar uneori au avut pe
revers portretul Irozilor (vezi Wiseman, IBA, p. 86). In
timpul Primei Revolte (66-70 d.Cr.) evreii au emis cu
mindrie pentru primz oara monede proprii de argint:
monede de un siclu, de un sfert si de o jumatate de
siclu, cit si monede de bronz. Dupa aceasta revolta,
vistieria lemplului a fost capturata, si de aceea evreii
nu au mai avut rezerve de metal pentru a bate monede
de argint in timpul celei de-a Doua Revolte (132-135
d.Cr.). De aceea ei au sarbtorit independenta tan-
tind pe vechile monede strine inscriptia ,,izbavirea
Ien.tsali.rnu1u.i.
Singura moned evreiasca mentionata in NT are
leptonul de bronz (de la gr. leptos - ,,mic, n). ,,G0-
loganul vduvei din Marcu 12:42; Luca 21:2, numit
nbanut in Luca 12:59, reprezinta cea mai mica mo-
neda posibila. Era echivalent cu o jumatate de quad-
rans roman, si de aceea 0 optime de assarion (vezi mai
jos). Asemenea monede erau emise pe plan local de
procurator sau de tetrarh, iar Pi1at se pare ca a
imprimat modele pe monedele sale, ca s-i jigneasca
pe evrei.
b. Monede grecesti
Moneda gteaca de baz era cea de argint, numita
drachmi. 100 cle drahme valorau o mna, sau o min,
iar 6.000 de drahme erau un talant. in jurul anului
300 i.d.Cr. drahma era pretul unei oi, iar un bou costa
5 drachmai (Demetrius Phalereus).
Drachm este mentionat numai in Luca 15:8
.urm., ,,1-noneda de argint, in romanestez ,,lei de
argint, pe care femeia din pilda probabil ca a purtat-o
ca un ornament. Era aproximativ echivalent cu un
denarius roman (vezi mai jos).
Didrachmon sau moneda de 2 drahme era folosita
de evrei pentru plata jumatatii de siclu cerut ca taxi
anual pentru Templu (Mat. 17:24). Aceasta teg1e-
mentare em derivat din plata pentru ispaire pre-
scrisa in Exod. 30: 1 1- 16 care, potrivit lui Maimonides,
a ajuns mai tirziu s devina 0 taxi anuala obisnuita
(vezi Jos., Ant. 16. 100). Dup caderea Ierusalimului
si distrugerea Tbmplului aceasti taxi a trebuit si e
plitit la vistieria roman (Jos., BI 7. 217). Pare mai
probabil ca monedele folosite pentru aceasti taxi s
fost cele emise in Tir, deoarece Legea T2-llmudului
intetzicea folosirea banilor antiohieni pentru visteria
templului, nu pentru vreun motiv religios special, ci
pentru ca nu contineau suficient atgint.
Moneda de 4 dralune, statr, tetradrachmon este
intilnit numai in Mat. 17:27 unde are moneda cu
care Petru avea sa plateasca birul la Templu pentru
Isus si pentru sine. lntrucit era 0 moned mai obisnuita
decit didrahma, s-ar parea ca evreii se asociau cite doi
ca sa plateasca birul folosind tetradrahma. Aceasta
era emisa la Amiohia, Cezareea in Capadocia si in Tir.
Pompei a xat rata de schimb pentru tetradrahmele
din Antiohia si Tir la 4 denarii (prin 65 i.d.Cr.), iar
Josephus se tefera la aceeasi rata de schimb pentru
tetradrahma din Tir din vremea sa (BJ 2. 592).
Ttradrahmele antiohiene au fost folosite in schim-
burile imperiale, dar rata de schimb era numai 3
denarii. Majoritatea numismatilor sint de acord ca
aceasta a fost moneda cu care lui Iuda is-au pltit cei
treizeci de (Mat. 26:15). Folosirea termenului
argyria hikana, ,,bani mari de argint, in trad. 1-om.
,,multi bani, in Mat. 28:12-13, a fost considerata de
unii ca ar sugera statirii mari de argint si nu drahmele
sau dinarii mai mici, degi este posibil ca adjectjvul sa
se tefete la cantitate si nu la mrlme.
Terrnenul mna, tradus ,,pol sau ,,min5, apare in
pilda din Luca 19:11-27.
,,'Ialantul nu era 0 moneda, ci 0 unitate de calcul
monetar. Valoarea talantului era ridicata, dar vazia in
functie de metalul in discutie gi in funcgie de standar-
dele monetare. Thlantul roman-atenian? era echiva~
lent cu 240 de aurei (vezi mai jos). Este folosit de Isus
in doua pilde: in Mat. 18:24 ,,zece mii de talanti este
0 expraie gurativa pentru o sumi foarte mare de
bani, iar in pilda talantilor din Mat. 25:15-28, in v. 18
este numit argyrion, care poate sugera ca Domnul S-a
referit la talantul de argint.
c. Monede romane
Moneda roman de baz, mentionata mai sus, a fost
denan'us, din argint. Un aureus de aur valora 25 de
denarii. Greutatea unui aureus a fost xata de Iuliu
Cezar in anul 49 i.d.Cr. la 126,3 grame, dar de
valorizarea monedei in timpul lui Augustus si a suc-
cesorilor sai a dus la scaderea greutatii la 115 grame
in timpul lui Nero.
Moneda quadrans (gr. kodrantes) era un sfert
dintr-un as de cupru (vezi mai jos). Este mentionata
atit de Horatiu (Satire 2. 3. 93) cit si de Iuvenal (7. 8)
ca ind cea mai mica moned romani; in Mamu 12:42
se spune ca cei 2 bnuti (lepta) ai vaduvei (vezi a, mai
sus) erau echivalenti cu un quadrans. Mat. 5:26 folo-
seste quadrans pentru cea mai mica moned, care
trebuie platita pentru a achita complet datoria, in
timp ce textul paralel din Luca (12:59) foloses_te
termenul lepton, cu exceptia Textului Apusean, care
este identic cu cel din Matei.
Un as de cupru (gr. assarion) era un sfert dintr-un
sestertius de bronz si o saispremime di.ntr~un de-
narius de argint. Ten-nenul apare in Mat. 10:29 i Luca
12:6, unde este trradus ,,ban, pretul cu care erau
vindute doua vrabii (in Luca se spune cinci vrabii cu
2 bani).
Dinarul lat. denarius, (gr. dnarion) si-a primit
numele (deni = zece dintr-o dati) de la faptul ci la
inceput era echivalentul in arg-int a 110 asi de cupru.
lncepind din anul 217 i.d.Cr. a valorat 16_ai, iar
greutatea unui as a fost stabilit la 28 grame. In limba
romana a fost tradus ,,leu (vezi Mat. 18:28).
Din pilda din Mat. 20:1-16 s-ar parea ca un dena-
rius eta plata unui muncitor pe o zi, iar 2 denarii a fost
suma platita de Samariteanul milostiv hangiului (Lu-
ca 10: 35): aceste exernple ne pennit 55 intelegem
puterea de cumparare a unui denarius. In Apoc. 6:6
,,un sfert de masura de grin pentru un denarius (leu)
i trei sferruri de masuri de on pentru u.n denarius
este un indiciu al preturilor in timp de foamete
("GREUTA'lI $1 Mixsuai).
Din Mat. 22:19; Marcu 12:15; Luca 20:24 am
ca aceasta a fost moneda folosita pentru aL ptinde pe
Isus in cuxsa cu inuebarea despre birul Cezarului. Au
fost descoperigi denarii de argint din vremea aceea,
avind imprimat pe avers capul imparatului Tiberius,
iar pe revexs pe mama sa, Livia, in rolul zeitei Pax,
tinind o ramura si un sceptru (vezi IBA, p. 87, g. 90).
Aureus sau denarius aureus (dinar de aur), a fost
o moned de aur introdusa de luliu Cezar in cadrul
reformei financiare din anul 49 i.d.Cr. Nu are men-
tionat in Biblie, dar este mentionat in Jos. Ant. 14.
147; s-ar putea sa fie indicat de termenul ,,aur, in
Mat. 10:9.
BIBLIOGRAFLE. K. A. Jacob, Coins and Christia-
nity, 1959; R. G. Bratcher, "Weights, Money, Me-
asura and Time, The Bible Translator 10, Nr. 4, Oct.
1959, p. 165 .urm.; Garnet R. Halliday, Money Talks
about the Bible, 1948; G. F. Hill, Catalogue of Greek
Coins in the British Museum, vol. dapre Palestina,
1914; E. Rodgers, A Handy Guide to Jewish Coins,
1914; Paul Romanoff, Jewish Symbols on AncientJew-
ish Coins, 1944; F. A. Banks, Coins ofBible Days, 1955;
A. Reifenberg, Israel 's History in Coins from the Mac-
cabees to the Roman Conquest, 1953; D. Kanael,_BA
26, 1965, p. 38-62; E. W. Klenkowsky, On Ancient
Palestinian and Other Coins, 1974; Y. Meshorer, Jew-
ish Coins of the Second Temple Period, 1967. D H W
BAN], scutmnmom ma. "Schimbatorii de
bani din Mat. 25:27 erau bancherii (trapeziti) obi?
nuiti; de aici se pare ca vine zicatoarea atribuita
Domnului nostru: ,,Fiti bancheri experti - adicd,
demni de incredere 5i priceputi cind ate worba sa
dacopere ce ate fals. O categorie specializati de
schimbtori de bani functiona in incinta Templului,
probabil in Curtea Neamurilor - kollybistai (Mat. 21:
12; Marcu 11:15; loan 2:15) sau kermatistai (loan
2:14). Primul titlu deriva de la un cuvint de origine
semitica indicind rata.de schimb sau comision; al
doilea cuvint, strict vorbind, 5e refer la cineva care
5e ocupa cu Acest schimb 5e datora faptului
ca banii pentru Templu, inclusiv taxa obligatorie de 0
jumatate de siclu (Exod. 30:13; cf. Mat. 17:24, vezi i
E. Schiiner, H-IE 2, 1978) trebuia sa e plitit cu
moneda standard din Tir, al cror nivel de puritate a
argintului era ridicat, $1 nu cu moneda roman! stan-
dard. A fost instituita o taxa de schimb (tratatul Misna
Sheqalim, passim) 5i astfel s-a deschis calea pentru
diferite abuzuri (adaugati pasajele din HHT despre
Mat. 21:12, la cele din SB). Curitirea Templului de
ctre Domnul a inclus rasturnaxea meselor acestor
schimbatori de bani in vremea satbtorii Pastelor
(care era fir indoial un sezon foarte rentab'il) W
BARABA. Un tilhar (loan 18:40), arestat pentru
omor 5i terorism politic (Marcu 15:7; Luca 23:18
.urm.). Limbajul folosit de Marcu ar putea indica un
incident bine cunoscut, iar epitetul ,,vst:it" (Mat. 27:
16) ar putea axata ca era socotit u.n fel de emu. Preotii,
poate in urma unei cereri de la adeptii lui (cf Maren
15:8), au pus la cale eliberarea lui pentnl a contracara
eliberarea lui Isus oferit de Pilat (Mat. 27:20; Matvcu
15:11), iar Baraba a devenit un exemplu ai efectelor
jertfei de ispasine inlocuitoare. A ls. 50:6). leremia ii critica pe aceia care 5i-au ras
Numele este patmnimic (,,1.|.l Tatalui). In unele
versiuni apare ,,Isus Baraba (cf. Simon Bariona") in
Mat 27:16 .urm. 5i Origen in loc. arma ca aceasta
redare este antica. Daca ate corect, ea adauga si mai
multa causticitate ofertei lui Pilat: ,,Isus Baraba sau
Isus Cristos?, dar oricit de atragtoare pare inter-
pretarea, ea rmine incerta.
Prlvilegiul eliberarii unui intemnitat la Paste ate
atestat kt mod independent de Marcu 5i loan, dar
ramine putin cunoscut. Blinzleril asociaza cu Mishnah
Pesahim 8. 6, unde se poruncete ca mielul de Page
55 e jertt "pentru un om pe care au promis ca-l vor
scoate din incltisoare.
BIBLIOGRAFIE. Deissmann in G. K. A. Bell $1 A
Deismann, Mysterium Christi, p. 12 5.urn\. (pentru
text: contra. cf. MJ. lagrange, S. Matthieu, p. 520
5.urm.); H. A. Rigg, JBL, 64, 1945,. p. 417 .urm.; C.
E. B. Craneld, St Mark, p. 449 5.urm. J. Blinzler, The
ll-ial of Jesus, 1959, p. 218 .urm.; F. F. Bruce, New
Testament History, 1971, p. 203 5.urm.
A.P.W.
BARAC (ebr. brq, ,,fu.lge1*; cf. termenul cartaginez
Barca). in Jud.4:6 5.urm., ul lui Abinoam, de la
Chedq, in Neftali, chemat de profeteasa *Debora
pentru a uni txiburile lui Israel 5i a le conduce la lupta
impotriva lui "Sisera, comandantul suprern al fortelor
unite ale canaanitilor. El a acceptat sa mearga la lupta
cu conditia ca Debora 5a-1 insoteasca, de aceea i s-a
spus ca nu el, ci 0 femeie va avea onoarea de a-l omori
pe Sisera. Detaliile victoriei sale, cind o ploaie to-
rentiala a dus la revarsarea piriului "Chison 5i a into-
bilizat earele de razboi ale lui Sisera, sint d_mcrise
pl$\iC in Cintarea Deborei (Jud. 5:19-22). ln Evr.
11:32 Barac este enumerat aiaturi de ,,oamenii din
vechime a caror credinta ate atestata de scrierea
sacra. in 1 Sam. 12:11 probabil ca ar trebui sa citim
,,Barac in loc de ,,Bedan, ca 51 in DO( 51 sir.
F.F.B.
BARBAR. Termen folosit de greci cu referire la toate
popoarele care nu vorbeau grece5te. La inceput nu a
fost neaparat un peioraciv. De fapt, Luca ii lauda pe
,,barbarii" din Malta pentru omenia lor ieeita din
comun (Fapt. 28:2-4). Niste inscriptii arata ca in
Malta se vorbea un dialect fenician. Probabil c Luca
i-a amintit de imposibilitatea comuniearii in limba
latina sau greaca cosrnopolita. ln 1 Cor. 14:11 folo-
sirea limbilor at-a a traduse este considerata ironic
un mod de a genera bariere lingvistice. ,,Greci 5i bar-
bari irnpreuna (Rom. 1:14) constituie totalitatea
omenirii, ra nici o discriminate (cj'. Col. 3:11).
C..l.H.
BARB. 1. in ebr. zqn. lsraelitii gi vecinii lor
purtau birbi complete, rotunjite, pe care le ingrijeau
cu scmpulozitate. Barba era un semn de vitalitate 5i
de frumuaete masculina (Ps. 133:2; cf 2 Sam. 19:24);
raderea barbii sau acoperirea ei era un semn de durere
sau de jale (ls. 15:2; ler. 48:37, etc.; cf. Lev. 19:27;
21:5, impusa probabil tmpotriva practicilor idolatre),
sau un semn de lepra (Lev. 14:9). Mutilarea brbii
altei persoane constituia o dezonorare (2 Sam. 10:4;
colturile barbii (la timple) (ler. 9:26, etc.). (WAR;
"lNMOR.MINTAR.E $1 JALE).
2. in ebr. Sam (2 Sam. 19:24), indica mustata.
J.D.D.
BAR-ISUS (,,m lui Iosua sau ,,fiul lui Ivah). in
Fapt. 13:6 .urm. ate un magician si un fals profet
aat la curtea lui Sergius Paulus, proconsul in Cipru.
ln v. 8 i s-a dat numele Elima, care s-ar putea sa derive
de la 0 radacina semitica insemnind ,,intelept. in
'lxtul Apusean numele lui este Bariesouan 5i He-
toimas. El a incercat 55-1 impiedice pe Sergius Paulus
sa-i acorde atentie lui Pavel 5i Bamaba, dar a fost
pedepsit de Pavel. Se poate ca otbirea lui temporar
55 fost intentionata sa aiba asupra lui acelasi efect
salutar pe care l-a avut experienta similara a lui Pavel
pe drumul Damascului.
F.F.B.

BARNABA. Nume dat lui Iosif, unul dintre cei mai
de frunte dintre primii misionari. Luca (Fapt. 4:36)
traduce numele lui drept ,,ul parakl?sis, ,,un om care
incurajear sau indeamn (cf. ,,ul pcii, in Luca Nu incape indoial ca ordinea reect cursul eve-
10:6). Nabas poate proveni de la cuvintul aramaic
rfwahd, ,,pacicare, ,,consolare (transcxierea anor-
mal in greaca este ugurata de pronuntarea moale a
consoanei b in vremea aceea), sau poate derivat de
la ridcina rib, ,,a proroci. Strict interpretat ar in-
semna ,,ul unui proroc sau ,,al pmrociei, dar in-
demnarea era o funcgie profetica (Fapt. 15:32; 1 Cor.
14:3) i pe Luca nu-l preocupa atit s ofere o eti-
mologie etiinplc, ci S5 indice caracterul persoanei.
Vedem ca Barnaba este angajat in paraklsis in Fapt.
11:23. Deissmann identica numele cu Barnebous
(aramaic Barnb6, "ul lui Nebo) gasit in
siriene; dar Luca spune ca apostolii i-au dat acat
nume i are greu de crezut ca ei i-ar dat un nume
care sa onoreze o zeitate pagina.
Barnaba provenea dint:-o familie preoteasca de
evrei din Cipru, dar loan Marcu din lerusalim era var
cu el (Col. 4:10) i el insui a fost un membru al
bisericii primare din Ierusa1im$i i-a vindut proprie-
tatea (din Cipru?) pentru ca banii s5 e folositi pentru
nevoile tuturor (Fapt. 4:36 .unn.). Clement din
Alexandria spune ca este unul dintre Cei $aptezeci
(Hypot. 7, Srromazeis 2. 20. 116). Texrul Apusean in
Fapt. 1:23 il confund cu losif-Barsaba care a par-
dcipat la alegerea apostolic; dar mai tiniu Luca
(l-apt. 14:4, 14) ei Pavel (1 Cor. 9:6, in context) 11
consideri un "apostol.
Luca spune despre el ca era ,,un om bun, "plin de
Duhul Snt gi de credinti (Fapt. 11:24) gi caldura
lui, pnceperea spirituala gi rapectul universal
de care se bucura, an avut rezultate remarcabile in cel
pugin patru imprejurari.
a. Cind Saul a mers la Iemsalim, dupa converrea
sa, $i a vazut ca toti crs,tinii credeau despre el ca este
spion, Bamaba a fost cel carel-a prezentat la apostolii
care erau ,,sti1pii Biserieii i i-a convins de convenirea
i de sinceritatea lui (Fapt. 9:27; cf. Gal. 1:18).
b. Barnaba a fost cel care i-a reprezentat pe apos-
toli in Antiohia cind, pentru prima oara, ne-evreii au
fost evanghelizati in numr mare, gi unde cipriotii erau
un grup important (Fapt. 11:19 .urm.). El a vzut
aceast miacareca o lucrare a lui Dumnezeu - ica un
loc potrivit pentru Saul care fusse trecut cu vederea,
dar pe care el l-a adus ca sa-i e colaborator. Cu
prilejul vizitei lor la Ierusalim cind au dus ajutoare
pentru cei afectati de foamete, a fost recunoscuta i
acceptat lucrarea lor misionara printre Neamuri.
(Gal. 2:9; *CRONOLOG1A NOULUX TESTAMENT).
Dar Bamaba nu a fost omul can-1 sa se lmpotnveasca
lui Petru cind acsta a cedat la presiunile iudaiza-
totilor: ,,pini i Barnaba a intrerupt pentru 0 vreme
p5.rt3ia la masa cu ed dintre Neamuri din Antiohia
(Gal. 2:13).
c. A treia contribuiie major a lui Bamaba, lnsa, a
artat ca el era ferm in hotarinea de a accepta ma
rezerve Neamurile, pe baza credintei in Cristos (cf.
Fapt. 13:46). Caltoria fcut impreuni cu Pavel
(Fapt. 13-14), inceput in Cipl, a avut ca rezultat 0
serie de biserici predominant dintre Neamuri in Asia
Mica i o opozitie crescinda din partea evreilor.
Pentru Biserica i pentru Barnaba aceasta a con-
stituit 0 piatri de hotar. Pin aici el a fost lideml, iar
Pavel a fost protejatul sau. Ordinea in care ii prezint
Luca pina la plecarea din Cipru este in mod consecvent
,.Ba1-naba gi Pavel. De aici inainte el spune de obicei
,,Pavel i Ba.[naba (Fapt. 13:43, 46, S0; 15:2, de doua
ori, 22, 35. In 14:14 ordinea numelor probabil a este
datorat ordinii in cane fusaera numiti cei doi zei.)
nimentelor.
cl. Dar Barnaba a avut o alta misiune de impor-
tant crucial. Cind s-a intors la Antiohia, problema
circumciziei a devenit atit de acut, ind! el i Pavel au
fost ale$i s prezinte problema inaintea Conciliului din
Ierusalim. Argumentatia lor a fost acceptati (Fapt.
15:1-29). Este semnicativ faptul ca Barnaba este
numit inaintea lui Pavel atit in relatarea discutiilor (v.
12) cit i in scrisoarea Conciliului (v. 25, in contrast
cu v. 22); probabil ca msajul reprezentantului
al apostolilor in Antiohia a avut 0 greutate mai mare
pentru multi membri ai Conciliului. Bamaba a insistat
asupra lui Marcu intro a doua caltorie pe
care au propus-o, dei Mai-cu ii prisise in prima
caltorie. Pavel a refuzat gi itinerariul a fost imprgit,
Barnaba mergind in Cipru (Fapt. 15:36-40). Mrmria
de mai tirziu a lui Pavel despre Marcu (de ex. 2 Tim.
4:11) ar putea arata ca Mamu a protat de pe urma
misiunii fcute sub supravegherea vrului su. Pavel
i Bamaba nu au fost parteneri de misiune, dar an
rmas prieteni. ,,Ori de cite ori Pavel il mentioneaz
pe Bamaba, cuvintele lui indici simpatie i respect
(Lightfoot, comentariu despre Gal. 2:13). In principii
i in pracdca ei erau identici i nu vom aa niciodat
cit de mult i-a datorat Pavel lui Bamaba. Cind a fost
scrisa prima Epistola can-e Corinteni, Barnaba era inca
in viat gi, la fel ca i Pavel, dar spre deosebire de multi
colegi de-ai lor, Barnaba se int:-etinea singur, fr s
e susginut de biserici (1 Cor. 9:6). Dup aceast
mentionare, singurele informatii pe care le avem
provin din traditii neinsemnate care 1 asociaai cu
lucrarea din Roma sau Alexandria.
Numele lui a fost legat inc din vechime de o
scrisoare anonim de provenienta alexandrini, dar nu
existi nici un alt element care sa iaca legatura (UTE-
RATURA PATRISTICA). Epistola ctre Evrei i-a fost
atribuit adsea, cel putjn incepind din vremea lui
Textulian (Tertulian, De pudicitia 20; cf. Zahn INT, 2,
p. 301 .urm.), iar A. C. McGiffe:t i-a atribuit 1 Petru
(Christianity in the Apostolic Age, 1897, p. S93
.u.rm.).Exista o martiriologie cipxiota de data mai
tirzie (vezi Jams, ANT; p. 470). Evanghelia lui Bar-
naba (ed. L. Ragg, 1907) este o lucmre medievala de
interes musulman.
BIBLIOGRAFIE. A. Klostermann, Probleme im
Apostelcaze neu eriirzert, 1883; A. Deissmann, Bible
Studies, p. 307 .urrn.; HJ. Cadbury in Amicitiae
Corolla (Rendel Harris Festschrift), 1933, p. 45
.urm.; BC, 4; F. F. Bruce, Acts, pas-vim. A.F.W.
BAKTOLOMEU (gr. bartholomaios, ,,u1 lui Tal-
rnai sau, in vremurile greco-romane, ,,u.l lui Pto-
lemeu). Purttorul acestui nume patronimic apare in
ecare list:-'1 de apostoli (Mat. 10:3; Marcu 3:18; Luca
6:14; Fapt. 1:13), dar in rest nu ate mentionat in NT.
Asocierea lui Bortolomeu cu Filip in toate listele, cu
excepgia ultimei, le-a sugerat multor cititori incepind
din secolul al 9-lea ca el s-ar putea si e identic cu
prietenul lui Filip, Natanael din Cana (loan 1:45
.urm. cf. 21:2); acest fapt nu poate fi stabilit cu
certitudine. F.F.B.
a->4

BARTIMEU. Un cersetor orb care a fost vindecat de
Isus (Marcu 10:46-52). Numele lnseamna ,,Fiul lui
Timaeus si se poate s fi fost mentionat de Mama
pentrucaeraopersoana binecunoscutiinmserica
primari. lncidentul a avut loc cu ocazia ultimei ca-
litorii a lui Isus la Iemsalim, pe cind iesea din lerihon,
si ate intilnit in celelalte Evanghelii sinoptice, dar cu
o serie de deosebiri. in Mat. 20:29-34 sint doi orbi, iar
in Luca 18:35-43 vindecarea are loc atunci cind Isus
Se apropia de Ierihon. lntimplarea a fost reconstituit
in diferite moduri si este posibil ca Matei si Manzu si
se refere la lerihonul vechi, Luca la lerihonul Nou,
care se aa la S de cel Vechi. lntimplarea este remar-
cabila prin insistenta cnedintei lui Banimeu ca Isus
este Maia. KEN.
BARUC (ebr. biirlt, ,,binecuvintat). 1. Fiul lui Ne-
riia (ler. 36:4) si frate cu Semia, intendentul regelui
Zedechia (ler. 51:59). El a fost un slujitor credincios
al pnofetului Ieremia (36:10), a scris prorociile stapi-
nului sau (3624, 32) si le-a citit poporului (v. 14-15).
El a fost martor cind profetul intemnitat a cumpirat
proprietatea familiei sale la Anatot (ler. 32). Dupa
cucerirea si jefuirea Ierusalimului, se spune ca el a
locuit impreuna cu leremia la Masphatha (Mitpa,
Josephus, Ant. 10. 158), dar dupa omorirea lui Ghe-
dalia a fost arestat pentru ca ar inuentat plecarea
lui Ieremia (4323). A fost dus impreuna cu Ieremia in
Egipt (43:6) unde, potrivit unei traditii, el ar munt
impreuna cu leremia (Ieronim, dapre Is. 30:6). Jo-
sephus, ma, di de lnteles ci amlndoi au fost dusi
prizonierl in Babilon dupi ce Nebucadnerar a invadat
Egiptul in 583 i.d.Cr. (Ant. 10. 182). Josephus spune
de asemenea ca Baruc provenea dintr-o familie nobila
(vezi Baruc 1:1). Asoderea lui cu leremia a avut ca
rezultat faptul ca numele lui a fost dat la o serie de
carp apocrife, dintre care remarcam Apocalipsa lui
Banzh, o lucxare de origine probabil ebr. sau aram.,
din care s-au pastrat versiuni gr. (sec. 2 d.Cr.) si
siriene; Cartea lui Baruc, o carte deutero-canonica
gasita in uot lntre leremia si Plingeri, din care sint
cunoscute diferite vexsiuni (lat. si gnostice); si Restul
scrierilor lui Baruc. Tradipia evreiasca (Mid. Rabba,
despre Cint. 5:5) spune ca Baruc a fost invatatorul lui
Ezra.
Q-*"Q" .
3- ' --Q3". *i*-. '
. .14 /- __ 1
i' *,<''-l-%?='3. - _?...*'. 42,51-
N WV. aw ..._ vs;-
*~.s,1.%,_,,-. 2??
"""-'1'\~-=. - ,.->--ra
Ef-'37 &.=.";1
"-43"
Hula de lg-ll (mdriui dc 3 Sri), purt'flnd i;npr-imariaul
unui s ' iu cu insc ' gia e,,Bera: ia Baruc),
lui Nerl1gila scribul ggrkyhw bn nryhw hspr). Srsitul
sec. al 7-lea d.Cr.
2. Un preot, ul lui Zabai, care l-a ajutat pe
Neemia in lucxarea de reconstruire (Neem. 3:20) si a
fost rnartor la legimit (10:6).
3. Fiul lui Col-Hoze, un iudeu, tatal lui Maaseia
(Neem. 1 1:5).
DJ.W.
BARZILAI ("baa-bat de er). 1. ,,Ga1aaditu1 din
Roghelim (2 Sam. 17:27 etc.), u.n adept credincios al
lui David. 2. O rudi a persoanei de mai sus, prin
csatorie, care a preluat numele familiei (Ezra 2:61)
si este numit ,,laddus in 1 Ezdra 5:38. 3. ,,Meho-
latitul, al carui u Adriel s-a casarorit cu Merab, ica
lui Saul (1 Sam. 18:19; 2 Sam. 21:8; utxsi doua MS
ebr.) sau Mical (2 Sam. 21:8, MT).
G.W.G.
BASMAT. Probabil ca numele derivi de la o rfidicina
semitic bsm. "aroma!" (mirositor) . 1 . Potrivit cu Gen.
26:34, Esau s-a csatorit cu Basmat, fiica lui Elon,
Hititul. Potrivit cu Gen. 36:3, el a fost casatorit cu o
oarecare Basmat care a fost ica lui Ismael si sora lui
Nebaiot. Vezi si Gen. 28:9, unde ea este numiti Ma-
halat si Gen. 36:2, unde ica lui Elon este numit Ada.
Este posibil ca Mahalat si Ada s5 fi primit amindoua
porecla ,,Basmat, naromat, sau se poate s5 e o
eroare a unui scrib (cf. unele MS S ale uoc). 2. Basmat,
iiica lui Solomon, casatorita cu Ahimaat din Neftali (1
Imp. 4:15).
BIBLIOGRAFIE. C. F. Jean, Dictionnaire des In-
scription: Semitiques de l'Ouesr, 1954.
F.C.F.
BASAN. 0 regiune la E de Iordan, situata la N de
Galaad, de care era despargiti prin ul lannuc. Fer-
tilitatea era remunita; vezi Ps. 22:12; Ezec.
39:18; Amos 4:1;i1s. 2:13; ler. 50:19; Ezec. 27:5-6.
Numele, scris aproape intotdeauna cu ardcol (ha-
bbin), a avut diferite intelesuri. In sensul larg al
cuvintului, se considera ca regiunea se intinde spre N
pina la Mt. Hermon iar la E pina la "'Saleca; in sensul
mai ingust al cuvinrului, se refenea la regiunea numita
in zilele noastre en-Nuqra. lncludea cetapile "Atarot,
Golan si Edrei, si regiunile A1-gob si "1-lavot-lair. Pe
vremea cuceririi de catre israeliti, Basanul era sub
stapinirea lui Og, care avea capitala la Astarot. El a
fost infxint de israeliti la Edrei (Deut. 1:4; 3:1-3) si
teritoriul a cazut la imparteal seminiiei lui Manase.
A facut parte din teritoriile stapinite de David si So-
lomon, ind incadrat in_ai saselea district adminis-
trativ a1 lui Solomon (1 lmp. 4:13). A fost pierdut in
timpul razboaielor siriene, dar a fost recucerit de
Ieroboam II (2 lmp. 14:25), doar pentru a luat apoi
de Tiglat-Pileser Ill (2 lmp. 15:29), dupa care a ti-icut
parte pe rind din Imperiul Asirian, cel Babilonian si cel
Persan. in timpul persilor a coincis in general cu
districtul Qamaim, iar in perioada grecilor cu distric-
tul Batanaea.
BIBLIOGRAFIE. G. A. Smith, The Historical Geog-
raphyoflhe H0l_yLand 11, 1904, p. 542, 548-ssa, 575
s.urm.; F. M. Abel, Gographie de la Palestine, 1, 1933,
p. 274 s.urm.
T.C.M.

BASME. (1vtn", MITOLOGIE) Gr. mythos,
,,povate; mythologia, ,,povestire. Cuvintele din a-
ceasta familie apar rareori in LXX si niciodata nu apar
in crti traduse din Biblia ebraica. In Cartea nece-
nonica jntelepciunea lui lsus Sirah 20:20 un om
dezagreabil ate comparat cu ,,o povate spus la
momentul nepotrivit (mythos akairos): de asemenea
in Baruh 3:23 ,,povestitorii de pilde_(mythologoi)
calea intelepciunii n-au cunoscut. in NT mythos a-
pare numai in epistolele pastorale si in 2 Petru si are
intotdeauna un sens peiorativ. Lui Timotei i se spune
sa dacurajeze interaul fata de ,,basme si de
neamuzi tars srsit care dau nastere mai mult la
certuri de vorbe (1 Tim. 1:4). Exist referiri similare
la ,,basme lumesti si babesti (1 Tim. 4:7), ,,basme in
care invatatorii falsi ii atrag pe ascultatorii care ,,isi
intorc urechea de la adevaf (2 Tim. 4:4). Sint men-
tionate de asemenea ,,basrne evreiesti carora
nu trebuie s le dea crezare (Tit 1:14). Probabil ca
este vorba dapre un amatec de speculapii iudai-
zatoare si gnostice. Asemenea ,,basme sint prezentate
in contrast cu adevarul Evangheliei: ,,V-am iacut cu-
noscut puterea si venirea Dornnului nostru Isus Cristos
nu intemeindu-ne pe niste basme mestesugit alca-
tuite, ci ca unii care am vazut noi insine cu ochii nostri
Lui (2 Pet. 1:16).
In zilele noastre cuvintele din aceast familie au o
gama larga de intelesuri.
1. 5coala de gfndire ,,mit .51 ritual. ,,Mitul este
scenariui iar ritualul este prezentarea dramatica a
mimlui. T. H. Gaster (Thespis, 1950) interpreteaza
textele religioase ugaritice ca ,,mituri legate de ri-
tualurile sezoniere de golire si umplere pe care in-
cearci sa le reconstituie. Akitu sau sarbatoarea Anului
Nou in Babilon ate considerata un exemplu de ritual
tipic din Orientul Apropiat in care regele joaoa rolul
zeului care moare si invie, ind considerat intruparea
zeului sau reprezentantul sau mediator pentru popor.
in sensul acata, un eveniment istoric sau o serie de
evenimente istorice pot servi ca ,,mit, cum este cazul
cu naratiunea din Exod. 1-15 care poate fl privita ca
un mythos pentru repetarea anuali a cinei de Paste,
sau naratiunea patimilor Domnului poate fi privita ca
mythos pentru Cina Domnului, care ate repetata si
main-ecvent (cf. 1 Cor. 11:26).
2. Programul de ,,demitologizare. Acat program
a fost lansat intr-u.n aeu de R. Bultmann (New Testa-
ment and Mythology, 1941) care a sustinut ca dac
vrem ca ,,ofensa autentica a crudi sa e prezentata
ecient in ziiele noastre trebuie ca Evanghelia 55 e
curtita (,,de-rnitologizata) de elementele care apar-
tin conceptiei dapre lume si viat a oamenilor carora
le-a fost predioata pentru prirna data - nu numai
universul ,,cu trei nivele, ci si ideea ca aceasta lume
poate fi invadati de puteri transcendente. S-a crezut
(pe temeiuri neadecvate) ca o parte a acestui complex
mitologic din NT deriva de la un mit de rascumprare
de orlgine iranian elaborat in diferite scoli gnostice,
in special in Mandaism.
3. ,,Mitul in teologie. Acesta este titlul unui eseu
de M. F. Wiles (BJRL 59, 1976-7, p. 226 s.urm.) care
se refera la un alt sens modem - sensul subinteles, de
ex., in titlul simpozionului The Myth of God Incamate
(Mitul Dumnezeului lntrupat), 1977 (la care a con-
tribuit Wiles) si in care mitul pare s e 0 prezentare
plastici si imaginativa a unei realit-iti ontologice (cum
ate unirea divinului si urnanului in aenta persona-
litatii umane). Folosirea teologicj a terrnenilor din
aceasta familie dateaz inc de la D. F. Strauss (Life of
Jesus, 1835), dar in limbajul general rimine inaccep-
tabila datorita inter-pretarii populare a mitului ca ind
ceva neadevarat si inducator in eroare, ca un miraj.
Abordarea lui C. S. Lewis si a altora ate mult mai
diferita si mai adecvata; C. S. Lewis spune ca ,,Mitul a
devenit Fapt cind Dumnezeu a devenit om, asa incit
aspiratiile si gindurile suetului uman mare pina a-
tunci si-au gsit o exprimare mitologica au primit un
rspuns satisfacitorin evenirnentele istorice ale Eran-
gl-ieliei, inintruparea si rscumpararea pe care o va-
IESC.
BIBUOGRAFIE. H. W. Bartsch (ed.), Kerygma and
Myth, 1, 1953; 2, 1962; F. F. Bruce, ,,Myth and His-
tory, in C. Brown (ed.), History, Criticism and Faith,
1976, p. 79 s.urm.; idem., ,,Myth, NIDNTT 2, p. 643-
647, cu bibliograe; D. Cairns, A Gospel Without
Myth, 1960; S. H. Hooke (ed.), Myth, Ritual and
Kingship, 1958; G. V. Jones, Christology and Myth in
the New Testament, 1956; C. S. Lewis, Till We Have
Faces, 1956; W. Pannenberg, ,,'l'he later Dimensions
of Myth in Biblical and Christian Tradition, Basic
Questions in Theology, 3, 1972, p. 1 s.um1.; J. W.
Rogerson, Myth in Old Testamentlnterpretation, 1974.
F.F.B.
BATSEBA (numita in 1 Cron. 3:5 "Bat-Sua, fata lui
Amiel) . Ea a fost ica lui Eliam (2 Sam. 1 1 :3), si dac
acesta ate ,,viteazu1 lui David din 2 Sam. 23:34, ea
are nepoata lui Ahitofel. David a luat-0 tn timp ce
sotul ei, Urie Hititul, comanda am-iata care asedia
Raba, capitals amonita. Lucrul acate a dus la omo-
rirea lui Urie, inlrarea lui Batseba in haremul regal si
mustrarea lui David de catre profetul Natan (2 Sam.
12). Cind David a fost btrin, Batseba s-a aliat cu
Natan pentru a asigura urcarea lui Solomon pe tron
si pentru a deveni Ea a cerut-o de la
Solomon pe Abisag, concubina lui David, pentru A-
donia (1 Imp. 2:19-21). Aceasta cei-ere a fost inter-
pretata ca o incercare de a obtine tronul si a avut ca
rezultat moartea lui Adonia. M.B.
BAZIN. Apa care era colectata in bazine in timpul
iemii si primverii constituia 0 sursa important in
timpul Colectarea si pstrarea apel in bazine
articiale le-a permis israelitilor sa stabileasca asezri
in parti nelocuite ale Palestinei (*CIS'l'ERNA). Ba-
zinele articiale erau sapate in interiorul cetatilor
intrite cu ziduri (*PIA'I'RA MOABITA mentioneaz
asemenea bazine) si erau alimentate print:-un tunel
care aducea apa de la un izvor din afara cettii,
asigurind o rezerv de apa in timp de asediu. Astfel de
bazine au fost gasite la *Ghez.er, Hater, Meghido,
Gabaon (cf. 2 Sam. 2:13) si in alte prli (cj'. J. B.
Pritchard, ,,'lhe Water System at Gibeon, BA, 19,
1956, p. 65-75). ,,'I1u1e1ul lui Ezechia si bazinul Si-
loam din lerusalim probabil ca sint cele mai bine
cunoscute exemple (loan 9:7, 11; Neem. 3:15). Lipsa
de dovezi nu permite locaiizarea precisa a celorlalte
bazine mentionate in Ierusalirn (iazul de sus si cel de
jos, ls. 22:9, 11; iazu.l imparatului si bazinul articial
Neem. 2:14; 3:16; vezi si *SAMARIA, "'BE'I'ESDA.).
A.R.M.
\

BRTRIN. in majoritatea civilizatiilor autoritatea a
fost acozdatii celor care in virtutm vizstei sau a ex-
perientei au fost considerati cei mai calicayi pentru
conducere. De aceea, nu este suxprinztor c liderii
din multe comunitati antice au punat un titlu derivat
din rdcina unui termen care inseamn ,,btnee.
Astfel, termenul ebr. ,,b5trin (zqn) poate pus
alturi de termenul homeric gerontes, de spartanul
prabys, de romanul senatus $1 alturi de termenul axab
sheikh (geic).
in Pentateuh btrinii sint menonati la egipteni
(Gen. 50:7), moabipi $1 madianigi (Num. 22:7), cit 5i
la israeliti. In Exod. 3:16 ni se arati ca israelitii aveau
lideri numi ,,btrini inc din timpul robiei in Egipt
i lui Moise i s-a poruncit sa colabreze cu ei in efonul
lui de a obtine libertatea. Probabil ca la inceput a-
cegcia erau mpii de familii, dar in Exod. 24:1 se spune
c numrul lor era xat la 70. Pests acest grup de 70
de buini a tun-tat Domnul duhul pentru ca ei sa ia
parte la conducerea poporului alaturi de Moise (Num.
1 1 :25).
Dup timpul petrecut in pustie se pare (:5 ecare
cetate a avut propriul ei grup de lideri btrini ale cror
indatoriri, potrivit legislatiei deuteronomice, in-
cludeaujudecarea criminalilor arestati (Deut. 19:12),
investigarea problemelor (Deut. 21:2) i solutionarea
disputelor matrimoniale (Deut. 22:15; 25:7). Dac
cetatea lor era 0 cetate de refugiu ei trebuiau s judece
ei cererile de azil (Ios. 20:4; vezi insa i Num. 35:24).
Numrul lorvaria - la Sucot erau 77 (Jud. 8:14) gi ei
erau asociati cu algi functionari civi, de ex. ee de trib
(Deut. 5:23; 29:10), comandan militari eijudecitori
(Ios. 8:33). S-ar putea ca termenul ,,btrini si fi fost
un termen general referitor la o stn.1ct1.u'i de gu-
vernimint i el ii includea gi pe unii dintre acegti
funcgionari ociali.
Grupul national de ,,btrini ai lui Israel a con-
tinuat s exex-cite o inuenp considembil in timpul
Monarhiei in calitate de cpetenii ale poporului, ind
primii care au cerut un rege (1 Sam. 8:4 .urm.), gi
care ulterior l-au acceptat pe David (2 Sam. 5:3).
Poaigia i inuenta lor a fostfecunoscut de Solomon
(1 Imp. 8:1, 3), de Aha_b (1 lmp. 20:7), de Izabel_a (1
lmp. 21:8), de Iehu (2 Imp. 10:1), de Ezechia (2 Imp.
19:2) i de Iosia (2 lmp. 23:1). Cind Ezechiel era in
robie a avut de-a face cu ei (Ezec. 18:1; 14:1; 20:1);
ei au aparut de asemenea in timpul lui Ezra gi in
perioada greaca. Degi la inceput autoritatea lor a fost
in sfera civil, in vremea NT ,,b5trinii poporului (pres-
byteroi tou laou) degineau impreun cu marii preoti
puterea de a lua decizii in problemele religioase gi,
dac era necesar, puteau decide expulzarea din
*sinagoga. Vezi de asemenea 'Sinedriu $i *Prezbiter
(pentru folosirea termenului in NT). J.B.Tr.
BKTRINEIE. Pretutindeni in Orientul Apropiat an-
tic batrinii erau respectati pentru experienta i
ingelepciunea lor (Iov 12:12; 32:7). La evrei lucrul
acesta s-a datorat nu numai semnelor exterioare cum
sint barba cirunt (de aici deriva cuvinml ,,bt1-in,
zqin saucu pix-ul crunt (sbh), ci pentru ca adngerea
nplintgii zilelof sau ,,intrarea in (multe) ze era
considemt un semn de favoare divin datorat fricii
de Domnul i respectrii poruncilor Lui (Lev. 19:32;
Deut. 30:19-20), artind in felul acsta dependenta
fata de autoritatea rinduit de Dumnezeu (Exod.
20:12). Cu toate acestea, daci lipssje neprihinirea,
capul carunt nu este 0 coroana de glorie (Prov. 16:31;
cf. Ecl. 4:13). Cristos, in glorie, este zugrvit cu "par
alb (Apoc. 1=14) gi are identicat cu ,,Cel imbamns:
de zile (cf Dan. 7:9).
Oamenii in vixst erau pugi in funqii de autoritate
gi responsabilitate, in calitate de btrini ai poporului.
,,Podoaba buinilor sint perii albi (sau, in alta tra-
ducere, ,,Frumuseea btrinegii este prul cirunt)
(Prov. 20:29). Virsta inaintati at trebui si e camc-
terizat in egal mama de ingelepciune (1 imp. 12=c>-
8; Iov 12:20; 15:10; 32:7). De aceea lipsa de respect
fat de btrini este un semn caracteristic al unei
societa decadente (ls. 3:5), cum a fost societatea
babiloniana care ,,nu a avut mil de batrini, de "omul
girbov sub povara perilor albi (2 Cron. 36:17; vezi
ins i1-lerodot 2. 80). Pe de alta parte, respectul fat
de btzini aduce binecuvintare pentru comunitate (Is.
65:20; Zah. 8:4).
Handicapurile btrinegii nu sint trecute cu vederea
(Ps. 71:9) i in Ed. 12:2-7 sint dmcrise prin pierderea
vederii, a vigorii, a dingilor, creeterea insomniei, a
temerii, cit i scaderea ambitiilor. Avraam gi Sara erau
consideragi trecuti de virsta la care ar putut sa aib
copii (Gen. 18:11-14; cf. Luca 1:18), iar pierderea
vederii i-a afectat pe Isaac (Gen. 27:1), lacov (Gen.
4s=1o), 1; (1 Sam. 3:2; 4:15) gi Ahia (1 imp.1-1:4).
Barzilai gi-a pierdut simtul gusmlui i auzul (2 Sam.
19:35), in timp ce David a suferit de circulatgie san-
guini decitara sau hipotermie (1 Imp. 1:1-4). In
afar de virstele neobinuite atribuite de "genealo-
giile dinainte de potop in Gen. S ei 11 sau de virstele
primilor domzdtoxi babilonieni, Patriarhii au atins
virste inaintate (Avraam 175, Gen. 25:7; Isaac 180,
Gen. 35:28; Iacov 147, Gen. 47:28; iarlosif 110, Gen.
50:22). Cu toate acestea,Moise1a virsta de 120 de ani
(Deut. 34:7) sau Iehoiada la 130 de ani (2 Cron.
24:15) erau inca in plin putere.
'I1'ecerea de la maturitate la ,,b5ninete era con-
siderat la vixsta de 60 de ani (cf. Lev. 27:1-8; Ps.
90:10). Astfel, ,,la 60 de ani omul atinge blrinetea;
la 70 capul crunt, la 80 putere speciala, 1a 90 inco-
voiere, iar la 100 este ca i mort (Pirq Aboth 21).
Aceasta armapie poate comparata cu o conceptie
babilonian contemporan potrivit careia ,,60 inseam-
na maturitate; 70 viat lung; 80 batrinete; 90 ba-
trinete extrema (Tblita Sultanului Tepe 400245-49).
DJ .W.
BEDELION. O rin5 galbuie transparent, mire-
sitoare, produsa din sucul pomilor din genul Com-
miphora, pretuiti pentru folosirea ei ca parfum. Se
gasea in tara Havi1a, de ling Eden (Gen. 2:12), i
culoarea ei era aceeaei cu culoarea manei (Num.
11:7). Cuvintul ebr. b'Q6lah a fost preluat in gr. sub
forma bdellion. Degi acest cuvint imprumutat este
intilnit in traducerile gr. ale VI de mai tixziu, LXX
n-aduce acest cuvint cu anthrax gi krysrallos, poate
pentru ca r3ina intrit se asemna cu o piatr pre-
tioasi, sau poate datorita substantelor cu care este
asociat in Gen. 2:11 .u.rm. ("BUUTERII).
BIBLIOGRAFIE. KB; RAC, 2, p. 34 $.urm.- El, 4, p.
354. I.H.M.

BEER (IfEr, lit. ,,ntina, ,,cistema, tacut de obicei
de om). 1. Num. 21:16. Un loc in itinerariul evreilor
rtacitori, unde au ajuns curind dupa ce au pleoat din
Amon. Acest verset mentioneaza o intimplare ne-
cunoscuti din alte surse, 0 ocazie cind poporul a
primit apa; este un eveniment important, deoarece v.
18b sugereaza ca Beer se aa intr-un loc pustiu.
bocalizarea este necunoscuta. 2. Jud. 9:21. Locul
unde a fugit Iotam dup ce a demascat lovitura dc stat
data de fratele sau Abirnelec. Localizarea este
necunoscuta.
RJ.W.
BEER-LARA]-ROI. Numele propriu-zis si anumite
elemente din Gen. 16:13-14, unde numele apare pen-
tru prima data, nu poate tradus cu certitudine. Asa
cum ate redat, numele poate insemna Fimina celui
viu care ma vede sau ,,Fintina lui Cel care md vede este
viu. Tbtusi, se poate ca i.n procesul de transmitere
numele original al locului s fost distorsionat intr-0
oarecare misura, facind imposibila descoperirea inte-
lesului original. Nu are singurul nume propriu din VT
care a trecut printr-o asemenea schimbare. Locali-
zarea exact nu este cunoscuta, dar Gen. 16:7, 14
plaseaza locul in apnopierea granitei cu Egiptul, in-
cotro se indnepta Agar, servitoarea egipteani, care
fugea de minia stapinei sale, Sarai. Dtunnemeu i s-a
artat aici lui Agar si i-a vestit nasterea lui Ismael.
lsaac a trecut prin Beer-Iahai-Roi cind 11 astepta pe
Eliezer sa-i aduca 0 sotie din Mesopotamia (Gen.
24:62) si el s-a stabilit aici dup moartea lui Ag-1J"aam.
.W.
BEER$EBA. N\.u-ne dat unei ntini importante, pre-
cum si unei localitti si unui district (Gen. 21:14; Ios.
19:2).Otasu1 actual se aa la 77 km Svde lerusalim,
aproximativ la jumtatea distantei dintre Mediterana
si partea de S a Marii Moarte. Exista mai multe nni
inwnsiceamaimaredintreeleareundiametrude
3,75 m. Pentru sapaxea acestei ntini a trebuit sa se
taie un strat de Sm de stinca masiva. Pe o piaua din
peretele ntinii, Conder a gasit o data indicind ca au
fost (acute in sec. al 12-lea d.Cr. Cind a
vizitat el nna, in 1874, suprafata apei era la o
adincime de 11 m.
Excavatii facute la Tel es-Seba~, la 5 kmV de eras,
au scos la lumina o cetate forticata, construita dupi
un plan din timpul monarhiei din Iuda. O ndna din
afara portilor ate datata de arheolog in secolul al
12-lea i.d.Cr. si este asociati cu Avraarn, plasind po-
vestirile dapre Patriarhi in perioada de dupa cuce-
rirea israelita. Nu exista nici o dovada care s5 sprijine
aceasta speculatie. Nu au fost descoperite vase de lut
din Epoca Bronzului si nici un alt lucru care sa dove-
deasca numele antic al locului. Vase de lut din Epoca
Fierului au fost gasite in localitatea modem (Bi:
es-Seba-), care a fost numita Berosaba in vremea
romanjlor, si aceasta s-ar putea dovedi sa e locul in
care s-au stabilit Patriarhii.
Semnicatia numelui este data in Gen. 21:31,
,,Fu1tina celor sapte (adica, miei) . 0 alta interpretare,
,,l'-intina jurmintului, rezult dintr-o intelegere gre-
sita a cuvintului ebr. ,,de aceea, care se poate referi
numai la o armatie anterioara (Gen. 11:9 nu este de
fapt 0 excepgie) si reprezinta o traducere gresiti a
particulei ebr. kf cu ,,deoarece; dud de fapt, ea intro-
duce aici 0 propozitie subordonata temporala si ar
trebui cradusa ,,cind, sau chiar witunci. Declarapia
antecedenti ne spune dc ce a fost ficuta; propozipia
aceasta ne spune cind a fost facuti. (Pentru o folosire
similaraparticu1eikiveziGen.24:41;cf. Kfinig, Heb.
Syntax, 387 I1.) Explicatja celei de-a doua prsupuse
numiri a ntinii de catre Isaac (Gen. 26:33) este data
inv. 18: Jsaacaspatdinnou ntinilede apa, pecare
le sapaser robii tatalui sau Avraam, si pe care le
astupaseri filistenii, dup moartea lui Avraam; si Ie-a
pus iarsi aceleasi nume pe care le pusese tatal sau.
Intrucitspaneauneintinieradeseoriorealizare
majora, rapectul lial impunea s5 e o_nox-at in felul
acstalucrareaunuitx-1tideseam.Inv.33nise
spune: ,,El a numit-o $iba. Folosirea in acest caz a
formei feminine a numeralului poate indica numarul
ntinilor si numele ar putea fi redat: "Cea din (dintre)
sapte.
Beerseba este asociat in multe cazuri cu patriar-
Avraam a petrecut mult mp aici (Gen. 22:19).
Probabil ca a fost o parte a Palstinei ma nici un oras,
intrucit caracterul sezonier al pastor-itului nu va dus
la 0 asezare stabila. De aici a plecat Avraam s5-1
jertfeasci pe Isaac. Isaac loguia aici cind lacov a plecat
spre Haran (Gen. 28:10). In drum spre losif, care era
in Egipt, lacov s-a oprit aici ca sa aduca jertfe (Gen.
46:1). La impargirea aceasta localitate a fost data
trlbului lui Simeon (Ios. 19:2).
In expresia familiara ,,de la Dan la Beerseba (Jud.
20:1, etc.) ea indica extremitatea sudica a Im-
portanta orasului s-a datorat pozitiei sale pe calea
comercial spre Egipt.
Refexirile lui Amos (5:S si 8:14) arat ca Beerseba
devenise un centru pentru activitati religioase ne-
dorite.
Beerseba si satele sale (ebr. ,,icele) a fost repo-
pulata dup intoancerea din robie (Neem. 11:27).
Locul la care se referi Josephus (BJ 2. 573 si 3.
39), pe care Winckler a vrut s-I identice cu Beexseba
dinVT, era unsat din Galilea dejos (Jos., Life, 5. 188).
BIBLIOGRAFIE. W. Zimmerli, Geschichte u. Tradi-
tion von Beer-sheba im A. T., 1932; Y. Aharoni, Beer-
sheba, 1, 1973; Tel-Aviv, 1, 1974, p. 34-42; 2, 1975,
p. 146-168. WJ.M.
A.R.M.
BEHEMOT. Din punct de vedere morfologic este
pluralul cuvintului ebr. bhEmd, care apare de noua
oriinVI (Deut. 32:24; Iov 12:7; 40:15; Ps. 49:12, 20;
50:10; 73:22; Ier. 12:4; I-lab. 2:17) si in toate ca-
zurile, cu 0 sing-uri exceptie, se pare ca sensul avut in
vedere este acela de ,,are, ,,animale sau ,,vite. In
Iov 40:15 insa, referirea din versetele care urmeaza
sugereaz un anumit animal, si de obicei se considera
ca forma de plural in cazul acesta are ml de intarire,
,,ar5 mare si ea se refera Ia hipopotam, care se
potriveste cel mai bine descrierii. S-a sugerat :23 ar
deriva de la un cuvint egiptean ipotetic p'.ih.mw,
,,boul de apa, dar faptul ca eg-iptenii aveau alte
cuvinte care sa descrie hipopotamul face ca ipoteza sa
e impmbabila. Desi au fost emise si alte teorii, iden-
ticarea cu hipopotamul poate acceptata cu titlu de
proba la nivelul actual de cunotinte. Lxx reda cu-
vintul de aici prin ktenos. ("FIARA.)
 BIBLIOGRAFIE. S. R. Driver si G. B. Gray, The Book
0fJob, ICC, 1921, 1, p. 351-358; KB, p. 111; perm-u 0
alta teorie, vezi G. R. Driver in Z. V. Tbgan (ed.),
Proceedings of the Twenty-Second Congress of Orien-
talisrs Istanbul 1951, 2, 1957, p. 113; G. S.
Cansdale, Animals of Bible Lands, 1970, p. 100; J. V.
Kirmierwilson, VT25, 1975, p. 1-14. TCM
BEL. Numele sau titlul prineipalei zeitati babilo-
niene, Marduk OMERODAC), a caruidetronare a fost
sinonima cu srsitul Babilonului si a dorninatiei sale
(ler. 50:2; 51:44). In acat context Bel ate numit
impreuna cu reul Nabu ("NEBO), care era considerat
ul sdu (Is. 46:1). Bel (in sumeriana en, ,,domn; ebr.
Ba'al) a tacut parte din triada sumeriana original de
zeitati, irnpreuna cu Anu si Enki, iar numele sau a fost
un titlu sau un epitet al lui Enlil, zeului vintului si
C'md Marduk a devenit zeul suprem al Ba-
bilonului, in mileniul al 2-lea, i s-a dat si numele Bel.
Acata ate zeul in fata statuii caruia i s-a poruncit lui
Daniel si tovarasilor sai s se inehjne (Bel siBalaun.1l
3 s.urm.).
DJ.W.
BELIAL. Sensul acatui cuvint ate clarieat in ge-
neral de context: ,,ul lui sau ,,omul lui Belial in-
seamn o persoan foarte rea. Cuvint-u._l apare in ebr.
in Ps. 18:4, paralel cu cu\rinml ,,rnoarte; de aceea ate
tradus in rom. ,,pieire. In literature din perioada
intertatamentali este sinonirn cu Satan (scris adaea
,,Beliar). Der-ivarea numelui, tnsa, este obscur. Tex-
tul ebr., cu vocalele masoretioe, il red! bllya'al, si se
pare ca deriv de Ia blf (,,f5r5) si ya '01. (,,prot,
valoare), asa incit ar insemna ,,ea valoare; aceast
posibilitate ate plauzibil, dai nu se poate explica
modul in care a devenit nume propriu. O serie de
cercetatori au cercetat cadrul mitologic, de ex., Baal-
yam (,,Dornnul Mirii), dar nici una dintre sugadi nu
a fost convingatoare. 0 a treia modalitate de abordare
ate sa ignorim vocalele masoretice si sa derivarn
cuvintul de la verbul ebr. bald (,,a in,ghi1_:i"); in cazul
acata numele ar descrie in principal $eolul, locuinta
mortilor, ca ind ,,Cel ce inghite (etimologia cuvin-
tului ,,ini'ernal ate comparabila).
Penmr a reda expresiile care contin termenul ebr.
,,Belial, traducerile modeme folosac cuvinte cum
sint ,josnic, ,,far5 Dumnezeu, ,,uriciune.
BIBLIOGRAFIE. D. W. Thomas in Biblical and Pa-
tnstic Studies in Memory ofR R Casey 1963, p. 11-19;
V. Maag, '17 21, 1965, p. 287-299; TDOT.
D.F.P.
BELSATAR. Domnitoru.l Babilonului care a fost
omorit in timpul cuceririi cetatii, in anul 539 i.d.Cr.
(Dan. S). In documentele babiloniene B61-sar-usur
(,,BeI a protejat regele/dornnia) este numit de tatl
sau Nabonid, rege al Babilonului in 556-539 i.d.Cr.
Alte texte dau detalii cu privire la dornnia lui Belsatar
si la preocuprile religioase din Babilon si Sippar pina
in al 14-lea an al domniei tatlui sau. Probabil ta el a
fost nepotul lui Nebucadnetar al ll-lea si, potrivit
Cronicii lui Nabonid, tatl sau i-a ,,incredintat arrnata
si domnia in cca 556 i.d.Cr., in timp ce Nabonid se
aa intro camp:-mie in Arabia centrala, unde a ramas
timp de 10 ani. Belsatar a domnit chiar in statul
Babilon. Se poate ca Daniel sa dateze evenirnentele
dupa anii acatei coregente (Dan. 7:1; 8:1), dai
documentele ociale an continua! s foloseasc anii
de domnie ai lui Nabonid. 0 serie de texte juridice
datate din anul al 12-lea si al 13-la al domniei lui
Nabonid includ numele lui B51-sax-usur, printul
mostenitor, in juraminte speciale. lntrucit 0 inscriptie
din Han-in (AS a, 1958, p. as-92; mar, p. 562
$.\1nn.) anna ca exilul lui Nabonid a dm-at 10 ani,
informatia aeeasta ar conrma alte texte, inn-ucit
,,regele care a murit in luna octombrie a anului 539
i.d.Cr. a fost Belsatar (Dan. 5:30), iar tatal sau a fost
luat prizonier la intoarcerea sa ulterioar in capital
(Xenofon, Lyropaedia, 7. 5. 29-30, nu as nume).
Belsatar (aram. HH.!a'ar) este numit de asemenea
Balthasar (gr. Baruc 1:11-12; Herodot, 1. 188) sau
Baltasar (Jos., Ant. 10. 254).
BIBLIOGRAFIE. R. P. Dougher-ty, Nabonidus and
Belshazzar, Yale Oriental Seria 15, 1929; A. K. Gray-
son, Assyrian and Babylonian Chronicles, 1975, p.
104-111 (pentru Cronica lui Nabonid).
DJ.W.
BEL'IA'IAR (ebr. bHtsa'a.sar; gr. Baltasar). Nu-
mele dat lui Daniel in Babilon (Dan. 1:7; 2:2_6; 4:8-9,
19; 5:12; 10:1). Cuvintul ebr. poate o transliterare
a numelui babilonian obisnuit BeleVBe1ti-ar-usur
(,,Fie ca Doamna sotia zeului Bel sa-1 protejeze pe
rege). Pentru forms numelui, "BeIsatar, "$areter,
vezi A. R. Millard, EQ 49, 1977, p. 72.
DJ.W.
BEN-AMI (,,ul rudei mele). Nume dat copilului
nascutdinurtireaincatuoasaaluihotcuicasamai
mica (Gen. 19:38); strmosul copiilor lui Amon.
Moise i-a recunoscut ca ind inruditi cu copiii lui
Israel, prin Lot; de aceea el a condus poporul in asa
fel ind! S5 nu-1' tulbure in tara care ,,le-a fost data in
stpinire (Deut. 2:19). Tbtusi, ,,copiii lui Lot au
devenit mai tirziu dusmani ai israelitilor (2 Cron.
20:1; Ps. 83:6-8).
G.T.M.
BEN-HADAD. I-oz-ma ebr. a numelui aramaic Bar-
sau Bir-I-Iadad, ,,ul lui Hadad, nume purtat de doi
sau trei domnitori ai regatului arameu de la Damasc.
1. Ben-Hadad I ate numit ,,ul lui Tabrimon, ul
lui Hezion, imparatul Aramului in 1 imp. 1s=1s. In al
15-lea an al domniei sale (al 35-lea dupa dezbinarea
regatului), Asa, regele lui Iuda, l-a infrint pe Zerah
Etiopianul si a tinut o sarbatoare mare la Ierusalim, la
care i-a invitat si pe israeliti (2 Cron. 14:9 - 15:19);
de aceea, in anul al 16-lea (al 36-lea), Baaa, regele
lui Israel, a atacatluda (2 Cron. 16:1-10) iAsa acerut
ajutor de la BensHadad I, regele Aramuiui (1 lmp.
15:18 s.urrn., ca si mai sus). Prin tirmare, Ben-Hadad
I domnea deja in cca 895 i.d.Cr., sau poate pe la 900.
Pemru aceasta perioada, vezi E. R. Thiele, Mysterious
Numbers of the Hebrew Kings, 1951, p. 58-60; 1965
ed., p. S9-60.
 2. Ben-I-1adAad, oponentul lui Ahab (cca 874/3-
853 i.d.Cr.), 1 lmp. 20, a mm-it asasinat de I-lazael,
pe vremea lui loram (cca 852-841 i.d.Cr.) i Elisei (2
lmp. 6:24 $.urm.; 8:7-15). Hamel l-a succedat pe
Ben-I-Iadad injurul anului 843 i.d.Cr. (Salmanaser I11,
regele Asiriei, il mengioneaza pe Hazael inca in 841
i.d.Cr.) (vezi M. F. Unger, Israel and the Aramaeans of
Damascus, p. 75). Aid apa: doua probleme. Mai imii,
este Ben-I-Iadad din ziiele lui Ahab i loram acelagi
Ben-Hadad I din zilele lui Asa (sugerind o domnie de
57 de ani, cca 900-843 i.d.Cr., o domnie lunga dar nu
ma egal), sau ate vorba de Ben-Hadad II? Albright
(BASOR s7, 1942, p. 23-29) ii identica drept 0
singura persoana, Ben-Hadad (I), dar singura lui do-
vada certa este 0 posibila data de 850 i.d.Cr. (limite
875-825 i.d.Cr.), pentru Stela Melqart, pe bam sti.lu-
lui inscripgiei conginute cle ac_easta. Dar interpretarea
mai reasca a textului din 1 lmp. 20:34 ate ca Omri
a fost infrint anterior de Ben-Hadad l, ma: lui Ben-
I-Iadad H, contemporanul lui Ahab; interpretarea data
de Albright acestui pasaj este forgata, iar faptul ca VT
nu menpioneaza un eveniment cum este infringerea lui
Omri ii gaseete o paralela in faptul ca V1 omite s
spuna ca Iehu a platit txibut lui Salmanasar III.
Analele lui Salmanasar III pentru anul 853 i.d.Cr.
(Wiseman, in DOTII p. 47) ipeI1U'U anul 845 i.d.Cr.
(ANET, p. 280a; ARAB 1, 658, 659) 11 numesc pe
regele Damascului dIM-idri, care probabil ar trebui
citit Adad-idri (,,Hadad-ezer); acsta trebuie sa e
aproape cu certitudine un alt nume al lui Ben-Hadad
(I/II), contemporanul lui Ahab; cf. Michel, Welt des
Oriems, 1, 1947, p. 59, n. 14. Daca admitem ca au
existat doi Ben-Hadad, ,,I poate datat aproximativ
intre 900-860 i.d.Cr., iar ,,II intre 860-843 i.d.Cr.
Aa-numita Stela Melqart dateaz din aceasta pe-
rioada; atribuirea ei unui anumit Ben-I-Iadad ate
impiedicata de faptul ca numele stramogilor sai nu
poate descifrat pe monument, in ciuda incercrilor
de solugionare (de ex. Gross, BASOR 205, 1972, p.
36-42).
3. Ben-Hadad III, cca 796-770 i.d.Cr., ul lui
Hazael, a connuat asuprirea lsraelului inceputfz de
tatal sau (temp. Ioahaz, cca 814/ 3-798 i.d.Cr., 2 Imp.
13:22) pina in timpul domniei lui loas (cca 798-782-
781 i.d.Cr.), care, implinind profea lui Elisei de pe
Patul morgii, a reugit s5-1 respinga pe Ben-Hadacl (2
Imp. 13: 14- 19, 25); acest rege arameu este mengionat
de asemenea pe stela contemporana a lui Zakur, re-
gele Hamatului i a1 Luash-ului (cf. Black, in DOTI, p.
242-250). ,,Izbavitorul al carui nume nu ne este dat
5i care a atacat in vremea aceasta Siria (in folosul lui
Israel) se poate sa e o referixe voalati la intervenpia
lui Adad-nirari III, regele Asiriei, impotriva Aramu1ui;
cf. W. Hallo, BA 23, 1960, p. 42, n. 44, dupa H.
Schmoekel, Geschichze des Alten Vorderasierl, 1957, p.
259, n. 4. Amos (1 :4) a prorocit distrugerea "palatelor
lui (1-lazael gi) Ben-I-ladad, iar memoria lor este evo-
cata de Ieremia (49:27), in prorocia sa impotriva
provincial Damascului.
BIBLIOGRAFIE. Pentru acs_ti regi, vezi M. F. Un-
ger, Israel and theAramaeans ofDamascus, 1957, cap.
V-X; A. Malamat, in POTT, p. 143 .urm. KAK
BENAIA (ebr. bnayh, bnayd, ,,Iahveh a zidit). prin apostolii Sai? Nu neapirat. Degi masele cle evrei
1. Fiul lui lehoiada din Cab;eel, in partea de S a lui
Iuda (2 Sam. 23:20). Comandantul gxzij P6130;-1318 a
lui David, alcatuita din mercenari straini (2 Sam.
8:18; 20:23), el a comandat armata in luna a treia (1
Cron. 27:5-6). A fost renumit intre ,,cel treizeci de
vitejiailui David (2 Sam. 23:20-23; 1 Cron. 11:22-25)
$i probabil ca l-a insopit pe David in timpul nevoltei lui
Absalom (2 Sam. 15:18). El a ajutat la rastumarea lui
Adonia i la instaurarea lui Solomon ca rege (1 lmp.
1),_iar mai tixziu l-a executat pe Aclonia, loab i
(1 lmp. 2:25, 29 .urm., 46), inlocuindu-l pe loab ca
gi comandant suprem (1 Imp. 2:35).
2. Unul dintre ,,cei treizeci care an fomiat grupul
al doilea de viteji ai lui David; era din Piraton, in
Efiaim (2 Sam. 23:30; 1 Cron. 11:31) gi a comandat
armata in luna a unsprezecea (1 Cron. 27:14).
Alte zece persoane care poarta acat nume sint
cunoscute numai din urmitoarele texte: 1 Cron. 4:36;
15:18, 20, 24; 16:5-6; 2 Cron. 20:14; 31:13; Ezr.
10:25, 30, 35, 43 (cf. 1 Ezdra 9:26, 34-35); Ezec.
11:1, 13).
J.G.G.N.
BENE-BERAC. Cetate in teritoriul lui Dan (Ios.
19:45), iclenticata cu localitatea moderna el~Khei-
riyeh (pina recent a fost numita Ibn Ibraq), la vreo 6
km E de Jaffa. Potrivit lui Sanherib, a fost una dintre
cetagile care au aparginut Ascalonului gi care a fost
asediata i cucerit de el (DOTT, p. 66; ANET, p. 237).
J.D.D.
BENE-IAACAN. Un loc unde Israel 5i-a inlins ta-
bara (Num. 33:31-32;De\1t. 10:6). Afost numele unui
nib gi se refera la unul din clanurile lui Seir (1 Cron.
1:42), care este numele unei regiuni muntoase la V de
Wadi Arabah. Nu este posibila o localizare mai
precis, intrucit seqiunea itinerariului din Num. 33
s-ar putea referi la mai multe trasee.
BIBLIOGRAFIE. .1. R. Bartlett, JTS s.n. 20, 1969,
p. 1-12.
G.l.D.
BENEDICTUS. Prorocia lui Zaharia (Luca 1:68-
79), numita astfel dup primul cuvint din traducerea
latina, este una dintre cele ease vedenii (Luca 1:5-25,
26-38; 2:1-20) i prorocii (Luca 1:46- 56; 2:29-35)
din naragiunea lui Luca despre nagterea i pnmcia
Domnului Isus. in prorociile ebraice dezvoltarea reve-
lapiilor anterioare sau meditarea asupra lor (cf. Ps.
105; Mica 4:4; Zah. 3:10) este un tipar carese repeta.
In NT Apocalipsa lui loan este un mozaic de limbaj i
concepte caracteristice VT. Rat astfel, Benedicms face
aluzie la 0 serie de pasaje din Psalmi i din Isaia.
Prima pane a pasajului (Luca 1:68-75), int:-un
paralelism specic poeziei ebraice, ll slavegte pe Dum-
nezeu pentru izbavirea rnesianica $1 se bucura de
rezultatele ei. A doua secgiune (Luca 1:76-79) descrie
locul pe care il va ocupa loan in aceasta lucrare
mreaga a lui Dumnezeu. in Benedictus lucrarea lui
Mesia are in mod special o izt wire spirituala. Oare
inseamna aceasta ca ideile lui Zaharia au fost schim-
bate radical in lumina interpretarii VI prin Cristos gi
il priveau pe Mesia ca pe un Rascmnparator polic,
rolul Sau ca si Rascumparator religios sau preotesc nu
lipsea in iudaism (cf. Test. Judah 21. 1- 3; Tat. Levi 18.
2s.urm.; Test. Simeon 7. 1 s.urm.; IQS 9. 10 .urm.; CD
19. 10; 20. 1). Gindul acesta putea ocupa un loc
important in gindirea unui preot evlavios; prin ur-
mare, ate in armonie cu personalitatea si cadrul sau
ca, ,,umplut de Duhul Snt, Zaharia sa rosteasca
aceasta revelatie speciala. ("BUNA VESTIRE.)
E.E.E.
BENIAMIN. 1. Cel mai tinzir u al lui lacov, numit
binyamfn (,,ul dreptei, adici-i, ,,norocos) de tatal
sau, desi mama sa, Rahela, care a murit la nasterea
lui, l-a numit ben-'6ni (,,fiul durerii mele) (Gen.
35:18, 24). Dupa lui Iosif el a ocupat locul
de fmnte in afectiunea tatalui sau, ind singurul u
in viata al Rahelei; acesta a fost un factor major care
a dus in nal la predarea fmtilor lui Iosif (Gen. 42:4,
38; 44:1-34). ' 20:2), iar cealalta era probabil aceeasi cu _,,poarta
2.11-ibul care a descins din Beniamin; ebr. binyH-
mfn, ca si substantiv colectiv, sau pl. bene binyamfn;
de asemenea, bnymin Jud. 19:16; 1 Sam. 22:7;
si sing. ben yemfnf sau ben hayymfm (cf is yemfnz 1
Sam. 9:1; eres ymfni, v. 4). Un nume similar, binu
(sau mir) yamina, care s-ar putea s5 insemne ,,ii
(locuitorii) sudului, este intilnit in textele de la Mari
(sec. 18-lea i.d.Cr.) si unii cercetatori, de ex. Alt,
Parrot, au cautat aici antecedente pentru tribul biblic;
dardiferenta de timp si de origine face ca identicarea
sa e foarte incerta.
Gasim multe detalii despre genealogiile urmasilor
lui Beniamin, dqi niciieri ele nu sint complete; in
Gen. 46:2 1 sint enumerate zece familii, dar Cronicarul
numeste numai trei clanuri (1 Cron. 7:6 s.u.rm.), din-
tre care Iediael nu apare sub acest nume in Pentateuh.
Lista familiilor ,,tag'.lor dinainte de invazia Canaa-
nului este data in Num. 26:38 .urm.; pentru detalii
din vremea rnonarhiei, vezi 1 Cron. 8.
'I1'ibul lui Beniamin a ocupat 0 sie de pimint M
trecatorile dintre Muntele Efraim si dealurile lui Iuda.
Granita cu Iuda este bine delimitata (Ios. 18:15
.1.u~m.; cf. 15:5 s.urm.) si trecea la S de Ierusalim, care
a fosto cetate iebusita pina cind a cucerit-0 David. De
aici trecea pe la Chiriat-Ieanlm, care a fost cindva in
Beniamin (Ios. 18:28; conjunctia ,,:_;i este Iuata din
LXX, dar textul este neclar). Ios. 15:9 sprijin aceasta,
identificind-o cu Baala din Iuda; Noth (Josua 2, ad
loc.) o considera o glosa, dar ea este repetata in Ios.
15:60; 18:14; Jud. 18:12; 1 Cron. 13:6; cf. 1 Cron.
2:50 s.un-n. Granite de N se intindea de la Ierihon pina
la N de Ofra, apoi mergea spre SV la crestele de S ale
Bet-l-Ioron, lasind Luz in Efrain-I (dar poate ca la
inceput nu si sanctuarul de la *Betel; Ios. 18:13).
Dupa dezbinarea impiratiei, ,,Efraim (adica, regatul
dc N) a ocupat Betelul si pa:-tea de E din Beniamin,
dar granita s-a schimbat succaiv; cf. 2 Cron. 13:9.
Granita de V este data ca o linie dreapta de la Bet-
Horon la Chiriat-Iearim, dar existau asezari si mai
departe inspre V (1 Cron. 8:12 s.urm.).
,,Beniamin este un lup care ssie - asa suna bine-
cuvintarea straveche a lui lacov (Gen. 49:27). 'I1ibu.l
acesta a dobindit un renume pentru vitejia si pri-
ceperea in razboi si era cunoscut pentru prastiasii care
minuiau prastia cu mina stinga (Jud. 3:15; 20:16; 1
Cron. 8:40). Ehud, care a izbavit pe Israel din miinile
moabitilor, a fost din Beniamin; la fel a fost si Saul,
primul imparat (1 Sam. 9:1), imparateasa Estera (Est.
2:5) ea apostolul Pavel (Rom. 1 1:1). Intmcit se afla in
calea expansiunii listenilor, uibul lui Beniamin a
jucat un rol important in istoria lui Israel sub con-
ducerea lui Saul si in general i-a rmas loial, acestuia
chiar daca unii au trecut de partea lui David cind
acesta se aa in exil (1 Cron. 12:2-7, 29). De fapt,
lupta aceasta a fost tinut minte multa vreme (2 Sam.
16:5; 20:1). Loialitatea de clan a fost evidenta in
impotrivirea lor dezastruoasa la cererea nationala de
a se face dreptate in problema concubinei levitului
(Jud. 20-2 1), cu multi ani inainte de monarhie (20:26
.urm.).
O data cu stabilirea capitalei la Ierusalim, Be-
niamin a fost atzas maiaproape de Iuda (1 Cron. 8:28)
si dupa dezbinarea imparatiei Roboam a pastrat a-
ceasta alianta (1 Imp. 12:21; 2 Cron. 11; vezi 1 Imp.
11:32, ,,din pricina Ierusalimului). Au existat doua
porti ale lui ,,Beniamin in cetate, una la Templu (ler.
0i1orin zidul de N (Ier. 37:13; Zah. 14:10). In ciuda
soriilor r5zb0iu_1ui, Beniamin a continuat
sa faca parte din Iuda (1 lmp. 15:16 .urm.; 2 Imp.
14:11 s.urm.; cf 2 Imp. 23:8, ,,Gheba). De la Res-
taurare incoace, distinctia este limitata la genealogii
personale (c Neem. 7; 11:7 .urm.).
in vedenia lui Ezechiel, partea lui Beniamin 56 ans
exact la S de cetate (Ezec. 48:22 .urm.).
3. Un urrnas al lui Iediael (1 Cron. 7:10).
4. Un barbat din Beniamin, din perioada Res-
taurarii, care si-a luat o sotie mama (Ezra 10:32).
Neem. 3:23; 12:34 s-ar putea sa se refere la aceeasi
persoani.
BIBLIOGRAFIE. Txtelc dc iu Mari: M. Noth, JSS 1,
1956, p. 322-333; J. Gibson, JSS 7, 1962, p. 57 s.un'n.
Topograe: Z. Ka1lai,IEI 6, 1956, p. 180-187; GT7, p.
164 s.urm., 170 s.urm. Eibliograe generald: J. Bright,
History oflsraea 1972; J. Grranbaek, VT 15, 1965, p.
421-436; K-D. Schunck, MW Suppl. 86, 1963
(revizuit, JBL 83, 1964, p. 207); M. Noth, History of
Israelz, 1960.
.I.P.U.L.
BERACA (lit. ,,binecuvintare). 1. Unul dintre lup-
tatorii care i s-au alaturat lui David la Ticlag, cind
acesta era la smtorare datorita dusmaniei lui Saul
(1 Cron. 12: 1-3) . 2. O vale unde Iosafat si poporul sau
au adus multumiri lui Dumnezeu pentru victoria re-
purtata asupra amonitilor, moabitilor si edomitilor (2
Cron. 20:26). Este identicata cu Wadi Bereikit, intre
Ierusalim si Hebron, la V de Tecoa. Numele modem
sugereaza o fomia mai veche care era pronuntata
putin diferit de aceea din textul ebr. si care mmna
.,baz.in de apa (berlgi). RJ.W.
BEREEA. 1. Localitatea modema Verria, o cetate
din S Macedoniei, intemeiata probabil in sec. a1 S-lea
i.d.Cr. In vremea NT era un centru prosper, cu o
colonic de evrei. Cind Pavel si Sila au fost scosi pe
ascuns din Tesalonic ca s scape de impotrivirea ev-
reilor (Fapt. 17:5-11), ei s-au retras la Berea, la vreo
80 de km. Aici au fost ascultat-I cu atentie, pina cind
i-au ajtms oponentii. Sopater era din Bereea (Fapt.
20:4). 2. Numele elenistic al cetatii Aleppo (2 Mac.
13:4).
BIBLIOGRAFIE. Strabo 7; EC, 4, p. 188 s.urm., 206
s.urm. J.H.P.
BERENICE. Fiica cea mai mare a lui Irod Agripa I,
sora cu Drusila, nascuta in anul 28 d.Cr. Dupa ce a
fost logodita, daea nu chiar casatorlti anterior, ea s-a
casatoritkla virsta de 13 ani cu unchiul ei, Irod de
Chalcis. In urrna rnoqii acestuia in anul 48 d.Cr., ea
s-aduss5locuiasc&cufrateleeiIr0dAg1ipalI(o
relatie incatuoasa este sugerata de Iuvenal, Sat. 6.
156160). Dupa aceea s-a casatorit cu Polemon, re-
gele Ciliciei, l-a parasit si s-a intors la fratele ei, in
tovarasia caruia l-a ascultat pe Pavel (Fapt. 25:13).
Ulterior a devenit amanta viitorului imparat Titus.
Josephus 0 arata intr-0 lumina mai favorabila: in anul
66, in Ierusalim, ea a intervenit cu curaj incercarea de
a impiedica masacrarea iudeilor de citre procuratorul
Florus (BI 2. 309-314). E.M.B.G.
CJ.H.
BET-ANAT (ebr. bg nit, ,,templul1ui Anat). Prolr
abil ca ate Safed el-Battikh, la NV de Galileea, si bt 'r1t
mentionat de Seti I si Ramsa 11. Cetatea a fost data
lui Neftali (Ios. 19:38); locuitorii originari nu au fost
alungati, ci au ramas si au platit tribut (Jud. 1:33).
BIBLIOGRAFIE. LOB, p. 200, 214. A.R.M.
BET-ANOT (ebr. beg ndg, probabil ,,templul lui
Anot). O cetate si satele apartinitoare (Ios. 15:59)
data lui Iuda. Localitatea moderni Beit Anun, la 6 km
NNE de Hebron. J.D.D.
BET-ARBEL. O cetate despre care se spune ca a fost
distrusi de 'Saln\an in ,,1.iua luptei (Os. 10:14).
Numele este cunoscut numai din acat text, asa incit
identifiearea cu localitatea modem lrbid, probabil
Arbela mentionata de Eusebiu, la vreo 30 km SE de
Marea Galileii, ramine incert.
BIBLIOGRAFIE. w. F. Albright, zmson as, 1929,
p. 10; G. L. Harding, The Antiquities ofJordan, 1959,
p. S4-S6. T.C.M.
BET-AVEN (ebr. bt Ewen, ,,casa nedreptatii).
Situat Ia V de Micmas (1 Sam. 13:5), se poate s5 e
diferit de Bet-Aven dapre care se spune ca se aa la
E de Betel (Ios. 7:2). Daca acate doua localitati sint
diferite, ate imposibil sa stim cu certitudine care
dintre ele marca granite de N a teritoriului lui
Beniamin (Ios. 18:12). ln Osea (4:15; 5:8; 10:5)
numele poate un sinonim derogator pentru "'Betel,
si insemnind ,,Casa (zeului) celui fals. DJ.W.
BET-DAGON (ebr. bt @on).1. In sesurile din
Iuda, la s de Azeca (Ios. 15:41). 2. in Aser, probabil
la N de "lIelcat (Ios. 19:27). Au existat si alte loca-
111211 cu acest nume; Bet-Dagonul cucerit de Sanherib
este in prezent Bet Dagan, in apropiere de Tel Aviv (Z.
Kallai, VT 8, 1958, p. 53 s.urm.; B. Mazar, IE! 10,
1960, p. 72). J.P.U.I_.
BET-HARAN (Num. 32:36, trebuie identicat cu
Bet-I-Iaram. Ios. 13:27). Locul acata a icut parte din
teritoriul dat lui Gad, asa ca se aa la E de
Iordan, Pnobabil ca a fost un punct de frontier-5 puter-
nic pe care l-au construit (Num. 32:36) sau o
asezare existenta pe care ei au fonicat-0 (Ios. 13:27)
pentru a se apara pe ei insisi precum si vitele lor.
Asezarea aceasta era situat intr-o zona cu pasuni
bune (Num. 32:1), dar era in vale (Ios. 13:27) si de
aceea era lipsita de siguranta de care se bucurau cei
care locuiau in dealurile dincolo de Iordan. Este iden-
ticat cu localitatea modema Tell lktan, la 12 km
NE de gura de varsare a Iordanului. lU.W.
BET-HORON. Numele unui loc canaanit, care in-
seamna ,,casa lui I-Iauron (un zeu canaanit al lumii
subpamintene). Bet-Horonul de Sus (Ios. 16:5) ate
localitatea moderni Beit Ur a1-reqa 12 617 m dea-
supra nivelului marii, la 16 km NV de lerusalim, iar
Bet-I-Ioronul de Jos, Ios. 16:3, ate Beit Ur al-Tahta,
la 400 mdeasupra niveluluimarii, la 2 kmmai departe
spre NV. Acate orase au fost consu-uite de Seera din
tribul lui Efraim (1 Cron. 7:24). Ele ceau parte din
teritoriul acatui trib si una dintre cetati a fost data
familiei levite Chehat (Ios. 21:22). Cetatile au fost
reconstruite de Solomon (2 Cron. 8:5) si au fost
forticate de evrei dupa Exil (ludit 4:4-5) si de catre
generalul sirian Bacchida (1 Mac. 9:50). Ele dominau
valea Aialonului, prin care trecea unul dintre cele mai
importante drumuri antice dintre cimpia maritima si
regiunea deluroasa. De acea, in vremurile biblice au
necut multe a1-mate prin acate cetati: de ex., amoritii
si israelitii care i-au urmarit sub conducerea lui Iosua
(Ios. 10:10-11), filistenii (1 Sam. 13:18) si armata
egiptean a lui Sisac (potrivit inscriptiei sale dc la
Kamak), sirienii condusi de Seron (1 Mac. 3:16, 24)
si de Nicanor (1 Mac. 7:39), care au fost amindoi
infrinti de Iuda la Bet-Ho:-on. precumsi romanii sub
conducerea lui Cestius (Jos., BJ 2, 516).
Sanbalat se poate sa fi fost nascut la Bet-Horon
(Neem. 2:10). Pseudo-Epiphanius, in Vietile prom-
cior, spune ca Daniel a fost nscut in Bet-I-loronul de
Sus.
BIBLIOGRAFIE. E. Robinson, Eibliml Researches in
Palatine, 2, 1874, p. 250-253; 0. A. Smith, Historical
Geography of the Holy Land, 1931, p. 248-250, 287-
292; F. M. Abel, Geographic de la Palestine, 2, 1938,
p. 274-27s. 1.1.
BET-IESIMOT (ebr. b; hayfimdt, ,,casa pusn'uri-
lor), un loc in apropiere de trmul de NE al Mrii
Moarte, in cimpia Moabului (Num. 33:49; Ezec. 25:
9), dat de Moise semintiei lui Ruben (Ios. 13:20).
Eusebiu i1 plaseaza la 16 km SE de Ierihon, iar Jose-
phus (War 4. 438) fl mengioneaza sub numele grec
Bimth (localitatea K1111-bet Sueimeh din apropiere),
cucerit de tribunul roman Placidus in timpul revoltei
evreilor. Au ramas pina in ziiele noastre 0 ntina si
citeva mine (Tell el-'AZeimeh). NH.

BET-MARCABOT (ebr. bg hammarkilldg, ,,casa
carelor (de razboi)). Localitate din teritoriul lui Si-
meon (Ios. 19:5; 1 Cron. 4:31). Lpcalizarea este in-
certa, dar intmcit era legata de Ticlag i I-Ionna,
probabil ca a fost un punct intrit de pe graniga Iudeii
cu Filistia. Numele sugereaza ca aeezarea se poate sa
fi fost un arsenal canaanit in timpul cuceririi israelire.
Faptul ca locuitorii Canaanulni au avut care de razboi
i-a irnpiedicat pe pedestrag-ii evrei si ocupe gara in
intreg-irne (Jud. 19). RJ.W.
BET-NIMRA. ,,Casa apei curate sau ,,Casa leopar-
dului, o cetate din Gad (Num. 32:36), ind probabil
aQeeai cuNimra (Num. 32:3) iNi.mri.m (ls.15:6;ler.
48:34). Potxivit lui Eusebiu, era numit Betam-Naram
gi era situat la 8 km N de Livias. S-ar putea sa e
localitatea modema Tell Nillvii E1183 Wadi Shaib, sau
Tell Bileibil, din apropiere, la vreo 24 km E de lerihon.
G.W.G.
BET-PEOR (lit. ,,'Iemplul lui Peor). Localitate din
ginutul delums din yara Moabului (Ios. 13:20) sau a
amorigilor (Deut. 4:46), la E de Iordan, care facea
parte din teritoriul lui Ruben. Cadrul istoric al Deute-
ronomului arata ca evreii s-au adunat la Muntele
Pisga, in apropiere de Bet-Peor, ca $5 prirneasca ul-
Iimele indernnuri inainte de a imra in Tara Promisa
(Deut. 3:29; 4:44-46). Dupa ce a repetat pentru e-
migr-angi Legea, Moise a mmit i a fost ingropat in
apropiere (Deut. 34:5-6). Bet-Peor se poate si e
aproape de Peor, sau chiar idendc cu Peor, unde
Balsam a zidit $31328 altare (Num. 23:28). Num. 25:1-
5 mengioneaza ca moabigii se inchinau unui zeu numit
Baal Peor (Domnul Peorului). bocalizarea este in-
cert. RJ.W.
BET-EAN, BET-AN. Cetate situata la jonc;iu-
nea important a Vaii *lzreelului cu Valea Iordanului.
Numele apare in Biblie ca bg "En (Ios. 17:11, 16;
Jud. 1:27; 1 Imp. 4:12; 1 Cron. 7:29) i bg .'an (1
Sam.31:10, 12; 2Sam. 21:12),darnui.ncapei.ndoia.la
ca ambele nume se refera la acelagi loc. Numele este
ptrat in satul Beisn din ziiele noastre, linga care se
aa Tell el-Hosn, locul cetgii antice, care a fost ex-
cavat sub conducerea lui C. S. Fisher (1921-1923), A
Rowe (1925-1928) i G. M. Fitzgerald (1930-1933).
D$_i a fost facut un sondaj in adincime, care a
artat ca au existat aezari inca in mileniul al patrulea
i o cetate canaanita imporcanta in Epoca Timpurie a
Bronzului, excavagiile principale au fost dedicate ul-
timelor 9 nivele, care se intind din secolul al 14-lea
i.d.Cr. pina in perioada islamica. O mare parte de timp
de la inceputul acestei perioade, Bet-$eanul a fost un
avanpost forticat al Egipmlui. Inca in secolul al
15-lea, 'I1itrnm IH mengioneaz ca Bet-$ean se aa in
stapinirea sa (au fost gsipi acolo scarabei care purtau
numele sau), iar in secolul urmtor una dintre scri-
sorile de la Amamavorbegte despre intariturile trimise
la gamizoana bf:-sa-a-ni din partea Egiptului. Nivelul
principal cel rnai vechi (IX) probabil ca dateaza din
acest secol (nivelele an fost redatate pe baza suc-
cesiunii ceramicii, intrucit datele iniyiale ale arheo-
logilor s-au bazat pe criterii mai pugin certe); in acest
nivel a fost descoperit un templu mare dedicat lui
,,Mekal, Domnul (Ba'al) Bet~$eanului. ln templu au
fost gasite ramai;ele unui taur de 3 ani, sacricat.
('.IER'IFE $1 DARURI).
Nivelul VH1 a fost relativ lipsit de importanga,
datind de pe la sritu1ui sec. al 14-lea, dar in aceasta
perioada Sethos (Seti) l a incercat s restaureze sta-
pinirea Egiptului asupra Asiei, care fusese pierduta in
mare rnasur de ultimii regi din dinastia 18, $i in
primul an al domniei sale el a cucerit din nou Bet-
$ean. Aici au fost gasite doua dintre stelele lui regale,
una dintre ele rnenpionind ca el s-a luprat in apropiere
cu 'pr.w ("EVREI). NivelulVIl (cca sec. 13) a connut
un templu in care a fost gasita 0 stela zugravind o zeiga
cu 0 coroana cu doua coarne (A$'lEROT-CARNMM),
iar in nivelul VI a fost descoperit un templu
Acest nivel dateazi probabil din sec. al 12- lea, din
timpul lui Ramses III, a cirui statuie a fost gisiti aici,
iar dacoperirea in cetaiii a unor sicrie antro-
poide de lut, caracteristice "liszenilor, sugereaza ca
aces_>tia erau stapionagi de Ramses la Bet-$ean ca o
gamizoana de mercenari. Israel a sosit in Palesdna la
scurta vreme dupa aceea i Manase, care a primit
Bet$eanul (Ios. 17;11), a considerat ca cetatea era
prea puternica pentru a 0 cuceri (Ios. 17:16; Jud.
1:27), aeacaaramasinmiiniduamane pinainvrernea
lui David. lmportanga cetapii in vremea aceasta este
sugerat de fapml ca Biblia vorbegte despre Bet-$ean
.,$i icele ei (adica, satele dependente). Pe vremea lui
Saul se aa tot in miinile listenilor, deoarece trupul
lui Saul gi ale ilor sai au fost spinzurate pe zidurile
acestei cetagi, de unde le-au luat locuitorii din Iabes-
Galaad (1 Sam. 31:10, 12).
in nivelul V (cca sec. 11-lea i.d.Cr.) au fost des-
coperite doua temple, unul (cel din S) dedicat zeului
R5heph i celalalt dedicat zeiyei Andt, iar Rowe a
sugerat ca acestea sint templele lui Dagon gi Astarteea
in care listenii au expus capul gi armura lui Saul (1
Cron. 10:10; 1 Sam. 31:10). Cetatea trebuie sa
calut in cele din urrna in rniinile israeligilor, in vremea
lui David, iar sapaturile au scos la lumin prea pugine
urme materiale din acea aeezare (nivelul IV), pina in
perioada elenistica (nivelul III). In aceasta vreme se
spune ca Bet-$eanul cu irnprejurirnile sale ("tot Bet-
$eanul, kolbg Fin) iacea parte din al cincilea dis-
trict administrativ al lui Solomon (1 Imp. 4:12), iar in
timpul domniei lui Roboarn (1 Irnp. 14:25) a fost
cucerit de Sheshonq ("'$l$AC). Cetatea a fost inte-
rneiata din nou in perioada elenistica, sub numele de
Scythopolis, iar mai tirziu a facut parte din Deca-
polis.
BIBLIOGRAFIE. A. Rowe, Beth-shan, 1, The Topog-
raphy and History of Beth-shun, 1930; 2, i, The Four
Canaanite Temples of Beth-shan, 1940; vezi de ase-
menea G. E. Wright, AJA 45, 1941, p. 483-485; G. M.
Fitzgerald, Beth-shun, 2, ii, 1930; 3, 1931; ANET, p.
242, 249, 253; J. Knudtzon, Die El-Amarna Tafeln 1,
1907, p. 874 .urm., no. 289. 20-2, 1915, p. 1343
(=ANE'I, p. 489); W. F. Albright, ,,The Smaller Beth-
Shan Stele of Sethos I (1309-1290 BC), BASOR 125,
1952, p. 24-32; G. Posener in J. Bottro, Le Problme
des Habiru, 1954, p. ma (=ANET, p. 25s); 0. E.
Wright, BA 22, 1959, p. 53-S6, 65; (cu privire la
sicriele antropoide) G. M. Fitzgerald, in AOTS, p.
185-196; EAEHL, 1, p. 207-229.
T.C.M.

BET-$EME (ebr. bg .i'eme3', ,,casa (templul) soa-
relui), un nume purtat de 4 locuri din Iliblie.
1. O cetate importanta din Iuda (2 Imp. 14:11; 2
Cron. 25:21), pe granita de N cu Dan (Ios. 15:10),
situata lntr-0 vale din zona deluroas, orientata spre
V, la vreo 24 kmV delerusalim;contro1a un drum care
ducea din podie spre cimpia de coasta. Locul acesta
probabil ca trebuie identicat cu localitatea modeme
Tell er-Rumeileh, situata in eaua unui deal la V de
fosta aeezare 'Ai.n Shems. Excavatii au fost facute in
1911-1912 i, la 0 scara mai large, in 1928-1932.
Locul a fost populat prima oara catre srgitul Epocii
timpurii a bronzului, cu put_1'n inainte de 2000 i.d.Cr.,
gi a inorit ca o cetate canaanita puternic forticata
in tot timpul Epocii rnijlocii i tirzii a bronzului, aun-
gind apogeul in vremea doniinagiei egiprene, sub fara-
onii din dinastia 19. Legaturile cu N sint indicate de
dscoperirea in stramrile Epocii tirzii a bronzului a
unei niblite de lut scrisa cu alfabetul cuneiform de la
Ugarit (Ras Shamra). Sreitul Epocii bronzului este
rnarcat de cantitpi mari de vase de lut *fi1istene,
indicind ca acest popor, care s-a agezat la inceput de-a
lungul coastei, a ptruns mult in interior 5i a devenit
rivalul principal al israelitilor de curind sositi. Cetatea
trebuie sa fi fost cucerita de israelip in perioada Jude-
catorilor i a fost pusa de-o parte ca cetate levitica
(Ios. 21:16; 1 Cron. 6:59); este cert ca se aa in
miinile israelitilor pe vremea lui Samuel deoarece aici
a fost lasat chivotul legamintului de catre listeni (1
Sam. 6). Probabil ca David a intarit aceasta cetate in
fazele mai avansate ale luptei sale cu listenii i este
probabil ca din aceasta perioada dateaza "1.idurile de
cazemati dacoperite aici. Exista dovezi as cetatea a
fost dist:-usa in sec. al 10-lea, probabil de catre regele
egiptean '$iac, care a invadat Iuda in anul al cincilea
al lui Roboam (1 Imp. 14:25-28). Aproximativ la un
secol dupa aceasta, Bet-$eme a fost scena unei vic-
torii marl a lui loas, imparatul Israelului, asupra lui
Amatia, imparatul lui Iuda (2 Imp. 14:11-13; 2 Cron.
25:21-23). In timpul domniei lui Ahaz, Bet-$emeul,
impreuna cu alte cetati, a fost cucexit din nou de
listeni (2 Cron. 28:18), dar ei an fost izgoniti de
Tiglat-Palassar 111, la care apelase Ahaz, $i al carui
vasal a devenit acum Iuda. Viata in cetate in perioada
monarhiei a fost indicate de descoperirea unei ra-
narii pentm ulei de masline qi a unei imtalagii pentru
prelucrarea cupmlui; acestea din unna existasera deja
in Epoca bronzului. Cetatea era ins in detlin i a fost
distrus complet de Nebucadnetar in sec. a1 6-lea
i.d.Cr.
I-robabil ca lr-$erne, ,,cetatea soarelui (Ios. 19:
41), trebuie identicata cu Bet-$eme.
BIBLIOGRAFIE. D. Mackenzie, ,,Excavations atAi.n
Shem'S, Annual Report of (he Palestine Exploration
Fund, 1, 1911, p. 4194; 2, 1912-1913, p. 1-100; E.
Grant (i G. E. Wright), Ain Shem: Excavations, 1-5,
1931-1939; c. E. Wright, EAEHL, 1, p. 248-253; J. A.
Emerton, AOTS, p. 197-206.
2. O cetate pe granita lui Isahar (Ios. 19:22), de
unde canaanitii nu au fost izgoniti, ci au devenit
tributari israelitilor (Jud. 1:33); probabil ca irebuie
idemicat cu localitatea modern el-'Abdiyeh, care
dornina un vad al lordanului, la vreo 3 km S de Marea
Galileii.
BIBLIOGRAFIE. A. Saarisalo, The Boundary be-
tween lsaharandlvlaphzali, 1927, p. 71-73, 119$. urm.
3. O cetate forticatz-i din teritoriul lui Neftali (Ios.
19:38); localizarea ate necimoscuta, afara de cazul
ca este idendcat cu 2.
4. O cetate in Egipt (ler. 43:13), care probabil
poate identicata cu Heliopolis (*ON).
T.C.M.
BET-$I'l'A (ebr. bgfiud, ,,casa salcimului"). Un ora;
in apropiere de Abel-Mehqla, unde au fugit madianitii
de Ghedeon (Jud. 7:22). Inca nu a fost identicat cu
certitudine.
J.D.D.
BET-TUR (ebr. beg sr). O cetate din Iuda (Ios.
15:58) care nu ate mentionata in relatarea cuceririi,
dar care a fost ocupata de urmagii lui Caleb, ul lui
I-ietron (1 Cron. 2:45). A fost forticata de Roboam
in sec. al 10-lea (2 Cron. 11:7), a avut oaxecare
important in vremea lui Neernia (3:16) i a fost o
cetate strategica forticat in timpul razboaielor Ma-
cabeilor (1 Mac.).
Numele este pastrat de locul numit Buzj a-Sur,
dar cetatea antica este reprezentati in ziiele noastre
de o movil din apropiere, Khirbet et-Thbeiqah, la vreo
6 km N de Hebron. Locul a fost identicat in 1924, iar
in 1931 o expeditie arnerican condusa de 0. R.
Selle1si W. F. Albright a facut excavatii preliminare
care, datorita vremurilor tulburi, nu au fost reluate
pina in 1957.
Locul nu a fost putin populat pin?! in Epoca medie
a bronzului I1 (cca sec. 19-16 i.d.Cr.); in ultima parte
a perioadei in care au dorninat Paiana ai
probabil ca lor trebuie sa Ie e an-ibuit un sistem de
ziduri masive de aparare pe versangii rnovilei. Cind
egiptenii i-au izgonit in cele din urmi pe hicsoqi din
Egipt 5i i-au urmirit pina in Palestina, Bet-Tut a fost
distrus i a fost abandonat in mare msura; este evi-
dent ea a ramas in aceasta stare pina in Epoca time a
bronzului (cca 1550-1200) i de aceea nu a opus nici
0 rezistenti annatelor lui Iosua, aa cum se vede din
faptul ca lipsegte din naragiunea cuceririi. Este evident
ca israelitii s-au ae7.at aici, deoarece in sec. al 12-lea
$i al 1 1-lea cetatea a inorit, deei populatia se pare ca
a scazut catre sx$it\l.l secolului al 10-lea. Nu a fost
scoasa la lumina nici o dovada certa cu privire la
fortificalgiile lui Roboam, aea incit se poate ca el sa fi
folosit din nou zidurile din Epoca medie a bronzului
gi se poate sa avut numai o gamizoana mica aici.
Localitatea a fost ocupara in tot timpul monarhiei, a
fost abandonata in timpul Exilului gi a fost repopulat:-1
in perioada persana, dar apogeulkimportangei sale a
ajuns si e in perioada elenistica. In vremea aceea ea
a fost o cetategamizoana care controla drumul dintre
Ierusalim 5i Hebron, la granita dintre ludea i Idu-
rneea, ei a avut un rol important in razboaiele Maca-
beilor. O fortareag mare a fost descoperita pe virful
dealului qi aici au fost gasite un numar mare de
monezi, inclusiv multe ale lui Antioh IV Epiphanes, i
citeva minere de vase de Rhodos, marcate, indicind ca
gamizoana avuses soldati greci. Fortul a cunoscut trei
faze principale, a doua dintre ele ind datorata prob-
abil lui Iuda Macabeul, care a forticat cetatea dupa
ce l-a infrint acolo pe Lysias, adjunctul lui Antioh (1
Mac. 4:26-34, 61), iar a treia faza probabil ca poate
atribuita generalului macedonean Bacchides, care a
forticat-0 injurul anului 161 i.d.Cr. (1 Mac. 9:52).
 BIBLXOGRAFIE. O. R. Sellers, The Citadel of Beth-
zur, 1933; W. F. Albright, The/irchaeologyofPalestine,
editie revizuit, 1960, P05-iim, in special p. 150-152;
F. M. Abel, Gographie de la Palestine, 2, 1938, p. 283;
R. W. Funk, EAEHL, 1, p. 263-267. TCM
BETABARA (probabil de la ebr. bt gird, ,,casa
vadului). Numele acesta este gasit in multe MS. gr.
in loan 1:28 in loc de ",,Betania dincolo de Iordan si
de aceea ate gasit in unele txaduceri. Origene a
preferat acst nume, dar a recunoscut ci majoritatea
ms. contemporane nu erau de acord cu el. El da
etimologia numelui ca ind ,,casa pregacirii, pe care
el a asociato cu ,,pregati1-ea lui loan Botezatorul. In
vremea sa, spune ei, locul acsta era artat ca locul
botezului lui loan. Probabil ca este localitatea actuala
Qasr el-Yehud, pe malul drept al Iordanului, la E de
lerihon, unde se aa o rnanstire a Sf. loan.
BIBLIOGRAFIE. F. M. Abel, Gograpllie de la Pales-
tine, 2, 1938,. p. 264-265.
J.N.B.
BETANIA- 1. Un sat (populapia actual: 726) la
poalele Muntelui Mslinilor, la vreo 3 km de Ieru-
salim, pe drumul cane lerihon. Este mentionat pentru
prima oara in Evanghelii, mai ales ca locul unde lriiau
prietenii iubiti ai Domnului Isus, Maria, Marta si La-
zar; de aici derivi numele modern, e1-'Az.ai-iyeh. Eve-
nimentul cel mai important din istoria Evangheliei
care a avut loc aici este ungerea lui Isus (Marcu
14:3-9). in afara Evangheliilor, are intilnit in prin-
cipal in itinerarii crestine, traditii si legende.
2. Locul unde boteza loan ,,dincolo de Iordan
(loan 1:28). ldenticarea ramine incerta. lnca pe vre-
mea lui Origen (cca 250 d.Cr.) era necunoscut (vezi
Commentary on John 6:40, p. 157, ed. Brooke). Ori-
gene a preferat numele *Bet.abara, intrucit locul aces-
ta era cunoscut in zilele sale si, in plus, acest nume
poate coroborat prin alegorie. Totusi, ,,Betania at
trebui acceptata ca o fomia mai dieil. Mentionanea
unui loc care a ajuns necunoscut atit de curind este
adusa frecventca un argument in favoarea cunoasterii
Palestinei sec. 1 de catre evanghelist sau sursa sa.
].N.B.
BE'1'E1..ldentificat de majoritatea cercetatorilor cu
Tell Beitin, pe drumul de la curnpana apelor, la 19 km
N de lerusalim. Desi au fost gsite urme ale unei
ocupari mai vechi, se pare ca cetatea a fost intemeiata
la inceputul Epocii medii a bronzului. In timpul acestei
perioade, Avrarn si-a intins cortul la E de Betel, unde
a zidit un altar pentru Iahveh (Gen. 12:8). Dup vizita
sa in Egipt, s-a intors la acest loc (Gen. 13:3). Pentru
lacov, Betel a fost punctul de pomixe in cunoasterea
lui Dumnezeu, care pentru el a fost ,,Dum.nez.eul Bele-
lului (Gen. 31:13; 35:7). Ca urmare a vedeniei lui
lahveh el a numit acat loc ,,Casa lui Dumnezeu (ebr.
bg '51) si a ridicat un "sti1p de aducere arninte (ebr.
massagd, Gen. 28:1 1-22) . Ia intoarcerea sa din I-iaran,
a fost atras la Betel si acolo a zidit un altar si a ridicat
un stilp de aducere aminte, repetind numele pe care
l-a dat mai inainte (Gen. 35:1-15). Probabil ca locul
este Burg Beitin, la SE de Tell Beitin, ,,urnzrul din Luz
(Ios. 18:13).
Excavatiile au scos la lumina ramasite din prirna
parte a Epocii bronzului, intre care un altar ("inal-
time) de piatra pe care arheologii sustin ca sint pete
de singe. Aceasta interpretare pare improbabila, iar
afirmatia ca aceasta piatra a fost inlocuita cu un altar
in Epoca rnedie a bronzului este de asemenea du-
bioasa. Cetatea din Epoca medie a bronzului a fost
prosper, dar a fost distrusa injur de 1550 i.d.Cr.; pe
acelasi loc au fost construite case de buna calitate
can-e srsitul Epocii bronzului. Acatea, la rindul lor,
au fost jefuite, iar cladirile din Epoea erului mar-
cheaza o schirnbare culturala complete, pe care ar-
heologii o leaga de cucerirea israelita (Ios. 12:16; Jud.
1:22-26). Betelul a fost dat triburilor care descind din
losif care l-au cucerit, i anume lui Efraim (1 Cron.
7:28), si se invecina cu teritoriul lui Beniamin (Ios.
18: 13). lsraelitii au repopulat curind orasul dindu-i in
loc de Luz numele pe care i l-a dat lacov in urma
vedeniei avute (Jud. 1:23). Cind a fost necesar ea
Israel sa pedepseasca semintia lui Beniamin, poporul
a cerut calauzire cu privire la desiisurarea batliei si
s-a inchinat la Betel pentru ca ,,acolo se gasea atunci
chivotul legamintului (Jud. 20:18-28; 21:1-4). Afost
un sancruar si in vremea lui Samuel, care il vizita in
fiecare an (1 Sam. 7:16; 10:3). Urmele materiale din
aceasta perioadi indica 0 comunitate srac si nesi-
gura de viitor. Asezarea a fost arsi de dou ori, proba-
bil cle catre listeni.
In primii ani ai monarhiei cetatea a prosperat,
devenind chiar cemrul cultului rival instituit de Iero-
boam, dar condamnat de un om al lui Dumnezeu din
mai <1 lmp. 12:28-13:32). Abia, imparatul lui luda,
a cueerit Betelul (2 Cron. 13:19), si se poate ca ul
su, Asa, sa fi distrus Betelul (2 Cron. 14:8). Elisei a
intilnit un grup de ,,.i ai profetilof din Betel, dar si
niste baieti care si-au batut joc de el (2 lmp. 2:3, 23).
Amos a condamnat rirualurile de la sanctuarul impa-
ratesc israelit (Amos 4:4; 5:5-6; 7:13; cf. Osea 10:15),
iar Ieremia a artat zdimicia lor (Ier. 48: 13). Preotul
trimis sa-i instruiasca pe colonislii asirieni din Samaria
s-a stabilit la Betel (2 Imp. 17:28) si este evident ca
inchinarea a continuat acolo pina cind Iosia, protind
de slabiciunea Asiriei, a invadat Israelul si a distrus
sanctuarele sale. Nu a fost descoperita nici 0 ramasita
din altarele lui Ieroboam; se poate ca ele sa fi fost in
afara prasului propnu-zis, pe locul altarelor patriar-
hale. In sec. al 6-lea i.d.Cr. cetatea a fost distrusa de
foc. Unii evrei intorsi din exil s-au stabilit la Betel
(Neem. 11:31) dar inchinaciunea isi avea centrul la
lerusalim (Zah. 7:2-3). Cetatea a crescut in perioada
elenistica pina cind a fost forticata de Bacchides, pe
la 160 i.d.Cr. (1 Mac. 9:50). Dup ce Vespasian a
cucerit Betelul in anul 69 d.Cr., a trecut un timp scurt
pina cind a fost reconstruit ca un oras roman. A
continuat sa inoreasca pina in perioada cuceririi
arabe. (*BET- AVEN.)
BIBLIOGRAFIE. w. F. Albright $1.1. L. Kelso, ,,The
Excavation of Bethel (1934-60), AASOR 39, 1968; D.
L. Newlands, ,,Sacrificial Blood at Bethel? PEQ 104,
1972, p. 155. Pentru identicarea cu localitatea mo-
derna Bireh, vezi D. Livingston, WT] 33, 1970, p.
20-44; 34, 1971, p. 39-50; criticata de A. F. Rainey,
WTJ 33, 1971, p. 175-188.
A.R.M.

BETEN. O cetate din Aser mentionata in Ios. 19:25.
Localizarea ate incext. Eusebiu, in lucrarea sa Ono-
maszicon, o numate Betseten si o plaseaza la 8 mile
romane E de Ptolernais (Acco). S-ar putea sa e loca-
litatea moderna Abtun, la E de Muntele Carmel.
J.D.D.
BETESDA. Numele unei scaldatori de la Ierusalim
(loan 5:2), in apropiere de Poarta Oilor; exista o
oarecare incenitudine in text cu privire la nume si la
aplicarea lui. Sint intilnite nume diferite in diferite
ms.; multi cercetatori considera ea ortograa cea mai
corecta este ,,Bethzatha (vsa, JB, rev), darv/1, vn, NASH,
NE8 si NN accept ,,Betada. (Dai ,,Betsaida este un
nume atestat, ate improbabil, din cauza unor motive
de ordin general.) Numele indica e scaldatoarea, fie
o cladire (,,la Scaldatoarea Oilor, NEB).
,,Betada poate insemna "locul (lit. ,,casa) indu-
rarii (aram. bg hesdd), sau "locul revirsarii (ebr. beg
'e.sdd). Aceasta ultima posibilitate ate intarita de
faptul ca int:-un document de la Qumran ate intilnita
0 for-ma de dual (bg 'e3'dagayin, 3Q15, 57); se face o
referinta la o scaldtoare (pereche) din apropierea
zoneiTemplu1u.i. Dovada lingvistica ate si mai intere-
santa daca avem in vedere faptul ca Eusebiu si pele-
rinul de la Bordeaux vorbac dapre doua scaldatori
(perechi) la Betesda. 0 pereche de sealdatori la N de
zona Templului au fost descoperite in 1856 la Biserica
Sf. Ana si de atunci incoace mulpi le-au idemificat cu
locul din loan S :2; ramasite ale pridvoarelor magnice
se pane ca au dainuit pate secole. Cu toate acestea,
idendcarea rrnine incerta; au fost propuse alte scal-
datori din aceeaei zona; unii cercetatori au consider-at
ca Scaldtoarea "'Siloam ate de asemenea o posi-
bilitate. Daczi asa stau lucurile, cuvintul probatiki nu
se poate referi la ,,Poarta Oilor, care se aa in partea
de N a zonei Templului; sint posibile si alte redari (cf.
de ex., NEB).
BIBLIOGRAFIE. J. Jeremias, The Rediscovery of
Bethesda, E.T., 1966; A. Duprez, Jsus et les Dieux
Gunlsseurs, 1970; B. M. Metzger,A Tettual Commen-
tary on the Greek New Testament, 1971, ad. loc.; si
comentarii obisnuite. D.F.l>.
BETFAGHE (in aram. ,,loc cu pui de smochin). Un
sat de pe Muntele Maslinilor, aproape de drum sau
chiar pe drumul de la Ierihon spre lerusalim, si in
apropiere de Betania (Mat. 21:1; Marcu 11:1; Luca
19:29). Nu se cunoaste locul unde era amplasat. Vezi
zmzs, p. 112. J.W.M.

a, b. = Rezervoare (cisterne)
c - h = Colturile bazinului 5 30m
(in ordinea descoperirii)

.-4|? _.
/ .14 _1
'1
-v
-v
111'
f I, , ,,__,
1-
_,
-' /M . . r
-1

\\\ o \ I d t:

/7 vi ~/'.|,_
M. 44
\ 9 1:1 "1 Bazinul de sud e N. 0
~ \\
\ .
\
\

\ Y /
\ \\ ,/ 2
\,\ \\ \ r

\\ L ,
\ /

O recorutituire propusd pentru Bazinul Betesda

BETLEEM (ebr. bg lehem, ,,casa piinii, cuvintul
,,piine ind folosit in sensul mai Iarg de ,,hrana"). S-a
sugerat ca lehem, al doilea cuvint, ate de fapt I.akh-
mu, o zeitate asiriana; nu exista insa nici o dovada ca
acat zeu ar fost venerat vreodata in Palestina. InV'I
exista doua orase cu acat nume si in zilele noastre
axnindoua poana numele arab Bayt Lahm, care este
un echivalent exact al numelui ebraic.
1. Faimoasa cetate a lui David, cum a ajuns sa e
numita. Este situata la 9 km S de Ierusalim. Numele
mai vechi a fost Errata (Gen. 35:19) si localitatea a
fost cunoscuta ca Betleemul lui Iuda, sau Betleem
Efrata, pentru a deosebita de cealalta localitate cu
acelasi nume. Momiintul Rahelei se afla in apropiere;
la Betleem au trait su-amosii lui David; listenii au
asezat o gamizoana acolo; Mesia a fost destinat sa e
nascut acolo si povescirea dapre pastori si magi se
concentreaza in jurul Betleemului. Betleemul a avut
de suferit in sec. al 2-lea d.Cr., din eauza lui Adrian,
si top evreii au fost expulzati de acolo; se pare ca locul
pesterii nasterii a fost uitat timp de doua secole, asa
incit s-ar putea ca Biserica Nasterii, ridicata de impa-
rateasa Elena in timpul domniei lui Constantin, sa nu
marcheze locul corect.
2. Al doilea Betleem se aa in teritoriul lui Za-
bulon (Ios. 19:15); este la 11 km NV de Nazaret.
Majoritatea cercetatorilor cred ca judecatoml Ibtan
(Jud. 12:8) a locuit aici, dar traditia antica este in
favoarea Betleemului lui Iuda.
BIBLIOGRAFIE. EAEHL, 1, p. 198-206. D.F.P.
BETSAIDA. Oras pe tar-rnul de N al Galileii. in
apropiere de Iordan. Numele ate ararnaic si inseamna
,,casa pacuitului (daca se citate bg saydd), sau
,,casa pescarului (daea se citate bt sayygd). 'IeYIar-
hul Filip a reconstruit orasul si l-a numit Iulias, in
cinsta Iuliei, fiica lui Augustus. Pliniu si Ieronim ne
spun ca era la E de lordan si exista doua localizari
posibile, la al-Tell sau Masadiya. (Cele doua localitati
sint aproape una de alta, ultima dintre ele ind mai
aproape de tarxn.) Dar in Marcu 6:45 ucenicii au fost
trimisi de la E de lordan la Betsaida, cane Capernaum
(of. loan 6:17); de aceea a fost postulata existenta
unui alt oras Betsaida, la V de lordan - localizat poate
la Ayn al'Iabigha. Se sustine ca aceasta a fost Betsaida
,,GaIileii (loan 12:21), intrucit granita politica a Gali-
leii nu putea sa treaca la E de Iordan. Lucrul acata
ate improbabil; ,,Galilea nu este folosita neaparat in
sensul strict politic. O suburbie a orasului lulias, pe
malul de V, pare a cea mai adecvata supozitie pe
baza texrului din Marcu 6:45; Capemaumul nu era
departe de acolo. D.F.l>.
BETALEEL (ebr. bsal'El, ,,i.n umbra ocrotirea lui
Dumnezeu). 1. Un om din semintia lui Iuda, din
familia lui I-let:-on si casa lui Caleb, ul lui Iru, nepotul
lui Hut; inzatrat de Dumnezeu ca matesugar iscusit
in prelucrarea leninului, metalului si pietrelor pre-
gioase, a fost insarcinat cu conducerea lucrarilor pen-
tru construirea cortului intilnirii; el i-a invatat de
asemenea pe alti mestesugari. Vezi Exod. 31:1-11;
35:30-35. 2. Un u al lui Pahat-Moab, care a fost
induplecat de Ezra sa o alunge pe sotia sa straina
(Ezra 10:30). D.W.G.
BEULA. Cind Domnul ve mintui Sionul, tare va primi
acest nume sirnbolic, care inseamna ,,Maritata (Is.
62:4). Numele exprima apropierea relatiei dintre Sion
si ii sai (v. 5a) si restaurarea Sionului pentru Dum-
nezeul sau (v. 5b; cf Is. 49:18; 54:1-6; Osea 2:14-20;
in contrast cu Osea 1:2); numele prevateste de ase-
menea fertilitatea erei rnaianice. Domnul va ba'al,
Sotul, Garantul rodniciei, pe baza neprihanirii (in-
dreptatirii) (Is. 62:1-2; Deut. 28:1-14).
J.A.M.
BIBLIA. Tennen derivat din gr. biblia (,,carti), prin
intermediul limbii latine, ,,Biblia desemneaza cartile
care sint recunoscute drept canonice de catre Biserica
crestina. Cea mai veche folosite crestina a ten-nenului
ta biblia (,,cartile) in sensul acata se spune ca este
in 2 Clement 14:2 (cea 150 d.Cr.): ncartile si apostolii
declara ea biserica a existat de la inceput. Cf. Dan.
9:2: ,,Eu, Daniel, am vazut din carti (ebr. bassrfm),
unde el se refera la culegerea de scrieri profetice din
VT. Termenul gr. biblion (al carui plural este biblia),
ate un dirninutiv de la biblos, care indica orice fel de
document scris, dar original s-a referit la cele scrise pe
papirus (gr. byblos; cf. portul fenician Byblus, prin
care se importa in antichitate papirusul din Egipt).
Un termen sinonim cu ,,Biblia este ,,scrierile sau
,,Scriptu.ri1e (gr. hai graphai, ta grammata) si ate
folosit frecvent in NT pentru a indica documentele VT
i.n totalitate, sau in parte; cf. Mat. 21:42: ,,N-ati citit
niciodata in Scripturi? (en tai: graphais); pasajul
paralel din Marcu 12:10 contine termenul la singular,
teferindu-se la un anumit text citat: ,,Oare n-ati citit
locul acata din Scriptura? (zgngr_aLhEn tautn); 2
Tim. 3:15, ,,sntele Scripturi (ta hiera grammata), v.
16, ,,toata Scripture. ate inspirata de Dumnezeu (pa-
sa graph? theopneustos). in 2 Pet. 3:16, ,,toate scri-
sorile lui Pavel sint incluse alaturi de ,,celelalte Scrip-
turi (tos loipas graphos), prin care se intelegea scrie-
rile VT si, probabil, Evangheliile.
VI si NT - tawrat (de la ebr. trd) si in)?! (de la gr.
euangelion) - sint recunoscute in Coran (Sura 3) ca
revelatii divine anterioare. VT ebraic este Biblia e-
braica. Pentateuhul ebraic este Biblia samariteana.
I. Continutul $1 autoritatea
lntre pentru care VT si NT constituie im-
preuna Biblia, nu exista un acord deplin cu privire la
eoniinutul lor. Unele ramuri ale bisericii six-lace nu
includ in NT 2 Petru, 2 si 3 loan, Iuda gi Apocalipsa.
Comuniunile romane si grecati includ in VI o serie
de carti in plus fata de cele care alcatuiesc Biblia
ebraica; acate carpi aditionale au format o parte a
Septuagintei cratine.
Desi ele sint incluse, alaruri de inca una sau doua
carti, in Biblia Protestanta Engleza completa, Biserica
Anglicana (la fel ca si Biserlca Luterana) urmeaza
ideea lui leronim care sustine ca aceste carp pot
citite ,,ea un exernplu de viata si pentru invatarea
obiceiurilor; dar lor nu le revine autoritatea de a
formula vreo doctrina noua (Articolul VI). Alte bise-
rici refonnate nu le acorda deloc statut canonic
(APOCRlFE). Biblia etiopiana include 1 Enoh si car-
tea Jubileelor.
 In comunitgile crsjine romane, grecegd 5i de alti
origine, Biblia, irnpreun cu tradigia oral a bisericii,
intr-un oarecare sens, constituie autoritatea supreme.
In biserimlle Reformei, pe de alti parte, Biblia este
singura autoritate supremii in problems de doclrin $i
practic. Astfel, Am'coIul VI al Bisericii Anglicane
armz ,,Snta Scripture conne toate Iucrurile nece~
sare pentru rnintuire: de aceea, ceea ce nu poate fi cidt
in ea, i nu poate dovedit prin ea, nu trebuie s5 i se
cear vreunui om s cread ca ind un articol de Crez
$1 nu trebuie s5 e considerat ca 0 condigie sau necesi-
tate pentru mintuire. In aceIai sens Mrturisirea dc
credingd de la Westminster (Westminster Confession of
Faith) (1. 2) enumer cele 39 de crgi ale VI i cele
27 ale NT ca ind ,,date toate prin inspiragia Iui
Dumnezeu, pentm a regula de creding i de viag.
II. Cele ddui Testamente
Cm/intul wtestamenr din numele ,,Vechiu1 Testament
i ,,N0ul Testament, date celor clou secgiuni ale Bi-
bliei, provine prin cuvintul latin tescamencum, de la
gr. diathki, care in majoritatea cazurilor unde apare
in Biblia greac inseamn ,,Iegimi.nt $i nu ,,testa~
ment. In ler. 31:31 $.u.rm. este prevestit un nou
legmint (ebr. b'r-fg, ucx diathki), care va inlocui
legmlntul pe care Iahveh l-a fcut cu Israel in pustie
(c Exod. 24:7 .urm.). ,,Prin faptul c zice: ,,Un nou
legmint", a mirturisit c cel dintii este vechi (Evr.
8:13). Scriitorii NT vd implinirea profepiei dapre
noul legimint in rinduiala nou inaugurat prin lu-
crarea lui Cristos; cuvintele Lui de instituire (1 Cor.
11:25) confer?! autoritate acestei Interpretiri. Prin
urmare, crpile V'I sint numite astfel datorit
lor suinse cu istoria nvechiului Iegimint, iar crgile
NT poarti acest nume pentru c5 sint documentele de
temelie pentru ,,nouI legmint". Modul in care noi
folosim termenul ,,\kchSul Txtament este cel intnit
in 2 Cor. 3:14, ,,1a citirea Vechiului Testament, d_i
Pavel probabil c se refer Ia Lege, baza vechiului
legmint, $i nu intregul volum a1 Scripturii ebraice.
'I1armenii' ,,Vechiul Testament (palaia diarhEkE) i
,,Noul Tstament (kain diazhk), pentru cele dou
colecyii de cr, au intrat in folosinga general a
cn=_$>t:i.r1iIor in ultima parte a sec. a1 2-lea; in Apus,
Tertullian a tradus diathEkE in Iatin prin instrumen-
tum (un document legal) $5 apoi prin testamentum;
acest ultim cuvint a dinuit - din nefericire - intrucit
cele dou pr ale Bibliei nu sint ,,testamente in
sensul obinuit al termenului.
III. Vechiul Testament
In Biblia ebraic toate cngile sint aranjate in trei
secuni: Legea (zrd), Profegii (niim) $1 Scrierile
(kgbim). Legea cuprinde Pentateuhul, cele cinci
,,cirp' ale Iui Moise. Profegii se impart in doui sub-
diviziuni - ,,Prorocii Vechi (n'l3ffm rf'6nim), care
includ Iosua, Judectori, Samuel i Impragi, 5i ,,Pr0-
rocii Recengi (n'bf'fm ahr6nfm), care includ Isaia,
Ieremja, Ezechiel i ,,Cartea celor Doisprezece Pro~
roci. Scrierile congin rmml crgilor - mai intii Psalmii,
Proverbele i Iov, apoi cele cind ,,Suluri (mill6g, i
anume Cintarea Cintrilor, Rut, Plingerile, Eclesiastul
i I-lstera; i, in ne, Daniel, Ezra-Neemia i Cronicile.
Numrul total al crgilor socorite in mod tradit_ionaI
are 24, dar aceste 24 de crgi corapund exact cu
socoteala noastri de 39, intrucit in calculul nostru
Prorocii Mici sint socotigi ca 12 crgi, iar Samuel,
Impragi, Crgnici i Ezra-Neemia forrneaz ecare cite
dou cnj. In antichitate an existat alte moduri de
socotire a aceloxai 24 de can,-I; intr-un caz (atestat de
Josephus), numrul total a fost redus la 22; in altul
(cunoscut de Ieronim), a fost ridicat Ia 27.
Originea aranjrii crgilor in Biblia ebraic nu
poate descoperit; imprgixea in trei secgiuni se
crede <15 ar corspunde cu ceIe trei etape in care orle
au primit rec\moaterea canonici, dar nu exist nici o
dovad directi pentru acest fapt (*CANONUL VE~
CHIULUI TESTAMENT).
in LXX crgile sint aranjate potrivit cu similaritatea
subiectului. Pentateuhul este urrnat de crple istorice,
acesrea sint urmate de cargile poetice 5i de ingelep
ciune, iar acatea sint urmate de profegi. Aceasta este
ordinea, care in senga ei, ate perpetuati (prin
gata) in majoritatea edigiilor creetine ale Bibliei. In
unele privinge ordinea aceasza ate mai del decit
Biblia ebraic in ce privegte ordinea cronologic a
con;inumlui naragimlor; de exemplu, Rut apare Ime-
diat dupi Judecitori (intrucit relateaz Iucruri care
s~au intimplat ,,in zilele cind conduceaujudectorii),
iar Iucrarea Cronicarului apare in orclinea Cronici,
Ezra, Neemia.
Imp:-irgirea in trei secyiuni a Bibliei ebraice are
reectati in cuvintele din Luca 24:44 (,,1-Bgea lui
Moise prooroci psalmi); de obicei NT vorbegte
despre ,,Lege i prooroci (vezi Mat. 5:17, etc.), sau
,,Moise i prooroci (Luca 16:29, etc.).
Revelagia divin pe care o cuprinde VT a fost
comunicat in dou rnoduri principale - prin lucrri
mreye i prin cuvinte profetice. Aceste dou moduri
ale revelapei sint Iegate in mod indisolubil. Lucrirlle
de Indurare gi judecati prin care Dumnereul Israelului
S-a flout cunoscut poporului Iegimintului Su nu ar
fi transrnis poporului mesajul adecvat dac nu ar fi fost
imerpretate de profegi - "purttorii de cuvint ai lui
Dumnezeu, care au primit gi comunicat cuvintul Lui.
De exemplu, evenimentele Exodului nu ar dobindit
0 semnicagie perperu pentru israeligi claci Moise nu
1ear spus c in toate aceste evenimente Dumnezeul
piringilor lor acgiona pentru izbvirea lor conform
promisiunilor Lui din vechime. Pe de alt parte, cuvin-
tele lui Moise ar fost fr rod daci nu ar fi fost
conrmate de evenimentele Exodului. Putem com-
para in mod asexnnitor rolul important pe care I~a
avut Samuel in timpul ameningirii listenilor, sau
rolul marilor proferi din sec. al 8-lea atunci cind Asiria
spulbera totul in calea sa, sau rolul lui Ieremia gi
Ezechiel cind regatul Iui Iuda s-a srgit, i aa mai
departe.
Aceast intreptrundere in VT a lucrrllor mrege
cu cuvintele profetice, explic de ce istoria i profea
sint imxegesute intr-o asemenea msur pe toate pa-
ginile VT; nu incape indoial ci ingelegerea acestui
fapt a fost factorul care i-a detenninat pe evrei s
includi principalele crpi istorice alruri cle profegi.
Dar scrierile VI nu numai c redau aceast reve-
lagie prograiv bilateral a lui Dumnezeu, ci VT red
in aceIai timp rispunsul oamenilor Ia revelagia lui
Dumnezeu - un rspuns care uneori este supus, dar
prea adesea nesupus; un rspuns exprimat atit in
fapte cit gi in cuvinte. In aceast redare in VT a
rispunsului oamenilor crora le-a vorbit Dumnezeu,
NT g5sa_te invgruri practice pentru cregni; cu pri-
vire Ia rzvrtirea israeligilor in pustie i cu privire Ia
dezastrele care au umaat, Pavel a scris: ,,Aceste Iucruri
li s-au intimplat ca sa ne slujeasca drept pilde i au
fost scrlse pentru invytura noastr, peste care au
venit srsiturile veacurllor (1 Cor. 10:11).
In ce priveste mu sau in Biblia crvzstini, vr are
un caracter pregatitor: ceea ce le-a spus "Dumnezeu
par-ingilor nosui prin proorocia astepzat 51'HP1iI1i1@a
in cuvinrul care ,,la srsitul acestor zile sau, ,,in aceste
zile de pe urm ne-a fost vorbit ,,prin Fiul (Evr. 1:1
s.un'n.). Tbtusi, VT a fost Biblia pe care apostolii si altgi
predicatori ai Evangheliei din zilele cle inceput ale
cre$tini5mulu.i au luat-o cu ei cind I.-au proclamat pe
Isus ca Mesia, Trimisul lui Dumnezeu, Domnul si Min-
mitorul: ei au gasit in V'I o marturie clara dapre
Cristos (1061! 5:39) si o expunere clara a planului de
mintuire prin credinta in El (Rom. 3:21; 2 Tim. 3:15).
in privinta modului de folosire a VT, ei au avut auto-
ritatea si exemplul lui Cristos lnsusi; si Biserica, de
atunci incoace, a procedat bine cind a urmat prece-
dentul stabilit de El si de apostolii Sal si a recunoscut
VT ca si Scriptura cretin..,,Ceea ce a fost indispen-
sabil pentru Rascumpartorul trebuie sa e intot-
deauna indispensabil si pentru cei rascumparagi (G.
A. Smith).
IV. Noul 'l8ta.n\ent
NT ei VT sint in aceeasl relaiie ca si implinirea si
prornisiunea. Daca V'I relateaza ceea ce Dumnezeu ,,a
vorbit in vechime pa:-ingilor nosn-i, NT reda cuvintul
nalpecarell-arostitprinFiul Sauncareafost
insumat, conrrnata si depsit toat revelagia an-
terioara. Lucrarile marege ale revelagiei VT culmineaz
cu luct-area rascumparatoare a lui Cristos; cuvintele
pmfetilor VT isi gisesc irnplirtirea in El. Dar el nu
numai ci tncununeaze revelaria lui Dumnezeu pentru
om: El este de asemenea rispunsul perfect al omului
pentru Dumnezeu - marele preot si apostolul mar-
noastre (Evr. 3:1). Dace VT serie mirturia
celor care au vazut ziua lui Cristos mai lnainte ca
aceasta sa rasara, NT serie marturia celor care L-au
vzut si L-au auzit in zilele cind era in trup, a celor
care au ajuns sa cunoasca si sa proclame semnicatia
Venirii Lui mai plenar, prin puterea Duhului, dupa
lnvierea din morti.
NT a fost acceptat de marea majoritate a cres-
Iinilor, in ultimii 1600 de ani, ca ind alcatuit din 27
de cirti. Aceste 27 de carti se incadreazi in mod
natural in 4 sec1;iuni: (a) cele patru Evanghelii, (b)
Faptele Apostolilor, (c) 21 de epistole scrise de apos-
toli si "barbati apostolici, (d) Apocalipsa. Aceasta
ordine nu numai ca este logic, dar este in mari
i O ordine cronologica in ce priveste temaca do-
cumentelor; totusi, nu este ordinea in care au fost
scrise cargile.
Prlmele carpi ale NT care au fost scrise au fost
Epistolele ale lui Pavel. Acestea (impreuna,
poate, cu Epistola lui lacov) au fost scrise intre anii 48
si 60 d.Cr, mai devreme decit cea mai veche Evan-
ghelie. Cele parru Evanghelii apargin deceniilor dintre
60 si 100, si tot in aceste decenii pot dafate toate
(sau aproape toate) celelalte scrieri ale NT. In timp ce
Strierea cargilor VT s-a intins pe 0 perioada de peste
1.000 de ani, cargile NT au fost scrise in curs de un
secol.
Scrierile NT nu au fost adunate laolalta M forrna
Pe care 0 cunoastem noi imediat dupa ce au fost scrise.
La lnceput 'Evaghelii1e individuale au avut o exis-
teng local independenta, in comunitgile pentru
care au fost Compuse initial. Pe la inceputul secolului
al 2-lea, insa, ele au fost adunate laolalt si au inceput
sa circule ca un set de patru carpi. Cind s-a intirnplat
aceasta, "Faptele a fost dspargita de Evanghelia dupa
Luca, cu care alcatuise o lucrare unitara in doua
volume, si a inaugurat 0 carier proprie, nu lipsita de
imponang.
Epistolele lui Pavel au fost pastrate la inceput de
comunitplle sau persoanele cirora le-au fost
Dar exista dovezi care sugereaza ca spre srsitul sec.
1 scrierile care au dinuit au inceput sa e adunate
intr-0 colecgie de scrieri Pauline - care au circular
repede la biserid - maiintii o colectie de 10, si la scurta
vreme dupa aceea, o colectie mai mare, dc 1?, mrita
prin includerea celor 3 epistole 'pastorale. In cadrul
colecgiei pauline se pare ca epistolele nu au fost aran-
jate in ordine cronologic, ci in ordinea descrescinda
a lungimii. Acest principiu poate observat in ordinea
gisita in majoritatea edigiilor NT din zilele noastre:
scrisorile ctre biserici vin inaintea celor cane per-
soane individuale, iar in cadrul acestor subdiviziuni
sint aranjate in asa fel incit cea mai lunga are prima
i cea mai scurt este ultima. (Singura abatere de la
aceast schema ate Epistola ctre Galateni, care vine
inainte de Efaeni, desi Efeseni este putin mai lunga.)
Data ind colectia de Evanghelii si de scrieri Pau-
line, Faptele Apostolilor a servit ca o legatura intre ele,
si avem astfel inceputul *Canonului NT asa cum il
cunoastem noi. Biserica primara, care a mostenit Bi-
blia ebraic (sau versiunea greaci a L.xx) drept Scrip-
tura sacr, nu a asteptat mult pine la punerea scrie-
rilor evanghelice si apostolice alaturi de Lege si Pro-
roci, folosindu-le pentru propagarea 5i apirarea Evan-
gheliei, precum si pentru inchinaciunea crestina. Ast-
fel, Iustin Martirul, pe la jumtatea sec. al 2-lea,
dscrie cum crestinii, in intr\.u-Iirile lor de duminica
citeau ,,aminn'x-ile apostolilor sau scrierile profegilor
(Apology 1. 67). Prin urmare, era normal ca atunci
cind crestinismul s-a rispindit la popoarele care vor-
beau alte limbi decit greaca, NT sa e tradus din
greaca in Iimbile respective, pentru beneciul noilor
convertiti. Pina in anul 200 d.Cr. a existat o traducere
latina si ma siriaca a NT, iar in secolul urmator a fost
facut 0 traducere in Iimba copta.
v. Mesqjul Blbllel
Biblia a avut, si continue s5 aiba, un rol important in
istoria civilizatiei. Multe limbi au ajm-as sa e scrise
pentru prima data tocmai pentru ca Biblia, in in-
tregime sau in parte, s poat tradusa in forrn
scrisa. Si acesta este doar un exemplu minor cu privire
la misiunea civilizatoare a Bibliei in lume.
Misiunea civilizatoare este efectul direct al mesa-
jului central al Bibliei. Ar putea parea surprinzator s5
vorbim dapre un mesaj central intr-o colectie de
scrieri care reecta istoria civilizagiei din Orientul
Apropiat in decurs de citeva milenii. Cu toate acstea,
exista un mesaj central si tocmai recunoasterea aces-
tui fapt a Facut ca Biblia si e tratata ca 0 carte, si nu
ca o simpl colecgie de carti - la fel cum termenul grec
biblia (,,carti), la plural, a devenit termenul latin
biblic: (cartea), la singular.
Mesajul central al Bibliei este istoria si
pe tot parcursul celor doua Testamente pot obser-
vate trei re ale acestei povestiri in curs de des-
fasurare: Aductorul mintuirii, calea mintuirii si
motenitO1'ii Am putea reformula acest me-
 saj in termenii ideii legamintului; am putea spune ca
mesajul central al Bibliei este legamintul lui Dum-
nezeu cu oamenii, si cele u-ei fire sint Mediatorul
legamintului, temeiul legmintului si poporul lega-
mintului. Dunmemeu Insusi este Mintuitorul poporului
Sau; El este Cel care conmia legamintul indurarii cu
ei. Aducatorul Mediatorul legamintului, es-
te Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Calea
temeiul legamintului, este harul lui Dumneweu, care
cere de la poporul Sau un raspuns reprementat prin
credint gi supunere. Mostenitorii poporul
legimintului, este lsraelul lui Dumnezeu, Biserica lui
Dumnezeu.
Continuitatea dintre poporul legamintului dinVT
si NT ate neclar pentru cititorul traducerilor Bibliei
in limba noastri, deoarece ,,biseric5 ate un cuvint in
exclusivitate nou-testamental, si cititorul se gindeste
inrnod resclacevacea inceputlnperioada NT. Dar
cititorul Bibliei grecesti nu era confruntat cu un cuvint
nou cind intnea ekklsia in NT- el intilnise deja ter-
menu.l acata in ucx, ca unul dintre cuvintele folosite
pentru a descrie Israelul ca ,,adunarea lui Iahveh.
Daigur, cuvinrul are un sens nou si mai deplin in NT.
Isus a spus: ,,Eu voi midi Biserlca Mea (Mat. 16:18),
deoarece oamenii din vechiul legimint trebuiau sa
moara impreunculil, casainvie irnpreuna cuEllao
viata noua - 0 viata noua in care restrlctiile nationale
au disparut. Dar Cristos ofera in Sine lnsusi con-
tinuitatea vital dintre vechiul Israel si cel nou, iar
urmasii Sai credincioei erau in acelasi timp rarnasita
credincioas a vechiului Israel si nucleul noului Israel.
Domnul Slujitor si poporul Sau slujitor unac cele
doua Testamente ("BISERICA; 'lSRABLUl. LUI DUM-
NEZEU).
Maajul Bibliei ate mesajul lui Dumnezeu pentru
om, comunicat ,,in multe rinduri si in multe chipurl
(Evr. 1:1) si, in ne, intrupat in Cristos. Astfel, ,,auto-
ritatea Sntei Scripturi, motivul pentru care ar trebui
crezuti 5i ascultata, nu depinde de mrturia vreunui
om sau biserici, ci depinde numai de Dumnezeu (cane
ate adevrul inssi), autorul ei; si de aceea trebuie
primit, pentru ca este Cuvintul lui Dumnezeu (West-
minster Confession ofFaith, 1. 4) (BIBLIC/'\, CRITICA;
'CANONUL NOULUI TESTAMENT; 'CANONUI. VE-
Cl-IIULUI TESTAMENT; FRADUCERJ ALE BIBLIEI;
INSPIRATIE; '[NTERPRETAR1=.A (BIBLICA); LIM-
BAJUI. APOCRIFELOR, VECI-IIULUI 'I'ES'lAMEN'T,
NOULUI TESTAMENT; 'R.EVEl.A'l'IA; "SCRIPTUR.A;
l *'l'EX'l'E $l VERSIUNI.)
BIBLIOGRAFIE. B. F. Westcott, The Bible in the
Church, 1896; I-I. H. Rowley (ed.), A Companion to
the Biblez, 1963; B. B. Wareld, The Inspiration and
Authority-of the Bible, 1948; A. Richardson si W.
Schweitzer (ed.), Biblical Authority for Today, 1951;
C. H. Dodd, According to the Scriptures, 1952; H. H.
Rowley, The Unity of the Bible, 1953; F. F. Bruce, The
Books and the Panchments, 1953; A M. Chirgwin, The
Bible in World Evangelism, 1954; J. Bright, The King-
dom of God in Bible and Church, 1955; J. K. S. Reid,
The Authority of the Bible, 1957; S. H. Hooke, Alpha
and Omega, 1961; The Cambridge History of the Bible,
1-3, 1963-1970; J. Barr, The Bible in the Modem
World, 1973.
F.F.B.
nmuci, cnrncn. Crltica biblici ate aplicarea
la scrierile biblice a anumitor tehnici folosite pentru
examinarea multor genuri de literaturi, cu scopul de
a stabili pe cit posibil fonnularea lor originala, modul
sidata compunerii acestora, sursele, autorii, si asa mai
departe.
I. Critlca de text
Critica de text este disciplina care incearca sa ra-
taureze iormularea originala a unui document, cind
aceasta a fost alterati in cursul copierli sau recopierii.
Chiar si cu metodele modeme de tiprire, unde revi-
zuiri repetate facute de mai multi cititori reduc la
minim numanil de erori, nu se intimpla adaea ca
materialul tiparit sa reproduce in cel mai mic detaliu
exemplarul original. Inainte de inventarea tiparului a
fost mult mai uaor sa se strecoare erori la copiere, cind
ecare exemplar trebuia scris cu mina. Clnd s-a pas-
trat manuscrtul original al autorului, erorile copis-
tilor pot ti corectate prin comparare cu originalul. Dar
cind orig-inalul a disparut i copiile existente se deo-
sebac inn-e ele in diferlte detalii, forrnularea originala
poate ti reconstruita numai print!-un studiu atent si
prin cornpararea atent a copiilor. ln aceasta situatie
se nasc intrebari cu privire la obiceiurile de copiere ale
unui copist oarecare, cu privire la apropierea sau
departarea unei anurnite copii feta de original. 'II'e-
buie avute in vedere tipurile de erorl intilnite cel mai
frecvent. Critica de text nu ate o tehnica ce poate
lnvitati pate noapte, experienta in acat domeniu
vine numai in urma studiului si practicii indelungate,
clai unii cerceratori se pare a au un talent special de
a descoperi textul original, chiar i atunci cind copiile
eidstente congin foarte multe modicarl.
Intrucit nu s-a pastrat nici un document original
(,,protograf) a1 vreunei carpi din Biblia, critica de text
are un rol important in studiul biblic. Materialul cu
care lucreaza criticii textului blbl.lC include nu numai
rnanuscrise ale crtilor din Biblie in limbile originale,
ci si traduceri antice in alte limbi sau citate biblice in
lucririle altor autori antici. Intrucit ate important sa
stabilim credibilitatea unui text mai inainte de a trece
la studierea lui, critica de text a fost numita ,,cril:ica
inferioara, ca si cind ar reprezentat un nivel inferior
si un stadiu timpuriu in structura examinrii ctitice.
Pentru alte detalii dapre critica de text biblic, vezi
"Iexte si versiuni.
ll. Critic-A literar
Pentru a deosebit de critica de text sau ,,inferioar,
critica Iiterara a documentelor a fost cunoscuta in
crecut sub numele de critica ,,superioara, deoarece
reprezenta stadiile superioare din structura criticii,
care nu puteau dezvoltate pina cind nu au fost
stabilite mai intii nivelele inferioare ale criticii de text.
Expresia ,,critica superioara a fost aplicat pentru
prima data la literatura biblici de catre J. G. Eichhorn,
in prefata la a doua editie a lucrarii sale (Old Testa-
ment Introduction 1787) : ,,Am fost nevoit sa depun un
efort foarte mare intr-un domeniu neabordat pina in
prezent, pentru investigarea constitutiei interne a car-
tilor individuale ale NT} cu ajutorul crlticii superioare
- un nume care nu este nou pentru urnanisti. Prin
,,constitup'a intern a unei crti el a intela structura
cartii, inclusiv studiul suxselor folosite de autor si
modul in care acate suxse au fost utilizate sau com-
binate de el. Acest ultim aspect al studiului ate numit
de obicei ,,critica sursei. Critica literar a documen-
telor include de asemenea intrebri cu privire la data
si cu privire la autor.
Cridca sursei poate facuti cu un grad inalt de
certitudine cind o sursa documentara a lucririi s-a
pstrat alturi de lucrarea pentru scrierea careia a fost
folosita. Asa stau lucrurile in VT cu cirtile Cronicilor.
Printre sutsele proeminente ale Cronicilor au fost
cirtile lui Samuel si lmprati, si intrucit acestea s-au
psuat, putem trage concluzii destul Ade fez-me cu
privire la folosirea lor de catre Croniear. In NTse crede
c Evanghelia dup Marcu a fost sursa principala
pentru celelalte doua Evanghelii sinoptice; si aici sur-
sa s-a pastrat alaturi de lucririle ulterioare care au
incorporat 0 mare parte din ea, asa incit putem smdia
modul in care Matei si Luca au folosit scrierea lui
Marcu.
Cind sursele nu mai eidsta, critica suisei este mult
mai subreda. De exemplu, dad cele patru Evanghelii
ale noasn-e - in forma lor separat - ar dispare, si daca
ar trebui s ne bazm pe Diaressaron-ul lui Than - o
compilatie care a dezmembrat continutul Evanghe-
liilor si l-a tesut din nou intr-o naratiune continua - ar
imposibil s5 reconstituim cele patzru Evanghelii pe
baza lui. Am putea rectmoaste cu certitudine ca Dia-
tssaron-ul nu este o lucrare unitar si poate ca nu ar
dicil s5 facem distinctie intre materialul din Evan-
ghelia dup loan si din cel din Evangheliile sinoptice
hcorporat in ea, dar ar irnposibil s desdlcim cele
trei naratiuni sinoptice, cu atit mai mult cu cit 0 mare
parte a materialului le este comun la toate trei sau la
doua dintre ele. Cu 0 situatie de genul acesta sintem
confruntati in critica sursei Pentateuhului. Este ge-
neral acceptat faptul ca la baza Pentateuhului, asa
cum il avem noi, se aa mai multe surse, dar care sint
aceste surse, care este data scrierii lor si relatia dintre
ele, cum si cind au fost folosite in forma nal a
Pentateuhului - toate acestea sint intrebri la care
oemetatorii dau rspunsuri diferite, in zilele noastre
mai mult decit la inceputul sec. al 20-lea.
Criteriile de datare a unei lucriri antice sint in
parte inteme, in pane exteme. Dac 0 lucrare ate
citati sau daci 0 autoritate credibila si care poate
datat se refer la ea, putem conchide ca a fost com-
pusi inainte de data citrii. S-ar putea referi la eveni-
mente care pot datate pe baza altor documente;
astfel, unele prti ale V1 pot datate datoriti refe-
ririlor fcute la persoane sau incidente din istoria
egipteana sau maopotamian. Desigur, cartile se pot
data singure; astfel, unele carti pmfetice din VT indica
anul in care a fost roscita o anumit proorocie, sau
domnitorii in timpul cat-ora a prorocit un proroc care-
care. Pe masur ce istoria Orientului Aptopiat antic
este reconstituita in tot mai mare detalitg devine tot
mai posibil sa plasm o lucrare andc in cadrul istoric
adecvat.
Elemenrul predictiv din prorocia biblici, ins, im-
plica anumite modieari ale criteriilor obisnuite de
datare. A interpreta toate prezicerile implinite ca si
vaticinia ex eventu nu ate 0 tratare crilzic. Cind
incercim s datm o prorocie autentic, trebuie sa 0
consideram mai veche decit evenimentele pe care le
prezice, dar nu mai veche decit evenimentele despre
care spune ca au avut deja loc, sau despre care pre-
supune ca ar constitui un cadrul istoric. Pe aceast
baza at trebui s5 datm prorocia lui Naum inainte de
ciderea Ninivei, in 612 i.d.Cr., pe care 0 prevesteste,
dar mai tirziu decit cderea R-zbei, in 663 i.d.Cr., la
care se refera ca la un eveniment trecut (Naum 3:8
s.urm.). Data exact a in acest interval de
jumatate de secol, trebuie stabilita print!-0 examinare
atenta a cuvintelor folosite si printr-un calcul al pro-
babilittilor.
Critica literara a Pentateuhului este de impor-
tant fundamentala pentru critica literari a VI. lsoria
modan a criticii Pentateuhului incepe cu lucrrile lui
H. B. Witter (1711) si J. Astruc (1753), care au
remarcat doua surse documentare in prima parte a
Pentateuhului, folosind ca si cdteriu folosirea alter-
nativi a numelor divine Iahveh si Elohim ("l6hfm). J.
G. Eichhom (1780) a corelat variatiile stilistice cu
analim bazata pe disnibuirea numelor divine. Acest
stadiu preliminar in critica sursei a fost urmat de
analiza Pentateuhului impartit inn-un numit mai ma-
re de unitati mai mici (A. Gedds, 1792, iJ. S. Vater,
1802-1805). Aceasta, la rindul ei, a fost urmat cle
,,ipoteza suplimentara (H. Ewald, 1843), care a con-
sideiat ca ate vorba de un document de baza (,,Elo-
hist), completat de citeva documente mai scurte. H.
Hupfeld (1853) a distins doua surse separate care
folosesc amindoua numele divin I6hfm in Genaa
(stusele au fost cunoscute ulterior sub numele ,,P si
,,l-Z). Acestea doua, impreuna cu sursa lalwista (1) si
Deuteronomica (D), au constituit cele patru surse
principale care de atunci incoace au fost general recu-
noscute in analiza documentara a Pentateuhului.
La analiza pur literara a fost adaugat un nou
criteriu de ctre o generatie nou de critici (dintre care
se remarca J. Wellhausen, 1876-1877). Sursele docu-
mentare au fost corelate cu istoria religioasi a Is-
raelului intr-un mod atit de convingtor incit teoda
lui Wellhausen a fost adoptata de rnajoritatea cer-
cetatorilorVT. Cresterea considerabila a cunostintelor
dapre istoria religioasa si literati a Orientului Apro-
piat, in special cu privire la perioada 2000-800 i.d.Cr.,
a scos la lurnina decientele teoriei lui Wellhausen,
dar dintre teoriile rivale care au fost propuse nici una
nu se bucuri de acceptarea largi de care s-a bucurat
cindva Wellhausianismul. Interesul s-a mutat de la
sursele pur literare la istoria continua, care ocupa un
loc tot mai important in viata Israelului.
In ce priveste NT} o problem critica dominanti in
studiul Evangheliilor a constituit-o legaturile dintre
Evangheliile sinoptice. Cel mai insemnat pas inainte a
fost fcut cind C. lachmann (1835) a susginut ca
Evanghelia dupa Marcu este cea mai veche dintre
Evangheliile sinoptice si ea a fost folosita de celelalte
doua. Cridca sursei pentru a Patra Evanghelie (cf. R.
Bultmann, E.T., 1971) nu s-a dovedit convingtoare;
critica acatei Evanghelii s-a centrat in jurul carac-
terului ei istoric, in juml scopului, datei si autorului ei
("EVANGHEI.lI- uom, EVANGHELZA our/1).
$coala de la Tlibingen, a lui F. C. Baur (1831) si a
colegilor si, a corelat Epistolele lui Pavel cu istoria
veche a bisericii, interpretati inn-un cadru similar cu
cel expus in lozoa istoriei a lui Hegel. in ce priveste
calea Pavel (dintre ale carui Epistole au fost
recunoscute autentice numai Romani, 1 si 2 Corinteni
si Galateni) a fost prezentat in opozitie neta fata de
partida iudaizatoare a lui Petzru; scrierile mai tirzii ale
NT (in special Faptele Apostolilor) reecta 0 com-
binare a celor doua pozitii opuse. Critica lui W. C. van
Manen (1890) a fost si mai radical si a tratat toate
Epistolele lui Pavel ea si pseudoepigrafe. Pozitia lui a
fost in general respinsa; Scolii de la Tiibingen
a fost supusa unor crltici aspre (in Anglia s-au remar-
cat J. B. Lightfoot, B. F. Westcott si W. Sanday) si a
fost modicata substantial, dar inuenta ei poate
urmarita in studiul NT pina in zilele noastre.
lll. Critica formei pi traditiei
In timp ce scolile principale de critic a sursei biblice
au avut un interes predominant literar, altii au insistat
asupra importantei determinarii preistoriei orale a
surselor scrise qi asupra clasicarii materialului sursei
in ,,fonnele sau categoriile adecvate de naratiuni,
cuvintari, etc.
In VT aceasta abordare s-a dovedit deosebit de
rodnica mai ales pentru studiul *Psalmilor; clasi-
carea lor in functie de tipurile principale (Gattungen),
in special de H. Gunkel (1904), in care fiecare tip ate
corelat cu un anumit cadru de viata - a contribuit cel
mai mult la intelegerea Psaltirii in sec. al 20-lea.
Recent din Scandinavia am fost confruntati cu o
tendinta mai radicala la adresa principiilor de baz ale
criticii clasice a VT} si anume ,,metoda traditio-istorica
a lui I. Engnell si a ,,$colii de la Uppsala. Aceasta
metoda lasa loc mai mult pentru transmiterea orala,
in paralel cu sursele documentare, si pune accentul pe
credibilitatea mare a materialului transmis pe cale
orala.
Critica formei in NT a fost aplicata intensiv la
Evanghelii incepind cu anul 1919. Prin clasicarea
materialului di.n Evanghelii dup creiteriul ,,formei
s-a incercat o depasire a surselor documentare postu-
late asa incit S5 se poata contura starea traditiei in
etapa pre-literara. Atit naratiunile cit si cuvintarile au
fost elasicate dupa ,,forma lor; dar o asemenea
clasicare arunca prea putina lumina asupra istori-
citatii unei anurnite ii-mirnplari sau cuvintari. Asocierea
obisnuita a criticii formei cu 0 estimare foarte sceptica
a credibilitatii istorice a Evangheliilor in cele mai
multe cazuri nu se datoreaza criticii formei in sine ci
pozitiei teologice ale multor critici ale formei. O mare
parte a critidl formei s-a straduit sa stabileasca un
cadru de viata pentru diferitele sectiuni din traditia
Evangheliilor si acest cadru este descoperit de obicei
in inchinarea si marturia Bisericii primare. Dar un
cadru de un anumit gen din Biserica primara nu ex-
clude neaparat un cadru original din propovaduirea
lui Isus. Critica formei aplicata la Evanghelii ne amin-
teste de lipsurile analizei literare atunci cind incearea
sa explice singura alcatuirea lor si subliniaza faptul ca
nici un nivel de traditie evanghelic, oricit de mult am
merge tnapoi in timp, nu zugriveste un alt Isus decit
pe Mesia tn'.miS de Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu.
Un obiectiv major in zilele noastre este stabilirea
prin mijloace critice, daca ate posibil, a continuittii
dintre cele mai vechi forme ale traditiei si persona-
litatea istoric Isus.
IV. Critica redactirll
Se poate ca autorul unei carti biblice sa primit
material transmis pe calm traditiei, dar el nu l-a
reprodus exact asa cum l-a primit. El nu a fost doar un
simplu transmitator; el a fost un autor care a avut
propriul sau mod de viata si opiniile sale side aceea
el a prezentat materialul in conformitate cu acestea.
Studiul propriei sale contributii la aceasta lucrare face
obiectul criticii redactarii.
~ De exemplu, eartile Iosua, Judecatori, Samuel si
Imparati contin mult material vechi, dintre care 0
parte a fost practic contemporan cu evenirnentele
relatate. Dar acate carti in forrna lor actuala, con-
stituie o colectie istorica continua, compilata sub in-
uenta reformei lui Iosia si incheiata pe la 562 i.d.Cr.
De asemenea, o mare parte a traditiei prirnite de
cronicar ne-a fost past:-ata in carti separate, in Samuel
si lmparati; se poate ca el sa folosit si alte surse care
nu ne mai sint accesibile. Dar el a lasat o amprenta
caracteristica asupra intregului material sctis de el. in
mod asemanator, in Evanghelii putem face distinctie
intre traditia primiti de evanghelisti (dintre care o
mare parte este comuna pentru doi sau trei) si lucra-
rea distinctiva a ecaruia dintre cei patru. in timp ce
critica traditiei Evangheliilor se ocupa in mare masura
de ,,redescoper-irea invtaturilor lui Isus, critica re-
dactarii se ocupa de ,,redescoperirea lnvataturilor e-
vanghelistilor.
BIBLIOGRAFIE. W. R. Smith, The Old Testament in
the Jewish Churchz, 1892; T. K. Cheyne, Founders of
Old Testament Criticism, 1983; C. H. Dodd, New Testa-
ment Studies, 1953; idem, More New Testament Stu-
dies, 1968; J. Knox, Criticism and Faith, 1953; P. E.
Kahle, The Cairo Genizaz, 1959; I. Engnell, ,,Meth0-
dological Aspects of Old Testament Studies, VT
Suppl. 7, 1959, p. 13 s.urm.; R. Bullmann, The For-
mulation of Gospel Tradition, E. T., 1963; G.E. Ladd,
The New Testament and Criticism, 1967; N. Perrin,
Rediscovering the Teaching oflesus, 1967; idem, What
is Reduction Criticism P, 1970; J . Rohde, Rediscovering
the Teaching of theEvangelists, E. T. 1968; K. Koch, The
Growth of the Biblical Tradition, E. '1'. 1969; W. G.
Kiimmel, The New Testament: The History uflnterpreta-
tiori ofits Problems, E. T. 1972; H. Harris, The Tlibingen
School, 1975; G. W. Anderson (ed.), Tradition and
Interpretation, 1979; I. H. Marshall (ed.), New Tesla-
merlt Interpretation, 1977.
F.F.B.
BICI, BlCIUIRE- Termenii acestia redau mai multe
cuvinte ebr., si gr. 1. Termenul ebr. biqq6re_t, tradus in
Lev. 19:20 ,,sa e pedepsitj, biciuiti. Termenul ebr.,
ins, exprimi ideea de investigatie, si alte traduceri 0
redau: ,,sa e facuta o ancheta.
2. Cuvintul ebr.6t (lov 5:21; Is. 10:26, etc.), '6tEt
(Ios.23: 1 3), ,,bici, este folosit in general in sens meta-
foric.
3. 'lennenu.l gr. mnstigo (Mat. 10:17; loan 19:1,
etc.), mastizo (Fapt. 22:25), ,,a biciui; phragelloi
derivat de la lat. agella (Mat. 27:26; Marcu 15:15).
Biciuirea din Mat. 27:26; Marcu 15:15 eta o etapa
preliminar in executarea sentintei de "crucicare;
biciuirea propusa in Luca 23:16, 22 (paideu) si dusa
la indeplinire in loan 19:1 a precedat sentinta la
moarte si se poate sa fost intentionat ca o pedeapsa
mai blinda. Vezi desenul de pe pagina urmatoare.
].D.D.
F.F.B.
BIJUTERII st PIETRE PRETIOASE. in vre-
murile biblice, la fel ca in zilele noastre, diferite tipuri
de bijuterii erau purtate si pretuite alit de barbati cit

|\k_\_ i.
.-t'."~*l_ ~ Ezec. 27:16, unde Symmachus traduce karchidonion,
1\
\ Q { a adjectivului alabastros si a fost folosit pentru a indica
. *3. B
/..
V
.5
P1 i 1
!.;._- \"'
4/"
N\'-
a- ~-1
iI4
rt,-I0
-_
J
'*u.~'rf:"'n-.(n A--.-\;-I
"*"*_\
I16 7;
. piatra bine-cunoscuta cu acest nume, o varietate pur-
Biciuri romane, care aveau la capete bile de plumb
sau bucdti dc oase.
si de femei (Exod. 11:2; ls. 3:18-21). Bijuteriile erau
date in dar (Gen. 24:22, 53) si erau o prada de razboi
importanta (2 Cron. 20:25). Ele reprezentau o forma
de bogatie, in special inainte de folosirea monedelor
(2 Cron. 21:3), si erau folosite ca un standard de
valoare (lov 28:16; Prov. 3:15; Apoc. 21:11). lntre
diferitele tipuri de bijuterii folosite gasim ca sint men-
gionate bratari pentru miini (Gen. 24:22, 30, 47; Ezec.
16:11), podoabe penwu glezne (Is. 3:18, 20), lan-
tisoarepurtatelagit (Gen.41:42;cf. Luca. 15:8, unde
cele uce monede de arg-int se poate sa fost prlnse
impreuna pe un r pentru a for-ma un lantisor), co-
roane (Zah. 9:16; aici poporul Dornnului este com-
parat cu bij uterii stralucitoare dintr-0 coroana) , cercei
(Gen. 24:22), inele de purtat in nas (ls. 3:21) si inele
de purtat pe deget (Gen. 41:42; Est. 3:10; Luca 15:
22). Acestea puteau confectionate din aur, argint
sau din alte metale (Exod. 3:22).
Era cunoscut un niunar considerabil de pietre
pretioase si semipretioase care erau folosite pentru
bijuterii. Au fost dacoperite sigilii purtind inscriptii si
care erau confectionate din cornalina, calcedoniu,
jasp, agar, onix, cuart transparent (cristal de stinca),
hematit, jad, opal si ametist (D. Diringer, ,,Seals, in
DOTII p. 218-226). Pietrele erau pretuite pentru rari-
tatea, fnunusetea si durabilitatea lor. Nu erau folosite
metodele modeme de fatuire; in schimb, pietrele erau
rotunjite si slefuite, si adaea erau gravate sau sculp-
tate.
in general oamenii din antichitate erau mai fami-
cu pietrele semipretioase decit cu cele pre-
tioase. lntrucit multe specii de pietre pretioase pot
intilnite inn--o wirietate de culorl si, intrucit nu fusese
elaborata inca o terminologie stiintica, identicarea
diferitelor pietre mentionate in Biblie nu este intot-
deauna simpla si, in unele cazuri putem doar ghici
sensul termenilor folositi. Etimologia nu este de mare
ajutor deoarece radacina multor cuvinte inseamna
doar ,,sclipitor, ,t1'5ll1CltOl sau ceva asernanator.
Lista de mai jos ate bazata pe traducerea engleza vsrt.
Agat (H36, Exod. 28:19; 39:12) probabil ca a fost
agatul modem, un tip de cuart translucid cu straturi
de diferite culori, sau poate ca a fost onixul, care este
foarte aseminator. in ls. 54:12; Ezec. 27:16 (ka_dk5Q
se poate sa e vorba dapre o piatra rosie, poate
carbuncul, jasp rosu (NEE) sau rubin (JB) (vezi si
,,carbuncul). Pentm textul din Apoc. 21:19 (VSR,
TEV), vezi Calcedoniu.
Cuvintul alabastru (alabasrron, Marcu 14:3 =
Mat. 26:7; Luca 7:37), a fost la inceput forma neutra
un vas de alabastru cu un git lung, folosit pentru
pastrarea parfumului gitul vasului ind rupt atunci
cind era folosit parfumul. Cuvintul a ajuns sa e folosit
pentru a indica acoane de aceasti forma, indiferent
din ce material erau confectionate. Alabastrul din
antichitate era o varietate de carbonat de calciu for-
mat prin depozitarea treptata dintr-o solutie apoasa,
la fel ca si stalactitele; alabastrul modem este o piatra
mai moale, 0 varietate de gips (sulfat de calciu).
Arnetistul Cahlmd, Exod. 28:19; 39:12) era
purie de cuart cristalin transparent. (NEB il traduce cu
,,iasp si il identifica cu 0 piatra egipteana.) Termenul
apare si in Apoc. 21:20 (amethystos, numit astfel
deoarece se credea ca previne intoxicatiile).
Ber-ilul (tars', Exod. 28:20; 39:13; Cint. 5:14;
Ezec. 1:16; 10:9; 28:13; Dan. 10:6) era as-ociat cu
Spania (Tarsis) sl probabil ca era topazul spaniol
auriu, cunoscut in lumea antica sub numele de l'iri-
solit. in Apoc. 21:20 (bryllos) este vorba despre be-
rilul verde obisnuit.
Caz-buncul (breqeg, Exod. 28:17; 39:10; bEr-
qat, Ezec. 28:13) probabil ca a fost o piatra verde,
daca p'nem seam! de traducerea LXX ,,smarald (sma-
mgdos) in teuttele din Exodul; s-ar putea 55 fie vorba
de felclspatul verde (NEB). (Carbunculul modern este
o piatra rosie.) in ls. 54:12 ('eqdah) este vorba de o
piatra rosie, daca tinem seam:-1 de derivarea de la
qdah, ,,a aprinde, si s-ar putea sa fie granat.
Pentru carneol (sau ,,cornalina) vezi Sardiu,
mai jos.
Calcedoniul (chalkdn, Apoc. 21:19, NEB;
Rsv ,,agat) se crede de obicei ca era o piatra verde,
intrucit Pliniu s-a referit la smarald si jasp ca fiind
calcedoniu (din Calcedonia, in Asia Mica).
(Scriitorii moderni folosesc acest cuvint pentru
diferite tipuri de cuart translucid, inclusiv pentru
agar, onix, comalina si crisopras.)
Crisolitul (chrysolithos, Apoc. 21:20) este ter-
menul antic pentru topaz galben (uoro-silicat de
aluminiu) sau cuart galben. (De observat ca cxisolitul
este echivalent cu topazul modern, si viceveisa.) Pen-
tru Ezec. 1:16; 10:9; 28:13, RS\!, vezi Beril, mai sus.
Penn-u Exod. 28:17, NEB, vezi Tbpaz.
Crisoprazul (chrysoprasos, Apoc. 21:20) este in
zilele noastre o forma de calcedoniu de culoare verde
ca rnarul, dar identificarea de aici este incert. Numele
sugereaza 0 varietate de nuanta aurie.
Coralul (rHm6t, lov 28:18; Ezec. 27:16) ar
putea sa fie coralul negru sau rosu. Desigur, nu
este o piatra pretioas in sensul strict al cuvintului,
intrucit este scheletul a nenumarati polipi marini
minusculi. Termenul r'rn6t apare de asemenea in
Prov. 24:7, TM, dar probabil ca ar trebui s citim
rmt, ,,inalt. vsn traduce termenul pntnfm cu
,,coral in Plin. 4:7, unde se mentioneaza o piatra
rosie oarecare (vezi Per-15, mai jos).
 Refer-lrl in Vechiul Tmtament (pietre preloase de pe plepfafl Mageulul P]-got)
Exod. 28:17-20 = 39:10-13 = Ezec. 28:13 (omite nr. 7-9)
TM LXX vsa 7 mas JB cm; NIV ROM

1. '5Qem sardion sardius sardin sard mbin rubin sardonix

2. pit'i_ topazion topaz crisolit topaz topaz topaz topaz
3. braqet smaragdos carbuncul feldspar verde carbuncul granat beril smarald
4. n'0Tpel5 antrax smarald granat violet smarald smarald turcoaz rubin
5. sappfr sappheiros sar lapis lazuli sar sar sar sar
6. yHhl6m a iaspis diamand jad diamant diamant smarald diamant
7. leiem ligyrion hiadnt turcoaz hiacint turcoaz hiacint Opal
8. .\"6 achazes agat agar rubin agat agat agat
9. 'ahlHmd amezhystos ametist iaspis ametist ametist ametist ametist
10. tar? chrysoliytos beril topaz beril beril crisolit cxisolit
11.s6ham beryllion onix camelian beril carnelian onix onix
12. _yaS"eh onychion iaspis iaspis vex-de iaspis iaspis iaspis iaspis

Alte 1-eferirl din Vechiul Testament

VSR NEB JB GNB NIV ROM*

1305:; Iov 28:17 sticl cristal sticla cristal cristal diamant

rE'rn6t lov 28:18 coral coral negru coral coral coral mrgean
Prov. 24:7 TM
Ezec. 27:16
252% Iov 28:18 crisatal alabastru cristal cristal iaspis cristal
penfnfm Iov 28:18 perle coral ro$u perle rubine rubine margarita1
Plin. 4:7 coral coral rimuros coral rubine margean
Prov. 3:15 etc. giuvaeruri coral rogu perle giuvaeruri rubine margarita FE
kai_k5Q Is. S4212 agat iaspis rogu rubine rubine rubine rubin
(mg.carbuncul)
Ezec. 27:16 agar iaspis rou rubine rubine rubine agat
'eqdah ls. 54:12 carbuncul granat cristal .._ nestemate nestemate
(mg. piatxi

i
strilucitoarc
infocat)
qerah Ezec. 1:22 cristal sheati cristal cristal gheat Cristal

<

l Referirl in Noul Testament Apoc. 21:19-20 (31-.)

. iaspis iaspis (VSR, NEE, GNB, NIV, TNT, ROM) - diamant (JB)
. sappheiros sar (VSR, GNB, NIV, TNT, ROM) - lapis lazuli (NEB, JB)
. chalkedon agar (VSR, GNB) - calcedoniu (NEB, NIV, TNT, ROM) - turcoaz (JB)
. smaragdos smarald (vsa, NEB, GNB, NIV, TNT, ROM) - cristal (JB)
. sordonyx onix (VSR, GNB - sordonix (NEE, NIV, TNT, ROM) ' AGAT (JB)
sardion carnelian (VSR, GNB, NIV) - comelian (NEB) - rubin (JB) - sardiu (TNT, ROM)
. chrysolithos hrisolit (VSR, NEB, NIV, TNT, ROM) - Cut-111 auriu (JB) - cum; galben (GNB)
_ bEryllos beril (vsa, NEB, GNB, NIV, TNT, ROM) - malachit (as)
.
\OD\l_O\U1AUJNn-I topazion topaz (VSR, NEB, GNB, JB, NIV, TNT, ROM)
10. chysoprasos hrisopraz (VSR, NEB, NIV, TNT, ROM) - smarald (JB) - calcedoniu (GNB)
1 1. hyakinthos iacint (VSR, NIV, TNT, ROM) - rurcoaz (NEB, GNB) ~ sar (JB)
12. amethystos ametist (VSR, NEB, GNB, JB, NW, TNT, ROM)

Giuvaieruri, pietre pregioase gi semipretioase, aa cum sfnt redate in citeva traduceri ale Bibliei.
 Crlstnlul (gji Iov 28:18a) ate o substanta
translucida (cf 213513.: ,,grindi.n5) dar 0. R. Driver
crede ci ate vorba de gips (cf. use ,,a1.abastru).
Cuvintul og; (,,cristal, Iov 28:17, VA) era folosit in
lumea amici nu numai pentru cristalul de stinca
(cuart cristalin pur i transparent) ci gi pentru orice
subsranta dura, u-ansparenta 5i incoloi-5. S-ar putea
s6 e vorba de sticl. lei-menul qerah (Ezec. 1 :22) are
tradus in alta pane ,,brum5 sau ,,gheat5. In Apoc.
4:6; 21:11; 23:1 (krystallon, krystalliz) se poate
traduce gheat sau cristal de stinca.
Diamnntul (yE:I6m, Exod. 28:18; 39:11; Ezec.
28:13) nu ate identicat cu cextitudine. Diamantul
modern probabil ca nu a fost cunoscut in vremea VT,
inn-ucit prima referire Ia diamant se pare sa-i apartina
lui Manilius (secolul 1 d.Cr.). Probabil ca ate vorba
de 0 piatri albi, opaci (poate linit sau piatri de
Iu.n5);_ G. R. Driver sugereazi jadeiti sau nefrita (cf.
NEB). In ler. 17:1 (mtr) ate vorba de adamant sau
piatra de glefuit, o forma de corindon (cea mai dura
substanta cunoscut, cu exceptia diamantului) (vezi
i Ezec. 3:9; Zah. 7:12).
Smaraldul 01% Exod. 28:18; 39:11; vezi gi
Ezec. 27:16, unde diferiti cercettori consider ca
textul este incert) se poate sa fost o piatr verde Ia
fel ca i smaraldul modem, dar daca avem in vedere
traducerea I.XX (anthrax, "carbune aprins), unii cer-
cetatori prefera gianitul pmpuxiu almandin (NEB).
Apoc. 4:3 (smaragdinos) i21 :9 (smaragdos) se refera
Ia smaraldul verde.
Pentru Sticli, vezi Cristal.
De obicei se crede ca hlacintul (le'em, Exod.
28:19; 39:12) a fost o piatra galben-5. G. R. Driver
preferi o piani albastr cum ate mrcoazul (NEE). in
NT hiacintul (hyakimhos, Apoc. 21:20) ate o piatri
albast, acuamarin (0 varietate albastr de beril),
sar sau turcoaz). (I-Iiacint-ul modern ate complet
diferit.) Numele a fost folosit pentru a indica o culoare
albastra (in greaca clasic substanvul insenma ,,zam-
bil), ca in Apoc. 9:17 (hyakinthirws), unde vsn il
explici in adnotrl prin ,,hlad.nt iar in textul propriu-
zis i1 reda prin ,;ar.
Jaspul (yifeh, Exod. 28:28; 39:13; Ezec. 28:
13) ate o piau verde translucida. In Apoc. 4:3;
21:11, A1849 (iaspis), s-ar putea sa fie vorba de cuart
verde. In 21:11 referirea la cxistal sugereaza c este
vorba de o piatri transparenta.
Pentru Iapislnzux-I (Iazuxit) vezi Sar.
Onlxul (571am, Gen. 2:12; Exod. 25:7; 28:8, 20;
35:9, 27; 39:6, 13; 1 Cron. 29:2; Iov 28:16; Ezec.
28:13) a fost identicat cu 0 piatr Verde (cf. ucx
,,beril in unele dintre acate versete) sau cu onixul
(agat translucid cu straturi negre gi albe). Cuvintul
inseamna ,,unghie i piatra a fost numit astfel da-
torit inftisgii sale. S. R. Driver preferi carneolul
rou. Pentru Apoc. 21:20, vezi Sardonix, mai jos.
Perla (mdrgdrilarul) ate gsita in VT in Iov 28:
18 (gags) VA, iar vsn reda ,,ci-istal. In vsn cuvintul
,,perI traduce termenul pnlnfm din Iov 28:18b (VA
,,rubine). Acelaai cuvint ebr. apare in Prov. 3:15;
8:11; 20:15; 31:10 $1 Plin. 4:7 (unii cercetatori i1
accept i princr-o modicare in Ps. 45:14). In toate
acate cazuri VA traduce ,,rubine iar VSR traduce ,,biju-
terii sau "pietre scumpe, cu exceptia textului din
Plin. 4:7 unde folosare ,,coraI. BDB prefer: ,,coraIi
(cf. Mia), dar E. Burrows (JTS 42, 1941, p. ss-(>4)
argumenteazi ca acest cuvint insearnn de fapt
,,perIe dar poate fi folosit 5i in sensul generic de
,,bijuterii. Unger's Bible Dictionary (1957, p. 742)
sugereaza c are vorba de perlele roz din Marea Roeie
5i aceast idee ar solutiona i dicultatea din Plin. 4:7,
unde are indicata 0 piatra roeiatic.
Nu incape indoiala d-1 in NT margarizs inseam:-Ii
,,perla. Perlele sint mentionate ca podoabe femeiari
(1 Tim. 2:9, unde sint demprobate; Apoc. 17:4) $i ca
mirfuri (Mat. 13:45 $.urm. Apoc. 18:12, 16). Portile
Noului Ierusalirn sint facute ecare dintr-o singui-5
perli mare sau poate din sidef (Apoc. 21:21). Impa-
rtia cerurilorseaseamincuoperl scumppecare
un om caut s o obtin in schimbul a tot ce are (Mat.
13:45 .\u-in. Daca avem in vedere contextul, ate
putin prtabalail c aceast pilda se refer Ia faptul ca
{sus Cristos li da viata pentru oameni, dai Cristos
lnsuai e_ste exemplul suprem de renuntare total de
dragul lmpiritiei). Pe de alta parte, a prezenta me-
sajul cratin unor oameni care refuzii sa-1 aprecieze
este la fel de absurd ca i cum ai amnca perle inaintea
porcilor (Mat. 7:6; cf. Didache 9. 5, unde armatia lui
Crmtos are folait pentru ajustica excluderea celor
nebotezati de Ia Masa Domnului).
Rubinul ate gisit in VA ca traducere a termenului
pnfnfm in gase locuri (vezi Perli, mai sus). VR tra-
duce termenul kagk6g cu ,,rubin in Is. 54:12 5i Ezec.
27:16 (vezi Agat, mai sus).
Sar (sappfr, Exod. 24:10; 28:18; 39:11; Iov
28:6; Cint. 5:14; Is. 54:11; Pl1n.4:7;Ezec. 1:26; 10:1;
28:13) a fost numele antic al Iazurltului, o piatr
albastru inchis cu fulgi aurii de pirite de er (cf.
,,pulbere de aur, Iov 28:6). Despre Iazurit ate vorba
gi in Apoc. 21:19 (sappheiros). Safirul modern (co-
rindon albastm) era prea putin cunoscut in anti-
chitate. Penm: Apoc. 9:17, RSV, vezi Hiaclnt, mai
sus.
Sardiul ('6gem, Exod. 28:17; 29:10; Ezec. 28:
13) a fost in mod cert o piatra rogie (de la :1am, ,,a
6 man"), probabil agarul portocaliu modern (0 forn-15
cle comalin; cf. Ezec. 28:13,vsR), adica, o forma de
cuart maro inchis sau rou. Este mentionat de ase-
menea in Apoc. 21:20 (sardios) gi are piatra sardina
din Apoc. 4:3 (sardinos); VSR 5i HEB txaduc in ambele
locuri ,,cornali.na.
Sardonlxul (sardonyx, Apoc. 21:20; VR, NEB, vsa
,,onix) ate in temiinologia modern 0 form de agat
cu straturi maro i albe; pouivit cu LSJ, in anchitate
piatra era numit ,,onix atunci cind fondul inchis la
culoare era doar striat sau pita: cu alb, $1 piatra era
numit ,,sardonix atunci cind diferitele culori erau
aranjate in straturi.
Ibpazul (pifgd, Exod. 28:17; 39:10; lov 28:19;
Ezec. 28:13) era o piatr galben, probabil cuart
galben sau crisolit (0 varietare de peridot galben
palid); cf. Ezec. 1:16; 10:9; 28:13, NEB (mrs's'). Ace-
lai termen ate intilnit i in Apoc. 22:20 (zopazion).
Cea mai completi list:-1 de pietre din VT ate data
in dacrierea pieptarului marelui preot (Exod. 28:17-
20, descriere repetata in 39:10-13). Pe pieptar erau
patru rinduri de cite trei pietre i pe ecare piatr era
gravat numele unuia dintre cele douasprezece triburi
ale lui Israel. Autorii de mai tiniu care au scris coman-
tarii la VT au considerat cele douasprezece pietre ca
slmboluri pentru cele dousprezece Iuni ale anului sau
pentru semnele mdiacului (Philo, Vit. Mos. 2. 124
$.urm.; Jos.,/int. 3. 186), darate imposibils stabilim
o asemenea corelagie. Unii cercetatori au rearanjat
 ordinem pietrelor in TM pe baza traducerii xxx, dar
aceasta procedur ate dubioasa.
O versiune abreviata a aceleiaai Iiste de pietre ate
gasita in Ezec. 28:13, o dacriere a vamintului regelui
Tirului cind, potrivit poedce folosite aici, se
afla in Eden, gradina Iui Dumnezeu. Sint mengionate
noua dintre pietre i sint omise hiacintul, agatul si
ametistul. In versiunea LXX a acatui verset, insa, este
data Iista completa de douasprezece pietre.
0 Iista de douasprezece pietre ate data in Apoc.
21:19 $.urm. ca decoratii ale temeliilor noului leni-
salim. Este clar ca aceasta descriere se bazeaza pe Is.
54:11 .\u'm. (vezi i Tbbit 13:16-18). Numarul doi-
sprezece ate un numar semnieativ pentru loan si au
fost facute diferite incercari cle a stabili daca cele
douasprezeoe pietre au vreun intela special. Este
probabil ca forma vedeniei a fost influentata de da-
crierea celor douisprezece pietre de pe pieptarul ma-
relui preot; teologii au incercat sa stablieasca o lega-
tura mai strinsa intre cele doua Iiste de pietre, dar daca
avem in vedere dicultatile de traducere din ebr. in
gr. si faptul a loan dupa toate probabilitatile, nu a
citat ad literam din Exod., ate foarte indoielnic ca
putem spune mai mult decit ca loan a fost influentat
in general de dacrirerea din Exodul. R. I-I. Charla
(ICC, ad. loc.) a preluat simbolisrnul semnelor zodia-
cului mentionat mai sus si sustine ca pietrele repre-
zinta acate semne aranjate exact in ordine inversa
fata de in care trece soarele prin zodiac,
aratind in felul acata ca noul Ierusalim si cratinisrnul
nu au nici o Iegatura cu acele religii care venereaz
1 soarele; aceasta teorie nu ate plauzibila ('11 F. Glas-
son, JTS n.s. 26, 1975, p. 95-100). Este posibil ca
\ pietrele, la fel ca si cele douisprezece porti ale cetitii,
at simbolizeze criburile lui Israel (A. M. Fairer, A
Rebirth oflmages, 1949, p. 216 g. urm.), dar i in cazul
acata ate irnposibil s5 facem 0 identicare onv-
ingatoare a pietrelor cu triburile individuale. In lu-
mina textului din 21:14 probabil ca are o greutate mai
mare sugatia ca pietrele reprezinta pe cei doisprezece
I
apostoli i in acat caz ate clar ca nu trebuie incercata
o identicare individuala. In sirnbolismul acata nu
incape indoiala ca in noul Ierusalirn vedem implinirea
prorociei VI dapre cetatea perfecta a lui Dumnezeu
in care isi au locul sntii din vechiul i din noul
I
Iegamint. (WIINERIT $1 METALE, "PODOABE.)
BIBLIOGRAFIE. I-I. Quiring, Sudhos Archiv as,
1954, p. 193-213; G. R. Driver, HDB2, p. 497-500; J.
S. Harris, ALUOS 4, 1962-3, p. 49-83; S, 1963-5, p.
40-62; U. Jart, ST 24, 1970, p. 150-181; RAC, 4, p.
505-535; C. Aldred, JeweLs of the Pharaons, 1971; N.
I-Iillyer, "Precious Stona in the Apocalypse, NIDNTT
3, p. 395; 398.
I.H.M.
BILHA (ebr. bilhdh). 1. 0 servitoare din familia lui
Laban, data Rahelei la castorie; ea a nascut lui lacov
pe Dan $1 Neftali in locul stapinei sale (Gen. 29:29
.urm.). Teoriile care pleaca de la premisa ca ,,ii lui
Israel nu au existat de fapt niciodata ca o singura
familie trebuie sa praupuna ca expraia ,,ii Bilhel
are un lnteles special; de ex. Steuemagel (urmat de
Burney, Judges, pp. cvi s.urm., cx n.) ii identir cu
,,tr-iburi canaanite care s-au arnalgamat cu trlburile
Rahelei; in scrierile biblice nu exista nici un factor
comun cu privire Ia Dan g-i Neftali care s5 sprijine o
asemenea ipoteza. 2. O aaezare din tinutul lui Simeon,
1 Cron. 4:29; in Ios. 19:3 ate scrisa bldh iar in Ios.
15:29 ba'Idh, localizarea ate necunoscuta.
.I.P.U.L
BINE. Cuvintul ebraic ate tg (,,placut, ,,vael,
,,ag-reabil), indicind in principal ceea ce satisface
sirnturile si, prin asociere, ceva ce da satisfactie es-
tetica sau tnorala. LXX traduce de obicei tll prin
agathos, cuvintul grec obisnuit care inseamna ,,bine,
ca 0 calitate zica sau moral, iar uneori prin kalos
(lit. ,,frumos, ,,minunat; de aici vine in greaca biblici
5i in cea clasica sensul de ,,nobil, ,,om:-rabil, ,,ad-
mirabil, ,,demn"). NT reproduce acat sens prin fap-
tul ca folosate cele doua adjective ca echivalente
(vezi, de ex. Rom. 7:12-21). Pavel, bazat pe LXX,
folosate substantivul agathosyni pentru bunatatea
cratina, punlnd un accent special pe facerea de bine
(Rom. 15:14; Gal. 5:22; Efes. 5:9; 2 Ta. 1:11). El
folosate de asemenea chrstots (,,bun5tate) pentru
buniitatea induratoare a lui Dumnezeu (Rom. 2:4;
1 1 :22) .
Elernentul comun din intelesul cuvintului ,,bine
in multe dintre aplicatiile pe care le are in orice Iimba
ate elementul de aprobare, e pentru valoarea ine-
renta, e pentru efectul benecial, e pentru amin-
doua. Nu exista nimic disdnctivcu privire la diferitele
sensuri ne-morale pe care le folosa_te Biblia cind
spune ca unele lucruri sint ,,bune (de ex., ,,foIositor,
cum ate sarea, Mat. 5:13; Luca 14:34; ,,de calitate
inalta, cum ate aurul, Gen. 2:12, sau vitele, Gen.
41:26; ,,productiv, cum sint pomii, Mat. 7:17, pi-
mintul Luca 8:8 etc.). Dar conceptul biblic de bine
moral ai spiritual ate profimd teologic qi ate in
contrast putemic cu concepttia antropocentrica des-
pre bunatate, dezvoltata de greci si de ginditorii de
mai tirziu care au urmat traditia greaca. Aceasta con-
ceptie biblica va fi analizata in continuare.
a. Dumnezeu este bun: deoarece El ate perfect din
punct de vedere moral {ti extraordinar de genera.
Recunoagterea faptului ca ate bun sta Ia temelia
tuturor conceptiilor biblice cu privire la bunatatea
rnorala. In Scriptura ,,binele nu ate o calitate ab-
suacta, nici un ideal uman secular; ,,binele, mai intii
de toate i mai presus de orice, arata ce ate Dumnezeu
(,,El ate bun, Ps. 100:5, s.a.) iar apoi arata ce face El,
ce creeara, ce poruncate, ce d si, in fine, arata ce
aproba El in vietile creaturilor Sale. Aceasta nu in-
seamna ca scriitorii biblici I1 evalueaza pe Dumnezeu
in termenii unui concept aprioric de bunatate ci, dim-
potriva, lnseanma ca in urma contemplarii gloriei
supreme a perfectiunilor lui Dumnezeu ei folosac
pentru El un cuvint obisnuit pentru a arata valoarea.
Facind aceasta, insa, ei au dat acelui cuvint 0 profun~
zime noua. Ei denac binele in tennenii lui Dum-
nezeu, nu invers. In consecinta, pozitia biblici este ca,
si numai Dumnezeu singur, este bun cu daavirire
(Marcu 10:18 i textele paralele; vezi B. B. Wareld,
The Person and Work of Christ, 1950, p. 149 .urn1.);
El ate arbitrul sijudecatorul, El ate nomxa i standar-
dul pentru bunatatea creaturilor. Ornul este bun gi
Iucrurlle sint bune in rnasura in care se conforrneaza
voii lui Dumnezeu. Prin urrnare, vai de aceia care
inverseaza scara divina de valori, numind bine ceea ce
Dumnezeu numate tau, si invets (Is. 5:20).
 in VT buntatea lui Dumnezeu este invocat frec
ventca 0 ten-:5 de laud gi ca un argumentin rugiciune
(f. 2 Cron. 30:18; Ps. 86:5). Buntatea Lui se vede in
binele pe care i1 face (Ps. 119:68), in activitatea
bined-itoare a Duhului Su bun (Neem. 9:20; Ps.
143: 10), in generozitatea Sa cosmic multilaterali
(Ps. 145:9); demn de remarcat ate buntatea Sa
fat de cei in nevoie i credincioeia Sa fati de lege-
mintul Su (Ps. 25:8; 73:1; Plin. 3:25; Naum 1:7).
indemnul repetat al psalmistului de a-L luda pe
Dumnezeu gi de a-l multumi, ,,cci ate bun, cci
indurarea, dragostea Lui statornici tine in veci (Ps.
106:1; 107:1; 118:1; 136:1; cf. 100:4 .urrn.; veziei
1 Cron. 16:34; 2 Cron. 5:13; 7:3), este citat de Ieremia
a un moto caracteristic a1 lui Israel (ler.
33:11).
b. Lucrdrile lui Dumnezeu sint bune: deoarece ele
re-velea intelepciunea i puterea Lui (vezi Ps. 104:
24-31) i sint aprobate de El.
Cmd creatia a fost incheiat, "Dumnezeu S-a uitat
la tot ce fcuse; i iat c toate erau foqrte bune (Gen. veasc orice imprejurare, oricit de nedorit, ca un dat
1:31; V. 4, 10, 12, 18, 21, 25). Intreaga Ordine
material ca atare, ind lucrarea miinilor ltd Dum-
nezeu, ate but-:5 (1 Tim. 4:4; cf. Rom. 14:14).1nBib1ie
nu ate loc pentru dualismul manichean.
c. Darurile lui Dumnezeu sint bune: deoarece ele
exprimi generozitatea Lui gi conferi bunistare celor
care le primac.
,,Fo1ositor, ,,avantajos sint intelauri seculare
standard ale termenului ,,bun ca adjectiv; dupi cum
,,prosperitate, ,,bunstare sint intelesuri standard
pentru ,,bine, ca substantiv. Biblia integreazi acate
sensuri in teologia sa, arrnind nu numai ci toate
darun'le lui Dumnezeu sint bune, at prin intentia cit
i prin efectul lor, d i c5 orice bine este, de fapt, daru!
lui Dumnezeu (lac. 1:17; cf. Ps. 4:6). Este un fapt
caracteristic pentru Dumnezeu s fac bine celor in
nevoie, la fel cum a fcut Isus, Unsul lui Dumnezeu
(Fapt. 10:38; Marcu 3:4). Dumnezeu face bine tuturor
oamenilor prin providenta Sa obi$nuitZt, revrsind
asupra lor binecuvintu-ile natutii (Fapt. 14:17; Ps.
145:9; Luca 6:35); ei ea un '11-ati perfect, E1 tie cum
s dea daruri bune celor care sint copiii Si prin Cristos
(Mat. 7:11). Promisiunea lui Dumnezeu de a ,,face
bine poporului Siu ate 0 promjsiune de binecu-
vintare atotcuprinzitoare (ler. 32:40, cf. 24:6 .urm.),
iar oererea ca Dumnezeu s le ,,fac bine ate A0
mgciune atotcuprinztoare (Ps. 51:18; 125:4). In
asemenea pasaje ,,bi.ne1e in discutie ate binecuvin-
tarea promis prin legimint; ate de fapt mintuirea
(cf Is. 52:7). ,,Bi.nele, la nivelul material, era binecu-
vintarea promis de legmintul vechi (iar ,,r5u1", sta-
nea de retragere a binecuvintrii, ate o altemativz
Deut. 30: 15); ,,binele, in domeniul privilegiului spiri-
tual, ,,binele care nu a fost cunoscut in legmintul
vechi, ate datul legmintului nou (Evr. 9:11; 10:1).
Amindou tatamentele, ins, ii indrepttesc pe cei
care sint credinciogi lui Dumnezeu s aib siguranta
ci la timpul hotrit de Dumnezeu, orice lucru care este
cu adevrat bun pentru ei le va dat (Ps. 84:11;
34:10, cf. 85:12; Rom. 8:32; Efa. 1:3).
Adjectivul ,,bun ate folosit in diterite sensuri in
legitur cu activitatea induritoare a lui Dumnezeu
prin care face bine oamenilor. Este folosit cu privire la
cuvintul lui Dumnezeu care vatate binecuvintarea,
cu privire la mina i lucrarea lui Dumnezeu care aduc
binecuvintarea, cu privire la ctusul actiunii care duce
la ea gi cu privire la zilele in care ate simtit acea
binecuvintare (vezi 1 imp. 8:56; Is. 39_:8; let. 29:10;
Evr. 6:5; Ezra 7:9; 8:18; Filip. 1:6; 1 Imp. 8:36; ler.
6:16; Ps. 73:28; 1 Pet. 3:10; cf Ps. 34:12).
Chiar i atunci cind Dumnezeu retrage de la popo-
rul Su ,,binele prosperittii exterioare gi aduce asu-
pra1or,,1-ul (greutti) (cf. Iov 2:10), exist totugi un
sens in care El le face un bine. ,,Este bine ca un om
s sufere in felul acata; prin suferint el primate
indreptarea, pentru beneciul su ulterior (cf. Evr.
12:10) $1 ate incercat gi inter-it in credint, in rbdare
i in ascultare (Ps. 119:67, 71; cf. Plin. 3:26 .urm.).
Orice lucru care 1'1 apropie pe om de Dumnezeu ate
spre binele su, iar necazurile temporare ale cra-
tinului, ingduite de Dumnezeu, lucreaz pentru el o
glorie etem (2 Cor. 4:17). De aceea, Pavel ate
indrepttit s5 insiste ca in orice lucru (inclusiv in
necazuri), Dumnezeu lucreaz pentru binele celor
ce-L iubesc (Rom. 8:28). Cratinul trebuie si pri-
bun a1 lui Dumnezeu pentru el, ca o expraie a sco-
pului Su bun 5i, dac ate folosit in mod adecvat, ca
un mijloc sigur de a obtine un prot de durati.
zi. Poruncile lui Dumnezeu sint bune: deoarece ele
exprim perfectiunea morale a caracterului Su ei,
pr-Ln faptul c ne arat cum s-I m plcugi Lui, ne
arat calea binecuvintirii (Ps. 119:39; Rom. 7:12;
12:2).
ldealul moral in Biblie ate implinirea voii lui
Dumnezeu, aea cum ate revelat in legea Sa. Cind
nirul bogat L-a intrebat pe Cristos ce bine 5! fac
pentru a mogteni vista vanio, Cristgs l-a trimis ime-
diat la Decalog (Mat. 19:17 .urm.). Intr-0 lume nele-
giuit i lipsit de dragoste, cratinii trebuie $5 se
impotriveasc tentatiei de a le face altora aga cum li
s-a fcut lor, iar in fata riului trebuie s5 urmreasc
gi s5 pstreze in conduita lor acel ,,bine pe care-l
pracrie Legea (Rom. 12:9, 21; 1 115. 5:15, 21).
e. Ascultarea de ponmcile lui Dumnezeu ate bund:
deoarece Dumnezeu o aprob i o accept (1 Tim.
2:3), iar cei care asculti vor benecia de ea (Tit 3:8).
Oamenii nemintuiti nu pot asculta de legea lui
Dumnezeu, deoarece ei sint in robia pcatului (Rom.
3:9 .urrn.; 8:7 .urm.). Pomul ru (aea cum ate omul
in Adam) trebuie s e tcut bun pentru ca roadele
lui s5 e bune (cf Mat. 12:33-35). Dar cei care sint in
Cristos au fost eliberati din robia pcatului tocmai ca
s poat trii neprihinirea pracris de Lege (Rom.
6: 12-22). Expraia caracteristic in NT pentru aceast
ascultare obligatoe a cratinului ate ,,fapte bune.
Facerea de fapte bune trebuie s e luctarea vietii
cra_tinului; acata ate scopul pentru care l~a mintuit
Dumnezeu (Efes. 2:10; Col. 1:10; 2 Cot. 9:8; Tit 2:14;
Mat. 5:14-16). Cratinul este chemat s5 e gata s5
fac orice fapt bun pe care o permit imprejurrile
in care se afl (2 Tim. 2:21; Tit 3:1), aea incit cind se
spune dapre un cratin c ate ,,netrebnic pentru
orice fapt bun (Tit 1:16; cf. lac. 2:14-26) aceasta
reprezinti 0 acuzatie foarte grav. Faptele bune sint
podoaba cratirmlui (1 Tim. 2:10); Dumnezeu gsate
plcere in ele gi 1e va rsplti (Efes. 6:8).
Faptele bune sint bune din trei puncte de vedere:
ele sint fcute (i) in conformitate cu un standard
corect (legea biblici: 2 Tim. 3:16 s.urm.); (ii) sint
facute di.nu'-u.n motiv corect (dragoste si recunosdnta
pentru mintuire: 1 Ta. 1:3; Evr. 6:10; c Rom. 12:1
s.u.rm.) ; (iii) sint (acute cu un scop corect (gloria lui
Dumnezeu: 1 Cor. 10:31; c 1 Cor. 6:20; Mat. 5:16;
1 Pet. 2:12). Ele iau forma unor fapte fcute din
dragoste fata de Dumnezeu si fata de oameni, inu-ucit
,,dragostea este implinirea Legii (Rom. 13:8-10; cf.
Mat. 22:36-40). Daigur, aceasta nu inseamn ca unui
cratin i se cere doarsa aiba un motiv bun; dimpotriv,
ideea ate ca faptele individuale pe care le pracriu
poruncile trebuie sa fie intelese ca expresii de dra-
goste, asa innit pomncile nu pot implinite Fara o
inima iubitoare. Nu inseamna ea intentiile bune scuz
abaterile de la litera Legii, dar respectara literei legii
nu inseamna implinirea Legii daca lipsate o atitudine
de dragoste. Omul cu adevirat bun nu ate mai prejos
decit omul cu adevmt nepnlhanit, deoarece asa cum
omul cu adevarat neprihanit respecta atit spiritul cit
i litera Legii (cf. Mat. 5:18-20), tot asa omul cu
adevarat bun rapecta atit litera cit si spiritul Legii.
Nici omul cu adevarat bun nu ate mai praus de omul
cu adevrat neprihnit. In Rom. 5:7, unde Pavel ll
pune pentru o clip pe omul bun mai presus de cel
neprihanitpe scaravalorii, elvorbesteinsenspopular
$1 nu teologic. Lumea considera neprihanirea ca o
corectitudine in aent negativa, dar consider bun?!-
tatea si generozitatea care il caracterizeaza pe omul
bun ca ind ceva mai mult decit neprihinirea; insa
teologia biblici ldentica neprihanirea cu bunatatea
si bunatatea cu nepxihanirea, si insist asupra faptului
ca lucrul pe care-1 cere Legea este, de fapt, dragoste.
Prin urmare, faptele bune sint fapte ficute din
dragoste, iar esenta dragostei este ea daruiasca
celor iubiti. Dragostea feta de Dumnezeu ate ex-
primata in datul devotamentului personal, oricit ar
fi de costisitor (cf. ,,fapta buna a Mariei, Marcu
14:3-6). Dragostea fata de oameni este exprimata
prin faptul ca le facem "bine", ca folosim resursele
noastre pentru a ugura nevoia lor, ca noi cautam
binele lor pe orice cale posibila (Gal. 6:9 s.urm.;
Efes. 4:29; cf. Ps. 34:14; 37:3, 27). Sistemul de
ajutorare a saracilor in biserica din lerusalim
(Fapt. 2:44 s.urm.; 4:34 s.urm.) si stringerea de
ajutoare pentru sfinti organizata de Pavel (cf. 2
Cor. 7-9) ilustreaz acest fapt. In descrierea unei
persoane, adjectivele ,,binevoitor, ,,generos fac
parte dintre sensurile obisnuite ale cuvintului
,,bun (cf. 1 Sam. 25:15; 1 Pet. 2:18); Biblia le
include in etica crestina si face din dragostea lui
Dumnezeu si a lui Cristos modelul si standardul de
buntate si generozitate pentru cratini (cf. Efes.
5:1 s.urm.; loan 13:14, 34).
Credinciosul care cauta s indeplineasca Legea
are 0 "constiinta bun (Fapt. 23:1; 1 Tim. 1:5, 19;
Evr. 13:18; 1 Pet. 3:16-21) - nu pentru ca el se
considera perfect si fira pacat, ci pentru ca stie ca
relatia sa cu Dumnezeu este buna, ind bazata pe
credinta adevarata si pe pocainta. Un asemenea
crestin va fi pentru semenii si ,,un om bun (ca gi
Barnaba, Fapt. 11:24).
BIBLIOGRAFIE. Amdt, s.v. agathos, kalos E. Be-
yereuther, NIDNTT 2, p. 98-107; G. Vos in DAC, 2, 470
s.u.rm.; C. F. H. Henry, Christian Personal Ethics, 1957,
p. 209-21a.
J.l.P
arm.-:cuvmm'r. Cuvintul cel mai da intnit in vr
ate bZir(1|3. Cind ate folosit la adraa lui Dumnezeu
are sensul de laud (Gen. 9:26; 1 lmp. 1:48; Ps. 28:6,
etc.), iar cind ate folosit cu referire la om indica o
stare de fericire (1 Sam. 26:25; 1 1mp.2:45). 'a3'r
(,,Cit de fericitl, Ps. 1:1) ate folosit intotdeauna cu
privire la om si iar echivalentul sau in NT ate maka-
rios. Acat ultim cuvint este folosit in literatura greaca
pagina pentru a dacrie starea de fericire si bunastare
de care se bucur In NT cuvintul capata un
continut spiritual putemic, asa cum se arata in Fericiri
(Mat. 5:3-11) si in alte pasaje (Luca 1:45; loan 20:29;
Fapt. 20:35; lac. 1:12). Cuvintul pare sa contina de
asemenea un element de felicitare, dupe cum suge-
reaza o nota din Weymouth 's New Testament: ,,Oamenii
care sint binecuvintati s-ar putea sa e de compatimit
in aparenta, dar dintr-un punct de vedere superior si
ca atare mai adevarat, ei sint de invidiat, de felicitat
si de imitat. Termenul eul0gt0s ate folosit numai cu
referire la Cristos si la Dumnezeu (Rom. 9:5; Efa.
1:3).
BIBLIOGRAFIE. J . Pedersen, Israel: Its Life and
Culture, 1926, TDOT 1, p., 445-448; TDNT 4, p. 362~
370; NIDNTT 1, p. 215-217.
W.W.W.
BINECUVINTARE. Cuvintu] am vr ate brHl5d si
in general indica conferirea unui bine, conceput de
obicei ca un bine material (Deut. 11:26; Prov. 10:22;
28:20; ls. 19:24 etc.). Deseorl ate prezentat in con-
trast cu blatemul (Gen. 27:12; Deut. 1 1 :26-29; 23:5;
28:2; 33:23) gi uneori este folosit cu referire la cuvin-
tele care constituie 0 ,,binecuvintare (Gen. 27:36, 38,
41; Deut. 33:1). Cuvintul din N1} eulogia, ate folosit
de asemenea in acat ultim sens (lac. 3:10), dar indica
in plus atit binele spiritual produs de Evanghelie
(Rom. 15:29; Efa. 1:3) cit si binecuvintarile mate-
riale generals (Evr. 6:7; 12:17; 2 Cor. 9:5, ,,dar).
BIBLIOGRAFIE. l-l.W. Beyer, TDNT 2, p. 754-764;
H. G. Link, U. Becker, NIDNTT 1, p. 206-218.
w.w.w.
BINEFKCATOR. termenul gr. euergers a fost fo-
lositca un titlu pentru regii Egiptului (de ex. Ptolemeu
IX, 147-117 i.d.Cr.) si ai Siriei (de ex. Antioh Vll,
141-129 i.d.Cr.) si apare pe monedele din vremea lor.
Apare de asemenea ca un titlu de lauda pe inscriptii
din sec. 1 d.Cr., comemorind servicii aduse, de ex.
locuitorilor din Cos (LAE, p. 253). Un asemenea titlu
nu reprezinta nicidecum 0 onoare pentru un ucenic al
lui Isus (Luca 22:25).
A.R.M.
BIR (TRIBUT). Birul sau tributul, in sensul de plata
impusa de un stat altuia, ca semn de subjugare, este
o caracteristici obisnuita a relatiilor intemationale
din lumea biblici. Tara care pltea tribut putea un
stat ostil sau un aliat. La fel ca si in cazul deportarii,
scopul tributului era sa slabeasca un stat ostil. Depor-
tarea avea ca scop reducerea numarului de oameni.
Probabil ca tributul avea un scop dublu: sa siraceasca
statul subjugat si in acelasi timp sa mareasc venitul
cuceritorului pentru a cumpra bunu.ri de care ducea
lipsa tara sa. A fost unul dintre cele mai simple instru-
mente administrative concepute vreodata: tara sub
jugati era fcuta rspunzatoare pentru plata unui
tribut anual. Daca tributul nu era platit, faptul acata
era un semn de rebeliune si atunci era trimisa 0
expeditie care sa pedepsasc pe recalcitrant. Proba-
bil ca acata ate motivul atacului mentionat in Gen.
14.
Referiri la tnbut intilnim deja in literature suma-
aps, dai termenul specic se pare ca nu era folosit
inca. Scena de pe reversul unui ,,standard din Ur ate,
dupa toate probabilitatile, scena platirii tributului,
intrucit cei care aduc bunurile au infatisare identic
cu dusmanii prezentati pe avers (Woolley, Ur Excava-
tions, 2, p. 266 s.unn.). $i in Egiptul antic ate men-
tionat frecvent plata tributului. De exemplu, in in-
sqiptiile din mormintul lui Tnn din Teba citim: ,,Adu~
cerea darilor din Rmw (Siria, etc.) si a bunurilor din
tarile nordice: argint, a:.u','malaChit, pietre pretioase,
din tara zeului, de la mai marii tuturor tarilor, cind au
venit la zeul cel bun (adica, regele) cu rugiminti si ca
s ceara suflare (viata) '2 (Urkunden des Altertums,
4, 1007, 1008 s.urm.). Nici regii egipteni nu au fost
scutiti de aducerea unor daruri ca tribut. Tutma Ill
spune ca a primit tribut de la asirieni, dar stim c si e1
a dat un dar reciptoc de 20 de talanti de aur lui
Ashur-nadinahi (EA 16, 21).
Asiria ate tara in care tributul a avut un rol de cea
mai mare importanti. Una dintre cele mai vechi refe-
riri la tribut o face Sharnshi-Adad l, in sec. al 18-lea
i.d.Cr. Ttibutul continua s5 e mentionat in vremurile
neo-babiloniene. Cirus afi:-ma ca toti regii din re-
giunea Mediteranei si a Golfului Peisic i-au adus tri-
but.
Din surse asiriene aflm ca si lsraelul a fost obligat
sa plateasca tribut. Salmanaser HI (858-824 i.d.Cr.) a
cerut txibut de la lehu. Pe unul dintre panourile Obe-
liscului Negru, lehu ate prezentat inchinindu-se in
fata regelui asirian. Adad-nirari Ill (810-782) sustine
ca lsraelul a fost unul dintre mai multe state (Tir,
Sidon, Edom si Filistia) de la care a primit tribut
(DOTT, p. 51). Tiglat-Palassar ill (745-727) a primit
tribut de la Menahem, regele lsraelului, si de la Ahaz
(numit de el Iohiahaz). Mai tiniu spune ca l-a de-
tronatpePecahsical-a puspeOseapetron (carege
marionet) si ca a primit ca tribut aur si argint (DOTE
p. 54 s.urm. si 2 imp. 15:17-so; 16:7-18). Sargon 11
(722-705) nu numai ca a cerut tzribut de la lstaelci a
si deportat o parte din populatia Sarnariei (2 lmp.
17:6, 24-34; 18:1 1). Cea mai detaliata lista cu privire
la plata unui tribut ate data de Sanherib (705-681).
Tl-ibutul a constat nu numai din cantitati mari de aur
si argint ci si din mobile bogat ornata si chiar mu-
zicanti trimisi de Ezechia (D077; p. 67). Manase,
regele lui Iuda, ate mentionat ca tributar lui Bar-
hadon (681-669) si (668-627).
In VT exist 0 serie de termeni care indica impozite
sau dari, in general, dar nici unul nu pare s5 e limitat
in exclusivitate la sensul de tribut. Termenul 'e.{ki1'r,
folosit numai de doua ori (Ps. 72:10; Ezec. 27:15),
poate sa avut sensul de tribut, cel putin in Psalm.
Cuvintul mas apare de 22 de ori, dar se pare ca in
general are sensul de corvoada (cf Exod. 1:11 sau 1
Imp. 5: 1 3); intr-un pasaj cum ate Estera 10 s-ar putea
neferi la tribut. Termenul massif apare de doua ori si
se pare ca are sensul de impozit sau dare (Osea 8:10
si 2 Cron. 17:11). Cuvintul am.-1 in 2 imp. 2s=aa si
poate in Prov. 19:19 indica tribut. dar verbul clerlvat
de la aceeasi radacini poate insemna ,,a impune sau
,,a amencla (cf Exod. 21:22). melges, tzadus ,,tnbut
inVA in Num. 31:28, 37-41, a fost un impozit pe prada
de razboi. 'lermenul bI6 (aram.), care ate folosit
pentru un grup din comunitate, nu se poate referi la
tribut in sensul strict al cuvintului (Ezra 4:13, 20;
7:24). Cuvintul middd, folosit atit in contexte ebr. cit
siaramaice (E2-ta 4:13, 20; 6:8; 7:24; Neem. 5:4) s-ar
putea referi la tribut.
In citeva pasaje termenul ebr. minhd s-ar putea
referi la tributul adus lui David de moabitii si sirienii
cuceriti (2 Sam. 8:2, 6) sau tributul platit de Egipt
Asiriei (2 imp. 1714); in 2 imp. 20:12 ate clar ea ate
vorba de un cadou, deoarece Merodac-Baladan nu a
fost un vasal al lui Ezechia.
Daca tributului nu ise da un loc mai preeminent
in VT poate ca ate pentru ca lsraelul, ind o natiune
mica, a avut putine ocazii de a impune uibut. Darurile
pe care Hiram. regele Tirului, le-a adus lui Solomon
au fost darurile unui aliat si ale unui prieten si proba-
bil s-a crezut ca ate de la sine intela ca Solomon va
rspunde in acelasi fel (2 imp. s=1o .urm. 9;: 1).
_ (DAM (IMPOZIT); "'l'EMPl.U; 'BANl; "COMOA-
RA, VISTEEUE .1
BIBLIOGRAFIE. W. J. Martin, Tbut and 'D'ibutlei-
stungen bei den Atsyrern, 1936; J. N. Postgate, Neo-As-
syrian Royal Grants and Decrees, 1969, p. 9-16; J.
Nougayrol, mu, s, p. 31-32. W.J.M.
A.R.M.
BIRUINTA. Arrnatia biblic! principala ate oi bi-
ruinta ate a lui Du.mnezeu(1ona 2:9; 1 Cor. 15:54-57;
Apoc. 7:10). Lucrul acata ate exprimat succint in
expresia ,,bat51ia ate a Domnului (1 Sam. 17:47),
adica, biruinta aparglne in exclusivitate Domnului: El
este Cel care o da dupa cum voieste.
Exista trei trasaturi speciale ale biruintei Dom-
nului care ne permit s intrezarim caracterul ei laun-
tric. in primul rind, biruinta Domnului inseamni Un-
eori inftingerea popomlui Sau (de ex. Jud. 2:14; ls.
4:24-25; Ier. 25:8-9). Biruinta Domnului ate exer-
citarea suveranitatii snte in ciusul istoriei. ,,Biruint5
ate un alt fel de a spune ca stapinirea lumii se afla in
miinile unui Dumnezeu snt care organizeaza toate
lucrurile potrivit cu principiile inflexibile de mora-
litate, asa incit uneori sfintenia Sa trebuie impusa
impotriva poporului Sau si devine ,,lucrarea l.u.i cin-
data (ls. 28:21).
In al doilea rind, aceasta guvernare sfinta a lumii
va avea ca rezultat biruinta acatologica mareata din
",,Ziua Donmului. Puterea biruintei ate asociata cu
stapinirea snta a singurului Dumnezeu. Prin urmare,
rezultatul acelui conflict nu este in dubiu. La fel cum
la creatie nu a existat posibilitatea opozitiei fat! de
voia Creatorului, tot asa, cind va avea loc noua creatie,
El Va vorbi si totul seva face (Ezec. 38-39; Apoc. 19).
in -.1 treilea rind, oamenii lui Dumnezu primac
biruinta prin ascultarea credintei: adica, ei au parte
de biruinta in biruinta lui Dumnezeu (Exod. 14:13-14;
Deut. 28:1-14; Ps. 20; Efa. 6:16; 1 loan 5:4-5). Asa
cum a spus Domnul lsus, numai Fiul ii poate elibera
pe oameni (loan 8:36); cei care ramin in Cuvintul Lui
cunosc adevarul si adevirul ii face liberi (loan 8:31-
32).
 VT asociaz ,,pacea, ',,indreptap'nea ei *,,min-
tuirea cu biruinga. Pacea biruitorului (de ex. 1 imp.
22:28; ls. 41:3) nu inseamni doar incetarea ostili-
tgilor - chiar $i cei infringi pot avea pace! Pacea este
capacitatea de a te bucura de bunstarea generala pe
care 0 aduce biruinga, inn sensul pozitiv, mintuirea
reprezinta, cneeterea pexsonal pe care o efectueaz
biruin;a, iar in cel negav ea reprezinti izbvirea (1
Sam. 14:45; Jud. e=14). indreptaplnea sau nepri.ha-
nirea are calitatea pemonala care garanteaza bim-
inga (Is. 59:16-17). Toate acstea se inmnunchiaza
int!-un mod unic in jurul crucii Domnului Isus Cristos,
biruinya suprema a lui Dumnezeu: pace (Efs. 2:14
.urm.), mintuire (Tit 3:4-7) ei neprihanire (Rom.
1:17; 3:21-27).
BIBLIOGRAFIE. J. Pedexsen, Israel, 1-4, 1926~
1940, Index s.v. ,,Victo1-3*, J.-J. von Allmen, Voca-
bulary of the Bible, 1958, s.v., ,,Victory.
JA.M.
BISERICA.
l. hqelesul termenului
Cuvintul englezesc ,,church (biserici) ate derivat
din adjectivul gr. kyriakos, folosit in unele expresii
cum sint kyriakon d6ma sau kyriak oikia, care in-
seamna ,,casa Domnului, adica, un loc de inchinare
pentru creelini. (in limba romana cuvintu! ,,biseric
este derivat de la Cuvintul latin basilica. n.tr.) In NT}
ma, cuvinm1 ,,biserici redi termenul gr. ekklesia,
care dsemneaza cel mai adesea oadunare locale de
crqtini, dar nu desemneazi niciodat 0 cladire. Degi
noi vorbim adsea despre aceste aduniriin sens colec-
dv$i1emunimbisex'iciNTsauBiserica primari,nici
un scriitor a1 NT nu foloseete ekklisia in acest sens
colectiv. O ekkIEia era 0 intrunire sau o adunare.
Cuvintul era folosit in mod obienuit pentru adunirile
publice ale cetagenilor convocate dupa necesitate,
adunari care se yineau in toate cetgile din afaxa Iudeii
in care a fost sadit Evanghelia (de ex. Fapt. 19:39);
termenul ekklisia a fost folosit de asemenea la evrei
(ucx) pentru ",,adunarea lui Israel care a fost con-
stituita la Sinai 5i pentru adunarea care se intmnea
inaintea Dornnului la srbatorile anuale, adunare a-
lcituita din birbayii cane ieprezentau familiile (Fapt.
ms).
in Faptele Apostolilor, lacov, 3 loan, Apocalipsa ei
in primele Epistole ale lui Pavel, ,,bisen'ca are intox-
deauna o anumita adunare locala. Armagia ,,Biserica
se bucura de pace in toate Iudea, Galileea ei Samaria
(Fapt. 9:3 1), poate prea o excepgie, dar s-ar putea ca
singularul s e distributiv (vezi Gal. 1:22) sau, mai
probabil, singulaml apare pentru ca versetul incheie
0 secgiune despre felul in care ,,biserica din Ierusalim
(Fapt. 8:1) a fost pexsecutat ei membrii ei an fost
impraetia. Deei ecare adunare local este ,,biserica
lui Dumnezeu (1 Cor. 1:2), Pavel nu folosegte acest
termen in legatura cu doctrina sa despre justicare
sau m.i.ntui1-e, termenul remarcindwse prin absenga sa
din discupia lui Pavel dapre Israel $1 dspre Neamuri,
in Rom. 9-11. Dar in Epistolele de mai tiniu, in
Coloseni ei Efeseni, Pavel generalizeaz folosirea ter-
menului ,,biseric5 pentru a indica nu 0 biseric ecu-
menica, ci semm'._cap'a spiritual ei cereasca a ecarui
,,m1p local care I1 are pe Cristos drept ,,Cap, $1 prin
care Dumnezeu demonstxeaza ingelepcimiea Sa fe1u~
riti prin crearea ,,\1nui om nou din toate rasele i
clasele sociale. in planul lui Dumnezeu exist 0 sin-
gura biserica, o singura adunare a tumror sub con-
ducerea lui Cristos. Dar pe pamint ea se 1-nanifesti
int!-0 fvrm plurala, oriunde doi sau trei se aduna in
Numele Lui. Nu este nevoie sa explicim unicitatea ei
pluralitatea La fel ca i credinciosul, biserica
ate atit locale cit $1 ,3 cei. in Evr. 12:23 gasim o
imagine a ,,adunu-ii (ekklisia) ceregti, dar aceasta
este bazat pe modelul ,,adunzii lui Israel la Sinai ei
nu se etie cu certitudine daca ,,imiii nascugi care o
alcituiac sint oameni sau inge De asemenea,
,,biserica despre care vorbeete Isus in Mat. 16:18 se
poate sii nu e idenca cu ceea ce ingelege Pavel prin
,,biseric&.Sepoateca1sussSe refexitlaintrunirea
apostolilor Sai pentru a forma, sub conducerea Lui,
casa restaurata a lui David (c_ Mat. 19:28; Fapt.
15:16), prin care avea 55 Vina mintuirea la Neamuri
(Rom. 15:12). (In Mat. 18:17 cuvintul ,,bi.serica se
refera 1a sinagogi.) Pavel compaxi bisexica locale cu
un "tn1p ale cirui madulare sint dependenre unele de
altele (1 Cor. 12:12 .urm.) i cu o cladire care este
constmiti, in specia1 cu un templu pentru Duhu1 111i
Dumnezeu (1 Cor. 3: 10 $.urm.). Sint folosite metafore
caresereferalacreeteresaulaimagineauneitunne
care este hranita (Fapt. 20:28; 1 Pet. 5:2). ,,Biserica
nu este sinonima cu "poporul lui Dunmezeu; dim-
potriva, este o aczivimte a ,,popon1]ui lui Dumnezeu.
Imagini cum sint ,,strai.ni 5i exilagi (1 Pet. 2:11) se
aplica la popoml lui Dumnezeu in lume, dar nu des-
criu biserica, adiea, oamenii adunagi care 11 an pe
Cristos in mijlocul lor (Mat. 18:20; Evr. 2:12).
11. Blserlca din Ierusalim
Biserica, in sensul crqn a aprut pentru prime data
in Ierusalim, dupa inilgarea lui Isus. A fost alcimit
din grupul de ucenici ai lui lsus, rnajoritatea lor ind
galileeni, impneuna cu cei care au primit pmpovi
duirea apostolilor in lerusalim. Membrii bisericii s-au
considerat rem-ii;a aleasa a lui Israel, destinat s
gseasca mintuinea in Sion (loel 2:32; Fapt. 2:17
.urm.) ei s restaureze cortul lui David, pe care Isus
lnsuei a promis mi-1 va construi (Fapt. 15:16; Mat.
16:18). Aetfel, Iemsali.\'ru1l a fost locul xinduit de
Dumnezeu pentru cei care an aeteptat implinirea fi-
nala a tuturor promisiunilor lui Dumnezeu (Fapt. 3:
21). Din punct de vedere exterior, grupul de cedin-
cioei botemgi an fost ca o partida in cadrul iuda1's-
mului. Un orator de pmfsie a numit-o npaxtida nam-
rinenilof (Fapt. 24:5, 14; cf. 18:22), in timp ce ade-
rengii au numit crezul lor distinctiv ',,Calea. A fost
tolerat int:-o masur mai mare sau mai mici de
iudaism in timpul celor 30 de ani de existen in
Xudeea, cu excepgia ocaziilor cind autoritagile evreiegti
au fost nelim'.tite de fratemizarea cu bisericile celor
dintre Neamuri din strintate. 'I1'ebuie si remarcam
caracterul in esenyi iudaic al bisericii din Ierusalim.
Membrii ei au accepnat obligagiile Legii i i.nchirurea
la Templu. Crezul lor distinctiv a fost c5 Isus din
Nazaret ate Mesia al Israelului, ca Dumnezeu insugi
a connnat aceasta prin faptul ca L-a inviat din morgi
dupa ce a suferit pentru rascumpararea Israelului, ei
ca ,,ziua cea mare gi infricoeat a Domnului a sosit
deja i avea s5 culmineze cu artarea nala a lui Mesia
in glorie, ca sa judece.
Practicile caracteristice includeau botezul in nu-
mele lui Isus, participarea regulat 1a invagaturile date
de apostoli gi ,,p5rtaia in familii, pe care Luca 0
dacrie ca ,,fringerea piinii gi rugaciuni (Fapt. 2:41-
46). Prima conducem a bisericii a fost alcatuita din cei
doisprezece apostoli (galileeni), in special Perm i
loan, dar curind dupa aceea a fost inlocuita cu con-
ducerea "batrinilor, dupa obiceiul evreiesc, iarin un-
tea lor era Iacov, fratele Domnului (Gal. 2:9; Fapt.
15:6 .unn.) . P1-eeedintia lui Iacov s-a intins pe durata
celeimaimariprtiavietiibisericiidinlerusalim,
incepind probabil din anii 30 (Gal. 1:19; cf. Fapt.
12:17) pina la executarea lu.i in jurul anului 62 d.Cr.
Se poate sa fost asociati cu conceptiile mesianice
ale ",,'11onul lui David era intre evrei 0
speranta mai literala decit ne dim noi seama, iar lacov
era de asemenea din ,,casa lui David. Oare a fost el
consider-at un Protector legitim, sau Print moetenitor,
pina la intoarcena lui Mesia in persoana? Eusebiu
serie ca un vir al lui lsus, Simeon, ul lui Clopa, l-a
succedat pe lacov in funcqia de preeedinte 5i ca Ves-
pasian, dupa cucerirea lerusalimului in anul 70 d.Cr.
a ponmcit sa e cautati toti cei din familia lui David,
casanumairiminaprintreevreiniciunuldinfamilia
regala (EH 3. 11-12).
Biserica a cracut numeric (Fapt. 21 :20) i a inclus
intre membrii sai chiar preoti gi farisei (6:7; 15:5). La
inceput a indus de asemenea multi "eleniz.atori, evrei
de limba greaca din Diaspora care au venit ca pelerini
la sarbitori sau care, pentru diferite motive, locuiau
la Ierusalim. Evreii aceetia erau adesea mai bogati
decit cei din Ierusalim i cladeau dovada de evlavie
prin aducenea de ,,milostenii pentru neamul 101* (vezi
Fapt. 24:17). Cind biserica a adoptat practica aju-
torarii 1-eciproce, un binefacator din Cipru a fost Bar-
naba (Fapt. 4:34-37), iar cind a fost nevoie de un
comitet care sa imparti ajutoarele, cei eapte barbati
aleei au fost din acensta categorie, daca judecam dupa
numele lor (6:5). Se pare ca tocmai prin acest element
elen a tnecut Evanghelia dincolo de limitele inguste
ale cneetinismului iudaic ei a c1-eat riuri noi in teritorli
straine. Stefan, unul dintre cei eapte, a ajuns int:-0
dezbatere int:-o sinagoga elena din lerusalim (in care
Saul din This se poate sa fost membru) i a fost
acuzat inaintea Sinedriului ca ar hulit Templu! gi
Degea lui Moise. Cuvintul lui de aprare arata o atitu-
dine liberala fata de inviolabilitatea Ternplului, $i se
parecapersecuplacareaunnatdupamoartealiiia
fost indreptata impotnva tendingelor de acat gen
dintre credincioeii eleni gi nu impou-iva creetinismului
apostolic care respecta Legea sau impotriva apos-
tolilor care au ramas in Ierusalim cind ceilalti au fost
.imPratiag". Filip, un altul dintre cei eapte, a dus
Evanghelia in Samaria i, dupa ce l-a botezat pe
famenul strain in apropierea vechii cetiti listene
Gaza, a continua! sa pnedice in zona de coast, pina
cind a ajuns la Oezareea, care era in maioritate pagina
$i unde, la scurt vreme dupa aceea, Petru a constatat
ca accepta la botez ne-evrei netaiati imprejur.
Este semnicativ faptul ca elenizatorii sint cei care
au mers de la lerusalim in Anohia $1 acolo au predicat
celor dintre neevrei, rm nici o obligatie fat de Legea
lui Moise. Dupa Stefan, se pare ca elementul elen din
biserica din lerusalim a disparut $i caracterul iudaic a
fost dominant. Unii dintre membrii ei nu au aprobat
faptul ca Evanghelia a fost vestita Neamurilor, fara
obligatia de a respecta Legea, i de aceea au mers la
bisericile nou formate ca sa-gi impuna punctul lor de
vedere (Fapt. 15:1; Gal. 2:12; 6:12 .urm.). Ocial,
insa, biserica din lerusalim a aprobat nu numai misin-
nea lui Filip in Samaria $1 botezul lui Corneliu la
Cezareea, ci $1 conceptia (polidca) noii biserici din
Antiohia i a misionarilor ei. lnjurul anului 49 d.Cr. a
fost convocat in mod ocial un Conciliu al bisericii
de la lerusalim pentru a decide ce ar trebui sa li se
ceara ,,,acelora dintre Neamuri care se intorc la Dum-
nezeu. S-a hotat ca, in timp ce credincioeii evrei
aveau sa continue an taie imprejur copiii ei aveau sa
continue sa respects toata Legea, cerintele acstea nu
trebuie impuse credincioeilor dintre Neamuri, dei
acstora ar trebui s li se ceara sa faca anumite
concesii considerentelor evreiegti pentru a facilita par-
faaialamasaacelordougrupurigislisecearis
respecte Legea in ce priveete curatia sexuala (Fapt.
15:20, 29; 21:21-25). Dsgurarea lucrrilor con-
ciliului reecta primaml lerusalimului in probleme de
credint ei morala. De fapt, in prima generatie biserica
din lerusalim a fost, prin excelenta, ,,biserica (vezi
1'-apt. 18:22, unde se refera la biserica din Ierusalim).
Lucrul acata poate fi observat in adtudinea lui Pavel
(Gal. 1:13; Filip. 3:6), pe care a imprimat-o in bise-
ricile intemeiate de el (Rom. 15:27). Ultima lui vizit
la lerusalim, cca 57 d.Cr., a fost ca o recunoaetere a
acatui primat spiritual. El a fost intimpinat de ,,Iacov
i de toti batrinii 5i i s-a spus ca mulii membri ai
bisericii erau ,,plini de riima pentru Lege. Scrupu-
lozitatea bisericii ins, nu a ferit-o de suspiciunea de
a lipsita de loialitate fata de speranta nationala a
evreilor. Iacov ,,cel Drept a fost condamnat la moarte
pe nedrept, in urma instigarilor marelui preot, pe la
62 d.Cr.
Cind a izbucnit razboiul cu Roma in anul 66 d.Cr.,
biserica s-a impragtiat. Eusebiu spune ca membrii ei
s-au refugiat la Fella, in'l1'ansiordania (EH 3. 5). Dupa
aceea s-au impitit in doua g-rupuri: nazarinenii, care
deal respectau Legea, aveau o admdine toleranta fata
de credinciogii ne-evrei, i ebionitii, care au moetenit
concepgia iudaizatoare cu privire la obligatiile fate de
Lege. Crsjdnii de mai tiniu i-au inclus pe ebioniti intre
eretici.
III. Biserlca din Antiohia
Credincioeii din Ierusalim nu au deginut monopolul
exclusiv asupra termenului ekklisia, in ciuda asocie-
rilor acestuia cu VT, ei adunarea mixt de credincioei
evrei gi ne-evrei formata la Antiohia, pe Oronts, a fost
numita de asemenea are nici o ceremonie ,,biseri-
ca(Fapt. 11:26; 13:1). In plus, "Antiohia Si nu Ierusa-
limul a dat modelul pentru ,,biserica noua care avea
sa apare peste rot in lume. Aici credinci0ii au fost
numiti pentru prima oara ",,cretini sau ,,cristiti de
vecinii lor ne-evrei (Fapt. 11:26). Antiohia a devenit
trambulina pentru raspindirea Evangheliei in tot be-
vantul. Pexsonajul principal a fost la inceput Bar-
naba, probabil e1 insuai un elenizator care se bucura
de increderea deplina a liderilor de la Ierusalim care
l-au trimis s cerceteze lucrurile. El este mention:-it
prima oara in rindul ,,prorocilor gi inviittorilof, care
sint singurii slujitori dapre care gtim ca au fost in
aceasta biseric. El l-a adus pe Saul, fariseul convertit
din 1am - o combinatie intersantal Barnaba a condus
de asemenea doua expeditii misionare in tara sa, in
*Cipr\1, i impreuna cu Pavel a facut pri.mele incursiuni
in Asia Mica. Au existat legaturi importante imre
Antiohia i lemsalim. Prorocii de la lerusalim au mers
la Antiohia i au predicat (Fapt. 1 1:27), cum au facut
Petru i cei trimigi de Iacov (Gal. 2:11-12), fra sa-i
 mai mentionam pe vizitatorii farisei din Fapt. 15:1. La
rindul lor, cei din Antiohia au exprimat partasia lor cu
biserica din lexusalim prin trimiterea de ajutoare in
timpul foametei (Fapt. 11:29), iar mai tirziu au cerut
parerea biser-icii din lerusalim pentru a solutiona con-
troversa legati de lege. in conducerea bisericii, nea-
tuita din proroci, au fost inclusi un african numit
Simeon, Lucius din Cirena si un mernbru din anturajul
lui Irod Antipa. Dspre autorul cartii Faptele Apos-
tolilor se spune ca at fost din Anohia (Prologul
Anti-Max-cionit). Dar faima cea rnai rnarea bisericii din
Antiohia a venit in un-na faptului ca ,,a mat pe
Barnaba si Saul ,,in grija hamlui lui Dumnezeu pentru
lucrarea pe care o savirsisera (Fapt. 14:26).
IV. Bisericile inintate de Pavel
Desi este clar ca Pavel si Bamaba nu au fost singurii
misionar-1 din prirna generatie, nu stim aproape nimic
despre lucrarea celorlal, nici macar despre lucrarea
apostolilor. Pavel ins, a armat ca a predicat Evan-
ghelia ,,de la lerusalirn pin la Iliric (Rom. 15:19) si
stim ca el a inintat biserici dupa modelul celei din
1 Antiobia in provinciile de S ale Asiei Mici, in Mace-
11 donia si Gracia, in V Miei, unde $1-a stabilit o ba la
Hes; putem deduce din Epistola catre Tit ca a lucrat
11 la fel si in Crete. Nu se stie daca a inintat biserici in
1% Spania (Rom. 15:24). Pretutindeni unde a mers a
11 facut din orase cenuul misiunii, de unde el (sau aeo-
ciatii sai) a evanghelizat alte orase din provincie
(Fapt. 19:10; Col. 1 :7). Cind a fost posibil, "'sinagogile
evreiesti an constituit punctul de pomire, intrucit
1
11
Pavel predica acolo in calitate de rabin cita vreme 1 se
acord: ocazia. Cu timpul, tnsi, a luat inti o ekkisia
separati - cuvintul trebuie sa aiba uneori lntelesul de
synaggi (cf. lac. 2:2) - alcatuita din evrei 51 ne-evrei
convertiti, fiecare ekklesia avind presbiteri proprii rin-
duiti de apostol sau de un delegat al sau din rindul
1i
1 credinciosilor batrini mai intelepti. 'Familia a jucat un
rol important in dezvoltarea acestor biserici. VI in
greaca era Snta Scriptura pentru toate aceste bise-
rici, iar cheia interpretarii lui a fost indicata in anumite
pasaje selectate, impreun cu rezumat clar denit al
.11 Evangheliei (1 Cor. 15:1-4). Alte ,,trad1t:i1 cu privire
.1 la lucrarea si invatatura lui Isus au fost transmise
I fiecarei biserici (1 Cor. 11:2, 23-25; 7:17; 11:16; 2
Tes. 2:15), impreuna cu tipare xe de invatturi etice
cu privire la obligatiile sociale si politice. Nu se stie
cine ocia de obicei "botezul sau cine impartea 'Cina
Domnului, desi amindoua sint mentionate. Nu se stie
cit de fnecvent sau in ce zile se intrunea biserica.
lntrunirea de la 'l1'oa ,,1ntr-o sirnbata seam (Fapt.
20:7,) se poate sa e un model si ar sprijini parerea
potrivit cireia folosirea ,,zi]ei intii a saptaminii (sau
,,a primei zile dupa Sabat) pentru adunarea cres-
tinilor a plecat de la folosirea orelor de seara care
urmau dup terminarea Sabatului (vezi H. Riaenfeld,
,,Tl1e Sabbath and the Lord's Day in Judaism, the
Preaching of Jesus and Early Christianity, The Gospel
Tradition, 1970).
Dar nu se stie exact daca a existat o biserica la
'1'l'oa;se poate ca inlnirea sa fi avut loc doar cu ocazia
plecrii insotitorilor lui Pavel, iar timpul intrunirii sa
fost impus de aranjamentele pentru calatorie. Tb-
msinusepoatecaprirnaziasaptaminiisafost
tinuta ca un Sabat, intrucit nu era o 1.1 de sarbatoare
pentru ne-evrei, iar Pavel nu a vrut sa stabileasca
reguli obligatorii cu privire la tinerea unor zile petru
Dommll (Rom. 14:5). Evreii care erau membri Bi
bisericii probabil ca au respectat multe obiceiuri la
Care nu Pa"iiPau i fratii lor ne-evrei. Marturia cea
mai cornpleta pentru ceea ce avea loc atunci cind se
intrunea biserica o gasirn in 1 Cor. 11-14. Nu a existat
nici 0 legatura organizatorica intro bisericile inintate
de Pavel, desi existau afinitati rs_ti intre bisericile d.i.n
aceeasi provincie (Col. 4:15-16; 1 Tes. 4:10). Tbate
acate biserici erau supuse autoritatii lui Pavel in
probleme de credinta - vedem astfel rolul scrisorilor
lui Pavel si al vizitelor lui Timotei - dar aceasta
autoritate era spirituala si cu scop de poviruire, fats
sa e fortata (2 Cor. 10:8; 13:10). Administrarea
locale si disciplina locala erau probleme autonome (2
Cor. 2:5-10). Nici 0 biserica nu a avut superioritate
fata de alta, desi toate au recunoscut lerusalimul drept
izvorul ,,binecuvint\rilor spirituale (Rom. 15:27), iar
adunarea de ajutoare pentru snti a fost un semn al
recunoasterii acestui fapt.
V. Alte biserici
Originea celorlalte biserici mentionate in NT nu este
cunoscuta, dar poate dedusa. Au existat credinciosi
evrei si ne-evrei in Roma injurul anului S6 d.Cr. cind
Pavel le-a scris Epistola. ,,V1z1tatori din Roma, evrei si
prozel11:i au fost prezenti la Rusalii (Fapt. 2:10), iar
printre salutarile din Rom. 16 este una pentru doi
oameni ,,insemnat1 intre apostoli, *Andronic si lunia,
rudeniile 11.11 Pavel care au fost convertiti inaintea lui.
Este aceasta o referire care indica faptul ca ei au dus
Evanghelia la Roma? Mai multi .,frat1 au venit sa-l
intirnpine pe Pavel $1 pe insotitorii sai cind au mers la
Roma, dar cunostintele noastre despre biserica de
acolo, despre alcatuirea si statutul ei sint limitate.
-imam Epistola a 1111 Petru arati ea exista 11111 grup
de biserici de-a lungul coastei de S a Marii Negre si in
interior (,,Pont, Galatia, Capadocia, Asia si Bitinia),
alcatuite din evrei sau din evrei amestecati cu Nea-
muri. Acestea sint tinuturile in care Pavel a fost imp1e-
dicat sa intre (Fapt. 16:6-7), fapt care poate da de
intela ca acolo a lucrat altcineva, poate chiar Petru.
Dar din Epistola nu am nimic precis despre aceste
biserici. Supraveglrerea si responsabilitatea pentru
,,hran1rea turmei din ecare loc era in sarcina pres-
biterilor (1 Pet. 5:1-2).
Aceasta epuizeaza cunostintele noastre despre in-
temeierea anumitor biserici in vremea NT. Inca putine
arnanunte cu privire la bisericile din V Asiei reies din
Apocalipsa. Se crede ca in secolul intii au fost in-
intate biserici cel putin in Alexandria si in Meso-
potamia, daca nu chiar mai departe inspre E, dar nu
exista nici 0 dovada sigura.
In ce privqte viata si organizarea acestor biserici,
in general, stim foarte putin, cu exceptia bisericii din
lerusalim, care nu era 0 biserica tipica. Cu toate aces-
tea, ceea ce stim no d certitudinea ca unitatea lor
rezulta din Evanghelie, din acceptarea Scripmr-ilorVT
si din recunoasterea lui Isus ca ,,Domn s1 Cristos.
Diferentele cu privire la conducerea bisericii, formele
de "sluji.re, tiparele de gindire si nivelul realizarilor
morale si spirituale probabil ca au fost mai marl decit
ne dam noi seama. Nici 0 biserica din NT, nici macar
totalitatea bisericilor luate impreuna - cu toate ca ele
nu au fom1at 0 unitate vizibil - nu exercit vreo
autoritate asupra credintei noastre de astazi. Aceasta
*autor1tate divina apartine numai Evangheliei apos-
tolice care este continuta in Scripturi. ("'PUTEREA
Cl-IEILOR; *PETRU, IV.)
 BIBLIOGRAFIE. F. J. A. Hort, The Christian Ec-
daia, 1897; R. Newton Flew, Jesus and His Church,
1938; K. L. Schmidt, TDNT 3, p. 501-536.; BC; Hans
Lietzmann, The Beginnings of the Christlan Church,
1937; F. F. Bruce, The Spreading Flame, 1958; Gregory
Dix, Jew and Greeko, 1953; E. Schweizer, Church
Order in the New Testament, 1961; A. Cole, The Body
of Christ, 1964.
D.W.B.R.
BITINIA. Un teritoriu de partea asiatici a Bosfo-
1111111, daruit romanilor de ultimul rege in anul 74
i.d.Cr. i administrat dupe aceea impreun cu Pontul,
ca o singuri pr0vincie.Regi\1nea a fost impirtit intre
mai multe republici grecati inoritoare. Ea a atras de
dmpuriu atentia lui Pavel (Fapt. 16:7), dai se pare as
el nu i-a realizat niciodata doringa de a predica acolo.
'Ibt.ui, alp'i au predicat acolo (1 Pet. 1:1) $1 prin anul
111 d.Cr. exista o biserlc putemic, extinzindu-se
chiar i in mnele rurale, fapt care a dus la multe
impotrivire local (Pliniu, Ep., 10. 96). E J
.A .
BIRFIRE (PONEGRIRE, DEFAIMARE). Aca-
te cuvinte redau, in VI} expraii cane implic o comu-
nicare secret (Prov. 18:8, ,,op:1'tor), vorbire de ran
(Num. 14:36), emanarea (Ps. 50:20) sau purtarea
(Prov. 11:13) vorbelor de defiimare, sau folosirea
(31-ait)Aa limbii (Ps. 101 :5) sau a pieioarelor (2 Sam.
19:27). In NT acate cuvinte redau acuzatie (1 Tim.
3:11, diabolos), vorbire impotriva cuiva (2 Cor. 12:20;
1 Pet. 2:1, katalalia) sau defimare (Rom. 3:8, blas-
phimei). Orice bir, e c ate fals (cf Mat. 5:11),
e ca nu ate (cf. Dan. 3:8), e ca ate ruwoitoare (Ps.
31:13; Ezec. 22:9) sau pxosteasc (Prov. 10:18; cf.
18:8 = 26:22; Mat. 12:36), inspecial intrevecini (Ier.
9:4) sau frag (lac. 4:11), ate condamnata (Lev. 19:
16) i pedepsit (Ps. 101:5) de Dumnezeu i duce la
ceart (Prov. 26:20). Ponegrirea izvorete din inima
(Marcu 7:22) omului resc (Rom. 1:30), il scoate pe
om din prezenta lui Dumnezeu (Ps. 15:3) i trebuie
scoasi din comunitatea cratin (2 Cor. 12:20; Efa.
4:31; Col. 3:8; 1 Pet. 2:1; vezi (dapre femei) ei 1 Tim.
3:11; Tit2:3),careateeains5iponegrit5 (Mat.5:11
L). Rom. 3:8).
RE.
BLASFEMIE, unui
g. In mum Testament
Intelaul de bani al cuvintului ate un afront, 0 actin-
ne prin care onoarea lui Dumnezeu ate insultata de
om. Obiectul acgiunii verbului 11 constituie numele lui
Dumnezeu, care ate blestemat sau insultat in loc s
e onorat. (Comparagi expraia biblici i rabinica
obignuitaz ,,Binecuvintat ati '11:, o, Doamne.) Pe-
deapsa pentru blasfemie era rnoartea prin impracare
cu pietre (Lev. 24:10-23; 1 Imp. 21:9 .uxrn.; Fapt.
6:11; 7:58).
In primul text, omul care pctuiate in felul aca-
ta ate doar pe jmritateevreu; in general, blasfemia
ate comis de pigini (2 Imp. 19:6, 22 = Is. 37:6, 23;
Ps. 44:16; 74:10, 18; Is. 52:5), determinati uneori de
exemplul ru gi de lipsurile morale ale poporului lui
Dumnezeu (2 Sam. 12:14). De aici rezulti ei, atunci
cind poporul lui Dumnezeu cade in idolatrie, ate
considerat vinovat de blasfemie, ca gi pginii (ls. 65:7;
Ezec. 20:27). Dat-inul special al popomlui Israel ate
s slaveasc numele lui Iahveh (vezi G. F. Moore,
Judaism, 2, 1927-1930, p. 103), dar numele lui Iahveh
este profanat de poporul necredincios gi neascultator.
II. in Noul Testament
Aici intilnim 0 extindere a sensului cuvintului. Dum-
nezeu poate hulit i in reprezentantii Si. Cuvintul
ate folosit in sensul acata de Moise (Fapt. 6:11),
Pavel (Rom. 3:8; 1 Cor. 4:12; 10:30) ei inspecial de
Domnul Isus, in lucranea Sa de iertare (Marcu 2:7 i
textele paralele), la judecata Sa (Marcu 14:61-64)
$i1a Calvar (Mat. 27:39; Luca 23:39). Deoarece aoa
reprelentanti intmchipeawa aaevam: lui Dumnezeu
Insuei (intr-un mod unic, in cazul Domnului nostru),
0 insult la adraa lor i a invtturii lor ate indrep-
tat de fapt impocriva lui Dumnezeu, in numele cruia
vorbac (vezi Mat. 10:40; Luca 10:16). Saul din 'lkrs
a tunat 5i a fulgerat impotriva primilor urmagi ai lui
Isus gi a incercat s-i oblige s huleasc, adici, s5
blateme numele Mintuitorului (Fapt. 24: 17) gi in
felul acata sa renunte la jurimint-ul de la botez cind
au mrturisit ca ,,Isus este Domnul" (cf 1 Cor. 12:3;
lac. 2:7). Zelul sau, grait direcgionat, nu a fost in-
dreptat doar impolriva bisericii, ci impotriva Dom-
nului insu.i (1 Tim. ms; cf. Fapt. 9:4).
Temtenul ate de asemenea folosit, intr-un sens
mai putin drastic, cu referize la vorbixea batjocoritoare
la adraa oamenilor (de ex. Marcu 3:28; 7:22; Efa.
4:31; Col. 3:8; Tit 3:2). in acat caz 1:-aducerea cea
mai potrivit ate ,,batjocu:i, abuz. Aceste versete
condemn! un viciu rispindit; dar avertismentul poate
incadrat int:-un context teologic $1 etic, dac tinem
cont de lac. 3:9. Nu ate permis ca oamenii sa e
blatemati deoarece in ei, ca oameni, ate imiprit
,,chipul lui Durn.nezeu i omul ate, int:-un anmnit
sens, reprezentantul lui Dumnezeu pe pmint (qf. Gen.
9 6)
Exist doua texte problematice. 2 Pet. 2:10-11
vorbate dapre blasfemia impotriva ,,dreg5t0rii1or in
alt traducere, "cei slviti, pe care ingerii nu indrz~
nac 55-1 vorbeasci de ru. Probabil c aici textul se
refer la fortele angelica rele impotriva crora se
praupune ca iei indreptau insultele invttorii falgi
(cf. Iuda 8). Blasfemia impotriva Duhului Snt (Mat.
12:32; Marcu 3:29) atrage dup sine sentinta ingro-
zitoare, potrivit creia pctosul ate ,,vinovat de pa-
caml etem care nu poate iertatNb|setu1 acata ate
un aversment solenm irnpouiva rapingerii persist-
ente i deliberate a chemrii Duhului Snt la min-
mirea in Cristos. Lipsa de rspuns din panea omului
duce in mod inevitabil la o stare de insemibilitate
moral gi la o confuzie cu privire la problemele mo
rale, in mare riul ate irnbrtiaat de parc ar bine
(,,Vai de cei ce numac rul bine, c Is. 5:18-20; loan
3:19). Un exemplu de o asemenea atiludine ate adm-
dinea fariseilor, care au auibuit lui Satan lucrrile
milostive ale lui Isus. Cu o asemenea atitudine, peca-
inta nu ate posibila penmx inima impietrit, deoarece
nu mai ate posibil: recunoaeterea pcatului iaroferta
indurrii lui Dumnezeu ate refuzara categoric. A in
aceast stare periculoas inseamn a te separa de
sursa iertirii. Herbert adaug 0 nota pastorala folo-
sitoare: ,,Oameni1or care sint tulburati in suet de
 teama c au comis pcatul impotriva Duhului Snt ar
trebui s li se spun, in majoritatea cazurilor, ci
tulburarea lor ate o dovad c nu au comis acel
pcat (TWBR, p. 32).
BIBUOGRAFIEHDB, 1, p. 109; H. W. Beyer, TDNT
1, p. 621- 625; H. Wahrisch, C. Brown, W. Mundlein
NIDNTT 3, p. 340-347.
R.P.M.
BOANERGHES. Numele dat de [sus ilor lui Izhe-
dei i redat numai in Marcu 3:17. Derivarea numelui
ate incerti dar, dupa toate probabilittile, ate echi-
valent cu termenul ebr. bn ree. (,,ii confuziei sau
ai tunetului), dar ar putea deriva i de la bn rnz privire la care Scripture ne avertizeaz frecvent. lubi-
(,,ii miniei; cf. lov 37:2). Este ciudat c5 bn a fost
transliterat in gr. boani; probabil ea aceasta indica
pronuntia dintr-an dialect.
Se pare ca titlul acata nu a fost folosit prea mult.
Poate considerat potrivit dac ne gindim la tem-
peramentul lor infocat (Luca 9:54-56), care at putea
s5 cauzat moartea lui lacov (1=apt.12:2), sau dae
ne gindim la rezonanta cereasc a scrierilor lui loan.
KEN.
BOAZ. Eroul cinji lui Rut, un proprietar de pimint
bogat din Betleem, un fermier binevoitor care s-a
ingrijit de bunstarea lucratorilor si 5i a avut un
sentiment de responsabilitate feta de familie. Potrivit
cu legea le'vi.ratulu.i, el a rscumprat-0 pe Rut, viduva
unei rude indeprtate, in locul unei rude mai apno-
piate a lui Rut. felul acata el a devenit strbunicul
lui David (Rut 4:17-22; cf Mat. 1:5).
M.B.
r BOTEZ
l
BOGK1'1l:.. Conceptia vr ;s NT este C5 bogitia ate
0 binecuvintare de la Dumnezeu. Avraam ate un
exemplu tipic de om bogat temator de Dumnezeu
l
(Gen. 13:2). Psalmitii celebrearli binecuvintrile ma-
teriale. Omul evlavios prospera ,,ea un pom sadit lingi
un izvor de apa (Ps. 1:3). Omul ,,care se teme de
Domnul are nbogitie ei beleug (Ps. 112:1, 3). Dum-
nezeu ate binefctor i bogtia materiala ate 0
consecint a bunttii Sale: "Dumnezeu ne d toate
lucrurile din belgug, ca s5 ne bucurm de ele (1 Tim.
6:17).
Posedarea bogitiei, insa, aduce cu sine datoria de
a drui cu generozitate celor in nevoie (1 Tim. 6:18;
2 Cor. 8 $1 9). (*MILOSTENlE.) Cristos ne-a dat un
asemenea exernpluz ,,El, mcar ca era bogat, S-a fcut
srac pentru voi, pentru ca prin sarcia Lui, voi s5 vi
'i1'nbogt_:it_i (2 Cor. 8:9). Folosirea cu credincioeie a
bogtiei aduce rspltiri spirituale (Luca 16:11); ade-
1 vrata bogtie ate cea spiritual: pe care 0 d5 Dum-
i
1
nezeu i nu binecuvintrile Sale materiale (Luca 12:
33; 16:1 1).
Biblia recunoaete c posedarea bogtiei rnateriale
aduce cu sine pericole mari. De exernplu, existi peri-
colul de a nu recunoagte c Dumnezeu ate sursa
binecnvintrilor (Deut. 8:17-18; Osea 2:8). Existi
perlcolul inrudit de a-ti pune increderea in bogatii (Ps.
52:7). Pericolul increderii in bogtii ate atit de mare,
incit Domnul a spus ca ate extrem de dicil pentru
un om bogat s inue in lmprtia cerurilor gi explic
aceasta amlalie Prin parafram ,,cei are au b0g5ii-
ucenidi 3 as P6 bun dreptate concluzia ca toti
oameni-i sufera de acat pacat; la aceasta Domnul a
SP Q5 numai Dmnnezeu poate schimba inima omului
(Mat. 10:23, 27). Un alt pericol spiritual asociat cu
bogitiile ate materialistnui, adica, a face din boge
focarul interaului omului. Aqa au stat lucrurile cu
tiranul bogat din Luca 12:21, care nu a fost bogat fat
de Dumnezeu - age s-a intimplat i cu biserica din
Laodiceea (Apoc. 3:17)./Kceast ispitapecareoaduce
bogtia ate dacrisa in pilda semintorului (Mat.
13:22), unde ineelacimiea bogatiilor inbuae cuvintul
aga indt devine neroditor in MAMONJ
Lacomia, sau dorinta de a ii bogat, ate un ru cu
rea de bani ate dacrisa ca ind raddna tuturor
relelor (1 Tim. 6:9-10). ln consecinta, un spirit de
multumire cu lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu
ate o vlrtute ludati atit inV'l cit i in NT (Ps. 62:10;
1 Tim. 6:8; Evr. 13:5).
Datorit pericolelor bogitiilor in care cad atit de
frecvent cei care le poseda, oamenii bogati, ca i o
clas aparte, sint condamnati in citeva pasaje din
Scripturi, de ex. Luca 6:24 .urm. $1 lac. S. Pe de alta
parte, binecuvintri sint rostite pentru cei saraci (Luca
6:20 .urm.), deoarece srcia at trebui sa trezeasc
credint in Dumnezeu, in timp ce bogtia omoari
frecvent credinta.
BIBLIOGRAFIE. J .Eichler et. al. NTDNTII 2, p. 829-
853.
D.B.K.
nou, vezi sANA'rA'rE
I. Botezul lui loan
Au fost ficute diferite sugatii cu privire la originea
botezului cratin - splarile ceremoniale evreiati, ri-
tualurile de puricare de la Qumran, botezul pro-
zelitilor, botezul lui loan. Cel mai probabil candidat
este ultimul dintre acestea, $1 anume actul ritual care
i-a dat lui loan Botezitorul porecla: dup cum loan
este un premergitor al lui lsus, tot aa botezul lui are
un caracter premergitor al botezului cratin. O lega-
turi directi ate stabilit chiar prin botezarea lui Isus
de clitre loan; este aproape cert c unii dintre primii
ucenici ai lui lsus au fost botezati de loan (loan
1:35-42); Se pare c lsus, sau unii dintre ucenicii Si,
au continuat botezul lui loan la inceputul lucrrii lui
lsus (loan 3:22 .urm., 26; vezi $i4:1 .unn.); incazul
ucenicilor de la Rusalii $1 a1 lui Apolo, ate evident c
nu s-a considerat necaar sa cornpleteze botezul lui
loan cu botezul in Numele lui Isus (Fapt. 2; 18:24-28).
Prin urmare, ate foarte probabil ca botezul cratin ii
are originea in aceast pmctic mai veche care a fost
reluat incepind de la Rusalii gi a fost raticat de
Cristosul inviat ind fl-icut in Numele Lui (Mat. 28:
19; Fapt. 2:38; etc.). Probabil c botezul lui loan in
sine trebuie privit ca o adaptare a splrilor rituale ale
evreilor, cu unele inuente mai ales de la Qumran.
Botezul lui loan a fost in principal un botez al
pocdintei (Mat. 3:11; Marcu 1:14; Luca 3:3; Fapt.
13:24; 19:4). Prin acceptarea botezului lui loan, per-
soanele care se botezau exprimau pocinya lor (Mat.
3:6; Marcu 1:5) si dorinta lor de a primi iertare.
A fost de asemenea un act simbolic pregdtitor: ll
pregtea pe cel botezat pentru lucrarea Celui care
avea sa vina; de asemenea, simbolizajudecata pe care
avea s 0 aduca El. Dup cuvintele pit01'eli ale lui
loan, judecata aceea avea sa fie ca si curitirea unui
pom saua ariei (Mat. 3:10, 12; Luca 3:9, 17), ca siun
botez cu Duhul $1 cu foc (Mat. 3:11; Luca 3:16). Este
foarte putin probabil ca loan s se referit aici la un
alt act ritual asemintor cu al siu. Dimpou-iv, prob-
abil ca el a imprumutat pline de fort din
pasaje cum sint ls. 4:4; 30:27 s.u.rm.; 43:2; Dan. 7:10
(poate sub influenta comunititii de la Qumran - cf.
IQS 4. 21; IQH 3. 29 $.urm.). Daci judecata divin
putea asemanata cu un rlu de foc din suarea
(=Duh - acelagi cuvint in ebraica 1 in greac) de foc
a lui Dumneweu, amnci lucrarea de judecat a Celui
ce avea s ma putea asemanati, pe buna dreptate,
cuoscufundareinacelxiudefoc.Ceicm-esesupuneau
unui act care simboliza judecata aceea, ca o expresie
a pocaintei lor in fa;a acelei judecati, aveau sa da-
copere ca ate o judecata care purica si curit. Cei
care au refuzat botezul lui loan si care au refuzat s
se pocaiasc, aveau s treaca prin toata grozavia
,,botezului Celui ce avea sa vini si aveau sa e mistuiti
deel,lafelcasiporniifrrodsilafelcasipleava
(Mat. 3:10-12).
11. Bote-urea lui Lsus de citre loan
Faptul ca Isus a txecut prin botezul pocintei a creat
unele dicultti pentru primii cratini (c Mat. 3:14
.\u'm.; leronim, Contra Pelag. 3. 2). Acat botez ne-
buieslfostpentrulsusoexpresieadedicriwale
voii lui Dumnezeu si lucriril care-l stitea inainte, ind
poate o expraie a identicirii Sale voluntare cu po
porul Sau inaintea lui Dumnezeu.
Dupe botezul S51; Duhul a venit pate Isus (Mat.
3:16; Marcu 1:10; Luca 3:21 s.urm.). Muln' an vzut
aici arhetipul botezului cratin ~ botez in apa si Duh.
Dar desi leaga coborirea Duhului de
botezul lui lsus (urmeazi imediat dupi botezul San),
ei nu pun semnul de egalitate intre cele doui eveni-
mente si nu le leagi intr-un singur termen - ,,botez.
De asemenea, nici un scriitor din NT nu vorbate
dapre botezul lui Isus ca dapre un model pentru
botezul cratin. ln ecare caz evanghelistul concen-
treazi atentia cititorilor sii asupra ungerii Duhului $1
asupra vocii ceresti (loan 1:32 s.urm. nici mcar nu
mentioneaza botezul lui Isus; c l-apt. 10:37s.urm.; 2
Cor. 1:21 - Dumnezeu ne aseaz in Cristos si ne-a
,,botezat sau ne-a ,,uns- 1 loan 2:20, 27).
Nu ni se spune de ce lsus nu a continuat cu botezul
lui loan. Poate ca, ind un simbol al judecitii, era mai
putin potrivit pentru accentul pus de lucraxea lui Isus
pe implinirea Scripturii oi pe binecuvintarea aca-
tologica, pejudecata aminata, gi nu pejudecata insine
(cf de ex., Mat. 11:2-7; Marcu 1:15; Luca 4:16-21;
13:619). Botezul cu judecata de foc, paharul miniei
divine, era ceva ce El lnsusi avea s indure (pentru
altii) in moarte (Mat. 10:38; 14:24, 36; Luca 12:49
$-urm.).
III. Botezul in creotinlsmul primar-
Oricarearoriginea precisa lui, botezulafosto
parte integranta a cratinismului inca de la inceput.
Cei ,,di.ntii convertiti au fost botezati (Fapt. 2:38, 41).
Pavel, care a fost convertit la 2 sau 3 ani dupa inviere,
a consider-at ca un lucru de la sine intela faptul ca
botezul marchaza inceputul vietii cratine (vezi mai
jos,IV) sinucimoasten-:niciuncratininNTcares5
rm fost botezat, e de loan, e in Niunele lui Isus.
La fel (1-1 in cazul botezului lui loan, s1 botezul
primilor crani era o expraie a pocdintei i credintei
(Fapt.2:38,41; 8:12 s.urm.; 16:14 s.urm.; 18:8; 19:2
s.unn.; cf Evr. 6:1 $.urm.). Mulpi spun ca la inceput
se credea c iertarea pcatelor ate mediat de botez
(Fapt. 2:38; 10:43; 22:16; 26:18). Altii sustin 1:5
botezul cratin primar era considerat mai mult ca u.n
apel al celuicare se boteazi pentruca Dumnezeu si-1
da ,,un cuget curat (1 Pet. 3:21), iar darul Duhului
era recunoscut ca un act de acceptare din partea lui
Dumnezeu si de innoire (in special in Fapt. 10:43; 45;
11:14 $.urm.; 15:8 s.:u-m.). Este cert ca era un pas de
angajare hotxit a viitorului c1-a_t~in, pas care trebuie
sa avut ca rezultat adaea oscracizarea sau chiar
persecutarea sa de citre fostii prieteni.
Spre deosebire de botezul lui loan, botezul cratin
a fost indeplinit de la bun inceput ,,fn Numele lui Isus
(Fapt. 2:38; 8:16; 10:48; 19:5). Aceast expraie
probabil c5 indic e ca boteztorul se considera c
actionaza ca reprezentanr al lui lsus, care era iniltat
(cf. inspecial 3:6, 16 si4:10, cu 9:34), ec persoana
botez.-ata considera ca botezul ate un act de angajare
deaucenicalluilsus (cf. 1 Cor. 1:12 eimaijos, IV).
Este foarte probabil ca s-a considemt ca expresia
insumear ambele aspecte.
Prin urmare, ate clar ca inc de la inceput botezul
in Numele lui Isus a functlonat ca ritual dc intrare sau
de in cadrul celor care chemau Numele lui Isus
(Fapt.2:21, 41; 22:16; cf. Rom. 10:10-14; 1 Cor. 1:2).
Botezul era completat uneori prin punerea miinilor si
trebuie s exprimat de asemenea int:-un mod plastic
acceptarea celui botezat de catre comunitatea cdor
care credeau in lsus, la fel ca si el (Fapt. 8:14-17;
10:47 s.urm.; 19:6; Evr. 6:2).
Relatia dintre botez si darul Duhului ate un
subiect foarte controversat in cartea Faptelor
Apostolilor. Unii argumenteaz ca Duhul a fost dat
(:1) prin botez, (b) prin punerea miinilor, sau (c)
prin amindou, iar cele doua acte rituale erau
privite ca parti integrante ale unui singur act
sacramental. Fiecare tabara poate pretinde ca are
sprijin biblic in Faptele: (a) 2:38; (b) 8:17; cf.
9:17; (c) 19:6. Dar fra a avea un sprijin mai
putemic este foarte dificil s sustinem c5 a existat
in crestinismul primar o conceptie consecvent
despre acest subiect sau c Luca a incercat s
proxnoveze o anumiti conceptie. Este mai probabil
ca pentru Luca si pentru prin-iii cratini darul Du-
hului era factorul de irnportanta cruciala care sa
dernonstreze realitatea predrii unei persoane si
acceptarea ei de catre Dumnezeu; prezenta Du-
hului putea fi observat usor prin efectele venirii
Sale asupra primitorului (Fapt. 1:5; 2:4; 2:38;
4:31; 8:17 $.urm.; 10:44-46; 11:15-17; 19: 2). ln
acest contact divin-uman, botezul (si uneori pu-
nerea miinilor) avea un rol important, mai ales ca
0 expresie de pocainta $1 predate, ca un semn de
intrare in ecoala uceniciei lui lsus si in comunitatea
ucenicilor Lui, si Duhul era dat $1 primit de obicei
in contextul acestui contact divin-uman. O con-
ceptie ,,mai inalt despre botez are o baz prea
nesemnicativ pentru a 0 sustine.
IV. Botelul In Epistolele lui Pavel
Singurele referiri certe la botez in scrierile lui Pavel
sint in Rom. 6:4; 1 Cor. 1:13-17; 15:29; Efes. 4:5; i
Col. 2:12. Cea mai clara dintre acestea ste 1 Cor.
1:13-17 unde este evident ca Pavel consideza de la
sine lnteles fapml ca botezul era lndeplinit ,,in (eis)
Numele lui Isus. Probabil ca aici el folosqte o for-
mula familiari in contabilitatea din vremea aceea,
intmclt ,,in numele ... insemna ,,in contul ... Cu alte
cuvinte, botezul a fost privit ca an document (titlu)
de transfer, un act prin one cel botezat se preda pe
sine ca sa e proprietatea sau ucenicul celui in numele
camia era botezat. ln Corint a aparut problema ca
prea multi se purtau ca i cum ei ar devenit ucenici
ai lui Pavel, Chifa sau Apolo, cu alte cuvinte, ca $i cum
ar fost botezati in numele lor i nu in Numele lui
lsus.
Dintre celelalte texte, Efes. 4:5 conrma ca bote-
zul era una dintre pietrele de temelie ale cornunitatii
creetine. lar 1 Cor. 15:29 probabil ca se refera la
practice botezului inlocuitor, prin care un cregtin se
boteza in locul unei alte persoanecare era deja moarta
(Pavel nu indica aici daci aproba sau dezaproba
obiceiul).
Cele mai surprinzatoare texte sint Rom. 6:4 i Col.
2:12; amindoua vorbesc despre botez ca despre un
mijloc sau un instrument de ingropare cu Cristos sau
ca un context in care viitorul creetin era ingropat cu
Cristos. Pavel foloseete aici simbolisrnul puternic al
botezului (probabil prin scufundare) care reprezinta
ingroparea (ascunderea din vedere) vietii vechi. In
Rom. 6:4 el nu identic isjrea din apa cu un simbol
al invierli - lnvierea cu Cristos continua si e ceva de
domeniul viitorului (6:5). S-ar putea ca el s faci
acest! asociere in Col. 2:12; deoarece acolo invierea
cu Cristos ate privita ca un lucru de domeniul tre-
cutului (Col. 3:1), dar textul grec din Col. 2:12 nu
impune aceast interpretare. Ar trebui sa ne aducem
aminte ci Pavel nu priveete moartea cu Cristos ca pe
u.n eveniment unic din rrecut; identicarea cu Cristos
in suferintele ei moartea Lui este un proces care tine
toate viata (Rom. 6:5; 8:17; 2 Cor. 1:5; 4:10; Gal.
2:20; 6:14; Filip. 3:10). Prin urmare, se poate ca Pavel
sa fi considerat botezul ca pe un simbol permanent al
acestui aspect a1 existentei creetine, in timp ce Duhul
indica viap noua in Cristos (Rom. 8:2, 6, 10 .urm.,
13; 1 Cor. 15:45; 2 Cor. 3:3, 6; Gal. 5:25; 6:8).
Au fost propuse multe alte texte despre botez in
Epistolele lui Pavel. Multi sustin ca expresia ,,botezai
in Cristos se refer; direct la botez (Rom. 6:3; 1 Cor.
10:2; 12:13; Gal. 3:27). Altii sustin cu tarie ca ,,in
Cristos are o prescurlare a expresiei ,,in Numele lui
Cristos. Daca este aea, Pavel a inteles ca actul de
botez ate bogat in semnicatia sa sacramental $1 in
actiunea sa. Altii sustin ca "botezapi in Cristos este o
prescurtare in loc de "botezati in Duhul in flristos
(exprsie folosita explicit in 1 Cor. 12:13). In cazul
acata Pavel ar folosi 0 metafor al carei inceput este
legat de loan Botezatonil, i expresia nu indica actul
ritual ci unirea cu Cristos (in moartea Lui) pe care o
simbolizeara atit de plastic botezul (prin scufundare)
(cf Marcu 10:38; Luci 12:50).
Alte pa-aje sugerate ca referiti la botez sint textele
care vorbesc dapre spalari in 1 Cor. 6:1 1, Efes. 5:26;
i Tit 3:5; pecetluirea Duhului, in 2 Cor. 1:22 gi Elm.
1:13; 4:30. Daca Pavel a avut o conceptie putemic
sacrarnentala despre botez, atunci aluziile la botez at
convingatoare, cu atit mai mult daca Pavel a fost
5-Yluenlt in Pfivinta aceasta de cultul misterelor. Pe
de alta parte, 1 Cor. 1:13-17 $1 10:1-12 arata ca Pavel
s-a opus acestui gen de sacramentalism. ln afar de
aceasta, celor care insistau ca i cregtinii trebuie s se
taie imprejur el nu le prezinta ca gi contra-argument
botezul (ca o altemativa creetini mai eficace) ci cre-
dinta lor i realitatea Duhului pe care L-au primit prin
cnedinta (Gal. 3:1-4:7; Fil. 3:3). Se poate ca Pavel s
interpretat spalirile ca acte direct spirituale i nu in
termeni sacramentali (cf. Fapt. 15:9; Tit 2:14; Evr.
9:14; 10:22; 1 loan 1:7, 9). Daca plnem seama de
caracterul tangibil al prezentei Duhului in
mul pn'mar nu mai ate necesar sa spunem ca ,,pecet-
luirea Duhului se refera la altceva decit insagi datul
Duhului.
V. Botezul in scrierile lui loan
Este greu s evaluam conceptia lui loan despre botez,
intrucit simbolismul bogat al Evangheliei poate ca-
pta interpretri diferite. Unii gsesc aluzii sacramen-
tale pretutindeni (de ecare data cind este menti-
onata ,,apa). Altii susgin ca loan este un ant:isacra-
mentalist (de ex. 6:63, care limiteaza orice aluzii la
Cina Domnului in e=s1_ss).
In loan 3:5 (,,n.scut din apa i din Duh - cea mai
probabila referire la botez) inceputul vietii noi in
Cristos este conceput e rezultind din botezul in apa
gi darul/puterea Duhului; e rezultind din puterea
curatgitoare gi innoitoare a Duhuui (cf. Is. 44:3-5; Ezec.
36:25-27); sau poate ca 0 cerinta a nagterii din Duhul
(3:3, 6-8), pe ling?! naaterea naturala (3:4). Este clar
ca ideea dominanta este lucrarea Duhului. Daca avem
in vedere contrastul dintre botezul in ape gi botezul
in Duhul, in 1:33, at trebui sa nu ne grabim si inle-
cuim in 3 :5 ,,botezat in cu ,,nascut din. Nu exist nici
u.n lucru care sa sugereze ca vreun sctiitor al NT ar
pus semnul de egalitate intre botez i naaterea din nou
(cf. lac. 1:18; 1 Pet. 1:3, 23; 1 loan 3:9).
In alta parte in scrierile lui loan probabil ca ,,apa
simbolizeaza e Duhul Snt dat de lsus (4:10-14;
7:37-39; 19:34 - a doua aluzie plauzibil la botez), e
contrastul dintre vechi gi nou (1:26, 31, 33; 2:6
.urm.; 3:23-36; 5:2-9).ln 1Ioan s=e-s ,,apa S6 refera
la botezul lui Isus ca 0 marturie permanenta a realitatii
imruparii lui Isus.
VI. Botezul copiilor mici
A fost practicat botezul copiilqr mici (nou nascuti) in
crsjinismul primului veac? In NT nu exista nici o
referire directa la botezul copiilor mici, dar nu poate
exclusa posibilitatea existentei unor copii mici in
familiile botezate in Fapt. 16:15, 33; 18:8 gi 1 Cor.
1:16. Faptul ca i copiii mici ai credinciogilor fac parte
din familia credintei este u.n lucru care poate sus-
pinut pe bam texmlui din 1 Cor. 7:14, ca sa nu
mentionam Marcu 10:13-16. Pe de alta parte, in Gal.
3 Pavel argumenteaz tocmai faptul ca apartenenta la
Cristos nu deriva prin naterea zica i nu depinde de
un act ritual (circumcizia), ci vine prin credinta gi nu
depinde de nimic altceva decit de credint i de darul
Duhului primit prin credint.
Pe scm-t, cu cit mai mult este privit botezul ca o
exprsie a credintei celui care se boteaza, cu atit este
mai greu sa argumentam in favoarea botezului co-
piilor mici. Daca botezul este privit ca o expresie a
harului divin, este mai u.or sa argumentam in fa-
voarea botezului copiilor mici. in orice caz, at
trebui sa se fereasdi de supraevaluarea botezului in
felul in cane iudaizatorii au supraevaluat
("lNMORMlN'lARE, "CIRCl.IMClZIE, *CREQIN'l1}.
UUDECATA, "'PUNEREA ZVHINIIOR, *POCAIN'I'/3.
*SACRAMEN'l, "'DUH, AP/X.)
BIBLIOGRAFIE. K. Aland, Did the Early Church
Baptize lnfanr.s?, 1963; J . Baillie, Baptism and Conver-
sion, 1964; K. Barth. Church Dogmatics, IV/4, 1970;
G.R. Beasley-Murray, Baptism in the New Testament,
1962; Baptism Today and Tomorrow, 1966; C. Bucha-
nan, A Casefor Infant Baptism, 1973; J. D. G. Dunn,
Baptism in the Holy Spirit, 1970; A. George, $.a. Bap-
tism in the New Testament 1964; J. Jeremias, Infant
Baptism in the First Four Centuries, 1960; The Origins
oflnfant Baptism, 1963; G. W. H. Lampe, The Seal of
the Spirit, 1967; J. Munay, Christian Baptism, 1962;
J. l(. Parratt, ,,Holy Spirit and Baptism, ExpT 82,
1970-71, p. 231-235, 266-271; A. Schmemann, Of
Water and the Spirit, 1976; R. Schnackenburg, Bap-
tism in the Thought of St. Paul, 1964; G. Wagner,
Pauline Baptism and the Pagan Mysteries, 1967; G.
Wainwright, Christian Initiation, 1969; G. R. Beasley-
Murray, R. T. Beckenwith, in NIDNTT 1, p. 143-161.
J.D.G.D.
BOTRA. 1. O cetate din Edom a1 carei rege a fost
Iobala (Gen. 36:23; 1 Cron. 1144). Prabusirea ul-
terioara a cetatii a fost prezis de Amos (1:12) si a fost
considerata un simbol al infringerii Edomului gi a
rzbunrii lui Dumnezeu asupra tuturor dugmanilor
Si (ls. 34:6; 63:1). Betta este identificati de obicei
cu localitatea rnodem Buseirah, o cetate forticat,
lntinsa pe o suprafata de 19 acri (cca 8 hectare), pe
un pisc de unde pornegte Wadi Hamayideh, la cca 60
km N de Pena gi cca 40 km SSE de Marea Moarta,
dorninind *Drumul imparatesc de la Elat, avind astfel
posibilitatea sa interzica trecerea israelitilor (Num.
20:17). Excavatiile facute la Buseirah in 1971-1976
au scos la lumin trei nivele principale de ocupare in
sec. al 8-lea i.d.Cr. si mai tirziu, dar deocamdata nu
au scos la lumina nivele mai vechi (C. Bennett, Levant
5, 1973, p. 1-11; 6, 1974, p. 1-24).
2. O cetate in Moab (Ier. 48:24; utx Bosot), care
at putea identicata cu Bezer, un oras reconstruit
de Mesa pe la 830 i.d.Cr.; s-ar putea sa e Umm
al-'Amad, la NE de Medeba, folosit ca o cetate levitica
de refugiu.
3. Un oras din SE I-lauranului, la cca 120 km S de
Damasc, de unde incepe Soseaua Regelui; orasul a
fost cucerit de luda Macabeul (165160 i.d.Cr.; 1 Mac.
5:26-28; Jos. Ant. 12. 336). Botra (localitatea mo-
derni Busra ski-Sham, i probabil Btsmna Botra din
textele de la Amarna, din sec. 14 i.d.Cr.) a devenit
capitala provinciala romana cea mai nordic din Ara-
bia, in vremea NT.
DJ.W.
BRA? (ebr. zr6a', intzilnit in mod obisnuit in VT, cu
paralele in alte limbi din Orientul Apropiat; se refera
la brarul sau umarul omului ca un simbol de tarie; o
paralela mai putin frecventa in NT este termenul gr.
brach tan).
Simbolul bratului iritins sau dezbracat (ideea este
aceeasi dac tinern cont de imbracamintea orientala),
este folosit in mod special cu privire Ia Domnul, pentru
a descrie lucrarile Lui rnarete, referindu-se frecvent la
izbavirea Israelului din Egipt (Exod. 6:6, etc.), precum
si la alte actiuni de judecata sau izbavire care au avut
loc sau care au fost dorite (ls. 51:9; Ezec. 20:33).
Astfel, in mod logic, bratul Domnului devine sirnbolul
unui refugiu sigur (Deut. 33:27). Bratul puternic al
Domnului este prezentat in contrast cu bratul slab al
omului, ,,un brat de came (2 Cron. 32:8). Bratele
celor raj sint frinte sau uscate (Ps. 37:17; Zah. 1 1:17),
dar Domnul poate intari bratele celor pe care ii alege
s le dea putere s faca minuni (Ps. 18:34).
In Dan. 11:22 simbolul este folosit cu neferire la o
forta impersonala, ,,bratul potopnlui. Paralelismul cu
*,,mina sau ,.mina dreapta ste natural (Ps. 44:3).
B.O.B.
BRlU. Cuvlntul acesta red mai multi termeni ebraici
care se refera la articole de imbracarninte. Cuvintul
'allnEt este folosit pentru tunica ceremoniala, mai ales
cea purtata de marele preot i ajutoarele lui; era
confectionata din pinza de in brodata cu albastru,
roeu si carmiziu (Exod. 28:4, 39-40; 29:9; 39:29;
Lev. 8:7, 13; 16:4), dar era purtata ei de alti lnalti
demnitari (Is. 22:21). in Exod. 28:8, 27-28, etc. are
folosit termenul htell, ,,briu, de in subtire rsucit,
auriu, albastru, rogu si caramiziu, ind o curea lucrata
cu maiestzrie pentru efod (*lMBR.4C13.Mll\l'l'E, d). Ter-
menul 'Ezdr inseamna de obicei ,,centura sau ,,cin-
gitoare. 0 asemenea curea de iele neprelucrata l-a
caracterizat pe prorocul [lie (2$mp. 1:8) $1 pe omo-
logul sau din NT, loan Botemtorul (Mat. 3:4; Marcu
1 6)
Lui leremia (13:1-11) is-a cerut sa foloseasca un
briu de in stricat, ca un simbol ca Iuda nu era bun de
nimic. Citeva secole mai tixziu, Agab s-a legat cu briul
lui Pavel, ca unksemn al viit0areiinterru1itari a lui Pavel
(Fapt. 21:11). ln afar de descrierea trupelor asiriene
ca un briu bine legat (ls. 5:27; cf. ANEP, g. 236), Isaia
11:5 a descris neprihanirea si credincioeia ca 1111 briu
de in care incinge mijlocul lui David. Ezechiel (23:15)
se refera la babilonieni imbracati cu briie 5i
cu turbane (7); cf. ANER g. 454.
Termenul h6r, h6r inseamna curea, centur
sau briu propriu-zis. Asemenea curele erau adsea
ornamentate si scurnpe; in aceasta categorie pot fl
incluse briiele de vinzare, din Prov. 31:24, si cele care
apartjneau femeilor ce se imbracau dupa moda vremii,
din ls.3:24; cf. Dan. 10:5; Apoc. 1:13; 15:6. Ele erau
folosite de rzbpinici pentru a tine sabia teaca (2
Sam. 20:8; cf. 1lmp.2:5 gi textul ebr. din 2 Imp. 3:21;
cf. ANEE g. 173-174) i puteau constitui un cadou
sau 0 recompense: (2 Sam. 18:4; 2 Sam. 18:11).
Oamenii care lucrau isi legau de obicei hainele cu un
briu, cum fac si in ziiele noastre in Orient.
Cuvintul mEzah, ,,incingatoare, apare in Ps. 109:
19; acest cuvint, cit si 'ap_nEt ar putea legate de
cuvintele egip. mgh si, respectiv, bnd (T. O. Lambdin,
JAOS 73, 1953, p. 146; 152).
K.A.K.

BUCURIE. Cuvintele biblice sint: ebr. simhd, verbul
smeah, care implid-1 si manifatarea exterioar (cf.
cuvintul arab inrudit, care inseamna ,,a fi incintat,
entuziasmat), si cuvintul mai putin folosit gil (verb si
substantiv); gr. chara (verb chairii) si agalliasis (folo-
sit frecvent in utx, corapunde cusimhd), si inseamna
bucurie intensa.
AtitinV'lcitsiinNTbucuriaatei.nmod consec-
vent o trisituri caracteristica a credinciosului in-
dividual si a Este o calitate si nu_doar 0
emotie; ate o calitate bazata pe Dumnezeu lnsusi si
derivati de la El (Ps. 16:11; Fil. 4:4; Rorn. 15:13), o
calitate care caracterizeaza viata cratinului pe pi-
rnint (1 Pet. 1:8) si anticipeaza bucuxja acatologica
de a cu Crista pentru totdeauna in lmpiratia ceru-
rilor (cf. Apoc. 19:7).
1. in Vechiul Ibstament
Bucuria ate legati de ansamblul vietii nationale si
religioase a lui Israel si ate exprirnata in special sub
forma unor manifestari zgomotoase si tumultoase la
sarbatori, jertfe si intronari (Deut. 12:6 s urm.; 1 Sam.
18:6; 1 lmp. 1:39 s.urm.). Bucuria spontana ate o
caracteristica dominant a unde <'aracteri-
mm atit inchinarea colectiva (concentrata in general
la Templu, Ps. 42:4; 81:41) cit si in adorarea per-
sonala (Ps. 16:8 s.urm.; 43:4). Isaia concepe bucuria
in termeni diferitri de cei rituali (gf. Ps. 126) si el o
asociaza cu plinatatea date de Dumnezeu si
de aceea (in ten-nenii unei bucurii cosmice), o asociaza
cu anticiparea unei stiri viitoare (ls. 49:13; 61:10
s.unn.). Ca rezultat al acatui fapt, in iudaismul de
mai tirziu, bucuria teo caracterbtici a srsitului
vremurilor.
11. In Noul Tatament
Evangheliile sinoptice redau nota de bucurie in le-
gatura cu proclamarea sub diferite forme a vatii bune
dapre Impratia lui Dumnezeu: de exemplu, la nas-
terea Mintuitorului (Luca 2:10), la intrarea triumfala
(Marcu 1 1:9 s.urm.; Luca 19:37) sidupa inviere (Mat.
28:8). ln a Patra Evanghelie, Isus lnsusi ate cel cane
comunica aceasta bucurie (loan 15:11; 16:24) si ea
devine acum rezultatul prtasiei profunde dintre bise-
ric_si Cristos (cf. 16:22).
In Faptele Apostolilor bucuria caracterizeaz viata
Bisericii primate. Ea insotate darul Duhului Snt dat
ucenicilor (Fapt. 13:52), minunile fcute in Numele
lui Cristos (8:8) si faptul si relatarea convertirli Nea-
rnurilor (15:3); ea caractmizeaza de asemenea cina
euharistica (2:46). A
Pavel folosate termenul chara in trei moduri. In
primul rind, inaintarea in cnedinta a rnembrilor tru-
pului lui Cristos, si in special a acelora pe care el i-a
condus la Cristos, ate un prilej de bucurie - el ii
descrie de fapt cu cuvintele he chum hmn, ,,bucuria
noastra (1 la. 2:19 s.urm.; cf. Filip. 2:2). In al doilea
rind, bucuria cra_tina poate in mod paradoxal -
rezultatul suferintei pentru Crista (Col. 1:24; 2 Cor.
6:10; cf. 1 Pet. 4:13; Evr. 10:34, etc.), deoarece ate
0 bucurie produsa de Domnul si nu de noi In
ne, bucuria ate de fapt un dar de la Duhul Snt (Gal.
5:22) si de aceea ate ceva dinamic si nu static. ln plus,
ea deriva din dragoste - dragostea lui Dumnezeu si a
noastra - si de aceea ate strins asociata cu dragostea
in lista roadei Duhului data de Pavel. Dar, intrucit ate
un dar care poate intrerupt de pacat, orice credin-
cios ate chemat sa ia parte la bucuria in Cristos
Prim!-O umblare zilnica cu El si prin practicarea zil-
nicaabucurieiincunoasterea l..uisiamintuiriiI..ui (1
Tes. 5:16; Filip. 3:1; 4:4; 1 Pet. 1:8).
BIBLIOGRAFIE. Lucrarea de baza pentru acat
subiect ate E. G. Gulin, Die Freude im Neuen Testa-
ment, 1932; vezi si J. Moffatt, Grace in the New
Testament, 1931, p. 168, pentru relatia dintre chara si
charis E. Beyereuther, G. Finkenrath, NIDNTI 2, p.
352-361; TDNT 1, p. 19-21; 2, p. 772- 775; 9, p.
359-372.
S.S.S.
BU'l'UCl (ebr. mahpelget, ,,stilpul infamiei-sag ,,ea-
tuse- sinq, ,,guler). Butucii sint mentionati numai
in pasaje mai recente din V'l; acat instrument de
tortura consta din doua bucagi marl de lemn in care
erau prinse picioarele si, uneori, erau prinse de ase-
menea miinile si gitul persoanei intemnitate. Profetii
leremia (ler. 20:2-3; cf. 29:26) si I-lanani (2 Cron.
16:10) au fost pedepsiti in felul acata, iar lov
folosate ideea in sens gurativ cind deplinge sufe-
rinpa sa (lov 13:27; 33:11).
in NT cuvintul gr. xylon, ,,lemn, ate folosit pentru
a descrie incidentul din Filipi cind Pavel si Sila au fost
pusi cu picioarele in butuci (Fapt. 16:24). (TEM-
NW1)
.l.D.D.
BUNA VESTIRE. Vedenia Mariei (Luca 1:26-38) in
care i s-a ,,anuntat ramislirea Fiului-Maia si in care
ate dacris in imagini poetice caracterul uman (Luca
1:32) si divin (Lpca 1:34 s.urm.) al lui Maia, cit si
natura vesnica a lmparatiei Sale (Luca 1:33). Machen
si Daube trateaza foarte bine problemele literate. Vezi
de asemenea NASTEREA DIN FECIOARA, *lNTRU-
PAREA.
BIBLIOGRAFIE. R. E. Brown, The Birth of the
Messiah, 1977; D. Daube, The New Testament and
Rabbinic Judaism, 1956; E. E. Ellis, The Gospel of
Lukez, 1914; J. c. Machen, The Virgin Birth, 1921; J.
Mcl-lugh, The Mother of Jesus in the New Testament,
1975; DCG; ODCC.
BEE.
BUNATATE. ln Gal. 5:23 ,,bunatatea" (praytis) face
parte din ,,roada Duhului. in 2 Cor. 10:1 Pavel ii
indeamna pe cititorii sai cu nblindetea epieikeia lui
Cristos, cuplata cu ,,bunatatea praytes) Lui. Cuvintul
epieikeia sugereaza cedarea din partea unui judecator
care, in loc $5 ceara pedeapsa exacta impusa de drep-
tatea stricta, tine seama de circumstantele care cer
mila. Astfel, concaia in sfera unui drept legal poate
evita perpetuarea unui tau moral (vezi R. C. Ttench,
Synonyms of the New Testament, p. 153-157). in mod
similar, inVT cuvintul ebr. nd, ,,a umil, si substan-
tivul inrudit cu acata ate folosit cu privire la Dum-
nezeu): ,,'l\1 ajungi mare prin bunatatea 12" (2 Sam.
22:36; Ps. 18:35). Desi cuvintul in sine ate folosit
rareori, el exprima bunavointa tipica a Judecatorului
divin, al crui refuz de a impu.ne rigorile stricte ale
legii ii ridica pe aceia care de altfel ar zdrobiti sub
condamnarea ei. Adjectivul epiikB descrie una dimze
calitagile credinciosului care se aseamina cu Cristos.
Observati celelalte calitti cu care este asociati hi 1
Tim. 3:3; Tit 3:2; lac. 3:17; 1 Pet. 2:18. Cuvintul
epieikeia este foiosit in sens returic formal in Fapt.
24:4.
J.C.C.
nuz. Atit cuvintul ebr. we dt 1 cuvintul gr. (mai LOB, p. 27s, 277 n. 51.
putin frecvent) cheilos, inseamna nu numai buza uma-
naci$imargineasaumalulmariisaumalulunuiriu
(Gen. 22:17; 41:3; Evr. 11:12), iar in cazul cuvintului
ebr. inseamni 5i marginea unei imbriciminti (Exod
28:26), dqi principalul sens termenului are buza. Un
alt cuvint ebr. um se referi 1a buza de sus sau la
mustata, referindu-se de obicei la acoperirea ei, cu
mind sau cu un obiect de imbricaminte, ca semn de
durere sau rugine (Lev. 13:45). Vezi referirea la aco-
perirea fetei in 2 Sam. 19:4.
in cazul buzelor gisim example clare de felul de
vorbire al evreilor in care ele (buzele) par sa simt gi
s5 actioneze independent; aceasta ind in parte 0
sinecdoti, iarin parte se datoreaza lipsei de intelegere
a ziologiei sistemului nerves ("'I'RUP). Totugi, lega-
tura dintre buze i minte sau inima este scoasa in relief
in Prov. 16:23. Pentru 0 explicatie a acmtei conotatii,
vezi INIMA.
Buule nu numai vorbac (Iov 27:4), ci strig de
bucurie (Ps. 71:23), tremuri (de fric (1-lab. 3:16),
pizesc cunoagsterea (Prov. 5:2), aduc lauda (Ps. 63:
3), implor (Iov 13:6) $i posed! calitti etice cum sint
veracitatea gi neprihlnirea, sau, dimponivi, paci-
tuisc sauspun (1ov2:10; Pr. 12:19; 16:13).
Paralelismul u 'limba sau cu gum este normal, gi
acestea sint folosite in mare masura in ace1ai sens (Ps.
34:13; 51:15). La fel ca i in cazul acestor cuvinte,
termenul ,,buze poate s insemne uneori vorbire,
cuvinte (Iov 12:20) sau limbaj (Gen. 11:1;1s. 19:18).
B.O.B.
BUZI. max lui Ezechiel (Ezec. 1:3). 'I1'adit:ia evre-
iasca potrivit cireia Buzi a fost identic cu Ieremia
trebuie respins categoric, inmmit este bazat pe o
ptesupunere nefondati i pe o etimologie fantezista.
E1 a fost preot, probabil din ceata lui Iadoc, fcind
parte dint:-o familie preoteasc mai importanta, in-
truit ul su a fost dis in robie impreuna cu Ioiachin
(2 Imp. 24:14-16).
H.I..E.
CABUL. Numele unei cetati de granita din teritoriul
lui A$er (Ios. 19:27), situata la 6 km NB de Carmel.
Folosii-ea ironici a numelui cetatii in 1 lmp. 9:13
probabil ca are legata de edmologia popular a cu-
vintului, care inseamn ,,ea nimic (in ebr. k_Igal), dar
este posibil ca cetatea Cabul (mod. Kabul) sa fi fost
cea mai importanta cetate din zona, sau un punct de
frontier inue teritoriul Timlui Qi al Israelului.
BIBLIOGRAFIE. G. W. van Beek, ,,Cabu1 in IDB;
J.A.M.
CABZEEL. Cetate in S lui Iuda; locul natal al lui
Benaia, ul lui Iehoiada (2 Sam. 23:20); a fost ocu-
pat din nou in timpul lui Neemia (numita lecabzeel
in Neem. 11:25). O posibila identicare este Khirbet-
Hora, locul unei fortrete israelite la 13 km E. de
Beer-$eba. Vezi F. -M. Abel, Gographie de la Palatine,
2, 1938, p. 89, 353; Y. Aharoni, IE] 8, 1958, p. 36-38.
R.P.G.
CADES. 1. Cades-Barnaa. Un loc aat dup toate
aparentele in NE peninsulei Sinai: o ntina, o aezare
i o reg-iune de pustie (Ps. 29:8). Cind Chedorlaomer
i aliatrii si au margaluit spre S, prin 'I1'ansiordania, au
ajuns la Mt. Seir pina la El Param s-au intors inapoi
can-e NV, au ajuns la En-Migpat (Cades) gi i-au supus
pe amaleciti, inainte ca sa se intoarc s5-i infring pe
regii cettilor din Cimpie (de1a Marea Moart) (Gen.
14:5-9). in naratiunea intnirii lui Agar cu Dumnezeu,
izvorul Beer-iahai-roi este ,,Intre Cades gi Bered, pe
dnunul ctre Su: (Gen. 16:7, 14); Cades pal este
asociat cu drumul ctre $11: gi in Gen. 20:1. In cursul
ciltoriei lor prin pusda Sinai, israelitii au stat de mai
multe ori in regiunea Cades, 1a granite dintre pustia
Paran i Tin (Num. 13:26; 20:1; Deut. 1:19, 46);
Moise a trimis de aici spioni in Canaan. De la Horeb
sau Sinai pina la Cades era o clatorie de 11 zile
trecind prin M-tele Seir (Deut. 1:12). De la locul
traditional din Mt. Sinai la Dahab, pe coasta de E a
Sinaiului i apoi de-a lungul coastei pin la Cads
(Qudeirat) este int!-adevar o calatorie de 1 1 zile, a$a
cum a observat Y. Aharoni (The Holy Land: Antiquity
and Survival, 2, 2/3, p. 289-290 $i 293, 7; Dahab).
Cades a fost locul in care, dupi ce a pus la indoiala
capacitatea lui Dumnezeu de a le da tara promisa,
poporul Israel a fost condamnat sa rtaceasc timp de
40 de ani, pina cind avea s se ridice 0 noua generatie
(Num. 14:32-35; cf. Deut. 2:14). Dupa citiva vreme
Israel s-a intoxs la Cades (Num. 33:36-37) iaco1o a
fost ingropati Maria (Num. 20:1). Rat cu aceasta
ocazie, pentru ca nu L-a gloricat pe Dumneuau cind
a scos apa din stinca (Num. 20:10-13; 27:14; Deut.
32:51), Moise a fost oprit sa intre in tara promisa; tot
de aici el a tn'.m.is degeaba mesageri la regele Edo-
mului, ca S5 pemiita Israelului s treaca prin teritoriul
lor (Num. 20:14-21; Jud. 11:16-17). Cadm-Bamea
trebuia s5 e la coltul de S a1 granitei de SV a lui Iuda,
de unde granita mergea spre V i apoi NV pentru a
ajunge ia Mediterana, de-a lungul ,,Riu1ui Egiptului
(Niun. 34:4; Ios. 15:3); a fost inclus ca un punct de
gxanita gi de catre Ezechiel (47:19; 48:28). Limitele
de SE spre SV ale campaniei lui losua in S Canaanului
au fost marcate de Cadm-Barnea si, respectiv, Gaza
(105. 10;-41).
Cades-Barnea este identicat ade-sea cu izvorul de
la ,,Ain Qudeis, la vreo 106 km SV de extremitatea
sudica a M51-ii Moarte, sau vreo 80 km SV de Beer-
$eba. 'Ibtui, rezerva de apa de la ,,Ain Qudeis este
nesemnicativa; vezi comentariile neatante dar rea-
liste iacute de Wolley si Lawrence (,,'Ihe Wildemss
of Zin", in Palestine Exploration Fund Annual 3, 1914-
15, p. 53-57 si placile 10-12; vezi si Baly, Geography
of the Bible, 1974, p. 250). Se poate ca numele Qudeis
s nu aiba nici o legatura cu ,,Cades (cf. Wolley si
Lawrence, op. cit., p. 53 si nota). ,,Ain Qudeirat, la
vreo 8 km NV de ,,Ain Qudeis, are mult mai mult apa
si vegetatie si este un loc mai potrivit pentru Cades
Bamea (pentru aceasta ipoteza, vezi Aharoni, op. cit.,
p. 295-296 si g. 1-3 in dreptul p. 290; si Wooley si
Lawrence, op. cit., p. 59-62, 69-71 si placile 13-15).
Probabil ca intregul grup de izvoare a fost folosit de
israeliti, Qudeirat ind cel mai important. bocalizarea
generala a izvoarelor de la Qudeirat/Qudeis se poni-
veste datul de bi.ne cu condiile topograce ale nara~
tiunilor biblice. Vezi ref. din E. K. Vogel, Bibliography
of Holy Land Sites, 1974, p. 6, si in special Y. Aharoni
in B. Rothenberg, God's Wildemess, 1961, p. 121
s.u.rm. De asemenea, T. L. Thompson, The Settlement
of Sinai and the Negev in the Bronze/tge, 197_5, p. 101:
0900. 11, ref. Vezi de asemenea PUSTIA RATACIRIX.
2. Cadm, in Ios. 15:23, punctul cel mai sudic al
teritoriului lui Iuda, e ca ate un alt Cades necunos-
cut din alte surse, e ca este identic cu Cads-Bamea
(cf. _15:3).
In ne, modicarea numelui llahtim-1-lodsi din 2
Sam. 24:6 pentru a citi ,,tara hititilor citre Cada nu
este convingitoare, mai ala pentru ca localitatea
Cades de pe Orontes la care s-ar referi era uitata de
mult pe vremea lui David.
K.A.K
Mi!1'a5m= imP1@I-H15 cu casluhimii, din care au ie$it
listenii (Gen. 1o;14; 1 Cr. 1=12). Caftor a fost tara
din care au venit listenii (ler. 47:4; Amos 9:7) si se
presupune ca in Deut. 2:23 caftoritii (sau, caftorimii)
sint listenii care au locuit altadata in Caftor. Probabil
c5 numele biblic poate identicat cu numele ugaritic
kptr si kap-ta-ra dintr-un manual ecolar din Asur care
s-ar putea sa e o copie a unui manual din mileniul al
2-lea. Multi cercetatori sustin de asemenea ca ter-
menul egip. kftyw poate ti asociat cu acat grup si top
acesti termeni se refera dupa toate probabilittile la
*Creta. la apogeul puterii sale in mileniul al 2-lea, sub
conducerea lui Minos, Creta a stapinit o buna parte a
zonei Mrii Egee si faptul acesta ar in annonie cu
descrierea biblici a Caftorului prin folositea terme-
nului 'f, care poate insemna atit ,,insul5" cit i ,,tinut
de coasta. Asia de V a fost inuentata de egeeni in
arta si in alte domenii si acest lucru poate explica cle
ce in Biblie termenul katr este folosit pentru un
ornament arhitectonic, un capitel de coloana; ter-
menul este tradus ,,gam5lioare (Exod 25:31-36; 37:
17-22) si ,,uiori (Amos 9:1) sau ,,prag (Tef. 2:14).
BIBl.lOGRAFlE. A. H. Gardiner, Ancient Egyptian
Onomastica, Text, I, 1947, p. 201"~203*; R. W. Hut-
chinson, Prehistoric Crete, 1962, p. 106-112; T. C.
Mitchell inAOTS, p. 408, 413; K. A. Kitchen in POT];
p. 54.
T.C.M.
CAIAFA. (Mat. 26:57; loan 11:49; Fapt. 4:6). losif,
numit si Caiafa, a fost mare preot din anul 18 d.Cr.
pina in anul 36, cind a fost destituit de Vitellius,
guvematorul Si:-lei. E1 a fost g-inerele lui Ana (loan
18:13) si se pare c a colaborat indeaproape cu aces-
ta. El a fost mare preot la judecata lui Isus si in timpul
persecutiilor dscrise in primele capitole din Faptele
Apostolilor.
D.R.H.

CADMIEL. (Ebr. qagmf'e1, "Dumnezeu/El este inti-

iul/cel strvechi). Un levit care s-a intors impreuna
cu Zorobabel (Ezra 2:40; Neem. 7:43; 12:8, 24) sis-a
ocupat de inceperea reconstruirii Templului (Ezra 3:
9), ziua nationala de pocainta (Neem. 9:4-5) si sigi-
larea legamintului (Neem. 10:9). L. H. Brockington
(Ezra, Nehemiah and Ester, NCE, 1969) sugereaza ca
numele apare in principal, daca nu in totalitate, ca
numele unei familii levitice.
J.G.G.N.
CADMONIIII. Un popor al cirui nume, qagmnf,
are forma identic cu adjectivul qagmont, ,,oriental,
rasaritean (de ex. Ezec. 47:18) si din aceasta cauza
este posibil sa insemne doar ,,oameni din Rasrit si s
e un alt nume pentru bn-qedem, ",,Fiii Rasaritului.
Cuvintul apare 0 singur data ca nume (Gen. 15:19,
articulat), in lista popoarelor care aveau sa e date
semintei lui Avraam. Se poate s e numele unui trib.
T.C.M.
CAFTOR (katdr). Locul de origine al celor care sint
numiti katrim (Deut. 2:23), unul dintre popoarele
insirate in Tabelul "'nat1'unilor care au dscins din
CAIN. (Ebr. qayin). 1. Fiul cel mai mare al lui Adam
si Eva (Gen.4:1), la a carui nastere Eva a spus: ,,Am
captat (qnigf) un om. lntrucit este improbabil ca
aceste cuvinte au fost rostite initial in limba ebraica,
nu putem spune cu certitudine care este punctuatia
corect si nu putem trage nici 0 cortcluzie cu privire la
etimologiile aparente ale numelu.i. Cain a fost agricul-
tor (Gen. 4:2), spre deosebire de Abel, care a fost
pastor; intrucit Cain era ,,de la cel tau" (ek tou
ponrou, 1 loan 3:12) si nu era in armonie cu Dum-
nezeu (Evr. 11:4), jertfa (minhd) lui a fost respins
(Gen. 4:3-7), iar dupa aceea el l-a omorit pe fratele
sau (Gen. 4:8). Dumnezeu l-a pedepsit, crimitindu-l s
e pribeag, poate nomad, in tara Nod (Gen. 4:9-16),
iar pentru a-l apara pe Cain ca sa nu e omorit si el
Dumnezeu a stabilit un ,,semn ('65 ,,semn, simbol,
cf Gen. 9:12-13) ,,pentru (1') el. Nu stim in ce a
constat acest ,,semn. Cain a fost tatal lui "Enoh. ln
literatura sumeriana au fost Fcute paralele ale con-
ictului dintre Cain si Abel, si pot intilnite con-
t1-overse cu privire la valoarea relativ a agriculrurii si
a pstoritului, dar in nici una dintre acate scrieri
pastoral nu ate omorit de agricultor; probabil ca
acest conict reflect numai situatia istoric din Me-
sopotamia din vremurile preistorice incoace. (NO-
MAZ1.)
BIBLIOGRAFIE. S. N. Kramer, ,,Su.merian Litera-
ture and the Bible, in Analecta Biblica 12, 1959, p.
192; History Begins at Sumer, 1958, p. 164-166, 185-
192; C. J. Gadd, Teachers and Students in the Oldest
Schools, 1956, p. 39 s.urm.; S. H. 1-looke, ,,Cain and
Abel, in The Siege Perilous, 1956, p. 66 s.urm.
2. Numele unui oras articulat (haqqayin) in P81-
tea de S a teritoriului lui Iuda (los. 15:57); probabil
ca poate identicat cu orasul modern Khirbet Yaqin,
ailat la SE de Hebron. Vezi A. Alt, Paldstina-jahrhbuch
22, 1926, p. 76-77. T.C.M.
CAIN. Localitate la S de 1-lebron (Ios. 15:57). S-a
sugerat oi ar Khirbet Yaqin, dar istoria antica a
acestei localitti este necunoscuta. [xx consideri ca
este acelaei nume cu Zanoah, modicind interpretarea
('ZANOAl-l, 2). 1.0.0.
CAIVANO. (Ebr. kiyyn, Amos 5:26). Cercetatorii
din trecut au crezut ca inseamna ,,piedestal sau ,,su-
port pentru o imagine (a unui zeu?) (vezi W. R.
Harper, Amos, ICC, 1910, p. 139 s.urm.). Vulg. reda
imaginem, RVmg. "altar", ,,loc snt. Cei mai multi
cercetatori contemporani cred ca reprezinta numele
asirian kaiwanu, un nume al zeului Ninurta, zeul
planetei Saturn, dar ca masoretii an schimbat punc-
tele vocalelor originale de la kaiwan pentru a citi
liqqs (= ,,uriciune). Termenul Rhaiphan din uot
("REMFAN) pare sa sprijine ace/asta interpretare.
D.W.G.
CALAH. O cetate intemeiata de Asur, an urmas al lui
Nimrod, cind a plecat din Sinear (Gen. 10:11). Loca-
litatea asirian Kalhu (in prezent, Nimrud) se aa la
40 de km S de Ninive, pe malul de E al uviului Tigru.
Excavatiile principale efectuate aici de Sir Henry la-
yard in 1845-8, de Scoala britanic de arheologie din
lrak, in 1949-63, si de expeditii ale guvernului Irakian
si de expeditii poloneze, in 1970-6, au scos la lumina
dovezi din vremuri preistorice pina in perioada elena.
Sondirile fcute arata clar inuente din S inainte de
reconstruirea citadelei principale (550 x 370 m) de
calre Salmanaser I (cca 1250 i.d.Cr.) si apoi de citre
Asshumasirpal ll in 879 i.d.Cr. Cetatea se intindea pe
0 suprafat de 40 de kmz si avea o populatie de circa
60.000 de locuitori. Calah ate cetatea din care Sal-
manaser Ill a atacat Siria, iar Obeliscul Negru pe care
este inscrisa capitularea lui lehu si stela care-1 men-
tioneaza pe Ahab au fost ridicate initial in piata prin-
cipal a acstei cetati. lriscriptjile lui Tiglat-Pileser lIl
i Sargon II mentioneaza atacurile lor impotriva lui
lsrael si Iuda, lansate din aceasta capitala militar
asiriana. Este posibil ca o list de nume personale
scrise in aramaica sa ateste prezenta prizonierilor de
razboi stabiliti aici. Sargon ll, cuceritorul Samariei, a
depozitat aici prazile de razboi. Esarhaddon si-a con-
struit mai tixziu un palat la Calah si a scris tratatele
CU popoarele cucerite pe tablite care se aau in Tem-
plul lui Nabu. Multe dintre sculpturile, annele si 0-
biectele de ldes si metal descoperite in citadela si in
barcile de la ,,Fortul lui Salmanaser, situat in afara
orasului, ilustreaza splencloarea prazilor luate din
Siria i Palescina, cit i puterea arrnatei asiriene. Calah
a cazut in miinile mezilor si babilonienilor in anul 612
i.d.Cr.
BIBLIOGRAFIE. M. E. L. Mallowan, Nimrud and its
Remains, 1965; Iraq, 13-27, 1952-65; 36-38, 1974-7.
DJ.W.
CALDEEA, CALDEI (HALDEI). Numele unei
tri si a locuitorilor ei; situata in S Babiloniei, numele
ei a ajuns mai tirziu sa dsenmeze toata Babilonia, in
special in timpul ultimei (626-S39 i.d.Cr.); un
nib semi-nomad care a ocupat desertul dintre Arabia
de N si Golful Persic (cf. lov 1:17), s-a stabilit in
vechime in aceast zona si a ocupat Ur ,,in Caldeea
(sau ,,l-laldeea, Gen. 11:28; Fapt. 7:4) si este un trib
distinct de aramei. Dacinderea din Chesed, sugerat
in Gen. 22:22, nu este dovedita, dar termenul evr.
Kasdim s-ar putea sa reflecte_o forrna mai veche a
numelui decit forma asiriana. lncepind din secolul al
10-lea i.d.Cr., tara Kaldu este mentionata in analele
asiriene pentru a desemna ,,'lara de ling mare din
inscriptiile mai vechi. Ashurnasi:-pal ll (883-859 i.d.
Cr.) face distinctie intre locuitorii acestei tri i babi-
lonienii care locuiau mai la nord; Adad-nirari Ill (cca.
810 i.d.Cr.) mentioneaza printre vasalii si citeva
capetenii ale caldeilor. Cind Marduk-apla-iddina Il
(*MERODACH-BALADAN), capetenia districtului
caldean Bit-Yakin, a ocupat tronul Babilonului in 721-
710 si 703-702 i.d.Cr. el a cerut ajutor dinV impotriva
Asiriei (ls. 39). Profetul Isaia a avertizat impotriva
pericolului ca luda s-i sprijine pe caldeii rebeli (ls.
23:13) si a prevestit infrin,gerea lor (43:14), probalail
dup invazia initiala a lui Sargon, in 710 i.d.Cr. In-
trucit Babilonul se aa in vremea aceasta sub con-
ducerea unui rege caldeu, termenul ,,caldeu (sau
,,haldeu) este folosit ca sinonim pentru babilonian
(ls. 13:19; 47:1, 5; 48:14, 20), iar Ezechiel avea sa
foloseasca mai tirziu acest termen pentni a indica
toate stpinirile Babilonului (23:23).
Cind Nabopolassar, un guvernator originar din
Caldeea, a ajuns pe tronul Babilonului in 626 i.d.Cr.,
el a inaugurat o dinastie care a facut faimos numele
de caldeu. Printre succesorii sai au fost Nebucadnetar,
AmEl-Marduk (EVIL-MERODAC), Nabodinus si Bel-
satar, ,,regele caldeilor (Dan. 5:30). Locuitotii vinjosi
din sud au constituit contingente puternice pentru
arrnata babiloniana care a atacat Iuda (2 lmp. 24-25).
In timpul lui Daniel numele a ajuns s e folosit
din nou pentru Babilonia in intregime (Dan. 3:8), iar
Darius Medul a domnit peste regatul ,,caldeilof (Dan.
9:1). ,,Limba caldeilor (Dan. 1:4) probabil ca a fost
un dialect semitic babilonian, numele ,,caldee ind
aplicat (mai rar in vremurile modeme) in mod greqit
limbii aramaice ('TARGUMS). Locul proeminent ocu-
pat de clasa preotilor, care in Babilon si in alte centre
pstrau traditiile vechi de astrologie si lozoe in
limbile babiloniene clasice a facut ca numele de ,,cal-
dei s e dat in egal msura preotilor (Dan. 3:8),
asn-ologilor si oamenilor educati (Dan. 2:10; 4:7; 5:7,
11).
BIBLIOGRAFIE. D. J. Wiseman, Chronicles of Chal-
daean Kings, 1956; A. R. Millard, EQ 49, 1977, p.
69-71, in ce priveste folosirea numelui si originea lui.
DJ.W.

GALE. 1. Folosirea terrnenului in VT. in afara de
folosirea in sens literal, exista o serie de cazuri in care
termenul este asociat in exprsii metaforice. Aceste:-1
deriv de la faptul ca un om aat pe un drum public
devine cunoscut si telul si scopurile lui sint revelate
de calea pe care merge. Cel mai important ate sensul
care se referi la scopurile si voia lui Dum.ne7.eu, de ex.
Exod. 33:13; Iov 21:14, 31; Ps. 67:2; Prov. 8:22; Ezec.
18:25. Urmea apoi ideea poruncilor lui Dumnezeu,
in special in Ps. 119. Termenul ,,cale ate folosit in
general cu referire la conduit:-1 unui om, e bun, e
rea, si chin: cu privire la animale, de ex. Ps. 1:1, 6;
Prov. 30:19-20. Aceste sensuri sint obisnuite in scrie-
rile de la Qumran.
2. Folosirea in NT. Eidsti doua de dezvol-
tare a sensului din VT pe care le vom analiza. In Mat.
7:13-14 (qi Luca 13:24) avem contrastul dintre doua
cai pe care poate merge omul. Cea mai veche dovada
despre aceast idee are inlnit la Qumran (IQS
3.13-4.26); Ea este intilnit frecvent in scrierile ra-
binice si a fost dezvoltat in Didache, Epistola lui
Barbaba si in scrierile patristice de mai tizziu. Din Fapt.
9:2; 19:9, 23-22:4; 24:14, 22 aflim ca cel mai vechi
nume pe care si l-a dat biserica crestin a fost ,,Calea.
Acat nume ate, in parte, o extindere a sensului
intnit deja in VT; comparati Is. 40:3 si 40:10-11,
unde ne este aratat poporul lui Dumnezeu care ate
condus pe calea lui Dumnezeu. Sensul poate ex-
plicat si pe baza textului din Mt. 7:14, insemnind
Calea spre mintuire. Probabil 05 loan 14:6 a avut cea
mai mare inuent, deoarece Cristos arma aici ca El
este suma a tot ce tnseamni ,,Calea in raport cu
Dumnezeu.
BILBIOGRAFIE. E. Repo, Der ,,Weg als Se1bstbeze-
ichnung des Urr:hr|'stentums, 1964; G. Ebel, NIDNTT 3,
p. 933-947. una.
A evreiesc era imprtit in dousprezece luni corelate cu
GALE DE 0 ZI.(Num.11:31; 1 imp.19=4;1<>an3=4;
i Luca 2:44). in E distantele erau de obicei considerate
in termeni de ore gi zile. Astfel, o caltorie de o zi ar
ii in jur de 7-8 ore (poate 30-50 km), dar poate si o
exprsie nedeniti dat ind condipia drurnurilor si alti
factori spedci regiunii. A nu fl conftmdati cu cila-
t0ria_in ziua sabatului, pentru care vezi *GREUT/KT!
$1 MASURI. 1.0.0.
CALEB (in ebr. klal). 1. A1 treilea u al lui Hetron,
ul lui Peret; el a fost fratele mai mic al lui lerameel;
in 1 Cron. 2:9 este numit si ,,Chelubai. In 1 Cron. 2:18
s.urm. ne este data linia descendentilor lui, prin Efrat,
pin la Betaleel, ms_terul cel mai de seam al lui
Moise; in 2:24, pin la locuitorii din Tecoa; in 2:50
s.urm., pina la locuitorii din Chir-iat-learim, Betleem,
Netofa, Tirea, Estaol, BetGader si altii (posibil - ca
famiiiile chenitilor mentionate in 2:55 s fie oarecum
inrudite cu ei) .
2. Este posibil ca ,,Fratele lui Ierameel (1 Cron.
2:24) $5 eaceeagi persoana rnentionat la 1, din care
au descins locuitorii din orasele Zif, Maon si Bet-Tur
(sint mentionate de asemenea orasele Hebron si Ta-
puah). Aceast list s-ar putea s5 se refere in parte la
Caleb, tatl lui Asa (v. 49), mengionat la 3.
3. Caleb ben lefune, un lider preeminent al lui
Iuda, a crui credinciosie fat de Dumnezeu in revolra
de la Cads a dus la scutirea lui de blestemul mstit
acolo (Num. 14:24). El a condus invazia Iudeii si s-a
stabilit la Hebron (Ios. 1:15). Din Ios. 14:6, etc.; 1
Cron. 4:14-15, am c el a fost un "chenezit. 'Nabal
a fost un urrnas al su.
4. ,,Fratele lui $uha, a1 crui nume ate scris
,,Chelub in 1 Cron. 4:11. J.P.U.L
CALENDAR.
I. In Vechiul 'lestament
in lirnba ebraic nu exista un echivalent al termenului
latin calendar-ium, iar trecerea anului era rnarcata in
general prin referire la lunile anului, la sezoanele
agricole sau la srbtorile principale.
a. Anul (evr. nd - numit astfel dup schimbarea
sau succesiunea anotimpurilor) incepea toamna, in
luna Tisri (luna a saptea) ~ (Exod. 23:16;34:22), cind
incepea si anul sabatic (Lev. 25:8-10). In timp ce se
aflau in Egipt, evreii se poate s adoptat calendanil
solar alcatuit din 12 luni, ecare de cite 30 de zile,
plus inc 5 zile, ajung-ind la u.n total de 365 de zile
(Herodotus, 2. 4); daca asa stau lucrurile, ulterior a
fost ficuta o schimbare si ,,incepuml lunilor sau
prirna luni din an a fost stabilita primvara (Exod.
12:2; 13:3-4; 23:15; Deut. 16:1, 6). Dupi aceea, anul
ebraic a urmat calendarul popoarelor semitice din V,
cu un an de 12 luni, corelate cu ciclul Lunii (1 Imp.
4:7; 1 Cron. 27:1-15).N\1 se stie cu certitudine daca
inceperea anului primvara (luna Nisan) a fost sta-
bilit! numai pentru scopuri religioase, intrucit exista
dovezi ca anul civil se socotea ca incepe toarnna, in
luna 'I'iri (*CRONOLOGlA VECHIULUI TESTA
M1-INT).
b. Lunile anului (vezi tabelul). Anul calendaristic
ciclul Lunii; acstea incepeau cind semiluna de Luna
noui era vizibila la apus. Ziua in care incepea o luni
noua era considerati snta. Lunile anului (in ebr.
yerah, ',,Luna) erau alcamite din 29/30 de zile si,
intrucit anul lunar era cu aproape 11 zile mai scurt
decit anul solar, era necesara includerea periodica a
lunii a treisprezecea, pentru ca Ziua Anului nou s nu
e inainte de venirea primaverii (rnartie-aprilie). Nu
sint cunoscute detalii precise cu privire la metoda
folosita de evrei pentru a concilia calendarul agricol
cucellunar.Sepoatecaeis5int1-odusincaoluna
Adar (luna a 12-a) sau inca o Inna Elul (luna a 6-a)
in ciclul lunar de 3, 6, 11, 14, 17 sau 19 ani. Exists"!
unele dovezi c evreii au folosit luni interfzalate dup
Adar (Num. 9:11; 2 Cron. 30:2-3; cf. 1 Imp. 12:32-
33), dsj se poate ca uneori s5 fost dup luna Nisan
(cf. 2 Cron. 30:2 s.u.rrn.), asa cum se fcea in Mao
potamia. Un calendar solar riguros a fost folosit in
Cartea Jubileelor (cca 105 i.d.Cr.); cf. 1 Enoh 72-82.
Observarea echinoctiului de toamna, adic wsrv
situl anului (vezi Exod. 23:16) si a echinoctiului de
prirnavarii, numit ,,anul urrnatof sau ,,innoirea anu~
lui (vezi 1 lmp. 20:26; 2 Cron. 36:10), era important
pentru coordonarea calendaruiui si a srbtorilor.
Astfel, anul incepea cu luna noua cea mai apropiat
de echinoctiul de primavara, cind soarele era in con-
stelatia Aries (Jos., Ant. 3. 201), iar Pastele erau in a
 ?N6N
26
M8__ _eu_E__zV
www>3
_e_ _ E
A__Sm
2ONEr_SSV
_wE_=_ m_wWEA__E___W
NNg_ g_zTk_wEm8
:5"
_2_
iv
3Egg
NN3_502"~_gsS_Ew_e8m_6w 8
$5"
2
_Nggga
__I ___V:
3_E:isI__8_ _< 2
gag
g
ins A0;4SSV
U3:
_ _ _ wGEE _O
mg"E3826
S5
_ _5w w$3
NN
_aSSV
_N_U_s_
22:
_=:A:
as
2
Ea
_K85
Q_gN3E_______<
_ __ _ zv
Eugha
_ _ _ _ _ _ _ _

g:__8_
_=8m
c_sU=HgU_8_uhwmUm__U_Xu_|xE>8z_ O__UE__z23

_t_______u
ES:
is _O_IU_ _EUOEwQ2880 ____
A_dug
aws
_~_
_~_'___~__ _ =__~
ea:
85$H
_%__o_0E_ S_s_8
Fim
JUO
UU_
_~N___<_>Oz
_ _ 8_ _m
2_I~U___<
_6_E&_Emgag0:2
U___5_
I = WE8__8uz
:____N__
_ _~2_5_ 8_s_ kg
UU
_ _UOEw
_6tiv
__==05_ _ :=is
HO==_
=_ND _gU_
A_ Ease
a_ _uO_ s
gag _W
Jaum
u_NI___<
_E_ u
EL_____

wE___W
Nagssu
UuEgg:
tE~wSOL_Ng__~___s
U$_p_E
~_w8 N3

55:02:
M
6
_
sz
2__ _8z NDEEP Ew_=U __z
_n
Z52 Ein i z<>_W
Q6
gm ESQ? Eg 0_N
gm _F<N=W B;___~N
5%
B8
Ja
_D_i
Q

g
3
vi_8

%hm6
dew
J35>2:
Ezsg Na______M
_ 6______M
_
5%
ZN dz
k__
_

_
I'M
8 I. B O I _ 1 9 D 9 S 3 W O I d 3 u_ 3 9 WV O M
_
patruspreaecea z.i a lunii Nisan, ca sa coincida cu
prima luna plina (Exod. 12:2~6).
Numele date la inceput lunilor anului probabil ca
au fost aluzii palestiniene la sezoanele anului gi se
deosebsc de numele lunilor gasite in texte din Siria
(Ras Shamra, Alalah, Mari). Unele sint cunoscute gi
din Iffe feniciene Abib, ,,luna spicelor (Exod. 13:4) ;
Ziv (1 lmp. 6:1, 37);Etam'm(1lmp. 8:2) siBul(1lmp.
6:38), al cror nume nu are un intela cunoscut, sint
singurele nume de luni care dateazi din aceastl pe-
rioada. ln toate Prioadele istorice lunile erau de-
semnate prin ordinea lor numericaz luna intii, Exod.
12:2; a doua, Gen. 7:11; a treia, Exod. 19:1; a patra.
2 lmp. 25:3; a cincea, Num. 33:38; a sasea, 1 Cron.
27:9; a saptea, Gen. 8:4; a opta, Zah. 1:1; a noua, Ezra
10:9; a zecea, Gen. 8:5; a unspreziecea, Deut. 1:3; a
dousprezecea, Est. 3:7. In perioada post-exilica au
fost folosite numele lunilor din calendarul babilonian
(vezi tabelul).
c. Anozimpurile - calendar-ul agricol. Desi evreii as
adoptat un calendar bamt pe ciclurile lunii, intrucit
ei aveau o econornie agricola ei au indicat timpul
anului si prin sezoane sau El'lO[11'l'lp\11'l, si nu prin
nurnele sau numarul lunilor. Astfel, anul care in Pales-
dna era impartit aproxirnariv in anotimpul secetos
(aprilie-septembrle) si anotimpul ploios (octombrie
martie), a putut Fl subdivizat in ,,sezonul insmin
tarilor (noiembrie-decembrie) si cel al ,,recoltatului
(aprilie-iunie; Gen. 8:22). Denumirile mai specice
indicau pentru locuitorii unei anumite zone lunile
anului, de ex. seceratul g-rlului (Gen. 30:14; Jud.
15:1) sau a1 orzului (2 Sam. 21:9; Rut 1:22) cores-
punde lunilor martie-aprilie; ,,vr-emea seceratului
(Exod. 34:21) corespunde cu martie; vremea ,.cind
incep sa se coac smigm-ii (Num. 13:20) este luna
Tammuz (iunie-iulie). ,,Ploile timpurii" (dupa calen-
darul civil vechi incepeau in luna Tim) cadeau in
septembrie-octombrie, iar .,ploile tir7.ii cadeau in
martje-aprilie. ,,Roadele de var (qiiyisj din august
septembrie, au impnimutat numele lor ,,verii, care
era numit si ,,cldur5. Lunile Tebez si ebaz erau (Pastele si Sarbatoarea Azimor); 18:21 (probabil
numite luni .reci (vezi coloana ,J\notimpuri din
tabel).
Textele din VT ment-ionate mai sus pot ii com-
parate cu un calendar agricol scris pe piatra, care s-ar
putea sa fie un palimpsest scris de un scolar dinsecolul
al 10-lea i.d.Cr., dscoperit la Ghezer in 1908. Ira-
ducerea este incerta, dar insira operatiunile agricole
pentru cele 12 luni ale anului, incepind cu toarnna:
,,Doua luni pentru inmagazinat. Dona luni pentn:
insamintare. Doua luni de crestere de primavara. 0
luni de smuls cinepa. O luna de recoltat orz. 0 luni
cind se recoltear toate (celelalte). Dou luni de
curatat (via). O luni de roade de var. (cf. DO1'T, p.
201203).
d. Alte moduri dc desernnare a timpului si a vre-
murilor sint discutate in arricolele dapre o anumita
,,vreme sau sarbatoare ('iddn, Dan. 7:25; m6"g',
Dan. 12:7; zmEn, Ecles. 3:1; Neem. 2:6); cf Ps. 104:
27. Evenimentele istorice sint redate de obicei prin
anii de domnie ai dornnitorilor sau prin sincronimre
cu un eveniment mernorabil dc importanta nationala,
de ex., Exodul; iesirea din Egipt (Exod. 12:40); con-
struirea primului Templu (1 lmp. 6: 1); exilul de 70 de
ani in Babilon (Ezec. 33:21); cutremuml de pamint
din timpul domniei lui Ozia (Amos 1:1; Zak. 14:5).
BIBLIOGRAI-IE. J. Finegan, Handbook of Biblical
Olmnology, 1964;J.B.,Sega1, v'r7, 1957, p. :>.<,o307;Jss
7, 1962, p. 212221. mw.
I1. Perioada lnterteslamental
,J\Il\1l imprtiei grecilor (1 Mac 1:10) este era Se-
leucizilor, datind oficial din prima z.i a lunii mace-
doniene Dios (septembrie/octombrie) a anului 312
i.d.Cr. Aceasta este cronologia folosita in 1 Mac., des_i
in unele smse folosite in aceast carte (sub inuenta
rnodului in care babilonienii socoteau inceputul a-
nului din luna Nisan) incepurul erei ate datat in
martie/aprilie, 311 i.d.Cr.
HI. in Noul Testarnent
Datele din NT sint socotite uneori prin refer-ire la
domnitorl ne-evrei. Cel mai bun exernplu este gasit in
Luca 3:1 .urrn., unde inceputul propovaduirii lui loan
Boteztorul are datat nu numai in ,,anul al cincispre~
zecelea al domniei lui Tiberiu Cezaf (adica 27-28
d.Cr., pot:-lvit rnodului de socotire din vremea Selen-
cizilor, cind un an nou de domnie se considera ca
incepe in septembrie/octombrie), ci si prin referire la
conducatori din Iudea si teritoriile invecinate care
erau in functie, e ca acestea erau functii civile sau
sacerdotale. Astfel, vezi datarile facute prin referire la
imparatii Augustus (Luca 2:1) si Claudiu (Fapt. 11:
28), guvematorii provlnciali Quirinius (Luca 2:2) si
Galio (Fapt. 18:12), si Irod, regele iudeilor (Mat. 2:1;
Luca 1:5).
ln cea mai mare parte, insa, scrlitorii NT au ma-
surat timpul potrivit cu calendarul evreiesc din vre-
mea aceea. Scrierile sint punctate de referiri la
sarbatori evreiegti sau alte ocazii sacre. Lucrul acesta
este adevai-at mai ales in evanghelia a patra; cf. loan
2:13, 23 (Pastele); 5:1 (probabil Anul Nou); 6:4
(Pastele); 7:2 (Srbatoarea Corturilor; in v. 37, ,,z.iua
de pe urma, care era ziua cea mare a praz.nicu.lui, este
ziua a opta; cf Lev. 23:36; Num. 29:35; Neem. 8:18);
10:22 (Sarbatoarea lnnoirii, ziua a 25-a a lunii Chis
leu; cf. 1 Mac. 4:59); 11:55 .urm. (Pastele). Vezi 51
Mat. 26:2; Marcu 14:1; Luca 22:1 (Pastele si Sar-
batoarea Azimilor); Fapt. 2:1 (Rusaliile); 12:3 .urm.
Pastele); 20:6 (Sarbtoarea Azimilor); 20:16 (Rusa
Rie); 27:9 (unde __postul ate Ziua lspigirli, cind s-a
incheiat calatoria pe Mediterana, odata cu venirea
iemii); 1 Cor. 16:8 (Rusaliile).
Dintre ziiele sptaminii, sabarul este mentionar
frecvent. ln Luca 6:1 apare un termen tehnic, ,,al
doilea prim sabat (in rom. ,,intr-o zi de sabat) al
cami inteles nu mai poate stabilit cu certitudinc,
Vineri este ,,ziua pregatirii (gr. paraskeue), adica, ziua
dinaintea sabatului (gr. prosabbaton) (Marcu 15:42;
cf. ioan 19:31); ,.ziua pregatiriiPate1or (loan 19:14)
inseamna ,,vinerea din saptamina pagtelof (gr. paras-
keuE cou pascha). ,,Ziua intii a sptaminii (gr. miu
mbatou sau mia z6n sabbarn, adica, ziua dupa sabat)
capata o semnicatie noua intrucit este Ziua invierii;
cf. (in afara de naragiunile invierii din Evanghelii)
Fapt. 20:7; 1 Cor. 16:2; de asemenea, ,,ziua Dom-
nului (in gr. kyriak hmera) in Apoc. 1:10.
ln general, calendaml evreiesc din vremea NT (cel
putin inainte de anul 70 d.Cr.) a unnat calendarul
saducheilor, intrucit serviciile de la Templu erau or
ganimte dupa acest calendar. Astfel, de Rusalii
era a cincizecea zi dupa ce era adus si prezentat primul
snop de orz, adlc, a cincizecea Zi dup prima dumi
nici dup Pate (cf. Lev. 23:15 s.urm.); dc aceea se
porrivea intotdeauna duminica, la fel ca si in calen
darul crestin. Calendaru] fariseilor, care a devenit
standard dupa anul 70 d.Cr., a interpretat ,,sabatu1
din Lev. 23:15 ca ziua Sirbatorii Azimilor, si nu ca un
sabat obisnuit; in cazul acata Rusaliile cadeau i.ntot-
deauna in aceeasi zi a lunii (un considerent important
pentru cei care considerau ca ate o aniversare a drii
Legii), dar nu cadea in aceeaai zi a saptiminii.
Mai importante decit diferentele minore dintre
calendarele saducheilor si cele ale fariseilor sint dife-
rentele dintre acate calenclare, pe de-o parte, si calen-
darele ,,sectare, pe de alta parte, cum sint cele cunos-
cute din cartea Jubileelor si, mai recent, din scrierile
de la Qumran. Daca Isus si ucenicii Lui au unnat acest
calendar ,,sectai s-ar putea explica de ce ei au airba-
torit Pastele inainte de arestarea Lui, in timp oe marii
preoti si adeptii lor nu l-au tinut decit dupa rastignirea
lui lsus (loan 18:28).
BIBLIOGRAFIE. J. C. Dancy, Commentary on I
Maccabeus, 1954, p. 48 s.urm.; N. Geldenliuys, Com-
mentary on Luke, 1950, p. 649 .urrn.; A. Jaubert, La
Date dc la Cne, 1957, si ,,1aus et le calendrier de
Qumran, NTS 7, 1960-1, p. s.urm.; J. van Goudoever,
Biblical Calendars, 1959; J . B. Sega], The Hebrew
Passover from the Earliest Times to AD 70, 1963; J .
Finegan, Handbook of Bible Chronology, 1963; E. J.
Bickemian, Chronology of the Ancient World, 1968; E.
J. Wiaenberg si altii, Calendar, in El; W. M. O'Neil,
Time and the Calendars, 1975.
F.F.B.
CALNE, CALNO. 1. Calne. Numele unei cetati
intemeiate de Nimrod in tara "$inear (Gen. 10:10).
lntruclt in Babilonia nu este c1.u-ioscuta nici o cetate cu
acat nume, unii cercetatori propun interpretarea in
sensul terrnenulul evr. kullnd, ,,toate, ca in Gen.
42:36; 1 lmp. 7:37. Aceasta ar putea 0 expresie
cuprinzatoare care sa includa cetati antice cum sint
Ur si Nippur (identicat cu Calne in TB). Cei care
consideri ca tara inear ate in partea de N a Meso-
potamiei cred ca aceasti cetate este aceeasi cu Calno
(2.) sau cu *CANEl-l.
2. Calno, ls. 10:9; Calne, Am. 6:2 (Lxxpantes,
,,toate, vezi 1). Un oras numit Kullania ate men-
tionat in listele asiriene de tribut. Asociat cu orasul
A1-pad. Orasul actual Kullan Koy, la 16 km SE de Arpad
(AISL 51, 1935, p. 189-191).
BIBLIOGRAFIEJNES 3, 1944, p. 254.
DJ.W.
CALVAR. Numele apare numai in Luca 23:33 (in
traducerea rom. ,,Capatina). Cuvintul deriva din tra-
ducerea Vulgata, in care cuvinrul latin calvaria tra-
duce cuvintul grec kranion ambele cuvinte sint 0
traducere a termenului aramaic gulgoltd, ,,Golgota,
din Mat. 27:33, care inseamnii ,,craniu. Au fost oferite
trei explicatii pentru acat nume: datorit craniilor
care au fost gasite acolo; datorita faptului ca acolo era
un loc de executie; sau datorita faptului ca locul se
asemana cu un craniu. Ceea ce grim din Scriptura este
ca se aa in afara lerusalimului, ca era cunoscut si ca
probabil nu era departe de o poarta a cetagii ai de un
drum principal, si ca in apropiere se aa o gradin cu
un qiormint.
In prezent exista doua locuri din lerusalirn care
sint considerate ca locul raslignirii si al mormintului
Domnului; unul ate locul pe care se aa Biserlca
Sntului Mon-nint, celalalt loc ate Calvarul lui Gor-
don, cunoscut de obicei sub numele de ,,Mormintul din
Gridina. Din nefericire a fost intotdeauna greu de
dezbtut problema in mod obiectiv; in unele cercuri
idemicarea acoeptata de cineva a fost echivalenta cu
un test al ortodoxiei sale. Biserica Sntului Moi-mint
rnarcheaza locul unde s-a aat un templu al aeitei
Venus, care a fost darimat de imparatul Constantin
pentru ca a crezut ca se aa pe un loc snt. lraditia
ne duce astfel pina cel putin in secolul al 4-lea. Dar
daca avem in vedere operatiunile si lui
Titusinsecolul 1 sioelealeluiAdrian,insecolulal
2-lea, identificarea trebuie sa e consider-ata subreda.
Un lucru care a fost claricat de excavatiile recmte
este ca locul traditional se aa in afara zidurilor cetatii
pe vremea lui Cristos. Pe de alta parte, dovezile gasite
in biserica ar putea indica un rnormfint de data putin
prea tinie ca_sa poata adevaratul rnormint al lui
Cristos. Vezi *lNMORMlN'lAR.E $1 JELIRE.
Mormintul din Gridina a fost descoperit in 1849;
o formatiune de roci de acolo seamana cu im craniu;
descrierea locului se pocriveste cu infonnagiile biblice.
Cu toate acatea, nu exista nici o traditie si nici o alta
infomiatie care sa sprijine aceasta identicare. Locul
maivechi este mai probabil sa e cel corect, dai orice
identioare condnua sa fie circumstantiala.
BIBLIOGRAFIE. L. E. Cox Evans, PEQ 1968, p.
112-136; K. M. Kenyon, Digging up.Ierusalem, 1974;
alte referinte bibliograce din articolul *IERUSALIM.
D.F.P.
CANA (gr. kana, probabil de la evr. qnd, ,,stufiri$).
sat galilean din regiunile mai lnalte din partea de V a
lacului, mentionat numai in Evanghelia dupa loan.
Cana a fost scena primei minuni a lui Isus (loan 2:1,
F-*"Fir'iF-'\ -:; :I;:l'.':1':_1
ll 5 ill l5 Zl]Km ._
as
\
' Capemaum 1 '
- ""4 V. \. .<:-:-:21: H
-_ \ .-:-:?:?:1:?:?:1:?: . . .
t_ -, I - -_ _.;.;:;:;1;:;:;:;:;:;:;:;:;:;:;:;:
- . -~ -" -. .-.1231"N"izi;Fa%2a%a%a
_' (jANA?(KirbetKana)
1 0 ""1:::::::I::{:}:::j:j:
.. K .
Tibe
_ ':::;._._.,.
, -cam? KefrKe al
Q KafrKan|na). ___' :32,
oN3Za\'l in
3530 '5
Locuri sugerate ca amplasdri pentru Cana
 11), locul unde cu un singur cuvint El a vindecat pe 34 ' 5
ul unui nobil cane zcea bolnav la Capernauxn (4:46, K Tats 0
50), $i satul natal al lui Natanael (21:2). Nu este
localizat cu exactitate; unii l-au identicat cu Kefr
Kenna,1avxeo6kmNNEdeNaz.aret, pedrumulctre /
L r\
M/_4,
Tiberiada. Acest loc unde au fost fcute excavagii R''u.
probabil c5 este locul unde an avut loc evenimencele
din loan 2:1-11, intruclt are multe izvoare care ali- . O
-----.-_--._.~_. Al ah
menteaz cu ap smochini umbroei cum are cel in- 0 25 so 75 :00 Km
dicat in loan 1:48. Mul cercettori moderni, ins, as ~ m
preferi s identice Cana cu Khirbet (Kini), o l<>
calitate in mine situati la 14 km N de Nazaxet, pecare
arabii locali continu s5 o numeasc ,,Cana Galileg. Ugarit _ \___:
I.D. . 1 I
al-
Marea Mecfiraeran
CANAAN. Fiul lui Ham gi nepotul lui Noe, de care a
fost blestanat (Gen. 9:18, 22~27). In Gen. 10:15~19
gsim inure unnagii lui unspnezece grupuri care au Arvad F
locuit in cuxsul istoriei Fenicia, in particular, i Siria-
Palstina, in general. Wzi articolul urmtor. K-A K Sumur
I Cadeg

CANAAN, CANAANITL Un popor semitfc, gi teri-

toriul ocupat de ei, in pnncipal in Fenicia. Inrudirile Gebal/Bibles
33 ' [ ' '14
rasiale sint incene in prezent.
I. Numele , //' .
Numele Canaan (in ebr. kna'an), dat poporului gi Sidon /l L
garii, derivi de la numele strimogului lor Canaan sau
Kna (vezi anicolul precedent), pen-ivir cu Gen. Tir ,1 [ Da?1?E\
10:15-18 $1 cu tradla b&$tinae canaanito-feniciani
u-ansmis-5 de Sanchuniathon gi scris de Philo din
Byblos. Kna(an) este numele bgnag al fenicienilor
canaanigi folosit in scrieri greceri gi de citre fenicienii
5--
inii (de ex. pe monede; veziW. F. Albnlght, p. 1, n.1,
in anicolul su ,,'Ihe Rle of the Canaanites in the 0 ghid
Hktory of Civilization, in The Bible and the Ancient
Near East, Essays for W E Albrighz, 1961, p. 328-362;
citat de aici fncolo ca BANE vol.). Inyelesul numelui
5\3[?l%' en$ean
Ill Down l
Kn '(n) nu este cunoscut. ln afara Bibliei, numele
2 .
Y-//S1h%m = - ~ _ '2 /9%
apa:-eatitcuconsoana.na15nc1tif3rea.Acestn 32"" I 9
arputea un n nalde tipsemitlc, sauunsux hurian Bezel v
(Albright, op. c1't., p. 25, n. 50) . In trecut unii au cut lerusalimo V
legitura intre kn'(n) gi cuvinte care insamn "colo- . Adulgm Be l
rant purpuriu, in special in limba hurian (vezi Spel- Q31 T6 fgarnr
ser, Language 12, 1936, p. 124), dar landsberger (JCS .Shl$ Hebron
2 1, 1967, p. 106 .urm.) consideri c aceast asociene
\
S1
O _,-
este gneeiti.
B"'$b* Valea 5idi
Y 1 bl
ll. lntinderea Canaanulul ' ; So u pc':x( orei
Atitin Scriptur cit i in alte scriex-i termenul "Canaan" ae

1
este folosit in trei sensuri. 1. In mod fundamental
indici yinutul i locuitorii de coasti din Siro-
Palstina, in special Fenicia propxiu-zis. Fapml acs~
ta este indicat in Gen. 10:15-19 prin enumerarea
detaliati a urmailor lui Sidon, ,,inniul nAscut: *ar-
sinipi, yemariyii gi han1an';ii, de pe valea riului
Orontm. In Num. 13:29; Ios. 5:1; 11:3; Jud. 1:27
.urm. canaan1';i1' sint plasagi pe coast, in vii gi cimpii
A
gi in valea lordanului, iar amorigii gi algii in zonele
deluroase. Este remarcabil oi inscripgia lui Idximi,
regele din Alalah in secolul al 15-lea i.d.Cr., men~
gioneaza fuga lui la Ammia, pe coasta Canaanului (S.
Smith, The Statue ofldrimi, 1949, p. 72-73;ANE.T3, p.
557-S58).
Canaanul i vecinii sdi
2. ,,Canaan se poate referl de asemenea, prin
extensie, la regiunea situati in interior deci la Siria-
Palstina in general. Asdel, Gen. 10:15-19 include de
asemenea pe hetipi, iebusiyi, amorigi, hiviyi gi gh.ir-
gasigi, explicind oi ,,familiile canaanigilor s-au im-
pretiat (v. 16); aceas zon mai langi are descnk
ca intinzindu-se pe coast! de la Sidon la Gaza, in
interior pin la cetile Sodoma 5i Gomora de la Marea
Moarti, iar spre N pin la 'lea (localizare incen).
Vezi de asemenea Gen. 12:5; 13:12; sau Nnm.13:17-
21; 34:1-2, cu delimitarea granitei de V 8 Palatinei;
Jud. 4:2, 23-24 il numeste pe labin (ID din H810!
,,impratul Canaanului. Acest sens larg ate inl-
nit si in scrieri vechi din afara Bibliei. In scrisorile de
la Amama (secolul al 14-lea i.d.Cr.), cit si in alte
locuri, regii Babilonului folosac termenul ,,Canaan
pentru a indica in general teritoriile siropalestiniene
stpinite de Egipt. Papirusul egiptean Anastasi 111A
(rindurile 5-6) si IV (16: rindul 4), din secolul al
13-la i.d.Cr., mentioneazi ,,sclavi canaaniti de la
Huru (=Siria-Palestine, In general) (R. A. Caminos,
Late-Egyptian Miscellanies, 1954, p. 117, 200).
3. Termenul ,,canaanit poate avea un sens mai
rauins, insemnind ,,comerciant, negustor, traficant,
lntrucit comertul era ocupatia canaanit cea mai ca-
racteristic. in Scripture acat sens poate ii intnit in
lav41:6: ls. 23:8; Enec. 17:4; Tet. 1:11; cuvintul knt,
in ler. 10:17 este folosit si pentru a daemna ,,\'n5rfuri.
O steli a faraonului Amenophis ll (cca 1440 i.d.Cr.)
enumer intre primnierii sirieni luati si ,,550 de ma-
ryannu (= nobili lupttori in care de rizboi), 240 de
sotii ale lor, 640 de Kn 'nw, 232 de i de printi, 323
de ice de printi, printre altii (ANET, p. 246). Din
acat text Maisler (BASOR 102, 1946, p. 9) deduce c
cei 640 de Kn nw (cana:-mip') gisiti intr-0 tovriisie
at de inalt sint negustori, ,,plutocratia comercial
de pe coast si din centrele comerciale din Siria si
Palatina; interpretarea aceasta, insi, ate incert.
III. Canaanitii pi amorltii
Alituri de sensurile specice, lirgite si restrinse ale
termenilor ,,Canaan si ,,canaaniti, termenul ,,amo-
riti are de asemenea un sens specic si un sens lrgit.
in sens specic, Scriptura vvorbeste dapre amoriti ca
fidnd parte dintre locuitorii tinuturilor dehuoase ale
Palestinei (Num. 12:29; los. 5:1; 11:3).lnsensul mai
larg, tennenul ,,amoriti tinde s se suprapun cu
termenul ,,canaaniti. Pentru inceput putem observa
c in Gen. 10:15-16 ,,amorit:li sint inclusi inlze ur-
masii lui Canaan. Apoi, in Num. 13:17-21, etc.,
gisim ci Israel a uebuit s cucereasc Canaanul (=
Palatine) si astfel a ajuns s locuiasc in tara amo-
ritilor, dupe ce a biruit ,,toate popoarele de acolo, si
anume, pe amoriti (los. 24:15, 18).Av1aam a ajuns in
Canaan si tara i-a fost promis (Gen. 12:5, 7; 15:7,
18), dar ocuparea este aminati pentru c ,,nele-
giuirea amoritilor nu si-a atins inc.-i virful (Gen. 15:
16). Sihem a fost un principat canaanit care a avut un
domnitor hivit (Gen. 12:5-6; 34:2, 30), dar acata
poate fi num.it ,,amorit (Gen. 48:22).
Iberia documentari a uiticismului literar a incar-
cat adesea s foloseasci aceste desemnri duble sau
care se suprapun, canaaniti si arworiti, (si alte ,,pe-
rt-xhi), ca un indiciu c scrierea ar ti avut autori
diferlti (vezi, de ex., S. R. Driver, Introduction to the
Literature of the Old Testament9, 1913, p. 119, sau 0.
Eissfeldt, The Old Testament, an Introduction, 1965, p.
183). Dar orice asemenea folosite a acator termeni
trebuie pus sub semnul inn-ebrii, deoarece nu ate
in armonie cu scrierile extexioare Bibliei care nu sint
,,manipu1ate".
ln secolul al 18-lea i.d.Cr., Amurru fcea parte din
Siria, potrivit tblitelor de la Alalah, in timp ce printii
amor-iii sint mentionati 'intr~un document de la Mari
in legitur cu I-lator, din Palestina propriu-zis (cf. J.
-R. Kupper, Les Nomades en Msopotcimie au temps des
Rois de Mari, 1957, p. 179-180). lntrucit I-latorul este
prin excelent 0 cetate canaanitz-1 din N Palestinei,
amatecul de popoare si terrneni este atestat deja in
zilele lui Avraam. in secolele al 14-lea si al 13-lea
i.d.Cr. regatul Amurru din timpul lui Abdi-asirta, A-
Zll si al suocesorilor lor din regiunea muntilor I.iba-
nului si-a intxit stpinirea asupra unei portiuni a
coastei feniciene si asupra ponurilor maritime ca-
naanite pri.n cuceriri si prinu--o alianti ,,de la Byblos
la Ugarit (Amama Letter No. 98). Stpinirea amo-
iit asupra regiunii de coast a Canaanului este ata-
tati de asemenea de inscriptiile lui Ramses II (secolul
al 13-lea) dupi btlia de la Qadah; aid se men-
tioneaz sosirea oportun m tinuturile interioare a
unor trupe venind dintr-un ,,port din tam Amurru
(vezi Gardiner, Ancient Egyptian Onomascica I, 1947,
p. 188*-189', si Gardiner, The Kadesh In.scripn'ons of
Ramesses II, 1960, cu privire la acest incident). Actea
constituie dovezi independent: cu privire la folosirea
echivalenti a tennenilor ,,amorip si ,,canaaniti" in
vremea lui Moise. Prin urmnre, folosirea acestor ter-
meni ca si carecteristici distinctive a diferittilor autori
ate eronati. ln orice caz, situatia reflectati in Pen-
tateuh si in cartea lui losua prin folosirea acator
ten-neni a fost schimbat radical prin impactul oa-
menilor mix-ii, la srsitul secolului al 13-lea i.d.Cr.;
dupi aceast dat folosirea lor in sensul de mai sus ar
inexplicabil.
IV. Limba
Denirea fl ce este ,,canaan.it sau nu genereazii con-
tzrovers. In cadrul gnipului general de limbi si dia-
lecte semitice din NV, ebraica biblici (cf. Is. 19:18) si
glosele si cuvintele semitice vestice din tiblitele de la
Amarna pot fi numite pe bun dreptate ,,1imbi ca-
naanite sudice, irnpreun cu moabita si feniciana.
Aramaica si ya'udica sint limbi separate dar inrudite.
lntre aceste doui grupuri ate ugaritica. Unii sustin as
aceasta este o alte limb semitic din NV, iar altii
sustin c ate o limbi canaanit care trebuie clasi-
cat impreun cu ebraica etc. Limba ugaritic tri-
deazi dezvoltarea lingvistic istoric si in acat sens
ugaritica din secolele al 14-lea si al 13-lea i.d.Cr. este
mai apropiati de ebraic decit limba arhaic a marilor
scrieri epice (Albright, BASOR 150, 1958, p. 36-38).
Prin urmare, ate posibil s considerm provizoriu c
limbile semitice din NV includ limba canaanit din S
(ebraica etc.), limba canaanit din N (ugaritica) si
aramaica. Penn-u 0 discutie a acatei probleme, vezi
S. Moscati (The Semites in Ancient History, 1959, p.
97-100) care (int:-un gat radical) a abolit ,,canaa-
nita; si J. Friedrich (Scientia 84, 1949, p. 220-223).
Distinctia intre limba ,,canaanit5 si cea ,,amorit%i ate
aproape iluzorie si diferentele sint doar dialectale. in
ce priveste diferenta dintre E din limbile semitice din
NVsi 6 din limba canaanit, vezi Gelb, JCS 15, 1961,
p. 42 s.urm. Deosebirea dintre ele este putin mai mare
decit cea dintre sibilante. Pouivit lui G. Pettinato, care
a descifrat textele din cetatea *Ebla, din N Siriei,
acestea sint scrise inn-un dialect care pare s e
semitic apusean si pare s5 aib anitti cu canaanita
din S; el numate acat dialed ,,P~'-lleo-canaanit (O-
rientalia s.n. 44, 1975, p. 361-374, in special p. 376
s.urm.). (LIMBA VECHIULUI TESTAMENT.)
V. Istoria canaanit
Prezenta popoarelor de limbi semitic in Palestine in
mileniul al 3-lea i.d.Cr. este atestat in mod explicit
numai de dou nume semitice de locuri dint:-un text
din epoca aceea: Ndi', care congine elementul 'il(u),
,,dumnez.eu, i n..k.., care incepe cu ain, ,,izvor, n-
tin; amindou aceste nume apa: intr-0 scen dintr-
un moi-mint egiptean din Dinastia a 5-a/6-a, cca 2400
i.d.Cr.
'Ibtu$i, este discutabil dac acestea indica pre-
zenta canaanitilor 5i nu se tie cind an aprut canaa-
nitii in Palatine. Este cert c arnoritii gi erau
bine stabiliti in Siria-Palestina in jurul anului 2000
i.d.Cr. 5i ca la Ebla, in N Siriei, exista in jurul anului
2300 i.d.Cr. un popor care vorbea o limb semitic de
NV.
in tot cursul mileniului al 2-lea i.d.Cr., Siria-Pa1s-
tina a fost impartita intre diferite orae-state canaa-
nite/amorite. In Textele Execrative egiptene sint men-
tionate multe nume de locuri gi domnitori din secolul
al 19-lea/18-lea. in ce privsje organizarea unor state
separate in Palestine, in aceasta perioada patriarhala,
vezi A. van Selms, Oudtestamentische Studin 12,
1958 (Studies on the Book of Genesis), p. 192-197.
in timpul perioadei cca 1500-1380 i.d.Cr. aceste
state marunte au fcut parte din lmperiul asiatic al
Egiptului; in secolul al 14-lea cele din N au trecut sub
suzeranitate hitita, in timp ce cele din S au 1'51-nas
formal egiptene. in prima pane a secolului al 13-lea
i.d.Cr. Egiptul a redobindit stpinirea efectiv asupra
Palesnei 5i coastei Siriei (hititii au retinut Siria de N
i interioari), dar aceast stipinire a slbit cu trecerea
timpului (cf. H.l(1engel, Geschichte Syrians, 1-3, 1965-
70). Ctre s.r$itu.l secolului al 13-lea Israel a intim-
pinat opozitie din partea canaanipilor/amoi-itilor, dar
nu 5i din partea egiptenilor (cu exceptia raidului
abandonat a1 lui Mei-enptah). ,,Cucerii-ea Facut de
Ramses I11, c. 1180 i.d.Cr., a fost un raid fulgertor, in
special pe coast 5i pe rutele principale, dar a fost
supercial.
La S1iI\.Ll secolului al 13lea i.d.Cr. dominatia
oranelor-state canaanite/amorite, aate in decadere,
a fost zdnincinatzi de nilburiri politice. Israelitii, sub
conducerea lui losua, au intrat in Palestina de V
trecind peste lordan i au dobindit mai intii control
asupra regiunii deluroase i au infrint o serie de regi
canaanin. Pentm evrei cucenlrea Canaanului a fost
implinirea unei promisiuni strivechi iacute str5mo-
i.lor lor (Gen. 17:8; 28:4; 13-14; Exod. 6:2-8). Ei
trebuia s5 izgoneasc popoarele din tax-5, alungate de
Dumenzeu, $1 trebuia s5-i nimiceasci pe cei care an
rmas (cf. Deut. 7:1, 2 .urm.); aceasta a fost 0 con-
secinta a juclecitii divine pentm multe secole dc rin-
tate persistent:-1 a acestor popoare (Deut. 9:5, cf. Gen.
15:16) i nu a implicat nici un merit din panea ls-
raelului.
intre timp, din cronicile egiptene
(inure care se includ listenii) au dismis lmperiul hitit
gi au strbtut Siria i Palestine, ind oprili la granita
egipteana de Ramses III; unii,in special "filistenii, s-au
stabilit pe coasta Palestinei. ln ne, patmnderea am-
meilor in Siria interioar a crescut in secolele care an
\n-mat. Rezultatul a fost ca acum canaanitii stpineau
numai in Fenicia propriu-zis, impreun cu porturile
sale, 5i in citeva principate izolate din alta parte.
Datorit circumstantelor restrictive noi, incepind din
secolul al 12-lea i.d.Cr., canaanitii, care au trait pina
atunci in Epoca Bronzului, au devenit 'fen.icienii, forta
rnaritimi din mileniul intii i.d.Cr., concentr_ati in re-
gatele faimoase ale "TiruJui $5 *Sidonului. In ce pri-
veete istoria canaanitilor gi in Special cqntinuhatga lor
ca fenicieni, vezi Albright, BANE Vol., p. 328-362.
VI. Cultura canaaniti
Cunogatintele noastre despre aceasc perioade provin
din doua suxse principale: in primul rind, suxse lite-
rare, din textele canaanite de N gi babiloniene da-
coperite la "Ugarit (Ras Shamra, pe coasta siriana) gi
fragments din alte prti; in al doilea rind, surse ax-
heologice, in sensul ca unele cunogtinte au fost deri-
vate din obiectele i ramagitele excavate din oragele i
cimitirele din Siria gi Palestina.
i
a. Societatea canaanitd
Majoritatea oraaelor-state canaanite au fost monarhii.
Regele avea putexi man pentru stabilii-ea conduci-
torilor $1 pentru chernare la arme, pentru
paminturilor $1 arendarea lor in schim-
bul serviciilor indeplinite, pentru colectarex-1 de im-
polite, inclusiv zeciuieli, vmi, impozite pe pro-
prietate etc. gi pentru a le impune supugilor si sa
munceasc la proiecte de interes national. Asst lucru
este reectat in critica adus de Samuel sistemului
monarhic al popoarelor din jut (1 Sam. 8, cca 1050
i.d.Cr.) i poate vzut lirnpede in tblitele de la
Alalah (secolele 18-15 i.d.Cr.) i Ugarit (secolele 14-
13 i.d.Cr.) (vezi l. Mendelsohn, BASOR 143, 1956, p.
17-22). Pxoblemele militare, religioase i economics
emu sub supravegherea direct a regelui; regina era
un personaj important 5i uneori functzionarii inalti
ficeau apel la ea; in statele mai mari, cum era Ugarit,
curtea regald era organizata complex (vezi A. F. Rai-
ney, The Social Stratication of Ugaric, 1962).
Unitatea de baz a societitii a fost familia. Pent:-u
perioada secolelor 19-15 i.d.Cr., epopeile canaanite
majore din Ugarit (vezi Literatura, mai jos) prezinta
trsrunle principals ale vietii de familie (vezi A. van
Selms, Marriage and Family Life in Ugaritic Literature,
1954). Alte informatii sint oferite de documente le-
gale din secolele a1 14-lea i al 13-lea i.d.Cr. Intre
unittile sociale mai mari, in afara evidente
a oraeelor cu satele invecinate (in statul Ugaxit, vezi
Virolleaud, Syria 21, 1940, p. 123-151, i vezi C. H.
Gordon, Ugaritic Literature, p. 124), pentru care pu-
tem face comparatie cu delimitarea oraelor gi satelor
lor asociate (,,suburbii) in Ios. 13 .urm., putem ob-
serva organilarea rspindit a breslelor. Acestea
cuprindeau producatorii principali (cresctorii de vi-
te, cresctorij de psiri, macelarii i brutarii), mete-
ugarii (eraxii, lucrzorii in cupru (sau bronz) i
argint, olarii, sculptorii gi constructorii de case, corabii
i care de rzboi) i comm-cianpii, atit cei locali cit i
cei voiajori. Preotii gi pexsonalul de cult (vezi maijos),
cit ;i muzicantii, aveau bresle sau grupuri ale lor;
existau de asemenea citeva categorii speciale de lup-
ttori. Citeva virfuri de lance sau de sulit gsite in
Palestina poarta inscriptii gi probabil ca au apartinut
unor trupe de mercenari canaaniti din secolele al
12-lea i al 11-lea i.d.Cr., cum au fost trupele coman-
date de Sisera sau labin (Jud. 4 etc.); acstea us-
treaz de asemenea folosirea pe scarai larg a scrierii
alfabetice semitice apusene in Palestina, pe timpul
Judecatonllor. S-a sugezat c in societatea canaanit
din Palestina secolului al 13-lea i.d.Cr. exista o dis-
linctie neta intre patricienii din clasa sus-pus i oa-
menii de jos, erbii semi-liberi, in contrast cu socie-
tatea israelit relativ umil i omogena; distinctia de
clasa se poate s5 e reflectati in excavatiile ar-
helogice.
b. Literal-ura
Literatura este reprezentata in principal de textele
canaanite de N din "'Ugarit. Acestea includ sectiuni
Iungi, dar neordonate si fragmentare, din Epopeea lui
Baal (fapte si ispravi ale lui Baal sau Hadad) care, din
punct de vedere lingvistic, ne duc in urma pina in cca
2000 i.d.Cr.; legenda lui Aqhat (vicisitudinile sin-
gurului u al regelui bun Dan'e), dand probabil din
cca 1800 i.d.Cr.; povestea Regelui Keret (in urma
pierderii familei el dobindeste o sotie noua, prin cuce-
rite; de asemenea, el at:-age minia zeilor), datind
probabil din secolul al 16-1eai.d.Cr.; si alte fragmente.
Tbate copiile care exista dateaza din secolele al 14-lea
sau al 13-lea i.d.Cr. Maiestria poetica a epopeilor
vechi a demonstrat clar izul arhaic al unei maxi parti
din poezia ebraic din VT, in vocabularul folosit si in
cursul frazelor. Penn-u trakluceri complete ale epo-
peilor, atrit de importante pentru religiile canaanite
vechi, vezi C. H. Gordon, Ugaritic Literature, 1949; G.
R. Driver, Canaanite Myths and Legends, 1956; A.
Caquot, M. S1.nycer,A. Herdner, Textes Ougaritiques I,
1974. Selectiuni sint date in ANET, p. 129-155 de
ctre H. l... Ginsberg, iar in DOTT de ctre J. Gray.
c. Religia
Canaanitiikau avut un panteon vast, in fruntea c:-n-uia
se aa El. In pxactic:-'1 un loc mai important era ocupat
de Baal (damn), adica I-Iadad, neul furtunii si Da-
gon, care aveau temple la Ugarit $i in alta parte.
Zeitele *Asera (Asherah), Astarte ("Ashtaroth) si A-
nath - Ia fel ca si Baal - aveau personalitati polivalente
si caractere violente; ele erau zeite ale sexului $1 ale
razboiului. Kothar-si-I-lasis a fost zeul-ms_teugar (cf.
Vulcan), si existau 0 serie de alte zeitati mai mici.
In Palestina au fost descoperite ramaaite ale unor
temple la Betsean, Meghido, Lachis, Sihem si in spe-
cial la Hater (unde sint cel putin trei temple), in afara
celor din Siria, de la Qatna, Alalah sau Ugarit. Textele
ugaritice mentioneaza 0 serie de animale sacricate
zeilor: vite comute, oi (berbeci gi miei) i pasari (in-
clusiv porumbei) - plus, dsigur, libatiuni. Oasele de
animale excavate in citeva locuri din Palestina vin in
sprijimil acatei armatii.
Titlul de mare preot (rb khnm) ate atestat pentru
religia canaanita din Ugarit. Este foarte posibil ca
termenul qdim din textele ugaricice sa dsemneze
prostimatele de la templele pagine; in orice caz, in
timp ce qdim constituiau o parte integrala a religiei
canaanite, ele erau intenise pentru Israel (Deut. 23:
17-18 etc.). Sacriciul uman in relig-ia canaanit din
mileniul al 2-lea nu a fost dovedit lnca cu certitudine
prin dscoperiri arheologice, dar exista indicatii ca era
practicat. I-aptul ca religia canaanita a tacut apel la
elementele animalice si materiale ale naturii umane
este aratat clar in textele ugaritice i in textele egip-
tene de orig-ine sau de inspiratie semitica; cf. Albzight,
Archaeology and Religion ofIsrae13, 1953, p. 7s-77,
158-159, 197, n. 39; vezi de asemenea 'Vl'IEL DE
AUR. Cind intelegem semnicatia deplina a acatui
fapt devine 5i mai evident ca din punct de vedere zic
iSpi!'ll'1-161 cruzimile sosticate ale culturii canaanite
decadente nu puteau coexista cu lsraelul in formare,
care avea o misiune unica.
BIBLIOGRAFIE. A. R. Millard, "The Canaanites,
in PO17, p. 29-52. Pentru descoperirile de la Ugarit,
vezi articolele lui Schaeffer incepind in seria din 1929
i seria de volume bine documentate Mission de Rae
Shamra, de Schaeffer, Viwlleaud si Nougayrol.
K.A.K.
CANAANIT (in gr. Kananaios, din ebr. si aram.
qannZ'i' sau aram. qan'En, ,,z.elot", ,,zelos). in Mat.
10:4; Marcu :18, porecla lui Simon, unul dintre Cei
Doisprezece. In Luca 6:15; Fapt. 1:13 el este numit cu
l6l'I'lI.!lU.l grecsc echivalent, Zaz, ,,aelotu1. Pre-
zenta unui *z.eIot (sau fost zelot) printre apostoli aa
nagtere la speculagii interesante; desigur, se poate ca
el sa nu fost un zelot proprlu-zis, ci s primit
aceasta porecla de la Isus sau de la ceilalti ucenici
datorita temperamentului sau. Faptul ca Marcu, si
apoi Matei, a folosit forma semitica sugereaz, insa,
sensul propriu.
F.F.B.
CANDACE. Numele sau, mai corect, titlul unei re-
gine a Etiopiei al carei ministru a fost convertit in urma
propovdiiirii 1: Filip (Fapt. 8:27). in ce privete
intinderea regamlui ei, care probabil isi avea centrul
in regiunea Nubiei Superioare (Mero) si nu in zona
Etiopiei modeme, vezi "E'l'lOP1A Femeile domnitoa-
re, probabil ca regine mama, purtau acest titlu in
perioada helenista si sint atestate in literatura antic,
de ex. Pseudo-Callisthens (3. 18), Strabo ( 17. 820),
Pliny (NH 6. 186).
BIBLIOGRAI-IE. Arndt; E. Ullendorff in NTS 2,
1955-6, p. ss-sa.
D.A.H.
CANEH. Numele unei asezri sau a unui orag menti-
onat, alaturi de I-Iaran si Eden, pentru ca facea
comert cu Tirul (Ezec. 27:23). Localizarea este nema-
noscuta, dar asocierea de mai sus sugereaz regiunea
Eufratului mijlociu si aceasta amplasare este sprijinita
de documente asir. din secolul al 7-lea i.d.Cr.
T.C.M.
CANONUL NOULUI TESTAMENT.
I. Perloada de inceput
Teologia biblica impu.ne ca 0 premiz a sa o literatura
biblici de proportii fixe: intinderea acesteia este sta-
bilita in mod traditional in Canonul N'1j inca din era
marilor cotroverse teolog-ice. Cuvintul ,,Canon ate o
latinizare a cuvintului gr. kann, ,,trestie- datorit
imrebuintanlor variate ale acestei plante pentru a
masura si pentru a trasa, cuvintul a ajuns s5 insernne
liniar, linie impartita, coloana mrginita de linie si, de
aici, lista scrisa sub forma unei coloane. Canonul este
0 lista de carti pe care Biserica le foloseste in inchi-
nciunea publica. Kd5n inseamna de asemenea re-
gul sau standard: de aici deriv sensul secundar al
Canonului, acela de iista de carti pe care Biserica le
recunoaste ca ind Scripturi inspirate, normative pen-
tru credinta si practica. Prin urmare, felul in care
intelegem inspiratia impune nu numai ca sa delimitm
textul Scripturii si sa analizam istoria intema a cartilor
bibliee, ci impune 5i un-narirea dt mai dela a dez-
voltarii conceptului de canon si a Canonului insgi.
In aceasta cercetare, in special in prima perioada,
exista trei probleme care trebuie discinse clar: cunoa-
terea cartii, dovedita de un anumit parinte al bisericii
sau de 0 anumita scriene; atitudinea unui pan'nte al
Bisericii sau a unei scrieri fata de aceasta carte ca ind
Scriptura inspirata (lucrul acesta poate fi indicat prin
formule introductive cum sint: ,,Este scris sau "Asa
ctun spune Scriptura)- existenta conceptului unei
Iiste sau a unui canon in care gureaza Iucrarea citata
(lucru care poate aratat nu numai prin Iiste propriu-
zise ci ai prin referiri la ,,cartile sau ,,apostolii, cind
prin acestea se intelege o colectie de scrieri). Aceasta
distinctie nu a fost cuta intotdeauna si, de aceea, s-a
produs confuzie. Pot fi dscoperite citate inca din
vremurile cele mai vechi; dar daca citatelor li se pot
atribui statutul de Scrlpmra inspirata este o problmna
pentru care cel mai adesea ne lipssc criterii precise.
Asa stind lucrurile, nu este surprinzator ca 0 decizie
cu privire la existenta unei liste canonice sau a con-
ceptului de canon nu are adesea dovezi directe i se
bazeaza in intregime pe deductii.
Cel mai vechi punct la care putem incepe cer-
cetarea are in datele pe care le furnizeaza insusi N11
Biserica apostolic nu a fost lipsita de Scriptur -
pentru doctrine a recurs la VT, de obicei in traducerea
greac, deai se pare ca unii scriitori au folosit textul
ebraic. Apocrifele, cumeste l Enoh, au fost folosite de
asemenea in unele cercuri. Este discutabil daca ter-
menul ,,canonic ar trebui folosit aici intrrucit Canonul
ebraic nu era stabilt inci, cel putin de jure, iar atunci
cind a fost stabilit a fost afectat de conuoversa anu-
crsgina, pe llnga alti factor-i. Biserica folosea deja in
inchinaciunea sa unele traditii proprii: la Cina Dom-
nului era ,,vestita moartea Domnului (1 Cor. 11:26)
probabil prin vorbe (cea mai veche naratiune a Pati-
milor) si prin simbolurile Cinei. Naragiunea Cinei
Domnului se considera ca provine ,,de la Domnul,
ind o traditie pastrata cu grija: aceasta terminologie
este indlnita i in pasaje unde conduita etica este
bazata pe armatiile Domnului (cf. 1 Cor. 7:10, 12,
25; Fapt. 20:35). In principal este vorba de material
oral, dar - asa cum a aritat criticismul for-mei - aceasta
expresie nu este menita nicidecum sa sugerere im-
precizia schitei sau continutului. Colectiile de scrieri
de traditii creatine sint in oel mai bun caz ipotetioe r
prima parte a erei apostolice; deei s-a sugerat ca
expresia ,,dupa Scripturi (1 Cor. 15:3-4) se refera la
documente din aceast vreme timpurie, ideea a gasit
prea putina acceptare. Prin urmare, in acest material,
e ca este oral, e ca este scris, vedem inc din primele
stadii ea Biserica a pastrat cu grija traditiile sale
despre patimile, invierea, viata (cf. Fapt. 10:36-40) 5i
invataturile lui Isus. Este evident, insa, ca ceea ce era
cunoscut i pstrat de cineva nu excludea validitatea
si valoarea traditiei pastrate in alta parte. Pastrarea
(conservarea) este in mare masura neplanicat in
acest stadiu ,,preistoric al dezvoltarii Scripturii cree-
tine. Ea se continua cu scrierea Evangheliilor, unde
cele doua curente principale sint dezvoltate inde-
pendent unul de celalalt. S-ar parea ca prea putine
lucruri an scapat era sa e incluse in acestea.
Materialul epistolar din NT revendica de la bun
inceput, daca nu inspiratie, cel putin o anumita auto-
ritate gi invatatura adecvata in probleme de doctrin
si conduita; totusi, ate clar ca nici o epistola nu este
scrisa pentru alte persoane decit datinatarii specici
aflati intr-o situatie istorica concrete. lntocmir-ea unei
colectii de scrisori are evident ca dateaza dupa moar-
tea lui Pavel: scrierile pauline sint omogene din punct
de vedere textual i exista dovezi mai puternice in
favoarea ideii, dezvoltate in detaliu de E. J. Good-
speed, ca intocminea colectiei a fost un act unic petre-
cut la 0 data bine denite: (probabil in jurul anilor
80-85 d.Cr.), decit in favoarea ideii lui Harnack ca
aceasta colectie de scrisori s-a format treptat. Colectia
de epistole s-a bucurat de Ia bun inceput de un statut
inalt de literatura creetina autoritara. Impactul ei
asupra Bisericii de la srsitul primului secol si ince-
putul celui de-al doilea ate clar daca examinam doc-
trina, Iimbajul si for-ma literara a scrierilor din acea
perioada. Nu exista nici o dovadi corespunzatoare
pentru formarea unor colectii de scrieri ne~pauline Ia
o data atit de timpurie; de asemenea, se pare ca
Faptele apostolilor nu a fost salsa in principal ca un
document didactic. Dintre toate documentele NT, A-
pocalipsa lui loan face cea mai clara revendicare de
inspiratie divina $1 in acest gen de Iiteratura are
singurul exemplu de oracole si vedenii ale profetilor
bisericii din NT. Prin unnare, in NT insuei avem citeva
cazuri clare de material cregtin, chiar daca era in
form orala, care era considerat autoritar ei, intr-un
sens, sacru: cu toate acestea, nu intilnim nici un caz
descrierecaresarevendiceinrnodexplicitcaar
singura pastratoare a traditiei. ln acest stadiu nu
exista inca u.n Canon al Scrlpturii, 0 lista completa la
care sa nu mai poata 5 facute adaugiri. Se pare ca
lucrul aceste s-a datorat unor factnri: existent: unei
u-aditii orale $i prezenta epostolilor, ucenicilor apos-
tolilor si pnofetilor, care erau cei ce u-ansmiteau gi
interpretau traditia pe care Ie-a lasat-o Domnul.
II. Pirlntii apostolicl
Aceiaei factori sint prezenti in epoca aga-numitilor
Parinti apostolici $i ate reectata in infomtatiile fur-
nizate de ei pentru studierea Canonului. In ce pr-iveete
evangheliile, Clement (Prima Epistold, cca 90 d.Cr.)
citeaza material inrudit cu al sinopcilor dar care
totusi nu este intr-o forma idencica cu vreuna dintre
Evanghelii; el nu prefateaai citatele cu vreo formula
care sa indice citai-ea din Scriptura. El nu cunogtea
Evanghelia dupe Ioan. lgnatiu din Anuohia (mar-
tirizat in cca 1 15 d.Cr.) vorbegte frecvent despre ,,e-
vanghelie: totugi, in toate cazurile cuvintele lui sint
compatibile cu interpretarea ca el se refera la un mesaj
ei nu Ia un document. Numeroasele anitati cu Matei
ar putea sugera ca aceasta este sursa folosita, dar sint
posibile $i alte explicatii. Nu se atie daca a cunoscut
Evanghelia dup loan, desi se pare ca nu a cunoscut-o.
Scrierile lui Papias, pastrate fragmentar in lucrarile lui
Eusebiu si in alta parte, ne dau informatii cu privire la
evanghelii, dar importanta acestui fapt ramine incerta
sau conu-oversata: el arrna raspicat preferinta sa
pentru ,,glasul viu i permanent, in contrast cu inva-
tatura cartilor. Scrisoarea lui Polycarp din Srnirna
catre Filipeni arata clar ca el cunostea Evangheliile
dupa Matei si Luca. Prin urmare, el ofera cea mai veche
dovada neechivoca dapre folosirea lor, dar daca scri-
soarea lui este, dupa toate probabilicatile, o com-
binatie de doua scrisori scrise la date diferite (cap.
13-14 cca 115 d.Cr.; restul in cca 135 d.Cr.), dovada
nu mai este asa de veche cum s-a crezut cindva. 2
 lrenaeus Canonul Eusebius EH Athanasius A Canonul
din Lyons Muratorian 3.25 cca 39-a scrisoare prezenl
cca 130-200 d.Cr. 170-210 d.Cr. 260-340 d.Cr. pflscal 367 d.Cr.
Matei
Marcu
Luca
loan
Faptele Ag.
Romani
1 Corinteni
rm teni
2C0'
Galarmi
Efeseni
Filipeni
CoIosem'
1 'IBaloniceni
2 Thsal0mceni
1Timo tei
2 .
Tlmo tei
Tit
Filimon
Evrei
lacov
1 Petru E=.<.i ." .
1"==:'~= i=i= ' """"=i' /===W'i:E= ""-?.=5<=*E=I":i==';=.'.'.'1=E=E*==1'= -'.=;===1;=;
2 Petru
lloan
2Ioen
3 loan
Iuda
APP
Lucrirl apocrlfe selectate

fngelepciunea
luiSo1O[HOD
e

Apwalipsa
lui Pe(111
. / e
Pstorul * -,0 00
1uiHermas ~.< \ " /
Faptel elm' 1: >
Pavel
Episto
.5
la
ha ba
Didache
hd.
Evang xa
dup Ewe1

C'\'e$a E Neautemic [:\Omis5

E] Citirea pennis E Citirea permis, dar nu in hchinarea public
Epistolele Pauline probabil ci au fost colectate inn-0 culegere in cca 80-85 d. Cr.

Cfteva din szagiile principals ale acceptrii Can0nu1uiN0ului Testament. Canonul prezenl
(dreapta) afost acceptat fn apus in 397 Cr.
Clement gi Epistolu lui Bamaba dateaz din jurul anu-
lui 130 d.Cr. Amindoua folosesc mult material oral,
dar atsta $i folosirea Evangheliilor sinoptice; ecare
dintre ei introduce exprsiile din evanghelii cu o for-
mula de citare a Scripturii.
Exista dovezi ample de cunoagterea Epistolelor
pauline de ciu-e Paringii apostolici: limbajul lor este
inuentat putemic de cuvintele apostolilor. Deei este
evident ca epistolele lui Pavel erau pretuite foarte
mult, prea putine citate sint introduse ca ind scrip-
turale. O serie de pasaje sugereaza ca in cacurile
cretine se icea distinctie intre VT i scrierile de
provenienti creetina. Credincioeii din Filaclela au
judecat nevanghelia prin pr-isma ,,arhivelor (scrie-
rilor vechi) (Ignatius, Philad. 8. 2): 2 Clement vorbeete
dapre ncarle (biblia) gi apostolii (14.2), un con-
trast care probabil ate echivalent cu ,,Vechiul gi Noul
Testarnent. Chiar Qi acolo unde Evanghelia era pre-
tuita foarte mult (de ex. lg-natiu sau Papias), ate
evident ca a fost forrna orala i nu cea scrisa. Bamaba
se ocup in principal cu explicarea VT; Didache con-
pine material didactic i etic comun pentru evrei i
Alaturi de materialul din evangheliile cano-
nice, sau paralel cu ele, majoritatea Parintilor apos-
tolici ucilizeaza ceea ce noi numim in mod anacronic
material ,,apocrif sau ,,extra-canonic: este evident ca
ei nu-l considerau aaa. Noi ne aflam inc inn-0 pe-
rioada in care scrierile NT nu sint clar demarcate de
alte rnateriale edicatoare. Situatia aceasta continua
i in secolul al 2-lea gi poate vizuta la lustin Manirul
i la Tatian. Iustin spune ca ,,memorii1e apostolilof,
nurnite Evanglrelii, erau citite la inchinaciunea crea-
tina: citatele aluziile lui ofera insi dovezi ca acestea
nu erau identice cu cele patra evanghelii, ci congineau
material ,apou'ii". Acelagi material a fost folosit de
Tatian in armonia evangheliilor pe care a intocmit-o,
cunoscuti sub ntunele Diatessaron sau, in alta parte,
poate mai corect, Diapente.
ll]. Inuenta lui Mm-clon
Abia ctre srgiml secolului al 2-lea a inceput sa se
reveleme in gindirea i in activitatea cregtinilor ideea
de canon gi de statut scriptural. Provocarea lansata de
invatatorii eretici a fost in mare rnasura deter-minanta
pentru stimularea acestei idei. Un asemenea eretic a
fost Marcion din Sinope care s-a rupt de biserica din
Roma in jurul anului 150 d.Cr., dar care probabil ca
fmese activiri Asia Mica timp de mai mulgi ani. Cre-
zindu-se talmacitorul lui Pavel, el a predicat o doc-
trin despre doi Durnnezei: VT a fost lucrarea Dum-
nezeulul Drept, Creatorul, judecatonrl asupra oame-
nilor; Isus a fost emisarul Durnnezeului Bun (sau
Binevoitor), mai mare decit Durnnezeul Drept, trirnis
sa elibereze pe oameni din robia acelui Dumnezeu:
ind rastignit datorita Durnnezeului
Drept, E1 a dat Evanghelia Sa Celor Doisprezece, care
nu au reuait insa sa o pastr-eze nealterata, $i apoi a
transmis-o lui Pavel, singurul propovaduitor al ei.
lntrucit Marciona rspinsVl conform acestei scheme,
el a slmtit nevoia denirii unei Scripturi cregdne dis-
tincte ai a creat un Canon al Scripturii: 0 singurd
Evanghelie, care era mai mult sau mai putin apropiata
de Evanghelia dupa Luca, aga cum o avem noi, i cele
zece epistole ale lui Pavel (omitind Evrei i Epistolele
pastorale), care constituiau Apostolos.
Unele aspecte ale dezvoltarii Canonului catolic,
care se suprapune cu epoca lui lustin i Tatiar; se pare
ca se datoreaza provodirii pe care au reprezentat-o
pentru Biserica scripturile lui Marcion, in special locul
dominant ocupat de Pavel, in ciuda faptului ca el era
oarecum neglijat la jumatatea secolului al doilea.
Genet-atiile anterioare, calauzite de teoriile lui Har-
nack, au vazut acest factor i in doua surse documen-
tare: intr-o serie de prologuri la Epistolele pauline in
unele manuscrise, pe care Bruyne le-a considerat ca
arat semne de invtaturi tendentioase ale lui Mar-
cion, ind numite din aceasta cauz nlirologuri mar-
cionite, gi in anumite prologuri la Evangheliile dup
Marcu, Luca ei loan (care s-au past:-at mai ales in
latina), care au fost numite ,,anti-marcionite, pe baza
presupunerii ca ele au fost o prefat la componentele
Evangheliei in patru prti atunci cind au fost create
ca o unitate. Mai tirziu, ma, aceste ipoteze, care an
fost acoeptate deseori ca fapte dovedite, au fost criti-
cate sever i nu mai par deloc acceptabile.
Cealalt invagirtura eretica irnportant impotriva
careia a fost folosit conceptul de Canon a fost inva-
tatura diferitilor gnostici. Descoperirile de la Nag-
l-lammadi (Cl-IENOBOSKION) rie permit s5 cunoa-
tem aceste lucruri mai bine decit generagiile ante-
rioare. Pare evident ca majoritatea crtilor care au
constituit ulterior NT erau cunoscute in cercurile
gnostice. De exemplu, unele pasaje miacatoare din
as_>a-nurnita Evanghelie a adevdrului se bazeaza pe
Apocalipsa, Evrei, Faptele apostolilor i evanghelii. De
asemenea, Evanghelia dupd Toma contine mult mate-
rial inrudit cu evangheliile sinoptice care este derivat
e din acestea, e dim:-0 cradigie orala paralela. Un
fapt semnificativ este ca aceasta combin cuvinte
cornune traditiei evangheliilor sinoptice cu alte cu-
vinte care nu apar deloc in Scripturile canonice; titlul
primei carti arata cum doctrina unui invatator gnostic
este prezentat la nivel de egalitate cu evangheliile.
Nagterea ideii de Canon se bazrear pe cristalizarea
ideii ca exist 0 distinctie clar inn-e invttura trans-
mis in documente a carer vechime este cunoscuta i
care se gtie ca sint de origine apostolic, gi invagatura
recenta care nu poate fi validat in felul acesta, chiar
daca pretinde ca sursa sa este o traditie esoterica sau
revelatia.
IV. De la Ireneu la Eusebiu
in a doua jurnatate a secolului al 2-lea, aa cum am
spus, apar dovezi clare de cristalizarea conceptului de
canon, cleai nu toate cartile incluse in Canon erau
acceptate de toate bisericile. in lucrarea sa fmporriva
ereziilor, lreneu din Lyons d dovezi clare ca in vremea
aceea cele patru Evanghelii erau u.n fapt axiomatic,
ind comparate cu cele patr-u colturi ale pamintului $i
cu cele patm vinturi ale cerului. El citeaza din Faptele
apostolilor i arma uneori in mod explicit ca citeaza
Scriptura. Epistolele lui Pavel, Apocalipsa i unele
epistole catolice, ds_i nu sint citate in mod explicit ca
Scriptura, sint privite cu mult respect (in special pri-
rnele doua), indicind ca in ele gsim o surs primara
de doctrina i auroritate la care tr-ebuie si facem apel
in caz cle controverse. lmpotriva aga-zisei cunoagteri
esoterice a oponentilor sai, Irenaeus pune accent pe
traditiile bisericii care erau de origine apostolica. In
aceste traditii Scripturile NT i.i au locul lor. $tim de
asemenea ca el a respins cu hotarire Epistola catre
Evrei ca ind ne-paulina.
l-lippoli din Roma, un contemporan al lui lreneu,
ne este cunoscut din scrierile sale care au supravietuit
numai in parte. El citeaz majoritatea cartilor NT,
vorbind in mod explicit dapre doua tatamente si
dapre patru evanghelii. Multti critici sint gata sa~i
atribuie lui lista fragmentar de Scripturi canonice
pastrate in latina intr-un rnanuscris din Milan, cunos~
cut sub numele de Canonul Muratorian (dupa numele
primului editor, Ludovico Muratori). Totusi, aceasta
atribuire nu ate dovedita: documentul latin nu ate
neaparat o traducere. O referire la originea raenta a
Pdstorului de l-lermas ne face sa datm scrierea intre
170-210 d.Cr. Fragmentul de document care s-a pas-
trat d o lista a scrierilor NT irnpreuna cu 0 dacriere
a originii si continutului lor. $i aici observam patru
Evanghelii, recunoasterea epistolelor pauline, cu-
noasterea unor epistole catolice, Faptele apostolilor si
Apocalipsa lui loan; sint incluse de asemenea ca si
carti canonice Apocalipsa lui Petru (nu ate mentio-
nata nici una dintre Epistolele lui Petru) si, in mod
surprinzator, intelepciunea lui Solomon. Este men-
tionat Pdstorul, dar aceasta scriere nu ate considerata
potriviti pentru inchinaciunea publica. Data scrierii
acestui document ii confera rnulta irnportanta, nu
numai ca o marturie dapre existenta in vremea aceea
a unui concept cuprinzaror de Canon ci si pentru
incertitudinile marunte, pentru omiterea sau pentru
includerea unor scrieri care ulterior au fost respinse
ca apocrife.
Starea de lucnu-i artat in acate scrieri a fost
raspindita si a continuat si in secolul al 3-lea. Term-
lian, Clement din Alexandria si Origen au folosit toti
pe larg Scripturile NT e in controverse, e in
doctrinare, e in comentarli asupra cartilor compo-
nente. Majoritatea cartilor din Canonul actual le erau
cunoscute si li se acorda statut canonic; au ramas
incertitudirri cu privire la Evrei, unele Epistole catolice
si Apocalipsa lui loan. Sint nientionate evangheliile
necanonice, agrapha citate ca si cuvinte autentice ale
Domnului, iar unele lucrari ale Pariniilor apostolici
cum sint Epistola lui Bamabd Pdstorul si Prima Epis-
told a lui Clement sint citate ca ind canonice sau
scripturale. Chiar si in secolele al 4-lea ai al 5-lea
gasim unele codice mar-i care contin unele dintre
acatea: Codex Sinaiticus include Barnaba si l-lermas;
Codex Alexandrinus include Prima siA doua Eplktold
a lui Clement. Clammontanus contine un catalog de
scrieri canonice din care lipseate Epistola catre Evrei,
dar in care sint incluse Bamaba, Pdstorul, Faptele lui
Pavel si/lpocalipsa lui Petru. Pe scurt, ideea de canon
bine denit ate putemic inradacinata si str-uctura
generala a acatuia ate stabilita ferm: problema ce
rimine acum ate care dintre cartile controversate si
e incluse in canon. Pozitia Biserlcii in secolul al 3-lea
ate rezumata bine de Eusebiu (EH 3. 25). El face
distinctie intre carti recunoscute (homologoumena),
controversare (antilegomen) si carti neautentice
(notha). In prima categorie sint puse cele patru evan-
ghelii, Faptele, Epistolele lui Pavel, 1 Petru, 1 loan si
(dupa parerea unora) Apocalipsa lui loan; in a doua
categorie sint puse (ca ei carti ,,controversate, dar
cunoscute de cei mai multi) lacov, 2 Petru, 2 si 3 loan;
in a treia acategorie sint Faptele lui Pavel, Pdstorul,
Apocalipsa lui Petra, Epistola lui Bamaba, Didache,
Evanghelia dup Evrei si (dupa parerea unora) Apo-
calipsa lui loan. Acatea din urm, sugereaza Euse-
bius, ar putea fi incluse foarte bine in categoria a doua
daca nu at exista necaitatea de a ne feri de falsicari
deliberate ale evangheliilor si Faptelor purtind nu-
mele unor apostoli, dar scrise numai dintr-un intera
eretic. Ca exemple de asemenea carti el numa_te Evan-
gheliile lui Toma, Petru si Maria si Faptele lui Andrei gi
loan. Acatea ,,nu ar trebui recunoscute nici macar
intre cartile neautentice, ci ar trebui evitate int:-ucit
sint complet graite si nepioase.
V. Stabillrea Canonului
in secolul al 4-lea a fost stabilit Canonul cu limitele
pe care le cunoastern noi, at in partea apuseana cit
si in partea rsritean a crestinatatii. in cregtinismul
rasiritean punctul hotaritor ate a Treizeci si noua
Scrisoare Pascala a lui Athanasius in anul 367 d.Cr.
Aici inlnim pentru prirna oara un NTcare are exact
acelasi continut ca si cel cunoscut de noi. Este stabilit
o demarcatie clari intre lucrarile din Canon care sint
dacrise ca surse unice de invtituri religioas i alte
lucrari care ate permis s5 e citite, si anume Didache
si Pdstorul. Despre apocrifele eretice se spune ca sint
falsicari intena'onate fcute cu scopul de a insela. In
crestinismul apusean Canonul a fost stabilit printr-o
decizie a Conciliului de la Cartagina in anul 397, unde
a fost acceptata o lista ca si cea a lui Athanasius. Cam
in aceeasi perioada o serie de scriitori de limba latin
au dat dovada de intera pentru lirnitele Canonului
NT: Priscillian in Spania, Runus de Aquileia in Galia,
Augustin in Africa de N (pare:-ile lui an contribuit la
decizia cle la Cartagina) , lnnocent I, episcopul Rornei,
gi autorul Decretului pseudo-gelasian. Toti au sustinut
aceleasi pare:-i.
VI. Canonul Sirlac
Dezvoltarea Canonului in biser-icile de limb siriaca a
fost surprinzator de diferita. Este probabil ca prima
Scriptura cunoscuta in acate cercuri a fost, in afara
de VT, Evanghelia dupd Evrei, o scriere apocrifa, care
si-a lasat amprenta asupra Diatessaron-ului cind aca-
ta si-a luat locul de evanghelie in crestinismul sirlac.
Este probabil ca Tacian a introdus de asemenea Epis-
tolele pauline si poate chiar Faptele apostolilor: aca-
tea trei sint numite Scripturi ale bisericii siriace
primate de catre Doctrina lui Addai, o lucrare din
secolul al Slea care atunci cind descrie inceputurile
cratinismului in Edessa combina legenda cu traditja
demna de crezare. Urmatonrl stadiu in alinierea mai
apropiata a Canonului siriac cu cel grec a fost pro-
ducerea ,,Evangheliilor separate (Evanghelion da-
Mepharreshe) care sa ia locul Diatessaron-ului. Lucrul
acata nu a fost usor de realizat. Peshitta (cane din
punct de vedere al textului a fost o forma partial
corectati a lucririi (Evanghelian da-Mepharrahe) a
fost produsa cindva in secolul al 4-lea; continea, in
afara de cele patru evanghelii, Epistolele lui Pavel si
Faptele, Epistola lui Iacov, 1 Petru si 1 loan, adica,
echivalentul Canonului de baza acceptat de bisericile
grecesti cu aproape un secol mai devreme. Doua ver-
siuni ale celorlalte carti din Canonul care avea sa fie
acceptat in cele din unna au circulat printre Mo-
nozi_u'i siriaci: versiunea lui Philoxenos probabil ca a
supravietuit in aa~nu.m.itele ,,Epistole Pococke si ,,A-
pocalipsa Crawford, iar cealalta traducere ate a-
proape cu certitudine versiunea lui lbma din Harkel
care a continut de asemenea 2 Petm, 2 si 3 loan, luda
$i versiunea Apocalipsei publicata de Dieu. Amindoua
acate versiuni arata, prin imitarea servila a textului
gi limbajului grec, cit si prin insasi faptul producer-ii
lor, o asimilare cracinda a crestinismului siriac in cel
grec.
VII. Recapltulnre
Am putea face o recapitulate urmarind destinul ca-
nonic al cartilor individuale din NT. Cele patru evan-
ghelii au circulat relativ independent pin la formarea
Canonului cu patru evanglrelii. Se pare ca Evanghelia
dupa Marcu a fost eclipsata de cele doua ,,dezvoltari
ale sale, dar nu a disparut. Evanghelia dupa Luca, in
ciuda patronajului lui Marcion, nu se pare sa intim-
pinat opozitie. Evanghelia dup Matei a ocupat foarte
devreme locul predominant pe care l-a ocupat pina in
era cercetarilor modeme. Evanghelia dupi loan a fost
intr-0 situatie diferita, intrucit la sreitul secolului al
2-lea exista opozipie considerabila fata de ea, iar ca
exemple ii putem cita pe aea-nurnitul Alogoi si pe
prabiterul Gaius din Roma; nu incape indoiala ca
acat lucru s-a dator-at obauritatii care invaluie unele
aspecte legate de cadrul, originea si circulatia ei ori-
ginala. Dup ce a fost acceptata pratigiul ei a con-
tinuatsacreasca sis-adoveditadeceamairnare
importanta in controversele si denitiile doctrinare
majore. Faptele apostolilor nu s-a pretat la folosirea
liturgica sau in controverse; apare prea putin pina
dupa vremea lui lreneus; de atunci incolo ate stabilita
ferm ma parte a Scripturii. Epistolele pauline au fost
stabilite ferm ca Scriptur din cele mai vechi timpuri.
Se pare ca Marcion a rapins Epistolele pastorale; in
rat nu avem nici o dovada de indoieli cu privire la ele,
iar Polycarp sustinea deja ca sint autoritare. Epistola
catre Evrei, pe de alta parte, a fost controversata ti.mp
de citeva secole. in Rasarit se stie ca Pantaenus si
Clement din Alexandria au discutat problemele critice
legate de autorul ei; Orlgen a rezolvat problema prin
praupunerea ca ideile pauline sint exprirnate aici de
un autor anonim; Eusebius i altii descriu indoielile
din Apus, dar Epistola a fost acceptata in Risa:-it dupa
vremea lui Origen. Este demn de rernarcat ca in papi-
rusul Chater Beatty (p"") dinsecolul al 3-leaaocupat
tin loc de frunte, ind siruata imediat dupa Romani.
In Apus au existat indoieli irica de la inceput: lreneu
nu a acceptat-o ca scriere paulina, Tertullian si alti
scriitorl africani i-au acordat prea putina atentie, ,,Am-
brosiastef nu a scris nici un comentariu despre ea, la
fel cum a Ficut Pelagius. Conciliile din Hippo si Car-
tagina au separat Evrei de ratul Epistolelor lui Pavel
in listele lor canonice, iar Jerome scrie ca pe vremea
sa cei din Roma nu credeau in autenticitatea Epistolei
catre Evrei. Problema nu ate considerata rezolvata
decit aproape un secol mai tirziu.
Culegerea de epistole catolice ate in mod evident
o creatie mai tirzie, datind dupa stabilirea structurii
aentiale a Canonului la srsitul secolului al 2-lea.
Cirgile incluse in Epistolele catolice se deosebac de
la 0 biserica la alta si de la un Parinte la altul. Prima
Epistol a lui loan are un anumit loc inca din vremea
lui lreneu: a doua si a treia sint citate foarte putin si
uneori (cum ate in Canonul Muratorian); nu sintem
siguri daci se face referire la arnindoua. Desigur,
lucrul acata se poate datora scurtirnii lor sau aparen-
tei lipse de irnportant teologica. Prima Epistola a lui
Petr-u, de asemenea, a fost inclusa in Canon, dar locul
ei a fost mai incert (observati, insa, ambiguittile din
Canonul Muratorian); a doua Epistola continua s e
intre ,,cr;ile controversate pe vremea lui Eusebius.
Statutul Epistolelor lui Iacov si luda a uctuat in
functie de biserica, epoca sijudecata (Am
putea nota aici ca Iuda si 2 Petru sint gr-upate cu
veritabil potpuriu de literatura religioasa intr-un sin-
gur volurn, intr-un papinrs din colecpa Bodmer.) Se
pare ca, in ce private includerea in aceasta colectie,
acate Epistole au fost in competitie cu alte lucrari
cum sint Pstorul, Barnaba, Didache, ,crisorile lui
Clement, si toate acatea se pare ca au fost recunos-
cute sporadic ;i au fost folosite ca ind scripmrale.
Apocalipsa lui loan a intimpinat opozitie de doua ori:
prlma data in secolul al 2-lea, datorita sprijinului
aparent al armatiilor lui Montanus care a revendicat
inspiratie profetica, si a doua oari-i la sraiml secolului
al 3-lea, datorita unor consider-ente critice, prin com-
paratie cu Evanghelia dup loan, in controversa di.ntr'e
Dionisie din Roma si Dionisie din Alexandria. Amin-
doua categoriile de indoieli au comribuit la lipsa de
incredere cu care a fost privita de bisericile grecesti si
la acceptarea ei foarte tirzie in bisericile siriace si
armene. in Apus, dimpotriva, i s-a acordat un loc de
seama inca de la inceput; a fost tradusa in latina in cel
putin trei imprejurari si i-au fost dedicate numeroase
comentarii incepind din vremea lui Victorinus din
Pettau (martirizat in 304).
VIII. Pozitia actuali
Canonul NT a cracut si a _fost stabilit in forrna pe care
o cunoastem noi astazi. ln secolul al 16-lea atit rt
mano-catolicii cit si protatantii, dupa o dezbatere,
gi-au rearmat adeziunea fata de traditie, iar biserica
romano-catolica a armat si mai recent adeziunea ei
continua, Protestantii conservatori, de asemenea,
continua s5 foloseasca Canonul prirnit prin traditie si
cl-liar reprezentantii teologiei liberale adera in general
la acest Canon. Nu incape indoiala ca, ind confrun-
tati cu cercetarile biblioe modeme si cu faptul ca unii
ceroetatorl, cel putin, se simt obligati si atribuie unele
documente din NT unor autori ne-apostolici, avem
nevoie s intelegem din nou factorii si motivele care
stau la baza procesului istoric descris lncluderea
documentelor in Canon ate recunoaaterea autoritatii
acator documente de catre Biserica La ince-
put nu a existat un Canon deoarece erau prezenti
apostolii si ucenicii lor si deoarece existau traditii
orale recente. Pe la mijlocul secolului al 2-lea apostolii
erau morti, dar memorlile si alte lucrari atata maajul
lor: in acelasi timp s-a ridicat erezia $i prin apelul pe
care l-a facut la teoria teologica sau la o noua in-
spiratie a irnpus revenirea la autoritatea ortodoxiei i
0 denire mai atenta a cartilor autoritare. Astfel, cele
patru Evanghelii si Colectia paulina, care erau folosite
pe scara larga, sint declarate scripturale, irnpreuna cu
alte citeva carti care se pretinde ca au fost scrise de
apostoli. Dezvoltarea si discutiile doctrinare gi teolo-
gice continua procaul de recunoastere pina cind, in
epoca majora de cristalizare intelectuala si eclezias-
tica_a cratinismului, ate incheiat Canonul.
ln secolul al 2-lea sau a1 4-lea au fost folosite trei
criterii pentru a stabili daca documentele scrise sint o
redare_ dela a glasului si mesajului martorilor apos-
tolici. ln primul rind, daca scrierea ate atribuita apos-
tolilor; acat criteriu nu ate satisfacut in toate ca-
zurile; Evangheliile dupa Marcu si Luca au fost accep-
tate ca lucrari ale unor colaboratori apropiati ai apos-
tolilor. In al doilea rind, masura in care au fost folosite
in biserica: adica, recunoaeterea de catre o biseric de
seama sau de majoritatea bisericilor. Pe baza acatui
criteriu au fost rapinse multe apocrife, dintre care
unele erau probabil inofensive si chiar contineau tra-
ditii autentice ale cuvintelor lui lsus, dar cele mai
multe dintre ele erau simple nacocirlsi nici una dintre
acestea nu a fost recunoscuta de rnajoritatea bise-
ricilor. in al treilea rind, concordanta cu standardele
de doct-rina sanatoasa: pe acat temei evanghelia a
patr'a a fost pusa sub semnul inunebirii la inceput, dar
apoi a fost acceptat; sau, pentru a da un caz contrar,
Evanghelia lui Petru a fost rapinsa de Serapion din
Antiohia datorita tendintelot ei docetice, in ciuda
faptului ca apela la un titlu apostolic. Astfel istoria
dezvotarii oanonice a Scripturii NT arata ca ate vorba
de o colectie de scrieri atribuite apostolilor sau uceni-
dlor lor, scrieri care dupa pirerea bisericii din primele
patru secole crestine au fost atribuite acestora pe
buna dreptate intrucit proclarna si denac in mod
adecvat doctrine apostolic si, de aceea, componen-
tele ei au fost considerate potrivite pentru citirea
publica la serviciile divine de inchiniciune. Dace inte-
legern acat lucru, cit si craterea ueptata si caracteml
variat al Canonului, putem pricepe de ce au existat si
continua sa existe problerne si indoieli cu privire la
anumite lucrari incluse in Canon. Consider-ind ca a-
ceste tra crlteriisint adecvate, cratinismul protatant
conservator din zilele noastre nu gaseste nici un modv
pentru a rapinge deciziile generatiilor anterioare si,
de aceea, accepta NT ca o scriere completa si autori-
tari a divine, asa cum a fost proclamata din
vechirne de oameni ala_i, dedicati si inspirati.
BIBLIOGRAFIE. Th. Zahn, Geschichte des neura-
tamentlichen Kanons, 1888-92; M.-J. Lagrange, His-
toire ancienne du Canon du Nouveau Testament, 1933;
A. Souter, The Tart and Canon of the New Tescamentz,
1954; J. Knox, Marcion and the New Testament, 1942;
E. C. Blackman, Marcion and His Inuence, 1948; The
New testament in the Apostolic Fathers, 1905; J. N.
Sanders, 1he Fourth Gospel in the Early Church, 1943;
J. l-lol-1, Die Lehre des heiligen lrenaeus ueber das Neue
Testament, 1919; W. Bauer, Der Apostolos der Syrer,
1903; idem, Rechtgliiubigkeiz und Ketzerei irn iiltaten
Christen-tum, 1934 (2re'v., 1964; 1:. T. 1971); 11. P. c.
Hanson, Tl'adition in the EarlyChurch, 1962; J. Regul,
Die antimarcionidschen Evangelienprologe, 1969; R.
M. Grant, ,,'l'he New Tatament Canon (Cambridge
History of the Bible, vol. 1, 1970, cap.10, p. 284-308;
593 s.urm.); H. von Car-npenhausen, The Formation of
the Chn'.stian Bible, 1972.
.l.N.B.
CANONUL VECHIULUI TESTAMENT.
I. Denite! termenulul ,,Canon
Termenul ,,Canon ate imprumutat din limba greaci,
in care kann insearnna ,,regul5. lncepind din secolul
al 4-lea termenul kann a fost folosit de catre crestini
pentru a daemna o lista autorimra de cn_r' din VT si
NT. Au existat inca demult diferente de opinie cu
privire la cartile care at trebui sa e incluse in VT. De
fapt, inca inainte de era crestina samaritenii au respins
toate cartile V1) cu exceptia Pentateuhului; incepind
cu secolul al 2-lea i.d.Cr., 0 serie de lucrari pseudo-
nime, avind de obicei caracter apocaliptic, au reven-
dicat statut de scrieri inspirate si au gasit acceptare in
anumite cercuri. In literature rabinica se relateaza ca
in primele citeva secole ale e1'eicra_tine anumiti inva-
tati au disputat, pe baza dovezilor inteme, cano-
nicitatea a cinci carti din VT (Ezechiel, Proverbele,
Cintara Cintarilor, Eclaiastul, Estera). in perioada
patristica a existat incertitudine intre cu pri-
vire la faptul daca Biblia greaca si cea latina trebuia
sa e considerate inspirate sau nu. Diferentele de
parere cu privire la aceasta ultima problema a dus la
Reforrna, cind biserlca romano-catolica a insistat ca
Apocrifele faceau parte din VI, pe picior de egalitate
cu celelalte carti, iar bisericile protatante au conta-
tat acat lucru. Dal unele biserici protatante au
considerat ca Apocrifele constituiau o lecture edice-
toare (Biserica Angliei, de pilda, a continuat sa le
includa in seria de lecturi ,,ca exemple de viata, dar nu
pentru a stabili vreo doctrina), toti protatantii an
fost de acord ca, strict vorbind, Canonul VT consta
numai din cartile Bibliei ebraice - carple acceptate de
evrei si sprijinite de invatatura NT. Bisaica ortodoxa
a fost nedecis in aceast privinta, dar in ultima vreme
tinde tot mai mult sa treaca de partea protestantilor.
Conditia pentru ca o carte s faca parte din Cano-
nul VT sau NT nu ate doar ca sa e o carte antica,
inforrnativi si folositoare, carte care sa fi fost am: si
pretuita de poporul lui Dumnezeu, ci conditia ate sa
aiba autoritatea lui Dumnezeu pentru arrnatiile pe
care le face. Dumnezeu a vorbit prin autorul uman al
cartii pentru a-i invata pe oameni ce sa creada si cum
sa se comporte. Nu este doar scrierea unei revelatii, ci
ate for-ma scrisa si pennanenta a revelatiei. Acesta
ate lucrul pe care-l intelegem cind spunem ca Biblia
ate ,,inspirat5 ("lNSPlRATlE) si inspiratia ate aceea
care face cartile Bibliei s5 e diferite de orice alte carp.
I1. Prlma fonnare a Canonului
Doctrina inspiratiei biblice ate dezvoltata pe deplin
numai pe paginile N'l. Dar inca in istoria veche a
lsraelului gsim ca anumite scrieri erau recunoscute
ca avind auto:-irate divinii si an servit ca regula de
credinta sl conduita pentru poporul lui Dumnezeu.
Lucrul acata poate fi vazut in rspunsul poporului
cind Moise le-a citit cartea legamintului (Exod 24:7),
sau cind cartea Legii gasita de l-lilchia a fost citita
pentru prin\adata, mai intii regelui si apoi adunarii
poporului (2 lmp. 22-23; 2 Cron. 34), sau cind cartea
legiia fost citita de Ezra poporului (Neem. 8:9, 14-17;
10:28-39; 13:1-3). Scrierile in discugie constituie o
parte sau tot Pentateuhul - in primul caz ate vorba
de 0 mica parte din Exodul, probabil capitolele 20-23.
Pentateuhul ate tratat cu aceeasi reverenta in Ios. 1:7
s.urrn.; 8:31; 23:6-8; 1 lmp. 2:3; 2 lmp. 14:6; 17:37;
Osea 8:12; Dan. 9:11, 13; Ezra 3:2, 4; 1 Cron. 16:40;
2 Cron. 17:9; 23:18; 30:5, 18; 31:3; 35:26.
Pentateuhul se prezinta in esenti ca 0 lucrare a lui
Moise, unul dintre primii si, daig-ur, cel mai mare
profet din VT (Num. 12:6-8; Deut. 34:10-12). Durn-
nezeu a vorbit adaea pr-in Moise verbal, la fel ca si
prin profetii de mai tirziu, dar activitatea de scriitor a
lui Moise este mentionata de asemenea frecvent
(Exod. 17:14; 24:4, 7; 34:27; Num. 33:2; Deut. 28:
sa, 61; 29:20 s.urm., 27; 30:10; 31:9-13, 19, 22,
24-26). Au existat si alti profeti in timpul vietii lui
Moise si era de asteptat sa urmeze altii dupa el (Exod.
15:20; Num. 12:6; Deut. 18:15-22; 34:10), asa cum
s-a siintimplat (Jud. 4:4; 6:8), desi explozia activitatii
profetice a inceput odata cu Samuel. Din cite slim,
lucrarea literara a acator profeti a inceput cu Samuel
(1 Sam. 10:25; 1 Cron. 29:29), siprimul gende scrieri
in care s-au angajat au fost cele istorice, scrieri care
an devenit ulterior baza pentru cartile Cronicilor (1
Cron. 29129; 2 Cron. 9:29; 12:15; 13:22; 20:34;
26:22; 32:32; 33:18 s.urm.) si probabil si pentru
 Biblia ebraici Biblia cregtini

I Leg Genesa Genes;

(Pentateuhul) Exodul _ mug
\ Levidcul Leviticul
Numerl Numgg-l
. Deuteronomul Deuteronomul

II Profe ~.V,. ?- -. . ' ..

~:~<:;.->:<;=- -
\ H
,. 4 >1 -~ . -~ ~ <- - - \-\-
'-
j i
=2:;';,;-a;-59595-V:-;.=:->;>'.'~' W-Lv}-'
"
.- vr;~O;I-I-I~Z~;-'-i""??

1..
.* 1
Isaia <>;-< - ;<'
"
- 1-4: a ~ I:;:- /-:5; .~

leremia _ rmi
Ezechiel
Osea _
loel
Amos Iov
;
Obadla _
Iona Provgrbele
Mica Eclesiastul
Naum _ i (ntarea (Kati:-ilor
Habacuc Isaia
__'[efan!a Ieremla
Hagal Plingere lui lez-e_gnin
lg Zaharia L Ezechiel
;.;.,.;.;.~>;;:-:-:~;;>::qw<p:*a3$>%@K@;;<>;;::@;2iw;
j Maleahi _
Osea
Ill Scriere ,
(Hagiogmfa) Prove:-bele loel
Iov W Amos
Cintarea Cjintiror Obadia
Rut Iona
Plingerilelui leremia Mica
1 Ecleslastul 1 Naum
Habacuc
vii-;"".: r1:.;*..4:2 efania
:-s @a~z =-.=..=.- .-<->=~= <-='~r'Y'
.\_ -:;1~ %g~ Q;
;I;Z .. 11:1-:,'I-I-7 41;: 4;.g.;,,_3;I_.-.-1-'./~l~. 1 .-<. . _.;,_,;,;.; "@8131
Zaharia
':~'-1~=:: K13:-' ' ' '<:;-> :_~:_5:=:g;;:2';$g;"~$,'<: '-4-;'f<;;~:;;;:
Maleahl

U Scrierile de ingelepciune

Crgile istorice

Vezi de asemenea anicolul despre Apocrife

| _\
Aranjarea cr;iI0r canorzice ale VTpotrivit cu tradia cragtind gi comparale cu ordinea originald in ebraicd.
crgile lui Samuel i crgile Regilor, cane au mult
material in comun cu Cronicile. Nu gum dac Iosua gi
Judectori au fost bazate de asemenea pe istorii pro-
fetice cle acest gen, dar este foarte posibil. Faptul c
profegii au scris uneori mesajele lor se vede dar in Is.
30:8; ler. 25:13; 29:1; 30:2; 36:1-32; 51:60-64; Ezec.
43:11; Hab. 2:2; Dan. 7:1; 2 Cron. 21:12. Desigur,
dac facem aceste inseanm c acceptim
prima facie dovezile din crgile VT ca ind istorice:
penmi 0 discugie a altor concepgii, vezi WENTATEUH,
"'DEUTERONOMUL, "CRONICILE etc.
Modvul pentru care Moise i profegii au scris me-
sajul lui Dumnezeu i nu s-au mulumit doar s-l
prezinte verbal a fost c uneori l-au tximis in alt loc
(ler. 29:1; 36:1-8; 51:60 .urm.; 2 Cron. 21:12); dar
foarte adsea au scris mesajul pentru a-l pistm pentru
viitor, ca aducexe aminte (Exod. 17:4) sau ca 0 mix-
turie (Deut. 31:24-26), pentru ca s rmin pentru
vremurile viitoare i pentru totdeauna (ls. 30:8).
torii VT au tiut ci tradipia oral are inexact. 0 lecgie
practic in privinga aceasta a fost dat de pierderea
criii begii in timpul domniilor idolatre a lui Manase
$i Amon: cind cartea a fost descoperit de ctre Hil-
chia, invgtura ei a venit ca un oc putemic, deoarece
fusese uitat (2 imp. 22-23; 2 Cron. 34). Prin urmare,
forma permanent $1 peren a maajului lui Dum-
nezeu nu a fost forma vorbit ci forma scris i aceasta
explic formarea Canonului VT.
Nu $tim cit timp a trecut pini cind "Pentateuhul a
ajuns in forma sa nali. Totui, vedem in cazul crgii
legiminrului, mengionati in Exod. 24, c a fost posibil
ca un document scurt cum este Exod. 20-23 s devin
canonic mai inainte ca s ajuns de dimensiunea carpi
in care este inclus in prezent. Cartea Genesei include
de asemenea documente mai vechi (Gen. 5:1). Cartea
Numeri include 0 parte dint:--o colecgie antic de
poezii (Num. 21:14 .u.rm.), iar cea mai mare pane a
Deuteronomului a fost agiezat alturi de chive-
ml legmintului inc in timpul viegii lui Moise (Deut.
31:24-26), mai inainte s fost adugat relatarea
morI_ii lui Moise. Analogia dintre *leg5mintele din
Exod. 24 gi Deut. 29-30 i tratatele antice din Orientul
Apropiat este sugestiv, intrucit documentele nata-
tului erau puse adesea int:-un loc sacru, cum s-a cut
cu tablele cu Cele Zece Porunci i cu cartea Deutem
nomului; lucrul acata se fcea cind era incheiat un
tratat. Timpul cind a fost incheiat legmintul imre
Dumnezeu i Israel a fost r indoial timpul pe care-l
spune Pentateuhul, adic la Exod, cind Dumnezeu a
format lsraelul ca nagiune; prin urmare aceasta este
perioada in care trebuie datat punerea Decalogului
;i a Deuteronomului in Sanctuar, in conformitate cu
relatarea Pentateuhului, gi aceasta inseamn ci recu-
noagterea canonicitigii lor trebuie datat tot de a-
tungi.
lmrucit a existat 0 succaiune de profegi, a fost
posibil ca scrierile sacre mai vechi s e adugate la
altele sau eclitate in modul indicat mai sus, fr a
comite sacrilegiul dapre care sint date avertlsmente
in Deut. 4:2; 12:32; Prov. 30:6. Acelagi lucru se aplic
la alte prgi din VT. Cartea lui Iosua include in uldmul
capitol legmintul, v. 1-25, care a fost scris original
de Iosua insui (v. 26). Cartea lui Samuel include
documenlul despre organizarea regatului (1 Sam.
8:11-18), scris original de Samuel (1 Sam. 10:25).
Amindou acate documente au fost canonice de la
bun inceput, primul ind scris ininsgi cartea Legii din
sanctuarul de la Sihem, iar al doilea a fost pus inaintea
Domnului la Exist indicii de extindere a cirpi
Psalmilor i Proverbelor in Ps. 72:20 i Prov. 25:1.
Scrieri dintr-o colecqie antic de poezii sint incluse in
losua (10:12 .urm.), Samuel (2 Sam. 1:17-27) gi
lmpirapi (1 imp. 8:53, Lxx). Cartea Regilor mengio-
neazi ca suxse Cartea faptelor lui Solomon, Cartea
cronicilor rqgilor lui Israel i Carzea cronicilor regilar
lui Iuda (1 Imp. 11:41; 14:19, 29, etc. ; 2 Imp. 1:18;
8:23, etc.). Aceste ultime doua lucriri, combinate,
probabil c sint identice cu Carrea regilor lui Israel .51
Iuda, menyionat adesea ca surs pentru crgile
canonice ale Cronicilor (2 Cron. 16:11; 25:26; 27:7;
28:26; 35:27; 36:8; i, inn-o form abreviat, 1 Cron.
9:1; 2 Cron. 24:27). Aceast cane se pare c5 a inclus
multe dintre istoriile scrise de profegi i care sint
mengionate ca suxse in Cronici (2 Cron. 20:34; 32:32).
Nu togi scriitorii crpilor din VT au fost profegi, in
sensul strict al cuvintului; unii dintre ei an fost regi i
ingeleppi. Dar inspiragia scrierilor lor a ficut ca ele s
capete un loc in Canon. Despre inspiragia psalmigtilor
se vorbegte in 2 Sam. 23:1-3; 1 Cron. 25:1, iar despre
inspiracia inelep{;ilor in Ecl. 12:11 .urm. Observagi
de asemenea revelagiile date de DU.!nI17\-I lui Iov (Iov
38:1; 40:6) 3i armagia din Prov. 8:1-9:6 care las s
e ingeleag c5 i cartea Proverbelor are lucrarea
lngelepciunii divine.
ll]. lncheierea prime! secyiunl (Legea)
In alte carp din V1 i in literatura intertestamental
intilnim remarcabil de multe referiri la Pentateuh (in
intregime sau in parte) ca scriere canonic. Nu incape
indoial cf: faptul acesta se datorear importangeisale
fnuidamentale. In cadrul V1} referlzile la alte cirgi ca
ind inspirate sau canonice sint limitate in mare mi-
sur la auto:-ii lor: principalele excepgii sint probabil
ls. 34:16; Ps. 149:9; Dan. 9:2. Un alt motiv pentru
acate referiri frecvente la Pentateuh se poate si e
faptul c5 aceasta a fost prima secgiune din VT scris 5i
recunoscuri ca ind canonic. Lucrurile probabil c
stau aga deoarece Pentareuhul a fost in eseng lucra-
rea unui singur profet din timpuri foarte vechi, lucrare
care a fost editati dup moartea lui, dar nu a fost
accsibili pentru adugiri permanente, in timp ce
celelalte SCl_ZiUI1i ale VI au fost scrise de autori de dat
mai recente": gi numrul lor nu a fost complet decit
dup intoarcerea din Exil. Nimeni nu se indoiegte c5
Pennateuhul a fost incheiat gi era considerat canonic
pe vremea lui Ezra gi Neemia, in secolul al 5-lea i.d.Cr.,
i se poat_e s fost conside:-at canonic mult mai
devreme. ln secolul al 3-lea i.d.Cr. a fost tradus in
greac, devenind astfel prima parte din uoc Pe la
jumtatea secolului al 2-lea i.d.Cr. avem dovezi c
toate cele 5 cind, inclusiv Genesa, erau atribuite lui
Moise (vezi Aristobulus, citat de Eusebius, Prepara-
tion for the Gospel 13. 12). Mai tirziu in acelai secol
se pare c5 sciziunea dintre iudeigi samariteni a devenit
complet, iar pstrarea Pentateuhului ebraic de ctre
ambele pxii dovede$te ca: fcea deja parte din patri-
moniul lor cornun. Toate acestea sint o dovad c
prima secgiune a Canonului era incheiat i consta din
cele 5 czirgi cunoscute, nici mai multe nici mai pugine,
gi an pensistat numai diferenge textuale minore.
IV. Evolua secun a doua i a treia (Pi-ofei
qi crle hagiografe)
Rmtul Bibliei ebraice are o structur diferit decit
Biblia englez (sau romneasc n.n'.). Este impryit
in dou Profegii $i I-lagiografele sau (alte)
 Scripturi. Sectiunea de Profeti cuprinde 8 carti: cartile
istorice Iosua, Judecatori, Samuel $i Regi, i cartzile
oraculare (profetice): lerernia, Ezechiel, Isaia i Cei
Doispzezece (Profetii mici). Exista 11 carpi hagio-
grafe: carpile lirice i cele de lntelepciune, Psalmii, lov,
Proverbele, Eclesiastul, Cintarea Cintdrilor gi Plin-
gerile; i cartile istorice, Daniel (vezi mai jos), Estera,
Ezra-Neemia gi Cronicile. Aceasta este ordinea tra-
ditionali, pocrivit careia eealalt carte care mai rd-
mine dintre hagiografe, Rut, este luat ca o prefati la
Psalmi, intrucit se incheiecu genealogia psalmistului
David, dqi in Evul Mediu a fost mutati in alt loc,
alaturi de celelalte patru eaqi la fel de scurte (Cin-
taiea Cintrilor, Eclaiastul, Plingerile i Estera). Este
demn de remarcat c5 in traditia ebraic Samuel, Regi,
Profegii mici, Ezra-Neemia gi Cronicile erau socotire
ecare ca o singura carte. Aceasta poate indica ma-
rimea unui sul de piele obienuit folosit de evrei pentru
cirgi atunci cind crtgile canonice au fost ingirate i
numarate pentru prima oara.
Uneori au fost exprimate indoieli, pentru motive
inadecvate, cu privire la veehimea acestui mod de a
grupa cirtile V1. Mai rspindit a fost ideea, la fel de
putin fondata, care a presupus c gruparea neect
dezvoltarea treptat a Canonului V11 ci gruparea a
fost un accident istoric ei Canonul Profetilor a fost
incheiat prin secolul al 3-lea i.d.Cr., mai inainte er o
istorie cum este cea din Cronici $i 0 profetie cum este
cea a lui Daniel (despre care se sustine ca apa:-tine in
mod natural in acat loc) s fost recunoscute ca
inspirate, poate chiar mai inainte ca s fi fost scrise.
Potrivit acstei ipoteze larg raspindite, Canonul car-
tilor Hagiografe nu a fost incheiat decit la sinodul
J evreiac de la Jamnia sau Jabneh, in jurul anului 90
d.Cr., dup! ce Canonul netenninag al VT fusse pre-
luat deja de ctre Biserica creetina. In afara de aceasta,
un Canon mai cuprinztor, continind multe carti apo-
erife fusse acceptat de evreii de limbi greaca din
Alexandria i s-a materializat in LXX; Lxx a fost VT al
Bisericii creetine primate. Aceste doua fapte, impre-
una poate cu atractia esenienilor fata de apocalipsele
pseudonime, sint raspunziitoare pentru inconstanta
Canonului VT in creecinismul patrislic. Cel pugin aa
sustine teoria aceasta.
Realitatea este cu totul diferita. Gruparea cirgilor
nu este arbicrar, ci are facuta potrivit cu genul
literar. Jumtate din cartea lui Daniel este o naratiune
gi in cartile hagiografe, aranjate in ordinea tradi-
tionala, pare sa e plasata alaturi de cartile istorice.
Exist istorisiri in Lege (cuprinzind perioada de la
creatie pini la Moise) i in Profeti (cuprinzind perioa-
da de la losua pina la sreitul monarhiei), aa incit de
ce sa nu existe cirti istorice intre cirtile hagiografe,
c&rticaresase0cupecuatreiaperioada,dup Exilgi
intoarcerea din robie? Cartea Cronicilor este ultima
dintre cargile istorice, ca un rezumat al intregii nara-
tiuni bibliee, de la Adam pina la intoarcerea din robie.
Este clar ca Canonul Profetilor nu a fost incheiat
complet atunci dnd a fost scrisa canea Cronicilor,
deoarece sursele pe care le citeaza nu sint Samuel i
Regi, ci istoriile profetice mai ample care se pare ca
au servit ca surse i penn-u Samuel ;i Regi. Cele mai
vechi elemente din Profeti, incluse in carp cum sint
Iosua gi Samuel, sint desigur foarte vechi, la fel ca i
elementele cele mai vechi din cartile liagiografe, in-
cluse in carti cum sint Psalrnii, Proverbele i Cronicile.
Este posibil ca acate elemente se poate s fost
recunoscute drept canonice inainte de incheierea de-
nitiva a primei sectiuni a Canonului. Elementele cele
mai noi din cartile hagiografe, cum sint Daniel, Estera
5i Ezra-Neemia, apartin sreitului istorieiV'1. Dar ace-
lai lucru ate adevirat cu privire la cele mai noi
elements din Profeti, cum sint Ezechiel, I-lagai, Za-
haria Si Maleahi. Da_i carle hagiografe au tendinta
sa e mai recente decit Profetii, este doar o tendint
qi exista o suprapunere consider-abili. De fapt, insiei
prsupunerea c5 hagiografele sint o colectie mai re-
centa se poate s5 dus la datarea unor cqi la date
mai_recente dt ar trebui.
lntrucit carpile din amindoua aceste sectiuni sint
scrise de mai multi autori $i sint de obicei indepen-
dente una de alta, se poate ea ele s5 fost considerate
canonice in mod individual, la diferite date, i la
inceput au format o singur-5 colectie variati. Mai
tirziu, cind datul profetic a fost lust pentru o vreme gi
cind numarul lor parea si e complet, cirtile au fost
clasicate cu mai multa grija i au fost irnprgite in
doua sectiuni distincte. ,,C5r;:ile despre care se vor-
begte in Dan. 9:2 se poates ii fost un volum cresdnd
de carti, prea putin organizate, care contineau nu
numai scrieri ale unor profegi cum este Ieremia, ci i
scrieri ale unor psalmit1' ca David. 'l1*adip'a din 2 Mac.
2:13 cu privire la biblioteca lui Neemia reecta 0
asemenea colectie mixta: ,,Prin iriintarea unei bi-
blioteci, el a adunat laolalta cargile despre regi i
profeti, gi crgile lui David i scrisorile regilor dapre
daruri sacre. Vechimea acstei traditii se vede nu
numai in probabilitatea c5 0 asemenea actiune es
fost necesara dupa calarnitatea Exilului, ci i din fap-
tul ca ,,scrisorile regilor despre lucrurile sacre sint
pastrate numai datorit! importantei lor i nu au fost
incluse in cartea lui Elm (623-12; 7:12-26). A rrebuit
s5 treaca timp pentru a tncheiata o carte cum este
cea a lui Ezra, pentru recunoaeterea canonicititii cir-
(ilor recente gi pentru intelegerea fapt-ului c dar-ul
profetic a incetat; numai cind s-au petrecut toate
aceste lucruri, numai atunci s-a putut face o impargire
pnecisa intre Profeti i cinj hagiografe i numai atunci
a putut facut aranjarea atenta a continutului lor.
lmpartirea era fcut deja can-e srgitul secolului al
2-lea i.d.Cr., cind a fost compus prologul la traducerea
greac a Eclesiasticului, deoarece acest prolog se re-
fer in repetate rinduri la cele trei sectiuni ale Cano-
nului. Se pare insa c5 aceast imprre nu a fost
facut cu mult timp inainte, deoarece a treia sectiune
a Canonului nu primise inc un nume: scriitorul nu-
meete prima secpiune ,,Legea, iar a doua secgiune
(datorita continutului ei) 0 nurneete ,,Profetii, dar a
treia sectiune nu primeete un nume, ci ate descris.
Este descrisa prin expresii ca: ,,celelalte care au pgit
pe urmele lor, ,,celelalte crgi scr5mo5_ti, ,,restul
cargilof. Limbajul folosit lasa $5 se inteleaga ca este
vorba despre un grup stabilit i complet de carti, dar
un grup mai putin vechi 5i mai putin stabilit decit
cartile pe care le contine. La cele trei sectiuni se refer
de asemenea, in secolul 1 d.Cr., Philo (De Vim Con-
zemplativa 25) i Cristos (Luca 24:44), 5i amindoi
numsc a treia sectiune cu numele ei vechi, ,,Psalmii.
V. lncheierea sectiunii a doua $1 a treia
Data dnd Profetii gi cartile hagiografe au fost or-
ganizate in sectiuni separate probabil ca a fost injurul
anului 165 i.d.Cr. Spunem aceasta deoarece traditia
citat mai sus din 2 Macabei vorbs_te in conrinuare
dapre a doua criz majord din istoria Canonului: ,,ln
acelagi fel Iuda (Macabeul) a adunat toate cartile care
au fost pierdute in timpul rzboiului care a venit peste
noi si aceste cai-ti continua sa e in posesia noastra
(2 Mac. 2:14). ,,Razl:-oiul mentionat ate razboiul de
eliberare condus de Macabei impotriva prigonitorului
sirian Antiohus Epifanes. Ostilitatea lui Antiohus fata
de Scripturi ate descrisa (1 Mac. 1:56 s.unn.) si ate
probabil ca Iuda a trebuit sa adune toate copiile la un
loc atunci cind persecutia s-a incheiat. luda stia ca
darul profetic incetase de multa vreme (1 Mac. 9:27),
asaincitceestemaiprobabil decltoaatuncicinda
adunat laolalti scrierile sacre sa le aranjeze $i s5 puna
colectia completa in ordinea care a devenit tradi-
tionali de atunci incoace7 lntrucit can-ile continuau
sa e scrise pe suluri separate, care au trebuit ,,adu-
nate, ceea ce a produs el nu a fost u.n volurn ci o
colectie impirtita in trei si o lista a cirtilor din
aceasti colectie.
La alcatuirea acestei Iiste, probabil ca Iuda nu a
stabilit numai impartira clara in Profeti si carti hagio-
grafe, ci a stabilit si ordinea traditional si numarul
cartilor din ecare sectiune. O lista a cirtilor trebuie
sa aib 0 ordine si un numar, iar ordinea traditionala,
scris sub forma unei baraita dintre sursa mai veche
dirhlmudul babilonian (Baba Bathra 141 15a), este
ordinea data in pr-ima parte a acatui articol, in care
cartea Cronicilor este ultima dintre cartile hagiografe.
Pozitia Cronicilor poate unnariti pina in secolul 1
d.Cr., intrucit este reectati intr-o expresie a lui Cris-
tos in Mat. 23:35 si Luca 11:51, unde exprsia ,,de la
singele lui Abel, pini la singele lui Zaharia probabil
ca se referi la toti profetii martirizati de la tnoeputul
Canonului pin! la caplt, de la Gen. 4:3-15 plna la 2
Cron. 24:19-22. Numirul traditional a1 cartilor cant
nice este 24 (cele 5 cai-ti ale legii, impreuna cu 8 carti
scrise din Profeti si cele 1 1 carti hagiografe enumerate
mai sus), sau 22 (Rut ind anexata la cartea Judeca-
torilor, iar Plingerile la cartea lui leremia, pentru a
avea un numai de cdrti egal cu numai-ul literelor din
alfabetul ebraic). Numarul 24 este dat prirna oara in
2 Ezra 14:44-48, injurul anului 100 d.Cr., darse poate
sa exista o aluzie la el in Apoc. 4:4, 10, etc., deoarece
baraita din Babe Bothra pare sa implice ca autor-ii
carti1orVl la fel ca si bit:-'in.iidinAp0calipsa, erau 24
la nurnr. Numrul 22 ate dat pentru prima oara de
Josephus (Contra Apion 1.8), cu putin inainte de anul
100 d.Cr., cit si in fragmente din traducerea greac a
centiiJ|4bi1eelor (secolul 1 i.d.Cr.?). Daci numarul 22
dateaza din secolul 1 i.d.Cr., la fel dateaza si numarul
24, deoarece 22 este o adaptare pentru a coincide cu
numarul literelor din alfabet. lntrucit numarul 24,
care combina unele cirti mai mici intr-un singur vo-
lum, pare sa fost inuentat de ordinea tradigionala
i ordinea trebuie s e la fel de veche. Nu exista
indoiald cu privire la identitatea celor 24 sau 22 de
carti - ele sint crtile din Biblia ebraica. Josephus
spune ca ele au fost acceptate drept canonice din
timpuri imemorabile. Canonicitatea poate atestata
in mod individual pentru aproape toate cartile, pe
baza unor scrieri din secolul 1 d.Cr. sau mai vechi.
Lucrul acesta este adevarat chiar si cu privire la 4
dintre cele S cirti conu-oversate de unii rabini: numai
Cu1tarea Cintarilor, poate datorit faprului ca ate
scurta, rimine (Era o atestare individuala.
Acste dovezi dau de intelm ca la inceputul erei
crestine identitatea tuturor crtilor canonice era bine
cunoscuta si general acceptati. De unde a venit atunci
ideea ca a treia sectiune a Canonului nu a fost inche-
iata decit la sinodul de la Jamnia, la citeva decenii
dupa nasterea Bisericii creetine? Motivele pr-incipale
sint ca scrierile rabinice mentioneaza contnoverse cu
privire la 5 dintre carti si unele dintre aceste con-
tmverse au fost solutionate in discutia de la Jamnia;
de asemenea, multe MS ale uot amesteca unele carti
apocrife prinue cele canonice, determinind o accep-
tare mai larg a Canonului alexandrin; in plus, da-
coperirile de la Qumran arata ca pseudoepigrafele
apocaliptice an fost indragite de catre esenieni si
poate ca au fost considerate canonice. Dar scrierile
rabinice mentioneaza si obiectii de ordin academic la
multe alte carti canonice, desi aceste obiectii pot prlmi
mai usor un raspuns; prin urmare, problema in dis-
cutie a fost scoaterea unor are din listi (daca ar
fost posibil), nu adiugarea unora. In afara de aceasta,
una dintre cele 5 carti controversate (Ezechiel) apar-
tine celei de-a doua sectiuni a Canonului, care se
recunoaste ea a fost incheiata cu mult inainte de era
ln ce privqte Canonul alexandrin, scrierile
lui Philo din Alexandria arat ca a fost acelasi cu
Canonul palestinian. El se refera la cele 3 sectiuni
familiare si considera inspirate multe crti din toate
cele 3 sectiuni, dar nu considera inspirata nici una
dintre Apocrife. In manuscrisele Lxx, Profetii si Hagio-
grafele au fost rearanjate de unii crestini intr-u.n mod
ne-evreiesc, gi intercalarea Apocrifelor este un feno
men crestin si nu evreiesc. La Qumran apocalipsele
pseudonime au fost privite mai degrabi ca 0 adiugire
eseniani la Canonul ebraic standard si nu o parte
integ-rant! a acestuia. Exist! aluzii la aceast! adaugire
in scrierea lui Philo d6pf Tlierapeutae (De Vita
Contemplative 25) si in 2 Esdra 14:44-48. Un fapt la
fel de semnicativ descoperit la Qumran ate ca se-
nienii, desi rivalizau cu iudaismul traditional inca din
secolul al 2-lea i.d.Cr., au recunoscut drept canonice
0 serie de cirti hagiografe si probabil c au facut
aceasta inainte de inceputul fwalittii.
VI. De la Canonul evreimc la cel creen
Manuscrisele LXX sint insotite de scrierile Parintilor
Bisericii care (cel putin in afara Palatinei si Siriei) au
folosit de obicei LXX sau traducerea acesteia in latina
veche. in scrierile lor este gsit atit Canonul largit cit
gi cel ingust, Ca_n0m.I.l largit cuprinde cartile dinainte
de vremea lui Cristos care erau citite si apreciate in
general in Biseric (inclusiv Apocrifele), iar Canonul
ingust este limitat la crtile din Biblia ebraic, despre
care unii invatati cum sint Melito, Origen, Epitanius si
Ieronim au insistat ca numai aceasta este irspirata.
Apocrifele au fost cunoscute in Biserica inca de la
inceput, dar cu cit mergem mai mult in um1i in timp,
cu atit mai rar vedem ca sint considerate inspirate. in
NT inssi gasim ca Isus Cristos recunoagte Scripturile
ebraice, sub diferite nume contemporane, si accepta
Cele trei sectiuni ale Canonului ebraic si ordinea tra-
ditional a cartilor care-1 alcatuisc; in Apocalipsa s-ar
putea 55 gxjste o aluzie la nurnrul lor si despre
majoritatea cirgilor se arm in mod individual ca au
autoritate divina; dar aceasta nu se arma dapre nici
una dintre Apocrife. Singura exceptie aparenta este
1-efe;-1,-ea 13 1 Enoh in Iuda 14 .urm., care s-ar putea
ea e doar un argumentum ad honinem pentru cei
convertiti de la scoala de gindire apocaliptica si care
separecaaufostinnumarmare.
Ceea ce este evident ca s-a intimplat in primele
secole ale erei crestine ate urmitorul lucru: Cristos a
txansmis urmasilor sax, ca Snta Scripturii, Biblia pe
care a primit-o E1 si care continea aceleasi carpi ca si
Biblia ebraioi din allele noastre. Primii crestini au avut
in comun cu evreii contemporani o cunoastere deplina
a identititii cartilor canonice. Tbtusi, Biblia nu era
inca legatl intre doua coperti: era 0 list memorat
de suluri. Ruptura de n-aditia oral evreiasca (in unele
probleme a fost 0 rupturi foarte necaari), instraina
rea petrecuta intre evrei si crestini si necunoasterea
limbilor semitice in Biserica din afara Palatinei si
Siriei an dus la indoieli cracinde ale crestinilor cu
privire la Canon, indoieli care au fost accentuate cle
formularea unor Iiste noi de crti canonice, aianjate
pe baza altor principii, side introducerea unor citanii
(lectionare). Asemenea indoieli cu privire la Canon au
putut fi solutionate (si pot solutionate) numai asa
cum au fost solutionate de Reform ~ prin intoarcerea
la invatatura NT si la cadrul evreiesc pe fundalul
camia trebuie intelae.
B1BLIOGRAFIE. S. Z. leiman, The Canonization of
Hebrew Scripture, 1976; A. C. Sundberg, The OT of
the Early Church, 1964; J. P. Lewis, Joumal of Bible
and Religion 32, 1964, p. 125-132; M. G. Kline, The
Structure ofBiblical Authority, 1972; J . D. Purvis, The
Samaritan Pentateuch and the Origin ofthe Samaritan
Sect, 1968; B. F. Westcott, The Bible in the Church,
1864; W. I-l. Green, General Introduction ta the OT: the
Canon, 1899; H. E. Ryle, The Canon of the OT, 1895;
M. L. Margolis, The Hebrew Scriptures in the Making,
1922; S. Zeitlin, A Historical Study ofthe Canonization
of the Hebrew Scriptures, 1933; R. L. Harris, Inspira-
tion and Canonicity of the Bible, 1957.
RT.B.
CAP. Capul (ebr. r5'$'; gr. kephale) nu ate considerat
Sediul intelecrului ci suxsa vietii (Mat. 14:8, 11; loan
19:30). Astfel, a inalta capul inseamna a da viata, in
sens de succes (Jud. 8:28; Ps. 27:6; Gen. 40:13; vezi
jocul de cuvinte in v. 19), sau a o astepta de la
Dumnezeu (Ps. 24:7, 9; Luca 21:28). Aacoperi capul
cu mina sau cu praf si cenusa era un semn de jale
pentni pierderea vietii (2 Sam. 13:19; Plin. 2:10). in
sens gurat, de cap indica superioritate de
rang si autoritate asupra altcuiva (Jud. 11:11; 2 Sam.
22:44); totusi, cind se vorbeste dapre Cristos ca si
Cap al bisericii (Efes. 5:23; Col. 2:19), al oricarui om
(1 Cor. 11:3), al intregului univers (hyper pama, Efes.
1:22) si al oricarei forte cosmice (Col. 2:10), si cind
se vorba_te dapre barbat ca si cap al femeii (1 Cor.
11:3; Efa. 5:23; cf. Gen. 2:21 s.urm.), predomina
sensul fundamental de suisa a vietii si energiei.
Biserica ate trupul lui Cristos si El ate Capul ei
(Efes. 4:15 s.urm.): ele sint inseparabile. In aceast
unitate dintre cap si trup, Cristos este Capul si El
conduce cresterea trupului pentru Sine: E1 nu este
numai suxsa intei tmpului (1 Cor. 10:16 s.urm.) ci si
implinirea vietii lui (Efa. 4:15 .urm.); vezi "PLA'IR.A
DIN CAPUL UNGHIULUI. Prin urmare, a jura credint
unui alt mediator spiritual, cum se fcea la Colose,
lnseamna' a tia legtura vital dintre mdulare si
Cristos, Capul, care este sursa intregii lor existente
(Col. 2:18 s.urm.).
BKBLIOGRAFXE. F. Foulkes, Ephesians, TNTC,
1963, p. 65 s.urm., 124, 155 s.urm.; K. Munzer si C.
Brown, NIDNTT 2, p. 156-163; H. Schlier, TDNT 3, p.
673-681; S. Bedale, ,,The Meaning of kephale in the
Pauline Epistles, JTS s.n. 5, 1954, p. 211 $.urm.
F.H.P.
CAPADOCIA. Regiune de podis, in jur de 900 m,
situat in E Asiei Mid, marginit la S de lantul Mt.
Taurus, la E de Eufrat si la N de Pont, dar delimitarea
exacta ate vaga. A fost constituita ca provincie ro-
mana de _c5tre Tiberius, 17 d.Cr., in um-ia morpii lui
Arhelau. In anul 70 d.Cr., Vbspasian a unito cu Ar
menia Mica fol-mind una dintre fonaretele de frontiera
importante din imperiu. Sub stapinirea imparatilor de
mai1~in.iu,i.nspecialalui'I1-aiar1,mZiri1neasiimpor-
tanta provinciei a crescut consiclerabil. Producea un
numar mare de oi si cai. Drumul comereial dintre Asia
Cent:-ala si pomuile de la Marea Neagra trecea pe aici
si avea acca usor dinspre 'lars, prin Portile Ciliciei.
Evrei din Capadocia an fost prezenti la Iemsalim in
ziua "Cincizecimii (Fapt. 2:9). Unii dintre
imprsdati printre neamuri (Diaspora) crora le-a
scris Petru traiau in Capadocia (1 Pet. 1:1).
J.W.M.
CAPERNAUM.
1. Numele
In manuscrisele NT apare cel mai adesea Kaphar~
naoum, daj in scrierile minuscule bazate pe Codex
Alexandrinus este redat Kapernaoum. Este clar <15
forma original?! este Kapharnaoum, ind 0 transcriere
directa a numelui semitic kpEr nahm, ,,satu1 lui
Naum". Aceasta form semitic este intilnita la Qo~
helet Rabbah 1.8 si 7.26. Josephus (BJ 3. 517) se
refera la izvorul Kapharnaoum, echivalentul numelui
semitic 'en- k'arnahm. in scrierea sa Vita 403 pro-
babil ca ar trebui s5 citim Kephamakn (original din
MS. PRA, preferat de Thackeray). Este acelasi cuvint
cu terminatia nun si k in loc de h.
ll. Locallza:-ea
Dovezile din NT, din scrierile lui Josephus, din scrierile
pelerinilor crestini, din intinerariile evreiati medie-
vale, din ramasitele arheologice care au dainuit pin
in prezent si din excavatiile curente arat c orasul
Capernaum a fost situar lax-5 indoiala la Tell Hum si a
fost locuit in mod continuu din secolul 1 i.d.Cr. pina
in secolul al 7-lea d.Cr. Infomiatiile fumizate de Evan-
ghelii aproape ca sint suciente pent:-u a stabili locul
intrucit ele ne spun dapre Capernaum ca (a) era
situat pe malul lacului (Mat. 4:13); (b) era in aproe
pierea unei granite polidce, asa incit era necesar s
aib un punct de vam (Marcu 2:14) si un detasament
militar (Mat. 8:S~13; Luca 7:1-10); (c) era in apro-
piere de Ghenenaret (Marcu 6:53; loan 6:22, 59), o
zon cu un pmint foarte ferdl in partea de NV a
Lacului. Pe scurr, Capernaumul era saml cel mai apro-
piat de lordan pe trmul de NV al Marii Galileii, pozitie
ocupat de fapt de ruinele de la Tell Hum. Aeest fapt
este conrmat de Josephus in Vita 403, care indica un
sat in apropiere de Julias (er-Tell). De difeqie M88
dala/Tarichaeae (Mejdel).
Capemaumul era de asemena in apropierea celui
mai puternic izvor care uda Ghenezaretul (Bl 3. 519)
si poate fi locul et-Tabgha. Numele arab ct-Tabgha ate
fara indoiala o alterare a numelui gr. HeptapEg5n
(locul celor sapte izvoare) . Aceste ,,$apte izvoare sint
mentionate de Egeria in cca 383 d.Cr. (lat. septem
fontes) si de Theodosius (530 d.Cr.). Theodosius ne
furnizeaz singurul itinerar detaliatinjurul tannurilor
de NV ale M51-ii Galileii, mergind spre N de la Tiberias;
distantele sint date in mile romanez 2 mile Magdala,
2 mile 1-ieptapEg6n, 2 mile Capemaum, 6 mile Bet-
saida. /mfel, Capemaumul era la 2 mile (3,5 km) N
de Dabgha, care localizeaza exact Tell Hum. Numele
$apte Izvoare indica un original semitic desemnind
abundent de ape, dar termenul care a supravietuit
ate cel grec. ln limba araba suocaiunea ate Mejdel,
et-Tabgha, Tell Hum. Primele doua nume corespund cu
listalui'I'heodosius,darHumnusepoatesaeo
prescunare de la Nahum - are incepe cu o silaba
lunga - si aici nu exista nici un tell (movil), ci doar
khirbe sau rujm (mini sau morman de pietre). Itine-
raxiile evreiestl medievale ne furnizeaza rispunsul. Se
crede ca aici se aa rnormintul lui Rabii Tanhum;
prim:-o asimilaxe reaso itinexariile se referi la acat
loc niunindu-l ,,Tanhum. Degenerarea de la Tanhum
la tell hum (movil intunecata) ate usor de intela.
Lista lui Theodosius localizeazi Capemaumul la N de
et-Tabgha. Observati ca veehea localizare rivala a lui
Tell Hum, Khirbet Munja sau Minyeh, ate la S de
et-Tabgha. S-a crezut multa vreme ca numele ate 0
for-ma derivati de la Munyat Hisharn sau el-Munya din
siusele arabe. Excavatiile au conmiat acat fapt prin
dacoperirea unui castel Urnmayad si nu a unui sat
evreiesc (IE1 10, 1960, p. 240-243).
Monurnentele sint de asemenea importante pen-
tru conrmarea localizjrii Capernaumului. Egeria a
vazut aieio sinagoga din piatra cioplita, la care se urea
pe ,,!-nulte trepte. O caracterisukza neobisnuita a ra-
masitelor sinagogii de la Tell Hum ate ca se aa pe 0
platforms inalta si in partea din fata are un balcon la
care se ajunge din prtile laterale pe niste scari. Egeria
a vazut de asemenea o biserica (ecclaia) attmci cind
a mexs la Capemaum (cca 383 d.Cr.). Ea spune ca
biserica a fost construiti din casa apostolului Petru si
ca peretii acestei case an fost incorporati in ziduri si
se aflau inca in forrna lor originala (ita slant sicut
fuerunt). Peletinul din Piacenza (570 d.Cr.) ne pova-
testecaaintratincasaluiktrudin capernaumsic
aceasta a fost inlocuit de 0 biserici.
HI. Istoria
Pina la converdrea lui Constantin cel Mare (306337
d.Cr.) comunitatile evreiati au prosper-at in_Ga1ilea
sub conducerea rabinilor si patriarhilor lor. In jurul
anului 335 d.Cr. Constantin a fost informat de un
evreu din Tiberias, convertit la crestinism cu numele
losif, ca Tiberias, Sepphoris, Nazaret si Capemaum
erau locuite in inuegime de evrei care exeludeau cu
strictete orice ne-evrei din asezrile lor. losif a obiinut
imediat permisiune de la imprat s constniiasca ,,bi-
serici pentru Cristos (ekklesiai) in acate locuri (Epi-
fanius, Haer 30. 4. 1 = PG 41. 425) si a reusit s
transforme un templu aflat in paragin la Tiberiada
datind din vremea lui Adrian, si a ridicat 0 bisericuta
la Sepphoris. Totusi, abia prin secolul al 5-lea d.Cr.
s-au stabilit ne-evrei in acat ,,ghetou ev-
reiac. Este greu de spus in ce masura a eidstat in tot
acat timp secta ,,iudeocrestini la Capemaum si in
alte parti din Galilea. Din istorisirile rabinilor am ca
existau minim (eretici) la Tiberiada, Sepphoris si Ca-
pernaum (secolele al 2-lea si al 3-lea d.Cr.). Este o
singura povestire despre Capernaum, care spune c R.
Hananya a fost induplecat de un minim sa ealce legea
sabatuluisisaclareasc pe un migar (cca 110d.Cr.).
Acesti evrei c1-estini tineau Legea, frecventau sinagoga
si evitau legturile cu ne-evreii; dar ei taceau vindecari
si vorbeau in numele lui Isus. Jerome spune ca fariseii
ii numeau ei continuau sa prospere in
vremea lui (srsitul secolului al 4-lea si inceputul
secolului al 5-lea d.Cr.) ,,\ sinagogile din Rsarit- ei
nu erau evrei deli si nici crestini autentiei.
IV. Excaval
Excavaiille fcute de organizatia franciscana Custodia
di Terra Santa, condusa de V. Corbo, an inceput la
Capemaum (Tell Hum) in 1968 si sint in plin data-
surare. Sinagoga a fost scoas la lumina de multa
vreme (1905) de Kohl si Watzinger si a fost curtat
pina la dalele de piatra ale pardoseli; prin comparatie
cu monumente Severane din Sirla a fost datat! la
srsitul secolului al 2-lea sau inceputul secolului al
3-lea. Planul de constnictie scos la lumina de ar-
heologii gennani arat o sala de adunare lung, cu
coloane, impartita int:-o navi centrala si strane late-
rale; sala era indreptata spre S si era legata cu partea
de E print:-0 anexa impraionanta, o curte cucoloane.
Amindoua salile si anexa erau ridicate pe o platfox-ma
in-alta (podium) si aveau in feta lor un balcon la care
se putea ajunge pe niste scan amplasate de ecare
parte. Am putea praupune oi aceasta a fost sinagoga
vzut de Egeria (cca 383 d.Cr.) la Capernaum, la
care se ajungea pe o scara ,,cu multe trepte.
Dar daca datele stabilite de Devos si acceptate de
Wilkinson pentru pelerinajul Egeriei sint corecte
(381-384 d.Cr.), ea n-ebuie sa ti vazut sinagoga pe
cind era inca in constructie. Optsprezece santuri din
sinagog si dirnprejurul ei contin obiecte de lut (stu-
diate cu atentie de S. Loffreda) si monede care ne
permit sa stabilim ca lucrarile au inceput in cca 350
d.Cr. si au fost incheiate in cca 450 d.Cr. Umplutura
de moloz (stratul B) din podium ate pate darimaturi
de case (straml A); ate izolat print:-un sm-it gros si
concinuu de mortar (stratul C) in care au fost xate
dalele pardoselii. Excavatiile din sinagoga nu au fost
incheiate inca si vor publicate intr-un volum separat
atunci cind vor incheiate; publicatiile denitive de
pina acum sint Caf. 1 si Stud. Hier. (vezi bibliografia).
Se plinuieste saparea unui alt sant pe toata lungimea
slii, de la E la V (Stud. Hier., p. 176). Potrivit mate-
rialului publicat phi in prezent, cea mai timpurle data
posibila pentru pavarea slii si a colonadei de E ate
383 d.Cr., intrucit cele mai recente monede din um-
plutura izolat de sub mortar sint din 352-360 d.Cr.
(Caf. 1, p. 121, 163) si 383-408 (Stud. Hier., p. 164,
sub colonada silobata din E). Cele mai noi monede
prinse in mortarul gros inainte de a tumat (santul
2, stratul C) dateaz tot din 383 d.Cr. (LA 22, 1972,
p. 15-16). Aeate date tirzii pentru construirea sina-
gogii au fost cu totul neasteptate si au dat nastere la
multe controverse (IE1 21, 1971, p. 207-211; 23,
1973, p. 37-45, 184; Ariel 32, 1973, p. 29-43).
 Doua altare, complet diferite unul de altul, au fost
excavate in aceeasi zona la disranta de numai un rind
de case de sinagoga. Altarul mai recent este basilica
vazuta de pelerinul Piacenza; un monument mic ridi-
oat in cca. 450 d.Cr. care, are forma neobisnuit de
octagon dublu. Cercul central ate situat exact dea-
supia camerei principale a unei case consu-uite in
secolul 1 i.d.Cr. Basili a luat locul unui altar din
prima parte a secolului al 4-lea d.Cr., construit poate
de Iosif din Tlbetiada, care a incapsulat aceeasi oasa
yeche, pstrind peretii ei, asa cum a vazut Egeria.
Incapaea principala a acatei case a fost scoasi in
evidenga. Peretii au fost tencu.in' si decorapi cu picturi
murale cu culori pitoare. Pe buciti de tencuiala care
au cizut an fost gasite inscriptii in greaca (si citeva
semitice), inclusiv cuvintele amin. Domnul si Isus. Este
elar cl aceasta a fost casa traditionali a lui Pen-u,
vizitata de pelerini.
Excav-area acator monumente si a cinci grupuri
(insulae) de case arat ca satul Capemaum a fost
locuit in continuu inne inceputul secolului 1 i.d.Cr. si
secolul al 7-lea d.Cr. Casele fac parte dintr-un sat de
circa 800 pe 250 de m, asa cum indica cioburile si
ruinele. Din zona excavata, insulae 1-3 sint cele mai
vechi, avind inceputul in secolul 1 i.d.Cr.; insulae 4-5
s-au dezvoltat incepind din secolul al 4-lea d.Cr. Casa
traditionala a lui Petru (insula 1) si grupul de case
situate intre aceasta si sinagogi (insula 2) au fost
studiate cel mai mult de arheologi si sint reproduse in
desene izometrice (Caf. I , pl. X, XV). Corbo atimeaz
ca in insula 2 au putut locui vreo cincispxezece familii,
circa 130/150 de oameni. A avut numai citeva ia_iri
in drumurile din afara si consta din incaperi mici care
comunicau cu mai multe curti interioare. S-au pastrat
scaricaretrebuiesaduslateraseledepeaco-
per-lsurile de pamint si paie (ca in Marcu 2:4: vin-
decarea paraliticului), intrucit zidurile din pietre de
bazalt legate cu mortar de pmint nu ar putut
sustine un al doilea etaj. Zidutile sint din pietre de
bazalt tencuite cu pmint. Insula 2 a fost oeupata at-5
intrerupere de la inceputul secolului 1 d.Cr. pina in
secolul al 7-lea d.Cr.; zidurile originale au condnuat
sa e folosite nachimbate. Pardoselile succaiue con-
{in cioburi si monede folosite pentru datare.
BIBUOGRAFIE. E. W. G. Master-man, PEQ 1907, p.
220-229; idem. Studia in Galilee, 1909; F. ~M. Abel,
Capharnaum, inDBS, 1, 1928; V. Corbo, The House of
St Peter at Caphamaum, 1969; idem, Cafamao 1: Gli
edici della cittd, 1975; idem, Studia Hierosolymitana
in honore di R Bellarmino Bugatti, 1976, p. 159-176;
S. Lofferda, Cafamno 2: La Ceramica, 1974; A. Spij-
ken-nan, Cafamao 3: Catalogo delle monete della cittd,
1975; E. '11=:sta, Cafarnao 4: I grutti della casa di S.
Pietro, 1972; R. North, Bib 58, 1977, p. 424-431;
MEHL 1, p. zas-290.
.l.P.K.
CAPITEL. 1. ln ebr. katr (a) ornament la capatul
stilpilor, Amos 9:1; Tef. 2:14; (b) ornament rotund
(LXX sphairtr) de pe *sfesnic, Exod. 25:31-36; 37:
17-22 (tom. ,,gamalioare).
2. In ebr. 'k6tere; (a) capitel sferic inalt de 5 coti
aat pe ecare dintre stilpii *lachin si Boaz din Tem- lului. In inscripgiile cuneiforme, cuvintul ,,cel este
plul lui Solomon, 1 lmp. 7:16-42; 2 Cron. 4:12; Ier.
52:22 (in rorn. ,,coperis n.tr.); (b) buza circulara
indreptat in sus, situate in jurul gaurii de la
capatul suportului pe care era sprijinit bazinul ecarui
lighean mobil, 1 Imp. 7:31 (in rom. ,,gura).
3. ln ebr. seet, 2 ct. 3.15, acelasiintela cu 1. (b)
(rom. ,,cap").
4. in ebr. r6 '1' (literal, ,,cap), temien folosit pentru
capitelurile de pe stilpii din cortul intilnirii, Exod
36:38; 38:17 (in rom. ,,capatiie n.tr.).
D.W.G.
pui, o1nu';'A ("'a1a, de la ,,rostog0lirea mtilor).
In Babilonia (perioada Primei Dinastii) au fost folosite
in veclume' sinii pentru transportarea poverilor mai
usoaxe si acate sinii au fost adoptate curind in Egipt
si in alte an de cimpie. Odata cu inventanea rotii si
cra_terea mobilititii care a urmat dupa acasta inven-
pie, carele au inceput :5 e folodte in mod obisnuit in
toata Babilonia (sumbu), Egipt (Gen. 45:19-21; 46:
5) si Palestine; carele erau vehicule cu 2 sau 4 roti,
folosite in principal in cimpiile joase Shephela din S.
ln zonele de deal, ma, folosirea 1; era limitata la
dnimurile principale (1 Sam. 6:12) si nu erau folosite
in mod obisnuit pentru caltorii lungi (Gen. 45).
Carele puteau duce unul sau doi oameni si 0 incar-
catura usoara, dai erau in general instabile (1 Cron.
13:7-9). Principala utilizare era pentru transportul
recoltelor in tinuturile rurale (Amos 2:13).
Carele erau confectionate de timplari din lemn (1
Sam. 6:7) si de aceea puteau dernontate si arse (v.
14; Ps. 46:9, veri mai jos). Unele care erau acoperite
(Num. 7:3). Cele doua roti, e masive, e cu spite,
aveau uneori obezi grease de metal (vezi ls. 28:27-
28). Carutele erau trase de obicei de doi boi sau doua
vad (Num. 7:3-8; 2 Sam. 6:3-7) si sint repreuentate
in sculpturile asiriene care arata caderea Laehisului in
701 i.d.Cr. (British Museum). ,,Care1e acoperite din
Num. 7:3 pot ii care de razboi (cf. Statuia ldn'mi,
Alalah, ANET, p. 557), desi uneori erau folosite carute
pentru transpomui militate (Ps. 46:9, "care de raz-
boi). Este posibil ca vehiculele cu roti $5 precedat
roata de treierat, Is. 28:27-28. Referirea gurativa la
,,s1eaun'le unei carute, ls. 5:18, este obscura.
DJ .W.
can ma nilznoi.
I. in Orientul Apropiat antic
Vehicule cu roti masive, grele, Irase de asini erau
folosite pentru rizboi si pentru ceremonii in Meso-
potamia de S in mileniul al 3-lea i.d.Cr., asa cum arata
dacoperirile de la Ur, Kish si Tell Agrab. Adevaratele
care de razboi, insa, care aveau o constructie mai
usoara si care erau trase de cai iuti, nu au apirut decit
in mileniul al 2-lea. Caii (*AN1MALE DIN BIBLIE)
probabil ca au fost introdusi de locuitorii din stepa
Rusiei de S si au accelerat multe miscari de popoare
in mileniul al 2-lea; probabil ca in multe dintre limbile
Orientului Apropiat antic, inclusiv in ebr. (sus), cu-
vintele folosite pentnt ,,cal au derivat de la an cuvint
de origine indo-europeana, sugerind ca aceste po-
poare _au jucat un rol important in introducerea ca-
scris de obicei cu o logogram care inseamna ,,\-nagar
strain", iar in scrierea fonedci (sistl), in care apare de
asemenea, ate intilnit pentru prima oara in tablitele

din secolul al 19-lea i.d.Cr. de la Kultepe, in Asia Mica,
indicind probabil influenta a precursorilor
nomazilor din N, care au intrat in Orientul Apropiat
in numir mare la scurt vreme dup aceea. Poate ca
rezultat al acstor prime contacte, locuitorii din N au
confectionat cane de rizboi u.$oare, (rase de cai, iar in
prirna jumitate a mileniului al 2-lea cind o serie de
popoare noi au intrat in lumea andc, hititii in Ana-
tolia, casitii in Maopotamia i hicsogii in Siria-Pales-
tina gi Egipt, aceste popoare au adus cu ele careie de
rzboi.
Originea striini a carelor de razboi este conr-
mata de faptui ca in multe limbi semitice din lumea
antic termenul pentru ,,ea: de rizboi a fost fom1at
de la ridacina rkb, ,,a cil5ri- cuvintele care an rem}-
tat au fost, de exemplu, narkabzu in acadiana, mrkbt
in mu-kigd in ebraici 5i aceast forrni a fost
adoptat in Regatul Nou din Egipt (mrkb. t). In a doua
jumatate a mileniului, o clasa social ai crei membri
erau cunoscuti sub numele de maryanu este atestat
la Alalah, Ugarit, in scrisorile de la Amarna 5i in
Regatul Nou din Egipt. Numele acata dsemna un om
de rang mai inalt, caracterizat in special prin fapt-ul ca
poseda uncar de razboi sau 0 caruta, i in multe cazuri
cea mai buna traducere a termenuhii ar "razboinic
din caz. De obicei se considera ca termenul ste de
origine indoeuropeani (dei unii prefera o origine
hurian), gi faptu! acata poate ilustra modul in care
a fost introdus in Orientul Apropiat. Acest lucru este
indicat i de un tratat despre antrenarea cailor, de un
anume Kikkuli din Mitanni, care a fost gsit in arhivele
cuneifonne de la Boghaz-Koi (*1-H'!'ITI). Aceasta lu-
crare, scrisa in limba huriani, contine 0 serie de ter-
meni tehnici care este dar ca sint de oxigine indo-
europeana, gmpul de limbi ai stapinitorilor din Miran-
ni, care au fost printre cei nou veniti cu cai 5i care de
rzlgoi in mileniul al doilea.
in jumitatea a doua a mileniuiui al 2-lea, cele
doua mari puteri, hititii Qi egiptenii, erau inzestrate cu
care de razboi trase de cai, la fel ca i multe dintre
oraaele-state aramee $i canaanite din Siro-Palestina;
acesta a fost cadrul in care se aau israelitii cind au
cucerit Palestina. in mileniul 1 au dezvoltat
aceast ma.<_si.n5rie la baza uneia dintre armele lor
principale i a devenit int:-adevr un element esential
in razboiui purtat in cimpie.
In general, carul de rzboi era construit din mate-
riale uaoare lernnul gi pielea ind intrebuintate pe
scari larg - i numai imbinarile necsare erau din
bronz sau er. Carul era de obicei dschis in spate, iar
tn fati gi pe lamri erau amenajari pentru scuturi, tolbe
pentru sulite gi pentru echipamentul arcai1or. Rogile
erau in general cu 6 spite, dar uneori aveau numai 4,
iar unele care asiriene de mai niu aveau 8. Degi rote
erau de obicei inalte pin la mijlocul unui om, un
basorelief al lui Asurbanipal arata o roata cu 8 spite
cit un om de inalta, cu o obada de e: ginmita cu cuie.
Obiceiui de a pune coase la roti probabil ca nu a fost
inlrodus decit in vremea pergilor. De obicei erau fOiO
siti doi cai - degi in vremea lui Asurbanipal II asirienii
aveau un al treilea cal, de rezerv, obicei care a fost
abandonat mai tirziu - i caii erau injugati de 0 pane
5i de alta a oitii, care era curbat in sus, plecind de
la podul carului. Jugul, care a fost constmit pentru
boi, nu era potrivit pentru cai, dar hamurile mai
practice nu au ajuns s5 e folosite decit dup ince
putui erei
.. _- -.. .- ..,-Iva
Echipajul consta din doi pin la patm oameni.
Egiptenii preferau doi: un conducitor gi un luptator,
dar asirienii au adaugat un al treilea, s'aL'u rakbu, ,,a]
treiiea diaret, care manevra un scut ca s-i protejeze
pe ceilalti. Acesta era nurnarul cel mai obignuit i a
fost folosit gi de hititi, dar pe vremea lui Asurbanipal
a fost adugat uneori in vehiculele asiriene un al
patrulea om.
Carele de razboi erau folositoare in principal in
campaniile din zone de cimpie i puteau un handicap
in teren neregulat, aa cum se arata pe Portile de
Bronz ale lui Salmanaser H, care descriu dicnittile
intimpinate intr-o campanie de la izvoarele Tigrului.
IL In Vechiul Ibstament.
La fel ca gi celelalre popoare semitice din antichitate,
evreii au descris carele de razboi mai ales prin cuvinte
derivate de la rkb. Forrna cea mai obinuit5, folosita
de peste 100 de ori, este relgeg; merkgd este folosita
de 44 de ori, iar rilgbd (Ezec. 27:20) i fglg (Ps.
104:3) cite o data. Cuvintul merkiy, degi este folosit
pentru a descrie un carde rzboi in 1 Imp. 4:26, pare
s aib mai mult sensul de ,,a in Lev. 15:9 i Cint.
:10. De la rlrb derivi rakkiig, tradus ,,c5ru. in 1
imp. 22:34; 2 Imp. 9:17 (in unele traduceri este redat
,,c51areg pe cal, pe baza relatarii din v. 18-19, dar se
putea sa e un ,,cr5u. clare) 5i 2 Cron. 18:33.
Dintre termenii care nu deriv de la rkb, cel mai
obignuit este gTld, care probabil inseamna de obicei
carut sau car, dei i.ntr~o expresie poetici in Ps. 46:9
s-ar prea ca inseamna car de rzboi. in Eaec. 23:24
se spune dapre o invazie ca in vreme de razboi, cind
,,eivinimpotriva ta cu hsen regelg ..., unde hsen este
un hapax legomenon care are un sens incert. VA traduce
acegti tenneni ,,care de rzboi, crute; VR: ,,arme, care
de r\1.boi, iar VRR ,,din nerd cu care de razboi. Este
de preferat s traducem reI;eQ car de rzboi gi nu
crut. Un alt hapax legomenorl, 'appiry6n, in Cint.
3:9, este tradus ,,car de rizboi (in mm. ,,pata$c5) in
VA, dar este posibil sa insemne ,,palanchin sau ,,1ec-
tic, ind probabil un cuvint imprurnutat din limba
Aga cum este de agteptat, toate referirile la care de
rzboi in Pentateuh ii privesc pe egipteni. Iosif, in
bogtia sa, a avut un car al sau (Gen. 41:43; 46:29;
50:9), iar israelitii care fugeau au fost urmiritgi de care
de rzboi (Exod. 14; cf. Exod. 15:4, 19; Deut. 11:4).
Singura exceptie este in Deut. 20:1 gi acesta este un
text care se refera la viitor, la lucrurile pe care le vor
intilni in timpul cuceririi. Depi din punct de vedere
militar carele de rizboi erau de putin folos in p'nu-
turile deluroase, gi israeiitii care erau lipsigi de care de
rzboi se pare ca au cucerit mai intii aceast parte a
,,carele de er (adio, cu obezi de er) ale
canaanitilor din cimpie (Ios. 17:16; Jud. 1:19) qi ale
listenilor de pe coasra (1 Sam. 13:5) au fost nigte
arme formidabile. Excavatiile de la Hater au artat ca
in aceast perioada erau stationate in cetate u.n numr
mare de care de razboi (vezi Ios. 11 gi Jud. 4-5). Carele
de razboi erau considerate simboluri ale splendorii
averii unui rege (cf. 1 Sam. 8:11) i degi David a
pstrat 100 de care de rzboi trase de cai capturate
intr-o btlie (2 Sam. 8:4; cf. 2 Sam. 15:1), abia in
timpul lui Solomon au fost incorpo_rate in armata
israeiita ea un detaament important. In vremea aceea
cei mai buni cai erau crscuti in Cicia iar cele mai
bune care erau confectionate in Egipt 5i Solomon a
fost irnplicat in comergul cu acate bunuri (1 lmp.
10:28-29). Pentru propria sa armata el a stabilit ,,ce-
tati pentru care la Hater, "Meghido, "Ghezer si
Ierusalim si a reorganizat armata pentru a include
1.400 de care de rizboi (1 Imp. 9:15-19; 10:26).
Carele de rizboi israelite aveau trei oameni, al treilea
om, la fel ca si omologul sau asirian, {alta rakbu, ind
numit ram (de ex. 1 imp. 9:22; ,,c5peten_iile, ,,api-
tanii, ,,conducitorii carelor de razboi). In urma im-
regatului dup moartea lui Solomon, Israel a
pastrat cea mai mare parte a carelor de razboi, intrucit
Hater, Meghido si Ghezer se aflau pe teritoriul sau, si
ca mai mare parte a teritoriului lui Iuda era zona cle
dealuri unde carele de rizboi erau de mai putin folos.
In Israel, Ahab a avut un detaarnent mare de care de
razboi, asacumsevededinarmatialuisalmanaser
Ill care spune ca a adus 2.000 (ar trebui =5 citim
probabil ,,200) de care de xazboi la lupta de la Qarqar
(853 i.d.Cr.; Stela Kurkh 2.91) si ate probabil ca
grajdurile dacoperite la *Meghido, care pin acum au
fost atrlbuite lui Solomon, au fost de fapt ale lui Ahab,
iar grajdurile lui Solomon probabil ca sint ingropate
in moloz. Acest detasament numeros a fost redus in
urma infringerilor suferite in razboaiele aramee gi ni
se spune ca lui Ioahaz i-au ramas nu mai mult de 10
care de xizboi (2 Imp. 13:7). Samaria, ind capitala,
avea un detasament de care de razboi si ate relevant
faptul ca atunci cind cetatea a czut in rniinile lui
Sargon, el a luat numai S0 de care de razboi (AnnaLs
15), indicind astfel declinul fortelor lui Israel. Regatul
lui Iuda, daigur, nu a fost lipsit complet de care de
razboi, aaa cum se vede din faprul ca Iosia a avut doua
are personale in lupte de la Meghido (2 Cron. 35:24),
dar se poate si fi fost folosite numai de oamenii de
rang inalt.
Ill. In Noul Testament
Carele nu apar mult in NT, cel mai cunoscut exemplu
ind carul in care famenul etiopian a fost evanghelizat
de Filip (Fapt. 8). Cuvintul gr, folosit aici, harma,
cuvintul obinuit folosit de Homer pentru ,,car, car de
razboi, apare in LXX ca txaducere a termenului regelg.
In Apocalipsa carele sint mentionate de doua ori,
Apoc. 9:9 harma; 18:13 rheda.
BIBLIOGRAFIE. I. V. G. Cliilde, in Singer, Hol-
myard si Hall (ed.), A History of Technology, 1954, p.
724-728; S. Piggott, Prehistoric India, 1950, p. 266-
267, 273-281; Lefvre da Notta, L'Atte1age, le Che-
val de Selle cl travers les ages, 1931; O. R. Gurney, The
Hiltita, 1952, p. 104-106, 124-125; '11 G. E. Powell
in Culture and Environment. Bsays in Honor of Sir
Cyril Fox, 1963, p. 153-169; C. J. Gadd, The Assyrian
Sculptures, 1934, p. 27-28, 30-35; A. Salonen, Die
Londfahrzeuge des Alten Mesopotamien, 1951; Hip-
pologica Accadica, 1955, p. 11-44.
II. R. de Vauig Ancient Israel, 1961, p. 222-225,
535; Y. Yadin, The Art of Warfare in Biblical Lands,
1963, p. 4-5, 37-40, 113, 284-287, 297-302; N. Na'
aman, Tel Aviv 3, 1976, p. 97-102 (carele lui Ahab).
T.C.M.
CARCHEMIS. Cetate (mod. Jerablus) care pazea
principalul vad de trecere pate Eufrat; la cca 100 km
NE de Aleppo. Este mentionata pentru prima oara
intr-un text din secolul al 18-lea i.d.Cr. ca un centru
comercial independent (Mari, Alalah). Ca 5i oras-stat
sizian a Iacut tratate cu Ugarit si alte state (Mirai-mi)
in mileniul al 2-lea i.d.Cr. si a continuat ca stat neo-
hitit dupa Ini-Tesub (cca 1100) pina dnd Pisiris a fost
infrint de catre Sargon II in 717 i.d.Cr. Dupa aceea
Carchemisul a fost incorporat ca provincie asiriana.
Evenimentul ate mentionat in Is. 10:9.
in 609 i.d.Cr., Neco n, faraonul Egiptului a
tat prin Meghido si a recucerit cetatea (2 Cron. 35:
20),careadevenitobaza deundearrnatasaiihrtuia
pe babilonieni. 'Ibtui, in mai-iunie 605 i.d.Cr., Nebu-
cadrezaar II a condus fortele babiloniene care au intrat
in cetate prin surprindere. Egiptenii au fost complet
infrinti in lupta corp la corp si in imprejuximile cetatii
(ler. 46:2) si au fost urrnariti pina la Hamat. Detaliile
acestei batilii, care a avut ca rezultat extinderea
stapinirii Babiloniului asupra Apusului, sint date in
Cronica babilonian.
Excavatii efectuate in 1912 si 1914 au scos la
lumina sculpturi hitite, o zona mai joasa cu un palat
deschis (bit-hilani) si dovezi ale btaliei ei ocupatiei
babiloniene de mai tixziu.
BIBLIOGRAFIE. C. L. Woolley, Carchemish, 1-3,
1914-52; D. J. Wiseman, Chronicles of Choldoean
Kings, 1956, p. 20-27, 68-69; J. D. Hawkins, Iraq 36,
1974, p. 67-73; W. W. Hallo in C. F. Pieiffer, The
Biblical World, 1966, p. 65-69.
DJ.W.
CAMERA on PiA1'nA._ 1. in ebr. rga.-rm, un 10
de unde se scoate piatra. In Ios. 7:5 ,,$ebarim ate
interpretat mai bine ca si ,,cariere de piatra, un loc
unde au fugit israelitii dupi atacul nereusit impotriva
cettii Ai. In Paladna piatra a fost scoasi din cariere
de-a lungul secolelor. Calcarul de buna calitate se aa
aproape de suprafata in majoritatea Iocurilor si ate
dizlocat din zcimint prin craparea rocii de-a lungul
surilor. Este aproape cert ca numitele ,,g-rajduri ale
lui Solomon din Ierusalim, in apropierea zonei Tem-
plului, au fost cariere de piatri vechi. ("MINERl'I.)
2. Cuvintul psilim se refeza la piatra cioplit si
trebuie tradus astfel in Jud. 3:19, 26 (Ia fel ca si in
Deut. 7:5; Ps. 78:58; Is. 10:10; Mica 5:13), si nu
,,cariere de piatra sau ,,pietrarii.
.I.A.T.
CARMEL (in ebr. karrnel, ,,;:inut-gradina, tinut ro-
ditor). in ebraica acat cuvint ate folosit ca substan-
tiv comun; de ex. ls. 16:10; ler. 4:26; 2 lmp. 19:23; 2
Cron. 26:10. Poate insemna si spic copt de curind, ca
in Lev. 2:14; 23:14. Astfel, dealurile calcaroase Car-
mel probabil ca si-au prirnit numele de la tusurile i
padurile luxuriante care le acoperea. in VT sint doua
locuri care poarta acat nume.
1. Un ir de dealuri lung de cca 50 km, care se
intinde de la NV spre SE, de la Mediterana (tarmul de
S al Golfului Acra) pina in cimpia Dotan. Mt. Camel
propriu 223 ate principala culme (inaltime maxima
cca 530 n1) la capatul de NV, la vreo 19 km de la tarmul
marii gi formeaz granita teritoriului lui Mar (Ios.
19:26). Aceasta regiune cu vegetatie bogata si putin
locuita a constituit 0 bariera strapuns de doua tre-
catori importante, la Iocneam si Meghido, si una mai
putin importanta la Taanac; intre primele doua, dea-
lurile sint mai joase si mai sterpe, dar au povimiguri
abrupte. Principalul dnim de la N la S, insa, ocolate

dealurile Can-nel pe la E, prin cimpia Dotan. Vegetatia
luxurianta de pe Cannel ate reflectata in Amos 1:2;
9:3; Mica 7:14; Naum 1:4; in Cint. 7:5 are o com-
paratie potrivita pentru parul da, stufos. Figure irn-
punatoare a lui Nebucadnetar, regele Babilonului,
inaintind impotriva Egiptului este comparata o data
cu inaltimile stincoase ale Carmelului si Taborului
(ler. 46:18).
Printre dusmanii pe care i-a infrlnt Iosua au fost si
,,imparatul locneamului, la Carmel (Ios. 12:22). Aici
i-a provocat Ilie, in Numele lui Durnnezeu, pe profetii
lui Baal si ai Astarteei, zeitatile promovate de Izabela,
si aici a dstigat o victorie rernarcabila asupra lor (1
Imp. 18; 19:1-2). Textul arata clar ca zeii lzabelei au
fost discreditati in felul acata; intrucit ea a venit din
Tir, Baal a fost aproape cu certitudine Maal~melqart,
z.eulprincipaldinTir.Acat1.euaptrunssiinAmm;
vezi Ben-Hadad, pentruo stela incinstea acatui zeu.
In anul 200 d.Cr. Baal continua sa e wenerat pe
Carmel ca ,,Zeus l-Ieliopolites Carmel (Ap-Thomas,
PEQ 92, 1960, p. 146). Alt a considerat c5 acat Baal
a fost un zeu local, dar parerea lui este contrazisa de
textul biblic; Eissfeldt a preferat sa-I identice cu
Baal-shamm care ate mai putin potrivit decit Baal-
melqart (acata din urmi este sustinut si de Vaux).
2. Un oras din Iuda (Ios. 15:55), in zilele noastre
Khirbet el-Karmil (var. Kennel sau Kurmul), Ia vreo 12
km SSE de I-Iebron, intr-un tinut pastoral (Baly, p.
164), ideal pentru turmele pe care Nabal le pistea aici
pe vremea lui David (1 Sam. 25). Abigail, sotia lui
Nabal, era din Carmel, iar I-Ietro, unul dintre raz-
boinicii lui David (2 Sam. 23:35; 1 Cron. 11:37)
probabil ca se tragea de aici. Saul a trecut pe aiclcind
s-a intors de la macelul amaleci\:ilor (1 Sam. 15:12).
BIBLIOGRAFIE. D. Baly, Geography of the Bible,
1974, p. 149 (harta 51), 172 s.urrn.
K.A.K.
CARNE.
I. In Vechiul Testament
In VI cuvintul principal ate bsr. (gasit de 269 de spune ca ,,umbla dupa lucnuile rii pamintati (car-
ori), dai mai intnim cuvintulsEr (de 16 ori, de 4 ori nii) (Rom. 8:5). Iar umblarea dupa l\1cru.ri1e crnii
este tradus ,,oame in VSR). Ibn-nenul bsr daem- ,,este moarte (Rom. 8:6). Lucrul acata ate explicat
neaza constituentul principal al trupului, e uman
(Gen. 40:19), e animal (Lev. 6:27). Al doilea sens
duce la ideea de came folosita pentru hranti si la
camea animalelor dejertfa, e ca era mincata, sau nu.
Din primul sens al termenului s-a ajuns la utilizarea
cuvinmlui ,,carne cu sensul intregului trup (Prov.
14:30) si prinrr-o extensie reasca la sensul de om, in
totalitatea sa, cum este Ps.16:9 in care psalmistul
spune: ,,Trupul (evr. ,,carnea) mi se odihnate in
liniste. Aceasta duce la ideea unei pexsoane cu
alta. Sotul si sotia sint ,,un singur trup (,,o singura
came - Gen. 2:24), iar omul poate spune dapre
rudeniile sale: ,,Si.nt os din oasele voastre si came din
camea voastra (Jud. 9:2).
De asemenea, ideea de carne - in sensul de trup
omenesc in intregimea sa - a dat nastere la expresia
,,toata suarea (,,toata carnea"), care daemneaza
totalitatea oamenilor, iar uneori include si regnul
animal. Uneori lntilnirn ideea slabiciunii carnii: ,,Ma
incred in Dumnezeu si nu ma tem de nimic; ce pot
sa-mi faca niste oameni? (,,ce poate sa-mi faca car-
nea?) (Ps. 56:4). Aici nu ate vorba de slabiciune
_,,_
morala (probabil ca de aceasta idee ne apropiem cel
mai mult in Ps. 78:39). Aici ate vorba de fragilitatea
zic a omului.
II. In Noul Testament
Texmenul corapimzator lui ,,ca.rne in limba gr. din
NT ate sarx. Acat termen reda cel mai bine sensul
termenului bsr din V'I. Daemneaza partea camoasa
a trupului, cum ate cazul cind se refera la carnea de
mincat (Apoc. 19:18, etc.) sau la tot trupul (Gal. 4:13
s.urm.). Cuvintul poate s insemne ,,omul, in tota-
Iitatea sa, cum ate in 2 Cor. 7:5: ,,'I1-upul (lit. ,,car-
nea) nostru n-a avut odil-ma de afara lupte, dinla-
untru temeri, sau in Rom. 7:18: ,,In mi.ne, adica in
rea mea paminteasca (lit. ,,carnea mea). La fel ca
si in VT, sotul si sotia sint ,,un singur trup (,,carne)
(Mat. 19:5 s.urm.) si exista pasaje care se refera la
"orice faptura (lit. ,,came) (loan 17:2). Slibiciunea
camii ate mentionata in legatura cu neputinta apos-
tolilor de a veghea in Ghetsimani (Mat. 26:41; Marcu
14138).
Dar termenul din NT are de asemenea citeva sen-
surl distincte. Exista pasaje in care sensul ate aseme-
nator, insi nu identic cu sensul din expraia din VT
,,os din oasele mele si came din carnea mea. Astfel,
Cristos ate ,,n5scut din saminga lui David, ince priva-
te trupul (Rom. 1:3). Pavel vorbate dapre ,,lsrae1ul
dupa trup (1 Cor. 10:18), iar israelitii sint ,,rudele
mele trupati (gr. ,,dupa came) (Rom. 9:3).
,,Carnea poate avea sensul de existenta zica, in
totalitatea sa, si exista texte care vorbac dapre a
,,in tmp (,,in came) (Col. 2:1). Nu ate un sens
peiorativ si, de fapt, ni se spune de mai multe ori
dapre Cristos ca a fost ,,in trup (Eta. 2:15; 1 Pet.
3:18; 1 loan 4:2; etc.). A ,,in trup nu ate incom-
patibil cu a ,,in Domnul (I-ili.m. 16). Carnea poate
pingirit (Iuda 8) sau poate puricata (Evr. 9:13).
Viata de cradn pe care o tria Pavel era ,,in trrup (,,i.n
came") (Gal. 2:20).
Dar, prin denitie, camea ate partea paminteasc
a omului. Ea are ,,pofte si ,,dorine (Eta. 2:3). Daca
oamenii se concentreaza asupra acatora se poate
ca ind ,,vrajmasie impotriva lui Durnnezeu (Rom.
8:7). Omul, al carui orizont este limitat datorita camii
este, prin insasi faptul acata, impotrivitor fata de
Dumnezeu. El traiate ,,dup5 indemnurile carnii
(Rom. 8:13), acea carne care ,,poftate impotriva Du-
hului (Gal. 5:17). Pentru 0 lista infricosatoare a
,,faptelor rii pamintati (carnii), vezi Gal. 5:19-21.
Camea, in sensul acata, denota intreaga persona-
Iitate a omuluiorganizata in directia graita, urmarind
dotinte pamintati si nu slujirea lui Dumnezeu.
BIBLIOGRAFIE. K. Grayston in TWBR; D. E. H.
Whiteley, The Theology of St. Paul, 1964; J. A. T.
Robinson, The Body, 1952; E. Schweizer, F. Baum-
gartel si R. Meyer in TDNT 7, p. 98-151; I-I. Seebass,
A C. Thiselton, 'inNIDN'I'I" 1, p. 671-682.
LM.
CARTEA VlI;I-"PI (ebr. ser hayyfm; gr. biblos sau
biblian :58, ,,s ul celor vii).
1. Tennenul este folosit cu privire la viata natu-
iala, Ps. 69:28, unde expraia ,,sa e stersi din cartea
\--.-.._. .___.
vietii inseamna ,;a moar. Vezi Ex. 32:32 s.urm.,
unde Moise se roaga sa e sters din cartea lui Dum-
nezeu daca lsraelulva finimicit; Ps. 139:16 (,,incartea
Ta erau scrise toate zilele care imi erau rinduite);
Dan. 12:1, unde tot_:i cei neprihiniti care vor ngasiti
scrisi in carte vor supravietui necazul escatologic.
2. In iudaismul de mai drain si in NTtei-menul este
folosit cu referire la viata viitoare. Astfel, in ls. 4:3
expresia ,,oricine va gasit scris printre cei vii, la
Ierusalim se refer la viata naturala, dar este re-i.n-
terpretata in Targum ca vorbind despre ,,viata ves-
nic. in NT cartea este registrul credinciosilor,
de ex. Fil. 4:3; Apoc. 3:5; 22:19, etc. lajudecata de
peunnaoricinecarenuestescrisincarteaviepiiva
aruncat in iazul de foe (Apoc. 20:12, 15); aceasta are
cartea vietii Mieluluiju11gl'iiat(Apoc. 13:8; 21:27), in
care au fost scrise numele celor alsj ,,de la inte-
meierea lumii (1728). Aceeasi idee este exprimata in
Luca 10:20, ,,numele voastre sint sense in ceruri;
Fapt. 13:48, ,,toti cei ce erau rinduipi (adic, ,,ea-isi)
s capete viata vesnica, au crezut.
F.F.B.
CASA (FAMILIA) CEZARULUI. in societatea ro-
mana, casa sau familia unui aristocrat roman (gr.
oikia, lat. familia) era constituiti din slujitorii sai, in
primul rind cei aflagi in sclavie, dar probabil ca in-
cludea si sclavii eliberati care continuau sa e in
serviciul afstocratului. lndatoririle lor erau foatte
spedalizate si acopereau o gama larg de servicii
casnice, pnofesionale (medicin, educayie, etc.), co
rnerciale, administrative, literare si de secretariat. In
cazul Cezarilor, pozipia lor de conducere politici in-
delungata a fcut ca familia lor s e echivalent cu
politicienii de carieri din zilele noastre, fumizind
expenj in majoritatea domeniilor de conducere a sta~
tului. Originea servila a familiei si responsabilittile
orientale ale Cezarilor au facut ca familia 55 fie aici-
tuita in mare misuri din greci si orlentali. De aceea,
nu este deloc surprinzator s5 aflm ca din ea i2-iceau
parte multi credinciosi din Roma (Filip. 4:22).
BIBUOGRAFIE. J. B. Lightfoot, Philippian.s7,
1883, p. 171-178; P. R. C. Weaver, Familia Caesaris,
1972.
E.AJ
CASA. (Ebr. bayig; gr. oikos, oikia). Cuvintele ebr. si
gr. sint folosite cu referire la diferite_ feluri de cladiri,
precum si cu referire la ,,t'amilie. In special in N11
,,casa lui Dumnezeu devine un concept teologic im-
portant. lnformagiile cu caracter arhitectonic din Bi-
blie au fost completate in mod considerabil de rezul-
tatele excavatiilor arheologice, desi nu ate disponibil
pentru ecare perioada un tablou complet al caselor
in care au trait oamenii.
I. Vechiul Testament
Termenul ebr. bayig care apare de peste 2,000 de ori,
este inrudit cu o forma nominal care apare in multe
limbi semitice. in V1 este folosit pentru diferite feluri
de claidiri, de la palate (de ex. ler. 39:8) si temple (de
ex. 1 lmp. 8:13) la caseparculare (de ex. Exod. 12:7;
Deut. 6:7) si poate chiar corturi (Gen. 33:17). Casele
erau construite de obicei din materiale solider piatr,
lemn si mortar (Lev. 14:37, 39, 45; Amos 5:11) si
deseori erau construite in zidul cetatii (Ios. 2:15)-
Unele erau de o calitate excelent (Deut. 8:12; H88-
1 :4), cum a fost palatul de lemn de cedm al lui David
(2 Sam. 7:2, 7; cf. 1 lmp. 7:2; ls. 22:8) sau casele
luxoase din Samaria, decorate cu ldeg (1 lmp. 22:39;
Amos 3:15). Termenul bayig este combinat adaea cu
alte substantive pentru a indica 0 cldire specici sau
o parte dintr~o cldire, ca de ex. case de var si case
de iarn (ler. 36:22; Amos 3:15), inchisoxi (Gen.
39:20 .urm.; 2 Imp. 25:27), haremul regelui Persiei
(Est. 2:9 s.u:-m.) si, mai presus de toate, Templul din
lerusalim (,,Casa lu.i_Dumne7.eu, 1 Cron. 9:11, 13, 26;
,,Casa lui Iahve, 1 Imp. 7:12, 40-41). Este folosit de
asemenea in alte combinatii, pentrua descrie calitatea
sau caracterul vietii dint:-o casa sau cladire, de ex.,
casa placuta, casa de petxecere, veselie (Ezec. 26:12;
Mica 2:9; Ecl. 7:4), casa de jale (ler. 16:5; Eel. 7:2, 4)
si casi rzvrcit (Ezec. 2:56). Prin extinderea sen-
sului cuvintului, bayig poate insemna uneori ,,casele
diferitelor animale (vrabie, Ps. 84:3-4; bar-1.5, Ps. 104:
17; pinza piianjenului, Iov 8:14; molie, lov 27:18;
mgar salbatic, lov 39:5-6; vitel, 1 Sam. 6:7, 10) si
este folosit de asemenea pentru difetite locuri de
colectate cum sint santul altarului (1 lmp. 18:32),
vase pentru parfum (ls. 3:20); si suporturile pentru
stilpi (Exod. 25:27). Uneori se refeza la caracterul
efemer a1 trupului omenesc (lov 4:19; cf. 2 Cor. 5:1-
10) si chiar la "$eo1 (lov 38:20).
Un sens important al cuvintului bayig intilnit in
peste un sfert din texte, are acela de ,,familie, care
poate include pe toti cei care locuiesc in corturi (Num.
16:32; Deut. 11:6). Expnesiile frecvent intilnite, ntatil
casei si ,,casa lui Israel sint asociate cu ideea biblici
potrivit creia 0 familie, u.n trib sau 0 natiune igi deriv
numele de la un stramos sau de la un lider. in ne,
termenul ,,cas5 poate desemna atit persoanele (in-
clusiv sclavii) cit si proprietatea (Gen. 39:1-2; Exod.
20:17; 1 lmp. 13:8) care apartine unei familii.
II. Noul Testament
O mare parte a sensurilor in care este folosit cuvintul
in VT sint continuate in NT. Cuvintul oikos are atit un
sens literal cit si un sens gurativ, si inseamna ,,fa-
milie, ras, pe ling sensul de ,.oasa. Termenul mai
rar intilnit, oikia este in mare masura sinonim cu oikos
in NT, desi uneori este intilnit cu sensul mai ingust de
,,posesiune, in special in exyrsia ,,case1e vduvelor
le mninc (Marcu 12:40). In NT cuvintul ,,cas ate
folosit deseori cu referire la Templu, atit cel pamintesc
cit si cel cerese. De exemplu, Isus a vorbit in ambele
sensuri despre ,,Casa mam Meu (cf. loan 2:16;
14:2), care trebuia sa e 0 casa internationala de
rugiciune (Marcu 11:15-17; cf. Is. 56:7; 60:7; ucx) si
nu ,,o cas de negustorie (loan 2:16; cf Zah. 14:21).
U11 element deosebit de important in dezvoltarea
ideii de ,,casa a lui Dumnezeu a fost aplicarea ter
menului la Biseric (de ex. Efes. 2:19'22; Evr. 3:1-6),
al crei caracter comun a fost subliniat in conceptele
de ,,cas spirituali (1 Pet. 2:5) si templu al lui Dum-
nezeu (1 Cor. 3: 16; 6:19). Spre deosebire de templele
pgine si chiar de Templu] de piatra din lerusalim,
credinciosii erau ,,pietre vii (1 Pet. 2:5) int:-un Tem-
plu conscruit de Isus, Fiul lui Dumnezeu (Evr. 3:3, 6).
In aceasta casa a lui Dumnezeu, stpul si temelia
adevarului (1 Tim. 3:15), toti credinciosii sint preoigi
(1 Pet. 2:5, 9) care aduc jertfe permanente (Evr.
 /'~""/' :7, Baie \
\ /
(/
$ 2"

Ii\|:_ _./, =
' "fl 4 IQ;
ll
r0;
v
/2:!
" gig!

'3 'Z~"
=.-
' Q l 0.a
Q. '-
\\
|1'11.-~L'~
Q
_ Q Q-:
"4
S

==E=:*.==-.212 ::?"(lV.-' \
'0"'O'f ;#o"0/" '
7 ' - E

.=.======:===~='~-I

/"'
l_- -- (J. Q -.

4 Camera
===='=*~=";
04
_
4/
'
Bucatrie

Q ' _
Capeli
Z:
\ ' '
Loc de ingropare

Reconsticuirea unei case cu dour! nivele, avfnd curtea cenzrald pavat i un acoperig plat, mdrginit de un
parapet. Reconstiruire bazatd pe case din cca I800 i.d.Cr. excavate in Ur, poate din vremea lui Avram.

13:15-16), in ascultere de Dumnezeu, tiri team de
judecata nal! (1 Pet. 4:17).
Nu incape indoialii c tema ,.casei1ui Dumnezeu
s-a datorat in mare msuxi functiei pe eaxe a avut-o
in crestinismul primar casa, ca un loc de intrunire si
partsie (deex. 2 Tim. 4:19; Filim. 2; 2 loan 10). Case
(familii) intregi s-au intors la Domnul (de ex. Fapt.
16:34; 1 Cor. 1:16), iar fringerea piinii ("Fapt. 2:46),
evaghelizarea (Fapt. 5:42) si invtaxea altora (Fapt.
20:20) aveau loc ,,din casi in cas.
telor ploilor putemice (cf. Mat. 7:24-27) Qi deoarece
Palestine este o zonl selamici. Fundatiile mergeau
uneori injos pin: la pamint nedstelenit sau cl-liar pin
la stratul de piatra, in cazul caselor mai max-i, desi in
majoritatea cazurilor, rmasitele din zidurile si fun-
dat_:iile malvechi erau folosite pentru constmirea unor
case noi. Dac terenul era inclinat, straturl de fundatie

I11. Arheologie
:1 Generalitdgi
Marea majoritate a caselor din Palestina antica erau
construite in cetapi forcate, desi au existat multe
sate dependente. Chiar si taranii locuiau deseori in Curte ll
cetigi, chiar daca in timpul merlsului isi intindeau
cortul pe cimp; atiile de treiexat erau intotdeauna in V i ' l
apropierea cettii. Cettzile maxi puteau avea 0 supra-
faga de 20 de acn (8 hectare), desi majoritatea ora-
seior si satelor probabil ca nu aveau o suprafat mai
1 l
,
r
l=..%..
mare de 6 acri (2,2 hectare). Casele erau inghesuite l Cu tor ; . 9
una in alta, in special daca cetatea era construita pe
un deal, asa incit spatiul era folosit in mod economic.
Planicarea construirii orag-elor ate mmoscut inc 1
de lajumatarea mileniului al 3-lea i.d.Cr., iar in timpul
perioadei israelite orasele emu aranjate adesea cu un
complex central de case inconjurate de o strad si un
1.idcucaselingstrada(deex.'lellbeitMitsim, Tell
en-Nasbeh). Casele mai maxi erau constmite de obicei
inpatteadeVacet5;ii, pemruascpadefumul si
praful purtate de vinmrile dominante din V. Planul de bazd al unei vile de la fnceputul milniului
Fundatiile erau diferite, in functie de marimea si al 2-lea i.d.Cr., fn Palestina. Scdrile duc la nivelul
importanta casei, dar erau importante datorita efec- superior i In camerele dc locuit din curtea cena-ald.
erau puse pe terase orizontale. Stzatul de fundatie
constituie adesea planul czsei. Punerea temeliilor pu-
tea fi insotit de sacricii umane (los. 6:26; 1 lmp.
16:34), dar nu exista dovezi rispindite cu privire la
aceasti practica oribila.
Zidurile caselor particulare erau construite de obi-
cei din piatr bntti si din carimizi de lut; unde piatra
segaseamaigreminueagacasaeradincaramizide
lut si era asezat pe 0 fundatie de piatr. Crimizile
de lut erau acoperite cu un mortar impermeabii pe
partea interioar a zidului, uneori numai pin! la junta-
tatea zidului, in timp ce pardoseala era de
obicei din pmint bititor-it, mre poate rezista la uzura
cauzat de umblat. in cazul caselor oamenilor mai
bogati, pardoseala era uneori pavata, ba cl-liar ;icur-
tea. Consolidarea zidurilor era realizat uneori prin
amplasarea unor stilpi de piatr fasonata la colturi si
la intervale regulate de-a lungul zidului; in perioada
care a urmat dezbinrii regatului lui Israel, stilpii de
piatr erau asezati orizontal, in special in partea su-
perioaii a zidului. Zidurile puteau groase de pina la
1 m, iar zidurile interloare erau de obicei mai subtiri.
Usile erau xate intr-o ram care consta din doi
stilpi (usiori), pragul de sus si pragul de jos al usii.
I)esch.iza'tura usii era de obicei mai joasa decit un stat
de om, iar usa se deschidea de obicei spre interior si
desdiiderea in afara era impiedicat de niste ridicaturi
pe pragul de sus si pe pragul de jos al usii. Acestea din
urrna serveau si ca s impiedice intrarea apei si noto-
iului in cas. Usiorli erau din lemn (Exod. 21:6; Deut.
15:17) saudinpiatra (1s. 6:4), iarusaputeaincuiata
sau zivoriti (c 2 Sam. 13:17-18).
Feratrele sint cunoscute in Palestina incepind din
mileniul al 4-lea i.d.Cr. Ele se aau rareori la pr-imul
nivel, intrucit deschiztura usii asigura sucient lu-
mina in cea mai mare parte a anului; ferestrele erau
plasate de obicei pe peretele opus intrrii. Dschi-
ratura ferstrelor era pasnata la minim, pentru a
mentine temperatura scazuta in timpul verii si ridicata
in timpul Basoreliefurile asiriene care prezinta
cetatea israelita l.achis arata ferestre in partea de sus
a tumurilor din zidul exterior si asemenea ferestre din
ziduriie cetitii an oferit de mai multe ori un mijloc de
scpare (Ios.2:15;1 Sam. 19:12). Sculpturilein ldq
dwcoperite in diferite localitati si cane prezint 0 fata
de femeie la o fereastr cu balustrad se poate sa aiba
legatur cu ferestrele cu zibrele din VT, care erau
situate in zidurile exterioane (Jud. 5:28; 2 lmp. 1:2;
Prov. 7:6; Cint. 2:9).
Multe case aveau doua etaje, dar inaltimea ori-
ginala a nu este intotdeauna cunoscuta, deoa-
rece din Israelul antic nu s-a pastrat nici 0 cldite
completi cu acoperis sau cu tavan. la camerele de sus
se urea de obicei pe trepte sau cu o scar. Aceste
camere constituiau locul principal pentru activitatile
din timpul zilei si pentru dormit (c 2 lmp. 9:13, 17)
si tot aici puteau 5 gazduitisimusafirii(1Imp. 17:19;
2 lmp. 4:10-11). Acoperisurile erau construite din
grinzi acoperite cu crengi $i cu un strat gros de mortar
de pamint, iar uneori grlnzile erau sprijinite pe un rind
de stilpi aflati in mijlocul camerei. Niste pietre
drice lungi de vreo 60 de cm erau folosite pentru a
mentine acoperisul drept si impermeabil, desi aco-
perisurile trebuiau sa e tencuite in ecare an, inainte
de semnul ploios, pentru a acoperi crapaturile care se
formau in urma cldurilor verii. Familia dormea ade
sea pe acoperis in timpul verii sau foloseau acoperisul
pentru a usca la soare stade, smochine, in, etc.
Porrivit cu Deut. 22:8, acoperisul era prevzut cu un
parapet, pentru sigurant. Acoperisurile boltite erau
folosite in Palestina in timpul perioadei persane, iar
acoperisurile inclinate au aparut de asemenea inainte
de vremea N11 Acoperisul casei era de asemenea un
loc de inchinare, e inaintea lui Baal, e inaintea
ostirii cerurilor (ler. 19:13; Tet. 1:5), e inaintea
Dumnezeului adevirat (Fapt. 10:9).
Q. Viata in casd
In cea mai mare parte a perioadei bibliee, casa era de
obicei locuinga, magazie, iar uneori avea chiar des-
indusu-iale sau comerciale. Exista dovezi ca
locuintele erau folosite si pentru vopsit, tesut, si mici-
nat griu, iar la Ierihon exista ca grinele erau
vindute din chioscuri lipite de zidul exterior al casei.
Tiranii locuiau in casa irnpreuna cu tot ce aveau. In
casa se pastra mincare sucienti pentru iar-na, nut:-et
pentru animale, alimente conservate si unelte agri-
cole. Arheologii au fost surprinsi de cantitatea de
rnateriale carbonizate descoperite in aceste case, in
special in cele distruse de trupele lui losua. In perioade
foarte reci sau umede, sau in timp de razboi, familia
trebuia sa tina in casa, sau macar in curte, animalele
cele mai valoroase. In multe case au fost descoperite
obiecte religioase, cum sint altare cu coame, socluri
pentru tamiie, vase pentru carbuni si gurine. Nu
incape indoiala ca multi locuitori au adoptat pracdci
locale, in opozitie cu inchinarea ociala inaintea lui
lahve.
Mobilierul din casa era diferit, potriv-it cu bogatia
locuitorilor. Oamenii saraci isi puteau permite sa aiba
numai lucrurile necesare in bucitirie gi paturi. Mobi-
lierul din camera de oaspeti data lui Elisei a fost tipic
pentru 0 familie de rind (2 lmp. 4:10). E1 avea un pat,
o masa, un scaun si o larnpa. Oamenii bogati aveau un
pat inalt, altii aveau un prici (pat de campanie), in
timp ce saracii foloseau o rogojina de trestie pusa pe
dusumea. Era nevoie de multe haine de pat deoarece
in Palatina iernile sint reci si umede. 'l1ebuia sa aiba
lazi in care sa tina imbracamintea si hainele de pat.
Mobilierul celor bogati era incrustat cu ldes, altgii
imitau ldqul cu incrustatii de os obisnuit. lncrus-
tagiile cu ldes, la rindul lor, erau inerustate uneori cu
aur si pietre pretioase. In multe case putea gasit un
rizlaoi de taut de mini.
in timpul iemii, pentru a tine casa calda, gatitul
avea loc in casa, iar in ziiele cele mai reci erau pmj
carbuni in vase de lut sau de aram, desi nu era o
metodi ecienta de inclzire. Cuptoarele de gitlt erau
constmite de obicei in curtea casei. La bar} aveau un
diametru de vreo 60 cm, erau inalte de vreo 30 cm,
erau descoperite si deseori erau corifectionate din
straturi altemative de pamint si cioburi de lut. In casa
erau vase de piatri sau de lut pentru depozitat pro
dusele. Pentru pastrarea alimentelor pentru iarna e-
rau folosite vase maxi, iar grinele erau macinate cu o
piatra de moari. Fina era psirat in vase cu gun?
larga, _iar uleiul de masline era pastrat in vase spe-
ciale. In casa era deseori o piu de piatri asezat pe
pimint si diferlte produse alimentare puteau mad-
nate cu un pistil. Daci nu exista un rezervor de apa in
casierafolositunvasmarepentruapastraaprila
indemini; vase mai mici erau folosite pentru aducerea
apei de la izvor. Au fost gasite vase de gtit largi la
gura, in care se putea arnesteca mincarea, si vase

inguste la gur, pentru incalzit Iichide; s-au gasit de
asemeneaodiversitatedevasepentru servitmincarea.
Oamenii boga foloseau pentru servit vase de aur i
de 31-sint, iar pemm gatit foloseau oale de arama.
Amos 6:4-6 clescrie culmea de lux a Israelului.
c. Arhiceczura
(i) Perioada pre~israelitd. Cele mai vechi case din
Palstina au fost edicii solide cu 0 singuri incipere,
circulara sau dreptunghiular. Casele cu doua inca-
peri au apirut in cca 5000 i.d.Cr. la Ierihon; s-au
pstrat citeva case calcolitice cu reprezentri anistice
pe penepl ln mileniul al 3-lea i.d.Cr. casele cu doua
incaperi, de obicei dreptunghiulane, emu mai obi-
nuite; cea mai mare casi cunoscuti din aceast pe-
rioada se aa la et-IE1! (Ai?), avind cca 18 m lungime,
imparyit in trei camere dxeptunghiulare egale. In mai
multe locuri au fost gsite de asemenea case avind
camerele dispuse in absid, dand din prima parte a
mileniului al 3-lea 5i este posibil ca acesta s5 fi fost
tipul de case al b5tinailor din Canaan.
in perioada de avint a viegii urbane la jumtatea
Epocii Bmnzului, casele cu curte au devenit tot mai
rispindite in Palestina, degi oamenii sraci an con-
tinua! s locuiasc in bordeie cu 0 singur incipere.
Camerele erau corstruite pe una sau mai multe laturi
ale dar in Palatina sint rare cazurile in care au
existat camere pe toate cele patru laturi. La Hell beit
Mirsim (Debit?) a fost dscoperit ocasi mare, datind
dincca 1600i.d.Cr,acireicurtem5su1a 11x6miar
cele gase inciperi cu acoperie, pe doua nivele, aveau
0 suprafagil locuibila de cca 140 m2. Un exemplu mai
complex dand cu un secol mai devreme a fost gsit
La 'Ih'anach; casa avea perep' de bxmi calitate, groei
de 1 m, pardoseal tencuiti cu grlji, o scar interlea-
ra, iar primul nivel avea o suprafaga de cca 210 mz.
(ii) Puioada israelizii. Cind isxaeligii au inlocuit
oraele canaanite, calitatea caselor a sczut simtor,
dqi standardele s-au imbuntgit repede in timpul lui
David i Solornom in parte datorit:-1 inuengei feni-
cienilor. Cea mai izbitoare diferenga este absenga 0-
biectelor de cult canaanite in perioada care a urmat
imediat dup cucerire. Casele cele mai sracacioase
aveau o singuxii incpere i o curte; multe asemenea
exemple au fost gisite la Tell Qasile. Tipul cel mai
obinuit de cas din perioada pre~exilica este casa cu
patru incaperi, care pane s5 e 0 idee israelita ori-
ginal. Casa era drepmnghiular i avea un aranja-
ment x: o camera de-a lungul zidului din spate, cu
care erau legate trei camere paralele. ,,Camera cen-
trala era de obicei curtea incl-Lisa, princare se intra in
celelalte camere, iar camerele latemle erau nprdte
in doua cu stilpi $i erau inchise. Calitatea acestor case
era foarte diferit, dar acelagi plan de bazii a fost
folosit pentru cldiri monumentale i pentru cldiri
publice, de ex. la Hagor, Tell beit Mirsim.
(iii) Perioada elenisticd. Unele cetgi di.n aceast
perioada din Palestina denota 0 incei-care de const_n.\-
ire planicat a cetagii, urmincl un model dreptun-
ghiular. Oamenii bogagi au adugat o baie la casele
lor. ln vremea NT bogatagii au ficut din Ierihon un
paraclis unde s ierneze, ind mai luxos ch.iaridec1t
Pompei. Era intim pe o zon mare gi avea gradini
spagioase. Casele bogate din Palatina din vremea NT
erau similare cu casele romane de pretutindeni. Exista
0 curte exterioari inconjurata de camere, iar in spatele
ei era 0 a doua curte cu inciiperi adiacente. Acste
incaperi ofereau cea mai bun izolare.
___
(iv) Palate regule. VT d numai 0 descriere sumar
a palatului lui Solomon, dar relatarea detaliat despne
cladirea lemplului ne permite sa ne imaginm cum a
axatat palatul, deoarece a fost proiectat de aceeaei
arhitecti $i a fost construit de aceiagi mqterl. Zidurile
erau din piau-5 cioplita cu grija i aeezata in rinduri
puse pe lgime sau pe lungime. Penmi decorapile
interioare a fost folosit lemn de calitate, prelucmt
astfel incit s scoata in evideng brele. Excavarea
palatului guvematorului de la Meghido a aruncat
lumina asupra pmgramului de construcyie al lui Solo-
mon. Palatul Omri de la Samaria a fost
construit de asemenea de meteIi fenicieni. Aici regele
a locuit sepaxat de popor int:-o citadeli, consu-uita cu
ziduri putemice, izolat de saricia in care triia o mare
parte a locuitorilor. Splendidele incrustalii in .ld
sint an indiciu al vieI;ii luxoase (cf. Amos 6:4-6), in
contrast putemic cu zonele sax-ace ale cetapii. Palatul
lui lmd din Ierusalim, cu vastele sale grdini, a atins
culmea luxului, la fel ca i palaml lui de iam de la
lerihon.
smuocmrm. 1-1. 1c Beebe, BA 31, 196s, p. as,
ss; Y. Shiloh, IE! 20, 19'/0, p. 1&0-190; H. A. Hoffner,
mor 2, 1977, p. 107-116; 0. Michel, TDNT s, 196$,
p. 119-134; S. M. Paul i W. G. Dever (ed.), Biblical
Archaeology, 1973; A. C. Bouquet, Everyday Life in
New Testament Times, 1955. MJ.S.
CASTEL, CETATE INTARITA. Exist cinci cu~
vinte evreiegti $i unul grecsc traduse in felul acata.
Toate au primii uaduceri diferlte in vsa, cu excepyia
terrnenului 'arm6n. Acest cuvint are t:-adus "cetate
intrlt (Prov. 18:19), ,,ceti;uie (1 imp. 16:18) gi
,,un-n (Ps. 122:7), deoarece tennenul poate fl folosit
pentru orice clidire inalta. G.W.G.
CASTOR $1 POLUX (gr. dioskouroi, lit. ,,ii lui
Zeus). Semnul corabiei din Alexandria cu care a
cltorit Pavel de la Malta la Puteoli, in drumul sau
spre Roma (Fapt. 28:11; in 1-om. ,,semnul Dioscurilor
n.tr.). Potrivit mitologiei 31-., ei au fost ii Ledei. Ei
erau venerapi in special la Sparta i erau privigzi ca
protectori ai marinarilor. Probabil ca staruile lor erau
legate cite una de ecare parte a provei corbiei.
J.W.M.
cAnEuv11A. ln multe ritualuri X1S(3 u.n altar
dedicat special pentru arderea de tmiie. De obicei
avea forma unui ceaun instalat pe u.n piedestal, avind
adesea formi conica, cum ate ,,altarul tamiierii (in
ebr. miqtereg, UO( zhymiatrion, 2 Cron. 26:19; Ezec.
8:11); la fel are tradus i in Evr. 9:4 (B. F. Westcott,
TheEpislle co theliebrews, 1903, p. 24s-250). in Apoc.
8:3, 5 este folosit termenul libanozos. Substange aro
mate cum sint tmiia sau zi1ina de cedru erau puse pe
altar sau presrate pentru a produce un fum cu rniros
dulceag (BASOR 132, 1953, p. 46). Altare de tmiiere
mici, fcute din piatr, avind 0 cavitate concav in~
stalat pe picioare de piatr sint gisite frecvent sau
sint zugrivite in imaginile antice, de ex. altarul cu
coarne de la Meghido. Pentm ilustragii, vezi ANEB p.
575-S81, 626.
 Unele cadelnige erau portabile 5i erau confecgio
nate din blpnz (mahzd, Lev. 10:1; 16:12; Num. 16:6)
sau aur (1 lmp. 7 :50) ei in ele se puneau cigiva cai-buni
aprini. Degi in unele traduceri gisim ncdelnig, in
Ezra 1:9 (mahl) poate vorba de un alt vas (in
rom., ,,1ighene de argint, n.tr.). DWG
DJ .W.
cAnE|u2A.
I. Relatarea biblici
Istoria Cider-ii omului, prezentata in Gen. 3, dscrie
felul in care primii pirinyi ai omenirii, ind ispitigi de
earpe, au incalcat porunca precisa a lui Dumnezeu de
a nu minca din rodul pomului cunogtingei binelui gsi
rului. In acest prim pacat este prezenti esenga oric5-
rui pcat: dup ce a fost ispitit s puna la indoial
Cuvintul lui Dumnezeu (,,Oare a zis Dumnezeu cu
adevrat...?), omul are condus la necredinpi (,,Nu
vei muri) $1 apoi la neascultare (ei ,,au mincat).
P:-icaml este rebeliunea omului impotriva autoritigii
lui Dumnezeu ei mindria cauzat de propria sa mulu-
mire de sine (,,Ve[:i fi ca Dumnezeu). Pcaml are doua
consecin;e: mai intii, congiinga vinovapei $i separarea
imediati de Dumnezeu (ei ,,s-au ascuns), cu care an
avut pin atunci prtaie zilnici nestinjenit; in al
doilea rind, blstemul, condamnarea la midi, necaz
i moarte pentru om i, in mod inevitabil, pentru toat
creagiunea a crei coroana este omul.
11. Efectul asupra omului
Deanindincoaceom\ilesteocreaturipervertitA. Prin
faptul cl s-a revoltat impou-iva scopului existengei
sale, care este sa traiasc i sa acgioneze in totalitate
pentru gloria Creatorului sau suveran gi binevoitor i
s implineasc voia Lui, omul a incetat s5 fie cu
adevar-at om. Adevirafa caracteristic a omului este
aseminarea cu chipul lui Dumnezeu dupa care a fost
creat. Acest chip al lui Dumnezeu este manifestat in
capacitatea original a omului de a avea prteie cu
Creatorul sau; in faptul ca s-a bucurat numai de ceea
ce este bine; in caracterul sau rapbnal care face posibil
ca numai el, dintre toate creaturile, sa auda i sa
primeasc Cuvintul lui Dumnezeu; in cunoaeterea
adevirului $i in libertatea pe care o asigur acea
cunoagtere; in ascultare de mandatul lui ca i lider al
creagiei lui Dumnezeu de a avea stapinire peste orice
faptuxa vie 5i de a supune pimintul.
Cu toate acstea, oricir de mult s~ar rzvrti impo-
triva chipului lui Dumnezeu care a fost imprimat in el,
omul nu-l poate eterge, deoarece face parte din insiai
constirugia lui ca om. Acest chip este evident, de
exemplu, in ciutarea cunoagterii tiin;ice, in stru-
nirea forgelor naturii gsi in dezvoltarea culturii, artei i
civilizariei. Dar in acelaei timp, efonurile omului czut
sint blestemate cu nemulgumire. Aceasti nemulpimire
este ea insgi 0 dovad a caracterului pervers al
umane. lstoria arata ca insagi prograul i descope~
rirlle care au promis cel mai mult omenirii, au adus un
rau i mai mare prin folosinea lor greiti. Omul care
nu-L iubeete pe Dumnezeu nu-i iubete nici pe semenii
sii. Este animat de motive egoiste. Chipul lui Satan,
marele duman al lui Dumnezeu ei al omului, se im
prima in el. Rezultatul Cderii este ca acum omul
cunoaete binele .51 rdul.
Efectele psihologice i etice ale Caderii nu sint
dscrise nicaieri mai plastic decit in Rom. 1:18 .urm.
'lbi oamenii, indiferent cit de pacatoei sau de nele~
giuigi at , cunosc adevarul despre Dumnezeu i despre
eiinii; dar ei suprimd acest adevir cu rautate (v. 18).
$i acata este un adevir de netagilduit intrucit "pute-
rea veenic i Dumnezeirea Creatorului sint manifes-
tate atit in oameni, prin insagi fapml ca sint creamri
ale lui Dumnezeu, cute dupi chipul Lui, cit i injurul
lor, in ordinea creati din univers, care depune mar-
turie elocvent ca este lui Dumnezeu (v. 19
.urm.; cf Ps. 19:1 $.urm.). ln esenga, deci, starea
omului nu este una de ignoranga ci de cunoatexe.
Condamnaxea lui se datoreaza faptului ca iubete
intunericul i nu lurnina. Refuzul lui de a-L glorica
pe Dumnezeu ca Dumnezeu gi lipsa lui de xecunotin
l-au dus la vanitate intelectuala i la zdirnicie. In
mod arogant s-a declarat ingelept ei de fapt a ajuns
nebun (Rom. 1:21 .unn.). Dup ce s-a indeparat in
mod intengionat de Creator, sing-urul in care poate fi
gasit sensul existengei, omul trebuie s5 caute sensul in
alta parte, deoarece nitudinea sa de creatura face
sa-ifieimposibilsiincetezedeamaiocreaturi
religioas. Cutarea omului devine tot mai nesibuit
5i mai clegradant. Y1 duce pin la irayionalitatea cras
a superstigiei gi idolatriei, la riutate i la nem-
turale i la toate relele sociale i universale care dau
nagtere la ura gi mizeria care desgureaza lumea
noasn. Pe scurt, Cderea a ristumat adevrata dem-
nitate a omului (Rom. 1:23 .urm.).
HI. Doctrlnn biblici
Se va vedea ca docu-lna biblici despre Cider: con-
crazice total concepgia moderni dapre om ca 0 inp!
care, printrun procs incet de dezvokare evo1u;io-
nista, a reuit s se ridice din teama primitivi i din
ignoranfa oarb a originii sale umile, ajungind pe
culmile semege ale sensibilitagii i ingelegerii religioa-
se. Dar Biblia nu dscrie un om care s-a ridicat, ci unul
care a cizut, un om aat intr-o situagie cit se poate de
disperata. Numai in contextul acesta capata sem-
nicagia adecvat acplunea minmitoare a lui Dum~
nezeu in Cristos. Cind ii insuete in mod recunos-
cator prin creding lucrarea ispgitoare a lui Cristos,
omul primqte din nou ceea ce a pierdut prin Cdere:
ii este redata demnitatea adevarata care ii era cla-
tinati, primete din nou un scop in viaga, chipul lui
Dumnezeu este restaurat i se deschide din nou 0 cale
cane paraclisul p5rt5iei intime cu Dumnezeu.
1V. Dezvoltarea istorici
In istoria Bisericii, controversa clasici cu privire la
namra Cderii i efectele ei este cea purrata de Augus-
tin, la inceputul secolului al 5-lea, cu adepp'i ereziei
Pelagiene. Acqtia din urma suspineau ca pacatul lui
Adam 1~a afectat numai pe el insugi i nu intreaga rasd
umana, ci ecare individ se nate liber fag de pcat
$1 in stare, prin puterea sa, =5 triiasci 0 viag {Era
pcat, gi c5 exista oameni care au reuit s faca lucrul
acesta. Controversa i implicagiile ei pot fi studiate in
scrierile antipelagiene ale lui Augustin. Pelagianis-
mul, cu proclamarea intregii capacitagi a omului, a
reaparut in invagarurile Socinianismului din secolul al
16-lea $i al 17-lea, $i continua sa existe sub masea
neligiei umaniste modeme.

O pozitie de n\ijloc ate adoptata de Biserica Ro-
mano Catolica, a carei invataturi amia c5 prin ca-
dere omul a pierdut dam! supranatural al
originale care nu i-a apartinut de drept intei sale
umane, ci a fost ceva dat de Dumnezeuin plus (donum
superadditum), iar consecinta este ca, in urma Caderii,
omularamasinstareasanaturalaincareafostcreat
(in pun; naturalibus): el a suferit o nenorocire cu
caracter negativ $1 nu pozitiv; el a suferit prlvane ei nu
depravare. Aceasta invitatura deschide uea pentru
armazea capacitatii omului i a necaititii ca omul
neregenerat (nenascut din nou) s5 contribuie prin
faptele sale bune la realizarea sale (semi-
pelagianism, sinergism), o trsatura caracterlstica a
teologiei romano-catolioe dapre om i dapre har.
Pentm o expunere a conceptiei mmano-catolice, vezi
H. J. Richards, ,,The Creation and Fall, in Scripture 8,
1956, p. 109-11s.
Dai retine conceptia dapre om ca 0 int cazut,
teologia liberala contempiorana neaga istoricitatea
evenimentului C&_derii. Orice om, arma ea, ate pro-
priul sau Adam. ln mod aseman.-itor, anumite forme
de lome existentialisti moderni - care este in aen-
t o rapingere a obiecvismului istotic - sint gata s
foloseasc termenul ,,c5dere sau ,,stare de cadere
pentru a descrie stanea subiectiva in care se gasate
omul in mod pesimist. Dar un concept nedenit, care
nu ate legat de evenimentul istoric, nu explic nimic.
Este cert ca NT considera Cderea ca un eveniment
precis din istoria uman - un eveniment cu consecinte
atit de importante pentru intreaga ras umana incit
ate pus alatuxi gi explica celalalt eveniment crucial
din istoric, anume, venirea lui Cristos pentru a mintui
lumea (vezi Rom. 5:12 $.urm.; 1 Cor. 15:21 .unn.).
Omenirea, impreuna cu restul creatiei, agteapta eveni-
mentul al treilea i ultimul din istorie, a doua venire a
lui Cristos, la sreirul epocii prezente, cind efectele
Caderii vor abolite denitiv, necredincioeii vor
judecati pentru - iar cteatia nou, impreuna
cucerurile noigicuunpmintnouincarevalocui
neprihanirea, va instaurata potrlvit cu scopul ne-
schimbator al Dumnezeului atotputernic (vezi Fapt.
3:20 $.urm.; Rom. 8:19 .urm.; 2 Pet. 3:13; Apoc.
21-22). Astfel, prin harul lui Dumnezeu, tot ce a fost
pierdut prin Adam, i inc mult mai mult decit atit,
ate rataurat in Cristos. ("PACAT.)
BEBIJOGRAFIE. N. P. Williams, The Ideas ofthe Fall
and of Original Sin, 1927; J. G. Machen, The Christian
View ofMan, 1937, cap. 14; J. Murray, Thelmputation
ofAdam's Sin, 1959.
P.E.H.
cAm'tA, A SE cA1 (vezi wocxtnpl)
cA'u.A'r0m1u': IN VREMURXLE BIBLICE. ca-
latorlile in vremurile biblice erau determinate de ac-
cesibilitatea cilor terestre inava1e. la inceputurile
istoriei antice a Orientului Apropiat, in special in
Maopotamia $i in Egipt, riurile i zonele de coast ale
mirilor an constituit cele mai bune mijloace pentru
calatorii 5i comert. Pentru a lega satele s-au tacut
drumuri pentru cilireti; la rscruci de drurnuri an
inceput s apari noi sate Qi astfel acatea au continuat
sa se dezvolte in paralel. Popoarele care aveau acces
__-- vii __. .-__...--__.... .,..,.---1
la Mediterana erau prlvilegiate in ceea ce private
cilatoriile maritime datoriti climatului, structurii
coastei gi accesului la alte zone (cf. 1 lmp. 9:26 .urm.;
calf-itoriile lui Pavel). Palestina a constituit un cap de
pod vital intre Eurasia ei Africa atit pentru clatoriile
peuscatciteipentrucelepe mare, Qideaceeaajucat
un rol important in comunicatii i in "comert. O data
cu instaumrea picii romane 5i a sistemului de dru-
muri, calatoriile in lumea biblid au fost u$urate foarte
mult gi au avut u.n rol important in rspindirea Evan-
gheliei.
1. In vremea Vechiului Iwtament
In prirna perioada a V11 ealtoriile pe uscat au fost
datul de limitate i principalele grupuri care se deple-
sau pe uscat erau caravanele gi fortele militare. Dai
oamenii aveau tendinta s rimin in tinutul natal ca
sa nu-gi piarda pozitiile sociale, exist! dovezi de mi-
gmtii in grup la jumitatea Epocii Bronzului. Imperiul
come;-cial de la "Ebla, datul de intins in ultima parte
a mileniului al 3-lea, de la Mediterana pin.-5 la Golful
Petsic, arata cornunicatii destul de bune gi posibi-
litatea caltoxiilor in Orientul Apropiat ma inainte de
epoca patriarhal.
Mai multe cuvinte ebr. sint folosite pentru drumuri
sau cai. Dintre acatea, derek, calea batatorit cu
picioarele, i msilldh, nivelarea i umplerea unei ur-
me, sugereaza cel mai bine caractenil drumurilor an-
tice. Dai dovezile nu sint inca denitive, se pare ca
inainte de sistemul roman de drumuri nu se cunogtea
tehnica de constructie corect a drumutilor. Pini a-
tunci drumurile au fost cai urrnate cu regularitate de
oameni i animale. Unele cii erau imretinute mai bine,
cum erau cele care duceau la centre provinciale sau la
cetitile de refugiu (Deut. 19:3), dar prin aceasta se
intelegea in aenti curitirea pietrelor ei o nivelare
limitata (cf. ls. 40:3; 62:10). Tiglat-Palassarl (1115-
1077 i.d.Cr.), regele Asiriei, a folosit ingineri pentru
a constmi poduri i drumuri nivelate pentru carele de
rizboi $i n\ainile de asediu. lln scriitor egiptean din
secolul anterior a descris dnunurile din Palestine ca
ind ,,pline de bolovani i pietre acoperlte de trestii,
Spini gi (/war, p. 478a). Asemenea scrieri
se refer la drumuri nepavate dar care puteau intre-
tinute. Chiar i drumurile regale ale pexeilor, inclusiv
artera pxincipala dintre Sardis i Susa, lunga de 2.600
km, probabil ca nu a fost pavata decit, poate, in
imediata wecinatate a oragelor. St:-izile pavate se pare
ca au fost limitate la unele oraee (de ex. Ninive,
Babilon). Clatorli, caravanele, maagerii ociali i
armatele foloseau acate cai, iar cilitorii mergeau de
obicei cu caravanele ca s5 e in siguranta (cf. Jud.
5:6).
De obicei cltorii mergeau pe jos, dai asinii emu
folositi incl din cele mai vechi timpuri atit pentru
calarit cit i ca animale de povara. Crutele i caii erau
folositi pentru scopuri militate. Carul cu boi transpor-
ta greutti mari i poate oameni (Gen. 46:5). in vre-
murile mai recente au fost folosite i camilele. 'I}~acul
riveran i maritim a ramas unul dintre cele mai impor-
tante moduri de calatorie. Se cunosc prea putine
lucruricupn'virelalocuriledeodil1na,darseparec!4
inainte de vremurile romane calatorii trebuiau s se
ingrijeasci de mincare i adapost (los. 9:3-14). Oa-
menii calatoreau in principal pentru a face comert.
uneori pentru a pardcipa la sarbatori religioase, in
unele cazuri intilnirn migratii cauzate de rzboi, foa-
mete sau alte motive similare.
Drurnurile pot clasicate ca drumurl intematio-
nale sau interne. Deseori drumurile locale faceau lega-
tura intre drumurile internationale, cum erau dru-
murile din Palestina care mergeau de la E la V, intre
,,calea mlirii (Is. 9:1; asa-numita Via Maris) si ,,Dru-
mul imparitac (Num. 20:17).Via Maris mergea din
Egipt de-a liuigul coastei Palestinei pin! cind cotea
spre Meghido unde se impartea, desi drumul principal
continua spre N pina la Damasc si apoi spre Mao-
potamia. ,,"Druinul imprtac mergea tot pe directia constructia ei a inceput in 312 i.d.Cr. Acate drumuri,
N-S, intre Bozrah in Edom si Damasc, legind Arabia si
Egiptul cu tinuturile din N. Drurnuri mai putin impor-
tante din Palatina mergeau paralel cu valea lor-
danului si cu culmile muntilor din centru. Numenoase
drumuri de la E la V fceau legatura inure acate
sosele, inclusiv drumul de la Ierusalirn la Ierihon (vezi
LOB). Clatoriile pe mare nu reprezentau ceva obis-
nuit in Israel, dai unele corbii au traversat coasta
Palestinei venind de la Ezion-Gheber din Golful Aqa-
bah. Fuga lui Iona arata ca unii oameni calatoreau pe
coribii de transport in vremea VT ("CORABIl $1
BARCI; "COMERTUl. $1 SCHIMBURILE ECONOMI-
cs).
Drumurile internationale pe uscat fceau legitura
intre cettile importante din Egipt, Mesopotamia, Si-
ria si Asia Mica. Cele doua sosele care treceau prin
Palestina legau Arabia si Egiptul cu Darnascul. De aici
un drum mergea spre Babilon, prin '12-rdmor (2 Cron.
8:4) si Mari; un altdrum mergea spre N, la Carchemis,
spre V, la Haran si Ashur, apoi spre S la Babilon si spre
Golful Persic. ln ne, un drumde la N de Carchemis
ficea legimra cu cetatea hitita Kanish din Asia Mica.
ll. In vremurile Noului Testament
ln vremea NT pacea si autoritatea romana au Pcut
calatoriile relativ sigure si constante. Lucrul acata
ate demonstrat de sirnplul fapt ca in Evanghelii si in
Faptele Apostolilor clitorlile scurte si lungi erau
considerate normale. Desi unii scriitori clasici dau
impresia ca in vremea aceea caltoriile, in special pe
mare, trebuiau evitate, cei care cunosteau cu adevarat
lumea din zilele lor, cum sint Pliniu si Filon, conrma
tabloul din N11 Oamenii fceau planuri pentru cala-
torii intinse pe uscat si pe mare si le duceau la inde-
plinire si dadeau asigurri de intoarcere in ciuda dis-
tantelor maxi implicate (de ex. Rom. 15:24-25; Fapt.
15:36; 18:18-21). Aceste cltorii aveau loc in inte-
riorul lmperiului roman: calatoriile in taxi slriine, desi
nu erau necunoscute, constituiau o exceptie.
Evangheliile indica deplasari regulate ale oame-
nilor in Palatina, inclusiv vizite anuale la lerusalim cu
ocazia Pastelor (Luca 1:39; 2:3-5, 41 s.um1.; propo-
vaduirea lui Isus). Aceste calatorii erau fcute de
obicei, pe jos si tineau mai multe zile, cle ex. 5 zile de
la Nazaret la Ierusalirn. lntrucit sistemul de drumuri
romane nu a fost extins in Palestina decit in ultima
parte a secolului 1 d.Cr., caltoriile inteme trebuie sa
5 avut loc pe drurnurile vechi (IE1 1, 1950, p. 54
s.urm.). Oamenii ciltoreau de asemenea spre Pala-
tina sau din Palestina (Mat. 2:1, 13-15). Cele mai
importante sint calatoriile lui Pavel. El a folosit la
maxim accesul Liber la calatorie in interiorul lumii
romane. Subventiile stpinirii romane pentru trans-
porturi maritime, faptul ca Augustus a exterminat
piratii de pe mare si banditii de pe uscat, sistemul
extensiv de drumuri care duceau la Roma, toate aca-
tea i-au ajutat pe primii cratini care calatoreau. De
fapt, crestinismul s-a rspindit la inceput de-a lungul
drurnurilor principale care duceau la Roma. Calatoria
spre E, cu abatera in Macedonia in urma cilauzirii
divine (Fapt. 16:6-10), ilustreaza lucrul acata; dni-
mul trecea prin Cezarea, prin Antiohia Siriei, Hus,
Derbe, lconia, Antiohia Pisidiei, Laodicea, Efa, pe
mare spre Corint si apoi spre Brundisium sau Puteoli,
si pe uscat, pe Via Appia, pina la Roma.
Via Appia a fost prima sosea romana importanta;
bine planicate si construite, mergind pe cit posibil in
linie dreapta, au oferit conditii de cilatorie neegalate
pina la construirea cailor ferate, multe secole mai
tirziu. Dnimurile principale erau pavate si aveau o
latime de 6-8 m; drumurile secundare acoperite cu
nisip sau pietris, aveau sanpiri pe margini, la o dis-
tant de 6 sau 3 m, si aveau suprafata curbata. Da-
torita importantei strategice, acate drumuri erau con-
struite de obicei de annati, dai in anul 22 i.d.Cr.
Augustus a numit 0 comisie perrnanenta care sa se
ocupe de drumuri. Josephus scrie ca Vapasian a avut
topometri care au insotit armata sa in timpul prirnei
revolte aevreilor (BJ 3. 118). Pierre de hotar la ecare
1.000 de pasi (1480 m) marcau distanta de la capatul
drumului pina la orasul cel mai apropiat. Acestea sint
surse de informatii importante in zilele noastre. Harri
ale drumurilor si liste cu locuri de odihni si distante
pe uscat si pe rnare erau puse la dispozitia cltorilor
ca s-si poat planica itinerarlul. Au fost descoperite
asemenea itinerarii, mai mult sau mai putzin complete,
datind din perioade care au unnat dupi perioada NT,
dar ele trebuie sa existat cu mult inainre inrnicir este
evident ca Strabo (64 1.d.Cr-19 d.Cr.) si alti geogra
au extras informatii din ele.
in afara de armata, sisternul de drumuri era fOlOSit
de posta imperiala si de alti calarori. Serviciul de
curieri regali transporta nu numai maaje ci si per-
soane ociale. Calatorii de rind trebuiau s5 Se ingri-
jeasc singurl de felul in care aveau sa calatoreasca,
la fel ca si persoanele particulate care doreau s
trimit scrisori altora, ca in cazul lui Pavel. locuri de
odihna cu cai odihniti erau pregatite in orase sau la
ecare 25 de mile romane. $i acatea erau rezervate
numai pentru curieri si per-soane ociale. Ciltorii de
rind puteau sta la hanuri particulate. Unele hanuri
asigurau mincare si cazare; altele asigurau numai un
loc de dormit. Hanurile din provinciile de E se pare ca
erau de calitate superioara, dar imaginea general pe
care o avem dapre hanuri si hang-ii sugereaza un
standard in general scazut. Multe hanuri nu se deose-
beau prea mult de niste case de toleranta. De aceea se
pune accent in scrierile crestine vechi pe "ospitalitate.
Distantele obisnuite parcurse int:-o zi erau 16 mile,
pejos, sau circa 25 de milepecalsaucucaruta. In
unele ocazii curierii sau persoanele ociale au parcurs
100 de mile intr-o zi, iar pe de alta parte, scrisorile
catre Cicero din Siria au ajuns in 50 si, rapectiv, 100
de zile. Lunile de lama limitau sau opreau complet
caltoriile, in special in regiunile de munte sau de
podis, la fel cum navigatia inceta intre mijlocul lunii
noiembrie si mijlocul lunii martie; avind loc, de pre-
ferinta, navigatia intre 26 mai si 14 septembrie (Fapt.
27:9 s.u.rm.). Vinturile dominante deterrninau de ase-
menea cursul urmat de corabii. Pavel a folosit corabii
comerciale, a cror deplasare era reglementata in

mqie de incrcatura, i se pare ca a evitat corabiile
cameraurezervateinmodspedaipentruevreiidin
Diaspora pentru a-i u-ansporta la Ierusalim de Pate
(Fapt. 20:1 $.urm.). Ultima lui caltorie la Rorna_a
avut loc cu doua corbii de transportat grine (CORA-
nn $x ancn.
Ciltoriile pe uscat erau similare cu cele din vre-
murile VT. Majoritatea oamenilor cilatoreau pe jos.
Pexsoanele ociale care aveau un permis special pu-
teau folosi sistemul de curieri - atit caii cit s_>i crugele.
Erau folosite diferite caruye ugoare (cf. Fapt. 8:29 - o
caru de ciltorie?) i unii cltori de nd ciltoreau
in caz-uge grele trase de boi, e ca erau acoperite, fie
descoperite. Exista chiar un fel de cruga pe care sa o
conduci singur, numit esseduml Calul, acoperit cu o
pinz, dar rm a, era folosit de msageri, de trupe
(vezi Fapt. 23:23 .urm., 32) i de uniiclatori; asinul
acontinuatseunanimaldepovar, caiinzi1e1e
noastre. in vremea NT eya obignuit ca oamenii s
calitoreasca atit singuri cit i in grup. Oamenii care
caltoreau in imperiu erau ocialitagi guvemamen-
tale, comerciangi, lucrtori care cautau de lucru, mai
ales in oraele mari, studenpi care mergeau spre cen-
trele de studiu gi inrmi care cautau sanctuarii unde
sa e vindecagi. Grupuri mari de oameni caltoreau ca
sa participe la jocuri sau la srbatori religioase impor-
tante. Acmtea includeau nu numai sirbatorile evre-
ieti ci i evenimentele majone din Grecia i Italia.
Printre calatori trebuie, de asemenea mengionagi gi
primii care au folosit mijloacele romane ca s
rispindeasc Evanghelia 5i ca s mengina corespon-
deng u.n.i.i cu ali.
BIBLIOGRAFIE. LOB; M. Avi-Yonah, "The Deve-
lopment of the Roman Road System in Palatine, IE]
1, 1950- 1; C. Singer .a. (ed.), A History of Technology,
1, 1967; 2, 1972; D. Baly, The Geography cfthe Bible,
1967; L. Casson, Travel in the Ancient World, 1974.
G.G.G.
CAMILR (in ebr. gmi; in gr. kamElos). Un patru-
ped din dqert, renumit pentru oapacitatea sa de a
traverse regiuni de deeert deoarece depoziteaz in
gmuturile sale rezerve de apa pentru citeva zile. Ter-
menul ebr. (la fel ca gi in cazul folosirii populare in
iimba roman! n.tr.) nu face distince intre cele doua
tipuri caracteristice de camilz cea cu 0 cocoaei (Ca-
melus dromedarius) sau ,,dromade1-ui din Arabia, $1
cea cu doua coc0ae (Camelus bactrianus) sau cai-nila
bactriana, din negiunea de NE a Ii-anului Qactria, in
prezent 'I\.u'kmenia i NV Afganistanului). Ln antichi-
tate ambele feluri de cmil au fost reprezentate pe
monumente.
in Scripmra cmilele sint mengionate pentru pri-
ma oar in zilele Patriarhilor (cca 1900-1700 i.d.Cr.).
Ele au facut parte din averea lui Avzaam i Iacov (Gen.
12:16; 24:35; 30:43; 32:7, 15) i a lui Iov (1:3, 17;
42:12). Numai in doua ocazii ni se arati ca Patriarhii
au folosit camilele pentru transport: cind slujitorul lui
Avraam a mers in Mesopotamia ca s5 caute o soe
pentru Isaac (Gen. 24:10 .urm.) gi cind Iacov a fugit
de la Iaban (Gen. 31:17, 34) - nici gnu} dintre acestea
nu a fost un eveniment cotidian. In rest, in aceast
perioada camilele sint anibuite numai ismaeligilor sau
madianigilor, negustori din ds_ert (Gen, 37:25). Utili-
zarea foarte iimitat a cmilelor in epoca patriarhala
este in armonie cu cunoetingele noastre despre folo-
UAMILA
sirea limitata a camilelor in prima parte a mileniului
a1 2;1ea i.d.Cr. (vezi maijos).
In secolul al 13-lea i.d.Cr., animalele egiptene de
povar care au fost afectate de boli au fost caii (cele
mai valoroase animale), magarii (cele mai obi$nuite)
5i camilele (o raritate), afara de alte animale (Exod.
9:3); in Lege era interaisa folosirea cmilelor pentru
hrana (Lev. 11:4; Deut. 14:7).
Mengionarea camilelor in Penfateuh, in special in
Genesa, a fost atacata de unii ca un anacronism, in
timpcealgiioapaiicutax-ie.Lucruxi1eseparecistau
in felul urmator. lncepind din secolul al 12-lea i.d.Cr.
cmila (i nomadismul folosind camile) se pare ca a
devenit un aspect obi$nuit in Iumea bib1i<:5A(afar de
Egipt, unde a continuat s fie 0 raritate). lnainte de
aceasta data, cimilele au fost folosite, dar pe 0 scar
foarte limitata. Doveze pe care le avem, de$i lirnitate
i imperfecte, axata clar a inc in anul 3000 i.d.Cr.
erau cunoscute camile domestice eicele au continua!
s5 e folosite pe scara limitata ca animal cle povari
(incet la micare) in mileniul al 2-lea i.d.Cr.; prin-
cipalul animal de povar a fost magarul (asinul).
("'/KNIMALE DIN BIBLIE.)
Dovezi arh eologice. Din dovezile disponibile putem
cita aici numai citeva care an iegtur cu Genesa sau
Exodul. In primul rind, cmila (domestica) are men-
gionat int:-o tibliga cuneifon-na de la Alalah, in N
Siriei (secolul al 18-lea i.d.Cr.), sub numele
GAM.MAL; vezi Wiseman, JCS 13, 1959, p. 29 gi
Goetze, ibid., p. 37, textul 269, rindul 59. Lambert
(BASOR 160, 1960, p. 42-43), ins, contst referirea
la cmila in textul de la Alalah 5i in schimb aduce
dim:--un text din Ugarit dovezi cu privire la cunoa$te-
rea cimilei in perioada babiloniani veche (cca secolul
al 19-1eai.d.Cr.). La Byblos exist! gurina unei camile
ingemmchiate, datind dintr-o perioada similar
(Montet, Byblos ct l'Egypte, 1928, p. 91 i placa 52, nr.
179). Obieciia lui Albright (JBL 64, 1945, p. 288) C5
animalul nu are cocoa5 (i prin urmare nu. este
cimila) este eliminat deoarece gura este i.ncom-
plet i are un soclu cu ajutorul cruia se putea xa 0
cocoag 5i povaxa, care erau modelate sepai-at (faptul
acesta este obsexvat de R. de Vaux, RB 56, 1949, p. 9,
n. 4-5). Un maxilar de cmila a fost gsit intr-un
mormint de la Tell el-Fara', lingi Nablus (cca 1900-
1550 i.d.Cr.), dand de la jumitatea Epocii Bronzului
(de Vaux, op. cit., p. 9, n. 8). Prin aceasta nu am
epuizat dovezile despre perioada patriarhal.
In provincia egiptean Fayum a fost gasit un craniu
de eamil datat din perioada ,,Olirit A, adica, din cca.
2000-1400 i.d.Cr., perioada de la patriarhi pina la
Moise; vezi O. H. Little, Bulletin dc l'Ir|.su'zuz d'Egypte
18, 1935-6, p. 215. Din regiunea Memphis provine o
gurine": de cimila cu doua": ulcioare de apa (0 dovada
clara d6pre domes:-icirea camilei in Egipt); pe baza
materialului arheologic asociat poate datata in cca
secolul al 13-1eai.d.Cr. (Petrie, Gizeh and Rzfeh, 1907,
p. 23, placa 27). Albright (JBL 64, 1945, p. 287-288)
a incercat s rnodice datarea acestei gurine; dar
intrucit el nu reuete s aduca nici un fel de dovezi
in sprijinul armagiei sale, obiecgia lui trebuie aban-
donat. Din Palestina avem citeva dovezi despre exis-
tenga cmilelor in aceasti perioada. Prin urmare,
referirile din Exodul, Leviticul i Deuteronom nu sint
mai_pu1_:in valabile dt cele din Genesa.
In perioada Judectorilor, lsraelul a fost atacat de
madianigii care clreau pe cunile (respingi de Ghe-
deon, Jud. 6-8) 5i de altii, cum sint hagarenitii (1 Cron.
5:21); de asemenea, Saul ei David au luptat cu ama-
leciticarefoloseau cimile (1 Sam. 15:3; 27:9; 30:17).
Arabii au folosit cirnilele in timp de pacekgi in timp de
razboi - la fel ca $i regina din Seba (1 Imp. 10:2; 2
Cron. 9:1) $i locuitorii din Chedar i ,,I~Iatof (ler.
49:29, 32). Hazael, arameul, a adis din partea lui
Ben-I-Iadad 40 de camile incarcate cu daruri pentru
Elisei (2 Imp. 8:9). Vezi gi imaginile asiriene, arabe i
aramaice de cmile mentionate la sreitul acatui
articol. Evreii care s-au intors in Iudea irnpreuna cu
Zorobabel dupa exil au avut 435 de camile (Ezra 2:67;
Neem. 7:69). in vremea N11 parul de camil a fost
folosit pmtru hainele lui loan Boteratorul (Mat. 3:4;
Marcu 1 :6), iar camilele sint folosite in doua ilustratii
foarte plastice ale lui Cristos (Mat. 19:24 = Luca
18:25; Mat. 23:24).
BIBLIOGRAFIE. Pentru cmilele cu 0 cocoa5, vezi
ANER p. 20, 63, p. 52, g. 170, p. S8, g. 187, p.
132, g. 375 (cimile asiriene arab), P- 59, 188
(aramee). Pentru camile cu doua cocoaae, vezi ANEE
p. 122, fig. 355 = IBA, p. 57, g. 51, pentru perioada
asirian, i H. Frankfort, Art and Architecture of the
Ancient Orient, 1954, placa 184B din perioada per-
sana.
Deosebit de valoroase pentru studiul camilei din
antichitate sint lucririle bogat documentate ale lui R.
Walz, in Zeitschrift der Deutschen Morgenldndischen
Gesellschqft 101, s.n. 26, 1951, p. 29-51-ibid. 104, s.n.
29, 1954, p. 45-87; 5i in Actes du IV Congrs lnzema-
tionale da Sciences Anthropologiques et Ethnologiques,
3, Viena, 1956, p. 190-204. Lucriri mai recente: F. S.
Bodenheimer, Animal and Man in Bible Lands, 1960,
in secplunea despre ,,camelide, qi W. Dostal. In F.
Gabrieli, W. Dostal, G. Doesin, etc., L'ann'ca societd
beduina, ed. Gabrieli, 1959; G. S. Cansdale, AnimaLs
of Bible Lands, 1970.
K.A.K.
CKPETENIA FAMENILOR. Func1_:onaru1 ocial
care a avut in grij pe Daniel ai de tovaragii sai i la
care Daniel a fcut apel pentru schimbarea regimuiui
alimentar (Dan. 1:11-16). In unele traduceri ate
redat ca un nume propxiu (VA, traducerea Teodosiana,
Luciana i in Sir., Vulg., $1 versiunile arabe). Ita-
ducerea IXX neda ,,Abiesdri i in v. 3 il identici drept
capetenia famenilor. Majoritatea cercetatorilor din
ziiele noastre consideri ca ate un titlu, probabil un
cuvint imprumutat din asiriana, massru, ,,p5zitor
(vezi BDB). Probabil ca ar trebui s5 citim
trator (VSR), ,,supraveghetoi* (Nowack) sau ,,pazitor"
(J. A. Montgomery, Daniel, ICC, 1926).
J.G.G.N.
CKPETENIA MAGILOR. Pozitia Ocial a babi-
lonianului "'Nerga1-$arezer pe vremea cuceririi Ieru-
salimuluiin S87 i.d.Cr. (ler. 3913, 13) . Afost comparat
cu rabu emga, ,,nobil i intelept, un titlu regal reven-
dicat de Neriglissar, $1 cu rub mahhu, ,,capetenia sluj-
baailor mahhu (functie administrativa gi nu re1igioa-
sa). Tbtuai, probabil ca ate forma ebr. a expresiei rab
mu(I081} titlu ocial al unui slujbe; de la curtea Asiriei
i Babilonului, dai senmificatia exacta a titlului nu
ate cunoscut. DJ.W.
CKPETENIE (in ebrfall, v lider pate a.-5, , <>
mie). Titlu dat ilor lui Seir I-Ioritul (Gen. 36:20-30),
nepotilor lui Esau de la Ada i Basemat i ilor sdi de
la Aholibama (Gen. 36:1-19), gi utmai1or lui Esau de
maitirziu (7) (Gen. 36:40-43; 1 Cron. 1:51-54). Titlu
caracteristic pentru aei de trib din Edom pini in zilele
lui Moise (Exod. 15: 15), cunoscut 5i inlimba ugaritica
din vremea aceea. in Ios. 13:21 ate folosit terrneul
ebr. niisflg, adioii, ,,printii Sihonului.
K.A.K.
CKPETENIE. Ema doua cuvinte ebr. care sint
traduse ncpetenie. 1. s<Tr (Jud. 5:14, ,,cei care tin
bastonul dc cipetenie, maraal). Cuvlntul soI>"er in-
seamna de obicei ,, scriitor (vezi VA ai Sin, 'lhrg.; cf.
Lxx grammateus, ,,scn'b). 2. nsir (ler. 51:27) sau
tasr (Naum 3:17). Probabil ca deriv de la acad.
tupiarru, ,,cel care serie pe tbIita- de aici vine seruul
de Junctionar ocial, ,,c5petenie. Pentru amindoua
acate cazuri, cornpari cu 1 Mac. 5:42 unde termenul
gr. grammateus inseamna ,,cZapeten.ie".
Inls. 20:1 i 2 imp. 18:17 se parec.-1 ate un nume
propriu, *771rlan, derivat de la acad. turtanu, titlul
unui oter de rang inalt care poate tradus ,,maraal.
RJ.W.
CRPETENIE. Echivalentul ebr. cel mai apropiat
este sar, care indica un conductor pate o mie, pate
osuti sau pate cincizeci (Exod. 18:25; 1 Sam. 8:12).
let-rnenul rd! (,,cap) poate fi tradus uneori neipe.
tenie (Num. 14:4) sau ,,capitan. In timpul domniei
lui Saul, armata israelita atinsae inca apogeul ecien-
tei, dar fusaer stabilite deja bazele organiza-irii; ar-
mata consta din companii conduse de "opetenii pate
o mie (1 Sam. 17:18).Armata permanentia luiDavid
era condusa de ,,Cei treizeci, comandanti care i-au
cucerit gradele attmci cind David fugea de Saul. David
a organizat i 0 armata populara (militia) i 1 Cron.
27:1-15 ne arata ca aceasta era inrpirtita in 12 bata-
lioane $i ecare dintre acestea servea timp de 0 luna
pe an, sub conducerea capeteniei sale. Iermenul ,,ea-
petenie ate folosit i in legitur cu armata de fare
de razboi din regatul de N, in secolul al 9-lea (1 Imp.
16:9, ,,mai mare sar peste jumatate din carile lui). In
N11 termenul chiliarchos, Iit. "comandant pate o mie
de oameni, ate tr-adus ncapitan in loan 18:12. Este
de asemenea ten-nenul folosit pentru tribunul militar
roman din Fapt. 21:31-33, 37 $188 poate referi la orice
oter rnilitar (Marcu 6:21). Cuvintul stratgos, care
s-a referit original la im comandant din armata, este
folosit de Luca pentni capitanii Templului (in rom.
,,capeteniile strijerilor Templului n.tr.) care faceau
parte din ordinul levitic sau preotesc (Luca 22:4, S2;
Fapt. 4:1, etc.). Termenul archgos, t1-adus Cpetenie
in Evr. 2:10, ar tradus mai corect ,,pionie1*. Cuvintul
stratopedarchos din Fapt. 28:16, in unele MS. ate
tradus "capitanul girzii (,,capi anul st:rz'ijet'ilor pala-
tului); clauza functionala ate considerata de impor-
tanta secundar i de aceea ate omisa in VSR.
R.P.G.

CAPETENII. Un termen folosit cu referire la diferiti
funqjonay-i ogiali, e dvili, juridici sau P021-
t_J'a acator functionari care se caracteriza prin ais-
tenta acordata superior-ilor lor in consemnarea de date
a implicat probabil initial capacitatea lor de a serie
(ebr. .'6tr; cf. amd. !at?iru, ,,a mie). Egiptenii folo-
seau ,,capetenii pentru a tine evidenta lucrarilor fa-
cute de sclavii evrei din Egipt (Exod. 5:6, 14), un fapt
atestat in cronicile egiptene. Moise a extins obiceiul
acata si i-a folosit pe acesti functionari ociali ca
secretari care sa-1 ajute si ca "judecatori care sa scrie
deciziile legale (Num. 11:16) si acata a devenit un
obicei mai rziu (Deut. 16:18; 1 Cron. 23:4; 2 Cron.
19:8; cf. Josephus, Ant. 4. 214; EQ 28, 1951, p.
149-157). Acati oameni aveau de asemenea rapon-
sabilitati legate de mobilizanea pentru razboi (Deut.
20: S; Ios. 1:10) si ca oteri militari (Ios. 3:2). Prin
indatoririle lor ei erau legati de guvernatorii locali si
de batrinii poporului (Ios. 8:33; 23:2; 24:1). In vre-
mea Monarhiei erau numeroai asemenea functionari
ociali (1.700) atit in administratia lemplului si civila
cit si in slujba regelui (1 Cron. 26:29; 27:1) si pe
vremea lui Iosafat s-au distins in mod clar in functia
aceasta (2 Cron. 19:11; 26:11; 34:13).
Capeteniile erau uneori ,,printi (sarim, Ezra 7:28)
cu functii militate (2 Cron. 32:3; Neem. 2:9) sau erau
deserrmati ca ,,al treilea om" sau comandanti ai echi-
pajului unui car de razboi (Exod 14:7; 15:4, 11; cf.
asir.aLs'u; J. V. Kirmierwilson, The Nimrud Wine Lists,
1972). Termenul ,,capetenii sau ,,fm-ictionari ociali"
ate folosit uneori pentru a traduce termenii r63'i rag,
cum ate cazul in Est. 138; ler. 41:1; Ezec. 23:15, sau
chiar ,,famen (saris; 2 Imp. 24:12).
Capeteniile erau oameni numiti (pdq) pent:-u a
supraveghea in numele regelui toate lucrarile, e
dintr-0 anumita regiune (Jud. 9:28; Is. 60:17), e
dintr-un anumit domeniu (Ezec. 2:3). lei-menul ate
folosit de asemenea cu referire la subor-
donati din organizatia Templului (2 Cron. 21:11; Ier.
20:1) inclusiv cei care aveau de paza (2 Imp.
1 1:18). Uneori tamenul ebr. nsb ate folosit pentru a
accentua faptul ca functionarul rapectivera numit de
rege (1 lmp. 4:5; 22:47; 2 Cron. 8:10).
In NT termenul poate indica ,,paznicul unei inchi-
sori (Luca 12:58; cf. Mat. 5:22), (hyprets,
lit. ,,sub-vislasi), care actionau ca si curieri ai marilor
preoti si ai Sinedriului (loan 7:32, 45-46; cf. v. 36; cf.
Fapt. 5:22, 26). Asemenea functionari au slujit la
curtea lui Irod (Marcu 6:21) si Pavel s-a considerat pe
sine insusi ca avind o relatie sirnilari fat! de Dinn-
nezeu (1 Cor. 4:1).
DJ.W.
CARAMIDA. 0 bucata de noroi sau de lut, de obicei
dreptunghiular, uscata la soare sau arsa in cuptor;
cel mai obisnuit material de constructie din lumea
biblica antica. La inceput au fost modelate cu mina,
dar curind caramizile an lnceput sa e (acute ("ba-
tute) in forme dreptunghiulare, din lemn, dachise in
partea superioara. Noroiul era amatecat cu nisip,
paie far-imitate, etc., iar apoi caramizile erau scoase
din fonna, puse in siruri lungi si lasate sa se usuce;
vezi Petrie, Egptiun Architecture, 1938, p. 3-13; Lu-
cas, Ancient Egyptian Materials and Industries, 1962,
p. 48-S0. Carmizile purtau adaea amprenta unui
sigil: in Egipt, numele faraonului sau al unde
erau folosite; in Babilon, numele regelui si o dedicare;
de ex. Nebucadnetar, de la care s-au pastrat cinci
sigilii diferite. Cu privire la acatea si cu privire la
tehnicile de fabricare a caramizilor pe vremea lui
Nebucadnetar, vezi R. Koldewe-y, Excavations at Baby-
lon, 1914, p. 75-82 si gurile.
Caramizile uscate la soare au fost materialele de
constructie universale in Mesopotamia, unde am-
mizile arse in cuptor erau folosite adesea pentru fata-
de :1 pentru pm; (cf. Gen. no). in Egipt erau
folosite in mod obisnuit ciramizile uscate la soare, cu
exceptia didirilor cele mai importante si durabile
(adica temple si morrninte de piatra); caramizile arse
in cuptor aproape ca nu au fost cunoscute pina in
vremea romaniior. Erau folosite diierite for-me de ci-
mentare a carirnizilor.
Exod. 5:6-19 reflecta corect procaul de fabricare
a ciramizilor in Egiptul antic; paiele sau miristea erau
folosite in mod obisnuit in Dinastiile a 19-a si a 20-a
(secolele 13-12 i.d.Cr.), intrudt carimizile confec-
tionate in felul acata s-au dovedit mai durabile. Intr-
un papirus contemporan un functionar ocial da un
raport despre lucratorii sai: ,,Ei isi fac norma de ca-
rimizi in fiecare zi, in timp ce un altul se plinge: ,,...
La Qenqenento, nu sint nici oameni ca sa fabrice
cararnizi, nici paie in imprejurimi"- cf. R. A. Caminos,
Late-Egyptian Miscellania, 1954, p. 106, 185. Paiele
nu sint atit un liant, cit un agent chimic a carui
dacompunere in lut elibereaza un acid care (Ia fel ca
si acidul glutamix: sau galotanic) confer-5 lutului 0
plasticitate mai mare pentru fabricarea caramizilor.
Acat efect (dar nu si mecanismul chimic) era bine-
cunoscut. Vezi A. A. McRae in Modern Science and
Chnktian Faith, 1948, p. 215-219, dupa E. G. Ache-
son, Transactions of the American Ceramic Society 6,
1904, p. 31; pentru comentarii suplimentare si bibli-
ograe, vezi Lucas, op. cit., p. 49; vezi si C. F. Nims,
BA 13, 1950, p. 21-28.
In Palestina caramizile uscate la soare erau de
asemenea un lucru obisnuit; peretii cetatii si ai caselor
erau facuti adaea din caramizi puse pe o fundatie de
piatr.
Cu privire la ,,arderea tamiiei pe crimizi (Is.
65:3), vezi altare din crarnizi de pamint dint:-0 pe-
rioada foarte veche la Meghido, ANEH p. 229, g. 729.
(*ARHI'I'ECTURA, "ZIDURI.)
BIBLIOGRAFIE: K. A. Kitchen, ,,From the Brick-
elds of Egypt, 'IynB 27, 1976, p. 137-147.
K.A..K.
ciumuma. 1nV'I' (m) exista 5 cuvinte evr. traduse
,,carbune. 1. gaheleg (de ex. Prov. 26:21) inseamna
combustibil care arde, spre deosebire de un combus-
tibil neaprins; ate o metafor folosita in 2 Sam. 14:7;
22:9, 13. 2. pehiim (de ex. Prov. 26:21; Is. 44:12)
inseamna combustibil, indiferent daci este aprins sau
nu. 3. rispd (de ex. Is. 6:6; 1 Imp. 19:6) aa filon
plat de piatr (cf. arab. radf, radafa). 4. reieg (de ex.
Cint. 8:6) inseamna carbuni aprinsi; in Hab. 3:5
probabil oi ar trebui tradus ,,molima aptins. 5. $h6r
(de ex. Plin. 4:8) inseamna literal ,,negru, negreala.
in NT, cuvintul gr. anthrax, ,,carbune apare o
singura data (Rom. 12:20) ca o metafora pentru
senulmentul de ruaine, dar in alta parte are folosit
an thrakia, ,,o gramacl de "combustibi1 aprins.
RJ.W.
CAKTURAR. 1.Titlul din NT nomikos a fost folosit
cu reierire la carturari, sinonim cu grammateus (scrib)
i nomodidaskalos (lnvagtor al legii). Tbti scribii au
fost la inceput oameni care srudiau Scripmrile, dar
prin secolul al 2-lea i.d.Cr. scribii au inceput sa dez-
volte detaliile legii fra s mai faci 0 xeferire directa
la Scriptura. Cmuarii detineau locuri in Sinedriu
(Mat. 16:21; Luca 22:66; Fapt. 4:5). R.K.H.
2. la plural, caxturari (ebr. s5'rtm; gr. gram-
mazeis, nomikoi (experti in lege) i nomodidaskaloi
(invatatozi ai legii)). Cirturarii erau experti in stu-
dierea legii lui Moise (Tbra). La inceput aceast ocu
pagie au avut-o preotii. Ezra a fost preot qi crturar
(Neem. 8:9); functiile acestea nu erau neaparat sepa-
rate. Activitatea principal a unui oirturar era studiul
netulburat (Eclsiasticul 38:24). Aparigia carturarilor
poate datat dupa exilul babilonian. Texrul din 1
Cron. 2:55 ar putea sugera ca topi carnuarii s~au unit
in farnilii 5i brsle. Probabil ca ei nu constituiau un
partid politic apane pe vremea lui Ben-Sira (la ince-
putul secolului al Zalea i.d.Cr.), dar au devenit un
asemenea pardd in urrna masunlor represive ale lui
Antiochus Epiphanes. Carturarii puteau intilnigi in
Roma in ultima perioada a irnperiului precum i in
Babilon, pina in secolele al S-lea gi al 6-lea d.Cr. Abia
din jurul anului 70 d.Cr. avem informagii detaliate
despre crturari individuali. El an fost inuenti in
ludea pini in anul 70 d.Cr., dar puteau intilniti in
Galileea (Luca 5:17) i in Diaspora.
Carturarii au fost cei care an organizat serviciile la
sinagoga. Unii dintre ei erau membri cu drepruri de~
pline in Sinedrlu (Mat. 16:21; 26:3). Dup anul 70
d.Cr. irnportanta carturarilor a creecut. Ei au pastrat
in form scris legea orali gi au transmis cu fidelitate
Scripturile evreisj. Ei aateptau de la elevii lor un
rspect mai mare decit cel acordat par-ingilor (Aboth
4. 12).
Carturam aveau trei
a. Ei pastrau legea. Ei erau cercettori profesio-
ni.ti ai legii $i aparatori ai ei, in special in perioada
elenistic, in care preogimea era corupta. Ei au trans-
mis deciziile legale new-ise care au rezultat din efor-
tul lor de a aplica legea mozaic in viata de toate
ziiele. Ei pretindeau ca aceasta lege orala era mai
important decit legea scrisa (Marcu 7:5 .urm.). Prin
efoturile lor religia a fost in pericolul de a redus la
un formalism lipsit de viag.
b. Ei au adunat in jurul lor multi elevi pentru a-i
invata legea. Acatora li se cerea s5 memoreze mate
rlalul predat ei si-l transmit fra modiciri. Ei da-
deau invatturi in Templu (Luca 2:46; loan 18:20). Ei
trebuiau s predea lira plati (aaa au facut Rabbi
Iadoc, Hillel gi altii), dar probabil ca erau platiti (Mat.
10:10; 1 Cor. 9:3-18, axmatia lui Pavel dapre drep~
ml lui), ba chiar au pmtat de pozigia lor de cinste
(Mat. 12:40; Luca 20:47).
c. Ei erau numiti ,,invgatori ai legii deoarece lor
li s-a incredintat administrarea legii in calitate de
judecitori in Sinedriu (cf. Mat. 22:35; Marcu 14:43,
SAB; Luca 22:66; Fapt. 4:5; Jos., Ant. 18. 16 $.un'n.).
,,lnva;5tor al legii i ,,ci-irturaf sint termeni sinonimi
gi cle aceea nu apar impreuna in NT. Ei nu erau pltiti
pentru serviciile lor in Sanhedrin. De aceea, dac nu
aveau avene, ei trebuiau s-i ciatige existenta prin alte
mijloace.
Apocrifele VT i Pseudoepigrafele sint surse de
informatii cu privire la originea partidei crturarilor.
Cartile lui Ezra, Neemia, Daniel, Cronici i Btera
indica de asemenea inceputul iar Josephus i
NT vorbesc dapre acat grup int":-o faz de dezvoltare
mai avansata. Carturarii nu sint mengionati in Evan-
ghelia a patra. Ei faceau pane in principal din parcidul
fariseilor, dar erau un grup distinct de aceetia. in
problema inviexii, ei au fost de partea lui Pavel 5i s-au
opus saducheilor (Fapt. 23:9). Ei au avut dispute cu
Cristos deoarece El ii invata pe oameni cu autoxitate
(Mat. 7:28-29) $i condamna forrnalismul exterior pe
care-1 propagau ei. Ei au perseeuta: pe Petru i loan
(Fapt. 4:5) gi au luat parte la martirizarea lui $tefan
(Fapt. 6:12). Dei majoritatea lor s-au opus lui Cristos
(Mat. 21:15), unii au crezut in El (Mat. 8:19).
BIBLIOGRAFIE. G. F. Moore, Judaism, 1, 1927, p.
37-47; G. l-l. Box in EB); ed. 1948; J. D. Prince in EBi;
D. Eaton in HDB; E. Schiirer, HJR 2, 1978; W. RO'
bertson Smith, The Old Testament in the Jewish
Church, 1892, p. 42-72 (cu bibliog-rae la p. 42); A.
Finkel, The Pharisees and che Teacher of Nazarethz,
1974; J. W. Bowker, Jesus and the Pharisees, 1973; N.
Hillyer, NIDNTT 3, p. 477-482; J. Jeremias, TDNT 1,
p. 740-742; idem, Jerusalem in the Time ofJesu.s, 1969,
cap. 10; El (s.v. ,,Scrib6).
C.LF.
CARTILE POETICE. O categorie de genuri literare
obinuite in Orientul Apropiat in care sint date in-
structiuni pentru o viata incununat de succes sau in
care sint studiate dilemele existentei umane. Exist
doua categorii generale: intelepciunea proverbial
("PROVERB) - zietori scurte i pline de continut care
expun reguli pentm fezicire gi bunstare personala
(de ex. Proverbe); i monologuri (de ex. Eclesiastul)
sau dialoguri (de ex. lov) care incearca s5 abordeze
probleme cum sint sensul vietii 5i relatia dintre Du.m-
nezeu i om. lntelepciunea speculatlva este pracca gi
empiric, nu teoretic. Problemele existentei umane
sint discutate pe baza unor example concrete: ,,A fost
un om numele lui era Iov.
Originea literaturii poetice (a cargilor de ingelep~
ciune) poate gsit in zictorile populate scurte i
pline de verv care exprimzi regulile pentru succes sau
observatii comune cu privire la viata. in VT pot
intnite asemenea exemple in 1 lmp. 20:11; ler. 23:
28; 31:29, etc. de la forma orala la cea
literar a avut loc in Egipt, in jur de 2500 i.d.Cr. (de
ex. fnvdgdturile vizirului Ptah-Hotep) $i in Sumer pun
mai tiniu. Preturindeni in Orientul Apropiat a aparut
0 clasa de scribi sau intelepti a cror ocupatie foarte
respectata era s creeze sau s5 adune i s5 1efuiasc
zicitorile intelepte (Ecl. 12:9), de obicei sub patro~
najul curtii sau al templului. Suxsele acestor zicatori
se poate sa fost ingelepciunea colectiva a clanului,
invagtura data in gcoli, sau zictorile care circulau
printre nobili. Israelul a avut doi regi carora li se
atribuie cqntribugii importante in acest domeniu: So-
lomon (1 lmp. 4:29~34) i Ezechia (Prov. 25:1). Prin
secolul al 7-lea ingeleptii (higin) dObi1'ld.iSl' un loc
sucient de proeminent in Iuda innit s e incluei
alatuxi de pmfeti qi preoti (ler. 8:8-9; 18:18), degi nu

eum precis dad este vorba de o pr-ofaie sau de
cetteni deoeebit de intelepti. l>e misuri ce ferro-
rnenulprofetieiapalitinperioadapetsanisilnoea
greaci, tnteleptii au dobindit o pozitie mai impor-
tant, aqa cunt aratll lucrarile apocrife importante
Eclesiascul pi Intelepduruea lui Solomon $i tratatele
din Pirqe Aboth (licitorile Parintilor).
lnteleptii au folosit citeva mijloace literare pentru
a ueur-a mernorarea. Cel mai freevent mijloc folosit a
fost paralelismul poetic, e de tip sintetic (de ex. Prov.
18:10), e antitetic (de ex. Prov. 10:1). Oornparatiile
sint obignuite (de ex. Prov. 17:1), la fel ca $1 suc-
eaiur\ilenume1iee(de ex. Prov. 30:15 .urm.). Uneori
se folosate aliteratia $i acroshul (de ex. Ps. 37; Prov.
31:10:11). Ghicitorile (Jud. 14=12 .urm.; cf. 1 imp.
10:1), fahulele (de ex. Jud. 9:7-15; Ezec. 17:3 $.urm.;
19:1 .u.rm.), pildele, care sint extinderi ale com-
paratiilor mentionate mai sus (de ex. 2 Sam. 12:1-4;
ls. 28:4) qi alegoriile (de ex. ls. 5:1-7) fac parte din
repertoriul inteleptului. Aceste exemple sint mirturie
pentru irnpactul pe care l-a avut literature poetic
asupra scrierilor istorice ei profetiee. H. Gunkel a
categorisit anumiti psalmi ca poezie de intelepeiune:
Ps. 127; 133 (de tip proverbial simplu); Ps. 1; 37; 49;
73; 112; 128. S. Mowinckel a numit acata psalmi
exernple de ,,psalmograe savanta. Este discutabil
daci povatirile care ne invata ca 0 purtare respon-
sabil ate cheia sueoaului inviati, cum ate povatea
lui Iosif (Gen. 37:39-50), narapiunea succaiunii (2
Sam. 9-20; 1 lmp. 1 s.urm.), Estera si Daniel, poarta
pecetea scrierilor de intelepciune. Vezi R. N. Whybray.
The lntelectual 1)-edition in the Old Tlrstamenr. 1974;
o pirere diferitl, J. L. Crenshnw, ,,Method in Deter-
mining Wisdom Inuence upon ,1-listorical Literatu-
re, JBL 88, 1969, p. 129-142. Contlibutia literamrli
de intelepciune poate F1 obeervata mai uor atunci
cind vocabularul gi tehnicile specifioe, cit 5i continutul
didactic sint toate prezente in text. 0 aemenea in-
uenti poate fi observati in N1; atit in rnetodele cle
predate ale lui Crktos, care folosate pilde ei prove:-be
intrudl ate Maatrul lntelept, cit $1 in Epistola lui
lacov (de ex. 1:5 .urrn.; 3:13 .urm.).
Dai a fost un fenomen inteniational, aea cum
1'BC\l.l'lO3t VT (Edomul, in 1 lmp. 4:31; Obad. 8; ler.
49:7; si Egiptul, in Gen. 41:8; 1 lmp. 4:30; ls. 19:11-
15 erau deosebit de renumite), literature de intelep-
ciune nu a fost lipsita de pecetea specica a lsraelului.
lnteleptii lsraelului au mirturisitcaadevirata lntelep-
dune vine de la Dumnezeu (c Iov 28). Nu poate
ignorat impactul profetilor israeliti asupra inteleptilor
din tari. H. Wheeler Robinson (Inspiration and Reve-
lation in the Old Tatament, 1946, p. 241) merge pinn
acolo incit denate soopul literaturiilde inte-
lepciune ca ,,d|sciplirm prin care oamenii aufost inva-
tati cum sd aplice adevdrul profetic la viata indivi-
duald, in luminn experientei.
ln acelagi timp, profeti cum sint Amos, lsaia
leremia au folosit uneori forme, tehnici ei invitaturi
di.n literatura de intelepciune pentru a imbogati ei
pentru a intri amwatiile lor, aa cum au aratat S.
Terrien ("Amos and Wisdom" inlsrael '5 Prophetic Heri-
tage, ed. B. W. Anderson si W. Harrelson, 1962, p.
108-115), H. W. Wolff (Amos, the Prophet: the Man
and His Background, E.T. 1973) i J. W. Whedbee
(Isaiah and Wisdom, 1970).
\-|'lEl\l\IKl
NBLIOGRAFIE. J . Wood, Wisdom Literature,
1967; G. von Rad, Wisdom in Israel. 2.1. 1972; J. L.
Crenshaw, ,,Wisdom, in Old Tatament Form Criti-
cism, ed. J . H. Hays, 1974, P. 225-264; idem ,,Wisdom
in the OT", IDES, 1976, p. 952-956; R. E. Murphy,
Seven Books of Wisdom, 1960; W. McKane, Prophets
and Wise Men, 1965; R. B.Y. Scott, The My ofWisdom
in the Old Tatament, 1971; M. Noth $i D. W. Thomas
(ed.), Wisdom in Israel and in the Ancient Near East,
1955; 0. s. Rankin, Israel: Wisdom Literature, 1936;
H. Ranston, The Old Testament Wisdom Books and
their Teachings, 1930; J. C. Rylaarsdam, Revelation in
Jewish Wisdom Literature, 1946.
D.A.H.
CKSKTORIB. Cisitoria este starea civila in care un
birbat gi o femeie pot convietui Int":-0 relape sexuali,
care este aprobata de gr-upul lor social. Adulterul si
curviasintrelatiiaexualepecaresocietateanule
recunoagte ca ar constitui cisitorie. Aceasti denitie
esteriecaaripentruam-itacinVTpoligamianu
este imoral din puncr do vedere sexual, lntrudt con-
stituia 0 stare civil de cisitorie care era reeunoscut;
dai in general s-a constatat ca nu ate solutia cea mai
buna.
1. Stntutul eisitorlel
Casitoria este consider-at! un lucru normal gi in VT nu
exista un termen echivalent cu ,,burlac. Relatarea
creirii Evei (Gen. 2:18-24) arati relatia unioi dintre
sotisot:ie$iserveteca0irnaginepentIure1at:ia
dintre Dumnezeu si poporul Slu (ler. 3; Euc. 16;
Osea 1-3), dintre Cristoe el biserlca Se (Efee. 5:22-23).
Chernarea lui Ieremia de a rirnlne necislltorit (ler.
16:2) ate un semn profetic unic, dar in NT se re-
cunoaste ca celibatul se poate s e chemarea specinla
data de Dumnezeu unor cratini, pentru un scop spe-
cial (Mat. 19:10-12; 1 Cor. 7=7-9), dai cllstoria qi
viata de familie sint chemarea normala (loan 2:1-11;
Efa. 5:22 - 6:4; 1 Tim. 3:2; 4:3; 5:14).
Monogamia ate implicita din istoria lui Adam i
Eva, inn-unit Dumnezeu a creat o singura sotie pentru
Adam. Totugi, poligamia a fost adoptat ine din vre-
mea lui Lameh (Gen. 4:19) $i nu ate intenisa in
Scripmra. S-ar pares ca Dumnezeu l-a lisat pe om si
descopere din propria expetienta ca inscitutia ori-
ginal! a monogamiei era relatia pou-ivit. Se arata ca
poligamia aduce necazuri ei adaeori are ca rezultat
pcate, de ex. Avraam (Gen. 21); Ghedeon (Jud. 8:29-
9:57); David (2 Sam. 11; 13); Solomon (1 lmp. 11=1-
8) . Avind in vedere obiceiurile orientale, regii evrei an
fost avertizati irnpotriva (Deut. 17:17). in
iamiliesenascgeloziidincauraei, cumaiostcazul
celor doua sotii ale lui Elcana, care erau rivale (1 Sam.
1:6; cf Lev. 18:18). Este greu sa grim in ce msuri a
fosr practicat poligarnia, dar judecind din punct de
vedere economic, este probabil ca poligamia a fost
intilnita mai mult printre cei lrrstirlti decit printre
oameniiderind.lroclcelMareaavutnouisotiiin
acelaeitimp (Jos.,Ant. 17. 19). Polizamia continuas
e practicar de evreii din trile musulmane.
Cind era practicati poligamia, statutul $1 relatia
dintre sotiipotdedueeatitdinnaratiurlicitsidin
lege. Era normal ca sotul as e atras maimult spreuna
dintre sotii. Astfel, lacov, care a ajuns poligam printr-
un siretlic, a iubito pe Rahela mai mult an-at pe Lea
(Gen. 29). Elcana a preferat-o pe Ana, in duda fap-
tului ca nu avea copii (1 Sam. 1:1-8). In Deut. 21:15-
17 se admite ca este posibil ca sotul sa iubeasca pe o
sotie sisaouraseapealta.
[nu-ucit copiii erau importanti pentru a purta nu-
mele familiei, o sotie Era copii ii putea permite sotului
sau S: aiba copii cu sclava ei. Acat lucru era legal in
Mesopotamia civilizata (de ex. Codul lui Hammurapi,
144-147) si a fost adoptat de Sara si de Avraam (Gen.
16), de Rahela si lacov (Gen. 30:1-8), da_i lacov a
mers mai departe si a acceptat-o si pe slujitoarea lui
Lea, cu toate ea Lea ii nascuse deja copii (Gen. 30:9).
in acate cazuri drepturile sotiei sint protejate; ea ate
cea care ii <1: sotului sau pe slujitoarea ei pentru o
ocazie specica. Este gr-eu sa denim pozitia slu-
jitoarei intr-o asemenea relatie; ea este mai curind o
sopie secundari, dedt o a doua sotie, desi daca bar-
batul continua sa aib relatii cu ea, primate pozitia
de eoncubina. Probabil ca acata ate mozivul pentru
care Bilha ate numiti ,,p'itoarea (concubina) lui
lacov in Gen. 35:22, in timp ce Agar nu este enumerata
printre piitoarele (concubinele) lui Avraam in Gen.
25:6.
in mod normal, sotiile erau alae dintre evrei (de
ex. Neem. 13:23-28). Logodna si csatoria urrnau apoi
tiparul normal (vezi maijos) . Uneori sotiile erau cum-
parate ca sclave evreice (Exod 21:7-11; Neem. 5:5).
Se sustine de obicei ca stapinul oasei avea drepturi
sexuale asupra sclavelor sale. Nu incape indoial a
au existat exemple ag-1-ante de asemenea pr~om's-
cuitate, dar Biblia nu spune nimic cu privire la ele. Este
demn de remarcat ca Exod. 21:7-11 si Deut. 15:12
face intre 0 sclava obisnuita, care trebuie si
e eliberata dupa 7 ani, si o selava care a fost cum-
parata in mod deliberat ca sotie sau concubina si care
nu poate revendica eliberarea in mod automat. in-
trucit drepturile ei sint in acat caz stabilite de lege,
capul familiei sau ul lui trebuie sa fi treeut print:-o
ceremonie oarecare, oricit de simpla, care sa poata
recunoscuta de lege. Referindu-ne la drept-urile ei,
acat pasaj nu le face sa depinda de cuvintul ei, contra
cuvintului capului familiei, nici daca ea i-a nascut lui
sau ului sau un copil. Este greu so spunem care era
statutul ei. Nu incape indoiala ca statutul ei era diferit,
dupa cum ea era prima, a doua sau singura ,,sotie a
capului familiei. Cind ea era data ului staplnului. se
poate sa fi primit statutul de sope a lui. Adevarul este
C5 aceast lege, asa cum arata contextul, se ocupa cu
drepturile ei ca sclavi si nu, in primul rind, ca sotie.
Sopiile puteau luate si dintre prizonierii de raz-
boi, cu conditia s nu e palestiniene (Deut. 20:14-
l8). Unii scriitori le considera pe aceste prizoniere ca
pe concubine, dar legile din Deut. 21:10-14 le con-
sideri ca pe sotiile obisnuite.
Nu exista nici o lege care sa se refere la concubine
si nu slim ce drepmri aveau. Este evident ea ele aveau
o pozitie inferioara feta de sotii, dar copiii lor puteau
primi 0 mostenire dupa cum hotara tatal lor (Gen.
25:6). Cartea Judecatorilor relateaza preluarea pu-
terii de cine Abimelec, ul concubinei lui Ghedeon
(Jud. 8:31-9:57) si povateste de asemenea intim-
plarea tragica a levitului si concubinei sale (Jud. 19).
lmpraia data de versetele 19:2-4 ate ca aceasta
concubind era libera sa-si parseasca ,sotul, si ca
barbatul s-a bazat pe puterea lui de lnduplecare ca sa
o aduca acasa. David si Solomon au copiat modelul
monarlxilor orientali luindu-si multe sogii i_concubine
(2 Sam. 5:13; 1 Imp. 11:3; Cint. 6:8-9). In ultimele
doua pasaje se pare ca aeestea erau luate din clasa de
jos a poporului.
In casatoriile normale sotia mergea la casa sopilui.
Existi, ins, 0 alta forma de csitorie in Jud. 14-15.
Aceasta este ptacticata incre listeni i nu ate des-
crisa la israeliti. Citim aici ca sotia lui Samsona rimas
in casa tatalui ei si ca Samson a vizitat-0. S-ar putea
argumenta ca Samsona intentionatsoiaacasilael
dupa nunta, dar ci a plecat singur, supirat, dupa ce
l-a lnselat. Tbtusi, in 15:1 citim ed ea continua s se
aeincasatatalui sau, cutoatecaintretimpfusae
data in casatorie unui listean.
ll. Obloeiurl de cisitnrle
Obiceiurile de cisitorie din Biblie sint legate de doua
evenimente: logodna si cisdtoria.
11 Logodna
ln0rientul Apropiat logodna (in lirnbaj talmudic ara-
sfn si qidclllitn) ate o relatie care angajeaza aproape
la fel de puternic ca si cdsitoria. In Biblie femeia
logodita era numita uneori ,,sotie si avea aceeasi
obfgatie de delitate conjugala (Gen. 29:21; Deut.
22:23-24; Mat. 1:18, 20), iar barbatul logodit era
numit ,sot (loel 1:8; Mat. 1:19). Biblia nu stabileste
legi pentru ruperea logodnei, dar Codul lui Ham-
murapi (159-160) prevede ca daca viitorul sot rupe
logodna, tatil fetei pastreaz darul pentru rnireasi;
iar daca tatal se razglndeste, el tzebuie sa plateasca
de doua ori valoarea eadoului (vezi de asemenea
Codurile de legi ale Lipit-Ishtar, 29, si Eshnunna, 25).
Probabil ca exista o declaratie ociali, dar publi-
cilatea cuta depindea de mire. Astfel, Iosif a vrut sa
anuleze logodna cu Maria pe ascuns (Mat. 1:19).
Dragostea lui Dumnezeu si credicioeia Lui fata de
poporul Sau sint zugravite in termenii unei logodne in
Osea 2:19-20. Logodna includea urrnitoaxele etape:
(1) Alegerea unei sot-ii. De obicei pirintii unui tinir
alegeau sotia pentru el si aranjau castozia, asa cum
afa'cutAgarpent:ru Ismael (Gen. 21:21) siludapentru
Er (Gen. 38:6). Uneori tin:-mil facea alegerea, iar
parintii negociau, cum a fost cazul lui Sihem (Gen.
34:4, 8) si al lui Samson (Jud. 14:2). Rareori se
cisatorea un barbat impotriva vointei pirinpilor sai,
asa cum a facut Esau (Gen. 26:34-35). Fata era intre-
bata uneori daca accepta casator-la, ca in cazul Re-
beeii (Gen. 24:58). Uneori pirintii fetei alegeau un
birbat care era pouivit si-i e sot, cum a facut Naomi
(Rut 3:1-2) si Saul (1 Sam. 18:21).
(ii) Schimbul de daruri Exista trei tipuri de daruri
care sint asociate cu logodna in Biblie: 1. Cuvlntul
m6har, tradus ,,cadou dc casatorie sau ,,zatre (Gen.
34:12, penmi Dina; Exod. 22:17, pentru o fecioara
sedusa; 1 Sam. 18:25, pentru Mical). Tetmenul mhar
nu este rnentionat, dar ate subintela in pasaje cum
sint Gen. 24:53, pentru Rebeca; 29:18, cei 7 ani de
slujire ai lui lacov pentru Rahela. Faptul ca Moise a
paseut oile socrului sau poate fi interpretat in acelasi
fel (Exod. 3: 1) . Aeata era un cadou compensator din
partea mirelui pentru familia miraei, care pecetluia
legamlntul si lega cele doua familii. Unii cercettori
an crezut <-A mhar era pretul miraei, dar sotia nu era
cumparata ca si o sclava. 2. Zatrea. Aceasta era un
darpentrumireasasau pentrumiredinpartea tatilui
ei, constind uneori din slujitori (Gen. 24:59, 61, pen-

trukebeca; 29:24, pentru Lea) sau Pmil (3\1\- 1115.
pentru Asa; 1 imp. 9:16, pentru ica lui Faraon. sotia
lui Solomon) sau alte propriet (Tbbif 3121, Pent!
Tbbias). 3. Darul minelui pentru mineasa consta uneori
din bijuterii si haine, cum au fost cele aduse pentru
Rebeca (Gen. 24:53). Exemple biblice de contracte
verbale sint oferta lui Iacov de a sluji 7 ani lui Laban
(Gen. 29:18) si pmmisiun|ea1uiihemde a da cadouri
familiei lui Dina (Gen. 34:12). In TB un contract de
logodni este numit star qiddifn (Moed Kamn 18b)
sau har 'Er0sfn (Kiddushin 9a). in ziiele noastre, in
Orientul Apropiat contributia ecrei familii este con-
semnati int:-un contract de logodna in scris.
b. Ceremonii dc nuntd
O trasaturi importanti a multora dintre aceste cere-
monii era recunoasterea public! a casitoriel. Se inte-
leget nu toate etapele de maijos erau inclusein toate
mmtile. _ (viii) Camera miresei. O camera nuptial era pre-
(D Tinuta miraei si a mirelui. Uneori mireasa
purta haine brodate (Ps. 45:13-14), bijuterii (Is. 61:
10), un briu special (ler. 2:32) si un voal (Gen.
24:65). Printxe podoabele minelui puta fi o ghirlanda
(Is. 61:10). Eta. 5:27; Apoc. 19:8; 21:2 se refera in
mod gurat Ia hainele albe ale Bisericii in calitatea ei
de Mireasa a lui Cristos.
(ii) fnsogitoarele miresei i prietenii mirelui Ps.
45:14 vorbeste despre fecioarele care insoteau o mi-
reasaderangregalsiseptesupttnecaeimireselede
rang inferior aveau fecioare care sa le insoteasc. Este
cert c5 mirele avea grupul sau de prieteni (Jud. 14:
11). Unul dintre acqtia corspunde cu nasul de la
nuntile noastre si are numit ,,inso;itor in Jud. 14:20;
15:2 sau ,.prietenu1 mire1ui1n1oan 3:29. Se poate sa
e acelasi cu ,,nunul din loan 2:8-9.
(iii) Prociunea. In seam zilei stabilite pentru
cisatorie, mirele $1 prietenii sat mergeau in grup la
casa Acolo se tinea cina de nunta: uneori
lucrul aoesta era fortat de imprejurari (Gen. 29:22;
Jud. 14), dar este posibil ca acesta sa fost un obicei
datul de rispindit, intmcit Pilda celor mace fecioare
din Mat. 25:1-13 este inter-pretat cel mai usor in
sensulcmirelemergelacasamireseipentrucinii.
'lbtusi, ne-am putea astepta ca in mod obignuit mirele
saoescortezepemireasainapoiacasalaelsaulacasa
printilor si pentru a servi cina, desi singurele texte
din Scripmti care mentioneaza acat lucru sint Ps.
45:14 $.urm.; Mat. 22:1-14 (nunti regale) si probabil
in loan 2:9 .urm.
Prooesiunea putea fi insogita de cintece, muzica $1
dans (ler. 7:34; 1 Mac. 9:39), iar seam iluminati dc
lampi (Mat. 25:7).
(iv) Ospdtul de nuntd. Acata avea loc de obicei la
casa minelui (Mat. 22:1-10; loan 2:9), seara (Mat.
22:13; 25:6). Luau parte multe rudenii si prieteni; aga
se face ci vinul se poate sa se terminat (loan 2:3).
Un administrator sau un prieten sup:-aveghea desta-
surarea osptului (10:-in 2:9-10). Refuzul invitatiei de
a participa la un ospt de nunt constituia 0 insulta
(Mat. 22:7). Oaspetilor 1i se cerea si poarte haine de
srbtoare (Mat. z2=11-12). in imprejurri speciale
ospatul putea tinut 1a casa miresei (Gen. 29:22;
Tobit 8:19). Adunarea glorioasa a lui Cristos si a
sntilor S2-ii in cer este numita gurativuosptul nuntii
Mielului (Apoc. 19:9). _
(v) Acoperirea miresei In doua cazuri din VT (Rut
3:9; Ezec. 16:8) birbatul 0 acoper pe femeie cu
UASATDRIE
poalahaineisampoatecaunsemncaoiasub
protectia sa. D. R. Mace pneia ideea lui J. L. Burck-
hardt (Notes on the Bedouin, 1830, p. 264) cind spune
ca la nuntile arabe lucru! acata ate tacut de una
dintre rudele mirelui. J. Eisler, in Weltenmanzel und
Himmekzelt, 1910, spune oi la beduini mirele o aco-
peri pe mireas cu o manta speciala $1 rostegte cuvin-
tele: ,,De acum incolo nimeni in afara de mine nu te
va acoperi". Textele biblice sugereaza ca era urmat
obiceiul al doilea.
(vi) Binecuvfntarea. Parintii si prietenii ii bine-
cuvintau pe mire si mireasa si le urau de bine (Gen.
24:60; Rut 4:1 1; Tbbit 7:13).
(vii) Legdmfnml. Un alt element religios era lega-
rnintul de credinciosie care este subintels in Prov.
2:17; Ezec. 16:8; Mal. 2:14. Din Tbbit 7:14 aflam ca
tatal miresei scria un contract de casatorie, care tn
Mishnah ate numit Ifggd.
gatita in mod special ('1bbit 7: 16). Numele ebr. pentru
aceasta camera este huppd (Ps. 19:5; loel 2:16), care
a fost initial un coviltir sau un cort, iar termenul gr.
este nymphn (Marcu 2: 19). Cuvintul huppd continua
sa e folosit de evreii din ziiele de astazi pentru
baldachinul sub care mirele si mireasa stau, pe scaun
sau in picioare, in timpul ceremoniei de casatorie.
(ix) Consumarea cdsdtoriei. Mirele $11 mireasa erau
condusi la aceast camera, dcseori de parinti (Gen.
29-.23; Tbbit 7:16-17; 8:1). lnainte de impreunare,
pentru care ebr. folossc idiomul ,,a cunoaste, era
mstit o rugciune pentru sot si pentru sotie (Tbbit
8 4)
(X) Dovada virginitfii. O pinz sau o camasa
ptata de singe era artata ca dovada a virgirnittii
miresei (Deut. 22:13-21). Acest obicei continua sa e
practicat in unele locuri din Orientul Apropiat.
(xi) Festivitdgile Festivittile de nunt continuau
timp de 0 sptmini (Gen. 29:27, lacov si bea) sau
uneori timp de 2 saptmini (Tobit 8:20, Tbbias si
Sara). Aceste fmtivitati erau insotite de muzic (Ps.
45; 78:63) si glume, ca sighicitoarea lui Samson (Jud.
14:12-18). Unii interpreteaz Cintarea Cintrilor in
lumina unui obicei a1 taranor sirieni de a numi pe
mire si mirensa ,,rege si ,,regin5 in timpul festivi-
tator de dup nunt si de a-i lauda cu cintece.
I11. Cisitorii inter-zise
Acestea sint enumerate in detaliu in Lev. 18 ei mai
surnar in Lev. 20:17-21; Deut. 27:2(>23. Ele sint
analizate in detaliu de David Mace, Hebrew Marriage,
p. 152 s.urm. Presupunem ca interdictia era valabila
atit pentruoa doua sotiecfttimpmaitriiaprima sogie
cit qi pentm orice castorie care ar avut loc dup
moartea sotiei; exceptie face casatoria cu sora sotiei:
Lev. 18:18 spune ca un brbat nu poate lua in casi-
torie pe sora sotiei sale cit timp ii tr5is_te sotia, dar se
subintelege ca ea poate luata in casatorie dupa
moartea primei sotii.
Avraam (Gen. 20:12) si lacov (Gen. 29:21-30)
s-au casatorit cu rudenii apropiate; csatoria intre
asemenea rudenii a fost interzisa mai tiniu. Scandalul
din bisex-kn din Corint (1 Cor. 5:1) se poate sa fost
cauzat de csatoria cu 0 mami vitreg, dup moartea
tatftlui mireli, dar intrucit femeia este numita ,,sop'a
tatlui (ei nu vdduva), iar actul este numit curvie, este
mai probabil ca a fost vorba de o relatie imoral cu a
doua sotie, mai tinari, a tatalui.
\nl'lnIrll\-Il\4na
IV. Lego: leviratului
Numele ate derivat de la cuvintul lat. levir, care
inseamna ,,fratele sotului. Cind un birbat casatorit
mu.reafras5aibicopii,fratelesautrebuias5oiain
casatorie pe vaduva. Copiii rezultapi din aceasti case-
torie erau considemti copii ai primului sot. Acat
obicei ate intilnit nu numai la evrei ci $i la alte
popoare.
Obiceiul ate subintela in povatea lui Onan, in
Gen. 38:8-10. Onan a luato pe sotia fratelui sau, dar
a refuzat s aiba copii cu a, deoarece ,;am1nta meas-
tan-aresiealui (v. 9) gicopiiisinuaveausae
moetenitorii principali. Acat verset nu emite nici o
judecat cu privire la masurile anticonceptionale ca
atare.
Deut. 25:5-10 anna ca legea se aplici la fratii
care locuiac impreuna, dar ii lasa fratelui optiunea de
a refuza.
Cartea Rut arata ci obiceiul merges mai departe
decit fratele sotului. Aici o rudenie al carei nume nu-l
cunoastem are datoria primara gi numai dupa ce aca-
ta refuzi, numai dupe aceea Boaz se casatoreste cu
Rut. O extindere si mai mare a obiceiului o vedem in
faptul ci Rut, si nu Naomi, se castoreste cu Boaz,
probabil pentru ca Naomi era prea inaintata in virsta
ca sa mai poata avea copii. Copilul ate numit ,,ul lui
Naomi (4:17).
Legea leviratului nu se aplica daca sotii au avut
fete, iar reglementarile pentru mostenirea icelor sint
date pentru fiicele lui Telothad in Num. 27:1-11. Pare
ciudat ca v. 9- 1 1 par si ignore, sau chiar sa contrazica,
legea leviratului. S-ar putea argumenta ca legea din
Deut. 25:5-10 nu fusae promulgatl lnci. Pe de alta
perte,ctndolegesenagtedintr-oocaziespeciall,
trebuie si cunoagtem circumstantele exacte pentru a
sti la ce se referi legea. begea leviratului nu ar
contrazki daci sotia lui Telofhad at murit inaintea
lui, iar legea se limiteaz aici la cazuzi similare. Num.
27:8-11 s-ar aplica atunci cind au avut numai ice,
cind o femeie lira copii a decedat inaintea sotului ei,
cind fratele sotului a refuzat sa 0 ia in casatorie pe
vduva far: copii, sau cind sotia nu a avut copii nici
dup_i ce fratele primului sot a luat-o in castotie.
In Lev. 18:16; 20:21 unui barbat i se inter-Lice sa
ia in cistorie pe sotia fmtelui sau. in lumina legii
leviratului, inseamna ca el nu o poate lua de sotie,
indiferent daci a fost divortat in timpul sotului
ei,saudaca,lamoarteasotuluieieaaramascusau
tars copii. loan Botezatorul l-a mustrat pe Irod Antipa
pentru ca s-a casitorit cu sotia fmtelui sau Irod Filip
(Mat. 14:3-4); lrod Filip era inc in
ln NT legea leviratului a fost folosite de saduchei
pentru a ridica o problema in legatura cu invierea
(Mat. 22:23 s.urm.).
V. Dlvortul
g. in Vechiul Testament
In Mat. 19:8 Domnul Isus spune ca Moise a ,,ingaduit
divortul datorit impietririi inimilor oamenilor. Aceas-
tainsean1naciMoisenuaporuncitdivortu.l,cia
reglementat o practica existenta si fonnularea legii
din Deut. 24:1-4 poate fi inteleasi cel mai bine in
sensul acata. In limba engleza traducerile AC $i VR
implic o porunca in a doua parte a v.1, dar vsrt
urmeazi tarducerea lui Keil, Delitrsch, S. R. Driver si
IXX, cind face conjunctia ndac din propozitia condi-
tionala s se extind pina la sreitul v.3 aea incit v.4
confine de fapt reglementarea. Orice n-aducere am
folosi, lntelegem din aceasta sectiune ea divortul era
praccagcaferneiiiseddeaungendecontractsic
ea era liber sa se necasatoreasca.
Temeiuxile de divort sint mentionate aici in ter-
meni atit de generali incit nu se poate da o interpretare
precisa.Sotul gisate,,cevarusinoslasot.iasa. Cuvin-
tele ebr. awn; digr (literal. ngolidunea unui lu-
cru), apar in alt loc numai ca 0 expraie, in Deut.
23:14. La scurt timp inainte de vremea lui Cristos,
coalaluiShammaiainterpretatcserefernurnaila
indelitate, in timp oe ecoala lui Hillel a aplicat-0 la
orice lucru care nu era pe placul barbatului. '1l'ebuie
sa ginem cont ca aici Moise nu urmareste sa arate
temeiurile de divert, ci accepti un fapt existent.
Exista doua situatii in care divortul este intetzis:
cindunbdrbatoacuzapenedreptpesotiasade
indelitate premarital (Deut. 22:13-19) $i dnd un
birbat a avut relatii sexuale cu 0 ma si tatl fetei l-a
obligat sa o ia in casatorie (Deut. 22:28-29; Exod.
22: 16- 1 7).
in doua ocazii exceptionale s-a insistat asupra
divortului. Aceasta s-a intimplat cind evreii exilati s-au
intors dupe ce se csatoriser cu fernei pigine (Ezra
9-10 si probabil Neem. 13:23 $.urm., dai aici d_ivortu1
ate subintela, dar nu ate exprimat direct). In Mal.
2:10-16 unii brbati le-au indepartat pe sotiile lor
evreice ca sa se casatoreasca cu femei pagine.
b. in Noul Testament
Cind examinamcuvintele lui IsusdinMat. 5:32; 19:3-
12; Marcu 10:2-12; Luca 16:18, observixn ca el ca-
tegorisate divortul gi reclsltoril ca adulter, dar nu
spuneclornul nupoatedapirticeea ce Dumnezeua
unit. ln amlndoui pasajele am Matei singurul temei
pe baza caruia un barbat poate divorta de sotia sa ate
curvia, dar Marcu si Luca nu pun 0 asemenea conditie.
Curvia este inteleasa de obicei ca ind echivalenta cu
adulterul; in mod asemanator, purtarea poporului
Israel, in calitate de sotie a lui Iahve, ate calicata
atit ca adulter (ler. 3:8; Ezec. 23:45) cit si curvie (ler.
3:2-3; Ezec. 23:43); in Eclaiasticul 23:23 se spune
dapre o femeie indela ca a comis adulter in curvie
(qf. $i 1 Cor. 7:2, unde in gr. cuvintul ate ,,curvie).
Cauza omiterii clauzei de exceptie din Marcu si
Lucapoatecitlidunewetgmmansaugrecnu
punea la indoiala ca adulterul constituia temei pentru
divert si evanghelistii an considetat ca lucrul acesta
era de la sine inteles. In mod similar cind Pavel se
refera, in Rom. 7:1-3, la legea evreiasca $1 tomani, el
ignora posibilitatea divortului pentru adulter, intrucit
amindoua leg-ile prevedeau aceast posibilitate.
Au fost emise alte teorii cu privire la intelaul
cuvintelor lui Isus. Unii cotsider ca curvia se refer
la indelitatea premaritala, pe care sotul o dacopera
dupa castorie. Altrii au sugerat ca sotii dacopera ca
s-au oistorit inclcind interdictia cu privire la gm-
dele de rudenie, lucru care probabil ca s-a intimplat
prea rar ca s constituie subiectul unei exceptii spe-
ciale in cuvintele lui Cristos. Catolicii sustin ca acate
cuvinte aproba separarea, dar nu si recasatoria. Este
greu sa excludem pemtisiunea de recasatorie din Mat.
19:9; la evrei nu exista un asanenea obicei de sepa-
rate Era permisiune de recasatorie.
Unii au pus la indoial autenticitatea texmlui din
Marcu 10:12, intrucit femeia evreica nu putea sa
divorteze de sotul ei. /Dar sotia putea da in judecata
 ____, ____

pe sotul ei daca Q rnaltrata, iar judecatorul ll putea
obliga pe sot sa divortem. Mai mult de atit, se poate
ca Cristos sa ti avut in vedere legea gr. si rom., care
perrrtiteasotia'sadivortezedesot;uIei.$acurnIro-
diada a divortat de primul ei sot.
Intre protamnti ei romane-catolici existi o parere
oi 1 Cor.7:10-16ofer3unalttaneipentrudivort.Aid
Pavel repeta invatatuia pe care a dat-o Domnul cind
a fost pe pamint si apoi, sub calauzirea Duhului di o
invatatura care merge mai departe decit cea data de
Domnul, intrucit s-a ivit o situatie nou. Clnd unul
dintre soti dintr-o familie pigina ate coverdt la Cris-
tos, sotul sau sotia nu trebuie sa-I piraseasci pe
cellalt partener. Dar dad partenerul acela insista
asupra dapartirii, ,,in imprejumrea aceasta, fratele
sau sora nu sint legati. Aceasti ultim! conditie nu
inseamnadoarcaeipotparsiticitrebuiesa
insemne ca d si.nt Iiberi si se recasatoreasca. Acest
rnociv de divert, care are o aplicabilitate lirnitata, ate
cunoscut sub numele de ,Privi1egiul paulin.
In invalmaseala de casitorii, divorturi si realisa-
torii din ziiele noastre, biserica cratina - avind de-a
face cu convertiti si cu membri care se pocaiac - este
silit: deseori sa accepte situarja asa cum ate. Un
converlit care a fost divortat anterior - pe baza unor
motive suciente sau insuciente - si care s-a recli-
satorit, nu se poate intoarce la partenerul original si
cisatoria prementi nu poate S considerati adulter (1
Cor. 6:9, 11).
BIBLIOGRAFIE. W. R. Smith, Kinship and Marriage
in EarIyArabia, 1903; E. A. Watermarck, The History
ofHuman Marriage, 3 vol., 1922; H. Granquist, Mar-
riage Condirions in a Palestinian Village, 2 vol., 1931,
1935; M. Burrows, The Basis of Israelite Marriage,
1938; E. Neufeld, Ancient Hebrew Marriage Laws,
1944; D. R. Mace, Hebrew Marriage, 1953; J. Murray,
Divorce, 1953; D. S. Bailey, The Man-Woman Relation
in Christian Thought 1959; R. de V'aux,Ancient Israel,
1961; E. Stauffer, TDNT 1, p. 648-657; W. Giinther
s.n. NIDNTT 2, p. 575-590; M. J. Han-is, C. Brown,
NTDNTI 3, p. 534-543.
J.S.W.
J.T.
CEAS, omit (Ebr., aram. :aa,- gr. h6ra) este un
termen folosit in Scripture intr-un sens precis si intr-
un sens mai general.

6
5 7

, 20

Mal:5;
. l19:oan14 '03"
1:52
I O
Mar5:33;
cu
4*1. ,4 -
'32.
. I-3; ~r-.'5:
-,-zr.
"
+0:
ifs,
- >1 Q
.39
\\
,11
I 1v\a\- 7

NB 0 ori 0 font lntctduuna _a

nlslnrr aouupmma pane emu-3 u (u: Iuminl) AW; M,,_ 16,;

E7: *'
1 -3: Q e. ""'~. --
Xi IKJAVIYA ROMAN
" "'~?r,.;'1,
,-;=~:*
W
'\*
0'-. :~'* 4,,m~v. , _
/ 1%?"
.
9 Nourru iunucil \8

rt
5.
;-iiiii.51??Tm-.-i.ii /

rr W

fmfuirtirea biblicd a tintpului, indicfnd striijile de noapte. Orele (pe circumferintd) dtferd ca lungime cfnd sfnt
ca mlate in raport cu timpul rdsdrituluz st apusulur.
 1. in sensul precis al cuvintului (Care este probabil
de dat mai recenta decit sensul general), u.n ceas sau
o ox-5 sta a dousprezecea parte din perioada de
lumin a zilei: ,,Nu sint dousprezece ceasuri in zi?
(Ioan 1 1 :9). Timpul era socotit de la rsritul soarelui
pin la apus, la fel cum strjile sau perioadele de
veghe (trei la evrei i patm la romani) in care em
impargit noaptea emu socotite de la apusul soarelui
pin la mam. intrucit rsritul i apusul mam
variazi in cursul anului, orale biblice nu pot eehiv'a-
late exact in ore modeme; in orice caz, absenta unor
cronoxnetre exacte inseamn ca timpul zilei era indicat
in tenneni mai generali decit in zilele noastre. Nu este
surprinzitor ca orele mentionate cel mai frecvent sint
a treia, a easea i a noua. Tbate acate trei sint men-
tionate in pilda lucratorilor viei (Mat. 20:3, 5), la fel
ca i ceasul al unsprezecelea (v. 6, 9), care a devenit
proverbial i inseamn ,,uhima ans5. Cei doi ucenici
din Ioan 1:35 $.urm. au rmas cu Isus pentru tot restul
zilei dup ce s-au dus acas impreuni cu El, pentru ca
,,era cam pe la ceasul al zecelea (v. 39), adic, pe la
ora 4 dup amiazi, i int-unericul avea sa se Iase mai
inainte ca s5 poate: incheia convexsagia cu El. Ceasul
al treilea, al gaselea i al noulea sint mentionate in
relatarea sinopric despre rstignixe (Marcu 12:25;
33 .mm). Dicultatea punerii de acord a ,,ceasu1ui al
aselea din loan 19:14 cu ,,ceasu1 al treilea din
Marcu 15:25 i-a facut pe unii 55 praupun ca loan
socotea orele de la miezul noptii $i nu de la rsritul
soarelui. Singura dovad concreti in acest context
este armatia din Martiriul IuiPol1'carp (21), unde se
spune ci Policarp a fost manirizat ,,in ceasul al op-
mlea, iar ora 8 dimineata a fost considerati de multi
oencetitori ca ind mai pxobabili decit ore 2 dupa
amiaz; totugi, este o dovedi insuficient in com-
paratie cu faptul bine documentat ca romanii, Ia fel
ca evreii, socoteau timpul de la xisritul soarelui.
(Faptul c romanii socoteau inceperea anului civil la
miezul noptii, in timp ce evreii socoteau inceperea lui
la apusulvsoaxelui, nu are nici o legtur cu socotirea
orelor.) ,,Ceasul al aptelea din Ioan 4:52 este 1 dup
amiaza; dicultatea legat de cuvintul ,,ierl nu
pare dac interpretm orele intr~un mod diferit. In
Apoc. 8:1 ,,o jumtate de ceas este traducerea cuvin-
tului gr. hEmiori5n.
2. In sensul mai general, ,,ceas indici un moment
bine denit din scurgerea timpului. "in ace1as_>i ceas
(Dan. 5:5) inseamn ,,in timp ce regele i oaspetii lui
se aau in culmea bancherului lor profanator. ,,Chiar
in ceasul acela (Mat. 8:13) insearnn ,,chiar in mo-
mentul cind Isus l-a asigurat pe sutag ca cererea R-Icuta
pentru slujitorul sau a fost ascultat. Deseori ocaziile
deosebit de importante sint dacrise ca ,,ceasuri, de
ex., ceasul trdrii lui Isus (Marcu 14:41; cj'. Luca
22:53, ,,ceasuI vostru, adic, ,,Iimpul cit aveti pu-
terea); ceasul revenlrii Sale, cu invierea i judecata
care 0 vor insopi (Mat. 25:13; Ioan 5:28 .unn.). In
Evanghelia dup Ioan, timpul hotxit pentru patimile
i glocarea lui Isus sint descrise in repetate rinduri
ca i ,,ceasu1 Lui (cf. loan 2:4; 7:30; 8:20; vezi gi
12:23; 17:1). Vremea noastr este ,,ceasu.l de pe ur-
m (1 Ioan 2: 18); ridicarea multor anticrigti arat c
Isus Cristos va reveni curind.
BIBLIOGRAFIE. W.M. O'Neil, Time and the Calen-
dars, 1975; H.-C. Hahn, NIDNTT 3, p. 845-850.
F.F.B.
CELE ZECE PORUNCI. ,,Cele zece cuvinte (ebr.
dlj1'rfm; cf. Exod. 34:28; Deut. 4:13; 10:4) au fost
rostite pentru prima data de vocea divina de pe Sinai,
in auzul intregului Israel (Exod. 19:16-20:17). Dup
aceea an fost scrise de dou ori de degetul lui Dum-
nezeu pe ambele pirti a doua table de pian-5 (Exod.
31:18; 32:15-16; 34:1, 28; Deut. 10:4). Moise a
spart prima pereche de cable, simbolizind faptul ci
Israel a rupt legmintul prin picatul furirii unui vitel
de aur (Exod. 32:19). A doua pemche de table a fost
pus in chivoml legamintului (Exod. 25:16; 40:20).
MaiIirziuMoiseascrisdinnouCeleZecePonmci
int:-o form pugin modicati (Deut. 5:6-21).
Numele obinuit dat continutului celor dou table
ate ,,Deca1ogul", dei are o baz biblici, a avut ten-
dinta s limiteze in mod nejustificat conceptia gene-
ral dapre natura lor. Nu ate potrivit s5 clasicm
aceast revelagtie ca lege; ea face parte din categoria
mai largi a Iegmintului. in Biblie sint folositi de
asemenea termenii ,,legimint (ebr. brlg; Deut. 4:13)
i ,,cuvintele Iegimintului (Exod. 34:28; cf. Dt. 29:1,
9). I s-a mai dat numele de ,,mi1-turie (ebr. E465;
Exod. 25:16, 21; 40:20; cf. 2 Imp. 17:15), care descxie
rinduiala stabilit de legimint ca o rinduiala
impus in mod solemn ;i prinjuramint, aa incit ego;
devine practic sinonim cu brfg. Cele doua table sint
numite ,,tablele legimintului (Deut. 9:9, 11, 15) sau
,,mEu'tu.ria (Exod. 31:18; 32:15; 34:29).
Ocazia istorica pentru darea originali-'1 a revelatiei
a fost inscaurarea legamintului teocntic. Principiile
din Exod. 20:2-17, aa cum sint dezvoltate in form
cazuistic lncartea legimintului (Exod. 20:22-23:33)
au servit ca un instrument legal pentru raticarea
acelui Iegimint (Exod. 24:1-8). Versiunea Deutero-
nomica de mai tirziu face parte din documentul de
innoire a legmintului.
A$adar, atunci cind Scripturile numesc revelatia
de pe cele doua table ,,cele zece cuvinte, este dar ci
indica Enrregul prin pdrgile sale in acelaei timp, a-
ceast terminologie i preponderenta conginumiui le-
gii pe care 0 reect arat c tipul de legimint im-
plicat este esential pentru instaurarea unei orinduiri
sub domnia suz/eranului legamintului.
Caracterul de legimint al Decalogulului are cla-
ricat i conrmat de tratate intemationale antice de
acest tip, folosite pentru a face_oial relatia dintre
un suzeran i un vasal (*LEGAM1NT). Ttatatele de
suzexanitate incepeau cu un preambul cane identica
pe domnul legimintului, vorbitorul (cf. Exod. 2022a)
$i un prolog istoria relatind in special binefacerile
acordate anterior vasalului prin favoarea gi puterea
domnului (cf. Exod. 20:2b). Urmau apoi obligatiile
impuse vasalului, sectiunea cea mai lung. Cea mai
irnportant prevedere era cea care impunea loialitate
fat de domnul legmintului $i interzicea orice aliante
suiine (cf. Exod. 20:3-17, primul i cel mai important
principiu al acstei cerinte era iubirea lui Iahve cu
toat pentru ca este tln Dumnezeu gelos). 0
alt sectiune enunta bIestemeleibinecuvi.nt5ri1e pe
care zeii in fata crora em fcut Iegimintul aveau s5
le aduc pate vasali, in functie de incicarea sau
delitatea lor fata de legimint. Uneori aceste sanc-
tiuni erau incluse printre prevederi (cf. Exod. 2015b,
6, 7b, 12b). Printre alte paralele putem mentiona
stilul ,,Eu-tu, obiceiul de a pune o copie a u-atatului
in sanctuarele celor doua prti si politica adminis-
trativa de innoire a legarnintului cu generatiile suc-
caive din regatul vasal. In documentele de innoire a
legimintului era un lucru obianuit sa existe modiciri
ale prevedm-ilor ca s corapunda cu conditiile noi.
Faptul acata explica diferentele dintre formele Deca-
logulului din Exod. 20 si Deut. 5. De exernplu, Deut.
5:21 adaugi ,,og0ru1 sau, datoriti relevantei dintre
proprietatea asupra pmintului si mostenirea
enta a Canaanului de ctre Israel.
Pe scurt, cele doua table contineau aenta Legi-
minmlui de la Sinai. Iahve, Creatorul caului, p5min-
tului, mariieia totceexistatnele, ate prezentatca
Suzeranul legamintului. Relatia de legimint teocratic
ate bazata pe alegerea rascumpazitoare ai pe izb-
virea facuta de Iahve, iar continuarea legmintului
pinilaarniageneratieateatribuitcredinciosieisi
indurarii Sale. Modul de viati sub legimint este dictat
in mod suveran in zece poninci, standardul consa-
crarii lui Israel pentru Domnul sau.
insusi faptul as legea ate incadrata in dezviluirea
legiminmlui divin arat principiul religios de devota-
rnent personal fat/i de Dumnezeu ca ind esenta ade-
vaxatei impliniri a legii. Nu exista nici o incompatibi-
Iitate intre cerinta divina comunicata in imperative
concrete 5i chemarea unui Dumnezeu personal la o
dedicare personala fati de El bazata pe dragoste.
Iahve ii dacrie pe beneciarii indurrii legamintului
Siu ca ind ,,cei ce Ma iubac si pazac poruncile
Mele (Ex. 20:6; cf. loan 14:15). Erica biblica iai are
radacinile in religia biblica, iar religia biblica nu ate
un misticism lipsit de forrna, ci 0 ordine structurat.
Revelarea legii tn contextul actiunii rascumpa-
ritoane a legamintului anti cum conformarea fat! de
Iege trebuiesaeorealizarernilostivialuilahve, are
salveaza din robie. in contextul acata chiar si forma
preponderent negativa a Decalogului servate ca sa
amplice harul lui Dumnezeu cane pnezinta protatul
acata irnpotriva pacatului omului nu ca 0 condem-
nare naI,cicaochemarelaevlavieareatescopul
prtaiei rataurate in comuniune. In felul acata,
forn-Ia negativa devine pentru slujitorii rscumprati
o promisiune de victorie nala perfecta asupra pu-
terilor demonice care i-ar inrobi in iad pentru o instr-
inare narita fata de Dumnezeu. Etica bazata pe o
asemenea religie poseda dinamica nadejdii, a cre-
dintei ei a dragostei.
Legile Decalogului sint formulate in termeni ada-
vati pentru rinduiala legamintului pentru care era un
tratat-constitutie. De exemplu, fonna specic a legii
cu privire la sabat reecta conceptia acatologiea din
VI} iar promisiunea adiugata la cuvintul al cincilea (si
in alta parte raportati la toata legea, q. Deut. 5:33-
6:3) foloseste contemporane, manifatari tipi-
ce ale imparitiei lui Dumnezeu. Aceasta nu inseamna
ca Cele Zece Porunci nu sint nomative pentru viata
sub legamint in ziiele noastre; dar deterrninarea apli-
carii lor precise trebuie raportata intotdeauna la pa
noastra escatologici.
In ce private impartirea in zece cuvinte, para1elis-
mul Decalogului cu structura tzatatelor de suzera-
nitate arata ca ate gresit sa privim preambulul si
prologul istoric drept o porunca. De asemenea, for-
mele diferite ale prohibitid cu privire la a pofti ce
apartine aproapelui, in Exod. 20:17 si Deut. 5:21,
contrazic irnpartirea in doua porund si elimina er'oa-
rea ram: de multi protatanti, pe baza traditiilor
celor mai vechi, de a combina prima si a doua ponmca
Impartirea obisnuita a Decalogului in "doua table se
datoreaza faptului ca in general nu au fost privite ca
si duplicate ale tattului tratatului.
Criticile speculative, dai postuleaza un Decalog
vechi (chiar Mozaic), considera ca forma canonica
ate rezultatul unor extensive mai 0
asemenea reconstituire ate incompatibil cu iden-
ticarea important a for-ma Decalogulului cu aceea
a unui tratat, iar tratatele nu erau supuse la alterari.
In plus, forma de tratat impusi de contextul lega-
mintului de la Sinai ar fost pierduta in ipotelicul
original pnescurtat. Teoria ca Exod. 34:11-26 ate un
,,decalog cultic primitiv se bazeaza pe o identicare
graiti a acatui pasaj cu cele ,,zece cuvinte men-
tionate in Exod. 34:28. Relatia adevrata dintre Exod.
34:5-27 sial doilea set de texte ale Decalogului (Exod.
34:1-4, 28) ate asemntoare cu aceea dintre Exod.
20: 22-23:33 si tablele originale.
BIBLIOGRAFIE. C. Hodge, Systematic Theology, 3,
1940, p. 271-465; 0. Vos, Biblical Theology, 1954, p.
145-159; M. G. Kline, The Structure of Biblical Au-
thority, 1975.
M.G.K.
CENUARE. in Ebr. mahtg, erau vase din aur in
care se depuneau resturile rezultate din tiierea ti-
lurilor de la larnpile din cortul intilnirii $i din 'Iemplu
(Exod. 25:38; 37:23, Num. 419). Trebuie facuta o
distinctie intre cenuaare si tigiile pentru carbuni si
cadelnite care erau din cupru si care se numeau la fel,
mahcd; (Exod. 27:3: Num. 16:6).
D.W.G.
CENUQA. 1. Ebr. '-Ter. Acesta ate termenul cel mai
da folosit pentru a dacrie praful de cenu.$5. Ten-nenul
apare singur sau in cornbinatie cu "sacu1, ca simbol al
jalei (2 Sam. 13:19; Est. 4:3; Is. 58:5; Ier. 6:26; Dan.
9:3). Simbolizeaz de asemenea lucruri sau idei rat:
valoare sau josnice (Ps. 102:9; Is. 44:20) si in acat
context ate asociat cu ",,pulberea, Tpir (Gen. 18:
27; Iov 13:12; 30:19). Cuvintul r, ,,pulbere sau
,,praf ate tradus ,,cenus:1 in Num. 19:17 si 2 imp.
23:4, unde se refera la cenusa jertfei de ardere de tot
pentru pcat si, respectiv, la vasele pgine. 2. Cuvin~
tul ebr. deien, ,,gr-asime ate tradus ,,cenua cind se
refera la amatecul de grasirne pentru jertfa si com-
bustibilul folosit pentru arderea ei (Lev. 1:16; 6:10; 1
Imp. 13:3, 5). Este folosit de asemenea pentru a
descrie cadavrele arse. 3. Termenul ebr. pfah, ,,funin-
gine, ate tr-adus ,,cenu.sa cind se refera la ramasitele
din vatri pe care Moise le-a folosit pentru a aduce
plaga virsatului negru (Exod. 9:8, 10). 4. Cu/intul
gr. spodos ate folosit in NT pentru cenusa folosita
pentrujelire (Mat. 11:21; Luca 10:13) sau puricare
(Evr. 9:13). W.O.
GER. Mai multe cuvinte sint traduse ,,cer, dar sin-
gurele cuvinte importante sint iimayim, in ebr., si
ouranos, in gr. Pr-imul cuvint ate la plural, iar al doilea
apare daeori Ia plural. Dar, la fel ca si in limba
noastra, nu pare s existe o diferent mare intre ,,cer
$1 ,,ceruri. Termenul ate folosit cu referire la oerul
zlc,lnspecial!nexpraia,,oerulsipiirnintul (Gen.
14:19; Mat. 5:18). Unii au sugerat ca scriitorii Bibliei
credeaucaoerul, asacumsevedeel, ateaserninitor
cu o oall intoarsa (,,intinderea cerului, Gen. 1:8).
Soarelefacepeleririajulsauzilnicn-aversindceml (Ps.
19:4-6) si exis feratre prin care coboari ploaia
(Gen. 7:11). Se poate ca unii evrei sa 6 swtinut
aeeastaidee,darnut:rebuiesauitarncioameniidin
VTeraucapabi1isi foarteplastioe. Nu
este potrivlt sa-I aocotim incapabili de a treee dincolo
de sensul literal. Sensul teologic al limbajului lor
daprecerpoateinteleafirisafacemapella
asemena ipoteze.
Cerul este locuinta lui Dumnezeu si a celor din
apropierea Sa. lsraelitii trebuie si se roage: ,,Priveste
din Locasul Tau cel snt, din oeruri (Deut. 26:15).
Dumnezeu ate ,,Dumnezeul cerurilor (Iona 1:9), sau
,,Domnul, Dumnezeu] cemrilor (Ezra 1:2), sau natal
vostru care este in oeruri (Mat. 5:45; 7:21, etc.).
Dumnezeu nu ate singur acolo, deoarece citim dapre
"ostirea cerului care l se inchini (Neem. 9:6) si
dapre ,,lngerii din cef (Marcu 13:32). Credinciosii
pot astepta lnviitor 0 ,,mostenine pastrat in cerurl
pentru ei (1 Pet. 1:4). Prin urmare, oerul ate locuinta
actualialuiDumnezeusialngerilorSai, precumsi
destinatia nal! a sntilor Sal de pe parnlnt.
La multe popoare antiee a existat ideea unei mul-
iiplicititi a cerurilor. S-a sugerat ca NT at depune
mama-ie despre ideea rabinica potrivit careia existi
sapte ceruri, deoarece exista neferirl la Paradis (Luca
23:43) ai la ,,al trailea oer (2 Cor. 12:2; acata era
numit Paradis in termimlogia rabinlca, cf 2 Cor.
12:3). Se spune de asemenea dapre Isus as a tnecut
,,pr-In oerun' (Evr. 4:14). Tbtusi, aoestea sint temeiuri
preasubredepecaresiridicamunasemeneaediciu.
'Ibt limbajul NT poate inteles daci luirn sensul ca
cerul este locul
Cerulaajunssaefolositcaopexifrazarapeo
tuoasi pentru Dumnezeu. Astfel cind ul risipitor
spune: ,,Arn pdcituit impotrlva cerului (Luca 15:18,
21), el intelege prin aceasta: "Am pacatuit impotriva
lui Dumnezeu. La fel ate cazul si in loan 3:27: ,,Ce-i
este dat din cer. Cel mai important exemplu din
aceasta categorle ate modul in care Mata folosa_te
cerurilof, careparesafieidentica
cu lui Durnneaeu.
in ne, trebuie sa remarcim folosirea escatologica
aterrnenuIui.AtitlnVlcitsiinNTserecunoasteca
universulzicactualnuateetei-n,civadisparesiva
lnlocuit cu ,,ceruri noi si un pimlnt nou (ls. 65:17;
66:22; 2 Pet. 3:10-13; Apoc. 21:1). Ar trebui sa
intelegemcaasemenea pasajeindicifaptulcastarea
nallatuturorlucrurilorvadeasanamraincitsii
exprime deplin voia lui Dumnezeu.
BIBLIOGRAFIE. TDNT 5, p. 497-543; NIDNTT 2, p.
184-196: ZPEB, 3, p. 60-64.
LM.
CERAMIC. Lui Ezechiel i s-a poruncit sa graveze
oirriaginealerusalirnuluipeociramidiiuscatala
scare (4:1; ebr. Fljnd). Au fost descoperite planuri
gravate pe tiblite de lut (de ex ANEP, no. 260). Cind
Moise si batrinii au prlmit o vedenie de la Dumnezeul
lui Israel (Exod. 24:10), sub El se aa ceva ca si ,,o
pardoeeali de piatra de sar (,,un fel de lucrare de
sar straveziu). S-ar putea ca acasta sh e 0 com-
paratie cu platforms din vremea lor construiti pentru
RamsaIllaQantirsicareer-aacoperitacuplaci
oeramice smaltuite albastre; cf. ,,Sa.i" in art. 8IJU-
TERI! $1 PIETRE PRETIOASE W. C. Hayes, Glazed
Tila from a Palace of Rnmeses II at Kanzir, 1937. Din
cite se se, in Palatine amid nu erau folosite tigle
pent:ru acoperis si de aceea in Luca 5:19 cuvintul gr.
keramos ar trebui tradus cu termenul general ,,aco-
peris. ('CASA).
A.R.M.
CETATE.
I. In Vechiul Tatament
Cuvintul frapare de 1.090de orilnV'l'sidacrieo
diversitate de $131-i pa-manente. Se pare ca nu tine
searna de rnarirne sau de drepturi (cf. Gen. 4:17;
19:29; 24:10;_ Exod. 1:11; lav. 25:29, 31; 1 Sam.
15:5; 20:6; 2 Imp. 17:6; Ier. 51:42-43, SB; Iona 3:3;
Naum 3:1).
Exist! alte cuvinte folosite in Biblie pentru a de-
semna cetate. Dintre cuvintele evreiesti remarcm
qfryd (Ezra 4:10), qir_yE' (Ezra 4:15, etc.), qereg (Iov
29:7; Prov. 8:3; 9:3, etc.), a'ar, literal ,,poarti, dar
folosit frecvent in Deutenonom in sensul de cetate sau
oras (5:14; 12:15; 14:27-28).
Cetatea putea sa e cu ziduri sau lira ziduri.
Spionilor pe care i-a trirnis Moise in Canaan li s-a cerut
sa observe acat lucru (Num. 13:19, zs). in I'ap01I\.ll
lor ei au vorbit dapre cetati care erau ,,inconjurate cu
ziduri Q1 erau foarte marl (cf. Deut. 1:28, ,,mari si
intlr-ite pin! la oer). Multe dintre cetile canaanite
pe care le-au lntnit lsraelitii in timpul Cucerlrii au
fost cetati inconjurate cu Excavatiile modeme
ale citorva oetati antice ne dau informatii cu privire la
nature exacta a zidurilor si a teritoriului lnchis de ele.
In ecare caz ar trebui consultate rapoartele de ex-
cavatie pentru cetiti specice.
Cuvlntul hisir pare sa e folosit in mod special
pentru satele dachise, pentru a le deosebi de fr, care
erau inconjurate cu Pentru a si mai concneti,
o cetate aparata de structuri solide era numi D-
mibsar, cetate intiriti (ler. 34:7).
In cetatile obisnuite adsta 0 Iona central unde se
dafasura eomertul sijudecatile si dejur imprejur erau
,,suburbiile (migril, ,,p5uni) unde lumau taranii
(Num. 35:2; Ios. 14:4; 1 Cron. 5:16; 6:55; Ezec.
48:15, 17). Se pare ca au existat sate si in apropierea
oraselor mai mari, si erau numite ,,ice (bing),
probabil localitati ma ziduri (Num. 21:25; 32:42; 2
Cron. 28:18; Neem. 11:25-31). Clnd cetatea centrala
avea ziduri ea era un loc de adpost pentru toata
populatia din lmprejurimi in vremuri de pericol
("FOR'lIFICATII $1 ASEDIERI). in vremurile pre-is-
raelite multe dintre acate tinuturi cu cetatile lor
intrite erau mici orase-state conduse de un ,,1-ege,
melelg, in relatie de vasalitate cu o putere mai mare
cunt era Egiptul.
In VT exista numeroase referiri la cetati ne-is-
raelite, printre cele mai faimoase ind Pitom si Ram-
sa, cetatile-magazii ale famonului (Exod. 1:11), ce-
tatile listenilor, care erau de fapt orase-state de tip
grecesc (1 Sam. 6:17-18), Damasc, capitala Siriei,
Ninive, ,,o cetate foarte mare, cit o cilitorie de trei
zile (Iona 3:3), 'Babi1onu1 cel mare (Dan. 4:30; ler.
51:37, 43, 58), 'Susa (Shushan), capitala Persiei
(Est. 1 :2). Excavatiile i oercetarile arheologice gene-
rale au scos la lumini multe informatii importante
despre unele dirme aceste oetiti. Astfel, Ninive a fost
inconjurati de ziduri cu 0 cimumferinti de aproape
16 lcrn. in apropiere erau alte doua cetiti asiriene,
Khorsabad gi Nimrud ("CALA1-I), amindou de aceeaei
rnrime. in plus, existau numeroase sate in regiunea
aceea.Mirimea cetitiipecareaavut-oingindscxii
tonilcrtiiluilonasepoatesinueclariinzilele
noastre, daravemrnotive serioasescredemclierao
"cetate foarte mare. Babilonul, de asemenea, a fost o
cetate remarcabil cu forticatii gi palate mirete.
in interiorul zidurilor orkiireia dintre acate cetiti
andce se gseau casele locuitorilor, poate casele maxi
ale nobililor 5i chiar un palat. Excavatiile din Pales-
tina ne-au aritat datul de clar planul de constructie
al acestor cetitzi. For-tile cetitii, multe dintre care au
fost excavate in prezent (de ex. Meghido, Hater, Ghe-
zer, Telel Sheba) erau un loc unde se desliglura corner-
tul i judecipile gi aici eedeau judectqrii ca sa ia
deciziile (Gen. 19:1; 2 Sam. 15:2-6; 1 lmp. 22:10;
Amos 5:10, 12, 15). Nurnrul portilor era variabil. ln
lerihonsepaxecaeidstatnurnaiosirigiirpoana,
dar in alte cetiti 2 poate s5 fost mai multe. Cetatea
ideala a lui Erechiel avea 12 pom" (Ezec. 48:30-as; cf.
Apoc. 21:12-13). Zona din spatele zidurilor era de
obicei planicati cugrlja, cu undmmde centuricare
lnconjura cetatea; lingi aoestdrumemucaseeidinel
pomeau alte drumuri care duceau spre interior. Ca-
sele, cldirile publiee, altarele sau templele gi locurile
libere pot fi observate In planurile excavator-ilor.
Uneori cetitile au avut 0 dstinatie speciali. Ce-
titile egiptene Pitom i Ramss au fost cetiti-magazii
(Exod. 1:11) sau cetiti ,,visterii:'. Solomon a avut
cetti ,,pem:ni care ei cilneti (1 lmp. 4:26; 9:19) cit
i Credem c5 acstea erau datinate
pentru aprare $i penmr inmagazinarea grinelor. Ex-
cavatiile de la Meghido au fost deosebit de instructive
in privinta aceasta, deoarece an artat ci acest one a
avut cindva un siloz imens pain-u grine, cu 0 capa-
citate de vreo 500.000 de Iitri. Excavatiile an aritat
ca de obicei hambarele erau aproape de poarti (cle ex.
Tell Sheba).
Uneorl cetitile erau folosite in negocierile dintre
state i dnd erau incheiate tratate ei emu ajustate
granitele se lcea gleseori un transfer de cetti de la
un stat la altul (1 lmp. 9:10-14; 20:34). Alteori ceta-
tile ficeau parte din zestre (1 lmp. 9:16). De
asemenea, oamenii din statele invednate erau domici
si aib aces la pieile vecinilor lor gi si ,,faci strizi
in cetatile lor (1 p. 20:34), unde sa poat face
coniert.
In orice discutie dapre termenul "cetate" folosit
in Biblie, "Ierusalimu1ui at trebui s5 ise acorde un loc
special, deoarece intre cettile lui Israel lerusalimul a
ocupat un loc proeminent ca cetate de scaun a casei
lui David i ca centru a1 religioasea natiunii. Este
numit ,,cetatea lui David i ,,cetatea lui Dunmezeu,
termeni care au 0 strinsi asociere cu inchinarm pre-
exilici din Israel i cu regele Israelului, fapt care ate
reectat in multi psalmi. Mpectul lerusalimului in
ulcimele zile ale regilor a fost dezviluit in mare msuri
prin lucrarea lui Kathleen Kenyon, care a cut ex-
cavatii pe versantii de E ale cettii antice, in dreptul
vii Chedronului; versantii erau terasati ei pe ei erau
eonstruite einui de ease. A existat 0 pr-buire masivi
in timpul atacului lui Nebucadnetar. Zidul de V al
oetitii din vremea aceea a fost descoperit recent.
luusalimul a zicut in ruine tirnp de aproape un
secol inainte de construirea cetitii noi. Ia inceput a
fost o cetate ma ziduri, dar sub conducaea lui Nee-
miaafostpmtejatiareideunzidalecnunriepor
ii vizule pin! in zilele noastre. Cind VT a fost tmdus
ingreaca, termenulevreiesc 'iradevmiitpolisin|XX.
Darintzimpcetermenulgrecmcpolisaveaunsens
politic gi insemna ,,stat sau norganizatie politic 5i
nudoar ,,cetate, termenul evreiesc era apolitic. Dintme
scriitorii evrei de mai tirzju numai Philo a folosit
termenul polis int:-un sens politic.
BIBLIOGRAFIE. ,,Cetiti in S. M. Paul i W. G.
Dever, Biblical Archaeology, 1973, p. 3-26.
J.A.T.
p. In Noul testament
In NT termenul polis este intilnit frecvent. in evan-
ghelii are un sens ne-politic mai cuprinztor gi in-
swmni ,at, etc., reprezentind cadrul lucririi lui Isus
printre evrei. in Faptele ate folosit pentru diferite
cetati heleniste din Asia Mica i Europa, dar nu se
refer! la scructura lor politica. ln Rom. 16:23 gasim
ca vistiemicul sau adminktratorul (termenul este cu-
noscut din inscriptii) cettii Corint faces parte din
biserim crqtinaz afara de Fapt. 21:39, unde Pavel se
laudicuorigineasa, acestaeste singurullocdinN'I
rmde gasim 0 aluzie dktanti la scructura politica a
oetitii. Este tentant, ins, sa corsiderim cuvintele din
Fapt. 15:28 edaxen tprreumati :6 hagf kai himin, o
expresie dup modelul formulei civ-ice edoxen ti bout?
kai :6 dEm6. Chiar daci ar age, orieit de atrigitoare
$isugestivarideeacaiciDuhulSntialocu.l
oonciliului gi apostolii iau locul adunirii oetitenilor,
ate clar ca nici apostolii $1 nici Luca nu au intentionat
s forteze acezst analogie. Bte important sll ob-
servim ca termenul parrisia (,,indr5zneala creetini
sau ,,h1>ertatea de exprimare) are o conotatie politici
concreti, referindu-se la libertatea cuvintului ceta-
tenilor din adunare.
Verbul politeuomai ins:-Amni in NT ,,a trii viata, a
se puna (Fapt. 23:1 ; Filip. 1:27). Substantivul poli-
reia, ,,federaie sau ,,organiutie politic!" ste folosit
cu referire la drepturile i privilegiile Isrelului (Eta.
2:12). Cuvintul politeuma este folosit in Filip. 3:20 5i
unii incearci s-1 interpreteze in sensul tehnic de
,,oolonie ei $5 tracluc versetul: ,,Noi sintem 0 colonie
a cerului (o expresie potrivit pentru FilipD. 'Ibtui,
pentru a traduce in felul acesta trebuie s restruc-
turim propozitia 5i sugstia aceasta trebuie respinsa.
Aid intnim e termenul mai putin specic "ceri-
tenie (cf. Filon, Conceming the Confusion of Tongues
78, Epistle zo Diognetus S. 9) sau termenul foarte
genual ,,mod de viati, in care caz vezi 2 Cor. 4:18.
lerusalimul continua s aib pentru scriitorii NT
titlul de "cetate snti i era pretuit de Isus ca cetatea
marelui Rege (Mat. 5:35). Pina in anul 70 d.Cr. a
continuat si e un centru de inuenti cregtini i un
loc pretuit. 'lbtui, despre Ierusalim se spune de ase-
maim ci este o cetate de oameni pctogi care au
persecutat i au omorit pe profeti, 0 cetate pentru care
Isus plingecind vede cajudecata ei seapropie. Aceast
ambivalent! spiritual: o remarcam in Apocalipsa. Ie-
rusalirn este cetatea preaiubita (20:9), obiectul pro-
misiunilor lui Dumnezeu, centml domniei rnileniale;
dar in cap. 11, oetatea snta este numit Sodoma 5i
Egipt unde Domnul a fost ristignit; ate folosit si
tamenul ,,cetatea cea mare, o expraie rezervata de
obicei pentru advexsarii lui Dumnezeu (vezi cap. 16 si
18) intrucit in vremea aceea lerusalimul era reprezen-
tativ pentru acate fapte. ln Gal. 4:24-26 putem face
0 comparatie a contrastului celor doua lerusalimuri
prementate de Pavel.
Pentru scriitorul Epistolei citre Evrei si pentru
cititorii sai (onc'me si oriunde s-ar aat evreu"), Biblique 1947-52; TWBR, s.v.; W. M. Ramsay, The
accentul ate pus asupra Ierusalimului ceresc. Acata
ate scopul lor, viziunea care i-a intirit pe sntii din
vechime in cautarea lor. Prin venirea Fiului is-a dat in
srsit unui Om sa sada alituri de Dumnezeu; ca fratii
Lui sa vina la cemtea Dumnezeului viu si cei nepri-
haniti sa e lacutl daavirsiti (12:22-23; 11:40). Dar
implinirea este inca de domeniul viitorului; va avea
loc la vremea sreitului pe care scriitorul o asteapta
cu neridbare. Exista aici anitati cu Filon (de ex. loc.
cit. mai sus), dar Epistola catre Evrei continua sa e
dela ideilor kerygrnatice de criza legate de prima si
de a doua venire a lui Isus.
lerusalirnul cerac, Noul Ierusalim, constituie subi-
ectul in Apoc. 21-22. Asa cum a revelat si subliniat un
studiu recent al Apooalipsei, descrierea aceasta ate
tributari mai multor surse. in prirnul rind, Ezec. 40-48
este de cea mai mare importanta pentru planul cetatii,
iarIsaiasiZahariain1izea15omarepartea1irn-
bajului folosit pentru a dacrie beneciile si bine-
cuvintrile acelui loc si acelei stari. Asemenea spe-
rante pot intilnite frecvent si in scrierile apocaliptice
evreiesti. ln al doilea ma, de cind au fost facute studii
comparate ale scolii de exegeti specializati in istoria
religiilor, a existat tendinta sa se puna accent pe
relatia dintre dacriere si astronomia si astrologia din
antichitate. Cele douasprezece pietre pretioase din
temelie sint echivalente bine cunoscute ale celor do-
uasprezece semne ale zodiacului: amestecul de pietre
pretioase si perle reecta cerurile instelate de dea-
supra, iar strizile simbolizeaza Calea lactee; dimen-
siunile cubice ale cetatii si rnanmt-2' ei imensa sint
luate dupa modelul imensitatii spatiului. si 7idul
cerac isi are originea in stilpii cerului. In al treilea
rind, pot lacute multe comparatii intre aceasta
descriere si acea a cetatilor elene (si a Babilonului,
un model posilgil pentru acatea) facuta de geogra si
oratori greci. In aceste scrieri gisim un plan tetra-
gonal, 0 strada centrala, un riu flancat de st:-izi sau
presarat cu insule de lemn, vizitmile unor cetati impo-
dobite cu pomi frumosi, cetati salubre datorlta ase-
zarii lor naturale si datorita florei din ele. Exista totusi
un contrast remarcabil. ln cetitile elene existau multe
temple; in Noul lerusalim nu exisra nici un templu si
nici nu ate nevoie de vreun templu. Nici o scriere nu
le exclude in mod necaar pe celelalte; cunoasterea
tuturor (scrierilor) scoate la lumina intelaul spiritual
a.l acatei La srgiml hotarit, cind Dumnezeu
este Tbtul in toti, vedem implinirea sperantelor Is-
raelului, realizarea promisiunii lui Dumnezeu fata de
el; manifestarea, inn--o cetate care are gloria lui Dum-
nezeu, a realittzii proclamate deja de ceruri si de stele;
raspunsul la toate nazuintele estetice si aspiratiile
nationale intr-un loc unde regii pamlntului aduc glo-
ria lor. Cei nascuti din nou sint cetteni ai acatei
cetati si spre ea nd toti pelerinii credintei. Cetatm
este dacris de asemenea ca Mireasa Mielului; ate
un alt aspect al Bisexicii Sale pentru care a murit E1,
modelul si telul oricarei societati umane. in ultima
analiza, oamenii sint cei care for-meazi cea mai impor-
tanta dintre cetatile scripturale si nu zidurile: numai
oameni facutzi perfecti, cetatea Durnnezeului cel viu.
BIBLIOGRAFIE. R. de Vaux, Ancient Israel, 1961,
p. 229-240; M. du Buit, Gographie de la Terre Sainte,
1958; R. S. Lamon si G. M. Shipton, Megiddo I, 1939;
G. Loud, Megiddo II, 1948, p. 46-S7; R. de Vaux,
anicole dapre excavatiile de la 'IeIl el-Far'a in Revue
Cities of St. Paul, 1907; E. M. Blaildock, Cities of {ht
NT, 1965; D. H. McQueen, The Expositor (Seria a 9*v
2, 1924, p. 221-226; R. Knopf, Fesmchriftjr G. He?"
rici 1914, p. 213-219; W. Bousset, R. H. Charla, ti
B. Caird, G. R. Beasley-Murray, comentarii dapre?
Apocalipsa in loc. cit. '
J.N.B.
CETATE INTARITA, Vezi msm.
CETATEA slul (Ebr. 'i'r hammelah). in 105. 15:
62, una dintre cetatile de granita ale teritoriului tribal
al lui Iuda, ,,in pustie, la S de Midin, Secaca si Nibsan
(care in prezent pot idencate, pe ban excava-
tiilor, cu asezarile Buqei'a din Epoca Fierului II de la
Khi.rbet Abi I2-ibaq, Khirbet es-Samrah si Khirbet el-
Maqari) si la N de En-Ghedi. Identificarea cetatii cu
Khirbet Qmnran, a fost sugerata pentru prima oar de
M. Noth (Josua, 1938, p. 72; ZDPV 71, 1955, p. 111
.urm.); ea a fost conrmata de dacoperirea unei
fortarete din Epoca Fierului II sub aserarea com-
unitatii de la Qumran (cf F. M. Cross Jr., J. I1 Milik,
BASOR 142, 1956, p. S s.urm.; R. deVaux, Archaeology
and the Dead Sea Scrolls, 1973, p. 91 s.urm.).
F.F.B.
cE'rA';1 01-: REFUGIU (scmm-:1. Acestea au
fost locuri de refugiu mentionate in principal in Num.
35:9-34 si Ios. 20:1-9 (unde ne sint date numele lor).
Ele sint mentionate si in Num. 35:5; Ios. 21:13, 21,
27, 32, 38; 1 Cron. 6:57, 67. Din acate texte se pare
ca cetatile de scapare faceau parte dintre cet.-itile
levitilor. Deut. 4:41-43; 19: 1-13 se ocup cu institutia
indicat prin acat nume (cf. Exod. 21:12-14).
In viata publica a Israelului trebuia aplicata legea
retribuirii si, in plus, aea cum ate specicata in lex
talionis (vezi Exod. 21:23-25, etc.) are se aplica in
mod special cazurilor de virsare de slnge (vezi Gen.
9:5 s.urm; Exod. 21:12; Lev. 24:17, etc.; cf. Deut.
21=1-9). in Israelul antic, cel putin, datoria de a pe-
depsi pe criminal revenm unui g5'E1, rudenia de parte
barbteasca cea mai apropiata (*RAzBuNA'ronuL
SINGELUI). Se facea distinctie intre omorirea volun-
tar sau involuntar a unui om. Cel care comitea un
omor intentionat trebuia sa e omorit, in timp cel care
comitea u.n omor neintentionat putea cere azil intr-
una dintre cetatile de refugiu. Se poate spune ca
instituirea cetatilor de refugiu a servit in principal
pentru a preveni excesele care puteau rezulta de pe
un'n_a asa-numitelor ,,dusrn5nii de singe.
ln ,,Canea legamintului, cea mai veche culegere
de legi ale Israelului, existi deja o prevedere cu privire
la aceasta problem: (Exod. 21:12-14). Probabil mi
movul acatei reglementiri poate descxis in felul
urmator: Israelul cunostea obiceiul vechi. C318 813
Iispindit si la alte popoare, de a privi altarul sau
sanctuarulcaunlocde refugiu.Aiciseprevedecaun
om care comite omor intentionat nu va capata refugiu
linga altar, in timp ce un om care comite omor nein-
tentionat poate prin\i refugiu. Dar se poate ca altarul
safieIaodepartarernaresi,inafar5deaceasta,omul
nu poate r-amine permanent lingi altar, in sanctuar.
De aceea Domnul a anuntat ca se va ingriji de pro
Uema aceasta. Expresia dudata: ,,Dumnezeu l-a lasat
g cada in miinile lui a fost interpretata in sensul ca
omul came a ucis taxi intentie nu ate decit un instru-
tgtent de care s-a folosit Dumnezeu si, de aceea, ate
normal ca Dumneuu sa se ingrijeasca de protectia lui.
iitemple de refugiu la altar in Israel pot fi inlnite in
1 Imp. 1:50-53; 2:28-34, iar expraii cum sint cele din
Ps. 27:4-6; 61:4; Obad. 17, arata ca acat obicei era
bine cunoscut in Israel.
Exista diferente carcateristice intre cele doua gru-
pe principale de reglementari cu privire la cetatile de
refugiu, Num. 35:9 s.urm.; Deut. 19:1s.urm. (d. Deut.
4:41-43). in ce private regulile din Num. 35, care au
fost date si in cimpia Moabului (v.1), trebuie sa ob-
servim citeva lucruri. Este folosit termenul "cetati de
refugiu, cetati unde un om ate primit (?) (sau "cetati
de scapare, cetati unde si poata scapa ucigasul). La
vremea potrivita, Israel trebuia sa stabileasca trei
cetati pemalul deE al Iordanului sitrei cetatipe malul
de V (v. 13 s.urm.), oetati care trebuia sa e dintre
cetatile levitilor (v. 6). ,,Adunarea trebuia sa
ptonunte judecata denitiva (v. 12, 24). (In timpul
pribegiei prin pustie acat grup a luat decizii in
asemeneacazuri.Aicinuseprevedecegrupsaaiba
functiesimilaradupacelstaelaveasaseasezein
Canaan.) ln v. 16-23 sint date criterii pentru a ddini
precis daca omorul a fost intentionat sau neinten-
tionat. Cel care a cornis un omor neintentionat trebuie
sa rimina in cetate pina la moartea marelui preot (v.
25, 28, 32). in acat context sederea capata caracter
de exil, de pedeapsa (v. 28, 32). Observati de ase-
menea stipulatiile din v. 30-32, impreuna cu motivagia
irnportanta data in v. 33 s.urm.
Deut. 4:41-43 nareaza modul in care ,,Moise a ales
trei oetati dincoace de lordan. Deut. 19:1 s.urm.
stipuleaza ca, dupa cucerirea Canaanului, trei cetati
de refugiu sa e stabilite la V de lordan si alte trei in
cazul unei viitoare extinderi a teritoriului Israelului
(se pare ci ultima prevedere nu a fost dusa niciodata
la indeplinire). Se subliniazi faptul ca israelitii tre-
buiasaaiba grijacaunomcareaomoritpecineva
neintentionat si aibi aoca usor la o cetate de refugiu
(v. 3, 6 q.urm.). Pentru a arata difer-enta dintre un
omor intentionat si unul neintentionat, ate dat an
exemplu in v. 5. Bauinii cetatii in care locuiate cel
care a omorit trebuie ta ia decizia nala (v. 12).
Potrivit cu Ios. 20, urmatoarele cetati de tefugiu
au fost stabilite in timpul lui Iosua: Cada, Si-
hem, Chiriat-Arba (Hebron), Bezel, Ramot si Golan.
Ios. 20 praupune ca sint cunoscute ambele reguli,
cele din Num. 35 si cele din Deut. 19. Un element nou
aid ate ca btrinii cetatii de refugiu au de asemenea
o responsabilitate (v. 4-5).
Nu se stie nimic cu privire la punerea in practic a
dreptului la azil. Cu exceptia celui din 1 lmp. 1:50-53;
2:28-34, nu ate mentionat nici un alt caz, dar acat
fapt per so nu at trebui =2 ne surprinda. Este posibil
ca, pe masura ce autoritatea centrala s-a consolidat
tot mai mult, dreptul de azil s5 scazut in importanta.
ln ce private datarea acator pasaje si istoricitatea
faptelor pe care le contin, Wellhausen si adeptii sat
sustin ca dc sint nezultatul unui proca indelungat,
dupa cum urmeaza. La inceput sanctuarul a fost locul
de refugiu. ln secolul al 7-lea i.d.Cr, autorii Deu-
teronomului an urmarit centxalizarea cultului. in le-
gaturi cu acat lucru ei au secularizat dreptul la azil
si au inlocuit sanctuarul cu citeva cetati si i-au inlocuit
pe preoti cu batxinii cetatii. Num. 35 contine un pro-
iect care dateaza din vremuri exilice sau post-exilice
si care nu a fost pus in practica Ios. 20
dataza dint:--o perioada si mai tirzie. In zilele noastre
multi cercetatori sint de parere ca aceasta institutie
dateaza din vremuri mult mai vechi, de ex., din vremea
lui David (Albright si altii).
Nu pare sa exkte nici un motiv pentru a nu accepta
faptul ca regulile discutate dateazi, cel putin in e-
senta, di.n vremea lui Moise. Este evident ca lucrul
acata nu poate discutat ca 0 problema izolata,
deoarece ate strins legat de datarea suxselor. Este
sucient sa spunem ca acate sase cetati au apartinut
teritoriului lui Israel numai in vremurile vechi cetatea
Golan ind pierduta la scurta vreme dupa moartea lui
Solomon, iar Bezer in jur de 850 i.d.Cr. (potrivit cu
"PI.A'lRA MQABITA).
Rarnin in discutie doua probleme. Mai intii, de ce
trebuia sa ramina in cetatea de refugiu pina la moartea
marelui preot cel ce a comis un omor neintentionat?
Un raspum ate ca vina lui a fost transferata asupra
marelui preot si a fost ispasita prin moartea (pre-
matura) a rnarelui preot. O conceptie similara apare
in 'lalmud (Makkoth 2b) si continua sa e aparata,
printre altii, de Nicolsky si Greenberg. Aceasta con-
ceptie are ceva atragator in ea (cf. Exod. 28:36-38),
dar poate pus sub semnul indoielii. Este mai bine
sa adoptarn ideea ca la moartea marelui preot se
incheia 0 perioada de timp bine denita. Poate ca, asa
cum arata van Oeveren, ideea ate urmatoarea: ceta-
tile de refugiu faceau parte dintre cetatile levitilor; cel
care comitea un omor neintentionat, locuind intro
cetate de refugiu, ajungea sa e legat de tribul lui Levi;
moartea marelui preot, seful tribului lui Levi, datacea
aceasta legtur.
In al doilea rind, se poate spune oare ca in cazul
celui care comitea un omor neintentionat dreptatea
era inlocuita de indurare? Probabil a cel mai bun
lucru ate sa spunem ca Ia aceast intrebare nu se
poate da un raspuns, deoarece VT nu face distinctia
intre hdurare si dreptate in felul in care o facem noi.
Dar declaratia ca legile pe care Domnul Ie-a dat lui
Israel au fost bune si drepte (Deut. 4:6 s.urm., etc.) se
aplica in mod can si la reglernentatile cu privire Ia
cetatile de refugiu.
Raspunsul la acate intrebari afecteaza masura in
care at trebui sa privim acate reguli privitoare la
cetatile de refugiu ca ind Cristologice. Nu incape
indoiala ca sintem indreptatiti sa-L numim pe Cristos
Refugiul noscru. Dar ate precar sa dezvoltam o para-
lela intre Cristos si cetatile de scapare.
Pentru parerile iudaismului de mai tiniu cu privire
la acate reguli, vezi tratatul Mishnah Makkoth 2 si
tratatele din Talmud asociate cu acata (cf. Liihr, p.
34).
BIBLIOGRAFIE. N. M. Nicolslty, ,,Das Asylrecht in
Israel, ZAW 48, 1930, p. 146-175; M. lam-, Das
Asylwesen im Alten Testament, 1930; C. L. Feinberg,
,,The Cities ofRefuge, BS 103, 1946, p. 411-416; 104,
1947, p. 35-48; W. F. Albright, Archaeology and the
Religion of Israel, 1956, p. 120-125; R. de Vaux, An-
cient Israel, 1961, p. 160-163; M. Gneenberg, "The
Biblical Conception of Asylum, JBL 78, 1959, p.
125-132; B. van Oeveren, De Vrijsteden in he: Oudc
Testament, 1968 (cu un rezumatin l. germani, p. 257-
260, si bibliograe extensiva). NHR
cE'rA1'n.1z mu cmrm. Cettile am cimpie an
fost, in principal, Sodoma, Gomora, Adma, Teboim si
Bela sau Toar (Gen. 14:2). S-a sustinut ca aoestea au
fost situate la N de Mama Moarta, unde Valea lor-
danului se largeste si fonneaza ,,Cei-cul sau ,,Cimpia
lordanului (q. Deut. 34:3) si dovada in favoarea aces-
tei identicirl este cl ,,Avraan1 gi bot au privit spne
cetiiile acatea din apropiere de Betel (Gen. 13:10),
iar Cercul Iordanului nu se poate refexi la S Marii
Moaxte si prezenta celor cinci cetati aici este im-
posibila, iar expeditia celor patru regi (Gen. 14:7),
inaintind spre N de la Cades-Bamea, a atacat Hataton-
Tamar, probabil En-Ghedi, inainte de a ajunge la valea
Sidim unde l-a intnit pe regele Sodomei impreuna cu
siiZgG. A. Smith, Historical Geography of the
Hol_y Land , 1931, p. 505 s.urm.).
Pe de alta parte, poate sustinuta si parerea ca
acate cetati sint acoperite de apele pup'n adhad de la
capatului de s al Marii Moarte (0. E. Wright, West-
minster Historical Atlas, 1945, p. 26, 65-66; idem,
Biblical Archaeology, 1957, p. S0). Mai intii, Gen.
13:10 spune ca Lot a vazut ,,Cercu1 (Cimpia) lor-
danului, nu cetatile din cimpie. El nu a fost atras de
amenajarile urbane ci de pasunile manoase. In al
doilea rind, refuzul de a da numele de ,,Cercul lor-
danului la partea de S a Mirii Moarte si contestarea
posibilitatii existentei celor cind cetati in acea regiune
ate bazata pe conguratia geograca din ziiele noas-
txer_itrececuvedeneaoricealteraxeaIe1iefu1ui.inai
treilea rind, exist 0 problem! legata de identicaxea
Hatatonllhmarului cu En-Ghedi. ldenticarea se ba-
zeaza pe 2 Cron. 20:2, unde ni se spune ca moabitii si
amonitii care au inaintat "sint la Hataton-Tamar (adi-
ca En-Ghedi). Expnesia aceasta nu trebuie inteleasa
in sensul ci identica cele doua localitati (cum ate
cazul in Gen. 14:3), afara de cazul ca facem pran-
pumenea absurda ca dupa vremea lui Iosafat numele
En-Ghedi a inlocuit numele Hatatonllamar, si de a-
ceea este necesar expliearea arhaismului. Prin ur-
mare, expxaia ,,adic, En-Ghedi trebuie interpretati
insensulcaexplicamaipredsuncleseaadusmanul,
in zona mai mare indicata de primul nume. Aceasta
interpretare se potriveste si in Gen. 14:7 unde, intr-un
capitol plin de explicatii in parantezi pentru nume
arhaice de locuri, Hataton-lama: nu ate explicat. Prin
urmare, ne putem imagina cetatile din cimpie ca ind
situate in regiunea inundata in prezent, dar care pe
vremuri forma partea de S a Cimpiei Iordanului.
Cimpia, asa cum a vizut-0 Lot, a fost extrem de
atragatoare din punct de vedere material (Gen. 13:
10), daravea sa devina un pustiu. Cauza care a ptodus
efectiv dist:-ugerea cetatilor a fost probabil un curre-
mu.r de pamint, insotit de explozii si emanatii de gaze.
Din punct de vedere biblic si in mod fundamental a
fost o judecati a lui Dumnezeu, mentionata de multe
oriin Biblie (Deut. 29:23; Is. 1:9; ler. 49:18; Plin. 4:6;
Amos 4:11; Luca 17:29; 2 Pet. 2:6), iar Socloma a
devenit sinonima cu paoatul nerusinat (Is. 3:9; Plin.
4:6; Iuda 1). in timp ce Ewe. 16:49-s1 enumera
pacatele Sodomei ca ind mindria, viata nepasatoare
in belgug si ,,u1-iciunile, Gen. 19:4-5 se concenueaza
asupra pervertirii sexuale, In special homosexuali-
tatea. Faptul ca lot ofera pe fiicele sale pentru a fi
violate (v. 8) indica felul de viata din Sodoma si
inuneta demomlizanti. Raponul ca 0 tablita cunei-
formi de la 'Ebla meng'onea1. cele cind cetati este
bazat pe 0 identicare gresita.
Povestea Sodomei nu ate doar un avertisment, ci
ofera un exemplu documentat teologic de judecata
divina realizata print:-un dezastru ,,natmal. Istoria
ate pentru cel credindos o gamntie ca Judecitorul
intmgului pimint face dreptate (Gen. 18:25). Fiind
convins personal de justetea si necaitatea pedepsei
(Gen. 18:20-21), Dumnezeu actioneaza; dar In minia
Sa El nu uita miia, iar injudecata Sa El salveaza pe
cel neprihanit (Gen. 19:16, 29). (Pentru bibliograe,
ve1.i *ARHEOLOGlE.).
J.A.M.
CEZAR. (Din lat. caesar). Numele unei ramuri din
familia aristocrata Iulia, care a capatat 0 inuent
dominanta asupra Republicii romane prin triumful lui
Augustus (31 i.d.Cr.) si a detinut-o pina la moartea
lui Nero (68 d.Cr.). Aceasta hegemonic (cum ate
numita in Luca. 3:1, in textul grec; "domnie" ate un
ten-nen prea precis) a fost o combinatie nestructurata
de puteri legale si sodale, 0 mutate pentru txaditia
nomani, nu prin forma si conceptul ei, ci prin faptul
ca a detinut monopolul conducerii. Succaul liege-
moniei a pmdus o reorientare atit de completa a
formei de guvernamint incit atunci cind familia lui
Cezar s-a stins, pozitia lor a fost institugionalizata si
numele lor a fost preluat de impaxatii care au unnat
la tron.
Una dintre bazele puterii unui Cezar a fost faptul
a a detinut mai mult timp comanda unei provincii de
la granite lmperiului roman. Iudea a facut parte intot-
deauna din aceasta categorie si asa se explic apelul
lui Pavd (Fapt. 25:10-11) impotriva procuratorului,
care nu ax fost posibil daca guvematoml ar fost
un pxoconsul cu puteri depline, si astfel egal cu Cezar.
Tbt de aici derivi si obiceiul evreiac de a-l numi pe
Cea: ,,:ege (loan 19:12, 15). Familia clinasticl era,
din punctul lor de vedere, 0 familie monarhica. Chiar
si atunci cind teoretic putexea nu era in miinile Ceza-
rului, ate folosita aceeasi terminologie (Fapt. 17:7; 1
Pet. 2:13, 17). Forts traditiei elene de suveranitate
regala asupra republicilor, redirectionata prin jur}
mintul universal de loialitate personala fata de casa
lui Cezar, si asocierea cu cultul impararului, a anulat
conceptia roman limitata dapre pozitia Cezamlui.
Rolul sau quasi-monarhic a simplicat funcgia im-
periala a Romei. Dar cultul Cezarului a ajuns sa devin
0 problema chinuitoare pentru (Pliny, Ep. 10.
96-97 si poate Apoc. 13).
Cezarii la can-2 se face referire in NT sint, in Evan-
ghelii, Augustus (Luca 2:1) si in alta parte Tiberius,
iar in Faptele, Claudia (Fapt. 11:28; 17:7; 18:2), si
in toate celelalte locuri, Nero.
 Augustus c. Livia c. Tiberius
(C. Julius Caesar Octavianus) Claudius Nero
(imprat 27 i.d.Cr. - 14 d.Cr.) V l

lulia Tigrius Drusus eroClauclius

J (imparat14-37d.Cr.) (""\=I\i-9
I I I

iDf>\ |I:3Cinci
9~ ElDcopii
9.\ 4-C3Z>~. CID- (NH)
6*"
Livilla Claudius
(impam 41-s4 d.Cr.)

r-rh-x A
M96
Nero
Caesar
Drusus Gaius Ag-rlpina
Caesar ((;_aligu1a)
(lmpamt I
C39 ETDCinciIi)copiiC13) C13)
37-41
d.Cr.)

Nero c. = cisatorit
(imparat 54-60 d.Cr.)

Arborele genealogic simplicat alfamiliei Iulio-Claudiene

BIBLIOGRAFIE. Suetonius, Lives of the Caesars;
Tacitus, Anaiele; CAH, 10-11; F. Millar, The Emperor
in the Roman World, 1977.
E.AJ.
CEZAREEA. Aceasta cetate magnied, construita
de Irod cel Mare pe locul Tumului lui Strato, era
situata pe tarmul Mediteranei la 37 de km S de Mt.
Carmel si la circa 100 de km NVde lerusalirn. Cetatea
a fost numita in cinstea impiratului roman Cezar
Augustus si a fost metropola romana din Iudea si
resedinta ociala atit a regilor Irodieni cit si a procu-
ratorilor rornani. A fost situata pe drumul important
de caravane dintre Tir si Egipt si de aceea a fost un
centru comercial foarte acv pentru comertul pe us-
cat. Cezareea a fost de asemenea un centru important
pentru comertul rnaritim si faptul acata s-a datorat
in mare msura constrruirii unor diguri spargatoare de
valuri in partea de N si de S a portului. lntr-o galerie
subterana din complexul portuar de la Cezareea au
fost scoase la lumina materials mithraice din secolul
al 3-lea d.Cr. O portiune dint:-un apeduct, descope-
riti in 1974, a dat la iveala o alta inscriptie a unei
legiuni, si a fost adaugata la alte doua legiuni cunos-
cute deja. Statuia de porr din Cezareea se crede ca i1
reprezinta pe Adrian. Cetatea era infrumusetata cu
palate, cladiri publice si un amteatru enonn. Un
element arhitectonic remarcabil a fost templu! arias
dedicat lui Cezar si Romei, templu in care se aau
statui mari ale imparatului. Ramasite ale acatei ruine
mai pot vazute inca la S de locul unde s-a aflat
Kaisarieh, in Cimpia $aron.
La fel ca si alte localitati mediteraneene din vre-
mea N1} Cemreea a avut o populatie amatecata si
faptul acata a dus la ciocniri inevitabile intre evrei si
\oLslal'\l\.laI\
'-., _l
/."~"-- II
BLG -I -E2
I 4 f
_/ z e '
s \4'*
.a'*s
ii
"--/)1
I \'-
,3
91, Q0
\ D es
\,..___/'
~_ V
I
/
\
SICILV ./
lhnhtamum
(Mama Medirerand)
_ .
u Legiuni
Imperial Roman la inceputul domniei lui Tiberius Cezar in anul 14 d.Cr. Ertinderea treptatd q stdpfnirii
romane directe in Orient a dus la 0 organizare oarecum dgferitd a provinciilor in special in Asia Micd, pe
vremea lui Pavel.
ne~evrei. Cind Pilat a fost procuzator al ludeii el a
ocupat resedinta guvernatorului din Cezareea. Filip,
evanghelistul si diaconul, a adus crestinismul inaceas-
ta cetate de unde se tragea el, iar mai tirziu a gazduit
pe Pavel si tovaraii sai de clatorie (Fapt. 21 :8). Pavel
a plecat de la Cerareea atunci cind a mers la 'lhrs, dupa
ce a scapat de dusmanii sai evrei din Damasc (Fapt.
9:30). Cezareea a fost cetatea in care a locuit cen-
turionul Comeliu si tot aici a avut loc convertirea lui
(Fapt. 10:1, 24; 11:11). La Cemreea, Petru a cpatat
o intelegere mai profunda a naturii impratiei divine
cind si-a dat seama ca Dumnezeu a dimat barierele
dintre credinciosii evrei si cei ne-evrei (Fapt. 10:35) si
a eliminat clasicarile (ceremoniale) in lucruri ,,cura-
te si ,,necurate.
Pavel a debarcat la Cezareea cind s-a intors din a
doua si a treia calatorie misionara (Fapt. 18:22; 21 :8).
Decizia hotaritoare a lui Pavel de a vizita lemsalimul
a fost luata aici (Fapt. 21:13) si el a fost trimis tot la
Cezareea pentru a judecat de Felix (Fapt. 23:23-33)
inainte de a imelruiitat timp de 2 ani. Pavel a pledat
inaparai-ea sa inaintee luiFesttssiAgripa lnCemreea
side aicia plecatcucorabiainlanturi, fiindtrimisde
Fan-Ls la Roma pentru a da curs apelului sau (Fapt.
25:1 1).
BIBLIOGRAFIE. A. Negev, IE1 22, 1972, p. 52
s.urm., pl. 8; L. l. Levine, Caesarea under Roman Rule,
1975; idem, Roman Caesarea: An Archaeological-Topa
graphical Study, 1975; C. II Fritsch (ed.), Studies in
the History of Caesarea Maritima, 1, 1975.
R.K.H.
CBZAREA LU] FILIP. O localitate foarte frumoasa
situata la poalele Mt. Hermon, pe cuxsul principal al
riului lordan; a devenit renumita pentru ca aici a avut
loc declaratia lui Petru (Mat. 16:13 s.u.rm.). Se poate
<
Ir ' ;_
J
_ ,9'"' s .2
,
. i .
L _ uH_
?
CR
*a
'- .~0\/
cw,
JUDlEA
'
,- = nu
eovn
sa e localitatea Baal-gad din VT. Baal a fost zeitatea
carora s-au inchinat oamenii de acolo in timpul VT;
mai tirziu grecii l-au inlocuit cu zeul lor Pan si orasul
a fost numit Paneas, iar locul de inchinare era numit
Panion. Cind regele Sdeucid Antiohus Ill a smuls
Palestina (impreuna cu toata Coelayria) din miinile
Ptolemeilor, Paneas a fost scena unei batilii decisive
(200 i.d.Cr.). Irod cel Mare a construit un templu de
mannuraincinstea luiAugustus Cemndelacarea
primit orasul. Mai tirziu in timpul domniei aceluiasi
imparat, tetrarhul Filip a infrumusetat orasul si l-a
numit Cezarea, in cinstea impratului. Orasul a fost
numit ,,Ce7area lui Filip pentru a distins de Ceza-
rea de pe coasta Mediteranei (cf I-apt. 8:40). Agripa
ll a reconstruit orasul in timpul domniei lui Nero si i-a
dat un alt nume, Neronias; dar acat nume a fost dat
uitarii curind. Orasul a avut o istorie bogat in timpul
Cruciadelor. Numele antic persista in numele modem,
Banias.Aicisea5\mlocdeinchi.narelaMuslim
al-Khidr, care in lumea musulmana ate echivalent cu
Sf. Gheorghe. D.F.P.
CHEBAR. Numele unui riu din Babilonia linga care
s-au asezat evreii exilati; locul vedeniilor lui Ezechiel
(1:1, 3; 3:15, 23; 10:15, 20, 22; 43:3). Localizarea
ate incerta, desi l-lilprecht propune identit-area cu
nri kabari (,,marele canal), un nume folosit inn-un
text babilonian din Nipur pentru canalul Sat;-en-Nil
care curge la E de acea cetate.
BIBLIOGRAFIE. E. \bg1, Biblica 39, 1958, p. 211-
216. DJ.W.
CHEDAR. (Ebr. qQ?1'r, probabil ,,negru, ,,oache).
1. Un u al lui Ismael (Gen. 25:13; 1 Cron. 1:29),
stramosul tribului cu acelasi nume.
 2. Un trib de nomazi din daem-ll 8i{0~8l8b, I"-1'
grind din Palatina pina in Mesopotamia. In secolul al
8-lea i.d.Cr. era cunoscut in S B8bi10m11\1i (L Eph '81.
JAOS 94, 1974, p. 112) si Isaia a profetit caderea lor
(ls. 21:16-17). Ei nu avut ,,sate (ls- 42:11). we re
poate sa fost simple tabere tempomre (1-L M- 01'-
linsky, mos 59, 1939, p._ 22 .um~) si locuiau in
corturi negre (Cint. 1:5). lntrucit aveau turme mari
(ls. 60:7), faceau comert cu Till (E1911 27121) Din
punct de vedere geograc, Chitim (Cipru) situat la V,
in Mama Mediterana, si Chadar, situat la E, in desert,
erau ca doi poli opusi (ler. 2:10). Un psalmist (Ps.
120:5) a considerat ca a locui printre chedariti era ca
un exil printre barbari.
Alaturi de alte tributi arabe, Nebaiot, etc., che-
darit-li au avut cu Murbanipal in secolul al
7-lea i.d.Cr. (M. Weippert, war des Orient: 7, 1973-
74, p. 67). De asemenea, ei au fost atacati de Nebu-
cadnetar H, regele Babilonului,_in 599 i.d.Cr. (cf. D. J.
Wiseman, Chronicles of Chaldaeun Kings, P956, p. 32),
asa cum a profetit leremia (la. 49:28). In perioada
persana, o dinastie de regi ai Chedarului a detinut
controlul asupra drumului terestru de importanta ma-
jora care ducea din Palatina in Egipt si acestia erau
considerati de imparatii persani pazitori ai acator
drumuri. Un asemenea rege a fost 'Ghesem (Gashmu)
- oponentul lui Neemia (Ne. 6:1-2, 6) - al carui u
Qaynu poarta titlul ,,Regele Cl-uedarului pe_un vas de
argint dintr-un templu din delta E a Nilului. In privinta
acestorregi, ve1.iI.Rabinowitz,.INES 15, 1956, p. 1-9,
pl. 7; W. J. Dumbrell, BASOR 203, 1971, p. 33-44; A.
Lemaine, RB 81, 1974, p. 63-72.
J.D.D.
K.A.K.
CHEDEMOT. Probabil ca ate localizarea modem
er.-Zaferan, la cca. 16 km N de Amon, in interiorul
teritoriului lui Sihon si in apropiere de granita de E a
amoritilor. Cetate levitica (Ios. 21:37; 1 Cron. 6:79)
din teritoriul lui Ruben (Ios. 13: 18), a dat numele unei
wne de desert din apropiere (Deut. 2:26).
BIBLIOGRAFIE. F. M. Abel, Gographie dc la Bible,
1938, p. 69; LOB, p. 186.
N.H.
canoes, ct-rapes in NEFTALI. 1. Fosta ceta-
te regala canaanita (Ios. 12:22) care a devenit cetatea
cea mai importanta din Neftali (Ios. 19:37). A fost
numit! uneori ,,Cheda din Neftali (Jud. 4:6) pentru
a o deosebi de 2. A fost data levitilor (Ios. 21:32) si a
avut statut de cetate de refugiu (20:7). Chedes s-a
remarcat si prin situarea sa in Galilee (Ios. 20:7; 1
Cron. 6:76).
Acat Chedes se poate $5 5 fost localitatea natala
a lui Barac, unde a adunat luptatorii din Neftali si
Zabuloncasalupteimpocrivalui Sisera (Jud.4:9-11).
Cind Tiglat-Pilaer III, regele a invadat N ls-
raelului in 734-732 i.d.Cr., Chedes a fost prima cetate
cucerit (2 lmp. 15 :29), intrucit se aa pe drumul care
ducea spre S de la Hator. A fost scena luptei impot-
tante di.ntre Macabei si Demetrius (1 Mac. 1 1:63, 73).
Chedes este in prezent Tell Qada, la NV de Lacul
Huleh, unde sondajele si dacopetirile de la suptafati
ma ca a fost ocupata la inceputul si la srsitul Epocii
Bronzului.
2. 0 localitate din Isahar, data levitilor ghersoniti
(1 Cron. 6:72). In lista din Ios. 21 :28 locul ei ate luat
de Chision. Fate identicata cu localitatea moderna
'lell Abu Qeda, la SSV de Meghido.
3. Cetate din S lui Iuda, in apropierea granitei cu
Edom (Ios. 15:23); probabil ca poate identicata cu
Cada-Barnea sau Cada.
BIBLIOGRAFIE. LOB, p. 115, 204, 266.
DJ.W.
CHEDORLAOMER (in ebr. kQor lE'5mer; in gr.
Chodolla(o) gomor). Regele Elamului, conducatorul
unei coalipli cu 'Amrafel, "' Arioc si ' Tidal, care au
pornit impotriva Sodomei si Gomorei, cetati care s-au
razvratit impotriva lui dupa ce au fost 12 ani vasale
ale sale (Gen. 14:1-17). El a fost urmarit de Avraam
care l-a omorit in apropiere de Damasc (v. 15).
Acat rege nu a fost identicat cu certitudine, dar
numele ate ran: indoiala elamit kutir/kudur, ,,slu-
jitot, mmat de obicei de numele unei divinitag, de
ex., Lagamar (folosit in nmnele babiloniene vechi de
la Mari). Albright il identica pe Chedorlaomer cu
regele Kid:-Nahhunti l, c. 1625 i.d.Cr. (BASOR 88,
1942, p. 33 s.urm.) , dar punerea semnului de egalitate
intre Nahhundi si La 'omer ate nedoveditd, la fel ca si
teoria cornplexa, bazata pe asa-numitele tablite "Che-
dorlaomef de la Muzeul Britanic (secolul al 7-lea
i.d.Cr.), potrivit careia Astour identied pe KU.KU.
l(U.MAL ca rege al Elamului care neprezint "Ra-
saritul, considerind Gen. 14 un text Midras recent (in
Biblical Motifs, 1966, p. 65-112 (ed. A. Altmann)).
*'lextele de la Ebla, insa, lasa sa se inteleaga posi-
bilitatea unui contact intre Siria si Elam inca in ve-
chime.
DJ.W.
CHEDRON. Piriul Chedron, inprezant Wadi en-Nat,
ate o albie de torente care incepe la N de Ierusalim,
trece pe linga Muntele Templului si Muntele Mas-
linilor, spre Marea Moarta, la care ajunge prin pustia
Iudeii. Numele modem inseamna ,,Piriul de foe, mar-
turie a faptului ca albia ate uscati si arsa de soare
cea mai mare parte a anului. Se umple cu apa numai
citeva perioade scurte de timp in semnul ploilor. A
fost numit de asemenea ,,Va1ea lui 'losafat.
La V de Chedron ate un izvor cunoscut sub nu-
mele de Ghihon ("Put tisnitor) sau ,,Fi.ntina Fecioarei
si apele izvorului au fost abatute in mod articial pe
vremealuiEzechiapentruaservinevoilelerusali-
mului si pentru a proteja rezerva de apa de dusmani.
Acata a fost ultimul dintre mai multe tunele si galerii
care iaceau legatura cu izvorul.
Asa cum sugereaza numele, apa nu curge in con-
tinuu, ci se acumuleaza inn--un rezervor subteran din
careserevarsadincindincindln 1880afostg5sita
0 inscriptie ebr. in cane au fost scrise infomiatii dapre
construqia tunelului lui Ezechia ('SILOAM). In ce
private arheologia, vezi K. M. Kenyon, Digging up
Jerusalem, 1974, p. 84-89, 151-159.
David a ttecut pate. Chedron cind a. plecat din
lerusalim in timpul revoltei lui Absalom (2 Sam. 15:
23). Regii reformatori, cum au fost Asa, Ezechia si
losia, au folosit valea ca loc de distrugere a idolilor si
altarelor pagjne, etc., un loc unde au fost arse sau
sfarimate (1 lmp. 15:13, etc.). Se pare ca a constituit
\4lll-IlII\\Jli
unadintre granitele lerusalimuluiin 1 lmp.2:37siler.
31:40.
Unii au sugerat ca in Ezec. 47 se face referire la
Chedmn cind profeml vede un u care iae de sub
pragul Templului si cane se indreapt spre Maxea
Moan, fenilizind terenul de-a iungui cuxsului sin.
Vezi in special G. Adam Smith, The Historical Geog-
raphy of the Holy Land, 1931, P. S10 s.urm.; W. R.
Farmer, ,,'lhe Geography of E1.eldel's River of Life, BA
19, 1956, p. 17 .urm. Pane probabil ea Ezechiel si se
ginditlaumplereacuap5aviiusu:teaChedro-
nului, dar lucrul acata nu poate sustinut cu cer-
titudine.
G.W.G.
CHE!-IRA (k"Efrdh). Fort/ireata hiviti pe un deal 1a
8 km V de Gabaon, Ios. 9:17. Localitat moderni
Khirbet Kereh domina Wadi Qatneh, care duce in jos
spre Aialon. A ajtms s5 faci parte din teritoriul lui
Beniamin, los. 16:26. Lista Gola (Ezra 2:25; Neem.
7:29) o asociaz cu "'Chiriat-learim. Vezi J. Garstang,
Joshua-Judges, 1931, p. 166, 369.
J.P.U.L.
CHEHAT, CHEHATQJ1. Chehat, al doilea fiu al lui
Levi, a fost intemeibto ul-Leia dintre cele trei familii
impoitante ale leriglgr. lui G feslt
casa u1An1ram,t r, e ronsx z1e,1ar o1se1
Aaron an fost din familia lui Amram (Exod. 6:20). In
pusde chehatitii au pui-tat mobilierul i vasele din
cortul tntnirii. El si-au intins tabira in partea de S a
comilui. Birbai din familia lor, de la vim: de o luni
in sus, erau in numr de 8.600; cei care faceau slujba
la cort (intre 30-S0 de ani) erau 2.750 (Num. 3:2732;
4:36). Fiind i ai lui Aaron, chehatigii erau preoti si au
primit in Canaan treisptezece cetiti, ceilalti au
nn11).\tvi1.c:lce (Ios. 21??-5).Ic1-llunna facute
e a , chehantii au etinut 0 sene e funcpn,
inclusiv intre cintiretii de la Templu (1 Cron. 6:31-38;
cf 9:31-32; 26:23-31). Chehatitii sint mengionati din
nou in timpul lui losafat, Ezechia si losia (2 Cron.
20:19; 29: 12; 34:12) silaintoarcerea dinexil (cf. Ezra
2:42 cu 1 Cron. 9:19; ii lui Core erau chehatigi). Vezi
de asemenea CORE.
D.W.G.
CHEIE (ebr. matah, ,,dachiz5toare; gr. kleis,
,,cheie). In sensul literal al cuvintului, termenul ate
inlnit munai in Jud. 3:25; cheia era ,,o bucati de
scindura pe care erau cuie care corespundeau cu
gaurile dint:-xm 1.vor giurit. Zivorul era in interior,
xat int:-o dachizitur din slpul usii si era prins cu
cuie care intrau in gaurile din zavor dincr-o bucata
venicali de lemn (zivonil) xati pe partea interioar
a usii. Pentru a dachide usa, omul trebuie $5-si stre-
coane mina print!-un oriciu din us (cf. Cint. 5:4) si
sa ridice cuiele din zvor cu ajutorul cuielor corespun-
ztoare din cheie (F. F. Brucein NBCR, p. 260). Sensul
biblic obisnuit al cuvintului ate simbolic, indicind
putere si autoritate (de ex. Mat. 16:19; Apoc. 1:18;
Is. 22:22).
Vezi de asemenea 'PU'l'ER.EA CHEILOR.
J.D.D.
CHEILA. (Ebr. q"l1dh). Cetate din $eiela (los. 15:
43), probabil ca este Kelti din Scrisgrile de la Amama
279-280, 290 (AlVEl,' p. 289, 487). Invremea lui Saul,
David a scapat Cheila de un atac listean, dar in-
uenta lui Saul em prea putemica pentru ca David sa
e insigu:-anti acolo (1 Sam. 23). In urma intoamerii
din mbie teritoriul sau a format doui districte (Neem.
3:17 s.un'n.). Khirbet Qila, pe un deal la 10 km E de
Bdt Guvx-in, este lingi urcusul de 1a Sucut la Hebnon,
in partea de S, in valea dintre $efela si dealuxi.
J.P.U.L.
CHEMARE. in V'l si in NT cuvintul acata apare de
vreo 700 de ori ca verb, substantiv sau adjectiv. ln
limba ebmici radacina principal a cuvintului ate qr
in greaca sint folosite kalein (impreuni cu formele
sale compuse si fonnele sale derivate, kltos, ,,che-
mat, si klsb, ,,chemare), legein siphnein. ln ambele
limbi exist si alte verbe cam sint traduse uneori ,,a
chema; de exxmr, in ls. 5:20, si chrimatizein, in Rom.
7:3.
l. In Vechiul Testament
a.,,Achema,sau,,ainvita,achemape<:inevape
nume (Gen. 3:9, etc.); ,,a convoca (a suinge) o
adunane (Pling. 1:15). ,,A chana numele ate o
expraie intilniti in Gen. 4:26 i in alte texte (,,au
inceput oamenii sa cheme Numele Domnului); Prin
aceasta se intelege ca oamenii au cerut pmtectia lui
Dumnezeu e pri.n a cere ajutor de la cineva al cirui
nume (adici, caracter) era cunoscut, e prin a-qi da
lor numele Domnului (cf. Gen. 4:26; Deut. 28:10; Is.
43:7).
b. ,,A numi - acat sens este intnit in vexsete cum
ate Gen. 1:5 (,,Dumnezeu a numit lumina zi). Acele
vexsete in care Dumnezeu este subiectul indica uni-
tatea fundamentala a celor dou sensurl ale terme-
nului qr, dezvluind prin aceasta intelesul teologic al
cuvintului. Primul sens are acela de chemaxe la a-L
sluji pe Dumnezeu intr-o calitate oarecare si pentru
un anumit scop precis (1 Sam. 3:4; Is. 49:1). Sensul
al doilea nu este usor cle stabilit; cuvintul ate folosit
atit pentru a dacrie (Gen. 16:11; cf. Mat. 1:21) cit si
pentru a indica 0 nelatie intre Dumnezeu, care nu-
mate, si cel numit de El, in special Israelul. 1s. 43:1
rezuma chernarea lui Dumnezeu si numirea Lui Israel
ca ind al Lui, un popor separat de alte popoare,
invatit cu lucrarea de a depune mrtuxie si cu pri-
vilegiul de a fi aprat de Numele Lui. Dumnezeu ate
Cel care aceasta chemare si numai o mino-
ritate (timsit) a primit-o (de ex, loel 2:32).
n. in Noul Testanlent
Aici sint intnite aceleasi sensuri, iar chemarea {acute
de Dumnezeu are acum "in Cristos Isus (Fil. 3:14).
Este chemarea de a purta numele de ,,creu'.n (1 Pet.
4:16; lac. 2:7; Fapt. 5:41; Mat. 28:19) si de a-i apar-
gine lui Dumnezeu in Cristos (1 Pet. 2:9). Expraia ,,a
chema la ate intilnita 1n Marcu 2:17, iar ,,a-i pune
numele este gsiti in Luca 1:59. Participiul prezent,
la diateza pasiv, ate folosit frecvent, cum ate cazul
inLuca 7:11. Isus i-a chematpeucenicisiei 1.-auunnat
(Marcu 1:20). Epistolele, in special cele ale lui Pavel,
arata clar sensul teologic al chemrii lui Cxistos. A-

ceasta vine de la Dumnezeu, prin Evanghelia
prin snplte si credinta (2 Tbs. 2:14), pentrua intra in
1mP5!5ialui Dumnezeu (1 1es.2:12),Penm1 = avea
P5YY5ie (1 Cor. 1:9) si pentru aslull (GEL 1115) Al
scziitorl atribuie acat sens deplin Chmifii 11-Ii D\1m~
nezeu prin Isus (cf Evr. 3:1; 9:15; 1 Pet. 2:21;1Ioan
3:1, in special pasajul ,,ea ne nurnim copii ai lui Dum-
nezeu. $1 sintem.'). Cei care L-au primit pe Cristos sint
..chema;1" (1 Cor. 1124; Lightfoot traduce aici
cio~._si). Pavel pune semnul de egalitate intre chemare
si acceptaxe (Rom. 8:28 s.urm.) pentru a pune accent
pe scopul nachimbator al lui Dumnezeu (Rom. 9: 1 1),
cu alte cuvinte, Pavel consider ca aceasti chemare
ate ecace. Cuvintele lui Isus din Mat. 22:14 far:
distinctie tntre ,,cei chemati, cei care and, si .,cei
alesi, cei care primac chemarea si devin ,,a1ai.
Mulgi comentatori interpreteaza ,,chemarea din 1
Cor. 7:20 s.urm. ca o ocupatie speciala. Cu toate
acata, kI$is inseamna aici chemarea divina adzaata
fiecrui om, chemare care este un eveniment istoria
concret, adic, un eveniment care include circum-
stantele exterioare in care a avut loc. Prin urmare,
sclavia nu ate incornpatibil cu credinta in Cristos.
BIBLIOGRAFIE. Amdt, p. 399 .urm. K. L. Schmidt,
mm a, p. 487-536; TWBR; L. Coenen, NIDNTT 1, p.
271-276; J.-J. von Allmen, Vocabulary of the Bible,
1958.
M.R.W.F.
CHEMOQ. (km6.), zeul moabitilor, poporul lui
Chernos (Num. 21:29; ler. 48:46). Sacricarea copii-
lot ca ardere de tot facea parte din inchinarea adusa
acatui zeu (2 lmp. 3:27). S0l0mon a ridicat in leni-
salim o inaltime pentru Chemos (1 lmp. 11:7), dar
Iosia a distrus-o (2 Imp. 23:13). (*MOAB, *PIATR.A
MOABITA)
J.A.T.
CHENAT. (Ebr. qnH;, ,,posaiune). Cetate in N
Tlansiordaniei, luata de la arnorlti de "Nobah, care i-a
dat numele sau (Num. 32:42), iar mai tirziu cucerite
de Ghaur si Aram (1 Cron. 2:23). Numele apare in
citeva texte egiptene din mileniul al 2-lea (cf. LOB,
index). De obicei ate identicata cu niinele extinse
dela Qanawat, la vreo 25 km NE de Bozrah; vezi ins
F. -M. Abel, Geographic de la Palestine, 2, p. 417, si M.
Noth, Numbers, p. 241 (cf. PJB 37, 1941, p. 80-81),
eare prefer! localizarea la V sau NV de oraqul modern
Amman, prin comparatie cu Jud. 8:11.
1-
3!: .= s=
CHENAZ. 1. Un nepot al lui Esau si un sef de trib
'edomit (Gen. 36:11, 15, 42). Citiva comentatori
considera a acate versete arata ca Chenaz a fost
Suamosul chenizitilor. 2. Fratele lui Caleb si tatal
lui "Otnlelsi "Seraia (Ios. 15:17; Jud. 1:13; 3:9, 11;
1 Cron. 4:13). 3. Nepot al lui Caleb (1 Cron. 4:15).
Uknaz (sau Ucnaz) (AVmg.) rezulta din combinarea
numelui Chenaz cu cuvintul ebr. ,,.i.
R.A.H.G.
\al"l.lA\ll-l!l
CHENCREA, in prezent Kichria, un ores in apro-
piere de Corint care a sewit ca port maritim pentru
Corint, pentru comertul in Marea Egee si in Levant. in
Chencnea a existat o biseric in care slujea Fivi (sau,
Phoebe) (Rom. 16:1~2); probabil ca aceasti biserica
a fost rodul sederii indelungate a lui Pavel la Corint.
Aici apostolul si-a ras capul, ca urmare a unuijurmint
pe care l-a facut (Fapt. 18:18), inainte de a pleca spre
Efa.
J.H.P.
CHENITI. Chenitii au fost an trib de madianiti
(Num. 10:29; Jud. 1:16; 4:11). Numele inseanma
,,f&urar si prezenta cuprului la SE de Golful Aqabah,
regiunea chenito-madianit, conrma aoeasta inter-
pretare. Chenitii apar pmtru prima oar ca locuitori
ai Canaanului patriarhal (Gen. 15:19). Mai tirziu
Moise a devenit ginerele lui Reuel (Exod. 2:18) si l-a
invitat pe ul sau Hobab sa-i insoteasca pe israeliti,
intrucit pretuia deprinderile lui de nomad (Num. 10:
29). Chenitii s-au alaturat semintiei lui Iuda in mos-
tenirea lor (Jud. 1:16; 1 Sam. 27:10). Eiau fost crutati
de Saul in razboiul lui cu amalecitii (1 Sam. 15:6) si
David s-a irnprietenit cu ei (1 Sam. ao=29). Recabitii
erau din familia chenitilor (1 Cron. 2:55) si au ocupat
0 pozitie proeminenta in vremurile post-exilice
(Neem. 3:14).
,,Ipotez.a chenita acorda acatui clan tnadianit un
rol important in religia lui Israel. Aceast ipoteza
incearca sa raspunda la intrebarea: De unde a aflat
Moise numele Ialwe? Rapingind cunoasterea pre-
mozaica a numelui in Israel, unii sustin c Moise a aat
numele de la letro, chenitul-madianit. Zelul pentru
Iehova al Recabitilor cheniti de mai drzju nu poate
sprijini aceasta teorie: nu este an lucru neobisnuit ca
unii convertl sa e mai zelosi decit credinciosi tradi-
tionali! Nicijertfa adusa de letro (Exod. 18:12) nuda
greutate argumentului ca letro l-a invtat pe Moise
cum s5 se inchine lui lehova, deoarece capitolul fl
prezinta ca pe un invatacel, condus la credinta prin
mrturia lui Moise (v. 11). Prin urmare, afar de
observatia neconvingatoare potxivlt careia nchenitii
erau furarii triburilor nomade din antichitate si
Iahve ate fiira indoiala un zeu al focului (Oaterley
si Robinson, History oflsrael, 1, p. 92), singuml spnjin
al ipotezei chenite ate ca stramosul lor, Cain, a purtat
semnul lui lahve (Gen. 4:15). Aceasta ipoteza ate
sustinuti de ex. de L. Koehler, Old Testament Theology,
p. 45; ate contarata de M. Buber, Moses, p. 94.
Marturia Genesei ate ca numele Iahve a fost cunoscut
Patriarhilor, de fapt a fost cunoscut inca din cele mai
vechi timpuri (Gen. 4:1, 26). lpoteza ate rodul apli-
cirii analizei documentare si merita pe buna dreptate
sa e numit ,,o culme a inventivitatii liberale (U. E.
Simon, A Theology of Salvation, 1953, p. 88).
BIBLIOGRAFIE. H. I-I. Rowley, From Moses to
Qumran, 1963, p. 48 s.urm.; Joseph to Joshua, 1950,
p. 149 5.urm; Y. Kaufmann, The Religion of Israel,
1961, p. 242 s.urm. J.A.M.
CHENIZITI. (Ebr. qru'zzT). O familie edomita i.m-
portanta, a crei descendenta poate trasata pin la
Elifaz, ul cel mai mare al lui Esau (Gen. 36:11, 15,
v----__-.
42; 1 Cron. 1:36, 53). O parte a lor s-au alaturat
locuitorilor din Iuda; contxibutia lor la istoria lui Israel
ate indicat in 1 Cron. 4:13 s.urm. Vets. 15 are
dicil; poate ca in original a fost: ,,... nume pierdute;
acestia au fost ii lui Chenaz. Dacendenta chenizit
a lui Caleb ate trasata intotdeauna prin lefune (Num.
32:12; Ios. 14:6, 14). ,,Otniel, ul1uiChenazsepoate
sa insemne doar ,,Otnie1, chenizitul; in caz contrar,
acat Chenaz trebuie sa fat fratele mai tinar al lui
Caleb, iar Otniel a fost nepotul sau. Istoria lui Caleb
aratacafamiliasaeraofamilieimpottantainluda
inca inainte de Exod (cf. Num. 13:6); prin unnaie, se
poate ca stramosii lui Iefune sa fi fost cei dintii care
s-au aliturat tribului lui Iuda.
Chenizitii sint rnentionati in Gen. 15:19 alaturi de
alte noua popoare care ocupau tam promisa lui A-
vraam; aceasta inseamna, in termenii asezarilor de
mai tireiu, ca a inclus Negevul, dar nu a inclus nid o
parte din Edomul propriu-zis (cf. Deut. 2:5).
J .P.U.L.
CHENOBOSKION (lit. ,,psune pentru giste; in
limba copta, Sheneset), un oras antic din Egipt, la E
de Nil, la cca 48 km N de Luxor. Aici a fost intemeiata
una dinke cele mai vechi rnanastiri cratine de catre
Pachornius, in cca. 320 d.Cr. Chenoboskion a dobindit
o noua faima datorita dacoperirii in cca 1945 la Jabal
al-'I"ariI, in vecinatatea sa, a unei biblioteci de scrieri
gnostlce (mai ala traduceri in copt, din greaca) - S2
de documente in 13 codice de papinis. Ele sint cunos-
cute ca documentele de la Nag Hammadi, probabil
pentru ca descoperirea a fost relatata pentru prima
oara la Nag Hammadi (orasul modern cel mai apro-
piat de locul descoperirii), la V de riu. Unul dintre
codice a fost cumparat de Institutul Jung din Ziirich
si de aceea ate numit Codex Jung; celelalte sint
proprietatea Muzeului Copt din Cairo. Cele mai bine
cunoscute dintre acate documente sint Evanghelia
Adevrului, continuta in Codex Jung, si Evanghelia lui
Toma, continuta in unul dintre codicele din Cairo.
Evanghelia Adevdrului este o meditatie speculativa
dapre maajul cresn, provenind din scoala Valen-
tiniana de gnosticism si are foarte probabil sa echiar
o lut-rare a lui Valentinus (cca 150 d.Cr.). Evanghelia
lui Toma ate 0 colecpie de 114 armatii (ziceri) atri-
buite lui Isus; fr-agmente (in gr.) ale acatei lucrri,
datind din secolul a1 2-lea, au fost gasite la Oxyr-
hynchus la srsitul _secolu1ui al 19-lea si inceputul
secolului al 20-lea. lntreaga colectie este in curs de
publicare si va constitui o contributie inatimabili la
cunoasterea "gnosticismului.
BIBLIOGRAFIE. F. L. Cross (ed.), The Jung Codex,
1955; K. Grobel, The Gospel of Truth, 1960; R. M.
Grant si D. N. Freedman, The Secret Sayings ofJesus,
1960; W. C. van Unnik, Newly Discovered Gnostic
Writings, 1960; J. Dorase, The Secret Books of the
Egyptian Gnostics, 1960; R. McL. Wilson, Studia in
the Gospel of Thomas, 1960, The Gospel ofPhilip, 1962;
B. Gaenner, The Theology of the Gospel of Thomas,
1961; M. L. Peel, The Epistle to Rheginos, 1969; M.
Krause in W. Foerster (ed.), Gnosticism, 2, 1974, p.
3-120; J. D. M. Scholer, Nag Hammadi Bibliography
1948-1969, 1971, adusa la zi in ecare an in NovT; J.
M. Robinson (ed.), The Facsimile Edition of the Nag
Hammadi Codices, 1972 s.urm; The Coptic Gnostic
Library, 1973 s.urm; The Nag Hammadi Library in
English, 1977.
F.F.B.
CHENOZK. Acat termen gr. deriva de la verbul
heauton ekensen, ,,S-a golit de Sine, care ate Indus
in Filip. 2:7 ,,S-a dezbi-acat de Sine insusi. Ca si
substantiv este folosit, in sens teologie, cu referire la
teoria Cristologica prin care se ,,arata modul in care a
Doua Persoana a a putut intra in viata umana
aa incit sa aiba ca rezultat experienta umana auten-
tica dacrisa de evanghelisti (H. R. Mackintosh). In
forrna sa clasit, aceasta Cristologie dateaza abia de
la jumatatea secolului trecut, fiind atribuit lui Tho-
masius de Erlangen, din Germania.
Esenta conceptiei chenotice originale este expri-
mata clar de J. M. Creed. ,,I.ogosul Divin, prin Intru-
parea Sa, S-a dezbracat de atributele Sale divine de
atotstiinta si atotputernicie, asa incit in viata Sa intru-
pata Persoana Divina ate revelata numai si numai
printr-0 constientizare umana (art. ,,Recent Tenden-
cies in English Christology in Mysterium Christi, ed.
Bell si Deissmann, 1930, p. 133). Aceasta armatie
Cristologica ate susceptibil de obiectii teologice da-
unatoare; de asemenea, pe terneiuri exegetice, exista
prea putin sprijin pentru ea. _
Wrbul kenoun inseamna p\u'$iSin1plu,,a goli. ln
sensul literal ate folosit, de exemplu, cind Rebeca a
turnat apa din ulciorul ei in adapatoare (Gen. 24:20,
U01 - verbul ate exekenosen). In ler. 14:2; 15:9 LXX
foloseste verbul kenoun pentru traducerea radacinii
pual a verbului Email, care in VR este tradus cu
jeleste/tinjate; aceasta traducere indica un sens me-
taforic care pregateste calea pentru a interpreta textul
din Filipeni. Folosirea verbului kenoun la diateza ac-
tiva este unica in NT si intreaga expresie, la diateza
reilexiva, nu numai ca ate ne-paulina ci este si neo-
bisnuiti in limba greaca. Acat fapt sprijina ipoteza ca
expraia ate o redare in greaca a unei expraii semi-
tice originale, solecismul lingvistic ind explicat prin
uaducerea literala dintr-o limb! in alta. Unii teologi
contemporani (H. W. Robinson, J. Jerernias) au gasit
expraia originals: in ls. 53:12: ,,S-a dat pe Sine la
moarte (lit. ,,$i-a tumat suetul la moarte). in a-
ceasta interpretare a versetului din Filip. 2:7, "che-
noza nu ace cea a lntmpar-ii, ci predarea nala a
vietii in daruire eompleta de sine si in sacriciu, pe
cruce. Chiar daca aceasta interpretare noua ate con-
siderata oarecum fortata (pentruo analiza critica, vezi
R. P. Martin, Carmen Chnlsti, 1967, cap. 7), ne pune
pe drumul cel bun. In contextul lui Pavel, cuvintele
,,S-a dezbracat de Sine insusi nu spun nimic dapre
abandonarea atributelor divine, asa incit, in privinta
aceea, teoria chenotica ate o totala rastalmacire a
cuvintelor biblice. Din punct de vedere lingvislic, go-
lirea de sine trebuie interpretata in lumina cuvintelor
care unneazi dup aceasta expraie. Ea se refera la
,,renuntarea pre-inoarnata care a coincis cu actul prin
care a luat chip de rob (V. Taylor, The Person of Christ
in New Testament Teaching, 1958, p. 77). Faptul ca El
a luat chip de rob a implicat in mod necaar limitarea
gloriei pe care a lesat-o deoparte ca sa poata nascut
,,asemenea oamenilor. Gloria aceea a unitatii Sale
pne-existente cu mai (vezi loan 17:5, 24) ii apartinea
deoarece din vesnicie El a existat cu ,,chipu1lui Dain-
nezeu (Filip. 2:6) . Gloria Lui a fost ascunsa in ,,chipul

de rob pe care l-a luat cind $i-a asumat nature
noastr i a aprut asemenea nou; cind a aoceptat
caracteml nostru uman E1 $i-a asumat $1 destinul de
Rob al Domnului care S-a smerit pin la sacriciul de
Sine de la Calvar. Prin unnare. ,.chenoza a inceput in
prezenya 'Iht5lui, 0 dat: cu alegerea Sa tnainte de
intrupare de a-5i asuma nature noastr; a condus in
mod inevitabil la ascultaxea final de la cruce cind, in
sensul deplin, El $i-a pxedat suetul morpli (vezi Rom.
8:3; 2 Cor. 8:9; Gal. 4:4-5; Evr. 2:14-16; 10:5 .urm.).
BIBLIOGRAFIE. Cea mai complet tratare moder-
n a doctrinei chenozei, din punct de vedere istoric gi
teologie, este cea a lui P. Henry, in articolul ,,Knose,
in DES, Fasc. 24, 1950, col. 7-161; D. G. Gawe, The
Form of n Servant, 1964; T. A. Thomas, EQ 42, 1970,
p. 142-151. Pentru o discuyie teologic moderni, vezi
R. S. Anderson, Historical Transcendence and the
Reality of God, 1975.
R.P.M.
CHEREN-HAPUC (Ebr. qeren happk, ,,com de
vopsele, adic "cutie de cosmet;ice- LXX Amaltheias
keras). Numele dat celei de-a treia fiice a lui Iov, cea
mai tinr, dup ce i-a fost redat pmsperitatea (Iov.
42:14). Pentru 0 a numelui, vezi COSME-
TICE $1 PARFUMERIE, llI.a.
J.D.D.
CI-lERE'l'l'1ll (in ebr. kr;f). Un popor care s-a
stabilit alituxi de listeni in S Palestinei (1 Sam.
30:14; Bree. 25:16; Ta. 2.5). in timpul domniei ms
David ei au aloituit, impreuni cu peledgii, garda
pexsonal a regelui, sub comancla lui Benaia, ul lui
Iehoiada (2 Sam. 8:18; 20:23; 1 Cron. 18:17). Ei i-au
rimas deli in timpul rzvrtirii lui Absalom (2 Sam.
15:18) i $eba (2 Sam. 20:7) i au fost prvezengi cind
Solomon a fost uns rege (1 lmp. 1:38, 44), degi faptul
c ei nu mai sint mengionagi dup acest eveniment
sugereaz c5 loialitatea lor fagi de David s-a bazat pe
0 relagie personal care s-a incheiat odat cu moartea
lui.
Pane logic s presupunem c cheretigii erau cretani
iar peletigii erau 1isteni, acest ultim nume ind
poate o adaptare a termenului ph3'tf prin analogie cu
krEg, impreuni cuasimilarea unuiscu 5-ul care urma,
formind astfel exprsia hakkrEgf wha.ppl'gf, ,,che-
$i peletiyii. Dad a$a stau lucrurile, deosebirea
intre ei era <15 ds;i ambele grupe proveneau din Creta,
cherei erau de origine din Creta, in timp ce peletigii
an txecut doar prin insul in cltoriile lor din yara de
orig-ine.
Separeciacum, citgimaitirziu, angajarea unor
memenari egeeni nu era un lucru neobinuit, intrucit
degi Iehoiada nu i-a mai angajat pe cheretigi 5i peletigi,
el a angajat soldagi cariani (cheretigi - in trad. rom.
n.tr.) (2 Imp. 11:4, 19; krf, tradus ncpitani in AV,
sau ,,surai in 1-om. n.tr.).
BIBLXOGRAFIE. A. H. Gardiner, Ancient Egyptian
Onomastica, Text, 1, 1947, p. 202";J. A. Montgomery,
The Books of Kings, ICC, 1951, p. 85-86; R. de Vaux,
Ancient Israel, p. 123, 219-221. TCM
v--..-I;
CHERIOT. 1. Localitate in extremitatea sudic a lui
Iuda, cunoscut gi sub numele de Cheviot-Hegron sau
Hagar; s-ar putea s e localitatea moderni Khirbet
e1-Qaryatein (Ios. 15:25). 2. O cetate din Moab (ler.
48:24), care a fost forticat in trecut (ler. 48:41) i
care avea palate (Amos 2:2). Probabil c este El-
Qereiyat, la S de Atamt. Unii scriitori 0 identic cu
Ar, capitala antic a Moabului, deoarece atunci cind
Ar ate inirati intxe localitgile moabite, Cheriot ate
omis (ls. 15-16) i vice-versa (ler. 48). Exista acolo
un sanctuar pentru Chemoq, unde Mega l-a ti:-it pe
Arel, mai marele din Atarot. ("Pl.ATRA MOABITA.)
J.A.T.
CHERIT. Un auem a1 Iordanului lingi care Hie a
fost hrinit cind s-a ascuns de Ahab in urma poruncii
lui Dumenzeu (1 Imp. 17:3, 5). Au fost propuse loca-
liziri la S de Ghilgal sau la E de lordan.
D.W.B.
CHESITA. (Ebr. zfsftd, probabil ,,ce'va cintirit, ,,o
greutate x, deriv de la un cuvint arab care in-
seamn ,,a imp5n_:i, a xa). O unitate (de msur) cu
valoare necunoscut, folosit in loc de monede in
vremea pat:-iarhilor. Lxx, Onkelos gi Jerome traduc
,,miei, gneutgile din vechime aveau de multe ori
forma unor animals (*c1uzuTA11 $1 wmsum). Este
posibil s reprezinte valoarea in argint a unei oi. Apare
numai in Gen. 33:19 i Ios. 24:32, cind Iacov a cum-
prat pimint de la Sihem, gi in Iov 42:1 1, ca un cadou
de urare de bine. (vsn traduce ,,sum5 de bani, dar
NEB traduce ,,oaie.)
J.G.G.N.
CHESULOT. (in ebr. ksu1l6Q, Ios. 19.18; Chis1ot-
Thbor, Ios. 19:12. Un orag din Isahar, in cimpia de la
V de Tkbor; Zabulon a ocupat dealurile de la NV.
Localitatea moderni Iksal pstreaz numele.
J.Y.U.L.
CHETURA (Ebr. qtrd, "cea parfumat). A doua
sogie a lui Avraam, dup moartea Sarei; ea a nscut
pe Zimtam, Iocgan, Meda, Madian, lbac gi $uah, care
la rindul lor au devenit stru'noii mai multor popoare
arabe din N (Gen. 25:1-4; 1 Cron. 1:32-33). (A-
RABIA.)
BIBUOGRAFIE. J. A. Montgomery, Arabia and the
Bible, 1934, p. 42-4s. T.C.M.
Cl-lEZA. Chezagul sau garantul este o persoan
care igi asum responsabilitatea pentru 0 datorie sau
pentru indeplinirea unui angajament luat de alti per-
soan. Cuvintul ate folosit de asemenea pentru a
descrie un lucru depus ca garangie, pentru a compensa
pierderea sau distrugerea lui. inseamn de asemenea
,,certimdine. In acat sens inrnim cuvintul in Gen.
15:13; 18:13; 26:9; Fapt. 12:11.
Scriptura ne sftuiegte s m foarte precaugi cind
ate vorba s5 ne punem che7.ai (Prov. 11:15; 17:18;
22:26-27). Expresia ,,a te prinde cu altul (,,a bate
\.al'llkla(l?
palma) inseanma a te pune chezas (Prov. 6:1-2;
17:18).
Iuda s-a pus chews pe sine pentru eliberarea lui
Beniamin (Gen. 43:9; 44:32). Darea de ostateci (2
lmp. 18:23; ls. 36:8) era bazata pe o idee similara.
Cuvintul ate folositcu referire la Domnul nostru (Evr.
7:22; cf. Ps. 119:122).
M.R.G.
CHIBROT-HATAAVA. (Ebr. qigrg hattawd,
,,mormi.ntele lacomiei). 0 tabar a israelitilor, la un
drum de o zi de pustia Sinai. Acolo poporul, dupa ce
a poftit sa manince came si dupa ce a primit prepelite
de la Domnul, a fost devastat cle o plagi care a omorit
multi oameni ("Num. 11:31-34; 33:16; Deut. 9:22; cf.
Ps. 78:27-31). Unii au sugerat ca incidmtul de la
Tabeera (Num. 11:1-3) s-a petrecut in acelasi loc, la
Chibrot-Hataava, dar textul din Deut. 9:22 argumen-
teaza impotriva acestei idei. Grollenberg identica
locul cu Ruweis el-Ebeirig, la NE de Mt. Sinai.
J.D.D.
CHINERET. O cetate forticata, Ios. 19:35 (proba-
bil mod. Khirbet el-Oreimah); numele s-a scris si Chi-
nerot (Ios. 11:2), de unde a derivat numele marii
Cheneret (Num. 34:11), cunoscuta in NT ca lacul
Ghenezaret (Luca 5:1), Marea Galileii sau Max-ea Ti-
beriadei. Josephus foloseete termenul Ghensar (War
2.573). Numele ar putea 5 derivat de Ia kinndr, harp,
de la forma lacului.
N.H.
CHlOS- Una dintre insulele mari din Marea Egee, la
V de coasta Asiei Mici, a fost un oras~stat liber in
timpul lmperiului Roman pina in vremea lui Vespe-
sian. Corabia lui Pavel, in drum de la 'll'oa spre Pataxa,
a ancorat peste noapte in apropierea insulei (Fapt.
20:15).
J.D.D.
CHIP De obicei termenul indica o reprezentare ma-
teriala a unei Zeitati. Spre deosebire de termenul
,,idol, cane are un ton peiorativ, ,,chip sau ,,imagine
ste o descriere obiectiva. Pretutindeni in Orientul
Apropiat antic se gseau ale diferitelor aeitagi
in temple gi in alte locuri sfinte, cum erau altanele in
aer liber; multe case particulare aveau de asemenea o
nisa unde era asezata imaginea zeitatii protectoare a
familiei. Acestea erau de obicei antropomorfe (avind
forma unei fiinte umane), desi imaginile teriomorfe
(avind forma unor animale) erau folosite de asemenea
pe larg, in special in Egipt.
Fonna chipului, in special in exemplele teriomor
fe, reprezenta frecvent o caracteristica proeminenta a
zeitatii respective; astfel, chipul unui tau: (de ex. zeul
E1 din Canaan) ilustra puterea ei fertilitatea zeului.
Chipul nu avea scopul principal de a o reprezentare
vizuala a zeitatii, ci un loc unde sa locuiasc spiritul
zeitatii, permitindu-i mului s5 e prezent in mod fizic
in mai multe locuri in mod simultan. Un kichinator
care se ruga inaintea unui chip nu credea neaparat ca
rugaciunile sale erau adresate gurii de lemn sau de
metal, ci probabil considera ca acel chip era 0 ,,pro-
iectie sau 0 concretizare a zeitatji. Dsigur, oamenii
din Israel care contestau realitatea oricarei zeitati
reprezentara printr-un chip sustineau ed inchinatorii
care venerau neititi straine se inchinau de fapt la lemn
si la piatra simpla ("IDOLATRlE).
Chipurile erau confectionate in mai multe moduri.
De ex. masfgd era turnat din cupru, argint sau aur
intr-un tipar. Un chip gravat sau un chip cioplit (pesel)
era sculptat din piatra sau lemn; chipurile din lemn
puteau fi acoperite cu metale prepioase (cf. ls. 40: 19).
Vezi ls. 41:6-7; 44:12-17.
I. In Vechiul Testament
a. Chipuri dc zeistrdini. Dajconfectionarea chipurilor
si inchinarea la acestea era interzisa de legea din
Pentateuh (Exod. 20:4-5) si condamnata de profeti
(de ex. ler. 10:3-S; Osea 11:2), folosirea lor in Israel
in tot timpul perioadei pne-exilice era un lucru obis-
nuit (Jud. 6:25; 1 lmp. 1 1:5-8; 16:31-33) si uneori ele
erau puse chiar in Templu (2 lmp. 21:3-5, 7).
b. Chipuri ale lui Iahve. Pietrele de aducere aminte
(ma.E.1>_6Q ridicate de Patriarhi (de ex. Gen. 28:18,
22; 35:14) probabil ca au fost considerate la inceput
ca si chipuri (ale lui Dumnezeu) (la fel ca si pomii
sacri; cf. Gen. 21:33), dar mai tirl.iu au fost interzise
(Ase:-a, Deut. 16:21) sau re-interpretate ca simple
obiecte comemorative (cf. Gen. 31:45-50; Ios. 4:4-9).
Mai titziu imaginile lui lahve au fost condamnate de
lahvistii puri: vitelul de aur de la Sinai (Exod. 32: 1-8),
'Efodul facut de Ghedeon (Jud. 8:26-27), viteii de aur
de la Dan si Betel (1 lmp. 12:28-30), vitelul de la
Samaria (Osea 8:6).
c. Omul ca si chip at lui Dumnezeu. ln citeva texte
din Genesa (1:26-27; 5:2; 9:6) sespune ca omul a fost
creat ,,in sau ,,dupa" chipul lui Dumnezeu, ,,dup
asemanarea Lui. Desi multi teologi au incercat sa
localizeze chipul lui Dumnezeu in ratiunea omului, in
creativitatea, vorbirea sau natura lui spirituala, este
mult mai probabil ca chipul lui Dumnezeu ate con-
tinut in om ca un tot unitar si nu doar intr-o parte sau
un aspect al lui. Omul in ansamblu, trup si suet, este
imaginea lui Dumnezeu; el este imaginea materiala a
Dumnezeului In Orientul Apropiat antic
omul, ca si chip al lui Dumnezeu, ll reprezinta prin
faptul ca este partas la suarea divinz! sau la spiritul
divin (cf Gen. 2:7; poate ca spiritul lui Dumnezeu ste
inclus in pronumele ,,noi din 1:26; cf. referirea la
spiritul lui Dumnezeu in 1 :2). Rolul omului de stapin
al piminmlui este stabilit prin crearea sa dupa chipul
lui Dumnezeu (1:27). In alta parte in Orientul Apro-
piat antic se spunea de obicei ca regele este chipul lui
Dumnezeu, dar in Gen. 1 omenirea, in totalitatea ei,
este prezentata ca ind imaginea si reprezentanta lui
Dumnezeu. Este semnificativ faptul ca ni se spune
despre om ca este chipul lui Dumnezeu si dupa cade-
rea in pacat: forta pasajului din Gen. 9:6 depinde de
crezul ca omul ll reprezinta pe Dumnezeu, asa incit un
prejudiciu adus omului este un prejudiciu adus lui
Dumnezeu lnsusi (vezi si lac. 3:9).
BIBLIOGRAFIE. Cu privire la in general:
K. H. Bernhardt, Got: und Bild, 1956; E. D. van Buren,
Or 10, 1941, p. 65-92; A. L. Oppenheim, Ancient
Mesopotamia, 1964, p. 171-227. Cu privire la chipul
lui Dumnezeu m om: D. Cairns, The Image of God in
Man, 1953; G. C. Berkouwer, Man: The Image of God,
1962; D. J. A. Clines, ms 19, 1963, p. sa-103; J.
Barr, BJRL 51, 1968-9, p. 11-26; J. M. Miller, JBL 91,

1972, p. 289-304; T. N. D. Mettinger, ZAW 86, 1974,
p. 403-424; J. F. A. Sawyer, JTS 25, 1974, p. 418-426.
D.J.A.C.
11. in Noul nestament _ neaparat aceeasi, din care i-a adus lahve (Amos 9:7).
lnvitatura NT construiaje pe temelia pusa in vr. In
VT omul este descris (in pasajul seminal din Gen. 1:26
.urm.) ca ind facut de Dumnezeu reprezentantul Lui
pe pamint si, actionind ca delegat al Lui si ca ad-
minstrator al creatiei Sale. Termenul poate fi conceput
cel mai bine ca un termen functional si este avut in
vedere destinul omului ca inta umana (pentru detalii
cu privire la suportul exegetic, vezi in special aeui lui
D. J. A. Clina).
Cele doua pasaje din 1 Cor. 11:7 si lac. 3:9 repeta
aceasta invatatura si amindoua pasajde arma con-
tinuarea omului in ordina' creata si arma ca
omul reecta ,,gloria divina, in ciuda pacatoseniei
umane. Tbtusi, in NT accentul ate pus mai mult pe
persoana lui Isus Cristos, care este numit ,,chipul lui
Dumnezeu (2 Cor. 4:4; Col. 1:15; ambele pasaje
seamna cu un credeu, prezentat pe fundalul unei
polemici, si armatiile au rolul sa contrazica idei
curente false sau inadecvate). Rangul lui Cristos de
,,imagine a Tatalui deriva din relatia Sa unica date-
rat pre-existentei Sale. El ate Logosul din etemitate
(loan 1:1-18) si de aceea E1 poate xefiecta del si
deplin gloria Dumnezeului invizibil. Vezi de asemenea
Evr. 1:1-3 si Filip. 2:6-11 unde sint folosite expresii
paralele pentru a clarica relatia unica dintre Isus
Cristos si Dumnezeu. Chip (sau termenii sai echiva-
lenti, ,,fo1-ma, ,,pecete, ,,glot-ie) nu sugereaza o sim-
pla asemnare cu Dumnezeu sau un model al per-
soanei Sale. Dimpotriva, indica o lrnpirtasire a vietii
divine si o ,,obiectiviz.are a aentei lui Dumnezeu, asa
incit Cel care este, prin natura Se, invizibil ajunge si
aib o expresie vizibila in gure Fiului Sau (vezi
dovezile aduse de R. P. Martin, op. cit., p. 112 .urm.).
Prin urmare, El ate ,,ultimul Adam (1 Cor. 15:45)
care sta in fruntea unei noi omeniri care isi are viata
din El. Astfel, Isus Cristos ate in acelasitimp ,,Irna-
ginea unica si prototipul pentru cei care Ii datoreaza
Lui cunoasterea lui Dumnezeu si viata in Dumnezeu
(Rom. 8:29; 1 Cor. 15:49; 2 Cor. 3:18; 1 Ioan 3:2).
'1ermenu1 ,,ch.ipul (imaginea) lui Dumnezeu ate
sns legat cu ,,omul nou (Efes. 4:24; Col. 3:10
s.u.rm.; cf. Gal. 3:28). Lucrul acata ne amintate un
aspect social important cu privire la intelesul ter-
menului ,,chip (imagine), care este reprodus in vietile
urnane, atitin partsia tit siincustodia naturii
i.ncredi.nt_'ata omul\1i (Evr. 2:8, care se refer la Ps._B).
'Il'ebuie observata 0 dimensiune acatologica. lm-
plinirea planului lui Dumnezeu pentru omenirea-in-
Cristos asteapta parousia cind existenta muritoare a
cratinilor va transforrnata in asemnarea perfecta
a Domnului lor (1 Cor. 15:49; Filip. 3:20-21) siinfelul
acata va restaurata in om imaginea lui Dumnezeu.
BIBLIOGRAFIE. Morton Smith, The Image of God,
1958; D. J. A. Clines, 'IynE 19, 1968, p. 53-103
(bibliograe); J . Jewell, Imago Dei. Gen. I. 26 .urm.
im Spiitjudemum, in der Gnosii und in den paulim's-
chen Eriefen, 1960; F.-W. Eltater, Eikon im Neuen
Testament, 1958; R. Scroggs, The La.stAdam, 1966; si
R. P. Martin, Carmen Christi Philippians 2:5-I I, 1967;
idem., art. "Image" in NIDNTT 2, p. 284-293.
Cu privire la problemele dogmatice, vezi G. C.
Berkouwer, Man: The Image of God, 1962. R
RM.
\llll\ll\l-BIKER
CHIR. ln textul ebr. ate numele locului unde au fost
exilapi sirienii (2 imp. 16:9; Amos 1:5) $1 O tara, nu
Probabil ca aceasta nu este patria lor original, ci o
tara ocupata intro perioada veche din istoria lor, la
fel cum Israel a fost in Egipt si 'listenii in *Caftor
("ARAM). ln ls. 22:6 Chir ate paralel cu Elam. Nu
este cunoscut nici un loc antic cu acat nume; totusi,
intrucit inseamni pur si simplu "cetate", nu ate nea-
pamt nevoie sa e un nume specic. uot nu ioloseste
un nume propriu in acate pasaje, ci traduce ,,dint:r-o
groap (Amos 9:7; gr. ek bothrou), ,,chemat ca aliat
(Amos 1:5, gr. epikIEtos)) si ,,adu.nare (ls. 22:6, gr.
synagfig, care sint traduceri rezonabile ale unui text
ebr. rm punctuatie. Vulg. unneaza o identicare
gresita cu Cirena, facuta de Symmachus. Numele
,,Chir a fost altei-at de catre Cheyne pentru a citit
,,Koa" si s-a spus ca ar corapunde cu Gutium din
podisul cuizilor (c Ezec. 23:23; ls. 22:5-6). Problema
nu a fost rezolvata inca.
A.R.M.
CHIRIATAIM. Fermi duala a termenului ebr. qiryd,
,,cetate, oras, avind intelesul de ,,cetate dubla, un
nume dat la doua cetiti din Biblia.
1. Lc-calitate din teritoriul dat lui Ruben (Ios.
13:19) care fusae cucerita deja si reconstruita de
Rubeniti (Num. 32:37). Este posibil ca Save-Chiria
taint, care este mentionata in relatarea invaziei lui
Chedorlaomet pe vremea lui Avraem (Gen. 14:5), sa
se refere la aceasta localitate, la ,,cimpia Cltiriataim,
da_i iiiwi-J1 ate un cuvint rar lntnit si cu un intela
incert. Cetatea a ajuns mai tiniu in miinile moabitrilor
(ler. 48:1, 23; Ezec. 25:9) si ate mentionata in in-
scxiptia din secolul al 9-lea a regelui moabit Maa
(qrytn, rindul 10) ca o cetate pe care a reconstruit-o,
asa incit nu se poate sa ramas in stapinirea is-
raelitilor mai mult de vreo 3 secole. Locul se poate sa
e in apropiere de localitatea modeme El Quraiyat, la
vreo 10 km NV de Dibon, in lordania; localizarea
exacta inc nu ate cunoscuta (cf. H. Douner si W.
Rollig, Kanaanische und aram'iische Inschriften,
1962-4, p. 174-175).
2. O cetate levitica din teritoriul lui Neftali (1
Cron. 6:76); s-ar putea sa e identicata cu Cartan
(qartn) din Ios. 21:32. Localizarea ate necunoscuta,
desi au fost iacute diferite sugestii (vezi GTT, 298, 337,
357).
T.C.M.
CHIRIAT-ARBA (Ebr. qitj)/at 'arba', ,,cetate din
patru cetati, adica, ,,tetrapolis), un nume vechi al
"1-lebronului. Potrivit cu Ios. 14:15, a fost ,,cetatea
Anachimiloi (asa este tradus in LXX; TM transforma
nurneralul 'arba', ,,patnt, intr-un nume personal).
Numele Chiriat-Arba apare 0 data in istoria lui A-
vraam (Gen. 23:2) si de citeva ori in naratiunea cu-
Canaanului (los. 14:15; 15:54; 20:7; Jud. 1:
10); dupa aceea ate evident ca numele nu a mai fost
folosit. Unii au incercat sa-1 reinvie in era post-exilica
(Neem. 11:25), dar o data cu ocupat-ea locului de
cane ldumei la scurr vreme dup aceea, numele vechi
a fost abandonat complet.
F.F.B.
CHIRIAT-IEARIM. (Ebr. qirjyat-_y"Erfm, cetatea
pdurilor). O cetate important a gabaonitilor (los.
9:17), pe granita dintre Iuda $i Beniamin (Ios. 18:14-
15; cf. Jud. 18:12), data maiintii luiluda (los. 15:60)
iar apoi lui Beniamin (daca praupunem ca este iden-
tici cu Chiriat - Ios. 18:28). Este numita gi Chinat-
Baal (los. 15:60, sugend ca a fost o inaltime canaa-
ma veche), Baala (Ios. 15:9-10), Baale-Iuda (2 Sam.
6:2) $i Chiriat-Arim (Ezra 2:25).
Aici a fost adus chivoml legarnintuliii de la Bet-
$ema i a fost incredintat lui Eleazar (1 Sam. 7:1),
de unde a fost dus de David la Ierusalim dup! 20 de
ani (2 Sam. 6:2; 1 Cron. 13:5; 2 Cron. 1:4). Locuinta
proietului Urie a fost in Chiriat-learim (ler. 26:20).
Localizarea exact.-'5 nu a fost stabilita, dar majo-
ritatea cercetatorilor sint de parere ca ate Kuriet
el-Enab (cunoscut de obicei sub numele de Abu
Ghosh), un sat prosper la 14 km V de Ierusalim, pe
drumul catre Jaffa. Este u.n district impadurit (sau a
fost impidurit in trecut) i sadsface celelalte conditii
geograce.
J.D.D.
CHIRIAT-SEFER. (Ebr. qiryag-ser). Acat nume
este folosit pentru Debi: in istoria lui Otniel gi Acsa
(Ios. 15:15 .urm; Jud. 1:11 s_>.un'n.).
J.P.U.l..
CHIR DIN MOAB, CHIR-HARESET. Cetate
forticata din S Moabului, care a fost atacat.-1 de regii
lui Israel; Iuda i Edom (2 lmp. 3:25), dar nu a fost
cucerita. in timpul asediului, Maa, regele Moabului,
a adus pe ul sau intii nscut ca "jert de ardere de
tot pe zid.
Numele evreiesc (qfr hreseg inseamna ,,z.idul cic-
burilor. Ttaducerea textului din ls. 16:11 in utx pre-
supune ca termenul ebr. ate qfr hQa&'eg, ,,cetatea
nou. In mod obinuit oragul ate numit Chir din
Moab (ls. 15:1). Unii scriitori considera ca in ler.
48:36-37 ate unjoc de cuvinte in cane Chir Hera ate
paralel C11 nplqtlv (ebr. qorhd. S-a sugerat c numele
moabit original a fost QRHH, aceasta ind probabil
localitatea mention-at pe Pi.atra Moabiti (rindurile
22 .urm.), unde Maa a construit un sanctuar pentm
Chemoa gi a ridicat mai multe constructii. Acate
informatii ar plasa localitatea in apropiere de Dibon.
Cei mai multi scriitori, insa, o identic cu Kerak,
pe baza traducerii din Targum, ,,Kerak din Moab.
Dac ate aa, cetatea a fost construita int:-o pozittie
strategica, pe un deal sdncos aat la 1027 m deasupra
nivelului mai-ii, inconjurat de vai adinci, situat la vreo
_18 km E de Marea Moart gi 24 km S de riul Amon.
In zilele noastre pe culmea dealului se aa un castel
medieval.
BIBLIOGRAFIE. F. M. Abel, Gographie de Ia Pa-
latine, 2, 1933, p. 418-419; Nelson Glueck, AASOR
14, 1924, p. es. J.A.T.
CHIS. (Ebr. q{ ,,arc, ,,putere). 1. Un om din se-
lui Beniamin, ul lui Abiel 5i tatal regelui Saul
(1 Sam. 9:1; 14:51; qf. Fapt. 13:21). 2. Fiul lui Ieiel
qi Maaca (1 Cron. 8:30), probabil ca a fost unchiul lui
1. 3. Un levit, nepotul lui Merari (1 Cron. 23:21). 4.
Un alt levit din familia lui Merari, care a ajutat la
curitirea Templului in vremea lui Ezechia (2 Cmn.
29:12). 5. Un om din semintia lui Beniamin, stra-
bunicul lu.i Mandoheu (Est. 2:5).
J.D.D.
6. Numele capitalei unui orag-stat la cca. 20 lcrn
SE de Babilon (in prezent Tell el-Ukheimer) unde,
potrivit txaditiei sumeriene (Lista regilor), a domnit
prima dinastie dupa Potop. A inorit in perioada
3200-3000 i.d.Cr., ca rivala a cetatii Bree, in vremea
cind a avut legturi cu legendarul Etana gi cu regele
Agga care s-au impotrivit lui Ghilgama. Existi docu-
mente din perioada ocuparii anterioaxe a localitaiii i
din mileniul al 2-lea. A fost excavati de francezi
(1914) i de o expeditie combinata de la Oxford
(Ashmolean Museum) i Chicago (Field Museum)
(1922-33). Dintre dacoperiri mentionim palate ve-
chi, tblite i un strat de deluvii, datat in cca. 3300
i.d.Cr.
BIBLIOGRAFIE. 1.. C. Watelin, S. H. Langdon, Ex-
cavations at Kish, 1925-34; cj. Iraq 26, 1964, p. 83-98;
2a, 1966, p. 18-51.
DJ.W.
CHISON. Riul actual Nahr el-Muqatta', care izvo-
ri-ite din daluriie din N Samariei, ud dmpia Esdrae-
lonului i se vaxsa in golful Acra, la E de Mt. Carmel.
Da_i cuisul riului are numeroase meandre sensul ge-
neral de curgere ate spre NV, la NE de girul de munti
care se intind de la Samaria la Carmel, iar in NE trece
pe linga cettile Thanac, Meghido i locneam. Numele
Chison nu ate folosit frecvent gi riul ate indicat
uneori prin referire la una dintre cettile din apro-
pierea lui. Astfel, probabil ca ate mentionat pentru
prima oara in Ios. 19:11, unde ..P'iriul care ate la
rsrlt de locneam face parte din granita lui Zabulon,
dai in cazul acesta se face referire numai la 0 portiune
mica a riului care se aa in vecinatatea cetatii loc-
neam.
Mentionarea cea mai cunoscuta a rlului ate in
contextul victoriei israelitilor conduai de Barac asupra
sirienilor condugi de Sisera (Jud. 4-5; Ps. 83:9). Ar-
mata lui Sisera, domt cu care de lupti, a fost empla-
sata in cimpie, iar israelitii au atacat dinspre rnuntii
aati la SV de riu. Succaul israelitilor s-a datorat in
mare misuri riului, care era revaxsat gi probabil ca a
inmuiat pamintul cimpiei prea mult pentru carele lui
Sisera, care s-au impounolit 5i nu au fost de nici un
folos.
in Cintarea Deborei ul ate numit ,,apele de la
Meghido (Jud. 5:19), iar faptul ca Meghido nu ate
mentionat in nici un alt fel in relatare a fost considerat
de Albright ca ar indica faptul c Meghido zacea in
ruin, in timp ce Taanac prospera. Excavatiile de la
"Meghido au aratat 0 intxerupere in ocuparea cetatii
in jurul anului 1125 i.d.Cr., intre Nivelele V11 i VI, i
este posibil ca victoria israelit sa avut loc in aceast
perioada de prasire, sau in jurul anului 1125 i.d.Cr.
 Riul ate mentionat de asemenea in legatura cu
scena junghierii profetilor lui Baal_de ctre Ilie, in
urma confruntaxii de pe Carmel (1 lmp. 18:40). Aici
ate mentionat prin cuvintul ,,piriul (nahal), sugerind
a seceta indelungata care a precedat acate eveni-
mente a fcut sa scada apele riului. Ploile care an
urmat probabil ca au spalat urmele executiei.
BIBLIOGRAFIE. G. A. Smith, The Historical Geo-
graphy of the Holy Landzs, 1931, p. 394-397; W. F.
Albright, The Archaeology of Palestine, 1960, p. 117-
118; LOB, p. 204 s.urm.
T.C.M.
CHITIM. Unul dintre ii lui Iavan (Gen. 10:4 = 1
Cron. 1:7; ebr. kitttm) ai cirui urmasi s-au stabilit in
insula Cipng unde numele lor a fost dat localitatii
Kiiion (denumiti in prezent Lamaka), care este men-
tionati in inscriptiile feniciene prin kc sau kcy. Ei
faceau comer; pe mare (Num. 24:24) si numele se
pare ca se referea la toat insula Cipru (ls. 23:1, 12)
si inn--un sens mai general la zonele de coast: si la
insulele din E Mediteranei ('iyy kitn'yyfm: ler. 2:10;
Ezec. 27:6). Niste documente din cca. 600 i.d.Cr., de
la Arad, se refera la kzym, probabil mercenari, mai ales
greci, din insule si din wna de coast. ln a patra
vedenie a lui Daniel, care probabil se ocup de perioa-
da de la Cirus pina la Antiochus Epiphana, a_ecul
acestuia de a cuceri Egiptul, datoxita intervenpiei Ro-
mei, este probabil mentionat in 1 1:30, unde ,,cor5bii1e
din Chitim trebuie $5 e Roma. Autorul probabil ca
a vzut in interventia Romei implinirea textului din
Num. 24:24 unde Vulg. traduce Chitim cu ,,ltalia (la
Eel si in Dan. 11:30), iar Thrgumul Onkelos tmduce
,_mmanii. Numele apare in Sulurile de Ia Mar-ea Mour-
z, unde probabil ca se refer tot la Roma, ind folosit,
de exemplu, in comentariul lui Habacuc ca o
interpretare a ,,caldeiloi" mentionati de ace] profet
(Hab. 1:6).
BIBLIOGRAFIE. A. Lemaire, Inscriptions hbrail
ques, 1, 1977, p. 156; Y. Yadin, The Scroll of the War
of the Sons ofLighmgainst the Sons ofbarknas, 1962,
p. 22-26.
T.C.M.
CHIVOTUI. LEGAMINTULUI. Numit de aseme-
nea ,,c.hivotul Domnului, ,,<:hivotul lui Dumnezeu,
,,chivotul legamintului Domnului (Deut. 10:8) si
,,chi_v0t'ul mirturiei (Edd; = termenii legamintului:
*MAR'IURIE). Chivotul a fost o cutie dreptunghiulara
('ar6n) facuta din lemn de salcim, care avea dimen-
siunile de 2,5 x 1,5 x 1,5 coti (adica, 1,22 m x 76 cm
x 76 cm). Em acoperit in intregime cu aur si era purtat
cu patru drugi I1-ecuti prin niste inele aate la cele
patru colturi de jos. Capacul, sau ,,scaunul indurrii,
era 0 placa de aur inconjurata de doi heruvimi cu
aripile iminse, plasati la capetele opuse.
Chivotul a servit (i) ca loc de depozitare a celor
doua table ale Decalogului (Exod. 25:16, 21; 40:20;
Deut. 10:1-5), pentru unvas cumanasi pentru toiagul
lui Aaron (Evr. 9:4-5); (ii) ca locul de intilnire din
sanctuarul interior, unde Donmul $i-a rewelat voia Sa
slujitorilor Sai (Moise: Exod. 25:22; 30:36; Aaron:
Lev. 16:2; Iosua: los. 7:6). Astfel, a servit ca simbol al
prezentei divine care s olauzeasci poporul Su.
Chivotul a fost lacut la Sinai de catrre Betaleel, dupa
modelul dat lui Moise (Exod. 25:8 s.urm.). A fost
folosit ca loc de depozitare a leg-ii scrise (Deut. 31:9;
los. 24:26) si a jucat un rol important in trraversarea
lordanului (Ios. 3-4), caderea lerihonului (Ios. 6) si in
ceremonia de aducere aminte a legimintului, la Mt.
Ebal (Ios. 8:30 s.urm.).
De la Ghilgal chivotul a fost mutat la Betel (Jud.
2:1; 20:27), iar apoi a fost dus la Silo pe vremea
Judectorilor (1 Sam. 1:3; 3:3) si a rmas acolo pina
cind a fost capturat de listeni pe cimpul de lupta de
la Eben~Ezer (1 Sam. 4) . Deoarece prezenta chivotului
a cauzat 7 luni de plagi, listenii l-au inapoiat la
Cl1iriat~learim, unde a rimas timp de 20 de ani (1 Sam.
5:1-7:2), cu exceptia posibila a unei mutri temporare
in tabira lui Saul din apropiere de Bet-Aven (1 Sam.
14:18; totusi, L)O(indiC5 aici ca termenul original a fost
probabil ,,efod).
David a instalat chivotul inn"-un cort in lerusalim
(2 Sam. 6) si nu l-a luat de acolo M timpul riscoalei
lui Absalom (2 Sam. 15:24-29). A fost pus in Templu
in timpul domniei lui Solomon, cu 0 ceremonie im-
praionant (1 lmp. 8:1 s.urm.) si a rimas in sanctuar
in timpul reformelor lui losia (2 Cron. 35:3) cind
Ieremia a anticipat 0 vreme lipsit de chivot (3:16).
Probabil ca a fost pierdut in timpul larg-
salimului de catre babilonieni, in anul 587 i.d.Cr. In
al doilea Templu nu a existat un chivot (Josephus, BJ
S. 2 1 9) .
Cutii de lemn acoperite cu placi de aur sau altare
portabile au fost cunoscute in Orientul Apropiat antic
in vremurile pre-mozaice. Chivotul legimintului, insa,
este unic prin faptul ca a continut tablele 1egimin-
tului, adic, documentele pe care erau scrise "Pre-
vederile legimintului ( 'Edl1Q.
K.A.K.
CHLOE. Nume feminin grec, insemnind ,,verde, in-
venit, ind un nume awibuit in special Demetrei.
,,Ai Chloei i-au spus lui Pavel dapre dezbinarile
din Corint (1 Cor. 1:11) si probabil alte lucruri din 1
Cor. 1-6. Faptul ca Pavel, care era plin de tact, ii
mentioneaz pe informatorii sai sugereaza ca ei nu
erau din Corint. Se poate ca ei sa fi fost sclavi cratini
ai unei doanme din Efes care a vizitat Corintul. Nu se
stie dac Chloe era si ea crajina.
F. R. M. Hitchcock (JTS 25, 1924, p. 163 s.u.rm.)
sustine ca aici se refera la o grupare pgina, asociat
cu culml Demetrei.
A.F.W.
CILICIA. Regiune in SE Asiei Mici. Panea de V,
cunoscuta sub numele de Tracheia, era un podis necul-
tivat din muntii Taurus, un loc de refugiu pentru pi.\'a_U'
si hoti, din vremuri preistorice pina in vremea ro-
manilor. Partea de E, cunsocut sub numele de Cilicia
Pedias, era o cimpie fertila situata intre Mt Amanus la
S, Mtii 'l2aurus la N, si mare laV; drumul comercial vital
intre Siria si Asia Mica trecea prin cele doua txectori
impunatoare, Portile Siriene siPorti1e Ciliciene. Cilicia
a devenit ocial provincie roman inainte de 100
i.d.Cr., dar conducerea efectiva a inceput numai dup
5 3? Mama Neagr
TRACIA
Bizant _ _
\A
.40 7
J 7
MISIA 9 9 y '
GALA !
LIDIA ?, $ )7
Efes
I i l
I 1/ 5 PISIDIAY3
1- ; PAMFILIA CM
v, .0 .I(lIA
modos
3 Marea Mea'1'terana'
35 3
>i
(JJE
Cilicia, o provincie remand importantd care controleazd drumul comercial vital dintre Siria si Asia Micd,
tracbid prin portile Ciliciei
ce Pompei i-a alungat pe pirati in anul 67 i.d.Cr. Cicero
a fost guvernator al provinciei in anul 51 i.d.Cr. Se
pare ca provincia a dispirut in timpul Primului Im-
pei-iu,cindAu.gustusacedatopanedin1l-aclieia
dinastiei locale si o pane regatelor vasale Galatia si
Capadocia. Pedias, care const din 16 cetti semi-
autonome, dintre care cea mai importanti era Tans, a
fost administrat de Siria pina dup ce '11-acheia a fost
luata de la Amiochus lV de Comagene in anul 72 d.Cr.
AtunciVapasian a combinat din nou cele doua regiuni
iormind o singuri provincie, Cilicia (Suetonius, Ves-
pasian 8). Astfel, Pavel, cel mai distins cettean al ei,
si Luca, au dacris corect perioada anterioara, ind
foaxte exacti cind combin Cilicia (adic Pedias) cu
Siria (Gal. 1:21 varianti; Fapt. 15:23, 41; vezi E. M.
B. Green, ,,Syn'a and Cilicia, ExpT 71, 1959-60, p.
50-53, si bibliograa citat acolo).
E.M.B.G.
CJ.}-l.
CINA DOMNULUI. Ar ii cel mai convenabil sa
prezentam dovezile NT pentru aceast ceremonie
cratini in citeva sectiuni intitulate: ,,U1|:ima Cini,
,,Fringerea Piinii, ,,Euharistul lui Pavel si ,,Alte mate-
riale din NT.
I. Ultima Cini
a. A fost oare Pastele?
Natura precisa a maei pe care Domnul a luat-o im-
preuni cu ucenicii Sal in seara dnd a fost vindut este
una dintre cele mai controversate subiecte din istoria
si interpretarea NT. S-au emis diverse ipoteze.
1. Explicatia traditionali ate ca masa servitzi a
fost masa traditional de Paste si aceasta idee poate
revendica sprijinul Evangheliilor, atit a1 celor sinop-
tice (de ex. Marcu 14:1-2, 12-16) dtsi al Evangheliei
O'""_,"'_"""Q
200 Km
PONTU
V _F'-
1 J'
Cara)
CA? ADC
l
mg 3
-
CIA C MAGE
N
I EDIAS ,
/
A tiohia "@-
, G
as _
_ S A 7-'5-
dupe loan (de ex. 13:21-30). Aceasta cine a avut
trisaturl caracterisdce pe care cercetitorii iudaismu-
lui (in special P. Billerbeck si G. H. Dalman) le-au
remarcat ca ind trasituri distinctive pentru eina Pas-
cal, de ex., faptul ca stateau inlirnsi sprijinindu-se pe
0 parte la masa ('SlNUL LU! AVRAAM), imprtirea
unor daruri pentru saraci (cf. loan 13:29) si folosirea
unei bucati de pline inrnuiata intr-un sos special,
hnrseg, ca o aducere aminte a amaraciunii robiei
egiptene. Pentru detalii complete, vezi G. H. Dalman,
Jesus-Jeshua, E. T. 1929, p. 106 s.urm. si J. Jeremias,
The Eucharistic Words of Jesus, 1:. 'r. 11966, p. 41
.urm. Dar dovezile nu sint atit de covingatoare incit
sa exclude toate celelalte interpretiri, dai in zilele
noastre eicista tendinta de a privi cu mai mult respect
decit in trecut ideea ca a fost cina Pascal, in special
in urma primei publicari a cirtii lui Jeremias in 1949.
Criticile mai vechi au fost similare cu cele exprimate
de Hans Lietzmann, care a contestat teoria Pascala a
Cinei considerind ca ar contine doar ,,cea mai nein-
Semnata u.r-ma de probabilitate (Mass and Lord '5 Sup-
per, E. I1 1953, p. 173). A existat 0 reactie impotriva
aceastui negativism extrem.
2. lnformatiile care i-au iacut pe unii sa puna la
indoiala conceptia n-aditionala sint scoase in mare
misuri din Evanghelia a Patra, care s-ar prea ca
dateaza seara Cinei si patimile cu o zi mai devreme
decit sinopticii. Conform cu loan 13:1; 18:28; 19:14,
31, 42, rastignirea a avut loc cu o z.i inainte de Nisan
15, care ate calculul sinoptic, iar Cina de pe Urma,
daigur, a avut loc cu 0 seara inainte de
Astfel, nu se poate sa fost masa pascala obisnuit,
deoare<:eDomnulamuritinaceeasiziincareerau
junghiati mieii pentru masa pascala, in ritualul de la
Templu. Astfel, existi un impas aparent, tare este
complicat si mai mult de afinnagia ca existii inc0nsec-
vente chiar in relatarea sinoptica; de exemplu, textul

din Luca 22:15 poate fi citit ca o doringa neimplinita.
Pentru acei cencetatori care prefera sa sprijine datarea
lui loan (de ex. J. H. Bernard in secgiunea despre loan
inICC) aicredcacinadepeunnanusepoatesafost
cina de Paate, se ridic intmbarea: Amnci ce fel de cina
a fost aceasta? Ei xaspund la aceasta increbare pxin
posrularea unui sabat Qiddiish, adica, potrivit acestei
preri, Isus i sax au consciruit un grup religios
care se intrunea in ajunul sabatului i al Pagtelor gi
aveau un servici simplu in care era rostita o rugaciune
de sngire (Qiddsh) $i era baut un paharde vin.
3. Caomod.icareaacsteiidei,HansLietzmann
a prezentat ideea ca cina a fost 0 cind obianuita 5i ca
Domnul ai ucenicii S51, care au luat pane la ea, au
format o grupare religioasa numita hajiri, ase-
mntoare cu grupurile religioase in care se intruneau
fariseii. Toate aceste idei au fost criticate sever i se
pare ca in aceasta controversa redeschis in unna
cercetarii dovezilor noi din sulurile de la Qumran s~a
ajuns la un impas. ' 22:19b; 1 Cor. 11:25). Originalitatea ,,textului mai
4. In lumina cemetaxilor recente cu privire la
influenga calendarelor separate care au fost folosite
pentru calcularea zilelor de sxbatoare, este posibil sa
analizam din nou teoriile mai vechi ale lui P. Billerbeck
gi J. Pickl potrivit carom cele doua grupuri de dovezi
din Evanghelii pot an-nonizate pe baza supozipiei ca
ambele grupuri pot interpretate gi oi ecare dintre
ele reflecta o txadigie diferita. Billerbeck gi Pickl au
facut disncgie inn-e data fariseic a Pagtelor, pe care
a folosit-o Isus, gi datarea saduchee, cu o z.i mai
devreme, pe care o gasim in Evanghelia a Pacra. Meas-
t teorie a fost rapinsa de spunind ca nu are
dovezi sprijinitoare, dar Sulurile de la Marea Moarta
arata ca in lumea iudaica erau folosite calendare
diferite 5i este posibil ca pe vremea patimilor $5 fi
circulat tradigii separate. D-ra A. Jaubert a reconstituit
evenimentele pe aceasta baza, aa incit as armonizeze
datele din Evanghelii gi marturule liturgice vechi (in
cartea sa The Daze of the Last Supper, E. T. 1965).
Pentru o acceptare a temei ei, vezi E. E. Ellis, The Gospel
ofLuke2, NCB, 1974, p. 249 .u.rm. i cea mai recenta
contxibue a D-rei Jaubert in NTS 14, 1967-8, p. 145-
164.
Nu se tie daca data Cinei va stabilita cindva cu
certitudine; dar putem crede ca, oricare ar fost
natura acelei cine, Domnul a avut in vedere Patele
arunci cind a stat la masa cu ucenicii Sai. Patele
evreiesc, bazat pe Exod. 12 5i interpretat in Hagggh
pentru Paate gi in tractatele Pmahim din Migna, ofer
infomialii indispensabile pentru ingelegerea cinei i a
semnicagiei Cinei Domnului in Biserica primara. A-
ceasti concluzie este intrita de studii recente de
tipologie care an artat importanga pe care o aveau
pentru scriitorii NT evenimentele din VT prin sem-
nicapia lor ,,tipo1ogica; de asemenea, nici o serie
complexa de evenimente izbavitoare nu vine cu mai
multa forga in prim planul crsnismului pri-
mar decit Exodul i izbvirea din Egipt (cf. H. Sahlin,
,,'I'he New Exodus of Salvation according to St Paul,
in The Root of the Vine, ed. A. Fridrichsen, 1953, p.
81-95; J. Danilou, Sacramenzum Futuri, 1950, Car-
tea a IV, p. 131 .\u'm.). Putem meniiona i comributgia
important?! a lui T1 Preiss in Life in Christ, E. T. 1954,
p. 90, care arata locul pe cai-e~l ocupa ,,totalitatea
evenimentelor Exodului centxate in jurul Pagtelor in
tradigia iudaica gi in cea
uuwn u\nvu\U|..Ul
b. Cuvinrele de inszizuire
sa ne intoarcem acurn sa examinm mai indeaproape
ultima cina din camera de sus. Se ridic doua intre-
bari. Cane a fostforma cuvintelor de instituire, rostite
peste piine 5i vin? $i care a fost semnicagia lor?
1. Forma originala a cuvintelor nu are uor de
descoperit deoarece exista citeva vaxiante, reprezem
tate in pricipal de txadigia lui Marcu i, respectiv,
Pavel. Luca 22:15-20 are citeva trasatuxi parciculare,
atit textuale cit $i hermeneutice. Exist 0 tendiny
recenta de a accepta prezentarea mai lunga din textul
lui Luca in defavoarea pasajelor mai scurte din MS.
Apusean D ai din anumite MS. latine gi siriene vechi,
care omit versetele 19b gi 20. Vhloarea pericopei lui
Luca consta in faptul ca aduce dovezi independents
din aceeaai txadiizie cu cea folosita de Pavel in legtur
cu ordinea neobignuit ..pahi-11'-piine in Luca 22:17-
19 $i 1 Cor. 10:16, 21 (q'. Didache 9) Qi pastrarea in
ambele relatari a poruncii de a repeta ritualul (Luca
lung a fost stabilit pracdc de H. Schrmann, Bib 32,
1951, p. 364392, 522-541. cf. E. E. Ellis, Luke, p.
254*-256 (biblio.).
In ceea ce privqte diferenga de fonna dintre rela-
tarea lui Marcu 5i cea a lui Pavel, argumentele am-
belor pargi sint neconvingtoare. Unii cercetatori cred
ca Isus nu ar fi putut sugera nicidecum ucenicilor Sai
sa bea singele Lui, nici mcar simbolic, gi ca este mai
probabil ca versiunea lui Pavel: ,,Acest pahar este
legamintul cel nou in Singele Meu (1 Cor. 1 1:25) sa
fost cuvintele originale, mai ale ca fonnula lui
Marcu este simenica din punct de vedere liturgic cu
cea pentru pline, giesteinarmonie cu Exod. 24:8(LXX).
impotriva acatei teorii s-a ridicat A. J. B. Higgins care
afirmi ca formalui Marcuarfimaiaproape de original
datorit semidsmelor erase din greaca i datorita de-
pendengei evidente de pasajele din Isaia despre Robul
Domnului, deei l-iiggina ar vrea sa elimine citeva ex-
presii ale lui Marcu. In orice caz, putem crede a
urmitorul scenariu este oarecum apropiat de cel ori-
ginal: ,,Isus a luat o piine, a binecuvimat-0, a frint-o i
a zis: Acesta este trupul Meu. A luat un pahar, l-a
binecuvintat gi a zis: ,,Acest pahar are legirnintul cel
nou in singele Meu (Pavel), sau, ,,Acata este singele
iegamintului Meu (Marcu). Au unnat apoi cuvintele
escatologice, cf Marcu 14:25; 1 Cor. 11:26. In ce
priveate "juramintul de abstinen;, vezi J. Jeremias,
New Testament Theology, 1, E. T. 1971, p. 298
2. Daca incepem cu declaragia escatologic, fapml
acesta va explicat ca speranga ptimilor credincioi,
invagagi de Domnul, ca p5rt5$ia lor cu E1 va realizata
in imparpia perfecta a lui Dumnezeu; faptul acesta
stabilegte un terminus ad quem pentru Euharisrul
Paulin, deoarece atunci cind Domnul Se va intoarce
in glorie pentru a uni poporul Sau in partgie, cina
memorial va inceta (cf. M. Dibelius, From Tradition
w Gospel, E. T. 1934, p. 20s).
Cuvintele interpretative cu privire la elemente au
fost evaluate in mod diferit. Nu exisra nici un temei
pentru o echivalare literala, ca in docnina tmnsub~
stangrierii. Cuvintul de legatuxi ,,este este cuvintu.l
semnicativ din punct de vedere exegetic la fel ca i
in Gen. 41:26; Dan. 7:17; Luca 8:1 1; Gal. 4:24; Apoc.
1:20; in Iimba aramaica acest cuvint de legatura ar fi
lipsit, ca in Gen. 40:12; Dan. 2:36; 4:22. Nuangele
gurative i neliterale ,,nu ar trebuit niciodata sa e
controversate (Liemnann).
 Cuvintele ,,trup, singe sint luate uneori in sensul
c5lsussereferalamoa.rteaSapecrucecindtrupul
Siu avea $5 e frint (vezi insa loan 19:31-37) iar
singele Siu vaisat intr-o moarte violenta. Obiectia
principala la aceasta conceptie simbolica este ci ar-
tnatia referitoare la piine nu a fost rostita cind ea a
fost mm, ci in timpul impartirii, iar Vimll fusae
tumat mai devreme, intr-o fazi antetioara a rnaei
pascale. De asemenea, nu ate mimic neobisnuit cu
privire la fringerea piinii. ,,A fringe piinea era 0 ex-
praie evreiasca obisnuita care insemna a lua masa cu
cineva. z in Faptele l-a determinat pe H. Lietzmann
O alta teorie ia termenul gr. smn (tmp) ca tra-
ducere a cuvintului ax-amaic g, care inseamna nu
numai ,,t:rup ci ,,pe1SOal\5, ca si cum Isus ar spus:
,,Aceasta este persoana Mea, Eul Meu adevarat"- a-
ceasta inta-pretare indica Lui continua cu
poporul Sau, in calitate de Domn Inviat, atunci cind
ei repeti partasia de la cin. Jeremias, insa, a obiectat
la aceasta sugatie a lui Dalman (op. cit. p. 143) si a
remarcat ca adevaratul corespondent al ,,singe1ui nu
ate ,,trupul, sma, ci ,,camea, sanc, pentru care
termenul ararnaic ate bisri, ,,carnea mea. Vezi de
asemenea E. Schweizer, The Lord: Supper According
to the New Testament, E. T. 1967, p. 14-17.
Cea mai valoroasa indicatie cu privire la sensul
cuvintelor Domnului la instituirea Cinei trebuie gasite
in partea pe care oau mincarea si bautura in titualul
de Paste. Potrivit interpretrli lui Higgins, putem con-
sidera cuvintele de instituire ca ind o adaugire tacuta
de Domnul la liturgia pascala in doua puncte vitale,
inainte si dupa cina principala. El le spune ucenicilor,
prin cuvintele Sale si prin simbolismul profetic, ca
sensul original al iitualului pascal ate depasit, la fel
cum El ate Mielul pascal, care implinate profetia din
VT (1 Cor. 5:7). Cuvintele si actiunile Lui cind a luat
piinea si paharul sint pilde care anunta o semnicatie
noua. Piinea devine, sub cuvintul Lui suveraxt pilda
trupului Sau pnedat in slujirea planului de rscum-
prare al lui Dumnezeu (cf. Evr. 10:5-10); iar singele
San vixsat in moarte, amintindu-ne de rimalurile de
jertfa din V1} ate reprezentat in paharul binecu-
vintaxii de pe masa. De aici incolo paharul acela ate
invatit cu o semnicatie noua ca aducerea aminte a
noului Exod, realizat la Ierusalim (Luca 9:31).
Prin urmare, ftmctia elementelor Cinei Domnului
ate paralela cu inctia mincaruxilor de Paste. La
sarbatoaxea anuala de Paste fiecare israelit ate legat,
in mod realist si dinamic, cu inaintasii sii pe care
Domnul i-a izbvit din Egipt. Piinea de pe masa tre-
buie privita ca si cum ar "Piinea intristarii pe care
au mincat-o evreii din vechime (Deut. 16:3, asa cum
ate intexpretat in Haggiigh dc Paste); el trebuie sa
se considere ca si cum el insusi at fost eliberat in
mod personal din tirania egipteani in acea prima
generatie a sale, in urm cu multi ani (Mish-
nah, Pesahim 10. S). La Masa Donmului, care ate
legata genetic de camera de sus, biserica noului Israel
ate adunata ca poporul noului legamint (ler. 31:31
s.urm.) ; este confruntata din nou cu sirnbolurile acelei
jertfe aduse o singura data si retriieste acea expe-
rienta prin care a iesit din Egiptul picatului si a fost
rascumparata pentru Dumnezeu prin moartea pre-
tioasa a Jertfei de Paste adusi de Dumnezeu. Alte
detalii cu privire la aceasta semnicatie ,,dinamica a
elementelor Cinei Domnului sint date de R. P. Martin
in Worship in the Early Church, 1974 ed., p. 114
s.urm.
ll. Pringena pilnli
In Biserica primara reectata in Faptele Apostolilor
exista referiri sporadice cu privire la partasia la masa,
de ex. Fapt. 2:42, 46 unde expresia caracteristica ate
,,fringerea piinii. In Fapt. 20:7 (dar nu si 27:35, care
descrie o masa obisnuita, ram semnicatie religioasa)
exista o referire la 0 masa de pdrtasie si ate folosita
aceeasi expraie. Faptul ca pahanil nu ate mentionat
(veziErpT65, 1953-54, p. 333 s.urm. pentruo analira
clari, dar critica, a teoriei sale) la teoxia complex ca
aceast comuniune din lerusalim ate intr-un fel cea
mai veche si cea mai otiginala forma de sacrament,
da;i nu merita acat nume. Se praupune cl era o masa
de partasie care incepea cu obiceiul evreiesc familiar
de fringe:-e a piinii - ind de fapt o continuare a
maelor comune din timpul propovaduirii lui Isus in
Galilea, cind Domnul a hranit multimile si cind El si
ucenicii Sai au format o hallriih. Motivul ritualului
de la lerusalim nu a fost rnoartea lui lsus, ci prezenta
invizibila a Donmului inaltat in mijlocul lor. Cina
Domnului din 1 Cor. 11, cuaccentul pe care-1 pune pe
caracterul ispasitor al rnortii lui Cristos, a fost o con-
tributie noua a lui Pavel, prirnita prin revelatie spe-
ciala de la Domnul aat in glorie. Cel putin asa
sugereaza Lietzrnann.
Aceasta teorie complexa nu ate necaara. Nu
avem nici o indicatie ca Pavel ar fost un asemenea
inovator. Asa cum observa A. M. Hunter: ,,Este i.m-
posibil de crezut ca el ar reusit sa impuna inovatia
sa asupra taspindita in toata lumea (Paul
and His Predecesors , 1961, p. 75). Faptul ca paharul
nu ate mentionat poate sa e un aspect naem-
nicativ; ,,fringerea piinii se poate sa e o expresie
specica pentru a desemna toata cina. Lucrul sem-
nicat-ivcu privire la forma pximar a Euharistului ate
nota de bucurie care izvoraste direct nu atit din parta-
sia la masa in Galilea, cit din aritarile Domnultii dup
inviere, dintre care multe sint asociate cu 0 masa la
care au luat parte Domnul si ucenicii Sai (Luca 24:30-
3S, 36-48; loan 21:9 s.urm.; Fapt. 1:4; 10:41; Apoc.
3:20).
III. Euharlstul lui Pavel
Mesele de partasie din timpul propovaduirii in Galilea
au mai curind un echivalent in agape sau mesele de
dragostedin biserica din Corint (1 Cor. 11:2034). La
Corint existau doua parti ale cexemoniei cultice: o
masa comuna, avind ca scop hrinirea (cf. Didache
10:1: "dup ce v-ati s5turat)_, urmata de ritualul
solemn al Euharistului. ('MASA ma mmoosre.) in
biserica din Corint au existat excese grave, cum sint
lcomia, egoismul, betia si imbuibarea. Pavel i-a aver-
tizat serios si cuvintele lui ne lasa impresia ca dorinta
lui a fost ca cele doua faze ale sarbatorii sa e sepa-
fate, asa cum s-a intimplat in biserica de mai tixziu.
Indemnul lui ate ca oricine ate mind s manince
acasa si sa vina cu reverenta si cu cercetare de sine la
Masa Domnului (11:22, 30-34).
lnvatatura euharistici distinctivi a lui Pavel ac-
centueazi semnicatia Cinei prin ancorarea ei ferma
in planul lui Dumnezeu de rascumparare; el proclama
moartea Domnului (1 Cor. 11:26), la fel cum ritualul
de Paste prezenta lucrarea de rscumpirare a lui

Dmnnezeu in vechiul legmint (de aici titlul, Hag-
ggh, adici, dedaratie; echivalentul gr. ate ter-
menul folosit de Pavel, katangellein in 1 Cor. 11:26).
El prezint de asemenea luntrici a Cinei
ca o prtsie (koinnia) cu Domnul in moartea si in
invierea_Lui, simbolizate prin piine si Vin (1 Cor.
10:16). In acstea Pavel descoperi unitatea Bisericii,
deoarece atunci cind membrii se imprtsesc dintr-o
singur: piine ei se ridic toti odat manifstind astfel
unitatea trupului lui Cristos (qf. eseul lui A. E. J.
Rawlinson inMysterium Christi, ed. Bell si Deissmann,
1930, p. 225 s.urm.). Existi de asemenea semnicatii
escatologice, ca in traditia evanghelic, intrucit pri-
virea este indreptati inainte spre intoarcerea lui Cr":-
tos in glorie. Cuvintul Mariinthii din 1 Cor. 16:22
poate plasat foarte bine int:-un oadru euharistic asa
incit concluzia si se incheie cu rugciuneaz
,,Vino, Domnul nosu'uI" si s pregteasc scena pentru
celebnn-ea cinei dup QB sci-isoarea avea s e citit
adunirii (cf. Lietzmann, op. cit. p. 229; J . A. '1'. Robin-
son, ,,The Earliest Christian Liturgical Sequence?,
JTS s.n. 4, 1953, p. 38-41; vezi si C. F. D. Moule, NTS
6, 1959- 60, p. 307 s.urm.). Vezi de asemena, G.
Wainwright, Ewcharist and Eschatology, 1971. 0 pre-
zenmre mai complet a invtturii lui Pavel cu privire
la Cin este oferiti de R. P. Martin in op. cit., cap. 11.
IV. Alte materlale din Noul Testament
Este daigur semnicativ faptul ci in afai-5 de textele
mentionate deja exist! prea pugine alte mrturii direc-
te in NT cu privire la acat sacrament. l-aptul acesta
este deosebit de important cind ajungem la o evaluare
a aea-numitului ,.sacramenta1ism" al lui Pavel. Este
imposibil ca autorul cuvintelor din 1 Cor. 1:16-17 s
fost un om care si considere sacral-nentele ca avind
ultimul cuvint in ce privqte credinta si trirea erg-
tin; tomsi, trebuie s admitem ci, asa cum spune C.
T. Craig: ,,1>avel nu concepea exprimaxea credintei
crs;u'ne decit in contextul unei comunitigi in cam ma
celebrati Cina Domnului (citat de A. M. Hunter,
Interpreting Paul's Gospel, 1954, p. 105). Dup pile-
rea noastr Adolf Schlatter face cea mai corecti eva-
luare a teologiei sacramentale a lui Pavel cind spune:
,,Pavel poate exprima cuvintul lui Isus, nu cu jumtate
de msuri ci complet, r s mentioneze deloc sacra-
mentele. Dar cind acestea vin in discutie, el le leagi
de toate bogitiile harului lui Cristos, deoarece el vede
in ele voia lui lsus, exprimati nu doar partial ci total
si efectiv (Die Briefe an die Thessaionicher, Philippa,
Timotheus und Titus, 1950, p. 262).
Ceea ce ate adevirat cu privire la Pavel este
adevr-at si cu privire la alti scriitori ai N12 Se poate si
existe aluzii la Cina Domnului in texte cum sint Evr.
6:4; 13:10; Evanghelia dupi loan contine un discurs
xernamcabil in sinagog, un discurs pe care mulgi teo-
logi 1-an legat de traditia euharistici a bisericii de mai
tirziu (loan 6:22-59); tomsi, nu ax txebui S5 fortim
aceste texte, cum se pare c a fcut O. Cullmann cind
a dscoperit in Evanghelia a Patra numeroase referiri
subtile la inchinarea sacramental (vezi cartea sa
Earl_y Christian Worship, 1953, p. 37 s.unn., in special
p. 106).
in 2 Pet. z=1s $1 Iuda 12 exist Cu privire
la masa agape in afari de aceste informatil oarecum
neinsemnate si detalii sumare, NT pstreaz tinere cu
privire la rinduiala si desfisuraxea euharis-
tice in comunitatea crs_tin5 primari, in special date-
CLPKU
rit faptului c ceea ce ate in general primit si prac-
ticat nu constituie de obicei subiectul unor comentarii
extensive. in ce privs_te dezvoltarea ritului (care tre-
buie s recunoastem, a constimit o sursi prolic de
etezie si de doctrine confuze) trebuie sd urmirim
corespondenta, epistolele si liturghiile din secolul al
2-lea si din secolele urmtoaxe, din I Clem. 40. 2-4;
Ignatius, Smymaeans. 8. 1; Didache 9-10, 14 inainte.
BIBLIOGRAFIE. Acct arlicol a mentionat citeva
dintre lucririle importante. De o valoare spedali este
A. J. B. Higgins, The Lord: Supper in the New Testa-
malt, 1952; pentru abordarea ulterioaxi a subiectului
J. H. Srawley, The Early History of the Liturgy, 1947;
Vezi de asemenea A. M. Stabs, Sacrace, Sacrament
andEucharist, 1961. Analize folositoare ale discutiilor
recente despre dovezile NT sint crtile lui E.
Schweizer, The Lord: Suppa according to the New
Testament, E. T. 1967 (bibliogme) $iW. Marxsen, The
Lord's Supper as a Christological Problem, E. T1 1970;
pentru o tratare pe intelsul tuturor, vezi R. P. Martin,
Worship in the Early Church, 1974.
R.P.M.
CIPRU. Insula Cipru, lungi de vreo 225 km si cu o
lgime maxim de vreo 100 km, are situat in E
Mediteranei, la circa 100 km V de coasta Siriei si cam
la aceeasi distant de coasta
Ciprul nu este menpionat pe nume in VIZ unde
probabil c a fost numit Elisa; probabil c poporul
numit Chitin din Gen. 10 s-a stabilit acolo mai tiniu.
in NT insula are numit Kypros in Faptele. Bamaba
era de origine din aceast ixsule (4:36), la fel ca si
altii dintre primii ucenici. iar biserica de acolo a cres-
cut la numit cu refugiatii care au plecat din cauza
primei pexsecugil (Fapt. 11:19-20; 21:16). Pavel si
Barnaba au traversat insula, de la Salamina la Pafos,
la inceputul primei lor cltorii misionare (Fapt. 13:4-
13). La Pafos l-au intilnit pe Bar-Isus, vrjitorul, si pe
prooonsulul (anthypacos) Sergius Paulus. Pavel nu a
vizitat insula in a doua cltorie misionari, dar Bar-
naba a vizitat-o impreun cu Marcu (Fapt. 15:39).
Cind s-a intors din a creia ciltorie misionar, corabia
lui Pavel a trecut pe la SV de insul (Fapt. 21:3), iar
in cltoria spre Roma vinturile ixnpotrivitoare i-au
impiedicat si debance (Fapt. 27:4). lnsula nu mai este
mentionat in Biblie, dar biserica de acolo a continuat
s5 Infloreasc si a trimis trei episcopi la Conciliul de
In Nicea din anul 325 d.Cr.
Pe insuli exist urme de asezixi neolice iar cul-
mta din Epoca Bronzului arat dovezi de contacte cu
Asia ma si cu Siria. in secolul al 15-lea i.d.Cr. civili-
zatia minoan din Creta s-a extins in Cipru, si exist
dovezi datind din sec. al 14-lea i.d.Cr. indicind coloni-
uuea insulei de cine micenieni, care erau succesorii
cretanilor in Grecia continental. Probabil c5 in acest
secol au ajuns s5 e exploatate pe scar largi minele
de cupru, care in vremea romanilor au devenit su-
cient de faimoase pentru a imprumuta metalului nu-
mele insulei (lat. qyprium); ca unnare a acestui fapt,
Ciprul apare frecvent in scrierile natiunilor invecinate
mzugm din aceast perioad. in ciuda inuentei din
afari, cultura minoan-micenian a xmas dominant
si lucrul acata se poate vedea in special in asa-
numitele cipro-minoane (dou colectii vechi
din secolele al 15-lea i al 12-lea i.d.Cr.), care arat
n --v
aseminari mari cu scrierea liniara cretana. Aceasta
scriere a continuat s5 e folosit in ultima parte a
mileniului 1, alaturi de dialectul gr., cel mai apropiat
de cel din Tblitele cu scriere liniar B, dialectul
arcadian, care a fost probabil inlocuit in S Greciei si
in Creta de cel doric.
Ciprul s-a aat in calea ,,0amenilor M5:-ii si ex-
cavatiile de la Enkomi si Sinda au scos la lurnina vase
de lut de tip micenian din care s-a de_zvoltat asa-
numitul olrit *,,filistean din Palstina. ln secolul al
9-lea sau al 8-lea i.d.Cr. fenicienii s-au stabilit pe
insul si mai tiziu au fost intilnite 0 serie de inscriptii
bilingve (cca 600-200 i.d.Cr.), in fenician si greaca,
cu scriere cipro-minoani, numit acum scriere ciprio-
es clasic, scriere care continua s e folosit in vre-
mea aceea. Faptul c fenicienii nu au detinut prea
rnult putere se vede din relatarea plitirii unul tribut
lui Esarhaddon, in 672 i.d.Cr., dnd ate mentionat un
singur rege fenician si noun regi greci (tribut a fost
plcit si lui Sargon, in 709). In secolul al 6-lea Egiptul
a dominat insula pin cind aceasta a ajuns =5 faci
parte din Imperiul Persan, sub domnia lui Cambise, in
52$. in 333 i.d.Cr. s-a supus lui Alexandm si dupi o
perioada scurt sub stpinirea lui Amigonus, a trecut
sub stpinirea Ptolerneilor. A devenit provincie ro-
mana in anul 58 i.d.Cr. si dup diferite schimbri a
devenit provincie senatorial in 27 i.d.Cr., cind a
inceput sa fie guvemata de un proconsul (gr. an-
thypatos; c Fapt. 13:7).
BIBLIOGRAFIE. Sir 0. F. Hill, A History of Qyprus,
1940; E. Gjerstad, The Swedish Cyprus Expedition 4,
2, 1948 (Geometric, Archaic and Classical Periods);
4, 3, 1956 (Hellenistic and Roman periods); V. Kara-
georghis, The Ancient Civilization of Cyprus, 1969.
T.C.M.
CIRCUMCIZIE.
I. ln Vechiul Testament
VT d o istoria coerenta a originii si practicii circum-
ciziei in Israel.
a. Originea si extinderea
Unii pretind ca Exod. 4:24 s.urm. si los 5:2 s.urm.,
alaturi de Gen. 17, ofer trei relatari diferlte despre
originea rirualului, dar in realitate Exod. 4:24 s.uma.
ar putea fi explicat cu greu dac circmncizia copiilor
nu ar fost deja un obicei incettenit, iar Ios. 5:2
s.urm. spune ca toti cei care au plecat din Egipt au fost
circumcisi. Gen. 17 timine singura relatare biblica a
originii ritualului israelit al rzircumciziei. in sistemul
mozaic a fost integrat in asociere cu Pastele (Exod.
12:44) si se pare ca a continuat in tot timpul VT (de
ex. ler. 9:25-26). Este o caractensdc fundamental
a iudaismului din NT si a prilejuit controversele iu-
daiste din perioada apostolic. Evreii din NT au asc-
ciat atit de putemic circumcizia cu Moise incit ei an
uitat practic asocierea mai fundamental cu Avraam
(Fapt. 15:1, 5; 21:21; Gal. 5:2-3). Domnul lsus a
trebuit sa le aduci aminte ca circumcizia era mai
veche decit Moise (loan 7:22); Pavel arata rispicat ci
lucrul care era in conict cu crtinismul era inter-
pretarea contemporan a legaturii cu Legea lui Moise
(Gal. 5:2-3, 11, etc.) si de aceea el le aminteste
permanent cititorilor sai despre Avraam (Rom. 4:11;
15:8; etc.).
b. Semnicatia practicii
ln Gen. 17, legimintul divin este exprimat in primul
rind intr-0 serie de promisiuni personale (v. 4b-5:
Avraam devine un om nou cu puteri noi), nationale (v.
6, ridicarea prezisi a natiunii in perioada monarhiei),
spirituale (v. 7, relatia pe care Dumnezeu promite sa
oavicu Avraam sicu urmasii sai). lnal doilea rind,
cind legmintul este exprimat intr-un semn - circum-
cizia (v. 9-14), totalitatea acestei promisiuni divine
este sirnbolizat si aplicati celor ce o primac prin
alegere divini. Aceasta relatie dintre si
prornisiunea anterioari arata ca ritualul simbolizeaz
0 expresie a induririi lui Dumnezeu fata de om si,
dupa cum vom vedea, numai int:-un sens derivat
simbolizeaza consacrarea omului pentru Dumnezeu.
Acest adevar sta la baza armatiei din Ios. 5:2 .urrn.:
cind poporul a umblat in pustie fir sa e plcut lui
Dumnezeu (cf. Num. 14:34), legamtntul a fost ca si
suspendat, iar a fost abrogatlt. De ase-
menea, cind Moise a vorbit dapre ,,buze netaiate
imprejur (necircumcist-:) (Exod. 6:12, 30; cf. ler. 6:
10), numai darul cu!/intului lui Dunmezeu a putut
remedia acest lucru. In plus, NT vorbesre despre cir-
cumcizie ca despre 0 ,,pecete (Rom. 4:11) puse in
unna darului indrepttirii dat de Dumnezeu. Circum-
deci, este un simbol al acelei lucriri a harului
prin care Dumnezeu alege si marcheaz pe oameni ca
ind ai Si.
begmintul circumciziei actioneaza pe baza prin-
cipiului spirituale a familiei cu capul ei. Lega-
mintul $te ,,intre Mine si tine si siminta ta dup tine,
din neam in neam (Gen. 17:7), iarv. 26-27 exprima
acelasi adevar: ,,Avraarn Ismael si toti oamenii din
casa lui au fost circumcisi (taiati imprejur) impre-
una cu e1. Astfel, inc de la bun inceput, circurncizia
copiilor a fost un obicei israelit distinctiv si nu a fost
derivat din obiceiuri egiptene sau de alt origine si
este in contrast puternic cu ritualurile puberttii de la
alte popoare: aceste ritualuri indica recunoasterea
social a statutului de adult, iar circumcizia indica
statutul inaintea lui Dumnezeu si o lucrare a harului
divin.
De la cei care deveneau in felul acesta membri ai
legamintului se astepta o ascultare practic fata de
legea lui Dumnezeu, exprimata pentru Avraarn in
forrna cea mai generalaz ,,Umbl inaintea Mea si i
are prihan (Gen. 17:1). Relatia dintre
si ascultare rmine o constanta biblica (ler. 4:4; Rom.
2:25-29; cf. Fapt. 15:5; Gal. 5:3). in aceasta privinta,
circumcizia subintelege ideea consacrarii pentru
Dumnezeu, dar nu ca esenti a ei. Circumcizia cuprln-
de si aplica pmmisiunile legamint-ului si chemarea la
oviati de ascultare fat de legimint. Singele care este
vrsat la nu exprima limita extrema pina
la care trebuie s meargi un om in consacrarea de
sine, ci cerinta costisitoare pe care Dumnezeu o im-
pune celor pe care iicheama la Sine si ii maxcheaz cu
semnul legamintului.
Desi semnul si lucrul pe care-1 simbolizea sint
idenlicate in Gen. 17:10, 13-14, ascultarea nu a fost
totdeauna un rezultat real si Biblia recunoaste ca are
posibil s5 ai semnul si nimic mai mult, si in acest caz
omul este mort spiritual si circumcizia nu face decit
s5-l condamne (Rom. 2:27). VT ne invata clar acest
lucru cind cheama la 0 realitate potrivita cu semnul
(Deut. 10:16; ler. 4:4), cind avertizeaz ca in absenta
realitatii semnul este ma valoare (ler. 9:25) si cind
prezice iacuti de Dumnezeu (Deut.
30:6).
II. In Noul lBtament
NT este raspicat: are ascultare devine ne-
circumcizie (Rom. 2:25-29); senuiicatia senmului
exterior pleste cind este comparat cu realitatea res-
pectarii poruncilor (1 Cor. 7:18-19), cu credinta care
lucreaza prin dragoste (Gal. 5:6) si cu iaptura cea
nou (Gal. 6:15). Cu toate acstea, crestinul nu are
libertatea s5 nesocoteasca semnul (circumciziei). De-
si, in ce privegte mintuirea prin faptele legii, crestinul
trebuie s5 respingi (Gal. 5:2 s.t.u'm.), el
are nevoie de sensul eiliuntrlc (Col. 2:13; cf Is. 52:1).
in consecinta, exista o ,,circumcizie (taiere imprejur)
a lui Cristos (adici am: de Cristos, n.t:r.), 0 ,,dez-
bricare a trupului (si nu numai a unei prti a lui)
poftelor rii noastre pmintegti, 0 tranzactie spiri-
tual care nu este fcuta de miini omenestzi, o relatie
cu Cristos in rnoartea siirtvierea Lui, pecetluita prin
rinduiala a legmintului nou (Col. 2:11-
12).
in Filip. 3:2 Pavel foloseste in mod intentionat
cuvintul jignitor katatome, ,,sc1-ijilatii aceia. E1 nu
detimeaza circumcizia crestinilor (cf. Gal. 5:12). Ver-
bul inrudit katatemn6 este folosit (Lev. 21:5; LXX) cu
privire la mutilrile pagine care erau interzise. Pentru
care ei insisi sint ,,circumcizia (Filip. 3:3 - in
rom. ,,cei tang imprejur sintem noi, n.tr.) impunerea
unui semn invechit ate echivalenta cu o crestare
pagtns a trupului.
BIBLIOGRAFIE. L. Koehler, Hebrew Man, 1956, p.
37 s.urm.; 0. A. F. Knight, A Christian Theology of the
Old Testament, 1959, p. 238 s.um1.; G. R. Beasley-
Murray, Baptism in the New Testament, 1962; P. Mar-
cel, The Biblical Doctrine of Infant Baptism, 1953, p.
82 s.urrn.; J. P. Hyatt, ,,Circu.mcision, IDB; J . Sasson,
JBL 85, 1966, p. 473 s.urm.; H. C. Hahn, ,,C'u'cu.m-
cision, NIDNTT 1, p. 307-312.
J.A.M.
CIRENA. Port din N intemeiat de dorieni,
bogat in grine, plante rsinoase, line si curmale. A fost
incorporat in lmperiul Ptolemeic in secolul al 3-lea
i.d.Cr. si a fost cedat Romei in anul 96 i.d.Cr., deve-
nind provincie in anul 74 i.d.Cr. Josephus il citeaz pe
Strabo care anna ca Cirena i-a incurajat pe evrei sa
se stabileasca aici si c5 evreii constituiau una dintre
cele patru clase recunoscute de stat (Ant. 14. 114).
Josephus mentioneaza de asemenea o revolta a ev-
reilor de aici pe vremea lui Sulla, iar Dio Cassius (68)
rnentioneaza o alta revolta in ziiele lui Ttaian. Din
aceast comunitate de evrei a fcut parte Simon, cel
care a purtat crucea (Marcu 15:21 si textele paralele),
citiva rnisionari h Antiohia (Fapt. 11:20) si "l.uciu,
irtvitatorul din Antiohia. Cirena a fost reprezentata in
multimea de la Rusalii (Fapt. 2: 10) si se pare c a avut
o sinagoga proprie (sau in comun cu altii) in Ierusalim
(Fapt. 6:9).
BIBLIOGRAFIE. P. Rornanelli, La Cirenaico Roma-
na, 1943; A. Rowe, D. Buttle si J. Gray, Cyrenaican
Expeditions of the University of Manchester, 1956; J.
Reynolds, JTS s.n. 11, 1960, p. 284 s.urm.
J.l-l.H.
CIRUS. (Ebr./aram. k6re; elam/persana veche ki-
rui; bab. kurai). Rege persan din dinastia Aheme-
nizilor. Este posibil ca Cirus sa fi fost un nume di.nast:ic
mai vechi. Cirus I a fost contemporan cu Asurbanipal,
regele cca. 668 i.d.Cr. si de aceea se poate s
fost cunoscut de Isaia, care a prevestit restaurarea
templului din lerusalim de catre aceasti nou putere
care avea s-i elibereze pe evrei din exil (Is. 44:28).
Cirus avea s5 e ,,Mesia lui Dumnezeu - eliberatorul,
un instrument in planul divin (ls. 45:1).
Cirus II (cel Mare), nepotul lui Cirus I, a urcat pe
tron pe la 559 i.d.Cr. In 549 a invins pe tatal mamei
sale, Astyages, regele mezilor, suveranul sau, si a
intemeiat Imperiul Persan (Ahernenid). El si-a luat
titlul de 83818 mezilor si "regele Elamului (A. K.
Grayson, Babylonian Historical-Literary lens, 1975,
p. 31). I.-a invins pe Croesus si regatul Lydiei, iar in
547 a matsluit prin Miria. Citiva ani mai rziu ame-
ninta Babilonul, dar abia in 16 octombrie 539 persii
condusi de Gobryas au intrat in Babilon, dup ce au
detumat apele riului si au intrat h cetate prin albia
riului, intr-un atac surprinzator (Cronica bab., ANET,
p. 366; DOTI, p. 82; I-Ierodot, 1. 189-191; cf Dan.
5:30). 17 zile mai tixziu, Cirus insusi a intrat in cetate
in mijlocul jubilarii popomlui.
Inscriptiile lui Cirus conmta prezentarea lui inV'I
ca un conducator milostiv. In primul an al domniei sale
el a dat un decret prin care ,,a adunat pe toti locuirorii
(care erau exilati) si i-a lasat sa se intoarc in tara lot
si prin acelasi decret a restaurat zeitatile in ternplele
lor renovate (vezi Cilindrul lui Cirus, ANZ-I p. 316;
DOTT, p. 92-94; Ezra 6:1 s.urrn.) . Evreilor, intrucit nu
aveau ale zeittii lor, li s-a sa ra-
taureze Templul si dotrile lui (Ezra 6:3). In timpul
primilor 3 an.i ai domniei lui Cirus in Babilonia Daniel
a dus-0 bine (Dan. 1 :21; 6:28; 10:1), dar apoi, potrivit
lui Josephus (Ant. 10. 249), a fost mutat in Media sau,
mai probabil, la Susa, capitala persani (Dan. 8:2).
Pentru teoria potrivit careia Cirus se poate sa fi fost
numit ,,Darius, Medul, vezi DARlUS. In anul 530
i.d.Cr. Cins a fost succedat in Babilon de catre ul
sau Cambise (ID care se poate s fost co-regent cu
el pentru 0 perioada.
BIBLIOGRAFlE.Acta Iranica Seria 1, 1974, 1-3.
DJ.W.
CISTERNA. (ebr. b6r sau b5'r, de la b?i'ar, ,,a spa
sau a sfredeli), un rezervor subteran pentru acumu-
larea apei adunate in urma ploii sau dintr-un izvor.
Spre deosebire de aceasta, ntina cilindrica ('b"Er)
primea apa prin inltrare prin peretii sai. Totusi, ter-
menul b6r este tradus "',,i'intina sau ',,put, iar alteorl
,,groapa (in l. englezi, termenul ,,cistern5 ate fol-
soit de 5 ori in VA si de 14 ori in vsn). in Palestina pot
gsite multe cisteme, deoarece ploile sint putine din
mai pina in septembrie. De obicei cisternele au form
de para, cu o dschizatur mici sus, care poate
acoperit pentru a preveni accidentele (Exod. 21:33-
34) si folosirea neautorizata. Atit Iosif (Gen. 37:22)
cit si leremia (ler. 38:6) aproape ca au murit in ase-
menea gropi (cf. Zah. 9:11). Majoritatea caselor din
lerusalirn aveau cisteme private (2 imp. 18:31; cf
Prov. 5:15); dar existau de asemenea cisteme publice
imense, cea din Templu avind o capacitate de peste
 CaPa dfP1atr Swat vegetal magi * |gcioa|-e r

Acoperigul canalului ' '

Canal

,-10

. l.
P1et11
\ 5....
1

--20

Pmint

6 Masiv pietros
Ab

'Rancuga1 r_3

10+

H
\\
\ \

ii 40 *
Q Ap ,4"
1' x3 30-1

L
Secgriuneu unei cisceme, alimencacd printmm canal subreran, exravatd la Tell
Ta annek. Apa era scoasd cu gdleam

Wm milioane de Hui. in jurul anului 1500 i.d.Cr.

cistemele erau cimentate (P. W. lapp, BASOR 195,
1969, p. 2.-49) i au permis astfel fonnarea unor
agezri mari in regiunea secetoas din Neghev (cf. 2
Cron. 26:10), in special in vremea Nabaxaenilor i in
perioada Bizandn. Cf N. Glueck, Riven in the Desert,
1959, p. 94; S. M. Paul i W. G. Dever, Bibiical Ar-
chaeology, 1974, p. 127-162; El, 5, p. $76 .um1.
J.C.W.
cmrm (IN NOUL 'l'ESTAMEN'l'). in m exist
aprox. 250 de citate directe din VT. Dac adiugarn la
acstea citatele indirecte sau citatele panjale i refe-
ririle, total! dep5es,te 1.000. Cartea Apocalipsa, de
ex., nu are citate, dar este intregesuti cu referiri la
texte din VT. lmponanga VT, indicat prin folosixea
dtatelor, este subliniat prin formula introductive: a
zice ,,Scriptux-a spune ate echivalent cu a zice: ,,Dum-
nezeu spune (de ex. Mat. 19:4); expresia ,,ea s se
implineasc (de ex. Mat. 2:15) indic 0 relae esen-

tial dintre rnaajul lui Dumnezeu in veclmiul legmint
si in cel nou (cf. Ellis, Propheqy, p. 148 s.u.rm., 165-
169; idem, Paul, p. 22-25).
Unele citate sint luate dintr-un Thrgum al VT
(Rom. 12:19) saudinchiartextulebraic (Rom. 11:35;
1 Cor. 3:19). Tbtusi, asa cum ar de asteptat inn--un
document gr. scris pentm cititori gr., rnarea majoritate
a citatelor sint luate din utx, cu diferite grade de
exactitate. (Dal ate datat textual, manualul lui Tur-
pie continu s e folositor pentru clasicarea si
compararea textelor gr. si ebr.) Inexactititile intilnite
arat Iipsa de intera (si nu deciente de memorare)
a scriitorilor biblici pentru exactitatea verbal: sensul
cuvintelor este important si nu cuvintele in sine.
lnt:r~un numit mare de cazuri, traduceri diferite
sint alae in mod deliberat, ad hoc sau din alte tra-
duceri cunoscute, pentru a scoate in relief,,implin.irea
asa cum a fost Yizut de scriitorul NT (de ex. 1 Cor.
15:54 s.urm.). In unna folosirii lui la Qurn.ran, acat
proca ate cunoscut sulinumele de midrash pesher si
consti in combinarea comentariului cu citaml pentru
a da o aplicatie acatologic actual. K. Stendahl a
artat anitatea acatei metode hermeneutice in E-
vanghelia dupd Matei cu praccile din comunitatea de
la Qumran; metoda este intnit si in alte pane in NT
(vezi Ellis, Prophecy). Este posibil ca traducerile inter
pretative s nu apartin scriitorului N11 Rendel Harris
sugereaz cit la baza unor citate din NT sti o scriere
pre-canonic, ,,cartea mirturiei, o colectie de pasaje
din VT selectate, cornbinate (de ex. Marcu 1 :2 s.urm.)
si interpretate, colecgie elaborat in parte in comu-
nitatea crestin ptimar pentru scopuri apologetics.
Desi C. I-I. Dodd a sugerat unele modiceri ale acatei
teorii, prezenpa acestor tatimonia printre Sulurile de
la Max-ea Moarti arati ci obiceiul nu era necunoscut
si conrm, intro oarecare msur, speculatia lui
I-Iarris. De asemenea, ate probabil c unele dintre
aceste parafrazri isi au originea in invtiturile pro~
fetilor cratini din biserica prima:-5 (Ellis, Paul, p.
107-112; idem, Propheqy, p. 130138, 182-187, 224-
229). Astfel, problema var-iatiilor textuale indic pro-
blema mai important a interpretrii si apliczii VT de
ctre N'l'1
Daeori pasajele din VT sint aplicate intr-un sens
diferit de intelaul istotic original. Referirea lui Osea
la Exodul lui. Israel ate ,,impIinit5 in intoarcerea
copilului Isus din Egipt (Mat. 2:15). O serie de pasaje
care se refer in mod istoria la lsrael sint aplicate in
NT la biseric (de ex. Rorn. 8:36; Eta. 4:8). Un pasaj
care se reiei-5 la Solomon, regele Israelului, ate apli-
cat atit la Cristos (Evr. 1:5) cit si la biseric (2 Cor.
6:18)..lusticarea folosiriiinacat modparese (1)
corapondenta tipologic dintre Heilsgachichte din
VT si implinirea ,,contemporan in Isus Cristos; (2)
ideea semitic de solidaritate comun potrivit carem ' lac. 5:4), iar diminutivul chrion ate nadus ,,ogor in
regele lui Israel si Israelu.l, Cristos (adeviratul rege a1
lui Israel) si ,,t:'upu1 lui Cristos, se a intr-o relatie
realisti; si (3) convingerea c biserica ate adevratul
Israel si, prin urmare, mostenitoarea promisiunilor si
obiectul profetiilor. In timp ce subiectul citatelor din
NT cuprinde practic toate problemele doctrinare, ac-
centul ate pus intotdeauna pe implinirile rnesianice
sau in era Uneori aplicarea citatelor de-
pinde de contextul mai Iarg din VT (de ex. Fapt. 8:49
s.urm.); asemenea citate ,,indicatoare se poate s
fost rnenite s5 atrag atentia cititorului la o tem sau
la un subiect mai larg (Dodd, p. 126).
\nlJ\l!\l\I|
0 serie de citate apa: in tipare expozilive similare,
intr-o msur oarecare, cu cele intilnite la Filon (cf.
Bergen), scrierile dc la Qumran si cele rabinice (cf.
Ellis, Prophecy, p. 147-236). Un asemenea tipar ince-
pecuu.ncitatdinVT(sauunsu1nara1acestuia)uzmat
de un comentariu, incluzind uneori o pild si/sau
citate sprijinitoare, si se incheie cu un citat nal (Mat.
21:33-46; 1 Cor. 1:18-31; Gal. 4:21-5:1; Evr. 10:5-
39; 2 Pet. 3:5-13; c Fapt. 13:17-41). Se poate ca
unele testimonia s5 constituie fragmente extrase din
asemenea expuneri. Sint intilnite si citate din alte
surse decit VT. Efa. 5:14 (cf. 1 Cot. 1S:45b; 1 Tim.
5:18b) se poate s e un fragment dintr-0 cintare sau
prorocie ctestin primar; Iuda 14 este Iuat din cartea
pseudoepigrac a lui Enoh; iar Fapt. 17:28 ate un
elm dim:-un scriitor pgin.
BIBLIOGRAI-IE. D. L. Baker, Two Testammts, One
Bible, 1976; R. Bloch, ,,Midrash, in Approaches to
Ancient Judaism, ed. W. S. Green, 1976; P. Borgen,
Bread from Heaven, 1965; C. I-1. Dodd, According to
the Scriptures, 1953; E. E. Ellis, Paul's Use of the Old
Testament, 1957; idem, Prophecy and Hermeneutic,
1978; idem, in The Jewish People in the First Century,
ed. M de Jonge, 2, ii, 1979; R. T. France, Jesus and the
Old Testament, 1911; L. Goppelt, mlosz, 1969 (at.
1979); J. R. I-Iarris, Testimonies, 2 vol., 1916, 1920; L.
Hartman, Prophecy Interpreted, 1966; B. Lindars, New
Testament Apologetic, 1961; R. L. Longenecker, BibIi~
cal I-hcegesis in theApostolic Period, 1975', H. M. Shira,
Finding the Old Testament in the New, 1974; K. Sten-
aam, The School of st Matthewz, 1969; 0. M. 'l\1rpie,
The Old Testament in the New, 1868.
E.E.E.
CIMP (coon). Cuvintul acata ma mai mug
termeni biblici. 1. Trmenul ebr. sdeh (si for-ma poe-
tic sgay) ate termenul cel mai obisnuit (de ex. Gen.
2:5) si are intelaul simplu de ,,cimp, ,,cimpie, ,,spa-
tiu dachis. 2. .s"d_ernd este folosit numai de sase ori
(de ex. Deut. 32:32) si are in general acelasi intela.
3- bar (aram.) ate folosit numai in Dan. 2 si 4 cu
acelasi intela. 4. hs, ,,afar", ate tradus frecvent
,,afar (de ex. Deut. 23:13), dar de dou ori ate
tradus ,,cimp (Iov 5:10; Prov. 8:26). 5. helqd in-
seamni de fapt ,,bucat5 de pmint, dar ate tradus
,,ogor in 2 Sam. 14:30. 6. 'era, cuvintul obisnuit
pentru ,,pmint, teren, este tradus ,,cimp in Ezec.
29:5. 7. _yg"EQfm, un cuvint care apare numai de doui
ori 1nVT ate tradus ,,ogof (Ier. 39:10). 8. Tennenul
gr. agros, "cimp" (de ex. Mat. 6:28) ate folosit in LXX
pentru a-l traduce mai ales pe sdeh. 9. Termenul gr.
ch6ra se refer de obicei la o tegiune maiintins (Fapt.
16:6), dar de dou ori ate tradus ,,cimp (loan 4:35;
Fapt. 1:18-19.
T.C.M.
ClN'U\RE. Termenul gr. hymnos a fost folosit de
scriitorii clasici pentm a indica orice od sau cintare
scris pentru Iauda zeilor sau eroilor si termenul a fost
folosit uneori de traductorii I_XX cu referire la lauda
lui Dumnezeu, de ex. Ps. 40:3; 65:1; Is. 42:10. in NT
cuvintul apare numai in Efa. 5:19 si Col. 3:16, iar
forma verbal (hymne) apare in Mat. 26:30 si in
textul paralel Marcu 14:26 (care se refer la cintarea
pargii a doua a 1-Ialelului, Ps. 115-118); Fapt. 16:25
(Pavel si Sila au cintat in inchisoare); si Evr. 2:12 (u.n
citat din Ps. 22:22, I.XX). Este clar ca in viata bisericii
apostolice intonarea unor cintari spirltuale era un fapt
caracteristic, aaa cum avem rnirturii in 1 Cor. 14:15,
26; lac. 5:13, in cintarile crestine redate de Luca si in
numeroasele doxologii gasite in alta parte in N'I.
Acatea erau folosite ca expresii spontane ale bucuriei
cratine, ca un mijloc de instruire in credint (Col.
3:16) si pe baza obiceiului din sinagog, ca parte
integranta a inchinarii din biserici.
Impartirea in n-ei secgiuni in psalml, irnniui si
cintri spiriruale (dai) nu trebuie impinsa prea de-
parte intrucit termenii se suprapun; totusi, pot
observate doua stiluri de compunexe distincte. Prlmul
stil a urmat forma si stilul psalrnilor din VT si a fost
echivalentul cran al scrlerilor psalmodice, asa cum
ate exemplioat de Psalmii lui Solomon si Imnurile de
multumire (Hgyg), ale sectei de la Qumran din roase cuvinte si expraii inrudite cu aramaica (vezi S.
secolul 1 i.d.Cr. In aceasta categorle pot incluse si
cintrile din Luca 1:46-55 ("CINTAREA MARIE]
MAGNIFICAT), 1:68-79 ("BENEDlC'I'US) si 2:29-32
("NUNC DIMI'l'IlS). A1 doilea grup consta din doxo-
logii (ca in Luca 2:14; 1 Tim. 1:17; 6:15-16; Apoc.
4:8, 11; 5:9, 12-13; 7:12, etc.) si nu incape indoial
ca multe dintzre acestea erau incluse in inchinarea
colectiva. Alte pasaje au fost dacrise de imii conten-
tatori ca si cintri, atunci cind miretia subiectului l-a
determinat pe scriitor s foloseasc un limbaj poetic,
de ex. 1 Cor. 13; Rom. 8:31-39; Efes. 1:3-14; Filip.
2:5-11; nu existi certitudinea ca aceste pasaje an fost
puse pe muzica sau recitate liturgic. l-ragmente de
for-mule liturgice sau de credeu au fost detectate in
Efa. 5:14; 1 Tim. 3:16; 2 Tim. 2:11-13; Tit 3:4-7.
BIBLIOGRAFIE. R. P. Martin, Worship in the Early
Churchz, 1974; ea (dapre Filip. 2:5-11) An Early
Christian Confession, 1960; G. Delling, TDNT 8, p.
489-503; K. H. Bartels, NIDNIT 3, p. 668-676.
J.B.Tr.
CINTAREA ctN'r11Ru.on. Cunoscuta in engleza
si sub demunirea de ,,Cintarea lui Solomon, Cintarea
Cintrilof (r ha.{s"Irfrn, 1:1) ate un superlativ care (1:5; 2:7; 3:5, etc.) si lor le-au fost atribuite unele
insearnn ,,cea mai minunata dintre cinran. Numele
din uog Asmo Asmatfin si Vulg. Canticum Canticorum
(de unde vine numele englez Canticla) sint traduceri
Iiterale din ebraica. Fiind primul dintne cele cinci
suluri dtite la sarbatorile evreiaii, Cintarea ate folo-
sita la Paste. Intrucit analiza trebuie sa depinde de
teoria de interpretare adoptat (vezi maijos), nu vom
da aici 0 schita a continuttdui.
I. Canonlcitatea
Mishnah (Yadaim 3. 5) pare sa indica ca aceasta cane
nu a fost acceptata rm contzroverse. Dupa un verdict
armativ dat de Rabbi Judah si o opinie negativi a lui
Rabbi Jose, Rabbi Aldba arma canonicitatea Clntrii
in termeni superlativi: ,,'Ibat5 lurnea nu valoreaz cit
ziua in care Cintarea Cintarilor a fost data Israelului;
toate Scrierile sint snte, iar Cintarea Cinrarilor este
snta sntelof. I-aptul ca el tgaduieste cu title orice conceptiei noastre, se poate s nu e caracteristic
controvetse probabil ca ate o dovada ca a existat o
controvers.
Nu incape indoiala ca opozitia feta de canonizarea
Cintarii a avut orlginea in caracterul erotic al scrierii.
Ponderea acatei obiectii a fost depagitz-1 de pater-
nitatea Solomonica traditional $1 de interpretarile
alegorice, cratine si evreiesti, care au ridicat poemul
deasupra nivelului senzual.
I]. Auto:-u.I I data scrierii
Atribuirea t:rad.i(i0nal5 lui Solomon este bazati pe
refer-in'.Ietacutelael(1:5;3:7,9,11;8:11)siinspecial
in versetul de titlu (1:1). Expraia li.ll6m6h probabil
oi indica autorul, dar poate insemna si ,,pentru Solo-
mon. Calitatile lui Solomon de scriitor de cintari sint
atatate in 1 lmp. 4:32 (cf. Ps. 72; 127). Opinia
exprimata in Baba Bathm 15a, ca Ezechia si scribii sai
ar E SCl'lS Cintarea Cintrilor, probabil ca este bazata
pe Prov. 25:1.
Prezenta unor cuvinte care par irnprumutate din
peisana (parties, ,,Iivada, 4:13) sau greac ( 'appiry6n
de la phoreion, ,,palanr:hin sau ,;patasca, 3:9), folo-
sirea consecventa a lui (s') ca pronume relativ si nume-
R. Driver, Literature of the Old Testament, p. 448)
sugereazz-i ca redactarea nala a daca nu chiar
compunerea ei, a avut loc dup perioada lui Solomon.
Tbtusi, dac.-1 tinem searna de contactele dintre Canaan
si Ionia incepind din perioada lui Solomon, nu ate
necaar sa datam compunerea cartii in perioada grea-
ca (cca. 300 i.d.Cr.). Tot asa, prezenta unor cuvinte
sau expraii aramaice nu constitule o dovada pentru
0 data tirzie a compunerii. S. R. Driver (op. cit., p.
449) observa ca dovezile lingvistice, impreun cu o
serie de aluzii geograce (de ex. Saron, 2:1; Liban,
3:9; 4:8, 11, 15, etc.; Amana, Senir, Hermon, 4:8;
Tirta, 6:4; Damasc, 7:4; Carmel, 7:5), indica regiunea
de nord. Dar aici nu ate vorba de provincialism.
Autorul ate familiar cu geograa Palestinei si Sir-lei,
de la En-Ghedi. 111185 Marea Moan! (1:14), pine la
muntii Libanului.
III. Calltitl Llterare
Cuvintarile foarte personale din Cintarea Cintarilor
iau doua for-me: dialog (de ex. 1:9 .urm.) sau mono-
log (de ex. 2:8-3:5). Nu ate usor sa idendcm par-
ticipantii Ia aceast conversatie, afara de cei doi
indrgostiti. Sint mentionate fiicele Ierusalimului
rspunsuri scurte (1:8; 5:9; 6:1; etc.). Unele
au fost atribuite lgcuitorilor lerusalimului (3:6-11) si
Sulemului (8:5). In poezia lirica foarte gurativa ate
posibil a personajele centrale sa reconstituie raspu.n-
surile altora (de ex., Sulamita pare sa citeze cuvintele
fratilor sai in 8:8-9).
Forta poeziei rezid in intensitatea dragostei si
devotamentului exprimat si in special in irnaginile
bogate care abunda in descrlerea indragostitzilor si a
dragostei lor. Dac acate dacrieri contin detalii in-
tirne care nu se potrivesc cu gusturile noastre, trebuie
S5 ne aducem aminte ca ele sint produsul unei culturi
din alta epoca si din alt loc. Daca unele comparagii par
putin magulitoare (de ex. ca niste oi tunse, gitul
ca si tumul lui David, 4:2 s.urm.), este potrivit s5 luam
in considerate observatcia lui A. Bentzen: ,,Orientalii isi
xeazi privirea asupra unui singur punct care, potrivit
(I07; 1, p. 130). Parerea lui L. Waterman ca acate
complimente sint sarcastice (JBL 44, 1925, p. 179
s.urm.) nu a fost acceptati de cei-cetatoti. (lalitatile
pastorale ale imaginilor au fost remarcate frecvent.
Poemul ate plin de referiri la animale si in special la
plante. Faptul acesta nu a fost n-ecut cu vedenea de cd
rare consider c5 Originea Cintrii este in tuahnile
pi-igine de fertilitate (vezi maijos).
IV. ho:-ii dc lntcrpletnre
Exist numemase interpretri ale Cintrii Cintrilor i
exist prea putin unitate de vedere imre teologi cu
privire la Ofigin, ingelesul i scopul crtii. Lirim
erotic cu detalii plasce, absenta oricimr teme reli-
gioase evidente i can-acterul vag al actiunii 0 fac s5 e
dicil pentru teologi 5i atrgtoare pentru ingenio-
zitatea imaginative. O lucrare indispensabil pentru
studiul diferitelor interpretiri este eseul lui H. H.
Rowley ,,The Interpretation of the Song of Songs
publicat in The Servant of the Lord, 1952.
Problana aooeptirii in Canon a unui grup de
poezii de dmgoste a fost rezolvati do rabini qi de
Piringii Bisericii prin metoda alcgoricd de interpretare.
Elemente ale acatei metode pot gsite in Mishnah
gi Talmud, iar 'lhtgumul vede in aceast p0
vste de dragoste un tablou dar al modului plin de
dragoste in care Dumnezeu S-a punat cu Israel in tot
cuxsul istoriei sale. 0 dati ce a fost dachis calea
alegorici, rabinii au venit cu difexite incercri de a 0
exdnde 5i de a 0 redirectiona. Aluzii la istoria lui Israel
au fost speculate din unele prti ale Cintrii de la care
neam atepta cel mai pun. Printii Biseridi i mul
comentatori creetini de mai liniu au boteut Cintama
in Cristos, gsind in cane 0 alegorie a dragostei lui
Cristos pentru Biseric sau pentru credincios. Diferili
scriitori medievali au uz-mat exemplul lui Ambtozie 5i
au armat c "Su.1arnita a fost un pnototip al Fecioarei
Maria. Comentatorii cre$u'.ni nu s-au lsat mai prejos
decit rabinii in ce privqte interpretarea plini de ima-
ginatie a detaliilor. Abordarea alegorici a fost pre-
dominanti in gindirea protestanti pini in vremuri
recente i include printre promotorii si pe Hengstetr
berg gsi Kai].
O metod inrudit cu aceasta este metoda ripo-
logicd, metodi cam psmear sensul literal al pee
mu1ui,datcanediscemeunsensmaiinalt,unsensmi
spiritual. Tipologia eviti excsele metodei alegorice
in ceea ce privegte interpretarea detaliati ci pune
accenml pe temele majone - dragostea gi devotamerr
tul - i gisegte in aceasti povsxe un tablou al relatiei
de dragoste dime Cristos i Aceasti abor-
dateafostjusticatprinanalogiecupoeziiarabede
dragoste care se poate si aibi sensuri esoterice, prin
folosirea de ctre Cristos a povstirii cu Iona (Mat.
12:40) sau cu arpele din puse (loan 3:14) i prin
analogie bulice cu cistoria spirimalfa, dc ex. Osea
1-3; ler. 2:2; 3:1 .urm.; Ezec. 16:6 .urm.; 23; Efes.
5:22 .um\. Mai mulgi teologi conservator} contem-
porani au adoptat teoria tipologicg dintre acetia
mentionm J. H. Raven (Old Testament Introduction,
1910), M. F. Unger (Introductory Guide to the Old
Testamentz, 1956).
Des_i evreii 5i an gsit benecii devotionale
in abordarea alegoric sau tipologic a Cintrii, te-
meiul exegetic al acstor abordri este indoielnic.
Abundenga detaliilor i absent:-1 oricnor cu
privire la o semnicatie spiritual mai profund a
crtii sint argumente impotriva interpretirii alegorice
sau tipologice.
Interpretarea dramaticd a Cintrii Cintirilor, su-
gerat atit de Origen cit ei de Milton, a fost dezvoltat
in secolul a1 19-lea in dou fon-ne. F. Delitzsch a gsit
dou petsonaje principale: Solomon Qi fata Sulamit.
Dupicealuat-odinsatuleiadus-oacasila
Iamalim, Solomon a invitat s o iubeasc, in cali-
tateaeidesothcuodragosteoaxes-axidicatmai
pmsus de atractia zic. H. Ewald a formula: 0 inter-
ptetare bamt/5 pe trei petsonaje principals: Solomon,
Sulamita i pstorul de care ea era indrigostit gi
dmia i-a rimas del in ciuda eforturilor disparate
ale xegelui de a o cuceri. Dqi abordarea lui Ewald
(numiti |]pozeza pdstorului), acceptati de S. R. Driver
;i cizelati de alp' teologi, eviti unele diculf ale
teoriej lui Delitzsch prin faptul ci explici de oe iubitul
este descris ca un pstor (1:7-8) $i de ce poemul se
Incheie intr-un cadxu pastoral din N Israelului, are
unele dicultti pwprii, cum sint absenta instruc-
tiunilor dxamatice, complexitatea implicati In dialo-
gurile in care Solomon descrie fmmusetea Sulamiiaei,
iar ea rispunde xeferindu-se la piston! pe care-I
iubea. Interpretrile dtamadce sint confruntate cu o
alt dicultate: raritatea dovezilor cu privire la lite-
xanu-admmaticilapopoarele semite$iinspeda1la
evxex.
Studiul lui J. G. Weustein despre obiceiurile de
cstorie la sirleni l-a determinat pe K. Budde si
interpreteze Cintarea Cintrilor ca o serie de cfntece
nuptiale. asemintoare cu cele care erau folosite la
osptul de o sptmin la cam mirele i mireasa sint
incoronati ca rege gi regini. Criticii acestei teorii au
artat oi este g-reeit si folosim obiceiuri Siriene moder-
ne pentru a ilustra practici palstiniene entice. De
asemenea, Sulamita nu este numit! ,,\'egin.!
in Ctntaxea Cintnllor.
Iberia IuiT.J. Meek pouivitcireia Ctntarea (Enti-
rilot ate dedvati din ritualuri liturgice ale cultului lui
"Emu: (c Ezec. 8:14) a primit multi atentie. Tbtuei,
ate pugin probabil :5 o liturghie pigin cu nuanpi de
imora1itates&eincluseinCanonfirorevizuixe
detaliat in termenii credintei lui Israel, iar Cintatea
Cintrilor nu prezint semnele unei asemenea redac~
tiri.
leroy Waterman, care a sprijinit la inceput teoria
lui Meek (JBL 44, 1925) s-a intors recemt la 0 bad
istoric pentru Cintarea Cintirilor. E1 gsegte temeiul
istoric in istoria lui APi.$ag, fecioara 'sunamit care l-a
ingrijit pe David (1 lmp. 1:3), care se spune c at
refuzat avansure lui Solomon in favoarea iubitului ei
care era pstor. Aceast interpxetare se bazeaz pe
legitura pamnimici dintre sunamiti ei sulamiti.
Un numit tot mai mare de teologi consideri Cin-
tatea Cintirilor o colecgie de poems dc dragoste care
nu sint legate in mod necesar cu festivitgile de nunt
sau alte ocazii speciale. la incemirile de a atribui
diferite secgiuni diferitot autori (de ex. W. O. E. Oater
ley a i.mp&11it Cintarea Cintirilor in 28 de poezii
distincte i a negat cu titie unitatea crtii; Song of
Songs, 1936, p. 6b) sau opus 0 serie de teologi, in
special H. H. Rowley: ,,Repetiti1'1e intnite dau im-
praia unui singur autor... (op. cit., p. 212).
V. Scopul cirtll
Dac Cintarea Cintrilor nu este o alegorie sau o
lucrare tipologic menit s comunice un mesaj spiri-
tua1,ce1ococupeainCanon?Easerve$tecao1eq:ie
obiectiv, un m% extins ('PROVERB) care us-
tmaz mimmtiile dragostei umane. Pe msuti ce
invttura biblici despre dragostea zic s~a eman-
cipat din ascetismul sub-cretin, frumusetea i
puritatea dragostei maritale a ajuns s5 e inteleas
mai bine. Cintarea Cintrilor, dai se exprirn lntr-an
limbaj prea indriznet pentru gustul apusean, ofer im
echilibru snitoe intre extremele excaelot gi perver-
tirilor sexuale ei negarea ascetic! a binelui aential al
dragostei zice. E. J.Youngme.rge unpas maidepame
in explicarea seopului cirtii: ,,Nu numai c vorba_te
despre puritatea dragostei umane ci, prin includexea
ei in Canon, ne aminteete de 0 dregoste care ate mai
pure decit a noastzi (IOT, 1949, p. 327).
BIBUOGRAFIE. W. Baumgattxiet, in OTMS, p. 230
235; J. C. Rylaaxsdam, Proverbs to Song of Solomon,
1964; W. J. Fuerst, Ruth, Esther, Ecclesiastes, The Song
ofSongs, Lamentations, 1975; S. C. Glickman, A Song
for Lovers, 1976; H. J. Schoneld, The Song ofSongs,
1960; J. C. Exum, ,,ALiteraryand Structural Analysis
of the Song of Songs, ZAW 85, 1973, p. 47-79; R.
Gotdis, The Song of Songs, 1954; L. Waterman, Hue
Song of Songs, 1948. DAH
cIN'r1umA MARIE]. La fel ea alte cintri an
Luca 1-2, profetia Matiei (Luca 1:46-55) i-a primit
numele din vetsiunu latind Vulgata. Unii comentatori
au considerat cl "Maria" (Luca 1:46) nu ate numele
din original, ci ,,E1isabem, nume care apare in ver-
siuni mai putin atatate (cf. Creed). S-at putea ca
I.uoa,inoriginal,s5sc1-isdoar,,E.aaspus,$iambele
nume, ,,Maria" 5i ,,Elisabeta", au fost incerciri ale
copietilor de a an-ibui cintarea unei anumite pexsoane.
'leologii an pireri diferite cu privire la petsoana cixeia
i se potrivate mai bine continutul cintii-ii, Maria sau
Elisabeta. Episodul care constituie cadrul face tre-
cerea de la vestina naetetii la istorisitea naeterii; este
asociat indeapmape cu prima cintare gi continu
tema Prin uxmate, ate mai pmbab 05
Luca a considerat c este cintaxea Mariel despre Cris-
K05.
Acat poem liric urmeaz modelul psalmilor din
VT gi are o anitate deosebit cu Cintama Anei (1
Sam. 2:1-10). Suecaiunea natatiunii este tnodelat
de tema lui Luca 5i cintanea nu trebuie considerati ca
unrspunsspontansauexactalMa.riei.lnaoelai
timp, nu trebuie considetati o simple reconstituite
editorial. Pentru Luca semnicatia cintii-ii sti in
faptul :5 ate o pmfetie a Mariei, cu alte cuvinte,
continutul dntirii a venit de pe buzele ei $i a exprimat
gindurile gi sentimentele ei.
Dupe cum aceasti cintate constituie punctul cul-
minant al tot astfel in cadrul cintirii ob-
servm o Cl'fI8 in intensitate. Cintaxea ate im-
prtiti in patru strofe care dacriu (1) traltatea de
bucurie a Mat-lei, recunoetinta $i slava pentru bine-
cuvintaxea personali pe care a primit-0; (2) caractenil
eiindurarealuibumnezeupenn-utoticeicaxelse
inchini; (3) suveranitatea Lui $1 dragostea Lui pentru
cei smeriti; $i (4) indui-area Lui special)! fat de Israel.
Motivul cintrii Mariei este c Dumnewu a gisit cu
cales5oa1eagpeea,ofeci0aridelatari,dintr-o
familie modesti, ca s implineasc speranta oticirei
fedoate evreice. Este probabil c in iudaism lucrul
careconferea celmaiprOfundsens$iceamaimate
bucurie unei mame era posibilitatea ca ul nscut si
e lzbvitorul.
Ultima parte a cintrii ate 0 descriere a izbvitii
mesianice date de Dumnezeu i ate practic 0 para-
frazareaunotpasajedinvlihceasta izbvireate
pmfetit in temienii izbivirii nationale de asupritori
umani.Acataateuntnodtipicdeexprimanean1aia-
nismului pte-ctegtin. NT nu contrazice acest maiz-
nismcidoariltransferilapatousialttil/lesiain
,,veacul acatologic viitor (cf. Fapt. 1:6 .unn.). Age
cum ate cazul adaea cu profetiile din VT, aceste
aqiunimesianicealeluiDt.unne1.eusintprivitecai
cum s-ar implinit deja: pnomisiunea lui Dumnezeu
estela fel de nealicaeiactul pmpriu-zis (cf. Gen. 1:3);
cuvintul Sin ate cuvintul puterii. Obiectul specic al
indurrii lui Dumnezeu ate ,,robu1 siu Israel (Luca
1:54 $.unn.; qf. Fapt. 3:13, 26; 4:27, 30). Nu etim cu
cen-itudine dac aici ate reecmta distincgia ficuti
in V1 intre intreaga natiune ei timieita neprihiniti;
ideea ate lsati de multe ori lntr-0 state nedeniti $i
contnstul din v. 51-53 poate doar lntre poporul
evreu ei stiplnitorii ne-evtml Dat in gindul lui Luca 5i
al primilor si cititori ate cert ci nu lipsate inter-
pretarea tipic cratini a unor conoepte cum sint ,,ls-
rael (cf Luca 24:21- 26; loan 12:13; Fapt. 1:6; Rom.
9:6), ,,slujiX0\" ,,si|'nini (loan 8:39; Gal. 3:16, 29)
i probabil 06 aoeasti intetptetate afecteaz $1 modul
in care intelege profetia ('BUNA VE.S'l1RE -
BlNECUV[NTAT.)
BIBLIOGRAFIE. J. M. Creed, The Gospel Accafding
to St Luke, 1942, p. 21-24; R. lautentin, ,,La Evan-
giles de Fenfance, Lumiere et Vie 23, 1974, p. 84-105.
E.E.E.
ctnmc. 1.21. nan (Ezec. 29:4; 38:4),hcTh1(Exod
35:22; 2 lmp. 19:28; ls. 37:29; Ezec. 19:4, 9). Un
cirlig pus in botul unui animal imblinzit pentru a-l
conduce, sau in botul unui animal silbatic pentru a-l
stiptni. 2. hfihtm (2 Cron. 33:11), belciuge. Monu-
tnentele asir. arati acezsti metod de tratane a prize-
nierilor. NEE induce ,,anne ascutite. (ln mm. ,,lnnt1.u-i
dc atamA.) 3. iattayim (Ezec. 40:43); se poate s
e un cirlig dublu folosit pentru ajupui un animal, dar
intelaul ate incert. NEE traduce ,,pervazuri. (ln mm.
,,petvazun'.) 4. mazmirdg, ,,cosoare" (Is. 2:4; 18:5;
loel 3:10; Mica 4:3). Un cutit mic, de for-ma unei
seceti, iolosit de vieti; em iqor de transformat intr-o
arm}! de tizboi ei probabil cl era folosit ca atate. 5.
wiw (Exod 26:32, etc.) ate folosit numai in legitur
cu lucrurile atimate in 'cortul indlnii-ii. 6. 'agm6n
(Iov 41:1), hakkd (lov. 41:2; ls. 19:8; Hab. 1:15),
sinnd i sfrg did (Amos 4:2) ei termenul gr. an-
kistron (Mat. 17:27) inseamni ,,cStlig de pacuit.
N.H.
ctnctum, cnus nuazt (lat. Ila Tabernae). 0
statie la aproximativ 50 de km de Roma, pe Via Appia,
care duoea inspre SE de cetate. Este mentionati de
Cicero in corapondenta sa cu Atticus (2.10). Cind
apostolul Pavel gi insotitorii sii erau pe drum de la
Puteoli la Roma, au venit din cetate $i i-au
tmnit in acest loc (Fapt. 28:15). B.F.C.A.
CIRMUITOR. Acat titlu (gr. tetraarchis, comme-
tat marches) a fost folosit in gt. clasic pentru a indica
un conductor pate a patra pane dint:-o regiune ei
s-a aplicat in mod special la cele patru regiuni din
Tlaalia. Romanii au dat acat nume oricami cirmuitor
aluneipartidintr-o pmvindeoxia1ta1a.Cind Imdeel
Mare,ozueado:nnitpestePalestinacaregevasalal
lmperiului Roman, a murit in anul 4 i.d.Cr., ii sii s-au
eenat cu privire la testamentul tatalui lor. Apelul pe
carel-aufacutla CezarAug\xstusa duslaimpirtirea
teritoriului intre trei i: Arhelau a fost numit "emarh
al Iudeii, Samariei ai ldumeii; Antipa a fost numit
tetrarh al Galileii gi Petdi; iar Filip a fost tetrarh pate
Batanea, acbonis, Iturea, Gaulanitis $i Auranitis,
tinumri la NE de Maxea Galileii. In NT substantivul
nteuarh (,,drmuito1) este folosit numai cu referime la
Irod Antipa (Mat. 14:1; Luca 3:19; 9:7; Fapt. 13:1),
iar in Luca 3:1 verbul lnrudit este folosit pentru An~
tipa, Filip gi Lisania, tetrarhul din Abilme.
BIBUOGRAFIE. E. Schilrer, I-UP, 1, 1973, p. 336
$.unn.; S. Penowne, The Later Herods, 1958.
D.H.W.
CLAUDA, CAUDA, in prezent Gavdho (Gozzo),
ate o insul la S de Greta. Unele autoritati amice o
numesc Clauda (in trad. mm. n.tr.). Cox-abia lui Pavel
a fost in apropiexea Capului Matala atunci. cind viltltul
5i-a schimbat directia dinspre S, devenind un vim
puternic din ENE can a impins cox-abia vreo 40 km
inainte ea aceasta sa ajunga in bitaia vintului din
Cauda, cind eehipajul a putut cel putin sa se prega-
teasci pengu a infrunta fumma (Fapt. 27:16; CO-
RABII $l BARCI).
K.LMcK.
CLAUDIA. O cneetini din Roma, are ii trimite salu-
tarl lui Timotei (2 Tim. 4:21); in unele reconstimiri
ctive ate sotia lui "Pudens ei, pe baza eubredi a
Con.stitutieiApostolice 7. 2. 6, mama lui "l.inus.Alfo1d,
loc. ci:., identi-ca pe aceasta prietena a lui Timotei cu
Claudia Britanica, a cixei cisatorie cu Pudens ate
celebrati dc Martial (cf. Epig. 4. 13 cu 11. 53), sau cu
0 ipotetici Claudia, ica unui presupus Pudens din
Chichater (CIL 7. 11). Martial, ma, a venit
laRornanumaiinanul66d.Cr.$inuparesindice
indinatii spre cratinism la Pudens dapre care serie.
UnaltPudemioalt5 Claudia aparin(JL 6. 15066;
dar Claudia era un nume foarte obignuit in vremea
a/cea.
amuocrwmz. J. B. Lightfoot, Clement, 1, p. 76
$.urm.; G. Edmundson, The Church in Rome, 1913, p.
244 .urm.
A.F.W.
CLAUDIU. Cezax roman intre 41 i 54 d.Cr. Se
presupune, pe temeiuri neconvingatoare in ecare
caz,caelaluat3m3suridifex-iteinlegaturicu
cratinismul. (a) El a expulzat din Roma pe evrei
pentru c5 s-au risculat in urma insdgirilor lui Chra-
rus (Suetonius, Claudius 25). Se presupune a acata
ate incidentul mentionat in Fapt. 18:2. Chrestus poa-
teu.nnumepersonalsauovan'antaanumduilui
Cristos. Suetonius praupune prima altemativi; el era
cunoscator in cc private cxatinismul. Chiar daca el a
grait, nu ate necesar sa e o refer-ire la
Nici pritnirea lui Pavel la Roma, nici Epistola lui cane
Romani nu sugereaza vreun conict intre evreii 5i
de acolo. (b) Claudius a reprimat pe agitatorii
evrei aduai in Alexandria din Siria (H. I. Bell, Jews and
(lrinians in Egypt, 1924). Cunogdntele decitare
dapre cratinism pe care le-a avut Apolo sugereaz
ca acaa nu au fost (c) Un decxet imperial
(JRS 22, 1932, p. 184 $.11:-m.), dat probabil de Clau-
diu, pedepw pe cei ce jefuiau momntele $i se pare
ca a fost publicat in Galilea. Dac acat decret se
referi sau nu la inviexe ate un fapt care probabil va
rimine incert.
BIBLIOGRAFIE. A. Momigliano, Claudiusz, 1961.
EAJ.
CLAUDIUS LISIAS. in Fapt. 21:31 .urm., tribu-
nul militar (gr. chiliarchos, "capitan pate o mie) care
a detinut eomanda garnizoanei romane din Fortateata
Antonia din Ierusalim, unde a fost inchis Pavel. El a
cumpirat cetatenia mmana (Fapt. 22:28); nomen-ul
sau, ,,Claudius, sugereaza a el at cumparat-o in
timpul principatului lui Claudius, cind cettenia ro-
mani a putut cumpirata mai uaor cu bani. Cog-
nomen~ul sau, Lisias, arata ca el era grec prin natere.
Serisoanea sa cu privire la Pavel pe care o tn'm.ite lui
Felix (Fapt. 23:26-30) rearanjeaza subtil faptele aaa
indt s5 puna actiunile sale in lumina cea mai favo-
rabili.
F.F.B.
CLEMENT. Un cratin din Filipi, mentionat in Filip.
4:3. Nu se intelege dar daca ,,adevratu.lui tovarie de
jugc&nu'aiseadraeaziPavelisece1-esiajutepe
Clement, pe Evodia ei pe Simiehia, sau daci Clement,
Evodia gi Sintichia au trudit alituri de Pavel in lucra-
rea Evangheliei. Diferite u-aduceri dau interpretari
diferite. Unii dintre cei mai vechi Printi ii identic
cu Clement, episcopul Romei la s1itul secolului 1;
dat data mortii lui Clement din Roma nu este cunos-
cut i numele era un nume obigmuit, aaa incit aceasta
identicare trebuie considerate incerta.
R.V.G.T.
CLEOPA (forma prescurtati de la Cleopatros). Unul
dintre cei doi ucenici intilniti de Isus dup inviere, in
prima zi de Paate, cind se intoreeau acas la Emaus
(Luca 24:18). ("CLOPA-)
R.V.G.T.
CLE$TE. Unelte speciale folosite pentru taierea gi
ajustanea lului din lmpile din comil imiltulrii i din
Templu (vezi 1 imp. 7:49-50; 2 Qton. 4:21-22). 1.
mzammr6g ti-adus ,,mucri (1 Imp. 7:50; 2 Imp.
12:13(14); 25:14; 2 Cron. 4:22; ler. 52:18), probabil
un fel de foarfece. 2. melqhayim, un fel de clare (cf
ls. 6:6); termenul a primit diferite traduceri: 1 lmp.
7:49; 2 Cron. 4:21, ,,c1e$te; Exod. 25:38; 37:23;
Num. 4:9 nmucri. Vezi G. E. Wright, Biblical Ar-
chaeology, 1957, p. 141 $.urm. D.W.G.
CLOPA (,,Cleophas, AV) este mentionat in loan 19:
25, unde ni se spune ca una dintre femeile care au stat
ling cmce a fost Maria hi tau KI5pa, o expresie care
poates irsemnesotia, iea sau mama lui Clopa. ldeea
ca acest Clopa a fost tatal apostolului descris in lista
de apostoli ca ,,lacov, ul lui Alfeu se bazeaza pe
praupunerea ca Alfeu gi Clopa sintjorme ale aceluiagi
cuvint evreiac - pronuntat diferit. ln traducerile vechi
in latina ei siriaca, Cleopa din Luca 24:18 a fost
confundat cu Clopa din loan 19:25, dar este probabil
ca au fost doua persoane diferite cu nume distincte,
intructt forrna contractat de la eo este ou $g11gT
CNID, CNIDUS. O cetate in Carla, in SVAsiei Mici,
unde corabia lui Pavel i-a schimbat clirectia in drum
spre Roma (Fapt. 27:7). Cnidus avea locuitori evrei
inca din secolul al 2-lea i.d.Cr. (1 Mac. 15:23) i a avut
statut de cetate libera. I omului, subinteleasi in 4:2 in verbul bio, care ate
.D.D.
GOA. Ezechiel (23:23) profetegte ca acat popor,
impreuna cu altj locuitori ai Maopotamiei, va ataca
Ierusalimul. Poporul Coa a fost identicat de unii
cercettori cu poporul numit de textele asir. Qutu,
care1ocuiaulaEdeTigr\1inregiuneasuperioaraa
riurilor Adhaim i Diyala. Cronicile asir. ii rnentio
neaz adesea impreuna cu un alt u-ib ostil ma de
Asiria, Sutu, are probabil poate identicat cu $oa
din Ezec. 23:23. Unii (de ex. O. Procksch) cred oi
numele Coa apare in ls. 22:5, dar numai print:-o
modicare dubioasa a cuvintului care este tradus de
obicei ,,z.iduri. ll-aducerea Wig. a uadus greait ,,Coa
cu cuvtntul principes, ,,ptinti, o inter-pretare care a
fost unnati de Luther.
BIBUOGRAFIE. F. Delltzsch, W0 lag das Parndies?,
1aa1, p. 233-237; <1. Cooke mlcc, 1936, cu privire
la Ezec. 23:23. J.T.
cononnuz In runes (mm. Dai doctrine co-
boririi lui Cristos in iad este intiparita puternic in
credeurile cratine vechi (apare pentru prima data in
formularele atienedin secolul al 4-lea) ; locul aoesteia
in Scriptur este de fapt periferic. Coborirea in iad este
mentionati explicit probabil de doua ori (1 Pet. 3: 19;
4:6) i ar putea exista o teferire indirecta in alte doua
locuri (Fapt. 2:27 gi Rom. 10:7), unde ate sugerati
prin re-interpretarea unor pasaje din VT - Ps. 16 in
cazul din Faptele, i Deut. 30. Cu privire la Efes. 4:9
.u.rm. ate indoielnic daca avem dreptul s sustinem
ca acat pasaj este o referire la dacensus ad inferos,
intrucit sensul general in aceste vexsete poate inteles
cel mai bine on o paxalela la pasajul ,,kenotic din Filip.
2:5- 1 1 .
Referirile din cele doua pasaje ale lui Petm sint
mai directe, dar nu sint nicidecum mai clare. Contex-
tul primului text (1 Pet. 3:19) este legal: de suferinta
lui Cristos (al cirei punct culminant a fost moartea)
i suferinta congruenta a cratinului. Dupe patimile
Sale, pe cind era ,,in duh (pneumati) Domnul 6 Pro-
poviduit (termenul tehnic ate ekryxen) *,,duhu-
rilor din inchisoare. Fiind biruitor i nu biruit, Cristos
a proclamat triumful S511 (kiljyssein trebuie deosebit
de guangdizein, 4:6) la tori.
In 1 Pet. 4:6 ideea propovduirii vadi bune la ,,cel
morlj se naate din gindul durerii ai gloriei faptului de
a mart fata de pacat. Lucrul acata, spune Petru,
poate implica suferinta pentru Cristos, la fel cum
Cristos a suferit paitru noi (4:1 $.\u1n). Aceasta ate
Evanghelia care i-a judecat pe ,,cel morti $i le-a dat
prilejul s5 aiba parte de viata eterni a lui Dumnezeu
(v. 6). Lucrul acata s-ar putea referi foarte bine 5i la
care an auzit Evanghelia atunci dnd erau in
viati i au murit inainte de intoarcerea Domnului (aa
interpreteaza Selwyn, Stibbs 5i Dalton). Altii inter-
preteaza expraia ,,cei morti ca refer-indu-se la cei
care sint morti spiritual; 0 a treia conoeptie face
legatura intre acat verset ei 3:19, consider-ind ca ate
o alta referire la ,,duhuri.le din inchisoare. In cazul
acata ideea de judecata (= moarte, aici) ate subor-
donata celei de viata (plinitatea lui Dumnezeu,
indicate de uisi, in opozitie cu viata trecitoare a
tradus in mod asemanator).
lntervalul dintre moartea i invierea lui lsus nu
poate considerat lipsit de importanta. Indiferent
daca Petru s-a referit sau nu la acat lucru in cele doua
pasaje, evenimentul despre care cra_n'nii sustin ca a
avut loc in acat interval este mult 0 problema de
teologie decit de cronologie. In cazul acata sem-
nicatia devine mai important decit rnodalitatea ei
putem intelege dacensus ca o parte a activitatii tri-
umiatoare a lui Cristos, care este Donmul at pate
iad cit gi pate rai (cf. Apoc. 1:8 i Filip. 2:10) $i in
felul acata completeaza participarea Sa in orice do-
meniu imaginabil al experientei.
BlBLIOGRAFlE.Ve1.i comentariile despre 1 Petru,
in special cele de E. G. Selwyn, 1946; A. M. Stibbs,
1959; J. N. D. Kelly, 1969; E. Bat, 1971. Vezi de
asemenea C. E. B. Craneld, EtpT 69, 1957-8, p.
369-372; W. J. Dalton, Christk Proclamation to the
Spirits, 1965.
S.S.S.
COELESIRIA (gr. koili syria, ,,depraiunea Siriei),
1 Esdra 17, etc.; 2 Mac. 3:5, etc., valea situata intre
muntii Liban ei Anliban, in vremurile modeme E1-
Biqa' (cf b1'q'ag Ewen, ,,Valea Aven, Amos 1:5).
Regiunea politica din timpul lmperiului Ptolemeic gi
Seleucid a inclus adaea o zona mai mare, intinz.indu-
se uneori pina la Damasc in N $i incluzind Fenicia la
V sau ludea la S. Din 312 i.d.Cr. pina in 198 i.d.Cr. a
ficut parte din lmperiul Ptolemeic, dar a cazut in
miinile Seleueizilor in urma luptei de la Panion din
anul 198 i.d.Cr. Coelairia a fost o diviziune adminis-
trativa a provinciei Siria dupd ocupatia roman (64
i.d.Cr.). Irod a fost numit prefect militar al Coelesiriei
de catre Sextus Caesar in anul 47 i.d.Cr. i de ctre
Cassius in anul 43 i.d.Cr.
F.F.B.
couzcm (IN BISERJCILE muumz). Colee-
ta (gr. logeia) sau stringerea de ajutoare pe care a
organizat-0 Pavel in bisericile de ne-evrei pentru a
ajuta biserica saraca din lerusalirn. in cei 2 ani care au
precedat ultima lui vizita la Ierusalim (57 d.Cr.) colec-
ta l-a preoeupat foarte mult; de fapt, ar gxeu ea
exagetm rolul important pe care aceasta l-a avut in
strategia lui apostolica.

I. Cadrul
la conferinta de la lerusalirn (c. 46 d.Cr.) la care s-a
cazut de acord ea Pavel $1 Bamaba sa continue lucra-
rea de evanghelizare a Neamurilor (ne-evreilor), iar
liderii bisericii din lausalim aveau sa se concentneze
asupra intre evrei (Gal. 2:1-10); liderii bise-
din lerusalim au adiugat o cerene speciale, ca
Bamaba ei Pavel s continue s-si aduci aminte de
,,cei saraci - o cerete care trebuie inteleasa in contex-
tul ajutoarelor pentru oei afectagi de foamete, ajutoare
pe care biserioa din Antiohia le-a trimis credinci0ilor
din lerusalim prin Bamaba i Pavel (Fapt. 11:30).
Cind serie despre aceasti cerexe, Pavel adaugi ca
aceasta a fost 0 problema eireia el insusi i-a aootdat
o atenpie speciala. S-a gindit la ea in tot timpul evan-
ghelizirii provinciilorlaEsiVdeMareaEgee,iarin
u.l1:i.m.ii ani ai acelei perioade s-a pteocupet intens de
a organiza in bisericile din Galatia Asia, Macedonia i
Ahaia un fond de ajutorare pentru biserica Ierusalim.
II. Dovezl din Epistolele cit:-e Col-inteni
Primele inforrnatii dapre acat fond le gisim in in-
st:-uctiunile date credinciosilor din Corint in 1 Cor.
16:1-4; lor li s-a spus despre acat fond si ei voiau sa
tiemaimult. Dinceeacelescriehvelaamoael
daduse deja instructiuni similare biseridlor din Gala-
da, probabil cine srsitul verii anului 52 d.Cr., cind
a trecut prin tinutul Galatiei si Frigiei ("Fapt. 18:22
s.urm.). Datorita scrisorilor lui Pavel catre corinteni
sint cunoscute mai multe detalii dapre organizarea
fondului de ajutorare in Cor-int decit in orioare alta
biserici.
Daci instrucpiunile lui Pavel pentru credinciosii
din Corint au fost respectate, atunci ecare farnilie a
pus dc-o parte o anumiti parte din venit-ul din fiecare
sptamina, timp de 12 luni, aea incit contributia bise-
ricii s e pregatita pentru a dusi la lerusalim in
primavara a.nului urmator, princr-un delegat ales de
biseric pentru acat scop. Tensiunea care s-a nascut
curind dupe aceea intre din Corint si Pavel,
probabil ca a dus la o scidere a entuziasmului lor
pentru aceasta cauz nobila. Cu ocazia urmatoare
cind le serie Pavel (dupa reconcilierea care a avut loc
in urma severe pe care le-a trimis-o prin Tit)
el d glas presupunerii ca ei puseseri de-o parte in
mod sistematic bani pentru fondul de ajutorare, inca
de cind au primit instructiunile, si le spune ca i-a dat
exemplu la bisericile din Macedonia pentru modul
prompt in care au rspuns. Dar daca citim printre
rinduriateclarcaelaveainsineasaindoieliin
privinta aceasta; de aceea l-a trimis pe Tit inapoi la
Corint, cu doi insotitori, ca s ajute biserica sa incheie
stringerea de ajutoare (2 Cor. 8:16-24). Unii mernbri
ai bisericii probabil ca au crezut ca acesta era un mod
subtil de a exercita praiuni irezistibile asupra lor: ei
spuneau ca Pavel este ,,istet i ca i-a prins ,,cu giretlic
(2 Cor. 1216).
Cind Pavel l-a trimis pe Tit si pe insotitorii sii la
Corint ca sa se interaeze de aceasta problema, el
insusi se aa in Macedonia, ajutind bisericile din acea
provincie sa contribuie cu partea lor. Acele biserici
trecusera printr-o perioada cle dicultati care nu sint
specicate 5i ca urmare a acatui fapt traiau doar cle
pe o zi pe alta; Pavel a simtit ca nu le poate cere sa
contribuie la suingerea de ajutoare pentru
care nu erau intr-o stare mai rea decit a lor. Dar ei au
insistat sa stxinga ajutoare si Pavel a fost foarte miscat
\..\.u.r.\.u\ \l.N nla|:.:u\;u.1s PAULINE)
de acat semn al harului divin in vietile lor (2 Cor.
8:1-5). El le aduce un tribut cald in scrienea citre
corinteni on sa-i incurajeze pe acatia sa dea la fel de
generos din be1$ugul lor cum au dat macedonienii din
sax-acia lor.
III. Dovezl din Eplstola oitre Roman!
Pavel mai face o referire la acat fond de ajutorare in
una dintre epistolele sale care s-au pastrat si aceasta
referire ate deosebit de informative deoarece este
intilnitaintr-oscrisoareccreobisericipecarenu
Pavel a sadit-o si care, prin urmare, nu a fost inclus
in schema $i nu a cunoscut problema. Cind le serie
crestinilor din Roma sa se pregateasca pentru vizita
pecare intentiona sa le-o face indrumspre Spania, el
le spune ca stringerea de ajutoare trebuie incheiata
mai inainte ca e1 sa poata pleea in cal:-itoria sa spre v
(Rom. 15:25-28). Din acest text intelegem mai bine
motivele cane stateau la baza acatei colecte sau strin-
geri de ajutoare. lntaruea' pirtasiei dintre b|ser1ca'
' din
letusalimsi misiunea intre ne-evrei a fost o preocupare
majora a lui Pavel ei organizarea fondului de ajutorane
a fost menita in mare masura sa promoveze aceasta
partasie. El a etiut ca multi membri ai bisericii din
lerusalim priveau cu mare suspiciune directia inde-
pendenta luata de aceasta misiune intre ne-evrei; de
fapt, cimpul de misiune al lui Pavel a fost invadat in
repetate rinduri de oameni din ludeea care au incercat
intr-un fel sau altul sa submineze autoritatea lui si sa
impuna autoritatea Ienisalimului. Clnd ii ataca pe
acesti oameni, Pavel are grija sa nu dea impraia ca ar
critica biserica din lerusalim sau pe liderii ei. Pe de alta
parte, multi convertiti dinue ne-evrei nu se lmpacau
cu ideea cl er fi lndatorapi in vreun fel biserlcii din
lerusalim. Pavel a vmt ca ei sa recunoasca datoria
mare pe care o aveau fati de lerusalim, el insusi nu a
fost niciodata membru ai bisericii din lerusalim gi a
negatcutarieciarfipxinlitlivangheliasadelaacea
biserici sau ca ar fost trimis de ea in misiune; totusi,
in ochii lui Pavel biserlca aceea, in calitatea ei de
biserica-mama a poporului lui Dumnezeu, ocupa un
loc unic in rinduiala cratina. Avea sentirnentul ca
dacael ar ruptde partsiacu biserica dinlerusalim,
activitatea lui apostolica ar zadamica.
Penn-u a potoli suspiciunile nutrite in biserica din
lensalimcuprivirelahvel sila rnisiuneasaintre
ne-evrei, oe putea fi mai potrivit decit dovada concrete
dapre binecuvintarea lui Dumnezeu asupra acelei
misiuni, dovada cu care Pavel a vrut sa-i confrunte pe
credincioeii din lerusalim - nu numai darul nanciar
care s5 exprime interaul practic al bisericilor de ne-
evrei fata de biserica din lerusalim, ci si reprezentantii
acelor biserici, trimisi sa duca contributiile lor? Cind
le scrie prietenilor sai din Corint, Pavel le prezinta
posibilitatea ca fratii lor de credinta din lerusalim sa
e migeati profund de afectiunea lor frateasca ,,pentru
harul napus de mare al lui Dumnezeu fate de voi (2
Cor. 9:14). Pavel nu s-a grabit sa traga concluzia ca
toate suspiciunile vor potolite - el le cere crestinilor
din Roma sa i se alature in nigaciune ca ,,slujba pe
careoampenu'ulerusalim,saebineprimitade
sntf (Rom. 15:31) - i daca nici acat lucru nu avea
sa-i potoleasca, atunci nimic nu va putea.
Se poate ca Pavel si-si fi imaginat aceasta prezen-
tare a credincioeilor ne-evrei cu darurile lor la Ieru-
salirn ca o implinire in parte a profetiilor evreiati care
vorbac despre ,,bogep'ile neamurilor care sint aduse
\.\.n.n\.-us \l.l IIl.l4l\l\-cl-In-I-I .nv....-...,
la Ierusalim gi dapre locuitorii Ierusalimului are sint
adu.i ,,din mijlocul tuturor neamurilor, ca dar Dom-
nului pe ,,muntele Lui cel snt (Is. 60:5; 66:20). Dar
dac Pavel a avut in gind aceste profetii, probabil ca
gi liclerii din lenisalim le-an avut in gind, dar au tras o
concluzie diferita din ele. In contextul original, boga-
tia neamurilor ate un tribut pe care ne-evreii il aduc
la lerusalim in semn de recunoaetere a suprematiei
Ierusalimului. in conceptia lui Pavel contributiile adu-
se la Ierusalim de convertitii si prin fondul de ajuto
rare an comtituir un dar voluntar, o expresie a milei
i gratitudinii crqtine, dar este posibil ca primitorii
damlui sad considei-at ca un tribut datorat Fiului lui
David de supuaii Lui ne-evrei.
Chiar gi ,,nec1-edinciogii din ludea (in trad. rom.
,,rizvratiii din Iudea, n.tr.), de la care Pavel se putea
atepta la oarecare opozitie (Rom. 15:31), puteau
impresionati dc manuria vizibila a atit de multor
reprezentanti ai credincioeilor din taxi pagine veniti in
mijlocul lor. $tim ca atunci cind Pavel se pxegatea si
piece cu cox-abia spre Iudea impreuna cu convextitii sai
i cu darurile lor, el se gindea la raportul - in planul
divin - dintre misiunea intre ne-evrei $i mintuirea
nala a lui Israel; aeesta este de asemenea un subiect
despre care igi expune dschis gindurile in scrisoarm
sa ctre Romani. De fapt, in aceasta scrisoare el pune
colecte pentru biserica din lerusalim - i pnoblema
Ierusalimului inui in contextul in care se cuvenea sa
e puse, dupa parerea lui, contextul planului de min-
tuire al lui Dumnezeu pentru toata omenirea.
IV. Retlcenye in Paptele Apoatolilor
Delegatii bisericilor care au contribuit, probabil mi
s-au aflat printre tovaragii de cilitorie ai lui Pavel de
la Corint sau Filipi spre Iudeea i care sint numiti in
Fapt. 20:4: Sopater din Berea, Arlstarh $i Secundus
din Taalonic, Gaius din Derbe $i Timotei (originar din
Listra), impreuna cu Tihic i 'Ikom din provincia Asia
(despre ultimul aam din Fapt. 21:29 ca a fost un
cregtin ne-evreu din Efes). Ar fi neintelept sa acordm
vreo import:-anti sinistra absentei unui nume corintean
din hbta lui Luca. S-ar putea ca lista s5 nu e complet,
s-ar putea s e limitata la cei care au calatorit la
Corint din alte locuri ca sa se alature lui Pavel. Pavel
a petrecut citeva saptmini cu Gains, gazda lui, gi cu
alti prieteni din Corint; in afara de aceasta, el tocmai
le~a spus cregtinilor din Roma dapre felul in care
Macedonia i Ahaia au hotazit sa contribuie la fondul
de ajutorare pentru Ierusalim. Pentru Pavel, Ahaia
insemna Corintul i locurile din jur i in scrisoarea
catre cei din Roma nu exista nici macar o sugstie vag
ca ,,Ahaia nu i-ax tlnut promisiunea. De fapt, at
trebui sa congiderim posibilitatea ca (in ciuda unor
murmure cu privire la ,,istetimea lui Pavel in oe pri-
vete trimiterea lui Tit ca s ajute la organimrea
suingerii ajutoarelor) biserica din Corint sa-i cerut
lui Tit s5 duc datul lor la Ierusalim; daca aa stau
lucrurile, omiterea numelui lui Tit in acest text poate
sa aiba aceeagi cauz ca $i omiterea numelui lui in
restul naratiunii din Faptele Apostolilor. Nu este men~
tionat nici un delegat al bisericii din Filipi; naratorul
se poate sa F1 indeplinit aceasta slujba.
Cind Pavel ai insotitorii sai au ajuns la lerusalim,
au fost primiti de lacov ai de ceilalti pnezbiteri ai
bisericii-mama, care le-au urat bun venit i pxvbabil
ca an acceptat cu recunoetinta darurile aduse de ei.
Adverbul ,,probabil ate necsar deoarece Faptele
pastreaza tacere complet! cu privire la stxingerea de
ajutoare, cu exceptia annatiilor lui Pavel in cuvintul
sau de apii-are inaintea lui Felix, cind el spune: ,,Am
venit la lerusalim ,,ea aduc milostenii neamului meu
gi daniri la Templu (Fapt. 24:17).
Tiicerea aproape totali a lui Luca in privinta aes-
tui subiect se poate s8 aibi un motiv apologetic. in
afara de insistenta asupra faptului ca nu exista nici o
dovadcaresiconrmeacuzatiadihvelarviolat
sanctitata Ibmplului, conghutul pledoariei lui Pavel
inaintea lui Felix at fost mai relevant! cind s-a
infagiaat mai tirliu inaintea tribunalului imparatului
in Roma decit atunci cind s-a infitiaat inaintea procu-
ratorului Iudeii, $i aoela$i lucru se poate spune dapre
aluzia la ,,milostenii ai daruri". Daca nu se mai poate
sustine ca Faptele Apostolilor a fost scrisa ca $5-l
informeze pe apratoml lui Pavel itmintea lui Gear,
saucasasexveasciinacestcazcaundocument,
ramine posibilitatea ca un oarecaxe material de acest
gen sa 5 fost folosit de Luca drept sursa de informatii.
Acuzaa, explicita sau impliciti, ca Pavel at dela-
pidatpentruunscopsectarbanicareartrebuit
folositi pentru lntretinerea 'lmp1ului sau pmtru aju-
torarea tuturor iudeilcr, la fel ca $1 acuratia ca, in
calitate de wconduetor al Nazireilot, el imtiga com-
unitatea evreiasca la subversiune impotriva lumii ro-
mane, at fost mai relevante la ojudecati Inaintea
Cezaruluidec1*tincazul\inuiprocesoesedesfurain
junsdicpa'
' ' luiFelix.Prezentarea distorsionataanaturii
i a scopului colectei probabil ca a fost inclusa in
capetele de acuzare pregitlte de acuzatorii lui Pavel
pentru Ziua cind cazul lui avea ai e audiat inaintea
Cezarului; dad aga stau lucrurile, faptul aoesta at
putea explica redcenta lui Luca.
BIBLIOGRAFIE. C. H. Buck, ,,The Collection for
the Saints", HTR 43, 1950, p. 1 .urm.; D. Georgi, Die
Geschichre der Kollekte des Paulus1r.Ie1-usalem, 1965;
K. H011, ,,Der Kir<:henbeg'ri.ff des Paulus in seinem
Verhaltnis zu dem der Urgemeinde, Gesammelte
Aufsiizze zur Kirchengeschichte 2, 1928, p. 44 $.urm.;
A. J. Mattill, ,,The Purpose ofAcIs: Schneckenburger
Reconsidered, in Apostolic History and the Gospel, ed.
w. w. Gasque i R. P. Martin, 1970, p. 108 .unn.; 1c
F. Nickle, The Collection: A Study in Paul: Strategy,
1966.
F.F.B.
COLIBA. Acest cuvint este folosit uneori pentru a
traduce termenul ebr. sukkd, o coliba sau un adapost
provizoriu, rudimentar fcut din crengi intmetesute
(Neem. 8:14-17). Acest tip de constructie apare in
special la sarbatoarea anual a Corturilot (lav. 23:
34; Deut. 16:13), dar era folosita i de armatele aate
pecimp (CORT) gi inagricultura, oaadpost desoare
(vezi Iov 27:18; Iona 4:5) sau ca adapost pentru vite
(Gen. 33:17; "SUCOT).
T.C.M.
COLONIE. O agezare locuirz! de cetiteni romani
stabiliti in teritorii strine care se bucmau de auto-
guvernare. Obiectivul era uneori strategic; in cele mai
multe cazuri colonia era consdtuita pentru reabi-
litarea veteranilor sau a celor ri lucru i probabil ca

nkiodata nu a avut ca scop romanizarea economica
sau culturali. in Orient, coloniile erau rare gi erau
compme adesea din oetiteni romani care vorbeau
limbs greaca. Obioeiul s-a exns prin conferirea sta-
tutului de colonic unor republici gneceeti, pentru mo
tive onorice. Mindria eetitii Filipi dc a colonic
romana (Fapt. 16:12) probabil ci a fost ie$i!i din
comun intrudt nici una dintre oelelalte colonii men-
tionate in NT nu este menonati cu acat titlu (Corint,
Siracuza, Boa, Antiohia P1s|dxe1,'
' ' ' L1stra', Ptoleme1as' ai
poate lconia). Un loc preeminent in afacei-ile celor mai
multe state straine il ocupa asociatia (conventus) ceta-
tenilor romani cane locuiau in localitatea rapectiva.
,,0aspetii din Roma la Ierusalim (Fapt. 2:10) con-
scituie un asemenea exemplu.
BEBLIOGRAFIE. A. H. M. Jone, The Greek City
from Alocander to Justinian, 1940, p. 61-84; A. N.
Sherwin-White, m Roman Citizeruhipz, 197s;a.1-
vick, Roman Colonies in Southern Asia Minor, 1967.
COLOSE. Cetate nomana in provincia Asia, in par-
tea deva Tluciei asiaticedinzilelenoastre. Erasituata
lavreo 15 lunde 'Laodioea, pevalea Lycus, pedrumul
principal citxe E. l.a inceput a fost punctul de intilnire
al rutelor major: de la Sards $i Efs, lntr-un loc uaor
de aparat qi cu zezerve bogane de apa. A fost o cetate
importanta inperloada lidianl ipI$&!|,d8l'\llKl'l0l'
so--__. . _ "--
* Cele saple bisenci din Asia (Apoc. l-3)
i DrumurileAs1e|
cn D>
Fe
4, Tiatira
I/5
+5
IDIA \
ima
Sardis
R Filadcllia
> \>-/""E1_|T= Colosci
Magnesia i h. 3:18-4:1. Instructiuni cu privire la conduita,
Mile!
b CARIA C"?
- .1
1,.
~.._
LICIAI
6 .
, ,__,__,__,.___..__.
Q 15 so 1s|oo|2s|so Km;
Localizarea ora.ulu|' Colose
____-_....., ._ _.'_-.. ..---nu
aintratinde<:lincinddrumuldelaSardsla Pergam
a fost pmtat spre V, prin oetatea nou-fonnata, Lao
dicea. In preunt locul nu are locuit; se aa in apro-
piere de Honaz, la 16 km NE de oragul
Probabil ca Evanghelia a ajum in acat pinut in
timp oe Pavel locuia la Efes (Fapt. 19:10), pqate prin
Epafra, care era din Colose (Col. 1:7; 4:12-13). Se
pare ca Pavel nu a vizitat Colose inainte sa serie
epistola sa (Col. 2:1), deai ate posibil ca dorinta
aceasm (Filim. D) saise implinit mai tirziu. Filimon
(Filim. 1) 5i sclavul sau. Onisim (Col. 4:9; Filim. 10),
faceau parte din biserim primara din Coloee. Amnes-
teculdeelementee\neie$t:',greoqtiifri,gieneoe
cai-acteriza populatia cetatii probabil ca a fost lntnit
ai in bisaici: ax constituit un teren fenil pentru
genul de etezie speculative pe care a cautat as-1 com-
bata Pavel.
Tinutul acela a fost devastat de un cut:-emur, datat
dc mm (Ann. 14. 27) in anul so d.Cr. in aceasta
E.AJ. epistola nu exista nici un indica
' u despre cuuemur gi
de aceea trebuie sa prsupunem ca a fost scrisa inainte
ca vestea despre demstru sa ajuns la Roma.
E.M.B.G.
C.l.H.
COLOSENI, EPISTOLA clvrna.
I. Schita connutulul
a. 1:1-2. Salut.
b. 1:3-8. Multumire pentru credinta gi dragostea
cre$uml'' or din Colose 5i pentru road: propovaduirii
#0 4 Evangheliei lntre ei.
__ | __.-5
-II
c. 1:9-12. Rugiciune pentru creqterea lor in inte-
1 legere gi, hi consecintl, in fapte bune.
d 1:13-23. Gloria gi mai-etia lui Cristos, Chipul lui
Dumnezeu, Agentul Lu.i in crearea tuturor lucrurilor,
Capul Bisericii, Cel care princrucea Sa a lmpacat toate
lucmrile cu Sine.
e 1:24-2:3. Eforturile 5i suferintele lui Pavel pen-
truafaoecunoscuti tainalui Cristosgiinacautasa
F prezinte pe orice om perfect in Cristoo.
f. 2:4-3:4. Avertismentul concret impotriva inva-
taturii false i raspunsul apostolului la acea inva~
tatura.
g. 3:5-17. Cxeetinii trebuie sa se dezbrace de pica-
tele vechi i sa se imbrace cu virtutile vietii noi
in Cristos.
4.
-- pentru sotzi i sotii, copii gi parinti, slujitori gi stipini.
L 4.2-s. lndemn la rugaciune la lntelepciune in
vorbire.
'-1""
j. 4:7-18. Mmaje pexsonale.
. -0". ll. Autorul
1"
Indoieli cu privire la autenticitatea Epistolei cane
.-L.-u.
coloseni an fost exprimate pentru prima data in se-
colul al 19-lea; $coala de la Thbingen a rspins ideea
ca Pavel ax fi autorul acesteia $i a altor epistole, pe
baza faptului ca in ele s-ar presupune ca exista idei
f gnostice din secolul al Z-lea. Mtzi sint privite cu mai
multa seriozitate argumentele bazate pe vocabular,
I stil gi docn-ina cind aceasta epistola este comparat cu
alte epistole ale lui Pavel, dar aceste argumente nu
J. sint suficient de putemice incitsa-i determine pe multi
teologi si respinga ideea ca Pavel ax fi autorul. Ase-
i manarile remarcabile cu *Efeseni i-a determinat pe
unii sa sustina autenticitatea acelei Epistole si sa
contate autenticitatea Epistolei catre Coloseni (de ex.
F. C. Synge, Philippians and Colossians, 1951), dar
aproape lntotdeauna s-a considerat ca dovezile ar
indica prioritatea Epistolei catre Coloseni. Citiva teo-
logi, cum sint H. J. l-loltzmann ai C. Masson, au
argurnentat in favoarea unei relatii mai complexe
dintre cele doua epistole.
begitura dintre Coloseni si mica Epistola catre
"Fi1imon cit si oaracterul acelei epistole sint de asa
natura incit aceasta constituie practic ,,semnatura lui
Pavel pentru Colosmi. Epistola catre Filimon se refera
la un sclav fugar, Onisim, care se lntorcea la stapinul
sau. Epistola catre coloseni (4:9) spune ca acat Oni-
aim a fost trimis inapoi la Colose irnpreuna cu
in Epistola catre Filimon este mentionat Arhip, din
casa lui Filimon (v. 2); in Coloeeni (4:17%nexistB un
maaj special pentru aceeaai persoana. Epistola
cane Filimon sint incluse salutazi de la Epafra, Marcu,
Aristarh, Dirna si Luca (v. 23 $.urm.); aceleasi per-
soane sint mentionate in mod special in Coloseni
(4:10-14). Este greu sa ne imaginam ca acate referiri
la anumite persoane at fi neautentice sau ctive.
Singura alter-nativa ate sa legam impreuna Epistolele
catre Filimon si cane coloseni ca epistole care au
acelasi autor si care au fost scrise in aceeasi perioada
C.F.D. Moulespune (inCGT, p. 13): ,,Pare ...impos1l>i1
sa punem la lndoiala ca Epistola cane Filimon a fost
acrisa de Sf. Pavel, sau sa punem la indoiali legatura
strinsa dintre Filimon si Coloseni.
XII. Deetlnntin Eplstolei
'Colose a fost o cetate din Frigia, in provicia romana
Asia, situata - la fel ca si l-lierapolis 5i Laodicea - pe
valea riului Lycus. lmportanta cetagii a scazut pina in
vremeaNTi a fost redusiisimaimultdeuncutremur
dezastruos din anul 60 d.Cr. Pavel nu a inintat
biserica din Colose si nici nu a vizitat-o_pina la data
acatei scrisori (1:4, 7-9; 2:1). In a doua sa
calatorie misionara, el a trecut pe la N de valea Lycus
(Fapt. 16.6-e). in a ma sa calatorie misionara, Efesul
a fost timp de 3 ani centrul activitatii sale (Fapt.
19:1-20; 20:31) si ate foarte probabil ca Evanghelia
a ajuns la Colose in vremea aceasta prin Epafra, care
era din Colose (1:7; 4:12). Majoritatea cratinilor
erau ne-evrei (1:27; 2:13), dar iruca din vremea lui
Antiohus cel Mare a existat in apropiere o comunitate
evreiasca numeroasa si inuenta.
IV. Data oi locul scrieri!
Este dar oi Epistola cine Coloaeni a fost scrisi din
inchisoare, as cum arata cuvintele din 4:3, 10 si 18.
Au fost luate in considerare trei locuri unde a fost
posibil ca Pavel sa fie intemnitat la data epis-
tolei. 1. Efa. Cel mai putemic argument in favoarea
acestui loc este 0 armatie din secolul al 2-lea, din
prologul lui Marcion la Epistola catre Coloseni. Tbtuai,
daca Coloseni si "Efeseni au fost scrise la aceeasi data
(asa cum indica 4:7 s.urm. si Efes. 6:21 s.un-n.), posi-
bilitatea din Efes ate exclusa. 2. Cezarea. Au
fost date 0 serie dc arguments in favoarea Cezarei. Bo
Reicke argumenteaza in favoarea acatui loc pe baza
cutremurului de pamint distrugator la care ne-am
referit mai sus, dar lnceputul intemnitir-ii lui Pavel in
Roma probabil ca a avut loc cu un an inainte ca acel
cutremur de pamint sa loveasci Valea Lycus. Nu este
probabil ca toti cei mentionati in cap. 4 sa fost cu
apostolul Pavel cind s-a aat lnchis in Cezarea. 3.
Roma. Nu existi nici un argument impotriva
dinkomalacaresanusepoatadaunraspimsadecvat.
Nu este nici un loc mai probabil decit Roma unde sa
fuga Onisim, iar continutul si referintele personale par
sa se potriveasca mai bine cu intemnitarea lui Pavel in
Roma decit oriunde in alta parte. Prin urmare, pare
probabil ca data sa fi fost anul 60 d.Cr.
V. Motrlvul scrieri! Epistolei
Sint doua probleme care au adus biserica din Colose
in cenuul atengsi lui Pavel ai au pr-ilejuit scrierea
acatei scrisorl. primul rind, el i-a scris lui Filimon
in Colose, trimitindu-l inapoi pe Onisirn, sclavul fugar,
dar care acum era converdt (Filirn. 7-21). Se poate ca
el sa protat de acest prilej ca sa scrie intregii bisericl
an Colose. in al doilea rind, Epafra i-a dus lui Pavel
stiri dapre biserica; au fost multe lucruri incura-
jatoare (1:4-8), dar se pare ca an fost si va_ti ml-
buritoare dapre invatanira falsa caxe ameninta sa-i
abata pe membrl de la adevarul lui Crista. $ti.rea
aceasta l-a determinat pe apostol sa scrie in felul in
care a scris.
V1. invititura falsi
in stilul sau caracteristic, Pavel abordea problema
cu care era confruntata biserica din Colose venind cu
lnvataturi pozitive si nu cu o respingere sistematica,
punct cu punct, a invititurii false. De aceea nu cu-
noastem pe deplin care era invatatura falsa, dar putem
deduce trei lucruri:
1. Acorda un loc important fortelor din lurnea
spirituala, in detrimentul locului acordat lui Crlstos.
ln 2:18 Pavel vorbeste dapre ,,inchinarea la ingeri,
iar alte referiri la relatia dintre Cristos si creatia spiri-
tuala (1:16, 20; 2:15) se pare ca au aceeasi sem-
nicatie.
2. O important.-1 mare a fost acordata aspectelor
exterioare, cum sint sarbatorile si postur-ile, lunile noi
gi sabaturile (2:16 s.urm.) si probabil (2:
11). Acatea erau prezentate cu mindrie ca ind ade-
varata cale de disciplinare a eului si de supunere a
carnii (2:20 s.unn.).
3. Invatatorii se ludau ca ar poseda 0 filozoe
mai inalti. Lucrul acata este clar din 2:4, 8, 18;
putem presupune ca Pavel, prin folosirea frecventa a
termenilor ,,cunoastere (grl5sis si pigrl5sis), ,,intelep-
ciune (sophia), ,,p1-icepere (synesis) si ,,taina (mys-
zrion), a contracarat aceasta concepgie.
Unii (de ex. Hort si Peake) au sustinut ca inva-
tatura iudaici putea explica insucienta misura toate
acate elements diferite. Lightfoot a argumentat ca
invatatura falsa era invatatura aenienilor si in pre-
zent avem cunoetinte considerabile despre secta ae-
nienilor din sulurile de la Marea Moarta, dar nu avem
nici o informatie dapre prezenta unei secte de acest
fel pe Valea Lycus, in sec. 1 d.Cr. Altii au identicat
erezia din Colose cu una dintre ecolile gnostice care
ne sint cunoscute din scrierile autorilor din secolul a1
2-lea. S-ar putea s nu o putem eticheta exact. in ziiele
acelea era raspindit sincretismul in religie si in lo-
zoe. Probabil ca ne-am apropia de adevar daca am
spune ca aceasta invatatura este o fonna iudaica de
gnosticism.
Pavel se ocupa cu cele trei erori in felul urmator:
1. El le spune colosenilor ca ate vorba de
grait aplicata cind inalta pe lngeri si pun accent pe
functiile fortelor spirituale bune si se tem de sta-
pinirile rele. Cristos este Cteatorul si Domnul tuturor
lucrurilor din cer si de pe pamint si El ate Nimicitorul
oricaror forte rele (1:15 s.urm.; 2:9 s.unn.). loan!
plinatatea (plEr6ma) Dumnezeirii se aa in Cristos.
(Aici Pavel probabil ca a luat si a folositin %s crestin
unul dintre cuvintele cheie ale invaturii false.)
2. Calea sfinteniei nu ate un asoetism, care pro-
moveaza doar mindrie spirituala, nici eforturi ego-
cencrice de a stapini pomirile carnii, ci imbracanea cu
Cristos, prin concentrarea afectiunii asupra Lui si, in
felul acata, prin dezbracarea de tot ce ate contrar
voii Sale (2:20 s.urm.; 3:1 s.urm.).
3. Adevarata lntelepciune nu este o lozoe ome-
neasca (2:8), ci ate ,,taina (secretul revelat) lui
Dumnezeu in Cristos, care locuieste in toti cei ce-L
primesc pe El (1:27), Hui sa faca distinctie intre
oameni (3:10 s.urm.).
BIBLIOGRAFIE. J . B. liightfoot, Saint Paul '3 Epis-
tles to the Colossians and to Philemon, 1875; T. K.
Abbott, The Epistlm to the Ephaians and to the Colos-
sians, ICC, 1897; C. F. D. Moule, The Epistles of Paul
the Apostle to the Colossians and to Philemon, C01;
1957; F. F. Bruce in The Epistla ofPaul to the Ephesians
and to the Colossians, NLC, 1957; I-l. M. Carson, The
Epistles ofPaul to the Colossians and Philemon, TNTC,
1960; R. P. Martin, Colossians and Philemon, NCB,
1974; serla de articole despre Coloseni de Bo Reicke,
E. Schweizer, G. R. Beasley-Murray, C. F. D. Moule, G.
E. Ladd si altii, in Review and Expositor 70, 1973, p.
429 s.urm. RF.
COMBUSTIBIL. "Cirbunele obiqnuit nu era cu-
noscut de evrei. Carbunele de lemn era folosit de
oamenii bogati (ler. 36:22; loan 18:18) si de
in timp ce oamenii saraci adunau vreascuri (1 lmp.
17:10). Ezechiel mentioneara folositea 'balegarului
uscat drept combustibil (4:12 s.urrn.), un obicei care
continua si in ziiele noastre printre saraci. ls. 44: 14-16
enumera o serie de pomi folositi drept combustibil, in
timp ce pentru a obtine 0 caldura puternica ins de
scui-G durata se ardeau tufe, in special ,,ienipei, Ps.
120:4), spini si marcini (Ecl. 7:6), pleava (Mat.
3:12) si n (Mat. 6:30). Se pare ca lemnul de foc
(combustibilul) era considetat de evrei o proprietate
comuna si faptul ca erau pusi si plateasca pentru el
era considerat o mare asuprire (Plin. 5:4).
RJ.W.
comanrui
st scnnvmunnn tzcouomca
I. in Vechiul Testament
'Palest:ina a fost intotdeauna singuxa punte naturala
intre Europa si Asia, in N, si Afrim, in S. Asa se explica
faptul ca desi aceasta tara era saraci, a fost imbogatita
in permanenta de schimburile si comertul care au avut
loc peste teritoriul sau. Ezec. 27:12-25 prezinta gama
larga de comer; international care trecea pate teri-
toriul lsraelului.
Contributia majora a Palestinei la comatul din
vremurile VT au corstintit-o produsele agricole si
metalele. Fenicia aflata la N era o ma manufac-
turiera silita sa importe alimente. Israel fumiza grine,
ulei si vin. Egiptul, aflat la S, avea un surplus de grins,
dar ducea lipsa de ulei de masline si de vin. Pe masura
cepopoareledindaertu.ldelaEaudevenitmai
puternice dupil vremea lui David, si ele au absorbit 0
parte a pnoduselor agricole ale Palestinei. Fierul, care
fusae introdus mai demult de catre listeni, a aparut
intr-o cantitate asa de mare dupa ce David a cucerit
Sirla incit a putut exportat in Egipt, careducea lipsa
de fier. Solomon a tacut comet; pe Marea Rosie cu
popoarele lnapoiate din Arabia si Africa. Aceste tari,
la rindul lor, au trirnis spre Mediterana arome scumpe,
si aur prin Palatine si prin Egipt. Comertul
arab in Palatina a ajuns la apogeu in vremea Naba-
taenilor. in timpul perioadei intertestamentale, tra-
cul cu asfalt de la Marea Moarta a fost atit de
important incit aceasta mare a fost supranumita Ma-
rea de Asfalt si a intrat in politica internationala.
Parfumurile si mirodeniile au fost intotdeauna anicole
de schimb: unele articole erau itnponate si altele erau
exportate. Amindoua aceste categorii de produse erau
mai importante in vremurile antice decit sint in ziiele
noastre. Mirodeniile, de exemplu, serveau la diver-
sicarea unui rneniu datul de monoton.
'l\in-nele Palestinei produceau un surplus de lina
care probabil era exportata ca atare sau ca bunuri
prelucrate. Moabul a fost un ptoducator important de
lina. Excavatiile de la Tell beit Mixsim au aratat ca
acata era un oras manufacturier specializat in ex-
clusivitate pe tautul si vopsitul pinzei. lnul era folosit
de asemenea pentru pinza. Daca era exportat, era
trimis in Fenicia, intrucit Egiptul era un mare produ-
cator de pinzeturi. Rasplndiree larga a hainelot scum-
pe este aratata de dacoperirea la Ierihon a unei haine
babiloniene, din vremea cind loeua a cucerit letihonul,
desi aoeasta cetate era de importanta minori. Valoa-
rea unor haine de calitate se vede din faptul ca erau
de obicei incluse in lista prazilor de razboi.
In vechime *Egiptul a fost una dintre tarile manu-
facturlae cele mai importante din zona Mediteranei,
dar Fenicia a lnceput sa ii faca concurenta, imitind si
modicind lucrurile egiptene. 0 data cu extinderea
productiei rnanufacturiere si a navigatiei in Fenicia,
lsraelul a avut o piata de desfacere cracinda pentru
produsele sale agticole. Palestina a intrat si ea in
domeniul manufacturier cam in perioada profetilor
care au lasat lucrari scrise. De fapt, o mare parte a
criticilor sociale se ocupa de ctizele econornice ine-
vitabile care au loc atunci cind un popor agrar trece
la productie manufacturiera pe scara larga. Vechimea
legilor din Pentateuh ate dernonstrata de absenta
oricarui cod manufacturier. Palestina a folosit tehnici
modeme cum sint cele de la liniile de asamblare si
standardizare a fonnelor si marimilor. Materialele
produse in masa erau de calitate buna, desi foloseau
de multe ori materii prime de calitate inferioara si
mini de lucru ieftina. Tbtusi, se pare ca bunurile lor
manufacturiere au fost destinate in principal pentru
consurnul local. Breslele mestesugarati au apirut
cam in vremea aceasta si producatorii de vase de lut
foloseau rnarci proprii. ("ARTE $1 ME$'lE.$UGURl.) ln
timpul V'l impozitele agricole erau platite in natura si
guvernul avea propriile ateliere de olirit care
produceau vase standardizate a\nd imprimate pe
minere sigiliul guvemului.
Can-e srsitul perioadei VI au inceput sa e folo-
siti in Palestina bani sub forma de monede. Pina
atunci fussera folosite lingouri, bare sau inele de aur
si argint care erau cintirite. Bijuteriile ofereau un mod
mai convmabil si mai sigur de invatire si tmnsport a
unorsume maride banidecitlingourile. Dupvremea
lui Alexandru cel Mare banii sub forma de monede au
devenit obisnui. In timpul perioada intertestamem
tale bancherii evrei au ajuns sa ocupe o pozitie impor-
tanti,iarsinagogi1edinAsiaMictntimpulNTi$i
datoreaza eldstmta in par}: inuentei evreilor in sis-
temul bancarsiincomert. In timpul aceleiasi perioade
Alexandria,mredeven.isepr0babilcelmaimarecen-
tru manufactulierdinlume, aatras unnumirmarede
Vl'\.
Comertul maritim a jucat un rol important in
comertul Palestinei numai in zilele lui Solomon si
Iosafat, dar ambele incercri au fost de scurta durata.
Comex1;ulmax-itimafostlnoeamaimaremisuriirx
miinile strainilor, intii ale listenilor, apoi ale feni-
cienilor si grecilor.
Penn-u txansportul pe uscat, asinul a fost animalul
de povara pina invremea lui David cind cami1a,folo-
sit pina atunci in principal pentru razboi, a devenit
accsibila pentru transportul in caravane comerciale.
O parte a bogatiei comerciale a Palestinei s-a datotat
acestor caravane care cumpirau produsele necesare
delatirani$irnqtugaricindtreceauprintari.Piata
lo<~alaeralocu1m1deoan:eniider111daflau$re
intemationale si ecienta acatui sistem de difuzare a
stirilor poate vzuta in predicile lui Amos, in tabloul
cuprinztor al problemelor mondiale. In vechime, is-
maelitii si madianitii efectuau o mare parte a comer-
tului in zonele de la marginea desertului. Mai tirziu
arnonitii le-au luat locul gi au devenit cei mai impor-
tantiproprietaridecimiledinaintedeNabataeni,care
au adus comertul prin dqert la apogeul nanciar.
Dinastiile lui Ben-I-Iadad si Omri au avut magazii
comerciale, ecarc in capitala celuilalt stat, si proba-
bil a lucrul aoesta em un lucru obisnuit pentru tirile
invecinate. Israel si Fenicia erau de obicei in nelatii
mult mai bune decit Israel si Siria. O sursi importanta
de venit pentru stapinire era impozitul pe produsele
comerciale care intzau in tar-3. Aceasti sursa de venit,
dsigur, a atins apogeul in zilele lui David i Solomon.
A existat un al doilea apogeu de prosperitate in timpul
don\nia'luiIeroboamIIinlsraelsialuiOziai.nIuda.
Drumurile comerciale principale din Palestina
stribitau tara de la N la S. Cel mai important dintre
ele venea din Egipt, traverse cimpia listeana, se
continua pe latura dc E a cimpiei Saronului, traverse
muntiiCammella Meghidoaiapoimergea spreDane
prin I-Iator din Galilea, e prin Bet-$ean si drumul din
podis, de la N de riul Iarmuc. Drumul dinpodisul inalt,
prin Beeraeba, Hebron, Ierusalim, Sil-mu si Bet-$ean
era folosit mai alm pentru trac local si mai pupin
pentru comert international. La E de valea Iordanului
seafla$oseaua RegeluicareveneadinGolfulAcaba
si trecea prin cetatile irnportante Chir, Dibon, Me-
deba, etc., de-a lungul pirtii centrale a zonelor popu-
late. Unaldoileadrumurma untraseuparalella Ede
$oseaua Regelui, chiar pe la marginea interioara a
desenului. in zilele noastre 0 gosea moderni urmeaza
traseulpximuluidrurnsiocaleferattraseulcelui
de-al doilea. Acste cai comenciale au preluat co
mertularabincent:recumsintPen'a, Ammangilidrei.
Drumurile de la E la V erau mai putin rentabile, cu
exceptia celui mai sudic, pe unde avea loc comertul
arab, de la Petra Nabataeana la Gaza. Comm se facea
si din cetat de car-avane Amman, pe valm riului
Iaboc, in sus spre Sihem si apoi spre Mediterana.
Tbtusi, cea mai mare parte a comertului probabil ca
avea loc prin I-lam-an spre Bet-$ean si apoi prin cimpia
Fsdraelon spre Mediterana. Produsele din cimpurile
intinsedegrinedinl-Iauranerauvindutepeaceasti
cale. Undrummaiscurttraversa GalileadelaMarea
Galileii la Acco. Principalele porturi maritime folosite
in vremurile NT au fost lope, Dor si Acco. Ascalon a
fost portul maritim listean, iar Gaza a fost centrul
mediteranean pentru comextul Nabataenilor.
BIBLIOGRAI-IE. D. Baly, The Geography of the
Biblez, 1974; informatii despre Orientul Apropiat an-
tic: cf. W. F. Ileemans, H. Hirsch, in D. O. Ed1ard(ed.),
Reallexikon derAssyrioIogie, 4, 1973, p. 76-97; dapre
Egipt: W. I-lelck, in I-Ielck si Otto (ed.), Larikon der
Agypwlogie, 2, 197s,<>1.94s~94s.
J.I..K
II. In Noul Restaunent
Schimburile si comertul nu ocupa un loc important in
NT. Coasta Palestinei este lipsiti de porturi si bintuiti
de valuri marisi nid unportnatural nua constituit
un centru comercial. In metaforele evr., marea ate o
bariera, nu 0 cale deschisa, si o asemenea atitudine
erarmsclitm--otaramarginitidegranitaneirifzinta
a apelor. Ruinele porturilor aniciale sint sucient de
frecvente incit sa sugereze mai degraba dimicia
decit succesul incercarilor omului dc a imblinzi capa-
tul de E al Mediteranei (vezi G. A. Smith, The Histori-
cal cwgmphy om: Holy LandZ5, 1931, p. 127-144).
Rutele de caravane, pe de alta parte, converg in
mod natural in Palstina si NT mentioneaza activi-
tatea comerdanttlor. Pilde cum sint pilda talanplor si
pilda negustorului care a gislt ,,o perli de mare pref
puteau intelae de ascultltorll clrora le-au fost
adrsate. Dar acata a fost comertul neinsemnat al
unei tari mici, sirace si subprivilegiate.
Pnnc1''palele activititi in domeniul sclumb'urilor
comerciale din perioada NT au fost in rniinile roma-
nilor si ale italienilor. Interfenenta statului in pm-
csele cornerciale, care a devenit o caracteristici sum-
bra in ultima perioada a imperiului, era vizibila inci
insecolul 1. Masinar-ialegaliprincare,,unsernnpe
mina sau pe frunte putea impiedica pe un non-con-
formist s cumpere sau s vinda (Apoc. 13:16-17) era
evidenta. Comertul extem al irnperiului era vast si
variat. Exista dovezi ca era decitar din punct de
vedere n8!\Ci3!', intrucit numarul mare de monede
romane gasite in mod obisnuit in India sint un indiciu
claraluneipierdemzmivedeaursiocauzaainatjei
paralizante care a crscut.
Cuvinte lat. si gr. in limbile vechi ale irlandezilor,
gerrnanilor, iranienilor, indienilor si chiar ale mon-
golilor sint o dovada a inuentei vmte a comertului
roman. Arheolog-Ia, in special pe coasta de S a Indiei,
anna acelasi lucru. Excavatii facute la Pondicherry
au stabilit faptul ci Roma a facut schimburi impor
tante cu India in secolul 1. De fapt, negustor-ii romani
erau pretutindeni. In afara locurilor snte de la Delphi
exista o piata rornana ale canei mine pot fi vzute pina
in zilele noastre. Nu incape indoiala ca a inflorit
comertul cu amulete si suvenire si acest gen de corner;
se poate s fi fost tipic pentru intreprinderile comer-
ciale italiene in strainatate, oriunde se adunau mul-
Activitati similare care aveau loc in Iemplul din
Ierusaljm au fost mentinute sub controlul marilor
preoti saduchei.

incepind am secolul 81 2-lea i.d.Cr. 0 cetate to
manas-a aatIaDelos,oentru.l decomertcusclaviin
bazinul Mlrii Egee, iar cind in anul 88 i.d.Cr. Micridate
a masacrat locuitor-ii italieni din Asia Mini, dint!-un
total de 100.000 de victime, 25.000 an fost din Delos.
Aoqtiatxebuiesi fostinoeamaimarepartenegus-
tori si agenti comerciali. mpitala, a cirei popu-
latieinsecolul lerainjurdel milion,eraopi-sta
1mensi' si un capitol satiric sumbru din Apocalipsa
(Apoc. 18), construit dupa modelul ,,cinteoelor de
jale din VI} imitind Euc. 27, vorbeste dapre bogitia
si amploarea comer-tului de lux al Romei si dapre
problemele economioe care aveau sa unneze in mod
cert dupa pierduea unei piete atit de bogate. Ostia,
portul Romei, era plin de magazii.
Comertul roman s-a intins mult dincolo de gra-
nitele imperiului. ,,'l'ara departa din Mat. 25:14
este o expresie literala. Negustorii din Italia au dus
produse]: lor alirnentare in Germania necuceriti, pe
,,cal ambreispreMarmBaltici,inlndiasipoatein
China. Tbata aceast! activitate s-a datorat dorninarii
Romei, paciipeoareaimpus-ocasi, maipresusde
toate, lipsei unor fnontiere politioe in zone mari ale
lumii. Personajul 'll'imalchio, creat de Petronius in
scrierea sa Satiricon, un parvenit, a putut sa cistige
averi si sa le piarda, si apoi si le cistige iarasi. Comer-
ciantii au spus despre Augustus ca ,,datorita lui ei au
navigat pe mari in siguranta, datorita lui ei si-au
adunat bogatii si datorita lui erau fericiti.
Relatarea ultimei calatorii a lui Pavel la Roma,
povstitacuatltamaiesu'iedeLuca,maiintiicuo
oorabiedinAdramyttium,inAsiaMicasiapoicuo
oorabie de transport din Alexandria, probabil inchi-
riarldertlpu-nirenromanlpentruatruuportagrtm
din Egipt, face 0 descriere vie a riscurilor comertului
si calatoriei pe mare.
Inafaradel'stadinApoc. 18,caresepoatesa
fost aleasa in mod delibemt in conformitate cu scopul
polemic si satiric al pasajului, bunurile exportate nu
ne sint bine cunoscute. Nu s-au pstrat liste de trans-
porturi. Scoici erau aduse la Roma din Britania in
butoaie cu apa dc mare. Cositorul de Cornwall se pare
caveneapeaceeasinitimaritirna.inregiuneadeNa
Galiei se pare ca existau rudimentele unei industrii
textileex'portatoaresisestiecuceru'tudineoiGaliaa
exportat vase de lut Samiene Dscoperirile
arheologioe suhacvatioe facute in epave au aritat ca
erau tr-ansportate cantitati mari de vin. O monogram!
cuunsdubluintr-untridentparesaindicecaun
asemenea vas de transport, naufragiat in apropiere de
Marsilia, a fost proprietatea lui Severus Sestius, care
a locuit in "(Isa cu Il'ident din Delos.
in oe priveste productia in masa a arcolelor pen-
tru schimb, existi prea putine inforrnatii si nu cu-
noastern nimic cu privire la organizatiile de afaceri
implicate. Tbtusi, anumite localitati au devenit renu-
mite pentru produse speciale si comertul care a rezul-
tat probabil ca a fost sub eontrolul neg-ustorilor de
rnserie care creau si mentineau propriile lor piete. Un
exemplu clar ate Lidia, ,,o vinzatoare de purpuri din
cetatea Tiatira, din Asia Mica (Fapt. 16:14), P9 care
Pavel a intnit-o la Filipi, in Macedonia. Bronzul din
Oorint, folosit pmtru ornamente si oglinzi (1 Cor.
13:12) si cilicium sau pinta din par decapri, care era
e produsul nit, e materia prima pentru corturile
cute de Pavel (Fapt. 18:3), probabil ca erau dis-
tribuite prin asemenea intreprinda-i particulare. Ima-
_'..._._-' -_ Y- __....._-__.. _.v--(av-1.-=
33333ginile folosite de loan in scrisoarea catre
Iaodica (Apoc. a=14-1a) sint derivate in parte am
schimburile si comertul din acest ores. Ranmay a
dovedit erdstenta in Leodicea a unui comert cu haine
scumpe din lina neagri. Iaodicea si Colose produceau
tesaturidinllnanmgragsespunecioiledinzona
aceea detin in prezent urme genetioe din vremea
aoeeadixistadeasernerteaoaliepentruocltiiacuti
in Laodicea, folosind probabil un caolin din zona
termaladelal-Iierapolis, laodeprtarede 10km. De
aceea vorbs;te autorul dapre ,,haine albe si ,,alie
pentru ochi (vezi W. M. Ramsay, The Letters to the
Seven Churches ofAsia, cap. 29-30).
*'Iiatira, din una dintre scrisorile anterioare, a fost
de asemenea uu centru de schimburi oomerciale desi
probabil ca nu punea un accent atit de mare pe export
ca Laodioea. Lidia a fost mentionati deja si dovezile
arheologioe vorbesc dapre lucritori care prelucrau
lina si pinza, vopsitori, pielari, tabacari, olari, vinta-
tori de sclavi si rnesteri in prelucrarea bronzului. Vap-
sitorii-siI.idiaprobabilcafaoeapartedintreei-
foloseau un colorant rosu-purpuriu extras din rada-
cina de roiba (Rubia tinctoria), care era mai ieftin
decit colorantul extras din scoica murexului marin.
Este interesantsaobservamcainscrisoareaoatre
Tiatira, pentru a-i descrie pe ,,Nicolaitii locali loan
foloseste numele lzabelei, semnul si simbolul com-
promisurilor Israelului, cauzate de asocierea comer-
ciali cu Fenicia. Nu incape indoiala ca ,,lz.abela din
Tiatira a propovaduit o forrna oarecare de compromis
cu lurnea pigina din jur. intr-un ora; cu o activitate
comexciala intensa, anumite adaptiri pireau destul
de necesare datoritl puterii detinute de breslele mg-
8"$'-'i- _ _
Aceste organizatii au consuturt o sursa majora de
dicultati pennu care au cautat sa pastreze
o constiinta curata in relatiile lorcu lumen pagina din
jur. Breslele matesugaresti sau collegin apar in Fapt.
19 ca o forta de opozitie organizata fati de
O categorie importanta de articole de comer; in Efs
- dupa ce portul a fost innamolit si comertul s-a mutat
Ia Smima - o constituiau suvenirurile de argint si
obiectele de cult pentru zeita Artemis, articole care
erau vindute pelerinilor care vizitau altarul faimos.
Brslele din Efs au exereitat sucient de multa pre-
siune indt Si pun capat pmpovaduirii lui Pavel. 0
scrisoare faimoasa a lui Pliniu (Ep. 10. 96), care
descne' in culori vii supnmarea unei b1sencr' ' ' viguroase
in Bitinia in anul 112 d.Cr., este de asemenea un
indiciu clar al unei asemenea inuente. Brasla mace-
larilor, alamtata de sciderm vinzirilor de came de la
sacricii,areusitsainstigeoacti\1neocialaimpo-
triva bisericii. Pentru al ciror comer; depin-
dea intr-0 masuri oarecare de bunavointa oamenilor,
era greu sa-si desiasoare activititile zilnice daca nu
luau parte la activitatile colegilor lor. Pe de alta parte,
intrucit toate ramurile mestesugurilor si comertului
erau sub patronajul unei zeitati pagine, inscrierea
intr-un collegium mestesugaresc si participarea la ac-
tivitatile lor necsita un act compromitator de libatie
sau de aducerea unei jertfe la cina data de breasla.
Exist! dovezi scrise despre un numar considerabil de
asemenm organizatii, siscrierile lui Iuda, Petru si loan
impotriva ,,Nicolaip'lor" si a ,,\1!I8i.lOf lui Balsam si
,,l1abela, sugereaza ca functia simpli a mestesugw
rilor si comertului a ajuns sa e o sursa de diviziune
profunda in Biserica prirnar.
 BLBIJOGRAFIE. G. A. Smith in EBi (s.v. ,,'[\'ade");
BC, 1, p. 218 s.urm.; M. Rostovmeff, The Social and
Economic History of the Roman Empire, 1926.
EMB.
colvloan/1, VISTERIE. ,,C0moar5 se referi de
obicei la lucruri de valoare, cum sint aurul sau argin-
tul. ,,Comori ascunse (Is. 45:3) sint bogatii ascunse;
,,com0ri.le rautatii (Mica 6:10; cf. Prov. 10:2) sint
comori cistigate in mod necinstit. in Mat. 2:11 ,,vis-
terii se refera la cutii care contin lucruri de valoare.
,,Visterie ate un termen folosit frecvent pentr'u a
indica locul unde sint pastzate comorile, si ea apar-
tinea de obicei unui sanctuar (Ios. 6:19, 24; I Imp.
7:51; Dan. 1:2) sau unuirege (2 Imp. 12:18; Est. 3:9).
In Ezra 2:69; Neem. 7:70 s.urm., ,,v_isteria este un
fond pentru reconstruirea Templului. In Marcu 12:41;
Luca 21:1 termenul se refera la cele treisprezece cutii
in forma de trompeta pentru stringerea darurilor pen-
tru Templu, aate in Curtea femeilor de la Templu; in
loan 8:20, termenul este folosit si pentru locurile din
vecinatatea acator cutii.
,,V1sterie are de asemenea un sens mai general de
,,magazie sau ,,depozit. in 2 imp. 20:13 ,,casa vista-
riei ateundepozit din palat (cf. v. 15). in Mat. 13:52
este o magazie.
Biblia foloseste termenii ,,comoara sau ,,visterie
si in sens metaforic. Iahve pastreaza pacatele in vis-
teria memoriei Sale (Deut. 22134). intelepciunea tre-
buie s e pistrata in minte ca o cotnoara, adica,
trebuie pretuita si invitata (Prov. 2:1; 7:1). Slava lui
Iahve este comoara Sionului (Is. 33:6). Cerul este
,,comoara buna a lui Iahve in care se aa ploaia
(Deut. 28:12); in poezie, zapada, grindina (Iov 38:22)
sivintul (Ps. 135:7;Ier. 10:13; 51:16) audeasemenea
,,magazii sau visterii. in Zah. 11:13 I'M hayyoser,
,,ola1* a fost rnodicat in hH'6sZ1'r, ,,comoari cu Pah.,
dar ate posibil ca TM s5 redea de fapt ,,topitor (cf.
mg NEBmg. ,,topitoxie).
in Evangheliile sinoptice Isus foloseste frecvent
,,comoara in sens gurat. int:-ucit Dumnezeu rasp1a-
ta_te in viata viitoare slujirea adusa din toata inima,
aceasta rasplatire ate descrisa in termenii adunarii
unei comori in cer, care ate prezentati in contrast cu
stringerea de bani in Mat. 6:19 s.urm.; Marcu 10:21
si textele paralele; Luca 12:33 (cf. Mat. 19:21; Luca
18:22). Intrucit inima ate o visterie pentru bine sau
rau, ea detemuna conduita (Mat. 12:35; Luca 6:45).
Inima omului este acolo unde este comoara lui (Mat.
6:21; Luca 12:34), adica, interesele lui sint deter-
minate de ceea ce pretuieste mai mult.
Exptaia lui Pavel, ,,o comoara in vase de prnint
(2 Cor. 4:7) prezinta in contrast gloria Evangheliei
divine si slabiciunea oamenilor care o slujac. Intelep-
ciunea si cunoasterea sint comori care se gasac numai
in Cristos (Col. 2:3).
Tkrmenul sulld, din Exod. 19:4; Ps. 135:5; Ecl.
2:8 este tradus uneori ,,o comoara aparte. in Mal.
3:17 termenul ate tradus ,,comoara. Cuvintul evr.
apare alaturi de ,,popor in Deut. 7:6; 14:2; 26:18.
inseamna ,,proprietate petsonala. In afara de 1 Cron.
29:3; Ed. 2:8, unde este folosit in sens literal si se
refera Ia averile reg-ilor, s'ulId este folosit cu referire
la Israel, poporul lui Iahve. Tit 2:14; 1 Pet. 2:9 si,
probabil, Efes. 1:14 folosesc termenii echivalenti din
LXX pentru noul Israel.
BIBLIOGRAFIE. Arndt; L. Koehler, Lexicon in Vete-
ris Testamenti Libros, 1953.
L.C.A.
COMPASIUNE. in Biblie, compasiunea este atit 0
calitate divine cit si o calitate umana. In RSV cuvintul
acesta este folosit pentru a traduce tennenii evr.
hmal si rahmim, care in AV sint redati mai frecvent
,,mila sau ,,crutare si ,,indurare sau ,,mi1ostivire.
Astfel, compasiunea, mila si indurarea pot con-
siderate sinonime. in NT cuvintele cele mai frecvente
sint elee (si formele inrudite), tradus ,,a avea com-
pasiue, ,,a avea indurare si ,,a avea mila, sau eleos,
care ate tradus intotdeauna ,,indurare. Cuvintul oik-
teir6 ate intilnit de doua ori si ate tradus ,,a ava
compasiune (,,a avea mila), iar oiktirm5n apare de
trei ori cu sensul de ,,induratoi* sau ,,milostiv.
Profetii si alti oameni ai lui Dumnezeu au fost
constienti de minunea 'indurarii lui Dumnezeu fatfi
de oamenii pacatosi. Ei au spus ti orice om care a
simtit (experimentat) indurarea lui Dumnezeu va sim-
ti ca ate de datoria sa s aiba compasiune fata de
semeni, in special fata de ,,orfani, vaduve si straini
(acesa sint mentionati impreuna frecvent in Deut.
10:18; 14:29; 16:11; 24:19; ler. 22:3; etc.) cit si fat
de cei "saraci si nenorociti (Ps. 146:9; Iov 6:14; Prov.
19:17; Zah. 7:9-10; Mica 6:8). Din referirile frecvente
din Deuteronom reiese clar ca Dumnezeu asteapta ca
poporul Su s dea dovadi de compasiune nu numai
fata de evrei ci si fat! de strainii care Iocuiac in
mijlocul lor. Din invatatura Domnului nostru Isus
Cristos, in special din pilda Samariteanului milostiv
(Luca 10), ate clar ca ucenieii Lui trebuie sa dea
dovvada de compasiune fate de oricine are nevoie de
ajutorul lor. Compasiunea ar trebui sa e impartiala
si ar trebui sa se exprime in fapte (1 loan 3:17); s-ar
putea sa ceari sacriciu personal.
.l.W.M.
CONCILIUL DE LA IERUSALIM. Conciliul de la
Ierusalim este numele care este dat de obicei adunarii
care a reunit delegapi bisericii din Antiohia (condusi
de Pavel si Bamaba) si apostolii si pnezbiterii bisericii
din Ierusalim, pentru a discuta problema creata de
intrarea unui numar mare de convertiti dintre Nea-
muri in biserica (Fapt. 15:2-29). Multi comentatori
identica aceasta intrunire cu cea descris in Gal.
2:1-10; prerea adoptata de noi, ins, ate ca intru-
nirea din Gal. 2:1-10 se refera la o consfatuire ante-
rioarz-1 la care Pavel si Barnaba s-au intilnit cu Iacov
cel Drept, Petru si loan, cind liderii de la Ierusalirn au
recunoscut chemarea si pozitia lui Pavel si Barnaba ca
apostoli pentru Neamuri. (Pentru parenea ca se refer
la una si aceeasi ocazie, vezi "'CRONOLOGIA NOULUI
'I'ES'lAMEN'I sectiunea 11.4.)
I. Ocazia
inaintarea rapida a Evangheliei printre Nearnurile din
Antiohia (Fapt. 11:19 s.urm.), cit si din Cipru si Asia
Mica (Fapt. 13:4-14:26), a ridicat o problerna dicil
pentru credinciosii evrei conservatori din Iudea. Apos-
tolii au consimtit la evanghelizarea familiei din Ceza-
xea licut de Petru deoarece a fost insoiiti de semne
evidente ale aprobirii divine (Fapt. 10:1-11:18), dar
dac rspindirea Evangheliei printre Neamuri avea s
continue in acela$i ritm, curind aveau $5 e in biseric
mai mulgi neevrei decit evrei 5i lucrul acesta putea
ameninga menyinerea standardelor morale crerine.
Mulgi evrei creetini au avut 0 solupie simpl la aceast
problem. Converi ne-evrei s e admigi in biseric bariere cu cre$tinii evrei. (Dac ginern seama c in
in acelagi fel in care prozeliiii ne-evrei erau admigi in
comunitatea lui Israel: s5 e circumdgi 5i s accepte
obligaa de a respecta legea iudaice.
Pin atunci aceste condigii nu fuseser impuse
celor convertigi dintre Neamuri. Se pare c nu s-a spus
nimic despre cu'cum'cizia lui Comeliu i a familiei sale,
iar cind Tit, un cregtin ne-evreu, a vizitat Ienisalimul
impreuni cu Pavel i Barnaba cu 0 ocazie anterioar,
problema lui nici mica: nu a fost ridicat
(Gal. 2:3). Acmn, ins, unii membri ai bisericii din
Ierusalim. plini de zel pentru Lege, au decis s3 impun
creetinilor ne-evrei din Antiohia i din bisericile ice
ale acesteia necsitatea de a lua asupra lorjugul
Prsiunile exercitate de ei au fost atit de puternice in
bisericile recent iningate in Galatia ind! Pavel a
trebui: s uimit acestor biserici protsml urgent pe
care il cunoatem ca Epistola lui Pavel ctre *Galateni.
Chiar i in Antiohia ei au creat o asemenea controvers
incit bisericii au deck c problema pebuia
discutat i rezolvat la cel mai inalt nivel. In con-
secingi, a fost convocat Conciliul de la Ierusalim (cca
48 d.Cr.) .
I1. Soluonarea problemel prlncipale
Dezbaterea a fost deschisi de partida fariseici din
biserica din Ierusalim, care a insismt cl! ne-evreii con~
vertigitrebuiesi ecircumcigigi u-ebuieslisecear
s respecte lggea. Dup multe controvexse. Petru a
reamintit Concliliului c Dumnezeu $i-a artat deja
voia Sa in aceast problem prin faptul c a dat Duhul
Snt lui Comeliu i familiei sale numai pe temeiul
credingei. Pavel gi Bamaba au sprijinit acest argument
i au povstit cum Dumnezeu a binecuvintat in mod
asemintor un numr mare de credincioei ne~evrei
prin propovduirea lor. Dup aceea, Iacov cel Drept,
lideml din lerusalim, a rezumat dezbaterea gi
a exprimat decizia sa ca nici 0 condigie s nu e impus
celor convertigi dintre Neamuri afaxi de condilcia cre-
dingei in Cristos, cu care Dumnezeu a artat clax c
are satjsfcut. Cetle pgine, a spus el, nu au fost
lipsite de mmuia Legii lui Moise; dar intrarea ne-ev-
reilor in biserica lui Mesia este implinirea promisiunii
potrivit creia cortul drimat al lui David avea s e
ridicat din nou $i suveranitatea lui avea s5 fie stabilit
din nou asupra popoarelor pgine (Amos 9:11
.urm.).
III. Luarea unei deciz int:-o problemi prac-
tici
Dup ce a fost solugionat problema de prlncipiu
intr-un mod care a dat sadsfacpie complet delegagiei
din Antiohia, a trebui! s e abordat o problem
practic afectind p5rt5ia de zi cu zi intre convenigii
evrei i cei dintre Neamuri acolo unde existau com-
unitigi mixte. Ax fost un semn de bunvoing s_>i
curtoazie dac convergii ne-evrei ar {inut seama de
anumite scmpule evreisji. De aceea, la sugestia lui
lacov, scrisoarea in care liderii de la lerusalim an
comunicat hotiririle lor bisericilor de ne-evrei din
Siria gi Cilicia (inclusiv bisericii din Antiohia) S-a
incheiat cu un indemn ca ei s se abiini de la anumite
minciruri care constituiau o ofens pentru fraiii lor
evrei, 5i li s~a mai cerut s se conformeze codului
evreisc cu privire la relagia dintre sexe. Fir ase-
menea concesii din partea cre$tinilor neevrei ar
existnt diculn-iii practice grave in calea prtigiei fr
acele zile Cina Domnului era luat cu regularitate in
timpul mselor generale de pirtie, inpelegem mai
bine importanga acestui considerent.) Nu existi nici o
dovad reali pentru ideea c Pavel nu ar ii acceptat
s5 comunice acate condigii convertigilor si ne-evrei
(in Fapt. 16:4 ni se spune c a fcut acat lucru).
Atunci cind nu au fost compromise principiile fun-
damentale, Pavel a fost cel mai conciliator dintre
oameni 5i el i-a indemnatin repetate rinduri pe cxe$tini
la indatorirea aceasta de a respecta scrupulele altora
in asemenea probleme (cf. Rom. 14:1 $.urm; 1 Cor.
8:1 $.urm.). Tbtugi, cind corintenii i-au cerut lui Pavel
s stabileasc o regul cu pxivixela mincrurilejertte
idolilor, el a fcut apel la principiile fundamentals 5i
nu la decretul de la Ierusalim.
Dup o generagie sau dou, nemaiexisdnd situagia
care a impus convocarea Conciliului de la lensalim gi
scrisoarea apostolic din Fapt. 15:23-29, Txtul Apu-
sean al Faptelor Apostolilor a adaptat scrisoarea la o
situae nou, prin modificarea ceringelor ei inn-o
directie pur ec - cerind abstinenga de la idolatxie,
virsaxe de singe i curvie. Dar ceringele, in forma lor
original, an fost respectate de din Galia i
din N la sxgitul secolului al 2-lea i au fost
incluse de Alfred cel Mare in codul englez de leg-l
elaborat la switul secolului al 9-lea.
BIBLIOGRAFIE. W. L. Knox, The Acu of the Apos-
tles, 1948, p. 40 .urm.; C. S. C. Williams, The Acts of
the Apostles, 1957, p. 177 .urm.; E. Haenchen, The
Acu of the Apostles, 1971, p. 440 .urm.
F.F.B.
CONCUBINK. Obiceiul concubinajului era l'5$piIl-
an in lumea biblici. in Mesopotamia brbarul (mil)
era liber s aib relagii sexuale legitime cu sclave. ln
Asiria brbatul (sogul) putea lua citeva concubine
nscute femei libere, cit 5i o sogie ,,cu vl, clei ,,con-
cubina era supus fag de autoritatea soplei. Fiii
concubinei aveau dreptul s e pirtagi la moetenire.
Concubinele care aveau copii gi care se purtau arogant
puteau tratate ca sclave, dar nu puteau fikindute
(c Laws 0fHammurapi 146-147; 170-171). In Capa-
docia (secolul al 19-lea i.d.Cr.) gi in Alalah, atunci
cind soiia nu ddea natere unui u intr-un anumit
timp (3 $i rapectiv 7 ani), sopilera indreptgit s5 se
cstoreasc cu o a doua sopie. In Ugarit un om care
avea 0 concubin era numit b'l iilmt, ,,p0sesoru1 unei
femei care completeaz Uamilia). Sara i-a dat lui
Avraam o sclav s-i e concubin (Gen. 16:2-3) iar
servitoarele pe care Lea i Rahela le-au primit ca dar
de nunti au devenit concubinele lui lacov (Gen. 29:
24, Zilpa; Gen. 29:29, Bilha). Concubinele erau prote-
jate de Legea lui Moise (Exod. 21:7-11; Deut. 21:10-
14), dsj se fcea deosebire intre concubine gi sopii
(Jud. 8:31; 2 Sam. 5:13;1lmp.11:3;2 Cron. 11:21)
i puteau divoriate mai uor (Gen. 21:10-14). Unii
regi, cum a fost Solomon, au iicut excae in ce privete
numrul sogiilor gi al concubinelor. Dac cineva se
culca cu concubina unui rnonarh, gestul era achi-
valent cu uzurparea tronului (2 Sam. 3:7; 16:21-22;
1 imp. z=21-24). inVTsintfolositi doitermeni: pnega,
un termen de origine ne-semitica, ei termenul aramaic
lhEnd (Dan. 5:2-3, 23), ,,servitoare la templu. Primal
termen este folosit in vremea pan-iarhilor, a
(Canaanului) 5i in prima parte a regafului. ind folosit
cel mai frecvent in vremea judecitorilor. in toate
perioadele obioeiul acesta a creat tensiuni cu sotiile
iar profetii de mai tiniu au incurajat monogamia (Mal.
2:14 .urm.). Femeia ideali din Prov. 31 eea parte
dim:-o societate monogarna.
in N1} monogamia a fost prscris de Isus (Mat.
5:32; 19:3-12, etc.) aide scriitorii NT (1 Tim. 3:2, 12).
Lumea contemporana greaca ai romana continua s
practice concubinajul. Prinue greci, palla.kaL "con-
cubinele erau tinute in mod obianuit pentru plicere
sexuali$icopiii niscutidinasenierneaimiri, deailiberi,
erau bastarzi. Sotiile (gynaikes) erau cele care niateau
copii legitimi. In lumea romana staru de concubi-
natus, sau nculoare irnpreuni, implica uniri neociale
mai mult sau mai putin perrnanente, ma o ceremonie
de cisatorie. Copiii nascuti din asemenea uniri pri-
meau statutul legal _al mamei lor ei erau privati de
statutul de cetiteni. In acest cadru, singura for-ma de
casatorie pentru creetini a fost cea rnonogama. Bar-
batii necsatoriti care aveau o concubina erau obligati
s5 se casatoreasci cu ea sau nu erau acceptati pentru
botez; femeia care credea putea botezata.
BIBLIOGRAFIE. A. F. Rainey, El, 5, col. 862 .urm.;
R. de Vaux, Ancient Israel, 1962, p. 24-25, 29, S3-54,
83, 86, 115-117; "Marriage", Dictionary of Biblical
Archaeology, ed. E. M. Blaiklock (in curs de apariiie).
J.A.T.
CONDUCEREA BISERICII. NT nu da un cod
detaliat de reguli pentru conducerea bisericii $i insaei
ideea unui asemenea cod ar putea parea incompa-
tibila cu libenatea dispensatiei Evangheliei; dar Cris-
tosalasatinurmaiingrupdelideriinpersoana
apostolilor pe care El lnsuai i-a als ai le-a dat citeva
principii generale pentru exerdtarea functiei lor de
conducere.
1. Cei Dolspremeoe ei Pavel
Cei Doisprezece au fost aleei ca s5 e cu Cristos
(Marcu 3:14) ai aceasta asociere personala i-a invred-
nicitsa e martoriaiLui (Fapt. 1:8);de1abuninceput
ei au fost inzstrati cu putere supra duhurilor necu-
rate ei asupra bolilor (Mat. 10:1) i aceasta putere a
fost innoiti gi midta, intr-0 formi mai generala, amn-
ci cind promisiunea mam (Luca 24:49) s-a pogorit
asupra lor in darul Duhului Snt (Fapt. 1 :8); in prima
lor misiune ei au fost sa predice (Marcu 3:14)
iar in Marea lnsrcinare ei au {oat trimi$i sa invete
toate popoarele (Mat. 28:19). ln felul acata ei au
primit autoritarea lui Cristos dea evangheliza in toata
lumea.
Dar lor li s-a promis ei o functie mai conueta,
aceea de a judecatori gi conducatori ai poporului lui
Dumnezeu (Mat. 19:28; Luca 22:29-30), avind putere
sa lege i s dezlege (Mat. 18:18), sa ierte ais retina
pacatele (loan 20:23). Aeest limbaj a dar nagtere la
notiunea de chei, denite in mod traditional in teo-
logie medievala ai la Reform!-1 in felul urmtor: (a)
cheia doctrinei, pentru a invita care conduita este
inter-Lisa ei care este permisa (in terminologia legala
evreiasca acesta este sensul tehnic al legirli $1 dez-
legirii), ei (b) cheia disciplind, pentru a exclude i
excomunicapeceinedezunigipentruaprirniaiilnpaca
pe cei pociiri, prin proclamarea sau implorarea
lui Dumnezeu, prin iertarea pacatelor numai in Cris-
tos.
Petru a fost oel dintii care a primit aceste puteri
(Mat. 16:18-19) $i el a primit de asemenea inser-
dnarea pastorala de a hrini turma lui Cristos (1oan
21:15), dar el a primit aceste puteri in calitate de
reprezentant $i nu in mod personal; spunem aceste
deoareoeatuncicindinsrcinareaesterepetataln
Mat. 18:18, autoritatea de a exercita slujbe recon-
ste ambiiit grupului de uoenici ca intreg, ei
adunarea credindoqilor, nu un oarecare, actio-
neaza in numele lui Cristos pentru a deschicle impa-
ratiacr'edi11cioilor$ipenu-uaoinchidelnfata neare-
dintei. 'lbtui, aceasta funciie dc autorirate ste exer-
citat in principal de citre predicatorii cuvintului ei
procsul de triere, de convertire ai respingere, poate
observatlnactiimeincepindcuprima predicaalui
Petru (Fapt. 2:37-41). Cind Petru L-a mirturisit pe
Cristos, credinta lui a fost iipica pentru temelia tare,
ca de piatra, pecare este zidita biserica (Mat. 16:18),
dar de fapt pe temelia Ierusalimului cerac sint scrise
numele tuturor apostolilor (Apoc. 21:14; cf. Efs.
2:20); d au actionat ca un organism unitar in zilele
de inceput ale Bisericii $i, in ciuda proeminentei con-
tinue a lui Petr-u (Fapt. 15:7; 1 Cor. 9:5; Gal. 1:18;
2:7-9), ideea ca Petru ar fi exercitat o conducere
pennanenta intre apostoli este respinsa, in parte prin
pozitia de conducere pe care a detinut-o lacov in
Conciliul de la lerusalim (Fapt. 15:13, 19) ai in parte
prin faptul ci Pavel l-a lnfrunmt pe Petru in fat! (Gal.
2:11). Apostolii, ca gmp, au constuit conducerea
bisericii prirnaxe $i aoea conducere a fost eeienta atit
in ce priveete indurarea (Fapt. 2:42) cit gi in ce pri-
vqte judecata (Fapt. 5:1-11). Ei au exercitat o auto-
ritate generala asupra oricirei adunari ai an uimis doi
dintre ei ca sa supravegheze lucrarea noua din Sama-
ria (Fapt. 8: 14) ; de asemenea, impreuna cu presbiterii
ei au luat decizia cu privire la modalitatea de adrnitere
a ne-evreilor (Fapt. 15); gzija lui Pavel "pentru toate
bisericile (2 Cor. 1 1:28) este ilustrata atit de numarul
calatoriilor sale misionare cit ei de amploarea cors-
pondentei sale.
II. Dupi inilpue
lmediat dupa inaltarea lui Cristos, primul pas a fost
completarea locului gol rirnas in urrna 1:-drii lui
Iuda 5i ei au facut lucrul acata apelind direct la
Dumnezeu (Fapt. 1:24-26). Ulterior au fost socotiti i
altii in rindul apostolilor (1 Cor. 9:5-6; Gal. 1:19) dar
conditiile de a fost un martor al invierli (Pap. 1:22)
gideafostinsarcinatinmodpersonaldecatre
Cristos (Rom. 1:1, 5) nu puteau continua si fie vala-
bile la nesreit. Cind au crescut prsiunile lucririi,
apostolii au numit eapte asistenti ai lor (Fapt. 6:1-6),
alaj de credinciogi r_.i ordinati de apostoli, iar rolul lor
era sa organizeze irnpariirea ajutoarelor date de bise-
rica; aceeti eapte au fost considerapi diaconi incepind
dinvremealui Ireneu, darFilip, slngimilacaruiistorie
ulterioara ne ate cunoscuta, a devenit evanghelist
(Fapt. 21:8), avind o misiune nelimitata de a predica
Evanghelia; activittile lui $tefan nu au fost deosebite
de aceasta. Conducatori ai bisericii care s poarte un
nume specic sint mentionati pentru prima data
persoana prabiterilor de la Ierusalim. care au pnmit
darurlle (Fapt. 11:30) si au luat parte la Conciliu
(Fapt. 15:6). Functia aceasta mnnsarraa) probabil
ci a copiat functzia batnilor (prabiterilor) din sine-
goga evreiasci; biserica insasi ate nurnita sinagoga
in lac. 2:2, iar batrinii (prabiterii) evreilor, care se
pare ca au fost ordinati prin punerea miinilor, erau
rispunzatori pmtru rapectarea legii lui Dumnezeu si
aveau puterea sa excornunice calcatorii de lege. Prez-
biteratul cratin, a car-ui rol principal era slujirea
Evangheliei, a mai primit in plus functii pastorale (lac.
5:14; 1 Pet. 5:1-3) si de predicate (1 Tim. 5:17).
Pnabiterl pentru toate bisericile din Asia au fost or-
dimti de Pavel si Barnaba (Fapt. 14:23), iar Tit a fost
trimis sa faci aoelasi lucru in Creta (Tit 1:5); dai
tulburarile de la Cor-int sugereara ca in adunarea
aceea domnea 0 democratie mai complete (cf. 1 Cor.
14:26), modelul general pentru conducerea bisericii
localeineraapostolicaseparecaafostung-rupde
prabiteri sau pastori, incluzind poate profeti si inva-
tatori, alaturi de diaconi care sa ajute, iar supra-
vegherea intregii Biserici era asigurata de apostoli si
evanghelisti. in acat sistem nu exista nimic care sa
corapunda exact cu episcopatele cliocezane moder-
ne; "episcopii, cind sint mentionati (Filip. 1:1), for-
meaza un comitet de conducere al bisericii locale, iar
pozipia lui Timotei si Tit a fost aceea de asistenti
personali ai lui Pavel in lucrarea sa rnisionara. Pare
probabil ca unul dintre presbiteri a primit conducerea
permanenta a comitetului si ca acata a prirnit titlul
de ,,episcop- dar chiar si cind episcopul monarhic
(suveran) ate rnentionat in scrisorile lui lgnat, el
continua cl fie pastoral unei singure biserici. ler-
minologia NT ate foarte flexaill; in locul or-iclrui
lucrucaresaseasemenecuoierarhiegsimdacrieri
vagi cum sint ,,cine cirmuia_te, ,,cei care vi cirmuiac
in Domnul (proistamtlwi. ..1Jf$edint:i- Rom. 12:8; 1
Ia. 5:12), ,,cei care vi conduc sau ,,rnai rnarii vostri
(hgoumenoi, ,,cal5uze- Evr. 13:7, 17, 24). 'lngerii
bisericilor din Apoc. 2:3 au fost eonsidaati uneori ca
ind epiacopii bisericilor, dar ate mai probabil ca ate
o personicare a bisericilor respective. Cei aflati in
pozitii de raspundere sint indreptatiti sa primeasca
Cinste (1 Tes. 5:12-13; 1 Tim. 5:17), s6 e platiti (1
Cor. 9:14; Gal. 6:6) si sa nu e aduse impotriva lor
acuzatii neintemeiate (1 Tim. 5:19).
Ill. Prlndpii gene:-ale
Din invataturile NT1n intregimea sa pot deduse cinci
principii generale: (a) toati autoritatea ate derivata
de la Cristos si ate exercitata in Numele Lui si al
Duhului Snt; (b) umilinta lui Cristos constiruie un
model pentru slujirea cratina (Mat. 20:26-28); (c)
conducerea ate colectiva si nu ierarhica (Mat. 18:19;
23:8; Fapt. 15:28); (d) functiile de invatare si con-
ducere sint asociate indeaproape (1 Tes. 5:12); (e) se
p0atesaenevoiedepersoanecuf\u1ctiidead-
minisuagie care sa-i ajute pe predicatorii Cuvintului
(Fapt. 6:2-3). Vez.i de asemenea "SLUJlR.E si bibliog-
raa Citat acolo. G.S.M.W.
CONFIRMARE. 1. Termenul gr. bebmsis (Filip.
1:7; Evr. 6:16) inseamna ,,intirire $1, respecv, ,,rati-
are valabila. in V1 sapte cuvinte evr. sint traduse
,,a arrna, ,,a intari, ,,a rearma, ,,a conrma (de pe care il daernneaza nu poate considerat 0 inventie
ex. ls. 35:3; Est. 9:32). in NT patni verbe gr. S111!
folosite cu sens similar. 1. bebaioun; de ac. Rom. 15:8,
,s intareasci (conrrne) fagiduintele. 2. kyroun,
folosit cu referire la un legarnint (Gal. 3:15, ,,intar-it
(raticat)) sau la o atitudine personala (2 Cor. 2:8 -
,,sav-1aritatiiar5si(saconm1ati,sareannati)
dragostea). 3. mesiteuein, de ex. Evr. 6: 17 (,,sa dove-
deasca cu taxis"), intelaul ate ca 0 promisiune ate
gar-antati deoarece Dumnezeu actioneaz ca Media-
tor. 4. epistirizein ate cuvintul folosit de Luca in
Faptele pentru efectul intaritor al misiunii apostolice
pentru ceilalii cratini (11:2, Watern Text), pentru
sufletele ucenicilor (14:22), pentru biserici (15:41) si
pentru frati (15:32).
2. Ritualul ecleziastic cunoscut sub numele de
,,conrmare sau ,,punerea mlinilof nu isi are originea
in acate versete unde Luca vorbate numai dapre
efectul de consolidare a credintei pe care l-a avut
prezenta si propovaduirea apostolilor, ci probabil ca
isi are originea in pasaje cum sint Fapt. 8:14-17;
19:1-6; unde punerea miinilor precede o coborire
spectaculoasa a Duhului Snt asupra persoanelor ca-
re tocrnai au fost botez.-rte. Pot iacute doua obar-
vatii. In primul rind, in acate versete din 1'-aptele daml
Duhului ate asociat in primul rind cu botezul, nu cu
actul ulterior si separat de ,,pu.nerea miinilor (cf. Evr.
6:2). ln al doilea rind, Faptele nu arata o succaiune
constanta. Astfel, punerea miinilor poate preceda bo-
tezul si poate facuta de cineva care nu ate apostol
(9:17 s.urm.); in Fapt. 6:6; 13:3 nu ate asociat cu
botezul ci cu o lucrare speciala care trebuia facuti (cf.
Num. 27:18, 20, 23) in legitura cu activitatea m.'sio-
nara a
BIBLIOGRAFIE. G. W. H. Lsmpe, The Seal of the
Spirit, 1951; H. Schanweisa et al., NIDNTT 1, p. 658-
664; H. Schlier, TDNT 1, p. 600-603; pentru rltualul
,,confirmarii, vezi ODCC. M.RW.F.
CONSILIU. lnVT (VA) cuvintul apareo singura data,
ca tradueere a termenului ebr. r|md (Ps. 68: 27),
unde se refera la ncapeteniile lui luda si consiliul lor
(in trad. rom. ,,ceata lor) ; ate u.n termen general care
poate fi tradus ,,ceata sau ,,multirue. Un cm/int si-
milar ate folosit in ler. 23:18, 22 (in trad. rorn.
,,sfatul) si se refer! la consiliul sau sfatul personal
(ebr. s61) al lui Iahve (cf. 1 lmp. 22:19 s.urm.; Iov 1:6
s.urm; 2:1 s.u.rm.), unde sint anuntate deaetele lui
Dumnezeu; profetii adevarati au acca la acat con-
siliu_ si cunosc dinainte acele decrete.
In NT sint folosite doua cuvinte g-r.: symboulion,
care inseamna o consultare a oamenilor (Mat. 12:14)
sau grupul de consilieri ai guvernatorului unei provin-
cii (Fapt. 25:12). lei-menul synedrion, nsedere im-
preuna, ate folosit cel mai adaea cu referire la
Sinedriu, curtea suprema a evreilor, dar uneori se
refera si la uibunale de rang mai mic (de ex. Mat.
10:17; Marcu 13:9); lerusalimul avea doua asemenea
tribunale si ecare ora; din Palana avea unul.
J.D.D.
coN$1'rm'p\.
I. Cadrul general
VT nu are un cuvint pentru constiintl iar termenul gr.
syneidsis ate practic absmt din LXX. Daca conceptul
a scriitorilor NT, originea cuvintului trebuie cantata in
ltunea ideilor gr. si nu evr. De fapt, rnulti cercetaton
opteaza pentru o origine stoiea a termenului, inclaiv
C. H. Dodd (Romans inMNTC, p. 35-37), C. K. Barrett
(Romans in BNTC, p. 53) si J. Moffatt (dapre 1 Cor.
8:7 s.urrn. in MNTC). Dar C. A. Pierce (Conscience in
the New Tatament, 1955, p. 13 s.urm.) sugereara ca
originea cuvintului din NT trebuie cautata in gindirea
popular-5 nelowca greaca (vezi si J. Dupont, Gno-
sis, 1949, p. 267). Pierce crede de asemenea ca ter-
menul a intzrat in NT ca rezultat al tulburarilor de la
Corint, unde se faces apel la ,,constiinti pentru a
jatica actiuni conuoversate, in special mincarea
lucrurilor jertfite idolilor (Pierce, p. 60 s.urm.; 4 1
Cor. 8:7-13). Lucrul acata poate explica absenta
termenului in Vi si in evanghelii, cit si prevalenta sa
in scrierile lui Pavel - in special in epistolele catre
Corinteni.
ll. lntelaul termenului
Cuvintul de baza din grupul de cuvinte de care apar-
tine syneidesis ate syrloida, care apare rareori in NT si
inseamna ,,eu stiu impreuna cu altii (Fapt. 5:4, cf.
etimologia snict a cuvintului conscienria, echivalen-
tul latin al syneidisis) sau - asa cum ate folosit in
constructia grarnaticala particular haut syneidenai
- ceva inrudit cu capacitatea de ,,auto-cunoastere (1
Cor. 4:4, unde NEH traduce: ,,Nu am nimic pe con-
sume"). lntelaul principal al termenuluisyneidais in
NT ate o extindere a acatei idei si denot mai mult
decit nconstiinti de sine, intrucit include judecata
morala cu privire la calitatea (buna sau rea) a unei
actiuni constiente. Inn--o oareoare masuri, iudaismul
a pregitit deja calea pentru acat intela.
in VI} ca si in lozoa gr-., judecata actiunilor era
prerogativul statului sau al legii. Dar in 1 Sam. 24:5,
in expresia: ,,Inima (lui David) ii btea (ebr. IEQ),
inima joaci rolul constiintei si se confonneaza inte-
laului obisnuit al cuvintului nconstiint in gr. po-
pular, desemnind durerea suferita de un om atunci
cind actiunile sale au depasit limitele morale ale
naturii sale (Pierce, p. 54; efecrul unei ,,constiinte
patate in sensul acata este ilustrat de acciunea lui
Adam si Eva in Gen. 3:8, desi nu ate folosit termenul
specic). Singuml text unde syneidsis apare ca atare
in uot (in afara Apocrifelor) ate Eel. 10:20, unde
expresia en syneidisei sou ate tradusa: ,,Nu blatema
pe imparat nici chiar in gind (sensul literal evr. ate
,,cunoastere). Este evident ca aceasta expraie nu
urmeaza tiparul aratat mai sus; o anticipare clara a
sensului termenului syneidesis din NT poate intilnita
numai in Cartea lntelepciunii 17:11, singurul caz cert
de folosire in Apocrife (NE.B= ,,Riutatea se dovedate a
un lucru las cind ate condamnata de un martor
launtric si in strinsoarea constiintei prevesteste un
dezastru). (Dar cf. lov 27:6; si Cartea lntelepciunii
lui Sirah 14:2, si varianta din 42:18.)
Ill. Folosirea tennenulul in Noul Tmtament
in NT folosirea termenului ,,constiinta trebuie exa-
minata pe fondul ,,ideii de Dumnezeu, snt si drept,
Creator si Judecator, Rascurnparator si Cel ce as
viata (Pierce, p. 106). Mevarul acatei observatii
ate evident din faptul ca scriitorii NT privesc con-
sdinta omului dint:-o perspectiva negativa, ca un
instrument de judecata, cit si dint:-0 pezspectiva pori-
tiva, ca o modalitate de calauzire.
Termenul syneidsis apare frecvent in scrisorile lui
Pavel, precum si in Evrei, 1 Petru si in d0u cuvintari
(ale lui Pavel) din Faptele (23:1; 24:16). In gindirea
lui Pavel acat cuvint dacrie in primul rind (1\lI'El'ea
simtit de om cind a cut ceva r-Em (vezi Rom. 13:5,
unde Pavel indeamna la ,supunere din pricina judg-
catii lui Dumnezeu manifestata persona] si social prin
syneidis si orgE). Omul ate eliberat de aceasta prin
moartea fata de pacat, prin incorporarea sa in Cristos
(cf. Rom. 7:15; 8:2). Tbtusi, uneori constiinta omului
- facultatea prin care el intelege cerintele morale ale
lui Dumnezeu si care ii produce durere atunci cind nu
le satisface - poate sa fie educata in mod inadecvat (1
Cor. 8:7), poate slabi (v. 12) sau poate fi pingarita (v.
7; cf. Tit 1:15), poate vatejita si, in cele din unna,
poate deveni insensibila (cf. 1 Tim. 4:2). Prin unnare,
constiinta ate important s5 e educata in mod adec-
vat si sa e infomatd de Duhul Snt. Acata ate
motivul pentru care ,,constiinta si ,,credinta nu pot
separate. Prin pocainta si credinta omul ate eliberat
de constiinta ca ,,durere; dar credinta ate mijlocul
prin care constiinta ate adusa la viata si instruita. A
umbla in ,,innoirea vietii (Rom. 6:4; ,,a trai o viaga
nou, in trad. rom.) implica 0 credinta vie, in cratere,
prin care cra_tinul ate deschis fata de inuenta Duhu-
lui (Rom. 8:14); lucrul acata, la ndul lui, ate
garantia unei consinte ,,bune si ,,curate (1 Pet.
3:16; cf. Fapt. 23:1).
Un caz important de folosite si elaborare a concep-
tului de syneidris de cane Pavel il intilnim in Rom.
2: 14 s.urm. Pasajul da de intela ca revelatia generala
prin care Dumnezeu se descopera ca un Dumnezeu
bun si care oere bunitate, ii confrunti pe tori oamenii
cu raponsabilitatea morala. Pentru evrei cerintele
divine au fost expuse clarin Codul de pe Sinai, in timp
ce Nearnurile ,,fa<: din re ceea ce cere legea. Dar
recunoasterea obligatiilor snte, e de can-e evrei, e
de catre ne-evrei, este un fapt intela in mod individual
(legea ,,ate scrisa in inimile lor, v. 15) si sintjudecati
din punct de vedere moral potrivit cu rispunsul lor
personal (deoarece "constiinta lor depune mamuie
alaturi de priceperea din inimile lor, ibid.). Prin ur-
rnare, ,,constiinta apa:-tine tuturor oamenilor si prin
ea sint cunoscute in mod activ caracterul si vointa lui
Dumnezeu. In acelasi timp, constiinta poate privit
ca o for-ta ,,independent5 de om in sine (cf Rom. 9: 1;
si ecoul doctrinei lui Pavel dapre ,,constiinta in Rom.
la loan 8:9, in expresia ,,mustr-ati de cugetul (con-
stiinta) lor - desi expraia aceasta este respinsa de vsa
si N58, si intreaga pericope de adulzera ate omis din
cele mai bune rnanuscrise).
la fel ca si Pavel, scriitorul Epistolei catre Evrei
foloseste termenul syneidesir atit intr-un sens negativ
cit si intr-un sens pozitiv. Potrivit termenilor vechiului
legamint constiinta vinovata a omului in relatie cu
Dumnezeu nu putea fi facuta perfecta (Evr. 9:9); dar
izbavirea a fost fcuta posibila prin lucrarea lui Cris-
tos, in condiciile noului legamint (9:14) si prin insu-
sirea beneciilor mortii lui Isus prin initierea cratina
(10:22; cf. 1 Pet. 3:21). Prin urmare, vorbind in ter-
menii cra_terii spirituale, constiinta inchinitorului
poate fi dacrisa ca ind ,,buna (Evr. 13:18).
in rezumat putem spune ca in NT termenul ,,con-
stiinti are doua sensuri: ate mijlocul prin care se
face judecata morale a actiunilor pe care un individ
le-a facut sau incepe sa le faca; ea ate dureroasa si
absoluta deoarecejudecata este divina; in acelasi timp

aqioneaz ca un manor $1 ea un ghid in toate aspec-
tele sngirii credinciosului. > losia, 2 Cron. 34:31). Baza teologici-1 pentru acste
BIBUOGRAFIE. J. Dupont, Gnosis, 1949; $iStud1a
Hgllenisdca, p. 119-153; 0. Hallesby, Conscience,
1950; C. A. Pierce, Conscience in the New Testament,
1955; W. D. Stacey, The Pauline View of Man, 1956,
p. 206-210; J. N. Sevenster, Paul and Seneca, 1961,
in special p. 64-102; R. Schnackenburg, The Moral
Teaching of the New Testament, 1965, p. 287-296; M.
E. Thrall, NTS 14, 1957-s, p. 118-12s (impotriva lul
Pierce); C. Brown in NIDNTT 1, p. 348-353. SSS
CONVERTIRE.
1. tngelesul cuvintului
lntoarcere sau reintoarcere la Dumnezeu. Principalele
cuvinte pentru exprimarea acestei idei sint, in V1} {ll
(tradus ,,intoarcere"), iar in NT strephomai (Mat. 18:
3; loan 12:40: diateza reflexivi exprim caracterul
neexiv al act_iunii, cf. h francezi, ,,se convenir);
episrreph (folosit in mod obinuit in LXX pentru a
uaduce 013) ei _substantivul inrudit epistroph (numai
in Fapt. 15:3). In textele din Mat. 13:15; 18:3; Marcu
4:12; Luca 22:32; loan 12:40; Fapt. 3:19; 28:27
verbul episrreph nu are folosit la diateza pasivi.
Verbele {D13 ei epistreph pot folosite tranzitive sau
intranzitive: in VT se spune dapre Dumnezeu c ii
intoarce pe oameni la Sine (15 on); in N1 se spune
despre predicatori c ii intorc pe oameni la Dumnezeu
(Luca 1:16 .urm., reflectind pasajele din Mal. 4:5-6;
lac. 5:19 .un-n; probabil Fapt. 26:18). lm;elesu.l fun-
damental pe care-1 exprim cuvintele din grupul stre-
ph6 i {ll este acela de intoarcere inapoi (rentoar-
cere: vezi Luca 2:39; Fapt. 7:39) sau intoarcere im-
prejur (vezi Apoc. 1: 12). Sensul teologic al termenilor
reprezint o transfex-are a acestei idei in domeniul
relaei omului cu Dumnezeu.
II. Foloslrea in Vechiul Testament
V1 vorbegte mai mult despre convertiri nagionale ale
Israelului sau ale unei comm-Litgi pgine (Ninive: Iona
3:7-10); existi ei citeva referiri la conveniri personale
(cf. Ps. 51:13; relatrile despre Naaman, 2 lmp. 5;
Iosia, z imp. 23:25; Manase, 2 Cron. 33:12 .urm.),
altm-i de profegii dapre convertiri mondiale (cf. Ps.
22:27). ln VI convertirea inseamn pur ei simplu
intoarcerea la Iahve, Dumnezeu! legminmlui cu ls-
xael. Pemru israeligi, membrii prin natere ai comu-
nitigii legirnintului, converrea insemna intoarcerea
la ,,Dumnezeul tdu Iahve (Deut. 4:30; 30:2, 10), cu
sincexitate deplin, dup o perioade de lips de loia-
litate fag de condigiile legnnnzlui. Prin urmare, in
Israel convertirea era esengial pentru intoarcerea la
Dumnezeu a celor care s-au abtut de la El. Motivul
pentru care indivizii sau comunitigile aveau nevoie s
Se ,,intoarc la Domnul era c5 ei se indeprtaser de
El sau rtciser de la cile Lui. De aceea actele
nagionale de intoarcere la Dumnezeu erau mamate
frecvemt de ,,facerea unui 'legmint de ctre lider sau
de cu-e popor, adic, facerea unei noi declaragii so-
lemne c de acum incolo ei vor pe deplin loiali
legmintului lui Dumnezeu, de care s-au rupt in trecut
(pe vremea lui Iosua, Ios. 24:25; Iehoiada, 2 lmp.
UV. 1 L4l\l u\l:.
11:17; Asa, 2 Cron. 15:12; Ezechia, 2 Cron. 29:10;
declamgii publioe de convertire se a in doctrine
despre legmint. Legmintul lui Dumnezeu cu Israel
a fost 0 rela1_:ie stabil; cderile in idolatrle ei pmt an
atxas asupra lui Israel pedepsele legimintului (cf.
Amos 3:2), dar nu au putut distruge legmintul; iar
dac Israel s-a intors din nou la Iahve, El S-a intors
spre ei cu binecuvintirl (cf. Zah. 1 :3) 5i nagiunea avea
si e rstaurat $1 vindecat (Deut. 4:23-31; 29:1-
30:10; ls. 6:10).
V'I)ins%'1,al"irmcut51iec.princonvern'rese
ingelege ceva mai mult decit 0 simpl exteriorizare a
regretelor i o schimbare a comportirli. Adevrara
intoarcere la Dumnezeu, in orice circumstanye, im-
plici umilirea de sine lumric, o adevrat transfor-
mare a gi o cutaxe sinceri a Domnului (Deut.
4:29 .urm; 30:2, 10; Is. 6:9 .urm.; ler. 24:7), i va
insot de o cunoagtere ck-1:5 a lui Dumnezeu i a
ciilor Lui (Ier. 24:7; cf. 2 Imp. 5:15; 2 Cron. 33:13).
Ill. Folosix-ea in Noul Testament
in N1 termenul pi$!Teph5 este folosit numai o singur
dar pentru intoarcerea la Cxistcs a dnui creetin care
a cizut in pcat (Petru: Luca 22:32). Ln alte locuri cei
care au alunecat de la creding sint indemna nu la
convertire ci la pocing (Apoc. 2:5, 16,21 .urm; 3:3,
19) iar cuvintele inmdite cu ,,convm'ti:e se refer
numai la acea decizie de intoarcere la Dumnezeu prin
care - prin credinga in Cristos - un pctos, evreu sau
dintre Neamuri, obplne intrarea prezent in imprgia
escatologic a lui Dumnezeu 5i primeete binecuvin-
tarea escatologic a ierti-ix-i.i pcatelor (Mat. 18:3;
Fapt. 3:19; 26:18). Aceast convextire asiguri min-
tuirea pe care a adus-0 Cristos. Este u.n eveniment
unic, care are loc o dat pentru totdeauna ei care nu
se repet, age cum indict: folosirea timpului aorist a1
verbelor. Convenirea este dscris ca 0 intoarcexe de
la intunericul idolatriei, de la pcat gi domnia lui
Satan, la inchinarea i slujirea Dumnezeului adevirat
(Fapt. 14:15; 26:18; 1 'les. 1:9) 5i a Fiului S511 lsus
Cristos (1 Pet. 2:25). Convertirea const din "poc
ing ei *credin;, pe care Cristos gi Pavel le leag
impreun ca dou aspecte care insurneaz ceringele
morale ale Evangheliei (Marcu 1:15; Fapt. 20:21).
Pociinga inseamn 0 schimbare a gindurilor i sen-
dmentelor fag de Duumezeu; credingi inseamn a
crede Cuvinml Su ei a-pi pune increderea in Cristosul
Lui; convertirea include ambele aspecte. Astfel, ob-
sexvm c5 atit pociinga cit i credinga sint legate de
converdre, ind int:-o relae de concept limitat gi
concept cuprinztor (pocing 5i convenire, Fapt. 3:
19; 26:20; credin $1 convertire, Fapt. 11:21).
Degi NT descrie o serie de experienye de convertixe,
unele mai violente 5i mai dramatice (de ex. convertirea
lui Pavel, Fapt. 9:5 .urm.; a lui Corneliu, Fapt. 10:44
.urm.; cf 15:7 $.urm.; a temnicerului din Filipi, Fapt.
16:29 .urm.), altele mai linietite $1 mai pup'n spec-
taculoase (de ex., convertirea farnenului, Fapt. 8:30
.urm.; a Lidiei, Fapt. 16:14), scriitorii nu arat nici un
interes fag} de psihologia convertixii ca atare. Luca
rezerv spagiu pentru trei relatri ale convertirii lui
Pavel gi a lui Come1iu(Fapt. 10:5 .urm.; 22:6 .un-n.;
26:12 $.uxm. 5i 10:44 $.un'n.; 11:15 .urm.; 15:7 .
urm.) datorit semnicagiei extrem de mari a acestor
evenimente din istoria Bisericij primate i nu datorit
vreunui interes special pentru manifestrile care au
insotit convertirile. Scriitorii concep convertirea in
mod dinamic - nu ca 0 experienta, sau ca pe ceva care
cade sub incidenta simnuilor, ci ca pe o actiune, ca un
lucru pe care-l face cineva - si ei o interpreteaza
teologie, in termenii Evangheliei fata de care conver-
titul isi exprima asentimentul si pe care o accepta. Din
punct de vedere teologie, convertilea inseamna preda-
rea de sine pentru unirea cu Cristos, simbolizata de
botez: unirea cu El in moarte - care aduce eliberare de
sub pedeapsa si domnia pcatului - si unirea cu El in
invierea din moarte - pentru a trai cu Dumnezeu prin
El si pentru a umbla cu El in innoirea vietii prin
puterea Duhului Snt care locuieste in cel convertit.
Convertirea crsjn este predarea in miinile lui lsus
Cristos ca Domn si Mintuitor divin si aceast predare
inseamna a considera unirea cu Cristos un fapt real si
a tri confonn cu el. (Vezi Rom. 6:1-14; Col. 2:10-12,
20 s.urm.; 3:1 s.urn1.)
IV- Goncluzli generale
lntoarcerea la Dumnezeu in orice conditii este, din
punct de vedere psihologic, o actiune deliberata a
omului, aleasa liber si indeplinita in mod spontan.
Tbtusi, Biblia arat clar ci in acelasi timp convertirea
ate, intr-un sens mai fundamental, lucrarea lui Dum-
nezeu in om. VT spune ca pacitosii s-au intors la
Dumnezeu numai cind au fost intorsi de Dumnezeu
(ler. 31:18 s.urm.; Plin. 5:21). NT ne invata ca amnci
cind oamenii vor si lucreaza pentru extinderea voiei
lui Dumnezeu in ce priveste mintuirea lor, lucrarea lui
Dumnezeu este aceea care-i face s actioneze astfel
(Filip. 2:12 s.u.rm.). De asemenea, el dscxie conver-
rea initiali a necredinciosilor la Dumnezeu ca ind
rezultatul uneilucriri divineinei, lucrareincare - prin
inssinaturasa-einuaupututaveaniciunrol,
intrucit ea reprezint este in ment 0 vindecare a
neputintei spirituale care a impiedicat intoarcerea lor
la Dumnezeu pin in ace] moment: 0 inviere din morti
(Efes. 2:1 s.urm.), o nastere din nou (loan 3: 1 s.unn.),
0 deschidere a (Fapt. 16:14), o deschidere si o
luminare a ochilor orbigi (2 Cor. 4:4-6), precum si
capatatea unei noi lntelegeri (1 loan 5:20). Omul
primeste Evanghelia numai pentru 1:5 initial Dum-
nezeu a lucrat in el in felul acesta. Relatirile conver-
lui Pavel si diferitele referiri la puterea si con-
vingerea pe care o as Duhul cuvintului care produce
convertirea (c loan 16:8; 1 Cor. 2:4 s.urm.; 1 Tm.
1:5) arata ea Dumnezeu ii atrage pe oameni la sine cu
un sentiment putemic, chiar coplejtor, de constrin-
gere divina. Astfel, traducerea verbului activ ,,a se
intoarce cu o form pasiv, ,,a convertit, ds_i ate (,,dan, VA; ,,cedru de Liban, vsn; ,,copac verde,
o traducere g-ns_itE-1, este corecta din punct de vedere
teologic. ('lNNOIRE.)
BILBIOGAFXE. G. Bertram, TDNT 7, p. 722-729; F.
Laubach, J. Goetzmann, U. Becker, NIDNTT 1, p.
354-362.
J.l.P.
COPACI. Comentariile din articolul despre PIAN-
TE in legtur cu incertitudinea identicarii se aplica ramuri mici avind frunze ca niste solzi; ofer un lemn
in egala misura si la copaci.
Copacii si lemnul (de constructie) sint lucruri
mentionate frecvent in Biblie. Tara Snta nu a fost
niciodat acoperite de paduri dese, desi se stie c au
existat piduri in regiuni care in prezent sint lipsite de
copaci. Stejari au acoperit parpi din Cimpia $aron, in
timp ce copaci cu fmnz vgnic verde au fost intilniti
int:-o mare parte a regiunii deluroase, inclusiv in
Camel unde continua sa existe. Pinii de la Aleppo au
gsit de asemenea un teren propice in zonele de deal.
Basanul si Libanul au fost surse irnportante de lemn
de constructie iar cedrul de Liban ate renumit. Lem-
nul de construclie era necmar pentru cladiri (da_i
pentru locuintele modeste erau sucient de bune
crengile nenisate); mai era folosit pentru coribii,
pentru instrumente muzicale si unelte agricole, pen-
tru articole de uz casnic si chiar pentru idoli.
Abanos (ebr. hollnlrn, Ezec. 27:15; egip. hbny).
Un lemn de esenta tare, negru-rosiatic, Dalbergia me-
lanaxylon; un arbore leguminos din zonele mai aride
ale tropicale. In Egiptul antic era folosit pe
scarf: larg pentru mobilier n, pentru vase de pret,
fumir, sceptre si idoli. Abia rnai tirziu a ajuns acest
cuvint egiptean sa denumeasc lemnul negru lucios al
arborilor din genul Diospyros, din Africa tropical, iar
in prezent mai ales pentru D. ebenum din Ceylon. Wzi
A. Lucas si J . R. Harris, Ancient Egyptian MateriaLs4,
1962, p. 434-435; F. N. Hepper, ,,On the transference
of plant names, PEQ 109, 1977, p. 129 s.unn.
Brad. Termenii ebr. br63 br6;fm sint tradusi
,,chiparos sau ,,brad; acesti termeni sint folositi in
popor pentru arbori conifer-i in general. Specialistii in
ebraic sus1_in ca aceste nume sint date ienuparului
grecsc inalt, Juniperus wccelsa, al carui lemn a fost
importat din Liban pentru construirea casei lui Solo-
mon si a Templului (1 Imp. 5:8, 10), iar din Senir
(Hermon) a fost importat lenu-| pentru corbii (Ezec.
27:5) side asemenea pentru instrumente muzicale (2
Sam. 6:5).
Cedrul (Ebr. 'erez; gr. kedros). Cedrus Libani.
cedrul de Liban, un conifer mare, cu coroani bogat.
a fost foarte raspindit in trecut in Mt. Liban, dar in
prezent se mai gaseste numai in numar limitat si este
protejat. Lemnul era pretuit foarte mult pentru dura-
bilitatea sa si a fost folosit, de pilda, pentru con-
struirea casei luipavid (2 Sam. 5: 1 1, etc.), a Templului
lui Solomon (1 lmp. 5:6-10, etc.) si a Templului nou
construit dupe exilul babilonian (Ezra 3:7). Texte
extra-biblice spun ca Nebucadnegar a exploatat padu-
rile din Liban (cf. Hab. 2:17). Solomon a avut care de
rzboi, sau mai probabil lectici (ebr. 'appiry6n) din
lemn de cedru (Cint. 3:9). Cedrii pot atinge o inltime
de 40 m si scriitorii VT i-au folosit pentru comparatii
cu stature omului (Ezec. 31:3; Amos 2:9), indicind
grandoare (Ps. 92:12) si miretie (2 Imp. 14:9). lne-
lesul tennenului ebr. 'ezrHh in Ps. 37:35 este neclar
trad. rom.), dar in alta parte in VT inseamna ,,bs-
cinas, indicind o planta indigena din Palestine.
Lemnul de cedru ars de preot in timpul curgirii
levitice (Iev. 14:4-6, 49-52; Num. 19:6) nu era lemn
de cedru de Liban, ci un pom mic din dertul Sinai,
ienuparul fenician, Juniperus phoenicea, care raspin-
da_te 0 arorn cind este ars. Vezi Pin, rnaijos.
Chiparos. Un copac (Cupressus sempervireru) cu
o coroan deas, inalt de 13-20 m, cu numeroase
de constructie excelent. O varietate (var. pyTa.rnidalis)
cu coroana inalta este plantat adesea in dmirele din
zona Mediteranei. Termenul ebr. br6.s' Gs. 41:19; 55:
13) este tradus chiparos, la fel ca si varianta br6gm
(Cint. 1:17). Potrivit dovezilor lingvistice, termenul
ebr. t"a.s"r (Is. 41:19; 60:13) trebuie tradus ,,chi-

paros. ln Osea 14:8 are mentionat un ,,c.hiparos
verde si textul mentioneaza in continuare rodul lui,
gare probabil ca ar comatibil. S-ar parea ca este
vorba de pinul de stinca (Pinus pinea) care are o
com-ins bogata si care are seminte comestibile in con.
Dud (gr. sykaminos, Luca 17:6). Dudul negru
(Morus nigra), un copac mic si robust, cu fructe
gingerll comstibile, este cultivat in Palestina. Unii
cred ca acest nume s-ar putea referi la smochinui
sicamor, dar nu avem nici un motiv sa ne indoim ca
dudul negru era cultivat in vremea NT.
Fink! (ebr. tmr; gr. phoenix). Finicul sau cur-
malul Phoenix dactylifera, un copac inalt, subtire, era
<;rengi,cuu.nsmocdefrunz.ecanistepene,cuo
coroana de 3-4 tn. Florile mascule si femele formeazi
inflorscente sub forma de ciorchine pe pomi separati.
Finicul inoreste in liwezile din valea erbinte a lor-
danului si se pare ca in vremurile biblice a fost plantar
ca un pom izolat (Jud. 4:5), desi roadele copacilor din
zonele inalte an fost de calitate slab. Finicul a impru-
mutat adaea numele sau locului unde a crescut, de
ex. Tamar (Ezec. 47:18-19; 48:28); 1-lataton-Tamar
(Gen. 14:7, etc.). lerihonul a fost numit ,,cetatea ni-
cilor (2 Cron. 28:15). Finicul era unsimbol de gratie,
eleganta si verticalitate (Ps. 92:12; ler. 10:5), iar
'lamar a fost folosit si ca nume de femeie (2 Sam. 13: 1;
14:27). A fost de asemenea un simbol de victorie si
bucurie, iar folosirea frunzelor (,,ramurilor) de nic
in timpul intrarii lui Isus in Ierusalim (loan 12:13) a
fost semnicativ (vezi Apoc. 7:9). Forrna finicului a
fost folosita in ornamente arhitectonice (1 lmp. 6:29,
32; Ezec. 40:31). Vezi Goor si Nurock, op. cit. p.
121-151.
Goran (Ebr. tirzd, ls. 44:14). Un lemn folosit
penmr confectionarea unui idol pgin. Daca acest
nume indica lemnul de stejar de piatr (Quercus iler)
din regiunea mediteraneana centtal, trebuie sa fost
importat. Dar este evident ca in acest context este
vorba de un gen de stejar autohton. Unele traduceri
traduc cuvintul ebr. cu ,,chiparos (Cuprasus semper-
virens), altele cu ,,platan (Platamis orientalis) acesti
doi copaci sint obisnuiti in Palestina. Cuvintul ebr.
tirzd ate asemanitor cu cuvintul ugaritic tisr care
inseamni ,,chiparos.
Lemn dc tin (gr. thyinos, Apoc. 18:12). lemnul
arborelui 'l'erroclinI's articulate, nn conifer mic originar
din Africa de NV. bemnul este inchis la culoare, de
senta tare si mirositor; era pretuit de greci si romani
ind folosit pentru confectionarea de dnlapuri. Un alt
nume dat ate lemn de citron (care nu este inrudit din
punct de vedere botanic cu Citrus) si unele traduceri
folosesc acest nume in textul mentionat; alti tra-
ducatori fl identied cu lemnul de santal.
Mir (Ebr. tappah). Este mentionat mai als in
Cintarea Cntirilor; identitatea acestui fruct a fost
controversata multa vreme avind in vedere obiectia
(flejuslificata) c Palatina este prea calda si prea
arida pentm a permite cultivarea satistacatoare a
merilor adevarati (Malus pumila sau Pyru.s malus).
Tolusi, cuvintele ebr. si arabe pledeaz in favoarea
acestei redari; pomul ofera 0 umbra buna, rodul este
dulce (Cint. 2:3) si aroma este foarte apredata (Cint.
7:8). Marul cultivat se poate sa e originar din regiu-
nea Caucazulni si se dezvolta bine in livezile din unele
fegiuni ale Tar-ii Snte. Desi majoritatea acestor atri-
bute se aplica si la cais (Armeniaca vulgaris sau Prunus
amieniaca), careia ii corespunde mai mult imaginea
V. nu-
din Prov. 25:1 1: ,,mere de aur, totusi, nu se stie daca
in vremea aceea caisul era cultivat in Palestina. A-
ceasta obiectie este si mai puternica in cazul lamiiului
chinezesc (Citrus medicus), a treia sugestie. A fost
propus de asemenea un fruct din Asia de V, gutuia
(Cydonia oblorzga), dar gustul acesteia este putin ama-
rui si in Misna este folosit un cuvint ebr. diferit. Vezi
Goor si Nurock, op. cit.
Migdal. Migdalul (Prunus dulcis sau Amygdalus
communis) inorte in Tara Snta incepind din luna
ianuarie. Numele ebr., qid, ,,care se tre1s_te, suge-
reaza ca este primul dintre top copacii care se trezeste
dupa trecerea iemii. Florile sint albe cu nuante de roz,
putind asemanate prin analogie cu patriarhul cu par
alb (Ecl. 12:5). Frumusetea migdalului a fost copiat
adaea in lucrari omamentale (Exod. 25:33-34). ln
afara de faptul ca sint bogati in ulei, simburii de
migdale constituiau 0 mincare favorita in Palestine si
au fost un dar acceptabil trimis de lacov in Egipt (Gen.
43: 1 1). Probabil ca acesta este copacul indicat in Gen.
30:37 si este mentionat in ler. 1:11-12, unde un joc
de cuvinte (s"qEgi_ si 6q'g_i_) ilustreaza faptul ca Dum-
nezeu implineste cu promptimdine promisiimile Sale.
Vezi A. Goor si M. Nurock, Fruits of the Holy Land,
1968, p. 241-254.
Pin. Avem motive sa credem ca termenul ebr.
'5ren din ls. 44:14 se refer la bradul de Aleppo (Pinus
halepensis) si nu la cedru. Acest gen de pin are intilnit
h dealurile Palestinei unde terenul este adecvat. Este
un copac inalt si subtire, cu frunzele dispuse ca pe-
rechi de ace, iar lemnul este de esent moale si ate
usor de prelucrat.
Platan (Ebr. 'arm6n, Gen. 30:37; Ezec. 31:8).
Platanul (Platanus orientalis), un pom mare cu frunze
caratoare crate in terenul piecros de ling vaile nu-
rilor din N Palestinei. Are frunze palmate si inores-
cente rotunde. ln unele traduceri (VA) este redat ,,cas-
tan, dar acata nu are un pom din regiunea aceea.
Flop (Ebr. lilgneh; b'gEim, 2 Sam. 5:23-24; 1
Cron. 14:14-15). Nuiele de plop, migdal si platan au
fost cojite de Iacov cind l-a inselat pe Laban (Gen.
30:37). Plopul (Populus euphratica) este un copac
inalt cu frunze fosnitoare (2 Sam. 5:23-24; 1 Cron.
14:14-15) si la fel ca si salcia (vezi mai jos) creste pe
malul lordanului si al altor rim-i unde crengile sale pot
prinde usor rdcini (Osea 14:5). Prin urmare, este
putin probabil s5 e gasit pe virful muntilor ca un pom
umbros unde sa e adusejertfe (Osea 4:13) siin acest
text ar putea vorba de balsam (Slyrax ojfcinalis),
ale cmi frunze sint albe pe partea de jos. ,,Pomu1
roditor din Gen. 49:22 se crede ca a fost plopul de
Enfrat.
Rodin (ebr. rimmdn). Un pom mic sau un arbust
(Punica granazum) care creste slbatic in unele tar-l
din Orient, apreciat foarte mult si cultivat inca din cele
mai vechi timpuri. iar citeva locuri din Palestina poar-
ta numele sau, de ex. Rimon (Ios. 15:32), Gat-Rimon
(los. 19:45), En-Rimon (Neem. 11:29). Are o coroana
bogata, frunze caztoare verde inchis, are spini putini,
un caliciu mare si persistent si flori de tin rosu aprins.
Cind sint coapte, fructele de forma merelor an o
culoare ammtecata de galben, brun si maro, si contin
0 multime de seminte acoperite cu o pielit subtire si
inconjurate de pulpa fructului care este apoasa si are
culoarea roza. Exist:-1 doua varietati, una dulce si una
acra. Din sucul fructului se prepara 0 bautura raco-
ritoare; din seminte se face un sirop (grenadine), iar
din ori se pfifpafi un medicament astringent. Oma-
mente de forma rodiilor impodobeau haina marelui
preot (Exod. 28:33), capitelurile stilpilor de la Tem-
plul lui Solomon(1 imp. 7:20) si siclui de argint care
a circulat la Ierusalim intre 143-135 i.d.Cr. Vezi Goor
si Nurock, op. cit., p. 70-88.
Salcie (ebr. "rzTl1fn1, sas). Salciile (Salix ac- vad pe Isus cind trece (Luca 19:4); sicomorii pot
mophylla si alte specii) sint intilnite de obicei pe malul
riurilor permanente din Orientul Apropiat si in refe-
ririle biblice salciile sint legate de obicei de mediul lor
obisnuit (lov 40:22; Is. 25:7; 44:4; Ezec. 17:5). Sint
tu.fe sau pomi mici care fomieaza boscheti. ,,Salcii1e
de riu (Lev. 23:40) si ,,salcii1e din Babilon (Ps.
137:2) sint considerate, in prezent ca an fost de fapt,
plopi (Populm euphratica). De fapt, M. Zohary (Flora
Palaestina, 1, 1966, p. 29) arma ca in scrierile post-
exilice numele ebr. pentru salcie qi plop au fost ech.i-
valente.
,,Funiile noi sau ,,vite1e verzi folosite de Dalila ca
s5~1 lege pe Samson (Jud. 16:11) se poate sa fost
din coaja de salcie sau vlstan broi dintr-un
arbust din ds_ert, Thymelaea hirsut.
Salcim (ebr. .s'i_tgim). Mai multe specii de salcim
(Acacia albida, A. tortilis, A. iraqensis) sint intilnite in
vaile din dsertul Sinai si din valea erbinte a lor-
danului, unde localitatea Sit-im si-a primit numele de
la salcimi (Ios. 2:1). Lemnul lor tare a fost folosit de
israeliti penuu chivotul legamintului si pentru unele
par-ti din *cortul intilnirii (Exod. 25). Acmjzi copaci
ramurosi si spinosi au fost prince putinii copaci dis-
ponibili in Sinai care puteau furniza bucti de lemn
sucient de mari pentru constructii.
Santnl 1. (Ebr. 'algt1mmm, 2 Cron. 2:8; 9:10-
11). Se pare ca este un lemn originar din Liban sis-ar
putea s e un conifer numit brad de Cilicia (Abies
cilicia). A fost sugerat de asemenea sabina orientala
sau ienuparul grecesc (Juniperw excelsa) si chiparosul
vesnic verde (Cupressus sempervirens). O sugestie in-
doielnica este ca santalul este identic cu lemnul miro-
sitor din Or i ca ar fi fost re-exportat din Liban in
Iuda, iar autorul Cronicilor a crezut ca era originar din
Liban. Referirea la ,,lemn rnirositor in 2 Cron. 9: 10- 1 1
pare s e un exemplu de metatez sau s-ar putea s5
e 0 fonna alternativa.
2. Almugd (Ebr. 'almt2ggfm, 1 imp. 10.11-12). A
fost importat in Iuda irnpreuna cu aurul din Ofir.
Localimrea Orului continua s e controversata si
idencarea acestui copac ate incext. in mod tradi-
tional a fost identificat cu santalul rosu (Pcerocarpus
santalinm), un arbore leguminos mare originar din
India si Ceylon. Altii, ins, sustin cl! 'algmmD1 si
'alml2ggim trebuie identicati cu un copac din Liban.
Sicomor. (ebr. iqmd, gr. sykomraia). Smochi-
nu] sicomor. Ficus sycomorus, este un copac robust
inalt de 10-13 m, cu un trunchi scurt, cu ramuri care
se intind foarte mult si cu frunze vesnjc verzi. A fost
cultivat si continua s e cultivat in Egipt si in
regiunile joase am Palestina (1 imp. 1o=27; 2 Cron.
1:15; 9:27). Lemnul sau a fost important in Egipt,
unde pomii erau pupni; era folosit pentru sicrie si alte
obiecte de lemn. Fructele sint comestibile si au fost
sucient de importante incit regele David sa numeas-
oi un supraveghetor care s se ingrijeasca de masliru
$i de sicomori (1 Cron. 27:28), iar psalrnisrul a con-
siderat distrugerea sicomorilor de un inghet ca ind o
calamitate pentru egipteni, comparabila cu distru-
getea viilor (Ps. 78:47). in Amos 7:14 expresia "Strin-
gator de smochine de Egipt este 0 traducere gresiti,
intrucit termenul ebr. inseamna ingrijitor al fructelor.
Aceasta operatie consta in tierea capatului ecrei
smochine pentru a asigura coacerm fructului curat,
fir insecte. Zacheu s-a urcat intr-un sicornor ca s-L
vazuti si in ziiele noastre pe strazile unor orage din
Palestina. Acat pom nu trebuie confundat cu sico-
morul european (Acer pseudoplatanus) sau cu pla-
tanul din America de N (Platanus), cunoscut si sub
numele de sicomor.
Stejar (Ebr. 'all6n, Eln). in Palestina exista trei
specii de stejar (Quercus). Stejarul de cirmiz (Q. coc-
cifera, cunoscut de asemenea sub numele de Q. cal-
liprinos) are frunze vesnic veni si crests in zonele
cleluroase unde poate fi vzut ca un arbust, desi
varietatea din Palestina poate forma un copac cu
coroan rotunda cu un trunchi rubust dac este pro-
tejat. Este putin probabil ca in Biblie s5 se faca referire
la unul dintre stejarii cu frunza cztoare (Q. infec-
toria), deoarece este inlilnit numai la altitudini mari.
Cellalt, stejarul de Vallonea sau Tabor (Q. aegilops,
numit si Q. ithaburensis), este intilnit in regiunilejoase
din Palstina, dar defrisrile masive au eliminat pdu-
rile care acopereau cindva Cimpia $aron. Stejarii sint
copaci robusti cu lemn de esenta tare care ajung la o
virsta inaintata; fructul lor, ghinda, este asezat intr-o
cup. Exista o oarecare confuzie cu terebintul, care
avea o statma si numele ebr. asemanator, dar care este
distinct din punct de vedere botanic.
Stejarul era copacul sub care oamenii obisnuiau
S5 stea s SE odihneasca, (1 imp. 13:14) sau as-;i
ingroape mortii (Gen. 35:8; 1 Cron. 10:12). Copacii
solitaxi constituiau monumente (1 Sam. 10:3). Lem-
nul de stejar este mentionat rareori: ate un lemn tare,
folosit pentru visle (Ezec. 27:6). Basanul era renurnit
pentru stejarii si (ls. 2:13; Ezec. 27:6; Zah. 11:2) si
pina in ziiele noastre in regiunea aceasta exista multi
copaci de Q. aegilops bine dezvoltati. Colorantul rosu
sau purpuriu, foiosit in ritualurile ebr. (Exod. 25:4;
26:1; Evr. 9:19, etc.) era obtinut dint:-0 insect care
acoperea ramurile stejarului de cirmiz. Absalom si-a
prins prul intr-un stejar (2 Sam. 18:9-10).
'92:-menu] ebr. "3'rd este tradus (urmind tradit-
cerea L)O(, aLsos) ,,stilp idolesc (,,dumbrav\ sau ,,in5l-
time) (Exod. 34:13; Deut. 16:21; 2 imp. 17:16, etc.)
intrucit se crede c se refer la un pilc de stejari.
Cercetrile recente armi ca termenul nu se refer la
copaci, ci la o statuie sau un stilp totemic al zeitei
canaanite Asera, sotia lui El, si de aici vine denumirea
,,Asera si ,,Aserim. Totusi, era vorba si de copaci: "S5
nu-ti asezi nici un idol de lemn ,,sa nu plantezi nici
un pom ca aserah (Deut. 16:21). ,,Aduc jertfe sub
stejari, plopi si terebinti, a caror urnbra este placuta
(Osea. 4:13). Pina in zilele noastre dumbrvi ,,sacre
de stejari si terebint_:i pot vazute in diferite parii din
Palestina.
'la.marisc (ebr. 'Ese1, Gen. 21:33; 1 Sam. 22:6;
31:13). Un lemn de esent moale care crests in vile
din dsgert; are numeroase crengi subtiri, frunze ca
solzii si inorscente cu flori roz sau albe. Mai multe
specii similare cresc in Palestina (Tamarix aphylla, IT
nilotica, TI pentandra, T terragyna), in special in apro-
piere de Beergeba unde Avraam a plantat LUI tamarisc.
(M/XNA.)
 Terebint, arborele de terpentina (ebr. 'eld, Is.
6:13; Osea 4:13). Terebintul din Palestina (Pistacia
terebinthus var. palestina sau R palestina) ate un
0paC mic intilnit frecvent pe dealuri. 'ierebintul mult
mai mare de Ia Atlantic (R atlanzica), din locuri mai
aride, seamana cuunstejar siareunnume similarcare
poate confundat cuacesta inV'I. Terebintul era unul
dintre copacii sub care erau aduse jertfe pentru ca
b 1 t lcuta (Osea 4:13).
"m m or es e P r.x~:.n.
conmm st BARCI. lntrucit atit Egiptul cit $1
Mesopotamia erau traversate de riuri si canale, dez-
voltarea unor modalitti de transport pe apa a fost
necaar pentru succaul comertului si al comuni-
catiilor. Plute construite din legituri de tratii au fost
folosite din vechirne si apar ca un semn pictograc
vechi pe 0 tablita de lut din cca 3500 i.d.Cr. Pluta a
ramas un mijloc obisnuit de transport in mnele mids-
tinoase din S Maopotamiei. Un model de lut a1 unei
corabii care a fost gasit la Eridu dateaz din cca. 3500
i.d.Cr. si ate foarte asemanator cu 0 barca rotunda
(qua) confectionat din lemn si piei de animale,
zugravita intr-un basorelief asirian din cca 870 i.d.Cr.
si care continua sa e folosita pe Eufrat. Plute din piei,
umate sau umplute cu paie, sint un alt mod de
navigatie antic; acatea au fost folosite pe 0 perioada
indelungata. Ttansportul ocial in Sumer, insa, era
iicut cu vase cu catarge rotative si cu cirma, propul-
sate de visle sau cu prajini sau, uneori, tmse cu fringhii
de pe mai. Un model de asemenea corabie a fost gasit
in morrnintul de la Fara, datind din cca 3000 i.d.Cr.;
modelul permite reconstituirea realista a formei ca-
renei vasului care apare de asemenea pe unele peceti
cilindrice din Sumer si pe sculpturi egiptene din a-
ceeasi perioada. in timpul mileniului al 3-lea s-a dez-
voltat comertul maritim din Maopotamia prin Golful
Persic si pina in N Oceanului Indian. Se cunosc prea
putine lucruri cu privire la corabiile care au facilitat
aceast acvitate, desi un text din cca 2000 i.d.Cr.
mentioneaza o corabie care cintarea 300 de gur
(28;400 kg sau 28 tone).
In Egipt cele mai vechi bard de lemn au fost copii
ale plutelor de tratie si desi forma carenei a fost
modicata, adaptind-0 in functie de noul material de
constructie, adica lemnul, au continuat sa e folosite
motive decorative cum sint floarea de lotus, obisnuita
pevasele de trade. Pe linga numeroasele reprezentari
ale corabiilor din decorapile din monninte, infor-
matiile referitoare la corabiile egiptene au fost imbo-
Xitite in mare misuri de descoperirea unor corbii
reale. Cea mai veche a fost gasita ling piramida lui
Kheops la Giseh (cca 2600 i.d.Cr.) si ate lunga de
43,4 m; alte doua corabii lungi de 10 m au fost gasite
la Dahshur si provin din Dinastia a 12-a (1991-1786
i.d.Cr.). Lipsa unui lemn bun in Egipt a impus irnportul
Cestuia din Liban si de aceea au fost construite co-
rabii maritime. Prezenta corabiilor egiptene de-a lun-
gul coastei Palatinei conrrna avertismentul lui Moi-
se ca s-ar putea ca Israel sa se intoarc in Egipt cu
corbiile (Deut. 26:68), mai ala ca transportul unor
sclavi asiatici pe corabii egiptene ate zugravit inca
din timpul domniei lui Sahur, cca 2500 i.d.Cr. Au fost
efectuate expeditii pe Marea Rosie in corabii lungi de
Circa 30 m si propulsate de vele sau visle. 0 tzastura
distincttiva a vechilor coribii maritime egiptene ate
iegtura cu o fringhie care trecea peste cele doua
extremitati ale vasului si peste niste stilpi bifurcati de
pe punte, cu ajutorul carora fringhia era tensionata.
Acat dispozitiv era necesar pentru a compensa lipsa
unei chile care sa mentini vasul rigid cind era lovit de
valuri.
l. in Vechiul Ihstament
Desi evreii nu au fost navigatori, prin lor
geograca era imposibil sa nu vina in contact cu
marinari si cu corabiile lor. Triburile lui Zabulon,
Isahar, Dan si Aser au avut cindva teritorii cu iesire la
mare (Gen. 49:13; Deut. 33:19; Jud. 5:17) sivecinii
Israelului, "fenicienii si 'fi1istenii, erau puteri ma-
ritime de frunte. Cu toate acatea, corabiile au ramas
o sursa de mirare pentru evrei (Prov. 30:19) si o
calitorie stsita cu bine era considerata o demon-
strate a bunatatii si puterii lui Dumnezeu (Ps. 107:23-
30). Misoarea corabiei Ie aducea aminte de mezsul
unui om beat (Prov. 23:34) iar trecerea ei rapida le
aducea aminte de trecerea vietii (Iov 9:26).
Cuvintul generic evreiesc pentru corabie, m)/yd
se refera de obicei la vasele comerciale maritime (de
ex. Prov. 31:14) care sint numite adesea ,,corabii din
Tats (1 imp. 22:48 s.urm.). Fie ca "'Iars ate iden-
ticat cu localitatea '1artessus din S Spaniei sau cu
Tarsus din Cilicia, e ca expraia inseamna "corabii de
transportat minereu, corabia descrisa prin acat nu-
me ate o corabie comerciale feniciana. Bamett (An-
tiquity 32, 1958, p. 226) consider ca vasele feniciene
de transport, cu carene rotunjite, zugravite in base-
reliefurile lui Sanherib (cca 700 i.d.Cr.) sint ,,corabiile
din Tats. Aceste corabii sint propulsate de doua rin-
duri de visle; desi ate adevrat ca galerele comerciale
constituiau un mijloc important de transport in Medi-
terana, unde verile sint calme, lipsa pinzelor pune sub
semnul intrebarii identicarea. Navigatia fenician
s-a dezvoltat in mileniul al 2-lea i.d.Cr. si ne este
cunoscuta din picturile din mormintele egiptene si din
scrieri. Picturile arata ca, spre deosebire de corabiile
egipt., vasele canaanite (cele, feniciene dintr-o pe-
rioada mai veche) erau constniite cu 0 chila si aveau
pe punte o constructie similara unei balustrade dapre
care uni.i cred ca servea ca o protectie contra vintului,
iar altii cred ca proteja incarcatura. Un document de
la Ras Sharnra, cca. 1200 i.d.Cr., mentioneaza ca unul
dintre acate vase comerciale avea o incrcatura de
457.000 kg (450 tone), ceea ce se pare ca nu era ceva
neobisnuit. Un vas adt de mare se putea baza numai
pe forta vinrului si putea propulsat si de visle pe
perioade scurte, in caz de urgent.
Corabia pe care s-a imbarcat Iona la Iope este
numita ffnd (Iona 1 :5), fapt care poate sugera ca era
vorba de un vas mare cu punte, asemntor poate cu
un vas comercial gr. pictat pe o cupa din cca. 550
i.d.Cr. Echipajul consta din marinari, ebr. malliihim
(Iona 1:5), comandati de 0 persoan numita my
hahbl (Iona 1:6), ,,pilot sef (cirmaci sef).
Fenicienii foloseau vase mai mici pentru transpor-
turi pe distante scurte. Acate vase aveau roti cu
zbaturi si puteau recunoscute dupa prora inalt si
stilpii de la pupa, dintre care unul era sculptat in
forma unui cap de cal; de aceea erau numite de gr.
hippos. Un basorelief asirian din cca. 710 i.d.Cr. pre-
zinta acate vase intr-o operatie de transportare a
bustenilor, similara cu cea intreprinsa de Hiram, re-
gele Tirului, pentru Solomon (1 lmp. 5:9).
 Un alt cuvint ebr. pentru corabie, sf, se pare ca era
folosit in mod special referitor la vasele de razboi.
Acest vas ate mentionat ca o ,,galera cu visle, 'nf
iayit (Is. 33:21), unde se spune ca nici o asemenea
corabie nu se va apropia de lerusalim pe timp de pace.
Acate vase dc razboi aveau carene zvelte si erau
construite pentru a se deplasa cu viteza, iar in fata
avea un pinten de abordare. Pentru a reduce lungimea
vasului si a-i mari capacitatea de manevra far-2: a
pierde viteza, vislasii, iatfm (Ezec. 27:8), erau asezatgi
cite doi pe o banca. Grecii erau deosebit de priceputi
in luptele cu asemenea vase care se poate sa e
temutele ,,corabii din Chitim (Dan. 11:30; cf. Num.
24:24). Datorita vitezei lor, vasele de razboi erau
folosite pentru a transmite maaje urgente peste mari
(Ezec. 30:9; Thcidide 3. 49. 3).
BIBLIOGRAFIE. G. Bass, A History of Seafaring,
1972; B. Landstrm, The Ship, 1971; L. Casson, Ships
and Seamanship in the Ancient World, 1971.
CJ.D.
I1. In Noul Iestanrent
a. Pe Maren Galileii
Corabiile galileene erau folosite in principal pentru
'pacuit (de ex. Mat. 4:21 s.urm.; Marcu 1:19 s.urm.;
loan 21:3 s.u.rm.), dar si pentru transport general
pate lac (de ex. Mat. 8:23 s.urm.; 9:1; 14:13 s.urm.;
Marcu 8:10 s.urm.). Domnul nostru predica uneori
dintr-o barca. asa incit vocea Lui sa nu e limitata de
multimea care se apropia prea mult de El (Marcu 4: 1;
Luca 5:2 s.urm.).
Aceste vase nu erau mari: intr-0 corabie s-a putut
urca Isus cu ucenicii sat de ex. Marcu 8:10, dar
prlnderea unei cantitati neobisnuit de peste tntr-o
singur plasa, depasea capacitatea a doua bird (Luca
5:7). Nu incape indoiala ca erau echipate cu pinze,
dar de obicei erau echipate si cu visle care sa le
permita sa inainteze cind vintul era calm si in timpul
irturulor puternice care bintuie ocazional pe lac
(Marcu 6:48; loan 6:19).
b. Pe Maren Mediterand
Caracteristicile principale ale corabiilor din Medite-
rana s-au schimbat prea putin in cursul secolelor.
Corabiile de rzboi ("coribiile lungi, lungimea lor
ind de opt sau zece ori mai mare decit ltimea) erau
propulsate de obicei cu visle si se indepartau numai
rareori de coasta. Corabiile comerciale ("corbii ro-
tunde, lungimea lor ind de trei sau patru ori mai
mare decit latimea) se bazau pe vele, dar puteau
echipate si cu visle pentru situatii de urgenta. ln
general navigau destul de aproape de tarm, dar in
conditii favorabile puteau traverse rnarile dachise
(PATARA). Majoritatea corabiilor maritime aveau un
deplasament de 70 pina la 300 de tone, dar Pliniu
mentioneaza o corabie care se pare ca avea un depla-
sament de 1.300 de tone.
Majoritata calatoriilor misionare ale lui Pavel au
fost (acute probabil in vase mici de coasta, dar in
calatoria sa spre Roma a cltorit in doua dintre
corabiile pentru transportat grine, care fceau naveta
intre Egipt si ltalia, care au putut transporta cu usu-
rinta 0 incarcatura suplimentara de 276 de membri ai
echipajului si pasageri (Fapt. 27:37). Aproximatziv in
aceeasi perioada Josephus a calatorit cu o corabie care
a transportat 600 de pasageri (Vim 15). Lucian (Navi-
gium 1 s.urm.) face o descriere a unei corbii mari
pentru transportat grine din anul 150 d.Cr.; in ultirnii
ani arlteologii submarini au examinat o serie de epave
antice. ln felul acata ne putem face 0 idee dapre
corabia ..I>ioscurik>r pe care a calatorit Pavel (CAS-
TOR $1 POLUX). 0 asemenea corabie avea un catarg
principal cu vergi lungi pe care era vela mare, patrat,
si poate 0 vela mica, si un arbore trinchet inclinat
inainte, aproape ca un bompra, cu scota trincii (gr.
artemon), care putea folosita pentru a pilota corabia
cind nu doreau sa foloseasca toat forta vintului
(1-apt. 27:40); pentru a conduce corabia in cerc si
pentru a controla devierea in timp de furmna (in Fapt.
27:17 ,,au lasat pinzele in jos poate sa insemne ,,au
coborit scota trincii sau ,,au coborit ancora de mare
sau ,,au coborit vela mare). Cind coborau pinzele
aceste corabii puteau naviga in limita a 7 carturi fata
de vint.
Prova se termina in partea superioara cu o gura
sculptata sau pictata care reprezenta numele corabiei
(Fapt. 28:11), iar la pupa, care era de asemenea
inaltata, avind de obicei forma unui git de gisca, era
o statuie a zeului patron al portului de origine. Doua
visle mari de la pupa serveau ca si cirme si puteau fi
actionate independent sau puteau rotite impreuna
cu ajutoml fusului cirmei sau cu ajutorul unor fringhii
legate de o roata principala. Pe timp de furtuna cir-
mele puteau blocate in pozitie (cf. Fapt. 27:40).
Unele ancore erau confectionate in intregime din
fier, dar majoritatea aveau partea centrala din lemn,
cu btate de plumb sau din piatra. Ele puteau cintari
mai mult de 600 kg si de ele erau legate geamanduri
mici. La bord se aau trei sau patru ancore, iar cind
corabia ancore in apropierea tarxnului, erau coborite
una sau doua ancore din carena, iar cablurile de
ancorare de la pupa erau prinse pe term. Pentni
manevre sau pentru a iai din furtuna, insa, ancora
putea coborita la pupa (Fapt. 27:29). O sonda era
folosita pentru a masura adincimea apei in locuri mai
putin adinci (Fapt. 27:28), si sonda putea urtsa
pentru a aduce la suprafata esantioane de pe fundul
O barca de salvare era remorcata la pupa pe timp
bun, dar pe timp de furtuna era ridicata pe punte
(Fapt. 27:16 s.tu'm.) pentru a nu dusa de valuri sau
zdrobita. Aceasta era destinata s e folosite m PO11
si nu ca barc de salvare: daca corabia naufragi,
supravietuitorii trebuie sa se agate de bucati de lemn.
Pavel a naufragiat de trei ori inainte de calatoria sa la
Roma (2 Cor. 11.25).
Riscurile oricarei calatorii erau mari, dar la fel de
mari erau si proturile daca traversarea era reusita (cf.
Apoc. 18:19). Daeori proprietarul comanda corabia,
ind ajutat probabil de un cirmaci sau navigator de
profaie; in situatii dicile si pasagerii puteau lua
parte la luarea deciziilor (Fapt. 27:9-12: sutasul era
raspunzator pentru insotitorii sai, nu pentru corabie).
Pe corbiile comerciale mari puteau exista pina la trei
punt_1' si citeva cabine de lux, dar majoritatea pasa
gerilor dormeau pe punte sau in cala.
Pentru e evita fummile de la jumatatea lunii no
iembrie si pina la jurnatatea lu.nii februarie catargi
era coborit si corabiile erau tinute in port (Fapt. 20:3.
6; 28:11; 1 Cor. 16:6 s.urm.; 2 Tim. 4:21; Tit 3:12).
iar perioadele de aproximativ o luna inainte si dup
acat sezon erau considerate periculoase (Fapt. 27:9) -
Principala dicultate se pare ca a fost intunecarea
cerului, facind imposibila navigarea dup soare si
dup stele. Potrivit lui Josephus (BJ 2. 203), au fost
necesare 3 luni pentru ca 0 scrisoare a lmparatului
Gaius de la Rorna sa ajunga la Petronius, in Iudea
(*SAMO'IRACE). _ _ _ Lechaeum, la 2,5 kmVin Golful Corint, legatde cetate
Exista unele indoieli cu pnvire la ,,incingerea cora-
biei cu fringhii (Fapt. 27:17). Parerea traditionala, si
cea mai probabila, ate ca au fost trecute fringhii pe
sub corabie, dintr-o parte in alta, pentru a mentine
len-maria Ia un loc; unii explica aceasta legare cu
gabluri puse orizontal, in jurul carenei (o operatiune
Putin probabila la o corabie mare care avea mai multe
pimp care sa o intareasca).
c. Folosirea in sertsgurat _ Athenaeus, 573).
Metaforele nautice sint rare in NTZ In Evr. 6:19 spe-
ranta ate numite ,,o ancora a suetului; iar in lac.
3:4-5 limba este comparata cu cirma unei cotabii.
BIBLIOGRAFIE. L. Casson, Ships and Seamanship
in the Ancient World, 1971; J. Smith, The Voyage and
Shipwreck of st. Paul, 1800; c. Torr, Ancient Shipsz,
1964; K. L. McKay, Proceedings of the Classical Associa-
tion 61, 1964, p. 25 s.urm.; I-I. J. Cadburyin BC, 5, p.
345 s.urm.
K.LMcK.
CORE (ebr. qiirah = chelie?). 1. Fiul lui Esau, ca-
peteniein Edom (Gen. 36:5, 14, 18; 1 Cron. 1:35). 2.
Un u al lui Elifaz, capetenie in Edom (Gen. 36:16).
lntrucit numele ate omis din Gen. 36:11 si 1 Cron.
1:36, unii cred ca ate o glosa. 3. Un u a.l lui Hebron
(1 Cron. 2:43). 4. Uri nepot al lui Chehat si stramos
al unui grup de muzicanti sacri (,,ii lui Core) care
sint mentionati in titlul Ps. 42 si in 11 alti psalmi (1
Cron. 6:22).
5. Un levit (v. Iuda 11), un chehatit din caza lui
ltehar, probabil identic cu 4. lmpreun cu Datan,
fratele sau Abiram si un alt rubenit, On, Core s-a
razvratit impotriva lui Moise si Aaron. Sint date trei
motive ale revoltei si, cu toate ca acestea i-au deter-
minat pe unii comentatori sa praupuna ct-'1 ar exista
mai multi autori (potrivit ipotezei docurnentare), na-
tatiunea se datasoara natural si are o armonie in-
tern. Num. 16 arma ca motivele nemultumirii au
fost: mai imii, faptul ca Moise si Aaron s-au ridicat mai
presus de restul Israelului (v. 3, 13); in al doilea rind,
faptul ca Moise nu a reusit sa duca pe Israel in tara
promisa (v. 14); si in al treilea rind, faptul ca Moise si
Aaron au retinut preotia doar pentru ei insisi (v. 7- 1 1).
In istoria antica si in cea moderna nu ate un lucru
neobisnuit ca mai multe nemultumiri sa e prezentate
impreuna. Cind rebelii s-au pregatit sa arda tarniie,
minia lui Dumnezeu s-a aprins impotriva lor si dupa
ce Moise a mijlocit pentru adunarea lui Israel, rebelii
si lor au fost nimiciti cind paminml s-a da-
picat si i-a inghitit si au fost mistuiti de foc. C). Num.
26:9; Deut. 11:6; Ps. 106:17. S-a sustinut ca aceasta
naratiune contine doua versiuni diferite care reecta
traditiile diferite cu privire la lupta dintre leviti pentru
conducerea religioasa.
T.HJ.
CORINT. Cetate in Grecia, la extremitatea de V al
istrnului dintre Grecia centrala si Pelopones, detinind
controlul asupra sailor comerciale dintre N Greciei si
Pelopona si prin istrn. Istmul era deosebit de impor-
tant deoarece 0 mare parte a marfurilor traversau
istrmul, in loc sa ocoleasca prornontoriile furtunoase
din partea de S a Peloponaului. Existau doua porturi:
prin ziduri lungi; si Chencrea, la 14 km E, in Golrul
Saronic. Corintul a devenit astfel un inoritor centru
comercial, si industrial, indeosebi in domeniul cera-
micii. Orasul ate dominat de Acrocorint (566 m), un
platou stincos abrupt pe care se aa Acropolisul, care
in vremurile antice continea, printre ultele, un templu
al Afroditei - zeita dragostei - a carei slujire a dat
nastere la imoralitatea proverbiala a cetatii, cunos-
cuta inca de pe vremea lui Aristofan (Strabo, 378;
Din secolul al 4-lea si pina in 196 i.d.Cr. Corintul
a fost sub stapinirea macedonienilor; dar in anul acela
a fost eliberat, impreuna cu restul Greciei, de catre T.
Quinctius I-laminius si s-a alaturat Ligii Aheene. Dupa
o perioada de opozitie fata de Roma si de revolutie
sociala in timpul dictatorului Critolaus, in anul 146
i.d.Cr. cetatea a fost rasa de pe fata pamintului de
catre consulul L. Mummius iar locuitorii ei au fost
vinduti sclavi.
In anul 46 i.d.Cr. Corlntul a fost reconstruit de
Cezar si a inceput sa-si recapete prosperitatea. Augus-
tus l-a ti-icut capitala provinciei noi Ahaia, detasata
de Macedonia si condusa de un guvemator procon-
sular separat.
$ederea de 18 luni a lui Pavel in Corint, in timpul
celei de-a doua clatorii misionare (Fapt. 18:1-18) a
fost datata pe baza unei inscriptii din Del care arata
ca Gallic a fost instalat ca proconsul la Corint in anul
51 sau 52 d.Cr. (Fapt. 18:12-17; PAVEL, sectiunea
II). BEma sau scaunul lui de judecata (Fapt. 18:12) a
fost identicat de asemenea, la fel ca si macellum sau
piata de came (1 Cor. 10:25). O inscriptie din apro-
pierea teatrului mentioneaz un edil pe nume Eras-
tus, care ar putea visriernicul rnentionat in Rom.
16:23.
BIBLIOGRAFIE. Strabo, 378-382; Pausanias, 2.
1-4; Athenaeus, 573; Corinth I-VIII (Princeton Univer-
sity Press), incepind din 1951; EBr, s.v. ,,Corinth (cu
bibliograa mai veche) ; Rapoarte anuale de excavatii,
incepind din 1896 in/UA, JHS, Hesperia; J. G. ONeill,
Ancient Corinth, 1930; H. G. Payne, Necrocorinthia,
1931; H. J. Cadbury, JBL 53, 1934, p. 134 .urrn.; O.
Broneer, BA 14, 1951, p. 78 s.urm. Fotograi de
calitate bun p0t vazute in A A. M. van der Hayden
si I-I. H. Scullard,/1tla.s ofthe Classical World, 1959, p.
43 s.urm.
J .H.H.
CORINTENI, EPISTOLA citrus.
I. Schita continutului
1 Corintenl
u. Salutan si rugaciuni pentru destinatari (1:1-9)
b. lntelepciunea crestjn si unitatea bisericii (1:10-
4:2 1)
(i) Expunerea problemei (1 1 10- 16): corintenii
pun in pericol unitatea bisericii prin faptul ca urmeaza
lideri diferiti.
(ii) ,,Intelepciunea" si Evanghelia (1:17-2:5): inte-
lepciunea lumii ate nebunie inaintea lui Dumnezeu;
corintenii nu au fost alesi de Dumnezeu datorita inte-
lepciunii lor Pavel nu a predicat intelepciunea ci pe
Cristos cel rstigrtit, cu 0 dovad data de Duhul gi de
putere.
(iii) Adevrata ingelepciune (226-13): adevirata
intelepciune a lui Dumnezeu este data munai celor in
care lucreaz Duhul San: ei inieleg P181-ll'i1@ (219) i
darurile (2:12) lui Dumnezeu.
(iv) Stare/a corintenilor (2:14-3:4): Dar Duhului
nu I se permite sa lucreze in felul acesta in biserica din
Corint datotita atitudinilor lor spirltuale.
(v) Apostolii i biserica (3:5-4:5): Pavel explica
felul in care at trebui s5-i priveasca corintenii pe
apostoli gi ii indeamna si constmiasci corect pe te-
melia pe care a pus-0 el.
(vi) Concluzii (4:6-21): Ei trebuie sa-i dea seama
a inca nu au ajuns sa domneasca in imparagia nou.-i
ai trebuie sa invete umilinta.
c. Probleme in viaga bisericii din Corint (5:1-6:20):
(i) Un barbat pacatuiegte cu sogia tatlui sau
(5:1-13): biserica tolereal un pacat oribil i poate
chiar se lauda cu aceasta exprimare a ,,libenap'.i cre-
tine.
(ii) Judecagi (6:111): Poate ca este un comen~
tariu despre un caz celebru.
(iii) Prostime (6:12-20).
d. Raspunsuri la intrebari (7:1-14:40):
(i) Este oare celibatul un ideal cregtin? (7:140):
principiile lui Pavel (7:1-7, 17-24); aplicarea lor in
diferlte cazuri (7:8:16, 2540).
(ii) Camea jertta idolilor (811-11:1): principiile
implicate (821-13); conictul cu libenatea crsjna
(9:1-27); un exemplu ixnpraionant din istoria Is~
raelului (10:1-13) gi concluzii (10:14-11:1).
(iii) Conduits in adunarea cxsjna (1122-14:40):
autoritatea in casnicie (11:2-16); atitudinea unora
faga de algii la masa comun (11:17-34); principiile
care guvemeaza darurile Duhului: ele nu contrazic
Evanghelia (12:1-3); toate sint la fel de importante
(12:4-30); cel mai important lucru nu este darul in
sine ci folosirea lui inn--un spirit de dragoste (12:31~
13:13); considerente practice cu privire la folosirea
acestor daruri: ele trebuie s ajute intreaga biserica
(14:1-25); concluzii (14:26-40).
e Aborilarea unei probleme fundamentale (15:1-S8):
(i) Invierea lui Isus ate o parte sentiala a Evan
gheliei (1S:1-11).
(ii) Implicatiile acestui fapt: gi noi vom invia atunci
cind ,,u.ltimul dugman va nimicit pentru totdeauna
(15:12-34).
(iii) Relatia dintre tarimul natural gi cel spiritual
(15:35-50): exista diferite feluri de trupuri (15:35-
41); trupul inviat difera foarte mult fata de trupul
actual (15:42-S0).
(iv) Esenta escatologiei (15:51-58): noi trebuie
sa ne ,,imbrcam cu acest Imp nou (e prin moarte
i inv-iere, e prlntr-o schimbare excepgionala) mai
inainte ca sa moetenim imprgia (cf. 4:8).
f. Colecta (stringerea de ajutoare) i remarci de
incheiere (16:11-24).
2 Corintenl
a. Salutari 5i rugaciuni de multumire (1:1-7).
b. Explieaxea aparentei inconsecvente din purtarea lui
Pavel (1:8-2:13); Pavel relateaza suferintele pe care
le-a avut i mingiierea lui Dumnezeu care la insogit
(1:8-11); el explica faptul ca schimbarea planurllor
sale a fost bine intengionat chiar in folosul corin-
tenilor (1:12-2:13).
c. Nu gloria noastra ci gloria lui Dumnezeu (2:14-
4:12):
(i) Un imn de lauda pentru victoria in Cristos
(2:14-17).
(ii) Gloria noului legamint (321-4:6): Pavel nu se
felicita pe sine (3: 1-6) ci legaminrul glories al Duhului
(3:7-11) care il face in stare sa prodame Evanghelia
cu indrzneala i cu sinceritate deplina (3:12-4:6).
(iii) O comparatie intre tezaurul Evangheliei i
vasul in care este purtata (4:7-12).
d. Temeiul increderii lui Pavel (4:135:10): increderea
lui Pavel este in Dumnezeu, care poate invia mortii,
aa incit nici chiar perspective monji nu poate di
minua aceasta incredere.
e. Motivagia apostolului (521111):
(i) Dragostea lui Cristos (5:11-15).
(ii) Vestea buna a impcarii (5:16-21).
f. Apel pentru un raspuns (6:1-7:4):
(i) Apel pentru un raspuns pozitiv al lui Pavel
insugi (6:1-13; 7:2-4).
(i.i)Apel pentru puritate in viata bisericii (6:14~
7:1).
g. Bucuria i incneclerea lui Pavel in biserica din Corint
(7:5-16); scrisoarea sa a avut efecrul sconta! (7:5-13)
i Pavel ate convins ca biserica a fost reabilitata
(7:l4<16).
h. Colecta (821-9:15):
(i) O aducere aminte, plina de tact, a faptului ca
corintenii nu iau implinit inc promisiunea originala
cu privire la ajutorul nanciar (8:1-7).
(ii) Temeiul damiciei creatine (B18-15).
(iii) Zelul lui Tit in slujba aceasta (8:16-24).
(iv) indemn pentru corinteni de a justica lauda
lui Pavel cu privire la ei (9:1-15).
i. Avertisment impotriva apostolilor falgi (10:1-13:
10):
(i) Apel la supunexe completa (10:1-6).
(ii) Provocarea lui Pavel referltoare la cei ce pro
duc tulburri (1017-18): el nu are nevoie sa-i apere
autoritatea in Corint intrucit el a fost cel dini care a
dus Evanghelia acolo; dar aceeti oameni se lauda ,,in
lucrarea altora (10:15).
(iii) Acreditarile lui Pavel (11:1-12:13): dac co-
rintenii vor s5 le cunoasca, acreditarlle lui Pavel sint
la fel de bune ca ale oricarui alt om (11:1-29): dar el
s-ar lauda mai deg-raba in slabiciunea sa, nu cu ca1i~
tagile sale (11:30-12:10). Lucrul acesma ate 0 nebu-
nie; singurul fapt important este ca biserica s vada
semnele adevarate ale unui apostol (12:1 1-13).
(iv) Aprarea lui Pavel impotriva acuzatiilor ca ar
inaelat biserica (12:14-18): poate ca a fost acuzat
ca banii strinei ca ajutor (pentru biserica din Ieru
salim) an intrat in buzunarul lui.
(v) Preocuparea cea mai importanta a lui Pavel
(12:19-13:10): nu ca numele sau s e neptat ci ca
biserica pe care 0 iubea s creasca calitadv gi sa e
edicata.
j. Salutari n.a1e(13:11-14).
ll. Biserica din Co:-int
a. Cadrul general
"'Corintul pe care l-a evanghelizat Pavel prin anul S0
d.Cr. era un orag relativ nou. In literatura antica
Corintul avea reputagia unui ora; in care pot intilnite
vicii de tot felul; dar aceasta a fost o reputatie data
Corintultli vechi de rivalul sau cornercial, Atena. De
aceea, ea este irelevant pentru intelegerea situatiei
din vremea lui Pavel. De asemenea, exista un temei
Se;-jos pentru traditia ponivit careia orasul acata era
un centru al cultului prosdtutiei in onoarea zeitei
Afrodita. Starea rnorali a Corintului probabil ca nu a
fost mai btma sau mai rea decit a oricaxui alt port Ia
Marea Mediterana. Existenta unei cornunitati evre-
iegi in oras este atestata de Fapt. 18:4. In 1898 a fost
excavat la Corint pragul de sus al usii unei sinagogi
(probabil ceva mai recenta decit vremea lui Pavel).
1. fntemeierea bisericii
Pavel spune prea putine despre interneierea bisericii,
dar in Faptele 18 gasirn o relatare sumara. Pavel a
locuit la 0 farnilie de evrei, "Acuila si Priscila, acestia
erau probabil deja expulzatj de curind din
Roma. Dup obiceiul sau, Pavel a predicat in sinagoga
si i-a induplecat pe ,,iudei si pe greci" (Fapt. 18:4);
adica, iudei si proaeligi, sau oameni ,,tematori de Dum-
nezeu (o expresie care-i include pe evrei, pe prozeliti
gi pe cei dintre Neamuri care adoptasera cea mai mare
parte a religiei iudaice, fara a trece la pasul nal al
cimmnciziei). Poate ca ur-mare a a inca doi
membri din aceasta secta neortodoxa a Nazarinenilor
(Fapt. 18:5), autoritatile ev~rei4=:;u' au inceput sa se
opuna utilizrii de catre Pavel a sinagogii pentru
propovaduire. Pavel s-a retras, luind cu sine 0 serie de
evrei convertiti, dintre care se remarca liderul sina-
gog-ii si s-a mutat in vecini, in casa unui om ,,ten-iator
de Dumnezeu" (convern't?), Titius lust. Acest g1-up a
format nucleul bisericii din Corint, care a crescut
repede (Fapt. 18:8, 10). Relatia dintre aceste grupuri
de veeini a ramas incordata si evreii au protat de
schimbarea proconsulului ("GALIO) ca sa-l dea pe
Pavel in judecata; dar incercarea a spat iar biserica
a putut crxte netulburata in timp ce Pavel a stat
neobisnuit de mult (pentm el) acolo, cimp de 18 luni,
pina dnd a plecat cu corabia spre Siria impreuna cu
Acuila si Priscila.
Q. Compozitia bisen'cii
In afara de evreii si prozelitii care l-au insotit pe Pavel
cind a iesit din sinagoga, biserica a fost alcatuita din
cei care s-au convertit ulterior, oameni de origine
evreiasc sau pgin. Dezbaterea continua si inc nu din domeniul suetului, erau considerate concrete si
se stie daca biserica era constiruit in principal din
sau din pagini conveniti: nu exista nici
1-in rnotiv cunoscut pentru a txage vreo concluzie.
Din punct de vedere social, biserica cuprindea o
diversitate mare de oameni incluzindu-i sub egida sa
pe Ernst, un om bogat, vistiemicul cetatii; conduci-
torul sinagogii, un om cu trecere; pe refugiatul evreu,
Acuila, facator de corturi, si pe sclavii domstici (daca
interpretar&'~1 este corecta) ai 'Cloei. Desi in general
nu era alcatuita din oameni cu origine sociala sau cu
educatie inalta (1 Cor. 1:26), probabil ca biserica a
avut totusi un aer de pretentii intelectuale (cf. E. A.
Judge, The Social Pattern of Christian Groups in the
First Century, 1960, p. 59-61).
d. Cadrul intelactual
Pentru a explica strecurarea rapida a atit de multor
erori int:-o biserica in care Pavel a predicat timp
indelungat, multj cercetatori au sugerat ca ar trebui
sa cautam 0 cauza care le-a generat si au fost sugerate
0 serie de influente posibile ale rnediului, de la 0
situatie predominant iudaica (vezi J. M. Ford, ,,'Ihe
First Epistle to the Corinthians or the First Epistle to
the Hebrews?, CBQ 28, 1966, p. 402-416) pina la un
influx de "'gnosn'cism dezvoltat (vezi W. Schmithals,
Gnosticism in Corinth, 1971). Inainte de a discuta
aceast problema ate potrivit sa facem citeva obser-
vatii cu privire la lumea ideilor din vremea aceea.
in biserica exista cu certitudine un grup important
de evrei. Iudaisrnul din Diaspora a fost influentat
puternic de multe curente de gindire, inclusiv de
scolile lozoce grecesti si esoterice, de idei "Proto-
gnostice; totusi, cum era normal, iudaismul se baza
pe 'lbra,_cel putin in masura in care lucrul acata era
posibil. In timp ce jertfele puteau aduse numai la
Ierusalim (necesitind un pelerinaj care depasea mij-
loacele materiale ale celor rnai rnulti), evreii din Dias-
pom erau in lumea greaca pentru strictetea
cu care tineau la circurncizie si la _sabat si pentru
refuzul lor de a folosi came de porc. In multe cercuri,
insa, Tora era interpretata alegoric si nu literal ("PHI-
LO). Deseori, dar nu in mod exclusiv, evreii locuiau in
,,carere evreiesti si aveau anumite drepturi civile,
cum este dreptul de a avea un tribunal propriu.
Cei convertiti dintre Nearnuri au fost probabil deja
prozeliti sau oameni "tematori de Dumneaeu, sau
veneau probabil direct de la paginism. Acestia din
urma vor fost familiar-i cu panteonul elenistic obis-
nuit si cu formele de inchinare, poate chiar cu pros-
titutia culticd (in cultul Afroditei). Starile de extaz,
inclusiv vorbirea in limbi, erau un fenomen obisnuit
in religiile greco-orientale si faptul acata poate ex-
plica de ce corintenii au folosit gresit darurile spiri-
tuale si poate explica blasfemia produsa in stari de
extaz si care este rnentionata in 1 Cor. 12:2 s.urm.
Templele pagine au avut un rol important in viata
religioasa si in viata de ecare zi: ele funcgionau ca
restaumnte si centre sociale si, in acelasi cimp, erau
surse importante de came pentru rnacelarii (dar nu
erau singurele surse) ("IDOLI, CARNE JERTFITA
PEl~{'l'RU; PIAIA DE CARNE).
In afara de elementele emotionale si cultice, reli-
giile elenistice faceau apel si la intelect, si "gnost:icis-
mu] a gasit aici un teren fertil. Multe dintre aceste
religii au elaborat o conceptie dualista, potrivit careia
materia era iluzorie si rea, si numai obiectele gindirii,
btme. Aceasta a dus la o pretuire a cunoasterii; a dus
la 0 cred1n'ta (intilnita si in iudaismul elenistic) in
nemurirea sufletului si nu in invierea trupului; si,
poate intr-un fel ciudat, a dus atit la ascetisrn (in care
,,raul are pur si simplu respins) cit si la libertinism
(in care se credea ca suetul ,,bu.n nu poate pin-
garit, indiferenr ce ar face trupul iluzoriu).
Nu incape indoiala ca toti acesti factori au con-
cribuit la problemele specice care au aparut in bise-
nca.
e Sunele problemelor
Au fost sugerati mai multi factori individuali ca si
cauze fundarnentale ale erorilor din Cor-int:
(i) Gnostici.smul. Sugestia lui Schmithals ca a-
ceasta ar sursa problemelor din Corint a fost men-
tionata deja. Ideea are insa citeva neajunsuri majore,
in special pentru ca nu exista nici 0 dovada ca gnos-
ticisrnul, ca sistem de gindire, poate datat atit de
timpuriu. De asemenea, Schmithals este silit sa
presupuna ca Pavel nu a inteles corect situatia, deoa-
rece nu a raspuns clar la invataturile gnostice (vezi C.
K. Barrett, "Christianity at Corinth, BJRL 46, 1963-4,
p. 269-297).
(ii) Oschimbare in fnvdttura lui Pavel. J. C. Hurd,
in The Origin of I Corinthians, 1965, a tratat pe larg
ideea complexa conform careia Pavel a fost obligat in
fata Conciliului din Ienisalim (Fapt. 15) sa-si schimbe
radical mesajul, spre nedumerirea corintenilor care au
rarnas deli invitaturii sale originale despre libertate,
*intelepciune si entuziasm. Este intposibil sa tratam
aici in mod adecvat tera lui Hurd, dar se cuvine sa
facem trei observatii. Modul in care l-lurd reconstituie
evenimentele il forteani sa desconsidere cronologia ai
istoria din Faptele si sa postuleze ca in decurs de 2 ani
Pavel a predicat la Corint, a trecut prin schimbarea
totala de pozitie si apoi a elaborat pozitia ,,matu.\-5
din 1 Cor. Acest interval de timp pare mult prea scurt
pentru asemenea datasurari. In al doilea rind, daca
el se preocupa acum s5 recomande bisericilor Decretul
apostolic, este remarcabil faptul ca Pavel nu-1 men-
tioneaza. in al treilea rind, teza lui I-Iurd nu reuseste
sa dea o analiza exegetica sacisfacatoare a epistolei.
Pentru o analiza critica mai detaliata, veziJ. W. Drane,
Paul: Libertine or Legalist?, 1975, p. 97 s.urm.
(iii) Un element rte-paulin in propovdduireo lui
Pavel. A. C. Thiselton (,,Real.ized Eschatology at Co-
rinth, NTS 24, 1977-8, p. 510-526) a sugerat recent
ca corintenii au dezvoltat 'escatologia lui Pavel tre-
cind cu mult peste limitele propriei sale pozitii si ca ei
credeau ca domneau deja in Imparatia Epocii Noi in
care ,,toate lucrurile sint ingaduite (1 Cor. 4:8; 6:12;
10:23). Thiselton crede ca poate interpreta cea mai
rnare parte a epistolei pe baza acestei idei, ds;i este in
conict cu unele probleme cum sint judecatile mentio-
nate in cap. 6.
Alli cercettori au cautat rspunsul intr-0 com-
binatie de factorl: Drane (op. cit.) de exemplu, suge-
reaza ca probabil corintenii an fost inuentati de idei
gnostice, chiar daca nu de un gnosticism complet
dezvoltat, si de o interpretare gresita a Epistolei lui
Pavel cane "'Galateni. Aceasta pozitie nu este incom-
patibila cu cea a lui Thiselton si se poate ca o com
binatie a acstor factori sa constituie cea mai buna
baza pentru interpretarea epistolei.
in 2 Cor. problema pare sa e complet diferita: aici
Pavel este confruntat cu un atac personal irnpotziva
sa (2 Cor. 10:10), atac pomit de citiva oameni pe care
el ii numeste "apostoli mincinosi, lucratori inselatori,
slujitori ai lui Satan care se deghizeaza ca apostoli (2
Cor. 11:13-15). Accentul pus de Pavel pe lipsa cali-
tatilor oratorice, pe refuzul sau de a-si impune auto-
ritatea apostolica, pe slabiciunea sa (11:6-7, 30), i-a
determinat pe unii sa creada ca acesti oameni puneau
accent pe oratoria lor, pe autoritatea lor spirituala si
pe puterea lor. Ei sint evrei (11:22) si se pare ca
revendica autoritatea bisericii mama din Ierusalim. De
fapt, pe baza exprsiei ,,apostoIi asa de minunati
(11:5; 12:11) s-a sugerat ca acesti oameni ar chiar
apostolii de la Ierusalim si ca aici am martori la
ruptura mentionata de Pavel in Gal. 2:11 s.urm. Dar
nu este probabil ca Pavel sa se compare in termeni de
egalitate cu niste oameni pe care ii considera slujitori
ai lui Satan, asa incit pare normal sa consideram ca
,,apostolii asa de minunati sint un grup distinct si se
deosebesc de ,,apostolii mincinosi. Prin urmare, se
pare ca avem de-a face cu trei grupuri:
(i) ,,Apostolii asa de minunati de la Ierusalim. a
caror autoritate este invocata impotriva autoritat-ii lui
Pavel, dar cu care Pavel se considera egal, nu inferior.
(ii) ,,Apostolii mincinosi, trimisi poate de apos-
tolii din Ierusalim, dar care au trecut peste limitele
acordului din Gal. 2:9; se poate ea ei sa ignorat in
mod intentionat dorintele apostolilor de la Ierusalim.
(iii) Corintenii insisi, in pericol sa e dusi in rata-
cire, dar care nu erau OpUi lui Pavel (vezi C. K.
Barrett, ,,Paul's Opponents in ll Corinthians, NTS 17,
1970-1, p. 233-254).
III. Integritatea epistolelor
Este aproape cert ca Pavel a scris mai multe scrisori
corintenilor decit cele pastrate in Scriptura. 1 Cor.
5:9-13 (desi verbul din 5:9 ar putea tradus ,,va
scriu) probabil ca se refera la o scrisoare anterioar
care avertiza biserica sa se separe de cei imorali (adi-
ca, de crmjinii irnorali, dar lucrul acesta a fost i.nter-
pretat gresit). \bm numi aceasta scrisoare ,,Cor. A.
2 Cor. 2:3-11; 7:8-13a se refera de asemenea la o
scrisoare anterioara. Exista mai multe motive pentru
care nu credem ca este vorba de 1 Cor., si anume:
(1) tonul acatei scrisori (vezi 2 Cor. 2:4; 7:8) nu
este deloc tonul cu care este scrisa 1 Cor.
(ii) aceasta scrisoare a uxmat dupa o ,,viz.ita nepla-
cuta (2 Cor.2:1-3;12:14;13:1-3),lucru care nu pare
sa se potriveasca cu 1 Cor.
(iii) in ciuda asemanarilor superciale, 2 Cor. 5
s.u.rm., nu pare sa se refere la aceeasi situatie ca 1 Cor.
5:5, intrucit in 2 Cor. cel care a gresit se pare ca a
gresit impotriva lui Pavel insusi.
Prin unnare, daci numim 1 Cor. ,,Cor. B, se pare
ca a existat ,,Cor. C (adica, scrisoarea la care se fac
referiri in 2 Cor.), lnainte de 2 Cor. (,,Cor. D). Asadar,
se pare ca au existat cel putin patru epistole ale lui
Pavel catre corinteni. Ce s-a intimplat cu celelalte?
Exista doua posibilitati: e ca s-au pierdut, e ca s-au
pflstrat ca fragmente incluse in 1 si 2 Cor. Aceasta
posibilitate nu este sugerata doar pe baza presu-
punerii ca trebuie sa avem tot ce a scris Pavel vreo-
data: exista dovezi chiar in epistole ca s-ar putea sa
e combinate.
(i) 2 Cor. 10-13 seamana cu ,,Cor. E. Mai inainte
ca cineva sa sugereze ca 2 Cor. ar putea o scrisoare
combinata, cititorii au observat schimbarea brusca de
ton la cap. 10; si continutul se potriveste cu aceasta
idee (pentru detalii, vei Barrett). Se mai argumen-
teaza ca aceste capitole pot intelese mai bine ca ind
scrise inainte de 1-9: cf. referirile la vizita lui Pavel in
10:6; 13:2, 10 si cele din 1:23; 2:3, 9; sau referirile Ia
lauda in 10:7 s.urm; 11:18 si 12:1, cornparate cu cele
din 3:1 si 5:12.
(ii) 2 Cor. 6:14-7:1 seamana cu ,,Cor. A. $i de data
aceasta continutul se potriveste, iar daca aceasta sec-
tiune este scoasa din 2 Cor., ,.marginile se potrivesc
remarcabil de bine.
(iii) S-a mai argumentat ca 1 Cor. 8-10 este mai
usor de inteles daci socotim ca reprezinta doua (sau
chiar mai multe) scrisori. Probabil ca cea mai serioasa
incercare de a analiza Epistolele catre Corinteni ca
ind alcatuite din mai multe para este cea a lui W.
Schmithals, ,,Die Korintlierbxiefe als Briefsammlung,
ZNW 64, 1973, p. 263-288, unde sint postulate nu mai
putjn de noua scrisori. in privinta acestei analize, vezi
C. I(. Barrett, l Corinthians, p. 12-17 si2 Corinthians,
p. 1 1-21.
 Dar chiar i in cel mai bun caz acate teorii nu sint
deCit nite incercri disperate care ridica cel pupln la
fel de multe probleme ca gi cele pe care le rezolva, in
special in ce privegte gindurile editorului nal. Daca
este posibil s5 intelegem epistolele a.<_sa cum sint, ase-
menea teorli at trebui respinse.
IV. Relatille lul Pavel cu biserlca din Cox-int
Din cite cunoagtem noi, au fost ficute urmtoarele
incereiri de a prezenta o reconstituire rezonabila a
evenimentelor probabile din istoria bisericii din Co
rim.
a. Imediat dup plecarea lui Pavel
Alp predicatori ai invatatori au venit gi au plecat:
dintre acet1'a Se remarca Apolo (Fapt. 19:1) gl poate
Petnl, sau unii n'irn.ii al sai (cf. 1 Cor.1:12). Inca in
aceasta faza se pare ca ceva nu era in ordine 5i Pavel
trebuie sa primlt etiri despre imoralitate care e ca
exista deja in biserlcaf e ca prezenta un pericol
pentru ea.
b. ,,Cor. A
Pavel a raspuns la aceast problema cu o scrisoare
care a avertizat biserica sa nu aib nimic a face cu cel
imorali (cf. 1 Cor. 5:9). Nu putem spune mai multe
despre aceasta scrlsoare cu exceptia faptului ca se
poate ca ea s fost scris fare: a cunoagte adevarata
gravitate a situagiei i se pare ca a fost interpretati
gregit.
c. Vegtile despre corinteni ajung Ia Pavel
Mai lnainte cle a serie 1 Cor. Pavel a prlmit $tiri din trei
S\1!"$I
(i) Ai "'Cloei l-au vizitat pe Pavel i i-au spus ca
biserica s-a imprtit Lu-mind mai mulgi lideri. Aceetia
se poate sa fi reprezentat doar puncte de rallere
pentru grupuri care aveau acelai crez fundamental,
sau probabil au reprezentat diferente reale de crez
(deei Pavel nu d5 nici un indiciu in scrisoarea sa ca
s-ar adresa unor grupuri profund divizate). Daca ai
Cloei an adus scrisoarea corlntenilor, este posibil ca
grupurile acestea se poate sa fost cauzate de scrierea
insi, cind diferitele grupuri an vmt sa o
trimita la diferlte autoritgi.
(ii) Probabil ca $tefana, Fortunat i Ahaic (1 Cor.
16:17) au relatat situatiile care l-au determinat pe
Pavel sa scrie cap. 5 5i 6 din scrisoarea sa.
(iii) Corintenii inii au scris 0 scrisoare lui Pavel,
punind mai multe imrrebari la care el raspunde in
7:1-16:4. in rspunsul sau Pavel Carma de citeva ori
din scrisoarea lor; cf ,,Este bine ca omul $5 nu se atinga
de femeie (7:1); ,,Toti avem cunoetinta (8:1) i
,,'lbate lucrurile sint ingaduite (10:23). Scrlsoarea se
pare ca a mai pus gi alte intrebriz ,,Este celibatul
idealul cregtin? (intrebare discutat in cap. 7 din
raspunsul lui Pavel); ,,De ce sa nu aiba cregtinii liber-
tatea sa ia parte la sacriclile aduse idolilor gl s
mnince carnea jertfita, intrucit tim ca idolii nu sint
nimic? (intrebare discutat in cap. 8- 10); "Sim corec
te practicile noastre din Yimpul de inchinaciune (prob-
abil ca ei le-au descris in detaliu)? (intrebare dis<
cutata in cap. 1 1-14); ,,Nu am trecut noi deja, in viata
noastra noua cu Cristos, prin singura "inviere de care
vom avea parte? (inn-ebare cliscutat in cap. 15); i,
,,Cum ramine cu colecta, cu strlngerea de ajutoare
(intxebare discutata in cap. 16).
d. Rdspunsul lui Pavel: ,,Cor. B,
Rspunsul este 1 Cor. Lungimea i sentimen-
tele stimite de problemele ridicate sint o explicatfie
adecvata pentru digresiunile din scrisoare. Toruai, se
pare ca scrisoarea nu gi-a atins scopul: in Z Cor. 2:1 gl
13:2 cicim despre necesitatea altor actiuni noi.
e. ,,Vizita nepldcutd
Actiunea necesara a fost 0 nou vizlta la Corint, dar
se pare ca aceasta vizita a fost un egecz biserica
continua s e dezbinata iar Pavel a fost mustrat de
un individ care l-a jignit personal.
f. ,,Cor. C
Pavel incearca iaraei s realizeze prlntr-o scrisoare
ceea ce nu a putut realiza prin prezenta sa nemijlocitiz
face o mustrare aspra mnnei sale. Aceasta scrisoare a
fost dusa de Tit (2 Cor. 7:5-8) $i nu s-a pastrat pina
in zilele noastre. Dup ce a scx-is-0, Pavel a trecut prin
agonia regretului i a fost atit de suparat incit nu $1-a
putut incheia lucrarea, in ciuda opommlttilorz in
cele din urma 5i-a parasit lucxarea pentru a merge sa-l
intilneasca pe Tit i pentru a aa cum a fost prlmita
scrisoarea (2 Cor. 2:12 .urrn.). Cind s<a intilnit cu Tit,
insa, s-a bucurat ncspus de mult cind a aflat ca scri-
soarea sa a fost tocmal ce trebuia; corintenii s-au
pocit gi acum erau uniti in ju.ru.l lui Pavel, iar raportul
lui Tit a fost incurajator in intregimea sa.
g, ,,Cor. D
lncintat de rstaurarea unor relatii bune intre sine i
biserica sa, Pavel a scris imediat din nou, cle data
aceasta o scrisoare de lauda 5i bucurle (ce s-a past:-at
in 2 Cor. 1-9).
I]. Sosirea altor grin
lnainte ca Pavel sa trimit scrisoarea (sau poate ime-
diat dupa aceea), a primit t:'u-l ca victorla de la Corlnt
nu a fost tocrnai completa. l-ie ca Tit a fost peste
rnasux-5 de optimist, e ca s-a petrecut o schimbare
raclicala: nite strini, numindu-se singuri ,,apostoli
i prezemind ac-reditfiri foarte inalte, au contestat
autoritatea lui Pavel gi au inceput sa duca in rtcire
turma lui.
O explicatie alternative: este ca Pavel a t1'ut tot
timpul despre existenta acestui ,,cuib de impotrivire,
dar i-a pstrat criticile pina la sxeit. Aceast idee,
ins, nu explica schimbarea de ton i nu explic de ce
Pavel nu d5 nici 0 indica\_:'e ca ar trece cle la a se adresa
intregii biserici la a se adresa unei minorititi din sinul
e1.
1'. ,,Cor. E
Pavel rspunde cu un atac ustuzrtor la adresa acestor
,,aposto1i mincinogi i re-afirm autoritatea sa inn--0
alta scrisoare sau int?-0 anex la ,,Cor. D. Aceast
scrisoare constituie 2 Cor. 10-13. A avut oare succa?
Nu putem decit sa speculm. Nu s-a mai pastrat nici
o alta scrisoare adresat de Pavel acestei biserici, degi
prin anul 96 d.Cr. Clement, episcopul din Roma, a
gsit ca era necaar s biciuiasca din nou aceast
biserica rebel. Biserlca s-a dezbinat din nou, de data
aceasca pentru ca nigte barbagi mai tineri i-au inlturat
pe prezblterii lor. Clement a vzut in acest lucru
mind:-le (0 problema atins i in epistolele lui Pavel)
gl cearta a fost mai mult personala decit doccrinara.
Prin urmare, se poate ca Pavel s cigtigat btalia in
problemele rnajore ale zilei, desi Victoria se poate sa
nu fost atit de completa cum ar fi dorit el.
V. Autenticltatea si data scrieri!
Orice s<ar spune cu privire la integritatea lor, nu
incape indoiala cu privire la autenticitatea acestor
doua epistole: ele au fost considerate intotdeauna ca
fac parte din scrierile necontestate ale lui Pavel. In ce
priveste datarea epistolelor, putem pleca de la un
punct x furnizat de perioada in care Galio a fost
proconsul, punct care ne permite sa datam evenimen-
tul din Fapt. 18 12 la jumatatea anului S1 sau 52 d.Cr.
(proconsulii preluau funcI_:ia in luna iulie). Dupa a-
ceasta Pavel a stat ,,multe zile (Fapt. 18:18) si proba-
bil ca a plecat pe la srsitul aceluiasi an. Faptele 19
ne relateaza activitatile lui ulterioare: o vizita scurti
la Efes, apoi la lerusalim si inapoi la Efes, unde a stat
mai mult de 2 ani. Aici este cel mai probabil sa scris
1 Cor., asa incit epistola poate datata in jur de S3
sau 54 d.Cr. 2 Cor trebuie sa fost scrisa la scurt
vreme dupa aceasta, cel mai tirziu in anul 55 d.Cr.
BlB1.10GRAFlE. Cornentnrii: Probabil ca cele mai
bune comentarii despre cele doua epistole sint cele ale
lui C. K. Barrett in seria Black (1968 si 1973). Alte
comentarii: Despre I Cor.: Calvin; F. Godet, 1886; A.
Robertson si A. Plummer, ICC, 1911 (textul gr.); L.
Morris, TNTC, 1958; J. Hring, 1962 (ed. fr. 1948);
H. Conzelmann, Hermeneia, 1975.
Despre 2 Con: Calvin; A. Plummer, ICC, 1915
(textul 81.); R. V. G. Tasker, TNTC, 1958; P. E. Hughs,
1962.
Alte studii: F. F. Bruce, Paul: Apostle of the Free
Spirit, 1977, cap. 23 si 24; D. Georgi, Die Gegner des
Paulus im 2. Korintherbrief, 1964.
D.R. dc L
CORN (Ebr. qeren; gr. kerns). 1. Folosit in sens literal
referitor la coamele de berbec (Gen. 22:13; Dan. 8:3),
de tap (Dan. 8:5) si de bou slbatic (ebr. r"m, Deut.
33:17; Ps. 22:21; 92:10). Era folosit ca recipient
pentru uleiu] folosit pentru ceremonialul ungerii (1
Sam. 16:1, 13; 1 lmp. 1:39). Corul de berbec (qeren
hayylgl) era folosit si ca instrument muzical (Ios.
6:5; cf. 1 Cron. 25:5). ~ int:-0 singura persoana functia preoteasca si cea re
2. Protuberantele in forma de com aflate la cele
patra colturi ale alta1-elor din cortul intilnirii si din
Templu; un asemenea altar a fost gasit la Meghido.
Singele jextfei era stropit pe coamele altarului (Exod.
29:12; Lev. 417, 18, etc.) si ele erau considerate ca un
loc de refugiu (vezi soarta lui Adonia si loab, 1 Imp.
1:50 .u.rm.; 2:28 .urm.).
3. Coamele snbozau puterea, in actiunea pro-
fetica a lui Zedechia (1 Imp. 22:11) i in vedenia lui
Zaharia (Zah. 1:18 $.11:-m.) si cuvintul este folosit
adesea cu sens metaforic in scrierile poetice. Du.m<
nezeu inalta cornul celui neprihanit dar reteaza cor-
nul celui ran (Ps. 75:10 .urm., etc.). El a fcut sa
inmugureasc comul lui David (Ps. 132:17; cf. Exec.
29:21). Ni se spune ca El are ,,cornul mele
(2 Sam. 22:3; Ps. 18:2; cf Luca 1:69), dar aceasta
poate fi o metafora bamta pe coamele "altarului, ca
un loc de ispsire. In Amos 6:13, in loc de ,,coame (in
trad. rom. ,,putere) ar trebui sa citim Carnaim, nu-
mele unei localitati.
4. ln sensul apocaliptic din Dan. 7 si 8, si in Apoc.
13 si 17, coarnele fapturilor din vedenii reprezinta
domnitori individuali din fiecare imperiu mondial.
5. Pentru ,,com cu cerneala (,,calimara), vezi
"SCRlSUL.
J.B.Tr.
CORNELIU. in l-apt. 10:1 s.urm. un centurion ro-
man din Cezarea, in Palestina, un om din categoria
acelora dintre Nearnuri cunoscuti ca ,,oameni tematori
de Dumnezeu, datorit atasamentului lor fat.-'1 de
pmctinile religioase evreiesti cum sint milostenia si
rugciunea, lucruri pentru care Corneliu ate rnen
tionat in mod special. Corneliu era un nume obisnuit
in lumea romana, inca de cind in anul 82 i.d.Cr.
Publius Comelius Sula a eliberat 10.000 de sclavi si
i-a inrolat in propria sa gens Cornelia. Comeliu din
Faptele este mentionat in special deoarece ate primul
dintre Neamuri convertit la crestinism. Cind e1, familia
sa si prietenii sai au ascultat propovaduirea lui Petru,
ei au crezut si au primit Duhul Snt, iar apoi au fost
botezapi la porunca lui Petru. Importanta pe care o
acorda Luca acestei ocazii este subliniata prin repe-
tarea relatarii (cf. Fapt. 11:1-18; 15:7, 14). ,,C0l1orta
italian din care facea parte Corneliu era 0 cohorta
auxiliara de cetateni romani si prezenta ei in Siria, in
secolul 1 d.Cr., este atestata prin inscriptii.
F.F.B.
coR0ANA. o podoaba capilara distinctiv, deseori
omamentata, purtata de regi si de alte persoane aflate
in inalte.
l. in Vechiul Tatament
Coroana marelui preot era o placa de aur pe care erau
inscrise cuvintele ,,Snt Domnului, si era legata de
mitra sau turban cu un cordon albastru; aceasta ind
o ernblema a consacrarii (Exod. 29:6; 39:30; Lev. 8:9;
21:12). Dupa exil, in anul S20 i.d.Cr., Dumnezeu i-a
pomncit lui Zaharia (6:11-14) sa faca coroane de aur
si de argint i sa le puna pe capul lui losua, marele
preot, acestea ind depuse (mai tiniu) in Templu ca
simboluri ale indurarii lui Dumnezeu. Se poate s5
fost combinate incr-0 singura coroana dubla, unind
gala.
Dintre coroanele regale, coroana de aur a lui Da-
vid a fost emblema regatului pe care i l-a dat Dum-
nezeu (Ps. 21:3; cf. 132:18; retragerea darului lui
Dumnezeu - si a coroanei - cf. Ps. 89:39; Ezec. 21:25-
26). in Biblie ate relatata incotonarea lui loas (2 lmp.
1 1 :12; 2 Cron. 23:1 1). David a luat ca prada de razboi
coroana incrustata cu pietre a regelui (sau a zeului
Milcom) al amonitilor, care cintarea un talant (2 Sam.
12:30; 1 Cron. 20:2). Statuile amonite ii arata pe regi
sau pe zei purtind coroane mari (vezi F. F. Bruce, Israel
and the Nations, 1969, pl. I). Pencru o coroana incrus-
tata cu pietre pretioase, vezi Zah. 9:16. Coroana rega-
l a lui Vasli, regina lui Ahasveros (Est.1:11), a ajuns
pe capul Esterei (2:17), iar imbracamintea regala cu
care a fost onorat Mardoheu a inclus ai 0 coroana de
aur (Est. 6:8; 8:15).
in afara faptului ca era un semn al regalitatii
(Prov. 27:24), coroana a devenit o metafora simbo-
lizind gloria (Iov 19:9; ls. 28:5; 62:3; ler. 13:18; Plin.
5:16; Prov. 4:9; 12:4; 14:24; 16:31; 17:6) si uneori,
din nefericire, mindria (Iov 31:36; ls. 28:1, 3).
 Lumea biblici ofer multe example de coroane
diferite. in Egipt regele si zeii purtau diverse coroane
inalte si complexe, avind diferite sau
purtau 0 coroani-'1 simpla de aur sau o diadema. Foazte
caracteristica este marea Coroana Dubla, coroana
combinata a Egiptului de Sus si de Jos, incluzind
coroana rosie a Egiptului de Jos (o palarie plata, avind
in fata o spirala si 0 coada inalta in spate) si deasupra
ei coroana albi a Egiptului de Sus (inalta si conica, cu
un nod la capat). Diadernele lui Faraon aveau intot-
deauna pe partea din fata uraeus sau cobra regala. t
Mesopotamia regii asirieni purtau palarii conice trun-
chiate, impodobite cu sii de broderii colorate sau de
pietre pretioase, sau purtau 0 diadema simpla. Regii
Babilonului pui-tau o mitra curbata care se si-sea
intr-unvirf ascutit; vezi H. Frankfort, Art andArchitec-
mre of the Ancient Orient, 1954, placile 87-89, 95,
109-110, 114, 116, 120.
Excavatiile din Palatina au scos la lumina o serie
de coroane circulate sau diademe; pentru 0 cumma
dintr-0 banda de aur decorata cu puncte, vezi W. M.
F. Petrie, Ancient Gaza III, 1933, placile 14: 6, 15.
Pentru alte exemple, vezi de asemenea K. Galling,
Biblisches Reallexikon, 1937, col. 125-128 si gurile.
KAJC
11. 1n Noul mmmen:
Sint doua cuvinte care trebuie examinate. Cel mai
important dintre ele ate stq;hanos, care daemneaza
0 cununa sau 0 diadema circulara. Este cuvintul folosit
cu referire la cununa de spini a lui Cristos. Cuvintul
,,spi.ni in lirnba gr. ate la fel de general ca in limba
noastra, asa incit ate imposibil sa slim ce pianta a fost
folosita. Este clar ca aceasta ,,cel-oana a fost o bat-
jocura a simbolului regalitatii si, poate, a divinitatii
(vezi 1-I. St J. Hart, JT5, s.n. 3, p. 66-75). Desi stepha-
nos poate daemna o coroana regala (Apoc. 6:2, etc.)
sensul obisnuit a fost acela de cununa de lauri acor-
data invingatorului de la Jocuri sau de ghirlanda
faciva folosita cu ocazia unor sarbatori. Aceste sen-
suri stau la baza majoritatii textelor din NT. Astfel,
Pavel le aminta_te corintenilor ca atletji se straduiac
pentru a primi ,,o cununa care se poate va_teji si
adauga ca noi alergam ca sa primim ,,o cununa cane
nu se poate va_teji (1 Cor. 9:25). Este important ca
acela care se lupta pentrii comana sa concureze ,,dupa
rinduieli (2 Tim. 2:5). In unele cazuri coroana cres-
tinului ate de domeniul prezent, cum ate cazul cind
Pavel considera ca oamenii conveniti de el sint co-
roana lui (Filip. 4:1; 1 1&5. 2:19). De obicei, insa,
coroana ate de domeniul viitonilui, cum ate ,,cununa
neprihanirii, pe care mi-o va da in ziua aceea Domnul,
Judectorul cel drept (2 Tim. 4:8). Exista de ase-
menea referiri la ,,cununa vietii (lac. 1:12; Apoc.
2:10) si la ,,cununa care nu se poate vateji, a slavei
(1 Pet. 5:4). Coroana poate pierduta, deoarece
crestinii sint indemnati sa 0 pastreze cu tarie, ca sa nu
e luat de la ei (Apoc. 3: 1 1). Dumnezeu l-a incoronat
pe om ,,cu slava si cu cirste (Evr. 2:7) si Isus a fost
incoronat de asemenea, ,,pentru ca, prin hanil lui
Dumnezeu, sa guste rnoartea pentru toti (Evr. 2:9).
Termenul diadema nu ate intilnit frecvent (Apoc.
12:3;13:1;19:12).In NTeste intotdeauna unsimbol
al regalitatii, un simbol de onoare.
L.M.
CORT. 0 structura pliabila din pinza sau din piei,
sprijinita pe slpi $i, daeori, intarita cu intinse
de la stilpi la tarusi infipti in pamintul din jur. Com-
parati Is. 54:2, care mentioneaza perdelele, fringhiile,
tarusii (dar nu si stilpii); pinza de cort era de obicei
de culoare inchisa (Cint. 1 :5). Corturile au fost printre
primele locuinte confectionate de om (Gen. 4:20;
9:21). Ele consmiau locuinta obisnuita a popoarelor
nomade sau semi-nomade. Patriarhii evrei au locuit in
corturi (Gen. 18:1, 6, 9-10, etc.); femeile aveau uneori
propriile lor corturi (Sara, Gen. 24:67; Iacov, Lea,
doicile, Rahela, Gen. 31:33) care erau, era indoiala,
alituri de corturile sotilor lor. In timpul calatoriei din
Egipt in Canaan Israel a locuit in corturi (Exod. 16:16;
33:8, 10; Num. 16:26; 19:14) si an avut locuinte mai
stabile numai dupa ocuparea Canaanului. in ziiele lui
Ieremia, secta Recabitilor tinea la ideea nomada de a
locui in corturi i dispretuiau viata sedentara (ler.
35:7), dar nici chiar idealul romantic al vietii nomade
independente, triita in cort, nu trebuia sa e pretuit
mai mult decit devotamentul fat de Dumnezeu (Ps.
84:10). In Iov 4:21 (vezi si 2 Cor. 5:1) moartea ate
compaxata cu stringerea cortului.
La alte popoare, Scriptura mentioneaza cormrile
maclianitilor (Jud. 6:5; 7:13), ale Chedarului (Cint.
1:5) si ale Etiopiei (Hab. 3:7, si ale Madianului), care
erau locuitori de la marginea daertului din 'Iransior-
dania si NV Arabiei. Corturile aveau intrebuintari
specice la popoarele sedentare. In afara de cortul
pasnic al pastorului, intins pe pasune (Cint. 1:8; ls.
38:12), regii si armatele lor isi intindeau corturile pe
cimp, 1 Sam. 17:54 (David); 2 lmp. 7:7-8 (Ara-
meii). ln ne, in limbajul obisnuit .,cortul a ajuns sa
insemne orice fel de locuinta (nu numai in sensul
literal; cf. 1 lmp. 8:66; 2 lmp. 13:5; in unele traduceri
ate ,,casa), poate pentru ca in timpul verii corrul era
folosit de multi locuitori de la ora; si de la tara.
Informatiiie exteme dapre corturi le conrma pe cele
din Scriptura. In perioada patriarhala egipteanul Si-
nuhe din Canaan a avut tin cort, si-a asezat tabara si
a pradat cortul dusmanului sau (ANET, p. 20b, rindul
145). In perioada care a umiat dupa Exodul lui Israel
si asezarea inipiala, Ramses III (cca. 1192-1161) spu-
ne ca a ,,devastat Seir (adica, Edom) dintre triburile
nomade, si le-a jefuit corturile (hr, de la ebr. 5hel) de
oameni si bunuri (ANET, 170-171, 374 (coitul
regal de razboi). Corturi din epoca patriarhala, cf. D.
J. Wiseman, in G. A. Cuttle (ed.), Biblical and Near
Eastern Studies (Essays in kHonor of W. S. I.aSor),
1978. ("COR'I'UL, CORTUL INTILNIRII.)
I(.A.K
CORTUL. 1. Cortul adunaxii sau, mai corect ,,cortul
intilnirii a fost un loc provizoriu de intilnire a lui
Dumnezeu cu poporul pina cind a fost construit cortul
mai mare (Exod. 33:7-1 1). Acest cort al intilnirii a fost
ridicat in afara taberei. Moise intra in cort si Norul,
care marca Prezenta divina, se cobora si raminea afara
la usa. in privinta aceasta, cortul s-a asemanat cu
crapatura stincii in care a fost pus Moise (Exod. 34:22-
23) at cu pestera in care a stat Ilie (1 imp. 19:9-1s).
pentru ca Dumnezeu sa-i vorbeasca in timp ce gloria
lui Dumnezeu trecea pe afara. Cortul cel mare, in
schimb, a fost inaltat in rnijlocul taberei si Norul
gloriei statea nu in afara ci in interionil lui, asa incit
Ia inceput Moise a trebuit sa stea afara (Exod. 40:34-
35).
2. Cortul (sau Cortul intilnirii), cum era numit in
mod obisnuit, probabil ca a fost sanctuarul in care
Dumnezeu a locuit in mijlocul lui Israel in pustrie. Dupa
intrarea in Canaan, Cortul a fost stationat succaiv la
Silo (Ios. 18:1), la Nob (1 Sam. 21) si la Gabaon (1
Cron. 16:39). in cele din urrna Solomon l-a adus la
Templu (1 imp. 8:4). Este numit simplu miikn =
,,locui.nta (,,Cortul), ca in Exod. 25:9; sau mi.i"kZin
YHWH = ,,locuinta lui Iahveh, ca in Lev. 17:4; sau
mikEn haidt = ,,Iocui.nta tablelor legamintului
,,mam.iriei, deoarece acolo se aflau tablele legamin-
tului, ca in Exod. 38:21; sau "6hel m5Ed_ = ,,Cortul
intilnirii, adica, locul destinat special intilnirii dintre
Dumnezeu si poporul San, ca in Exod. 28:43; sau
miikn '5hel m6'EQ = ,,locuinta cortului i.nti1nirii, ca
in Exod. 39:32; sau miqdi = ,,sanct'ua.\ (locas snt),
ca in Exod. 25:8; sau qddei = ,,loc snt, ca in Exod.
38:24. Este numit de asemenea bet YHWH = ,,Casa lui
Iahve, ca in Exod. 34:26.
Materialele folosite pentru construirea lui sint
mentionate in Exod. 25:3-7. Metalul tradus ,,arama
probabil ca era cupru. Culoarea ,,albastra probabil ca
a fost un albastru-violet iar culoarea ,,purpurie a fost
un rosu-pur-puriu. Materialul u-adus ,,piei de vitei de
mare, probabil ca erau piei de dugong (vitel de
mare).
I. Cortul intilniril, cortul, acoperltorile si
eadrul
In sensul strict al cuvintului, ,,Cortul intilnirii se
refera la un set de zece perdele de in, iniasurate in
jurul unei constructii din rame de lemn, cane con-
stituia locuinta lui Dumnezeu. Perdelele erau din in si
aveau taute pe ele guri de hemvimi, brodate cu
albastru-violet, rosu-purpuriu si rosu. Fiecare era lun-
ga de 28 de coti si lata de 4; erau cusute laolalta pe
lungime si formau doua seturi de cite cinci, care atunci
cind erau asamblate erau prinse cu S0 de copcii de aur
care treceau prin chiotorl de la marginea ecarui set
(Exod. 26:1-6). Cortul intilnirii era acoperit cu un-
sprezece covoare din par de capra, care in termino-
logia stricta este numit ,,cortu1 (Exod. 26:7-15). Fie-
care dintre ele era lung de 30 de coti si era lat de 4 si
erau cusute laolalta in soua seturi: unul din cinci si
celalalt din sase, care amnci cind erau asamblate erau
prinse, la fel ca si cortul intilnirii, cu copcii care
trecau prin chiotori, numai ca copciile erau din cu-
pru.
Deasupra cortului era pusa o invelitoare de piei de
berbeci tabacite (lit. ,,vopsite in rosu), iar pate aca-
tea era invelitoarea di.n piei de vitel de mare (Exod.
26:14).
Aceste perdele erau intinse pate virful, spatele si
cele doua latun' ale cadrului (Exod. 26:15-30) care
era asamblat din patruzeci si opt de unitati numite
q'rE.Tm, ecare lunga de 10 coti si lata de 1 cot si
jumatate. Cea mai corecta inteipretare a acator
qrE.im ate cea data de A. R. S. Kennedy (HDB 4, p.
659-662); acatea nu erau scinduri masive, ci rame;
ecare consta din doua laturi verticale (ydt: nu
,,urechi, cum ate tradus termenul in multe traduceri)
unite prin sipci orizontale, ca si 0 scara. Asemenea
rame ar fi avut trei avantaje feta de scindurile masive:
ar fost mult mai usoare, ar fost mai stabile si, in
loc 55 ascunda frumusetea perdelelor cortului, ar
permis sa e vazute din interior pe toti peretii. Pi-
cioarele celor doua laturi venicale ale ecarei rame
erau xate in suporturi de argint confectionate din
argintul obtinut din taxa de recensamint (Exod. 30:
11-16; 38:25-27). Fiecare latura a cortului era for-
mata din douazeci de rame, in suporturile lor, puse
una Iinga alta; pe latura din spate erau sase. In ecare
colt din spate mai era inca 0 rama. Este clar ca scopul
acestor rame suplimentare era sa confere rigiditate
intregii structuri, dar detaliile specicatiilor nu sint
clare.
Poate ca cea mai buna explicatie ate cea data de
U. Cassuto: ecare rama din colt era cuplata (nu
,,separata ca in vsn) la partea de jos si de sus asa incit
sa formeze o pereche cu ultima rama de pe latura
cortului, iar apoi era prinsa de perechea sa cu un inel
de metal (v. 24). Penmi a mentine alinierea ramdor,
einci bare erau trecute prin inelele de aur prinse de
sipcile orizontale ale ecarei rame din Iaturi si din
spate. Bara din mijloc se intindea pe toata lungimea,
iar celelalte patru erau mai scurte. Ramele si barele
erau confectionate din lenm de salcim, acoperit cu
aur.
Cind ramele au fost asamblate, distanta de la
excremitatea superioara pe partea anterioara ramelor
de-a Iungul acoperisului, pin la extremitatea interi-
oara a ramelor spre partea posterioara a fost 20 x
11/2 + 10 = 40 coti. Perdelele cortului, prinse laolalta,
masurau28decotipe 10x4 = 40cop'.Eleeraui.ntinse
pate rame asa incit cei 40 de coti se intindeau de la
partea de sus a ramelor din fata pina Ia partea de jos
a ramelor din spate. Perdelele asamblate ale cotrului
masurau 30 de coti pe 11 x4 = 44 coti. Cind erau
intinse pate perdelele cortului, cei 2 coti in plus (30
fat de 28) dadeau 0 bordura de 1 cot de ecare parte
(Exod. 26:13). Cei 4 coii care erau in plus in cealalta
directie (44 fata de 40) erau impartziigi in felul urmator:
in partea posterioara cortul trecea cu 2 coti pate
perdelele cortului intilnirii (v. 12), iar in partea ante-
rioara, cei 2 coti erau indoiti in spate, pe laturi si pe
acoperis, ca sa protejeze marginea perdelei cortului
intilnirii care ar fi ramas descoperita (v. 9). Cuvintul
folosit pentru aranjarea perdelelor pate rame nu ate
cuvintul obisnuit pentru intinderea unui cort, natd, ci
paras, care inseamna ,,a darasura (este folosit pentru
infasurarea unei pinze in jurul mobilierului). Aco-
perisul era plat. Pentru a impiedica perdelele sa se lase
in jos la mijloc tragind ramele in interior, (textul nu
spune act lucru, dar omite multe detalii cu privire la
cort, care trebuie cunoscute pentru a construi un
cort), probabil ca erau folosite niste bare de lemn
transveisale, de la o margine la alta a partii de sus a
ramelor (pentru comparatie, vezi pavilionul portabil
al lui Hetep-hera). J. Fergusson (Smith's Dictionary
of the Bible, 3, p. 1452-1454) simulti altii au argumen-
tat in mod neconvingator ca perdelele trebuie sa fi fost
intinse peste stilp central. Unele dintre argumentele
lor presupun ca laturile si spatele cortului erau for-
mate din scinduri masive; dar intrucit acatea nu erau
formate din scinduri ci din rame, argumentele lor nu
sint valabile si ar duce la un ruultat imposibil: locul
snt si locul preasnt at fost expuse vederii din
afara. Alte argumente sint anulate deoarece nu ob-
serva ca termenul ,,cort in Exod. 26:1-13 nu se refeta
la cladire in general, ci la cele zece perdele de in.
ll. lnteriorul
Interiorul cortului era impartit in doua compartimente
printr-o perdea prinsa cu copciile care prindeau per-
delele cormlui (Exod. 26:31-34). De aici stim ca pri-
mul companiment era lung de 20 de coti, al doilea de
10 coti. lnaltimea ramelor, 10 coti ne da a doua
dimensiune si dupa toate probabilitatile latimea am-
belor compartimente era de asemenea 10 coti: desi
latimea celor sase rame din spate era de 9 coti, trebuie
sa adaugam grosimea ramelor si ramele din colturi.
Primul compartiment este numit ,,locuI stint, iar al
doilea, ,,snta sntelor, adica, ,,locul preasnt, sau sipci incrucisate intre picioarele mesei, late de 8 cm.
pur si simplu, ,,Iocul snt (Lev. 16:2-3; Evr. 9:12;
10:19; in acate ultime doua versete este vorba de
intrarea in sfinta sntelor) . De asemenea, primul com-
partiment este numit uneori ,,primul con, iar al doilea
compartiment ,,cortul al doilea (Evr. 9:6-7). Per-
deaua dapartitoare (prliegz u.n termen care nu ate
folosit pentru nici o alta perdea atirnata), confectio-
nata din acelasi material, cu aceleasi culori si broderii
ca si perdelele cortului, era prinsa cu copci de aur de
patru stilpi din lemn de salcim, acoperit cu aur, xati
in patru suporturi de argint. Stilpii nu aveau capi-
teluri. La use (sau, la intrare) era o perdea de in
vopsita in albastru, rosu-purpuriu si rosu (dar far
heruv-im) . Era prinsa cu copci de aur de cinci stilpi din
lenm de salcim acoperiti cu aur si xat_:i in suporturi
de cupru. Acesti stilpi aveau capiteluri acoperite cu
aur, la fel ca si betele lor de legatura (Exod. 26:36;
36:38). Pentru a face dislinctie intreprket si aceast
perdea, piirlgeg este numita uneori perdeaua a doua
(perdeaua dinlauntru).
III. Mobilierul
in locul preasnt se afla chivotul legamintului (Exod.
25:10-22). Acesta era acoperit cu o placa de aur curat
(,,scaunul induranli) pe care era cite un heruvirn la
ecare capat. Numele acatei placi, kappbreg, nu in-
seamna ,,capac ci de ,,ispasire, adica, un loc unde era
stropit singele Asa a fost interpretat de u0<
(hilastriorl) si de NT (Evr. 9:5; ,,capacul ispsirii sau
,,scaunuI indurarii). Drugii pentru transportul chivo~
tului erau trecuti prin inele aate la baza chivotului
(Exod. 25:12). Nu exista nici o contradictie intre
Exod. 25:15 si Num. 4:8. Ultimul verset arata ca
pentru a usura acoperirea chivotului, drugii pentru
transport erau scosi pentru un moment si apoi erau
pusi imediat la loc: primul verse! cere ca drugii sa e
lisati in inele tot u'mpu1, chiar si atunci cind chivotul
nu era transportat.
in locul preasfint, in fata perdelei se aa altanil
tamiierii (Exod. 30:1-10). Era confectionat din lemn
de salcim acoperit cu aur curat - de aici deriva celalalt
nume, ,,altarul de aur- era un patrat cu latura de un
cot, inalt de 2 coti, de la colturi se ridicau patru coame
iar peste capat avea un capitel omamental din aur.
(Pentru un altar pagin din piatr, un altar cu coarne,
pentru ars tamiie, vezi *ALTAR.) Pentru transportul
altarului, doi drugi erau trecuti prin inele de aur prinse
imediat sub capitel. Altarul era pus inaintea chivotului
(observati sublinierea din 30:6) ind considerat ca
apartine de locul preasnt (cf. 1 Imp. 6:22 si Evr. 9:4,
unde traducerea corecta se pare ca este,,a1tarul de aur
pentru tamiiere si nu ucadelinit). Pozitia altarului
poate comparata cu celor doua altare pentru
tamiiere din templul de la Arad (BA 31, 1968, p. 22
s.urrn.).
in partea de N (Exod. 26:35) se aa masa cu
Piinea pentru punerea inainte (Exod. 25:23-29). O
asemenea masa si un sfesnic (vezi maijos) din templul
lui Irod sint reprezentate pe Arcul lui Titus din Roma.
Totusi, exista anumite indoieli cu privire la corec-
titudinea acator sculpturi, intrucit pe baza sfesm'~
cului apar diferite guri ne-evreies_ti. Detaliul din v.
25 ate incert. Unii traducatori si-au inchipuit ca are
o bordura orizontala de 8 cm, altii o bordura verticala
de 8 cm, de jur imprejurul mesei, altii, in consens cu
vestigiile de pe Arcul lui Titus, si-au imaginat niste
Vasele folosite la aceasta masa erau: farfurii late,
probabil pentru piine; farfurii adinci ,,catui (kappt:
pentru tamiie; vezi kap, in Num. 7:14); potire si cati
pentru jertfele de bautura.
in partea de S (Exod. 26:35) se afla "sfesnicul,
mn5rdh (Exod. 25:31-40), avind forma unui pom
stilizat. in limbaj tehnic, baza si pivotul central con-
stituie sfa_nicul propriu zis; cele sase brate sint des-
crise ca ,,ia din sfesnic (v. 33). In v. 31, traducerea
literala este ,,potirasele, gamalioarele si orile, indi-
cind trei elemente distincte si nu ,,pot1'rasele, si gama
lioarele cu flori, care ar indica 1.111 element alcatuit din
doua parti. Gamalioarele (capitelurile) erau niste pro-
tuberante rotunde, pe bratele si pe pivot-ul central al
sfesnicului (ele nu erau la capat, asa cum sugereaza
termenul ,,capitel). Este probabil, dar nu cu cer-
titudine deplina, ca cele sase bi-ate se ridicau la a-
ceeasi inalume ca si pivotul central. Cele sapte lumi-
nari probabil ca erau plasate cite una la capatul
ecarui brat si al pivotului central. Pentru sfa_nic erau
facute "mucri si *cenusare.
IV. Curtea
Cortul se aa in jutnatatea de V a curtii, care era de
100 x 50 de coti,lLu1gimea ind pe directia N-S (Exod.
27:9-19). Usa cortului era indreptata spre E.
Curtea era mrginita de un paravan de_pinza de
in inalt de 5 coti; pima era prinse: pe stilpi. In centrul
laturii de E era o descliiztura ca o poarta, lata de 20
de coti. Paravanul era din pinza de in, brodata
cu albastru-violet, rosu-purpuriu si rosu.
Stilpii se pare ca erau facuti din lemn de salcim (ei
nu sint mentionati in lista articolelor de cupni, Exod.
38:29-31) si erau xati in socluri de cupru. Erau
ancorag' cu fringhii si tarusi si aveau capiteluri aco-
perite cu argint, iar sub capiteluri aveau niste briie de
argint, numite bete de legatura.
Sint date trei rnetode pentru amplasarea stilpilor:
(1) Pe baza presupunerii ca exista un stilp pentru
fiecare perdea de 5 cod si ca nici un stilp nu a fost
socotit de doua ori, saizeci de stilpi sint amplasagi
pentru a crea douazeci de spagii pe cele doua laturi si
zece spatii la capete. In cazul acata, paravanul portii
era sprijinit pe patru stilpi proprii si pe un stilp dintre
ceilalti.
Este indoielnic ca aceasta socoteala satisface in-
dnimarile pentru cei 20 de coti de la dachizatura
unde se vorbate dapre ,,... cei patru stpi ai ei
(2) Lucrarea Baraitha on the Erection ofthe Taber-
nacle, S, arata ca stilpii erau amplasati la jumatatea
ecarei perdele de 5 coti si ca in colturi nu existau
stilpi. (Pentru o incercare de solutgionare a dicul-
tatilor pe care le-ar cra aceasta idee la colturi si la
poarta, vezi M. Levine, The Tabernacle, 1969, p. 76,
81).
 (3) intrucit textul nu spune nicieri c stilpii erau
la 5 co unul de altul, poate :5 la coluri stilpij de la
capt stteau unul ling alml. Sau poate c stilpii de
la colguri au fost socotigi de dou ori (textul nu arrn
explicit c numml tom! de Stpi a fost 60). Poana se
poate s fost intrati inuntru (sau iqit in afar).
Sistemul acesta d na.$tere la 0 socoteal foarte com-
plicat a diszangei dintre stpi.
in jumrarea de E a se aa un altar. Era
numit ,,altarul de aram (cupru), datorit materia-
lului cu care era acoperit, sau altarul pentru arderea
de tot, de la "jertfa cea mai important care era adus
pe acest altar (Exod. 27:1-8). Avea o ram din lemn
de salcim, lung i lat de S cogi 5i inalti de 3 copi, cu
coamecarese ridicaudincele patru colguri. Rat altaml
era acoperit cu cupru. Pin.-1 la jumtatea altarului, pe
dinafax-5, era de jur imprejur un pervaz oriwntal.
(Pentru un altar de piatr cu coarne, cu dimensiuni
comparabile, vezi Y. Aharoni, BA 37, 1974, p. 2-6;
*ALTAR.) De jur imprejuml altarului, de la pimint

LUNA 'I'l$RI
JERTFE 1

* 1 * TOTAL
1

ZIUA ZIUA ZIUA ZIUA ZIUA ZIUA ZIUA ZIUA

15 16 17 18 19 20 21 22
1 1 7 1
mum n 1a 12 11 10 9 8 7 1 71

mam: oz cmaam
ASOCXATE (1) 3.9 3.6 3.3 3,0 2,7 2,4 2,1 0,3 1 21,3
(in ma)
* I
,1V1

BERBEC1 2 2 2 2 2 2 2 1 1 15
1
1

Jsnwz ma canmm
ASQCIATE (2) 0.4 0.4 0.4 0.4 0.4 0.4 0.4 0.2 3
(IN EFE)

1 I 1
El EPAR
1glgRBgTE.ASCTE* 14 14 14 14 14 14 14 7 11 105

mam ma canmm 1 1
ASQCIATE (3) .41 A 1.4 1.4 1,4 1,4 1,4 1,4 0,7 10,5
(m ms)
I ,

TAP] 1 1 1 1 1 1 1 1 8

1
I

* Miei de 1m an, fr cusur

(1) 3/ 10 de ef pentru ecare tam
(2) 2/10 de ef pentru ecare berbec
(3) 1/10 de e pentru ecare miel.
1

Diagram care araui jertfele zilnice aduse fn zimpul Sdrbdzorii corturilor (Num. 29:12-35).

pin la pervazul orizontal, era 0 retea de cupru, iar la
cele patru colturi erau inele pent:ru drugii cu care era
transponat altarul. Reteaua nu era un gratar, iar
altarul era descoperit la partea de sus. Unii cred ca
atunci cind altarul era folosit, era umphit cu pmint
gi cu pi611'e, iar altii cred ca era un fel de incinerator,
iar aerul penmi ardere venea prin reteaua de cupru.
Pentru slujba de la altar existau *oale pentru scos
enua, lope1_;i, lighene, "furculite i "'tigai pentru miiere (Ps. 141:2; cf. Luca 1:10-13; Apoc. 5:8; 8:3-4),
crbuni.
inure altar i ua cortului se aa un vas pentru
spalare (Exod. 30:17-21; 38:8; 40:29-32). Era un
lighean de cupru, xat pe 0 baza de cupru. Nu ni se
spune nimic cu privire la mirimea, forma sau or-
namentarea lui (nici cu privire la mijloacele de trans-
port, dei absenta acatui detaliu din TM in Num. 4 ax
putea s e accidental: LXX d infonnatie atep- a devenit un subiect controversat datorit interpre-
tate). in lighean se punea apa pentru spalarea rituala
a preotilor. _ Dar NT declara as legea a fost ,,umbra bunurilor
In tabara cortul intilnirii era inconjurat mai ini
de corturile preotilor i levitjlor, iar apoi de corturile
celor dousprezece (Ntun. 2; 3:1-30).
V. Probleme gi solutil
Revizuirea teoriilor care an criticat sursele, in special
cele legate de aga-numitele Texte preoteeti, impreun
cu descoperirile arheologice au modicat considerabil
argumentele vechi ale s_>colii liberale impotriva istori-
citatii cortului intilnirii. Vez.i de ex. G. Henton-Davies,
IDBS, 3, p. 503-506; Y. Aharoni, Orient and Occident
(ed. H. A. l-loffner, Jr.), 1973, p. 6; C. L. Meyers, IDBS,
p. 586. Afirrnatiile 1:5 instructiunile pentru construirea
Cortului intnirii sint partial imposibil de a fi puse in
practice 5i, prin urmare sint lucrarea unui idealist, ai-
fi valabile daci scrierile ar fi fost menite si e planuri
detaliate de constructie. Dar ele nu an aceasta menire,
ci sint scrise ,,pentru invttura noastr. Prin urrnare,
multe detalii practice care nu au 0 valoare estetic,
simbolica gi spirituala sint omise. in acelagi timp, se
gtie ca pavilioane portative, care au folosit practic
aceleai tehnici de constmctie ca i Cortui intilnirii au
fost folosite in Egipt cu mult timp inainte de vremea
lui Moise; vezi K. A. Kitchen, THB S-6, 1960, p. 7-13.
Din faptul c5 instruc_u'unile pentru altarul tmiierii
sint in Exod. 30 i nu in Exod. 25, cum ar de agteptat,
s-a argumentat ca aceast descriere ar o adaugire
tirzie la Exodul i ca altarul tmiierii nu a fost introdus
in inchinarea lui Israel decit la o data relativ tirzie. Dar
intrucit altare pentru tamiiere au fost descoperite la
Arad $i in diferite localitati din Canaan datind din
secolul al 10-lea i.d.Cr. ate extrem de improbabil ca
Israel s nu avut un asemenea altar la o data mai
timpurie. De asemenea, pe baza unor divergente
dintre {xx i TM in Exod. 36-40, s-a argumentat ca
ultimele capitole ale crtii Exodului inebr. nu au ajuns
inc in forma n:-115 atunci cind a fost tradus U01, i Ln ziua a 8-a era o adunare de srbtoare cind se
ca: LXX a urmat in parte o tradigie ebr. care nu mentiona
deloc altarul pentru tmiiere. Dar argumentul nu este
valabilz vezi D. W. Gooding, The Account of the Taber-
nacle, 1959.
Din punct de vedere teologic, Cortul intilnirii, in cali-
tatea sa de locuinta a lui Dumnezeu pe pmint, are o
importanta extraordinar de mare, intrucit este primul
din seria: Cortul intilnirii, Templul, lntruparea, trupul
credinciosului individual, Biserica. lntrucit Corfu} in-
\|\:l\l vl\pu\Il\, #I{\l\-lJI\ l \Il\l\l|l'\
tilniriia fost construit dup planul lui Dumnezeu, ind
o copie 5i 0 ,,un-nbr a lucrurilor cereti (Evr. 8:5), prin
urmare sirnbolurile sale au comunicat 0 semnicatie
spixituala pentru israelitii din vremea aceea. Deseori
ni se spune explicit care este acea sernnificagie, cum
este chivotul sau scaunul induririi (Exod. 25:16, 22;
Lev. 16:15-16), perdeaua i impartirea in doua com-
panimente (Lev. 16:2; Evr. 9:8), altarul pentru ta-
ligheanul pentru spilare (Exod. 30:20-21), altarul de
aram (Lev. 1:3-9; 17:11); iar cind semnicatia nu
ate exprimati explicit, ca in cazul msei gi a sis,-
nicului, ea este evidenta din functia lor. Msura in care
aceste simboluri au fost de asemenea prototipuri pen-
tru realittile spirituale care urmau s ne e revelate
noua este un subiect controvexsat. Este de intels ca
tarilor extravagante facute inc din primele secole.
viitoare, care sint bunurile care au venit odata cu
Cristos (Evr. 10:1; 9:11). De aceea se spune despre
Cristos ca a intrat prin perdeaua dinluntru (Evr.
6:19-20) gi a fost adus ca o jertfa de ispgire (Rom.
3:25, hilastirion; cf. LXX Exod. 25:17-22; Lev. 16:15-
16); scriitorul Epistolei ccre Evrei arat ca ar putea
expune in felul acesta toate vasele din Cortul i.nti1nirii,
nu numai lucrul care a fost relevant pentru argumen-
tul su direct (Evr. 9:5).
BIBLIOGRAFIE. A. H. Finn, JTS 16, 1915, p. 449-
482; A. R. S. Kennedy, HDB, 4, p. 653-668; M. Haran,
HUCA 36, 1965, p. 191-226; U. Cassuto, A Commen-
tary on the Book ofExodu.s, 1967, p. 319 .urm.; R. K.
Harrison, I07; 1970, p. 403-410; R. P. Gordon, A Bible
Commentaryfor Today, 1979. p. 173 .u.rrn. W
D. .G.
CORTURILOR, sARBA'r0A1u~1A. Ebr. ha ha-
ssukkt, ,,sarbatoarea corturilor (Lev. 23:34; Deut.
16: 13), sau ha hH'Hs16, nsrbtoarea adunrii
(Exod. 23 :16; 34:22). Aceasta era una dintre cele trei
sirbatori mari din cursul anului evreiesc, 0 srbatoare
la care avea loc pelerinaj; era tinut timp de 7 zile, din
ziua a 15~a pin in ziua a 22-a a lunii a 7-a. Avea loc
la srgitul anului, cind roadele cimpului erau adunate
i era una dintre cele trei srbtori anuale la care
trebuia s5 participe orice brbat (Exod. 23:14-17;
34:23; Deut. 16:16). Era un prilej de bucurie (Deut.
16:14). Numele de ,,sarbatoarea colibelor (corturi-
lor) vine de la cerinta ca ecare israelit s locuiasc
in colibe facute din ramuri de copaci gi frunze de
palrnier in timpul celor 7 zile ale srbatorii (Lev.
23:42). Erau adusejertfe in cele 7 zile, incepind cu 13
tauri i alte animale in prima zi. i scazind cite un tau:
in ecare zi pin in ziua a 7-a cind eraujerttci 7 tauri.
jertfea un taur, un berbec gi gapte miei (Num. 29:36).
Aceasta era ultima zi, ,,ziua cea mare a srbtorii, la
care probabil ca se face aluzie in loan 7:37. Fiind o
sarbatoare instituita de Dumnezeu, nu a fost uitata
niciodat. A fost tinut in vremea lui Solomon (2 Cron.
8:13), Ezechia (2 Cron. 31:3; cf. Deut. 16:16) gidupa
exil (Ezra 3:4; Zah. 14:16, 18-19). Cerernonia varsarii
apei, asociat cu aceast srbatoare in vremurile post-
exilice gi oglindita in exclarnatia lui Isus din Ioan 7:37
.\irrn., nu este prescris in Pentateuh. Din Zah. 14:17
(cf. 1 Sam. 7:6) se subintelege ca este o recunoatere
nun: ulunv-\, \Il I-l\lIl - . II ........ .
a faptului ca ploaia ate un dar de la Dumnezeu, un
dar necesar pentru a produce recolte bune.
Aceasta sarbtoare avea 0 referire istorica la Exo-
dul din Egipt si le amintea evreilor de cilatoria lor si
de faptul ca au locuit in colibe in pustie (Lev. 23:43).
Totusi, acest fapt nu dovedate transformarea unei
sarbtori agricole intr-una istorica. Dimpotriva, sub-
liniaza adevarul ca viata poporului Israel s-a bazat pe
rascurnpararea care, in ultima analiza, este iertarea
pacatelor.
Faptul acata separ sirbtoarea corru.rilor de
sarbatorile de recoltat ale popoarelor invecinate ale
carer rdacini se aau in activitatea mitologic a
zeilor.
BIBLIOGRAFXE. N. Hillyer, 1ynB 21, 1970, p. 39-
51. D.F.
COS. (Fapt. 21:1). Insula muntoasa din grupul Spo-
radelor, la V de coasta Asiei Mici, in apropiere de
I-Ialicamas. A fost colonizata timpuriu de grecii do-
rieni si a ajuns renumita prin scoala de medicina
intemeiatz-i in secolul al 5-lea i.d.Cr. de ctre Hipocrat;
a fost renumita si ca un centru literar, ind locul natal
al lui Philetas si Theocritus, in secolul al 3-lea i.d.Cr.
Era cunoscut si pentru taturi ne.
Romanii au transforrnat Cos intr-un stat liber din
provincia Asia, iar imparatul Claudiu, inuentat de
medicul sau din Cos, i-a conferit sculire de irnpozite.
Irod cel Mare a fost un binefacator al oamenilor din
COS. lCLMcK.
COSMETICE $1 PARFUMERIE.
I. Introduce:-e
a. Sfera de studiu
Prin cosmetice se intelege aici gama larga de produse,
de la pulberi minerale, uleiuri si exuacte vegetale si
grasimi animale care au fost folosite inca din cele mai
vechi timpuri pentru a infrumuseta, a ameliora sau a
restaura infatrlsarea personal (cosmetics ,,vizuale)
sau pentru a produce arome plcute (cosmetice ,,odo-
xifere").
b. Vase si ustensile cosmetice
in Sczipturi se vorbeste prea putin dapre cutii, sticle,
acoane, linguri si alte ustensile cosmetice cunoscute
din descoperirile arheologice. in afara de ,,cutiile cu
parfumuri mentionate in ls. 3:20, 0 traducere a crei
corectitudine a fost pusa la indoiala, gsim bine cu-
noscutul vas cu ulei pretios sau mir de nard cu care
femeia pocait a uns capul lui Cristos (Luca 7:37; cf.
Mat. 26:7; Marcu 14:3). In orasele din Palatina an
fost gasite multe vase mici pentru uz cosmetic; in cele
mai multe perioade vasele mici de lut probabil ca au
fost folosite pentru arome, iar din Lachis, din secolul
al 14/ 13-lea, provine un flacon superb din ldes,
folosit pentru unguente. Femeile egiptene de rang
inalt preferau s foloseasc linguri cosmetice din l-
des sculptat in form de lotus, fecioare, rate, etc.;
acate linguri erau folosite uneori si in Palatina.
Pentru vopselele de ochi existau cutii si tuburi mici,
iar vopseaua era aplicata de obicei cu o spaluld mica
din lemn sau bronz. in Egipt au fost scoase la lumina
zeci de asemenea vase si spatule. (*0GLlNDA.)
c. Igiena
Pretutindeni in Orientul biblic, uleiul pentru ungerea
trupului - cu scopul de a inmuia pielea ars de soare
- era apnoape la fel de important ca si mincarea si
bautura. Folosirea acatui ulei era un lucru obisnuit,
cu exceptia perioadelor de jale vezi Deut. 28:40 (pier-
derea lui, un blestem) ; Rut 3:3; 2 Sam. 12:20 (cf. Mat.
6:17). Un exemplu izbitor este imbrcarea, hrinirea
si ungerea tmpelor repau-late ale regelui Ahaz (cca
730 i.d.Cr.), fapt dacris in 2 Cron. 28:15. Cei care
aveau 0 pasiune pentru lux foloseau cu larghete ule-
iuri scumpe (Amos 6:6), un mod sigur de a goli punga
(Prov. 21:17). _
Siusele exteme conrms imaginea biblici. In tim-
pul dinastiei lui Ramsa din Egipt (secolul a1 13-lea
i.d.Cr.) un papirus mentioneaza 600 hin de ,,ulei de
uns pentru un grup de lucratorl; altor lucratori li s-a
dat ,,ulei ca s5 se unga, de trei ori pe luni, sau ,,rap'a
de griu si ratia de ulei (vezi R. A. Caminos. Late
Egyptitm Miscellanies, 1954, p. 307-308, 312, 470).
Aceeasi situatie putea fi intilnita in Mesopotamia, cel
putin incepind cu secolul al 18-lea i.d.Cr. 'llebu.ie s
tinem cont 1:5 articolele cosmetice orientale erau folo-
site in egal msura cu scop utilitar si cu scop decora-
tiv. (\k:zi textele de la Mari dapre irnpirtirea uleiului,
J. Bottro, Archives Royales de Mari, 7, textele 5-85.)
II. Pa:-fumerll si producerea parimuror
In 1 Sam. 8:13 Samuel descrie un rege obisnuit ,,cum
au toate popoarele din jur si care cere serviciile
,,parfumurilor, bucatarilor si brutarilor. Trei aspecte
ale acatui pasaj sint claricate de surse exteme:
existenta parfumeriilor de palat, asocierea dintre pro-
ducerea cosmeticelor si gatit, si termenul (evr.) de
baza rqh.
a. Pruneriile regale
Marele palat de la Mari, pe Eufratul mijlociu (secolul
al 18-1eai.d.Cr.) avea propriile sale parfumerii, bitraq-
qi, care trebuia sa furnizeze cantitati mari de diferite
unguente pentru demnitarii si soldatii regelui, cit si
parfumurile de corp necesare pentru ritualuri, sarb-
tori si banchete regale. Vezi J. Bottro, Archives Ro-
yales de Mari, 7, 1957, Tartar Economiques et Ad-
ministrattfs, p. 3-27 (textele 5-85), 176-183 (diferite
uleiuri), 183-184 (cantitti mari), 274, n. 2 si p. 360
(bit-raqqi).
b. Metode mcmlgfacturiare asociate cu gdcitul
Textul din 1 Sam. 8:13, care grupeaz impreuna fa-
cerea parfumurilor, gtitul si coprul, este in concor-
dant cu obiceiurile antice. Tehnicile folosite in par-
fumerie erau inrudite cu gatitul. Parfumul din flori,
etc. putea extras si ,,xat prin trei procae. Primul
ate numit eneurage si consta in cufundarea orilor
in grasime si schimbarea lor continua. Al doilea ate
macerarea: cufundarea orilor, etc. in grsime er-
binte sau in ulei erbinte, incalzit la 65C (150F).
Acest proces era cel mai rspindit si cel mai apropiat
de gtit. A1 treilea proca este extractia: stoarcerea
sucurilor aromate prin praarea florilor, etc., intr-un
sac. Uleiul de mir si alte rasini erau obtinute prin
incdlzirea substantelor de intera intr-o grasirne/ulei
de tip ,,xativ (la care se aduga apa pentru a reduce

evaporarea ammelor); esenta de parfurn de mi! sau
alte em transferata in felul acata in grsime,
iar din aceasta putea ltrat ca un lichid parfmnat.
Pentru acate procae, vezi R. J. Forbes, Studies in
Ancient Technology, 3, 1955, p. 9-10 si bibliografia, si
A. Lucas, JEH 23, 1937, p. 29-30, 32-33. Textele N
Canaanite de la Ugarit mentioneaza ,,uleiul partu-
mierului (s'mn rqh; vezi Gordon, Ugaritic Literature,
1949, p. 130) si articole cum sint ,,10 logi de ulei, ,,3
logi de parfum (git lg rqh; vezi Gordon, Ugaritic
Textbook, a, 1965, p. 427, nr. 1354 - secolul 14/13
i.d.Cr.; aceeasi unitate de msura (log - sau ,,pahar)
ate folosita in Lev. 14:10, 12, 15, 21, 24) ("GREU-
rA1_"1 st MASURI).
Acate procae, inrudite cu gatitul cu grasimi, etc.,
sint zugrvite uneori in picturile din mormintele egip-
tene din secolul al 15-lea i.d.Cr., care arata oameni
care toarna si agita amatecul in vase incalzite, sau
care dau rasinilor aromate forme interesante. Exem-
ple tipice pot fi intilnite in Davia, JEA 26, 1940, placa
22 cup. 133, si Forbes, op. eit.. p. 13 sig. 1. Aspectul
de gitit al parfumeriei ate oglindit direct in termenul
egiptean corespunzator lui ,,parfumier, ps-sgnn, lit.
"bucatar (gatitor) de unguent, cit si in folosirea
focului in regetele complexe de cosmetice din Asiria
(pentru acatea vezi E. Ebeling, Parfilrnrezepte und
Kultische Tette aw Assur, 1950).
c. Terminologia rqh
Participiul obisnuit roqah ate folosit pentru ,.par-
furnie! in Exod. 30:25, 35; 37:29, cit si in 1 Cron.
9:30, unde se refera la preotii insrcinati de David si
Saul oa faca parfumuri pentru cortul intilnirii. Ter-
menul apare si in Ecl. 10:1, unde este identic cu
ten-nenul ugaritic imn rqh citat mai sus. raqq57l. fem.
raqqhd. ate forma de substantiv pentru ,,parfumier
de profesie; acat ultim termen ate intilnit in I Sam.
8:13, iar primul termen apare in Neem. 3:8, ,,Hanania,
dintre (lit. ,,uI) factorii de (Cf. Mendelsohn,
BASOR 80, 1940, p. 18). Dintre cuvintele care in-
seamn ,.parfum, riiqah apare in Exod. 30:25; 5, 35;
riqqilah, ,,unguente, in ls. 57:9;_reqah, se refera la
vinuri aromate in Cint. 8:2 ("Ml.NCAR.E); merqah,
,,parfum sau ,,mireasma, in Cint. 5:13; mruqqEhim
este forma verbala pasiva in expraia ,,pregatit dup
matesugul celuice pregateste miml, in 2 Cor. 16:14;
mirqahat ate ,,mtdelem_m parfurn in expraia .,:aos-
tori de tamiie mirositoare, 1 Cron. 9:30, cit si in
expraia: ,,Un untdelemn, o amatectura mirositoare,
iicuta dup mataugul ficatorilor de mix, in Exod.
30:25; in ne, merqhd, ,,vas plin cu mir, in lov41:31,
cit si intr-un imperativ, ,,erbe bine carnea, intr-un
context culinar (came condimentat?), in Ezec. 24:
10 (un text dicil).
Ill. Cosmetice ,,vizuale
Q. Vopsireafegei st" a corpului
Inca din cele mai vechi timpuri femeile din Orient
obisnuiau sa se vopseasc in jurul ochiior si sa-si
innegreascd sprincenele cu paste minerale care erau
de obicei negre. La inceput acat obicei a avut un scop
medicinal (sa protejeze ochii de lumina putemica
reectata) , dar a devenit repede 0 moda pentru temei,
marind aparent connmil ochilor si dind irnpraia ca
privirea ate mai intensa. Lucrul acata ate atatat in
Egipt, Palestina si Maopotamia.
_.v.,.o--3 - ow-o gr! 1-run: urnnzun
Se spune ca regina lzabela a folosit asemenea
cosmetice in anul 841 i.d.Cr. Pasajul din 2 lmp. 9:30
arata ca ea ,,si-a uns sprincenele (pl_<), si-a impodobit
capul inainte de a merge la fereastra de unde a fost
aruncata la porunca lui Iehu, ca sa rnoara. Mai bine
de doua secole mai tirziu doi profeti evrei au dacris
natiunea lor idolatra, necredincioasa fata de Dum-
nezeu, ca pe 0 femeie macltiatahpentru iubitii ei nele-
gitimi. Ieremia (4:30) spune: ,,lti vei sulemeni ochii
(lit. ,,i1_:i vei mari ochii cu vopsea de ochi, p, in timp
ce Ezechiel (23:40) spune: ,,te-ai suiemenit (klgal) la
ochi... Observagi de asemenea numele celei de-a creia
ice a lui Iov (42:14), Chet-en-I-Iapuc, ,,com cu vopsea
de ochi - adica, o sursa de frumusete. Vopseaua
pentru ochi era preparata prin macinarea mineralelor
ca o pudrz-1 na si amatecarea lor cu apa sau cu clei
pentru a forma o pasta care sa poata fi pastrata intr-o
cutie si aplicata pe fata cu degetul sau cu o spatula
(vezi I.b, mai sus).
Irebuie sa spunem citeva cuvinte despre mine-
ralele folosite. Pe vremea romanilor era folosit in
preparatele pentru ochi un compus de antirnoniu;
denumirea lat. a sulfurii de antimoniu si apoi a an-
timoniului insusi este stibium. Din neferlcire aceasta
a facut ca vopselele orientale de ochi s e denumite
in general antimoniu sau stibiu si aceasta denumire
ate in mare rnasura gresita. In Egipt verdele de mala-
chit a ajuns sa e inlocuit curind de vopseaua neagra
de ochi (egipt. msdmt). Analiza multor esantioane
excavate a aratat ca vopseaua consta in principal din
galena (sulfuri de plumb), tars s contina antimoniu
decit ca impuritate accidentala. (Vezi A. Lucas, An-
cient Eyptian Materials and Industries, 1962, p. 80-
s4 $1 cf. p. 195-199.) in Mesopotamia babilonienii
numau vopseaua lor de ochi guhlu, despre care se
crede ca era galena sau antirnoniu/sdbiu. (Pentru cea
dintii, vezi Forba, Studies in Ancient Technology, 3, p.
18, care nu aduce nici o dovada in sprijinul propunerii
sale; pentru cel din urrna, vezi R. C. Thompson, Dic-
tionary of Assyrian Chemistry and Geolag/, 1936, p.
49-51, unde dovezile aduse sint irelevante - dar ,,cre-
ioanele de plumb se potrivac mai bine cu galena
decit cu antimoniul.) Termenul guhluo este acelasi cu
termenul evr. khal, ,,a vopsi (ochii) si a trecut in
limba arab ca si kohl, ,,vopsea de ochi. Cuvintul arab
modern kohl ate folosit frecvent pentru funingine
umezita; el poate s includa galena, dar nu antimoniu
(cf. Lucas, op. cit., p. 101). De aceea, ate foarte
probabil C5 termenul evr. pfllg, ,,vopsea de ochi, s-a
referit la galen si nu la antimoniu. Astfel, 'alln pzig
din visteria Tempiului (1 Cron. 29:2) ar putea insemna
,,bulgari de galena. Folosirea termenului pl; in Is.
54:1 1 poate presupune folosirea galenei (pulveri-
zate) ca si component (inchis la culoare) al unui
adeziv (de ex. risina) pentru montarea pietrelor pre-
tioase. Pentru rasina combinata cu minerale pulveri-
zate pentru a forma adezivi colorati pentru montarea
bijuteriilor, etc., vezi Lucas, op. cit., p. 12-13.
in Egipt ocrul rosu (oxid rosu de er), gsit daeori
in rnorrninte, a fost probabil folosit ca o pudr pentru
a colora obrajii (Lucas, op. cit., p. 104). I-emeile egip-
tene foloseau de asemenea pamatufuri de pudra (For-
bes, op. cit., p. 20 si g. 4) si ruj de bune (vezi picturile
cu culori vii reproduse in ANEP, p. 23. g. 78). In
antlchitate frunzele plantei arornate henna (vezi IV,
mai jos) erau zclrobite pentru a extrage din ele un
colorant rosu pentru picioare, unghii si par
\,\;wru.-.- l\Al4 Y. - ..._. v..-_..___
(Lucas, op. cit., p. 107). in Mesopotamia sumerienii
foloseau ca pudra de fat ocru g-alben, cunoscut sub
numele de ,,lut auriu sau ,,flori in obraji- babilonienii
foloseau in mod obisnuit ocru rosu (Forba, op. cit., p.
20). Nu incape indoiala ca asemenea farduri erau pe
placul evreicelor cochete, cum sint cele din ls. 3:18-
26.
b. Aranjarea pdmlui
Aranjarea prului facea parte din tinuta in Orientul
Apropiat. In Egipt frizeri priceputi ingrijeau parul (si
perucile) demnitarilor. Pentru dacrieri ale acator
frizeri cit si detalii dapre coafurile si acele de par
folosite, veziANEP, p. 23, fig. 76-77 si ref. de la p. 259,
cit si E. Riefstahl, JNES 15, 1956, p. 10-17 si placile
8-14. Mesopotamia a avut o moda proprie in ce pri-
vate coafura (cf. B. Meissner, Babylonian und Assy-
rien, 1, 1920, p. 410-411; RA 48, 1954, p. 113-129,
169-177- 49, p. 9 s.urrn.). Canaanul si Israelul ofer
exemple de coafuri diverse cu par lung sau scurt (vezi
G. E. Wright, Biblical Archaeology, 1957, p. 191 si g.
136-137, 72). in acat context putem intelege bat-
jocura lui Isaia (3:24) si observatia ca lzabela si-a
impodobit capul (2 lmp. 9130). Pieptenii ornamentatgi
erau raspindip" (vezi, de ex., ANEE p. 21, g. 67).
Brbatii din lumea semitica (spre deosebire de egip-
teni) purtau barba si isi ingrijeau parul - marturie stau
cele sapte suvite ale lui Samson (Jud. 16:13, 19).
Briciul era de asemenea cunoscut in V'I' (de ex. Ezec.
5:1, etc.) cit si in Orientul antic (ANER p. 24, g.
80-83). Erau cautate si remedii pentru a restaura
ravagiile produse de irnbacrinire. Printre retetele ga-
site in papirusurile medicale egiptene se include una
intitulata optimist: ,,Carte de transformare a unui om
batn intr-unul tinx"- citeva retete au fost datinate
pentru irnbunatatirea aspectului pielii (vezi u'adu-
cerile din Forba, op. cit., p. 15-17).
IV. Cosmetlee ,,odorlfer-e pentru uz personal
a. Parfumuri in Cfntarea Cfntdrilor
,,Mirodeni.ile sint s'emen (top) (1:3; 4:10); rEah, ,,mi-
reasma, se aplica in egala masur la unguentele
produse de om (1:3) cit si la aromele naturale (2:13).
Termenul tradus ,,nard (1:12; 4:13-14) ate probabil
acelasi cu lardu din inscriptiile asiro-babiloniene, ra-
dicina de Cymbopogon schoenanthus, importat prob-
abil din Arabia (vezi R. C. Thompson, Dictionary of
Assyrian Botany, 1949, p. 17). ln NT nardos pistikE,
,,nard scump (Marcu 14:3; loan 12:3), ate probabil
Nardostachys jatamansi din India (Himalaia), un pro-
dus foarte scump importat in Palestina in vremea
romanilor. ,,Bethet* (Cint. 2: I 7, v/1) e ca ate numele
unui loc, e ca ate ,,crapatura in munte, si nu 0
aroma. Pentru mir (1:13; 3:6; 4:6; 5:1) si mir lichid,
m5r Egr (5:5, 13) vezi sectiunea V.a, maijos; pentru
tamiie, vezi V.b, maijos. Expraiile ,,munte de mir, deal
de tamiie, munti plin.i de mirozne (4:6;8:14) poate
sa e o aluzie la terasele (mentionate si in textele
egiptene) pe care crateau pomii care produceau
aceste arome.
In 1:14; 4:13 termenul ker poate planta henna
cu ori mirositoare, ale carei frunze erau zdrobite
pentru a excrage un colorant rosu; vezi dapre henna,
Lucas, op. cit., p. I07, 355-357. Termenul ,,mir, in 3:6,
ate m'qu;tereg, care are aceeasi ridacina ca si qt5ret,
,,t5miie; in ce private ,,mirame1e negustorilor de
mir, vezi referiri la pudre si pamatufuri, de la srsitul
sectiunii I1I.a, mai sus. in 4:14 termenul karkm ate
tradus de obicei ,.,sofran- ar putea una sau amin-
doua varietatile de sofran - crocus si turmeric, care
produc un colorant galben ('1"hompson, op. cit., p.
160-161, si ref. din acatea dapre asir. azupiranu si
kurkanu). Pentru tratie mirositoare si scortisoar,
vezi V.a, mai jos; pentru aloe, vezi "ierburi. Versetele
5:13; 6:2 fac aluzie la straturi de miresme (plante
aromate?), bsem, referindu-se probabil aici la bal-
samul de Galaad si nu la sensul mai general de mira-
me. Pentru mandragore (7:13), vezi "Plante. ,,Vinul
mirositor (8:2) este cunoscut si in alte locuri din
Orientul antic (*M1NCARE).
b. Alte rqferiri
Termenul bsem, ,,parfum (in trad. rom. ,,miros pla-
cut), din ls. 3:24 ate un termen general in Scripturd
si insearnna ,,arome; cf. darurile reginei Seba (1
Imp. 10:2, 10), tezaurele lui Ezechia (2 Imp. 20:13)
si referirile din Cintarea Cintarilor (4:10, 14, 16;
8:14). Curatirea si infrumusetarea trupului se pare ca
ate subinteleas in termenul tamruq folosit in Est. 2:3
(rom. ,,gat:it), cind Estera si alte fecioare se pregateau
pentru regele Ahasveros. In Prov. 27:9 ate folosit
termenul qtb'ret, ,,tamiie. ,,UntdelemnuI mirositor
din Ecl. 7:1 (ca si in Cint. 1:3) ate {amen tlg, exact
acelasi termen, Kamnu tdbu, folosit deja de un dem-
nitar in una dintre tablitele de la Marl din secolul al
18-lea i.d.Cr. care a cerut asemenea undelemn ca sa
se maseze cu el (C. F. Jean, Archiv Orientdlnf 17:1,
1949, p. 329, A179, 1. 6). Parfumurile erau puse pe
haine (Ps. 45:8), erau stropite pe paturi (Prov. 7:17),
iar untdelemnul scump (semen tlg, din nou) era tur-
nat pe cap, ca la ungerea lui Aaron (Ps. 133). Par-
fumuri sau arorne erau arse la funeraliile dernnitarilor
(2 Cron. 16:14). Pentru Gen. 37:25, vezi sectiunile
,,Mir, ,,Balsam, ,,Arome din ardcolul Ierburi, cit si
articolul dapre losif.
V. Par-fumurl sacre
a. Uleiul snt pentru ungere
Folosit pentru ungerea cortului si a mobilierului si
uneltelor din el. cit si pentru instalarea in functie a
preotilor aaronici; nu era datinat pentru folosire
profana (Ex. 30:22-33). Pot fi identicate citeva din-
tre componentele acatui ulei. Mirul, ebr. m5r, ate o
rasina aromata produsa de arbori din speciile bal-
samo-dendron si commiphora din S Arabiei si din
Somalia. Aroma ii ate data de uleiurile volatile pe
care le contine in proportie de 7-8%. Aceasta aenta
putea incorporat intr-un parfum lichid in urrna
incalzirii cu ulei sau grasimi xative si a ltrarii (vezi
II.b, mai sus). ,,Mirul lichid (in trad. rom. ,,srnirn21)
apare in Cint. 5:5, 13; in Exod. 30:23 probabil ca ate
avut in vedere aceeasi substanta, dai termenul folo-
sit ate diferit (mor-dr6r, ind probabil echivalent cu
fmn mr) din Textele canaanite de la Ugarit, datind din
secolele al 14/ 13-lea (Gordon, Ugaritic Literature,
1949, p. 130: textele 12 + 97, rindurile 2, 8, 15 si
I20, rindul 15), cit si in Scrisorile contemporane de
la Amarna, Nr. 25, N151 (iaman mum); prin ur-mare,
cuvintul ebr. m6r ate vechi, nu un cuvint ,,nou, cum
se armz-1 in mod grait in BDB, p. 600b, Termenul
egiptean 'ntyw, ,,mir, era folosit de asemenea pentru
a indica aceasta forma lichida folosita pentru ungere
si pentru scopuri medicale (vezi Emtan si Grapow,
Wirterbuch der Aegyptischen Sprache, 1, p. 206:7).
Acest gen de mir lichid are adevfnatul stacte (Lucas,
JB4, 23, 1937, p. 929-33; Thompson, Dictionary of
Assyrian Botany, p. 340).
Identicarea precis a ,,scori.oarei dulci, qin-
nmon besem (Exod. 30:23; cf. Prov. 7:17; Cint. 4:14),
este incert. Nu exist nici 0 dovadi clar c acat
termen ar zeprezenta Cinnamonum zeylanicum, ori-
ginal" din Ceylon; este posibil s e vorba de alte
plante cu scoarg sau cu lemn aroma: si care fac parte
din grupul cinnamon/cassia (cf. Thompson, op. cit., p.
189-190). Nu se sde cu cenitudine dac termenul
egiptean ,,1emn de ti-ips inseamni ,,scon_"isoar (For-
bes, Studies in Ancient Technology, 3, p. 8, Thbelul H,
i Lucas, op. cit., p. 354, prin implicagie). Vezi de
asemenea ,,casia, in condnuare. Pentru (exemple de)
lemnul aromat folosit in cosmetic in Egipt, vezi Lu-
cas, p. 119; Shamshi-Adad I, regele Asiriei, a ciutat
de asemenea astfel de lemn (G. Dossin, Archives Ro-
yall: dc Mari, 1, Nr. 88, 11. 27-30 - isu riqu).
,,'Iresu'a mimsitoare (Exod. 30:23) red termenul
ebr. qnEh-b6sem si este identicat cu ,,trestia mire-
sitoare dint:-0 tar deprtat (ler. 6:20; vezi si Ezec.
27:19), qineh hagtp, desi identicarea este incert.
Aceasta din urm, ins, este probabil s5 e qanu tdbu
din textele asiro-babiloniene dadnd din secolul al
18- lea i.d.Cr. incoace (pentru textele de la Mari, vezi
C. F. Jean, Archiv Orientdlni 17:1, 1949, p. 328).
Probabil cf: este vorba de planta Acorus calamus care
nre un rizom aromat; vezi Thompson, op. cit., p. 20-21.
In Regatul Nou al Egiptului, secolele 15-12 i.d.Cr.,
planta arornat knn are identicat cu Acorus cala-
mus (G. Jquier, Bulletin de l'Instit-ut Frangais d '-
Archeologie Oriental: 19, 1922, p. 44-45, 259 si n. 3;
Caminos, Late-Egyptian Miscellanies, 1954, p. 209 -
ulei de knni). Thlpine adevirate ale acatei plante sau
ale unor plante similare au fost gisite in mormintul
lui Thtankhamon, cca 1340 i.d.Cr., in vase cu in-
scripliia ,,parfum (Lucas, p.1 19). Cei ,,50 de talanti de
tratie, dim:-o tblit de la Ugarit (Gordon, Ugaritic
Literature, p. 130, text 120:9-10), menpionati alituri
de alte produse aromate se poate s e trestie dulce,
dar este improbabil c ar scorpisoari (Sukenik,
Tarbiz 18, 1947, p. 126; vezi, Gordon, Ugaritic
Textlmok, 3, 1965, p. 479, No. 2244).
In ne, mai avem casia, corapondentul terme-
nului ebr. qiddd in Exod. 30:24 si Ezec. 27:19. Oricare
ar adevirata identitate a acesteia, este foarte posibil
s5 e aceeasi plant cu egip. kdt din Papirusul Harris
I, din cca 1160 i.d.Cr. (vezi Forbes, op. cit., p. 8,
Tabelul I1) . Cellalt termen ebr. tndus frecvent ,,casie
- qsfFh - este si mai pugin cunoscut. Totusi, dac acest
termen are un ingeks pai-a1e1 cu termenul arab sa-
lihffh, ,,cojit, iar acesta la rindul lui este similar cu
termenul asiro-bab. knsi siri (asa cum sugereaz
Thompson, op. cit., p. 191), ar posibil ca termenul
asix. qulqulldnu, in limba arab modem qulqul, s e
tora Cassia (Thompson, op. cit, p. 188-192). Cf. nu-
mele celei de-a doua ice a lui Iov (Iov 42:14). ("HER-
BURI, Casia).
b. Tdmfia sacrd
Pentru semnicagzia tmiiei, vezi Tmiie. Aici ne vom
ocupa numai de compozigia ei. Termenul ebr. general
pentru tmiie (Qare apare uneori ca ,,fum sau ,,mi-
reasm, ,,parfum) are qtoret, cunoscut ca un cuvint
impmmutat din egip. din secolul al 12-lea i.d.Cr.
(E:-man si Grapow, Wiirterbuch d. Aeg. Sprache, S, p.
82:3); sint infilnite si alte forme care derivi de 1a
rdcina qtr. In tmiia sacri din Exod. 30:34-38 ul-
timele dou componente sint cel mai usor de iden-
ticat. Dintre acstea, ebr. he1bnEh are aproape cert
galban, Ferula galbaruua Boiss., care crste in Persia
i care are cunoscut in Mesopotamia (bab. buluh-
hum) incepind din mileniul al 3-lea i.d.Cr. (Vezi
Thompson, op. cit., p. 342-344; W. von Soden, Ak-
kadisches Handwiirterbuch, Lieierung 2, 1959, p. 101
si ref.)
Tirniia, ebr. l6nEh (,,a1b), este numit-5 dup
infqjsarea ei, ind cea mai albi dintre rsinile aro-
mate folosite ca tmiie; este obginut din arbori din
genul Boswellia din S Arabiei si din Somalia si este
,,olibanum-ul clasic. Regina egiptean Harshepsut se
pare ci a adus asemenea arboriin Egiptin cca 1490,
sfere mici de tmiie au fost gsite in mormintul lui
Thtankhamon (cca 1340 i.d.Cr.). Vezi Lucas, op. cit.,
p. 111-113. Teremnul natal? -,5tr0pi, ,,picturi, ate
tr-adus stacte in Lxx, dar pentru adevxatul stacte, vezi
secpiunea V.a de mai sus, despre mir. Numele suge-
reaz o secregie narural care este pouivit s e
folosit ca tmiie - probabil o rsin aromat (cf.
Lucas, op. cit., p. 116; Thompson, op. cit., p. 340-342)
sau balsam de Galaad, opobalsamum, etc., pentru care
vezi Thompson, p. 363-364. Ultimul termen, fhleg
este foarte incert; uot 11 red ca onyx - parte a unei
moluste care produce un miros atunci cind este arsi
(Black si Cheyne, EBi, in sectriunea despre ,,Onycha).
S-ar putea s e un produs al unei plante, lihiltu
folosit in medicina asirian (aram. s'ihld), Thompson,
Dictionary ofAssyrian Chemistry, 1936, p. 73 si n. 1;
este pupln probabil s: e termenul asir. sahl, ncreson
(pentru aceasta vezi Thompson, Dictionary ofAssyrinn
Botany, 1949, p. S5-61). Dar termenul ihlr, inclus in
textul ugaritic 12+-97 alturi de arome si mincruri
(Gordon, Ugaritic Literature, p. 130, 1. 4; Ugaritic
Textbook, 3, p. 488, No. 2397), s-ar putea s e identic
cu termenul ebr. fhleg si chiar cu termenii asir. lihiltu
si aram. ssihl care au fost mentionagi deja. Nici unul
dinue acs_ti termeni nu este asir. sahullatu, deoarece
acata ax trebui citit hullatu (Thompson, op. cit, p.
69). in prezent are prea riscant s incercm o solu-
gionare mai exact.
Pentru o incercare de reconstituire a tmiii sacre
dinExod. 30, vezi Progress, vol. 47, Nr. 264, 1959-60,
p. 203-209, cu 0 mostr. KAK
CO. Urmtoarele cuvinte ebr. sint traduse ,,cos: 1.
dg, un cos rotund suficient de mare incit s incap in
e1 capul unui om (2 Imp. 10:7), dar folosit de obicei
pentru transporml smochinelor, etc. (Ps. 81:6; ler.
24:1-2). 2. tene' (cuvint imprumutat din egipt. dnyt,
,,cos), folosit pentru pstrarea produselor agricole
(Deut. 26:2, 4), alturi de albia de frmintat (Deut.
28:5, 17), era un articol casnic. 3. k'Ib, care continea
fructele din vedenia lui Amos (8:1), dar care a fost
folosit la origine ca o capcan pentru prinderea p\s-
rilor, ca in ler. 5:27 si in scrisorile canaanite de la
Amama. 4. sal, un cos plat, deschis, folosit pentru
transportul piinii (nedospite, Exod. 29:3, 23, 32; Lev.
8:2, 26, 31; Num. 6:15, 17, 19; Jud. 6:19). Pitarul lui
faraon a visa: cii puna pe cap trei cosuri pline cu
pine a1b(ebr. hrt; Gen. 40:16; cf IBA, g. 28). 5.
saLsi1l6t (Ier. 6:9) probabil c se refer la ramurile de
pe care sint luate roadele, nu la .,cosuri.
1'
Discinctia dintre hranirea celor patru mii si a celor
cinci mii este subliniat de scziitorii Evangheliei prin
folosirea terrnenului gr. kophinos pentru cosurile din
prima minune (Mat. 14:20; 16:9; Marcu 6:43; 8:19;
Luca 9:17; loan 6:13), si a termenului gnspyris pentru
cea de-a doua (Mat. 15:37; 16:10; Marcu 8:8, 20).
Ambele cuvinte indica un cos cu capac; kophinos
apare gi M alt loc intr-un context evreiesc; spyris este
cosul in care a fost coborit Pavel de pe zidul Damas-
cului, intrucit era mai mare (Fapt. 9:25; paralel cu gr.
sargan, ,,cosnit5 sau ,,cuf1, 2 Cor. 11:33). avut un inceput) sau c5 ar exista in univers un dualism
A.R.M.
CREATURI. Ttaducerea termenilor hayyd si nape!
hayyd dinV'I, z5orl, ktisma si uneori knlsis, din N1] pune
accentul in principal pe aspectul de a fi viu si nu pe
faptul cle a creat.
Termenul include ntoata suflarea de pe prnint
(Gen. 9:16) care se aa sub privirea atot-vzatoare a
lui Dunmezeu (Evr. 4:1_3) si in sfera de actiune a
Ewmgheliei (Col. 1:23). In alte texte omul se distinge
de alte creaturi prin faptul ca este rspunztor pentru
acestea (Gen. 2:19), dar a abuzat de pozitia sa prin
idolatrie (Rom. 1:25); cu toate acestea, omul ate
nascut din nou in Cristos, asa cum a iritemjonat Dum-
nezeu sa e omul - ,,un fel de pirga a iapturilor
(creaturilor) Lui (lac. 1:18).
Termenul include si intele ceresti (Ease. 1; Apoc.
5, et passim) unde imaginile pamintesti sint adoptate
in vedenia tncl'u'nirii din cer. P.A.B.
cmaxtm.
1. Doctrine biblici
Aceasta nu trebuie confundat sau idemicata cuvreo
teorie stiintic despre origini. Scopul doctxinei bi-
blice, spre deosebire de scopul cercetarii sti.i.np'ce,
este etic si religios. Existi numeroase referiri la acea$-
t doctsrina atit in VT cit si in NT si ele nu se limiteaz
la primele capitole din Genesa. Putem nota unne-
toarele referiri: in profeti Is. 40:26, 28; 42:5; 45:18;
Ier. 10:12-16; Amos 4:13; in Psalmi, 33:6, 9; 90:2;
102 :25; de asemenea, Iov 38:4 s.u.rm.; Neem. 9:6; in
NT, Ioan 1:1 s.urm.; Fapt. 17:24; Rom. 1:20, 25;
11:36;Col.1:16;Evr.1:2;11:3;Apoc.4:11;10:6.
Un punct de pomire necaar pemzu orice exa-
minare a doctrinei ate Evr. 11:3: ,,Prin cnedinta pri-
cepem c lurnea a fost fcuta prin Cuvintul lui Dum-
nezeu. Aceasta inseamn ca doctrina biblic.-3 dapre
creatie ate bazati pe revelatia divin i trebuie inte-
leas numai din punctul de vedere al credintei. Acesta
este aspectul care face o dislinctie net intrre abor-
darea biblic si cea stiintic. Lucrarea de creagie, la
fel ca si mistcrul rscumpririi, este ascuns de om si
poate priceputa numai prin credinta.
Lucrarea de creatie ate atribuiti in diferite pasaje
tuturor celor trei persoane ale Trinittii: "iatalui, cum
esteinGen. 1:1; is.44:24;4S:12; Ps.33:6; I-'iului,c\un
este in loan 1:3, 10;Col.1:16;DuhuluiSnt, cumate
in Gen. 1:2; Iov. 26:13. Acate nu trebuie
intetpretate in sensul ea diferite ale creatiei sint
atribuite diferitelor persoane din cadrul ci
mai degrab ca intreaga creatie ate lucrarea Dum-
nezeului 'I1'iunic.
Cuvintele din Evr. 11:3: ,,Ce se vede n-a fost fcut
din lucruri care se vad, cuplate cu cele din Gen. 1:1:
"Ia inceput Dumnezeu a fcut cerurile si pmintul,
arata ca lurnile nu au fost create dintr-un material
preexistent, ci ca au fost create din nirnic prin Cu-
vintul divin, in sensul ca inainte de decretul (,,at)
creator divin nu a existat nici un fel de existenta.
Aceast creatio or nihvilo are implicatii teologice im-
portante deoarece, printre alte lucruri, exclude ideea
ca materia ate etem (Gen. 1:1 arat c5 materia a
oarecare, ca vreo alta existenta sau forte exista in
opozitie cu Dumnezeu si in afara sferei Lui de control.
De asemenea, arat ca Dumnezeu ate distinct de
creatia Sa si ca Dumnezeu nu ate, asa cum sustine
panteismul, o manifestare fenomenologica sau ex-
tern_5 a Absolutului.
In acelasi timp, insl, este clar ea ideea creatiei
primate continuta in formula creatio ex nihilo nu
epuizeaza invattura biblici pe aceasta tem. Omul
nu a fost creat ex nihilo, ci din pulberea pmintului
(Gen. 2:7) iar animalele de pe cimp si psirile cerului
au fost fcute din pan-tint (Gen. 2:19). Aceasta a fost
numit creatia secundari, o activitate creatoare care
foloseste materialele create anterior, si care sta alituri
de creatia prirnar ca parte a marturiei biblice.
cum este cea din Eta. 4:6: ,,Un singur
Dumnezeu care este mai presus de toti, care lu-
creazi in toti si care ate in toti arata ca Dumnezeu
este atit intr-o relatie transcendent cit si int!-0 relatie
imanenta cu lumea create. Prin faptul c El este ,,mai
press de toti si ,,peste toate lucrurile (Rom. 9:5),
El ate Dun-\.nez:eu.l transcendent si independent de
creatia Sa, existent prin Sine si sucient pentru Sine.
Pnn urmare, creatia trebuie inteleas ca un act liber
al lui Dumnezeu, determinat numai de voia Lui suve-
rana si nicidecurn un act necaar. El nu a avut nevoie
si creeze universul (vezi Fapt. 17:25). E1 a ala s5 faci
aceasta. Este necesar s facem aceast distinctie deoa-
rece numai in cazul acata poate E1 Dumnezeu
Domnul, Cel neconditionat, Cel transcendent. Pe de
alta parte, prin faptul cf: El ,,lucrea1i in toti si este in
togi, El este imanent in creatia Sa (cu toate ca este
distinct de aceasta) si existenta continua a creatiei
depinde in imregime de puterea Lui. ,,Ibate lucmrile
setinprinlil (en aut) (Col. 1:17) si,,in El avemviata,
miscarea si inta (Fapt. 17:28).
Cuvintele: ,,Prin voia Ta stau in int si au fost
Eicute (Apoc. 4:11), cf ,,iZcute prin El si pentru El
(Col. 1:16), indica scopul si telul creatiei. Dumnezeu
a creat lumea ,,pentru manifestarea gloriei puterii,
intelepciunii si bunatitii Sale eteme (Westminster
Confession). Cu alte cuvinte, creaa este teocentric
si ate rnenit s5 prezinte gloria lui Dumnezeu; s5 e,
cum spune Calvin, ,,teatrul gloriei Sale.
J.P.
ll. Relata:-ea din Genesa
Relatarea de baz a creatiei in Genaa ate Gen.
1:1-214a. Este o relatare foarte nobil si demn, lipsit
de elementele rudimentare care pot fi intilnite in
relatirile nebiblice ale creatiei (vezi secriunea III de
mai jos). Acest capitol face o serie de armatii cu
privire la modul in care a luat int lumea vizibil.
Este scris ca o mirturie simpl a unui martor ocular si
nu sint Fcute incercri de a introduce subtilitti de
genul celor care s e apreciate de cunoasterea stiin-
tica modema. Chiar daci acceptrn realitatea reve-

latiei, ate de ateptat, ca o povatire fenomenologici
sifnpla 3 greatiei s dacxie numai originea acelor
elemente din lume care sint vizibile ochiului omenesc.
Admitind c5 Gen. 1 se ocupi de fenomene simple care
pot observate, ea ate 0 relatare paralel?! cu multe
alte istorisiri ale creatiei, deoarece toate povestirile de
acest fel trebuie s5 se ocupe de pmint, mare, cer,
soare, luni i stele, animale i de om.
Inspi.rat:i.a real l-a ferit pe scriitorul relatrii din
Gen. 1 de limbajul i elementele rudimentare ale
politeismului contemporan, 5i scriitorul a rmas un
om obignuit care ia folosit ochii in ineercarea de a
descrie modul in care Dumnezeu a adus in int lumea
aceasta. O comparatie intre relamrea biblici a creatiei
i istorisirea babilonian ofer o serie de paralele, dar
relatia extem dintre cele dou nu ate clar. 'Ibtul,
nu se poate s e o simpl imprumutare, deoarece in
Gen. 1 exist 0 profunzime i o demnitate care nu pot
fi intnite in istorisirea babiloniani. A. Heidel, in cap.
3 din The Babylonian Genev's, discut in detaliu relatia
dintre cele doui istorisiri.
0. Crearea lucrurilor
Daci luim Gen. 1 ca 0 simpl relatare fenomeno-
logic, primul element de care se ocup ate crearea
luminii. Faptul c5 ziua i noaptea an loc intr-0 suc-
cesiune regulat gi ci lumina este 0 necaitate indis-
pensabil pentru viat i pentru cratere, trebuie s
e una dintre cele mai simple observatii umane. ,,Cine
a cut s5 e aa7 se intreab autorul relatrii din
Gen. 1. Rspunsul este: Dumnezeu (v. 35). 0 a doua
observatie simpl ate c in afar de apele de jos, care
formeaz mrile i izvoarele subterane, existi ape de
sus care constitule suxsa ploii. lntre cele dou este
intinderea cerului (rEqia', ceva btut). Cine a out
lucrul acata? Dumnezeu (v. 6-8). De asemenea, fap-
tul c mrile 5i uscatul sint distribuite in anumite zone
specice de pe suprafata pmintului (v. 9-10) ate o
abservagie cu caracter general. $i lucrul acata a fost
fcut cle Dumnezeu. Apoi, pmintul a produs multe
feluri de vegetatie (v. 11-13). $i aceasta este lucrarea
lui Dumnezeu. Nu existi subtilitti de distinctii bota<
nice, ci scriitorul cunoagte numai trei categorii mari
de plante: iarb (dee', vegetatia tinr, nou), ver-
deat ('esell, plante) care produc smint dup felul
lor, gi pomi ("s) care produc fructe cu seminte. Proba-
bil c scriitorul a considerat c aceasti clasicare
simpl a inclus toate cazurlle. Unntoarea observagie
este c corpurlle cerati se a pe intinderea cerului -
soarele, luna, stelele (v. 14-19). Dumnezeu ate cel
care le-a plasat acolo ca s5 mancheze vremurile i
anotimpurlle. Ar mult prea subtil s5-i cerem
torului s fac_ distinctie intre meteoriti, planete, ne~
buloase, etc. lntorcindu-se la sferele in care pot
gsite creature vii, scriitorul observ cit apele au dat
natere la ,,vietuitoare (v. 20, seres), lucruri care
animale mici care pot gisite in numit mare)
gi la balene marl (montri marini) i la orice creatur
vie care se xnigc (v.21, tannin, mongtri marlni, erpi).
Nu este nici o incercare de a face distinctie, din punct
de vedere zoologic, intre diferltele specii de animale
marine. Este sucient s5 spunem c5 Dumnezeu a fcut
animalele mrii, atit pe cele mici cit i pe cele mari.
Dumnezeu a cut de asemenea psrile care zboari-'1
pe intinderea cerului (v. 20-22, BE. Termenul '65
include toate variettjle de psri. De unde a venit
__....-.
multimea de creaturi care populeaz pmintul? Dum-
nezeu lea fcut i pe acestea. Citim apoi c5 pmintul
a dat nagtere la creaturi vii (v. 24-25, ne5e hayyd),
care sint clasicate de scriitor ca vite (lfhmd, ani
male), titoare (v. 24-25, remes) i arele pmintului
(v. 24-25, hayyd). Nici aici nu sint fcute distinctii de
ordin zoologic. Este evident c5 scriitorul a fost convins
c5 aceast clasificare simpl a cuprins toate tipurile
principale de vietuitoare teratre intr-un mod adecvat
pentnl scopul su. In ne, Dumnezeu l-a fcut pe om
(v. 26-27, 'EQEm, dup chipul gi asemnarea Sa, o
expraie care spedc imediat c ii <15 stpinire peste
tot ce populeaz pmimul, apele gi intinderea cerului
(v. 26, 28). $i Dumnezeu a creat (bHrH' )pe om in mod
complex, brbat i femeie (v. 27, zlgr i rfqilgd).
b. Cronologia evenimentelor
O examinare atent a acatui capitol va revela o
prezentare schematici in care actele creatoare sint
comprimate intr-un par de 6 zile - exist 8 acte de
creatie prezentate cu cuvintele: i Dumnezeu a zis.
Dac insistm aici asupra unei cronologii stricte a
evenimentelor, ne incuxt apaxipla lumintorilor in
ziua a patra. Problema aceasta este evitat dac tra
tim Gen. 1 la fel ca i alte pasaje din Biblie care se
preocup cu faptele majore 5i nu cu cronologia lor (cf
relatrile dapre ispitirea lui Isus in Mat. 4 i Luca 4,
care pun accentul pe realitacea ispitirilor dar dau o
ordine diferit; vezi de asemenea Ps. 78:13, 15, 24,
care pune accenml pe realitatea grijii lui Dumnezeu
pentru poporul Israel eliberat, dar plaseaz incidentul
cu mana dup lovii-ea stincii, contrar Exodului). Dac
scriitorul din Gen. 1 ate interaat s accentueze reali-
zarea creatiei 5i nu se preocup in mod special de
succaiuna cronologic a evenimentelor, am putea
evita o serie de dicultti.
Exist o schem datul de consecvent in amn-
jarea materialului. Primele 3 zile sint pregtitoare.
Producerea luminii gi pregtirea intinderii cerului, a
mrilor, uscatului i vegetatiei sint preliminare pentru
agezarea unor locuitori intrun cadru pregazit. P5s51~
rile ocup iminderea cerului, patii ocupa: mrile,
animalele gi omul ocup uscaml. Ziua 1 i a 4-a nu
urmear intocmai aceast schem, dai exist 0 oare-
care corelatie. Zilele a 3-a i a 6-a contin dou acte
creatoare. Ziua a gaptea ate in afara schemei i ne
voi-bate dapre odihna lui Dumnezeu, cind lucrarea
Lui a fost incheiati; este un model pentru restul
creatiei Sale, o zi din gapte.
Ceva se pierde dac la intexpretarea acestui capi-
tol impingem exegem pin la limite inutile. Intreg
pasajul ate poetic i nu se preteaz la corelatii tiin-
tice stricte.
ln acat capitol accentul ate pus pe ceea ce a spus
Dumnezeu (v. 3, 6, 9, 11, 14, 20, 24, 26). Cuvintul
creator divin este cel care scoate ordine din haos,
lumin din intunerlc, viat din moarte. Ar uebui acor-
dat 0 pondere mai mare cuvintului ,,a zis (Fmar)
decit cuvintelor ,,a crea sau ,,a face, deoarece se
arm c creatia este produsul voii personale a lui
Dumnezeu. Este adevrat c5 cuvintul ,,a crea (bErH')
este folosit cu privire la cet 5i pimint (v. 1), cu privire
la montIii marini $i fpturile vii (v. 21) i cu privire
la om (v. 27) i ca: acest verb este folosit in VT in
exclusivitate pentru activltatea divin. Dar in Gen. 1
sint folosite i alte cuvinte. Astfel, verbul ,,a face
 i_
( asd) ate folosit cu privire la intinderea cerului (v.
7), cu privire la luminatoare (v. 16), cu privire la
arele pmintului, la vite i la tiritoare (v. 25) i cu
privire la om (v. 26). De asemenea, activitatea divin
este descrisa prin folosirea formei conjunctive a ver-
bului in citeva locuri: "S5 e... (v. 3, 6, 14-15), ,,s5 se
adune... (v. ,,9), ,,s5 dea... (v. 11,20, 24). Dindorinta
de a introduce varietate, scriitorul a folosit mai multe
verbe care subliniaza impreuna activitatea divina. Dar
activitatea aentiali iai are originea in Cuvintul lui
Dumnezeu (,,Du.1-nnezeu a zis).
c. intelesul termenului ,,zi
Cuvintul ,,z.i a creat uneori dicultti. Aces: cuvint are
mai multe sensuri in Biblie. In forma sa cea mai simpli
inseamna 0 zi de 24 de ore. Dar uneori ate folosit
pentru a daemna o perioada de judecta divini (,,ziua
Domnului, Is. 2:12 .u.rm.), 0 perioada nedenita de
timp ("ziua ispitirii, Ps. 95:8), 0 perioada lung de
(s zicem) 1.000 de ani (Ps. 90:4). Pe baza conceptiei
ca o zi ate 24 de ore, unii au insistat asupra faptului
ca creatia a avut loc in 6 zile propriu-zise. Aceasta
interpretare nu permite folosixea limbajului poetic sau
simbolic gi nici a aranjamentelor schematice in litera-
tura biblica. Altii au sustinut ca o zi reprezinta o
perioada indelungata de u'.mp i au cutat sa gseasc
o corelagie cu vestigiile geologice; dar aceast con-
ceptie ate legat prea indeaproape de teoriile
ce contemporane i acatea sint notorii pentru ten-
dinta lor de a suferi schimbri. Daca acceptm ideea
ca Gen. 1 are o structur literar articial $1 ca nu se
preocupa sa fumizeze un tablou al succesiunii
cronologice ci vrea doar sa arme faptul ca Dumnezeu
a creat totul, acate speculatii i ipoteze nu sint nece-
sare.
O problem inrudit ate modul in care trebuie
interpretat expraia ,,s-ear i dimineat. Se poate sa
nu tim ce a vrut sa spuna scriitorul. Printre sugatiile
oferite sint urmatoarele: se refera la sistemul evreiac
de socotire a zilei, de la apus la apus, adic, de seara,
parcurgind dimineata, pina la seara urmtoare; sau,
,,seara marcheaza incheierea unei perioade al carei
punct de plecare a fost dimineata care s-a revrsat 0
data cu creatzia luminii, in timp ce ,,dimineata care
urmeaz mareheaza inceputul unei zile noi i s.ritu1
de noapte din ziua veche. Aceste conceptii sint
diametral opuse una alteia gi denota ca intelaul nu
este clar.
Unii comentatori au interpretat textul in alt fel,
sugerind ca creatzia a fost revelata scriitorului in 6 zile,
$i nu ca a fost realizati in 6 zile. Autorul a primit aase
vedenii ale activittii divine i ecare dintre ele s-a
ocupat de un aspect al lucririi creatoare a lui Dum-
nezeu. Fiecare vedenie a urmat intocmai aceeagi fomn
gi a inceput cu cuvintele: ,,$i Dumnezeu a zis..., iar
apoi s-a incheiat cu: ,,$i a fost o seara i 0 dimineat -
aceasta a fost ziua ....
Unii au sustinut c5 cele gase sectiuni de material
biblic au fost scrise pe gase tablite similare, avind 0
struct\.u'i similara ei 0 nota nala similara (P. J. Wise-
man, vezi Bibliograa). Ideea ate interaant, dar
ate de fapt o variant a ideii ca in Gen. 1 avem 0
compozitie literati aranjata intr-o ozdine articial gi
care are scopul sa ne invete ca Dumnezeu este Cel care
a facut toate lucrurile. Nu se face nici un comentariu
cu privire la metoda divlna de lucru.
d. Genaa 1in'in;a
Problema relatiei dintre Gen. 1 i gtiintele biologice i
geologice a fost abordat in mai multe moduri. Con-
ceptia Concordist a cautat sa gaseasca 0 corelatie
mai mult sau mai putin exacta intre t1'int5 gi Biblie.
Au fost Eicute paralele intre svraturile geologice gi
armatiile din Genesa, luate in succaiune crono-
logica. Unii au insistat c expraia "dupa soiul lor ate
0 rapingere categoric a teoriei evolutiei. Cu toate
acatea, nu se t"ie exact ce inseamn tennenul evre-
iesc ,,soi" (min); se gtie doar ca ate 0 observatie
general c Dumnezeu a fcut creaturile inaga fel incit
sa se reproduce in familiile lor. Dar daca cuvintul
evreiac nu ate intela, are adevrat ca nici catego-
riile biologice nu sint stabilite denitiv. Putem spune
ca Biblia arm c5, indiferent care ate modul in care
a luat inti viata, Dumnezeu sta la baza procaului,
gi atunci Gen. 1 nu arma i nici nu neaga teoria
evolutiei, sau alta teorie oarecare.
Versetul din Gen. 1:2 a fost luat ca bani a ,,teo1-iei
hiatu.lui in istoria lumii. Se arm c traducerea ar
trebui sa e: ,,$i pmintul a devenit pustiu gi gol. Cu
alte cuvinte, a fost creat perfect, dar s-a inmplat ceva
gi ordinea a fost distrus. Dup aceea Dumnezeu a
re-creat pmintul, dindu-i 0 nou formi din haos.
Potxivit acatei conceptii, braa (hiatul) in cimp, lasa
loc pentru perioaclele geolog-ice lungi inainte de a-
ceasta calamitate. Se arma ca actul creator original
a avut loc intr-un trecut imemorial gi ca se intinde pe
durata erelor geologice. 'Il'ebuie sa spunem ca nu
exist dovezi geologice pentru aceast teorie ai ca nici
traducerea sugerata nu ate deloc probabil. Sensul
normal al expraiei ebraice ate ,,a fost sau ,,era, i
nu ,,a devenit.
Multi comentatori au cutat s5 gseasc in Gen. 2
istoria unei a doua creatii, care ar avut 0 ordine
cronologic diferita de cea din Gen. 1. O asemenea
idee nu ate necaar dac privim Gen. 2 ca parte a
unei naratiuni mai complete din Gen. 2 i 3, in care
Gen. 2 constituie doar 0 introducere la povatirea
dapre ispidre gi fumizeaz cadrul, fr s incerce in
vreun fel s5 dea 0 istorie a creatiei gi, daigur, fr s
dea vreo succaiune cronologica a evenimentelor.
Ar trebui s accentum in incheiere c5, dai con-
tinu $5 existe dezbateri cu privire la intelaul gi
semnicatia exacta a Gen. 1, toti trebuie s5 m de
acord c5 am-latia centrala a capitolului ate ca Dum-
nezeu a creat toate componentele universului in care
traim. Daci armm lucrul acata doar la nivelul
simplu al observatiei, pasajul ate de aga natmi incit
sa ne permit! sa extindem cu uqurinti afinnaa la
acele domenii care nu pot fi vzute cu ochiul liber.
J.A.T.
III. Teoril antice din Orientul Apropiat
Inca nu a fost gisit nici un mit care si se refere explicit
la creatia universului, iar miturile care se ocup cu
organizarea universului gi a procaelor lui culturale,
crearea omului i originea civilizatiei, sint marcate de
politeism i de lupta zeittilor pentru suprematie - in
contrast putemic cu monoteismul evr. din Gen. 1-2.
Majoritatea acator povadri fac parte din alte texte
i ideile acelor popoare antice trebuie s e spicuite
din scrieri religioase care, dai datate in prima parte a
mileniului al 2-lea i.d.Cr., ar putea s provina din suxse
mult mai vechi, aaa cum dovedate istoria creatiei
gsit la Ebla gi datat in 2350 i.d.Cr.
a. Sumer .i Babilon
Exista o serie de istorii ale creatiei legate de supre-
matia atribuita diferitelor cetati antice si zeilor care se
crede ca au locuit mai intii acolo. Astfel, dapre Nippur
se credea ca a fost locuit numai de zei inainte de
crearea oamenilor. Enki, zeul adincului i al intelep~
ciunii, a ala Sumerul i apoi a inceput sa ininteze
teritoriile invecinate, inclusiv paradisul Dilmun. La
inceput a facut mlagtini i pati, iar apoi a fcut
marea i ploaia. In continuare, cultivarea pamintului
ate asigurata prin cra_terea grinelor i a verdeturilor;
uneltele sint cazmaua i tiparul pentru caramizi. Dea-
lurile sint acoperite de vegetatie gi vitele 5i oile umplu
staulele.
Un alt mit povatate dapre paradisul Dilmun in
care zeita-mama Ninhursag naete copii rat-a dureri ei
suferinta, dai Enld, dupa ce a mincat plante, ate
blatemat i zace bolnav pina cind ate vindecat de 0
zeita creata in mod special, Nin.n', al carei nume
insearnna ,,doamna coastei/doamna din coasta i
,,dc~amna care face sa traiasca, amindoua intelaurile
reecta numele *Evei.
,,Enl<i i Ninhursag se ocupa cu creatia omului din
pamint. Creatia aceasta a avut loc dupa o batalie in
care Enki a condus oetile binelui impotriva lui Na-
mmu, marea primara. Apoi, cu ajutoml lui Nin-mah.
zeita-mama a parnintului, el a creat omul efemer.
Cel mai bine cunoscut mit babilonian dapre crea-
tie ate 0 adaptare a cosmogoniei su.meriene numita
enuma eli.s', de la cuvintele cu care incepe: ,,Cind in
inaltime cerurile inca nu aveau nume i pamintul de
jos inca nu fusese chernat pe nume. Tiamat (c ebr.
th6m, adlncul) si Apsu (apa dulce) au existat, dar
dupa ce s-au niscut alti zei, Apsu a incercat sa-i
inlature din cauza glagiei pe care o faceau. Unul
dintre zei, Ea, zeul sumerlan Enki, l-a omon*t pe Apsu;
dupa aceeea Tiamat, wind sa se razbune, a fost omorit
de Marduk, ul lui Ea, zeul Babilonului in onoarea
caruia a fost compus poemul. Marduk a folosit cele
doua jumattti ale lui Tiamat ca sa creeze intinderea
cerului i pamintul. Dupa aceea a pus in rinduiala
stelele, soarele si luna i in cele din urma, ca s-i
elibereze pe zei de muncile injositoare, Marduk, cu
ajutorul lui Ea, a creat oamenii din pmint amatecat
cu singele lui Kingu, zeul rebel care a condus fortele
lu.i Tiamat. Singurele aseminari dintre acate istorij i
Gen. 1-2 ate mentionarea adincului (th6m in Gen.
1:2 nu ate neaprat 0 pexsonicare mitologica), 0-
dihna divina dupa creatie gi impartirea istorisirii in
gase secvente (W. G. Lambert, JTS 16, 1965, p. 287-
300 i P. J. Wiseman, Clues to Creation in Genesis,
1977).
Alte epopei ale creatiei diferi in detalii. Una po-
vestate ca atunci cind ,,tot uscatul era rnarea, au fost
creatri zeii gi a fost construita cetatea Babilon. De aceea
Marduk a facut un covor de tratie pate ape 5i pe acat
covor a creat omul, impreuna cu zeita-mama Aruru.
Dupa aceea a urmat creatia animalelor, a riurilor, a
ierbii vexzi, a. uscatului i a animalelor domatjce. Un
alt mit atribuie crearea cerului lui Anu si crearea
pamintului lui Ea. $i in acat mit, atunci cind zeii au
considerat ca ate necesar, cind parnintul a furnizat
un templu i made pentru jertfe, a fost creat omul ca
sa-i serveasca pe zei, la fel ca gi in Atra-hasis gi in
epopeile mai vechi.
b. Egipz
Dintre mai multe aluzii la creatie, una datata in cca
2350 i.d.Cr. descrie actul zeului Atum care a creat zei
pe un deal primordial aflat cleasupra apelor I-Iaosului.
Atum ,,care s-a creat pe sine a adus apoi ordine in
lume i din adincul intunecat a stabilit locuri i functii
pentru celelalte zeitti, inclusiv pentni Teologii
de la Mems, la fel ca gi cei din Teba, aveau modul lor
de a justica originea cetatii 5i zeului lor. Potrivit
conceptiei lor, zeul Ptah a fost cel care a conceput
creatia gi a faurit totul prin cuvintul sau autoritar - 0
reflectare veche a doctrinei Logosului, gsita i in
textele sumeriene. Un alt mit atribuie zeului-soare RE
Victoria asupra lumii subpamintene Apophis. Potrivit
acatei versiuni, omenirea a fost creata din lacrimile
lui RE, top oamenii ind creati egali in ceea ce pri-
vate capacitatea de a se bucura de necesitatile de
baza ale vietii.
Se poate observa ca pretutindeni in Orientul Apro-
piat antic conceptzia dapre origini a inclus apele golu-
lui prima: (mai degrab decit ,,haos) i intuneric;
creat_:ia a fost un act divin ex nihilo gi ca omul a fost
facut prin interventie divina directa, pentru slujirea
zeilor. Naratiunea ebraica, cu claritatea sa i mono-
teismul caracteristic, ate unica; nu exista lupta intre
zeitati sau incercari de a inalta un oraa sau o rasa
oarecare.
DJ.W.
c. Gracia anticd
Pentru greci, in general, zeii carora li se inchinau nu
au fost autorii creatiei lumii, ci erau inte create sau
niscute de zeitati sau forte vagi pe care le-au inlocuit.
In Teogoniu, I-Iaiod spune ca la inceput a existat
I-laosul, apoi Pamintul care, ind fecundat de Cer, a
devenit marea mama a tuturor. De fapt, in loc de
creatie se poate vorbi dapre 0 dezvoltare automat,
prin procreare din inceputuri nedenite. Exista multe
deosebirl in detalii i lozoi le comenteaza in diferite
moduri. Epicurienii au atribuit totul combinatiei in-
timplatoare a atomilor, iar *stoicii panteigti au con-
ceput un *logos sau un prindpiu al lumii impersonale.
De un intera deosebit ate mitul lui Orfeu, dai
probabil ca a fost acceptat de relativ putini oameni,
deoarece unii au vazut in orsm paralele semnicative
cu cratinismul. in acat mit marele creator ate Pha-
na, care a ia_it dintr-un ou i, dupa ce a creat univer-
sul i oamenii din Epoca de Aur, s-a recras in obscu-
ritate pina cind stra-nepotul sau, Zeus, l-a inghitit pe
el gi toat creatia lui i dupa aceea a creat din nou
lumea care exista. Oamenii din rasa actuala au aparut
din ran-t5itele spulberate ale Titanilor care l-au omo-
rit 5i l-au mincat pe Dionysus, ul lui Zeis; de aceea,
oamenii au in ei atit elemente ale raului cit gi elemente
divine. Dionysus a fost readus la viata de Zeus i a fost
identicat daeori cu Phanes.
l(.L.Mc.K
BIBLIOGRAI-"IE. The biblical doctrine: C. Hodge,
Svstematic Theology, 1, 1878, p. 553 .urm.; S. Harris,
God the Creator and Lord 0fAll, 1, 1897, p. 463-518;
J.-J. von Allmen, Vocabulary of the Bible, 1957 (s.v.
,,Creat;ia). The Genesis Account: F. DlliZSCh, Com-
mentary on Genesis, E. T. 1888; P. J. Wiseman, Clues
to Creation in Genesis, 1977; A. Heidel, The Baby-
lonian Genesis, 1950, p. 82-140; W. J. Beasley, Crea-
tion's Amazing Architect, 1953, pentru o abordare
concordista tipica; N. I-I. Ridderbos, Is There a Conict
between Genesis I and Natural Science?, 1957. Con-
cep_tir' nebiblice: vezi ANET, p. 1-9; S. N. Kramer,
Mythologies of the Ancient World, 1961, pentru cletalii
cu privire la traditiile sumeriene si ale altor popoare:
A. Heidel, op. cit., pentru 0 discutie a relatiei dintre
acatea si Genesa. Vezi de asemenea W. K. C. Guthrie,
Orpheus and Greek Religion, 1935, p. 79 .urm.; I-I. I-I.
Esser, I. H. Marshall, in NIDNTT 1, p. 376-389.
ckeornt.
r. in Vechiul Testament
In VT cuvintul ,,credinta" ate gisit numai de doua ori
in traducerea VA (Deut. 32:20; Hab. 2:4), dar in vsn
apare de 18 ori. De 12 ori este folosit in sensul de a
incalca credinta sau a comite pacat (de ex. Lev. 5:15;
Deut. 32:51) sau de a actziona de buna credinta (Jud.
9:15 s.urm.), iar alte sase pasaje vorbesc dapre incre-
dere. Tbtusi, aparitia rara a cuvintului nu trebuie sa
ne faca sa tragem concluzia ca credinta nu ate impor-
tanta in VT, deoarece ideea apare frecvent, chiar daca
termenul in sine ate intilnit rar. De obicei ideea este
exprimata de verbe cum sint ,,a crede, ,, a se increde
sau ,,a spera (,,a nadajdui) - iar acesti termeni a-
bunda.
Am putea incepe cu un pasaj cu.m ate Ps. 26:1:
,,Fa-mi dreptate, Doamne, caci umblu in nevinovatie,
si ma incred in Domnul era sovaire. Se spune adaea
ca VI le pretinde oamenilor sa e pe baza
faptelor lor, dar acat pasaj pune problema in perspec-
tiva corecta. Este adevarat ca psalmistul face apel la
integritatea (,,nevinovtia) sa, dar aceasta nu in-
seamna ca isi pune increderea in sine sau in faptele
sale. Increderea lui ate in Dumerweu, iar ,,integri-
tatea lui ate 0 dovada a acelei increderi. VT ate o
carte lunga si adevarurile dapre mintuire sint enun-
tate in moduri diferite. Scriitorii nu fac intotdeauna
distinctiile pe care le-am dori noi, care avem NT in
miinile noastre. Dar o examinare atente va arta ca in
VT, la fel ca si in N1} dorinta fundamentala ate de a
avea o atitudine corecta fate de Dumenzeu, adica, de
a avea credint. Cf. Ps. 37:3 s.urm.: "lncrede-te in
Domnul si rs binele, locuieste in tari si umbl in
credinciosie. Domnul e dafatarea si El iti va da
tot ce-ti doreste Incredinteaza-ti soarta in mina
Domnului, increde-te in El si El va lucra. Nu incape
nici 0 indoiala ca psalmistul urmareste o viata nepri-
hanita. De asemenea, nu incape indoiala ca el promo-
veaza 0 atitudine. El ii indeamna pe oameni s5-si puna
increderea in Domnul, care ate doar un alt mod de a
le spune s5 triiasca prin credinta. Uneori oamenii sint
indemnati sa-si puna increderea in Cuvintul lui Dum-
nezeu (Ps. 119142), dar dc obicei lucrul cautat ate
credinta in Durnenzeu. ,,lncrede-te in Domnul din
toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta (Prov.
s=s).
Ultirna parte a acatui verset avertizeaza cu privire
la a-ti pune increderea in puterile propr-ii - o idee
inlnita frecvent. ,,Cine se increde in inima lui ate un
nebun (Prov. 28:26). Omul nu trebuie sa se increada
in indreptatirea (neprihnirea) lui (Ezc. 33:13). Efra-
im ate mustrat: ,,Te-ai increzut in carele tale de lupta,
in numarul oamenilor tai viteji (Osea. 10:13). Incre-
derea in idoli ate condamnata adaea (Is. 42:17; I-lab.
2:18). Ieremia avertizeaza impotriva increderii in tot
ce ate omenac. ,,Blatemat sa e omul care se increde
in om, care se sprijinate pe un muritor si isi abate
inima de la Domnul (ler. 17:5). Lista lucrurilor in
care sa nu-si puna oamenii increderea poate fr extinsa
si este si mai impraionant alaturi de pasajele mai
lungi care indeamna la incredere in Dorrmul. Este clar
ca oamenii din VT au considerat ca Domnul ate
singurul obiect demn al credintei. Ei nu si-au pus
incredaea in ceea ce faceau ei, ce faceau alti
oameni, sauin ceea ce faceau zeii. Increderea lor a fost
numai in Domnul. Lucrul acata ate exprimat uneori
in limbaj pitorac. Astfel, El ate ,,stinca mea, cetatuia
mea, izbavitorul meul Dumenzeule, Tu esti stinca mea,
in care ma ascund, scutul meu, tria care ma scapa si
intaritura mea (Ps. 18:2). Credinta poate pusa cu
incredere intr-un asemenea Dumnezeu.
Trebuie sa mentionam in special cazul lui Avraam.
lntreaga lui viat d dovada de un spirit de incredere,
de o credinta profund. Dapre el se spune ca ,,a crezut
pe Domnul si Domnul i-a socotit lucrul acata ca
neprihanire (Gen. 15:6). Textul ate citat de scriitorii
NT si adevarul fundamental pe care-l exprima ate
dezvoltat mai pe larg.
I1. in Noul Testament
a. Folosirea generald a cuvfntului
Credinta ocupa in NT un loc foarte proerninent. Sub-
stantivul gr. pistis si verbul pisteuo apar de pate 240
de ori, iar adjectivulpistos ate gsit de 67 de ori. Acat
accent pus pe credinta trebuie privit pe fundalul lucra-
rii de rnintuire facuta de Dumenzeu in Cristos. Ideea
centrala a NT ate ca Durnenzeu L-a tzrimis pe Fiul Su
ca sa e Mintuitorul lumii. Cristos a realizat mi.ntu.irea
oamenilor prin moartea Lui ispasitoare pe crucea de
la Calvar. Credinta este o atitudine prin care omul
abandoneaza increderea in propriile sale eforruri de a
obtine mintuirea - e ca acatea sint fapte pioase,
bunatate etic sau orice altceva. Credinta ate 0 atitu-
dine de incredere completa in Cristos, 0 bazare numai
pe El pentru toate aspectele Cind temnicerul
din Filipi a pus intrebarea: ,,Domni1or, ce trebuie s
fac ca sa u mintuit, Pavel si Sila au raspuns tars
ezitare: ,,Crede in Domnul Isus si vei rnintuit (Fapt.
16:30 s.urm.). ,,Or-icine crede in El nu piere, ci are
viata vanica (loan 3:16). Credinta ate o modalitate
prin care oarnenii primesc mintuirea.
Verbul prsteu ate urmat adaeori de conjunctia
,,ea, aratind ca credinta se ocupa de fapte, desi ate
mai mult decit atit. Iacov ne spune ca si demonii cred
ca ,,Dumenzeu ate unul, dar aceasta ,,credint nu le
foloseste la nimic (Iac. 2:19). Verbul pisteu poate
urmat de un dativ simplu, cind intelesul ate acela de
a da crezare, de a accepta ca adevarat un lucru spus
de cineva. Astfel, Isus le aminteste iudeilor ca ,,loan a
venit umblind in calea neprihanirii, si nu l-agi cre-
zut (Mat. 21:32). Aici nu ate vorba de credinta in
sensul de incredere. ludeii nu au crezut ceea ce a spus
loan. Acelasi lucru poate spus si cu privire la Isus h
loan 8:45, ,,nu Ma credeti, sau in versetul urmator:
,,Daca spun adevarul, pentru ce nu Ma credeti? Nu
trebuie sa_uitam ca exista un continut intelectual al
credintei. In consecinta, acat mod de exprimare ate
folosit uneori cu referire la credinta mintuitoare, cum
ate cazul in loan 5:24: ,,Cine asculta cuvintele Mele
si crede in Cel ce M-a trlmjs, are viata vesnica. Binein-
teles ca omul care crede cu adevarat in Dumenzeu va
actiona pe baza acelei credinte. Cu alte cuvinte, con-

vingerea sincera ca ceea ce a revelat Dumnezeu ate
adevarat va produce adevrata credint.
Construct_1'a gramatical caracteristica pentru cre-
dinta mintuitoare ate aceea in care verbulpiszeu5 ate
urmat de prepozigja e|'.s. Sensul literal ate de a crede
,,in El denota o credinta care - am putea spune - il
scoate pe om din sine gi-I pune in Cristos (cf. expraiei
din NT folosita frecvent cu referire la cratini, a ,,in
Cnstos). Aceasta experienta poate descris cu ter-
menul ,,un.irea cu Cristos prin credinta. Ea nu denota
doar u.n simplu crez care inseamna asentiment inte1ec-
tual, ci 0 credinta prin care eredinciosul se agata de
Mintuitorul sau cu toat inima sa. Omul care crede in
sensul acata ramine in Cristos si Cristos rimine in el
(loan 15:4). Credinta nu inseamna doar sa accepti ca
anumite lucruri sint adevirate, ci inseamna sa te in-
crezi intr-0 Persoana, si Persoana aceea ate Cristos.
Uneori verbul pist8l15 ate urmat de epi, ,,pe.
Credinta are 0 baz ferm5_. Aceast constructie gra-
maticala o incilnim in Fapt. 9:42 unde, atunci cind s-a
aflat despre invierea Tabitei, ,,mult:i au crezut in Dom-
nul. Oamenii au vazut ce poate face Cristos si gi-au
pus credinta ,,pe El. Uneori credinta se bazeaz pe
fatal, cum ate cazul cind Pavel vorbate dapre a
crede ,,in Cel ce a inviat pe Cristos din morti (Rom.
4:24).
Un aspect foane caracteristic in NT este sensul
absolut in care ate folosit verbul. Cind lsus a rmas
la samariteni, multi dintre ei ,,au crezut in E1 din
pricina cuvintelor Lui (loan 4:41). Nu ate nevoie sa
adauge ce an crezut sau in cine au crezut. Credinta
ate atit de centrala pentru cratinism incit putem
vorbi dapre ,,a crede rara s mai e necesare clari-
cri ulterioare. Cratinii sint pur si simplu ,,credi.n-
ciosi. Acest intela al cuvintului este intilnit pretut:in-
deni in NT si nu ate limitat la un anumit scnitor.
Putem trage concluzia justicata ca credinta ate fun-
damentala.
Timpurile verbului pbteu sint de asemenea in-
structive. Timpul aorist indica un act unic din trecut
si arat caracterul determinant al credintei_ Cind un
om ajunge s creacla, el se preda pe sine in mod decisiv
lui Cristos. Timpul preu-znt comunici ideea de con-
tinuitate. Credinta nu este 0 faza trecatoare. Este o
atitudine continua. Timpul perfect combina ambele
idei. Vorbate dapre o credinta care continua un act
de credinta din trecut. Omul care crede inn-5 intro
stare perrnanenta. Poate ca ar trebui sa remarcam aici
ca substamivul ,,credinta are uneori articolul hotarit:
,,credinta, adica, totalitatea invataturilor crane - in
acat sens ate folosit cuvintul cind Pavel le vorbeste
colosenilor dapre ,,a intariti in credinta, i adauga:
,,dupa invitaturile care v-an fost date (Col. 2:7).
b. Sensuri parziculare ale cuvfntului
(i) in Evangheliile Sinoptice credinta ate war:
deseori cuvindecarea, cum ate cazul cind Isus i-a spus
femeii care s-a atins de va_mintul Lui in multime:
"lndrazneste, ica; credinta ta te-a tamaduit (Mat.
9:22). Dar acate Evanghelii se ocupa de credinta gi
intr-un sens mai larg. Marcu, de exemplu, reda cuvin-
tele Domnului Isus: ,,'Ibate lucnirile sint cu putinta
celui ce crede (Marcu 9:23). De asemenea, Domnul
vorbate dapre rezultatele mari ale unei credinte "cit
un graunte de mustar (Mat. 17:20; Luca 17:6). Este
clar ca Domnul nostru le-a cerut oamenilor sa aiba
credint in El. Cerinta cratina caracteristic de a avea
_..\-..,." Q.-
credinta in Cristoq se bazeaza in ultima instanta pe
cerinta lui Ctistos lnsusi.
(ii) in Evanghelia a Patra credinta ocupa un loc
proeminent 5i verbul pisteu ate intilnit de 98 de ori.
Este curios faptul ca substantivul pi.sn'.s, ,,<:redinta, nu
ate folosit niciodata. Poate ca lucrul acata se date-
reaza folosirii termenului in cercuri cu invatturi de
tip gnostic. Exista indicii ca loan a avut in vedere
asemenea oponenti gi poate ca a vrut s evite folosirea
termenului pe care ei i1 indrageau foarte mult. Sau
poate ca el a preferat sensul mai dinamic pe care-l
comunica verbul.
Oricare ar motivu] sau, el folosate verbul pis-
teu6 mai mult decit oricare alt scriitor al N1} de fapt,
de trei ori mai frecvent decit primii trei evanghelisti
luati impreun. Constructia gramalical caracteris-
tica este cea cu prepozitia eis, ,,a crede in, ,,a crede
pe. Lucrul important ate legatura dintre credincios
si Cristos. ln consecinta, loan vorbate frecvent dapre
a crede in E] sau a crede ,,in Numele lui Cristos (de
ex. loan 3:18). Pentru oamenii din antichitate, ,,nu-
mele era o modalitate de a rezuma intreaga perso-
nalitate. Numele reprezenta tot ce era omul rapectiv.
Prin urmare, a crede in Numele lui Cristos inseamna
a crede tot ce este E1 in aenta Sa. Verseml din loan
3:18 mai spune: ,,0ricine crede in El, nu ate judecat;
dar cine nu crede in El, a si fost judecat. Un aspect
caracteristic al invataturii lui loan ate ca problemele
eteme sint decise aici si acum. Credinta nu le as
oamenilor siguranta vietii vanice la un moment nede-
nit din viitor. Ea le d5 viata vanica aici si acum. Cine
crede in Fiul ,,are viata vesnica (3:36; c 5:24, etc.).
(iii) in Faptele Apostolilor, care prezinta inain-
tarea misionara viguroas, nu are surprinztor ca
expresia caracteriscic folosate timpul aorist, pentru
a indica actul deciziei. Luca dacrie numeroase ocazii
in care oamenii au ajuns sa creada in Cristos. Sint
intilnite si alte consmictii gramaticale care mentio-
neaz atit starea condnua cit si rezultatele permanen-
te ale credintei. Dar lucrul caracterisdc este decizia.
(iv) Pentru Pavel, credinta este atitudinea cratina
tipica. El nu are aceeasi antipatie ca i loan fata de
substantiv, ci il folosate de doua ori mai frecvent decit
verbul. Termenul apare in legatm-5 cu citeva dintre
ideile sale dominante. Astfel, in Rom. 1 :16 el vorbate
dapre Evanghelie ca ind ,,puterea lui Dumnezeu
pentru mintuirea ecruia care are credinta. Pentru
Pavel ate extrem de important faptul ca cratinismul
ate mult mai mult decit un sistern de sfaturi bune. Nu
numai ca le spune oamenilor ce trebuie sa fac, ci le
as i puterea sa faca acele lucruri. Pavel prezinta in
repetate rinduri contrastul dintre cuvinte si putere,
punind intotdeauna accentul pe faptul ca puterea
Duhului Snt al lui Dumnezeu ate vazuta in vietile
cra_tinilor. Aceasta putere devine accaibila omului
numai atunci cind crede. Nu exista nici un inlocuitor
pentru credinta.
O mare parte a scrierilor comroversate ale lui
Pavel se leaga de disputa cu iudaizatorii. Aca_ti oa-
meni insistau asupra faptului ca pentru cratini nu
este sucient sa e botezati Ei trebuie s e si taiati
imprejur (circumcisi) si, in felul acata, admisi in
iudaism, cu obligatia de a rapecta toata legea lui
Moise. Ei an facut din rapectarea legii o conditie
preliminara necaara cel pupln pentru min-
tuirea inteleasa in sensul cel mai deplin al cuvintului.
Pavel nu a vrut s accepte asa ceva. El a insistat asupra
fapmlui ca oamenii nu pot face nimic, absolut nimic,
pentru a dobindi mintuirea. Tot ce ate necesar a fost
facut de Cristos si nici un om nu poate adauga ceva la
perfectiunea lucraril terminate a lui Cristos. Asa se
face ca Pavel insista ca oamenii sint justicati ,,prln
credinta (Rom. 5:1). Doctrina "justicrii prin cre-
dinta sta la baza maajului lui Pavel. Fie ca folosate
aceasta terminologie, e ca nu o folosate, el comu-
nica intotdeauna aceasta idee. El combate viguros
orice idee dapre puterea de justicare a faptelor
bune. ,,Omul nu ate socotit neprihanit justicat prin
faptele legii, cimtrnai prin credinta in Isus Cristos, le
scrie el galatenilor, si continua: ,,am crezut si noi in
Cristos lsus, ca s m socotiti neprihaniti, justicati,
prin credinta in Cristos, iar nu prin faptele legii. Apoi
adauga apasat: ,,Nimeni nu va fi socotit neprihanit
justicat, prin faptele legii (Gal. 2:16). Pentru Pavel
ate limpede ca credinta inseamna abandonarea ori-
carei increderi in capacitatea omului de a merita min-
tuirea. Credinta ate o acceptare fncrezatoare a da-
rului lui Dumnezeu in Crlstos, o bizuire pe Cristos, si
numai pe Cristos, pentru tot ce inseamna mintuirca.
0 alta caracteristic remarcabila a teolog-iei lui
Pavel ate locul foarte important pe care il acorda
lucririi Duhului Sfint. El crede ca Duhul Snt locu-
iate in toti cratinii (Rom. 8:9, 14) si el leaga si acat
fapt de credinta. Astfel, el le scrie efaenilor cu privire
la Cristos: ,,$i voi ati crezut in El, st ati fost pecetluiti
cu Duhul Snt, care fusae fagduit, i care ate o
arvuna a mostenirii noastre (Efa. 1:13-14). Pecetlu-
irea reprezenta semnul de proprietate, o metafor
uor de inteles intr-o vreme cind multi oameni nu stiau
citi. Duhul Snt care locuiate in credincioei este
semnul de proprietate a lui Dumnezeu si acat semn
este pus pe oameni numai atunci cind cred. Apostolul
continua i vorbeste dapre Duhul Snt ca ,arvuna
(gr. arrab6), garantul mogtenirii noastre. Pavel folo-
sate aici un cuvint care in secolul 1 insemna ,,arvuna
sau ,,avans, adica, o sum care constltuia o parte a
pretului total i care, in acelagi timp, era o garantie ca
va platit si ratul. Astfel cind un om crede, el
primate Duhul Snt ca parte a vietii din veacul viitor
si ca o asigurare ca va primi si restul in mod nein-
doielnic. (~ARvuNA.)
(v) Scriitorul Epistolei can-e Evrei observa ca cre-
dinta a fost intotdeauna 0 caracteristica a poporului
lui Dumnezeu. In galeria de oameni mari ai credintei
din Evr. 11 el trece in revista pe cei mai demni oameni
din trecut, aratind cum ecare dintre ei ilustreaza
urmtoarea terna importanta Fara de credinta ate cu
neputinta sa-I m placuti lui Dumnezeu (Evr. 11:6).
El este interaat in mod special de opozitia dintre
credinta si vedere. Credinta ate ,,o incredere neclin-
dt in lucurile ndajduite, o putemic incredintare
dapre lucrurile care nu se vad (sau, ,,asigurarea
lucrurilor nadjduite, convingerea dapre lucrurile
care nu sint vazute) (Evr. 1 1 :1). El accentueaza ideea
ca oamenii care nu au avut nici o dovada exterioara
care $5-i sprijine, s-au tinut totus_i cu tarie de promi~
siunile lui Durnnezeu. Cu alte cuvinte, ei au umblat
prin credinta, nu prin vedere.
(vi) Dintre ceilalti scriiton' ai NT trebuie sa-l re-
marcam pe lacov, deoarece s~a sustinut adaea ca in
privinta aceasta el ar in opozitie cu Pavel. ln timp ce
Pavel insist ca omul ate justicat prin credinta si nu
prin fapte, lacov sustine ca ,,omul ate socotit nepri~
hrtit (iusticat) prin fapte, si nu numai prin credinta
(lac. 2:24). Contrazicerea, insa, ate doar aparenta.
,,Credinta careia i se opune lacov nu ate increderea
personala totala intir-un Mintuitor viu, dapre care
vorbate Pavel. Este credinta pe care o dacrie Iacov
insusi: ,,'l\1 crezi ca Dumnezeu ate unul, si bine faci;
dar si dracii cred si se inoar (lac. 2:19]. El are
in vedere acceptarea intelectuala a anurnitor ade-
varuri, 0 acceptare care nu ate intarit de 0 viata
waits in conformitate cu acele adevamri (lac. 2:15
.unn.). lacov nu se opune nicidecum credintei, in
sensul deplin al cuvintului, deoarece el se refera la ea
peste tot in scrierea sa. Chiar la inceputul Epistolei
sale el vorba_te in mod natural dapre ,,'incercarea
credintei voastre (lac. 1:3) si ii indeamna pe cititori:
"S5 nu tineti credinta Domnului nosru Isus Cristos,
Domnul slavei, cutind la fata omului (lac. 2:1). El
critica 0 credinta graita, dar presupune ca toti vor
recunoaste necaitatea unei credinte adevarate. In
afara de aceasta, Iacov nu intelege prin ,,fapte acelasi
lucru pe care-l intelege Pavel. Pavel se gindete la
ascultarea de poruncile legii ca un sistem prin care
omul poate merita mintuirea. Pentm Iacov legea ate
,,legea slobozeniei (libert5tii) (lac. 2:12). ,,Lucrar-ile
dapre care vorbeete lacov seamna foarte mult cu
,,roada Duhului dapre care vorbate Pavel. Sint ac-
tjunile calde, ale dragostei izvorite dincr-o atitudine
adecvata fata de Dumnezeu. Ele sint roadele credintei.
lacov obiecteaza la adresa pretentiilor de credinta
acolo tmde nu sint fapte care sa o atate.
Credinta ate in mod clar una dintre cele mai
importante concepte din tot NT. Este cerut pretut1'n-
deni si se insista asupra importantei ei. Credinta in-
seamna abandonarea oricrei increderi in resursele
proprii ale omului. Credinta inseamn a te supune era
rezerve milei lui Dmnnezeu. Credinta inseam:-la sa
revendici promisiunile lui Dumnezeu in Cristos, sa te
bazezi in intregime pe lucrarea de mintuire terminat
de Cristos si sa primati puterea zilnic din puterea
Duhului Snt al lui Dumnezeu care locuiate in cre-
dincios. Credinta implica incredere totala in Dum-
nezeu si ascultare deplina de Dumnezeu.
BIBLIOGRAFIE. D. M. Baillie, Faith in God, 1964;
B. B. Wareld in HDB; J. G. Machen, What Is Faith?,
1925; G. C. Berkouwer, Faith and Jusncacionz,
1954; J. Hick, Faith and Knowledgez, 1966; o. Becker,
O. Michel, NIDNTT 1, p. 587-606; R. Bultmann, TDNT
6, p. 1-11; A. Weiser s.a.,. TDNT 6, p. 174-228.
l_..M.
CRESCENS. Tovaras; a1 lui Pavel (2 Tim. 4:10) in
slujirea din ,,Galatia. ln alta parte Pavel folosate
acest termen cu referire la Galatia Anatolica, dar aici
ar putea daemna Galia europeana, asa cum inter-
preteaz cei mai multi comentatori antici, cit i unele
MS. Daca asa stau lucrurile, aceasta refer-ire irnpreuna
cu mentionarea tangentiala a misiunii lui Tit in Dal-
matia, ar putea sa arate 0 penetrare sincronizat in V
a asociatilor lui Pavel care se aa in inchisoare. Nu-
mele ate de origine latina si este intilnit rareori la
greci.
BIBUOGRAFIE. Zahn, INT, 2, p. 25 .urm.
1 A.F.W.
CRETERE, A CRETE. Un substantiv sau verb
care inseamna multiplicare sau cratere; traduce cu-
vinte ebr. si gr. Termenul ate iolosit in principal

pentru reproducerea natural?! a vitelor i pentru ger-
minarea plantelor, dar indica intotdeauna ca procesul
are loc sub indrumarea i controlul lui Dumnezeu
(Lev. 26:4; Deut. 7:13; Ps. 67:6), aa cum se recu~
noate prin zeciuiala (Deut. 14:22; cf. Prov. 3:9). De
aici vine ideea c5 prosperitatea este un semn al favoa-
rei lui Dumnezeu (Deut. 6:3), iar adversitatea este un
semn al nemultumirii Lui (ler. 15:8); impmmutul cu
camti ate condamnat (Lev. 25:37; Ezec. 18:8.unn;
cf. Ps. 62:10). Termenul ate folosit in sens simbolic
cu privire la relatia Israelului cu Dumnezeu (ler. 2:3)
gi cu privire la binecuvintrile spirituale pe care le
imparte Dumnezeu (ls. 29:19; 40:29), in special prin
venlrea lui Maia (Is. 9:3, 7).
In NT termenul este aplicat la creeterea numerica
a bisericii (Fapt. 6:7; 16:5; 1 Cor. 3:6) sau cregterea
in profunzime (Efs. 4:16; Col. 2:19). Este aplicat gi
la oameni in general (Luca 2:52; loan 3:30; Fapt.
9:22) gi in special cu privire la credint (Luca 17:5; 2
Cor. 10:15), la dxagoste (1 TB. 3:12; 4:10), cunoa.~
tere (C01. 1:10) sau nelegiuire (2 Tim. 2:16).
P.A.B.
CRETlN. Folosirea termenului de 3 ori (Fapt. 11:
26; 26:28; 1 Pet. 4:16) sugereaz ca era un titlu
general recunoscut in perioada NT, deei este evident
ca existau alte nume pe care le foloseau cregtinii inis_>i
gi pe care poate le preferau (cf. H. J. Cadbury, BC, 5,
1933, p. 375 .un'n.).
a. Or-iginea numelui
Forrnarea numelui pare s e latin, intrucit pluralul
substantivelor terminate in -inni putea desemna sol-
datii din subordinea unui anumit general (de ex.
Galbiani, oamenii lui Galba, 'l'bcit1.|s, Hist. 1. 51) 5i
astfel indica unui anumit individ. Amindou
elementele sint combinate in termenul quasi-militar
Augusziani (vezi mai jos). Cel putin in ultima parte a
secolului 1 d.Cr., Camariani a fost numele dat scia-
vilor i clientilor (protejatilor) lui Casar, iar in evan-
ghelli gasim lrodianii, care se poate s ti fost partizanij
sau protejatii lui Imd ('IIRODIANU).
Prin urmare, chn3tian(0)i se poate s se in
semnat original ,,soldatii lui Chn'stus (Souter), sau
,,familia lui Chxistus (Bicketman), sau ,,partizanii lui
Christus (Peterson). H. B. Mattingly a prezentat re-
cent o tumuri lngenioas pentru aceasta ultima inter-
pretare sugerind c christiani, inn-0 glum a celor din
Antiohia, a fost un nume dup tipatul lui Augustiani,
o bxigada organizat din adepti devotati care scandau
gi conduceau adunarea publica a lui Nero Augustus;
atit entuziasmul credinciogilor cit i omagiul ndicol
adus de galeria imperial ind satirizate prin com-
pararea unora cu ceilalti. Dar numele ,,cretin se
poate s e mai vechi decit Augustianii.
b. Locul .51 perioada de origine
Luca a cunoscut bine biserica din Antiohia Slriei, locul
unde a fost folosit numele pentru prima oar (Fapt.
11:26). Forma latinizat nu prezint nici un obstacol.
Contextul descrie evenimentele din anii 40 ai primului
secol d.Cr. i Peterson a sustinut ca petsecutia con-
dus de Irod Ag;-ipa I (Fapt. 12:1) a dat nagtere
numelui Chri.stian(o)i ca o paralela cu numele du-
manilor lor, lrodian(o)ii. Dac modelul ar Angus
lianii, numele nu ar putut dat inainte de S9 d.Cr.,
bl(.l.llN
iar Fapt. 11:26 nu pare sa implice o data atit de tirzle
pentru acest nume. Avem insa motive putemice sa
asociem ocazia cu ceea ce precede, deoarece Luca a
axiitat ca in Antiohia a fost prima biseric cu un numar
mare de ne-evrei, foeti pginl: adica, primul loc unde
paguu1'
" " au conslderat creenisrnul ceva diferit de o
sect iudaic. Nume adecvate pentru convertitj aveau
sa e date curind.
In orice caz, numele de ,,cretin era stabilit deja
in anii 60. Irod Agn'pa Il (Fapt. 26:28) folosaje acat
nume in sens aI:iric atunci cind se adnseaz lui Pavel
(Mattingly: ,,Intx-o elipa ma vei indupleca s ma inro-
lez ca xm Chnktianus). Petru, scriind din Roma cu
putin timp inainte de pezsecutia lui Nero, ii aver-
tizearil pe ,,cei als_i din diferite prti ale Asiei Mici ca
nici unul dintre ei s nu se rugineze dac este chemat
s5 sufere ca gi crsjin (1 Pet. 4:16 - nu era necesar s
e ,,subinteleasa o acuzatie oficial in fata unui jude~
ctor); potrivit lui Tacitus (Annals 15. 44), Nero a
adus o acuzatie in-tpotriva unei secte ,,pe care oamenii
de rind ii numeau (appellabat - timpul verbal este
semnicativ) cregtini.
c. Sursa numelui
Verbul chrmadsai (vsn, ,,au fost numiti, in rom. ,,li
s-a dat numele n.t1'.) din Fapt. 11:26 este tradus
diferit. Bickerman I1 traduce ,i-au spus i sustine ca
numele ,,cre-grin a fost inventat in biserica din An-
tiohia. Tladucerea lui este posibil, dar nu necesar,
gi este mai probabil ca pginii dinAntiohia au nascocit
acat nume. In alte locuri ne-cretinii sint cei care
folosesc acat titlu - Agripa, acuzatot-LI din 1 Petru $i
"oamenii de rind din scrierea lui Tacitus. Verbul este
tradus frecvent: ,,erau nulnlti in public (cf. Rom. 7:3),
refexindu-se la actiunea ociala de imleg-istrare a unei
noi secte sub numele de .,cretini, (Im-egistrarea ar
putea explica cu uaurint numele latin.) Verbul poate
folosit in mod mai vag gi poate ca Luca vrea sa spun
doar ca numele a ajuns popular in prima cetate unde
a fost necesar un nume distinctiv. De aici se poate s5
trecut cu u:_>uri.n;a la o data timpurie in folosirea
ociali gi universal.
d. Folosirea ulterioar
Daca la incepL1t,,crs_tina fost o porecla, la fel cum a
fost ,,metodist in vremuri mai retente, a fost adoptat
de cei care l-au primii. Tot mai frecvent credincoeii
trebuiau sa rspunda la intrebamar ,,Et:i cregtin? $i
nu era nici o rugine s accepte numele dat ca 0 insulta
deoarece continea insigi numele Mintuitorului (1 Pet.
4:16). A fost un nume potrivit: a concentrat atentia
asupra faptului ca elemental distinctiv din aceasta
religie era faptul ca era centrat lnjurul Persoanei lui
Cristos; gi daca numele Cristos era neintelig-ibil pentru
majoritatea pginilor i el fl confundau uneori cu
nmnele obianuit (Ch rifstos), care inseamna "bun, bine~
voitor, aceasta a fost o paronomaz cu urmri pozi~
tive. Astfel, la incepuml secolului al 2-lea, numele ate
folosit rm indoial de ctre episcopul crexnin Ignatius
(in Antiohia) i de cane guvematorul pagin Plinjus (in
regiunea pentru care s-a scris 1 Petcru).
BIBLIOGRAFIE. T. Zahn, INT; Z, 1909, PA 191
.\u'm.; E. Peterson, Frilhkirche, Judenzum und Gnosis,
1959, p. 64-87; E. J. Bickerman, HTR 42, 1949, p. 109
.urm.; H. B. Matt1'ng1y,JTS s.n. 9. 1958, p. 26 .urm.
A.F.W.
unnnn

O serie de descoperiri din Egipt si din locuri cum

CRETA. O insul muntoas din Mediterana, orien~
tata transversal pe extremitatea sudica a Mrii Egee.
Areolungime decima 2S0kmsi13timea variazide
la S6 km la 1 1 km. lnvl nu este mentionata pe nume,
dar probabil Cheretitii, care fonnau o parte din ganda
personala a lui David, au venit de aici, iar numele
Caftor probabil c se refera la insul si la tinutul de
coasta invecinat care s-a aat sub stapinirea sa in
mileniul 31 2-lea i.d.Cr. ln NT cretanii (Krtes) sint
mentionati printre cei prezenti la Rusalij (Fapt. 2:11),
iar mai tizziu insula (10612) ate amintit in relataxea
caltoriei lui Pavel spre Roma (Fapt. 27:7-13, 21).
Cotabia lui a trecut pe ling Salmone la E si a anooxat
intr-un port numit Limanuri Bune, in apropiere de
Lasea, in centru] coastei de S, iar Pavel i-a sfatuit s5
ierneze acolo. Sugestia lui, ins, nu a fost primit.
Corabia a poi-nit ca sa navigheze in apropierea coastei
pinalaPhoenix,inSV,careeraunlocmaib\mde
iernat; dar s-a iscat un vint puternic si i-a impins in
larg, ducindu-i in cele din urm la Malta. Dup intem
nitarea sa la Roma ate evident c Pavel a vizitat din
nou Creta, deoarece l~a lsat acolo pe Tit ca s
continue lucrarea. Descrierea din Tit 1:12, care nu-i
ateazii deloc pe cretani, este un citat din Epimenides
din Creta (citat de asemenea in Fapt. 17:28a).
Cunostintele noasu-e dapre istoria insulei provin
mai ala din arheologie. Au existat asezari neolitice in
sint Ras Shamra (cf. numele regelui krt in tabilte
cuneiforme), Byblos si Atchana (Alalah) in Siria, arat
ti comertul cretan s-a extins in partea de V a Asiei in
perioada Minoic Medie I1 (primul sfert al mileniului
al 2-lea) si din vremea aceea au inceput miscarile
populare, in care "1isten.ii au jucat un rol important
si care au culminat cu invazia "Oamenilor Mrii in
secolul al 14-lea. in tot timpul Epocii Fierului insula
a fost imprtita intre mai multe erase-state care s-au
luptat intre ele, pina cind insula a fost cucerita de
Roma in anul 67 i.d.Cr.
BIBLIOGRAFIE. J. D. S. Pendlebury, The Archaeo-
logy of Crete, 1939; R. W. Hutchinson, Prehistoric
Crete, 1962; I-I. J. Kantor, The Aegean and the Orient
i|1 the Second Millenium BC, 1947; J. Chadwick, The
Decipherment of Linear B, 1958; A. Hopkins, Crete: its
Past, Present and People, 1978; C. H. Gordon, HUCA
26, 1955, p. 43-108; JNES 17, 1958, p. 245-255.
T.C.M.
25
0 20 40 gg some
O

mileniul al 3-lea si al 4-lea i.d.Cr., dar a Phoenix h mom :' 1

inceput sa infloreasca abia in Epoca Bronzului. Cen- _ - Mt. Ida (974m) -
trul acateia a fost Cnosos, 0 localitate unde Sir Arthur Um-Mud Bum V Cim ia Mesara -3-_.;_,
Evans a fcut excavatii in decurs de mai multj ani. as MMM) _ |,,__, ._:s
Prirna parte a Epocii Bronzului (Perioada Minoic
Veche l-III, cca 2600-2000 i.d.Cr.) a fost o perioada de Marco '1 wand
expansiune comercial treptat care a continuat pin
la mijlocul Epocii Bronzului (Perioada Minoic Medic
1-111, cca zooo-1600 i.d.Cr.). in aceasta perioada era 25
folosit scrisul (pe tblite de lut sau de aram), mai intii
sub forma unei scrieri pictograce (cca 2000-1650
i.d.Cr.) si apoi int:-o forma simplicat, cunoscut Imula Creta in vremea NT, ardtfnd directia vfntului
sub numele de scriere Liniar A (cca 17504450 Eurachilo
i.d.Cr.). Nici una dintre acate scrieri nu a fost des-
cifrata cu certitudine (sugestia lui C. H. Gordon ca
scrierea Liniari A a fost folosit pentru a serie in limba
acadiana nu a fost acceptata pe larg).
Apogeul civilizatiei cretane a fost atins in ultima
parte a Epocii Bronzului (Perioad Minoica Trzie
I(-H), cea 1600-1400 i.d.Cr.). Scrierea Limiara A a Phoenix Eunqui|
continuat sa e folosita in cuisul acatei perioade, dar
la Cnosos a aprut o a ueia scriene - cunoscuta sub
numele de scrierea Liniar B (Perioada Minoic Tirzie
Pt\
\
\
II, cunoscuta numai la Cnosos). Aceast scriere a fost \
dacifrat in 1953 de ctre M. Ventris si sa observat
ca este o form arhaica a limbii grecati (miceniana),
we Llmanuri Bune
_ _
indicind ca Perioada Minoica Tirzie ll de la Cnosos a
Cauda ~___ l
fost datorata unei enclave de invadatori cane votbeau
limba greac. Tablite similare au fost dacoperite la
Micene si Pylos, in Grecia continentala, unde scrierea 5 Abatere pe |ng] Cauda
a continuat sa e folosit si dup declinul civilizatiei
Minoice, un declin care a fost accelerat de dismigerea mih O to 5)
violenta, probabil de catre pirati, a majotittji ceta- Imqwll)
tilor din Creta, in jurul anului 1400 i.d.Cr. Acat declin
a continuat in ultimele fazle ale Epocii Bronzului (Pe-
rioada Minoica Timie Ill, cca 1400-1 125 i.d.Cr.) . Catre 0 diaframd care reconstituie modul in care Pavel,
srsitul acatei perioade grecii dorieni au ajuns pe navig nd de la Limanuri Bune, a fost abtut de pe
insula si au introdus Epoca Fierului. traiectorie gi a trecut pe lingti Cauda.

CREZ. Este clar ca in NT nu se gseste un crez
complet in sensul in care ate denit de J . N. D. Kelly
(,,o formula x care rezurna articolele esentiale ale
relig-iei crestine si care se bucur de aprobarea auto-
ritatii ecleziastice, Early Christian Creeds3, 1972, p.
1). Asa-numitul ,,Crez apostolic nu dateaza din vre-
murile apostolice. Tbtusi, cercetari recente in dome-
niul teologiei simbolice nu pot plasa fonnularea cre-
zului bisericii in secolul al 2-lea sau in secolele unna-
toare. Exista indicii clare ca in NT pot detectate deja
pasaje care par sa e fragmente de crez, incluse in
contextul propovaduirii misionare a bisericii, a in-
ch1na'rii cultice sau a apararu" impotriva paginismului.
Vom examina citeva exemple reprezentative de ase-
menea formula de crez. (0 discutie mai detaliata
poate gisit in V. H. Neufeld, The Earliest Chr1'.sn'an
Confessions, 1963, si R. P. Martin, Worship in the Early
Church, 1974, cap. 5.) _
a. Propovdduirea misionarti
Exist dovezi ca in biserica primar exista un corpus,
o culegere de invitaturi cratine distinctive care erau
considerate ca un cod sacru primit de la Dumnezeu
(vezi Fapt. 2:42; Rom. 6:17; Efa. 4:5; Filip. 2:16; Col.
2:7; 2 Ta. 2:15; si in special in Epistolele Pastorale,
1 Tim. 4:6; 6:20; 2 Tim. 1:13-14; 4:3; Tit 1:9). Acat
corp de invataturi doctrinare si catehetice, cunoscut
sub nume diferite: ,,inv5ttura apostolilor, ,,cuvintu1
vietii, ,,tiparul invataturii, ,,traditia apostolica,
,,dreptarul invataturilor sinatoase si ,,invatatu.ra sa-
natoasa consu'tuie baza propovaduini crestine si tre-
buia pastrat intact (Iuda 3; si in special Evr. 3:1; 4:14;
10:23), trebuia Uansrnis altor oameni la fel cum l-au
primit apostolil (vezi 1 Cor. 11:23 s.urm.; 15:3, unde
cuvintele ,,pri.mit si ,,dat sint termeni consacrati care
se refera la transmiterea invtaturii autoritare; cf. B.
Gerhardsson, Memory and Manuscript, 1961) si folo-
siti pentru proclamarea public a Evangheliei. De
fapt, termenul ,,Evang1ielie daemneaza acelasi set
de adevaruri, Heilsgeschichte, care proclan-15 mila ras-
cumpartoare a lui Dumnezeu aratata oamenilor prin
Cristos (Rom. 2:16; 16:25; 1 Cor. 15:1 s.urm.).
b. fnchinarea culticd
ln aceasta sectiune se poate arata ca actele cultice si
liturgice ale bisericii, ca si comunitate care se inchina,
reveleaz elemente de qez: de ex., in botez (Fapt.
8:37 pottivit Textului Apusean; Rom. 9:9: vezi J.
Crehan, Earb'Christian Baptism and the Creed, 1950);
in viata de inchinare a bisericii, in special in euharlst,
cu care sint asociate declaratii ceremoniale de cre-
dinta, compozitii imnologice, rugaciuni liturgice si
exclamatii devotionale (cain 1 Cor. 12:3; 16:22, care
probabil este cel mai vechi exemplu de rugiciune
comuna, Marn th, ,,Vino, Domnul nostrul si Filip.
2:5-11, pentru care vezi R. P. Martin, Carmen Christi:
Philippians ii. 5-11 in Recent Interpretations and in the
Setting of Early Christian Worship, NTS Seria mono-
graca 4, 1967); si in exorcism, in care erau folosite
formule pentru alungarea duhurilor rele (de ex. Fapt.
16:18; 19:13), cum era obiceiul la evrei.
c. Teoria lui Cullmann despreformularea crezului
Lucrarea lui O. Cullmann, The Earliest Christian Con-
fessions, E. T. 1949, p. 25 s.unn., a prezentat teoria
ponivit careia formularea crezului primar a fost deter-
minata in parte de nevoile polemice ale bisericii din
\|l\\IAIl\0l \-:u\n nn
lumea pagina. Cind erau chemati inaintea magistra-
tilor si li se cerea sa-si exprirne crezul crestinii spu-
neau: ,,lsus Ctistos este Domnul; in felul acata s-a
format si s-a sisternatizat crezul.
,,Crezurile din NT difer ca amploare de la marm-
n'a simplaz ,,Isus ate Domnul, pina la fonnulele care
implic 'I1'initatea, cum ate benedicpa apostolic din
2 Cor. 13:14 si texte Mat. 28:19 (pentru care, vezi
Martin, Worship in the Early Church, cap. 8; A. W.
Wainwright, The Trinity in the New Testament, 1962);
1 Cor. 12:4 s.urm.; 2 Cor. 1:21 s.um1.; 1 Pet. 1:2; face
exceptie textul interpolat din 1 loan 5:7 s.urm. Exista
<:rezu.ri bi-nitariene care asociaza pe mat si Fiul, cum
ate 1 Cor. 8:6 (care s-ar putea s e 0 versiune
cratina a crezului evzeiac cunoscut sub numele de
hemc1', bazat pe Deut. 6:4 s.urm.); 1 Tim. 2:5 s.urm;
6:13 s.v.u-rn; 2 Tim. 4:1. Tipurile principale de crez,
insa, sint cele Cristologice, cum sint sumariile deta-
liate din 1 Cor. 15:3 s.urm.; Rom. 1:3; 8:34; Filip.
2:5-11; 2 Tim. 2:8; 1 Tim. 3:16, despre care, vezi R.
H. Gundry in Apostolic History and the Gospel, ed. W.
W. Gasque si R. P. Martin, 1970, p. 203-222) $1 1 Pet.
3:18 s.un-n. (pentru care, vezi R. Bultmann, Coniec-
tanea Neotestamentica 11, 1949, p. 1-14). R.P.M.
CRISP. 121 a fost archisyrttzggos ("'SINAGOG/1) tn
Corint. Convertirea lui si a familiei sale a fost sem-
nicativi, mai ales intrucit majoritatea evreilor din
Corlnt emu foarte ostili (Fapt. 18:5-8); probabil aca-
ta este rnotivul pentru care a fost botezat de insusi
Pavel (1 Cor. 1:14). Faptele lui Pilat 2. 4 probabil ca
se refera la el.
Numele (care inseamna ,,cret) ate latin, dar ate
folosit in alte pa:-ti de evrei (cf. TJ Yebhamoth 2. 3; 12.
2; Lightfoot, HHT in 1 Cor. 1:14). Pah., Goth. (v.l.)
redau in 2 Tim. 4:10 ,,Crisp in loc de ,,Crescens.
A.F.W.
CRONICI, CAKTEA.
I. Schita continutului
Cronicile relataza istoria Israelului pina la intoar-
cerea din exil, concentrindu-se asupra problemelor
importante din viata religioasa.
a. Introducere (1 Cron. 1-9): genealogii care urma-
resc linia descendentilor lui Adam prin patriarhi (1)
la lui Iuda (cu familia regala) (2:1-4:23) si
la celelalte semintii (4:24-8:40), continuind cu cei
care s-au intors din exil (9) .
b. Faptele lui David (1 Cron. 10-29): preluarea
puterii (10-12), aducerea chivotului la lerusalim si
planurile pentru construirea unui Templu permanent
(13-17), victoriile sale militare (18-20) si pregatirile
pentru construirea Templului (21-29).
c. Faptele lui Solomon (2 Cron. 1-9): construirea si
dedicarea Templului si celelalte realizari ale sale.
ti Istoria lui Iuda dupd rcizvrdtirea triburilor din N
gipincl lo exil (2 Cron. 10-36): relatarea istoriei rega-
mlui de S si a domniilor succesive, o atentie special
ind acordata refonnelor religioase ale lui Ezechia si
losia. Incheierea (36:22-23) prefateaz intoarcerea
din exil.
11. Orlginea
Talmudul (Baba Bathra 15a) atribuie Cronicile lui
Ezra. la fel ca si majoritatea czirtilor VI, insa, cartea
UKUNILJ, \.4-us | nn
Cronicilor are o lucrare anonima si nu se poate trage
nici o concluzie cu privire la autorul ei. Interesul
manifestat pentru leviti s-a considerat ca indica scrie-
rea carrii de catre leviti, dar aceasta deductie nu are
necsar. Datarea poate fi pupin mai precisa. Ulcimul
eveniment la care se face aluzie este intoarcerea din
exil (2 Cron. 36:22-23) si Cnonicile se poate 55 fost
scrise la scurta vreme dupa acest eveniment, in comu-
nitatea din Ierusalim. Pe de alta parte, lista dscen-
dengilor lui Ioiachin (leconia) (1 Cron. 3:17-24) pare
s5 includa sase generagii dup exil si astfel ajungem
la cca. 400 i.d.Cr., ca data cea mai dmpurie cind a
putut fi terminata cartea. Totusi, se poate ca genea-
logiile sa fost completate ulterior si partea prin-
cipala acartiisa fi fostscrisalascurtavremedupa exil.
Nu exist nici o reflectare certa a perioadei g-reca_ti,
iar incepurul si srsitul lmperiului Petsan (537-331
i.d.Cr.) probabil ca marcheaza limitele perioadei in
care a fost scris cartea Cronicilor.
Naratiunea din Cronici este continuata in Ezra iar
uliimele versete din Cronici sint aproape identice cu
prirnele versete din Ezra. Faptul acata a fost luat ca
un indiciu ca cel putjn Ezra 1-6 a fost initial 0 con-
tinuare a Cronicilor. O varianta posibil?! ate ca un
autor de mai tirziu a vrut sa furnizeze o asemeena
legatura (vezi H. G. M. Williamson, Israel in the Books
of Chronicles, 1977).
Ill. Caz-acteristicl liter-are
Partea prlncipala a lucrrli, 1 Cron. 10 - 2 Cron. 36,
este paralel cu 1 Sam. 31 - 2 imp. zs ;i deseori
cuvintele folosite sint idemice cu aceste cirti mai
vechi. Desiaceasta ar putea indica faptul ca Cronicile
si Samuel-lmparati au foloslt in mod independent
material dint:-o lucrare mai veche care are pierduti
in prezent, pare mai probabil ca Samuel-Imprati a
fost sursa principala pentru Cronici. Prin urmare, car-
tea Cronicilor poate priviti in esenta ca 0 editie
revazuti a lucrrii mai vechi, relatia dintre ele ind ca
si (potrivit teoriei oblsnuite) cea dimzns Evanghelia
Matei si Luca si Evanghelia dup Marcu. (,,Cronicile
la care se refera Camea Imparati - de ex. 2 lmp. 20:20
- sint analele regale mai vechi si nu cartea biblica a
Cronicilor.)
Cartea Cronicilor sq pare cai a folosit 0 edigie
diferita a Samuel-lmp. decit cea care apare in
Biblia ebmica si lucrul acesta face dicila identicarea
cu certitudine a punctelor in care introduce modificari
fat de Samuel-Imparati (vezi W. E. Lemke in HTR 58,
1965, p. 349-363). Darse pare ca materialul mai vechi
a fost preluat uneori practic asa cum a fost (de ex. 1
Cron. 19), uneori a fost modicat (de ex. 1 Cron. 21),
iar alteori a fost inlocuit cu o versiune alternativa (de
ex. 2 Cron. 24). Uneori au fost omise sectiuni intregi
(de ex. cele privitoare la regatul de N) iar alte mate-
riale au fost inserate (de ex. cu privire la pregatirile
lui David pentru construirea Templului). Materialul
vechi si cel nou este imbinat in sectiuni mai lungi care
ofera o prezentare teologica si istorica a unei anumite
perioade (de ex. dornnia lui Ezechia) si diferitele parti
isi iau apoi locul in cadrul complet nou in care croni-
carul prezint istoria relatiei lui Dumnezeu cu poporul
Su, de la creatgle si pm.-2 la intoarcerea din exil.
Metoda folosita de autor sugereaza pe de-o parte
ca el a considerat Samuel-lmprati ca ind un text
religios autoritar, pe care a vrut s5-1 aplice epocii sale.
In contextul acata autorul a fost descris ca un exeget
a1 lucrarii anterioare (P. R. Ackroyd, "The Chronicler
as Exegete, JSOT 2, 1977) iar lucrarea sa a fest
carcaterizati ca un midras interpretativ (M. D. Goul-
der, Midrash and Lecrion in Matthew, 1974: cu un
capitol despre Cronici). Pe de alta parte, el a vrut sa
aduc un mesaj specic de la Dumnezeu, adaptat la
nevoile poporului din zilele sale si acsta este motivul
care duce la prelucraxea extensiva a textului sau,
omitind ce are irelevant, adaugind material care a-
cum are relevant, modicind ceea ce putea induce in
eroare, si asa mai departe.
Cartea Cronicilor a fost privita ca o istorie de
calitate mai slaba decit Samueblmparagi, desi moti-
vele acesteijudecapi au fost indoielnice. Concentrarea
mai mult asupra problemelor ecleziastice dedt asupra
celor politice face sa e mai departata decit Samuel-
lmprati de idealul unui istoric modem. Unele alterri
aduse la Samuel-Imparati ridic probleme istorice:
trebuie remarcat ca multe cifre nanciare si militare
sint mrlte foarre mult. S-ar putea ca acest fapt s e
un echivalent antic al unui coecient pentru infla1_:ie,
d5_i alterarea textului sau intelegerea gresita au fost
suspectate de multe ori (vezi R. K. Harrison, IOT,
1970, p. 1163-1165). Practicile religioase (de ex.
aducerea jertfelor) sint aduse in conformitate cu legea
din Pentateuh si cu obiceiurile din vremea scriitorului
- in privinra aceasta autorul se aseamna poate cu un
artist care picteaz personajele din trecut imbrcate
in haine din vremea sa. Asemenea caracterisvici au
facut si fie pus la indoiala materialul suplimentar din
Cronici si care nu apare in Samuel-Regi. Dar in cazu-
rile in care acst material poate verificat (de ex-
emplu, prin dscoperirl arheologice) se pare ca pre-
zinta valoare istotica (vezi J. M. Myers, I Chronicles,
AB, 1965, p. lxiii sipassim (in diferite pasaje) in doua
comentarii ale lui Myers).
1V. Accente
ln alegerea si rratarea materialului, Cronicile mani-
festa anumite accente caracteristice, preocupare pen-
tru inchinarea cu credinciosie, pentru curiie si pentru
supunerea cu credint (vezi J . E. Goldingay, Biblical
Theoliigy Bulletin S, 1975, p. 99-126).
a. nchinarea cu credinciogie. Dac comparam rela-
tarea domniilor lui David si Solomon in Samuel-Regi
si in Cronici vom descoperl indat ca Cronicile nu se
intereseaz prea mult de realizarile lor politice sau
militare. Ei sint prezentati ca fondatorii inchinarii la
Templu, care este ,,pivotul imparatiei Domnului pe
prnint (Myers, p. lxviii). De asemenea, lucrarea pro-
fetilor pe care ii prezint Cronicile se concentreazi
asupra preocuparii lor pentru inchinarea adevrata si
asupra activitgii lor la Templu, iar lucrarea levipilor
este privilegiul mare de a concluce inchinarea plin de
bucurie la Templu. Este normal ca preotii sa-gi impli-
neasca rolul lor de aducere a jertfelor la Templu, iar
Cronicile remarc adesea modul in care a fost rspeo
tat begea in ce priveste desfasurarea inchinarii po-
trivit cu voia lui Dumnezeu.
b_ Curzigie. Al doilea motiv pentru care Cronicile
pun accent pe David este convingerea ca semintia lui
David, luda, este adevratul Israel. Dumnezeu a ales
pe Iuda ca lider a1 triburilor (asa cum se vede in locul
proeminent ocupat in genealogii), iar din luda a ales
pe David s e rege peste Israel pentru totdeauna.
Templul a fost siruat in capitala lui Iuda si acolo era
adusa inchinarea plcuta lui Iahve. Prin razvrtirea

lor, triburile din N s-au rupt de sfera hanilui si a
actiunii lui Dumnezeu. Domnul nu este cu ei si Iuda ar
trebui de asemenea sa se separe de ei - dar numai daca
ei persista in razvratire. Usa ramine intotdeauna des-
chisa pentru intoarcerea lor si ei continua sa apara in
lista genealogiilor "imparatiei complete a lui Dum-
nezeu CM. D. Johnson, The Purpose of the Biblical
Genealogies, 1969, p. 57).
c. Ascultare cu credintd. Multe dintre intimplrile
pe care Aautorul le adauga la cadrul constituit de
Samuel-Imparati pun accentul pe puterea lui Dum-
nezeu, in cane poporul este chemat sa-si puna incre-
derea in timpul crizelor cu care este confruntat. Multe
dintre celelalte modicri aduse la Samuel-imparati
sint menite sa arate si mai clar ca dreptatea lui Dum-
nezeu poate vi-izut in istoria poporului S311, asa
incit oamenii care sint credincioei lui Dumnezeu (sau
care se caiesc de pcatul lor) sa gaseasca binecu-
vintare, in timp ce asupra oamenilor care se abat de
la El vin necazuri (cf. versiunile intimplarilor cu Ro-
boam, loas, Manase si losia).
V. Contextul $1 impllcatiile ideilor continute
in Cronicl
Cartea Cronicilor este una dintre cartile mai recente
ale VT si dovedeste cunoasterea multor parti ale V'I.
Genealogiile se bazeaza pe Genesa, losua, etc., iar
naratiunea principala, asa cum am remarcat, este
derivata inmod substantial din Samuel-lmparati. Cro-
nicile reflecta de asemenea stilul si modul de gindine
din Deuteronom, cit si accenrul pus pe legile ,,preotiei
din Citeaza exrensiv din Psalrni care apar in
Psaltire, iar om.ilii1e pe care le include preiau expresii
in special de la profeti (vezi G. von Rad, ,,'1"he Levical
Sermon in I and II Chronicles, in The Problem of the
Hexateuch and other Essays, 1966).
Cronicile reprezinta un curent important din gin-
direa post-exilica, dar, bineinteles, nu singurul curent.
Punctul de vedere pe care-l prezinta merit comparat
cu altele, cum sint cele prezentate in literatura didac-
tica (de intelepciune) care pune intrebari profunde si
in literatura profetica si apocaliptica de orientare
escatologica. Nu ar trebui exagerate diferentele dintre
acatea, intrucit ele sint diferente de nuant. Con-
tributia Cronicilor este s arme ca nu totul este o
enigma (asa cum arata Iov si Eclesiastul ca inclinau
unii sa creada); dc asemenea, Dumnezeu nu S-a retras
din istorie (asa cum ar lasa sa se inteleaga gindirea
apocalipcica) pina inn--un moment asteptat cind va
interveni din nou. El poate cunoscut in Templu si in
inchinarea adusa acolo si oamenii trebuie sa se increa-
d5inElsisaascultedeE1inviatadeecarezi,cu
speranta ferma ca domnia Lui milostiva va fi cunos-
cuta in viata comunitatii. De asemenea, daca au exis-
tat unele grupuri prea inclinate sa asimileze pagi-
nismul din jur, sau altele oare au fost gata sa se separe
de oricine care nu avea singe pur iudeu, Cronicile
indeamna la o pozitie ferma pentru calea lui Iahve, dar
subintelege sinceritate si acceptare pentm toti cei care
sint gata s devin parrasi la aceasta pozitie.
BIBLIOGRAFIE. in afara de lucririle citate mai sus,
P. R. Ackroyd, I and II Chronicles, Ezra, Nehemiah, TBC,
1973; J. M. Myers, mt 20, 1966, p. 259-273; 0. N.
Freedman, CBQ 23, 1961, p. 436-442; bibliograe
suplimentara extensiva in H. G. M. Williamson, Israel
in the Books of Chronicld, 1977.
J.E.G.
\|I\\!A\\Il4\.I\Ilt\ ilL\4IllULUl lnblln l'
CRONOLOGIA VECHIULUI TESTAMENT
Scopul unei asemenea cmnologii este s5 determine cit
mai exact posibil datele corecte ale evenimentelor si
personajelor din VI} ca s putem intelege mai bine
lor.
I. Sur-sele oi metodele cronologiei
a. Metode vechi
Pina in urm cu aproape un secol datele dinVl au fost
calculate aproape in intregime pe bara armatjilor
biblice (asa a facut Ilssher). Aceasta metoda intim-
pina doua dicultati. in primul rind, VT nu fumizeara
toate detaliile necsare in acest scop i unele secvente
de evenimente se poate sa e concomitente si nu
succesive. in al doilea rind, versiunile antice, de ex.
Lxx, of:-:5 uneori cifre diferite. De aceea schemele de
acest fel sint supuse in mare masur
b. Metode acruale
Cercetatorii modemi incearc s coreleze datele cu1e-
se atit din Biblie cit si din surse arheologice pentru a
obtine date absolute pentru evrei si pentru vecinii lor.
Din cca. 620 i.d.Cr. incoace Canonul lui Ptolemeu si
alte surse clasice (de ex. Manetho, Berossus) fur-
nizea un cadru care poate completat si corelat in
detaliu pe baza tablitelor babiloniene si a papiru-
surilor egiptene, etc., pentru cele doua state mari
riverane. Eroarea aproape ca nu depaseste niciodata
un an, iar in unele cazuri este redusa la o saptamina
din luna sau chiar la zero.
lncepind din cca. 1400 i.d.Cr., avem la dispozine
date bime, bazate pe informap'.i mesopotamiene. Asi-
rienii desemnau in ecare an un functionar ocial :5
e limmu sau eponirn, numele sau ind dat anului in
care detinea functia. Ei au pastrat liste cu aceste nume
si deseori au notat evenimente care s-au petrecut in
fiecare an, de ex., urcarea pe tron a unui rege sau 0
campanie militara in stziinatate. Astfel, daca un an
oarecare poate datat prin socoteli independente,
intreaga serie are determinati. O eclipsa de soare din
anul eponim Bur~Sagale este cea din 15 iunie 763
i.d.Cr. si in felul acesta putem stabili o serie de ani si
evenimente din 892 pin! in 684 i.d.Cr., iar unele
informatii ne duc in urma pin la 911 i.d.Cr. Alatuxi
de acate liste-limmu, listele de regi care dau numele
si perioadele de domnie duc istoria Asiriei pina aproa-
pe in 2000 i.d.Cr., cu o eroare rnaxima de circa an
secol, dar eroarea se reduce la circa un deceniu din
cca 1400 pina in cca 1100 i.d.Cr. Listele babiloniene
de regi si ,,istoriile sincrone care nareaza contactele
dintre regii asirieni si babilonieni ne ajuta sa stabilim
istoria celor doua regate intre cca 1400 si cca 800
i.d.Cr. in ne, informatii disparate din tablite contem-
porane si din analele diferitelor domnii furnizeara
informatii directe pentru anumite perioade.
Date bune pentru perioada cca 2100 i.d.Cr. pin
in cca 1200 i.d.Cr. pot fi obtinute din surse egiptene.
Aici se includ Iiste de regi, ani si date de pe monu-
mente contemporane, date comune cu Maopotamia
si alte tarl, si citeva fenomene astronomice datate
exact in anumite domnii. Pe baza acestora, Dinastiile
a 11-a si a 12-a pot fi datare intre cca 2134-1786
i.d.Cr., Dinastiile a 18-a pina la a 20-a intre cca
1552-1070 i.d.Cr., eroarea maxim ind vreo 10 ani;
Dinastiile a 13-a la a 17-a se incadreaza intre acate
doua grupe cu o eroare maxima de 15 sau 20 de ani
Cl(UNULUuu\ 'I:4\alll\Jl4\Jl ll-Ii-IILIJIJIJAY -
in perioada de mijloc. Datele maopotamiene din pe-
rioada 2000-1500 i.d.Cr. se bazeaza in mare masura
pe datele care sint auibuite domniei lui Hammurapi
din Babilon: in prezent se incadreaza intre 1850- 1700
i.d.Cr., iar datarea intre 1792-1750 i.d.Cr. (S. Smith)
este la fel de buna ca si celelalte.
lntre 3000 si 2000 i.d.Cr. toate datele din Orientul
Apropiat sint supuse la rnulta incertitudine, pina la
doua secole, si lucrul acata se datoreaza in mare
masura legaturilor inadecvate cu datele mai recente.
lnainte de 3000 i.d.Cr. toate datele sint atimate in
limite rezonabile si sint supuse unei erori de citeva
secole, eroarea crescind cu dt ne indepirtim mai mult
in timp. Metoda de darare cu "Carbon-14 calculeaza
virsta niateriei organice din antichitate si ate de folos
pentru perioada dinainte de 3000 i.d.Cr., iar datarea
are o limita de eroare de 1 250 ani. Prin urmare,
aceasta metoda ate de prea putin folos pentru cro-
nologia biblici; sursele posibile de eroare pentru a-
ceasta metoda impun ca datele calculate pe baza de
"Carbon-14 sa e privite cu rezerve.
Cadnil istoriei din Maopotamia si Egipt ne ajuta
sa srabilim datele descoperirilor din Palestina si ale
evenimentelor si personajelor din Biblie; istoria rega-
telor evreiesti pennite unele conexiuni cu Asiria si
Babilonia. Nivelele succaive de locuire observate de
arheologi in orasele ingropate (,,tell) din Palestina
antzica contin deseori obiecte care pot datate si care
leaga o serie de asemenea nivele cu datele cores-
punzatoare din istoria egipteana pina in secolul al
12-lea i.d.Cr. Dupa aceasta data schimbarile in ce
private ocuparea pot ti corelate uneori cu istoria
israelita, cum ate cazul cu Samaria, Hater si La-
chia. Datele israelite pot stabilite cu o eroare de circa
10 ani pentru perioada lui Solomon, iar eroarea se
reduce aproape la zero pe masura ce ne apropiem de
caderea Ierusalimului in S87 i.d.Cr. Limitele de eroare
mentionate mai sus se datoreaza diferentelor mici in
numele sau datele listelor paralele de regi, inne-
ruperilor din acate liste, domniilor de durata necta-
noscuta si limitarilor anumitor date astronomice. Ele
pot eliminate numai prin descoperirea in viitor a
unor date mai detaliate.
Alte complicatii in cronologie provin din modurile
diferite de calculate a calendarului folosite in an-
tichitate pentru calcularea anilor de domnie ai monar-
hilor. in sistemul ,,anul urcirii pe tron, acea parte a
anului civil scursi intre urcarea pe tron si Anul Nou
urmator nu era socotita ca primul an de domnie, ci ca
,,anul urcarii pe tron (anul acela era socotit in domnia
regelui precedent), iar primul an de domnie era so-
cotit din prima zi a Anului Nou. Dar un alt sistem de
calcul socotea partea de an dintre urcarea pe tron si
Anul Nou urmator ca primul ,,an de domnie, iar anul
al doilea era socotit din prima zi a Anului Nou. Prin
urmare, tipul de calcul folosit, persoanele care l-au
folosit, timpul cind a fost folosit devin deosebit de
importante pentru intelegerea datelor cronologice din
Regi si Cronici.
H. Andchitatea veche dinalnte de Avraam
Creatia este at de indepartata in timp incit este
datata sucient prin expraia aceea nemurltoare: ,,La
inceput.... Perioada de la Adam la Avraam cuprinde
mai multe genealogii in rnijlocul carora are loc Poto-
pul. Totusi, incercarile de a iolosi aceste informatii
pentru a obtine date pentru perioada de la Adam la
Avraam sint irnpiedicate de lipsa de cenitudine cu
privire la interpretarea corecta. O interpretare literala
a cifrelor date duce la date prea recente pentru eveni-
mentele inscrise, de ex., Potopul. De exemplu, daca
data nasterii lui Avraam ate stabilita la circa 2000
i.d.Cr. (perioada probabila cea mai veche), cifrele din
Gen. 11:10-26 ar da 0 data a Potopului curind dupa
2300 i.d.Cr. ; o data atit de tinie incit ar la citeva
secole dupd data nivelului-potopului descoperit de Sir
Leonard Wooley la Ur, dai aceasta data este prea
recenta pentru a potopul din scrierile ebr. sau bab.
Dicultti similare se nasc daca data lui Adam
ate calculata in felul acata pe baza datelor din Gen.
S.
Prin urmare, incercarea de interpretare trebuie
tame dup alte criterii. Docurnentele antice din O-
rientul Apropiat trebuie intelese intii asa Cum
le-au intela scriitorii si cititorii lor. in cazul genea-
logiilor, se subintelege posibilitatea abrevierilor prin
omiterea unor nume dintr-0 serie. Obiectivul principal
al genealogiilor din Gen. 5 si 1 1 se pare ca nu ate atit
sa dea o cronologie completa cit sa furnizeze o lega-
tura intre omul din vechime si criza potopului si apoi
de la potop prin linia lui Sem pina la Avraam, stra-
mosul natciunii evreiesti. Abrevierea unei "genealogii
prin omisiuni nu afecteaza valoarea ei ideologica de
legatura, asa cum se poate demonstxa cu usurinta din
surse analoage din Orientul Apropiat. De aceea, ge-
nealogiile, inclusiv cele din Gen. 5 si 11, trebuie
folosite intotdeauna cu retinere ori de cite ori se pare
ca ele pot primi mai multe interpret.-iri.
III. Date dlnainte de moan-hie
A. Patriarhii
Pentru datarea patziarhilor pot fi folosite trei abor-
dari: mentionarea evenimentelor exteme din vremea
lor, armatii cu privire la timpul scurs din vremea lor
pina la un punct ulterior din istorie si dovezile dapre
perioada respective care pot deduse din conditiile
sociale in care au trait.
Singurele evenimente exteme remarcabile men-
tzionate sint raidul celor patru reg-i impotriva altor
dnci, in Gen. 14 (*ARAMFEL, *AR1OC, 'CHEDO-
RLA0lVlER) si distrugerea cetatilor din cimpie, in Gen.
19 ('ClMPIE, CETA'l1LE DIN), si amindou se inca-
dreaza in timpul lui Avraam.
Nici unul dintre regii din Gen. 14 nu a fost iden-
ticat inca cu certitudine cu vreun anumit individ din
mileniul al 2-lea i.d.Cr., dar numele pot identicate
cu nume cunoscute din perioada aceea generala, intre
1900 si 1500 i.d.Cr. Aliantele formate de grupuri
rivale de regi din Mesopotamia si Siria sint deosebit
de caracteristice pentru perioada 2000-1700 i.d.Cr.:
o scrisoare faimoasa de la Mari, pe Eufratul mijlociu,
spune dapre aceasta perioada: ,,Nu exista nici un rege
care s e singur cel mai puternic: zece sau cin-
cisprezece regi il urmeaza pe Hammurapi din Babilon,
acelasi numar il urmeaza pe Rim-Sin din larsa, acelasi
numar Tl urmeaza pe lbal-pi-El din Eshnunna, acelasi
nurnar il unnear pe Amut-pi-El din Qatna si douazeci
de regi il urmeabi pe Yarim-Lim din Yamkhad. Tot in
aceasta perioada Elam a fost u.nul dintre regatele
proeminente.
Glueck s-a straduit sa dateze campania din Gen.
14 pe baza presupuselor ei rezultate arheologice: el
pretinde ca linia de asezari intarite de-a lungul ,,$o-
selei Regelui a fost locuita la incepurul mileniului al
2-lea (pin in secolul al 19-lea i.d.Cr., dup datarea
modern), dar c la scurt vreme dup aceea ginutul Iochebed a ,,n5scut lui Amram pe Moise, Aaron i
a incetat s mai fie Iocuit pin prin 1300 i.d.Cr., cu
exceptia unor nomazi, cind au fost interneiate de fapt
regatele din Epoca Fierului in Edom, Moab $1 Amon.
Uri rationament similar a fost aplicat pentm data-
rea cderii cetgilor din cimpie, dei rrneitele lor se dente arat c Strnepoiji Zilpeiksint inclugi printre cei
pare c sint in prezent imposibil de recuperat (ind
probabil sub apele Mrii Moarte).
ideea unei intreruperi in ocuparea regiunii intre
secoieie ai 19-Iea gi a1 13-Iea i.d.Cr. a fost cricat de
Lankester Harding in lumina anumitor descoperiri
recente din Transiordania, inn-e care sint morminte
din Epoca Bronzului gi un templu important de Ia
mijlocul sau s.ritul Epocii Bronzului. 'Ibtui, nici
parerea Iui Glueck gi nici cea a Iui Harding nu trebuie
impinse Ia extrem; dup toate probabilititile, ideea
unei reduceri a densittii populatiei inure secoiele a1
19-lea $i al 13-lea este corect in general s_>i in special
cu privire la cettile de-a'lun.gul $oseIei, in timp ce
anumite puncte izolate se poate s fost Iocuite fr
int:-erupere.
Existi dou irnportante care fac Iegitura
intre vremea patriarhilor i vremurile de mai tiniu. In
Gen. 15:13-16 Avraam are avenizat c Iui
aveau s5 Iocuiasc intr-o tar strini timp de patru
secole. Expresia ,,a patra genemge, in v. 16, este greu
de intels; dac o ,,generatie ate echivalent cu un
secoi (cf. Exod. 6:16-20), sensul acata ar 5 neobi.-
nuit. O alternativ posibil:-1, dar dubioas, este s
considerim v. 16 ca o aluzie profetic Ia cltoria lui
Iosif in Canaan pentru a-l inrnorminta pe Iacov (Iosif
ind ,/8 P8131! generape de Ia Avraarn). Intrarea Iui
Iacov in Egipt (Gen. 46:6-7) a fost Inceputul pentru
cele patru secole din Gen. 1 5:1 3, cit $i pentru perioada
mai spedci de 430 de ani din Exod. 12:40. Forrna
ebr. 'IM din Exod. 12:40, care stabilegte 430 de ani
pentru ederea lui Israel in Egipt, are de preferat fat
de varianta xxx, care include in cei 430 de ani ederea
atit in Canaan cit 5i in Egipt, deoarece Exod. 12:41
Ias 55 se inteleag dar ci ,,ziua aceea in care Israelul,
dup 430 de ani, a ieit din Egipt a fost aniversarea
acelei rile indeprtate cind Patriarhul Israel gi familia
sa an intrat in Egipt. Prin urmare, pare dar c inter-
valul de 430 de ani ate de Ia intrarea Iu.i Iacov pin
la plecarea lui Moise i a Israelului. Genealogia din
Exod. 6:16-20, care ar putea acoperi cu greu cei 430
de ani daci ar Iuat literal, este supus aceleiagi
posibilitgi de selectivitate ca gi cele din Gen. 5 i 11,
i de aceea nu trebuie s5 ridice nici o dicultate
esential. Exist trei idei care rneriti atentie. In primul
rind, degi se pare dz Moise este a patra generagie de Ia
patriarhul Iacov, prin Levi, Cohat gi Amram (Exod.
6:20; 1 Cron. 6:1-3), contemporanul lui Moise, Beta-
Ieel, este a gaptea generatie de Ia Iacov, prin Iuda,
Peret, Hegron, Caleb, Hur 5i Uri (1 Cron. 2:18-20), iar
conternporanul siu mai tinr, Iosua, este a douspre~
zecea generatie de Ia lacov, prin Iosif, Efraim, Ber-Ia,
Refah, aw, Telah, Tahan, Laedan, Amihud, E1iama
i Nun (1 Cron. 7:23-27). Prin urrnare, exist posibi-
Iitatea ca genealogia Iui Moise si e abreviat in
gomparatia cu cea a Iui losua sau chiar a lui Bepaleel.
In al doilea rind, Amram, tatl lui Moise, $i si
au dat nagtere familiilor Am.rami1,1'1or, Izharitilor, etc.
care numrau deja 8.600 de brbati la un an dup
Exod (Num. 3:27-28), o situatie greu de explicat afara
de cazul c Amram qi fratii si au avut un"nai mult mai
devreme decit Moise. In al treilea rind, exprsia c
Maria (Exod. 6:20; Num. 26:59), la fel ca i exprsiile
,,a fost tatl, sau ,,a nscut, in Gen. 5 i 11, nu este
necesar s implice paternitate direct cidoar descend~
enpa. Comparati cu Gen. 46:18, unde versetele prece-
pe care ,,i-a nscut ea Iui Iacov. In privinta acestor trei
observapii, vezi 5i WDB, p. 153. Pentru datarea Ex-
odului pe temei independent Ia 430 de ani dup
perioada lui Iacov, pe care o considerm a fi ultima
parte a secolului aI I8-lea, vezi maijos.
Conditiiie sociaie din naratgiunile patriarhale nu
permit o datare mai exact, dar se incadreaz in datele
generale care pot obginute din Gen. 14 i 19 gi din
foiosirea cifrei de 430 de ani pentru Exod. Obiceiurile
sociale de adaptare i moterii.re din Gen. 15-16; 21,
etc., prezinti anitpi cu obiceiurile observate in do-
cumente cuneiforme din Ur, etc., datind din secolul aI
18-lea pin in secolul al 15-lea i.d.Cr.
Libertatea mare de a citori Ia distante mari - ca
mrrurie este cltoria lui Avraam in Ur gi in Egipt -
este carcateristic pentru aceast perioad generalz
compamgi cu de Ia Babiion care au trecut prin
Mari in drum spre I-Iator, in Palestina, cit i Ia intoar-
cerea Ior._Penu-u aliantele din aceasti perioad, vezi
mai sus. In secolele al 20-Iea gi al 19- Iea i.d.Cr. in
special, rinutul Neghev (,,SuduI) din Iudea de mai
ciniu arat ocupare ternporar, aa cmn indic A-
vraam prin ciltoriile sale periodice in ,,Sud. Dac
tinem cont de cifrele tradi1;onaIe pentru durata vietii,
pentru naterea $i moartea patriarhilor, rezultatul
general este ca perioada lui Avraam poate plasat
intre 2000-1850, a lui Isaac intre 1900-1750, a lui
Iacov int:-e 1800-1700 5i a Iui Iosif intre 1750-1650;
aceste date sint rotunjite in mod intentionat ca s
permite ajustarea ulterioar. Ele se pot:-ivesc cu dove-
zile arheoiogice Iimitate dar sugesve, cit 5i cu 0
interpretare plauzibil a informaiiilor biblice.
Datarea intrrii in Egipt a lui Iacov i a farniliei sale
in jur de 1700 i.d.Cr. ar plasa acest eveniment i slujba
lui *Iosif in perioada dinastiei Hyksos din istoria egip-
tean, in timpul creia in Egipt an fost instaurati
conductori de origine semitic in functia de faraoni
pentru Egipt; imbinarea caracteristic de eiemente
egiptene i semitice in Gen. 37:1 este in armonie cu
aceast interpretare.
b. Exodul i Cucerireu
(Pentru date eg-iptene altemaciv pentru aceast sec-
tiune, vezi Tabelele cronologice.) Urmatorul contact
intre Israel r_>i si are loc in Exod. 1:11, cind
evreii constmiau cettiie Pitom i Rarnsm, pe vremea
lui Moise. Ramses a fost capitaia Egiptuiui in zona
Deltei, numit i construit in mare msur de Ramss
I1 (cca. 1290-1224 i.d.Cr.), care a continuat Iucrarea
tatiui su Sethos I (cca 1304-1290 i.d.Cr.); lucrul
acesta are vaIabiI $i cu privire Ia Qantir, locul cel mai
probabil al cetitii Ramses. Ramses I (cca 1305-1304
i.d.Cr.) a domnit ceva mai muit de un an i de aceea
nu este luat in considerare. Inainte de Sethos I gi
Ramses II nici un alt faraon nu a construit o capital
in Delt inc din vremea hiC$Oi.10!' (din ziiele lui Iosit);
cetatea Ramses este cu adevirat 0 Iucrare original a
acestor doi regi $1 nu au schimbat doar numele unei
cet5I_:i existente, aa cum au sugerat Prin urmare,
pe baza ac$tei dovezi, Exodul trebuie s avut loc
\l\\ll1\Il.n\I\Il.xn u -.|\----V--H . -V -...-..,.- -
dup 1300 i.d.Cr. si inainte de 1290 i.d.Cr. (urcarea
pe tron a lui Ramses 1I').Limita inferioara pentru
datarea Exodului ate indicata probabil de asanumita
Stela Israel, 0 inscriptie triumfai a lui Merenptah,
datat in anul a1 cinciiea al domniei sale (cca 1220
i.d.Cr.) si care mentioneaza infririgerea mai multor
cetti si popoare din Palestina, inclusiv a Israelului.
Unii contat ca Merenptah ar invadat vreodata
Palatina; Drioton, in La Bible et l'Orient, 1955, p_
43-46, crede ca popoarele din Palestina an fost doar
impresionate pate masura de marea victorie a lui
Merenptah in Libia, pe care 0 comemoreaza stela;
mentionarea Israelului ar doar 0 aluzie la
Israelului in pustie pentru a pieri acolo, asa cum
credeau egiptenii. Vezi de asemenea, C. de Wit, The
Date and Route of the Exodus, 1960. Exodul ar putea
incadr-at in primii cinci ani ai lui Merenptah (cca
1224-1220 i.d.Cr.). Tbtusi, pot ridicate citeva obiec-
la aceasta parere. 0 inscriptie a Iui Merenptah
int:-un templu din Amada, in Nubia, i] numate in
propozitii strict paralele ,,Ce1 care a legat Ghezenil si
,,Cei care a cucerit Libia. ,,Cel care a cucerit Libia se
refera rara indoiala Ia rnarea victorie libiana a lui
Merenptah in anul aI 5-lea al domniei sale, victorie
descrisa pe Iarg in Stela Israel. Prin urmare, titlul
foarte specic si strict paralel ,,Cei ce a Iegat Ghezierul
trebuie sa se refere Ia 0 interventie militari reusita a
lui Merenptah in Palestina, chiar daca a avut o am-
pioare Iimitata. Aceast interpretare at in armonie
cu inteiaul direct aI armatiiior dapre Ascalon, Ghe-
zer, lenoam, Israel si Khuru dapre care se spune in
Steia Israel ca sint ,,cucerite, ,,Iegate, ,,anihilate,
roadele ei nu mai sint si, rapectiv, "Iasata vaduva.
Asadar, arrnatia: ,,lsrae1, roadeie (Lit. ,,saminta) lui
nu mai sint, poate ilustra obiceiul egipteniior de a da
foe holdelor dusrnanilor lor ~ un lucru care poate
aplicat Israelului care incepea sa se aseze in Palatina,
dar nicidecum Israeiului care inainta prin pustie. Prin
urmare, 0 interpretare mai probabila a Steiei Israel pe
care o prezentm aici ate ca Israel trebuie s intrat
in Palestina inainte de 1220 i.d.Cr., iar Exodui care a
avut loc cu 40 de ani mai devreme poate plasat
inainte de 1260 i.d.Cr. In felul acata data probabila
a Exodului ate limitata Ia perioada 1290-1260 i.d.Cr.
Daca Iuarn 0 data de mijloc, Exodul si ratacirea in
yustie pot incadrate in perioada 1280-1240 i.d.Cr.
In ce private teoriiie care postuleaz-5 mai multe exo-
duri sau ca anumite tzriburi nu au intrat niciodata in
Egipt, nu exista nici 0 urma de dovezi exteme obiec-
tive care sa Ie sustina, iar tradiplile biblice sint impo-
triva unor asemenea sugestll.
Cifra de 40 de ani pentru caltoria evreilor prin
pustie ate privit prea adesea ca o cifra rotunda care
s-ar putea sa nu insemne nimic. Perioada de 40 de ani
trebuie sd e luata in serios asa cum ate pnezentat.
in baza urmatoarelor dovezi. Poporuiui Israel i-a tre-
buit ceva mai mult de un an ca sa mearga de Ia Ramses
Ia Cada-Barnea; ei au plecat din Ramsa in ziua a
cincisprezecea a "lunii intii, Num. 33:3; au piecat de
Ia Mt. Sinai in ziua a douazecea a Iunii a doua din anul
ai doilea, Num. 10:11. Ia perioada aceasta adaugati
cel putin: 3 7.iIe, Num. 10:33; probabil 0 Iuni intreaga,
Num. 11:21; si 7 ziie, Num. 12:15; in total, 1 ansi 2
1/2 Iuni de caltorie; au urmat apoi 38 de ani de Ia
Cada-Bamea pina Ia trecerea piriului Zered (Deut.
2:14 si Num. 21:12), iar Moise a vorbit poporului
Israel pe cimpia Moabului in Iuna a unsprezecea a
anului al patruzeciiea (Deut. 1:3). Rolul celor 40 de
ani de a inlocui 0 generatie (rebeia) cu alta este
enuntat clar in Deut. 2:14.
Annatia potrivit careia I-Iebronul a fost intemeiat
cu 7 ani inainte de Toan din Egipt (Num. 13:22) ate
Iegati uneori cu era contempox-aria cu Ramaseul din
Egipt, acoperind 400 de ani din circa 1720/1700 ping
prin 1320/1300 i.d.Cr. Aceast era at paralela cu
cei 430 de ani ai traditiei evreiesti. Ideea aceasta, insa,
ate interaanta, dar mai putin convingatoare.
Dovezile din Paiatina sint in acord general cu
datele egiptene. Daca acceptam ideea ca anumite
asezari s-au dezvoltat mai devreme (de ex. locul tem-
plului din Amman, dacoperit de Lanl-tester Harding),
ocuparea intensive a regatelor Edom si Moab, din
Epoca Fierului, inconjurate cu fortarete de granite
putea-nice sau cu case de piatri dateaz! in principal
din jurul anului 1300 i.d.Cr. Prin urmare, inainte de
cca. 1300 i.d.Cr. acate regate nu ar putut sa se
opuna cu putere Israelului (ca in Num. 20). Astfel, si
pe acat temei Exodui este preferabii sa e datat dupa
1300 i.d.Cr. si nu inainte.
Diferite orase-state din Palestina prezinta dovezi
clare de distrugere in a doua jumatate a secoluiui ai
13-Iea, fapt care concorda cu inceputul ocupatziei
israelite incepind in jur de 1240 i.d.Cr. Asemenea
localitti sint Tell Beit Mirsim (s-ar putea sa e loca-
Iitatea biblica Debir/Chiriat-Seier), Lachis, Betel st
Hater. Sint doar doua Iocalitati care au dat nastere Ia
controversa: Ierihon si Ai.
La Ierihon adevrul este ca Iosua si Israelul si-au
indeplinit lucrarea atit de bine incit ruineie Ieriho-
nului au ramas dacoperite pentru ravagiile narurii si
ale omului vreme de cinci secole, pina in zileie Iui
Ahab (cf. 1 imp. 16:34), asa incit nivelele din ultima
parte a Epocii Bronzuiui ind Ia suprafata au fost
dezgolite aproape in intregime si au fost afectate chiar
si nivelele mai vechi. Prin urmare, in unele pargi ale
movilei nivelele superioare dateaza din prima parte a
Epocii Bronzului (mileniul al 3-Iea i.d.Cr., dar dove-
zile din alte pirti si din morrninte demonstreaza clar
existenta unei asezari mari Ia mijiocui Epocii Bron-
zului, asezare care a fost dezgoiita prin eroziune.
Reiicvele extrem de rare din ultima parte a Epocii
Bronzului Ia Ierihon (adica, din vremea lui Iosua) sint
atit de putine la nurnar tocmai pentru ca au fost
supuse eroziunii pentru 0 perioada si mai Iung de
timp, din ziiele lui Iosua pina in timpul domniei lui
Ahab; locuriie care nu au fost ocupate de asezarea din
Epoca Fierului din vremea Iui Ahab si dupa aceea au
fost supuse pin! in ziiele noastre. De aici
rezulta pierderea aproape totala a Ierihonului Epocii
Bronzului din secolul al 14-lea i.d.Cr. si probabilitatea
unei pierderi totale a oricarei asezari din secolul al
13-Iea i.d.Cr.
Zidurile an-ibuite de Garstang ultimei parti a Epo-
cii Bronzuiui s-au dovedit, in urma unei examinan
detaiiate, ca apartjn incepumlui Epocii Bronzului, cca
2300 i.d.Cr., asa incit inceteaza sa e relevante pentru
victoria lui losua. Aparenta Iipsa Ia Ierihon de scarabei
ai regilor Egiptuiui dupa Ameonphis III (rnort in cca
1353 i.d.Cr.) nu dovedeste prin sine ca Ierihonul a
cazut atunci, ci ate doar o marturie dapre eclipse
inuentei egiptene directe in Palestina in timpul ace-
lui rege si al succesorilor si, fapt cunoscut si din alte
surse. in ce private vasele de olrit miceniene (impor-
tate in mod obisnuit in Siria si Palestina in secolele al

14-lea si al 1 3-lea i.d.Cr.) , numarul lor redds la Ierihon
nu dovedeste ca Ierihonul a cazut in secolul al 14-lea
gi nu mult dupa inceputul secolului al 13-lea. P1115
acurn a fost trecut cu vederea faptul ca acate vase
importate erau uneori foarte rare in tinuturile din
interiorul Siriei si Palatzinei, in timp ce ele sint Iucruri
obisnuite in asezarile de pe coasta sau in cele care
aveau acces usor la coasta. Mtfel, se stie ca orasul
Harna din Siria, aat la fel de departe in inter-iorul tarii
ca si Ierihonul, a fost ocupat in secolul al 13-lea i.d.Cr.,
dar aici au fost descoperite numai doua cioburi de
ulcioare miceniene - mult mai putine decit cele citeva
dacoperite la Ierihon; despre Hama, vezi G. Hartf-
mann, recenzie de P. J. Riis, ,,I-lama II, punct 3, in
JNES 12, 1953, p. 207-207. Rezultatul net al tuturor
acestor fapte ate ca o cucerire a *Ierihonu.lui de catre
Israel nu poate dovedita clar pe baza dovezilor
arheologice din prevent, dar nici nu poate contrazisi
pe baza lor.
*Ai prezinta o problema care necaita mai multe
cereetari pe teren; partile din movila Et-Tell care au
fost excavate pina in prezent au incetat sa e ocupate
injur de 2300 i.d.Cr. S-ar putea ca asezarea din ultima
parte a Epocii Bronzului sa e in apropiere, dar in
prezent nu se stie cu certitudine unde se aa.
Din tablitele de la Tell el-Atnarna se stie ca ha-
biru,/apiru au fost activi in Palestina in jur de 1350
i.d.Cr. si uneori sint idemicati cu israelitii (,,evreii)
care au invadat sub conducerea lui Iosua. Dar 1350
i.d.Cr. ate 0 data prea tirnpurie pentru cucerirea
asa cum am aratat deja mai sus. In afara de aceasta,
termenul habiru/apiru este folosit pentru multe alte
popoare in afara evreilor biblici, in documente datind
din 1800 pin! in 1150 i.d.Cr. si intr-un tinut care se
intinde pina in Maopoptamia, Egipt, Siria si Asia
Mica. Se poate ca israelitii sa fost considerati ha-
biru/apiru, dar ate evident ca ei nu pot identicati
cu nici unul dintre acate grupuri daca nu exista
dovezi suplimentare.
(Pentru o expunere recent a dovezilor arheo-
logice side alta nature pentru secolul al 15-lea i.d.Cr.
pina Ia Exod si Cucerire, vezi J. J. Bimson, Redating
the Exodus and Conquest, 1978.)
c. De la Iosua pind In urcarea lui David pe tron
Aceast perioada prezinta 0 problema de detaliu care
nu poate solutionata fra mai multe informatii. Daca
cei 40 de ani ai calatoriilor Exodului, cei 40 de ani ai
domniei lui David si primii 3 ani ai domniei lui Solo-
mon sint scazuti din totalul de 480 de ani de la Exod
ipina la anul al 4-lea al domniei in Solomon (1 lmp.
6:1), obtzinem 397 de ani pentru perioada lui Iosua, a
batrinilor, a judecatorilor si a lui Saul. Dovezile ar-
heologice indica aproximativ anul 1240 i.d.Cr, ca
inceputul cuceririi (vezi mai sus), lasind numai vreo
230 de ani pina la 1010 i.d.Cr., data probabila a
urcarii lui David pe tron. Cu toate acatea, daca adu-
nm toate perioadele scrise in Iosua, Judecatori si
Samuel, ajungem nu la 397 de ani, nici la 230 de ani
ci la 470 + x + _y + z ani, u.ndex reprezinta perioada
Conducerii de catrelosua side catre batrini, y numarul
de ani in afara celor 20 in care Samuel a fostjudecator,
181' I domnia lui Saul - si toate aceste cifre sint necu-
Xloscute. Se poate totusi ca punctul principal al pro-
blemei sa nu e in mod neaparat greu de solutionat
in principiu, daca exarninam informatiile in cadrul
normal al modului oriental de socotire a timpului.
\4l\\JlI\Il;\I\Il.!l VISA-al"llUhUl LLDIBJVIILN l
Nicaieti nu se arrna explicit ca cei. 397 de ani obtinuti
folosind 1 lmp. 6:1 sau cei mai mult de 470 de ani de
la losua la Samuel trebuie sa e socotiti consecutiv, si
acat lucru nici nu ate necaar sa e presupus. Este
clar ca dapre anumite grupe de judecatori si asu-
pritori ni se spune ca an fost succesive (,si dupa el..."),
dar aceasta arrnatie nu ate facuta dapre toti: cel
putin trei grupuri principale se poate sa fost in parte
contemporane. Astfel, intre cei 230 de ani consecutivi
obtinuti pe baza datelor arheologice si cei pate 470
de ani, in parte concomitenti, ate o diferenta de pate
240 de ani care poate absorbita. Cei 397 de ani, ar
reprezenta atunci o simpl selectie facuta pe baza
unui principiu inca clar (cum ate omiterea unor asu-
pritori sau ceva similar) din cei pate 470 de ani
disp_onibili.
In lucrarile din Orientul Apropiat care includ cro-
nologie, ate important sa stim ca scribii antici nu
intocmeau Iiste sincrone cum se face in zilele noastre.
Ei nu an facut decit sa insire ecare serie de domnitori
si domnii separat si in succaiune pe papirusuri sau pe
tablite. Sincronismul trebuia derivat din lucrari is-
toriograce speciale, nu din Iistele de regi sau din
naratiunile care serveau alte scopuri. Un exemplu
excelent in privinta aceasta ate Papirusul de la Ruin
al Reg-ilot din Egipt. Acata in detaliu toate cele
cinci dinastii de la a 13-a la a 17-a, in grupe succaive,
totalizind pate 150 de domnitori, iar domniile lor
ocupa cel putin 450 de ani. 'l"otu.si, se stie din alte surse
ca cele cinci dinastii, cei 150 de domnitor-I si cei 450
de ani de domnie, trebuie incadrati in cei 234 de ani
de la cca 1786 Ia cca 1552 i.d.Cr.: se stie ca rareori au
fost mai putin de doua serii, iar uneori au fost chiar
trei serii de domnitori contemporani. Lipsa unor core-
latii intre contemporani (de ex. intre judecatori) este
similara cu Iipsa unor asemenea corelatji pentru cea
mai mare parte a perioadei din istoria Egiptului men-
tionat mai sus.
0 situatie similar poate observata in listele de
reg-i si in istoria oraselor-state sumeriene si babilo-
niene din Maopotamia. Prin urrnare, nu exista nici un
motiv pentru care asemenea metode sa nu e aplicate
inn-o lucr-are cum ate Cartea Judecatorilor. 'll'ebuie
subliniat ca in nici un caz, e biblic, e extra-biblic,
nu ate vorba de inexactitate, ci de metode folosite
curent in andchitate. Este posibil ca toate trei cifrele
sa e corecte in ele insele - interpretarea lor este cea
care trebuie facuta cu grija. Folosirea selectiva a da-
telor, prin omisiune - asa cum s-a sugerat mai sus cu
privire la originea celor 397 (din 480) de ani - ate
cunoscuta atit din listele egiptene si din analele meso-
potamiene, cit si din alta parte. Cifrele biblice si datele
arheologice incep sa capete sens impreuna cind sint
avute in vedere obiceiurile relevante din antichitate;
orice solutie denitivi in problemele de detaliu nece-
sita informatii mult mai complete.
IV. Mona:-hlile evrelesti
a. Moharhia unitard
Faptul ca domnia lui David a durat 40 de ani este
artat prin insumarea un_or numere: 7 ani la Hebron,
33 de ani la Ierusalim (1 lmp. 2:1 1). Domnia de 40 de
ani a lui Solomon a inceput cu o scurt co-regenta cu
tatal sau, poate numai citeva Iuni; cji. 1 Imp. 1:37-
2:11; 1 Cron. 28:5; 29:20-23, 26-28. Intrucit se pare
ca domnia lui Solomon s-a incheiat in cca 931/30
i.d.Cr., el s-a urcat pe tron in cca 971/70 i.d.Cr., iar
David in cca 1011/10 i.d.Cr.
 SCHITK CRONOLOGICA: VECHIUL l NOUL TESTAMENT W _ W _
Nota
8. aceslel dugrame (<16
Scopul A s plasem
_. evcmmemele
~ .
conlempomne alilurai, ma sa arare -
dewvolmrea nanunn s-au progresul cuccnnl P1-mm 0 duagtam
s1mpl|ca1; -1 --
a mone| lu1 lsnael van p _
29
1oa1e datele sxm aprox|1-nanve 1 d Cr 1nm1c11 lnalnte de anul Z0001d Cr dderema poare Ii de un secol sau ma: mull, 13! pxna m anul 1000 1 d Cr d1feren|a poate do un decemu Mamnratea
datelor pentru monarhnle ebralce sml cllale |n fon-nil dubl dc ex Asa 911/10 870/691d Cr s1 Bacsa 909/08 - 886/85 | d Cr deoarece anul evreww nu comcnde cu anul nostru c1v1l cane mcepe
1n Ianuane s1 w lermma |n decembne Dnfenemele 8|)3l'?nle legale de lungnmea domnulor dm Crumclle b1bl1ce nu Slnt dxfercnle reale, CI se damre-:13 socounu amlor dc regcnll
Cu pnvue la alp dngnnnon dun Oncntul Apropuat, spagul 1 scopul an-sue: >ch11e nu ne pernul sa prezenlm ancl numlrul vast dz docummte s1 muonamenrela care stau la bam dalelor dale ll!
labelele de mai jos. lncepind din anul 900 i.d.Cr. datele asiriene, babiloniene 51 persane sint foam: apropiaie 51 bine stabilile. Datele pentru regii aramei, de ex. Tuba gi Damasc, 5|l1!3Pl'0XlIIlBpl
baule pe VT, pe referinge asiriene gi pe i_nscripgii rare din Siria. Dalele penlru domnilorii fenicieni Hiram lgi Erbaal I (ratlil lzabelei) sint hazale pe sincmnisme $1 pe anii de domnie derivagi din
texte din VTi din scrierea lui Josephus, lmpotriva lui Apion 1.116426, _
Dona seluri de date sint oferile pentru Dinasxiile a 18-a i a 19-a din Egipl Se bazaar}! pe doua date posibile, pe baza datelor lunare legate dc urcarea pe tron a lui Ramses II, 1290 i 1279 i.d.Cr. In
prezenr nici datele egiptene i nici datele din Orientul Apropiat nu sin! suciem de conl1nuelde eerie pentru a permue 0 ak-gen: n-aid mm: cele doud daze, VCZI M. L. Bnerbncr, The late cw
Kingdom in Egypt, 1975, p.vi1i-X1.' 109 gurm. Pro fe 111" sml
' |n di cap' pnn
aslerisc
. () . V1lDn0'I"nl0NmOf-}IlA)

41.?i.cr. E1:1TYF* T 7", Kmj"W** VisE1T1ii'|.Tri=IsT/w11=1h1'r"' MFSOPOTAMIA

Regalul mlociu
2100 2134-1991 Dinaszia n 11-11 {mime de 2000 i.d.Cr.
Evenimemele din Gen. 1-1 1 ILI
"1''I IA

2000
1991-1786 Dinastia a 12-a PATRIARHII V30dEl
0022
'1Il')(1PZ'JN0OS! H6l
7 2000-1825 Avraam
1900 P 1900-1720 Isaac

Y 1800
Regatul nou
? 1710-1540 domnia Hisogilor
? 13'17 13
1 1750-164010511
1 1894-1595: Prima Dinaslie
mun ' na
mm
7 1792-1750 Hammun-xpi

! 1700

1600
1552-1305 (sau -1294) F'1(TJH'WVUOdH
VZ'Nl0O5ITl'E0SV
61
Dinustia a 18-a

[ i.d.Cr. IZGIPT ISRAEL MESOPOTAMIA

1490-1437;; 14794426) 7* N Wwilsrael in E . W ' '9-*~---9-----4____. _.' .
g'Pt Dhmatln kmliti
Tulhmosis HI
1500 Burnaburiash I

4_ .

TZBLLV3063
HOZNVOPOHSGV3
X
E
1400
1390-1353 (sau 1394-1357) ? 1350-I230 Moise 1350 Kurigalzu I
Amenophis II]
1361-1345 (sau 1365-1349) 1345-1329 Kurigalzu ll
Amenophis IV/Akhenaten
1305-1198 (sau 1294-1187)
Dinasria a 19-a
1305-1304 (sau 1294-1293)
Ramses I
1204-1290 (sau 1293-1279)
Sethosl
NOHSVH
Z'0H$E1.l\*"0I)0bdl3

K1102

1;
1300
1290-1224 (sau 1279-1213) ? 1300-1190 losua Aslxm
Ramses I1 1250 (sau 1260) aprox.
1224-1214 (sau 1213-1203) Exodu] 1274- 1245 Salmanaserl
Merenptah
1220 (sau 1209) ..Stela Israel" 124
-rrec(ml 1221= ">1 1244 120s Tukulti-Ni.nu1-ta!
"ea Iordanu?w~ ' 1224-' 1219 Adad-shuma-iddina
1220 (sau 1200)-1050
(sau 1045) Perioada
J QV3Z1111
ZV3N0O20H1-d0321
Judectorilor

wn1 LNlfHWV1V'IfD\lOLHS'lOIE)NHLOA}lD
 i.d.Cr. EGIPT ISRAEL ASIIUA

1 200
1198-1069 (sau 1187-1069) 7 1125 Debora si Barac 1 124- 1 103 Nebucadnqar I
Dinaszia a 20-a 7 l 115-1075 Eli judector (Babilon)
Setnakht si Ramses III-_X1 1 1 15-1077 Tiglat Palxsarl
I
? 1075-1035 Samuel,
1100 Perloada dale judecitor si proroc 0VImmm
0:I
)I'00d3ZI
1069-945 Dinuszia a 21-a ARAM (sau FENICIA)

Psusenns I MONARI-IIA UNIT 7 990965 I-Iadad / r-ezer

Amenemope
1000 Siamun
Psusennes II
IUDA
945-715 Dinastia a 22-a 931/30-913 Roboam
945-924 Shshonql ($iac) 925 $iac invadeazii
924-889 Osorkon I Palestine
913-911/10 Abiam
911/10-870/69 Asa
900
889-874 Thkelothl
870/69-848 Iosafat
874-850 Osorkon lI (co-regent din 873/72)
848-841 Ioram
(cu-regent din 853)
850 841 Ahazia
841-835 Malia
1050 (sau 1045)-1011/1o din Teba
Saul cca 980 Toi din Hamat
1011/10-971/70 David
971/70-931/30 Solomon
DAMASC (01 T111)
979/78-945/44 Hiram I aI
Timlui
ISRAEL 7 955-925 Rtin
' 933 Ashul-dan II
931/30-910/09 ? 925-915 I-Iepion
Ieroboam I 7 915-900 Tabrimmon
910/09-909/08 Nadab ? 900-?860 Ben-Hadad I
909/08-886/85 Baea 898/97-866/65
Etbaal IaI'Iin1lui
VI'IX)XIf:IEL-I089-0 31
886/85-885/84 Ela Fie: ?860-843
885/84 Zimri Ben-Hadad II (Hadadidri
885/84 Tibni din contemporan
885/84-874/73 Omxi cu Ahab)
874/73-853 Ahab e: 7 900-843
Hie Ben-Hadadl
853-852 Ahazia
852-841 Ioram gcgrgsmpoxml as-an cu 883-859 ASS1|\Irna511'pa1 I1
859-824 Salxnanaser III
841-814/13 Iehu 853 Btlia de la Qarqar

I
B35-796 108$ 843-796 I-Iazael
Elisei

I i.d.Cr. EGIPT cca 810-7501oel* 814/13-7981031132

i.d .Cr. EGIPT rum 15111121. DAMASC (Q1 Tit) ASIRIA

800 796-767 Amapia
767-730 Sheshonq V 757-740/39 mm
(Ozia) (co-regent din 791/90)
750
cca 742-687 Mica
730-715 Osorkon IV cca 740-700 Isaia
740/39-732/31 Iotam
716-664 Dinaszia a 25-a (co-regent din 750)
716-702 Shabako 732/31-716/15 Ahaz
(,,Shabaca] (czrregent din 744/43-
702-690 Shebitku partener senior din 735)
(,,Shabataca) 716/15-687/86 Emchia
700
690-664 II-lharqa 687/86-642/41 Manase
(,.Tirhaca) (co-regent din 696/95)
664-525 Dinzmia 11 26-u cca 664-612 Naum
T
798-782/81 Ioas
796-770 Ben-Hadad II/II1
782/81-753 Ieroboam II
(co-regent din 793/92) cca 7601ona"
cca 760 Amos 7 770-750 Dominarea
cca 760 Ion;-1" lui Ieroboam al 11-lea, 745-727 Tiglat Palassax III
cca 755-722 Osea ' regele Israelului
753-752 Zaharia - 727-722 Sa1manaserV
752 $a1um 722-705 Sargon 11
752-742/41 Menahem 7 750-732 Regin
742/41-740/39 Pecahia 705-681 Sanherib
740/39-732/3 1 Pecah 732 Cderea Damascului
732/3 1-723/22 Osea in nuuul"' e lui Tiglat 681 -669 Esarhadon
Palassar III
722 Cderea Samariei 669-627 Asurbanipal

664-656 Thnwetamani cca 640 Tefania

(,,'Ihnutamen) 642/41-640/39 Amon
650 640/39-609 Iosia
664-610 Psammeticusl cca 621-580 Ienemia' |Tl:1
VDOdI
1I31OB'5'O0O1
609 Ioahaz

609-597 Ioiachim
605 Btlia de Ia Carchemi BABILON _
610-595 Neco I1 (Daniel si prietenii Iui sint 626605 Nabopolasaf 612 C2-Iderea Nuuvel
du5i in Babilon) 609/08 Sritu1 Asiriei
ca! 605 Habacuc*
597 Ioiachin
600 597 2 Adar (15/16 marde) 605-562 Nebucadnqar II
Ierusalimul cucet de cca 604-535 Daniel
595-S89 Psammeticus II Nebucadnegar II
M11111 iudei dui in exil, 595-570 T5bIi;e1e de ragii
589-570 Apries (Hofra) inclusiv Ioiachin $1 Ezechiel pentru Ioiachin in Babilon
597-S87 Zedechia anii al 10-lea Ia al 35-lea
cca 587 Obadia al domniei lui

I 587 Cderea Iemsalimului.

Mai mullfi iudei du5i in exil.
Nebucadnea1 II
cca 593-570 Ezed-1ieI' |-_iI\|nvIOu\-P.'IA
 1.<1<:T i_l5;5I7IPTWV I j ""*X50
EVREH BABILON
570-526 Amasis S62-560 Amel~Marduk (Evil Merodac)
(Ahmose II) 538 Zorobabel, $ebaar si alrii 562 Robia lui loiachin este u.urat de Evil Merodac
sehinrorc la Ierusalim 560-S56 Neriglissar
I 537 Incepe construirea Ternplului
cca 520 I-Iagai
556 labashi-Marduk
556-539 Nabonidus
cca 520 Zahar-Ia (Belaar conducea de obicei in Babilon)
550 520 Reluarea constmirii Templului S39 Cderea Babilonului
516 Construirea Templului incheiata
526-525 Psarnmeticus III in 3 Adar (10 martie)
IMPERIUL PERSAN
I
500 539-530 Cirus
cca 460 Maleahi" 530-522 Cambyses
458 Ezra pleaca Ia Ierusalim 522-486 Darius I V:0iX:1
r')d0l'9Sl;<'lU3
450 445-433 Neemia la lerusalim
1
486-465/64 Xerxes I (Ahaqverogj
464-423 Anaxerxes I
400 423-404 Darius II Nothus
404-359 Artaxerxes ll Mnernon
359/58-338/37 Artaxennes III Ochus
350
323/05-282 Ptolemeu I Soter 333/37-336/35 Arses
320 Iudeea anexara de Ptolemeu I 336/ 35-331 Dar-11.5 III Codomanus I
331-323 Alexandru Macedon

511115

300 312-Z81 Sleutusl Nimtof

235/ 82-246 Ptolemeu II
Pl-dladelphus 281-261 Antiohl Soter
250 261-246 Antioh I1 Theos
246-222 Prolemeu III Euergetes 246-226/25 Seleucus II
222-205 Ptolemeu IV Philopator 226/25-223 Seleucus II Soter
204-180 Ptolemeu V Epiphanm 223-187 Antioh Ill cel Mare
200
198 Palestina a (recur de sub stpinirea egiprr-anii
sub cea siriani pin In.-m\.1l 63 id Cr

I 1.11.01.
150
ROMA IUDKEA

167 Matalia inspir revolta de la Modin

snun

187-175 Seleucus IV
I
167-40 Macabeii/Hasmoneii in Iudeea 175-163 Anoh IV Epiphanes
166161 Iuda Macabeul 163-162 Andoh V
162-150 Demetrius I
160-143 Ionatan Macabeul 139/38-129 Andoh VII Sidetes
100 150 i.d.Cr. - 70 d.Cr. Perioada
generala a Sulurilor de la Marea Moart
143-135 Simon Macabeul
50 135-104 loan I-lyrcanus I VlA;A 1.111 ISUS c1us'ros
104/03 Aristobulus l $1 arosroucll
27 i.d.Cr. - 14 d.Cr.
Cezar Augustus 103-76 Alexandru larmaeus 7 8/7 i.d.Cr. Nasterea lui loan Bote1Atoru1'
Nagterea lui Isus
76-67 Regina Salome Alexandra $1 I-Iyrcanus II ? 29 Botezul lui Isus. Moartea lui Ioan Botenitorul
67-40 I-Iyrcanus II gi Arisrobulm II 30 (Paste) Isus in lerusalim (loan 2:13)
d.Cr. 14-37 Tiberius 63 Pornpei instiruie prorectoratul roman 30/31 (dec/ian.) Isus in Samaria (loan. 4:35)
31 (Sirbtoarea corturilor) Lsms in lerusalim (loan. 5:1)
40-4 Irod cel Mare, regele ludeii 32 (Paste) I-Irnirm celor S000 (loan 6:4)
(Sirbitoarea corturllor) Isus in lerusalim (loan 7:2)
(Srbtoarea dedicir-ii)_Isus In Ienisalirn (loan 10:22)
4 i.d.Cr. - 6 d.Cr. Arhelam etnarhul ludeii 33 (l>ate) Rstignirea si lnvier-ea, Cincizecimea
37-41 Caligula 4 i.d.Cr. - 39 d.Cr. Irod Anpa, tetrarhul C-alileii 34 sau 35 Convertirea lui Pavel
41-S4 Claudius 4 i.d.Cr. - 34 d.Cr. Irod Filip, tetrarhul lturiei 37 sau 38 Prima viziti a lui Pavel la lerusalim
26-36 Pontius Pilat, procurator Roman 46-47 Prima cllorie misionari
48 Conciliul apostolic In Ierusalirn
48-51 A doua caltorie misionar
50 50 {Pavel ajunge la Corint
54-68 Nero 53 Incepe a treia calatorie misionard
54-57 $ederea lui Pavel la Efes
S7 Plecarea spre Troa
41-44 Irod Agripa I, regele ludeii 58 Inlnirea cu Tit in Europa
SB-59 Pavel in Macedonia si Ahaia (51 Ili1'ia7)
50-cca 93 Irod Agripa tetrarhul S9 Intqarcerea lui Pavel la lerusalim
teritoriului nordic 59-61 Imemnirarea lui Pavel in Cezarea
cca 52 - cca 60 Felix, procurator roman 61 Apelul la Cezar $1 plecarea spre Roma
62 Sosjrea Ia Roma
62-64 Intemniyarea la Roma
7 62 Martirizarea lui Iacov, fratele Dornnului
68-69 Galba cca 60-62 Fatus, procurator roman
69 Otho Vitelius 70 Cderm Ienisalimului
69-79 Vspasian
79-81 Titus 81-96 Persecugii in timpul domniei lui Domirian
8 1 -96 Domitian cca 100 Moartea lui loan
100 .I---."_-inr.I"\l-I.\lI-'\I
 k_U_v_u
8N
_
8:82
8$_
8<_
80F
_
O8
N_
_0:
8
cg8.O280CON
O90
8_
____
__
___
__ 8N_____!
bU_ g_E_ _ _ _NM_P U_
_U=(_NEQNEEQ
w___a_
_<s__7'BZ__ m_5__ZEEz__m
<m_ _<32 _<mEC!&E_ UN 56oh
mm__
$33!: gw$2(M5]_E_ _z_
R2:

w_ NQ_ O_uU NE NQQNQN_______

___55%
___
om
5W
E
H___I5_
_"m_8|___gu
UU~~ER
Q=_26%
2=u_L_SE:E_EE:_N= L_:=>V~_mH:~____Nu5
:U~_ _~:
__3_m___A_g
__n_s
EEu
SQ
gm

E_ :_ _ U_:_ _ _ _g_ w_

E2::
Em

U620
icg W=___:
"NBNME
:52

8_ _:A_ _ m
\N\
$20:M_
_EZDH_W<uD
HM<KZU M3
Nukumii
as
N8 _ _ _ _%uE WUEHNEOE
_5<w
_o_ ~_o _<UM_ _ :_<E_c;
~ M
H_
3<_o_ ~_H_ A_
~_ _2_ \_E_
L3"mgNEOUP;ON:
EU

3 W__S
82
NU
_ :__ m
ZEON_ E_ $_ _w_ __5%
_

__U_: Os
NUU
H:
QU

Domrua lui Saul poate doar atirnata, intrucit s-a
intirnplat ceva cu textul ebraic din 1 Sam. 13:1; dar
cei 40 de ani din Fapt. 13:21 trebuie s e o cifr
corecti, intrucit cel de-al patrulea u al lui Saul,
I-Boeet, nu avea mai putin de 35 de ani la moartea
lui Saul (gi a murit la 42 de ani, peste nu mai mult de
7 ani, 2 Sam. 2:10). De aceea, dac ul cel mai mare,
lonatan, avea vreo 40 cle ani cind a murit, Saul nu se
poate s5 fost mai tinr de 60 de ani cind a murit.
Dac el a devenit rege la scurta vreme dup ce a fost
uns ca ,,tin5r (1 Sam. 9:2; 10:1, 17 .u.rm.), probabil
c5elnuafostrnaitinrde20deaniinicimaiinvi.rst
de 30 de ani, aga incit practic ii era garantata 0 domnie
de 30 sau 40 de ani. Dana luim cifra de mijloc, dac
a avut 25 de ani la urcarea pe tron ei a avut o domnie
de cel putin 35 de ani, datele biologice se potrivsc,
la fel ca gi Fapt. 13:21, e c este 0 cifri exact, e c
este rotunjita. Prin urmare, urcarea lui Saul pe tron
probabil ca s-a petrecut injtrr de 1045 sau 1050 i.d.Cr.
b. Monarhia divizatd
(i) Find la cdderea Samariei. Prin compararea listelor
eponime sau limmu din Asiria, a listelor de reg-l i a
textelor istorice, anul 853 i.d.Cr. poate stabilit ca
data cind a avut loc btalia de la Qarqar, moartea lui
Ahab i urcarea lui Ahazia pe tronul lui Israel; la fel
poate fi stabilita i urcarea pe tron a lui lehu in urma
mortii lui loram in 841 i.d.Cr. Domniile lui Ahazia gi
Ioram completeaza exact acest interval dac socotim
potrivit cu rnetodele folosite atunci penmi calcularea
dornniilor. Un calcul similar cut cu atentie prin
metode andce duce la armonie deplina intrre datele
dorrmiilor pentru ambele regate pin la urcarea pe
tron a lui Roboam in Iuda i a lui Ieroboam in Israel,
in anul 931/930 i.d.Cr. Pe aceasti baz sint oferite
datele de mai sus pentru Monarhia imitar.
In mod asernantor, datele pentru ambele seturi
de regi pot calculate pina la caderea Samar-lei, nu
mai tirziu de 720 i.d.Cr. Lucrul acesta a fost artat clar
de E. R. Thiele, Mysterious Numbers of the Hebrew
Kingsz, 1965. Este posibil s dernonstrimi, aga cum a
fcut el, co-regente ale lui Asa i losafat, Iosafat i
Ioram, Amatia i Azaria (Ozia), Azaria i lotam, $i
Iotam i Ahaz. Totugi, obiectiile lui Thiele la sincronis-
mul din 2 lmp. 17:1 (anul al 12-lea al lui Ahaz este
acelaei cu anul urcarii pe tron a lui Osea, in Israel), 2
Imp. 18:1 (anul al 3-lea al lu.i Osea i urcarea pe tron
a lui Ezechia in Iuda) $12 imp. 1&9-1o (anul a1 4-lea
gi al 6-lea al lui Ezechia i anul al 7-lea gi al 9-lea al
lui Osea) nu sint valabile. Thiele a considerat a aceeti
ani reprezint domnii independente i a cornis 0 eroa-
re de 12/13 ani. Totuei, adevarul este ca aceste patru
referiri continua sistemul de co-regenta: Ahaz a fost
co-regent cu lotarn 12 ani, iar Ezechia a fost co-regent
cu Ahaz. Practicarea co-regentei in Iuda trebuie s5 ti
comribuit in mod senmicativ la stabilitatea acelui
regat; prin urmare, David gi Solomon au stabilit un
precedent valoros.
(ii) Iuda pfnd la cdderea Ierusalimului. De la dom-
nia lui Ezechia pina la cea a lui Ioiachin, datele pot
calculate cu precizie de un an, culminind cu cucerirea
Ierusalimului in 597 i.d.Cr., datat in ziua de 15/16
martle (a 2-a zi a lunii Adar) a anului 597 in tiblitele
Cronicii Babiloniene care cuprind aceasta perioada.
Dar de aici i pina la caderea nale a Ierusalimului,
exist oarecare incertitudine cu privire la modul exact
de calculare a anului civil evreisc i a diferitilor ani
\un\srlI\rl-l\l\rl5\ --av-nvuvn lua IILIYIIJIII
de domnie ai lui Zedechia i Nebucadnetar in 2 lmp.
i Ieremia. in consednt, in prezent sint oferite doua
date pentru caderea lerusalimului: 587 i 586 i.d.Cr.
Noi preferam 587, la fel ca i Wiseman i Albright
(spre deosebire de Thiele care prefer 586).
V. Exul Q1 perioada dupi exil
Majoritatea datelor din domniile regilor babilonieni i
persani mentionati in pasajele biblice care se ocupa
cu aceasta perioada pot determinate cu precizie.
Timp de mai bine de 0 jumatate de secol au existat
preri irnprgite cu privire la ordinea relativa a
lui Ezra ei Neemia la Ierusalim. Ordinea biblica a
evenimentelor care arat ca Ezra a ajuns la Ierusalim
in 458 i.d.Cr., iar Neemia a ajuns acolo in 445 rezista
la 0 cercetare arnnuntit (cf. J. S. Wright).
Perioada inter-testamentali este sucient de cla-
ra; pentru datele principale, vezi tabelul cronologic.
BIBLIOGRAFIE. Cronologia Orientului Agropiat:
W. C. Hayes, M. B. Rowton, F. Stubbings, CAH , 1970,
cap. V1: Cronologie; T. Jacobsen, The Sumerian King
List, 1939 - se ocupa cu domnitorii mesopotarnieni din
vechime; R. A Parker i W. H. Dubberstein, Baby-
lonian Chronology 626 BC - AD 75, 1956 - date com-
plete pentru regi babilonieni i persani 51 pentru regi
din perioada 626 'i.d.Cr.- 75 d.Cr, cu tblita; A. Parrot,
Archologie Msopotamienne, ll, 1953 - Partea a Doua:
II se ocupa cu Hammurapi 5i problerne inrudite i
discut listele asiriene de regi; S. Smith, Alalakh and
Chronology, 1940 - se ocupa cu Hammurapi gi
folosirea critic a listelor asiro-babiloniene de regi; E.
R. Thiele, Mysterious Numbers of the Hebrew Kingsz,
1965. A. Jepsen gi A. Hanhart, Untersuchungen zur
lsraelitisch-.!i1d|'.tchen Chronologie, 1964; J. Finegan,
Handbook ofBiblical Chronology, 1964; V. Pavlovsky,
E. Vogt, Bib. 45, 1964, p. 321-347, 348-354. A Un-
gnad, Eponymen, in E. Ebelingand i B. Meissner,
Reallexikon der Assyriologie, 2, 1938, p. 412-457
prezentarea complet a textului listelor eponime asi-
riene.
Egipt: E. Drloton gi J. Vandier, L'Egypte (Coll. Clio,
I: 2), 1962, lucrare standard de referinta pentru is-
toria i cronologia egipteana; Sir A. H. Gardiner, in
JEA 31, 1945, p. 11-28 - anii civili $1 anii de domnie
egipteni; R. A. Parker, The Calendars of/lncient Egypg
1950 - lucrare de referint; R. A Parker, in JNES 16,
1957, p. 39-43 - per1II\.1 date despre '1'\rthmosis III,
Dinastia a 18-a i Ramses II, Dinastia a 19-a; W. G.
Waddell, Manetho, 1948 - lucrare de referinta; R. J.
Williams, in DOTI} p. 137-141 - prezint Stela Israel.
Palatina: W. F. Albright, Archaeology of Palestine
1956 - 0 schita foarte convenabil a subiectului; N.
Glueck, Riven in the Desert, 1959 - un rezumat popu-
lar al lucrarii sale despre ocuparea temporar a Ne-
ghevului in secolul al 20-lea i.d.Cr., o continuare a
aniclolelor sale din BASOR, nr. 131, 137, 138, 142,
145, 149, 150, 152 i 155; N. Glueck, The Other Side
of the Jordan, 1940, Z1970 - cu privire la problema
agezarilor din Transiordania davind de la jumtatea
Epocii Bronzului i din Epoca Fierului, cu privire la
datele pentru Avraam $i pentru Exod; G. L. Harding
in PEQ 90, 1958, p. 10-12 - impotriva ideilor lui
Glueck despre aeezarea din Transiordania; H. H. Row-
ley, "The Chronological Order of Ezra and Nehemiah,
in The Servant of the Lord and Other Essays on the Old
Testament, 1952, p. 129 .u.rm.; J. S. Wright, The
Building of the Second Temple, 1958 - pentru date
\;l\\-Il1\Ina\r\nn4- -..._...._.._- --.-_. --...-..... _
post-exilice; idem, The Daze of Ezra 's Coming to Jeru-
salemz, 1958.
Cdderea lui Iuda: D. J. Wiseman, Chronicles of
Chaldaean Kings (626-556 BC), 1956 - lucrare fun-
damentala pentru aceasta perioada; comparati cu
urrnatoarele: W. F. Albright in BASOR 143, 1956, p.
2s-33; 12. R. Thiele, ibid., p. 22-27; H. Tadmor, inJNES
15, 1956, p. 226-230; D. J. A. Clines, ,,Regnal Year
Reckoning in the Last Years of the Kingdom of Judah,
AJBA 2, 1972, p. 9-34.
K.A.K.
T.C.M.
CRONOLOGIA NOULUI TESTAMENT.
Primii crestini au fost prea putin interaati de cro-
nologie si de aceea cronologia NT este un subiect
spinos datorita numarului redus de date din scrierile
NT si datoriti cu privire la interpretarea
celor mai multe date pe care le furnizeaz. In afara de
aceasta, ate un subiect neterminat intrucit unele
claricari pot veni din directii neasteptate. In prevent
noi putem in cele mai multe probleme doar sa cum-
pnim probabilitatile si s spunem in care parte s-ar
parea sa incline balanta.
I. Cr-onologia vietil lui Isus
a. Nasterea Lui
Nasterea lui lsus a avut loc inainte de moartea lui lrod
cel Mare (Mat. 2:1; Luca 1:5), deci nu mai tirziu de
anul 4 i.d.Cr. (Jos. Ant. 17. 191; 14. 389, 487).
Conform cu Luca 2:1-7, lsus S-e niscut pe vremea
unei inscrieri fcute pe cind Quir-inius era guvemator
al Siriei. Quirinius nu se poate sa fost guvemator al
Siriei decit dup ce i-a expirat mandaml de consul in
anul 12 i.d.Cr. si in scrierile lui Josephus sau ale
istoricilor romani nu ni se spune s5 fcut lucrul
acesta in perioada 1 1-4 i.d.Cr. El a fost guvernator al
Sirlei in 6/7 d.Cr. si a facut atunci 0 inscriere in Iudea,
cu ocazia creia a avut loc revolta lui Iuda Galileanul
(Jos. Ant. 18. s.urm.). Lucrul acata i-a facut pe unii
sa creada ca inscrierea ram: la nasterea lui Isus a fost
confundata cu aceasta inscriere de mai tirziu care a
fost mai bine cunoscutii. Este posibil, insa, ca Qui-
rinius sa guvernat Siria din anul 11 i.d.Cr. pina la
venirea lui Titus ca guvernator in anul 9 i.d.Cr. (vezi,
Marsh, Founding of the Roman Empire, p. 246, n. 1) si
este posibil ca Augustus sa decis sa fac o inscriere
dupa 0 consultare cu Irod, cind acesta l-a vizitat in
anul 12 i.d.Cr. Prin urrnare, nasterea lui lsus se poate
s avut loc in anul 1 1 i.d.Cr. lncercrile de a deter-
mina luna si ziua nasterii nu au dat nici un rezultat.
Cometa Halley a fost vazuta in anul 12 i.d.Cr. si a
fost un spectacol stralucitor, potrivit pentru a vesti
nasterea Celui care era Lumina lumi.i. Dar in an-
tichitate cometele erau privite de obicei ca vstitoare
de nenoriciri. Concluzia astronomului italian Argen-
ueri ca aceasta cometa a fost steaua magilor se ba-
zeaz pe doua prsupuneri indoielnice: el a presupus
ca Isus S-a nscut intr-0 duminica si ca S-a nascut la
25 decernbrie.
Observarea faptului ca termenul tradus ,,stea in
Mat. 2 inseamna o singur stea, i-a fcut pe adeptii
teoriei bine-cunoscute care sustinea ca steaua magilor
a fost o conjunctie intre Saturn si Jupiter sa se da-
part in doua scoli: unii care sustin ca steaua lui Israel
era Saturn (vezi Gerhardt, Das Stern des Messias) si
alp'i care sustin ca era Jupiter (vezi Voit, Die Geschichte
Jesu und die Asrrologie). Dar pare improbabil ca o
conjunctie a acstor doua planete sa avut pentru
astrologi semnicatia nasterii unui rege.
la. [nceputul propovziduirii lui lsus
Intre nasterea lui lsus si inceputul propovaduirii Sale
a fost o perioada de ,,aproape treizeci de ani (Luca
3:23). Dar inceputul la care se refer-5 aici se poate s
nu e inceputul propovaduirii si nu se stie cit in-
seamni ,,ap1-oape. Armatia: ,,N-ai nici de
ani (loan 8:57) sugereaza ca in cursul propovaduirii
Sale Isus era trecut de patruzeci de ani si potrivit lui
Irenaeus exista printre btrinii din Asia 0 traditie in
sensul acata. Dar observatia iudeilor s-ar putea sa
faca aluzie la virsta levitica de pensionare (Num. 4:3).
Este ca si cum i-ar spune lui Isus: ,,Daca tu esti inca in
slujba lui Dumnezeu, asa cum pretinzi, nu poti avea
mai mult de 50 de ani.
lsus Si-a inceput propovaduirea dup ce loan Bo-
tezatorul o incepuse pe a sa, deci nu inalnte de anul
al cincisprezecelea a1 domniei lui Tiberius (Luca 3:1).
Pentru mai multe motive temeinice a trebuit sa e
abandonat ideea ca anul acesta ar trebui socotit de
cind Tiberius a devenit co-regent cu Augustus. Intmcit
Augustus a murit in 19 august, anul 14, a1 doilea an
de domnie al lui Tiberius a inceput la 1 octombrie 14,
dupa calendarul sirian, sau la 1 Nisan, anul 15, dup
calendarul evreisc. In consecint, in Luca 3:1 anul al
cincisprezecelea al domniei inseamn e 27 (1 oct.) -
28, e 28 (2 Nisan)-29. Ultirna varianta este mai
probabil deoarece se pare ca Luca foloseste aici
inforrnatii obtinute de la lui Ioan Botetorul
si in multe scrieri vechi - pagine, cra;ti.ne si evreia_ti -
anul al cincisprezecelea al lui Tiberius a inclus 0 parte
a anului 29.
Luca 3:21 arata ca a trecut citva timp de la che-
marea Botezatorului si pina la botezul lui Isus, dar nu
putem stabili cit timp. Botezul lui Isus a fost urmat de
40 de zile petrecute in pustie, chemarea primilor
ucenici, nunta din Cana si o sedere scurta in Caper-
naum. Dup aceste iritirnplari care an luat cel putin 2
luni, Isus S-a dus la Ierusalim pentru primul Paste din
timpul propovaduir-ii Sale (loan 2:13). Data s-ar parea
s5 e indicata de 0 armatie a iudeilor: ,,Au trebuit
patruzeci si sase de ani ca s se zideasca templul
acata (loan 2:20); din scrierea lui Jowphus, Ant. 15.
380 stim ca in anul al optsprezecelea al domniei sale
(20/19 i.d.Cr.) Irod ,,a inceput s5 construiasci acest
templu. Dar el a adunat mult material inainte s
inceap constructia si timpul petrecut pentru acest
scop se poate sa nu e inclus in cei 46 de ani. In afara
de aceasta, arrnatia iudeilor s-ar putea sa dea de
inteles ca construirea templului se incheiase deja cu
citva timp inainte de Paste.
c. Sjirgitul propovdduirii Lui
Isus a fost crucicat pe vremea cind Pontius Pilat era
procurator al Iudeii (toate cele patru evanghelii, Taci-
tus, Ann. 15. 44, si poate Jos. Ant. 18. 63 .urm.) si
deci inlre anii 26-36. Au fost facute diferite incercari
de a aa data cea mai probabila.
(i) Din Luca 13:1 si 23:12 se poate deduce ca Pilat
era procurator de mai mult timp inainte de rastignirea
lui Isus si de aceea rastignirea nu poate fi plasata in
anii 26 sau 27.

(ii) in 1'Il\.1l[E scrieri autoritare am antichitate ras-
tignire este plasata in timpul consulatului Geme-
nilor, adic, in anul 29. Dar aceasta datare nu a fost
acceptata pretutindeni in biserica primar; nu exista
niciodovada,c1.u-ncredunii,carba7atapeo
traditie demna de crezare. Scriitorii care 0 tnentid
neaza, dintrecanecel maivechiesteTertulian (cca 200
d.Cr.), apartin in principal Apusului latin. Data r5slig-
data de Hippolytus, Tertulian si altii - 25 martie -
a fost int!-o zi de vineri in anul 29; dar rastignirea a
avutloc in timp de luna plina pascala, iarin anul 29
luna plina pascala a fost aproape cu cenitudine in
aprilie.
(iii) Cind Pilat a fost procurator el i-a jignit pe
iudei prin punerea unor scuturi votive in palatul de la
Ierusalim. lrod Antipa a avut un rol important in
aducerea cererii inaintea lui Tiberius pentru indepar-
tarea lor. Unii crecetatori cred cs faptul acesta explic
dusmania mentionata in Luca 23:12. Tiberius a dat
curs cererii lor; iar faptul acesta, sustain aceiasi cer-
cetatori, nu se poate s fost facut cit timp el se aa
sub influenta consilienilui sau Sejanus, un dus:-nan
infocat al evreilor. De aceea se trage concluzia ca
risgnirea trebuie sa avut loc dupa rnoartea lui
Sejanus in luna octombrie a anului 31, deci nu inainte
de anul 32. Dusmnia (intre Pilat si Irod) se poate s
fost cauzata de macelul mentionat in Luca 13:1 sau
de vreo alta neintelegere care nu este mentionata in
istorie.
(iv) Keim, inscrierea saJesu.s ofNazareth, 2, p. 379
s.urm., determina ,,rnarele an din istoria omeni.ri.i pe
baza armatiei lui Josephus (Ant. 18. 116) pou-ivit
cireia infringerea lui Antipa de ctre Aretas in anul
36 a fost considerati de mii ca a venit ,,de la Dum-
nezeu, si pe drept, ca pedeaps pentru ce a facut el cu
loan, care era numit Boteratorul. Keim u-age con-
cluzia ca executia lui loan trebuie sa fi avut loc cu doi
ani mai devrerne, in anul 34, iar ristignirea in anul 35.
Dar pedeapsa nu vine intotdeauna imediat dup nele-
giuire; in timp ce cauza ostilittii dintre Antipa si
Aretas se poate s5 fost divortul lui Antipa de fiica lui
Aretas, din scrierile lui Josephus avem indicii ca a
trecut un oarecare interval de timp de la divort pina
la razboiul din anul 36.
(v) Dintre incercirile de a determina anul r5sn'g-
cele mai rodnice au fost cele fcute cu ajutorul
astronomiei. Potrivit celor patru evanghelii, r5stig-
nirea a avut loc intr-o vineri; dar in timp ce sinopticii
spun ca acea vineri a fost ziua a 15-a a lunii Nisan, in
loan este 14 Nisan. Prin urrnare, problema trebuie
rezolvata cu ajutorul astronomiei, pentru a determina
in care dintre anii 26-36 ziua a 14-a si a 15-a a lunii
Nisan a cazut intr-o vineri. Dar lntrucit in vremea NT
luna evreiascii era bazata pe ciclul lunii si inceputul
era stabilit prin observarea lunii noi, problema se
reduce in esenta la a stabili cind a devenit vizibila luna
noua. Studiind aceasta problema Fotheringham si
Schoch au ajuns ecare la o formula prin aplicarea
careia au aat ca 15 Nisan a fost intr-o vineri numai
in anul 27, iar 14 Nisan a fost inn-o vineri numai in
anul 30 si 33. lntmcit anul 27 nu poate s fost anul
rstignirii, ne ramine sa alegem intre anul 30 (7
aprilie) si anul 33 (3 aprilie).
in cronologia sinoptica a saptaminii paumilor, in
ziua de 15 Nisan sint prezentate o serie de evenimente
care sint improbabile in ziua aceea de adunare snta.
Cronologia data de loan pentru sptamina aceea pare
\-|\unu|suul.t\ r1\.lUl..Ul IE3 l'l\lVll$N'l
sa fie mai probabila si cel putin pin la inceputul
secoliilui al 3-lea a fost acceptata in general de bise-
rici. lncercarile de a reconcilia evangheliile in privinta
aceasta nu au dus la consens si discutiile continua.
Este demn de remarcat faptul ca socotelile astro-
nornilor nu indica un an al care $5 poata ti
acceptat pe alte temeiuri si in care 14 Nisan sa fi fost
intr-0 zi de joi.
d. Durata propovdduirii lui Isus
Este mai important sa cunoastem durata propov-
duizii lu.i lsus decit sa stim cind a inceput si cind s-a
srsit. Exista trei teorii principale cu privire la durata
e1.
(D I an. Adeptii acatei teorii consider ca Isus
conrma ideea lor prin faptul ca a aplicat la Sine
pasajul din Isaia care prevesteste ,,un an de indurare
al Domnului (Is. 61:2; Luca 4:19). Teoria a fost
acceptat pe larg in perioada anti-niceean. Oarecare
intreres a fost manifestat din nou incepind din secolul
al 17-lea. Vezi scrierile interesante ale lui van Bebber,
Zur Chronologie des Lebens Jesu, 1898 si Belser, in
Biblische Zeitschrift 1, 1903; 2, 1904.
(ii) 2 ani. Adeptii acestei teorii, dintre care cel mai
vechi a fost Apollinarie din Laodicea, sustine ca in
intervalul dintre botezul lui Isus si rastignirea Lui
numai trei sirbtori ale Pastelor sint mentionate ex-
plicit in loan (2:13; 6:4; 11:55). Da_i aceasta teorie
nu a fost acceptata in Evul Mediu, in prezent a gasit
mai multi adepti.
(iii) 3 cmi. Gel mai vechi adept cunouut a acestei
teorii a fost Melito din Sardis. Tbtusi, acceptarea gene-
ral in perioada post-niceneana si in tot cursul Evului
Mediu se datoreaza in principal inuentei lui Euse-
bius. El a rapins interpretarea literala a cuvintului
,,un in expresia ,,un an de indur-are al Dornnului si a
aratat in mod convingator ca numai o propovaduire
de 3 ani impliniti satisface cerintele celei de-a patra
Evanghelii. ln vremea noastra aceasta teorie a gisit de
asemenea multi adepti.
Datorita Pastelor din loan 6:4, un verset care are
autoritate foarte buna pe bam manuscrisului, teoria
cu 1 an trebuie respinsa. Pentru a lua 0 decizie cu
privire la teoria despre 2 sau 3 ani trebuie sa exa-
minm cu ateniie intervalul dintre Pastele din loan
2:13 si 6:4.
lntrucit in mod obisnuit treceau 6 luni de la sema-
nat pin la recoltat, cuvintele: ,,Nu ziceti voi ca mai
sint patru luni pina la seceris (loan 4:35) nu se poate
sa e un proverb, ci trebuie si se refere la impre-
jurarile cind au fost rosdte. Asadar, intoarcerea lui
lsus in Galilea, mentionata in loan 4:43, trebuie sa
avut loc iama. Potrivit lui Kepler si mai multor adepti
ai teoriei dapre 2 ani, ate putin probabil ca s5rba-
toarea din loan 5:1, al citrei nume nu ne este dat, sa
6 fost Purim. Sarbatoarea Purim era tinuta in febru-
arie/martie, deci la scurta vreme dupa intoarcerea lui
Isus. Dar cuvintele: ,,dupa aceea (loan 5:1) arata ca
a Irecut un interval de cimp considerabil intre intoar-
cerea Sa si vizita urmatoare la Ierusalim. Sarbatoarea
al carei nume nu ne este dat este probabil s fi fost
Pastele urmator din martie/aprilie sau Rusaliile sau
Sirbatoarea Corturilor. Unii adepti ai teoriei despre 2
ani, in timp ce sint de acord ca sarbatoarea a fost
Pastele urmator, il identici cu Pastele din Ioan 6:4
si unii sustin as exprsia ,,Pastele erau aproape in-
seamna ,,tocrnai au trecut, iar altii spun ca loan 6 ar
I.|l\\Jl1\J1,\J\Ill\ l\\I\Jl.a\Jl inc lrunn l
trebui incadrat imediat inainte de loan 5. Dar expraia
din loan 6:4: ,,Patele erau aproape nu poate sa
insemne ,,tocmai au trecut inn-w:1t, aa cum arat clar
cuvintele "dupa aceea din loan 6:1, intre evenimen-
tele din loan 5 i cele din loan 6 s-a scurs un interval
de timp considerabil. In afara de aceasta, nu exista nici
o dovad din text care $5 sprijine rea:-ajnarea capi-
tolelor care este propusa. Prin urmare, s-ar pirea ca a
existat u.n Pagte inn-e cele din loan 2:13 i 6:4 i in
consecinta durata propoviduirii lui Isus a fost trei ani
impliniti.
Potrivit primeia dintre teoriile mengionate mai sus,
primul i ultimul Pagte din cursul pmpovaduirii lu.i
lsus au fost cele din anii 29 gi 30; potxivit celei deva
doua teorii au fost cele din anii 28 5i 30, iar ponivit
celei de~a treia teorii, cele din anii 30 gi 33.
ll. Cronologia erei apostollce
a. De la Rusalii pfnd la convercirea lui Pavel
La 3 ani dup covertirea sa (Gal. 1:18), cind Pavel a
fugit din Damasc, un dregator de acolo, ,,emarhul
regelui Aretas pzea cetatea Damascului ca s5-l prin-
d (2 Cor. 11:32 .urm.). Potnvit unor cercettori,
acest dregtor a fost eicul unei cete de arabi, S\ip\Jl
ai lui Areta, care igi aveau tabra in afara zidurilor
cetai. Dar modul in care mentioneazi Pavel sage-
reaza ca at fost un dregator care a actionat in
interlorul cetatii. Potrlvit altor cercetatori, Damascul
era sub conducerea directi a Romei i acest dregator
era reprezentantul comunitatii arabe din cetate (cf.
etnarhul evreilor din Alexandria, Jos., Ant. 14. 117).
Dar acat xeprezentant nu at avut puterea s pa-
zeasc cetatea. Se pare ci in perioada aceasta Aretas
avea stipinire asupra Damascului i acest dregator era
vice-regele sau acolo. Exist monede care arat ca
Damascul a fost in miinile romanilor pina in anul 33.
ln anul 37, cind Vitellius, guvematorul Siriei, a pomit
impotriva lui Aretas, el nu a trecut prin Damasc, ci a
mews spre S, spre Petra. E1 nu ar fi ram lucrul acesta
decit dac DamaSC11l s-ar aat inca in miinile roma-
nilor. Prin urmare, Arenas - care a murit in anul 40 -
trebuie s cucerit Damascul intre 37 i 40, iar
convertirea lui Pavel trebuie datata intre 34 gi 37.
Nu existi nici o indicatie clara cu privire la lun-
gimea intervalului de timp in cliscutie. lmprogcarea lui
$tefan cu pietre a fost, dup pixerea unora, un act
ilegal pe care evreii nu at indraznit s5-1 faca in timpul
cind a Pilat a fost procurator gi in consecinta nu ar
trebui datata inainte de anul 36. Dar nimeni nu poate
spune cu certitudine cind putea avea loc 0 asemenea
izbucnire de fanasm gi cind nu. Altii an remarcat ca
inca inainte de convertirea lui Pavel Q1-egtinismul se
raspindise in Damasc. Dar se pare ca in afara len.|sa-
limului nu existau comunitti creetine organizate.
lnaintarea rapida in acele zile dupa Rusalii ate proba-
bila; 0 traditie pstzrata in scrierile lui lreneu gi in
lndltarea lui Isaia, pot:-ivit can-eia acest interval a fost
de 18 luni, este indoielnic. Convertirea lui Pavel ate
mai probabil sa avut loc in 34 sau 35 decit in 36 sau
37.
b, De la prima Vizit la Ierusalim a lui Pavel, dupd
convertire, pfnd la vizita prilquitd de ajutoarelepentru
foamele
In anul 37 sau 38 Pavel a vizitat lenisalimul pentru
prima data dupa convertirea sa, a stat acolo timp de
15 zile i apoi, a plecat spre Siria (si Cilicia, a ramas
acolo pina_i.nd a fost chemat de Barnaba sa-1 ajute la
Antiohia. ln Fapt. 11:29 $.un'n. 5i 12:25 gasim as un
an mai timiu cei doi an facut o vizita la lenlsalim
aducind ajutoaxe pentru cd ce sufereau de foamete.
lntrucit in Fapt. 12:1-24 Luca intxenipe relatarea
acatei vizite pentru a aduce la zi istoria bisericii din
lerusalim pin la aceasta vizit, rezult ca el dateaza
vizita dup moartea lui Agripa l. Detaliile date de
Josephus aratii a el a murit in anul 44, probabil
inainte de 1 Nisan. Persecutia bisericii pe care a initiat-
0 el, care a avut loc in perioada Paqtelor, ar putea
datata in anul 43, dar nu mai devreme, lntrucit se pare
ca nu a trecut mult timp de la persecutie pina la
moartea lui.
Foametea prezisa de Agab s~a abtut asupra ludeii
cind era promiracor TiberiUS Alexa;-tdru (46-48). Con.
ditiile au fost cit se poate de rele in anul care a urmat
dupa ce recolta a fost slab i imediat inainte de
recolta noua. Tocxnai atunci a venit la lerusalim regina
din Adiabene i a adus locuitorilor lui griu din Egipt.
Aa cum arata papirusurile, foametea a cup:-ins Egip-
tul in panea a doua a anului 45. Probabil a slujitorii
reginei Elena nu au gasit grlu decit, cel mai devreme,
dupa secerinul dinanul 46. Recolta slaba din Palestina
trebuie s5 fost cea din anul 46 sau 47. Ajutoarele
strinse la Anciohia probabil ca au fost predate numai
cind iudeii cregtini au inceput sa simta nevoia lor, deci
cane sxgitul anului 45 sau 46. Cea mai mpurie
dintre aceste date este de preferat intrueit lasa mai
mult timp pentru evenimentele care aveau s urmeze.
c. Prima cdldtorie misionard
Pavel i Bamaba s-au lntors la Antiohia, probabil la
inceputul anului 46, i curind dupa aceea au lnceput
prima clatorie misionara. Au navigat la Salamis in
Cipru $i an travexsat insula la Pafos, unde l-au intnit
pe proconsulul lui Sergius Paulus. Nu se etie cu cer-
titudine daca este acela$i Sergius Paulus pe care Pliniu
il mentioneaz in Hiszoria Naturalis ca unul dintre
expertii si. O inscriptie de la Roma mentioneaza un
oarecare L. Sergius Paulus, curator al Tibrului in
timpul domniei lui Claudius, dat nu se $t~ie daca dupa
aceea el a fost guvemator in Ciprn. O inscriptie gasita
la Soloi, in Cipru, se srgeate cu data ,,anu1 13, luna
Demarchousios 25, dar are ca postscript propozigia:
,,El (Apollonius din inscriptie) a revizuit de asemenea
senatul cind Paulus a fost proconsul. Asst Paulus se
poate sa e Paulus din Faptele. Dar se poate ca Apol-
lonius sa nu revizuit senatul in anul 13; in afara de
aceasta, nu se tie cu certitudine ce inseamn ,,anu1
13. O alta inscripgie arata ca anul proconsulatului lui
Paulus nu a fost S1 sau S2, dar pe baza informatiilor
furnizate de inscriptiile cunoscute in prezent nu se
poate stabili cu precizie anul.
Cind au inaintat spre V de la Salamis probabil ca
misionarii au propovaduit in localittile prin care au
trecut. Se poate sa fi ajuns la Pafos toamna ei, dupa
ce an trecut la Perga, au inceput misiunea in Pisidia gi
Licaonia inainte de lsarea iemii. lntrucit 12 luni pare
un timp sucient pentru acea misiune, intoarcerea lor
la Antjohia poate datat in toamna anului 47.
d. Conciliul apostolic
La inceputul anului 48, la 14 ani dupa convextirea sa,
Pavel impreun cu Barnaba a paticipat la Conciliul
apostolic din Faptele 15.

Unii identica acat Conciliu cu conferinta men-
tionata in Gal. 2:1-10, intrucit ei cred ca ate nein-
temeiata obiectia ca Pavel nu ar putut lasa nemen-
tionat in Galateni vizita pe care a facut-0 la lerusalim
si care ate amintita in Fapt. 1 1:30, deoarece el men-
tioneaza vizita din Gal. 1 :18 pentru u.n scop, iar pe cea
din Gal. 2:1 pentru un alt scop. Pentru a arata ca el
era ,,,apostol, nu de la oameni, nici primzr-un om,
Pavel spune ca nu a avut nici o legtura cu apostolii
pina la 3 ani dupa convertirea sa. Cind rnentioneaza
vizita mai recenta la lerusalirn, scopul sau ate sa-i
asigure pe galateni ca apostolia sa pentru neamuri a
fost recunoscuta de carte liderii ("CONCl-
LIUL DIN IERUSALIM si "GAl.A'l'ENl, EPISTOLA CA-
TRE.)
Unii plaseaza vizita din Fapt. 11:30 inainte de
pemecutia impotriva bisericii declansat de Agripa si
sustin ca Conciliul din Faptele 15 (=Gal 2:1-10) a
avut loc atunci. Dar faptul acesta ate dicil din punct
de vedere cronologic, deoarece convertirea lui Pavel
ar trebui datata nu mai tirziu de anul 30. Alpii sustin
ca Conciliul a avut loc dupa prima calatorie misionara
si ca atunci. si nu mai devrerne, a fost adus la lerusalim
ajutorul snins la Antiohia pentru cei ce sufereau de
foamete. Se praupune ca Luca a avut doua relatari
ale acatei vizite, 0 relatare din Antiohia si una din
lerusalim si a crezut, in mod gra_it, ca era vorba de
vizite diferite. J. Knox, in cartea sa Chapters in a Life
of Paul (1954) nu numai ca a condensat activitatea
evanghelistica a lui Pavel la 0 singura perioada (40-
51), ci a plasat si Conciliul apostolic dupa aceasta
perioada. Tbtusi, revizuirea radicala a cronologiei ac-
vittii lui Pavel nu a gasit acceptare.
e. A doua cdldrorie misionard
Se pare ca Pavel a inceput a doua cltorie misionara
la srsitul primaverii anului 48. Dupa ce a vizitat
bisericile din Siria si Cilicia si cele care erau inintate
deja in Asia Mica, el a intrat intr~un tinut nou, ,,tinutul
Frigiei si Galatiei (Fapt. 16:6). Aceasta lucrare misio~
tiara nu ne este dacrisa acolo, dar trebuie s5 fi inclus
inintarea bisericilor carora le-a fost adraata mai
tirziu Epistola catre Galateni, daca (potrivit teoriei
general acceptate pina in secolul al 19-lea) acate
biserici erau in Galatia in sens emograc. Este posibil
ca inintarea lor sa tinut pina in prima parte a anului
49. Misiunea care a urmat in Macedonia si Ahaia s-a
srsit la scum: vreme dupa incidentul cu Galio (Fapt.
18:12-17) si data acestui incident poate fi stabilita
destul de precis cu ajutorul unei inscripgii. ln aceasta
inscriptie, 0 scrisoare a lui Claudius catre locuitorii din
Del si datata la ,,a 26-a aclamare imperatorial a sa,
Galio este mentionat ca proconsul. Alte inscriptii (CIL,
3. 476 si 6. 1256) arata ca imparatul Claudius a fost
aclamat a 23-a oara la 0 data dup 25 ianuaiie S1 si
pentru a 27-a oara inainte de 1 august S2. Prin ur-
mare, este foarte probabil ca el a fost aclamat pentru
a 26a oar in prima jumatate a anului S2 si, deci,
inscriptia dateaza din acel an. Dar inca inainte de
aceasta data Galio a cercetat problema de frontiera cu
care se ocupa scrisoarea si a corapondat cu Claudius
cu privire la ea. Prin urrnare, scrisoarea trebuie sa e
din anul al doilea de proconsulat al lui Galio si anul
acela trebuie sa inceput in vara anului 51. Faptele
18:12 sugereaza ca Galio era in functie de mai multa
vreme cind a avut loc actiunea evreilor. Dar nu ate
probabil ca ei s5 asteptat, sa zicem, mai mult de doua
_ _ _-_ ___-,_.---on n
luni. lncrucit Pavel a fost la Corint timp de 18 mm
inainte de acest incident, el trebuie s sosit acolo la
inceputul anului 50; si dup acat incident el a mai
zabovit la Corint .,datul de multa vreme (Fapt. 18:
18), 0 expraie care nu poate indica aici mai mult de
1 sau 2 luni, probabil ca el s-a intors in Sir-ia inainte
de iama anului 51/52.
Cind a ajuns la Cor-int Pavel a intilnit pe Acuila si
Priscila care venisera recent dinRorna deoarece Clau-
dius a poruncit ca top evreii sa par-aseasca cetatea.
Orosius plaseaz ordinul de expulzare a evreilor in
anul al noualea al lui Claudius, 49 (25 ianuarie) - 50.
Desi nu se stie de unde a obtinut Orosius aceasta data,
s-ar putea sa e bazata pe informatii dernne de incre-
dere. Data se potriveste bine cu concluzia as Pavel a
ajuns la Corint la inceputul anului 50.
f. De la fnceputul celei de-a treia cdldtorii misionare a
lui Pavel pfnd la sosirea sa la Roma
Este putin probabil ca a treia calatorie a lui Pavel sa
inceput mai devreme de anul 52; inn-ucit a inclus o
sedere de 3 ani in Efes (Fapt. 20:31) si 3 luni peaecute
in Grecia (Fapt. 20:3), st$itul ei poate fidatat cel mai
devreme in anul S5. Sosirea lui Festus ca procurator
in locul lui Felix la 2 ani dupa aceasta (Fapt.*24:27)
trebuie datata cel mai devreme in anul 57. lntnicit
succaoml lui Fatus se aa in Palestina la Sarina-
toarea Corturilor din anul 62 (Jos., BJ 6. 300 .urrn.),
Festus, care a murit pe cind era procurator, trebuie sa
sosit cel mai tiniu in anul 61 . Dintre datele posibile
intre 57-61, rnajoritatea cercetatorilor raping anii 57
si S8 ca fiind prea devreme si acceptind anii S9 sau
60, plaseaz sosirea lui Pavel la Roma in 60 sau 61.
in timp ce era procurator, Fatus a pm-nis unei
delegatii sa duca 0 cerere la Roma si acolo cererea le-a
fost aprobati ,,ea sa fac pe placul lui Poppaea, sotia
lui Nero (Jos., Ant. 20. 195). lntrucit Nero s-a ma
torit cu Poppeea in luna mai a anului 62, se poate ca
Fatus s fost inc in viata in aprilie 62. O nou editie
monetara provinciala introdus in Iudea in anul 59
d.Cr. (ultima inainte de revolta din anul 66) s-ar putea
sa indice instalarea lui Festus in acel an.
lntoarcerea lui Pavel de la Cor-int in Siria Se poate
s fost prilejuita de boala si se poate ca el s5 nu
inceput a treia sa oalatorie pina in anul 53. Cind s-a
intors in Fr-lg-in si Galada, el a intrat de data aceasta
prin Galatia (Fapt. 18:23) si a ajuns la Efes in toamna
anului S4, dupa ceea ce Fapt. 1 :9 prezinta ca o rnisiune
considerabila in partea centrala a Asiei Mid. ln anul
57, dupa rscoala de la Efes el a plecat spre 'Il'oa. A
trecut in Europa la inceputul anului 58 si l-a intilnit
pe Tit, care i-a linistit ingrijorarea cu privire la bisetica
din Con'nt. Dupa aceea a luci-at in Macedonia si Ahaia
si poate in Iliria (Rom. 15:19) si s-a intors la lerusalim
in anul 59. ln anul 61, dupa 2 ani de inchisoare la
Cezareea, el a facut apel la Cezar si in roan-ma acelui
an (Fapt. 27:9) a plecat cu corabia spre Roma, ajun-
gind acolo in anul 62.
Pon-ivit lui Josephus, cind Felix s-a intors la Roma
el a scapat de pedeapsa pentru relele facute in Pala-
tina datorit interventiei fratelui sau, Pallas, ,,care in
vremea aceea se bucura de mare trecere inaintea lui
(Nero). Tacitus ne spune ca Nero l-a indepartat din
functie pe Pallas la scurti vreme dup urcarea sa pe
tron. Tinind seam de acate fapte, cit si de Cronica
lui Eusebius (versiunea Hietonymiana), instalarea lui
l-estus ca procurator trebuie plasata in al 2-lea an al
lui Nero si consider-ind de asemenea perioada de 2 ani secundar este acela de stilp folosit ca instrument de
dirt Fapt. 24:27 ca ind timpul cit Felix a fost procu- pedeapsa si executie. in NT ate folosit in acest ultim
rator, anumiti cercetatori sustin ca Fatus l-a succedat sens. Substantivul apare de 28 de ori iarverbul de 46
pe Felix in anul 55 sau S6. Obiectiile aduse acatei de ori. in VT nu a avut loc crucicarea infractorilor vii
cronologii ,,ante-datate sint ca lasa prea putin timp (smuro in LXX in Est. 7:10 are traducera evr. tam,
pentru intimplrile din a treia calatorie a lui Pavel si care inseamn ,,a spinzura). Executia se facea prin
presupune o interpretare mai putin reasca a textului omorlre cu pietre. lbtusi, trupurile moarte erau uneori
din Fapt. 24:27 si Josephus insusi plaseaza in timpul atimate pe lemn ca un avertisment (Deut. 21:22-23;
domniei lui Nero evenimentele petrecute cind Felix a los. 10:26). Un asemenea trup era considerat bles-
fost procurator. temat (Gal. 3:13) si trebuia eobortt de pe lemn si
ingropat inainte de lasarea noptii (cf. loan 19:31).
g. De la sosirea lui Pavel la Roma pfrui la sflrsitul erei Acest obicei explica de ce in NT crucea lui Cristos ate
apostolice descrisa ca un ,,lemn (Fapt. 5:30; 10:39; 13:29; 1 Pet.
Timp de cel putin 2 ani, adica pin in anul 64, anul 2:24), un simbol al
persecutiei dedansate de Nero, Pavel a ramas aratat Crucicarea a fost practicata de fenicieni, de car-
la Roma. Nu se stie cu cettitudine ce s-a inmplat cu taginezi si mai tiniu a fost folosita pe scara largo de
el atunci. rornani. Numai sclavii, provincialii si infractorii de
Petru a fost izbvit in mod miraculos din miinile teapa cea mai joasa erau crucicati, iar cetatenii ro-
lui Agripa (Fapt. 12:3 s.urm.) . Mai tiniu el a participat mani numai foarte rar. Astfel, tradiiia poo-ivit careia
la Conciliul apostolic si dupa aceea a vizitat Antiohia Petru a fost crucicat, la fel ca lsus, dar Pavel a fost
(Gal. 2:11 s.urm.). Mentionarea unei partide a lui decapitat, este in armonie cu obiceiul antic.
Chifa in Corint (1 Cor. 1:12) nu este o dovedi alz In afara de stilpul vertical (crux Simplex) pe care
soluta oi Petm ar ajuns acolo. Exista dovezi su- victima era legata sau trasa in teapa, existau trei tipuri
ciente ca el a ajuns in cele din urrna la Roma, dar in de cruci. Crwr comm issa (crucea Sf. Anton) avea forrna
ce private asocierea lui cu acat ora; singurul lucru literei ,,T de tipar, iar unii cred ca era derivat de la
cert ate marrajul sau. simbolul zeului Tammuz, litera tau; crux decussota
lacov, fratele Domnului, a fost omorit prin impres- (crucea Sf. Andrei) avea for-ma literei ,,X; crux immis-
care cu pietre in anul 62, potrivit cu Jos, Ant. 20.200, sa era crucea obisnuiti, alcatuita din doua bime in
un pasaj care s-ar putea s e o interpolare. Cu putin forma de (+) si potrivit traditiei, Domnul a murit pe
timp inainte de Razboiul evreiesc (66-70) cra_tinii din 0 asemenea cruce (lrenaeus, Haer. 2. 24. 4). Lucrul
lerusalim s-au refugiat la Pella. Perecutiile cratinilor acata ate intarit de referirile din cele patru Evan-
din timpul domniei lui Domitian (B1-96) se pare ca ghelii (Mat. 27:37; Marcu 15:26; Luca 23:38; loan
s-au datorat in mai mare masuri dusmaniei personale 19:19-22) la titlul pironit pe cruce deasupra capului
si furiei populatiei locale i nu unei actiuni a statului. lui Cristos.
Exist! prea putine dovezi ca apostolul loan ar fost
martirizat alaturi de fratele sau lacov (Fapt. 12:2).
Este mai probabil ca, asa cum scrie lreneu (Adv. Haer.
2. 22. 5), loan a trait pin in t:impul lui 'l1'aian. Moartea
lui Qcca 100) marcheaz srsitul erei apostolice.
in ce private datarea cartilor NT, vezi artkolele
dapre fiecare carte in parte.
BIBLIOGRAFIE. Ginzel, Handbuch da mathema-
tischen und technischen Chronologie, 1906-14; Ca-
vaignac, Chronologie, 1925; J. Fincgan, Handbook of
Biblical Chronology, 1964; U. l-lolzmeister, Chrono-
logia Vitae Chnkri, 1933; J. K. Fotheringham, ,,The
Evidence of Astronomy and Technical Chronology for
the Date of the Crucixion in JTS, 3S, 1934, 146
s.urm.; E. F. Sutcliffe, A Two Year Public Ministry,
1938; G. Ogg, The Chronology of the Public Ministry
of Jesus, 1940; The Chronology of the Life of Paul,
1968; L. Girard, Le Cadre chronologique du Ministere
de Jsus, 1953; A. Jaubert, La Date dc la Cne, 1957;
D. Plooij, De Chronologie van het Lever! van Paulus,
1918; U. Holzmeister, Historia Aetatis Novi Testamen-
ti, 1938; J. Dupont, Les Problmes du Livre des Actes,
1950; G. B. Caird, TheApostolic Age 1955, Appendix
A; J. J. Gunther, Paul, Messenger and Exile: A Study in
the Chronologie of hr: Life and Letters, 1972; J. A. T.
Robinson, Redating the New Testament, 1976.
CLO.

CRUCE, CRUCIFICARE. Terrnenul gr. cotespun-

ztor lui ,,cruce (subst. stauros; verb stauroo; lat. Desenul aratd pozitia corpului rrlstignitului in timpul
subst. crux, verb cructgo, ,,eu pe cruce) are crucificdrii, bazat pe un schelet descoperit fn
sensul prirnar de slp sau birna verticala, iar sensul apropierea Ierusalimului

Dup ce infxactorul em condamnat, era obiceiul
ca victima s e biciuit cuagellum, un bici de piele
care, in cazul Domnului nostru, L-a slabit mult ma
indoiaia, gi I-a grbit moartea. Dup aceea El a trebuit
55 duca bima u-ansversala (pazibuluni), asemenea
unui sciav, pin la locul de tortur i moarte, aat
intotdeauna in afara cetagii, in timp ce un <1-ainix:
ducea inaintea lui ,,titIu1", acuzagia scris. Isus era
prea slabit ca sa poata duce acest patibulum, nu
inmeaga cruce, i de aceea a fost purtat de Simon din
Cirena. Condamnatul era dezbricat de haine i era
inns gol pe pamint, cu bima transvexsala sub umeri,
iar bragele sau miinile ii erau Iegate sau pironite de
bim (loan 20:25). Dupa aceea aceasta bar tmnsver
sal era ridicat i prinsa de stilpul vertical in aa fel
inck picioarele ulterior Iegate sau pix-onite,
erau ceva mai sus de nivelul pmintului 5i nu Ia
inil_n'me, cum sint zugrvite adesea. Cea mai mare
parte a greutagii trupului era sisginuta de obicei pe
;iru pugin ieait in afara (s'ediIe), pe care edea vic-
tima. Condamnatul era Iisat sa moan-5 pe cmce de
foame i de epuizare. Uneori moartea era grabiti prin
cmnfragium, ruperea picioarelor, ca in cazul celor doi
lhari, dar nu gi a1 Domnului nostru, deoarece El era
deja mort. "lbtugi, coasts Lui a fost impuns cu o suiiga
ca s e siguri de moartea Lui, aa incit trupul 55 poat
fi coborit de pe cruce inainte de sabat (Ioan 19:31
.\n'm.), aa cum au cerut
Se pare ca metoda de crucicare era diferit in
diverse prgi ale lmperiului Roman. Scriitorii laici ai
vremii em: s dea relatri detaliate ale acestei forme
de pedeaps, care era cea mai cmda gi mai injositoaxe
dintre toate. O lumin nou! asupra acestui subiect a
fost adusi dc Iucririle arheologice din Iudeea. in vara
anului 1968 un gr-up de arheologi condus dc V. T12-
feris a descoperit patru morminte evreiegti Ia Giv'at
ha-Mivtar (Ras ei-Masaref), Dealul Amunigiei, in a-
propiere de Ierusalim. in care s-a aflat un osuar con-
p'ni.nd oasele unui barbat (tinar) crucicat, datind
probabil intre 7 d.Cr. gi 66 d.Cr., dac iacem dararea
pe baza vaselor de lut caracterisdce perioadei irodiene
gsite acolo. Numele Jehohanan are incrustat. Au
fost fcute cercetiri cu privire Ia cauzele
i namxa morgii sale i acesta pot s5 reverse multa
Iumin asupra fonnei Domnului nostru.
Bragele tinamlui (gi nu palmele sale) au fost pim-
nite de patibulum, bima transvetsal, fapt care ar
putea sugera ca Luca 24:39; loan 20:20, 25, 27 at
trebui u-adus ,,bx-aye. Greutatea trupului probabil ca
a fost sprijinita pe o scindur (sedecula) prinsa cu cuie
de simplu, bima venicala, ca un suport pentru gezur.
Picioai-ele i-au fost indoite la genunchi i intoarse
astfel incit gambele erau paxalele cu paribulum sau
bara transvexsal, iar gleznele erau sub ezut. Un cui
de er (care este inc in locul sau original) a fost btut
prin ambele cilciie, piciorul drept ind peste cel sting.
Un fragment axat C5 crucea a fost din lemn cle mslin.
Amindoua picioarele iau fost rupte, probabil printr-0
lovitur putemica, la fel ca i picioarele celor cru-
cicapi alaturi de Isus (Ioan 19:32).
Daca Isus a murit in mod asemntor, atunci pi-
cioarele Lui nu au fost intinse ca in reprezentriie
artistice creatine tradigionale. contorsionagi ai
picioarelor probabil a i-au caumt dureri marL cu
contracgii spasmodice $i crampe rigide. este posibil ca
lucrul acata sa fi contribuit Ia timpul scurt in care a
\..-v uh
murit, 6 ore; nu incape indoial c moanea i-a fost
grbita gi de biciuirea primit inainte de crucicare.
Scriitorii contemporani o dscriu ca o moarte ex-
trem de chinuitoare. Evangheliiie, insa, nu dau o
descriere detaliat a suferin;elor zice ale Domnului,
ci spun doar simplu i cu respect: ,,L-au rstignit.
Potrivit termini din Mat_ 27:34 Domnul a refuzat
orice ugurare a suferingelor Sale, far; indoiala pentru
a-$i pstra claritatea pin Ia srir, fcind voia
mam. Age se explic faptul ca a putut 55-1 mingiie
petilharulcaxeerapemoartegiapumzsagraiasca
restul celor apte rostiri minunate de pe cruce.
Interesul scriitorilor NT faga de crime nu este ar-
heologic sau istoric, ci Cristologic. Ei sint preocupap
cu semnicayia etem, cosmici, soteriologici a ceea
ce s-a imimplat o data pentru totdeauna in moartea
lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, pe cruce. Din punct
de vedere teologie, cuvintul ,,c1-uce a fost folosit ca o
descriexe sumar-Z1 a evangheliei ca Isus Cris-
tos ,,a murit pentru pcatele noastre. Astfel, ,,propo-
vduirea Evangheliei este ,,cuvintu1 crucii, ,,predi-
canea Iui Cristos cel crucicat (1 Cor. 1:17 .un'n.).
De aceea apostolul se Iauda cu ..crucea Domnului
nostru Isus Cristos gi spune ca a suferit persecua
"pentru crucea Iui Crisxos. Esxe clar ca in aceste
pasaje cuvinrul ,,cruce repnezint toata vestea buna
a rascumparirii noastre prin moanea ispgitoare a lui
Isus Cristos.
,,Cuvintu1 crucii ate de asemenea ,,cuvi.ntuI impa-
crii (2 Cor. 5:19). Aceasta tema reiese clar din
Epistoia ctre Efeseni i cea cane Coloseni. "Prin
cruce Dumnezeu a impcat pe evrei i pe cei dintre
Neamuri surpind zidul de dsprpire de Ia mijloc,
Iegea porunciior (Efes. 2:14-16). Prin ,,singe1e crucij
Dumnezeu a facut pace, ntrnpcind toate lucru:-ile cu
Sine (Col. 1:20 .\m'n.). Aceast impacare este in
aceIai timp personal i cosmic. Ea are loc pentru ca
Isus Cristos a inlturat actul de acuzare care sttea
impotriva noascra cu ceringele sale Iegale, ,,pironin-
du~I_pe cruce (Col. 2:14).
In NT crucea este un simbol de mgine 5i umiline,
dar $i un simbol a1 inyelepciunii i gloriei lui Dum-
nezeu revelate prin ea. Romanii au folosit crucea nu
numai ca un instrument de toxtur i execugie ci i ca
un stilp al infamiei, tezervat pentru cei mai rai i cei
mai de jos. Pentru evrei era un semn aI blestemului
(Deut. 21:23; Gal. 3:13). Aceasta este moartea de
care a murit Isus gi pe care a cerut-0 muigimea. EI ,,a
suferit crucea, a dispreguit rus_>inea (Evr. 12:2). 'II'eap-
ta cea mai dejos a Domului nostru a fost faptul
ca a indurat ,,moartea de cruce (Filip. 2 :8). Din cauza
aceasta era 0 ..piatra'\ de poticnire pentru evrei (1 Cor.
1:23; cf. Gal. 5:11). Spectacolul ruginos al purtirii
patibulum-ului de catre victim era atit de familiar
pentru asculttorii Si incit Isus a dscris de trei ori
calea uceniciei ca i calea crucii (Mat. 10:38; Marcu
8:31; Luca 14:27).
In afara de aceasta, crucea este un simbol al
noastre cu Cristos, nu doar in virtutea faptului ca noi
urmam exemplul Lui, oi in vimitea a ceea ce a fcut
El pentru noi i in noi. In moartea Lui inlocuiroare pe
cruce, pentru noi, noi am murit ,,in El (cf. 2 Cor. 5:14)
gi ,,omu1 nostru cel vechi este rastignit impreuna cu
El, pentru ca prin Duhul Snt care locuiete in noi s
putem umbla in viaya noua (Rom. 6:4 .urm.; Gal.
2:20; S224 .urm.; 6:14), ca s rrninem ,,in El.
 BIBLIOGRAFIE. M. Henge], Crucixion, 1977; J.
H. Charlesworth, EXPT 84, 1972-3, p. 147-150; V.
T1.aferis,IEJ 20, 1970, p. 18-32; J. Wilkinson, ExpT
83, 1971-2, p. 104-107; W. Barclay, Crucied and
Crowned, 1961; B. Siede, E. Brandenburger, C.
Brown, in NIDNTT 1, p. 389-405; J. Schneider, TDNT
7, p. 572; R. de Vaux, Ancient Israel, 1961, p. 159.
J.B.T.
CUAKI. Nume latin care inseamna ,,aI patrulea;
numele unui cratin din Corint ale carui salutiri le
transmite Pavel in Rom. 16:23. El este numit ,,fratele
Cuart. Aceasta poate insemna fie ,,fratele lui Erast,
mentionat alaturi de el (mai mulgi cratini din Corint
aveau nume latine); e ,,fratele nostru, adic, ,.fratele
de credinya cra_ti.na, un titlu care completeaza for-
mula de adresare pentru ceilalyi din v. 21-23; sau
,,fratele vostru, adic ,,-atele vostru de credinpi din
Roma (cf. 1 Cor. 1:1; "'SOS'I'EN). Daca 'Ien_iui Cuart
nu ar separagi de alte doua nume, am putea sugera
ca ei erau al treilea i al patmlea u din aceeagi
familie. Mai tixziu, in coleqriile de vieyi ale snilor, a
fost inclus intre cei $aptezeci (Acza Sanctorum, Nov.
1, p. sss).
A.F.W.
CUI. 1. Un garua de lemn (Jud. 4:21, ebr. yiigg,
folosit de Iael pentru a-l omori pe Sisera. Uneori era
folosit pentru a suspenda diferite obiecte, ca in Ezec.
15:3. Isaia (22:25) l-a comparat pe Eliachim cu un
,,drug lmplintat lntr-un loc tare pe care se sprijinea
toate greutatea casei tatilui sau. Un asemenea cui sau
drug de fie: era lmpllntat In zicl.
2. Un cui de metal (ygig) batut in lemn sau alt
material pentru a pine obiectele laolalna, sau lasat in
afara pentru a atirna obiecte de el. In cortul intllnirii
cuiele erau de bronz (Exod. 27:19; 35:18; 38:20, 31;
39:40; Num. 3:37; 4:32). Dalila a folosit un asemenea
cui pentru a-l lega pe Samson (Jud. 16:14). Cuvintul
masmer se refer la cuie de er (1 Cron. 22:3) sau de
aur (2 Cron. 3:9) inpte incr-un zid (Ecl. 12:11) sau
folosite pentru a prinde idolii la locul lor (Is. 41:7; ler.
10:4) . Cuie au fost gsite in multe locuri din Palestina,
inclusiv la Tell Abu Hawam, un port antic din apro-
piere de Mt. Cannel.
3. in vremea NT victimele erau ginruite pe 'cmce
cu cuie care erau batute prin miini i prin picioare (gr.
hlos, loan 20:25).
J.A.T.
CULOR1. Adjectivele de culoare apar rareori in VT
i in NT, pentru mai multe motive. Primul motiv are
specic: Biblia, ind istorisirea relapiilor dintre Dum-
nezeu i poporul sau, nu o scriere subiectiva dapre
experienga atetic a poporului, ate foarte sumara in
scrierile descriptive care implic folosirea extensive $1
precisa a adjectivelor de culoare. Chiar i atunci cind
ate dacrisa in VT natura, insuepit sau neinsuegita
(cum este cazul frecvent in Pentateuh, Iov i Psalmi),
dacrierea cuprinde aspectele naturii care inspira ad-
miragie pentru Dumnezeu, natura ind 0 reflectare
adecvata a Creatorului sau.
Al doilea motiv este mai general ei are de ordin
limba ebraica folosita in Biblie nu poseda
vocabularul complex $i specializat pentru descrierea
culorilor, cum intilnim astazi in majoritatea limbilor
indo-europene. Astfel, denirea precisa a culorilor ar
fost dificila, daca nu chiar imposibila, afara de cazul
ca ar fi fost folosite compaxagii sau metafore. Dar acest
motiv, care la prima vedere pane sa e pur lingvistic,
se dovedate a in aenga un motiv de ordin psiho-
logic: 0 axioma a ate c5 orice cultur,
indiferent cit ar fi de primitive, dezvolna acel voca-
bular care se potriveete perfect pentru a exprirna ideile
ei doringele ei, Prin urmare, aceasta saracie lingvistica
corespunde unei lipse de interes pentru culori ca o
experienga atecica a poporului evreu; preocuparea
lor practice s-a concentrat in mai mare masur asupra
naturii materialului din care era confeqzionat articolul
$1 in virtutea careia avea o anumita culoare. De fapt,
multe dintre cuvintele care descriu culori an dacris
originea ei nu nuanga; hrgmn, de exemplu, tradus
in general ,,purpura (de ex. Ex. 25:4), este un mate-
rial roeu-pm-puriu, de obicei din lina. Este un cuvint
imprumutat i probabil ca inseamna ,,tribut. Alte
cuvinte similaxe (iiinf, karmfl, 615) congin e o refe-
rire la murer, crustaceul din corpul cruia se obginea
colorantul scump, sau la coeenila (Coccus cacti), din
care se obginea u.n colorant rogu. In consecing, pentru
evrei un om imbracat cu o haina colorata pmpuriu nu
ate in primul rind un om imbracat frumos. Este un
rege sau an om bogat. Tot aea, un om imbracat in pinz
de sac nu este in primul rind un om imbracat urit, ci
un cer$etor sau un orn in jale. Aceasta interpretare
ugureaza folosirea simbolici a culorilor, care apare
sporadic in VT ei deplin dezvoltat in Apocalipsa.
Tbtuei, chiar $i craducerile (VSR. de exemplu) se pare
ca an folosi: ,,purpuriu" (caramiziu) gi ,,stacojiu fara
discriminare,aaincitnuartrebuisasepunaun
accent prea mare pe culoarea exact. Excepgie face
iar, ,,rou (ler. 22:14 gi Ezec. 23:14): era u.n oxid
de plumb sau de fier care producea un pigment roeu
intens, adecvat pentru pictmi murale, dar nu pentru
colorarea hainelor.
Scriitorii NT, desigur, au avut la dispoz.i_u'e voca-
bularul grecac pentru culori care era extensiv i
exibil; dar, prin virrutea subiectului lor, ei s-au preo-
cupat de culori ca atare chiar mai pugin decit scriitorii
VT. In orice caz, stabilitatea nuanfei, $i prin urmare
terminologia precisa, a trebuit sa aetepte pine la in-
troducerea colorangcilor care sint mai uaor de
controlat gi pe baza carora s-au elaborat diagrame de
culoare. La fel ca i alte popoare antice, grecii erau
mult mai impnesionagi de contrasml dintre lumina gi
intuneric decit de diferenga dintre difcrite culori. Cu
alte cuvinte, ei au avut tendinga sa dacrie toate
culorile ca treceri treptate imre negru $1 alb. Pentru a
compensa aceasta, ei an avut un vocabular rernarcabil
de bogat pentru a descrie gradele luminii refractate.
Clnd infelegem acat lucru, multe probleme imaginare
din Biblie dispaf; holdele din Ioan 4:35, nu sint ,,deja
albe pentru secerig ci ,,5tr3lu<:itoare sau ,,sclipitoa-
re; Exod. 25:4 grupeaza impreuna ,,albastm, pur-
puriu ica1-imiziu nu pentru cel ar toate simboluri
ale bogayiei, ci pentru ca pentru scriitor ele erau
asemanatoare, poate prea pugin diferengiate, deoa-
rece erau culori ,,inchise 5i nu ,,deschise, culori pro-
duse in mod asemanator, folosite pentru produse tex-

tile, aclica erau produse ale omului si nu obiecte
naturale. Pentru haina lui Iosif, vezi *IOSlF.
BEBLIOGRAFIE. Platt, CQ 1935; A. E. Kober, The
Use of Color Terms in the Greek Poets, 1932; F. E.
Wallace, Colour in Homer and inAncientArt, 1927; l.
Meyexson (ed.), Problmes de In Couleur, 1957; G. T.
D. Angel, NIDNTT 1, p. 203-206; vezi si Indexul la
NIDNTT 3.
A.C.
cuurut. s'mA1v|osn.on. Majoritatea pop0are-
lor primitive pagine cred in existenta spiritelor, bune
si rele, si multi cred ca printre acestea sint spiritele
mortilor. Dorinta de a asigura conforml spiritelor
binevoitoare si de a impiedica ac1_J'unea celor rau-
voitoare duce deseori la ,,c'ultul mortilor; pentru atriu-
gerea acestor scopuri sint facute diferite cum
sint pnegatinea mortilor pentru inmormintare si pune-
rea de mincare si bautura in monnint. Tbtusi, vene-
rarea ragga a mortilor, in sensul adorarii sau zeicarli
lor, este destul de rare; cel mai bine cunoscut exemplu
ate cel al Chinei confuciene. Prin urmare, ate mai
potrivit sa vorbim dapre un ,,cult al mortilor decit
despre un ,,cult al stramosilor, intrucit nu exista nici 0
indoiala ca aceste din urma ate intilnit in Biblie.
ln ultima parte a secolului al 19-lea ;i in prima
parte a secolului al 20-lea relatarile calatorilor i
misionarilor cu privire la credintele popoarelor primi-
tive din zilele noastre an oferit antropologilor material
pentru speculatii dapre ,,dezvoltarea" religiei. Biblia
a fost reexaminata in lumina acestor teorii care au
rezultat i au fost detectate praupuse urme ale sta-
diilor primarein dezvoltarea religiei israelite. Prlntre
acate urme au fost indiciile cu rivire la cultul stra-
mosilor. Astfel, s-a arrnat ca o dovada pentru acat
cult poate gasita in luarea lui "Enoh pentru a cu
Dumnezeu (Gen. 5:24), o indicatie ca el at fost
zeicat; dar aceasta speculatie este complet nefon-
data. S-a sugerat de asemenea ca initial "teramii an
fost venerati ca ale stramosilor, dar nici pen-
tru aceasta conceptie nu exista temei.
O data cu redescoperirea civilizatiilor din Orientul
Apropiat, care au format cadrul VT, s-a vazut ca obice-
iurile popoarelor primitive din vremea noastra sint in
mare masura irelevante, dar multe dintre teoriile cu
privire la dezvoltarea religiei au ramas, deei acum
religia V1 a fost privita ca un amalgam de credinte 5i
practici ale popoarelor invecinate.
ln Orientul Apropiat antic credinta in viata dupa
moarte a dus la practici cultice legate de cei moi-p.
Pregatirile facute de egipteni pentru confortul celor
morti in viata viitoare, care se credea ca ate in esenta
o existenta placuta, erau foarte labor-ioase. In Meso-
potamia se cunoaste mai putin cu privire la ritualurile
funerare, dar viata viitoare era conceputa in termeni
sumbri si de aceea era important sa puna la dispozitie
lucrurile necaare, prin ritual sau liturghie, asa incit
mortii sa nu se lntoarca nemultumiti si sa le faca ran
celor Cazul regilor era diferit si a existat tendinta,
cel pupin formala, de a-i zeifica. De exemplu numele
unor domnitorl din vechime, cum sint Lugalbanda si
Ghilgama, erau sctise cu determinative divine, 0 0-
noare care a fost acordata in special regilor din Dinas-
tia a 3-a din Ur, iar uneori le erau adresate rugaciuni.
ln Sin'a cultul mortilor ate de asemenea atestat, ca de
ex., in descoperirile de la Ras Shamra, unde mormin-
.__ __ _ _--_--'7-uv-\
tele erau prevazute cu conducte si colectoare pentru
ca libatiunea sa e turnata de la suprafata direct in
cripta morminrului.
In Palatlna au fost excavate putine cimitire din
perioada israelita, dar cele descoperlte indica un de-
clin in provizii, in comparatie cu Epoca Bronzului
canaanita, sau, cu alte cuvinte, un declin al cultului
mortilor. Tbtusi, in Biblie ate armat clar faptul ca
israelitii se abateau in permanent: de la calea dreapta
si adoptau practicile religioase ale popoarelor invad-
nate. Este de asteptat ca printre aceste practici sa fie
unele asociate cu cultul mortilor. Astfel, armatiile
din Deut. 26:14 denota ca a fost necesarsa se interaica
aducerea de jertfe mortilor; se pare ca s-a asteptat s
e ars tamiie (l) pentru Asa la inmormintarea sa (2
Cron. 16:14) si la inmormintanea lui Zedechia (ler.
34:5); Emec. 43:7-9 dd de lntela ci exist: o venerane
a trupurilor moarte ale regilor. Practica necromantiei
(*GHIClRE) ate atestata de asemenea (1 Sam. 28:7),
dai ate condamnata cu tarie (Is. 8:19; 65:4).
Alte pasaje biblice sint citate uneori ca dovezi ca
asemenea practici erau cunoscute sau acceptate ca
practici legnime. Astfel, in Gen. 35:8 se spune ca
stejarul sub care a fost ingropata doica Rebecai a fost
numit Allon-bacuth, ,,Stejarul jalei, iar in Gen. 35:20,
Iacov a ridicat un masslgd ("STll.P) pe mormintul
Rahelei. S-a consider-at ca acate actiuni ar sugera
credinta in sanctitatea gropilor si, in consecinta, a
practicilor cultice asociate cu cei moqi. Dar jelirea
mortilor se poate s5 fi fost autentic si nu rituala si nu
exist nici o dovada care s sugereze ca ridicarea unor
stllpi de aducere aminte implica in mod necesar o
practica cultica. Obiceiul leviratului (Deut. 25:5-10;
" CASATORIE, TV) a fost interpretat in parte ca ar avea
scopul sa produca un urmas care sa continue cultul
mortilor pentru cel decedat. Totusi, aceasta inter-
pretare iese din limitele martuxiei directe a textului.
In ciuda diferltelor teorii paniciparea la jertfele fami-
liei (de ex. 1 Sam. 20:29) nu ofera nici 0 dovad cu
privire la cultul mortilor. S-a sugerat de asemenea ca
unele obiceiuri de jelire vinmonmmrans $1 ae-
LIRE) prezinta semne ale unui cult sau al venerarii
mortilor. Dar asemenea pxactici care erau legitime (cf
Lev. 19:27-28; Deut. 14:1) pot explicate la fel de
bine ca manifestari ale durerii pentru pierderea unei
persoane iubite.
ln concluzie, este clar ca nici venerarea stramosilor
i nici cultul mortilor nu au avut vreun rol in adevarata
religie a Israelului.
BIBLIOGRAFIE. R. H. Lowie, An Introduction to
Cultural Anthropology, 1940, p. 308-309 (POPOBIE
primitive din zilele noastre); J. N. D. Anderson (ed.),
The World's Religions, 1975, p. 40 (popoare primitive
din zilele noastre), 202-203 (sintoism), 223-224
(confucianism); A. H. Gardiner, The Attitude of the
Ancient Egyptians to Death and the Dead, 1935; I-I. R.
Hall in ERE, 1, p. 440-443 (Egipt); A. I-leidel, The
Gilgamesh Epic and Old Testament Parallelsz, 1949, p.
137-223; H. W. F. Saggs, ,,Some Ancient Semitic Con-
ceptions of the After-life, Faith and Thought 90,
1958, p. 157-182; C. F. A. Schaeffer, The Cuneiform
Texts of Ras Shamra, 1939, p. 49-54; G. Margoliouth
in ERE, 1, p. 444-450; M. Burrows, What Mean These
Stones?, 1941, p. 238-242; R. de Vaux, Ancient Israel,
E. r. 1961, p. 38.
T.C.M.

CUNOA$TEKI-I. Idealul grec de cunoastere era
contemplarea realitatii in starea ei statica si stabila;
evreii s-au preocupat in principal de viata in procesele
ei dinamice si de aceea au conceput cunoasterea ca
intrarea intr-0 relatie cu lumea perceputa, o nelatie
care solicita reactii nu numai din partea capacitagii de
intelegere a omului ci si din partea vointei omului.
1. ln Vechiul Testament
VI vorbeste dapre a cunoaste (_y5Qa) pierderea co
piilor (Is. 47:8), durerea (ls. 53:3), pacatul (ler.
3:13), mina lui Dumnezeu si puterea Lui (ler. 16:21),
razbunarea Lui (Ezec. 25:14). Relat'm sexuala intima
ate dacrisa prin a cunoaste un barbat sau o femeie
(de ex. Gen. 4:1; Jud. 11:39). Mai praus de toate, a-L
cunoaste pe Dumnezeu nu inseamna a doar con-
stlent de existenta Lui, deoarece acat lucru ate con-
siderat de la sine inteles in scrierile ebr. A-L cunoaste
pe El inseamna a-l. tecunoaste asa cum ate El: Dom-
nul suveran care cere ascultarea omului si in special
ascultarea poporului Sau Israel, cu care a facut un
legamint. El ate Dumnezeul a crui sntenie si bun5-
tate sint ,,cunoscute in experienta natiunii si a in-
dividului. Crlteriul acatei cunoasteri este ascultarea,
iar opusul ei nu ate ignoranta ci rebeliunea, abaterea
voita de la Dumnezeu (cf. 1 Sam. 2:12; 3:7; 2 Cron.
33:13; Is. 1:3; ler. 8:7; 24:7; 31:34). In afara de
aceasta, acceptarea armatiilor Domnului inseamna
rapingerea zeilor pagini, stiind ca ei nu sint dumnezei
(cf ls. 41:23).
Din perspective lui Dumnezeu, relatia dintre El si
om implic de asemenea cunoastere. ln cazul acata
nu poate ti vorba de o obeervatie teoretica, deoarece
atit omul cit si toate lucru:-ile sint creatia lui Dum-
nezeu. Tbcmai din acat fapt deriva atoteciinta lui
Dumnezeu: El cunoaste lumea i omul deoarece totul
a fost creat Ia porunca Sa (lov 28:20 s.urm.; Ps. 139).
In particular, Dumnezeu cunoaste pe aceia pe care i-a
ales s fie agentii Sai: cunoasterea Lui ate descxisa in
termenii alegerii (ler. 1:5; Osea 13:5; Amos 3:2).
II. ln Noul Tataxnent
Este normal s vorbirn dapre cunoa$tere in acat fel
ate normal daca ne adresam unor oameni care cred
ca Dumnezeu exista, dar nu accepta toate cerintele
Lui. In iudaismul elenistic si in modul in care sint
folositi in NT termenii ginskein, eidenai si derivatii
lor, observam ca ideea ebr. ate modicata prin faptul
ca ne-evreii erau ignoranti chiar si cu privire la exis-
tenta lui Dumnezeu (*IGNORAN'IA). In general, ins,
conceptia ebr. ate pastrat. Tbti oamenii trebuie sa
raspunda la tevelatia in Cristos care a facut posibila
cunoasterea deplina a lui Dumnezeu nu doar o inte-
legere intelectuala ci o ascultare cu privire la scopul
Sau revelat, o acceptare a dragostei Sale revelate si o
partasie cu Dumnezeu (cf. loan 17:3; Fapt. 2:36; 1
Cor. 2:8; I-ilp. 3:10). Aceasta cunoastere a lui Dum-
nezeu ate posibila numai pentru ca Dumnezeu, in
dragostea Sa, i-a chemat pe oameni la Sine (Gal. 4:9;
1 Cor. 13.12; 2 Tim. z=19). lntregul proca de ilu-
minare si acceptare poate dacris ca o cunoastere a
adevarului (1 Tim. 2:4; 2 Tim. 2:25; 3:7; Tit 1:1; cf.
loan 8:32).
Atit Pavel cit si loan au scris uneori stiind ca sint
in contrast si in opozitie cu sistemele de cunoastere
ezoterica pracrise de religiile misterelor si de ,,lo-
z0a_sincretist{1 din vremea lor (cf. 1 Tim. 6:20; Col.
2:8). In aceste cunoasterea era rezultarul unei
initieri sau iluminari prin care cel initiat intra in pose-
sia unui discernamint spiritual care era mai praus de
ratiune sau de credinta. In opozitie cu aca_tia (in
special in 1 Cor. si Col.), Pavel si loan (in toate scrierile
sale) accentuaza modalitatea in care cunoasterea lui
Dumnezeu deriva din acceptarea Cristosului istoric;
cunoagterea nu este opusa credintei ci constituie o
completare a ei. Nu avem nevoie de nici o alta revelatie
afara de aceea care ate in Cristos. OGNOSTICISM.)
BIBLIOGRAFIE. R. Bultmann, in TDNT 1, p. 689-
719; E. Schlitz, E. D. Schmitz, in NIDNTT 2, p. 390-
409.
M.H.C.
CUPTOR. Cuvintul acata este folosit pentru a tra-
duce cinci tenneni din ebraioa si unul din greaca.
1. man. Un cuvint aramaic folosit in Dan. 3 cu
privire Iacuptorul in care au fost aruncati $adrac,
Ma_ac si Abed-Nego de Nebucadnetar. Probabil ca a
fost un cuvint imprumutat din acad. utnu, ,,cup-
tonil, folosit pentru ars cararnizi sau pentru topit
metale.
2. kilgfn. Un cuvint care apare de patru ori in
Biblie ca o comparatie pentru a descrie fumul de la
Sodoma si Gomora (Gen. 19:28) si cel de pe Mt. Sinai
(Exod. 9.8, 10). ln limba ebraic post- exilica insemna
cuptoml pentru ats vase de lut sau pentru ars piatra
de var.
3. ktlr. 0 cale sau un creuzet pentru topit metale.
Cuvintul apare in Biblie intotdeauna ca o metafori sau
o comparatie pentru pedeapsa data de Dumnezeu sau
pentru calixea omului. Egiptul a fost un creuzet de er
(Deut. 4:20; ler. 11.4; 1 lmp. 8:51); Dumnezeu va
pune pe Israel in creuzet (cuptor) si il va topi cu minia
Sa (Ezec. 22:18, 20, 22); de asemenea, Israel a trecut
prin creuzetul incercarii (ls. 48:10).
4. "lil. Folosit numai in Ps. 12 :6 intr-o comparatzie
a cuvintelor lui Dumnezeu care sint ca si argintul
incercat in cuptor. Sensul sugereaza cuptor de topit
(creuzet).
5. tannr. ,,Soba portabil sau ,,soba (cuptor)
(*PllNE), al doilea cuvint ind 0 t1-aducere de prefetat
in Neem. 3:11; 12:38; Is. 31:9 si poate in Gen. 15:17.
6. kaminos. ,,$oba, cuptor, un cuvint folosit in LXX
pentru a traduce termenii attn, kihin si kr, iar in
Mat. 13:42, 50 si Apoc. 9:2 este folosit ca 0 figure de
stil pentru a descrie focul iadului (vezi si Apoc. 1:15).
Cuptoare pentru ranat aram au fost excavate in
Palestina la Bet-$en\es, Ai, Etion-Gheber, ultimul din-
tre aceste locuri aindu-se in extrernitatea de S a lui
Wadi Arabah care formeaz o depraiune asemene-
toare cu o pilnie pe unde sufla vinturi puternice. S-au
pstrat cuptoare pentru topit fierul, construite sub
nivelul pamintului, si au fost descoperite la Tell Jem-
meh (?Gherar). (ARTE $1 ME$TE$UGUR.l.)
BIBLIOGRAFIE. A. G. Barrois, Manuel d'ArCh0-
logie biblique, 1, 1939, p. 372-373; R. J . Forbes,
Studies in Ancient Technology, 6, 1958, p. 66 s.urm.
T.C.M.

CUPTOR ma ciimlimma. ln Orientul Apropiat
din vremurile biblice cirmizile cle lut uscate la scare
au fost intotdeauna cel mai ieftin gi cel mai rspindit
material de constructie, dar nu erau deosebit de rezis-
tente (de ex. in vremuri ploioase). "Carimiz.ile axse
erau aproape indatruclibile. Acatea erau folosite in
Maopotamia inc din timpuri strvechi pentru fata-
de, pentru pavaje, etc. in cldiri importante, dar au
fost aproape necunoscute in Palestina i in Egipt
inainte de vremea romanilor. De aceea, cuptoare de
criniizi sint gasite in mod obinu.it in Maopotaniia,
dar nu gi in apropierea Nilului sau lordanului. ln 2
Sam. 12:31; ler. 43:9; Naum 3:14 termenul malbn
ate tradus "cuptor de can-m.id5, clar aceasta t"radu~
cere pare s e incorectli. ln 2 Sam. ei Naum, malbn
ate tiparul dreptunghiular de lemn pentru fcut can
mizi obignuite, uscate la soare, iar in leremia ate
folosit in sens gurat penu'u a descrie pavajul de
cai-amm dreptunghiulare "dc la Tbhpanha. in 2 Sam.
12:31 intelesul ate ca David i~a pus pe amoniti la
munci grele (in acat verb literele ebr. d i r sint foarte
similare), cu erstraie, grape, securi i tipaxe de
ciramizi (malkn pnobail ca este in loc de malbn, TM
adnotri/Qr).
,,Cuptorul aprins in are au fost anincagi ca pe-
deaps cei trei prieteni ai lui Daniel (Dan. 3:6, 11, 15,
19-23) a fost probabil un cuptor de caximizi care va
fumizat crmizile arse pentru Babilonul lui Nebu-
cadnetar. Cuvintul folosit, 'attt1n, ,,cuptoi", ate prob-
abil identic cu cuvintul asiro-babilonian uriinum,
,,cuptoi". ln afara de cartea lui Daniel, pedeapsa crud
data de Nebucadnetar ate atestari nu numai in ler.
29:22 ci Qi in inscriptiiz int:-o scrisoare babiloniani
din cca. 1800 i.d.Cr. gi irm--o reglementare juridici
asirian din cca. 1130 i.d.Cr., oamenii erau (sau pu-
teau ) aruncagi intr-un cuptor, ca pedeaps; vezi G.
R. Driver, A_f0 13, 1957, p. 129 ea E. F. Weidner, AfO
17, 1956, p. 285-286. Obiceiul ate folosit ca 0 com-
paratie in Ps. 21:9. Cu privire la ipoteza ea acel
"cuptor aprins a fost un cuptor de carmizi, com-
paragti dacrlerea facut de R. Koldewey acirilor
cuptoarelor asemnitoare din vremurile modeme ca-
re au luminat ceru.l in apropierea Babilonului (The
Excavations at Babylon, 1914, p. 81-82). Cuptoarele
de cirmizi din Babilonul antic au fost probabil ase-
mntoare cu cuptorul de ars vase de lut, exmvat in
Nipur 5i ilustrat in B. Meissner, Babylonian und As-
syrien, 1, 1920, p. 234 $1 g. ss-se.
K.A.l(.
CURAJ. Cuvinml ebr. hzaq inseamni literal ,,a se
arata putemic. Alte cuvinte, de ex. rah ,,duh (Ios.
2: 1 1), @@, ,,inim5 (Dan. 11:25) 5i imas, ,,a iute
sau ,,alert, prezint aceeaei atitucline fundamental
din care rezult curajul. Prin urmare, cuxajul ate o
calitate a mintii i, ca atare, ii gasate locul intre
virtutile cardinale (Cartea lntelepciunii am. Opusul
curajului, 1aitatea, ate gasit intre pcatele de moar~
te (Eclaiasdcul 2:12-13). Calitatea poate vazuta
numai in manifatzile sale gi in special, in VI) pe
cimpul de lupta (Judectori, Samuel, Cmnici). ideea
morala nu lipsate cu desavixgire. Cei care sint obiectul
special al grijii lui Dumnezeu trebuie ,,s5 nu se team
deloc (ls. 41:13-14; ler. 1:8; Ezec. 2:6).
Absenta cuvintului in NT ate izbitoare. Substan-
tivul zharsos apare o singur data (Fapt. 28:15). idea-
lul cratin nu ate arez (virtutea) stoic, ci o viat
bazata pe credinta in Cristosul care ate prezent. Aici
nu ate o atitudine de ,,a scrfeni din din i a suporta
greul, ci 0 atitudine mai natural care vede in ecare
impou-ivire un prilej de victorie (cf. 1 Cor. 16:9).
Verbul tharrei o formi obinuit5 din vremea lui
Plato care are sensul de ,,a increztor, a indrizni,
este gsit in Evr. 13:6; in 2 Cor. 5:6, 8 (,,plini de
incredere); 7:16 [,,mZ| pot increde in toate privim-
tele); 10:1-2 (,,i.ndrazneal). Termenul inrudit char
se pare si albi o nuanga emoyionali mai puternica i
ate tradus ,,indrz.nete in Mat. 9:2, 22; Marcu 10:49
i Fapt. 23:11. Curajul ate 0 inclatorlre cratin gi 0
posibilitate constant pentru cel care se lasa in miinile
atotputemice ale lui Dumenzeu. Curajul se doveclate
in suferinga rbcltoare, in statomicie morala i in
delitate spirituala.
H.D.McD.
CURAT $1 NECURAT. Termenul ebr. tum'd (,,ne-
curgie) apare de 26 de ori, in timp ce adjectivul
rim? (,,necu1-at) poate gsit de 72 de ori. Alte
cuvinte apar mai pugin frecvent. Termenii gr. akachar-
sia (,,necm-a1_:ie) i akmhartos (,,necurat) apar de 41
de ori. Alyi termeni sint intilnigi mai putin frecvent.
Conceptul de curtie este comunicat prin cuvintul evr.
tTh5r, brr i sinonimeleklor; NT folosate aproape
in exclusivitate katharos. In cuvintele biblice pentru
,,curat", sensul zic, ritual i etic se suprapun.
1. Curigla era Ioarte pretuitl
Curipla trupeasci era foarte pretuiti i era practicata
in tarile biblice. Herodotus (2. 27) spune ca preogii
egipteni se imbiau de dqu ori in timpul zilei gi de
doua ori in timpul noptii. In Israel cura zici era 0
conditie pentru apropierea omului de Dumnezeu, da-
ca motivul lui era adecvat. lnc din vremea lui Noe s-a
fcut distinctie intre curat i necurat. In Gen. 7:2
gsim scris: ,,Ia cu tine cit gapte perechi din toate
dobitoacele curate, cite o parte barbteasc i cite o
parte femeiasc; o pereche din dobitoacele care nu
sint curate, cite 0 parte brbteasc gi cite 0 parte
femeiasc. Referirile vechi din Genaa cu privire la
*animale curate gi necurate se pare ca are in vedere
folosirea lor pentru sacricii. Gen. 9:3 arm explicit
ca "tot ce se mi5 i are viaga, sa vi slujeasc de
hran. Regulile din Lev. 11 gi Deut. 14 fac aceasta
distinctie pentru a sta la baza legilor cu privire la
hrana. Se spune: ,,Aceasta ate legea privitoare la
dobitoacele, pasrile, toate vieyuitoarele care se rnigca
in ape i toate vietagile care se tirasc pe prnint, ca s
face deosebire inn-e ce este necurat i ce ate curat,
intre dobitocul care se mninca i dobitocul care nu
se rnninc (Lev. 11:46-47).
II. in timpurlle vechi
in vremurile patriarhale i in perioada monarhiei in
lsrael intnim aceasta djferentiere. Comparagi Gen.
31:35 (intimplarea cu Rahela i idolii familiei tatlui
sau, Laban) .i 1 Sam. 20:26 (incidenml cu absenta lui
David de la masa regelui Saul). Din nefericire, unii
scriitori au interpretat gra_it distinctiile importante de
aici, deoarece an raportat toate regulile de acest gen
din V1" cu presupuse tabuuri cane isi au originea in
supersdtii. (cf. A. s. Peake, HDB, 4, p. azs s.urm.).
III. ln timpul profetor
Profetii, ale carer standarde etice inalte au fost ada-
mate de toti, au vorbit de asemenea dapre necuziyie.
lsaia, in viziunea unei epoci viitoare de neprihanire, a
prezis ca drumul snteniei nu va traversat de cei
necurap (35:8); de asemenea, el a indemnat Ieru-
salimul s se imbrace cu tiria sa, pentru ca cei netiagi
imprejur si cei necurati nu-l vor mai tulbum in ceasul
su de glorie (52:1). Pmferul le cere de asemenea
celor care fac slujba snt sa evite orice lucru mecurat
sisasecurteascapentruapurtavaselesmeale
Domnului (52:11). Osea, profetul dragostei mainte-
lese a lui Dumnezeu, a avertizat poporul sauce regatul
deN nunumaicsevaintoarceinEgipt,civasiminca
oe ate necurat in Asiria (9:3). Amos, apratorul ine-
galabil al neprihanirii lui Dumnezeu, ca rspuns la
incercarea de a amuti man-uria lui profetica, a preva-
tit c Amatia din Betel avea s simta apasarea
lui Dumnereu chiar in familia lui si ca va muri inn--0
tara necurata (7:17). Preotul Ezechiel a exprirnat in
diferite moduri dezgustul pe care l-a simpt pentru
necurtia poporului sau si pentru modul in care el
insusi a fost chemat sa-l zugrveasc dramatic inain-
tea lor (4:14).
IV. Legal mould
hegea lui Moise a antal clar distinctiile dintre cunt
si necurat, dintre snt i nesnt (Lev. 10:10). Necu-
rtia a fost in principal o pingarire ceremoniala, nu
morale, afara de cazul s era o actiune voita. Nem-
zitia Ll impiedica pe un om sa slujeasc la sanctuar si
sa aib pnasie cu fratii si de creclinti. Pingrirea
cez-emonial putea avea loc in mai multe moduri 51'
existau prevederi pentru curtire.
a. Atingerea unui trup mort 11 fcea pe om s5 e
necurat (Num. 19:11-22). You-ivit regulilor din VI,
cadavrul uman era cel mai pingiritor. Dupa toate
probabilitagile cadavrul simboliza pentru poporul lui
Dumnezeu gxavitatea si consecinta nal a pacatului.
b. Lepra pe 0 persoana, pe imbrcminte sau pe 0
casa, cauza pingaxire (Lev. 13-14).
c. Scurgerile naturale (legate de functiile de repro-
ducere) sau nenaturale produceau pingxirea israe-
litilor (Lev. 12, 15).
d. Mincareacrniiuneipasariunuipestesauunui
animal necurat il iacea pe om s5 e necurat. Lev. 11
i Deut. 14 conp'n liste ample cle animale curate si
necurate. Animalele de prada erau considerate necu-
rate deoarece mincau singele $i camea victimelor lor.
Pasarile necurate erau in general psarile de pradi si
cele care se hrneau cu mortaciuni. Patii ram ari-
pioare si tars solzi erau necuragi. Unii au crezut ca
ingaanea lor de sarpe explica interdictia de a-i min-
ca, dar in prezent stim ca interdictzia de a minca acest
gz-up de pan a fost o msura inteleapt din punct de
vedere At racii cit si crustaceii pot cauza
intoxicatii alimentare si pot purtatori de boli (G. S.
Cansdale, Animals of Bible Lands, 1970, p. 213). Min-
carea carnii animalelor ssiate sau omorite in mod
violent producea de asemenea necuratie (Exod. 22:
31; Lev. 17:15; Fapt. 15:20, 29). Mincarea singelui a
fost interds din cele mai vechi timpuri (Gen. 9:4).
e. Handicapurile zice erau considerate ca 0 new-
rtie prin faptul ca impiedicau apropierea persoanei
handicapate de altar. Sint date reguli clare pentru ii
luilaron, preotii care slujeau in sanctuar (Lev. 21 : 16-
24). In ne, nepedepsirea omorului (Deut. 21:1-9) si
inspecial idolatrja (Osea 6:10) faceau ca intreaga tara
si e necurata. ln primul caz, cineva a lovit pe cel ce
ate dupa chipul lui Dumnezeu (Gen. 9:6), in timp ce
in al doilea caz era 0 violare a inchinarii spirituale
datorate lui Dumnezeu (Exod. 20:4).
V. in vremurile post-exillce
Scribii din vremurile post-exilice si fariseii din perioa-
da NT au mirlt in mod articial distinctia dintre curat
si n/ecurat (Marcu 7:2, 4). A fost elaborat un sistem
complex ei apsator. De QX!'l\Pl\L o carte canonica
spunea ca miinile sint necurate; o carte ne-canonica
spunea c5 nu sint. Cea mai mare dintre cele sase
sectiuni din Mishnah (Misna) se ocupa cu subiecrul
puricrilor. Numemase reguli dau validitate obser-
vatiei tacuta de Domnul nostru: ,,Ati desintat frumos
ponmca lui Dumnezeu, ca s tinegi datina voastrl
(Marcu 7:9).
VI. Necesitatea ei forms pm-icirii
Israel trebuia sa e un popor snt (Lev. 11:44-45) si
separat de orice necurtie. Necuragia ceremoniala vor-
bea dapre pcat. Curtia trupeasca era 0 cerint in
societatea lor. Legile curtirii erau urmate de inchi-
natori cind se apropiau de Dumnezeu. Un om curat
ate un om care se poate apropia de Dumnezeu ca s
Ise inchine. Vezi Exod. 19:10 $.urm.; 30:18-21; Ios.
3:5. ln sensul religios al cuvintului, curat insemna
ceva ce nu pingarea din punct de vedere ceremonial.
Ibn-nenul era folosit cu privire la animale (Gen. 7:2),
locuri (Lev. 4:12), obiecte (ls. 66:20) sau persoane
care nu erau pingarite din punct de vedere ceremonial
(ritual) (1 Sam. 20:26; Ezec. 36:25). ln Ps. 19:9;
51:7, 10 ate avuta in vedere curpia sau puritatea
etic. Un sens rar tntnit in care este folosit cuvintul,
si anume ,,ea para sau ,,far vina ate gsit in Fapt.
18:6.
Modul obisnuit de puricare consta in imbierea
tmpului si in splarea hainelor (Lev. 15:8, 10-11).
Curitirea de o anumit}: pingarire specied necesita o
curagire speciala (Lev. 15:19), la fel ca si nasterea de
copii (Lev. 12:2, 8; Luca 2:24), lepra (Lev. 14), atin-
gerea unui cadavru (Num. 19; pentru un nazireu,
Num. 6:9-12). Curatirea poate zica (ler. 4: 11; Mat.
8:3); ritualii, printr-o jertfa pentru pcat (Exod.
29:36), pentrua ispasi pacatul (Num. 35:33), pentru
a indeprta pingrirea ceremoniala (Lev. 12:7; Marcu
1:44); etica, e prin indeparmrea necuragiei sau paca-
tului omului (Ps. 119:9; Lac. 4:8), e prin indepr
tarea vinovtiei decazreDumnezeu (Ezec. 24:13; loan
15:2). Curatgirea rituali era efectuata de apa, de foc
sau de cenusa unei vaci rosii. Ps. 5 1 :7 ate un exemplu
bun de ceremonial care ilustreaz aspectul etic $i cel
spiritual. David s-a rugat: ,,C\1ratate-ma cu isop si voi
curat, spala-ma si voi mai alb decit zapada.
VII. Conceptia Noului Testament
ln invataturile Sale Cristos pune accent pe curatia
morale i nu pe cea ceremoniala (Marcu 7: 1 -23). Cele
mai puternice demasciri au fost la adresa celor care
au ridicat curtirea ritual?! si exterioara mai presus de
cea moral si etica. Pingrirea irnportanta nu ate cea
ceremoniala ci aceea etica. O citire atent a anurnitor
texte din NT ne <15 indicatii cu privire la obiceiurile
evreilor cu privire la curitire si pingirire. Marcu 7:3-4
are o armatie concise cu privire la spalarea miinilor,
pingrirea contractat in piata publica $1 curiitirea
vaselor. loan 2:6 mentioneaza tangential rnetoda de
puxicare la intrarea incasa cuiva, iar Loan 3:25 ara
ca problema curatirii era u.n subiect controversat.
Puricarea pentru sirbatoarea Pastelor era guvernati
de reguli stricte; la acestea se face aluziein loan 1 1:55
si 18:28. Cind un lepros a fost curatit, a fost lndemnat
st-1 aduca jertfa pe care o cerea Legea lui Moise pentru
curitire (Marcu 1:44). Pentru a potoli impotrivirm
fata de sine si pentru a obtine o acceptare mai usoari
a mesajului sau, Pavel a trecut prin ritualul puricirii
in Templul din lerusalim (Fapt. 21:26). Aceasta pur-
tare ciudat trebuie evaluate prin prisma ideii sale de
a se face ,,tuturor totul - inter alia (printre altele), s5
traiasca printre evrei ca un evreu - ,,de dragul Evan-
gheliei (1 Cor. 9:22 s.urm.). Faptul acata nu
nueaz adevrul c5 lsus Cristos a respins toate regule
si obiceiurile levitice cu privire la carnuri necurate
(Mat. 15:1-20 si Marcu 7:6-23); tocmai in lumina
acatui fapt i s-a ponmcit lui Petru ctun s se comporte
(Fapt. 10:13 .urm.) siinlumina luiPavel a promulgat
preceptele sale pentru triirea cratin (Rorn.A14:14,
20; 1 Cor. 6:13; Col. 2:16, 20-22; Tit 1:15). ln Evr.
9:13 .urm. se subliniazi ca singura pingrire care
conteaza din punct de vedere religios ate pingarirea
constiintei, pe care 0 poate curati numai jertfa lui
Cristos, adus in tirimul spiritual.
Asa cum ate de asteptat, evangheliile vorbac cel
mai rnult dapre disnctia dintre curat si necurat.
Purloarea are tratata in evanghelii in citeva cate-
gorii. Este mentionat in legturi cu lepm (Mat. 8:2;
Marcu 1:44; Luca 5:14; 17:11-19). Cuvintul folositin
acest context ate kazharizein, dar in Luca 17:15
(cazul celor aece leproei) este folosit termenul insthai
(,,a vincleca). Curtirea unui lepros avea doua laturi:
(a) ritualul jertrii a doua paw-1 (Lev. 14); $i (b)
ceremonia care avea loc dup B zile. in ce private
mincarea, existau splri riruale ale miinilor (Mat.
15:1-20; Marcu 7:1-23; loan 2:6; 3:25). Asa cum am
artat deja, exista o puric;-ire legata de Paste (loan
1 1 :55; 18:28). '11!-zbuia sa aiba loc 0 curtire complet
a casei de orice aluat dospit (Exod 12:15, 19-20);
13:7) ln ne, dupa nasterea unui copil se aducea 0
jertf la tenninanea perioadei de necurtie, adica, 40
de zile pentru un biat si 80 de zile pentru o fetita
(Luca 2:22).
VIII. Concluzii
Unii au praupus ca legile care reglementeaza curitia
si necuratia nu numai ca au avut efectul de a impiedica
relatiile sociale si religioase cu pginii, in special in
problema rnincrurilor, ci ca au fost date tocmai pen-
tru acat scop. Moore crede ca nu exista dovezi inteme
sau exteme ca sajustice aceast pozitie (Judaism, 1,
1927, p. 21). Rationamentul lui ate urmatomlz ,,A-
catea erau obiceiuri vechi, a camr origine i motive
au fost uitate deja de mult. Unele dintre ele sint
intilnite si la alti semiti; altele, din cite sdm, erau
specice lui lsrael; dar in ansamblu sau, am putea
spune, ca sistern, ele erau obiceiurile distinctive pe
care evreii le-au mostenit cle la strmosii lor si aveau
0 clasicare religioas in doua categorii: lucruri snte
si lucruri pingzirite. Alte popoare au avut obiceiurile
lor, unele pentru toate clasele sociale, altele, ca si la
evrei, specice pentru preoti, si acate sisteme erau de
asemenea distinctive (op. cit., p. 21-22).
in dapre regulile cuprinztoare care dife-
rentiaz inn-e pati, pasari si animale curate si necu-
rate, au fost date diferite motive pentru acate legi.
Motivul traditional ei cel mai evident ate de ordin
religios sau spiritual: "S5-Mi ti niste oameni snti
(Exod 22:31). O alta explicatie ate de ordin igienic.
A fost adoptat de Maimonides, marele lowf evreu
din Spania Evului Mediu, si de alti invatati de renume.
Argumentul, sprijinit de cercetarile modeme, a fost ca
era solzi si porcii tind sa produca boli (Cans-
dale, op. cit., p. 99). 0 alt interpretare a fost de ordin
psihologic. Animanele interzise e at par dezgus-
tatoareecaproducunspiritdecruzimeinceicare
le mininca. Al patrulea motiv ate dualist. Se spune
ca israelitii, la fel ca si persanii, au atribuit animalele
necurate unei forte rele. O alta explicatie ate de ordin
national gi sustine c5 israelitii au fost inconjurati de
asemenea interdietii pentru a-i tine separati de toate
celelalte popoare. Oponentii acatei conceptii au ari-
tat ca animalele interzise de legea lui Moise sint
practic aceleasi cu animalele interzise in religiile hin-
dusilor, babilonienilor si egiptenilor.
Cea mai populard teorie in cercurile critice ate cea
propusi de W. Robertson Smith (The Religion of the
Semites, p. 270). Koehler o exprlrna suceint: ,,Av'lnd in
vedere faptul ca aproape orice trib primitiv crede ca
anurnite animale sint tabu, se sustine ca animalele
interzise sau tabu au fost considerate la inceput ca un
totem al clanului si li s-a adus inchinare, dar faptele
aduse in sprijinul teoriei nu sint suciente, in special
in ce ii private pe semitl, an lncit teoria rmine doar
o speculatie ingenioasa... (JewE, 4, p. 599). Dace
dam datelor biblice forta lor normal, explicatiile
corecte sint cea spiritual si cea
BIBLIOGRAFIE. A. c. Zenos, ,,Pure, Purity, Pu.ri~
cation, Standard Bible Dicdonary, p. 7 19-72 1; G. A.
Simcox, ,,Clan and Unclean Holy and Profane, Ebi,
1, p. 836-848; J. Hastings, ,,Clean, HDB, 1, p. 448;
R. Bruce Taylor, ,,Purication, DCG, 2, p. 457-458; P.
W. Crannell, ,,Clean ei ,,Cleanse, ISBE, 1, p. 667-668;
,,Uncleanness, WDB, p. 617; A. S. Fake, ,,Unc1ean,
Uncleanness, HDE, 4, p. 825-834; Charla B. Wil-
liams, ,,Uncleannas, ISBE, 5, p. 3035-3037;JewE, 4,
p. 1 10- 113 si S96-600; George F. Moore, Judaism, 1 -2,
1927; M. Douglas, Purity and Danger, 1966; G. S.
Cansdale, Animals of Bible Lands, 1970, p. 99, 213.
C.LF.
CURCUBEU. ln ebr. nu exista un cuvint special
pentru ,,cu.rcubeu. Este folosit cuvintul qbisnuit care
daemneaza arcul folosit in lupta (qeieg. In NT cuvin-
tul este iris. ln Gen. 9:13, 15 ni se spune ca arcul de
rzboi al lui Dumnezeu, qeiet, a fost pus in nori ca un
semn al legamintului Sau cu Noe si ca 0 promisiune
ca nu va mai nimici toate vietuitoarele cu un potop.
Se pare ca semnicatia ate ca un lucru care a fost
0 amla de rzboi si un simbol al rizbunarii a devenit
un simbol al pcii ei indurarii in virtutea faptului ca a
fost pus in nori. Pe fundalul norilor negri de furtun
arcul de rizboi al lui Dumnezeu este transfor-mat
intr-un curcubeu de tazele indurarii si harului Lui.
Dumnezeu a facut pace cu poporul legmintului Su.
De asemenea in Ezec. 1:28 curcubeul indurarii
apare in jurul tronului gloriei si judecatii divine. Ln
Apoc. 4:3; 10:1 loan are o vedenie sirnilara cu cea a
lui Ezechiel. J.G.S.S.T.

CUBS. Dispozitiv mecanic, folosit adaea cu o mo-
meal, pentru a prinde psri sau animale. VA folosate
,,cuxs5 pentru 7 cuvinte ebr. i 2 cuvinte gr., dar VSR
traduce mai exact prin alti termeni in Iov. 18:8, 10;
Plin. 3:47; 1 Cor. 7:35. 'Ii:n'nenul ebr. pah (cf. egip.
ph ') este tmdus ,,lat; literal ate folosit numai pentru
capcanele pentru psiri (vezi Ps. 124:7; Prov. 7:2;
Ecl. 9:12; Amos 3:5).Ultimu1 pasaj mentioneaz dou
feluri de capcane folosite de psrari, una care tine
pasirea1ap&mintiunaincareLin1atsep1'indein
jurul gitului psrii gi se stringe. In majoritatea ca-
zun'.[or pah este folosit in sens gurat, de exemplu in
Ios. 23:13; Iov. 22:10; Ps. 119:110. Termenul pah
ate tmdts ,,lat i in Iov 18:9; Is. 8:14. Cuvtntul ebr.
m6qZ{ care inseamn probabil "instrument de lovit,
ate tradus ucurs (de 22 de ori in vsa). In sens literal
ate folosit in Iov 40:24 (in trad. rom. este parafrazat,
,,lovindu~I in fata) , unde se spune ci hipopotamul nu
poate prins in culs. Example de folosirea in sens
gurat a termenului m6q8' sint: Exod 10:7; 23:33; 2
Sam. 22:6; Ps. 64:5; Prov. 20:25; 22:25; Is. 8:14. VA
traduce m6qs' cu ,,lat" in Ps. 140:5; 141:9; Amos 3:5.
Alte cuvinte ebr. traduse ,,curs5, in sens gurat, sint:
msg, ,,curs5 i lat (Ecl. 7:26) i cuvintul inrudit i a treia cataract a Nilului, in jurul anului 2000
msQd (Ezec. 12:13; 17:20).
In Apocrife, cuvintul ,,ctu's (gr. pagis) este folosit
in Iegtm-5 cu gazela (Eclaiasticul 27:20), cit gi in
sens gurat (Eclesiaticul 9:3, 13; 27:26, 29).
in m" cuvintul gr. pagis este tradus ,,la; in sensul
literal al cuvintului numai in Luca 21:34, care com-
par venirea neaeteptata a Domnului cu latul unei
capcane. Cuvintul pagis ate folosit in sens guxat in
Rom. 11:9; 1 Tim. 3:7; 6:9; 2 Tim. 2:26.
In Egipt, in zilele noastre, sint folosite urmtoarele
genuri de curse, dintre care unele an echivalente
antice: o plas, 0 indril5 pus pate o groap, o cutie
cu un bit, un lat, o capcan cu dou filci care prind
gitul victimei, 0 capcani cu o ug care cade sau care
este inchis cu un arc.
BIBLIOGRAFIE. G. Dalman, Arbeit und Sitte 6,
1939, p. 321-340; G. Gerleman, Contributions to the
Old Testament Terminology of the Chase, 1946; G. R.
Driver, ,,Re.ections on Recent Articla, 2. Heb. m6qE,
(unealt de lovit), JBL 73, 1954, p. 131-136.
J.T.
CUKl'E- 1. Ebr. hsr (hsfr, Is. 34:13), ,,o ingr5-
dituri sau o curte, cum ate cea dint:-0 cas - nul) Egiptului 5i Etiopiei s-a separat din nou, iar
ticular (2 Sam. 17:18) sau dintr-un palat (1
7:8), sau dintro grdin (Est. 1:5). Termenul ate
folosit frecvent pentru curtea *cortului (de ex. Exod.
27; 35; 38); curtea interioar (hehsr, happnfmig
de ac, 1 Imp. 6:36) gi curtea exterioar (hehiivr
hahfsnd, de ex., Ezec. 10:5) a Templuluilui Solomon;
curtile "Tmplului din vedenia lui Ezechiel (Ezec.
40-46). Vezi 4, mai jos.
2. zrd, un cuvint care apare rareori i de aceea
sensul este incert, dar ate evident a-i ate folosit in
sensul de ,,curte gi de aceea ate tradus ca atare in 2
Cron. 4:9; 6:13. 3. bayit, ,,cas, tradus ,,curtea (re-
ge1ui)(vA; in trad. rom: ,,un l5ca. al regelui) in Amos
7:13 (bg mamllg; traducexile difer. 4. fr, in 2 imp.
20:4 este tradus ,,curte, pe baza unor MS. in care este
Q'rE sau (ha)ser, ,,curte (vezi 1, mai sus). 5. Gr. aul,
un loc ingrdit cu 0 dachidere, apare 0 dat (Apoc.
1 1:2) $i este txadus ,,curte ("PALA'I').
in *'Iemplul lui Irod, care nu ate descxis sistematic
in Biblie, existau patru curti: cu:-tea Neamurilor, cur-
tea femeilor, curtea brbatilor (Israel) i curtea preo<
tilor; acatea sint enumerate in ordinea crescind a
caracterului exclusiv (ARI-IITECTURA).
T.C.M.
CU. 1. Urma al lui Ham, tatl vin.itorului Nimrod
(Gen. 10:6-8; 1 Cron. 1:8-10).
2. Regiune inconjurat de rial Ghihon (Gen. 2:
13); probabi.linAsia deV, frniciolegitur cu4 de
mai jos; vezi E. A. Speiser in Fescschrift Johannes
Friedrich, 1959, p. 473485.
3. Un om din semintia lui Beniamin; citeva vorbe
ale lui I-au cut pe David s serie un psalm (7) in care
cere izbivire gi dreptate.
4. Regiunea din S Egiptului, adic, Nubia sau N
Sudanului, ,,Etiopia din scrierile clasice (nu Abisinia
modern). Numele Cu., atit in ebr. cit i in asir. deriv
de Ia egip. K! (forme mai vechi K's, K3), ,,Cu.
a fost numele unui district simat undeva intre a doua
i.d.Cr.; ,,Cu a devenit pentru egipteni un termen
general daemnind Nubia, termen care a fost preluat
de evrei, asirieni, i de altii (G. Posener, in Kush 6,
19s_a, p. 39-es).
In 2 Cron. 21:16 arabii sint ,,aproape de etiopieni
- adic, de cealalt parte a Mirii Roeii; in mileniul 1
i.d.Cr. Siena sau Seveneh (in prezent Asuan) repre-
zenta granita dintre Egipt i Etiopia (Ezec. 29:10).
Plasarea ti.nutulu.i Cu;/Etiopia undeva departe ne pen
mite s intelegem mai bine Ps. 68:31; 87:4 Ezec.
29:10; Tef. 2:12; 3:10; gi poate Amos 9:7; a fost Ia
granita lmperiului Persan vast al lui Ahavero (Xer-
xa) (Est. 1:1; 8:9 gi texte din vremea lui Xerxes).
Thipe etiopiene au fcut parte din armata lui '$iac
care a lupta impotriva lui Roboam (2 Cron. 12:3) i
din armata lui "Zerah care a Iuptat impotriva lui Asa
(2 Cron. 14:9, 12-13; 16:8). Mai tirziu, in timpul lui
Isaia (11:11; 18:1.urm. (inaintea Egiptului, 19:1
.urm.); 20:3-5; i43:3; 45:14), Egipml iEtiopia sint
stxins Iegate - deoarece in timpul lui Isaia Dinas-
tia a 25-a ,,Etiopianz-'1 a domnit pate amindou tirile;
vezi regele "Th-haca, Is. am (= 2 imp. 19:9), cf. 36:6,
etc. Naum 3:9 reect de asemenea aceasta situatie.
Mai niu ins, dupi anul 660 i.d.Cr., soarta (i tro-
Ezechiel (30:4-5, 9) spune cl soarta iminent a Egip-
tului ate un avenisment pentru Etiopia; In ler. 46:9,
de asemenea, etiopienii sint doar mercenari in armata
egiptean, ca in ziiele lui $iac. ,,Topazul a provenit
din aceast taxi (Iov. 28:19) ai crei locuitori aveau
pielea neagri care nu putea Schimbat (ler. 13:23);
de aici an venit Ebed-Melee la curtea lui Iuda (Ier.
38:7 .urm.; 39:15 .urm.) i ministrul reginei Can-
dace (Fapt. 8:27). Alergitorul care i-a dus lui David
vatea mor1_:iiIui Absalom a fost ,,cuit (2 Sam. 18:2 1,
23, 31~32). Etiopia apare in profepli in Ezec. 38:5 i
Dan. 11:43. Pentru Num. 12:1, vezi "'FEMEIE ETIO-
PXANA.
K.A.K.

CUQAN-RI$E.A'l'AlM. Regele din Aram-Naharaim
(E Siriei - N Maopotamiei) care a subjugat Israelul
timp de 8 ani pina cind poporul a fost izbvit de Otniel
(Jud. 3:8-10). Atit versiunea ebr. cit si cea gr. i'l
prezint ca un nume propriu compus, neobisnuit si
necunoscut din alte surse. Au fost tacute diferite incer-
cari cle a identica acat nume care ar putea inrudit
cu Cusan, un termen arhaic pentru madianiti (Hab.
3:7) care, ind nomazi, au ajuns pina in Siria (A-
RAM), unde exista un loc numit Qsnrm (Kushan-rom).
Unii au incercat sa-1 identice cu sirianul lrsu, care a
domnit pate Egipt timp de 8 ani, in jurul anului 1200
i.d.Cr. (mas 13, 1954, p. 231-242). 0 interpretare
antic a numelui, ,,Cusan cel cu riutate indoiti sta la
baza din TM, ,,Riseataim; c}'. si numele
Kassit, Kassa-risat, sau numele etiopian Cus.
DJ.W.
CUTA. Cetate antica din Babilonia (acad. kru, din
sumer. gu-du-a), resedinta zeului Nergal; locuitorii
cettii au fost deportati de can-e Sargon pentru a
repopula Samaria (2 imp. 17:24, so). Locul, unde se
aa astzi o movil numita "ten Ibrahim, a fost excavat
sumar in 1881-2 de catre Hormuzd Rassam, care a
observat ca odinioar cetatea era foarte intinsa.
BIBLIOGRAFIE. H. Rassam, Asshur and the Land
of Nimrod, 1897, p. 396, 409-411.
T.C.M.
cumamvn ma PAMINT. Datorita snucrurii ge-
ologice, cutremurele de pamint au fost o a doua
nat-urd a 'Palatinei. in scrierile biblice cutremurele
sau fenomenele asociate cu acatea sint relatate in
diferite perioade si sint atatate in unele excavatii (de
ex.Y.Yadin, Hazor, 1975, p. 1501S1); CUl'1EmUJE sint
mentionate la Mt. Sinai cu ocazia dirii legii (Eztod.
19:18), in zilele lui Saul (1 Sam. 14:15), Ilie (1 lmp.
19:11), Ozia (Amos 1:1; Zah. 14:5), Pavel si Sila
(Fapt. 16:26). Un cutremur asociat cu surarea cnis-
tei pmintului a nimicit pe Core si tovarasii si (Num.
16:31) si un eveniment similar ar putea asociat cu
distrugerea Sodomei si Gomorei (vezi Amos 4:11).
Cutremurul de la rastignire ate descris in Mat. 27:51
.urm. ca ind insotit de manifatari miraculoase.
Exista numeroase neferiri la aceasta forma groaz-
nica de calamitate naturala: Jud. 5:4; Ps. 18:7; 29:6;
97:4; 114:4; loel 2:10; 3:16; Amos 8:8; Naum 1:5;
Hab. 3:6; Zah. 14:4; Apoc. 6:12; 8:5; 11:13; 16:18.
Cutremurul a fost interpretat ca 0 judecata divina (Is.
29:6; Ezec. 38:19 s.urm.). Cutnemurele (rfbu) sint
atestate siin texte asiriene (Iraq 4, 1927, p. 186189).
BIBLIOGRAFIE. Pentru o list a cutsremurelor din
era crestina, vezi E. Hull, ardcolul ,,Earthquake in
HDB, 1, p. 634.
J.M.H.
DJ.W.
CU'l'IT. Cutitul primiciv de cremene a fost folosit in
Orientul Apropiat in mod obisnuit pina in vremuri
recente alaturi de cutitele de metal. In VT ate men-
tionat in legatur cu "'circumcizia ului lui Moise si a
poporului Israel (Exod. 4:25; Ios.5:2-3), poate pentru
motive igienice intrucit cutritul de cremene era folosit
0 singura data si apoi era aruncat. Cuvintul ebr. herell
folosit in aceste pasaje si in cele dapre auto-mutilarea
pmeogilor delirangi ai 1.13 Baal (1 lmp. 18:28), mama de
obicei 0 sabie scurt. In Prov. 30:14 ate sinonim cu
ebr. mu '|5e1eg, un cutit folosit la masa. Avraam a luat
cu sine o asemenea sabie scurt pentru a-l junghia pe
Isaac (Gen. 22:6); o astfel de sabie a fost folosit de
levit pentru a 0 dezrnembra pe concubina sa (Jud.
19:29). Cuvintul ebr. sakkin (Prov. 23:2) ate inrudit
cu termen aram. sakkfn si cu cel arab sikkfn, ,,cutit.
VA si vR urmeaza termenul cultri din Vulg. cind
traduc cuvintul ebr. unic mahl'a$l'm, ,,cutite (Ezra.
1:9; g sir. hld). VSR traduce ,,cadelnit5, P8 baza
textului din 1 Esdra 2:9 (gr. thyiskai). Traducerea din
uot ,,de un fel diferit (gr. parlagmena) reda ter-
menul ebr. dar nu aruncit lumin asupra intelesului.
A.R.M.
CUVINT. ln VT ,,cuvintu1 (dlgr) lui Dumnezeu
ate folosit de 394 de ori cu referire la o comunicare
divina care vine de la Dumnezeu pentru oameni sub
forrna de porunca, profegle, avenisment sau incu-
rajare. Formula obisnuita ate: ,,Cuvintul lui Iahve i-a
vorbit (lit. ,,a fost") lui ..., dar uneori cuvintul ate
,,v5zut ca intro vedenie (ls. 2:1; ler. 2:31; 38:21).
Cuvintul lui Iahve ate 0 extindere a personalitatii
divine, investit cu autoritate divina si trebuie ascultat
de ingeri si de oameni (Ps. 103:20; Deut. 12:32); el
dainuieste pe vecie (ls. 40:8) si o data ce ate rostit
nuse poate intoarce neimplinit (Is. 55:11). Este folosit
ca sinonim pentru legea (tdrd) lui Dumnezeu in Ps.
119, unde se refera la cuvintul sci-is si nu la un maaj
verbal.
In NT red doi termeni: logos si rhma, cel dintii
termen ind folosit in mod suprem cu privire la mesa-
jul Evanghtliei crestine (Marcu 2:2; Fapt. 6:2; Gal.
6:6), desi si al doilea termen are acelasi sens (Rom.
10:8; Efa. 6:17; Evr. 6:5, etc.). Dom.nul nostrua rostit
Cuvintul lui Dumnezeu (in pilda semfmatorului, Luca
8:11; vezi si Marcu 7:13; Luca 11:28), dar in Evan-
gheliile sinoptice El a folosit intotdeauna pluralul cind
S-a refer-it la maajul S511 (,,cuvintele Mele, Mat.
24:35, si textele paralele; Marcu 8:38; Luca 24:44).
In Evanghelia a Patra, ma, ate intilnit frecvent sin-
gularul. Pentru biserica primara ,,Cuvintul a fost
mesajul revelat de Dumnezeu in Cristos, mesaj care
trebuia predicat, xaspindit si ascultat. Era cuvintul
vieyii (Filip 2:16), cuvintul adevarului (Eta. 1:13),
cuvintul (Fapt. 13:26), cuvintul impacrii (2
Cor. 5:19), cuvintul crucii (1 Cor. 1:18).
BIBLIOGRAFLE. H. Haarbeck .a., in NIDNTT 3, p.
1078-1146; A. Debrunner s.n., in TDNT 4, p. 69-143.
J.B.Tr.

DABERAT (DOBRAT). Cetate levitica din teri-
toriul luilsahar (1 Cron. 6:72; Ios. 21:28; in trad. mm.
,,Dabrat"), probabil la granita cu Zabulon (Ios. 19:
12). De obicei este identicata cu minele din apro
pierea satului (Debriyeh) , la poalele munteluilabor,
in partea de V. (*DEBORA.) JDD
DAGON. lnVT Dagon era zeitatea prindpal la care
se inchinau filistenii din vremea lui Samson la Gaza
(Jud. 16:21-23), la Asdod (phi in zilele Macabeilor,
1 Mac. 10:83-85; 1 1 :4) si la Bet-Sean, in ziiele lui Saul
si David (1 Sam. 5:2-7; 1 Cron. 10:10 si 1 Sam.
311101 Advrta origine a numelui zeului se pierde
in antichitate si chiar natura acatui zeu ate incerta.
ideea obisnuita ca e1 era un meu-peste, idee schitata
sumar de Jerome (BDB, p. 1121) si exprirnat clar
pentru prima oara de Kimhi in secolul al 13-lea d.Cr.
(Schmokel), a fost inuentata numai de asemnarea
supercial dintre cuvintele ,,Dagon si cuvfntul evr.
(inf, "peste". Zeitatea cu coad de peste gasita pe
monede din Arvad si Ascalon ate legat de cultul lui
Atargatis si nu are nici o legatura declarata cu Dagon
(Dhorme si Dussaud). Cuvintul evr. cfn, ,,g-zine,
grin (BDB, p. 186) se poate s e derivat de la numele
zeului Dagon sau Dagan, sau numele zeului isi poate
avea originm in acat cuvint; prin urmare, ate posibil
sa fost un zen al vegetatiei sau al griului (cf. W. F.

//gfv/0 \
_ 7

475'
3J
1/ -- /A-__I//|\
7 gplului

'0
/l71\
F

trare
laterals! din
I camera mare pentru
we-<=:i (P)
\n F4

1. Coridoare laterale
2. Templul cu altare si u-epte
3. Nava central. Peretri scunzi in
coloane in forrni de papirus.

1? \_
Coridor care duce din apropierea Pl.lOl1U.l1.l1
mare de la poana la templul sudic.

Planul si reconstituirea sugerat a unui templu canaanit al lui Dagon, consrruit pentru Ramses III la BlS11fl,
se poate sd e locul undefilistenii nu pus capul lui Saul (I Cron. 10:10). Secolul al 12-lea i.d.Cr.

A1bright,ArchaeologyancI the Religion ofIsraeI3, 1953,
p. 74 si 220, n. 15).
Incepind din anul 2500 i.d.Cr., Dagon a fost vene-
rat in toata Mesopotamia, in special in regiunea Enha-
tului mijlociu unde avea un templu, la Mari (secolul
al 18-lea i.d.Cr.) impodobit cu lei de bronz (vezi
ilustratia din A. Campdor, Babylon, 1959). Multe nu-
me personale au fost derivate de la Dagon.
Dagon a avut un templu cladit inainte de sec. a1
14-lea la Ugarit, in N Feniciei, identicat prin doua
stele eidstente in interiorul templului, care sint dedi-
cate numelui sau; acate stele sint fotograate in Syria
16, 1935, placile 31:1-2, alaturi de p. 156, si traduse
de Albright, op. cit., p. 203, n. 30. Acat templu avea
0 curte anterioara, o antecamera si, probabil, un tum
(plan in C. F. A Schaeffer, The Cuneiform Texts of Ros
Shamra-Ugarit 1939, place 39); Probabil ca templul
a avut forma modelului antic ilustrat de C. I.. Woolley
(A Forgotten Kingdom, 1953, p. 57, g. 9). ln textele
ugaritice (din N Canaamilui), Dagon este tatal lui
Baal. Este posibil ca unul dintre templele daeoperite
al Bet-Sean s e cel din 1 Cron. 10:10 (vezi A. Rowe,
Four Canaanite Temples of Beth Shan, 1, 1940, p.
22-24). Faptul ca Dagon a avut si alte temple in
Palatina este indicat de doua asezarl care au avut
numele Betdagon (Ios. 15:4 1; 19:27), in teritoriile lui
Iuda si Ajer. Ramsa H mentioneaza o localitate nu-
mita B(e)th-D(a)g(o)n in lista sa palestinian (cca
1270 i.d.Cr.), iar Sanherib mentioneaza Bit-Dagannu
in anul 701 i.d.Cr.
BIBLIOGRAFIE. H. Schmokel, Der Gott Dagan,
1928, si in Ebeling si Meissner (ed.), Reallacikon der
Assyriologie, 2, 1938, p. 99-101; E. Dhorme si R.
Dussaud, La Religions de Eabyionie et d'Assyrie des
Hittites Pheniciem etc., 1949, p. 165 - 167, 173, 364
.urm., 371, 395 s.unn.; M. Dahood, in S. Moscati
(ed.), Le antiche divinitd semiciche, 1958, p. 77-80; M.
Pope, in W. Haussing (ed.), W61-terbuch der Mytho-
logie, 1, 1965, p. 276-278. Pentru materiale in lega-
tura cu Mari, vezi J. R. Kupper, Les Nomades en Meso-
potamie an temps des Rois de Mari, 1957, p. 6971k
K.A.
DALMANUTA. in Marcu 8: 10, un district pe coasta
Iacului Galileii, spre care S-a indreptat lsus si ucenicii
Sai cind au qaversat lacul, dup ce a hranit patru mii
de oameni. Inca nu a fost identicat in mod satis-
tacator. (Tinutul Magdalei (Magadan), din textul pa-
ralel din Mat. 15:39, ate la fel de necunoscut.) Au
fost propuse diferite solutii (inclusiv sugatia lui F. C.
Burldtt, potrivit cereia numele reprezinta o alterare a
numelui Tiberias, combinata cu numele vechi, Amat-
hus), dat ate de preferat s pastram textul atatat si
sa asteptam lamuriri suplimentare in viitor.
F.F.B.
DALMATIA. O provincie romane din regiunea mun-
toasa la E de Marea Adriatici, formata de impratul
Tiberius. Numele ei a fost derlvat de la un trib iliric
care locuia acolo. Ia E era mirginit de Moesia iar la
N de Panonia. Este mentionata in 2 Tim. 4:10 si ate
identica cu lliric (Rom. 15:19).
B.F.C.A.
UAMASCS
DAMASC.
a. Localizarea
Capitala Siriei (ls. 7:8), Damascul ate situat la E de
Antiliban, iar la SV era umbrit de muntele Her-
mon (Cint. 7:4). Se aa in partea de NV a cimpiei
Ghuta, la 700 de m deasupra nivelului marii, la V de
desertul siriano-arab. Regiunea este renumita pentru
livezile si gradinile sale faimoase, ind irigata de apele
riului Abana (in prezent, Barada) si Par-par, care se
remarca prin limpezimea lor in comparatie cu apele
mai incete si namoloase ale lordanului (2 Imp. 5:12)
si ale Eufratului (Is. 8:5-8). Este un centru natural de
comunicatii, facind Iegatura cu drumul de caravane
ctre coasta Mediteranei (cca. 100 km spre V), prin
Tir (Ezec. 27:18) spre Egipt, si earirile care traversau
daertul spre E, catre Asiria si Babilon, in S spre Arabia
si in N spre Aleppo. Cetatea Damasc a avut o impor-
tant deosebita, ind capitala statului Arameu in
secolele 10-8 i.d.Cr.
Centrul orasului modern se aa pe malul riului
Barada, o parte ocupind zona vechiului oras incon-
jurat de ziduri. Unele strazi urmeaza directiile din
vremurile romane, inclusiv Strada Dreapta (Darb al-
mustaqim) sau Strada Lunga (.S'i7q a1-Tawilih), ca in
Fapt. 9:11. Se spune ca marea moschee construita in
secolul al 8-lea d.Cr. se aa pe locul unui templu al
lui *Rimon (2 Imp. 5:18).
b. Numele
lntelaul numelui Damasc (gr. Damaskat; ebr. Dam-
meseq; aram. Darmeseq; 1 Cron. 18:5; 2 Cron. 28:5)
ate necunoscut. Expresia ram darmeseq din 1 Cron.
18:6 corapunde cu expresia modema (Dima.sk-)e.s-
Em, ,,Damascul Nordului (Siriei). Numele ate gasit
in egipt. 'Ijrnqw (Tuthmosis Ill), in Scrisorlle de la
Amama (secolul al 14-lea) si in cuneifonne
ca Dimaiqi. Alte nume din ultimele texte sint la
imeriiu (probabil, ,,cetatea caravanelor) si Bit-Ham
-ili (,,Casa lui Hazael), in secolul al 8-lea i.d.Cr.
(vorr, p. 57). Vezi ANET, p. 27s, n. a.
c. Istoria
Se pa:-e_c5 Damascul a fost locuit din vremuri preis-
torice. In mileniul al 2-lea i.d.Cr. era o cetate bine-
cunoscuta in apropierea careia Avraam a inf:-int o
coalitie de regi (Gen. 14:15). Este posibil ca slujitorul
lui Avraam, Eliezer, sa fi fost din aceasta cetate (Gen.
15:2; sir. si trad.). David a cucerit Damascul si l-a
rransformat in gamizoani-i dup ce a infrint trupele cu
care Damascul l-a ajutat pe Hadadezer din Tobe (2
Sam. 8:5 s.urm.; 1 Cron. 18:5). Rezon si Toba, care a
scapat cu viata din aceasta btalie, a inn-at mai dniu
in cetatea care a devenit capitala noului ores-stat
arameu, "Aram (Siria; 1 Imp. 1 1 :24) . Inuenta cetatii
a cracut in timpul urmasilor lui Rezon, Hezion si ul
sau Tabrimmon. Cind s-a urcat pe tron ul acatuia
din urrna, Ben-I-Iadad I (cca. 900-860 i.d.Cr.) Damas-
cul eta partenerul dominant in tratatul facut de Asa,
regele lui Iuda, pentxu a reduce presiunea exercitata
impotriva lui de Baesa,regeleluiIsrae1 (2 Cron. 16:2).
Acelasi rege (sau poate Ben-Hadad H - vezi *CRONO-
LOGIA VECI-IIU1.Ul TESTAMENT) a inclus in trataml
cu Ahab (1 lmp. 20:34) o prevedere cu privire la
rezervarea unui sector pentru negustori in Damasc.
Scopul acestui tratat a fost sa obtina sprijinul Is-
raelului pentru o coalitie de orase-state care sa se
opuna asirienilor. Ben-I-Iadad (asir. Adad-idri), regele
Damascului, a dat cel mai nurneros contingent,
20.000 de luptatori, pentru batlia nedecis de la
Qarqar, in 853 i.d.Cr. Este posibil ca Ben-Hadad sa e
,,regele Aramului, al carui nume nu ne ate dat, cu
care a luptat Ahab in btalia in care a fost omorit (vezi
1 lrnp. 22:29-36).
In citnpia din apropierea Damascului profetul Ilie
l-a uns pe I-Iazael, un nobil din Damasc, sa e viitorul
rege al Siriei (1 Imp. 19:15), iar Elisei, care l-a vin-
decat pe generalul Naaman din Damasc, a fost invitat
de I-Iazael ca sa-l statuiasca in legatura cu starea
snatiiiii lui Ben-I-Iadad (2 lmp. an). in s41 i.d.Cr.
l-Iazael a trebuit sa faca fata unor noi atacuri din
partea asirienilor condusi de Salmanaser III. Pentru o
vreme a reusitsa mentina treditoarea care traverseaza
M-tii Liban, dar dupa ce a pierdut 16.000 de oameni,
1.121 de care de razboi si 470 de luptatori din cava-
lerie, a fost silit s se retraga in Damasc, unde a
rezistat cu succa la un asediu. lnainte de a se retrage,
asirienii au dat foc la livezile si plantatiile din jurul
cetatii (norr, p. 48;ANET, p. zso). ln sos-soa i.d.Cr.
Adad-nirari III a condus noi atacuri ale asirienilor
impotriva lui I-Iazael si impotriva Damascului. 0 alta
campanie a lui Adad-nirari in 797 i.d.Cr. a slabit atit
de mult Darnascul, incit loas, regele Israelului, a putut
recuceri orasele de pe granita de N care fusesera luate
de Hamel (2 Imp. 13:25).
In timpul lui Retin (asir. Rahiany), regatul Ararn
(Siria) a asuprit din nou pe Iuda (2 Imp. 16:6), iar in
anul 738 a deven.it vasal al lui Tiglatpalassar III, regele
Asiriei, la fel ca si Israel, unde domnea Menahem. La
scurta vreme dupi aceasta Retin s-a rsculat, a cucerit
Elatul si a dus mult_i prizonieri din Iuda la Damasc (2
Cron. 28:5). In urma acatui fapt, Ahaz, regele lui
Iuda, a cerut ajutor de la Asiria care a rspuns prin
lansarea unei serii de raiduri punitive in 734-732
i.d.Cr., care au culminat cu cucerirea Damascului, asa
cum au profetit Isaia (17:1) si Amos (1:4-5), si cu
moartea lui Retin. Jefuir-ea cetatii (Is. 8:4), deportarea
locuitorilor la Chir (2 Imp. 16:9) si distrugerea cetatii
au fost ci_tate ca o lectie obiectiv pentru Iuda (Is. 10:9
s.ur'rn.). In schimbul acatui ajutor, lui Ahaz i s-a cerut
s plateasca tribut regelui asirian la Damasc, unde a
Vlut si a copiat altarul (2 lmp. 15.10-12) ceea ce a
dus la inchinarea inaintea unor zeitati siriene in Tem-
plul din Ierusalirn (2 Cron. 28:23). Damascul a fost
redus la o pozitie de cetate secundara din cadrul
provinciei asiriene I-Iamat si in felul acata si-a pierdut
influenta politica, dar nu si pe cea economic (cf. Ezec.
27:18). Negustorii din Iuda au continuat sa locuiasca
in cetate si granite Damascului a fost considerata
granite statului evreiesc ideal (Ezec. 47:16-18; 48:1;
Zah. 9:1).
ln perioada Seleucizilor Damascul si-a pierdut po-
zitia de capital, precum si o mare parte a comertului,
in favoarea Antiohiei, desi in anul 111 i.d.Cr. a fost
rataurata ca si capitala a Coelesiriei, in timpul lui
Antioh IX. Regele nabataean Aretas a cucerit cetatea
in anul 85 i.d.Cr., dar a pierdut stapinirea ei in fa-
voarea lui Tigrana din Armenia. Damascul a fost
cetate roman.-5 dinanul 64 i.d.Cr. pina in anul 33 d.Cr.
Pe vremea convertirii lui Pavel, Aretas IV (9 i.d.Cr.
- 40 d.Cr.), care l-a invins pe ginerele sau, Irod Antipa,
avea un etnarh in Damasc (2 Cor. 11:32-33). Cetatea
avea multe sinagogi (Fapt. 9:2; Jos., BI 2. 20) si Pavel
a inceput s predice aici, dupa ce a fost condus la casa
lui Iuda de pe Stzada Dreapta (9:10-12). Din cauza
opozitiei, Pavel a fost fortat sa fuga, trecind pate
zidul cettii (9:19-27) dar s-a intors in cetate dupa 0
perioada petrecuta in Arabia, care era in apropiere
(Gal. 1:17). Darnascul a continuat s e o cetate
secundara in comparatie cu Antiohia, atit din punct
de vedere politic cit si economic, phi cind suprernatia
sa a fost rataurata in urma cuceririi arabe din anul
634 d.Cr.
BIBLIOGRAFIE. M. F. Unger, Israel and the Ara-
maeans of Damascus, 1957; A. Jepsen, AfO 14, 1942,
p. 153-172.
DJ.W.
DAN (ebr. din, tratat de obicd ca un participiu activ
de la din, ,,a judeca). 1. Unul dintre cei 12 fii ai lui
Iacov, cel mai mare dintre cei doi i nascuti de Bilha,
slujitoarea Rahelei (Gen. 30:1-6), strimosul eponim
al tribului lui Dan.
2. Unul dintre cele 12 triburi (semintii) din Israel.
Prirnul loc unde s-a asezat se aa intre teritoriile lui
Efraim, Beniamin si Iuda (Ios. 19:40 s.urm.). Fiind
impinsi inspre zona de dealuri de catre amoriti care,
la rindul lor, erau impinsi spre V de listeni si alti
oameni ai marii care au ocupat tarmul Mediteranei,
majoritatm urmasilor lui Dan au migrat spre N si s-au
stabilit in apropierea izvorului lordanului (Ios. 19:47;
Jud. 1:34; 18:1 s.urm.). Totusi, unii membrii ai tribu-
lui au ramas in locul unde s-au asezat prima data,
avndu-i pe listeni ca si vecini inspre V; in aceasta
regiune s-au petrecut intirnplarile cu Samson, un erou
din Dan (Jud. 13:1 s.urm.). Este posibil ca ramasita
tribului sa ramas in primul lor loc descris in cintarea
Deborei (Jud. 5:17), ,,pe corabii - desi nu se stie cum
ar trebui sa interpretam aceasta expraie, ,,pe corabii
(au fost propuse diferite interpretari incerte). Pe de
alti parte, M. Noth sugereaza ca Dan a trebuit s5-si
,,cumpere teritoriul din N nacceptind sa faca in
schimb anumite munci obligatorii in porturile mari-
time feniciene din S (The History oflsrael, p. 80). Se
pare ca ramsita din S a fost absorbita in cele din urrni
in Iuda; danitii din N au fost deportati de 'Iiglat-
Pileser HI in anul 732 i.d.Cr. (2 lmp. 15.29). Calitatile
agraive ale danitilor au fost mentionate in binecu-
vintarea din Gen. 49:16 s.urm. si Deut. 33:22.
Dan lipsate din lista triburilor din Apoc. 7:5-8; e
ca a fost omis intentionat, e ca textul original a fost
alterat. Ireneu (Adv. Haer. 5. 30. 2) explica omiterea
spunind ca anticristul urmeaz sa vina din tribul lui
Dan - un crez care ate bazat pe ler. 8:16, LXX (,,Sfo-
raitul cailor sai se aude dinspre Dan).
3. Cetate din teritoriul danitilor, in prezent Tell
el-Qadi sau Tell Dan, in apropierea unuia dintre iz-
voarele lordanului. Numele vechi a fost I.ais (Jud.
18:29; Lesem, in Ios. 19:47), iar in textele egiptene de
prin 1850-1825 i.d.Cr. ate numita Lus(i). A fost
cetatea cea mai nordica din Israel si de aici deriva
expraia ,,de la Dan la Beerseba (de ex. Jud. 20:1).
Altarul ridicat aici, avindu-i ca preoti pe nepotul lui
Moise, Ionatan, si unnasii sai (Jud. 18:30), a fost
ridicat (alturi de Betel) la rangul de sanctuar natio-
nal de catre Ieroboam I (1 lmp. 12:29 s.urm.) si a
pstrat aceasta pozitie pina cind ,,tara a fost dusa in
robie de Tiglatpalassar III.
 DAN
:4 so 35 *_\"\\35 3 ,3 H 36
1'-H-*1-v~vvqq| ._ '~__ _,-' I 'f
0 7 no 20 so - mo Km J ,.- _ /_ \
. . ._j ,. ' ( (""*~\ " ~ " /-
/' \7 -1
;; ; .. " R K \

T"___" -._ an 3 Iais _ V_> ~/

H ;_ 1 -'6BetRhob 1
V D . N 2f, I l
Q <1-'\. _
3' Chd S K
2 z 1 Q L. Huleh .-- H ,
; . " \_;'__,"Hor(;' '.\
\
\,,
\
Maruacearizare 1 5 1 I _ V
.'."'_#'"'"?1 % V _4%/\'~_%-\-%\.,/*\ K (
\

I .; V \ MibaG 6//f
- (Lacul Gznqrer), /(V
x.
A ISAHAR _A _. ._
.. Dor /' - Y ' ' 4.1?
/ . 1.
/ \
_/
6
\32
.30
" W
~~~._MANASE s
~\\ '-._*.~~\""'
ps. kn //\v
_ I ,-

\_ \\> \
, '\< \ \_
lg -\\\f:\\$@ - Sihem I ordan
H R Iaboc
3"Q~*_ . /

> / .____\ a\ \ \\ t A/KY

.\
. " /R _,,--\ \ " 1 .\ .,-V

MON
31:; 2 We kB@IDa90nT\EFRA_;M u ' \A GAD _ 4 ,/
1)
. _ Be I ,
.' DAN (gap . 1
Y [abne45 .e__ GhEzer>Aja|on
BENIA\ll/lIN_;;~'
0
~
/J Q .' ' /11
-/ fr,;
~~=~Ba|a/O lemsanm 2 \

/@\W"
~~ - Chiriat|earim'\1_
r \
kw?.4 Q6' F''4, RUBENjj .~ - \ .

e - @ A
\~
- *\/' \U
it \$ 1 9 & \ ,1 \\3l

> Q
q
.\~>
/$$ R:
A *
R. Arn%L1\ TD

\___ .\V/.>~\ _____... K \\

)\ \ \-K _
\
,_ \

J //X ,5 v/ " 0 _,. . K ./\

\,_i,, T, _ J \ \
R SIMEON -\ . \

\

3
1 *-xx Negfevul 'j, 1
. 1 ' /
_A_L
\_ \\ -r~-..\
31 3 _..\ ,""""_a(s/\:"-\ A . ., \. .. . I.
\~ 1
=-' -1530 '
u_iv Os
Cel3 doua arii de afezzzre ale seu1in;1'e1' lui Dan, precum gi cemlea Dan.
 BIBLIOGRAFIE. H. H. Rowley, ,,The Danite Migra-
ti0n t0 Laish, ExpT S1, 1939-40, p. 466-471; M. Noth,
The Histolfy of Israel, 1960, p. 67 .u.rm. ct passim; J.
Gray, Joshua, Judge! and Ruth, NCB, 1967, p. 287
.um\. _ cu succes funcgii de conducere importante in timpul
F.I.B.
DAN-IAAN. loab gi fnsogitorii si au ajuns pin la
Dan-laan atunci cind au cut recensaminrul poruncit
de David (2 Sam. 24:6-9). Plecind de la "A1-oer, la E
de Marea Moana, ei gi-an intins tabra la S de cetate,
in valea Gadigilor (bazinul Amonului), apei au mers
spre N la Iazer, prin Galaad i prin alte teritorii, pin
la Dan-laan 5i imprejurimile sale, i pin la Sidon
(probabil ca se refer la granigele teritoriale). De aici
s-au indreptat spre S, trecincl pe ling o gamiqoan a
Tirului, i i-au incheiat misiunea la Beereeba. lntrucit
Beer$eba este menqionat in instrucgiunile lui David
alaturi de Dan (v. 2), unii cercettori identied Dan-
Iaan cu cetatea Dan care este binecunoscuta. Este mai
probabil ca a fost un ora in partea de N a distxictului
lui Dan, poate *Iion din 1 Imp. 15:20 (LOB, p. 264).
in LXX numele este redat Dan-jaar, care s-ar putea s
insemne ,,Dan din pduri. O alta form din uo(, ,,i de
la Dan ei s-au intoxs spre Sidon pare nejusticata.
Iaan se poate sa fie un nume de persoana (cf. 1 Cron.
5:12, unde ax putea 5 un nume inrudit); un loc numit
yny este cunoscut in limba ugaric.
WJ.M.
A.R.M.
DANIEL (ebr. dZ1'niy_y'I, d&ru"ef, ,,Du:n.nezeu are
judectorul meu). 1. Al doilea u al lui David (1
Cron. 3:1) $i Abigail, numit de asemenea ,,Chileab.
Deei a fost mai in virst decit si, Absalom gi
Adonia, nu mai este menpionat deloc, fapt care suge-
reaz c a murit tinr. 2. Un urma-<3 al lui Itarnar care
l-a insogit pe Ezra (8:2) gi care a fost un semnatar a1
legmintului (Neem. 10: 1, 6). 3. Un om de o inl&p-
ciune si neprihnixe excraordinara, al cazui nume este
pus alituri de Noe i Iov (Ezec. 14:14, 20) i care z-me
mengionat din nou in 28:3. Nu este necesar ca Ezechiel
55 se referit la pexsonajul rnitologic ugaritic Dan'eI
(cf. Anni, p. 149-155) chiar dac ortograa sa (DE
ni'el) este pun diferita de numele contemporanului
sau (Dnf)/El), deoarece vocalele din numele per-
sonale puteau fi variate; la fel stau lucrurile cu D6
edomim! (1 Sam. 21:7; 22:9), al cami nume este saris
nayqm 1 Sam. 2z=1a, 22. in afaxi de aceasta, in(elep-
ciunea lui Daniel devenise proverbiala inc in anul
603 i.d.Cr. (Dan. 2:1), cu mulgi ani inainte ca Ezechiel
s vorbeasca despre ea (Ezec. 28:3). Prin umiare, se
poate s e aceeagi pexsoan cu cea de la punctul
urmator.
4. Al patrulea dintre aga-numigii profegi ,,mari.
despre a carui cariexi nu se tie decit ceea ce este
pove-stit in cartea care ii poana numele. Un israelit de
spipa regala sau nobila (cf. Jos., Ant. 10. 188), a fost
dus in robie in Babilon de Nebucadnegar in anul al
treilea al domniei lui loiachim gi, impreuna cu alt_i
tineri, a fost pregatit pentru funqii in serviciul regelui
(Dan. 1:1-6). Potrivit cu obiceiul din vremea aceea, i
s-a dat (v. 7) numele babilonian *Beltagar. E1 a
dobindit 0 reputagie mai imii prin tlmcirea vede-
niilor mai multor oameni (cap. 2-S), iar apoi prin
tilmcirea propriilor vedenii, in care a prezis triumful
impxiei Mesianice (cap. 7-12).
Fiind renumit pentru inyelepciunea sa, el a ocupat
lui Nebucaclnegar, Belgagar gi Darius. Ultirna vedenie
pecareodescrieaavutlocpemalulriuluiTign.\,in
anul al treilea al iui Cirus.
in Mat. 24:15 (=Marcu 13:14) exist o menp'o-
nare smnara a ,,profetu1ui Daniel. (DANIEL, CAR-
TEA LUI.) J D.
.-.9?? .5
DANIEL, CARTEA LUI.
I. Schipi connutului
Capitolele 1 -6 au un conginut istoric i Daniel vorbegte
dapre sine la persoana a treia. Cap. 1 descrie felul in
care a fost dis in robie din Iuda in Babilon gi apoi cum
s-a ridicat pe treptele puterii. lncele cinci capitole care
urmeaz el este prezencat ca prim-ministru i ca t5!-
mcitor al visurilor mai multor regi ne-evrei. Wedeniile
din cap. 2, 4 5i 5 sint date regilor babilonieni Nebu-
cadnegar i Belagar i reveleaza destinul regilor i
regatelor pgine. La S!lIU.l cap. S este mengionat
pe scurt cucerirea Babilonului de ctre Darius, Medul.
Urmeazi apoi 0 relatare a influengei continue pe care
a avut-0 Daniel 5i este prezentat un complet impotriva
lui. Secgiunea istoric se incheie cu izbvirea lui
miraculoas i cu o nota scun despre faptul c el ,,a
dus-o bine in timpul domniei lui Darius $i in timpul
domniei lui Cirus, Persanul.
in cap. 7-12 cadrul istoria este foarte palid iar
Daniel, care vorbegte acum la persoana intii, are citeva
vedenii care prezint destinul Israelului in raport cu
regatele pig-ine.
II. Auto:-ul gi data scrierii
Teologii critici moderni sint practic unanimi in nere-
cunoagterea cirgii ca 0 scriere a lui Daniel, datind din
secolul ai 6-lea i.d.Cr., in ciuda mrmriei insaai
i a armagiei Domnului nostru ca ,,m-iciunea pustiirii
este ceva despre care ,,a vorbit proorocul Daniel
(Mat. 24:15). Criticii arma ca aceasta carte a fost
compilata de un autor necunoscut in jurul anului 165
i.d.Cr., deoarece conpine profegii dapre regi i raz-
boaie din era post-babilonianzi care devin tot mai
exacte, pe rnsur ce se apropie de aceasta data (l 1:2-
35). Se ann de asemenea ca aceasta carte a fost
scris ca sa-i incurajeze pe evrei in conflictul lor cu
Anochus Epiphanes (cf. 1 Mac. 2:59-60) gi ca ea a
fost primiti de acetia cu entuziasm, ca 0 cane auten-
tica_i a fost inclus imediat in Canonul ebr.
In afara de implicagiile indoielnice cu privire la
profegia predictiv, aceasta conceppie critica trebuie
rmpins pentru urmtoarele motive:
1. Pre-supunerea c autonil l-a plasat pe Darius 1
inainte de Cirus i c l-a socodt pe Xerxes tatal lui
Darius I (cf. 6:28; 9:1) ignor faptul ca Daniel vor-
begte despre Darius Medul, un guvernator in subor-
dinea lui Cirus, ai crui tata a avut aceiaei nume cu
regele persan. Criticii nu pun la indoiala faptul c
autorul a fost un evreu cu o mime sclipitoare (cf. R.
H. Pfeiffer, I07} 1948, p. 776). Dar nici un evreu
inteligent din secolul al 2-lea i.d.Cr. nu at putut
comite 0 eroare istoric de felul celei presupuse de
critici,daciaravutinfa$l Eua4:5-6,maialesolin
Dan. llzzspunedesprexerxescia fcetalpatrulea
rege dupa Cinm (q. A. A. Bevan, A Short Commentary
on the Book of Daniel, 1892, p. 109).
zbaciaaeastacarrearfostplinadeerori
isrorice grave, dupl cum sustin criticii (cf. H. H. Row-
ley, Darius the Mede and the Four World Empires ofthe
Book of Daniel, 1935, p. 54-60), evrdi din perioada
rnacabeenuaraccepmt-onicidecumcapeocarte
eanonial. Palatinienii invited din vremea aces au
avut acces la scrierile lui Herodot, Ctesias, Bemssus,
Menandersi al istorid antici ale elmr lucrlri nu s-au
past:-atpinainzilelenoasme,ieicunoteaubine
numele lui Cirus si ale suooesorilor sai la tronul Persiei
- cutoateaeestea, einuau gisitnicioeroareistoricl
tncartealuiDanie1,darinaoe|aq.iti.mpaurspinsclr$i
cumesne 1Maeabeiuindneden\nldeinel\rderen
in Canon (c R. D. Wilson, Studies in the Book of
Daniel, 1917, p. 149).
3. Descoperirea unor fragmente de manuscrise ale
cAr1:iiluiDanielinPetera1iPe$tera4din\Abdi
Qumran, care prezinti in text puncte de tranzi$ie
evreoararnaice si ararnaico-evreiesti a pus sub semnul
intrebarii necesitatea datirii cargii in epoca macabee
(cf. w. s. laSor, Amazing Dead Sea Scrolls, 1956. p.
42-44).
4. Autonil dovedeste o cunoastere mai exact! a
istorieineo-babilonienesiaprirneiprriaperioadei
persane ahemenide decit orice istoric cunoscut din
secolul al 6-lea i.d.Cr. incoace. in ce privqte Dan. 4,
Robert H. Pfeiffer a scris: ,,Probabil ci nu vom id
niciodata de unde a aat autorul ca noul Babilon a
fost creagia lui Nebucadnetar (4:30),_ as-a cum au
dovedit excavagjiie (op. cit, p. 758). in ce priveste
Dan. 5, prezentarea lui Belsatar ca si co-regent al
Babiionului sub domnia lui Nabonid a fost conrrnatl
in mod stralucit de dacoperirile arheologice (cf. R. P.
Dougherty, Nabonidus and Belshaxsar, 1929; si J.
Finegan, Light From the Ancient Pastz, 1959, p. 22a).
in ce priev$te Dan. 6, studii recente au aritat ca Darius
Medul corespunde remarcabil de bine cu ceea ce se
cunoaste din Cronica lui Nabonid $1 din numemase
alte documente cuneiforme contemporane ale lui Gu-
baru, pe care Cirus l-a numit ,,Guvemator al Babi-
lonului si al tinutului de dincolo de Riu. Nu mai este
posibil sa atribuirn autorului ideea falsa ca ar erdstat
un regat med independent in perioada dintre caderea
Babilonului si urcarea pe tron a lui Cirus (cf. J. C.
Whitcomb, Darius the Mede, 1959. Pentru o alter-
nativi diferita, vezi de asemenm "DAR1US). De ase-
menea, autorul a cunoscut sudent de bine obice-
iurile din secolul al 6-lea i.d.Cr. ind! si-1 prezinte pe
Nebucadnetarcaindinstaresfacieislschimbe
legile Babilonului cu suveranitate absoluti (Dan.
2:12-13, 46), oi in acelasi timp si-1 prezinte pe Darius
Medul ca ind incapabil de a schimbe legile mezilor
si persilor (6:8-9). De asemenea, el a prezentat corect
schimbarea de la pedeapsa cu focul, in timpul babi-
lonienilor (Dan. 3) la pedmpsa pri.n aruncarea in
groapa cu lei, in timpul pergiior (Dan. 6), intrucit focul
era sacru pentru zoroastrieni (cf. A. T. Olmstead, The
History of the Persian Empire, 1948, p. 473).
Pe baza unei comparatii atente a dovezilor cune-
ifonne despre Belsatar si a armagiilor din Dan. 5, R.
P.Doughertyatrasconcluziaca,,ideeacaa1incilea
capitol al ciri lui Daniel isi are originea in perioada
macabee ate discreditata (op. cit., p. 200). Dar a-
ceeqi ooncluzie poate trail cu privire la upitolele
4i6aiecir\iiluiDaniel,a$lc'umamaritatmaisus.
Prin urmare, intrudt criticii sint aproape unanimi in
armaiac!scrierealuiDanielesteoper-aunuisingur
autor (cji R. H. Pfeiffer, op. cit, p. 761-762), putem
armacuoertimdineciaoeasticartenuarputut
scxislatitderir-ziuc\m\esreepocaMacebee.
inne, trebuiespmcll1'g\1menteleclasioepenu'u
datum clrp'i in secolul al 2-leu i.d.Cr. sint min-
temeiate.Faptu1claeusticaneafcstplasatiina
ueiapartea Canonuluievr. (Scrierile) qinulnadoue
(Profep'i') in Thlmudul bob. din secolul al 4-la d.Cr.
nueute decisiv;cu 200d.eanimaidevmne, Josephus
l-a plasat pe Daniel inue profeti (Agaimmpion, 1. 8).
R.L.Harrisdemormreazldeasemeneac!teorialarg
rspinditiamnonizix-iiinrreietape,,numaipoate
nminuti (Inspiration and Canonicicy of the Bible
1969, p. 148).
De asemenea, faptul ci Ben-Sirah, autorul oi:-iii
Eclesiasticului (180 i.d.Cr.) nu i1 rnengioneara pe Da-
niel printre oamenii celebri din uncut nu davedeete ca
elnuarstiutnimic despreDaniel.1.uc|-ulacaraeste
evident din faptul ca el nu a mention-mt pe lov, top
judecatorii (cu lui Samuel), Asa, Iosafat,
Mardoheu si nici chiar pe Ezra (Ecleaiasdcul 44-49).
Prezenta a u-ei nume greeqci pentru imn-umenre
muzimle (traduse ,,cl-ritari, wnlluti oi ,,poaltire In
3:5, 10),\maltazgun\e1\tpenuuodati\$rr.ieaacriu-ii,
nu mai constimie o problem! serious! deoarece a
devenittotmaiclarclculnuagreaclapitnmsin
Orientul Apropiat cu mult timp inainte de Nebu-
cadne (cf. W. F. Albright, From Stone Age to Chris-
tianiqg,r19S7, p. 337; E. M. Yarnauchi in J. B. Payne
(ed.), New Perspectives in the OT; 1970, p. 170-200).
Cuvintele persane imprumutate ca termeni tehnici
sintdeasaneneainarrnoniecuodativecheascrierii.
Limbs aramaici folositi de Daniel (2:4b - 7:28) se
asmmani indeaproape cu cea a lui Ezra (4:7-6:18;
7:12-26) ai cu limbo din papirusurile elefantine din
secolul al 5-la i.d.Cr. (cf. G. 1.. Archer in J. B. Payne
(ed.), New Perspectives in the 0'!) 1970, p. 160-169),
iarlimbaebx-aicialuiDanieleeaseamlnlcuceadin
Bzechiel, Hagai, Ezra si Cronici mi mult decit cea di.n
Eclsiasticul (180 i.d.Cr.: cf. G. L. Archer in J. H.
Skilton (ed.), re Law and the Prophets, 1974, p.
470-481).
III. Profeplile lui Daniel
Aoeasti carte apocalipticl important! oiera cadrul de
baza pentru istoria evreilor si ne-evreilor din vremea
lui Nebueadnetar pin! ll a doua venire I lui Cristoe.
Intelegerea profetiilor sale ate sentiali pentru inter-
pretarea corecti a discursului lui Cristos de pe Mun-
tele Mislinilor (Mat. 24~2S; Luna 21), a doctrinei lui
Pavel despre omul (2 lbs. 2) qi a Apocalip-
sei.Carrea luiDanielaredeasemeneaoirnpormnta
teologic mare datoriti doctrinei sale dapre ingeri $i
dapre inviere.
Printre cei care adopta o pozitie conservatoare cu
privire la data si autorul cirpi, existi doua scoli
principale de gindire cu privire la interpretarea pro
fetiilor pe care le congine. Pe de-o parte, unii cemen-
tatori consider! cl profeiile lui Daniel despre statuia
cea mare (223149), despre cele patru are (7:2-27)
si despre cele saptewci de saptamini (9:24-27) au
culrninatcuprimavenirealui Cristossicuevenimem
tele legate de acwta, intrudt ei vad implinirea in
Biseric, noul Israel, a promisiunilor lui Durnnereu
fata de evrei, vechiul Israel. AstfeL piatra care loveste
staniia (2:34-35) indica prima venire a lui Cristos si
crestereaBisericii.Oelemcecoan1ealeareiapatra
(7:24) nu sint in mod neoesar regi contemporani;
comul mic (7:24) nu reprezinta neaparat o inta
omeneasca; iar exprsia ,,o vreme, doua vremuri si
jumtatea unei vremi (7:25) trebuie interpnetata
simbolic. De asemenea, cele ,,saptezeci de saptamini
de ani (9:24) sint simbolice; perioada aceasta sim-
bolica se incheie cu inaltarea lui Cristos intnicit toate
cele sase scopuri (9:24) au fost implinite pina atund.
Moartea lui Mesia ate ceea ce cauzeal incetarea
jertfei necurmate a evreilor, iar npustiitorul (9:27) se
refer la distrugerea lerusalimului de catre Titus.
Alti comentatori insii (inclusiv autorul de fat),
consideri ca acate profetrii culmineaza cu a doua
venire a lui Cristos, cind poporul Israel va avea dinnou
un rol preeminent in relatiile lui Dumnezeu cu rasa
umana. In consecinta, statuia mane din Dan. 2 repre-
zinta nirnparitiile lumii dominate de Satan (Apoc.
1 1:15), prezentate sub forma Babilonului, Medo-Pen
siei, Greciei si Romei, iar Roma dainuiqte intr-0 forrn
sau alta pin la sfirsitul vremurilor. Imperiul fl-Era
Dumnezeu culrnineaza cu zece regi contemporani
(2:41-44; cf. 7:24; Apoc. 17:12) care sint nimiciti de
Cristos la a doua Sa venire (2:45). Dupa aceea, Cristos
va intemeia imparatia Sa pe pamint (cf. Mat. 6:10;
Apoc. 20:1-6), care dev-ine un ,,munte mare si umple
,,tot pimintul (2:35).
Dan. 7 prezint aceieasi patru impiratii sub forma
unor are salbatice, a patra dintre ele (Roma) pro-
dunind zece coarne care corespund cu degetele picioe-
relor stntuii (7:7). Tbtusi, acest capitol merge mai
departe decit capitolul 2, prin faptul at acum este
preaentat anticristul sub forma unui al unsprezecelea
corn care smulge trei dintre coarne si persecut pe
sfinti pentru ,,o vreme, doua vremi si jumitatea unei
vremi" (7:25). Faptul ca aceasta expresie inseamni
trei ani sijumatate se poate vedea dintre comparatie
cu Apoc. 12:14, cu 12:6 si 13:5. Nimicirea ant:icris-
tului, in care este concentrat in nal puterea celor
zece regi (Apoc. 13:1-2; 17:7-17; cf. Dan. 2:35) are
realizat de ,,unul ca un u al omului (Dan. 7:13)
care vine ,,pe norii cerului (cf. Mat. 26:64; Apoc.
19:11 s.urm.).
,,Cornul mic din Dan. 8:9 s.urm. nu trebuie iden-
ticat cu cel din 7:24 s.urrn. (anticrist), deoarece
acsta nu a iesit din impiratia a patra d dim:-o
diviziunea celei de-a trei.-a. Din punct de vedere istoric,
comul mic din Dan. 8 a fost Antiochus Epiphans,
Seleucidul care a persecutat Israelul (8:914). Din
punct de vedere profetie, parerea autorului articolului
de fate este ca acat com mic reprezinta regele $-
catologic din N care se opune lui anticrist (8:17-26;
cf. 11:40-4s).
Profetia despre cele 70 de saptamini (9:24-27) se
crede ca are o importanta cruciala pentru scatologia
biblici. Autorul anicolului de fat crede ca acate 70
de sptirnini de ani trebuie socotite de la decretul lui
Artaxentel pentru reconstruirea Ierusalimului, in anul
445 i.d.Cr. (Neem. 2:1~8) si se incheie cu instaurarea
impartiei mileniale (9:24). Pare clarca ex-ista unhiat
care separ srsitul saptaminii saized si noua si ince-
putul saptaminii a saptezecea (9:26), deoarece Cris-
tos a vorbit dapre ,,uriciunea pustiirii la srsinil
epocii prezente (Mat. 24:15 in context; cf. Dan. 9:27).
Mernenea hiatusuri profetice nu sint neobisnuite in
VT (de ex- Is- 61:2; cf. Luca 411621). Prin ui-mare,
saptamina a saptezecea, pou-ivit premilenistilor dis-
pensationalisti, este o perioada de 7 ani care precede
a doua venire a lui Cristos, o perioada in timpul creia
anticrisml ajunge si dornine lumea si ii persecuta pe
snti.
Dan. 11:2 $.urm. prevatesteridicarea a patru regi
persani (ai patrulea dintre ei a fost Xerxes) ; Alexandru
cel Mare; diferiti regi din dinastia Seleucizilor si Pto
lerndlor, cu Antiochus Epiphanes (11:21-32), ale ca-
ru.i atrociti au provocat rizboaieie Macabeilor (11:
32b-35). Se crede ca verseml 35b constimie trecerea
la vremurile scatologice. Maiini ate aratat
tul (11:36-39); apoi ultimul rege din N, care potrivit
unor teologi premilmisti va zdrobi ternporar pe an-
ticristsiperegeledinS,ir\aintecas5emm1c1' 'tinn\od
supranatural pe muntii lui Israel (11:40-45; if loel
2:20; Ezec. 39:4, 17). lntre limp, anticristul isi va
reveni in urrna loviturii fatale si va incepe perioada sa
de dominare a lumii (Dan. 11:44; qf. Apoc. 13:3;
17:8).
Necazul cel mare, care tine 3 1/2 ani (Dan. 7:25;
cf. Mat. 24:21) incepe cu victor-ia arhanghelului Mi-
hail asupra ostilor ceres ale lui Satan (Dan. 12:1; cf.
Apoc. 7:9-14). Ds_i perioada de necaz dureaza numai
1.260 de zile (Apoc. 12:6), alte 30 de zile sint nece-
sare pentru curatiru si rstaurai-ea Templului (Dan.
12:11) si alte 45 de zile sint necsare inainte de a
incepe binecuvintarea deplin! a irnprtiei mileniale
(12:12).
BIBLIOGRAFIE. R. D. Wilson, Studies in the Book
of Daniel, 1, 1917; 2, 1938; J. A. Montgomery, The
Book ofDaniel, ICC, 1927; R. P. Dougherty, Nabonidus
and Belshauar, 1929; H. H. Rowley, Darius the Mede
and the Four World Empiru in the Book of Daniel,
1935; C. Lattey, The Book ofDaniel, 1948; E. J. Young,
The Prophecy of Daniel, 1949; $1 The Messianic Pro-
phecies of Daniel, 1954; H. C. Leupold, Exposition of
Daniel, 1949; R. D. Culver, Daniel and the Latter Days,
1954; J. C. Whitcomb Jr, Darius the Mede, 1959; D. J.
Wiseman, Notes on Some Problems in the Book of
Daniel, 1965;J.Walvoord,Daru'1, 1971; Leon Wood,
A Commentary on Daniel, 1973; J. G.Ba1dwin, Daniel,
TOTC, 1978. J.C.W.
DANS. VT mentioneaza uneori dansul numai ca 0
sursa de amuzament (de ex. Exod. 32:19; Ecl. 3:4),
dar de obicei in spatele acestei activitti exista o
oarecare Grupuri de fernei au
dansat cu ocazia unei celebrari nationale, cum a fost
dupa traversarea Mar-ii Rosii (Exod. 15:20), dupa
victorii rnilitare (1 Sam. 18:6) si la sarbtori religioase
(Jud. 21:19-21). Despre barbati se rnentioneazi mai
rar ca ar dansat (de ex. 2 Sam. 6:14).
In timpurile NT; obiceiul grecesc de a angaja dan-
satoare de profsie a fost urmat in cazul dansului lui
Salome la sarbatoarea zilei de nastere a lui Irod (Mar-
cu 6:21-22); a fost dans la srbtoarea prilejuita de
intoarcerea ului risipitor (Luca 15:25); dansul era
unlucruadtdeobisnuitinviata deecarezi,indta
intrat siinjocurile copiilor (Mat. 11:17; Luca 7:32; cf.
Iov 21 :1 1).
Pentru o tratare cuprinztoare a subiectului, vezi
anticolul corespunztor din EBi. J.D.D.

DARUR] SPIRITUALE.
I. Numele oi natura lor
Termenul ,,dai-uri spirituale sau ,,daruri duhovnicesti
reprezint traducerea substantivului neutru plural
grec charismata, derivat de la charizeszhai (a arta
favoare, a dirui cu mini larg), care este inrudit cu
substamivul charis (har, grae); ele sint expresii con-
crete ale lui charis, harul care ajunge s aib efecte
vizibile in cuvint sau in fapt. Fonna singular are
folosit cu privire la darul dat de Dumnezeu
prin Cristos (Rom. 5:15 s.unn.; 6:23) si cu privire la
oriceharsauindurarespecial (Rom. 1:11;1 Cor. 1:7;
7:7; 2 Cor. 1:11). Forma de plural este folosit in
principal intr-un sens tehnic pentru a indica darurile
extraordinaie ale Duhului Snt revxsate asupra as;
nilor pentru 0 slujire spedal, iar in citeva locuri
forma de singular este folositi tot intr-un sens dis-
tributiv sau semicolectiv (1 Tim. 4:14; Z Tim. 1:6; 1
Pet.A4:10).
lmpirgirea generali a darurilor Duhului Snt,
mamind noua dispensae, a fost prevstit de profetul
loel (2:28) si conrmat de promisiunile lui Cristos
pentru uceninii Si (Marcu 13:11; Luca 12:11s.unn.;
loan 14:12; l-apt. 1:8; cf Met. 10:1, 8 si textele
paralele; Marcu 16:17 s.urm.). ln ziua au
fost implinite aceste profei si promisiuni (Fapt. 2:1-
21, 33). Mai tirziu, numeroase daruri spirituale sint
mengionate frecvent de Luca (Fapt. 3:6 .urrn.; 5:12-
16; 8:13, 18; 9:33-41; 10:45 s.urm. etc.), de Pemi (1
Pet. 4:10) si de Pavel (Rom. 12:6-8; 1 Cor. 12-14),
care le descrie si cu mermenul ,,lucruri duhovnicesti
(spirituale) (gr. pneumatika, 1 Cor. 12:1; 14:1) si
,,duhm-i, adici, diferit: manifestiri ale Duhului (gr.
pneumata, 1 Cor. 14:12). Darurile sint impirte de
Duhul Snt potxivit cu voia Sa suvemn (1 Cor. 12:
11) si un credincios individual poate primi unul sau
mai multe daruri (1 Cor. 12:8 $.un-n.; 14:5, 13).
ll. Scopul oi durat:
Scopul acestor daruri spirituale are in primul rind
edicarea (1 Cor.12:4-7; 14:12) si, in
al doilea rind, convingerea si convertirea necredin-
ciosilor (1 Cor. 14:21-25; cf. Rom. 15:18 s.urm.). O
problemi controvessat este daci ele ar trebui s e
privite ca daruri acoxdate permanent Bisericii sau
numai lnzesu-Ari temporare.
Pirema rspindini mai demult, potrivit creia cha-
rismala au fost date pentru intemeierea Bisericii si an
incetat in timpul secolului al 4~Iea cind Biserica a
devenit suficient de putemici inclt si continue fr
ajutorul lor, are 0 prexe contmr dovezilor istorice
(B. B. Warfield, Counterfeit Miracles, 1972, p. 6-21).
Wai-eld insusi a Susin\1t ideea c charismam an fost
date pentru autenticarea apostolilor ca mesageri ai
lui Dunmezeu, unul dintre semnele unui apostol ind
posedarea acelor daruri si a puterli de a le conferi altor
credinciosi. Darurile an incetat treptat odac cu moar-
tea apostolilor si acelor crora le-au conferit ei darurl
(op. cit, p. 3, 21 s.un-n.). W. l-l. Grifth Thomas a privit
charismata ca o mirturie pentxu Israel cu privire la
caracterul mesianic al lui lsus, o mirturie care a deve-
nit nefu.nc1ional.-1 dupi incheierea Faptelor, cind Israel
a refuzat Evanghelia (The Holy Spirit of God, 1972, p.
48 s.urm.; cf. 0. P. Robertson, WTJ 38, 1975, p.
43-53). Cei cane adopt-,5 aceste concepgii tind s con-
_. ..--v--. urn --u 1 \l4'\.|;I-1|
tare autenticitatea prmupuselor manifestri cans-
matice de mai tirziu.
Pe de alti parte, in 1 Cor. 13:8-12 gsirn dovezi
putemice despre permanenpa charismata in biseric,
sitnacstpasaj armcdelevorcontinuasse
rnanifate pini la purousia. In cazul acesta apariyia lor
intennitenti in istoria de mai tirziu se poate s fost
afectat de credima si spirimalitatea fluctuanc a
bisexicii si de scopul suveran al Duhului lnsusi care
imparte darurile "cum voieste (1 Cor. 12:11).
I11. Daruri indlvlduale
Lista de charismata in NT (Rom. 12:6-8; 1 Cor. 12:4-
1 1, 28-30; cf. Efs. 4:7-12) are in mod evident incom-
plet. Au fost cute diferite incerciri de a clasica
damrile, dar ele se incadreaz in principal in dou
categorii principale - darurl care ii calici pe posesorli
lor pentru propovaiduinea cuvintului si daruri care ii
inzaneazz pentru slujire practic (cf. 1 Pet. 4:10
s.umi.).
a. Daruri de propovdduire
(i) *Apaszol (gr. aposzolos, lit. ,,trimis, emisar, misin-
nar, 1 Cor. 12:28 .urm.; cf. Efs. 4:11). Titlul de
,,apostol a fost dat inipial Celor Doisprezece (Mat.
10:2; Luca 6:13; Fapt. 1:25 s.um-1.), dar a fost reven-
dicat mai tirziu de Pavel (Rom. 1:1; 1 Cor. 9:1 s.urm.
etc.) si a fost aplicat intr-un sens mai pugin strict lui
Bamaba (Fapt. 14:4, 14), Andronic si lunias (sau
Iunia) (Rom. 16:7) si, poate, lui Apolo (1 Cor. 4:6, 9),
Silvan si Timotei (1 M. 1:1; 2:6) si lui lacov, fratele
Domnului (1 Cor. 15:7; Gal. 1:19). Funqia special a
unui apostol a fost, asa cum sugereaz numele, 55
proclame Evanghelia la lumea necredlncioas (Gal.
2:7-9).
(ii) "Profe;ie/prorocic (31-.prophEceia, Rom. 12:6;
1 Cor. 12:10, 28 s.urm.; cf. Efes. 4:11). I-unca prin-
cipal a unui profet/proroc din NT era s5 cornunice
revelagia divin cu semnicagie temporar care spu-
nea Bisericii ce trebuia s5 stie si s fac in imprejurri
speciale. Mesajul su era un msaj de edicare, de
lndemn (gnparaklesis), de consolare (1 Cor. 14:3; cf.
Rom. 12:8) si a inclus uneori declarai autoritare
despre voia lui Dumnezeu in anumite cazuri pa!-
ticulare (Fapt. 13:1 s.u.rm.) si rareori preziceri ale
unor evenimente viitoare (Fapt. 11:28; 21:10 s.urm.).
Lucrarea lui en indreptat in principal spre Biserici
(1 Cor. 14:4, 22). Unii profegi ciltoreau din loc in loc
(Fapt. 11:27 s.unn.; 21:10), dar probabil ci existau
cigiva profeyi in ecare biseric (Fapt. 13:1), cum era
la Cor-int, si ne sint date numele citorva dim:-e ei (Fapt.
11:28; 13:1; 15:32; 21:9 s.urm.).
Capacitatea de a deosebi duhurile (gr. diakriseis
pneumatri, 1 Cor. 12:10; cf. 14:29) a fost comple-
mentar cu darul profegiei si 1e-a pemiis asculttorilor
sh judece vorbirile care se pretindeau a profegii
inspirate (1 Cor. 14:29) prin interpretarea sau eva-
luarea profeyiilor (1 Cor. 2:12-16), recunoscind pe
cele cane erau de origine divin (1 Tes. 5:20 s.urm.; 1
loan 4: 1-6) si ficind deosebire intre un profet autentic
si unul fals.
(iii) fnvdgdtura (gr. didaskalia, Rom. 12:7; 1 Cor.
12:28 s.1.u'm.; cf. Efes. 4:11). Spre deosebire de profet,
invigitorul nu rostea revelagii noi, ci explica si aplica
doctxina crestini denitivat deja, iar lucrarea lui
probabil c em limitat la biserica local (Fapt. 13:1;
cf Efes. 4: 1 1). ,,\brbirile despre <:unon'n; (gr. Iog05
gn5se5s, 1 Cor. 12:8), o vorbire inspirat care congine
cunostintd, este legata de Invatmri; dar ,,vorbirile
despre intelepciime (gr. logos sophias, 1 Cor. 12:8),
exprimind o pammdere se poate sa e
legate mai mult de apostoli si evanglielisti (cf. 1 Cor.
1:17-2:5, in special 1:24-30) sau de profegi.
(iv) Felurite limbi (gr. gen? glssn, 1 Cor. 12:10,
28 s.urm.) si tilmacirea "l.imbilor (gr. hermineia glis-
sn, 1 Cor. 12:10, 30).
b. Daruri pentru slujirea pracrica
(i) Daruri dc putere. 1. Credinta (gr. pistis, 1 Cor.
12:9) nu este credinta mintuitoare, d o mkura mai
maredeaedinpipxincarepotiealizatelueriri
speciale sau mimmi (Mat. 18:19 s.urm.; 1 Cor. 13:2;
Evr. 11:33-40). 2. Darurile de vindecare (gr. plural
charismata iamat6n, 1 Cor. 12:9, 28, 30) sint date
pentru I indeplini minuni de rentaurare a sanltigii
(Fapt. 3:6; 5:15 .unn.; 8:7; 19:12, etc.). 3. Facerea
de minuni (gr. energemam dynamen, 1 Cor. 12:10,
28 s.urm.), lit. ,,puteri. Acest dar conferea capacita-
tea de a indeplini diferite alte minuni (Mat. 1 1:20-23;
Fapt. 9:36 s.unn.; 13:11; 20:9-12; Gal. 3:5; Evr. 6:5).
(ii) Daruri de ajurorare 1. Daml ajutorarllor (gr.
antilimpseis, lit. ,,fapte de ajutorare, 1 Cor. 12:28)
indica ajutoml dat celor slabi de cei mari (vezi 1_xx, Ps.
22:19; 89:19; verbul aparein Fapt. 20:35) si se refs-5
la darurile speciale de ingrijixe a celor saraci si ne-
voiasi. Probabil ca include 2. darnicia cu mini larga
(gr. ho metadidous, Rom. 12:8) si 3. oel care face
milostenie (gr. ho elen, Rom. 12:8). 4. Probabil ca
aici este avuta in vedere slujirea diaconilor (gr. dia-
konia, Rom. 12:7;c Fapt. 6:1;vezisiFilip. 1:1;1 Tim.
3:1-13).
(iii) Daruri de conducere. 1. Adniinisuatorii (gr.
kybemeis, lit. ,,lucriri de calauzire, darea directiei)
se bucurau de daruri si auto:-irate pentru a conduce si
indrurna biserica locala. 2. ,,Conducitorul (Rom. 12:
8; gr. ho prohistamenos) se pare c5 avea acelasi dar
(cuvintul gr. apare din nou in 1 13. 5:12; 1 Ti.m.
5:17), afara de cazul ca termenul ar fitradus ,,cel care
da ajutor (vsa, Rom. 12:8), in care caz ar indica un
dar de ajutomre.
Unele daruri, cum sint cele de apostol, profet si
invagator, erau exercitate in luni-area obisnuit; alte
daruri, cum sint voi-birea hi limbi si vindecarile, erau
manifestnte ocazional. in unele cazuri darurile pa: sd
implice 0 descatusare sau o crestere a unei inzatrari
naturale, cum este darul invatarii altora, al ajutorarii
si al conducerii; altele sint in mod clar 0 inzestmre
special: eredinta, darul vindeearilor si putei-ea de a
face minuni.
BIBLIOGRAFIE. A. Bittlinger, Gifts and Graces,
1967; idem, Gifts and Ministries, 1974; D. Bridge si D.
Phypers, Spiritual Gifm and the Church, 1973; H. von
Campenhausen, Efcclaiastical Authority and Spiritual
Powerirz the Church ofrhe First Three Centuries, 1969;
H. Conzelmann, ,,char|'sma", TDNT 9, p. 402-406; J.
D. G. Dunn, Jesus and zhe Spirit, 1975; E. Schweizer,
Churth Order in the New Tmtament, 1961.
W.G.P.
DARIUS (ebr. DEr_y?iwe!; acad., elam. Dariawuf;
persani veche, Darayavaul; gr. Dareios).
1. Darius Medul, ul lui Ahasveros (Xerxa; Dan.
9:1), a primit conducerea in urma mortii lui Belsatar
(5:30-31) si a fost iacut rege al caldeilor (9:1) la virsta
de 62 de ani (5:31). El a purtat titlul de "I888" (me,
9, 25) iar anii au fost socotiri in raport cu donmia sa
(1121). El a numit 120 de guvematori subordonagri
fata de trei presedinii dintre care unul era Daniel
(6:2), care a pnosperat In mpul domniei sale (6:28).
Potrivit lui Josephus (Am: 10. 249), Daniel a fost
mutat de Darius in Media.
lntrucit Darius Medul nu este menlionat pe nume
inafara cartiiluiDanie1,iarinsc1-ipgiilecuneifonne
contemporane nu recunosc nici un nege al Babilonului
intre Nabonidus (si Belsatar) si urcarea pe tron a lui
Cirus, istoricitatea lui Darius a fost contestati si rela-
tarea din VT despre domnia lui a fost considerata un
amestec de tradigii confure (H. H. Rowley, Darius the
Made, 1935). Pe de alta parte, naraunea areaspectul
unei scrieri istorioe autentice si absent: multor scrieri
istorice din aceasta perioadl nu alte un motiv pentru
care istoricitatea lui Darius si nu e acoeptata.
Au fost iacute multe inoercri de a-l identica pe
Darius cu persoane mentionate in textele babiloniene.
Doua dintre ipotezele cele mai nezonabile il identica
pe Darius cu (a) Gubaru, (b) "Ci:-us. Gubaru a fost
guvemator al Babilonului si al de dincolo de
Riu (Eufrat). Tbtusi, nuexistaniciodovada cael ar
fost Med, ca ar fi fost rege, numit Darius, u al lui
Ahasveros,saucaarfiavutinjurde60deani. Cirus,
care era inrudit cu Mezii, a fost numit ,,rege al Mezilor
sisest:ieo6avea62deanicindaaju.nsregeal
Babilonului. Potrivit inseripgiilor, el a numit mulp
oficiali subordonagi iar documentele erau datate in
func(iedeaniidomnieisale.Aceastateoriecereca
vezsetul din Dan. 6:28 :6 e tradus: ,,... in timpul
domniei lui Darius, adica in timpul domniei lui Cirus
Pei-sanul, ca o explicayie a faptului ca scriitorul at ii
folosit texte care foloseau doua nume pentru aceeasi
persoana. Deeienta acestei teorii consta in faptul ca
Cirus nu a fost numit ,,ul lui Ahasveros (dar
acesta s-ar putea as e un termen folosit numai pentru
pexsoane de rang regal) sau ,,din neamul Meziloz.
2. Darius l, ul lui l-listaspe, care a fost rege in
Persia si in Babilon, unde l-a sucoedat pe Cambyses
(dupi ce au fost detronati doi uzurpatori) si a domnit
intte 521-486 i.d.Cr. El le-a permis evreilor care s-au
intors in paid sa reconstruiasci Templul din Iensalim
irnpreuna cu losua si Zorobabel (Ezra 4:5; Hag. 1:1;
Zah. 1:1).
3. Darius II (Nothus), care a domnit in Persia si in
Babilon (423-408 i.d.Cr.), numit ,,Dariu.s Petsanul in
Neem. 12:22, poate pentru a-l deosebi de ,,Darius
Medul. lntrucit tatil lui Jaddua, marele preot, este
menpionat int:-unul din Papirusurlle elephantine din
cca 400 i.d.Cr., nu este nevoie sa prsupunem ca acat
Jaddua a fost marele preot care l-a imimpinat pe
Alexandru in 332 i.d.Cr. si ei Darius care ate men-
qionat aici are Darius III (Codomanus), care a domnit
intre cca 336331 i.d.Cr.
BIBLIOGRAFIE. J. C. Whitcomb, Darius the Mede,
1959; D. J. Wiseman, Norm on some Problems in the
Book OfDaniel, 1970, p. 9-16. DJ.W.
DATAN (ebr. dgn, ,,izvoi7). Un om din semintia
lui Ruben, ul lui Eliab. Num. 16:1-35 relateaz cum,
irnpreuna cu fratele sau Abiram si cu Core, un levit,
s-a rasculat impotriva lui Moise.
J.D.D.

DATORIE, DATORNIC.
a. A Imprumuta, imprumut
in Israel imprumuturile nu erau comerciale ci carita-
bile si nu mu date pentru a-l ajuta pe un comerciant
sa inoeapa sau sa-si extinda operatiile ci pentru a-l
ajuta pe un titan care trecea printr-o perioada de
saracie. lncrudt eoonomia a ramas predominant agra-
ripinala nusedezvoltaseniciun
echivalent pentru sistemul de imprurnuturi comer-
ciale care existauin Babilon inca din anul 2000 i.d.Cr.
Din aceasta cauza, legile nu contineau reglementari
mercantile ci indemnuri la bunavointi intre
Aceeasi perspectiva o intnim in cartea apocrifi friga-
lepciunea lui lsus Sirah, 29. Cadrul se schimba in NT.
Datornicii din pilda ispravnicului nedrept (Luca 16:1-
8) sintechiriasicareplatesccl1irieinnatura,e
negustori care au luat bunuri pe credit. Descrierea
pacateior ca datorii (Mat. 6:12) este o expresie evre-
iasca obisnuita pe care o folosqte lsus, nu pentru a
caracteriu relatia dintre Dumnezeu si om ca relatia
dintre creditor si datornic, ci pentru a proclama harul
si pentru a indenma la iertare (Luca 7:41 s.urm.; Mat.
18:21-27).
b. Dobfridd, camdtd
Cuvintul ,,carnata nu are sensul modem de dobinda
exorbitanta. in vr nu ate mam faptul as dobinda
arprearnareciinsasifaptulcaesteincasatao
dobinda. Tbate cele trei Coduri (Exod. 22:25, JE;
Deut. 23:19 s.urm., D; Lev. 25:35 s.urm., H) interzic
pereeperea unei dobinzi pe temeiul faptului ca are o
exploatare a nenoiocirii unui semen israelit. Deut.
23:20 (cf. 15:1-8) permite incasaru unei dobinzi de
la un strain. Dobinda ate mentionata ca un lucru
obisnuit in Codul lui Hamrnurapi si in legile babi-
loniene anterioare. Cuvintul nekk (,,o muscatura)
probabil ca indica rapacitatea cu care erau storsi banii
de la datomic, dqi jocul de cuvinte din Hab. 2:7,
,,n6fm (care inseamna atit ,,cei ce platesc dobinda
cit si ,,cei care musca) poate lasa sa se inteleaga o
suma care reduce economiile puse de-o parte pentru
plata datoriei. Cuvintul sinonim tarbig (,,crestere) si
cuvintul gr. lokos (,,rod) preiau intr-o masura mai
mare ideea moderni ca dobinda este 0 crqtere a
capitalului. Tinind pasul cu economia schimbat, lsus
aproba investirea banilor pentru a aduce un venit
(Mat. 25:27; Luca 19:23) dar pastreaza conceptia
traditionala de condamnare a dobinzii pentru impru-
muturi peisonale (Luca 6:31 s.urm.).
c. Garangie adlog
lmprumutul era garantat prin luarea ca zalog a unor
obiecte personale daca era vorba de un imprumut
temporarmic (Deut. 24:10; lov 24:3), prin ipotecarea
proprietigilor funciare (Neem. 5) sau prin garangla
unui garant (Prov. 6:1-s; fntelqxiunea lui 1;; Sirah
8:13; 29:14-20). Cind nuexistanicioproprietatecare
sa fie vinduta pentru recuperarea imprumutului, da-
tomicii puteau fi vinduti ca sclavi (Exod. 22:3; 2 lmp.
4:1; Amos 2:6; 8:6 etc.). Au fost elaborate legi pentru
a reglementa obiceiul. Sint stabilite resuictii cu privire
la gama obiectelor care pot ti luate ca zalog si condi-
tiile imprumutului (Deut. 24). Printr-un fel de ,,Statut
de 1imitiri"toate datoriile tnebuiau anulate in ecare
al saptelea an (Deut. 15:1 s.urrn.; numai Deut. men-
tioneaz datoriile in legatura cu Anul de vselie (anul
jubiliar)) iar israelitii care prestau pentru a se
achita de datorii trebuiau eliberati (Lev. 25:39-55).
Sepamcaaceastalegislatienuafostresgzctatiiin
cursulistoriei.Elbeioajutapevaduvadin2 p.4:1-7
nuprininvocarwlegii, ciprinfacereauneiminuni.
Neem. 5 nu face apel la Deut. 15 (tomsi cji Neem.
10:31 si ler. 34:13 s.urm.). in perioada iudaismului
Hillel a inventat un sistem pentru evaziunea legala a
poruncii din Deut. 15 si scopul acesteia nu a fost sa
ocoleasca Legea ci sa o adapteze la econoruia comer-
ciala.
smuooaarm. R. de Vaux, Ancient Israel, 1961;
J. D. M. Derrett, Law in the New Testament, 1970.
A.E.W.
DAVID (ebr. diwig, uneori dwig; radacina si inte-
lesul cuvintului sint incerte, dar vezi BDB in loc.;
compararea cu tennenul dawidum, ,,capetenie, din
bab. veche (Mari) nu mai are cnedibilitate (JNES 17.
1958, p. 130; VT Supp 7, 1960, p. 165 s.urm.); cf.
laesoe, Shemsharah Tablets, p. 56). Cel mai tinar u
al lui lsai, din sernintia lui Iuda; a devenit al doilea
rege al lui Israel. ln Scriptiua numai el poarta acest
nume, exemplicind 1ocu.l unic pe care il are ca stra-
rnos, inaintas si prevstitor al Domnului lsus Cristos -
,,cel mai de seama dintre nu mart-lui David. in NT
exista 58 de referiri la David, inclusiv titlul dat daeori
lui Isus - ,,Fiul lui David. Pavel sptme ca lsus este ,,din
saminta lui David, dupa trup (Rom. 1:3), iar loan
scrieoalsus lnsusiaspus: ,,EusintRadacinasiSaminta
lui David (Apoc. 22:16).
Cindneiritoarcernlavfpentruaaadrieafoat
acest om care ocupa o pozitie atit de importanta in
linia genealogica a Domnului nostru si in planurile lui
Dumnezeu, mate:-ialul este abundant si bogat. Istoria
mi David este gasiti am 1 Sam. 16 pina in 1 lmp. 2,
iaromarepartedinmaterialareparalelein 1 Cron.
2-29.
1. Fnmilla
Stranepot al lui Rut si Boaz, David a fost cel mai tinar
dintre opt fmti (1 Sam. 17:12 s.urm.) si a crescut ca
pastor la oi. in aceasta ocupatie el a capatat curajul
de care mai tirziu a dat dovedi in lupta (1 Sam.
17:34-35) si tandretea si grija pentru turma, despre
care avea sa cinte mai tiniu ca atzibute ale Durn-
nezeului sau. La fel ca si losif, a suferit din cauza 1'elei-
vointe si a invidiei fratilor sai mai mari poate din
cauza talentelor cu care l-a inzatrat Dumnezeu (1
Sam. 18:28). Desi stramosii sai au fost modesti (1
Sam. 18:18), David avea sa dea nastere unei de
urmasi renumiti, asa cum arata genealogia Domnului
nostru in Evanghelia dupa Matei (Mat. 1:1-17).
ll. Ungerea ca rege ei prietenia cu Saul
Cind Dumnezeu l-a respins pe Saul ca rege al lui Israel,
David i-a fost revelat lui Samuel ca si succesor al lui
Saul; Samuel l-a uns pe David, tars muita parada, la
Betleem (1 lmp. 1e=1-13). Unul dintre rezultatele
respingerii lui Saul a fost indepartarea Duhului lui
Dumnezeu de la el, urmata de o deprsie in suetul
lui, care uneori pirea sa se apropie de nebunie. Exista
o revelatie imprsionanta a planului divin in provi-
denta prin care David, care urma sa-1 inlocuiasca pe
Saul in harul si in planul lui Dumnezeu, este ales sa-1
slujeasca pe regele cazut in melancolia lui (1 Sam.
16:17-21). Viegile acestor doi oameni - giganrul lovit
i adolescentul in ascensiune - s-au intnit.
La inceput toate au mers bine. Lui Saul ii placea
de tinrul ale cnii talente muzicale aveau s5 ne
daruiasca o parte din cea mai bogata mogtenire devo-
gionalii i l-a ales ca purtatorul sau de arme. Bina-
cunoscutul incident cu Goliat, lupttorul listean, a
schimbat totul (1 Sam. 17). Agilitatea lui David 5i
maiestria lui in minuirea pra$tiei a biruit puterea
giganrului greoi, iar omorirea lui a fost semnalul
pentru respingerea armatei listene de came Israel.
Era deschisa calea pentru ca David s primeasca ras-
plata promisa de Saul - mina icei regelui, ca s se
cisatoreasci cu ea, i scutirea familiei tatlui sau de
impozite; dar cuxsul evenimentelor a fost schimbat de
un factor nou - invidia regelui fay! de noul erou al lui
Israel. Cind David s-a intors de La lupta in cane l-a
omorit pe Goliat, femeile lui Israel l-au intimpinat
cintind: ,,Sau1 a batut miile lui, iar David necile lui de
mii. Saul, spre deosebire de ul sau "Ionatan, aat
int:-0 situ.ag'e similara, a fost tulburat de lucrul acesta
inisespunec5dinziuaaceea,,aptivitcuochir5ipe
David" (1 Sam. 18:7, 9).
IH. Osdlltatea lui Saul
Relagiile dintre Saul i David s-au inrautat treptat i
vedem ca tinarul erou napional scap dintr-u.n atac
salbatic al regelui indreptat impotriva viegii lui, ii sint
retrase onorurile militate, are inaelat in ce privegte
casatoria gi ii este data de sogie o alta ica a lui Saul,
Mical, clupi un aranjament de cisatorie care a fost
menit sa cauzeze moartea lui David (1 Sam. 18:25).
Din 1 Sam. 24:9 s-ar parea ca la curtea lui Saul exista
un grup care incerca in mod delaemt sa inrautgeasca
relagiile dintre Saul 5i David, iar situayia s-a deteriorat
in continuu. O alta incerrare nereuaita a lui Saul de
a-l on-nori pe David cu suliga a fost urmat de o incer-
care de arestane, dejucata numai de o stratagema a lui
Mical, sdgia lui David (1 Sam. 19:8-17). O caracteris-
tic remarcabila a acatei perioade din viaya lui David
ate felul in care doi dintre copiii lui Saul, Ionatan i
Mical, s-au aliat cu David impocriva tatlui lor.
IV. Fuga dinaintea lui Saul
Urmatoarele etape din istoria lui David sint marcate
de o fug constanta din calea lui Saul care il urmarea
ma incetare. Nici un loc de odihna nu ofera siguranga
pentru multa vreme; un pxofet, u.n preot, un duaman
napional - nimeni nu-i poate oferi adapost, iar cei care
ii ajuti sint pedepsi cu cnizime de un rege orbit de
mlnie (1 Sam. 22:6~19). Dup ce a scapat ca prin
urechile acului de uneltirile capeteniilor militate ale
filistenilor, David a inin;at in cele din urma ceata lui
din Adulam, cane a fost la inceput 0 adunamra hete-
rogena de fugari, dar care a devenit apoi un deta-
$ament militar care hrpiia invadatorii suini, proteja
holdele i turmele israeligilor din Zonele de grani i
traia dc pe urma generozitgii acestora. Refuzul gmscr
lan al unuia dintre acs_ti pastori-fermieri, Nabal, de a
recunoaate obligapa pe care 0 avea fai de David este
prezentat in 1 Sam. 25 i are intersanr pentru pre-
zentazea lui Abigail, care avea s devina mai tinju una
dintre sogiile lui David. Cap. 24 i 26 din aceeagi carte
relateaza doua cazuri in care David a cruyat via;a lui
Saul, dintr-un amestec de pietate i In cele
din urma David, neputind sa reduca ostilitatea lui
Saul, a ajuns la o ingelegere cu regele listean Achia,
din Gar, 5i a primit stapinirea asupra oraului de
frontier Ticlag in schimbul folosirii ocazionale a gru-
pului lui de luptatori. Tbtugi, cind listenii au pomit
cu toate foqele impotriva lui Saul, capeteniilor
tare nu le-a plcut pre1.en;a lui David in mijlocul lor,
temindu-se de o schimbare de loialitate in ultimul
moment, a$a indt David a fost cruiat de tragedia de
la Ghilboa, pecareadeplins-omaitizziuin unadincre
cele mai fmmoase elegii care s-au pastrat pin in ziiele
noastre (2 Sam. 1:19-27).
V. Reg la Hebmon
Dupa ce a murit Saul, David a cautat s cunoasoa voia
lui Dumnezeu i a fost calauzit sa se intoarca in Iuda,
regiunea sa cribal. Aici a fost ales rege de membrii
txibului sau gi a ales ca reqedin negali cetatea He-
bron. Era in vixsta de 30 de ani i a domnit la Hebron
7 1/2 ani. Primii doi ani ai acestei perioade au fost
ocupagi de rzboiul civil dintre sprijinitorii lui David
i vechii cuxteni ai lui Saul, care l-au instalat pe ul
lui Saul, Ebaal (lg-Boget), ca rege la Mahanaim. Se
poate ca Ebaal sa nu 5 fost decit 0 marioneta mani-
pulata de comandantul armatei lui Saul, Abner. Dupa
ce acsjia doi au fost asasinagi, opozia organizata
faga de David s-a incheiat prin ungei-ea lui ca rege
peste cele 12 semingii ale lui Israel la Hebron, de unde
avea sa transfere cuxind capitala la Iemsalim (2 Sam.
3-5).
VI. Rage la Ierusallm
Acum incepe perioada cu mai inoritoare din domnia
lunga a lui David, domnie care avea sa dureze inca 33
de ani. Print:-0 combinaiie fericiti de bravura per-
sonali i strategie militari straludti el i-a condus pe
israeligi inn-0 aciiune susiinut de subjugarea sis-
tematica i decisiva a dug:-nanilor lor - filisteni, ca-
naanipi, moabiii, amonigi, aramei, edomigi i amalecigi
-incitnumeleluiaveasaramininscrispepaginile
istoxiei datorita acestui succes militar, lsind la 0 parte
rolul sau in planul divin de Slbiciunea
puterilor de pe Nil i Eufrat i-a pen-nis, prin cucerixi i
aliange, $5-i extind sfera de inuenia de la graniga
egiptean gi Golful Aqaba pin in cursul superior al
Eufratului. A cucezit citadela iebxsiti de la ierusalim,
despre care se credea ca are inexpugnabila, gi a
transfomiabo in capitala sa, ai a unit cele doua frac-
giuni majone di.n regatul sau care mai tirziu aveau sa
devina regatul lui Iuda i regatul lui Israel. A fost
construit un palat, au fost dschise OSl, an fost
xestaurate caile comerciale 5i a fost asigumt pros-
peritatea material! a 'Ibtui, aceasta nu putea
singura ambigie, nici mica: ambigia principala, a unui
,,om dupa inima lui Iahve, aaa cum vom vedea curind
din dovezile de zel xeligios al lui David. El a adus
inapoi chivoml legmintului de la Chiriat-learim i l-a
pus intr-un cgrt pregatit in mod special pentru chivot
la Ierusalim. Ln timpul acestei aduceri a chivotului s-a
peuecut incidentul care a dus la moartea lui Uzia (2
Sam. 6:6-8). O mare partea organizai religioase care
avea sa imbogageasca mai tirziu inchinaciunea la Tem-
plu i.$i axe originea in aranjamentele pentru slujirea la
cort, fcute acum de David. In afara de importanga sa
strategica ei politic, lerusalimul a dobindit astfel o
importanla religioasa i mai mare, cu care a fost
asociat numele sau de atunci incoace.
Faptul c in aceasta pexioad de prosperitate ex-
terioara i de aparent zel religios, David a comis
pacatu1pecaxeScripturai1nelateazain2 Sam. 11 ne
sti.metecuatitmaimultmirarea$inefacesane
cunemuram de o teama snta. Smmicaph i impor-
tania acestui pcat, atit pentm hidopnia lui intrin~
seca, cit i pentru comecingele sale pentru istoria
viitoare a lui Israel, sint incalculabile. David s-a pociit
profund, dar faptul era implinit gi sta ca o dovada a
modului in care pacaml suica planul lui Dumnezeu
pentru copiii Sai. Strigatul de durene cu care a primit
vestea monii lui Absalom a fost doar un ecou slab al
agoniei care gtia ci moartea aceea, gi multe
altele, au fost doar o parte a recoltei produse de pofta
eiinigelacimeapecareleserniinasecumulgianiin
urma.
RAscoalaluiAbsalom,incarepartea deNarega-
tului a xmas loial lui David, a fost urmata curind de
orevolt5dinparteapar\iideNaregatului, condusa
de Seba, un om din Aoeasta revolta, la fel
ca $i rascoala lui Absalom, a fost zdrobita de loab.
Ultimele zile din viaga lui David an fost rulburate de
inuigile lui Adonia $i Solomon pentru Ocuparea no
nului i prin inyelegexea faptului ci vii-sax-ea de singe
inue fxagi, prevstini de Nata; avea sa continue.
in afara de armata obianuit/A a lui David, condusa
de rudenia sa, loab, David a avut o garda personala
recrutatii in principal dintre luptatori de origine lls-
teana, a cam: loialitate fapi de el nu s-a clatinat
niciodaza. In scrierile istorioe exista 0 mulgime de
dovezi pe cale le-am menyionat deja cu privire la
talentul lui David de a compune ode gi elegii (2 Sam.
1119-27; 3:33-34; 22; 2a=1-7). 0 tradie maivecheil
descxie ca pe ,,cintaregu1 placut al lui Israd (2 Sam.
23:1), iar scrierile VT de mai drziu vorbesc despre
faptul ca el a condus inchinasea muzioali a Israelului,
Suibunicii
Bunicul
l
\
Fatal
F_ra$ii
$1 _
suronle
EI:})\
Eliab
(Elihu)
Ei:D'~
Abinadab
[:_)~'3\ CCDN CID\
$ama
($imea)
Netancl
(Namnael)
Strdmogii lui David din seminph lui Iuda.
dapre faptul ca a inventat i a cintat la instrumeme
muzicale $i despre compozigiile lui (Neem. 12:24, 36,
45-46; Amos 6:5). Saptezeci i trei de psalmi din
Biblie sint consideragi ,,psa1mi ai lui David, unii dintre
ei implicind foarte clar faptul ca el a fost autorul.
Intr-un mod cit se poate de convingator, insuai Dom-
nul nostru a vorbit dapre faptul ca David a fost
autorul cel pugin al unui psalm (Luca 20:42), cind a
folosit un citat din psalm pentru a arata clar natura
Mesianitgii Sale.
VII. Carncterul
Biblia nu txeoe cu vedere: pacatele sau defec-
tele de camcter ale copiilor lui Dumnezeu. ,,Tbt ce a
fost scris mai inainte, a fost scris penuu invagatura
noastr (Rom. 15:4). O parte a misiunii Scxipmrii
este sa avertizeze prin example, sau sa incumjeze.
Pacatul lui David in problema cu Urie Hetiml are un
exemplu important de felul acata. Aceasta para tre-
buiesaevazutaagacumste-opatapeuncaracter
care de altfel a fost bun gi frumos pentru gloxia lui
Dumnezeu. Este adevarat ca in viapa lui David sint
elemente caxe par straine 5i chiar respingatoare pen-
tru ii noului legamint. Totuai, ,,el a slujit celor din
vremea lui, dupa planul lui Dumnezeu (Fapt. 13:36)
i in generagia aceea el s-a evideniiat ca o lumina
stralucitoare putemici pentru Di-lI!\IlZ\li lui Israel.
Realizarile lui an fost multe gi diferite; om de acgiune,
poet, indligostit tandru, duaman generos, judecator
aspru, piieten loial - el a avut toate calitagile pe care
oamenii le considera bune i demne de admirat la un
om, $i aceasta a fost prin voia lui Dumnezeu care l-a
crest i1-a modelat pentru destinul sau. David, qi nu
Saul, este cel spre care evreii privac cu minds-ie gi
Boa: c Ru:
-2
lsai
Radai r:.'3> :3}
Tcniia
C39
David
C33
Abigail
 lnal

7 w -g ~ - 1 Cron. 2:13-17

MG
1 Sam. 16:10 menyion/em!
cl David a avut ppm fngi,
dar dl numele numai celor

-1
uei lnal vfmnici 4edtDuvid.
C139 Abinldnb
Elinb
CID Same Neunel Rndai
CID
E139
Teruia 253" |__'3).
Ablglll
(Elihu) (Sinai (Nlunld)
I
CIQQKOI

ionldab
E139
loab Abigai 512:3) Amuse

1:39 :3 12:30 : r> 1:30

c.Mical c.Ahinoam
Him M5001 dinimsel
1 Sam. 18:27
:.AbigaiI
viduvllui
Nah]
c. Mncl c.I-hgiu c.Abiul
E33
c.Egla h .
E133
:Baqebu
(BIQI-\l)
I
"GK?c.Alte
nod!
concublne

1 Sam. Z5143 I Sim. 25:42 2

lron. 3:1 1Cron. 3:1 I =2 BA ""N dv
1

ElF-
'3>-
Amnon
E:3)
_
Chilenb Absalom
nu Daniel
|:3>-- [::Z_
Mania
mugg-
$;fn[g
Z}
Itream
2 Sam. 11 ;.urm.
1 Cron. 3:5

1 Cron 3 6 9
q: 14:3, 4

2 Sam. 5:13-14
omite
_ myrimul
Ehlelct in Nbglh
$ imea Sobnb Natan Solomon
($nmn) 1 Cron. 3:9

Ibhn
[j El:-7-
Elipma
I-C39-
Elifelet
(Elqua) (Hpelet)
c:3:>-.2
Nogah
E139-
Nefeg
C.Iafia
3>~. 111:3-
Eligama
CID-.
Eliadn
(Beelhda)
Z39-
Elifeler
E133
Tamar
CID
algii

Familia lui David din semingia lui Iuda

 -n nu nu: van 11:4.

afeqiune, considendu-1 intemeietorul regatului lor

$i in el an vizut cei mai vizionari dintre ei idealul qe niuu (mrozmz). mag regulate strinse dimr-un
rege, dincolo de care mingile lor nu puteau ajunge. In stat $i din provinciile sale de cue domnitorii locali
el au vizut ei peviitorul Maia, care avea s izbveasci sint numite dri sau impozite, spre deosebire de bog!-
pe poporul Su $i avea s $ad& pe tonul lui David piile primite de la statele cucerite, cane constituie
pentru totdeauna. Faptul c5 lucrul acesta nu a fost o "txil3utul.
absurditate ideaiisti, cu am mai pugin idolatrie, este In prima faz din istoria lui Israel singuxele diri
indica! de pasajele din NT cane vorbesc despre cali- cerut: erau cele pentru intrepinerea corrului intnixii
tile lui David, din a cirui siminii avea $5 vini, dupi gi a slujitorilor sii, un obicei care a fost pmcticat din
n-up, Mesia. nou dupi Exil (Deut.18:1-S; 14:22-27 etc.; Neem.
BIBLIOGRAFIE. G. de S. Barrow, David: Shepherd, 10:32-39; "EClU1ALA). Odat cu instaurarea mo-
Poet, Whrrior, King, 1946; A. C. Welch, Kings and narhiei au venit cerinyele mai mari enumerate de
Prophets of Israel, 1952, p. B0 .urm.; D. F. Payne, Samuel (1 Sam. 8:15, 17), comparabile cuobiceiurile
David: King in Israel, in curs de aparigie. Pentru 0 tumror regilor Uneori erau impuse dri speciale
analizi concisi a psalmilor lui David, vezi N. H. yentru piata tributului cine un cuceritor strin (2
Snaith, The Psalms, A Short Introduction, 1945, unde Imp. 15:19-20; 23:35).
rearanjarea ficuti de Ewald este citati cu apreciere. in vremea NT provinciile romane piiteau dri
Pentru 0 evaluate importanti i intenesanti a mlului regulate Cezarului, in moned romani, aa cum arat
oficial al lui David ca reprezentant a1 divinitigii gi cu textele din Mat. 22:17; Marcu 12:14, iar domnitorii
privire la importanga Iemsalimului in viaga religioas din dinasaiui Irod adunau dri in ginuturile lor (Mat.
a monarhiei, vezi A. R. Johnson, Sacral Kingship in 17:24-27). In aceste pasaje Mat. gi Wu-cu au folosit
Ancient Israel, 1955. T.HJ. termenul gr. kinsos, impmmutat din lat. censum, ,,ea-
pitae (impozit pe cap de locuitor), in timp ce Luca

k as /I)/sk 1)
'0 ,","'|o;'.'. 20? "30-F} 463k T Z ~ _ .A1?'"G"/i / /.-~<--~"
. " " ~ "' Mraa T Iiddei 5/-"
I
IT [I if L "\,~

\ . Dor o \ /'5"~.. " \\ -

'.:z,=w.
1?; Ii i eqhkwr, _ \ mkmmmg -~ -. %~-._
' "~..._"
;._,., \ 153, ___ __\ e bar i. 1'
\ ;1=, 1
.. . __\__J-\--""/- " i. -iv ~ \._
_ , ,Q
J Miiierah - __f~--\-_,F7//0,'4! / "'\V
\_ 1 /59/_*
F
)- /J"

0 \\ 2
:0/5
J-
Sihem M Rlaboc V
Y 1' 0!//ovl,
I/V
/
3 _ _ '\\> .___,4?"'-\,./ /-"" 1 \,
:2 " -~ I 11
. .. .. ,
\._ r
\_.. _.__ _ ..." 3 J
, As o M? oGhezr Deb_-Z. ,___.- /,..._
e ~__ 1 \
- ; ' - Q5 o lgrusahm ~ {f
4 Asclo_n ._ :9 ' ' I .~-._ \_ ,*
. o'<*\\;>
\o ~. -V .:
' .__ _ _
-9 \ \& Ahjzif ' .,.{-\ 1/kl "<3
' \_ \
M; E910" Hebronv .; , ,1 \b he
<> D_eb_ir_12 \ ..;_ .;i R.ArnOr1T-. ,-- , \.
_\ _____ _______ 0 KhTerrameh }r,_\\___(j~_'-H

., "*/ Qebia b _ Debirfc ~__ / . *~

T bent Msrssm J jijh Rabugi
1-7--I _,- ~ LX 1 \-
-\Y/t~ _
L \> <
\
'\.\ - ' \ \ \
34 so K\ 1.5 'K ' \ 1.$>0 }36

Debir, Iocalizdri posjbile.

folosate termenul mai geneml _ph9ros, ,,tn1>ut, im-
pozit (Luca 20:22). (RECENSAMlNT, VAME$.)
BIBLIOGRAFIE. A. N. Sherwin-White, Roman S0-
ciezy and Roman Law in the New Testament, 1963, p.
125-127; M. J. Harris, C. Brown, N. Hillyer, inNlDNTT
3, p. 751-759. ARM.
DEAL, TINUT DELUROS. Acati termeni xedau
cuvintele ebr. giljd gi har. Ridicina primului cuvint
ate convexitate; dealurile plauve, la fel ca unlighean
intozs, sint 0 trsrur caracteristici a Palatinei, in
special in ginuml lui Iuda. Dar gijd, cuplat cu un
mune distincv (de ex. ,,lui Saul, 1 Sam. 1 1:4), ate
daeori un nume propriu (Ghibea) care indica oraae
construite pe asemenea
Al doilea cuvint, har, poate indica o singuri culme
sau un masiv deluros; faptul acata a dus la oarecam
confuzie in traducerile vechi dar traducerile noi caut
s arate clar cind ate vorba de un masiv delunos.
$iragul de rnun din Palatina ate impaqzit uneori in
partea de N 51 de S, punind numele de dealurile
(munyii) ,,1ui Efraii-n rapectiv ale ,,lui Iuda. 'lbtui,
trebuie s xemarcim ca nu ate posibil intotdeauna sa
stabilim daca este vorba de un singur deal sau de o
regiune deluroas. D.F.P.
DEBIR (ebr. d_hir). 1. O cetate in partea de S a
dealurilor lui Iuda, ocupati de anachimi inainte de
invazja israaliti, apoi de chenigi (Ios. 10:38; 11:21;
15:15 =A Jud. 1:11). A fost 0 cetate levitic (Ios.
21:15). In Ios. 15:49 este identicatii cu Chinat-
sanna; inzrucit povestirea dapre Acsa mengioneaz
Chiriat-sefer ca un nume canaanit, s-a sugerat ca
,,sanna ax 0 transcriere grait sau ca ,,Debir ate
o glosa incoxect (M. Noth, Josuaz, ad. loc., gi JPOS
15, 1925, p. 44-47; H. M. Orlinslcy, JBL sa, 1939, p.
255). Principalele localitgi cu care a fost identicat
sint: (a) Tell beit Musing la 20 kmVSV de l-lebron (W.
F. Albright, BASOR 15, 1924; 47, 1932; AASOR 17,
21); o pozipie strategic, orientat spre N gi nu spre
S; ocupati din perioada hiaoeilor i pina la si-iml
monarhiei, dar cercettorii au preri diferite cu privire
la durata i semnificagzia intxeruperilor in ocupaxe (S.
Yeivin, Israelite Conquest of Canaan, 1971, p. 47; K. M.
Kenyon, Arrhaeology in the Holy ma, 1970, p. 214,
308; LOB, p. 199). (b) Chiriat Terrameh, la 8 km SV
de l-lebron (M. Noth, JPOS 15, 1935, p. 48 .urm.) ate
o localimre plauzibil, dar pugin prea aproape de
Hebron; este lipsit de dovezi arheologice. (c) Chiriat
Rabbud, la 13 km SV de I-lebron (K. Gal1ing,ZDPV 70,
1954, p. 135 .unn.); excavat de M. Kochavi in 1969;
ocupat din ultima parte a Epocii Bronzului pin in
586 i.d.Cr. (Tel Aviv 1, 1974, p. 2-33).
2. Localitate siruat pe graniga de N a lui Iuda (Ios.
15:7) ; probabil c5 se aa deasupra lui Wadi Debr, care
constituie cuxsul inferior al lui Wadi Mukallik, sau in
apropiere defllighret ed-Debt, La S de Urcugul Adu-
mmim. Vezi GTE p. 137.
3. La N de Gad (Ios. 13:26) (TM Lidebir); probabil
Umm ed-Debar, la 16 km S de Lacul Tiberiadei; LOB,
p. 232.
4. Regele canaanit al "Eglonului care a lupta!
in-lpotriva lui losua (Ios. 10:3). Regii sint numipi numai
in acat text; nu exista nici un motiv pentru a crede ca
cetatea Debi: a fost implicat in aceasta
J. .U.L
DEBORA (ebr. dQ6rd. ,-Blbini). 1. Doica Rebecai,
a crei moarte la Betel este mengionat in Gen. 35:8;
copacul sub care a fost inmormintat era cunoscut sub
numele Allon-bacuth, ,,stejarul (sau terebintul) jalei.
2. O profeta care apare in lista judecitorilor lui
Israel (cca 1125 i.d.Cr.). Conform cu Jud. 4:4 .u.rm.,
ea iai avea raedinga sub ,,pa1mierul Deborei, intre
Rama gi Betel, $i israelipi din diferite triburi veneau la
ea pentru a se judeca in neintelegerile dintre ei - e
nein;elegeri care se dovedeau prea didle pentru a fi
rezolvate de judectorii locali, e neingelegeri intre
triburi. Prin urmare, ea a fost un judecator in sensul
obianuit, nemilitar al cuvintului 5i probabil ca, date
rit caliripilor ei de judecitor $i lider, israeligii i-au
cerut ajutorul in staxea grea in care fusaex-3 adui in
timpul asupririi lui Sisaa. Ea i-a poruncit lui "Bane
sa preia conducerea armatei in calitate de comandant
suprem in lupta impotxiva lui Sisera i, in urma i.nsis-
tengelor lui Barac, a acceptat $5-l insogeasc; rezu1-
tatul a fost '1nfnge1'ea zdrobitoare a lui Sisera in lupta
de la Chison (Jud. 4:15; 5:19 .urm.).
Ea este numit?! (Jud. 4:4) sogia lui Lapidot (lit.
,,fclii) i ate descris (Jud. 5:7) ca ,,o mam in
Israel. S-a susginut ca aceasta ultima expresie in-
seamn ,,o metmpola in Israel (cf. 2 Sam. 20:19) i
c textul se refexi la cetatea Daberat (Ios. 21:28; 1
Cron. 6:72), localitatea moderni Debriyeh de la
poalele Muntelui Tabor, in partea de V; totugi, in
narayiune sau in cintaxe nu exist nici un element care
s5 ne pregateasc pentru importanya care avea sa ise
acorde unui loc acit de obscur.
Cintarea Debozei (Jud. 5:2-31a) a fost pastrat
din secolul al 12-lea i.d.Cr., limbajul ind practic
nemodicat i astfel este unul dintre cele mai arhaice
pasaje din VT. Este evident ca a fost compus imediat
dupi victorla pe care o celebreaz i ate o surs
important de infomiapii cu privire la relaiiile tribale
din Israel in perioada aceea. Poate imprgiti in opt
secyiuniz un exoxdiu (introducere) de lauda (v. 2-3);
invocarea lui Iahve (4-S); pustiirea produs de asu-
pritor (6-6); adunarea triburilor (9-18); btilia de la
Chison (19-23); moartea lui Sisera (24-27); descri-
erea mamei lu.i Sisera care atepta intoarcerea lui (28-
30); gi epilogul (31a). Din cintare, i nu din nara-
giunea in prom din cap. 4, am ce anume a p1OdL\S
infringe:-ea lui Sisera: o ploaie torenala care a dus la
inundarea van Chisonului $i care a luat cu sine carele
de razboi ale canaaniiilor (21), cauzind invilmiaeal
icon1zieinannat5,ajungindsaeopradu.5oara
pentru oamenii lui Bax-ac.
Secredecdacriereaviegimiacitoare amamei
lui Sisera (28 .urm.) ate o conrmare a faptului c
autoarea cintarii este o femeie; daci uideazi mila de
vreun fel, nu are vmrba de compasiune.
Autorul se adnaearii Deborei in cintare nu numai
in v. 12 ei, probabil, $i in v. 7, unde termenul ebr.
qamtf ate repetat i poate interpretat nu numai ca
persoana intii singular (,,m-am ridicat") ci gi <2 o
formi arhaic a persoanei a doua singular (,,te-ai
ridicat) q. vsn.
BIBLIOGRAFIE. A. D. H. Maya, Israel in the Period
of the Judges, 1974.
F.F.B.

DECAPOUS, DECAPOLE. Un teritorlu intlns la
S de Marea Galileii, in prindpal la E de lordan, indu-
1.indins5$iBet-$ean,laV. Greciiau0cupat0racu.\'n
silit cad.-in i Filadela deja prin anul zoo i.d.Cr. in
anul 63 i.d.Cr. Pompei a eliberat Hippos, Scythopolis
gi Pella de sub stpinirea evreilor. El a anexat cetitile
la provincia Siria, dar le-a acordat autonomie de muni-
cipii. in jurul anului 1 d.Cr. ele au format o ligi de
comer; i de aprare mutual impotriva triburilor
semitice. Pliniu a dat numele celor zece ceriii origi-
nalez Scythopolis, Pella, Dion, Gherasa, Filadela,
Gadara, Raphana, Kanatha, Hippos i Damasc Prin
secolul al 2-lea d.Cr. Ptolemeu a inclus alte orae de
la S de Damasc intro list de 18 cetti.
Locuitorii din Dempolis s-au alturat multimilor
marl care L-au urmat pe Cristos in Mat. 4:25. El a
debarcatinacat tinutla Gherasa (Marcu5:1; Origen
red aici Gherghaa, o localitate de pe trmul stincos).
Prezenta unui numar atit dmare de porci denori ti
locuitorii erau in major-irate dintre Neamuri care, in
urma pierderli nanciare suferite datorit
l-au cerut lui Cristos s plece de la ei, in ciuda mar-
turiei demonizatului. Cristos a vizitat iaragi Decapolis
atunci cind a fcut un ocol neobi$nuit prin regiunea
Hippos, in drumde la Sidon spre trmul de E al Galileii
(Marcu 7:31). Biserica evreiasc s-a retras la Pella
inainte de rizboiul din anul 70 d.Cr.
BIBUOGRAFIE. DCG; G. A. Smith, Historical Geo-
graphy of the Holylxlnd, 1931, p. 595-608; H. Bieten-
hard, ,,Die Dekapolis von Pompeius his Tlaian, ZDPV
79, 1963, p. 24-58; Pliniu, NH 5. 18. 74.
D.H.T.
DECRET. in Estera, Ezra qi Daniel apar mai multe
cuvinte ebr. 5i aram. care se refer la decretele regale.
Traduciitorii fac distinctie intre ele, folosind ,,oprire
(sau ,,interdicp'e) in Dan. 6:8, ,.soart5 (sau ,,sen-
tingi)in Dan. 2:9 $i poninci (sau ,,decret) in Ezra
5:13. In Vl ni se spune dapre l?unuiez.eu ca dz-1
decrete (hotariri) in calitatea Lui de lrnpirat al p5min-
tului (Dan. 4:24; Ps. 2:7) i c lumea este guvemat
de acestea: exista un decret (o lege) pentru ploaie, Iov
28:26, i un decret (o porunc) pentru mare, Prov.
8:29; in acate cazuri am putea vorbi dapre legi ale
naturii. Cuvintul evr. h6q, ,,statut, ,,orinduiri (Ps.
1 19:5, 8, 12, etc.) se apropie cel mai mult in Biblie de
ceea ce teologii numac ,,dec:retele lui Dumnezeu.
In NT termenul gr. dogma descrie decretele spe-
ciale ale impiratului roman din Luca 2:1 $1 Fapt. 17:7
(gf. E. A. Judge, ,.'I'he Decrea of Caesar at Tha-
salonica,RTR so, 1971, p. 1-7).inFapt. 16;-1 cuvintul
ate folosit cu privire la concluziile Conciliului de la
lerusalim: Q. folosirea in limba gr. cu referire la deci-
ziile autoritare ale unui gmp de lozofi. in Efes. 2:15
i Col. 2:14, 20 se refera la legi evreiati.
BIBLIOGRAFIE. Arndt; HDB; MM.
D.H.T.
DEDAN. O cetate $i un popor din NV "Arabiei,
renumigi pentru rolul jucat in comerpil ram de cara-
vane (ls. 21:13; Ezec. 27:20 - mentiunea din TMi.n v.
20 probabil ci se datoreazi unei erori de copiere - cf.
VSR), intrucit se aa pe binecunoscutul ,,drum al ta-
miii care ducea din S Arabiei in Sir-ia i la Mediterana.
Oetatea. ate mengionata in some legaturi cu Seba in
'Ihbelul *Natiuni10r (Gen. 10:7 - cf. 1 Cron. 1:9) i in
alta parte (Gen. 25:3; 1 Cron. 1:32; Ezec. 38:13) i
probabil ca a jucat un rol important in relatiile coma-
dale stabilite de Solomon cu regina din Seba (1 imp.
10). Ajunge sa aib un loc preeminent in textele VT
in secolul al 7-lea i.d.Cr. (ler. 25:23; 49:8; Ezec.
25:13; 27:20) cind se poate s fost o colonie comer-
cial a Sebei (von Wissman); aoat lucru ne-ar ajuta
sa explicm de ce in genealogiile biblice Dedan ate
asociat atit cu popoarele din Arabia de N cit i cu cele
din S. Cetatea Dedan este mengionat de Nabonid in
una dintre inscxiptiile sale (ANET, p. 562) i se pare c
aiostcucerit2ldeel,oelpu;inpentruov1err\e(pela
jumatatea secolului al 6-lea i.d.Cr.): nigte
umbe gisite in apropiere cle Mina, care ment-ionea
Dedan, cetatea se refer-5 probabil la razboaiele lui
(POTL p. 293). Locul unde s-a aat cetatea Dedan
este cunoscut in prezent sub numele a1-Illa, la vreo
110 km SV de 'laima. Sim cunoscute o serie de in-
scriptii din Dedan care contin numele unui rege i al
citorva mi ai poporului Dedan (POTIQ p. 294). Dup
aceasta perioada se pare ca regatul a cazut in miinile
pergilor gi apoi (secolele a1 3-lea ei al 2-lea i.d.Cr.?) a
ajuns sub stapinirea regatului Lihyanit. 0 dati cu
sosirea Nabataenilor, Dedan a cedar cetatii vecine,
Hegra (Medain Salih), pozitia de centru principal al
acelei regiuni.
BIBLIOGRAFIE. POTI; p. 287-311, in special 293-
296, cu bibliograa incluse, la care adaugam W. F.
Albright, Gachichte undAlrzs Testament (Festschrift A.
Alt), 1953, p. I-12; H. von Wissmann, RE Supp. Bd.
12, col. 947-969; M. C. Astour, IDBS, p. 222.
G.I.D.
DEDICARE. lei-rnenul ate folosit in VT aproape in
exclusivitate cu privire la consacrarea lucrurilor, de
ex. altarul (Num. 7:10), argintul i aurul (2 Sam.
8:11). Sin! folosite Bei cuvinte ebraice: h"nukkd,
nconsacrare; qdei ,,un lucru pus de-o parte, sntit;
hirern, ,,un lucru devotat lui Dumnezeu. ('BLESTEM,
'IN'I15RDIClIE.) DGS
DEDICARII, SARBATOAREA (gr. ho enkainis-
mos tou thysiasriou, 1 Mac. 4:47-S9; ta enkainia,
loan 10:22, unde induce termenul ebr. hnukkd, de
la hiring, ,,a dedica). Srbatoare tinuti in ziua 25 a
lunii Chislev, cu 0 durat de B z.i.le, a celebrat la
inceput solstitiul de iarna, dar mai tirziu a comemorat
curatirea ll-unplului i a altanllui de ctze Iuda Maca-
beul in anul 164 i.d.Cr., la 3 ani dup ziua cind au fost
pingirite de Antiochus Epipl-ianes. Asemnarea mo-
dului de celebrare cu Sirbtoarea Comuilor (2 Mac.
10:6) a fost deliberat, dar spre deosebire de sirb-
torile mari, putea avea loc in afara lerusalimului.
Datorit luminilor puternice folosite a primit numele
de Srbtoarea Luminilor (loan 9:5; Jos., Ant. 12.
325). Singura referire din NT la aceasta srbtoare
(loan 10:22) indica timpul din an.
BIBLIOGRAFIE. 0. s. Rankin, The Origins ofthe
Festival of Hanukkah, 1930. T.H_l.

DEGBTUL MARE. 'Iermenul ebr. bhen ate folosit
in V1 intotdeauna pi in mod egal pentru degetul mare
de la mini sau de la picior deosebirea ind indicati
prin calicativul ,,de la mini sau ,,de la picioi. Rada-
cinaateinruditicuuncuvintarabcareinsearnna,,a
acoperi sau ,,a inchide si indicind, prin urrnare, un
deget care inchide sau acopera mina.
Obiceiuldeapunesingedelaanirnaluldejertfi
pedegetulmaredelaminii, delapiciorsipewrechea
preotilor probabil oi indic dedicate: principalelor
organe ale auzului, ale si ale mezsului, sim-
bolizind deditarea omului in ansarnblu (Exod. 29:20;
Lev. 8:23, etc.). in mod asemanitor, obioeiul de a tiia
degetelemaridelamii.r\i1eidelaplcioateledus-
manilor infrinti probabil cl simboliza faptul ca au
rllma r! putere (Jud. 1:6 s.unn.) gi de asemenea
acate persoane deveneau incompetente, din punct de
vedere ceremonial, ca si indeplineasca orice iuda-
torire sacri.
B.O.B.
DEHAVITI, DEHAITI. Un nume care apare intro
lista aramaici (Ezra 4:9, AV) pregatit pentru Ar-
taxerxe, listi care enurnera diferite popoare care au
fost coloniate in Samaria de oitre "A$1.1tb6J'1ipal.
Numele (Kgi1z_: dehHwE',- QrE: dehy?) apare in listi
intre locuitorii ,,din Susa gi cei din ,,Elam, iar din
faptul oi 'Susa era in Elam si localitatea Dehiwi nu
a fost identicati in mod satisiacitor in nici 0 sursi
extra-biblici, s-a sugerat ca ar trebui sa dtim dehtl (in
loc de df-h), care inseamni ,,adic5 (asa cum ate
tradus in Codex Vaticanus, hoi eisin; in consecint,
textul ar ttadus: ,,locuitori din Susa, adica, din Elam
(So vsn).
BlBLl0GR.AFlE. G. Hoffmann, ZA 2, 1887, p. S4;
F. Rosenthal, A Grammar of Biblical Aramaic, 1961,
35.
T.C.M.
DELICT $1 PBDEAPSA. Delictul si pedeapsa are
un subiect care poate ii abordat in sensul juridic sau
i.ncelreligios,sersulre1igiosindst.nslegatdecel
juzidic. Prin urmare, trebuie sa examinam ambele
aspects pentru a ne forma o conceptie clar dapre
acat subiect. Combinatia delict-pedeaps, in sensul
strict legal, di nastere la citeva pmblmne. ln juris-
prudenta din VT si din Orientul Apropiat nu exist} o
distinctieclarltntne i-ll.f1'8C]1i\I-IlipQ]eidVi1G,C8iIl
vremurile modeme. Once infractiune era comisa, intii
de toate, impotriva unei anumite pexsoane sau com-
unitti si singura modalitate de a indrepta riul era
prin cornpensarea pezsoanei lovite sau nedreptatite.
Pretutindeni in Orientul Apmpiatjurisprudenta a
fost legati de divinitati. Zeul local dadea aprobarea
pentru legile comunititii. Lucrul acata ate evident,
de ex., din prologul la legile lui Ur-Nammu, unde ate
menonat Nanna, zeul sumerian al Lunii; exista apoi
codul faimos de legi al lui Hammurapi, cu bineunos-
cuta stelil care ptezinti pe zeul Shamash si Ham-
murapi in feta lui, primind simbolurile autorititii si
dreptitii. inn--un sens foarte special acat lucru ate
adev-rst si cu privire la VI. Pnomulgarea legilor ate
stzrins legata de instituirea *legam'intului. Se pot face
paralele cu anumite tratate curn sint cele dintre IrIM
din'l\mipsiNiqmepadinA1alah,cindafostfcutun
legamint, cu anumite Obligatii nedproce incluse in
fonna tipici a jurisprudentei din Orientul Apropiat.
Tbtusi, aceasta paralela ate doar formali. 'lladip'a VT
plaseara promulgarea la originea legamintului de pe
Sinai, dindu-i ecird legi aprobarea Domnului.
Pentru scopul studiului nostru este de preferat s
schitam intelaul si contextul general al delictului si
al pedepsel in mod separat.
I. Delkzt
a. Erimologia
Existi o anitate stxinsa intre delict, vina si pedeapsi.
Lucrul acata este evident din cuvintul ebr. '&w5n,
care ate tradus de 55 de ori ,,ne1egiuire sau ,,de1icl,
de 159 de ori ,,vinl gi de 7 ori ,,pedeaps5. intelaul
fundamental al cuvintului ate aoela de a actiona in
mod constient incorect sau grait. Cuvintul rea' in-
seamnavinisaudelietsisereferalafeluldeviatial
unei persoane Cuvinrul ebr., in iorma de
verb, hid, are sensul de a actziona gresit incorxstient.
Un alt cuvint ebr., pea', indica emfatic rebeliune sau
revolta. Cuvintul obignuit care inseamna ofens,
delict sau pcat este verbul h?1'tZ1" si substandvul her.
Are un sens dublu, indicind o infractitme imponiva
fiintelor umane (de ex. Gen. 41:9) si un picat
impotriva lui Dumnezeu (de ex. Deut. 19:15).
ingelaul fundamental =1 cuvintului a fost probabil ,2
gresi, ,,a da pe lingi trinta si acat sens a fost Hans-
ferat in sfera delictelor comise impotriva omenirii si
impotriva d1vlni'
' 'ttii. Conceptul pacatului asa cum
apare el in VI si NT ate constniit in jurul acatui
cuvint (in gr. hamarria ate o traducere directa a lui
hit).
In NT grec cele mai importante cuvinte legate de
delict sint hamartia, hamartima, asebeia, adikia, pa-
rakoi, anemia, paranomiu, paraptiima. Hamartia si
hamartma inseaxnna ,,a da pe linga gint, avind
astfel un sens apropiat de ebr. hit gi desemneaza
picatul. Asebeia si adikia inseamna a fi in mod activ
nereligios si a ii in mod deliberat impotriva lui Dum-
nezeu, un gen de conduiti care se caracterizeazi prin
irnpietate in V1 si dactisd de rE.i'H'. Parakoi inseamn
a neascultator in mod activ; VT numeste neascul-
tarea un refuz de a auzi (lB'ma', de ex. in ler. 9:13;
35:17). Denoti 0 actiune impotriva legii, la fel ca si
paranomia. Cea mai apropiati paralela in VI ate
'iiw6n. Este interaant s5 obsexvm ca in vremurile
balice nu a fost folosit nici un termen consacrat
pentru a dacrie o inclcare a legii. Jurisprudenta din
Orientul Apropiat nu i~a format 0 terminologie legala
teorecica. Parabasis inseanma literalrnente a ind-ilca
leg-ile existente prin aqiuni individuale, de ex. Rom.
4:15. Paraptiima este uncuvint mai putin riguros decit
cele discutate mai sus. Aresensul de pdcat car-enu ate
foarte gr-av. Sensul ate redat cel mai indeaproape de
termenul ,,greseal, de ex. Gal. 6:1.
b. Modul de tratare a delictelor
Deciziile legale in legile civile si penale din Orientul
Apropiat erau concepute in asa fel incit sa protejeze
$i comunitiitile impotriva nedrepttii. Stilul
cazuistic general al jurisprudentei din Orientul Apro-
piat arati c5 toate codurile de legi intnite in legile
lui Ur-Nammu, din cetatea Eslinunna, in codul lui

Hamxnurapi, in legile din perioada asirian! medie, La
fel ca ei anumite legi din Codul legimintului 5i din alte
prti ale Pentateuhului, trebuie privite ca decizii ale
\m0l'|'egifaim0i, aleunorociali, aleunorbitrinigi
capi de familie, i nu ca un sistem legal teoretic
elaborat de judectori $i sfetnici. Fieoare prevedere
din materialul legal cazuistic ate cuti pentru a
proteja anumite dreptul-i ei pentru a compensa pagu-
ba ficuti. De exemplu, neglijaita cuiva care nu are
grij de un bou came impunge comtituie o infractiune,
daciboul aimpunsunom, unsclavsau boul altcuiva,
de ex. Exod. 21:28-32, 35-36; Legile lui Eshnunna
53-SS. Potrivit Exodului, cind neglijmga cauzeaz
moartea unui om liber, pemoana neglijent ate pe-
depsiti cu moartea. In alte cazuri trebuie pltit o
compensatie in nature sau in bani. Chiar i in cazul
delictelor penale, cum este violul sau furtul, peaoann
vinovama trebuie $8 o compenseze pe Penn-u
viola:-ea unei fete tinere, VT prevede 0 compensapie
xi echivalenti cu prepil oliignuit pltit pentru mirea-
s. Aceasta arati ci valoarea fetei a saw: inn-un
nwdcamfaoehnposibcatatleicammedrepn
legal asupra ei, s5 o dea altcuiva pentru pxetul cbi-
nuit pentru 0 mireas. Prin unnaxe, persoana vinovat
trebuie si compenseze pe mtal fetei pentru pierderea
suferiti, de ex. Exod. 22:1(r17. Lucrul acata ate
valabil in toate codurile de legidin Orientul Apropiat,
unde in unele cazuri sint introduse alte prevederi care
se nefer la diferite situagii, de ex. int!-un sens special
in legile din Asiria Medie.
Totui,e1u'st5in<rlunaltu'pdelegi, pecaneA.Alt,
in 1934, le-a considerat strine de orice s-a dacoperit
in afara lumii israelite, i anume legi apodictice, care
acum sint numite legi prohibitive sau vetitive. Cu toate
acatea, publicarea in anul 1958 a fonnulelor de
,,legimint" care folosesc o meted: apodicci similari
in vremea asirienilor arat c o asemenea franeologie
legal, la perscana a doua, nu era necunoscut in alte
pqidin Orientul Apropiat antic. Ceca ce ateuniccu
privire la legiilatia dinVT ate c5 legile in stil apodictic
sint porunci directe de la Dumnezeu pennu poporul
Su. Cele Zece Porunci, de exemplu, sint piee pentru
acat gen de legi. Potrivit credibile a V'l,
porunca: ,,Snu ucizi (Exod.20:13) estedati1aSinai
ca o ponmci clirecti a lui Dumnezeu pentru poporul
Su. Acate legi igi au originea in sfera sacri a Dom-
nuluieiauajunssifac partedinxeligiaisraelitichiar
de la ineeputul constituirii lor ca natiune, cind a fost
cut legimintul dintre Dumnezeu $i poponil Siu. Din
VI se vede clar ci legile cazuistice au fost
considerate legi aprobene de Dumnezeu. lnu-egul cod
legal ate considerat ca ind inspirat in mod divin.
Aceste legi, promulgate la Sinai, au fost menite s5 lege
poporul de Dumnezeu $i si uneasci difexitele triburi
i persoane. Orice inclcare a legii impou-iva unui
semen israelit este un delict impouiva lui Dumnezeu.
c. Tipuri de infracgiuni in legea evreiascd
Cele mai importante tipuri de infxaqiuni sin! omorul,
atacul violent, furtul, neglij_en(.a i incilcirile de natu-
ri moral}! sau ln cazul omorului se face
distinctie lntne un act intengionat gi unul neintentionat
(de ex. Exod. 21:12-14). Omorul era pn'vit pretuu'n-
deni in Orientul Apropiat ca o infraqixme grav ei, cu
yutine exceptii, era pedepsit cu moartea celui vinovat.
In Biblie viata omeneasc ate considerat prepbas,
inuucit ate creat de Dumnezeu. Atacul violent care
.-..-..-- fl n nnanrnn-all
schilodea tmpul omenac era pedepeit tot cu aaprime,
dar aproape intotdeauna cu o dapigubire x. Legea
evreiasci ate unic inue legile din Orientul Apropiat
prin faptul eh o innnimte cauutil unui sclav de
stipinul su este pedepsiti cu eliberane sclavului.
Furtul $i neglijenta erau pedepsite de obicei cu dap5-
gubire fix.
d. O distincgie
VTprecumg>iNTfacdistincp'eintreosin1pliincilcare
a legii i u.n mod de viatli pcitos gi necinstit. Modul
de viati era considers: foam important, in special in
literature didactici (Scrierlle de lnpelepciune). mm
de viagi al celui nelegiuit are descris in detaliu, de ex.
in Ps. 1, care este legat indeproape cu Scrierile de
Ingelepciune dinVT. Acat psalm ann ca riutatea i
infractiunea sint modul de viagi el celor nelegiuigi, al
pdtoeilor i al batjocoritorilor. Modul de viati al
acatorgrupedeoameniateonegarealegiilui
Dumnezeu. O astfel de via picitoasi constituie
rebeliune impotriva lui Dumnezeu gi faptul acata ate
legat de toate faptele nedrepte lmpou-iva altor oa-
n1mi.Cean1aiclar5prezentareaacateiatitudinio
gsimin scrierile profegilor din junil anului 600 i.d.Cr.
Un delict comis impotriva apnoapelui ate socotit in-
totdeauna ca un deliet impotriva Domnului. Prin ur-
maxe, delicml ei pedeapsa capiti o interpremxe pro
. Interpretared Noului Tatament
In NT predornin-5 tocmai aceast interpretare reli-
gioas. Oxiee incilcare a legii, orice infractiv.u1e ate
considerate o ofens impotriva lui Dumnezeu. Con-
cepgia lui Pavel exprimat in Rom. 7 este ci legee
aduce cunogdnta pcamlui, dar nu poate indeprra
pcatul; dimpotrivi, grlbate congtientizarea pica-
mlui i face nelegiuirile s5 abunde (7:7-11). Totuei,
legea nu este pcitoasi, ci ate menit:-1 as limizeze
incilcirile de lege prin stabilix-ea unor pedepse. Prin
cunoa$terea legii rea noastx-5 pctoas (hamarria)
este provocat i ne momate pe noi, persoanele in-
dividuale, la actiuni pictoase (parabasis). Nature
picitoas, modul pcitos de viati, este exprimat de
Pavel in termenii cimii (sarx - in trad. rom. ,,rea
pminteasc); pentru a dacrie viapa mintuita de
Cristos ate folosit cuvint.-ul ,,spiritual/duhovnicac
(pneuma) . Orice viagi care nu ate mlntuit de Cristos
are pczoasa prin natura sa ;i, prin un-nare, vinovati
$i trebuie si e pedepsit de Dumnezeu.
ll. Pedenpn
a. Etimologia
Dintre cele mai importante cuvinte biblice legate de
concepml de pedeaps, 1'56/icina m are intelaul de
,,a compensa sau ,,a ratabili echilibrul. Acest cuvint
are un sens legal specic $i faptul aceste este evident
d'm anumite scsori de la Amarna. Ridcina ykh are
intelesul legal de ,,a pedepsi, de ex. in Gen. 31:37;
Iov 9:33; 16:21, dar in multe alte locuxi are sensul mai
obinuit de ,; mustra sau ,,a condamna 0 fapt.
Rdcina ysr este folosit mai mult in sensul de pe-
deapsal. Este interaant de observat c in limba uga-
ridc (cananita cuneifonn) acat cuvint are sensul de
inscruire, educatie, la fel m in ebraici. Bte folosit
i substantivul mtlsr; rdicina cuvintului ate legat
de contextul educagiei i nu are sensul prima: de
pedeaps legal. Este pedeapsa de corectare, cum este
pedeapsa dat de un tata ului siu. Radcina nqm
genereaz un cut/int puternic, folosit in contexte in
care subiectul este Domnul. Mendenhall a artat ca
acat cuvint, in lumina scrierilor cuneiforrne de la
Mari, insearnn-E ,,a rizbuna. Rizbunarea, in sensul de
pedeapsa dad de Dumnezeu celor ri, ate intnit,
de exemplu, in cartea lui Naum.
Este interaant de observat ca in N1} u.nde ideea
de pedeapsa divini ate inteleas pe deplin, cuvinte
cu acat sens sint folosite numai in sapte locuri. Este
evident ca dike, termenul obisnuit pentru ,,judecat5,
poate avea si sensul secundar de ,,pedeaps5, la fel ca
si tennenul ebr. miipe Singurele cuvinte care qu
lntelesul clar de pedeaps sint timria si kolasis. In
greacaclasic5prinmltern\enareunsen.sderiz-
bunare, foarte aseminator cu termenul ebr. nqm. Dm
i.nkoinEsiingr.N'lacatsensaparefoarterar.
leu-nenul a devenit sinonim cu kolasis, cuvintul obis-
nuit care inseamni ,,pedeapsi", de ex. Mat. 25:46;
Fapt. 4521; 22:5; 26:11; Evr. 10:29; 2 Pet. 2:9;1loan
4:18. In Matei termenul kolasis ate folosit pentru
pedeapsa nal, in contrast cu viata vanic. Acelasi
sens de pedeaps nal ate intnit in 2 Petra, unde Orice dauni produsa cxeatiei Sale ate un act de
pedeapsa este legati de ziua escatologic dejudecat,
0 dezvoltare mai recent a ideii VT dapre Ziua Dom-
nului.
b. Rdzbunarea slngelui
Porrivit principiilor legale obisnuite din Orientul A-
propiat, orice infractiune sau nelegiuire trebuie sa e
palepsita. In principal, aceasta pedeaps era aplicat
in societatea nomade mai primitive sau in cea semi-
nomad de citre victims sau de cane o rudenie a
vicvimei; spre ex. o procedure legali obisnuit in
lumea semitici atecapexsoanacareacomis unomor
:5 e pedepsita cu moertea dc cage cea 1'_l1B.l apropiati
rudenie a persoanei omorite ("RAZBUNAT0RUI1SIN-
GELUI). Aoeasta continua sa e o lege in islam. lnVT
gsim numeroase exemple de razbunare a singelui, de
ex. inlixod. 21:23-25; 22:2-3. Aceasta este ins talionis
(legea talionului). Filiatia formulei obisnuite a legii
talionului nu numai ci poate unniriti in uecut pin
in Codul babilonian vechi al lui Hanunurapi, ci poate
intilniti mult mai tiniu inn-0 tiblit votivi des-
coperita la Marseilles. Aceasta constituie ban legii
islamice de ,,omucidere deliberati.
c. fmpdrtirea dreptdtii
Deciziile asupra diverselor cazuri erau luate dc jude-
ctori sau de biuini sau de capul familiei, de obicei la
poarta cettii. Activitatea lor nu trebuie conhmdata
cu conceptul modem de ,judecitor. Acajjudeclatori
erau arbitri intre cele doua! pirti (cuvintul ebr. 3'aTat
inseamna uneori ,,a decide inme doua prti). Acat
rol de arbitraj nu era jucat numai de ban-ini sau de
ocialititi ci si de regi, cf. de ex. decizia prounutat
de David in favoarea femeii din Tecoa (2 Sam. 14) si
decizia inteleapti a lui Solomon (1 lmp. 3:16 .urrn.).
Dar ate de asemenea clar ca in societatea nomad si
semi-nomade, in unele cazuri retribuirea era data Eu-5
ajutorul u.nui arbitru, cum este de ex. in cazul omo-
rului, cind se aplica legea obisnuiti a rizbunirii sin-
gelui. Pe de alta parte, in societatea modem de
beduini, oamenii clitoresc dbtante mari pin! la un
judector faimos care s pronunte decizia in cazul lor.
Atit in infractiunile civile dt si in cele penale
judectorul lua decizii menite s mentin ,,e<:hilibru1
social. Cnd era cauzat un accident zic sau cind se
aducea o pagub proprietatii cuiva (proprietatea era
considerat intr-tin sens mult mai lai-g decit cel mo-
dern, astfel incit includea, de exemplu, si sotia, copiii
si sclavii), pierderea era compensati print!-0 dapa-
gubire x. Tbtusi, este incorectsa sugerm ca in toate
cazurile trebuia platita numai valoara pagubei pro-
duse; de ex., un hot trebuie s aduci dapigubiri
pentru vitele sau oile lui-ate, in felul urrnatorz trebuia
sa ratituie de cinci ori valoarea vitei sau de patru ori
valoarea oii (cf Exod 22:1). Probabil oi aceasta era
un fel de msur-5 preventive contra furtului.
d. Dumnezeu ca si Judecdtor
Este un fapt cunoscut ci in Biblie Dumnezeu ate
considerat Judecitorul suprem. Aceasta idee nu ate
neobisnuiti in Orientul Apropiat antic; de ex., intr-o
tblit cuneifonna foarte importantb de la Mari, zeul
Shamash_ate dacris ca judeoitorul uilor si al oa-
menilor. Inca de la inceputul istoriei lui lsrael Dum-
nezeu era privit ca si Creatorul tuturor lucrurilor.
Lucrul acata face ca El s e si Posesorul creatiei Sale.
rebeliune directa impotriva Lui.
Din punct de vedere legal aceasta ii d dreptul de
a pedepsi. Pe de alta parte, legile an fost fcute si
aprobate de Dtunnezeu _cu scopul de a proteja creatia
Sa. Chiar poruncile Lui li impun sa pedepseasca orice
inclcare a lor. Unele pasaje din VT dau impraia c
pedeapsa decis de btni sau de oficialitti a fost
sucient. Pe de alta parte, ate evident ca oamenii
care scap de pedeapsa urnan sint pedepsiti de Dum-
nezeu, unii printr-o moarte violenti, altii prin pierderi
mari (cf. Num. 16). ldeea s-a modicat, de la pedeapsa
in timpul vietii omului. la pedeapsa in Ziua Dom-
nului, cind o judecat nal se va pmnunta pentru
orice om, pouivit cu faptele lui. ldeea unei judecti
dup moarte este intilnit si in coneeptia egiptean
despre moarte. Mortul este cintirit de zeita Maat si
primate ceea ce merit potrivit cu greutatea lui.
Conceptia biblici nu numai ci se naferi la o judecat
dup moarte, ci se referii si la o judecati nal la
szsitul acatologic al vrernurilor. Aceasti idee este
dezvoltata pe larg in NT in prtile acatologice ale
Evangheliilor, in unele prti din Epistolele lui Pavel,
in 2 Petru si in Apocalipsa (de ex. Mat. 24-25; Marcu
13; Luca 21; 1 Tes. 5; Z T8. 2; 2 Pet. 3; Apoc. 20-22).
(ESCATOLOGIEJ
Ill. Concluz
Este evident ci delictul si pedeapsa an fost legate nu
numai de jurisprudenta obisnuiti ci si de cea divin.
O infractiune impotriva unei inte umane sau a pro-
priettii sale ate o infractiune impotriva lui Dum-
nezeu si trebuie s e pedepsit e de autorititi, e
de Dumnezeu. 'lbt asa, inclcarea unor prevederi reli-
gioase trebuie s5 e pedepsit de Dumnezeu. O viat
pcitoasi ate rapins si pedepsiti de Dumnezeu.
BIBLIOGRAFIE. A. Alt, Die Urspriinge da israelitis-
chen Rechts, 1934; G. Mendenhall, Law and Covenant
in Israel and the Ancient Near East, 1955; H. Cazella,
Etudes sur le code dc l'a!h'ance, 946; M. Noth, Die
Gaezze im Pentateuch, 1940; R. C. '11-ench, The Syno-
nyms ofthe New Tatament, 1901; D. J. Wiseman, ,,The
laws of Hammurabi again, JSS 7, 1962, p. 161-168;
W. Eichrodt, Theologie des Alten Testaments, 1948; F.
C. Fensham, The mllpgfm in the Covenant Code (di-
zettatie dactilograata), 1958; idem, ,,'Il-ansgrasion
and Penalty in the Book of the Covenant, JNSL 5,
1977, p. 23-41; E. Gerstenberger, Wesen und Herkunft
des ,,apodiktischen Rechs, 1965; G. Liedke, Gestalt
und Bezeichnung alttestamentlicher Rcchtsstitze,
1971; H. J. Boecker, Redeformen da Rechtsleben im
Alter! Tatnment, 1964; idem, Recht wad Gesetz im
Alten Tatament undimA1ten Orient, 1976; A. Phillips,
Ancient Israel: Criminal Law, 1970; B. S. Jackson,
Theft in Early Jewish Law, 1972. r=.c.1=.
DEMON.
t. In Vechiul Testament
InVI' dernonii sint numiti sEfr (VSR ,,satiri, Lev. 17:7
si Ps. 106237 ,,idoli; 2 Cron. 11:15 ,,tapi) si 24
(Deut. 32:17 ,,draci Primul termen lnseamna ,,cel
pros si il prezinta pe demqn ca pe un satir. Al doilea
termen are un intela incert, dar ate evident ca ate
int-udit cu tin cuvint asirian aseminator. In asemenea
pasaje apare ideea ci zeitatile carora le-a slujit din
cind In cind Israel nu sint dumnezei adevirati ci sint
de fapt demoni (if 1 Cor. 10:19 s.urm.). Dar acat
subiect nu prezinta un interes deosebit penwu VT si
pasajele relevante sint putine la numit.
II. In Evnnghelli
I..w.:rurile se scl-limbi cind txecem la Evanghelii. Aici
exist multe referiri la demoni. let-rnenul folosit de
obicei ate daimonion, un dirninutiv de la daimn, care
at.einti1nitinMat. 8:31,dai-careseparecinuse
deosebeste ca sens (relatilrile paralele folosac daimo-
nion). In scrierile clasioe daimon este folosit frecvent
ititr-imsensbuminsemnindzeusauputere divin5.Dar
in NT daimn si daimgnion se refera intotdeauna la
fiinte spit-ituale care Ii sint ostile lui Dunmezeu si
oamenilor. Beelzebul (BAAL-ZEBUB) ate ,,print"ul
lor (Marcu 3:22), asa incit ei pot conslderati agenti
ai lui. in aceasta consta vicisitudinea acuzatiei cii Isus
are ,,demon (loan 7:20; 10:20). Cei care s-au opus
propovaduirii Lui au incercat s-L asocieze cu fortele
riului, in loc sa recunoasca orig-inea Lui divin.
In Evanghelii exista multe referiri la oameni pose-
dati de demoni. Rezultatele au fost diferite: rnutenie
(Luca 11:14), Elllilepsie (Marcu 9:17 s.urn\.), refuzul
de a purta imbrcintinte si faptul ca a locuit printre
morminte (Luca 8:27). Invremurile modeme s-a spus
adesea ca stpinirea demonica a fost un mod simplu
ineareoameniidinsecolul 1 audescrisstaripecare
astzi le-am incadra in categoria unor boli zice sau
mintale. Relatarile Evangheliilor, ins, fac distinctie
intre boli si stiplnirea demonic. De exemplu, in Mat.
4:24 citim oi au adus la Isus pe ,,cei ce sufereau de
felurite boli si chinuri; pe cei indraciti, pe cei lunatici
(epileptici, sefniazomenous) si pe cei slibanogi (pa-
talitici). Nici una dintre acate categorii nu ate
identic cu celelalte.
Nici in VI si nici in Faptele Apostolilor sau in
Epistole nu gsim multe referiri la stpinirea demo-
nic. (Incidentul din Fapt. 19:13 s.ur-rn. ate o excep-
tie.) Se pare ca acat fenornen a fost asociat in mod
special cu lucrarea pe pmint a Domnului nostru. Ar
trebui interpretat ca o explozie de opozitie demonic
fata de lucrarea lui Isus.
Evangheliile I1 prezinta pe Isus intr-un conict
pennanent cu 'spiritele rele. Nu a fost usor s scoat
afara acate inte din oameni. Oponentii lui Isus an
recimoscutcala facutlucrulacatacarenecaitao
putere mai mare decit puterea omeneasc. De aceea
ei au an-ibuit succaul Lui faptului ca ar fost stapinit
de Satan (Luca 11:15) si deaceea an primit riposta
ca lucrul acata ar duce la minarea impriltiei celui
ru (Luca 1 1:17 s.urn\.). Puterea lui Isus a fost puterea
"Duhului lui Dumnezeu (Mat. 12:28) sau, asa cum
spune Luca, ,,cu degetul lui Dumnezeu... (Luca 11:
20).
Victoria pe care a cistigat-o ISIS asupra demonilor
a imprtasit-o cu urrnasii Lui. Cind i-a trimis pe Cei
Doisprezece, El ,,le-a dat putere si stpinire pate toti
demonii sisi vindece bolile (Luca 9:1). De asemenea,
Cei $apte1.eci an putut spune la intoarcerea lor din
misiune: ,,Doamne, chiar si demonii ne sint supusi in
Numele Tau (Luca 10:17). $i alti oameni, afara de
ucenicii lui lsus, an folosit Numele Lui pentru a scoate
demoni, fapt care a cauzat tulburare in unele cercmi
intime, dar care nu L-a tulburat pe lnvattorul (Marcu
9:38 s.urn1.).
III. Alte referirl in Noul Testament
In afara Evangheliilor existi putine referiri la demoni.
In 1 Cor. 10:20 s.urm. Pavel se ocupa de lnchinarea la
idoli si spune ca idolii sint in realitate demoni, o
arrnatiepecareointnimdinnouinApoc. 9:20.
Exists un pasaj interesant In lac. 2:19: ,,$i demonii
cred - si se inoara. Ne amintate de pasajele din
Evangheliiincaredemonii aurecunoscutpelsusdrept
ceea ce era (Marcu 1:24; 3:11 etc.).
Nu pare s existe nici un motiv pentru a rapinge
a priori intreaga idee de posedare demonici. Clnd
Evangheliile ne aduc dovezi putei-nice ca a avut loc,
ate bine sl acceptim ideea.
BIBLIOGRAFIE. N. Geldenhuys, Commentary on
Luke: Gospel, p. 174 s.urrn.; J. M. Ross, ErpT 66,
1954-5, p. 58-61; E. Langton, Iltsentials of Demono-
logy, 1949.
LM.
DEMONIZARE, POSEDARE DEMONICK.
Posedarea aparenta de spirite ate un fenomen obser-
vat in toate lumea. Poate unnarit in mod deliberat,
cum ate cazul samanilor sau vracilor de la popoarele
primitive, sau al mediilor (spizitiste) atit la popoarele
primitive cit si la cele civilimte. Este un fenomen care
se poate petrece brusc, cumeste cazul celorcare asisti
la ritualurile Voodoo, sau poate lua forma care ate
cunoscut in general ca dernonizare sau posedare
demonic. In ecare caz persoana posedata se poart
Intr-un mod anorrnal, vorbeste cu o voce diferiti de
cea normal si daeori manifati puteri telepatice sau
In Biblie, profetii pigini sint cei care urmireau,
probabil, posedarea demonic. Profetii lui Baal din 1
Imp. 18 se incadreaz in aceasta categorie. Mediile
spiriste, care erau interzise in Israel, trebuie s5
cultivat in mod deliberat posedarea demonic, intru-
cit legea ii considera oameni vinovati, nu bolnavi (de
ex. Lev. 20:6, 27). In VT "Saul ate un exemplu
remarcabil de posedare demonici nedorita. Duhul
Domnului l-a prsit si ,,a fost muncit de un duh tau
care venea de la Domnul (1 Sam. 16:14; 19:9).
Faptul acata I1 putem interpreta in sensul c5 dac o
persoan a fost dachis pentru Duhul Snt intr-un
 xnodenxismaziemeasculmzeaesteposibilsleunnati
de intrarea in viaya lui a unui duh riu, ingiduit de
Dumnezeu. Pe de alt! perm, putem spune simplu ci
i'.ncontextulacsta,,riunuareunsensmoral,ci
inseamni doar depresie. Duhul era alungat de cin-
taiu lui David: lntrudt dntatul la instrurnent eta
lnsoiit de obicei de dnmtul cu vocea, probabil oi
psalmiidnt&\ideDavi:laufOstCeical"eauizgoniI
duhul, age cum di de inyela Robert Browning in
poezia sa intitluati Saul.
NT red! multe cazuxi de poeedare demonioi. Este
cnicumSatani-arconcermatforleleinmod
special pent:-ua prrovocape Cristosgipeunnaeiilmi.
Evangheliile aratl c5 lsus Cx-mos a cut disunc'' p'e
lnue bolile 0bl$nuite ei cele lnsolite de poeedare de-
monic. Bolile obignuite mu vindecate prin pimexea
miinilorsauprinungereintimpceposedaxeadenur
nici era vindeeati prin porunce dat! demonului de a
pleca din omul respectiv (de ex. Mat. 10:8; Marcu
6:13;1.uca 13:32; vezi$i1=apt. 8:7;19:12). Separeci
poaedaxea demoniol nu era oondnul, dar atunci cind
avea loc produces adesea efecue violente (Marcu 9:
18). Cind orbirea gi muienia emu cauute de posedare
demonic! se pare ck nu erau persistente (de ex. Mat.
9:32-33; 12:22).
Majorltarea psihologilor resping ideea posedixii
danonice. Un exemplu reprezentativ ll constituie T. K.
Oestexreizluacindlucmreinlnbagetnianlafost
publicati in limba englez! sub titlul Possession, Demo-
niacal and Other, among Primitive Races, in Antiquity,
the Middle Ages and Modem Times, 1930. El susgine oi
1 echivalentele posedirii demonice in zilele noastre sint
,,un complex deoeebit de exm de fuiomene coerci-
f
l clve. Aeeeqi eoneepde o adopti W. Sarglnt in Battle
for the Mind (1957) ei The Mind Possased (1973). Pe
de alt pane, avem lucraxea clasiei a lui J. L. Nevius,
I unmedicmisionarinChina,DemonPassesrion and
Allied Themm, 1892. Cartea aceasta consideri ci po-
l
1 sedaxea demonici este un fenomen real i probabil ci
l majoritatea misionarilor sint de acord cu el.
l.i.
Este posibilsiluimopdzilieintermediarieisi
susginem ct un demon poate ocupa o faietl reprlmati
a personaliriyii ei din acest centru de activitate poate
v1 inuenpa eqiunile omului. Dsnonul poate produce
orbine sau mugenie istexici, sau simptome ale altor
I1 boli, cum ate epilepsia. La multe popoaxe epilepcicii
au fost considered ca ind persoane posedate de un
spirit sau de un meu $i este adevirat ci epilepticii sint
adsea sensibili din punct de vedere psihic. Biblia nu
leagepilepsiadep0seda:mde1mnici,ichia.rdes-
crierea crizelor biatului posedat din Mat. 17:14
.um\.; Marcu 9:14 .unn.; Luca 9:37 .urm. poate s
indice ceva mai mult decit epilepsie. Nature epilepsiei
continuisenecunoscu!5,dazseparecipoate
indiisinmodari-icialinpersoanenonuale(N.G.
Whiter, The Living Brain, 1953, p. 60 $.unn.). Cei cam
au cercetat tulburirile de pemonalitate etiu cl adesea
este imposibil s spunem cum sint declaneate. Noi nu
spunem c5 toate, sau chiar majorltatea, acestora sint
datorate unei posedln demonice, dar se poate ca
l
r unele dintre ele si e posediri demonice.
Biblia nu spune ce conrligii predispun la posedare
demonici, deei cuvintele lui Cristos din Mat. 12:44-45
arat oi o ,,casi goall poate reocupati. Biserica
primari a scos demoni in Numele lui lsus Ci-mos
5 (Fapt. 16:18), dar se pare ci au existat gi exoi-citi
necreetini care au avut oarecaxe succes (Luna 11:19;
obseivali lns Fapt. 19:13-16).
Porunca de a ,,eemem duhurile" (1 loan 4:1-3)
aratidinbiseridauexistatprofelifaleicaxevorbeau
sub inuenpi poeedlirii demonioe. fntrudt spirit.-ietii
p\I11\l800eI\Klh3l'])e805tV!1'ie!,3ltl'!b\l1$
obaenrimci Biblia nu vorbegte niciodat despre pose-
daxen de cine un duh (spirit) bun sau de un ingex.
Alternalivele sint e Duhul Snl. e un duh ru. Vezi
$1 1 Cor. 12:1-3.
BIBLIOGRAFIE. W. M. Alexander, Demonic Possu-
sion, 1902; M. F. Unger, Demons in the World Today,
1971; V. White, God and the Unconscious, 1952, cap.
10; J. S. Wright, Mind, Man, and the Spin: (What is
Man?), 1972, p. 108 .utm.; J . Ricliaxds, Bu: deliver
usfrom evil, 1974. J.S.W.
DERBE an mum licaoniani delbeia. Jtnupii). in
Fapt. 14:6 .urm. este 0 cetate din Lizaonia, locul cel
mai risiritean pe can l-au vizitat Pavel ei Bamaba
cind au ininlat limericile din S Galadei. Pavel gi Sila
au vizitat cetatea in ciltoria lor spre spus prin Asia
Mid (Fapt. 16:1). Gaius, tovarigul de ciltorie al lui
Pavel era din Derbe (Fapt. 20:4; in Text-ul Apusean
esze tradus Doberus, care era o localitate din Mace-
donia). Locul unde se aa Den-be a fost idemieai in
19S6deM.BallaneecuKeniHi"xylik,la21 kmNNE
deKaraman (Laranda),lavreo 100]u'ndeListra (cum
ax trebui ti-adus de fapt versetul din Fapt. 14:20b: ,,a
douaziapleeatcuBamabelaDa'be).ln 19$-n4.
Ballanceaincercatsidendfioelociilgiznaipredsla
Devri la 4 km SSE de Kerri Hilyilk. Este posibil
sseaatinaferafromiereideEaprovineiei:omane
Gelatin, in regatul veal Oommagene.
BIBLIOGRAPIE. M. Bellanca, ,,'l'he Site of Derbe:
A New lnscxiption, AS 7, 1957, p. 147 .urm.; ei
,,De:-be and Faustinopolis, AS 14, 1964, p. 139 5.
urm.; B. Vin Elderm, ,,Some Archaeological Observa-
dons on Paul's First Missionary Journey, in W. W.
Gasque $i R. P. Mmn (ed.), Apostolic History and the
Gospel, 1970, p. 156 .um1. F.F.B.
DESKVlRlRE = vezi PBRFECTIUNE
nsenirrxlciuua. Cele we cuvinte ebr. principale
care sint traduse ,,de$e1-tidime sint disuibuite dupe
cumurmeani: helgel, Ps., Ecl., ler.;3Hw' Iov, Ezec.; thtl
ls. Termenul hegel, lit. ,,abu1*, ,,suf1ane (cf. Ps. 78:33;
94:11; ls. 57:13, etc.) indie! zdimicia acyiunilor
omeneed. Age este viaga natutali a omului (Iov 7:3;
Ps. 39:5). in sens gurat, hebel comunici ideea de
lips de importanli sau lips! de valoaxe ei de aceea
are folosit in exprsia ndeeerticiunea idolilor (cf. ler.
10:15; S1:18).Priniumare,inch.inarealaidolinueste
de nici u.n folos (Deut. 32:21; 1 Sam. 15:23; Ps. 4:2;
24:4 etc.). Cei care se intorc spre asemenea lucruxi
deearte sint 5i ei fir! nici un folos (1 Sam. 12:21; 2
lmp. 17:15; ls. 41:29; 44:9). ldolatrla este venerarea
unui ,,ne-zeu, fagt care s!imete minia lui Dumneuu
(Deut. 32:21; 1 lmp. 16:13, 26 etc.), in contrast cu
adevamta inchinciune inaimea lui Dumnezeu (cji ls.
30:7; 40). Deoarece idolii 5i venerarea lor produce
speranye ineltoare ei lipsite de valoaie, tot aea este
ei propoviduirea profegilor falei (ler. 23:16; Ezec.
13:1-23;Zah. 10:2).O ,,iei'tnefolositoare (ls. 1:13)
are un ritual lipsit de Bogipia obnuti

ma trud (prin daertadune) se rniaoreaz (Prov.
13:11; LXX, Vulg. ,,in graba- cf. 21:6). '1l>.rmenul helgel
se referi dc asemenea la viata biologici a omului:
,,Orice om ate doar o suflare, oricit de bine s-ar tinea
gi viapa lui ate ,,cit un lat de min! (Ps. 39:5; cj. v. 11;
62:9; 78:33, etc.). Acest helgel al eitistenteiumane ate
tratat pe larg in carrea Eclaiastului.
Termenul Ew' introduce ideea de ,,rapingto1*,
nnecuviindos, ,,ru. lov 31:5 ilustreazd ideea aceas-
ta cind se referi la comportare; Ps. 12:2;-11:6;!-Irec.
13:8 se refer-5 la vorbire; Ezec. 13:6, 9 (cf. v. 23);
21:29; 22:28 se referi la vedere. Cuvintul Ewen in-
seamna ,,suare i ate tr-adus de asemenea ,,daer-
taciune (de ex. Iov 15:35; Ps. 10:7; Prov. 22:8; Is.
41:29; 58:9; Zah. 10:2). 'lbrui, sensul inclina mai
mult inspre ideea de nedreptate ei de aceea ate tradus
cu termeni cum sint ,,in$el&ciune, ,,nedreptate, ,,ne-
norocire, ,,am5gire, ,,r5utate, ,,prostie. Termenul
th, lit. ,,risipa (cf Gen. 1:1; Deut. 32:10, etc.), are
ise1'lsu.l de ,,goliciune, ;,lipsa de continut, ,,1.5dr-
nicle; aga private Domnul DI-lI11l1BZE1.1 popoarele (Is.
40:17; cf. v. 23). ln Ps. 4:2; Hab. 2:13 avem cuvintul
riq, tradus ,,de$ert5ciune, lit. ,,n.imicnicie (cf. ler.
51:34), in sensul gurat de lucru nefolositor.
ln NT cuvintul ,,da_ertaciune apare numai de trei
ori, in cazuri unde ate folosit termenul pur biblic ei
eclaiastic mazaiots (termenul din xxx pentru hegel i
w). (1) in Efa. 4:17 se refera la comportarnent 5i
,,include nevrednicia rnoral i intelectual sau pros-
tia. Aceasta daertaciune se refera la tor ce se include
in cuvintul nous, priceperea lb: ce ate inclus
in versetele care urmeaza se refer la orbirea gi depra-
varea gi de aceea ate inclus in cuvintul daer-
taciune (C. Hodge, The Epistle to the Ephesians, 1856,
ad. 10). (2) in 2 Pet. 2=1s termenul Se nefer la
vorbire 5i include ideea de ,,li'ps de adevitr, ,,nepo-
trivire. (3) in Rom. 8:20 reda ideea de ,,fragilitate,
,,lipsi de vigoare (vezi folosirea verbului in Rom.
1:21, ,,a goli, ,,absurd). ,,Ideea ate aceea de a cauta
ceva ce nu gasati - gi de aici - zdimicie, frustrare,
demmgire. Pcaml a adus aceasta osind asupra
creatiei; a facut $5 e inevitabili o conceptie paimista
dapre uniweis. hypetag: timpul precis indicat ate
acela al Cderli (in pacat), cind Dumnezeu a bla-
temat pamintul din cauza omului (J. Denney, in
EGT).
Zeittile pgine sint daertaciuni, daarte
(Fapt. 14:15; cf. ler. 2:5; 10:3, etc.). lnrudit cu ter-
menul ,,daerrAciune ate cuvintul ,,daert, adica,
lipsit de iorga sau de scop. Domnul nostru a declarat
ca inchinarea pigina 5i evlavia fariseilor erau daarte
(Mat. 6:7; 15:9; Marcu 7:7); Pavel a evaluat tot in
felul acata lozoa pgina (Rom. 1:21; Eia. 5:6,
etc.). Este posibil ca ai slujirea crvatini sa devin
da_arta dac este lipsita de credint (vezi 1 Cor. 9:15;
2 Cor. 6:1; 9:3; Filip. 2:16; 1 Ta. 3:5). Cind invierea
lui Cristos ate tigaduita, propovaduirea ate ,,fals5
(1 Cor. 15:14) credinta ate lipsit de forta (1 Cor.
15:17). Supunerea fat de bege priveaz credinta de
valoarea sa (Rom. 4:14) ei priveazi moartea lui Cris-
tos de efectul ei (Gal. 2:21). Totugi, credinta 13:5 fapte
ate la fel de daart ca i faptele ira credinga (lac.
2:20).
BIBUOGRAFIE. E. Tiedtke, H. G. Link, C. Brown,
NIDNTT 1, p. 546-ssa.
H.D.McD.
__.- -..-__,.-e,"-, duunnun
DEUTERON OM, CAKTEA. Numele Deuteronom
deriva din LXX de la traducerea data expraiei din
17:16. Regele trebuia sa fac ,,o copie a acestei Legi.
Expraia este tradusi in greac to deuteronomiom
touto, lit. "aceasta a doua Lege. Mai tirziu Vulgate a
redat termenul grec in forma deuteronomium. Conti-
nutul caryii a fost privit ca 0 a doua Lege, prima ind
data la Muntele Horeb (Sinai), iar a doua (repetarea)
pe cimpia Moabului.
I. Schlta cuprinsulul
Cartea se imparte in mod natural in trei sectiuni.
a. 1:1-4:43. Prima cuvintare a lui Moise. O retros-
pectivi istorica in care dacrie lucrarile mirete ale lui
Dumnezeu de la Horeb la Beth-peor (1:6-3:29), ur-
mat! de un apel catre Israel de a asculta de Durnnezeu,
intmcit este poporul Lui ala.
b. 4:44-28:68. A doua cuvfntare a lui Moise. Sec-
tiunea este lunga. Israelului ii este prezentata natura
Xegamintului credintei, irnpreuna cu cerinta funda-
mentala de a-i cu totul credincioei lui Iahve (5:1-
11:32). Sint scoase invtturi din trecut (8:1-10:11)
i lsrae1_ate chemat la o angajare deplina (10:12-
11:32). In 12:1-26:19 ate prezentata Legea lui Dum-
nezeu cu prevederi detaliate ale legimintului.
Sectiunea se ocupa cu aspecte ale (12:1;
16:17), cu caracterul liderilor lui Israel (16:18-18:
22), legea penal.-1 (19:1-21), Rizboiul Sfint
(20:1;20), o serie deiegi diferite (2 1: 1-25:19) i doua
ritualuri (26:1-19). In 27:1-26 ate prezentata nece-
sitatea innoirli legarnintului in tar i necesitatea de a
rspunde chemrii solemne a legmintului. In ne,
'sanctiunile legamintului, adica, blatemele i bine-
cuvintrile legamintului, sint expuse in 28:1-68.
c. 29:1-30:20. A treia cuvintare a lui Moise O
recapitulare a cerintelor legmintului care include,
printre altele, o recapitulate istoric (29:1-9), un
indemn la angajare (29:10-15), un avertisment des-
pre pedeapsa neascultarii (29:16-28) $1 un apel so-
lemn de a alege viata (30:11-20).
In ne, ultimele acliuni ale lui Moise, cuvintele lui
de daprtire i chemarea lui de a avea la ecare $apte
ani o ceremonie de reinnoire a legamintului (31:1-
13). Cartea se incheie cu insrcinarea lui losua de
carte Moise (31:14-23), cincarea lui Moise (31:30-
32:47), binecuvintarea nal ei rnoartea lui (32:48-
34:12).
11. Pr-oclamarea legirnintulul
Probabil ca nid 0 alt! carte din VT nu exprima adt de
profund ei de continuu ideea de legimint. lahve, Dom
nul begamintului, care a facut 0 serie de acgiuni lira
precedent pentru a elibera pe poporul Su Israel, a
fcut un legmint cu ei (4:23, 31; 5:2-3; 9:9; 29:1,
12), un legamint pe care El avea s-1 tina minte $i pe
care avea sa-1 rapecte (7:9, 12) gi avea 5: dea dovad
fat de ei de ucredincioeie in legamint sau de ,,loia~
litate statornica (hesed 5:10; 7:9, 12). ln ce-i pri-
vate pe ei, loialitatea fata de Iahve $i fag,-5 de legi-
mintul Lui trebuia si se exprime in ascultarea de
prevederile legmintului, ,,Legea (tdrd). Se face refe-
rire la "aceasta carte a Legii (28:61; 29:21; 30:10;
31:26) i ,,1egea aceasta (1:5; 4:18; 17:18-19; 27:3.
8, 26). Legea este defmit mai precis ca ,,m2-irturiile
Cedllg), ,,leg-ile (mi}3atim) pi ,,poruncile (huqqim).
Uneori apar numai doi dintre acata" terrneni. ..lei.le si
 in prima parte a mileniului al 2-lea i.d.Cr. codurile de legi (prima coloan) incep dc obicei cu titlul si
prologul care gloried pe regele care a proclamat legile care urmea i apoi urmeaz binecuvintrile si
blestemele pentru cei care rapect sau incalc legea. Coloana a doua arat dparul mai complex dar
foarte consecvent al tratatelor de la srsitul mileniului al 2-lea: titlul identifica partenerul principal;
urmearl-S apoi un prolog istoric pentru a arata ca bineiacerile facute de partenerul principal ar trebui sa-l
inspire pe vasal la o supunere recunosctoare fat de stipulatiile care urmeaz. Exista prevederi ca textul
sa e pstrat in templul principal al vasalului, pentru a cidt cu regularitate la poporul sau pentru a le
aduce aminte conditiile trratatului. Zeii ambelor parti sint martori si garanti ai pactului, aducind blaterne
si binecuvintri asupra celor care incalc sau rapecta termenii tratatului. Un tratat sau un legamint era
raticat print:-un juramint si o ceremonie solemn si mentioneaz pedepsele impotriva celui care il
incalci.
Dupe cca 1200 i.d.Cr. acat aranjarnent complex dispare. in timpul primului mileniu tratatele aveau
numai patru elemente, titlul plus termenii, blatemele pentru iriczilcarea tratatului si invocarea zeilor ca
martori, clar nu intr-o ordine xa. Este interesant ca legaminrele de la Sinai, Moab $1 Sihem (Exod.;
Deut.; Ios. 24) sint in armonie cu conpnuml si fonna tratatelor de la srsitul mileniului al 2-lea, si nu cu
cele din mileniul intii. Aceasta sugereaz ca isi au originea in cca pe la 1400-1200 i.d.Cr., perioada
probabila a lui Moise si losua, liderii traditionali asociati cu acate legaminte.

Mileniul al 2-lea i.d.Cr.

1-981 Tratate Legmintul VT (deuteronomic)

Tmul Tmul Tim ldentifica partenerul

Prologul pmupal
Pl<>10S\-I1 1310116 Prologul istoric
Arat ca beneciile din
trecut iacute de partenerul
principal 81' trebui ea-1
1.
inspire pe vasal la sufunere
recunoscitoare fat! e
Sripulatii / Lexi Stipulatii / Legi stipulatiile care urmeaz

l
1 1' . . ..
F
Binglcuvintri Depozitie Depozige Eemsptiggigdfsmillexn sa
1 '= mm Gm prindpal =11 mama.
M8-11015 Martorii Zeii ambelor parti sint
invocati ca si martori si
garang ai pactului.
Binecuvintari Blateme si binecuvintri
si blaterne pentru cei care incalca sau
rapecta termenii
legamintului.

si blesteme

Un tratat sau un legamint

era raticat printr-un
juramint si 0 ceremonie
solemn}! si menijoneaza
sanctiunile impotrlva celor
care incalc legamintul.
J1-lI5m5-Y1! Juramint
Cerernonie Ceremonie
5aI\111i Sanctiuni

Diagrama arald schimbdrile deformd si conginut ale legii codurilor, tratatelor si legdmintelor in vremea VT.
poruncile (6:17; 4:1; 12:1). Toate acestea constituie
totalitatea invataturllor care au dat poporului Israel
calauzirea de a tri in prtsie cu Iahve si unii cu altii.
O asemenea viata avea s5-i dea poporului Israel posi-
bilitatea de a se bucura pe deplin de binecuvintrile
legimintului. 0 viat traiti in neconcordanta cu a-
cate legi si porunci insemna 0 daconsiderare a in-
tentiei bune pe care o avea Iahve pentru poporul Su.
ll]. Teologla Deuteronomului
Atit forma literati a Deuteronomului cit si conceptul
central care sta la baza oiera indicatii cu privire
la teologia de baz a cirtii. In sumar putem spune ca
Deuteronornulz
a. Prezinta pe Iahve ca Donmul legamintului,
Domnul suvemn al lui Israel, Regele, Judecatorul si
Luptatorul care a i5cut lucruri mari pentru a izbivi pe
Israel si care cere ascultarea lor.
b. Prezint pe Iahve ca Durnnezeul istorlei, care
ate in stare s iriiptuiasc lucririle de izbvire din
Egipt, din pustie, din Canaan, Conducatorul arma-
telor lui Israel, in stare si implineasc planurile Sale
pentru Israel in fata oricrui dusman.
c. Prezinta pe Israel ca poporul legmintului, obli-
gat sa-L iubeasca in mod exclusiv pe Iahve, s asculte
numai de El, 5:: 1 Se inchine ti s5-L slujeasca. ln ram
acata va gisi pacea (ldm) si viata (hayyim).
d. Prezinta inchinarea inaintea Dumnezeului lega-
mintului, bazata pe dragoste si recunostinta, expri~
mata atit in inchinare personala cit si inn:-o serie de
srbtori si ritualuri denite cu grija.
XV. Structure Deuteronomului
Chiar pi o lectura sumara a cirtii denoti ca la baza
cirtii se aa un plan complex. S-au facut citeva in-
cercri pentru a deni strucrura. M. Noth a sugerat in
1948 ca primele 4 capitole constiruie introducerea la
o lucrare istoric de proportii care se intinde de la
Iosua pin la 2 Regi, in timp ce restul Deuteronomului
reprezinta marele prolog al acatei istorii. G. von Rad,
in 1932, a privit cartea ca pe o celebrate cultic, poate
o sarbatoare de innoire a legminmlui, aranjata in
patru segmente referitoare la: (1) Istoria (1-11), (2)
Lege (12:1- 26:15), (3) Pecet1uirealegz'irnintulu.i(26:
16-19), (4) Binecuvintri ti blateme (27 s.urm.))
Cind G. E. Mendenhall, in 1955, a atras atentia
asupra numeroaselor paralele dintre tratatele hitite
din mileniul al 2-lea si legmintul lui Iahve cu Israel,
studiul Deuteronomului a capatat o noua directie.
Iratatele hite sint alcatuite din (1) un preambul; (2)
un prolog istoric; (3) prevederile tratatului: (a) gene-
rale, (b) specice; (4) sanctiunile tratatului, blesterne
si binecuvintri; (S) martorii, plus clauzele care ce-
reau ca documentul tratatului s5 e pastrat in Templu
si sa e citit in public periodic.
M. G. Kline, in 1963, a sugerat ca Deuteronomul
consdtuie 0 unitate si a sustinut ca ate un document
autenlic scris de Moise sub forma tratatelor din Orien-
tul Apropiat. El a structurat cartea in felul urmtorz
(1)preambul(1:1-5);(2)prologu1 istoric (1:6-4:45);
(3) prevederile legamintului (5:1-26:19); (4) sanc-
tiunile legamintului si juramintul (27:1-30:20); (S)
dispozitii dinastice, continuitatea legamintului (31 : 1-
34:12).
in 1963, D. J. McCarthy, a acceptat ideea ca
structure de baz a Deuteronomului a fost caracteris-
dea tratatelor antice din Orientul Apropiat, dar a
sustinut c5 primele 3 capitole trebuie puse deoparte
ca o scriere istorici, iar capitolele 4, 29 si 30 trebuie
considerate unitti individuale intrucit contin toate
elernentele din schema tratatului. Dup prerea Sa
capitolele 5-28 constituie nucleul sub form de lega-
mint, incadrat intre doua cuvintari.
G. J. Wenham, in 1970, a sustinut ca Deutero-
nomul constituie un legimint distinct din VT, care se
aseamzin atit cu Codul Legii cit si cu tratatele din
Orientul Apropiat, dar a luat o form intermedjar si
ate structural: in felul urmtor: (1) prologul istoric
(1:6-3:29); (2a) prevederi fundamentale (4:1-40; 5:1
- 11:32); (Zb) prevederi detaliate (12:1-26:19); (3)
clauza documentului care cerea scrierea si innoirea
legamintului (27:1-26); (4) binecuvintarile (28:1-
14); (5) blestemele (28:15-68); (6) recapitulate (29:
1-30:20), iar in incheiere contine un apel. Capitolele
31-34 nu fac parte din legamint ci reprezint 0 innoire
a legmintului.
M. Weinield, in 1972, a acceptat ca Deuteronornul
urmeaz o tradilge literati: de scriere a legarnintelor si
a contatat c5 ar imita o ceremonie cultica periodic
(von Rad). Dar in timp ce cartea pstreaz motivele
traditiei vechiului legmint, el sustine ca acestea au
fost prelucrate si adaptare la modelele literate de
legamint de catre scribii/inteleptii din perioada Eze-
chia-losia, sub inuenta putemica a modelelor nata-
telor asiriene.
Pare ncindoielnic ca structura Deuteronomului
ate legat in vreun fel de tratatele polltice din Orien-
tul Apropiat, desi se pare ca modelul a fost adaptat
intr-o forrnfi specic pentru Israel.
V. Cadrul social si religloe al Deuteronomului
Este recunoaut in general in zilele noastre ca o mare
parte a Deuteronomului ate antica, dai datarea
exact a acator p5.11_Il nu ate usor de definit. in
comentariul lui G. von Rad, din 1966, se repeta mereu
ca o anumita lege ate ,,veche sau ,,mai veche. in
conceptia lui, Deuteronomul isi are rdicinile inpte
putemic in traditiile cultice sacre ale vechiului sistem
tribal al Israelului din perioada pre-monarhic, dai
ate posibil ca forma prezent s5 fi fost modicat
pentru a corapunde unui stadiu ulterior din istoria
lui Israel.
A. C. Welch, in 1924, a considerat ca legile cultice
din cap. 12, 14, 16 si 27 reflecta conditiile primitive
din perioada asezrii in Canaan, probabil in jurul
secolului a1 10-lea. E. Robertson, in 1949 si 1950, a
argumentat cu tirie ca Deuteronomul a fost elaborat
sub calauzirea lui Samuel ca un manual standard de
legi, atit civile cit si religioase, pentru monarhia in curs
de consi-ituire si, pr-in urmare, reprezinta perioada din
jurul secolului al 11-lea.
Este cert ca societatea zug-rvit in Deuteronorn
este 0 societate veche. Israelului sint canaanitii
(7:1-5; 20:16 s.urm.), amalecitii (25:17-19), amonitii
si edomitii (23:3-6). Exist leg-i cu privire la desf5-
surarea Rzboiului Snt (20:1-20; 21:10-14; 23:10-
14; 25:17-19). Nu exista Templu]. Singura refer-ire la
un rege (17:14-20) ate cu privire la un rege vlitor.
Multe dintre legi au paralele apropiate in Legile lui
l-lammurapi. Unele reecta cadrul religiei canaanite
(14:21b); altele reecti 0 societate agrari simpl si
se ocupa de problems cum sint holdele (23:24-25),
pietrele dc rnoar (24:6), boii care treler (2514),
pieu-ele dc hotar (19:14), etc. Da_i unele dintre aceste
aspecte au fost aplicabile pentru o perioada lunga de
timp, exista motive putemice pentru a argumenta ca
la baza Deuteronomului pe care-l avem in prezent se
aa o perioada veche autentica de existenta nationala
care a predatat monarhia. S-a argumentat ca ar exista
o ,,arhaizare deliberat am: de scriitor. Dar ar-
haizarea ate bazata pe cunoaeterea trecutului i o
mare parte a Deuteronomului a fost foarte relevant!
in economia rurala simpl din vremurile premonar-
hice din Israel.
VI. Deuteronoxnul oi sanctunrul central
Sanctuaml central joaca un rol important in Deute-
ronomul. Exista un loc ,,pe care-l va alege Domnul
Durnnezeul vostru (12:S, 11, 18; 18:6-8; 31:10-13
etc.) Nu exista nici un indiciu ca acest loc este Ierusa-
limul, deei aea s-a intimplat ulterior. Se pare ca sanc-
tuarul central a fost mutatdin loc in loc in vechime.
Mtfel, Chivotul a fost la Ghilgal (Ios. 4:19; 5:9; 9:6),
Sihem (Ios. 8:33), B-etel (Jud. 20:18, 26-28; 21:2),
Silo (Ios. 18:1; Jud. 18:31; 1 Sam. 1:7, 24; 4:3 etc.).
Este extrem de dificil sa stabilim daca textele rele-
vante specica un anumit loc la un moment dat, un
loc pen-nanent pentru tot timpul sau chiar mai multe
locuri in aceeaai perioada caci acestea au fost apro-
bate. Crtile Regilor $i excavatiile de la Arad, Dan i
Beexaeba denota ca, de fapt, au existat mai multe
locuri. Regii reformatori din secolele de mai tiniu,
cum au fost Asa, Ezechia gi Iosia, au cautat sa negle-
menteze ,,in5lt:imile unde se desfagurau ritualuri ne-
reglementate i au incercat chiar sa centralizeze in-
chinarea la Ierusalim.
Ceea ce pare evident este ci Deuteronomul pre-
zinti modul ideal $i realizabil de operare in zilele lui
Moise, mod care a fost imposibil de mentinut dupe
ziiele Cucerlrii, dar care nu a fost uitat de reformatori,
deei nu a fost realizat decit in vremurile post~exilice.
In zilele lui Moise, in prima jumtate a secolului al
13-lea exista an sanctuar central. Locul ideal pe care
acata avea sa-l ocupe in viata nationala gi religioasa
a Israelului ate prezentat in Deuteronomul.
V11. Data scrieri] oi autorul Deuteronomului
Putine intrebari s-au dovedit mai dicile decit aceasta.
La 0 examiname superciala se pare ca NT subintelege
faptul ca Moise a fost autorul Pentateuhului 5i, deci,
al Deuteronomului (Mat. 19:8; Marcu 12:26; Luca
24:27, 44; loan 7:19, 23; Fapt. 13:39; 15:5; 1 Cor.
9:9; 2 Cor. 3:15; Evr. 9:19; 10:28). ln toate aceste
versete, dicultatea consta in faptul ca semnicatia
termenului Molke nu este clar. Este POSlb1l ca ter-
menul s se refere doar la sulul Pentateuhului 5i nu la
autor. Deuteronomul se referi la faptul ca Moise a
vorbit (1:6, 9; 5:1; 27:1, 9; 29:2; 31:1, 30; 33:1; etc.)
i ca a scris (31:9, 24).
Dar nici una dintre aceste afirmatii nu ne permite
sa tragem concluzia ca Deuteronom, aea cum i1 avem
noi astazi, ne parvine complet, sau macar in mare
masura, de la Moise insui. 'll'ebuie sa acceptam posi-
bilitatea existentei unei activitati editoriale gi a adap
tarii materialului original mozaic intr-0 perioada ul-
terioar. Chiar daca s-ar putea dovedi ca o mare parte
a geograei, a cadrului legal gi a societatii se potri-
veete in general cu epoca lui Moise, aceasta nu ar
constitui 0 dovada cornpleta a faptului ca Moise ar fl
autorul. Au fost propuse patru teorii principale cu
privire la autorul cirtii i la data scrierii:
a. Data scrierii ate in esenta vremea lui Moise 5i
el este autorul, ds_i anumite mateiiale sint datate
dupi vremea lui Moise;
b. Data in perioada Samuel-Solomon. Se
prsupune ca 0 mare parte a materialului dateaz din
vremealuiMoise, darcartea -a$acumoavemnoi -a
fost alcatuira la 300-400 de ani dupa moartea lui
Moise.
c Data scrieriiin perioada Ezechia-losia, in secolul
al 7-lea i.d.Cr. Nu se contesta ca s-ar putea sa existe
0 cantitate considerabila de material mozaic ei ca la
baza cartii sint principii mozaice. Dar cartea repre-
zinti o colectie de materiale vechi pastrate in cercuri
religioase i profetice intro vreme de profunda apos-
tazie cind trebuia s5 e chemata din nou la
rspectarea obligatiilor legamintului. Acestea an fost
prezentate sub fonna unor cuvintari date de Moise la
intrarea Israelului in tari. Publicarm acestei colectii
de mater-iale a confer-it sprijin lui Iosia in reforma
rams de el.
d. Data i autorul apartin perioadei de
dupa exil. Cartea nu a fost un program de reforrna ci
contine ideile utopioe ale unor vistori nerealigti din
perioada post-exilica.
Cercetatorii recunosc in tot mai mare masura a,
dei cercetarile cu privire la originea Deuteronomului
duc in ultima instanta la Moise, este imposibil sa
stabilim data la care Deuteronomul a atins forma
finala. Exista doua aspecte ale problemei: (1) ve-
chimea informatiilor originale, i (2) perioada in care
aceste informatii au fost adunate laolalta. Existi mo-
tive s credem ca o mare parte a Deuteronomului
dateaza din vremea lui Moise 5i se poate argumenta
ca Moise insuei a dat Israelului miezul Deuterono-
mului. Totuei, a devenit necsar sa e prezentate
cuvintele lui Moise in situatii noi $i sa li se arate
relevanta pentru vremea aceea. Exist citeva momen-
te cheie in istoria lui Israel cind se poate sa se
intimplat acest lucru - in zilele cind regatul a fost
recent insraurat sub domnia lui Saul, David sau Solo-
mon; in perioada critic care a urmat dezbinarii impa-
ratiei dupa moartea 1u.i Solomon; incr-o serie de mo-
mente critice din secolele care au urmat. 'll'eb\1ie 55
acceptam ideea ca Deuteronomul a fost adus in forma
prezenta atit de inuenta putemici a lui Moise cit i
de procesul editorial. Degi existl putine motive sa
contestam : 0 parte substantiala a Deuteronomului
a existat cu citeva secole inainte de secolul al 7-lea
i.d.Cr., nu ate posibil sa spunem in ce proporgie
oontine ipsissima verba (chiar cuvintele) lui Moise
insugi.
BIBLIOGRAFIE. P. Buis i J. Leclerq, Le Deutero-
nome, 1963; R. E. Clements, God's Chosen People,
1968; P. C. Craigie, Deuteronomy, 1977; S. R. Driver,
Deuteronomy, ICC, 1902; G. H. Davies, ,,Deuterono-
my, in Peake's Commentary on the Bible, rev. 1962;
C. F. Keil oi F. Delitzsch, Biblical Commentary on the
Oldmtament, 3,1864;M.G.l(1ine,'Il'eaty0fthe Great
King, 1963; G. T. Manley, The Book of the Law, 1957;
D. J. McCarthy, Treaty and Covenant, 1963; G. E.
Mendenhall, Law and Covenant in Israel and the An-
cient Near East, 1955; E. W. Nicholson, Deuteronomy
and Tradition, 1967; E. Robertson, The Old Testament
Problem, 1950; G.von Rad, Deuteronomy, 1966; idem,
Studies in Deuteronomy, 1953; G. A. Smith, The Book
ofDeuteronomy, 1918; J . A. Thompson, Deuteronomy,
TOTC, 1974; idem, The Ancient Near Eastern Tteaties
and the Old Testament, 1964; M. Weinfeld, Deutero-
nomy and the Deuteronomic School, 1972; A. C.
Welch, The Code of Deuteronomy, 1924; idem, Deute-
ronomy and the Framework of the Code, 1932; G. J .
Wenham, The Structure and Date of Deuteronomy
(teza de doctorat nepublicata, bondra, 1970); idem,
,,Deuteronomy and the Central Sanctuary, 'lyn.B 22,
1971, p. 103-1 18; G. E. Wright, ,,DeuteronomY', inlB,
2; idem, The Old Tatament and Theology, 1965.
LAT.
DIACON. RSV traduce ,,diacon numai in Filip. 1:1
si de 4 ori in 1 Tim. 3; dar cuvintul grec tradus in felul
acata, diakonos (tradus in general ,,slujitor in AV),
apare de vreo 30 de ori in N11 iar cuvintele tnrudite
diakone ,,a sluji" si diakonia ,,slujire apar de alte 70
de ori. in majoritatea celor 100 de cazuri in care apar
acate cuvinte nu exista nici o dovada de folosire a
termenului int:-un sens rehnic, in legatura cu functii
specializate din biserica; in citeva cazuri ate necesar
sa examinam in ce masura diakonos si cuvintele inm-
dite au dobindit 0 asemenea nuanta.
I. Originea termenului
in esenta, diakonos ate un slujitor, adesea un slujitor
care servate la masa. in perioada elenistic a ajuns sa
reprezinte anumiti functionari de cult si de la templu
(vezi exemplele din MM), anticipind folosirea cuvin-
tului in sensul In NT se foloseste de obicei
sensul mai general, e ca ate folosit pentru slujitorii
regelui (Mat. 22:13), e pentru slujitorii lui Dum-
nezeu (1 Tes. 3:2, TR). lntr-un singur pasaj Pavel ii
dacrie pe Epafra ea un ,,diacon al lui Cristos si se
dacrie pe sine ca ,,diacon al Evangheliei si a1 bisericii
(Col. 1:7, 23, 25). Altii exercita o diakonia fata de
Pavel (Fapt. 19:22; cf. Filim. 13 sipoate Co1.4:7; Efa.
6:21), iarcontextul arata ca ei sint ajutoarele lui Pavel
in lucrarea de evanghelizare. A stabili aici originea
conceptului ulterior de episcop cu diaconii sai, ar
inseamna S5 fortam limbajul. Cu alte cuvinte, dia-
konia ate aplicat aici in mod special la predicate i la
lucrarea pastorala.
Tbtusi, in NT cuvinnil nu-si pierde niciodata lega-
tura cu ideea de slujire si de satisfacere a nevoilor
materiale (c de ex. Rom. 15:25 in context; 2 Cor.
8:4). Unul care serva_te la masa ate diakonos (loan
2:5, 9); slujirea Martei la masa (Luca 10:40) si cea a
soacrei lui Pen-u (Marcu 1:31) ate diakonia. in lu-
mina aceasta trebuie sa observam accentul pe care
Cristos ii pune asupra faptului ca El a venit sa slu-
jeasca (Marcu 10:45): este sernnicativ faptul ca a-
ceasta armatie este plasata in Luca 22:26 .urm. in
contextul slujirii la masa. Domnul ate Diaconul prin
excelenta, Cel care slujeste la masa pentru poporul
Sau. Prin urmare, aa cum arata acate pasaje, .,dia-
conia inteleas in sensul acata ate 0 trsatura ca-
racteristica a intregii biserici a lui Cristos.
II. Diaconatul in Noul Tatnrnent
Aa cum am vazut, exista 0 analogie conternporana
pentru ,,diaconi ca si persoane cu functii cultice. Prin
urmare, atunci cind biserica ate salutata impreuna cu
,,episcopii si diaconii (Fil. 1: 1) ate resc sa vedem in
aceasta 0 referire la doua categorii speciale din cadrul
Este adevarar ca Hort poate interpreta ex-
presia in sensul ca biserica este alcatuita din elemente
de ,,conducere si de ,,slujire, dar nu credem ca a-
ceasta interpretare poate aplicata la 1 Tim. 3, unde
o lista cu calitatile cerute episcopilor este urmata
imediat de 0 lista paralel pentru diaconi: s5 e cins-
titi, sinceri, sa nu e dedari la bautura sau la lcomie,
sa e integri. Aceste calitati ar deosebit de potrivite
pentru persoane cu raponsabilitati in nante si in
administratie, iar locul proeminent ocupat de slujirea
sociala in bisexica primara ar face ca diakonos sa fie
un nume foarte pouivit penmz asemenea oameni - cu
atit mai mult cu cit masa de dragoste, la care era vorba
literalmente de a sluji la masa, era o activitate cari-
tabila regulata. Ln timp ce diakonia ate 0 caracteris-
tica a intregii biserici, ate de asemenea un dar special
- alturi de profetie si conducere, dar diferit de danil
darniciei - un dar care trebuia si e exersat de aceia
care il poseda (Rom. 12:7; 1 Pet. 4:11). Desi orice
slujitor al lui Cristos poate ii numit pe buna dreptate
,,diacon, termenul poate aplicat in mod special la
aceia care servesc, la fel ca si Fivi (Rom. 16:1), in
modurile mentionate mai sus. Nu se slie cu certitudine
daca diaconatul a existat pretutindeni sub acat nume
sau daci, de exemplu, ,,cei ce au darul ajutorarilor (1
Cor. 12:28) erau echivalenti cu ,,diaconii de la Filipi.
Exista prea putine lucruri care sa sugereze ca in vre-
mea NT termenul ,,diacon era ceva mai mult decit un
termen semi-tehnic, sau ca ar avut v-reg legatura cu
termenul evreiesc hazzn ("SlNAGOGA). Este sem-
nicativ faptul ca dupa ce ineira calitatile cerute dia-
conilor, Pavel revine la sensul general a1 cuvintului gi
ii da indemnuii lui Timotei (1 Tim. 4:6; vezi gi 1 Pet.
4:10 gi 4:11).
Relatarea din Faptele 6 cu privire la alegerea in
biserica din Ierusalim a sapte barbati care sa supra-
vegheze administrarea fondului de ajutorare a vadu-
velor ate considerata de obicei ca instituirea ociala
a diaconatului. Nu credem ca aceasta idee ate spri-
jinita de limbajul folosit. Daca lasam deoparte teoriile
care nu pot dovedite si care sustin ca Cei $apte sint
echivalentul elenistic al Celor Doisprezece, putem
observa in primul rind ca Cei Sapte nu sint numiti
niciodati ,,diaconi si, in al doilea rind ca, desi sint
folosite cuvinte inrudite, ele sint folosite in egal
masura la diakonia prin Cuvint exercitata de Cei Doi-
sprezece (v. 4) si la diakonia la mese (e ca ate vorba
de rnincare sau de bani) exercitata cle Cei $apte (v. 2).
Punerea miinilor ate un fapt prea obi.snu.it in Faptele
pentru a considerat aici ca ar avea o semnicatie
speciala ("ORDINARE), iar lucrarea lui $tefan si Filip
arata ca Cei $apte nu s-au limitat la slujirea la mese.
Tbtusi, trebuie sa tinem seama de argumentul lui
Lightfoot care ca locul pe care il aa Luca
acatui incident reecta important: pe care io acorda
el. Este ,,unu1 dintre acele fapte reprezentative din
care ate alcatuita aproape in intregime prima parte
(Philippianss, p. 188). Semnificatia, insa, nu sta in
instituirea unei ordini in ierarhia slujirii, ci in faptul ca
ea ate un prim exemplu de delegare a responsabi1i-
tatilor administrative si sociale celor care au un carac-
ter si inzatrari potrivite pentru aceasta, un fapt care
trebuia sa devina caracteristic pentru bisericile dintre
Neamuri; in acelasi timp ate recunoaeterea faptului
ca asemenea functii fac parte din lucrare de slujire a
lui Cristos.
Folosirea ecleziastica a institutionalizat si a ingus-
tat conceptul din N11 Scrierile ne-canonice vechi recu-
nosc existenta unei clase cle diaconi dar nu specic
functiile lor (Cf. 1 Clement 42; Ignatius, Magnesians 2.
1; Trallians 2. 3; 7. 3). Scrierile de mai tirziu arat ca
diaconii indeplineau functii cum sint vizitarea si aju-
torarea bolnavilor, care trebuie s facut parte din
diakonia cratina din vremurile apostolice; dar un loc
tot mai proeminent ate ocupat de functiile lor in
Eucharist (prin slujirea la masa la mesele comune?) si
de relatia lor personala cu ierarhia episcopala.
tarea, in unele cazuri, a numarului diaconilor la sapte
se datoreaza probabil unei arhairari deliberate.
BIBLIOGRAFIE. H. W. Beyer, TDNT 2, p. 81-93; J.
B.1.ightfoot, The Christian Ministry (= Philippianss,
p. 181 s.urm.); F. J. A. Hort, The Christian Ecclesia,
1897, p. 198 s.urm.; A M. Farrer in The Apostolic
Ministry, ed. K. E. Kirk, 1946, in special p. 142 s.u.rm.;
B. Reicke, Diakonie, Festfreude und Zelos, 1951, p. 9
s.urm.; K. Has, NIDNTT 3, p. 544-SS3.
A.F.W.
Dmcoulpi. '1-ivi a fost diakonos a bisericii din
Chencrea (Rom. 16:1); acat titlu ate tradus ,,sluji-
toare in unele traduceri (VA), dar in cele mai multe:
,,diaconita".
Parintii Greci de obicei au citat 1 Tim. 3:11: ,,Tot
asa si femeile trebuie s fie cinstite, etc., considerind
calitatile care urmeaz ca ind aplicate femeilor dia-
conite si nu sotiilor de diaconi. Probabil ca aceasta
tmducere ate mai corecta decit cea din AV: ,,'Ibt asa
si sociile lor trebuie s5 e cinstite, etc. Theodore de
Mopsuestia traduce expresia ,,neclevetitoare para-
frazind-o: ,,sa nu spuna altora datainuirile primite in
exercitarea slujbei lor (ed. Swete, 2. p. 128).
Prin anul 111 d.Cr. Plinius, g-uvernatorul Biciniei,
serie ca a interogat prin tortura doua slujitoare care
erau numite diaconite (ministrae) in ritualurile cra_-
tzine (Epistulae 10. 96). Cuvintul ,,slujitoare poate sa
denote aici pozitia lor seculari sau functia lor in
comunitatea crestina: ate evident ca Plinius cauta sa
gaseasca dovezi de canibalism.
Dupa aceasta perioada se pare ca nu exista nici o
dovada literara clara despre diaconite pina in malul
al 3-lea, in Didascalia. Din aceasta cauza unii au pus
la indoial existenta unei asemenea functii in perioada
NT. Dar intrucit primii erau meticulosi in ce
private rapectarea convenientelor, multe functii a-
tribuite diaconitelor in scrierile de mai tirziu (de ex.
vizitarea femeilor din case pagine) s-au aplicat si in
vremurile apostolice. Prin urmare, numirea diaconi-
telor ate probabil apriorica, iar textul din Luca 8:2
s.urm. poate foarte senmificativ. lndatoririle lor erau
analoage cu cele ale diaconilor: ele erau pur si simplu
,,fernei diaconite, asa cum sugereaza cele doua texte
din NT. (Cuvintul diakonissa avea sa e introdus mai
tirtiu cind functiile distinctive ale diaconilor au deve-
nit liturgice.)
BlBL1OGRAF1E.Eseuri de C. H. '1'\1rner si W. Collins
in The Ministry of Women, 1919, J. G. Davies, JEH, 14,
1962, p. 1 s.urm. A.F.W.
DIASPORA. Termenul ,,Diaspora (gr. diaspora)
sau ,,lmprastierea poate desemna atit evreii raspinditi
in lumea ne-evreiasca (cum are cazul in loan 7:35; 1
Pet. 1:1) sau locurile unde locuiesc ei (cum ate cazul
inIac.1:1;ludit S219).
1. Originea
Este greu sa sum cit de devreme a inceput imprastierea
voluntara a Israelului; exista indicii ca a existat 0
,,co1onie veche la Damasc (1 lmp. 20:34), si ate
posibil ca politica expansionista a lui Solomon sa
dus la stabilirea unor avanposturi comerciale. Dar
regii Asiriei si ai Babilonului care au cucerit lsraelul
au introdus un factor nou - transplantarea fortati a
unor ale populatiei in alte regiuni ale irnperiului
lor (2 lmp. 15:29; 17:6; 24:14 s.urm.; 25:11 s.urm.).
Aceasta politica prevedea indepartarea claselor care
puteau fumiza conducatorii resti ai poporului si a
mestesugarilor. Mu.lte dintre aceste grupuri trans-
plantate, in special din regatul de N, probabil ca si-au
pierdut identitatea nationala si religioasa, dar comu-
nitatea iudee din Babilon a avut o lucrare profetica
importanta, a invatat sa pastreze inchinarea la Dum-
nezeu] lui Israel far-a Templu sau jertfe si a produs
oameni vajnici care s-au intors sa reconstruiasca Ieru-
salimul. Tbtusi, numai o parte s-a intors in timpul
domniei lui Cirus; o comunitate evreiasca mare si
putemica a ramas pina in vremurile medievale, avind
o revizuire proprie a textului Talmudului.
ll. Amploarea
lsraelitii din strainatate nu erau uitati de cei de acasa
si imaginile profetice dapre interventia milostiva a lui
Dumnezeu in vremurile de pe urma include restau-
rarea fericita a ,,israelului imprastiat (de ex. ls. 11:
12; 'l'ei. 3:10; cf. si Ps. 147:2, unde uot traduce ,,din-
sporai lui Israel"). Zona geograca din vedeniile pro-
fepilor are de multe ori mai mare decit irnperiul Asi-
rian sau cel Babilonian. Cu alte cuvinte, incepuse deja
o alta imprstiere care probabil ca a fost voluntari la
inceput, dar intirite de refugiati, asa cmn arata ler.
43:7; 44:1. Evreii s-au stabilit in Egipt si in tinuturi
mai departare si mai putin cunoscute. Papirusurile
aramaice gasite la Elephantine ("PAPlRUSUR.i, *SIN)
arunca 0 lumin lugubra asupra comunitatilor din
Egipt, cele mai indepartate dintre ele aindu-se la
Prlma Cataracta; papirusurile provin dintr-o comuni-
tate comerciala evreiasca avind un altar propriu si
idiosincrasie (elemente saine incluse in religia is-
raelita).
Odata cu cuceririle lui Alexandru cel Mare a
inceput 0 noua era a Imprastieriiz un numar tot mai
mare de emigranti evrei pot ii observati in cele mai
diverse locuri. 1n secolul 1 d.Cr. Filon a spus ca nu-
marul evreilor din Egipt se ridica la un milion (In
Flaccum 43). Geograful Strabo, ceva mai devreme,
noteaza numarul si pozitia evreilor din Cirena si a-
dauga: ,,Poporul acata si-a croit calea in ecare ce-
tate si nu ate usor as gasesti vreun loc in ltunea
locuita care sa nu primit pe acat popor si unde sa
nu-si faca simtita puterea (citat de Jos., Ant. 14. 1 15,
loeb).
Exista numeroase dovezi cu privire la adevarul
general al atimarii fcute de Strabo. Siria avea ,,colo-
nii evreiesti mari. Juster (1914) insira 71 de cetti
din Asia Mica afectate de lmprstiere: nu incape indo-
iala ca lista ar putea largita in zilele noastre.
torii romani, cum a fost Horatiu, marturisesc intr-un
mod neprietenos dapre prezenta si obiceiurile evre-
ilor din capitala. Deja in anul 139 i.d.Cr. a avut loc 0
expulzare a evreilor din Roma: edictul mentionat in
Fapt. 18:2 a avut citeva precedente. Evreii, insa, s-au
intors intotdeauna. ln ciuda lipsei lor de popularitate
- ascuns prea putin in discursurile guvernatorilor
Pilat si Galio, si evidenta in strigtul mulp'mii din Filipi
(Fapt. 16:20) si din Efes (Fapt. 19:34) - evreii s-au
dovedit a un fel de exceptie universal. Exclusi-
vitatea lor social, tabuurile lor de neinteles si religia
lor necompromititoare - toate acstea erau tolerate.
Numai ei puteau fi scutigi de jertfe ,,0ciale si de
serviciu militar (intmcit ei nu mrsluiau in ziua de
sabat). Sub stpinirea Seleucizilor, Ptolemeilor si ro-
manilor - Diaspora, in ciuda opozitiei fitise pe care a
intimpinato si in ciuda izbucmnl''or sporadice de via
lenta slbadca - s-a bucurat in general de pace si
prosperitate.
Diaspora nu a fost limitat la lmperiul roman: a
fost proeminenti si in sfera de influent persan, asa
cum ilustreaza multimea adunati la Ziua
(Fapt. 2:9-11). Josephus povqteste lucruri intere-
sante dapre evrei intreprinzitori de talia lui Fra Dia-
volo din Portia (Ant. 18. 310 .urm.) si despre conver-
rea 5i regelui din statul de frontier-5
Adiabene (Ant. 20. 17 .urm.).
I1]. h-isiturl can-acteristiee
Ciudteniile din Elephantine nu sint tipice pentru
iudaismul din Diaspora. Viata celor mai multe dintre
aceste comunitati se concentra in jurul Legii si al
sinagogii, dqi putem nota ca marele preot Onias, un
refugiat din familia lui Tadoc, a stabilit un templu la
beontopolis in Egipt, in secolul al 2-lea i.d.Cr, pe baza
rextului din ls. 19:18 .urm., si a spus ca majoritatea
evreilor din Egipt aveau temple ,,conIrare rinduielilor
(Ant. 13. 66). Dar prin inssi natura lucrurilor, ei nu
an putut trii exact ca si evreii din Palestine. Diaspora
din apus trebuie s triasc in lumea greac 5i trebuia
s vorbeasc greceste. Un rezultat important a fost
traducerea cirtilor sme in greac - Septuaginta
("'lEX"lE $l VERSIUNT). Legendele dapre originea ei
depun mrmrie dapre spiritul misionar al iudais-
mnlui elenistic. Ds_i ar putea grcsjt sa generaliziim
situap'a din Alexandria, putem observa acolo 0 comu-
nitate de evrei prosper-5 si edumti mare a cutat s
stabileasc un contact intelectual cu cultura greac
avansat. ludaismul ,,de-maianizat dar ortodox in
alte privinte, din canea lntelepciunii si din scrierile lui
Filon sint produse caracteristice. Existi de asemenea
dovezi de apologetic misionar evreiasc indreptat
spre cultura greac si coduri de pentru
convenipii dintre pgini. Romani 2:17-24 s-ar putea
s reprezinte un comentariu cu o nuant satir despre
felul in care iudaismul din Diaspora si-a intels misin-
nea.
Culture evreiasc elenistici a fost deli legii si
(cf. Filip. 3:5-6 - mrturia unui evreu din
Diaspora). Comunittile plateau taxa de o jumtate
de siclu pentru Templu si mentineau contact unele cu
altele si cu lerusalimul (cf. Fapt. 28:21 .urm.). Evreii
cucernici vizitau lerusalimul cu prilejul srbitorilor
mari atunci cind aveau posibilitatea (Fapt. 2:5 s.urm.;
8:27) si aveau deseori legturi strinse cu tara de
origine. Dar atmosfera culturali a devenit atit de
diferit indt comunititile din Diaspora aveau propria
lor sinagogd in lerusalim (cf. Fapt. 6:9). Este posibil
ca $tefan sa invatat unele dintre ideile radicale
despre Templu de la iudaismul din Diaspora, inainte
de c_onvertirea sa.
In ciuda lipsei de popularitate a evreilor, este clar
ca iudaismul a atras cu putere multi ne-evrei. Inchi-
narea simpla dar maiatuoasa inaintea unui singur
Dumnezeu, etica inalt, standardele inalte pentru via-
ia de familie, i-a atras pe multi - inclusiv oameni de
rang inalt - la sinagogi. Necesitatea pro-
babil ca i-a impiedicat pe unii brbati s devin pe
deplin *proze1iti, dar multi dintre ei au rmas printre
ascultitori ca ,,oameni temitori de Dumnezeu. In
timpul clitoriilor misionare ale lui Pavel intilnim
adsea ne-evrei in sinagogi (cf. I-apt. 13:43 .urm.;
14:1; 17:4; 18:4 $.urm.).
Un aspect mai putin fericit al atractiei exercitate
de iudaism a fost crezul rizpindit - atestat de multe
scrieri - c5 evreii poseda puteri magice deosebite si
cuvintele lor sacre sint deosebit de eciente in vraji.
Nu incape indoi.-115 ca unii evrei lipsi de scrupule an
protat de aceast reputagie si imilnim un asemenea
om in Fapt. 13 :6 $.urm. De asemenea, este probabil ca
a existat o extremi de invitaturi iudaice sincretisti si
sectara care s-a ocupat de mbterele si de ocultul care
erau atit de fascinante pentru lumea elenistic. Unele
culte pagine - cum era cultul Sabazios in Frigia - au
inclus ingrediente iudaice in porpuriul lor religios
exotic; dar oricit de importante ar acestea pentni
istoria ereziilor crestine ('GNOS'I'lClSM'), exist prea
putine dovezi ca ele ar fost reprezentative si impor-
tante in iudaismul din Diaspora, luat in ansamblu. Asa
cum este de asteptat, studiile arheologice scot la
lm-nin diferente de forrni considerabile si grade dife-
rite de exclusivitate cultural in diferite locuri si in
diferite epoci; dar nu exist nici un element care sa
indice a ar fi existat vreo indoial major in iudaismul
din Diaspora cu privire la unicitatea Dumnezeului lui
Israel, cu privire la revelapia Sa in 'Ibra si cu privire la
poporul Sau.
IV. Relatia cu cregtinlsmul
lnfluenta Diasporei in pregtirea caii pentru Evan-
ghelie ate incontestabila. Sinagogile au fost raspin-
dite in cea mai mare parte a lumii cunoscute si au fost
capetele de pod pentru primii misionari. Faptele Apos-
tolilor arar cum Pavel, care s-a numit singur apos-
tolul Neamurilor, si-a inceput de obicei lucrarea misio
nari prin predici in sinagogi. Aproape intotdeauna a
urmat o dezbinare, major-itatea evreilor din nastere
refuzind s-L reclmoasci pe Mesia, iar cei dintre Nea-
muri (adic, prozelitii tematori de Dumnezeu) L-au
primit cu bucurie. Ciplva convertiti reprezentadvi, cum
sint Comeliu si famenul etiopian, au fost mai intii
prozeligi sau oameni temtori de Dumnezeu. Este clar
c oamenii temdtori de Dumnezeu - copii ai Diasporei
- sint un factor vital in istoria Bisericii primare. Ei an
venit la credinta cu 0 cunoastere anterioara a lui
Dumnezeu si a Scripturilor si se fereau deja de ido-
latrie si de imoralitate.
D0: a indeplinit de asemenea o slujb misionara,
dincolo de efectul siu asupra Nearnurilor care au venit
in contact cu sinagogile: mai multi Printi ai Bisericii
declare: c citirea [XX a jucat un rol vital in convertirea
lor.
Confuzia aparent a unor scriitori pgini face s
e dicil de spus dac ei fac aluzie la iudaism sau la
crestinism. Lucrul acesta se poate datora fapmlui ca
adeseori comuriitatea crajn s-a nscut din sinul
iudaismului din Diaspora; pentru un pgin ignorant
sau indiferent, atitudinea convertitilor fata de multe
practici tradigionale pirea s e iudaic, chiar dac el
credea povestile de groaz cu privire la canibalism si
 I 1aincendieri,careeraupu.sepeseamacre<._sti.nilor.Pe
I
de alta parte, inuenta iudaice asupra multor conver-
titi de fmnte ne ajuta sa explicm de ce ,,iudai1area
a fost un pericol atit de mare pentru biserica apos-
tolica.
Este interaant ca Petru gi Iacov, amindoi evrei din
Palatina, se adraeaza cratinilor numindu-i ,,Dias-
pora (,,cei imprastiati) (lac. 1:1; 1 Pet. 1:1). la fel
ca si membrii din vechea imprastiere, ei sint ,,cal5tori
acolo unde traiac; ei se bucura de o solidaritate care
nu ate cunoscut! de pagini si ei sint datori cu o
1 loialitate tr-anscendent Ierusalimului de sus.
BIBLIOGRAFIB. J. Juster, Les Jus dans l'Empire
|
Romain, 1914, A. Causse, Les Disperss d'Israel, 1929;
E. Schiirer, History of the Jewish People, 2, 1978; HQ
1, p. 137 s.urm.; E. R. Goodenough, Jewish $ymboLs
in the Greeo-Roman Period, 1953-68 (relapia cu sim-
bolismul pagin); M. McL. Wilson, The Gnostic Prob-
lem, 1958; V. Thherikover, Hellenism: Civilization and
the Jews, 1959; H. J . leon, The Jews of Ancient Rome,
1960; M. Grant, The Jews in the Roman World, 1973;
E. M. Smallwood, The Jews under Roman Rule, 1977.
A.F.W.
iil
1| DIBLA. Apare numai in Ezec. 6:14 si nu a fost
\
identicat nici un loc cu acat nume; probabil c este
o eroare a unui scrlb, in loc de 'Ribla; in l)(X gasim
Dibla.
ii
l. J.D.D.
1'4
. i .
1:
DIBON. 1. O localitate din Iuda, ocupata dupe exil
\~ . [Neem. 11:25) dar care nu mai poate idenlicata in
zilele noastre.
2. Dibon (ebr. dfydn) din Moab, pe locul unde se
aa in prezent satul Dhiban, la E de Marea Moarta si
u\ la 6 km de riul Amon. Cetatea ate mentionata de
,1}
1
w Ramses II care a pretins ca a cucerit-o (K. A. Kitchen,
ll JEA 50, 1964, p. 63-70). La inceput a apartinut Moa-
~1, 1 bului, dar in vremurile pre-israelite a fost cucerita de
Sihon, regele amoriplor (Num. 21:26). lsraelitii an
I: cwcerit-o in perioada Exodului (Num. 21:30) si a fost
data triburilor lui Ruben si Gad (Num. 32:2-3). Tbtusi,
ll Gad a construit Dibonul (Num. 32:34) si de aceea ate
, numit Dibon-Gad (Num. 33:45), dai in Ios. 13:15
i ;1 .urm. se spune ca apartine lui Ruben. Probabil ca ate
unul dintre locurile de popas h ciltoria Exodului si
ate mentionat in Num. 33:45-46. Mai timiu Israel a
pierdut aceasta cetate, a fost recucerita de Omri si
apoi a fost cucerit de Mesa, regele Moabului, care
voi-bate dapre ea in Pietra Moabita, rindurile 21 si
28. Isaia si Ieremia au cunoscut-o ca o cetate moabita
(ls. 15:2; ler. 48:18, 22).
Excavatii arheologice au fost efectuate de $coala
Americana de Cercetari Orientale in 1950-195$ in
1%
if
colturile de SE, NV si NE ale rnovilei. Exista oarecare
*1 dovezi dapre ocuparea localititii in Epoca Veche a
Bronzului, citeva nivele pe patul de piatra, un zid gi
.,1 vase de lut din Epoca Vbche a Bronzului III. Ocuparea
de ctne moabiti dateaza din Epoca Fierului I si ate
repretentata de citeva damn mari. ln Conan de ss
exista rarnasite din Epoca Fierului ll, care se extind de
la jumitatea secolului al 9-lea pina la distrugera
cetatii de catre Nebucadnetar in 582 i.d.Cr. Aici se aa
0 raedinta regala, construite probabil de Mesa. Ra-
rnasitele mai tirzii provin din perioada Nabataenilor,
din cea Bizantina si araba.
BIBLIOGRAFIE. F. M. Abel, Geographic cle la Pales-
tine, 2, 1937, p. 304-305; N. Glueck, Exploration in
Eastern Palatine, 3, AASOR 18-19, 1937-1938, p.
115, 224 s.urm.; W. H. Morton, BASOR 140, 1955, p.
5 .urm.; R. E. Murphy, BASOR 125, 1952, p. 20-23;
W. L. Reid, BASOR 146, 1957, p. 6-10; A. D. 'l\ishin-
gham, BASOR 133, 1954, p. 6-26; 138, 1955, p.
29-34; AASOR 40, 1972; F. V. Winnett, BASOR 125,
1952; idem. si W. L. Reid, AASOR 36-37, 1961.
JA.T.
DIMA. Un colaborator al lui Pavel in perioada primei
intemnitari care a trimis salutari in Filirn. 24 qi Col.
4:14. In uldmul text el ate singurul mentionat are
nici un cuvint de lauda. Dupa acestea urmeaza nota
patetica despre faptul ca l-a prasit pe Pavel in perioa-
da celei de-a doua internnitiri (2 Tim. 4:10; Parry
traduce elegant: ,,m-a parasit in clipe gr-ele). Cuvin
tele lui Pavel: ,,din dragoste (agapsas) pentru lumea
de acurn, sugereaza ca Dima a fost atras la Taalonic
de interese personale si nu din lasitate. Numele nu
ate neobisnuit: se poate sa e un diminutiv de la
Dirnicrie. John Chaprnan (JTS s, 1904, p. 364 s.urm.)
a sustinut a Dirna, reabilitat, ate Dimitrie din 3 loan
12; argurnentul este la fel de speculativ ca si portretul
urit al lui Dima fcut in Faptele lui Pavel si Thecla.
A.F,W.
DIMITRIE era un nume g-rec obisnuit si in NT sint
rnentionate doua persoane cu acat nume.
1. Un cratin a carui rnarturie are laudata in 3
loan 12.
2. Argintarul din Efa, care a instigat revolta impo-
tnva lui Pavel (Fapt. 19:24, 38).
Au fost flicute speculatii pentru identicarea celor
doi (J. V. Bartlet, JTS 6, 1905, p. 208 s.urm., 215), iar
J. Chapman (JTS S, 1904, p. 364 .urm.) l-a identicat
pe 1 de mai sus cu Dima, colaboratorul lui Pavel (Col.
4:14; Filim. 24; 2 Tim. 4:10).
Numele apare si in Apocrife, unde se refera la trei
regi din dinastia Seleucida. Dimitrie l Soter a fost rege
al Siriei intre 162-150 i.d.Cr. Era ul lui Seleucus IV
si a obtinut tronul in unna morpii unchiului sau An-
tiochus Epiphana N, dupa ce l-a omorit pe ul lui
Antiochus, Eupator, si pe Lysias, generalul lui. El a
continuat persecutia Macabeilor inceputa de prede-
caorul sau i a fost omorit de Alexandru Balas (1 Mac.
10:50). Fiul sau, Dimitrie ll Nicator a razbunat moar-
tea tatalui sau prin infringerea lui Balas in 145 i.d.Cr.
si dupa o domnie caracterizata prin intrigi si dupli-
citate, in anul 138 i.d.Cr. a fost luat prizonier de catre
Mithradata I, regele Persiei. Dimiuie lll Eucaerus, ul
lui Antiochus Grypos, apare pentru scurta vreme pe
scena istoriei in anul 88 i.d.Cr., pentru a ajuta la
infringe:-ea lui Jannaem, dar a cazut in dizgratie la
putin timp dup aceea. Vezi R. H. Pfeiffer, History of
New Tatament Times, 1949.
D.H.W.

DINA (ebr. dind, ,,judecat5 sau ,,judecat). Fiica lui
Iacov si Lea (Gen. 30:21; 46:15). Cind Iacov si-a intins
tabra in apropiere de Sihem, Dina s-a dus s viziteze
femeile localnice (Gen. 34); Siherrt ul lui Hamor,
pg-intul hivit al Sihemului, a fost atras de ea si se pare
c a violate, iar apoi a cerut-0 in cstorie de la lacov.
Dar ii lui lacov au fost indignati; ei le-au cerut
locuitorilor Sihemului s se taie imprejur mai inainte
ca sa-si poat da consirntamintul pentru cisitorie.
Dupa aceea, Simeon si Levi (irnpreuna cu apartinatorii
lor) i-au atacat pe sihemiti prin surprindere si i-au
macelarit prin inselaciune. Iacov nu a aprobat aceasta
fapti (Gen. 34:30) si a condamnat-o (Gen. 4925-7).
Relatarea unor incidente triste de felul acata in care
erau implicate femei ate considerat de C. H. Gordon,
HUCA 26, 1955, p. 80, un indiciu al faptului ca nata-
tiunea ate veche, din epoca dinainte de Solomon.
K.A.K.
DIONISIE AREOPAGITUL. Membru al consiliu-
lui aristocratic din Atena ("AREOPAG); unul dintre
putinii atenieni convertiti de Pavel (Fapt. 17:34).
Traditzia din secolul a1 2-lea (Dionisie de Corint, in
Eusebius, EH 3.4; 4.23), potrivit creia el a fost primul
episcop al Atenei s-ar putea sa se bazeze numai pe
acat pasaj. O serie de scrieri mistice de mai rziu au
fost acceptate multa vreme ca ind scrieri ale sale si
au exercitat 0 inuenta puternica in Evul Mediu (vezi
traducerea partiala in engleza facuta de C. E. Rolt; R.
Roqua, ,,Dionysius Areopagitica, in RAC, un smdiu
recent). Alte speculatii cu privire la Dionisie (Dio-
nysim), legate probabil de cultul pagin al lui Diony-
sos, sint urmat-ite de Rendel Harris, Annotators of the
Codex Bezae, 1901, p. 76 s.urm.
A.F.W.
DIOTREF. Un om refractar minat de ambitii puter-
nice, care nu a vrut sa recunoasca autoritatea lui loan
Btrinul, l-a atacat in public, a interzis primirea ade-
rentilor lui $1, e prin excomunicare ociala, e prin
violenta zica, i-a exclus pe aceia care l-au primit. Desi
interventia Batrinului avea $5 e decisiva in cele din
urma, eiectul scrisorllor sale a putut anulat de
inuenta lui Diotref (3 loan 9-10). Nu ate clar dac
lucrul acata a fost facut in virtutea unei functii obis-
nuite (de ex., in calitate de episcop monarhic - cf. T.
Zahn, INTI 3, p. 374 sau-tn.) sau prin locul dominant
pe care l-a avut in cercul sau (cf. J. V. Bartlet, JTS 6,
1905, p. 204 .urm.). Pentru alte reconstituiri ima-
ginative, vezi J. Chapman, JTS 5, 1904, p. 357 s.urm.,
517s.unn.; B. H. Streeter, ThePrimitive Church, 1929,
p. 83 .urm.; C. H. Dodd, TheJohannine Epistles, 1945,
p. 161 .urm.
A.F.W.
DOCTRINA (INVATATURA). ln vr cuvintul @-
pare in principal ca traducere a termenului leqah, care
inseamna ,,ceea ce ate primit (Deut. 32:2; Iov 11:4;
Prov. 4:2; ls. 29:24). Ideea de colectie de invataturi
tevelate ate exprimata in principal de termenul trd,
care apare de 216 ori si ate tradus ,,lege.
ln NT Sin! folosite doua cuvinte. Didaskalia in-
seamna atit actul de invatare cit si continutul inva-
tturii. Este folosit cu refer-ire la invittura fariseilor
(Mat. 15:9; Marcu 7:7). Afara de un caz din Coloseni
si unul din Efaeni, ate un termen lirnitat la Epistolele
Pastorale (si pare sa se refere adaea la o colectje de
invataturi folosite ca standard de credint adevarata).
T1'l1\EI11ll didachi ate folosit in mai multe din
NT. $i acata poate daemna atit actul de invatare cit
si continutul invataturii. Este folosit cu privire la inva-
tatura lui lsus (Mat. 7:28 etc.) dapre care El a pretlns
ca ate divina (loan 7:16-17). Dupe Ziua
doctrina crestina a inceput sa e formulate (Fapt.
2:42) ca invatatura data celor care au raspuns la
krygma (Rom. 6:17). in biseric erau unii oameni a
caror functie ociala era sa-i invete acate lucruri pe
noii convertiti (de ex. 1 Cor. 12:28-29). Pentru conti-
nutul didach, vezi E. G. Selwyn, The First Epistle of St
Peter, 1946, Essay II.
R.E.N.
DI-ZAHAB. Unul dintre locurile mentzionate in
Deut. 1:1 pentru a indica locul unde au avut loc
cuvintarile care urmeaza. A fost identicat adesea cu
Dahab, pe coasta de E a peninsulei Sinai (de ex.
Rothenberg si Aharoni), dar aceasta identicare nu
poate reconciliata cu celelalte infotrnatii date (cf. v.
5). Ar trebui sa e in N Moabului si ed-Qheibe (la 30
de km E de (Hesban/Habon) pare s e cea mai
probabila localizare pin in prezent.
BIBLIOGRAFIE. F. M. Abel, Gographie de la Pales-
tine, 2, 1937, p. 307 si harta 4; B. Rothenberg si Y.
Aharoni, God: Wlldemess, 1961, p. 144, 161.
G.l.D.
DOICA. Acat cuvint se poate referi la 0 doica ce
alapteaza (ebr. mneqeg), si ate folosit cu referire la
Debora (Gen. 24:59) si ma_ma lui Moise (Exod. 2:7),
sau doica copilului loas (2 lmp. 11:2; 2 Cron. 22:11).
In Orientul Apropiat alaptarea era prelungita de obi-
cei pina la 2 ani, iar doica raminea adesea cu familia
ca o slujitoare de incredere, cum a fost cazul Deborei
(Gen. 35:8). Acelasi cuvint ate folosit in sens gurat
cu privire la teginele care se vor ingriji de poporul lui
Dunmezeu in viitorul glories (Is. 49:23). Pavel com-
para grija sa pentru credinciosi cu grija unei doici (gr.
rrophos) pentru copiii si (1 Ta. 2:7).
Intr-un sens mai general, persoana care se ingri-
jeste de copii ate in ebr. Timeneg; de exemplu, Naomi
(Rut 4:16) si guvernanta copilului Meboset care
avea S ani (2 Sam. 4:4) sint dacrise cu acat cuvint.
Forma masculina a acestui cuvint ebr., "6mn, tradus
in rom. tot "doica", ate folosita in sens gurat pentru
a dacrle grija lui Moise pentru israeliti (Num. 1 1:12)
si grija regilor care vor sluji pe poporul lui Dumnezeu
(ls. 49:23). Vezi Fapt. 13:18.
BIBLIOGRAFIE. H. Granquist, Birth and Child-
hood amung the Arabs, 1947, p. 107-117, 246-252;
RAC, 1, p. ass-ass. Jr
DODANIM. Numele unui popor care a descins din
Iavan, ul lui lafet, mentionat de doua ori in VT (Gen.
10:4; ebr. d6<i6nm, uot Rhodioi; 1 Cron. 1:7: ebr.
rdgnfm, UO( Rhodioi). Textul din Genaa probabil ca
 ar trebui citit (la fel ca Pentateuhul Samaxitean) r6;
Qnfm (d si r sint confundate cu atit in
scrierea ebr. veche cit si in cea ,,patrat5") si se refer
la locuitorii insulei Rhodes. Vezi E. Dhorme, Syria 13,
1932, p. 48-49.
T.C.M.
DOR. Cetate pe coasta mediteranean a Palestinei,
la S de Carmel. Regele ei s-a alimrat lui Iabin, regele
l-layorului, in lupta imporriva lui Israel si a fost infrint
(Ios. 11:1-2; 12:23). Desi era pe graniga lui Aser, a
fost dat lui Manase, care nu a reusit s-i iggoneasci
pelocuitorii canaaniyi (Jud. 1:27).Ve1.isi 1 lmp. 4:11;
1 Cron. 7:29. Este asociati cu En-Dot (Ios. 17:1 1), dar
este deosebiti de aceasta localitate. Este men;-ionati
ca ,,un oras al Tjekef, in povestea Wen_-Amon, din
secolul al 11-lea i.d.Cr. (ANE7, p. 26). In perioada
greco~roman a fost numit Dora (neutru, plural); q.
Josephus, Ant. 5. 87; 8. 35; Ap. 2. 114, 116; Vim 31.
G.T.M.
DORCA sau Thbita (,,gazel), a fost renumit pen-
tru actele sale de car-irate in biserica din lope (Fapt.
9:36). Cind ea a murit, au trimis pe doi membri ai
bisexicii la Lida, ca s-l cheme pe apostolul Petm. El
a venit imediat si, urmind exemplul lui Isus, i-a scos
afar pe bocitori. Apoi a ingenunchiat si s-a mgat si a
implinit insrcinarea divin care i-a fost dat (Mat.
10:8). Ea este singura femeie numit ,,ucenic (ma-
thEm'a) in NT.
M.B.
1 tit (1 Sam. 20:17-42).
DO'l'AN- Cimpia fertil a Dot:-mului separi dealurile
Samariei de mungii Carmel. Ofer o cale usoar pentru
1 cilitorii de la Betsean si Galaad, in drumul lor spre
Egipt. Aceste a fost drumul urmat de care
1~au dus pe losif in Egipt. Pisunile bune i-au atras pe
fniiluilacovdela Sihem, caresea laS, la32dekm.
1 In apropierea orasului (in prezent tell dg) se aa:
cisteme dreptunghiulare adinci de vreo 3 m, simare
cu groapa in care a fost pus Iosif (Gen. 37:17 .\u1'n.).
1
Elisei a condus derasamentul sirian, trimis si~l ia
i prizonier, de-a lungul drumului de pe deal pin la
Saman'a, la 16 km spre S. Slujitorul lui a fost incurajat
de vedenia armatelor cexesti adunate pe deal, la E de
oras (2 lmp. 6:13-23).
Excavai fcute intre 1953 si 1960 au scos la
lumin 0 cetate cu ziduri din Epoca Veche si Mijlocie
a Bronzului si o asezare din Epoca Noui a Bronzului
care se pare c folosise zidul cetgii vechi. Thothmes
111 enumer Dotanul printre cuceririle sale (cca. 1480
i.d.Cr.). Probabil c5 a fost unul dintre orasele absor-
bite de israeligi, fir s e cucerit (cf Jud. 1:27).
Zonele din Epoca Fiemlui care au fost scoase la lumin
pnezinti strzi inguste si case mici, cu pivnige si cup-
toare de piine din vremea lui Elisei. Printre dc-scope:-iri
se a cincisprezece buc51_:i de argint intro cutie de
lut, repnzzentind economiile unei persoane. A existat
0 asezare si in perioada asirian si elenistic (cf. Iudit
4:6; 7:3).
BIBLIOGRAFIE. Rapoarte de excavagii de J. P.
i Free, BA 19, 1956, p. 43-48, dinperioada 1953-1955;
BASOR 131, 1953, p. 16-29; 135, 1954, p. 14-20; 139,
1955, p. 3-9; 143, 1956, p. 11-17; 147, 1957, p.
36-37; 152, 1958, p. 10-18; 156, 1959,19. 22-29; 160,
1960, p. 6-15; EAEHL 1, p. 337-339.
A.R.M.
DRAG OSTE
I. In Vechiul 'lBtament
a. Etimologie
Cuvintul ,,d1-agoste este corspondentul termenului
ebr. ahag, care este folosiz intr-un sens la fel de larg
ca si in limba noastr si este cuvinml cel mai obisnuit
pentru intreaga gam de sensuri. Alte cuvinte ebr. sint
dog si ra'yd (care se refer la dragostea ptimas si,
respectiv, femeia care constituie obiectul dragostei, in
special in Cint.), ygag (de ex. Ps. 127:2), hlaq (de
ex. Ps. 91:14), hyag (numai Deut. 3313), @111 (de
ex. I_e.r. 4:30, dapre amangi) si riiham (Y5. 18:1).
ln VT dragostea, e umani, e divin, este cea mai
profund expresie a pexsonalitgii si a apropierii din
relaile personale. in sensul nereligios, H1151; este
tennenul cel mai des folosit pentru a descrie impulsul
reciproc al sexelor, in care nu ate reginere sau senti-
ment de necuxiyie (vezi (Tint. pentru cea mai sublim
exprsie a sa). Fste folosit de asemenea pentm o
mulgime de relai personale (Gen. 22:2; 37:3) si
nepexsonale (Prov. 18:21) care nu au nici o legit-ur
cum este impulsul sexual. in semi este o for;5 l5un-
tric (Deut. 6:5 ,,putere) care imboldeste la inde-
plininea acgiunii care aduce plcexe (Prov. 20:13), la
obnerea obiectului care trezeste doringa (Gen. 27:4)
sau, in cazul persoanelor, la sacriciul de sine pentru
binele celor iubigi (Lev. 19:18, 34), o loialitate nec1in-
b. Dragostea lui Dumnezeu pentru oameni
(i) Obiectul ei. Obiectul acestei dragoste este in prin-
cipal un grup (Deut. 4:37, ,,p5rinii vostri; Prov. 8:17,
,,cei ce M5 iubesc; ls. 43:4, ,,lsmel), desi se sub-
ingelege clar c5 individul are parte de atitudinea divi-
ni fagi de grup. Numai in trei locuri ni se spune despre
Dumnezeu c5 ax iubi un om, si in ecare caz are vorba
de un rege (2 Sam. 12:24 si Neem. 13:26, Solomon;
Is. 48:14, ?Cirus). Aici s-ar putea ca relapia special s
e stabilit deoarece regele lui lsmel este pn'vit, intr
un sens, ca un u al lui Dumnezeu (cf. 2 Sam. 7:14;
Ps. 2:7; 89:26 s.urm.), iar Cirus din pasajul din cartea
lui Isaia ax putea s e un pexsonaj reprezenattiv.
(ii) Caracterul ei personal. Avind rdcinile inpte
ferm in caracterul personal al lui Dumnezeu insusi, ea
este mai profund decit dragostea unei mame pentru
copiii ei (Is. 49:15; 66:13). Lucrul acata este cit se
poate de clarin Osea 1-3, unde (in orice ordine am citi
oapitolele) relagia dintre pmfet si sogia sa indel,
Gomer, ilustreaz terneiul suprem al legrnintului di
vin intr-o relayie mai profund decit cea legal, Intr-0
dragoste care este gata s sufere. Dragostea lui Dum
nezeu face parte din pexsonalitatea Lui si nu poate
inuengat de pasiune sau abtut de neascultare
(Osea 1 1:1-4, 7-9; acest pasaj se apropie cel mai mull
in VI de a declara ci Dumnezeu este dragoste). ln-
delitatea Israelului nu poate avea nici un efect asu-
pra ei., cci ,,te iubac cu o iubire vesnicz? (ler. 31 :3).
Ameningareaz ,,Nu-i mai pot iubi (Osea 9:15) are
interpretata cel mai bine in sensul ca El nu vrea sa mai
e Dumnezeu] lor.
(i.ii) Caracterul ei selectiv. Deut., in special, ba-
zeaza relagia stabilita prin legimint intre Israel si
Dumnezeu pe dragostea prioritara a lui Dumnezeu.
Spre deosebire de zeii altor napiuni, care le apartin
pentru motive naturale sau geograce, Iahve a luat
si l-a ales pe Israel pentru a l-a iubit (Deut.
4:37; 7:6 $.unn.; 10:15; ls. 43:4). Aceasta dragoste
este spontana, tar: sa e cauzata de vreo valoare
inn-inseca a obiectului ei, 0 dragoste care creaza va-
loare (Deut. 7:7). Corolaml ate de asemenea adeva-
rat: Dumnezeu uraste pe cei pe care nu-i iubeste (Mal.
1:2 s.urm.). Desi in diferite pasaje, in special in Iona
$1 in Cintarile Robului din Isaia, ate prevestit o
doccrini a dragostei univeisale, nu gasim nicaieri o
expzimare concreta a acateia.
c. Dragoszea ca datorie religioasd
(i) Fat de Dumnezeu. Dragostea fata de Dumnezeu
cu toata personalitatea (Deut. 6:5) este cerinta lui
Dumnemeu; aceasta nu trebuie inteleasa ca o sirnpla
respectare scrupuloasa a unei legi divine impersonale,
ci ca o chemare Ia o relatie de devotament personal
creata si sustinuta in inima omului prin lucrarea lui
Dumnezeu (Deut. 30:6).
Ea consta din experienta simpla si plina de bucnrie
a partasiei cu Dumnezeu (ler. 2:2; Ps. 18:1; 116:1),
realizata in ascultarea zilnica de poruncile Lui (Deut.
10:12, ..sa iubati si sa slujesti pe Domnul, Dumnezeu]
tau; Ios. 22:5: "S5 iubiti pe Domnul, Duxnnezeul
vostru, sa umblati in toate caile Lui). Aceasta ascu1-
tare ate mai fundamental! pentru natura dragostei
fat! de Dumnezeu decit orice sentiment. Dumnezeu
este singurul care va judeca since:-itatea ei (Deut.
13:3).
(ii) Fatd de oameni. Dragostea ate poruncita de
Dumnezeu ca 0 relatie umana normala ideala si, ca
atare, primate aprobarea legii divine (Lev. 19:18)
da_i interdictia paxalela care se refera la ur este
legata de inima (Lev. 19:17) arata clar ca si aceasta
ate mai profunda decit o simpli relatie legala. Nu se
poruncate nicaieri iubirea dusrnanului, desi acata
trebuie sa e ajutat (Exod. 23:4 s.urm.), chiar daca
uneori motivele sint egoiste (Prov. 25:21 s.urm.).
n. In Noul 'lest.a.ment
a. Etirnoiogia
Cel mai obisnuit cuvint gr. din NT pentru toate for-
mele de dragoste este agap, agapa. Acesta ate unul
dintre cele mai rar intilnite cuvinte in greaca clasica,
in care exprima, in puginele cazuri in care apare, cea
mai inalt si mai nobila forrna de dragoste care vede
ceva nespus de pretios in obiectul sau. Folosirea ter-
menului in NT nu deriva direct din greaca clasic ci
din LXX, unde apare in 95 da procente din toate ca-
zurile unde in traducerile modeme intilnim termenul
,,dragoste, si in toate cazurile unde ate vorba de
dragostea lui Dumnezeu pentru om, a omului pentru
Dumnezeu sau a omului pentru aproapele sau. Ia
demnitatea pe care 0 poseda cuvintul in NT a con-
tribuit folosirea lui in revelatia VT. Cmntul are un
sens bogat datonta asocierilor din VT.
Phileii ate altemativa pentru agapa. Este folosit
in mod ob's_nuit cu referire la afectgiunea intima (loan
11:3, 36; Apoc. 3:19) si cu referire la placerea avuta
pentru lucrurile care sint placute (Mat. 6:5), da_i
folosirea celor doua cuvinte se suprapune in mod
considerabil. Multe studii exegetice au fost facute pe
textul din loan 21:15-17 cu privire la faptul ca Pen-u
spune phil se (,,Sint prietenul tau, J. B. Phillips),
avind o retinere aparenta de a spune agap6 se Este
greu sa intelegem de ce un scriitor ca loan, care a
folosit o greaca simpla, ar folosit cele doua cuvinte
in acat context, afara de cazul ca a intentionat s faca
o distincgrie intre sensurile lor. Totusi, existenta unei
distinctii clare - aici si in alta parte - ate contestata
cu tarie de unii teologi si nu ate observata de conten-
tatorii amid, cu exceptia probabila a lui Ambnozie (On
Luke 10. 176) si Vulg., care folosate diligo si amo
pentru a traduce agapa si, rapectiv, phile. (B. B.
Wareld, ,,The 'lerminology of Love in the New Tata-
ment, PTR 16, 1918; J. l-l. Bernard, St John, ICC, 2,
1928, p. 701 s.un'n.).
b. Dragostea lui Dumnezeu
(i) Pentru Cristos. Relatia dintre Tktal si Fiul este o
relatie de dmgoste (loan 3:35; 15:9; Col. 1:13). Cu-
vintul ,,preaiubit (agaptos), care are sensul de ,,sin-
gurul preaiubit, ate folosit de sinoptici numai cu
referire la Cristos, e direct (Mat. 17:5; Marcu 1:11),
e indirect (Mat. 12:18; Marcu 12:6) (B. W. Bacon,
,,Jaus Voice from Heaven, AJT 9, 1905, p. 451
s.um1.). Aceasta dragoste ate reciproca (loan 14:31;
cf. Mat. 11:27). Intrucit din punct de vedere istoric
aceasta dragoste ate anterioara creatiei (loan 17:
24), rezulta ca dai ate cunoscuta de oameni numai
in felul in care ate revelata in lsus Cristos si in
rascurnparare (Rom. 5:8), face parte din insasi natura
Dumnezeirii (1 loan 4:8, 16) si lsus Crista, care ate
dragostea intrupata si personicati (1 loan 3:16),
este revelatia de Sine a lui Dunmezeu.
(ii) Pentru oameni. in Evangheliile sinoptice Isus
nu foloseste niciodata agapa sau phile pentru a
exprima dragostea lui Dumnezeu pentru oameni. Dim-
potriva, El a revelat-o prin nentunaratele Sale vin-
decari milostive (Marcu 1:41; Luca 7:13), prin in-
vatatura Sa despre faptul ca Dumnezeu il primate pe
pacatos (Luca 15:11 s.urm.; 18:10 s.urm.), prin du-
rerea simtita feta de neascultarea oamenilor (Mat.
23:37; Luca 19:41 .urm.) si prin faptul ca El lnsusi a
fost un prieten (philos) al vamailor si pacatosilor
(Luca 7:34). Aceasta activitate rnintuitoare ate pro-
clamata in Evanghelia dupa loan ca o demonstrate a
dragostei lui Dumnezeu, iacindu-le parte oamenilor
de realitatea eterna a vietii (loan 3:16; 1 loan 4:9
s.urm.). lntreaga drama a rscumprarii, concentrata
in jurul mortii lui Cristos, este dragostea divina in
actiune (Gal. 2:20; Rom. 5:8; 2 Cor. 5:14).
La fel ca si in V1, dragostea lui Dumnezeu ate
selectiva. Obiectul ei nu mai ate vechiul Israel, ci noul
Israel, Biserica (Gal. 6:16; Efes. 5:25). Dragostea lui
Dumnezeu si alegerea facuta de El sint strins legate,
nu numai in scrierile lui Pavel ci, indirect, siin anumite
armatii ale lui lsus lnsusi (Mat. 10:5 s.urm.; 15:24).
Cei care nu sint cuprinsi in dragostea dattoare de
viata a lui Dumnezeu sint "copii ai miniei (loan 3:35
s.urm.; Efes. 2:3 s.urm.) si ai ,,diavolu1ui (loan 8:44).
Tbtusi, ate clar ca intenp'a lui Dumnezeu ate min-
tuirea lumii intregi (Mat. 8:5; 28:19; Rom. 11:25
s.urm.) - cane este in ultima instant:-"i obiectul dragos-
tei Lui (loan 3:16; 6:51) ~ prin propovduirea Evan-
gheliei (Fapt. 1:8; 2 Cor. 5:19). Persoanele indivi-
duale sint iubite de Dumnezeu in noul legamint (Gal.
2:20), dai rispunsul la dragostea Lui irnplicii pirtasie
cu poporul lui Dumnezeu (1 Pet. 2:9 s.urm., un pasaj
dapre care se considera in general ca vorbeste despre
botez).
c. Dragostea ca 0 fndatorire religioasd
(i) I-atd dc Dumnezeu. Starea naturala a omului ate
aceea de dusman cu Dumnezeu (Rom. 5:10; Col.
1:21) si sa-L urasca (Luca 19:14; loan 15:18 s.urm.),
iar aceasta dusmanie poate vzut clar in Watson, 1953; W. Giinther, C. Brown, NIDNTT 2, p.
Aceasta atitudine este transformata intr-una de dra-
goste prin actiunea anterioari a lui Dumnezeu de a-L
iubi pe om (1 loan 4:11, 19). Dragostea lui Dumnezeu
pentru om si dragostea omului pentru Dumnezeu sint
deseori atit de strlns legate indt este greu de stabilit
daca expresia ,,dragostea lui Dumnezeu indica un
genitiv subiectiv sau obiectiv (de ex. loan 5:42).
lsus lnsusi, dai a acceptat si a lntarit cu propria
Sa autoritate $ema (Marcu 12:28 s.urm.) si a asteptat
ca oamenii sa-L iubeasca pe Dumnezeu si pe El atunci
cind aveau prilejul sa nu o faci (Mat. 6:24; 10:37
s.urm.; Luca 11:42; loan 3:19), a preferat sa vor-
beasca dapre relatia ideal dintre om si Dumnezeu in
termenii credintei (Mat. 9:22; Marcu 4:40). Se pare
ca - in conceptia Lui - cuvintul ,,dragoste nu a pus
sucient accent pe increderea umila pe care E1 a
considexato vital pentru relagia omului cu Dinn-
nezeu. In consecinta, desi in NT sintem indemnati sa-I.
iubim pe Dumnezeu cu o dragoste care se exprima in
slujirea semenilor (1 Cor. 2:9; Efes. 6:24; 1 loan 4:20;
5:2 s.urm.), scriitorii urmeaza de obicei exemplul lui
lsus si indeanma la credinta.
(ii) Fa_td de semeni. La fel ca si in VT, dragostea
reciproca trebuie sa e idealul pentru relatiile dintre
oameni. Isus a corectat gindirea evreiasca din vremea
Lui in doua privinte. (a) El a insistat ca porunca de a-l
iubi pe aproapele nu ate o porunca limitatoare (Luca
10:29), asacurnse arrnaintr-omarepartea exegezei
rabinice a Lev. 19:18, ci inseamna dimpotriva ca a-
proapele trebuie s e cel mai apropiat obiect al
dragostei caracteristice pentru inima cratina (Luca
10:25-37). (b) El a extins aceasta cerinta de a iubi si
a inclus pe dusmani si pe prigonitori (Mat. 5:44; Luca
6:27), desi nirneni afara de copiii noi ai lui Dumnezeu
nu pot avea aceasta atitudine, deoarece ea apartine
unei epoci noi (Mat. 5:38 s.urm.), implica un har
supranatuial (,,r5splat5, Mat. 5:46; ,,credit, Luca
6:32 .urm.; ,,mai mult, Mat. 5:47) si ate adresata
unui grup de ,,ascultatori (Luca 6:27) care se deo-
sebac foarte net de pacatosi (Luca 6:32 s.un-n.) si
vamai (Mat. 5:46 .un'n.).
Aceasta atitudine noua nu este nicidecum o utopie
semimentala, deoarece trebuie sa aiba ca rezultat
ajutorarea practica a celor care an nevoie de ajutor
(Luca 10:33 s.u.rm.); nu ate o virtute superciala,
deoarece presupune un raspuns fundamental din
ma (1 Cor. 13 passim) la dragostea anterioara aratat
de Dumnezeu (1 loan 4:19) si o acceptare a lucrarii
Duhului in adincurile intei omului (Gal. 5:22).
Forrna caracteristica a acatei dragoste in NT este
dragostea pentru ceilalpi crestini (loan 15:12, 17; Gal.
6:10; 1 Pet. 3:8; 4:8; 1 loan 2:10; 3:14), dragostea
pentru cei din afara comunitatii crestine ind ex-
primatainevanghelizare (Fapt. 1 :8; 10:45; Rom. 1:15
s.urm.) si in suportarea cu rabdare a persecution (1
Pet. 2:20). Cratinul ' iuba_te pe fratele sau: (Cl)
pentru a imita dragostea lui Dumnezeu (Mat. 5:43,
45; Efa. 5:2; 1 loan 4:11); (b) pentru ca vede in el
unom pentru care a murit Cristos (Rom. 14:15; 1 Cor.
8:11); (c) pentru ca vede in el pe Cristos Insusi (Mat.
25:40). Existenta acatei dragoste reciproce, avind ca
rezultat unitatea crestinilor (Efes. 4:2 s.urm.; Filip.
2:1 .urm.) ate, pentru lumea din afara, semnul clar
al realitatii uceniciei crestine (loan 13:35).
BIBLIOGRAFIE. J. Moffatt, Love in the New Testa-
ment, 1929; A. Nygren, Agape and Eros, Pt. 1, tr. P. S.
538-S51; G. Quell, E. Stauffer, TDNT 1, p. 21-55.
F.H.P.
nmcosm FRA1'EAscA. Cuvintul gr. philadeI-
phia (Rom. 12:10; 1 Ia. 4:9; Evr. 13:1; 1 Pet. 1:22;
2 Pet.1:7) nuare sensul gurat de dragoste ca acea
si fata de un frate, ci are sensul de dragoste dintre cei
care sint in fratia cratina (adelphot, 1 Pet.
2.17; 5:9; cf. adjectivul philadelphos, 1 Pet. 3:8). in
afara scrierilor cratine (de ex. 1 Mac. 12:10, 17)
cuvintul philadelphia ate fqlosit numai cu privire la
oameni cu origins comuna. In VT cuvintul ,,frate, la
fel ca si naproape, irsemna ,semen israelit (Lev.
19:17 s.un'n.; cf. I-apt. 13:26). lsus a largit sfera dra-
gostei de oameni (Mat. 5:43-48; Luca 10:27-37), dar
in acelasi timp, prin faptul ca i-a numit pe urmasii S51
,,f1-ati ai Sal (Marcu 3:33 s.urm.; Mat. 28:10; loan
20:17) si frati unii cu altii (Mat. 23:8; Luca 22:32), El
a stabilit o dragoste speciala pentru ceilalti crestini,
pe care 0 descrie termenul philadelphia (cf Rom.
8:29).
Lucrul acata este aratat in viata colectiva a bise-
ricii (cf. homothymadon, ,,intr-un suflet, impreuna.
I-apt. 1:14; 2:46; 4:24; 5:12; 15:25). Este un rezultat
al dragostei lui Cristos (Efes. 5:1 s.urm.) care este
nomial $5 e game la (1 Ta. 4:9 s.u.rm.) ; dar
ace:-isti dragoste trebuie manta (1 Tes. 4:10) si adi.n-
cita (Rom. 12:10) asa incit sa fie durabila (Evr. 13: 1),
autentica (anypokritos, 1 Pet. 1:22; cf. Rom. 12:9) si
serioasa (ektenis, 1 Pet. 1:22; cj. 4:8). Este manifes-
tata inn-un mod comun de gindire (to auto phronein.
Rom. 12:16; 15:5; 2Cor. 13:11; Fil. 4:2;c). Gal. 5:10;
Filip. 2:2, S; 3:15) si de triire (:5 aut stoichein, Filip.
3:16), in special in ospitalitate (Evr. 13:1 s.u.rm.; 1
Pet. 4:8 s.ur-m.) si ajutorarea crestinilor in nevoie
(Rom. 12:9-13). Ea le doveda_te crestinilor (1 loan
3:14) silurnii (loan 13:35) autencitatea credintei lor
(1 loan 2:9-11; 3:10; 4:7, 11, 20; 5:1).
Prin denitrie philadelphia nu se poate realiza in
afara ,,fan-iiliei credintei, ci ate asociata cu respec-
tarea ruturor (1 Pet. 2:17) si cu facerea binelui Ia toti
(Gal. 6:10). Opusul ei nu ate exclusivitatea sau in-
diferenta fata de cei din afara (hoi 0:6, Marcu 4:11; 1
Cor. 5:12 s.urm.; Col. 4:5; 1 Ta. 4:12), ci dragostea
neimplinita a lui Cristos, o dragoste care constringe si
care divizeaza (2 Cor. 5:14; cf. Luca 12:50-53).
(*DRAGOS'l'E, "'FAMlLIE, AFRO/KPELE.)
BIBLIOGRAFIE. A. Nygren,Agape and EF052, 1953,
p. 153-155; TDNT 1, p. 144-146; NIDNTT 1, p. 254-
260; 2, p. 547-sso.
P.E.
nmcosm, ivuisi. DE. lndatorirea cratina de
a-i iubi pe ceilalti cratini a fost exprirnata intox-
deauna in intrunirile de partasie. O asemenea partasie
a fost realizat.-1 din cele mai vechi timpuri prin par
dparm la 0 mas comun i mesele de dragoste,
ggapai, sint menonate de Iuda (v. 12; cf. 2 Pet. 2:13).
1; evrei msele de prtigie erau un lucru obignuit iar
inue Neamuri aveau loc intmniri asemntoare. Prin
m-mare, era normal ca atit evrei cit i cei
dintre Neamuri s adopte acest obicei. Numele ag1p
a ajuns s e dat mai tixziu mesei de pirteie. '1btu$i.
ate un anacronisrn s5 aplicm termenul in sensul su
mai recent la conditie dscrise in Faptele gi in 1
Cg;-[n[gni_ ,,Fringerea piinii mentionat in Fapt. 2:42,
46 poate descrie 0 mas obignuit care includea atit
agape cit $1 euharist (vezi F.F. Bruce, Acts of the Apos-
tles, 1951). Relatarea Sf. Pavel despre adminstrarea
euharistului (in 1 Cor. 11:17-34) arat ci aceasta
avea loc in contextul unei cine de Cuvintarea
aderimasbun la'11'oa, cares-a lungitpini lamiezul
noptii, a fost tinut la 0 mas de prtgie in ziua intii
a sptiminii 5i a inclus euharistul (Fapt. 20:7 .unn.).
Degi se poate ca obiceiul mselor de prteie ale
evreilor s fost un temei sucient pentru agapi, unii
leagi acest obicei de imprejuririle in care a avut loc
Cina cea de tain. Sacramentul a fost instituit la masa
pascal. Unii teologi sustin 05 ii are originea in alte
mase de pirtieie obi$nuite, c\.u'n sint qiddTsh $i ha~
biirh. Primii ucenici probabil c an reprodus cadrul
primului Eucharist, ind precedat de 0 asemenea ma-
si de pirt5ie. Separarea maei de agape de euharist
a avut loc dup vremea NT. Teoria lui Lietzmann,
potrivit creia euharistul i agape pot corelate cu
dou tipuri diferite de ceremonii sacramentale din NT,
este in general respins ("'CINA DOMNULUI).
Pentru dezvoltarea ultexioar a agape $1 euharis-
tului, vezi scrisoarea lui Pliniu citre Tkaian, Didache,
Iustin Martiml, Apol. 1. 67, ll-zrtullian, de Corona 3.
BIBLIOGRAFIE. J. H. Kelly, Love Feasts: A History
of the Christian Agape, 1916; J. H. Srawley, Early
History of the Liturgy, 1947; G. Dix, Shape of the
Liturgy, 1944.
RJ.C.
DREGKTOR. in Ezra 7:25 cuvintul ,,dreg5tor red
termenul ebr. it, Judectof. In Jud. 18:7 ,,nu era
nimeni stpin.i.nd peste ei este o parafrazare a
expresiei idiomatice ebr. yras 'eser ,,a avea stpinire.
in Dan. 3:2-3 ,,dneg5torii (aram. t1"tHye') sint enu-
merati intre functionarii ociali chemati de Nebu-
cadnetar.
in NT Luca folosqte in Evanghelia sa (12=11, se)
cuvintele arch? i archn (,,a domni i ,,domnito:)
pentru a se referi in general la autorittile civile. Pavel
a fost btut, intemnitat i apoi eliberat de ,,dreg5torii
din Filipi (Fapt. 16220, 22, 35-36, 38). Aici cuvintul
gr. este srratgoi, care inseamn ,,generali sau "con-
ductori de oeti, dar care a ajuns s5 e folosit intr-un
context politic ca un echivalent pentru tennenul latin
praetores. Acest titlu a fost gisit in unele inscriptii ca
un nume ecvent dat conductoror de colonii, deei
titlul lor corect era duoviri. Dovezi cu privire la tit-
lurile dregtorilor din Filipi pot gsite in CIL, 3, 633,
654, 7339, 1420615. ("SlNEDRIU, "POLI1_IE.)
D.H.W.
DREGATOR. in VI; se folossc fiou cuvinte: ebr.
nissll ,,dneva sus pus, folosit in 1 Imp. 22:47, pentru
vice rege sau regent, care administra Edomul cind
acesta plitea tribut lui Iuda in timpul domniei lui
losafat; gi evr. pehd, in Est. 8:9; 9:3 (VA; VSR ",,guver-
natqf).
In NT, VA folosqte gr. anzhyparos (Fapte. 13:7-B,
12; 19:38) gi anthypateu (,,era cinnuitor... Fapte
18:12), vsn ",,proconsul.
F.F.B.
DREPTATE. DREPT. Cuvintul ,,dreptate apare de
115 ori in V1 (vsn), ind de obicei traducerea ter~
menului milpt, ,,judecat", care constituie regu1a
dupi care at trebui si se ghideze iudecitorii. In
versiunea VA, insi, ,,dreptate traduce termenul milpiit
0 singuri dat (Iov 36:17); in alt parte ate 0 n'a~
ducere a termenilor secieq sau fgiqd. Ultimele dou
substantive sint traduse cel mai frecvent cu ,,nepri-
hnire; cind mi.'pEt i gaqa apar impreun, sint
traduse in VA prin expraia ,judecat i dreptate (de
ex. 2 Sam. 8:15; cf. Gen. 18:19), dsj gi VSR red
aceeagi combinagie "dxeptate ei neprih.m'.re. Prin ur-
mare, in VA trebuie inteles c ,,dreptate ate echi-
valent cu neprihinire ndrepttixe gi numai rareori
este o redare a ideii mai inguste de ,,echitate legal,
cu care are asociat in prezent termenul ,,dreptate.
Expresia ,,a face (cuiva) dreptate apare de dou ori,
ind derivat de la ridcina verbal ebr. corspun
ztoare, sgaq, cauzativi, care inseaxnn ,,a declare pe
cineva drept (2 Sam. 15:4; Ps. 82:3). in mod asem5-
ntor, adjectivul sgdiq, ,,neprih5nit (,,indrept5tit),
este tmdus de pate 40 de ori prin adjectivul ,,drept,
in ambele versiuni mentionate mai sus. in NT} vsa,
substantivul ,,dreptate reprezint atit krisis, Jude
cat, cit gi dikcu'osynE, ,,neprih21nire, inclreptitire.
Cuvintul nu apare in traducerea VA, dar adjectivul
dikaios, "neprihnit, indrepttit este tradus de peste
30 de ori ,,drept.
Ideea biblici de dreptate poate unnrit prin
noun stadii cronologice de dezvoltare.
1. Din punct de vedere emologic se pare c
ridcina termenului sgi_Eqd, la fel ca gi cea a substan-
tivului inrudit yler, ncurpie de inim (Deut. 9:5),
inseamn ,,ceva drept, in sensul zic (BDB, p. 841).
2. inc in epoca patriarhal sgfEqd a avut sensul
abstract de conformare, a unui obiect sau a unei
actiuni, la un standard de valori acceptat, de ex.
,,cinstea lui Iacov in raport cu tennenii contractului
su cu Laban pentru ingrijirea oilor (Gen. 30:33).
Moise vorbeete despre cintare, greutti i msuri drep-
te (corecte) (Lev. 19:36; Deut. 25:15) i insist ca
judec5torii lui Israel s ,,judece cu dreptate (Deut.
16:18, 20). Argumente care sint de fapt indoielnice
pot prea ,,drepte la prima vedere (Prov. 18:17);
stpinii sint atentionati s-i trateze pe sclavii
lor cum ,,se cuvine (Col. 4:1). Chiar gi obiectele
neinsuetite pot fi descrise cu termenul segeq dac se
conformeaz unor standarde adecvate. Exprsia ,,c~
rri ale segeq (Ps. 23:3), de exemplu, indic nigte
crri Pe care se poate umbla.
3. Intrucit standardul cel mai inalt din viat este
derivat de la caracterul Dmtmezeirii, incepind din
vremea lui Moise (cf. Deut. 32:4), ,,dreptatea sau
,justitia face distinctie intre ceea ce ate voia lui
ii
i
1. Durrmezeu si activit5_u'1e care rezulta din ea. Comrile
F cerati declara: ,,Drepte si adevarate sint caile Tale
i
(Apoc. 15:3). Cind a recunoscut caracterul suprem al
;.
I voii Domnului, Iov a spus: ,,Cum ar putea omul sa-si
scoati dreptatea inaintea lui Dumnezeu? (Iov 9:2; cf.
4:17; 33:12). Dar chiar daca Dumnezeu nu as soco~
teala omului, "dreptul si dreptatea deplina El nu ie
fringe (37:23), deoarece actiunile unui Dumnezeu
care actioneaza in armonie cu propriile Sale standarde
sint intotdeauna perfecte si drepte ('1'ef. 3:5; Ps. 89:
14). Prin unnare, sEqd poate dacrie pastrarea de
carte Iahveh a vietii oamenilor sianimalelor (Ps. 36:6)
sau separarea Lui de orice actiune daarta (Is. 45:19).
in amindou acate versete sQ?iqd ate tradus in engl.
I cu ,,neprih5ni.te, dar ar mai corect sa e tradus tatire a celui care o merit, ,,trim-nful Domnului (in
,,temei.nicie sau ,,ceea ce ate demn de incredere.
v 4. Printr-0 tr-anzitie naturala, ,,dreptate ajunge si
identice acel standard moral prin care Dumnezeu
mascara conduita umana (Is. 26:7). $i oamenii tre-
i buie ,,s5 fac dreptate (Gen. 18:19) in umblarea lor
1.
>4 cu Dumnezeu (Gen. 6:9; Mat. 5:48); caci nu cei ce
aud, ci aceia care implinesc Legea sint ,,socotit:i nepri-
l. haniti inaintea lui Dtunnezeu (Rom. 2:13). Dreptatea
5 ate un atribut pe care neasteptam sa-I intilnim numai
in inimile celor care se tern de Dumnezeu (Luca 18:2),
i deoarece dreptatea - in sensul biblic - incepe cu sn-
l tenia (Mica 6:8; Marcu 6:20; 1 Ia. 2:10) si cu o
.3.
inehinare sincgra inaintea lui Dumnezeu (Luca 2:25;
Fapt. 10:22). In sensul pozitiv, participarea cu toata
inima a oamenilor din Gad la cucerirea Canaanului
poruncit de Dumnezeu ,,a adus Ia indeplinire drep-
tatea Dornnului (Deut. 33:21); cf. S. R. Driver, ICC).
Obligatia conformarii constante la voia morala a lui
Dumnezeu le revine in special regilor (2 Sam. 8:15;
5 ler. 22:15), printilor (Prov. 8:15) sijudecatorilor (Eel.
5:8); dar de la orice credincios adevar-at se asteapta
,,s5 faca dreptate (PS. 119:121; Prov. 1:3; cf per
1 sonicarea dreptatii in Is. 59:14). Dreptatea (iustitia)
constituie opusul pacatului (Ecl. 7:20) si ate o nasa-
turi caracteristica a lui Isu_s, Maia (Is. 9:7; Zah. 9:9;
Mat. 27:19; Fapt. 3:14). In scrierile poetice din VT
gsim declaratii de dreptate personala facute de oa-
meni ca David (,,F-mi dreptate Doamne, dupe nepri-
hinirea si nevinovatzia mea, Ps. 7:6-9; cf. 18:20-24)
sau Iov (,,Eu sint drept si nevinovat (Iov 12:4; cf
1:1); aceste armatii pot parea nepotrivite cind le
privim in lumina recunoscute a autorilor lor
(cf. Iov 7:21; 13:26). Scopul poetilor, insi, ate e s5
se dezvinovateasca de anumite infractiuni de care au
fost acuzati de dusmanii lor (cf. Ps. 7:4) e sa declare
curatia acopului si inchinarea inaintea lui Dumnezeu
din toata inima (Ps. 17:1). ,,Ei sint patrunsi de spiritul
credintei simple si al increderii copilaresti, care se
bazeaza are rezerve pe Dumnezeu si ei tagaduiac
orice partsie cu cei rat, de care se asteapta sa e
deosebiti in cursul Providentei lui Dumnezeu (A. F.
Kirkpatrick, The Book of Psalms, 1906, 1, p. lxxxvii).
Ezechiel a descris un asemenea om spunind a el
,,urmeaz.a legile Mele si pazate poruncile Mele
omul acata ate drept si va trai negrait, zice Domnul,
Dumnezeu (Ezec. 18:9).
5. In ce private guvernarea divina, justitia devine
o trastura ear-acteristic a unui anumit mod de a
pedepsi infractiunea morala. ln urma biciuirii plgilor
trimise din cer, Faraon a mirturisit: ,,Dornnul ate
saddfq, iar eu si poporul meu sintem vinovati (Exod.
9:27; cf. Neem. 9:33); iar unul dintre tilhari i-a strigat
celuilalt in timp ce erau pe oruce: ,,Pentru noi este
drept... (Luca 23:41). Dumnezeu nu poate rmine
indifereznt fate de rau (Hab. 1:13; cf. 1ef. 1:12), Cel
Atotputemic nu pervertate dreptatea (lov 8:3; cf.
314; 36117} Chifqi Malta au crezutintr-o
judecata divine, asa incit atunci cind l-au vzut pe
Pavel muscat de o viper au tras concluzia: ,,0mul
acata ate un ucigas, cci ,,Dreptatea nu vrea sa-1
lase s5 triasca (Fapt. 28:4). Dreptatea punitiv a lui
Durnnezeukeste un foc mistuitor (Deut. 32:22; Evr.
12:29; "M1NIE) si condamnarea ate dreapta (Rom.
3 8)
6. lncepind am vremea judecatorilor, insa, sgi_Eqd
a ajuns s dacrie si actiunea judecatorilor de indrep-
Rad, rom. ,,binefacerile Domnului) (Jud. 5:11). Ast
fel, Absalom i-a promls unul reelamant ex! ,,Ii va face
dreptate (2 Sam. 15:4; cf Ps. 82:3), iar Solomon a
declarat ca ,_locuinta celor neprihiniti (drepti) este
binecuvintat de Domnul (Prov. 3:33; cf. Ps. 94:15).
lndreptagzirea d.iv/ina a devenit 0 cetere a contem-
poranilor lui Isaia: ,,Imi oer hotar-in drepte (ls. 58:2-
3), deoarece chiar daci interventia lui Dumnezeu se
poates fost aminat (Eel. 7:15; 8:14; cf. Is. 40:27)
El ,,a fost plin de rivna pentru tara Lui si S-a indurat
de poporul San (Ioel 2:18).
7. Asemenea cuvinte prezint un alt aspect, in care
justitia divini inceteaza s5 constituie o expraie a unei
rasplatiri morale bine denite si imparte mai degraba
mila, dragoste si indurare divina. Aceasta idee apare
prima data in rugaciunea lui David de a iertat pentru
pacatele sale in legatur cu Bataeba. El s-a rugat:
"Izbaveste-ma de vina singelui virsat, si Iimba mea va
lauda s_z1Eqd (indurarea) Th (Ps. 51:14). David nu a
cautat indreptatire, deoarece el tocmai si-a recun0s-
cut pacatul mundar si, de fapt, pacatosenia sa inca de
la nastere (Ps. 51:5). Cererea lui a fost sa primeasc
o iertare nemeritata; aici sgHqd poate tradus printr-
o simpla repetare - ,,O, Dumnezeul mele:
limba mea va cinta ,,mintuirea Ta". Cu alte cuvinte,
sg6qd a ajuns s aib un intela Iegat de mintuire;
este acordarea milostiva de catre Dumnezeu a mintu~
promise, an sa plna seama de meritele oamenilor
(cf. David folosate termenul in acelasi sens in Ps.
31:1;103:17; 143:1). Sfemicul lui David, Eran, trece
in cursul a numai doua versete de la o referire la
,,dreptatea (sedeq, potrivit cu sensul 4 de mai sus) si
judecata lui Dumnezeu (Ps. 89:14) la 0 marturie
plina de bucurie: ,,(Poporul Israel) se bucura de ega-
qd' (dreptatea, indurarea promisa) Ta (Ps. 89:16; cf
un contrast similar in ls. 56:1). De aceea, cind Isaia
vorbate dapre un ,,Dumne1eu drept si mintuitor (ls.
45:21), el nu se gindeste la ,,un Dumnezeu drept si in
acelasi timp un Mintuitof, ci ,,un Dumnezeu saddfq
si, prin urmare, u.n Mintuitof (cf. paralelistnul ter-
menilor ",,nepn'h5nire si mintuire, in ls. 45:8; 46:13) .
De asemenea, in NT citim ca ,,dac5 ne marturisim
pacatele, E1 este eredincios si drept (dikaios - credin
cios promisiunii Sale milostive, rara s ceara dreptate)
sa ne ierte pacatele noastre (1 Ioan 1:9). Asemenea
concepte de justitie non-jucliciara, trebuie sa e limi-
tate la acele pasaje in cane autorul a intentionat acat
sens. In Rom. 3, dirnpotriva, contextul pune accentul
pe minia lui Dumnezeu impotriva pacatului si pe jertfa
ispasitoare a lui Cristos pentru a satisface justitia
Tatalui, iar noi trebuie s inter-pretam dikaios (Rom.
3:26) in sensul traditional: ,,Ca Dumnezeu s5 e drept
(sa stabileasca pedeapsa, potrrivit cu sensul 5 de mai
sus) si totusi (in acelasi timp) sa socoteasca drept pe
cel ce ctede in Isus (vezi Sanday si Headlam, ICC;
UUSTIFICARE).
8. Ca 0 stare care se naste din ,,iustitia iertatoare
a lui Dumnezeu, gasim in Scriptura o sdEqd umana
dapre care se afirrna in acelasi timp ca ate un atribut
moral propriu lui Dumnezeu (sQEqd in sensul 4 de
mai sus), dar care a fost acordat acum celor care cred
in harul Lui. Moise a dacris in felul acata modul in
carecredintalu.iAvraamaservitcaunmijloc pentru
atribuirea neprihanirii (Gen. 15:6), desi trebuie sa
observim, daigur, ca in cazul lui credinta nu a con-
stituit in sine un merit pentru indreptitire ci doar i-a
fost ,,socotita astiel. E1 a fost justicat prin credinta,
nu datoritd credintei sale (cf. John Murray, Redemp-
tion, Accomplished andApplied, 1955, p. 155). Haba-
cuc a declarat in mod asemantorz ,,Cei neprihanit
(drept) va trii prin credinta lui (Hab. 2:4), cu toate
ca si in cazul acata jisticarea nu derive din ,,credin-
ciosia rudimentara a omului, oi din dependenta sa
umila de indurarea lui Dumnezeu (in contrast cu
increderea in sine a babilonienilor, pe care acelasi
context ii condamna; vezi si Rom. 1:17; Gal. 3:11).
Profetul lui Dumnezeu, Isaia, a fost cel dintii care a
vorbit direct dapre nmostenirea robilor Domnului
sqd care vine de la Mine (ls. 54:17). A. B. David-
son a observat corect dapre aceasta ,,indr-eptagire:
,,Nu ate un atribut divin. Este un efect divin produs
in lumea lui Dumnezeu (The Theology of the Old
Testament, 1925, p. 143). Cu alte cuvinte, exista in
Iahve o neprihanire care, prin harul Lui, devine 0
posaiune a credinciosului (Is. 45:24). Propria noasua
neprihnire ate total inadecvata (ls. 64:6); dar ,,in
Iahve noi sintem ,,neprihaniti (indreptatiti) (sEgaq)
(Is. 45:25), intrucit am fost cuti drepti prin meritul
lui Cristos imputat (atribuit) nou (Filip. 3:9). Un
secol mai tirziu, Xeremia vorbate in felul acata despre
Iuda dapre Dumnezeu Insusi ca un ,,locas al nepri-
(dreptatii) (ler. 31:23; 50:7), adica, 0 sursi
de justicare pentru cei credinciosi (cf. let. 23:6;
33:16, ,,Iahveh, neprihnirea noastra, Theo, Laetsch,
Biblical Commentary, Jeremiah, 1952, p. 191-192,
254).
9. Dupa cm-n Dunmezeu, in harul San, revarsa
neprinanire peste cei nedemni, poporul lui Dumnezeu
este chemat sa ,,caute dreptatea (Is. 1:17) in sensul
de a apira pe vaduva si de a ,,judeea pricina saracului
si a celui lipsit (ler. 22:16). Prin urmare, ,,dreptate
sau ,,justitie a ajuns si insemne bimatate (Luca 23:
50) si consideratie plin de dragoste (Mat. 1:19). ln
afara de aceasta, incepind din vremea Exilului, cu-
vintul aramaic sidqd, .,neprihanire, a avut un sens
ingust si a indicat rnilostenie sau carltate (Dan. 4:27),
ind echivalent cu expraia ,,a da siracilor (Ps. 112:
9; c Mat. 6:1). De aceea am putea concepe ,,justitia
biblic, in Special in acate ultime trei sensuri supra-
juridice, implic o anumita tensiune sau conttadictie:
de ex. sgEqd, in sensul al 7-lea - indurare - pare sa
ierte tocmai infractiunile pe care le condamna in
sensul al 5-lea - sensul punitiv. Solutia nala, ins,
apare in persoana si lucrarea Domnului lsus Cristos.
Exemplul etic oferit de viata Lui fira pcat (Evr. 4:15)
constituie punctul culminant al revelatiei biblice des-
pre voia morala a lui Dumnezeu si depseste cu mult
dreptatea pervertita, numai cu o aparenta de corec-
tudine, a carturarilor si fariseilor (Mat. 5:20). Totusi,
El care le-a poruncit oamenilor sa fie perfecti, asa cum
Tatal lor cel ceresc este perfect (Mat. 5:48), a dat
dovada in acelasi timp de o dragoste rm egal si $5-a
dat viata pentru prietenii Sai care nu meritau lucrul
acata (loan 15:13). Aici a fost revelata sgEqd, jus-
titia, in stadiul sau etic 5, in stadiul rascumparator 7
si in stadiul de imputare 8, unite intr-unul singur.
Cristos a venit pentru ca Dumnezeu sa poate: ii drept
si totusi sa indreptateasca pe cel care crede in Isus
(Rom. 3:26) si pentru ca noi sa m gsiti in E1, care
ate cut neprihanirea (dreptatea, indreptatirea),
sntirea si rascmnprarea noastxi (1 Cor. 1:30).
BIBLIOGRA1-IE. H. Conzelmann, ,,Cu1-rent Prob-
lems in Pauline Raearch, in R. Batey (ed.), New
Testament Issues, 1970, p. 130-147; W. Eichrodt,
Thaologyofthe Old Testament, 1, 1961, p. 239-249; D.
Hill, Greek Words and Hebrew Meanings, 1967, p.
82-162; J. Jeremias, The Central Masage of the New
Testament, 1965, p. S1-70; G. E. ladd, A Theoloy of
the New Testament, 1975, p. 437-450; J. B. Payne,
Theology of the Older Testament, 1962, p. 155-161,
165 s.urm.; G. Quell si G. Schrenk, TDNT 2, p. 174-
225; Norman I-I. Snaith, Mercy and Sacrice, 1953, p.
70-79; si The Distinctive Ideas of the Old Testament,
1946; J. A. Ziesler, The Meaning of Righteomness in
Paul, 1972; H. Seebass, C. Brown, NIDNTT 3, p. 352-
377.
J.B.P.
DROJDII (ebr. fmrim, ,,drojdii, Is. 25:6; ler. 48:
11; Tet. 1:12). Sedimentele care se depun pe iundul
vaselor cu vin. Vezi VIN $1 BAUTURI TARI, precum si
un articol excelent si cuprinzator intitulat ,,Sherna
rim, in A Cyclopaedia of Biblical Literature de Kitto.
in VT expresia ate folosita numai in sens figurat.
J.D.D.
DRUMUL t1vn>ARA1'Esc. Numele dat 4-mum
directcare duce dela Go1fu1Aqaba 1aDamasc, in Siria,
la E de Marea Moarta si valea lordanului. Drumul a
fost folosit intre secolele al 23-lea si al 20-lea i.d.Cr.,
ind marcat de-a lungul sau de asezari si for-tarete
datind din prima perioada a Epocii Bronzului. Prin
urmare, este probabil oi Chedorlaomer si sai
s-au apropiat de Sodoma si Gomora pe drumul acata
si tot pe drumul acata au fost urrniriti de Avraam
(Gen. 14). Folosirea ulterioari in secolele al 16-lea
pina la a1 13-lea i.d.Cr. ate marcat de asemenea de
ruine care pot E datate si care arati ca regiunea
drumului a fost ocupat: pe vremea cind edomitii si
amonitii i-au impiedicat pe Moise si pe israeliti $5-I
foloseasca (Num. 20:17; 21:22; cf. Deut. 2:27). In
timpul domniei lui Solomon drumul a jucat un rol
important in legaturile comerciale dintre Etion-Ghe-
bet, Iuda si Siria. Pietxele de hotar romane arata ca a
fost inglobat in drumul pe care Traian l-a construit in
secolul al 2-lea d.Cr. si a fost folosit de Nabataeni.
S_>oseaua moderni unneaza in parte traseul vechi si
continua sa e numita Ihriq es-Sultan.
BIBLIOGRAFIE. N. Glueck, The Other Side of the
Jordan, 1945, p. 10-16; J. A. Thompson, Archaeology
and the Old Testament, 1957, p. 57-58; Y. Aharoni,
LOB, p. 49-52.
DJ.W.
 DRUSILA- Nascuta in anul 38 d.Cr. (Jos., Ant. 19.
354), icaceamaitinarialui 'l.\'odAgripaI,eaafost
Qi sora lui Agripa I1, care a date in castorie unui rege
E: sirian neinsemnat, Azizus din Emesa. Procuratorul
Felix, indemnat de magidanul dpriot Atomos (pe
5. care unii, folosind u.n text inferior al scrierilor lui
Josephus (Ant. 20. 142), i'1 identic cu ,,Elima din
Fapt. 13:8), a convins-o s-l piriseasci pe Azizus i
sa se cstoreasc cu el.
Txtul Apusean spune c5 Drusila, nu sotul ei, a fost
cea care a vrut sa-1 cunoasc pe Pavel (57 d.Cr.), dar
Y;
r,r- pare indoielnic ca apostolul s fi gsit in aceasta
adolacenta evreica ranata 0 ascultatoare receptiv
la discmsul sin dapre ,,nepril'\nire, dapre infrinare
1 i dapre judecata viitoare (Fapt. 24:24-25).
J.D.D.
1
,|
DUAIJSM. Clteva teme caracteristice de doctrin
P
biblici pot fi intelae xnai bine dac sint examlnate pe
<
fundalul dualiste. Cuvintul ,,clualism a fost
folosit in sensuri difetite in istoria teologiei 5i a filo-
zoei, dar ideea de baza ate aceea a unei
intre doua principii independente unul de altul i in
unele cazuri opuse unul altuia. Astfel, in teologie
Dumnezeu ate pnezentat in opozitie cu un principiu
spiritual al raului sau cu lumea materiala, in lozoe
1 spiritul este prezentat in opozitie cu materia, in psi.ho-
logie suetul sau mintea sint prezentate in opozitie cu
trupul.
I I. Dumnezeu oi fortele rlulul
lb:-menul .,dualism a fost folosit pentru prima oara
de Hyde in Historic Religionis Vetcrum Persarum, pu
blicata in 1700. Dal lntre expergi continua si e
dezbtuta problema daca religia persana in ansam~
blul ei at trebui s e descrisa ca o religie dualist,
este clar ca in unele perioade ale mazdeismului a
existat o credint inn-0 int rea, prin insi natura
sa, autoarea ri-lului, 0 int care nu igi datoreaza
originea creatorului binelui, ci exista independenta de
el. Aceast int a adus in existenti creaturi opuse
celor create de spiritul bun.
Este cert ca israelitii au venit in contact cu acate
conceptii, prin intennediul inuentelor persane, dar
orice asemenea crez. in existenta rului din eternitate
gi cu putere creatoare, chiar daca crezul ate modicat
prin credinta in victoria nal a binelui, a fost inac-
ceptabila pentru scriitorii biblici. Satan $i toate fortele
rului sint supuse lui Dumnezeu, nu numai in Victoria
Lui nal, ci $i in activitatea lor prezent i in faptul
c ele insele sint creaturi ale Sale care au czut in
pacat (cf. in special Iov 1-2; Col. 1:16~17).
II. Dumnezeu oi lumefa
Multe cosmogonii antice I1 prezint pe Dumnezeu sau
pe zei impunind ordinea $1 for-ma asupra materiel
1 pre-existente, dar amorfe. Oricit ar de maleabili in
mina divin, materia care nu ate creat de Dumnezeu
impune in mod necaar 0 limit?! actiunii divine, com-
parind-o cu activitatea creatoare a omului, care tre~
buie intotdeauna s lucreze cu un material dat.
In conceptia biblici dapre creatie, da_i Dumnezeu
gi lumea sint doua notiuni foarte distincte gi panteis-
mul ate evitat cu grij, se consider ci lumea ii
datorea lui Durnnereu nu numai forma ci ins5i
existenta (Evr. 11:3; cf. 2 Mac. 7:28).
III. Spirit gl mate:-Ie
Dualismul gsate 0 expraie mai lozogi in facerea
unei distinctii absolute intre spirit 5i materie, cuplata
cu o tendinta considerabil de a considera c spiritul
este bun iar materia ate rea, sau cel putin O pie<1i<;5
in calea spiritului.
Deprecierea moral a materiei, in conuast cu spiri~
ml, ate contrar doctrinei cratine dapre creatie $1
invataturii biblice dapre pcat. Situatja ate mai bu-
na $1, in acelaai timp, mai rea decit cea zugrivita de
dualism. Pe de-o parte, rnateria nu ate rea in mod
inerent; Creatorul a considerat ca tot ce a fcut ate
bun (Gen. 1:31); pe de alta parte, consecintele rele
ale rebeliunii impotriva lui Dumnezeu afecteaz nu
numai domeniul material cl i cel spiritual. ln locure
cerati exist ad spirituale ale riutatii (Efa. 6:12) gi
cele mai grozave pcate sint spirltuale. Biblia nu ac-
cept nici metazic dintre spirit $1 maten'e.
Dinamismul ebraic nu private lumea in termeni sta
tici, ci in termenii unei activitti constante a pro-
videntei divine care folosate cu aceeai a
genti materiali sau forte pur spirituale. Astfel, ideile
gliintice modeme dapre inter-relatia dintre energie
i materie sint mai apropiate de perspectiva biblic
decit de platonism sau de dualismul idealist. ,,Dum-
nezeu ate Spirit (Duh) (loan 4:24); dar ,,Cuvintu1
S-a facut trup (loan 1:14).
IV. Suet Q1 (ap
Un exemplu special de evitaxe a dualismului in git
direa ebraica ate in cazul doctrinei biblice dapre om.
Glndirea greaca $1 in consecinti nmlti invitati ele-
niratori evrei $1 cratini, an privit trupul ca pe o
inchisoare pentru suet: sma sima, ,,t1-upul ate un
mormint. Scopul invatatilor a fost sa se elibereae de
tot ce ate mxpac gi in felul acata sa-gi elibereze
suetul. Dar in Biblie omul nu ate un suet i.nt1'-u.n
trup, cl o unitate tn1p/suet; lucrul acata ate atit de
adevrat incit pina i la inviere, dai camea i singele
nu pot mogteni lmpratia lui Dumnezeu, vom avea
trupuri (1 Cor. 15:35 .urm.).
M.H.C.
nun, DUHUL smrr. ln vr, apare in ebr. rah,
de 378 ori (plus de 11 ori in aram. in Dan.); in NT, in
gr. pneuma de 379 ori.
I. Intelmul de bazj al termenilor rah
l pnzuma
In glndixea ebr. veche rah a avut diferite intelesuxi i
toate an avut 0 pondere aproape egala. 1. Vfnt, 0 fort
putemic, invizibil i misterioasi (Gen. 8:1; Exod.
10:13, 19; Num. 11:31; 1 Imp. 18:45; Prov. 25:23;
ler. 10:13; Osea 13:15; Iona 4:8), asociat de opicei
cu ideea de tarie sau violenta (Exod. 14:21; 1 Imp.
19:11; Ps. 48:7; 55:8; ls. 7:2; Ezec. 27:26; Iona 1:4).
2. Suare (adica, aer ~ pe o scar mica), duh sau spirit
(Gen. 6:17; 7:15, 22; Ps. 31:5; 32:2; Ecl. 3:19, 21;
ler. 10:14; 51:17: Ezec. 11:5), aceeagi forti miste~
rioasa observat in viata gi vitalitatea omului (gi ani-
malelor). Poate tulburat sau activata inn-0 anu-
{ma directie (Gen. 41:8; Num. 5:14, 30; Jud. 8:3; 1
Imp. 21:5; 1 Cron. 5:26; Iov 21:4; Prov. 29:11; ler.
51:17; Dam 2:1, 3), poate hanclicapata sau dimi-
nuat (Ios. 5:1; 1 lmp. 10:5; Ps. 143:7; Is. 19:3) $1

poate fi reinviata (Gen. 45:27; Jud. 15:19; 1 Sam.
30:12). Cu alte cuvinte, forta dinamic ce constituie
omul poate scizuta (ea dispare la moarte) sau poate
avea loc 0 izbucnire brusca de forti vitala. 3. Putere
divind, cind rah ate folosit pentru a dacrie oeaziile
in care oamenii par s5-si depiseasci limitele - nu ate
vorba cle 0 simpla crestere a vitalittii, ci de o forti
supranaturala care pune stapinire pe ei. Asa s-a intim-
plat in special cu din vechime (Jud.
3:10; 6:34; 11:29; 13:25; 14:6, 19; 15:14 s.urm.; 1
Sam. 11:6) si cu profetii din vechirne - acelasi rtlah
divin a produs starile de ataz si vorbirile pmfetice
(Num. 24:2; 1 Sam. 10:6, 10; 19:20, 23 s.urm.).
Tbtusi, acatea nu at trebui tmtate ca un set dis-
tinct de intelauri; dimpotriva, avem de-a face cu un
specu-u larg de intelesuri si ecare dintre ele se con-
topeste cu celelalte. Observati, de ex., sugapunema
intelesului 1 si 2 in Ps. 78:39, 1 si 3 in 1 p. 18:12;
2 lmp. 2:16; Ezec. 3:12, 14, 2 si 3 in Num. 5:14, 30;
1 Sam. 16=14-16; Osea 4512, 1 sii $13 in Ezec. 37:9.
La inceput, cel putin, toate acatea sint privite ca
simple manifatari ale rah si sensurile lui ruah nu sint
separate strict. Prin urmare, nu putem praupune ca
in gindirea ebr. veche ar fi fost facuta distinctje intre
rllah divin si rah antropologic; dimpotriva, rah al
omului poate identicat cu rtlah al lui Dumnezeu
(Gen. 6:3; Iov. 27:3; 32:8; 33:4; 34:14 s.um1.; Ps.
104:29 s.urm.).
Prin unnare, conceptul rl1a.h reprezinta un termen
existential. Esenta sa ate experimentarea unei forte
exn-aordinane, misterioase - forta nevizuta putemica
a vintului, znisterul vitalitatii, forta exterioar care
transform! - toate sint rah, toate sint manifatiri ale
in utilizjrile ulmrioare predomina lE!'|$l11'ilG de
spirit uman, spirit angelic sau demonic si Spirit divin,
si sint mai distincte. Astfel, in NT pneuma ate folosit
de aproape 40 de ori pentru a indica acea dimensiune
a petsonalittii umane prin care ate posibila relatia
cuDumnezeu (Marcu 2:8; Fapt. 7:59; Rom. 1:9; 8:16;
1 Cor. 5:3-5; 1 Ta. 5:23; lac. 2:26). Putinmai frecvent
ate sensul de spirit demonic, necurat si ru, o fort
pecareomulosirntecapeoboalicapeolimitare
diunatoare a relatiei sale depline cu Dumnezeu si cu
semenii sai (in special in Evangheliile sinoptice si in
Fapte1eApostolilor; Mat. 8:16; Marcu 1:23, 26 s.urm.;
9:25; Luca 4:36; 11:24, 26; Fapt. 19:12 s.urm., 15
s.urm; 1 Tim. 4:1; Apoc. 16:13 s.urm.). Uneori se face
referire la spirite cerati (bune) (Fapt. 23:8 .urm.;
Evr. 1:7, 14) sau la spiritele celor morti (Luca 24:37,
39; Evr. 12:23; 1 Pet. 3:19; cf 1 Cor. 5:5). Darcel mai
frecvent se face referire in NT lapuhul lui Dumnezeu,
Duhul Snt (pate 250 de ori). In acelasi timp, gama
mai larga de intelauri anterioane continua 55 e
reectata in arnbiguitatea din Ioan 3:8; 20:22; Fapt.
8:39; 2 Tes. 2:8; Apoc. 11:11; 13:15 si in special in
citeva pasaje in care nu ate posibil sa stabilim cu
cenitudine daca ate vorba de spiritul uman sau de
Spiritul divin (Marcu 14:38; Luca 1:17, 80; 1 Cor.
14:14, 32; 2 Cor. 4:13; Efa. 1:17; 2 Tim.1:7;Iac.4:5;
Apoc. 22:6).
II. Caracteristlci ale folosirll termenului in
vremea pre-crestlni
In interpretarea mai veche a termenului rah se ficea
prea putina intre natural si supxanatural.
Vintul putea dacxis poetic drept suarea narilor lui
'-.-, .,_,..-n -n an-
lahve (Exod. 15:8, 10; 2 Sam. 22:16 = Ps. 18:15; Is.
40:7). Rah insuflat in om de Dumnezeu a fost de la
inceput sinonim, mai mult sau mai putin, cu ned
(suet) (in special in Gen. 2:7). Rtlah era aceeasi forti
vitali divina si misterioas! care poate fi vizut cel mai
clar in vint sau in strile extatice ale unui pnofet sau
ale unui lider carismatic.
La inceput rah al lui Dumnezeu a fost conceput
maicurindinceeaceptivesteputereadecftintemmeni
morali, ind neind dacris ca Duhul (Snt) lui Dum-
nezeu (cf. Jud. 14:6, 19; 15:14 s.urn-1.). U11 rah de la
Dumnezeu putea ti spre riu sau spre bine (Jud. 9:23;
1 Sam. 16:14-16; 1 lmp. 22:19-23). in acat prim
stadiu de interptetare, rtlah al lui Dumnezeu era con-
ceput doar ca o putere supranaturali (aliat! sub
autoritatea lui Dumnezeu), care exencita fotti int:-0
directie oarecare.
Primii conducitori dup constituirea Israelului ca
natiune si-an bazat autoritatea revendicati pe mani-
fatari speciale de rllah in stiri extatice - asa stau
lucrurile cu iudecatorii (referinta 3 de mai sus), Sa-
muel care a avut reputatia de viz-itor a fost in mod
evident liderul unui grup de profeti extatici (1 Sam.
9:9, 18 s.um\.; 19:20, 24) si Saul (1 Sam. 11:6; cf.
10:11 s.urm.; 19:24). Observati rolul pe care se pare
ca l-a avut muzica in stimularea extazului inspiratiei
(1 S_am. 10:5 s.urm.; 2 lmp. 3115).
In perioadele care au urmat pot obarvate daf-
surari noi. Putem recunoaste tendinta de a face o
distinctie mai clari intre natural si supranatural, lntre
Dumnezeu si om. Pe masuri ce antropomorsmul din
dacrierile anterioare ale lui Dumnezeu ate aban-
donat, rah devine tot mai clar acel element care
car-acterizeaza supranaturalul si deosebate divinul de
ceea ce_ate doarurnan (lnspecialinls. 31:3;veziIoan
4:24). lncepe s e facuta si o distinctie intre rah si
ned: rah din om retine legitura directa cu Dum-
nezeu, indicind dimensiunea ,,superioar5 a existentei
omului, dimensiunea orientata spre Dumnezeu (de ex.
Ezra 1:1, 5; Ps. 51:12; Ezec. 11:19), in timp ce ned
are tendinta crescinda s indica (de obicei) aspectele
,,inferioaxe ale constiintei omului, viata personal.-1 pur
umana din om, sediul poftelor, emotiilor $1 pasiunilor
1.11. in felul acata a at pregitit calea pentru aa-
tinctia mai clara cuta de Pavel intre psihic si spiritual
(1 C01. 15:44-46).
De asemenea, ate evidenta 0 tendint ca focarul
autoritaui s se deplaseze de la manifatarea lui rllah
in extaz spre un concept mai institutionalizat. Starea
de a posedat de cane Duhul lui Dumnezeu ate
conceputa acum ca o stare permanent care poate
transmis (Num. 11:17; Deut. 34:9; 2 imp. z=9, 15).
Prin urmare, putem praupune ca ungerea regelui era
conceputa mai mult in termenii ungerii cu Duhul (1
Sam. 16:13; si implicatia Ps. 89:20 s.urm.; Is. 11:2;
61:1). Profetia a inceput s e legata tot mai mult de
religia institutionalizati (implicatia din Is. 28:7; ler.
6:13; 23:11; ate probabil ca unii psalmi au inceput
ca rostiri profetice cultice; Hab. si Zah. probabil ca au
fost profeti de cult). Aceasta schimbare marcheaza
inceputul tensiunii in traditia iudeo-crestina dintre
carisma si cult (vezi in special 1 lmp. 22:S~28; Amos
7:10-17).
Cea n1ai izbitoare trsatur a perioadei pre-exilice
ate retinerea stranie (dupa cite se pare) a profetilor
clasici de a atribui inspiratia lor Duhului. Nici profepli
din secolul al 8-lea (Amos, Mica, Osea, Isaia) si nici
 \|:-
\ :1 cei din secolul al 7-lea (leremia, Iefania, Naum, Haba-
1: cuc) nu se refera la Duhul pentru a autentica maajul
I1
lor - cu exceptia posibila din Mica 3:8 (prlvita daeori
ca 0 interpolate tirzie, tocmai din acat motiv). Cind
descriu inspiratia lor ei preferi sa vorbeasca dapre
cuvintul lui Dumnezeu (in special Amos 3:8 ; ler. 20:9)
-I si dapre mina lui Dumnezeu (ls. 8:11; ler. 15:17). Nu
putem *pune de ce a fost asa; probabil ca rah a ajuns
sa e identicat prea mult cu strile extatice, atit in
1 Israel cit si in celelalte religii din Orientul Apropiat (cf.
1
1 Osea 9:7); poate ca a fost o reactie impotriva
1 institutionalizate si a abuzului (ls. 28:7; ler. 5:13;
6:13; 14:13 s.urm.; etc.; Mica 2:11); sau poate ca se
conturase deja convingerea a lucrarea rah al lui
. Dumnezeu avea sa e in principal acatologica (ls.
1! 4:4).
11
zllX
in perioada exilica $1 post-exilica lucrarea 01111111111"
11
a capatat din nou proeminenta. A fost rearmat rolul
rs'ah divin ca inspirator al profetiei (Prov. 1:23; cf. ls.
1 59:21 - Duhul si cuvintul, impreuna; Ezec. 2:2; 3:1-4,
l
22-24; etc. - Duhul, cuvintul si mina). Si inspiratia
profetilor mai vechi a fost atribuita cu larghete
1: Duhului (Neem. 9:20, 30; Zah. 7:12; cf. ls. 63:11
11 s.urm.). Ideea ca Dumnezeu ate prezent prin Duhul,
exprimat de exemplu in Ps. 51:1 1, apare de
asemenea in Ps. 143:10; Hag. 2:5; Zah. 4:6. De ase-
menea, 2 Cron. 20:14; 24:20 poate reflect:-1 dorinta
de a stabili o punte pate prapastia dintre carisma si
cult.
Traditia care a atribuit activitatii Duhului talentul
artistic si mestaugxac al lui Betaleel si al altora
1 (Exod. 28:3; 31:3; 35:31), a stabilit 0 legatura intre
Duhul si calitatile atetice si etice. Probabil a tinind
cont de aceasta idee, sau poate pe ban consideren-
tului ca Duhul este Duhul unui Dumnezeu snt si bun,
unii autori au numit Duhul ,,Dul1u1 Snt al lui Dum-
nezeu (numai de trei ori in Vechiul Tatament - Ps.
51:13; Is. 63:10 s.urm.) sau ,,Duhul bun al lui Dum-
nezeu (Neem. 9:20; Ps. 143:10).
Un alt aspect care apare tar si in perioade diferite
ate asocierea Duhului cu lucrarea_de creatie (Gen.
1:2; Iov 26:13; Ps. 33:6; 104:30). In Ps. 139:7 rah
desemneaza prezenta cosmica a lui Dumnezeu.
Probabil c5 cel mai important aspect, din perspec-
tiva crestina, ate tendinta cracinda in cercurile pro-
fetice de a interpreta rah al lui Dumnezeu in termeni
acatologici, ca puterea Srsitului, trsatura catac-
teristica a erei noi. Duhul avea sa faca 0 creatie noua
(ls. 32:15; 44:3 s.urm.). Agentii escatologice
aveau sa e Lmsi cu Duhul lui Dumnezeu (ls. 42:1;
61:1; mai tirziu in special in Psalmii lui Solomon
17:42). Oamenii aveau 55 e creati din nou de Duhul
pentru a se bucura de o relatie mai vitala si mai
apropiat cu Dumnezeu (Ezec. 36:26 s.urm.; 37; cf.
ler. 31:31-34), iar Duhul avea sa e impartit cu mini
larga tuturor oamenilor din Israel (Ezec. 39:29; loel
2:28 s.urm.; Zah. 12:10; cf. Num. 11:29).
In perioada dintre Tatamente rolul atribuit Duhu-
lui ate diminuat foarte mult. In Literatura de lntelep-
ciune elenistica Duhului nu ii ate dat un loc pI'O-
minent. Cind vorbeste dapre relatia dintre divin si
uman, intelepciunea este complet dominant, asa
incit ,,duh sau ,,spirit ate doar un alt mod de a deni
Intelepciunea (lntelepciunea 1:6 s.um1.; 7:22-25; 9:
17) si chiar prorocia ate atribuita lntelepciunii si nu
Duhului (lntelepciunea 7:27; Eclesiasticul 24:33). in
Eclesiasticul incercarea lui Filon de a uni teologia
evreiasca si lozoa greaca, Duhul continua sa e
Duhul profetiei, dar ideea lui de profetie ate mai
apropiata de cea greac de inspirapie prin extaz (de
ex., Quis Rerum Divinarum Heres Sit 265). in alta
parte din speculatia sa cu privire la creatie Duhul are
un anumit loc, dar categoria de gindine dominanta
ate Logosul stoic (ratiunea divina imanenta in lume
si in_oameni).
In scrierile apocaliptice referirile la spiritul uman
depasac cu mult reieririle la Duhul lui Dumnezeu, in
proportie de 3:1, iar referirile la spirite angelice si
demonice le depasesc in proportie de 6:1. Numai in
citeva pasaje se vorbate dapre Duhul ca dapre un
agent al inspiratiei, dar se crede ci acata ate u.n rol
de domeniul trecutului (de ex., 1 Enoh 91:1; 4 Ezra
14:22; Martiriul lui Isaia 5:14).
in 1114315111111 rabinic 01111111 ate in mod special (ta
aproape exclusiv) Duhul prorociei. Dar aici, cu si mai
multa tarie, rolul acela ate de domeniul uecutului.
Rabinii au intarit foarte mult convingerea ca Hagai,
Zahaxia si Maleahi au fost ultimii dintre proieti si ca
dup aceea Duhul a fost retras (de ex., Tosefta Sarah
13:2; expresii mai vechi ale acatei idei in Ps. 74:9;
Zah. 13:2-6; 1 Mac. 4:46; 9:27; 2 Baruh 85:1-3). Cel
mai socant dintre toate ate modul in care Duhul ate,
practic, subordonat fat de Tora (legea). Duhul a
inspirat Tora - o conceptie transmis in cresnismul
prima: (Marcu 12:36; Fapt. 1:16; 28:25; Evr. 3:7;
9:8; 10:15; 2 Pet. 1:21; cf. 2 Tim. 3:16). Dar rabinii
intelegeau prin aceasta ca in prezent legea em singura
voce a Duhului, 1;: Duhul nu mai vorbeste decit prin
lege. ,,Cind nu sint profeti ate evident ca nu mai ate
nici Duhul Snt (TDNT 6, p. 382). De asemenea, in
speranya rabinica pentru era viitoare, Ibn ocupa un
rol mult mai important decit Duhul. Acat rol scizut
al Duhului ate reectat si in Targum, unde alte cu-
vinte care indica activitatea divina devin mai proe-
minente (Memra, Sechina); in lhlmudul babilonian
,,$ecl\ina (gloria) a inlocuit practic discutia dapre
Duhul.
Numai in Sulurile de la Marea Moarta ,,Duhul
ocupa din nou un loc proeminent cind acatea se
refer la experienta prezenta (in special 1QS 3. 13-4.
26), reflectind convingerea zilelor de pe urma
care nu se deosebeste de constiinta acatologic a
primilor
III. Duhul in inviitiitura lui loan Botezitorul $1
in propoviduirea lui lsus
(1) in iudaiimul primar, in vremea Domnului lsus,
exista tendinta ca Dumnezeu sa e conceput ca un
Dumnezeu tot mai indepartat de om, Dumnezeul snt
si transcendent, inltat, locuind intr-o glorie de care
nu te poti apropia. De aici vine ezitarea de a ran
mica: numele divin si de aici vin discutiile despre
personaje intermediate, mune, ingeri, glozie, i.ntelep-
ciune etc., toate acestea ind modalitati de a vorbi
dapre activitatea lui Dumnezeu in lume rm a com-
promite transcendenta Lui. in zilele de inceput ,,Du
hul a fost unul din modurile principale de a vorbi
dapre prezenta lui Dumnezeu (observati, de ex., im-
plicatia textului din 1 Sam. 16:13 s.urm. si 18:12, si
ls. 63:11 s.urrn., unde se ann c Duhul Domnului
inseamna prezenta Domnului). Dar in vremea aceasta
lipsea constiinta ptezentei divine (cu excepgia comu-
nitpii de la Qumran). Duhul, intela in principal ca
Duhul profegiei a fost activ h trecut (inspirindu-i pe
profegi qi Tora) i avea s5 e tumatclin nou inera nou.
Dar in prezent, d'scu1:ii1e despre Duhul au devenit
complet subordonate lngelepciunii i Logosului i Ib-
rei, iar in ceea ce-i prlvecte pe rabini, '1bra a devenit
din ce in ce mai mult focarul exclusiv al viegii gi
autoritagii religioase.
in contextul acata, loan Boteztorul a creat mului
vv. Nu numai ca el insu$i a declarat c are Duhul,
cl a fost recunoscut de mulgi ca proroc (Mat. 11:9
.un'n.; Marcu 1 1 :32) i ca atare, exa inspirat de Duhul
pnofeyiei (cf. Luca 1:15, 17). $i mai cocant a fost
mesajul sau, deoarece el a proclamat ca revaxsarea
Duhului este iminent - Cel care avea s5 vin-5 dupa el
aveasbotezecuDuhicufoc (Mat.3:11; l.uca3:16;
Marcu 1:8 gi loan 1:33 omit ,i foe). Aceasta meta-
for viguroas probabil ca a fost scoasa in parte din
met/aforele ,,1ichide pentru Duhul, care erau familiare
inVT (ls. 32:15; Ezec. 39:29; loel 2:28; Zah. 12:10)
i in parte din propriul su ritual de botez cu ap -
udarea sau scufundarea in apa era o imagine a unei
experienge coplegixoare a Duhului Snt. Avea s e 0
experieng care implica judecati (observagti accenrul
din msajul lui loan din Mat. 3:7-12 i in special
asupra focului in 3:10-12), dar nu neaparat total
distructiv, deoarece focul poate sa cur:-igeasca sau s
distrugi (Mal. 3:2 .urm.; 4:1). Probabil ci aici Botc-
zitorul s-a gindit in termenii ,,vaiuri1or mesianice",
perioada de sufering $11-necaz care avea s precead
era noua - ,,dureri1e na$terii lui Maia (Dan. 7:19-22;
12:1; Zah. 14:12-15; 1 Enoh 62:4;100:1-3;Oracolele
sibiline 3. 632-651). ldeea inn-o er noua prin
scufundarea intr-un riu de rs'ah de foc, care avea s
distrug pe cei nepocaigi i s purice pe cei pocigi Principalii scriitorii ai NT sint de acord asupra mo-
nu era o idee noua i nu are surprinzlitoare fonnarea
ei de catre loan, intrucit ea are paralele in ls. 4:4;
30:27 .m1n.; Dan. 7:10; IQS 4. 21; lQl-l 3. 29 .urm.;
4 Ezra 13:10 .urm.
(2) Isus a creat o agi_tagie gi mai mare, deoarece El
a declarat ca noua era, lmprgia lui Dumnezeu, este
nu numai iminenta ci este deja la lucru pn'n lucrarea
luide propovduire (Mat. 12:41 $.urm.; 13:16 .unn.;
Luca 17:20 .urm.). Presupozigia la baza acestei ar-
magii era ca Duhul acatologic, Puterea Srgitului,
lucra deja prin El intr-un mod unic, aa cum s-a
dovedit prin scoaterea demonilor 5i prin izbavirea
victimelor lui Satan (Mat. 12:24-32; Marcu 3:22-29)
i prin pmpoviduirea vqtii bune la cei siraci (Mat.
5:3-6 i 11:5, unecou pentru ls. 61:1 .urm.). Dsigur,
evanghelin'.i nu an avut nici 0 indoial ca intreaga
lucx-are a lui lsus a fost facuti de la bun inceput prin
puterea Duhului (Mat. 12:18; Luca 4:14, 18; loan
3:34; vezi qi Fapt. 10:38). Matei i Luca au crezut a
aceasta lucrare special a Duhului in Isus i prin E1
dateazi inca de la zmislirea Lui (Mat. 1:18; Luca
1:35), naterea Lui in Evanghelia dup Luca ind
anungata print:-o explozie de activitate profetica va-
tind inceputul sxgitului erei vechi (Luca 1:41, 67;
2:25-27, 36-38). Dar top cei patru evangheli.ti sint
de acord ca lsus a experirnentat la lordan 0 impu-
temicire special pentru lucrarea Sa, 0 ungere care a
fost legata clar de asigurarea liagiei Sale (Mat. 3:16
.unn.; Marcu 1:10 .urm.; Luca 3:22; loan 1:33
.unn.), i de aceea in ispitirea care a urmat l-a dat
putere s mengin asigurarea Sa gi sa deneasc ce
implica liagia, ind susginut de aceeai putere (Mat.
4:1, 3 .urm.; 6 .urm.; Marcu 1:12 .urm.; Luca 4:1,
3 .unn., 9-12, 14).
Accentul pus de lsus in mesajul San a fost foarte
diferit de cel al lui loan Boteztorul, nu numai prin
faptul ca a proclamat lmpxia carg em deja pre-
zent, ci gi prin caracterul atribuit lmpargiei pre-
zente. El a privit lucrarea Sa mai mult sub aspectul
binecuvintarii decit a1 Raspunsul dat la in-
trebarea lui loan Boteztorul in Mat. 11:4 .urm. pare
sa sublinieze in mod deliberat promisiunea binecuvin~
tariidinpasajele pecan: leciteaza acolo (ls. 29:18-20;
35:3-S; 61:1 .um1.) $1 pare sa ignore aversmentul
dapre judecat pe care 1 congineau (cf. Luca 4:18-
20). Pe de alta parte, cind a privit spre srgitul lucraxii
Sale paminteqti ate evident c El a vorbit in termeni
extraei probabil din predicile lui loan Boteztorul
(Luca 12:49-50, botez $1 foe), vizindu-$1 probabil
propria moarte ca pe 0 indurare a vaiuxilor msianice
profegite de loan, ca o golixe a paharului miniei lui
Dumnezeu (Marcu 10:38 .urm.; 14:23 .urm., 36).
De asemenea, El le-a dat ucenicilor Sal promisiunea
ca Duhul ii va susgine cind vor trece la rindul lor prin
necaz gi incerciri (Marcu 13:11 ; mai complet in loan
14:15-17, 26; 15:26 .urm.; 16:7-15). in Luca 11:13
este aproape cert ca Duhul Snt este o altemativi
pentru exprsia mai pugin explicit ,,lucruri bune
(Mat. 7:11) ; iar repetarea promisiunii lui loan Bore-
ztorul in Fapt. 1:5 i 11:16 probabil a este con-
siderata de Luca 0 afumaigie a Cristosului inviat (cf.
Luca 24:49; poate $1 Mat. 28:19).
IV. Duhul in Faptele Apostolilor, in scrierile
lui Pavel l loan
dului in care ingeleg Duhul lui Dumnezeu, degi pun
accentul asupra unor aspecte diferite.
g. Darul Duhului marcheazd fnceputul viegii cregtine
ln Faptele Apostolilor, revarsarea Duhului la Rusalii
constituie momentul cind ucenicii au experimenter ei
ini.i ,,zile1e dc pe urma (imparlirea cu larghege a
Duhului escatologic ind o trstur caxacteristica a
erei noi), momentul cind a inceput credinpa lor,,dep1i.n
creu'n5 (Fapt. 11:17). De asemenea, in Fapt. 2:38
$.urm., promisiunea Evangheliei pentru primii cama-
tori se concentreaza asupra Duhului, iar in celelalte
situai de evanghelizaxe primirea Duhului este con-
siderat factorul crucial care a artat acceptarea cre-
dinciogilor de catre Dumnezeu (8:14-17; 9:17; 10:44
.urm.; 11:15-17; 18:25; 19:2, 6).
in mod asemanator, in scrierile lui Pavel daxul
Duhului este inceputul experlenyei cxtine (Gal. 3:2
s_.urm.), un alt mod de a descrie relaa nou de
justicare (1 Cor. 6:11; Gal. 3:14; Tit 3:7). Cu alte
cuvinte, un om nu poate apargine lui Cristos decit daca
are Duhul lui Cristos (Rom. 8:9), nu poate unit cu
Cristos decit prin Duhul (1 Cor. 6: 17), nu poate avea
parte dc liayia lui Cristos {am S5 aib parte de Duhul
Lui (Rom. 8:14-17; Gal. 4:6 .urm.), gi nu poate un
membru al tzrupului lui Cristos decit daca a fost bote-
zat in Duhul (1 Cor. 12:13).
Tbt astfel, in scrierile lui loan, Duhul de sus este
puterea care efectueaza nagterea din nou (loan 3 :3~8;
1 loan 3:9), deoarece Duhul ate dtatorul de viaga
(loan 6:63), ca un riu de ap vie care curge de la
Cristos gi da celui care vine gi crede in El (7:37-
39; 4:10, 14). In loan 20:22 avem 0 repemre deli-
 berat.-1 a textului din Gen. 2:7; Duhul este suflarea de
is
is
viata a noii lat in 1 loan 3:24 i 4:13 prezenta
Duhului este una dintre "dovezile vieg:ii.
Este important sa intelegem ca primii creetini con-
g. cepeau Duhul ca o putere divina manifestata clar prin
El efectele sale asupra viegii celui ce L-a primit; impactul
Duhului nu a lsat loc pentru indoial cu privire la
schimbarea semnicativa care s-a petrecut intr-o per-
soan prin actiune divina. Pavel le cere cilitorilor sii
si-$i aduci mereu aminte de prima dat cind au
experirnentat (simtit) Duhul. Pentru unii a fost o
experienta coplegitoare a dragostei lui Dumnezeu
s (Rom. 5:5); pentni altii a fost bucurie (1 Tes. 1:6);
5
pentru altii a fost experienta iluminarii (2 Cor. 3:14-
I 17) sau a elaerarii (Rom. 8:2; 2 Cor. 3:17) sau a
l transformirii morale (1 Cor. 6:9-11) sau a diferitelor
daruri spirituale (1 Cor. 1:4-7; Gal. 3:5). in Faptele,
I~ cea mai des mentionata manifstare a Duhului este
3 vorbirea inspirata, vorbirea in limbi, profetia 5i lauda
lui Dumnezeu, propoviduirea cu indrizneala a Cuvin-
l tului lui Dumnezeu (Fapt. 2:4; 4:8, 31; 10:46; 13:9-
11; 19:6). Acesta este motivul pentru care posedarea
Duhului ca atare poate evidentiata ca o trisatura
denitoriea creenului (Rom. 8:9;1loan 3:24; 4:13),
$1 motivul pentru care la increbarea din Fapt. 19:2 se
agtepta un raspuns direct (cf. Gal. 3:2). Este posibil
ca Duhul ca atare sa fie nevizut, dar prezenta Lui
putea detectata cu ugurinta (loan 3:8).
Prin urrnare, darul Duhului nu a fost un simplu
ccrolar sau o deductie facuta pe baza botezului sau a
punerii miinilor, ci un eveniment clar in viata primilor
creetini. Este foarte probabil ca Pavel se refera tocmai
la impactul acestei experiente in pasaje cum sint 1
Cor. 6:11; 12:13; 2 Cor.1:22;Efes.1:13;deasemenea
Tit 3:5 .urm., deei s-ar putea refer-i la botez. $1 deei
Rom. 6:3 iGa1. 3:27 (,,bote1.ati in Cristos) sint texte
despre care de obicei se consideri ca se refera la actul
botezului, ele ar putea considerate la fel de bine ca
o abreviere a aluziei mai complete la experienta Du-
hului, ,,botez.ati in Duhul in Cristos (1 Cor. 12:13).
Din Faptele Apostolilor observim ca primii creetini au
adaptat ritualul lor in forma embrionari pouivit cu
cilauzirea Duhului i nu invers (Fapt. 8: 12- 17; 10:44-
48; 11:15-18; 18:25-19:6).Dqi1nIoan 3:5 probabil
ca botezul (3Pa) $1 darul Duhului sint snim legate
intre ele in nanterea cle sus, cele doua aspecte nu
trebuie identicate (cf. 1:33) i ideea principala este
naterea prin Duhul (3:6-8).
Faptele, Pavel gi loan au avut cunoqtinta de multe
experiente ale Duhului, dar nu au avut cunoetint de
o a doua sau a treia experienta distincte a Duhului (in
viata unui om). in ce-1 privqte pe Luca, Cincizecirnea
nu a fost o a doua experienta a Duhului pentru ucenici,
ci a fost botezul lor in Duhul pentru a intra in era noua
(Fapt. 1 :5 i punctul ll] de mai sus), naeterea Bisericii
i a misiunii ei. Este posibil ca incercarile de a ar-
rnoniza loan 20:22 cu Fapt. 2 la m1 nivel strict istoric
s e greeite, intrucit scopul lui loan aici se poate s5
e in mai mare masura teologic decit istoric, adica, el
pune accentul pe unitatea teologica a invierii
gi inaltarii lui lsus cu darul Duhului $i cu misiunea
(Pentecost, loan 20:21-23; cf. 19:30, literal, ,,El $i-a
aplecat capul gi le-a dat duhul/Duhul). La fel 5i
Faptele 8, intruclt Luca nu concepe venirea Duhului
intr-un mod linieclt sau invizibil, darul Duhuluiin 8:17
ate pentru el primirea inigiala a Duhului (8:16, ,,fuse-
ser numai botezati in Numele Domnului lsus). Luca
pare s sugereze ca pina atunci credinta lor nu a fost
0 predare totala lui Cristos sau incredere in Dumnezeu
(8:12 - ,,au crezut pe Filip - o dscriere a convertirii
- Faptele).
b. Duhul ca putcrea vietii noi
Potrivit lui Pavel, darul Duhului este de asemenm un
inceput care indreapta privirile spre irnplinirea nala
(Gal. 3:3; Filip. 1:6), inceputul i arvuna unui procs
indelungat de transforrnare in aseminarea lui Cristos,
procs care igi atinge telul prin invierea trupului (2
Cor. 1:22; 3:18; 4:16-5:5; Efs. 1:13 .urm.; 2 Tes.
2:13; gi 1 Pet. 1:2). Duhul ate ,,pirga secerieului
invierii, prin care Dumnezeu incepe sa exercite dreptul
Su de a nevendica totalitatea intei omului (Rom.
8:11, 23; 1 Cor. 3:16; 6:19; 15:45-48; Gal. 5:16-23).
Prin urmare, pentru credincios viata este diferita
din punct de vedere calitativ de viata trait inainte de
a avea credint. Ttirea sa zilnic devine mijlocul de
a raspunde la cliuzirea Duhului, ind imputemicit
de puterea Duhului (Rom. 8:4-6, 14; Gal. 5:16, 18,
25; 6:8). Pavel a considerat ca aceasta este deosebirea
decisiva intre cretinism i iudaism'ul mbinic. Evreii
traiau dupa Lege - depozitarea lucririi revelatoare a
Duhului in generatiile uecute - aceasta atitudine a dus
in mod inevitabil la inflexibilitate i cazuistica, intrucit
revelatia din trecut nu poate aplicata intotdeauna
direct la nevoile prerentului. Dar Duhul a adus un
caracter direct al relatiei personalecuDumnezeu, care
implineete speranta din vechime a lui leremia (31:31-
34) sncareafacutinchiriareagiascultareaunfaptmai
liber, mai vital i mai spontan (Rom. 2:28 .urm.; 7:6;
8:2-4; 12:2; 2 Cor. 3:3, 6-8, 14-18; Efes. 2:18; Filip.
3:3).
in acelagi timp, intrucit Duhul ate numai un Ence-
put al nale in viata aceasta, lmplinirea
nal a lucrarii Lui nu poate realimt in cursul vietii
acsteia. Ornul stapinit de Duhul nu mai depinde de
lumea aceasta gi de standardele ei pentru a gasi sens
gi satisfactie, dar el continua s e un om cu pofte i
slbiciuni omeneeti, fadnd parte din societatea uma-
na. in consecint, a avea Duhul inseamn a trece
printr-o tensiune $i un conict intre viata veche i cea
noua, lntre carne i Duhul (Rom. 7:14-25; 8:10, 12
.urm.;Ga1. 5:16 .urm.; cj. Evr. 10:29). Celor care au
privit viata tipica a Duhului in termenii viziunilor, ai
revelatiilor i ai altor lucruri dc felul acesta, Pavel le
rspunde ca harul se manifestii deplin numai in slabi-
ciune gi prin slabiciune (2 Cor. 12:1-10; cf. Rom. 8:26
.urm.).
Luca i loan vorbesc prea putin despre alte aspecte
ale continue in Duhul (cf. Fapt. 9:31; 13:52), dar
ii concentreaz atentia in special asupra vietii Du-
hului orientata spre misiune (Fapt. 7:51; 8:29, 39;
10:17-19; 11:12; 13:2, 4; 15:28; 16:6 .urrn.; 19:21;
loan 16:8-11; 20:21-23). Duhul este acea putere care
depune marturie despre Cristos (loan 15:26; Fapt.
1:8; 5:32; 1 loan 5:6-8; vezi 5i Evr. 2:4; 1 Pet. 1:12;
Apoc. 19:10).
c. Duhul pdruigiei gi Duhul lui Cristos
O trrasatura caracteristica a Duhului erei noi este ca El
ate primit i simtit de toti $i el lucreaza prin toti, nu
numai prin unul sau doi (de ex. Fapt. 2:17 .urn-1.;
Rom. 8:9; 1 Cor. 12:7, 11; Evr. 6:4; 1 loan 2:20). ln
invatatura lui Pavel numai aceasta participare comu-
na (koinnia) in Duhul unic este ceea ce face ca un
grup de persoane diferite sa e un singur trup (1 Cor.
12:13; 2 Cor. 13:14; Efes. 4:3 $.un'n.; Filip. 2:1). $1
nunmiinmisumiiicareecareaedinciospernute
Duhului sa se exprime in cuvint i in actiune ca mem-
bru al trupului, numai in masura aceea trupul create
spre matiuitate in Cristos (1 Cor. 12:12-26; Efs. 4:3-
16). Acesta ate motivul pentru care Pavel incurajeaza
manifestarea unei game langi de daruri ale Duhului i
ex-primarea lor nestinjenita (Rom. 12:3-8; 1 Cor. 12:
4-11, 27-31; Efes. 5:18 .urm.; 1 Tes. 5:19 .unn.; cf.
Efes. 4:30) gi in acelaai timp insist}! ca grupul de
credinciom sa cerceteze ecare cuvint i actiune care
revendica autoritatea Duhului, sa le tsteze prin ma-
sura lui Cristos i a dragostei pe care a intmchipat-o
El (1 Cor. 2:12-16; 13; 14:29; 1 Tes. 5:19-22; cf. 1
loan 4: 1-3).
In loan 21:24 (cf. Apoc. 19:10) este prezenta
aceeaeiperechede accentepeinchinareacareeste
determinata de dependenta directa de Duhul ($i nu de
un loc sacru sau de un sanctuar) ei de conformarea cu
adevirul lui Cristos. loan subliniaza i el faptul ca
ecare uedincios se poate aetepta sa primeasca inva-
ttura dinectde la Duhul, Sfetnicul (loan 14:26; 16:12
.urm.; 1 loan 2:27); dar, in acelagi timp, revelatzia
noua va 0 continuare a celei vechi, 0 proclamat-e din
nou, o interpretare din nou a adevintlui lui Cristos
(loan 14:26; 16:13-15; 1 loan 2:24).
Aceasta legatura cu Cristos este lucrul care deo-
sebs_te intelegerea creetina a Duhului de conceptia
mai veche, mai putin denita. Duhul este acum cu
certitudine Duhul lui Cristos (Fapt. 16:7; Rom. 8:9;
Gal. 4:6; Filip. 1:19; i 1 Pet. 1:11; qf. loan 7:38;
19:30; 20:22; Fapt. 2:33; Evr. 9:14; Apoc. 3:1; 5:6),
celllalt Siltuitot care L-a inlocuit pe lsus pe pmlnt
(loan 14:16; cf. 1 loan 2:1). Aceasta inseamnl ca
acum lsus este preunt pentru cel credincios numai in
Duhul $i prin Duhul (loan 14:1628; 16:7; Rom. 8:9
.urm.; 1 Cor. 6:17; 15:45; Efes. 3:16 .u.rm.; cf. Rom.
1:4; 1 Tim. 3:16; 1 Pet. 3:18; Apoc. 2-3) i semnul
(pecetea) Duhului este atit recunoaeterea pozitiei ac-
tuale a lui lsus (1 Cor. 12:3; 1 loan 5:6-12) cit i
reproducerea in credincios a caracterului Sale
gi a vietii Sale inviate (Rom. 8:11, 14-16, 23; 1 Cor.
15:45-49; 2 Cor. 3:18; Gal. 4:6 .urm.; 1 loan 3:2).
Radacinile teologiei "lrinitariene de mai tirtin sint
probabil evidente in faptul ca Pavel recunoagte ca
orice credincios traiqte prin Duhul 0 relatie dubla, cu
Dumnezeu ca ma (Rom. 8:15 $.urm.; Gal. 4:6) 5i cu
lsus ca Domn (1 Cor. 12:3).
(*SFE'l'NIC, "lNGER, "BO'l'EZ, "I'RUPUL LUI
CRISTOS, "CONVER'l'lRE_, DEMON, 'ESCATOLO-
GIE, "INSPlR.A'llE, "V[A'lA, "'PUTERE, :PROROClE,
"'DARUR.l SPIRITUALE, 'l'RlNlTATE, "'VlN'lZ)
BIBLIOGRAFIE. H. Berkhof, The Doctrine of the
Holy Spirit, 1965; F. D. Brunet, A Theology of the Holy
Spirit, 1970; J . D. G. Dunn, Baptism in the Holy Spirit,
1970; idem, Jsus and the Spirit, 1975; idem, ,,Spi.rit,
Holy Spin't, NIDNTT 3, p. 689-709; M. Green, I Believe
in the Holy Spirit, 1975; G. S. l-lendry, The Holy Spirit
in Christian Theology, 1965; J. H. E. Hull, The Holy
Spirit in the Acu of the Apostles, 1967; M. E. lsaam,
The Concept of Spirit, 1976; G. W. H. Lampe, ,,l-loly
Spirit", IDB, 2, p. 626-638; K. McDonnell (ed.), The
Holy Spirit and Power, 1975; G. TI Montague, The Holy
Spirit: Growth ofu Biblical Tradition, 1976; D. Moody,
Spirit of theliving God, 1968; E. Schweizei-.a., TDNT
6, p. 332-451; T. S. Smail, Reected Glory: The Spirit
in Christ and Christians, 1975; A. M. Stibbs gi J. l.
Packer, The Spirit within You, 1967; L. J. Suenens, A
New Pentxos, 1975; J. V. 'lhylor, The Go-Between
God, 1972. On (human) spiritsee: l-l.W. Robinson, The
Christian Doctrine of Man, 1926; W. D. Stacey, The
Pauline View ofMan, 1956.
.I.D.G.D.
ounum in INCHISOARE. Singura referire ex-
plicita este in 1 Pet. 3:19 cu o aluzie posibili la 4:6.
Exegeut pan-istica a textului din 1 Pet. 3:19 .urm. a
considerat ca oamenii ,,neascultatori din vremea lui
Noe ii reptezinta pe pactoeii care inainte de intru-
parea lui Cristos nu au avut prilejul s auda Evan-
ghelia $i sa se pociasca. lntervalul intre moartea $i
invierea lui Isus a ajuns s5 e interpretat mai tiniu, in
special in Biserica de Rasirit, ca ocazia in care Cristos,
prin *coborirea Sa in ,,inchisoare, le-a oferit aceitor
duhuri viata. O alta sugatie cu privire la intelesul
acatei expresii (Reicke, Dalton) o leaga de procla-
marea victoriei lui Cristos dupa patimile Sale (cu sau
rare jertrea vietii) la ingerii cazuti (cf. 2 Pet. 2:4
.u.rm.; Iuda 6; observati gi inuenta posibila din 1
Enoh). Aceasta sugestie este sprijinita de folosirea
termenului pneumata (,,duhuri, spirite), lira nici o
explicagie; acat termen este folosit in alta parte in
Biblie numai cu referire la inte supranatumle, dar
niciodata nu se refera la oameni care au trecut din
viat.
BIBLIOGRAFIIE. B0 Reicke, The Disobedient Spirits
and Christian Baptism, 1946; E. G. Selwyn, The First
Epistle of St Peter, 1946, p. 314-362; W. J. Dalton,
Christ: Proclamation to the Spirits, 1965.
S.S.S.
DU]-IURI RELE. Termenul ,,duhuri rele (ponra)
este intilnit numai in 6 pasaje (Matei, Luca ei Faptele).
Exist 23 de referiri la ,,duhuri necurate (akatharta)
(Evanghelii, Faptele Apostolilor, Apocalipsa) i aces-
tea par sa e in mare masura identice. Astfel, in Luca
11:24 ,,duhu.l necurat ise din om, dar dnd se in-
toarce este not de ,,alte capte duhuri mai rele decit
el (v. 26). In mod asemanator, termenii "duhuri
necurate i ,,demoni, ,,draci sint echivalenti, deoa-
rece ambii termeni sint folositi cu privire la demo-
nizatul din Gadara (Luca 8:27, 29).
Acste inte au fost analizate din mai multe un-
ghiuri. Ele pot cauu un handicap zic (Marcu 1:23;
7:25). De fapt, in majoritatea ocaziilor din NT sint
mentionate in asemenea irnprejurari. Se pare ca nu era
implieat nici un act de natura morala, deoarece per-
soana afectara nu era exclusa de la locurile de inchi-
naciune, cum erau sinagogile. Se pare ca ideea este ca
duhul trebuie sa e tau (sau necurat) deoarece a
produs efecte daunatoare. Persoana suferinda nu era
considerata rea sau pingarita in vreun fel. Totuai,
duhul l!lS\1l nu era privit ca ind neutru din punct de
vedere moral. Prenitindeni oamenii trebuia sa i se
impotriveasca i sa-1 infringa. Uneori citim ca lsus
lnsugi a ft-icut lucrul acesta (Marcu 5:8; Luca 6:18),
alteori o asemenea putere a fost delegata urma$il0r
Sii (Mat. 10:1) sau a fost exercitat de aceatia (Fapt.
5:16; 8:7). Se pare ca duhurile rele fac parte din
fortele lui Satan si ca atare sint considerate dugmani
ai lui Dumnezeu i ai oamenilor.
Uneori ate clar ca duhurile se ocup cu rele
morale. Asa stau lucrurile cu ,,duhu1 necurat care iese
dintr-un om si se intoarce cu alte duhuri mai rele decit
El (Mat. 12:43-45). lnlimplarea arat c5 este im-
posibil ca omul sa produci o transfor-mare prin iz-
gonirea demonilor din launtrul su. 'Il'ebuie s albi
loc 0 intrare a Duhului lui Dumnezeu in viata omului.
Dar in limitele acatui articol, ate sucient s5 ob
servm oi duhurile sint rele si pot produce ru. Duhu-
rile rele ,,ea niste bmaete (Apoc. 16:13) sint con-
cepute de asemenea ca facind riul atunci cind adun
fortele rauttii pentru marea btalie nal.
Asemenea pasaje a1-at! ca in conceptia Bibliei rul
nu ate impersonal. Raul ate condus de Satan i la fel
cum exist forte subordonate binelui, ingerii, tot aa
exist forte subordonate rului. lor este le-
gata in special de intruparea lor (mai ales in zilele de
pe urm) pentru a se opune lucririi lui Cristos. Vezi
de asemenea SATAN, *DEMONlZARE. LM
DUMA. 1. Fiul lui Ismael, fonclatorul unei com~
unitti arabe (Gen. 25:14; 1 Cron. 1:30). Dacen-
dentii lui au imprumutat numele lor cettii Durna,
capitala unui district cunoscut sub numele de Jawf,
situat in Arabia de N, la jumtatea drumului dintre
Palestina i S Babiloniei. Duma ate localitatea con-
temporan Dmat-al-Jandal, iar in inscriptiile regale
asiriene si babiloniene din secolele al 7-lea i al 6-lea
i.d.Cr. ate numit! Aclummatu (referinte in Ebeling si
Meissner, Reallexikon der Assyriologie, 1, 1932, p.
39-40).
2. Se pare ca numele ate folosit in sens gurativ
pentru tinutul de semideert, Edom (Seir), intr-o
proorocie scurt a lui Isaia (21:11-12).
3. Oras in Iuda (Ios. 15:52), identicat de obicei
cu localitatea actual ed-Dmeh sau ed-Dilmah, la cca
18 km SVde Hebron. Numele Rumah, in 2 Imp. 23:36,
s-ar putea s5 fie Duma din luda; vezi GTT 963, p.
368.
K.A.K.
DUMNEZEU. Dumnezeu exista si El poate ti cunos-
cut. Acate doua armatii constimie temelia i in-
spiratia oricrei religii. Prima ate o afirmatie a cre-
dintei, a doua ate o afirmatie a exper-ientei. Intrucit
existenta lui Dumnezeu nu ate supus unei dovediri
stiintice, ea trebuie $5 e un postulat al credintei; si
intrucit Dumnezeu transcende toat creatia Sa, el
poate cunoscut numai prin revelagia de Sine.
Religia manna ate distinct prin faptul ca arma
c Dumnezeu poate cunoscut ca un Dumnezeu
personal numai in revelatia de Sine din Scripturi.
Biblia nu ate seris pentru a dovedi ca Dumnezeu
exist, ci pentru a-L revela in activittile Sale. Acesta
ate motivul pentru care revelatia lui Dumnezeu in
Biblie ate, prin insisi natura sa, progresiv si atinge
plintatea in lsus Cristos, Fiul Lui.
ln lumina revelatiei de Sine in Scripturi, exist
citeva armatii care pot fficute cu privire la Dum-
H8146.
I. Pimp: Lui p
Dumnezeu exist prin Sine. In timp ce creatia ate
dependenti de El, El ate totalmente independent de
creatie. El nu numai ca are viat, ci E21 insugi este vim;
pentru universul Su i are in Sine Insugi sursa acelei
vieti.
ima foarte dev-reme in istoria biblica, acat mister
al existentei lui Dumnezeu a fost revelat lui Moise, in
pustia de la Horeb, cind L-a intilnit pe Dumnezeu ca
un foc inn--u.n ms (Exod. 3:2). Ceea ce ate distinctiv
cu privire la acest fenomen ate ca ,,tusul ardea si
totusi nu era mistuit. Lucrul acata trebuie s5
insemnat pentru Moise c focul era independent de
mediul inconjuritorz se intretinea singur. Asa ate
inta esential a lui Dumnezeu: El ate absolut inde-
pendenta de orice mediu in care vrea s5 se faci cunos-
cut. Aceasti calitate a fiintei lui Dumnezeu probabil
c5 isi gsate exprimarea in numele Lui personal,
Iahve, si in arrnarea cle sine: ,,Eu sint Cel ce sint,
aclic, ,,Eu sint Cel care exista plin Sine (Exod. 3:14).
Aceasta idee a fost subinteleas in vedenia lui Isaia
dapre Dumnezeu: ,,Dumnezeul cel vanic, Domnul a
tacut marginile pamintului. E1 nu obosate, nici nu
osteneste... El d trie celui obosit si mrate puterea
celui ce cade in lain (ls. 40:28-29) . E1 ate Dtatonil
i toate creaturile Sale sint recipientele. Cristos a
exprimat lucrul acata cel mai clar cind a spus: ,,Dup5
cum Tatl are viata In Sine, tot aa a dat si Fiului sf:
aib viata in Sine (loan 5:26). Aceasta face ca inde-
pendenta vietii si e o calitate disnctiv a Dum-
nezeirii. Pretutindeni in Scriptur Dumnezeu este re-
velat ca lzvoml a tot ce exist - insuetit sau nein-
sufletzit - Creatorul si Dttorul de viata, singurul care
are viata in Sine.
I1. Natura Lui
in natura Sa, Dumnezeu ate spirit (duh) pur. La un
stadiu foarte timpuriu al revelatiei Sale ca autor al
universului creat, Dumnezeu este prezentat ca Spiritu]
care a adus lumina in intuneric, care a produs ordine
in haos (Gen. 1:2-3). Cristos a dezviluit femeii din
Samaria acest lucru cu privire la Dumnezeu, ca obiect
a1 noastre: ,,Dumnezeu ate duh (spirit) si
cineseinchinmi, trebuieslseinchineinduhsiin
adevr (loan 4:24). in spatial dintre acate doua
exist referiri frecvente la natura lui Dum-
nezeu ca spirit pur si ca spirit divin. El ate numit 'Iat5l
Duhurilor (Evr. 12:9) si intilnim frecvent expresia
,,Dul1ul Dumnezeului Celui viu.
In privinta aceasta trebuie s5 facem distinctie intre
Dumnezeu i creaturile sale spirituale. nd spunem
ca Dumnezeu este spirit pur, accentuam faptul ca E1
nu ate in parte spirit si in parte tr-up, cum ate omul.
El este spirit simplu ma formi sau prti si acata ate
motivul pentru care el nu are 0 prezenta zic. Cind
Biblia spune c Dumnezeu are, urechi miini si picioare,
ate 0 incercare de a ne cornunica ideile pe care le
comunic acate prti zice ale omului, deoarece dac
nu putem vorbi dapre Dumnezeu in termeni zici nu
am putea vorbi nicicum dapre El. Desigur, lucrul
acata nu lasi s se inteleagi nici o imperfectiune a
lui Dumnezeu. Spiritul nu ate o fonna de existenta
limitat sau ratrins ci este unitatea perfecta a intei.
Cind spunem a Dumnezeu ate spirit innit, noi
trecem cu totul dincolo de sfera experientei noastre.
Noi sintem limitati in timp si spatiu, in cunoastere si
putere. Dumnezeu este, in aent, nelimitat i orice
element al naturii Sale ate nelimitat. Innitatea Lui
in timp 0 numim eternitatea Lui, in spagiu omnipre-
zenta Lui, in cunoastere omnistiinta Lui, in putere
omnipotenta Lui.
Innitatea Lui inseamna de asemenea a Dum-
nezeu ate transcendent fat de universul Su. Ea
pune accentul pe detasarea Sa de toate creaturile Sale
intrucit El ate Spirit existent prin Sine. El nu ate
inchis in ceea ce noi numim natura, ci ate iniltat
innit de mult deasupra ei. Chiar si acele pasaje din
Scriptur care subliniara rnanifatirile Lui locale si
temporale pun accentul de asemenea pe inalgarea si
omnipotenta Lui ca Fiinta exterioara fat de lume,
Creatorul suveran si Judecatorul lumii (cf. ls. 40:12~
17).
in acelasi limp innitatea lui Dumnezeu subi.n-
telege imanenta Lui. Prin aceasta intelegem prezenta
si puterea Lui care pat:-unde totul in creatia Sa. E1 nu
sta separat de lume, nn simplu spectator al lucrini
miinilor Sale. El pitrunde totul, tot ce e insufletit sau
neinsuegit, de la centru] ecrui atom si din resor-
turile cele mai launtrice ale si ale vietii si
sentimentelor, o Sl.1CCSil-1118 continua de cauze si e-
fecte.
In pasaje cum ate Is. 57 si Fapt. 17 gsim atitko
expraie a transcendentei Lui cit si a imanentei Lui. In
primul dinme acate pasaje trans_cendenta Lui ate
exprimati in cuvintele: ,,Cel Prea Inalt, a crui locu-
ingli ate vanica si al cirui Nume ate Snt, iar
imanenta Lui ate dacrisa prin cuvintele; ,,Eu sint
cu omul zdrobit si srnerit (ls. 57:15). In al doilea
pasaj, cind Pavel s-a adraat oamenilor din Arena I.-a
proclamat pe Dumnezeul transcendent, ,,Dumnez.eu
careafctltlumeasitotceateinea ...Dornnulcen.\1ui
si al pimintului, si nu locuieste tn temple fcute de
El nu ate slujit de miini ornenesti, ca si cind ar
avea trebuint de ceva, El, care da tuturor viata,
suflarea si toate lucrurile; Pavel arm apoi ima-
nenta Lui cind spune ca El ,,nu ate departe de ecare
din noi. can in El avem viata, n1i$_>carea si inta (Fapt.
17:24, 25, Z7, 28).
III. C41-acterul Lui
Dumnezeu este o persoana. Cind spunem aceasta noi
armim ca Dumnezeu ate un agent rational, un
agent moral inteligent, constient de Sine, cu 0 voint
proprie. In calitatea Sa de lnteligenta suprema El ate
sursa oricrei ratiuni din univers. Intrucit creaturile
rationale ale lui Dumnezeu poseda un caracter inde-
pendent, Dumnezeu trebuie $5 posede un caracter
care ate divin atit in transcendenta cit si in imanenta
sa.
VT reveleaz un Dtunnezeu personal, atit in ter-
menii revelatiei de Sine cit si incei ai relatiei poporului
Su cu E1, iar NT arat clar a lsus Cristos a vorbit
dapre Dumnezeu in termeni care au sens numai in
relatia dintre doua persoane. Acesta ate motivul pen-
tru care putem arma existenta anumitor calitti min-
tale si morale ale lui Dumnezeu, asa cum facem cu
privire la caracterul uman. Au fost facute incercari de
a clasica atributele divine in categorii cum sint Min-
tale si Morale, sau Comunicabile si Necornunicabile,
Raportate si Neraportate. Scriptura nu pare s sprijine
nici una dintre acate clasificri si, in orice caz, Dum-
nezeu ate innit mai mare decit suma tuturor atri-
butelor Sale. Numele lui Dumnezeu sint pentru noi
daemnarea atributelor Lui si ate semnicativ faptul
ca Numele lui Dumnezeu sint date in contextul nevo-
ilor poporului Su. Prin urmare, ar prea mai potrivit
cu ideea original?! a revelatiei biblice si tratim fiecare
atribut ca o tnanifatare a lui Dumnezeu in situatia
umani care a cut-o vizibila: compasiune in prezenta
nenorocirii, indelung ribdare in prezenta rului, in-
durare in prezenta vinovtiei, mila in prezenta poca-
intei - toate acestea sugereaza ca atributele lui Dum-
nezeu daernneazi o relatie in care El intra cu cei care
simt ca au nevoie de El. Faptul acata exprim fra
indoiala adevml ca D\irnne1.e\i, in plinatatea totala a
naturii Sale, ate in ecare dintre atzributele Sale, asa
incit un atribut nu ate mai mare decit altul - nu ate
mai mult dragoste decit dreptate, sau mai rnulta mila
decit neprihinire. Daci exista vreun atribut al lui
Dumnezeu care poate recunoscut ca atotcuprinzator
si atotptrunztor, acel atribut ate "'sfinten.ia Lui,
care trebuie armat cu privire la atributele Lui: dra-
gosre snta, compasiune snta, intelepciune snta.
IV. Volnta Lui
Dumnezeu este suveran. Aceasta inseamna ca El intoc-
rneste planurile Sale si El le duce la indeplinire la
timpul hotarit de El si in modul hotarit de E1. Aceasta
ate o expraieAa inteligentei, puterii si intelepciunii
Sale supreme. Inseamn ca vointa lui Dumnezeu nu
ate arbitrar, ci actioneaz in armonie complet cu
caracterul Lui. Este exprimarea puterii si bunttii Lui
si de aceea ate scopul suprem al oricirei existente.
Exist, insa, o distinctie intre voia lui Dumnezeu
care prescrle ce ar trebui sa facem si voia Lui care
deterrninii ce vom face. Astfel, teologii fac clistinctie
intre voia hotdrftoare (in engl. decretive will) e lui
Dumnezeu, prin care El decreteazi ceea ce urmeazi
sa aib loc, si voia povdtuitoare (in engl. preceptive
will), prin care El pracrle creaturilor Sale datoriile
care le revin. Vbia hotritoare ate implinit intot-
deauna, in timp ce voia povtuitoare ate naocotit
adaea.
Cind ne gindim la domnia suverana a voii divine
ca ind temeiul nal pentru tot ce se intimpl - fie prin
cauzare activa, fie prin permisiune pasiv - noi recu-
noastern distinctia dintre voia activ a lui Durnnezeu
si voia Lui care permite (permisiv). Astfel, intrarea
pcatuluiin lume uebuie s5 e atribuit voii permisive
a lui Dumnezeu, intrucit pacatul ate o contrazicere a
snteniei si bunatatii Lui. Prin urmare, exista rm do-
meniu in care voia lui Dumnezeu de a actiona ate
dominant si un dorneniu in care libertatii omului i se
acordi permisiunea s actioneze. Biblia prezint a-
mindou acate domenii in acgiune. Ideea care stri-
bate tot VT ate ideea pe care a intela-o Nebu-
cadnetar: ,,El face ce vrea cu oastea cerurilor si cu
locuitorii p:7nnintului, si nimeni nu poate s stea impo-
giva miniei Lui, nici s-I zic: ,,Ce faci? (Dan. 4:35).
In NT intilnim un exemplu impraionant de voie divin
eareia ise opune necredinta umana, atunci cind Cris-
tos a rosrit strigatul Sau ssietor cu privire la Ieru-
salim: ,,De cite ori am vnit s suing pe copiii tai cum
isi stringe gina puii sub aripi, si n-ai vrutl (Mat.
23 :37). Cu toate acatea, suveranitatea lui Dumnezeu
garanteaza ca orice lucru va fi adus sub stpinire
pentru a sluji scopul Lui etem si c cererea lui Cristos:
"Fac-se voia Ta, precumin cer si pe pmint, va primi
raspuns in cele din urm.
Este adevarat ca nu putem reconcilia s\.1veranita~
tea lui Dumnezeu si raponsabilitatea omului, deoa-
rece noi nu intelegem natura cunoasterii divine si nu
intelegem toate legile care guverneaza conduita uma-
ni. Biblia ne invati pe tot parcursul ei ci intreaga
viat ate trait! in voia sustinatoare a lui Dumnezeu
in care ,,avem viata, miscarea si inta, si dupa cum
pasrea ate libera in aer si patele ate liber in mare,
tot asa omul are adevirata sa libertate in voia lui
Dumnezeu care l-a creat pentru Sine.
y. Suhzistentn Lui
In viata Sa aentiala Dumnezeu ate o comuniune.
Probabil ca aceasta ate revelatia suprerna a lui Dum-
nezeu datii in Scripturi: ca viata lui Dumnezeu ate
etemiinSinecaocomuniuneau-eipersoaneegalesi
distincte, lhtil, Fiul si Duhul, si ci in relatia Sa cu
creatia morala Dumnezeu a extins pentru ele comu-
niuneacareerainaent/aSa. Probabilciamputea
gasi aceasta idee in cuvintele divine care exprimi
vointa deliberati de a-l crea pe om: ,,S& faoem om
dupa chipul Nostru si dupa asemanarea Noastra-
aceasta a fost 0 expraie a voii lui Dumnezeu nu numai
de a Se revela pe Sine in calitate de comuniune, ci de
a face viata aceea de comuniune accarbila pentru
creaturile morale create dupa chipul Lui si echipate ca
s3 se bucure de ea. Este adevirat ca prin pctuire
omul a pierdut capacitatea sa se bucure de comu-
niunea acea snt, dar in acelasi timp ate adevarat
ca Dumnezeu a intentionat sa faca posibila restau-
rarea ei. De fapt, s-a remarcat ca acata a fost, proba-
bil, scopul ultim al rscumprrii, revelarea lui Dum-
nezeu in ltd Persoane care actioneaza pentru res-
taurarea noastra, in dragostea care alege si care ne-a
revendicat, in dragostea rscumpiritoure care ne-a
eliberat si tn dragostea regeneratoare care ne-a creat
din nou pentru comuniunea cu El. (*'l'RlNlIATE.)
VI. Patemitnten lui Dumnezeu
lnuucit Dumnezeu ate o Persoana, El poate intra
inn-0 relatie personal si cea mai intima si mai tandr
dintre ele ate aceea de ma. Cristos a folosit cel mai
adaea acat nume pentru Dumnezeu, iar in teologie
ate numele rezervat in special pentru prima Persoana
a It-inititii. Existi patru tipuri de relatii in care cu-
vintul Thti ate aplicat lui Dumnezeu in Scripturi.
Putem vorbi dapre Paternitataa creatoare. Relatia
fundamnmtal dintre Dumnezeu si omul pe care l-a
fcut dupi chipul si aseminarea Sa isi giseste ilus-
trarea cea mai deplina si cea mai potrivita in relapia
naturala care implica darul vietii. Cind Maleahi chea-
mi poporul la credinciosie fat de Dumnezeu si la
rapect unul fata de altul, intreabz ,,N-avem toti un
singur ma? Nu ne-a facut un singur Dumnezeu?
(Mal. 2:10). Isaia, inn-o rugaminte ca Dumnezeu sa
nu praseasci pe poporul Sau, suigi: ,,Doamne, Ti:
esti Thtal nostru; noi sintem lutul si Iii esti olarul;
sintem cu totii lucrarea miinilor Tale (Is. 64:8). Dar
relatia aceasta se aplica in mod special la natura
spirituala a omului. In Evrei Dumnezeu este numit
,.Tat5l duhuri.lor (1229) iar in Numeri ,,Du.tnnezeul
duhurilor oricarui trup (16:22). Cind Pavel a pre-
dicat in Areopag el a folosit acat argument pentru a
dovedi irationalitatea oamenilor la idoli de
lemn si piatr; el a citat dintre poezie a lui Aratus
(,,Cci sintem din neamul Lui) pentru a arata c5 omul
ate o creatur a lui Dumnemeu. Prin urmare, faptul c
omul ate 0 taptura crata ate analog cu Paternitatea
general a lui Dumnezeu. Fara Thtii-Creator nu at
exista oameni, nu at exista familia omenirii.
Exist Pater-nitatea teocraticd Aceasta ate relatia
lui Dumnezeu cu poporul legal-nintului Sau, Israel.
Intrucit ate indicata o nelatie colectivi si nu una
personala, Israel - in calitate de popor al legimintului
- a fost copilul lui Dumnezeu si a fost chemat sa
recunoasca si s raspund la aceasta relatie lialaz
,,Dac sint ma, unde ate cinstea care Mi se cuv'ine7
(Mal. 1:6). Dar intrucit relatia stabilita prin legamint
a fost risciunprtoare in ei spirituala, ea
poate fi privit ca o prevestire a revelatiei NT dapre
Paternitatea divin.
Existi apoi Paternitatea generatoare Aceasta a-
par-tine in exclusivitate celei de-a doua Persoane a
Tl-inititii, numita Fiul lui Dmnnezeu, singurul Fiu nas-
cut. Prin urrnare, are 0 relatie unica si nu trebuie
aplicat la orice creaturi de rind. Cind a fost pe
pamint, Cristos a vorbit adesea dapre reiatia aceasta
care l se aplica in mod special. Dumnezeu era mai
Su prin generarea etern, ceea ce exprimii o relatie
aentiala si atetnporal care transcende capacitatea
noastr de a intelege. Este semnificativ faptul ca Isus,
in invttura data Celor Ddsprezece, nu a folosit
niciodati tennenul natal nostru, incluzindu-Se pe
Sine alaturi de ei in sfera de aplicare a cuvintului. in
mesajul invierii transmis prin Maria El a indicat doua
relatii distincte: ,,'l'atal Meu si Tatil vostru (loan
20:17), dar cele doua telatii sint legate impreuna in
asa fel incit prima devine temeiul pentru a doua.
Filiatia Lui - desi la un nivel cu totul unic - a fost baza
uoenicilor.
Exist! de asemenea Patemitatea adoptivd. Anas-
ta este relatzia riscumpirltoare care apsrrine tuna-or
credinciosilor si, in contextul ate privita sub
doua aspecte: aspectul pozitiei in Cristos, si aspectul
lucrarii regeneratoare a Duhului Snt in ei. Aceasta
relatie cu Dumnezeu ate funclamental pentru ton
credincioeii, asa cum le amintate Pavel credinciosilor
din Galaa: "Cad toti sinteti i ai lui Dumnezeu, prin
credinta in Cristos Isus (Gal. 3:26). in aceasta \l.l'liIE
vie cu Cristos ei sint adoptati in familia lui Dumnezeu
si devin supusi lucririi regeneratoare a Duhului care
le confera natura de copii: unul ate aspectul obiectiv,
celalalt ate aspectul subiectiv. Datorit pozitiei lor
noi (prin jisticare) si a relatiei noi (prin adoptare)
cu Dumnezeu Ii-itil in Cristos, ei devin prtasi naturii
divine si sint nscuti in familia lui Dumnezeu. loan a
at-Stat lirnpede lucrul acata in primul capitol al Evan-
gheliei sale: ,,'l\1turor celor ce L-an primit, aclica celor
ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii
ai lui Dumnezeu; nascuti nu din singe, nici din voia
rii lor, nici dinvoia vreunui om, ci din Dumnezeu"
(loan 1:12, 13). In felul acata lor li s-au acordat toate
priviiegie care aparpln acelei relatii liale: rezultatul
ate ca "daca sintern copii, sintem si mostenitori
(Rom. 8:17).
Este clar ca invtatura lui Cristos dapre Pater-
nitatea lui Dumnezeu limiteaz reiatia la cei credin-
ciosi. Nu ni se spune nicaieri ca El ar fi praupus ca
aceasta relatie exista intre Dumnezeu si necredinciosi.
Nu ni se d5 nici 0 indicatie dapre Paternitatea ris-
curnparatoare a lui Dumnezeu penmi toti oamenii, ci
Cristos le-a spus direct evreilor vicleni: ,,Voi aveti de
tata pe diavolul (loan 8:44).
 Dai in aceasta relatie de ma NT scoate in relief
cele mai tandre aspecte ale caracterului lui Dum-
nezeu: dragostea Lui, credincioqia Lui, gzija Lui veghe~
toate, in acelaei timp scoate in relief raponsabilitatea
noasu-3 de a arta lui Dumnezeu rapectul, increderea
i ascultarea in dragoste pe care copiii le datoreazi
unui tata. Cristos nu ne-a lnvatat sa ne rugam doar
,,m.-an nostru, ci ,,'R:til nostru care an in ceruri,
intiprind astfel in noi respect 5i umilinti.
BIBLIOGRAFIE. '1. J. Crawford, The Fatherhood of
God, 1868; J. Orr, The Christian View ofGod and the
World, 1908; A. S. Pringle-Patfson, The Idea of God,
1917; G. \bs, Biblical Theology, 1948; H. Bavinck, The
Doctrine of G04, 1951; J. I Packer, Knowing God,
1973; J. Schneider, C. Brown, J. Stafford Wright, in
NIDNTT 2, p. 66-90; H. Kldnknecht ;.a. in TDNT 3, p.
65-123.
R.A.F.
DUMNEZEU, NUMELE LUI. Cind examinam di-
ferite nume, titluri i dacrieri ale lui Dumnezeu in VT
intnirn trei cuvinte de important fundarnental - '3,
"l5him i lahveh (lehova). Este necaar de la bun
inceput sa intelegem sensul lor individual i relatia
dintre ele.
I. Numele do bazi
m El
El ('3), tradus ,,Dumnez.eu sau ,,dumnezeu, are for-
me lnrudite in alte limbi semitice i lnseamna un
dtunnezeu in sensul cel mai larg al cuvintului, e ca
ateaclevarat, ecaate fals, sauchiaroimaginecare
ate tratati ca un dumnezeu (Gen. 35:2). Datorlti
acestui caracter general ate aaociat adesea cu un
adjectiv sau predicat denltor. De exemplu, in Deut.
5:9 citim: ,,Eu, Domnul (Iahve), Dumnezeul ("l0hm)
tau, sint un Dumnezeu (E0 gelos, iar in Gen. 31:13
citim: ,,Eu sint Dumnezeul ('5!) din Betel. in tablitele
de la Ras Shamra, insa, El ate un substantiv propriu,
numele ,,Du1-nnezeului suprem canaanit, al carui u
era Baal. Pluralul de la 'el ate "I6hlm, ei cind ate
folosit ca plural ate tradus ,,dumnezei (vezi sec~
tiunea de mai jos). Acestea pot fi simple
,,lemn ei piatra (Deut. 4:28) sau intele imaginare pe
care le reprezinti (Deut. 12:2).
b. Elion, El Elion
121 'el_y6n, ,,Dumnezeul Cel Prea lnalt, era titlul lui
Dum.ne'aeu care a primit inchinarea lui Mellxieedec
(vezi maijos). Elyn ate intnit in Num. 24:16 $i in
alta parte. In Ps. 7: 17ate gasit in combinatiecu Iahve,
iar in Ps. 18:13 este paralel. Vezi de asemenea Dan.
7:22, 25 pentru plumlul ammaic 'e1y6nfn; in alta
parte, in aramaica folositi de Daniel, echivalentul
termenului ebraic 'e1y6n este 'ill7iyd (de ex. 4:17,
7225).
c. Elohim
Dal este 0 form de plural ('eI5hfm), Elohim poate fl
tratat ca un singular, i in acest caz inseamna divi-
nitatea suprema unica, iar in traducere ate ,,Dum-
nezeu. La fel ca 5i echivalentul englez. ($i romanac),
din punct de vedere gramatical ate un substantiv
comun gi comunicil ideea de tot ce apartine concep-
tului de dumnezeire, in contrast cu omul (Num. 23:
19) $i alte inte create. Este adecvat pentru relapiile
cosmice $i relatiile generale (Gen. 1:1), deoarece exis~
ti un singur Dumnezeu suprem $i adevirat, ei E1 ate
o persoani; se apmpie de caxacterul unui substantiv
propriu, fr si piarda calitatea abstracti i concep-
tuala.
d. Eloah
Acat cuvint ("l6ah) ate 0 forma de singular de la
"lN1frn eiare 3C1B$l intela ca i -:1. invr ate inlnit
mai ales in poe1.il(de ex. Deut. 32:15, 17; ateintilnit
cel mai frecvent in Iov). Forma aramaici corespunz}
toare ate "lib.
e. Ichova
Cuvinml ebr. Iahve este tradus de obicei ,,Domnul (in
traducerile engl. ,,the LORD (,,DOMNUL), cu majus-
cule) oi uneori lehova. Originea acatui nume ate
urmatoarea: textul original ebr. nu avea vocale; cu
timpul tetragrama YHWH a fost considerat prea
sacri pentru a pronuntat; de aceea a fost inlocuita
la citire cu "'g6nEi ("Domnul meu), iar vocalele din
acat cuvint au fost combinate cu consoanele YHWH
pentru a da ,,lehova, 0 form care a fost atestati
pentru prima data la inceputul secolului al 12-lea
d.Cr.
Pronuntia Iahve ate indicate prin transcrierea
numelui in greaca in scrierile sub forma
iaoue (Clement din Alexandria) sau iabe (Theodoret;
in vremea aceea litexa gr. b era pronuntata ca i v).
Este cert ca numele ate legat de verbul ebr. hyd, ,,a
fl, saucuovariantaeio fomxmaivechearidacinii,
hiwd. 'lbtu.$l, nu trebuie privit ca un aspect imperfec-
tiv al verbului; conjugarea l-liph'i1, singura din care ar
putea face parte aceasta formi, nu este directi pentru
acat verb; iar forma imperfectivi a conjugarii Qal nu
putea avea vocala <1 in prima silaba. Iahve trebuie
considerat ca un substantiv, in care radacina hwh ate
precedat de prexul y (redat in l. rom. prin I - n.
trad.). Vezi L. Hoehler i W. Baumgartner, Lexicon in
Vezeris Tatamenti Libros, 1958, p. 368 .urm.; de
asemenea, L. Koehler, Vom Hebrdischen Lexikon,
1950, p. 17 .urm.
Strict vorbind, Iahve este singurul ,,nume al lui
Dumnezeu. in Genaa ori de cite ori cuvintul {Em
(,,nume) ate asociat cu Fiinta divini, numele acela
ate Iahve. Cind Avraam sau Isaac au construit un altar
ei au ,,chemat numele lui Iahve (Gen. 12:8; 13:4;
2e=gs).
ln particular, Iahve a fost Dumnezeul Patriarhilor
5i citim dapre ,,lahve Dunmezeul (Elohim) lui A-
vraam gi apoi al lui Isaac, iar in nal ,,lahve, Dum-
nezeul lui Avraam, Dunmewul lui Isaac 5i Dumnezeu]
lui lacov; Elohim spune dapre Iahveh: ,,Acata ate
Numele Meu pentru totdeauna (Exod. 3:15). Prin
urmane, spre deosebire de Elohim, Iahve ate un sub-
stantiv propriu, numele unei Petsoane, chiar daca
acea Pezsoani ate divina. Ca atare, are un cadru
ideologic propriu - ll prezint pe Dumnezeu ca Per-
soan ei in felul acata ll aduce in relatie cu alte
pexsonalitati, cu oamenii. fl apropie pe Dumnezeu de
om $i El vorba_te cu Patriarhii ca ei cu nigte prieteni.
Un studiu al termenului ",,nume in VT arata ce
bogata avea el pentru evrei. Numele nu
ate o simpl eticheta ci reprezint petsonalitatea
real a celui carel poarta. Numele poate derivat de
 la imprejurarile nasterii cuiva (Gen. 5:29) sau poate
reflecta caracterul omului (Gen. 27:36), iar cind un
om isi pune ,,numele pe un lucru sau pe o alta
persoana, lucrul sau persoana aceea intra sub in-
fluenta si protectia lui.
f. Iahve Elohim
Acate doua cuvinte sint combinate in naratiunea din
Gen. 2:4 - 3:24, dai in discutia dintre Eva sisarpe ate
folosit numai ,,Elohim. Daci naratiunea cu privire la
Eden a fost inrudita cu o povatire sumeriana origi-
nala, aceasta ar fi putut aduse de Avraam din Ur si
astfel at fi posibil sa explicam folosirea diferit a
termenilor in acate doua capitole, in comparatie cu
cele care le preced sau care urmeaz dup ele.
g. Legdlura dintre El, Elohim si Iahve
Acum sintem pregtiti sa examinam modul in care
acate trei cuvinte se aseamana sau se deosebesc in
folosirea lor. Desi exista cazuri in care oricare dintre
ele poate folosit cu referire la Dumnezeu, ele nu sint
nicidecum identice sau echivalente. in relatarea din
Gen. 14 care ate considerata acum de multi ca ofer
o imagine corecta a situatiei din prima parte a mile-
niului al 2-lea i.d.Cr., citim ca Avraam l-a intnit pe
Melhisedec, preotul lui P1 'ely6n, ,,Dumnezeul Ce]
Preainalt. Aici avem numele sau titlul pe care Mel-
>
1
hisedec il dadea zeitatii la Care se inchina el. Este clar
I ca ar gresit sa punern ,,El0him sau ,,lahve" in loc de
El 'e1y6n (Gen. 14:18). Melhisedec l-a binecuvintat pe
Avraam in numele lui Tel 'e1_y6n, ,,Facatoru1 cerului si
al pamintului, identificindu-1 in felul acata pe E1
'ely6n ca ind Dumnezeul suprem (Gn. 14:19-20).
Regele Sodomei i-a oferit lui Avraam un dar pe
care acata l-a refuzat, rididndu-si rnina spre Iahveh,
(l 'e1y6n), ,,F5c5torul cerului si al pamintului (14:
22). El vrea sa spun.-I prin aceasta ca siel se inchina
Dumnezeului suprem, acelasi Dumnezeu (pentru ca
exista unul singur), dar ca El ll cunoaste sub numele
de ,,lahve. (l.XX si SP omit Iahveh in Gen. 14:22.)
Putem cita un alt exernplu, in Gen. 27:20, cind
lacov I1 inseala pe tatal sau cu cuvintele: ,,Pent:ru ca
Iahve, Dumnezeul (Elohim) tau, mi-a dat izbinda.
Armatrianuaraveaniciunsensdacaamschimba
intre ei termenii ,,lahve si ,,Elohi.m . Iahve ate numele
Dumnezeului (Elohim) suprem la care se inchina tatal
lui Iacov.
II. Revelntin dati lui Moise
Revelatia data lui Moise la rugul aprins ate unul
dintre incidentele cele mai izbitoare si mai convinga-
toare din istorisirea biblici. Dupa cuvintele de intro-
ducere, Dumnezeu Se prezinta pe Sine astfel: ,,Eu sint
Dumnemeul (Elohim) tatalui tau (Exod. 3:6). Aceasta
presupune imediat ca Moise cunostea numele Dum-
nezeului tatlui sau. Cind Dumnezeu anunta scopul
sau de a izbvi pe Israel prin mina lui Moise, acata
ezit si incepe sf-1 se scuze.
El spune: ,,...Cind copiii lui Israel ma vor
intreba: Care (mah) ate Numele Lui? Ce le voi ras-
punde? (Exod. 3: 13) . Modul obisnuit de a cere cuiva
s~si spuna numele se face prin folosirea pronumelui
mi; folosirea pronumelui mah cere un raspuns mai
ampln, care ca sensul (,,Ce?) sau aenta numelui.
Aceasta ne ajuta s explicam rspunsul, anume:
,,EU SINT CEL CE SIN'I ('eh_yeh 's'er 'ehyeh). $i El a
spus: ,,Vei raspunde copiilor lui Israel astfel: Cel ce Se
numeste EU siwr 111-a Irimis la voi (Exod. 3:14). Prin
aceasta Moise nu a inteles ca Dumnezeu ar anunta un
nume nou si nici nu ni se spune ca ate un ,,nu.me; ate
doar sensul intrinsec al numelui pe care Moise il
cunostea deja. Avem aici un joc de cuvinte: ,,lahve
ate traducerea termenului 'eh_yeh. M. Buber traduce:
,,Eu voi asa cum voi " si dezvolta expraia ca o
promisiune a puterii prezentei perma.nente a lui Dum-
nezeu alaturi de eiin cursul (Moses, p. 39-S5).
Faptul ca intelaul comunicat ate ceva de genul aca-
ta, desi suna enigmatic in limba noastra, ate aratat
de ceea ce urmeaz: ,,lahve (Domnul), Dumnezeul
parintilor vostri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul
1u.i Isaac si Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi.
Acata ate Numele Meu pentru vanicie (v. 15).
intelaul si continutul deplin al numelui vine la ince-
put; apoi urmeaza numele propriu-zis.
III. Interpretarea textulul din Exodul 6:2-3
Dupa intoarcerea lui Moise in Egipt, Iahve i-a dat alte
instructiimi cu privire la modul in care sa trateze cu
Faraon si cu poporul sau: ,,Eu sint DOMNUL (lahve),
a spus El. ,,Eu M-am artat lui Avraam, lui Isaac si lui
lacov, ca Dumnezeul Cel Atotputemic ('51 sadday);
dar n-am fost cunoscut de ei sub Numele Meu, ca
DOMNUL, (Iahve) (Exod. 6:3).
Revelatia mai veche, data Patriarhilor, s-a ocupat
cu promisiuni ce faceau parte dintr-un viitor inde-
partat; era necaar ca ei sa aiba garantia ca El, Iahve,
era un Dumnezeu ('51) in stare (un sens posibil al
ten-nenului sadday) sa le dea 0 implinire. Revelatia de
la rugul aprins a fost mai mare si mai intima, iar
puterea lui Dumnezeu si prezenta Lui direct si con
tinu cu eierau cuprinse in numele familiar Iahve. Prin
urmare, ,,Eu sint Iahve, Dumnezeul tau (Exod. 6:7)
le da tuturor garantia de care. au nevoie pentru a
implini planul Lui, le garanteaz prezenta si puterea
Lui.
Dumnezeu S-a revelat pe Sine Patriarhilor ca
Dumnezeul Atotputemic ('21 s'adday), initiind si inta-
rind legmintul cu ei, cf. Gen. 17:1; 35:11; 48:3 -
pasaje care, la fel ca si Exod. 6:1-6, sint atribuite
preotului narator in ipoteza documentara larg accep-
tati.
IV. Nume speclce care contln El sau Iehova
a. 'E1 '0lEm
Avraam a plantat un tamarisc la Beerseba si ,,a cltemat
acolo Numele lui Iahve, 'el '6lam (Gen. 21:33). Aici
,,lahve ate numele, urmat de 0 dacriere: ,,Dum-
nezeul cel vanic. F. M. Cross a atras atentia asupra
formei originale a acatui nume - ('el dh-'(lamO,
,,Dumnezeul etemitatii (cf. W. F. Albright in BO 17,
1960, p. 242).
b. 'El 'El6h-Israel
Cind Iacov a ajuns la Sihem, a cumparat o bucata de
pamint, a ridicat un altar si l-a numit '6 "l6h-Y.s'rii'H
(Gen. 33:20), ,,Dumnezeu (El) este Dummezeul ("lo-
him) lui Israel. El a cornemorat in felul acata inl-
nirea recenta cu ingerul la locul pe care el l-a numit
Peniel (v'nr_a, ,,fata lui Dumnezeu, Gen. 32:30). in
felul acata el accepta numele sau ,,Israel si se incl-iina
lui Dumnezeu.
c. lehova-iire
In. Gen. 22, cind ingeml Domnului a indicat spre un
berbec dejertfa in locul lui Isaac, Avraam a dat locului
acela numele Iahve yir'eh, ,,Domnul poarta de grija
(v. s, 14).
d. Iehova-nissi
int:-un mod oarecum asemanator, dupe infringerea
arnalecitilor, Moise a ridicat un altar si l-a numit Iahve
rliss ,,DOMNUL ate steagul meu (Exod. 17:15).
Acatea, insi, nu sint nume ale lui Dumnezeu ci doar
nume comemorative pentru anumite evenimente.
e Iehova-salom
Acata ate numele dat de Ghedeon altarului pe care
l-a ridicat la Ofra, Iahve El6rn, ,,D0mnul ate Pace
(Jud. 6:24).
f. Iehovo-tidchcnu _ si isi bazeaz pe aceasta idee cuvintarea din 'Areopag.
Acata ate numele sub care avea s e cunoscut
Mesia, Iahve sitiqen, Domnul este neprihnirea
noastra (ler. 23:6; 33:16), spre deosebire de ultimul
rege al lui Iuda, care a purtat inmod nevrednic numele
Zedechia (sigqiyi, ,,lahve ate neprihnit).
g. Iehova-sumo
Acata ate numele dat cetatii in vedenia lui Ezechiel,
Iahve sdmmd, ,,I)on\nul ate acolo (Ezec. 48:35).
h. Domnul ostirilor
Spre deosebire de numele precedente, Iahve shH'6,
,,Domnul ostirilor, ate un titlu divin. Nu apare in
Pentateuh; apare pentru prima oar in 1 Sam. 1:3, ca
numele sub care Dumnezeu primea inchinare la Silo.
A fost folosit de David cind l-a infruntat pe listean (1
Sam. 17:45); David 'il foloseste din nou la punctul
culminant al cintirii de biruinta (Ps. 24:10). Este
folosit frecvent de profeti (de 88 ori in Ieremia) si ate
folosit penmi a-L arta pe Iahve ca Salvator si Protec-
tor al poporului Su in orice vreme (Ps. 46:7, 1 1). Este
posibil ca termenul ,,ost:i.ri sa se fi referit la inceput la
armata lui Israel, ca in 1 Sam. 17:45, dar a ajuns
curind sa ineluda toate fortele ceresti, gata sa impli-
neasca porunca Domnului.
i. Domnul, Dumnezeul lui Israel
Acat titlu (Iahve "l6h lsrE'El) ate intilnit deja in
cintarea Deborei (Jud. 5:3) si este folosit frecvent de
profeti (de ex. ls. 17:6; Tef. 2:9). Face parte din
aceasi categorie cu ,,Dumnezeul lui Avraam, Isaac si
lacov. In Ps. 59:5 (.,Doamne, Dumnezeu] ostirilor,
Dumnezeul lui Israel) ate combinat cu titlul prece-
dent.
j. Sntul lui Israel
Acest titlu (qd6. IsrH'El) ate un titlu favorit in Isaia
(de 29 ori - 1:4, etc.), atitin prima cit si in ultima parte
a in leremia si in Psalmi. Un titlu oarecum
similar cu acata ate ,,Puternicul lui Israel ('h_ir
IsrE'I, Is. 1:24, etc.); de asemenea, ,,Slava (biruinta)
lui Israel (nisah lsrE'H, 1 Sam. 15:29), folosit de
Samuel.
k. Cel lmbtitrfnit de zile
Aceasta ate descrierea (aram. auiq yomfn) data de
Daniel, care il zugravate pe Dumnezeu pe tronul Sau
de judecata, judecind imperiile mari ale lumii (Dan.
7:9, 13, 22). Altemeaz cu titlul ,,Cei Preainalt
(aram, illiiyti, 'ely6nfn, v. 18, 22, 25, 27).
BIBUOGRAFIE. W. F. Albright, Yahweh and the
Gods of Canaan, 1968; A. Alt, The God of the Ea-
thers, in Essays on OT History and Religion, 1966, p.
1-77; F. M. Cross, ,,Yahweh and the God of the Pa-
triarchs, HTR 55, 1962, p. 225-259; O. Eissfeldt, ,,El
and Yahweh, JSS 1, 1956, p. 25-37; G. T. Manley, The
Book of the Law, 1957, p. 37-47; J. A Motyer, The
Revelation of the Divine Name, 1959; A. Murtonen, A
Philological and Literary Treatise on the Divine Names
'l, 'el6ah, 'el6him and Yahweh, 1952.
G.T.M.
F.F.B.
DUMNEZEU NECUNOSCUT (gr. agnstos
theos). in Fapt. 17:23 Pavel SC was la dedicatia de
pe un altar din Atena: ,,Unui Dumnezeu necunoscut,
Pausanias (Description of Greece, 1. 1. 4) spune ca in
Atena exista ,,&1l3l ale unor zei numiti necunoscuti,
iar Philostratus (Life ofApollonius of I)/anna, 6. 3. 5)
vorbeste de asemenea dapre ,,altare dedicate unor
divinitati necunoscute care erau ridicate in Atena.
Acatea sint asociate frecvent cu o povestire relatat
de Diogene Laertiu (Lives of Philosophers, 1. 110) cu
privire la ridicarea de ,,altare anonirne in Atena si in
imprejurimi pentru a abate 0 molima. Dedicatii simi-
lare sint atatate si in alte parti, daca numele unei
zeitati locale era incert sau daca for-mularea dedicatiei
orlginale s-a pierdut.
BIBLIOGRAFIE. E. Norden, Agnostos Theos, 1912;
K Lake, "The Unknown God, in BC, 5, p. 240-246;
B. G5-irtner, The Areopagus Speech and Natural Reve-
lation, 1955, p. 242 s.urm.; E. Haenchen, The Acts of
the Apostles, 1971, p. 516 s.urm.
F.F.B.
DURA (aram. DrE'; uot Deeira). Locul din tinutul
administrativ al Babilonului unde regele Nebucadne-
tar a ridicat o statuie inaintea cireia s5 se inchine toti
oamenii (Dan. 3:1). Este posibil sa e Tell Der (la 27
km SV de Bagdad), desi exista citeva locuri babi-
loniene numite Du. Oppert a descris structurile
dacoperite la SSE de Babilon, la ,,Doura (Expdition
scientifique en Msopotamie, 1, 1862, p. 238-240).
Pincha (ISBE) a propus interpretarea generali a cim-
piei ,,Zidului" (bab. diru), care ficea parte din sis-
temul exterior de aparare a cetatii. Pentru numele
Dura, vezi Dura (Europos); bab. veche, do-mara (O-
rientalia, 21, 1952, p. Z75, n. 1).
DJ.W.
DURERILE NA$TERlI. Mai multe cuvinte ebr. si
gr. sint traduse cu aceasta expraie. Expraia este
folosita de multe ori in sens metaforic, in special Rom.
8:22 si Gal. 4:19, cit si in comparatii, ca in Ps. 48:6 si
Mica 4:9-10.
BIBLIOGRAFIE. G. Bertram, TDNT 9, p. 667-674;
R. K. Harrison, NIDNTT 3, p. 857 s.urm.
G.W.G.

EBAL (OBAL). 1. Un ,,u al lui locian (Gen.
10:28; 1 Cron. 1:22); una dintre familiile semite care
a locuit in S Arabiei. 2. Un urma$ al lui Esau (Gen.
36:23).
BKBLIOGRAFIE. IDB, 3, p. 579 (art. ,,Obal).
J.D.D.
EBAL, MUN'l'ELE- Cel mai nordic i mai inalt
dintre doi munti din apropierea Sihemului, oraul
modern Nablus. Se aa la N de Valea Sihemului, la
427 m deasupra viii 5i la 938 m deasupra nivelului
Spatial dintre Ebal 5i muntele vecin, Garizim,
la S de vale, constituie un amteatm natural cu pro-
prietti acustice excelente. In incheierea discursului
din Deut. 5-11 Moise arata cu mina spre oei doi munpi
de la orizont, spre apus, dincolo de Ghilgal $i More
(Sihem) i spune ca atunci cind vor intra in taxi,
binecuvintarea si e rostit de pe Garizim, iar bla-
temul de pe Ebal.
Dup legile din Deut. 12-26 naratiunea este re-
luata i Moise aa instructiuni detaliate. Mai intii, nigte
pietre mari trebuia s e ridicate pe Mt. Ebal, sa e
acoperite cu mortar i pe ele si e scrisa legea. 0bice-
iul pe mortar pus pe pietre, cunoscut:-1 anterior
in Egipt, ate atatata in prezent gi in Palestina, in
inscr-iptiile de pe zid de la Tell Deir Alla, din secolul al
8-lea (J. Hoftijzer, BA 39, 1976, p. 11; referitor la
dativelip. 87). Dup aceea trebuiasa ridiceunaltar
din pietre necioplite pe care s aduci jertfe (Deut.
27:1-8). Pentateuhul Samaritean ("TEX'lE $1 VER-
SIUNI, 1. V) red! ,.Garizim in loc de ,,Ebal in v. 4;
diferentele de text se pare a-l e legate in vteun fel
oarecare dc existenta unui templu samaritean pe Mt.
Gaxizim, darnusegdecucertritudinecaretextatemai
apropiat de original. O alta posibilitate ate ca varian-
ta sarnariteana s e datorati jenei simtite mai tirziu
pentru ca jertfa (v. 6-7) a fost adus pe ,,muntele
blatemului (c 11:29).
int:-0 alta cuvintare (Deut. 27:9-2a=es), Moise a
poruncitcaeaseuiburissteapemrizirncasa
rosteasci binecuvintarea ascultarii, iar ease triburi sa
stea pe Ebal ca sa rosteasci blatemurile neascultrii
(27:9-13). Dupii aceasta, levit-ii trebuia si rosteasc
blatemurile asupra poporului pentru pcate impo
I:-iva lui Dumnezeu sau impou-iva omului, gi era posibil
ca multe dintre aceste pcate si fost facute in secret
(27:15-26). Prin rispunsul ,,Amin poporul trebuia s
condamne fitia asemenea practid. Dup victoriile din
centrul Palestinei, losua a adunat poporul la Sihem,
unde an fost Indeplinite acate ceremonii (Ios. 8:30
35).
Ritualurile descrise au fost privite ca dovezi pentru
a considera Deuteronomul ca un document scris sub
forma unui txatat (M. G. Kline, The Treaty of the Great
King, 1963, cap. 2, in special p. 33-34) 5i penu-u a
presupune ca in vechime exista 0 sarbtoare pentru
innoina legmintului care se repeta la Sihem (G. von
Rad, The Pmblem of the Hexateuch and Other Essays,
E. T. 1966, p. 37-38). Oricare ar meritele acestor
teorii, ate cert ca Deut. 27 contine u.n material vechi
de mare imponanta pentru istoria veche a religiei
israelite.
BXBUOGRAFIE. G. Adam Smith, The Historical
Geography0ftheH0lyLand25, 1931, cap. 6 (,,TheView
from Mt Ebal); R. J . Coggins, Samaritans and Jews,
1975, p. 73, 155.
C)
31-1 .v.=
EBED-MELEC (Ebr. e1ged~me1e1<_, un nume obinuit
= ,,slujitorul regelui) . Un slujitor eopian a1 lui Lede-
chia care l-a scapat pe leremia din groapa (ler. 38:7-
13) gi de aceea viata lui a fost crutata la jefuirea
lerusalimului (ler. 39:15-18).
DJ.W.
EBEN-EZER (Ebr. 'e1gen Eur, ,,piatr5 de ajutor).
1. Locul unei duble infringed a lui lsxael de catre
listeniin apropiere de Afec, la N de Saron. Fiii lui Eli
au fost omotiti, chivotul a fost luat (1 Sam. 4:1-22) gi
a inceput 0 perioada de dominatie filisteani care a
continuat pin in zilele renaaterii nationale din perioa-
da monarhiei.
2. Numele unei pietre pe care Samuel a ridicat-o
intre Mitpa i Sen la ani dupi aceasta batalie,
pentru a comemora victoria lui asupra ljstenilor (1
Sam. 7:12). Pietrei probabil ca i s-a dat acelai nume
ca gi locului unde Israel a fost infrint anterior pentru
a incuraja ideea ca infringerea a fost revexsata. Ampla-
sarea exacti a pietrei ate necunoscuta.
R.J.W.
EBER. 1. Fiul lui Salah sau Selah (1 Cron. 1:18-19,
25), strinepotul lui Sem care la virsta de 34 de ani l-a
niscut pe Peleg (Gen. 11:16) qi apoi alti i gi ice,
dintre care unul a fost loctan (Gen. 10:21, 25). Petri-
vit cu Gen. 11:16-17 e1 a trait 464 de ani. Unii i1
identica cu Ebru(m), regele din "Eb1a, Siria, cca.
2300 i.d.Cr.
Eber (ebr. EQer), inseamna ,,emigrant $i este i-
dentic cu numele de evreu (Habiru). Fiii lui au trait
intr-o vreme cind a avut loc o ,,dap511:i.re ca i la
Babel, probabil intre cei care erau ,,axabi (probabil
ca acat cuvint este identic, prin metateza, cu Elgar),
sau ate o varianta in alt dialect conduai de "loctan gi
cei care duceau vieti semi-sedentare in tinuturile
gate (acad. palgu) conduei de 'Pe1eg. Se pare ca
numele Eber ate folosit i ca o dau-iere poedca a lui
Israel in Num. 24:24.
2. O familie din Gad (1 Cron. 5:13). 3. Doi oameni
din Beniamin (1 Cron. 8:12, 22). 4. Capul unei familii
de preoti din Amoc care s-au intoxs la Ierusalim din
Babilon impreuna cu Zorobabel (Neem. 12:20).
DJ.W.
EBLA. Capitala unui orae-stat la 70 de km S de
Aleppo, Siria, in prezent Tell Mardih, excavata de
misiunea arheologica italiana din Siria incepind din
anul 1964. Descoperirea unei arhive de 18.000 de
texte datate pe la 2300 i.d.Cr. ate impoxtanta pentru
istoria i ofer un cadru general pentru nara-
tiunile din Genesa.
Cetatea a fost ocupata in perioada Proto-Siriana l
(cca 3000-2400 i.d.Cr.) i ll (cca 24002000 i.d.Cr.);
din ultima perioada au fost gasite texte atit in palatul
regal cit i pe acropole. Cetatea a fost distrus de

Sargon sau de Naram-Sin, regele Acadului. Fiind un
centru comercial, a fost stapinit de regi intre care a
fost si Eb(e)rurn, comparat cu Ebal (Gen. 10:24) sau
'iQrf (,,Evreu-Hapiru). Ebla a atacat Mari prin anul
2350 si Ebrum a facut un tratat cu Dudya din Asur,
careeracunoscutnumaidinlistelederegicaprimul
dintre ,,aptesprezece regi care au locuit in oorturi si
dapre care se considera de unii ca ar un stzimos
eponim. Ebla ate mentionata mai timiu in textele din
Ur, *Alalah, Kanish in Anatolia si 'Eg"ipt; cetatea a
prosperat pini prin 1450 i.d.Cr.
'iextele sint scrise in siuneriana $i int:-un dialect
semitic vechi din NV (numit ,,paleo-canaanit
sau ,,eblaic/eblait). Acestea arati inuenta semitici
in regiune incii dint:--o perioada veche. Formele lite-
rare urmear modelul maopotamian contemporan
(Fara, Abi Salabikh) si tzaditzia scolari care a supra-
vietuit in textele acadiene de la Ugarit. Textele includ
istorii ale cratiei si potopului, mitologii, incantatii,
cintari si proverbe. lextele istorice si legale, edictele
regale, scrborile si unele legi arati potentjalul mare
al acatei oetti. Tluttele lexicale includ treizeci si doua
de texte bilingve (sumeziene-eblaite) si multe dupli-
cate. Acestea, alturi de multe texte si
economice, arata activitatea unui centru cornercial cu
un sfert de milion de locuitori care avea legturi cu
Ciprul, Palatina si capitalele majore si iacea comer;
cu grine, textile, lemn si vin. Familia regala detinea
multi-1 putere dar folosea ,,b5trini (abii) si ,,guver-
natori (pitum) al ciror rol era similar cu cel al
judecatorilor biblici de mai tirziu.
Textele lexicale includ obisnuitele Iiste scolare de
animale, pestL pasixi, profesiuni si obiecte (pentru
acate texte, cit si pentru proverbe, vezi 1 lmp. 4:32-
33). Intre cele peste 500 de nume de locuri enumerate
sint incluse Hater, Lachis, Ghezer, Dor, Meghido, As-
tarot, Ierusalim, lope si Sinai. Numele personale citate
includ lra'el, lsmael, Abarama, Mika'el, Mikaya, dar
inca nu exista dovezi ca acate nume ax trebui iden-
tifcate cu numele biblice similare sau as numele care
se termini cu particula -ya s-ar referi la o folosite
veche a numelui divin Iahve - in ebr. Yah(veh).
Se anticipeaza ca acate texte, la fel ca si textele
mai recente din Siria ('MARl,) vor importante pen-
tru intelegexea epocii patriarhale si ofera detalii noi
cu privire la limba, viata si literatura popoarelor semi-
lice vechi. in general, textele sint prea vechi pentru a
aveavreolegitur5directicuV'l,afaradeu'aditia
scrierilor si a literaturii vechi. Comentarii mai decisive
vor putea facute dup publicarea completa a mate-
rialelor.
BXBIJOGRAFIE. P. Matthiae, Ebla: an Empire Re-
discovered. 1980; BA 39, 1976, p. 44-52 si articolele
de P. Matthiae si G. Pettinato in revistele de spe-
cialitate (Orientalia 44, 1975, p. 367 .urm., etc.).
DJ.W.
ECBATANA, localitatea moderni Hamadan. Fosta
capitala a lmperiului Mezilor, a devenit raedinta de
vara a regilor persani dupa ce 'Cirus a inintat lm-
periul Persan (cca 540 i.d.Cr.). Herodot (1. 98) si
cartea ludit 1:1-4 descriu miretia cettii. Decretul lui
Cirus (Ezra 6:3-5), care a autorizat reconstruirea Tem-
plului sub conducerea lui Zorobabel (Ezra 1:2; 3:8-
13), a fost pstrat aici in arhivele regale si a fost emis
din nou de Darius, cu unele adaugiri (Ezra 6:6-12).
DJ.A.C.
_ ?__-_ _ ___, ___-__-.
ECLESIASTUL, CARTEA. Scriitorul se numate
pe sine qheleg. feminini probabil ti indica
o functie detinuta, in cazul acata functia celui care
convgaca aduniri. Prin urmare, ,,Pr~opovduitorul
sau ,,lnvatatorul ate o traducere remnabila.
1. Schlta eontinutulul
lama ate ciutarea cheii pentru a aa sensul
Propovaduitorul examineaza viata din toate
unghiurile, ca sa vada ce poate sa-ti ofere satisfactie.
El dacoperi ca ntunai Dumnezeu detine cheia si ci
trebuie sa ne punem credinta in El. Ttebuie s primim
viatainecarezidinrninaLuisis5-Lgloricmin
lucrurile obisnuite.
in acat oadru genaal, Eclesiasml poate impartit
in doua diviziuni principale de idd: (a) ,,zaridnicia
vietii si (b) ,,r5spunsu.l credintei practice. Aceste idei
sint paralele in capitolele In Schita de mai jos,
pasajele care se incadreaza in prima categorie sint
tiparite cu caractere romane, iar cele care se inca-
dreaz in a doua categorie sint scrise cu caractere
italice.
1:1-2. Enuntarea temei.
1:3-11. Natura ate un sistem inchis si istoria ate
o simpla succ_aiune de evenimente.
1:12-18. lntelepciunea il dacuiajeaz pe om.
2:1-11. Placerea il lasa naatisticut.
2:12-23. lntelepciunea trebuie apreciata mai pre-
sus de asemenea lucruri, dar moartea infringe deopo-
uiva pe intelept si pe nebun.
2:24-26. Prirnqze viata ln ecare st din mtna lui
Dumnezeu si gloried-L in lucrurile obignuite.
3:1-15. Thliegte-ti viata pas cu pas 51 adu-ti aminte
cd Dumnezeu ate singurul care cunoaste tot planul.
3:16. Problema nedreptatzii.
3:17. Dumnezeu vujudecu totui.
3:18-21. Omul moare la fel ca si animalele.
3:22. Prin urmare, Dumnezeu trebuie sd e glori-
cat in viaga aceasta.
4: 1-5. Problema asupririi si invidiei.
4:6. Trebuie urmrizd lini.5tea spintului.
4:7-8. Avantl singuratic.
4:9-12. Binecuvfntarea prieteniei.
4:13-16. Lipsurile regilor.
5:1-7. Esenta adevratului fnchindtor.
5:8-9. Stapiniri opresive.
5:10-17; 6:1-12. Banii aduc multe rele.
5:18-20. Fii multumit cu ceea ce fti dd Dumnezeu.
7:1-29. lntelepciunea practicd, tn care se include
frica dc Dumnezeu, este un ghid pentru viatd.
8:1-7. Omul trebuie sd se supundfatd de poruncile
lui Dumnezeu chiar si atunci cind viitorul ate ascum.
8:8-9:3. Problema mortii, care vine deopotriv-5
peste cei buni si peste cei rai.
9:4-10. [ntrucft moartea este urliversald, foloseste
viaga cu energie cft vreme ai putere.
9:11-12. Nu mindru de talentele naturale.
9:13-10:20. Alte proverbe despre trdirea practicd.
11:1-8. intrucft viitorul nu poate cunoscut, omul
trebuie sd coopereze in mod inteligent cu legile nut-urii
care sint cunoscute.
11:9-12:8. Adu-ti aminte dc Dumnezeu in tinerete,
deoarece bdtrfnetea {ti sldbeste capacitdtile.
12:9-12. Ia aminte la cuvintele fntelepte.

ln concluzie putem spune ca aceasta carte con-
stituie un indemn de a tzi o viata cu frica de Dum-
nezeu, stiind ca int:-o zi va trebui s dam socoteal
inaintea Lui.
ll. Autorul cirtii $1 data scrlerii
Da_i se spune ca scriitorul a fost rege pate Israel (1:2)
si vorbeste de parca ar fost Solomon, nu se arrn
nicaieri in carte ca autorul ate Solomon. Stilul limbii
denota 0 ebraic mai recenta decit cea din vremea lui
Solomon. Daca autonil ate Solomon, atunci cartea a
tzrecut mai tiniu printr-un proca de modernizare a
limbajului. Daca autorul nu a fost Solomon, un scriitor
de mai tixziu se poate s preluat un comentariu
dapre viat facut de Solomon: "Desertciunea dapr-
taciunilor, totul ate daerticiune, si l-a folosit pen-
cru a arata de ce chiar si un rege intelept si bogat a
ajuns s spuna un asemenea lucru. Nu putem stabilj
data cind oartea a capitat forrna actual, intrucit nu
exista referiri istorice clare in carte. O data sugerata
in mod obisnuit ate cca. 200 i.d.Cr.
111. Interprets:-ea
(Vezi schita continutului de mai sus.) lnterpretarea
ate legata in parte de problema unitatii cartii. Cei
care contata unitatea sustin ca exista un nucleu
original scris de un scriitor scepdc care s-a indoit de
lucrarea lui Dumnezeu in lume. Acest material a fost
prelucrat de unul sau mai multi scriitori, iar dintre
acestia, cel putin unul a incercat s5 redreseze balanta
(de ex. 2:26; 3:14 etc.), iar un altul se poate s
inserat pasaje epicuriene (de ex 2:24-26; 3:12-15
etc.). Totusi, ar prea ciudat ca un scriitor legat de
traditie s5 considere ca ar trebui s pstreze ceva ce
ate in aenti o carte de scepticism. ln plus, de ce s
e laudat un sceptic ca un om intelept (12:9)?
Daci aceasta carte ate unitara, unii considera ca
ate creatia omului rac. Propovduitonil renunti s
trateze problema relatiei dintre Dumnezeu si om, dar
sustine ca ate cel mai bine s5 traiesti o viata normal,
evitind extremele periculoase (de ex. A. Bentzen, I07;
2, p. 191). Rezumatul cu careseincheie cartea, 12:13-
14, sugereaz ca nu ate 0 carte cu preponderenta
sceptica si ca asa-numitele pasaje epicuriene nu au
fost scrise in sensul epicurean. Viata este o enigma
pentru care Propoviduitorul incearc s giiseasc so- mann, Reallexikon der Assyriologie, 1, 1932, p. 99; T.
lutia. Sensul vietii nu trebuie cumt in dobindirea de
cunostinte, in bani, placeri senzuale, asuprire, reli-
giozitate sau nebunie. Fiecare dintre aceste lucruri se
dovedate lipsit de continut sau ceva ce nu poate
conuolat. Chiar si mina lui Dumnezeu ate de ne-
pitruns uneori. Omul ate cneat in asa fel incit el
trebuie intotdeauna sa incerce sa inteleaga universul,
intmcit Dumnezeu a asezat etemitatea in inima omu-
lui; totusi, numai Dumnezeu cunoaste planul in intre-
gime (3: 1 1).
Asadar, omului trebuie s primeasca viata in e-
care zi din mina lui Dumnezeu si sa se bucure de ea ca
de un dar de la Dumnezeu si pentru El. Aceasta tema
poate 6 comparata cu ceea ce a spus Pavel dapre
deserticiunea lumii in Rom. 8:20-25, 28.
BIBLIOGRAFIE. C. H. H. Wright, The Book of K0-
heleth, 1883; H. Ranston, Ecclesiastes and the Early
Greek Wisdom Literature, 1925; G. S. l-lendry, ,,Ec-
clesiastes in NBCR; J . Peterson, The Book that isAlive,
1954, p. 129-150; F. D. Kinder, A Time to Moum, and
a Time to Dance: Ecclesiastes and the Way of the World,
1976.
J.S.W.
ECRON. Una dintre cele cind cetati principale ale
listenilor, o cetate importanta care avea sate depen-
dente (Ios. 15:45-46). Cercetari recente sugereaz ca
poate identicat cu Khirbet al-Muqanna, care pina
acum a fost identicat cu "Eltekeh. Explorarile la
suprafat facute in 1957 au artat 4:5 localitatea a fost
ocupat in Epoca veche a Bronzului, dar apoi nu a fost
ocupata pin in prima parte a Epocii Fierului. Perioa-
da de virf, cind cetatea inconjurat de ziduri a ocupat
o suprafat de vreo 16 hectare, ind cea mai intinsa
asewe din Epoca erului gasit pina in prezent in
Palestina, a fost caracteriuta de vase de lut tipic
listene. Movila (tell) are o ridictur incoltful de NE,
care reprezinta probabil acropolisul, iar pe povir-
nisurile de S au fost dacoperite urmele unui zid dublu
cu porti si turnuri. La impnjrea teritoriilor, Ecron a
fost plasat la granita dintre Iuda si Dan (Ios. 15:11,
45-46; 19:43), dar la moartea lui losua inc.-1 nu fusese
ocupata de israeliti. In cele din urma a fost cucerita de
Iuda (Jud. 1:18), dar probabil ca a fost cucerita din
nou de catre filisteni, deoarece au dus chivotul acolo
cind a fost luat din Gat (1 Sam. 5:10) si de acolo l-au
trimis la Bet-Sema cu un car cu boi (1 Sam. 6). Se
pare ca Ecronul a trecut din nou in miinile israelitilor
pentru o scurtz-'1 vreme in timpul lui Samuel (1 Sam.
7:14), dar listenii l-au ocupat din nou pina in ziiele
lui Saul (1 Sam. 17:52), sicontinua s seaeinmiinile
lor in zilele lui Amos (1:8). In anul 701 i.d.Cr. Padi,
domnitorul Ecronului, un vasal al Asiriei, a fost expul-
zat de anumiti locuitori din Ecron si a fost tinut
prizonier de Ezechia la lerusalirn, dar Sanherib, in
carnpania sa din anul acela, a recucerit Ecronul (am-
qar-ru-na) si l-a reabilitat pe Padi (ANE1, p. 287-288;
DOTT, p. 66-67). Cetatea ate mentionat in analele
lui Esarhadon ca o cetate tributar (ANET, p. 291;
DOTII p. 74), dar in vremea aceea era considerata
cetate listeani din punct de vedere etnic (ler. 25:20;
Tet. 2:4; Zah. 9:5, 7). Biblia nu prezinta istoria ul-
terioara ak cetdtii, dai numele zeului cetatii, Baal-
zebub (1 Imp. 1:2-3), ate un nume familiar in NT.
BIBLIOGRAFIE. J. Naveh, IE1 8, 1958, p. 87-100,
165-170; Y. Aharoni, PEQ 90, 1958, p. 27-31; H0nig-
C. Mitchell inAOTS, p. 405-406.
T.C.M.
ED. in los. 22 S8 spune es atunci cind doua triburi st
jumatate au plecat de la Silo ca s5-si ocupe teritoriile
la E de lordan, au ridicat acolo, pe malul riului, ,,un
altar a carui mirime izbea privirile (v. 10); altarul nu
era pentru jertii ci doar ca ,,m5rturie (ebr.
Temindu-se de 0 schisrn, fratii lor au t1-imis pe Fineas
si zece cpetenii ca s protateze (v. 13-14), dar ei au
fost satisfacuti de explicagla ca altarul era menit s e
o mrturie a loialitatii lor fat de Iahve (v. 28). in v.
34 in TM cuvintul E11 apare numai o data, in expresia
,,el este manor, dar este inserat mai inainte in text,
dup cuvintele ,,au numit altarul acela (,,Ed) (,,Mar-
tot).
G.T.M.
F.F.B.

EDEN. 1. Numele Ievitilor care an luat parte Ia
reformele lui Ezechia (2 Cron. 29:12; 31:15).
2. O localitate care fcea comert cu Tirul; ea este
asociat cu Haran i Caneh (Ezec. 27:33). Acst Eden
i locuitorii lui sint identici cu Bet-Eder} (Casa lui
Eden) dinAmos. 1:5 i,,ii lui Eden din 2 lmp. 19:12;
Is. 37:12; acate locuri alctuiau provincia asirian
(fosml regat) Bit-Adini, intre Haran s_>i Eufrat la Car-
chemi. Vezi dc asemenea TELASSAR, EDEN, CASA
LUI, gi bibliograa citati acolo.
K.A.K.
EDEN, GRKDINA. locul pe care l-a fcut Dum-
nezeu pentru Adam s5 Iocuiasc acolo i1ocu1 de unde
Adam i Eva an fost izgoniti dupe Cdere.
I. Numele . acest context au fost emise multe pireri cu privire la
TM afirm c Dumnezeu a sdit o grdin in Eden
(gan-b"EQen; Gen. 2:8) gi aceasta arat c gridina nu
se intindea pate tot in Eden, ci trebuie s fost 0
regiune limitat din Eden. DKX iVu1g. i comentatorii
de mai tirziu au observat de asemenea c pentru
cineva care vorbea evreiegte numele Eden sugereaz
o rdicina homofon care inseamn ,,delectare; dar
in prezent multi cercetlatori sustin c Eden nu este un
nume propriu, ci un substantiv comun derivat de la
cuvintul sumerian edin, ,,cimpie, step, imprumutat
e direct din sumerian e prin acadian (edinu), iar
gridina a fost siruat int:-o cimpie sau intr-0 regiune
plat. Datoriti agezrii sale in Eden, grdina a ajuns
sh e ,,nu.mit ,,grd.'1na Eden (gun-Egan ; C-en. 2:15;
3:23-24; Ezec. 36:35; loel 2:3), dar a fost numit gi
,,grdina lui Dumnezeu (gan-lhfm, Ezec. 28:13;
31:9) i,,g1'dina D0mnului gall-YHWH, IS. 51:3). in
Gen. 2:8 .urm. cuvintul gan, ,,gr5di.n i in Is. 51:3
cuvintul Eden, sint traduse paradeisos de utx, acesta
ind un cuvint imprumutat din limba persan veche
(avstan) pairidaEza, ,,loc ingrdit, care a ajuns s5
insemne .,parc, Ioc plcut; de la acest sens a derivat
termenul *,,paradis, care dsemneaz grdina Eden.
II. Riure
Un riu ieea din Eden, sau din cimpie, i uda grdina,
iar apoi se imprtea i for-ma patru brate (rE'im, Gen.
2:10). Cuvintul r-6'5, ,,cap, capt, inceput este inter-
pretat in diferite moduri de cexcettori in sensul de
inceput al unui brat, ca inn--o delt, mergind in josul
apei, sau inceputul sau jonctiunea unui atluent, mer-
nd in susul apei. Ambele interprvetri sint posibile,
dei a doua este mai probabili. Numele celor patru
auenti sau guri, care erau desigur in afara grdinii,
sint date ca ind p1'.s6n (Gen. 2:11), ghfhdn (2:13),
hiddeqel (2:14) i prg (Gen. 2:14). Ultimele dou
sint identicate fzir ezitare cu Tigru i, respecciv,
Eufrat, dar identicarea pentru Pison i Ghihon este
controversat, ind identicate de Ia Nil pin la Indus
cu afluentii Tigmlui in Mesopotamia. Nu exist}: date
suciente pentru a face posibil identicarea cert a
acstor doua riuri.
Gen. 2:6 spune c3 ,,un abur (E51) se ridica de pe
pmint i uda toat fata pmintului. Este posibil ca
'31 s cormpund termenului acadian edtl, care este
un cuvint imprumutat din sumeriana, id insemnind
,,1-Eu, qi ar indica astfel un riu care se revxsa 5i uda
pmintul, asigurind irigatie naturali. Pare logic s
interpretm c5 acesta se refer la inter-iorul grdinii.
III. Contlnutul gridinii
Daci pomim de la ideea c afirmagia din Gen. 2=s-6
relateaz ceea ce s-a intimplat ulterior in g-rdin,
putem arma c a existat un teren arabil (siigeh,
,,cimp) care si fie cultivat de Adam. In acest teren
trebuia s creasc plante (sih) $i ierburi (Reg);
probabil c5 acstea pot inter-pretate ca arbugti 5i,
respectiv, cereale. Existau de asemenea pomi de tot
felul, pomi ornamentali $i pomi roditori (Gen. 2:9), i
in special in mijlocul gridinii se aa pomul iar
dac ar mincat din e1 omul ar trait veenic (Gen.
3:22) gi pomul cunoetintei binelui i rului, din care
sa interzis omului s mnince (Gen. 2:17; 3:3). In
intelesul expresiei ,,cun0tinta binelui i rului. Una
dintre cele mai rspindite pireri este c at vorba
dapre cunoaeterea a ce ste corect (bine) i greit
(ru), dar este g-reu s5 presupunem c Adam nu po
seda deja aceasti capacitate 5i c, dac nu o posede,
is-ar intenis s5 0 dobindeas. Altii au asociat-0 cu
cunoaeterea Iumeasc, cunoagtere pe care omul o
dobindete odati cu rnamrimrea 5i care poate fi folo
sit pentru bine sau pentru ru. O alt teorie consider
c5 expresia "bine i rziu este o gur de stil care
reprezint totalitatea, ca": ar insenu-Ia ,,totuI, iar in
contextul aceste ar reprezenta cunoatexea univer-
sal. Un argument impotriva acestei idei ate faptul c
Adam, dup ce a mincat din pom, nu a dobindit
cunoagtere universal. 0 alta teorie sustine c aceste
a fost un pom obi.nuit, care a fost als de Dumnezeu
pentru a-l supune pe om unui test etic ca ,,s dobin-
deasc o cunoagtere din experieng a binelui gi rului,
dup cum avea s persiste in ascultare sau avea s
cad in neascultare (NBC, p. 78 .urm.). ("CDERE,
~1smA) in grdin erau 5i animale, *vite (bhEm,
"FIARE) i animale de cimp (Gen. 2:19-20), prin care
probabil se intelege animale care pot domesticite.
Au existat de asemenea i psri.
IV. Teritoriile invecinate
trei teritorii sint mengionate in legtur cu riurile. Se
spune c riul Tigru surge ,,la rzisrit de Asiria (qigimag
'a.{'t1r, literal, ,,in fata lui 'aSr; Gen. 2:14), o ex-
presie care ar putea insemna gi ,,intre 'a.{r i cel care
privete. Numele 'a.<I3'r at putea s5 se refere, e la
statul Asiria, care a fost la incepurul mileniului al 2-lea
i.d.Cr., fie la cetatea Assur, Iocalitatea rnodem Qalat
Sharqat, pe malul de V al Tigmlui, cea mai veche
capital a Asiriei, care a inflorit - dup cum arat
excavatiile - in pn'ma parte a mileniului al 3-lea.
Intrucit chiar gi atunci cind Asiria avea cea mai mici
imindere, se intindea pe ambele maluri ale Tigruiui,
este probabil c textul se refer la cetatea Assur gi
exprsia ann corect c Tigrul curge la E de Assur.
In al doilea, rind se descrie c riul Ghihon inconjoar
($513011) ,,toat& tara cus km, Gen. 2:13). in Biblie
"Cu. dsemneaz de obicei Etiopia gi acest sens a fost
aplicat gi la acest pasaj; dar la E de Tigru exista o
regiune din care an venit kasitii in mileniul al 2-Iea;
regiunea a purtat acest nume i se poate ca acesta s
e intelaul pasajului. in al treilea rind se spune ci
Pison ocola_te toati tara "l~Iavila (Gen. 2:11). Sint
mentionate mai multe produse din acest loc: aur,
"bedelion ;i piatr mam (Gen. 2:11-12), tradusi,
piau-a de onix, dai intelesul termenului ate ineerr.
Intrucit se crede c bedelionul ate o rgini aromati,
un produs earactetistic pentru Arabia, iar celelalte
doua locuri in care ate folosit in Biblie numele Havila
se refera la pirti ale Arabiei, se crede ca in contextul
acata se refer la o anumiti parte a peninsulei Arabia.
V. bocallznren gridinll Eden
Exisri nurneroase teorii cu privire la localizarea gri-
Eden. Cea mai rispinditi dintre ele, susginuti de
Calvin,iarlnvre|nurilen1alrecentedeF.DelitJ.schi
altii, ate teoria potrivit creia gridina s-a aflat un-
deva in S Maopotamiei, Pison i Ghihon ind canale
de legtura intre Tigru $i Eufrat sau auenti ai aca-
tora, iar in una dintre teorii se considerd ca Pkon
reprezinta apele care se imind de la Golful Persia la
Marea Roeie, scdldind peninsula Arabiei. Aceste teorii
pxesupun ca cele patru ,,b1-ate din Gen. 2:10 sint
afluenti care se unac intr-un riu mai important care
apoi se vars in Golful Persic. Un alt grup de teorii
consideri ca ,,brate inseam:-15 rturi care se impart
dint:-un izvor comun 5i acate teorii caut s loca-
lizezegdinainregi\meaAnr\e1'|iei,deundeizvorasc
atit Tigru, cit 5i Eufrarul. Pison 5i Ghihon sint identi
catecudi.fe'rite $i'Ilans-
Caucaa, iar in unele teorii, presupunind ca autorul
nu cunoetea topograa corecti, au pi-aupus ca cele-
lalte riuri sint lndusul sau chiar Gangele.
Expresia, "Eden, spre risirit (Gen. 2:8), literal
,,Eden in fati, er putea insernna e ed grdina era in
partea de E a Edenului, e ci Edenul era la E din
punctul de vedere al povatitomlui, iar unii cemen-
tatori au consider-at c5 Inseamni "tn Eden in vremurile
vechi, dar in orice az, in absenta certitudinii cu
privire la intelaul celorlalte de localjure,
aceast informatie nu 0 poate concretiza mai mult.
Daci p'nem cont de posibilitatea ca 'Potopul si
fost universal, ate foarte pnobabil ca acele caracteris-
tici geograce care at putut ajuta la identicarea
locului Edenului, sa fi fest modicate 5i astfel loca
lizarea Edenului rimine necunoscut.
VI. Dilmum
Printre textele literare smneriene dacoperite Ia ince-
putul acatui secol la Nippur, in S Babilonului, a fost
dacoperit un text cane dacrie un loc numit Dilmun,
un loc placut, in care nu erau cunoscute nici boala nici
moartea. La inceput nu avea apd curgitoare, dar Enlti,
zeul apelor, a poruncit zeului soarelui as remedieze
aceasta $i dupa ce remedietea a avut loc s-au petxecut
diferite evenimente in ctusul cixora ate mentionati
zeita Ninti ("EVA). Mai tir1.iu babilonienii an adoptat
numele $i ideea de Dilmun $i l-au nu.m.it ,,tara celor
vii, locagul unde triiau nemuritorii lor. Pot obser-
vate anurnite similarititi intre aceasta idee sumeriana
de paradis pmintesc gi Edenul biblic, iar unii cer-
cetdtori au tras de aici concluzia ca 1-elatanea Genaei
se bazeaz pe cea sumuiana. Dar se poate la fel de
binecaambele reIatiris5sereferelaunlocteal,iar
vetsiunea sumeriani s fi acumulat in cursul trans-
rniterii o serie de adaugiri mitologice.
BILBIOGRAFIE. s. R. Driver, The Book of calms,
1911, p. 57-so; J. Skinner, Genesisz, zcc, 1930, p.
62-66; W. F. Albrlght, "The Location of the Garden of
Eden", AJSL 39, 1922, p. 15-31; E. A. Speiser, ,,The
Rivers of Paradise, Festschrift Johanna Friedrich,
1959, p. 473-485; M. G. Kline, "Because It I-{ad No;
Rained, WTJ 20, 1957-8, p. 146 .urm.; Dapre VI,
S. N. Kramer, History Begins at Sumer, 1956, p. 193-
199; N. M. Sarna, Understanding Genesis, 1966, p.
23-28.
T.C.M.
EDEN, CASA LUI. (Ebr. bg 'eden, Amos 1:5; un-
eorieste scris bn 'e<_i_en, 2 Imp. 19:12; Is. 37:12, care
ar putea s5 e 0 fortni pracurtati de la bn bg Eden,
,,ii casei lui Eden). Probabil c in Ezec. 27:23 ate
mentionat ca o Iocalitate care facea comerg cu Tirul,
iarasocierea cuGo1aniI-Iaransiigereazooalizarea
pe cursul mijlociu al Eufratului.
Este foarte probabil ca numele 5: e identicat cu
statul arameu Bit-Adini, situat intre nul Balih $1 Eu-
frat, care a blocat expansiunea Asiriei spre N Siriei. in
acate circumstante nu a putut dainui multi vreme gi
cetatea principald, Til Barsip, in prezent 'lbll Ahmar,
de pe malul de E al Eufmtului, a fost cucerita de
Salmanaer I11, iar in 885 i.d.Cr. statul a devenit
provincie asiriani. Probabil ca la aceasti cucerite se
refera atit Amos, cit i Rabeache cu pate un secol mai
tizziu (BASOR 129, 1953, p. 25).
BIBLIOGRAFIE. I-Ionigmann, Reallorikon der As-
syriologic, 2, 1933-8, p. 33-34; E. Forrer, Die Provin-
uinteilung des assyrischen Rciches, 1920, p. 12 .urm.,
25 .urm.; F. Thureau Dangin 5i M. Dunand, Til Barsib,
1936; W. W. Hallo, BA 23, 1960, p. 38-39.
T.C.M.
EDER, EDAR. (Ebr. agar, nturmd). 1. Un loc unde
Israel i-a agent tabira, tntm Betleem i I-Iebron (Gen.
35:21). In Mica 4:8 ,,tumul turmei (turnul ,,Eder)
probabil ca a fost locul unde era ridicat u.n tum de
veghe impotriva hotilor de oi. 2. O cetate in partea de
S a lui Iuda, in apropierea granitei oi Edom; probabil
<5 ate localitatea moderni Khirbet el-'Adar, Ia 8 km
S de Gaza (Ios. 15:21). Y. Aharoni propune sa corec-
tm acat nume in Ar-ad (LOB, p. 105, 298). 3. Un
levit din vremea lui David. Membru al casei lui Merari,
u a1 lui Muhi (1 Cron. 23:23; 24:30). 4. Un om din
Beniamin, ul lui Beria (1 Cron. 8:15).
RJ.\V.
EDOM, EDOMITI.
1. In Biblie
Iermenul biblic Edom ("Q6m) indici e numele lui
Esau, nume dat in amintirea ciorbei roeiatice pentru
care ai-a vindut dreptul de intii nscut (Gen. 25:30;
36:1, 8, 19), e indic pe edomiti, in general (Num.
20:18, 20-21; Amos 1:6, 11; 9:12; Mal. 1:4), fie tara
ocupat! de unnaaii lui Esau, fosta taxi Seir (Gen.
32:3; 36:20~21, 30; Num. 24:18). Se intindea de la
Wadi Zered pina la Golful Aqaba, vreo 160 km, de
ambele ale tinutului Arabah, sau daertul Edo-
mului (2 Imp. 3:8, 20), marea depraiune care leag
Marea Moart $1)/larea Roeie (Cjen. 14:6; Deut. 2:1,
12; Ios. 15:1; Jud. 11:17-18; 1 Imp. 9:26, etc.). Este
o zon muntoasa accidentata, cu piscuri iniltindu-se
 36'
v acatei lipse de bunavointa, Israelului is-a inter-zis sa
urasc pe fratele sau edomit (Deut. 23:7-8). In zilele
acelea Balaam a prevestit cucerirea Edomului (Num.
24113).
Iosua a delimitat teritoriul lui Iuda pin la granite
1: . ~- ~-) 14+

Ierihono
M4;/0,1, Edomului (Ios. 15:1, 21), dar nu a acaparat pantin-
turile lor. Dona secole mai tirziu regele Saul s-a luptat
/~dd - He,;b0n cu edomitii (1 Sam. 14:47), dai unii dintre ei se aflau
O .
,, . Y lerusahm - Medeba = in slujba lu.i (1 Sam. 21:7; 22:9, 18). David a cucerit
Edomul si a plasat garnizoane pate totin [Lard (2 Sam.
CW"4/v0/' Q oebron
WM
8:13-14.11 v. 13 trebuie s5 corectam in 10 de 'rEm
"g6m, datorita unei erori de copiere, cind rah ,,r a
G9? , - \
* Ra)ia
t 6 fost confundat cu daleth, ,,a". cf. 1 Cron. 18:13). In
vremea aceea edomitii an fost macelariti (2 Sam.
-Berseba
\'
Q as
ti) \\1\O 8:13), iar 1 Imp. 11:15-16 spune <15. Ioab, comandan-
\. ~12 W-2% . tul armatei lui David, a rmas in Edom timp de sase
Neghavul ,I 1 luni "Pin! 8 nimicit toati partea birbdteasci din
Puslia Sin
I

Bolra -
bra;/gtai
0;]
:. a NABAfTEEN Edom. Probabil ca unii au scapat, deoarece Hadad, u.n
print regal, a fugit in Egipt si mai tirziu a devenit un
vrajmar; al lui Solomon (1 Imp. 11:14-22). Aceasta
0 Cade-Bamea/ cucerire a Edomului i-a permis lui Solomon sd con-
Meriba '0.
0'.
- 9L/In2;,-=,;,_' struiasca u.n port la Ezion-Gheber si sa exploateze
I
minele de cupru din regiune, a.$a cum arata clar ex-
cavatiile arheologice (1 lmp. 9:26-28).
ED,"
Teman
In vremea lu.i Iosafat edomitii s-au unit cu amonitii
$4,
9 _-__\_C"I'!1p}'iAIaba~\' si cu moabitii ca s atace Iuda (2 Cron. 20:1), dar
,006.0. , LLI O
I
4'M
0a/ag
.:r-di, ,_~,.%IOIQ- 2;_
' ,1_1.,?14;z.-1 ., ~ aliatii au murit luptindu-se intre ei (v. 22-23). Iosafat
-10-V-~-at-~ _.. D .7 a vrut =5 foloseasca portul de la Ezion-Glteber, dar
I 6\\ corabiile lui au naufragiat (1 lrnp. 22:48). In vremea
I
1 Q? aceasta Edomul era condus de un dregdtor, cu functia
1 de regent (1 Imp. 22:47). Acat ,,regent a recunoscut
Ei1'onGheber/Elat I suveranitatea lui Iuda si s-a alturat unei coalitii Ii1da-
(Tellel-Kheleifeh)
,
, .
. Israel ca s5 atace pe Mesa, regele Moabului (2 Imp.
~, - MADIAN 314-A27).
In timpul 1u.i Ioram, Edomul s-a rdsculat $1, desi i-a
infrint in lupta, nu i-a putut supune din nou (2 Imp.
--_.__--+- 8:20-22; 2 Cron. 21:8-10) iar Edomul a avut un rigaz
', , 0 25 so vs Km
. de vreo 40 de ani.
\ rel Amat_:ia a invadat mai tirziu Edomul, a omorit
10.000 de edomiti in Valea Sdrii, a cucerit capitala lor,
7E'r1'!0m'1c ed0m1',Lil01' dintre mama Moarlzi i Golzl Sela, si a omorit alti 10.000 aruncindu-i de pe virful
Aqaba. stincilor de la Sela (2 Imp. 14:7; 2 Cron. 25:11-12).
Ozia, succaorul lui, a restaurat portul de la Elat (2
pina la 1.067 m. Dai nu ate 0 regiune fertil, exista Imp. 14:22), dar in timpul domniei lui Ahaz, cind Iuda
zone cultivabile (Num. 20:17, 19). in vremurile bibli- a fost atacat de Pecah si Regin, edomitii au invadat
ce Drumul fmpdrdtesc trecea de-a lungul podisului de Iuda si au luat prizonieri (2 firon. 28:17). Portul Elat
E (Num. 20:14-18). Capitala, Sela, era situata pe un a fost pierdut din nou. (in 2 Imp. 16:6 trebuie s citim
platou mic de ling Petra. Alte cetati importante au ,,Edom in loc de ,.Aram.) Iuda nu a mai recucen't
fost Boga si Teman. niciodata Edomul. Inscriptii asiriene arat ti Edomul
Edomitii ("g6m, "g6mim) au fost urmasii lui E- a devenit stat vasal Asiriei dup oca. 736 i.d.Cr.
dom (Esau, Gen. 36:1-17). Arheologia moderni a Dupd cderea lui Iuda, Edomul s-a bucurat (Ps.
aratat ca tara a fost ocupat inainte de vremea lui 137:7). Profetii au prevatit judecata impotriva Edo-
Esau. Noi conchidem ca urmasii lui Esau au ntigrat in rnului datorita urii lor inversunate (ler. 49:7-22; Plin.
tara aceea si cu timpul au devenit grupul dominant 4:21-22; Ezec. 25:12-14; 35:15; loel 3:19; Amos 9:
care a incorporat pe horitii care locuisera acolo (Gen. 12; Obad. 10 s.urm.). Unii edomiti au intrat in partea
14:6) si pe alte popoare. Dupa cca 1850 i.d.Cr. exista de S a lui Iuda si s-au asezat la S de I-Iebron ("IDLI-
o intrerupere in cultura Edomului pina prin 1300 MEA). Edomul propriu-zis a cazut in miinile arabilor
i.d.Cr. iar tara a fost ocupata de nomazi. in secolul al 5-lea i.d.Cr., iar_\in secolul al 3-lea i.d.Cr.
Esau ocupase deja Edomul cind Iacov s-a intors din a fost cucerit de nabataeni. In acate secole alti edo-
Haran (Gen. 32:3; 36:6-8; Deut. 2:4-5; Ios. 24:4). miti s-au refugiat in Iuda. Iuda Macabeul i-a supus (1
Sei de trib (,,capeteniile) s-au ridicat repede (Gen. Mac. 5:65) iar loan Hyrcanus i-a obligat sa se taie
36:15-19, 40-43; 1 Cron. 1:51-54) si edomitiiauavut imprejur si i-a incorporat in poporul evreu. Familia
regi ,,inainte de a impripi un imparat pate copiii lui Irozilor era de origine edomita.
Israel (Gen. 36:31-39; 1 Cron. 1:43-51).
Pe vremea Exodului, Israel a cerut permisiune s I1. Dovezl as-heologice
treaca pe Drumul fmpdrdtesc, dar cererea a fost refu- Dac datrn formarea poporului edomit propriu-zis
zat (Num. 20:14-21; 21:4; Jud. 11:17-18). In ciuda ctre srs_itu.l Epocii 'Iirz.ii a Bronzului gi inceputul
Epocii Fierului, exista 0 garna Limitata de dovezi ar~
heologice de-a lungul vremii pina in timpul romanilor.
Au fost excavate citeva localitapi irnportante - '12-mwilan
a fost ocupat din secolul al 8-lea pina in secolul al 6-
1eai.d.Cr. Tell el-Kheleifeh, de la Golful Aqaba, a fost
ocupat in toata perioada regilor lui Israel i chiar mai
tirziu. Au fost facute cercetiri $i la Umm el-Biyara
(linga Petra). Sim cunoscute o serie de fortarege mici
de pe graniga Edomului, dand din Epoca Fierului.
Date importante sint pstmte in cronicile asiriene de
pe la 733 i.d.Cr. pini la sr$iml lmperiului asirian, in
612 i.d.Cr. lncep s se contureze unele aspecte ale
culturii generale, de ex. citeva sigilii importante gi
citeva ostraca mengioneaz nume i i ne ajuta
sa ingelegem uanzacgiile comerciale. Numele zeitagii
Qaus apare in nume personals. In general, insa, infor-
maile arheologice sint relativ pugine in prezent.
BIBLIOGRAFIE. F. M. Abel, Gographie de la Pa-
lestine, 2, 1937, p. 281-285; D. Baly, The Geography
ofthe Bible, 1974; C. M. Bennett, RE 73, 1966; p. 372
.urm.; 76, 1969, p. 386 .urm.; Nelson Glueck, The
Other Side ofJ0rdarl, 1940; AASOR 15, 18-19; diferite
articole in BASOR 71-72, 75-76, 79-80, 82, 84-85; BA
28, 1965, p. 70 .un'n.; J. Lindsay, Tyndale Paper 21,
3, 1976, Melbourne; B. Rothenberg, PEQ 94, 1962, p.
5 .urm.; J. R. Bartlett in POTT, p. 229-258; LOB.
.l.A.T.
EDREI (ebr. 'eQre'f). 1. 0 cetate important in rega-
tul amorit al lui Og, unde Israel i-a invins pe amorigi
intr-0 btlie zdrobitoare (Num. 21:33; Deut. 1:4;
3: 1; los. 12:4; 13:12, 31). Probabil a are localitatea
modem! Dera, la 24 km ENE de Irbid (aa o locali-
zeazi Eusebiu.s)- localitatea ocupa o pozipe strategici
pentru comunicaile din regiunea Basan i au fost
gsite rmagige care dateaza cle la inceputul Epocii
Bronzului. Vezi F. M. Abel, Gographie de la Palestine.
2, 1937, p. 310; R. Hill, VT 16, 1966, p. 412 .ur1'n.
2. O cetate in Nefrali (Ios. 19:37); in lista lui
Tutlunosis IH are menpionata alaturi de Abel-beth-
rnaacah.
J.P.U.L
EDUCATIA. Copilul a avut totdeauna o irnportanr
foarte mare in iudaism, aa cum Mi.na i 'I%almudul
arata clar in dteva pasaje. De fapt, Isus i-a invagat pe
oameni cit cle valoroei sint copiii prin faptul a i-a
tratat cu buntate gi a dat invgaturi cu privire la ei.
Datorit acestui fapt, exista o serie de c:-'m_:i-sursa
pentru studiul educariei in perioada biblic i acestea
pot fi gasite in V1, in Apocrife gi in Mina; de ex.,
Proverbele, Eclesiasticul, Inrelepciunea lui Solomon i
Pirqe Aboth. Pe de alta parte, exist purine detalii cu
privire la gcolarizare; cuvintul ,,coa15 apare 0 sin-
gur data in Faptele, gi atunci se referi la o sala de
prelegerl inchiriat de Pavel (Fapt. 19:9) i nu la 0
coala evreiasc sau cregtin.
I. Legturile educael cu rellgia in vechime
Exista trei evenimente care se remarc in istoria edu-
cagiei evreieeti. Ele se concentreaz in jurul a trei
persoane: Ezra, Simon ben-Shetah i Iosua ben~Ga-
mala. Ezra ste cel care a stabilit Scripnu-a (care era
pe vremea lui) ca baza pentru colarizare, iar suc-
cesorii sai un mers mai departe gi au icut din sinagoga
un locAde instruine gcolara, precum gi un loc de inchi-
nare. In jurul anului 75 i.d.Cr. Simon ben-Shetah a
legiferat obligativitatea qcolii elementare. Iosua ben-
Gamala a imbunatgcit un secol mai tiniu organizarea
existent $i a stabilit invpitori in ecare provincie i
in ecare localitate. Este greu sa datam inovagiile.
Chiar i originile sinagogii sint obscure, degi este
probabil ca au aparut in vremea Exilului. Schurer
pune la indoial istorlcitatea legii lui Simon ben-
Shetah, deei majoritatea cercetatorilor o accept. in
orice caz, Simon nu a insdtuit coala elementari ci
doar a extins folosirea ei.. Simon i losua nu au modi-
cat direcgiile i metodele existente i, cle fapt, numai
Ezra a intirit mai mult legatura mai veche dintre
religie i viaga de toate zilele. lnlrucit nici unul dintre
acegzi trei oameni nu a tacut schimbri radicale, este
mai bine $5 discua in funcyie de subiect i
nu in funcgie cle data.
II. Dezvoltarea ocolilor
ln perioada cea mai veche singurul loc de invrare era
acas 5i erau invytorli; colarlzarea in fami-
lie a continuat sa joace un rol important in toat
perioada biblici. Pe masur ce s-a dezvoltat sinagoga,
aceasta a devenit locul de invgare. Filon sprijina
parerea lui Schurer dupa care scopul sinagog-ii a fost
in primul rind educagional $i abia apoi devogional;
lucrarea lui lsus in sinagog a constat din ,,a da
invgturi (cf. Mat. 4:23). Tinerii erau e in
sinagoga proprlu-zisa, e intr-o cladire anex. lntr-un
stadiu mai tirziu, invagatorii predau uneori la casele
lor, aa cum reiese din expraia aramaic pentru
,,$coa1, bg sEprd, care inseamn literal ,,casa invi-
gtorului" $i prldvoarele Templului, au fost folosite de
rabini gi Isus a dat o mare parte din lnviriturl acolo
(cf. Mat. 26:55). In vremurile cind a fost scris Migna,
rabini eminengi aveau propriile lor coli pentru 0
educagie mai avansat. Acst lucru probabil di a ince-
put in vremea lui Hillel i Shammai, rabinii faimogi din
secolul 1 i.d.Cr. $coala elementar era numita bg
has-ser, ,,casa cr1_:ii, in timp ce colegiile pentru
educagie mai avansata erau cunoscute sub numele de
b; migri, ,,cas5 cle studiu.
III. P1-edarea ca profesie
A$a cum am vazut, primii invpitqrl au fost par-lnpli,
cu excepgia familiilor regale (cf. 2 lmp. 10:1). lmper-
tanga acestui rol este accentuat din loc in loc in
Pentateuh, de ex. Deut. 4:9. Chiar i in vremea Tal-
rnudului, paringilor 1e revenea responsabilitatea sa-i
invere pe copii Legea, sa-i invege 0 meserie i sa-gi
cistoreasc biegii. Dupa perioada lui Ezra a apanit
o profesie noua, aceea de scrib crturar (sr), inva-
gator in sinagoga, dar aceetia aveau s-i schimbe
caracterul pina in vremea N11 nlngelepgii se pare ca
au constituit un grup diferit de scribi, dar nu se
cunoagte exact natura gi funcria lor. nlngeleptul
(hlgm) ate mengionat frecvent in Proverbe i in
literatura de ingelepciune de mai tirziu. ln perioada
NT existau trei grade de invgtork hlgm, sZ>'p7r gi
hazzin (,,func;lonar), in ordine descrescindi. Putem
praupune ca Nicodim a facut parte din categorla cea
mai inalt, ,,inv5gator al Legii (Luca 5:17, unde ter-
menul gr. este nomodidaskalos). Termenul generic
,,inv5p5toz (ebr. mlammEz_i, aram. srd) era folosit
de obicei pentru categoria cea mai de jos. Titlurile
onorifice date invagatorilor (rabi etc.) arata rspectul
de care se bucurau. Teoretic, ei nu tebuia sa e platiti
pentru ca predau, dar adeseori se alegea o solutie de
compromis si erau platiti pentru timpul consurnat, in
loc sa e platiti pentru serviciul ficut. Eclaiasticul
38:24 s.urm. consider-5 ca munca manuala ate mai
prejos de dexnnitatea unui invatator; in afara de aceas-
ta, recreerea constituie, 0 parte necaara a slujbei sale.
Mai tirziu au existat multi rabini care au invatat o
meserie. Conceptia lui Pavel poate vazuta in 1 Cor.
9:3 s.ur-rn. 'lhlmudul stabilate reguli foarte stricte cu
privire la calititile cerute invatitorilor; este interesant
ca nici una dintre ele nu ate academica - toate sint
calitati morale, cu exceptia celor care prescriu ca
invatatorul trebuie sa e barbat si sa e cistorit.
IV. Sfem educatiei
Sfera educatiei nu a fost larga in perioada veche.
Baietii primeau de obicei invitturi morale de la ma-
ma lor, iar de la tatal lor invatau o meserie, de obicei
agricola, cit gi unele cunostinte religioase i rituale.
lntreptrunderea religiei cu viata agricola era evident
la toate sarbatorile (cf. Lev. 23, passim). Sarbatorile
prezentau de asemenea istorie religioasa (cf. Ex. 13:
8). Asadar, inca din vremurile cele mai vechi viata de
toate zilele, crezul si practicile religioase erau in-
separabile. Lucrul acesta era si mai pronuntat in sina-
goga, unde Scripture a devenit singura autoritate
pentru crez si conduita De fapt, viata era
considerata o ,,disciplina (ebr. mtlsr, un cuvint da
intilnit in Proverbe). Prin urmare, educatia a fost si a
ramas o educatie religioas si etica, avind ca motto
Prov. 1:7. Pentru studierea Scripturii era esentzial ca
oamenii sa citeasca; scrisul era poate mai pugin impor-
tant, dai era cunoscut inc! din vremea Judecatorilor
(Jud. 8:14). Copiii erau invatati aritmetica elemen-
tara. Limbile straine nu erau predate ca un subiect
separat, dar putem observa ca pe masura ce ammaica
a devenit limba materna, studiul Scripturilor ebraice
a devenit un exereitiu lingvistic.
Educatia fetelor era (acata in intregime de mamele
lor. Ele invatau mesteeugurile casnice, primeau inva-
taturi morale si etice simple, si erau invatate s citeas-
ca pentni a cunoaste legea. Educatia lor era con-
siderata importanta si ele erau incurajate sa invete o
limbi su-aina. Se pare ca mama regelui Lemuel se pare
ca s-a dovedit 0 invttoare priceputa (Prov. 31:1);
acest capitol arata de asemenea caracterul ideal al
femeii.
V. Metode el scopuri
Metodele de invatare s-au barat in mare masura pe
repetare: verbul ebr. nd, ,,a repeta, a ajuns sa
insemne atit ,,a invta cit si ,,a preda. Au fost folosite
mijloace mnemoniee ca aerostihul. Scriptura a fost un
manual, dar in Ecl. 12:12 vedem ca erau cunoscute si
alte carti. Era cunoscuta importanta musuirii (Prov.
17: 10), dar in Proverbe si in Eclaiastic se pune accent
pe pedeapsa corporal. Disciplina a fost mult mai
blinda in vremea Misnei.
Pina in vremuri relativ recente, era obiceiul ca
elevul sa stea pe jos, la picioarele invtatorului, asa
cum a stat Pavel la picioarele lui Gamaliel (Fapt.
22:3). Banca (sapsl) a fost o inventie mai tirzie.
Punctia educatiei la evrei, in general, era sa-I fac:-'1
pe evreu snt i sa-I separe fle straini, sa-1 ajute sa
puna in practica religia lui. In consecint, educatia
obignuita la evrei se desfasura in sensul acesta. Nu
incape indoial ca au existat scoli dupa modelul grec,
in special in ultimele secole i.d.Cr. si se poate ca
Eclesiasticul s5 fost scris tocmai pentru a combate
decientele acatei ne-evreieeti. $coli eleru's-
tice au fost gasite chiar i in Palestina, dar ele au fost
daigur mai frecvente in comunitatile evreiati din alte
pang, in special in Alexandria.
In Biserica primara gi copiii au fost invatati
cum s5 se poarte unii cu altii (Efes. 6:1, 4). Liderii
biserieii trebuiau sa stie cum sa-gi conduc proprii
copii. Invremurile de inceput ale bisericii nu au existat
scoli crestine; unul dintre motive ate ca biserica era
prea saraca pentru a le nanta. Dar copiii au fost
incluei in inchinaciunea familiei gi nu incape indoiala
ca au primit invatatura in biserica si acasa.
BIBLIOGRAFIE. W. Barclay, Educational Ideals in
the/incient World, 1959, cap. I, VI; F. H. Swift, Educa-
tion in Ancient Israel, 1919; E. B. Castle, Ancient
Education and Today, 1961, cap. V; TDNT 5, p. 596-
625; articolele despre ,,Educat1'e inIDB silil. (*lN'l'E-
LEPCIUNE, "CAR'l'lLE POE'l'lCE, "SCR1EREA.)
D.F.P.
EFATA. Cuvintul adresat de lsus unui surd (Marcu
7:34). Probabil ca este un verb aramaic la modul
irnperativ, transcris in greaca, iar evanghelistul a-
dauga traducerea (in greac): ,,deschide~te. Verbul
ararnaic folosit ate p'tah, ,,a dacl-ride; nu se poate
determina cu certitudine daca a fost folosit pasivul
simplu (ethpeel) sau pasivul intensiv (ethpaal). Prima
forma ar 'epgah, a doua ar egpattah. Se pare ca,
in oricare caz, g a fost asimilat in 5; aceasta este o
caracteristica a lirnbii aramaice de mai tirziu $i a
dialectelor sale (de ex. cel sir-lac). 0 alta posibilitate
ar ca acat cuvint sa e ebraic (conjugarea niphal).
BIBLIOGRAFIE. S. Morag, JSS 17, 1972, p. 198-
202.
D.F.P.
EFES. Cea mai importanta cetate din provincia ro-
mana Asia, pe coasta de V a partii asiatice a 'Il.irciei
din zilele noastre. Era situata la varsarea riului Ca$>s-
ter, intre muntii Coressus i mare. Un drum impunator,
lat de 1 1 rn, avind pe rnargini coloane, trecea pr-in orag
pina la portul care servea atit ca un centru important
de export aat la capatul drumului de caravane din
Asia, cit si ca un punct natural de debarcare in timpul
calatoriilor de la Roma. Cetatea, care in prezent nu
este locuita, a fost excavata timp de mai multi ani si
probabil ca ate cea mai intinsa si cea mai impu-
nitoare dintre ruinele din Asia Mica. Marea este acum
la 0 departare de 10 km, datorita depunerilor aluvio-
nare care au continuat in cuisul secolelor. In secolul
al 2-lea portul a trebuit sa e curatat de mai multe ori;
este oare posibil ca acesta sa e motivul pentru care
Pavel a trebuit sa se opreasca la Milet (Fapt. 20:15-
16)? Partea principala a cetatii, unde se aa teatrul,
baile, biblioteca, agora si strazile pavate, era siruata
intre coama muntilor Coressus si riul Cavster, dar
templul pentru care era renumita cetatea era situat la
2 km spre NE. Locul acata a fost la inceput un loc
sacru pentru venerarea zeitei anatoliene a fertilitaiii,
identicata mai tiniu cu Artemis, a grecilor, si cu
Diana, a romanilor. lustinian a construit pe dealul din
apropiere o biserica purtind numele Sf. loan (de aici
deriv numele Ayasoluk folosit mai tiniu - o stilcire a
expraiei hagios the0l0g0s),A iar aceasta a fost urmata
de o moschee a lui Seljuk. In prezent, localitatea din
apropiere se numeste (Selcuk).
sa I isericidinAsia(P\poc.1-3)
15- .7
-. * *Tiatira ais/A 1 1
.. J s L l
0"
,,; Z, Sarde'\-i94X//
Smima *'Fi1adela/J(/
2_ ll Y5}- E
f""">
' -:7 /R'MB Coiose
I ,1 Gs?P 1 Milet P>\\P~ /T. 1*-__
do. Oa O )
on
o . -so A00 :5o-- 20 mi .
IMaKea Mediieran _ Q
. . .q . W
Efes, una din ,,cele sapte biserici din Asia (Apoc. 1-3).
Asezarea initiala din Anatolia a fost dezvoltata
inainte de secolul al 10-lea i.d.Cr. de colonisti ionieni
si s-au pus bazele unei cetati comune. Zeita Efesului
a primit un nume grec, dar ate evident ca a retinut
caracteristicile anterioare, deoarece in perioadele de
mai drain a fost reprezentata in repetate ndurl ca o
zeita cu multi sini. Efaul a fost cucerit de Cresus la
scurta vreme dupe: urcarea sa pe tron in cca 560 i.d.Cr.
si influentei lui se datoreaza unele dintre capodo~
perele artistice ale Efesului. Dupa caderea lui Cresus
in 546, Efaul a ajuns sub stpinire persana. Craus a
mutat locul cetatii vechi pentru a pune accentul pe
templul zeitei Artemis; Lisimah, unul dintre suc-
cesorii lui Alexandru, a mutat cetatea in mod fortat
din nou in apropierea portului, in prima parte a seco-
lului al 3-lea i.d.Cr. in vremurile care au urmat, Efesul
a facut parte din regatul Pergamului, pe care Attalus
lll l-a lasat mostenire Romei in anul 133 i.d.Cr. A
devenit cel mai important centru comercial din pro-
vincia romana Asia. Ocupa 0 zona foarte intinsa si este
posibil ca populatia sa fost de pate 300.000 de
locuitori. Se estimeaza ca teatrul construit la poalele
Mt. Pion, in centrul cetatii, avea o capacitate de circa
25.000 de locuri.
Efaul a continuat sa-si mentina importanta reli-
gioas sub stpinirea romana. Cetatea a devenit un
centru al cultului imparatului si in cele din urma a
ajuns sa aib u-ei temple ociale, indeplinind astfel de
trei ori conditia pentru a purta titlul nekoros (,,pzi-
toarea templului) pentru imparati, ind in acelasi
timp neokoros pentru Artemis [Fapt. 19:35). Este
demn de remarcat faptul ca Pavel a avut prieteru
printre *Asiarcl1 (Axiarchai, Fapt. 19:31 - in rom. ,,mai
marii Asiei), care erau conducatorii ociali ai ,,com-
unitatii din Asia, si functia lor principala era sa men-
tjna cultul irnparatului.
Templul zeitei Artemis a fost reconstruit dupa un
incendiu mare din anul 356 i.d.Cr. si a constrituit una
dintre cele sapte minuni ale lumii, pini dnd a fost
distrus de gopi in 263 d.Cr. Dupa ani de cercetari
minutioase, J . T. Wood a dacoperit in 1870 rarnasitele
templului in mlastina de la poalele Mt. Ayasoluk. A
fost cea mai mare cladire din lumea greaca. Continea
o statuie a zeitei, dapre care se spunea ca a cazut din
cer (cf. Fapt. 19:35). Este posibil sa fost un
T7_ rneteorit. Monede de argint din diferite locuri vali-
/M-. I
deaza armatia ca zeita Efaului era venerata pate
tot in lume (Fapt. 19:27). Ele poarta inscriptia Diana
Ephesia (cf. Fapt. 19:34).
La Efa exista 0 colonie mare de evrei si acestia
i
s-au bucurat multa vreme de 0 pozitie privilegiata sub
I __, stapinirea roman (Jos., Ant. 14. 225 .unn.; 14.262
.;.i0-ed---@--"
{-
s.urrn.).Cea mai veche referire la patrunderea crati-
nismului in Efes este in jurul anului S2 d.Cr., cind
Pavel a fcut 0 viziti-'1 scum-'1 si i-a lasat acolo pe Acvila
si Priscila (Fapt. 18:18~21). Atreia caltorie misionara
a lui Pavel a avut ca tinta Efesul si el a ramas acolo
mai mult de 2 ani (Fapt. 19:8, 10), ind atras, fara
1-'~.
indoiala, de importanta stmtegica a Efaului care era
un centru comercial, politic si religios. Ia inceput
lucrarea lui a avut ca baz sinagoga: mai tirziu el a
L|C|Al , dus dezbateri in sala de prelegeri a lui Tiran, iacind
din Efa baza de evanghelizare a intregii provincii
, Asia. Raspindirea crestinismului, care refuza sincre
gm.
tismul, a inceput sa atraga ostilitatea persoanelor ale
caror interae materiale erau imbracate intr-o hain
religioasa. Cre$n'nismu.l nu a afectat numai magia care
inflorise aici (Fapt. 19:13 .urm. - o categorie de
fonnule magice era numita, de fapt, Ephesia grammat-
ta) ci si cultul zeitei Artemis (Fapt. 19:27), Producind
pierderi in comertul cu obiecte cle cult, care constituia
o sursa de prosperitate a Efesului. A urmat fairnoasa
rascoala descrisa in Fapt. 19. Inscriptiile arata ca
grammateus (,,logoi5tul) care a reusit sa aduc sub
control adunarea cu prilejul acata, era un funcpionar
public important, care rspundea direct in fata Romei
pentru asemenea inclcari ale pacii de catre adunarea
poporului (Fapt. 19:40). S-a sugerat ca, daca ar-
matia lui, ,,si.nt dregatori - proconsuli (19:38), nu
ate un plural generalizator, ar putea stabili cu 0
oarecare precizie data evenimentului. Cu ocazia ur-
carii lui Nero pe tron, in S4 d.Cr., M. Junius Silvanus.
proconsulul Asiei, a fost otravit de subordonatii sai
Helius si Celer, care au mctionat ca proconsuli pina
la sosirea imui succesor ocial.
Crestinismul s-a raspindit la *Colose si in alte
cetati din Valea Lycus in timpul sederii lui Pavel la Efes
(c)'. Col. 1:6-7; 2:1). Pavel si-a avut resedinta aici in
rnajoritatea timpului controversei si corespondentei
sale cu biserica din Corint (1 Cor. 16:8), iar experienta
pe care o dacrie ca ,,lupta cu arele a avut loc aici
(1 Cor. 15:32). Aceasta pare sa e o aluzie metaforica
la ceva ce se intimplase deja si era cunoscut de catre
corinteni, probabil incidentul cu multimea violenta.
(La Efes nu exista un arnteatru, desi stadionul a fost
modicat ulterior pentru a permite daiasurarea lup-
telor cu animale salbatice.) G. S. Duncan (St. Paul's
Ephesian Ministry, 1929) a armat ca Pavel a fost
internnitat de doua sau trei ori la Eta si ca toate
Epistolele din inchisoare an fost scrise de la Efes si nu
dela Roma. E.J. Goodspeed (INT, 1937), urmat de C.
L. Milton si J . Knox, au amplasat colectia de Epistole
a lui Pavel la Efes. lpoteza unei intemnitari la Efes
ridica anumite problerne si, cu toate ca B. Reicke si J .
A. T. Robinson au reinviat recent ideea ca unele sau
chiar toate Epistolele din inchisoare au fost scrise din
Cezareea, pare preferabil sa le plasam in Roma (vezi
C. H. Dodd, BJRL 18, 1934, p. 72-92).
Dupa plecarea lui Pavel, Timotei a rmas la Efes
(1 Tim. 1 :3). Epistolele pastorale redau un crimpei din
perioada de consolidare a bisericii de aici. Multi cer-
cetatori cred ca de fapt Rom. 16 a fost adraat de Pavel
efaenilor.
Mai tirziu orasul a devenit resedinta lui loan care
avea jurisdictie asupra celor sapte bi.-serici din Asia
carora le este adraata Apocalipsa. Dintre cele sapte
biserici (Apoc. 2:1-7) biseiica din Efes ate prima
careia i se adreseaz apostolul, inirucit era biserica
cea mai importanta in capital a provinciei si intrucit a
constituit punctul de debarcare a unui masager venit
din Patrnos, ind situata la inceputul unui drum cir-
cuit care unea cele sapte cetati in ordinea meniionata.
Aceasta biserici este inoritoare dar ate tulburata de
invatatori mincinosi si si-a pierdut ,,dragostea dintii.
Apostolii mincinosi (2:2) sint, probabil din categoria
*Nicolaitilor, care se pare ca i-au indemnat pe
aflati sub praiune sa accepte un comprornis cu autori-
tatea pagina. Efesenii erau statornici, dar erau deci-
tari in dragoste. Ramsay caracterizeaza Efesui ca o
,,cetate a schimbarii. Problemele ei erau problemele
unei biserici care are succa dar care este confruntat
cu circumstante schimbtoare: in cursul istoriei ceta-
tea inssi si-a schimbat locul de amplasare (cf. 2:511).
Promisiunea de a minca din pomul viegii probabil ca
trebuie, probabil inteleasa in contextul curmalului
sacru al zeitei Artemis, care apare pe monedele efe-
Sl'1B.
Potrivit lui lrenaeus si Eusebius, Efesul a devenit
raedinta apostolului loan. la o generatie dupa loan,
Ignatius a scris dapre faima si credinciosia statomica
a bisericii din Efa (Efeseni 8-9). Al treilea Conciliu
Generzn a avut loc la Efes in 431 d.Cr. ca sa condamne
Cristologia Nestoriana si s-a intrunit in biserica Sf.
Maria, ale carei ruine mai pot vazute si in zilele
noastre. Cetatea a intrat intr-o perioada de declin, iar
aluviunile aduse in golf au dus in cele din urma la
separarea completa de mare.
BILBIOGRAFIE. W. M. Ramsay, The Letters to the
Seven Churches, 1904; J. T. Wood, Modern Discoveries
on the Site of/lncient Ephesus, 1890; D. G. Hogarth,
Excavations at Ephesus: the Archaic Artemisia, 1908;
RE, ,Epheso.s,- G. E. Bean, Aegean Turkey. An Ar-
chaeological Guide, 1966; E. Akurgal, The Ancient
Ruins and Civilisation; of Turkey, 1973.
F7
035-F7 F9
EFESENI, EPISTOLA CATRE.
l. Schita continutului
Aceasta scrisoare care, in cornparatie cu celelalte epis-
tole din NT, ate mai putin limitata de nevoia clari-
carii unor controverse sau de necaitatea acordrii
unor indrumari cu caracter pastoral reprezinta o de-
claratie minunata despre scopul etem al lui Durn-
nezeu in Cristos, realizat prin Biserica Sa (cap.1-3) si
despre consecinta practice a acelui scop (4-6).
a. Scopul etem al lui Dumnezeu pentru om, in Cristos,
l:1~3:21
1:1-2. Salutri.
1:3-14. Iaud pentru toate binecuvimarile spiri-
tuale pe care le primes: oamenii in Cristos.
1:15-23. Multumire pentru credinga cidtorilor si
rugaciune pentru ca si ei sa cunoasca intelepciunea si
puterea lui Dumnezeu.
2:1-10. Scopul lui Dumnezeu in invierea oame-
nilor din moartea pacatului la o viata noua in Cristos.
2: 1 1-22. Scopul Sau este nu numai sa-i impace pe
oameni cu Sine, ci si pe unii cu altii ~ in special sa-i
uneasca pe evrei si pe cei dintre Neamuri (ne-evrei)
irnpreuna, ca sa formeze an singur popor al lui Dum-
nezeu
3:1-13. Privilegiul chemarii apostolulin de a pre-
dica Evanghelia la Neamuri.
3:14-21. A doua rugaciune, pentru cunoasterea
dragostei lui Cristos si a plinatatii Lui; o doxologie.
b. Consecinte practice, 4:1-6:24
4:1-16. Indemn la 0 traire demna si la colaborare
pentru edicarea trupului lui Cristos.
4:17-32. Viata veche de ignoranta, pofta si nele-
giuire trebuie dezbracati si trebuie imbracata o viat
noua de sntenie.
5:1-21. O alta chemare de a trai in dragoste si
puritate, ca sicopii ai luminii, plini de lauda si utili.
5:22-33. lnvtturi penn-u sotii si soti, pe baza
analogiei cu relatia dintre Cristos si biserica Sa.
6:1-9. lnvtaturi pentni copii si par-inti, slujitori si
stapini.
6:10-20. Chemarea la lupta cra_1:ina in care cre-
dinciosii sa e imbracati cu armura lui Dumnezeu si
sa lupte prin puterea Lui.
6:21-24. Maaj personal de lX1Cl18l:1'E.
I.l. Destinatia
Desi marea majoritate a manuscriselor si toate
traducerile vechi contin cuvintele ,,in Eta in 1:1, ele
sint omise din codicele Vaticanus si Sinaiticus, din
secolul al 4-lea, corectorul importantal manuscrisului
424, si 1739, papirusul 46 (datati.n20O d.Cr.). Proba-
bil ca Textullian, si in mod cert Origen, nu le-a avut.
Basil spune ca ele lipseau din cele mai vechi MS.
cunoscute de el. Ereticul Marcion a numit aceasta
scrisoare ,,catre Laodiceeni. Aceasta dovada mica,
dar cu mare greutate, ate sprijinita de dovezi din
continutul Este dicil s explicam versete
cum sint 1:15; 3:2; 4:21 si absenta completa a
saluturilor personale, dac aceasta scrisoare a fost
adresata de Pavel crestinilor printre care a lucrat timp
de 3 ani (Fapt. 19:1-20 si 20:31). Tomsi, se pare ca a
fost adresata unui grup specic de cratini (1:15
s.urm.; 6:21). Cea mai probabila interpretare ate ca
scrisoarea, daca este intr-adevar a lui Pavel, a fost
trimisa unui grup de biserici din Asia Mica (dintre
acate biserici cea din Efa era cea mai mare). Pie ca
a fost trimis la ecare pe rind cite un exemplar, numele
locului ind inserat la citire; e ca au fost facute mai
multe copii trirnise pe adrese diferite.
Ill. Auto:-ul
Exista o multime de dovezi vechi (unele merg in urma
pina aproape de anul 95 d.Cr.) cu privire la folosirea
acatei scrisori, iar incepind de la srsitul secolului al
2-lea citirn despre acceptarea incontestabila a ei ca o
scrisoarea lui Pavel, asa cum arma ca ate (1:1; 3:1).
De la srsitul secolului al 18-lea, insa, autorul tradi-
tional a fost pus la indoial. Este imposibil s pre-
zentam aici in mod echilibrat toate argumentele pro
si contra. (Acestea sint expuse pe larg, dar cu o
concluzie opus fata de a noastra, in lucrarea lui C. l..
Milton, The Epistle zo the EphSil1f'|$, 1951 i A von
Roon, The Authenticity 0fEphe_sir1ns, 1974.) Foarte pe
scurt, cele mai importante axgumente impotrlva au-
tenticitapi Epistolei catre Efeseni sint urmatoarele:
1. Efeseni nu este o scrisoare reala care se adre-
seaza unei anumite simagii, la fel ca i toate celelalte
scrisori ale lui Pavel pe care le cunoagtem. Are un sdl
mai liric, este plina de panzicipii i relative,
gindu-se prin acumularea de expraii similare sau
inrudite. Un argument in favoarea paternitagii pauline
este faptul ca absenga controversei poate explica dife-
rengele de mai sus. Aici nu avem argumentul rayional
necesar in celelalte scrisori ci ,,o proclamare profetica
a unor fapte incontestabile i cunoscute (Dodd).
2. Exista 42 de cuvinte care nu sint folosite in alta
parte in NT i alte 44 care nu sint folosite in alte scrieri
ale lui Pavel. Acest argument poate evaluat numai
prin compararea cu alte Epistole i prin examinarea
cuvintelor propriu-zise. Dupa pirerea multor cercet-
tori, aceasta situapie poate explicata in mod sucient
prin natura diferita a sublecrului.
3. Se arrn ca njcaierl in scrierile lui Pavel nu
intilnim un accent atit de mare pus pe biseric gi un
accent at de redus pus pe escatologie. Totugi, jus-
ticarl satisfacatoare pot date daca ginem seama de
diferenga de accent gi in special daca ginem seama de
expunerea importanta cu privire la rolul Bisericii in
planul etem al lui Dumnezeu.
4. Anumite trasaturl caracteristice l anumite ex-
presii sint luate ca o indicagie a unei date mai timii $i
a unei alte decit cea a apostolului: de ex.,
referirea la ,,sm_:ii apostoli gi profegi (3:5; cf 2:20),
modul in care este tratata problema Neamurllor $i
umirea de sine in 3:8. Putem raspunde la ecare
oblecyle in pane, deel cel care contesta patemitatea
paulini pun accentul pe forya cumulata a tuturor
obieqiilor.
S. Alte argumente sint bazate pe 0 comparagie
dintre Efeseni i alte scrieri din NT. Aceasta scsoare
are mai multe lucruri in comun cu scrierile ne-pauline
(in special Luca i Faptele, 1 Petm i scrierile lui loan)
decit cu oricare scrisoare dintre epistolele pauline.
Uneori asemanarea cle idei gi exprlmari este foarte
izbitoare, dar rareori este atit de mare incit sa permit
stabilixea unor relagii directe. Aceste asemanari dove-
desc existenga unui extins vocabular comun ei, poate,
0 formulare doctrlnara a lnvagarurii i crezului Bise-
ricii primate din diferite locuri. (Vezi E. G. Selwyn, The
First Epistle of St Peter, 1946, p. 363-466.) Cel mai
semnicativ aspect, insa, are similaritatea in con-
nutul, exprimarea gi chiar ordlnea prezentarii subiec-
mlui in aceasta epistola i in Coloseni. Este aproape
unanim acceptat ca Epistola catre Coloseni este mai
veche decit Efseni. Epistola catre Efeseni congine
doctrina $i invagaturlle din Colosenl, doar ca sint
dezvoltate mai mult. Cu excepgia Efes. 6:21 .urm. $i
Col. 4:7 .urm. nu exist nici 0 dovada de copiere
directa, dar in Efeseni aceleagi expresii sint folosite cu
un ingeles pugin diferit; un pasaj dim:-0 scrisoare se
aseamana cu doua din cealalta; un pasaj din Efseni
are 0 paralela in Coloseni intr-0 alta scrisoare a lui
Pavel. Pentru unii, aceste fenomene sint cele mai
putemice argumente in favoarea faptului ca este vor-
ba de lucrarea unul imitator; dupa parerea altora, ele
conrma gi mai puternic faptul ca autorul este Pavel.
IV. Scopul
Mul cercetatori au contestat faptul ca Pavel ar
autorul, fara s dea in schimb vreo sugestie pozidva
cu privire la felul in care a ajuns s5 e scris aceasta
epistola. Algii au fost mai concreyi.
1. Unii au considerat-o ,,o incemare cle a rezuma i
de a recomanda unei generagii de mai tirziu invagtum
apostolului (M. Barth, AB, p. 57). E. J. Goodspeed.
cle exemplu, considera Q5 ea a fost scrisa ca o intro-
ducere la colecgia de epistole ale lui Pavel, chintesenya
invagaturli lui Pavel prezentata de cineva (dupa pare-
rea lui de Onisim) care era imbibat de scrierile lui
Pavel i in special de Coloseni.
2. Alpii an vazut 0 criza istorica in viaga Bisericii
primaxe - arneningarea din partea gnosdcismului, o
amenixqare a unitigii creetine, sau perlcolul unei aba-
terl de la marile doctrine expuse de Pavel - ca atare
era necsar 0 asemenea lucrare, scrisa in numele
marelui apostol.
3. J. C. Kirby (Ephmians: Baptism and Pentecost,
1968) urmeaza intro oarecare masura ideile altora
cind atrage atenpia asupra locului insemnat pe care-l
ocupa in Epistola materlalul liturgic $i didactic, dar
merge mai departe i expune motivele pemru care el
crede ca Efseni este transpunerea sub forma de epis-
tola a unul serviciu anual de innoire a legamintului,
care avea loc la Rusalii, amintindu-le cnsjnjlor care
era sen-nnicagia botezului lor.
Multora ll se pare ca argumentele impotriva pater-
nitagii pauline sint pl1I6lTllC8_ Pentru algii, paraccepIa~
bile diferite pare:-i sugerate cu privire la scopul scrierii.
Totuei, aa cum spune E. F. Scott, ,,Epistola ate mar-
cata pretutindeni de o grandoare i o originalitate de
idei care pare s depageasca cu tom] limitele unui
simplu imitator (MNTC, p.136). Nu este uor s ne
lmaginam un scrtor care incearc! s prezinte in
numele lui Pavel esenya teologlei sale l apoi =5 citeu
exact cuvintele din 4:7 .urm. pentru a da impresia ci
Efeseni a fost scrisa in aceeaei perioada ca gi Epistola
catre Coloseni. Pare mai potrivit s5 revenim la parerea
ca Pavel este autorul gi sa incercam si reconstimim
condigille care au generat scrierea Epistolei cane E-
feseni.
Pavel era in inchisoare in Roma prin anul 61 d.Cr.
(vezi COLOSENI pentru alte posibilitagi cu privire la
locul intemnigarii lui Pavel la data scrierii). Onisim,
sclavul fugar al lui Filimon, a venit la apostol, atras de
credinga in Cristos, 5i a fost trimis de Pavel, impreun
cu o scrisoare, la stpinul sau ,,nu ca un rob, cl mult
mai pe sus decit pe un rob: ca pe un f1-ate preaiubit
(Filim. 16). ln aceeaei vreme apostolul a aat de la
Epafra despre dicultagile cu care era confmntata
biserica din Colose, mai ales prin invatturile false.
Asxfel, atunci cind Onisim s-a intols la Colose, Pavel
l-a uimis de asemenea pe Tihic cu 0 scrisoare catre
bterica aceea, dind raspunsuri la problemele credin
cioeilor de acolo i dind invagaturi practice cu privire
la viaga crsjina a acstor credinciogi pe care el nu-i
imilnise gi pe care nu i-a invgat in mod personal. Cind
le-a scris colosenilor, mintea apostolului a fost um-
plut de ideea gloriei lui Cristos $i a grijii Lui perfecte
fapa de viaa oamenilor. Gindurile 1u.i Pavel s~au in-
dreptat catre celelalte biserici din apropiere de Colose
i, Era sa mai aiba de tratat vreo problema pastoral
sau vreo dicultate doctnari, Pavel i-a implinit
doringa de a exprlma in invagatura i in indemnurl, in
lauda i in rugaciune, gloria scopului lui Dumnezeu in
Cristos i responsabilitatea Bisericii de a face cunoscut
scopul acela prin proclamarea lui i prlntr-o viaga
trita in unitate, dragoste gi puritate. Aceasta scri-
soare a fost tzrimisa odat cu cea catre Filimon si catre
Coloseni, dar a fost trimisa la diferite biserici din
provincia romana Asia, iar cea mai irnportanta dintre
aceste biserici era cea din Efs. Dupa toate proba-
bilitatile aceasta este scrisoarea despre care Pavel
spune in Col. 4:16 ca din Colose ar trebui sa 0
primeasca ,,din Laodicea.
BIBLIOGRAFIE. 'l. K. Abbott, The Epistles to the
Ephesiar|s and to the Colossians, ICC, 1897 ; J. A. Robin-
son, St Paul 's Epistle to the Ephesians, 1904; F. F. Bruce,
The Epistle to the Ephesians, 1961; F. Foulkes, The
Epistle of Paul to the Ephesians, TNTC, 1963; Markus
Barth, Ephesians, AB, 1974.
F.F.B.
EFRAIM. Al doilea u al lui losif, nascut de Asnat,
ica lui Potifera, inainte de anii de foamete (Gen.
41:50-52). lacov, care era bolnav, i-a recunoscut pe
cei doi i ai lui losif (Gen. 48:5) si l-a binecuvintat pe
Efraim cu mina dreapt iar pe Manase cu mina stinga
(v. 13-14), simbolizind prin aceasta ca Efrairn avea sa
devi_na un popor mai mare (v. 19).
In ordinea triburilor in tabara din pustie, locul
obisnuit al lui Efrairn era in partea de V (Num. 2:18).
Din tribul lui Efraing Elisama a trebuit sa stea alaturi
de Moise (Num. 1:10), iar losua, ul lui Nun, unul
dintre spioni, era un descendent din Efraim (Num.
13:8). El a fost ales sa imparta tara impreuna cu
Eleazar (Num. 34:17). Efraim ate inclus de asemenea
in binecuvintarea lui Moise.
Sub conducerea curajoasa a lui losua, E-aim si
celelalte triburl si-au primit mostenirea, decrisa in
los. 16. Teritoriul poate delimitat aproximav dupa
cum unneaza: Mergind spre V de la Ghilgal ajungem
la Betel, apoi spre S catre Bet-Horon, spre V catre
Ghezer, apoi spre N catre Lod si spre V catre mare,
spre N pina la riul Qanah iar apoi spre E pina la Tapua,
Ianoba, laana-Silo pina la Atarot, apoi spre S cane
Nasi-at si Ghilgal.
Inca de la inceput tribul lui Efraim a ocupat 0
pozitie importanta. El s-a plins lui Ghedeon ca nu a
fost chemat sa lupte impotriva rnadianitilor. Raspun-
sul lui indica superioara a lui Efraim: ,,Oare nu
face mai mult culmul ciorchinilor rarnasi in via lui
Efraim decit culesul 'intreg1'i vii a lui Abiezler? (Jud.
8:2). Barbatii lui Efraim s-au plhs din nou in rnod
similar lui lefta si aceasta a dus la un razboi intre
locuitorii din Efrairn si cei din Galaad.
Prestigiul lui Efzaim l-a facut sa nu priveasca cu
ochi buni pe Iuda. Dupa moartea lui Saul, Abner,
comandantul amiatei lui Saul, l-a tacut pe Esbaal rege
pate triburile din N, inclusiv Eaim. Datorita domi-
natiei listene, insa, autoritatea lui Esbaal a fost
tata numai la Ttansiordania. El a domnit 2 ani, dar
Iuda l-a urmat pe David (2 Sam. 2:8 s.urm.). Dupa
moartea lui Esbaal triburile din N1-au invitat pe David
sa devini regele lor.
Mai tirziu David a aat ca Israel s-a dus dup
Absalom. Tburile din N nu au vrut niciodata sa se
supuna sub domnia lui David, dar David si-a con-
solidat puterea tot mai mult. in timpul domniei lui
Solomon partea de S a atins apogeul splendorii si
prosperitatii. Cu toate acestea, chiar si in aceasta
perioada, a existat nernu1t_'un\ire in partea de N (1 lmp.
11:26 .urm.).
Nmbuinta lui Roboarn a oferit pretext-ul necsar
si triburile din N s-au revoltat, incalcind prornisiunile
iacute lui David (1 lmp. 12:16). Cu toate acestea,
Dumnezeu a continuat sa trimita profetii Sai la regatul
de N si una dintre caracteristicile imparatiei mesianice
avea sa e vindecarea acestei schisme tragice intro-
duse de leroboarn ul lui Nebat (cf. Osea 1:11; Is.
1 1:13). Chiar si atunci cind exilul a inghitit atit rega-
tuldeScitsipeoeldeN,Efraimapstratunloc
special: ,,Eu sint fatal lui Israel si Efrairn este intiiul
Meu nascut (ler. 31:9).
E.J.Y.
F.F.B.
EFRAIM. (Tinurul geograc). Granitele lui Efraim
sint redate in Ios. l6, iar Ios. 17 impreuna cu Manase.
Fina in prezent au fost stabilite cu certirudine numai
citeva dintre aspectele topograce importante ale a-
cestor granite; cele mai rnulte locuri mentlonate nu
pot localizate cu precizie in prezent.
Granita de S a lui Efrairn este descrisa cel mai clar
in Ios. 16:1-3 unde, insa, este data ca gr-anita (de S)
a ,,fii1or lui Iosif, adica Efraim si Manase. Dar intrucit
Manase era situat in intregime la N si NE de Efraim,
aceasta granita este pracc granita lui Efraim si se
intindea (de la E la V) de la lordan si Ierihon catre
Betel (Beitin, cca 16 km N de Ierusaiim), Luz (kin
apropiere) si Atarot (localizare incerta), apoi trecea
prin Bet-Noronul dejos spre Ghezer - a crui localizare
este bine cunoscuta - si spre coasta Mediteranei (los.
16: 1-3) . Versetul 5 este dicil de inteles, dar s-ar putea
sa precizeze mai bine aceasta granitl de S.
Granita de N se lntorcea spre V la un punct Mic-
metat (16:6) ,,lnainte de Sihem (17:7); granite mer-
gea de la Tapua (localizarea continua sa e controver-
sata) pina la riul Qanah si apoi de-a lungul acestui:-1
(probabil ca este Wadi Qanah, care se uneste cu Wadi
Aujah si se varsa in Mediterana la cca 6,5 km N de
lope) pin la mare (16:8). La E de Micmetat, granita
trecea prin Taanat-Silo (S) la E de lanoa pina la (un
alt) _Atarot, Naarah siinapoi la Ierihon silordan (16:6-
7). ln partea de N, se pare ca Sihernul a facut parte
din teritoriul lui Efraim, daca tinem seama de listele
de cetati levitice (los. 21:20-21; 1 Cron. 6:67).
Regiunea din partea de V si centrala a Palstinei
care a revenit lui Efraim este situata mai als in zona
de deal cu ploi mai abundente decit in ludea si cu
unele terenuri mai fertile; de aici deriva referirile
biblice la roclnicia districtului lui Efraim. Locuitorii din
Efraim aveau aces direct, dar nu foarte usor, la dru-
mul mare de laNlaScaret:recea princirnpia deV.
BIBLIOGRAFXE. D. Baly, The Geography of the
Biblez, 1974, p. 164-176; J. Sin-tons, The Geographical
and Topographical Texts of the Old Testament, 1959, p.
158-169; Y. Kaufmann, The Biblical Account of the
Conquest of Palestine, 1953, p. 28-36; si E. Jenni,
Zeischnft des Deutschen Paldstina-Vereins 74, 1958, p.
35-40, cu bibliograe detaliata. De asemenea, F. M.
Abel, Gographie de la Palestine, 1-2, 1933-8.
K/\.K
EFRATA. 1. Numele vechi al "Betleemului din Iuda,
nume pe care-l intilnixn in toate cazurile, cu 0 singura
exceptie (Gen. 48:7, 'eprQ, in forma 'epr5td . Rahela
a fost ingropata pe drumul care duce acolo de la Bezel
(Gen. 35:16, 19; 48:7; cf. 1 Sam. 10:2); acolo a locuiz (Gen. 23:8; 25:9; 49:30). Un nume de acelagi tip
familia lui Naomi (Rut 4:11), care sint dscx-ii ca (Apran) are cunoscut de la *A!a1ah, in Siria. 2. Us
Efrati ('ef5rzTgf, Rut 1:2), a lui David, urmagul lui Rut ginur deluros dintre Neftoa i *Chiriat-Iearim care a
(1 Sam. 17:12; cf. Ps. 132:6) gi a lui Mesia, aa cum marcat graniya lui Iuda (Ios. 15:9; 18:15). 3. Un loc
s-a profet in Mica 5:2. in apropiere de Betel, cucerit de Abia de la Ieroboam
2. Termenul gentilic ('e;7rEgf) este aplicat de_tmei I (2 Cron. 13:19). Numele ,,Efraim (2 Sam. 13:23)
orilaoameni dinEfraim (Jud. 12:5;1 Sam. 1:1; 1 Imp. probabil ca poate fi idendcat cu Oa (Ios. 18:23).
11:26). S~ar putea s e un cuvint cane inseamna ,,provincie
3. A doua sogie a lui Caieb, ul lui Hepron (1 Cron. (VT 12, 1962, p. 339). in general este identicat cu
2:19, 50; 4:4; cf. 2:24). etilhiyibeh la cca 7 km NE de Betel. 4. Un fort mtre
T.C.M. As_,toret-Carnaim (Carmion) gi Bet-$an (Scythopolis),
cucerit dc Iuda Macabeul (1 Mac. 5:4-6452; 2 Mac.
12:27-29; Jos., Ant. 12. 346). Este posibil sa e in
EFRON. 1. Numele unui ,,u a] lui Her (hitit sau
prezent et-Taiybeh la SE de Galilea. DJ.W.
sirian), un u a1 lui Iofar de la care Avraam a cum-
prat pe$tera Macpela ca loc de ingropare pentru Sara

...3[;@. I \\ J 315 / ' ssao

%
0 |q ,2_o_ so i-vom
- ~:
. . < \ IK
" I .,.\ '~\_ \ -'I'\;1area f It F /'
tn I \/\\&\ : - ~, ,// \ {
_ Illey ,- __
P _ (Marea 1 I
'. _,"'1_ -G . :,__ -A--4.

Ml. Tabgr f. _ \,\< '1?! ASAN_

,.. H (P R\_::"_~:"'
* Y Dor Mt.-Morse
;._>
\2P\\[:_"\P :1 1--.t_.
I ,
-I":'/6
_ \
11
3> ah A.1~~_af."_9Llil'a
.
1SQ" ; i ~,'__ __ _;.-.. _ '_____... .. _4 ______;._\___ _--I;-i-_-u so
Betsean 1 '
, I MA'N. /,

'-5.1 M <~_- _, _l' ,_

\_._._,.
i..
~_ Sihem i \
'-/*::." \\ \ _ 1.
. #1a /r 'ordaivi R. lab0
\ . ,__> J. \ ~ '. '
~\ .. \u -._, /""
iv l
\ EFRi5lMa/"
\,__V\ _L V ~_ cs ND ii r ,> 3-2 A
a2
. ' ,-; \ _,__ f .-' AMq)N
**4 '/~~ l

1 la \ . _ NeoaigQ\\Y$ K4 J \ ,
: Efrgn (2) ~ . 1
, ,_cm iaklearim Q>q!E{_f$a"" 2 B f \
. \ . ~ 1
Ru EN ~\ ~
_ Ascalon _ Marae /~ R .1X m'

4&2 %/
_ ~~
_ _%__.=._,_LQ__W-, V
A/fl, ~' I__k\
\
--
I
in ~~--~~_~
F I 4, -~.
1 am-\

\. I U
_~~~~ f>; , , 1 MOAB/\ 1 1
=~:_ '
;l7<
~ 1
,
.. Berseba ,~
_bl:- -o ____ _4_o_, as .4, gsdo _ _ 1} , 7

Tmi locun care poarta numele dc Eon; unul Ia gmmlta cu Iuda, aproape de Bets] 51' in zipropisrsa Be/gean-ului,

EGIPT. Regatul antic si repubiica modern din coltul
de NE al Aicii, iegat cu Asia de V prin istmul Sinai.
I. Numele
a. Egipt
Cuvinrul ,,Egipt deriva de la cuvintul gr. Aigyptos, lat.
Aegyptus. Asst termen este probabil 0 transcriere a
cuvintului egipt. l-l(wt-ki-Pt(h), a carui pronuntie a~
proximativa este Hikuptah, dupa cum se arata in
transczrierea cuneiforma Hikuptah in scrisorile de la
Amarna, cca 1360 i.d.Cr. ,,l-lakupcah este unul dinue
numele cettii Mems, vechea capitala a Egiptului, de
pe malul deV al Niluiui, pntin mai sus de Cairo (care
a in1ocuit~o in cele din urma). Daca aceasta explicatie
este corecta, atunci acest nume al cetatii trebuie s
fost folosit pentru intregul Egipt, in general, afara de
numele gr. Mems, dupa cum in zilele noastre Cairo
si Egipt sint ambele in limba araba Misr.
b. Migraim
Cuvintul ebr. obisnuit (si cuvinml comun semitic)
pentru Egipt este mi.rayim. Cuvintul apare in scrieri
ne-biblice in secolul al 14-lea i.d.Cr.: msrrn in texte
ugaricice (limba canaaniti de N) si misri in scrisorile
de la Amarna. in primul mileniu i.d.Cr. textele asho-
bab. vorbsc dapre Musur sau Musri; din nefericire
termenul este folosit in mod ambiguu: pe de-o pane
este folosit pentru Egipt, pe de alta parte pentru o
regiune in N Siriei/S Asiei Mici si (foarte indoielnic)
1 pentru 0 parte a Arabiei de N (vezi bibliograa citat
i pe o Zona inlins dincolo de ele la E si la V, se iminde
de Oppenheim in ANET, p. 279, n. 9). Pentru posi-
bilitatea ca in 1 imp. 10:28 sa e o referire la Musri
din N Siriei, vezi MI'i'RAIM. Se crede ca termenul
Mmri inseamna ,,hotare, granite si de aceea poate
aplicat la orice teritoriu de granit (egiptean, sirian
sau araba; cf. Oppenheim, loc. cit.). Chiar daca aceasta
explicatie este corecta din punctul de vedere militar
asirian, ate greu sa explicam forma ebr,/canaanita
misrayim/mxnn din mileniul al 2-lea sau folosirea ei.
Este posibil ca misraim sa e 0 form duala, reectind
dualitatea Egiptului (vezi I1, maijos), dar este incert.
Spielenberg, inRecueil de Tiravaux 21, 1899, p. 39-41,
a incercat sa derive msr de la termenul egipt. (i)m1r,
,,ziduri (de fortificatie)", care s~ar referi la gar
nizoanele de pe granite asiatici a Egipmlui incepind
din cca 2000 i.d.Cr. i care erau prlmele lucruri
intilnite de semigii din vremea aceea care vizitau tara.
Faptul ca termenul poate asemanat cu cuvintul
Semitic mEs6r, ,,fortareapi, d mai multa greutate
argument-ului. Tbtusi, pina in prezent nu poate
oferit 0 explicatie completa i denitiva a termenului
mllsrayim.
II. Caracteristici natui-ale oi geogtace
a. Generalitti
Egiptul din zilele noastre ate aproape ptrat, intin-
zindu-se de la coasta mediteranean din N Africii pina
la parala de 22 ladtudine nordica (tara are o lungime
de 1100 km de la N la S), si de la Marea Rosie, in E,
pina la meridianul de 25 longirudine vstic, cu o
suprafata totala de 1.000.250 km ptrati. Totusi, din
aceasta suprafat 96 la suta este dqert si numai 4 la
suta este teren utilizabil; 99 la sut din populatia
Egipmlui locuieste in acel teren locuibil de 4 la surd.
Adevaratul Egipt este teritoriul udat de Nil, ind
un ,,dar al Nilului, asa cum a spus Herodot. Egiptul
este situar int:-o centur de desert de ,,zona tem-
I3\Ilf l
perata, cu o clima calda si lipsita de ploi: in deems
de un an cota precipitapiilor din Alexandria atinge 1 90
mm, in Cairo, 30 mm iar in Asuan practic zero. Egiptul
depinde aproape in intregime de apa dattoare de
viata a Nilului.
b. Cele doud Egipturi
Din punct de vedere istoric Egiptul consta din valea
lung si ingusra a Nilului, de la prima cataract de la
Asuan (nu de la a doua, ca in zilele noasu-e) pina in
districtul Mems/Cairo, plus triunghiul intins si plat
(de aici ii vine numele) al Deltei de la Cairo pina la
Mare. Cont:-astul dintre vale si delta impune un carac-
ter dual al Egiptului.
(i) Egiptul dc Sus. Marginit de ambele laturi de
stinci (calcar la N si grsie la S de Esna, la vreo 530
km S de Cairo), valea nu ate nicaieri mai lata de cca
19 km, iar uneori se ingusteaza la numai citeva sute
de metri (mm este la Gebel Silsileh). in decursul
revimrilor anuale "Nilul a depozitat namol proaspat
pe pmintul dincolo de malurile sale pina cind acat
procs de depunere a fost oprit prin construirea baraw
jelor de la Asuan. Vegetatia se intinde pin la limita in
care ajung apele; dincolo de acel punct totul este
d&,ert, pina la stinci.
(ii) Egiptu! de Jos. La vreo 20 km S de Cairo Nilul
se imparts in doua brate principale. Bratul de N se
varsa in mare la Rosetta, iar cel de E la Damietta, la o
departare de vre0A145 km; de la Cairo pina la mare
sint vreo 160 km. Intre cele doua brate ale Nilului si
un tinut mlastinos de delta, format in intregime din
aluviuni aduse de riu si are intersectat de canale de
navigatie i canale de scurgere. inca din antlchitate,
Egiptul de jos a inclus aproape totdeauna partea de
N a vii Nilului, de la S de Mems/Cairo, in afara de
delta propriu-zisa. in vremurile amice se spunea ca
Nilul are gapte gun in coasta deltei (Herodot), dar
numai trei sint considerate importante in scrierile
egiptene antice.
c. Egiptul antic
La V de valea Nilului se intinde Sahara, un desert
neted si pietros de dune miscatoare, iar paralel cu
valea se aa o serie de oaze - depresiuni naturale mari
care pot cultivate si locuite datorita unei rezerve de
apa arteziana. intre valea Nilului i Marea Rosie, la E,
se aa desertul Arabiei, un tinut rnuntos cu oarecari
bogatii minerale: aur, piatra ornamentall, inclusiv
alabastru, brecie si diorit. De cealalta parte a Golfului
Suez se aa Peninsula Sinai, un tinut stincos.
Egiptul a fost izolat sucient de mult de desert
incit sa-si dezvolte 0 cultura proprie; dar in acelasi
mp, accesul dinspre E, e prin lstmul Sinai e prin
Marea Rosie si Wadi Hammamat, si dinspre N si S pe
valai Nilului, a fost sucient de direct incit s5 pri
measca (i sa dea) inuente exteme.
Geograa antica a Egiptului condus de faraoni
este un subiect de o complexitate considerabila. No-
mele sau provinciile istorice s-au conturat pemxu pri~
ma data in Regatul Vechi (dinastia 4), in mileniul al
3lea i.d.Cr., dar unele probabil ca s-au format mai
devreme, in preistorie, ca teritorii ale unor comunitati
mici separate. in Egiprul de Sus an fost socotite 22 de
asemenea nome, iar in Egiptul de Jos, 20 dup cal-
culele traditionale din vremurile grecoromane, cind
informatiile geograce au fost cele mai complete.
 Preistorie ma in anul 3100 i.d.Cr.

Mlleniul al 4-lea i.d.Cr. Trei culturi predinastice succesive.

Tasian i Badarian: primii agricultori.
Naqada I: se imbina cu
Naqada II: forrnarea unor regate separate in Egiptul de Sus si de Jos can-e
srsitul acestei perioade.
Mileniul nl 3-lea i.d.Cr. Per-ioada arhaica (Promdinastica): Dinastiile 1-2, cca 3100-2680 i.d.Cr.
Vechiul regat sau era piramidelor: Dinastiile 3-6, cca 2680-2180 i.d.Cr.
_ Prima inorire a culturii egiptene.
Prima perioadd intermediar: Dinastiile 7-1 1, cca 2180-2040 i.d.Cr.

Mlleniul al 2-lea i.d.Cr. Regazul mijlociu: Dinastiile 11-12, cca 2134-1786 i.d.Cr. A doua perioada
de inorire a culturii egiptene.
A doua perioadd intermediard: Dinastiile 13-17, inclusiv hi50ii, cca
1786-1540 i.d.Cr.
Regatul nou sau Imperiul: Dinastiile 18-20, cca 1552-1069 i.d.Cr. A treia
perioada de inflorire a civilizatiei egiptene.

Mllenlul 1 i.d.Cr. Perioada rfrzie: Dinastiile 21-31, cca 1069-332 i.d.Cr. O perioada lung
de decadere, presarata cu perioade scurte de renastere.
Egiptul helenist: Alexandru cel Mare i Ptolemeii, cca 332-30 i.d.Cr. I

Mileni\ll 1 d.Cr. Epocile romand i bizantimir Egiptul (coptic) intra in lumea crestina, cca
30 i.d.Cr. - 641 d.Cr.
Aceasta este urmata de epoca islamica care dureaza pina in zilele noastre.

Diagramd care prezintd principalele perioade in cronologia Egiptului din vremuri preistor-ice pfnd in 641 d.Cr.

III. Locultoi-ii pi limba
a. Locuilorii
Cele mai vechi dovezi de activitate uman in Egipt sint
uneltele de cremene din era Paleolitica, de pe tera-
selele Nilului. Dar primii egipteni adevrati care s-au
asezat ca agricultori in valea Nilului (si de la care au
ramas urme materiale) sint cei numiti 'Iaso-Badarieni,
prima cultura predinastica (preistorica). Se pare ca au
fost de origins africana, la fel ca qi populatiile din
celelalte doua faze ale culturii preistorice care au
urmat, cunoscute sub numele Naqada l si II, care s-au
incheiat in jur de anul 3000 i.d.Cr. sau la scurta vreme
dupa aceea. Egiptenii moderni s'int descendenti directi
ai locuitorilor din Egiptul antic.
b. Limba
Limba egipteana antica este de origine mixta i a avut
0 istorie foarte lunga. De obicei este numita ,,harnito-
semitica si a fost in esenta o limbi hamitica (adicd,
inrudita cu limbile libico-berbere din Africa de N)
asimilati inn-o epoca veche (in preistorie) de 0 limbi
semitica. O mare parte a vocabulanilui egiptean este
inrudit direct cu limba semita si exista analogii de
sintaxa. Lipsa unor materiale scrise dinvechime impie-
dica o comparare adecvat cu limba hamita. in ce
priveste anitatile limbii egiptene, veziA. H. Gardiner,
Egyptian Grammar, 3, si (mai multe detalii) G.
Lefebvre, Chronique d 'Egypte, 11, No. 22, 1936, p.
266-292.
in istoria limbii egiptene pot observate in docu-
mentele scrise cinci stadii principale. Egipteana veche
a fost o forma arhaica si concisa, folosita in mileniul
al 3-lea i.d.(Ir. Egipteana media a fost probabil limba
nationala a dinastiilor 9-11 (2200-2000 i.d.Cr.) gi a
fost folosita pentru toate documentele scrise din tim-
pul Regatului Mediu si din prima parte a Regatului
Nou (pin pe ia 1300 i.d.Cr.), si a continuat sa fie
folosita in texte ociale, intr-o forma putin modificata,
pina in vremurile g-reco-romane. Egipteana tirzie a fost
limba poporului din Regatul Nou si dupa acesta (se-
colele 16-8 i.d.Cr.), dar ajunsese sa e folosita pe larg
cu doua secole mai devreme de aceasta perioada
(1800-1600). Este limba folosita in documentele si
scrierile literare din Regatul Nou si in textele ociale
incepind din dinastia 19. Texts din egipteana veche,
rnedie si tirzie au fost in scrierea hieroglica si in cea
hieratica ("SCRlERE). Demotica este de fapt numele
0
unei scrieri, folosite in formele mai evoluate de egip-
teana folosita in doctu-nentele datind din secolul al
8-lea i.d.Cr. pina in vremurile romane. Copta este
limba Egiptului romano-bizantin i are mai multe 1
dialecte; a fost transforrnata intr-o limbi literari de
egipteni sau copti. A fost scrisa, dar nu cu
scriere egipteana, cu alfabetul copt, compus din al-
fabetul gr-ec plus alte citeva litere preluate din scrierea
demotica veche. Limba copra a supravietuit ca o limba
pur liturgica a Bisericii Copte (egiptene) pina in vre-
murile modeme, folosirea ei ind echivalenta cu folo-
sirea limbii latine in Biserica Romano-Catolica.
1
|
IV. Istoria 1
1
Din lunga istorie a Egiptului vom discuta in continuare
numai aspectele importante si numai acele perioade
care sint relevante pentru studiile biblice. Pentru de-
talii mai multe, vezi Bibliograa de la srsitul ar-
ticolului.
a. Egiptul fnainte de 2000 id. Cr.
(i) Egiptul predinastic. ln cursul celor trei faze succe-
sive de populare predinastica s-au pus bazele Egip-
i
tului istoric. S-au format cornunititi alctuite din sate,
cu altare lomle si cu o credinta in viata dup moarte
(credint dovedit de obiceiurile de inmormintare).
Catre srsitul fazei preistorice (Naqada II) au existat
contacte cu Msopotamia sumerian si influentele si
ideile maopotamiene au fost atit de puternice incit an
lasat 0 amprent asupra culturii egiptene in formare
(c H. Frankfort, Birth of Civilisation in the Near East,
1951, p. 100-11 1). In aceasta perioada a aparut scrie-
rea hieroglica, iar arta egipteana a adoptat formele
ei cai-acteristice si a inceput arhitectura monurnen-
tala.
(ii) Egiptul arhaic. Se pare ca primul faraon care
a domnit peste intregul Egipt a fost Narmer, din
Egiptul de Sus, care a cucerit regatul rival din
Delta;probabil ca e1 a fost Menes din txaditia de mai
tirziu si el a fost in mod cert intemeietorul dinastiei 1.
Cultura egipteani a progrsat si s-a maturizat rapid
in timpul primelor dou_5 dinastii.
(iii) Regatul Vechi. In dinastiile 3-6 Egiptul a atins
apogeul prosper-itatii, splendor-ii si realizarilor cul-
turale. Piramida in trepte a regelui Dioser si cladirile
anexe constituie prima cladire importanta de piatra
cioplita din istorie (cca 2650 i.d.Cr.). In Dinastia a 4-a
iaraonul era stapin absolut, nu numai in teorie (cum
a fost intotdeauna) ci si in practica - a avea putere mai
mare decit oricind inainte sau dupa aceasta perioada.
Pe scara autoritatii, urmatorul dupa rege era vizirul,
iar dupa acesta conducatorii diferitelor ramuri ale
administratiei. I.a inceput rnembrii familiei regale de-
pineau asemenea functii. In timpul acestei perioade
cultura materiala a atins nivele inalte in arhitectura
(culrninind cu Marea Pi:-amid! a lui Keops, dinastia
4), sculptur pi basoreliefuri pictate, cit si in mobilier
si bijuterii. In dinastia 5 puterea regilor a slabit din
punct de vedere economic si preotii zeului scare, Ra
aveau inuenta asupra regelui. in dinastia 6 egiptenii
au explorat si au facut comert activ cu Nubia (nurnita
mai tirziu Cus). lntre timp declinul puterii regale a
continuat. Aceasta situat_:ie a ajuns la culme catre
srsitul domniei de 94 de ani a lui Pepi II. Literarura
din vremea aceasta a inclus citeva carti de intelEp-
dune: cele ale lui lmhotep, Hardidief, (?Kairos) , l(age-
mni si, in special, cea a lui Ptah-hotep.
(iv) Prima Perioadd intermedinrd. in Delta, unde
a fost rasturnata ordinea incetatenit, aceasta perioa-
aa a fost o vreme de tulburiri sociale (revolutii) si de
inltrare asiac. Regii noi ai Egiptului Mijlociu (di- Fiind lipsit de conducerea regala stabila, ferrn si
nastiile 9 i 10) au preluat controlul si au incercat sa
restaureze ordine: in Delta. Dar in cele din urm ei
s-au cei-tat cu printii din Teba, din Egiptul de Sus, si
acestia si-an declarat independenta (dinastia 1 1) si in
cele din urma i-au infrint pe rivalii din nord, unind din
nou Egiptul sub un singur sceptru putemic (cel al
regilor lntef si Mentuhotep). T\ilburz"ir-Ile din aceasta
epoca au spulberat increderea in sine a Egiptului din
vremea Vechiului Regat si au dus la o serie de scrieri
pesimiste care sint printre cele mai frumoase si printre
cele mai remarcabile scrieri din Iiteratura egipteana.
b. Regatul Mijlociu i_A Doua Perioadd intermediard
(i) Regatul Mijlociu. In cele din unn dinasda 1 1 a fost
urmata de Amenemhat I, intemeietorul dinastiei 12,
un om cu mina de er. El si dinastia sa (cea 1991
i.d.Cr.) au fost la fel de remarcabili. Fiind ales de
nobilii de acelasi rang cu el, care isi doreau o auto-
nomie local, intr-o perioada in care pozitia tronului
era instabila, Amenemhat I a incercat sa reabiliteze
func_n'a regala printr-un program de reforme materiale
prezentate si justicate in lucrri literare produse ca
propaganda regala (vezi G. Posener, Littrature et
Politique dam l'Egypte dc la XII Dynastic, 1956). in
acestea el s_-a proclamat pe sine salvatorul (politic) al
Egiptului. In consecinta, el a reiacut administratia, a
promovat prosperitatea agricol si a aparat frontie-
rele, amplasind o serie de garnizoane pe granita asia-
tica. Conducerea administrativi nu se mai aa la Teba
capitala din timpul dinastiei 1 1, care era prea departe
inspre S, ci a fost mutata din nou in regiunea Mems,
care din punct de vedere strategic era multsuperioara,
la Ithet-Tawy, un centru construit in mod special pen-
tru acat scop. Sesostris III a atacat Palstina, ajungind
pina la Sihem (,,Sel<mem). Amploarea influentei e-
giptene in Palestina, Fenicia si S Siriei in timpul dinas-
tiei 12 este indicata de textele execrative (secolul al
19-lea i.d.Cr.) care contin nume pentru blsteme ma-
gice pentru dusmanii posibili din rindul printilor se-
miti si districtele lor, afara de nume de nubieni si
egipteni. (Vezi w. F. Albright, JPOS s, 1928, p. 223-
zse; BASOR a1, 1941, p. 16-21 si 11.45011 as, 1941,
p. so-se.)
Aeeasta a fost epoca de aur pentru literatura cla-
sic a Egiptului, in special pentru povestirile scurte.
Aceasta dinastie 12, care a fost bine organizata si care
a pazit cu grija granita asiatica, a fost dupa toate
probabilittile Egiptul din vremea lui Avraam. Porun-
ca pe care a data faraon slujitorilor sai cu privire la
Avraam (Gen. 12:20) cind a parasit Egiptul are o
paralela (in revers) in porunca data cu privire la
intoarcerea unui egiptean exilat, pe nume Sinuhe
(ANET, p. 21, rindurile 240-250), iar in reprezentarile
grafice, prin grupul de 37 de asiatici care au vizitat
Egiptul, prezentat int:-o scena faimoasa de pe un
moi-mint din Benihasan (vezi, de ex. IBA, g. 25, p. 28-
29). Amun din Teba, unit cu zeul soare sub numele
Amen-Ra, a devenit zeul national principal; dar spe-
rantele celor mai multi egipteni pentru viata dupa
moarte erau legate de zeul
(ii) A Doua Perioadd intermediard gi dinastia Hyk-
50:. Timp de aproape un secol, incepind din 1786
i.d.Cr., o nou serie de regi din dinastia 13 au stapinit
peste cea mai mare parte a Egiptului, avind capitala
la lthet-hwy. Domniile lor au fost in general scurte,
asa incit un vizir putea sa slujeasca mai multor regi.
personala, masinaria statului a inceput sa se destrame
in mod inevitabil. in vremea aceasta au putut n gisiti
in Egipt multi sclavi semitici, chiar pina la Teba ('10-
SIF) si in cele din urma capeteniile semite (egipt.
"cpeteniile din taxi straine, hk'w- h'swt = l-lyksos)
au cistigat putere in Egiptul de jos si apoi (probabil
print:-o lovitura de stat neasteptata) au preluat sta-
pinirea intregului Egipt, cu capitala la Ithet-Tawy (for-
mind dinastiile 15 si a 16-a cunoscute si sub denu-
rnirea ,,Hyl<sos), si au domnit aproape 100 de ani. Ei
an stabilit o capitala si in E Deltei, la Avaris (la S de
orasul modem Qantir). Acesti faraoni semitici au pre-
luat pe deplin rangul si stilul regal traditional. Ia
inceput faraonii din dinastia Hyksos au preluat ad-
statului egiptean asa cum era, dar cu tim-
pul au instalar functionari semitici in functiile inalte;
dintre acestia cel mai bine cunoscut este cancelarul
I-IE1.
 losif (Gen. 37-S0) se potrivate perfect in acat
context. La fel ca si multi altii, el a fost un slujitor semit
in familia unui egiptean important. Curtea regala
rapecta cu strictete eticheta egipteana (Gen. 41:14;
43:32; "IOSIF), si cu toate acestea semitul Iosif ate
instalat intr-o funcpe inalta (ca si in cazul lui I-Iur,
poate, ceva mai tir./.iu). Amatecul special de ele-
mente egiptene si sernite ate oglindit in povestirea
dapre losif (in afara de faptul ca este 0 povatire
ebraic petrecuta in Egipt) si se potrivate perfect in
perioada dinastiei I-lyksos. In plus, regiunea de E a
Deltei a ocupat o pozitzie proeminerira in aceasta pe-
rioada (Avai-is), i a revenit in atentie in istoria Egip-
tului abia in zilele lui Moise (adicd in timpul dinastiei
19 sau, cel mai devreme, la srsitul dinastiei 18).
In cele din unna printii din Teba s-au luptat impo-
triva dinastiei Hyksos din N; potzivit unei stele da-
coperite recent, regele Kamose a cucerit tot Egiptul de
la Apopi III (Awoserre), cu exceptia Avarisului din
partea de NE a Deltei (vezi L. I-Iabachi, The Second
Stela ofKamose, 1972). In ne, succesorul lui Kamose,
Ahmose I (interneietorul dinastiei 18 si al Noului
Regat) a expulzat din Egipt dinastia I-Iyksos impreuna
cu aderentii lor (at egipteni cit si asiatici) si i-a infrint
in Palestina. O schita (ilustrata) a culturii din aceasta
perioada se gaseste in cartea lui W. C. Haya, Scepter
ofllgypt, 2, 1959, p. 3-41.
c. Noul Regat - Imperial
Umratoarele cinci secole, din cca 1552 pina in cca
1069 i.d.Cr., au fost martorele apogeului puterii si
inuentei politice a Egiptului si a epocii de cea mai
mare grandoare si lux, dar citre srsitul perioadei au
fost martorele prabusirii vechiului spirit egiptean si,
in cele din urm, a spulberarii vietii si civilizatiei
egiptene care a avut loc in Perioada Tinie.
(i) Dinaszia 18. Primii regi din aceasta serie (cu
exceptia lui Tuthmosis I) se pare ca au fost multumiti
ca au izgonit dinastia Hyksos si ca au stapinit pate
Egipt si Nubia in spiritul traditiei celei de-a 12-a
dinastii. Dar regele energic Tuthmosis III a preluat
politica bunicului sau Ththmosis I si a urmarit s
cucereasca Palestina-Siria si sa stabileasc granita
nationala cit mai departe de Egipt cu putinta, pentru
e evita orice repetare posibila a revenirii stapinirii
I-Iyksos. Printii oraselor-state canaanite/amorite au
ajiuis vasali si au platit tribut. Aceast stare a durat
aproape un secol, pina catre srsitul domniei lui Ame-
nophis III (cca 1360 i.d.Cr.); in aceasta perioada
scurta de timp Egiptul a fost cea mai importanta forte:
din Orientul Apropiat antic.
Teba nu a fost singura capitala in perioada aceas-
ta: Mems, in N, era intr-0 pozitie mai convenabila din
punct de vedere admnistrativ (in special pentru Asia).
Amenophis Illa avut o predilectie speciala pentru zeul
soare Aten, expus in discul solar, si in acelasi timp a
cautat s5 reduca ambitiile preotilor si totusi s5 ono-
reze ocial pe Amn. Dar ul sau, Amenophis IV, s-a
rupt complet de Amn si de aproape toti zeii, a interzis
venerarea lor si a sters chiar si numele lor de pe
monumente. Amenophis IV a proclamat venerarea
exclusiva a lui Aten, si-a schimbat propriul nume in
Akhenaten si a mutat capitala in orasul nou creat in
Egiptul Mijlociu (Akhet-Aten, in prezent Tell el-Amar-
na). Numai el si familia regala se inchinau lui Aten
direct; oamenii de rind i se inchinau lui Aten in per-
soana faronului divin Althenaten.
Intre timp, stapinirea Egiptului asupra Siriei si
Palestinei a slabit intr-o oarecare masur. Printii ma-
runti din acele locuri erau liberi sa se lupte inure ei
pentru realizarea arnbitiilor personale, sa se reclame
unii pe altii la faraon si sa cear ajutor rnilitar de la
faraon pentru a-si duce la indeplinite planurile. Aceas-
ta iiifomiatie ne vine din faimoasele scrisori de la
Amama. In cele din urrn Akhenaten a nebuit sa
ajunga la un compromis cu oponentii de acas si la
niunai 2-3 ani dup moartea lui, vener-area, bogtia si
renumele zeului Amun au fost rataurate deplin.
Generalul Haremhab a preluat controlul si a ince-
put sa indrepte lucrurile in Egipt. Ia moartea sa tronui
a fost ocupat de colegul sau, Paramasu care, sub
numele de Ramses I, a intemeiat dinastia 19 si a
domnit 1 an.
(ii) Dinastia I9. Aproximativ 1300-1200 i.d.Cr.
Dupa restaurarea interna a Egiptului facuta de Ha-
remhab, Seti I (ul lui Ramsa I) s-a socotit destul de
puternic incit sa revendice autoritatea Egiptului asu-
pra Siriei. Ciocnirea lui cu hititii nu a fost lipsit de
succa si cele doua puteri au facut un tratat. Seti a
inceput un program impraionant de consnuctii in
partea de NE a Deltei (primele constructii dupa epoca
dinastiei Hyksos) si a avut acolo 0 resedinta. Se poate
ca el sa intemeiat capitala din Delta, extinsa foarte
mult de ul sau Ramsa 11, care i-a dat numele sau
,,Pi-Ramses, Ramaseul, ,,Casa lui Ramsa (Ramses
din Exod. 1:1). Ramses H a fost socotit faraonul prin
excelentd, uimind in asa masura generatiile care uu
urmat incit nouit regi dupa el au adoptat numele tn;
(Ramses III-X1). In afara de resedinta din Delta, ac-21;:
rege a inceput un program extensiv de construcni
pate tot in Egipt si in Nubia, in timpul domniei sale
de 66 de ani. In Siria el a luptat (de obicei irnpotrivn
hititilor) timp de 20 de ani (inclusiv btalia de la
Qadah), pina cind, obosit de lupta si confruntat mi
alti dusmani, el si regele hitit I-Iattusil III au semnat am
tratat de pace durabil. Succesorul sau, Merenptah, a
facut o incursiune rapida in Palana (cucerirea Ghe-
zerului este atestat de o inscriptie de la Amada, afara
de faimoasa Stel Israel); se pare ca s-a luptat, printre
altii, cu citiva israeliti si a trebuit =2 opreasca o invazie
periculoasa (aceea a ,,Popoarelor Mani) din Libia;
succesorii lui au fost regi slabi.
Se pare ca prima jumatate a dinastiei 19 a fost
martora asupririi Israelului si a Exodului (*CRONO~
LOGIA VECHIULUI TESTAMENT). Restaurarea or-
dinii sub conducerea lui I-Iaremhab si impulsul puter-
nic dat constructiilor in E Deltei de Seti I si Ramsa II,
irnpreuna cu nevoia de mina de lucru numeroas si
ieina, a pregatit cadrul pentru asuprirea evreilor
care a culminat cu lucrarile de la Pitom si Ramses.
descrise in Exod. 1:8-11. Ramses a fost resedinta
importanta a faraonului in Delta iar *Pitom a fost un
oras in Wadi Tumilat. Exod. 1:12-22 ne da citeva
detalii dapre conditiile acatei sclavii; pentru infor-
desprefabricarea caramizilor de catre evrei, vezi
'CARAMIDA; *MOISE.
In ce private prima parte a vietii lui Moise, nu
gasim nimic exceptional sau incredibil in faptul ca un
semit este crescut la curtea Egipmlui, poate intr-un
harim din resedinta de placere din Delta, inn-ucit
faraonii aveau mai multe asemenea harim-uri (cf. J .
Yoyotte in G. Posener, Dictionary of Egyptian Civiliza-
tion, 1962). lncepind cel putin din timpul domniei lui
Ramses II, asiatici au fost crescutzi in har-im-urile re-
gale, cu scopul de a pregtigi pentru funcgii ociale
(vezi S. Sauneron si J. Yoyotte, Revue d'Egpto1ogie 7,
1950, p. 67-70). Ben 'Ozen din SQ:-B.s"n (,,Stinca
Basanului), semit veritabil, a fost pahamic regal
(wb'nsw) al lui Merenptah (J. M. A. Jansen, Chroml
que d'l.'gypte 26, No. s1, 1951, p. s4As7 $1 g. 11), iar
un alt pahamic semi! al acestui rege s-a numit Pen-
Hasuri (,,cel din Hagar) (cf. Sauneron si Yoyorte, op.
cit., p. 68, n. 6). La un alt nivel un egiptean de prin
1170 i.d.Cr. il cean pe ul su pentru c5 s-a unit in
frgie de singe cu asiaci din delt (J. Cemy, JNES 14,
1955, p. 161 .urm.). De aceea cresterea si educarea
in spirit egiptean a lui Moise, in Exod. 2, este pe de-
antxegul credibil; dac cineva at vrea s discrediteze
relatarea, va trebui s aduc contra-argumente cre-
dibile si mai putemice. Un alt fapt subingela este c5
Moise a primit o educagie egiptean; una dintre cele
mai bune din vremea sa. Vezi de asemenea "M0!S.
Despre vrjitori sau magicieni, vezi *MAG1E $1 VRA-
JITORIE; despre urg-ii, vezi URGIILE DIN EGIPT. Pen-
tru plecarea fugarilor (comparabii cu cea a lui Moise
in Exod. 2:15), vezi fuga a doi sciavi fugari, in Papi-
rusul Anastasi V (ANET, p. 259) si clauzele de ext.r\~
dare a fugarilor in tratatul dintre Ramses II si hitipi
(ANET, p. 200-203). Pentru miscrile de popoare sau
grupuri mari, vezi exemplu] hitit citat in articolul
"EX0l_)UL. iar pentru numrul israeligiior la Exod,
*cALAToR1A in PUSTIE. in perioada aceasta a existat
un du-te vino constant intra Egipt si Canaan (vezi
rapoartele de frontier in ANET, p. 258-259]. Epoca
dinastiei 19 a fost cea mai cosmopolitan din istoria
Egiptului. Mai mult decit in dinastia 18, cuvinte e-
bmice si canaanite au pmins cu zecile in limba si
literature egipteani, iar funcyionarii ociali egipteni
au aritat cu mindrie cunostinyele lor de Iimb ca-
naanit (Papirusul Anastasi I, vezi ANEYI p. 477b).
Zeitgile semite (Baal, Anath, Resheph, Astanea) erau
acceptate in Egipt gi aveau temple acolo. Astfel, ar
imposibil ca evreii s nu auzit ceva despre para
Canaan, iar canaanigii si obiceiurile lor erau in faga
ochiior lor chiar mai inainte ca evreii s plecat din
Egipt; cunoasterea unor asemenea lucrun, dovedit
in Pentateuh, nu implic o dat tixzie a scrierii. sur-
venit dup invazia israeht a Canaanului, dup cum Thnis a fost gsit un basorelief triumfal deteriorat care
se prsupune adesea.
(iii) Dinustia 20. La timpul potrivit, prinyui Set-
nakht a restabilit ordinea. Fiul su, Ramsesjli, a fost
ultimul mare faraon imperial al Egiptului. In primul
deceniu al domniei sale (cca 1190-1180 i.d.Cr.) 0
sexie de miscri mari de popoare in partea de E a
bazinului Mediteranei au spuiberat Imperiul hidt din
Asia Mici, au produs 0 ruptur in sistemul tradigional
canaanit-amorit de ora.$e~state din Siria si Palestina si
au ameningat Egiprul cu o invazie arit din Libia cit si
din Palestine. Ramses III a stvilit aceste atacuri in mai
campanii disperate si, pentru 0 scurt periqad de
timp, a impins armatele egiptene in Palestine. lntrucit
succesorii sii, Ramsa IV-XI, au fost in cea mai mare
pane conductori siabi, aparaml de stat a devenit tot
mai inecient si conipt, iar inagia cronic a tulburat
economia, cauzind mari grentgi economice pentru
oamenii de rind. Faimcasele jafuri ale mormintelor
regale dc la Teba au atins apogeul in aceast vreme.
d. Istoria Egipzului gi a Israelului in perioada de declin
De acum incolo istoria Egiptului a fost marcat de
declin, oprit din cind in cind, dar numai pentru perioa
de scurre de timp, de regi cu 0 personalitate remar-
cabil. Amintirea mregiei trecute a Egiptului a di-
nuir dincolo de granigele sale si a fost un sfemic ru
pentru Israel si Iuda cind au cut greseaia s se
bazeze pe ,,trest1'a frint.
(i) Dinastia 21._si monarhia unizard. Ctre srsitul
domniei lui Ramses XI, generalui I-Ierihor (care era si
mare preot al lui Amn) a domnit in Egiptul de Sus
iar pringul Nesubanebded I (Smends) a domnit in
Egiptul de Jos; din punct de vedere politic aceasta a
fost considerat o ,,1-enastere (whm-mswz). in uxma
morgii lui Ramses X1 (cca 1069 i.d.Cr.), Smendes a
devenit faraon la Tknis si a fost garantat succesiunea
pentru si (dinastia 21), iar, in schimb, suc-
cesorii lui Herihor la Teba au fost coni-magi ca mari
preogi ereditan ai lui Amun, domnind asupra Egiptului
de Sus in subordinea faraoniior de la Tanis. Astfel, in
Dinastia a 21~a, ojumtate din Egipt stpinea peste
intregui Egipt numai cu penxsiunea amabil a celei-
lalte jumtgil
Aceste circumstange speciale ne ajut s explicm
poiicica extem modat a acestei dinastii in Asia: o
politic de prietenie si aliang cu statele vecine din
Palestina, acgiuniie militate ind limitate Ia acgiuni
menite s protejem frontiera din colyul de SV a Pales-
nnei, cea mai apropiazi de graniga egiptean. Se poate
ca motivele comerciale s fost putemice, '1ntrucit
Tanis era un port important. Toate aceste fapte sint in
armonie cu referixile contemporane din VT.
Cmd regele David a cucerit Edomul, mostenitorul
edomit Hadad, care era copil, a fost dus in Eg-ipt ca s
e in siguranp. in Egipr s-a bucumt de o primire atit
de favorabil incit amnci cind a crescut mare a primit
o sop'e din familia regal (1 imp. 11:18-22). Un exem-
plu clar cu privire la politica externi a dinastiei 21 i1
gsim in prima parte a domniei lui Solomon. Un
*faraon ,,a btut Ghezerul si l-a dat ca zestre icei
sale care sza cstorit cu Solomon intrind astfel o
aliang (1 Imp. 9:16; cf. 3:1; 7:8; 9:24;11:1).Com~
binagia de acyiuni poligienesti in SV Palestinei (Ghe
zer) si alianga cu statul israelian putemic i-a conferit
Eg-ipmlui sigurang pe graniga asiatic si a adus, F515
indoiai, cistiguri economics pentru ambele gri. La
prezint pe faraonul Siamn lovind pe u.n snrin -
probabil un listean, judecind dup securea de tip
egeean din mina lui. Acest detaliu sugereaz cu {Erie
c Siamn este cel care a condus acgiuniie poligienesti
in Filistia (ajungind pin la cetatea canaanit Ghezer)
i cel care a devenit aliatul lui Solomon. (Peniru
aceast scen, vezi P. Montet, L'Eg)/pie er la Bible,
1959, p. 40, g. 5).
(ii) Dinastiile Iibiene gi monarhia divizatd. 1. $i-
sac. Cind ultimul rege din Thais a murit in anul 945
i.d.Cr., un sefde trib puternic din Libia (? Bubastis/Pi
beseth) s-a urcat pe tron in mod pasnic si a luat
numele de Sheshonq I (in Biblie, $i.ac), intemeind
astfe] dinastia 22. in timp ce a consolidat Egiprui din
punct de vedere intem sub conducerea sa, Sheshonc;
I a inceput o politic extem asiatic nou si agrmiv.
E1 La privit pe Solomon, regele Israelului, nu ca pe un
aliat ci ca pe un rival politic si economic pe fronliera
sa de NE si de aceea a cutat s dezbine regatul evreu.
in timpul viegii lui Solomon, Shshonq s-a purtat cu
abilitate si nu a intreprins nici 0 ac1iu.ne, afar de
adpostirea refugiagilor poligi, dintre care s-a remap
cat Ieroboam ul lui Nebat (1 Imp. 1 122940). in urma
mortii lui Solomon, intoarcerea lui Ieroboam in Pala-
tina a gribit dezbinarea imprtiei in dou regate mai
mici conduse de Roboam si leroboam. In scurt vreme
dup aceasta, in ,,anul al cincilea al lui Ieroboam, 925
i.d.Cr. (1 lmp. 14:25-26; 2 Cron. 12:2-12), folosind
ca pretext un incident de frontier cu (frag-
ment de stele, Grdseloff, Revue de l'Hi.smire Juive en
ligypte, 1, 1947, p. 95-97), $isac a invadat Palestina
si a supus atit pe Israel cit si pe Iuda, aa cum se arat
in stela sa descoperit la Meghido (C. S. Fisher, The
Excavation ofArrnngeddon, 1929, p. 13 si g.). Multe
nume de locuri biblice apa: in lista anexatd la base-
relieful triumfal sculptat de $iac in templul lui Amiin
(Karnak) din'leba (vezi/ANEP, p. 118ig. 349). (Vezi
de asemenea "SUCl-XIENI.) Scopul lui Shshonq a fost
limitat si bine denit: s dobindeasci sigurant poli-
tic si comerciale prin supunerea vecinilor apropiati.
El nu a Ecut nici 0 incercare de a reinvla imperiul lui
Ththmosis sau Ramses.
2. "Zera.h. Din 2 Cron. 1419- 15; 16:8 s-ar prea C5
Osorkon l, succesorul lui Sheshonq, a incercat s
repete succesul tatilui su, dar era prea comod pentru
a merge el insusi la lupte. In schimb, se pare c5 l-a
trimis pe generalul etiopian Zerah, care l-a infrint in
mod decisiv pe Asa, regele lui Iuda, pe la 897 i.d.Cr.
Aceast infringe:-e a marcat sxsitul politicii agresive
a Egiptului in Asia. Tbtusi, la fel ca si She-shonq l,
Osorkon I a mentinut relatii cu Byblos, in Fenicia,
unde au fost gsite statui ale ambilor faraoni (Syria S,
1924, p. 145-147 $1 placa 42; Syria 6, 1925, p. 101-
117 si placa 25).
3. Egiptul si dinasa lui Ahab. Thkeloth I, suc-
cesonil lui Osorkon I, se pare ci a fost un rege slab
care a lngduit ca puterea regal! si-i scape printre
degetele sale incompetente. Astfel unnitorul rege,
Osorkon XI, a moetenit un Egipt a cirui unitate era deja
amenintat: guvernatorii locali ai provinue'i Libia au
devenit tot mai independenti gi in Teba au aprut
tendinte sepaxatiste. De aceea se pare c el s-a intors
la vechea politic extern ,,modest5 a dinastiei 21
(care a fost la fel de slab), o politic de aliant cu
vecinii din Palestine. Asst fapt ate sugerat de da-
coperireainpalatulluiOmriiAhabdinSamariaa
unei vaze de alabastru a lui Osorkon II, o vaz de felul
celor pe care faraonii le includeau in cadourile diplo-
madce uimise altor conducitori de state (ilustrati in
Reisner, etc., Harvard Brcavatiorm at Samaria, 1,
1924, g. pe p. 247). Aceasta sugereaz c5 Omri sau
Ahab a avut legturi atit cu Egiptul cit si cu Tirul (c
csitoria lui Ahab cu lzabela). Osorkon H a tecut cle
asemenea cadou o statuie la Byblos (M. Dunand,
Fouilles de Byblos, 1, p. 115-116 si placa 43).
4. Osea i ,,regele So al Egiptului". Politica ,,mo-
dest reinviat de Osorkon II a fost continuat, fire: putut ocupa Egiptul si a lsat numai gamizoane in
indoiali, de succesorii si si mai slabi, sub conducerea
crora Egipnil s-a destrmat treptat in provinciile
constituente iar regii locali au domnit in diferite locuri
(dinastia 23)} alturi de dinastia 22, cu capitala la
Thnis/Zoan. lnainte de guvemarea dubl (care se
poate s fost acceptati de ambele prti), statul
egiptean a fost zguduit de un rzboi civil violent care
s-a concentrat in jurul Tebei (cf. R. A. Caminos, The
Chronicle of Pfmce Osorkon, 1958) si nu ar putut
duce o politic extem diferici.
'lbate aceste fapte arat de ce Osea, ultimul rege
al lui Israel, s-a indreptat atit de repede spre S0,
regele Egiptului, pentru a-l ajuta impotriva Asiriei in
anul 725/724 i.d.Cr. (2 imp. 17.4) $1 arat cit de mult
a gresit cind si-a pus increderea in Egipt, care era slab
si dezbinat. Nimeni nu a venit in ajutorul Samariei ca
s 0 salveze de la cdere. ldentitatea lui ,,So a fost
obscure mult vreme. Probabil c Ste vorba de Osor-
kon IV, ultimul faxaon din dinastia 22, cca 730-715
i.d.Cr. Adevrata putere in Egiptul de Jos em detinut
cle 'lhfnekht si succsorul su, Bekenrenef (dinastia
24) de la Sais, in V Deltei; Osorkon IV a fost atit de
lipsit de putere incit in anul 716 i.d.Cr. i-a oferit lui
Sargon, regele Asiriei aa! la granita Egiptului, un
cadou constind din doisprezece cai (H. Tbdmor, JCS
12, 19ss, p. 77-7s).
(iii) Etiopia - ,,zran'afrlntd. intre timp s-a ridicat
in Nubia (Gus) un regat condus de printi educati in
Egipt. Dintre acestia, Kashta si Piankhy an revendicat
protectoratul asupra Egiptului de Sus, intmcit se in-
chinau lui Amun la Teba. Int!-0 campanie Piankhy l-a
supus pe Thfnekht, regele Egiptului de Jos, pentru a
pstm 'lbba in sigurant, dar s-a intors imediat in
Nubia.
Succsorul su, Shabaka (cca 716-702 i.d.Cr.) a
recucerit Egiptul, eliminindu-l pe Bekenrenef pine in
anul 715 i.d.Cr. Shabaka a avut 0 pozitie de neutxa-
Litate sau prietenie fate de Asiria; in anul 712 el a
extrdat pe un fugar la cererea lui Sargon 11, iar la
Ninive an fost gisite sigilii ale lui Shabaka (probabil
de la documente diplomatice). Nu incape indoial c
Shabaka a avut descule problema in intexiorul Egip-
tului, f:-ir s5 se mai amestece in tri strine; din
nefericire insi, succsorii si din aceast dinastie (25)
nu fost mai putin inteleppi. Cind "'San.herib al Miriei
a atacat pe Ezechia, regele lui Iuda in anul 701 i.d.Cr.,
noul faraon etiopian pripit, Shebitku, l-a trimis pe
fratele su *'Ii:l-iaca, la fel de tine: gi lipsit de ex-
perient, s lupte cu Asiria (2 imp. 19:9; ls. 37:9), iar
rezultatul a fost 0 infringere amar pentru Egipt.
Faraonii etiopieni nu au inteles forte superioar a
Asiriei - dupe aceast infringere, Tirhaca a mai fost
infrint inc de dou ori de Asiria (cca 671 si 666/5, in
calitate de rege), iar Tanutamen a fost infrint o dat -
amestecul lor incompetent in problemele palstiniene
a fost la fel de dezastruos pentru Egipt cit si pentru
Palatina. Ei au fost cu adevrat ,,trestia fzint din
remarca batjocoritoare a regelui asirian (2 lmp. 18:
21; ls. 36:6). Exasperat de acat amestec incptinat,
in anul 664/3 i.d.Cr. Asurbanipal a atacat si a jefuit
cetatea antic sacre 'leba, jeiind comori adunate in
temple in decurs de paisprezece secole. Cind a pro-
clamat viitoarea prbusire a Ninivei profetul Naum nu
a putut gsi nici o comparatie mai plastic decit
cderea acestei cetti (3:8~10). Tbtusi, Asiria nu a
puncte cheie.
(iv) Egipt, Iuda i Babilon. in Egiptul care era deja
dezorganizat, abilul print local din Sais (partea de V
a Deltei) a reueit s uneasc cu multe pricepere tot
Egiptul sub sceptrul siu. Acesta a fost Psammetichus
l, care a interneiat dinastia 26 (de la Sais). El i
succesorii si au re-staurat unitatea intern si pros-
peritatea Egiptului. El a format o arrnat puternic in
jurul unui nucleu puternic de mercenari greci, a sporit
considerabil comertul, mcurajindu-i pe negustorii
greci, oi a construit flote putemice pe Marea Medi-
terani si pe Marea Rosie. Dar, ca o compensare pentru
lipsa de vitalitate luntric real, inspiratia a fost
cantata in gloria u-ecuta a Egiptului; arta veche a fost
copiata si titlurile arhaice au fost aduse din nou la
moda in mod
Pe plan extem, aceasta dinastie (cu exceptia lui
I-lophra) a dus, pe cit posibil, 0 politic de echilibru
cu puterile din V Asiei. Astfel, Psammetic I nu a atacat
Asiria, ci a fost aliat cu ea impotriva Babilonului care
em in ascensiune. Tbt asa, Neco ll (610-S95 i.d.Cr.) a
pornit sa ajute Asiria (2 imp. 23129) impotriva Babi-
lonului, dar Iosia, regele lui Iuda, a pecetluit soarta
Asiriei prin intiizierea lui Neco la Meghido, chiar data
l-a costat viata. Egiptul s-a considerat mostenitorul
p0Si\l.!\i101 in Palestina, dar armatele sale au
fost infrinte in mod decisiv la Carchexnis in anul 605
i.d.Cr., asa indt toat Siria si Palatina a cazut in
m.i.in.i.le Babilonului (ler. 46:2). Ioiachim, regele lui
Iuda, a schimbat vasalitatea egipteana cu cea babi-
loniani, timp de 3 ani. Dar asa cum arata cronicile
babiloniene, Egiptul si Babilonul s-au ciocnit din nou
int:-un conict descixis in 601 i.d.Cr., cu pierderi mari
de ambele pirti; Nebucadnetar a ramas dup aceasta
timp de 18 luni in Babilon, ca sa-si refac armata. in
perioada aceasta loiachim, regele lui luda, s-a rasculat
(2 lmp. 24:1 s.urm.), sperind ma indoiala ca va
ajutat de Egipt. Nu a primit nici un ajutor; de data
aceasta Neco a fost intelept si a ramas neutru. Nebu-
cadnetar nu a suferit pierderi cind a cucerit leni-
salimul in anul 597 i.d.Cr. Psammetlc H a mentinut
pacea; vizita lu.i de stat la Byblos a fost legata de
intersele comerciale ale Egiptului in Fenicia si nu de
alte interese. El a luptat numai in Nubia. Dar Hophra
(589-570 i.d.Cr.; numit Apria de calre greci) a dat la
o parte retinerea dinastica in mod nechibzuit si a rners
sa-1 ajute pe Zedechia in xevolta sa impotriva Babi-
lonului (Ezec. 17:11-21; ler. 37:5), dar s-a intoxs in
graba in Egipt cind Nebucadnetar a ridicat temporar
asediul (al doilea) lerusalimului ca sa-l atace pe el -
Hophra a lisat Iensalimul sa piara in miinile babi-
lonienilor in anul 587 i.d.Cr. Dupa alte dezastre,
"l~lophra a fost inlocuit in cele din urma in anul 570
i.d.Cr. de catxe Ahmose ll (Amasis, 570-526 i.d.Cr.).
Asa cum prorocise mai devrerne leremia (46:13
s.urm.), Nebucadnetar a pomit acum impotriva Egip-
tului dupa (asa cum se arata intr-o tablita babilonian
deteriorate), pentru a preveni orice repetare a antes-
tecurilor din aceea. El trebuie sa ajuns la 0
intelegere oarecare cu Ahmose, deoarece de atunci si
pina cind amindou tarile au fost inghitite dc Medu-
Persia, Egiptul si Babilonul au fost aliati impotriva
crescinde din partea Mediei. Dar in anul
525 i.d.Cr. Egiptul a psit pe urmele aliatilor si si a
intrat sub stapinirea Persilor, sub domnia lui Cambise.
Pentru aceasta perioada, vezi BABILON si '1>ERSlA.
(v) Regatul decdzut. La inceput stapinirea Persiei
asupra Egiptului (Darius I) a fost dreapta dar ierm;
repetatele revolte ale egiptenilor au dus la o inasprire
a politicii persane. Eg-iptenii au produs propaganda
anti-persan care a fost primita bine in Grecia (cf
l-lerodot); aveau un dusman comun. Pentru 0 scu
vreme, intre cca 400-341 i.d.Cr., ultimii faraoni locali
ai Egiptului (dinastiile 28-30) an redobindit o inde-
pendenta precara pina cind au fost copls_i_n' de Persia,
careia i-au fost supusi timp de 9 ani, pina cind Alexan-
dru a intrat in Egipt ca un ,,eliberator, in 332 i.d.Cr.
(Vezi F. K. Kienitz, in Bibliogzae, si G. Posener, La
Premiere Domination Pene en Egypte, 1936). Dupa
aceasta Egiptul a fost prima rnonarhie elenistica sub
conducerea Ptolemeilor si apoi a cazut sub calciiul
Romei si a1 Bizantului. Din secolul al 3-lea d.Cr.
Egipml a fost o tar-5 predominant crestin, cu o bise-
rica schismatica proprie (copta). in 641/2 d.Cr. cuce-
rirea islamica a anuntat epoca medievala si cea
moderna.
V. Llteratura
a. Sfera literaturii egiptene
(i) Milmiul al 3-led l'.dCr. Literature religioas si
lozoca reprezinta cele mai cunoscute produse ale
Wchiului Regat si din Prima Perioada lntermediara.
Marii intelepti Imhotep, Hardidief (?Kairos) pina la
Kagenmi si Ptahhotep an produs Jnsuuctiuni sau
,,Invitituri (egipt. sb'yz), colectii scrise de ma.xi.rne
patnmzatoare penmi o conduita inteleapta tn viata
de ecane zi, in special pentru tineri care doreau sa
ocupe inalte, incepind in felul acesta 0 tradi_u'e
foarte lunga in Egipt. Cele mai bi.ne pastxate scrieri
sint cele ale lui Ptahhotep; vezi Z. Zaba, Les Maximes
dc Pzahhotep, 1956. Pentru Textele din Piramida si
Teologia din Mems, vezi Vl, mai jos.
lndemnurile lui lpuwer reecta prabusirea socie-
tag; egiptene si a vechii ordini sociale in Prirna Pe-
rioad lntermediar, iar Cearta unui om sdtul de viatd
cu suetul sdu reflecta agonia acestei perioade in
termenii unui conflict personal care 'il aduce pe orn in
pragul sinuciderii. lnvdgdzurile pentru Regele Merikar
arata un interes remarcabil pentru tratarea corecta a
problemelor de stat, iar cele noua cuvintari retorice
ale Tdranului elocvenz, incadrate intre un prolog si un
epilog in proza (cf. lov), fac apel la dreptatea sociala.
(ii) Prima parte a mileniului al 2-lea i.d.Cr. in
Regatul Mijlociu, povestirile si scrierile de propa-
ganda sint remarcabile. Cea mai frumoasa dintre nata-
tiuni este Biograa lui Sinuh, un egiptean care a
petrecut rnulti ani in exil in Palestina. Marinarul nau-
fragiat este o lucrare de qiune nautica. intre scrierile
de propaganda, Profetia lui Neferty (,Neferr0hu, in
cartile mai vechi) este 0 pseudo-profetie menita s
prevesteasc pe Amenemhat l ca salvator al Egiptului.
Cu privire la preziceri in Egipt, vezi Kitchen, '1)/ndale
House Bulletin 5/6, 1960, p. 6-7 si ref. Doua ,,Invata-
turi loialiste, Sehetepibre si Un om cdrre ul sdu, au
avut scopul de a identica, in gindirea clasei st5pini-
toare si, nespectiv, a oamenilor de rind, viata buna cu
loialimtea fata de tron. Pentru functionarii in curs de
pregtine, fnvdpdcurile lui Khety, ul lui Duauf sau
Sutira meseriilor scoate in relief avantajele profesiunii
de scrib faga de toate celelalte ocupapli (manuale) prin
faptul ca le dmcrie pe acestea in culori sumbre. Pentru
povatiri despre magicieni, vezi wu\<;1 s1 VRAJL
TORIE (egipteanii).
(iii) Ultima parte a mileniului al 2-lea i.d.Cr. in
timpul acatei perioade lmperiul a produs alte pow-5.
tiri, intre care o serie de basme foarte frumoase (de
ex. Printul fdrd de noroc; Povestea celor doi frag),
aventuri istorice (Cucerirea lopei, precursoare pentru
Ali Baba .71 cei 40 de hog) si biograi, cum sint Pd;a-
niile lui Wenamun, care a fost trimis in Liban 55 aduca
lemn de cedm in ziiele nefaste ale lui Ramses X1.
Poezia a excelat in trei fonne: lirica, regala si reli-
gioasi. in prima categorie se incadreaza o serie de
de dragoste fermecatoare, anuntind prin stilul
lor general oadentele tandre din Cintarea Cintarilor.
Faraonii din vremea lmperiului au comemomt vic-
toriile lor prin imnuri de triumf, cele mai frumoase
ind imnurile lui Ththmosis lll, Amenophis Ill, Ramsa
ll i Merenptah (Stela Israel). Degi mai putin proc-
minent, literatura lopoca a continuat 55 e repre-
zentata; in afara de ,,lnvit5mrile lui Ani i Amen-
nakhte, erdst o oda remarcabila despre lrnortalitatea
scrisului. In legaturi cu literatura lozoc apartinind
a lui Amenemope, vezi b. (i) 2, mai jos.
(iv) Primal mileniu i.d.Cr. Pin in prezent esre
cunoscuta mai putina literatur din aceasta epoci. In
scrierea demotic, ,.inv5tturile lui Onchsheshonqy
dateaz din ultimele secole i.d.Cr., iar Povestirile ma-
rilor preogi de la Mems (magicieni) dateaz din se-
colul 1 d.Cr. Majoritatea literaturii copte (cretine)
const din traduceri de literaturi bisericeasci greaca,
Shenoute ind singuml scriitor cregdn autohton re-
marcabil.
b. Literature egipteand i VT
Lista incomplete redat mai sus igi p1-opune doar s
arate cantitatea, bogatia i varietatea literaturii egip-
tene antice; in afar dc scrierile care se incadreaza in
sectiunea despre Religic de mai jos, exlsta o serie de
scrieri istorice, scrieri cu caracter comercial $5 ocial.
Egiptul este doar una dintre trile biblice; trile inve-
cinate ofera i ele o multime de scrieri (*ASIRlA;
CANAAN; HI'lTl'II.) Acat gen de literatur este
relevant din doua puncte de vedere: mai intii, referitor
la problema contactului direct cu scrierile ebraice; in
al doilea rind, prin faptul ca furriizeaz materiale
contemporane, directe gi datate pentru vericarea
obiectiv a fox-melor literare din VT gi pentru diferite
tipuri de critic literar.
(i) Problema contactului direct. 1. Gen. 39; Ps.
104. in trecut s-a Sugerat ca incidentul cu sogia in
del a lui Potifar, relatat in Gen. 39, ar fi bazat pe un
incident similar din Poveszea celor doi frnti, o scnere
mitic. Dar singurul punct comun al celor doua rela~
tari are o sopie indel; Povestea celor doi frati este
0 lucrare de ctiune literar (eroul este transformai
intr-un taur, intr-un pom etc.), in timp ce narat_2'u.nea
despre losif este 0 biograe care are contact per-
manent cu realitatea. Din nefericire, sotiile indele nu
sint un simplu mit, in Egipt sau in alta parte (vezi o
intimplare egipteana dinJNES 14, 1955, p. 163).
Eg-iptologii din zilele noastre nu mai consider-5 c
.,Imnul lui Aten, de Akhenaten, a inspirat parti din Ps.
104, aga cum a sugerat cindva Breasted (cf. J. H.
Breasted, Dawn of Conscience, 1933, p. 366-370).
Acelagi caracter universal gi aceeaei adorare a mului
ca gi creator $i sustinator apare in imnuri dedicate lui
Amun i care sint datate atit inainte cit i dup imnul
lui Aten, gi ar putut transfera aceste concepte pin
in epoca psaltirii ebraice (vezi, de ex. J. A. Wilson,
Burden of Egypt / Culture of Ancient Egypt, p. 224-
229). Dar chiar $i aceasta legtura speculadv nu are
prea mare valoare, deoarece acelaei caracter universal
apare la fel de timpuriu in Asia de V (vezi exemplele
date de W. F. Albright, From Stone Age to Christianity,
ed. 1957, p. 12-13, 213-223) i de aceea este prea
general rispindit pentru a putea constitui un ctiteriu
pentru stabilirea unei relatii directe. Acelagi lucru
poate spus cu privire la psalmi de peni-
tent ai lucrtorilor din necropola 'Iebei in dinastia 19.
Sentimental de neirnplinire sau de pcat nu este spe~
cic Egiptului (gi, de fapt, are chiar neobinuit aici);
psalmii egipteni ar trebui comparati cu mirturisirea
pcatooeniei omului fcuna de regele hitit Mursil ll
(ANET, p. 395b) gi cu odele de penitent din Babilon.
Acestea din urm arat rspindirea largi a ideii gene
rale (ds_i accentele locale puteau diferite) i nu pot
folosite pentru a stabili relatii directe (cf. G. R.
Driver, The Psalmists, ed. D. C. Simpson, 1926, p.
109415, in special 171-175).
2. lntelepciunea lui Arnenemope i Proverbele.
Fiind irnpresionagi de asernnrile verbale dintre dife~
rite pasaje din ,,lnvag&mrile egiptene ale lui Ame-
nemope (cca 1100 i.d.Cr., vezi mai jos) i ,,cuvintele
celui intelept (Prov. 22:17-24:22) citate de Solomon
(dac punem semnul de egalitate intre ,,invattura
mea, in 22:17, gi cea a lui Solomon, in 10:1), multi
au presupus (ur-mind ideea lui Errnan) ca P1-overbele
au imprumutat din scrierea lui Amenemope; numai
Kevin i McGlinchey an indriznit sa adopte 0 prere
comrar. Altii, impreun cu W. O. E. Oesterley, Wis
dom of Egypt and the Old Testament, 1927, au pus la
indoial corectitudinea unei extreme sau a celeilalte,
considerind ca probabil atit Amenemope cit 5i Prover-
bele an preluat material dintr-un fond comun de
proverbe populare din Orientul antic, in special dintr-
o lucrare ebr. mai veche. Presupusa dependent a
Proverbelor de scrierea lui Amenemope continua s
fie o pare:-e rspindita (de ex. P. Montet, L'Egypte et la
Bible, 1959, p. 113, 127), dar nu incape indoial ca
este prea simplista. l>rintr~o examinare minugioasa a
scrierii lui Amenemope gi a Proverbelor in comparagie
cu toat gama de scrieri lozoce din Orientul Apro-
piat, cerceciri recente au artat ca de fapt nu exist
nici un temei adecvat pentru a prsupune 0 relagie
speciala intre scrierea lui Amenemope i Proverbe.
Mai sint alte doui idei care trebuie remarcate. Mai
intii, in privinta datei, Plumley (DOTF, p. 173) men
tioneaz o ostraca a lui Amenemope de la Cairo care
,,poate fi datat cu sucient cenitudine in a doua
jumtate a dinastiei 21. Prin urmare, scrierile eg1'p~
tene ale lui Amenemope nu puteau sense mai tirziu
de 945 i.d.Cr. (adici, srgitul dinastiei 21) gi gip~
tologii inclina in favoarea datril lor in timpul dinn-
stiilor 18-20. ln orice caz, nu exista nici un monv
obiectiv in virtutea cruia Cuvintele inteleptului evreu
sa nu dateze din timpul domniei lui Solomon, adicli
din secolul al 10-lea i.d.Cr. Adoua observatie se refera
la cuvintul siK6m, gsit in Prov. 22:20, pe care Erman
i altii il traduc ,,treizeci, sustinind ca Proverbele
imit cele "30 de capitole ale lui Amenemope. Dar
Prov. 22:17 1 24:22 contin nu 30, ci 33 de indemnl-Bi
5i cea mai slmpla interpretare este ci sL<'wm este o
forma eliptic a lui 'egrr1dH'ils'6rr1, ,,anterior', ,,deja, 51
propozitia ar putea fl tradusa: ,,Oare nu ti-am scris
deja invtmrile mele7.
(ii) Folosirea literard gi critica VI Din nefericire
metodele conventionale de critic literar a VT (vezi
"BIBLIEI, CR.l'l"lCA) au fost formulate ei dezvoltate in
special in secolul trecut, Era vreo referire cit de su~
percial la caracteristicile reale ale literaturii con
texnporane din lumea biblici, alturi de care au luat
int scrierile ebraice gi cu ale crei fenomene literare
acestea prezint remarcabile asemanri de forma
exterioara. Este irnposibil ca aplicarea unor asemenea
modalitti exteme gi tangibile de control sa nu aib
consecinte dtastice pentru aceste metode de crltica
literar. Textele egiptene sint 0 sursa bogat de ase-
menea informatii exteme de referlnt, iar scrierile

mesopotamiene, cele din N Canaanului (ugaritice),
hitite si altele, furnizleaza conrmri valoroase. Pentru
un studiu preliminar, vezi l(. A Kitchen, Ancient Orient
and Old Testament, 1966, cap. 6-7.
VI. Religin
a. Zeii si teologia
Religia egipteana nu a fost niciodata un tot unitar. Au
existat intotdeauna vei locali in diferite parti din tara,
iar intre acestia erau Ptah, zeul mestesugurilor din
Mems; Thoth, zeul invataturli si al lunii, la Her-
mopolis; Amun ,,cel ascuns, zeul Tebei, care l-a de-
psit acolo pe zeul razboiului, Mentu, si a devenit zeu
de stat in Egiptul mileniului al 2-lea; l-lathor, zeita
bucuriei, la Dendera; si multi altii. Erau apoi zeii
cosmici: primul si cel mai important, Ra sau Atum,
zeul soare, a cirui ic! Maer personica Adevarul.
Justigia, Dreptatea si ordinea cosmica; era apoi Nut,
zeita cerului, si Shu, Geb si Nu, zeii aerului, pamin-
tului si, respec_tiv, apelor primordiale. Cultul lui Osiris
si ciclul sau (In care era inclus sogia sa, lsis, si ul
sau, Horus) este cultul care s-a apropiat cel mai mult
de o religie nationala. Povestea lui Osiris stirnea un
mare interes in rindul oamenilor: regele bun, omorit
de fratele sau rau Seth, a devenit domnitorul tirimului
celor morti si a triumfat in persoana ului si razbu~
natorului sau postum, Horus, care, cu ajutorul mamei
sale, lsis, a redobindit regatul tatlui sau pe pamint.
Egiptenii se puteau identica cu Osiris reinviat in
sa dc dup moarte; celalalt aspect a1 iui
Osiris, ca zeu al vegetatiei, era legat de revarsarea
anuala a Nilului si de renasterea vietii vegetale, com-
binat cu aspectul funerar din aspiratiile egiptenilor.
lg. lnchinarea egipteand
lnchinarea egipteana era diferita de inchinarea po-
poarelor semite, in general, si era complet diferita de
incliinarea evreilor, in special. Ternplul era izolat in
incinta proprlului sau domeniu, inconjurat cu un zid
inalt. Numai preotii care ociau se inchinau in ase-
menea temple; iar oamenii de rind luau palTE in mod
activ la onorarea zeilor majori numai cind zeul par-
ticipa in ptocsiuni pline de fast la sarbtorile mari. in
restul tirnpului ei isi cautau consolarea in zei casnici
si zei mai mirunti. Cultul zeilor majori urma un tipar
general, zeul ind tratat ca un rege pamintesc. El era
ta-ezitdinsorrminecaredimineatcuunirnrtera
spalat si imbracat (adica, statuia lui), servea micul
dejim (jertfa de dimineata), rezolva problemele in
cursul diminetii, servea o masa de amiaza si una de
sear: (jertfele corespunzatoare) si apoi se ducea la
culcare. Cu greu ne-am putea imagine un contrast mai
puternic decit contrastul dintre zeitatile egiptene ale
naturii si Durrmezeul lui Israel, care veghea ma ince-
tare, care era autosucient, care avea un sistem didac-
tic de jertfe, simbolizind nevoia de ispsire a pacatului
uman, precum si mijlocul de ispsire sijertfele de pace
aduse in partasie cu El la cortul intilnirii sau la Templu.
in ce pr-iveste inchinarea la temple in Egipt, vezi H. W.
l-airman, BJRL 37, 1954, p. 165-203.
c. Literotura religioosd
Textele din Piramide (numite astfel deoarece au fost
inscnse' in piramide din timpul drnas'tiei 6), dateaz
din mileniul al 3-lea i.d.Cr. lot din aceasta perioada
dateaz un numit mare de ,,vrji, care se pare ca
formau un ritual regal funerar incredibil de complicat,
__.... a
precum si Teologia de la Merns, care il glorifica pe
zeul Ptah ca ind cauza primara, care a conceput in
minte (,,inima) si apoi a creat prin puterea cuvintului
("limbi") (un prevestitor indeparrat al conceptului de
logos intilnit in Evanghelia dupa loan (1:1 s. urm.),
concept transtonnat prin Cristos) . In toate epocile pot
intilnite imnuri si nrgacitmi adresate zeilor, care de
obicei Sin! pline de aluzii mitologice. in perioada
lmperiului, anumite imnuri dedicate lui Amun si fai-
mosul imn a1 lui Aten sctis de Akhenaten, ilustreaz
in mod remarcabil caracterul universal din vremea
aceea; vezi sectiunea V, Literaturi, b (i), mai sus.
Epopeile despre zei care au dainuit pina in prezent
exista numai in citate. O parte obscena din dclul lui
Osiris a supravietuit in Luptele dintre Horus .5i Seth.
Textele de pe Sicrie, din perioada Regatului Mijlociu
(scrise de obicei in interiorul sicrielor din vremea
aceea) si ,,Cartea mortilof din perioada lmperiului si
din perioada Tirzie, nu sint decit niste colectii de vraji
menite sa protejeze si sa-i ajute pe cei morti in viata
de dupa moarte; pe zidurile momiintelor faraonilor
din vremea lmperiului au fost inscrise carti speciale de
geografie ,,infemal5. Cu privire la literatura de
magie, "'MAGIE $1 vaiuiroans. vezi ANET pentru
traduceri din texte religioase.
d. Crezurifunerare
Crezurlle complexe ale egiptenilor despre viata dupa
moarte s-au exprimat in termenii mater-iali concreti ai
unui Egipt din lumea cealalta, o tara mai glorioasa, in
care domngte Osiris. Alternatrivele pentru viata de
dincolo includ zeului soare, Ra, in cltoria
sa zilnica pe cer si prin lumea subparninteana, sau
posibilitatea de a locui impreuna cu stelele. 'll"upul era
considerat o anexa materiaia pentru sutlet; mumi-
carea era pur si simplu 0 modalitate articiala de
pistrare a trupului in acest scop, cind mormintele au
devenit prea elaborate pentru ca razele soarelui ta mai
poata deshidrata trupul in mod natural, ca in gropile
mai putin adinci din vremurile preistorice. Obiectele
lasate in morminte pentru a folosite dc cei morti
atrageau de obicei hoti. Interesul egiptenilor in lega-
tura cu moartea nu era morbid; dimpotriva, acesti
oameni veseli, pragmatici si matetialisti doreau doar
55 la cu ei lucrurile bune din lumea aceasta si au folosit
in acest scop mijloace rnagice. Mormintul era locuinta
zica vesnica a celui mort. Pirarnidele erau doar niste
morminte regale a caror fOm1. imita forma pietrei
sacre a zeului Ra dc la Heliopolis (vezi l. E. S. Ed-
wards, The l/ramids of Egypt, 1961). Mormintele
secrete spate in piatr ale faraonilor din vremea
lmperiului, aate in Valea Regilor de la 'lel>a, au fost
concepute ca s-i opreasca pe hoti, dar nu au reusit,
cum nu au reusit nici piramidele pe care acestea le-au
inlocuit.
BIBLIOGRAFIE. Generalitriti. Prezentri populare
ale Egiptului antic: 1.. Cottrell, The Lost Pharaohs,
1950, si Life under the Pharaohs, 1955; P. Montet,
Everyday Life in the Days of Ramesses the Great, 1958.
O carte foarte folositoare este cartea lui S. R. K.
Glanville (ed.), The Legacy ofEgypt, 1942 (ed. noua,
1965); o carte bine ilustrata este W. C. Hayes, Sceptre
ofligypt, 1, 1953; 2, 1959; De asemenea, G. Posener,
S. Sauneron si J . Yoyotte, Dictionary of Egyptian Civi-
lization, 1962. Cu privire la Egipt si Asia, W. Helck,
Die Beziehungen /igyptens zum Vorderasien im 3. und
2. Jahrtausend v. Chm, 1962. O lucrare de referinta
 i
este H. Res, Agypten, 1933, partea 1 din Kulturges-
chichte des Alten Orien ts, in seria Handbuch der Alter-
tumswi.mzn.scha,ft; vezi gi H. Kees, Ancient Egypt, a
Cultural Topography, 1961, 0 carte folositoare i bine
docurnentati. Bibliograe complet poate fi obtinut
din: I. A. Pratt, Ancient Egypt, 1925 ei lucrarea sa
Ancient Egypt (1925-41), 1942, care contine aproape
tot ce s-a publicat inainte de rizboi; W. Federn, opt
liste in Orientalia 17, 1948; 18, 1949; ei 19, 1950,
pentru anii 1939-47; J. M. A. Janssen, Annual Egyp-
tological Bibliography, 1948 i urm., din anul 1947
E incoace, plus B. J. Kemp, Egyptology Titles, publicat
anual. Vezi ei Porter-Moss, Topographical Bibliogra-
phy, 7 vol.
l. Originea numelui. Brugsch, Geographische In-
schrien, 1, 1857, p. 83; A. H. Gardiner, Ancient
Egyptian Onomastica, 2, 1947, p. 124", 211".
Geograe. O lucrare foarte valoroas pentru struc-
tura zic gi geograc a Egiptului ate J . Ball, Con-
tributions to the Geography of Egypt 1939. Pentru
statistici modeme, vezi The Middle East, 1958. Bae-
deker's Egypt, 1929, con1_ine multe informatii. De$er-
turile sint descrise intr-0 oarecare misur in A. E. P.
Weigall, Travels in the Upper Egyptian Dmerts, 1909.
Cu privire la primele aeeziri i state din valea Nilului
l W. C. Hayes, ,,M0st Ancient Egypt = JNES 22, 1964.
Pentru geograa antici a Egiptului, o mini de infor-
este lucrarea lui (Sir) Alan Gardiner, Ancient
Egyptian Onomastica, 3 vol., 1947, cu discutii valo-
roase i cu trimiteri la literatura de specialitate. Vezi
de asemenea "EGIPI'ULUI, RIUL, 'H.ANES, MEMFIS,
NAP!-lTUHIM, "NIL, "ON, PATHROS, Pl-BESETH,
RAMSES, *'l'EBA, TOAN, etc.
Limbo. Pentru detalii i bibliograe despre limba
egipteani, vezi Sir A. H. Gardiner, Egyptian Gram-
mar3, 1957. Pentru lirnba copt, vezi w. c. "rm, Kop-
tische Grammatik, 1955, ei A. Mallon, Grammaire
Copte, 1956, pentru 0 bibliograe cornplet; in en-
5 glez, vezi C. C. Walters, An Elementary Coptic Gram-
mar, 1972. 1 lui, cu oarecare vii-sare de singe; egipteanul a fugit gi
Istorie Lucrarea standard ate E. Drioton gi J.
Vandier, L'Egypte (Colectia Clio), 1962, care contine
discutii complete i bibliograe. O lucrare valoroasi
este J. A Wilson, The Burden ofEgypt, 1951, retiprit
sub titlul The Culture ofAncient Egypt, 1956. Lucrarea
lui J . H. Breasted, History of Egypt, in mai multe editii
este dep5itA, la fel ca i H. R. Hall, Ancient History of
the Near East. Vezi de asemenea A. H. Gardiner, Egypt
of the Pharaohs, 1961; gi in special CAH3, vol. 1 gi 2,
1970 $.urm.
Cu privire la scrierile istorice egiptene, vezi L. Bull
inR. C. De11tan(ed.), The Idea ofHi.storyin theAncient
Near East, 1955, p. 3-34; C. de Wit, EQ 28, 1956, p.
158-169.
Cu privire la preotiile rivale din Egipt, vezi H. Kees,
Das Priestertum im Agyptischen Staat, 1953, p. 7a-as
gi 62-69, precum gi Nachtriige, 1958; vezi de asemenea
J . A. Wilson, Burden ofEgypt/Culture ofAncient Egypt,
cap. ix. Perioada Tlrzie, vezi K. A. Kitchen, The Third
Intermediate Period in Egypt (1100-650f.d.Cr.) 1972,
in special partea a IV-a.
Cu privire la Egipt, sub stpinirea persani, vezi F.
K. Kienitz, Die Politische Geschichte Agyqatens, vom 7.
bis zum 4. Jahrhundert vor der Zeirwende, 1953. Cu
privim la cronicile babiloniene de pe tblite, vezi D. J .
Wiseman, Chronicles of Chaldaean Kings, 1956. Pen-
tru 0 corectur mic dar important?! in legtur cu
datele dinastiei 26, vezi R. A. Parker, Mitteilungen des
Deutschen Archiieologischen lnstituts, Kairo Abteilung,
15, 1957, p. 208-212.
Cu privire la Egiptul greco-roman, vezi CAH, volu-
mele recente; Sir H. 1. Bell, Egypt from Alexander the
Great to the Arab Conquest, 1948, gi Cults and Creeds
in Graeco-Roman Egypt, 1953 i editiile mai recente;
W. H. Worrell, A Short Account of the Copts, 1945.
Literatura. Cu privire la lucrrile literare, vezi W.
K. Simpson (ed), The Literature of Ancient Egypt,
1972, ei M. Lichtheim, Ancient Egyptian Literature,
1-2, 1973-76; multe texte istorice in J. H. Breasted,
Ancient Records ofligypt, S vol., 1906-1907. 0 selectie
considerabili dar prscurtat apare inANET. Un efort
remarcabil de enumerare, iclenticare i restaurare a
literaturli egiptene ate lucrarea lui Posener, Recher-
ches Litteraires, 1-7, in Revue dEgyptologie 6-12
(1949-60). 0 contributie valoroas in acest domeniu
este cartea lui T. E. l>eet, A Comparative Study of the
Literaturw ofEgypt, Palestine and Mmopotamia, 1931 .
Religia. Cu privire la religia egiptean, 0 prezen-
tare bun in 1. englez este lucrarea lui J. Cemy,
Ancient Egyptian Religion, 1952; detalii mai multe i
bibliograe in J. Vandier, La Religion Egyptienne,
1949; H. Kees, Der Giitterglaube im alten Agypten,
1956, ste o carte buni; vezi de asemenea S. Morenz,
Egyptian Religion, 1973.
K.A.K.
EGIPTEANUL. ln Fapt. 21:33, un agitator cu care
un oter roman care comanda fortireata Antonia l-a
confundat pe Pavel cind acata a fost arestat in prid-
voarele Templului. Potrivit lui Josephus (BJ 2. 261-
263; Ant. 169- 172), acest egiptean a mers la Ierusalim
in cca 54 d.Cr., spunind c ate un profet ei a condus
o mare multime la Muntele Mslinllor, promitindule
<15 zidurile cettii aveau s se prbigeasc la porunca
lui. Soldatii trirniei de Felix i-au i.rnpr5tiat pe urmagii
a scapaz. ("ASASlNI.) ms.
1~:on='ru1.u1, RIUL. Identicarea corect a ,,Riului
Eglptului continue s5 e incert. "lrebuie s5 facem
distinctie intre mai multri termeni ebr. diferiti. Ter-
menul _y"6r misrayim, ,,r'iul (= *Nilul) Egiptului se
refer-5 in exclusivitate la Nilul propriu-zis: revirsarea
i retragerea sezonier a apelor ate mentionat in
Amos 8:8, iar In Is. 7: 18 este mentionat cursul superior
al Nilului (la plural). 1e:-menul nhar misrayim .,l"iul
(curgtor al) Egiptului, apare 0 singur dati (Gen.
15:18), unde tam promis este delimitati ca ind
situat intre cele dou riuri mari, Nilul i Eufratul.
Acegti doi termeni (y"or/nhar misrayim) sint total
separati gi irelevanti de aa-numitul ,,riu al Egiptului,
nahal rnisrayim sau "uviul-torent a1 Egiptului. Aces-
ta trebuie s e identificat cu ul $ihor, aga cum se va
vedea clar din cele ce unneaz.
ln VT se vede clar c5 $ihor reprezint o parte a
Nilului; vezi paralelismul dintre $ihor i y"6r (Nilul)
in Is. 23:3, gi dintre $ihor, ca Nilul egiptean, i riul
corspunztor din Asiria (Eufratul), in ler. 2:18. In los.
13:3 Riul $ihor constituia limita de SV a teritoriului
care mai trebuia ocupat i de unde israelitii puteau
 Gaze:
Marea cea Mare (Mediterana) Asdod _ lo V?
*5
\

/ Gaza Q veY
AlXInd|'ia Z818/T L~sI~b0nI's h 0
El Ans
' Pe usium IQ] Negev
Tanis/T ar
,\\ /."Pi-Ramesse/Oantir/Avaris
?~5 . GOSEN Pusi/a Shyf
t_ _ I Sinai?/Jebel Helal
Pi-beseth/ ub stis Piqo'm
X
>
414
%\rolo Lac Amar) \__,,.
_O4r
\ I \
7---\
eliopolis (On) '"' L" A""") /
\
Memfis \
\
\

"0
\
L Moeris // /I \
/1;,

&_w7/an OJ-I/-or-
D/'1

(ll -' ,\
'*1-__-\\ Z/,
/-
.-J; :_-_"4"'_,1

I Golful
,,,
G0/Iul
Suez) A ca b5)
A
EGIPT Mt. Sinai?
/Mr, Holeb

_ O Z0 401-rule
. Ben-hasan l-_,_1.,_,1
O 20 60 60km
~ Hermopolis
@Q
Egipt - hartd indicfnd Wadi el-'Ari.sh gi rful $ihor, care pot indertticate amfndoud ca ,,rful Egiptului.

veni sa intirnpine chivotul la intrarea in lerusalim, 1 prezinta 0 transformare (i nu o descriere normala) a

Cron. 13:5; textul din Ios. 13:3 specied faptul ca se
aa la ,,:-asarit de Egipt. Prin urmare, ihor ate
cursul inferior al celui mai rsaritean dintre bratele
Nilului antic (Pelusiac), virsindu-se in Mediteran la
V de Pelusium (ten Farameh). Ternxenul $il-tor ate de
origins egiptean: s-hr, "apele lui Horus- textele
egiptene sint de acord cu localizamea biblici prin
faptul ca mentioneazi faptul ci $ihorul produce sare
ei aluviuni pentru capitala apropiata din Delta,
Rarnasen (Ianis sau Qantir), el ate idendcat de
asemenea cu ,,riul din noma (provincia) a 14-a din
Egiptul de Jos; vezi R. A. Caminos, Late Egyptian
Miscellanies, 1954, p. 74, 78 (identicarea cu Men-
zalah este eronatd) i in special A. H. Gardiner, JEA S,
1918, p. 251-252.
Adevarata intrebare ate daca nahal misrayim,
,,riul (uviul-torent al) Egiptului este sau nu identic
cu $ihor, bratul cel mai rsaritean al Nilului.
Aceast identicare ate contrazis de faptul ca in
alte para din Scriptura Nilul nu ate munit nidodati
un nahal. Riul din Is. 11:15 ate considerat adaea
Eufratul (observati aici contextul asiro-eg-iptean, in
special v. 16), iar arnenintarea de a-l imparti in apte
(nhHl'm riuri care pot tmversate cu piciorul), re-
riului, fie ca este Nilul, e ea ate Eufratul.
Dac acat ,,wadi al Egiptului nu ate Nilul, Cea
mai buni altemaciva ar ti identicarea lui cu Wadi
el-'Arish, care curge din Sinai inspre N i se vars in
Mediterana la 145 km E de Egiptul propriu-zls (Ca-
nalul Suez) i la 80 km V de Gaza, in Palatina. in
favoarea acatei identicari se poate aduce ca argu-
ment o schimbare perceptibila de tereii la V ei E de
el-Arish. Catre vat, spre Egipt, este numai un daert
arid gi maracini; inspre at se aa pajieti i teren arabil
(A. H. Gardiner, JEA 6, 1920, p. 115). Prin unnare,
Wadi el-Arish ar constitui o granita practica,
incluzind terenul fclosibil gi excluzind daertul in
delimitrlle specice din Num. 34:5 i I08. 15:4, 47
(vezi gi Ezec. 47:19; 48:28). Acest fapt are repetat in
1 lmp. 8:65 (= 2 Cron. 7:8); 2 lmp. 24:7 5i ls. 27:12.
Ios. 13:3 gi 1 Cron. 13:5 ar indica deci limita de SV
($ihor) a activitatii israelite (vezi mai sus). Sargon II
i Esarhadon, regii Asiriei, mentioneaza de asemenea
in scrierile lor acat Wadi sau Piriu al Eg-iptului. In anul
716 i.d.Cr. Sargon a ajuns la ,,Piriul/Wadi Egiptului
(nahal musur), ,,a dachis portul inchis al Egiptului,
amestecindu-i pe asirieni i egipteni pentru a face
comert i mentioneaza ,,Cet.atea de granit de la Piriul
Egiptului, unde a instalat un guvemator. Alarmat de
activitatea asirienilor, Osorkon IV, un faraon slab, a
trirnis lui Sargon un cadou diplomatic constind din
,,doisprezece cai mari (H. Tadmor, JCS 12, 1958, p.
34, 78). Toate acate informatii se potrivesc bine cu
identificarea lui nahal musur cu Wadi el-'Arish, iar
,,Cetatea ar aaezarea El-Arish, in asiriana Ana
(Tadmor, art. cit., p. 78, nota 194, cu bibliograe
dapre ,,Riul Egiptului").
Tbtugi, nu trebuie sa trecem cu vederea unul sau
doua fapte care se pare ca favorizeaza cealalt parere,
adica, identicarea ,,Riului Egiptului cu bratul Nilu-
lui, Sihot/Pelusiac. Multi sint inclinati sa puna semnul
de egalitate intre termenii din Ios. 13:3,,$ihor, i Num.
34:5 gi ios. 15:4, 47 (de asemenea 1 Imp. 8:65 gi 1
Cron. 13:5) nahal misraim, considerind c Wadi Egip-
tului ate un alt nume al Nilului-Sihor. 'lbtui, aceasta
interpretare nu lasa loc pentru diieritele nuante din
textele biblice mentionate mai sus. De asemenea, ate
adevarat ca Sargon II ar putut ajunge pin la bratul
Pelusiac (cel mai rasaritean) al Nilului; in cazul acesta
,,cetatea ar Pelusium - iar faptul acata 1-ar fi
alarmat cu siguranta pe Osorkon IV. Dar se gtie cu
certitudine ca ,,Cetatea este Ar7.a(ni) din inscriptille
lui Esarhadon (ANET, p. 290-292, passim) care co-
respuride bine cu ,,Arish, nu cu Pelusium (egip. sinw,
swn). In ne, egiptenii ei dinastia 19 considerau ca
zona Pelusiac era de fapt la marginea Egiptului pro-
priu-zis: in Papirusul Anastasi Ill, 1:10, Huru (Pala-
tina, in general) se intinde ,,de la Sll la Upa (=Da-
masc); Sile (,,'l'hel) ate localitatea moderni Qan-
tara, la citiva km S iE de fostul brat Pelusiac al Nilului
(R. A Caminos, Late Egyptian Miscellanies, p. 69, 73
gi bibliograa). Dar aceasta nu dovedate nimic cu
privire la granitele Israelului; aea cum am mentionat
deja,_intre Qantara ei Arish se intinde u.n daert nelo-
cuit. In orice caz, dinasa 19 din Egipt nu a revendicat
autoritate $1 nu a mentinut ntini in toat zona cle
coasta de la Qantara-Arisl-i~Gaza (vezi A. H. Gardiner,
JE4 6, 1920, p. 99-116, cu privire la drumul militar
din aceasta zona). Identicarea Riului Egiptului cu
Sihor/Nil a fost sustinut de H. Bar-Deroma, PEQ 92,
1960, p. 37-56, dar el nu tine seam descrierile con-
temporane egiptene gi asiriene, scrierea post-biblica
citata ind imprecis i prea tinie. Discutia nu ate
incheiat, dar pe baza dovezilor actuale Wadi el-'Arlsh
ate foarte probabil ,,Riul (Wadi) Egiptului gi nu
bratul de E al Nilului. KAK.
EGLON (Ebr. 'egl6n). 1. O cetate in apropiere de
Lachis, in confederatia de S impotxiva lui Iosua; in cele
din urm a fost ocupat?! de Iuda (los. 10:3; 15:39).
ldenticarea cu Tell el-Hesi (BASOR 17, 1925, p. 7),
iacuta de W. F. Albright, a fost acceptata de multi
cercetatori (J. Simmons, GTT, p. 147; LOB, p. 199) i
nu este contrara cu pasajul din Ios. 10:34; totusi,
pozitia i stratigraa prezinta probleme si sugatia lui
M. Noth, Tell Eitun (20 km ESE, aproape de dealuri)
ar putea s e cea corecta. Vezi G. E. Wright, BA 34,
1 971, p. 76-88; S. Yeivin, Israelite Conquest ofCanaan,
1971, p. 52, 81 (n. 100).
2. Rege al Moabului care a ocupat teritoriul la V
de lordan la inceputul perioadei Judecatorilor 5i care
a fost asasinat de Ehud (Jud. 3:12 $.urrn.).
J .P.U.L.
EHUD (Ebn '<~>hd). Nume Beniamit (1 Cron. mo;
8:6; Jud. 3:15). Ehud, ul lui Ghera, a condus revolta
impotriva moabite a de E a teritoriului lui
Beniamin (Jud. 3); a obtinut o audknta ix-ivata la regele
Eglongi l-a omorit chiarin locuinta lui, ia adunatpeisraeliti
Ga sa prote de confuzia pnodisa intre moabiii. Faptul ca
ea stigaci a fost at-at indoiala un lucru folositor paitru a-l
lua pe Eglon prin surprindere. Expresia ebr. ,,nu se sluja
de mina dmapta (lit. .,\e8?1t de mina dreap) ate
iornatita; q. Jud. 20:16. J.P.U.L.
ELA, ELAH (Ebr. 'Eld, ,,terebint). 1. Printul unui
trib din Edom (Gen. 36:41; 1 Cron. 1:52); se poate s
ti fost capetenia disti"ictului Elah, probabil un port
maritim din Elat. 2. Fiul lui Baea, rege al lui Israel
timp de 2 ani, pina cind a fost asasinat de Zimri in
timpul unei orgii in casa lui Agra, ispravnicul sau (1
Imp. 16:6-14). 3. Tatl lui Osea, ultimul rege al lui
lsrael (2 lmp. 15:30; 17:1; 18:1, 9). 4. Al doilea u
al lui Caleb, ul lui Iefune, tovarasul lui losua (1 Cron.
4:15). 5. Un om din Beniamin care a locuit la [eru-
salim dupa Exil (1 Cron. 9:8). Numele lui ate omis
din lista paralel din Neem. 1 1. J.G.G.N.
ELA, ELAH (Ebr. Eld, ,,terebint). 0 vale folosita de
listeni pentru a avea acca la partea central a Pala-
tinei. A fost locul victoriei lui David asupra lui Goliat
(1 Sam. 17:2; 21:9) i in general ate identicat cu
Wadi a-Sant, la 18 km SV de Ierusalim. J.D.D.
ELAM, ELAMITI. Numele antic al cimpiei Khuzis-
tan, udat de apele riului Kerkli, care se vars in Tigru
la N de Golful Persic. Civilizatia din aceasta reg-lune
ate la fel de veche ca $1 cultura din Mesopotamia
lrtferioar i ate inruditi cu aceasta. O scriere pic-
tograca locala a aparut la scurti vreme dup inven-
tarea scrisului in Babilon. Nu pot stabilite legaturi
certe intre elamiti i alte rase cunoscute, dai limba lor
poate inrudita cu familia de limbi dravidiene. Faptul
ca Elam este meritionat ca un u al lui Sem (Gen.
10:22) poate reecta prezenta semitilor in aceasta
regiune inc?! din vechime i exista dovezi arheologice
despre influenta lor asupra culturii locale inca din
vremea lui Sargonl (cca 2350 i.d.Cr.) i a succesorilor
si. Sculpturile in piatra reprezinta guri acadiene
tipice si poarta inscriptii acadiene, dai au fost sculp-
tate pentru domnitori elamigi. Regiunea muntoas de
la N si E a fost cunoscuta sub numele de Anaan ei a
facut parte din Elam ine dintr-0 perioada veche.
Popoarele sumerlene si semite care locuiau in cimpie
considerau ca acati munti erau locuinta spiritelor rele
si povatjrile vechi descriu teroarea pe care au exer-
citat-o asupra celor care au traversat mtmtii in cau-
tarea bogatiilor minerale ale statelor de dincolo de
munti (vezi S. N. Kramer, History Begins at Sumer,
1958, p. 57 .urm.; 230 .urm.).
Controlul exercitat asupra rutelor comerciale ca-
tre platoul iranian si ctre SE au facut ca Elamul s5 e
obiectul unor atacuri constante din cimpiile Mesopo-
tamiei. Aceste nite ofereau bogtii mari oricarui cuce-
ritor. O dinastie elamit puternica, in care regele a fost
succedat de fratele sau, apoi de ul su, s-a ridicat in
jurul anului 2000 i.d.Cr. i a cistigat controlul asupra
citorva cetati din Babilon punind capt stapinirii dom-
nitorilor sumerieni din Ur i jfA\1ll'Ad cetatea (vezi
ANE'l p. 455 .urm., 480 .urm.) In aceasta perioada
de suprernatie elamita probabil c ar trebui s-l inca-
dram pe "Chedorlaomer (Gen. 14:1). Hammurapi,
regeie Babilonului, i-a izgonit pe elamigi in cca 1760
i.d.Cr., dar dinasda ,,amorit5 din care fcea parte a
czut in iaga atacurilor hitigilor i elamigilor, in cca
159$ i.d.Cr. Invaziile kasiior care veneau din regiu-
nea central a munlor Zagros (*BABILON) i-a impins
pe eiami pin la Susa, pin cind le-a crscut puterea
gi au putut cuceri i st:-ipini Babilonul timp de citeva
secole (cca 1300-1120 i.d.Cr.). Printre trofeele duse
la Susa cu aceasta ocazie a fost o faimoas stel a Legii
Iui I-Iammuxapi. Istoria Eiamuiui ate obscm-5 din cca.
1000 i.d.Cr. pin Ia campaniile lui Sargon, regele
Asiriei (cca 721705 i.d.Cr.). Sanherib gi Asurbanipal
i-au supus pe elamipi i au deportat pe unii dintre ei
in Samaria, iar pe israeligi i-au dus in Elam (Ezra 4:9;
Is. 1 1:1 1).
Dup pribuginaa *Asiriei, Elamul a fost anexat de
indo-europeni, a cam: putere a crescut txeptat inlran,
dup invaziile lor din cca 1000 i.d.Cr. Tbispes (cca
675640 i.d.Cr.), strmogul lui Cirus, a purtat titlul de
,,rege ai Ansanuiui, iar Susa a devenit una dintre cele
trei cetgi principale din Imperiui medo-pexsan.
Elamul a fost chemat de Isaia 55 Zdtobeasc Babi-
lonul (Is. 21:2) i proorocia aceasta s-a implinit (cf.
Dan. 822). 'Ibtui, Eiamui avea s5 e zdrobit Ia ndui
su i arcaii si-ii faimogi aveau s e invingi ("ler. Iuda (cca 730 i.d.Cr.), pemiinndu-i S5 se intoarci in
25:25; 49:34~39; cf. Is. 22:6; Ezec. 32:24). In mul
gimea de oameni din Ziua Cincizecimii (Fapt. 2:9) se
aau oameni venip' din Elam, care erau probabil mem-
bri ai comunitgilor evreiegti care au rmas in exil in
statui semiautonom Elymais, unde se foiosea Iimba
aramaic i Care a fost uhizma Iicirire de independeng
elamit. (ARI-IJEOLOGIE, MEZII, "PERSIA, *SUSA.)
BIBLIOGRAFIE. W. Hinz, The Lost World of Elam,
1972; E. Porada, Ancient Iran, 1965.
A.R.M.
ELASAR. Cetatea sau regatul peste care a domnit
Arioc, un aliat a1 lui Chedor1aomer, regele Elamuiui,
care a atacat Sodoma 5i a Iuat prizonier pe Lot, ne-
pomi Iui Avraam (Gen. 14:1, 9). Identicriie sage-
rate depind de identicrile propuse pentru regii care
au Iuat parte. Astfei s-a sugerat: (i) El A.{i'ur ~ A-
sur/Asiria (Dhorme, B6111, Dossin); (ii) Iln sum in
textele de la Mari, situat intxe Hanan gi Carchemis;
(Yeivin); (iii) Tlassar - (2 imp. 1912; Is. 37:12) inN
Mesopotamiei, ca o paraiel la $inear-Singara, dar
acat nume at trebui redat TilBaen'; (iv) Larsa - in S
Babilonului. Aceast identicare este bazat pe echi-
valarea (depiit5) lui Amrafel cu Hammurapi (1'e
gele Babilonului).
BIBLIOGRAFIE. M. C. Astour in Biblical Motifs, ed.
A Altmann, 1966, p. 77-78.
DJ.W.
ELAT (ELOT), ETION-GHEBER. Ae7are (sau
agezri) la extremitatea nordic a Golfului Aqaba.
Este menpionat pentru prima oari 02 un popes in
citoria Israelului in pustie (Num. 33:35-36; Deut.
2:8), in secolul al 13-lea i.d.Cr. Probabil c in vremea
aceea Elat 5i/sau Egion-Gheber au fost doar nite
ntini gi Iivezi de paimieri din apropiere de Aqaba din
zileie noastre, care a fost intotdeauna locul obinuit
pentru aez.riie din acest district.
Solomon (cca 960 i.d.Cr.) a dezvoltat mineritul gi
topitorii de cupru gi er in Arabah, la N de E;ion-
Gheber, 0 agezare nou (Tell el-Kheleifeh) la 4 km V
de Aqaba, vechiul Elat. Toria c Eg:ionGheber a fOSt
0 topitorie a fost abandonati (Rothenberg, PEQ 94,
1962, p. 44-56; N. Glueck, The Other Side of the
Jordan, 1_970, p. 113-115), dar se poate s5 fi fost un
depozit. In faza I, Eyion-Gheber/Elat a servit de ase-
menea ca port maritim pentru ora comercial a lui
Solomon in Marea Rogie care naviga la O: gi in
Arabia (1 Imp. 9:26; 2 Cron. 8:17); la citeva vreme
dupi domnia sa, Egion-Gheber a fost as i reconstruit
(fara II) in secolul ai 9-lea i.d.Cr., probabil de Iosafat,
regele Iui Iuda (cca 860 i.d.Cr.), a crui ot - care a
nt $5 imite ora lui Solomon - a fost distrus (1
Imp. 22:48; 2 Cron. 20:36-37) probabil pe stincile de
acolo, din cauza vinmrilor puternice din aceast re-
giune. In timpul domniei lui Ioxam, regele lui Iuda (cca
848 i.d.Cr.), Edomul s-a rsculat (2 Imp. 8:21~22), a
izolat, a ars i a reocupat Egion-Gheberul. Vreo 60 de
ani mai tir1.iu Ozia (Azaria), regele lui Iuda (cca_780
i.d.Cr.), a recucerit E'ionGheber de la Edom (2 Imp.
14:22; 2 Cron. 26:2) i I-a reconstniit, dindu-i numele
Elat (faza III). Un sigiliu al succesorului su, Iotam a
fost gsit in acest Elat reconstruit. TOfUi, Regin, regele
Aramului (Siria) a cucez-it Elatul de la Ahaz, regele lui
stpinirea edomigiior (aliagi?) (2 imp. 16:6; dar in v.
6b VA i VR traduc: ,,sirienii au venit gi au 1.ocuit..., iar
VSR traduce ,,ed0miii au venit...- d.iferena este c VSR
a scfnimbat un r cu un d foarte asemntor).
In perioada secoielor 7-4 i.d.Cr. (fazele IV gi V),
Elatul a rmas sub stpinire edomita; in Elatul ,,edo-
mit au fost dscoperite citeva sig-ilii din secolul al
7-lea aparpinind edqmitului .,Q0ssanak, slujitorul re-
gelui (Edomului). In timpul stpinini persane, co-
merpul cu Arabia, prin Elag a continuat s prospere,
aa cum dovedesc documentele aramaice osuaca din
secolul al S-lea i al 4-lea (inclusiv chirange pentru
vin), cit i vase de lut gre<:e$ti, de buni calitate, in
tranzit din Greciz ccre Arabia. Cind Nabataenii au
Iuat locul edomigilor, Elaml a fost limitat la zona
ocupat de Aqaba din ziiele noastre, i a purtat nu-
mele Aila in timpul Nabataeniior i ai romanilor.
BIBLIOGRAFIE. Cu privire Ia excavapiile lui Nelson
Glueck Ia Egion-Gheber, ve1J E. K. Vogel, Bibliography
of Holy Land Sizes, 1974, p. 85~86; N. Glueck, The
Other Side of zhe Jordan, 1970, p. 103-137. Reconsti-
mirea Egion-Gheberuiui, in N. Giuecig The River Jor-
dan, 1946, p. 142, g. 75. Cu privire Ia sclavia de Stat
la Egion-Gheber, vezi I. Mendelsohn, BASOR 85, I942,
p. 14-17.
K.A.K.
ELDAD (Ebr. ,,Dumnezeu a iubit). Un bat:-in is-
raelit, asociat cu Medad in Num. 11:26-30; poate c5
ar trebui identicat cu Elidad (Num. 34:21). El 5i cu
Medad nu s~au prezentat Ia cortui imilnirii atunci cind
au fost chema de Moise, impreun cu cei gaptezeci
de bicrini. Cu toate acestea, gi ei au primit darui
profegiei pe care ban-inii 1-an primit de 1a Domnul.
Moise nu a interzis aceasta manifestare aparent neo-
binuit5 a puterii divine, ci s-a bucurat gi a dorit ca tot
poporul Domnului sa pmfegeasci. O asemenea stare
extatic a fost 0 caracteristic important a *profe1;iei
vechi din VT.
J.B.Tr.

4 ELEALE (Ebr. '61 T1131), ,,Dumnezeu este inilgat). O
localitate la E de Iordan, mengionata intotdeauna in
legatura cu Hesbon. A fost cucerit de Gad i Ruben
(Num. 32:3), a fost reconstruit de trribul lui Ruben
(32:37), iar mai tizziu, sub stapinire moabita, a fost
avertizat de profegi (Is. 15:4; 16:9; Ier. 48:34). Iden-
dcat cu localitatea modema el-'Al, la 4 km NE de
Hesbon.
J.D.D.
ELEAZAR. Numele care inseamn "Dumnezeu a
ajutat a fost dat mai multor personaje din VT. Cu
pugine excepgii (1 Sam. 7:1; 2 Sam. 23:9-10 (1 Cron.
11:12); 1 Cron. 23:21-22; 24:28; Ezra 8:33; 10:25;
Neem. 12: 42; Mat. 1:15), este vorba de Eleazar, al
treilea u al lui Aaron, care l-a suecedat ca mare
preot (Num. 20:25-28; Deut. 10:6). Inca inainte de
rnoartea tatalui sau el este prezentat ca avind o pozigie
imponant in ierarhia preogeasc (Num. 3:32; 4:16;
16:37-40; 19: 3-4), fapt care a rezultat din pedepsirea
J;
-x
lui Nadab i Abihu, fragii si mai mari (Lev. 10:1-2).
In calitate de mare preot el este mengionat frecvent
alaturi de Moise sau Iosua, ca lider al israeligilor (de
ex.Num.26:1;Ios.14:1).
Aproape toate referlrile la Eleazar in VT se gsesc
e in secgiunile ,,preo}eti ale Pantateuhului, e in mente i de ascronomie in filozoa gi in inchinarea lor
scrierea Cronicarului. In vremurile post-exilice ,,ii lui
Eleazaf au format una dintre cele dou categorii
principale de preogi cu drepturi depline, ,,ii lui Aa-
ron (1 Cmn. 24:4-6; in Ezra 8:2 ul sau Fineas apare
ca strimog al gmpului). int:-udt in vremea aceea
Tadoc era considerat u.|-ma; al lui Eleazar (1 Cron.
I.
6:1-8, 50-53; 24:3), se pare ci de mare preot
era deplnut de membri ai acatei categorii. Ezra a fost
un membru important al acatei grupe (Ezra 7:5). Se
crede in general ca uadigia cu privire la Eleazar a fost
dezvoltata in cercurile preogati pentru a proteja privi-
Iegiile exclusive ale acestui grup, care au fost descen-
dengii preoplor care au ociat in Ierusalim inainte de
Exil (cf. Cody). Daca teoria aceasta ax corect, at
afecta modul in care sint interpretate textele rele-
vante. Dar faptul ca Aaron a avut un u numit Eleazar
care l-a urmat in slujba preogeasca $i ca Eleazar a avut
un u numit Fineas, este un fapt stabilit pe baza
textelor mai vechi (Deut. 10:6; Ios. 24:33 gi (7) Jud.
20:28). Potrivit cu Ios. 24:33 el a fost ingropat la
Ghibea, in ginutul lui Efraim.
BIBLIOGRAFIE. IDB, 2, p. 75-76; A. Cody, A His-
tory ofOld Testament Priesthood, 1969, p. 171-174.
G.l.D.
ELEMENTE. in gr. stoicheia, tradus ,,elemente (in
rom. ,,t1'upu.rIIe cerati) in 2 Pet. 3:10, 12; ,,spin'te
elementare (in rom. jnvagaturile inceptoare) in
Gal. 4:3, 9; Col. 2:8, 20, este neutrul plural al adjec-
Ijvului stoicheios, care insearnna ,,tind in rind, ,,un
element dintr-0 serie. Prin urmare, stoicheia este
folosit: 1. pentru literele alfabetului, cind sint scrise
in serie de aici vine sensul de ,,principii de bani
(inva;aturi inceptoare), ,,ABC~ul unui subiect, ca in
Evr. 5:12. 2. Poate insemna de asemenea pargile com-
ponente ale corpurilor zice. Stoicii, in special, folo-
seau termenul pentru cele patru elemente: pamintul,
apa, focul, aerul. 3. Exist dovezi ca scriitorii cratini
de Ia jumacatea secolului al 2-lea d.Cr. au foloeit
stoicheia int:-un sens astronomic, referindu-se la cor-
purile cerati (cf. Iustin Martirul, Apol. 2. 5. 2). 4.
Dovezi luate din imnurile orce i din Hermerica,
cuplate cu sensul din greaca modern, arat.-5 ca smi-
cheia a ajuns s5 insemne ,,ingeri, ,,spirite (,,spirite
elementare). Dar nu este clar daca a fost folosit in
sensul acata in secolul 1 d.Cr.; cazurile oferite e ca
sint indoielnice ca sens, e ca datarea este incerra.
Scriitorii evrei au asociat spiritele sau ingerii cu dife-
rite obiecte fizice (c 1 Enoh 40:11-21; Jubileele 2:2),
dar nu le numesc stoicheia (2 Enoh 16:7 este citat
uneori in sensul acata, dar nu avem textul gr.).
Criticii au sugerat toate cele patru sensuri pentru
scrierile lui Pavel. Sensul 2 este in armonie cu preo-
cuparea cu regulile privitoare la lucmri mater-iale in
Col. 2:21 gi cu referirea la lozoe in 2:8. Sensul 3
are in armonie cu menonarea zilelor de srbatoare
in Gal. 4:10. Sensul 4 ate in armonie cu referirea la
zeii faliinGal. 4:8icureferirealaingeriinCol. 2:18.
Se pare ca Pavel aplica afirmagiile sale in egala masura
la lumea evreiasca i la cea pagina, dar acat fapt nu
constituie un cxiteriu pentru stabilirea inyelesului.
Evreii au acordat multa atengie Iucrurilor zice i
astronomiei in lege i credeau in mijlocirea ingerilor
(cf. Gal. 3:19; 1:8) ; ne-evreii erau preocupagi de ele-
la zeii fal$i, pe care Pavel ii numate demoni (1 Cor.
10:20). Poate ca cea mai buni interpretare a acator
pasaje combina sensurile 2 $i 3 in genui Oracolelor
Sibiline (2. 206; 8. 337). Sensul 1, ,,ABC-ul religiei,
este Intr-un acord perfect cu contextul general din
Galateni, cu insisnenya lui Pavel ca oamenii convem'v_:i
s nu se intoarc inapoi la un sistem conceput pentru
,,copiI5ria religiei, dar aceasta interpretare modica
sensul substantivului la genidv, ,,lumii, care trebuie
interpretat in sensul (sistem religios) ,,preferat de
lume sau ,,caracteristic lumii. Problema a fost con-
troversati inc din perioada Pauistica gi trebuie sa
rarnin deschis pin cind vor iegi la Iumin dovezi
I101.
in 2 Pet. 3 faptul ca smicheia are men;ionat inrre
,,cel ai ,,p5rnint in v. 10 sugereaz cu trie sensul 2.
Cei care prefer sensul 4 au argumentat ca Testamen-
tul lui Levi 4:1; 1 Enoh 68:2 se refera la spirite ,,dizo1-
vate in foc.
BIBLIOGRAFIE. 0. Delling, TDNT 7, p. 670-687;
E. Lohse, Colossians and Philemon, 1971, p. 96-99.
M.H.C.
EI.ENI$Tl. Gr. helIEmLstai, oameni care dai nu erau
ei greci (hellenes) ,,e1enizau, adic, vorbeau
limba greaca (hellniszi, Fapt. 21:37, etc.) i care au
adoptat de altfel, felul de viagi al grecilor (hellm'.s-
mos, 2 Mac. 4:10).
Cuvintul apare pentru prima oar in literatura
greaca in Fapt. 6:1, unde indica un grup de evrei
din Biserica prirnar din Ierusalim, dar care se
deosebeau de ,,z'udei sau ,,evrei, (hebraioz), care
probabil vorbeau aramaica. Cei apte diaconi, inclusiv
$tefan i Filip, au fost alai ca urmare a plingerii
elenitilor ca vaduvele nevreilof erau favorizate in
raport cu vaduvele eleniste cind se fceau impargirea
ajutoarelor caritabile din fondul comun; dupa numele
lor se pare ca toti au fost elenisti (Fapt. 6:5). Multi
dintre eleniati probabil ca au avut legaturi cu Dias-
pora, in timp ce majoritatea evreilor erau iudei din
Palatina. Linia de demarcatie intre evrei si elenisti nu
poate tras clar si cu usuzinta deoarece multi evrei
erau bilingvi. Pavel, de exemplu, care vorbea de obicei
g-neceste (cum ar de asteptat de la un om nascut in
Tars), se numate pe sine "evreu nascut din evrei
(Filip. 3:5; cf. 2 Cor. 11:22). Poate ca factorul deter-
minant pentru asemenea persoane era limba in care
se tineau serviciile de la sinagoga pe care 0 frecventau;
greaca (cf. I-apt. 6:9) sau ebraica.
Daca judecrn dup alitudinea lui Stefan i Filip,
elenistii din biserioa din lerusalim aveau un orizont
mailarg decit evreii, atitininviutamra cit siin pnctic.
In persecutia care a izbucnit dupe moartea lui Stefan,
elenistii au fost in principal cei care s-au imprstiat,
propovaduind Evanghelia pretutindeni unde au mers.
Incercarile de a-i lega pe acati elenisti de esenieni sau
de samariteni (lasind la'o parte caracterul improbabil
al antecedentei lor) au fost nereusite.
Elenistii din Fapt. 9:29 au fost membri la una sau
mai multe sinagogi de limb greaca din Ierusalim.
in Fapt. 11:20 unele MS. contin ,,elenisti (hel-
Ienistas) iar altele ,,greci (hellnas); majoritatea
dovezilor sint in favoarea prlmei versiuni. Indiferent
care ate varianta preferata, contextul arata clar ca se
refera la ne-evreii care locuiau in Antiohia, crora
vizitatorii ,,oameni din Cipru si Cirene, au
luat initiativa de a le predica Evanghelia, in timp ce
lor care an mers pentru prima oara la An-
tiohia au predicat ,,numai la evrei (Fapt. 1 1 :19). Dac
acatia nu erau gred (hellins) prin originea lor, se
poate si E fcut parte din grupurile etnice din An-
tiohia care an adoptat limba gi cultura greaci.
BIBLIOGRAFIE. G. P. Wetter, ,,Das alteste hellenis-
tische Christentum nach der Apostelgachichte, Ar-
chivfiir Re1igion.swissenscha_ft21, 1922, p. 410 .urm.;
I-I. J. Cadbury, ,,The Hellenism, BC 5, p. 59 s.urm.; H.
Windisch, TDNT 2, p. S11 s.urm. (s.v. Hellenists); E.
C. Blackman, "The Hellenists Of Acts vi. 1, EXpT 48,
1936-7, p. 524 s.un'n.; O. Cullmann, ,,The Signicance
of the Qumran Texts for Research into the Beginnings
of Chr'stianity, JBL 74, 1955, p. 213 s.urm.; M.
Simon, St. Stephen and the Hellenists in the Primitive
Church, 1958; C. F. D. Moule, ,,Once More Who Were
the I-le1lenisiS?ExpT 70, 1958-9, p. 100 s.urm.; C. S.
Mann, ,,l-Iellenists and Hebrews i.n Acts VI 1, in J.
Munck, The Acts of the Apostles, 1967, p. 310 .urm.;
I. H. Marshall, ,,Palau'nian and Hellenistic Christia-
my, NTS 19, 1972-3, p. 271 s.urm.; M. I-lengel,
Judaism and Hellenism, 1974.
F.F.B.
ELHANAN. 1. ln 2 Sam. 21:19 citim ca ,,Elhanan,
ul lui Iaare-Oreghim, din Betleem, l-a omorit pe
Goliat din Gat. In schimb, in 1 Cron. 20:5 citim ca
,,Elhanan, ul lui lair, a ucis pe fratele lui Goliat,
Iahmi din Gal. Numele personajelor si cadrul intim-
plarii ar prea sa indice ca ate vorba de acelasi
eveniment.
0 solutie ar sa conchidern ca in 2 Samuel avem
un exemplu interesant care arata cit de usor se pot
strecura erori in text. Numele Iaare si Iair sint identice,
cu exceptia fapmlui ca ultimele doua litere ebr. sint
inversate. Cuvintul '6rlm, in ebr., inseamna ,,tes-
tori si :1 fost imrodus prin copiere neatenta, repetind
cuvintul ebr. tradus ,,tes5tori si care apare mai jos in
text. Cuvintele ebr. pentru ,,din Betleem gi ,,I..al1.mi
fratele, sint atit de asemanatoare innit este aproape
cert ca unul provine din celalalt, print:-o eroare de
copiere. De aceea, ar trebui sa consideram ca 1 Cron.
20:5 este originalul si redarea corecta. 0 alta solutie
ar fi sa conchidem ca in 1 Cron. 20:5 avem un caz de
armonizare editorial, pentru a elimina discrepanta
aparent dintre 2 Sam. 21:19 i 1 Sam. 17:12 .urm.,
unde se spune ca Goliat din Gat a fost omorit de catre
David. Dar, ate posibil ca Elhanan sa fi fost munele
original al lui David.
2. In 2 Sam. 23:24 i in 1 Cron. 11:26 Elhanan,
ul lui Dodo, este unul dintre vitejii lui David. Este
vorba de o persoana diferit.
BIBLIOGRAFIE. J. Weingreen, From Bible to Mikh-
na, 1976, p. 16 s.Lu"m., 139.
G.T.M.
F.F.B.
ELI. Povatea lui Eli este relatata in 1 Sam. 1-4. El a
fost ,,preotul in ,,casa Donmului de la Silo (1 Sam.
1 :3, 7, 9). Aceasta ,,cas5 trebuie sa fi fost sancruarul
inter-tribal, care cuprindea cortul intilnirii (Ios. 18:1;
Jud. 18:31), impreuna cu alte cladiri; acolo se aa
chivotul legamintului (1 Sam. 4:3). Nu ne ate data
genealogia lui Eli, dar comparind 1 lmp. 2:27 cu 1
Cron. 24:3 putem deduce ca Fineas, ul lui Eli (si prin
urmare, Eli insusi), era un urmas al lui Itamar, cel mai
tinr u al lui Aaron. Nu avem informatii despre
modul in care preotia a fost transmisa de la urmasii
lui Eleazar (1 Cron. 6:4-15); potrivit traditiei same-
ritene, preopla a fost preluat de la Uzzi, cind un copii
a trebuit s fie rapins datorita unor prejudecati ia-
siale. (Vezi E. Robertson, The Old Testament Problem,
1950, p. 176).
Din 1 Sam. 14:3 si 22:9 s.urrn., se pare ca urmagii
lui Eli, prin Fines si ul sau Ahitub, au continuat s
exercite preotia la Nob, pentru o vreme.
Datorit purtarii scandaloase a ilor lui Eli, care
nu au fost mustrati cum trebuia de tatl lor, a venit un
om al lui Dumnezeu ca sa vateasca nenorocirea pen-
tru ei i pentru urmasii lor (1 Sam. 2:27-36). Lucrul
acata a fost confirmat de 0 revelattie data copilului
Samuel (1 Sam. 3:11-14). Profetia a fost implinita in
parte prin moartea lui Hofni si Fineas (1 Sam. 4:11)
si la omorlrea nemiloas a preotilor din Nob (1 Sam.
22:9-20). Dar Abiatar a scpat si a a fost prtas la
preotie impreun cu Iadoc, in timpul domniei lui
David (2 Sam. 19:11). Dar el a fost scos din aceasta
functie de Solomon, ca sa irnplineasc astfel profetia
din vechime (1 imp. 2:26 s.urm.).
Eli ,,a judecat pe Israel patruzeci de ani (1 Sam.
4: 18), o marrurie despre slujirea aduse poporului sau.
Dar slujirea lor a fost umbrita de sacrilegiul ilor si
si de faptul ca el nu i-a destituit din slujba sacr.
G.T.M.
ELIAB. "Dumnezeu ate tata, un nume obisnuit in
VT. 1. Un u al lui Helon, capetenia si reprezentantul
tribului Zabulon (Num. 1:9; 2:7 etc.). 2. Un barbat
din tribul lui Ruben, ul lui Palu si tatal lui Datan,
Abiram si Nemuel (Num. 26:8-9). 3. Cel mai mare fiu
al lui Isai si frate cu David (1 Sam. 16:5 s.urm., etc.),
tz-1151 lui Abihajl (2 Cron. 11118), numit ,,Elihu in 1
Cron. 27:18. 4. Un lupttor din tribul lui Gad, inso-
pitor al lui David (1 Cron. 12:9). 5. Un levit muzicant
din vremea lui David (1 Cron. 15:18 .urm.). 6. Un
strimoe al lui Samuel (1 Cron. 6:27), numit de ase-
menea Eliel (1 Cron. 6:34) gi Elihu (1 Sam. 1:1).
G.W.G.
ELIACHIM. (Ebr. e1-yfm, ,,Dumnezeu int5nete?; cstorit cu ica lui Sanbalat (Neem. 13:28). Genea-
gr. Eliakeim). Numele a cel pugin cinci persoane
diferite. Doi au fost stramoi ai Domnului noscru (Mat.
1:13; Luca 3:30); unul a fost preot, contemporan cu
Neemia (Neem. 12:41). Eliachim a fost de asemenea
un om pe cane faraonul Neco l-a cut rege dup iosia
i cruia i-a schimbat numele in loiachim (2 lmp.
23:34; 2 Cron. 36:4).
7 @a@%
Sigiliu cu inscrifagia ,,a?ar;ine lui Eliachim, asiscenrul
lui loachim (l ykm n r ywkn). Amprenre ale acestui
sigiliu aufost gdsize pe mfnere de vase la Tell Beit
Mirsim, Bet-$eme. gi Rama: Rahel. Poate cd acesm a
fost sggiliul lui Eliachim (sec. 6 i.d.Cr.), dar se poate
sde mai vechi.
Cel mai preeminent om care a purtat acat nume
a fost ul lui l-lilchia, care a fost numit ispravnic
(cpetenia casei imprategti) in locul lui $ebna care a
fost destituit (Is. 22:20 .urm.). Aceat5 funcpie a
existat inci din vremea lui Solomon (1 lmp. 4:6) atit
in regaml de N dt gi in cel de S (1 Imp. 16:9;18:3;2
lmp. 10:5) i se pare a a fost exerdtat de lotam dupa
ce Ozia s-a imbolnvit de lepr (2 Imp. 15:5). Cind
Sanherib a asediat lerusalimul Eliachim s-a dus s5
stea de vorbi cu Rabqache (2 imp. 1a=1s, 26-27; ls.
36:3, 11, 22) $1 Ezechia l-a trimis s5 duci vmtea lui
Isaia (2 lmp. 19:2; Is. 37:2). Eliachim apare de aseme-
nea ca ,,slujitorul lui loiachin (n 'r ywkn) pe trei am-
prente de sigil din secolul al 6-lea i.d.Cr.
EJ.Y.
EI.IAIB. in VT sint mai multe pexsoane cu acest
nume: un urmag al lui David (1 Cron. 3:24); un preot
din vremea lui David (1 Cron. 24:12); un cintreg
(Ezra 10:24); un u al lui Zam (Eva 10:27); un u
al lui Bani (Ezra 10:36). Numele a fost gasit de
asemenea pe sigilii i pe ostraca (scoicile) descoperite
la "Arad.
Cel mai insemnat a fost marele preot din vremea
lui Neemia. El este mengionat prima data in Ezra 10:6,
ca tatl lui lohanan, dar in pasajul acata nu este
numit mare preot. Josephus spune ca tatl lui Eliaib,
Ioiachim, a fost mare preot atunci cind Ezra a mers la
Ierusalim in 458 i.d.Cr. (Ant. 11. 154). Cind a venit
Neemia, in 445 i.d.Cr., Eliaib era mare preot gi a luat
parte la construirea zidurilor ceti (Neem. 3:1, 20-
21) . Mai tirziu el a facut un compromis gi s-a incuscrit
cu Tobia (Neem. 13:4) i l-a adapostit in incinta
Templului (Neem. 13:5). Unul dintre nepogii si s-a
logia lui este data in Neem. 12:10-11.
J.S.W.
ELIEZER. (Ebr. "lf'ezer, ,,Dumnezeu este ajutorul
(meu?)). Numele apare in multe locuri in istoria
biblica.
1. Eliezer din Damasc, cpetenia slujitorilor lui
Avraam $i moetenitorul sau adoptiv inainte de na
terea lui Ismael i Isaac (Gen. 15:2-3). Obiceiul po
trivit cruia 0 familie far copii putea adopta pe cineva
din afara familiei ca motenitor are atstat in perioa-
da cca 2000-1500 i.d.Cr.; un asemenea mogtenitor
adoptiv trebuia s cedeze imiietatea unui u natural
niscut dup adoptarea lui. Vezi de asemenea D. J .
Wiseman, IBA, 1959, p. 25-26. Cu privire la aceste
obiceiuri in Ur, cca 1800 i.d.Cr., vezi Wiseman, JTVI
88, 1956, p. 124. Pentru obiceiuri similare in tlbligele
de la "'Nuzi, vezi Speiser, AASOR 10, 1930, textele H
60, H 67, p. so, 32 etc.
2. Al doilea fiu al lui Moise a fost numit Eliezer in
amintirea faptului ca Moise a scpat de sabia lui
Faraon (Exod. 18:4; 1 Cron. 23:15). Eliezer a avut un
singur u, Rehabia, dar acesta a avut mulgi urmai,
dintre care unul ($elom.it) a devenit vistiemicul lui
David pentru lucrurile inchinate Domnului (1 Cron.
23:17~18; 26:25-26).
3. Nepot al lui Beniamin, parintele unui clan din
Beniamin (1 Cron. 7:8).
4. Unul dintre cei apte preogi care au sunar din
trimbige inaintea chivotului atunci cind David lea dus
la lerusalim (1 Cron. 15:24). 5. Eliezer, ul lui Zicri,
conductor tribal din semingia lui Ruben, in timpul lm
David (1 Cron. 27:16). 6. Profet care a profegit lm
Iosafat, regele lui Iuda, ca ota lui maritim de la
E[:ionGheber avea s e distrusa, ca pedeapsi pentru
alianga lui cu Ahazia, regele tau al lui Israel (2 Cron.
20:35-37).
7. Unul dintre cei unsprezece brbagi insarcinayi
de Ezra s caute levipi pentru a se intoaroe la Ierusalim
in 458 i.d.Cr. (Ezra 8:16 g.urm.). 8-10. 'Il'ei birbapi.
inclusiv un preot $i un levit, care i~au luat sogii strains
(Ezra 10:18, 23, 31). 11. Un Eliezer apare in girul
stramogilor pminteu' ai lui Cristos, in Luca 3:29.
KAK.
ELIHU. (Ebr. "lih, ,,Dumnezeul meu este el). 1.
Un brbat din Efraim, strbunicul lui Samuel, din
partea tatlui (1 Sam. 1:1); numele lui pare s e
redat Eliab in 1 Cron. 6:27 i Eliel in 1 Cron. 6:34. 2.
Unul dintre conductorii lui Manase, care l-a pirsit
pe David chiar inaime de btalia de la Ticlag (1 Cron.
12:20). 3. Un om din familia lui Core, membm al
grupului pazitorilor porgilor, nepotul lui Obed-Edom
i ul lui $emaia (1 Cron. 26:7). 4. 0 cpetenie a lui
Iuda, frate (sau ruda apropiati) cu David (1 Cron.
27:18); este posibil sa e identic cu Eliab (1 Sam.
16:6). 5. Prietenul mai tinral lui lov, Elihua fost ul
lui Batachel, din Buz, din familia lui Ram (Iov 32:2,
4-6; 34:1; 35:1; 36:1). Aparia lui la siqitul pova-
este enigmatic, intrucit el nu a fost inclus in lista
prietenilor a cam: discutie cu Iov constituie majc
ritatea Cuvintrile lui Elihu, cu accentul lor
puternic pe suveranitatea divina, servsc atit pentru
pregtirea revelatiei lui Dumnezeu (lov 38) cit i
pentru a mentine tensiunea prin intixzierea deznod5-
mintului.
DA.H.
ELIM. (Ebr. ,,te1ebinti sau ,,stejari). Al doilea loc
de popas al israelitilor dup traversarea Mini Rogii la
iqirea din Egipt. Dincolo de pustia "$1.11", la E de
canalul Suez din zilele noaetre, ei i-au agezat tabira
prima data la Mara, in pustia Etam, cam nu era
departe (deoarece era numita dup localitatea Etam
din E Deltei) gi de acolo au plecat la Elirn, unde erau
dousprezece izvoare i aptezeci de palmieri. Dup
aceasta Istaeliuli au pornit mai departe $1 ,,$i-au aaezat
tabara linga Marea Roie, inainte de a ajunge in
pustia Sin, Exod. 15:27; 16:1; Num. 3319-10.
Prin indicarea unei opriri la Elim la scurta vreme
dup fuga din Egipt i dup traversai-ea
deertului (Sur) $i inainte de optirea linga Marea
Roeie, inainte de a ajunge in pustia Sin, textul biblic
sugereaza ca Elim ate situat pe partea de V a penin-
sulei Sinai, cane Golful Suez. O localizare mai precis
nu este posibila, dar 0 sugestie plauzibil este Wadi
Gharandel (sau, Ghurundel), un loc de adapat bine
cunoscut, cu tamariati gi palmieri, la cca 60 Icm SSE
de Suez, pe marginea de V a "Sinaiului. (*PUSTIA
PRIBEGIEI.)
BIBLIOGRAFIE. E. Robinson, Biblical Researches in
Palestine, 1, 1841, p. 99-100, 105-106, i harta de la
smit; A P. Stanley, Sinai and Palestine, 1887, p.
37-38; Wright i Filson, Warminster Historical Atlas
co the Bible, 1956, p. 38-39 $1 placa V.
K.A.K.
ELISEI. Un profet din Israel, in secolul al 9~lea.
Numele 1.11 apare in vr ebr. ca ma, in vr gr. Eleisaie,
in scrierile lui Josephus Elissaios, iar in NT Elisaios.
Numele inseamna ,,Dumnezeu este m.intuire. Numele
tatalui sau a fost $afat.
'lbt ce se gtie despre originea lui Elisei se gsegte
in1Imp.19:16, 19-21.Nunisespunecareafostvi1-sta
lui sau locul de naetere, dar putem presupune ca era
din Abel-Mehola (11211 Ab Sifri?), din Valea Ior-
danului, gi ca era tinar atxmci cind l-a chemat Ilie. Este
clar de asemenea ca provenea dinu--o familie instariti.
Slujixea lui, dac 0 datam de la chemarea lui, se
extinde in timpul domniei lui Ahab, Ahazia, loram,
Iehu, loahaz i loas - 0 perioada de mai bine de 50 de
ani.1storisirea1ucr:-iriilui Elisei ate Scris in 1 imp.
19; 2 lmp. 2-9; 13 i contine o serie de optsprezece
intimplari. Nu este posibil sa stabilim cu certitudine
ordinea cronologic datorit intreruperilor evidente
in eirul evenimentelor (de ex. compar 2 lmp. 6:23 cu
6:24; 5:27 cu 8:4-5; 13:13 cu 13:14 .urm.). Acste
intimplri nu indica 0 tensiune dintre inchinarea la
Iahve i inchinarea la Baal ca gi in timpul lui Hie.
Lucrarea lui a fost o desfgurat in cadrul conducerii
coIi.i profetice, i consta dint:-0 manifestare de semne
i rninuni atit la nivel individual cit i la nivel national.
Elisei ne apare ca un fel de vizionar, in lui
Samuel, la care apeleaz deopotriv tiranii gi
Dac examinam aceste episoade in ordinea lor
biblici, putem face urmtoarele olxervatii. (1) che-
marea lui Elisei (1 lmp. 19:19-21) nu a fost atit 0
ungere (cf. 1 Imp. 19:16), cit o ordinate, prin inves-
titura cu mantaua profetica a lui Hie. Pin la inaltarea
lui llie, Elisei a ritnas slujitorul ms (1 imp. 19=21; 2
Imp. 3:11). (2) 2 lmp. 2:1-18 relateaza preluatea de
ctre Elisei a tolului stipinului sau. Pa:-tea dubla din
duhul lui Ilie care a venit asupra lui Elisei ne aminteete
de limbajul 5i ideea din Deut. 21:17, eiintregul episod
ne amintegte de inlocuirea lui Moise de ctre Iosua, ea
i lider al Israelului. (3) Vindecarea apelor rele din 2
lmp. 2:19-22 are de asemenea o paxalel in Exodul
(Exod. 15:22-25). (4) Incidentul am 2 imp. 2=2s-2s
poate fi inteles ca 0 pedeapsa impotriva batjocoririi
delibemte a conductorului unei coli de profe ai lui
Iahve. Unii teologi inclina s creadii ca in cazul lui
Elisei chelia era 0 tunsoare profetioa.
(S) Relatarea despre rolul lui Elisei in campania
celor trei tegi impotxiva *Moabului (2 imp. 3:1-27)
mentioneaza faptul ca el a cerut sa vin un cintaret
cind a primit oracolul de la Iahve (v. 15). Exista o
indicatie putemic despre profe1_:|'a extatig, la fel ca
giin 1_Sam. 10:5-13 (cf. 1 Cron._25:1). (6) lntimplarea
din 2 Imp. 4:1-7 este paialela cu minunea lui llie din
1 imp. 17=s.1e ;i prefateaz (7) povestirea m.-11 lung
despre Elisei i femeia sunamit (2 imp. 4:8-37), care
are multe similaritati cu 1 Imp. 17=s-24. (s) imm-
plrile din 2 lmp. 4:38-41 i (9) 4:42-44 au loc la
intruniri ale grupului de profeI_:i de la Ghilgal, probabil
in timpul foametei mentionate in 2 imp. 8:1. A doua
dintre acate minuni anticipeaza minunea lui Isus
redat inMarcu 6:35-44.
(10) Intimplarea cu Naaman (2 imp. s=1-27) nu
poate datat cu precizie. Ttebuie sa avut loc intr-o
perioada de calm temporal in ostilitatile dintre Israel
i Siria. Comentariul editorial din v. 1 care atribuie lui
Iahve victoriile sirienilor ar trebui comparat cu Amos
9:7 . Aceast conceptie cosmica despre Iahve este recu-
noscuta de Naaman (v. 15) 5i cererea lui de a lua
pimint israelit (v. 17) nu trebuie interpretati nea-
prat in sensul ca el at crezut ca influenta lui Iahve
are limitata la tetitoriul lui Israel. Elisei nu a facut
nici o observaqie in pt-ivinta aceasta, ci l-a trimis pe
Naaman in drumul lui (v. 19). intrucit major-itatea
israelitilot nu vedeau nimic ran in includerea altor zei
in inchinarea la Iahve care ajunsae astfel o inchinare
pervertita, cu greu am putea invinui pe un sixian care
nu a acceptat monoteismul necondigionat. ("RIMON.)
(11)2 Imp. 6:1-7 relateaz o fapta miraculoasa a
lui Elisei $1 arunca lumina asupra comunitatii
profetilor i asupraAcondip'or lor de locuit (cf. 2 imp.
4:38-44). (12) 2 Imp. 6:8-23 i (13) 6:24-7:20 fl
prezint pe Elisei ca gi consilier al regelui gi ca izba-
vitor al din fata unui dezastru national (cf 2
Imp. 3:1-27). In a doua dintre aceste intimpliri ni se
spune c5 particip Ben-Hadad, regele Sirlei i ,,i-egele
lui Israel. Din nefericire, acest rege nu este cunoscut.
(14) Relatarea din 2 imp. 8:1-6 are loc in mod cert
 inainte de 5:1-27. Este 0 continuare a intimplarii cu
l
>
femeia sunamita (2 lmp. 4:8-37).
I (15) 2 imp. 8:7-15, (16) 9:1-13 $117) 13:14-19
i1 prezinta pe Elisei implicat in probleme de stat.
Primul dintre acate texte des_crie urcarea lui *1-lazael
pe tronul Darnascului (cf. 1 lmp. 19:15). Raspunsul
l lui Elisei (v. 10) ar putea interpretat in sensul ca
regele se va insanatosi de boala sa, dar ca avea sa
moara din alte cauze, sau se poate sa fost raspunsul
spontan al profetului care a trrebuit sa e corectat de
o vedenie data de Iahve (cf. 2 Sam. 7:1-17; 2 lmp.
4:26-36). Ungerea lui Iehu a fost ultima dintre insat-
cinarile incredintate de Ilie (1 imp. 19:15-16) si a
grabit rastumarea dinastiei lui Omri (1 Imp. 21:21-
24). Aceasla revolta inspirata de pnofet ate diferita
de revolta preoteasca corspunzatoare din regatul de
S prin care Atalia a fost detronata (2 lmp. 11). Dac
Elisei a triit pina in timpul domniei lui loas, regele lui
Israel, el trebuie sa ti avut vreo 80 de ani cind a murit.
El este prezentat ca un favorit al regelui, care isi da
seama de valoarea politici a lui Elisei (v. 14). Actin-
nile simbolice care insotesc profetiile nu sint un lucru
neobisnuit in VT.
.4 Desi Elisei este un profet din secolul a1 9-lea si
l apartine traditiei profetice care a produs rapsozii si
profetii scriitori din secolul al 8-lea, el are mai multe
anititi cu profetii extatici din secolul al 11-lea. El se
aseamana foarte mult cu Samuel, avind darul cu-
noasterii si previziunii, cit si capacitatea de a face
E1 apare la conducerea scolii profetice si este
solicitat frecvent datorita darurilor sale _u.nice. Desi ni
se spune ca a avut o casa in Samaria (2 Imp. 6:32), el
a calatorit mult prin tar, la fel ca si Samuel, si s-a
bucurat de aces la curplle regale si in locuintele
taranilor. in timp ce relatia sa cu "llie sugereaza
relatia dintre Moise si losua, si mai semnioativ este
faptul ca lucrarea lui Ilie este reprodusa de loan
Botezatorul, iar lucrarea lui Elisei anticipeaz minu-
nile din lucrarea lui Isus. Elisei ste mentionat 0
singur data in NT (Luca 4:27).
BIBLIOGRAFIE. R. S. Wallace, Elijah and Elisha,
1957; J. A. Montgomery si H. S. Gehman, The Books
of Kings, ICC, 1951; J. Gray, 1 and 2 Kings, 071.2,
1970; F. James, Personalities of the Old Testament,
1939, cap. 10. B.LS.
ELISABETLA. (De la ebr. "lel3a', ,,Dumnezeu este
juramintul (meu)). Sotia preotului Zaharia si mama
lui loan Botezatorul (Luca 1:5 s.urm.). Elisabeta era
din neam preotesc si ate descrisa ca ,,rudenie (in
unele traduceri ,,ve1-isoara) a Fecioarei Maria (Luca
1:36), cdreia i-a adresat cuvintele remarcabile din
Luca 1:42-45. J.D.D.
ELISA. Fiul cel mai mare a1 lui *Iavan (Gen. 10:4 =
1 Cron. 1:7), al carui nume are dat mai tiniu urma-
I silor sii care au locuit intr0 regiune rnaritima ('i_yy,
l V de Ierusalim (Albright), dar s-ar putea ca aceasta
,,insu.le, sau ,,tinutu1'i de coasta) care au fcut comert
cu purpuri cu Tirul (Ezec. 27:7). Este foarte probabil
ca numele biblic 'l'd (LXX Elisa) poate echivalat cu
Alasia din scrierile ne-biblice. Acest nume apare in
inscriptii egiptene si cuneiforme (Boghaz-Koi, Alalah,
Ugarit) si a fost sursa pentru opt dintre scrisorile de
la Amarna, in care apare de obicei sub forma a-la-fl-ia.
Aceste texte azata ca Alasia era un exportator de
cupru si ate posibil, desi nu ate acceptat unanim, ca
numele sa fie identicat cu localitatea Enkomi de pe
coasta de E a Cipruiui, unde excavatiile facute de C.
F. A. Schaeffer au scos la lumina un centru met5'uga-
resc si comercial important din Epoca Tirzie a Bron-
zului. Numele Alasia poate dat de asemenea zonei
aate sub inuenta politica a cetatii si se poate ca
uneori sa inclus avanposturile de pe coasta ferti-
ciana.
BIBLIOGRAFIE. R. Dussaud in C. F. A. Schaeffer,
Enkomi-Alasia, 1952, p. 1-10; AS 6, 1956, p. 63-65;
KB3, p. ss. T.C.M.
ELOI, ELOI, LAMA SABACTANI. Expresia apa-
re in Marcu 15:34 si, intr-0 for-ma putin diferita, in
Mat. 27:46. Este una dintre strigarile Domnului de pe
cruce, un citat din Ps. 22:1. Este posibil ca forma ,,Eli
sa e confundata cu Ilie (in ebr. el'y_yd), si de aceea
este mai probabil ca forma din Matei sa e forma
originala. Domnul nostru foloseste aramaica, citind
aproape exact forma din Targum.
Dicultatea explicarii acatei strigari este cel mai
putemic argument pentru autenticitatea ei.Exp1icatii
inadecvate sint ca strigarea ar reecta intensitatea
sentimentelor umane ale Domnului, (:5 ar revela dera-
magirea sperantei Sale ca Tatal, intr-o situatie ex-
trema, avea sa instaureze era noua, sau ca Domnul nu
at face decit s recite Psalmul, ca un act de devotiune.
Strigarea poate inteleas numai in lumina doctrinei
NT despre ispsire, potrivit careia Cristos S-a iden-
ticat cu omul pcatos si a su.ferit o separate de
Dumnezeu (cf. Filip. 2:8; 2 Cor. 5:21). Este un mister
pe care nu-l putem deslusi.
BIBLIOGRAFIE. D. H. C. Read, ,,'I'he Cry of Derelic-
tion, ExpT 68, 1956-7, p. 260 .urm. A.G,
ELON. (Ebr. '16n, 'l6n). 1. Un hitit din Canaan
(Gen. 26:34;36:2). 2. Conduct-itorul unei familii din
Zabulon (Gen. 46:14; Num. 26:26) (,,l-lelon, Num.
1:9; 2:7, etc.). 3. Un judecatorin Israel, di.n tribul lui
Zabulon (Jud. 12:11-12). 4. Un oras din teritoriul lui
Dan, in S (Ios. 19:43); este posibil sa e K11. W. Alin,
la 2 km E de Bet-Sgmes (GTT, p. 349). Se poate ca
Elon-Bet-Hanan (1 lmp. 4:9) sa e acest Elon (Mazar,
IE] 10, 1960, p. 67) sauAialon (LOB, p. 278). Numele,
la fel ca si *Elah, inseamna ,,terebint sau ,,stejar (Ios.
19333). J.P.U.L.
ELTECHE. O cetate in Palstina, data tribului lui
Dan (los. 19:44), si transformata ulterior intr-0 cetate
levitica (Ios. 21:23). Sanherib o mentioneara (Al-
takij in analele lui referitoare la anii 701/700 i.d.Cr.,
impreuna cu Timna, printre cetatile cucerite (Chicago
Cylinder 3. 6; Taylor Cylinder 2. 82-83). Unii iden-
tica localitatea cu Chirbet el-Muqanna, la cca 40 km
localitate sa e "Ecron; 0 altemativa ste 'Ie1l-esh-
Shalaf, 16 km NNE de Asdod (Mazar).
BIBLIOGRAFIE. D. D. Luckenbill, The Annab of
Sennacherib, 1924, p. 32; W. F. Albright, BASOR 15,
1924, p. s; B. Mazar, 11:1 10, 1960, p. 72-77.
- T.C.M.

ELTAFAN. (Ebr. 'eLsphEn, ,,DI.1Il\X1EZ\1 a ascuns).
1. Numit de asemenea Elitafan. Un u al lui Uziel, un
levit (Exod. 6:22) care, impreun cu fratele sau Mi-
eael, au scos afara trupurile moarte ale lui Nadab i
Abih. care au fost omoziti pentru ca au pingrit
altarul (Lev. 10:1-5). Fiind un lider al cohatitilor in
pustie (Num. 3:30), el a fost tatl unei familii de preoti
(1 Cron. 15:8; 2 Cron. 29:13).
2. Un u al lui Para care trebuia s ajute Ia
imprgirea Canaanului in calitate de reprezentant al
tribului Zabulon (Num. 34:25).
D.W.B.
EMANUEL. (Ebr. 'imm5n'E1, "Dumnezeu este cu
noi"). Cuvintul ate gisit de doua ori in VI (Is. 7:14;
8:8) i o singura data in NT (Mat. 1:23). S-ar putea
s e folosit de asemenea in Is. 8:10.
Pentru a intelege semnicatia cuvintului, care in-
seamna ,,Dumnezeu ate cu noi, trebuie s observm
contextul in care apare. Siria ei Israel au dorit s5
formeze 0 cu Iuda, pentru a se opune puterii
crescinde a Asinei. Iuda a eovit, iar Siria i Israel au
Imam s-i pedepseasc. Cind a auzit aceasta gtire,
Ahaz a tnemurat. Isaia s-a dus la el ca s5~i spuna 05 nu
avea de ce se teme. Puterea dumanilor si era aproa-
pe epuizata i ei nu puteau s5-i fac nici un ru. Isaia
chiar i-a poruncit sa cear un semn care s5 conrme
mesajul divin. Aha: a refuzat s5 cear un semn. De
aceea, ca rspuns pentru regele fitarnic, Isaia anunt
ca Domnul va da poporului lui Iuda un semn. In
vedenia sa profetul a vzut 0 fecioar ('aImd, adici, 0
femeie necisitorita), care te insincinati $i care este
aproape si nasci un n ciruia ii va pune numele
Emanuel.
In orice interpretare a acatei profetii sint trei
factori pe care trebuie s-i avem in vedere.
:1 Naterea copilului trebuie s e un semn. Este
adevrat ca semnul in sine nu trebuia sa e 0 minune,
dar in acat context special, dupi porunca data lui
Ahazscearilunsemndinlocuriledejossaudin
Iocurile de sus, am indreptatiti s agteptm u.n semn
cum a fost mis_>carea umbrei inapoi pe caclranul solar;
o natere care mmeaz.-I cursul obinu.it al namrii nu
s-ar pa-area sa e un semn care s5 intruneasca criteriile.
In acest context trebuie observat ca problema este
complicata i mai mult de faptul c nu poate o
referire Iocali Ia Ezechia, deoarece Ezechia fusae
nscut deja.
b. Mama copilului ate o femeie necstorit. De
ce a folosit Isaia cuvintul acata aparte, 'almd, cind s-a
referit la ea? S-a armat uneori c daca Isaia ar fi vrut
s5 ne vorbeasca dapre o natere din fecioar ax avut
la dispozitie un cuvint adecvat, 5i anume, lfgtlld. Dar
0 examinare a folosirii acatui cuvint in VT arat ci
termenul este foarte nepotrivit pentru acest scop,
intrucit ar fost ambiguu. Cuvintul bguld poate in-
dica 0 fecioar, dar cind acata este cazul ate ada-
ugat adaea expraia "nici un brbat n-avusae lega-
turi cu ea (cf. Gen. 24:16). Cuvintul poate indica i o
fecioar logodit (cf. Deut. 22:23 .u.n-n.). In acat
ultim caz fecioara ate cunoscut ca ,,sot:ia ('iB'z2)
acelui brbat, iar el ate sotul ('13) ei. Dar cuvinml
b'giId poate indica de asemenea 0 femeie cstorit
(loel 1:8). Pe baza acatui ultim pasaj s-a propagat 0
traditie printre evrei potzivit creia cuvintul s-ar putea
referi la 0 femeie castorita. Prin urmare, daca Isaia ar
folosit acat cuvint, nu ax fost cla: la ce fel de
femeie s-a gindit, daca era fecioari sau dac era
cstorit. Alte cuvinte ebr. care ii stteau la dis-
pozitie nu emu satisficitoare. Dac at vrut s arate
c5 mama a fost o femeie tinari-I, ar folosit mai curind
cuvintul obignuit na "rd (,,fat5) . Cind folosate cuvin-
tul 'almd, Isaia folosate cuvintul care nu ate aplicat
niciodati (e in Biblie, e in alte scrieri din Orientul
Apropiat) decit unei femei nemiritate. Aceast femeie
nemiritata putea imoral in care caz naeterea nu ar
putut priviti ca un semn. Pnn urmaxe, me rmine
alternativa ca mama a fost 0 femeie buni dar neca-
satorit; cu alte cuvinte, nagterea a fost suprana-
turali. Tbcmai prezenta acestui cuvint, 'almd, face ca
aplicarea pasajului la 0 nagtere local s5 e dicil,
daci nu chiar imposibil.
c. Tkebuie 55 remarcim forta termenului ,,Ema-
nuel. 0 citire normal a pasajului ne-at face s5 atep-
tam ca prezenta lui Dumnezeu s e vizut in nag-
terea copilului insuei. 'Ibm.i, aceasta interpretaxe este
contestati gi este respins cu tarie de majoritatea
scriitorilor modemi care trateaza acat pasaj. Pre-
zenta lui Dumnezeu, spun ei, poate vizut mai
degmb in izbvirea lui Iuda de cei doi dugmani ai sai
din nord. Na$terea copilului ate indicat ca o masur
a timpului care avea s treac pina la indepirtarea
celor doi dugmani. O asemenea perioadi de timp avea
s e scurt - un copii invat deosebirea dintre bine i
ru Ia o vista fraged. De aceea, in decurs de 2 ani,
sau poate chiar mai putin, Iuda nu ar avea de ce s se
mai teami de Siria ei de Israel. In aceasti izbvire avea
s e manifatat prezenta lui Dumnezeu 5i ca semn
sau ca garantie a acatei izbaviri, o mama oarecare
avea s pun copilului sau numele Emanuel.
Aceasta interpretare ridic nite probleme foarte
mari ei nu reu.a_te =5 dea un rspuns la ele. Ce drept
ar avea 0 mama oarecare s numeasc pe un anumit
copil al ei ,,EmanueI"? De unde putea ea s gtie ca ul
ei gi nu un altul va semnul c in deems de aproxi-
mativ 2 ani prezenta lui Dumnezeu avea s e mani-
festat in izbvirea lui Iuda de Siria gi Israel? in
plus, de unde putea gti Israel ca s-a nascut un anumit
copil ca rspuns la profetie i c naeterea acatui copil
special este un semn promis? S-ar prea ca dac
profetia se refer Ia 0 natere local, copilul care urma
s5 e nscut trebuia s5 e o persoan proeminent.
Cea mai proeminenti persoan, Ezechia, ate exclusa
gi de aceea trebuie s presupunem ca este un copil al
lui Isaia sau un alt copil a.l lui Ahaz. Dar i lucrul acata
este exclus de folosirea cuvintului alm. Nici sotia lu.i
Ahazinicisot1'a lui Isaia nu puteau descrise pe bun
dreptate ca 'almd, pentru simplul motiv c amindoua
erau femei castorite.
Prin ux-mare, pare cel mai potrivit $5 se aplice
numele Emanuel Copilului insugi. In naeterea lui tre-
buie gsit prezenta lui Dumnezeu. Dumnezeu a venit
la poporul Su in persoana unui Copilae, acelagi Copi-
lag pe care Isaia II numate mai tiniu ,,Dumnez.eu tare
(H gibbr). Aceast inter-pretare ate intrita de fap-
tul c5 Isaia caut s-i convinga pe oameni s nu-i
pun increderea in regele Asiriei. Ajutorul pentfu
natiune nu vine de la Asiria, ci de Ia Dumnezeu. In
momenta] acata intunecat Dumnezeu este cu popo-
rul Su. El este itilnit in nagterea unui Copil.
 Pruncia Copilului divin este o masur a timpului
caresevasc\u'gepinacindAhazvae1iberatdeteama
de cei doi duemani ai sai din nord (Is. 7:15-16). Ahaz
a respins semnul cu Emanuel i i-a indreptat privirile
spre regele Asiriei. Regele acela gi succaorii sai an
cauzat caderea gar-ii lui Iuda, dar pentru o ramagiga a
fost data promisiunea lui Emanuel i in Emanuel d
aveau sa gaseasca speranta i salvarea lor.
BIBLIOGRAFIE. E. J . Young, The Book of Isaiah, 1,
1964; E. W. I-Iengstenberg, Christology of the Old
Testament, 1856, 2, p. 26-66; J. G. Machen, The Virgin
Birth of Chrisq 1930; J. Lindblom, A Study on the
Immanuel Section in Isaiah, 1957/8; J. S. Wright, C.
Brown, NIDNTT 2, p. 86 .unn.
E.J.Y.
EMAUS.Unsatla60destadii(11km)deIerusalim,
spre care mergeau 'Cleopa i un alt ucenic atunci cind
li s-a aratat Isus dupl inviere (Luna 24:13). Locali-
tatea nu poate identicata cu certitudine. O posibi-
litate at oraaul cunoscut in prezent sub nuinele
,,Amwas", la 32 km VNV de Ierusalim, unde Iuda
Macabeul l-a invins pe Gorgias in 166 i.d.Cr. (1 Mac.
3:40, 57; 4:3). Dar aceasta localitate nu este la depar-
tarea de Ierusalim indicat de Luca (afara de cazul ca
varianta 160 de stadii, in Codex Sinaiticus gi in alte
manuscrise, past:-eaz textul original); de asemenea,
ar 0 cltorie lunga, dar nu imposibil, pentru cei
doi clatori.
Dintre localitapile aate la 1 1 km de Ierusalim an
fost sugerate doua. in secolul 1 a existat un sat la
El-qubeibeh 5i cruciatii au gasit acolo un fort numit
Castellum Emmaus; din nefericire, numele nu poate
urrnrit in decmsul istoriei pine in secolul J. Josephus
(BJ 7. 217) mentioneaza o colonic militara a lui
\bpasian la Ammaous, la vreo 6 km V de Ierusailm.
Aceasta localitate a fost identicat cu Kaloniye (lat.
colonia) sau cu Kh. Beit Mizza (Mozah din vechime);
i in cazul acata dlSDiIl3 nu este cea indicata, afara
de cazul ca presupunem ca cele 60 de stadii mentio-
nate de Luca se refer-5 la lungimea totala a clatoriei.
BIBLIOGRAFIE. J . Finegan, The Archaeology of the
New Testament, 1969, p. 177-180; ZPEB, 2, p. 299
s.urm.
' I.H.M.
EMIM. Vechii locuitori ai Moabului, cane an fost
btuti in cirnpia "Chiriat.haim de ctre Chedorlaorner,
pe vremea lui Avraam (Gen. 14:5). Ei au fost dacrii
de Moise ca un popor mare i numems, care putea
comparat cu ii lui Anac (Deut. 2:10). Este evident
ca ei erau considerati ca un popor dintre cele cunos-
cute ca Refaim, dar erau numiti 'miTm, ,,fiinte
infricoeatoare de moabitii care au ocupat tinutul in
urma lor (Deut. 2:11). Iii nu sint mentionati in afara
Bibliei. (*URIA$l.)
T.C.M.
ENDOR. Localitatea modema 'En-dr, Ia 6 km S de
Mt. Tabor. Localitatea a fost data lui Manase, dar nu
a fost cucerita din miinile canaanitilor (Ios. 17:1 1-12).
Vrajitoarea de la Endor, la care a rners Saul inainte de
ultima sa lupta (1 Sam. 28:7), era, probabil dintre
aca canaaniti, deoarece evreii incercaserii s elirnini
asemenea pracnci (1 Sam. 28:3).
RJ.W.
EN-EGLAIM (Ebr. 'rl- 'elayim, "izvorul celor doi
vitei). Un loc mentionat 0 singur-5 data (Ezec. 47:10),
situat pe tarmul Mai-ii Moarte. Da_i localizarea este
necunoscuta, referirea la *En-Ghedi sugereaw ca s-ar
aa in sectorul de NV. Localitatea aceasta este diferit
de Eglaim ('ela_yim, Is. 15:8), un ora in Moab.
BIBLIOGRAFIE. GTT, p. 459-460; W. R. Farmer, BA
19, 1956, p. 19-21.
T.C.M.
EN-GANIM (Ebr. 'n-gannfni, ,,izvorul gradinilor).
1. Un ora din moeteninea lui Iuda, in $efala (Ios.
15:34); probabil ca ate localitatea moderni Beit
Jamal, la 3 km S de Bet-$ema.
2. O cetate levitica din teritoriul lui Isahar (Ios.
19:21; 21:29; numit Anem in 1 CI'Dn. 6:73). Iden-
ticat cu diferite localittiz Jenin, Olarn sau Chirbet
Beit Jann, la SV de Tiberias.
G.G.G.
EN-GI-IEDI (Ebr. en-gedi. .11-Vorul iedului). o om
important i un izvor de apa dulce la V de Marea
Moat-ta, in teritoriul lui Iuda (Ios. 15:62). David s-a
ascuns aici (1 Sam. 23:29; 24:1 .urm.), intrucit rere-
nul accidentat gi fertil au cut sa e un loc ideal de
refugiu. Renumit pentru plante aromate gi parfumuri
(Cint. 1:14). Excavatii fcute in 1949 i 1961-1965
au scos la lumina citeva fortrete gi ruinele unei sina-
gogi. Hataton-Tamar = En-Ghedi (Gen. 14:7; 2 Cron.
20:2). Vezi IMEHL, p. 370 $.urm.
(J.G.G.
EN-HACORE (Ebr. n-haqq6rE'). lzvorul din Iehi
din care a but Samson dupa ce i-a omorit pe listeni
cu 0 falca de mgar (Jud. 15:19). Nici unul dintre
locurile mentrionate in intimplare nu a fost identicat.
En-Hacore ar putea insemna ,,izvoru1 potimichii
(vezi, En-Ghedi, ,,izvorul caprei"), dar Jud. 15 da 0
explicatsie coerenta a originii numelui, aratind ca in-
seamna ,,izvoru.l celui ce striga.
.1 .A.M.
EN-HADA. ,,Izvor iute, numele unui loc in mote-
nirea lui Isahar (Ios. 19:21). Au fost sugerate mai
multe identificari (vezi GT1} p. 185), dar locul inc nu
a fost stabilit cu certitudine.
T.C.M.
EN~HA'l0R. Numele unui loc din teritoriul lui Nef-
tali (Ios. 19:37). Localizarea are necunoscut, dai
au fost sugerate mai multe locuri (vezi GTI, p. 198).
Este diferit de *1-Iator.
T.C.M.

ENOH. 1. Fiul lui Cain (Gen. 4:17), al carui nume a
fost dat unei cetati.
2. Fiul lui Iared ei tatal lui Metusala (Gen. 5:18,
2 1) . Enoh a fost un om de o sntenie remarcabila, care
s-a bucurat de o par'.a.ie apropiata cu Dumnezeu
(Gen. 5:22, 24; pentru expraia .3 umblat -1 Dum-
nezeu, vezi Gen. 6:9; Mica 6:8; Mal. 2:6).1a fel ca si
Hie (2 imp. 2:11), el a intxatin prezenta lui Dumnezeu
rara sa moara (Gen. 5:24).
Este probabil ca limbajul din Ps. 49:15; 73:24
reflecta istoria lui Enoh. In cazul acata exemplu!
inaltrii lui Enoh a jucat un rol important in originea
sperantei _evreiesti pentru viata cu Dumnezeu dupa
moarte. (In Apocrife, lntelepciunea 4:10-14 11 pre-
zinta de asemenea pe Enoh ca un exemplu remarcabil
de neprihanire si speranta pentru viata vanica.)
In NT, Evr. 11:5 s.urm. inaltarea lui Enoh are
atribuie credintei sale; expresia ,,p1acut lui Dum-
nezeu ate traducer-ea in l.XX a expraiei ,,a umblat cu
Dumnezeu (Gen. 5:24). Iuda 14 .urm. citeaza o
profetie airibuita lui Enoh, gasita in 1 Enoh 1:9.
ln perioada intertatamentala Enoh a devenit un
personaj popular: vezi Eclaiasiicul 44:16; 49:14, 16
(ebr.);Jubi1eele 4:14-26; 10:17; si 1 Enoh. Probabil
ca legenda lui Enoh a fost elaborata in diaspora babi-
loniana ca echivalent al inteleptilor antediluvieni din
legenda rnesopotamiana. Astfel, Enoh a devenit inven-
tatorul artei scrisului si primul intelept care a primit
revelatii cera_ti dapre secretele universului si 1e-a
tranmis in sci-is generatiilor care au urmat.
In traditia veche cunostintele lui stiintjce sint
remamabile, acatea ind dobindite in cilatorille lui
prin cer, insotit de ingeri ciluzitorig ele sint din
domeniul astronomiei, cosmog-raei si meteorologiei,
si sint reprezentate printre altele de calendarul solar
folosit la Qumran. El a fost de asemenea profetul lui
Dumnezeu impotriva ingerllor cazup. Ttaditia de mai
tiniu (secolul a12-lea i.d.Cr.) pune accent pe invita-
tura lui edca si in special revelatiile lui apocaliptice
daprek cursul istoriei lumii pina la judecata de pe
un-na. In Cornparatii (1 Enoh 37-71) el ate idencat
cu Fiul maianic al omului (71:14-17), iar unele tra-
ditii evreiati de mai tirziu 11 identica cu personajul
Metatron, care era aproape divin (Targum of Pseudo-
Jonathan, Gen. 5:24; 3 Enoh). Scrierile apocaliptice
ale pnmilor crestini indica faptul ca ei asteptau ca
Enoh sa se intoarca pe pamint impreuna cu Hie, inai.n-
te de Srait.
1 Enoh (Enoh etiopian) ate una dintre cele mai
importante lucrari intertatamentale. Textul complet
s-a past:-at numai in limba etiopiana, dar unele sec-
tiuni s-au pastxat si in greaca, iar fragmente impor-
tante din originalul aramaic sht accaibile in prezent
in manuscrisele de la Qumran. 1 Enoh cuprinde cinci
carti: Cartea Veghetorilor (1-36), Comparatii (37-
71), Cartea Astronomici (72-82), Cartea Viselor (83-
90) si Epistola lui Enoh (91-105). Manuscrisele de la
Qumran includ fragmente din acate carti, cu exceptia
Comparatiilor, si de aceea acestea sint datate in gene-
ral in secolul 1 d.Cr. Tot de la Qumran provin si
fragmente ale unei carti necunoscute pina in prezent,
(Lana Uriasilor, care probabil ca a fost la inceput a
cincea carte din Pentateuhul lui Enoh, si care a fost
inlocuita mai tirziu de Comparatii.
Manuscrisele de la Qumran ne ajuta sa claricam
datele acator lucrri. Cele mai vechi sect_:iuni sint
Cartea Mtronornica si 6-19: ele an fost scrise int:-o
perioada care se situeaza intre inceputul secolului al
2-lea i.d.Cr. si secolului al 5-lea. Cartea Vbghetorilor
(care include 6-19) se incadreaza int:-e jumatatea
secolului 1 si probabil jumatatea secolului al 3-lea
i.d.Cr. Cartea Viselor dateaza din 165 sau 164 i.d.Cr.
Epistola lui Enoh si Cartea Uriaeilor s-ar putea sa
dateze de la sritul secolului al 2-lea i.d.Cr.
Alte lucriri care poarta numele lui Enoh dateaza
dinera Comparatiile (1 Enoh 37-71) - impor-
tante probabil ca ilustratie pentru folosirea in Evan-
ghelii a exp1esiei.,Fiul omului - par sa e o lucrare
evreiasca, dai unii au sustinut c ate de origine
3 Enoh (Enoh ebraic) este o lucrare evreiasca,
dar data este contmversata. 2 Enoh (Enoh slavon) ate
o lucrare cratina scrisa ulterior care s-ar putea sa
include material evreiesc.
BIBLIOGRAFIE. R. H. Charla, The Book of Enoch,
1912; P. Grelot, Rechercha de Science Religieuse 46,
1958, p. S-26, 181-210; J. T. Milik, The Books of
Enoch: Aramaic Fragmens from Qumrdn Cave 4,
1976.
R.J.B.
ENOS. Fiul lui Set si tatal lui Cainan (Gen. 4:26;
5:6-11; 1 Cron. 1:1; Luca 3:38). El a trait 905 ani. Pe
vremea lui oamenii au inceput sa cheme Numele lui
Iahve. Cuvintul ebr. mat, ,,om, apare de vreo 42 de
ori in V'I si sugereaza adaea aspectul de fragilitate i
mortalitate (Iov 4:17); verbul corespunztor, 'na.
inseamna ,,a slab (vezi "ADAM).
N.H.
EN-RIMON (Ebr. 'n-rimmdn, ,,izvorul rodiei). Un
sat din Iuda, ocupat din nou dup Exil (Neem. 1 1 :29).
Fie ca a fost format prin unirea a doua sate separate,
Ain si Rirnon, asa cum citim in Ios. 15:32; 19:7; 1
Cron. 4:32 - En-Rimon a fost intotdeauna un singur
sat, situat la inceput in teritoriul lui Iuda (Ios. 15:32),
dar transferat la scurta vreme in stapinirea lui Simeon
(Ios. 19:7). A fost identicat cu Umm er-Ramamin, la
15 km N de Beerseba. M.A.M.
EN-ROGUEL (Ebr. n-FEW, nmina piuarului).
Un izvor din afara Ierusalimului, la vreo 200 de m de
conuenta viii Hinomului cu valea Chedronului. In
zilele noastre ate cunoscuta sub numele de ,,nna
lui Iov. Fintina a marcat un punct pe granite de N a
lui Iuda (Ios. 15:7) inainte ca David sa cucereasca
lerusalimul (2 Sam. 5:6 $.urm.).
Naratiunea incercarii nereuaite a lui Adonia de a
ocupa tronul lui David, care era batrin, sugereaza ca
locul acata avea asocieii cultice (1 lmp. 1:9 s.urm.).
R.J.W.
EN-$EME (Ebr. 'n-s'emel, ,,izvorul soarelui). Un
punct de pe granita dintre Iuda si Beniamin, la 4 km
E de Ierusalim, mai jos de Muntele Maslinilor si putin
Ia S de Ierihon; in prezent este numit uneori ,,Izvorul
apostolilor- corespunde actualului Ain I-laud. D D

EPAFRA. ln Col. 1:7; 4:12; Filim. 23, unul dintre
prietenii $1 colaboratorii lui Pavel, numit de Pavel
,,tovaras de slujbe si ,,IOV1'd$ de inchisoare. Numele
ate o abreviere a lui Epafrodit, dar probabil ca Epafra
nu trebuie confundat cu Epafrodit din Filip. 2:25;
4:18 (cum face T. R. Glover, Paul of Tarsus, 1925, p.
179). Putem deduce ca Epafra a evanghelizat cetatile
din valea Lycus, in I-rigia, sub indrumarea lui Pavel, in
timpul lucrarii acaruia in Efa; Epafra a inintat
bisericile din Colose, I-lierapolis si Laodicea. Mai tirziu
l-a vizitatpePaveli.ntimpceeraininchisoareinRoma
iarva_ti1e dapre starea bisericilor dinvalea Lycus l-au
determinat pe Pavel sa serie Epistola ctxe Coloseni.
BIBIJOGRAFIE. J. B. Lightfoot, St Paul's Epistle to
the Colossians and Philemon, 1879, p. 29 s.urm.
F_F.B.
EPAFRODIT. Un cratin macedonean din Filipi. Nu
exista motive sa- lidenticam cu Epafra din Col. 1:7;
4:12 sau Filim. 23. Numele lui inseamna ,,placut sau
,,fermecator'. Pavel il numeste ,,tri.misul (mesagerul)
vostru (hymn apostolon, Filip. 2:25), unde termenul
utilizat ate adaea tradus in celelalte locuri in care
apare cu: .,apostol. Aceasta nu inseamna ca Epafrodit
a detinut vreo functie in biserica din Filipi; el a fost
doarun maager (cf. 2 Cor. 8:23) cane a dusdin partea
bisericii un dar pentru Pavel, aflat in inchisoare in
Roma. El s-a irnbolnavit grav, poate ca rezultat al
eforrului facut in caltoria de la Filipi la Roma, sau in
timpul slujirii lui Pavel la Roma. ln Filip. 2:30 ni se
spune ca ,,si-a pus viata in joc. Cuvlntul folosit este
paraboleusamenos, ,,si-a riscat viata, de la parabo-
leueschai, ,,a miza, a se aventura.
BIBLIOGRAFIE. J. Agar Beet, ,,Epaphrodit\-Ls and
the gift from PhiLippi, The Expositor, 3rd Seria, 9,
1889, p. 64 s.urm.; C. O. Buchanan, .,EPaPl'iroditus
Sicknas and the Letter to the Philippians, EQ 36,
1964, p. 157 s.urm.
D.O.S.
EPICURIENI. Niste lozo pe care Pavel i-a intilnit
in Atena (Fapt. 17:17) iaceau parte din aceasta scoa-
la, al carei cel mai cunoscut reprezentant ate poetul
roman Lucretius. Fondatorul, Epicur, s-a nscut in
anul 341 i.d.Cr. in insula Samos. Primele studii le-a
fcut sub indrumarea lui Eusiphana, undiscipol al lui
Democrit, care l-a invatat sa priveasca lumea ca ind
rezultatul intimplatoare si ca o combinatie de
parricule atomice. El a trait pentru o vreme in exil si
in saracie. 'I1eptat a adunat in jurul sau un cere de
prieteni _i a inceput s-i invete doctrinele sale carac-
teristice. In anul 306 s-a stabilit la Atena, in faimoasa
,,Gr5dina care a devenit sediul scolii. A murit in 270,
in urrna unor mari suferinte datorate unei boli inteme,
dar avind pace sufleteasca.
Experientele fondatorului, cuplate cu incertitu-
dinea generala cu privire la viata in ultimele secole
inainte de Cristos, a lsat o amprenta speciala asupra
invataturii epicu!leni101'. lntregul sistem a avut in
vedere un scop practic, obtinerea fericirii prin deta-
sare senina. Atomismul lui Democzit a izgonit orice
teama de interveniie divina in viata sau de pedeapsa
dupa moarte; zeii duc 0 viata de perfecta detasare
senina si nu au nimic a face cu existenta umana, iar
moartea produce dispersarea nala a atomilor nostri
constituenti.
Epicurienii au gasit satisfactie in limitarea dorintei
si in bucuriile si mingiierile prieteniei. Urmarirea ex-
travaganta a placerii, care ea sensul modem al ter-
menului ,,epicurean, a fost o pervenire ulterioara a
cautarii lor dupa fericire.
Este usor sa vedem de ce epicurienii au gasit
ciudata si de neacceptat invagatura lui Pavel dapre
inviere. Rabinii evrei au folosit cuvintul apiqdros pen-
tru a indica pe cineva care tagaduiate viata dupa
moarte, iar mai tirziu ca sinonim pentru ,,necredi.n-
cios.
BIBLIOGRAFIE. Usenet, Epicurea, 1887; A. J . Fa-
tugiere, Epicurus and his Gods, E. 'l., 1955; N. W. de
Witt, Epicurus and his Philosophy, 1954.
M.H.C.
EPISCOP.
I. Folosirea termenulul
ln greaca clasica atit zeii cit si oamenii pot dacrisi
ca episkopoi sau ,,supraveghetori, intr-un sens ge-
neral, nespecic; inscriptii si papirusuri cu ciculatie
larga folosesc cuvintul pentru a daemna magistrati,
care par sa administrat uneori veniturile de la tem-
plele pagine; Plutarch (Numa 9) il numeste pe ponti-
ful roman episkopos al Vatalelor Virgine; cuvintul
poate fi folosit de asemenea cu privire la lozo, in
special la cei din $coala Cinicilor care actionau ca
indrumatori spirituali. LXX foloseste acelasi termen
pentru a dacrie pe supraveghetori sau pe oteri
(Neem. 11:9; ls. 60:17), iar episkopi se refera la 0
yizita a lui Dumnezeu (Gen. 50:24: cf. Luca 19:44).
In NT numele ate folosit in mod special pentru Cristos
(1 Pet. 2:25), apoi pentru slujba apostolica (Fapt.
1:20, citind Ps. 109:8) $5., in ne, pentru liderii unei
adunari locale (Fil. 1:1). l
i v
II. Calltiti ai fxmctii
Este improbabil ca folosirea cratina a termenului s5
fost copiata din surse pagine sau iudaice; a fost
preluat ca o dacriere generala a unei functii de ras-
pundere, iar sensul a fost denit potrivit cu calitatile
cerute de Biseric. Acatea sint enumerate in 1 Tim.
ii
l
3:1 s.urm. si in Tit 1:7 .urm.: caracter moral irepro-
sabil, capacitate de a invata pe altii, ospitalier, ama-
tor, om cu experient, capabil sa conduca, om de
it
integritate daavirsita, sau, cu alte cuvinte, calitatile
cerute unui bun invatator, pastor si adn-iirukuator.
Este aproape cert ca termenii ,,episcop,, si "',,prabiter
sint sinonimi in NT. ln Faptele 20:17, 28 Pavel ii
descrie pe prabiterii de la Efes ca episkopoi; el spune
ca Duhul Snt i-a facut supravaghetori ai turmei si am
[I
4
putea spune ca aceasta ne d5 de inteles Ci abia acum, '1
in absenta lui, aveau ei s preia indatoririle episcopale
pe care le-a indeplinit pina atunci Pavel; dar folosirea
terrnenului in alta parte, ca un termen obisnuit, con- 4
1
trazice aceasta interpretare. Astfel, in Tit 1:5, Tit ate
indemnat sa ordineze presbiteri si, imediat dupa aceea
(v. 7), referindu-se in mod evident la aceleasi per-
soane, sint dacrise calitatile unui episcop; si aici
verbul episkopein ate folosit pentru a descrie functia
prabiterilor in 1 Pet. 5:2, si in timp ce 1 Tim. 3 se
lirniteaz la episcopi si diaconi, mentionarea pres-
biterilor in 5:17 sugereaza ca prabiter ate un alt
 nume pentru episcop. Au existat mai multi episcopi in
biserica de la Filipi (Filip. 1:1) si de aici putem trage
concluzia oi ei au functionat ca un comitet de con-
ducere.
> 111. P01-mm-ea eplscopatului monarhlc
in NT nu exista nici o urma de conducere de catre u.n
5i_1-igur episcop; lui Iacov la lei-usalim (Fapt.
15:13; 21:18; Gal. 2:9, 12) a fost o exceptie si a fost
rezultatul relatiei sale personale cu Cristos; dar in-
fluenta ate un lucru diferit de o functie. Dintre Pa-
l apostolici, Ignatius ate sing-urul care insisti
asupra episcopatului monarhic, dar nici chiar el nu
armacaaceastaaroinstitutiedivina; unargument
care ar fi fost hotaritor, daca l-ar avut la dispozitie
ca sa-1 folsoeasca. Jerome, inn-un comentariu dapre
Tit 1:5, noteaza ca suprematia unui singur episcop a
aparut ,,prin obioei si nu print:-o rinduiala stabilita de
Domnul, ca o modalitate de a preveni schismele in
Biserica (cf. Ep. 146). Pare mai probabil ca epis-
copatul monarhic sa fi aparut in biserici locale atunci
cind un om inzestrat a obtinut conducerea penna-
nenta a comitetului de prabiteri-episcopi, sau cind
biserica s-a extins si presbiterii au fost imprastiati la
adunrile noi, lasind doar unul singur dintre ei in
biserica mama. I-Iamack crede ca presbiterii formau
l grupul conducator, in timp ce episcopii si diaconii
reprezentau conducatorii liturgici si administratorli
folositi de ei. Altii au vzut originea episcopatului de
mai tirziu in pozitia detinuta de adjunctii lui Pavel,
Timotei si Tit; dar acestia nu sint numiti niciodata
episcopi si in scrisorile adresate lor nu gasim nici 0
prevedere clare pentru numirea unor succesori per-
sonali. Oricare ar fost motivele pentru formarea
episcopatulul rnonarhic, efectul acat-uia a fost impar-
tirea sarcinllor si atributgiilor prabiterului-episcop,
unele sarcini revenind episcopului, iar altele pra-
biterului.
l
Nu stim cum au fost instalati in functie episcopii
la inceput; dar accentul pe alegerea poporului in
Faptele 6, Clement din Roma si Didache sugereaza ca
acata a fost un obicei vechi; nu incape indoiala ca a
I
fost urmat de rugaciune si punerea miinilor (CON-
DUCEREA BISERICII).
BIBLIOGRAFIE. Vezi de asemenea SLUJIRE si
"PRESBITER.
G.S.M.W.
R.T.B.
E mai multe elemente personale, Romani contine mai
EPISTOLA. Cuvintul gr. epistolEi cel latirl, epistula
l reprezinta o scrisoare de orice fel: aceasta era
o simpla comunicare scris intre doua persoane aflate
la distanta una de alta, fie ca era personala, par-
ticulara sau ocial. In sensul acata epistolele fac
parte din mostenirea tuturor popoarelor _literate si
example pot gasite in VT (2 Sam. 11; 1 lmp. 21; 2
Imp. S; 10; 20 2 Cron. 30; 32; Ezra 4-S, 7; Neem. 2;
6; Est. 1; 3; 8-9; Is. 37; 39; le. 29) si in papirusurile
gr. din Egipt (vezi, toate colectiile mari de papirusuri
care au fost publicate, passim, i in special corapon-
denta lui Zenon). O asemenea scrisoare a fost dacrisa
de Demetrius, Typoi eputolikoi (secolul 1 i.d.Cr.), ca o
conversatie scrisa; in lucrarea sa Despre stil 3. 223
s.u.rm., Demetrius il citeaz pe Artemon, colectionarul
antic al scrisorilor lui Aristotel, care le numa_te juma-
tag de dialog.
Dar cele mai vechi colectii de scrisori grecati care
sint considerate in general autentice, cel putin in
parte, sint cele ale lui lsocrata si Platon si ele arata
deja o tendinta de a folosi scrisorlle, sau scrlerea
epistolara, pentru un scop mai larg decit simpla com-
unimre particular sau ociala; astfel, intre scrisorile
lui Isocrates (368-338 i.d.Cr.) se aa citeva cuvintari
sau introduceri la cuvintari, iar a $aptea Scrisoare a
lui Platon (cca. 354 i.d.Cr.) ate o combatere a con-
ceptiilor gresite raspinflite in general cu privire Ia
lozoa si conduita sa. In ambele cazuri scrisorile sint
datinate altor cititori decit cei carora le-au fost adre-
sate si in felul acata reprezinta o forma de publioare.
Putem face o comparatie cu scrisorile adraate ,,Edi-
ln ciuda sentimentului subintela, si uneori ex-
primat, ca acate scrisori nu au nici proportiile si nici
continutul tematic al unor adevarate scrisori, ci sint
de fapt ,,scrieri la care au fost adaugate ,,salutari
(Demetrius, Despre stil, loc. cit.), forma epistolara a
continuat s e folosita pentru publicatii lozoce,
stiintice si literare (de ex., Epicur, Epistole, si cele trei
scrisori literare ale lui Dionysius din Halicarnas). Teo-
ria si practica scrierii epistolare a ajuns sa e tratata
de profaorii de retorica (de ex., Demetrius, Despre
stil; idem, 1}/poi epistolikox), iar redactarea de scrisori
in stilul unor oameni celebri constituia un exercitiu de
prosopopoeia in cadrul scolii retorice. In vremurile
elenistice si romane, cresterea nutnarului de scrisori
ctive poate atribuita unor asemenea exercitii si
dorintei bibliotecilor importante de a cumpra lucrarl
noi, in special ale unor oameni celebri.
G. A. Deissmann, confruntat cu simplitatea majo-
new scrisorilor de pe papirusuri, a ficut o distinctie
neta intre ,,scrisorile autentioe care sint personale,
directe, cu caracter temporar si neliterare, si ,,epis-
tole, care sint impersonale si sint datinate publi-
cului cititor si posteritatii si care au un carcater Literar.
Intrucit a observat o similaritate incontatabila intre
anumite elemente din Epistolele NT si papirusuri, el a
clasicat majorltatea Epistolelor lui Pavel precum si 2
si 3 loan ca ,,scrisori, Ev:-ei, lacov, 1 si 2 Petru, Iuda
si Apocalipsa ca ,,epistole, iar 1 loan ca o dian-ibd
(LAE3, cap. 3, p. 148-251). Dar distinctia nu poate
ram: atit de net, lntrucit atisti diferite grade ale
,,caracterului literar, diferite genuri si categorii de
,,public, si diferite feluri de publicatii.
Dintre scrisorile lui Pavel catre biserici, cele catre
Corinteni, Galateni, Filipeni si Taaloniceni contin cele
putine, iar Efeseni si Coloseni cele mai putine dintre
toate. Galateni si Efeseni sint cornpuse pe baza unui
plan retoric, dar toate epistolele au un numar consid-
erabil de elemnte retorice. In Epistolele Pastorale
referirile personale sint datul de numeroase si ele-
mentele retorice sint relativ putine. Epistola ctre
Filimon, considerata pe buni dreptate de can-e Deiss-
mann ca si cea mai personala scrisoare din NT gi
comparat cu Papirusul 417 de la British Museum,
ate scrisa totusi cu multe dibacie si contine elemente
retorice care pot observate in special cind o com-
param cu Ep. 8 a lui Isocrata si cu lypoi epistolikoi 12
a lui Demetrius. Epistola ctre Evrei ate scrierea cea
mai artistica, din punct de vedere literar, din NT. ind
compusa de la inceput pina la srsit pe strucrura
proem, thesis, d|'gEsi.s, apodeixis, epilogue, stabilita de
profaori greci de retorica, si ate scrisa in proz
periodic ritrnici. in Iacov, 1 i 2 Petru i Xuda exist
foarte pune referiri personale; toate au un carcater
literar, in special 1 Pemi, iar 2 Pemi i Iuda au un
pronungatcaracter retoric. 2 gi 3 loan par s e com-
uniciri particulate, iar 1 loan - aa cum o avem - nu
este sub form de scrisoare. Astfel, majoritatea Epis-
tolelor din NT prezinti o anitate mai mare sau mai
mici cu 0 predic; unele pot clasicate ca gi predici
scrise, in timp ce in altele elementele de scrisoare iau
0 form mai literar.
BIBLIOGRAFIE. LAE, p. 146 .urm.; R. Hercher,
Epistolographi Graaci, 1872; J. Sykutris, Epistologrw
phie, in RE, Sup. 5, p. 185-220; V. Weichert (ed.),
Demetrii et Libanii qui feruntur Typoi Epistoiokoi at
Epistoiomaioi Character: (Teubner), 1910; 0. Roller,
Das Formular der Paulinischen Briefe, 1933; M. Dibe-
lius, A Fresh Approach to the New Testament and Early
Christian Literature, E. T. 1936, p. 137-171, 185-189,
194-197, 205-213, 226-234. JHH
EPISTOLE CATOLICE (GENERALE) . in cursul
formrii Canonului NT, Epistolele lui Iacov, 1 gi 2
Pecru, 1, 2 i 3 loan i Iuda au ajuns s e grupate
impreun $1 s e numite ,,Episto1e catolice (gene-
rale) deoarece, cu excepgia a 2 i 3 loan, ele au fost
adresate unei categorii mai largi de cititori decit 0
biseric local sau 0 pexsoan. Clement din Alexan-
dria vorba_te despre epistola 11-imis de Conciliul din
Ierusalim (Fapt. 15:53) gi o numegte ,,epistola catolic
a tuturor apostolilor; Origen foloseete acest termen
cu referire la Epistola lui Bamaba, cit gi pentru Epis-
tolele lui loan, Pen-u i Iuda. Ulterior termenul ,,cato-
lic a fost aplicat Epistolelor care erau acceptate de
biserica universal i care erau ortodoxe (corecte in
crez) din punct de vedere doctrinar; in felul acata a
ajuns s e sinonim cu ,,autentic sau ,,canonic. Ast-
fel, cu privire la alte documente scrise in numele lui
Petru, Eusebius spune: ,,Nu grim ca ele s ne fost
transmise ca i scrieri catolice (EH 3. 3).
R.V.G.T.
EPXSTOLE PASTORALE. Cele trei epistole, 1 i
2 Timotei i Tit, au fost numite pentm prima oar
,,Episto1e pastorale in secolul al 18-lea i acest ter-
men a continuat s5 e in generalpentru a le desemna
ca grup. Acest titlu este doar in parte o descriere
corect a conginutului lor, deoarece ele nu sint strict
pastorale, in sensul de a da instrucgiuni pentru ingri-
jirea suetelor. D.G.
EPOCA PA .
I. Thbloul biblic
Epoca patriarhal care cuprinde perioada viegii lui
Avraam, Isaac i1acov este dscris in Gen. 12-50, degi
capitolele 39-50 se ocup mai mult de Xosif. Este
extxem de dicil s5 datm epoca patriarhal gi cer-
cettorii au preri diferite, datind-o intre 1900 i.d.Cr.
gi 1500 i.d.Cr. Datele biblice sint insuciente pentru
a solugiona problema i sintem silip' s propunem date
experimentaie comparind infomiagiile din istoriile pa-
txiarhale din Gn. cu i.nformap'ile extra-biblice din pri-
ma parte a mileniului a1 2-lea i.d.Cr. Mai exist inc o
dicultate legatla de schigarea unui tablou general al
epocii pauiarhale deoarece Gen. se concentreaz nu-
mai asupra citorva persoane. Grupul mai mare de
persoane inrudite al acestei familii denite atit de
ingust era probabil foarte numeros, provenind togi
din ginuturi de 1a NE de Palestina. in plus, pentru a
pune accentul pe aspectele religioase i teologice
importante, scriitorii biblici trebuie s selectat mate-
rialul lor dintr-o gam mai larg de tradiI_:ii disponi-
bile. De aceea, dac ne limitm numai la naratgiunea
biblici, impunem limitri extrem de mari pentru is-
toxic.
Patriarhii sint descrigi in Gen. in deplasarea lor pe
distange mari, din Mmopotamia pin in Egipt. Dinn-e
ora.e1e mengionate in narap'u.nea biblic i despre
care arheologia modem a artat 1:5 au fost ocupate
din prima parte a xniieniului al 2-lea putem aminti Ur
(Gen. 11:28, 3115:7), Haran(Gen. 11:31-32; 12:4-5;
27:43; 28:10; 29:4), Sihem (Gen. 12:6; 33:18),
Salem (lerusalim, Gen. 14:18), Gherar (Gen. 20:1;
26:1, 6, etc.), Dotan (Gen. 37:17) i probabil Hebron
(Gen. 13:18; 23:2, 19; 35:27) gi Betel (Gen. 12:8).
Documentele de la *Eb1a (cca. 2300 i.d.Cr.) atest
existenga la o dat timpurie a cet51_:i1or Sodoma, Go-
mora, Adma, Teboim, Bela (Gen. 14:2). 0rae impor-
tante care nu sint menyionate in Biblie i care au
inorit in perioada patriarhal sint Meghido, Hagor,
Lachis, Ghezer i1exihon. Orau1 mesopotamian Ur din
aceast perioadi nu a fost o cetate de mare impor-
tang politic, cum fusese la sritul mileniului a1
3-lea i.d.Cr., dar a reginut o inueng considerabii
asupra religiei $1 literarurii din regime. 0rau1 Mari
de pe Eufrat a inflorit tot in aceasti perioad gi, daj
nu este menpionat in Biblie, a produs aproximativ
20.000 de tbliye care arunci mult lumin asupra
acatei epoci.
in unele pasaje din Gen. sint date Iiste de oraee,
de ex. Aterot- Camaim, Ham i $ahve-Chiriataim,
orage aflate de-a lungul drumului strbtut de regii
invadatori din E (Gen. 14:5); ,,Cet5i1e din Cimpie
(Gen. 13:12; 19:25, 29); oragele prin care a trecut
Iacov la intoarcerea la Betel (Gen. 35:5) $i oragsele din
Egipt (Gen. 41:35, 48; 47:21 mg.). Este clar c din
Mesopotamia pin in Egipt au existat centre locuite,
e in safe deschise, e in orage cu ziduri, atit mari cit
gi mici. In Palmtina propriu-zis majoritatea oragelor
se aau in vi sau de-a lungul drumurilor majore.
in afara regixmilor locuite semi-nomazii treceau
cu turmele lor i fonnau 0 parte a unei societ
dimorfe in care triau in paralel locuitotii din orae $1
pislorii semi-nomazi. Acen'a din urm ii intindea
adesea tabra in apropierea oraelor (Gen. 12:6-9;
13:12-18; 33:18-20; 35:16-21; 37:12-17), uneori
practicau agricultura (Gen. 16:12 .un'n.) i luau par-
te la schimburile sociale i economice cu locuitorii din
orae (Gen. 21:25-34; 23:1-20; 26:17-33; 33:18-20)
i chiar locuiau in orae ca ,,rezideni strini pe dife-
rite perioade de timp (Gen. 12:10; 15:13; 17:8; 20:1;
21:23, 34; 26:3; 28:4; 32:4; 35:27; 36:7; 37:1; 47:4;
5). Astfel, anmci cind Lot gi Avraam s-au desprgit, bot
a obginut rezidenga in orau1 Sodoma i i-a intins
comil ,,c5tre Sodoma i sttea ,,1a Iacov $1
Esau prezi.nt2'z doui moduri de viag contrastante dar
complementare (Gen. 25:27-34), iar Iacov $1 si
s-au stabilit pentru 0 vreme la Sihem i au intrat in
societatea locuitorilor de la ora (Gen. 33:18-34:31).
 Observim cximpeie din viaga semi-nomadi a ps-
torilor care triau in corturi, deplasindu-se cu turmeie
lor, strbitind uneori distange considerabile, in cin-
tare de pguni qi izvoare, avind uneori conicte cu algi
oameni (Gen. 13:5-11; 18:1-8; 21:25-31; 24:62-67;
26:1-33; 29-31; 33:12-17; 36:6-8).Bogiii1e preguite
de Patriarhi an fost oile, asinii. boii, turmele icirezi1e
gi chiar "c5mi1ele (Gen. 12:16; 13:5; 20:14; 21:27-
30; 30:29; 31:1; 10, 38; 32:13-16; 34:28; 46:32;
47:16-18). Termenul *,,vite (b'hEmd) din unele pasa-
je include toate animeleie mici, dei Patriarhii an avut
vite, in sensul propriu al cuvintului, adic ,,boi, bqr
(Gen. 12:16; 20:14; 21:27; 34:28).
*C5ltoriile se pane c erau un lucru obignuit. In
cursul viep'i sale Avraam a ciltorit din Ur, in Mesopo-
tamia, pini in Egipt; Iacov a cltorit din Palatina
pin in Haran 5i inapoi (Gen. 28:35), iar mai tirziu in
Egipt. Probabil c existau drumuri comerciale biti-
torite, folosite de negustori, asemenea celor care l-au
dus pe Iosif in Egipt (Gen. 37:28-36).
Naragiunile despre Patriarhi menpioneaz dom-
nitori contemporani, faraonul din Egipt (12:15, 17,
20), anumigi ,,regi (ebr. meleli) din E, Amrafel din
$inear, A1-ioc din Elasar, Chedorlaomer din Elam i
Tidal din Goim (14:1), domnitor-ii mai mici din regiu-
nea Sodorna gi Gomora (14:2), "Melhisede<:, regele
Salemului (14:18), Abimelec, regele Gherarului (20:
2; 26:1, etc.), anumite ,,cpetenii din Edom (ebr.
allup) $i regii de mai tirziu ai Edomului (Gen. 36:19,
31), ,,cpeteni.ile horiqziior (Gen. 36:29) gi cpeteniile
care s-au nscut din Esau (Gen. 36:40-43). Nici una
dintre aceste personalitgi nu poate identicat in
cronicile istorice cunoscute pini in prezent. Unii din-
tre ei trebuie s5 fost domnitori foarte neinsemnagi 51
_ familiile seminomade pan-iarhale le-au acordat aten-
pe numai in misura incare erg nasal" pentru a Obiine
pguni i locuri de adpat. In unele cazuri au cut
legiminte cu ei (Gen. 14:13; 21:27; 26:28 $.unn.),
dar in cea mai mare parte a timpului an cliitorit
nesdngheriii in societatea dimorf din vremea aceea.
Viaga de zi cu zi a Patriaxhilor a fost guvernat de
0 serie de obiceiuri din strmogi care aveau o ris-
pindire larg.Patriarhiiirudenii]e1or erau organizagi
in mod tribal in unitgi sociale legate intre ele gi

'-"3;1.9-2'.
J: "
.;,,'f..; :
- , . --' $1:-=
,.x,_..__G&,_;,;
r 'i-.:-T1-:' Q 1-
A ,@,;:.-3;
:'$L'4
' \ '1; __;,-._,?'- ' ;;,,,'-,
, ,~ 31. kq A ,5
~ -" mw-'1'"

J / }.:.,_* x, .:_;i-_- / , _V LA,

. ' ,/ .'. .-.

' -,
J1 X Ha
V _____.__.-_4. ';,,_
. \'

-54-.
I , ~t'f.i;'
A : ' i -1 *
-. .1
:_- _-1 >;,,._,,5--
Fl 2|, *-
:...,=:'-
,, , ,
~32
.
. Ir~,., * .11+
1" ,
vu rif.

5
fii ' , 02:-.
,. . ,_ Q. A . ll
.-;-gs; _ ' 9" 1:
v . -I ,.,,'

1 _ >,. ' ~1-

.:
(. .
_ \l at
1?
- ~.,-ff:
,.,:-.~:1ai
. .:-.l- '. '
_'.'~.:.-.Q'.n -,- 1.
ew--nr -- -

Soldati ,,asiatici din ,, P erioada P azriarhald asa

. cum au ost P ictati
: fntr-ul mormfnr la Beni Hasan, Sesosmb I.
CCG 1950 i.d.Cr.
alcatuite din familii extinse sau clanuri (Gen. 12:1-S;
24:1-9; 28:1-S). Sistemul era patriarhal. Citim despre
,,casa tatalui (bg ii?) in Gen. 12:1; 24:38-40, sau
doar ,,casa patriarhului (Gen. 24:2; 31:14, 43; 36:6;
46:26-27, 3i; 47:12; 50:8). Intr-0 asemenea societate
tatal, in calitate de cap al familiei, avea puteri mari.
in mod normal ul cel mai mare _i1 succeda ea mos-
tenitor al pozitiei si a1 proprietatii. In lipsa unui n1oste-
nitor natural, un sclav putea deveni mostenitor (Gen.
15:2 s.urm.) sau ul unei sclaye care a devenit sotie
secundara (Gen. 16:1 s.urm.) . In acat ultim caz, dac
se nastea un u, era COnSiderat u al sotiei adevarate
care a dat-o pe sclava sa Sotului ei. Aranjamentul era
facut cu consimtamintul sotiei si nu atunci dnd barba-
tul lua o sotie secundaii, dupa bunul sau plac. C5sato-
riile lui Avraam cu Agar (Gen. 16:1-4) si Chetura
(Gen. 25:1-6) ofer exemple de asemenea uniri (cf.
Gen. 30:3, 9). Se ridicau probleme daca sotia adeva-
rat dadea nastere la Aun u dup nasterea unui u de
Ia o sotie secundar. In societatea patriarhala se pare
ca ul adevarat devenea mostenitor (Gen. 15:4;
17:19), desi Gen. 21:10 sugereaz ca lucrul acesta nu
era automat. Sara a trebuit sa insiste ca Ismael sa nu
fie rnostenitor alturi de ul ei, Isaac. _ bright, ,,Rudenia pahad (Gen. 31:42, 53), Iacov L-a
Casatoria era un aranjament complex. In socie-
tatea din vremea aceea oamenii bogati si putemici
puteau lua mai multe sotii, dar in general casatoria
era monogama. Inpractic, insa, barbatul isi putea lua
destul de usor o concubina sau o nevasta secundara
ori din propria sa initiative, ori, daca cei doi nu ddeau
nastere uriui rnostenitor dorit, sotia ii putea da sotului
o sclavi. In societatea patriarhala Iacov si Esau an
avut mai multe sotii cu statut egal (Gen. 26:34 s.un-n.;
29). Avraam s-a recastotit dupi moartea Sarei (Gen.
25:1 s.urrn.), iar Nahor a avut copii de 1a o concubini
(Gen. 22:20 s.urm.).
S-ar parea ca exista preferinta pentru casatoria
endogama, adica, in cadrul familiei, cum au fost de ex.
Avraarn si Sara, Nahor si Milca (Gen. 1 1:27-30), Iacov
si Rahela, Iacov si Lea, Isaac si Rebeca, Esau si ica lui
Ismael.
Este clar ca unele dinure obiceiurile patriarhale an
fost interzise in Iegea lui Moise, de ex. cstoria cu
doua surori (cf. Lev. 18:18) si csatoria cu 0 sora
vitreg (Gen. 20:12; cf. Lev. 18:9, 11; Deut. 27:22).
In cazul lui Iacov am ca i s-a cerut sa slujeasca
viitorului socni pentru a primi sotia (Gen. 29:18
s.urm., 27 g.urm.). Nu putem sti daca acest obicei era
raspindit sau nu. Se poate sa fost un obicei aramaic
sau se poate sa fost limitat Ia regiunea de N a
Mesopotamiei. Probabil ca obiceiul a fost mai rspin
dit dedt ne permit dovezile noastre sa deducem.
In cel putin un caz i s-a interzis unui barbat sa se
casatoreasca din nou (Gen. 31:50).
Binecuvintarea patriarhala era importanta si 0
data ce era data nu mai putea revocata (Gen. 27-
48-49). In Gen. 27 ul cel mai mare a renuntat la
dreptul de intii nascut si ul cel mai mic a primit
binecuvintarea (v. 22-29). Ar fost normal ca ul cel
mai virstnic sa primeasca binecuvintarea, desi nu era
un lucru automat.
Vbm dzkcuta mai jos comparatiile posibile cu alte
documente din Orientul Apropiat antic. Exista anu-
mite paralele intre obiceiurile patriarhale si practicile
contemporane, dar exist de asemenea o serie de
aspecte care nu an paralele in alta parte si care par sa
e specice pentru obiceiurile patrlarhale descrise in
naratiunea Genmei.
in probleme de religie ne sint date putine detalii.
Este clar ca Patriarhii au cunoscut necesitatea cre-
dintei personale in Dumnezeu care sa-i caiamasca in
viata si care S5-i incurajeze cu promisiunile Sale (Gen.
12:1-3; 15:4 s.urm.; 17; 23:11-22, etc.). in problema
calauzirii, Dumnezeu nu a fost limitat la u_n anumit
loc, ci El a fost activ in Ur, Haran, Canaan sau Egipt
(cf. Gen. 35:3). O data ce voia lui Dtunnezeu a fost
cunoscuta de Patriarhi, singura cale a fost s creada
si sa asculte (Gen. 22). Rugaciunea si aducerea de
jertfe faceau parte din inchinarea obisnuita a patriar-
hilor (Gen. 12:8; 13:4, 18; 26:25; 35:1, 3, 7). Taierea
imprejur (circumc1zia'
' ) a fost un ritual religios menit
sa-i rnarcheze pe cei care faceau parte din familia
Iegamintului. O consliinta intensa a acvitatii lui
Dumnezeu in mijlocul lor i-a determinat pe Pan-iarhi
sa numeasca locuri si copii potrivit cu dovezile despre
lucrarea lui Dumnezeu cu ei (Gen. 16:11, 14, toate
numele copiilorlui Iacovin Gen. 29:31 s.unn.;cf. Gen.
32:30; 35:15, etc.). Se pare ca ecare Patriarh a avut
un nume special pentru Dumnezeu, fapt care suge-
reaz un sentiment special de relatie personala: Isaac
L-a numit ,,Teama", sau asa cum a sugerat W. F. Al-
numit ,,Puternicu.l ('bir) (Gen. 49:24). Se poate
spune ca miezul religieipatriarhale il constituiau acest
sentiment de relatie personala, cunoasterea promi-
siunilor lui Dumnezeu si constiinta ca ascultarea de
voia lui Dumnezeu este esenta adevaratei credinte.
Ttebuie sa subliniem doua caracteristici ale socie-
tatii patriarhale, si anume conceptele de legamint si
de alegere. Fie direct (Gen. 15:18; 27:7, 10-11, 13,
19), e indirect, legarnintul lui Dumnezeu cu Avraarn,
Isaac si Iacov este deosebit de semnicativ In religia
patriarhali. in acat Iegmint Dumnezeu Se anga-
jeaza fata de Avraam si urmasii sai si il angajeaza pe
acestia fata de Sine intr-un angajament cit se poate de
solemn care a inclus promisiunea divina pentru Awa-
am si sai, cit si alegerea lor divina (Gen.
12:1-3; 13:14-17; 15:18-21; 17:5-8; etc.). Prin Awa-
arn si urmasii Sai Dumnezeu avea sa atinga toat
omenirea (Gen. 12:3; 18:18; 22:17-18; 26:4; 28:14).
$i tocmai prin aceasta farnilie aleas Dumnezeu avea
sa actioneze asa cum a spus (Gen. 17:18-19; 21:12).
Conceptele ingemanate de legamint si alegere sint
motive putemice in tabloul religiei patriarhale pe
care-1 gasirn in Gensa.
II. Descoperlri modeme si epoca patriarhahi
Perioada exacta a epocii patriarhale este greu de
stabilit, dar exista motive putemice ca s o plasam in
Epoca Medie a Bronzului, cca. 1850-1570 i.d.Cr. (*A-
VRAAM). Aceasta datare este bazata pe presupunerea
ca datele arheologice si epigrace ne pot da iriforrnatii
contemporane. Aceasta conceptie este acceptata in
mare masura in zilele noastre, desi unii scriitori ca T.
L. Thompson si J. van Seters atribuie traditiile patriar-
hale in intregirne Epocii Fierului, pe baza presupunerii
ca sint inventii Iiterare Pentru asemenea scriitori
arheologia nu poate reconstitui un cadru ,,istoric
pentru continutul epocii patriarhale deoarece, potti-
vit denigiei lor, nu a existat o asemenea epoca. Vom
reveni la aceasta idee mai jos. Schita care urmeaza va
prezenta cele mai irnportante descoperiri din ultimii
ani. Ttebuie sa recunoastem ca marile colectii de docu-
mente antice care au fost recuperate reprezinta doar
0 proportie foarte mica din tot ce s-a scris in vremurile
antice si supravietuirea lor este in mare masur ac-
cidentala.
:1 Popoarele
in naratiunile patriarhale sint mentionate oserie de
popoare - egiptenii, amoritii, canaamtn, hon-
tii, edomitii, hititii. Se pare ca Gen. 14 se refera la
patru grupuri specice. Nu este posibil sa identicam
toate grupurile mentionate. Astfel, este posibil ca
lroritiisa nu fost identici cu hurienii. De fapt, in Gen.
36:20 s.urm. ei sint Iegati de Edom si S Palstinei. De
asemenea, hititiidin Gen. 23 nu trebuie s5 e neaparat
hititii din Anatolia. Bi sint un gr-up indigen inrudit cu
canaanitii (Gen. 10:15). Este adevarat cii in prima
parte a mileniului al 2-lea in Orientul Apropiat antic
au avut loc considerabile deplasari de popoare si
ne-am putea astepta sa gisim tot felul de oameni in
Canaan. in aceasta privinta naratiunile patxiarhale
reecti la modul general circurnstantele din perioada
aceea.
Doua grupuri de popoare pot prezenta un interes
deosebit: I-lapiru si de la Mari. I-Iapiru sint
bine cunoscuti geograc si pentru o perioada lunga
de timp. Avraam este numit ,,evreu.l in Gen. 14:13.
Aceasta poate insemna ca el a fost recunoscut ca unul
din poporul I-Iapiru care se aa pretutindeni. Binia-
erau elemente semi-nomade din societatea di-
moria din regiunea Mari si putem aa multe daca
studiem ceea ce se cunoaste despre aat gmp din
documentele de la Mari. La nivel sociologic exista
numeroase paralele cu societatea patriarhal.
b. Cezdtile
Excavatiile au aratat ca in prima parte a mileniului al
2-lea i.d.Cr. Orientul Apropiat a fost mostenitorul unei
premergatoare si citeva dintre orasele pa-
triarhale existau deja (vezi I, mai jos). Detaliii despre
viata traita in acate orase pot aate din minele
caselor, din ceramica si din lucrarile de arta, din
uneltele si armele lor, si in unele cazuri din dovezile
scrise ramase in ruine. Orasul I-Iaran (Gen. 11:31-32),
de exemplu, este cunoscut pe tablitele gasite la "Mari.
Tablitele de la "Ebla se refer-5 la o serie de erase din
Canaan care erau in sfera sa de intera comercial.
Cronicile egiptene importante care ne sint cunoscute
sub numele de Texte Execrative dateaa-1 din secolul al
19-lea i.d.Cr. si se refexa la citeva orase care existau
in Canaan pe vremea aceea, inclusiv lerusalirnul (Gen.
14:18). Este cert ca se poate arma ca o serie de orase
din naratiunile patriarhale au existat in prima parte a
mileniului al 2-lea. in Canaan, cettile importante din
Epoca Medie a Bronzului, cum sint Meghido, Hater,
Lachis, Ghezer, Ierihon si Sihem, printre altele, fuse-
seri interrreiate deja. In afara Canaanului exrstau ora-
se mari cum sint Mari, pe Eufrat, orase ale caror
documente scrise sint de o importanta considerabila
pentru zugravirea societatii din regiunea aceea. In
ciuda acestei abundente de materiale nu ne-am apro-
piat mai mult de stabilirea datei exacte a epocii pa-
triarhale, intrucit aceste cetati existau deja de multe
secole. Probabil ea singunrl lucru pe care-I putem
spune cu certitudine este ca naratiunile patriarhale nu
s-ar putea neferi la o perioada mai veche decit perioa-
da acestor cetati.
c. Numele persorrale
Numeroasele nume din scrierile patriarhale ne permit
sa facem o comparatie cu sistemele de nume care sint
cunoscute din cronicile pe tablite. Pot {acute nume-
roase comparatii. Astfel, int:-o diversitate de texte din
Zonele semidce de V si pe parcursul unei perioade
lungi de mp, numele Avram este cunoscut intr-o serie
de forrne variante, cum sint A-be-am-ra-am, A-ba-am-
ra-ma, A-ba-ra-ma, asa incit numele are de pugin
folos pentru o datare exact.-1. Nume cum sint Ya 'qub-
ilu (lacob-el) apar atit in prima parte a mileniului al
2-lea cit si catre srsit. Unele dintre numele celor
douasprezece triburi, cum sint Simeon, Aser, Benja-
min, pot atestate de asemenea. Numele Ismael si
Israel constau dintr-un element verbal plus numele
zeitatii, El. Alte nume, cum este Isaac, probabil ca sint
hipocoristice (un nu.me special sau un nume de animal
favorit), formate numai din elemente verbale, de ex.,
Isaac (yishq), ,,eI ride, ,,isi bate joc, ,,se joaca sau
,,neafectuos (Gen. 17:17; 18:12; 21:6). S-au fcut
studii ample ale numelor semitice din V, ale numelor
amorite, ale numelor de la Mari, etc., si se poate spune
ca sistemul de nume patriarhale are multe paralele in
prima parte a mileniului al 2-lea, dar si intro perioada
mai indelungata, asa incit, desi dobindim cunostinte
valoroase despre sistemul de nume patriarhal in sine,
aceasta nu ne ajuta sa datam epoca patriarhilor.
ti. Cdldzoriile, schimburile i comernrl
In perioada aceasta au existat numeroase "scl\i.mburi
si "calator'ii pretutindeni in Orientul Apropiat. 'IabIi-
tele de lut de la Capadocia arata ca Inca in anul 2000
i.d.Cr. exista un comert cu cupru si lina intre Asia Mica
si Asiria. Alte documente vorbesc despre deplasari de
armate si despre transportul prazii de razboi, etc.,
peste tot in Orientul Apmpiat. Caile principale traver-
sau din Msopotamia in Asia Mica si Palestina, iar
altele coborau pina in Egipt. Un drum important
naversa Ir:-rnsiordania ("'Drumul imparatesc, Num.
20:17) este clar si acat lucru din amplasarea sirului
de orase antice de-a lungul acestui drum, nu departe
de locul in care se aa soseaua actuala. Picturile de la
Beni-hasan, in Egipt, care dateaza din cca. 1900
i.d.Cr., prezinta nomazi care calatoresc, poate prelu-
cratori de metale din regiunea Palestinei. Din aceste
ne putem forma o idee despre imbrcamintea
si posesiunile acestor oameni din vremea lui Avraam.
Principalele anirnale de povar se pare ca au fost asinii
si mgarii. In ne, tablitele de la *Ebla din cca. 2300
i.d.Cr. ne prezinti zona comerciala vasta pe care 0
strabeteau negustorii din Ebla si arata activitati nu-
meroase in domeniul clatoriilor, schimburilor si co-
mertului cu mult timp inainte de perioada pe care 0
propunern ca epoca patriarhala.
e. Obiceiurile vremii
Acestea au iesit la lumina din zeci de mii de tablite de
lut care reprezinta documente despre viata cotidiana
cu aspectele ei juridice, comerciale, religioase si par-
ticulare. In afara de acestea exista citeva liste impor-
tante de legi, cum sint Codul lui I-Iammurapi (circa
1750 i.d.Cr.), Codul orasului Eshnunna (sec. al 19-lea
sau al 18-lea i.d.Cr.) si fragmente din Codurile slime-
riene ale regilpr Lipit-Istar si Ur-Nammu (secolele
21-19 i.d.Cr.). In ce priveste documentele parciculare
si personale, trebuie mentionate cele de la Nuzi
(secolele al 15-lea si al 14-lea i.d.Cr.), Mari (secolul
al 18-lea), Ras Slianlra ('Ugarit, secolul al 14-lea) si
"'A1alah (secoleleal 17-lea sial 15-lea i.d.Cr.). Acestea
se combina pentru a da un tablou a1 vietii din N
Msopotamiei in perioada 2000-1500 i.d.Cr. si con-
stituie informatii pe funclalul carora putem studia
obiceiurile patriarhalei Este clar c documente din
secolele al 15-lea 5i al 14~1ea ne duc dincolo de ceea
ce am pmpus noi ca ind epoca patriarhal, aa indr
acestea trebuie folosite cu oarecare precaupie. Obi-
ceiurile se schimb in cursul vremii, dar adesea ele
reect practici mai vechi i nu at exclus s5 gsirn
indicii utile referitoare la viara din secolul al 18-lea
i.d.Cr., citinddocumente din secolul al 15-lea i.d.Cr.
in general, ins, cele mai credibile surse de infonnayii
sint documentele din aceeai epoc.
Ia scurt vreme dup descoperirea documentelor
de la Nuzi, in anii 1925-1931 cercettorii au propus
numeroase paralele inn-e obiceiuxile de la Nuzi gi
obiceiurile pacriarhale. O dat cu descoperirea unui
numir cracind de documente in alte locuri i din
secole anterioare, se poate vedea 05 textele de la Nuz.i
nu sint chiar aea de relevante pentru naraiiunea pa-
triarhal cu.rn s-a crezut cindva. Paralele in domeniul
adoptrij, cstoriei, moetenirii, csitoriei cu mii-
sunori, adoptarea surorilor, "cuvintele patriarhului de
pe pawl de moarte, efecruarea perioadei de slujire de
ctre un brbat mai inainte de a-i cere sogia, dmirea
unei sclave ca dar de num gi alte citeva obiceiuri an
fost cutate i gsite in textele de la Nuzi. Scriitori cum
sint C. H. Gordon i E. A. Speiser an susginut cu trie
ideea c documentele de la Nuzi c_ons1:ituie un fel de
surs pentru paralele patriarhale. In prezent ate clar
ci dintre cele 4.000 de tblire cuneiforme de la Nuzi
nu an fost citate decit 0 duzin. O prere asociati cu
aceasta este c epoca patriarhal poate plasat in
secolul al 14~1ea i.d.Cr., pe baza legturiior cu obice
iurile descrise in documentele de la Ugarit, el-Amarna
i Nuzi.
De fapt, o dat cu volumul crescind dc dovezi
aduse de tblige paralele se por d5COperi mai uorin
materialele mai vechi. Cel mai potrivit exemplu de
inere ate gisit intr-0 scrisoare de la Larsa, in limba
babilonian veche, in care se spune c un om frcopii
poate adopta un sclav al siu; un aspect al inerii care
nu este imilnit la Nuzi. Adopcarea ului niscut de o
sclavi este intilnit intr-un singur text de la Nuzi. Era
mai obinuit ca brbatul 55 se cstoteasc cu 0 a
doua sogie decit s-gi ia o sclav ca gi concubin. Dar
majontatea obiceiurilor cu privire la sogiile secundare
sint cunoscute din texte din alte locuri din Orientul
Apropiat. Cuvintele unui patriaxh pe parul de \'n0al1e
nu au paralele la Nuzi i cstoria cu soiia-501%,
propus de E. A. Speiser, sta lipsit de orice temei
real atit in textele de la Nuzi, cit gi in Gen. 12-50. S-ar
prea c nu exist nici 0 relae special intre tbliele literar-teologice gesute din cradigii care au fost trans-
de la Nuzi $i naragiunile patriarhale. Totugi, ciutarea
unor paraiele nu are lipsit de merit. Avem sentimen-
tul c obiceiurile din narap'un.ile pan-iarhale apargin
unei societgi care nu s-a deosebit de aceea pe care 0
cunoagtem din tbligele din prima parte a mileniului
a1 2-lea i.d.Cr. Tbtugi, multe obiceiuri an fost practi-
cate timp de mai multe secole 5i nu sint sucient de
precise pentru scopuri cronolog-ice, degi se poate s e
folositoare pentru scopuri sociologice. Una dintre cele
mai rodnice directji de cercetare este smdiul nomadis-
mului $i al sedentarirlirii in societgile dimorfe din
Orientul Apropiat, cum este cazul la Mari. Dac un
asernemnea studiu este combinat cu cutarea unor
paralele in ce priveete obiceiurile, ne~am putea forma
o idee mai buni despre societatea parriarhal gi des-
pre perioada epocii patriarhale. De asemenea, Ste
important s5 ingelegem c s-ar putea s nu existe o
paralel specic in documente extra-biblice ia un
anumit obicei patriarhal, intnicit a fost specic acelui
grup pauiarhal.
III. Valoax-ea istoric a naramdlor patriar-
hale
Se poate arma in general c a avut loc o schimbare
remarcabil a cercetrii din zilele lui J . Wellhausen, la
s!itul secolului al 19~lea. Prerea lui a fost c nu
putem ajunge la nici un fel de cunogtinge istorice
despre Palriarhi pe baza scrierilor bibliee, deoarece
acestea sint o reectare a vremurilor in care au trit
oamenii care au scris povestirile, inn-o perioad mult
mai tir1.ie. Ideea lui nu a fost uitat complet ei a fost
adus din nou in prim plan de Thomas L. Thompson
(1974) i J. van Seters (1975). Van Seters a ridicat
intrebri cu privire la msura in care naragiunile din
Gen. au la baz uadigii orale 5i este inclinat s
malizeze inuenga lor. El argumenteazi ci are im-
posibil s idencicm in mod concret nume de per-
soane, locuri, popoare $i obiceiuri din naragiunile
patriarhale. El nu poate gsi nici un loc specic pentru
Patriarhi in evenimentele din lume i susgine c ar-
heologia contribuie foane pugin, sau chiar deloc, la
elucidarea cadrului lor. E1 face mult caz de aa-nu
mitele anacronisme cum sint cmilele i listenii. De
aceea el pune la indoial toate incercrile cercet5-
torilor de a gisi paralele cu mileniul al 2-lea i suga-
reazia in schimb c tradigiile au fost modelate in mare
misuri de comunitatea social gi religioas de mai
tiniu, inclusiv perioada Exilului. Aceast activitate
literar tirzie trebuie s5 aib prioritate in discutarea
scrierilor Genesei. Tema promisiunii divine ctre Avra~
am i terna legmintului au fost folosire de scriirori
pentru a sprijini ideologia dinastic a monarhiei, dar
acestea au fost invenyii Thompson urmeaz 0
linie oarecum similar, dei exist diferenge de detaliu
incre abordarea sa i cea a lui van Seters. Acsji
scriitori au fost supui la critici severe. Algi scriitori
modemi care au pus la indoial valoarea istoric a
naragiunilor patriarhale sint A. Alt i M. Noth, deei
amindoi par s admit ci s-ar putea s existe elemente
irnporrante de tradigie care au valoare istoric i care
sint transmise din vremuri strivechi.
Se poate spune c o generapie de cercettori din
ultimii ani au fcut unele extremiste cu pri-
vire la citeva aspecte ale naragiunilor patriarhale. Dar
a nega orice valoare istoric a acestor narapuni este o
reacgie greeiti. Chiar dac le acceptm ca documente
mise din secolele trecute, nu exist nici un modv
temeinic s negm c ele conpin rnult material arhaic
5i istoric. insgi forga ideilor teologice de promisiune
gi legimint impune ca Pazriarhii s5 fost mai mult
decit simple nscociri literare.
Multe probleme istorice rimin nerezolvate. Da-
tarea exact are imposibil i denirea precis a
societtji patriarhale i a obiceiurilor ei in termenii
unei sociergi comemporane inrudite nu ate posibil
in prezenr. Dar majoritatea cercettoriior din ziieie
noastre arat o inclinagie de a trata naragiunile pa-
uiarhale cu mult mai mult rspect, din punct de
vedere al valorii lor istorice, decit au fcut-o unii
cercettori mai vechi. Lucrul cel mai ingelept in pre-
zent are s5 agteptm dovezi noi din alte surse. Mai
multe cercerri le vor permite telogilor s sinretizeze
mai precis materialul biblic gi ne-biblic. fmxe timp,
doctx-inele teologice majore cum sint legamintul, ale-
gerea, credinta, ascultarea, promisiunea, ramin neum-
brite. Doctrine ca aceste-a au fost temelia credintei lui
Israel in cursul secolelor si au avut de asemenea un rol
important in credinta crestinilor. Putini scriitori pot
contrazice aceasta ultima afirmatie, indiferent care
ate parerea lor cu privire la istoricitatea naratiunilor
din Genaa.
BIBLXOGRAFIE. J. Bright, A History of lsraelz,
1972, cap. 2; H. Cazella, EDS, fasc. 36, col. 81-156;
W. G. Dever, ,,Palau'ne in the Second Millenium BC:
The Archaeological Picture, in J. H. Hayes si J. M.
Miller, Israelite and Judaean History, 1977, p. 70- 120;
N. Glueck, ,,The Age of Abraham in the Negeb, BA
18, 1955, p. 2 s.urm.; BASOR 149, Feb. 1958, p. 8
s.urm.; 152, Dec. 1958, p. 18 s.urm.; idem, The Other
Side oflordan, 1940; idem, Rivers in the Desert, 1959;
C. H. Gordon, ,,Biblical Customs and the Nuzi Tablets,
BA 3, 1940, p. 1 s.urm.; K. M. Kenyon, ,,Palatine in
the Middle Bronze Age, CAH, Z/1, p. 77-116; J. R.
Kupper, Les Nomads en Mesopotamia au temps des rois
de Mari, 1957; J. T. Luke, ,,Abraham and the Iron Age,
Reections on the New Patriarchal Studies, JSOT 4,
1977, p. 35-47; H. H. Rowley, "Recent Discoveries
and the Patriarchal Age, BJRL 32, 194950, p. 44
s.urm.; M. J. Selman, ,,The Social Environment of the
Patriarchs, 'I)mB 27, 1976, p. 114-136; E. A. Speiser,
JBL 74, 1955, p. 252 s.urrn.; idem, Genesis, AB, 1964;
T. L. Thompson, The Historicity of the Patriarchal
Narratives, 1974; R. de Vaux, Histoire ancienne d
Israel, 1971, p. 157-273; J. van Seters, Abraham in
Historjy and Traditiono, 1975; C. J . Mullo Weir, ,,Nuzi,
in D. W. Thomas (ed.),Archaeology and Old Testament
Study, 1967, p. 73- 86; D. J. Wiseman, BS 134, 1977,
p. 123-130; 137, 1977, p. 228-237.
J.A.T.
ERAST, 1. Un colaborator al lui Pavel, care a luat
parte la misiunea lui Timotei in Macedonia, pentru a-i
pen-nite lui Pavel sa continue lucrarea din Efa (Fapt.
19:22). Este posibil ca misiunea sa fi fost indreptata
in ultima instanta spre Corint (cf. 1 Cor. 4:17) si Erast
55 fost unul dintre ,,fratii din 2 Cor. 8; dar nu se
poate arma cu certitudine. Tbtusi, nu incape indoiala
ca el ate Erast dapre care se mentioneaza in 2 Tim.
4:20 ca se aa la Corint.
2. Vistiemicul cetatii Corint, care trimite salutari
in Rom. 16:23 (*CUAR'I). O inscriptie latina des-
coperita la Cor-int arma ca ,,Erast a pus acat pavaj
pe cheltuiala sa, in semn de apreciere pentru ca a fost
numit edil al cetatii. Multi cercetatori (dc ex. Bro-
neer) accept idenlicarea cu vistiemicul
Unii merg mai departe si identica 1 cu 2: G. S.
Duncan, de exemplu, arata ca 2 Tim. 4:20 sugereaza
ca Erast, spre deosebire de Timotei, a incheiat cala-
toria la Corint, unde a devenit vistiemic dupa un an
sau doi (St Paul 's Ephesian Ministry, p. 79 .unn.); dar
0 asemenea ascensiune politica este putin probabil,
iar numele ate datul de obisnuit.
BTBLIOGRAFIE. H. J. Cadbury,JBL 50, 1931, p. 42
s.urm.; O. Bnoneer, BA 14, 1951, p. 78 s.urm., in
special p. 94; P. N. Harrison, Paulines and PastoraLs,
1964, p. 100-105.
A.F.W.
EREC. O cetate antica din Mesopotamia, mention:-ita
in Tabelul napiunilor (Gen. 10:10) ca una dintre pose-
siunile lui Nimrod in tara "$inear. Fiind cunoscuta de
sumerieri sub numele Unu(g) si de acadieni sub nu-
mele Uruk, a fost una dintre cetatile importante din
perioada sumerian. Este mentionata in lista suma-
riana de regi ca raedinta Dinasdei a 2-a dupa Potop,
unul dintre regii acatei dinastii ind Ghilgames, care
mai timiu a devenit unul dintre marii eroi ai legendei
sumeriene. Desi cetatea a continuat sa existe sub
ocupatie in perioadele de mai tirziu (gr. Orcho), ea
nu a reusit niciodata sa depaseasca importanta pe care
a avut-0 in trecut. Uruk ate reprezentat in ziiele
noastre de u.t\ grup de movile numite de arabi Warka,
situate in S Babiloniei, la vreo 64 km NV de Ur si la 6
km E de cursul actual a1 "'Eufratu1ui. Da_i locul a fost
cercetat in ur-ma cu mai bine de un secol de catre W.
K. Loftus (Travels and Researches in Chaldaea and
Susiana, 1857), excavatiile principale au fost facute
imr-o serie de expeditii gemtane in 1912, 1928-39 si
1954-60. Rezultatele sint de o important remar-
cabila pentru istoria veche a Mesopotamiei. Rama-
sitele preistorice din Perioada Ubaid ("SUMER) au
fost unnate de 0 arhitecruri monumentala si dc sculp-
turi in piatra de la srsitul perioadei preistorice care
ilustreaza in mod abundent cultura rnateriali a Mao-
potamiei de la inceputul istoriei. in acate nivele,
datind din mileniul al 4-lea i.d.Cr., au fost descoperite
cele mai vechi inscriptii cunoscute para in prezent.
Acestea sint pe tablite de lut si desi semnele sint doar
pictograce, ate probabil ca limba folosita sa fost
cea sumeriana.
BIBLIOGRAHE. R. North, "Status of the Warka
Excavations", Orientalia s.n. 26, 1957, p. 185-256.
T.C.M.
EREZIE. Cuvintul gr. hairesis indica in sensul pro-
priu ,,alegere, si acata ate sensul pe care il are
intotdeauna in LXX; in scrierile autorilor clasici, insa,
se poate referi la o scoala lozoca pe care 0 persoana
alege sa o urmeze. in mod similar, NT foloseste cuvin-
tul pentru a indica o ,,partida, care sugereaza o vointa
independenta sau un spirit sectar; totusitrebuie re-
marcat ca nici unul dintre partidele dacrise in felul
acata nu se gasate intr-o situatie de schisma fata de
gruparea mama. Saducheii (Fapt. 5:17) si fariseii
(Fapt. 15:5; 26:5) formeaz secte in cadrul iudais-
mului; acelasi cuvint ate folosit si pentru a dacrie
crestinismul, asa cum are vazut din afara (Fapt. 24:5,
14-28:22). Josephus, insa, foloseste termenul pentru
a-i desclie si pe esenieni, care erau intr-o stare de
schism (Ant. 13.171; 18.18-22). Cind apar particle
in sinul bisericii ele sint numite ,,erezii (1 Cor. 1 1:19,
unde Pavel pare sa dea de inteles ca, desi erau rele, au
avut in nal un rezultat bun prin faptul ca au aratat
clar cine erau crestinii adevarati). Asemenea diviziuni
sint privite ca o lucrare a carnii (Gal. 5:20) si, in
primul rind, ca o intrenipere a dragostei reciproce, asa
incit ereticul, adica, omul care alege cu incapatinare
s fonneze sau sa urmeze propxiul sau grup, trebuie
respins dupa doua rnustrari (Tit 3:10).
Singuml text din NT unde termenul ,,erezie ate
folosit in sensul de eroare doctrinar ate 2 Per. 2:1,
unde include tagaduirea Rascumpartorului. Dintre
ereziile incipiente in NT; cele mai proeminente sint
gnosdcismul de tip iudaic (Col. 2:8-23) si docetismul
(1 loan 4:2-3; 2 loan 7).
BIBLIOGRAFIE. G. Fotkman, The Limits of the
Religious Community, 1972; W. Elert, Eucharist and
Church Fellowship in the First Four Centuries, ETII
1966; l-l. Schlier, TDNT 1, p. 180-184.
G.S.M.W.
R.T.B.
ESARHADON. (Ebr. 'aarhadd5n; asir. As''ur-ah-
iddin, "Mu: a dat un frate) a fost rege al Asiria si
Babiloniei intre 681-669 i.d.Cr. El l-a urmat la tron pe
tatal sau, Sanherib, care a fost omorit in Tebet in 681
i.d.Cr. (2 lmp. 19:37; Is. sms). Prlma in actiune a
fost sa-i urmreasca pe ucigasii tatalui sau pina la
l-lanigalbat (S Armeniei) si sa inabuse revolta din
Ninive, care a durat 6 saptamini. Exista prea putin
sprijin in favoarea teorieici Esarhadon at fost con-
ducatorul unei partide pro-babiloniene sau ,,ul
mentionat in Cronica babiloniana ca ind ucigasul
(D017; p. 70-73). Inscriptiile lui ne relateaza cum a
fost ridicat la rangul de print mostenitor de catre tatal
sau in primelel luni ale acelui an si, cu toate ca a fost
vicerege in Babilon, atentia acordata de el centrului
religios s-a limitat la ingrijirea tuturor altarelor stra-
vechi. Primele lui operatiuni militare s-au concentrat
asupra apararii frontierei de N si arutelor comerciale
impotriva atacurilor razboinicilor (Ieuspa) si a incu_r-
siunilor cimerienilor ("'GOMI-IR), pe care i-a infrint. ln
S, elarnipii, care fusesera an de tatal sau, au in-
stigat inci o date tribuxile din S Babiloniei iar Esar-
hadon a fost silit s5 lupte impotriva ,,tarilor marii
unde l-a instalat pe Naiid-Marduk, ul lui *Merodac-
Baladan, ca seic local in 678 i.d.Cr. Ciocnirile lui cu
Elamul si cu babilonienii au avut ca rezultat depor-
tarea unui numar mare de pl'i2rO1li8l'l, dintre care unii
s-au stabilit in Samaria (Ezra. 4:2).
Esarhadon a continuat politica tatalui sau fata de
V. Elacerutuntributmare delaregiivasalidinsiria
siPa1estina, meniionindu-1 pe Manase (Menasi), rege-
le lui Iuda (Yaudi) dupa Baali, regele Tirului, cu care
a facut un tratat, intrucit nu a reusit s izoleze si sa
supun portul. Domnitorii Edomului, Moabului si A-
monului au fost facuti vasali dupe": o serie de raiduri in
teritoriile lor, in care el a cautat sa contracareze
inuenta lui Tirhaca, regele Egiptului, care a instigat
la revolta o serie de cetati listene. Esarhadon a jefuit
Sidonul in 676 i.d.Cr., dupa un asediu de 3 ani, si a
inclus o parte a teritoriului intr-o provincie asirian
largita (care includea probabil si Samaria). Unii dintre
refugiatii din cetate au fost gazduiti intr-un oras nou,
Kar-Esarhadon, conscruit in apropiere. Aproximativ in
aceasta perioada Gaza si Ascalonul erau socotite ce-
tati vasale.
Regatelor subordonate din Siria si Palestina ii s-a
cerut s5 I-umizeze materiale penau operatiilede con-
structii al lui Esarhadon in Asiria si Babilon, pe care a
cautat sa le reinvie dupa schimbarile survenite. Acest
fapt poate explica detentia temporara a lui Manase in
Babilon (2 Cron. 33:11). Scrisorile asiriene care se
referi la tr-ibutul platit in argint de Iuda, Moab si
Edorn pot fi datate in aceasta perioada.
in luna mai a anului 672 i.d.Cr. Esarhadon i-a
intrunit pe toti regii vasali ca sa recunoasca planul lui
care avea ca scop asigurarea succesiunii la tron tars
tulburari. "Asurbanipal a fost declarat print sau mos-
tenitor al Asiriei, iar Samas-sum-ukin mostenitor al
Babilonului. Copii ale tratatului impus eapeteniilor
cetatilor din Media cu aceasta ocazie, gasite la Calah
(Nimrud), arata prevederile la care a trebuit sa con-
simta tori, inclusiv Manase. Ei si-au declarat loia-
litatea tats de zeul national asirian, Ashur si s-au
declarat gata sa slujeasca vesnic Asiria. Istoria avea sa
arate curind ca toti regii vasali si-au calcatjuramintul.
Dupe ce a obtinut controlul asupra de V,
Esarhadon a supus Egiptul, l-a inint pe Tirhaca, a
asediat Memsul si l-a considerat teritoriu asirian in
timpul lui Neco. Dupa ce armata biniitoare s-a retras,
intrigile locale s-au transformat intr-o revolti fatisa.
lntimpceEsarhadonerapedrumcasainabuse
revolta, a murit in 669 i.d.Cr. la Haran, lasind in urma
cinci fii si o ici, precum si pe mama lui, (Naqi'a-
Zakutu), sotia lui Sanherib, o femeie cu o vointa
puternic.
BIBLIOGRAFIE. R. Borger, Die Inschriften Asur-
haddons Konigs von Assyrian, 1956; D. J. Wiseman,
The l-lzssal-Treads of Esarhaddon, 1958.
DJ.W.
ESAU. Esau a fost cel mai mare dintre ii gemeni ai
lui Isaac (Gen. 25:21-26). Relatiile lui cu lacov, fratele
sau, constituie subiectul 1.11101 povatiri bine-cunos
cute din Gen. 25:27-34; 27:1 s.urm.; 32:3-12; 33:1-
16. Esau a fost ul favorit al tatalui sau si intentia lui
lsaac a fost sa-i dea lui binecuvintarea care ii revenea
de drept ului mai mare (Gen. 27:1 s.urm.). Tbtusi,
suprematia lui lacov asupra fratelui siu mai mare,
carefuseseprevatiti dinainteprecumsilavremea
nasterii lor (Gen. 25:21-26), si care avea sl e conr-
rnata in cele din urma in mod involuntar de Isaac care
era batrin (Gen. 27:22-29, 33-37), a fost stabilitzi.
Din cauza acestei duplicitati a lui Iacov, stramosul
israelitilor, s-a nascut animozitatea profunda care a
dominat relatiile dintre Israel si Edom, descendentii
lui Esau. Exemple ale acatui antagonism dintre Israel
si Edom sint intilnite in VT (de ex. Num. 20:18-21; 1
Imp. 11:14 s.unn.; Ps. 137:7).
Importanta cea mai mare a referirilor biblice la
Esau consta in semnicatia teologica data rapingerii
sale, desi el deginea dreptul de succaiune prin faptul
ca eraintiiul nascut. Explicatia biblica ate ca Domnul
l-a urit pe Esau si l-a iubit pe lacov (Mal. 1:2 s.urm.;
Rom. 9:12). Esau simbolizeaza cei pe care Dumnezeu
nu i-a ala; lacov ii reprezinta pe cei pe care Dumnezeu
i-a ales.
Dar temeiul acatei alegeri nu a fost vreo diferenta
in viata sau caracterul lui lacov si Esau. lacov a fost
ala mai inainte ca e1 si fratele sau sa se nascut. Si
nici chiar ,,ura si ,,dx-agostea lui Dumnezeu nu se
poate sa e temeiul alegerii divine, deoarece in cazul
acesta alegerea lui Dumnezeu at depinde dc un capri-
ciu sau de o anumita dispozitie. Dumnezeu Si-a exer-
citat vointa suverana a harului alegerii Sale, El ind
singurul Originator al scopului moral al acestuia. (A-
use}-3&5.)
In Evr. 12:1 Esau sirnbolizeaza pe cei care
abandoneaz speranta gloriei de dragul lucrurilor
care pot fi vazute si care nu sint eteme.
J.G.S.S.T.

ESCATOLOGIE. Derivat din gr. eschazos, ,,u.lu'm
termenul se refer la ,,doc1:ina despre lucmrile de la
s.ritu1 vremu.ri1or.
Spre deosebixe de concepgiile ciclice dapre is-
torie, scrierile biblice privesc istoria ca 0 inaintare
liniara spre un gel. Du.mnemeu conduce istoria spre
implinirea nala a scopurilor Sale pentru creagia Sa.
Prin m-mare, scatologia biblici nu se limiteaza la
destinul individului; ea se preocupa desritui inuegii
istorii a lumii, spre care sint indreptate toate acyiunile
rscumpiratoare ale lui Dumnezeu in istorie.
I. Perspecva VT
Caxacterul anticipator al credin;ei israelite dateaza de
la chemarea lui Avraam (Gen. 12:1-3) ingara promisa,
dar devine pe deplin scatologica in maajul pro
fegilor, cind privete spre scopul nal gi permanent al
lui Dumnezeu in istorie. 'I1=:rmenu1 profedc ,,Ziua Dom-
nului" (cu o diversitate de exprsii similare cum este
,,in ziua aceea) se refera la un eveniment viitor, la
acgiunea dedsivi a lui Dumnezeu de judecati i min-
tuire in tirimul istoric. Pentru profegi este legata
intotdeauna in mod direct de contextul lor istoric
prezent i nu se refera neaparat la sx$itul istoriei.
Totugi, int:-o msur tot mai mare se contureaza con-
ceptul de solupionare nala a istoriei: o zi de judecata
dupa care Dumnezeu va instaura o epoca permanent
de minmire. O escatologie transcendenta, care ae-
teapt o acgiune direct gi universala a lui Dumnezeu,
dincolo de posibilitgile istoriei obignuite, este car-
cateristica pentru scrierile apocaliptice, care pot
intilnite deja in dteva din cirpile profetice.
Pmfei dscriu frecvent epoca escatologici de
mintuixe care este dup judecat. In esenya este o
epoc in care va 5 impliniti voia lui Dumnezeu. Po-
poarele vor servi pe Dumnezeul lui Israel gi vor cu-
noagte voia Lui (Is. 2:2 .urm. = Mica 4:1.urm.;Ier.
3:17; Tef. 3:9 .urm.; Zah. 8:20-23). Va pace i
dreptate intemagionali (Is. 2:4 = Mica 4:3) gi pace in
natun-I (Is.11:6;6S:25). Poporul lui Dumnezeuva trai
in siguranga (Mica 4:4; Is. 65:21-23) gi in prosperitate
(Zah. 8:12). Legea lui Dumnezeu va scrisa in inimile
lor (ler. 31:31-34; Ez/ec. 36:26 .un'n.).
Epoca escatolcgici este asociata adesea cu regele
Davidic care va domni peste Israel (gi, uneori, peste
toate popoarele) ca reprezentant al lui Dumnezeu (Is.
9:6.um\.;11:10;ler.23:S.urm.;Ezec. 34:23 .urm.;
37:24 .u.rm.; Mica 5:2-4; Zah. 9:9 .urm.). O carac-
teristica importanta a acestor profegii este ca Mesia va
domni in neprihnire. (In VT "Maia" Cristos inca nu
ate folosit ca un termen specic pentru regele es-
catologic.) Alte personaje ,,Mesianice din sperang-1
VT sint ,,unul ca un u al omului" (Dan. 7:13), repre-
zentantul ceresc al lui Israel care primeete domnia
universala, Robul Dofnnului (Is. 53) i profetul 5-
catologic (Is. 6:1-3). In general actul escatologic de
judecati s_>i mintuire sint realizate prin venirea per-
sonala a lui Dumnezeu insuei (Is. 26:21; Zah. 14:5;
Mal. 3: 1-5).
II. Pen-spectiva NT
Carcaterul distinct a1 escatologiei NT este determinat
de convingerea ca actul escatologic decisiv al lui Dum-
nezeu a avut loc deja in istoria lui Isus Cristos, dar
implinirea deplina ramine inca de domeniul viitorului.
in escatologia NT exista atit lucruri care s-au implinit
,,deja, cit i lucruri care ,,inca nu s-au implinit din
promisiunea tacut. In escatologia NT exista un aspect
,,realiz.at i un aspect ,,viitor, 5i de aceea o putem
descrie mai bine cu termenul "scatologie inaugu-
rata.
Nota de implinire escatologica in curs de desfa-
gurare inseamna ca escatologia VI a devenit, intr-0
oarecare misura, realitatea prezenta pentru NT. ,,Zile-
1e de pe utm despre care au vorbit profegii au sosit
deja: cci Cristos ,,a fost artat la sxgitul vremurilof
(1 Pet. 1:20); "Dumnezeu, la sr.$itul acestei zile, ne-a
vorbit prin Fiul (Evr. 1:2); sint cei ,,peste
care au venit s.rituri1e veacurilof; ,,este ceasul de pe
urma (1 loan 2:18); vezi i Fapt. 2:17; Evr. 6:5. Pe
de alta parte, scxiitorii NT se opun fanteziei ca impli-
nirea aceea este deja completa (2 Tim. 2:18).
Este important s pstrm unitatea teologica a
lucrarii riscumpartoare a lui Dumnezeu, trecuti, pre-
zenta ei viitoare, "cea irnplinit deja i "cea care nu
este ma irnplinit. Prea adesea teologia tradipbnala
a separat aceste aspecte, punind de o parte lucrarea
incheiata a lui Cristos, iar de alta parte ,,lucrurile de
pe urma. In conceppia NT, ,,lucrurile de pe urrna au
inceput cu propovaduirea i lucrarea lui lsus. Lucrarea
istoric a lui Cristos ne asigur, ne cere i ne indreapta
privirile inainte, spre realizarea viitoare a nparagiei
lui Dumnezeu. Speranga cregtina pentru viitorse nagte
din lucrarea istorici a lui Cristos. Biserica lui Cristos
triete intre ,,deja i ,,inc5 nu, prinsa in procesul
implinirii escatologice in curs de dmfagurare.
Escatqlogia inaugurata este gasita deja in pro-
clamarea Impaxgiei lui Dumnezeu de cacre Isus. Prin
mesajul Su ca Imparpia lui Dumnezeu s-a apropiat
deja (Mat. 3:17), Isus a modicat ateptri1e apoca-
lipdee evreieeti care erau numai de domeniul viito-
rului. Puterea acestei knprgli era deja vizibil in
victoria lui Isus asupra trimului rului (Mat. 12:26
.urm.) . Imparagia lui Dumnezeu ate prezenta in per-
soana i misiunea lui Isus (Luca 17:20 .urm.), cerind
un raspuns, aa incit participarea omului la Imparagia
viitoare este detenninata de raspunsul pe care-1 da in
preaent lui Isus (Mat. 10:32 .ux'm.). Astfel, Isus face
ca Imprgia s e o realitate prezenta care rmine
totui de domeniul viitorului (Marcu 9:1; 14:25).
Carcaterul escatologic al misiunii lui lsus a fost
conrmat de invierea Lui. Invierea este un eveniment
escatologic, legata de crezul VT cu privire la destinul
nal al omului. In felul acesta, invierea neagteptat a
omului Isus inaintea tuturoxa determina convingerea
bisericii ca Sritu.l a inceput deja. El a inviat deja ca
,,pirga celor adormigi (1 Cor. 15 :20). In numele popo-
rului San, Isus a intrat deja in viaga veenic a epocii
escatologice; El a deschjs drumul (Evr. 12:2) aa incit
algii sa- L poata urma. In cuvintele lui Pavel, El este
,,ultimul Adam (1 Cor. 15:45), Omul escatologic.
Pentru togi ceilalgi oameni minruirea prezenti inseam-
na S5 devin partaei la umanitatea Lui scatologica, la
invierea Lui.
Agadar, pentru scriitonli NT moartea gi ixwierea lui
Isus sint evenimenml absolut decisiv care determin
speranga creti.na pentru viitor: vezi, de ex. Fapt.
17:31; Rom. 8:11; 2 Cor. 4:14; 1 Tes. 4:14. Aceasta
explic a doua trasarura carcateristica a escatologiei
NT. In afara de faptul ca are un echilibru caracteristic
intre ,,deja i ,,inca nu, scatologia NT se distinge 5i
prin faptul ca este in intregime cristocentrica. Rolul
lui Isus in scatologia NT trece cu mult dincolo de
rolul lui Mesia din VT sau din agteptarile evreilor de
mai tirziu. Este cert ca El ate Fiul omului (Dan. 7),
profetul acatologic (Is. 61; cf. Luca 4:18-21), Robul
care sufera (Is. 53) i chiar Regele Davidic, dai nu in
felul in care au ateptat contemporanii Lui. Dar con-
centrarea NT asupra implinirii acatolog-ice in Isus nu
reflecta numai implinirea de ctre El a acator roluri
acatologie particulare. In teologia NT lsus imruchi-
peaz atit lucrarea acatologici de mintuire rams de
Dumnezeu cit i datinul acatologic al omului. Astfel,
pe de-0 parte El ate Mintuitorul i.Iudec5toni1, Bimi-
torul raului, Agentul domniei lui Dumnezeu i Mij-
locitorul prezentei acatologie a lui Dumnezeu cu
oamenii: El lnsui ate implinirea atept5rilor VT cu
privire la venirea acatologica a lui Dumnezeu Insugi
(cf. Mal. 3:1; Luca 1:76; 7:27). Pe de alta parte, E1
este de asemenea Omul acatologic: El a inviat i el
definate in invierea Sa datinul escatologic al tuturor
oamenilor. Prin urrnare, cea mai adecvata exprirnare
a datinului nostru ate s spunem c vom ca El
(Rom. 8:29; 1 Cor. 15:49; Fil. 3:21; 1 loan 3:2).
Pentru amindoua acate motive, speranta cratina
ate concentrat asupra venirii lui Isus Cristos.
in toate scrierile NT escatologia are acate doua
caracteristici: ate inaugurat i ate cristocenuica.
Exista, insa, diferente de accent, in special in echili-
brul dintre ,,deja i "inca nu. Evanghelia a Patra
pune un accent putemic atit pe escatologia realizata
cit i pe identicarea acatologice cu Isus
Insui (vezi, de ex. 11:23-26), dar nu elimini atep-
tarea viitoare (5:28 .urm.; 6:39, etc.).
III. Vlnta cretin triiti cu speranti
Cran'nul triate intxe ,,deja i "inci nu, intre invie- motivul penmi care noi ne am inci intr-un trup
rea lui Cristos 5i invierea generala viitoare de la veni-
rea lui Cristos. Lucrul acata explici structure dis-
tzincta a existentei cratine, bazat pe lucrarea in-
cheiata a lui Cristos din trecutul istoric, i in acelaai
timp traiate cu speranta viitorului care ate stirnulata
gi garantata tocmai de acea istorie trecuta. Structura
ate vazuta, de ex., in Cina Domnului, cind Domnul
inviat ate prezent alaturi de urmaii Sai in actul de
,,aducere aminte a rnortii Sale, ind in acelaai timp o
anticipare simbolica a ospatului acatologic viitor,
ind astfel 0 marturie dapre speranta revenirii Lui.
Perioada dintre ,,deja i ,,inc nu este perioada
Duhului i perioada bisericii. Duhul ate darul a-
catologic promis prin profeti (Fapt. 2:16-18), prin
care participa deja la viata etern a epocii
viitoare. Duhul creeaza Biserica, poporul escatologic
al lui Dumnezeu, care a fost transferat deja de sub
stapinirea intunericului in Irnparatia lui Cristos (Col.
1:13). Prin Duhul care ate in Biserica, viata epocii
viitoare ate traita deja in istoria epocii prezente do-
minata de ran (Gal. 1:4). Astfel, intr-un anumit sens,
epoca noua i cea veche se suprapun; omenirea noua
a ultimului Adam coexista cu omenirea veche a pri-
mului Adam. Prin credinta tim ca ceea ce ate vechi
este trecator $i este sub judecat, iar viitorul ne aa-
teapta cu realitatea noua a lui Cristos.
Procaul de implinire escatologica in perioada de
suprapunere dintre epoci implica misiunea Bisericii,
care implinate universalismul sperantei VT. Moartea
gi invierea lui Cristos sint un eveniment acatologic de
important universala care, insa, trebuie realizat in
mod universal in istoric, prin proclamarea Evangheliei
de catre Biserica in toat lumea (Mat. 28:18-20; Mar-
cu 13:10; Col. 1:23).
Linia de demarcatie intre epoca noua i cea veche,
nu ate pur gi simplu iinia de dapartire intre biserica
i lume; linia trece prin biserica i prin viata cra_t:inului
individual. Noi sintem intotdeauna in tranzitie de la
vechi la nou, traind in tensiunea acatologic dintre
,,deja i ,,in.ca nu. Noi sintem mintuiti i cu toate
acatea agteptim mintuirea. Dumnezeu ne-a justificat
(ne-a declarat neprihaniti sau irtdreptatiti), adica, El
a anticipat verdictul judecatii de pe urma prin faptul
ca ne-a declarat achitati prin Cristos. Cu toate acatea,
noi agteptam ,,nadejdea neprihnirii (Gal. 5:5). Dum-
nezeu ne-a dat Duhul prin care avem parte de viata
inviata a lui Cristos. Dar Duhul ate doar arvuna (2
Cor. 1:22; 5:5; Efa. 1:4) moetenirii acatologice,
prima rata care garanteaza plata deplina. Duhul con-
stituie prima roada (Rom. 8:23; a recoltei depline. Dc-
aceea, in existenta cratini prezenta noi inc trecem
prin rzboiul dintre came i Duhul (Gal. 5:13-26),
lupta care are loc in noi intre natura pe care o avem
de la primul Adam i natura noua pe care o avem de
la ultimul Adam. Noi agteptam rascumpararea trupu-
rilor noastre i invierea (Rom. 8:23; 1 Cor. 15:44-50),
iar perfectiunea ate tinta spre care ne straduim s
mergem (Fil. 3: 10-14). Tensiunea dintre ,,deja i ,,in-
ca nu ate o realitate existentiala a vietii cra_tine.
Pentru acelaai motiv viata cratina contine sufe-
In epoca aceasta trebuie sa fie partaai
la suferintele lui Cristos, aea incit in epoca viitoare ei
sa poata fi partaei la gloria Lui (Fapt. 14:22; Rom.
8:17; 2 Cor. 4:17; 2 Ta. 1:4 .urm.; Evr. 12:2; 1 Pet.
4:13; 5:10; Apoc. 2:10), adica, ,,glor-ia apartine do-
meniului ,,inca nu al existentei cratine. Acata ate
muritor, cit gi motivul pentru care Biserica se aa inca
in lumea in care domnate Satan. Prin urmare, misiu-
nea Bisericii ate inseparabila de persecutie, aa cum
a fost misiunea lui Cristos (loan 15:18-20).
Este important sa observrn ca escatologia NT nu
se limiteaza niciodata doar la fumizarea de informatii
dapre viitor. Speranta viitoare este intotdeauna rele-
vanti pentru viata cratina din prezent. De aceea ea
ate in repetate rinduri temeiul indemnurilor de a trai
viata cra_ti.na in conformitate cu speranta cratina
(Mat. 5:3-10, 24 .ur"m.; Rom. 13:11-14; 1 Cor. 7:26-
31; 15:58; 1 Tes. 5:1-11; Evr. 10:32-39; 1 Pet. 1:13;
4:7; 2 Pet. 3:14; Apoc. 2 $.urm.). Viata cratina ate
caracterizata prin orientarea spre vremea cind sta-
pinirea lui Dumnezeu va prevala in mod universal
(Mat. 6:10) i de aceea cratinii sint de partea acelei
realitati, impouiva oricarei dominatii aparente a rau-
lui in epoca de acum. Ei vor agtepta ziua aceea in
solidaritate cu intreaga creatie care tinjate dupa ea
(Rom. 8:18-25; 1 Cor. 1:7; Iuda 21) i eivor suferi cu
rabdare contradictiile prezentului. Rabdarea stator-
nica ate virtutea pe care NT o asociaz cea mai adesea
cu speranta cratina (Mat. 10:22; 24:13; Rom. 8:25;
1 Ta. 1:3; 2 Tim. 2:12; Evr. 6:11 .urm.; 10:36; lac.
5:7-11; Apoc. 1:9; 13:10; 14:12). Prin necazurile din
epoca prezenta cratinii rabda gi chiar se bucura
(Rom. 12:12), intriti in speranta lor care ate bazata
pe invierea Cristosului rasdgnit gi asigura ca drumul
crucii ate drumul care duce in Irnpazatia lui Dum-
nezeu. Cralinii a caror speranta ate concentmta
asupra valorilor pemianente ale venirii Irnparatiei lui
Dumnezeu vor eliberati din robia valorilor acatei
lumi materialiste (Mat. 6:33; 1 Cor. 7:29-31; I-il.
3:18-2 1; Col. 3 : 1-4). Cratinii a caror speranta ate ca
Isus Cristos ii va prezenta in nal desavirsiti inaintea
Tatalui Sau (1 Cor. 1:8; 1 Tes. 3:13; Iuda 24) se vor
stridui spre acea daavirsire in prezent (Filip. 3:12-
15; Evr. 12:14; 2 Pet. 3:11-14; 1 loan 3:3). Ei vortrii
veghind (Mat. 24:42-44; 25:1-13; Marcu 13:33-37;
Luca 21:34-36; 1 lbs. 5:1-11; 1 Pet. 5:8; Apoc.
16:15), ca niete slujitori care asteapta in ecare zi
intoarcerea stpinului lor (Luca 12:35-48).
Speranta cratina nu ate utopica. Imparatia lui
Dumnezeu nu va construita prin efortul uman; ea
ate lucrarea lui Dumnezeu Insusi. Tbtusi, deoarece
lmparatia reprezin realizarea perfecta a voii lui
Dumnezeu pentru societatea uman, va un motiv
pentru actiune sociala cratina in prezent. lmparatia
ate pregurata in prezent in principal in Biserica, in
comunitatea celor care fl recunosc pe Regele, dar
actiunea sociala crana pentru realizarea voii lui
Dumnezeu in societate, in general, ate de asemenea
un sernn al lrnyaritiei viitoare. Cei care se roag
pentru venirea Imparatriei (Mat. 6:10) nu se poate sa
nu actioneze conform cu aces nigaciune, in masura in
care ate posibil. Ei vor face lucrul acata cu realismul
escatologic care recunoaste ca orice pregurare a
imparatiei lui Dumnezeu in epoca prezenta va doar
provizorie si imperfecta, ca imparagia viitoare nu tre-
buie confundata cu structurile sociale si politice ale
epocii prezentei (Luca 22:25-27; loan 18:36), iar
epoca prezenta va intruchipa adaea opozitia
el;: de lmparatia lui Dumnezeu (Apoc. 13:17). In
felul acata nu vor deziluzionati de ae-
curile umane, ci vor continua sa se increada in pro-
misiunea lui Dumnezeu. Utopismul uman trebuie sa-si
redacopere adeviratul tel in speranta cratina, si nu
invers.
IV. Semnele vremurilor
NT prezinta in mod consecvent venirea lui Cristos ca
un fapt iminent (Mat. 16:28; 24:33; Rom. 13:11
s.urm.; 1 Cor. 7:29; lac. 5:8 .urm.; 1 Pet. 4:7; Apoc.
1:1; 22:7, 10, 12, 20). Aceasta iminenta, insa, ate
prezentata in contextul asteptarii ca anumite eveni-
mente s5 aiba loc ,,inainte (Mat. 24:14; 2 Tes. 2:2; 8)
si in special in contextul invataturii clare ca data
sreitului nu poate cunoscuta dinainte (Mat. 24:36,
42; 25:13; Marcu 13:32 s.urm.; Fapt. 1:7). Toate
calculele sint inrmate i t1-iac intr-o astep
tare zilnica tocmai pentru ca data nu poate cunos-
cuta. Iminenta are mai putin a face cu datele decit cu
relatia teologica dintre implinirea viitoare si istoria
trecuta a lui Cristos precumsi simatia prezenta a cres-
tinilor. Promisiunile i garantiile irnplinite ,,deja, im-
pun implinirea celor din categoria ,,inca nu", si in felul
acata venira lui Cristos exercita o praiune continua
asupra prezentului, impulsionind viata cratina in ve-
derea lui Crista. Aceasta relatie teologica ex-
plica perspectiva caracteristica din profetiile lui Isus
dapre judecata Ierusalimului (Mat. 24; Marcu 13;
Luca 21) gi a profetiei lui loan despre Roma pagina
(Apoc.); amindoua acate judecati sintkprevatite ca
evenimente legate de triumful nal al Imparatiei lui
Dumnezeu, deoarece din punct de vedere teologic ele
sint un asemenea triumf, oricare ar distanta cro-
nologica dintre ele $i srsit. Puterile lumii acesteia sint
judecate chiar in cursul istoriei epocii prezente tocmai
pentru ca lmparatia lui Dumnezeu urmeaza sa vina.
Toate acate judecati anticipeaza judecata nala.
lntrucit ea reprezinta viitorul Bisericii, venirea lui
Cristos trebuie sa inspire Biserica in prezent, oricit de
apropiata sau departati in timp ar ea. in sensul
acata, deci, speranta crestina in NT nu este afectata
de asa-numita ,,'intixziere a par-ousiei, dapre care unii
teologi au speculat ca ar fost o caracterlstica majora
a teologiei cratine primare. ,,Intirz.ierea ate men-
tionati explicit in 2 Pet. 3:1-10 (cf. si loan 21:22
.urm.): acolo se arata ca are o explicatie rational in
rabdarea milostivi a lui Dumnezeu (cf. Rom. 2:4).
Unii exegeti considera ca NT ofera ,,semne prin
care Biserica va avertizata dapre apropierea stir-
sitului (cf. Mat. 24:3). Sprijinul cel mai putemic pen-
tru aceasta idee vine din pilda lui Isus dapre smochin
si lectia pe care ne-o da acata (Mat. 24:32 s.urm.;
Marcu 13:28 s.urm.; Luca 21:28-31). Cu tote acatea,
semnele in discutie se pare ca au fost e caderea
lenisalimului (Luca 21:5-7, 20-24), care dai ate un
semnal al venirii srsitului, nu ofer nici un indiciu
temporal, e caracteristicile acatei epoci de la in-
vierea lui Cristos pina la sreit: invatatori mincinosi
(Mat. 24:4 .urm., 11, 24 .urm.; cf. 1 Tim. 4:1; 2 Tim.
3:1-9; 2 Pet. 1-3; 1 loan 1:18 s.um1.; 4:3); razboaie
(Mat. 24:6 .urm.; cf. Apoc. 6:4); dezastre naturale
(Mat. 24:7; cf. Apoc. 6:5-8); persecutia bisericii (Mat.
24:9 s.urm.; cf. Apoc. 6:9-11) i propovaduirea Evan-
gheliei in toata lumea (Mat. 24:14). Toate acatea sint
semne prin care Biserica din orice perioada a istoriei
stie ca triate in vremurile de pe ui-ma, dar ele nu
ofera un calendar acatologic. Numai venirea lui Cris-
tos ate un semn incontatabil al srsitului (Mat.
24:27-30).
N'l"armc mirturia Bisericiivaatingeunapo
geu nal la aritarea "Anticristului si intr-o perioada
de necaz rm-a egal (Mat. 24:21 .urm.; Apoc. 3:10;
7: 14). Bte cert ca Pavel t:ratea1. faptul ca Anticristul
inca nu s-a aratat oa 0 indicatie ca sritul nu a avut
inca loc (2 Ia. 2:3-12).
Anticristul reprezinta principiul opozitiei satanice
fata de domnia activa a lui Dumnezeu in tot cursul
istoriei (de ex., persecutia credincioeilor evrei sub
Antiochus Epiphana: Dan. 8:9-12, 23-25; 11:21
s.unn.), dar in special in vremurile de pe urma, in
epoca Bisericii (1 Ioan 2:18). Victoria lui Cristos asu-
pra raului, care deja a avut loc in principiu, ate
manifatata in epoca aceasta in principal prin mar-
turia Bisericii in suferinta; numai la srgit va com-
pleta aceasta victorie, prin eliminarea fortelor raului.
Prin urmare, in epoca aceasta succaul mamiriei Bise-
ricii ate insogit intotdeauna de craterea violentei
opozitiei satanice (cf. Apoc. 12).
Raul va ange apogeul nal in ultimul Anticrist,
care ate atit un Maia fals cit si un profet fals, pe care
de Satan l-a inspirat pentru a face minuni false (2 Ta.
2:9; cf. Mat. 24:24; Apoc. 13:11-15), cit $i de o forta
politica prigonitoare care revendic onoruri divine,
fapt care constituie 0 blasfemie (2 Ta. 2:4; cf. Dan.
8:9-12, 23-25; 11:30-39; Mat. 24215; Apoc. 13:5-8).
Este demn de remarcat ca, in timp ce Pavel face un
portret sun-iar al acatei intruchipari umane a raului
(2 Tes. 2:3-12), alte texte din NT arma ca Anticristul
ate deja prezent in invatatorii eretici (1 loan 2:18
.urrn., 22; 4:3) sau in declaratiile politico-religioase
ale lmperiului Roman care ii persecuta pe crestini
(Apoc. 13). Apogeul ate pregurat in ecare criza
majorii din istoria
V. Venirea lui Cristos
Speranta cratin se concentreaz asupra venirii lui
Cristos, care poate numiti ,,a doua Lui venire (Evr.
9:28). Astfel, termenul ,,'z.iua Domnului, inlnit in
VT, pe care NT i1 folosate pentru evenimentul impli-
nale (1 Tes. 5:2; 2 lbs. 2:2; 2 Pet. 3:10; cf. ,,ziua
lui Dumnezeu, 2 Pet. 3:12; ,,ziua cea mare a Dum-
nezeului Atotputemic, Apoc. 16:14), ate numit in
mod caracteristic ,,ziua Domnului Isus (1 Cor. 5:5; 2
Cor. 1:14; c 1 Cor. 1:8; Fil. 1:6, 10; 2:16).
Venixea lui Cristos ate numit parousia (,,\mnixe)
sau apokalypsis,(,,revelatie) $i epiphaneia (,,apari1'a)
Lui. Cuvintul parousia inseamni ,,prezent& sau ,,so-
sire, i a fost folosit in greaca elenistici referitor la
vizitele 1eilor$i domnitorilor. Parousia lui Cristos va
o venire pexsonal a aceluiaei lsus din Nazaret care
S-a inltat la cer (Fapt. 1:11); daxva un eveniment
vzut de toat lumea (Mat. 24:27), va o venire cu
putere $i glorie (Mat. 24:30), pentru a-l dist:-age pe
Anticrist $i pentru a distruge riul (2 Ia. 2:8), pentru
a-iaduna poporul Sin, viigi morti (Mat. 24:31; 1 Cor.
15:23; 1 Tes. 4:14-17; 2 Ta. 2:1) i pentru a judeca
lumea (Mat. 25:31; lac. 5:9).
Venirea Lui va fi de asemenea 0 apokalypsis, 0
,,dezviluire sau ,,revelatie, cind puterea gi gloria care
ii apartin in virtutea inltrii Sale i a pozitiei Sale
cerad (Fil. 2:9; Efes. 1:20-23; Evr. 2:9) va dezv5-
luit lumii. Domnia lui Cristos ca Domn, invizibil in
prezent pentru lume, va fcuti atunci vizibil prin
apokalypsis a Sa.
V1. '1nvierea
La venirea lui Cristos. cratinii morti vor inviati (1
Cor. 15:23; 1 Tes. 4:16), iar cei care vor vii in
momentul acela vor transfomiati (1 Cor. 15:52; cf.
1 Tes. 4: 17), adic, vor trece la aceeagi existenti dup
inviere, fr s moar.
Credinta in invierea mortilor ate gisit inc in
citeva texte dinVT (ls. 25:8; 26:19; Dan. 12:2) i ate
un element obignuit in literatura intertestamental.
Atit Isus (Marcu 12:18-27) cit 5i Pavel (Fapt. 23:6-8)
au fost de acord in privinta aceasta cu fariseii, opu-
nindu-se saducheilor care nu credeau in inviere. Spe-
ranta cxatin a invierii, ins, este bazati in mod
hotxitor pe invierea lui Isis i, din aceast cauz,
Dumnezeu este cunoseut ca ,,Dumnez.eul care invie
mortii (1 Cor. 1:9). In invierea Sa Isus ,,a nimicit
moaxtea gi a adus la lumin viata gi neputrezirea (2
Tim. 1: 10). El este ,,Cei viu, care a murit i acum ate
viu pentru totdeauna, care are ,,cheile moxtii (Apoc.
1:18).
invierea lui Isus nu a fosto simpl reanimare a unui
trup mort. Ea a fost intrarea in viaga escatologic, 0
existenti transformat care nu mai este afectat de
atingerea mortii. Ca atare, ea a repreentat inceputul
invierii escatologice (1 Cor. 15:23). lnvierea lui lsus
garanteaz deja invierea viitoare a cratinilor la veni-
rea Lui (Rom. 8:11; 1 Cor. 6:14; 15:20-23; 2 Cor.
4:14; 1 Tes. 4:14).
Vista escatologic, viata Cristoslui inviat, este co-
municat deja cratinilor de ctre Duhul in cursul
acatei epoci (Ioan 5:24; Rom. 8:11; Efa. 2:5 .urm.;
Col. 2:12; 3:1) i aceasta este de asemenea o garantie
a invierii lor viitoare (Ioan 11:26; Rom. 8:11; 2 Cor.
1:22; 3:18; 5:4 .urm.). Dar transformarea cregtinilor
realizati de Duhul inspre aseminarea lor cu chipul
glories al lui Cristos, ate incomplete: in aceast epoc
deoarece trupurile lor rmin muritoare. lnvierea
toate va completarea transformrii lor in asem5-
narea lui Cristos, carcaterizat prin neputrezire, glorie
i putere (1 Cor. 15:42-44). Existenta dup inviere nu
const din ,,came i singe (1 Cot. 15:20) ci din ,,t1'up
spiritual (15:44), adic, un trup care ate animat i
transformat in intxegime de Duhul Cristosului inviat.
Din 1 Cor. 15:35-54 ate clar ci continuitatea dintre
existenta actual gi viata dup inviere ate conferit
de condnuitatea eului personal, independent de iden-
titatea zici.
In conceptria N1} nemurirea apai-tine in mod intrin-
sec numai lui Dumnezeu (1 Tim. 6:16) in timp ce
oamenii sint muritori in mod natural, prin dacend-
enta lor din Adam (Rom. 5:12). Viata vanic ate
darul lui Dumnezeu pentru oameni prin invierea lui
Cristos. Numai in Cristos i prin invierea lor viitoare
vor ajunge oamenii la viata escatologic deplin care
nu mai poate afectat de moarte. Prin urmare,
invierea este echivalent cu obtinerea de ctre oameni
a acatologice nale.
Prin urmare, cei condamnati nu vor inviati in
sensul deplin al invierii pentru viata vanici. invierea
celor condamnati ate mentionat numai rareori in
Scripture: (Dan. 12:2; loan 5:28 .urn1.; Fapt. 24:15;
Apoc. 20:5, 12 $.urm.; cf. Mat. 12:41 .urm.), ca un
mijloc de condamnare a lor la judecat.
VII. Starea celor mor
Speranta cratini pentru viata dup moarte nu ate
bazat pe credinta c 0 parte a omului supravietuieete
dup moarte. Tbgi oamenii, prin descendenta lor din
Adam, sint muritori in mod natural. lmortalitatea ate
darul lui Dumnezeu, care va obtinut numai prin
invierea intregii persoane.
De aceea Biblia private moartea cu toat serio-
zitatea. Nu ate o iluzie. Este 0 consecint a pcatului
(Rom. 5:12; 6:23), un riu (Deut. 30:15, 19) in fata
ciruia oamenii se ingrozesc (Ps. 55:4.urm.). Este un
duman al lui Dumnezeu 5i al omului, i de aceea,
invierea ate mai-ea victorie a lui Dumnezeu asupra
mortzii (1 Cor. 15:54-57). Moartea ate ,,ultimul dug-
man careva nimicit (1 Cor. 15:26); ea a fost aboliti
in principiu la invierea lui Cristos (2 Tim. 1:10) i va
abolit pentru totdeauna la s:s_it (Apoc. 20:14; cf.
ls. 25:8). Cratinii sint izbviti de frica de moarte (Evr.
2:14 .u.rm.) numai datorit invierii lui Cristos care
garanteaz invierea lor viitoare i de aceea pot privi
moartea ca pe an somn din care vor treziti (1 Tes.
4:13 .urm.; 5:10) sau chiar ca pe 0 mutate pentru a
cu Cristos (Filip. 1:23).
VT dacrie starea celor morti ca o existenti in $eol,
groapa sau lumea subpmintean. Dar existenta in
$eol nu este Este un trim al intunericului (Iov
10:21.urum) i ticerii (Ps. 115:17) in care mortii
nu-gi aduc arninte de Dumnezeu (Ps. 6:5; 30:9; 88:1 1;
ls. 38:18). Mortii din $eol sint separati de Dumnezeu
(Ps. 88:5), sursa vietii. Numai rareori mentioneaz VT
speranta unei vieti reale dup moarte, adic, o viat
in prezenta lui Dumnezeu, afar din $eo1 (Ps. 16:10
.urm.; 49:15; 73:24; poate lov 19:25 .u.rm.). Prob-
gbil (:5 exemplul lui Enoh (Gen. 5:24; vezi i Ilie, 2
Imp. 2:11) a ajutat la stimularea acatei spetante. O
doctrini clare: dapre inviere este gsit numai in ls.
26:19; Dan. 12:2.
,,Hades este echivalentul ,,Seolului in NT (Mat.
11:23; 16:18; Luca 10:15; Fapt.2:27, 31; Apoc. 1:18;
6:8; 20:13 .urrn.) 5i in majoritatea cazurilor se referi
la moarte sau la puterea mortii. in Luca 16:23 este
locul de chin pentru cei ri, dupa moarte, potrivit cu
unele idei evreiati contemporane, dar ate indoielnic
daci aceasta folosire parabolica a ideilor contem-
porane poate tratata ca o invttur dapre starea
celor morti. 1 Pet. 3:19 spune ca mortii care au murit
la Potop sint "duhuri in inchisoare (c 4:6).
Speranta NT pentru morti se concen-
treaza asupra lor la inviere (1 Ia. 4:13-
18) $i de aceea exista prea putine dovezi cu privire la
crezul dapre ,,starea intermediar. Pasajele care in-
dica, sau care pot sa ar-ate ca dupa moarte
sint cu Cristos, sint Luca 23:43; Rom. 8:38 .urrn.; 2
Cor. 5:8; Filip. 1:23; cf. Evr. 12:23. Pasajul dicil din
2 Cor. 5:2-8 poate arita ca Pavel a conceput existenta
intre moarte $i inviere ca o existent ma trup in
prerenta lui Cristos.
VIII. Judecata
NT insista asupra perspectiveijudecatii divine care, in
afara de moarte, ate un adevir inevitabil din viitorul
omului: ,,Oamenilor le ate rinduit s moari o singur
data, iardup aceea vine judecata (Evr. 9:27). Acat
adevir exprimi sntenia Dumnezeului biblic, a crui
vointa morala trebuie sa se irnplineasci $i inaintea
ciruia toate fipturile rispunzitoare trebuie s e
judecate la srit, e c5 an fost asculttoare, e ca au
fost rizvritite. Cind voia lui Dumnezeu se va implini
in nal, la venirea lui Cristos, trebuie s5 aiba loc o
separare intre cei care au fost ascultatori pin la srgit
gi cei care an fost rzvratiti pin la srgit, aa incit
lmpratia lui Dumnezeu iiva include pe unii $i ii va
exclude pe altii pentru totdeauna. O asemenea jude-
cati nal! nu are loc in cursul istoriei, dai in istorie
existi o serie de judecati provizorii, in timp ce Dum-
nezeu, in indurarea Sa, le as tuturor oamenilor timp
s se pociasc (Fapt. 17:30 .urm.; Rom. 2:4; 2 Pet.
3:9). Darla srgit trebuie s ias la lumina adevirata
pozitie a ecrui om inaintea lui Dumnezeu.
Judectorul ate Dumnezeu (Rom. 2:6; Evr. 12:
23; lac. 4:12; 1 Pet. 1:17; Apoc. 20:11) sau Cristos
(Mat. 16:27; 25:31; loan 5:22; Fapt. 10:42; 2 Tim.
4:1, 8; 1 Pet. 4:5; Apoc. 22:12). Dumnezeu ate Cel
carejudeca prin agenml Su acatologic, Cristos (Ioan
5:22, 27, 30; Fapt. 17:31; Rom. 2:16). Scaunul de
judecata al lui Dumnezeu (Rom. 14:10) i scaunul de
judecata al lui Cristos (2 Cor. 5:10) sint echivalente.
(Judecata incredintata sfintilor, potrivit cu Mat. 19:
28; Luca 22:30; 1 Cor. 6:2 .urm.; Apoc. 20:4, in-
seamna autoritatea lor de a domni irnpreuna cu Cris-
tos in irnpizitia Sa, nu dreptul de a ocia la judecata
de pe urma.)
Standardul judecatii lui Durrmezeu ate indrep-
tatirea impartiala data de Durrmezeu in conformitate
cu faptele oamenilor (Mat. 16:27; Rom. 2:6, 11; 2
Tim. 4:14; 1 Pet. 1:17; Apoc. 2:23; 20:12; 22:12).
Lucrul acata ate valabil i pentru cratini: ,,om tot_:i
trebuie sa ne inaintea scatmului de judecat
al lui Cristos, pentru ca ecare s-i primeasc ris-
plata dupi binele sau riul pe care l-a facut cind traia
in trup (2 Cor. 5:10). Judecata va avea loc potrivit
cu lumina avuta de oameni (cf. loan 9:41); potrivit cu
cunoagterea legii lui Moise (Rom. 2:12) sau cu cu-
noagterea naturala a standardelot morale ale lui Dum-
nezeu (Rom. 2:12-16), dar potrivit cu acate stand-
arde nici un om nu poate declarat indreptatit
inaintea lui Dumnezeu prin faptele sale (Rorn. 3:19).
Nu exista nici o sperant pentru omul care incearc sa
se indreptteasci singur la judecata.
'Ibtui, exista o speranta pentru omul care cauta
indreptatirea la Dumnezeu (Rom. 2:7). Evanghelia
arat acea indrepttire care nu ate cerut: de la
oameni ci le are data oamenilor prin Cristos. In moar-
tea gi invierea lui Cristos, Dumnezeu, in dragostea Sa
milostiv, a efectuat deja judecata acatologic in
favoarea picatogilor, achitindu-i de dragul lui Cristos,
oferindu-le in Cristos acea indreptatire pe care nu ar
putut-o obtine niciodata. Astfel, omul care are cre-
dinti in Cristos ate scutit de orice condamnate (Ioan
5:24; Rom. 8:33 .urm.). Prin urrnare, criteriul nal
al judectii ate relatia omului cu Cristos (c Mat.
10:32 .unn.). Acata ate intelesul ncartii vietii
(Apoc. 20:12, 15; cu alte cuvinte, cartea vietii Mie-
lului, Apoc. 13:8).
lntelaul doctrinei lui Pavel dapre justicare ate
ca in Cristos Dumnezeu a anticipat verdictul judecatii
de pe urma i a pronuntat achitarea pctogilor care
cred in Cristos. Doctrina lui loan ate foarte similar
i arma ca judecata are deja loc prin credinta sau
necredinta oamenilor in Cristos (Ioan 3: 17-21; 5:24).
Judecata de pe unna rmine un fapt acatologic,
chiar i pentru credinciogi (Rom. 14:10), da_i ei pot
merge la judecata ma teama (1 loan 4:17). Noi
sperarn ca vom achitagi la judecata de pe urm (Gal.
5:5), ca vom primi ,,cununa neprihinirii (2 'l'i.m. 4:8),
pe baza aceleiaai indurri a lui Dumnezeu prin care
am fost deja achitati (2 Tim. 1:16). Dar chiar $i pentru
cratin, faptele nu sint lipsite de importanta (Mat. 7: 1
$.urm., 21, 24-27; 25:31-46; loan 3:21; 2 Cor. 5:10;
lac. 2:13), tntrucit justicarea nu anuleazi necai-
tatea ascultirii, ci 0 face posibil! pentru prima oar.
Jtsticarea ate fundatia, dar ceea ce oamenii con-
su-uiac pe ea va supus la judecata (1 Cor. 3:10-15):
"Dac lucrarea lui va arsa, i$i va pierde rasplata. Cit
dapre el, va mintuit, dar ca prin foe (3:15).
IX. "Iadul
Datinul nal al celor rii ate ,,iadul, care traduce
cuvintul gr. Geherma, der-ivat din ebr. (g~ginn6m),
,,va1ea Hinom. La origine, acat cuvint a daemnat o
vale de lingi lerusalim, unde erau sacricati copii lui
Moloh (2 Cron. 28:3-33:6). A devenit un simbol al
judectii in ler. 7:31-33; 19:6 .urm., iar in literatura
intertatamental a fost termenul pentru iadul es-
catologic de foc.
In NT iadul ate dacris ca un loc cu foc etern, care
nu poate fi stins (Marcu 9:43, 48; Mat. 18:8; 25:30)
5i unde viermele nu moare (Marcu 9:48), un loc de
plins $i scrignitul dintilor (Mat. 8:12, 13:42, 50;
22:13; 25:30), intunericul de afara (Mat. 8:12;
22:13; 25:30; cf. 2 Pet. 2:17; Iuda 13) i iazul de foc
gi pucioas (Apoc. 19:20; 20:10, 14 .u.rm.; 21:8; cf.
14:10). Apocalipsa o numate ,,moartea a doua
(2:11; 20:14; 21:8). Este locul incare ate distrus atit
trupul cit i sufletul (Mat. 10:28).
Dacrierile iadului in NT sint remarcabil de reti-
nute in comparapie cu scrierile apocalipce evreiati
sau cu scrierile cratine de mai tiniu. Irnaginile folo-
site deriv in special din Is. 66:24 (cf. Marcu 9:48) gi
Gen. 19:24, 28; Is. 34:9.urrn. (cf. Apoc. 14:10.urm.;
vezi 5i Iuda 7; Apoc. 19:3). Este clar ca dacrierea nu
ate intentionata ca o dacriere literal, ci are scopul
de a indica groaza i caracterul nal al condamnar-ii
la iad, care ate dacris intr-un mod mai putin meta-
foric ca excluderea din prezenta lui Cristos (Mat.
7:23; 25:41; 2 112$. 1:9). lmaginile din Apoc. 14:10
s.urm.; 20:10 (cf. 19:3) probabil ca nu ar trebui
interpretate in mod fortat ca 0 dovad pentru chinul
etem, dar NT arma clar distrugerea eterna (2 la.
1:9) sau pedeapsa etema (Mat. 25:46), din care nu
poate scapare.
ladul ate datinul tuturor fortelor riului: Satan
(Apoc. 20:10), dernonii (Mat. 8:29; 25:41), ara si
profetul mincinos (Apoc. 19:20), moartea si I-lada
(Apoc. 20:14): ladul ate datinul oamenilor numai
pentru ca ei s-au identicat cu riul. Este important si
observmca nu exist o sirnetrie cu privire la cele doua
datine ale oamenilor: impiritia lui Dumnezeu a fost
pregtita pentru cei rascurnparati (Mat. 25:34), dar
iadul a fost pregtit pentru diavol si ingerii sai (Mat.
25:41) si devine destinul oamenilor numai penu-u ca
ei au refuzat adevaratul lor datin pe care Dumnezeu
li-l ofer in Cristos. Doctrirm NT dapre iad, la fel ca
toata escatologba NT, nu se limiteaza doar la infor-
matii; ate un aversment dat in contextul chemarii
Evangheliei la pocainta si credinta in Cristos.
Invattuira NT dapre iad nu poate impcat Cu
un universalisrn absolut, doctrina nale a
tuturor oamenilor. Elernentul adevirat in aceasta doc-
trina ate 05 Dumnezeu dorate mintuirea tuturor
oamenilor (1 Tim. 2:4) si L-a dat pe Fiul Su pentru
mintuirea lumii (loan 3:16). in consecint, telul cos-
mic al actiunii escatologice a lui Dumnezeu in Cristos
poate dacris 'i.n termeni universalisti (Efes. 1:10;
Col. 1:20; Apoc. 5:13). Eroarea tmiversalismului dog-
matic ate aceeasi ca si a doctrinei simetrice a dublei
predadzmtii: ele scot doctrina acatologica din con-
textul ei NT in proclamarea Evangheliei. Ele golac
Evanghelia de urgenta si de provocarea ei acate-
logic. Evanghelia le pune oamenilor in fat danul
lor adevirat si ii avertizeai cu toatii seriozitatea
asupra consecintelor ratarii acestui datin.
X. Mlleniul
lnterpnetarea pasajului din Apoc. 20:1-10, care da-
crie 0 perioada de o mie de ani (cunoscut ca ,,mi]e-
niu) in care Satan ate legat si sntii domnac cu
Cristos inainte de judecata de pe uxm, constituie de
mult vreme un subiect controversat intre cratini.
,,Amilenismul ate conceptia care consider ca mile-
niul ate un simbol al epocii Bisericii si identica
legarea lui Satan cu lucrarea lui Crista in trecut (Mat.
12:29). ,,l>ostmi1enism\1l considera as mileniul este o
perioada ulterioara de succa al Evangheliei in cursul
istoriei, inainte de venirea lui Cristos. ,,Premilenismul
consider mileniul o perioada intre venirea lui Cristos
si judecata de pe ur-mi. Clemienul ,,chiliasm ate
folosit de asemenea pentru aceasta teorie, in special
in formele care pun accent pe aspectul materialist al
mileniului.) ,,Premilenismul" poate subimprtit. E-
xista ceea ce ate numit uneori ,,premilenism istoric,
care considera ca mileniul ate o perioada viitoare in
realizarea Imparatiei lui Cristos, un stadiu intermediar
intre epoca Bisericii si epoca viitoare. (Uneori 1 Cor.
15:23-28 este interpretat in sprijinul acatei idei des-
pre trei stadii in imp1i.ni.rea lucrrii rascurnpartoare a
lui Cristos.) ,,Dispensat:ionalismul, pe de alta parte,
sustine ci mileniul nu ate un stadiu in actiunea
rscurnparatoare universala a lui Dumnezeu in Cris-
tos, ci este in mod specific o perioada in care
promisiunile facute poporului Israel vor implinite in
sens strict literal.
Ar trebui subliniat ca nici un alt pasaj din Scripturi
nu se refera clar la mileniu. Aplicarea la mileniu a
profepiilor VT dapre o epoca de mintuire ate con-
mn-5 modului general in care NT interpreteara ase-
menea profetii, care isi gisac implinirea in mirttuirea
realizat deja prin Cristos si care va irnplinit in
epoca viitoare. Acata ate modul in care Apoc. inter-
preteaza asemenea profetii in cap. 21 .urm. in cadrul
structurii Apoc, mileniul are un rol lirnitat, de de-
monstrare a victoriei nale a lu.i Cristos si a sntilor
sii asupra fortelor rului. Principalul obiectiv al spe-
rantei cratine nu ate mileniul ci noua creatie din
Apoc. 21 .urm.
Unele scrieri apocaliptice evreiati asteapti 0 lm-
paratie preliminar a lui Maia pe manint, inainte de
apoca viitoare, si ate foarte probabil ca loan a adap-
tat acele asteptari. Exist motive exegetice putemice
pentru a considera mileniul ca o consecint a venirii
lui Cristos, dacris in Apoc. 19:11-21. (Vezi G. R.
Beasley-Murray, The Book of Revelation, NCB, 1974,
p. 284-298.) Aceasta favorizeaza ,,pnemi1enismul is-
toric, dar ate posibil ca imaginea mileniului s e
luata prea literal cind ate interpretata ca o perioada
precisa de timp. Fie a ate o perioada de timp, e c
ate un simbol cuprinztor a crui sernnicatie ate
legat de venirea lui Cristos, semnicatia teologic a
rnileniului ate aceeasi: exprirni speranta triiunfului
nal al lui Cristos asupra rului si ocrotirea poporului
Su care a suferit in epoca preaent sub tirania rului.
XI. Noun cr-eatie
Scopul nal al planurilor lui Dumnezeu pentru lume
include, in domeniul negativ, tuturor du-
manilor lui Dumnezeu: Satan, pacatul si moartea, 5i
elirninarea tuturor formelor de suferlnta (Apoc.
20:10, 14-15; 7:16 s.urm.;_21:4; Is. 25:8; 27:1; Rom.
16:20; 1 Cor. 15:26, 54). ln domeniul pozitiv, stapi-
nirea lui Dumnezeu va prevala in nal in intregime
(Zah. 14:9; 1 Cor. 15:24-28; Apoc. 11:15), aa incit
toate lucrurile vor unite in Cristos (Efa. 1:10) i
Dumnezeu va totul in toti (1 Cor. 15:28).
O data cu realirarea nala a urnane va
veni si eliberarea intregii creatii materiale de sub
blatemul pacatului (Rom. 8:19-23). Speranta cra-
tina nu ate rscumpararea din lume, ci r5scurnp-
tarea lumii. ln urmajudecatii (Evr. 12:26; 2 Pet. 3:10)
universul va creat din nou (Apoc. 21:1; cf. Is. 65:17;
66:22; Mat. 19:28), ,,un cer nou si un pamint nou in
care va locui neprilianirea (2 Pet. 3:13).
Destinul celor rascurnprati ate sa e ca si Cristos
(Rom. 8:29; 1 Cor. 15:49; Filip. 3:21; 1 loan 3:2), s5
ecu Cristos (loan 14:3; 2 Cor. 5:8; Filip. 1:23; Col.
3:4; 1 la. 4:17), s5 e prtaei la gloria Lui (Rom.
8:18, 30; 2 Cor. 3:18; 4:17; Col. 3:4; Evr. 2:10; Pet.
5:1) si la impirtia Lui (1 Tim. 2:12; Apoc. 2:26
.urm.; 3:21; 4:10; 20:4, 6); s e ii lui Dumnezeu,
in pirtsie perfecta cu Dumnezeu (Apoc. 21:3, 7), $5
seinchine luiDumnezeu (Apoc. 7:15; 22:3), s-I. vad
pe Dumnezeu (Mat. 5:8; Apoc. 22:4), s5-L cunoasca
fata in fata (1 Cor. 13:12). Credinta, speranta si
dragostea sint caracteristicile permanente ale exis-
tentei crestine, care vor rmine si in perfectiunea
epocii viiroare (1 Cor. 13:13), intimp ce ,,neprlhanirea
si pacea si bucuria in Duhul Snt sint de asemenea
calitagi permenante ale dafatarii omului in Dum-
nezeu (Rom. 14:17).
 Viata colectiva cu Dumnezeu a celor rascurnparati
ate dacrisa inn--o serie de ospagul acatolo-
gic (Mat. 8:11; Marcu 14:25; Luca 14:15-24; 22:30)
sau ospatul nuntii (Mat. 25:10; Apoc. 19:9), para-
disul rataurat (Luca 23:43; Apoc. 2:7; 22:1 s.urrn.),
Noul Ienisalirn (Evr. 12:22; Apoc. 21). Toate acatea
sint doar deoarece ,,ochiul nu le-a vazut,
urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit
lucurile pe care le-a pregtit Dumnezeu pentru
cei ce-L iubac (1 Cor. 2:9).
BIBLIOGRAFIE. P. Badham, Christian Belie about
Life after Death, 1976; J. Baillie, Ant the Life Everlast-
ing, 1934; G. R. Beasley-Muray,Jaus and the Future,
1954; G. C. Berkouwer, The Return of Christ, 1972; J.
Bright, Covenant and Promise, 1976; E. Brunner, Eter-
nal Hope, 1954; O. Cullrnann, ,,The Return of Christ,
inA. J. B. Higgins (ed.), The Early Church, 1956; S. J.
DeVria, Yaterday, Today and Tomorrow, 1975; M. J.
Harris, Them 1, 1975; 6, p. 50-55; J. Hick, Death and
Eternal Life, 1976; G. E. ladd, Crucial Questions about
the Kingdom of God, 1952; idem, The Presence of the
Future. 1974; W. Manson, et al., Eschatology, 1953; R.
Martin-Achard, From Death to Life, 1960; J. Molt-
mann, Theology of Hope, 1967; A. L. Moore, The
Parousia in the N7} 1966; NIDNTT 2, p. 886-935
(contine o bibliograe extensiva); R. Schnackenburg,
God's Rule and Kingdom, 1963; C. Ryder Smith, The
Bible Doctrine of the Hereafter, 1958; S. H. 'll'avis, The
Jesus Hope, 1974.
RJ.B.
ESDRAELON. Fonna greac a numelui "'lzreel. Ib-
tusi, numele grecati si ebraice se aplica de fapt la
doua cimpii diferite, dar invecinate, dai in unele
lucrri modeme termenul Izreel are folosit vag pen-
tru ambele regiuni. Valea propriu-zis a lzreelului ate
valea care coboara de la orasul Izreel la Bet- $ean care
domin valea abrupta a lordanului, avind Galilea la N
si Mt Ghilboa la S.
Esdraelonul ate cimpia aluvionara triunghiulara
rnrginita in partea de SV de creasta M-telui Carmel,
de la locneam la Ibleam si Enganirn (in prezent Jenin),
marginit in partea de N de o linie de la locneam la
dealurile Nazaretului, iar in partea de E de o linie care
duce de la Ibleam la Enganim. ln partea de E, lzreelul
pazate intrarea in valea cu acelasi nume, iar la V,
pintenii de SV ai dealurilor Galileii lasa numai o
trecatoare ingusta prin care riul Chison curge in cim-
pia Acra dupa ce Iraverseazi cirnpia Bdraelonului. 1.a
poalele coastelor Carrnelului indreptate spre NE ora-
sele importante locneam, "Meghido, "Iaanac si Ib-
leam dominau tzrecatorile principale si ;lru.mu.rile care
traversau partea de V a Palatinei de la N-S, iar
acatea, impreuna cu (orasul) lsreel, controlau de
asemenea drumul important care mergea de la E la V,
de la valea lordanului pina la coasta Mediteranei,
singur-ul drum care nu era stinjenit de culmile dea-
lurilor. Esdraelonul a fost 0 regiune mlastinoas, im-
portanta mai ales pentru acate drumuri; valea lz-
reelului a fost importanta pentru agricultur, ind de
asemenea plasat intr-o pozitie strategic. Pentru mai
multe informaI_ii geograce, vezi D. Baly, Geography
of the Bible, 1974, p. 39, 144-151.
KAK.
ESENIENII (gr. Essenoi, Essaioi, Ussaioi, foarte pro-
babildinararn. 'Z1'sn, sayyd, pluralul cle la iis, zisyd,
,,vindec5tor- cf. Philo, Therapeutai), o comunitate
religioasa evreiasca infloritoare in secolul 1 i.d.Cr. si
in secolul 1 d.Cr., a treia dintre ,,lozoi1e sau scolile
de gindire evreiati enumerate de Josephus (BI 2.
119-161; cf. Ant. 18. 18-22). In afara de scrierile lui
Josepha, avem doua relatari dapre ei de la contem-
poranul sau evreu mai blxin, I-ilon din Alexandria
(Quod omnis probus 75-91; Hypotetica ap. Euseb.,
Praep. Ev. 8. 2) si una de la Pliniu cel Batrin (NH 5.
17). O relatare de mai tirliu a lui I-Iipolyt (Refutation
9. 20. 13-23) urrneazi in general scrierea lui Jose-
phus, dar include citeva informatii care se pare ca au
provenit din surse independente.
Dacrierea aenienilor facuta de Filon are scopul
de a ilustra teoria sa conform cireia numai omul cu
adevarat bun ate un om cu adevirat liber. El a-
timeaz nurnarul lor la circa 4.000 si spune ca ei
locuiau in sate si lucrau cu sirguinta in agricultur si
in alte indeletniciri, dedicind timp mult studiului co-
mun al moralei si al problemelor religioase, inclusiv
interpretarea cargilor snte. El ne spune ca aenienii
au rapectat cu scrupulozitate puritatea ceremoniala;
ei detineau toate propriettile in comun, nu aduceau
jertfe de animale, practicau celibatul, nu tineau sclavi,
se ingrijeau de aceia dintre ei care nu puteau lucra din
cauza bolii sau a buinetii, nu fceau juraminte, nu
luau parte la activitati militare sau comerciale si, in
general, cultivau toate virrutile.
Relatarea lui Pliniu are loc in cadrul dacrierii
Mar-ii Moarte. El ii dacrle peaenienii care locuiau la
V de Marea Moarti, mai sus de Enghedi. Bi au locuit
acolo de nenumarate generatii, spune el, an renuntat
la fernei si la bani; cu toate acatea nurnarul lor a fost
menpinut in perrnanenta, deoarece multi oameni ve-
neau in mod obisnuit si se alaturau existentei lor
solitare, deoarece erau istoviti de viata obisnuita.
Pliniu a SCl'iS intre 73 si 79 d.Cr., dar probabil ca el a
obtinut inforrnatiile sale dapre aenieni de la scriitori
mai vechi, cum a fost Alexandm Polyhistor (secolul 1
i.d.Cr.).
Relatarile lui Filon si Pliniu sint idealizate si catac-
terizate prin exageriri retorice. Relatrile lui Jose-
phus (dac tinem seama de tendinta acatui autor de
a rnodica adevarul istoric pentru scopurile sale per-
sonale) ne dau impraia ca sint realiste si bazate pe
cunoastere directa. Potrivit lui Josephus, aenienii
puteau gasiti in toate cetatile Iudeii, inclusiv in
Ierusalim. Ei erau ospitalieri; un aenian venit din
depirtare era tratat ca un frate de orice esenian in a
crui casa era gazduit. Dar o mare parte a dacrierii
lui Josephus irnplica o viata de comunitate care nu
putea practicata de locuitorii oraselor; ate probabil
ca esenienii care erau deplin initiati traiau in com-
unitati separate, dar in acelasi timp aveau in rindurile
lor membri asociati care triau in orase si duceau o
viat obisnuita.
Josephus ne da o dacriere datul de detaliata a
procedurii de initiere a aenienilor. Aceasta includea
o perioada de 3 ani de noviciat. La srsitul primului
an novicele (care a purtat deja haina alba a gr-uparii)
era admis la ritualul puricarii in apa, dar rnai trebuia
s treaca alti doi ani pin cind era acceptat sa parcipe
la masa comuna. Este evident ca acata era un simbol
al initierii depline. lnainte de a trece de la noviciat la
 L

|' i1
0 10 U Zillnm

_ __ :-

x/n

/V4

'l

,s

V /11/=3;'\/I/;~v";/Q
1. Intrarea principal
2. Sala de adunare
3. Atelierul olarului
4. Scriptorium
@035/
/_i/. E/
u*-T\/;j
yjf /Q2,
!"I
\i\=
'~ __/

5. Cisterne (bazine de colecrare)

Planul clddirilor dc la Khirbez Qumran, care se crede cd au fost ocupaze de o comurutaze dc esenleru Secolul al
2-lea f.d.Cr. - secolul 1 d.Cr.

stamtul de membru, candidatului i se cerea 55 depun
mai multe jurminte solemne.
Aceast relatare se aseamn in general cu re-
gulile de admitere in comunitatea de la Qumran,
descrise in 1 Q5, degi se deosebesc in mai multe detalii;
de ex., IQS arm ci noviciaxul dura 2 ani si nu 3.
Dupi Josephus, ziua esenienilor incepea inainte
de rsritul soarelui cu rugciunile de dimineag, a-
drsate soarelui, ,,ea i cum 1-ax implom s risar.
Apoi ecare ii lua in primire saxdna incredingati, sub
indrumarea unui supraveghetor, 5i lucra pin la a-
miazi. La amiaz membrii se imbiau i luau parte la
o masa comun simpli; apoi ii luau din nou hainele
de1ucruicontinuaulucrul pin seara, cind se adunau
pentruo alti masi.
Hippolyt nu spune nimic dapre rugciunea adre
sat de senieni soanelui dimineagaz el spune ci ,,ei
stiruiesc in rugciune din zori de zi 5i nu rostesc nici
un cuvint pin cind cint un inm de laud lui Dum-
nezeu. Obiceiul descris de Josephus se poate s fost
cel al Sampsaenilor, un gmp care se poate s fi fost
asociat cu i care a primit numele lor (cf. ebr.
eme.{ ,,soare') de la omagiul adus soarelui care era
considerat o manifestare a divinitgii. De fapt, ter-
menul ,,esen.ieni a fost folosit uneori pentru a include
un numx mare de grupuri sectare evreieti care s-au
netras din cuxentul principal al viegii evreiegti. Este
aproape cert c5 unul dintre acate grupuri a fost
comunitatea de la Qunuan; se poate s mai existat
alte citeva comunitpi despre care grim la fel de pugine
lucnu-i ca gi informagiile reduse cu pnvxre la Qumran
inainte de descoperirile dm 1947 1 dm arm care au
urmat. ('MAPEA MOARTA SULURILE DE LA QUM
RAN.)
Daca se poate stabih oi grupul de la Qumran era
o comunitate de seniem (poate dmtre 6681 esemem
pe care Josephus ii disunge de restul pentru ca, nu
opreau cistoria), scrienle de la Qumran va trebm sa
ocupe un loc mai important decit toate celelalte rela
tri despre esenieni parvemte dm annchltate, mtmcit
acstea provin direct din rindurile esememlor Atuncx
va normal s5 conrmm an-natnle autonlor 3110.61
pe baza textelor de la Qumran, $1 nu Lnvexs
BIBLIOGRAFIE. C.D Gmsburg Thelissenes, 1864
retiptrit 1955; J. B. Lxghtfoot, "On Some Pomts
Connected with the Essenes in The Eputle to the
Colmsians, 1879, p. 348 419, D Howlett, The Essenes
and Chn'sn'anity, 1957, H Srouyao Les Essmens,
1959; A. Dupont-Sommer, Essene Wrltmgsfrom Qum
ran, E. T., 1961; H. Kosmala, Hebraer-Essenas-Chn.s
ten, 1959; G. Vermes, Post-Bxblxcal Jewzsh Srudzes,
1975, p. a-se.
ESTERA. Potrivit cu Est 2 7, numele evreaesc al
Esterei a fost Hadasa (Mm) Numele Estera ar putea
s e echivalentul termenulm persan smra (,,stea)
degi unii fac legitura cu zelta bablloman Xstar
 Estera s~a casatodt cu Ahagveroe (Xerxes, 486465
i.d.Cr.). Herodot gi Ctsias spun ca sogia lui Xerxs a
fost Amesn-is (cane probabil este Vasti) $i C5 ea 1-H
insogit pe Xerxw in expedigia sa in Grecia, care a avut
loc dupa evenimentele din Est. 1. in drum spre case
eaaa1:rasminialuiXerxespentrucamuti1atpe
mama uneia dintre itoarele lui $i aproape c5 a
declaneat o revolugie (Her. 9. 108 .urm.). Nu ste de
mirare a Xerxes i-a adus aminte de intenpla sa de a
divorga, a cutat o succsoarve gi a gasit-o pe Estera.
Amestris a revenit la putere ca regina mama, in timpul
domniei ului sau, Artaxuxes I, ei ar putea si e
,,regina din Neem. 2:6. Dace presupunem ca Estera a
murit la citjva ani dupe evenimentele descrise in car-
tea care-i poarti numele, nu are dicil $5 armonizm
cele doua regine.
Dgi Estera a fost o femeie curajoas care i-a riscat
viaga ca s5-i salveze pe evrei (4:11-17), Biblia nu
laud faptul c i-a incurajat pe evrei $5-i masacreze pe
duemanii lor, in cap. 9. In privinga aceasta Estera s-a
purtat ca i oamenii din vremea ei.
J.S.W.
ESTERA, CARTEA. Aceast carte ne povestegte
cum "Estexa, 0 evreici, a devenit sogia regelui persan
gi a reuait sa previna masacrul general al evreilor din
lmperiul Persan.
I. Sehip coninulului
a. 1:1-22. Ahagveroe 0 detroneaz pe sopia sa,
Vasti, pentru ca a refuzat sa se prezinte la banchetul
lui.
b. 2:1-18. Estexa, veriaoara lui Mardoheu, o ev-
reica, este aleasa in locul lui Vasti.
c. 2:19-23. Mardoheu ii relateazi Esterei despre
un complot pentru asasinarea regelui.
d. 3:1-15. Mardoheu refurii s se inchine inaintea
lui Haman, favoritul regelui, i in unna acestui fapt
Mardoheu planuisje masacrarea evreilor la o dat
stabiliti.
c 4:1-17. Mardoheu 0 indupleca pe Estera s5
intervina la rege.
f. 5:1-14. Estera i1 invite pe rege i pe Haman la
un banchet.
g. 6:1-14. Regele ii cere lui Haman sa-1 onoreze
public pe Mardoheu ca rasplati pentru ca a dat in
vileag comploml impotriva lui.
h. 7:1-10. La al doilea banchet Estera dezviluie
planul lui Harnan de a-i masacra pe evrei, iar Haman
este spinzumt pe spinzuratoarea pe care o pregase
el pentru Mardoheu.
i. 8:1-17. Intrucit edictul pentru masacru nu a
putut revocat, regele a trimis un al doilea edict prin
care le-a pemus evreilor sa se apere.
j. 9:1-19. Evreii pnota de acest edict pentru a-i
omori pe dug:-nanii lor.
k. 9:20-32. Izbvirea are comemorat la srb-
toarea Purim.
l. Mardoheu este instalat intro pozigie inalta.
II. Autorul el data scrieri!
Canea a fost scrisa la citva timp dup moartea lui
Ahagveroe (1:1), adic dup anul 465 i.d.Cr., dac
Ahaeveroe ate identicat cu Xerxa. Unii evrei con-
sider c5 autorul este Mardoheu, iar referirile din
9:20, 32 ar putea indica lucrul aceste. Este posibil ca
o mare parte a conginutului s fi fost inclusa in analele
regelui, aea cum se menpioneaza in 10:2 gi poate in
6:1, iar lucrul acesta ar putea explica omiterea nume-
lui lui Dunmezeu, deei referirea Ia postul pentru Este-
ra, in 4:16, implic mgaciunea, iar in 4:14 este ex-
primata doctrina providengei.
Ar trebui remarcat ca vexsiunile greceeti ale cargii
Estera congin 107 versete in plus, in care are men-
;ionat numele lui Dumnezeu. Acestea sint incluse in
Apocrife $i sint numerotate ca i cum ar urma dupi
10:3. De fapt, ordinea lor in greac este unnatoarea:
9:2;12:6; 1:1-3;13:1~7;3:14-4:17;13:8-15:16;5:1;
8:12; 16:1-24; 8:13-10:3; 10:4-11:1. Data mende-
natain 11:1 este 114i.d.Cr.isepoatesedatacind
a fost facut Iraducerea greaca sau versiunea Iargita.
Ill. Autenticitatea
Deei unii cercettori, cum este R. H. Pfeiffer, au con-
siderat ca increaga carte are cgiune, algi comentatori
sint de acord cu H. H. Rowley ca autorul "Pare s
avut acces la unele surse bune de informayii despre
viaga in Persia i ca nucleul acatei povestiri ar putea
mai vechi decit cartea (Growth ofthe Old Tstameng
p. 155). Povestirea ca atare nu a fost conmiata de
nici 0 cronici persan, ei se presupune adesea a nu
poate incadrat in ceea ce se cunoaete dapre istoria
persana.
Regele Ahavero este identicat de obicei cu
Xerxm (486-465 i.d.Cr.), deei cigiva comentatori, de
ex. J. Hoschander i A. T. Olmstead, l-au idenlicat cu
Armxerxe H (404-359 i.d.Cr.). Dace el este Xerxs,
atunci avem o explicagie a breeei dintre anul al 3-lea,
in 1:3, gi anul al 7-lea, in 2:16, intrucit tntre 483 ei
4801.d.Cr. el a planuit gi a infaptuit invazia dezas-
truoasa a Greciei. Herodot (7.114; 9. 108 .urm.)
spune ca numele sogiei lui Xerxes a fost Amsu-is, dar
nu grim de la istoricii seculari daci Xerxes a avut mai
multe so1'i. Deei, potrivit lui Herodot (3. B4), regele
Persiei trebuie sa-i aleagi sop}: din una dintre cele
gapte familii de nobili (cf. Est. 1 :14), regulile de genul
acata puteau ocolite in general. Xerxes nu s~a sit
sa ia pe orice femeie pe care a als-o.
Unii susgin ca autorul gregegte foarte mult in 2:5-6
cind relateaz c"Mardoheu a fost luat prizonier in
597 i.d.Cr. La data cind se pen-ece acgiunea, Mar-
doheu ar trebuit s5 aib peste 120 de ani. Pe baza
principiului a este preferabil sa folosim traducerea
care are sens, putem presupune a pronumele "care",
in v. 6, se refera la snibunicul lui Mardoheu, Chis,
intrucit limba ebraica ne pemiite acat lucru.
Alte lucruri considerate improbabile sint o prob-
lema de opinie subiectivi. Mtfel, ar incercat oare
*Haman sa masacreze toate rasa evreiasc pentru c
un singur om l-a sdat? $i ar permis oare regele
lucrul acata? Se poate ca Haman $5 fi xat data
masacrului cu atit de mult timp inainte? Aceste critici
arata o lipszi ciudatz-1 de cunoa.$tere a naturii urnane.
Masacre i razboaie au fost declanaate de multe ori de
mindria lezat a unul sau doi indivizi. Regii persani
erau induplecagi cu uuringa de favoritgii lor, i in cazul
acesta Haman ii prezint pe evrei ca pe niate tradtori
(3:8). Haman este descris ca un om foane superstigios
5i ziua masacrului a fost aieasa pentru ca sorgii an
artat ca avea sa e o zi norocoas (3:7). Spin-
zuratoarea inalta de 25 de tn (7:9) este un exemplu
tipic de manifestare extravagant a unui om care avea
putere gi ale car-ui planuri au fost dejucate, iar o mit
echivalent cu 2.5 rnilioane lire sterline oferit unui
rege (3:9) nu ar trebui luata in serios; ceea ce trebuia
regela inteleagi ate a 0 mare parte a averilor
evreilor aveau sa intxe in visteria regal, dar el ras-
punde cu o politete oriemlala i ii spune lui Haman sa
time pentru sine averile (3:17: ambele parti au intela
ca daca regele primea o parte substantiala a prazii,
avea sa inchida ochii la tot ce dorea 1-laman s5 ia
pentru sine.
Ttebuie sa acordam putina atentie si unei inter-
pretiri stranii a Este vorba de originea mito-
logic postulate de Zimmem $i Jensen. Ester-a ate
zeita lstar; Mardoheu ate Marduk; Haman ate rei-
tatea elarnita Humrnan; Vasti si Mashti, 0 zeitate ela-
mita. Ar fi straniu ca evreii sa foloseasca o povate
politeista sau o ceremonie cultic pentru a expliea o
sarbitoare evreiasca; chiar daca s-ar putea arita ci
Purim ate 0 sarbtoare de origine pagina, a txebuit
s5 e scrisa 0 povate complet noua in jurul ei gi in
aceasta povestire ate improbabil ca sa fost pastrate
numele zeilor si zeitelor. Se poate sa fie aclevarat ca
numele personajelor din cartea Ester-a au oarecare
legatura cu ntunele nilor si zeitelor, intrucit exista si
alte exemple de evrei care au primit nume diferite,
care contin numele unor vei sau zeite, de ex. Dan. 1:7;
Ezra 1:8. In afara de aceasta, u.n alt Mardoheu ate
mentionat in Ezra 2:2. In Est. 2:7 ni se spune c5 Estera
este al doilea nume.
BIBLIOGRAFIE. L. B. Pathort Esther, ICC, 1908; J.
Hoschander, The Book of Esther in the Light ofHistory,
1923; B. W. Anderson, The Book of Esther, Introducere
siexegeza, in IB, 3, 1951; J. S.Wright, ,,I'he Historicity
of the Book of Eitlter, in New Perspectives on the Old
Testament, ed. J. B. Payne; C. A. Moore, Esther, AB,
1971.
J.S.W.
EREOL. 1. Fratele lui Mamre $i Aner, care au fost
,, ' ti ai lui Avraam cind s-a aat in Hebron si care
a participat la eliberarea lui Lot (Gen. 14:13-24).
2. Valea in care spionii ti-in-tisi de Moise au cula
un ciorchine de su-uguri uriae (ebr. 'ek6l), tipic
pentru rodnicia tarii (Ntun. 13:23-24; 32:9; Deut.
1:24). De obicei s-a crezut ca a fost situat la citiva
km N de Hebron (vezi Jerome, Ep. 108. 11 = PL 22.
886), unde viile continua s e renumite pentru stru-
gu.n'i lor.
Unii cercetatori pr-efera o Iocalizare la S de Hebron
(Gray; Noth) dar, dai textele nu sint clare cu privire
la directie, par sa sugereze ca spionii au continuat sa
mearg spre N de la Hebron pina la Valea Escol (Num.
13:22-23).
BIBLIOGRAFIE. G. B. Gray, Numbers, ICC, 1903,
p. 142-143; P. Thomsen, Loca Sancta, 1907, p. 62;
IDB, 2, p. 142.
O v-rem sa descoperim natura bunatatii, Biblia ne in-
9:-1 .=.=
ETAM. 1. Un loc din tinutul deluros al lui luda,
reconstruit de Roboam (2 Cron. 11:6); probabil ca se
face referire Ia el in 1 Cron. 4:3 si in versiunea LXX in
Ios. 15:59 (Aimn). Locul ate identicat de obicei cu
Khirbet el-Hoh, la vreo 10,5 km SSV de Ierusalim. 2.
Un sat in teritoriul lui Simeon (1 Cron. 4:32). Loca-
lizarea ate necunoscuta, dai unii cercettori il iden-
tic cu 1 de mai sus. 3. Pater-a (st'sela', ,,crp5tur5
de stinc) in care s-a refugiat Samson dinaintea
listenilor (Jud. 15:8, 11). Docalizarea ate necunos-
cugi, dar trebuie sa e in partea de V a teritoriului lui
lu a.
BIBLIOGRAFIE. KB, p. 699; F. M. Abel, Gographie
de la Palatine, 2, 1938, p. 321.
T.C.M.
ETAM. I2-ibira a israelitilor undeva pe istmul Suez
(Exod. 13:20; Num. 33:6-7); parerile comentatorilor
difera in privinta localizarii. Miiller a sugerat 0 lega-
tura cu numele zeului egip. Atum; Naviile a propus
Edom; Cledat, Gauthier, Bourdon, Iagrange, Abel ei
Montet fac legtura cu cuvintul din Iimba egip. veche
pentru ,,fort (htm), care a fost dat mai multor locuri;
nici una dintre acate sugatii nu pare foarte prob-
abila. Cuvintul din egip. veche, htrn, pare s5 indice
degraba cetatea de frontiera Sile. (TABARA DE LIN-
GA MARE.)
C.D.W.
ETAN (ebr. 'gZin, ,,durabil, ,,vechi). Un intelept din
vremea lui Solomon, cunoscut ea ,,Ez.rah.itul, dacen-
dent din Iuda, rnentionat in 1 lmp. 4:31, in titlul Ps.
89 si poate in 1 Cron. 2:6, daca ,,Zerah ate con-
sideratii ca o fomia a numelui ,,Ezrah.
Alti doi brbati numiti Etan sint mentionati in
trecere - in 1 Cron. 6:42 (probabil ca ate identic cu
"ledutun) si 1 Cron. 6:44; 15:17.
J.D.D.
ETICA BrBr.rcA.
I. Pr-inciplul distinctiv
Caracterul distinct al invtaturii etice biblice ate
ilustrat bine de derivarea cuvintelor ,,etic5 si ,,mo-
ral. Amindoua derive de la rdacini (gr. si lat.) care
inseamni ,,obicei. Ceea ce se subintelege ate ca ne
purtam intr-un mod corect din punct de vedere etic
atunci cind facem ceea ce ne dicteaza obiceiurile. Noi
dacoperim modul in care sint ticute de obicei lu-
crurile si apoi tragem concluzia ca acatea sint lucru-
n'.le pe care ar trebui sa Ie facem.
In contrast puternic cu aceasta abordare, etica
biblica ate centrata in jurul lui Dumnezeu. in loc sa
urmeze opinia majoritatii sau conformarea Ia purtarea
obisnuita, Scripturile ne incurajeaza ca atunci cind
cautim calauzitoare morale, s Iuam ca punct de
pomire pe Dunmezeu si cerintele Lui - nu omul si
obiceiurile lui.
(Cl) Standardul de bundtate ate personal. Dac
dreapt privirile spre persoana lui Dumnezeu insusi.
Numai El ate bun (Marcu 10:18) si voia Lui exprimzi
tot ce ate ,,bun, placut si daavirsit (Rom. 12:2). in
daertul Sinai Iahve i-a prornis lui Moise: ,,Voi face s
treaca pe dinaintea ta toata bunatatea - in rom. ,,fru-
rnusetea - Mea (Exod. 33:19) si promisiunea a fost
onorat cu o revelatie speciale a caracterului Dom-
nului (Exod. 34:6 s.urm.). Spre deosebire de orice alt
invattor moral, Dumnezeu ate consecvent in tota-
litate. Voia Lui ate in armonie cu caracterul Lui.
 (11) Sursa cunoasterii morale este revelatizt Potrivit
Bibliei, cunoasterea binelui si raului nu ate atit obiec-
tul unei cercetari lozoce cit ate acceptarea reve-
latiei divine. In cuvintele lui Pavel, cunoasterea voii
lui Dumnezeu (care ate echivalent cu a dacoperi ce
ate bine sau corect) vine prin inst:-uirea in legea Sa
(Rom. 2:18). Prin urmare, in timp ce lozoful cer-
ceteaza datele pentru a trage concluziile corecte,
torii biblici se multumac sa proclame voia revelata a
lui Dumnezeu, fra s simta nevoia de a justica
judecata emis.
(c) fnvttura morald esteformulatd ca 0 porunc,
nu ca un enun_t. Ia suprafat, cea mai izbitoare dife-
renta intre Biblie si un manual secular de etica ate
modul in care ate comunicata invattura morala.
Pentru a gsi argumente bazate pe rationarnente pen-
tru a justica cerintele etice din Biblie trebuie sa
recurgem aproape in exclusivitate la cartile poetice
dinVT (cf Prov. 5:1 s.urm.). In rarul Scripturii jude-
ctile morale sint enuntate simplu, ran; s e ar-
gumentate cu rationamente. Un lozofcare nu-si spri-
jiniate parerile cu argumente bine intemeiate nu se
poate astepta sa e luat in serios de oameni ca oamenii
s-I ia in series. Dar scriitorii biblici, atunci cind au
crezut ca transmit oamenilor voia lui Dumnezeu, nu
au simtit nevoia unui argument logic pentru a sprijini
poruncile morale date.
(d) Cerinta eticzifundamencald este sri-L imitcim pe
Dumnezeu. intrucit Dumnezeu insurneaz bunatatea
in propria Sa Persoana, idealul suprem al omului -
potrivit Bibliei - ate s-L imite pe Dumnezeu. Aceasta
cerint ate reflectat in expresia repetata in VT: ,,Fit:i
snti, cad Eu sint snt (Lev. 11:44 .urm.- etc.),
precum si in modul in care cuvintele importante din
Vechiul Iegamint, hesed (,,dragoste stator-nici) gi
"mtindh (,,credinciosie) sint folosite pentru a descrie
atit caracterul lui Dumnezeu cit si cerintele Lui morale
pentru om. Ideea ate aceeaei in NT. Cratinii trebuie
s manifeste in viata lor indurarea Tatalui ceresc, a
spus lsus, si chiar perfectiunea Lui morala (Luca 6:36;
Mat. 5:48). 5i pentru ca Isus poart "intipirirea fiintei
Lui (Evr. 1:3), chemarea de a-L imita pe E1 are aceeagi
forta (cf. 1 Cor. 11:1). Noi i1 imitm pe mar atunci
cind transpunem in viata dragostea Fiului (Efa. 5:1
s.urm.).
(e) Religia si etica sint inseparabile. Tbate incer-
crile de a ridica un zid de daprtire intre preceptele
morale ale Bibliei si invttura ei religioas eeueaz.
intrucit etica biblica este teocentrica, invattura mo-
rala a Scripturii isi pierde credibilitatea cind ate
indeprtar suportul religios (cf de ex., Fericirile, Mat.
5:3.urm.). Religia si etica sint Iegate intra ele la fel
ca si legatura dinue fundatie ei cladire. Cerintele
morale ale Decalogului, de exemplu, sint intemeiate
pe faptul ca activitatea rascumpartoare a lui Durn-
nezeu (Exod. 20:2); 0 mare parte a invatturii morale
a lui lsus este prezentat ca 0 deductie fcut pe baza
unor prernize religioase (cf. Mat. 5:43 .unn.). Acelasi
pr-Lncipiu ate ilustrat de structura literara a Epis-
tolelor lui Pavel, in afara de faptul ca ofera exemple
concrete de invtaturi morale bazate pe temelii reli-
gioase (de ex. 1 Cor. 6:18 .urrn.; 2 Cor. 8:7 $.un'n.;
Filip. 2:4 .urm.), Pavel igi structureaz epistolele
pentru a urma acelasi tipar. Sectiunea teologici prin-
cipal, prezentat cu grlj, este tmmbulina pentru
lansarea unei invataturi etice clare (cf. in special,
Rom., Efa., Filip) Etica crafina izvorste din doctri-
na cratina si cele doua sint inseparabile.
II. Vechiul Tatament
(a) Legdmintul. Legarninml pe care l-a facut Dum-
nezeu prin Moise (Exod. 24) a avut o semnicatie
etica directa si cu implicatii cuprinzatoare. In par-
ticular, ideea de har, sugerata prima data prin faptul
ca Domnul a ales un partener pentru legarnint (Deut.
7:7 s.urm.; 9:4), stabilate terna pentru invattura
morala din tot VT.
Harul lui Dumnezeu ofera principalul motiv pen-
tru a asculta de poruncile Lui. Apelurile la frica reve-
rentioasa nu Iipsac din VT (cf. Exod. 22:22 .urm.),
dar harul ofer cel mai adaea stimulentul pentru o
comportare buna. Oamenii, in calitatea lor de par-
teneri la legamintul lui Dumnezeu, sint invitati sa e
recunoscatori feta de actele Lui de dragoste neme-
rltat; ei sint indernnatri sa implineasca voia Lui in
semn de recunostinta pentru harul Lui, nu s5 se su-
puna terorizati de amenintarea pedepsei. Astfel, scla-
vii trebuie tratati cu generozitate, deoarece Dum-
nezeu i-a bratat cu generozitate pe sclavii evrei din
Egipt (Deut. 15:12 s.urrn.). Comerciantilor Ii se cere
sa nu insele la cintar, ci s5 tina cont ca Dumnezeul
dreptatii ate Cel care i-a izbvit pe stramosii lor (Lev.
19:36). Strainii trebuie sa e tratati cu aceeasi buni-
tate pe care Domnul a aratat-o fata de poporul Su -
,,cci gi voi ati fost straini in tara Egiptului (Lev. 19:33
.urm.). Intr-un cuvint, cerinta Iegamintului lui Durn-
nezeu ate ,,sa pziti poruncile Mele si s le imp1i.ni1_:i,
pentru ca ,,Eu sint Domnul care v-am scos din tara
Egiptului, ca as u Dumnezeul vostru (Lev. 22:31
s.u.rm.).
Legimintul a incurajat de asemenea consdinta
solidaritatii colective a Israelului. Efectul ei nu a fost
numai unirea individului cu Dumnezeu, ci si unirea
tuturor mernbrilor legamintului intr-o singura com-
unitate (vezi limbajul folosit de Pavel pentru a descrie
efectul noului legamint in Efa. 2:11 s.u.rm.). Repe-
tarea in Biblie a expraiei ,,carne si singe (sau ,,os din
oasele...) ilusrreaz plastic acat principiu; folosit
mai intii intr-0 relatie personal directa in Gen. 2:23,
a putut aplicata de o persoana si Ia familia sa largit
(Jud. 9:1 .urrn.), a putut aplicata de natiune cind
si-a declarat loialitatea fate de Iiderul sau (2 Sam.
5:1) ..i-inzileledemaitirziu-chiarsipentruadacrie
relatia unui evreu fata de rasa sa (Rom. 1 1:14 s.urm.).
Aga se face ca atunci cind un om a calcat una din
poruncile lui Dumnezeu, intreaga comunitate a fost
implicat in pcatul lui (Ios. 7:1 .urm.); iar cind un
om a trecut prin greutati, ecare s-a simtit obligat s5-i
vin in ajutor.
De aici deriva accentul foarte puternic pe care VT
il pune pe etica sociale. Solidaritatea colectiv a dus
direct la preocuparea pentru bunastarea aproapelui.
In comunitatea inchis care forma o unitate, ecare
persoan era importanta. Saracii aveau aceleasi drep-
turi ca si bogatii deoarece si unii si altii intrau sub
acelasi legamint. Membrii mai slabi ai societtii erau
protejati in mod special (cf reglementtrile concrete
din Exod. 22 si 23, cu prevederile lor pentru aprarea
vduvei, a orfanului, a strainului si a saracului).
(b) Legea. Legamintul a fumizat contextul pentru
ca Dumnezeu sa dea Legea. in consecinta, o trasatura
distinctiv a Legii VT a fost accentul pe care l-a pus pe
mentinerea unor relatii corecte. Preocuparea ei prin-
cipala nu a fost sa stabileasca un gard in jurul idea-
lurilor etice abstxacte, cl sa cimenteze relayii bune
intre oameni si intne oameni si Dumnezeu. Asa se face
ca majoritatea preceptelor specice sint formulate la
pexsoana a doua si nu la pexsoana a treia. Tot din
aceasta cam} observam si atitudinea foarte pozitiva
si caldi adoptat de cei aati sub Lege faga de tinerea
Legii (cf. Ps. 19:7 .urm.; 119133 s.u.nn., 72) si recu-
noastefa faptului ca cea mai grava consecinta a
incalcarii Legii nu era pedeapsa materiala cl ruperea
relatiilor (cf. Osea 1:2).
Miezul Legii il gasim in Cele Zece Porunci (Exod
20:3 .un'n.; Deut. 5:7 .urm.), care se ocupa cu rela-
giile cele mai fundamentale. Nici un sumar nu ar putea
mai cuprinzator. Ele exprima sanctitatea fundamen-
tala care guwemeaza crezul, inchinarea si trairea -
sanctitatea intei lui Dumnezeu, a aduse
Lui, a Numelui Lui si a z.i1eiLui; sanctitatea csitoriei
si a familiei, a proprietatii si adevarului. Contex-
tul in care sint date este cel al izbvirii (Exod. 20:2)
si relevanta lor nu inceteaza la venirea lui Cristos
(Mat. 5:17 s.urm.; Rom. 13:9; lac. 2:10 s.urm.).
In afara de faptul ca este rodul lucrarii izbvitoare
a lui Dumnezeu, Decalogul are ridicini adinci in
poruncile creapiei din Gen. 1 $i 2. Acestea sint porunci
cu privire la procreatie si la responsabilitatea stapinirii
asupra restului creagiei (Gen. 1 :28), porunci cu privire
la sabat (Gen. 2:2 .urm.), cu privire la lucru (Gen.
2:15) si cu privire la castorie (Gen. 2:24). Toate
acestea impreun (la fel ca si Decalogul), ating toate
clomeniile principale ale vietii si comportarii umane si
ofera liniile cliuzitoare dc baz pentru a urxnri un
sl de viata care este in armonie cu idealul Crea-
torului.
Cderea omului in pcat nu a fcut nimic pentru
a abroga acate porunci. Relevanta lor permanenta
este subliniata in restul Scripturii (cf. Gen. 3:16, 19;
4:1-2, 17, 25; 5:1 s.urm.; 9:7). Dar Cderea a afectat
in mod substantial continutul concret al legii VT. In
afara de sancgiuxulle penale, an fost necsare prevecleri
noi care s se ocupe de situagiile complet diferite pe
care le-a creat pacatul. Faptul ca Moise a permis
divortul (Deut. 24:1 .urm.) este un asemenea ex-
emplu. Aceast prevedere a fost o concesie pe care a
facut-o Dumnezeu in cazul relailor din castorie care
au fost distruse de pcat, nu o anulare a rinduielii
stabilite cu privire la casatorie, la creatie (Gen. 2:24;
cf. Mat. 19:3 .urm.). Aici, ca si in alta parte, trebuie
s5 m atenti s nu facem 0 confuzie intxe Dumnezeu
ceea ce ingaduie si ceea ce aprob; tot asa, trebuie s
facem intotdeauna distinctie neta intre etica biblic si
purtarea echivoci a unor oameni ai lui Dumnezeu
prezentati in Biblie.
(c) Profe_tii. Profegii din secolul al 8-lea au fost
numigi pe bun clreptate ,,politicienii legamintului.
Conditiile sociale s-au schimbat dramatic din vremea
lui Moise. Contemporanii lui Amos aveau case de vara
si case de iama. Afacerile au prosperat. Se faceau
speculatii nanciare si se imprumutau bani pe scara
mare. Erau facute aliante si schimburi culturale cu tri
straine. ln fata acestor fapte, legea legmintului nu a
putut sa dea prea mult ajutor celor care erau connin-
tagi cu dilemele morale ale unui mediu complet diferit.
Dar profetii aveau rolul sa interpreteze Legea prin
dscoperirea principiilor el fundamentale si prin apll-
carea lor la problemele morale concrete din vremea
lor.
ln mod deosebit, ei an exprimat preocuparea pro
funda a begii pentru clreptate sociala. Reflectind in
mod corect asupra preocuparii Legii fata de cel slab,
AmosiOseaiicriticairacrutarepeceicarevindpe
saraci pentru 0 pereche de inciltminte, care accepti
ma, care folosesc msuri si greutati false sau care, in
general, asuprac pe saraci (Amos. 2:6; 5:12; Mica
6:11). Isaia si Osea declanseaz un atac deosebit cle
vi.rulent asupra acelora care incearc s ascuncla esc-
curlle lor morale in spatele unei fagade cle religiozjtate
(Is. 1:10 s.urm.; Osea 6:6). Lu.i Dumnezeu li ste
scirba de zilele de srbatoare si de cintri, au spus
profetii, citi vreme nedxeptatea si nelegiuirea inflo-
rsc (Amos 5:21 s.urm.). O umblare smerita cu Dum-
nezeu inseamna a face dreptate si a te purta cu bu.n-
tate (Mica 6:8).
Profegii au corectat cle asemenea orice demobi-
libru care putea sa rezultat din aplicarea legii lega-
mintului. Accmitul pus de legamint pe soliclazitatea
colectiva, de exemplu, se poate s5 incegosat in
gindirea unora ideea responsabilitatii pexsonale. De
aceea Ezechiel, in special, incearca $5 arate ca main-
tea lui Dumnezeu ecare individ ate raspunztor, din
punct de vedere moral, pentru ceea ce face; nimeni nu
poate arunca vina pe ereditate sau pe conditiile si
mediul soial (Ezec. 18:20 .urm.). De asememnea,
interesul special aratat de Dumnezeu fata de Israel
prin legamint a dat nastere in gindirea unora la un
nationalism nsanatos si ingust care i-a facut s-i
dispretuiasc pe strini. Profegii au facut corecturile
necesare insistind asupra faptului ca standardele mo-
rale ale lui Dumnezeu se aplici in mod uniform.
Dragostea Lui ii cuprinde pe etiopieni la fel ca i pe
israeliti (Amos 9:7). Iar lsraelul nu va scapa de jude-
cata Lui pentru pacat, pretinzind ca are o pozitie
speciala ca popor ales al Domnului; de fapt, spune
Amos, o cunoastere privilegiat a lui Dumnezeu atra-
ge dupa sine o responsabilitate si un risc mai mare
(Amos 1:1; 3:2).
Enormitatea pcatului si imensitatea prpastiei
dintre Dumnezeul snt si oamenii pactosi i-a im-
presionat profund pe profeti (cf. Hab. 1:13; ls. 6:3
.urm.). El au stiut ca nu poate constmit nici o
punte peste aceasta prapastie (cf. le_r. 13:23) decit
print:-un act special al hamlui divin. Innoirea omului
depinde de lucrarea Duhului lui Dumnezeu (Ezec.
7:1 .urm.) si de un legamint nou pe care Dumnezeu
lnsusi are s-l scrie in inimile oamenilor (ler. 31:31
s.urm.).
III. Noul Ihstament
(a) Evangheliile. Isus a dat dovada de mult respect fata
de Legea morala aV'I; El nu a venit ca s5 abroge legea,
ci ca sa o implineasc (Mat. 5:17 .urm.). Dar El nu
i-a invatat pe oameni ca un legiuitor. Desi El a ex-
primat cea mai mare parte a ixxviitturor Sale morale
sub forma de imperative (de ex. Mat. 5:39 .u.rm.; Mica
10:9) si a invagat cu autoritatea unui legiuitor (cf.
Mat. 7:42 .urm.; Mica 1:22), scopul Su nu a fost s
prezinte un cod cuprinztor de reguli pentru trirea
morala. begea prescrie sau intenice anumite lucruri;
Isus S-a preocupat mai mult s5 expuna si s5 ilusrreze
caracterul general al voii lui Dumnezeu. Legea se
ocupa de actiuni; lsus S-a ocupat mai mult cu carac-
teml si cu motivele care inspir actiunea.
Modul in care lsus a interiorizat cerintele Legii este
ilustrat frumos in Predica de pe Munte. Legea a inter-
zis omorul si adulterul. Isus (ma sa ingaduie vretma
dintre aceste fapte) a pus accentul pe gindl-lrile i
atitudinile care stau in spatele acestor actiuni. Omul
care a nutrit ur fata de aproapele S51-1, sau re 8
dezbracat-o in gind pe sotia aproapelui $5!-1, Plin <11!
pofta, nu poate scpa de acuzarea morala (a sustinut
lsus), spunind ca el nu a calcat litera legii (Mal 5121
s.u.rm., 27 .urm.). Fericirile, cu care incepe Predica
(v. 3 s.urm.), subliniaia aceeasi idee. Ele nu contin o
lista de regulii, ci un set de fericiri adraate celor ale
caror vieti exemplica atitudinile dupa voia lui Dum-
nezeu. Pe de alta parte, pcatele pe care le condamn
lsus sint in principal pacatele spiritului si nu cele ale
camii. El a spus surprinztor de putin, de pilda, dapre
pacatele sexuale. ln doua cazuri cind l-a fost an-asa
atentia asupra pacatului sexual (Luca 7:37 .u.rm.;
loan 8:3 s.urm.), El a intors in mod intentionat reec-
torul spre motivele rele ale criticilor. El a pastrat cele
mai usturatoare mustzrari pentru atitudinile gr-a_ite ale
si ale - orbirea morala, lispa de sen-
sibilitate si mindria (Mat. 7:3 s.urm.; Mica 3:5; Luca
18:9 .urm.).
Felul in care aborcleaza lsus dragostea ofera o alta
ilustxagie a moclului in care E1 a intai-it si a dezvoltat
invitatura morala a VT. Ambele par-ti ale binecunos-
cutului rezurnat al legii in dragoste (Marcu 12:28
s.uz-m.) sint luate direct de pe paginile VT (Deut. 6:4;
Lev. 19:18). Dar E1 a trecut pate convingerlle rasiale
ale multor contemporani atunci cind a interpretat
intr-un mod nou a doua dintre aceste porunci. Prea
adesea porunca: "S5 iubesti pe aproapele tau a fost
luat in sensul ,,S5 iubesti pe aproapele tau - in
legamint - si numai pe e1. Prin pilda Samariteanului
milostiv (Luca 10:29 .urm.), lsus i-a invatat ca iubirea
aproapelui trebuie sa includ pe orice om care este la
nevoie, indiferent de rasa, crez sau cultura. El a dat
cerlntelor dragostei un caracter universal.
ln dezvoltarea ideii iubirii aproapelui, lsus a iden-
ticat mila (indurarea) ca si trasatura disnctiva. Alte
feluri de dragoste - care sint tratate in mod pozitiv in
NT - sint e un raspuns la ceva atragator in persoana
iubita (cum ate cazul dorintei zice si a prieteniei),
e o dragoste limitata la membrii unui grup (cum este
dragostea in familie). lsus ne-a invatat ca adevarata
iubire a aproapelui actioneaza independent de attrac-
tivitatea obiectului dragostei. Dragostea ate deter-
minata de nevoie, nu de merit, si nu asteapta nimic in
schirnb (Luca 6:3-2_ s.urm.; 14:12 s.urm.). Nu este
limitata la un grup. In toate acate moduri de manifa-
tare este o oglindire a dragostei lui Dumnezeu (loan
3:16; 13:34; Luca 15:11 s.urm.; cf. Gal. 2:20; 1 loan
4:7 .urm.).
Cind tinaml bogat a raspuns enruziast la sumarul
Legii dat de lsus, replica Domnului a fost: ,,'I\i nu esti
departe de lmpratia lui Dumnezeu (Marcu 12:34).
Asadar, in afara de faptul ca dragostea este pilonul
central al Legii lui Dumnezeu, ea este si poarta cle
inn-are in Lui, iar invatatura lui lsus dapre
lmpratie ate incarcata de semnicatii etice. Cei care
intra in lmparatie sint cei care se supun stpinirii lui
Dumnezeu; cind va veni lmparatia, atunci se va face
voia Lui. Dumnezeu le as celor din lmpratia Sa
calauzire cereasca si puterea de a transpune in prac-
tica deciziile etice corecte.
lb-cmai aceasta accesibilitate a puterii morale su-
pranaturale conferi sens unor cerinte ale lui lsus, care
altzfel ar imposibile (cf. Mat. 5:48). El nu a fost
preocupat de triumfuri (pocainta este asociata de
asemenea cu Imparatia - Marcu 1:15), dar majoritatea
irnperadvelor Sale morale au fost adresate celor care
erau deja in lmparatia Lui, iar asigurarea subinteleasa
ate ca toti aceia care se supun conducerii lui Dum-
nezeu pot avea parte de puterea Sa pentru a converti
convingerile lor etice in actiuni.
Deoarece lmparagia ate o realitate prezenta in
Cristos, calauzirea si puterea Regelui sint disponibile
aici si acum. Dar intrucit exista de asemenea un sens
in care plinatatea venirii Imparagiei este inca iminenta,
exista 0 nota constanta de urgenta in invatatura mo-
rala a lui lsus. Cind stapinirea lui Dumnezeu asupra
oamenilor va fi revelata deplin, va avea loc judecata
si numai un nebun ar ignora avertismentele date de
lmparagia lui Dumnezeu (cf. Luca 12:20). Acesta ate
motivul pentru care Evanghelia cheama la pocainta
(Mat. 4:17).
(b) Restul Noului Testament. Asa cum este de as-
teptat, Epistolele ofera paralele clare la invatamra
morala a Evangheliilor, chiar daca citeaza cuvintele
lui lsus surprinzator de rar (cf. 1 Cor. 7:10; 9:14). Dar
intrucit ele an fost scrise ca raspunsuri practice la
probleme acute survenite in cadrul bisericilor, tonul
invatturii lor morale ate putin diferit. Din Evanghelii
s-ar parea ca lsus a invtat mai ala principii generale,
lasindu-i pe ascultatorii Sal sa faca aplicatiile. ln Epis-
tole, pe de alta parte, aplicatiile sint prezentate ade-
sea in termeni foarte precisi. Pacatul sexual, de ex-
emplu, este analizat in datul de mare detaliu (cf. 1
Cor. 6:9; 2 Cor. 12:21) iar pacatele comise in vorbire
sint tratate la fel de detaliat (cf. Rom. 1:29 .urm.;
Efa. 4:29; 5:4; Col. 3:8; lac. 3:5 s.urm.).
0 alta caracterlstica a invataturii etice a Epis-
tolelor sint asa numitele coduri de conduita in familie
(Efa. 5:22 .u.rm.; Col. 3:18 s.urm.; 1 Tim. 2:8 s.urm.;
Tit 2:2 s.urm.; 1 Pet. 2:18 s.urm.). Acatea sint sec-
tiuni scurte care dau invataturl cu privire la relat_:iile
adecvate, in special in casnicie, in famille si la serviciu.
Tonul lor ate remarcabil de conservator, la fel ca si
sectiunile despre relatiile dintre credinciosi si auto-
rittile seculare (cf. Rom. 13:1s.urm.; Tit 3:1; 1 Pet.
2:13 .urm.). Da_i Comunitatea crestina primara a
asteptat cu ardoare instaurarea lmparatiei lui Dum-
nezeu, crestinii nu au respins structurile de baza ale
autoritatii pe care era fondata viata societatii. Chiar si
in cartea Apocalipsei, in care valul limbajului apo-
calipc care acoper condamnarea guvemului Romei
de catre loan este foarte transparent, sntii sint che-
mati la rnartiraj, nu la revolutie. Cu toate acestea,
semintele schimbarii sociale pot gsite in NT, in
special in relatiile pe care crestinii sint indemnati sa
le aiba intre ei in biserica (cf. Gal. 3:28).
Tema lmparatiei nu este atit de proeminenta in
Epistole ca si in Evanghelii, dar se pune acelasi accent
pe nevoia omului de a avea calauzire si putere de la
Dumnezeu penmi o viata morala. in limbajul lui Pavel,
unirea cu Cristos (2 Cor. 5:17) si prezenta launtrica a
Duhului (Filip. 2:13) ridica viata morala a crestinului
pe un plan nou. Fiind hranit cu Cuvintul lui Dumnezeu
(Evr. 5:14), credinciosul rascumparat capta o capa-
citate mai mare de a disceme intre bine si rau (cf. Rom.
12:2); prin prezenta launtrica a Duhului el are o
putere noua de a face ce sue ca este bine.
Se spune uneori ca in revolta sa impotriva legalis-
mului evreiac gi intarit de increderea sa in puterea
Duhului de a-l infonna si de a-l transforma pe credin-
cios, Pavel (in special) ar armat ca legea morala a
Vi a devenit perimata in Cristos. Exista desigur citeva
pasaje in Epbtole care, daca sint luate singure, ar
putea sugera o asemenea idee (de ex. Gal. 3:23 s.unn.;
Rom. 7:6; 10:4; 2 Cor. 3:6), dar ate important sa
observam ca Pavel folosate cuvintul ,,lege 'in mai
multe sensuri. Cind 11 foloseste ca o pracurtare pentru
,jusdcarea prin lege (de ex. Rom. 10:4) , el arat clar pia sub stapinirea Persiei; Est. 1:1; 8:9 numa_te Etio-
ca trairea prin Lege este atit perimata cit si periculoasa
pentru cerstini. Dar atunci cind foloseste cuvintul
pentru a indica exprimarea voii lui Dumnezeu (de ex.
Rom. 7:12), el ate mult mai poz.iu'v. El nu se jeneaza
sa citeze Decalogul (de ex. Efa. 6:2 s.urm.) si serie pe
larg dapre un principiu al legii care actioneaza in
viata crestina (Rom. 8:2; 1 Cor. 9:21; Gal. 6:21; cf.
lac. 1:25; 2:12). Aici, ca siin alta parte, invatatura NT
seimbinacuceaaV'I.lnmasuraincareexprirn2l
cerintele morale fundamentale ale lui Dumnezeu, Le-
gea isi pastreaza valabilitatea, deoarece numai Dum-
nezeu exprima in persoana si in voia Sa tot ce ate bun
si drept.
BIBLIOGRAFIE. A. B. Bruce, The Ethics of the Old
Testament, 1909; C. l-l. Dodd, Gospel and Law, 1951;
W. Eichordt, The "Theology of the Old Testament, 2,
1967; D. H. Field, Free T0 D0 Right, 1973; N. L. Geisler,
Ethia, 1971 ; C. F. H. Henry, Christian Personal Ethics,
1957; W. Lillie, Studies in New Testament Ethics, 1961;
T. W. Manson, Ethics and the Gospel, 1960; L. H.
Marshall, The Challenge of New Testament Ethics,
1966; J. Murray, Principles of Conduct, 1957; A. Ny-
gren, Agape and Eras, 1953; R. Schnackenburg, The
Moral Teaching of the New Testament, 1965; G. F.
Thomas, Chnktian Ethics and Moral Philosophy, 1955;
A. R. Vidler, Christ's Strange Work, 1963; .1. W. Wen-
ham, The Goodnas of God, 1974; J. H. Yoder, The
Politics of.lesus, 1972.
D.H.F.
ETIOPIA. Etiopia biblici (gr. Aithips, ,,fatz1 arsa,
cf. ler. 13:23), ocupata de urmasii lui "Cur; (Gen.
10:6), face parte din regatul Nubiei care se intinde de
la Asuan ('SEVENEl-I), la S de jonctiunea Nilului, in
apropiere de orasul modern Khartoum. Fiind invadata
in vremuri preistor-ice de hamiti din Arabia si Asia,
Etiopia a fost dominata de Egipt timp de aproape S00
de ani, incepind cu Dinastia a 18-a (cca 1500 i.d.Cr.)
si a fost guvemata de un vicerege (,,Fiu1 regelui din
Gus) care stapinea pate imperiul african, comandind
armata din Africa si administrind minele de aur din
Nubia.
in timpul secolului al 9-lea, etiopienii, a caror
capitala a fost Napata, in apropiere de a patra cata-
racta, au facut cel putin o incursiune in Palestina, dar
au fost infrinti de Asa (2 Cron. 14:9-15). Zilele de
glorie ale Etiopiei au inceput prin 720 i.d.Cr. cind
Pianlchi a protat de luptele inteme din Egipt si a
devenit primul cuceritor al acelei tari in decurs de un
mileniu. Timp de aproape 60 cle ani domnitorii etio-
pieni (Dinastia a 25-a) au stapinit Valea Nilului. Unul
dintre ei, Tirhaca, se pare ca a fost aliat cu Ezechia si
a incercat sa opreasca invazia lui Sanherib (2 lmp.
19:9; ls. 37:9; J. Bright, History of Israelz, 1972, p.
296 s.urm., discuta problemele cronologice din aceas-
ta naratiune). Textul din Naum 3:9 face aluzie la
gloria acatei perioade: ,,Et1'opia si egiptenii rears nu-
mar erau taria ei (a Egiptului). lnvaziile lui Esar-
hadon si Asurbanipal au redus regatul etiopiano~egip-
tean la starea de regat vasal; distrugerea Tebei (cca
663 i.d.Cr.; Naum 3:8-10) a adus oeclipsa totala,
implinind simbolismul profetic al lui lsaia (2012-6).
'll'upele etiopiene au luptat in zadar in annata
faraonului Neco la Carchemis (605 i.d.Cr.; ler. 46:2,
9). Cucerirea Egiptului de can-e Cambise a adus Etio-
pia ca ind cea mai indeprtata provincie persana in
SV, iar scriitorii biblici o folosesc uneori pentru a
simboliza intinderea nelimitat a suveranitatii lui
Dumnezeu (Ps. 87:4; Ezec. 30:4 s.urm.; Amos 9:7;
Tef. 2:12). ,,Dincolo de riurile Etiopiei (Is. 18:1; 'l'ef.
3:10) se poate referi la N Abisiniei, unde se pare ca
nistecolonisti evrei s-au stabilit alaturi de alti semiti
din S Arabiei. Cronicarul cunostea acate relatii strin-
se dintre Etiopia si S Arabiei (2 Cron. 21:16).
in Fapt. 8:27 Etiopia se refera la regatul strabatut
de Nil al reginei Candace, regina care a dorrmit la
Meroe, unde a fost mutata capitala in timpul perioadei
persane. Etiopienii moderni (abisinienii) si-au insusit
referintele biblice despre Etiopia si considera convert-
irea famenului etiopian ca 0 implinire a textului din
Ps. 68:31
BIBLIOGRAFIE. E. A W. Budge, History of Ethio-
pia, 1928; E. Ullendorff, The Ethiopians, 1960; idem,
Ethiopia and the Bible, 1968; J. Wilson, The Burden of
Egypt, 1951.
D.A.H_
ETNARH (gr. ethnarches, ,,guvernator, 2 Cor. 11:
32). Un oter care comanda o gamizoana in Damasc
in timpul lui 'Aretas N, regele din Petra, in Arabia (9
i.d.Cr. - 39 d.Cr.), care i-a incurajar pe evrei sa-l
aresteze pe Pavel dupa convertirea sa (cf. Fapt. 9:24-
2S). In anul 64 d.Cr. Darnascul a devenit parte a
provinciei romane Siria. in timpul cind a avut loc
incidentul mengbnat (cca 33 d.Cr.), Damascul se afla
temporar in stpinirea lui Aretas.
Titlul acata ate folosit de Josephus pentru dom-
nitori subordonati. in special pentru popoare aflate
sub stapinire strain, de ex. evreii din Alexandria (Ant.
14. 117); cf Simon, etnarhul ludeii sub Demetrius ll
(1 Mac. 14:47).
B.F.H.
EUFRAT. Cel mai lung uviu din V Asiei; din aceasta
cauzz-1 inVT este numit in general hannir, ,,riul (de
ex. Deut. 11:24). Uneori ate mentionat nominal,
forma ebr. ind prEt (de ex. Gen. 2:14; 15:18),
derivata de la numele akkadian purattu, care repre-
zinta cuvintul surnerian buranum; in NT forma ate
Euphrates (Apoc. 9:14; 16:12). Eufratul isi are ori-
ginea in doi afluenti principali din E Tlirciei, Murad-
Su, care izvoraste aproape de Lacul Van, si Kara-Su,
care izvoraste in apropiere de Erzerum, si curge, avind
ca afluent numai Habilr ("l-IABOR), 2.000 km, pina
la Golful Persic. De la nivelul cel mai scazut din luna
septembrie, crate treptat in tot timpul iemii iar in
luna mai atinge un nivel cu 3 m mai ridicat decit
nivelul minim, apoi scade pina in septembrie, avind
astfel un regim mai moderat decit *Tigrul. in cirnpia
aluvionara a Babilonului (*MESOl>0TAMlA) cursul
sau s-a deplasat spre V din vremurile antice, cind
majoritatea cetatilor importante erau asezate in
apropiere sau chiar pe malurile lui, iar in prezent se
aa la citiva km spre E. Lucrul acata ate ilusuat de
faptul ca sumerienii an scris numele fluviului in mod
icleograc ,,riu1 Sippar, o cetate ale carei mine se aa
in prezent la 6 km E (SEF/\RVAlM). Pe linga multele
cetati importante, intre care era inclus $i Babilonul,
situate pe malurile Eufratului in !imPi de 5. Cetiea
Mari era agezata pe cursul mijlociu al fluviului, nu
departe de joncgiunea cu Habur, iar punctul strategic
de wecere din N Mesopotamiei in N Siriei era controlat
de cetatea fortareata 'Carchemi.$.
BIBLIOGRAFIE. S. A. Pallis, The Antiquity of Iraq,
1956, p. 4-7.
T.C.M.
EUNICE. Mama lui Timotei, o femeie a cai-ei credinta
a fost demna de remarcat (2 Tim. 1:5). Ea a fost
evreica (Fapt. 16:1), o femeie evlavioasa, pentru ca
grim ca educaiia bib1ica'a lui Timotei a inceput la o
virst frageda (2 Tim. 3:15), dar sotul ei era ne- evreu
iar ul ei nu fusese taiat imprejur (Fapt. 16:3). Daca
avem in vedere casatoriile mixte ale evreilor cu fami-
liile de fruntedin Frigia (Ramsay, BRD, p. 357; cf. CBP,
2, p. 667 .urm.), acest fapt putea reprezenta ascen-
siunea sociala a familiei sale gi nu 0 decdere per-
sonala. Unele ms. laiine ale textului din Fapt. 16:1 gi
Origen, incomentariul despre Rom. 16:21, spun ca ea
era vaduvi, iar termenul hyperchen din Fapt. 16:3 ar
putea veni in sprijinul acestei idei. Ea locuia la Derbe
sau la Listra: din punct de vedere lingvistic, ambele
variante pot justificate (cf. BC, 4, p. 184, 254).
Numele ei este grec, dar nu pare sa fie an nume
obienuit.
S-a sugerat uneori ca Pavel se refera la cxedinta
iudaica, dar cea mai naturala interpretare a textului
din 2 Tim. 1:5 (i Fapt. 16:1) este aceea ca credinta
crsna ,,s-a Salaam mai intii in "Loisi Eunice (a-
dica, inainte de convertirea lui Timotei); (timpul ao-
rist, facind aluzie probabil la evenimentul convertirii,
care a avut loc fra indoiala in prima caltorie misio-
nar a lui Pavel).
A.F.W.
EUNUC (ebr. saris). Derivarea cuvintului din VT este
incerta, dar se crede ca provine de la un termen asirian
care inseamna ,,Cei care ate cap (pentru rege). (Vezi
Jensen (ZA 7, 1892, 174A.1) gi Zimmem (ZDMG 53,
1899, 116A.2); derivarea ate acceptata de S. R.
Driver i L. Koehler in lexicoanele lor; vezi nota aces-
tuia din urma in Supplement, p. 219.) lntelesul prima:
este acela de npersoana ociala de la curte. in limba
ebraica este intilnit un sens secundar, acela de ,,barbat
cast:-at", ,,eu.nuc sau ,,famen. De la Herodot aam ca
in "tar-ile orientale eunucii sint preguiti ca ind demni
de incredere in orice privinta (8. 105, trad. Seling-
court). Asemenea oameni erau folositi deseori de
domnitorii orientali ca slujbai in casa regala. De
aceea, in Orient este uneori dicil s ne dam seama la
care dintre sensuri se face referinta, sau daca sint
implicate amindoua. Potifar (Gen. 39:1), care era
casatorit (v. 7), este nu.rnit un sank (UO( eunouchos);
dar probabil ca aici se potrivegte cel mai bine sensul
de ,,fm-ictionar la curtea regala. in ls. 56:3 sensul de
,,barbat cast:-at este evident. in Neem. 1:11, ,,Eram
paharnicul imparatului, in unele copii din LXX avem
eunouchos; dar probabil ca aici este 0 eroare de co-
piere, in loc de oinochoos, aa cum arata Rahlfs in
Septuaginta (1, p. 923). ,,Barbaml <:asn'at" trebuia sa
fie exclus din adunarea Domnului (Deut. 23:1). Nu
ate necsar sa presupunem, aa cum se pare ca face
Josephus (Ant. 10. 186) ca Daniel $1 tovaraii lui au
fost ,,castrati, deoarece ei erau ,,rara prihana (vezi
Dan; 1:4).
In NT este folosit cuvintul eunouchoso i el poate
derivat de la eunn ech (,,a pazi patul). La fel ca
gi echivalentul ebraic, srfs, el nu indica neaparat un
barbat cast:-at. Este posibil ca in Fapt. 8:27 s e avute
in vedere ambele sensuii; in Mat. 19:12 nu incape
indoiala ca se subintelege sensul de ,,barbat castrat.
In acest pasaj sint mengionate trei categorii de eunuci,
gi anume, cei care sint nascuti eunuci, cei care sint
facuti de om, gi cei care sint eunuci spirituali. Ultima
categorie ii include pe toti aceia care sacrica dorin-
tele naturale legitime de dragul imparatiei cerun'1or.
In Biserica primara se spunea ca Origen, interpretind
greeit in sensul literal pasajul de mai sus, sa mutilat
singur.
Iudaimsul recunoetea numai doua categorii de
eunuci: facupi de om (sink Tigm) i din nagtere (sris
hammd), in Migna (Zabim 2. 1).U1timul termen, (snls
hammd) sau ,,eunuc al soarelui este explicat de Jas-
trow, in Dictionary of Babylonian Talmud, etc., 1, p.
476, ca inseamna ,,eunuc de cind a vazut lamina
soarelui, cu alte cuvinte, unul care s-a nascut eunuc.
UPAZITORUL CAMERELOR REGALE.)
RJ.A.S.
EUNUCUL ETIOPIAN. Un funcpionar inalt (dy-
nastis), vistierul curtii reginei Candace a "Etiopiei,
convertit in urma propovaduix-ii lui Filip (Fapt. 8:26-
40). ln antichitate era un lucru obianuit ca 'eunucii,
care erau de obicei pazitorii haremului, s se ridice la
pozitii inalte.
Fiind oprit de la pariiciparea activa la ritualuxile
iudeilor datorita rasei i datorita castrarii sale (Deut.
23:1), probabil ca el era un ,,om temator de Dum-
nezeu". Cunoagterea iudaismului i a VT (citatul din
Is. S3 pare sa e din xxx) nu este surpnztoaze, daca
tinem seama de aeezarile evreiegti din Egiptul de Sus
$i de impactul considerabil pe care felul de viata i
g-indii-ea evreiasca l-au avut asupra etiopienilor. Zelul
sau pentru srudierea Scripturilor, primirea Evanghe-
liei i botezul lui il evidentiaza ca pe unul dintre
convertipii vrednici de a luati in considerate din
Faptele Apostolilor, chiar daca rnarturisirea lui (Fapt.
8:37) nu este sprijinite: de cele mai bune ms. Potrivit
uaditiei etiopiene el a fost primul evanghelist a1 tarii
sale.
D.A.H.
EUTIH (,,Norocos, un nume grec obinuit). Un nar
din Ttoa care a cazut de la un geam de la etaj in timpul
unei cuvintari a lui Pavel care s-a prelungit pina
noaptea (Fapt. 20:7-12). H. J. Cadbury (Book ofAct.s
in History, p. 8 .urm.) indica un accident fatal similar
mentionat in Oxyrhynchus Papyri, 3. 475. lntrucit v. 8
pare s fie legat de acest incident, cuvintele lui Luca
sugereaz 0 ameteala crescinda i ixezistibila, cauzata
probabil de numarul mare de lampi.
 Caracterul miraculos a1 deznodamintului a fost
pus la indoiala, cuvintele lui Pavel din v. 10 ind
aplicate la diagnostic gi nu la vindecare. Totui, v. 9
arata ca Luca insuai a fost sigur ca Eutih era rnort.
,,Viata lui a fost ,,in el dupa ce Pavel l-a luat in brate
(cf. 2 lmp. 4:34). Eutih gi-a revenit complet pina a
0 doua z.i dimineata, cind a plecat Pavel (v. 12: potrivit
Textului Apusean el s-a alaturat gmpului care i-a luat
ramas bun de la Pavel). Daca tinem searna ca relatarea
lui Luca ate cea a unui rnartor ocular, intelegem de
ce povestirea este plina de viata gi de ce intrerupe
succesiunea evenimentelor. Praupunerea ca aceasta
este ,,o intimplare din vremea aceea care a ajuns sa e
atribuita lui Pavel ai pe care Luca a gasit~o in aceasta
for-ma ei a introdus>o in naratiunea sa (Dibelius)
creazi-'1 dicultati.
BIBLIOGRAFIE. W. M. Ramsay, SP7] p. 290 .urm.;
M. Dibelius, Studies in the Acts of the Apostles, E.T.,
1956, p. 17 .urm.
EVA. Prima ferneie, sotia lui Adam 5i mama lui Cain,
l
Abel ai Set (Gen. 4:12, 25). Cind Dumnezeu l-a creat
pe Adam a hotrit sa-i dea ,,un ajutor pot:-ivit ('zer
kened6, Gen. 2:18, 20, lit. ,,un ajutor ca inaintea lui,
adica, ,,un ajutor corespunzator pentru el) i de aceea
a trimis un somn adinc peste el i a luat una dintre
_! coastele lui (sHE', Gen. 2:21) i a facut (band, Gen.
4 2:22, un cuvint care de obicei inseamna ,,a construi)
din ea o ferneie (l"i.$'a). UCREATIE.) Adam a recu-
noscut aceasta relatie apropiata i a declarat ca ea ar
trebui s5 e numita ,,Femeie ('i.s'd), deoarece a fost
fl luat din (mino; cf. 1 Cor. 11:8, ek) Om (barbat) (')
(Gen. 2:23). Unii teologi considera ca terrnenii 'i. i
Lila sint distincti din punct de vedere etimologic, dar
faptul acesta nu este neaparat semnjcativ, intrucit
contextul cere 5:; existe doar 0 asemanare formal
intre aceste cuvinte.
Eva a fost cea prin care earpele l-a facut pe Adam
sa mariince din fructul oprit ("CADER.E) i ca umiare
a acestui fapt Dumnezeu a condamnat-0 sa nasca
copiii cu durere $1 sa fie sub staplnirea (mEial b) lui
Adam (Gen. 3:16). Adam a numit~o dup aceea ,,Eva
(haww, Gen. 3:20), pentru ca ea a fost mama tuturor
celor vii (hay). Au fost emise multe teorii cu privire
la numele hawwd. Unii considera ca este 0 forma
arhaica a cuvintului hayyd, ,,1ucru viu (LXX adopta
aceasta idee i i1 traduce in Gen. 3:20 cu zoe, ,,viat5,
dar altii observa o similaritate cu cuvirmil ararnaic
hiwy, ,,$arpe, care este legat de o zeitate feniciana
hwt (care ar putea s e un earpe), dar la fel ca gi in
cazul cuvintelor '13 i 'i.d, textul se pare ca nu cere
decit 0 asonanta formala. Numele hawwd apare nu-
mai de doua ori in VT (Gen. 3:20; 4:1), dar cuvintul
F ,,femeie este folosit mai frecvent. ln LXX gi in NT apare
sub forma Heua (Eua in unele ms.), care in Vulgata a
devenit Heva gi de aici a ajuns sa e Eva in uaducerile
noastre. O informatie adiacenta in legtura cu ar-
matia biblici despre Eva este intilnita in mitul sume-
rian despre zeul Enki. In acest mit, Enki sufer de o
serie de boli i pentru a le trata, zeita Ninhursag
produce 0 zeita speciala. De aceea, cind el spune: ,,Ma
doare coasta (ti; scris cu logogram, care in limba
akkadiana era silu, ,,latur5, coasta), ea ii spune ca a
creat-o pe Zeita Nint1' (,,D0amna din coasta) din
coasta lui. Dar numele sumerian Nin-ti poate insemna
la fel de bine ,,Doamna care face viat. Se poate ca
acest mit sa reflecte intr-o oarecare masura o nata-
tiune originala comuna cu relatarea din C-enesa.
BIBLIOGRAFIE. KB3, p. 234; G. J. Spurrell, Notes
on the Text of the Book of Genesisz, 1896, p. 45; s. N.
Kramer, Enki and Ninhursag. A Sumerian Paradise
Myth (BASOR Supplementary Studies 1), 1945, p. 8-9;
From the Tablets ofSumer, 1956, p. 170-171 = History
Begins at Sumer, 1958, p. 195-196; l. M. Kikawada,
,,'lW0 Notes on Eve, JBL 91, 1972, p. 33-37.
T.C.M.
EVANGHELIE (gr. euangelion, ,,vste buni). ln
literatura clasic acest cuvint indica rasplata data
pentru aducerea de veti bune. Indica de asemenea
mesajul propriu-zis, care la origine a fost anuntarea
victoriei, darmai tirziu s-a aplicatei altor mesaje care
aduceau bucurie. Faptul ca este intilnit de mai mult
de 7S de ori in NT indica 0 nuanta creetina distinct.
Evanghelia este Vestea Buna ca Dumnezeu. in Isus
Cristos, a implinir promisiunile Sale catre Israel i
calea a fost deschisa pentru tog. Evan-
ghelia nu trebuie prezentata in contrast cu VT, ca i
cum Dumnezeu $i-ar schimbat felul in care ii
trateaza pe oameni, ci Evanghelia este implinirea
promisiunii din VT (Mat. 11:2-5). lsus lrsugi a vazut
in profetia lui Isaia o descriere a propriei Sale lucrari
(Luca 4:16-21).
Marcu deneate ,,Evanghelia lui Dumnezeu in
1:14 (traducerea VA, folosind textul bizantin, a-
daugi ,,lmparatiei) ei spune: ,,S-a implinit vremea
ei lmprapia lui Dumnezeu este aproape. Credinta
duce la mintuire; respingerea duce la condam.r|are
(Marcu 16:15-16). Aceeai Evanghelie a fost pro-
clamata de primii vestitori ai cregtinismului, dar
acum mesajul esential este facut mai explicit prin
moartea ei invierea lui lsus, Cristosul. ln timp ce
Evanghelia a venit cu Isus (evenimenrul-Cristos este
Evanghelia), ea a fost prevestita in promisiunea de
binecuvintare data de Dumnezeu lui Avraarn (Gal.
3:8) gi a fost promis in scrierile profetice (Rom.
1:2).
Nu numai ca Evanghelia vine cu putere (1 Tes.
1:5), ci ea este puterea lui Dumnezeu (Rom. 1:16).
Ea reveleaza dreptatea (neprihanirea, indreptagl
rea) lui Dumnezeu gi duce la minruirea tuturor celor
care cred (Rorn. 1:16-17). Pavel privegte Evanghelia
ca o insarcinare sacra (1 Tim. 1:11). Astfel, else aa
sub obligatia divina de a 0 proclama (1 Cor. 9:16)
gi le cere fratilor sa se roage pentru el ca sa poata
duce la indeplinire misiunea sa cu indrazneala (Efes.
6:19), chiar daca intimpin impotrivire (1 Tes. 2:2)
gi suferinta (2 Tim. 1:8). Evanghelia are ,,cuvi.ntul
adevarului (Efes. 1:3), dar ea este ascuns pentru
oamenii necredinciogi (2 Cor. 4:3-4) care cer o con-
rmare supranaturala sauo dovada rapionala (1 Cor.
1:21-23). Dupa cum impactul teologic deplin al
Evangheliei a fost inteles de Pavel in urma unei
revelatii (Gal. 1:11-12), tot astfel Evanghelia vine
cu puterea sa mintuitoare in urma primirii ei cu
credinta (Evr. 4:2).
Folosirea termenului ,,Evanghelie pentru de
semnarea primelor patru carti ale NT este de data
mai tinie (sec. 2 d.Cr.).
 BlBLlOGRAFIE. U. Becker, NIDNTT2, p. 107-115;
C. H. Dodd, The Apostolic Preaching and its Develop-
ments, 1936; R. 1-1. Mounce, The Essential Nature of
New Testament Preaching 1960; G. Friedrich in TDNT
2, p. 705-735. RH-M
EVANGHELII. Forma de plural, ,,Evanghelii (gr.
euangelia), nu ar fost inteleasa in epoca apostolica,
nici in unnatoarele doua generatii; esenta marturiei
apostolice ate ca exista 0 singur euangelion ade-
varata; oricine proclama alta, spune Pavel, este ana-
tema (Gal. 1:8 s.urm.). Cele patru scrieri care in mod
traditional sint puse la inceputul NT sint, in sens
propriu, patru scrieri dapre o singura Evanghelie -
,,Evanghelia lui Dumnezeu cu privire la Fiul Sau
(Rom. 1:1-3). Abia pe la jumatatea secolului al 2-lea
d.Cr. a ajuns sa e folosita forma de plural; astfel,
Justin Martirul spune ca ,,memoriile compuse de a-
postoli sint numite ,,Evanghe1ii (First Apology 66).
Scriitorii mai vechi folosac singularul, e ca se refera
la o singura scriere a Evangheliei, e ca se refer la un
set de asemenea scrieri (Didache 8. 2; Ignatius, Phila-
delphians 8. 2). Titlurile trraditionale ale celor patru
scrieri dau de intela ca in ele se aa Evanghelia sau
Vestea Buna dapre Cristos, asa cum o relateaza e-
care dintre cei patru evanghelisti. Folosirea terme-
nului la singular pentru a indica toate cele patru
scrieri a continuat inca mult timp dupa primul caz
atestat de folosire a pluxalului.
l. Paza orali
Majoritatea materialului din Evangheliile noastre a
existat pentru o perioada considerabila de timp in
for-ma orala, inainte de a prlmi fomia scrisa cu care
sintem familiar-i.
a. Cuvintele lui Isus
Isus a inceput lucrarea Sa in Galilea prin ,,propo-
vaduirea Evangheliei lui Dumnezeu; continutul aca-
tei Evanghelii a fost ca s-a implinit vremea si ca
Imparatia lui Dumnezeu ate aproape; El i-a indemnat
pe ascultatorii sat sa se pocaiasca si sa creada vatea
buna (Marcu 1:14 s.urm.; cj. Luca 4:18-21). Propova-
duirea Lui nu a fost ca un fulger din senin; ea a fost
implinirea' promisiunii lui Dumnezeu comunicata in
vechime prin profepl. Dumnezeu a cercetat pe poporul
San; acata a fost rnesajul principal nu numai al
propovaduirii lui lsus ci si al lucririlor Sale minunate
(Luca 7:16), care erau semne ca rului se
prabusea acum cind incepea instaurarea Imparatiei lui
Dumnezeu (Mat. 12:22-29; Luca 11:14-22). Aceeasi
tema 0 intilnim in pildele lui Isus, care ii cheama pe
ascultatorii Lui la decizie gi la veghere, avind in vedere
mm lmparatiei.
Pe linga lucrarea Sa publica, Isus S-a ingrijit sa le
dea ucenicilor invataturi sistematice intr-0 fomia pe
care s-o poat rnemora usor. Controversele Lui cu
fariseii si cu alti oponenti au dus de asemenea la
armatii care, odata auzite, nu puteau uitate cu
usurinta, care le-au prins bine ucenicilor n1ai
tirziu cind au fost confruntati cu probleme controver-
sate, cind a fost folositor sa-si aduca aminte ce a spus
lnvatatonil.
la. Traditia apostolicd
In Epistolele din NT exista citeva referiri la ,,traditia
(gr. paradoszs) primita prin apostoli de la Domnul lor
si transmis de ei, la rindul lor, la convertitii lor.
Aceasta traditie, in sensul cel mai deplin, cuprinde
marturia apostolilor la ,,tot ce a inceput lsus sa faca si
$5 invete pe oameni, de la inceput, pina in ziua cind
S-a inaltat la cer (Fapt. 1:1 .urm.; cf. 1:21 s.urrn.).
Aceasta marturie a fost prezentata si perpetuate in
diferite feluri - in principal prin propovaduirea misio-
nara, in invataturile date celor converiiti si in inchi-
narea 0 schita a adevarurilor esentiale ale
propovaduirii misionare ate data de Pavel in 1 Cor.
15:3 s.urm. - ,,ca Cristos a murit penau pacatele
noastre, dupa Scripturi; ca a fost ingmpat si a inviat
a treia zi dupa Scripturi, si ca S-a aratat la an numit
mare de martori oculari, dint:-e care unii sint nurniti,
si cei mai multi dintre ei erau in-ca in viata atunci cind
scria Pavel. Fie c5 Evanghelia a fost predicata de el
adauga Pavel in continuare, sau de apostolii originali,
adevannile esentiale ale mesajului erau aceleasi (1
Cor. 15:11). Lucrul acata ate conrrnat de dovezile
din Epistolele ne-Pauline si de fragmente din propov5-
duirea crestina primara care sint rezumate in Faptele
Apostolilor. in cadrul propovaduirii erau prezentate
evenimentele mintuitoare; Isus era proclamat Domn
si Cristos- oamenii erau chemati sa se pocaiasca si s
primeasca iertarea prin El.
Clteva frag-mente ocazionale din invataturlle date
celor convertiti apar in Epistole si din acestea reiese
clar ca aceasta invatatura arma ceea ce i-a invatat
lsus lnsusi. Astfel, cind da invatturi despre casatorie,
Pavel citeaza porunca Domnului lsus care l1'l[&!'Z1CE
divortul (1 Cor. 7:10), si citeaza de asemenea afir-
rnatia Domnului despre inaetinerea predicatorilor E-
vangheliei (1 Cor. 9:14). Exista insa doveai pentru o
instruire mai sistematica prin metoda catehetica; cind
numarul celor convertiti a cracut, in special in cursul
misiunii printre Neamuri, ,,scolile pentru pregatirea
invatatorilor au devenit aproape o necesitate si, in
mod inevitabil, au fost intocmite rezumate ale invata
turii lui Isus, prezentau e oral, e in scris. Ne putem
imagina un asemenea cadru pentru colectiile de zi-
cerl pe care le-au folosit Matei $i Luca, iar ulterior s-a
considerat ca si Evanghelia dup Matei a fost elabo-
rata intr-o asemenea scoala; cf. K. Stendahl, The
School of st Matthewz, 1968.
Lucrarile si cuvintele lui Isus trebuie s fost
amintite ;i in timpul iricliinaciunii. ln Zilele de inceput
ale credintei era greu pentru cei care L-au cunoscut pe
lsus sa nu-si spuna unul altuia, cind se intilneau sau
cind se intruneau pentru partasie si inchinaciune: ,,lti
aduci aminte cum Domnul...? in mod deosebit, Cina
Domnului oferea un prilej regulat pentru a povati din
nou despre moartea Lui, impreuna cu evenimentele
care au precedat-o si care au urmat dupa ea (1 Cor.
1 1 :26) .
Piind povatita si repovatita in inchinarea cres-
Iina si in propovaduirea misionara (cf. 1 Cor. 2:2; Gal.
3:1) naratiunea patimilor a devenit un tot unitar
inchegat la 0 data timpurie - o concluzie care poate
dovedita prin critica formei Evangheliilor care exista
in prezent. Prin metoda de critica a fonnei s-a incercat
izolarea si clasificarea diferitelor sectiuni inde-
pendente care au fost aduse laolalta in scrlerea Evan-
gheliilor si s-a incercat imaginarea cadrului de viata
in care s-au format si modul in care s-au pastrat in faza
de transmitere orala. ("'CRITlCA BIBLICA, III.)
 ll. Evanghelille scdse
Inceputul Evangheliilor, aga cum ne-am ac-
tepta, coincide cu sritu1 primei generatii cretine.
l Cind cei ,,ce le-au vizut cu ochii lor de la inceput i au
ajuns slujitori ai Cuvintului (Luca 1:2) s-au apropiat
de moarte, necesitatea unei scrieri care s contjn
mrturia lor sa simtit cu mai mult acuitate decit
oricind. Aceasta este perioada in care traditia din
secolul al 2-lea plasea inceputul scrierii Evanghe-
liilor gi pe bun dreptate: toate cele patru Evanghelii
canonice pe care le avem in prezent pot ti, probabil,
datate in decurs de patru decenii, intre 60 i 100 d.Cr.
Nu este necsar s prsupunem ci transmiterea mZu'-
turiei apostolice a fost fcut in exclusivitate pe cale
>
r oral inainte de anul 60 d.Cr. cel putin unii dintre
acei ,,multi care, potrivit cu Luca 1:1, au incercat si
l
alctuiasc o istorisire organizat a evenimentelor
evanghelice au incercat, probabil s serie inainte de
anul 60 d.Cr. - dar nu s-a pstrat nici un document
anterior acelei date decit cele incluse in Evangheliile
noastre scrise.
in cele patru Evanghelii pot observate citeva
curente diferite de tradigie. In aceast privingi, cit i
in altele, Evanghelia dupe": loan este indpendent de
celelalte Evanghelii gi este mai bine s5 e examinat
separat. Celelalte mei Evanghelii sint legate intre ele,
pin acolo incit se preteaz foarte bine la studiul
,,sinoptic < adic, textul lor poate fi aranjat in trei
coloane paralele aa incit elementele lor comune i
Q,A,
_ -._~ :=;w~=;. diferite s5 poat exarninate cu uuxi1-it. Acesta este materialul lui Marcu, decit dac presupunem c Marv
motivul pentru care sint cunoscute de obicei ca ,,Evan
ghelii sinoptice - un nume care le-a fost dat pentru
i prima oari de J. J. Griabach in 1774.
M
1 a. Evangheliile sinoptice
Un studiu comparativ al Evangheliilor dup Matei,
Marcu 5i Luca ne permite s observm c5 exist mult
material comun in toate trei sau in dou dintre ele.
Esenta a 606 versete din cele 661 ale Evangheliei
dup Marcu (dac nu lum la socoteal Marcu 16:9-
20) apare intr-0 formi prescunat in Matei; vreo 380
de versete din Marcu apar din nou in Luca. Putem
spune de asemenea c5 din cele 1.068 de versete din
Matei, vreo S00 contin esenta a 606 versete din Mar-
cu, iar din cele 1.149 de versete din Luca vreo 380 sint
1; paralele cu Marcu. Numai 31 de versete din Marcu nu
if au paralel nici in Matei i nici in Marcu. Matei i Luca
au ecare aproape 250 de versete care congin un
material comun care nu are parelel in Marcu; uneori
acest material comun care apare in Matei 5i Luca
folosa_te un limbaj aproape identic, iar alteori dife-
rentele verbale sint considerabile. Vreo 300 de versete
din Matei nu au paraleli in nici 0 alt Evanghelie;
ace1as_i lucru este adevrat cu privire la S20 de versete
din Luca.
Nu exist nici o cale simpl de explicare satisfc-
toare a acestei distribuiri a materialului comun i
specic din Evangheliile sinoptice. Nu exist nici un
motiv aprioric pentru a sustine 05 una dintre Evan-
ghelii este mai veche decit alta, pentru a sustine c5
una este 0 suxs $i celelalte an folosit-o pe prima.
Obiectivitatea unei analize statistice nu poate garanta
I o solutie. O solutie poate obtinut numai dac 0
I analiz critici efectuat in urma adunrii tuturor da
telor relevante gi a evalurii alternativelor posibile.
Dac dup un secol gi jurntate de studiu sinoptic
intens, nu s~a ajuns la unanimitate aceasta s~ar putea
datora insucientei datelor sau limitrii nejusticate
a clomeniului de studiu. Cu toate acatea, anumite
concluzii au fost mai larg acceptate decit altele.
Una dintre aceste concluzii este vechimea mai
mare a Evangheliei dup Marcu gt folosirea ei ca surs
principal?! de ctre ceilalgi doi evangheliti sinoptici.
Aceast concluzie, despre care se sustine, in general,
ci a fost puse: pe o baz stabil de C. Lachmann in
1835, se bazeaz nu numai pe dovezile formale c
uneori Matei gi Marcu coincid in privinta ordinii, deo-
sebindu-se de Luca; c Marcu i Luca sint mai fregvent
in concordant, deosebindu-se de Matei; dar Matei $i
Luca nu se deosebesc niciodat de Marcu (lucrul
acesta ar putea 5 explicat $i in alt mod), ci i pe
examinarea comparat in detaliu a modului in care
materialul comun este redat in cele trei Evanghelii,
sectiune dup sectiune. In marea majoritate a sec-
tiunilor situatia poate inteleasi cel mai bine dac se
pleac de la premisa c relatarea lui Marcu este folo-
sit ca surs de unul sau de amindoi ceilalti evan~
gheligti. Prea putini cercettori au considerat vreo-
dat c Luca ar putut sursa pentru ceilalti doi, iar
ideea c5 Marcu este 0 prescurtare a lui Matei a fost
sustinut mult vreme, in mare msur datorit in-
uentei lui Augustin. Dar in pasajele in careMatei i
Marcu au material comun, Marcu este mai complet
decit Matei, i nicidecum 0 prescurtarc; in numeroase
cazuri, cele dou relatri paralele pot fi explicate mult
mai bine dac presupunem c Matei condenseaz
cu amplic materialul lui Matei. Deei Matei gi Luca
nu sint niciodat de acord in ceea ce pn'vete ordinea
dati de Marcu, uneori prezint concordante com-
parativ cu Marcu. dar in aceste cazuri este vorba in
principal de imbunttiri gramaticale sau stilisdce ale
textului din Marcu, dar aceste cazuri nu sint nu-
meroase i nu sint suficient de semnicative incit s
contracareze dovezile generale in favoarea priorittii
Evangheliei dup Marcu.
Elementul comun specic lui Marcu din traditia
sinoptic este cel mai important darorit relaijei suin-
se dintre cadrul lui Marcu i propovduirea apos-
tolic. Aceast relatie nu depinde atit de mult de
traditia potrivit creia Petru este autoritatea din spa-
tele naratiunii lui Marcu (0 tmditie intrit cle do~
vezile inteme din anumite secttiuni ale naratriunii) ci
se bazeazi mai cur-ind pe faptul (demonstrat dc C. H.
Dodd) c schita propovduirii crectine primare, com~
patabili cu acele schige care pot observate in citeva
pasaje din Epistolele NT i din relatrile cuvintrilor
din I-aptele, a oferit rul cliuzitor pe care Marcu a
inirat cele citeva sectiuni ale materialului Evanghe-
liei.
Materialul comun pentru Marcu gi una sau doua
dintre celelalte Evanghelii sinoptice consti mai ales
din naxatiuni. (Exceptiile principale sint pildele din
Marcu 4 i discursul escatologic din Marcu 13). Pe de
alt parte, materialul nespeccic lui Marcu i care este
comun pentru Matei i Luca este fom1at mai ales din
cuvinte ale lui Isus. Aproape c am putea spune c
materialul specic lui Marcu se refer?! la ce a fcut
lsus; materialul nespecic lui Marcu se refer la invi-
trurile lui Isus. Avem aici o distinctie comparabil cu
cea fcut de obicei (dei este exagerat) intre ,,pro~
povduirea (kErygma) i ,,inv5t5tura (didach)
apostolici. Materialul nespecic lui Marcu i comun
pentru Matei i Luca poate fi numit, pentru con-
venienta gi ma nici o prejudecata, materialul ,,Q,
conform unui obicei de datare de la inceputul se-
colului al 20-lea.
Acest material, care cuprinde inne 200 gi 250 de
versete, se poate sa fost preluat de un evanghelist
de la celalalt, sau amindoi se poate sa folosit 0 sursa
comuna. Pot gasiti prea putini care sa sugereze ca
Matei a preluat material de la Luca, dsj unii ar gasi
ca acat lucru ate mai uaor de presupus decit posibili-
tatea ca Luca sa preluat material de la Matei. Meas-
ta ultima idee continua sa gaseasca spxijin, dar este
deosebit de vulnerabila deoarece presupune ca Luca
a creat dewrdine in aranjamentul xelativ ordonat in
care apare materialul ,,Q in Evanghelia dupa Matei,
rm sa dea nici un motiv plauzibil pentru lucrul aces-
ta.
Presupunerea ca materialul ,,Q a fost derivat de
Matei gi Luca dintr-0 sursa comuna ridica mai putine
dicultati decit orice alta alternativi propuse.
Cind incercm S5 reconstruim aceasta presupus
smsa comuna trebuie sa ne ferim de ideea ca am putea
face lucrul acesta intr- o forma completa. Totuai, ceea
ce putem reconscitui din acest material ne aduce a-
minte de tiparul general al cartilor profetice din V11
Aceste cargi contin in general 0 relatare a chemarii
profetului, 0 prezentare a primelor profetii inn-un
cadru narativ, dar nu mentioneaza moartea profe-
tului. Prin urinate, materialul ,,Q pare sa 5 provenit
dintr-0 compilare care a inceput cu relatarea bote-
zului lui Isus de ctre loan gi a ispitirilor din pustie;
acestea constiruie preludiul la lucrarea Sa, i este
urmata de un grup de afirmatii ale Sale plasate intr-
un cadni narativ foarte sumar; nu exist nici o urma
ca ar 5 continut relatarea patirnilor. Exist patru
grupe principale de invtaturi care pot intitulate: (i)
Isus $i loan Botezitorul; (ii) Isus i ucenicii Sai; (iii)
lsus gi oponentii Si; (iv) lsus gi viitorul.
lntrucit singurul nostru mijloc de reconstituire a
acestei surse este furnizat de materialul specic lui
Marcu gi comun pentru Matei gi Luca, nu putem ras-
punde in mod satisfacator la intrebarea daca Marcu a
folosit i el 0 parte a acatui material. Este probabil ca
materialul este mai vechi decit Marcu; poate sa fi fost
folosit pentru catehism in misiunea pentru Neamuri
care avea ca baza Antiohia. Faprul ca 0 parte a mate-
rialului ,,Q in Matei i Luca este aproape identic, iar
in alta parte exista diferente de limbaj, a fost explicat
uneori prin posibilitatea existentei a doua traditii
distincte in ,,Q, dar este mai probabil ca matenalul
,,Q a fost tradus in greaca din aramaica $i ca Matei gi
Luca au folosit uneori aceeaei traducere, iar alteori au
folosit traduceri diferite. In aceasta privinta este potri-
vit s5 ne amintim armatia lui Papias (apud Eus., EH
3. 39) ca ,,Matei a intocmit Iogia in ebraica (aramaica)
i ecare a tradus0 cum a putut mai bine. Logia
(,,oracolele, ,,1.icerile) este un termen deosebit de
potrivit pentru continutul unei asemenea compilatii
pe care am incercat sa o identicam in materialul ,,Q.
Celelalte surse care au fost folosite de Matei $i
Luca sint gi mai greu de reconstituit decit ,,Q. Matei
pare s inclus material dintr-0 alta culegere de ziceri,
paralel cu ,,Q, dar care a fost pstzat h Iudeea, nu
in Antiohia - culegere care este numita ,,M. Luca a
inclus o sectiune de material distinct (care se gaseete,
in mare intre cap. 9 ei 18) i care este posibil sa fi fost
obtinut din Cezareea - un material numit ,,L. Este
indoielnic ca aceste ,,surse au fost intr-0 forma scrisa
inainte de a fost preluate de evangheligti. Despre
Luca s-a spus ca ar amplicat materialul ,,Q pe care
l-a avut la dispozitie, folosind informatii obtinute la
Cezareea gi in alta parte, producind astfel versiunea
preliminara a Evangheliei sale, numit uneori ,,Proto-
Luca, in care au fost introduse ulterior sectiuni de
material specic lui Marcu. Pentru o evaluare a ipo-
tezei ,,Proto-Luca, vezi D. Guthrie, New Testament
Introduction3, 1970, p. 175-183. In general cerceta-
torii sint de acord ca Matei a imbinat sursele sale in
limp ce Marcu le-a combinat. lstorisirile naaterii cu
care incep Evangheliile dupa Matei gi Luca nu se
incadreaza in schema generala a criticii sinoptice; in
ce priveete aceste naratiuni, nu poate exclusa folo-
sirea unor documente semitice. Dar trebuie sa sub-
liniern faptul ca oricit de fascinanta i instructiva at
critica sursei Evangheliei, Evangheliile insele sint mult
mai importante decit sursele lor. Este bine sa ex-
aminm ce surse puteau folosite de evangheliati;
este gi mai bine sa examinam in ce fel au utilizat ei
aceste surse. in ultimii ani s-a recunoscut tot mai mult
ca in studiul Evangheliei critica redactarii ocupa un
loc la fel de important ca gi critica traditiei - aceasta
din urma se ocupa de urmzirirea istoriei traditiilor pe
care le-au primit evangheliatii, iar prima se concen-
treaz asupra contributtiei evangeliatilor individuali la
tratatea i prezentarea traditiilor. Fiecare dintre Evan-
gheliile sinoptice ate o unitate independenta, nu doar
un colaj; ecare Evanghelie are 0 imagine proprie
despre lS1Bi lucrarea Lui 5i ecare are o contributje
speciale la imaginea de ansamblu pe care ne-0 da NT
despre Isus.
b. Evanghelia a patra
Evanghelia dupa loan reprezinta 0 trraditie (creetina)
prirnitiva care s-a pastrat independent de traditia
sinoptic, nu numai in mernoria ucenicului preaiubit
ci i inc:-o comunitate cregtina vie, comunitatea care
probabil a produs mai tizziu Odele lui Solomon. Cadnil
comun extins pe care il are Evanghelia dupa loan cu
textele de la Qumran i legiturile dintre structura ei
i citania sinagogii din Palestina, ne-au ajutat in ul-
tima vreme sa intelegem ca traditia ioanina i.i are
radacinile in Palestina iudaica, degi atunci cind a-
ceasta Evanghelie a captat fomia literara la srgitul
primului secol cregtin au fost avute in vedere nevoile
unei societati mai diversicate din perioada elenista.
Schita ma a propovaduirii apostolice poate obser-
vata in Evanghelia a patra ,,la fel de clar ca gi in
Evanghelia dupa Marcu (C. I-I. Dodd, The Apostolic
Preaching and its Developments, 1950, p. 69). (IO/KN,
EVANGHELXA DUPA)
Ill. Evanghelia in patru scrieri
la scurt vreme dupa publicarea celei de-a Pawa
Evanghelii, cele patru Evanghelii canonice au inceput
sa circule ca gi o colectie gi au fost pastrate astfel pina
in ziiele noastre. Nu gtim cine le-a pus pentru prima
oara laolalta ca un grup de patru scrieri - atit Efesul
cit i Roma an revendicat lLlC.1l acesta. Scriitorii cat0-
lici i gnostici, deopotriva, arat nu numai cunoa-
terea Evangheliei in patru scrieri ci i recunoagterea
autoritatii ei. Evanghelia adevdrului de Valentin (cca.
140-150 d.Cr.), scoasa recent la lumina alaturi de
scrierile gnostice de la *Chenoboskion, nu a fost con-
ceput ca un supliment sau 0 inlocuire a celor patru
Evanghelii canonice, a caror autoritate o recunoaate;
dimpotriva, este o serie de meditagii despre ,,Evan-
 ghelia adevarat.-'1 care ate cuprinsa in cele patru (si
in alte crti ale NT). Marcion face exceptie cind rap-
inge Evangheliile dupa Matei, Marcu si loan si cind
E proclama ca singura Evanghelie (euangelion) auten-
tica ate cea dupa Luca (editati de el insusi). Docu-
.\
1| mentele reactiei anti-Marcionite (de ex. prologul anti-
marcionit la Evanghelii si, mai tirzju, Canonul Mura-
l; torian) nu prezinta Evanghelia in patru scrieri ca pe
un lucru nou ci rearma autoritatea ei ca raspuns la
critieile lui Marcion.
in jumitatea de secol care a umiat dupa anul 95
d.Cr. Theodor Zahn a putut gasi numai patru citate
din Evanghelii in suierile crestine care s-au pstrat si
acatea nu provin din cele patru Evanghelii canonice.
t
A Afirmatia ca ,,memoriile apostolilor, despre care lus-
tin spune ca erau citite in biserica alaturi de scrierile
profetilor, erau de fapt cele patru Evanghelii are un
caracter datul de probabil prin faptul ca urmele de
material evanghelic in lucrarile lui, care puteau pro-
veni din Evanghelia lui Petru sau Evanghelia lui Toma
sint foarte reduse compazativ cu urmele din cele patru
Evanghelii canonice.
Situatia devine mai clar cind ajungem la Tatian,
ucenicul lui lustin, a crui armonie a Evangheliilor sau
ll,. Diatessaron (alcatuita in cca 170 d.Cr.) a ramas multa
vreme editia favorita (daca nu chiar editia ,,auto-
rizata) a Evangheliilor din biserica asiriana. Afar de
un fragment mic dintr-o editie greaca a Diatessaron-
ului descoperit la Dura-Europos, pe Eufrat, si publi-
~c-,;=;-_ cata m 1935, cunosdntele noastre dapre aceasta
lucrare au fost indirecte, pina recent, ele ind bazate
I pe traduceri (dintre care unele erau din surse secu.n-
dare sau tertiare) din textul sirian. Dar in 1957 a fost
l identicat int:-un pergarnent din colectia A. Chester
Beatty o portiune considerabila a comentariului origi-
nal al lui Ephraem la Diatessaron (comentariu scris pe
la jumatatea secolului al 4-lea); acest text a fost editat
l
cu o traducete latina facuta de L. Leloir in 1963 si
arunca mult lumina asupra istoriei vechi a Diaries-
saron-ului.
Tatian a inceput compilarea sa cu loan 1:1-S si
probabil ca a incheiat-0 cu loan 21:25. Cele patru
lll: Evanghelii i-au furnizat materialul pentru armonia sa;
inserarea unor materiale extra-canonice poate ob-
servata uneori (probabil din Evanghelia dupd Evrei),
dar nu afecteaza adevarul fundamental, dupa cum
l acata nu ate afectat nici de modicarile ocazionale
ale unor exprimri din Evanghelii pentru a reecta
E. conceptia encratica a lui Tatian. ("'CANONUL NOU-
LUI TESTAMENT.)
l Suprematia celor patru Evanghelii pe care 0 atesta
lucrarea lui Tatian ate conrmata cam un deceniu mai
tirziu de Irenaeus. El a considerat caracterul impanit
al Evangheliei ca pe un fapt acceptat cu privire la
crestinism, la fel de axiomatic ca si cele patru colturi
ale pamintului sau cele patru vinturi ale cerului (Adv.
Haer. 3. 11. 8). Contemporanul sau, Clement din
Alexandria, are grija s faca distincpie intre ,,cele patru
Evanghelii care ne-au fost Uansmise si scrierile neca-
nonice din care se inspira uneori, cum ate Evanghelia
e egiptenilor (Miscellanies 3. 13). Tenullian nici macar
I
nu se inspir din asemenea scrieri necanonice, limi-
tindu-se la cele pan-u Evanghelii canonice, carora le
acorda o autoritate unica deoarece autorii lor au fost
e apostoli, fie oameni avind legaturi strinse cu apos-
tolii. (la fel ca si alti cratini apuseni, el aranjeaza cele
paU'\1 Evanghelii in asa fel in cit cele doua Evanghelii
,,aposto1ice, Matei si loan, sa preceada Luca si Mar-
cu.) Origen (cca 230 d.Cr.) rezuma atitudinea gene-
rala inrdacinata de mult atunci cind vorbate. dapre
,,cele patru Evanghelii, singurele carti care nu sint
contestate in Biserica lui Dumnezeu de sub tot cerul
(Commentary on Matthew in Eus., EH 6. 25. 4). (Ia
fel ca si Irenaeus, Origen le aranjeaza in ordinea cu
care sintem noi familiari.)
"lbate cele patru Evanghelii sint anonime, in sensul
ca nici una dintre ele nu include numele autorului.
Prirna referire la Marcu si Matei ca evanghelisti o
gasim in scrierile lui Papias, episcop de Hierapolis in
Frigia, in prima jumatate a secolului al 2-lea. Armatia
lui, bazata pe autoritatea ,,batrinului, ca ,,Marcu,
traducatorul lui Pen-u, a scris intocmai toate cuvintele
si faptele Domnului pe care le-a mentionat el (Petru),
dar nu in ordine..., este fara indoiala 0 referire la
Evanghelia a doua pe care o avem noi. Armatia lui
dapre modul in care a fost alcatuita logia lui Matei
(citata mai sus, in sectiunea ll) ate mai problematica
si continua sa fie controversata, e ca se refera la
prima Evanghelie a noastri, e ca se refer?! la o
colectie a zicerilor (cuvintelor) lui lsus (asa cum s-a
sugerat in acat articol), e ca se refera la un sir de
profetii mesianice, sau la altceva. Cele mai vechi re-
fer-in' explicite la Luca si Ioan ca evanghelisti ne parvin
din prologul anti-Marcionit la Evanghelii (care se
bazeaza inn-o oarecare rnasura pe o lucrare pierduta
a lui Papias) si din scrierile lui lrenaeus. lrenaeus a
rezumat in felul unntor explicatia pe care a primit-oz
,,Matei a scris o Evanghelie pentru evrei, in limba lor,
in timp ce Pavel si Petru predicau la Roma si intemeiau
biserlca de acolo. Dupa plecarea lor, Marcu, ucenicul
si traducatorul lui Petru, ne-a lasat de asemenea in
scris esenta propovaduirii lui Petru. Luca, insotitorul
lui Pavel, a scris intr-o carte Evanghelia proclamata
de acel apostol. Apoi loan, ucenicul Domnului, care
s-a aplecat pe pieptul Lui, a publicat si el Evanghelia
sa in timp cc se aa la Efes in Asia (Adv. Haer. 3. 1.
1).
Fara sa aprobam tot ce spune Irenaeus, putem
de totalacord ca in Evangheliile canonice avem mar-
turia apostolilor despre revelatia mintuitoare a lui
Dumnezeu in Cristos, pastrata in patru scrieri. (Vezi
articole dapre cele patru Evanghelii.)
BXBLIOGRAFIE. K. Aland si altii, Studia Evange-
lica, 1959; C. H. Dodd, The Apostolic Preaching and its
Developments, 1936; idem, History and the Gospel,
1938; W. R. Farmer, The Synoptic Problem, 1976; T. W.
Manson, The Sayings ofJesus, 1949; idem, Studies in
the Gospels and Epistles, 1961; D. E. Nineham (ed.),
Studies in the Gospels, 1955; B. Orchard si T. R. W.
Longstaff (ed.), J. J. Griesbach: Synoptic and Ten-
critical Studies, 1978; N. Penin, Rediscovering the
Teaching of the Evangelisns, 1968; J. H. Ropes, The
Synoptic Gospels, 1934; W. Sanday, The Gospels in the
Second Century, 1876; B. de Solages, A Greek Synopsis
of the Gospels, 1959; V. H. Stanton, The Gospels as
Historical Documents, 3 vol., 1903-20; B. H. Streeter,
The Four Gospels, 1924; V. Taylor, The Gospels), 1960;
idem, The Formation of the Gospel Tradition, 1933.
F.F.B.
EVANGHELIST. Cuvintul tradus in NT ,,evanghe-
list este un substantiv dexivat de la verbul euan-
gelizomai, ,,a anunta vesti si ate redat de obicei in
traduceri prin,,a predica Evanghelia. (Termenul din
NT se aseaman cu termenul ebr. (mQa_ssEr, mQa.s
sereg, in Is. 40:9; 52:7). Verbul este intilnit foarte
frecvent in NT i ate aplicat lui Dumnezeu (Gal. 3:8),
Domnului nostru (Luca 20:1) gi membrilor de rind ai
Bisericii (Fapt. 8:4), cit i apostolilor aati in caltorii
misionare. Substantivul ,,ev'anghelist apare numai de
trei ori in NT. Timotei (2 Tim. 4:5) ate indernnat de
Pavel sa face: lucrul unui evanghelist; cu alte cuvinte,
s5 fac cunoscute adevarurile Evangheliei. Timotei l-a
insotit pe apostol in ciltoriiie sale misionare, dar din
indemnurile adraate in cele doua scrisori ate clar ca
atunci cind i-a scris Pavel lucrarea lui era in mare
msur local i pastorala. Faptul ca el este indemnat
s5 fac lucrarea unui evanghelist arata a un evan-
ghelist poate in acelaai timp pastor i invatator.
in Fapt. 21 :8 Filip ate dacris ca ,,evanghelistul.
Filip fusese ales ca unul dintre cei $apte din Faptele
6, iar dupi persecutarea lui $tefan el a avut un rol
proeminent in propovaduirea Evangheliei in prtile
neevanghelizate (de ex. Fapt. 8:5, 12, 35, 40). Dai
era evanghelist, el nu a fost inclus in rindul apostolilor
(Fapt. 8:14). O distjnctie similara ate facuta intre
Timotei i apostoli in 2 Cor. 1 :1 gi Col. 1:1. Se va vedea
ca, dai apostolii erau evangheliti, nu toti evanghe-
ligtii erau apostoli. Aceasta distinctie este confirmat
in Efes. 4:11, unde slujba de ,,evanghelist este men-
tionata dupa ,,apostol i ,,prooroc, dar inainte de
pastor gi ,,invtator. Din acat pasaj reiae clar ca
darul de evanghelist era un dar distinct in biserica
cregtina; i degi toti cratinii indeplineau aceasta sluj-
b sacri, dupa cum se ivea prilejul, erau unii oameni
chernati i inzatrati in mod special de Duhul Snt
pentru aceasta lucrare.
Mai tiniu in istoria Bisericii termenul ,,evanghe-
list a fost folosit pentru a indica scriitorul uneia dintre
cele patru Evanghelii.
BIBLIOGRAFIE. L. Coenen, NIDNTT 2, p. 107-115.
D.B.K.
EVIL-MERODAC. Regele 'Babilonu1ui, care l-a
eliberat din inchisoare pe Ioiachin, regele lui Iuda, in
primul an al domniei sale (ler. 52:31; 2 lmp. 25:27-
30). A1-ne1Mardul< (,,Omul lui Marduk) l-a succedat
pe tatl sau Nebucadnetar II la inceputul lunii oc-
tombrie in anul 652 i.d.Cr. Potrivit lui Josephus (care
citeaz pe Berosus), el a domnit ,,far s tina seam
de legi gi in mod capricios (Ap. 1. 146), dar singurele
referiri care s-au pastrrat cu privire la el sint consan-
nate pe tblite administrative. El a fost omorit aproxi
mativ in perioada dintre 7-13 august 5601.-:l.Cr. intr
un complot condus de cumnatul su *Nergal-$arezer
(Neriglissar).
BIBLIOGRAFIE. R. H. Sack, Ame!-Marduk: S62-
560 B.C., 1972.
DJ.W.
EVLAVIE. in literatura pgina termenul gr. eusebeia
inseamna respectul datorat oamenilor 5i zeilor, dar in
Scripturi cuvintele din acat grup (cum este zheo
sebeia, intilnit numai in 1 Tim. 2:10) se referi in
exclusivitate la reverenta fata de Dumnezeu (cu ex-
ceptia textului din 1 Tim. 5:4, unde inseamn respec-
tul cuvenit pentru cei din propria farnilie). Alford
sustine ca in armatia lui Petru ca nu eusebeia apos-
tolilor a fost sursa vindecarii (Fapt. 3:12), termenul
,,poart5 ideea de evlavie sau pietate operav gi cul-
tica, nu ideea de caracter inerent gi il traduce ,,e
cacitate meritorie inaintea lui Dumnezeu.
Eusebius denate termenul ca ,,a privi in sus spre
unicul 5i singurul Dumnezeu i a trai viata in ar
monie cu El. In Fapt. 10:2 (cf. v. 7) Comeliu ate
dacris ca eusebes (,,cucernic) gi ternator de Dum-
nezeu; evlavia lui ate ilustrata de grija pe!lIT\1 familia
sa, de darnicie i rugaciuni i de domicia sa de a unna
instriictiunile divine. Cuvintul ate intilnit mai frec-
vent in Epistolele pastorale (1 Tim. 2:2; 3:16; 4:7-8;
613,5-6, 11; 2 Tim. 3:5; Tit 1:1). E. F. Scott consider
ca eusebeia ate cuvintul caracteristic pentru Epis-
tolele pastorale 5i vede in acat termen "doua lucruriz
pe deo parte un crez corect gi pe de alta parte un mod
corect de act_:iune. Dar eusebeia ate 0 atitudine per-
sonal?! fat de Dumnezeu i nu doar un crez corect, iar
act_1'unea nu este paralela cu acea actiune ci igi are
izvorul chiar in ea, de ex. 2 Tim. 3:5, unde evlavia
formalin ate prezentat in contrast cu aceea care are
putere; de asememnea, in 2 Pet. 1:3 evlavia este
derivat din puterea divin. ,,'Iaina evlaviei (1 Tim.
3:16) are doctrina fundamemal centrata in Per-
soana lui Cristos, care este sursa gi criteriul oricrei
inchinari gi a oricarei conduite cratine. in 2 Pet. 3: 1 1
ate folosit pluralul pentru a indica actiuni evlavioase.
Substantivul ,,ev1avie nu apare in VI} dar ate intilnit
frecvent in Apocrife, de ex. 2 Mac. 12:45.
BXBLXOGRAFIE. W. Mundle, W. Giienther, in
NIDNTT 2, p. 90-95; R. Bultmann, TDNT 2, p. 751
754; G. Bertram, TDNT 3, p. 123428; W. Foerster,
TDNT 7, p. 175-184.
J.C.C.
EVLAVIE. 1n 1 Tim. 5:4 acat cuvint ate folosit in
sensul de grija datorat unei mame vaduve sau unei
bunici (cf. lat. pietus, ,,pietate liala). Verbul ate
eusebe, un termen datind din perioada elenistica gi
folosit frecvent pentru a descrie indeplinirea actelor
de inchinciune religioas (vezi Fapt. 17:23), care
arat ca, pentru Pavel, grija pentru rudeniile vduve
face parte din datoria religioasa a cratinului. Lucrul
acata este de intela in lumina ponmcii a cincea i a
faptului ca prin aceasta creatinul uureaz5 biserica de
raponsabilitatea intretinerii vaduvelor in cauza.
Substantivul corapunztor, eusebeia, tradus de
obicei ,,ev1avie, apare de 14 ori in Epistolele pastorale
gi 2 Petru (in alta parte apare o singura data in Fapt.
3:12) gi este un termen cuprinztor pentru practicarea
religiei personale a cratinului, inchinarea inaintea lui
Dumnezeu i slujirea Lui i ascultarea reverentioasa
de legile Lui. Cind este folositla plural, cuvintul indica
acte specice de pietate (2 Pet. 3:11). Eusebeia cra-
tina i.i are izvorul in darul divin al unui principiu de
viatia1uneiputeri de viata (2 Pet. 1:3; 2 Tim. 3:5),
care la rindul ei ate acordat prin gi impreuna cu
acceptarea prin credint a darului adevrului min-
tuitor (1 Tim. 3:16: ,,taina - secretul revelat - din care
izvoragte ,,ev1avia ate maajul Evangheliei lui Cristos
cel intrupat i care domnate). Adevarul Evangheliei
ate ,,potrivit cu evlavia (1 Tim. 6:3; Tit 1:1), gi
aceasta este 0 caracteristic a sa, adica, evlavia este
rezultatul natural gi necesar al primirii Evangheliei,
aga incit lipsa de evlavie a celor care se declara <:retini.
este dovada c ei nu au primit-0 cu adevarat in inima
 lor (cf. 2 Tim. 3:2-8; Tit 1:16; 2 Pet. 2:19-22). Orice
invatatura evanghelica ar trebui pus la incer-
care intrebindu-ne daca duce la evlavie, adica, daca
impune in mod adecvat cerintele lui Dumnezeu si daca
da dovada in mod corect de darul innoirii in Cristos.
ll singurul din care poate izvori evlavia (2 Tim. 3:5-8).
1
Biblia private din mai multe puncte de vedere
cornplementare evlavia pe care 0 imprima in mintea
on-ieneasca. VT 0 muneste ,,"frica de Dumnezeu sau
,,frica de Domnul (de pate 30 de ori), aratind in felul
acata ca adevarata evlavie isi are radacina intr-o
atitudine de reyerenta, spunere si ascultare de Dum-
nezeu. NT o numate ,,ascultarea Evangheliei sau
,,adevaru1ui (Rom. 10:16; Gal. 5:7; 2 Has. 1:8; 1 Pet.
V
J 1:22; cf. Rom. 6:16) si in felul acata caracterizeaza
evlavia ca un raspuns la revelatie. Dintr-un alt punct
de vedere, privita ca mentinerea unei stari de sepaxare
de lume si de consacrare pentru Dumnezeu, NT o
numate simplu ",,sntenie (hagiasmos, hagiosyne:
vezi 1 Tes. 4:3; Evr. 12:14; 2 Cor. 7:1; 1 Tes. 3:13;
etc.). Cristos ne-a invatat ca ,,lucrarea lui Dun1.nezeu,
singura cerinta divina cuprinzatoare in care sint cu-
prinse toate ,,lucr\rile lui Dumnezeu este credinta in
El (Ioan 6:28 s.urm.); evlavia cregtina inseamna pur
si simplu trairea prin aceasta credinta si punerea ei in
practica. in consecinta, loan caracterizeaz evlavia pe
care 0 cere si pe care o accepta Dumnezeu si scoate in
evidenta cele doua trasaturi care ii sint aentiale i
distinctive - credinta in Cristos si dragostea pentm
crestini (1 loan 3:22-24).
_. -__._ ._.i O analiza completa a evlaviei in NT ar trebui sa
includ exprimarea practic a credintei int:-0 viat de
pocaint, de impotrivire ma de ispit si pacat; ar
trebui sa se exprime inn"-o viat de mgiciune, de
multumire $i de apropiere respectuoas de Cina Dom-
r nului; in cultivarea sperantei, dragostei, generozitatii,
r
1 bucuriei, stpinirii de sine, indelungii rabdari si mu1tu-
in urmarirea cinstei, nephaniru
' " si binelui altora
ll
in toate relatiile umane; in respectul pentru auto-
ritatea constituita in mod divin in biseric, stat, fami-
lie. Tbate acate atitudini si practici sint poruncite de
Dumnezeu si li aduc glorie.
BIBLIOGRAFIE. Ardnt; MM; Richard Baxter, A
Christian Directoljy (Practical Works), 1830, 1-5;
i
1838, 1; W, Mundle, W. Gilnther, NIDNTT2, p. 90-95;
W. Foerster, TDNT 7, p. 175-185.
J.l.P.
EVODIA. Numele ate intilnit in Filip. 4:2 si se refer
la 0 ferneie din biseric, nu la un brbat. Pavel roaga
pe Evodia si pe Sintichia sa se irnpace. Probabil a ele
erau diaconese la Filipi, asa sum sugereaz Lightfoot.
J.D.D.
EVREI. in VT termenul 'iQrf este folosit numai in
naratiunea despre ii lui lsrael in Egipt (Gen. 39;
Exod. 10), legislatia cu privire la eliberarea servit0-
rilor evrei (Exod. 21; Deut. 15; cf. ler. 34), istoria
ciocnirilor dintre israeliti si listeni in zilele lui Samuel
si Saul (1 Sam. 4; 13-14; 29), p115 Gen. 14:13 si Iona
1:9.
Termenul patronirnic ,,evreu, 'iQrf, folosit pentru
Avraam si urmasii si, poate derivat de la stramosul
lor Eber (Gen. 10:21 s.urm.; 11:14 s.urm.). ln con-
secinta, aceasta denumire servate pentru a face lega-
tura dintre revelatia avraamica si promisiunea lega-
mintului cu Sem. Cintarea de lauda a lui Noe in care
vorbeste despre unirea in legamint a lui laliveh cu
familia lui Sem (Gen. 9:26) este repetati in Gn. 14, in
doxologia lui Melhisedec (v. 19-20), care celebreaz
binecuvintarea data prin legamint lui Avraam, evreul,
adic, urmasul lui Sem. Faptul ca favoarea divina ate
aratata lui Avraam evreul intr-un conict in care el se
aa inn-0 alianta n-ulitara cu ,,ii lui Canaan impo-
triva fortelor unui Elamit care era un ,,u al lui Sem
(cf. Gen. 10:15 s.urm., 22) arat ca alegerea din
legamintul cu Sem, anuntat de Noe, era realizata in
mod special prin care erau urmasi ai lui Eber
(evrei) (cf. Gen. 11:10-26).
Sensul larg al terrnenului 'i{3 in Gen. 14:13 poate
presupus in mod justicat si in contextul din Gen.
39; Exod. 10 (cf. in special Gen. 40:15; 43:32; Exod.
2:11). Tbtusi, folosirea termenului probabil ca nu ate
uniforma, inmicit pare s existe o identicare simpla
intre evrei si israeliti, de exemplu in Exod. 5:1-3 (cf.
3:18), dai atunci cind vorbate dapre ,,Durnnez.eu1
evreilof Moise probabil ca ii numeste pe cei din
poporul sau ,,evrei, ca ind evrei prin excelentci.
Avind in vedere acat sens larg al termenului 'iQn',
aparitia termenului 'iI3rfm in afara contextelor israe-
lite sau avraamice nu trebuie sa ne surprind in textele
nebiblice din epoca patriarhala si din epoca lui Moise.
Potrivit unei teorii populare, denumirea ha-Bi-ru, care
apare in numeroase texte din mileniul al 2-lea i.d.Cr.,
ate echivalent ilgrfm. Termenul ha-BI-ru ate privit
de obicei ca un apelativ care indica un grup social sau
profesional, dar unii gasac o component etnica in
identitatea lor. Totusi, echivalenta fonetica dintre 'irf
si haBl-ru are foarte controversat. Prezenta ha-BI-
ru in Canaan, atestata in scrisorile de la Amama, nu
poate fi identicata in mod neechivoc cu cucerirea
evreilor.
Pe baza interpretrii termenului ha-BI-ru in con-
tractele de slujire de la Nuzi ca ind un nume care
insearnn ,,s1ujitor strain, s-a sustinut ca termenul
'i_rf din legile din Exod. 21:2 si Deut. 15:12, ai caror
ten-neni corapund indeaproape cu prevederile din
contractele ha-BI-ru, nu indica 0 identitate emic
specic ci statutul de strain si, prin urmare, elged 'iQrf
este un slujitor strain, la fel ca si ha-Bl-ru de la Nuzi.
Dar aceasta interpretare a termenului ha~BI-ru in tex-
tele de la Nuzi pare sa fie incorecta si este cert ca
legislatia biblici se refer la slujitori evrei. Deut. 15:
12 il identica pe slujitorul evreu ca ,,fratele tau (cf.
v. 3; Ier. 34:9, 14). Se obiecteaza ca ceea ce Exod. 21
permite pentru un died 'il3rf, Lev. 25 ii este interzis
prin a unui israelit; dar ceea ce admite Exod. 21:2
s.urm. este perpetuarea voluntara a unei slujiri agree-
bile, in timp ce Lev. 25 :43~44 intemice sclavia obliga-
torie permanent. Prevederea cu privire la Anul Ju-
biliar, in Lev. 25, ate un privilegiu suplimentar acor-
dat slujitorului evreu, privilegiu care se pare ca avea
prioritate asupra dreptului slujitorului de a continua
in mod voluntar slujirea pe tot timpul vietii (Exod.
2 1 :5-6) .
S-a sustinut ca illrim din 1 Sam. 13 gi 14 sint
rnercenari ne-israeliti (un rol caracteristic pentru ha-
BI-ru). Dar in 13:3-4 ate evident ca ,,evreii sint
identici cu ,,tot Israelul. In plus, lucrul acata ate clar
din faptul ca ,,barbatii lui Israel descrisi in 13:6 sint
cei la care listenii se refera in 14:11 numindui
,,evrei. Exista o identic_are similara pentru 'i'5rfm in
13:19-20 (vezi si 4:5-9). In 13:6-7 nu se face distinctie
intre 'illrlm si ,,bArbatii lui Israel; dimpotriva, sint
dacrise doua grupuri de israeliti. V. 6 se refera la cei
care au fost scutiti de serviciul militar (2b) si care mai
tixziu s-au ascuns in dealurile de la V de Iordan. V. 7
se refera la anumiti israeliti, numiti aici ,,evrei, care
fusaera selectati de Saul (Za) dar care mai tiniu au
dezertat si au cautat adapost la E de lordan (obsei-vati
reducerea armatei lui Saul: 13:2, 11, 15-14:2). In ce
private 14:21, chiar daca se considera ca ibrim ar
luptat de partea dusmanului, ate posibil ca ei s
fost tradtori israeliti. Iextul original din v. 21, ins,
sprijina ideea ca anumiti evrei, dup 0 perioada de
lipsa de curaj, si-au reluat activitatea ostila impotriva
listenilor si s-au alaturat din nou lui Saul. Acesti
illrim sint cei rnentionati in 13:7a. Alturi de barbatii
lui Israel care s-au ascuns in dealurile lui Efraim
(14:22; cf. 13:6) ei slau intors si au sporit numarul
armatei lui Saul care a biruit in mod neasteptat.
Prin urmare, VT folosa_te in mod consecvent ter-
menul ilgrf in sens etnic. Majoritatea textelor sint
cuvintari rostite de ne-israeliti sau adresate unor ne-
israeliti; multi considera ca exista o nuanta peiorativa
in termenul 'iQrf. Sugestia ca ibri este 0 alternativa
pentru ,,israelit in situatii dnd persoana nu ate libera
sau nu se aa pe un pamint liber, este datul de
obisnuita si se potriveste la oricare pasaj din VT. Dar
chiar daca ar avuta in vedere aceasta nuant, ea nu
ar constitui unsens primar sau pemianent al cuvin-
tului. In NT termenul ,,evrei este intilnit ca un termen
exclusiv pentru iudeii care nu au fost inuentati puter-
nic de eienizare (Fapt. 6:1), dar si ca un termen care
face distinctie intre iudei, in general, si pgini (Nea-
mun) (2 Cor. 11:22; Filip. 3:5).
BIBLIOGRAFIE. M. G. Kline, ,,'l'he Ha-Bl-ru - Kin or
Foe ofIsrael?, WTJ 20, 1957, p. 46 s.urm.; F. F. Bruce
in AOTS, p. 3 s.urm.; R. de Vaux, ,,De Problerne des
Hapiru apra quinze Annees, JNES 27, 1968, p. 221-
228; R. Mayer si T. McCom.iskey, NIDNTT 2, p. 304-
323. M.G.K
EVREI, EPISTOLA cirnn.
I. Schlta continutulul
Tema doctrinara: Superioritatea lui Cristos. 1:1-10:18
a. Persoana lui Cristos, 1:1-4:13
(i) Cristos este superior fatd dc proroci (1:1-4).
Prorocii reprezinta aici revelatia V1) in general.
(ii) Cristos este superior fatd de ingeri (1:5-2:18).
Lucrul acata ate demonstrat facind apel la cliferite
texte din Scripturi si apoi ate explicata aparenta
inferioritate a lui Cristos prin suferinta.
(iii) Parantez (2:1 -4). Avertismente solemne sint
date celor care neglijeaza revelatja lui Dumnezeu.
A (iv) Cristos este superior faga de Moise (3:1-19).
Intrucit Moise nu a fost decit un slujitor, lui
Cristos de Fiu stabileste superioritatea Lui fat de
marele legiuitor. Superior-itatea ate vazuta si in faptul
ca Moise, spre deosebire de Cristos, nu a putut con-
duce poporul sau la odihna.
(v) Cristos este superiorfag de Iosua (4: 1-13). Desi
losua i-a condus pe israeliti in mostenirea lor, pentru
poporul lui Dumnezeu este rezervata 0 odihna viitoare
mai buna.
b. Lucrarea lui Criszos, 4:14-10:18
Lucrul acata este exemplificat in mod special prin
slujba Lui de Preot.
(i) Preotia Lui este rfnduitd de Dumnezeu (4:14-
5:10). in sectiunea aceasta ate accentuata intele-
gerea lui Cristos pentru noi ca ind 0 calitate aentiala
pentru slujba de mare preot.
(ii) Preotia Lui este dupd rinduiala lui Melhisedec
(5:11-7:28). Aceast sectiune incepe cu o digraiune
lunga care consta dintr-o mustrare, un avenjsment
solemn si un indemn (5:11-6:8). Apoi ate explicat
rinduiala lui Melhisedec. Preotia Lui ate perpetua
(7: 1-3) ; ate anterioar fata de cea levitica, si deci mai
mare (7:4-10); arata imperfectiunile preotiei levitjce
(7: 1 1- 19).Preotia1ui Cristos are privita ca implinirea
perfecta a rinduielii lui Melhisedec deoarece a fost
stabilita prin jurmint, nu ate afectata de moarte si
nu ate pingarita de pacat (7:20-28).
(iii) Lucrarea Lui este in cadrul noului legmfnt
(8:1~9:10). Fiecare aspect al vechii rinduieli are L111
echivalent in cea noua. Exista un sancmar nou in care
Mijlocitorul unui legamint nou a intrat ca sa slujeasca.
(iv) Lucrarea Lui este bazatd pe 0 ispsire pevfectd
(9:11- 10:18). Marele nostru Preot a adus o jertfa
unica (pe Sine insusi) si deoarece aceasta jert a fost
facuta ,,prin Duhul cel vanic ea este superioar
jertfelorlevitice (9:11-15).Necaitatea mortii lui Cris-
tos ate demonsuata print:-O ilustratie cu un rata-
ment legal (9:16-22). Jertfa Lui perfecta arata
decientele sistemului levitic (10: 1-10). Lucrarea Lui,
spre deosebire de cea aaronica, este completa si e-
cace (10:11- 18).
Aplicatia practici a temei doctrinare. 10:19-
13:25
a. fndemnuri la statomicie, 10:19-25
b. Parantezd, 10:26-37
(i) Un avertisment serios impotriva apostaziei (10:
26-31).
(ii) O incurajare bazata pe experientele din trecut
ale cititorilor (10:32-37).
c. Exemple din trecut, 11:1-40
Scriitorul face apel la eroii credintei pentru a-i
inspira pe cititorii si la actiune eroica.
d. Sfaturi cu privire la suferintele prezente, 12:1-29
(i) lncercarile din prezent trebuie privite ca niste
mustrari (12:1-13).
(ii) Avertismente bazate pe istoria lui Esau (12:
14-17).
(iii) Un ultim contrast intre (legmintul) vechi si
gloria mai mare a (legamintlui) celui nou (12: 18-29).
e. Responsabilitdti crestine, l3:1~2S
(i) Diferite indemnuri cu privire la viata sociala si
personala a credinciosului (13:1-8).
(ii) Un avertisment nal pentru cititori de a iesi
din tabara (iudaismului) si citeva referiri personale
(1319-25).
II. Autorul $1 data scrierii
Problema stabilirii autorului a avut o irnportanta mai
mare pentru Biserica primara decit pentru cei din
zilele noastre, deoarece de lucrul acata a depins
canonicitatea EpL<.to1ei.'I1aditia antica dapre autorul
epistolei a inclus diferite opimi. Termllian (De Padi-
citia 20) a auibuit-o lui Bamaba, in timp ce Origen
spune ca multi din vechime an sustinut ca a fost scrisa
de Pavel, o parere impartsit de Clement din Alexan-
dria. Acesta din urm se pare ca a considerat ca a fost
scris in dialectul ebr., dar ca a fost ttadusa de Luca,
si se pare ca el a primit traditia de la predecaorul sau
Pantaenus (fericitul prabiter). Origen mentionea
ca unii din zilele lui 0 atribuiau lui Clement din Roma
iar altii lui Luca, dar ca el insusi crede ca Epktola
contine ideile apostolului, chiar daca nu sint cuvintele
lui. Concluzia lui cu privire la autorul epistolei a fost
ca numai Dumnezeu singur stie cine a scris-0, dar
aceasta retinere nu a fost urmata de Alexandrinii de
mai tirziu, care au aderat atit de puternic la ideea ca
Pavel ate autorul incit epistola a fost acceptata ca
ind canonica, nu numai in E ci si inV, unde au existat
in Irecut indoieli puternice cu privire la ea. Totusi, abia
pe vremea lui Jerome si a lui Augustin a fost decisa
denitiv canonicitatea in V. Ideea traditionala ca Pavel
a fost autorul epistolei nu a fost pusa la indoiala pina
pe vremea Reformei, cind Erasmus, Luther si Calvin
au contatat-0. Ideea lui Luther ca autorul ar fost
Apolo a fost acceptat de multi teologi moderni, dai
toti o considera doar o speculatie. Grotius a reinviat
ideea ca autorul a fost Luca, iar criticii modemi au
oferit multe alte sugestii. Este semnicativ faptul ca
prea pupini teologi moderni au incercat s sprijine
teoria ca autorul ate Pavel. Argumentul se reduce la
diferenta de stil, asa cum a observat Origen cind a
recunoscut ca limba ate ,,mai greac5"- exista dife-
rente in modul de compunere, cum este absenta salu
tarilor, modul in care sint prezentate inderrmurile,
metoda de argurnentare si lipsa semnturii lui Pavel;
exist diferente istorice cu privire la siruatia istoric
in care se plaseaz autorul pe sine, deoarece in limp
ce Pavel a declarat neincetat ca a prirnit Evanghelia
prin revelatie, acest autor spune clar ca are informatii
de mina a doua (2:3-4) ; diferentele de cadru sint
evidente prin faptul ca din epistola lipsesc orice cn'z.e
spirituale din uecut care audominat gindirea auto-
rului si lipsac familiarele antiteze pauline.
Doua variante altemative interesante sint cele ale
lui Ramsay, care a sugerat ca epistola a fost scrisa de
Filip de la Cerareea, dup contactul cu Pavel, si a
trimis-o bisericii din lerusalini, si varianta lui Harnack,
care a sustinut ca Ptiscila si Acuila au fost co-autorii.
Dar acatea sint, in cel mai bun caz, doar speculatii
ingenioase si criticii moderni ar face mai bine daca ar
ramine linga armagria precaut a lui Origen si ar Iasa
ca autorul sa ramin necunoscut.
Da_i informatiile disponibile pentru datare sint
putine, ele sint totusi suciente pentru a ne permite
sa stabilirn perioada cea mai probabil. lntrucit a fost
citat de Clement din Roma (cca 95 d.Cr.), epistola
trebuie s fost scrisi inainte de timpul acata, Dupa
toate probabittile, a fost scrisa inainte de anul 70
d.Cr., intrucit nu ate mentionata caderea Ierusa-
limului si deoarecaituatia ecleziastica se potrivate
cu 0 datare mai dmpurie (cf. 13:7, 17, unde con-
ducatorii sint numiti vag ,,mai matii vostri). Totusi,
trebuie s trecut citva timp de la intemeierea bise-
ricii careia ii ate adraata, deoarece ,,z.iIele de in-
ceput sint privite in retrospective. Daca persecutia a
fost aceea din vremea lui Nero ar vorba de o data in
jurul anilor 67-8 d.Cr., dar probabil c ate vorba
numai de o impotrivire general, si in acat caz at
posibila o data inainte de anul 64 d.Cr. Unii teologi
dateaz epistola pe la 80-90 d.Cr. pe baza faptului ca
autorul foloseste epistolele Pauline, dar intrucit data
colectarii acator Epistole ate invaluita in mister si
intrucit autorul nu dovedeste ca a fost inuentat de
toate, aceasta dovada are prea put-ina importanta.
Ill. Destinatia pl scopul
Primele propozitii din epistola nu ne dau nici o in-
dicatie cu privire la localizarea sau identitatea citi-
torilor, dar titlul traditional arata ca ate ,,ctre evrei.
Desi acat titlul nu a fcut parte din textul original,
nu poate ignorat in intregime, intrucit s-ar putea s
pstreze o traditie autentic. Dana ate asa, trebuie s
e vorba de evrei cra_ti.n.i si nu doar de evrei. Totusi,
0 teorie care a a inceput s e intrucitva acceptata in
vremurile modeme sustine ca titlul nu este decit o
deductie bazata pe continutul epistolei si ca de fapt a
fost adresata Neamurilor. In sprijinul acatei idei se
aduce argumentul ca citatele sint in mod consecvent
din Lxxsinudintextulebr. alV'lj iarcadrul la care
face apel scriitorul pare sa e elenislic. Prin urmare,
epistola ar prezenta cai-acterul absolut al cratinis-
mului lumii pagine, artind ca ate superior tuturor
celorlalte credinte, in special cultelor misterelor. Dar
in epistola nu gasim nici un lucru care sa indice
religiile misterelor sau necredinta in religie in tota-
litat_ea sa.
Inrudita cu aceasta teorie este sugatia ca epistola
a fost un raspuns la 0 erezie pre-gnostica de un tip
similar cu aceea combitut in Coloseni. Pasajul care
arat superioritatea lui Cristos fata de ingeri (Evr.
1:4-14) poate constitui un raspuns bun la tendintele
de venerare a ingerilor (cf. Col. 2:18). '1. W. Manson a
mers pina acolo incit a sugerat ca Apolo a scris aceasta
Epistola catre biserica din Colose pentru a raspunde
la doua tendinte majore de a se baza pe interrnediari
(vezi cap. 1-4) si pe practiciritua1e(cap. 5-10). Totusi,
nu exista dovezi de tendinte pre-gnostice in situatia
din Evrei, asa cum este clar ca au existat la Colose.
Conceptia mai raspindita este ca epistola a fost
adraata evreilor crestini pentru a-i avertiza impotriva
intoarcerii Ia iudaism. Aceasta idee este bazata pe
indenumrile din cap. 6 si 10, care praupun existenta
unui pericol de cadere care ar fost echivalenta cu
rastignirea din nou a Fiului lui DumnezeuA(6:6) si cu
profanarea singelui legmintului (10:29). Intrucit au-
torul se aclreseaza celor care au gustat deja bimtatea
lui Durnnezeu (6:4-5) si care erau astfel in pericol sa
paraseasca crestinismul si 55 se intoarca la vechea lor
credinta, siint:rucitEpisto1a arata superioritatea cres-
tinismului fata de ritualul VI) ate normal s presu-
pttnem ca ate vorba de evrei crestini. Se ridic in-
crebarea dac putem stabili cu mai mult certitudine
cine sint acesti evrei si s-au dat diferite raspun-
suri la aceasta intrebare: (a) epistola a fost datinata
in general tuturor evreilor crestini; (b) epistola a fost
destinata imei comunitati mici de crestini care aveau
capacitatea de a invattori (cf. 5:12) dar care nu
foloseau aceasta capacitate; si (c) cititorii au fost
preoti evrei convertiti. Prima conceptie este dicil de
aparat datorita notelor personale din incheierea epis-
tolei (13:22-25) si a rnodului de adraare personal
sidirect in mai multe locuri pe parcursul epistolei. Din
aceasta cauza a doua parere ate preferabila, intnicit
se pare ca ate avut in vedere o situatie istorica
special si este evident ca cilito; 'i reprezentau un grup
distinct din intreaga colectivitate a bisericii, incnicit
5:12 nu se poate aplica la intreaga comunitate. In
plus, limbajul si conceptele din epistola presupun un
grup educat si aceasta ofer sprijin ideii existentei
unei elite intelectuale in cadrul bisericii locale. in ce
private locul unde se aflau acati evrei cratini, an
fost oferite diferite sugatii care depind in parte de
teoriile despre autorul epistolei. Palatina gi Alexan-
dria au avut adeptii lor, Palatina ind sugerata de cei
care l-au considerat ca autor pe Bamaba, dar Roma
ate 0 localizare preferat, ind sprijinita in parte de
aluzia oarecum ambigu din 13:24 (,,Cei din Italia v
trimit sanitate). ln acat context nu este liait de
importang faptul ca cea mai veche dovad dapre
folosirea Epistolei 0 gasim in scrierile lui Clement din
Roma. A treia alternativ mengionat mai sus, adic,
cititorii s fost preoti convertiti, a ciggat sprijin din
partea celor care susgin ca argurnentul epistolei ar
deosebit de relevant pentru cei care s-au lntors recent
de la ritualurile iudaice i in special pentru aceia care
au avut legturi cu Templul de la Ierusalim (Faptele
relateazli ca multi asemenea oameni au fost convertiti
prin propovaduirea lui $tefan). S-a obiectat ca nu
exist dovezi dapre comunitagi separate de preoti in
perioada primitivi, dar cu toate acestea epistola ar
putea oferi asemenea dovezi. Nu pare s existe nici 0
dovad convingtoare impotriva acatei teorii gi tre'
buie sa rimin o speculatie interesanta.
O alta teorie, 0 varianta a ultirnei idei, private
epistola ca 0 chernare pentru evreii cratini de a se
angaja in evanghelizarea lumii. Ideea aceasta are
bazat pe similaritatile dintre aceasta epistola i cu-
vintarea lui $tefan, cum are ideea ca iudaisrnul ate
depait de cra_tinism, i 0 chemare clari de a pirsi
pozitia lor prezenta. Dar asemanrile nu trebuie im-
pinse prea departe, intrucit asculttorii lui $tefan nu
an fost evrei Ibtui, ate posibil c5 pericolul
apostaziei consta in pirisirea scopului divin de evan-
ghelizare a lumii. Un gr-up de evrei cratini care au
privit cratinisrnul doar ca 0 secta a iudaisrnului ocial
ar beneciat cu sigurang de argumentul acestei
epistole i pare posibil ca aceasta idee s cigtige mai
mult sprijin.
IV. Canonlcitatea
Epistola a avut 0 istorie interesanta, din apus
avind rezerve mai mari decit cei din rasrit cu privire
la acceptarea ei. Bisericile din rsrit au acceptat-0
datorir inuentei lui Origen, mai ala pe baza ideii ca
Pavel a fost autorul ei. Dai ate cert ca Parintii vechi
ai bisericii din apus (Clement din Roma $i Tertulian)
au folosit-0, epistola a crecut printre perioada de
eclips, pin in vremea lui Jerome i Augustin, care au
acceptat~o pe deplin, iar prerea lor a dus la accep-
tarea ei de ctre bisericile din apus.
V. Cadrul epistolei
Cunoagterea cadrului din care a provenit autorul are
esengial pentru aprecierea corecti a ideilor sale i au
avut loc nurneroase discutii pe aceasta tema. Putem
lmprgj discugia in cinci sectiuni.
g. Vechiul Tatament
lntrucit intregul subiect discutat in epistola evolueav
in jurul istoriei i ritualului din VT, este evident ca
autorul a fost inuentat profund de invattura biblice.
De fapt, trebuie remarcat ca baza abordarii sale este
biblici, nu iudaic. Respectul sau fata de textul sacru
este vzut in grija cu care il citeaz, da_i folosate
intotdeauna uoc, 5i in modul in care introduce citatele
(de ex., in cap. 1 repeta ,,El zice) gi in abordarea strict
istoric a istoriei VT, in contrast cu tendintele alego
rice contemporane. Autorul, ind un bun cunoscator
al ideilor prezentate in VT s-a gindit la toate aspectele
problemei abordarii cratine a VT i el pune accentul
principal pe irnplinirea in Cristos a tutu:-or lucrurilor
pregurate in rinduiala veche. Acat subiect este dez
voltat mai mult in sectiunea dapre teologia epistolei,
dar deocamdata trebuie sa remarcm c autorul nu
numai ca accepti el insugi autoritatea deplin a Scrip-
mrilor ci le cere iCiIiIOfi1OX' si acelagi lucru.
b. Filonism
La SI'il'Lll secolului al 19-lea a existat o rnicare
putemica in care s-a sus_n'nut ca gindirea autorului a
fost ptrunsa atit de mult de gindirea lui Filon incit
epistola sa poate inteleasa numai pe structura ex-
punerilor lozoce i alegorice ale lui Filo. Exponen-
tul principal al acestei teorii a fost E. Menegoz i una
dintre presupunerile sale a fost ca existe o difereng
clar intre teologia acatui autor i teologia lui Pavel,
gi orice asemanari au fost luate pentru a dovedi ca el
a fost inuentat de Filon, nu cle la Pavel. T0t"ui, nu
pot contestate anumite sim.ilaritap'. ideea c5 cerul
este real, iar pmintul este doar un loc al umbrelor,
precum i antitezele corapunztoare dintre vechiul i
noul legamim arat rendinge similare cu Filon. In afara
de aceasta, multe cuvinte i expresii sint paralele la
cei doi scriitori i unele nu apar nicieri in alta parte
in NT. C. Spicq considera ca similar-itatile includ pro
blemele de stil, schema de gindire $i psihologie, gi
trage concluzia ca autorul a fost un lonist convertit.
Totugi, aceasta prere trebuie primit cu rezerve, de-
oarece autorul se deosebate de Filon, inc:-o serie de
problema importante. Exegeza sa biblici searnan mai
mult cu metodele rabinice decit cu exegeu: lui I-ilon.
interpretarea istoriei nu este alegoric, spre deosebire
de Filon, iar ideea sa ca Isus Cristos ate Marele Preot
ate foarte diferita de ideile abstracte ale lui Filon
despre Logos. Un Filonist cradn ar schirnba in mod
cert ideile invtatorului sau, dar este discutabil dac
Cristologia din Evrei deriv in linie direct de la Filon.
S-ar putea ca autorul $5 repete lirnbajui i ideile lui
Filon, dar rdcinile lui sint ma indoial in alta parte.
C4 Traditia primitivd
Se pune intrebarea dac nu cumva aceasta epistola ar
trebui privite: ca un produs normal al teologiei cratine
primare $i daca are legaturi slrinse cu teologia lui
Pavel i loan, sau data ate o incercare independent
a unui autor de a aborda VI in afara curentului
principal de idei. Un intera crescind este rnanifatat
fat de originea epistolei. lncercarea de a o lega de
cuvintarea lui $tefan atrage atentia asupra acestui
fapt, dar pot mentionate, prin exemple, i alte
txsaturi camcteristice ale traditiei cregtine primate.
Ideea conlinuitatii dintre vechiul i noul legamint,
interesul pentru viata pminteasc a lui Isus, inte
legerea faprului ca moartea Lui trebuie interpretata,
precum i amatecul de apeluri prezente i aceto-
logice, toate acatea sint aspecte rndamentale ale
tradigiei cratine primare. Tema principal a acatei
epistole, cu interaul sau major pentru apropierea
omului de Dumnezeu, nu se poate sa nu~i giseasc
radacinile in propovduirea i invtaturile primilor
cratini. Autorul introduce multe aspecte noi, cum
ate intronarea lui Cristos gi pozitia Lui de Mare Preot
ceresc, dar el nu aduce nici un element strain de acea
traditie primar.
d. Paulirulsmul
ln ideea ca autonrl ate Pavel, ipoteza sustinuta atit
de mult vreme, a fost inevitabil ca epistola aceasta
sa e privita ca un aspect al teologiei pauline, dar o
data cu respingerea ideii ca Pavel ate autorul a apa-
rut, din nefericire, si o reactie irnpotriva oricarei i.nu-
ente pauline. Sprijinul pentru aceasta pozitie extrema
a scazut; dar are incontestabii ca exista anumite
diferente feta de Pavel care ar putea sprijini teoria ca
autorul a facut parte dintr-0 grupare traditionala in-
dependenta; lucrul acata se vede, de exemplu, in
tratarea diferita a relatiei dintre Cristos si liege, intru-
cit lipsate acea lupta cu Legea, atit de evident in
experienta lui Pavel. 'lbturi, deosebirile nu trebuie
impinse pina la contraste si ate posibil sa concepem
ca autorul s-a aat sub inuenta paulinudar in
acelasi cimp s-a aat si sub alte inuente. In felul
acata el devine, in sensul cel mai autentic, un martor
independent al cratine primare cu privire la
temele majore ale Evangheliei.
e. Gfndirea Ioanind
Stabilirea existentei unor legaturi strinse dintre litera
tura Ioanina si aceasta epistola depinde de datarea
scrierilor. S-a armat ca in ce private dezvoltarea
teologica, Epistola citre Evrei ate la jumatatea dru-
mului intre Pavel si loan (vezi, de ex., R. H. Starchan,
The Historic Jesus in the New Testament, 1931), dar
daca avem in vedere accentul tot mai mare pus pe
caracterul primitiv al invataturilor religioase ale lui
loan, sprijinit in parte de sulurile de la Marea Moart,
ideea aceasta de dezvoltare teologica trebuie modi-
cata. Punctele principale de contact intre Evrei si
teologia loanini sint folosirea paralelismului anti-
tetic, conceptia similara dapre lucrarea de mare preot
a lui Cristos, descrierea lui Cristos ca Pastor, referinta
la lucrarea lui Cristos de ispasire si atentia acordata
caracterului perfect al acelei lucrri.
ln concluzie, autorul nu ate un anticar ale carui
cercetari dapre revelatia biblici nu detin nici o rele-
vanta pentru in general, ci ate un scriitor care
prezinta un aspect vital al crestine, comple-
mentar fata de alte curente de gindire din traditia
Bisericii primare.
VI. Teologia
Sectiunile precedente au pregatit calea pentru cel mai
important aspect, contributia teologic a epistolei.
Punctul de vedere al acatui autor este sa considere
cra_tinismul ca revelatria perfecta a lui Dumnezeu.
Aceasta inseamna ca crestinismul nu numai ca a depa-
sit toate celelalte credinte, inclusiv iudaismul, dar
totodata cael insusi nu poate fi depasit. Mintuirea ate
eternal (5:9), la fel ca si izbavirea, moqtenirea si lega-
rninml (9:12, 15; 13:20), iar jertfa lui Cristos ate
descrisa ca ind adusa ,,prin Duhul cel vesnic (9:14).
Ideea de perfectiune si perrnanenta a cratinismului
patrunde intreaga epistola si fur-nizeaz cheia pentru
intelegerea tuturor temelor ei majore.
a. Cristologia
Prirna parte a epistolei ate dedicata demonstrarii
superioritatii lui Cristos fata de toti ceilalti inter
median, fata de proroci, ingeri, Moise, Iosua si Aaron,
dar capitolul 1 atinge o nota pozitiva si inalta dapre
liatia divina a lu.i Isus Cristos. Aceasta filiatie este
conceput ca ind unica, intrucit Cristos este moa-
tenitoml gi agentul int:-egii creatii (1:2). El ate si mai
str-ins inrudit cu Dumnezeu in 1:3, unde ate dacris
ca reviisarea gloriei Lui gi pecetea speciale a natur-ii
Lui, iar cind acate doua armatii sint luate impreun,
ele exclud erorile cu privire la diferenta natur-ii si lipsa
unei pexsonalitati distincte. Pre-existenta lui Cristos
pare sa e clara in gindirea autorului. Cealalta afir~
matie din 1 :3, conform careiadupa ce a facut curatirea
Fiul a sezut la dreapta lui Dumnezeu in slava, leaga
aceasta armatie cristologic imroductiva cu tema
ulterioar a epistolei, adica, procesul de rascumpa
rare. Dai unii an cautat in mod gra_it sa unnareasca
inuentele n'tualur-ilor de intronare din vremea aceea
prin care un rege devenea zeu, ideea lui
Cristos este inradacinata puternic in traditia cratina
primari si ate un corolar la inaltarea lui Cristos. Cind
ajunge la tema sa dapre marele preot, ate clar ca
scrlitorul are intentia sa le prezinte cititorilor sai un
Cristos inaltat care nu mai are nevoie de mijloace
liturgice pentru curatirea pacatelor.
lntruparea Fiului ate mentionat de multe ori. El
a fost facut mai prejos decit irgerii (2:9), pentru ca sa
guste moartea in locul tuturor, El S-a facut partas
aceleiasi naturi ca si omul (2:14), S-a aserninat cu
fratii Sai in toate privintele (2:17) si poate avea mila
de slabiciunile noastre deoarece si El a fost ispitit in
toate lucn.mZle la fel ca si noi (4:15). Aceste annatii
sint un preludiu necaar la tema dapre marele preot,
intrucit trebuie sa se arate ca El este cu adevarat
reprezentativ (cf. 5:1). Viata paminteasc a lui lsus
poate vizut clar nu numai in ispitirea Sa (2:18;
4:15) ci si in agonia Lui in rugaciune (5:7), in ascu1-
tarea Lui perfect (5:8), in invatitura Lui (2:3) si in
faptul ca a indurat ostilitatea (12:13).
Dar ceea ce domina gindirea autorului ate slujba
de mare preot a lui Cristos. Rinduiala aaronica a fost
buni pin la un punct, dar caracterul ei inadecvat
devine deosebit de clar prin contrast cu preotia per-
fecta a lui Cristos. Aceasta il determina pe autor sa
prezinte tema misteriosului "Melhisedec inainte de a
expune deficientele rinduielii levitice (5:6, 10; 6:20-
7:19). Nu exista nici o rnodalitate de a stabili cu
certitudine daca scriitorul a conceput el insusi aceasta
tema sau daca a preluat-o de la traditia cratina
primara, intrucit nu ate dezvoltata nicaieri in NT. Ps.
110 in care apare terna a exercitat 0 influenta puter~
nic asupra gindirii cratine primare, in special prin
faptul ca lnsusi Domnul l-a folosit, i ate logic sa
praupunem ca acat Psalm i-a oferit autorului aceasta
conceptie dapre 0 preotie super-ioara. Este adevarat
ca Filon l-a identicat deja pe Melhisedec cu Logosul,
dar nu este nevoie sa facem apel la Filon pentru a
explica sensul din aceasta epistola. De asemenea, nu
ate corect sa sustinem ca prezentarea lui Melhisedec
ate in intregirne spectrladva si are nici o relevanta
moderni, pentru ca dai metoda argurnentului din 7: 1
s.urm. se inrudate cu cea alegorica, este clar ca
autonrl se aa pe pozitia crestina fundamentala po-
trivit careia Cristos trebuie sa faca parte CllI\II- 0
rinduiala mai inalta decit aceea a lui Aaron, si prin
introducerea ideii dapre Melhisedec autorul isi juse
tifica armatia ca, dai Cristos nu ate un Preot dup
rinduiala lui Aaron, El ate totusi un Preot, si nu numai
un Preot ci un Rege.
b. Lucrarea lui Crista!
Pe fundalul acesti slbiciuni a rinduielii aaronice auto-
rul prezinta superioritatea poziva a lucririi ispasi-
toare a lui Cristos si factorii majori implicati shit
urmtoriiz (i) finalitateajertfei lui Cristos (7:27; 9:12,
28; 10:10); (ii) caracterul personal aljertiei Sale prin
faptul ci S-a jertt pe Sine lnsusi (9:14); (iii) camc-
teml spiritual al jertfei Sale (9:14); si (iv) relultatele
permanente ale lucrarii Sale preotati care a realizat
o rascumpirare vaynicd (9:12). Rinduiala aaronici, al
carei ritual se repem in mod constant, nu poate
comparati cu lucr-area lui Cristos. Pin si aranjarea
mobilierului in locul snt si in locul preasnt este
aduse ca un argument (9:1 .urm.) pentru a arata
contrastul fata de sanctuaml mai mare si mai dair-
virsit in care Cristos a intrat o data pentru totdeauna
prin virtutea propriului Sau singe. Punctul culitninant
al argument-u.lui soteriologic ate atins in esenti in
9:14, unde ni se spune ca lsus Cristos S-a jertfit pe
Sine ,,prin Duhul cel vesnic si lucr'ul acata arata un
contrast izbitor intre victimele neajutorate ale ritua-
lului aaronic si jertrea se Sine deliberat a Marelui
Preot al nostru. Aplicatia practice a tuturor acestor
lucruri ate gasita in 10:19, unde cititorii sint indem-
nati si se apropie de Dumnezeu cu incredere pe bara
lucrar-ii de Mare Preot a lui Cristos, si aceasta ne
conduce la concluzia practica a Epistolei.
c. Alte concepte teologice
Unul dintre cuvintele importante din epistola ate
,,credinta, dar are un sens diferit de conceptul paulin.
Acest scriitor insista mai putin asupra conceptului
dinamic de cnedint care accepta ceea ce Dumnezeu
a pregtit pentru mintuire (dai 10:22 aproxirneaz
aceasta idee si cere sa e interpretat astfel acata).
Cind foloseste conceptul in marea galerie a emilor din
cap. 11, scriitorul nu d 0 denitie ociala a credintei 18:4).
ci face o dacriere a unora dintre calitatile ei active. in
aenta ate o abordare practica gi cuprinztoare a
vietii, nu o insusire mistic. Autorul arata clar in mai
multe moduri sensul mfntuirii cratine, care l-a im-
presionat prin maretia sa (2:3). E1 foloseste Ps. 8
pentru a arata ca prin umilirea Sa Cristos a cistigat
dreptul sa aduca ,,pe multi fii la slava (2:5-10); el
concepe mintuirea ca o izbvire de sub puterea diavo-
lului (2:14-15) si o dacrie de asemenea ca o odihna
in care credinciosul intra ca intr-o mostenire (3:1-
4:13). Procaul de mintuire ate descris ca sntire
(hagiasmos, 12:14; cf. 2:11; 10:10, 29- 13:12) si
perfectiune (telezisis, 7:11; c). 11:40; 12:23).
BIBLIOGRAHE. F. J. Badock, The Pauline Epistles
and the Epistle to the Hebrews, 1937; W. Manson, The
Epistle to theHebrews, 1951; E. Menegoz, La Thologie
de 1'1-fprtre aux Hbreux, 1894; 0. Michel, Der Brigfan
der Hebrder, Kridsch-Exegetischer Kommentar, ICC,
1924; A. Naime, The Epistle to the Hebrews, CGT;
1922; F. D.V. Narborough, The Epistle to the Hebrews,
Clarendon Bible, 1930; 11 Hewitt, The Epistle to the
Hebrews, TNTC, 1960; C. Spicq, L'Epftre aux Hbreux,
Etudes Bibliques, 1952; s.v. Westcott, The Epistle to
the Hebrews, 1892; E. C. Wickham, The Epistle to the
Hebrews, WC, 1910; E. Kasemann, Das wandernde
Gottesvolk, 1939; R. Williamson, Philo and the Epistle
to the Hebrews, 1970; F. F. Bruce, The Epistle to the
Hebrews, 1964; J . l-lering, The Epistle to the Hebrews,
E.T, 1970; F. L. Horton, The Melchizedek Tradition,
1976; P. E. Hughes, A Commenatry on the Epistle to
the Hebrews, 1977. D.G.
EZECHIA. (Ebr. hizqfy sau hizqilvhll, ,,lahve ate
tria mea).
1. Al 14-lea regealluiluda. FiulluiAhazcareavea
25 de ani la _inceputul domniei sale si care a domnit
29 de ani (2 Imp. 1:2; 2 Cron. 29:1). El s-a rernarcat
prin evlavia sa (2 Imp. 18:5) si a rapectat de ase-
menea traditiile si invtaturile mai vechi (Prov. 25:1).
lmportanta lui ate reectat de cele trei relatri ale
domniei sale (2 Imp. 17-20; Is. 36-39; 2 Cron. 29-32).
Exista dicultati cu privire la cronologia domniei
lui Ezechia, dar se pare ca el a fost coregent impreuni
cu Ahaz din cca 729 i.d.Cr. si a devenit rege pe la 716
i.d.Cr. Astfel, caderea Samariei (722 i.d.Cr.) a avut loc
in anul al 6-lea al domniei sale (ca si coregent; 2 lmp.
18:10), in timp ce Sanherib a invadat Iuda (701
i.d.Cr.) in anul al 14-lea al domniei sale (ca monarh
unic; 2 lmp. 18:3). Boala regelui si tnsanatosirea lui
se pare ca au avut loc cu putin timp inainte de invazia
lui Sanherib, cind_lui Ezechia i-au mai fost promisi 15
ani de domnie (2 lmp. 20) (*TREPTE).
Dupa practicile pagine introduse in timpul pe-
rioadei de supunere a lui Ahaz fata de asirieni (cf. ls.
2:6 s.un'n.; 8:16 s.urm.), Ezechia a facut o refomiii
majora a practicilor religioase in primul an al domniei
sale ca rege unic (2 Cron. 29:3 s.urm.). El a instituit
din nou adevarata inchinare la Iahve in Templu! care
a fost puricat si renovat, a rearmat legamintul
dintre Iahve si poporul Sau si a instituit din nou
Patele pe o scara mare (2 Cron. 30:26), invirindu-i
chiar si pe israelitii din N sa participe (2 Cron. 30:5
s.urm.). El a distrus de asemenea *inltimile din zo-
nele invecinate (2 lmp. 18:4; 2 Cron. 31:1) si a
star-imat 'sarpe1e de arama pe care l-a lacut Moise in
pustie, dar care a ajuns sa e privit ca un idol (2 Imp.
Din punct de vedere politic, Ezeehia nu a fost
linistit sub dominatia asiriana si a aliat luda cu o
revolta and-asirian instigata de Egipt si condusa de
Asdod. Probabil ca Iuda a ascultat de avertismentele
lui Isaia (ls. 20), pentru ca desi Sargon ll pretinde ca
a supus ia-u-di, ,,Iuda, (cf. DOTT, p. 61- si N.
Naaman. BASOR 214, 1974, p. 27), in VT nu gasim
nici_o dovada despre vreo invazie din perioada aceas-
ta. In urma mortii lui Sargon (705 i.d.Cr.) Ezechia,
vazind un prilej de revolta irnpotriva ului sau, San-
herib, a primit pe delegatii de regele caldean
rebel *Merodac-Baladan (2 Imp. 20:12-19; Is. 39) si
a primit promisiuni de sprijin din partea Egiptului. El
a intarit de asemenea sistemele de aparate ale Ierusa-
lirnului si a spat tunelul 'Siloam, pentru a proteja
alimentarea cu apl (2 lmp. 20:20; Is. 22:9 s.ur'm.).
Cronicile lui Sanherib cu privire la campanie sa din
V il dacriu pe Ezechia ca pe un lider al rebeliunii
(ANET, p. 287-288; DOT]; p. 64-69). El spune ca a
cucerit patruzeci si sase de orase forticate si ca l-a
inclus pe Ezechia ,,ea pe o pasare in colivie, in Ieru-
salim, cetatea sa regala. El nu pretinde ca ar cucerit
cetatea si VT ne relateaza intewentia lui Iahve care a
nimicit armata asirlana (2 lmp. 19:32-as).
A Mentionarea lui Ti!-haca, regele Etiopiei, in 2
lmp. 19:9, i-a determinat pe unii sa propuna 0 a doua
campanie a lui Sanherib in luda, prin anul 688 i.d.Cr.,
intrucit Tirhaca ar fost prea tinar in 701 i.d.Cr.
pentru a participat si in vremea aceea nu era numit
,,rege. Totusi, s-a aratat ca el avea 20-21 de ani in
vremea aceea si ca titlul ate mai cur-ind in concor-
 dant cu timpul $i nu cu perioada dsgurrii
evenimentelor (cf. K. A. Kitchen, The Third Interme-
diate Period in Egypt, 1972, p. 385-3B6i n. 823- 824).
l
2. 'lhtil unui clan care s-a intors din exilul babi-
< lonian impreun cu Ezra (Ezra 2:16; Neem. 7:21) i
.1,4, care a cut parte dintre cei care au pecetluit noul
legimint cu Iahve (Neem. 10:17). Numele lui este dat
sub dou.-1 forme, Ater ind numele acadian. Neem.
10:17 d aceste nume ca apartinind tmor persoane
diferite. D.W.B.
EZECHIEL (ebr. _yhezqE'l, "Dumnezeu intrqte").
Numele este intilnit intr-o form aproximativ echi-
valent cu cea ebraic in 1 Cron. 24:16 pentru c5pe-
tenia unuia dintre ordinele preoteeti.
Ezechiel, ul lui 'Buzi, a fost deportat in Babilon,
aproape qi certitudine o dat cu Ioiachin, in S97
i.d.Cr. (2 Imp. 24:14-17). E1 s-a stabilit in satul Tel-
Abib pe malurile riului 'Chebar. Cinei ani mai tiniu a
primit chemarea de profet (Ezec. 1:2), poate la virsta
l! de 30 de ani (1:1), dei aceast interpretare este
contestat de multi x-5 s5 ofere o explicatie mai
satisfctoare. El a mai trit dup aceea 22 de ani scop a fost s scoat cartea din folosirea public. Au
(29:17).
1 Avem putine informatii cu privire la viata lui. Degi
el a avut cunoetinte amnuntite despre Templu] din
lerusalim 5i ritualurile lui, nu exist nici o dovadi c
l
el ar fi slujit la Templu. Chiar $i acei autori, de ex.
l? Cooke (ICC), care sugereaz c cea mai mare parte din
cap. 1-24 au fost profetii rostite in lerusalim, nu
ii
sugereazi c Ezechiel at slujit la Templu. Gindirea
lui, mai mult decit a oricirui alt profet, ate inu-
\,l
entati de simbolismul preotesc. Profetiile lui nu au
fost primite bine (3:25), dar la scurti vreme dup
aceasta il gsim int:-o pozitie de cinste (8:1; 14:1;
if 20:1), fapt care s-ar putea datora rangului familiei
i sale; majoritatea oamenilor nu au luat in serios mesa-
\ ii*1. jul su (33:30-32). Sotia lui a murit subit in ziua in
care Nebucadnetar a incermiit Ierusalimul (24:1-2,
15-18); nu sint mentionati copii ai lor.
.1;
mi H. Klostermann, Theologische Studien und Kriti-
ken, 1877, a incercat s arate, pe baza unor pasaje
vi
ii cum sint 3:23~4:8, c5 el a su.fen't de o boali de nervi,
ii pe care el a numit-o catalepsie. Dei aceasta a fost 0
fir prere rispindit intr-0 perioad, in zilele noastre ate
111
5l. acceptat de putini cercettoxi. Existi multe con-
troverse cu privire la modul in care trebuie inter-
i $1,; pretate actiunile sirnbolice ale lui Ezechiel. Unii, de
6 ex. A. B. Davidson, Ezekiel (CBSC), p. xxx, gsi J. Skin-
.<l
ii ! ner, HDB, 1, p. 817a, au sustinut c5 ele au avut loc
doar in mintea profetului. O prere mai rspindit este
c, deei au fost realizate practic, interpretarea pe care
is
3%
le-o dim trebuie s ia in considerare un element
metaforic incompatibil cu 0 interpretare pur litemli.
;>
Vezi de asemenea articolul care urmeaz.
H.L.E
1*.
EZECHIEL, CARTEA LUI
*1 I. Structura pl continutul
lndicatiile cu privire la data scrierii (1:2; 3:16; 8:1;
{ 20:1; 24:1; 26:1; 29:1, 17; 30:20; 31:1; 32:1, 17;
33:21; 40:1), afar de cele din cap. 25-32, formeaz
o serie coerent care marcheazi evenimentele majore
din mesajul lui Ezechiel (vezi articolul anterior). Este
logic so prsupunem ci cap. 25-32 au fost inserate in
pozitia lor actual, prin analogie cu ls. 13-27, pentru
a maroa diviziunea intre cele dou fame principale ale
activittii lui Eaechiel; cf de asemenea pozitia origi-
nal probabil a profetiilor irnpotriva popoarelor stri-
inedin cartea lui Ieremia (in LXX). Incap. 1-24 Ezechiel
ate profetul nenorocirii din fata cireia nu se poate
scpa i interpreteaz evenimentele viitoare pentru
tirngita din exil (nu din Ierusaliml), ca s5-i pre-
gteasc pentru rolul lor viitor. Cap. 33-39 oferi o
schit a mesajului prin care el a incercat so-i edice
pe exilati ca gi popor al lui Dumnezeu. lntervalul lung
dintre 33:21 $i 40:1 (vreo 13 ani), schimbarea iz-
bitoare a stilului i faptul c Josephus vorbeqte despre
cele dou crti ale lui Ezechiel (Ant. 10. 79) sugerea
ca sectiunea cap. 40-48 reprezint un grup de profegii
separate, dar inrudite cu cele din cap. 33-39.
II. Auto:-ul l data scrierii
Ezechiel a avut un loc necontstat in lista lui Ben
Sirah, la inceputul secolului al 2-lea i.d.Cr. (Eclus.
49:8), darin secolul 1 d.Cr. a existato miecare al crei
existat trei motive pentru aceasta. Unii au considerat
cap. 16 prea respingtor pentru citirea public; cap.
1 gi alte texte paralele au fost folosite in speculatii
teozofice periculoase (cei care studiau misticismul lui
Merkabhah (,,car) credeau c acstea erau cheia
pentru intelegerea mistmelor creatiei); mai presus de
toate, nurneroase detalii din cap. 40-48 au fost con-
siderate centrate legii lui Moise, care era considerat
deja ca ind imuabil. Eforturile lui Hananiah ben
Hezekiah, care a solutionat discrepantele aparente,
au garantat pstrarea cirtii lui Ezechiel in canonul
fariseic, pentru citire public.
Aceast pozitie a fost rareori contstat, aga incit
J. Skinner a putut s fac in 1898 urmtoarea afir-
matie (HDB, 1, p. 817a): ,,Cartea lui Ezechiel (cu
exceptia unui text care a fost alterat intrucitva) exist
in forma in care a igit de sub pana autorului ei...
Unitatea sau autoritatea crgii nu a fost pus la indo-
ial decit de un numr foarte redus de cercettori. Ea
nu munai c poart pecetea unei singure minti in
frazeologia sa, in imaginile sale i in modul de gindire,
ci este gi aranjat dup un plan atit de clar $i de
cuprinztor incit dovada unui plan literar in com-
pu.n_erea devine cu totul irezistibil.
In ciuda solidititii acestor argumente, pozitia a
inceput s se schimbe in 1924; atacurile impotriva
unittii i autenticittii crtii lui Ezechiel pot imper-
tite in trei grupe care t.ind s5 se suprapun.
Kl. Data scrierii
C. C. Torrey a considerat c este un pseudo epigraf,
scris prin 230 i.d.Cr., descriind uriciunile din timpul
domniei lui Manase; un editor i-a dat forma prezenti,
nu mai tirziu de anul 200 i.d.Cr. M. Burrows a ajuns
la 0 dat similar pe baza dovezilor lingvistice. L. E.
Browne a propus 0 dat in timpul domniei lui Alexan-
dru cel Mare. J. Smith, pe de alt parte, a considerat
c5 Ezechiel a fost un israelit din regatul de N, deportat
in 734 i.d.Cr., care a profetit pentru tovar5ii si de
exil pin cind s-a intors la Ierusalim, in 691 i.d.Cr.,
unde a rostit majoritatea profetiilor sale. Aceste preri
au gsit prea putin acceptare.
b. Locul profetiei
Dai data propuse de Tbrrey a gasit prea putina accep-
tare, multi au urmat ideea lui ei au considerat ca 0
mare parte a acatei carti a fost serisa in Palestina.
Multi cred ca, dac Ezechiel a fost deportat sau nu in
597 i.d.Cr., el a profetit in lerusalirn sau in apropiere,
pin.-5 la distrugerea cetatii in 586 i.d.Cr. Probabil ca
cea mai buna prezentare a acatei pareri o face Pfeif~
fer, I01, 1948, p. 535-543. Principala justicare a
acestei interpretari ate intelegerea gregita a profe-
giilor lui Ezechiel dinainte de 586 i.d.Cr., ca ind
adresate Ierusalimului care era condamnat. Marea
slabiciune ate ca necesita o rearanjare extensiva a
textului, precum si absenta vreunui rnotiv adecvat
pentru distorsionarea activitagii concrete a lui E12-
chiel.
c. Unitatea cdrtii
Bazindu-se in principal pe contrastul dintre poezia gi
proza lui Eaechiel, G. Holscheri-a an-ibuit lui Ezechiel
numai 170 de versete (majoritatea in poezie) din
totalul de 1.273, considerind ca restul versetelor pro-
vin de la un editor levitic din perioada 500-450 i.d.Cr.
W. A. Irwin a ajuns la rezultate similare prin alte
metode, atribuindu-i lui Ezechiel vreo 350 de vexsete.
Multi refuz s5-i atribuie lui Ezechiel cap. 40-48.
Argumentele lor cont:-azic exegeza mai profunda, dar
ei nu au reusit sa conving rnajoritatea teologilor, dai
insenirile editoriale sint acceptate tot mai mult.
Este corect sa spunem ca acate studii critice in-
tense s-au anihilat reciproc in mare rnasura. Ele au dus
la 0 intelegere mai profunda a multor aspecte ale
carpi, dar au lasat pozitia generala la fel ca i inainte
de 1924.0 data cu lucrarea lui C. G. Howie a avut loc
o intoarcere general la o pozipie mai conservatoare.
in prezent sint putini cercetatori care contesta ca
aceasta carte ate o scriere din perioada exilului, scrisa
de Ezechiel insusi. G. Fohrer, pe temeiuri subiective,
refura s5 atzribuie profetului ceva mai mult de 100 de
versete din primele 39 de capitole, dar aceasta nu
afecteara sectgiunea major a maajului sau. Cam ace-
lasi numar de versete din ultimele 9 capitole sint
contatate, dar aici motivul pare sa e i mai subiectiv.
A avut loc de asemenea 0 indeprtare generala de
la ideea ca Emhiel trebuie s profetit in lerusalim
in prima parte a activitatii sale. Cel mai recent com-
entariu major, cel al lui W. Zimmerli, adopta in general
o poz.ip'e conservatoare, dar nu ii atribuie lui Ezechiel
compunerea
Ill. kxtul
Multe hapax legomena (expresii care apar 0 singuri
data) multi termeni consacrati precum si obscuritatea
limbajului simbolic au dus adesa la erori ale scxibilor.
LXX poate folosita frecvent pentru a corecta textul
ebraic, dar numai cu foarte multa grija. Exista o com-
paratie interesanta a textului ebraic si grecesc in
cartea lui Cooke, Ezekiel, ICC, p. x1-xlvii.
IV. lnvititura religioasi a cirl
Pentru a intelege corect cartea trebuie s intelegem
ca, la fel ca si toate scrierile profetilor, ea nu ate un
manual de teologie; este Cuvintul lui Dumnezeu adre-
sat unei ramasite oropsite din exil, unei populatii care
trecea printr-0 stare pe care teologii din vremea aceea
0 considerau imposibila. Daca Ezechiel, prin simbolis-
mul sau, pare sa accentueze transcendenta lui Dum-
nezeu, 0 face pentru a arata clar ca omnipotenta lui
Dumnezeu nu poate limitata de falimentul popo-
rului Sau. Aceasta conduce la cea mai necrutatoare
dernascare a istoriei si religiei Israelului din VT (16;
20; 23). Prornisiunea restaurarii nu mai ate legata de
pocinta prealabila a poporului, ci este un act al
harului lui Dumnezeu care duce la pocainta (36:16-
32). Rataurarea ate rnenita, mai presus de orice, sa
n-abiliteze onoarea lui Dumnezeu ei nu ate facuta de
dragul Israelului. Deoarece totul se datoreaza harului
lui Dumnezeu, relatia dintre individ si Dumnezeu nu
depinde de ereditate sau de trecutul lui (18 33:10-
20). Din cap. 40-48 mulp' l-au zugravit pe Ezechiel ca
pe un ritualist preotesc, ingust, dar aceasta se date-
reaza faptului ca ei nu au observat caracterul fundam-
netal escatologic al acator capitole. O rnarturie in
favoarea acatui fapt ate aparenta lips de interes a
celor intorsi din exil pentru aceste capitole. Ei nu au
incercat s5 trampuna in practic nici macar acele
elemente care le stateau in putere, cum a fost conr-
rnarea urmasilor lui Tadoc (44:15-16)_, sau aparenta
repetare a Zilei Ispsirii (45:18, 20). In simboljsmul
conformal-ii exacte la planul divin si la lege nu se arat
ca in cele din unna poporul lui Dumnezeu se va
conforma perfect la scopurile Lui.
BILBIOGRAFIE. G. Holscher, Haeldel: Der Dichter
und das Buch, 1924; M. Burrows, The Literary Rela-
tions of Ezekiel, 1925; C. C. Torrey, Pseudo-Ezekiel and
the Original Prophecy, 1930; G. A. Cooke, The Book of
Ezekiel, ICC, 1936; W. A. Irwin, The Problem ofEzekiel,
1943, ,,E1.el<ie1 Research since 1943, VT 3, 1953, p.
54-64 C. G. Howie, The Date and Composition of
Ezekiel, 1950; G. Fohrer si K. Galling, Ezekiel, 1955;
J. B. Taylor, Ezekiel, TOTC, 1969; W Zimrnerli, Ezekiel.
H.l.E.
EZEL. Locul de intilnire stabilit de David si lonatan,
mentionat in 1 Sam. 20:19. Uneori ate considerat ca
inseamna ,,plecare, dar unele traduceri (RVrng si
RSV) urmeaza U0: si traduc ,,movi.l5 sau ,,gr5.mada
aceea de pietre, ei presupun o alterare a textului ebr.
Vezi de asemenea 1 Sam. 20:41.
G.W.G.
EZRA. Potrivit cu relatarea din Ezra 7, Ezra a fost
trirnis la lerusalim de citre Artaxerxe I in anul 458
i.d.Cr. Se pare ca el a detinut in Persia pozia de
Ministru secretar de stat pentru problemele evreilor.
Misiunea lui a fost 55 impuna respectarea uniforrna a
legii iudaice si pelll1"l1 aceasta el a avut autoritatea s
numeasca functionari in starul evreu. Un numar mare
de exilati au venit cu el si el a adus pentru Templu
daruri valoroase din partea regelui si din partea evre-
ilor exilati. Lui i s-a cerut s abordeze problema casi-
toriilor mixte si, dup ce a postit si s-a nigat, el
impreuna cu un comitet au lntocmit o lista cu cei
vinovati si i-a convins cel putin pe unii s se despart
de sotiile lor pgine (10:19).
Dupa aceasta intirnplare nu mai stim nimic dapre
Ezra, ins il reintilnim cind citeste in public legea, in
[~leem. 8. Aceasta s-a petrecut in anul 444 i.d.Cr.
lntrucit el a fost trirnis de rege int:-o misiune tem-
porara, probabil ca s-a intors i a prezentat un raport,
dar a fost trimis din nou intr-0 misiune similar-5 atunci
cind s-a incheiat construirea zidurilor cetiii. In Neem.
 12:36 s.urrn., scriitonil acatei carti povatate ca el
lnsusi a condus un grup in jurul zidurilor cu ocazia
dedicarii, iar Ezra a condus celalalt grup.
Bazindu-se in principal pe trei pasaje, multi cer-
cetatori au sustinut ca Ezra nu a mers la Ierusalim pina
l pe vremea lui Artaxerxe I1, adica in 398 i.d.Cr., la
multa vreme dupa Neemia.
a. Ezra 9:9 vorbate dapre un zid al cetapi, dar
zidul nu a fost constmit decit pe vremea lui Neemia.
lnsaEzra4:12aratac$unzidoarecareeraincursde
constructie pe vremea lui Arraxexxe I si probabil ca
4:23 si Neeern. 1:3 se refera la distrugerea acatui zid.
Ezrasebucuralncredintadelucrareacareaprograat
pina la acel prmct.
b. Ezra 10:1 vorbeshe dapre 0 adunare foarte
rnarein1erusalirn,int1mpceNeem. 7:4spuneca
numai citiva oameni locuiau in cetate. Dar contextul
din Ezra 10 arati ca adunarea a fost alcatuita din
oameni din toate imprejurimile lerusalirnului (vezi
10:7), in timp ce Neem. 7 se refera la locuintele din
cetate.
c. Ezra 10:6 vorba_te dapre lohanan, ul lui Elia-
sib, ca ind contemporan cu Ezra. Din Neem. 12:22-
23 stim ca lohanan a fost nepotul lui Eliasib, iar din
Papirusul Elefantin tim ca Iohanan a fost mare preot
in 408 i.d.Cr. Dar lolianan a fost un mune obisnuit si
> este logic an credem ca Eliasib a avut un fiu numit
lohanan, si un alt u, loiada care, la rindul sau a avut
un u, Iohanan, care a devenit mare preot. Ezra 10:6
nu arrna ca lohanan a fostrnare preot in zilele lui
Ezra.
lrnpotriva conceptiei ca scriitorul carpi lui Ezra si
Neemia a lacut confuzie intre Artaxerxe I si I1 (lucru
pe care-1 implica aceasta teorie despre prioritatea lui
Neemia), putem spune ca un scriitor din 330 i.d.Cr.
nu at putut confunda ordinea celor doi barbati. Daca
> Ezra a venit cu adevarat in 398 i.d.Cr., citiva dintre
contemporanii scriitorului si-ar adus aminte de el, si
l 7-23 ate zidul cetatii si nu Templul, si ate probabil
multi ar ailat dapre el de la parintii lor; dar nirneni
nu si- ar arnintit de Neernia. Astfel, scriitorul nu ar
putut sa-l puna din graeala pe Ezra inainte de
Neernia si nimeni nu a sugerat vreun motiv pentru a
face lucrul acata in mod deliberat. (Vezi J. Stafford
at-/,.r4_;A {?P"-x
Wright, The Date ofEzra 's Coming to Jerusalem, 1958;
H. H. Rowley, ,,'Ihe Chronological Order of Ezra and
Nehemiah, in The servant of the Lord and Other
Essays, 1952, p. 129 s.urm.)
'll'ebuie sa remarcarn ca Ezra a avut o reputagie
buna inure evreii din vremurile post~exilice. in 2 Esdra:
14 ni se spune ca el ar fost inspirat de Dumnezeu sa
scriedinnoubegeacarefusesedistrusaintirnpul
Exilului, precum si 0 serie de alte cirti. Vezi de ase-
l menea articolul urmator.
E. Data i.d.Cr. Reg-l per-sani Date i.d.Cr.
539-530 Cyrus 537
530-522 Cambyses
1
1
522-486 Darius I ystaspes 520.515
486-465 Xerxes l
465-424 Artaxerxes I
hongimanus 453
44$-433
423-404 Darius ll Norhus 410 i 407
404-359 Artaxerxes ll Mnemon
359/9-338/7 Artaxerxes Ill Ochus
338/7-336/S Arses
ll 336/5-331 Darius ill
Condomanus
r
Cronologia cdrgii lui Ezra.
BIBLIOGRAFIE. H. H. Schaeder, Esra der Schrei-
ber, 1930; W. F. Albright, ,,The Date and PeXSOnality
of the Chronicler, JBL 40, 1921, p. 104 s.urrn.
J.S.W.
EZRA, CARTEA LUI.
I. Schita continutului
a. 1:1-11. Cirus le permite evreilor sa se intoarca
din exil sub conducerea lui $esbatar. S37 i.d.Cr.
b. 2:1-70. Registrul celor care s-au intors.
c. 3:1-13. Este ridicat altarul si este pusa temelia
Templului. 536 i.d.Cr.
d. 4:1-5, 24. Dusmanii impiedica lucrarile pina in
vremea lui Darius.
e 4:6-23. Alte impotriviri la construirea zidurilor
cettii in timpul domniei lui Asuerus (Xerxa, 485-465
i.d.Cr.) si Artaxerxe (464-424 i.d.Cr.) au avut ca
rezultat un decret pentru incetarea completa a lucra-
rilor de constructie.
f. 5:1-6:22. Reluarea construirii Templului la in-
dernnul profetilor Hagai si Zaharia. in ciuda prota-
telor adresate lui Darius, lucrarea este incheiata. 520-
516 i.d.Cr.
g. 7:1-28. Ezra ate trimis din Persia ca sa impuna
respectarea hegii. 458 i.d.Cr.
h. 8:1-36. Calatoria lui Ezra si sosirea lui in pace.
i. 9:1-10:44. Ezra si evreii abordaara problema
casatoriilor mixte.
in aceasta schita se praupune ca autorul a colec-
tat exemplele de impotrivire in 4:6-23. Sint unii care
cred ca Asuerus din v. 6 ate Cambise (529-522
i.d.Cr.) iar Artaxerxe din v. 7 ate uzurpatorul Gau-
mata, sau Pseudasmerdis, care a domnit citeva luni
in 522-521 i.d.Cr. Dar subiectul la care se tefera v.
ca daunele mentionate in v. 23 sint cele dapre care
vorbate Neem. 1:3.
II. Autorul $1 data scrieri!
Vezi nota generala din "CRONlCI, din care ate proba-
bil ca a facut parte cartea lui Ezra si cea a lui Neemia.
Potrivit traditiei, autorul ate Ezra insusi, dar unii
sustin ca data scrieni este in jur de 330 i.d.Cr.l-ie ca
Ezra a fost sau nu editorul nal, cap. 7-9 par sa e
scrise de mina lui si o mare parte a acatei sectiuni este
scris lapersoana intii singular. Relatareadincap. 1-6
ate compilata din documente scrise, care includ de-
crete (1:2-4; 6:3-12), genealogii si liste de nurne (2)
si scrisori (4:7-22; 5:6-17). Exista doua sectiuni care
Evenimente in lerusalim
Prima incercare de a reconstrui Templul
Templul reconstruit
Ezra trimis la lerusalim dc Artaxerxes
Neemia guvernator in ludeea
Scrisori de la evreii de la Elefaniine - cane lohanan,
marele preot de la lenrsalim, si Bogos, guvernatorul
ludeii.
5>au past:-at in aramaic (4:B-6:18; 7:12-26). Limba
aramaici era limba diplomatic din ziiele acelea i era
poo-ivita pentru sectiunile care se ocupa cu scrisorile
gi decretele care au circular intre Palatina ai Persia.
III. Cndlbltntm
Nu existi nici o dicultate in armonizarea docummr
telor cane sint gisite in cartea lui E1-ra cu datele
cunoscute din istoria seculari. Putem observa urma-
toarelez
a Deuetul lui Cins (1), in care-L recunoa$te pe
lehova, este in armonie cu referirile favorabile ale lui
Cirus la zeitati in scrierile contemporane. Acata este
un decret public, in tenneni care s5 e pe placul
evreilor. Decretul ocial din 6:3-S ate scris in cronici
5i as dimemiunile maxime ale 'lexnplului pentru care
regele era pregatit sa ofere un ajutor nanciar.
b. Se arata ca din Hg. 2:18 aam ca temelia
Templului a fost pusa in 520 i.d.Cr., in timp ce Ezra
3:10 arati ca temelia a fost pusa in 536 i.d.Cr. De fapt,
atit de putin s-a lucrat in perioada dintre cele dou
date ind! este probabil ca trezirea spiritm-115 si
inceput cu o noua ceremonie de punere a temeliei.
Cronicile arata ca pentru cldirile irnportante existau
mai multe pietre ociale de temelie.
c. Data lui Ezra are legat de cartea lui
Neemia i ate exarninata separat in articolul EZRA,
de mai sus. Vezi cle asemenea "NEEMIA, "'$E$BA'IAR,
*ZOROBABEL.
IV. Cartel lui Ezra el 1 Esdra
Esdra ate echivalentul grec pentru Ezra i Apocrifele
noastre contin 1 Esdra, o carte care ate foarte asexua-
ntoare cu Ezra, dai existi anumite diferente iz-
bitoane. 1 Esdra cuprinde material tncepind cu 2 Cron.
35:1 pine la srgiml carpli lui Ezra, dupa care continua
cu Neem. 8:1-12. Istoria este incurcati. Astfel, Cirus
permite intoarcerea sub conducerea lui $ebatar, in
timp ce Darius l-a insarclnat pe Zorobabel sa mearga
$i sa construiasca Templul eicetatea; totuai, in 5:70-73
arm oi Zorobabel a lucrat in Iuda ,,cit t:i.mp a trait
Regele Cirus. lwtfel, dai o comparatie a celor doua
versiimi poate utila, dintre acesteacartea lui Ezra
ate era indoial versiunea cea mai credibila. Fai-
moasa povatire dapre cei trei pzitori vine din 1
Esdra 3.
BIBLIOGRAFIE. J . Stafford Wright, The Building of
the Second Temple, 1958; L.W. Batten, Ezra and Nehe-
miah, ICC, 1913; J. M. Myers, Ezra, Nehemiah, AB,
1965; A. C. Welch, Postl-Ixilic Judaism, 1935; L. E.
Browne, Early Judaism, 1920; K. Gallilli "The Gola-
list in Ella vii, JBL 70, 1951, p. 149 .urm.;
F. D. Kidner, Ezra and Nehemiah, TOTC, 1979.
J.S.W.
EXCOMUNICARE. Mat.18:15-18; 1 Cor. S; 2 Cor.
2:5~11; Tit 3:10. Excluderea unui membru al bisericii
datorit unei abateri grave (sau a unei abateri mai
mici agravata prin incpatinare). Este ultimul pas in
aspectul negativ al disciplinrii norrnale - exist de
asemenea "Anatema gi predarea in mina lui Satan.
Cind disciplinara educativa (discipline) nu reuaate
s5 previna abaterile, este folosita disciplinarea repre-
siva, pentru a incleparta acate abateri. Gr-adus ad-
monitionis care duce pini la excomunicare reprezint
o forma de mustrane particulara (aplicabil la toti,
Dev. 19:17), iar daca aceasta se dovedate inecienta,
bkerlca trebuie sa recurgi la must:-area in feta mai
multor martori; gi in nal, cel care s-a abitut trebuie
sa e mustrat de biserica, gi anume, prin reprezen~
tantii alai in acat scop, dup modelul evreiac. Apos-
tolul pune aceasta raponsabilitate pe umerii bisericii
locale (1 Cor. 514-13). Daca eel care a pcituit nu
arata semne de pocainti, el trebuie sa e excomu-
nicat. "S5 e pentru tine ca un pgin i ca un vama
(Mat. 18:17).
Unii critici (de ex. Bultmann, T. W. Manson) sustin
ca acat procedeu ,,a-vasilegal ate o elaborare ul-
terioar a bisericii, bazata pe surse rabinice. Dar in
cazul acata ate greu sa intelegem de ce i-a mustrat
atit de aspru Pavel pe corinteni pentru ca au neglijat-
o. De asemenea, condamnarea invatturilor rabinice
de catre Domnul nosml trebuie Si fost proaspat in
amintirea lor (Mat. 23:13 $.urm.). S-a armat ca
sensul injositor al expraiei "pagin ai varna arat o
origine iudeo-cratina, cca. 50 d.Cr. Qceasti armagie
ate, in cel mai bun caz, indoielnici. In ultima analiz
ate 0 problema legati de nvaliditatea istorici a scrie-
rii Evangheliei i a originii cratinismului, iar aceasta
problema ate imposibil de ignorat (W. Manson, Jesus
the Masiah, 1952, p. 26). Gindirea Bisericii prlmare a
fost gindirea Domnului.
Graelile publice cunoscute trebuie sa e mustrate
in public (1 Tim. 5:20; Gal. 2:11, 14). Abaterile foarte
grave atrag 0 excomunicare imediata (1 Cor. 5:3). De
asemenea, ate demn de remarcat ca excomunicarea,
oricit de mult ar aplicat, nu va produce o biserica
perfecta, deoarece trebuie sa ignore pacatele ascunse
$1 ipocrizia. De asemenea, uleiul ingaduintei trebuie
amestecat cu otetul severitatii: ,,Noi socotim ci te
potrivit cu doctrine sanatoasl si ne tinem in fdu
viata gi opinia, aaa indt sa suportim pe ciini in bise-
rica, de dragul pacii bisericii, iar cind pacea bisericii
este asigurat, sa nu dam ciinilor lucmrile snte
astfel ca sa nu m nepastori in numele rabdarii, nici
sa nu m cruzi, sub pretextul zelului (Augustin, Short
Treatises, 1884, p. 43.).
Scopul excomunicarii ate, in primul rind, promo-
varea gloriei lui Dumnezeu, ca Numele Lui sa nu e
hulit datorita raului vidit din Biserica; in al doilea
rind, scopul este prevenirea intinderii taului la ceilalti
membri (1 Cor. 5:6), iar in al treilea rind, ca s5-1
determine pe cel care a pictuit $5 Se pociiasca. Acat
ultim scop este considerat izbavitor (Calvin, Institutes,
4. 12. 5).
Excornunicaxea praupune intreruperea relatiilor
normale cu cel care a pcatuit, dai nu incetam sa ne
rugam pentru pocainta lui; ai dai cel excomunicat nu
poate avea parte de beneciile sacramentelor, el va
indemnat s asiste la propovaduirea Cuvintului.
R.N.C.
EXODUL. Acest eveniment a marcat nagterea Is-
raelului ca natiune i ca teocratrie, prin legmintul de
la Sinai care a urmat imediat dup Exod.
I. Evenlmentul pi-oprlu-zis
Dupa aeclerea evreilor in Egipt in partea de E a Deltei
Nilului timp de 430 de ani (Exod. 12:40-41), gedere
care a culminat cu inrobirea pentru rnuncile fortate in
timpul Dinastiei a 18-a gi a 19-a, Dumnezeu l-a inser-
cinat pe Moise, avindu-I pe Aaron ca purttor de
cuvint, s scoata din Egipt pe sclavii evrei, urmasii
trlbali ai lui Avraam, Isaac si Iacov, pentru a deveniko
natiune in Palatina, tara promisa (Exod. 3-4). In
ciuda ostilittii si puterii vremelnice a lui faraon si apoi
in ciuda lipsei de cnedincioeie a Israelului, fomiarm
natiunii avea sa aiba loc (Ios. 24).
Iairea in masa a unui gr-up mare cle supusi dintr-
un stat important nu constituieceva imposibil sau taxi
precedent in antichitate. In ultima parte a secolului al
15-lea i.d.Cr. locuitorii din vreo patrusprezece ,,tari,
"tinuturi de munte si orase pare s parasit locurile
lor din regatul hitit si s-au transferat in tara lsuwa
(Prolog la tratatul lui Suppiluliuma si ,,Mattiwaza,
Weidner, Politische Dokumente aus Kleinasien, 1923,
p. S), dar au fost adusi inapoi mai timiu de putemicul
rege hitit Suppiluliurna. lncercarile lui Faraon de a
opri si apoi de a recuceri pe evrei au fost zadamicite
cle interventia lui Dumnezeu care a dezlantuit impo-
triva lui fortele naturii in noua plagi si o pedeapsa
supranaturala in a zecea plaga, iar apoi a inecat in
Marea Rosie (sau Marea Trestiei) pe urrnaritorii aati
in care de razboi. Chernarea in felul acata
este unica si a fost facuta cu scopul ca ei sa-L slujeasca
pe Dumnezeu si sa implineasca un legamint facut cu
Dumnezeul lor. Nu incape indoiala ca oamenii care au
fugit in kuwa s-au considerat asupriti, dar nu au avut
o insrcinare pozltiv sau o chemare divin.-1 pentru un
destin inalt. lmpreun cu Israel a ie$it 0 multime
pest:-ita, amestecata in ce private motivele si originea
(,,o multirne de tot soiul, Exod. 12:38, ebr. Ere-
Qrall, echivalent cu ,,persoane din clasa cea mai de jos
a societtii). Acat grup a preferat came in loc de
mana (Num. 11:4; ebr. sasu, ,,gloat5, prostime).
Alte aspecte specice ale Exodului sint tratate in
cadrul altor articole, dupa cum Lumeaza: Pentru data
Exodului, vezi *CRONOl.OGlA V'E.CHlUl.Ul TESTA-
MENT. Pentru drumul unnat in Exod, de aseme-
nea localitatile egiptene 'TABARA DE uNcA MARE,
"BAAL-TEFON, "'PlTOM, RAMSES, SUCOT, MIG-
DOL, etc., iar pentru ciltoria in Sinai, PUSTIA
PRlBEGlEl, *SINAl si locuri individuale; El.IM, RE-
FIDIM, etc. Pentru cadrul egiptean legat cle asuprire
si conditiile din vremea Exodului, vezi EGIPT (IV),
*MOISE i PLAGILE om izcm".

Ashdod
1
Ierihon
Marea cea Mare (Mediterana)
CANAQK
H bf Lacu
G313 G on sra
Mar a
Moa J
(L S rbonisl Arid
Ra'a|-nus . CAB
Qum. Drumul spre taralastemlor e_jaakanBaermh E
Q; l Tefon . \\ ,
sosen
V Drumul spre $ur M 8"?
/Jejgl He/:1/I - ' ' K(.2i:$dug$r":,
a B 1 -- --"
Pitho'm Sqcggf _ _____ _ _,/
(Marele at Amar RUTA A[T1zRNA1'rvA A EXODULUI EDO
(Micul lac Amar
.___
l
DRUMUI. ;
Pustia Paran REG QR,
RUTA EXODULUI I
I

R11Ti\ _
,_, _ /l\LTERNAT1VA
A EXODULUX
$lNAl

Golful MADIAN
Suezl

Mr Sinai?/Mr /40,91 '6"/"'

Aqabahl

o 20 co so so woo km Mareakogie 0
_ Illa

Ruta posibild a Exodului.

ll. Exodul in istoria de mai tirzlu
ln generatiile de mai tirziu profetii au indenmat in
repetate rinduri poporul Israel sa se intoarca la Dum-
ngzeu], sau, iar amintesc in meditatiile lor
acat Exod - harul izbavitor al lui Dumnezeu de a
scoate poporul din robia egipteana pentru a implini
promisitmile iacute patriarhilor, de a-l. sluji pe El side
a exemplica adevarul Lui. Ei considerau ca marea
izbavire trebuie sa e amintita intotdeauna cu recu-
nostin si trebuie sa aiba ca rezultat ascultarea. Pasa-
jele care contin asemenea idei sint! Ciflile 'Bf0riO.
Jud. 6:8-9, 13; 1 Sam. 12:6, 8; 1 lmp. 8:51; 2 Cron.
7:22; Neem. 9:9 s.urm.; Psalrni: Ps. 77:14-20; 78:12-
55; 80:8; 106:1-12; 114. Dintre profeti, vezi Osea
11:1; ler. 7:21-24; 11:1-a; 34:13; Dan. 9:15.111 NT
Cristos a realimt ,,Exodul nal, izbavirea deplina (cf
Evr. 13:3 n alte texte).
BIBLIOGRAFIE. J. J. Bimson, Redating the Exodus
and the Conquat, 1978 (prezint dovezile arheologi-
ce si de alta naturi in favoarea datrii Exodului si
Cuceririi in secolul al 15-lea i.d.Cr.); D. Daube, The
Exodus Pattern in the Bible, 1963; R. E. Nixon, The
Exodus in the New Testament, 1963.
K.A.K.
EXODUL, CARTEA.
I. Schltn oontinutulul
Exodul (forma latinizata a cuvintului grec exodos din
LXX, ,,iesire) este a doua sectiune a Pentateuhului si
se ocupa cu soarta Israelului dupa vremurile prielnice
cind Iosif a fost guvemator. Cartea relateazi despre
doua puncte culminante in istoria Israelului: izbavirea
din Egipt si darea Din aceata cauza, evenimen-
tele Exodului ocupa un loc central in nevelatia de Sine
a lui Dumnezeu pentru poporul Sau, nu numai in
vechiul legamint ci si in cel nou, in care mjelul de Paste
constituie u.n arhep pentru jertfa Domnului nosuu,
iar sarbatoarea Pastelor este adaptata ca si comemo
rarea izbavirii noastre.
Evenimentele care an condus la fuga Israelului din
Egipt si care au urmat dupa aceasta constzituie tema
principal a Cadnal cronologic ate dat numai
in termeni generali, in armonie cu modul ebraic de
aatare a istoriei ca o serie de evenimente si nu ca 0
succesiune de date.
Dup ce da o nota genealogica scurta pentru a
realiza trecerea cle la Genaa, carteaincepe cu da-
crierea nelinistii egiptenilor datorita inmultirii nume
rice a israelitilor. Pentru a contracara ceea ce ei con-
siderau o amenintare crescinda, egiptenii i-au supus
pe israeliti la mund fortate sub supraveghenea unor
ispravnici egipteni, probabil pentru a satisface nevoia
curenta de brate de munca si pentru a-i tine sub
observatie. Dupa aceea muncile lor au fost i.ntemi-
cate, probabil pentru a reduce timpul liber si pentru
a reduce la minim prilejurile lor de a se r5scula.1n ne,
a fost facuta 0 lncercare de a opri cresterea populatiei
prin exterminarea tuturor baietilor nou-nascuti. Au
ales exterminarea baietilor si nu a fetelor deoarece
barbatii erau considerati ca potentiali instigatori la
revolta. Aceasta ultima msura ofer cadrul pentru
relatarea nasterii si cresterii lui Moise, al doilea per-
sonaj ca importanta in maria evreilor, Ia curtea Egip-
tului. Prima parte a vietii lui, intilnirea cu Dumnezeu
si 2-id_icarea lui la o pozitie de conducere ocupa cap.
2-4. In cap. 5-13 se xelateaz incercaiile de a obtine
eliberarea Israelului, care se incheie cu Plagile asu-
pra Egiptului si cu instituirea *Pastelor. Dupa trecerea
Marii Rosii si dupa celebrarea trecerii in dntri
(14:1-15:21) urmeaza un jumal al clatoriei catre
Sinai (15:22; 18:27). Ratul cirtii vorbeste dapre
Legamintul de la Sinai (19-31), incalcarea acestuia
(32-33), innoirea lui (34) si construirea "cortului
intilnirii in conformitate cu instructiunile date (35-
40).
II. Auto:-ul
Principalele scoli de critica biblici arma ca Exodul
este compus din elemente variate, provenind din mai
multe surse, datind din secolul al 8-lea pina in secolul
al 2-lea i.d.Cr. (A. H. McNei1e, Exodus, p. ii; PEN-
TATEUHUL, sectiunea II). La praupusele documente
J (pasaje in care apare cuvintul YHWH), E (Elohim),
D (scoala Deuteronomica), P (sooala preoteasca) si R
(diferiti redactori) au fost adaugate L (surse laice, E.
Eissfeldt, The Old Tatament: An Introduction, 1965,
p. 191) si B (Bundesbuch, cartea legamintului, Exod.
20:22-23:33, Eissfeldt, p. 191). Potrlvit lui Eissfeldt
(p. 211), ordinea cresterii Exodului s-ar parea s e:
1.1 an P RJ RE R R, undeRate redactorulcarea
adaugat sursa indicata de literele mici (p. 210 s.urm.).
Dupa parerea lui Eissfeldt, atitudinea ,,pioasa a
redactorilor fata de materialul lor - privita din punct
de vedere literar si estetic - a constituit un dezavantaj,
intrucit ,,pietatea aceasta i-a impieclicat sa produca
din materialele lor o unitate literati noua si super-
ioara. Aceasta retinere trebuie sa fost intr-adevr
remarcabila daca tinem searna de proportiile recons-
titm'.ri.i literare pe care au intreprins-0 ma nici o
neliniste sueteasea aparenta. McNeile, lnsa, spune
dachis: ,,lntrucit in toate epocile istoriei israelite e-
care insdtutie civila si religioasa era comparata cu
standardul stabilit de Moise, ecare epoca a con-
siderat necaar sa modice scrierea original op. ciz.
p. ix). De asemenea, potzrivit lui McNeile, scopul preo-
tilor scriitori a fost ,;a sistematizeze traditiile si sa le
completeze adesea, sub dominarea ideilor religioase
(op. cit. p. bzxix) si el mai consideri ca ,,naratorii au
imbogtit naratiunea din lor si "traditiile
au acumulat elemente miraculoase in secolele care
s-au scurs de la evenimentele petrecute si pina in
vremea scriitorilor (p. cxii).
Ln privinta lui Moise, McNeile spune: ,,Tl'adip'ile
vagi dapre fondatorul religiei nationale au fost trans-
mise oral si in jurul vietii lui au fost adunate detalii
legendare (p. cviii). El continua: ,,Se poate arrna cu
convingere a Moise nu ar putut serie o serie de
precepte morale"; si, "Este imposibil sa spunem dapre
vreun detaliu anumit ca ar provenit de la Moise
irsusi (p. cxvii). Cu privire la cortul intinirii, acelasi
autor spune: ,,Istoricitatea este contestata tars ezitare
de catre toti cei care accept principiile majore de
criticii istorica si literara (p. cxviii). Motivul pentru
scepticismul exprimat in aceasta privinta ate mentio-
narea cortului intilnirii, in 33:7, despre care se sustine
ca ate identic cu cortul lui Dumnezeu. Este clar, insa,
ca textul se refer aici la un fapt petrecut inainte de
inltarea cortului, a carui destinatie era sa fie un
sanctuar, simbolizind prezenta lui Dumnezeu in mij-
locul lor (25:8). S. R. Driver crede ca obiceiurile si
ritualurile ,,sint antedatate si prezentate ca ind deja
conrmate si aplicate in epoca Mozaica (Exodus, p.
lxv).
 Daci acate pareri ar avea vreo valabilitate obiec-
Iivi, naratiunile din Exodul ar lnceta sa aiba o valoare
istorioi. lpotezele emise nu pot dovedite. Eissenfeldt
spune: ,,... Tbata critica Pentateuhului este o ipoteza,
dar o ipotera care se bazeaza pe argumente foarte
i semnificative (op. cit., p. 240).
Esteciudatcadocumentul P,scrisdinpunctu1de
vedere preotesc, face atit de putin pentru a mari
importanta pteotiei. Moise, lidetul politic, ate cel
care ramine eroul mare, iar cel care permite popomlui
5: cadi in idolatrie ate Aaron, preotul, pe care Moise
11 mustr si ll repune in drepturi. Daca toate mate-
rialele au fost aranjate pentru a da un tablou ideal al
teocratiei, care se praupune ca a existat in vremea lui
Moise (Driver, op. cit., p. xii), atunci proiectul a fali-
mentat, daca avem in vedere incapatinarea si needn-
cabilitatea poporului.
Detinerea de catre 0 lucrare literati a unor surse
ate considerata de criticii literati contemporani ceva
foarte obisnuit si nu ar fr interpretata nicidecum ca
acate surse sint dovezi ca luerarea ar avea mai multi
autori (de ex. J. L. Lowa, 'Ihe Road to Xanadu). De
asemenea, faptul ca stilul ate dictat intro masuz-5
mare de subiect, nu de particularitatile vocabularului
este considerat in prezent o armatie axiomatica.
Compararea pretinsej strucnui compuse a Pentateu-
hului cu scrierile istoricilor arabi, care sint 0 simpla
l a martorilor lor, nu se aplica Ia scrierile din
Orientul antic semit (A. T. Chapman, Introduction to
the Pentateuch, 1911).
Aplicarea criteriilor de disecare la documente a
oaror unitate ate indiscutabila arata ca aceste criterii
I sint ma valoare (cj'. I-IGIP1; V.b). Selectia criteriilor
I sa citirn: ,,sa nu treci pe linga el, ci sa-i dai ajutor. Am
l a fost arbitrari si alte selectii posibile duc la rezultate
complet diferite. Un pasaj cheie pentru justicarea
fragmentarii documentare este Exod. 6:3, unde se
sustine ca introducerea numelui YHWH este o ino-
vatie. Accentul pus aid pe continuitatea identitatii cu
Dumnezeul patriarhilor nu indica nicidecurn o noua
Eidsta doua interpretiri posibile ale acestui
verset. ,.Numele mentionat aici se poate reieri nu Ia
2 un apelativ, ci poate repreaenta ,,onoare si ,,caractei",
asa cum se intirnpla adesea la popoarele semite. Pe de
L alta parte, propozitia poate luata ca o interogapie
eliptica: ,,C5ci (oare) nu le-am iacut cunoscut Numele
Meu, YHWH? Cuvintele ,,si de asemenea, din ver-
I setul urmator, urmate de o armatie pozitiva da de
I
intela o armatie pozitiva precedenta (W. J. Martin,
Stylistic Criteria and the Analysis of the Pentateuch,
1955, p. 17 s.urm.; G. R. Driver, ,,Afm1ation by
Exclamatory Negation, Joumal of the Ancient Near
East Soc., Columbia Univ. 5, 1973 (T. H. Gaster vol.),
p. 109. Multe studii an fost dedicate traditiilor conti-
nute in I-Ixodul, in special studiile lui G. von Rad si
M.Noth. 'Ibate lucrarile asemanatoare cu ale lor sint
pur speculafwe, cita vreme sint bazate pe critica lite-
rara subiectiva dacrisa mai SIB, si sint conceptii parti-
nitoare dapre istoria religioasa a Israelului. Tbtusi,
ate un progra in faptul ca aaditiile sint considerate
in multe cazuri ca ind mult mai vechi decit sursele
literare.
Conceptia ebraica, inca din vremea lui losua (8:34
$.\.trm.), la care a aderat si Domnul nostru si care a fost
acceptata de biserica crestina, arma ca Exodul a fost
lucrarea lui Moise. Pe bam dovezilor inteme, aceasta
ate de asemenea impresia pe cane o da cartea insasi.
Nu a fost oferita nici o dovada lologica obiectjva care
sa contrazica aceasta conceptie. Daca a avut loc vreo
editare, ate de asteptat sa fi fost limitata la lucruri
cum sint modernizarea numelor geograce. Aceasta
editare facuta in mod onest, si in scopul claricirii, nu
ar aveanicidecum obiectivul cle a insera in documente
interpolari extinse, prezentindw le ca si compuneri
din epoca Mozaica.
III. Iextul
Textul Exodului se rernarca prin numnil mic al ero-
rilor de transcriere. Uneori au fost omise litere. Sint
citeva exemple de tepetare accidentala a literei dit-
tograe (de ex., posibil in sammfm, ,,mirodenii, in
30:34). Haplograa (scrierea o singura data a cuvin-
telor sau literelor care apar de doua ori) ate intilnita,
de ex., in 19:12, unde a fost omis unm (= ,,de la). in
1 1:1 0 nota de pe marginea manuscrisului se poate sa
se strecurat in text: ,,Cind vi va lasa sa plecati de
tot. In 20:18, prin omiterea literei ebr. y, ,,frica a
devenit in 34:19 articolul mam ebr. n a
devenit t. In 23:3, prin citirea gresita a lui g ca w,
,,mare a devenit ,,s5rac" (cf. Lev. 19:15). in was Se
pare ca s-a facut oconfuzie intre literele k si n: prob-
abil ca ar trebui s5 citim: ,,El a zis: Puterea ate cu
steagul Domnului. in 23:5 b se pare ca a fost inlocuit
cu r, schirnbind ,,a aj uta in ,,a abandona- ar posibil
putea citi textul asa cum ate: ,,sa nu treci pe linga el,
ci sa-i ajuti sa ia povara.
Marimea *numerelor pare sa prezinte dicultati
pentru in special transmiterea ntunerelor ate
supusa la posibile erori. ln orice analiza a numai-ului
mare de oameni care au iesit din Egipt si a problemei
lor, trebuie sa se tina seama de faptul ca
acestia nu erau or5senL ci barbati si femei a1 caror fel
de viata i-a obisnuit sa e capabili sa se ingrijeasca
singuxi de nevoile lor.
BILBIOGRAFIE. A. H. McNeile, The Book of Ex-
odus, WC, 1917; E. J. Young, IOT, 1954; M. Noth,
Exodus, 1962; B. P. Napier, Exodus, 1963; D.W. Good-
ing, The Account of the Tabernacle, 1959; U. Cassuto,
Commentaryon the Book ofxodus, 1967; B. S. Childs,
Exodus, 1974 (examinare complete a studiilor re-
cente); R. A. Cole, Exodus, TOTC, 1973; J. Finegan,
Let My People Go, 1963; E. W. Nicholson, Exodus and
Sinai in History and Tradition, 1973.
W.1.M.
A.R.M.
EXPIERE -Vezi 'ISPA$IRE

FALC. (Ebr. lhl se xefer la obmzul sau la falca
unuioi-nsauaunuianixnal,desemenealaosul
mandibuiei (Jud. 15:15); gr. siagiin). O lovitur pate
obrar. indici de1.<>noare sau infringere (lov 16:10;
Mat. 5:39), la fel ca $i smuigerea sau raderea brbii
(Is. 50:6; 1 Cron. 19:4). BO B
FAMILIE.
1. In Vechiul Ibstament
inVTnu exist! nici uncuvint care s corespund exact
cu cuvintul modem ,,fami1ie, alctuit din taxi, mam:
i copii. Cea mai bun aproximaxe este cuvintul bayi;
(,,cas5')carelainceputa'insemnatungmpde0ameni
i apoi, probabil, a ajuns $5 se refers la locuin; (VA
traduce cuvintul acat; ,,familie in 1 Cron. 13:14; 2
Cron. 35:5, 12; Ps. 6816). in Biblie termenul a putut
folosit nu numai pentru aceia care se adposteau
sub ace1a$iacoperi (Exod. 12:4) ci i pentru gnipuri
mai mari, cum este de exemplu ,,casa lui Israel (Is.
5:7), care a inclus toat naiunea. Probabil c un
echivalent mai apropiat cu termenul modem ,,fami1ie
este expraia b; Ell, ,,casa tatiui. Cuvintul tradus
cel mai adesea ,,fami1ie este milpzd care a avut mai
curind sensul de ,,cian decit cei de ,,famiiie mai mici,
cum este cazul cu cei 600 de oameni din familia lui
Dan strimi din dou sate (Jud. 18:11).
Ne putem forma o idee despre xelapia dintre aceti
doi termeni din relatarea din Ios. 7:16-18, despre
descoperirea lui Acan dupi incercarea nereugiti de a
cuceri cetatea Al. Ciutarea a fost concentrat asupra
.,u'ibului ($321!!) lui Iuda. apoi asupra clanului (mi!-
phd) lui Zerah $i, in ne, asupra ,,casei (bayig lui
Zabdi. Faptul ci Acan era cstorit i avea copii (7:
24), dar cu toate acstea era considerat membru al
casei (byi strbunicului su, Zabdi, arati sfera
acestui termen. Ne putem imagina membrii unui trib
ca i un con, avind la virf pe sn-mogul fondator $i la
baz era generagia care era atunci in viag. Termenul
(flget), ,,toiag, probabil ci se refer toiagul stre-
mogului fondator, care simboliza autoritatea, se refer
la intregul crib; miiphd se refer la o diviziune mai
mici din con; iar termenul bayig putea folosit pemxu
o diviziune i mai mici, degi sensul depinde de con-
text, deoarece se putea referi la tot tripul dac era
insogit de numele strimoguiui fondator. In cazul aces-
ta termenul ar putea indica baza conului, adic, mem-
brii grupuiui care sint in viagi, sau la intregul volum
al conului, adici la togi membrii, din trecut i din
prezent, vii i morgi.
Q. Alegerea sogilor
In alegerea sogiior erau excluse anumite rudenii apno-
piate, rudenii de singe sau nidenii prin 'c5s5torie
(Lev. 18:6-18; Deut. 27:20-23), dar in afara acestor
interdicgii, era preferatii cstoria cu 0 rudenie mai
indeprtat, a;a cum se arat in cstoria dintre Isaac
i Rebeca (Gen. 24:4), cea dintre Iacov i Rahela i
Lea (Gen. 28:2; 29:19) i in doringa lui Manoah cu
privire la Samson (Jud. 14:3). Pe de alt parte, au avut
loc gi cstorii cu striniz hitigi (Gen. 26:34), egipteni
(Gen. 41:45), maciianigi (Exod. 2:21), moabigi (Rut
1:4), sidonieni (1 Imp.16:31) i aipli. Un caz special
de stabilire a soguiui este intilnit in legea leviratului,
potrivit creia dac un brbat murea x-5 s5 aib copii,
fratele unntor era obligat s5 se oisitoreasci cu vi-
duva i s dea natere la copii, pentru a perpetua
numele mortului.
1 Metode de obginere a sogiei
in majoritatea cazurilor alegenea so;u1u.i sau sogiei $i
celelalte aranjamente pentru csitorie erau ficute de
pirin, aa cumse aratin faptu1<:deiSamsonera
indrigostit de o ferneie din Timna, el a apelat la
prinpii si penn-u a face axanjamentele. Metoda obi$-
nuiti de obyinere a sotgiei era prin cumpirare, dei
acesta nu este un termen complet sasfcitor, inn-unit
,,pre;ul pentru mireas (muar; Gen. 34:12; Exod.
22:16; 1 Sam. 18:25), de$i era 0 plat fcut de mire
oitre tatil miresei, era mai multe compensagie pentru
familie, avind in vedere pierderea unui membru vaic
nos, nudoarcumpirareauneiopexsoanecubani.
in loc s plteasci bani, sogul putea sluji, cum a ficut
Iacov, care a sluji! 14 ani lui Laban pentru Rahela $i
Lea, dar acat obicei nu a fost un lucru obi.$nuit in
perioada monarhiei. Metode neobigmiite de obyinere
a sogiei, in care nu participau pringii, includ cap-
mrarea in rzboi (Deut. 21:10-14), in timpul unei
incuxsiuni (Jud. 21), sau seducerea, 5i in acest caz
seducitorui era obligat s ia in cstorie pe fecioara
violate: (Exod. 22:16; cf. Gen. 34:1-4).
c. Re.;edin;a
Cstoria israeliti era palrilocaiz femeia prsea cg-
sa tatilui ei i mergea s locuiasc cu sogul ei. In
vremuxile patriaxhaie probabil c aceasta insemna $5
triasci in acelai grup, bayig sau miipld cu tatil $i
fra\:iisoului,darinvremeamonarhieiu1mrese
cisitorea Igi pirisea probabil can pl:-inteaacl penmi
a intemeia propria sa casi (bayig, cum sugereaz
dimensiunile mici ale multor case particulare des-
coperite in cuxsul excavagiilor. Sint citate uneori trei
cazuri ca 5i dovadi a res_>edin;ei macrilocale: Iacov,
Ghedeon (Jud. 8:31; 9:1-2) gi Samson, dar asemenea
interpretri nu sint necsaxe. Iacov a locuit in ,,casa
lui Laban numai cit vreme a lucrat pentru sogiile sale,
iar ceea ce a an-as suprarea lui Laban, a fost acras
mai curind de felul in care a plecat Iacov decit de
plecarea sa in sine (Gen. 31:26-28). Ghedeon nu a
locuit la iemeia in discugie 5i ea nu a fost decit 0
concubin. Ace1ai lucru are adevrat in cazul lui
Samson i al femeii din Timna, pe care a vizitat-0 doar,
dar la care nu a locuit de fapt.
d. Numdrul sogiilor
Dei se pare c la creagie a fost avuti in vedere
monogamia, in vremea epocii patriarhale are intnit
poligamia (nu poiiandria). La inceput Avraam a avut
0 singuri sogie, Sara, dar cind ea s-a dovedit stearp,
el a urmat obiceiui vremii, de a avea copii de la
slujitoarea ei, Agar (Gen. 16: 1-2), i ei a luat-o_de sogie
pe Chetura dup moartu Sarei (Gen. 25:1). In gene-
ragiile care au urmat an fost luate mai multe sogii,
lacov avind dou sogii i dou giitoare. Este evident e
legea mozaic presupunea c brbagii pot avea dou
soyii (Deut. 21:15), iar in vremea Judectorilor i a
monarhiei au existat tot mai pugine i numai
factorul economic a impus 0 lirnit. Fapml c nu
acesta a fost planul lui Dumnezeu este aratat de
modul in care profegcii au prezentat pe Israel ca singura
mireas a lui Dumnezeu (Is. 50:1; 54:6-7; 62:4~5; ler.
1. 2:2;Ezec.16;0sea 2=4 $.urn1.). in afara de doua sotii
i de slujitoarele sotiilor, cei care igi puteau permite
aveau 'concubine i copiii nascuti de acestea puteau
dobindi 0 pozitie egala cu ii adevirati, daca tatal
Ii dorea aceasta.
e. So; ;i sotie
in afara de tenneli '1: i ma, ,,barbat 5: ,,femeie, ci gi pentru fratii viuegi, e de mama, e de tata, i
care erau folositi 5i pentru ,;ot gi ,,sotie, sotul era
ba'al, ,,stapinul gi 'Ed6n, ,,domnu1 sotiei, termeni
care iiustreaz pozitia legala $i practica a celor doi
soti. Pina la csatorie "ferneia era supus tatalui ei, iar
dupa cstorie era supusa sotului i ea era un bun de
pret pentru amindoi. Sotul putea sa divorgeze de sotia
sa, dar probabil ca sotia nu putea divorta de el; ea nu
l
moetenea proprietatea sotului, ci aceasta era mog-
if tenit de i lui; de asemenea, sotiei i se putea cere s
ll
triiasca in armonie cu celelalte sotii. Pe de alta parte,
existau multe diferente polrivit cu personaiitatea i
taria caracterului, iar unele femei au ajuns s Ocupe
F
proeminente, cum ne arat cazul lui Deboia
E1 (Jud. 4-s), Atalia (2 imp. 11), Hulda (2 imp. 2z=14
.urm.) i Estera. lndatoririle sotiei includeau in pri-
mul rind naaterea de copii 5i craterea lor, clt i
indatoririle casnice cum este gtitul, pe ling inda-
torirea de a-l ajuta pe sotul ei la munca de pe cimp
cind avea prilejul. Fidelitatea era important pentru
arnbii soti i in lege era o prevedere sn-icta pentru
pedepsirea aduiterului. Cea mai importanta functie a
sotiei era naterea de copii iar "steriiitatea era o sursa
de n:.$ine.
1'. Pdrinti i copii
Cei patru termeni: ,,tat5 (711:), "mama" (m), ,,u fost de asemenea o sursa de unitate in cadrul acator
(bin) 5i ,,ic (bag, au cuvinte im-udite in majori-
tatea lirnbilor semitice $1 erau folosite atit de frecvent
in vremurile VT incit declinarea lor gramatical ate
neregulata. Cea mai mare dorinta a unui sot gi a unei
so1_:ii era s aib mult_i copii (Ps. 127:3~S), dar mai ala
i, aga cum se arata clar in istoria lui Avzaam i a
relatiilor sale cu Dumnezeu, de la care veneau copiii.
Fiul cel mai mare ocupa 0 pozitie special 5i la moartea
tatlui sau e1 moetenea 0 parte dubla gi devenea capul
familiei. Uneori, insa, tatal putea arata o favoare
special fiului cel mai tinar, cum a facut Iacov cu losif
i apoicu O ici nu putea primi 0 moetenire
de la tatal ei decit daca nu erau i (vezi totui Iov.
42:13-15; vezi i *M0$'I'EN1RE).
in Mesopotamia antici, dup cum este atestat in
special in documentele de la Nuzi, a existat obiceiul
ca farniliile ram copii 55 adopte u.n u (*NUZl, EPO-
CA PA ) i potrivit acatui obicei Avraam
a evaluat posibilitatea de a-l face mogtenitor pe unul
dintre slujitorii sai (Gen. 15:3). Totugi, inV'1 nu exista
nici o lege speciala cu privire la problema "adopt5rii.
Cazurile relatate e ca se petrec inn:-o tara striina
(cum ate cazul citat mai sus, adoptarea lui Moise cle
ctre ica lui Faraon (Exod. 2:10) i adoptarea Esterei
de catre Mardoheu (Est. 2:7, 15)), e ca nu sint cazuri
de adoptare deplina, cum ate cazul copiilor adoptati
care erau dacendenti din cei care adoptau, cum ate
cazul adoptrii ilor lui losif de catre Iacov (Gen. 48:5,
12) gi adoptarea de ctre Naomi a copilului lui Rut
(Rut 4:16-17). Cl.l'lC\ copiii erau mici ei erau ingrijiti
de mama lor, dar pe masura ce baietii crateau ei
invatau sa-i ajute tatl la lucru aga incit, in general,
tatal coordona *educat1'a ilor, iar mama pe cea a
fiicelor. Faptul ca pentru copii mama era la fel de
pretuita ca i tatil ate aratat de ponmca a cincea
(Exod. 20:12).
g. Alte rudenii
Ikmenii ,,frate (Uh) i "sora" ('?1'h6Q puteau foltr
siti nu numai pentru copiii nascuti din aceia$i parinti
rauictiile cu privire la relatiile sexuale intre frati se
aplica i la acatia (Lev. 18:9, 11; Deut. 27:22). Unchii
i m5tui1e aveau adesea un rol important pentru
copii, in special fratele mamei, pentru baieti, gi sora
tatalui, pentru fete. Acate rudenii sint numite cu
oombinatii potrivite de tenneni cum sint "'h6;-Ell,
,,'i0ra tatalui, dar uneori sint dacrise cu cuvintele
116$ ,,unchi id61, ,,rn5tu5. O femeie putea numi
pe tatil 5i mama sogului him (de ex. Gen. 38:13, 25;
1 Sam. 4:19, 21) gihmg (de ex. Rut. 1:14); se poate
ca h6gn (de ex. Exod. 3:1; 4:18) i hgeneg (Deut.
27:23) s e termenii corapunzatori folosi de bar
bat pentru mama 51 tatil sotiei, dai lucrul acata ate
incert datorlti contextului limitat in care apar acata
terrneni.
h. Solidaritatea rudeniilor
Doi factori principali determinau solidaritatea in vre-
murile patriarhale, dacendenta comuna (persoane
inrudite prin legaturi de singe) i locuinta comuna, cit
i obligatiile potrivit cu obiceiurile i cu legea. Da_i
dupa aezarea in tara tendinta familiilor de a se diviza
an slbit acate legaturi, ele au continuat sa e impor-
tante in tot timpul VT. Comunitarea de interae a
membriior unei familii, a unui clan sau a unui t:-ib a
grupuri, sub conducerea capeteniilor lor. Unul dintre
rezultatele acestei unititi a fost dreptul ecarui mem-
bru al grupului de a proteja: de acel grup cit i
obligagiile grupului de a asigura anumite Un
loc important il ocupa obligatia de g6H, care se putea
extinde de la luarea in casatorie a vduvei unei rudenii
(Rut 2:20; 3:12; 4) la rascumpararea unei rudenii din
sclavia in care s-a vindut ca sa plateasci o datorie (vezi
de asemenea 'RAzsuNAToRuL siucrzum.
BILBIOGRAFIE. R. de Vaux, Ancient Israel, 1961,
p. 19-55, 520-523; E. A. Speiser, "The Wife-Sister
Motif in the Patriarchal Narrativa, in A. Aitrnann
(ed.), Biblical and Other Studies, 1963, p. 15-28.
T.C.M.
IL in Noul Thstament
Familia (gr. palria) este mentionati ca atare munai de
trei ori, da_i ideea inrudit de ,,cas sau ,,cei din casa
cuiva (gr. oikos, oikia) ate intilnita mai frecvent.
Terrnenul patria (,,dacendent5, LSJ) indica originea
istorica a unei familii, adica, ,,pat'riarhu1 ei, gi nu
conduoitorul actual. O familie poate un trib sau
chiar 0 natiune. in Fapt. 3:25 promisiunea data lui
Avraam ate citata in forma: "Toate neamurile pantin-
tului vor 5 binecuvintate in sminta (patriai) ta. in
LXX giisirn ,,triburi (phylai) in promisiunea original
(Gen. 12:3) i ,,nat"iuni (ethn) cind promisiunea ate
reamintit in Gen. 18:18 i 22:18. Iosifera ,,din casa
gi din (pan-in) lui David (Luca 4:2), o ex-
praie in care punctul principal este patronimicul. Aga
cum arat versetul acesta, ,,casa (oikos) poate
folosit in acelagi sens (vezi Luca 1:27); vezi de ase-
menea ,,casa lui Israel (Mat. 10:6; 15:24; Fap'I. 2:36;
7:42, etc.), ,,casa lui Iacov (Luca 1:33).
Proeminenta patemittii poate vazut clar si in
al treilea text in care apare cuvintul patriu, Eia.
3:14-15: ,,imi plec genunchii inaintea mam: Dom-
nului nostm Isus Cristos, din care isi tr-age numele
orice familie, in ceruri si pe pimint. Aceasta inseamn
ca asa cum ecare patria subintelege un patr (,,ta-
ts"), Ia originea tuturor sta paternitatea universala a
lui Dumnezeu din care ate derivata toat ordinea
relatiilor. in alta parte intilnim conceptul mai Iimitat
de paternitate a lui Dumnezeu, in raport cu familia
credinciosilor.
In oazurile in care expraia ,,cel din casa lui... nu
este sinonima cu ,,familia ea indica o unitate social
intilniti pretutindeni in secolul 1 d.Cr. in societatea
romana si elenistici, precum si in cea iudaica. Expraia
nu se referea doar Ia domnul (gr. kyrios), stpinul (gr.
despotis) sau paterfamilias, sotia, copiii si sclavii lui,
ci si diferiti dependen cum sint slujitori, angajati si
chiar ,,c1ienti (de ex. Iiberti sau prieteni) care se
atasau de buni voie de 0 familie datorit beneciilor
reciproce (*CASA CEZARULUI). Evangheliile sint pli-
ne de aluzii la familie si la carcaterul ei (de ex. Mat.
21:33 s.urm.). Familia era un factor important pentru
cresterea si stabilitatea bisericii. I..a evrei familia era
cadrul in care se dasurau religioase cum
sint Pastele, masa sacri saptminal, rugciunile si
invataturile religioase ("EDUCA'I'IE). Luca ne spune
ca ,,fringerea piinii avea loc in biserica din Ierusalim
,,in case (Fapt. 2:46). Expraia kat' oikon apare in
papirusuri in contrast cu expraia ,,in mod individual
(kata prospon - vezi MM).
in oetitile am perioada elenbtica rolul familiei in
inintarea bisericilor nu a fost mai putin important.
Prima intrare a Neamurilor in biserica a fost aceea a
familiei lui Corneliu din Cerarea, care cuprindea slu-
jitorii, 0 ordonant, rudenii si prieteni apropiati (Fapt.
10:7, 24). Cind Pavel a tnecut in Europa, biserica a
fost inintat la Filipi odata cu botezul familiei Lidiei
si a familiei temnicerului (Fapt. 16:15, 31-34). Ia
Corint "primul rod al Ahaiei a fost farnilia lui $tefana
(1 Cor. 16:15), care, probabil impreuna cu familia lui
Crisp, fruntasul sinagogii, si familia ospitalierului Ga-
ius (Fapt. 18:8; 1 Cor. 1:14-16; Rom. 16:23), au fost
botezati de insusi Pavel. Alte familii crestine mentio-
nate pe nume sint Priscila si Acuila (in Efes, 1 Cor.
16:19; si poate Roma, Rom. 16:5), Onisifor (in Efa,
2 Tim. 1:16; 4:19), Filimon (in Colose, Filim. 1-2),
Nirnfa (in iaodicea, Col. 4:15), Asincritus siFi1ologus
(Ia Roma(?), Rom. 16:14-15).
Se pare ca in Ierusalim bisericile din case primeau
invitatura pe familii (Fapt. 5:42) si acata era si
obiceiul lui Pavel, asa cum i-a invtat pe presbiterii
din Efa (Fapt. 20:20). Exista ocatehez regulata care
prezenta hidatoririle reciproce ale membrilor unei
familii cratine: sotii si soti, copii si parinti, slujitori si
scipini. Vezi Col. 3:18-4:1; Efa. 5:22-6:9; 1 Pet.
2: 18-3:7.
Se face refer-ire si la biserica din casa lui Priscila si
Acuila (Rom. 16:5 si 1 Cor. 16:19), din casa lui Nimfa
(Col. 4:15) si a lui Filimon (sau in a lui Arhip?) (Filim.
2). Aceasta inseamn e ca acea casa era considerat
ca o biserica in sine, e ca biserica dinn--o anumite
Iocalitate se intrunea in casa cuiva. Cind ni se spune
ca Gaius era gazda ,,intregii biserici (Rom. 16:23),
probabil a este subinteleas existenta la Corint a
altor biserici in familie, sugerind ca in anumite ocazii,
cum ate Cina Domnului (1 Cor. 11:18-22) se intru-
neau top" ,,ca biserica. Totusi, nu este lipsit de impor-
tanta s5 observam ca in anumite situagii atit botezul
cit si Cina Domnului aveau loc intro familie, ma sa
mentionm invttura data sotiei si copiilor (1 Cor.
14:35; Efes. 6:4) si ca supraveghetorii (episcopii) si
diaconii bisericii erau aIa_i din rindul capilor de fa-
milie (1 Tim. 3:2-7, 12).
Nu este surprinzator ca insasi biserica sa e ptivita
ca si familia lui Dumnezeu (Efes. 2:19, unde irnaginea
este combinata cu cea a unei tari snte) sau ca familia
credinciosilor (Gal. 6: 10). Dacrierea credinciosilorca
si i adoptati (Rom. 8: 15-17) sau ca slujitori si isprav-
nici (1 Pet. 4:10) subintelege aceasta"! Pavel
se consider pe sine un slujitor al lui Isus Cristos, un
ispravnic chernat sa indeplineasca o anurnita slujba
(Rom. 1:1; 1 Cor. 4:1: 9:17). lntr-o imagine inrudit,
scriitorul Epistolei catre Evrei il descrie pe Moise ca si
cipetenia ispravnicilor in casa lui Dumnezeu, preva-
tind pe Cristos ca Fiu si Mostenitor (cf. Gal. 3:23-4:7)
al casei lui Dumnezeu; si ,,casa Lui sintem noi, spune
scriitorul, dac pstram pina Ia srsit increderea ne-
zguduita si nadejdea cu care ne laudam (Evr. 3: 1-6).
BIBLIOGRAFIE. G. Schrenk, TDNT 5, p. 119-134,
1015-1019; E. G. Selwyn, I Peter, 1946, Eseul II, p.
363; E. A. Judge, The Social Pattem of Christian
Groups in the First Century, 1960.
D.W.B.R
FAPTELE APOSTOLILOR. ,,Faptele Apostolilor
(gr. praxeis apostoI6n) ate titlul dat citre srsitul
secolului al 2-lea d.Cr. celui de al doilea volum al
lstoriei inceputurilor crestlnismului, al cirei prim vo-
lum ne este cunoscut ca ,,Evanghelia dup Luca.
I. Schita continutului
Cartea preia istorisirea de acolo de unde se sfirsate
Evanghelia (,,cea dintii carte, Fapt. 1:1), cu invierea
si artarile lui Isus, si continua cu relatarea inaltrii
coborirea Duhului Snt, ridicarea si dezvoltarea bise-
ricii din Ierusalim (1-5). Apoi descrie imprastierea
membrilor acelei biserici care a urmat dup execu-
tarea Iiderului lor, $tefan; descrie prima evangheli-
rare a regiunilor mai indeprtate, mergind spre N pina
la Antiohia, si inceputul misiunii pentru ne-evrei in
orasul acela. In cuxsul acatei naratiuni avem de ase-
menea naratiunea convertirii lui Pavel si evangheli-
zarea lui Petru in cimpia $aron, culminind cu conver-
tirea primei familii de ne-evrei din Cezareea. Aceasta
sectiune a Faptelor se incheie cu sosirea lui Pavel Ia
Antiohia pentru a Iua parte Ia rnisiunea pentru cei
dintre neamuri din acel oras si cu plecarea lui Petru
din Ierusalim dup ce a scapat de Ia moarte din miinile
lui Irod Agripa I (6-12). De aici incolo subiectul prin-
cipal al Faptelor este misiunea apostolic a lui Pavel:
impreuna cu Barnaba el a evanghelizat Cipru si S
Galatiei (13-14), a Iuat parte la Conciliul din Ieru-
salim (15), impreuna cu Sila, a naversat Europa si a
evanghelizat Filipi, Taalonic si Corlntul (16-18), im-
preuna cu alti colegi a evanghelizat provincia Asia de
Ia sediul sau din Efes (19), a fcut o vizita in Palatina,
unde a fost scos din miinjle gloatei violente si a fost
inchis timp de 2 ani (20-26), a fost trimis la Roma
pentru audierea cazului inaintea imparatului, la <19"?-
rea sa, si a petrecut 2 ani acolo sub arest la domiciliu,
avind libertatea deplina de a face cunoscuta Evan-
ghelia tuturor celor care-1 vizitau (27-28). Desi Evan-
ghelia a fost purtat pe toate drumurile care plecau
din Palatina, Faptele se concentreara asupra dru-
mului de la Ierusalim la Andohia si de acolo la Roma.
ll. Originen pi scopul
Prefata la ,,cea dintii carte (Luca 1:1-4) se aplica in
egala masura la ambele parti ale lucrarii: intreaga
lucrareafostscrisfipenu-ucaunanurne*'Ieofi1,sa
aiba o prezentare cronologica si demna de crezare a
ridicirii si crestinismului - un subiect da-
pre care el avea deja anumite informatii.
Data nu ate indicate cu precizie; Cartea Faptelor
nusepoatesafostsci-lsamaiinaintedeultimul
eveniment pecare-I dacrie - faptul ca Pavel a pecrecut
2 ani sub arest la domiciliu in Roma (I-apt. 28:30) -
perioada care include probabil anii 60 si 61, dar nu
slim la cit timp dupa acat eveniment a fost scrisa.
Daca ar putea stabilit faptul ca se refert Ia An-
tichitdpile lui Josephus, nu ar putut scrisa inainte
de anul 93 d.Cr., dar o asemenea legatura nu poate
stabilit. Ne-am putea gindi la o perioada in care s-a
intimplat oeva care sa suscite interesul special fata de
crestinism al unor membri proemu\'enti ai societatii
romane, al ciror reprezentant ar putea considerat
'Ieol. 0 asemenea perioada a fost ultima parte a
domniei lui Domitian (81-96 d.Cr.), cind creslinismul
a pan-uns in familia imperiala. S-a sugeratca 1eol at
putea fi un pseudonim al lui Flavius Clemens, varul lui
Domitian. O ocazie anterioara ar putea sa fost in
ultima parte a anilor 60, cind s-a prut sa e momen-
tul pot:-ivit pentru a disocia cratinisrnul de revolta
evreiasci din Palatine, sau chiar in prima parte a
anilor 60, cind principalul propovaduitor al
mului a mers la Roma, ca si cetatean roman, pentru
ca apelul sau sa e judecat de tribunalul imperial.
Nota optimista cu care se sxsate Cartea Faptelor,
cind Pavel proclama lmpiratia lui Dumnezeu la Roma,
era nici 0 piedica, ar putea sugera of: scrierea ei a avut
loc inainte de izbucnirea pexsecutiei din anul 64 d.Cr.
Dovezile inteme pentru datarea carpi lui Luca sint
relevante, dar dac se crede ca Evanghelia dup Luca
trebuie s5 e datata dupa anul 70 d.Cr., am putea
considera posibilitatea ca ,,cea dintii carte din Fapt.
1:1 sa e,,Protc>Luca (asa cum cred C. S. C. Williams
s. a.). Transferarea cazului lui Pavel la Roma ardovedi
necesitatea mai atente de cane ocialii
imperiali a naturii cresnismului; este posibil ca au-
torul Faptelor sa considerat ca ate intelept sa puna
la dispozitia acator oameni o prezentare a situatiei.
lncepind din secolul al 2-lea autorul a fost iden-
ticat (pe buna dreptate, dupa toate probabilitatile)
cu Luca, doctorul si tovarasul de cilitorie al lui Pavel
(Col. 4: 14; Filim. 24; 2 Tim. 4:11). Potrivit prologului
Marcionit la Evanghelia sa, scris la srsitul secolului
al 2-lea, Luca a fost un grec din Antiohia (orig-inea lui
in Antiohia este subinteleasa de varianta ,,apuseana
a textului din Fapt. 11:28). Participarea lui la unele
evenimente pe care le dacrie ate indicate clar de
trecerea de la persoana a treia la persoana intii plural
innaratiuneasameletreipasajescriselapersoana 1
plural sint 16:10-17; 20:5-21:18; 27:1-28:16. in afa-
ra de perioadele dacrise in acate pasaje, el a avut
prilejul s5 urmareasca dafasurara evenimentelor de
la inceput, intrucit a avut acca la infomiaiii de la
martori oculari pe care i-a intilnit din cind in cind, nu
numai in Antiohia ci si in Asia Mica si Macedonia, in
Ierusalim si Cezareea si, in ne, la Roma. Un loc
important probabil ca l-au avut gazdele lui din diferite
cetiti, cum au fost Filip si icele sale din Cezareea
(2128 s.urm.) si Mnason, un membru fondator al
bisericii din Ierusalim (21:16). Nu s-arparea ca el sa
folosit Epistolele lui Pavel ca o suxsa.
III. Quactenil istorie
Credibilitatea istorica a relatarii lui Luca a fost conr-
mata de dacoperiri arheologice. Desi caxtea abor-
deaza problema apologetice si teologioe, acatea nu
diminueaza acuratetea detaliilor, dai ele determina
alegerea si prezentarea faptelor. El plaseaza nara-
tiunea lui in cadrul istoriei contemporane; paginile
cartii lui sint pline de referiri la magistrati ai cetatilor,
guvernatori ai provinciilor, regi vasali si altii, iar aca-
te referiri s-au dovedit de nenumirate ori corecte cu
privire la locul si data evenimentului. Cu minimul de
cuvinte el comunica atmosfera adevarata a diferitelor
cetati mentionate in naratiune. Dacrierea calitoriei
lui Pavel la Roma (27) ramine pina in zilele noastre
unul dintre cele mai importante documente dapre
navigatia din antichitate.
IV. Aspectul apologetic
Este evident ca pe Luca il preocupa in ambele parti ale
lucrarii sale sa demonstneze ca crestinismul nu repre-
zinta o amenintare pentru legea si ordinea din im-
periu. E1 face aceasta mai ala prin citarea hotaririlor
guvernatorilor, magistratilor si a altor autoritti din
diferite parti ale lmperiului. in Evanghelia aupa Luca,
Pilat ll declare pe lsus de trei ori nevinovat de raz-
vratire (Luca 23:4, 14, 22), iar cind se aduc acuzatii
similare aduse impotriva unnasilor Lui in Faptele A-
postolilor, ele nu pot fundamentate. Pretorii din
Filipi i-au inchis pe Pavel si Sila pentru incalcarea
dreptului la proprietate prlvata, dar i-au eliberat si
si-au cerut iertare pentru actiunea lor ilegala (16:19
s.u.rm., 35 s.urm.). Politarhii din 'Iesalonic, inaintea
cai-ora Pavel si insogitorii sai au fost acuzati de raz-
vratire impotriva imparatului, au fost multumiti s5
gaseasca cetateni din cetatea aceea care sa gaxanteze
purtarea buni a rnisionarilor (17:6-9). O decizie mai
semnicativa este luata de catre Galio, pmconsulul
Ahaiei, care a anulat acuzatia de propagare a unei
ilicite, acuzatie adusa impotriva lui Pavel de
catre liderii evrei din Corint; implicatia practica a
deciziei lui este ca si cratinismul se bucura de aceeasi
protectie care este garantata iudaismului de legile
romane (18:12 s.urm.). La Efa Pavel s-a bucurat de
prietenia "Asiarhi.lor (mai mai-ilor Asiei) si ate discul-
pat de logofatul orasului de acuzatia de a insultat
cultul zeitei "Artemis am Efes (19=s1, as .urm.). in
Iudea, guvernatorul Festus si regele vasal Agripa II au
fost de acord ca Pavel nu a comis nici o infractiune
care s merite rnoartea sau inchisoarea si ca, de fapt,
el ar fi putut eliberat chiar atunci daca nu ar Iuat
jurisdictia din miinile lor prin apelul facut Ia Cezar
(26:32).
Am putea sa ne intrebam, totusi, de ce raspindirea
crestinismului a fost marcat atit de frecvent de tul-
burari, daca toti crestinii respectau legea, asa cum
sustine Luca. Raspunsul sau ate ca, in afara de in-
cidentul de la Filipi si de demonsuagia instigata de
breasla argintarilor din Efes, tumultul care a insotit
proclamarea Evangheliei a fost instigat intotdeauna
de oponentii evrei. La fel cum Evanghelia ii prezint
pemaiiipneotisaduclteidinlenisalixncareauavut
ctig de oauzi asupra lui Pilat cu privire la condem-
narea lui lsus la moarte, dai Pilat vedea lucrurile in
mod diferit, la fel in cartea Faptelor cei mai aprigi
dumaniailui Pavelintoatelocurilesint lntimp
oe canea Faptelor relate/az inaintarea statomici a
Evanghelieiin marioentre urbane din lmperiul Roman
populate de Neamuri, ea relateaz in acelaei timp gi
zapingerea ei prograivi de cane majoritatea comu-
nititilor evzeiad din imperiu.
V. Aspectul taologic
in ce private aspectul teologie, tema dominant a
cirtii Faptelor ate acvitatea Duhului Snt. Pro-
misiunea revirsrii Duhului, fcuti de Cristos dupe
inviere in 1:4 .urm., ate implinit pentru
evrei in cap. 2 iar pentru credinciogii dintre Neamuri
in cap. 10. Apostolii i~au nplinit insarcma'rea prin
puterea Duhului, care este manifatati in semne su-
pranaturale; acceptarea Evangheliei de ctre cei con-
vertiti ate insotiti de asemenea de manifestari
bile ale puterii Duhului. Cartea at putea numit
"Faptele Duhului Snt, deoarece Duhul este cel cam
controleaz inaintarea Evangheliei pretutindeni; E1
caluzate deplasarile predicatorilor, de ex. Filip (8:
29, 39), Perm (10:19 .un'n.), Pavel gi insopitorii si
(16:6 .unn.); Duhul indrumeaza biserica din An-
tiohia sa pun den parte pe Bamaba i Saul pentm o
slujire mai indelungati la care i-a chemat El (13:22);
Duhul primate un loc important in scrisoarea care
comun decizia 'Conciliului din lerusalim pentru
bisericile neamurilor (15:28); El vorbate prin profegi
(11:28; 20:23;21:4, 11), lafelcaiinzileleV'I(1:16;
28:25); Duhul ate cel care a ala pentm prima oara
prabiteri inn-o biserica, pentni a prelua conducerea
ei spirituali (20:28); El ate principalul manor pennu
adevarul Evengheliei (5:32).
Manifatrile supranaturale care insotac raspin-
direa Evangheliei indica nu numai activitatea Duhului
ci i inauguraxea unei ere noi in care Isus domnate ca
Domn ei Maia. Elemental miraculos, cum ax de
ateptat, este mai preeminent in prima parte a
decit in partea a doua: ,,Observim o reduce:-e treptat
a accentulul pus pe aspectul miraculos al lucririi
Duhului care corapunde cu dezvoltarea din Epis-
tolele Pauline (W. L. Knox, The Acts of the Apostla,
1948, p. 91).
VI. Paptele In biserica prima:-5
Spre deosebire de majoritatea caz1_1'lor N1} cele doua
pxti ale istoriei scrise de Luca nu parsi fi fost asoeiate
in principal cu bisericile cratine, nici sub aspectul
adrairii nici sub cel al intre biserici. S-ar
putea ca Martin Dibelius s5 aib dreptate cind arma
c5 lucrarea a circulat prin comertul contemporan cu
crti, pentru beneciul cititorilor dintre Neamuri pen-
trucareafostscris5.Sepoates5trecutunoarecaxe
timp de la prima publicare a lucrrii in doui volume
pina la circulatia mai general in biserici, ca un docu~
ment cra_tin cu autoritate.
La inceputul secolului al 2-lea, cind cele patru
Evanghelii scrise au fost puse impreun gi circulate ca
o lucmre format din patru carp, cele doua prti ale
istoriei lui l.uc_a au fost separate i au mers pe ci
independents. In timp ce Evanghelia dupi Luca a avut
viitorul asigurat datorit incorporrii sale impreun
cu celelalte trei Evanghelii, Faptele Apostolilor s-a
dovedit tot mai mult a un document important cane
poate numit pe buni dreptate, aea cum a spus
Hamack, cartea pivotant a NT.
Circulatia mai larg a cirtii Faptelor in biserici se
poate s5 avut o legtur cu incercarea de colectaxe
a Epistolelor Pauline pentru a forma un corpus, citre
sreitul secolului 1 . Dac a existat o temdinti ca Pavel
saeuitatingenexatiacareaurmatdupa moartea sa,
Faptele l-a neadus cu siguranta in amintixea cratimllor
stimulind interaul fat: deAaoest apostol care a avut o
important atit de mare. lnsa odata cu accentuarea
rolului lui Pavel, cartea Faptelot a depus mirturie i
dapre lucrarea celorlalti apostoli, in special a lui
Pen-u.
Acesta este motivul pentru care Mansion (cca 140
d.Cr.) nu a putut include Faptele in Canonul su, dai
a inclus sa din Evanghelia dupi Luca drept
ptefata la scrierile lui Pavel. In timp ce a depus o
mrturie elocventa dapre apostolia lui Pavel, cartea
Faptelor a anihilat punctul de vedere al lui Martian
conform ciruia apostolii originali ai lui Isus s-au do-
vedit neloiali fat de hvittura Domnului lor. Mar-
cion i unnaeii sai probabil c sint pnta prlncipala a
lui 'lemilian care acuz de inconsecventa pe ereticii
care fac apel numai la autoritatea apostolic! a lui
Pavel ei raping cartea care mai mult decit toate
celelalte ofera o mmuie independenti dapre apos-
tolia lui (Prescription 22 .urm.).
Pe de alta parte, pentru aprtorii credintei catc-
lice, valoarea Faptelor Apostolilor a piirut a mai
mare decit oricind. Nu numai c Faptele au prenentat
dovezi de netagiduit cu privire la pozitia i realiziirile
lui Pavel ca apostol, ci a apirat 5i pozitia celorlalti
apostoli gi a juscicat incluclerea scrierilor apostolice
ne-pauline almri de colectia de scrieri pauline in
volumul de Scrieri Snte. Din vremea aceea cartea a
ajuns s poarte numele de ,,Faptele Apostolilor, sau
chiar, aqa cum 0 nun-late lista muratorian, cu 0
exagerare anii-marcioniti, ,,Fapte1e tuturor aposto-
Iilof.
VII. Valoarea cirl
Dreptul crtii Faptelor Apostolilor de a ocupa locul
traditional int:-e Evanghelii gi Epistole este clar. Pe de
0 parte, ea este continuarea general a celor patru
Evanghelii (ind continuarea reasca a uneia dintre
cele patru Evanghelii); pe de alta parte, fumizeazi
cadrul istoric pentru primele Epistole $i atest catac-
terul apostolic al celor mai multi scriitori al ciror
nuxne i1 poart.
In afara de aceasta, ea rmine un document de
valoare incalculabili pentru incepumrile cratinismw
lui. Dac ne gindim cit de putine sint cunoqtintele
noastre cu privire la prograul Evangheliei in alte
in deceniile care au urmat dup anul 30 d.Cr.,
putem intelege mai bine cit de mult datorm crpii
Faptelor pentru relatarea relativ detaliat a rasptndirii
Evangheliei de la Ierusalim la Roma. Ascensiunea gi
dezvoltarea creetinismului constimie un stucliu pre-
srat cu probleme, dar unele dintre acate problema
ar i mai greu de abordat clac nu am avea infor-
matiile din Faptele care s ne ajute. De exemplu, cum
se face ci 0 micare inceputa in inima iudaismului a
fost recunoscut dup citeva decenii ca o religie dis-
tincti a celor dintre Neamuxi? $i cum se face ca o
credint care ii are originea in Asia a fost asociat
timp de secole cu civilizatia europeana? Rasptmsul
ate legat intr-0 msur mare, dar nu in intregime, de
actzivitatea misionara a lui Pavel, apostol al neamurilor
si cetatean roman; iar in Faptele Apostolilor Luca este
istoricul acelei cariere. De fapt, naratiunea lui ate o
sursa de informatii de cea mai mare valoare pentru o
faza importanta a istoriei civilizatiei lumii.
BIBIJOGRAFIE. BC, 5 vol., 1920-33; F. F. Bruce,
The Acts of the Apostles, 1951, si The Book of Acts,
1954; C. S. C. Williams, The Acts of theApo.stles, 1957;
H. J. Cadbury, The Book of Acts in History, 1955; M.
Dibelius, Studies in the Acts of the Apostles, 1956; J.
Dupont, The Sources of Acts, 1964; A. Ehrhardt, The
Acts ofthe/lpostles, 1969; E. Haenchen, T1ieActs ofthe
Apostles, 1971 ; W.W. Gasque,AHi.storyofLhe Criticism
of the Acts of the Apostles, 1975. P.F.B.
FARAON.
I. Termenul
Este titlul obisnuit folosit in Scriptura pentru regii
Egiptului. Derive de la termenul egiptean pr-" , ,,casa
mare. Acest termen a fost un nume simplu
folosit pentru a daemna palatul regal 5i curtea Egip-
tului si a fost folosit in sensul acata in Regatul vechi
si Mijlociu, in mileniul al 3-lea si in prima jurnatate a
rnileniului al 2-lea i.d.Cr. Dar pe la jumtatea dinastiei
18 (cca 1450 i.d.Cr.) termenul a ajuns sa e folosit
pentru persoana regelui insusi, ca u.n sinonim cu ,,Ma-
jatatea sa. Primele exemple de folosite in acat sens
pare 55 dateze din timpul domniei lui Thutmosis III (?)
l IV, si apoi din timpul lui Amenophis IV/Akhenaten.
Incepind din dinastia 19 termenul simplu ,,faraon
ate folosit in mod constant in documente, la fel cum
ate folosit in special in Gen. si Exod. lncepind din
dinastia 22 (945 i.d.Cr.), termenul ,,faraon putea fi
cuplat cu numele regeluiz astfel, ,,Faraonul Shahonq
apare pe o stela din vremea aceea, la fel ca si referirile
din VT la faraonul Neco si faraonul Hofra. Vezi Sir A
H. Gardiner, Egyptian Grammar3, 1957, p. 75; J.
Vbrgote, Joseph en Egypte, 1059, p. 45-48, si biblio-
graa citata in acate lucrari.
H. Citiva u-aoni
1. Un contemporan al lui Avraam (Gen. 12:15-20).
intrucit Av-ream a trait in jur de 1900 i.d.Cr., ate
foarte probabil ca acat faraon a fost unul dintre regii
Amenemhat si Sesostris din dinascia 12 (cea 1991-
1778 i.d.Cr.)
2. Un contemporan al lui *Iosif (Gen. 37-50). Iosif
a trait in jur de 1700 i.d.Cr.; faraonul lui probabil ca
a fost unul dintre regii I-iyksos din Dinastia a 15-a.
+-<3
' ' I111
Aceastd adresd de pe o scrisoare din secolul al I4-lea i.d.Cr., spune: ,,Faraon, viatd, prosperitate, sdndtate,
Stapfn ul.
3. Faraonul (faraonii) asupririi. Numarul condu-
catorilor individuali dacrisi de termenii ,,regele Egip-
tului si ,,faraon in Exod. 1-2 ate o problema de
interpretare - se poate sa fi fost unul sau doi. in orice
caz, el l-a precedat pe faraonul din Exod.
4. Faraonul din Exodul (Exod. 5-12). Dac Exodul
a avut loc in prima jumatate a secolului al 13-lea
i.d.Cr., asa cum pare cel mai probabil din dovezile pe
care le avent faraonul din Exodul si ultimul opraor
al israelitilor a fost Ramsa H.
5. fatal Bitiei, sotia lui Mered, din tribul lui Iuda
(1 Cron. 4:18). Perioada in care a trait Bitia si tatal ei
ate incerta si de aceea acat faraon nu a fost iden-
ticat inca.
6. Faraonul care a primit ca refugiat pe tinarul
print Hadad al Edomului, irt urma devastarii Edomului
de ctre David si loab (1 lmp. 11:18-22); Printul s-a
castorit cu cumnata faraonului. Este posibil ca fara-
onul in discutie sa fi fost un faraon de la srsitul
dinastiei 21, adic Amenemope sau Siamun. Neda-
ritatile din cronologia dinastiei 21 nu permit 0 datare
mai precisa.
7. Faraonul care a cucerit Ghezerul si l-a dat ca
zestre icei sale care s-a casatorit cu Solomon (1 lmp.
9:16; vezi si 3:1; 7:8; 9:24; 11:1). Raidul lui $isac in
Palatina in 925 i.d.Cr., anul a1 5-lea al lui Roboant
nu mai tirziu decit a fost anul al 21-lea al donmiei sale,
iar el s-a urcat pe tron un cca 945 i.d.Cr.; Solomon a
murit in 931/930 i.d.Cr., dup o domnie de 40 de ani
care a inceput in cca 970 i.d.Cr.; deci, $iac s-a urcat
pe tron in anul al 25-lea al lui Solomon. Prin urmare,
conternporanii lui Solomon in Egipt, in primii 25 de
ani ai domniei sale, trebuie s5 fost ultimii regi ai
dinastiei 21, Siamun si Psusennes X1. Dintre acatia
doi, Siarnun probabil ca este faraonul care a cucerit
Ghezerul si care l-a daruit icei sale la cisatorla cu
Solomon; o seen: triumfala a sa de la lhnis (Zoan) ar
putea constitui o dovada pentru activitatea razboinic
a lui Siamn in Filistia. Cu privire la relatiile dintre
Egipt si Israel in perioada aceasta, vezi K. A Kitchen,
Third Intermediate Period in Egypt, 1972, p. 273
.un'n., 280 .urm.
8. "$i.sac, care ate Sheshonq I, fondatorul dinas-
dei 22 (Libiana). 9. So, contemporanul lui Osea. 10.
*Tirhaca, din dinastia 25 (Etiopian). 11. Neco, al
doilea rege din dinastia 26, ate faraonul din Ier.
25:19. 12. "'l-lofra, a1 patrulea rege din dinastia 26,
pare a faraonul din ler. 37:5, 7, 11; Ezec. 17:17;
29:2-3 si poate din ler. 47:1. Este aproape cert ca
"Zerah nu a fost faraon.
III. Alte referiri
Acatea se gsac mai ales in scrierile profetice. Is.
19:11 face parte dintr-un pasaj care reecti tulbu-
rarea din Egipt. Asernenea fragmentri inteme au
C7
w_q' snb nb
~
devenit cronice in vremea lui Isaia, spre srsitul dinas-
1 tiei 22 si pina in dinastia 24 (cca 750-715 i.d.Cr.) si
x
au continuat in timpul domniei regilor etiopieni din
,1
M Dinastia a 25-a (cca 715-664 i.d.Cr.). Ponivit v. 11,
rnindria datorat continuitatii si gloriei traditiei fara-
v onice, a fost reflectata in folosirea deliberata a atheis-
melor de catre regii din Dinastia a 25-a si a 26-a, care
-1
1
au incercat astfel sa renasca gloria epocilor trecute.
Reputatia exterioar amagitoare a regilor etiopieni si
incapacitatea lor de a ajuta Israelul impotriva ar~
matelor Asiriei sint descrise in Is. 30:2-3. Shebitku
(,,Shabatal<a) era pe tron in 701 i.d.Cr. cind regele
asirian Rabsache a spus dapre faraon ca ate ,,o
J. tratie rnma" (Is. 36:6; 2 Imp. 18:21). Cu privire la
,,casa lui faraon in lhhpana (ler. 43:9), vezi TAH-
Pmqss.
v lncepind din 587 i.d.Cr., atit Ieremia (46:25-26)
cit si Ezechiel (30:21-25; 31:2, 18; 32:31-32) au
\
profetit ca Egiptul avea sa fie infrint de "Nebucad-
netar I1, regele Babilonului. ln 586 i.d.Cr. Nebucad-
netar a pornit razboi impotxiva Egiptului, asa cum
'F indica un fragment dint:-un text babilonian, da_i am-
ploarea succesului sau impotriva lui Ahmose II (Ama-
sis) inca nu se curioaste, datorita Iipsei unor docu-
mente relevante. In ne, Cint. 1:9 nu face decit sa
reflecte faima mare a cailor de la carele de rzboi ale
faraonilor din Regatul Nou (cca 1550-1070 i.d.Cr.) si
de mai tirziu. ("EGlPT, ISTORIA; *CRONOLOGIAVE-
Cl-IIULUI TESTAMENT.) KAJL
FARISEII.
I.. latot-in lor
-<_=-1-
Lucrarea lui Ezra a fost continuat! de catre cei care
au incercat sa cunoasca textul si invatatura begii in cel
1 mai mic detaliu - carturarii (scribii) din NT au fost
1 umiasii lor spirituali - si de catre cercul mai larg al
2? celor care au incercat sa transpuna in viata inva-
l tturile lor. in prima parte a secolului al 2-lea i.d.Cr.
l vedem ca sint numiti (hasfdfm), adica, ,,cei care sint
loiali lui Dumnezeu ('HASIDEENI).
Numele de ,,fariseu" apare pentru prima oara in
l veneau mai ala din clasa mestesugarilor mijlocii si,
perioada prirnilor preoti-regi Hasmonei. Grupul h.si-
dfmilor probabil ca s-a impirtit. Minoritatea, bazindu-
se pe lipsa de legitimitate a institutiei marilor preoti
si pe abandonarea anumitor traditii, s-a retras din
viata publica, asteptind o interventie escatologica a
lui Dumnezeu. Majoritatea a urmarit sa obtina con-
trolul asupra religiei statului. Interpretarea tradit;io-
nala a numelui fariseilor ea si ,,cel separati este mult
mai probabila decit porecla ,,persanii sugerata de T.
W. Manson. Conceptiile lor cu privire la zeciuiala (vezi
mai jos) a facut ca separarea de majoritate sa e
inevitabila.
Sub conducerea lui loan Hyrcanus ( 134-104
i.d.Cr.) ei au exercitat o mare influenta si s-au bucurat
de sprijinul poporului (Jos., Ant. 13. 288-300), dar
cind ei s-au dapartit de el, loan Hyrcanus si-a intors
privirile spre saduchei. Opozitia fariseilor in timpul lui
Alexandru Iannaeus ( 103-76 i.d.Cr.) a mers pina aco-
lo incit ei au cerut ajutor de la regele Seleucid Deme-
tn'us Ill. Iannaeus a biruit sia rastignitvreo 800 dintre
principalii oponenti (Jos., Ant. 13. 380). Totusi, pe
patul de moarte a sfatuit-0 pe sotia sa, Alexandra
Salome, care l-a succedat (76-67 i.d.Cr.), sa pun?-1
guvernul in miinile fariseilor, care au detinut o pozitie
dominanta in Sinedriu incepind din aceasta perioada.
Ei au suferit mult in timpul lui Antipater si Irod
(Jos., BJ 1. 647-655) si ate evident ca au invatat ca
telurile spirituale nu pot ti atinse prin mijloace poli-
tice, deoarece dupa moartea lui Irod vedem ca unii
dintre ei au solicitat instaurarea stapinirii directe din
partea Romei. Din acelasi motiv majoritatea fariseilor
s-a opus revoltei impotriva Romei (66-70 d.Cr). Din
aceasta cauz Vespasian i-a facut favoruri lui Yohanan
ben Zakkai, unul dintre liderii fariseilor, si i-a permis
sa ininteze o scoala rabinica Ia Jamnia (Yavneh).
Pina in vremea aceasta controversele dintre partida
rigorista a lui $amai si partida mai liberala a lui Hillel
s-au incheiat cu un compromis, saducehii au disprut
iar zelotii au fost discreditati - dupa infringerea lui Bar
Kochba in anul 135 d.Cr. si ei au dispanit - asa incit
fariseii au ramas singurii lideri incontestabili ai ev-
reilor. Prin anul 200 d.Cr. iudaismul a devenit sinonim
cu invatatura fariseilor.
ll. Relatia cu alte partide _
Fariseii au fost intotdeauna un gmp minoritar. In
timpul lui Irod erau vreo 6.000 (Jos., Ant, 17. 42).
Tensiunea din relatiile de mai tirziu dintre farisei si
oameniide rind (am htrres), indicate de multe pasaje
talmudice din secolul al 2-lea d.Cr., arata ca rigoarea
cu care fariseii interpretau Legea nu se bucura de
apreciere. Scriitorii apocaliptici au avut prea putina
influenta, exceptie facind zeoltii, iar interesul pe care
l-au suscitat ei -1 fost in special in rindurile prole-
tariatului disperat. Saducheii proveneau mai ales din-
tre proprietarii de pamint mai bogati; traditia tal-
mudici face disulnctie clara intre ei si aliatii lor, casa
lui Boethus, clanul marilor preoti. in felul lor ei erau
la fel de stricti ca si fariseii numai ca ei aplicau legile
si traditiile far s5 tina seama de consecinte - ei erau
sucient de bogati ineit s le suporte. Fariseii aveau
totdeauna in vedere interesul public. Nu este o coin-
cident ca $amai, fariseul rigorist, provenea dintr-o
familie aristocratic bogat, in timp ce Hillel era un
om din popor. Atractia principal exercitata de catre
farisei fat de popor s-a datorat faptului ca ei pro-
intrucit ei intelegeau omul de rind, ei au incercat in
mod sincer sa faca Legea suportabila pentru popor.
Diferentele subliniate de Josephus (BJ 2. 162-
166) - credinta fariseilor in nemurirea sufletului, care
avea sa e reincamat (adic, avea sa animeze un trup
inviat), si in soarta atotputernica (adica, Dumnezeu),
si necredinta saducheilor in acestea (cf. Mat.22:23;
Fapt. 23:8) - erau de importanta secundara. In mod
fundamental saducheii au considerat ca inchinarea la
Templu era centrul si scopul principal al Legii. Fariseii
puneau accentul pe implinirea personala a tuturor
aspectelor Legii ca motiv al existentei ei, iar inchinarea
la Templu era doar un aspect. Diferentele exterioare
artau atitudinile lor luntrice.
III. lnvtiitura
De importanta fundamentala pentru conceptia fari-
seilor dapre religie era credinta ca Exilul babilonian
a fost cauzat de faptul ca Israel nu a rapectat Tora
(Legea lui Moise) si ca rapectarea Iiegii era o datorie
individuala si o datorie nationala. Dar Tora nu era
numai ,,Legea ci si ,,invatatura, adica, ea consta nu
numai din poruncile xe ci si din adaptarea lor la
conditii sehimbatoare si de aici se putea deduce voia
lui Durnneweu pentru situatii care nu erau mentioate
in mod special. Aoeasta adaptare sau deductie era
sarcina oe101'careaustudiat'IbrainmodSpecial, iar
o decizie luata de rnajoritate devenea obligatorie pen-
tru top.
Una dintre primele sarcini ale carturarilor a fost sa
stabileasca continutul Leg-ii scrise (tord s'e-bil;taQ. Ei
au stabilit ca iegea continea 613 ponmlti. 248 pori-
tive si 365 negative. Urrnatorul pas a fost sa ,,fac5 un
gard in jurul lor, adica, sa le inter-preteze si sa le
completeze incit sa nu existe posibilitatea incalcarii
lor accidentale sau din ignoranta. Cel mai cunoscut
exemplu ate cazul celor treizeci si noua de activitati
interzjse in sabat. Odata ce acceptim interdictia lite-
rala de a lucra in sabat, nu exista nimic neremnabil
sau ilogic cu privire la ele. Ponmcile au fost aplicate
prin analogie la situatii care nu erau abordate direct
in 'Ibr-a. 'Ibate acate con-tpletari, irnpreun cu treizeci
si unu de obiceiuri din ,,vremuri imemoriale au format
,,legea orala (tord e-b-'al peh), a carei dezvoltare
plenara ate mai tirzie decit N11 Fiind convinsi ca ei
aveau interpretarea corecta a Iiegii, fariseii au sustinut
ca ntraditia btrinilof (Marcu 7:3) venea de la Moise,
de pe Sinai.
in afara de o insistenta absoluta pe unitatea si
sntenia lui Dumnezeu, pe alegerea Israelului si auto-
ritatea absoluta a Legii, accentul religiei fariseilor a
fost etic si rm teologic. Condamnarea lor de catre
Domnul ('FA'lARNlC) trebuie interpretata in lumina
faptului incontestabil ca in ce private tinuta etica, ei
se ridicau mai praus de contemporanii lor. Accentul
deosebit pus de farisei pe zeciuiala si refuzul lor de a
cumparamincaresaudeamincaincselecelorcare
nu erau farisei (ca nu cumva sa nu se fi dat zeciuiala
din mincarea aceea, cum se intimpla adaea), se da-
tora unei poveri foarte mari create de zeciuielile care
erau suprapuse impozitelor percepute sub conduce-
rea hasmoniana irodiana sau romana. Fariseii con-
siderau ca zeciuiala deplina era un semn al loialitatii
fata de Dumnezeu.
BIBLIOGRAFIE. G. F. Moore, Judaism in the First
Centuria of the Christian Era, 3 vol., 1927, 1930; L.
1. Finkelstein, The Phankeesz, 1962; J. w. Bowker,
Jesus and the Pharisea, 1973* A. Finkel, The Pharisea
and the Teacher of Nazarethi, 1974; J. Neusner, The
Rabinit: 1l'aditi'o.s about Pharisees before 70, 3 vol.,
1971; idem, From Politics to Piety, 1973. HLE.
FATA. Acat cuvint redi de obicei cuvintul ebr. pa FATARNIC. Un sinonim al cuvintu1ui,,fatarnic ate
nim sau cel gr. prosopon. Cuvintul ebr. ate folosit in
multe sensuri pe care le are si cuvintul romanac ~
sensul de fata a oamenilor sau animalelor, iar in sens
metaforic in sensul de ,,cei- se poate referi Ia partea
anterioara a unui lucru sau la infatisarea exterioari.
De asemenea, ,,fata unei persoane a devenit sinonima
cu ,,prezenta acelei persoane, iar termenul ebr. ltp'n
(lit. ,,in fata lui sau ,,ln prezenta lui sau ,,ir-iaintea
lui) ate o locutiune prepozitionala foarte obisnuita.
Desigur, fata indica vizibil emotiile launtrice si
cuvintul ate insotit in Scripture de o multime de
adjective, cum sint ,,trist., ,,inlacrirnat5, ,,rusinat impotriva carrurarilor si fariseilor. Da_i scrierile ,,fari-
sau ,,palida. Fata isi poate schimba culoarea, i.ntune-
cindu-se sau rosind.
Modatia sau reverenta impuneau acoperirea fe-
tei, asa cum a facut Rebeca inaintea lui Isaac. Fata lui
Dumnezeu nu poate vazuta de om, de teama mortii
(Exod. 33:20); in vedeniile lui Isaia, seramii acope-
rmu fata Celui Atotputernic. A te apleca, cu fata la
pi-imint era un semn de ; prabusirea cu fata
la pamint era un semn de team foarte mare. Dispretul
total, pe de alta pane, putea ararat prin scuiparea
cuiva in fata. In sens metaforic, hotarirea nestramu-
tata putea fi aritata cind fata cuiva raminea impietrita
~ observati expresia plastica din ls. 50:7, indicind \m
tel neabarut. lmpotrivirea hotarita era indicate prin
infruntarea cuiva in fata. Intimitatea si intelegenea era
comunicata prin expraia "fate in feta. O expraie
inrudita ate redata in romaneste ,,i s-a posomorit
fata (Gen. 4:5).
Fata celor morti era acoperita (loan 11:44) si de
aceea actiunea aceasta i-a dat de intela lui Haman ca
soarta ii era peoetluita (Est. 7:8).
Cindunomseaplecacufatalaparrtintpentrua
face 0 oerere, superiorul sau ii ridica atunci capul in
serrm di favoare: avea s-i e acordata. Asadar, a
ridica fata cuiva insemna in primul rind a acorda o
favoare (cf. Gen. 19:21) si a favorim pe cineva (Deut.
10:17). ldeea aceasta este intilnita si in greaca din NT
in cuvintele prospolepts (,,ci.neva care respect:-1 per-
soana; literal ,,cineva care ia fata) si prospolepsia,
substantivul abstract (cf. Fapt. 10:34; Rom. 2:11).
,,Fata lui Dumnezeu, adica, prezenta Lui miles-
tiva, ate o tema importanta in VT, cum este cazul
cu 'piinea pentru punerea inainte.
BIBLIOGRAFIE. THAT, s.v. pnfm; E. Tiedke,
NIDNTT 1, p. 58$-S87; E. Lohse, TDNT 6, p. 768-780.
D.F.P.
FACLIE. Cuvinml acata reda de obicei termenul
ebr. lappfd din VT si termenul gr. lampas din NTZ
Lappfd indica torta traditional care consta dintr-un
bat lung la a carui extremitate sint infasurate bucati
de pinza imbibate cu ulei. Cuvintul ate tradus ,,ea-
cari in Exod. 20:18. Lampas este tradus "facile" in
loan 18:3 si in Apoc. 4:5; 8:10. In Fapt. 20:8 unde
actiunea se petrece intr-o casa, cuvintul ate tradus in
general ,,lumini sau ,,lampi. Termenul apare de ase-
menea in Mat. 25:1-8, in pilda fecioarelor intelepte si
neintelepte. Desi major-itatea versiunilor prefera n-a-
ducerea ,,lampa, probabil ca ar mai potrivit sa
intelegem ca aici ate vorba de tortele care erau folo-
site in procaiunile de nunta. R.E.N.
,,ipocrit si indica o persoana care in mod deliberat si
obisnuit se declar bun, cind de fapt stie ca nu este
bun. Cuvintul ,,ipocrit deriva de la cuvintul gr. hypo-
crita, care avea in cele mai multe cazuri sensul de
actor. Desi cuvintul a intrat in greaca ecleziastica
luind sensul modem, pare impos_ibil de dovedit ca a
avut acat sens in secolul 1 d.Cr. In uot ate folosit de
doua ori pentru a traduce cuvintul ebr. hni ,,f'ar3
Du.rr_1nezeu sau ,,nelegiuit.
In NT cuvintul este folosit numai cind evanghelistii
sinoptici relateaza judecata pronuntata de Cristos
seice (Sotah 22b) recunosc si condamna ftimicia
din mijlocul lor, tonul general al N'1, dovezile din
secolul 1 dapre invatatura fariseilor in Ialmud si
Midras precum si sprijinul de care se bucurau in rindul

maselor (Jos., Ant. 13. 298), toate acatea fac ca o
acuzatie generala deipocrizie impotrivalorsa egreu
de acceptat. O examinare a acuzatiilor care le sint
aduse arata ea numai in cazuri foarte rare putem vorbi
dapre fatamicie. lntilnim orbirea fata de propriile lor
gr-a,eli (Mat. 7:5), fata de lucrarile lui Dumnezeu
(Luca 12:56), fata de adevaratul sens al valorilor
(Luca 13:15), fata de o supraevaluare a traditiilor
omenati (Mat. 15:7; Marcu 7:6), ignoranti total
fata de cerintele lui Dumnezeu (Mat. 23:14-15, Z5.
29) si dorinta de a se asa (Mat. 6:2, 5, 16). Nurnai
Cristos, singurul care a estaminat perfect realitatile
launtrice (Mat. 23:27-28), a indraznit sa emita o
asemenea judecata.
BIBLIOGRAFIE. J. Jocz, The Jewish People and
Jesus Christ, 1949; H. L. Ellison, Jesus and the Phari-
sea, in JTVI 85, 1953; Amdt, in articolul hypokritis;
U. Wilckens, TDNT 8, p. 559-570; W. Gunther sa..
NIDNTT 2, p. 467-474.
H.LE.
FECIOARA. Cuvimul ebr. b;ld deriva de la 0
radacina care inseamna ,,a separa si ate cuvintul
obisnuit folosit pentru a indica o femeie care nu a avut
niciodat relatrii sexuale cu un barbat (in gr. par-
thenos). Este folosit in sens rnetaforic cu referire la
natiuni si la nume de locuri, cum ate de ex. fecioara
lui Israel (ler. 18:13; 31:4, 21; Amos 5:2); fecioara,
ica Sionului (Is. 37:22); Iuda (Plin. 1:15); Sidonul
(ls. 23:12); Babilonul (ls. 47:1); Egiptul (ler. 46:11).
Termenul 'almtl deriva de la o radacina care inseamna
,,a matur din punct de vedere sexual si se refera la
o femeie de virsta casatoriei, dar care inca nu a nascut
copii, dai ate casatorita. Cuvlntul apare de sapte ori
si este tradus ,,femeie tinara (Gen. 24:43; Is. 7:14),
,,fata (Cint. 1:3; 6:8; Prov. 30:19; Ps. 68:25; Exod.
2:8). Echivalentul grec ate de obicei neon is, ,,femeie
tinara, dar in Gen. 24:43 (cind se refera la Rebeca)
si in Is. 7:14 ate folosit cuvintul parthenos. in con-
secinta, pasajul din Isaia a fost considerat inca din
perioada Bisericii primate ca o profetie dapre nas-
terea lui Cristos dintr-0 fecioara (Mat. 1:23).
Sensul primar al semnului lui Isaia pentru Ahaz
ate probabil ca in mai putin de 9 luni (,,\m raminea
insarcinata si va naste) Iucurile vor lua o asemenea
intorstura incit copilului i se va da numele Emanuel,
,,Du.mne1eu ate cu noi. Interpretarea mesianica ate
barata pe coincidenta dintre numele Emanuel, care
exprima atit de bine credinta pr-imilor crestini in divi-
nitatea lui Cristos, si redarea din utx prin: ,,fecioara
(he parthenos) va rannea insarcinat si va naste un
fiu, care este o traducere corecra a cuvintelor ebr.,
dar care confera semnului lui Ahaz implicatia ca ma-
ma lui Emanuel era o ferneie care la vremea scrierii
inca era fecioara (cu alte cuvinte, capate cel putin 9
luni un u va munit Emanuel). In felul acata a
rmas deschisa posibilitatea ca Matei si Biserica pri-
mara sa observe o corespondenta verbala remarcabila
cu ceea ce s-a intimplat la nasterea lui Isus Cristos.
Pentru un studiu mai complet al acestui pasaj si perm-u
un punct de vedere diferit, vezi EMANUEL.
BIBLIOGRAFIE. R. E. Brown, The Birth of the
Messiah, 1977; G. Delling, TDNT 5, p. 826-837; O.
Becker, C. Brown, NIDNTT 3, p. 1071-1073; 1-I. A.
Hoffner, TDOT 1, p. 287-291. Cu privire la diferitele
explicatii ale invataturii lui Pavel dapre fecioare, in 1
. -an--.u.|.;
Cor. 7:25-38, vezi L. Morris, 1 Corinthians, TNTC,
1958; F. F. Bruce, I & 2 Corinthians, NCB, 1971.
(CASATORIEJ
J.B.Tr.
FELIX. Fratele libertului Pallas, favoritul lui Clau-
dius, prin a carui influenta a fost numit procurator al
Iudeii. Se considera de obicei ca numele lui a fost
Antonius Felix (Tacitus, Hist. s. 9), dar MS. lui Jose-
phus (Ant. 20. 137), la fel ca si cel al lui Suidas, il reda
,,Claudius Felix, insa aceasta varianta are de obicei
corectata. Tbtusi, s-a sugerat ca rnentionarea intr-o
inscriptie noua a unui procurator numit Claudius tre-
buie sa fie o referire la Felix, desi numele de familie
nu s-a pstrat (IE1 16, 1966, p. 259-264). Numele
acata ar indica faptul ca el a fost un libert al lui
Claudius insusi, si nu un libert al mamei lui Claudiu,
Antonia, cum a fost Pallas.
lkcitus (Annule 12. S4) si Josephus (BI 2. 247
s.urm.) sint in dezacord si cu privire la data si cir-
cumstantele sosin'i lui in Palatina: Tacitus arma ca
Felix a fost in Samaria inainte de judecata procu-
ratorului Wntidius Cumanus (sa e oare expraia
,,multi ani, in Fapt. 24:10, o conrmare a acatui
fapt?), dar in orice caz, se pare ca el a detinut functia
de procurator al Iudeii din cca 52 d.Cr. Nelinistea a
crescut in timpul domniei sale, deoarece ,,el isi exer-
cita cu salbancie si patima puterile de rege avind o re
de sclav (Tacitus, Hist. 5. 9) si a fost Iipsit complet de
mila in zdrobirea opozitiei. in cca ss d.Cr. el a infrint
pe urmasii unui pretendent mesianic de origine egip-
teana, dar egipteanul a scapat (Jos.,B-12.261 s.urm.).
Cind a izbucnit revolta rnentionata in Fapt. 21:27
.urm., tribunul Claudius Lisias l-a confundat la ince-
put pe Pavel cu *1-rgipteanul (Fapt. 21:38).
Dupa aratarea sa, Pavel a fost mutat la Cezareea,
capitala romana a Palatinei, si a fostjudecat inaintea
lui Felix. in naratiunea care urmeaza se remarca doua
caracteristici bine documentate ale guvematorului:
nesococirea dreptatii si avaritia lui. El l-a tinut pe
Pavel in inchisoare timp de 2 ani sperind ca iiva plati
0 ma substantiala (Fapt. 24:26). lntrucit aceasta
speranta nu s-a concretizat, el a aminat judecarea
unui caz in care existau dovezi numeroase dapre
nevinovatia celui intemnitat (23:29) si atunci cind a
fost rechemat la Roma, l-a lsat pe Pavel in inchisoare,
ca sa faca pe placul evreilor (24:27) sau, ponivit
Textului apusean, ca sa faca pe placul sotiei sale
Drusila.
El a fost rechemat de Nero, probabil in anul 59
d.Cr ("FES'I'US) si numai influenta lui Pallas l-a salvat
de la procesul intentat de evrei. Nu se stzie nimic despre
istoria ulterioara a lui Felix.
E.M.B.G.
C_l.H.
FEMEIE (ebr. 'i.{s'd; gr. gyne). Femeia, la fel ca si
barbatul, a fost facuta ,,dupa chipul lui Dumnezeu;
parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut (Gen.
1:27). Ea este ajutorul barbatului (Gen. 2:20). (E-
VA.)
Din legile ebr. vedem ca mama trebuia sa e
rapectata (Exod. 20:12), temuta (Lev. 1913) 9,-i 85601:
tata (Deut. 21:18 s.urm.). Ea avea un rol important in
familie, ea le dadea nume copiilor si era raspunzatoare
de educagia lor. Jenfa adusa pentru curagire era a-
ceeai, indiferent daoa copilul nascut era baiat sau
fata (Lev. 12:5 .urm.). Femeia participa la adunarile
religioase de inchinare gi aducea daruri ca jertfa.
Femeia putea sa depuna un juramint de nazireat daca
dorea 55 se dedice in mod special hchinarii lui Iahve
(Num. 6:2).
Femeia era scutiti de munca in ziua de sabat
(Exod. 20:10) 5i daca era vindut sclavi trebuia s e
eliberat in anul al 7-lea, la fel ca $i barbatul. Daca nu
existau mogtenitori barbapi, femeia putea primi mote-
nirea 5i devenea proprietari cu drepturi depline asu-
pra pamintului.
B51-bagii tineri erau indemnayi s5 se csatoreasc
cu fete din acelagi trib ca nu cumva femeile 55-i
indeprteze de slujirea lui Iahve.
Monogamia era considerat starea ideal, degi
poligamia era un lucru obinuit; relayia dintre Iahve
i Israel era comparat adesea cu relaa dintre un
barbat i sop'.a sa.
Exista multe exemple de femei proeminente care
au jucat un rol important in viaga poporului, cum au
fost de pilda Maria (Miriam), Debora, Hulda, femei
care aveau 0 relagie pexsonal cu Iahve. Pe de alta
parte, putem vedea influenga foarte mare pe care au
exercitat-0 impotriva lui Iahve femei cum an fost Im-
bela gi Maaca.
Cu trecerea tirnpului a existat 0 tendiny, in cadrul
invgarurii rabinice, de a-i da barbatului un loc mai
proeminent gi de a le an-ibui femeilor un rol inferior.
Atitudinea Domnului nostru faga de femei i inva-
rtura Lui cu privire la ele este de cea mai mare
importang.
Maria, mama lui lsus, a fost descris de rudenia
sa, Elisabeta, ca ind ,,binecuvi.ntati intre femei
(Luca 1:42). Ana, prorociga de la lemplu, a recunos-
cut identitatea copilagului (Luca 2:38). Maria nu a
ingeles multe lucruri cu privire la Fiul ei, dar ea "pstra
toate cuvintele acelea gi se gindea la ele in inima ei
(Luca 2:19), Pina cind a venit vremea sa faca cunos-
cute detaliile naterii i copilriei Lui. Cind era pe
cruce Isus a incredimgat-o in grija unui ucenic.
NaraY;i\mile Evangheliilor sint pline de exemple de
intilniri ale lui Isus cu femeile. El le-a iertat, le-a
vindecat, le-a invagat, iar femeile, la rindul lor, L-au
slujit ing-rijindu-se de lucrurile necesare pentru cili-
toriile Lui, L-au gizduit, au fcut fapte de dragoste, au
luat aminte la mormintul Lui aa incit sa poata inde-
plini ultimele ritualuri pentru El i apoi an devenit
martore ale invierii Lui.
lsus le-a inclus in exemplele din invgaturile Sale,
aratind clar ca mesajul Sau era gi pentru ele. Prin
rapectul pe care li l-a dat, lsus a pus ferneia pe plan
de egalitate cu barbatul, a stabilit acelai standard
pentru ambele sexe i le-a oferit mintuirea in acelagi
fel.
Dup inviere femeile s-au alaturat celorlalgi ur-
ma.i ai lui lsus in ,,rugaciuni i cereri, avincl partaie
deplina cu ei (Fapt. 1:14). Ele au ajutat la alegerea lui
Matia (Fapt. 1:15-26) gi au primir puterea gi darurile
Duhului Snt in Ziua Cincizecimii (Fapt. 2:1-4, 18).
Casa Mariei, mama lui loan Marcu, a devenit cen-
trul bisericii din lerusalim (Fapt. 12:12). Prima per-
soana convertita de Pavel in Europa a fost o femeie,
Lidia (Fapt. 16:14). Priscila, impreun cu sogul ei, l-au
invagat pe Apolo adevarurile depline ale Evangheliei.
Cele patru ice ale lui Filip ,,profegeau (Fapt. 21 :9).
Multe alte femei, cum a fost de pilda Fivi, erau cregcine
active i erau angajate plenar in slujirea Evangheliei.
Pavel a dat invagamri dapre diferite situai din
bisericile locale gi a cerut respectarea convengiilor din
vremea aceea. In acelaei timp el a stabilit principiul ca
,,Dumnezeu nu are pirtinitor i a in Cristos ,,nu ate
nici parte birbateasci, nici parte femeiasca, intmcit
cretin.i.i sint ,,to;i una in Cristos Isus (Gal. 3:28).
BIBLIOGRAFIE. H. Vorlander .a., in NIDNTT 3, p.
1055-1078; K. Stendahl, The Bible and the Role of
Women, 1966; P. K. Jewett, Man as Male and Female,
1975.
M.B.
FEMEIA ETIOPIANA. Casitorita cu Moise, pe
care Aaron iM.irian1-au criticat (Num. 12:1). lntrucit
ultimul text in care este mengionata Sefora este ima-
diat dup infringerea lui Amalec (Exod. 17), _ci.nd Ietro
a adus-o inapoi la Moise (Exod. 18), are posibil ca ea
s murit dupa aceea i apoi Moise a luat o ,,femeie
Cuita ca a doua sopie, afara de cazul a Moise avea
atunci doua sorii. Numele ,,Cuita de obicei inseamna
,,et:iopiana (cf. "CU$, E'IlOPlA) ; daca este aga, prob-
abil ca ea a plecat din Egipt impreuni cu israeligii gi
simpadzantgii lor. De asemenea, este posibil s derivam
numele ,,Cu.$ita de la Kushu $i termenul ebr. Cu.an,
asociat cu Madian (Hab. 3:7); daca are a$a, aceasta
femeie ar putea din acelagi neam cu Ietro i Sefora.
K.A.K.
FENICIA, FENICIENL lerltoriu pe coasta de E a
Mediteranei care se intinde vreo 240 km intre riurile
Lirani gi Arvad (in prezent Liban 5i Latakia de S),
precum $i locuitorii acelui teritoriu.
Fenicia ate numiti astfel numai in N1} ca un loc
de refugiu pentru cregtinii care au fugit din calea
persecugiei care a urmat dupa moartea lui $tefan
(Fapt. 11:19); Pavel i Sila au caltorit prin acest ginut
in drumul lor de la Samaria spre Antiohia (Fapt. 15:3) .
Mai tirziu Pavel a debarcat pe coasta Feniciei in apro-
piere de Tir, in drum spre Ierusalim (Fapt. 21:2-3). ln
timpul lui Cristos Fenicia era niunita ,,coasta mrii $i
[inutul Tirului i Sidonului (Mat. 15:21; Luca 6:17),
iar locuitorii, inclusiv grecii, erau consideragi ,,siro-
fenicieni (Marcu 7:26).
in vremea VT teritoriul ocupat de fenicieni a fost
numit de evrei ,,Canaan (Is. 23:11), iar numele de
,,canaanit (adica, ,,negustoi) probabil ca era dat
locuitorilor ginutului (Gen. 10:15). 'Ibrui, in toate
perioadele s-a obinuit ca Fenicia s e indicata prin
numele cetagilor sale principale ("TIR, 'SIDON), in-
trucit a existat prea pugin coeziune politic imre ele,
cu excepgia unor perioade cum a fost domnia lui
Hiram l. Alte localitpi importante au fost Arvad,
Simyra, Ghebal/Byblos, Beirut gi Sarepta ("'SAREP-
TA).
I. Istoria
Originea navigatorilor fenicieni este incerta, degi po-
trivit lui l-lerodot (1. 1; 7. 89) ei au venit pe uscat din
zona Golfului Persic, pe la Marea Rogie i au intemeiat
prima data Sidonul. Cele mai vechi dovezi arheologice
despre prezenga lor provin din descoperirile ,,proto-
feniciene de la Byblos (in antichitate Gubla sau Ghe-
 bal, Ezec. 27:9; in prezent Gebail), dilate Prin an-ii
3000 i.d.Cr. Aceast Zona importanta a fost excavata
imepind din 1924 de came francezi, sub conducerea
lui Montet si Dunand. Corbiile din Byblos sint migra-
vite in basoreliefuri egiptene din vremea lui Sahure
din dinasda 5 (cca 2500 i.d.Cr.) si nu incape indoial
ca in secolul al 18-lea exista deja inn-e Fenicia si Egipt
un comer; exns cu lemn si bunuri artistice (CO-
RKBII). Fenicienii din vremea aceasta si-au stabilit
primele colonii de-a lungul coastei la loppa, Dor (Jud.
1:27-31), Acre si Ugarit (Rx Shamra). Ei an ales
porturi naturals usor de aparat si treptat au ajuns sa
doi-nine populayia locali de la Ras Shamra (nivelul
IV).
Timp de citeva secole Fenicia a fost sub stpinirea
economica si a dinastiilor egiptene 18 si
19, iar Arvad a fost unul dintre locurile pe care Hith-
mosis HI (cca 148$ i.d.Cr.) arma ci le-a cucerit. Cu
toate acestea, scrisorile scrise de Rib-Addi din Byblos
si Abimilki din Tir catre Amenophis I11 la Amama, in
E8iPI, am: ca in jurul anului 1400 i.d.Cr. Sumur si
Beirut s-au desprins si s-au aliat cu Sidonul, care se
pare ca si-a mentinut independenta, pentru a bloca
cetatile feniciene (*AMARNA). Cind npopoarele ma-
rii au invadat coasta in prin anii 1200 i.d.Cr., Byblos,
Arvad si Ugarit an fost distruse iar sidonienii au fugit
la Tir, care a devenit astfel portul principal si care este,
asa cum spune Isaia, ,,iea Sidonului (23: 12).

.Ka:a:EBW W
--\ 3' C||-llA /' ~Zi/njir|i(Sa;nal) R--in
l 'Tars1lar fr) i
..._ /
\\,\
=~.;"=5 151% - 5:
Q?
/
I
7
I
\
P
,1/L
,1
\ ~
,3). H .. . , .,_.. . .. , , . K , l \ lb
r / , * \\ \

'1 .;;.I}I,U9al"ii / 5 '

;-=~1i<-R?i?*$'=-ml--El
1 " \'>3
\) ;-.-. 1-_.'.:. -~ ,;.l, '- .. \
cl? , 2- V 'Alill8d_;~k! ,
. Kmq (l;arnaka);l:_. .. I \Z~
_, A ' ' = Tadrnor
8|m|ra. - 4' \
O oCade

,4 ~E==;___ V _ .1,.. .;;(5Ql;w.H8.ibis>s)

, . . *
,,,,:,,,...., . 4', _ , , 1

,.,.,Be:rytl15,l_Be;:u w ~,s4n,;-;@ \\\ \
. . k O
*\~'\ >v\\ o Damasc
.1 0 \
_ , _ 2 .._$arQpa vr /Q_\/ l l)
EM?)-e:3"p;;-'ea;Mar"=;;=;; =:2_;.~;z= 1, _ V_M_-.

;;;.=;; - ._;..;. -;!%\,?f\.1fiPz*

H * Acco
" z:D.Y= an
~ I Pit 1' Samaria
:;:.; ;.;: :::,;::,E:.:.:'
:.==1=====;=== =f22s1lu'e5 Ford
;u=1=: r1.1rrz';; ' . , >1
F , ,. .
. I--ii-5 lerusalim"

~ . ;;Asi:alo ,
-6828 1 i
""d7N: H H)! itOra$efenic%eneimPorianieY
_\ . Orasele sub mfluenla fenxciana,

' l
, l
r-_.-~P-e
0 zs so 75 :00 km
1') 34 36 3-

Princjpale/e orage feniciene.

 Pe vremea lui David, Tirul era condus de Hiram l,
ul lui Abi-Baal, si domnia lui a marcat inceputul unei
epod de aur. Fenicia s-a aliat cu David din punct de
vedere comercial (2 Sam.5:11;1lmp.5:1)iarHirarn,
printr-un tratat, i-a dat lui Solomon lemn, piatra si
m6_teri pentru construirea Templului si palatului (1
imp. 5:1-12; 2 Cron. 2:3-16), <5: si cor-Zabii as navi-
gatori care si ajute flota iudee si sa dezvolte portul de
la Etion-Gheber ca o baza pentru clatorii lungi (1
lmp. 9:27). Acst ajutor a avut ca relultat avantaje
teritoriale, deoarece o parte din plata Tirului au fost
douazeci de sate de pe granita (v. 10-14). Fenicia, care
a fost inuentati indelung de arta, modelele si meto-
dele egiptene, era acum in pozigia de a inuenta
gindirea evreilor. Hiram a fost un cuceritor si a con-
struit mai multe temple la r, a fost u.n administrator
de succa: care a aplanat revoltele din colonii (W. F.
Albright, inLeland Volume, 1942, p. 43 s.urm.). Proba-
bil ca din initiativa lui au fost inintate pin in secolul
al 9-lea colonii feniciene in Sardinia (Nova, Tharros),
Cipru (Kition) si Karatepe (N Taurus). Utica fusse
colonizata in secolul al 12-lea, iar Cartagina, Sicilia
(Motya) si Iunisia prin secolul al 8-lea.
Succesorul lui Hiram, un mare preot numit Etbaal,
a continuat alianta cu Israel si a dat-0 pe ica sa
Izabela ca sotie lui Ahab (1 lmp. 16:31), iar o con-
secinta a fost ca a crescut inchinarea la Baalii fenicieni
(1 lmp. 18:19). Ilie s-a refugiat pentru 0 vreme la
Samepta, care facea parte din regiunea de coasts stapi-
nita de Sidon si care in vremea aceasta era inde-
pendenti de Tir (1 lmp. 17:9).
Inaintarea asirienilor a exercitat presiuni asupra
cetdtilor feniciene. In tributul primit de la Tir, Sidon,
Ghebal si Arvad, Asurbanipal I1 (884-859 i.d.Cr.)
mentiona haine si pinza vopsit, metale pretioase
precum si ldes si lemn sculptat. Acest tribut a fost
reinnoit cind Salmanaser I11 a asediat Damscul si a
inaintat pe coasta Mediteranei pin la riul Dog in 841
i.d.Cr. Acml de supunere fata de el si darurile trimise
de Tir si Sidon sint zugravite pe portile de arama din
templul asirian de la Balawat (vezi ANER p. 356-357).
Adad-nirari I11 a pretins ca Tirul si Sidonul ii erau
cetagi vasale in 803 i.d.Cr. (DOTT, p. 51). Hirammu
din Tir, Sibitti-biili din Gubla (Byblos) au trimis tribut
lui Tiglatpalassar in timpul cettii A1-pad (cca
741 i.d.Cr.), cam in aceeasi perioada cind i s-a supus
si Menahem, regele Israelului.
Cigiva ani mai tirziu regele asirian l-a trimis pe
imputemicitul sau rab Jaqe ("RAB$ACl-IE) pentru a
lua tributul de la Metenna, domnitorul Tirului. Scri-
sorile adresate regelui asirian arati cl Tirul si Sidonul
erau sub supravegherea directa a unui ocial asirian
care trimitea in Asiria impozitele (tributul), pladte
lunar in lemn bunuri, direct la Ca1ah(lraq 17, 1955,
p. 126-154). ln 734 i.d.Cr. Tiglatpalassar a cucerit
fortareaga Kashpuna, care apara drumurile care du-
ceau la Tir si Sidon, care acum erau aliate pentru a se
apara.
Sargon a continuat s atace coasta Feniciei si
Sanherib (cca 701 i.d.Cr.) a cucerit nee, in apropiere
de Tir, si a dus prizonieri fenicieni la Ninive, pentru a
construi palatul sau nou (asa cum se arata in base-
reliefuri) si la Opis, pentru a construi o new pentru
a-l urmiri pe rebelul Mei-odach-Baladan de cealalta
parte a Golfului Persic. Tbtusi, cetatile mai mari si-au
mentinut independenta pina cind Esarhadon a jefuit
Sidonul si i-a asezat pe supravietuitori intr-un oras
nou numit ,,Cetatea cu ziduri a lui Esarhadon si in 15
sate invecinate. Alte orase au fost trecute sub st5pi-
nirea lui Baali din Tir, care era supus lui Esarhadon
print!-u.n tratat. Acst tratat mentioiieaza Arvad, A-
cre, Dor, Ghebal si Mt. Libanului, cit si comertul
regulat si navigatia maritima. 'lbt*u.si, Baali, instigat
de Tirhaca al Egiptului, s-a rasculat. Tirul a fost ase-
diat, iar Fenicia a fost transformara in provincie. Dom-
nitorii cetatilor, inclusiv Milki-asapa din Ghebal si
Matan-Baal din Arvad, au fost p\1si,,s5 poarte cosuri
de corvoad, adica, au fost fortati s5 lucreze la zidirea
palatului nou al lui Esarhadon de la Calah, la fel cum
a lucrat Manase in Babilon (2 Cron. 33:11).
Assurbanipal a continuat rzboiul impotriva Feni-
ciei, l-a biruit pe Baali intr-un atac in 665 i.d.Cr.,
inainte de a avansa spre Egipt. I/e-a Iuat pe icele lui
Baali ca si concubine si a primit de asemenea un tribut
substantial. in unna mortii lui Baali, Azi-Baal a fost
icut rege si Yakinlu a fost stabilit domnitor la Arvad.
0 am cu declinul Asiriei cetatile si-au recistigat
independenta si au iacut comer; cu porturi noi des-
chise in Egipt. Punii, care erau inruditi cu fenicienii,
au intemeiat colonii in Algeria, Spania si Maroc in
secolele 7-5 i.d.Cr. si print:-o victorie navali asupra
etniscilor in S35 i.d.Cr. ei au inchis bazinul de V al
Mediteranei pentru comerciangii fenicieni.
In drum spre Egipt, Nebucadnetar II, regele Babi-
lonului, a asediat Tirul timp de 13 ani, aproximativ in
perioada 585-S73 i.d.Cr. (Ezec. 26:1-29:1 s.urm.), si
cu toate ci lthobaal a fost dus prizonier la Babilon,
Tinil si-a mentinut oarecare autonomie, pe care a
pastrat-o in tot timpul stapinirii neo-babiloniene si
persane, facind comer; cu Egiptul (Tef. 1:11) si fur-
nizind peste si alte bunuri pentru Ierusalim (Neem.
13:16), iar in schimb probabil ca a ptimit lemn si
bunuri textile (Prov. 31:24; "ARTE $1 ME$TE$U-
GURI).
Alexandni cel Mare a cucerit cetatea Tir construita
pe o insula, dupa ce a conscruit un drum articial in
mare. Macelul si distrugerile au fost mari, dar cetatea
s-a recut si, la fel ca si Sidonul, a fost prospera in
perioada elenista si romana (de ex. Mat. 15:21).
II. Religia
Beligia idolatra a Feniciei a fost condamnat de Ilie (1
lmp. 18-19) si de profetii evrei de mai tirziu (Is.
65:1 1). Perioada de inceput, oglindit in textele de la
Ras Shamra, indica o religie politeista si o mitologie
naturala centrata in jurul lui Baal, numit si Melek,
,,rege, zeul-soare Saps si Rahep (Mikkal), 0 zeitate
a lumii subpamintene. Cultul fertilititii a onorat pe
Anat (Astartea) si amestecul de idei semirlce si egip-
tene a avut ca rezultat cultul lui Adonis si "Iamuz, in
care Adonis are identicat cu Osiris. Alte zeitti au
fost Eshmun, zeul vindecarii (gr. Asldepios), si Mel-
qart.
III. Art/a
Tendintele sincretiste ale religiilor feniciene pot
observate in arta care conne elemente semitice, eg1'p-
tene si huriene. Acat fapt se datoreaz localizarii
geograce, schimburilor materiale si inuentelor care
au rezultat din comert. Fenicienii an fost in principal
comerciantd maritimi si artisti. Ei au exportat mate-
riale din matase, in si lina, vopsite, tesute si brodate,
si de aceea s-ar putea ca numele Fenicia s5 e derivat
de la termenul gr. phoinikoi, ,,oameni rosu-purpu.rii

(termenul acadian este kinahhi/kina'ain, adica, Ca-
naan) (ARTE s1ME$'n2$uGUR1;P0TE P- 34); din
padurile lor nesrsite din muntii Libanului ei au ex-
portat lemn si prodme de lemn. Mestsgigarii au pre-
lucrat piatra (de ex. sarcofagul lui Ahirarn, cca 900
i.d.Cr.-BASOR 134, 1954, p. 9; Syria; 11, 1930, p. 180
s.urrn.), ldesul si 'sticla; desi evreii nu au acceptat
imagini sau portrete umane ('ARTA), monede
feniciene de argint si de bronz sint gasite in numai
mare incepind din secolul al 4-lea i.d.Cr. Cerintele
comertului lor au dus la dezvoltarea scrisului (asa
numitele alfabete feniciene, bybliene $i ugaritice),
abacul pentru socotit si cartile de papirus. Este regre-
tabil ca literature feniciani, inclusiv mitologia lui
Sanchuniathon din Byblos si istoria lui Menander din
Tir, s-a pastrat numai in citeva citate in scrierile auto-
rilor de mai tirziu, deoarece este probabil ca o mare
parte din cunostintele Orientului au ajuns in Grecia
prin intermediul fenicienilor.
BIBLIOGRAFIE. D. B. Harden, The Phoenicians,
1962; S. Moscati, The World ofthe Phoenicians, 1968;
D. R. Ap~Thornas, ,,The Phoenicians, inPOTE p. 259-
286. . J.P.U.L.
DJ.W.
FENIX (PHOENIX). 1. O pasare mitologiea des-
pre care se credea in vechime ca se naste din cadavrul
parintilor ei. Unii dintre primii crestini Clertullian, De
Resurr. 13. 6; cf. I Clement 25), au vizut in aceasta o
analogie a invierii si au aplicat-o la Ps. 92:12 (utx
91:13); dar este clar ci in acest caz phoinb: lnsearnna
,,pa1mier". Phoenix si palmierul sint motive frecvente
in arta crqtina.
2. Portulincareauvnitsaiernezemarinarii, in
ciuda stiruintelor lui Pavel (Fapt. 27:12). Informatiile
date de Strabo, Ptolemeu si alti scriitori par sa indice
zona Capului Mouros, unde se aa Loutro, singurul
port bun din S Cretei (James Smith, Voyage and Ship-
wreck ofSt. Paul, 1880, p. 90 .unn.). Dar Luca spune
ca Phoenix este ,,ase7.at spre miarazi-apus si spre
miazanoapte-apus (,,vinturi), adica, in spre V, in
timp ce boutro este spre E. O peninsula ingusta il
separa de un golf lndreptat spreV, dar ofera prea putin
adpost. Smith, care a atras atengia asupra pericolului
furtunilor de iama dinspre V, sugereaza ca Luca s-a
referit la directia in spre care batea vintul, adica,
privind spre NE si SE; dar aceasta idee nu este de-
monstrata, in afara de cazul ca prsupunem ca este un
idiom nautic uitat. Ramsay a crezut ca s-ar putea ca
Luca sa 6. inteles gresit felul in care Pavel a relatat
discutia, dar a lasat deschisa pOSibilitatea ca sa avut
loc o schimbare in relieful coastei (cf. HDB). Exa-
minarea fcuta recent de Ogilvie sugereaza o ae-
menea schimbare. Parrea de V a portului a fost pro-
tejata mai bine in trecut si un cutremur se pare ca a
inchis o intrare dinspre NV in vremurile antice. Con-
tinua sa existe o intrare indreptata spre SV, iar golful
nefolosit din V se numeste inca si astzi Phinikia.
Ogilvie a descoperit de asemenea ca in zona aceea
vinturiledeiarn.sintdinNsiE:inFapt.27vintulcare
a cauzat dezastrul a fost un vint din ENE ("EURA-
QUI1.0).
rnl U3
BXBLIOGRAFIE. J. B. Lightfoor despre I Clement
25; J. Smith, op. cit., p. 87 .urm., 251 .urm.; R. M.
Ogilvie, JTS s.n. 9, 1958, p. 308 s.urrn.
A.F.W.
FEREZITII. Acestia sint menpbnati: (1) intre ocu-
panrii Canaanului in general (Gen. 15:20; Exod. 3:8;
Deut. 7:1; 20:17; Ios. 3:10; 9:1;.Iud. 3:5; 1 lmp. 9:20;
2 Cron. 8:7; Ezra 9:1; Neem. 9:8); (2) alaturi de
iebmigi etc., in zona de deal (Ios. 11:3); (3) alaturi de
canaaniti, in apropiere de Betel (Gen. 13:7), in
apropiere de Sihem (Gen. 34:30) si in dealurile Iudeii
(Jud. 1:4s.unn.);(4)a1atu.riderefaimiti (los.17:15).
Se pare ca ei au locuit in zonele de deal: aceasta se
potriveste cu interpretarea numelui ,,fereziti = sa-
teni, care are preferata de majoritatea eercetatorilor
(de la ebr. prEzd, ,,c5tun). Faprul ca Gen. 10:15
s.urm. nu ii mentioneaza pe ferezigi intre ,,ii lui
Canaan sprijina aceasta posibilitate. Vezi POTT, p.
101.
FESTUS. Porcius Fesrus l-a succedat pe Felix ca si
procurator al Iudeii. Nu se sue nimic dapre viata lui
inainte de aceasta functie, dar se stie ca el a murit in
timp ce era in fiuictie, la vreo 2 ani dup instalare.
Josephus (Ant. 20. 182 s.u.rrn. si BI 2. 271) fl prezinta
intr-un contrast pozitlv cu predecesorul sau Felix si cu
succesorul sau Albinus. in Faptele (24:17-26:32) =1
apare intr-o lumini mai putin favorabili. Desi el a
judecat cazul lui Pavel cu o promptitudine laudabila
(2S:6) si a fost convins de nevinovatia lui (26:31), el
a fost gata sa-I sacrice pe Pavel ca sa fac pe placul
evreilor (25:9) . De aceea a facut sugestia scandaloasa
de a rejudeca procesul la Ierusalim. Pavel a fost obli-
gat sa faca apel la Cezar cind a fost confruntat cu un
aranjament care i1 punea in miinile dusrnanilor sai. Cu
toate acatea, se pare ca Festus a fost nedumerit de
cazul lui Pavel si a adus cazul inaintea lui Agripa II si
Ber-enice. Nevinovatia lui Pavel s-a vazut limpede in
aceasta rejudecare, dar conform cu apelul lui, a fost
trimis la Roma.
Festus a panicipat din nou cind conduct-itorii iu-
deilor au dat in judecata la Nero pe Agripa pentru
violarea caracterului privat al incintei Ternplului (Jos.,
Ant. 20. 189 s.unn.).
Data lui Festus in ludeea este extrem de
importanta peI\U\1 cronologia Paulina. in Pauline Stu-
dies, p. 348 s.urm., W. M. Ramsay a argumentat ca
daca dovezile lui Eusebius sint interpretate corect, ele
indica anul 59 d.Cr. si oarecare sprijin pentru aceasta
data se gasqte in schimbarea brusca a monedei pro-
curatoriale din anul acela, un eveniment care poate
atribuit in mod plauzibil unui nou guvernator
(vezi H. J . Cadbury, The Book 0fActs in History, 1955,
p. 9 s.urm.).
In Z
3% P19

FIARA. Dai ate intnit frecvent in cele mai multe
din traducerile modeme ale Bibliei, cuvintul ,,ar
ate in maze msur perimat ca i termen specic.
Termenul poate tradus cu ,,-animal. Continu s e
folosit in special in lucrri literaxe (animal slbatic
mare) sau. in sens gurat, (insemnind un om extrem
de ru, crud sau violent).
Dow! cuvinte ebr. sint ttaduse de obicei ,,ar5-
bhEmd (substantiv colectiv) este tradus de asemenea
*,,vit; hayyd ate tradus de asemenea ,,ar. Cuvin-
tul b"ir este uadus adaea ,,ai-5, dar uneori ate
tradus ,,vit5.
in unele pasaje ate greu s facem distinctie intre
bhEmd 5i hayyd, cum este cazul cind apar in acelaei
capitol (Lev. 11) in contexte foarte similaxe $ise referi
amindou la animale curate: (v. 2) ,,iat5 dobitoacele
(hayyd) pe care si le mincati, dar in v. 39, ,,dac
moare una din vitele (bhmd) care v slujac de
liran.... in v. 47 hayyd are un sens mai larg gi ate
tradus ,,dobitoc (in alte tracluceri, ,,vietate), in con-
trast cu v. 2: ,,lat5 dobitoacele (hay) pe care le veti
minca dintre toate dobitoacele (bhEmd) de pe pe-
mint.
in NT z5on este tradus intotdeauna ,,ar, dar in
Apoc. 4:6 ate tradus nfptur vie. Cu exceptia tradu-
cerii VSR care in Fapt. 23:24 utilizeaz termenul debi-
toace iar in 28:4-5 folosate npirc; in Fapt. 10:12 il
traduce cu dobitoace in 1 Cor. 15:39 cu ptur gi in
Apoc. 18: 1 3, traducerile obignuite pstreaz-<5 termenul
,,ar pentru ktnos (animal domadc, in special
animal de povar) i thrion (animal salbatic). Prin
urmare, VR ei vsn procedeaz corect cind fac distinctie
intra cele patru fpturi vii i ara din Apoc. 11:7, pe
de-o parte, $i toate pasajele literale, pe de alt parte.
Cuvintul ,,animal are in prezent dou sensuri. in
sens strict, se nefer la orice int vie care simte i se
miec, adici, regnul animal in contrast cu regnul
vegetal; in sens popular, se refer la animale patru-
pede, daeori numai la mamifere pat:-upede, in con-
trast cu omul, psrile etc. Cuvintul apare de 34 de
ori in VI; dar nu exist uniformitate in traducere. De
exemplu, in primele 12 cazuri, 6 cuvinte ebr. sint
tmduse la fel. Situatia ate similaril in NT; cuvintul
apare de 7 ori i red 4 termeni grecati: thrion,
zetrapow, ktEnos i z60n. ("'ANIMALE.) G.S.C.
FIARA (DIN APOCALIPSA]. 1. ,,Fiam care se
ridic din Adina (Apoc. 1 1 :7) este simbolul apocalip-
tic al ultimei forte anti-cratine (Apoc. 13:1 .urm.;
17:3 .urm.; 19:19 .urm.), zugrvit ca o combinatie
a celor patru are din Dan. 7:3 .u.rm. Cele 10 coame
ale sale sint imprumutate de la a patra ar a lui
Daniel; cele 7 capete indic faptul oi igi primate
puterea de la balauml din Apoc. 12:3 gi indic in
ultimi analiz Leviatanul (cf. Ps. 74:14; Is. 27:1); loan
le interpreteaz o dat ca gi cele 7 coline ale Romei
(Apoc. 17:9) i alt dani ca 7 imprati romani. Fiara
ate de obicei imperiul prigonitor, uneori ate ultimul
imprat, 0 reincamare a primului dintre cei 7, proba-
bil Nero. El a cerut onoruri divine, a declanat rizboi
h\pot1-iv-a sntilor i ate distrus de Cristos la reve-
nirea Sa (cf. 2 Ta. 2:8).
2. ,,Fiara din pmint (Apoc. 13:11 .urm.), nu-
mit de asemenea ,,profetul mincinos (Apoc. 16:13;
19: 20; 20:10), este un avocat al primei are, care~i
convingepeoamenisiseinchineeiinnalsi
h soana sa. Cultul impratului in provin-
cia Mia (*ASlARHI) sugereaz in mod evident mis-
turile folosite de loan.
F.F.B.
FICAT- Aces! cuvint apare numai in VT. Cuvintul ebr.
kllg deriv dintr~o ridcin care inseamn ,,a
greu sau, prin extensie, ,,a onorat. Agadar, ate
organul greu. Dintre cele 14 texte in care apare, 11
sint in Exod. i Dev. i se refer; la catul animalelor
sacrimte.
,,l>rapu.rul catului (Exod. 29:13 etc.), asociat
intotcleauna cu era ars pe altar. Josephus
enumer prtile arse pe altar (Ant. 3. 228): ,,rinichii,
pielita, toat grasimea impreun cu lobul catului.
'Ibtui, ate imposibil ca "pielita (care acoper
imestinele), ygereg, s se refere la un lob al ficatului,
ci probabil la grsimea de pe el sau poate la pancreas.
Cuvintul inseamn literal ,,r&mAit, aa incit nu se
spune explicit c5 catul propriu-zis era ars pe altar, ci
era arsi grsimea intem i
Din cartea lui Ezechiel (21:21) se pare ca catul
era important pentxu o fomi de ghicire, pe baza
semnelor inteme din mt. in Orientul Apropiat au fost
descoperiti multi cati articiali din lut, confectionati
pentm acat scop. Un obicei similar era cunoscut la
etrusci, de la care a uecut la romani (lat. haruspices
= ,,ghicitori in oat). B.O.B.
FIER DE PLUG. Cuvintul ebr. mahrEE in 1 Sam.
13:20, 21 gi forma similari mahreeg (in prima parte
a v. 20) reprezint instrumente de tiat (de la ridin-
cina hrs", ,,a ara, .8 grava), i pwbabil inseamn er
de plug sau sap. lntre ceilalti termeni din acat
verset, cel de-al doilea, tennenul ebr. 'g_, ate un cap
de metal; poate fl capul unei securl, in 2 lmp. 6:5, i
poate al unui plug sau poate un virf de metal pentru
plugul de lemn; cf. ls. 2:4 = Mica. 4:3; loel 3:10,
adaptri posibile i sugestive. Al treilea termen din v.
20 qard'6m insearrm secure.
Unele traduceri (VA) redau i alti termeni ,,er de
plug- astfel, in ls. 7:25 termenul ebr. ma'd'r este
tradus ,,cazma, folosit in viile terasate (vezi 5i ls.
5:6), iar b'harb5ghem in 2 Cron. 34:6, care probabil
ar trebui tradus ,,!n minele lor (de la rdicina horbd).
Pentru un fier de plug din secolul 10 i.d.Cr. da-
coperit la Tell Jemmeh in SV Palestinei, vezi G. E.
Wright, Biblical Archaeology, 1957, p. 92, g. 57:3.
(ARTE $1 ME$'l'E$UGUR.l.)
KAK.
FIBRE. Evreii foloseau cuvintele rd? i mr6rd pentru
a dacrie o "plant5 gi fructul ei care era extrem de
amar. Cuvintele sint traduse in mod diferit: ,,bui-uian
otrvitoare (Osea 10:4), ,,otrav5 (lov 20:16; ler.
8:14) i ,,venin (cf. Deut. 32:33), Qi sint asociate
frecvent cu ierburile amare de pelin (Artemisia)
(Deut. 29:18; ler. 9:15; Plin. 3:19; Amos e=12).in1<>v
16:13; 20:14, 25, erea indici secretia galben-mart
nie a catului. Ca planta probabil ca se refer la
extractul din fmnctul de colocint (ciirllll-Y 0109?!-
this .
ln sens metaforic indica trud (Plin. 3:5) sau orice
experient an-iar (Fapt. 8:23). Analgezicul oferit lui
Cristos in timpul (Mat. 27:34; cf. Marcu
15:23) era un amatec de vin cu anatezice.
RKH.
F.N.H.
FIII LUI DUMNEZEU.
I. In Vechiul Testament
a. Persoane claslcate ca ,,dumnezei
Quvinml ,,u (ebr . hen-, aram. bar) este folosit in mod
obisnuit in limbile semitice pentru a indica apar-
tenenta la 0 anumit clasa, cum este ,,u1 lui Israel,
care inseamn ,,israelit; ,,ul tiriel inseamn ,,valc> in NT ate bazat pe unul sau altul dintre sensurile
ros. ln ebr. ,,ul lui Dun1.neze\1 inseamna "dum-
nezeu sau nasemnatqr cu Dumnezeu, si nu ,,ul
Dunumzeultti (La.hve). lnlov 1:6; 221', 38:7; 9s. 29:1;
89:6, ,,.i.i lui Dumnezeu constituie supusii ceresti ai
lui lahveh, dai in LXX ei sint numiti angeloi ai lui
Diunnezeu (cf. Deut. 32:8 ucx, de aici vine traducerea
,,dup5 numrul ilor lui Dumnezeu, sprljinit de un unde ea indica inte ne-terestre aflate in prezenta lui
text ebr. de la Marea Nloart, 4Q Dtq, spre deosebire
de TM, ,,ii lui Israel"). In mod aseminitor wul dum-
nezdlof in Dan. 3:25 ate numit ,,ingerul Dumne-
zeul_ui evreilor in 3:28.
ln Gen. 6:1-2 ,,ii lui Dumnezeu sint prezentati in
contrast cu femeile din rasa urnan si acat fapt pare
si contrazic identicarea lor cu urmasii lui Cain.
Multi comentatori trateazi aoate versete ca un mit
pigin, prea putin alterat fat! de fondul politeist origi-
nal. Altii argumenteaza ca expresia indica oameni
stpiniti de demoni sau ingerl cazuti (cf. 1 Pet. 3:19-
20; Iuda 6). O interpretare mai probabil este cea din
categoria urrnatoare.
b. Oameni care prin hotdrire divind exercitd
prerogativul lui Dumnezeu dc a judeca
in Exod. 21:6; 22:8-9, za, ,,Dumnezeu (ebr. "I6him)
arputea insemna ,j\.ld6CIO1l, Lui, care
exercita puterea de a da viata sau moartea (cf. 2 Cron.
19:6), asa cum s-ar putea sa e cazul in Ps. 82:6.
In lumea VI} regii purtau titlul de ,,fiul zeului X,
iar in Israel expraia avea sensul explicat in punctul c.
de maijos. M. G. Kline a sugerat ca acata ate sensul
din Gen. 6:1-2 si se referi la domnitorii din indepar-
tata era antedeluviani (WTJ 24, 1962, p. 187-204).
c. Cei care sint legati dc Iahve prin legdmfnt
Calitatea de u al lui Dumnezeu indica in principal
relatia stabilita prin "legamint si este folosit (i) cu
privire la lsrael in intregime (,,lsrael ate ul Meu,
intiiul Men nascut, Exod. 4:22; cf. Osea 11:1); (ii) cu
privire la israeliti in general (,,V0i sinteti copiii Dom-
nului Dumnezeului vostru, Deut. 14:1; cf. Osea 1:10;
expresia se referi la un israelit in iudaismul de mai
tirziu, de ex. Intelepciunea 2:18); (iii) cu privire la
regele davidic, unsul lui Iahve, care va dornni pe vecie
pate poporul San (,,'Il.i ati Fiul Meul Astazi le-am
nascut, Ps. 2:7). Aceast relatie nu ate biologica,
da_i uneori ate folosita metafora nasterii, copilariei si
craterii (Osea 11:1; Deut. 32:6; Is. 1:2; 63:8) si este
asteptata asemanarea cu caracterul "mama. in esenta,
calitatea de u ate realizata de Dumnezeu prin lega-
mintul Su. Deut. 14:1-2 ilustreaz bine filiatia lui
Israel in contextul legmintului. Regele Maia, desi
este numit ,,intiiul Meu nascut (la fel ca si Israelul cu
care este identicat indeaproape) (Ps. 89:27) si dai
se spune ca ate ,,nAscut din Iahve (Ps. 2:7), dato-
reaza in egal masuri pozitia sa legamintului lui
Dumnezeu cu el (Ps. 89:28; 2 Sam. 23:5). Termenii
acestui legimint ("Eu ii voi ms si el lmi va flu, 2
Sam. 7:14) sint asemanatori cu termenii legmintului
cu lsrael (,,Eu voi fi Dumnezeu] lor si ei vor poporul
Men, Ier. 31:33).
.5
?7?"3?"
H. In Noul Testarnent
Ambele expraii, ii (gr. hyioi) lui Dumnezeu si
,,copiii (gr. tekna) lui Dumnezeu apar in NT, dar far
a se face o distinctie clara intre sensurile lor. Sensul
expresiei lui Dumnezeu din VT.
a. Luca 20:36
Pasajul: ,,\/br fi ca ingerii. $i vor i ai lui Dunmezeu,
ind i ai invierii, reecta folosirea expraiei ,,ii lui
Dumnezeu ca si in Ps. 29:1; 89:6; Deut. 32:8 (LXX),
Dumnezeu, in contrast cu ,,fiii veacului acestuia.
Multi evrei au crezut c cei alesi avau acat destin in
fat, dar ideea avea s capete u.n sens mai distinctiv
in lumina invierii lui Cristos.
b. Cei care actioneazd ca Dumnezeu
ln Luca 6:35 expresia ,,veti ii Celui Preainalt
inseamna doar ,,vep' ca Dumnezeu. Fiul lui ... este
o expraie idiomatlc cu sensul de ,,a avea caracteris-
ticile lui ... sau ,,a face lucrarea lui ... (vezi dacrierea
parabolica a ului ucenic in loan 5:19), iar expraia
,,ii lui Dumnezeu, in Mat. 5:9 si 5:45 face parte din
aceeasi categorie. Ps. 82:6, discutat de lsus in loan
10:34-36, poate un exemplu din VT de folosire a
expraiei in sensul acata, intrucit judectorii erau
oameni care exercitau puterea lui Dumnezeu de a da
viat sau moarte. Metafora simpla a lui Pavel din Efes.
5:1: ,,Urma1_;i dar pilda lui Dumnezeu ca niste copii
preaiubiti reflecta aceasta expresie idiomatica, desi
praupune de asemenea o relagie mai profunda inn-e
,,copii si It-ital lor.
c. Israel ca u
Filiagia colectiva a lui Israel (,,lsrael ate intiiul Meu
nascut, Exod. 4:22) ocupa un loc de frunte in gin-
direa lui Pavel (de ex. Rom. 9:4, ,,ei sint israeliti, au
inerea) si in alte prti in NT. Uneori aceasta calitate
de u este reprezentat si implinit in lsus Cristos,
cum este in Mat. 2:15 si in naratiunile dapre botezul
si ispitirea Lui. Totusi, chiar si far: o legatur direct
cu calitatea de u a lui Cristos, expraia ,,.ii (sau
copiii) lui Dumnezeu ne aduce aminte de folosirea in
VT cu referire la poporul legmintului lui Dunmezeu
care trebuie s reecte sntenia Lui. Dac Efes. 5:1
ate ceva mai mult decit o metafor, annatja din
Filip. 2:15: ,,Ca s n fr prlliana si curati copii ai
lui Dumnezeu, lira vina in mijlocul unui neam ticlos
si stricat, ate bazat pe Cintarea lui Moise (Deut.
32:5~6, 18-20), iar 2 Cor. 6:18 combin o serie de
pasaje din legamint (de ex. ls. 43:6; 2 Sam. 7:14).
,,Copiii lui Dumnezeu, cei risipitzi, mentionati in loan
1 1 :52, sint oile piervdute ale casei lui Israel (cf. 10:16).
Ideea este derivata din Ezec. 34 si 37, desi nu slim
exact daci loan s-a referit numai la credinciosii evrei
sau la toti
Filiatia poporului lui Dumnezeu, insi, ate legata
de liatia spedalalui Isusinlivr. 2:10.17. (lncitatul
din v. 13-14 ate folosit un cuvint diferit pentru ,,co
pii, anume paidia.) Aici calitatea de flu a lui lsus ate
cea conferiti Regelui Mesia, ului lui David (Ps. 2:7;
2 Sam. 7:14, citat in Evr. 1:5), care este paralel si
probabil reprezinti liatia lui lsrael prin legamint.
Acei ,,mul\:i i sint ,,urmasii lui Avraam si "copii" prin
alegere inci inainte de intruparea lui Cristos. Dar ei
sint ,,adusi la slava prin faptul ci Fiul a fost pirtas la
,,carnea si singele lor, in care a obtinut mintuirea lor
prin moartea Sa.
d. Pavel fn Romani si Galateni
Desi Pavel recunoaste ca ,,inerea (liatia, calitatea
de u) le apartine israelitilor (Rom. 9:4), el insista
asupra faptului c nu toti unnasii lui Israel sint ,,Is-
raelul, in adeviratul sens, si de aceea ,,nu copiii
trupesti ci ,,copii.i fagaduintei sint ,,copiii lui Dum-
nezeu si adeviratii prtasi la acest privilegiu (Rom.
9:16 s.urm.).
Prin acat test sint inclusi atit ne-evreii cit si evreii,
,,cci toti sintem i ai lui Dumnezeu, prin credinta in
Cristos lsus (Gal. 3:26). Aceast doctrin a inerii
ate dezvoltat in Rom. 8, unde Pavel invoca ideea de
hyiothesia, tmdus de obicei "',,adoptare (sau ,,in.e-
re). Dar desi termenul a fost folosit in gt. contem-
poran pentru a indica adoptarea legala a copiilor
(vezi MM), nu ate clar tn ce misuri ideea aceasta a
patruns in glndirea lui Pavel. in ciuda contrastului cu
pozitia veche de sclavi atit in Rom. 8:15 (unde hyio-
thesiu ate tradus ,,in.ere) cit siin Gal. 4:5, hyiothesia
pare s5 corapund cu inuarea unui copil in mos-
tenirea lui la ,,vremea hotarita de Tatl. Modelul
principal este cel al actului suveran al liarului lui
Dumnezeu atunci cind a declarat pe Israel, si apoi pe
regele davidic, drept ul Sau. Nici inerea lui Israel
(Exod. 4:22) si nici cea a lui Maia (Ps. 2:7; 89:27)
nu a fost in dezacord cu numirea de ,,inti.iul niscut a1
lui Dumnezeu, iar hyiothesia credinciosului ate prac-
tic identica cu ideea de regenerate spiritual. ln Rom.
8:23 hyiothesia ate de domeniul viitorului. Dai este
aociati din nou cu ideea de ,,eliberare (din sclaviell),
actul pozitiv ate de fapt ,,aratarea ilor lui Dum-
nezeu, arndu-le ceea ce sint de fapt in prezent.
Aceasta inere este legat in mod indisolubil de cali-
tatea de u a lui Crista (Rom. 8:17), ate atestata $i
controlat de Duhul (8:14, 16) si aenta ei ultima va
dezvaluit atunci cind va dezvaluita calitatea de
u a lui Cristos si cind alaii lui Dumnezeu vor vazuti
"asemenea chipului Fiului Su, pentru ea El 5: e cel
dintii nascut dintre mai multi (8:19, 29).
e. loan
ldeea lui loan dapre ,,copiii lui Dumnezeu se deo-
sebate de cea a lui Pavel numai prin accentul pus,
da_i el folosate termenul leknn si rezerva hyios in
exclusivitate pentru lsus. Watcott a sustinut ca loan
a evitat in mod deliberat folosirea terrnenului hyios,
,,numele unei demnitati si a unui privilegiu precis,
pentru a descrie relatia cratinilor cu Dumnezeu, in-
trucit ,,el considera ca pozitia lor nu ate rezultatul
unei ineri (hyiothesia), ci ate rezultatul unei vieti
noi care rezulta din germenele vital care a ajuns la
maturitate deplina. Tot'us_i, Westcott a mets prea de-
parte. Desi nu incape indoial ca loan a folosit ima-
ginea nasterii naturale si relatja care rezult in urma
ei (de ex. 1 loan 3:9), el cunoaste cadrul VT in care
Israel a devenit ul lui Dumnezeu prin alegere i
chemare. Ne-am referit deja Ia loan 11:52. In loan
1:12 expresia ,,copiii lui Dumnezeu poate inter-
pretat ca referindu-se la israelitii care au crezut
inainte de intruparea Cuvintului. In orice caz, ei sint
descrlsi nu numai ca sint ,,nscuti din Dumnezeu ci si
ca au devenit ,,copii ai lui Dumnezeu prin faptul ca
aceasta pozitie le-a fost conferita: ,,Le-a dat dreptul sa
se fac copii ai lui Dumnezeu. De asemenea, in 1 loan
3 si 4 credinciosii sint dacrisi ca ind ,,ni.scuti din
Dumnezeu, cu o referire speciala la faptul ca ei
reflecti caracterul lui Dumnezeu de dragoste si nepri-
hanire; totusi, titlul de "copii ai lui Dumnezeu ate de
asemenea un privilegiu acordat prin ,,chemarea data
de Dumnezeu (3:1). Desi in prezent ,,se poate vedea"
din purtarea lor (3:10), cine sint copiii lui Dunuiezeu,
fonna lor nala ,,nu s-a aratat inca, ci se va arata in
ziua cind Fiul lui Dumnezeu va aratat si cind copiii
vor retlecta deplin chipul latalui lor (3:2), chip care
ate in Fiul.
BIBLIOGRAFIE. B. F. Westcott, The Epistles of St.
John, 1883, p. 94, 119 .urm.; Arndt, s.v. hyios,
zeknd; A. Richardson, An Introduction to the Theol-
ogy of the New Testament, 1958, p. 147 .urm., 263
s.urm.; J. D. G. Dunn, Jesus and the Spirit, 1975, p.
21-40. D.W.B.R.
FILACTERIL Cuvintul acata ate o transliterare a
termenului gr. phylaktirian, care inseamn miJ'1oc de
protejare sau *,,amulet. Desi unii evrei le-au privit
cu supetstitie, aceasta atitudine a fost intotdeauna
prea putin rspindita, asa incit ntunele grec derive
probabil de la 0 interpretare gresita data de pgini.
Evreii vorbesc dapre filld (lit. ,,rugaciune), pl.
Epillin. Ele reprezinta modul in care evreii evlaviosi
au interpretat Exod. 13:9, 16; Deut. 6:8; 11:18. For-
ma lor prezenta a fost standardizat in prima parte a
secolului al 2-lea d.Cr. si consta din doua cuburi goale
confectionate din piele de animale curate. Dimen-
siunile lor variaza avind latura intre 1,25 cm si 4 cm.
Cubul pentru cap ate impartit in patru compani-
mente egale; cel pentru miini nu ate impartit. ln
cuburi se pun cele patru pasaje biblice: Exod. 13:1-
10; 13:11-16; Deut. 6:4-9; 11:13-21, scrise cu mina
pe pergament (pe patru bucati de pergament pentru
cap si pe 0 singur-5 bucata pentru miini). Filacteriile
sint prinse cu 0 curea de piele prin care sint legate de
mina stinga si de centrul fruntii brbatilor, inainte de
rugaciimile de dimineat, e acas, e la sinagog, cu
exceptia zilelor de sabat si a srbtorilor mari. Ele sint
puse dupa salul de rugaciune (tallit), iar lacteriile
pentru miini se pun primele. Atit lacteriile cit si
curelele sint vopsite totdeauna in negru. Cele pentru
cap pot fi recunoscute dupa un {in cu trei si cu patru
brate pe partea dreapt si, respectiv pe cea stinga.
In dacoperirile de la "Qumran au fost gsite por-
tiuni de lacterii, care arat ca nu erau complet stan-
dardimte inainte de distrugerea Templului. Deose-
birea principala, insa, consta in includerea in inte-
riorul lor a Celor Zece Porunci pe pergament. Ex-
AKA

cluderea lor, la fel ca i exduderea lor din serviciile
zilnice, a fost privita ca o reactie impotxiva evreilor
Dei exegeu cre$t1.n a mterpretat intotdeauna
pasajele de mai sus in sens metaforic, cuno$tin;ele
noastre cmscinde dapre Orientul Apropiat antic nu
exclud posibilitatea interpretirii in sens literal (de
fapt, evreii implinsc porunca din Deut. 659; 11:20
prin include:-ea unui pergament care conpne Deut.
6:4-9; 1 1:13-21 intr-0 cutie numiti m'z0zd i care este
533:5 pe szpii uii). Tbate dovezile disponibile suga-
rear, ins, ca lacteriile an fost 0 inovatie tirde adus
de mtgtm UHASIDEENII), menite si e o contra-
carare a inuentei elenisdce crescinde. Ele nu sint
mengionate in VT $1 se pare ca nu au fost
cnnoscute de Este clar ca \xX interpxeteaz
in sens metaforic pasajele pe care sint bazate 1ac-
teriile. Scrisoarea lui Arizeas mentionear numai 1ac-
teriile pentru mini, iar Fllon mentloneaz cele pentru
cap.
Atit recun0aterea in Talmud a faptului ca ele nu
erau purtate de oamenii de rind ('am h-'5res) cit $i
faptul c scriitorii pigini nu le mentioneazz, arat ca
in timpul lui Cristos lacteriile erau punate numai de
un numirmic de oameni. Purem fi siguri a toti fariseii
le purtau, nu numai in timpul rugiciunii de dimineat
ci in tot timpul zilel. Limitarea purtirli lor numai in
timpul de rugiciune s-a datorat faptului c ele con-
stituiau un semn dc recu.noa.tere foarte uoaxa a
evreilor in vremuri de persecugie. Nu avem nici un
motiv s credem ci an fost purtate de Cristos sau de
ucenicii S51. Chiar $i condamnanea din Mat. 23:5
sugereaz tentaa ultra-piogilor de a pune accent pe
aderarea la un obicei carecigtiga tezen destul de lncet.
Foloslrea lacterlilor a devenit universal: lnainte de
srgiml secolului al 2-lea d.Cr.
Evrdi ortodo<-:'>i (strict lega1i.ti) interpreteaz fo-
losirea lor int:-un mod spiritual inalt. Fapml acesta
este indicat dc meditatia care trrebuia folosita cind
erau puse pe corp, mediragie care este inclm in
servlciul de dimineat din orice Cane de mgciuni
standard a evreilor.
BIBLIOGRAFIE. Vzi articolele in JewE, El, 1971
i SE, 4, Digresiunea 1 1.
11.1.11
FILADELFIA. O cetate in provincia roman Asia, in
partea de V a 'l\u'ciei asiatice din zilele noastre. Proba-
bil ca a fost imemeiati de Eumenes, regele Paga-
mului, in secolul al 2-lea i.d.Cr. $i este cert c5 a fost
numit dupa fratele sin, Attalus, a cirui loialitate i-a
atras numele Filadelfus (Philadephus). Cetatea era
situat aproape de extremitatea superioar a viii largi
care trece prin Sardis pin la mare, in apropiere de
Smima; amplasata la maxginea unui platou foarte
fertil, de unde derlva o buni parte a prospexittii sale
comerciale. Zona a trecut frecvent prin cutremure. Un
cutrernu: putemic din anul 17 d.Cr. a disu-us cetatea;
intrucit cumemure mai mici aveau loc intermitent,
oamenii au inceput s locuias in afara cecgii (Strabo,
Geography 12. 8. 18 (579); 13. 4. 10 (628)). Dupa ce
0 donatie imperial a ajutat la reconstruirea ei, ceta-
tea a preluat voluntar numele nou Neocezarea. Mai
Iiniu, in timpul lui Vspasian, a luat un alt nume
imperial, Flavia. Cetata s-a remarcat prin numrul
"""|'
gaple piserici din Asia oc. 1-3)
Persam ~8/*4
Sam \f/9;e/
smima 5-p_ADE\_% I
(Izmir) M-Laodicea-l-".
/"3" -Colose :- _ l
' 1 _'.:Y._'
9:t':$"==.-,-1:-1-792;)1-: -<-=~=
GP? FA / _-
-.,_
=
LICIA:
.1 *
~ln_.
Filadela, una din ,,ce1e ;sp1e biserici din Asia
(Apoc. 1-3).
mare de temple gi sirbtorl Locul este
ocupat in prezent de oragul Alasehir.
Scrisoarea ctre ,,ingeml bisericii din Filadela
(Apoc. 3:7-13) face probabil aluzie la citeva dintre
drcumstantele cetitii. Dup cum Filaclelfus a fost
renumit pentru loialitatea fag de fratele sau, not a:_>a
blsenea, aclevrata Filadela, mogtenegte $1 impli-
nes_te carcaterul lui prin loialitatea statornic fag! de
Cristos (v. 8, 10). Dupa cum cetatea se aa ling ,,u$a
deschlsi a unei regiuni din care hi deriv bogtia, tot
aa bisexicii i se di o ,,u@5 deschisl, o opommitate pe
care si 0 foloseasci (v. 8; cf. 2 Cor. 2:12). Simbolul
,,coroanei $i ,,templu1ui (v. 11-12) indie! un contrast
cu jocurlle $1 saxbtorile religioase ale cettii. In con-
trast cu lipsa de permanent a vietii inn--o cetate
supusa la cuu-emure, celor care biruiesc 1i se promite
stabilitatea suprem de a zidit in templul lui Dum-
nezeu. La fel ca gi in Smirna, aceasta biserica a lnfrun-
tat respingerea din partea evreilor din cetate (v. 9),
dar biruitorul se va bucuxa de acceptarea nal cle
ctre Domnul al carui nume L-a mirturisit (v. 8),
simbolizat prin conferlrea numelor divine (v. 12),
cane ne amintesc de numele noi luate de cetate in
onoamea impratilor divini. Ignatius a vizitat mai tlniu
cetatea, in drumul sau de la Antiohia spre Roma,
pentruamartiri7at,$iatrin\is0sc!is0arebisericii
din Filadela.
BIBLIOGRAFIE. W. M. Ramsay, The Letters zo the
Seven Churches ofmia, 1904, cap. 27~28; C. J. Hemer,
Buried History 11, 1975, p. 164-174.
Z
OI-4 !-91 P3?
FlLDE. (Ebr. :2, ,,dinte, sau s'enhabbfm (1 imp.
10:22; 2 Cron. 9:21) se credea ea are ndintele elefan-
tului (U00. dar s-ar putea sa insemne ,,1de i aha
nos, ca in Ezec. 27:15; cf. Acad. {in pin).
Fildqul eraAo form de exprimane a bogtiei, o
nota cle lux (1 lmp. 10:18-22; Apoc. 18:12; gr. ele-
phancinos). A fost folosit pentru tronuri $1 uneori era
acoperit cu aur (1 lmp. 10:18), mai era folosit pentru
paturi (Amos 6:4) i pentru mobilarea $i tapetarea
camerelor i palatelor, gum a fost casa de ldeg a lui
Ahab din Samaria (1 Imp. 22:39; cf. Ps. 45:8), un
lucru condamnat de Amos (3:15). Fildesul era folosit
cel mai adesea pentru confectionarea de obiecte mici
si pentru obiecte compuse, ind folosit pentru a simu-
la pielea omeneasca, si de aceea este folosit in acat
sens in poezie(C1nt. 5:14; 7:4; in ultimul pasaj, ,,tur~
nul de ldes ar putea sa e o referire la o localitate
specic.-1).
Majoritatea ldesului folosit in Siria $i Palestina
provenea de la elefantii sirieni (asa-numitii ,,e_lefanti
asiatici) (Elephas max-wrrus) care traiau in zona Eu-
fratului superior, pina cind au fost exterminati catre
srsitul mileniului 1 i.d.Cr. Alte surse au fost India, de
unde coltii de elefant (qamdz 3'6:-r) erau importati de
fenicieni cu corabii care navigau pe ocean (2 Cron.
9:17, 21) pina in Babilon (Ur); fenicienii isi decorau
corabiile lor cu placi de ldes (Ezec. 27:6); ldesul
era importat pe uscat din Sudan, prin Dedan, inArabia
centrala (v. 15). in excavatiile de la Alalah (Siria) au
fost gasiti cind colti de ldes.
La inceputul mileniului al 3-lea ldqul era folosit
pentru a sculpta gurine mici (zona Beerseba), capete
de animale (Ierihon) sau pentru incrustarea gurilor,
dupa modelul mesopotamian, in obiecte de lemn (El-
Jisr). In mileniul urmator comertul cu ldes a inilorit.
Colti de elefant sint prezentati in picturi egiptene si in
sculpturi asiriene ca trofee de razboi valoroase. Co-
mertul siro-fenician si breasla lucratorilor in lds,
sub inuenta egipteana, au cautat sa satisfaca cererea
cracinda de export in Asiria, folosind tehnici cum sint
incrustarea, aplicarea, ajurarea, placarea sau trafo-
rajul. Au fost gasite obiecte de rnobilier, in special
scaune, paturi, sicrie si eutii rotunde (casete), dintre
care unele indicau inuente straine in conceptie. De-
pozite remarcabile de ldes au fost dscoperite la Ras
Shamra si Meghido (cca 1200 i.d.Cr.) precum si la
Nimrud ('CALAH) in Asiria (cca 700 i.d.Cr.). In
perioada israelita, obiectele de 1ds_ descoperite la
Samaria si I-Iator atesta folosirea filds_ului pentru
rnobilier, de asemenea pentru plepteni pentru temei,
cutii pentru unguente, acoane si linguri omamentate
sprijinite pe gurine reprezentind fecioare. Vezi de
asemenea "'FEN1CIA, ARTE $1 ME$TE$UGURI.
BILBIOGRAFIE. R. D. Bamett, A Catalogue ofNim-
rud Ivories, 1975; "Phoenicia and the Ivory Trade,
Archaeology 9 , 1956, p. 87-97; J. V. si G. M. Crowfoot,
Early Ivoria from Samaria, 1938; I. J. Winter, ,,Phoe-
nician and North Syrian Ivory Carving in Historical
Context, Iraq 38, 1976, p. 1-22. DJ.W.
FlLE'1'- Un lnvatator reprezentativ pentru cei care
subminau doctrina crestina despre inviere (2 Tim.
2=17). ('[MENEU.) J.D.D.
FILIMON. Proprietarul sclavului *0nisim, a fost
aproape cu certitudine un locuitor din Colose (FILI-
MON, EPISTOLA CATRE, pentru alte pareri). Desi
Pavel nu a vizitat el insusiCo1ose (Col. 2:1), Filimon
pare sa fost convertit prin Pavel (Filim. 19) si a fost
un colaborator al lui (Filim. 1) - cind s-au aat amin-
doi, probabil, la Efes, capitala provinciei (cf. Fapt.
19:31). Arg-umentul lui J. Knox (care aplica Filim. 19
la Arhip), potrivit caruia Pavel ar fi considerat lucra-
rea oricarui colaborator ca si lucrarea sa proprie, nu
este sprijinit de Col. 1:7 .urm_, un verset pe care-l
citeaza, nici de Filim. 5 (,,am auzit de dragostea ta),
in care verbul este incompatibil cu cunoasterea lor
anterioara.
AIFIWA
FILIMON, EPISTOLA cA'mE.
I. Schita continutului
a. Intzroducere si salut (v. 1-3).
b. Multumire: teme introductive care urmeaza sa
e dezvoltate mai tirziu: dragoste, partasie (koinnia;
cf. koinonos, ,,parrene\*, in v. 17) si improspatare (cf.
v. 20) (v. 4-7).
c. Pledoaria pentru Onisim (v. 8~21).
d. Cerere de gazduire (v. 22).
e. Salutiri cle la prietenii lui Pavel (v. 23-24).
f. Binecuvintare (v. 25).
I1. Semnicatin epistolel
Cele mai vechi Iiste existente ale scrierilor pauline
(,,Canonu1 lui Marcion $i Fragmentul muratorian)
contin Epistola catre Filimon, chiar dac omit Epis-
tolele pastorale. In secolul al 4-lea au aparut
nu la adresa autenticitatii ei, ci pentru ca parea banala
(cf. Jerome, Preface to Philemon): majoritatea gene-
ratiilor, insa, au pretuit mai mult graria, tactul, afec-
tiunea si delimtetea semimentelor care caracteriaea-
za aceasta scrisoare scurta. Tertulian a remarcat ca a
fost singura Epistola pe care Marcion nu a contami-
nat-o prin ,,editare (Adv. Marc. 5. 21), si auten-
ticitatea ei nu a fost pusa niciodata la indoiala. In
ultimii ani a devenit un bastion al teoriei despre
scrierile pauline asociata cu numele lui E. J. Good-
speed si John Knox ("PAVEL, I11. cl ii); recunostinta
pentru interesul renascut pentru Epistola catre Fili-
mon si adoptarea citorva dintre sugestiile lor, nu
impune, insa, acceptarea reconstituirii lor care ate
foarte dubioasa.
11]. For-ma
Caracterul personal si neocial al Epistolei catre I-i_l_i-
mon (cf. Deissmann, LAE, p. 234 s.urm. si *EPISTOLA)
ar putea sa ne abata atengia de la alcatuirea ei extrem
de atenta si de la observarea formelor literare (cf
Knox, p. 18 s.urm.). Ar trebui observat de asemenea
ca Epistola are in vedere alit o biserica intrunita in
casa unui credincios, cit si oamenii crora le este
adresata (v. 2). Goodspeed si Knox accentueaza prea
mult rolul pe care trebuie sa-1 aiba biserica pentru al
convinge pe stapinul de sclavi ,,a faoa lucrul asteptat
de la un cregtin (Goodspeed, p. 118): in intreaga
epistola este folosita persoana a doua singular chiar
si in formula de salut; singura exceptie este in v. 22
(vizita dorita) si 25 (benedictia). Epistola aceasta ne
pemtite sa facem o comparatie cu scrisoarea lui 1g~
natius catre Polycarp, care este adrmata unui individ,
dar care contine frecvent pasaje la persoana a doua
plural, ceea ee denota ca ate avuta in vedere biserica.
Epistola catre Filimon are adrsata unui stapin de
sclavi, impreuna cu familia sa si biserica de care este
Iegat la fel ca i in Rom. 16:5; Col. 4:15. S-a facut
adesea comparatie cu scrisoarea lui Pliniu (Ep. 9. 21)
in favoarea unui libert care a gresit, dar care s-a cait.
IV. Scopul Q1 ocazia
Miezul Epistolei este apelul lui Pavel in favoarea unui
oarecare Onisim, un sclav din Colose (Col. 4:9) a carui
ARR
purtare este contrastata cu numele sau (,,folositor -
unjoc de cuvinte in Filim. 10-11). Se pare ca Onisim
l-a furat pe stapinul sau (v. 18) si a fugit (15 - nu este
prea explicit). lntr-un fel oarecare - poate prin con-
wtiteanul sau spam (Col. 4=12) - el a ajuns in
contact cu Pavel care era in inchisoare si Onisirn a fost
transforrnat in rnod radical. Nu numai atit, dar s-a
dezvoltat 0 afectiune puternica intre Pavel si noul sau
,,u, in care veteranul a vazut un potential mare.
Potrivit legii din vremea aceea, stapinul putea
folosi impotriva lui Onisim aproape orice mod de
razbunare: socieratea grecoromana nu s-a eliberat
niciodata de fobia unui razboi contra sclavilor si chiar
un stapin bun, in conditii obisnuite, putea crede ca
ate datoria sa fata de societate sa pedepseasca exem-
plar pe un sclav fugar. Pedepse infricosatoare ii ame-
ninrau si pe cei care adaposteau pe fugari (cf. P. Oxy.
1422). Acesta ate punctul in care Pavel pledeaza
inaintea fratelui sau (7, 20), rare sa-i porunceasca, ci
rugindu-l (8-9) P8 Stapin s5 primeasci inapoi pe Oni-
sim asa cum I-ar primi pe Pavel insusi (17), si se
angajeaza solemn sa ia asupra lui datoriile sclavului
(18-19).
Dar probabil ca Pavel cere mai mult decit indurare.
Knox arata ca parakaleo u.rrnat de peri (ca in v. 10)
inseamna de obicei, in greaca de mai tirziu ,,a cere si
nu ,,a pleda pentru (cineva). Pavel l-a pretuit mult pe
Onisim; plecarea lui i-a produs o mare durere; si daca
nu ar fost necesara obtinerea permisiunii stapinului,
ar fi preferat sa-I tina cu el (11-14). Sensul cererii lui
Pavel este ca Onisirn sa e eliberat in seama lui Pavel,
pentru slujire De aici incolo el s-ar aa intr-
o pozitie incomparabil mai apropiata decit aceea de
slujitor (15-16). in orice caz, sdm ca Filimon da-
toreaza convertirea sa lucrrii lui Pavel (19).
Pavel are in tnchisoane (9-10): ocazia este aceeasi
indicata in Coloseni, deoarece Onisinr urmeaza sa-l
insoteasca pe Tihic, purtatorul acelei scrisori (Col.
4:9). Echipa lui Pavel din Filim. 23 are aceeasi ca in
Col. 4:10-14, cu exceptia lui Isus lust (afara de cazul
ca este 0 omitere a unui scrib; cf E. Amling, ZNW 10,
1909-10, p. 261). Locul atentiei va fi decis pe baza
unor in.formap'i din afara acatei epistole: altema-
tivele sint Roma, in prima intemnitare (cca 62 d.Cr.)
sau Efes (cca 55 d.Cr.) (*PAVEL; CRONOl.OGlA NO-
ULUI TESTAMENT). Oricare dintre aceste cetati 1-ar
auas pe Onisim. Efesul era aproape de casa, dar
sucient de mare incit sa se piarda in cetate; Roma era
un loc deadapost pentru oameni stramutati din toate
locurile. In orice caz, ate asteptata eliber-area si o
calatorie in tinutul lui Filirnon, in viitoml previzibil.
Exist! alte legaturi cu Epistola am Coloseni. Col.
3:22 s.urm. (cf. Efes. 6:5-9) ar putut fi scris cu greu
rare Onisim si rm sa avem in gind efectul posibil al
carierei sale. Tbtusi, Knox si Goodspeed au prea putine
motive ca sa asocieze insrcinarea data lui Arhip si
,,Epistola de la Iaodicea (Col. 4:16-17) cu cazul lui
Onisim. Knox lnsusi a respins sugestia lui Goodspeed
ca stipinul lui Onisirn locuia in Laodicea (p. 40
s.urm.), dar sugatia lui ca Filimon a primit scrisoarea
in calitate de supravaghetor (laodicean) al bisericilor
din Valea Lycus si ca Arhip din Colose era staplnul
sclavului si principalul adresant, nu ate o sugestie
mai buna. Ea cere o interpretare nefireasca a adrsei
si acorda o pondere prea mare citorva cuvinte (de ex.
,,tovarasu1 de lucru si ,,tovarasu1 cle lupta, in v. 1 si
2). Nu se stie daca epistola mentionata in Col. 4:16 a
fost Epistola catre *Efeseni sau o alta epistola necu-
noscuta, dar nimic nu sugereaza ca a fost Epistola
cdtre Filimon (*APFlA; "ARHIP; "ONlSlM; FILI-
MON).
BIBLIOGRAFIE. Comentarii (impreuna cu Colo-
seni) asupra textului gr. facute de J. B. Lightfoot3,
1879; C. F. D. Moule, 1957; cu privire la textul engl.
vezi I-I. C. G. Moule, CB, 1893; J. Knox, IE, 1955; I-I.
M. Carson, TNTC, 1960; R. P. Martin, NCB, 1974; E.
J. Goodspeed, INT, 1937, p. 109 s.urm.; J. Knox,
Philemon among the Epistles ofPaulz, 1959; F. F. Bruce,
BIRL 48, 1965, p. B1-97.
A.F.W.
FILIP (gr. phillippos, ,,iubitor de cai"). Scriitorii NT
mentioneaza patru persoane care poarti acest nume.
1. Un u al lui Irod cel Mare si Mariamne, ica lui
Simon, marele preot. Pentru o vreme el a fost als sa-l
urmeze la tron pe Antipater (Jos., Ant, 17. S3), dar
acest aranjament a fost revocat de testamente intoc-
mite mai tirziu si el a trait ca un cetatean de rind. A.
H. M. Jones (The Herods of.ludea, 1938, p. 176n.)
sustine ca numele lui a fost Irod, nu Filip. (Jos., Ant.
18. 137, 11 numeste Irod, dar atit de multi membri ai
familiei Irod purtau acest nume incit era aproape
obligatoriu sa aiba inc un nume.) Sotia sa, "Irodiada,
mama lui Salome, l-a parasit ca sa traiasca cu Irod
Antipa, fratele vitreg al lui Filip (Mat. 14:3; Marcu
6:17; Luca 3:19).
2. Un ual lui Irod cel Mare de la a cincea sa sotie,
Cleopatra din Ierusalim; Jos., Ant. 17. 21 spune ca
acat Filip a fost crescut la Roma. Prin decizia lui
Augustus cu privire la testarnentul controversat al lui
Irod, Filip a primit tetrarhia Galauntis, Trachonitis,
Auranis, Batanaea (Jos.) si Iturea (Luca 3:1). El a
domnit 37 de ani, pina la moartea sa in iama anului
33/34 d.Cr. si s-a deosebit de rudele sale prin faptul
ca a domnit cu cumpatare si dreptate (Jos., Ant. 18.
106). La moartea sa teritoriul a fost inclus in provincia
Siria pina in anul 37 d.Cr. cind irnparatul Gaius Cali-
gula l-a dat lui Agripa (Irod din Faptele 12:1, 19-23),
ul lui Aristobulus si nepotul lui Irod si Mariarnne.
Filip a reconstruit Panias (localitatea rnoderna Ba-
nyas) si a numit cetatea Cezarea lui Filip (Mat. 16:13;
Marcu 8:27) cit si Betsaida Iulia (Jos., Ant. 18. 28; BJ
2. 168); arnindoua aceste mune indica simpatja sa
pro-romana. El a fost cel dintii print evreu care a
imprimat capul irnparagilor romani pe monedele sale.
Ell s-a casatorit cu Salome, fiica "Irodiadei, si nu a avut
copii (Jos.,Ant. 18. 137).
3. Filip apostolul a fost chemat sa-L urrneze pe Isus
a doua zi dupa chemarea lui Andrei si Simon; el a avut
un rol important in aducerea lui Natanael ca 55-L
urmeze pe Isus (loan 1:43-46). Era din *Betsaida
(Ioan 1:44): aceasta era Betsaida Galileii (Ioan 12:
21), cetatea natala a lui Andrei si Simon, si se crede
ca a fost un sat de pescari pe malul de V a1 lacului. In
listele de apostoli din Mat. 10:3; Marcu 3:14; Luca
6:14 este al cincilea in ordinea apostolilor si Bar-
tolomeu este al saselea; in Fapt. 1:13 este al cincilea,
dar Toma este al saselea. Singurele texte care il men-
tzioneaza in NT ne spun despre incapacitatea lui de a
sugera lui Isus cum sa hraneasca pe cei 5.000 (Ioan
6:5), aducerea grecilor la Isus (loan 12:21 s.urm.) si
cererea adresata lui Isus de a-L vedea pe 'Iat5l (Ioan
14:8). Papias 2.4 se refera la el ca ind unul dintre
presbyteroi (vezi mai jos).
 |r0dcelMare c @ Doris c Q Mariamnell
(M a t. 2:1-22;
. Luca 1:5y ~ 4
Andpazer IROD-FIUP c.Henodias
(Mal. 14:3; Marcu 6:17; (Mat. 14:3)
Luca 3:19)
-II _..__c.@_____'
Salome _ __ _ _ _
c. = castorii
Doi dintre membriifamiliei lui Irod, porrivic NT, S-011 numit Filip. Arbore genealogic simplicat.
4. Filip a fost unul dintre cei ,,$apte care au fost
alqi ca slujitori (primii ',.cliaconi) ai bisericii din
Ierusalim (Fapt. 6:5). in urma pexsecugiei bisericiieare
a urmat dupa martirizarea lui $tefan, el a dus Evan-
ghelia in Samaria, unde lucraraa lui a fost binecu-
vintata (Fapt. 8:5-13) i apoi a fost trimis spre S, pe
drumul care duce de la Ierusalim la Gaza, ca s5-l
conduc la Cristos pe famenul etiopian (Fapt. 8:26-
38). Dupa acest incidentel a fost dus de Duhul la Amt,
cetatea listean-E Mdod, gi de acolo a desfagurat o
lucrare itineranti pin cind a ajuns la portul Cezaxea
(Fapt. 8:39-40), unde se pare ca s-a stabilit (Fapt.
21:8). El a fost cunoscut ca ,,evangl1elistul, probabil
pentru a-l distinge de Filip apostolul (3., mai sus), gi
a avut patru fiice care erau profetese (Fapt. 21:9).
Luca face eformri aici ca sa faca distincpie inn-e Filip
evanghelistul i Filip apostolul. EUSbi\5 (EH 3. 31 ;
5:24) citeazi de doua ori pe Polycratea care se refera
la Filip, ,,unul dintre cei doisprezece apostoli i doua
fete fecioare in virsta care au fost ingropate la Hiera-
polis, iar o alta ma a fost ingropat la Efes. Poate ca
aceasta a fost mengionara in 3. 30 (un citat din Cle-
ment din Alexandria, cane s-ar putea sa foloseasc aici
pluralul intr-u.n sens vag), unde ni se spune ca s-a
cstorit. Papias este citat de asemenea (EH 3. 39), cu
afmnapia ch ,,apostolul Filip i icele sale au trait la
I-lierapolis gi icele sale i-au fumizat informagii. Un
citat din Dialogul lui Gaius gi Proclus, in Eus. EH 3. 31,
care ann ca mormintul lui Filip i al celor patru ice
ale sale care au profet poate vazut la Hierapolis,
este urmat de o referire la Fapt. 21:8-9, i arata ca
istoricul a facut confuzie intra Filip apostolul gi Filip
evanghelisml. Este foarte probabil ca at apostolul cit
gi evanghelisrul sa fi avut ice i acest fapt a putut
c @ Malthace
(Q claw
deJcrusal|m
Axc elau nod Map; c. Final Hera: P
(Mat. 2:22) (leu-H-hug) 0 I UL
(Mat. 14:1 5.urm..~ [Luse 3 ; 1)
Marcu 6:14 $.urm.;
Luca 9:7-9; 23:7)
II
u-@C . - _ _ _- \nnIl l
duce la confuzie. Lighrfoot (Colossians, p. 45 .un'n.)
are probabil dreptate cind suaiine ci Filip apostolul
este cel care a murit la Hierapolis.
Papirusurile dacoperite la Nag Hammadi (C1-IE
NOBOSKION) au scos la lumin 0 scriere apocrif:
Evanghelia dup Filip; vezi R. McL. Wilson, The Gospel
of Philip, 1962.
D.H.W.
FIIJPI. in cursul caltoriilor sale apostolice Pavel a
primit inn-o viziune o invitagie de la un om din Mace-
donia care l-a mgat: ,,'ll'eci in Macedonia i ajuta-ne
(Fapt. 16:9). Pavel a interpretat aceata cerere ca o
chemare din partea lui Dumnezeu $i imp:-euna cu
insogitorii si an plecat cu corabia la Neapolis, portul
cetagii Filipi, la 13 km S de cetate, care era punctul
terminus la Via Egnatius, un drum militar care lega
Roma cu Rasritul, ind o cale de comunicatie impor-
tanta.
Sosirea la Filipi este maxcat in Fapt. 16:12 de o
descriere a ceti: "Cea dintii cetate dint:-un yinut al
Macedoniei gi o colonie roman. Putem urmiri eta-
pele prin care cetatea a atins rangul acestei descrieri
nobile.
Oraul i-a primit numele de la Filip Macedonea-
nul, care l-a cucerit de la tasieni prin anul 360 i.d.Cr.
El a max-it agezarea gi a forticato penu-u a apra
frontierele impotriva tasienilor. in vremea aceasta s-a
dezvoltat mineritul aurului i au fost barute monede
de aur cu numele lui Filip devenind general recunos-
cute. Dup batalia de la Pydna in 168 i.d.Cr. oraaul a
fost anexat de romani; cind Macedonia a fost impar-
gita in patru sectoare administrative, Filipi a fost in-
Arn
clusa in primul dintre ele. Asst fapt sprijina o pur
punere de a citi priitis in loc de pr5tE in Fapt. 16:12,
aaumasugex'atF.FieldicumaacceptatF.Blass,
care a expliat termenul prin aceasta referire la impar-
tirea Macedoniei in patru districte facuti de Aemilius
Paullus in 167 i.d.Cr. (Livy, 45. 17-18, 29); vezi
comentariile la Faptele Apostolilor, de H. Conzelxnann
5i E. Haenchen, ad. loc. Daca acceptim aceasta va-
riant modicata, versetul devine: ,,O cetate din pri-
mul district al Macedonia. Daci textul nu ate schim-
bat, pretentia oetatii Filipi de a "Principala cetate a
districmlui poate acceptata numai inn--un sens
general, aaa cum observa A. N. Shexwin-White (R0-
man Society and Roman Law in the New Tmtament,
1963, p. 93 .urm.). Comentariul lui Luca at putea 5:
reecte intenesul lui special pentru aceasta cetate,
care se poate sa fost cetatea lui natala.
in anul 42 i.d.Cr. a avut 10 faimoasa batalie de 1.-1
Filipi, cind Antoniu ai Octavian au luptat impou-iva lui
Brutus $i Cassius. Dupa aceasta data cetatea a fost
mirit, probabil prin sosirea coloniatilor; titlul C010-
nia lulia ate atestat in perioada aceasta. Proeminenta
cetai a crscut $i mai mult dupa batalia de la Actium
in 31 i.d.Cr., in care Octavian a infrint fortele lui
Antoniu $i Cleopatra, iar oraaul a primit ,,un grup de
colonhti italieni care au fost de partea lui Antoniu i
au fost obligati sa renunte la pamintul lor in favoarea
vetei-anilor lui Octavian (Lake gi Cadbury, p. 187).
Augustus a dat oragului titlul bine cunoscut:
C0l(onia) Iu1(ia) Aug(usta) Ph|'1ip(pensis), care a apa-
rut pe monede. Dintre toate privilegiile pe care le
conferea acest titlu, cel mai pretios era ,.dreptul italic
(ius Iuzlicum). Acsta le conferea colonigtilor aceleaei
dxepturi i privileg-ii ca ei cum cetatea lot at cut
parte din pamintul italian.
Mind:-iacivicialipeni1or(careinsc1-isoexealui
Pavel - 4:15 - primesc echivalentul numelui lor latin
Philippaues) ate 0 trisatura caracteristica a nata-
tiiuiii din Faptele $i apare din nou in aluziile pe care
le face apostolul in Epistola. mi Fapt. 1e=21; qt
16:37. Sint folosite nume ociale (duoviri in 16:20,
22, ,,lictori in 16:35). Cuvintul gr. tradus ,,nu: sa
m )udeca1_:i in 16:37 probabil ca teflecta expresia
latini re incognita sau indicm cause, adica, Jeri exa-
rninaxe. ln scrisoarea catre biserica din Filipi sint
doua pasaje, 1:27 $i 3:20, care vorbesc dapre ,,ceta-
tenie, un termen care va fi avut un apel special pentru
cititori; iar virtupile enumerate in 4:8 sint cele pe care
romanii le apteciau in mod deosebit.
Dupa prima vizita a apostolului, in care a predicat,
a fost intemnitat ai eliberat, contactele sale cu aceasta
cetate sint deduse din Fapt. 20:1, 6; 1 Tim. 1:3.
BIBLIOGRAFIE. Detalii istorice sint fumizate in
BC, 1, 4, 1933, ad l0c.; R. P. Martin, Philippians, NCB,
1976, lntroducere, sectiunea 1, care descrie cadrul
relig-ios al cetapii in perioada cind a sosit Pavel acolo;
pentru infonnatii arheologice, vezi P. Collart, Philip-
pa, ville de Macdonie, 2 vol., contine fotograi 5i text,
1937; putem mentiona de asemenea W. A. McDonald,
BA 3, 1940, p. 18-24. R.P.M.
FILIPENI, EPISTOLA ckms. Biserica an Fili-
pi a Iuat inta in timpul celei de-a doua cilatorii
misionane a apostolului, relatata in Fapt. 16:12-40.
Epistola lui Pavel catre aceasta comimitate creetini a
fost considexata intotdeauna ca o comunicare per-
sonala plina de sensibilitate, ds_i exista 0 schimbare
de ton la inceputul cap. 3.
I. Schlta continutului
a. Salutri (1:1-2).
b. Multumirile Qi convingerea lui Pavel (1:3-7).
c. O rugaciune apostolici (1:8-11).
d. Marea ambitie ei bucuria lui Pavel (1:12-26).
e. lndemn gi exemplu (1:27-2:18).
f. Planuri de viitor (2:1930).
g. Marea digresiune (3:1-21).
h. lncurajari, aprecieri $i salutari (4:1-23).
ll. Data $1 locul scrieri!
Din relatarea vietii lui Pavel in Faptele Apostolilor
cunoagtem numai trei intemnitari (16:23-40; 21:32-
23:30; 28:30) i scrisoarea aceasta a fost scrisa in
timpul unei intemnitari (Filip. 1:7, 13-14, 16). Este
evident ca nu a putut scrisa in timpul primei intem-
nitarhlaprima vedereseparecaavemdealsintre
intemnitarea la Cezareea 5i detentia de 2 ani de la
Roma.
a. Ipoteza ,,Cezareea
Aceasta ipoteza dateaza din 1799 cind a fost propusa
de 1-1. E. 0. Paulus. in sprijinul acatei teorii a venit
mai tixziu, in mod surprinzator, E. bohmeyer in com-
entariul lui Meyer, i exista alte citeva studii sugative
(vezi Martin, Philippians, Nay, 1976, p. 45-48) in
sprijinul acestei incadrari a epistolei. Teoria cu privire
la cornpunerea in timpul intemnitirii la Ceza-
reea contine citeva dicultati, care pot formulate in
felul urmator:
1. lntemnitarea din Fapt. 23:35 nu sugerea mar-
tirajul iminent despre care bohmeyer sugereaza <-A
are tema dominanta a intregii scrbori (vezi analiza
epistolei pe care 0 face in acqti tenneni, p. S .un-n.).
2. Marimea gi timpul comunittii cneetine din locul
intemnitarii nu se potriveete cu ceea ce gtim dapre
biserica din Cezareea (1:14 .urm.), aea cum indica
Moffatt (An Introduction to the Literature of the New
Testament, 1918, p. 169).
3. in Fapt. 23-24 apostolul aatepta sa plece la
Roma, dar aceasti dorint nu este indicata deloc in
Filipeni; climpotriva, Pavel agteapta sa viziteze din nou
Filipi (2:24 .u.rm.).
b. Ipoteza Remand
Altemativa proptsa este ca scrisoarea a fost scrisa i
trimisa in timpul intemnitarii apostolului in Roma;
aceasta tatnine teoria traditionala gi are multi adepti.
Exista multe dovezi in favoarea ei:
1. Aluziile la praezorium (1:13) i la ,,casa Ceza-
rului (4:22) corespund cu detaliile istorice despre
intemnitarea in Roma, oricare at sensul pnecis al
acator termeni.
2. Gravitatea acuzatiei 5i verdictul care era atep-
tat (1:20 .u.rm.; 2:17; 3:11) sugereaza ca viata lui
Pavel era in cumpana, ind judecat de tribunalul
suprem ale carui decizii nu mai puteau ti contstate.
Se arma ca aceasta dovada arata ca judecata nu se
putea sa aib loc la un tribunal provincial, deoarece
chiar daca verdictul era nefavorabil, el mai avea un
,,atu (ca sa folosirn expresia lui C. H. Dodd) i putea
contsta sentinta locala, transferind cazul la Roma.
lmposibilitatea sa de a se folosi de acest mijloc, dove-
date ca nu apelul sau l-a purtat spre cetatea im-
periala.
3. Biserica din Roma se potrivate, ca marime si
influenta, cu referirile din 1:12 s.unn., care indica 0
comunitate marina de marime considexabila.
4. Potrivit adeptilor acestei teorii, lungimea intem-
nitarii ate sucienta pentru a pennite clatoriile men-
tionate sau subintelae in epistola. Lucrul acata, insa,
ate discutabil.
5. Exista o martuxie indirecta cu privire la pro-
venienta tomana a Epistolei din pnologul Marcionit la
epistola, care spune: ,,Apostolul ii lauda din Roma, din
inchisoare, prin Epafrodit.
Exist insa si anumite dicultati cu privire la a-
ceasta conoeptie veche si unii cercetatori ezita sa o
accepte. A. Deissmann se pare ca a fost cel dintii care
a formula! acate indoieli, si le putem exprirna astfel:
1. Deissmann a an-as atentia asupra faptului ca
mentionaxea calatoriilor spre si dinspre locul intem-
nitarii sugereaza ca locul nu se poate sa fi fost departe
de Filipi. S-a sugerat ca ,,acele caltorii enorme, cum
le-a numit el, sint greu de incadrat in cei 2 ani ai
intemnitarii la Roma.
2. in afara de aceasta, situatia reflectata in scri-
soare, cu iminenta martirajului pmfilindu-se amenin-
tator, nu corespunde cu libertatea relava si cu atmos-
fera relaxata din Fapt. 28:30-31. Daca scrisoarea a
provenit din timpul acelei detentii ate necaar sa
postulam 0 schimbare nefavorabila in relatiile apos-
tolului cu autoritatile, care a dus la 0 inrautatire a
starii si perspectivei sale.
3. 0 critica important a teoriei traditionale este
bauta pe 2:24, care exprima speranta ca daci apos-
tolul v-a eliberat, ii va vizita din nou pe filipeni si va
relua luerarea sa misionari si pastoral in mijlocul lor.
Aceasta ate o informatie importanta din scrisoare,
deoarece stim din Rom. 15:23-24, 28 ca in vremea
aceea el considera ca lucrarea sa misionari in E era
incheiata si el si-a indreptat privirile spre V, in special
spre Spania. Daca scrisoarea provine din Roma (adica,
daca ate scris dupa ce s-a scris Rom. 15) ate necaar
sa credem ca a intervenit u.n lucru care l-a determinat
sa-si schimbe planurile. De fapt, aceasta posibilitate
nu ate de neconceput, asa cum stim din deplasarile
sale la Corint; totusi, faptul acata arata ca teoria
Roma nu ate lipsita de deciente.
Q. Ipoteza efmeand
ln locul epistolei in Roma, s-a sugerat ca scri-
soaxea ax fost scrisa in timpul unei presupuse de-
tentii in Efa. Dovezile pentru aceasta intemnitare sint
bazate pe deductii si de aceea sint lipsite de putere de
convingere; dar cercetatorii care o sprijina consider
ca plasarea Epistolei in aceasta perioada a vietii lui
Pavel ax usura dicultatile pe care le inmpina teoria
scrierii epistolei in Roma. De exemplu, vizita inten-
tionati la Filipi at avut loc in Fapt. 20:1-6, iar
deplasarile lui Timotei ar urma de asemenea nata-
tiunea din Faptele Apostolilor. W. Michaelis, care a
fost consecvent in promovarea teoriei scrierii epistolei
in Efes arata convingator cum, in aceasta teorie, de-
plasarile mentionate in Faptele Apostolilor si cele din
Filipeni se potxivac la fel ca si bucatile unui mozaic.
Distanta mai mica dintre Filipi si Efa face calatoriile
mai probabile in cadrul dat si in acelasi timp exista
dovezi scrise care sa satisfaca cerinta din 1 :13 si 4:22.
21,.
Efesul a fost centrul administrativ al provinciei Asia si
de aceea aici s-ar gasit un praetorium.
Principalele dicultati care stau in calea acceptarii
acatei teonli noi sint urmatoarele:
1 . Caracterul ei speculativ. lntemnitarea in Efa nu
poate dovedita dintr<> sursa directa, desi exista
atestari indirecte ale ei, in special in 1 si 2 Cor.
2. Absenta oricarei mentionari a problemei care
(se sustine) trebuie sa preocupat mintea apostolului
in perioada sugerata, adica, sningerea de ajutoate
pentru bisericile din Iudeea.
3. Probabil ca cea mai puternica obiectie ate
incapacitatea teoriei de a explica de ce, daca Pavel a
fost in pericol in Efes, Pavel nu s-a folosit de dreptul
sau de cetatean roman de a se elibera si de a face apel
la impirat pentru a fijudecat la Roma. Aceasta pOSibi-
litate nu ate mentionata in scrisoare.
Prin urmare, concluzia noastra trebuie sa-i deza-
mageasca pe cei care au asteptat un raspuns ferm.
Dupa panerea noastxa dovezile sint impirtite si nu ate
posibil 55 luam 0 decizie nala. Scrietea Epistolei din
Roma poate fi acceptata cu rezerve si cu una sau doua
indoieli care persista. lpoteza ei din Efa at
trebui sa e sucient de putemica pentru a schimba
parerea veche de secole si nu reusate sa faca aceasta,
dai exista multe puncte in favoarea ei; daca at fi
ancorata mai putemic cu dovezi directe ar gasi mai
mult sprijin. Tbtusi, majoritatea parerilor entice in-
clina in favoarea datarii in perioada in care Pavel se
aa in Efes (vezi Martin, op. cit, p. 36-S7). ("'PAVEL.)
III. Unitatea Epistolei
in istoria ei textuala, epistola este cunoecuta numai ca
0 unitate completa; dar exista mai multe sugatii care
contesti unitatea ei, in special pe baza
bruste de ton, stil si continut la inceputul cap. 3.
Explicatii ale acatei schimbari bruste sint date in
sectiunile ,,Interpolare si ,,lntrerupere.
Q. Interpolare
In aceasta teorie, modvul bruste in 3:1b
este ca acat verset introduce un fragment interpolat
dintr-o alta scrisoare a lui Pavel care a ajuns sa e
combinata cu Epistola canonica. Exista prea putina
unanimitate cu privire la locul unde se sxsate inter-
polarea, daca ate 4:3 (vezi K. Lake), 4:1 (A. H.
McNei.le - C. S. C. Williams, F. W. Beare) sau 3:19 (J.
H. Michael). Beare considera ca scrisoarea ate un
document compilat, alcatuit din trei elemente: o scri-
soare de multumire pentru danil trimis de lipeni prin
Epafrodit (4:10-20); un fragment interpolat care de-
masca invatatura falsa a misionarilor evrei si antino-
mianismul crestinilor ne-evrei (3:2-4:1) si care ar
putea adresata unei alte biserici decit Filipi, asa cum
a propus mai demult J. H. Michael; iar scheletul
Episto1ei(1:1-3:1;4:2-9, 21-23), ate prlvit ca ultima
dintre scrisorile lui Pavel care s-au pstrat si, intr-un
sens, maajul sau de rmas bun pentru biserica
tanta de pe pamint. Aceasta analiza are citeva variante
(pentru detalii vezi Martin, op. cit., p. 14-21) dar in
general impartirea principali in trei fragmente ate
mentinuti. Pentru 0 aparare convingatoaxe a unitatii
vezi R. Jewett, NovT 12, 1970, p. 40-53.
b. fntrerupere
Schimbarea brusca de stil si perspectiva poate fi expli-
cata mai plauzibil printr-0 intrerupere a apostolului
cind a dictat scrisoarea, asa cum a sugerat Lightfoot.
Vezi de asemenea E. Stange, ,,Diktierpausen in den
Paulusbriefen, in zzvw 1s, 1917-1a, p. 11s s.ium.
in aceasta interpretare, 321a ate menita sa fie
incheierea Pavel are tulburat de vestile neli-
nistitoare pe care le-a primit si de aceea schimbe
subiecml si dicteaza un avercisment vehement. ,,Aee-
leasi lucruri ate un termen care private spre viitor,
spre indemnul series la veghete impotriva iudaiza-
torilor care vor veni. Vezi V. P. Furnish, NTS 10, 1963-
64, p. 80-88.
Prin urmare, integritatea trebuie accep-
tata,cuo re1.ervaposibilacuprivirela2:5-11,unpasaj
pe care unii il considera 0 compozitie pre-paulina sau
post-paulina, in timp ce F. W. Beare deschide un teren
nou cu presupunerea ca aceasta sectiune isi datoreaza
originea unui scriitor ne-evreu necunoscut care a fost
sub influenta lui Pavel in timpul vietii apostolului.
Pavel a acceptat aceasta scriere si a aprobat-o prin
includenea ei in Epistola. Exista 0 discutie completa
cu privire la autorul si provenienta imnului Cristologic
din 2:5-11 in monograa autorului acatui articol;
vezi mai jos.
IV. Ocazia Q1 scopul scrierii Epistolei
Cel mai evident motiv pentru scrierea scnso'rii poate
ii gasit in situatia lui Pavel ca detinut si dorinta lui de
a-i recomanda bisericii pe colaboratorii sai, Timotei si
Epafrodit. Pavel sctie ca si cum ar vrut sa prega-
teasca driunul pentru sosirea acestor colaboratori si
in special pentru a dezarma orice critici la adresa lui
Epafrodit (cf. 2:23 s.urm.).
Exista de asemenea o nota de multurnire pentru
danil lipenilor, la care face aluzie in citeva locuri
(1:5; 4:10, 14 s.urm.). Este evident ca acat dar a fost
trimis prin Epafrodit si Pavel isi exprim recunostinta
atit pentru dar cit si pentru prezenta maagerului lor
(2:25).
Bte clar ca Epafrodit a adus si vati dapre diferite
probleme care au apirut la Filipi, in special stirea
tulburatoare dapre lipsa de unitate dintre membrii
bisericii. Lucrul acata ate clar din 2:2-4, 14; 4:2,
unde sint numiti cei care se certau si, poate, din 1:27.
Pavel ii mustra blind pentru aceasta si ii cheama la
impacare in Domnul.
O alta sutsa de confuzie in biserica se pare ca a
fost existenta si inuenta unui grup ,,perfecp'onist. Pe
baza contra-argumentelor lui Pavel exista temeiuri $5
credem ca ideea lipenilor dapre a fi ,,perfect era
bazata pe o escatologie gnostica in care a fost eli-
minate speranta de viitor a crestinului si a fost trans-
ferata intr-0 experienta din prezent. Raspunsul lui
Pavel in cap. 3 ate o combatere directa a acatei idei.
(Pentru detalii, vezi Martin, op. cit., p. 22-34).
Lucrarea cratina de la Filipi se pare ca a fost
obiectul persecutiei si tinta atacu.rilor din partea lumii
din afara. Exista o aluzie directa la ,,dusmanii bisericii
(1:28) si se face o dacriere a tipului de societate in
care biserica a fost chemata sa traiasca si sa depuna
marturie despre Cristos (2:15). Aceasta ate cauza
chernarii repetate la statomicie (1:27; 4:1). Un alt
motiv pentru aceasta scrisoare poate ii lucrarea de
incurajare, da_i interpretarea data de Lohmeyer intre-
gii Epistole ca un ,,tractat pentru martiri ate oare-
cu.m deplasata.
V. Valoarea Epistolei
Pot mentionate doua caracteristici remarcabile ale
epistolei. In primul rind, Epistola ctre Filipeni va
rarnine intotdeauna ca un tribut la atitudinea apos-
tolului fat de sufexinta sa. Prin harul lui Dumnezeu
el ate in stare s se bucure in cele mai dicile impre-
ju.raridi.ninclus0are',onca'xearsoartalui.Chemarea
lui constanta la bucurie (cuvinml ,,bucurie si formele
inrudite sint intilnite de 16 ori) ate 0 caracteristica
distinctiva, asa cum a remarcat Bengel in expraia sa
celebra: ,,Summa epistolae: gaudeo, gaudete. Iar se-
cretul acelei bucurii ate partasia cu Domnul care ate
centrul viei_1'i lui, indiferent ce ar aduce viitorul (1 :20-
21).
ln al doilea rind, ma 0 introducere 1.. Epistola nu
ar completa are 0 referire la pasajul mire; din
2:5-1 1. Aici gasim locm classicus al doctrinei lui Pavel
dapre persoana lui Cristos si dapre natura si scopul
cratine, si pentru acat motiv Epistola catre
Filipeni va ramine intotdeauna pe primul plan al
studiilor pauline, cu vreme scrierile marelui apostol
vor continua sa atraga atentia cercetatorilor.
BIBLIOGRAFIE. De la data cind au aparut comen-
tariile autonilui articolului de fata (TNTC, 1959) si ale
lui F. W. Beare (1959), au fost facute studii de K. Barth
(E. T. 1962), K. Grayston (CBC, 1967) si J. L. Houlden,
Paul's Letter from Prison, 1970. Comentariul lui R. P.
Martin (NCB, 1976) este cea mai recent publicatie.
Cu privire la 2:5-11, cartea lu.i R. P. Martin Carmen
Christi, 1967, incearca sa treaca in revista parerile
teologilor, iar o expunere de intera general se gasate
in Broadman Bible Commentary, voi. 1 1, 1971 (F.
Stagg).
R.P.M.
FILISTENI. FXLISTIA.
1. Numele
in V'I' numele listenilor ate scris pli.stL de obicei cu
articol hotarit, si cel mai fteevent apare in forma de
plural, pl|'.stfm (rareori pli.s'tiyyfm), in general Fara
articol. Teritoriul pe care l-au ocupat era cunoscut sub
numele de ,,tara listenilor ('eres p'li.tim) sau Filistia
(p'le'eQ. Dela acestea deriva numele modern ,,Pales-
tina. In LXX cuvintul ate redat in diferite moduri:
Phylisrieim (mai ala in Pentateuh, Iosua si Jude-
catori), HellEnas (ls. 9:12 (11, ebr.)) si allophylos, -oi
"strain" (dar nu in Pentateuh sau Iosua). Probabil ca
numele trebuie identificat cu prst in textele egip.
(pentru scrierea numelor straine scrierea hieroglica
foloseste r pentru sunetul I, care nu ate reprezentat)
si palascu, in inscriptiile cuneiforme asiriene.
11. in Biblie
a. Originea
Filistenii se trag din Casluhim. ul lui (Egipt),
ul lui Ham (Gen. 10:14; 1 Cron. 1:12). Cind ei au
aparut mai titziu si s-au confruntat cu israelitii, ei au
venit din "Caftor (Amos 9:7).
b. in timpul Patriarhilor
Avraam si Isaac au avut de-a face cu un listean,
Abimelec, regele Qherarului, si cu generalul sau Picol
(Gen. 20-21; 26). In timpul monarhiei listenii au fost
agresivi in mod aproape proverbial, dar Abimelec a
fost u.n om rezonabil. El a adoptat multe obiceiuri ale
a purtat un nume semitic si a facut un legamint
cu Isaac.
c. Pe vremea Exodului si a Judecdtorilor
Cind israelitii au parsit Egiptul, listenii ocupau in
mare masur sia de coasta dintre Egipt si Gaza si
israeligii trebuiau as faca un ocol pentru a evita "dru-
mul cane di in {am listenilor (Exod. 13:17). Sec-
giuneaadiacenti Mediteranei a fost numita de fapt
Marea Filistenilor (Exod. 23:31). Se praupune ca
listenii din aceasta regiune sint numigi caftorimi in
Deut. 2:23.
nu an avut de luptat cu listenii in Ca-
naanintimpul Cuoeririi, darcindlosua aajunsbatxin,
listenii locuiau in cinci cetaiiz Gaza, Ascalon, Mdod,
Ecron $1 Gat (Ios. 13:2-3). lncepind din aceasta pe-
rioada lktenii an fost folosigi de Dumnezeu timp de
multe genaagii penu-u a-i pedepsi pe israeliyi (Jud.
3:2~3). $amgar baa Anat i-a rspins pentru o vreme
(Jud. 3:31), dar listenii au continuat s exemite
presiuni dinspre dmpia de coasta i israeligii au adop-
tat chiar 5i zeii lor (Jud. 10:6-7). Marele erou israelit
al perioadmlludecatorilor a fost Samson (Jud. 13-16).
Pe vremea lui existau legaturi sociale intre listeni i
israeli, deoarece el s-a casatorit cu o femeie 1is-
teana, iar mai tixziu a avut relagii cu Dalila care, daca
nu era ea insii listean, avea legturi strinse cu ei. templul sau dedicat lui Ammon 1a Medinet Habu, in
Regiunea deluroasa nu era sub controlul listenilor i
Samson s-a refugiat acolo dnpa raidurile sale. Cincl in
cele din unna a fost prins de ei, a fost legat cu languri
de arama (16:21) ai a fost forgat sa danseze pentru ei
in timp ce ei asistau din interior i de pe acoperiaul
clidirii cu stilpi (16:2S~27).
a. iq timpul domniei zw" Saul .;i David
Probabil ca datorita presiunii continue exercitate de
listeni, lsraelul a simgit nevoia unui lider militar
putemic. Chivotul legimintului a fost capturat de
listeni intr-0 batalie dezastruoas la Afec i altarul
de la Silo a fost distrus (1 Sam. 4) $i in perioada
aceasta probabil ca ei au stapinit Esdraelonul, cimpia
de coasta, Negheb i o mane pane a delm-oase.
Ei degineau conirolul asupra distbuirii erului i in
felul acesta i-au impiedicat pe israeligi sa aiba arme
folositoare (1 Sam. 13:19-22). Saul a fost uns rege de
ctre Samuel i dupi o victorie asupra filistenilor la
Micmag, i-a izgonit din regiunea deluroasa (1 Sam.
14). Tbtuai, domnia lui nestatornica le-a permis lis-
tenilor si continue sa se impuna, cum s-a inmplat
cind ei i-au provocat pe isxaeligi la Efes-Damim i
David l-a omorit pe Goliat (1 Sam. 17-18). Saul s-a
intoxs impotriva lui David, care a devenit un haiduc gi
inceledinux-1navasa1alregeluiAchidinGat (1 Sam.
27). El nu a fost chemat $5 lupte impotriva Israelului
in batalia de la Mt. Ghilboa, cind Saul gi ii sai au fost
omorigi, iar cind David a preluat domnia asupra ls-
raelului el trebuie sa ramas in termeni buni cel pun
cu listenii din Gar qi, de fapt, in tot timpul domniei
sale a meniinut 0 garda personala alcatuita din lis-
teni (Cl-lERE'llTI). Tomgi, a trebui! sa aiba loc o
confruntaxe nala. David i-a izgonit pe listeni din
regiunea de deal ai a dat o lovirura grea Filistiei (2
Sam. 5:25), punind capat puterii listenilor ca o forga
ameningtoare.
e. in timpul Monarhiei divizate
Filistenii au continuat s5 cauzeze probleme in tot
timpul O data cu slabirea regatului la
moanea lui David, cetqile listene (cu excepyia Ga-
tului, 2 Cron. 11:8) efau independente i aveau loc
lupte la frontiera (1 lmp. 15:27; 16:15). losafat a
primit tribut de la unii listeni (2 Cron. 17:11), dar in
timpul lui loram cetatea de g-raniga Libna a fost pier-
duta de lsrael (2 lmp. 8:22). Ei continuau sa e
agresivi in timpul lui Ahaz (Is. 9:8-12) i ultima data
cind sint meniona(ri in Biblie este in profea lui Zaha-
ria, clupa intoarcerea din Exil.
Ill. Filisda
Tinutul care $i~a primit numele de la listeni a fost
nucleul aaezarii lor. Acata era concentrat in cele cind
cetagi listene principale: Gaza, Ascalon, Asdod, E-
cron i Gat, cuprindaa gia de coasta la S de Camel,
iar in interior se intindea pina la poalele dealurilor lui
Iuda. Alte cetagi care sint asociate in mod deosebit cu
listenii in Biblie sint "Bet$ean ai Ghexar. Continua
sa existe incertitudini cu privire la identicaxea locului
unora dintre cele cind cetagi principale ale listenilor
(vezi articolele dapre ecare cetate in parte).
IV. in lnacripi
Filistenii sint mengionagi pentru prima data pe nume
(prst) in analele lui Ramses I11 din anul al 5-lea (1185
i.d.Cr.) i din anii unnatori; analele sint inscrise in
apropiere de Teba. Acatea descriu campania lui impo-
triva unei invazii a libienilor 5i a altor popoaxe cunos-
cute in general sub numele de ,,popoarele midi,
dintre care faceau parte prsz. Alte popoare din cate-
goria ,,popoarelor marii au fost mengionate deja in
inscripgiile lui Merenptah, Ramsa ll gi in Scrisorile de
la Amama din secolul al 14-lea (Lukku, Serdanu,
Danuna). Basoreliefurile sculptate in templul de la
Medinet Habu arata oamenii max-ii sosind cu familiile
gi cu bunurile lor in caruge, in colibii, iar prst gi un alt
grup asociat indeaproape cu ei, gkr (Tjekker) sint
zugravigi purtind palarii cu pene care se inalgau verti-
cal de la o panglica orizontali. O palarie similara are
unul dintre semnele pictograce de pe un disc de lut
gasit la Phaistos in Creta i datat de obicei in secolul
al 17~lea i.d.Cr.
lnscripgiile asiriene mengioneaz Filistia ca o re-
giune unde aveau loc frecvent revolte. Prima men-
giune este intro inscripgie a lui Adad-Nirari III (810~
782 i.d.Cr.), cind Filistia este mengionata alituri de
statele care plateau tribut, inn-e care gi lsraelul. Fi1is-
tenii sint mengionagi mai tirziu in cnalele lui Tiglat-
Pilser III, Sargon gi Sanherlb, de obicei ca rebeli
lntr-un grup de documente cuneifonne din pe-
rioada Exilului, gasite la Babilon, ate meniionat
problema ragiilor pentru expatriagi. Printre aceatia
sint amintigi i oameni din Filistia.
V. A:-heologie
a. Ceramica
Un tip de ceramica a fost gasit intr-o serie de localitagi
centrate in Filistia i in nivele de Ia S!'ll\11 mileniului
al 2-lea i.d.Cr. intrucit aceasta a fost zona gi perioada
listenilor, ceramica le este atribuita lor. Decoragiile
arata anitgi remarcabile cu ceramica egeean gi
excavagii recente la Enkomi gi Sinda in Cipru au scos
la lumini obiecte ceramice locale (cca 1225-1175
i.d.Cr.) clasicate ca o ceramic Miceneana IIIC1b,
dexivata de la originale egeene, reprezentind, dupa
toate probabilitagile, forme precursoare ale ceramicii
listene.
b. Sicrie dc lut
Sicrie de lut, avind o fag modelata in relief la capul
sicriului, au fost descoperite la "Betean, Tell el-Fara,
Lachis si in Wansiordania; probabil ca poate sta-
bilita 0 legitura cu sicriele similane gasite in Egipt, in
special la Ml el-Yehudiyeh in Delta. Vechirnea si dis-
uibuirea lor sugeraz ca pot atzibuite listenilor,
0 parse sprijiniti de faptul ca unele fete sint decorate
cu un rind de verticale, indicind probabil palariile
cu pene.
c. Armele _ nu direct. Unii cercetatori identici numele lor cu cel
Basoreliefurile egiptene ii arata pe prst, cu ljekker $1
Serdanu, inamtati cu land, scuturi rotunde, sabii
lungi si late $i pumnale triunghiulare. Bi au sosit in
Palestine in perioada de tranzitie de la Epoca Bron-
zului la Epoca Fierului, asa incit armatiile biblice ca
ei l-au legat pe Samson cu lanturi de arami, si ci in
vremea lui Saul ei detineau controlul asupra prelu-
cririi aului, sint corecte.
VI. Cultura
Desi listenii au retinutciteva catacteristici culrurale
care tradau originea lor straina, au fost asimilati de
cultura canaanita din jurul lor.
a. Conducerea
Fiecare cele cind cetati listene erau conduse de un
seren (los. 13:3; Jud. 3:3; 16:5, 8, 18, 27, 30; 1 Sam.
5:8, 11; 6:4, 12, 16, 18; 7:7; 29:2, 6-7; 1 Cron.
12:19). lei-menu! probabil ca ate inrudit cu cuvintul
luwian (hieroglic hitit) mrwanas, ,,judec5tor sau
oeva similar si cu cuvintul grec pre-helenistic (prol3a-
bil indo-european) zyrannos, ,,stapinitor absolut. ln-
telesul precis al termenului semn ate incert, dar
probabil ca ,,domnitor este o u-aducere rezonabila.
b. Limba
Nu a fost dacoperita nici o inscrippie listeana si
lirnba are necunoscuta, desi unii cercetatori au prau-
puscateposibilcaeasderivatdelaolimb Mijlocie ll (cca 1900-1700 i.d.Cr. *CR.E'lA) si obiecte
indo-europeana pie-greaca din zona Ma:-ii Egee. Anu-
mite cuvinte din Biblie s-ar putea sa e imprumutate
de la listeni. ln afara de seren, cuvintul care este
tradus ,,coil, a carui origine striini ate tradata de
ortograile diferite k6a' si q6ba', este atrlbuit de
obicei listenilor. Un alt cuvint pe care unii cercetatori
fl considera de origine listeana ate 'argz, ,,cutie (1
Sam. 6:8, 11, 15). Sint si alte cuvinte care au fost
considerate uneori ca ind de origine listeana, dar
nu au gasit acceptare unanima. Dintre nume, Achis
('akfs, probabil c5 ate acelasi cu 'ks), care este men-
tionat ca un nume kfzyw OCAFTOR) intr-o inscriptie
egipteani din vremea 18, iar Goliat (golyar)
probabil cl ate legat prin ten-ninatia sa -ynt cu nu-
mele luwiene (hieroglife hitite) _si lydiene care se
sxsac in (-warms) si -uaua. ln afara de acate
cuvinte putine la numit, este clar ca listenii au
adoptat limba sernita a popoarelor pe care le-au cu-
cerit.
. Ralig-in
Cunostintele dapre religia listenilor depind de Bi-
blie. Cei trei zei rnentionati, Dagon, "Astartea si
"Beelzebub, au fost zei din Orientul Apropiat si proba-
bil ca el au identicat veii lor cu cei gasiti in Palatina
si au adaptat religia lor la cea existenta. Arheologii
care au facut excavatii la Betsean au sugerat ca cele
doua temple gasite acolo ar putea templele lui
Dagon si Astartea, unde au fost atirnate trofeele lui
Saul, dar nici unul dintre templele excavate nu poate
identicat cu certitudine ca un templu listean.
Filistenii au adus jertfe (Jud. 16:23) si purtau amulete
in lupta (2 Sam. 5:21).
VII. Originea ql rolul
Dovezile acumulate lasa putina indoiala cu privire la
faptul ca listenii au venit din Zona Mrii Egee, poate
de Pelasgoi, locuitorii Egeei dinainte de greci, o idee
care ate mama de faptul ca in literature greaci
munele este intnit de doua ori scris cu t si nu cu g.
Aceasta teorie continua sa e controversata si chiar
daca o acoeptam, referirile dasice la Pelasgoi sint prea
inconsecvente pentru a folositoare.
Se pare ca listenii au tacut parte dintre popoarele
marii care in mileniul al 2-lea au plecat din zone Marii
Egee, probabil ca rezultat al grecilor si au
migratpeuscatsipemare, \1IlllpllnC1'f8iCipr\.\, in
drum spre Orientul Apropiat, unde au stabilit un cap
de pod, mai intii ca trupe de mercenari pentru faraoni,
pentru regii hititi si pentru domnitorii canaaniti si, in
ne, s-au stabilit si au fost absorbiti in populatia
locala. Dai ei si-au pastrat numele timp de multe
secole, listenii biblici poponil Tjekker care a ocupat
regiunea de coasta si celelalte popoare ale mirii, au
devenit practic canaaniti.
ylll. Flllstenil in naratiunile patrhrhale
Intrucit listenii nu sint mentionati in inscriptii extra-
biblice pina in secolul al 12-lea i.d.Cr. ei ramasitele
arheologice asociate cu ei nu apar inainte de vremea
aceasta, multi comentatori raping referirile la listeni
in namtiunile din perioada patriarhala si le considera
anacronice. Tbtusi, trebuie sa tinem cont de doua
consideratii. Exista dovezi dapre o expansiune ma-
jora a comertului in Marea Egee in perioada Minoana
confectionate in zona Max-ii Egee sau indicind in-
uente egeene au fost gasite la Ras Shamra in Siria,
la Hator si probabil la Meghido, in Palatine, la Tod,
Harageh, Lahun si Abydos, in Egipt. Este probabil ca
0 mane parte a comertului a fost tacut cu bunuxi
perisabile cum sint textilele. Un tip nou de decoratie
spirala care a aparut in Egipt si in Asia (Mari) in
perioada aceasta sprijina teoria. Alte dovezi cu privire
la legaturile mentionate sint oferite de 0 tabliti de la
Mari (secolul al 18-lea) care spune ca regele Hate
rului a trimis daruri la Kaptara (*c/won). in al
doilea rind, numele etnice din antichitate nu erau
folosite cu 0 precizie deosebiti. Era improbabil ca
membrii unui gr-up mixt cum au fost popoarele mirii
s poat deosebiti dupa nume, asa incit absenta unui
nume din inscriptii poate insemna doar ca grupul
rapectiv nu a fost sucient de preeminent incit sa e
mentionat in mod special. Popoarele rnarii si prede-
cesorii lor care au facut comer; cu Orientul Apropiat,
au sosit in valuri si valul dominant din secolul al 12-lea
au fost listenii si, in consecinta, ei sint cei care au fost
mentionati in scrieri. Nu exist nici un motiv pentru
care grupurile mici de listeni s nu fost printre
primii comercianti din Egeea, da_i nu au fost sucient
de proeminenti incit sa e remarcati de statele mai
man.
BXBLIOGRAFIE. R. A. S. Macalister, The Philistines.
Their History and Civilization, 1914; W. F. Albright.
AASOR 12, 1932, p. 53-58; O. Eissfeldt in RE, 38.
1938, col. 2390-2401; A H. Gardiner, Ancient Egyp-
tian Onomustica, Text, 1, p. 200-205; T. Dothan, An-
tiquity and Survival, 2, 1957, p. 151-164; G. E.
Wright, BA 22, 1959, p. 54-66; T. C. Mitchell inAOTS.
p. 404-427; K. A. Kitchen in PO77; p. 53-78.
T.C.M.
FILON (PHILO). Dimre toti cei care au pur-tat
numele Filon (Philo) in antichitate, cel mai important
pentru cercetatorii Bibliei ate Filon din Alexandria,
un membru al unei familii evreiesti bogate si inuente
dinAlexandria, in secolul 1. Fratelesau, Alexandra, a
fost unul dintre cei mai bogati oameni din vremea sa,
iar nepotul sau Tiberius Alexandm a devenit procu-
rator al ludeii si prefect al Egiptului, dupa ce s-a
lepadat de credinta iudaica.
Se cunosc prea putine lucruri dapre viata lui Filon
nu se poate stabili nici data naaterii, nici data mortii,
singurullucrucert cuprivirelacarieraluiatecaa
fost membru in delegatia crimisa la Gaius (Caligula)
in anul 39 d.Cr. De aici ate evident ca el era destul
de baurin in vremea aceea i putem deduce ca a trait
apnoximativ intre anii 20 i.d.Cr. si 45 d.Cr. Din scrierile
lui se poate deduce ca, in calitate de lider al comu-
nittii evreiesti, el 5 petnecut o mare parte a vietii sale
in functii publice. lnclinatia sa naturala, insa, a fost o
viata de contemplate si lozoa, cu care spune ca si-a
petrecut tineretea (Cu privire la legile speciale, 3. 1),
probabil intr-o comunitate cum ate cea de la Thera-
peutae, dacrisa de el in lucrarea sa Despre viata
contemplativ. Dai a fost obligat sa paxaseasc aceas-
ta preocupare ca si-si indeplineasci indatoririle civi-
ce, el a gasit ocazia sa produca 0 serie de scrieri pe
tame lozoce si neologine.
Pnlrnele lui lucrari au fost pe teme lozoce, in
care arata prea putina originalitate dar care constituie
o sursa pentru studiul unei perioade putin cunoscute
din lozoa elenistica. Tbtusi, opera lui principala a
fost un studiu expozitiv al Pentateuhului - el a fost
condus de dorinta de a demonstra ca cercetarile lo
zoce si religioase ale lumii pagine din vremea lui
i-au gasit telul adevarat in Dumnezeul lui Avraam.
S-au pastrat trei lucrari mari, dar nici una dintre ele
nu ate completa sau in oi-dinea corecta intrucit sec-
tiunile lor au fost transmise daeorl ca tzratate separate
in traditia MS. Alegoria Legii (un comentariu dapre
Genesa); fntrebdri si rdspunsuri dapre Genesa ,si Exo-
dul (o lucrare scurta de acelasi gen); si Elrpunerea
Legilor (0 tiecere in revista a istoriei Pentateuhului).
I-olosind exegera alegorica el extrage invataturi mo-
rale si mistice din toate pirtile acestor crti. Metoda
lui alegorica ate derivata din metoda aplicata deja de
lozo scrierilor lui Homer. Poate analizata ca o
alegorie: (1') ,,cosmologica (,,ziologica, daca folo-
sim terminologia lui) in care ate inteleasi alegoria cu
privire la namra (physis) lucrurilor (de ex. marele
preot si vesmintele lui sint privite ca Logosul si univer-
sul, Viatu lui Moise, 2. 117 r_>.urm.) si (ii) ,,etica, in
care se poate observa referirea la lupta psihologica si
morala a omului (de ex. interpretarile etimologice ale
unor personaje cum sint Isaac (=bucurie)) . Baza pen-
tru cosmologie si psihologie ate sistemul stoic, da_i
ate evident ca elementele pitagoreice si platonice au
contribuit de asemenea la unele detalii, 0 trasatmi
care oglindate eclecticismul acelei perioade.
Potrivit unor studii recente, cea mai de seami
contributie pe care Filon a adus-o o constltuie
folosirea lozoei pentru a furniza o ratiune pentru
religie; el este de fapt ,,prirnul teolog si lozoa ate
importanta pentru el ca o slujitoare a teologiei. Mo-
tivul lucrarii sale se poate sa nu fie doar zelul sau
misionar, comun multor evrei din vremea aceea, ci si
experientele mistice dapre realitatea Dumnczeului
sau dapre care scrie in mod emotionant in mai multe
locuri (de ex. Legi speciale, loc. cit.). Un element
central pentni intelegerea atit a universului dt si a
experientei religioase ate conceptul de Logos, un
termen de origine stoic, dar care in scrierile lui Filon
ate legat cu un concept cum ate Lumen platonica a
ldeilor, indicind modul in care Dumnezeul transcen-
dent creeaza si sustine lumea, in care Se revelaza pe
Sine intelor create de El. Moise ate prewitat a un
tip de Logos prin care oamenii sint condusi la cu.noas-
terea lui Dumnezeu; Patriarhii sint exemple de oameni
care s-au eliberat din robia lucrurilor materiale si sint
uniti cu lntelepciunea divina.
Editia completa a lucrarilor lui Filon in greaca ate
cuprinsa in cele sase volume editate de L. Cohn si P.
Wendland, publicate in 1896-1914, cu un al saptelea
volum de index (1926-30), de H. Leisegang. O serie
de lucrari care s-au pastrat numai in armeana au fost
editate de MechitaristJ. N. Aucherianin 1822 si 1826;
versiunea dateara din secolul al 5-lea. Exista de ase-
menea 0 versiune a lucrarilor lui Filon in latina veche
gi aceasta versiune prezinta ou oarecare importanta
pentru reconstituirea textului sau. Cea mai recenta
ti-aducere a lucrarilor care s-au pastrat din opera lui
Filon, din greaca si anneana, ate in colectia 1/oeb
Classical Library, de F. H. Colson, G. H. Whittaker ei
R. Marcus (10vol. plus 2 vol. suplimentare, 1929-62).
Filnd cele mai bine pastrate si cele mai vaste scrieri
evreiati din perioada elenistica, lucrarile lui Filon sint
importante pentru prezentarea lumii ideilor din NT.
Unele dintre citatele din VT sint relevante pentru
problema originii U<X (vezi P. Katz, Philo 's Bible, 1950).
Cel putin doua scrieri din NT nu pot intelae adecvat
daca nu facem referire la ideile si metoda lui. Epistola
catre Evrei, in tratatul dapre cortul intilnirii si in
prezentarea lui Melhisedec, prezinta anitti cu a-
legoria sa, iar doctrina dapre Fiul ate inrudita in
anumite apsecte cu invatatura lui dapre Logos. Evan-
ghelia dupa loan nu se aseamana deloccu alegoria lui
Filon (asa cum s-a armat uneori), dar in cosrnologia
explicita din Prolog si din alta parte se subintelege o
inrudire apropiata cu alegoria lui Filon. Aceasta nu
inseamna neaparat ca scriitorii NT au folosit lucrarile
lui Filon. 0 explicatie plauzibila poate ca ei au
provenit dintr-un cadru de gindire similar. Au fost
explorate amindoua posibilitatile si necesita inves-
tigare suplirnentar.
BIBLIOGRAFIE. H. Leisegang, articolul ,.Phi1o in
RE; E. Brhier, Les Ides Philosophiques ct Religieuses
de Philon d/ilerandrie, 1925; E. R. Goodenough, An
Introduction to Phiio Judaeus, 1939; idem, By Light,
Light, 1935; R. Williamson, Philo and the Epistle to the
Hebrews, 1970; vezi si capitolele pertinente din C. 1-I.
Dodd, The Interpretation of the Fourth Gospel, 1953,
si C. Spicq, L'Ept'tre aux Hbreux, 1952.
].N.B.

FINEAS. Un nume de or-igine egipteana, P-nhsy,
,,Nubianu1; nume popular in Egipt inhperioada Re-
gatului Nou (secolele 1612 i.d.Cr.). In VT numele
ate purtat de trei persoane.
1. Fiul lui Eleazar ai nepotul lui Aawn (E104-
6:25; 1 Cron. 6:4, 50; Ezra 7:5), cu dacendent
preoteasca (Ezra 8:2). El a omorit pe un israelit si pe
ferneia madianiti (pagina) pe care 0 luase, dupi ce
Israel a luat parte la obiceiuri pagine la Sitim (Num.
25; Ps. 106:30) $i apoi a luat parte la razboiul impo-
triva lui Madian (Num. sue). ln timpul lui losua,
Fineas a ajutat la remlvarea neintelegerii cu u-iburile
din Tkarisiordartia cu privire la altarul lor de aduoere
aminte (Ios. 22:9 s.urm.). Dupa ce si-a ingropat tatal
in muntele sau (los. 24:33) Fineas a indeplinit functia
de mare preot in prima parte a perioadei Judectorilor
(Jud. 20:28; poate 1 Cron. 9:20).
2.Cel maltinirdintreceidoiiailuiElicareau
avut o reputatie rea, catre sisitul perioadei Judeca-
torilor (1 Sam. 1:3; cf. 2:12-17, 34). El a fost on\on"t
in batilia de la Afec in care listenii au luat chivotul
legamintului (1 Sam. 4). Un nepot al acestui Fineas a
fost preot in timpul domniei lui Saul (1 Sam. 14:3).
K.A.K.
rm. ln Biblie am mentionate re am par de Capri,
din par de cmil sau din burnbac (ebr. karpas; Est.
1:6; qt BB1, 1, p. 915), um in i um rnatase (Ezec.
16:10; Apoc. 18:12). Bumbacul, obtinutdin puful din
jurul semintelor, produs de Gossypium herbaceum, era
originar din India, dar s-a raspindit in Orientul A-
propiat do abia in perioada g1ecilor.xpresia ,,r de
in", intnita in unele traducerl in 1 Imp. 10:28 si 2
Cron. 1:16, apare dint:-o intelegere gresita a textului
ebraic. Iraducera corect se refera la o tara numita
Kue (adica, 'Cl1.lCIA).
F.N.H.
FIVI (PHOF-BE). 0 femeie distinsa generoasa din
Chencrea (portul de E al Corintului, unde ospita-
litatea era importanta); *,,diaconit a bisericii si
,,gazda multora, time care si Pavel (Rom. 16:1-2;).
Separecieaad\1ssc1"lsoarealuiPavelsielcerepent1'u
ea 0 gazduire buni. E. J. Goodspeed (HTR44, 1951,
p. 55 .urm.) susp'ne oi Rom. 16 ate o scrlsoare
separata citre Efa, pentru a-i asigura o primire buna
la cei mentionati. Dar oare ar necaara o asemenea
referinta personali indirecta?
Numele (are inseamna ,,radioasa) este 1111 supra-
nume al zeitei Artemis. Un epitaf intenaant pentru ,,A
doua Fivi, o diaconita de mai tirtiu, ate citat in MM
(s.v. koimaomai). vezi de asemenea M. D. Gibson,
I-IxpT 23, 1911-12, p. 281. A.F.W.
FlN'l1N. Datorita structurii sale geologice Pales-
tina ate o tara cu multe izvoare, asa cum li s-a spus
israelitilor inca inainte de a se stabili acolo (Deut.
8:7). Ca rezultat al acatui fapt mai multe cuvinte ebr.
au fost folosite in mod obisnuir pentru a reda cuvintele
!I'3d\lS ,,ntin5 sau ,,izvor.
1. 'ayin, ,,izvor, ntin, cel mai des intilnit cuvint
(de ex. Gen. 16:7), este bine cunoscut din faptul ca in
forma sa pracurtata apare in numele multor locuri.
Cuvintul inrudit din lirnba araba ate familiar in zilele
noast1'e,curn ate 'Ain es-Sultan, izvorul lingi care s-a
aat cetatea Ierihon. Cuvintul apare intr-o forrna
modicata ca numele unor locuri, Ain6n sau Enon,
unde botem loan (Ioan 3:23). Uneori ate tradus
",,izvor (de ex. Gen. 24:13).
2. maiyn, ,,loc cu izvoare, ate o varianta a
sensului 1 si este tradus atit ,,ntina (de ex. Gen.
7:11) cit si ,,izvor (de ex. Ps. 87:7).
3. mabba, ,,izvor, de la nEQa', ,,a curge, a face
spume, ate tradus atit ,,ntina (de ex. Ecl. 12:6) cit
i,,izvor (de ex. Is. 35:7).
4. mqdr. Acat cuvint este folosit uneori in sens
gurat, de ex., ,,viata (Ps. 36:9) sau intr-un sens
ziologic (de ex. Lev. 20:18) si ate tradus atit ,,n-
tina (de ex. Ps. 36:9) cit si ,,izvor (de ex. Prov.
25:26).
5. mds, ,,loc de plecare", deriva de la y.sH', ,,a
iesi, si uneori are tradus ,,izvor (de ex. 2 lmp. 2:2 1).
6. gal inseamna de obicei ,,movila (de ex. Gen.
31:46), dar in Cint. 4:12 este tradus ,,izv0i (in unele
traduceri (VSR), ,,gradin5).
7. guild, ,,lighean, vas, este tradus ,,izvor in los.
15:19 at Jud. 1:15.
8. "s'edd, ,,ternelie, ,,coasta (muntelui) ate inl-
nit numai la plural si ate tradus uneori ,.izvor (Deut.
4:49; Ios. 10:40; 12:8) si de trei ori ate tratat ca si
parte a numelui_unui loc, Psdot-Pisga (Deut. 3: 17; Ios.
12:3; 13:20). In alte traduceri este redat ,,coasta
muntelui Pisga.
9. bdr, "cisterna, ntina, put. in ler. 6:7, unde
Kgfl1 as nastere la bawir, iar QrE da nastere la bayir,
care sint traduse ,,ndna sau ,,izvor.
10. hay, ,,viu. in Gen. 26:19 ,,ape vii ate tradus
,,apa de izvor.
11. ne'gel5 este un cuvint care apare numai o
singura data, in expresia nib'k-ym, in Iov 38:16,
unde este tradus ,,izvoare1e mrii.
ln NT cuvintul gr. principal pentru ,,izvor, ,,n-
tina atepgE (de ex. Apoc. 7:17 etc.; cf Marcu 5:29;
loan 4:6), un cuvint care in LXX ate folosit in cele mai
multe cazuri ca un corespondent al termenului ebr.
nym. T.C.M.
FlNTiN.. 1. Un put articial sapat pentru a ajunge
la ape subterane sau pentru percolare si colectare
(ebr. b"Er; arab bir; gr. phrear), spre deosebire de
izvor (ebr. si arab. 'ayin; gr. pEgE), care ate un produs
al namrii. Confuzia dintre terrneni in unele traduceri
Nr.) se datoreaza unei confuzii similare eiustente intre
tennenii corapunviitori in sec. al 17-lea. 'Iextele ebr.
si cel gr. sint lipsite de ambiguitate.
2. Un put articial sapat pentru a ajtmge la un
izvor subteran - in cazul acata termenii ,,ntina si
,,izvof pot folositi ca termeni echivalenti. Putem
face o presupunere rationala ca ntina din care a scos
Rebeca apa (Gen. 24) a fost de acat tip - la fel ca si
ntina lui lacov de la Sihem, unde S-a intilnit lsus cu
femeia samariteanc (loan 4). Aceasta posibilitate ar
putea da 0 explicatie satisfacatoare pentru folosirea
alternative a cuvintelor in cele doua capitole.
3. O "cinema sau o groapa, mare sau mica, pu-
blica sau privati, folosita pentru colectarea apei de
ploaie: ebr. br; gr. lakkos. l-intina de la Betleem (1
Cron. 11:17-18) probabil ca era de genul acata.
 4. Un pug uscat sau cu lut noroios, folosit ca
inchisoare; ate dscris cu acelasi cuvint ebr. (Gen.
37:24; Ps. 40:2; ler. 38:6, etc.). Lauda cintat minii
apei vieyii in cintece populare poate observat in
Num. 21:17-18.
in wnele aride din Orient apa poate deveni la fel
de prepioas ca si aurul. Fintinile erau, si condnui s
e, subiectul unor dispute acerbe si chiar a1 unor lupte
(cf. Gen. 21:25, etc.). Ele au devenit ereditare si erau
expbatate de monopoluri umane inc dint:-0 pe-
rioad mpurie. ILAS.
FOAMETE. Biblia nu indici intotdeauna semni-
caia moral si spiritual a perioadelor de foamete pe
care le menoneazi. De ex., foarnetea din Gen. 12:10;
26: 1; sau din Fapt. 1 1:28 etc. sint mengionate doar ea
fapte istorice. Dar acatea, la fel ca orice eveniment
din naturi sau din istorie sint integrate in doctrine
biblici despre providenga divin, de ex. Amos 4:6;
Apoc. 6:8. Religia canaanit a zeicat procesele natu-
rale si a curat s obgin control asupra lor prin
practicarea magiei, dar Israel avea un secret diferit
pentru prosperitate. Iahve, in calitate de Creator, po-
sed si dene controlul asupra ,,for1_:e1or naturii, asu-
pra rinduielii anotimpurilor si asupra bazei materiale
a omului pe pimint (de ex. Ps. 104). Exemitarea
acestei puteri de ctre Dumnezeul snt corespunde
directcurelap'acaxeexist5rm'eE1siom,laun
moment dat. Astfel, la o extremi, ,,ziua msianic, in
care exist un acord perfect intne Dumnezeu si popo-
rul Su, este marcate de o fertilitate ri precedent a
p5m1ntu1ui(de ex. Is. 4:2; 41:19; Osea 2:21-22; Amos
9:13). Pe de alta! parte, roadele naturii sint recrase in
vremuri de neucultare, cind relagia dintre Dumnezeu
si om nu este cea porrivit. Astfel, blesternul asupra
pmintului a fost unul dintre nezultatele cele mai
importante si imediate ale Cderii (Gen. 3:17-18) si
Dumnezeu folossje foametea, in tot cursul istoriei, ca
un semn al nemulrumirii Sale si ca un avenisment ca
oameniissepociasci (de ex. 1 lmp. 17:1; 18:17-18;
Hag. 1:6, 9-11; 2:16-17). Aceast idee persist in
Apocalipsa (de ex. 6:5-8), unde foametea este o pe-
deaps dixect pentru pcatul omenesc. Ascukarea si
prosper-itatea (Ps. 1:1-3; Prov. 3:7-10; Is. 1:19), neas-
cultarea si siricia (Lev. 26:14- 16) sint inseparabile in
Biblie. Legea aceasta isi gseste o exprimare clasici in
Deut. 28 si o i1ustrap'e poetici in ler. 14.
Foametea (gr. limds) care a afectat foarte grav
ludeea in timpul domniei lui Claudiu (cca 46-47 d.Cr.)
este atstat in alte scrieri; astfel, Josephus povesteste
ci regina Elena din Adiabene a cumprat grin din
Egipt si smochine din Cipru pentru ajutorarea iudeilor
care sufereau din cauza foametei (Am. 20. 51 s.urm.).
Aceast foamete apare in Faptele ca o ocazie a pri-
mului caz de ajutor intre biserici: cind a fost prevmdt
de Agab in biserica din Antiohia Siriei, biserica aceea
a adunat o sum de bani pentru ajutorarea bisericii
din Ierusalim (Fapt. 11:27-30).
Proclamaa din Apoc. 6:6 arat c pregul alimen-
telor va creste de zece ori mai mult decit in vremuri
norrnale.
In 2 Cor. 11:27 ,,foamea (limos) probabil c este
datorat lipsei de alimente; "fire mincare in rom.
,,posturi indic post voluntar. J.A.M.
F.F.B.
FOC. Un cuvint reprezentat de obicei in VT de cu-
vintul ebr. '8 iar in NT de cuvintul gr. pyr, folosit in
general in mo: pentru '8. Acste cuvinte indica com-
bustia si aspectele vizibile ale ei, cum ate flacra.
Producerea focului prin mijloace arciale a fost cu-
noscuc de om inci din Epoca de Piatri, dar in vremea
aceea, cit si in vremurile de mai tinju, oamenii aveau
multe grij si mengin focul, pentru a evita nece-
sitatea reaprinderii. Avraam se pare ci a Iuat cu sine
un lemn aprins atunci cind s-a dus s-1 jertfeasc pe
Isaac (Gen. 22:6), iar Is. 30:14 sugereaz c La fel se
proceda si acas. Probabil ci cea mai obisnuit meta
dd de aprindere a focului in vremurile biblice a fost
prin frecarea lemnului uscat, atestat in scrierea hie-
roglic egiptean d (dinastia 18) si prin ciocnirea
cremenei de pirite feroase, o metoda atestara din
vremuri neolitice si de aceea se praupune c a fost
folosite mai tirziu. Se poate ca aceasta s fost
metoda mengionat in 2 Mac. 10:3.
Focul era folosit in cursul obisnuit al viegii pentru
gitit (Exod. 12:8; loan 2119). Pentru inclzit (Is.
44:16; Luca 22:55) si pentru ranarea metalelor (E-
xod. 32:24; Ker. 6:29), dar si pentru distrugerea mul-
tor lucmricumsintidolii (Exod. 32:20; Deut. 7:5, 25),
stiipii idolesti (Deut. 12:3), carele de rzboi (Ios.
11:6, 9) si cetle (Ios. 6:24; Ju;.18:27) si a vi.no-
vagilor in dou cazuri de pcat sexual (Lev. 20:14;
21:9). De asemenea, a avut un rol important in inchi-
narea de la cortul tntilnirii si de la Templu. unde focul
ardea necunnat_ pe altarele pentru tiimiie si pentru
arderea de tot. Intrucit focul de pe altarul arderii de
tot a fost aprins mai tirziu de Dumnezeu (Lev. 9:24; 2
Cron. 7:1-3), a fost pistrat ardnd in continuu (Lev.
6:13). Focul aceste era special sijertfele arse cu ,,foc
striin" nu erau aeceptabile (Lev. 10:1; Num. 3:4;
26:61). Obiceiul pgin de ,,a trece cppiii prin foc a
fost practicat uneori si de israeiin (2 Imp. 3:27; 16:3;
17:17, 31; 21:6; 23:10; 2 Cron. 28:3; 33:6), a fost
inclus imre lucrurile condamnate de profep' (Mica
6:7). Obiceiul acata nu indic neaprat sacricii
umane, cit o dedicare a copiilor lui Moloh sau Mil-
com. Se poate s inclus si incantagii ale focului
similare cu cele folosite in Mesopotamia (AfO 23,
1970, p. 39-45).
Teofaniile lui Dumnezeu au fost insogite uneori de
foc (Exod. 3:2; 13:21-22; 19:18; Deut. 4:11) si ima-
ginea focului este folosit pentru a simboliza gloria lui
Dunmezeu (Ezec. 1:4, 13), prezenga Lui protectoare
(2 lmp. 6:17), sngenia Lui (Deut. 4:2.4),judecata Lui
dreapt (Zah. 13:9) si minia Lui impotriva picamlui
(Is. 66:15-16). Imaginea este folosit de memenea
pentru Duhul Snt (Mat. 3:1 1; vezi Fapt. 2:3), pentru
inspirayia profetic (ler. 5:14; 29:9; 23: 29) si pentru
sentimentul religios (Ps. 39:3). In alte contexte focul
este folosit ca un simbol literar al picatului (Is. 9: 18),
poftei (Osea 7:6) si nenorocirii (Ps. 46:12).
BXBLIOGRAFIE. R. J. Forbes, Studies in Ancient
Technology, 6, 1958, p. 4 s.urm.; Le Feu dans le Proche-
Orienl antique, 1973. T.C.M.
FORTIFICATII $1 TEHNICA ASEDIERII.
1. Api:-area militari in lumea antici
1. Locul i mdrimea forzdregei
in majoritatea perioadei biblice cuvintele ,,cetate si
nforireag" (migsr, .a.) au fost practic sinonime in
Palatine. Uneori termenul ,,cetate intirita pune ac-
centul pe acest aspect defensiv al orasului, in contrast
cu satele lipsite de ziduri de aparare. Relatarea
reconstruirii lerusalirnului sub conducerea lui Neemia
demonsueaza d zidurile constituiau cetatea.
Ori de cite ori era posibil se alegea in amplasarea
unei oetiti o po1jtie naturali usor de aparat, desi o
sursi de apa era de asenieneaeeentiala. Un deal
abrupt si izolat, cum are cazul Samariei, sau un
pinten impregnabil al unui deal, cum ate Ofel, locul
unde a fost lerusalimul lui David, constituiau locuri
foarte bune. Unele cetati, insa, au fost arnplasate
datorita unei planiciri strategice regionale, pentru a
apar-a sosele si cai de comunicatie, sau, in cazul Bere-
lului, datorit faptului ca era disponibila o surs de
apa. Acste locuri si cetitile din locuri maijoase one
au fost inintate atunci cind populatia a depsit
tele cetatii de pe deal a necesitat un sistem articial
de aprare.
De obicd termenul ,,fortr-eata a insenmat un
perimetru lirnitat de apiirare. in Pal$tina o cetate de
marirne medie sau un oras aveau o suprafata de 2-4
hectare. Unele erau mai mici, altele erau mai mari. De
exemplu, ierusalimul din vremea lui David si Meghido
ocupau 4,5-5,3 hectare, in timp ce cetatea canaanita
Hator ocupa vreo 81 de hectare. Capitalele Egiptului,
Babiloniei, Persiei si Roma au fost de manna'
exceptionale si s- au deosebit de cetatile obisnuite prin
alte caracteristici cum sint ntinile (de ex. *NlNIVE,
GALA, "BABI1.0N).
Zidurile cetagilor se deosebeau mult in ce priveste
grosirnea, iniltirnea si arhitectura. Zidurile solide a-
veau o grosime rnedie de 3 xn, dar puteau de doua-
trei ori mai grease la bar-5. Zidurile de cazemata, un
sistem dublu de ziduri, aveau o grosime rnedie de 1,5
rn. lniltimea zidurilor era intre 6 si 9 m. De obicei
fundatiile erau din piatra si zidul propriu zis eta din
piatra, din caramizi de lut sau din caramizi arse ridi-
cate deasupra unui numir variabil de stmturi de pia-
tr. Apirarea putea ti intrita prin adugarea unui zid
exterior la o distanta de zidul principal egal cu
dktanta la care se putea u-age cu arcul.
b. Dezvoltarea sistemelor de apdrare ale cezdtilor
Desi lupta in cimp deschis era preferat, o armata
aati in aprare se putea retrage in cetate daca era
necesar. Zidurile si forticatiile asociate erau necsare
atit pentru a irnpiedica intrarea dusmanilor in cetate
cit si pentru a oferi 0 platforrna de atac pentru apa-
ratori. Se foloeeau ziduri si metereze independente
sau atasate de zid, bastionane, tumuri si parapete
crenelate erau folosite in diferite vremuri.
Excavatiile au scos la lurnina ramsitele unei cetati
intarite din Siria-Palestine din rnilmiul al 3-lea i.d.Cr.,
dezvoltata probabil sub inuenta rnmopotamiana. A-
ceasta este separat in timp de o perioada indelungati
de cele mai vechi fonicatii cunoscute. in lerihonul
neolitic din perioada anterioari tehnicii ceramicii au
fost descoperite citeva ziduri de piatra necioplita,
precum si un turn circular cu un diarnetru de 13 m, cu
o scara interioara cu 22 de trepte. Acestea, impreuna
cu un sent cu apa lat de 9 rn, sapat in stinca, dateaza
din 7000-6000 i.d.Cr., cu pate 4000 de ani inainte de
Avraarn. Satele deschise, ma forticatii, au fost suc-
cedate prin 3000 i.d.Cr. de citeva cetati forticate -
Ierihon, Meghido, Ghezer, Ai, etc. Au fost folosite o
diversitate de ziduri de piatri si/sau carmizi, cu
bastioane si rnetereze. Au fost descoperite de ase-
menea turnuri semicirculare sau ptrate la colturile
zidului.
hi perioada care a um1at, Epoca Medic a Bronzului
(de la Patriarhi pina la Iosif), au fost tacute citeva
schirnbari importante la ziduri si la porti, legate in
parte de folosirea carelor de razboi si poate a ber-
becilor de asalt. Prin 1700 i.d.Cr., cind dinastia l-liksos
a pitrurs in Egipt ('CRONOLOGlAVT), un val masiv
de pamint bamt a fost adaugat la zidurile existente
sau au fost construite metereze de sine statatoare.
Uneori era ridicat un zid peste Zidurile
masive de piatr apar mai tirziu ('SIHEM). Mete-
rezele sau ,,taluzurile" - o consolidate speciali indrep-
tata spre o panta - erau acoperite adesea cu tencuiala
sau cu calcar pentru a-i conferi imperrnabilitate si se
poate sa fost introduse pentru a contracara intro
ducerea berbecilor de asalt (EAEHL, p. 113). Mete-
rezele nu formau un perimetru pentru care de razboi
si pentru razboinicii lor, ci extindeau perimetrul ceta-
tilor ("HATOR). Faraonii din dinastia Hyksos sint cei
care au introdus acest sistem nou de aprare, desi
locuitorii Canaanului locuiau deja in cetati. In ne, in
fata rneterezelor se aa un sent sau un canal cu apa,
iar rnaterialul excavat era folosit pentru intritura de
prnint batut (CAH, 2, 1, p. 77-116).
losua a patruns in Canaan catre srsitul Epocii
Bronzului, in secolul al 13-lea i.d.Cr. Excavatiiie au
scos la lumina prea putine dovezi cu privire la sis-
temele de aprare din aceasta epoca. Au existat putine
elemente noi si sistemele de aparare din Epoca Bron-
zului au continuat sa e folosite sau au fost reconstru-
ite in acelasi stil. Acest fapt poate explica lipsa apa-
renta a unor ziduri ale *Ierihonului care s poata
atribuite perioadei lui losua. Pin! in prezent nu au fost
descoperite forticatii israelite mai vechi de perioada
lui Saul si David.
in vremea irnpartiei unite au fost construite ziduri
de cazernata in mai multe cetati. Acestea constau din
doua ziduri paralele subtiri (in rnedie 1,5 m) separate
cam la 2 rn, unite la intervale regulate de ziduri
transversale. Spatiile lungi si inguste formate intre
ziduri puteau folosite pentru locuinte (Ios. 2:15).
Asernenea ziduri erau mai ieftine si cu toate acatea
ofereau o soliditate rezonabila. Zidurile de cazemata
au fost folosite incepind din cca 1600 i.d.Cr. pina in
secolul al 2-lea i.d.Cr. Capitala lui Saul la Ghibea era
o fortreata de 52 rn pe 35 m, cu turnuri la colturi si
cu ziduri de cazernata. Erau folosite si alte ziduri. La
Beerseba erau doua ziduri paralele subtiri, urmate de
un zid solid gros de 4 m, care puteau atribuite
perioadei lui David si Solomon. Cetale lui Solomon
au folosit tipuri diferite de forticatii, dqi o carac-
teristic a forticatiilor sale, cum se vede la *Meghido,
'1-lator si "Ghezer, ate folosirea zidurilor de cam-
rnata si 0 poarta cu trei seturi de stpi si doua tumuri.
In tot restul perioadei VT au fost folosite atit ziduri
solide cit si ziduri de cazemata si uneori cu un zid
exterior si unul interior (LACX-llS).
Fortaretele regale, cum are Ghibea lui Saul, au
fost construite in timpul Epocii Fierului. O serie de
forturi, de for-rna dreptunghiular sau neregulata,
constru.ite in Negheb intre secolele al 10-lea si al 6-lea
i.d.Cr. marcheaza lirnita de S pentru Israel. Citadela
de la 'Arad a fost 0 fortareata regala de frontiera
importanta. Formri romane au fost construite de ase-
menea in Negheb, Araba si Ttansiordania.
 1
Excavatiile de la "1er\salim au scos la lumin
citeva dintre sisternele ei de aprare din cuisul
Kathleen Kenyon a dezgropat sectiuni din doua ziduri
aate datul de adinc in Valea Chedronului care au
fost folosite pitta in secolul al 7-lea i.d.Cr. si u.n zid nou
construit in secolul acela, distrus de Nebucadnetar in
S86 i.d.Cr. Se pare ca un zid in partea de E pe creasta
Ofelului, mult mai sus decit acate ziduri, a fost con-
smiit de Neemia, intrucit el nu a putut da la o parte
toate darimturile lasate de distrugerea babiloniana.
ln partea de V, la 275 m de platforrna Templului, un
zid de pate 40 m, gros de 7 m, construit din pietre
mari ate probabil o prelungire a zidurilor lerusali-
mului adaugata de Ezechia (2 Cron. 32:5).
in perioada intertestamentala si in NT cetatile
erau inconjurate de obicei cu unu sau doua ziduri
masive din piatra. la Mara_a zidul aproape patrat al
orasului a avut contraforturi si tumuri in comuri.
Zidul roman excelent de la Samaria, construit se pare
de Irod, a cuprins o suprafata de 69 hectare. Irod cel
Mare a fost cel mai prolic constructor din toata
istoria Palestinei. Lucrarile lui la lerusalim pot vinu-
te in zidul masiv de retinere al platformei Templului,
in special in zonele excavate de B. Mazar si in coltul
de SE. Sectiunile sistemului de aparare hasmonean si
cele trei ziduri ale "lerusalimului din vremea NT sint
scoase la lumina in excavatii care au loc in prezent. In
citadela de linga poarta din lafa, 0 parte din "primul
zid, baza masiva a unui turn Hasmonean si 'l\1rnul
Phasael al palatului lui Irod (llimul lui David) sint
caracteristice pentru sisternele de aparare care sint
descoperite.
c. Poarta cetdrii
Cel mai slab punct al fortificatiilor unei cetati a fost
poarta. Au fost concepute mai multe moduri de a
apara poarta mai bine. lntre acestea se aa turnurile,
caile de acces in unghi si portile interioare cu mai
multe seturi de stilpi. Tumurile erau folosite in ziduri
pentru a apara unghiul mort de la baza zidului, la fel
ca si ,,ta1uz.urile. Majoritatea cetatilor construite pe
movile aveau o poarta principal sau o poarta inter-
ioara si o poart exterioara. Cetatile mari, cum era
lerusalimul, aveau mai multe porti. Pina prin 1000
i.d.Cr. mai multe porti laterale, porti mici usor de
aprat, le permiteau soldatilor sa ias sau s5 intre
repede in cetate, deoarece era preferati lupta in cimp
deschis.
lnainte de lntroducerea intrarilor drepte pentru
carele de razboi, portile in unghi, cu doua usi, stinje-
neau asaltul dusmanilor. Odata cu introducerea care-
lor de razboi in cca 1700 i.d.Cr., turnurile si o poarta
complexa cu mai multi stilpi ofereau o protectie mai
mare. Tlirnurile si camerele de sus le permiteau apart!-
torilor sa traga in dusmanii care inaintau. Una dintre
camerele de sus se poate sa fost o camera regala
speciala, cum sugereaza basoreliefurile din camera
Portii Mari de la Medinet Habu (cf. z Sam. 18:33). in
epoca patriarhala portile aveau doua seturi de stilpi;
la fel erau si portile din vremea lui Solomon, clesi
turnurile de la intrare si zidurile au creat trei incaperi
pentru pzitorii lnainte si dup vremea lui
Solomon au fost folosite doua planuri pentru came-
rele de garda. La Dan si Tell en-Nasbeh intezsectia
zidurilor forma un patxat gol in spatele caruia era
amplasata poarta. La en-Nasbeh un turn mare situat
in partea dreapta (zidul exterior) putea asigura apa-
rarea din trei Bancile de piatr din fata
cit si dintre poarta exterioara si cea interioara de la
Dan, probabil ca au fost de asemenea o bawa puitru
asezarea cronului si o canopie, marcind locul judecatii
(Rut 4:1-2; 2 Sam. 19:8). Poarta inchisa cu
usi duble din lemn rnasiv. Acate usi se sprijineau pe
stilpi inpti in pamint care se roteau pe pietre scobite
special pentru acafscop. Descoperirea aoator pietre
arat ca numai un set de usi era folosit la ecare
poarta. Cind era inchisi linga pragul de piat:r,'_poarm
era blocat cu 0 birna xata in stilpii portii. lntrucit
dusmanii incercau sa dea foc portilor, acatea erau
acoperite adesea cu placi de metal.
d. Citadele siforturi mici
Poarta de intrare sub for-ma de tum era practic o
fortareata sau o citadela. Termenul ,,tum (mifdl,
s.<L) poate insemna de asemenea citadeli interioara,
palat sau templu ('BAAL BERIT in Sihem), care fur-
niza o fortareata interioara pentru o a doua zona de
aparare daca zidurile erau strlipunse. Uneori cetatea
era impartita in mai multe tot din motive de
aparare. ,,Tumul se poate referi si la o fortareata mici
pe care 0 putem nurni ,,casa forticat. Latul de
forturi din Negheb si Transiordania sint asemenea
exernple.
e. Problema alimentdrii cu apd
Niunai zidurile si poarta cetatii erau mai importante
decit sursa de apa. Pina la inventarea tencuielii imper-
meabile pentru a lipi cisternele, ecare cetate avea
nevoie de un izvor sau de un riu in apropiere. Cister-
nele le-au permis fortiretelor s reziste la asedii pre-
lungite, cum a fost cazul la Masada. Cetitile de pe
movile, insa, ayeau nevoie de acees la izvorul de la
bara dealului. Ln secolul al 10-lea si mai tirziu, au fost
sapate tuneluri si canale din interiorul cetat-ii, oferin-
du-le acca la apa in timp ce iesirile din afara erau
blocate. Memenea canale an fost folosite la Meghido,
l-later, Ghezer, Gabaon si lerusalirn (tunelul $11.0-
AM). Aceste sisteme de alimentare cu apa dau dovada
de cunostinte si tehnici ingineresti avansate. Apala-
torii incercau sa reduca rezervele de apa ale invada-
torilor prin urnplerea cistemelor, golirea bazinelor si
acoperirea izvoarelor atunci cind era posibil. Remar-
vele de alimente erau de asemenea vitale pentru a
rezista la asedii si de aceea in inter-iorul cetatilor se
gasesc grinare si magazii.
ll. Metode de atac
Cea mai putin costisitoare metoda de cucerire a unei
cetati era, daigur, s5-i convinga pe aparatori sa capi-
tuleze ma lupta. Regele asirian Sanherib a folosit
aceasta metoda in zadar impotriva Ierusalimului. Alte
metode de cucerire a unei cetati faceau apel la siretlic
sau la elementul de surpriza, asa cum a cucerit David
lemsalimul. loab a intrat in cetate, probabil prin tu-
nelul de apa. De obicei, insa, cetatile mari trebuia sa
e cucerite prin asalt sau prin asedii indelungate.
a. Asaitul
lntr-un asalt direct invadatorii puteau incerca sa se
urce pe zid folosind scari, puteau incerca sa sparga
zidurile cu unelte de sapat sau cu berbeci de asalt,
puteau incerca sa sparga poarta dindu-i foc sau lo-
vind-o cu berbecii, sau puteau sapa un tunel pe sub
zid. Acolo unde meterezele, santurile de aparare sau

coasta dealului tacea ca un atac direct sa e dicil, era
folosita o rampa de asalt. O parte a santului de aparare
em mpluti u pamint sau cu darimaturi si era con-
smiita o ramp pina la zidul oetatii. 0 rampa asiriana
dacoperiti la Lachis in 1977 a fost formata in intre-
gime din pietre mari de pe cimp. Basoreliefurile asi-
riene de la Ninive care dacriu asaltul lui Sanherib
asupra cetatii Lachis (Is. 37:33) arat rampi acope-
rite cu lemn. 'Il'\1pele de asalt pi-otejate de scuturi mari
si berbed de asalt acoperiti cu scuturl inaintau pe
rampe, sub apirarea arcasilor si aruncatorilor cu pras-
tia. Bir-nele de lerrm ale berbecului aveau un cap de
erascutit ca un topor. Cind capul berbecului penetra
inziduldecararnizieraimpinsinlateralpentrua
daface caramizile. Un turn in partea din fata a ber-
becului era folosit de arcasi pentru a trage in apara-
torli de pe ziduri. Puteau aduse si turnuri mobile
pentru a ataca zidiuile, si catapulte care aruncau
pietre erau folosite irnpotriva sectiunilor superioare
ale zidului si impotriva aparatorilor. Pentru a impis-
dica fuga celor asediati, in jurul cetatii era construit
un val de pamint (ler. 6:6; Ezc. 17:17). Aparatorii
aruncau sageti, land. pietre, apa clocotita si torte
aprinse pentru a aprinde berbecii de asalt. Uneori ei
faceau incursiuni din cetate pentru a distruge echipa-
mentul de asediu si pentru a ataca trupele care ii
aparau.
b. Asediul
Cind 0 cetate era prea puternica pentru um asalt direct
sau cind, din alte motive, asediatonul prefera sa astep-
te se practice un asediu prelungit. Prin incercuirea
oetatii asedia'torii incercau si taie alirnentarea cetatii
si ajutoarele din afara, pin cind apar!-itorii erau fortati
sa se predea. Un val de pmint si taberele forticate
erau necaare pentru a apar-a armata invadatoare mai
pasiva. Asediile puteau dura citiva cum a fost
asediul asirian impotriva Samariei (2 lmp. 17:5).
c. Cucerirea ;i distrugerea
Dupa ce o cetate era cucerita, de obicei era jefuit si
arsa. Majoritatea cetpior, insa, erau reconstruite si
erau folosite din nou. Aparatorii care supravietuiau
puteau deportati, luati robi sau pusi sa plateasca
tribut, iar conductorii lor erau torturati, omoriti sau
luati prizonieri. Cea mai faimoasa discrugene din vre-
mea VT a fost distrugerea de catre Nebucadnetar a
cetitilor din luda, inclusiv lerusalimul, in 588-S87
i.d.Cr. Distrugerea lerusalimului de catre Titus in anul
70 d.Cr. a fost la fel de complet, da_i in vremea
rornanilor cetitile de irnportanta mai mica erau dis-
tr-use mai putin.
BIBLIOGRAFIE. Y. Yadin, The Art of Warfare in
Biblical Lands in the Light of Archaeological Study,
1963; S. M. Paul si W. G. Dever, Biblical Archaeology,
1973; EAEHL; A. Negev, Archaeological Encyclopaedia
of the Holy Land, 1972.
G.G.G.
FOKFUNATUS. Un membru al grupului de corin-
teni care au fost o binecuvintare pentru Pavel la Efes
(1 Cor. 16:17 s.urrn.). Nu se stie nirnic altceva cu
certitudine dapre el. Numele este latin si probabil ca
ate un nume obisnuit, iar omul mentionat aici pro-
babil ca a fost un sclav. S-a presupus in mod nejus-
ticat ca Fortunatus irnpreuna cu Ahaicus au facut
- Aux 7 u uvrnn ULUI
parte din casa (familia) lui '$tefana (cf. 1 Cor. 16:15)
sau chiar din familia lui Cloe (1 Cor. 1:11). Este
an-agatoare ideea ca Fortunatus ar fi acelasi inlnit
,,patruzeci de ani mai tirziu in I Clement 65, dar, desi
Lightfoot o sustine (St Clement ofRome, 1, p. 62; 2, p.
187), nu ate cert ca Fortunatus mentionat de Cle-
ment era din Corint.
A.F.W.
FORUMUL LUI APIU. Un centru comercial si o
halta in Latiung fondat de Appius Claudius Caecus,
cel care a construit Via Appia, pe care se ai orasul.
Este situat la 45 km de Roma, un loc ,,p1in de barcagii
si de hang-ii pungasi, daca ate sa dam crezare poe-
tului Horatiu. Orasul constituia extrernitatea nordica
a canalului care trecea prin Mlastinile Pontine. Acesm
a fost unul dintre locurile unde credinciosii din Roma
l-au intimpinat pe Pavel (Fapt. 28:15); vezi si TAVER-
NE, CELE TR.El.
EM.B.
FRATII DOMNULUI. Exista patru barbati care
sint descrisi in Evanghelii ca si ,,fratii lui Isus, si
anume, lacov, lose, Simon siluda (Mat. 13:55; Marcu
6:3). Locuitorii din orasul natal al lui Isus si-au ex-
prirnat uimirea ca un frate al acatoroameni s posede
intelepciunea si puterea lui lsus (Marcu 6:2-3). Pe de
alta parte, lsus i-a comparat pe fratii Sai si mama Sa,
de care era legat prin legaturi zice, cu ucenicii Sai,
care in virtutea ascultarii lor de voia Tatalui Sau erau
considerati de El ca ,,f;-atii si ,,n-lama Sa, in sens
spiritual (Mat. 12:46-50). Au fost expuse trei con-
ceptii cu privire la natura relatiei dintre Isus si acesti
oameni.
a. ,,Fratil' lui Isus aufost copiii mai mici ai lui losif
.51" Maria. Aceasta parere ate sprijinita de primul sens
al termenului ,,inu'.i nascut, din Luca 2:7, precum si
de deductia logic din Mat. 1:25, ca dupa nasterea lui
lsus losif si Maria au avut relatii marltale normale.
Parerea a fost sustinuta cu tarie de Helvidius in secolul
al 4-lea, dar a ajuns sa e considerata eretica in lumina
doctrinei, devenit tot mai atragatoare o data cu
dezvoltarea ascedce, potrivit careia Maria a
ramas pumrea fecioara. De la Reiorrna incoace ea a
fost parerea sustinuta cel mai frecvent de Protatanti.
b. ,Fragii au fost copiii lui losif de la prima sotie.
Aceasta par-ere, enuntata pentru prima oara in secolul
al 3-lea si aparata de Epiphanius in secolul al 4-lea, a
devenit doctrina acceptat! de Biserica Ortodoxa Rha-
xiteana. Nu are sprijin direct din NT. Adeptii ei au
presupus de obicei ca opozitia fratilor lui lsus in
timpul vietii Lui pe pamint s-a datorat in mare masura
invidiei pentru realizrile fratelui lor vitreg mai tinar.
c. ,,Fratii aufost verisorii lui lsus. Aceasta parere,
emisa de Jerome pentru a apara doctrina virginitatii
perpetue a mamei lui lsus, a rrnas invatatura ociala
a Bisericii Romano-Catolice. Este bazat/5 pe urma-
toarea serie de presupuneri arbitare: (i) interpretarea
corecta a textului din loan 19:25 ate ca au fost trei,
nu patru, temei la cruce, adica, Maria, mama lui lsus,
sora ei, identicat cu ,,Maria, nevasta lui Clopa si
Maria din Magdala; (ii) a doua Maria din pasajul din
loan ate identica cu Maria din Marcu 15:40 ca ,,rnama
lui lacov cel mic si a lui lose; (iii) ca acat ,,1acov cel
mic este apostolul numit in Marcu 3:18 ,,ul lui
Alfeu; (iv) a doua Maria din loan 19:25 a fost cesa-
torit cu Alfeu. Jerome rvecunoaste c nu stie de ce a
fost ea dacris ca ,,a lui Clopa, care se praupune c
inseamn ,,nevasta lui Clopa. Iberia aceasta s-ar pi-
reasimplicecaAlfeus&euna1tnumealluiClopa,
sau ca Maria s fost cstoriti de doui ori. Tbtusi,
aceasti exegezi ingenioas dar neconvingitoare a lui
Jerome a redus la doi numirul oamenilor numiti lacov
in NT - ul lui Zebedei i Iacov, fratele Domnului, care
a fost de asemenea apostol, cunoscut ca ,,Iacov cel
mic, pentru a-l deosebi de ul lui Zebedeil Este
probabil cl nfratii rnei, din Mat. 28:10 se refer la un
grup mai mare decit ,,fr'atii" mentionati deja.
BIBLIOGRAFIE. Vezi digresiunea lui J. B. Light-
foot, ,,The Brethren of the Lord in Saint Paul 's Epistle
to the Galntiansz, mas, p. 247-282; J. J. G1-llltlwl,
"The Family of Jesus, EQ 46, 1974, p. 25 $.urm.; J. W.
Wenham, ,,'Il-re Relatives of Jesus, EQ 47, 1975, p. 6
s.urm.; vezi si introducerile la cornenrariile mentio-
nate in articolul "lACOV, EPISTOLA LUI.
R.V.G.T.
FRICA. Biblia foloseste numeroase cuvinte pentru a
indica frica. Cele mai obisnuite dintre acatea (in
forma de substantiv) sint ebr. yir'd, ,,reverent; ebr.
pahag ,,groad, ,,fric; gr. phobos, ,,fric, ,,teroare. 53, unde Dumnezeu ate numit ,,Cel de care se ternea
Din punct de vedere teologic pot sugerate patru
categorii principale.
:1 Fricd (teamd) sntd
Aceasta deriv de la intelegerea Durnnezeului Cel viu.
Potrivit lui Luther, omul rac nu se poate teme de
Durnnemeu in mod desirgit; potrivit lui Rudolf Otto,
el ate "incapabil chiar si :5 se cutremure sau s se
lngromeasc in sensul adevrat al cuvintului. Frica
sau tearna snti, pe de alt! parte, ate dat de Dum-
nezeu si ii face pe oameni in stare s rapecte auto-
ritatea lui Dumnezeu, s asculte poruncile Lui si six
urasc si si raping orice forrn de riu (ler. 32:40;
cf. Gen. 22:12; Evr. 5:7). Mai mult decit atit, ate
inceputul (sau principiul) intelepcim-|.ii (Ps. 111:10);
secretul (Prov. 8:13); o caracteristici a
oamenilor in care isi gseste plcerea Dumnezeu (Ps.
147:11); ate datoria deplin a oricrui om (Ecl.
12:13). Este de asemenea una dintre calittile divine
ale lui Maia (ls. 11:2-3).
ln vr, mai B15 datorit sanctiunilor legale, religia
adevirati ate priviti adaea ca ind sinonimi cu frica
de Dumne1.eu(cf.ler. 2:19; Ps. 34:11, Moffatt) sichiar
in vremea NT expraia ,,a umbla in fr-ica de Domnul
era folositi cu privire la primii Cei dintre
Neamuri care se atasau de 0 sinagogi an nurniti
,,oameni ternitori de D\unne1.eu" (Fapt. 10:2 etc.; cf.
Filip. 2:12).
ln N'l'in general, lns, accentul ate pus pe dragos-
tea si iertarea lui Dumnezeu, Cel care prin Cristos le
di oamenilor duhul lnerii (Rom. 8:15) si ii invred-
nicate s lnfrunte cu curaj viata (2 Tim. 1:6-7) si
moartea (Evr. 2:15), rm friz-A. Cu toate acatea,
rmine o frici reverentioas, deoarece mretia copla-
sitoare a lui Dumnezeu nu s-a schimbat si exist 0 zi
de judecat (2 Cor. 5:10 $.urm.). Drama snt i1
stirnuleaz.-1 pe credincios s urmreasc sntenia (2
Cor. 7:1) si ate reectati in atitudinea lui fat de
ceilalti cratini (Efa. 5:21).
b. Frica fnrobitoare
Aceasta ate in mod direct o consecinti namral a
picatului (Gen. 3:10; Prov. 28:1) si poate veni ca o
pedeaps (Deut. 28:28). 0 asemenea frici a fost
simtit de Felix cind l-a auzit pe Pavel predicind (Fapt.
24:25); ate simtit de cei care ll raping pe Cristos,
pentru care rimine numai 0 ,,asteptare infricogt a
judectii (Evr. 10:27, 31; cf. Apoc. 21:8). Dai nuate
buni, in sine, aceast tearni ate folosit adaea de
Duhul Sflnt pentru convertirea oamenilor (Fapt.
16:29 $.urm.).
c. Prim de oameni
Aceasta poate exprimati ca: (i) o teami reveren-
tioasiunrapectfatdeoameni,cumesteteamade
stipini si de rnagistrapl (1 Pet. 2:18; Rom. 13:7); (ii)
o groaz fat de ei si fati de ce pot face (Num. 14:9;
ls. 8:12; Prov. 29:25); (iii) intr-un sens special,
preocuparea unui crestin pentru ei, ca s nu fie ruinagi
de pcat (1 Cor. 2:3; 2 Cor. 11:3; Col. 2:1). Acatgen
de fric si frica lnrobitoare mengionati mai sus (b) pot
izgonite de dragostea adevirate fati de Dumnezeu
(1 loan 4:18).
d. ,,Frr'ca - obiect alfricii
Frica ate folosit int:-un alt sens, ca si in Gen. 31 :42,
Isaac - adic, Dumnezeu de care se ternea Isaac si
ciruia I se inchina. ,,Frlca, lucrul care ii ingrozeste,
vine asupra celor rii (Prov. 1:26-27; 10:24; Q. ls.
66:4). Cind evreii au intratin tara prornisi, Dumnezeu
a trimis frica inaintea lor, nirnicind si irnprstiindu-l
pe canaaniti, sau coplesindu-i cu 0 asemenea frici
incit ii dacuraja si ii ficea incapabili si se impotri-
veasc invadatorilor (Exod. 23:27-28). Frica in sensul
acata este lntilniti si in Iov 4:6 (cf. 9:34; 13:21): ,,Nu
ate fr-lea ta de Dumnezeu sprijinul tin? Ndejdea ta
nu-i neprihinirea ta?
BlLBlOGRAl-IE. R. Otto, The Idea of the Holy,
1929; J. Murray, Principla of Conduct, 1957, p. 229
s.urm.; J. -J. von Allmen, Vocabulary ofthe Bible, 1958,
p. 113-119; R. H. Pfeiffer, ,,The Fear of God, IE1 5,
1955, p. 43-48 (0 analizi valoroas a ideii de frioi in
scrierile ne-biblice din Orientul Apropiat antic); W.
Mundle, NIDNTT 1, p. 621-624; H. Balz, G. Wanke,
TDNT9, p. 189-219;W.Foerster, TDNT7, p. 168-196;
R. Bultmann, TDNT 2, p. 751-754.
J.D.D.
FRIGIA. O sie de pmint care se intindea in partea
de V a cumpenei apelor din marele podis al Anatoliei
ajungind spre N pin in valea sipati de cursul supe-
rior a1 riului Sangarius, spre SV pin la valea rlului
Maeander, spre SE pate podis, probabil pin la Ico-
nia. Frigienii au format regatul (legendar a1) lui Mi-
das. Ei au intrat sub inuenta elen direct in timpul
perioadei regilor Atalizi ai Pergamului. ln 116 i.d.Cr.
cea mai mare parte a Frigiei a fost incorporate de
romani in provincia roman Mia. Extremitatea de E
(Frigia Galatica) a fost inclis in provincia nou
Galatia in 25 i.d.Cr. Rornanii au fost profund im-
presionati de cultul extatic frigian al zeitei Cibele, iar
fanatismul national se pare cl: ate oglindit in pietrele
de rnorrnint sdtoare, probabil Montaniste, din se-
colul al 2-lea d.Cr., care reprezint cea mai veche
rnanifatare public a crestinlsrnului care s-a pstrat.
Totusi, nu exista nici o dovada dapre vreo biserica
q-esnElocalainvr"erneaN'lZBisericilecaretaceau
parte din Frigia (Laodicea, Oolose, An-
qjohia si probabil lconra) au fost inrntate in
comunitati grecati Este foarte probabil ca evreii
mernbri ai aoator state grecati au vizitat Ierusalimul
(Fapt. 2:10). Daci interpretam Col. 2:1 in sensul ca
nu exclude o vizita a lui Pavel, at normal sa prau-
punem ca prima dintre acate cetap, aserate pe cursul
superior al riului Maander ate cea rndlcata in Fapt.
16:6; 18:23. Daci nu este asa, putem adopta parerea
g ngnuml Frigigi gi 'Galatiei este un termen cornpus
careindicaFr'igiaGalat:icasiserefera_irrspecialla
biseridle din Iconia si Antiohia Pisidiei. In caz contrar
nu putem identica pe care i-a lasat Pavel in
F ' ' .
n83aII.BIOGRAF!E. Strabo, 12; J. Friedrich, RE, 20, 1,
p. 781-891; W. M. Ramsay, Cities and Bishoprics of
Phrygia, 1895-7; A. I-1. M. Jones, Cities of the Eastern
Roman Provinces, 1937; D. Magie, Roman Rule in Asia
Minor, 2 vol., 1950; W. M. Calder, AS 5, 1955, p.
25-38.
E.A_l.
FRUCT. Exista mai multe cuvinte in ebr. si gr. folosite
cu acest sens in mod altemativ: ebr. '33, ,,inmu.gurit
(Cint. 6:11; Dan. 4:12, 14, 21); _y_lgl, ,,cratere
(Deut. 11:17; Hab. 3:17; I-lag. 1:10); fnlgd, "cres-
tere (Jud. 9:11; ls. 27:6; Plin. 4:9);_ye1eg, ,,copi1"
(Exod. 21:22); lehem, ,,piine, rnincare (ler. 11:19);
nib, ,,r'ostire (Is. 57:19; Mal. 1:12); ma'l5El, ,,a min-
ce (Neem. 9:25); m'IE'd, ,,plinitate (Deut. 22:9; de
asemenea, ,,fructe coapte ln Exod. 22:29); prf,
,,fruct (107 ori); tb!1'd, "ceva care vine (13 ori);
k6ah, ,,tarie (Iov 31:39); gr. gennma, ,,produse agri-
cole, verdeturi, fructe (Mat. 26:29; Marcu 14:25;
Luca 12:18; 22:18; 2 Cor. 9:10); karpos, ,,fruct, rod
(64 ori; akarpos, "Era rod, in Iuda 12); opra, ,,fruct
copt sau deplin (Apoc. 18:14).
G. Folosirea in sens literal
Legea lui Moise a decretat ca pomii care aduc roade
trebuie priviti ca necurati timp de 3 ani dupa sadire,
in anul al 4-lea urmeaza sa fie inchinati Domnului si
abia din anul a1 cincilea puteau oamenii s5 rnanince
din ei. Aceasta proteja pomii de culegere prematura,
li didea lui Dumnezeu locul cuvenit si poate come-
rnora inn-area pacatului prin fructul oprit si impunea
disciplina de sine. Pomii fnrctiferi erau pretuiti atit de
rnult incit se ceau efomrri speciale pentru a-i proteja
timp de sute de ani, chiar si in de razboi (c
Deut. 20:19-20). Vezi "AGR.ICUl.'l'URA, SMOCHIN,
'MINCAR.E, VIE, POMI.
Uneori copiii sint numiti rodul trupului sau al
pintecelui (Deut. 28:4; Ps. 127:3).
b. Folosirea in sens metaforic
Tennenul a inspirat o serie de sensuri metafor-ice, in
expraii cum sint roada Duhului (Gal. 5:22); roada
pentru Dumnezeu (Rom. 7:4) si pentru moarte (Rom.
7:5; cf. Iac. 1:15); roada buzelor (adica vorbirea, Is.
57:19; Evr. 13:15); roada pentru sntenie si viata
(Rom. 6:22); roada rautatii (Mt. 7:16) si a egocentris-
mului (Osea 10:1; cf. Zah. 7:5-6); roada la timp
(adica, adevarata prosperitate, Ps. 1:3; ler. 17:8);
roada Evangheliei (Rom. 1:13; Col. 1:6); roada nepri-
(Filip. 1:11; lac. 3:18); roade care dovedac
pociinta (Mat. 3:8; cf Amos 6:12). Lucrarile nem-
ditoare ale intunericului sint prezentate in contrast cu
roada luminii (Efa. 5:9-11).
,,Pomul rodind douasprezece feluri de rod
(Apoc. 22:2) ate privit de unii ca ,,un sacrament al
legamintului faptelor si analog cu piinea si vinul folo-
sit de Melhisedec (Gen. 14:18) si cu Eudiaristul cres-
tin (Mat. 25:29) in legarnintul harului (Baker's mr-
rionary of Theology, 1960, p. 231). Este mai probabil
un simbol al vietji din belsug (Ioan 10:10).
BIBUOGRAFIE. A. Goor si M. Nurock, The Fruit;
of the Holy Land, 1968; D. Zohary si P. Spiegel~Roy,
Beginnings offruit growing in the Old World, 1975, p.
319-327; R. Hensel, NIDNTT 1, p. 721-723.
J.D.D.
FRUNTE (ebr. mach; gr. metopon, literal ,,lntre
ochi). Ridicarea poate indica opozitie, sdare
sau rebeliune (Ier. 3:3) iar ,,lntarirea fruntii indica
hotarire sau puterea de a persevera in acea atitudine
(Is. 48:8; Ezec. 3:8-9).
Fruntea, ind descoperita si complet vizibila, a
fostcelrnaipotrivitlocpentruapiineunsemnpeea
(Ezec. 9:4; Exod. 2s=3a; Apoc. 7:3; 1s=1e, etc.). in
Ezechiel acest semn a fost cut cu cemeali, dar in
Apocalipsa ate o pecete, iar in Exodul ate 0 placa.
Observati de asemenea *1acteria care era purtata pe
frunte ("OCI-II).
B.O.B.
FULGER. 1. Fulgerul care lnsoteste "tunetul ate un
fenomen bine- cunoscut in Palestine, in special in
sezonul rece, atingind maximul in noiembrie sau de-
cernbrie. Cuvintul ate tradus uneori ,,sclipire ,,scin-
teie sau ,,sclipitor (Deut. 32:41; Iov. 20:25; Ezec.
21:15; Naum. 3:3; Hab. 3:11). Comparatia cu ful-
gerul ate folosita pentru a dacrie stralucirea ma-
10:6; Mat. 28:3) sau a vamintelor (Luca
24:4). In unele pasaje_cuvintul ,,foc_se refera la fulger
(de ex. Exod. 9:23; 1 lmp. 18:38; 2 Imp. 1:10, 12, 14;
1 Cron. 21:26; Iov 1:16; Ps. 148:8). Fulgerul ate
descris poetic de fummi (2 Sam. 22:15; Ps. 18:14;
97:4; 135:7; ler. 10:13; 51:16).
2. Fulgerul ate asociat cu teofaniile cum este cea
de la Sinai (Exod. 19:16; 20:18), in vedenia lui Eze-
chiel (Ezec. 1:13-14) si de citeva ori in Apocalipsa
(Apoc. 4:5; 8:5; 11:19; 16:18). Fulgerul are con-
siderat un instrument al judectii lui Dumnezeu (Ps.
144:6; Zah. 9:14; Luca 10:18).
J.M.H.
FUNIE. Mai multe cuvinte ebr. si un cuvint gr. sint
traduse astfel. 1. hebel ate cel mai obisnuit si cel mai
des folosit cuvint pentru funie; ate tradus astfel in
Ios. 2215 etc., ,,fr'inghie in Mica 2:5 etc., ,,funii in Est.
1:6 si Is. 33:23. Unii considera ca acat cuvint ate
inrudit etirnologic cu cuvintul ,,cablu". 2. Q6; lit.
,,ceva lmpletit, este tradus de asemenea ,,funie ln Iov
39:10 etc. si in Ps. 118:27 etc. si ,,leauri in ls. 5:18.
3. yeger, al treilea cuvint general, ate tradus in moduri
diferite in Jud. 16:7; Iov 30:11 si Ps. 11:2. Funia era
facuta de obicei din par impletit sau din sii de piele.
4. mgir (Exod. 35:18, etc.) este o funie de cort. 5.
hilt (Ecl. 4:12) ate funie.
6. Singurul cuvint folosit in NT ate schoinion,
,,funie de tratie, care ate tradus ,,funie in loan 2:15
si Fapt. 27:32.
G.W.G.
FURCULITA. o unealti de bronz folosita la altarul
pentru arderea de tot de la cort (Exod. 27:3; 38:3;
Num. 4:14) si de la Templul lu.i Solomon (1 Cron.
28:17; 2 Cron. 4:16). I..a Silo (1 Sam. 2:13-14) vedem
ca era o furculita cu trei coarne.
l(.A.l(.
FUKTUN. Activitatzi mai violente ale naturii aso-
ciate cu ploaia si De obicei furtunile violente
i ruperile de nori au loc la inceputul sezonului ploios,
sau la inceputul ecarei perioade de ploi din timpul
lunilor mai reci. La Haifa, de exemplu, in 9 decembrie
1921, au czut 280 mm ploaie in 24 de ore. Furtunile
cu dacarciri electrice sint mai frecvente in noiembrie
si decernbrie si au loc cel mai adesea in valea Ior-
danului. Uneori furtunile intre decembrie si mar-tie
sint insotite de grindini. Scriptura dacrie plastic efec-
tele dezastruoase asupra holdelor in crestere (Ps.
78:47; Is. 28:2; Ezec. 13:13-14; I-lag. 2:17). Furtunile
cu vinturi putemice care bintuie Marea Galileii sint
descriae In evenimentele din Marcu 4:37 s.urm. si
poate tn pilda easel zldite pe nisip, pate care ,,a dat
ploaia, au venit suvoaiele, au suat vinturile si au izbit
in casa aceea (Mat. 7:27).
Dumnezeu a vorbit din furtuna (Exod. 9:28; 19:
16, 19; 1 Sam. 7:10; 12:18; Iov 37:1-5; Ps. 18:13;
29:3-9; 104:7), la fel cum a judecat prin cutremur
(ler. 4:24-26; Naum 1:5). Evreii care s-au gindit Ia
faptul ,,cum gloria Ia (Dumnezeule) trece prin cele
patru porti ale focului si ale cutremurului si ale vin-
tului si ale ghetii (2 Ezdra 3:19), a trebuit s5 lnvete,
insa, ca Iahve li S-a revelat mai mult in Exodul decit
in furtuna si in cutremur. Aceasta a fost si experlenta
lui Ilie, care a fost conscient ca ,usuruI blind si
subtgire a exprimat mai bine prezenta si forta divina
decit cutremurul, vintul si focul (1 Imp. 19:11-13).
("UTREMUl'_, "EUlOCLIDON, "Pl.OAIE, "'TUNET
'VlRTBl DE VINT, "'VIN'I.) JM
GAAL. (Ebr. ga'al). Fiul lui Ebed; LXXtB) Iobel su-
gereaza termenul ebr. agag = ,,slujitor (cf. Moore,
ICC, Judges, p. 256 si Jud. 9:28). Liderul unei cete de
vagabonzi care au venit la Sihem in timpul domniei
lui Abimelec ca s5 prote de nemultumirea din cetate.
Activitatea lui l-a silit pe Abimelec sa ataee cetatea;
Gaal si oamenii sai au fost expulzati de guvematorul
Sihemului, dar Abimelec s-a razbunat pe cetate pentru
ca l-a sprijinit pe Gaal (Jud. 9:22-45).
J.P.U.L.
GABAON (GHIBEON). Pe vremea invaziei israe-
lipilor in Canaan Gabaonul a fost o cetate importanta
locuita de hivipi (Ios. 9:17; ",,horit:i, din LXX ate
probabil, de preferat) si se pare at era condusa de un
sfat al btrinilor (Ios. 9:11; cf. 10:2). Dupa caderea
lerihonului si a cetatii Ai, gabaonitii l-au inselat pe
Iosua ca sa faca un tratat de suzeranitate cu ei. Cind
a fost dacoperit siretlicul lor, ei au trebuit sa fac
munci casnice si au fost blatemati. Regele amorlt din
tinutul deluros de la S a atacat Gabaonul pentru ca
trecuse de partea israelitilor, dar losua a condus o
armat care sa-i ajute pe aliatii sai si, in urma unei
si a prelung1ru'" miraculoase a zilei, i-a infrint
pe amoriti (Ios. 9-10; 11:19). Cetatea a fost data lui
Beniamin si a fost pusa de-o parte pentru levigi (Ios.
18:25; 21:17). In timpul luptei dintre David si par-
lui Is-Boset cele doua arrnate s-au intilnit la
Gabaon. Cite doisprezece razboinici din ecare tabira
au fost alai pentru o intrecere, dar ecare l-a omorit
pe oponentul sau si oamenii lui David an iesit biruitori
numai dupa o lnclatare general! (2 Sam. 2:12-17).
la ,,piatra mare care ate Ia Gabaon loab l-a omorit
pe Amasa cel incet (2 Sam. 20:8). Se poate ca aceasta
piatra sa fost un monument cunoscut sau se poate
sa avut vreo semnicatie religioasa legata de inal-
timea pe care era cortul intilnirii 5i altarul pentru
arderea de tot, si unde Solomon s-a inchinat dupa
urcarea sa pe tron (1 Cron. 16:39; 21 :29; 2 Cron. 1:3,
13;1Imp. 3:4-5). Dac tinem seamade 1 Cron. 14:16;
Is. 28:21 gi LXX, in 2 Sam. 5:25 probabil ca in loc de
,,Gheba ar trebui sa citim "Gabaon. Gabaonitii si-au
pastrat drepturile prevazute in tratat si in timpul lui
David, aga incit singura modalitate de indepartare a
vinovtiei produse de macelarirea gabaonitilor de ca-
tre Saul a fost sa-i predea pe cei sapte urmasi ai lui
Saulinmiinilelorcasaeexecutati (2 Sam.21:1-11).
Legatura strinsa dintre familia lui Saul si Gabaon (1
Cron. 8:29-30; 9:35-39) poate sa agravat fapta lui.
$isac, regele Egiptului, a inclus Gabaonul intre cati-
tile cucerite (ANET, p. 242; cf. 1 lmp. 14:25).
lui Ghedalia, guvernatorul lui Iuda instalat de Nebu-
cadnetar, au fost dusi de ,,apele mari ale Gabaonului,
iar prizonierii pe care ii luasera au fost eliberati (ler.
41:11-14). Gabaonitii I-au ajutat pe Neemia sa re-
construiasc zidurile Ierusalirnului (Neem. 3:7).
Excavatiile (acute la el-Jib, Ia vreo 9 km N de
Ierusalim, intre 1956 si 1962 au scos la lumina ruinele
unor cetati din Epoca Bronzului Timpurie si Medie H
si din Epoca Fierului pina in perioada persana. A
existat de asemenea un or-as mare in vremea roma-
nilor. Nu au fost descoperite urrnele unei asezari din
Epoca T1!'LlE a Bronzului, care ar putea considerata
contemporana cu Iosua, dar monnintele din vremea
 s
Q

,-95'. '~
.10 --
Tunel cu trepte

Slinc

*""=". e_ ~_ A ~ -'-j
I Tunel de aiimentare |ZVl'

Sistemul dc alimenmre cu a_pd din Gabaon, constfnd dintr-0 camerd de acumulare a apei, sdpatd in stincd, la
care se ajunge pe 0 scard spu'ald, i un tunel din Efpocafierului cu 93 dc rrepce care duce la izvorul din afara
cezdyii. Sec;-lune prin partea dc E a dealului, ardz nd tunelul cu trepte .i izvorul.

aceea au armt oi au existat locuitori. Cindva in Epoca

Timpurie a Fierului, a fost span o groapi mare in
snci, cu scin' care coborau in spiral la marginea ei
pin la 0 adincime de 11 m. Nite trepte conduceau
spreunnmelhmgde12mpin5launbazindeap
care s-ar putea s e ,,iazu1 din 2 Sam. 2 i ,,apele
din lei-.41. Se pare ci aceasti groapi a fost aproape
intotdeauna plin! de api. Mai riniu a fost sipat un
aittuneicaredmeadeiacetate piniiaunizvordin
afara zidurilor cetii. in umplurura gropii mari an fost
gsitwe numenoase miner: de vase mari de depozitare,
gtampilate cu "sigilul regal sau inscrise cu numele
proprietariior $i cu numele Gabaonului. Examinarea
zonei din jurul gropii arat c prin secolul al 7-lea
i.d.Cr. aici se produceau cantitpi mari de vin. Vasele
cu vin erau pstrate sigilate in pivnige reci spate in
stinc. Tbate dovezile sugereaz c inscripgiile sint
legate de locul acesta i de aceea este identicat ca
atare.
BIBLIOGRAFIE. J. B. Pritchard, Hebrew Inscrip-
tions and Stampsfrom Gibeon, 1959; idem, The Miler
System of Gibeon, 1961; idem, Gibeon where the Sun
stood still, 1962; idem, The Bronze Age Cemetery at
Gibeon, and Winery, Defences and Soundings at Gi-
beon, 1964.
A.R.M.
GABATA. Un cuvint amrnaic care inseamni "indi-
rne, ,,ridic5tur; cuvint folosit de bgninagi pentru
un anumit loc. Tkebuie s5 fost situat pe 0 inilgirne.
Gabara identific aceiagi loc cunoscut sub numele
de ,,Pardosit cu pietre (lichostriton), dar nu dacrie
exact acelagi loc. in loan 19:13 ni se spune c! este un
,,loc numit Indlgime (Ridicituri) sau Pardoait cu pie-
tre. Am putea presupune c pardoueaia de pietre a fost
pusi de Irod in feta palatului su din Oragul de sus (La
colgul de NV al primului zid din N). Acest palat a fost
regedinpa ociaii a guvernatorilor romani, inclusiv
Pilat, aa cum reiese clar din incidentele descrise de
Josephus.
Cuvintul gr. lizhostrton a fost adoptat de romani
pentru a dscrie 0 mn pavat, fie cu un mozaic (opus
sectile), e cu pietre cubice. Se tie c Irod a folosit
ambele tipuri de pardoseli; mozaicui de la Ierihon
(pietre incrustate, unele colorate, dispuse intr-un mo
del) gi pietrele cubice de la Ierusalim, in special pentru
strzile i terasele din afara zidurilor imense ale Mun-
telui Templului (excavate de Maw) . Fundagiile aces-
tui palat din Orau1 de sus au fost excavate, dar
su'prastructurile lipssc. Pini in prezent nu a fost
descoperit locul Pardosit cu pietre.
Arnplasarea locului ,,Pardosit cu pietre propus
de pelerinii creedni la Mnstirea Fiicelor Sionului
trebuie respins. Cei ce o suspin greesc atunci cind
arm c lsus a fost adus la judecati in fortmaya

] 1.1 = O \ k4 I
. 1 j 4)7

Mfnerele si gum unui vas de depozizare de la el-Jib, cu inscripgia ebraicd veche gb'n gdr '2-rhyw, ,,Ghibe0n
Ghedar, Azaria
Antonia de pe Muntele Templului; dupa cum s-a a:-
mat mai sus, reedi.nta lui Pilat a fost in palatul din
Oraaul de sus. ln afara de aceasta, pardoseala men-
tionati nu se pot:-ivete nici cu Antonia; probabil ca
pardoseala a fcut pane din piata public de la poarta
de E la Aelia Capitolina a lui Hadrian. Bazinele de
dedesubtul ei erau acoperite iar deasupra erau insta-
late de asediu atunci cind romanii, sub con-
ducerea lui Titus, au atacat fortireata Antonia (Prima
revolt!) . Pe vremea lui Isus existau bazine descoperite
in afara zidurilor fortiiretei. Pardoseala pusa peste ele
5i preuntata in Lilele noastre ca $i hzhoszrmn, inei
nu fusse pusi. J 22:9-34). Ca teritoriu tribal, Ruben i Gad au primit
.P.K.
GABRIEL, GAVRIL. (Ebr. Gagrfel, ,,om al lui
Dumnezeu sau "tria lui Dumnezeu). Unul dintre oei
doi ingeri al ciror nume ne este dat in Biblie: celalalt
are *Mihail. Gavril a fost trimis ca s interpreteze
vedenia lui Daniel (Dan. 8:16) i ca sa-i dea profetia
cu cele 70 de sptamini (Dan. 9:21). Unii comentatori
il identifici cu Gavril pe ingerul din Dan. 10:5 $.urm.
in literature ebraic intertestamentali, Gavril este
unul dintre arhangheli, ,,ingerii prezentei, care stau
inaintea tronului lui Dumnezeu laudindu-L i mij-
locind pemruoameni (lbbit 12:1S;Jubileele 2:2;1QH
6: 13; 1QSb 4; Testamentul lui Levi 3:5, 7; cf Luca
1:19; Apoc. 8:2). El ate mentionat e ca unul dintre
patru arhangheli, alaturi de Mihail, Saxiel (sau Uriel)
i Rafael (1 Enoh 9:1; 1 QH 9:15 .u.rn\.; cf. I Enoh
40:6; 54:6; Oracolele Sibiline 2:215 (unele MS.); Nu-
meri Rabbah 2:10), sau u.nu.l dintre eapte arhangheli,
alituri de Uriel, Rafael, Raguel, Mihail, Sariel (sau
Samqael) oi Remiel (1 Enoh 20). Raponsabilitatea
special a lui Gavril este paradisul (1 Enoh 20:7). El
a nimicit pe u.riaii dinainte de potop (2 Enoh 10:9).
lmpreun cu ceilalti arhangheli el va judeca la jude-
cata de pe urma (1 Enoh 90:21 $.urm.; cf 54:6;
Oracoiele Sibiline 2:214-219; 1 Tes. 4:16; Apoc. 8:2).
'lhrgumurile gi scrierile rabinice identici adesea in-
geri_anonimi din VT cu Gavril sau Mihail.
lnN'l Gavrilafosttrimislazahariacasaanunte
nagterea lui loan Boteztorul (Luca 1:11-20) gi la
Maria, ca s anunte naeterea lui Isus (Luca 1:26-38).
Felul in care se descrie pe sine: ,,Eu sint Gavril, care
stau inaintea (in prezenta) lui Dunmezeu (Luca
1:19) i1 identica drept unul dintre arhangheli (cf.
Tobi: 12:15). U B
GAD (,,noroc). 1. Al eaptelea u al lui lacov, primul
u de la Zilpa, slujitoarea lui Lea (Gen. 30:1(}11).
Gad avea gapte i atunci cind lacov gi familia lui au
mers in Egipt (Gen. 46:16); lacov le-a promis unna-
i1or lui Gad 0 viati tulburat, dar a prezis ca ei vor
lupta la rindul lor (Gen. 49:19). Ei sint intilniti din
nou in binecuvintarea lui Moise (Deut. 33:20-21).
2. Un trib israelit care a descins din Gad; de
asemenea, numele teritoriului pe care l-au ocupat.
Ttibul din vremea lui Moise avea eapte familii (Num.
26:15-18), era condus $i reprezentat de un oarecare
Eliasaf (Num. 1:14; 2:14; 7:42; 10:20) $i dintre ace-
u'a un spion a fost trimis pentru explorarea Canaa-
nului (Num. 13:15). Cind Israel a ajuns in cimpia
Moabuli, Gad 5i Ruben $i jumtate din semintia lui
Manase au cerut permisiunea sa se stabileasc in
Ttansiordania, pe care au dorit-o ca partea lor de
moetenixe in tara promise, intrucit 'Galaadul era un
tinut potrivit pentru turmele lor numexoase. Moise a
apmbat aceasta cerere, cu conditia ca s-i ajute mai
intii pe fragii lor israeliti s se stabileasc in V Pales-
linei (Num. 32).Gadip'i$irubm1itii aureikutitlgrab
cettile (inclusiv Atamt) gi staulele pentru apiraxea
familiilor 5i turmelor lot (Num. 32:34-38, cf. 26-27)
i in acelaei timp s-au pnegtit s-i ajute pe fratii lor,
respectindu-i intru totul promisiunea (Ios. 22: 1-8). A
urmat apoi incidentul de la altarul mirturiei (Ios.
regatul amorit al lui Sihon: Ruben a primit tinutul de
la "Amer, pe riul Amon, la N de linia care merge de
la vii-sarea lordanului spre E, pina la cursul superior
al labocului, care curge de la S la N (granitaa cumnon),
iar la N s-a intins in general pin! la C11l'S\Ll inferior al
labocului, pe E-V; existau ins doua zone in
afara acestei regiuni: prima dintre ele era toati valea
lordanului, pe malul de E al lordanului (mona are
apartinuse in trecut lui Sihon), intre Marea Moarta ;i
Marea Galileii (sau Chineret), ei a doua, peste unghiul
de NE al ului laboc, pentru a include districtul
Mahanaim i o zoni fenila delimitind marginea de E
a Galaadului de N, spre N peste Jebel Kafkafa pin la
cetatea strategica Ramot Galaad, in prevent Tell Ra-
mith, la 32 km NE de Jerash (cf. Ios. 13:24-28).
Hesbonul a fost stabilit cetate levitici in teritoriul lui
Gad (Ios. 21:38-39); probabil acata este movul
pentru eare in Ios. 13:16-17 citim ci granita (lui
Ruben) ,,e:a de la Aroer toata cimpia de linga
Medeba, Hsbonului (sau, pin! la Hsbon) ... (modi-
carea are ficuti numai prin adiugarea unei litere,
un h locativ). Dibon, etc., sint cetatile dintre aceste
limite, iar Habonul era punctu.l cel mai sudic din
teritoriul lui Gad.
Nu incape indoial ca in vremea judectorilor
membrii semintiei lui Gad au avut pane de aceleaei
probleme ea i celelalte triburi ale lui Israel din Trans-
iordania (de ex. Jud. 10-12). In ziiele lui Saul dea-
lurile impadurite ale lui Gad au oferit un loc de refugiu
(1 Sam. 13:7) iar Gaditii s-au alturat i ei igarului
David i l-au sprijinit sa devini rege (1 Cron. 12:1,
8-15, 37-38). Gaditii au fost sup\s_i lui David i au
ficut parte din apaxatul lui administrativ (2 Sam.
23:36; 24:5; 1 Cron. 26:32). Pe Plan-a Moabit, da-
tind din cca 840/830 i.d.Cr., regele Mega mentioneaz
c Gaditii locuiau de multi vreme in para Atarot. La
scurta vreme dup aceasta, in timpul domniei lui Iehu
in Israel, Hamel, regele Damascului a atacat Gala:-1-
am, inclusiv Gadul (2 lmp. 10.32-as). in secolul =1
8-lea i.d.Cr. teritoriul Gaditilor se pare ca s-a intins in
NE in Basan (1 Cron. 5:11-17), pina dnd Tiglat-
Pilser lll i-a dus in exil pe locuitorii din Tlansiordania
(2 lmp. 15:29; 1 Cron. 5:25-26). Dupa aceea amoniii
au invadat din nou tinutul lui Gad (ler. 49:1-6). In
vedenia lui Ezechiel despre prtile care revin dife-
ritelor triburi, lui Gad ii revine wna cea mai sudic
(48:27-28). Pentru cadrul geograc, vezi D. Baly,
Geography of the Biblez, 1974, p. 210 .urm., 221
$.urm., 227-232.
3. Un profet sau vaztor, contemporan cu Saul ai
David; el l-a sfituit pe David S5 plece din Moab in Iuda
(1 Sam. 22:5) . Mai drain, Dumnezeuavorbit prin Gad
i a oferit lui David trei pedepse posibile dupa ce a
cut numrtoarea poporului $i apoi a poruncit ca
Davidsc0nst1uiascunalta.rpearia1uiArauna (2
Sam. 24:10 s.urm.; 1 Cron. 21). Gad i-a ajutat pe
David si Natan sa organizeze cintiretii pentru inchi-
narea viitoaxe dc la Templu (2 Cron. 29:25) si a scris
o istorie a domniei lui David (1 Cron. 29:29).
4. O zeitate canaanita venerati de canaaniti ca
zualnorocului,penu'ucareei,,aupusmasa(1s.
65:1 1). ("GAD, VALEA.) RA K
GAD, VALEA. Locul unde a inceput numaritoarea
poporului porunciti de David, la ,,Aroer, la dreapta
cetatii care ate in mijlcul viii (ebr. nahal) Gad (2
Sam: 24:5). ln Deut. 2:36 Axoer ate dacris ca ind
"la mgrg-inea viii (nahal) Arnonului. lntrucit ma
normal ca numiritoarea poporului si inceap la gra-
nita de S a llamiordaniei, probabil ca acata ate locul
avut in vedere. Diferite MS. si ucx indicd alteriri ale
textului din 2 Sam. 24:5, unde at trebui s5 citirn ,,c5tre
Gad si laezer.
G.T.M.
GADARENI, GADARA. Singura referire biblici la
negiunea Gadarei este in intimplarea cu indrcitul si
turma de porci. Cuvintul ,,gadareni ate gisit in unele
texte sau vexsiuni din Mat. 8:28; Marcu 5:1 si Luca
8:26. 1bt\.i, existi posibilitatea ca termenul sa e
folosit in original numai in Mat. (Comparati aceste v.
in diferite traduceri modeme ale Evangheliilor.) Exis-
ti puttine indoieli cu privire la locul unde s-a petrecut
minunca, pe malul Mlrii Galileii. Probabil ca a fost un
district al Gadarei, situat la 10 km SE de Mare, in
apropiere: vii.iYarmul< (sau l-lieromax). Misna armi
ca Gadata dateazi din perioada VT. Din secolul al
3-lea i.d.Cr. si pina in vremea Rizboaielor evreiesti a
fost sub stapinirea Ptolemeilor, Seleucizilor, evreilor
si mmanilor. A fost una dintre cetatile din Decapolis.
Locul ate mancat in prezent de minele de la Umm
Qays. (GI-IERASA.)
D.F.P.
GAIUS. Un prenume laiin, folosit de mai multe ori
in N'l.
1. Un macedonean care a participat la revolta din
Efa (Fapt. 19:29; ARlS'lARH).
2. Un insogitor a1 lui Pavel la Ierusalim. membru
al grupului care l-a insolit pe apostol la Ttoa (Fapt.
20:4 s.u.rm.), poate un delegat ocial al bisericii sale
din Derbe, potrivit versiunilot obisnuite. Tbtusi, ate
interaant sa urmarim 'lextul Apusean, care mentio-
naza ,,Douberus (un oras macedonean) si ate posi-
bil s5 atasim temmenul ,,din Derbe lui Timotei (iar in
acat caz Gaius at din Taalonic). in ambele cazuri
ar macedonean si ar putea identic cu 1. Aceasta
idee ate imposibil de dovedit: s-ar putea ca Luca sa
intercalat doi galateni (Timotei reprezenta Listra)
intre doi taaloniceni si doi asiatici.
3. Un corintean, botezat de Pavel (1 Cor. 1:14).
Biserica se intrunea in casa lui si Pavel a locuit la el in
timpul celei de-a treia vizite la Corint (Rom. 16:23).
O sugestie a lui Ramsay cane a ciptat din nou atenple
sustine ca Gaius a fost prenumele lui Titus lustus
(Fapt. 18:7). Origen (in comentariul dapre Rom. 16)
se refer-A la o tradigie potrivit creia Gaius a devenit
primul episcop al Tesalonicului.
4. Adresantul 3 loan: Batrinul i1 laud!
pentru pm-tarea lui neprihnita si pentru ospitalitatea
lui (pe care 0 vrea innoita) si spexi sa-l vada curind.
J. Chapman (JTS 5, 1904, p. 366 s.unn.) inceatc sa-l
identice cu oricare dintre persoanele tnentionate mai
sus, in special cu 1 si 3, dar reconstzituirile lui sint
foarte speculative. Numele era foarte obisnuit; cele
patru refetiri s-ar putea foarte bine s reprezinte patru
persoane diferite.
A.F.W.
GALAAD. 1. Fiul lui Machir, ul lui Manase. PY8e-
nitorul neamului Galaaditilor, care au constituit o
mare parte a lui Manase (Num. 26:29-30;
27:1; 36:1; los. 17:1, 3; 1 Cron. 2:21, 23; 7:14-17).
2. Un ummas al lui Gad si stramosul unora dintre
Gaditii de mai tixziu (1 Cron. 5:14). 3. Tamil lui lefta
(Jud. 11:1-2).
4. Numele dat teritoriului l1'ansiordanian, sau
unei parti a lui, ocupat de triburile lui Ruben, Gad si
jumatate din Manase. Din punct de vedere geograc,
Galaadul propriu-zis era tinutul deluros si lmpadurit
la N de linia care mergea de la Hesbon spre V pina la
capatul de N a Marii Moarte si intinzindu-se spre N
pin la ul din zilele noastre si Wadi Yarmuk; tinutul
devenea o cimpie la vreo 29 km S de Ya:-muk. Captul
de N a1 acator cimpii formeaza teritoriul Basan. Ga-
laadul delimitat in felul acata ate imprtit in juma-
tatea de N si de S de cursul inferior al ului laboc, care
curge de la E la V. La S de Galaadul propriu-zis (adica
la S de linia Habon-Marea Moarti) si intinzindu-se
pina la riul Amon, exist! un podis deluros potrivit
pentru grine si pentru cresterea vitelor si a oilor. 8i
aceasta regiune era inclus! uneori in ,,Galaad. Ter-
menul Galaad, in sensul cel mai larg, ax putea fi folosit
pentru toati Tlansiordania (israelita) (cf. Deut. 2:36
si in special 34:1; Jud. 10-12; 20:1; 2 lmp. 15:29).
'lextul din 1 Sam. 13:7 ate interaant deoarece folo-
seste numele ,,Gad cind se refera la 0 anumite por-
tiune si foloseste termenul ,,Galaad cind se refera la
teritoriul acela in general. Este folosit de asemenea ca
termen general in 2 Imp. 10:33, unde ,,tot tinutul
Galaadului, adica, Tkansiordania (israelit), include
,,Galaadul (adic, Galaadul propriu-zis, plus tinutul
pina la Amon) si ,,Basanul. Cu privite la Galaad, in
sensul ingust, ca tinutul deluros impdurit ce se intin-
de la N si S de laboc, vezi Deut. 3:10, unde este descris
ca ind situat intre cettile din cimpie sau podisul de
la S de Habon, iar Basanul ate situat in N; vezi silos.
13:11 (in context). Oricare jumatate a Galaadului
pnopriu-zis at putea fi numita simplu ,,Galaad (cu
referire la zona de N, vezi Deut. 3:15; los. 17:1, 5-6).
Cind au fost folosite descrieri mai complete, Galaadul
de la S de Iaboc (care a revenit lui Gad) era numit
uneori ,,jum5tatea muntelui Galaad (Deut. 3:12; cf.
16; Ios. 12:2, S; cf. 13:25), un nume folosit si pentru
Galaadul la N de laboc (Ios. 13:31). Jumatatea de N
era cunoscuti si ca ,,ratu1 Galaadului (Deut. 3:13).
In Deut. 3:12 cu 16, si 13 cu 15, succaiunea de
temmeni intregi si abreviati este demna de remarcat.
Folosirea simultana a unui termen sau a unui titlu atit
in forrna completa dt si in forma abreviata ate un
fenomen obisnuit in antichitate, cit si in zilele noastre.
in majoritatea textelordinVT dapre Galaad studierea
contextului va arata nuanta avuta in vedere.
Balsamul de Galaad eta proverbial (ler. 8:22;
46:11; qf. Gen. 37:25). Pidurile bogate care acope-
reau dealurile Galaadului sint mentionate alarm-i de
Liban si Carmel ca un simbol al bogatiei (ler. 22:6;
50:19; Zah. 10:10). Era o pasune pentru capre (Cint.
4:1; 6:5) sieraunlocdeadapost pentrufugari. Printre
cei care au ciutat adapost in Galaad au fost lacov, cind
a fugit de Iaban (Gen. 31:21-55), israelitii care s-au
temut de listeni, pe vremea lui Saul (1 Sam. 13:7),
ls-Boset (2 Sam. 2:8-9), si David, in timpul revoltei lui
Absalom (2 Sam. 17:22 s.urm.).
BIBLIOGRAFIE. Cu privire la geograa zonei, cf.
D. Baly, The Geography ofthe Bible, 1974, p. 219-225.
Cu privire la arheologie, cf. N. Glueck, Explorations in
Easlem Palatine, 3;AASOR 18/19, 1939, p. 151-153,
242-251 (intinderea si istoria) $4 p. 153-242, 251
s.unn. (arheologia). Generalitati, M. Ottoson, Gilead,
1969; speculatii, M. Wiist, Untersuchungen zu den
siedlungsgeographrkchen Texten des Alten Testaments,
1. Ostjordanland, 1975. Vezi de asemenea RUBEN,
GAD, MANASE, "RAMOT-GALAAD si MAHA-
NAIM.
K.A.K.
GALATIA. 1. Regatul etnic antic al Galatiei era
situat in partea de N a marelui podis interior al Asiei
Mici si includea o parte mare a viii riului Halys. O
explozie de populatie in Europa centrala a dus la o
migrate a galilor in aceasta mn in timpul secolului
al 3-lea i.d.Cr. Desi nu au constituit niciodata majo-
ritatea, galii au obtinut stapinizea si au domnit pate
mai multe tributi de si capadocieni. in cele din
urma galii s-au impartit in trei triburi, ecare locuind
intr-0 zoni separata: trokmii s-au asevat in partea de
E care se invecina cu Capadocia si Pout, avind drept
capitala orasul Tavium; tolistobogii au locuit in partea
de V, invecinat cu Frigia si Bitinia, avind ca oras
principal Pasinus; tektosagii s-au asezat in zona cen-
tral si au avut ca oras principal
2. Provincia rornan Galatja. In anul 64 i.d.Cr.
Galatia a devenit stat vasal al Romei si dupa moartea
lui Amyntas, ultimul ei rege, a primit statut deplin de
provincie romana (25 i.d.Cr.). Noua provincie Galatia
a inclus nu numai vechiul teritoriu etnic oi si par-ti
Pont, Frigia, Licaonia, Pisidia, Paagonia si lsauria. In
provincia Galatia se aflau or-asele pe care le-a evan-
ghelizat apostolul Pavel in prima sa calatorie rnisio
nara, adica, Antiohia, Iconia, Listra si Derbe (Fapt.
13-14). Ultimele doua cetati erau colonii romane, iar
primele doua fusaera romanizate de impiratul Clau-
dius. Un numar mare de romani, greci si evrei au fost
atrasi in acate centre populate datorita pozitiei lor
geograce strategice.
0 problerni deosebit de dificil rezulta din folo-
sirea de catre Pavel a cuvintului ,,Galatia in Epistola
catre Ga.laten.i (1:2). Oare folosate Pavel termarul in
sensul geograc, adica, pennu a indica regatul antic
etnic al Galatiei, sau il foloseste in sensul politic,
pentru a indica provincia romana cu acelasi nume?
Cercetatorii NT sint impartiti aproape in mod egal in
rspunsul la aceasta intxebare ('CRONOLOGlA NOU-
LUI TESTAMENT).

-\__, .40 '

Amastris Us 35
o so 100 so zoo km Marea Neagr
Bi la ntC \, PON S
e - lE| 0-,.

65
O 4 _ 1: __
Y _ 40
w 51 MSA , . .,$v.\_: '
Ancyra_
o "
/a _
AF TQ.v1_il[o_...-
_ .,,,_
' __ . f
m Troa . , I. _
4 1 '- P sinus _, . -- "
Q /'4 .0 '-
Tiatira Amariur?
V 0 ) /"\O -7 (\/\ L Tana
O
Cezar / Maz ca
3 Sardis
F1 d |f
O
. 1 ntid'h'ia
O
, 00 A
Efes , a e ia _H|erapol|s G\k lQy1| 01 00
u

;> Q7 an ,
1 M~'. <=*ad;ae.-....='*PISIDlA%>~<lZ.... ==0-0."-Q.,_<_x\_.-Q7- - * . ._,__
- '0

10"
'
0'2; '
<= CARIA ..--1. . --meme:- .-Wars 1- '/1
54/g-...._ "
@- ,
my V. 0)0 Rodos
- L/c/A; /' 0 . 'L/P1256_ 2 LP
o4f9<9 C\\_\C\
~
. TRACHEP
.76 Mares! Mediieran
'1/.7 so -~55 5

Galatia, un regat etnic antic care, lafel ca si provincia romand noud a inclus pdrti din Pant, Frigia, Licaonia,
Pisidia, Paagonia si Isaurid
 Din relatarea din Fapt. 13-14 este clar ca Pavel a
vizitatpartea de S a Galatiei si a inintat biserici acolo.
A fcut el xnisiune si in partea de N a Galatiei? Ezdsti
doua texte care au fost folosite pentru a sugera 0
asemenea Primul dintre ele (Fapt. 16:6) ar-
mi; ,,Au trecut prin tinutul Frigiei si Galatiei. Cei care
propun teoria Galatiei de N interpreteaza ..F1'i8i3 ca
ind teritoriul in care erau situate Antiohia si lconia,
in timp ce ,,Galatia se referi la zona geograc sau
la regatu] etnic cu acelasi nume. Ramsay, lnsa, con-
sidera ci expnsia IE1: Phljygian kai Galatikin chorn
este un termen compus care descrie 0 singur zona -
xegiunen Cuvintul ch5ra, ,,tm'itoriu
a fost cuvinml ocial folosit pentru a descrie una
dintre asa numitele regions in care erau imp6rp'te
pmvmcnl'
" e romane. O parte a vechiului negat al Frigiei
ficeapartedinprovinciaromana Galatiaiaroalta
parte era inclusa in provineia Asia. Astfel, Fapt. 16:6
se referi la partile din Frigia care au fost integrate in
provincia roman! Galatia. Aceasli interpretare ate
sprijinita de annatia care urmeaza in relatarea din
Faptele Apostolilor: ,,Au fost opriti de Duhul Snt s5
vesteasca Cuvintul in Asia. Se pare ca intentia gru-
pului misionar a fost s mearga direct spre V din
Amiohia Pisidiei, intrind in provincia Asia. In sclum'b,
ei au xnexs spre N, citre Bitinia, travexsind numai 0
pane a Asiei.
Celalalt pasaj ate Fapt. 18:23. Aici ordinea cuvin-
telor ate inversata: ,,A plecat si a su-abtut din loc in
loc tinutul Galatiei si al Frigid, intarind pe toti uce-
nicii. ,,Tinut-ul Galatiei probabil ca este aici ,,Licaonia
galatici numita astfel pentru a 0 deosebi de Licaonia
rsriteani care nu se aa in provincia Galacia, ci in
teritoriul regelui Antiochus (F. F. Bruce, The Book of
Acts, 1954, p. sso). Prin mm, ,,Fri,gia probabil ca
includea Frigia galatica si cea asiadca, int:-ucit in
aceasta imprejurare nu a exlstat nici o interdictie cafe
s5-l impiedice pe Pavel s5 predice Cuvintul in Asia. In
nici unul dintre aceste pasaje din Faptele Apostolilor
nu pare sa existe vreun motiv putemic pentru a crede
ca termenul ,,Galatia se refer la Galatia de N. Este
pun probabil ca Pavel =5 vizitat regatul vechi de la
N si este si mai putin probabil ca el sa dsiasurat
acolo o m.isiu.ne extmsiva. *GAl..ATENl, IV.)
Termenul ,,Galatia mai apare de trei ori in Nl. 2
Tim. 4:10 (care are ca varianta si ,,Ga1ia") si 1 Pet. 1:1
se refer aproape cu certitudine la provincia roman,
in timp ce alegerea pentru 1 Cor. 16:1, ,,bisericile
Galatiei, depinde de punctul de vedere adoptat cu
privire la pasajele discutate mai sus.
BIBUOGRAFIE. W. M. Ramsay, An Historical Com-
mentary on St. Paul E Epistle to the Galatians, 1899,
pass; SP1, p. 89~151, 178493; The Church in the
Roman Empire3, 1894, p. 74-111; HDB; HDAC; IDB;
K. lake, sq s, 1933, p. 231 .urm.; 0. 1-1. c. um-
gregor, IB, 9, 1954, p. 213 s.urm., 247, 252; R. T.
Stamm, IB, 10, 1953, p. 435 s.urm.
W.W.W.
GALATENI, EPISTOLA CATRE.
I. Schita continutului
Datorita urgentei cu care a fost scn's5 Epistola este
didl sa urmarim o progresie sau o succaiune clara
in structura ei. Epistola poate impartit in felul
urmator:
1. Salutari (1:1-5)
2. Noua ,,Evanghelie nu este o Evanghelie (1:6'
10)
3. Autobiog-rae si apologie (1:11-2:14)
a. Pavel si-a primit insrcinarea direct de la
Cristos (1:11-17)
b. Prima vizita a lui Pavel la lemsalim dupa
convenixea sa (1:18-24)
c. A doua vizita a lui Pavel la lerusalim
(2:1-10)
d. De ce s-a opus Pavel lui Petru la Antiohia
(2:1 1-14).
4. Evanghelia harului nu incurajeaia pcatul (2:
15-21)
5. Un apel la experienta personala a galatenilor
(3:1-6)
6. Evanghelia legimintului cu Avraam este mai
veche decit legea lui Moise (327-22)
7. Maturltatea crestina (3:23-4:11)
a. in prezent sintem i maturi (3:23-29)
b. lntoarcerea la starea de pruneie (4:1-7)
c. lntoarcerea la starea de sclavie (418-11)
8. Un alt apel personal (4: 12-20)
9. Libertatea crestina: cele doua lerusalimuri
(4:21-5:1)
10. Credinti, nu fapte (5:2~12)
11. Libertate, nu desfriu (5:13-26)
12. O chemare la ajutor reciproc (6:1-S)
13. Semnat si recoltat (626-10)
14. Postscriptum scris de mina lui Pavel (6:11-18)
a. Pavel ia pana (6:11)
b. lauda fals $i laud buna (6:12-16)
c. Adeviratele semne ale unui slujitor al lui
Cristos (6:17)
d. Benedicpia (6:18)
II. Autorul oi data serie:-ii
Cu exceptia unor cercuri extreme si nereprezentave
cum este scoala lui Van Manen (ale cirei pareri au
primit publicitate in EEO, cercetirile efecmate asupra
NT au plecat de la axioma ca Pavel ate autorul
Epistolei ctre Galateni. Aceasti epistola a fost recu-
noscuta in mod traditional ca una dintre cele patru
,,episto1e capitala ale lui Pavel (celelalte trei ind
Romani si 1 si 2 Corintem); de fapt, a fost priviti ca
un standard cu care trebuie comparata patemitatea
paulina revendicata de alte documente.
In teoria ,,Galatiei de N cu referire la destinatia
Epistolei (vezi sectiunea IV mai jos), Epistola nu se
poate sa fost scrisi inainte de 49/50 d.Cr., cind
Pavel a inceput a doua cilitoxie misionari (Fapt.
16:6) si ca a fost probabil scrisa dup anul 52 d.Cr,
cind a inceput a treia cilitorie misionar si cind Pavel
a vizitat ,,Ga1a1:ia a doua oari (Fapt. 18:23), inmidt
armatia sa ca le-a predicat ,,la inceput (Gal. 4:13) -
literal "data trecut (gr. to proteron) - pnesupune
doua vizite la ei. in teoria "Galatiei de S, epistola ar
6 putut scrisa mai devrerne; cuvintele ,,atit de cu-
rind (Gal. 1:6) indica o data a scrierii la pudn timp
dup prima cltorie misionari (47-8 d.Cr.), iar ,,la
inceput (Gal. 4:13) ax putea interpretat in lamina
faptului c in cuxsul primei calatorii misionare Pavel
si Bamaba au vizitat de doua ori orasele din Galatia
de S, mergind de la Antiohia Pisidiei la Dexbe si de
acolo din nou la Antiohia Pisidiei (Fapt. 14 :21).
0 determinare mai precis a datei depinde de
interpretaxea vizitelor lui Pavel la Ierusalim mentio-
Ann
nate in Galateni. Daca argumentam ca de la conver-
tireasanuaavutniciunprilejcindsaeinsarcinat
de apostolii din lerusalim pentru lucrarea misionara,
el mentioneazll ocaziile cind s-a intnit cu ei si pova-
tate ce s-a intimplat. sint mentionate doua vizite la
lerusalim: unalatreiani (sauinanulal treilea) dupa
convertirea sa (Gal. 1:18) si o alta 14 ani mai timiu
(Gal. 2:1). Prima dintre ele ate cu certitudine vizita
mentionata in Fapt. 9:26 s.urrn. A doua vizita a fost
identicata in general cu aceea din Fapt. 15:2 s.urm.,
vizita in timpul cineia a avut loc Conciliul din leru-
salim. Dar (i) dad Gal. 2:1-10 ai Fapt. 15:2-29 rela-
teaz.iunulsiaoelasievenin1ent,oelpug'nunadinn'e
cele doua relatiri s-ar face vinovata de prezentarea
gresita a faptelor; (ii) ate nesatisficator sa prau-
punem ca Gal. 2:1-10 nareaai 0 intrevedete pat-
ticulari pe care au avut-o Pavel si Barnaba cu lacov,
Petru si loan, inainte de Conciliul public; in cazul
acata nu putem explica faptul as Pavel nu prezinta
hotartrile Conciliului, intmcit aoestea se adraau di-
rect controversel din Galatia; (iii) absenta oricarei
mentiuni referitoare la hotririle Conciliului in Gala-
teni poate explicat cel mai bine prin faptul ca la
timpul acatei epistole Conciliul inca nu avu-
sese loc atunci cind a fost scrisa; (iv) daca viz.ita de la
lerusalim mentionatl in Gal. 2:1 ate aceeasi cu vizita
din Fapt. 15, lui Pavel at aratat imediat ca el
nu a tnentionat vizita anterioara mengionata in Fapt.
11:30; 12:25. (Sugada ca relamrea vizitei din Fapt.
11:30; 12:25 este o repetare a vizitei dacrise in Fapt.
15 ate inacceptabili; exacdtatea istorici a naratiunii
din Faptele, care std la baza discutiei de fata, poate
aparatl cu argumente putea-nice.) Exist: motive
putemlce pentru a ldentlca vizita din Gal. 2:1 cu
aceea din Fapt. 11:30 si pentru a data Epistola la
putina vreme inainte de Conciliul din Ierusalim. prin
48/49 d.Cr. Incidentul din Gal. 2:12 probabil ca poate
fi corelat cu Fapt. 15:1.
XII. Ocazla scrieri!
Este clar oi Epktola catre Galateni a fost scxisa catre
convertitii lui Pavel care erau in pericolul iminent de
a distorsiona Evanghelia libertatii ctatine prezentata
de Pavel, adaugindu-i elanente de legalism iudaic.
lntre acate elemente, taierea imprejur (circumcizia)
ocupa un loc de frunte; ei au inclus de asemenea
rapectarea calendarului evreiesc (Gal. 4:10) si pro-
babil a legilor culinare evreia. Este evident ca "bise-
ricile din Galatia fusaeri vizitate de iudaizatori care
au semanat indoieli cu privire la autoritatea apos-
tolica a lui Pavel i care au insistat ca, in afaii de
credinta in Cristos pe care 0 propovaduia el, pentru a
obtine mintuirea era necaara tiierea imprejur si ra-
pectarea legii iudaice. Cind a auzit Pavel dapre acate
lucmri el a scris itnediat scrisoarea, demascind aceasta
invatatura care amesteca harul si legea, spunind ca
ate o Evanghelie diferit de aceea pe care le-a pro-
povaduit-o el in Numele lui Cristos - de fapt, nu ate
nicidecum o Evangheiie - si i-a indemnat pe cititori sa
ramini statornici in libertatea gasit recent si sa nu isi
plece din nou gitul sub jugul robiei.
IV. Datlnntzln
Scrisoarea ate adraata etre bisericile din Galatia
(1:2). Pentru noi aceasta datinatie nu este lipsita de
ambiguitate, deoarece numele ,,Galatia era folosit in
doua sensuri diferite in secolul 1 d.Cr.: putea indica
Galatia etnica din Asia Mica centrala, sau provincia
romana "Galaua, care era mult mai intinsa. Daca
scrisoarea a fost trimisa la locuitori din Galatia etnica
(0 patete sustinuta de J. B. Lightfoot Qi de majoritatea
comentatorilor mai vechi), trebuie sa pnaupunem ca
aceasta a fost regiunea vizitat! de Pavel in Fapt. 16:6
si 18:23 (sau cel putin in unul dintre acate pasaje).
Dar acate doua pasaje probabil ca at trebui inter-
pretate in alt mod. De fapt, exista prea putine dovezi
ca Pavel ar vizitat vreodata Galada ecnie, in timp
ce existi dovezi abundente pentru faptul ca el a vizitat
regiuneadeSa provincieiGalatia$icaas5ditbiserici
acolo. ideea ca aceasta epistola ate adraata Galatiei
etnice este numita de obicei teoria "Galatiei de N-
teoria Galatiei de S, pe de alta parte, praupune ca
Epistola a fost trirnisd la bisericile din Antiohia Pisi-
diei, lconia, Listra si Derbe, care erau situate toate in
partea de S a provinciei romane gi care au fost toate
bkerici sadite de Pavel si Bamaba in timpul primei lor
vizite misionare (Fapt. 13:14-14:23).
lrnpotriva teoriei ,,Galatiei de S s-a argumentat ca
ar nepotrivit din punct de vedere psihologic ca Pavel
sa li se adraeze cititorilor sai cu apeladvul ,,galateni
(Gal. 3: 1), intrucit din punct de vedere etnic ei nu erau
galateni. Dar daca ei ceau parte din grupuri etnice
diferite (frigieni si licaonieni), care ce alt apelativ
comun ar putut folosi pentru a-i include pe togi,
afara de numitorul lor comun politic, ,,ga1ateni? (Tot
astfel, un scriitor modern care se adresaza unui gmp
mixt Compus din engleli, 881i $i scotieni, probabil ca
li s-ar adresa cu apelativul ,,br-itoni sau ,,britanici, in
sensul politic, da_i in sensul etnic apelativul s-ar aplica
numai galilor din acat grup.)
V. Argurnentele prlncipale
Daca nu putem face o analizj logica a epistolei ca
intreg, putem observa totusi argurnentele principale
pe care le foloseste Pavel in apararea adevaratei liber-
tati a Evangheliei. Putem enunta pe scurt noua ase-
menea argumente.
1. Evanghelia pe care a propovaduit-o Pavel a fost
Evanghelia pe care a prirnit-o prin insarcinare directa
de la Cristos; ea a fost comunicata ascultatorilor cu
autoritatea lui Cristos, nu cu autoritatea lui Pavel
(1 : 1 1 .ut'm.).
2. lmpotzriva armatiei lui Pavel ca a fost insarcinat
direct de Cristos unii au argumentat ca orice auto-
ritate apostolica trebuie sa vina de la lerusalim si, prin
urmare, invatatura si practica lui Pavel nu erau vala-
bile daca se abateau de la modelul de la Ierusalim.
Pavel raspunde prin descrierea vizitelor sale la [eru-
salim in perioada de dupa convertirea sa gi inainte de
data aratind ca lider-ii de la lerusalim nu au
avut ocazia sa-1 insarcineze dar in acelagi timp ei au
recunoscut insarcinarea lui apostolica (pentru Nea-
rnuri) pe care o primise deja de la Cristos (1:15-2:10).
3. Daca acceptarea inaintea lui Dumnezeu ar
putut fi obtinuta prin taierea irnprejur si prin rapec-
tarea altor prevederi ale Leg-ii iudaice, moartea lui
Cristos ar fost fara sens gi in radar (2:21).
4. Viata cratina, asa cum o cunosteau convertitii
galateni din proptia lor experienta, ate un dar de la
Duhul lui Dumnezeu; cind ei au prirnit acest dar, au
primit in acelaai timp si dovezile de netagaduit ale
puterii si prezentei Duhului in mijlocul lor. Dar daca
ei au inceput viata crestina pe planul acela inalt, ar
absurd sa-si imagineze ca ar trebui s continue pe
planul inferior al faptelor begii (3:2 s.urm.).
5. Iudaizator-ii au justicat insistenta lor asupra
taierii irnprejur prin apelul la exemplul lui Avraam:
imzrucit taierea imptejur a fost pecetea legamintului
lui Dumnezeu cu el, sustineau ei, nici o persoana
netaiata imptejur nu P0319 5 P5"35 la leiimiml
acela si la toate binecuvintarlle care-l insotesc. Dar
adevratii copii ai lui Avraam sint aceia care sint
justieati prin credinta in Dumnezeu, la fel ca si
Avraam; acestia sint aceia care se bucuri de bine-
cuvintarile promise lui Avraam. Promisiunea lui Dum-
nezeu pentru Avraam a fost implinitz-'1 in Cristos, nu in
Lege; prin unnare, binecuvintarile acordate de acea
promisiune nu sint primite prin respectarea Legii (care
a venit la multa vreme dupa promisiune si nu a afectat
ten-nenii ei) ci prin credinta in Cristos (3:6-9, 15-22).
6, Legea rostate un blatem asupra tuturor celor
care nu o respecta in toate detaliile; prin urmare, cei
care isi pun increderea in Lege se pun sub amenintarea
acelui blestem. Dar Cristos, prin moartea Lui pe cruce,
a luat asupra Sa blestemul divin, in locul oamenilor,
si i-a izbavit de blatemul pe care-l pronunt Legea;
de aceea, urmasii Sai nu ar trebui sa se intoarca si sa
se puna din nou sub Lege si sub blesternul care 0
insoteste (3:10-14).
7. Principiul respectarii begii line de perioada
lipsei de maturitate spiriruala; intrunit Cristos a venit
deja, cei care cred in El au ajuns la maturitate spiri-
tuala, ca i maturl si raponsabili ai lui Dumnezeu.
Acceptarea argumentului iudaizatorilor ar insemna o
Sntoarcere la starea de pi-uncle spirituala (3:23-4:7).
8. begea a impus jugul robiei; credinta in Cristos
aduce eliberare. Cei pe care i-a eliberat Cristos sint
nesabuiti daca renunta la libertatea lor si se supun din
nou stapinirli acelot puteri elementare prin care actio-
na 1egea(4:8-11;S:1;3:19).
9. Aceasta libertate pe care 0 proclarna Evanghelia
hamlui nu are nimic a face cu anarhia sau cu promis-
cuitatea; credinta in Cristos este 0 credinta care lu-
creaza prin dragoste si in felul acata implinate legea
lui Cristos (S16; 5:13-mo).
Aceste arguments sint prezentate incr-o forma mai
sistematica in Epistola catre Romani scrisa cu vreo 8
sau 9 ani mai tirziu. Interpretarea fundamental?! a
Evangheliei care sta la baza acestor argumente proba-
bil ca s-a conturat in gindirea lui Pavel la scurta vreme
dupa convertirea lui, da_i modul in care ate ex-
prirnata in Galateni ate inuentat de situapia speciala
in care se adreseara Pavel aici. Dar poate tocmai
pentru motivul acesta Epistola can-e Galateni a fost
privita de credincioei pina in zilele noastre ca 0 con-
stitutie a libertalii Evangheliei.
BXBLIOGRAFIE. J. B. Lightfoot, Epistle to the Gala-
tians, 1892; W. M. Ramsay, An Historical Commentary
on Galatians, 1899; E. D. Burton, The Epistle to the
Galatians, ICC, 1920; G. S. Duncan, The Epistle to the
Galatians, MNTC, 1934; H. N. Ridderbos, The Epistle
to the Churches of Galatia, NIC, 1953; D. Guthrie,
Galatians, NCB, 1969; K. lake, The Earlier Epistles of
St. Paul, 1914, p. 253-323; J. H. Ropes, The Singular
Problem of the Epistle to the Galatians, 1929; C. H.
Buck, Jr., ,,The Date of Galatians, JBL 70, 1951, p.
113 .urm.; F. F. Bruce, ,,Galatian Problems, 1-5,
BJRL S1, 1968-9, pina la 55, 1972-3.
F.F.B.
GALED. (Ebr. gal'g, ,,movila mamuiei). Nume dat
movilei ridicate de lacov si Laban ca aducere aminte
a legamintului pe care l-au tacut in N Ttansiordaniei
(Gen. 31:47-48; 'S"l"ll.P). Laban i-a dat un nume
aramaic echivalent, Yegar-Sahaduta. Documentele
din prima jurnatate a mileniului al 2-lea i.d.Cr. indica
u.n amestec de grupuri etnice in N Maopotamiei. Este
posibil ca intre acatia sa ti fost si aramei si se poate
ca dialectul lor sa fi fost adoptat de alte grupuri
semitice. Inca nu exista dovezi concrete dapre pre-
zenta arameilor in aceasta regiune (ARAM).
A.R.M.
GALILEEA. (Ebr. g<'1'lll, ,,inel, cerc, si de aici deriva
intelesul de "district, regiune). Numele regional al
pargii de N a Palatinei, care a fost scena copilariei lui
Cristos si a pr-imei prgi a propovaduirii Lui. Originea
numelui asa cum este aplicat aici este incerta. Apare
uneoriinVT (de ex. los. 20:7; 1 lmp. 9:11) siinspecial
in ls. 9: 1. Acest ultim text probabil ca aminteste istoria
regiunii: la inceput a facut parte din teritoriul alocat
celor douasprezece triburi, dar datorita presiunii exer-
citate de popoarele cu care se invecina la nord, popu-
latia evreiasca s-a vazut intr-u.n fel de pmeminenta
nordica, ind inconjurat din trei parti de populatii
ne-evreiesti - ,,Neamur1le. In timpul Macabeilor in-
uenta Nearnurilor asupra evreilor a devenit atit de
putemica incit acacia s-au retras spre S timp de o
jumatate de secol. Astfel, Galileea a trebuit sa e
colonizata din nou si faptul acata, impreuna cu diver-
sitatea populapei, au contribuit la dispretul aratat de
evreii din S feta de galileeni (loan 7:52).
Demarcarea exacta a regiunii Galileii este dicila,
afara de cazul ca o descriem in tennenii granitelor
provinciale ale lmperiului Roman. Este evident ca
numele acata a fost dat teritoriilor limitrofe din N
Israelului si granitele se schimbau din cind in cind. Pe
timpul lui Cristos, insa, provincia Galileea forma un
teritoriu rectangular rnasurind vreo 70 km de la N la
S si vreo 40 km de la E la V, marginit la E de lordan si
de Marea "Galileii, iar la V era separata de Mediterana
de 0 prelungire a Siro-Feniciei spre S in cimpia de
coasta.
Dac o delimitam in felul acata, Galilea consta in
principal dint:-un pinut deluros, marginit pe toate
laturile, cu exeeptia laturii de N, de cimpii - cimpia de
coasta, cimpia Esdraelonului si Valea lordanului. De
fapt, Galilea este situat in extremitatea sudic a
muntiior Libanului iar nivelul terenului coboar in
doua trepte, mergind de la N spre S. ,,'ll'eapta mai
inalta formeaza Galilea Superioara, o mare parte a ei
ind la 1.000 m deasupra nivelului marii; in vremea
NT era un tinut deluros impadurit si putin populat.
,,'ll-eapta mai joasa formeata Galileea lnferioara, si-
tuat la 450-600 m deasupra nivelului marii, dar
coboara abrupt la mai bine de 180m sub nivelul marii,
la Marea Galileii.
Naratiunea Evangheliei se refera cel mai adesea la
tzinutul acesta al Galileii lnferioare. Fiind bine irigata
de riuri care curg din muntii din N si avind intinderl
considerabile de terenuri fertile in bazinele calcaroase
dintre dealuri, era o zona dens populata $i cu asezari
prospere. Galilea exporta ulei de masline si cereale,
precum si pate din lac.
 ,7 _. 1
5: J0
_> L Semechonitis
El
r
i
K (Lacul Hu/eh)

ASR1
an
s:~~~-; "~' '~ " "** ' 33

/Vc);EN'
/A GALILEEA / DE SUS
l) R0
Q \ Horazm
>* _</JRO
VI
\ ,
w 1 , _ _ 4444 ~ __ \ _ \'\\ Capernaum _
V I Gmnesar / Ghen zaret Betsmda _ ma i
MareaMediterana 1\ ._ ~ _ ,- "-__ ? !
E ~ _ / Tr<ch_a;e/Magadaf Mafea V, <
"Cameo Damanuta/Magdaier ch"e'/_ __ \/V
. Mart-2aGa!;Ieu Gherghesaq *
( 1
O-?
<39 \(3AL_|1v_VEEA DE,jOS Q Tibefaada
41>
Hippos
1

o aefons _

ONa;a ret
<<\ 1-,
i
\ 1, $7 / \__\ _ _ _ L._Q_
\ -_
\ 0
Nain I \_ _ Gadara
/0,w % (Na'im) "Y //
'1
M 066,0)
9/G

.""
..-~>' .

/
;
_ \
\_ 1 I
DECAPOLIS
'1' " I ?'@a/
f2/S9/Q/U/\ 1
_,"' F , ~-'\,---~. _
5 . ,
U . *9 9>Kr'1." V \
32 -'-'-- - -_-- L --- _,_....._._. . ..._____,_____._.__________ - -----is: ao
35 /"SAMARIA , 35 30

Galilean Noului Testament: locul copildriei lui Cnktos :' a fncepuzului propovdduirii Lui.

,,Fii.nd in afara curentului principal al viegii Is~ o mare pane a prosperitgii de care s-a bucurat in
raelului in vremea VT, Galileea s-a alturat resmlui Zilele NT. Pdurile Galileii au fost inlocuite cu maquis,
Israelului in vremea NT (D. Baly, The Geography of un gen de an-bust caracteristic zonei mediteraneene gi
the Bible, 1957, p. 190). Regiunea romani a fost multe dintre orae1e i satele sale, pe care Cristos le-a
guvernat pe rind de Irod cel Mare (care a murit in 4 cunoscut i Xe-a vizitat, au disprut de pe hart, fir
i.d.Cr.), Irod Antipa i Irod Agripa. Fiind separat de s lase nici 0 unn.
Iudea - cel pugin in ochii iudeilor - de teritoriul Sa- BIBUOGRAFIE. G. A. Smith, The Historical G80-
mariei, Galileea a constiruit cu toate acestea parte graphy of the Holy Landzs, 193 1, p. 413-426; D. Baly,
integrann din ,,gar5 $1, de fapt, galileenii s-au opus The Geography of the Bible, 1957.
romanilor cu i mai mult inverunare decit evreii din J.H.P.
S. Pe vremea lui Cristos relagia dim:-e aceste dou
grupuri este descris bine ca similar cu relagia ,,dimre
Anglia i Scogia dup Unire (G. A. Smith, Historical
Geography of the Holy Landzs, 1931, p. 425). GALILEII, MAREA. Un lac din regiunea Galileii,
Agadar, aceasta a fost regiunea in care a crescut mengionat i in VT sub numele de "Marea Chineret
Cristos - la Nazaret, in dealurile calcaxoase din Gali- (Num. 34:11) sau Chinerot (Ios. 12:3), iar in NT ate
leea Inferioar. Datorit poziyiei sale, Galileea era numit ,,1.acu1 Ghenezaret (Luca 5:1) i ,,Marea Tibe~
traversat de citeva drumuri importante din imperiu riadei (Ioan 21:1). Numele modem este Yam Kin-
i in felul acesta nu era nicidecurn 0 zon ruml uitat IIEIEI.
de lume. Agriculnua, pescuitul i comemxl au oferit Lacul este lung de vreo 21 km i lat de pin la 11
cadrul cultural reectat in pildele gi invgtuxile lui km, ind situat la 211 m sub nivelul Iordanul
Cristos. El $i-a ales primii ucenici dintre locuitorii curge prin acest lac de la N la S; apele acestui lac sint
Galileii i localitpile ei numeroase au constituit pn'- dulci - spre deosebire de cele ale Mrii Moarte - iar
mu1Alor teren de misiune. p5<2\1il'\-11 ("PE$TE), care ocup un loc atit de impor-
In Zilele noastre, Gahleea i cimpia Esdraelonului tant in narayiunea NT, era renumit in tot lmperiul
formeaz centrul regiunii de N a Israelului, dar1ocui- Roman i permitea un export infloritor. Pe de alt
torii ei actuali trebuie s refac 0 zon care i-a pierdut pane, lacului, situat in adincul Vii lordanului
Si inconjurat de dealuri, l-a facut 55 e supus unor
atmosferice violente i fuxtuni subite.
Lacul este marginit de o eimpie de latime variaba,
in general, partea de E sint mai
abrupte (Marcu 5:13) 1 ma1 domoale in partea de
La N i la S se aa cimpia riului Iordan, cind intra $1
iese din lac.
Pe tarmurile lacului erau situate oraee - Caper-
naurn, Betsaida etc. - i aici s-a desf5m"at o mare parte
a lucririi lui Cristos. Pe vremea lui Cristos ele formau
0 centura aproape continua de aezari inoxitoare in
jurul lacului i_existau comunicagii 5i legaturi comer-
ciale intre ele. In ziiele noastre, numai *Tiberias a mai
rimas ca orag - pin i locurile celorlalte oraae din
vechime sint necunoscute - iar schimbarile in zutele
comerciale au vaduvit lacul de imponanta centrala in
viata
BIBLIOGRAFIE. G. A, Smith, The Historical Geog-
raphy of the Holy Landzs, 1931, p. 437-463. J
.H,P.
GALIO, GALION. Lucius Junius Annaeus (sau An-
naeanus) Galio a fost ul lui Seneca, oratorul, ei a fost
fmtele lozofului Seneca. O inscriptie de la Del (SIG,
23, 801; vezi textul gi prezentarea lui K. Lake, BC, 5,
p. 460 .urm.) indica aproape cu certitudine ca el a
fost proconsul al Ahaiei in 52-53 d.Cr., functie in care
fl ixttilniminl-apt. 18:12 .urm. infelul acata obtinem
un punct de referint in cronologia paulin, deei da-
tele exacte ale inceputului i srgitului functiei sale nu
sint cunoscute. Fratele sau Seneca a scris dapre el
(Ep. Mor. 104. 1: Quamt. 4a, pref. 11), la fel ca $i alti
scriitori antici (de ex. Pliniu, NH 21. 33; Tacit, Ann.
15. 73; Dio Cassius, 61. 35; 62. 25), aducindu-i foarte
put_:.ne Luca prezint refuzul sau vehement de
a da curs persecutiei organizate de evrei impotriva lui
Pavel, pe temeiul ca nu a fost adus nici o acuzagie
penala impotriva lui. Pasajul care a devenit prover-
bial, ,,f'ara ca lui Galio sa-i pese (Fapt. 18:17) indica
mai putin indiferenta lui religioas, cit acordul lui
tacit la izbucnirea de anti-semitism care a urmat.
Textul Apusean comunica sensul: ,,Galio s-a prefacut
ca nu vede. Galio a fost executat din porunca lui Nero
in anul 65 d.Cr.
J.H.H.
GAMALIEL. (Ebr. gam1f'EI, ,,rasplata lui Dumne-
zeu- gr. Gamaliel). 1. Fiul lui Pedahtur, un ,,print a1
fiilor lui Manase, als sa-1 ajute pe Moise cu recen-
Siminml inpusne (Num 1:10; 2:20; 7:54, 59;10:23).
2. Fiul lui Simon i nepotul lui Hilel (potrivit unei
traditii de mai tirziu, dar care este indoielnica), Ga-
maliel a fost expert in lege i membru al Sanhedri-
nului. Reprezemind aripa iiberaia a *farisei1or, acoala
lui Hilel, spre deosebire de cea a lui Samai, Garnaliel
a intervenit cu o cuvintare logic gi convingtoare la
judecata apostolilor (Fapt. 5:33-40).
Pavel l-a recunoscut ca invatator al sau (Fapt.
22:3) gi s-a bucumt de un respect atit de mare incit a
fost numit ,,Rabban (,,invatatoru1 nostru), un titlu
mai inalt decit ,,Rabbi (,,invataton.|1 meu). Vezi J.
Neusner, The Rabbinic Tiaditions about the Pharisees
before 70, 1, 1971, p. 341 .urm.)
Miena [Sow 9. 15) spune: ,,De cind a murit Rab-
ban Gamaliel Batrinul nu a mai existat respect pentru
lege, iar puritatea gi absunenta au murit odata cu e1.
Dac ginem seama de reputatia sa intre evrei, nu exista
nici o dovada ca el ax devenit creetin, in ciuda unor
sugestii mai vechi (de ex. Clementine Recognitions 1.
65).
J.D.D.
GARAN T, vezi CHEZAS
GARIZIM. Cel mai sudic dintre cei doi munti care
domina oragul modem Nablus, la 4 km NV de Sihemul
antic, numit Jebel et~'I6r in araba. A fost numit mun-
tele binecuvintarilor, deoarece de aici au fost rostite
binecuvintarile care vin in unna ascultarii. 1a adu-
narea solemna a lui Israel descrisa in Ios. 8:30-35
(*EBAL, MUNTELE).
O stinca ieeit in afara pe Ia jumatatea drumului
catre virf este nurnit de popor ,,Amvonul lui lotam,
de unde le-a vorbit oamenilor din Sihem (Jud. 9:7).
Pe virful rnuntelui sint ruinele unei bisexici creetine din
secolul al S-lea. in vechime se aa acolo un tempiu al
lui Jupiter, la care ducea o scara cu 300 de trepte, aea
cum se arata pe monedele annce gasite la Nablus.
Garizim a ram-as muntele sacru a1 samaritenilor,
deoarece ei ,,s-au inchinat pe muntele acesta (Ioan
4:20) timp de nenumarate generagii, urcind pe munte
ca s tina sarbtoarea Pagtelor, a Cincizecimii gi a
Cormrilor. Potrivit traditiei samaritene, Garizim este
Mt. Moria (Gen. 22:2) ei locul pe care l-a ales Dum~
nezeu ca s-Si pun numele pe el (Deut. 12:5). In
consecinta, aici a fost construit in secolul al 4-lea
i.d.Cr. templul samaritean, cu autorizatia pergilor,
templu care a fost demolat de loan Hyrcanus cind a
cucerit Sihemul gi regiunea invecinat, prin anul 128
i.d.Cr. Vezi de asemenea E. Robertson, The Old Testa-
ment Problem, 1950, p. 157,171; G. E. Wright, She-
chem, 1965,13. 170-184.
CHEM.
F.F.B.
GAT. Una dintre cele cinci cetati principale ale lis-
tenilor, ocupat in vechime de Anachimi (*ANAC; Ios.
11:22). Numele gentilic derivat de la gag era gitrf sau
giltfm (Ios. 13:3) gi aceasta explica forma ,,ghit1'tul,
intilnita in traduceri. Cind listenii au capturat chi-
votul legamintului gi a adus nenorocire la Asdod,
chivotul a fost mutat la Gat, unde oamenii au fost
loviti de plaga bubonica gi de aceea chivotul a fost
mutat Ia Ecron (1 Sam. 5:6-10; 6:17). Gatul a fost
renumit ca ind cetatea de baetina a lui *Goiiat (1
Sam. 17), pe care l-a omorit David. Mai tirziu, David
s-a prefcut ca este nebun pentru a nu pedepsit de
Achie, regele Garului, atunci cind fugea de Saul (1
Sam. 21:10-15), dar apoi a intrat in slujba lui 5i
a locuit mai mult de uw an in ten'tonu1iui (1 Sam. 27).
Cind s-a schimbat soarta Rum David gt apoi in timpul
rebelnuui lui Absalom, dupa ce a anexat Gatul la
domeniile sale (1 Cron. 18:1), el a avut prieteni ghititi
in anturajul sau (2 Sam. 6:10-11; 15219-21; 18:2) i
a avut un contingent de ghiu'1_i intre mercenarii sai (2
Sam. 15:18). Un alt ghitit interaant este mentionat
in 2 Sam. 21:20 (=1 Cron. 20:6). E1 era foarte inalt
gi avea cite ase degete la mii.\'u gi la picioare. Deei
Aehis continua sa e numit regele Gatului (1 lmp.
2:39-41), probabil ca cetatea a fost vasala lui David
i a continuat s e supusa lui Iuda in vremea lui
Roboam, care a forticato (2 Cron. 11:8). A fost
cucerita de Hazael, tegele Damascului, cane srsitul
secolului al 9-lea (2 lmp. 12:17) si este posibil sa-si
redobindit independenta pina in vremea cind Ozia i-a
drimat zidul, in timpul campaniei sale din Filistia (2
Cron. 26:6); la scurta vreme dupa aceasta Amos spune
ca cetatea apartinea listenilor (6:2), asa incit se
poate sa fost o enclav listeana din teritoriul lui
Iuda, intr-o stare de vasalitate limitata. Gatul a fost
asediat si cucerit de Sargon al Asiriei la sreitul
secolului a1 8-lea.
Locul cetatii nu a fost identicat cu certitudine.
Excavatiile de la Tell el-Areini, la vreo 30 km NE de
Gaza nu au sprijinit ipoteza acatei localizri. Tell
5-Seriah gi Tell es-Sa sint alte posibilitati, la fel ca
si Tell en Nagila sau Araq el-Menshiyeh, dar este
nevoie de mai multe cercetari ea sa se ajunga la
certitudine.
BIBLXOGRAFIE. E. K. Wgel, HUCA 42, 1971, p. 88;
K. A. Kitchen, PO17, p. 62 .urm.; EAEHL, 1, p. 89-97;
3, p. 894-898; G. E. Wright, BA 29, 1966, p. 78-86;
LOB, p. 250. T.C.M.
GAT-HEFER. (Ebr. gag-haher, "tease de struguri
spat). I!-aducerea Ghita-Hefer, in Ios. 19:13, apare
datorita unei interpretari grajte a unui regionalism.
Un or-as la granite dintre Zabulon si Neftali (Ios.
19:13), locul natal al profetului Iona (2 lmp. 14:25).
ldentificat cu Khirbet ez-Zuna gi el-Mshhed din a-
propiere, la vreo 5 km NE de Nazaret. Potrivit traditiei
antice si a celei de mai tirziu, acata Aa fost locul
nasterii si locul mortii profetului lona. In secolul al
4-lea d.Cr. Jerome a spus ca mormintul lui Iona era la
vreo 3 km de Sepphoris, care ar coincide cu Gat-Hefer.
M.A.M.
GAZA. (Ebr. azzd, LXX Gaza). Una dintre cele cinci
cetati pzincipale ale listenilor. La inceput a fost lo-
cuita de Awim, care au fost izgoniti de caftorimi
(*CAl-TOR; Deut. 2:23); a fost considerata limita de
S a Canaanului acolo unde era situata pe coasta (Gen.
10:19). Iosua a cucerit cetatea (Ios. 10:41) si a da-
coperit ca au ramas acolo citiva dintre ii lui Anac (Ios.
1 1:21-22); cetatea a fost cucerita de israeliti in timpul
lui losua (los. 13:3). Iuda, in teritoriul careia se
aa cetatea (Ios. 15:47), a recucerit-o (Jud. 1:18; desi
unii sustin ca aceasta referinta se refer la aceeasi
campanie ca si Ios. 10:41). In perioada Judecatorilor
Samson a trait cu o pi-ostituata din Gaza si in acest
context ne este data 0 descriere a cetatii (Jud. 16:1-3).
Stapinirea israelitilor asupra cetatii Gaza trebuie sa 5
fost pierduta din nou in perioada aceasta, deoarece
atunci cind listenii l-au prins in cele din urma pe
Samson; l-au inchis la Gaza si tot aici a fost pus sa
,,joace pentru ei; aici a darimat stilpii case; omond
multi listeni (Jud. 16:21-31). S-a sugerat ca des-
crierea lui Samson jucind in fata unei cladiri cu slpi,
avind spectatori pe acoperis, reaminteste unele nasa-
turi ale civilizatiei cretane si lucrul aceste este de
asteptat daca tinem seama de originea "listeniior.
Cind listenii au capturat chivotul legamintului, Gaza
gi celelalte cetati au suferit de plaga bubonica si au
adus jertfe sub forma unor umaturi si a unor soareci
de aur, pentru a abate plaga (1 Sam. 6:17).
Cetatea a ocupat o pozitie importanta pe dn1-
murile comerciale din Egipt spre V Asiei si incepind
din secolul al 8-lea ate mentionata frecvent printre
cuceririle asiriene. Tiglatpalassar III a cucerit-o (Ha-
az-zu-tu) in 734 i.d.Cr., probabil la cererea lui Ioahaz,
regele lui luda, iar domnitorul cetatii, I-lanno, a fugit
in Egipt si Tiglat-Pileser a ridicat in palat o statuie a
sa. Sargon a trebuit sa repete aceasta actiune in 722
i.d.Cr., deoarece Hanno s-a intors la Gaza in sprijinul
unei rebeliuni conduse de Hamat. Hanno a fost dus
priwnier in Asiria. Cetatea a ramas credincioas Asi-
riei, deoarece Sanherib, cind a pornit impotriva lui
Ezechia la Ierusalim, a daruit o parte a teritoriului Iuat
de la Iuda lui Sillibel, regele Gazei, iar Esarhadon a
facut mai dicila aceasta loialitate cind a pus UH tribut
greu asupra lui Sillibel si asupra altor douazeci de regi
din regiunea mm. ln timpul lui leremia cetatea a fost
cucerite de Egipt (ler. 47:1). Gaza a fost cucerita de
Alexandru cel Mare in 332 i.d.Cr., dupa un asediu de
S luni, si a fost distrus de Alexandru Jannaeus in 96
i.d.Cr. - asa cum au profetit Amos (1:6-7), Tefania
(2:4) si Zaharia (9:5).
Locul cetatii antice Gaza, Tell Kharubeh (Hambe),
se aa in perimetrul orasului modem. Excavagii mino-
re au aratat ca a fost locuit ctre srsitul Epocii
Bronzului si in Epoca Fierului; au fost gasite de ase-
menea bucati de ceramica listeana. Diferite mine
arata importanta cetatii in epoca elenistica si in cai
romana. Gabinius, proconsulul, a reconstruit cetatea
in anul 57 i.d.Cr., pe un loc nou, la S de cel vechi, mai
aproape de mare. Probabil ca ac&ta ate motivul
pentru care ingerul, care a vrut sa-1 trimita pe Filip la
cetatea veche, a descris Gaza cu expresia ,,pe drumul
care este pusiiu (haul? estin ermos, Fapt. 8:26).
La Tell el'Aijjul, la 6 km SV, Flinders Petrie a gasit
cimitire indnse si un oras care a inorit in timpul
mileniului al 2-lea i.d.Cr. In mormintele si cladirile din
cca 1400 i.d.Cr. au fost descoperite numeroase biju-
terii de aur. In apropiere au fost dscoperite morminte
continind asa-numite "sicrie de lut listene.
BILBIOGRAFIE. J. Garstang,.loshuaJudges, 1931,
p. 375 s.urm.; FAEHL, 1, p. 52-61; 2, p. 408-417.
T.C.M.
AJLM.
GELOZIE. Termenul principal din V'l" care este tra-
dus ,,ge1ozie este qin'd, drivat de la verbul qn', a
carui ridacina inseamna ,,a deveni rogu inchis (la
culoare) (Num. 5:14; Prov. 6:34; Ezec. 16:42; etc.).
in lxx traducerea obisnuita a termenului qfn'd, si a
cuvintelor inrudite, este zilo sau parazao (Deut.
32:21; cf. Rom. 10:19) si acestia sint termenii prin-
cipali folositi in NT (Fapt. 7:9; Rom. 11:11; 1 Cor.
10:22; 13:4). Atit cuvintele ebr. cit si cele gr. se refer-E1
la un sentiment unic care acapareaza toata gindirea si
care poate condamnabil sau laudabil, dupa cum
obiectul geloziei este propria persoan sau 0 cauza
dincolo de sine. in primul caz rezultatul este invidia
sau ura fat de alti oameni (Gen. 30:1; Prov. 3:31;
Ezec. 31:9), care in NT este opusul dragostei ei, prin
urmare, inamicul adevaratei partasii crestine (1 Cor.
13:4; 2 Cor. 12:20; lac. 3:14). Biblia insa prezinta si
cealalta posibilitate, o ,,gelozie divina (2 Cor. 11:2),

concentrarea tuturor eforturilor pentru urmarirea u-
1-lui scop bun (1 imp. 19:10; Exod. 20:5; 1 Cor.
12:31). Aceast folosire pozitiv ate asociata adesea
cu castoria, unde 0 gelozie penrm exclusiviratea
relagej dim;-e son ate 0 conditie necesar a dura-
bilittii casniciei (Num. 5:11 .urm.; Ezec. 16:38; 2
Cor. 1 1 :2). Gelozia este atibuit at lui Dumnezeu cit
si oamenilor (Exod. 20:5; 34:14; Naum 1:2). Uneori
taredicil s intelegem acest lucru deoarece termenul
a ajuns sa aiba un sens negativ in lirnba noastra
moderni. Scriptura, insa, depune rnrturie despre o
aplicare pozitiva a geloziei $10 folosqte ca un termen
extrem de relevant pentru a descrie zelul snt al lui
Dumnezeu pentru cinsdrea Numelui Su i pentru
binele popomlui Sau cu care este legqt print:-un
legamint de casatorie (Deut. 32:16, 21; 2 lmp. 19:31;
Ezec. 36:5 .urm.; Zah. 1:14 .urm.; loan 2:17). In
sensul aceste, gelozia lui Dumnezeu este esenta camc-
terului Su moral, 0 cauz major pentru inchinarea
gi increderea poporului in E1, un motiv de team
pentru duman.ii Lui. B.A.M.
GENEALOGIE.
I. in Wtchlul Tbstament
a. Generalitdgi
O genealogie, in sensul VT, este 0 iist de nume care
indica stzamogii sau descendentii uneia sau mai mul-
tor persoane, sau este 0 simpla list cu numele oa-
menilor implicati inn-0 anu.mit.' situae. Cuvintul
,,genea1ogie (in trad. rom. ,,spi;a neamului) reda
cuvintele ebr. yahas, care apare numai in Neem. 7:5,
ser huyynhas, ,,cartea genealogiei (,,cartea spitei de
neam) $1 se refer la 0 a numelor celor care
s-au intors la Ierusalim irnpreun cu $s_batar. Este
clar c5 termenul ,,geneal0gie nu este folosit aici in
sensul strict din limba modema, in care inseamn o
prezentare a descendentei dintr-un strmo, prin enu-
merarea persoanelor intermediare, degi acata este
lucrul avut in vedere. Genealogiile din VT se gssc in
principal in Pentateuh $1 in Ezra-Neernia $1 Cronici, gi
numai in ultirnele trei carti apare forma verbal a
cuvintului yahas, ind intotdeauna in forma reexivi
tare ('higrah2), ,,a se inrola pe sine prin genealogie
(Ezr. 2:62; 8:1, 3; Neem. 7:5, 64; 1 Cron. 4:33; 5:1,
7, 17; 7:5, 7, 9, 40; 9:1, 22; 2 Cron. 12:15; 31:16-19).
Tennenul 161246;, ,,generap'i este folosit in Gensa in
sensul de ,,istorie genealogica (*GENER.A'['IE).
(i) Tipuri de genealogii. Genealogiile date in scrie-
rile biblice variaz de la o simpla list de nume, cum
este cea din 1 Cron. 1:1, pina 1a 0 relatare istorici
dezvoltata care ate bazat pe cadrul constituit de
nume, cum este in cirtile Regilor; totui, tipul cel mai
obinuit este acela in care numeie sint iegate print:-0
formula standard i informatii suplimentare sint in-
serate pentru unele nume, dar nu pentru toate (de ex.
Gen_. S gi vezi v. 24).
In VT sint intilnite doua forme de genealogii. Ge-
nealogiile ,,ascendente conl_in de obicei formula de
legtura ,,x ul (bn) lui 3/ (1 Cron. 6:33-43; Ezra
7:1-5); genealogiile ,,descendente contin adesea for-
mu1a,x a nscut (yiilagi) pey (Gen. S; Rut 4:18; 23).
Genealog-iile descendente pot contine multe infor-
dspre virsta i actgiunile persoanelor de lega-
tur, in timp ce genealogiile ascendente sint folosite
de obicei pentru a trasa linia genealogic a unei
__....-.-."\:nn
persoane pine? la un personaj important din txecut, gi
actiunile personaje101' intermediare nu afecteaza
ideea principal.
(ii) Genealogiile ca surse pentru cronologie. Faptul
ca unele genealogii din Biblie omit unele generatii
poate demonstrat (cornparati Mat. 1:1 cu 1:2-17).
De exemplu, Iista u.rrnai10r1u.i Aaron din Ezra 7:1-5
omite ase nume care sint date in 1 Cron. 6:3- 14. (Vezi
de asemenea 'CRONOLOG1A VECHIULUI TESTA-
MENT; 1II.a). Lucrul acesta poate fi intels ugor din
formule, deoarece cuvintul bin poate insemna nu
numai ,.u ci gi ,,nepot $1 ,,clacendent; tot astfei,
este probabil ca verbul yang poate insemna nu numai
,,a n.as,te, in sensul zic nemijlocit, cit i ,,a deveni
strmoqul lui (substantivul yeled derivat de la acest
verb are intelesul de ,,descendent in Is. 29:23). Fac-
tori cum sint includerea virstei ecrui rnembm la
naterea unnagului sau i numarul anilor traiti dupi
aceasta (Gen. 5:6) nu pledeaz impotriva interpretirii
acestor genealogii ca ind variante prescurtate. Dup
cum au sugerat Green gi Wareld ca este posibil ca
scopul mentionrii virstei s fost acela de a accentua
mortaiitatea, in ciuda longeviltii viguroase a acestor
Patriarhi, artind in felul acesta un rezultat a1 cderii
in pacat.
(iii) Folorirea in Orientul Apropiat antic. Genea-
logiile au fost o caracteristic a traditiei istorice an-
tice. Cum este i resc, arborii genealogici ai famililor
regale ofer cele mai bune exemple, dar scrierile des-
pre judecti cu privire la proprietatea pamintului ara-
t ca mai existau multi alti oameni care degineau astfel
de infonnatii. Scribii asirieni din mileniul 1 i.d.Cr. au
intocmit Iiste de regi ai Asiriei din vremuri indeprate,
cu o linie aproape neinrrerupt pe o durat de 1.000
de ani (mari p. 564-see). A fost notata relatia
dinn-e regi i hmgimea domniei ecaruia. in capul
listei sint numele a ,,aptesprezece regi care au trait in
corturi; mult vreme au fost considerati personaje
legendare, personicri ale triburilor, sau personaje
ctive, dar acum, o data cu descoperirea 1a "Ebla a
unui tratat care ii mentioneaza, se pare c exist o
baz istoric pentru existenta lor. Din secolul a1 17-lea
i.d.Cr. s-a pastrat o list a regilor Babilonului, stra-
moii gi predecesorii lor, iar unii dintre ei poarta
ace1eai nume cu regii din prima parte a Listei regilor
asirieni. $1 mai veche este o List de regi sumerieni, in-
tocmit prin 1800 i.d.Cr., care d numele regilor din
Babilonul de S mergind in un-n pin la Potop i
inainte de acesra (ANET, p. 265-266). Scribii hitig,
ugarici 1gipteni ne-au lasat de asemenea Iiste de
regi de lungimi diferite i avind scopuri diferite.
Unele dintre caracteristicile particulare ale ge-
nealog-iilor biblice pot observate i in aceste texte.
Listele de nume sint intercalate cu notele istorice sau
personale, comparabile cu cele din Gen. 4:21, 23;
36:24; 1 Cron. 5:9~1O etc. Lista de reg-i sumerieni
mengioneaza pe un oarecare Mes-kiaga-nuna, rege din
Ur, ul lui Ms-ane-pada, dar scrierile contemporane
sugereaz ca el a fost de fapt nepotui iui Mes-ane-
pada, tatl sau ind un anume A-ane-pada. Este posi-
bil ca scribul s omis numele tatilui din greea1
deoarece se asemana adt de mult cu numele buni-
cului, sau ca termenul ,,u s5 fost folosit intr-un
sens mai Xarg decit in limbiie moderne. Folosirea in
sensul mai larg era obignuit in limba babilonian i
in toate iimbile semitice, in sensul de ,,membru a1 unui
grup specic iar incepind din anul 1500 i.d.Cr. ter-
menul mru (,,u) a fost folosit in sensul cle ,,de-
scendentul lui. Un caz interesant este intilnit in Obe-
liscul Negru al lui Salmanaser lll care se refera la "lehu
ca ind ,,u.l (mir) lui Omri, cind de fapt ei nu au fost
inruditi, cl doar au domnit in acelagi stat. Un exemplu
egiptean remarcabil ate gsit intr-tin text scurt in
care regele Tirhaca (cca 670 i.d.Cr.) il onoreazz-1 pe
,,tatal sau Sesostris III (cca 1870 i.d.Cr.) care a trait
de fapt cu vreo 1200 de ani mai inainte. In mod
asemantor, regele Abdul Aziz al Arabiei Saudite este
numit lbn (ul lui) Saud, daj el a fost de fapt ul lui
Abder Rahman, iar Saud, al carui nume l-a purtat, a
murit in 1724. in interpretare:-1 oricaror genealogii
antice trebuie avut invedere folosirea cuvintelor care
indica inrudire in legtura cu numele de familie sau
numele dinastice, cit $1 multi alti factori.
Prin umtare, nu existe nici un motiv s5 presu-
punem ca toate genealogiile din Biblie sint complete,
intrucit scopul lor nu a fost calcularea unor cronologii
exacte OCRONOLOGIE), ci stabilirea dscendentei
dintr-un anumit strmog sau stramogi, iar acest scop
nu este afectat de omiterea unor nume. De asemenea,
este greeit sa armam ca anumite prti ale lor sint
legendare sau pura ctiune doar pentru ca exist
dovezi tot mai numeroase ca alte scrieri sirnilare au o
baza real.
b. Genealogiile din Vechiul Testament
Principalele liste genealogice din V1 sint:
(i) De la Adam la Noe (Gen. 5; 1 Cron. 1:1-4). Sint
date zece nume, ecare ind introdus cu formula: ,,A
a trait x ani 5i a nascut (ylaQ pe B; dupe ce a nascut
pe B, A a trait y ani $i a nascut i i ice, gi toate ziiele
lui A au fost z ani, gi a murit. Cifrele x gi y difer intr-o
oarecare rnasuri intre MT, Pentateuhul Samaritean
(SP) i LXX, degi exista in general un acord bun in
privinta totalului (z), dup cum urmeaz: Adam, 930;
Set, 912; Enos, 905; Cainan, 910; Mahalaleel, 895;
lared, 962 (TM, LXX), 847 (SP); Enoh, 365; Metusala,
969 (TM, LXX), 720 (SP); Lameh, 777 (TM), 635 (SP),
753 (LXX); vii-sta lui Noe la Potop, 600. Este probabil
ca aceasta lista sa e prescurtata, aa incit nu poate
folositi ca baza temeinic pentru o *cronologie. A-
ceast genealog-ie ne aduce aminte de prima parte a
Listei de regi sumerieni, care mentionea zece ,,oa-
meni mari care au domnit inainte de Potop. in una
dintre variante totalul domniei lor se ridic la 43.200
de ani.
(ii) Deicendentii lui Cain (Gen. 4:17-22).
(iii) Descendentzii lui Noe (Gen. 10; 1 Cron. 1:1-
23). Lista popoarelor care au descins din Sem, Ham i
lafet ("TABELUL NATIUNILOR).
(iv) De la Sem la Avraam (Gen. 11:10-26; 1 Cron.
1:24-27). Zece nume. O genealogie expusa in aceeagi
termeni ca i (i)mai sus, cu exceptia faptului ca in timp
ce Pentateuhul Samaritean da numarul total de ani
(2), TM gi LXX dau numai cifrele x i y. Totalul dat de
Pentateuhul Samaritean $1 cel calculat din MT i LXX
este dat mai jos, i in majoritatea cazurilor TM $1
Pentateuhul Samaritean sint in armonie, $1 uneori se
deosebesc de LXX. Sem, 600; Arpacgad, 438 (TM, SP),
565 (LXX); LXX intercaleaza aici pe Cainan, 460, care
este omis de TM i Sp; $e1a, 433 (TM, SP), 460 (LXX);
Eber, 464 (mr), 404 (SP), s04 (moo; Peleg, 239 (rm,
SP), 339 (LXX); Reu, 239 (TM, SP), 339 (LXX); Serug,
230 (TM, SP), 330 (D00; Nahor 148 (TM, SP), 208
(LXX); Terah, 205 (TM, LXX), 145 (SP); Avraam.
(v) Descendentii lui Avxaam prin Chetura (Gen.
25:1-4; 1 Cron. 1:32-33). (*ARABlA.)
(vi) Descendentii lui Nahor (Gen. 22:20-24).
(vii) Descendentii lui Lot (Gen. 19:37-38).
(viii) Descendentii lui lsmael (Gen. 25:12-18; 1
Cron. 1:29-31).
(ix) Dacendentii lui Esau (Gen. 36; 1 Cron. 1:35-
54).
(X) Dscendentii lui Israel (Iacov; Gen. 46), 1-6,
prin Lea; 7-8, prin Bilha, 9-10, prin Zilpa, 11-12 prin
Rahela.
1. Ruben (Gen. 46:9; Exod. 6:14; Num. 26:5-11;
1 Cron. 5:1-10).
2. Simeon (Gen. 46:10; Exod. 6:15; Num. 26:12-
14; 1 Cron. 4:24-43).
3. Devi (Gen. 46:11; Exod. 6:16-26; 1 Cron. 6:1-
53). Aceasta a fost o genealogie important deoarece
preotia ereditara s-a transmis prin aceasta linie de
descendent i marii preoti au descins din Aaron, a
crui genealogie este data intr-0 formi condensat i.n
Exod. 6:16-22. Descendenta lui Samuel din Levi este
data in 1 Cron. 6, iar descendenta lui Ezra din Aaron
in Ezra 7:1-5. Vezi de asemenea (xi) rnaijos.
4. Iuda (Gen. 46:12; Num. 26:19-22; 1 Cron.
2:3-4:22; 9:4). Aceasta a fost linia genealogic a lui
David (1 Cron. 2-3), din care a dacins linia de reg-i de
la Solomon la losia (1 Cron. 3:10-15).
5. Isahar (Gen. 46:13; Num. 26:23-25; 1 Cron.
7:1~5).
6. Zabulon (Gen. 46:14; Num. 26:26-27).
7. Dan (Gen. 46:23; Num. 26:42-43).
8. Neftali (Gen. 46:24; Num. 26:48-50; 1 Cron.
7:13).
9. Gad (Gen. 46:16; Num. 26:15-18; 1 Cron.
5:11-17).
10. Aeer (Gen. 46:17; Num. 26:44-47; 1 Cron.
7:30-40).
11. losif (Gen. 46:20; Num. 26:28-37; 1 Cron.
7:14-27), prin cei doi i ai sai, Manase gi Efraim, care
au fost acceptati de lacov pe treapt de egalitate cu
proprii Sal i (Gen. 4&5, 12; *ADOPTARE).
12. Beniamin (Gen. 46:21; Num. 26:38-41; 1
Cron. 7:6-12; 8:1-40; 9:7, 35-44). Aceasta a fost linia
genealogical a lui Saul (1 Cron. 8-9).
in afara de aceste liste care stabilesc relatiile ge-
nealogice exista o serie de alte liste de persoane date
intr-un context sau altul, mentionate in legtura cu
anumite perioade din istoria VT.
(xi) Liste de leviti (vezi de asemenea (x) 3 de mai
sus). Din timpul lui David (1 Cron. 15:5-24), Iosafat
(2 Cron. 17:8), Ezechia (2 Cron. 29:12-14; 31:12-
17), losia (2 Cron. 34:8-13; 35:8-9), Zorobabel i
loiachim (Neem. 12:1-24), Neemia (Neem. 10:2-13).
(xii) Listele domniei lui David. Recrugii lui David
la Ticlag (1 Cron. 12:3-13, 20), vitejii si (2 Sam.
23:8-39; 1 Cron. 11:11-47), oterii peste triburi (1
Cron. 27:16-22) i functionarii si administrativi (1
Cron. 27:25-31).
(xiii) Liste de familii i persoane din vremea in-
toarcerii gi din vremea lucrrilor lui Ezra i Neemia.
Cei care s-au intors cu Zorobabel (Neem. 7:7-63; Ezra
2:2-61), cei care s-au intors cu Ezra (Ezra 8:2-14),
constructorii zidului lerusalimului (Neem. 3:1-32),
cei care au avut sotii straine (Ezra 10:18-43), cei care
au semnat legmintul (Neem. 10:1-27), cei care au
locuit in lerusalim (Neem. 11:4-19; 1 Cron. 9:3-17).

ll. In Noul Ibstament
inNTexista doua genealogii (Mat. 1:1-17; Luca 3:23-
33) ;i amindoua redau stzramoeii umani ai lui Isus,
Msia (*GENEALOGIA LUI ISUS CRISTOS).
in afara de cuvintul genesis din Mat. 1:1, care este
(1-adus ,,genealogie (in rom. ,,spita neamului), ter-
menul gr. genealogia apare in 1 Tim. 1:4 $1 Tit 3:9 (in
rom. ,,neamuri) . Verbul corspunztor, geneologiio, ,,a
stabili dscendenta, apare in Evr. 7:6, cu referire la
Melhisedec, care nu s-a considerat un dscendent al
1.1: Levi. in pasajele an Timotei : Tit cuvintele ,,ge-
nealogie sint folosite intr-un sens peiorativ, in Ti-
motei in legatur cu cuvintul m_ytl'l0$. mil. P919519.
iar in Tit in legatura cu ,,intrebri nebune. Se poate
ca atunci cind Pavel a vorbit dapre acestea el s-a
gindit la istorisirile mitologice bazate pe V1 intilnite
in cartile evreieetzi apocrife cum sint cartea Jubileelor
sau poate s-a referit la arborii genealogici ai eonilor
gsiti in literatura gnostica. Este evident ca el nu sc
referi la genealogiile din V11
BIBLIOGRAFIE. E. L. Curtis, I-IDB, 2, p. 121-137;
P. W. Crannel, ISBE, 2, p. 1183-1196; W. H. Green,
,,Primeval Chronology, Bibliozheca Sacra 1890, p.
285-303; B. B. Wareld, ,,On the Antiquity of the
Human Race,P'IR 9, 1911, p. 1-17; E.J.Young, W711
12-13, 1949-51, p. 189-193; W. G. Lambert, JCS 11,
1957, p. 1-14, 112; A. Malamat, JAOS, 88, 1968, p.
163-173; R. R. Wilson, Genealogy and History in the
Biblical World, 1977; M. D. Johnson, The Purpose of
Biblical Genealogies, 1969. Pentru Noul Testament,
veziD. Guthrie, The Pastoral Epistles, 1957, p. 58, 208.
T.C.M.
A.R.M.
GENEALOGIA LUI ISUS CRISTOS. in NT ne
este prezentata de dou ori genealogia detaliata a lui
Cristos. Primul evanghelist i.i incepe scrierea intr-un
limbaj ce ne aduce aminte de Genesa spunind ca este
,,cartea neamului (genealogia) lui Isus Cristos, ul lui
David, ul lui Avraam gi apoi urmaregte linia des-
cendentei prin patxuzeci i doua de generatii, de la
Avraam la Cristos (Mat. 1:1-17). Al treilea evan-
ghelist, imediat dupa relatarea botezului lui Cristos,
spune ca ,,Isus avea aproape treizeci de ani cind a
inceput sa invete multgimea i era, dup cum se credea,
ul lui Iosif - i apoi merge in urma gaptezeci de
generatii, de la losif pine la ,,Adam, ul lui Dumnezeu
(Luca 3:23-38).
Nu este necesar sa examinam genealogia de la
Adam la Avraam, care nu este data de Matei gi pe care
Luca probabil ca a derivat-o prin 1 Cron. 1 : 1-4, 2.4-27;
din Gen. 5:3-32; 11:10-26 (folosind LXX, intrucit in v.
36 el i1 intercaleaz pe Cainan intre Arpasad i $e1a) .
De la Avraam la David cele doua Iiste sint practic
identice; linia genealogica de Ia Iuda la David este
bazata pe 1 Cron. 2:4-15 (cf. Rut 4:18-22). Mat. 1:5
adauga infom1at;ia c mama lui Boaz a fost Rahav
(probabil Rahav din Ierihon). De la David la losif
listele difera, deoarece Matei urmregte linia genea-
logic prin Solomon, ul lui David, i regii lui Iuda
care i-au urmat, pin la Ioiachin (lconia), in timp ce
Luca urmrete descendenta prin Natan, un alt u al
lui David gi Batgeba (1 Cron. 3:5, unde ea este numit
Batgua), gi nu prin linia regala. in Evanghelia dupa
Matei loiachin este urmat de $elat1'el qi de ul aces-
tuia, Zorobabel, gi acate doua nume apar gi in Luca
_...._ __________ _--_...,,,
(3'27), dar dupa aceasta convergentii de scurta du-
rata nu mai observm un acord intxe cele doua liste
pina cind ajungem la losif.
Este foarte putin probabil ca numele din listele
care nu sint atestate in VT s fost inventate de
evangheliti sau de cei de la care le-au aat. Daca
luam in serios listele, relatia dintre ele constituie o
problema. Amindoua arata ca Isus este un descendent
al lui David; in timpul propovaduirii Sale dscendenta
din David i-a conferit o oarecare reputatie (Mat. 10:47
.urn1.) $1 este atestat de marturia apostolilor (Rom.
1:3; Evr. 7:14 presupune ca toata lumea tie ca Isus
facea parte din semintia lui Iuda). Ambele liste urma-
rsc descendenta lui din David prin losif i deei acetia
apar in amindou Evangheliile, este clar c in timp ce
Iosif era tatal lui lsus de drept, el nu era tatil lui de
fapt. Genealogia din Luca recunoaete acat fapt prin
armatia auxiliara ,,cum se credea, in Luca 3:23; in
mod similar, textul cel mai bine atestat din Mat. 1:16
arma ca Iosif era ,,barbatul Mariei, din care S-a
nscut lsus, care Se cheama Cristos. Chiar $1 in ver-
siunea sinaitica siriac a versetului din Mat. 1:16
(,,losif a nascut pe lsus ..), sensul biologic al
verbului ,,a nascut este exclus de naratiunea care
urmeaza (v. 18-25) i este probabil ca i in alte parti
ale genealogiei temienul ,,a nscut indica succesiu-
nea legala i nu relatia biologica. Probabil ca linia
genealogic data de Matei intentioneaza s urma-
reasca succesiunea la tronul lui David chiar i atunci
cind aceasta nu a avut loc in linie directa de la tata la
u.
in cazul acesta ar de agteptat ca Luca, dim-
potriva, sa se sn-duiasc sa prezinte linia descenden-
tei biologice. Unii comentatori au sustinut c genea-
logia din Luca urmaregte descendenta lui Isus prin
Maria, mama Lui (degi acest fapt nu este armat
explicit). Din cuvintele lui Gabriel (Gavril) in Luca
1:32 ste posibil s deducem ca Maria descindea din
David - dsj aceste cuvinte pot explicate prin refe-
rirea la ,,Xosif, din casa lui David, in v. 27, in timp ce
in v. 36 ni se spune ca Maria era inrudita cu Elisabeta,
dapre care se spune ca era ,,dinu'e icele lui Aaron
(v. 5). Nu are rost sa incercam sa apelam la referinta
in Talmud (TJ Hagigah 77d) la 0 oarecare Miriam,
ica lui Eli (cf. Heli, Luca 3:23), deoarece aceasta
Miriam nu are nici o legaturi cu mama lui 1sus.ln orice
caz, daca Luca a intentionat s5 urmireasca genealogia
prin Maria, este ciudat faptul ti nu a armat lucrul
acata in mod explicit. Probabil ca ambele liste inten-
tioneaza sa urmareasc genealogia prin Iosif. Daca
Matan, bunicul lui losif in Mat. 1:15, ate acelaei cu
Matat, bunicul sau in Luca 3:24, ,,ar trebui sa pre-
supunem doar ca lacov (tatal lui Iosif, in Mat.) a murit
era urmai, iar nepotul sau, ul fratelui sau Eli (tatal
lui losif in Luca) a devenit mogtenitorul sau (J.
Machen, The Virgin Birth of Christ, 1932, p. 208). In
ceea ce privegte corectimdinea liniei ge-
nealogice a lui Isus prin losif, Machen afirma: ,,Iosif
era m0ter1itorul lui David, iar copilul, degi nascut fare
participarea lui, (i s-a nascut lui) intr-un sens foarte
real (ibid, p. 187). lulius Africanul (cca 230 d.Cr.) a
dat 0 explicatie mai complicata, implicind casatoria
prin levirat, pe baza unei traditii care se spune ca ar
fost pstrata in familia snta (Eus., EH 1. 7).
Daca Natan din Zah. 12:12 este ul lui David cu
acelagi nume, este evident ca familia lui a avut o
pozipie speciale in Israel i s-ar putea sa existe o
s-emnicayie special in faptul c5 in Luca 3 :31 Isus este
descris ca urmagul lui Natan.
Lista din Luca enumer douazeci sau douzeci $1
una de generagii inn-e David $i Exilul babilonian $1
acelai nunr cle generatii intre Exil i Ism, in timp ce
lista lui Matei enumer numai patrusprezece generagii
pentru ecare dintre aceste perioade. Se poate de-
monstra ci au fost omise citeva generapii din lista lui
Matei, in perioada de la David la Exil, $1 alte citeva
generagii au fost omise in perioada mai timie. S-ar
putea ca ,,Resa, in Luca 3:27, sa nu fost in original
un nume de persoana, ci termenul aramaic rid
(,,pri.ng), titlul lui Zorobabel (gi in acst caz secgiunea
postexilica din lism lui Luca ax putea sa fost deri-
vat dint!-un document aramaic).
Scopul principal al celor doua Iiste este s dove-
deasca armaa lui Isus ca are Fiul lui David gi, in
termeni mai generali, sa puna accent pe solidaritatea
Lui cu omenirea $1 legtura Lui suinsa cu tot ce s-a
petrecut in trecut. Este stabiliti o legtura putemica
intre Cristos $i noul legmint pe de o parte i perioada
vechiului legmint pe de alta parte. Marcion, care a
vrut s rup orice legmri intre cregzinism iVT, a gtiut
lucrul acesta cind a scos afara genealogia lui lsus din
edipia sa a Evangheliei dupa Luca.
BIBLIOGRAFIE. J . G. Machen, The Virgin Birth of
chrml, 1932, p. 173 .un'n., 203 $.urm.; M. D. John-
son, The Purpose of the Biblical Genealogies, 1969; N.
Hillyer, NIDNTT 3, p. 653-660.
F.F.B.
3. Cuvintul gr. genesis. Folosit mai ales in LXX
pentru a reda termenul ebr. t6lQ6g; eete folosit in
ace1a.5isensinMat. 1:1 (vezi 1, maisus). lnalte pasaje
din NT este folosit in sensul de ,,natere (Mat. 1:18;
Luca 1:14; lac. 1:23, ,,faa reasc, lit. ,,fa;a sa de la
natere- lac. 3:6, ,,roata viegii, lit. ,,cursu1 naeterii).
4. Gr. genea. Folosit in principal in LXX pentru a
traduce d6r i la fel ca acat cuvint are cam aceeagi
gama de sensuri ca $1 termenul modern ,,generap'e.
Este folosit cu referire la oamenii care au txiit inn-o
anumit perioada (Mat. 11:16) i, prin extinderea
sensului, se refera chiar 5i la timp (Luca 1:50). Este
evident c5 a fost folosit pentru a desemna componengii
unei genalogii (Mat. 1:17).
5. Gr. gennma, ,,copi1 s_>i ,,urma", apare in Mat.
3:7; 12:34; 23:33; Luca 3:7, in ecare caz in expresia
,,pui de npirci sau "generagie de vipere.
6. Gr. germs, ,,ras5, in expresia genos eklekton in
1 Pet. 2:9, ,,neam (ras) ales. Este de prefexat folo-
sixea termenului ,,ras5 i nu ,,genera;ie.
S-a susnut uneori ca 40 de ani este o *cifr5
ronmd care indic 0 generagie, cum a fost de exemplu
durata rtacirii in pustie.
BIBLIOGRAFIE. P. J . Wiseman, Clues to Creation in
Genesis, 1977, p. 34-35; F. Buchsel, TDNT 1, p. 662-
663, 672, 682-685; R. R. Wilson, Genealogy and His-
toljy in the Biblical World, 1977, p. 158-159, n. 57; R.
Morgenthaler, C. Brown, NIDNTT 2, p. 35-39.
T.C.M.

GENERATIE. Mai mul termenj biblici pot fi tra-
du.$i cu acest cuvint.
1. Ebr. t6lg6g. Un cuvint care apare de zece ori in
Genesa (2:4; 5:1; 6:9; 10:1; 11:10, 27; 25:12, 19;
36:1; 37:2) i in felul acesta imparte cartea in un-
sprezece secp'uni, ecare incepind cu cuvintele: ,,lat
cartea neamurilor (generayiile) .... Cuvintul apare de
asemenea1nGen. 10:32; 25:13; 36:9; Exod. 6:16, 19;
in Num. 1 de mai multe ori; 3:1; Rut 4:18;A1 Cron.
1:29; 5:7; 7:2, 4, 9; 8:28; 9:9, 34; 26:31. In Exod.
28:10 este tradus ,,natere. Cuvinml este derivat de
la ylag, ,,a nagte i probabil ca aceasta explica
traducerea ,,generagie. Din felul in care cuvimul este
folosit inVT se pare ca inseamna ,,istorie sau "istoria
genealogic a unei familii sau a unui grup. in [XX
cuvintul este tradus frecvent cu gr. genesis (vezi 3, mai
jos), iarexprsia bibles geneses fsou Chnbtou, "cartea
genealogiei lui Isus Cristos", in Mat. 1:1, reect
indeaproape exprsia ser t6lg6g Egiim, ,,cartea ge-
nealogiei lui Adam, in Gen. 5:1.
2. Ebr. ddr. Un cuvint intnit frecvent gi care
corespunde in genera! cu cuvnm1 ,,generagie, in sen-
sul modem al cuvtnmlui. Se poate referi la o gene-
ragie, <2 0 perioada din trecut (Is. 51:9) sau din viitor
(Exod. 3:15), sau la oamenii dintr-o generagie (Exod.
1:6). Cuvintul este folosit in Gen. 17:7, 9, unde ate
anungat legamintul lui Dumnezeu cu Avraam gi cu
descendenyii lui. Cuvintul este folosit de asemenea cu
referire la o categorie de oameni, cum este in exprmia
,,neam (generagie) indrtnic gi stxicat (Deut. 32:5)
sau "neam (generagie) neprihanit (Ps. 14:5). Cu-
vimul aramaic inrudit, dr, apare in Dan. 4:3, 34.
Termenul accadian duru este folosit pennu o gene-
ragie ca perioada de la bunic la nepot, indicind 0
perioada de 70 de ani.
GENESA, CARTEA.
I. Sch1$a con1nutu1u1
a. Pre-istoria: naragiunea creagiei (1:1-2:3)
b. Istoria omului (2:4-11:26)
Creagia i Cdarea (2:4-3:24); creterea nurnarului
oamenilor (4:1-6:8); judecata Potopului (6:9-9:29);
fommarea nagiunilor (10:1-11:26).
c. Istoria lui Avraam (11:27-23:20)
Intrarea lui in yam promis (1 1:27-14:24); legminml
eipromisiunea (15:1-18:15); Sodoma gi Gomora (18:
16-19:38); Sara, Isaac $1 Ismael (20:1-23:20).
d. Istoria lui Isaac (24:1-26:35)
Cstoria lui cu Rebeca (2421-67); moartea tatlui
sau $1 naterea copiilor si (25:1-34); innoirea pro-
misiunii la Gherar (26:1-35).
e. Istoria lui Iacov (27:1-36:43)
Obginerea binecuvintrii prin ineliciune (27:1-46);
fuga lui in Haran gi innoirea pronusiunii la Betel
(28:1-22); viaga lui i cstoria in Haran (29:l-31:
16); intoarcerea lui in gara prornis $1 innoirea pro-
misiunii la Betel (31:17-35:29); linia genealogica a
lui Esau (3621-43).
f. Istoria lui Ioszf (3721-50:26)
Iosif vindut in Egipt (3711-36); Iuda i nora sa (38:1-
so); losifin Egipt (s9:1-45128); mai i fragii lui Iosif
in Egipt (46: 1- 47:31); binecuvintarea lui Iacov acor-
as prioritate lui Efraim i lui Iuda (48:1-49:28); moar-
tea lui Iacov gi a lui Iosif (49:29-50:26).

Cartea Genaa se incheie pe cind poporul lsrael
era deja in Egipt. Ei au fost familia aleasa dintre top
oamenii si prin care Dumnezeu a intengionat s arate
lucrarile marete de izbavire descrise in Exodul. In
mijlocul acatui popor semintia lui Iuda s-a prolat
deja ca o seminp'e cu 0 senmificatie speciala (49:9-
12).
O analiz riguroasa poate bazata si pe cele zece
cazuri in care apare expresia: ,,Aceasta este spita
neamului (generagiei) lui ... (sau expresu ecluva-
lente). ",,Generag:ii (ebr. t6lQ6Q mseamna ,,nasten nata de unii care contata ca ar existat vreodata
sau ,,ist0rii genealogice. Expresia aceasta ate folo-
sita cu privire la ceruri si pamint (2:4); Adam (5:1);
Noe (6:9); ii lui Noe (10:1); Sem (11:10); Terah
(11:27); Ismael (25:12); Isaac (25:19); Esau (36:1);
laccv (37:2).
ll. Auto:-ul
Pentru 0 discupe cu privire la autorul Pentateuhului,
vezi WENTATEUHUL. Cu privire la autorul Genaei,
in particular, nu gisim in carte nici un element care
sa indice autorul. Exista doua parerl, dai ecare an
mai multe variante: (a) autorul a fost Moise, (b)
autorul nu a fost Moise.
a. Moise ca autor al Genesei
Educatia pe care a primit-0 Moise la curtea lui Faraon
i-ar perrnis s5 citeasca si s scrie (Exod. 24:4; Deut.
31:9 etc.) si ate evident ca e1 ar fi fost domic sa
pastreze istoriile sau cronicile care i-au fost transmise.
Aceasta inseamna ca Moise a fost nu neaparat autorul
ci mai curind redactorul si compilatorul Genaei. Rela-
tarile cu privire la farnilii i-au fost transmise in fonna
orali sau in forma scrls iar Moise a pus laolalta toate
acatea le-a editat si le-e tradus unde era necaar.
Istoria creatiei din Gen. 1 poate sa fost primit ca o
revelagie directa de la Dumnezeu, intrucit Moise a avut
contacte directe cu Dumnezeu (de ex. Exod. 33:11;
Deut. 34:10). ln consecinta, sintem indreptatiti sa
cautm in Genesa documente sau istorlslrl transmise
pe cale orala si, am putea spune ca Moise a consemnat
cu delitate ceea ce i s-a transmis din generatiile
uecute.
Dac acceptam posibilitatea aparitiei unor ,,note
de subsol" adaugate ulterior de copisti pln in pe-
rioada Monarhiei pentru a explica anumite idei citi-
torilor contemporani (de ex. 12:6; 13:7; 14:17, si
unele parti din 36:9-43), nu exist nici 0 po_rtiu.ne care
trebuie datata dupa vremea lui Moise. In timp ce
interpretarea corecta a textului din Exod. 6:3 nu
exclude o oarecare folosire a numelui Iahve in Genesa,
ar perfect logic ca Moise sa inlocuit uneori numele
lui Dumnezeu cunoscut in zilele sale cu numele lui
Dumnezeu dat in legamint: ,,El-$adai (Dumnemu
Atotputernic), din vremurile patriarhale, pentru a le
reaminti cititorilor si ca acest Dumnezeu ate acelasi
cu Dumnezeul de la Sinai.
Pentru aceasta seqiune, vezi E. J. Young, I011
1949, p. 51 s.urm.
b. Autorul nu afost Moise
Nu exista _nici o teorie care sa irnpuna 0 acceptare
general. lnca din vremea lui Jean Astruc, in secolul
al 18-lea, teologii au cutat sa gaseasca diferite ,,docu-
mente in Pentateuh. Documentele pentru Genesa sint
J (in care ate folosit numele divin Iahve), E (in care
ate folosit numele divin Elohim) si P (care se ocupa
\-.1-...;n, \.nl'\.I\lIJ\
mai ales de problema religioase). For-me mai vechi ale
acatei teorii au fost extrem de radicale si au contestat
istoricitatea unei parti mari din Genaa. Ulterior s-a
sustinut ca ,,documentele au fost formate prin colec-
tarea materia.lului antic pina cind au ajuns in forma
lor nala; J ar fost nalizat prin secolele al 10-lea
sau al 9-lea i.d.Cr., E putin mai tixziu iar P in vremurile
post-exilice. ln formele mai moderate ale acestei teorii
istoricitatea nu ate contatata in mod necesar.
Mai recent teorla ,,documentara a fost abando-
documente fom1ale. Cercetatorli din aceasta scoala de
gindire vorbac dapre cicluri de traditie care s-au
dezvoltat in diferite regiuni, avind in principal un
intera religios; de ex. Exod. 1-12 ate citat ca un
,,ciclu de traditie care are ca punct central evenimen-
tul Pastelor. Editori de mai tirziu a_u stxins acate
materiale si le-au dat fomia prezenta. lnainte de strin-
gerea lor cea mai mare parte a materialului a fost in
forma orala. Nici in aceasta teorie nu este necesar sa
contestam istoricitatea, da_i unii scriitori contesta is-
torlcitatea, dar admit 0 ,,istoricitate generala. Aceas-
ta scoala a ,,istoriei traditiei se refera la dezvoltarea
traditiilor in juml unor evenimente centrale care au
semnicatie pentru viata religioasa a Israelului si care
si-au gsit expresia in ritualurlle si liturghiile lor reli-
gioase.
Nu ate posibil sa tmgem 0 concluzie general
amiind ca vreuna dintre scolile de azi a fost accep-
tata de toti teologii. Originea exacta a Genesei rarnine
oarecum mister-ioasa.
III. Locul Genesei in Biblie
Genesa este Cartea lnceputurilor, introducerea ma-
reata la drama Gen. 1-11 poate privit ca
u.n prolog la drama al carei prim act incepe in cap. 12
cu prezentarea lui Avraam. la celalalt cap:-it al dramei
ate epilogul, Cartea Apocalipsei.
Prologul este enuntat in termeni universali. D\.u-n-
nezeu a facut toate lucrurile (cap. 1). ln particular, El
a creat pe om, care a devenit un rebel si un pactos
(cap. 2-3). Pcatul a devenit universal (cap. 4) si ind
0 rebeliune impotriva lui Dumnezeu, el ate pedepsit
intotdeauna de judecata divina, asa cum exemplica
povestirea Potopului (cap. 6-9). Chiar si dupe ce
Dumnezeu $i-a artat ura fata de pacat prin judecata
adusa prin Potop, omul s-a intors la rebeliunea sa
(cap. 11). Cu toate acatea, Dumnezeu a dat intot-
deauna dovada de har si de indurare. Adam si Eva au
fost izgoniti, dar nu nirnicipi (cap. 3); Cain a fost
izgonit dar a fost ,,insemnat de Dumnezeu (cap. 4);
omenirea a fost inghitita de Potop, dar nu a fost
nirnicita, deoarece a fost salvata 0 rmasita (cap. 6-9);
oamenii au fost irnprastiati dar li s-a permis sa con-
tinue viata (cap. 11).
Acesta ate prologul care zugraveste fundalul pen-
tru drama care urmeaza s se desfsoare. Care a fost
raspimsul lui Dumnezeu la pacatul universal si per-
sistent al omului? La inceputul drarnei, in Gen. 12, il
intilnim pe Avraam, in primul act al raspunsului lui
Dumnezeu. El a chemat un popor ales din care, la
vremea hotarit, avea sa vina Rscumparatorul. Acel
popor avea s proclame maajul la oamenii
de pretutindeni. Genaa relateaza numai inceputul
povestirii plna in vremea lui losif, pregatind cadrul
pentru actul maret prin care Dumnezeu i-a izbavit din
Egipt, oferind modelul pentru izbaviraa mai mare care
urma sa e realizata.
IV. Genesa 91 istoricitatea
Este extrem de dicil sa obtinem dovezi independente
cu privire la istoricitatea Genesei, intrucit multe dintre
naratiuni nu au paralel in literature nebiblica. Lucrul
acata ate deosebit de dicil referitor la Gen. 1-11 si
ceva mai usor cu privire la Gen. 12-50. Ar trebui s5 ne
amintim c o rnare parte a Bibliei este in afara sferei
investigarii stiintice, mai ales acele parti care se
refera la credinta sau la relagzii personale. Domeniile
pentru care am putea cere dovezi in Genaa pot fi
rezumate in felul urmator:
a. Creatia ("(IREA'{'L4)
b. Originea omului
Biblia arma ca Dumnezeu l-a facut pe om. Nu permi-
te posibilitatea existentei unei alte pvoveniente pentru
originea omului. Tbtusi, nu este posibil sa descoperim
din Genaa cu pnecizie modul in care Dumnezeu a
realizat aceasta. Din punct de vedere stiintic, ori-
ginea omului continua sa e necunoscuta si nici ar-
heologia, nici antropologia nu pot da un raspuns
denitiv cu privire la timpul, locul sau modul in care
a aprut omul. Este mai bine pentru crestin sa fie
precaut cu privire la acat subiect, sa se multumeasca
sa anne ceea ce scrie in Genaa ca, indiferent care
ate rnodul in care a avut loc, Dumnezeu a dirijat
procesul, iar noi va trebui s5 asteptrn mai multe
dovezi, pentru a nu trage concluzii pripite (*0MUL).
c. Potopul
Nici in cazul acata nu exista dovezi denitive cu
privire la timpul, amploarea sau cauza Potopului. Au
existat cu certitudine inundatii extmse' in regiunea din
care au venit iar sumerienii din antichitate
au avut o istorie detaliat a unui potop mare in lumea
veche. Tbtusi, nu existe motive puternice pentru a
accepts sugatia lui Sir Leonard Woolley ca potopul
de la Ur, care a lsat un depozit de namol scos la
ltunina dc excavatiile sale, a fost de fapt Potopul
biblic.
Q. Naratiunile patriarhale
In zilele noastre ate posibil 55 citim naratiunile pa-
triarhale pe fondul social, politic si cultural al Orien-
tului Apropiat din perioada 2000- 1500 i.d.Cr. Desi nu
ate posibil sa datam evenimentele din Genaa, ate
corect sa spunem ca Biblia reect viata din anumite
parti ale Maopotamiei din timpul acestor secole.
UEPOCAPATRIAR1-IALA.) H. I-I. Rowley, ,,Recent Dis-
coverla i.n the Patriarchal Age, BJRL 32, 1949-50, p.
76 s.urn1. (retiparlt in The Servant of the Lord and
Other Essays on the Old Testament, 1952); J. Bright, A
Historyoflsraelz, 1972, p. 67-102; R. de Vawc Histoire
ancienne d'lsrael2, 1971, p. 181-273.
V. Genesa ql teologia
ln nal trebuie subliniat a importanta principala a
Genaei, ca si a intregii Scripturi, este de ordin teo-
logic. Este posibil sa consumam o rnultirne de timp si
de energie cu tot felul de detalii secundare si sa
pierdem din vedere problemele teologice majore. De
exemplu, istoria Potopului vorbeste despre pacat, ju-
decat, viata noua. A ne preocupa cu detalii
dapre dirnensiunile corabiei, cu problema hranei sau
a golirii gunoaielor, inseamna sa ne ocuparn de pro-
bleme secimdare. Desi revelatia lui Dumnezeu a fost
data in mare misura in evenimente istorice si desi
istoria are 0 sernnicatie foarte mare pentru revelatia
biblici, teologica a evenimentelor este
cea care are adevarata importanta. Chjar si acolo unde
lipsac dovezi care sa conrme naratiunea Genesei,
semnicatia teologica poate inteleasa.
BIBLIOGRAFIE. U. Cassuto, A Commentary on the
Book of Genesis, 1 (1944), 2 (1949); S. R. Driver, The
Book of Genais, 1948; D.l(idner, Genesis, TOTC, 1967;
G. von Rad, Genesis, 1961; E. A. Speiser, Genesis,
1956; B. Vawter, A Path through Genais, 1955.
J.S.W.
J.A.T.
GENUNCHI, A lncanuucnm. In v'r slabi-
ciunea sau frica sint exprirnate sugestiv ca ,,,genunchi
sllbanogiti (Iov 4:4; Is. 35:3) sau ca ,,genunchi care
Iremura, ,,genunchi care se izbac deolalt.l (Naum
2:10; Dan. 5:6).
Cele cincisprezece texte din NT sint folosite intot-
deauna inlegatiua cu inchinarea, cu exceptia textului
din Evr. 12:12. Ingenunchierea po_ate indica un semn
de respect (Marcu 1:40; cf. 2 Imp. 1:13; Marcu
15:19), de supunere (Rom. 11:4; 14:11; cf. 1 Clement
57:1, ,,indoind genunchii voastre) sau un semn
de adorare si incl-iinare religioasa (Luca 5:8). In acest
ultim sens, ingenunchiexea ate prezaitat uneori ca
o pozitie de rugciune (Luca 22:41; 1 lmp. 8:54, cf.
18:42). Recunoasterea domniei universale a lui Cris-
tos este indicata tot prin ingenunchiere: ,,s se plece
orice genunchi (Filip. 2:10; c Rom. 14:10 s.urm.; 1
Cor. 15:25). Cf. TDNT 1, p. 738-740; 3, p. 594-595;
6, p. 758-766.
E.E.E.
GESTURI. Orientalii gaticuleaza mult mai rnult
decit apusenii. Prin urrnare, dup cumate de asteptat
Biblia mentioneaz numeroase gesturi. Acatea pot fi
impartite in trei categorii: prima, reactii zicc la anu-
mite imprejurri; a doua, gesturi conventionale sau
obisnuite; a treia, actiuni simbolice intentionate. Ges-
turile din prima categorie sint involuntare, iar cele din
a doua categorie tind sa devina involuntare, prin
obisnuinta.
Nu sint mentionate multe gaturi din prima cate-
gorie; Biblia nu mentioneaza, de exemplu, ridicarea
din umeri sau miscarile capului povatitorului. Anu-
mite semne facute cu mina, pentru diferite scopuri,
sint mentionate in Mat. 12:49 si Fapt. 12:17. Situatia
oamenilor din apropierea Sa I.-au facut pe Isus sa
suspine (Marcu 7:34) si sa plinga (Ioan 11:35).
In Scriptura gasim u.n numar mare de actiuni con-
ventionale. Cind cineva saluta pe un superior trebuia
sa se inchine si poate chiar sa~i sarute mina. Prietenii
care se salutau prindeau cu mina barbia sau barba
celuilalt, iar sarutul (Luca 724446) era un gest obis-
nuit de ospitalitate. Batjocura era exprimata prin aa-
tinarea *capu1ui sau printr-0 grimasa cu gura (Ps.
22:7). In comert, tirgul era pecetluit cu ,,lovirea
miinilor (Prov. 6:1 - traducerea rom. reda ideea, nu
expresia originala). Durerea mare era exprimata prin
ssierea vesmintelor si prin presararea de praf pe cap.
_Aea$t categorie include de asemenea pozitiile fizice
adoptate pentru rugaciune si pentru bmecuvintare.
Observati de asemenea Exod. 6:6 s1 Is. 65:2.
Acgiunile sirnbolice erau o metoda de instruire
pmfetica; Ezechiel, mai ala, a folosit mult aceasta
metoda sl rnulte dintre actiunile lui Isus au avut un
caracter sirnbolic. Daeori El i-a atins pe aceia pe care
intentiona sa-i vindece; El a suat pate ucenici, cind
le-a iinprtit Duhul Sfint (Ioan 2o=22). Observati de
asemenea gatul elocvent al lui Pilat, in Mat. 27:24.
Vezi de asemenea *PICIOR, MINA, CAP etc.D PP
GHEBA. (Ebr. gel3a', ,,un deal). Un oras din ten-
toriul lui Beniamin, la 11 kmN delerusalim sila S km
de Ghibea, de care trebuie deosebit; vezi Ios. 18:24 si
28; Is. 10:29. In timpul lui Iosua a fost desemnat
pentru leviti (Ios. 21:17; 1 Cron. 6:60). Acata ate
povirnisul unde Ionatan si purtatorul sau de arme s-au
aratat listenilor inktimpul atacului lor indrznet (1
Sam. 14:1 .urm.). ln timpul lui Asa, regele lui Iuda,
orasul a fost forticat si apoi a fost considerat ca limita
de N a lui Iuda; a inlocuit numele cetatii Dan in
expresia ,,de la Dan la Beerseba (2 Imp. 23:8). A
ramas intr-o pozitie proeminenta dupz-I Exil (Neem.
11:31; 12:29). Orasul modem Jeba este situat pe
locul cetatii antice.
M.A.M.
GHEBAL. 1. Un port canaanit si fenician ale carui
ruine se aa la Jebeil, la 40 km N de Beirut. Numele,
in dialectul semitic de V g'l3al, accad. gubla, egip. kpn,
inseamna ,,deal, faleza. Numele gr. Byblos s-ar putea
datora unei schimbari fonetice g-b, sau poate indica
faptul ca acata ate locul imde grecii au vazut pentru
prima oara papirusul (gr. byblos) importat din Egipt
ca material pentm scris.
Excavatiile incepute in 1919 de M. Dunand au scos
la lumina o cetate care a inflorit din vremuri neolidce
pina in perioada Cruciadelor. Pe la jumatatea mile-
niului al 3-lea i.d.Cr. a fost un centru pentru exportul
lemnului de cedru spre Egipt, prirnind in schimb ar-
ticole de lux din Egipt. Cetatea era aparata cu mete-
reze putemice de piatra. In interior se aflau temple,
case si morminte. Ia srsitul mileniului a1 3-lea orasul
a fost jefuit, dar s-a refacut la scurta vreme. Unul
dintre temple a fost dedicat zeitei protectoare a ora-
sului (Baalat Ghebal), un altul a fost un altar memo-
rial plin de obeliscuri in memorla mortilor; probabil
ca obeliscurile au fost tencuite si purtau inscriptii. In
apropierea templelor au fost ingropate ca jertfe zeci
de urne cu arme de bronz, bijuterii si gurine de zei.
Mormintele regilor din Byblos erau impodobite cu
yase de piatra si cu vase egiptene din cca. 1800 i.d.Cr.
In vremea aceasta se pare ca scribii din Byblos, care
au invitat s5 scrie in scrlerea egiptean, au inventat
0 scriere mai simpla - hieroglifele din Byblos - 0 scriere
silabici constind din vreo optzeci de semne care ne
sint cunoscute din textele gravate pe placi de piatra
sau pe placi de arama. S-ar putea ca alfabetul s5
aprut aici ("SCRIEREA). Este cert ca aici a fost folosit
alfabetul complet dezvoltat in jurul anului 1000
i.d.Cr., data de pe sicriul de piatra al regelui Ahiram,
care poan cea mai veche inscriptie alfabetica. Alte
texte din jurul anului 900 i.d.Cr. arat continuarea
legturilor cu Egiptul. Byblos a intrat in declin pe
masura ce a crescut puterea Tirului si Sidonului.
Ios. 13:5 include Ghebal ca parte din Tara Promise
care inc nu era cucerita si, de fapt, Israelul nu a
stplnit niciodata aceasta cetate. Solomon a angajat
zidari din Byblos (1 Imp. 5:18), iar priceputii con-
structori de corabii din Ghebal sint mentionati in Ezec.
27:9. Povestea egipteana a lui Wen-amun dacrie
cetatea prin anul 1100 i.d.Cr. (ANET, p. 25-29).
2. O regiune muntoasa in Transiordania ai carei
locuitori s-au aliat cu alti vecini ai Israelului impotriva
acatuia (Ps. 83:7).
BIBLIOGRAFIE. M. Dunand, Fouilles dc Byblos,
1937-; N. Jidejian, Byblos through the Ages, 1968.
A.R.M.
GHEBER. Un print israelit, ul lui Uri, care ate
mentionat ca prefect al intregii Transiordanil (,,tara
Galaadului; 1 Imp. 4:19), in ceea ce s-ar putea sa e
o nota istorica la lista districtelor administrative ale
lui Solomon, mai inainte ca Solomon sa imparta Trans-
iordania intre districtele al 6-lea si al 7-lea; Ben-
Gheber (1 lmp. 4:13), poate ul lui Gheber, a condus
primul dintre aceste districte.
BIBLIOGRAFIE. T. N. D. Mettinger, Solomonic Sta-
te Officials, 1971, p. 121-122. T.C.M.
GHEDALIA. (Ebr. gdalyd sau gQaly&'h0, ,,lahve
ate mare). 1. Fiul lui Ahicam si nepotul lui $afan,
Ghedalia a fost numit prim ministru si guvernator al
lui_Iuda de catre Nebucadnetar II in anul 587 i.d.Cr.
(2 Imp. 25:22). Impreuna cu profetul Ierernia a primit
in grija citeva printese de neam regal si pe cei care au
rmas dupa razboiul babilonian (ler. 41:16; 43:6). El
si-a stabilit resedinta la Mitpa si acolo i s-a alaturat si
Ieremia (40:6) precum si multi oteri si oameni care
evadaser de la dusmani. Acestora Ii s-a acordat azil
cu conditia sa mentjna pacea (ler. 40:7-12). Totusi,
Baalis, regele lui Amon, a complotat irnpotriva lui si
l-a provocat pe un oter refugiat, Ismael, sa-1 asa-
sineze pe Ghedalia (2 lmp. 25:25; ler. 41:1-3). Teama
de represaliile posibile ale babilonienilor i-a deter-
minat pe multi evrei sa fuga in Egipt, in ciuda avertis-
mentelor lui Ieremia (ler. 42). Postul evreiac din ziua
a treia a lunii Tisri comemoreaza moartea lui Ghedalia
, _ '14- -.<;-.
/ " _. _ ;__3 It
i 1;-',','::;'-'.}'2&_ ' \_
.'.'>a.='1.1.2/ -. 3?/" -
. :.*~"*,, ;_;<.> i1
).J'1 at-L 1_ l
'7Je~,*"ll*r-1;
1'.-. .
'- I - --
Amprenta unui sigiliu in formd de acarab, cu
inscripiia lgdlyhw an hbyt, ,,apartinind lui
Gheda ia care este mai mare peste casd. Se poate ca
acesta sde Ghedalia care afost instalat guvernator
peste Iuda de cdtre babilorzieni in 587 i.d.Cr. (2
Cron. 25:22). Lachis, secolul al 6-lea i.d.Cr.
(Zah. 7:5; 8:19). La Iachis a fost gsit urma im
primati a unui sigiliu purtind inscripgia ,,Apar1;inind
lui Ghedalia care este mai mane peste Cas- este
aproape cert c se refer la aceast persoan.
2. Fiul lui Iedutun, un cimireg la harp i con-
ductor alcorului levitic (1 Cron. 25:3, 9). 3. Un preot
cstorit cu 0 femeie striin pe vremea lui Ezra (Ezra
10:18). 4. Fiul lui Paehur, un cetgean cu vaz al
lerusalimului gi un oponent a1 lui leremia (ler. 38:1,
4-6). 5. Bunicul pmfetului Tefania $i nepotul lui
Ezechia (Tef.1:1).
DJ.W.
GHEDEON. (ebr.gi6n, ,,pletrar, cioplitor),jude~
ctorul care a izbvit pe Israel de madianiyi, un popor
de bedulnl care dominau in vremea aceea zona cen-
tral a Palstinei (Jud. 6:18:35). El a fost ul lui loas,
din familia lui Abiezer, din lui Manase; Ghe-
deon a fost numit de asemenea Ierubaal. Unii cer-
cettorl susgin c naragiunea este format din cel pugin
dou istorisirl (vezi comentarie).
Ghedeon a fost chemat s izbveasc pe poporul
s5ulntimpcevinmrapeascm1sgrlul,deteama
prdtorilor madianigi. A urmat un gs: de sdare,
cind a distrus altarul taralui sau inchinat lui Baal i
Aeera; el a fost salvat cle consecingele acestui gest prin
agerimea lui loas. Gestul de sdare se pare c
a fost un protest impotriva amestecrii lnchinrii la
lahve cu cultul lui Baal. Gestul acesta este asociat cu
acordarea numelui ,,Ierubaa1 (yrubba'aI) lui Ghe-
deon, nume care este tradus in diferite moduri: ,,Baal
se lupte, ,,Baal pune temelii sau ,,e ca Baal s5 dea
creetere. Unii sugereazj c acesta se poate s fost
numele anterior al lui Ghedeon, reflecnd sincretis-
mul rispindit, dar numele a primit o semnicapie nou
in urma acestei acgiuni iconoclaste (cf R. Kirtel, Great
Men and Movements in Israel, 1929, p. 65; F. F. Bruce,
NBCR, ad loc.). ln 2 Sam. 11:21 apare ca lerubeget
(y'rubbeeg, inlocuind numele detestat al lui Baal cu
cuvlntul ,,xuine.
Iningerea madianigilor este descrls plastic in
Jud. 7, cind la porunca lui Dumnezeu Ghedeon a redus
armata sa de la 32.000 la 300 i a primit o asigurare
pezsonal de la Dumnezeu in timpul unei misiuni
secrete de recunoagtere cind a auzit visul unui madia-
nit dapre infringexea lor. El a inueprins un atac prin
surprindere noaptea; dugrnanul a fost demoralizat gi
a urmat un mcel general. Jud. 8 clescrle completarea
vlctorlei prin omorlrea lui Zebah gi Talmuna, in ciuda
osdlizagii cetipllor Sucot gi Penuel, pe care Ghedeon
le-a pedepsit.
Dup izbvire, lui Ghedeon i s-a cerut s inte-
meieze o monarhie ereditar, dar el a refuzat. 'Ibtu.i,
el a acceptat cerceii de aur luagi ca pracl de rzbol i
a fcut cu ei un ,,efod (probabil o imagine a lui Iahve).
El l-a ridicat in cetatea sa, iar mai tiniu a devenit 0
surs de apostazie.
lnfringerea madlanigilor a fost decisiv 5i Israel a
avut pace in tot rstul viegii lui Ghedeon. Uldma
imagine a lui Ghedeon este cea a unul buin plin de
pace, avind multe neveste gi mulgi i, dintre care cel
mai cunoscut a fost Abimelec (Jud. 9).
Evr. 11:32 ii di lui Ghedeon un loc lntre eroii
credingei. El s-a increzut in Dumnezeu i nu inu'~o
armat mare gi a dgtigat victoria cu 0 mini de oameni,
artind clar c5 victoria a fost in intregime a lui Dum~
nezeu. ,,Ziua lui Madian se pare <15 a devenit 0 ex.
presie proverbial insemnind izbvirea dat de Dum~
nezeu lire ajutorul oamenilor (ls. 9:4). Ghedeon este
zugrvit ca un om modest gi refuzul su de a accepta
s e rege intrmje faptul c fon-na ideal de guver-
nare a Israelului a fost teocragia (Jud. 8:23).
BIBLIOGRAFIE. Comentarii de G. F. Moore (ICC),
1895; G. A. Cooke (CBSC), 1918; C. F. Burney, 1930;
H. W. Hertzberg (Das Alte Testament Deutsch), 1953;
Fleming James, Personalities of the Old Testament,
1947.
J.G.G.H.
GHEDER. Un orae canaanit (Ios. 12:13). in ucx (B)
citim asei, iar alte minuscule sugereaz c a doua litex
este ,,s; s-ar putea ca vezsiunea comet! s e Gosen.
Y. Aharoni, LOB. p. 209-210, sugereaz Gherar.
J.D.D.
GHEDERA. (Ebr. ggeran). 1. in $efela, los. 15.36;
probabil c este Kh. Judzaya (M. Noth, Josua, ad. loc),
pe partea de N a Vii Blah, fay in fag cu Soco. Kh.
Jedlreh, la V de Latrun (L. Grollenberg), nu se porri-
vete cu contextul. 2. ,,O15riile din vremea Monar-
hiei, 1 Cron. 4:23 (in rom. ,,l\mci); s-ar putea s e
Tel ej-Judeideh la N de valea Mareea (W. F. Albright,
JPOS 5, 1925, p. 50 .urm.), unde a fost gsit en
numr mare de minere de ulcior gtampilate. 3. In
Beniamin, 1 Cron. 12:4; s~a1- putea s e Judeira, la
NE de Gabaon, sau Kh. Judeira, la 10 km spre V.
J.P.U-L.
GHEDEROT. (Ebr. g'gr6Q. Un ora; in clistrictul
Lachis din luda, Ios. 15:41; 2 Cron. 28:18. Regiunea
Qatra i localitatea moderni Ghedera, la SE de Jab-
neel (F.~M. Abel, L. Grollenberg) este prea departe
lnspre V gi nu se potriveete cu contextul (GTT, p. 147;
M. Noth, Josuaz, p. 95).
1.P.U.L
GHEDEROTAIM. (Ebr. gQEr6;aim). S-ar putea s
e 0 variant de la *Ghedera, Ios. 15:36; este corect
gi Fr aceasti localltate; in LXX citim gigrghdh.
J.P.U.L.
GHEDOR. (Ebr. gg5r). 1. Un orag din dealurile lui
Iuda (Ios. 15:58 i poate 1 Cron. 4:4); Kh. Jedux, la 2
km V de Belt Ummar, foarte aproape de creasta cen-
tral; s-ar putea s e Beth-Gader din 1 Cron. 2:51
(GTE p. 155). 2. In Negheb, in apropiere de Soco i
Zanoah. ,,lnu'area Ghedorului (1 Cron. 4:39) s-ar
putea s e Nahal Hevron, deei in ucx gsim ,,Gherar
(LOB, p. 337), iar contextyl ar putea indica 0 regiune
mai departe spre SE. 3. In Beniamin, 1 Cron. 12:7;
poate ci este "Ghedara (3). 4. Un nume pexsonal in
txibul lui Beniamin, 1 Cron. 8:31 = 9:37.
J.P.U.L

GHEHAZI. Slujitonil mi Elisei. Se poate sa e",",slu-
jitorul al carui nume nu are dat in 2 lmp. 4:43 si
,,s1ujitoru1" din 2 lmp. 6:15, dar el ate numit numai
in trei
in 2 imp. 4 el ii sugereaza lui Elisei ca Sunamita ar
trebui rsplatita cu promisiunea unui u, iar mai tixziu
a luat toiagul lui Elisei si l-a pus peste copilul mort,
u sperarita zadamica a readucerii lui la
In 2 lmp. 5, dupa ce Elisei a refuzat sa ia un cadou
cle la Naaman atunci cind acata a fost vindecat de
lepri, Ghehazi a obginut daruri pentru sine, folosind
un pretext fals. Ca pedeapsa, el insusi a fost lovit de
lepi-5, Textul din 2 Imp. 5:27 ar trebui comparat cu
reglementrile cu privire la lepra, din Lev. 13:12-13.
in aceasta forma de boala de piele, oricare ar fost,
atunci cind toatl pielea se ficea albi, victima era
,,curata si nu mai era izolata. Prin urmare, Ghehazi a
putut continua sa e slujitorul lui Elisei.
in 2 Imp. 8: 1-6 Ghehazi ii povestsje regelui Iorarn
felul in care ul Sunamitei a fost readus la viata. in
timp ce el vorbea a venit tocmai femeia aceia ca sa-i
cear regelui sa-i redea proprietatea. J.S.W.
GHELILOTZ S-ar putea sa insemne ,,circuit, cere
(de piet1'e);vezi Ghi1gal. Apare numai in Ios. 18:17,
ca o locaiitate situata la granite dintre luda si Berna-
min si este descrisa in termeni aproape identici cu
Ghilgal (Ios. 15:7). lnirucit Ghelilot si Ghilgal au
aproape acelasi inteles, amindoua numele ind den-
vate de la evr. gal, ,,a mstogoli, s-ar putea sa e
variante ale numelui aceluiasi loc. J. Simons, GTE p.
173, 326, considera ca Gheliiot este 0 regiune mica
in apropiere de Ierihon. Y. Aharoni, LOB, p. 235, a
cautat localitatea in apropiere de 'Ialat ed-Damm, la
S de Wadi Qilt. KAJL
GHERAR. (Ebr. grEr, ,,cerc). 0 cetate antica la S
de Gaza (Gen. 10:19), la poalele muntilor din Iudea.
Atit Avraam (Gen. 20-21) cit si Isaac (Gen. 26) au
locuit aici, au sapat ntini si au avut relatii cordiale
cu regele ei, Abirnelec, degi Isaac s-a certat cu el la un
moment dat. Cetatea se aa ,,in tara ".listenilor
('ere.s pli.itfm, Gen. 21:32, 34; vezi de asemenea 26:1,
8) si aici nu ate vorba neaparat de un anacronisrn in
clescrierea ei. in prima parte a secolului al 9-lea i.d.Cr.
a fost scene unei mari victoriia lui Asa, regelelui Iuda,
asupra an-natei etiopiene invadatoare condusa de Ze-
rah (2 Cron. 14:13-14).
Locul cetatii Gherar a fost identicat de W. M.
Flinders Petrie cu Tell Jemmeh, dar in urma unor
cercetari intreprinse de D. Alon, Tell Abu Hureira, o
movila la 18 km SE de Gaza, in Wadi E5-ariah a fost
propus ca un loc mai probabil. Intrucit nu au fost
gasite in apropiere ramsite mai vechi decit Epoca
Fierului, s-a crezut pina recent ca aceasta este un deal
natural, dar cercetarile lui Alon au aratat ca a fost
locuit ma din vremuri calcolitice si a continuat s e
locuit in toate perioadele Epocii Bronzului si a Fie-
rului. Dovezile aduse de cioburile ceramice arata ca
cetatea a prosperat in perioada Epocii Medii a Bron-
zului, perioada paniarhilor.
BIBLIOGRAFIE. Y. Aharoni, ,,The land of Gerar,
IE] 6, 1956, p. 26-32; f. F. M. Cross Jr. $1 0. E. Wright,
JBL 75, 1956, p. 212- 213; W. F. Albrlght, BASOR 163,
1961, p. 48. T.C.M.
GHERASA. 0 cetate importanta din perioada cla-
sica, ca importanta comparabila cu Palmira si Petra.
Era situata in Transiordania, la jumatatea drumului
intre Marea Moarta si Marea Galileii si la vreo 30 km
E de lordan; localitatea din vremea noastr-5 pastreaza
numele in forrna Jaraisi este unul dintre cele mai bune
exemple de oras provincial roman din Orientul Apro-
piat. Este mengionat numai indirect in Biblie, in pasa-
jele care descriu vizita Domnului nostru la E de Marea
Galileii, in teritoriul care este descris ca ,,tinutul ghe-
rasenilor (Marcu 5:1; Luca 8:26, 37; Mat. 8:28 - in
unele traduceri intilnirn ,,}:inutul gadarenilor sau ,,:i-
nurul gherghesenilor). In toate aceste trei pasaje
diferite MS. dau Gera.sEnos, Gergesinos si Gadarrios.
Orasul este situat intr-0 vale udata de apele unui riu
care curge prin mijlocul ei si bogatia orasului probabil
ca a derivat de la cultivarea paminturilor fertile din
partea de E. A fost remarcat pentru prima oara de
calatorul gemian Seetzen in 1806 si apoi a fost vizitat
de rnulti europeni. In 1867 Charles Warren a intocmit
planuri si a facut fotograi ale ruinelor. in 1878 a fost
intemeiat un sat pe locul acela si distrugerea cladirilor
in vederea acelui obiectiv a avut ca rezultat intre-
prinderea unor lucrari masive de conservare, recon-
struire si excavare sub auspiciile Departamentului de
antichitti, in perioada dintre rzboaie; lucrarile con-
tinua si in prezent. Amploarea ruinelor romane face
dicila cercetarea ruinelor din perioade mai vechi, dar
probabil ca Gherasa a evoluat dint:-un sat si a devenit
un oras elenistic purtind numele Andohia, cindva
dupa secolul al 4-lea i.d.Cr., cind datorita conditiilor
mai stabile a aparut prosperitatea. Prima menpionare
istorica este in scrierile lui Josephus, care spune ca
Theodorus de Gadara s-a refugiat acolo la srsitul
secolului al 2-lea i.d.Cr., dar orasul a fost ocupat la
putin vreme dupa aceea de catre Alexandru Jan-
naeus si a ramas in miinile evreilor pina cind a fost
cucerit de Pompei in 63 i.d.Cr., cind a devenit parte a
provinciei romane Siria. Obiceiul elenistic de a per-
mite o oarecare auto-guvemare a fost continuat de
Roma, iar Gherasa care era acmn una dintre cetatile
din "Decapolis, a inorit, fcind comer; activ cu Naba-
taenii de la S. Aceasta prosper-ltate a fost atit de mare
incit in secolul 1 d.Cr. cetatea a fost reconstxuita dup
un plan tipic roman, cu strazi principale drepte, an-
cate de coloane si ducind spre un forum. Acolo erau
temple pentru Artemis si Zeus, doui teatre si un zid
circular care inconjura tom]. Secolul al 2-lea d.Cr. a
fost 0 perioada de prosperitate si mai mare, iar ruinele
care au ramas din aceasta perioada includ un arc de
triumf care a comemorat 0 vizita a imparatului Hadria-
nusin 129-130 d.Cr. In prima partea secolului al 3-lea
cetatea a devenit colonie, dar la scurta vreme dupa
aceea a intrat in declin iar pe vremea Cruciadelor era
de mult parasita.
BIBLIOGRAHE. C. C. McCoWn, The Ladder ofPro-
grass in Palestine, 1943, p. 309-325; G. lankester
Harding, The Antiquities of Jordan, 1959, p. 78-104;
E. G. Kraeling, Gerasa, City of the Decapolis, 1938; E.
K. Vbgel, HUCA 42, 1971, p. 40-42.
T.C.M.

GHERSOM, GHERON. Forrna Ghersom a nu-
melui este folosita pentru urmatoarele persoane:
1. Fiul ed mai mare al lui Moise, nascut in Madian
(Exod. 2:22; 18:3). Numele (tdlmacit ,,izgonire sau
,,un strain aici) a comemorat exilul lui Moise. Fiii lui
Ghersom au fost considerati leviti (1 Cron. 23:14-15).
2. Un ur-mas al preotului Fineas (Ezra 8:2).
3. Fiul lui Devi (1 Cr. 6:1, 16-17; in alta parte sint
folosite formele inrudite ,,Gherson si ,,Ghersonitul).
in pustie ghersonitii au purtat cortul intlnirli, cottul,
invelitorile, perdelele si funiile pentru usa, pentru
curte si pentru poarta; lor li s-au dat doua care si patru
boi ca sa-i ajute la transport. Ei si-au intins tabara la
V de cortul intilnirii. Barbatii lor, de la o luna in sus,
erau in numar de 7.500; cei care slujeau (intre 30 si
50 de ani) erau 2.630 (Num. 3:17-26; 4:38-41; 7:7).
Lor li s-au dat treisprezece cetati in tara (Ios. 21:6).
In timpul lui David Asatii, Ladanitii si amindoua
familiile Ghersonitilor aveau slujbe speciale de cin-
taretzi si vistiemici (1 Cron. 6:39; 23:1-11; 26:21-22).
Ghersonitii sint mentionati la aducerea chivotului (1
Cron. 15:7), la curapirea Templului pe vremea lui
Ezechia si losia (2 Cron. 29:12; 35:15) si in difetite
slujbe in timpul lui Ezra (Ezra 3:10) si Neemia (Neem.
11:17).
D.W.G.
GHEEM- Mentionat in Neem. 2:19; 6:1-2 ca unul
dintre principalii oponenti ai lui Neemia; poate
identicat in mod aproape cert cu Gasmu din Neem.
6:6. in acate pasaje el ate numit pur si simplu
,,arabul, dar ate evident ca era 0 persoana intluenta.
Doua inscriptii arunca lumini asupra identitatii aces-
tui om. Una ate pe o piaui memorial din Dedanul
antic (in prezent el-'Ula), datata ,,in zilele lui Jasm
(fomta dialectala a numelui Ghaem) ul lui Sahru,
atestind in felul acata faima numelui Ghesem in
Arabia de N. Cealalta inscriptie ate o dedicatie ara-
maic pe un vas de argint dintr-un templu arab din
Delta de E a Egiptului. Ea spune: ,,Ce a adus Qaynu,
ul lui Gha_em, regele Chedarului (ca jert) pentru
[zeia) Han Ilat. Aceast inscriptie a succesorului sau culmea cea mai de N a Sefelei, la vreo 12 km de
arata ca Ghaern a fost regele (seful suprem al) popo-
rului tribal si al negustorilor din desert din "Chedar,
in Arabia de N, un loc atestat in Biblie. Regele Persiei
a mentinut relatii bune cu arabii din perioada cind a
invadat Egiptul, in S25 i.d.Cr. (cf. Herodot, 3. 4
s.urm., 88) si lucrul acata ne ajuta sa intelegem
armatia din Neem. 6:6, deoarece 0 plingere a lui
Gasmu, adresata regelui Persiei, nu era trecuta cu
vederea. Cu privire la vasul de argint si la informatii
mai complete dapre Ghesem, vezi I. Rabinowitz,
JNES 15, 1956, p. 2, S-9 si pl. 6-7. Vezi de asemenea
W. F. Albright, ,,Dedan in volumui aniversar al lui Alt,
Geschichte und Altes Testament, 1953, p. 4, 6 (in-
scriptia de la Dedan).
K.A.K
GHEUR, GHESURIII. 1. in lista ilor lui David,
in 2 Sam. 3:3, al treilea ate "Absalom, ul lui Maaca,
ica lui Talmai, regele Gha_urului, 0 cetate in Siria (2
Sam. 15:8; 1 Cron. 3:2), la NE de Basan (Ios. 12:5;
13:11, 13).
Aceasta a fost cetatea unde a fugit Absalom dup
omourea fratelui sau Amnon (2 Sam. 13:37) si unde
l-a trimis David pe loab ca sa-l aduca inapoi (14:23).
Tinarul s-a intors la lerusalim si apoi a organizat 0
rebeliune impotriva tatalui sau (2 Sam. 14:32; 15:8).
2. Un grup de oameni numiti ,,ghesuri1:i ate
atestat in Ios. 13:2 si 1 Sam. 27:8, ind locuitorl din
Negheb, in apropiere de granite cu Egiptul.
F.F.B.
GHETSIMANI. (Din aram. gag Jemert, ,,praa de
ulei). O gradina (kpos, loan 18:1) la E de lerusalim,
dincolo de valea Chedron si in apropiere de Muntele
Maslinilor (Mat. 26:30). Era un loc favorit de rena-
gere pentru Cristos si pentru ucenicii sai si a devenit
scena agoniei, a trdirii lui Iuda si a aratarii (Marcu
14:32-52). Probabil ca am putea face un contrast cu
Edenul, ca o gradina unde al doilea Adam a biruit
ispita. Actiunea lui Cristos in Ghetsimani (Luca 22:41)
a dat nastere obiceiului cratin de a ingenunchia la
rugaciune. Locul latin traditional este la E de drumul
si podul spre Ierihon, pate Chedron, si contine mas-
lini despre care se spune ca dateaza din secolul al 7-lea
d.Cr. Este un pan-at cu latura de 50 m si a fost
imprejmuit cu un zid de ctre Franciscani in 1848.
Gradina corespunde cu pozitia indicata de Eusebius si
Jerome, dar ate considerata de Thomson, Robinson
si Barclay prea mica si prea aproape cle dntm. Grecii
au imprejmuit un loc invecinat mai spre N. La NE de
Biserlca Sf. Maria existe un teren mai intins unde
existau gradini mai izolate, puse la dispozitia pele-
rinilor, si Thomson considera ca acolo s-a aat grdina
originala. Pomii originali au fost tiiati de Titus (Jos.,
Bl S. 523).
BIBLIOGRAFIE. W. M. Thomson, The Land and the
Book, 1888, p. 634; G. Dalman, Sacred Sites and Ways,
1935, p. 321 s.urm. D.H.T.
GHEZEIL Una dintre cettile principale din Pala-
tina pre-romana, incepind din anul 1800 i.d.Cr. Era
situat strategic pe drumul de la Ierusalim la lope, pe
soseaua principal dintre Egipt si Mesopotamia. Zidu-
rile de aparare canaanite putemice au fost darimate
de faraonul Thutrnosis III, prin cca 1468 i.d.Cr. Dupa
aceea Egiptul a stpinit cetatea. Zece scrisori de la
el-"'Amarna, expediate din Ghezer, arata ca in secolul
al 14-lea cetatea a oscilat dar incele din urma a ramas
credincioas Egiprului. Pe vremea cuceririi de catre
evrei, regele canaanit al Ghezerului, Horam, a incercat
sa ajute lachisul, dara fost infrint (los. 10:33; 12:12);
totusi, Ghezerul nu a fost cucerit de israeliti (Ios.
16:10; Jud. 1:29). Cu toate acatea cetatea a fost
inclusa in teritoriul lui Efraim, ca o cetate levitic (Ios.
21:21). Faraonul Merenptah pretinde, pe stela sa, ca
a recucerit cetatea la scurt vreme dupa Cucerirea
israelita. Dovezile arheologice arata ca dupa 1200
i.d.Cr. listenii au stpinit cetatea, poate cu aprobarea
egiptenilor, si acat fapt ar putea explica luptele lui
David din aceasta regiune (2 Sam. 5:25). Ghezerul a
intrat in stapinirea Israelului cind faraonul egiptean a
dat cetatea icei sale care s-a casatorit cu Solomon;
acata a reconstruit cetatea si zidurile ei de aparare (1
lmp. 9:15-17). Excavatiile (1964-73) au scos la lu-
 Q?
H _wP 0 r H COM W tE d C S O _m m O H CG D_ G F t 6 G W t WC G [_ HO d C M Gh a 8 f_
f T

O /=,_u
VJ/K
__

RK M M g C m t VG P C H W W_ t G M S O M m O H d C M G _h MW

\ 5l.l'/J,
15:8 8
.. i ___ Z
-\\\<4a\v.i
q so
i3.
,
Wis \ \
0
/
X as ws!~'-'-'- !'4~L?+'4
;m",l_"
I
II
. .l|'|'l I . " '.
I | | ||'|l I |||||:|i7VA'A\VIAaA7A7A7AVA7IA
/|||||||||l||||||| l|| ac;
_l!l|!l1:lle'il::Il!l|!ill!il=:|l::i=:_:lii H115
Asedierea cetdtii Ghezer de cdrre armata lui Tiglatpalassar III.
Basorelief din palatul dc SV de la Nimrud. 744-727 i.d.Cr.
mini 0 poarta si ziduri de aparare caracterisdce pen-
tru Solomon. Regiunea aceasta a produs cantitati mari
de piatra calcinata, asa cum arata atacul faraoriului
Sisac impotriva lui luda, in cca 918 i.d.Cr. (1 lmp.
14:25 s.urm.). Exist indicatii ca a fost ocupata in
vremurile de mai tirziu - in timpul pe1s_ilor, Sele-
ucizilor si Macabeilor. Ghener (Gazara) apare frecvent
in luptele Macabeilor. Doua dacoperiri arheologice
importante de la Ghezer sint "Calendarul de la Ghezer
si 0 ,,1n5ltime monolitica (dupa cca 1600 i.d.Cr.).
BIBLIOGRAFIE. R. A. S. Macalister, The Excava-
tions ofGezer, 1912; W. G. Dever (ed.), Gezer 1, 2 (si
volumele urmatoare), 1970, 1974; EAEHL, p. 428-
443.
G.G.G.
GHIBEA. (Ebr. giQ"d, gifag). Un substantiv care
inseamna ,,deal si ate folosit frecvent in Biblie in
sensul acata (de ex. 2 Sam. 2:25 si probabil in 2 Sam.
6:3), dar a fost folosit adaea si ca numele unei
localitati. Datorlta similaritatii formei cu numele lo-
cului geQa' (GI-IEBA), aceste doua localitati sint con-
fundate uneori (de ex. Jud. 20:10).
1. O cetate din dealurile lui Iuda (Ios. 15:57), at
putea identicat cu localitatea moderna el-Jeba
din apropiere de Betleem.
2. O cetate in Beniamin (los. 18:28), la N de
Ierusalim (ls. 10:29). Ca rezultat al unei fapte re-
probabile comise de locuitorii ei, cetatea a fost dis-
trusa in perioada Judecatorilor (Jud. 19-20; cf. Osea
9:9; 10:9). Cetatea a fost faimoasa ca locul natal al
-C" YE SR 5":-'5
I3._.%.
..-2
~A E CI Cl D
-
Fa)
U U ll I
imn
lui Saul (1 Sam. 10:26), gig 'at'H'l, ,,Gl-iibea lui Saul
(1 Sam. 11 :4) si a fost resedinta lui pentru o vreme cit
a fost rege (1 Sam. 13-15), cit si dupa ce David a fost
uns rege in locul lui (1 Sam. 22:6; 23:19; 26:1). Cind
David a fost rege a fost necaar sa le permite ga-
baonitilor sa spinzure trupurile celor sapte urrnasi ai
lui Saul pe zidurile de la Ghibea pentru a razbuna
ornorirea unora dintre ei (2 Sam. 21 :6; LXX ,,Gabaon).
Ghibea lui Saul din Biblie poate identicat
aproape cu certitudine cu movila Tell el-Ful, la vreo 5
km N de Ierusalim. Locul a fost excavat de W. F.
Albright in 1922-3 si 1933, cu rezultate care au con-
rmat identicarea tacut de el. Excavatii ulterioare
efectuate de P. W. Lapp in 1964 au adus citeva modi-
cari la concluziile lui Albright. Plasarea locului de-
parte de o apa curgatoare inseamna ca nu a fost
ocupat permanent pint-i in Epoca Fierului, cind in
regiunea deluroasa au ajuns sa se foloseasca in mod
curent cistemele de colectat apa de ploaie. Prima
asezare mica dateaza din secolul al 12-lea i.d.Cr., ind
probabil distrusa in episodul relatat in Jud. 19-20.
Dupa o vreme a fost construita 0 fortreata mica si a
fost folosita prin 1025-950 i.d.Cr., in vremea lui Saul.
Albright a reconstituit planul ei ca un dreptunghi cu
un turn in ecare colt, dar numai un singur turn a fost
dacoperit si lucrarile lui Lapp au aratat ca planul nu
este cert. A fost descoperit un virf de plug de er din
aceasta perioada, indicind introducerea erului, mo-
nopolizat pin atunci de listeni. Exista dovezi ca
fortreata a fost jefuit si apoi abandonata timp de
citiva ani, probabil in urma mortii lui Saul, dar locul
a fost reocupat curind, poate ca un avanpost in raz-
boiul lui David cu I;-Boeet. Trebuie s-gi pierdut
imponama dupg qe David a cucerit tot regatul iar
exgavaile arati c localitatea a fost prsit timp de
aproape 2 secole. Fortareaga a fost reconstruiti cu un
mm de veghe, poate pe vremea lui Ezechia, dar a fost
disu-usa la scurta vreme dupa aceasta (Cf- Is. 10:29),
pentru a reconsmiit in secolul al 7-lea i.d.Cr. cu un
zid de cazemata ("FOR'1TFICA'I'II). Dupa o distrugere
auibuita foryelor lui Nebucadnegar, pe locul acela a
existat un sat ce se intindea pe 0 suprafap considera-
bila gi a cami existenga s-a p\Ptuat pina prin anul
500 i.d.Cr. A urmat 0 alta perioada de abandonare
pin in epoca Macabeilor cind un sat nou din apro-
piere s-a intins pate locul vechi al cetgii. Dup aceea
a fost ocupata sporadic pin Ia expulzarea tutmor
evreilor din Ierusalim, cind se praupune ca Ghibea a
fost supus aceleia$i interdicyii datorit proximitgii
sale fag?! de cetate.
BIBLIOGRAFIE. W. F. Albright, AASOR 4, 1924; L.
A. Sinclair, "N1 Archaeological Study of Gibeah,
AASOR 34, 1960; P. W. Lapp, BA 28, 1965, p. 2-10; N.
W. Lapp, BASOR 223, 1976, p. 25-42; EAEHL, 2, p.
444-446. T.C.M.
A.R.M.
GHIBETON. (Ebr. gibbg6n, ,,movi1a) . O cetate din
teritoriul lui Dan (Ios. 19:44) data levigilor cohatigi
(Ios. 21:23). Pentru o vreme a fost in miinile lis-
tenilor $i a fost scena unor btlii intre listeni gi
regatul deN al lui Israel. Aici Baega l-a omorit pe
Nadab (1 Imp. 15:27), iar vreo 26 de ani mai tiniu
Omri a fost aclamat ca rege (1 imp. 16:17). Sargon,
regele Asiriei, a zugrvit cucerirea acestei cetp' pe
zidurile palamlui sau, printre victoriile din campanie
sa din 712 i.d.Cr. (vezi P. E. Botta, Monument de
Ninive, 1e49, 2, pl. s9). Probabil ca este Tell el<Melt,
la V de Ghezer.
G.W.G.
GHICIRE. Cuvintui ebr. care este tradus de obicei
,,vr5jitorie i nvrijitof este rdcina qsm. Ridacina
nh3' este folosita in Gen. 44:5, 15 gi in alte locuri este
tradus ,,descintto1*, ,,descintare, ,,folosirea descin-
tecelor. Ridcina 'nn este cuplat uneori cu cuvin-
tele de mai sus i este tradus ,,a prezice viitorul ei,
de doua ori, ,,ghicire.
Ghicirea are in linii mari o incercare de a disceme
evenimente indeprcate in timp sau spagiu gi care nu
pot percepute din mijloace normale. O denigie
similar ar putea dat aspectului vizionar al pro-
fegiei, as_>a cum a fost exercitat de ex. in 1 Sam. 9:6-10.
De aceea termenul putea folosit uneori intr-un sens
bu:-g cum este cazul unui profet care are darul clar-
far a aproba prin aceasta toate formele de
clarviziune.
Astfel Balaam este un vrjitor gi in aceIa_$i timp un
om inspirat de Dumnezeu (Num. 22:7; 24:1). W21-
jitoria condamnat in Ezec. 13:6-7 este descris ca
,,minciuna. In Mica 3:6-7, 11, prevestirea este 0 func-
gie a pfofelor, dei aici ei au pervertit darul; cf. Zah.
10:2. In Prov. 16:10 qesem (,,decizii inspirate) are
folosit cu privire la calauzirea divina data prin rege.
In afara de aceste sensuri generale, ghicirea este
condamnata, afara de doua pasaje mengionate maijos.
Poporului lui Dumnezeu i se interzice s foloseasc
ghicirea sau descintecele a cum Faceeu pginii (Lev.
19:26; Deut. 18:9-14) iar 2 Imp. 17:17; 21:6 vorbqte
despre neascultarea lor. Vrjitorii pagini sint men-
gionagti in 1 Sam. 6:2; Is. 44:25; Ezec. 21:22.
Ghicirea poate lua mai multe fonne. Putem vorbi
despre doua categorii mari, gi anume, ghicirea intema
gi cea mecanic; ghicirea interni consti e din transa
de inspiragie de tip eamanic, e dint:-o clarviziune
direct; vrajitoria mecanica folosqte mijloace teh-
nice, cum sint nisipul, miruntaiele unei jertfe sau, in
vremurile modeme, frunze de ceai. Aceasta catego-
risire nu poate impusa cu tarie, intmdt obiectele pot
declana capacitatea de clarviziune, cum ate cazul
privirii la globul magic. Balaam se poate s5-$1 de-
claneat puterile in felul acesta (Num. 24:1).
Urmatoarele fonne sint mengionate in Biblie.
a. Rabdomanpie Ezec. 21:21. Bege sau sagepi erau
aruncate in aer 5i prevestirea era dedusa pe baza
pozigiei in care cdeau. Osea 4:12 s-ar putea referi de
asemenea Ia acest lucru.
b. Hepacoscopie. Ezec. 21:21. Examinaxea camlui
$1 a altor maruntaie ale unei jertfe se credea c oferi
caluzire. Probabil ca formele i semnele erau clasi-
cate i apoi preomL1e interpreta.
c. "Teram. Acesta este asociat cu prevestirea in 1
Sam. 15:23 (,,idolan-ie, VSR); Ezec. 21:21; Zah.
10:2. Dac teramii erau ale stramoeilor
morgi, prevestirea probabil c era 0 form de spiritism.
d. Necromangia, sau consultarea morgilor. Aceasta
este asociata cu prevescirea (vrijitoria) tn Deut. 18:
11; 1 Sam. 28:8; 2 imp. z1=e $1 este condamnati de
Legs (Lev. 19:31; 20:6), profe (Is. 8:19-20) ei de
carpile istorice (1 Cron. 10:13). Mediul se spunea ci-I
are un 61;, tradus ,spirit familiar" sau, in termeni
moderni, ,,un control (,,st5pinire?). Un termen asc-
ciat, tradus ,,vra'1jitox esteyid'6nf, probabil de Ia raaa
cina yga-, ,,a cunoa.<_>te 5i probabil ca se refer Ia
cunoaeterea supranaturala pe care pretindea ca o are
duhul ei, in sens secundar, mediul.
e. Astrologia wage concluzii pe baza pozigiei Soa-
relui, Lunii qi a planetelor in raport cu zodiacul i
unele cu altele. Deei nu este condamnat, astrologia
este injosit in Is. 47:13 i ler. 10:2. 'Magii care au
venit la pruncul Isus (Mat. 2:9) probabil ci an fost
educagi in txadipia babilonian care imbina astrono-
mia $1 astrologia. A
f. I-Iidromanltia sau prevestirea cu ajutorul apei. In
cazul acata fome ei apar in apa dint:--un vas
sau cind cineva priveete Ia 0 sfer de cristal. Licarirea
apei induce 0 stare ueoara de trans gi viziunile sint
subiecdve. Singura referire la ac:-4'-xst practici in Bi-
blie este Gen. 44:5, 15, unde s-ar prea c losif a
folosit paharul su de argint pentru acest scop. Dar
nu putem spune cita credibilitate poate data unei
armagii care apare intr-0 secgiune in care Iosif i
administratorul sau ii ineala in mod deliberat pe fxai
lui Iosif. A
g. Sorgii. In V1" sorgii au fost aruncagi pentru a
descoperi voia lui Dumnezeu cu privire la imprpirea
teritoriului (Ios. 18-19 etc.), alegerea Qapului care 55
ejertt in Ziua Ispagirii (Lev. 16), dmcoperirea unei
pexsoane vinovate (Ios. 7:14; Iona 1:7), stabilirea
indatoririlor Ia Templu (1 Cron. 24:5), dacoperixea
unei zile norocoase pentru Haman (Est. 3:7). In NT
a
hainele lui Cristos au fost impartite prin tragere la
sorti (Mat. 27:35). Ultima ocazie din Bibliein care sint
folositi sortii pentru a aa voia lui Dumnezeu ate
alegerea lui Maa (Fapt. 1:15-26) si s-ar putea sa e
semnicativ faptul c a avut loc inainte de Rusalii.
(Vezi de asemenea URIM $1 TUMIM.)
h. "Visele sint considerate adaea mijloace de pre-
vestire, dar in Biblie nu existe nici un caz in care 0
persoana sa ceara in mod deliberat calauzire sau
cunoastere supranaturala prin vise, cu exceptia posi-
bil a profetului fals din Ier. 23:25-27. Visul spontan,
ins, ate adesea un mijloc de caliuzire divina.
In Fapt. 16:16 o nnara are un spirit de ghicire.
Tbmienul gr. folosit aici ate pythn. Oracolul faimos
de la Del era in districtul Python si termenul era
folosit pentru oricine care era inspirat in mod divin,
cuxn ar fost o preoteas de la Del. ("MAGIE $1
VRAJITORIE.)
BIBLIOGRAFIE. C. Brown, J. S. Wright, NIDNTT 2,
p. ss2-562. J.S.W.
GHICITORILOR, STEJARUL. Expresia 'el6n
m"6nnm din Jud. 9:37 este tradus ,,Stejarul Ghici-
torilor sau ,,Cimpia Meonenim. Cuvintul m"6nnfm
este participiul intensiv al inert, ,,a ghici,
un verb care ate folosit, de ex, in 2 lmp. 2l:6=2
: Cron. 33:6 si Iev. 19:26, unde se inter-Lice practicarea
ghicitului. Forma de participiu, care inseamna ,,ghi-
citot sau vrajitor ("GHICIRE), apare de asemenea in
Deut. 18:10, 14 si in Mica 5:12 (13, ebr.), dar ate
H u-atati ca nume propriu numai in pasajul din Jude-
citori. Probabil ci textul se refer la un copac unde
isi faceau matesugul ghicitorii canaaniti sau israelitii
apostati. Localizarea este necunoscuta.
T.C.M.
:1w
!l GHlHON- (Ebr. gfhn, ,,riu). 1. Numele unuia din-
1!,
tre cele patru riuri din Gridina Eden, care a fost
Ii: identicat cu Oxus, Araxes, Gange, Nil si multe alte
il ?
riuri. ldenticarea cu Nilul se datoreaz armatiei ca
951: inconjoari (slgab) tara Cue (Gen. 2:13), care ate
Mil; identificata cu Etiopia, dar este mai probabil ca aici
Cue se refer la o regiune la E de Mesopotamia din
1 care au dacins mai tirziu cassitii. Daci este asa,
I identicri posibile ar putea un riu care coboara in
Ti, Maopotamia dinspre muntii din E ; poate Diyala sau
Kerkha, desi posibilitatea caracteristicilor
geograce face orice identicare incerta.
2. Numele unui izvor la E de Ierusalim, unde
Solomon a fost uns ca rege (1 Imp. 1:33, 38, 45). De
la izvorul acata Ezechia a spat uncanal care sa duca
apa pina la bazinul Siloam (2 Cron. 32:30) in inte-
rioml zidurilor cettii; izvorul s-a aat in afara zidului
exterior construit de Manase (2 Cron, 33:14). Proba-
bil ca poate identicat cu 'Ai.n Sitti Marym.
BIBLIOGRAFIE. Cu privire la 1 vezi E. A Speiser,
,,The Rivers of Paradise, Feszschrift Johannes
Friedrich, 1959, p. 473-485; cu privire la 2 vezi J.
Simons, Jerusalem in the Old Testament, 1952, p.
162-188.
T.C.M.
i de la Ghilgal la Bochim, ca sa condamne pe Israel care
GHILBOA- (Ebr. giIb5a', probabil ,nt:in clocotb
toate, desi exist oarecare indoiali in privinta aceas-
ta). Uneori numele ate generic si astfel intilnim ,,Mt.
Ghilboa. Era un masiv muntos din teritoriul lui Isahar
si astfel, in Z Sam. 1:21, David apostrofeaza "muntii
din Ghilboa. A fost scena luptei nale a lui Saul cu
listenii si scena mortii lui Saul (1 Sam. 28:4; 31). Ar
prea surprinztor s gsirn listeni atit de departe in
N, dar drumul din Filistia la Esdraelon era un drum
usor pentru arrnatele care se deplasau. Dealurile sint
numite in prezent Jebel Fuk'a, dar numele antic ate
perpetuat in satul Jelbbn de pe coasta dealului.
G.W.G.
GHILGAL. Numele poate insemna ,,cerc (de pietre)
sau ,,rostogolire, prvilire, de la ebr. glal, ,,a ros-
togoli. Numele Ghilgal a fost folosit de Dumnezeu in
acat ultim sens pentru a reaminti poporului Israel
izbvirea sa din Egipt, cind a fost tiiat imprejur in
acat loc: ,,Ast5z.i am ridicat (pravilit) (gallgf) ocara
Egiptului de deasupra voastr (Ios. 5:9).
1. Ghilgal la E de Ierihon, intre Ierihon si Iordan.
Locul exact unde s-a aat Ghilgalul din aceasta re-
giune continua s fie necunoscut. J. Muilenburg
(BASOR 140, 1955, p. 11-27) sugereaz un loc la N
de Khirbet el-Meir, la vreo 2 km NE de lerihonul din
vr (Tell a-Sultan). in sprijinul acatei localizri apro-
ximative Muilenburg aduce mirmria combinata a re-
fexintelor din VT si a unor scriitori de mai tirziu
(Josephus, Eusebius etc.), iar 0 excavate de incercare
a scos la liunini urme din Epoca Timpurie a Fierului.
J. Simons (GT1; p. 269-270, 464) a criticat teoria lui
Muilenburg pe baza faptului ca Khirbet el~Meir este
situat mai mult spre N decit spre E de Ierihon; dar
aceasta nu este o obiectie puternic deoarece Khirbet
el-Meir ate situat la fel de mult spre E ca si spre N
(vezi harta lui Muilenburg, op. cit., g. I, p. 17).
Ghilgal a devenit bam de operatiuni pentru Israel
dup trecerea lordanului (Ios. 4:19) si a fost central
unei serii de evenimente din perioada au fost
asezate douasprezece pietre comemorative atunci
cind Israel si-a intins tabxa aici (Ios. 4:20); generagia
noua care a cracut in pustie a fost tiat imprejur aici;
primul Paste din Canaan a fost sarbatorit aici (Ios. 5 :9-
10) si tot aici a incetat mana (Ios. 5:11-12). De la
Ghilgal losua a condus Israelul impotriva Ierihonului
(1os.6:11,14s.urm.)sideaiciaconduscampaniaspre
S (Ios. 10) dupi ce i-a primit pe trimisii gabaonigi
deghizagi (Ios. 9:6); tot aici a inceput impartirea teri-
toriilor pe (Ios. 14:6). Astfel, Ghilgal a de-
venit in acelasi timp o aducere aminte a din
Egipt data in trecut de Dumnezeu, un simbol al vic-
toriei prezente sub cilauzirea Lui si a asistat la pro-
misiunea mostenirii cane urma s e dobindita. Cu
privire la tabra de la Ghilgal si la rolul ei in strategia
lui Iosua, vezi Y. Kaufrnann, The BiblicalAccount ofthe
Conquest ofPalestine, 1953, p. 91-97, in special 92, 95
s.urm. Kaufmann ataca de asemenea cu tarie teoriile
eronatc ale lui Alt si Noth care au sustinut ca Ghilgal
a fost un altar vechi din istoria lui Beniamin (p.
67-(>9).
In anii care au urmat ingerul lui Dumnezeu s-a dus
a uitat izbvirea (Jud. 2:1); de aici s-a intors Ehud
pentru a-l omori pe regele Moabului si pentru a izbvi
pe Israel (Jud. 3:19). Samuel obienuia s5 viziteze
Ghilgalul in circuitul sau (1 Sam. 7:16); aici a fost
conrmati cu jertfe de multumire instalarea lui Saul
garegedupa infringereaamonitilor (1 Sam. 11:14-15;
qt. 10:8). Dar mai tiniu Saul a adus ojertf pripita (1
sarn. 13:8-14) si tot la Ghilgal Samuel s-a despartit
pentru totdeauna de Saul dupe neascultarea acestuia
in razboiul cu amalecitii (1 Sam. 15:12-35). Dupa
revolta esuati a lui Absalom, tribul lui Iuda l-a primit
pe David la Ghilgal (2 Sam. 19:15, 40). Pe vremea lui
Ahab si Ioram, Ilie si Elisei au trecut pe drumul acata
tocmai inainte de inaltarea lui ilie la cer (2 lmp. 2:1)
(dai unii, in mod inutil, consideri ca locul acata ate
diferit de Ghilgalul istoric) si tot aici Elisei a vindecat
mincarea de oastmveti salbatici a unui grup de profeti
care s-au temut c5 sint ocriviti (2 lmp. 4:38).
1n timpul secolului al 8-lea i.d.Cr., cel putin pe
vremea lui Ozia 5i Ezechia, Ghilgal a devenit un centru
de inchinare formala si napirituala care, la fel ca si
inchinarea de la Betel, a atras condamnarea din partea
lui Amos (4:4; 5:5) si Osea (4:15; 9:15; 12:_11).
iegitura dintre Betel si Ghilgal (reflectata i in 2 Imp.
2:1-2) a fost intirita prin construirea drum intre
acate cetti (Muilenburg, op. cit., p. 13). In ne, Mica
(6:5) neamintate poporului de primul rol pe care
Ghilgalul l-a avut in pelerinajul lor spiritual, ind
manor la neprih.-in.i.rea ei puterea mintuitoare a lui
Dumnezeu, ,,de la Sitim la Ghilgal, adica, de dincolo
de lordan pina in tara promise.
2. In Ios. 15:7, la granite de N a lui Iuda ate
mentionat localitatea Ghilgal, ,,care este in fate sui-
gului Adurnim; in dacrierea pamlela a acatei gra-
nite, ca ind granita de S a lui Beniamin (Ios. 18:17),
apare localitatea Ghelilot. Dai existi posibilitatea, nu
se stie cu certitudine dac acat Ghilga]/Ghelilot ate
acelasi cu faimosul Ghilgal de la E de Ierihon. Daca nu
sint identice, trebuie sa e vorba de un alt ,,cerc local,
mai departe spre V. Sugatii cu privire la aceast
granita pot fi gsite in lucrarea lui Simons (GTE p.
139-140, 314, 173, 326) care, insa, face prea
multe rnodicari ale textului.
3. In Deut. 1 1:30 expraia ,,fat in fate cu Ghilgal
s-ar putea referi la canaanitii care locuiau in Araba
(valea lordanului) si nu la muntii Ebal si Garizim.
Daca ate asa, atunci este vorba de Ghilgalul istoric,
vezi 1 de mai sus. Cornparati GT1", p. 35, 87-88.
4. Printre dugmanii infrinti de Iosua apare gi regele
Goimului, de linga Ghilgal (los. 12:23), alturi de
regii din Dor si Tirta. Acat Ghilgal s-ar putea sa e
capitala unui rege care a domnit peste 0 populatie
mixta la marginea cimpiei de coast de la Saxon;
uneori s-a sugerat ca ar situat la Jiljliyeh, la vreo S
kmNdeAfecsaula22kmNEdecoastadelaIope.
5. Localitatea Bet-Ghilgal, de unde au venit cin-
tareti la dedicarea zidurilor Ierusalimului de catre
Neemia si Ezra, ate ori faimosul Ghilgal (1 mai sus),
ori o localitate neidenticata inca (Neem. 12:29).
K.A.K.
GHIRGASITII. Un neam mentionat alaturi de ur-
maeii lui Canaan, in Gen. 10:16; 1 Cron. 1:14; fceau
parte din populatia foarte amestecatfi din Canaan care
ate dacrisa in promisiunea original data lui Avraam
(Gen. 15:21; cf. Neem. 9:8). Cu timpul ei au fost
infrinti de Israel (Deut. 7:1; Ios. 3:10; 24:11). In
Ugaritul din N Canaanului (secolele 14/13 i.d.Cr.),
ghirgasitii sint atatati indirect prin doua nume per-
sonale: grgs' si bn-grgd, adica, Ghirgas si Ben-Ghirgas
(referintele sint date de Gordon in Ugaritic Tazbook,
3, 1965, p. 381, nr. 619). Ghirgasitii biblici si cei din
Ugarit probabil ca sint diferiti de un popor din Asia
Mica numit Karkisa in analele hitite si krki in cronicile
egiptene.
K.A.K.
GHIRZITII. O alta for-ma posibil ate ,,gherLit,ii.
Clanuri semi-nomade putin cunoscute, asociate cu
'ghauritii si "'amale<:ip'i din partea de NV a 'Neghe-
bului; au fost exterrninati de David (1 Sam. 27:8) cind
guvema la Ticlag ca vasal al regelui listean
KA.K.
GiT. 1. Termenul ebr. '6re ate folosit cu referire la
git sau la ceafa; ate tradus de asemenea "spate", cind
este folosit cu privire la dusmanii care intorc spatele
in lupta (de ex. Exod. 23:27). Este folosit in idei
similare cu privire la conict (Gen. 49:8; lov 16:12)
gi in expresia metaforicd ,,tari la cerbice, care indica
incpatinare sau rebeliune (Deut. 21:27; 2 imp. 17:
14; ls. 48:4).
2. Un alt termen tradus cu git ate termenul ebr.
grn; acata se referi la partea anterioara a gitului
(Is. 3:16; Ezec. 16:11) sau beregata (Ps. 5:9; ler.
2:25); a ajuns sa insemne voce (glas) (ls. 58:1, ,,striga
in gura mare, lit. "striga cu gitul).
3. Termenul ebr. cel mai frecvent folosit pentru git
ate sawwE'r in general; el este inn-ebuintat in contex-
tul purtarii unui jug care simbolizeaz supunere (Gen.
27:40; ler. 30:8); purtarea unui lntisor (Gen. 41:
42); sau al cderii pe gitul cuiva pentru a-l irnbritiea
(Gen. 33:4), sau uneori in expraia ,,a pune gitul sub
*piciorul unui cuceritof (Ios. 10:24).
4. Cuvintul gr. trachl0$ ate folosit cu privire la
imbratisare (Luca 15:20) sau referitor la purtarea
unui jug (Fapt. 15:10), sau dapre purtarea unei
pietre de moara, o piatra neteda mare, cu 0 gaur in
mijloc, ca s trag trupul in jos (Mat. 18:6). Pavel
spune ca si-a pus gitul in joc, atunci cind se refera la
riscul decapitrii (Rom. 16:4). De la trachos deriva
verbul trach1iz6, ,,a expune gitul, folosit in Evr. 4:13,
la participiul perfect, diateza pasiva, in sensul de
,,dacoperit.
B.O.B.
GLORIA IN EXCELSIS. Aceast sintagm latina
se refera in principal la 0 cintare liturgic a carei
origine este in biserica patristic (cf. SHERK, 6, 501;
ODCC) i care a fost inspirata de cintarea ingerilor din
Luca 2:14. la fel ca si in vedeniile lui Zaharia si Maria
(Luca 1:13, 30), imbrbatara ingerului din Luca 2:10
ate 0 dezvluire a vatii bune pe care 0 aduce. Mesa-
jele angelice anterioare au fost indreptate in principal
ctre persoanele care au primit vedeniile. Bucuria
acatui maaj ate pentru tot poporul lui Dumnezeu;
pstorii sint doar reprezentantii unui grup mai mare
care a agteptat gi a doi-It izbivirea adusa de Maia.
Benedictia cintarii de laud?! exprim nu numai o spe-
rang pentru viitor ci i realitatea care a devenit pal-
pabil prin nagterea lui Maia:
Glorie (slavi) lui Dumnezeu in locurile preainalte,
$1 pace pe p51-nint, imre oamenii plcugi Lui!
,,Oamenii dup bunivointa lui Dumnezeu (,,0a-
menii plcuti Lui) ate versiunea mai bine atestat i
ate paraleli cu ,,poporul (norodul) Lui din v. 10.
Acegtia sint cei p5te care a fost revrsat harul izb-
vitor al lui Dumnezeu gi care Ii sint plcugi lui Dum-
nezeu (cf. Luca 3:22). Pacea pe care o proclam ingerii
nu este pax romana, o pace exterioar i trectoare;
are pacea care vindec instrinarea dintre oamenii
pctoqi $i Dumnezeul snt (cf. Is. 9:6 $.unn.; Rom.
10:15)- ('BENEDICTUS.)
E.E.E.
GLORIE.
I. In Vechiul Testament
Cuvintul ,,glorie (sau ,,slav) red in general cu-
vintul ebr. kifgg lCOII1U.IllC5 ideea de baz de ,,greu-
tate, adic, ceva ,,cu greutate, sau comunic ideea
de ,,vrednicie". Cuvintul este folosit cu referire la
oameni pentru a dacrie bogigia, splendoarea sau
reputapia lor (dsj in acest ultim sens cuvintul kagag
are tradus ,,onoare sau ,,cinste). Gloria poporului
Israel nu a constat in armatele sale ci a fost lahve (ler.
2: 1 1). Cuvintul poate insemna de asemenea ,,eul sau
,,suetul (Gen. 49:6).
Cel mai important concept are acela al gloriei lui
Iahve. Aceasta denot revelagia ingei, namrli gi pre~
zengei lui Dumnezeu pentru oameni, revelatie insogit
unegri de fenomene fizice.
In Pentateuh gloria lui Iahve a insotit poporul la
iegirea din Egipt i s-a artat in norul care i~a condus
prin pustie (Exod. 16:7, 10). Norul s-a oprit la Mt.
Sinai, unde Moise a vzut gloria lui Dumnezeu (Exod.
24:15-18). Nici un om nu poate vedea fata lui Dum-
nezeu ei s triiasc (Exod. 33:20), dar a fost revelat
o oarecare viziune a gloriei Lui (Exod. 34:5-8).
Gloria lui Iahve a umplut cortul inti"lnirLi (Exod.
40:34-35) i s-a aritatfn special la vremeajertfei (Lev.
9:6, 23). Se pare c5 toate aceste pasaje pot legate
de ,,teofania in furtun, dar exlst i alte pasaje care
sugereaz mai multe cu privire la caracterul lui Iahve
care trebuie fcut cunoscut pe tot pmintul (Num.
14:21-22).
Crgile istorice arat cum Templul a devenit locul
uncle a fost localizat in mod special gloria lui Iahve
(1 lnxp. 8:11; 2 Cron. 7:1-3).
In cirtile profegilor exist! 0 conceptie cvasizic
despre gloria lui Iahve, aa cum are in vedeniile lui
Ezechiel (Ezec. 1:28 etc.), cit gi 0 docu-in mai spiri~
tualizat (Is. 40:4~S; 60:1-3 etc.). Vedenia lui lsaia in
templu se pare ca imbin ambele idei (Is. 6:174).
In Psalmi, de exemplu, pot fl intilnite imaginile
revelagiei in fumm (Ps. 18:29), cit gi ideea unei
artri viitoare inaintea lumii a caracterului lui Dum-
nezeu (Ps. 57:11; 96:3).
II. In Noul Testament
NT unneazi traducerea uot i folosete doxa pentru
termenul ebr. kHQ6g1_, ln greaca secular acest cuvint
inseamn ,,opinie sau ,,reputa\fie. Primul sens dis-
pare complet in ucx 5i in NT, iar cuvintele inrudite cu
kllg sint traduse tot cu doxa.
ln anumite locuri din NT doxa se refer la onoarea
uman (Mat. 4:8; 6:29), dar cuvintul ate folosit in
principal pentru a dacrie revelagia caracterului Si
prezentei lui Dumnezeu in Persoana ei lucxarea lui 1513.5
Cristos. El ate oglindirea gloriei divine (Evr. 1:3).
Gloria lui Dumnezeu a fost vizut de pstori la
natetea lui Cristos (Luca 2:9, 14) i de citre ucenici
in timpul viegii Lui in trup (Ioan 1:14). Gloria Lui a
fost revelat in mod deosebit in semnele (simeia) Lui
(loan 2:11) gi la schimbarea la fag (Mat. 17:1-8;
Marcu 9:2-8; Luca 9:28-36). Aceasta ne aduce aminte
de urcarea lui Moise pe Sinai (Exod. 24:15), de ur-
carea lui llie pe Horeb (1 lmp. 19:8) i de vedenia
gloriei lui Durnnezeu pe care au avut-o ei. Acum
Cristos vede i reect in acelai timp gloria divin,
dar nu este nevoie 55 e construit un con, deoarece
Cuvintul lui Dumnezeu i-a cut un con: in trupul
uman al lui lsus (Ioan 1:14), iar gloria Lui va
revelat mai deplin la exodul viitor de la Ierusalim
(Luca 9:31) 5i in final la parousia Sa (a doua venire).
In Evanghelia a patra ceasul gloriei este, in eseng,
ceasul supunerii la moarte (loan 7:39; 12:23~28; 13:
31;A17:5; cf. Evr. 2:9).
Invierea i inlgarea sint privite de asemenea ca
martifestn ale gloriei lui Dumnezeu in Cristos (Luca
24:26; Fapt. 3:13; 7:55; Rom. 6:4; 1Tim.3:16; 1 Pet.
1 :21) . Dar mai presus de toate, gloria Lui va revelat
in toat plinitatea la parousia (Marcu 8:38; 13:26
etc.).
Omul, care a fost fcut dup chipul lui Dxunnezeu
gi ca 0 oglindire a gloriei Lui (1 Cor. 11:7), pentru a
avea o relagie cu El, a ajuns lipsit de gloria Lui gi i-a
ratat destinul (Rom. 3:23) care a fost implinit numai
de Cristos, al doilea Adam (Evr. 2:6-9).
Gloria lui Dumnezeu pe faga lui Isus Cristos con-
tinu s e vzut gl reectat de Biseric (2 Cor.
4:3-6). Este gloria legmintului nou (2 Cor. 3:7-1 1)
gi cei care sufer impreun cu Cristos au parte de ea
in prezent (1 Pet. 4:14) i inviitor (Rom. 8:18). Telul
Bisericii are ca lumea s recunoasc gloria care este
a lui Dumnezeu (Rom. 15:9) gi care poate vzut in
faptele Lui (Fapt. 4:21), in ucenicii Si (1 Cor. 6:20)
$i mai presus de toate in Fiul S5, Domnul gloriei
(Rom. 16:27).
BIBLIOGRAFIE. A M. Ramsey, The Glory of God
and the Transguration of Christ, 1949; A Richard-
son, An Introduction to the Theology of the New Testa-
ment, 1958, p. 64 .urm.; C. H. Dodd, The Interpreta-
tion of the Fourth Gospel, 1953, p. 201 .urm.; S.
Aalen, NIDNTT 2, p. 44-52; G. Kittel, G. von Rad,
TDNT 2, p. 233-255.
R.E.N.
GNOSTICISM. Un termen derivat de la gr. gnsis,
,,c\moatere. Pin in vremurile modeme a fost aplicat
in exclusivitate unui grup de invgmri eretice con-
damnfate de Pringii Bisericii din primele secole cree
tine. In scrierile teologice din secolul al 20-lea ter~
menul a fost aplicat in sens mai larg oricrei forxne de
crez religios care pune accentul pe vreo forxn de
dualism $1/sau pe posedarea unei cunoateri secrete.
Astfel, zoroastrismul, mandaeismul, scrierile erme-
tice, sulurlle de la Marea Moan i chiar NT au fost
descrise ca ind ,,gnosdce.
I. Denia
Dgnirea gnosticisrnului reprezinta una dintre cele
mai contmversate problema din zilele noastre i exista
doua $c0li principale de gindire: una, reprezentat de
teologi conservator-i britanici, cum ate R. Mcl.. Wil-
son, care sprijina o denire ,,ingust5 (adic, limiteaza
termenul la ereziile cratine din secolul al 2-lea); i
alta, popularizata in principal de teologi germani,
cum sint R. Bultmann 5i K. Rudolf, care sprijina o
denite Jirgita adic, include i alte grupuri cu o
conceptie si!nil8!'5)-
Existi dicultati legate de denirea ,,largit5 a
termenului, deoarce in acest sens cuvintul ,,gnosti~
cism ajunge sa aiba un inteles atit de larg incit
aproape ca iei pierde caracterul specific i reprezinta
cel mai mic numitor comun al gindirii elenistice, in
can-2 dualismul de un fel sau altul a fost adesea tr5sa-
tura proeminenta.
in acelagi timp, ma, exista dicultati ea in legatura
cu denirea precisa a gnosticismului. Unele grupuri
din B1senca'
' pnrn.ara'' (de ex. valentinienii, naassenii)
s-au auto numit, de fapt, gnostici. Dar Parintii Bisericii
nu sint nicidecum unanimi in incercarile lor de a deni
elementul comun al acestor grupuri. De fapt, Irenaeus
a mers pini acolo incit a spus ca "exist atitea sisteme
de mintuire citi invatatori ai acestor doctrine misce
(Adv. Haer., 1.21.1).
Dar in ciuda existentei unor asemenea obstacole
in calea ajungerii la o denitie cuprinztoare, acate
gr-upuri din secolul al 2-lea au avut sucient de multe
elemente comune incit sa ne permita sa ne formam o
idee dapre crezul gnostic fundamental.
Piatra de temelie a acatui crez a fost dualisrnul
cosmologic radical, adici, crezul ca lumea creat (ma-
teriali) era rea gi c! era total separata $i in opozitie
cu hunea spiritului. Dumnezeul suprem locuiegte intr-
o splendoare intangibila in aceasta lume spiritual gi
El nu are nici un contact cu lumea rnateriei. Materia a
fost creatia unei fiinte inferioare, Demiurgul. El, im-
preuna cu ajutoarele sale, archns, au tinut omenirea
prizoniera in existenta materiala gi au blocat calea
suetelor individuale care au incercat sa se inalte
dup moarte in lumea spirituala. Totugi, nici macar
aceasta posibilitate nu era accesibila oricui. Numai
aceia care posedau o scinteie divina (pneumaj puteau
spera sa evadeze din existenta lor corporala. Dar nici
posedarea unei asemenea scintei nu garanta in mod
automatoastfel de evadare, deoarece acatia trebuiau
s primeasca iluminarea unei cunoaeteri (gnosis) mai
inainte ca sa poata deveni congtienti de propria lor
stare spirituala: ,,... libertatea nu provine numai din
spalare cicunoscind cine sintem i ce am devenit, unde
am fost sau unde am fost plasati, incotro ne gribim,
de la ce am fost izbviti, ce este naterea i ce ate
renaeterea (Exc. Theod. 7s. 2). in majoritatea sis-
ternelor gnostice dacrise de Pirintii Bisericii aceasta
iluminare ate lucrarea unui izbvitor divin care se
coboara din lumea spirituala deghizat gi identicat
adesea cu lsus al cre$t1'.ni.lor. Prin unnare, gnosticul
considera ca mintuirea inseamna a ti congtient de
existenta acatei pneuma divine a sa i apoi, ca rezul-
tat al acestei cunoagteri, sa evadeze prin moarte din
ltunea mater-iala in cea spirituala.
Gnosticii inii au conceput toate acatea intr-o
forma mitologica complexa, dar realitatile cu care
corespundeau aveau un caracter mult mai existential.
Gnosticul incerca sa-gi dacopere propria identitate i
intelegerea acestui fapt l-a determinat pe eminentul
psihiatru Carl Gustav Jung, de exemplu, sa bazeze
multe dintre observatiile sale cu privire la natura
umana pe intelegerea gnosticismului antic.
Din punctul de vedere al creetinismului traditio-
nal, gindirea gnostica ate straina de cratinism. Ca-
drul mitologic in care plaseaz mintuirea duce la o
depreciere a evenimentelor istor-ice legate de viata,
moartea i invierea lui lsus. Conceptia gnostica dapre
relatia omului cu Dumnezeu duce la 0 negare a impor-
tantei persoanei i lucrarii lui Cristos, intrucit in con-
textul gnostic ,,mintuirea nu ate inteleas in termenii
izbavirii de pcat, ci ca o forma de auto-implinire
existentiala.
II. Sursele
Cunoetintele noastre dapre sectele gnostice provin
din doua surse diferite:
a. Pdrintii Bisericii
Cea mai importanta lucrare din aceasta categorie ate
fmpotriva ereziilor, de Irenaeus, dai Temillian, Cle-
ment din Alexandria i l-lippolytus din Roma au scris
de asemenea pe larg dapre aceleaei subiecte. Unele
dintre acate scrieri sint interdependente i toate au o
perspective similar. Ele au fost scrise din punctul de
vedere al cregtinismului catolic ortodox (drept-cre-
dincios), pentru a combate ceea ce Printii au vazut
ca 0 pervertire a creetinismului apostolic ,,original ai
carui aparatori erau. Aceasta inseamna ca sint lucrri
tendentioase gi nu expuneri impartiale ale crezurilor
gnostice. De asemenea, ele au fost scrise pe baza unor
cunoetinte lndirecte. Aces: lucru era deslgur lnevitabll
intrucitgnsis prin insei nature sa era foarte esoteric
5i de aceea nu era accesibil unui neinitiat. Tbtugi,
atunci cind sint comparate cu scrierile gnosticilor, se
poate spune ca scrierile Parintilor Bisericii sint corecte
i credibile, cel putin in schita general, chiar daca nu
sint intotdeauna corecte in unele detalii specifice.
b. Scrierile gnostice
Acatea constituie cea mai important sursa pentru
cunogtintele noastre modeme dapre gnosticism, in-
trucit ele nu sufer de nici unul din dezavantajele
scxierilor patristice gi ne permit sa cunoaetem ideile
din gindirea gnostica.
0 serie de scrieri gnostice izolate an fost cunoscute
de mai multa vreme, inclusiv citeva scrieri importante
cum sintPisti.s Sophia, Cdrtile luiletl eicartea Apocrlfd
a lui loan, precum $i o serie de lucrri de mai mica
importanta. Dar cea mai mare parte a cunoetintelor
noastre directe dapre scrierile gnostice provin dintr-o
descoperire remarcabila a 13 codice descoperite in
1945 in apropiere de Nag Hammadi, in Egiptul de sus
UCHENOBOSKION). Acatea au fost scrise in limba
copta, dai toate sint traduceri ale unor scrieri ori-
ginale grecati. Ele au facut parte dintr-0 biblioteca
adunata de o secta cratina antica i in cele din urrna
au fost abandonate prin anul 400 d.Cr. Ele contin 52
de lucrri separate. Publicarea acator texte a fost un
proces lung i dicil i 0 editie complet a textului
original nu a devenit accesibil decit in 1978. O tra~
ducere engl. a textelor a fost publicata cu un an
inainte, dai unele dintre ele au fost cunoscute mult
mai devreme din diferite articole 5i monograi tiin~
tice. Cu toate acatea, lucrarea de interpretare a
acestor texte ate de abia la inceput 5i orice evaluare
a lor in momentul de fata nu poate ti decit provizorie
si experimentala.
Unele dintre lucrarile mai cunoscute descoperite
la Nag Hammadi cuprind o serie de asa-numite ,,evan-
ghelii. La fel ca si sursa Q a Evangheliei sinoptice,
Evanghelia dupd Toma este o colectie de armatii ale
lui Isus, dintre care unele sint paralele cu cele gasite
in Evangheliile din NT. Altele sint foarte diferite, dat
unele dintre ele at putea sa e armatii autentice ale
lui Isus. Dar ate evident ca aceasta colectie, in an-
samblul ei, a fost editata dintr-un punct de vedere
dogmatic. Evanghelia dupd Filip, Evanghelia adeni-
rului, Evanghelia Egipzenilor, in limba copta, si Evan-
ghelia Mariei au mai putine lucmri in comun cu Evan-
gheliile din NT si an un caracter gnostic mai pro-
nuntat.
Celelalte texte de la Nag Hammadi includ diferite
colectii de rugciuni, lucrari care poarta titlul Apo-
cryphon (,,carte secrete - a lui lacov i a lui loan), 0
serie de alte carti care poarta titlul Apocalipsa (lui
Pavel, a lui lacov, a lui Adam gi a lui Petru), alaturi de
exemple eterogene de scrieri gnostice speculative. Nu
toate lucririle din aceasta biblioteca reprezinta ace-
laei tip de gnosticisrn. Multe dintre ele par $5 e de
origine Valeminian, dar nu toate pot fi incadrate in
aceasta categorie. De fapt, unele scrieri nu sint deloc
scrieri gnostice. Codex Vl, de exemplu, contgine o
versiune coptica a scrierii lui Platon, Republica, iar alte
doua scrieri didactice (de intelepciune) din biserica
primara Sill! pastrate in fma;<mm'1e lui Silvana: (Co-
dex Vll) iArmatiile lui Sextus (Codex XII).
O intrebare importanta ridicati de acate texte
este natura gnosticismului, in comparatie cu
mul. A fost oare cu adevarat o erezie craclna, asa cum
au praupus Pirintii - sau a fost un crez necreetin cane,
in anumite cercuri, s-a suprapus pate ideile cratine?
Potrivit clovezilor care au fost obtinute pina in pre-
zent, textele de la Nag I-lammadi par =5 indice ca au
existat forme necratine de gnosticism. Lucrul acata
poate vazut cel mai clar intro comparatie dintre
Fericitul Eugnostos gi Sophia lui Isus Cristos. Cele doua
luczari se aseamana atit de mult incit este evident :5
ele trebuie S5 e versiuni diferlte ale aceluiasi text,
dai prima lucrare ate scrisa sub forma unui tratat
religios-lozoc elaborat de Lin invattor pentru elevii
sai, in timp ce a doua lucrate ate scrisa sub forma
unui discurs de dup inviere tinut de Cristosul inviat
ucenicilor sat. Un studiu detaliat al acestor doua texte
tinde sa conrme ca Fericitul Eugnostos ate versiunea
originala, care a fost cratinizata mai rziu ca Sophia
lui lsus Cristos. Alte texte, cum sint Apocalipsa lui
Adam i Parafraza lui Sem, par sa reprezinte de ase-
menea o forma necratina de gnosticism.
Ill. Ofizinea
De unde a provenit gnosticismul? Potrivit cu armatia
Printilor Bisericii, el ate o distotsionare a cretinls-
mului. Dar ideea aceasta a fost abandonata aproape
in unanimitate deoarece este incompatibil cu do-
vezile existente. Totusi, nu exista un acord de preri
cu privire la originea gnosticismului. Este uor de
recunoscut faptul ca un anume concept gnostic are
anitati cu concepte din alte religii, dar ate foarte
dicil sa stabilim cu exactitate originea gindirii gnos-
tice.
Unii cred ca gnosticismul a fost oarecum asociat
cu iudaismul, intr-una din formele sale, si nu incape
indoial ca unele idei din VT ocupa un loc important
in speculatiile gnostice, da_i apar intotdeauna intr-un
context care le rupe din cadrul autentic de idei spe-
cice Vechiului Tatament. Altii observi asemanarile
dintre gnosticism si genul de dualism intilnit frecvent
in scrierile lozolor greci. Descoperirea unei parti
din Republica lui Plato la Nag Hanunadi demonstreaza
clar ca ideile lui nu erau sniine gnosticilot, dai in
acelaei timp nu ate o dovada ca a existat 0 legatura
intrinseca intre cele doua.
O alta origine a gnosticismului a fost cautat in
religia $i in cazul acata dovezile sint necon-
cludente, dai nu se poate nega ca gnosticismul, in
conceptia sa, ate mult mai apropiat de conceptele
ciclice ale religiilor orientale derivate de la Zoroas-
trism, decit de cratinismul traditional.
Este imposibil sa staiblim cu certitudine originea
gnosticismului. De fapt, ate putin probabil s fi avut
o singura origine, deoarece gindirea gnostica - prin
insai esenta sa - a fost extrem de sincretista iar adeptii
ei au fost gata intotdeauna sa foloseasca idei reli-
gioase din surse diferite, daca acatea puteau sa ser-
veasca propriile lor scopuri.
IV. Probleme legate de lnterpretarea Noului
Testament
Studiul gnosticismului ii pune cercetatorului NT doua
probleme majore:
a. Gnosticismul precrestin
Potrlvit lui Reitzenstein (ale crui idei au fost preluate
de Bultman i de multi alti teologi germani), atunci
cind a apanit cratinismul in lumea elenistic, apos-
tolli lui au descoperit ca existe deja o conceptle cu-
prinzatoare despre lume si viata care combina gin-
direa greaca si cea orientala i care includea coborirea
unui izbavitor divin care mintuia suetele oamenilor.
Aceast conceptie ,,gnostic5 a fost preluata in intre-
gime de primii cratini i a fost aplicata la experienta
lor cu lsus, asa incit El a devenit Izbavitorul ceresc.
Astfel, insuei NT poate privit ca o fol-ma de gnos
Iicism Cret1'niza(.
ldeea ca gnosticismul ate mai vechi decit cre~
tinismul ate confruntat cu o serie de probleme. In
primul rind, nu existe nici o dovada in privinta aceas-
ta, nici in textele cunoscute de Reitzenstein i nici in
cele cunoscute de noi. Textele de la Nag Hammadi au
aratat ca au existat forme necratine de gnosticism,
dar aceasta nu constituie 0 dovada pentru existenta
unui gnosticism precratin.
Ideea ca NT ar 0 forma de gnosticism ate
nefondata, deoarece existe diferente fundamentale
intre conceptiile gnosticilor si cele ale scrlitorilor NT.
Gnosticii erau adeptii unei conceptii ciclice dapre
timp si ideea de istorie era lipsiti de sens pentru ei.
Mintuirea gnostic nu putea avea nici o semnicatie
in viata aceasta, ci era doar oAevadare din exibtenta
ternporala in lumea spiritului. In contrast cu aceasta,
atit VT cit si NT pun accent pe faptul ca timpul si
istoria sint importante si au o semnicatie divin.
Dumnezeu a actionat in cm-sul procaului istorie atit
ca i Creator cit si ca Mjntuitor, pentru a obtine
mintuirea poporului sau. ln timp ce pentru gnostici
Dumnezeu poate cunoscut numai printr-o evadare
din istorie, pentru cratin Dumnezeu poate cunoscut
in mod suprem tocmai pentru ca El a intervenit in
istorie, concret prin viata, rnoartea gi invierea lui lsus
Cristos. Mintuirea cra_tinzi este ceva de care poti sa te
bucm-i aici si acum, in lumea aceasta, si nu intr-0 lume
,,spi.ritual5 nepminteasca.
b. Erezie si ortodarie
Tbmsi, gnosticismul, nu ate irelevant pentru studiul
N11 Ur-me de crez ,,gnostic pot gasite inn-o serie de
scrieri din N11 in special in crezurile bisericii din
Corint, oglindite in 1 Cor. Oamenii acestia credeau ca,
gummy; ei pcsedgu Q ,,unoastere speciale, sint eli-
berati de regulile obisnuite ale societatii si pretindeau
ca traiac chiar si in prezent intr-o existentii "spiri-
mala, pe un plan superior. Ei corsidetau ca invierea
ate ceva de domeniul trecutului, deoarece interpre-
tau lnvierea in mod spiritual la fel ca multi gnostici.
Si la fel ca alti gnostici, ei puneau un accent mare pe
presupusal proprietap magice ale sacramentelor
cratine.
S-a praupus adaea ea Epistola catre Coloseni
indica existenta unei conceptii similare, dar nu iden-
tice, in biserica din Colose, iar scrisotile ctre cele
sapte biserici din Apoc. 1-3 conrma prezenta unor
idei ,,gnostice similare in alte biserici din aceeasi zona
a Asiei Epistolele pastorale merg pina acolo incit
condanma tee;-. ceea ce pe nedrept ate numit ,,gn6sis
(1 Tim. 6:20), iar 1 loan pare sa e scris impotriva
unui oarecare gen de invataturi ,,gnostice.
Scriitorii NT condamna acate idei. Desi ei folosesc
adesea terminologia gnostica cind combat gnosticis-
mul, ei arata clar ca nu accepta nuantele gnostice ale
termenilor. Dar in acelasi timp, faptul ca asemenea
idei par sa fost contemporane si poate larg ras-
pindite In bisencl'' din diferite prti ale lmperiului
Roman, dd o oarecare credibilitate ipotezei lui W.
Bauer conform careia in secolul lntii d.Cr. diferenta
dintre erezie si ortodoxie (crezul crestin fundamental)
nu era denite atit de clar cum a ajuns sa e denita
mai tirziu de catre Parintii anti-gnostici ai Bisericii
catolice.
BIBLIOGRAFIE. Texte: W. Foerster, Gnosis: A selec-
tion of Gnostic Texts, I. Patristic Evidence, 1972; II.
Coptic and Mandaic sources, 1974; J. M. Robinson
(ed.), The Nag Hammadi Library in English, 1977; D.
M. Scholer, Nag Hammadi Bibliography, 1948-1969,
1971, si suplirnentele anuale in Nov1)- W. Bauer, Or-
thodoxy and Heresy in Earliest Chrktianicy, 1971; H.
Jonas, The Gnostic Religionz, 1963; W. Schrnithals,
Gnosticism in Corinth, 1971; idem, Paul and the Gnos-
ticr, 1972; R. McL. Wilson, The Gnostic Problem, 1958;
idem, Gnosis and the New Tatament, 1968; W. M.
Yamauchi, Pre-Christian Gnosticism, 1973.
J.W.D.
GOFER, LEMN DE. (Ebr. '-ger). Lertmul din nesti de dimensiuni similare si datind cam din aceeasi
care a fost construita arca lui Noe (Gen. 6:14). Multi
comentatori l-au identicat cu lemnul de chiparos, pe
baza asemanarii numelui (gr. kyparissos). Altii, obser-
vind asemanarea cu cuvintul ebr. ker ("SMOAl]\),
au sugerat un pom rasinos. S-ar putea ca acat cuvint
sa e legat in vreun fel de termenul acadian gu-
bru/gudru ,,coliba de tratii (a tmui cioban), si o
astfel de paralela cuneiforma ate sugerata de con-
struqia s, care ar putea corapunde cu determi-
nativul gil, care precede numele pornilor si ale obiec-
telor de lemn si care ate citit isu sau is in limba
acadian. Vezi The Chicago Assyrian Dictionary, S,
1950, p. us.
T.CM.
GOG $1 MAGOG. in Ezec. 38:2 ne ate prezentat
,,Gog, din tara lui Magog, domnul 'Mesecu1ui si Iu-
balului. LXX a interpretat Magog ca un popor si nu o
tara. Singura identicare rezonabila a lui Gog este cu
Gyges, regele din Lydia (cca 660 i.d.Cr.) - asir. Gugu;
Magog ar putut cuvintul asirian mH(t) gugu, ,,tara
lui Gog. legatura cu popoare de la extremitatile lumii
cunoscute in vremea aceea (Ezec. 38:5-6; cf. Apoc.
20:8), sugereaza ca trebuie privite ca personaje a-
catologice si nu ca niste regi care pot fi idendcati in
istorie. Aceasta ate interpretarea in Apoc. 20:8 si in
literatura rabinica. ldenticarea obisnuiti a lui Ros cu
Rusia, Ma_ec cu Moscova si Tubal cu lbbolsk in Siberia
nu are nici o valoare herrneneutlca, desi unele dintre
triburile mai salbatice din Rusia s-ar putut incadra
in explicatia data.
lntrucit nu trebuie s interpretarn Ezec. 38-39 ca
ind evenimente care au loc in timp inainte de cele
din Ezec. 40-48, iar traditia rabinic il plaseaza pe Gog
dupi zilele lui Maia, nu ate necesar s-it vedem o
contradictie intre Ezechiel si Apocalipsa, daca inter-
pretarn ,,mileniul in sensul pe care l-au dat rabinii
,,zilelor lui Maia.
H.LE.
GOLAN. Cetatea de refugiu cea mai nordica din
Transiordania, in teritoriul lui Manase, in Basan
(Deut. 4:43), si o cetate levitica (Ios. 21:27). Loca-
lizarea ate incerta, dar poate 6 identicata cu Sahm
el-Jolan, la 22 km E de Afec (Hippos). Districtul
Gaulanitis a fost numit mai timiu dupa numele acatei
cetati.
arsuocrmrre. LOB, p. 377. N
.H.
GOLIAT. Un "urias din Gat care facea parte din
annata listeana (1 Sam. 17:4). Este posibil ca Goliat
sa dacins din acea ramasita a lui Refaim care, dupa
ce a fost imprastiata de amoniti (Deut. 2:20-21; 2
Sam. 21:22), s-a refugiat la listeni. Pentru o discutie
cu privire la originea sa, vezi G. A. Wainwright, ,,Early
Philistine History, VT 9, 1959, p. 79 s.unn. lnaltimea
lui este data ca ,,sase coti si o palma, adica, {,2 rn,
daca un cot ate considerat 52,5 cm ('GR.EUTA'll $1
MASURI). Faptul ca, desi acata ate un fenomen
neobisnuit, nu ate totodata imposibil, a fost Conr-
mat de descoperirea in Palestina a unor schelete ome-
perioada.
Goliat a fost omorit de David la Efa-Damim,
intr-o lupta al carei caracter religios ate atestat de 1
Sam. 17:43, 45; probabil ca ate atestat si de fuga
filistenilor, dac aceasta este atribuita convingerii lor
ca Dumnezeul lui Israel l-a biruit pe zeul lor (cf. 2 Sam.
23:9-12;1 Cron. 11:12 s.1u'm.). Sabia lui Goliat, care
a fost pastrata intr-un templu din Nob, a fost data de
preotul Ahimelec lui David cind acata a fugit
tea lui Saul la regele din Gat, pentm care arma proba-
bil ca reprezenta un cadou valoros.
 Doua meniionari ulterioare ale numelui i-au pus
in nedumerire pe cercettori. Ni se spune a Elhanan
l-a omorit pe ,,(fratele lui) Goliat din Gat - 2 Sam.
21:19, i iarai (far paranteze) in 1 Cron. 20:5, unde
numele este Lahmi. S~ar putea ca Elhanan
sa fost numele original al lui David. Pe de alta parte,
unii au sugerat ca acest Goliat s-ar putea sa fost ul
adversarului lui David. Pentru o discuiie mai complet
a pmblernei $i a soluilor posibile, vezi S. R. Driver,
Notes on the Hebrew Text of the Books ofSamuel, 1913;
$i E. J. Young, IOT, 1949, P. 181 $.urm.
GOMER. (gmer, ,,implinire). 1. Fiul cel mai mare
al lui lafe_t gi tatal lui Aachenaz, Rifat i Tbgarma (Gen.
10:2-3). In Ezec. 38 poporul Gomereste asociar indee-
proape cu casa lui Togarma in armata lui Gog ei
probabil ca poate ii identicat cu poporul Gimirrai
(Cimerienii) din antichitate, un grup arlan care a
cucerit Urartu (Armenia) din Ucraina lor natala
cindva inainte de secolul al 8-lea i.d.Cr., cind apar ca
dugmani ai Asiriei.
2. Fiica lui Diblaim i soiia lui Osea (Osea 1:3).
Ea a nscut pe Izreel, Lo-Ruhama 5i Lo-Ami (Osea 1).
as
.,\\_ _/,',\qf
..,- _/:
/ '
4~
~. V -._%_L__:_
If 1 ~ \\ ~
v \
e}G0'ER/IMM "*1-M
Y DJ.W.
CW! R1|El\4 / ERA /
I * , !;{i4r\l5
l
faraonul (probabil Hyksos) la Memphis (in apro-
piere de Cairo) sau Avaris (NE Deltei), cf. Gen. 46:28-
29; de asemenea, Moise at putut discuta cu faraonul
sau la Ramaseu (Exod. 7-12). Gownul a fosto regiune
potrivit pentru tunne gi cirezi (Gen. 46:34; 47:1, 4,
6, 27; 50:8). A continuat s e iinutul evreilor pin la
Exod i de aceea a fost ferit in mare masuri de plagi
(Exod. 8:22; 9:26); cu toate acestea, existau legturi
Strinse cu egiptenii care locuiau in aceeagi zona (vezi
de ex. Exod. 11:2-3; 12:35-36). Numele Gsmt care
apare in anumite texte egiptene a fost identicat
J.D.D. cindva cu ebr. Gosen prin termenul ,,Ghesem din LXX,
dar termenul egip. ar trebui citit smz gi de aceea este
irelevant pentru discugia noastra.
2. Un district din S Palestinei (Ios. 10:41; 1 1:16),
numit probabil dup 3, un eras; din dealurile de S ala
Palestinei (los. 15:51), probabil in apropiere de ZEY
hiriyeh, la cca 19 km SV de l-lebron (potrivit lui Abel)
sau undeva mai departe spre E (GIT, 1959, 285-287,
497). (*GHEDER.) (vm harta Qinumlui Gosen in pagilna 23)
A.
GOZAN ate identicat cu localitatea Guzana din
antichitate, in prezent Tell Halaf, pe cmsul superior al
G.w.G. riului l-labur. lsraeliiii Samaria au fost deportayi
aici in anul 722 i.d.Cr. (2 Imp. 17:6;18:1 1) . Sanherib,
0 in scrisoarea sa ctre Ezechia (2 lmp. 19:12 = ls.
Marea Neag/a 37:12), se refera la pedeapsa nerniloasa datei acestei
capitale provinciale asiriene cind s-a rsculat in anul
we 200 scum O-- _ 759 i.d.Cr. Excavaiii facute in 1899, 1911-13 i 1927
X, (M. von Oppenheim, Tell Halaf, 1933) au scos la
/-\4 lumina tblige din secolele al 8-lea i al 7-lea i.d.Cr.
- > vi 1' 1 in care pot intilnite nume semitice care atesta, sau
explica, prezenga exilaiilor din Israel (AIO Beihefz 6).
_/-/#5
Togarma
.' " _\\#\
I
GRATIE, vezi HAR-

~/,,_ X
,/ GRAPA. Un utilaj agricol cu 1:1-as peste pimint
/1
, . .__ _,\ .I Carchemis. Qk
l
s.
\ \
pentru a sparge bulgrii de pmint dupa arat. Verbul
(ebr. sgiag) apare intotdeauna in paralel cu verbele
ll
lw

5 QRW I
/ V
. 1B'_H;}
9;uci
Algppo /f
6/
VJ:
/\~
'' E911
ll
,,a ara sau ,,a sparge bulgrii de pmint (lov. 39:10;
ls. 28:24; Osea 10:11). Nu se $i1'e exact ce forma avea
acat utilaj; era tras de un bou (lov. 39:10), dar nu
l 13;
/T1
4_ exist nici un desen care s indice ca ar avut for-ma
"ll
/
7,, _/.~\
_ A_ A
(
N
//w
grapei modeme. Cuvintul ebr. hrfs (2 Sam. 12:31)
Mama U2 masc Q_ i indica o unealt ascurita sau cu virf. ARM.
4
l Medlterani V
(/8
3
%\ ,
40

GRRDINA. S-a promis ca viaga poporului rscumy

Regiunea ocupazd de Gomer, cunoscut ca Gimirrai prat al lui Dumnezeu va ca o grdina udata, or-
(Gimrneral), teritoriul ,,CzmerieniI0r.
donat gi roditoare (Is. 58:11; ler. 31:12; cf. Num.
24:6).
in Egipt evreii au cunoscut gradini de zarlavaturi
GOSEN. 1. Teritoriul dat lui lsrael gi urmagilor si in foarte productive (Deut. 11:10; cf. Num. 11:5; *MiN-
timpul eederii lor in Egipt. Localirarea i indnderea CARE). Gradinile erau alimentate cu apa pri.nl1'-un
exact zimin incerte, dar este cert ca else aa in Egipr an de irigagii sau erau udate cu mina; o regea de
(Gen. 47:6, 27), in Delta de E a Nilului: Gen. 47:6 i canale de pmint traversau in cruce straturile de
11 identica Gosenul cu ,,:inutul lui Ramses, numit 1.a1-Lavamri, ca 0 tabla de ah. Pri.n dar-imarea sau
astfel dup cetatea reaedinga Ramasen, Pi-Ramesse refacerea cu piciorul a peretelui unui asemenea canal,
din NE Deltei, numita in Biblie Ramses. Autem:lci- apa_putea distribuita dupa cum era nevoie.
tatea interpretarilor topograce din LXX are incena. In Palestina oamenii au cultivat gradini de zar
Delta de E ar fost sucient de "aproape" de curtea zavamri (,,gradina de *verdet_:uri, 1 imp. 21:2; ,,sem5-

I regala (Gen. 45:10) pentru ca Iosif =5-1 poata sluji pe naturi, Is. 61:11) i de pomi fructiferi (Amos. 9:14;
I 1
'~
~\
L. Menzaleh
< -lam
Tm 4-.
Ava ' ' .
antir)
Ki: '
ta na
Sucot (Tell el-Maskhuta)
GOSEN imn in Timwh
A (Tell er-Retabah
l !
4
Q Heliopolis (On)
! Memphis
|
(mph) s
Ii
,_i._..i_.,
0 50 kilometri
Gosen si regiunea din Delta Nilului.
ler. 29:5, 28; Cint. 4:16). Grdinile pot asociate, cel
puiin in parte, cu viile, livezile de m5slin.i_sau livezile,
in general (Eel. 2:5; Amos 4:9; cf. 1 lmp. 21:2).
Mirodeniile si plantele rare erau intilnite in gradinile
regaie si in cele ale nobililor (Cnt. 5:1; 6:2, 11 (nuci);
cf. 4:12-16 in general; Ecl. 2:5). Acestea si celelalte
grdini erau inconjurate cu un zid (cf. Cint. 4:12) si
trebuia sa e udate, de la un izvor sau dintr-un bazin
(Cint. 4:15; cf. Ecl. 2:5-6; contrast cu Is.1:0). Uneori
in grdini se mai aa si o casa de var (2 lmp. 9:27).
,,Gr5dina regelui de la Ierusalim era un loc bine-
cunoscut (2 lmp. 25:4; ler. 39:4; 52:7; Neem. 3:15);
despre palatul regal al Persiei ni se spune ca avea
gridini de plicere (Est. 1:5; 7:7-8). Regii egipteni si
mesopotamieni au avut de asemenea grdini immea-
se; o gridin a ocupat cindva o curte interioara mare
din palatul somptuos al regilor canaanigi de la Ugarit
(sec. 14-13 i.d.Cr.). Pentru informagii complete des-
pre gradinile din Asiria si Babilonia si despre nume-
rosii pomi si plante pe care le-au continut, vezi Real-
lexikon der Assyriologie, 3, 1959, p. 147-150, de libel-
ing, Meissner si Weidner.
Monnintele erau situate uneori in grdini (2 lmp.
21:18, 26; loan 18:1, 26; 19:41; "GHE'lSlMANl). O
folosite mai pugin salutar a grdinilor era pentru
rlmalurile pgine, asociate probabil cu cultul fer-
tilitgii din Canaan (Is. 1:29; 65:3; 66:17).
Grdina Eden a fost un simbol al fenilitagii create
de Dumnezeu (Gen. 13:10; Is. 51:3 etc.). KAJL
\
Marea cea Mare
(Marea Medizerami)
O >-
\
.
Pelusium
'
Puma sm 5
Marele Lac Amar A
Micul Lac Amar
GRADINA REGELUI. Un spatiu deschis in Ieru-
salim, in apropiere de ,,poarta dintre cele doua ziduri
(2 Imp. 25:4; ler. 39:4; 52:7) si aproape de Scal-
dtoarea *Siloarn (Neem. 3:15). ,,Cele dou ziduri
(cf. Is. 22:1 1) probabil ca erau zidurile de ling ,,P0ar-
ta lzvorului, la SE de Ofel, de-a lungul de V a
dealului rasritean al lerusalimului si de-a lungul
de E a dealului apusean (S. R. Driver, Jeremiah,
1918, p. 239; N. Grollenberg, Atlas, Hartile 248 8: C).
J.D.D
GRECIA. Originea grecilor este o enigma fairnoasa.
Limba lor este indo-european si cele mai vechi teri-
torii in care s-a vorbit aceasta limbi sint statele mice-
niene din Peloponez (asa cum s-a stabilit prin des-
cifrarea scrierii liniare B), in mileniul al 2-lea i.d.Cr.
in perioada in care fac aparitia in istorie, in primul
mileniu, ei puteau intilniyi de ambele prri ale Miuii
Egee.
Prima inorire a celor doua inslitutii care au de-
venit caracteristice pentru elenism, filozoa specu-
lativ si sistemul de guvemare republican, se pare 25
a avut loc pe coasta Ionian a Asiei Mici. Ionia cores-
punde probabil cu Iavan din VT (ls. 66:19). Zona
ocupac de greci nu a fost niciodati static. Republici
grecesti au fost infiintate in zona Mrii Negre, in
Sicilia si S ltaliei, iar in V au ajuns pina in Marsilia si
Spania. Dupa Alexandni cel Mare au atistat state
grecesti in E, pina in India. Sub conducerea Selen-
cizilor si in special sub stapinirea romana, na_u'uni1e
vechi si bogate din Asia Mica si din Levant au fost
impirtite in mod sistematic in multe sute de republici
grecati, lasind numai regiunile cele mai inapoiate sub
conducerea regilor basrinasi sau a preotilor. Aceasta
fragrnentare politica a fost intotdeauna caracteristica
grecilor, la fel ca si subordonarea fati de puterile
straine. Grecia nu a fost niciodata o unitate politica.
,,Regele Greciei (ywn, Dan. 8:21) trebuie s5 e (Moule, loc. cit.); evreii din diaspora care vorbeau
unul dintre domnitorii rnacedonierii, Alexandru sau
un Seleucid, care a detinut controlul asupra multor
state grecati, dar nu asupra tuturor. ,,Grecia (Hellas)
din Fapt. 20:2 trebuie sa se refere la provincia romani
Altai: care, dai includea o mare parte a vechilor
state grecesti, era acum aproape 0 zona stagnanta in
ceea ce private helenismul.
Pe de alta parte, inuenta cracind a instjtutiilor
grecati a adus 0 unicare la un nivel diferit. lntregul
bazin rasaritean al Mediteranei, si o suprafata care se
intindea cu mult dincolo de acata, au fost ridicate la
nivelul comun de civilizatie pe care l-a oferit helenis-
mul. Atit bogitia statelor cit si gradul de standardi-
1.are sint atestate de minele splendide care s-au pas-
trat in regiunile acestea pina in ziiele noastre. ldealul
unei vieti libere si culte, intr-o comunitate autonorna
mica, a fost cindva lucrul cu care se puteau luda
citeva state egeene, dar acum era acceptat in mod
aproape universal. 'Atena a continuat sa e un centru
de cultur, dar Pergamul, Antiohia si Alexandria, si
multe alte cetti din lumea noua, au rivalizat cu ea si
an eclipsat-o.
Statul oferea nu numai educatie ci si spectacole
strilucite si o gama de servicii sanitare si sociale mai
larg decit multe comunitti modeme. Apartenenta la
o asemenea republica si folosirea limbii grecad erau
un semn de civilizatie (Fapt. 21:37-39). Un asemenea
om putea numit ,,grec, indiferent de rasa lui (Marcu
7:26); toti ceilalti erau ,,l>arbari (Rom. 1:14). Ter-
menul ,,elenisti (greci) din Fapt. 6:1; 9:29 arata
probabil ca aceasta distinciie se aplica si in sinui
comunittii etnice evreiati. Termenul ,,grec (hellen,
Fapt. 11:20; 19:17; Rom. 1:16 etc.) este folosit insa
in mod obisnuit in NT pentru ne-evrei si practic era
echivalent cu ,,Neamuri. "'Grecii erau adesea prezenti
in sinagogi, ca observatori (loan 12:20; Fapt. 14:1;
17:4; 18:4), dar exclusivismul national al Israelului
era pstratcu gelozie. Scoaterea Evangheliei din acest
tipar a marcat nasterea religiei cratine in forma ei
universala. Traducerea din ebraica in greaca a pus
Evanghelia la dispozitia tuturor oamenilor civilizagi si
a produs de asemenea NT.
BIBLIOGRAFIE. A. H. M. Jones, The Greek City
from Alexander to Justinian, 1940; M. l. Finley, The
Ancient Greeks, 1963; A Andrewa, The Greeks, 1967;
M. Henge}, Judaism and Hellenism, 1974.
E.AJ.
GRECII. in NT sint folosite doua cuvinte: Hellnes si
Hellnistai. Termenul Hellenes se referi la locuitorii
Greciei sau la urmasii lor (cf. Fapt. 16:1; Rom. 1:14).
De asemenea, ate folosit ca echivalent pentru ,,nea-
rnuri (ne-evrei), pentru a-i dacrie pe aceia care nu
sint de origine evreiasca (cf. Rom. 10:12; Gal. 3:28).
Termenul Hellenistai ate o enigma. Este intilnit
numai in Fapt. 6:1; 9:29 (unde manuscrisul A reda
Hellenas) si 11:20 (ca varianta, dai probabil ea He-
llinas este de preferat). lnterpretarea traditional a
termenului Hellnistai este ,,evrei care vorbac gre-
ceste; obiectia ate ca Pavel, care vorbea grecate, se
numeste pe sine Hebraios (Filip. 3:5), care in Fapt. 6:1
ate pus in contrast cu Hellinistai (cf. C. F. D. Moule,
Expl 70, 1958-9, p. 100). Au fost oferite diferite
alternative: de ex. evreii care vorbeau numai greceste
greceste dar care locuiau in Palatina (J . A. T. Robin-
son, Twelve New Testament Studies, 1962, p. 116 s.
urm.) ; evreii ,,non-conformistf inuentati de elenism
si cunoscuti pentru opozitia lor fata de Templu (O.
Cullmann, ExpT 71, 1959-60, p. 8-12, 39-43; vezi si
The Johannine Circle, 1976).
S.S.S.
GREUTAII st MASURI.
1. IN VECHIUL nzsrnmam
Metrologia, 0 stiinta exacta, are nevoie de o aprobare
legal pentru a impune autoritatea conferita unui
anumit sistem. In Orientul Apropiat antic standardele
erau diferite de la un district la altul si de la 0 cetate
la alta si nu exista nici o dovada ca lsraelul ar folosit
un sistem integral. David (2 Sam. 14:26) si Ezechiel
(45: 10) au decretat anumite standarde fundamenfale
de greutate si de msur. 'l1'adi:'a rabinica potrivit
careia masurile standard erau pstrate in Templu nu
a fost conrrnata (cf. 1 Cron. 23:29). Tbtusi, begea
prevedea ca evreii sa foloseasca greutgi si msuri
drepte si o curnpna dreapta (Lev. 19:35-36; Ezec.
45:10). Profetii i-au acuzat pe negustorii care, prin
marirea sau rniaorarea greutatjlor lor (Deut. 25:13),
prin folosirea unor greutati false (Mica 6:11) sau a
unor cumpene false (Prov. 1 1:1; 20:23), ii inselau pe
semenii lor. Importanta acatui indemn poate fi inte-
leasa mai bine daca stim ca in antichitate cumpenele
aveau Lin interval de eroare de pina la 6 la suta (PEQ
74, 1942, p. 86) si dintre greutitile evr. gasite pina in
prezent si care aveau insaise pe ele aceeasi cantitate
de greutate doar citeva s-au dovedit a exact identice.
Datorita acatui fapt, greutatile si msurile antice pot
primi numai un echivalent aproximativ in unitatile de
masura modeme.
I. Greutiitl
Greutatile antice erau pietre (ebr. 'ellen) cioplite in
diferite forme, avind de obicei o baza plata si erau usor
de recunoscut (de ex. broaste tatoase, rate, lei). Pe
acate greutati era inscrisa de obicei greutatea lor si
standardul folosit. Greutatile erau purtate int:-o trai-
sta sau intr-o pung (Deut. 25:13; Mica 6:11; Prov.
16:1 1) asa incit cumparatorul putea compara cu gren-
tati ,,care mergeau la orice negustor dintr-un anumit
loc (Gen. 23:16).
a. Talantul (ebr. kikkr, ,,rotund; acad. biltu,
,,povar5; gr. zalanton, ,,greutate). Aceasta era uni-
tatea cea mai mare, numita probabil dupa forma
caracteristica in care erau turnate lingourile mari de
metal, cum este cazul capacului de plumb al efei (Zah.
5:7). Era folosit_pentru a cintari aur (2 Sam. 12:30
etc.), argint (1 lmp. 20:39), fier (1 Cron. 29:7) si
bmnz (Exod. 38:29). in venitul anual_al lui Solomon
Se includeau 666 de talanti de aur(1lmp. 10:14).
Cei 30 de talanti de aur platiti de Ezechia ca tribut
(2 imp. 18:14) corespund cu suma pe care pretinde
sanhmib oi a primit-o (Anale), dind de intela ca in
Iuda si in Miria era folosit in vremea aceea un talant
similar. Aceste s-ar putea sa fie talantul ,,usor, de 30
kg, cum s-a gisit inscris pe greutatile babiloniene in
for-mi de rata, care cintarau 29,76-30,27 kg. 0 gren-
tate gasita la Tell Beit Mixsim (4565 g) a fost con-
siderati on ind acat talant de 30,43 kg, sau mai
probabil, de 28,53 kg (adic, 8 mine de 570,6 g = 8
X 50 sicli de 11,41 g; vezi maijos).
Alte greutagi babiloniene arata ca era folosit si un
talent ,,g-leu sau dublu, a carui greutate era intre
58,68 si 59,82 kg, adica, cca 60 kg.
b. Mina (ebr. mneh; acad. rnan) era 0 gneutate
folosita pentru a cintari aurul (1 Imp. 10:17), argintul
(Ezra 2:69; Neem. 7:71-72) si alte lucruri de valoare.
lklantul era impartit in 60 de mine de cite 50 de sicli,
sau S0 de mine de dte 60 de sicli. Exista oarecari
dovezi ca in Palestina era folosita in vremuri pre-
exilice mina de 50 de sicli, cum este cazul la Ras
Shamra. Cind 603.550 de birbati au platit taxa de 1/2
sicli (vezif. beka), s-au adunat 100 de talanti si 1.775
de sicli, adic, 3.000 de sicli intr-un talant (ca la Ras
Shamra) ; aceasta impartire poate interpretata la fel
de bine prin ambele standarde. Totusi, multiplii de 50
de sicli (de ex. 400 - Gen. 23:15; 500 - Exod. 30:24;
5.000 - 1 Sam. 17:5; 16.750 - Num. 31:52) par s e
o dovada convingatoare pentru folosirea minei de 50
de sicli.
Reformele metrologice ale lui Ezechiel au inclus
redenirea minei ca 60 de sicli (45:12, TM, 20 + 25
+ 15). Astfel, mina evr. noua, format din 20 (ghera)
x 60 (sicli) pastra valoarea minei nachimbata in
raport cu rnina babiloniana, care continea 24 (gin?) x
50 (siqlu) = 1.200 ghera.
c. Siclul (ebr. s'eqel; acad. iiqlu; aram., ugar, gql)
era greutatea de baza si era comuna tuturor sistemelor
metrologice semite (qal, ,,a cintari). Valoarea si-
clului a variat considerabil in diferite vremuri si in
diferite zone:
(i) Siclul regal, stabilit dupa ,,greutatea regelui
(2 Sam. 14:26), era un standard cunoscut si in Ba-
bilon. Probabil ca a fost siclul ,,greu de la Ras Shamra
(kbd). Examinarea greutatilor dacoperite la Gabaon,
Ghezer, Meghido si Tell en-Nasbeli indica un siclu
,,greu de 12,5-12,88 g, adica, aproximativ 13 g
(0,457 uncii).
(ii) Siclul obisnuit era folosit adesea pentru a
dntiri obiecte de metal (1 Sam. 17:5; armura lui
Goliat, 5.000 de sicli - 56,7 kg), alimente (2 lmp. 7:1;
Ezec. 4:10), cit si aurul si argintul, indicind in felul
acata folosirea lui ca mijloc de plata. Monede de un
siclu de argint (sigloi) an aparut pentru prima data in
timpul domniei lui Darius I ("'BANl).
Vreo de greutati marcate un siclu sau
multipli ai siclului arata o variatie intre 1 1,08 si 12,25;
media ate 11,38 g. Aceasta medie se potriveste bine
cu calculele bazate pe greutati marcate cu deno-
minatii mai mici (vezi mai jos), care conrma o posi-
bil devalorizare a siclului in vremurile post-exilice la
1 1,7-11,4 g.
Inscriptiile de pe greutati folosesc Simbolurile l :
llllllIT:/\:l/\2ll/\1TZT/\:-:=:5 :X.Acate
simboluri au fost interpretate de Y. Yadin ($crip:a
Hierosolymitana 8, 1961, p. 1-62) ca insemnind 1, 2,
3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 20, 30, regal (lmlk). Altii inci
(Scott, Aharoni) au identicat acate simboluxi ca
fiind echivalentul siclului in termenii greuttilor egip-
tene, 8 sicli = 1 deben = 10 qedeu (1 deben = circa
91 g). Astfel, au fost gravate pe greutati nurnerale
hieroglice egiptene pentru a indica valoarea lor; I si
II erau pentru 1 si 2 sicli; 4 si 8 sicli purtau numerele
5 si 10 (T si A), iar apoi valorile in qedets.
(iii) Siclul templului sau ,sic1ul sntului locas
(Exod. 30:13; Dev. 5:15 etc.) era echivalent cu 1 bega
sau 1/2 siclu (Exod. 38:26) si 20 ghera (Ezec. 45:12),
desi mai tirziu, dupa o reevaluare a fost egal cu 1/3
siclu (Neem. 10:32). Se crede ca acest siclu ate nsp
(vezi d. mai jos); au fost dacoperite asemenea greu-
tti dntarind aprox. 10 g. (9,28-10,5 g) dar ele s-au
devalorizat la circa 9,8 g.
d. nsp sau ,,parte era 5/6 siclu. 'Il'eisprezece ase-
menea greutati dacoperite dau o greutate de circa 10
g (vezi c., mai sus).
e pim (ebr. pim sau payim) ate rnentionat numai
in 1 Sam. 13:20 (textul: ,,ea sa-si ascuta erul plu-
gului, ar trebui tradus ,,taxa era pim pentru erul de
plug ... ). Aceasta greutate era 2/3 dintro unitate (cf.
acad. [im']pu), probabil un siclu obisnuit, intrucit
douasprezece greutati marcatepim (de la Lachis, Ieru-
salim, Ghezer, Tell en-Nasbeh etc.) cintaresc in medie
7,8 g.
f. beka (ebr. beqa', ,,fractiune, diviziune) a fost
folosit pentru a cintari aur (Gen. 24:22) si pentru a
plan taxa care era echivalenta cu ,,o jumatate de siclu,
dupa siclu] sntului locas (Exod. 38:26). intrucit au
fost dacoperite sapte greutliti marcate bq', sau pra-
curtat b (la Lechis, lerusalim, Ghezer, Bet-Tur), putem
verica greutatea siclului. Aceste bq ' aveau o greutate
medie de 6,02 g.
g. hmi ,,1/5 a fost scris pe o greutate in forma de
broasca testoasa, descoperita la Samaria si cintarind
2,499 g. Aceasta poate comparata cu 0 alta marcata
,, 1/4 nsp, 1/4 sq! ', indicind o subdiviziune a siclului lui
Ezechiel.
h. ghera (ebr. grd; asir. gir). Aceasta era denita
ca 1/20 dintr-un siclu (Exod. 30:13; Ezec. 45:12).
i. Alte greutati. Peres (aram. parsin) din Dan. 5:25,
28 a fost o subdiviziune a siclului folosit in Babilon
(cf. bab. veche, paras) si la fel ca parisu (Alalalg) se
poate sa fost egal cu 1/2 siclu intrucit orice termen
pentru 0 greutate (sau fractiune avea o valoate pre-
cisa. Astfel, la 0 citire superciala, scrierea de pe zid
indica o greutate: ,,Mina, mina, siclu, jumatate de
siclu. Qsit(i (chesita, Gen. 33:19; los. 24:32; lov
42: 1 1) pare sa fost o unitate a carei greutate nu ate
cunoscuta pina in prezent. O greutate de piatra din
vremea lui Darius ll este marcata 120 kn = 20 mina.
Tabelul de la p. 506 indica raportul dintre acate
greutati si echivalentul modem aproximativ, care ar
trebui folosit cu rezerve intrucit in antichitate au fost
folosite standarde diferite.
ll. Unitti de lungime
Unitatile de masur a lungimii au fost bazate pe
unitti ,,naturale care puteau folosite cu
a. Treszia (qineh), dai indica adaea un instru-
ment de msur si nu o unitate de msura (ARTE SI
MESTESUGURI), avea o lungime de 6 coti si era
suficient de precisa incit $5 e recunoscuta ca 0 uni-
 SISTEMUL or-: MASURATORI SISTEMUL m": MASURATORI
om VECHIUL TESTAMENT DIN NOUL TESTAMENT
Lungimea Metric" Lungimea Men-ic*
lcot 44,5 cm (roman)
1 deget 1,85 cm 52,5 cm (palatinian)

4 degete = l lat de palm 7,40 cm 4 cogi = l saton 2,10 meiri

1,8 metri (grec 88)
3 laturi de palma = 1 palma 22,25 cm 100 satoni = 1 stadiu 185 metri

2 palme = 1 cot 44,5 cm 8 stadii = 1 mila 1478,5 metri

(1 cot regal
(Ezec.)) == 51.81 cm
=2,67m Cagacitate - rnateriale Metric
6coti = 1 tratie so de
(1 tratie (Ezec.)) = 3,l0m
1 choinix 1 litru
48 choinicsi = 1 medimnos 52,5 litri
Capacitate - solide ei lichide Metric
10 medimnoi = 1 koros 525 litri
1 log T 0,3 litri

4 logi = 1 cab 1,2 um Capacitate - lichide Metric

1omer 2,4 litri
1 _ ( |'ss_Hr6n) 1 sextarius 500 cm3
2 /1 cab: = 1 hm: 3,6 liiri
16 sextari = 1 modios 8,75 licri
2 hini = 1 seah 7,3 litri
4,5 modii = 1 batos sau
3 seah = I ef 1 metrets 39,5 litri
(bath)T 22 litri
5 efe = 1 jumate 6 modii =1 medimnos 52,5 litri
omer
(1=D l 10 litri
Echivalentul aproximativ in
Zjumatati - omer = 1 homer sistemul metric.
(kor) 220 litri

1' pentru lichide numai

$1 ndt pentru lichide ch si pentru solide

Greutiti Metric
1 ghera 0,5 g

10 ghera = l beka 5,0 g

1,33 beka = 1 pim 7,0 g

1,5 pimi = 1 siclu 10 g

50 sicli = 1 mina 500 g

60 mine = 1 talant 30 kg
Echivalentul aproximativ in sistemul
metric.

Doui example de misuritori in

propoi-tie:
Dreapta: Sistemul de greutati din VT.
1 deget
Jos: Lungimile din VT.
1 palma
1 lat dc palma 1

l cor
I

1 tratie

1 talnl 1 mina 1 SlC|ll

Greuidgile si mdsurdzorile din VTi NT cu echivalengii lor moderni.

tate de lungime (Ezec. 40:5; cf ,,.masuratoare, tratie,
Apoc. 21:15).
b. Cotul (ebr. 'ammd; acad. ammtu; lat. cubirus)
era distanta de la cot pina la virful degetelor. Acat
wt ,,natural (,,cotul unui om, Deut. 3:11) era folosit
pentruaindicainaltimeauneipersoanecotiera
iniltimea unuiom;cf. 1 Sam. 17:4; 1 Cron. 11:23) sau
a obiect (Est. 5:14; Zah. 5:2). Era folosit pentru
a indica adincime (Gen. 7:20) sau distanta (loan
21:8 .
P)entru masuratori mai exacte era folosit un cot
mai bine denit. Acat cot evreiesc standard masura
44,45 Cm. ceva mai scurt decit cotul egiptean obisnuit
(44,7 cm). Acat numar general acceptat este conr-
mat de lungimea data pentru tunelul Siloamului, lung
de ,,1200 coti, echivalent cu 533,1 m si astfel un cot
ate 44,42 cm. Cladiri excavate la Meghido, lachis,
Ghezer si Hater au indicat planuri bamte pe multipli
ai acatei masuri. De asemenea, baia de arama a lui
Solomon avea o capacitate de 1.000 ban (adica,
22.000 de um"; 1 lmp. ms-26; 2 Cron. 4:2, 5); in
calculul capacitatii sferei lungimea calculate a unui
cot ate 44,48 cm (R. B. Y. Scott, JBL 77, 1958, p.
210-212).
Com! lung sau ,,regal era mai lung decit cotul
obisnuit cu un lat de palm (,,palrna) (Ezec. 40:5),
adica 51,81 cm. Acesta poate comparat cu cotul
babilonian de 50,3 cm (egal cu lungimea a 30 de
degete marcate pe o statuie a lui Gudea), care era cu
,,3 degete mai scurt decit cotul egiptean de 52,45 cm
(1-ierodot, HBL, 1. 178).
c. Gmeg (,,cot, in unele traduceri) apare numai
in Jud. 3:16, unde mascara oarma, probabil un pum-
nal si nu o sabie, si de aceea a fost considerat o
subdiviziune (poate 2/3) a corului, sau a fost con-
siderat un cot scurt, format din 5 palme, cum se
mentioneaza in Misna.
d, Palma (zereg, sau lungimea unei palme indnse,
de la degetul mare pina la degetul mic (1 Sam. 17:4;
Exod. 28:16; Ezec. 43:13), da_i ,,ojumatate de cot at
putea ti o expraie indicind aceasta msura (Exod.
25:10).
e. Latul de palmd (teah; ziah) sau ,,un lat de
palma, era latimea palmei la ban celor 4 degete (de
aici derivi vulg. quaztuor digitis), adici 7, 37 cm.
Aceasta a fost masura pentru grosimea ligheanului de
arama (1 lmp. 7:26 = 2 Cron. 4:5), marginea maei
din cortul intilnirii (Exod. 22:25; 37:12) si a mesei din
templul lui Ezechiel (40:5; 43:13). Lungimea vietii
unui om ate doar citeva latimi de palma (Ps. 39:5).
f Degetul ('esba') era 1/4 dintr-un lat de palma
(ler. 52:21) si a fost cea mai mica subdiviziune a
cotului folosita in Palestina, cit si in Egipt si Meso-
potamia. in general se consideri ca este 1,85 cm.
g. Distanga, spre deosebire de misurtorile obiec-
telor, era masuxata in vremurile pre-exilice prin echi-
valarea cuo medie cunoscuta. Distanta poate masti-
rata ca ,,o aruncatura de arc (Gen. 21:16), lungimea
unui teren_arat (1 Sam. 14:14), ,,o cale de 0 zi (Num.
11:31; 1 lmp. 19:4) sau ,,o cale de trei zile (Gen.
30:36; Exod. 3:18; Iona 3:3). Nu s-a dovedit daca
aceasta ultima expraie trebuie considerata doar 0
indicatie generala a ,,unei distante ma.ri (cf, ,,o cale
de sapte zile, Gen. 31:23), deoarece babilonienii
foloseau standarde exacte; de ex. beru, mars de "doua
ceasuri, 10,692 km (AIO 16, 1953, p. 20, n. 138).
Pasul (psa), in 1 Sam. 20:3, era folosit in sens
metaforic si nu ca o masura exacta, cum era ,,piciorul
asirian (= 32,92 cm). De asemenea, expresia killrag
h'E'Hra, ,,o departare oarecare (Gen. 35:16; 48:7; 2
lmp. 5:19) era numai 0 indicare vaga a distantei.
Pe vremea Macabeilor au fost inuoduse unitatile
de masura elenistice. Astfel, Bet-Tur era la vreo 5
schoinoi de lenisalim (2 Mac. 11:5; ,,leghe"), adica,
30,5 km, dupa valoarea ptolemeica a unui schoinos de
6,1 km. Era folosit si stadion-ul Alexandr-in, lung de
184,9 m. De la Ierusalim la Scythopolis erau 600 de
smda (2 Mac. 12:29), care corespunde cu distanta
cunoscuta dintre aceste doua cetati, 1 10 km.
III. Misuritorl de suprafatii
Suprafetele nu erau exprimate ca atare, ci erau da-
crise prin darea dimensiunilor necaare. Astfel, se
mentioneaza ca pan-atul era cu patru laturi de dimen-
siuni egale (mrubbE'ag, 1 lmp. 7:31; Ezec. 40:47;
45:2), se mentioneaza circurnferinta unui cerc (1 lmp.
7:23), iar diametrul este distanta de la 0 margine la
alta (2 Cron. 4:2).
Suprafata terenului era calculata empiric. Astfel,
viile (ls. 5:10) sau ogoarele (1 Sam. 14:14) puteau fi
masurate in semed (,,p0g0n, ,,acru), adica, suprafata
pe care o pereche de animale injugate 0 puteau ara
intr-0 zi (cf. arab. faddan). in Babilon aceasta era
denita ca 6,480 de coti patxati = 2/5 de acru (1.618
ml). Mai timiu s-a folosit lat. jugum, jugerum, de
28.800 de picioare romane patrate = 5/8 de acru (2
529 ml). 0 alta metodi consta in admarea suprafetei
dup cantitatea de sminta necaara pentru a o
insaminta (Lev. 27:16; 1 lmp. 18:32). ln perioada
elenistica raportul era de 3 3/5 seahs la unjugerum
de pamint, adica, 0,113 acri (700 n12) pentru tin seah,
sau 5,19 acri (2,1 hectare) pentru un omer de 30 de
seah (JBL 64, 1945, p. 372); Dina in secolul al 2-lea
d.Cr. aceasta suprafata pare sf: fi cracut la 0,193 acri
si rapectiv 5,79.
Masurarea exacta a pasunilor din jurul cetatilor
levitice (Num. 35:4-5) prezinta dicultati. Se poate sa
fost suprafata unui patra! cu latura de 2.000 de coti
(v. S), iar centrul laturilor acatuia era socotit la 1.000
de coti de la zidurile cetatii (v. 4).
IV. Misuri de capacitate pentru materiale
solide
Termenii folositi derivi de la vasele care contineau o
anumita cantitate si care au servit ca masuri.
a. Homerul (Ebr. hmer; acad. imr), ,,p0vara dusa
de un magar, era o unitate folosita pe larg in Asia, la
S de Anatolia si la V de Eufrat, in mileniul al 2-lea si
mai tirziu, pentru a masura cereale. Homerul ate mai
vechi decit corul (RA 67, 1973, p. 78);vezi l.V. 27:16;
Ezec. 45:13. Adunarea a zece homeri de prepelite
(Num. 11:32) a fost un semn de imbuibare, iar strin-
gerea unei efe de griu dintr-un homer de saminta a
fost 0 imagine a aeculu.i (Is. 5:10), intrucit erau 10
efe intr-un homer, care era echivalent cu 220 de litri.
b. Cor (Ebr. kr; sum. gur; acad. kurru) era o
unitate de masura egala cu un homer (Ezec. 45:14) si
era folosita pentru rams na ($5129, pentru faina
obisnuita (qemah, 1 lmp. 4:22), pentru griu si orz (2
Cron. 2:10; 27-5). Apare si ca unitate de masura
pentru ulei (Ezec. 45:14), desi in 2 Cron. 2:10 si in
textul gr. citim bat (vezi pasajul paralel din 1 lmp.
5:11).
 c. Jumdtatea de homer (ebr. le;e), apare numai in
Osea 3:2 ca o msur pentru on. Intrucit are men-
1_:ionat5 dup homer, Aq. Sym. iVu1g. o interpreteazj
ca 1/2 cor sau 1/2 homer, dar nu existi nici o dovad
care s conrme aceasta. Lgg-ul ar putea s e o a lui Solomon, care avea o capacitate de 1.000 ba;i =
unitate de msur fenician.
d. Efa (Ebr. E60; egip. 'lpt) are numele unui vas
sucient de maxe ca s5 incap in el un om (Zah.
5:6-10) 5i de aceea ate o msur exacti (lev. 19:36).
A fost folositi pentm cereals, cu diviziuni de 1/6
(Ezec. 45:13; 46:14) sau 1/10 (Lev. 5:11); a fost
folosit pe larg inc din vechime (Jud. 6:19). Nu era
permis ca efa s e micgorat (Amos 8:5) $1 ea txebuia
s e intotdeauna egali cu msura (dreapt) (Deut.
25:14; Prov. 20:10). Efa era egal cu un bat, care era
o msuxi pentru lichide, amindoui ind 1/10 dintr-
un homer (Em. 45:11).
a Seah (ebr. sd; acad. stu) a fost de asemenea o
unitate de msura pentm ram i pentru cereale (Gen.
1&6; 1 imp. 18:32).
f. Omerul (Ebr. Bmer; cf. arab. umar, ,,un vas
mic) apare numai in naragiunea despre adunarea
manei (Exod. 16) i este folosit atit pentru misura
propriu-zis (v. 18, 32-33) cit $1 pentru cantitatea
msuran (v. 16, 22). Omerul era egal cu 1/10 dinn--o
ef (v. 36).
g. Zecimea (Ebr. 'issEr6n) era o msur folosit
pentru fini (Exod. 29:40; Num. 15:4), egal cu 1/10
dint:-o efd (Num. 28:5) gi de aceea era egal cu un
omer.
h. Cab (_ebr. qalg), o misur de volum care apare
numai in 1 Imp. 6:25, cind in timpul asediului Sama-
riei prepzrile au urcat foarte mult $1 1/4 de cab de
<1 giina; de porumbel se vindea cu 5 sicli de argint. Un
cab = 4 log = 1/5 seah = 1/6 hin = aproape un licru.
i. ,,Msura (ebr. I618) din Ps. 80:5; Is. 40:12 este
literal (,,k"), dar nu are exprimat nici o unitate, aa
innit nu se cunoa$te volumul exact.
'I1'ebuie remarcat c aceste misuri pentru solide
combin sistemul babonian sexagesima) (1 kur = 30
sum = 180 qa) cu sistemul zecimal (folosit de ase-
menea de ctre asirieni). Vbzj tabelul de la p. S06.
V. Misuri de capacitate pentru llchide
a. Batul ("Ebr. bag; gr. batos, numai in Luca 16:6) era
echivalentul lichid al efei (Ezec. 45:11, 14). Era folo
sit pentru a misura ap (1 imp. 7:26), vi.n (Is. 5:10)
giulei (2 Cron.2:10; vezi$i 1 imp. S:11).Eraomsur5
exacti gi un standard (Ezec. 45:10, aproximativ 22
litri).
b. Hinul (Ebr. hfn; egipt. hnw, ,,oal) era numele
unui vas folosit pentru a msura (Lev. 19:36) ;i era
folosit pentru a exprima o cantitare de ap (Ezec.
4:11), ulei (Exod. 29:40) sau vin (Lev. 23:13). Pom-
vit lui Josephus (Ant. 3. 197; 4, 234), hinul era egal
cu 1/6 dintr-un bat.
c. Logul (Ebr. IQ") este folosit numai in Lev. 14:10,
ca o msur pentru uleiul folosit in ceremonia de
puxicare a leprosului. Potrivit Thlmudului era egal cu
1/12 dintr-un hin.
Valoarea acate: msuri pentru lichide depinde de
aceea a bazului. Aceasta este incert, imrucit sin-
gurele vase marcate br (Tell beit Mu-sim) i bz lmlk
(Lachis) sint fragmentare $1 nu pot reconstituite cu
certitudine; astfel, valoarea batului a fost calculat
intre 20,92 i 46,6 litri. Pe baza presupunerii c batul
era jumitate din batul ,,rega1 i c5 acate inscripgii
indic intreaga capacitate a vaselor, valoarea adop-
tat ca baz de calcul este 22 litri in perioada biblic:-1
(Albright) i 21,5 licri in perioada elenistic, intrucit
este sprijinit de calcularea capacitigii M51-ii de aram
22.000 litri. Pentru geutpile folosite in 'Ih1mud, vezi
El, 16, 1971, p. 388-392.
BIBLIOGRAFIE. A E. Berriman, Historic!!! Metro-
logy, 1953; A. H. Gardiner, Egyptian Gr<1mmdr3, 1957,
p. 197-200 (pentru metrologie egip.); R. de Vaux,
Ancient Israel, 1961, p. 195-209; R. B. Y. Scott,
"Weights and Measures of the Bible, BA 22, 1951, p.
22- 40; PEQ 97, 1965, p. 128-139; Y. Aha:-oni, HASOR
184, 1966, p. 13-19.
DJ.W.
2. IN NOUL TESTAMENT
1. G1-euti
In NT sint menpbnate numai dou greutgi. Lirrul din
loan 12:3; 19:39 (cf lat. libra, ,,1ivr) era 0_m5su.r5
roman de greutate echivalent cu 327,45 g. 1n Apoc.
16:21 adjectivul zalanciaios, ,,care cintreau aproape
un talam, este folosit pentru a dacrie grindina:
Amdt susgine c acest talant era egal cu 125 de livre
$1 astfel ar 41 kg, dar HDB calculeaz c a dntrit
numai 20,5 kg.
II. Unitigi de misuri a hmgimii
a. Cotul. La fel ca in vremurile VT msurtorile erau
raportate la p511i ale tmpului $1 unitatea de bazi a
continuat $5 e pchys (,,anteb|-atul) sau cotul. in
lmperiul roman existau dou msuritori pentru cot:
cotul roman, format din 6 laturi de palmi de cite 74
mm = 44,4 cm, $i cotul Philetarian de 52,5 cm. Julian
din Ascalon spune c acest ultim sistem de misur era
folosit in mod obignuir in Palestina 511:1 Egipt (Jere-
mias, p. 1111.) i probabil c aceasta 5te lungimea
indicat in loan 21:8; Apoc. 21:17. lb:-menu! are
folosit de asemenea in Mat. 6:27 i Luca 12:25.
b. Orgyia (,,Stinjen", Fapt. Z7128) era lungimea
bragelor intinse, adic aproximativ 1,8 m. Aceasta era
o unitate de msur greac, derivat de la verbul
oreg, ,,eu intind. Herodot (2. 149) spune c era
egal cu 6 picioare gr. sau cu 4 coyi gr.
c. Szadion (,,Stadiu, Luca 24:13; Ioan 6:19; 11:
18; Apoc. 1A4:20; 21:16) era 100 de orgyiai i era egal
cu 185 m. Intrucit pista de alergri de la Olympia se
crede c era lung de exact 1 stadiu, cuvintul a ajuns
s5 e folosit pentru aren de sport, ca in 1 Cor. 9:24
- de aici derivi cuvinrul modem ,,5tadion.
d. Milion (,,nu'l5", Mat. 5:41) era o transliterare
greac a unei unitigi de msur romane, mille pa-
ssuum, ,,o mie de pai". 0 mil era 1.478,5 m sau 8
stadii $1 era calculat socotind 5 picioare romane (de
cite 29,57 cm) intr-un pas (1,48m).
e. Cltoria de o zi de sabat, mengionat in Fapt.
1:12, nu era 0 unitate de misur propriu-zis ci un
produs a1 exegezei rabinice a texelor din Exod. 16:29
$1 Num. 35:5 (cf. Lumby in CGT, ad l0c.). Era xat la
2.000 de cogi ('Ih1mud, 'Erubin 51a) i era numit
Ehm ha-iabbg - limita de sabat.
ll]. Misuri de suprafa
in NT nu este mengionat nici 0 asemenea misu-
rtoare, dar unitatea de baz in lmperiul Roman era
juger-um sau acml, calculat ca i suprafap de teren
care poate arat intzr-o zi de 0 pereche de boi
injugati. Era estimati ca un acrus, sau brazd (36,6
m), pe doi actus (73,2 m); astfel, jugerum era echiva-
lent cu 2 actus patrati, sau 0,27 hectare, adic vreo
2/3 de acm.
IV. Uniti de misuri de capacitate
pentru solide
(j)|0im'.r (,,Msur in aceast unitate, Apoc. 6:6);
este acimati intre 1 1/2 si 2 jumatati cle litru, dar cele
maiprecisecalcule indicdoarcevarnaimultdeun
litru. Era o unitate de masux greac si Henodot (7.
137) spune 1-A reprezenta ratia zilnic de cereals care
se ddea unui soldat din armata invadatoare a lui
Xerxes.
b. Saton (Aram. sH'gd; ebr. s"d) era sE'd din vremea
V1: Josephus (Ant. 9:85) spune c era echivalenta cu
1 1/2 modii (vezi mai jos). Este masura mentionat in
Mat. 13:33; Luca 13:21, unde aluatul este adiugat la
3 sam (Comilscu trad. ,,mZ1suri) de fin de griu: 1
sata era circa 12,3 litri. -
c Koros din Luca 16:7 (,,o masur de gnu) era
termenul ebr. k6r. Josephus (Ant. 15. 314) spune c
ate echivalent cu 10 medimnoi greceati si intmcit
medimnos continea 48 choinikes, un karos era S251itri.
lntrucit Ezec. 45:11 spune cf! baton este a zecea parte
din koros, se crede in general 05 Josephus a gresit aici
folosind medimnos in loc de metrc si cf-1 un koros
continea 10 metrtai, adic circa 395 litri. Era folosit
atit pentru substante solide cit si pentru lichide.
:1 Modios (,,banit5) din Mat. 5:15; Marcu 4:21;
Luca 11:33, deriv de la lat. modius si toate cele trei
texte folosesc cuvinrul pentru a indica vasul cu care
se masura aceasta cantitate. Era o masur pentru
grime si continea 16 sazmrii: 6 modii erau egale cu
unitatea de msuli gr. medimnos (Comelius Nepos,
Attica 2) . Astfel, un modius continea 8 choinikes $1 era
circa 8,75 lit:-i.
V. Misuri de capacltate pentru lichlde
<1. Xestis din Marcu 7:4 (,,ulciof) se refer la un vas
folosit pentru a misura acest volum si majoritatea
cercettorilor consideri c ate a alterare a terme-
nului latin sextarius (vezi ins Moulton si Howard,
Grammar of the New Testament Greek, 2, 1929, p.
155). Aceasta era c unitate de misur pentru lichide
si solide, egal cu 1/16 dintr-un modius, circa 0,5 lin-i.
b. Batos (,,m5sur5" de ulei in Luca 16:6) este o
fom15 gr. a termenului ebr. bag (vezi mai sus). Potrivit
lui Josephus (Ant. 8. 57), continea 72 sextarii sau 4
1/2 modii - circa 39,5 litri.
c. Metritis, mentionat in loan 2:6 (,,vadr5), era o
unitate de misuri greceasc pentru lichide si era
aproximativ echivalent cu batul, asa incit continea
circa 39,5 litri. Astfel, vasele de piatri folosite la nunta
din Cana aveau ecare o capacitate de 80 pin la 120
de litri.
BIBUOGRAFIE. R. G. Bratcher, ,,Weights, Money,
Measures and Time, BTh 10. 4, 1959; J. Jeremias,
Jerusalem in the Time oflesui, 1969. D.H.W.
GRIU, GRINE. Cele mai obisnuite cuvinte ebr. in
V1 sint 1. dn, griu (dezvoltat pe deplin). 2. bar,
grine de orice fel care se a (in picioare) pe cimp (de
aici bar a ajuns s5 insemne ,.cimp deschis). 3. seller,
gne, cereale, hran, adic, gne sfrimate sau zdro-
bite.
..GIl\11 Pfjli (11515, qld, ,,prjit) se refer la
boabe de cereale sau de grin (Lev. 23:14; Rut 2:14;1
Sam. 17:17; 25:18; 2 Sam. 17:28) prjite la flacra
focului, de obicei inn-o tigaie de er sau pe o piatr
neted.
Termemll kussemeg (Exod. 9:32; Is. 28:25; Ezec.
4:9), tradus ,,oviz sau ,,secar indjg grin] gol (1)-5.
cicum monoccum) si nu secara adevrata (7h'ticum
spll), despre care nu se stie s fost cultivata in
Egipt in vremea aceea. cuvinml gr. kokkos (,,bob,
grunte, Mat. 13:31 etc.) indiga fol-ma sing-la,-5' de
ex., ,,un grunte de musta;-_
Cind Biblia V1'be$tE despre ,,griu, se referi de
obicei la recolte_ de cereale cum Sim 8-ul 5; 0,-L
(*AGRICUL'I'URA, 'MINCAR.E.) '
F.N.H.
Orzul (Ebb 5 '5Fd, gr. kritha. O cereal coma-
tibil din genul Hordeum. Planta ierboas H. spon-
taneum, care continu s5 Q-@5415 sglbatig in pales.
tina, a dat nastere la onul primitiv cu ,,dou5 siruri
(H. distichon), iar mai tirziu la ozzul cu ,,ase si.ruri
(H- Ylllgllre), care a fost orzul din vremurile biblice si
din vremea noastre.
Onul era produsul alimentar cel mai important
din Pl8S[1l'l8 (D6111. 828), in pentru
mai siraci (Rut 2:17; Ezec. 4:9; loan 6:9). El are un
sezon de crestere mai scm-1; dedt gul $1 Se poate
433/9113 i"\m P5103111 mai srac. Orzul era folosit si
ca nutret pentru cai $1 vite (1 Imp. 4:28), mai eta
folosit penml fermemar. dacjudecm aupa vasele de
buturi ale listenilor. in Jud. 7:13 se pare c5 sim-
blilel H11 Brae! reformat. Mincarea de orz, adus
ca jertf de gelozie (Num. 5:15), pare s indice ci
integritatea fundamental: 5 fog; di5m,;5_
F.N.H.
P18V8- 1- Termnul ebr. ms, cel mai obisnuit
cuvint, indici pleava fr valoare 5i Pajele mpte Spul.
berate de vint cind se Fcea vinmrarea gnelor (lov
Z1113; P$- 114; 3515; ls. 17:13; 29:5; 41:15; Osea
13:3; Tef. 2:2). 2. Cuvinml eh;-_ hgag, wn, "garb;
uscar (ls 5=24; 33111). 3. in Aram. or, ,,pe-.1115,
..P1eaV5 (Dan. 2:35). 4. Gr. achyron, ,,pleav (Nlat.
3:12; Luca 3:17).
in 1111618 diI1U' textele de mai sus termenul este
f|$iY in Sens tufat, cu referire la invttura super-
cial sau gresit si cu refexire la soartainevitabil a
celor ce fac rul.
J.D.D.
Paie (Ebn relzen; arab tibn). Tulpina griului sau
wwlui: in timp Ce pleava este coaja irnprstiati de
Vim 13 l1'eie"aY1 8Tl'~11\1i. miristea ste partea de tul-
Pi1'15 T510355 P5 recoltar. Paiele mcinate, ameste-
Cale 11 miafe mai Cosistent erau folosite ca nutret
Pntfu cai, mgari si cimile (Gen. 24:32; Jud. 19:19;
1 1mP- 4=23)- 1" Egil" Piele erau amestecate cu lutul
pentru a face crimizi de lut folosite pentru casele
oamenilor sraci. Cind carsmidm-5 gs!-aemi, can e3a
lwau Pests Pureri. au trebuit s-si adune singuri
Paile. povara lor a devenit insupoxtabil (Exod. S).
Paiele sint folosite si pentru anumite vase de lut
fwm \1 mina. we apoi sint arse in foc. Puterea
leviaranului era atir dq mare incit putea indoi erul ca
P6 W1 Pai (lV 4 1127). In era de pace a epocii mesianjce
leul nu va mai devora came, Ci V3 mince paie (1s_ 1 1;7;
65125) 503118 5111815 8 Moabului ate descris ca
soarta paielor clcate in picioare in gunoi (ls. 25:10).
in Biblie miriatea (ebr. qa.s', ,,uscat) este folosita pen-
t:ru a indica lucnu-1 inamabile $1 ma valoare intrucit
pleava i paiele erau puse adesea pe foc pentru a da
cldur repede (Exod. 15:7; lov 13:25; 41:28-29; Ps.
83:13; Is. 5:24; vezi $131. ka.lamE, in 1 Cor. 3:12). Vbzi
C. F. Nims, ,,Bricks Without Straw, BA 13, 1950, p.22
.urm.. R.A.S.
Griul (Ebr. ddgin, gr. silos). O planta ierboas
cerealiexa foarte veche i cu 0 important-i foarte mare
pentru omenire. Griul dpic din vremea VT in regiunea
mediteraneana a fost gul ,,ernmer (D-izicum dicoc-
curn), carea dat natere griu1ui,,tare" (I durum), care
a fost ext:-em de important incepind din perioada
elenistic, inclusiv in perioada NT. Dintre variet51_J'1e
modeme care sint cultivate face parte griul de ,.piine
(II vulgare). Datoriti proprietitilor sale fizice i chi-
mice guj d o piine mai gustoas i mai buni decit 32:18, 24 etc.). Un al doilea sens metaforic descrie
orice alti cereal:-1.
Griul a constituit 0 parte important a alimentanei
israelitilor (Jud. 6:11; Rut 2:23; 2 Sam. 4:6) i sece-
ratul griului era folosit ca un punct de reper in calen-
dar (Gen. 30:14; 1 Sam. 6:13; 12:17). Datorita im-
portantei sale alimentare griul este un simbol al burla-
ttii $1 purtrii de grija a lui Dumnezeu (PS- 51116;
147:14). A fost folosit pentru jextfele de la Templu
(Ezra 6:9; 7:22) i a cut parte din jertfa adusa de
David la aria de treierat a lui Oman (1 Cron. 21:23).
Caractexistica botanica a griului, faptul ca un bob
de griu produce mai multe spice atunci cind bobul
original se consuma pe sine, este preluata de Cristos
pentru a arata ci rodnicia spiritual igi are originea in
moartea eului (Ioan 12:24; cf. 1 Cor. 15:36 .urm.).
Ca simbol pentru copiii lui Dumnezeu, griul ate pre-
mntat in contrast cu pleava Era valoare (Mat. 3: 12).
De asemenea, in Mat. 13:24-30, neghina (Lolium ze~
muleruum) in primele stadii de dezvoltare este o plan-
ta ierboas ca i griu1, dar poate deosebita cu
de gziu la vremea recoltatului.
BIBLIOGRAFIE. H. Helbaek, "Ancient Egyptian
wheats, Proceedings ofPrehistory Society 11, 1955, p.
93-95; D. Zohary, ,,The progenitors of wheat and
barley ..., in P. J. Ucko ei G. W. Dixnbleby, The Domes-
tication and Exploitation ofPlants andAnimaLs, 1969,
p. 47-66; D. M. Dixon, ,,A note on cereals in ancient
Egypt, in Ucko $1 Dimbleby, p. 132442.
F.N.l-I. el. aL
GRINAR. Exist 4 cuvinte ebr. traduse, cu cuvintul
"grin:-u* "arie de weieraf sau ,,hambar dup cum
urmeaz: 1. gren, ,,arie de treierat (lov 39:12) (A-
cmcuwuna). 2. m'a.a, ,,grina1 (Hag. 2:19). 3.
sm, ,,grina:, ,,hambar (Prov. 3:10). 4. mamm- om i lung cam de 1 m, iar apoi se continua cu 0
gdrd, ,,grin.ar, ,,hambar (loel 1:17). Un bazin de apa
uscat, spat in pamint, i care era acoperit cu un st:-at
gros de pmint era folosit dseori ca grinar. ln ase-
menea conditii griul putea fi pstrat timp de mai multi
ani._(ORA.$E-MAGAZII.)
In NT cuvintul gr. apathk, ,,un loc de depo-
zitare, este folosit in Sens literal (Mat. 6:26; Luca
12:18, 24) i in sens metaforic, indicind cerul (Mat.
13130).
J.D.D.
GRQAPA. o gmapa adinca in pmint, e natural,
e articiala.
1. Cuvintul ebr. b6r, ,,o groap adinca'1, folosit
pentru a dscrie locul unde a fost aruncat Iosif de
si (Gen. 37:20, 22, 24 etc.), un ascunz.i$ (1 Sam.
13:6), un loc unde se adunau leii (2 Sam. 23:20; 1
Cron. 11:22), un loc unde erau inchigi ceii.ntem.nitat1'
(Is. 24:22; Zah. 9:11 cf ler. 38:6) i unde xizvrtitul
Ismael a aruncat trupurile oamenilor din Sihem, Sili i
Samaria (Ier. 41:7, 9).
Legile din Exod. 21:3334 au fost adresate is-
raeligilor care spau gropi ei le lsau neacoperite (cf.
Ecl._10:6, unde cuvintul ate gmmis).
In sens metaforic cuvintul ate folosit pentru a
dacrie lumea subpmintean, locul unde se aa spiri-
tele mortilor (Ps. 28:1; 30:3; 88:4, 6; 143:7; Prov.
1:12; Is. 14:15, 19; 38:18; Ezec. 26:20; 31:14, 16;
locul din care ii scoate Dumnezeu pe sntii Sai ("Ps.
40:2; Is. 51:1).
2. Cuvintul ebr. b"Er, inseamn ,,ntin. Valea
Sidim era plini de gropi de smoala (Gen. 14:10). ln
sens metaforic este groapa (Ps. 55:23; 69:
15). O prostituat este descris in Prov. 23:27 ca o
groap ingusta.
3. Termenul ebr. gag sau gelge' insean-ma un loc
unde se colecteaz apa (Is. 30:14; ler. 14:3). 4. Cu~
vintul ebr. pahag inseamn ,,o groap pentru prins
animale (2 Sam. 17:9; 18:17; Is. 24:17-18; Ier. 48:
4344). 5. Cuvintul ebr. "6l, $eol, inseamna lumea
subpaminteani (Num. 16:30, 33; Iov 17:16). Acelaei
cuvint ebr. este tradus diferit in alte locuri. (*IAD.)
6. Sin! trei cuvinte ebr. care deriv de la rdcina
.s'wh: (i) ihd, ,,o groap in deeert (ler. 2:6), tm loc
unde a fost aruncat Ieremia de oamenii en (ler. 18:20,
22); in sens gurat inseamn gura unei fernei strine
(Prov. 22:14). (ii) iahag, 0 capcan spat in pamint
pentru a prinde animale slbatice (Ps. 35:7; Ezec.
19:4, 8) sau, maifrecvent,1umea subpaminteana (1ov
33:18, 24, 28, 30; Ps. 9:15; 30:9; 94:13; Is. 38:17;
51:14; Ezec. 28:8). (iii) $'fhd, o capcan (Ps. 57:6;
119285; ler. 18:22).
7. Doua cuvinte derivi de la ridcina ebr. hh.
.shug_, groapa pe care cei rii o pregatesc pentru cei
neprihmiti i in care cad ei inii (Prov. 28:10) eifhig,
soarta lui Zedechia in S87 i.d.Cr. cind a fost Iuat i dus
in grogile dugmanilor (Plin. 4:20).
8. In NT groapa in care cade un asin sta bothynos
inMat. 12:11 eiphrearin Luca 14:5. Groapa fr fund
din Apoc. 9:1-2 este de asemenea phrear. (*ABIS.)
O oarecare idee despre gropi ne-0 putem forma din
descoperirile arheologice. Cisternele care serveau ca
gropi aveau foarte adesea un git larg cit sa incapa un
cavitate de mximi diferite. Fragmentele cerarnjce i
alte resturi din aceste gropi sint folositoare pentru
datarea perioadei in care au fost folosite. (BAZIN,
Al-LHEOLOGIE.) Folosirea gropilor ca gi capcane pen~
tru animale 5i pentru oameni este atstata in scrieri
extra-biblice. J.A.T.
GUDGODA. Conform Deut. 10:7, un loc unde i-a
aeezat Xsrael tabra in pustie. Hot-Ghidgad (Hot-hag
gludgag) in Num. 33:32-33 probabil ca are o alta
forma a aceluiaai nume. Localizarea nu ate cunos~
cuta, dai faptul ca se aa aproape de 'Bene-Iaacan
gi "Iotbata sugereaza oi se aa undeva in muntii de la
V de Wadi Arabah. Sugescia ca numele s-a pastrat in
Wadi 1-Iadahid, care se aa in aceasta regiune, este
improbabila din punct de vedere lingvistic. Baum-
gartner, fcind coinparagie cu un cuvint arab, a suge~
rat ca ar putea numele unui animal, ,,greier: primul
component al fonnei lungi, Hot, se pare ca inseamn
,,pet1'. _ domneasca cu neprihanh-e, adica, trebuja sa ia decizii
BIBLIOGRAFIE. KB, p. 169, 335 (bibl.). GID
GUR. Cuvintul ebr. peh 5i alte citeva cuvinte sint
tr-aduse ,,gu.r5, de asemenea termenul gr. stoma. Am-
bele cuvinte sint folosite nu numai pentru gura omului
sau a anirnalelor sau, chiar in sens antropomorc,
refer-itor Ia Dumnezeu, dar adesea sint traduse "mar-
gine sau ,,ascuti, cum ate in expresia ,,ascutiul
sabiei. peh era folosit gi pentru gura unei ntini (Gen.
29:2), a unui sac (Gen. 42:27) sau a unei pateri (Ios.
10:22).
in sensul general al cuvintului, tennenul este foar-
te apropiat ei aproape echivalent cu "buz5 sau "'Iimb5.
Mina pusa pe gura, la fel ca gi mina pusa pe buze, era
un semn de ruaine (Mica 7:16). Gura poate pacatui
(Ps. 59:12) sau poate rosti cuvinte bune. Tendinta de
a vorbi dapre gura ca ei cum ar actiona independent,
netinind seama de leg-ile ziologiei, nu are adt de
pronuntata ca i in cazul buzelor. Lucrul acata s-ar
putea datora faptului ca evreii nu faceau o distinctie
clara inn-e presupusele funcpii ale organelor inteme,
iar gura, ind in parte un organ intern, era legata de
acatea (vezi INIMA 5i cf. Prov. 16:23 unde peh ate
tradus ,,vorbire).
Daeori se spune ca gura ate plina de cuvinte de
un fel sau altul, sau ca un duh a facut sa e rostite
anumite cuvinte (1 lmp. 22:22; Ps. 40:3). Prin exten-
sie, cuvintul peh a ajuns sa insemne "cuvinte" sau
,,porunci (Exod. 17:1).
B.O.B.
GUVERNARE.
a. in Vechiul Testament
in perioada VT poporul lui Dumnezeu a avut diferite
for-me de guvemare. Patriarhii ar putea numiti serni~
nomazi. Fatal era capul farniliei gi preotul ei. Juris-
dictia lui se intindea nu numai asupra membrilor
familiei ci ei asupra tuturor celor care erau angajati de
e1 sau care ii erau supugi. Acest tip de guvernare era
asemanator cu cel intilnit Ia nomazi din Ara-
bia. Capul familiei (adica, aI clanului) detinea putere
de viata i moarte precum ei puterea de a lua diferite
decizii (cf. Jud. 11:11 .urm.).
In Egipt um1ai.i lui Iacov au fost in robie pina cind
au fost scogi din taxi de catre Moise. Moise a actionat
ca reprezuentant al lui Dumnezeu i poporul a ascultat
de el. in perioada aceasta au existat diferiti con-
ducatori ociali ai poporului, dai ate greu $5 spunem
cum au fost organizati israeligii in raport cu Egiptul.
Organizarea de la Sinai a fost unica prin faptul ca
triburile (semintiile) au fost constituite ca o teocratie
(adica, ,,stapinirea sau domnia lui Dumnezeu - theos,
,,dumnezeu kratos, ,,putere, ,,stapinire). Esenta a-
cestui tip de guvernane a fost prezentat prin revelagie
divina in Exod. 19:5-6. In esenta a fost 0 domnie a lui
Dumnezeu asupra unei nagiuni care trebuia sa e
snta i sa e 0 imparatie de preoti.
In pustie Moise a fost ajutat in slujba sa de batrinii
poporului. Le-a fost prezentat planul teocratiei gi ei
l-au acceptat. Dumnezeu avea sa conduca $1 con-
ducerea Lui avea sa e exercitata prin intermediul
unui om - judecator sau rege. Acest om trebuia ,,ea
conforme cu dreptatea, iar in domnia sa trebuia sa dea
dovada de neprihanirea lui Dumnezeu. Poporul tre-
buia sa e separat de restul lumii, pentru ca era un
popor snt, care Ii apartinea lui Dumnezeu.
Pentru o vreme poporul nu a fost gata sa accepte
implicatiile depline ale teocratiei. Sub conducerea lui
Iosua a fost necaar ca ei s ia in stpinire tam care
le-a fost promisa. Pentru o vreme au fost conduai de
domnitori i judecatori, dar nu exista o organizare
centrala. Aceasta situatie i-a facut sa-gi dea seama ca
trebuie sa aiba un rege. Totuei, cererea de a avea un
rege a fost facuta intr~un spirit neteocratic, deoarece
ei au vrut doar sa e ca gi celelalte popoare din jurul
lor. Acata ate motivul pentru care Samuel i-a mus-
trat ca L-au respins pe Iahve Insugi (1 Sam. 8:7).
De aceea, poporul a trebuit sa invete nu numai ca
trebuie sa aiba un rege, ci ei ca trebuie sa aiba un rege
potrivit. Primul rege ales a fost un om gate nu ba
urmat pe Iahve gi de aceea a fost Iepadat. In persoana
lui David au gasit un om dupa inima lui Dumnezeu.
David a luat el insu.i deciziile mai importante, iar
deciziile minore au fost Iasate in seama subordonatilor
sai. Unii dintre aca_tia sint mentionati in Sc.ripturi, de
ex. preotii, Qujbaeii casei, pahamicul, intendentul
palatului (1 lmp. 4:6), scribii, cronicarii, consilierii,
eeful ammtei i eeful garzii regelui (2 Sam. 8:18).
(slujbagii) regelui ser_veau pentru adminis-
trarea problemelor statului (1 Imp. 4:2).
Solomon a impartit regatul in douasprezece dis-
tricte i pate ecare a fost pus un prefect care sa
asigure proviziile necesare pentru rege i pentru casa
lui (1 Imp. 4:7 .urm.). Exilul a produs 0 intrerupere
a teocratriei, care de fapt incetase de mult sa mai e 0
teocragie adevarata. Dupa Exil evreii au fost supugi
Petsiei gi Iudea a fost reconstituita ca un stat-templu,
al carei conductor era marele preot. Regele Persiei
era reprezentat de un guvemator provincial care,
uneori, se putea s5 e evreu (de ex. Neemia). Acelaei
aranjament a continuat i in perioada grecilor, dai in
vremea aceasta a fost introdus sfatul batnilor. Con-
stitutia 'I1:mplu1ui a fost abolit de Antiochus Nin 168
i.d.Cr., dar a fost rataurati de I-Iasmonei care, ins,
au detinut in familia lor funcgiile de mare preot, ei pe
cea de conducator civil ei militar. Puterea seculara s-a
incheiat o data cu cucerirea romana in 63 i.d.Cr. dar
(cu exceptia circumstantelor speciale din timpul dom-
niei lui Irod cel Mare i a lui Arhelau) marele preot era
recunoscut de romani ca gi conducatorul adminis-
tragiei inteme a evreilor.
Punctul central al teocratiei a fost Templul, care
simboliza locuinta lui Dumnezeu in mijlocul popo-
rului Su. Astfel, Ierusalimul, cetatea in care se aa
Templul, a devenit cunoscut ca "cetatea sfinta. Da-
intarea oficiala a teocratiei a avut loc atunci cind
Templul a fost ars in anul 70 d.Cr.
E_I.Y.
F.F.B.
 b. ln Noul Iatament
I. Situan in Palestina
Tara a fost impartita intm rnai multe state republicane
(de ex. Cemreea ei cetzitiie din Decapolis). Acata a
fost un mijloc folosit de puterile suzerane care s-au
succedat, $i in special de romani, pentru a eleniza
populatia ei pentru a stavili in felul acata nationalis-
mul evreiac. Zonele mai greu de staplnit (de ex.
Galileea) erau incredintate printilor Irodieni, in timp
ce Ierusalimul si localitatile invecinate erau sub con-
ducerea Sanhedrinului, un consiliu alctuit din aris-
tocratia lntregul complex de guvernare era
supravegheat de Cezari, in interaul securitatii fron-
tierelor romane, si acestia acpionau in diferite etape
e prin regii lrodieni vasali, e printr-un delegat per-
sonal care purta titlul de prefect sau procurator. Na-
tionalismul evreiesc si-a gsit exprimarea institutio-
nala intr-0 serie de secte religioase ale ciror atitudini
fata de guvem se intindeau de la terorism (Zelotii)
pina la indiferent (Ilsenienii), pe de-o parte, si pina
la colaborare cu romanii (Saducheii), pe de alta parte.
In felul lor, we acestia erau dedicati telului restaurarii
irnparatiei.
a. Lucrarea lui Isus
Isus a fost afectat foarte mult de confuzia aceasta cu
privire la guvernare. El a fost atacat la nastere (Mat.
2:16), ind considerat o amenintare pentru tronul lui
Irod, iar mai tirziu a fost condamnat la moarte ind
acuzat ca ar u.n pretendent la puterea regala (Ioan
19:21). El a fost asaltat din toate partile de praiuni
de a adopta acat tel. Propunerile diavolului (Mat.
, 4:9) au fost oglindite in entuziasmul poporului (Ioan
X.vll 6:15), in amganta obtuza a ucenicilor (Mat. 16:22
1 1 $.urm.) ei in temerile celor care au gribit arestarea Lui
(Ioan 11:50). Fiind confruntat cu atitea idei gresite,
41.
i.
Isus a evitat in general revendicarea domniei, dar nu
a asciu-is acat fapt de ucenicii Sai (Luca 22:29-30) si
'1,.1 la srsit l-a fcut public (Ioan 18:36-37).
b. invdtdtura lui Isus
Pot scoase in evidenta trei armatii principale cu
privire la relatia dintre Imparatia cerurilor si guver-
nele temporare. (i) lmpratia lui Isus nu este din
aceeasi categorie cu puterile temporare. Ea nu este
I. intemeiata ca o actiune politica (loan 18:36). (ii)
Puterea temporara nu este autonorna: ea este detinuta
Ii numai cu permisiunea lui Dumnezeu (Ioan 19:11).
ll
(iii) Putenea temporara are drepturile ei, la fel ca si
1 Dumnezeu (Luca 20:25): amindoua puterile trebuie
ii respectate.
ii c. Biserica din lerusalim
I Dupa inviere ucenicii au primit din nou invatzuri cu
privire la natura impratiei (Fapt. 1:3). Conceptia lor
continua sa e o concepgie politica ingusta (Fapt. 1:6)
I si chiar dupa inaltare pnopovaduirea proslavirii lui
> lsus Ia dreapta lui Dumnezeu (de ex. Fapt. 2:32-36)
I putea avea conotatii politice (Fapt. 5:31) si ate cert
I ca a fost privita ca o provocare politica de ctre
| nata cu un refuz de neinduplecat. Probabil ca ei au
Sanhedrin (Fapt. 5:33 .urm.). Apostolii au sdat 0
i sentinta judecatoreasca prin care Ii se intenicea sa
predice si s-au bazat pe temeiul indatoririi lor mai mari
fata de Dumnezeu (Fapt. 5:29). Acuzatiile aduse lui
Pecru si lacov (Fapt. 12:2-3) se poate sa fost politice,
dar in cazul lui $tefan (Fapt. 6:11) si Pavel (Fapt.
21:28) acuzatiile au fost de ordin religios si reflecta
transformarea Nazarenilor intr-0 secta obisnuita a
religiei iudaice, care se distingea in principal prin
intarirea suplimentara data Legii de regalitatea lui
Isus (lac. 2:5, 8).
ll. Statele elenistice
Tbate locurile din afara Palatinei unde au fost infiin-
tate bisex-Id erau, la fel ca si Roma insasi, state repu-
blicane, state-satelit ale Romei sau colonii romane. in
felul acata au putut avea legaturi cu ad-
locala (de ex. Fapt. 16:19-21; 17:6, 22)
sau cu guvematorii romani (de ex. Fapt. 13:7; 18:12).
Tendinta de a trimite cazurile dicile la autoritatile
romane arata ca atitudinea acelui guvem a devenit de
mare importanti.
a. Sprijin pentru autoritdti
Singurul caz in care au fost acuzagi de opo
zitie directa fat de Cezari (Fapt. 17:7) a fost o acu-
zatie falsa produsa de autoritatile rspunzatoare. In
toate celelalte cazuri cunoscute acuzatiile nu au fost
de ordin politic si diferite autoritati au artat 0 reti-
nere cind a fost vorba sa le dea curs. Scriitorii cratini
au avut aceeasi atitudine rapectuoasa de laissa-faire
(Rom. 13:1-7; 1 Tim. 2:2; Tit 3:1): invtiitura lui lsus
a fost dezvoltata pentru a arata ca ,,stapinir-ile sau
aut0ritn_ile guvernante (exousiai) aveau nu numai
autoritatea illgaduit de Dumnezeu ci erau in mod
activ ,,slujitori ai lui Dumnezeu pentru pedepsirea
rului; opunerea fata de autor-itagi insemna opunere
faga de Dumnezeu. Aceasta atitudine a fost pastrata
chiar si cind tribunalele au fost folosite pentru acuzatii
false (cum s-a intimplat in timpul lui Nero); legiti-
mitatea guvemului a fost aparata cu sirg, iar victimele
erau consolate cu suferintele nevinovate ale lui Cristos
(1 Pet. 2:11-25). Unii au sustinut ca acel care-l imple-
dica pe Anticrist (2 Tes. 2:6-8) ate guvernul roman.
b. Criticarea autoritgilor
Chiar si Pavel a avut unele rezerve. Responsabilitatea
rastignirii revine ,,fr-untasilor veacului acestuia (1
Cor. 2:8). Sntii nu trebuie sa solutioneze minte-
legerile lor la tribunalele civile, deoarece datinul lor
este ,,s5judece lumea (1 Cor. 6:2). in repetate rinduri
ate atrasa atentia asupra domniei ,,singurului Stapl-
nitor, Imparatul imparatilor si Domnul dornnilof (1
Tim. 6:15) si asupra cetateniei in tara care trece peste
toate barierele dintre statele pamintesti (de ex. Efa.
2:19). Puterile demonice (archai sau exousiai) asupra
carora a triumfat Cristos (Col. 2:15) ei cu care he
luptarn noi in prezent (Efa. 6:12) pot concepute
foarte bine ca si fortele care stau indaratul guvernelor
omenati. Aceasta ate terna Apocalipsei, prezentata
in detaliu, aratind lupta pentru stapinirea lumii, care
are loc intre Dumnezeu si puterile satanice. Aluziile la
cultul domnitor-ului (Apoc. 13:15) par sucient de
clare pentru a-I identica pe dusman cu Cezarii ro-
mani. De la Pliniu (Ep. 10. 96) stim ca incercarile de
a-i face pe cratini sa scape de condamnare prin adu-
cerea uneijertfe formale pentru imparat a fost intimpI-
considerat ca Ii se cerea sa dea Cezarului lucruri care
erau ale lui Dumnezeu.
BIBLIOGRAFIE. A. H. M. Jones, The Greek City
from Alexander to .lu.stinian, 1940; A. N. Sherwin-
White, Roman Society and Roman Law in the New
Testament, 1963; O. Cullrnann, The State in the New
Tatameng 1957; E. A. Judge, The Social Pattern of the
On-istian Groups in the First Century, 1960; M. Avi-
Yonah, The Holy Land from the Persian to the Arab
Canquat; a Historical Geography, 1966; D. R. Grif-
ths, The New Tatammt and the Roman State, 1970;
A. Richardson, The Political cnrm, 1973; E. M. Small-
wood, The Jews under Roman Rule, 1976. E.AJ.
GUVERNATOR.
I. in Vechiul lbstlment
lntrucit lsraelul, in tot cursul istoriei sale, a fost im-
plicat direct sau indirect in mai multe civilizatii, e-
care dintre aoatea avind un sistem constitutional
distinct titluri specice pentru persoanele care de-
neau autoritatea, nu ate surprinzator sa intilnim o
diversitate de termeni ebr. care sint tradusi ,,guver-
nator, ,,capatenie, ,,domnito1". Acati termeni pot
clasificati in felul urrnator:
a. Termeni specializati
Dintre aoati termeni, cel maida intilnit ate ebr. pehd
(cf. asir. pahatu), care insearnna conducator al unui
district aat sub stapinirea unui rege; de ex. un guver-
nator provincial asirian (Is. 36:9), gllvernatori cal-
deeni sau persani (Ezec. 23:6, 23; Est. 3:12; 8:9),
persanul Tattenai (Ezra 5:3; 6:6), a carui satrapie
includea Palestina, Fenicia si Egiptul; Neemia si Zoro-
babel, in calitate de guvernatori ai lui Iuda (Neem.
5:14;E1.ra 6:7).AcatadinurrnaafostnumitsiTirata
(Ezra 2:63; Neem. 7:65, 70), forma ebr. a unui titlu
persan (din Avestan tarshata, ,,care primate inchi-
nare").
I1. Termeni generali
Exista alte noua cuvinte ebr. care indica autoritatea
in diferite sfere. 7111115 (de er. Zah. 9:7, se refera la
guvematorii lui Iuda), m6.s'E1 (Gen. 45:26, despre Iosif
in Egipt) si idllft (Gen. 42:6, tot dapre Iosif) sint
termeni cu o sfer mai langa; ceilalti sint folositi cu un
sens mai specic: pqfd (,,supraveghetor, Ier. 20:1,
cu referire la un preot; cf. Gen. 41:34, cu referire la
slujbasii egipteni), h6qEq (despre legiuitori, Jud. 5:9,
14), sa (,,adjunct, ,,loct'iitor", de ex. Dan. 3:2; in
unele trad. ,,guvernatori), niisi" (care indica un rang
social, 2 Cron. 1:2), sar (,,guvematorul unei cetati, 1
Imp. 22:26) $i nififd (,,comandantul unui palat, 2
Cron. 28:7).
I1. In Noul Testament
Sint folosite mai putine cuvinte gr. si uneori sint
folosite intr-un sens vag, alteori in sens specializat.
:1 higoumai (,,a conduce) si termenii derivati
apar cel mai frecvent. Ten-nenul hgem5n ate folosit
pentru guvernatori in general (Marcu 13:9; 1 Pet.
2:14), dar dacrie mai adaea conducatori romani
subordonati cum au fost Pilat (Mat. 27:2; 28:14),
Felix (Fapt. 23:26) si Fatus (Fapt. 26:30), care erau
,,procuratori (sau, in cazul lui Pilat ,,prefect) sub
autoritatea unui legat al provinciei Siria (echivalentul
gr. ocial era epirropoi).
b. Alp termeni apar in loan 2:8 (architriklinos,
,,nunu1 2 Cor. 11:32 (ethnarchk, "',,et:narh.i), Gal.
4:2 (oikonomos, epitropi, cf. Luca 12:42; 1 Cor. 4:2)
si lac. 3:4 (euthyn5n, ,,cirmaei sau ,,nmonier).
B.F.H.
HABACUC, CARTEA LUI.
I. Schita contlnutului
Prorocia atribuita lui Habacuc consta din sase sec-
tiuni.
a. 1:1-4. Prorocul striga catre Dumnezeu datorita
nelegiuirii pe care o vede injurul sau si intreaba dta
vreme va ramine aceasta nelegiuire nepedepsita.
b. 1:5-11. Ca intr~un raspuns, Dumnezeu anunta
ca ii va ridica pe caldei si descrie ferocitatea armatelor
lor si dispretul lor fat de cei care le stau in cale.
c. 1:12-17. Dar daca Dumnezeu ate snt, cum
poate El sa ingaduie inurnanitatea brutala si idolatria
caldeilor, ale carer atxocitati sint mai mari decit relele
pe care sint trimisi sa le pedepseasca?
d. 2:1-5. Prorocul asteapta in tumul sau de veghe
sa vada daca Dumnezeu va solutiona dilema lui. Ras-
punsul vine in annarea categorica a principiului ca
mindria caldeilor ii va duce la cdere, iar credinciosia
celor drepti le va aduce salvarea.
e. 2:6-20. Un cintec satiric (msl) la adraa cal-
deilor, care consta dintr-o serie de cinci tinguiri care
prezic consecintele ingrozitoare ale actiunilor lor in-
umane, pentru care sint raspunzatori.
f. 3: 1-19. Daca acest psalm al lui I-Iabacuc are vreo
legatur cu tema capitolelor anterioare, el dacrie 0
revelatie a lui Dumnezeu care vine in gloria Sa
uluitoare ca sa aduca judecata asupra natiunilor si
rnintuire poporului Sau.
II. Auto:-ul
Se cunosc atit de putine lucruri dapre prorocul Haba-
cuc incit tot ce se scrie despre el trebuie s e ipotetic
sau bazat pe dovezi inteme. Numele lui poate fi asc-
ciat cu 0 radacina ebr. care insearnna ,,a imbratisa
(hbq) sau cu numele asirian\al unei plante, ham-
bakuku. FOITII3 greaca a numelui sau este Hambu-
koum. _Sugestiile ca el ar fost ul femeii sunamite
din 2 Imp. 4:16 sau strajerul din Is. 21:6 au prea
putine dovezi in sprljinul lor, la fel ca si asocierea lui
conform unor traditii cu Daniel in groapa cu lei (vezi
Bel si Balaurul, v. 33 s.urm.)
III. Data sl cadrul general a1 scrierii cirtil
Au avut loc numeroase discutii intre cercetatori cu
privire la sectiunile care au fost scrise original de
I-Iabacuc si nu exista unanimitate cu privire Ia unitatea
cartii, la autonil ei sau Ia data cind a fost scris.
Singura refer-ire istorica clara este Ia adresa caldeilor
in 1:6, asa incit prorocia ate datata de obicei catre
srsitul secolului al 7-lea i.d.Cr., la scurta vreme dup
batalia de la Carchemis (605 i.d.Cr.), cind caldeii i-au
infrint pe egiptenii condusi de faraonul Neco in
vadurile Eufratului si au pornit spre V ca sa-l supuna
pe regele Ioachim din Iuda.
Teoria lui Duhm si C. C. Torrey ca in loc de ,,caldei
(ebr. kasdim) at trebui sa citim ,,chitim, in sensul de
,,greci, a fost bazata pe textul problematic din 1:9
(ebr. lit. ,,inac5rarea de pe fetele lor este indreptata
spre rdsdrit). Acest text s-ar potrivi mai bine cu
invazia lui Alexandru dinspre V (si cu o datare a
profetiei in secolul al 4-lea i.d.Cr.) decit cu invazia lui
Nebucadnetar dinspre N sau E. Dar textul din 1:9 este
extrem de dicil; nu exista nici o dovada textuala
pentru varianta ,,chiti.m in 1:6; ate preferabil sa
aderarn la datarea traditional.
IV. Mesqjul proroculul
Unitatea temei poate fi observat in toat cartea, desi
nu putem sti dac acest lucru se datoreaz ,,inuenei
modelatoare a folosirii liturgice (Irwin) sau faptului
c5 este un singur autor. Habacuc se ocup de pro-
blema moral a ridicrii caldeilor de cine Dumnezeu
pentru a pedepsi poporul lui luda, cind cnizimea si
barbaria lor sint in contradicgie cu neprihnirea lui
Dumnezeu. R2-ispunsul este dat in 2:4, unde se arm
c5 arogan;a omului poart in sine sminga ruinei sale,
in timp ce omul credincios are asigurarea c5 va tri in
lumina favoarei lui Dumnezeu. Este clar c in acat
pasaj citat adsea nu putem gsi sensul deplin al
credingei dapre care vorbes_te Pavel (cf. Rom. 1:17;
Gal. 3:11; Evr. 10:38); de fapt, este indoielnic (:5
vreun cuvint ebr. ar fi putut exprima credinga dapre
care vorbeste Pavel. Totusi, NT ofer dezvoltarea legi-
tim a ideii prorocului prin intermediul traducerii din
LXX, p|'.su'.-s.
Comentariul asupra cirpi lui l-labacuc gsit in
Sulurile de la Marea Moart interpreteaz 1:4-2:20
numai in lumina sectei de la Qumran si nu d nici un
indiciu cu privire la ingelesul prorociei. Desi in 1:6 si
in alt parte citim ,,Ar:easta inseamn Chitim, nu
exist nici o sugestie c ar trebui corectat originalul
,,ca.sdim".
BIBLIOGRAFIE. Comentarii de S. R. Driver, A. B.
Davidson, J. H. Eaton si seria standard. C. C. Torrey,
"The Prophecy of Habakkuk, in Jewish Studia: in
Memory of George A. Kohut, 1935; W. A. Irwin, ,,'l'he
Psalm of l-labak.kuk, JNES 1, 1942, p. 10-40; W. F.
Albright, ,,'lhe Psalm of l-labakkuk, in H. H. Rowley
(ed.), Studies in OT Prophecy, 1950, p. 1-18; D. M.
Lloyd-Jens, From Fear to Faith, 1953.
J .B.Tr.
HABOR. Un riu (in prezent Hbr) care colecteaz
apele mai multor piraie care strbat regiunea Marclin
la SV de cursul mijlociu al Eufranilui. Riul curgea prin
provincia asirian "'Gozan (nhar gzn, ,,riul din Go-
ran) si a fost unul dintre locurile_unde au fost depor-
tagi israeligii de ctre asirieni (2 lmp. 17:6; 18:11; 1
Cron. 5:26).
T.C.M.
HACHILA (Ebr. hakfld, ,,secet5). Un deal din pustia
lui Iuda unde s-a ascuns David cind Zinj au plnuit
s-l trideze lui Saul (1 Sam. 23:19; 26:1, 3). Ampla-
sarea ate incert, dar in general se consider c a fost
in apropiere de Dahret el-Kl, intre Zif si En-Ghedi.
J.D.D.
HADAD. Numele unei zeitgi siriene, care inseamn
,,T\.m5tonil (ebr. hdag; acab (H)ad(d)u sau Adad),
zeul furtunii, care in textele de la Ras Shamra este
numit si Baal. Este cunoscut un templu al lui l-{adad
la Aleppo. Numele personale Hadad si varianta lor
dialectal, Hadar, probabil c sint abrevieri ale nu-
melor compuse cu acest element divin, de et., "Hada-
dezer, Ben~Hadad, "'Hadadrimon. Pin in prezent nu
exist dovezi care s5 sprijine ideea c Hadad a fost un
nume specic edomit, desi a fost purlat de patru
domnitori din {ara aceea.
1. Nepotul lui Avraam si ul lui Ismael (Gen.
25:15 = 1 Cron. 1:30). Varianta Hadad din MTe.=.re
sprijinit de variantele din LXX in timp ce varianta
,,lladaf se bazeaz pe textul sirian si pe alte ms.
2. Un u al lui Bedad care a venit de la Avit si i-a
infrint pe madianigi in cimpia Moabului. El a fost
succedat pe tronul Edomului de ctre Samla (Gen.
36:35-36; 1 Cron. 1:46).
3. Un rege alEdon1u1ui de mai rliu, numit Hadad
in 1 Cron. 1:50, care era original din satul Pau.
4. Un edomit din familia domnitoare care a niit
pe vremea lui Solomon. El era copil si a fugit in Paran
atunci cind loab a omorit familia sa dup ce Iuda a
cucerit Edomul. El s-a refugiat in Egipt, unde s-a
cstorit cu ica lui faraon, iar ul su Genubath a
fost crescut la curtea Egiptului. Cind l-ladad a auzit
despre moanea lui David si loab, s-a infers in Edom si
a complotat impotriva lui Solomon (1 lmp. 11:14-22,
25).
BIBLIOGRAFIE. S. Moscati (ed.), Le Antiche Divi-
rlitd Semitiche, 1958, p. 30 s.urrn. (in articolul ,,A-
dad").
DJ.W.
HADADEZER. Nume personal aramaic care in-
seamni ,,(zeul) Hadad este ajutorul (meu); a fost
purtat de cel pugin doi regi din regiunea Damascului.
Uneori este scris ,,lladarezer, reectind probabil 0
variant dialectal aramaic, in 2 Sam. 10:16-19; 1
Cron.18:3-8.
I-Iadadezer, ul lui Rehob, a fost rege in Toba, la
E de Hamat, si teritoriul siu includea la un moment
dat 0 parte din malul Eufratului (2 Sam. 8:3). In ciuda
inaintrii intnrilor din Damasc, a fost infrint de David
siscururile aurite ale gnii sale personals au fost duse
ca uofee la Ierusalirn, impreun cu prada de rzboi
luati din orasele Beta si Berotai, din teritoriul su.
Dup aceast intorstur a lucrurilor, vech.iu.l su
duman, Toi, regele Hamatului, i-a uimis daruri lui
David (v. 10). Totusi, Hadadezer a continuat s5 dom-
neasc in teritoriul su si mai Iixziu a sprijinit amwata
amonjt in rzboiul lor cu David (2 Sam. 10:16-19; 1
Cron. 18:3-8). Cind israeligii au infrint din nou ar-
matele siriene, 'Rezon, un refugiat de la curtea lui
Hadadezer, a devenit rege al Demascului si a com-
plotat impotriva lui Solomon (1 lmp. 11:23).
Un rege al Damascului purtind numele Hadadezer
(asir. Adad-idn] este mennonat intre aliagii care, al-
turi de Ahab, regele lsraelului, s-au opus lui Sal-
manaser Ill la Qarqar in 853 i.d.Cr. (DOTT, p. 47-48).
.Acti regi sint identicagi uneori cu *Ben-Hadad I-II.
In ce privegte numele, vezi Or 34, 1965, p. 472-473.
DJ.W.
HADADRIMON. Jalea cauzat la lerusalim de
moartea lui losia in lupta cu Neco ll, regele Egipnilui,
in anul 609 i.d.Cr. este comparat cu jalea ,,din l-lada-
drimon in valea Meghidonului (Zah. 12:1 1). De obi-
cei se presupune c este numele unui loc din apropiere
de Meghido si c de aceea trebuie identicat cu locali-
tatea Rummaneh din zilele noastre la sud de acest
eras. Totusi, forma numelui care inseamn ,,(z.eu1)
"Hadad este (zeul) Rimon si contextul ar putea arta
ca": este un nume compus. Amindou elementele in-
searrm ,,'I\inatorul si sint nume locale sau epitete
pentru Baal, iar un asemenea nume poate comparat
cu zeicatea Rasap-salmon. Probabil ca textul face
aluzie la jalea mare asociat de obicei cu aceasta
zeirate care personica elementele narurii in cere-
moniile de la Meghido si probabil ca are un ornolog in
descrierea dinJud. 11:37-40 (D077; p. 133).DJ W
HADRAC. O localitate pe graniga de N a Siriei (Zah.
9:1). Este mengionata in inscripria ararnaic a lui
Zakur din Hamat, cca 780 i.d.Cr. gi este munit Hata-
rikka in inscripgiile asiriene; a fost cindva resedinra
guvematorului unui district, in apropiere de Qinnes-
rin, Ia 25 km S de Aleppo (HUCA 18, 1944, p. 449, n.
10s). ARM.
HAGAI, CARTEA LUI. Pe baza datelor pe care le
congine, stim ca aceasta carte scurta congine predici
ginute intre lunile august si decernbrie S20 i.d.Cr.
Trecusera vreo 18 ani de la intoarcerea din robie
aprobat de Cirus, dar lucrarile de restaurare a Tem-
plului incetasera de mult (Ezra 4:24). Principala sar-
cina a lui I-Iagai a fost s5-i mobilizeze din nou la lucru
pe conternporanii sai si a fost ajutat in aceasta lucrare
de prorocul Zaharia (Ezra 5:1).
I. Connutul oi structure
In ciuda dovezilor inteme cu privire la succesiunea
cronologic, ordinea textului a fost pus la indoial si
a fost sugerata rearanjarea lui (cf. NEE). Ordinea
biblici este atestati de Sulul celor Doisprezece din
pesterile de Ia Murabba'at, cele mai vechi MS. ebr.
cunoscute si textul urmear un tipar usor de observat.
Se repet de doua ori un ciclu de acuzagie, rspuns,
asigurare:
Acuzarie 1:1-11 2:10-17
Rspuns 1:12-15 2:18-19
Asigurare 2:1-9 2:20-23
Desi are posibil s avut loc aranjri editoriale ale
prorociilor, caracterul direct al mesajului si absenga
comentariilor cu privire la el sugereaz c a trecut
foarte pugin timp intre predicarea profetului si publi-
carea cuvintelor sale.
H. Dezvoltarea temei
Repetarea prezentrii serveste un scop concret. In
prima jurnatate profetul incepe cu prezentul si prives~
te in urma Ia cei 18 ani anteriori, in timp ce in a doua
jumatate el priveste din prezent spre viitor, desi in
ecare caz secgiunea congine referinge Ia binecuvin-
tarea promis.
Partea I. 1:1-11. Sesizind starea prezenta de letargie,
Hagai insereaza in acuzagie u.n comentariu care ate
un diagnostic al simaiiei economice. O indrumare (v.
8) ofer un gel pentru comunitate si un test pentru
voinra lor de a accepta indreptarea.
1:12-15. Rspunsul este rare precedent. Pringul
Zorobabel si preotul Iosua conduc poporul Ia o recu-
noastere unanima a autoritarii lui Hagai ca punator
de cuvint al lui Dumnezeu. Avind prornisiunea ca
Duhul lui Dumnezeu este in mijlocul lor, si ei incep
reconstruirea Templului 3 sptamini mai tirziu.
2:1-9. Dupa alte patru sptmini descurajarea
impiedica din nou progresul lucririlor. Datorita sata-
ciei lor, clidirea noua era simpla, lipsita de splen-
doarea Templului lui Solomon. Cu toate acestea, intr-
o zi va fi impodobita cu argintul si aurul druit de alte
popoare si va intrece in frumusege chiar si 'lempIuI lui
Solomon.
Partea a II-Q 2:10-17. Una era recosnmiirea Tem-
plului; dar cu totul altceva em hdepartarea con-
taminarii produse de pingrirea lui de citre armatele
pgine. Simpla oferire a carnu" sacriciale din ritualiil
lor nu putea garanta acceptarea de catre Domnul. In
loc s5 e un loc de curagire, scheletul Templului a fost
un loc de pingrire. Pocinga era mai importanta decit
orice si ascultarea de profet era o dovada tangibila de
pocainga. Dumnezeu avea sa recunoasca aceasta
schimbare a si avea sa dea belsug in loc de
saracie.
2:18-19. Poporul a raspuns gi Domnul a dat din
nou binecuvintarea Sa. Chiar in ziua aceea din luna
decembrie, cind nici un garan nu ar putut prevesti
cum avea s e recolta anului viitor, Dumnezeu a
prornis prosperitate ca semn al aprobarii Sale.
2:20-A23. Exist aici ecouri ale imaginilor folosite
in 2: 1-9. In anul S20 i.d.Cr. au exktat pe scena politic
prea purine lucruri care s-i imbucure pe exilaiii care
s-au intors. Marile puteri erau consolidate, dar ziua
prbusirii lor era irninenta. Amnci pringul din dinastia
lui David, Zorobabel, slujitorul ales de Dumnezeu,
avea s devine liderul ales de Domnul, ca inelul cu
sigiliu care era folosit pentru a sigila documentele
regale (cj'. Ier. 22:24), si avea s implineasca intru
totul voia lui Dumnezeu.
Potrivit lui Hagai, exist: o corelane strinsi intre
dedicarea far de cauza lui Dumnezeu si faptul de a
benecia de darurile Lui bune. Exista de asemenea
prioritri. Cind acestea sint respectate i cind Dum-
nezeu are un loc de cinste, El va avea grij ca nevoile
lucrarii Sale si ale poponilui sau sa e satisficute. In
ce priveste implinirea promisiunii fara de Zorobabel,
vezi Mat. 1:12; Luca 3:27.
BIBLIOGRAFIE. I-I. G. Mitchell, Haggai and Ze-
chariah, ICC, 1912; D. R. Jones, Haggai, Zechariah
and Malachi, TBC, 1962; J. G. Baldwin, Haggai, Ze-
chariah, Malachi, TOTC, 1972. J.G.B.
HAGARENITI. Un rrib prosper sau 0 confederagie
la E de Galaad, care a fost atacat de ctre israeligi in
vremea lui Saul (1 Cron. 5:10, 18-22); in Ps. 83:6-8
ei sint enumeragi printre dusmanii lui Israel. Ei sint
mengionagi alaturl de triburile aramee intr-o inscripgie
a lui Tiglat-Palasar III si numele apare de asemenea in
inscripgii in limba nabataenilor, sabaenilor etc. Proba-
bil ca ei sint acei Agraioi mengionari de Sn-abon,
Ptolemeu si Pliniu. Asemanarea numelui lor cu cel al
lui Agar (Hagar) i-a deterrninat pe unii sa-i considere
descendenti ei Agar (Ismaeli), dar este prea put_;i.n
probabil 55 fie asa. RP.G.
HAINA. Trei cuvinte ebr. sint n-aduse cu acest ter-
men. 1. kn, ,,aripa, ,,extremitate este termenul
obisnuit (Rut 3:9; 1 Sam. 24:4 etc.). 2. Ml (ler. 13:22,
26; Plin. 1:9; Naum 3:5) inseamna,,p0ale (la haine).
3. peh (Ps. 133:2) este cuvintul obisnuit pentru ,,gu-
ra, dar contextul este mai clar daca traducem ter-
menu} ebr. cu ,,guler (in loc de ,,rnarginea vemin-
telor n. trad.). J.D.D.
HAINE DE SCHIMB. Termenul ebr. hli56t, tradus
,,haine de schimb, sugereaza sensul de ,,haine noi", in
special haine de sarbtoare. Asemenea haine erau
pretuite foarte mult si erau folosite ca dovezi palpabile
de bogatie regeasca, atit de catre egipteni cit si de
catre sirieni. Cind erau date in dar, numai-ul hainelor
de schimb indica sociale i generozitatea celui
ce facea darul, iar primitorul era onorat cu o favoare
speciala (Gen. 45:22; 2 lmp. 5:5, 22~23).Numaru1
enorrn (30) folosit in pariul lui Samson reecta e
valoarea lor sczuti in perioada Judecatorilor, e -
mai probabil - increderea foarte mare a lui Samson
(Jud. 14:12-13). Hainele erau folosite ca mijloc de
plata la Alalah si s-ar putea ca hainele de sarbtoare
din VT s5 avut 0 functie similara.
BIBLIOGRAFIE. D. J. Wiseman, AOTS, p. 128-129,
134. MJ.S.
HALAC (Ebr. hlq, ,,neted, pleu\/). Un munte (lit.
,,muntele plesuv) din Iudea care a marcat lirnita de S
a cuceririlor lui Iosua (11:17; 12:7). bocalizarea este
descrisa cu cuvintele: ,,Se inalta spre Seir. Probabil
ca este Jebel I-Ialaq din ziiele noastre, la V de Suigul
Akrabbim. J.G.G.N.
HALAH- Un loc din Asiria unde au fost deportati
israelitii din Samaria (2 Imp. 17:6; 18:11; 1 Cron.
5:26; cf. Obad. 20, ,,exi1at:i in I-ialah, print:-o alterare
mici a textului). Nu incape indoiala ca este vorba de
asir. Halahhu, un orae i un district la NE de Ninive,
care a dat numele sau uneia dintre portile cetatii. Alte
localiziri care s-au propus sint mult mai put_:in prob-
abile. ARM.
HAM. 1. (Ebr. him, LXX chum; etimologia este in-
cert) . Unul dintre ii lui Noe, probabil al doilea (Gen.
5:32; 6:10; 7:13; 9:18; 1 Cron. 1:4, 8; compar cu
Gen. 9:20-24), stramosul multor descendenti
. .
. ;~;_ c!
<3
O .~
/ '
/ 0
-=.
,,I~Iamat (hmt) iruscris cu litere ammoice pe o placd de ldes, capturatd probabil de Sargon II i dusd Ia
Nimrud (Cain). 9,2 cmx6,5 cm. Secolul al 8-lea i.d.Cr.
(*NA'I'lUNI, TABEL). In 1 Cron. 4:40 $1 Ps. 7s=s1;
105:23, 27; 106:22 numele ate folosit pentru a in-
dica o sectiune a descendentilor lui: Egiprul (MI-
TRAIM). Plecind de la folosirea in sensul biblic, ter-
menul ,,ham.in'c este aplicat de autorii moderni unui
grup de limbi din care face parte limba egipteana si
termenul este limitat la acest sens lingvistic, intrucit
clasicarile B1'lE1OPOlO8lC modeme nu disting si o
,,rasa hamita. In sensul biblic, insa, se are in vedere
doar descendenta genetica si, datorita deplasarilor,
casatoriilor mixte si a schimbarilor de limbi care au
avut loc in vremurile antice descendenta din Ham nu
presupune in mod necesar un habitat comun, o limb
cornuna sau chiar 0 rasa intr-0 forma user de recunos-
cut. I..a srsitul Potopului cind Noe s-a imbatat, Ham
l-a vazut dezbracat si i-a informat pe ceilalti doi frati
ai sai, care l-au acoperit pe tatal lor. Ca unnare a
acestui fapt, Noe l-a blestemat pe Canaan (Gen. 9:20-
27). Au fost propuse multe explicatii pentru bles-
ternarea lui Canaan penmi ceea ce a iacut I-Iam si
explicatia cea mai plauzibila este ca si Canaan a tacut
ceva vrednic de blestem, dar care nu este mentionat
in Biblie si ca expresia ,,ul sau cel mai tinar (bn6
haqqtn, lit. ,,u1/nepotul sau, micugul) din v. 24
s-ar referi la Canaan. Aceast explicatie ar in ar-
monie cu armatia repetat de doua ori (v. 18, 22) ca
I-lam a fost tatal lui Canaan.
2. Him. Numele unei cetiti ai carei Iocuitori,
Zuzim, au fost infrinpi de Chedorlaomer pe vremea lui
Avraam (Gen. 14:5). Locul este necunoscut, desi pro-
babil ca a fost undeva in Transiordania. LXX (hama
autois) interpreteaza ebr. bhEm, drept ,,in Ham, ca
bhem, ,,cu ei. T.C.M.
HAMAN. Eroul negativ din cartea "Esterei, care a
complotat sa-i masacreze pe evrei cind orgoliul sau a
fost rnit de refuzul lui Mardoheu de a i se inchina. in
cele din ui-ma e1 a fost spinzurat de spinzuratoarea pe
care a pregatit-0 pentru Mardoheu. El este numit
*AgaghituI. Numele lui ar putea derivat de la zeul
elamit Hum(b)an. J.S.W.
HAMAT (Ebr. hmag, ,,fortareata, citadela). O ce-
tate pe malul de E al riului Orontes, situat pe una
.' Y" '_.
I 0
l .
ext?
%'
dim-re cile comerciale principale care duceau din
Asia was spre S. Gen. 10:18 o descrie ca pe o cetate
a_naanit1. Pe vremea lui David, in timpul domniei
regelui Tbi (sau Tbu), ea a intretinut relatii prietenegti
cu Israelul (2 Sam. 8:9-10; 1 Cron. 18:9-10). Fiul lui
1bi ate numit Ioram in 2 Sam. 8:10. Probabil ca acesta
nu ate un nume derivat de la Iahve ,,lahve este
iniltat, ci este o abreviere a numelui I-ladoram aa
cum apare in 1 Cron. 18:10. Este putin probabila
legatura dintre lahveh i numele unui rebel din I-Iamat
numit Ya'u-bidi de catre Sargon, regele Asiriei (cf
ANEI, p. 285; DOTF, p. 59). Solomon a detinut con-
uolul asupra cetatii (2 Cron. 8:4) gi mai tiniu cetatea
a fost cucerita de Ieroboam II (cca 780 i.d.ACr., 2 lmp.
14:28) $1 de Sargon (cca 721 i.d.Cr., cf. 2 lmp. 18:33
.u.rm.; Is. 36:18 .urm.; 37:13, 18 $.urm.), iar unii
dintre locuitori ei an fost mutati de asirieni in
fsamaria, unde s-au inchinat zeului lor "Aima (2
Imp. 17:24 5.urm.). Clidirile unor palate din secolele
al 9-lea i al 8-lea i.d.Cr. au fost excavate de o echip
de danezi au excavat intre 1931-1938 (vezi E. Fug-
mann, Hama, l'Amhicecrure des priodes prhe1lnis-
tiques, 1958). Au fost dacoperite inscriptii cu hiero-
glife hitite, cuneiforme 5i aramaice. Potrivit
Cronicii babiloniene, Nebucadnetar i-a ajuns la Ha-
rnat pe egiptenii care fugeau de la Carchemig in anul
605 i.d.Cr. (cf. D. J. Wjseman, Chronicles ofChaldaean
Kings, 1956, p. 69). In vremea grecilor gi romanilor
cetatea a fost cunoscuta sub numele Epiphaneia; in
Zilele noastre se nu.m5_te Hamah. Granita ideala de N
a lui Israel ajungea pina la ,,I.abo in Hamt, numita
anterior ,,intrarea Harnatului, de er. Num. 34:8; Ios.
13:5; Amos 6:14, dar probabil ci in prezent este
localitatea Iebweh, la NNE de Bealbek, la curnpna
apelor din valea Beqa, aproape de unul dintre iz-
voarele lui Orontes i astfel la captul drumului care
duce de la N spre Hamat, ind localitatea asiriana
I..abau in provincia Supite ("'TOBA). Pentru discutie,
vezi R. North, Mlangas de l'Universit S. Joseph, 46,
1970-1971, p. 71-103. .I.G.G.N.
ARM,
HAMBAR, vezi GR1NAR
HAMOR. ,,l\/lagar, vezi mai jos. Domnitorul cettii
Sihem pe vremea lui Iacov (Gen. 33:19-34:31), de la
ai cirei locuitori (lit. ,,i; semitii folosesc frecvent
cuvtntul in sensul acesta, vezi mai jos) Iacov a cum-
parat o bucata de pamint (Gen. loc. cit.; Ios. 24:32).
Atit I-lamor cit i ul lui Sihem au murit in macelul
brbatilor din Sihem condus de Simeon i Levi care an
jefuit cetatea pentru umilirea surorii lor "Dina. In
perioada judecatorilor, numele lui I-Iamor continua sa
e legat de Sihem (Jud. 9:28). in N'I in cuvinrarea sa
dramarici in fata Soborului, $tefan a combinat cum-
prarea Macpela de can-e Avraam cu crimpi-
rarea de ctre lacov a pamintului de la Sihem - o
caracteristic realista a desiiguririi rapide a prezen-
tarii fulgeratoare a istoriei lui Israel, nu 0 eroare a lui
Luca (Fapt. 7:16).
l-olosirea numelor de animale ca nume personale,
cum este cazul lui I-iamor care inseamna ,,m5gar era
obinnuita in tarile i in vremurile biblice. Vezi Meri-
num (,,c5tel), numele unui doctor din tabligele de la
Mari din epoca patriarhala (Bonero gi Finer, Archives
Royales de Mari, 15, 1954, p. 152 i bibliograe;
comparata cu Mendenhall, BASOR 133, 1954, p. 26,
n. 3). $i in Egipt pot inlnite multe exernple.
Jertrea unui mgar Gcea uneori parte din inche-
ierea unui legamint (Mendenhall, op. cit.), dar inter-
pretarea expresiei ,,ii lui Hamor ca ,,membri ai unei
confederatii - aa cum sugereaz Albright in Ar-
chaeology and the Religion of Israel, 1953, p. 113 - nu
este necesari. ,,Fiul unui loc sau al unei persoane
inseamna adsea doar cettean a1 acelui loc sau mem-
bru al unui grup tribal. Vezi folosirea obinuit a
expresiei ,,copiii (ii) lui Israel, ,,icele lerusali.mu~
lui, cit i expresii asiriene similare.
K.A.K.
HAMMURAPI. (Acad. amorir Hammu-rapi, ,,(zeul)
I-Iammu vindeca). 1. Rege al Babilonului, aproxi-
mativ in perioada 1792-1750 i.d.Cr., al gaselea rege
din Prima Dinastie amorita. 2. Numele a doi regi din
Yamhad (Aleppo), dintre care primul a domnit in cca
1760 i.d.Cr. 3. Rege din Kurda, pe la jumatatea mile-
niului al 2-lea i.d.Cr. 4. Un nume personal obin\.iit in
mileniul al 2-lea i.d.Cr., in special in Mesopotamia
superioar. In rrecut 1 a fost identicat cu "Amrafel
(Gen. 14:1).
Se ar-ma ca I-Iamurapi (mai corect decit l-lamu-
rabi), in calitatea de ,,Guvernator al Babilonului,
avea zece sau cincisprezece regi care ,,mergeau cu el,
la fel ca gi contemporanul sau Rim-Sin din Larsa, in
timp ce Ibal-piel din Eshnunna avea douazeci. Aceeagi
scrisoare de la Mari arat ca tori acegtia erau mai putin
puternici decit domnitorul din Yamhad.
La inceput I-lamurapi s-a concentrar asupra obtin-
erii controlului asupra Babilonului 5i asupra apelor
Eufratului. Prin anul 1764 i.d.Cr. a infrint o coalitie
din Ashur, Eshnunna i Elam gi in anul urmator l-a
infrint pe Rim-Sin, iar in 1761 i.d.Cr. l-a infrint pe
Zimrilim din Mari. Domnia lui a fost caracterizata de
un stil personal distinct, care a urmarjt unicarea
Msopotamiei sub un singur domnitor. In prezent se
consider ca a fost un administrator slab. O culegere
de judecri legale fcute de el (nu un ,,cod de leg-i;
de ex. sint omise legi cu privire la omucidere) s-a
Pastrat pe 0 stela diorita gasira la Susa in 1902 d.Cr.
In aceasta inscriptie de la srit'ul domniei sale el da
un raport zeului national Marduk cu privire la rolul
sau de ,,rege al dreptatii. Cele 282 de sectiuni ale
begilor lui l-lamurapi (=Ll-I) sint aranjate tematic:
decizii in cazuri cu privire la fur: qi diverse (LI-I 1-25),
proprietate (26-49), legi comerciale (100- 126), casa-
torie (127-161), preotie (178-184), adoptare (185-
194), atac (195-240), cazuri agricole (241-267), pro-
cente i salarii (268-277 gi 0 anex cu privire la sclavi
(278-282). Unele dintre cazuri gi deciziile luate sint
similare cu colectii mai vechi de legi (Ur-Nammu,
Lipit-Ishtar, Eshnunna). Citeva sint formulate ase-
manator cu unele cazuri din V11 de ex., marturia
mincinoas (LH 1, 3-4; cf. Exod. 23:1-3; Deut. 19:16-
20), rapirea de persoane (LI-I 14; cf Exod. 21:1
.urm.), pierderea animalelor incredintate spre pas-
trare (LH 266-7; cf. Exod. 22:10-13), averrismentul
din partea proprietarului cu privire la un bou care
impunge (Exod. 21:35-36) se asearnana cu legea 53
din Legile din Eshnunna. Multe dintre cazurile con-
crete cu privire la casatorie, divorr gi infractiuni sexu-
ale, de ex. pedeapsa cu moartea pentru ambele parti
implicate in adulterul cu o femeie casatorita (Deut.
22:22; LH 129), abordeaz problema in mod asemz-
nator. In alte cazuri, infractiunile sint aceleai, dar
pedepsele difer 5i 1egi.le_evreieu' par sa e in mod
consecvent mai omeneeti. In majoritatea cazurilor tra-
tarea legala difera, dar compararea exacta cu VT este
dicil, intrudt ne este dat numai faptul dovedit (fara
sa ni se dea dovezile sprijinitoare), urmat de decizia
judecitoreasc orala. Prin urmare, aceste legi repre-
zint 0 manifestare babiloniana locala a atudinii faga
de lege i ordine care era comuna in cea mai mare
parte a Orientului Apropiat antic.
BIBLIOGRAFIE. C. J. Gadd, CAH, 2/1, 1973, p.
176-227; I). J. Wiseman, Vwc Evangelica 8, 1973, p.
5-21; S. Greengus, IDBS, 1976, p. S33-534, sectjunea
,,Legea in VT. DJ .W.
HANANEEL. in Neem. 3:1, un turn din Iensalirn,
situat intre Poarta Oilor i Poarta Ps_tilor, la coltul de
NE al cetarii. Este asociat indeaproape cu 'I\irnul
Mean ('I\rmul celor 0 suta) $1 unii cercetatori con-
sider ca este vorba de acelai turn sau cel pugin ca
ambele fac parte din aceeagi fortareata. Numele ebr.
este hnan1 i inseamna ,,Dumnezeu este indurator.
Textul din Targum din Zah. 14:10 pare s plaseze
tumul in partea de V a cettii, identificindu-l cu Hip-
picus de mai tirziu; aceasta identicare nu poate
corect. D.F.P.
HANANIA (Ebr. ,,Iahveh a fost induratof). Un nu-
me ebr. care apare frecvent in VT i apare i mai tiniu
in form: greaca "A.nania.
1. Un profet de cult, ul lui Azur, pe care Ieremia
l-a demascat (ler. 28) pentru ca declarase public in
Templu, in conuadictie cu profetia lui leremia despre
cei 70 de ani de robie (25:12), ca in decurs de 2 ani
prada luara de Nebucadnetar de la Ierusalim avea sa
e restaurata, ca prizonierii aveau sa se intoarca gi
caputerea Babilonului avea sa e zdrobit. El a intrlt
cuvintele sale prin actiunea simbolica de a lua de pe
gitul lui leremia jugul purtat ca un simbol al politicii
lui Ieremia de supunere fara de Babilon (27:2~3, 12)
i prin zdrobirea jugului. Denuntul lui Ieremia: ,,lah-
veh (Domnul) nu te-a trimis (28:15) s-a dovedit
adeviratz-i prin faptul ca Hanania a murit la 2 luni
dupa aceasta.
2. Tktl unui print supus lui Ioiachim, regele lui
Iuda (Ier. 36:12). 3. Bunicul lui Ireia, oterul din
garda care l-a arestat pe Ieremia ca tradator (ler.
37:13). 4. Unul dintre tovargii de prizonierat ai lui
Daniel, al. cru.i nume a fost schimbat in $edrac (Dan.
1:6-7, 11, 19). 5. Fiul lui Zorobabel (1 Cron. 3:19,
21). 6. Un om din Beniarnin (1 Cron. 8:24). 7. Liderul
unui grup de muzicangi pregtiti de David pentru
slujirea de la Templu (1 Cron. 25:4, 23). 8. Un capitan
din armata lui Ozia (2 Cron. 26:1 I). 9. Comandantul
unei citadele caruia Neemia i-a incredintat paza Ieru-
salimului (Neem. 7:2). 10. Diferite persoane din lis-
tele din Ezra gi Neemia (Ezra 10:28; Neem. 3:8, 30;
10:23; 12:12, 41). J.B.Tr.
HANES. Localitate identicata adesea cu egip.
H(wt-rmi)-nsw, gr.-lat. I-Ieracleopolis magna, iar in
zilele noastre cu Ihnasyeh el-Medineh sau Ahns, la
vreo 80 km S de Cairo, o cetate importanta in Egiptul
de Mijloc. 'Ibtui, aceasta identicare nu se potrivete
cu Is. 30:4 unde apar doua propozitii paralele:
vozii (functionarii ociali) lui au i ajuns la Ioan i
lui au gi atins I-ianaul. Toan ate Tanis, in
NE Deltei, regedinta faraonilor din Dinastia a 22-a gi
a 23-a, precum $i un avanpost al Dinastiei etiopiene a
25-a, cartierul general pentru problerne asiatice. Pn'n
urmare, paralelismul din acest verset pare s5 implice
ca I-lanes era strins legat de Tania gi de E Deltei, inu
cu I-Ieracleopolis din Egiptul de Sus, care era inde-
partat 5i irelevant.
Sint posibile doua solutii. W. Spielberg, Aegyp-
tologirche Rnndglossen zum Alter: Testament, 1904, p.
36-38, a postulat un ,,I-ieracleopolis parva in E Deltei,
bazindu-gi argumentul pe faptul ca I-Ierodot mentio-
neaza acolo o provincie $1 0 cetate numita Anysis (2.
166, 137); aceasta localitate ar fi egip. H(wt-rmi-)n.sw
din Egiptul de Jos, ebr. Planes i asir. Hininsi. Vezi
Caminos,JI-IA S0, 1964, p. 94. De asemenea, Hanes ar
putea transcrierea ebr. a cuvintului egip. h(wt)-nsw,
,,vila regelui, care putea numele palatului lui faraon
din 'Ioan/Ianis. Ambele interpretari sint plauzibile;
niciuna dintre ele nu este dovedit. Unii sustin ca
(voivozii, ,,s5i, in Is. 30:4, se refer la regele
lui Iuda; dar antecedenrul natural din v. 3 este faraon.
Prin urmare; aa cum sustine E. Naville, Ahnas al
Medineh, 1894, p. 3, acegtia sint functionarii ociali
ai lui faraon de la 'Ioan gi si care au venit s5
duca tratative cu emisarii evrei, e la Hanes, ca un
avanpost pentru Toan (Naville, Spiegelberg), e ca au
fost chemati la ,,I-Ia-nesu, palatul regelui, in Toan.
K.A.l(.
HAR
I. In Vechiul Testament
a. Vocabular
Harul implic gi alte subiecte cum sint iertarea, min-
tuirea, regenerarea (nagterea din nou), pocainta i
dragostea fat de Dumnezeu. ,,Exist5 cuvinte de har
care nu conrin termenul propriu zis ,,har (Moffatt)-
vezi Deut. 7:7; 9:4-6. ,,Cuvintele de har din VT sint
urrntoarele:
(i) heseg, tradus de obicei ,,dragoste statornic,
iar uneori ,,credincioie, ,,loialitate. In traducerea VA
este tradus ,,indurare (149 de ori), .,bunvointa
(38), ,,milostenie (30) i ,,bunatate (12). Luther l-a
tradus cu Gnzzde, cuvintul germ-an pentru ,,l1ar sau
,,grat_tie. In ciuda acestui fapt, nu ate echivalent intru
totul cu ,,haz". Este un cuvint care indica 0 relatie ei
poate folosit cu refer-ire la Dumnezeu i la om. Cind
se refer la Dumnezeu indica har. Cind se refera la om
indica 0 dragoste statomic fata de un alt om sau fata
de Dumnezeu. Este intilnit adaea in asociere cu cu-
vintul ,,legamint i indica 0 atzitudine de credinciogie
pe care trebuie s o aiba ambele parti ale unui lega-
mint. Cu privire la hesed a lui Dumnezeu, heseg, vezi
Plin. 3:22; pentru termenul heserl asociat cu omul, vezi
Osea 6:6. Snaith sugereaza expresia ,,dragostea
legamintului (,,covenant love) ca ind termenul
engl. cel mai apropiat.
(ii) hn, ,,favoare. Acesta nu este un "cuvint de
har i nu indica o relatie. Este folosit cu referire la
acriunea unui superior - uman sau divin - fata de un
inferior. El ne comunica ideea de favoare nemeritata;
in VA este tradus ,,har (38) i ,,favoare (26). Exemple
de hn din partea omului gisim in Gen. 33:8, 10, 15;
39:4; Rut 2:2, 10. Hen din partea lui Dumnezeu
intnim in Ier. 31:2 (VSR ,,credinciosie, Av ,,buna-
vointa). Nirneni nu poate arata hen fata de Dum-
ngzeu (spre deosebire de haed), deoarece nimeni nu
ii poate face o favoare lui Dumnezeu.
b. Legea
(i) loan 1:17 pune legea in contrast putemic cu har\1l.
Vezi Tit 2:1 I care arma de asemenea ca harul a venit
in lume prin Cristos. Aceasta nu inseamna ca harul a
fost inexistent in VT, ci inseamn doar ca nu se si-
tueaza in prim plan si ca ate ceva ce priveste in
principal Israelul. Biblia folosate adesea antiteza aco-
lo unde noi am folosi comparatia.
(ii) Ideea de prornisiune ate dezvoltata in NT in
Gal. (3:16-22) si in Evrei. Aceasta arata ca harul
precede Iegea. Dumnezeu i-a tratat pe Patriarhi pe
baza prornisiunii, pe poporul intreg l-a tratat pe baza
legii. Aceast lege nu a fost primotdial, dar ea a
claricat si a accenmat felul de hesed pe care il astepta
Dumnezeu de la poporul legamintului Sau.
(iii) 'Ibt"u.i, harul ate intilnit chiar in lege. Ale-
gerea Israelului ca popor al lui Dumnezeu este atri-
buita in lege alegerii libere a lui Dumnezeu si nu
neprihanirii Israelului (Deut. 7:7-8; cf. 8:18). Initia-
tiva in legamintul de la Sinai vine de la Dmnnezeu, la
fel ca si in legarnintul harului cu Avraam. In Ps. 19
existe o armatie despre convertirea sau restaurarea
puterii legii.
c. Pr0fe_n'i
Ideea principala a scrierilor profedce este chemarea la
Pasaje tipice sint in Amos 5:14; Osea 2:7;
6:1; 14:1; Is. 1:16-18; ler. 3:1, 7, 12-14. Profetii sint
acuzati adaea ca ar promova o doctrina a pocaintei
care pune accentul pe vointa umana, ca si erezia
Pelagiani. Dar profetii au privit pocainta ca un fapt
launtric (loel 2:13). Ezechiel care a cerut oamenilor
sa-si faca o inima noua (18:31), a recunoscut de
asemenea ca o inima noua poate doar un dar al
har-ului lui Dumnezeu (36:26). In privinta aceasta el
este in armonie cu pasajul ,,noului legamint din ler.
31:31-34.
d. Psalmii
Cuvintul hn ate aproape absent in Psalmi, dar apar
unele cuvinte inrudite. Terrnenul heseg este intilnit
foarte frecvent, de ex. Ps. 5:7; 57:3 ("buntate si
cerdinciosie); 89:33 (,,bunatate). In Psalmi intilnim
de asemenea cu o frecventa crescut cuvinrul inrudit
hsid, care este gasit, de ex. in Ps. 12:1; 86:2 (,,care se
incred in Tine); 79:2 (,,credinciosi). Pluralul acestui
cuvint (hsiglim) apare ca ,,Hasideeniin 1 Mac. 2:42;
7:13; 2 Mac. 14:6; cuvintul se referea la cei care erau
loiali legamintului, gruparea din Iudaism care punea
accent pe rapectarea rig-uroasa si devotata a legii si
din rindurile acatei grupari au provenit *fan'seii.
11. 1n Noul Testament
a. Vocabular
Cuvintul gr. charis a fost cuvintul obisnuit folosit
pentru a traduce ebr. hen. Cel mai apropiat verb
corapunztor, charizesthai, a fost folosit pentru a
indica iertarea, umana sidivina (Col. 2:13; 3:13; Efes.
4:32). Cuvinml eleos reprezinta termenul ebr. hesezi si
are sensul de ,,indurare. Nu ate folosit prea frecvent
si apare mai ales in pasaje bazate pe V'l, cum sint Rom.
9:15-18, 23; 11:30-32. Termenul ,,har este preferat
in loc de ,,indurare, deoarece include ideea de putere
divina care il inzatreaz pe om pentru a trai o viata
morala.
b. Evangheliile sinoprice
Desi cuvintul charis nu este pus niciodata pe buzele
lui Isus, ideea de har este foarte ptoeminent. Isus
spune ca a venit sa caute si sa mintuiasca pe cei
pierduti. Multe dintre pildele Sale ne invata doctrina
harului. Pilda lucrtorilor viei (Mat. 20:1-16) ne in-
vata ca Dumnezeu nu da socoteal nimanui pentru
darurile harului Sau. Pilda celor invitati la cina (Luca
14:1 6-24) arata ca privilegiul spiritual nu gar-anteaz
binecuvintarea nala si ca invitatia Evangheliei ate
adraata tuturor. Fiul risipitor a fost primit de tatal
sau intr-un mod pe care nu-l merita (Luca 15:20-24).
Se pune accent pe pocainta ca si 0 conditie a
(Marcu 1:15; 6:12; Luca 24:47). Credinta isi are locul
ei (de ex. Marcu 1:15; Luca 7:50), dai nu se face o
armatie teologica asemanatoare cu cele ale lui Pavel.
c. Scrierile lui Luca
Trebuie sa acordam o atentie speciala Evangheliei
dupa Luca si Faptelor Apostolilor. Luca <15 dovada de
exibilitate in abordarea acestui subiect. Intilnim
chiar si sensul nereligios al substantivului, ca 0 fa-
voare facuta de un om altcuiva (Fapt. 24:27; 25:3, 9).
Sensul de ,,favoare ca si in VT ate gasit in Luca1:30;
2:52; Fapt. 2:47; 7:10, 46. Sensul dinamic al harului
are ca rezultat un curaj neinfricat si o marmrie ecace,
asa cum se vede in I-apt. 4:33; 11:23; 13:43, si este
folosit in contextul apelului universal al Evangheliei.
Luca aduce impreuna termenii ,,Evanghelie (,,Cu-
vintul) si,,har (Luca 4:22; Fapt. 14:3; 20:24) intr-un
mod in care nu i-a pus nici chiar Pavel.
d. Epistolele Pauline
Cuvintul ,,har' ocupa un loc deosebit in salutarile de
inceput si in benedictiile nale ale Epistolelor, ind
adaugat la salutul evreiesc conventional de ,,pace.
Temeiul doctrinei lui Pavel ate gasit in Rom. 1:16;
3:20. Se arata ca omul ate pcatos, dar ate indrep-
tatit prin har (Rom. 3:21; 4:25), adica, Dumnezeu, in
harul Lui, il trateaza pe om ca si cum n-ar pacatuit
niciodata, desi este vinovat.
*Credinta ate raspunsul omului la harul divin
(Rom. 5:2; 10:9; Efes. 2:8). Credinta ate darul lui
Dumnezeu (Efes. 2:8); cuvintele ,,nu vine de la voi
s-ar putea referi la sessmenoi (,,mint-uiti), dar Pavel
cauta sa scoat in relief faptul ca termenul ,,credinta
nu trebuie conceput ca 0 actiune independenta din
partea credinciosului. Vezi de asemenea 2 Cor. 4:13;
Filip. 1:29. Aceast credinta nu are ne-etica, da_i da
de inteles ca nu exista mintuire prin lege. Credinta
este vitala, din punct de vedere moral, prin sine. Ea
lucreaz ,,pn'n dragoste (Gal. 5:6). C. A. Anderson
Scott (Christianity according to St Paul, I927, p. 11 1)
arma ca din momentul in care credinta a fost activa,
a avut loc o transformare a perspectivei etice.
Pozitia credinciosului in har nu ate explicate prin
sine, ci prin voia lui Dumnezeu. Doctrina 'alegerii are
doua functii: limiteaza independenta umana si auto-
indrepttirea, si arata ca Dumnezeu este complet liber
atunci cind acorda o favoare (Efa. 1:1-6; 2 Tim. 1:9;
Tit 3:5). Fiecare pas di.n procesul vietii cresnne este
datorat harului - Gal. 1:15 (chemarea); 2 Tim. 2:25
(pocainga); Efa. 2:8-9 (credinta).
In Rom. 8:28-30 Pavel trece in revista lucrarea
divina de la chernare pina la gloria nala a celor
rascumparati. Cu toate acestea, el nu trece cu vederea
responsabilitatea omului. Ascultarea (Rom. 1:5;
6:17) ate o atitudine morala si nu poate fi nimic
altceva. Omul se intoarce singur la Domnul (2 Cor.
3:16). A. Stewart sugereaza in HDB ca 1 Tes. 3:5 ne
invata ca pina si perseverenta ate pusa la indoiala.
Cele doua latun' sint aduse impreun in Rom. 9-10.
Cap. 9 conrine cele mai putemice armatii posibile cu
privire la dubla predestinatie, in timp ce cap. 10
anna oi rapingerea de catre Dumnezeu ate dato-
rati necredintei si nascultarii. Totusi, trebuie sa ne
amintim ca subiectul principal al acestor capitole nu
ate mintuirea: personali, ci functiile colective ale
celor alai de Dumnezeu ca sa implineasca scopul Lui.
Rom. 6 foloseste imag-inea botezului pentru a ne
invata dapre invingerea pacatului prin har. we de
asemenea 1 Cor. 6:11; 12:13; Efa. 5:26; Col. 2:12;
Tit 3:5. H. Wheeler Robinson (The Christian Doctrine
of Man, 1926, p. 124-125) sustine ca botezul cres-
tinului nu este doar un simbol ilustradv ci este aspec-
tul obiectiv a ceea ce credinta ate in mod subiectiv.
Altii argumenteara ca botezul copiilor mici ate un
mijloc de administrare a harului, deoarece copilul ate
un simbol a1 neputintei si neajutorarii omenirii. Aceste
pareri par sa contrazic accentul constant pe care
Pavel il pune pe credinta.
e Celelalte scrieri din NT
(i) 1 Petru. Apostolul pune accentul pe har in cap. 1-2
prin intermediul variantelor obisnuite ale alegerii prin
legamint si ale mostenirii; 3:7 contine o expraie
neobisnuita, ,,harul vietii. I-Iarul ate intilnit de ase-
menea in 5:10, cu referire la gloria viitoare a credin-
ciosului.
(ii) Evrei. Scriitorul folosate cele mai multe ,,cu-
vinte de har. in 2:9 harul lui Dumnezeu ate corelat
cu suferintele lui Cristos. Cuvintul charis este folosit
in 12:28 pentru multumirea omului fat! de Dum-
nezeu. Harul ate privit ca 0 chemare la consacrare in
12:14-15. Expraia izbitoare ,,tronul harului, in 4:16,
uneste maretria divina si harul. O alta expresie noua
este ,,Duhul harului (10:29).
(iii) Scrierile lui loan. Exista surprinzator de puri-
ne referiri directe Ia har, dar se pune un accent rrtare
pe dragostea lui Dumnezeu. Ideea de har trebuie
raponata la aceea de ,,viata vesnica. Credinta este
proeminenta si loan folosate o expraie gr., pisteugin
elk (a crede in), cu referire la "czedinta reala in per-
soana lui Cristos. ,,I-larul si adevarul care caracteri-
zeaza gloria Cuvintului intrupat in loan 1:14 (cf. v.
17) sint ca un ecou al ,,indurar-ii si adevarului (heseg
we emep din Exod. 34:6.
Ia fel ca si Moffatt putem trage concluzia ca religia
Bibliei ,,ate 0 religie a hamlui, sau daca nu, nu este
nimic nici har, nici Evanghelie (Grace in the New
Testament, p. xv).
BIBLIOGRAFIE. H. Wheeler Robinson, The Chris-
tian Doctrine ofMan, 1926; N. I-I. Snaith, The Distinc-
tive Ideus of the Old Testament, 1944, p. 94-130; J.
Moffatt, Grace in the New Testament, 1931; N. P.
Williams, The Grace of God, 1930; C. Ryder Smith, The
Bible Doctrine of Grace, 1 956; H.-I-I.. Esser, NIDNTT 2,
p. 11$-124; 1-1. Conzelmann, w. Zimmerli, mm 9, p.
372-402; I-I. D. McDonald, ZPEB, 2, p. 799-804.
J.H.Sr.
I-IARA. Alaturi de "Halal\, I-iabor si "Gozan, un loc
unde Tiglat-Pileser Ill i-a deportat pe israelitii care
s-au razvratit in 734-732 i.d.Cr. (1 Cron. 5-26). Nu
este cunoscut vreun loc asirian cu acat nume. Tomsi,
textul din 2 imp. 1716; 1s:11 interpreteaz hr ca
ind cetatile mezilor, iar in ucx ,,munt.i" poate repre-
zenta termenul ebr. hHr, ,,t;inut deluros. DJ.W.
HARAN (Ebr. har(r)an; acad. harrnu, ,,i.ntret5iere
de drumuri- gr. charrhan, Fapt. 7:4). 1. O cetate la
cca 32 km SE de Urfa (Edessa), in Thrcia, pe riul Balih,
aata pe drumul principal de la Ninive la Aleppo.

,1 4P K-\ 5.
Y: 35 8/ \)/I (F
I ,
1
1,; f
' ,6 Carchemis
=. O Ufa (Edessa)
O ea
'~_ Harag \\
-.
<5433 is
~~\\
V J
\ _,__ fax
5- Ninive \
o <\\
__ Aleppo J55

2
.
I
/
.,
W; Assur
/-~,~ ,
Yb-A\ ,8,-'

- :/ - *1 1
esib Hamat
RQron
, 1,. 2 I __ 35

cw,/" \ 1
n"nA
,3
l \ ea
4/54/V I
4
2,e /

/,* -
M3753 / -V '1
Mediterana V_ O 1 S/
R r\5
\
, TU Damasc
I .
l Babilon
a
' Sarrfaria
13- . . l
C '.-- . J \

I
l ieru alim
O
l 'Z_,.__-ia-
0 100 200 km

35 f
40

Haran (,incmc|Ldri sau ,,Drumuri) este agezat ca un punct strategic intre Mesopotamia si vest.
1a-ah a locuit acolo impreuni cu Avxam (Gen. 11:31;
Lf, Fapt. 7:2, 4), inainte ca acesta din urmi s migreze
inCanaan (Gen. 12:1). Rebeca, mireasa lui Isaac, era
din Haran. Iacov a fugit acolo ca s scape de Esau
(Gen. 29:4), s-a cstorit cu Lea gi Rahela, fiicele lui
uban, i togi copiii si (cu excepp'a lui Beniamin) sau
niscut acolo (Gen. 29:a2.ao=24).
Haran este menonat in texte din perioada a III-a
din Ur, cca 2000 i.d.Cr., ca un templu (.hu1.hul)
pentru veneraxm lui Sin, zeul Lunii, iar ocuparea
eetigii ste confirmati de dovezile arheologice. Potti-
vit textelor de la Mari, din mileniul a1 2-lea i.d.Cr.,
pozia strategic a ceti a fcut s e in centrul cind a infruntat hoardele de madianipi (Jud. 7:1- 8).
anenei uiburilor amorite, iar mai dniu a devenit un
oentru asirian fonicat de Adadnirari I (cca 1310
i.d.Cr.) avind un templu cam a fost infrumusegat de
Tiglat-Peserl (cca 1 1 15 i.d.Cr.). Haranul s-a rsculat
ei a fost jefuit in 763 i.d.Cr., un eveniment folosit de
oqali ai lui Sanherib pentru a intimida Ieru-
salimul (2 Imp. 19:12 = Is. 37:12). Cetatea a fost
zestaumt de Sargon I1, iar templul a fost reparat i
impodobit din nou de Esaxhadon (675 i.d.Cr.) 5i Asur-
banipal. Dup cderea cetzigii Ninive (612 i.d.Cr.)
Haranul a devenit ultima capital a Asiriei pin cind
a fost cucerit de babilonieni in 609 i.d.Cr. lmersul
Dinastiei caldeene fay de templele babiloniene a dus
la xestaurarea templelor lui Sin din Haran i Ur. La
primul dintre) aceste temple a fost fcut mare
preoteasi mama lui Nabonid (care a tzit pin la 104
am), iar La al doilea templu a fost mare preoteas ica
acestuia. A fost un centru comercia) prosper care a
avut legmri cu Tirul (Ezec. 27:23).
Locul care a fost excavat in 1951-1953, 1959
indic ocuparea cerpii inainte de perioada asirian.
Ruinele existente provin in principal de la cetatea
romani in epropierea cireia parpi 1-an omori! pe
Crassus (53 i.d.Cr.) i de la o ocupayie mai tirzie de
cine domnitori sabaeni i islamiei din Haran, care in
vremea aceea era numit Canhae. in Fapt. 7:4 cetatea
este numit Charran, in textul gxec.
2. Haran este de asemenea un nume personal. (a)
Fiul lui Terah, fratele lui Avraam gi Nahor, tatl lui bot,
Milca $i Isca; e1 a murit la Ur (Gen. 11:26-31). (b)
Un birbat din luda, ul lui Caleb 5i al concubinei sale
Efa (1 Cron. 2:46). (c) Un levit; ul lui $i.mei, din
Gher0n (1 Cron. 23:9).
BIBLIOGRAFIE. S. Lloyd gi W. Brice, AS 1, 1951.
p. 77-112; D. S. Rice, AS2, 1952, p. 36-84; C. J. Gadd,
AS 8, 1958, p. 35-92; K. Prag, Levant 2, 1970, p.
63-94. DJ.W.
HARARIT. Nume dat citorva eroi ai lui David: $ama
(iamm) ul lui Aghe, care s-ar putea s e ace1ai cu
$ama (din Harar) (.s"ammd) (2 Sam. 23:11, 33);
Ionatan ul lui $aghe (1 Cron. 11:35) gi Ahiam, ul
lui Sacar (1 Cron. 11:35). Numele nu are cunoscut
in afara Bibliei i ar putea numele unui trib sau a1
unei cetgi, sau at putea insemna doar ,,locuitor de la
munte, derivat de la har, ,,munte, deal. T.C.M.
HARMON. Un loc (Amos 4:3) care nu este men-
;-ionat in alt pane in VT (VA traduce cu ,,pa1atul, pe
baza vss. LXX redi ,,munii lui Rimon, poate dealurile
lui 'R.imon (Jud. 20:45, 47). Au fost sugerate diferite
alteriri: ,,gol (arm6Q, ,,dat spre nimicire. O sugesde
mai plauzibil, bazat pe tennenul ugaritic h.rm.n,
susne c ar putea Hamel (la S de Cades pe
Orontes).
BIBLIOGRAFIE. BASOR 198, 1970, p. 41.
DJ.W.
HAROD (Ebr. hr64, ,,n'emur5tor). Un izvor abun-
dent $1 frumos cle la poalele Mt. Ghilboa, la E de lzreel,
care curge spre E in valea Bet$ean. Aid Ghedeon a
redus in dou etape armata lui de la 32.000 la 300
Probabil c Saul i armata lui $i-an intins aici tabra
inainte de bitlia fatali de la Mt. Ghilboa (1 Sam.
29:1; cf 31:1). Doi dilltf ,,vitejii lui David, $ama i
Elica (2 Sam. 23:25; 1 Cron. 11:27) erau originaridin
Harod, care ar putea identicat in prezent cu Ain
Jalud. A.E.C.
l~IAROE'l. Apare intotdeauna ca ,,Haroet-Goim
(h"r6eg hagdyfm, ,,Ha:oetu1 popoarelor). Este inl-
nit numai in legituri cu 'Sisera, un comandant militar
canaanit care a luptat irnpotriva lui Barac qi a cirui
baz era la Haroeet (Jud. 4:2, 13, 16). Btilia este
localizat in NV Palestinei, in apropiere de riul Chison.
Mazar a sugerat ci este vorba de 0 regiune i nu de o
cetate, dar v. 16 sugereazj cu trie a doua posibilitate
(cf. Thrgum). Tell Amt la NV de Meghido 5i Tell
el-Harbaj 1a SE de Haifa au fost sugerate ca locuri
posibile, dar prima dintre aceste localitgi pare s e
descalicat deoarece spturlle fcute au indica! c
nu a fost locuit inainte de secolul al 10~lea i.d.Cr.
Cetatea nu este menonat in documente exu'a-bi-
blice i localizarea exacti rmine incerc.
BIBLIOGRAFIE. LOB, p.201, 203; B. Mazar, HUCA
24, 1952-1952, p. so .urm.; on p. zss. w.o.
HASIDEENI. Aceasta este 0 transliterare a ter-
menului Hasidaioi din 1 Mac. 2:42; 7:13; 2Mac. 14:6,
degi in ultimul caz ar mai corect s citim Has-
rnoneeni. Scrierile modeme prefer termenul ebr.
hsfdtm. Aces! termen care tnseamn in esemi ,,cei
loiali, este folosit frecvent in Psalmi (tradus de obicei
,,sngi). Se pare c a fost adoptat de grupanea de
zelogi pentru lege cind in prima pane a secolului al
2-lea i.d.Cr., a inceput s5 pimmd tot mai mult in-
fluenga elenistic.
Liderul lor se pare ci a fost marele preot Onias III,
datituit de Antiochus Epiphanes. Ei au evitat lupta
ammati impotriva sirienilor prin retragerea in pustie,
dar osdlitatea implacabil a elenizatorilor i-a deter-
minat s-i sprijine pe Macabei. Imediat dup ce 11 s-a
dat un mare preot legidm ei au fost gata s se intoarc
la o viag normali, dar liderii lor au fost omorigi de
Bacchides (1 Mac. 7:12-18). Ei au avut prea pugin
simpade fat_.5 de gelurile nagionaliste ale hasmoneilor.
Partidul lor s-a rupt in dou, probabil inc pe vremea
lui Simon. Majoritatea, cuncscuc in prezent ca fa-
n'sei, a incercat s cigtige poporul de partea concepgiei
lor. Minoritatea, repxezencaz de esenieni i de mem-
brii comunitgii de la Qumran, i-an pierdut orice
spemng i ageptau o intervengie escatologic divin-5
retragindu-se intr-0 masura mai mare sau mai mica din
viata publica.
BIBLIOGRAFIE. M. Black, The Scrolls and Chris-
tian Origins, 1961. H.LE.
HATEROT. Un loc de popas in calatoria israelitilor
prin pustie (Num. 11:35; 33:17-18), unde Maria sla
umplut de lepra (Num. 12:1-16; cf Deut. 1:1). In
general este idenlicat cu Ayin Khodara, o oaza gu 0
ntina pe drumul din Sinai spre Aqabah. (*TABARA
ms LiNG5 MARE.) c.D.w.
HATOR (Ebr. h,s6r). Toponimic, insemnind proba-
bil ,,aezare sau ,,sat $i de aceea este folosit in mai
multe locuri in VT cea mai importanta localitate cu
acest nume era 0 cetate forticata din teritoriul lui
Neftali (Ios. 19:36).
I. in Vechiul Testament
Aceasta cetate se aa in N Palestinei i pe vremea
cuceririi israelite era cetatea de scaun a lui labin
(numit ,,regele Hatorului, melek-higr, Ios. 11:1),
care a organizat 0 coalitie impotriva lui Iosua. Israelitii
au infrint insa aceasta coalitie, labin a fost omorit iar
Hatorul a fost distms gi axs (Ios. 11:1-13; 12:19).
l-lator a fost singura cetate ars in felul acata, poate
datorita importantei sale trecute (Ios. 11:10), dar in
ciuda acestei distrugeri un rege de mai tirziu, care a
purtat acelagi nume 5i care a fost numit ,,rege al
Canaanului" (meld;-kna'cm, Jud. 4:2, 24), a ame-
nintat Israelul pe vremea Deborei. Cu toate ca Sisera,
generalul sau, avea 900 de care de razboi la dis-
pozitie, israelitii condugi de Barac au reu.$it sa-l infrin-
ga $1]-au zdrobit pe labin (Jud. 4; 1 Sam. 12:9). Vreo
doua secole mai titziu Hatorul a fost forticat de can-e
Solomon, impreuna cu Ierusalimul, Meghido i Ghe-
zer, cind i-a organizat regatul (1 lmp. 9:15), dar in
secolul al 8-lea, in timpul regelui Pecah al lui Israel,
Tiglat-Pilasar Ill, regele Asiriei, a venit i a diatxus
cetatea i a dus rmaeita de locuitori in Asiria (2 lmp.
15:29).
II. Excavatii
Locul unde a fost situat Hatorul a fost identicat in
1875 de catre J. L. Porter cu movila abandonata Tell
el-Qedah, la vreo 8 km SV de lacul Huleh in Galilea.
J. Garstang a facut citeva excavatii de incercare in
1928, dar primele excavatii majore au fost efectuate
din 1955 in 1958 gi din 1968 in 1969 de ctre 0
expeditie israeliana conclusa de Yigael Yadin. Locul se
aa pe o coasta indreptata spre NE i consta din
movila cettii, cu o suprafata de circa 100.000 rnetri
pttrati, situate la captul de S, iar alaturi de aceasta
se aa la N o zon mult mai mare, de vreo 0,6 l<.m
ptrati, cu rnetereze de pmint in partea de V, de
partea dealului. Aaezarea principal a fost intemeiata
in mileniul al 3-lea i.d.Cr. gi cetatea de jos a fost
adugata in prima parte a mileniului al 2-lea, probabil
de cane hicsogi. Degi Garstang a presupus ca aceasta
cetate de jos a fost 0 tabar ingrdit pentru cai i care
de razboi, excavatiile au aratat ca toat aceasta zona
a fost ocupat de o cetate zidit care in perioada de
vitf, irnpreuna cu cetatea propriu zisa, trebuie s
adapostit pina la 40.000 de suete. Un alt indiciu cu
privire la importanta cetatii in perioada aceasta este
dat de descoperirea unui ulcior de lut purtind o in-
scriptie acadiana (cea mai veche din Palestina). Degi
inscriptia are rudimentara, a fost descifrata ca ind
I~me-ilam, un nume personal acadian, poate numele
unui negustor mesopotamian. Cetatea de jos a fost
ocupata numai timp de vreo cinci secole, ind distrusa
in secolul al 13-lea (Nivelul 13). Aceasta distrugere
i-a fost atribuita de arheologi lui losua. Printrre ram?!-
gitele din aceasta cetate distrusa s-a descoperit un
templu canaanit gi un altar mic. in timp ce cetatea de
jos a ramas neocupata, movila principala a fost ocu-
pata din nou de canaaniti i apoi de israeliti S-a mai
descoperit o poart de cetate gi un zid de uazemat
din perioada lui Solomon, aproape identice cu cele
gsite la Meghido gi la "Ghezer (c 1 Imp. 9:15).
Dovezile din perioada israelita de mai tirziu includ o
cldire public cu coloane, din vremea lui Ahab (con-
siderat de Garstang a un grajd) i 0 fortreata
continind un strat gros de cenu5, in care a fost
descoperit un fragment de ulcior de vin purtind nu-
mele lui Pecah (pqh) i alte indicii ale unei distrugeri
violente, produs?! probabil de Tiglat-Pileser III, care a
cucerit cetatea in 732 i.d.Cr. (2 lmp. 15:29).
III. Scrieri extra-biblice
Hatorul este mentionat pentru prima oar in Textele
Execrative egiptene din secolul al 19-lea i.d.Cr., ca 0
cetate canaanitzi care probabil constituia un pericol
pentru imperiu. In arhivele de la Mari, din primul sfert
al mileniului al 2-lea, apare sub numele ha-su-ra, iar
intr-un text babilonian ceva mai recent apare ca un
centru politic important situat ye drumul din Meso-
potamia, probabil spre Egipt. ln una dintre tablite
domnitonil este numit ,,rege (larrum), un titlu care
nu era folosit de obicei pentru dornnitorii oragelor (cf.
Ios. 11:1), iar importanta regelui este indicat de
asemenea prin mentionarea ambasadorilor din Ba-
bilon care au mers sa-l intilneasca. Numele unui rege
este Ibni-Adad, o forma acadian care sugereaza in-
fluenta babiloniana, dar au existat de asemenea con-
tacte intre N gi V, dupa cum reiese din darurile de la
regii din Ugarit gi Creta (Kaptara). Hatorul este men-
tionat in listele stapinirilot intocmite de regii egipteni
Tuthmosis lll, Amenhotep ll i Seti I, in secolele al
15-lea gi al 14-lea. Cetatea este mentionat mai rziu
in scrisorile de la Amarna, in secolul al 14-lea, gi
domnitorul este numit ,,rege (iar ha-zu-ra). In ne,
in secolul urmator cetatea este mengionata intr-un
papirus egiptean (Anastasi I) int:-un context militar.
Prin urrnare, inscriptiile gi excavatiile ofera dovezi
extra biblice ample cu privire la importanta cettii.
IV. Alte aezu'i cu acelal nume
1. O ae2.are in partea de S a lui Iuda (Ios. 15:23);
localizarea este necunoscuta. 2. (hsr hdatzd) ,,Ha-
torul Nou (Ios. 15:25), o agezare in partea de S a lui
Iuda; a carei amplasri este necunoscut. 3. Un alt
nume pentru Kerloth-hezron (Ios. 15:25) in partea de
S a lui Iuda, localizarea ate necunoscut, dar s-ar
putea sa e aceeai cu 2. 4. Un loc din Beniamin
(Neem. 11:33), probabil Khirbet I-lazzur din ziiele
noastre. 5. O zon ocupata de arabi semi-nomazi,
mentionat de leremia (49:28, 30, 33).
BIBLIOGRAFIE. Y. Yadin et al., Hazor I, 1958,
Hazor II, 1960, Hazor III-[M 1961; Y. Yadin, Hazor
(Schweich Lectures, 1970), 1972; vezi de asemenea
A. Malarnat,.lBL 79, 1960, p. 12-19; E. K.Vogel, HUCA
42, 1971, p. as-se. T.C.M.

HAVILA (Ebr. h"wd, ,,cerc, ,,district). 1. O tara
('eres) din vecinatatea "Edenului, prin care erpuia
(sbab) riul Pison, gi in care se gasea aur, *bedelion gi
piatr de onix (shohclm) (Gen. 2:11-12). Localizarea
este necunoscut.
2. O regiune mentionata in expresia ,,de la Havila
la $u1*, locuita de istnaeliti (Gen. 25:18 i amaleciti
(1 Sam. 15:7). Probabil ca era situata in zona Sinai 5i
in NV Arabiei.
3. Un nume care apare de doua ori in Gen. 10;
numele unui descendent al lui Ham prin Cue (Gen.
10:7; 1 Cron. 1:9) gi un urmag al lui Sem prin Ioctan,
Eber, $ela gi Arpacead (Gen. 10:29; 1 Cron. 1:23). Se
poate ca numele 55 e distincte, dar intrucit celelalte
nume asociate cu ele indica o aeezare din S Arabiei i
dincolo de Bab el-Mandeb in Africa; s-ar putea ca
numele sa indice un trib putemic care a asimilat un
grup mai slab.
BIBLIOGRAFIE. J . A. Montgomery, Arabia and the
Bible, 1934, p. 39. T.C.M.
HAVOT-IAIR (Ebr. haww6tyH'1r), ,,taberele (satele
de corturi) lui lair), probabil in dealurile dintre Mt.
Galaad $1 Yarmuk, care erau presarate cu aeezari nu-
mite 'yrfm (Jud. 10:4); un plural neobienuit de la
it, ,,ora; sau un diminutiv omonim cu ,,m5gru.i
(vezi Rashi, Commentary). Este posibil ca zona sa
fost cunoscuta in trecut ca Havot Ham; vezi Num.
32:41 (text alterat de Bergman, JPOS 16, 1936, p. 235
.urm.), intrucit ,,satele lor (hawwthem) nu are un
plural antecedent; vezi Gen. 14:5. Era asociat cu
Argob, la N de Yarmuk, facind parte din Basan, a1 cnii
ultim rege a fost Og. lair a fost considerat cuceritorul
intregii regiuni (Deut. 3:14; 1 Cron. 2:23 $.urm.),
inclusiv Argob, la care se refera ,,ce1e aizeci de cetti
am Ios. 13:30; 1 Cron. 2:22; vezi 1imp.4=1s.
J.P.U.L
HAZAEL (Ebr. hzE'51, hzdhl, ,,El vede sau ,,Cel timpul domniei lui loahaz (2 Imp 13:22), care a dom-
pe care-l vede Dumnezeu). Un rege putemic din Sitia
(Aram), biciul lui Dumnezeu pentru Israel in timpul
domniei lui loram, Iehu gi Ioahaz. llie a fost insarcinat
sa-1 unga ca pe unul dintre cei trei rinduiti sa desa-
virneasca eittirparea inchinarii la Baal pe care a ince-
put-o el (1 Imp. 19:15-17). Mai titziu, Hazael, care a
fost trimis de Ben-Hadad ll la Elisei, a aat ca el avea
s e rege i avea s5 devin un asupritor al Israelului,
o prorocie care avea s e implinita repede prin omo-
rirea lui Beh-Hadad $1 urcarea lui pe tron (2 lmp.
8:7-15). El a luptat impotriva lui loram la Ramot
Galaad (2 Imp. 8:28-29; 9:14-15) i l-a infrint frec-
vent pe Iehu, devastind regiunea de_la E de lordan
mergind spre S pina la valea Arnon(2In1p. 10:32-33).
El gi-a continuat atacurile in timpul domniei lui ioahaz
i numai induxarea lui Dumnezeu a salvat lsraelul de
la cotnpleta (2 lmp. 13:3, 22 .urm.). 2 imp.
12:17-18 descrie o incursiune siriana in SV Palestlnei,
probabil cu scopul de a asigura controlul asupra dru-
murilor comerciale. Gaml a fost cucerit, lerusalimul a
fost amenintat $1 Hazael a fost oprit numai prin plata
unui tribut din visteria Templului. Ascensiunea Siriei
a fost stavilita numai dupa moartea lui Hazael cind
ul sau, Ben-Hadad III, a fost infrint de trei ori de loas,
regele lui lsrael (2 imp. 13:24~2S).intrucit a fost unul
dintre principalii asupritori sirieni ai lui Israel, amin-
Iirea lui Hazael a pexsistat, aga incit 0 jumatate de
secol dupa aceste eveniniente, Amos a tnentionat nu-
mele lui ca un simbol al apogeului puterii Siriei care
avea sa simta focul judectii lui Dumnezeu (Amos
1 :4).
_ It
..~ .-- I
W -1'-\-
7-2.._
Placd delde. cu inscrip in: ,,... ul luiAmm0, tru
domnul nosrru HazaeLllanu1....P0a1ecda)dg11t
parte din tr-ibutul adus luiHazae1, refele Damascului
Dela Arslan Tush, Siria, secolul al 9- ea id.Cr.
in inscriptii cuneiforme asiriene numele lui Hazael
apare de asemenea ca oponent al lui Salmanaser Ill
incepind din 841 i.d.Cr. Modul in care ate formulat
textul arat ca asirienii etiau ca Hazael a fost un
uzurpator (,,ul nimnui, ANEI p. 280, text (c),
14-2:1), i ca predeceorul sau fusese victima unui
atentat (Weidner, AfO 13, 1940, p. 233 .urm.).
Hazael trebuie s5 ajuns la tron inainte de 841
i.d.Cr., intrucit armatele sale gi cele ale lui loram,
regele Israelului, au luptat in 842 la Ramot-Galaad;
anul 843 i.d.Cr., sugerat de Unger (Israel and the
Arameans of Damasctg, 1957, p. 75), este o data
sucient de timpurie. In cei 30 de ani care au urmat
nu sint cunoscute alte ciocniri intre cele doua regate,
pina cind Adad-nirari Ill intre anii 805-B02 i.d.Cr. l-a
supus pe 1-lazael care era deja imbtrinit (ANET, p.
281-282; DOTT, p. 51-52), numindu-l Mari, care in
limba aramaica inseamna domnitor. Este evident ca
redutabilul Hazael devenise cunoscut M Siria ca ,,do-
mnitorul prin excelentd gi acest epitet a fost preluat
de cronicarii asirieni. Hamel ,,a asuprit pe lstael in tot
nit intre anii 814/813-798 i.d.Cr. gi a supravietuit cel
putin pentru o vreme, probabil pitta prin 797 sau 796
i.d.Cr.
Prada de razboi luat de asirieni din Damascul lui
Hazael a inclus obiecte de fildeg, doua dintre ele
purtind inscriptia l-mr'n Hz'l, ,,apartin.i.nd domnului
nostru Hazael i alta gravata cu gura unui print,
poate o reprezentare a lui Hazael insugi.
BIBLIOGRAFIE. Cu privire la Hazael 5i Israel, in
general, vezi R. de Vaux, RB 43, 1934, p. 512-518 i
A. Jepsen, AfO 14, 1941/4, p. 153-172. Vezi de ase-
menea "ARAM $1 BEN-HADAD pentru alte infommtii
generale i bibliograe.
HEBRON. (Ebr. hegrn, ,,con!ederatie- vezi alter
nativa i numele mai vechi Chiriat-Arba, ,,tetrapolis),
oraul din Palestina aat la cea mai ridicata elevatie,
927 tn deasupra nivelului Mrii Mediterane, la 30 km
SSV de Ierusalim. Atmatia ca a fost ,,z.idit cu gapte
ani inainte de cetatea Toan din Egipt (Num. 13:22)
probabil ca raporteaza intemeierea cettii la ,,Era
Tanis (cca 1720 i.d.Cr.). Avraam a locuit in apropierea
 35-"~ . I
l Betel,
\ leriho
,: . -- ,- ' ,1-+an
. G:beon
iv
_ Belleem
IQ Adularn ~ HELAM. Un ora; in Ttansiordania, probabil Alma
|
~\
:
. _ 7
1 \\ Mamigk 1 V loab, comandantul militar al lui David. Mentionarea
3:39 \- 0 _.,
Hebron / KiriatArba .
V ,.__/T:
ll - /')
:
:
,-
0 5 to :5 20 km
35 /, ,\ , ...
Hebron, locul de fnmormfntare al lui Avraam.
acatui eras; perioade indelungate ("MAMRE); pe vre-
mw sa locuitorii tarli erau ,,fiii1ui Het ("1-lITl'llI), de
la cane Avraam a cumparat ogonil Macpela 5i pegtera
ca s e un loc de ingropare pentru familia sa (Gen.
23). Aici au fost ingropati Avraam $1 Sara, Isaac 5i
Rebeca, lacov Q1158 (Gen. 49:31; 50:31). Potrivit lui
Josephus (Ant. 2. 199; 3. 305), ii lui lacov - cu
exceptia lui losif - au fost ingropati tot acolo. Locul
traditional al mormin_tului patriarhilor se afla in ma-
rele Haram el-Hal, ,,1ngraditura Prietenului (adica,
Avraam; cf. ls. 41:8), cu un zid din vremea Irozilor. In
timpul pribegiei israelitilor in pustie cei doisprezece
spioni trimii sa aduca un raport dapre tara Canaan
au explorat regiunea I-lebronului; pe vremea aceea era
locuita de ,,urmai.i lui Anac (Num. 13:22, 28, 33).
Dupa intrarea Israelului in Canaan, Hoham, regele
l-lebronului, s-a alaturat anti-gabaonite con-
dusi de Adonitedec, regele lerusalimului, 5i a fost
omorit de losua (Ios. 10:1-27). Hebronul gi teritoriul
inconjurator a fost cucerit de la Anachimi de Caleb gi
a fost dat ca rnoetenire familiei sale (Ios. 14:12 .urm.;
15:13 .urm.; Jud. 1:10, 20). David a fost uns rege al
lui luda la Hebron (2 Sam. 2:4) gi 2 ani mai tirziu a
fost uns de asemenea rege al Israelului (2 Sam. 5:3);
Hebronul a rimas capitala lui David timp de 7 1/2 ani.
Mai tirziu in timpul domniei lui David, Absalom a
ridicat la Hebron stindardul revoltei sale (2 Sam. 15:7
.urrn.). Cetatea a fost forticata de Roboam (2 Cron.
1 1 : 10) .
Hebronul ate una dintre cele patru cetati men-
tionate pe sigiliile de pe minerele ulcioarelor gasite la
"'l.achis $i in alte locuri 5i acat fapt indica probabil
importanta lui ca centru administrativ major in Iudea,
in timpul domniei lui Ezechia. Dupa robia babiloniana
a fost unul dintre locurile unde s-au agent exilatii care
s-au intors (Neem. 11:25; Chiriat-Arba = Hebron).
Mai tirziu a fost ocupat de idumei, de la care a fost
cucerit de Iuda Macabeul (1 Mac. 5:65). in timpul
razboiului din anii 66-70 d.Cr. a fost ocupat de Simon
J 353 bar-Giora, dar a fost cucerit 5i ars de romani (Jos., B]
.__.-J
4. 529, 554).
/ Hebronul, numit el-Halil ate unul dintre cele
patru orae sacre ale musulmanilor.
73,
BIBLIOGRAFIE. L. H. Vincent i E. J. H. Mackay,
Hebron, Ie Haram el-Khalil, spulture des patriarches,
R0!
2 vol., 1923; D. Baly, Geography ofthe Biblez, 1974.
F.F.B.
' - _ _
K
din zilele noastre; locul unde au fost infrinte de David
fortele siriene ale lui Hadadezer, intarite cu trupe
./ siriene de dincolo de Eufrat (2 Sam. 10:16 $.urm.), in
urma infringerii unei aliante amonito-siriene de ctre
Mama (MareaMoart)
Smt formei gr., Eliam, care face parte din numele unui loc
O_
in LXX in Ezec. 47:16, a dus la o propunere altemativa
\ de localizare pe granite dintre Damasc ei Hamat. A
\ l fost sugerata de asemenea o legatura cu Alema (1
\ Mac. 5:26). R.A.l-l.G.
an HELBON (Ebr. helbn, ,,g1-as, ,,roditor). Un ora;
mentionat in Ezec. 27:18 care fcea comert cu vin cu
Tirul. A fost identicat cu satul Klhalbun, la 25 lcrn N
de Damasc. Autorul Genesei apocrife de la Qumran a
scris Helbon in loc de *1-Iobah, in Gen. 14:15, care este
descris ca ind ,,pe mina stingi sau ,,la nord de
Damasc i in felul acesta ofera o marturie interesanta
pentru identicarea unui loc care ar ramas necunos-
cut. J .B.Tr.
HELCAT. O cetate in teritoriul de granita al lui Aer
(los. 19:25) 5i o cetate levitic (Ios. 21:31). 1 Cron.
6:75 as Hucoc drept varianta pentru Helcat. Loca-
liutrea exacta in valea Chison este controversata: un
loc probabil ate Tell el-Harbaj la aproape 10 km SE
de Haifa (A. Alt, Paliistinajahrbuch 25, 1929, p. 38
.urm.) sau 5i mai probabil, Tell el-Qasis (sau Kussis)
la 8 km SSE de Tell el-l-larbaj (Y. Aharoni, IEJ 9, 1959,
p. 119-120). Helcat este probabil identic cu hrkt din
listele topograce ale faraonului Tlithmosis Ill, cca.
1460 i.d.Cr. K.A.K.
HELCAT-HATURIM (Ebr. helqag hassurim, ,,cimp
de cremene sau ,,ogorul taiurilor (de sabie)). Aca-
ta este numele dat unui loc din Gabaon unde a avut
loc o lupt intre reprezentantii lui loab 5i ai lui Abner,
care a dus la o btalie (2 Sam. 2:16). Alte intelesuri
speculative sint ,,cimpu1 celor ce comploteara, bazat
pe uotmeris tiin epibouln, ,,cimpul pirtilof sau ,,cim-
pul adversarilor. (Cf S. R. Driver, Note: on the He-
brew Text of the Books of Samuel, 1913.)
J .G.G.N.
HELDAI. Cf. l-leled. (Ebr. helegi inseamn ,,durata
vietii; cf. arab. halada 5i huldun.)
1. in 1 Cron. 27=1s, unul dintre soldatii faimogi ai
lui David care a fost pus comandant pate 24.000 in
luna a 12-a. El a fost netofatit, din luda, din familia
lui Otniel (Cf. Jud. 1:12-15). Nu incape indoiali c
,,l-leled din 1 Cron. 11:30 ate aceeagi persoana. El
este numit om iiber (ebr. gibbr hayii, v. 26), unui
dintre comandantii an-natei. In 2 Sam. 23:29 probabil
c3 ar trebui s citim ,,i-ieled in loc de ,,Heleb i se
poate s e aceeasi persoan mentionat mai sus.
2. Un om cu numele Heldai este ment-ionat in Zah.
6:10 alturi de Tbbia si Iedaia. Dup intoamerea din
exil a Iuat argint si aur de la ei pentru a face o coroan
pentru Iosua, marele preot. Heldai ate numit I-leiem
in v. 14 (ebr.); se poate si fi fost o poreci sau o eroare
de copiere. F.C.F.
HELET. Cuvintul ebr. heles poate insemna ,,a1e,
,pate sau ,,t5rie.
1. Unul dintre eroii lui David. Helet din 2 Sam.
23:26 probabil c ate acelasi cu cel din 1 Cron. 1 1 :27
si 27:10. Pxoblema este c in 2 Sam. el ate numit
,,pait:itu1 (ebr. palti; un brbat din bg pelet, 0 loca-
litate in Iuda), iar in 1 Cron. ate numit ,,peionitui
(ebr. pI6ni, ,,oricine). Poate at trebui s schimbm
,,paltitu] ,,Pelonitu1, sau s acceptm c Helet din 2
Sam. nu trebuie identicat cu cei din 1 Cron. 11 si 27.
in 1 Cron. 27:10 ei este numit ,,unu.i dintre ii lui
Efraim. S-ar putea ca, intrucit e1 era un urmas al lui
Efmim s5 e privit ca peionit, adic ,,un om if-lr
legturi cu Iuda, dar care locuia in Bet Pelet.
2. Fiul iui A2.-aria, un descendent din Iuda (1 Cron.
Z239). F.C.F.
HEMAN (Ebr. hmn, ,,loial, ,,credincios). 1. Unul
dintre consilierii lui Solomon care s-a distins prin
intelepciunea sa (1 imp. 4:31). Se spune ci a fost ul
lui 'Mahol; dar 1 Cron. 2:6 ii numate ul lui Zerah,
din semintia lui Iuda.
2. Un levit cohatit, ul lui loel, unul dintre prin~
cipalii cintregi ai lui David (1 Cron. 6:33; 15:17, 19;
16:41-42; 25:1, 4-6; 2 Cron. 5:12; 35:15). Probabil
c ,,ii1ui Heman din 1 Cron. 25:4 sint de fapt titiurile
unor pz'm_i dintr-o rugciune sau dintr-un imn, iar
cintiretii au primit numele de la prtile respective (cf.
H. L. Ellison in NBCR, 1970, p. 281 .urm.; W. R.
Smith, The Old Tmtament in theJewi.sh Churchz, p. 143
n.).
3. Un ezrahit numit in titlul Ps. 88. probabil ci este
identic cu 1. .i.G.G.N.
HEN (Ebr. hen, ,,favoare). Unul dintre brbatii care
au primit 0 coroan simbolic (Zah. 6: 14); ar putea
un nume figurativ pentru Iosia care a fost descris
anterior in mod asemnitor (6:10), ca ,,ui lui Te-
fania. J.D.D.
HENA. 0 cetate al crei zen, spuneau asirienii, nu i-a
putut salva (2 lmp. 18:34). Este identicat de I..XX
cu cetatea Ana de pe Eufrat. I-iena si iwah au fost
identicate cu numele axabe aie unor steie gi de aceea
au fost considerate nume de zeitti. Lucrul acesta,
ins, ate pugin probabil, intrucit ai doilea nume este
in mod aproape cert numele unui loc identic cu Ava
(2 imp. 17124, 31). M.A.M.
HERMES, HERMAS. Un personaj dintr-un grup
de cratini care ate salutat pe nume in Rom. 16:14.
Se pare c aceeti cra_tin.i au fcut parte din aceeaei
comunitate, probabil 0 biseric intrunit inn--0 c355,
Numele este un diminutiv darul de obienuit pentru
mai multe nume compuse. Sugestia lui Origen c5 aid
este indicat autoru1_Pd.storuiui din Hermas (LITE-
RATURA PATRJSTICA) ate nefondat. A.F.W.
HERMENEUTICA. Termenui derivat de la gr. her-
mEneu5 (,,a interpret:-1) este foiosit pentru a indica
(a) studiui si enuntarea principiilor pe baza Q51-ora
trebuie interpretat un text in cazul de fat, si textul
biblic, - sau (b) interpretarea textului inn--Q manier
in care rriaajul s5 e inteles de cititor sau de as-
culttor. in ziiele noastre acat scop ate atins prin
interpretarea existentiai a textului. De exemplu, in
timp ce intelegerea pildelor lui Isus ate sprijinit mult
la un anumit nivel de examinare a cadruiui local si
contemporan (cum ate cazul in J . Jeremias, The
Parables ofJesu.s, 1954), relevanta lor pentru cititorii
de astzi a fost scoas in evident prim:--o interpretare
existential (de ex. in G. V. Jones, The Ar; and 1mm
of the Parables, 1964, sau E. Linnemanxg The Parables
of Jesus, 1966). Ambele nivele de interpretare isi au
locul lor, dar hermeneutica existential ate lipsiti de
orice ancor dac nu are la baz o exege istoric.
Se consider c misiunea hermeneutieii existentjale
pentru cititorii actuali ai pildelor (de er.) este re-
constituirea acelei interpretri pe care le-a date lsus
cind au povestit pildele pentru prima oar; si cu care
asculttorii Si erau familiariza;i.("IN'IER.PR.ETARE
BIBLICA.)
BIBLIOGRAFIE. G. Ebeling, Word and Faith, 1963;
J. M. Robinson si J. B. Cobb, The New Hermeneutic,
1964; J. D. Smart, The Strange Silence of the Bible in
the Church, 1970; H. G. Gadamer, Truth and Method,
1975; N. Pexrin, Jesus and the Language of the King-
dom, 1976; I. H. Marshall (ed.), New Testament Inter_
pretation, 1977. p_}=,B_
HERMES. Semul original ate, spiritui care locuia
in henna sau moviiele de pietre ridicate pentru a
marca un hotar. De aici derivi termenul herms, adic
acele pietre falice care erau sculptate grosolan si
plasate lingi nea casei, intilnite in Atena, asociate cu
functia zeului de ghid al celor vii si al celor morti, in
caiitatea lui de patron a1 cilitorilor, precum i cu
functia lui de slujitor si purtitor de cuvint al lui Zeus
(Fapt. 14:12). (Asocierea cultic a lui Zeus si Hermes
la Listra este iiustrat in partea aceea din Asia Mica
de legenda lui I-ilemon si Baucis, pstrat de Ovidiu,
si de inscriptii in care cei doi zei apar impreun.
Dacrierea lui Henna in Fapt. 14:12 ca unul care
,,mi.nuia cuntul are o paralel in dacrierea lui1am-
blichus care spune c ate ,,1iderul cuvintirilof) Po-
trivit unui mit antropomorc ei ate ul lui Zeus si al
Maiei, un mesager ceresc iute, patronul comertuiui, ai
oratoriei, ai literaturii si ai tineretii. Numele latin este
Mercurius sau Mercur. E_M_g_
F.F.B.

HERMON. (Ebr. hermdn, ,,sanctuar). Un munte
din lantul muntos Ann-Liban, cel mai inalt (2.814 m)
din apropierea Palatinei. Este numit de asemenea Mt.
Sirion (ebr. Sion, Deut. 4:48) si era cunoscut de
amoriti sub numele Senir ($enir) (Deut. 3:9). Tl-ebuie
remarcat, insa, ca in Cint. 4:8 si 1 Cron. 5:23 se face
distinctie intre Hermon si *Senir (cf GTT, p. 41; DOTE
p. 49).
Era considerat un loc sacru de catre locuitorii
originali ai Canaanului (cf. "Baal-Hermon, Jud. 3:3;
,,Baal-Gad, Ios. 13:5 etc.) i a fomnat granita de N a
teritoriilot cucerite de israeliti de la amoriti (Deut.
3:8; Ios. 11:17 etc.). Virful rnuntelui ate de obicei
imapezit tot timpul anului si zapada cauzeaza roua
abundenta, in contrast puternic cu pamintul pirjolit al
acelei regiuni (probabil de aici vine aluzia psalmis-
tului in Ps. 133:3), iar gheata care se topate con-
sdtuie 0 sursa major pentru Iordan. Hermonul este
identificat in ziiele noastre cu Jebel es-$eic, "muntele
$eicului, la 48 km SV de Damasc (in privinta aceasta
vezi si GT1} p. 83). Faptul ca se aa aproape de
Cezareea lui Filip i-a determinat pe unii sa sugereze
ca 1-iermonul ate ,,muntele inalt (Marcu 9:2 etc.)
unde a avut loc "'schimbarea la fat.
ln unele aaduceri ale Ps. 42:6 (AV) se face referlre
la ,,her-moniti, dar probabil o ar trebui citit "Her-
monurile, indicind cele trei virfuri ale Mt. Hermon.
J .D.D.
HERUVIM (Ebr. krl3lm). Pluralul de la ,,cherub, Reformed Dogmatics, E. T, 1950.
care reprezenta in VT inte cerati. in cartea Genesei
heruvimii au fost insrcinati s pizeasci pomul vietii
din Eden (Gen. 3:24). 0 functie simbolice similari a
fost data heruvimilor de aur care erau pusi la amin-
doua capetele capacului (,,scaunul indurarii) chi-
votului legamintului (Exod. 25:18-22; cf Evr. 9:5),
deoarece se credea ca ei protejeaza obiectele sacre
pstrate in chivot, iar cu aripile lor intinse formau un
piedatal vizibil pentru tronul invizipil al lui Dum-
nezeu (cf. 1 Sam. 4:4; 2 Sam. 6:2; 2 lmp. 19:15; Ps.
80:1; 99:1 etc.). In Ezec. 10 tronul lui Dumnezeu, care
continua sa e sustinut de un heruvim, devine mobii.
lmagini ale acator inte inaripate au fost brodate pe
perdele si pe valul cortului intilnirii cit si pe peretii
Templului (Exod. 26:31; 2 Cron. 3:7).
Fig-urile de heruvimi faceau parte din decoratiile
bogate din Templul lui Solomon (1 lmp. 6:26 s.urrn.).
Doi heruvimi, sculptati in lemn de maslin si acoperiti
cu aur, dominau sanctuarul interior. Aveau o inaltime
de S m, iar intinderea aripilor desiacute avea aceeasi
dimensiune si cind erau pugi impreuna ei acopereau
un perete intreg. Heruvimi au fost sculptati de ase-
menea pe o frac de pe peretele Templuiui lui Solo-
mon gi ei apar, alaturi de de animale, pe
panourile decorative care formau baza bazinului e-
norm de arama (,,marea de arama) care continea apa
pentru spalarile rituale.
In alte aluzii din VT, in special in cartile poetice,
heruvimii reprezinta in mod simbolic vinturile fur-
tunoase ale cerului; astfel, in 2 Sam. 22:11 (Ps. 18:10)
ni se spune c Dumnezeu calareste pe un heruvim (0
expresie care ate paralel cu armatia: ,,El a fost
vazut pe aripile vintului).
VT nu dacrie clar intatisarea sau natura generala
a heruvirnilor. In general ei sint reprezentati ca fiinte
cu aripi, cu miini si picioare. ln vedenia lui Ezechiel
dapre lerusalimui testaurat, heruvimii sculptati a-
veau doua fete, una de om si cealalta de pui de leu
(Ezec. 41:18 s.urm.), in timp ce heruvimii din vedenja
gloriei divine aveau ecare cite 4 fete si 4 aripi (Ezec.
10:21). Nu se gtie in ce masura se credea ca posed.-i
calitati morale si etice. Ei erau asociati htotdeauna
indeaproape cu Dumnezeu si le erau acordate pozitii
cerati inalte.
Descoperirile arheologice au scos la lumina citeva
reprezentari antice ale unor inte care s-ar putea sa
e heruvimi. La Samaria au fost dacoperite panouri
de lda zugravind o figura compusa, cu fata de om i
cu un txup de animal cu 4 picioare cit si cu 2 aripi
complexe si proeminente. Excavatiile din cetatea feni-
ciana Ghebal (gr. Byblos) au scos la lumina o repre-
zentare sirnilar a doi heruvi.m.i similari care sprijineau
tronul regelui Hiram din Ghebal, care a domnit in cca
1000 i.d.Cr.
Creaturi inaripate simbolice au constituit o catac-
teristic importanta a mitologiei si arhitecturii din
Orientul Apropiat. Reprezentari de acat fel erau obis-
nuite in animismul egiptean, in timp ce in Mao-
potarnia leii si taurii inaripati pazeau cladirile impor-
tante. au popularizat grifonii, fapmri mito-
logice foarte complexe care aveau trup de leu si cap
si aripi de vultur, iar infatisarea generala era asema
ntoare cu a unui snx.
BIBLIOGRAFIE. ICC, Genesis, p. 89 .urm., Ezekiel,
p. 112-114, Revelation, I, p. 118-127; art. ,,Chen1b" in
JewE; art. ,,Cherubim in HDB si DAC; H. Hepm,
R.K.H.
HESBON (Ebr. heibn, ,,plan). O cetate din Moab,
cucerita de Sihon, regele amoritilor, si transformata
in cetatea sa regala (Num. 21:26). Dup infringerea
lui de catre israeliti (21:21~24) cetatea a fost data
semintiei lui Ruben (32:37), dar mai tixziu a trecut in
stpinirea semintiei lui Gad, al carei teritoriu se inve-
cina cu cel al lui Ruben si a fost 0 cetate levitica (Ios.
21:39). Pe vremea lui lsaia si leremia, la apogeul
prosperitatii sale, cetatea se aa din nou in miinile
moabitilor (ls. 15:4; ler. 48:2 etc.), dar pe vremea lui
Alexandru lannaeus era iarasi in miinile lui Israel
(Jos, Ant. 13. 397). Vestigiile unor bazine vechi si ale
unor conducte pot vazute intr-un brat al riului Wadi
Hesban care curge pe ling orag (cf. Cint. 7:4).
Excavatii facute incepind din 1968 la Tell l-lesban
au scos la lurnina cladiri din Epoca Fierului, cca 1200
i.d.Cr., dar nu au fost gsite urme din Epoca Bronzului
care s5 poat asociate cu Sihon. Totusi, in apropiere
exist citeva asezari din Epoca Tirzie a Bronzului.
BIBLIOGRAI-IE. L. T. Geraty, Ann. Department of
Antiquities 0/"Jorcian 20, 1975, p. 47-56.
>3P?Z.-<
HETLON (Ebr. hegln). O cetate de pe granita ideal
de N a Palatinei vzute de Ezechiel, in apropiere de
l-lama! si Zedad; ate mentionat numai de el (Ezec.
47:15; 48:1). Este identicata cu localitatea moderna
Heiteia, la NE de Tripoli, in Siria. J.D.D.

HEVITI. Urmasi ai lui Canaan (Gen. 10:17; 1 Cron.
1:15); vechi locuitori din Siria si Palestina, care se
disting prin denumirea lor de canaaniti, iebusiti, fare-
zjti, ghirgasiti si amoriti (Exod. 3:8; 23:28; Deut. 7: 1),
asociati cu architii dapre care se stie ca au locuit in
Liban (Gen. 10:17). Aceasta dacriere ate in armonie
cu localizarea lor in dealurile Libanului (Jud. 3:3) si
in lantul de mung Hennon, pina la valea care ducea
la Hamat (Ios. 11:3), unde continuau sa locuiasca pe
vremea lui David, care ii mentioneaza dupa Sidon i
Tir (2 Sam. 24:7). O serie de heviti au fost angajati la
lucrarile de constructie ale lui Solomon (1 Imp. 9:20;
2 Cron. 8:7). Altii s-au stabilit in Sihem, al cirui
fondator se spune ca a fost I-lamor, hevitul, pe vremea
lui lacov (Gen. 34:2); s-au stabilit de asemenea in
apropiere de Gabaon (Ios. 9:7; 11:19).
Mulp' ii identica pe heviti (ebr. Hiwwf; gr. He-
uaios) cu horitii (H0rri[m]), praupunind ca scribii
ar facut 0 confuzie intre ebr. w si r. in Gen. 36:20-30
Tibeon ate numit horitul, iar in v. 2 ate numit hivit.
ln mod similar, textul LXX din Gen. 34:2 si los. 9:7
red ,,horit in loc de ,,hevit, iar unii citac ,,l1itit
(hitti) inloc de ,,.hevit inlos. 11:3; Jud. 3:3. Derivarea
numelui de la hawwd, ,,sat de corturi, ate incerta, la
fel ca si identicarea hevitilor care nu sint atestati in
alte suzse.
BIBLIOGRAFIE. H. A. Hoffner, TynB 20, 1969, p.
27-37. DJ .W.
HIDECHEL. Numele vechi al uviului "fig-ru, folo-
sit in relatarea dapre Grdina Eden (Gen. 2:14) si in
dacrierea vedeniiior lui Daniel (Dan. 10:4) din anul
al 3-lea al lui Cirus. Numele vine de la termenul
acadian idiqlat, care ate echivalent cu sumerianul
idigna, adici, riu care curge in perrnanenta.
BIBLIOGRAFIE. D. O. Edzard et al., Rpertorre
Gographique des Tenet Cunijormes, 1, 1977, p.216-
217. T.C.M.
HIEL (Ebr. hi"E1, ,,El traieste; dar cf. not ,,fratele lui
Dumnezeu, de la "'hf'El). Un om din Betel ai crui fii
au fost omoriti (accidental?) in timpul reconstruirii
Ierihonului, in jurul anului 870 i.d.Cr., implinind bles-
temul lui losua (1 lmp. 16-34; cg. los. 6:26).
D.W.B.
HIERAPOLIS. Un oras din provincia roman Asia,
in partea de Va Tlirciei asiatice din ziiele noastre. Era
situat la vreo 10 km N de Laodicea, de cealalt parte
a viii largi a riului Lycus. Cetatea a fost construita in
jurul abudentelor izvoare termale care erau renumite
pentru proprietatile lor medicinale. Exista de ase-
menea o sura subterana (numit Plutonium) prin
care ieseau gaze otravitoare; prin secolul al 4-lea d.Cr.
ea a fost astupata de crestini. Cind apa erbinte curge
pate marginea terasei cetatii formeaza bazine si cas-
cade spectaculoase incrustate cu calcar. Stincile albe
care s-au format au dat locului numele modern, Pa-
muk-kale (,,castel de bumbac). Acate caracteristici
naturale au facut din Hierapolis (,,cetate sacra, nu-
mele mai vechi ,,Hierop0lis", ,,cetatea sanctuaruiui)
un centru antic pentru culte pgine, de unde provenea
in principal importanta si prosperitatea cetatii.
Biserica din 1-iierapolis probabil ca a fost fondat
in timp ce Pavel locuia la Efa (Fapt. 19:10), poate de
citxe Epafra. Este mentionata ntunai in legtura cu
cetatile invecinate, Colose si 'Iaodicea (Col. 4:13).
Apoc. 3:15-16 s-ar putea sa contina o referire la
faimoasele ei ape termale in contrast cu apele reci de
la Colose si cu apele cldute de la Laodicea.
Potrivit lui Polycrata, episcopul Efaului pe la 190
d.Cr., citat de Eusebius (HE 3. 31), apostolui Filip a
fost ingropat la Hierapolis, desi exista autoritatile par
s5 indice 0 confuzie cu privire la apostol si la evan-
ghelist. Papias si lozoful stoic Epictetus au avut de
asemenea legturi cu aceasta cetate. M
HILCHIA (Ebr. hilqf_ydh1, hilqfyd, ,,partea mea ate
Iahve).
1. mai lui Eliachim, mai marele pate casa lui
Ezechia (2 lmp. 18:18, 26, 37; ls. 22:20; 36:3, 22).
2. Marele preot in timpul domniei lui losia. In
timpul repararii Templului el a gsit cartea legii si a
dus-o la $afan, carturarul. Dup aceea el a fost un
membru al delegatiei de rege la preoteasa
Hulda pentru a aa voia lui Dumnezeu intr-o proble-
ma, iar mai tirzju l-a ajutat pe Iosia sa puna in practic
reforma (2 lmp. 22-23; 2 Cron. 34; 35:8).
3, 4. Leviti din familia lui Memri (1 Cron. 6:45;
26:11). 5. Un om care a stat alaturi de carturarul Ezra
atunci cind a citit legea lui Dumnezeu de la un amvon
de lemn (Neem. 8:4). 6. Unul dintre preotii care au
mers in ludeea impreuna cu Zorobabel (Neem. 12:7,
21). S-ar putea sa e identic cu 5.
7. fatal profetului leremia, membru al familiei
preotati din Anatot (ler. 1:1). Probabil ca a fost un
urmas al lui Abiatar, marele preot al lui David care a
fost datituit de Solomon pentru ca l-a sprijinit pe
Adonia (1 Imp. 2:26). Hilchia probabil ca a fost preo-
tul ociant pentru comunitatea rurala de la Anatot.
8.'iata1 lui Ghemaria, unui dintre lui Zede~
chia la Nebucadnegar (ler. 29:3).
.l.G.G.N.
HINOM, VALEA. O vale la S de Ierusalim, numita
cle asemenea ,,valea fiului (fiilor) lui l-linom. ln vre-
mea lui lerernia a fost asociata cu venerarea lui Moloh.
losia a pingirit altarul si a pus capat jertfelor aduse
acolo. Mai tirziu valea se pare ca a fost folosite pentru
arderea cadavrelor de criminali si de animale si un loc
pentru adunarea gunoaielor de tot felul. De aceea
numele a ajuns sa e sinonim cu iad, expresia ebr. g
(,,va]ea) hinnm a devenit in gr. geermu, redata in
rom. gheena. Traditia evreiasc a sustinut intr-0 vreme
ca in valea aceea se aa gura iadului.
Identificarea viii prezinta citeva prob1eme.Ea for
ma 0 parte a granitei dintre teritorlile lui luda si
Beniamin si se aa in ,,spre S de lebus, care ate
ierusalimul si En-Roguel (Ios. 15:7 s.urm.). Prin ur-
mare, identicarea acator doua localitati afecteaza
identicarea Vaii Hinom. Daca En-Roguel a fost Fin-
tina Fecioarei, Valea Hinom ar putea idendcata cu
valea Chedron, care curge de la E spre SE de Ierusalim.
Dar dac ate acmala vale Bir Eyyub, ramin doua
posibilitati: e ca a fost valea Tyropoeon, care mergea
din centnil Ierusalirnului spre SE, sau valea care in-
conjura cetatea la V si S, care in prezent este numita
Wadi al-Rababi. Ia extrernitatea de SE ecare dintre
acate trei vii se termini in apropiere de Siloam.
'Iradipa musulrnan sprijina identicarea cu valea
Chedron, dar aceasta este cea mai putin probabila;
marea majoritate a cercetatorilor accepta Wadi al-
Rababi ca ind identicarea corecta. D.F.P.
HIRAM. Regele 'Tirului, contemporan cu David si
Solomon; a domnit intre 979/8 - 945/4 i.d.Cr. (potri-
vit lui Albright, 969-936 i.d.Cr.).
a. Numele
Ebr. Hiram (Sam. si lmp.); Hlr6m (1 lmp. 5:10, 18;
LXX, H(e)iram; Hiram (Cron.) ate un nume fenician
care s-ar putea sa fie echivalent cu Ahiram (Num.
26:38) sau o abreviere a acatui nume care inseamna
,,fratele meu ate _(zeul) inaltat, la fel cum Hiel apare
in loc de Ahiel (1 Imp. 16:34). Hiram sau Huram-(abi)
a fost de asemenea numele mestesugaruluikprincipal
din Tir, csatorit cu o femeie din Neftali (1 Imp. 7:13
s.urm.) sau Dan (2 Cron. 2:13) si care a fost trimis de
regele Hiram ca sa-1 ajute pe Solomon.
b. Relatiile cu Iuda _ relui (Ios. 1:4); in al doilea rind, sint un grup etnic
Hiram a fost \rn mare admirator al lui David (1 Imp.
5:1) si a trirnis mater-iale si mestesugari ca s ajute la
construirea palatului sau din Ierusalirn (2 Sam. 5:11;
1 Cron. 14:1). La urcarea lui Solomon pe tron Hiram
a trimis ambasadori ca $5 stabileasc noi contacte
care au dus la un tratat comercial prin care el a
furnizat lemn din Liban si matesugari pentru con-
struirea Templului din Ierusalim, iar in schimb Solo-
mon a pltit anual gr-iu si ulei n (1 lmp. 5:2-11) de
care duceau lipsa cetatile feniciene. Plati suplirnen-
tare in orz si vin se pare ca au fost necaare pentru
intretinerea lucratorilor din Tir, intre care erau doi
mesteri familiari cu vopsirea si prelucrarea materia-
lelor si care au fost trirnisi sa-i instruiasca pe israeliti
(2 Cron. 2:3-7).
Douizeci de ani mai tirziu, dupa terminarea con-
struirii Tbmplului, Solomon i-a dat lui Hiram douazeci
de sate din Galilea, probabil in apropiere de Tir, si a
primit in schimb 120 de talanti de aur (1 Imp. 9:10-
14). Asemenea Uatate de ajustare a granitelor dintre
state sint cunoscute din acorduri siriene mai vechi (de
ex. Alalah). Aceste tratate, care erau concepute pen-
tru beneciul economic al ambelor parti, au fost inso-
tite de operatiuni comerciale in care *corbiile mari-
time ale lui Solomon s-au alaturat flotei lui Hiram
pentru a importa aur, argint si diferite raritati, printre
care si maimute (1 lmp. 10:22; 2 Cron. 9:21). Cora-
biile care au plecat de la Etion-Gheber spre *O.r au
fost insotite de navigatori cu experienta oferiti de
Hiram (1 lmp. 9126-2a; 2 Cron. 8:17-18). EXpan-
siunea comerciala a "Feniciei pe vremea lui Hiram a
inclus colonii din Africa de N si Spania.
c. Domnia lui Hiram
ln afara de V'l', domnia lui Hiram ate relatata si de
Josephus (Ant. 8:50-S4; Contra Apionem 1. 17
s.urm.), pe baza istoriei lui Menander si Dius. Potrivit
acatei stuse, Hiram (LXX Chiram, gr. Heiramos, Hei-
romos) a fost ul lui Abi-Baal, a domnit 34 de ani si a
murit la virsta de 53 de ani. Construirea Templului din
Ierusalirn a inceput in a1 11-lea an al sau, adica, al
4-lea an al lui Solomon (1 lmp. 6:1). Hiram a purtat
razboi cu Ciprul pentru a irnp\me plata tributului si a
fortificat insula Tirului, unde a construit temple pen-
tru Astarte-Melqart (mai tirziu Hercule) si a inim-
musetat templele mai vechi.
Josephus, la fel ca si Eupolemos si Alexandru
Polyhistor, reda scrisorile, dapre care se spune ca au
fost pstrate in arhivele statului de la Tir, si are au
circulat intre Hiram si Solomon cu privire la con-
struirea Templului. Josephus spune de asemenea ca
cei doi regi s-au angajat intr-un schimb de ghicitori
pina cind Solomon a fost infrint de un tinar din Tir
numit Abdemon. Clement din Alexandria si Tatian
anna ca 0 ica a lui Hiram s-a casatorit cu Solomon;
vezi armatia ca intre sotiile lui Solomon existau si
sidoniene (1 lmp. 11:1-2).
BIBLIOGRAFIE. CAH3, 3, 1978. DJ.W.
HITI'1lI (Ebr. hittim, we hag. ln vr hititii (hetitii)
sint in primul rind un popor mare care a imprumutat
numele sau intregii regiuni a Siriei, ,,de la pustie si
Liban, pina la riul cel mare, riul Eufrat, toata tar-a
hetitilor, si pina la marea cea mare, spre apusul soa-
care a locuit in Canaan din vremuri patriarhale pina
dupa cucerirea israelita (Gen. 15:20; Deut. 7:1; Jud.
3:5); Eiau fost numiti, literal, ,,copiii1ui Her (Gen.
23:3 etc.), dup stramosul lor eponim, Het, un u al
lui Canaan (Gen. 10:15).
I. lmperiul hitit
lmperiul hitit a fost intemeiat prin anii 1800 i.d.Cr. de
catre un popor indo-european care se stabilise cu vreo
doua secole mai devreme in orase-state din Asia Mica.
Ei au luat numele de ,,hititi de la ,,Hatti, locuitorii
mai vechi ai regiunii in care s-au stabilit si a caror
inuenta poate fi observata clar in arta si religia hitita
cit si in numele divine si in titlurile regale. 0 data cu
extinderea imperiului hitit numele ,,h.ititi a fost dat
popoarelor si teritoriilor pe care le-au incorporat.
Un rege hitit din vechime, Tlrdhaliyas I (cca. 1720
i.d.Cr.) a fost identificat (pe baza unor dovezi precare)
cu ,,Tidal, regele popoarelor din Gen. 14:1. In jurul
anului 1600 i.d.Cr. Hattusilis I si-a extins stpinirea
asupra unor parti din N Siriei. Soccaorul sau, Mursilis
I, a intemeiat o noua capitala la Hattusas (in prezent
Bogaz-koy), la E de I-lalys; cunostintele noastre da-
pre istoria si literatura hititi provin in mare masura
din arhivele dacoperite aici. Mursilis I a cucerit Alep-
po si apoi (prin anul 1560 i.d.Cr.) a atacat Babilonul
- un evenirnent care a grabit cderea Prirnei Dlnastii
babiloniene.
Regele Telepinus (cca 1480 i.d.Cr.) a fost rnarele
legislator hitit. Exista citeva asemanari izbitoare inn-e
codurile de legi hitite si legile din Pentateuh, dai
asemanarile sint in probleme de detaliu si de aranjare
si nu in ce private conceptia generala. ln cimp ce
codurile din Pentateuh se aseamana cu marile coduri
de legi semitice din Orientul Apropiat antic prin faptul
ca folosac lex taliomls ca un principiu de baza, legile
hitite sint dominate de principiul compensatiei (Wer-
geld), caracteristic pentru indo-europeni. A fost obser-
vata o oarecare analogie si intre fO11I1 tratatelor hitite
i termenii legimintelor din VT. Alte puncte remar-
cabe de contact sint gsite in cstoria in baza legii
leviratului i in procedurile pentru discernerea vointei
divine sau a viitorului necunoscut prin folosirea unor
terami sau ollt ("spirite familiare).
lmperiul hitit a atins apogeul puterii sale sub
conducerea lui Suppilulimnas 1 care a domnit apro-
ximativ in perioada 1380-1350 i.d.Cr. In provincia
Kizzuwatna din imperiul su, in SE Asiei Mici, a fost
topit pentru prima oar erul din Orientul Apropiat
pe o scar care s ne pennit s5 vorbim despre ince-
putul Epocii Fierului. El 5i-a extins imperial in Meso-
potamia Supexioar gi in Siria, ajungind in S pini la
Liban. Astfel hititii s-au ciocnit cu tendintele expan-
sioniste spre N ale lmperiului egiptean in Asia i
ostilititile an continuat intre cele doui putem pin in
1284 i.d.Cr., cind un pact de neagrsiune intra Hat-
tusilis [II ei Ramses H a recunoscut riul Orontes ca ind
granita lor comun.
lmperiul hitit s-a pr5buit in jurul anului 1200
i.d.Cr., ca rezultat al unor iovituri din partea dug-
manilor apuseni.
H. Regatele hitite
in urrna cderii lmperiului hitit, 24 de orae-state de
Thbali (,,'I\iba1 in VT) an devenit moetenitoarele teri-
toriului hitit de la N de muntii Thurus. in Siria apte
orae-state care au apartinut lmperiului hitit au per-
petuat numele de ,,hin't timp de citeva secole; con-
ducitorii lor erau numiti ,,regii hitinior . Hamat, de pe
Oronts, i Carchemie, pe Eufrat, au fost printre cele
mai importante dintre cele gapte. Hamatul a fost aliat
cu David (2 Sam. 8:9 $.urm.), al cerui regat se invecina
cu ,,Cads din tara hititiiof (2 Sam. 24:6; "TAHTIM-
HODSHI). Solomon a cut comer; i s-a incuscrit cu
acegti ,,regi hitigi (1 Imp. 10:28 .urm.; 11:1). in
secolul a1 9-lea i.d.Cr. reputatia lor militar a putut
semna panic in armata de la Damasc (2 imp. 7:6).
Dar in secolul urmtor cettile au fost cucerite pe rind
de ctre asirieni; H8!t'Lf1_1l a czut in 720 i.d.Cr. iar
Carchemigulin 717 (cf. 2 Imp. 18:34; 19:13; 15. 10:9).
Cronicile asiriene i babiloniene din perioada a-
ceasta (pin in vremea dinastiei caldeene) s-au referit
cu regularitate la toat Siria (inclusiv Palestina) ca
ind ,,tara Hatti- Sargon 11 in 711 i.d.Cr. a putut
spune despre iocuitorii din Asdod c sint ,,Hatti ne-
credincioei.
Limba celor gapte regate hitite este cunoscut din
textele hieroglice care an fost descifrate in ultimii
ani; inscriptii bilingve in hieroglife hitite i feniciene,
descoperite la Karatepe in Cilicia (1946~7), au ajutat
in mod considerabil la descifrarea lor. Limba folosit
in aceste texte nu este identic cu limba ocial a
lmperiului hitit anterior, care era o limbi scris cu
scriere cuneiformi gi identicat ca 0 limbi indo-
european in 1917; se aseamn cu o limbi indo-
european invecinat numit ,,luvian5.
Ill. Hititli din Canaan
Hititii din Canaan in vremurile patriarhale apar ca gi
locuitori ai dealurilor din centrul teritoriului lui luda,
in special in districtul Hebron. S-a presupus c5 ei ar
fost 0 ramuri a poporului Hani pre-indo-euxopean
sau un popor migrator vechi dintr-o parte a lmperiului
hitit; imperiul hitit propriu-zis nu s-a intins niciodat
atit de departe spre S. Pe de alt parte, se poate ca ei
$5 nu avut nimic in comun cu hititii din N afar de
u.n nume asemniitor (dar nu complet identic) . in Gen.
23 hititii sint iocuitorii Hebronului (,,locuitorii trli)
printre care a locuit Avraam ,,ea strin ic515to1 i de
la care a cumprat ca loc de ingropare ogorul Macpela
i petera de acolo. Se spune c descrierea tranzactiei
ax "intsat de subtilitti complexe ale legilor i
obiceiurilor hitite care corespund in mod coreet cu
perioada lui Avraam (M. R. Lehmann, BASOR 129,
1953, p. 18; pentru o alti prere, vezi G. M. Tucker,
JBL 85, 1966, p. 77 .urm.). Esau i-a supi-at pe
pringii si cstorindu-se cu "dou femei hitite
dintre fetele trii (Gen. 27:46; cf 26:34 .urm.);
probabil in regiunea Beergeba. Potrivit cu Ezec. 16:3,
45, Ierusalimul avea o populatie mixt hitit i amo-
rit. S-a considerat c numele lui *Aram1a, lebusitul
(2 Sam. 24:16 .urm.) este hitit, iar Urie, hitirul, unul
dintre vitejii lui David, care locuia evident in Ierusalim
(2 Sam. 23:39). Abimelec, unul dintre tovargii lui
David din perioada cind acesta era urmrit de Saul,
este numit ,,hitit (1 Sam. 26:6).
Ultima referire la hititi in Canaan este din timpul
domniei lui Solomon (2 Cron. 8:7); dup aceea ei s-au
amestecat cu locuitorii trii.
BIBLIOGRAFIE. O. R. Gumey, The Hittitesz, 1966;
idem, Some Aspects of Hittite State Religion, 1976; O.
R. Gurney i J. Garstang, The Geography of the Hittite
Empire, 1959; S. Lloyd, Early Anatolia, 1956; L. Woo-
ley, A Forgotten Kingdom, 1953; E. Neufeld, The Hit-
tite Laws, 1951; E. Akurgal, The Art of the Hittites,
1962; G. Waiser (ed.), Neuere Hethiterforschung,
1964; H. A. Hoffner, ,,Some Contributions of Hittito1~
ogy to OT Study, TynB 20, 1969, p. 29 ..\u'm.; idem.
,,The Hittite: and the Hun-ians, in POTT, p. 197
.urm.; F. Cornelius, Geschichte der Hethiter, 1973; J.
Lehmann, The Hittites, 1977. F,F_3_
HOBA. Numele unui loc pin unde Avraam i-a urma-
rit pe cei patru regi care au jefuit Sodoma gi Gomora
i care l-au Iuat prizonier pe Lot (Gen. 14:15). Se a
,,la stinga, de Damasc adic (pentru cineva Cafe este
indreptat spre E, Ia N de Damasc). Degi au fost suga-
rate mai multe locum modeme, localizarea este necu-
noscut. in scrisorile de la 'Amarna este nlengionat un
district mirnit Ube i acesta este identicat de unii cu
Tell el-Salihiye, 1a cca Z0 kxn E de Damasc.
T.C.M.
HOBAB. (Ebr. 1159613, ,,iubit). Num. 10:29 vorbete
despre ,,I-Iobab, ul lui Raguel madianitul, 50;-uj 1u_i
Moise - exprimarea este ambigu gi nu arat clar dac
socrul lui Moise a fost Hobab sau Raguel (Reuel). Jud.
4:11 (cf. Jud. 1:6) spune c socrul lui Moise a fost
Hobab; Exod. 2:18 spune c a fost Reuel; dOVe7_g gin:
prea putine pentru a face o alegere inue cele dong
altemative. Ttaditia islamic il identic pe Hobab Cu
Ietro, dar altii sugereaz identicarea lui Reuel cu
"letro (Exod. 2:18; 3:1). Aceetia din urmi l-a: con-
sidera pe Hobab ca ind cumnatul lui Moise, dar O
asemenea interpretare a cuvintului ebr. (hiign) este
indoielnic.
J.D,D.

HOFNI $1 FINEAS. Cei doi fii ai lu.i Eli, ,,pi-eoti ai
Domnului la Silo (1 Sam. 1:3). Amindoua numele
sint de origine egipteana $i inseamna ,,mormoloc si,
rspectiv, ,,Nubianul. Ei sint descrisi ca ,,oameni rai;
nu cunosteau pe Domnul (1 Sam. 2:12). Eiau abuzat
privilegiile lor ca preoti, cerind o parte mai mare decit
se cuvenea din jenfa si insistind sa o primeasca atunci
si acolo unde vroiau, amenintind cu forta, asa incit
oamenii tratau cu dispret jertfele pentru Domnul.
Datorita acatui fapt si datorit dauabalarii lor, a fost
rostit un blestem impotrlva casei lui Eli, mai intii de
catre un profet necunoscut (1 Sam. 2:27-36) si apoi
de catre Samuel (1 Sam. 3:11-14). Ei au murit in
batilia impotriva listenilot de la Afec (1 Sam. 4:11).
J.W.M.
HOFRA- Faraonul Haaibr Wahibre; gr. Apiies, al (para physirt, v. 26), nu pentru ca merge impotriva
4-lea rege din Dinastia a 26-a, care a domnit 19 ani,
intre 589-570 i.d.Cr. El a fost un rege impetuos, foarte
ambitios si dornic sa se amestece in treburile Pals-
Forma ebr. h6ra' este derivat cel mai probabil
de la numele lui personal, (Wa)hibrE, la fel ca gi in
cazul lui Sisac, Tirhaca si Neco. ,,Faraon l-lofra este
mentionat explicit numai in ler. 44:30, dar alte citeva
referiri ale profetilor la ,,Faraon i1 privsc pe el. La
scurta vreme dupa ascensiunea la tron a lui Hofra,
Zedechia a cerut ajutor militar de la el, probabil
pentru a lupta impotriva lui Nebucadnetar (Ezec.
17111-21).
Hoffa a invadat Palestine in ti.mpu1 asediului Ieru-
salimului de ctre Nebucadnetar (ler. 37:5; probatzil
si in 47:11), insotit de flota sa (Herodotus, 2. 161). In
anul 588 Ezechiel a profetit irnpouiva egiptenilor
(Ezec. 29:1-16) si leremia a profetit retragerea lui
l-lofra (ler. 37:7). Babilonienii au ridicat asediul leru-
salimului (ler. 37:11) doar atit timp cit sa-l resping
pe Hofra; nu se stie cu certitudine dac a avut loc 0
btalie. Dupa o campanie libiana dezastruoasa si dup
o revolta in urma creia Ahmose a devenit co-regent,
Hofra a fost omorit in conictul cu Ahmose (cf ler.
44130). K.A.K
HOMOSEXUALITATE. Biblia condamna in mod
clar homosexualitatea in I Corinteni 6:9.
Totusi sfera aplicarii acatei condamnari trebuie
corect determinata. Ele au fost folosite adesea ca
argumente in polemica isoata in jurul acatui subiect.
Exegeza intimplarilor din Sodoma si Ghibea (Gen.
19:1-25; Jud. 19:13-20:48) este un exemplu bun.
'l1'ebuie s respingem armatia lui D. S. Bailey care a
fost citata foarte frecvent si anurneca pacatul pedepsit
de Dumnezeu in acate imptejurarl a fost incalcarea
etichetei ospitalitatii, fr nici 0 implicatie sexual
(ideea lui Bailey nu reuseste sa explice in mod adecvat
folosirea de doua ori a cuvintului ,,a cunoaste (yiga)
si motivul pentru care au fost cferite substitutionar
fiicele lui Lot si concubina levitului); totusi, aceste
relatari constituie o condamnare generala a tuturor
actelor hornosexuale. Forta celorlalte referiri din VI}
la homosexualitate este limitatfi de asemenea de con-
textul in care sint facute acestea. Din punct de vedere
istoric, conduita homosex_uala a fost legata de pros-
titutia culdca idolatr (1 lmp. 14:24; 15:12; 22:46).
Avertismentele severe ale legii levitice (Lev. 18:22;
20:13) sint indreptate in primul rind irnpotriva idola-
triei; cuvintul ,,uriciune (6336), de exemplu, care
apare in ambele texte, este un termen religios folosit
adesea referitor la obiceiuri idolatre. Dac le analizam
strict contextul, aceste condamnari ale homosexua-
litatii in VT se aplica la activitatea hoinosexuala disfa-
surat in legatura cu idolatria, ma sa includa in mod
necesar o sfera mai larga.
in Rom. 1 Pavel condamna actele homosexuale,
atit feminine cit si masculine, incluzindu-le in aceeasi
fraza cu idolatria (v. 23-27), dar cadrul sau teologic
este mai larg decit cel din Leviticul. In loc sa trateze
homosexualitatea ca o expresie a inchinarii idolatre,
el arata ca ambele isi au originea in ,,schimbarea rea
pe care a suferit-o omul cazut cind s-a indepartat de
intentia Creatorului sau (v. 25 s.urm.). Privit din acest
punct de vedere, orice act homosexual este nenatural
orientarii sexuale naturale a individului sau pentru ca
incalc legea V1 (contra McNeill), ci pentru ca este
contrara planului creatiei lui Dumnezeu pentru ex-
primarea sexuala umana.
Pavel mai face doua referiri la practica homo-
sexuala in alte epistole. Ambele refer-in sint in Iiste de
activitati intenise si au aceeasi nota de condamnare.
In 1 Cor. 6:9 s.urm. cei care practice hornosexualitatea
sint inclusi intre pactosii care nu vor mosteni impa-
ratia lui Dumnezeu (exista ins 0 nota pozitiva in
annatia: "Asa erati unii dintre voi); in 1 Tim. 1:9
s.utm. homosexualii apar intr-o lista de oameni ,,nele-
giuiti si neasculttori. Acest ultim pasaj este foarte
important deoarece intreaga lista reprezinta o ac-
tualizare a "'Celor Zece Porunci. Pavel face o paraleli
cu porunca a 7-a (despre adulter) cind se refera la
,,curvari (oameni imorali, pomoi) si ,,sodomiti (ar-
senokoitai), cuvinte care includ toate relatiile sexuale
in afara casatoriei, e heterosexuale, e homosexuale.
Daca Decalogul are valabilitate perrnanent, sem-
nificatia acestei aplicatii este intrita si mai mult.
S-a sugerat ca intelesul termenului arsenikoites
din 1 Cor. 6:9 si 1 Tim. 1:10 ar putea limitat la
"barbati prostituati (cf. Vulg. masculi concubitores).
Totusi, lipsesc orice dovezi lingvistice pentru a conr-
ma aceast interpretare, iar cuvintul este folosit rar in
scrierile din perioada NT. lntentia lui Pavel de a con-
damna orice activitate homosexuala este cit se poate
de clara, in termenii teologici si generali cei mai cu-
prinzatori pe care i-a cunoscut. Cele trei texte dis-
parate ale sale se potrivesc in mod impresionant ca o
expresie a voii lui Dumnezeu asa cum a intels-0 el. in
calitate de Creator, Legiuitor si Rege, Domnul a con-
damnat cit se poate de clar orice comportare de acest
fel.
BIBLIOGRAFIE. H. Thielicke, The Ethics of Sex, E.
T. 1964; D. H. Field, The Homosexual Way;A Christian
Option?, 1976; J. J. McNeill, The Church and the
Homoserual, 1977.
D.H.F.
HOR. 1. Un munte la granite cu Edomul unde a fost
ingropat Aaron (Num. 20:22-29; 33:37-39; Deut. 32:
50); s-ar putea sa e Mosera (Deut. 10:6), desi Num.
33:30, 39 face distinciie intre acesti doi munti. Locul
era in regiunea Cades (Num. 20:22; 33:37). O
traducere mai corecta este ,.Hor, muntele, sugerind
ca era un loc deosebit.
Josephus (Ant. 4. 82) a crezut ca I-{or era in
apropiere de Petra, iar traditria l-a identicat cu Jebel
Nebi Harun, un virf semet inalt de 1.460 m, la V de
Edom. Tbtusi, acesta este departe de Cades.
A mai fost sugerat Jebel Madeira, la NE de Cades,
pe granita de NV a Edomului, deoarece Israelul a
inceput sa inconjoare Edomul la Mt. Hot (Num. 21:4)
si este posibil ca Aron sa fost ingropat acolo ,,in fata
incregii aduniri (Num. 20:22-29). Tbtusi, locul at
trebui cautat pe ,,drumul Atarim de la Cades Bamea
spre Arad, deoarece este mentionat intotdeauna in
legatur cu aceasta calatorie (vezi textele de mai sus).
2. Un munte pe granita de N a Israelului, probabil
unul dintre virfurile nordice ale rnuntilor libanezi d.in
apropierea coastei Pe baza textului din Ios.
13:4, granita de N a "tar-ii care ramine (de cucerit)
includea regiunea Byblos si se intindea pina la Afec,
pe granita amorit. Este posibil ca, Mt. Hor sa fi fost
unul dintre virfurile de NV din muntii Libanului la N
de Byblos, cum este Ras Shaqqali. J.A.T.
HORAZIN. Un oras de linga Marea Galileii, asociat
cu propovaduirea si n1.inunile Domnului, dar pe care
l-a condamnat pentru c5 nu s-a pocit (Mat. 11:21;
Luca 10:13). In prezent este identicat cu Kerazeh, la
4 km N de Capernaum (Tell Hum?) si ruinele de bazalt
negru ale sinagogii sale pot fi vazute si in Zilele
noastre. .I.W.M.
HOBBS. Un loc din pustia Zif (1 Sam. 23:15-19)
care ar putea identicat cu Khirbet Khoreisa, la vreo
9-10 km SV de Hebron. Traducerea ,,padure (AV, RV;
si in trad. rom., v. 16) este posibil din punct de vedere
gramatical, dar este improbabil din punct de vedere
topograc intrucit pomii ar putut creste cu greu in
aceasta regiune. RP.G.
HORITI, HORIM. Locuitorii vechi ai Edomului,
de Chedorlaomer (Gen. 14:6), despre care se
spune ca erau descendenti ai lui Seir, horitul (Gen.
36:20), un grup distinct de urrnasii lui Refaim. Ei au
fost izgoniti de ii lui Esau (Deut. 2:12, 22). Esau
insusi se pare ca s-a casatorit cu ica unui sef de trib
horit, Ana (Gen. 36:25). Horitii (ebr. hri, gr. chor-
raios) au ocupat de asemenea unele locuri in centrul
Palestinei, inclusiv in Sihem (Gen. 34:2) si Ghilgal
(Ios. 9:6-7), iar LXX reda ,,l'ioi-iti in ambele pasaje (VA,
RSV - ,,heviti).
I-Ioritii din E nu pot identicati cu hurienii, din
punct de vedere arheologic sau lingvistic (nume per-
sonale semitice in Gen. 36:20-30). Unii cred ca pre-
edomitii au locuit in pester-i (hdr) si fac legtura cu
numele egiptean al Palestinei (hr - hurru) citat cu
Israelul pe stela Merenptah din cca 1225 i.d.Cr.
lebusitii pre-israeliti condusi de Abdi-hepa in tim-
pul perioadei "'Amama se pare ca an fost hurieni, la
fel ca si *Arauna (Oman, '1-wnh, 'wrnh, 2 Sam. 24:16;
'rnn (1 Cron. 21:18), al carui nume este cuvintul
hurian pentru ,,rege/domnitor (ewime).
Limba hurian, care nu a fost o limba semitica
(cau<'azian?), a fost vorbita de un popor care a facut
parte din populatia bstinas din N Siriei si din Meso-
potamia Superioara din jurul anilor 2300 i.d.Cr. Ince-
pind din secolul al 18-lea hurienii sint atestati la Mari
si Alalah, cit si in arhivele hitite unde pot intilnite
mituri si creatii literare huriene de prin 1500 pina in
1380 i.d.Cr.
in perioada aceasta regatul hurian Mitanni, con-
dus de regi cu nume indo-ariene, a dus corespondentf-1
cu Egiptul (de ex. 'I\.\ratta-Amenophis IV) si a in-
fluentat Asiria (de ex. *NUZI). Nume personale hu-
tiene sint incilnite pretutindeni in Siro-Palestina (A-
LALAH, "'TAANAC, 'SlHEM) si unele nume biblice pot
fi considerate de origins hurianr Ana(h), Aia(h),
Dison, *Samgar, "Ibi si Eliahba (D. J. Wiseman, JTVI
72, 1950, p. 6).
Hori a fost de asemenea numele personal al unui
edomit (Gen. 36:22; 1 Cron. 1:39) si al unui om din
semintia lui Simeon (Num. 13:5).
BIBLIOGRAFIE. l. J. Gelb, Hurrians and Suba-
rians, 1944; E. A. Speiser, Introduction to Hurrian,
1941; E. A. Speiser,JWH 1, 1953, p. 311-327; H. G.
Gutterbach, JWH 2, 1954, p. 383-394; F. W. Bush, A
Grammar of the Hurrian Language, 1967; H. A. Hof-
fner, POTT, 1973, p. 221-226. DJ.W.
HORMA (Ebr. hormah). Un oras important din Ne-
gheb, fosta cetate canaanita Tefat (distrusa de tribul
lui Iuda si Simeon, Jud. 1:17); regele cetatii este
mentionat alaturi de cei infringi de Iosua (Ios.12:14).
Numele israelit, ,,sacru, ne aduce aminte de jertrea
orasului cucerit ca urmare a unui juramint national
facut dupa o infringere anterioar (Num. 21:1-3); nu
existe nici o legarura clar cu Num. 14:45, desi tradu-
cerea VA foloseste Symmachus, Vulg., et. al. pentru a
inlocui ,,calea Atharim, cu ,,calea iscoadelor (vezi
BDB, s. v. Atharim).
Este cert ca poate stabilita o legamr intre
l"lOlTl'l3 si "Arad, dar cele doua localitati nu sint iden-
tice; cf. Ios. 12:14; Jud. 1:16 s.urm. Succesiunea din
Ios. 15:30 s.urm.; 19:4 s.urm. sugereaza ca a fost in
partea de N a teritoriului lui Simeon, cattre Ticlag; W.
F. Albright a propus Tell es-Sheriah intrucit era sin-
gurul loc din aceasta Zona in care existau urme nume-
roase din Epoca Trzie a Bronzului (BASOR 15, 1924).
Num. 14:45 si Deut. 1:44 indica o localizare mai spre
S, la limita canaanitilor spre Cades. J . Gats-
tang a sugerat Tell el-Milh (Tel Malhata), la 22 km E
de Beerseba (vezi si S. Talmon, IE1 15, 1965, p. 239',
M. Kochavi, RB 79, 1972, p. 543 s.urm.; compara cu
EAEI-IL, p. 771); in prezent se pare ca acesta a fost
orasul canaanit Arad (LOB, p. 185). Excavatii recente
la Kh. el-Mesas (Tel Masos) si in apropiere, la 6 km
spre V, au scos la lumina o asezare israelita intinsa si
forticatii din Epoca Mijlocie a Bronzului carte S; s-ar
putea ca aceasta sa e cea mai probabil localizare a
cettii Horma (Y. Aharoni, IE] 22, 1972, p. 243; BA
39, 1976, p. 66-76). J.P.U.L.
HORONAIM. Un oras din Moab (ls. 15:5; ler. 48:3,
5, 34) aat la poalele unui platou din apropiere de
Toar. *I>iatra Moabita se refera la acest eras in rindul
32. Unii il identic cu el-Araq, la 500 m maijos de
platou, unde sint izvoare, grdini si pesteri. Totusi, s-ar
putea s fie Oronae, un ores ocupat de arabi si redat
reg-ilor Nabataeni de ctre Alexandru Iannaeus (Jos.,
Ant. 13. 397; 14:18). J.A.T.
HOSAI. Numele unei crgi istorice (tradus in RSV
,,V52.5torul) citat in 2 Cron. 33:19; cartea relateaz
anumite fapte ale regelui Manase si rugciunea lui.
Tkaducerea ,,Vz.torul in loc de ,,Ho2ai se bazeaz Cron. 2:19-20) si bunicul lui *Bega1eei (Exod. 31:2;
pe LXX, care praupune c textul ebr. este hzim.
Termenul MT hzai inseamn ,,vztorii mei. Efrata si tatl lui Caleb (1 Cron. 2:50; 4:4).
R.A.H.G.
HOSEA. (Ebr. h6Ea'). 1. Numele original al lui
Iosua (Num. 13:8; cf. Dt. 32:44) care a fost schimbat
de Moise (Num. 13:16).
2. Un funcgionar instalat de David peste efraimigi
(1 Cron. 27:20).
3. Fiul lui Ela; a1 20-lea rege a1 regatului de N al
lui Israel, care a Iuat tronul de 1a Pecah prin asasinarea
lui (2 Imp. 15:30) (in trad. rom. Osea) si a domnit
timp de 9 ani (1 imp. 17:1). in timpul domniei lui
Pecah (cca 733 i.d.Cr.), Tiglat'Palasar III cotropit 0
mare parte a Israelului si susgine c l-a pus pe tron pe
Hosea (Osea, in mad. rom.), ca rege vasal (ANET, p.
284). Asteptindwse s primeasc sprijin de la fara-
onul S0, Hosea a incetat s5 plteasc tribut, si ca
urmare, Salmanaser V a inaintat cu trupele sale (724
i.d.Cr.). Cind Hosea a cenit pace, Salmanaser l-a
arestat si a ocupat gara, cucerind in cele din urm
Samaria in 7_22 i.d.Cr., punind capt regamiui de N al
lui Israel (2 Imp. 17:3-6). Hosea, a crui moarte nu ne
este relatati, se pare c5 a incercat si schimbe politica
religioas a predecesorilor si, deoarece ni se spune
c e1 a cut ce te ru, totusi, nu ca regii lui Israel funcgionarilor locali ai lui Solomon (1 Imp. 4:7, 16).
dinaintea lui (2 Imp. 17:2).
4. Un manor la legminrul poporului cu Iahveh,
dup end} (Neem. 10:23). D.W.B.
HUCOC. Un oras pe graniga de S a lui Neftali,
mengionat alturi de Aznot-Tbor (Ios. 19:34). In ge~
neral ate identificat cu Iacuc, la 8 km V de locul
sugerat pentru Capemaum. 1 Cron. 6:75 spune c a
fost 0 cetate levidc din teritoriul lui Aser, dar s- ar
putea s fie 0 copiere gresit a numelui Helcat, ca in
pasajul paralel din Ios. 21 :31.Y. Aharoni, LOB, p. 378,
presupune c5 este Khirbet el-Jemeijmeh. J.D.D.
A.R.M.
HULDA. Aceast profetes, sogia lui $a1um, ingri
jitorui garderobei (e a vesmintelor preogesti, e a
robelor regale), a crit in cel dealdoi1ea cartier de (V
7) al Ierusalimului. Ia cererea regelui Iosia, ea a fost
consultat (cca. 621 i.d.Cr.) de ctre Hilchia, marele
preot, scribul $afan si alp'i,in urma descoperirii ,,c5rii
legii in casa Domnului (2 Imp. 22:14; 2 Cron. 34:22).
Ea a acceptat cartea ca ind cuvintul lui Iahve si cu
autoritatea Lui a profegit judecata impotriva Ieru
salimului si a lui Iuda dup moartea lui Iosia. Este
demn de rernarcat 05 desi leremia si Tefania profegeau
in perioada aceasta, ea a fost persoana intrebat in
aceast problem de cult. MB.
HUR (hiir, ,,copi1? sau HORITJ. 1. Un israelit re~
marcabil, care impreun cu Aaron a nut ridicate
miinile lui Moise la Redim in timpul btiliei impo-
triva amalecigilor (Exod. 17:10, 12) si care l-a ajutat
pe Aaron s judece poporul atunci cind Moise s-a urcat
pe Mt. Sinai (Exod. 24:14).
2. Un urmas a1 lui Pete; prin Caleb si Hen-on (1
35:30; 38:22; 1 Cron. 4:1; 2 Cr. 1:5). 3. Un u al lui
4. Unul dintre cei cinci regi madiani care au fost
omorigi de israeligi odat cu Baiaam (Num. 31:8; Ios.
13:21). 5. 'lht1 unuia dintre cei doisprezece adminis~
uatori ai lui Solomon (1 imp. 4:8). Fiul siu, care a fost
guvernator peste districtul Mt. Efraim nu este men
[ionat pe nume, dar RSV transcrie termenul ebr. ,,ul
lui si astfel ii numeste "Ben-Hur. 6. Tatil lui Refaia,
care a ajutat la reconstruirea zidurilor si care a fost
conductor pestejumtate din Ierusalim pe vremea lui
Neemia (Neem. 3:9).
T.C.M.
HUAI. Povestea lui Husai archiml (cf Ios. 16:2),
devotamentul lui fag de rege si faptul c5 a fost gata
s intreprind 0 misiune periculoas pentru el, ii ofer
crestinului un model de studiat si de urmat (2 Sam.
15:32 s.urm.). Sosirea lui Husai la dealurile de la E de
Ierusalim atunci cind David s-a oprit acolo cit si misin-
nea lui reusit au dus la invingerea sfatuiui lui Ahitofel
si a venit ca rspuns la rugciunea lui David (v. 31).
intr-o list a funcnonarilor lui David din Cronici Husai
este rnenonat ca ,,prietenul regelui (1 Cron. 27:33;
c1. 2 Sam. 15:37). Baana, ul lui Husai, apare in lista
G.T.M.
HU$1M. ,,Cei care se grbesc. 1. Un u al lui Dan
(Gen. 46:23), numit $uham in Num. 26:42. 2. Un u
al lui Aher din Beniamin (1 Cron. 7:12). 3. Una dintre
cele dou sogii ale lui $aharaim, mama lui Abitub si
Elpaai (1 Cron. 8:8, 11).
G.W.G.
HUIAB. (Ebr. hussalg, ingelesul sta incert, s-ar pu
tea s derive de la nsab, ,,s~a decretat). Termenul
apare numai in Naum. 2:7. IXX T1 red hE hyposzasis =
ebr. mussy = ,,loc de stat. Unele traduceri (VA, VR) i1
redau ca un nume propriu, dar din textele cuneiforme
nu este cunoscut nici un asemenea nume. Alte tra-
duceri (VSR) i1 redau ,,st5pina, referindu-se la regina
asirian, dar J. M. P. Smith (ICC) crede c5 este mai
probabil s5 e 0 referire la zeiga din Ninive. W. Gese-
nius a derivat termenul de la slgall si l-a pus la srsimi
v. 6, traducind: ,,pa1atu1 este nimicit si se scurge.
Tkaducerea NEE red ,,irul prizonierilor care merg in
exil.
J.G.G.N.

IAAR. (Ebr. ya 'ar, ,,padure) insearnna de obicei in
VT ,,p2-idure, dar int:-un singur caz ar putea s fie un
nume propriu (Ps. 132:6), ea abrevier_e poetica pentru
Chiriat-learim (cetatea din paduri). ln acest psalm se
face aluzie la aducerea chivotului la Ierusalirn de la
Chriat-learim, unde a stat vreo 20 de ani sau mai bine
dupa ce a fost recuperat de la listeni (1 Sam. 7:1-2;
1 Cron. 13:5). Unii consideri ca acest cuvint, la fel ca
si in alta parte, inseamna ,,p5dure iar pronumele
folosit s-ar referi la jurmintul mentionat in versetele
anterioare. M.A.M.
IAAZANIA. (Ebr. _ya"zanyah(u), ,,lahve aude). 1.
Comandantul armatei lui Iuda, ul lui Hosaia (Maa<
catit), care l-a sprijinit pe Ghedalia la Mitpa (2 lmp.
25:23; ler. 40:8). iezania (ler. 40:8) ar putea s e
identic cu fratele lui Azaria (ler. 43:2, LXX). Un sigiliu
gasit la Mitpa (Tell en-Nasbeh) poarta inscriptia ,,Iaa~
zania, slujitorul regelui si ar putea atribuit acestui
om; totusi, numele era destul de obignuit, ind gasit
si pe bucati de vase de lut de la lachis (1) iArad (39).
Bet-Sean, domina regiunea si a fost forticat puternic
pe vremea israelitilor. Autori mai vechi au localizat
labesul in localitgi mai mici in susul riului, dar numai
Tell el-Maqlub este din vremuri pre-romane; Glueck
identica aceasta localitate cu Abel-Mehola. M. Noth
(ZDPV 69, 1953, p. 28) contesta unele dintre ar-
gumentele lui Glueck, dar existenta lui Tell abu-Kl1a-
raz face ca localizarea labesului la Maqlub sa fie putin
probabil.
J.P.U.L.
IABIN (Ebr. ylgfn, care ar putea insemna ,,Dum-
nezeu percepe). 1. Un rege al *Hato|-ului, conduce-
torul unei aliante a printilor di.n N infrinti in lupta de
Iosua care, dup aceea, l-a omorit pe Iabin (Ios. 11:1-
14). 2. Un alt rege al Hatorului (numit ,,regele Canaa-
nului in Jud. 4:2) care ,,a asuprit crunt pe israeliti
timp de 20 de ani si i~a adus in stare de vasalitate din
cauza idolatriei. Eliberarea a venit atunci cind Barac
si Debora au infrint pe *Sisera, generalul lui Iabin
(Jud. 4:3-16), o victorie remarcabila imortalizat in
Cmtarea Deborei (Jud. 5) si care a dus la nimicirea lui
Iabin (Jud. 4:23-24), mentionat pe scurt siin Ps. 83:9.
J.D.D.

IABNEEL. (Ebr. yaQn"'el, ,,Dumnezeu (El) face sa

11 lg
Amprenta unui sigiliu de onix in formd de scarabeu,
purtfnd o inscripgie in ebraica veche (descrisd in
articolul aldturat). cca 600 i.d.Cr.
2. Fiul lui Ieremia, un lider Recabit (ler. 35:3). 3.
Fiul lui Safan, un batrin al lui Israel, pe care Ezechiel
l<a vzut in vedenia sa (8:11) jertnd tmiie idolilor
in Ierusalim. 4. Fiul lui Azur, vzut de Ezechiel la
poarta de E a Templului (Ezec. 11:1). D.J.W.
zideasc), un nume folosit de doua ori in Biblie; 0
forma asemntoare, Jabrzi-ilu apare in scrisorile de
la Arnarna.
1. O cetate la granita de SV a teritoriului lu.i Iuda
(los. 15:11), identicabili probabil cu Iabne, o cetate
listean care a fost cucerit! de Ozia (2 Cron. 26:6).
Iabne a fost nurniti lamnia in perioadele greac si
rornan si aceasta este cetatea in care a fost format
din nou Sanhedrinul dup distrugerea lerusalimului
in anul 70 d.Cr.
2. Un oras in Neftali (Ios. 19:33) care ar putea fi
identicat cu orasul modem Khirbet Yamma.
BXBLIOGRAFIE. M. Avi-Yonah, Gazetteer of Roman
Palestine (Qedem, S), 1976, p. 67; S. Z. Leiman, The
Canonization ofHebrew Scripture, 1976, p. 120-124.
T.C.M.

IABAL. Un fiu al lui Ada, sotia lui Lameh, stramosul
celor care ,,locuiesc in corturi si pzesc vitele
(miqneh), sau poate ca 0 traducere mai buna ar fi
,,care locuiesc in corturi si in locuri cu trestii (m
[local] + qneh, ,,trestie). Vezi Gen. 4:20.
J.D.D.
IABES DIN GALAAD. (Ebr. yEZsgiI'Hd). Un oras
israelit la E de lordan care nu a participat ia razboiul
impotriva I:-ibului lui Beniamin si care a suferit repre-
salii grave (Jud. 21). Saul a dovedit aici ca este rege
prin faptul ca i-a izgonit pe amonitii care asediau
cetatea (1 Sam. 11). Locuitorii cettii au luat trupul
lui Saul de pe zidurile cetatii Bet-Sean, dup batlia
de la Ghilboa (1 Sam. 31; 1 Cron. 10).
Probabil ca se aa la Tell abuKharaz, la N de locul
unde Wadi Yabis intra in cimpie (N. Glueck, BASOR
89, 91, 1943; The River Jordan, 1946, p. 159-166.
Acest deal izolat, situat la 3 km de lordan si 15 km de
IABOC. Un riu care curge spre V si se varsa in Iordan,
la vreo 32 km N de Marea Moart. Are izvoarele in
apropiere de Aman ("RABA), in lordania, si are 0
lungime totala de 96 km. in zilele noastre este numit
Wadi Zerqa. A marcat granita dintre teritoriul lui
Amon si al lui Gad (Deut. 3:16); israelitii l-au infnt
in vechime pe regele amorit Sihon la S de laboc (Num.
21:21 s.urm.). Acesta este riul pe care l-a trecut Iacov
(Gen. 32:22) cind sa luptat cu ingerul, lupta dupa
care i-a fost schimbat numele. S-ar putea s5 e un joc
de cuvinte aici: ,,laboc, in ebr. este _yabb6q, iar ,,(si)
s-a luptat este (way)yE'HQ<?q. in textul consonantic
cele doua cuvinte difer doar printr-o liter in plus,
u.n alef, care este in cuvintul al doilea. D.F.P.
IACHIN $1 BOAZ. Numele stilpilor sau coloanelor
de bronz care ancau int:-area in Templul lui Solo-
mon din lerusalim (1 Imp. 7:21; 2 Cron. 3:15-17).
Cind Nebucadnetara cucerit lemsalimul in 587 i.d.Cr.
stilpii an fost sparti si dusi in Babilon (2 imp. 25:13).
l. Descrierea Q1 construirea
Coloanele aveau o inaltime de 18 coti (cca 9 m) si 0
circumferinta de 12 coti (cca 1 m in diamet_ru); aveau
capiteluri inalte de 5 coti (cca 2,5 m) (1 lmp. 7:15-
16). Cronicarul spune ci inalplmea lor era de 35 de
coti (2 Cron. 3:15) si se crede ca aceasta indica
inaltimea combinata a ambelor coloane, la care se
adauga inca 1 cot pentru fixarea coloanelor in socluri
si in capiteluri. Pe vremea distrugetii Templului se
spune ca inaltimea capitelurilor era de 3 coti (2 Imp.
25:17); este posibil ca aceasta reducere a inaltirnii sa
avut lo_c atunci cind loas (2 lmp. 12:6 s.um1.) sau
Iosia (2 lmp. 22:3 s.urm.) au intreprins lucrari de
renovare a Templului (cf. ler. 52:22). Aceasta ex-
plicatie este preferabila fata de parerea ca prima cifra
ar fost citita gresit sau ca s-ar strecurat o eroare
in transmiterea textului.
Au fost fcute diferite incercari de a vizualiza
decoratiile care sint descrise (2 lmp. 7:17-22, 41-42;
Ier. 5:22-23). S-ar parea ca ecare capitel avea patru
petale de lotus d5chise si rasturnate (u3'n, ,,crin.i)
cu 0 latime de 4 coti (bamam, 1 imp. 7-19, .1
pridvor) iardeasupra lui era ca o cupa (gull) rstur~
nata.Ace1-lsta cupa rasturnata sau rnaciulie era incon-
jurata de o retea (sl3?1'5d) marginita de doua rinduri
de
Coloanele si capitelurile au fost tumate de Hiram,
un rnestesugar din Tir (1 lmp. 13-14)_ care a lucrat pe
terenul dintre Sucot si Tartan (1 Imp. 7:46). Co-
loanele erau goale pe dinauntru (ler. 52:21) si se
poate sa fost tumate folosind o tehnici similara cu
cea folosit de Sanherib care a t-umat in bronz animale
mitologice mari (ARAB, 2, 1927, p. 169; vezi si Under-
wood, Man 58, 1958, p. 42) sau penml aceasta lu-
crare irnensa se poate s fost adoptata o metoda
inrudita cu metoda medievala de turnare a tevilor de
tun.
I1. Scopul
Desi s-a sugerat ca aceste coloane sprijineau aco-
pergul pridvorului, descrierea din VT le include ca pe
un accesoriu al Templului si nu ca pe un element
arhitectonic si spune ca erau amplasate ,,la sau ,,lin-
ga" pridvor (2 Imp. 7:21) si ,,inainte de pridvor (2
Cron. 3:17). Exista numeroase dovezi despre coloane
lib-ere aate la intrarea sanctuarelor ternpielor. Baze
pentru coloane datind din secolul al 13-lea i.d.Cr. au
fost gsite la Hater si Kamid el-L02 intr-un templu
fenician de la Kition si intr-un templu israelit de la
'Arad, dar nu se poate stabili daca aceste coloane erau
libere sau nu. lrtftisarem coloanelor poate fi dedusa
pe baza modelelor de lut din altare gasite in Palestina
si Cipru (secolele 13-9i.d.Cr.) sidinobiectele de tildes
dacoperite la Arslan "lash si N imrud. Reproduceri de
temple pe monede grecesti si romane din Cipru si din
Fenicia si deserieri facute de Herodot (2. 44), Strabo
(3. 4. 170) si Lucian (de dea Syria IS. 27) arata ca
perechi de coloane au continuat sa e plasate la
intrarea templelor cel putin pina in secolul al 2-lea
d.Cr.
in timp ce este clar ca aceste coloane nu au detinut
nici o functie arhitectonica, sernnicatia religioasa pe
care se poate $11 o avut este obscura. Ele ar putea
indica prezenta divina, la fel ca si stilpii de foc si de
('2/1
tum din timpul pribegiei in puse (Exod. 33:9; Deut.
31:15). Diferize pietre ei srilpi folositi din vremuri
preistorice pina in prezent par sa avut 0 functie
similara.
III. Numele
Numele coloanelor ar putea imortaliza amintirea stra-
mosilor lui David din partea mamei sale (lachin apare
numai ca nume in semintia lui Simeon (Num. 26:12)
si intr-0 familie preoteasca (1 Cron. 24:17) si din
partea tatalui sau (*BOAZ). Totu:~;i, o explicatie mai
plauzibila este ca niunele at putea fi primele cuvinte
din profetia prin care puterea a fost data dinastiei lui
David: poate ca ,,lahve va intari (yaljn) tronul tau pe
vecie si ,,in taria (b"5z) lui Iahve se va desfata regele.
sau alte expresii similare.
BIBLIOGRAFIE. R. B. Y. Scott, JBL 57, 1939, p.
143;.111-m.;1-1. 0. May, msoa es, 1942, p. 19-27; s.
Yeivin, PEQ 91, 1959, p. 6-22; J. Ovellette, RB 76,
1969, p. ass-ave. lgjg.
IACOV. Este pouivit ca aproape un sfert din Cartea
Genesei sa fie rezervata pentru biograa lui Iacov,
parintele poporului ales. Documente scrise din mile-
niul al 2-lea i.d.Cr. au oferit numeroase materiale care
conrma cadrul povestirilor din Gen. 26-50. Dsj
aceasta nu dovedeste existenta Patriarhului sau is-
toricitatea naratiunii, totusi arata ca acstea nu sint
compozitii tixzii, din vremea exilului, care sa contina
detalii nascocite si anacronice. Dimpotriva, sugereaza
ca intimplrile au_fost scrise la o data timpurie (EPO-
CA PATRIARHALA). Este putin probabil ca o colectie
de povestiri cu detalii care s-ar prea sa-l discrediteze
pe erou, s5 fie centrata in jurul unui personaj mitic.
I. Data
Limitele exacte ale vietii lui lacov nu pot stabilite
datorita lipsei unor corelatii explicite intre relatarile
biblice si cronicile ne-biblice care s-au psuat (CRO-
NOLOGIA VECHIULUI TESTAMENT). Dovezile dis-
ponibile in prezent sugerea-1.5 aproximativ secolul al
18-lea i.d.Cr. O asemenea datate ar plasa asezarea lui
in Gosen, nu departe de curtea egipteana aflata la
Tanis, la inceputul perioadei dominatiei hiasosilor
("EGlP'l", "'l'OAN). Aceasta datare pemiite de ase-
menea incadrarea vietii lui Avraarn in secolele al
20-lea si al 19~lea i.d.Cr., cum sugereaza dovezile
biblice si arheologice.
I1. Biogx-aa
Iacov s-a nascut tinindu-l de calcii (ebr. Eqll) pe
fratele sau geamfm Esau (Gen. 25:26) si de aceea i s-a
dat numele ,,cel ce tine sau, o alta interpretare plau-
zibila, ,,el a tinut (ebr. yaqb'lg). Se poate ca acesta
$5 e im joc de cuvinte intentionat bazat pe un nume
din vremea aceea, ya "q5-il, ,,e ca Dumnezeu sa
ocroteasca sau "Dumnezeu a ocrotit. Docurnente
cuneiforme si egiptene din aceasta perioada contin
nume personale derivate de la aceeasi radacinil ('qb),
inclusiv unele forme paralele folosite la popoare din
grupul semitic de V ('AMORJ'1I).
Iacov l-a ,,in1ocuit (aceasta nuanta este derivata
de la ,,a tine de calcii, a prelua, radacina ebr. qb) pe
fratele sau, obtinind mai intii dreptul de int nascut,
profitind de foamea fratelui sau, si apoi l-a inselat pe
 Z 7
(,
-s, /"E: - -_ "1--13
4
\ , ._ - H
. },.~/ _ " 1 Caroh'emesj\ was
~ . ' ~~ -PADAM
V I AJRAM

\_ -\.
=9 ' F ll
U 0".

. ' -1.: 5 .1.

' 1I
p . pgarit ,1 saUOJQ

1 . 1-,, Hamat
s\\* . . 1 i\
\>.$\;@,\>\ 1!; ; . ,

\
| \
3 , Tadrnor
_ I . t 0

1 =Cades

4 _ 1 _ . M 1- ' was1 ..
Jim x
1
.
Sition l e Damasc
7
. ' Marea... .. < 1 _

1 = 1 Mdik-1'ra'na'; _ 111'

Megliido -$540
_ H Sihem
0 ' ~
. Penueli
, Suoot
Mahanaim l
31
O
s:
I etel
'44 l
1 7 rusali
5w/V
1. CAN 1. - 1
Betleem
."*\.
Macpelaz r 1
., Hebron l I
_ Berseba ,-
G OS E N -.
3
I ,3 / I
\,<\\O g'ORM]TH o 25 so 75 mnkm
-{ . .
1-: 3 ' :8

Palestina i Siria in vremea lui lacob

Isaac sa-i dea binecuvintarea care era data de obicei document din secolul al 15-lea i.d.Cr. inregistreaz
intiiului nascut. Fiul intii nascut mostenea de obicei o vinzarea panrimoniului unui om din Asiria. Un docu-
parte mai mare a averii parintesti decit cea mostenita ment din acelasi cadni arata ca promisiunea verbala
de ceilalti copii (de doua ori mai mult, in vremurile de data de un om ului sau putea fi connnata la jude-
mai tirziu, cf Deut. 21:16). Ca un fel de moetenire cata (vezi ANET, p. 220). Prin umiare, binecuvintarea
speciala, se pare ca motenitorul principal primea data de Isaac a fost irevocabila, asa cum accentueaza
pozitia sociala i religioasa de cap al familiei. Probabil textul (Gen. 27:33 .urm.). in felul acesta Iacov a
ca lucrul acata era simbolizat prin acordarea bine- devenit purttorul promisiunii lui Dumnezeu si moste-
cuvintarii parint_t:i si prin transmiterea posesiunii nitorul Canaanului (cf. Rom. 9:10-13). Esau a primit
zeilor familiei. Aceste obiceiuri pot fi deduse din acte regiunea mai putin fer-tila care a ajuns sa e cunoscuta
contemporane de adaptare si din cronici legale, pre- ca Edom. Rebeca, mama lui Iacov, a obtinut de la
cum si din naratiunile biblice. lstorisirea scurta a Esau permisiunea ca lacov sa fuga din fata miniei
vinzarii de catre Esau a dreptului sau de intii nascut fratelui sau la familia ei din Padan-Aram (Gen. 28:1
pentru o mincare nu ne spune in ce fel a fost conr- .urm.). Ea a folosit ca scuza nevoia ca lacov sa se
mata nanzactia sau daca a fost inregistrata ocial. Un casatoreasc cu o fat din acelasi clan, pentru a evita
co:
 _ C_E_CQm 2;
Eng
dag
E9
_
E00
i.m2v_ s
>85gm_Nlog_n_MVNHNMMIang
6_M33__N
w__'__ ANTEH8
59
g
M_a
$9
dig
NQQNg L=3:
gemgag
5%
gig 8N_ c
$2
go__gw7_
mug
85COEDMNh28_
E2
END
_iL
gwgsov
p

EoumH_U
mu
28%
H_w

3:3
A88
59
dwg
goE0920
gov

A_$
Ag?
$9C8

Ev
is
_
83:
:008

=m
G38
80

AV
8:3
gg
Cog
gug
2
3l
dog __ND
LNF__
CPEQI_

V
__E2z
Esgam
E5
sauU

88$
6
JC0055
_
_>Q

Mg
E32O H
dn_og_ me
ggu
23%
WV

8! 202:99
zoom
g
gov
am EE<
E655
WW
>0>__E
82* _
W502
O
C
oD:I
_ Q

Us
cisatoriile mixte, cum a facut Esau care s-a amestecat
u populatia locala. A ce Rahela a nascut pe primul ei u, Iosif. Iacov a
Evenimenml central al vietii lui Iacov a avut loc in
dmpul fugii lui spre N. La srsiml calatoriei de 0
probabil prima zi, el a ajuns in tinurul deluros din
apropiere de "Betel, la vreo 100 km de Beerseba.
Ageasta ate o distanta rezonabila pe care o poate
su-abate intr-o zi o camila buna. Prima etapa a cala-
toriei trebuia sa se ten-nine cit mai departe de casa
posibil. Nu avem nici 0 indicatie ca Iacov ar fi avut
dapre sanctitatea deosebita a regiunii ace-
leia, desi se poate S5 fl cunoscut locul altarului buni-
cului sau (Gen. 12:8). In timp ce dormea a avut 0
vedenie cu 6 scara intre cer si pamint, o vedenie a lui
Dumnezeu si a familei Lui stind deasupra scarii. Promi-
siunea data lui Avraam a fost conrmata pentru Iacov
si i s-a dat promisiunea divine. Iacov a com-
emorat visul sau prin ridicarea pieuei pe care si-a
odihnit capul si prin turnarea uleiului stint pate ea
(Gen. 28:11 s.urm.). Asemenea monumente simple
erau ridicate adesea in locuri sacre (*S'IILP). Acesta
a marcat locul unde Dumnezeu Si-a facut cunoscuta
prezenta lui Iacov.
Naratiunea face un salt de la Betel pina la Haran,
Ia vremea lui Iacov. La fel ca si Eliezer (Gen.
24:11), Iacov a ajuns mai intii la o fintin din afara
orasului. Aici a fost intilnit de verisoara sa, Rahela, si
a fost dus la Laban, unchiul sau, care l-a primit ca pe
o rudenie. Dupa ce a trecut o luna, Iacov a acceptat sa
lucreze pentru unchiul sau si, dupa 7 ani, sa o pri-
rmeasca pe Rahela de sotie (Gen. 29:1 s.urm.). Casa-
toria a fost celebrate dupa rinduieli, in prezenta mar-
torilor care au asistat la contractul de castorie oral
sau scris, contract cerut de legile din Babilon pentru
a conferi unei femei statutul de sotie. Laban a invocat
un obicei local pentru faptul ca i-a dat lui Iacov pe
ica sa mai mare Lea de sotie. Obiceiul ca ica mai in
vista s fie data in casatorie prima nu ate cunoscut
din alte surse. Iacov a incuviintat actiunea lui Laban
si au Facut o intelegere noua ca s5i permita lui lacov
sa se casatoreasca cu Rahela la srsitul saptaminii (de
srbtoare, probabil). I-au fost ceruti alti sapte ani de
slujire in schimbul banilor dag de barbat socrului sau
(*c.5sA'ro1uE).
In timpul celor 20 de ani cit a stat Iacovin casa lui
Iaban i s-au nascut unsprezece i si o ica. Lea a
nascut patru i, in timp ce Rahela a ramas steazpa.
Necazul ei a fost usurat in parte cind a dat-o lui Iacov
pe slujitoarea sa, Bilha, si a adoptat pe cei doi i ai ei
("NUZI). Lea a fcut si ea la fel cu slujitoarea sa Zilpa,
care a nascut de asemenea doi i. Lucrul acesta se
poate s5 fost stimulat de cunoasterea faptului ca
adoptarea ar putea duce la zamislire de cane mama
adoptiva (vezi Sara si Agar, Gen. 16:2). Lea a mai
nascut alti doi i si o ica inainte ca Rahela sa nasca
pe losif. Citeva dintre numele copiilor lui Iacov apar
si in texte contemporane, desi nu sint mentionate
personajele biblice.
Haran era un centru comercial important, precum
si un district fertil atit pentru agricultura cit si pentru
pstorit. Putem praupune ca Laban a avut o casa in
oras, unde locuia in timpul sezonului de recoltat, iar
in timpul iemii isi ducea turmele la pascut pe dealuri.
Fiind capul unei familii destul de bogate, el avea
autoritate asupra familiei sale si poate chiar si in
consiliul orasului. Cererea l\.1i Iacov de a i se permite
sa se intoarc acas probabil ca a fost facuta la srsitul
celor 14 ani de_ slujire pentru cele doua si dupa
ingrijit atit de bine turmele lui Laban incit acata nu
a vrut sa-l lase sa plece (Gen. 30:25 s.urm.). Au facut
0 intelegere prin care Iacov continua sa lucreze pentru
Laban, primind ca plata toate animalele din turmele
si cirezile lui Laban care erau de culori amestecate. In
felul acata Iacov putea sa-si formeze 0 avere cu care
s5-si intretina familia. Laban, incalcind din nou inte-
legerea, a luat toate animalele pe care le putea cere
lacov, dar Iacov, urmind sfatul primit intr-un vis, a
folosit in mod ingenios inselaciunea facuta de socrul
sau, fara ca el sa incalce intelegerea. Prosperitatea lui
a stimit invidia ilor lui Laban, care an considerat ca
ii jefuia de mostenirea care Ii se cuvenea de drept
(Gen. 31:1). O ponmca divina a pus capat oricarei
retineri pe care ar avut-o Iacov cu privire la plecarea
din Haran fr aprobarea lui Laban. Rahela si Lea au
sprijinit planul lui intrucit ele au spus ca tatal lor_a
cheltuit zatrea pe care ar fi trebuit sa le-0 dea (CA-
SATORXE). Fuga lor a avut loc in timp ce Laban era
plecat de acasa la tunsul oilor. Plecind cu doua zile
inainte, lacov si turmele Iu.i au reusit sa calatoreasca
pina la Galaad, in N Transiordaniei, inainte de a-i
ajunge Laban (Gen. 31:22 s.urm.). Iaban i-a urmarit
timp de sapte zile, parcurgind circa 650 km - o dis-
tanta care putea fi strabatuta user cu camile de calarit.
Laban l-a mustrat pe lacov pentru plecarea lui pe furis,
dar lucrul care l-a ingrijorat mai tare a fost furtul zeilor
sai ("TER.AFIM, "NUZI). Daca stapinirea acator zei
ai fatniliei era semnul caracteristic pentru capul fami-
liei, atunci fapta lui Rahela a fost facuta cu intentia
de a-l inalta pe lacov. Ea a reusit si-i pastreze folosind
un siretlic. lacov, la rindul lui, i-a amintit lui Laban cit
de bine l-a slujit, conformindu-se tuturor cerintelor pe
care trebuia sa Ie intruneasca un pastor bun, si i-a spus
cit de tau a fost rasplatit. A fost facut un pact, in care
Laban a folosit pozitia sa de autoritate pentru a dicta
termenii pactului: icele lui trebuia sa e tratate in
mod corapunzator, iar Iacov nu mai putea sa ia o alta
sotie. A fost ridicat un stilp pentru a comemora lega-
mintul si a fost construita 0 movila. Acestea au servit
de asemenea ca puncte de demarcatie dincolo de care
nu trebuia sa treaca nici ima dintre parti; se poate sa
e o recunoastere a intinderii drepturilor teritoriale
ale lui lacov, potrivit cu promisiunea. Fiecare parte a
cerut ca Dumnezeu sa e martor si sa pedepseasca pe
acela care va incalca legamintul. A fost adusa ojertf
si cele doua parti au mincat impreuna, ca un semn al
bunelor intentii.
Iacov si-a continuat drumul pina la "Mal-ianaim,
unde a fost intimpinat de o oaste de ingeri, si apoi a
trimis cercetasi ca s5 ae care era atitudinea lui Esau
(Gen. 32:1 .urm.). Cind s-a apropiat, Iacov a avut
grija sa protejeze jumatate din averile sale si a trimis
de asemenea un dar considerabil pentru fratele sau.
Dupa ce a cerut ocrotire divina si cind se pregatea s
creaci riul Iaboc la Penuel, a Iuat parte intr-0 lupta
cu un strain care l-a biruit numai cind i-a dizlocat
piciorul din sold. Acest incident a fost privit ca rascum-
pararea lui Iacov ,,din orice rau (Gen. 48:16) si
numele nou, Israel, a aratat ca el a fost in stare sa lupte
cu Dumnezeu (cf. Osea 12:4), iar infirmitatea lui a
artat supunerea sa. Salutul prietenos al lui Esau nu
a biruit temerile lui Iacov. A coborit spre *Sucot in loc
sa-1 urmeze pe Esau. De la Sucot a mezs in sus spre un
oras din teritoriul lui Sihem si a cumparat 0 bucata de
pmint. Faptul c Dina a fost violat i rzbxmarea
fragilor ei a fcut ca locuitorii din regiunea aceea s-i
e ostili (Gen. 34:1 ;.urm.). Dumnezeu i-a cerut s
mm-zrg la Betel, probabil in afara jurisdicgiei lui Si-
hem, ca 55 se inchine. Diferitele simboluri pgine
aduse din Padan-Aram an fost ingropate mai inainte
ca familia s meargi-i mai departe. Ca i alta data, Iacov
a ridicat un stilp de aducere aminte a comuniunii sale
cu Dumnezeu i a adus 0 jertf de butur. A fcut
acelagi lucru pentru a insemna momiintul Rahelei la
'Efmta, dar 13:5 s aducjertfa (Gen. 35: 1-20). Dup
moartea lui Isaac (Gen. 3S:2829) Iacov s-a stabilit in
regiunea Hebron gi a mii! acolo la fel ca in Haran, ca
crmcind nume i cultiw/ind pmintul. Cind a venit
foametea 5i a fost invitat in Egipt, mai intii a cutat s
obgin asigurarea c ii era permis s treac la S de
Beexgeba (Gen. 46:1 .urm.).
lnainte de moanea sa e1 a adoptat pe cei doi i ai
lui Iosif i le-a dat o binecuvintare special, acordind
prloritate celui mai tinir (Gen. 48). Biriecuvintrile
date celor doisprezece i sint redate inn-vo compozigie
poetic bazati pe ingelesul numelor lor (Gen. 49:1-
27). Iacov a murit, la mai bine de 130 de ani, i a fost
ingropat in mormintul familiei de la *Macpela, in
apropiere de Hebron (Gen. 50:13).
Urmagii lui i-an lua! ca nume numele lui, *Israel
(paralel cu Iacov in poezie). Ca popor als ei au avut
privilegiul de a umbla cu Dumnezeu.
> A.R.M.
III. Referlri in Noul 'Iesmment
lacov, ul lui Isaac, are menpionat in genealogij (Mat.
1:2; Luca 3:34). De 0 importang mai mare este repe-
tarea asocierii Avraam, Isaac i Iacov, in care Iacov st
alturi de ceilalgi doi ca un arhetip pentru cei care sint
bi.necuvintap' pentru etemitate (Mat. 8:11; Luca 13:
28). Tbgi trei evangheligdi sinoptici redau citatul lui
Isus din Exod. 3:6: ,,Eu sint Dumnezeul lui Avraam gi
Dumnezeul lui Isaac 5i Dumnezeu! lui Iacov (Mat.
22:32; Marcu 12:26; Luca 20:37; vezi i Fapt. 7:32).
Aceast formul sonor (pxeluat in liturghia iudaic,
vezi Cele Optsprezece Benedici) confer greutate gi
solemnitate caracterului lui Dunmezeu ca unul care a
cut legmint cu Patriarhii din vechime i care Ii
rspecti promisiunile. Perm fo1osete aproape aceeai
formul pentru a intixi declaragia sa dapre ceea ce
Dunmezeu a fcut in Cristos (Fapt. 3:13). $tefan il
mengioneaz pe Iacov de citeva ori (Fapt. 7:12, 14~1S,
46). Ullima dati el vorbeete despre "Dumnezeu! lui
Iacov i in felul acesta ii d acatui Patriarh impor-
tanya centrali in istoria religiei. Pavel se refer la Iacov
de doui ori, prima data! pentru a arita scopul lui
Dumnezeu in alegere (El l-a ales pe Iacov mai inainte
ca cei doi copii s e nscugi, Rom. 9: 1 1-13) i_a doua
oari ca un simbol al (Rom. 11:26). In ne,
acat Pariarh apare in Evrei ca unul dintre eroii cre-
dingei (Evr. 11:9, 20 .urm.).
Iacov apare de asemenea ca numele tatlui lui
Iosif, in genealogia Domnului dat de Matei (Mat.
1:15-16). L.M.
IACOV (gr. Iakoa, ebr. yaaqb'lg, ,,cel ce pine de
clcii, ,,inlocuitor).
1. Fiul lui Zebedei. un pacar din Galilea care a
fost chemat impreun cu fratele su Ioan s fac parte
din cei doisprezece apostoli (Mat. 4:21). Aceetia doi,
impreun cu Petru, au format cercul intim de trei
apostoli dintre cei doisprezece, ind prezen la invie-
rea fiicei lui lair (Marcu 5:37), la schimbarea la fag
(Marcu 9:2), la agonia din Ghetsimani (Marcu 14:
33), cind ceilalp' an lipsit. Iacov i Ioan, pe care Isus
i~a poreclit ,,Boanerghes, adici, "ii tunetului (Mar-
cu 3:17), au fost muscragi de El cind au sugerat s5
,,cear5 foc din cef ca s distrug un sat de samariteni
care refuzaser sL primeasc pe Isus cind Se in-
drepta spre Ierusalim (Luca 9:54). Cei doi au stimit
de asemenea invidie intre ucenici prin faptul c5 au
cerut un loc de cinste in impra lui Cristos; da,i nu
li s-a promis acest avantaj, 1i s-a spus c aveau s bea
paharul pe care urma s-l bea Domnul lor (Marcu
10:39), 0 profegie care s<a implinit pentru Iacov atunci
cind a fost "omorit cu sabia de ctre Irod Agripa I,
cca 44 d.Cr. (Fapt. 12:2).
2. Fiul lui Alfeu, u.n altul dintre cei doisprezece
apostoli (Mat. 10:3; Fapt. 1:13). De obicei este iden-
ticat ca ,,Iacov cel tinr (m.ic), ul Mariei (Marcu
15:40). Descrierea ,,cel nr sau ,,cel mic (gr. ho
mikros, ,,micu1) il deosebegte de ul lui Zebedei, prin
faptul c5 era ori mai tinr, ori mai mic de statur decit
acsta.
3. Un Iacov mai pupln cunoscut, tatl apostolului
Iuda (nu Iscarioteanul), in scrierile lui Luca (Luca
6: 16; Fapt. 1:13; celelalte Evanghelii folosesc numele
Tadeu in loc de Iuda).
4. Fratele lui Isus care altuxi de si, lose,
Simon gi Iuda (Mat. 13:55), pare s5 nu acceptat
autoritatea lui lsus inainte de invierea Lui (vezi Marcu
3:21 i Ioan 7:5). Dup ce Isus cel inviati S-a axitat
lui Iacov (1 Cor. 15:7), el a devenitun lider ai bisericii
iudeo-cregtine din Iensalim (Gal. 1:19; 2:9; Fapt.
12:17). 'I1'adiia arm c el a fost numit de Domnul
Insugi primul episcop al Ierusalimului (Eusebius, EH
7. 19). El a condm lucririle primului Conciliu de la
Ierusalim, care a analizat condigiile admiterii Nea-
murilor in biseric, a formula: decretul care a fost
trimis la bisericile din Antiohia, Siria gi Cilicia (Fapt.
15:19-23); el a rmas singurul lider al bisericii din
Ierusalim, cutind s-i menpin unitatea cu Pavel i
misiunea lui atunci cind Pavel a vizitat Ierusalimul
pentru ultima oar (Fapt. 21 : 18 .urm.) . Cigiva ani mai
tirziu Iacov a fost manirizat prin improcare cu pietre,
in urma instigrii marelui preot Ananus, in perioada
de tranzigie, dup moartea procuzatorului Fstus, in
anul 61 d.Cr. (Josephus, Ant. 20.9). Tkadigia in mare
msur legendar a lui Hegesippus susgine c Iacov
era cunoscut ca Iacov,,ce1 Drept datorit pieti sale
(dup legea iudaic) (Eusebius, EH 2. 23). Jerome
(De viris illuszribus 2) redi un fragment din apocrife
pierdut, Evanghelia dupd Evrei ("APOCRIFE DIN
NOUL TESTAMENT), care congine o relatare scurt gi
probabil neistorici a artrii lui lsus cel inviat lui
Iacov. Iacov este autorul tradional al Epistolei cano-
nice a lui lacov, in care se descrie pe sine ca ,,r0b al lui
Dumnezeu gi al Domnului lsus Cristos (lac. 1:1).
BIBLIOGRAFIE. J . B. Lightfoot, Galatians, 1896.
PHD.
IACOV, EPISTOLA LUI.
I. Schia conginutulul
a. lntroducere
Salutare 1:1
Enungarea 5i reformularea temelor 1:2-27
 (lncercarea credintei, vorbire i duh, evlavie
i srcie)
b. Dezvoltarea temelor
Evlavie $i 2: 1-26
Vorbire $1 duh (lngelepciune) 3:1-4:12
Tstul irezu1tatul 4:13-5:6
c. incheiere (;i reformularea temelor) 5:7-20
II. Autorul qi data sctierii
Datorit incenitudinii cu privire la identitatea auto-
ru1uL care se descrie pe sine ca ,,Iacov, rob al lui
Dumnezeu gi al Domnului Isus Cristos (1 :1), aceast
Epistol nu s-a bucurat de o acceptare generala in V
decit in secolul al 4-lea. Majoritatea creetinilor re-
cunosc faptul c lacov, ul lui Zebedei, a fost mar-
tirimt prea devreme ca 55 fost autorul Epistolei gi
nu existe nici o dovad ci biserica primar ar
atribuit Epistola unui alt Iacov, de ex. ,,Iacov cel mic,
Marcu 3:18; 15:40; Luther a an-ibuit-0 unui Iacov
necunoscut, dar aceasta atribuire s-a datorat descen-
siderrii sale dogmatice a lucrrii pe care a numit-o ,,o
epistola de paie, inlrucit prea sa-1 contrazic pe
Pavel in problema justicrii i datorit faptului ca nu
prezenta doctrinele centmle ale
Unii teologi modemi au observat absenga aproape
total:-1 a referirii la doctrine distinct cregtine, camc-
terul aparent dezlinat al axiomelor morale de care este
plin Epistola gi faptul ca Isus Cristos are mentionat
explicit numai de doua ori - au rspins ideea ca Epis-
tola a fost compusa de un cregtin i au sugerat in
schimb c5 o homilie iudaic pre-cregtin a fost adap-
tati pentru folosinta evreilor prin inserarea
numelui lui Isus Cristos in 1:1 i 2:1. Alti teologi,
observind situatiile doctxinare i bisericegti care ar
putea indica 0 data mai tirzie decit perioada vietii
fratelui Domnului, consider ca Epistola ate o ho-
milie creetini scris pentru a satisface nevoile comu-
nit5p'lor cregtine mai stabile, dupe: ce fervoarea evan-
ghelistica iniual s-a potolit (70-130 d.Cr.).
I>n'.rna teorie, care uneori an-ibuie lucrarea unui
Iacov necunoscut sau unui autor care folosegte ca
pseudonim numele patriarhului Iacov, ar putea ex-
plica expraii cum sint ,,p5rintele nostru Avraam (2:
21) gi ,,Domnul oetirilor (5:4), cit gi accentul pus pe
fapte in procesul de justicare (2:14-26). De aseme-
nea, ar putea explica de ce autorul vorbeete ca un al
doilea Amos atunci cind ii condamn pe bogati (5:1-
6) i rnenpioneaz pe Avraam (2:21), Rahav (2:25),
Iov (5:11) gi Ilie (5:17) ca exemple de virtute, dar nu
i pe lsus. Totugi, acstea i alte caracteristici asem5-
ntoare nu impun 0 asemenea explicatie, mai ales
dac Epistola a fost scris inainte de rspindirea larg
a Evangheliilor deoarece VI a fost Biblia primilor
Aea cum s-a artat, ,,nu existi in Epistol nici
0 propozitie pe care un evreu ar putut $5 0 scrie, iar
un cregtin nu ar fi putut. In plus, cregtinismul din
Epistola este mult mai exdns decit apare la suprafat
i este greu s presupunem ca un falsicator cretin
imaginar at fost in stare s dea dovada de atita
stpinire de sine!
A doua teorie, care presupune in mod normal,
lucrarea a fost atribuit in mod pseudonimic fratelui
Dorrmului pentru a-i conferi autoritate, primeete cre-
dibilitate datorit calittii limbii greceeti folosite in
Epistola $i datorit argumentului ca pasajul 2:14-26
a fost scris pentru a contracaxa o pervercire anu'no-
mian a doctrinei lui Pavel dapre justicarea prin
credint. Totuqi, nu reugeete sa explice trsturile
primitive ale Epistolei (de ex., mengionanea presbite-
rilor gi nu a episcopilor, in 5:14) ei coloratura pal-
tinian (de ex. ,,ploaie timpurie $1 tirzie, in 5:7). in
afar de aceasta, dac Epistola ar 5 pseudoepigrac,
ar greu de inteles de ce autorul nu a folosit un titlu
mai clar 5i mai inlgat (de ex. , ,,Iacov, apostolul sau
"Iacov, fratele Domnului).
Adresarea ,,ctre cele dousprezece semintii care
sint imprasytiate (1:1), probabil ca se referi la bise-
n'cile iudeo-cretine (acesta este motivul pentru care
scrisoarea este inclusa alturi de Epistolele geneiale);
caracterul homiletic, izul ei iudeo-creetin, preocupa-
rea de etica obteasc5 i solidaritatea comunititii,
ecourile din literatura poetic (de intelepciune) iu-
daic tirzie (,,inte1epciune, care probabil ca inseamn
Duh, ate unul dintre cuvintele cheie, vezi 1:5; 3:17),
din teologia iudaic nonconformist (conne paralele
remarcabile cu "SULUR.ILE ms 1.. MAREA Mo/IRTA)
i din armatiile lui lsus care au fost incluse in Predica
de pe Munte (comparaii 2:13 ei Mat. 5:7; 3:12 i Mat.
7:16; 3:18 i Mat. 7:20; 5:2 i Mat. 6:19; 5:12 iMat.
5 :34-37) gi nota de autoritate cu care vorbegte autorul
- toate aceste elemente sint in armonie cu tradigia ca
autorul a fost Iacov, fratele Domnului, primul ,,epis-
cop al bisericii din Ierusalim. in plus, deei Epistola
contine citeva expresii literare nebiblice curioase (de
ex. 1:17, 23; 3:6), trasturile ei ebraice, cuplate cu
folosirea frecvent a intrebarilor retorice, compara-
tiile dialogurile imaginare, aforismele i ilustra1_;ii1e
pitoregti ne fac sa credem c il ascultm pe lacov, un
iudeu-cretin bilingv din Palestina, care a locuit la
Iensalirn, un centru cosmopolitan atit pentru iudei cit
gi pentru creetini, la vreo 30 de ani dup invierea lui
Isus. Asemnarea dintre cuvintele i expresiile grecegti
intilnite in Epistol i in cuvintarea lui lacov la Con-
ciliul de la Ierusalim (cf 1:1 gi Fapt. 15:23; 1:27 gi
Fapt.15:14;2:S iFapt. 15:13; 2:7 $iFapt. 15:17) pot
oferi dovezi in sprijinul teoriei. Ar prea logic sa
presupunem e c5 Iacov insugi a compus lucrarea, e
c un secretar sau redactor de mai tirziu a compilat-o
din predicile lui Iacov. Situatia bisericii in Epistola se
p0trivete cu 0 dat timpurie a originii pentru cea mai
mare parte a continutului: 0 data inainte de Conciliul
de la Ierusalim (48/49 d.Cr.) ar explica cel mai bine
datele disponibile, inclusiv conictul aparent cu Pavel
in 2: 14-26.
III. lnvtitura
Epistola se ocup de nevoia cretinilor de a se impo-
trivi tendintei de a face compromisuri cu lumea, in
special in ce privegte folosirea bogtiei. Epistola com-
pleteaza $i nu contrazice nicidecum invttura din
Gal. i Rom. cu privire la justificare. Iacov nu foloseete
cuvintul ,Justicat (sau ,,indreptgit) in 2:21 cind se
refer la ocazia din istoria lui Avraam la care s-a referit
Pavel, adic Gen. 15:6, ci atunci cind se refer la Gen.
22, 0 declarare a justicrii cu ocazia legarii lui Isaac,
un fapt care a fost incununarea unei vieti de dragoste
i credincioie izvorite din credinta ilustrat in Gen.
15:6.
Romano-catolicii au pretuit intotdeauna Epistola
foarte mult, considerlnd ci aduce dovezi in favoarem
doctrinelor justicrii prin fapte, manurisirii auri-
culare (5:16) gi ungerii (5:14). Pe de alta parte,
protstantii - inuentati greeit de Luther - au avut
tendinta s5 o considere oarecum sub-cre:in. Calvin
a artat ca aceasta Epistola nu conne nici un lucru
nedemn de un aposto] al lui Cristos, ci dimpotriva, d
invitaturi despre multe subiecte care sint toate impor-
tante pentru txiirea ereetina, cum sint "rabdarea, ru-
gciunea can-e Diunnezeu, suprernatia i roada adeva-
rului ceresc, umilinta, indatoririle snte, tinerea limbii
in friu, cultivarea pacii, infrinarea poftelor, dispretul
din partea lumii, ei altele asemlmatoare. Multi cre-
dincioei evanghelici modemi au inceput sa vad gre-
eeala facuta prin subatimarea irnplicatiilor etice ale
justicarii gi a locului pe care faptele bune ar trebui
s5-l ocupe in viata creetin. R. V. G. Tasker a spus in
TNTC: ,,Ori de cite ori credinta nu are ca rod dragoste
i cind dogma, oricit de corecta, nu este raportat la
viat; ori de cite ori sint tentati sa adopte o
religie ego-cenirici i sa devine indiferenti fata de
nevoile sociale gi materiale ale altora; sau ori de cite
ori ei tagaduimc prin felul lor de viata crezul pe care-l
proclama i par mai domici s e prieteni cu lumea
decit prieteni cu Dunmezeu, Epistola lui lacov are ceva
de spus pentru cei care 0 resping in detrimentul 101*.
Int:-0 vreme cind credincioeii evanghelici se preo-
cupa din nou de dreptatea sociala, de folosirea bog-
tiei i vieiii comunitiii, aceasta Epistola se cere stu-
diat in mod special, deoarece atrage atentia asupra
virtutilor care edica comunitatea ei asupra fortei
sociale distructive a bogatiei folosite in mod nepo-
trivit. intr-o vreme cind severitatea naturii divine i
transcendenta lui Dumnezeu rind sa fie uitate, trebuie
restabilit echilibrul prin accentul pe care aceasta Epis-
tola i1 pune pe Dumnezeu} neschimbtor (1 : 17), Crea-
tonil (1:18), ma1(1=27;s=9), Suveranul (4:15), Cel
Neprihanit (1:20), care nu trebuie pus la incercare de
oamenii rii (1:13), Car-uia omenirea trebuie s I se
supuni cu urnilinta (4:7, 10). Legiuitorul, Judeca-
torui, Mintuitorul i Nimicitorul (4: 1 1-12), care nu va
accepta nici un rival (4:4-5), Datatorul intelepciunii
(1:5) i harului (4:6), Cel care promite o coroana a
vietii pentru cei care rezist la testul credintei i care
I1 iubesc numai pe El (1:12).
BIBLIOGRAFIE. Comentarii de J. B. Mayor, 1913;
R. V. G. Thsker, TNTC, 1956; C. L. Milton, 1966; F.
Mussner, 1964; gi M. Dibelius, 1975. P.l~I.D.
IAD. in NT termenul ,,iad traduce cuvintul gr. care
ate transliterat ,,gheena (Mat. 5:22, 29-30; 10:28;
18:9; 23:15, 33; Marcu 9:43, 45, 47; Luca 12:5; Iac.
3:6). Numele este derivat de la ebr. g(ben)(bn)
hinnm, valea (ului,/ilor lui) I-iinnom, 0 vale din
apropiere de Ierusalim (Ios. 15:8; 18:16) unde copiii
erau sacricati in foc, in legatura cu ritualuri pgine
(2 lmp. 23:10; 2 Cron. 28:3; 33:6; ler. 7:31; 32:35).
Derivarea numelui original este necunoscut, dar Hin-
nom este aproape cu certitudine numele unei per-
soane. in scrierile ebraice de mai tirziu Gheena a a'uns
s insemne locul de pedeapsa pentru pctoei (indi-
;arel1luiMoise 10:10; 2 Esdra 7:36). Afost descris ca
un loc unde focul nu poate stins - ideea generala de
foc, ca expraie a judecatii divine, este intilnit in VT
(Deut. 32:22; Dan. 7:10). Literatura rabinica contine
diferite pareri cu privire la cei care vor suferi pedeapsa
vs_nica. Erau raspindite ideile ca suferintele unora se
vor sri prin anihilare sau ca in unele cazuri focurile
din Gheena erau curititoare (Roh Hashana 16b-17a;
Baba Mezia 58b; Migna Eduyoth 2. 10). Dar cei care
sustineau aceste doctrine afirmau de asemenea reali-
tatea pedepsei eteme pentru anumite categorii de
pacatoei. Atit aceste scrieri cit i cartile apocrife armi:
crezul intr-0 retributie etema (cf. Iudit 16:17; Psalmii
lui Solomon 3:13).
lnvattura NT intreete acest crez mai vechi. Focul
iadului nu poate slins (Marcu 9:43), este etem (Mat.
18:8). iar pedeapsa aceasta ate opusul vietii v5_nice
(Mat. 25 :46). Nu exist nici o idee care S5 sugereze ca
aceeia care intra in iad ies vreodata din el. Totugi, NT
las loc pentru credinta ca in timp ce iadul, ca manif$-
tare a'n-liniei implacabile a lui Dumnezeu impotriva
pcatului, este_nesrit, existenta celor care sufer
s-ar putea s nu e nesrit. Este dicil sa recon-
ciliem implinirea finala a intregului univers in Cristos
(Efes. 1: 10; Col. 1 :20) i existenta permanenta a celor
care ll resping pe Cristos. Unii teologi au sustinut ca
o pedeapsa etema este eterna prin efectele sale; in
orice caz, etem nu inseamn neaparat ,,ea: srgit, ci
subintelege ,,o perioada lungi care depagqte oriz.on-
tul mintal al scriitonilui (J . A Beet). Pe de alta parte,
Apoc. 20: 10 indica un chin congtient i nsreit pentru
diavol gi agentii lui; este adevarat ca armatia este
faicut inn-un pasaj incircat de simboluri i unii a-
firm ca un sreit similar ii agteapti pe oamenii care
refuza sa se pocaiasca in nal. lnorice caz, nu ar trebui
s5 permitem nici unui gind s5 ne distragi atentia de
la seriozitatea avertismentelor Domnului nostru cu
privire la realitatea judectii facute de Dumnezeu in
lumea viitoare.
in lac. 3:6 Gheena, la fel ca i iazul far fund din
Apoc. 9:1 .urm.; 11:7, pare $5 fie suxsa rauiui pe
pmint.
Imagine NT despre pedeapsa etem! nu sint uni-
forme. In afara de foe, pedeapsa mai este descrisa ca
intuneric (Mat. 25:30; 2 Pet. 2:17), moarte (Apoc.
2: 1 1), nimicire gi excludere din prezenta Domnului (2
Tes. 1:9; Mat. 7:21-23) i ca o datorie care trebuie
pltita (Mat. 5:25-26).
Numai in 2 Pet. 2:4 intilnim verbul tartaroo, tra-
dus ,,aruncat in Adinc. Tartaros este cuvintul clasic
pentru locul de pedeaps etema, dar aici este aplicat
la sfera intennediara de pedeaps pentru ingerii ca-
zuti.
BIBLIOGRAFIE. J. A. Beet, The Last Things, 1905;
S. D. F. Salmond, The Christian Doctrine of Immor-
tality, 1907; J . W. Wenham, The Goodness of God,
1974; H. Bietenhard, NIDNTT 2, p. 205-210; J. Jere-
mias, TDNT 1, p. 9 .urm., 146-149, 657 .urm.
D.Kl.
IAEBET (Ebr. yab2s, ,,el intristeaza). 1. O cetate
din teritoriul lui Iuda, locuita de ,,familiile scribilof
(1 Cron. 2:55). 2. Capul unei farnilii din tribul lui Iuda
(1 Cron. 4:9-10), un brbat ,,onorabi1 ale crui rug-
ciuni au primit rspuns de la Dumnezeu. Pentru 0
discutie cu privire la un joc de cuvinte ebr. in acest
context, vezi C. F. Keil, Chronicles, p. 88; J. M. Myers,
I Chronicles, 1965, p. 28 $.urm. J.D.D.
IAEL (Ebr. _y'El, "capr slbatic). lui Heber,
Qhenitul, cea care l-a omoritpe Sisera (Jud. 4:17-21).
In vremea aceea canaanitii, sub conducerea lui Iabin,
regele Hatorului, gi a lui Sisera stapineau peste Israel.
int, paranteza (Jud. 4:11) este explicata prezenta
Qhenigilor inspre N. aimsind P395 la 1h=-_naim. re
gang; cu Neftali (Ios. 19:33); de obicei ei erau
asociati cu tribul lui Iuda. Priceperea lor in prelu-
crarea metalelor i-a tacut sa e aliapi folositori pentru
canaaniti (Jud. 4:17).
pupa ce israelitii, condusi de Debora 51' Barac, i-au
inf,-int pe canaaniti in mod zdi-obitor,_cea mai mare
page a ar-matei invinse a fugit spre V. Sisera, insa, $1a
abandonat funcpia de comanda si s-a indreptat spre
N, probabil ca sa caute scapare la I-Iator. Iael, dindu-i
seama de important:-1 lui foarte mare (cf Jud. 4:22),
i-a oferit ospitalitate, care potrivit obiceiurilor din
vmmea aceea ii garanta si protectia. Inselaciunea lui
Iaelafostsimaimarepenuucaaincercatsa-ideaim
sentiment de sigurant (Jud. 4:18). Intmcit ridicarea
corturilor era 0 ocupaple a femeilor, lael a putut s-l
omoare pe Sisera prin implintarea unui tarus in tim-
pla. A omorit de o femeie era o dezonoare (cf. Jud.
9:54). in felul acesta s-a implinit profetia Deborei, ca
onoarea principala de a-l omorit pe Sisera va reveni
unei femei (Jud. 4:9).
Victoria a oferit 0 eliberare permanent de sub
sgipirriraa canaanitilor si i-a permis Israelului sa preia
controlul asupra viii Esdiaelonului care avea o pozitie
strategio. Victoria a fost imortalizata in Cintarea
Debora (Jud. 5), recunoscuta ca o cintare contem-
poranii, cu evenimentele respective care arat o bucu-
rie barbari cu privire la actul criminal al lui Iael (Jud.
5:24-27). Tbtusi, desi nu aprobam reactia, nu putem
trece cu vederea ca ate o reactie umana narural la
moartea dusmanilor stravechi care au asuprit inde-
lung pe Israel.
Au fost sugerate diferite modificari improbabile
perm-u a scoate referirea surprinztoare la Iael in Jud.
5:6. Ideea oare este comunicat aici probabil ca este
ca deei $amgar si Iael traiau atunci cind Israelul era
asuprit, nici unul dintre ei nu au fost in stare sa
nealizewe eliberarea. Debora prim6_te tot creditul pen-
nu aceasta izbavire.
BIBLIOGRAFIE. A. E. Cundall, Judges and Ruth,
1968, p. s1-101. A.E.C
IAEZER. Un oras din regatul amorit al lui Sihon,
cucerit de Israel (Num. 21:32) si carea facut parte din
pisunile date tribului lui Gad. Mai 1il7.iu a fost dat
farniliilor Merari din tribul 1.1: Levi. in timpul domniei
lui David laezerul a dat ,,oameni viteji (1 Cron. 26:
31) i a fost unul dintre orasele de pe ruta celor care
an cut recensamintul (2 Sam. 24:5). Moabitii an
obtinut stapinirea asupra orasului, probabil cu putin
timp inainte de caderea Samariei (Is. 16:8-9; ler.
48:32, unde se presupune ca Iaezerului este
0 eroare a scribului). Iuda Macabeul a cucerit si a
jefuitorasul prin anul 164 i.d.Cr. (1 Mac. 5:7-8). Locul
S-ar putea sa fie Khirbet Gazzir, pe Wadi aib, in
apropiere de es-Salt. ARM.
IAFET (Ebr. yepet). Unul dintre ii lui Noe, men-
lionat de obicei ultimul (Gen. 5:32; 6: 10; 7:13; 9:18,
23, 27; 1 Cron. 1:4), dar lui sint trecuti primii
in Gen. 10 (si 1 Cron. 1:5-7). El a fost stramosul mai
multor triburi si popoare, iar lui au avut nume
care in vremurile istorice au fost asociate cu regiunile
din N si V Orientului Mijlociu, in special cu Anatolia
gi bazinul Mrii Egee (*TABELUL NATIUNILOR). Iafet
si sotia sa au fost intre cei opt oameni care au scpat
din Potop si intr-un incident ulterior el, fmpreuna cu
Sem, a acoperit goliciunea tatalui lor. In declaratia
profetica a lui Noe dupa aceasta intimplare el s-a
rugat ca Dumnezeu sa largeasca cormrile lui Iafet si
ca el sa locuiasca in corturile lui Sem $1 sa-1 aiba pe
Canaan ca slujitor (Gen. 9:27). Multi comentatori
cred ca pronumele el Se refera la Dumnezeu si nu la
Iafet, desi ambele interpretari sint posibile.
Daca acceptam ultima varianta, s-ar putea ca refe-
rirea sa e facuta la binefacerile Evangheliei care a
venit mai intii la lui Sem, dar apoi s-a intins la
popoarele din N. In versetul de mai sus cuvintul folosit
pentru ,,a largi este yat, dar probabil ca aici avem
doar un joc de cuvinte si nu este nici o alta legtuxi
cu numele lui Iafet (yeeg, care nu apare in alta parte
in Biblie sau in inscriptii antice. 'Ibt'ui, unii au iacut
legtura intre Iafet si personajul rnitologic grec Ia-
petos, un u al pamintului si al cerului, care a avut
multi descendenti. Numele nu este grec, asa incit s-ar
putea sa e o forma a numelui biblic.
BIBLIOGRAFIE. P. Dhorme, ,,Les Peupla issus de
Japhet, d'apres le Chapitre Xde la Genese, Syria 13,
1932, p. 28-49; D. J. Wiseman, ,,Gen5is 10: Some
Archaeological Considerations, JTVI 87, 1955, p. 14
.urm.; D. Neisman, "The Two Genealogies of Ja-
pheth, in l-I. A. I-loffner (ed.), Orient 8: Occident,
1973, p. 119 .Lu'm. T.C.M.
IAHAT (Ebr. yahas). Un loc din cimpia Moabului
unde Israel l-a infrint pe Sihon, regele amorit (Num.
21:23;Deut. 2:32; Jud. 11:20). Numele aparesubmai
multe forme - Iahza, Iahat (Ios. 13:18) si Iahta (Ios.
21:36; ler. 48:21). A fost in teritoriul lui Ruben gi a
fost dat levitilor din familia Merari (Ios.13:18; 21:34,
36). Regiunea a fost cucerita mai tirziu de Israel, dar
Omri a recucerit teritoriul pina la Iahat. "Piatra Moa-
bit (rind urile 18-20) arrna ca rkraelitii au locuit aici
cind s-au luptat cu Mesa. In cele din urma Mesa i-a
izgonit si a adaugat acest terltoriu la domeniile sale.
M. du Buit plaseaza localitatea in imediata veci-
natate a dnlmului care trece prin regiunea deluroas
la drapta de Wadi Wali. Y. Aharoni a propus Khirbet
el-Medeiyineh, la marginea desemilui (LOB). Pe vre-
mea lui Isaia si leremia cetatea continua sa se afle in
miinile moabitilor (Is. 15:4; Ier. 48:21, 34).
].A.T.
IAHZIA (Ebr. yahz_yd, ,,Iahveh vede, reveleaza);
lahtia, Ezra 10:15). Unul dintre cei patru barbati
mentionati in legatura cu controversa cu privire la
femeile straine. Expresia ebraic este echivoc si poa-
te tradus atit ,,au fost de partea cit si ,,au fost
impotriva pirerii expuse. Contextul at parea sa spri-
jine ideea ca cei patru ,,au fost de partea lui Ezra.
J.D.D.
[AIR (Ebr. y'ir, ,,el lumineaza). 1. Un urmas al lui
Manase care in timpul cuceririi la E de lordan sub
conducerea lui Moise a ocupat citeva sate la granite
dintre Basan si Galaad (Num. 32:41) si le-a numit
Flavor-lair (Tirgurile lui lair). 2. Un judector care a
judecat in Israel timp de 22 de ani (Jud. 10:3, S). Cei
creizeci de i ai lui au avut treizeci de cetati in Galaad,
numele Havot-lair ind asociat cu aceste cetati. 3.
'12-xtal lui Mardoheu (Est. 2:5).
4. (ya"ir, ,,el inalta) Thtl lui Elhanan (1 Cron.
20:5), unul dintre eroii lui David; datorit unei erori
de transcrieze este numit laare-Oreghim (2 Sam. 21:
19). M.A.M.
IAIR. Un conductor al sinagogii a carui ica a fost
vindecata de Cristos (Marcu 5:21-43; Luca 8:41-56;
cf. Mat. 9:1&26). Numele poate fi derivat de la ebr.
yair, ,,lahve lumineaza (cf. lair, Jud. 10:3). Numele
lui ne este dat de Marcu i Luca, clar nu i de Matei.
Datoria lui era sa conduca serviciul de inchinare de la
sinagog gi sa aleaga pe cei care aveau sa conduca
rugaciunea, sa citeasca Scripmrile gi sa predice. in
general era cite un archisynaggos la ecare sinagoga
(Matei i1 descrie doar ca arch6n, care are acelagi
inteles).
lair a venit la lsus dupa ce lsus a traversat Marea
Galileii venind de la Decapolis i a debarcat in apro-
piere de Capemaum. I-iica lui, in virst de 12 anL era
in pragul rnorgii $i lair i-a cerut lui lsus sa vina sa o
vindece. Pe drum ctre casa lui lair lsus a vindecat o
femeie cu o hemoragie. Atunci a venit vestea ca fetita
era moarta. Majoritatea celor prezenti au socotit ca nu
mai era necesar s-1 deranjeze pe Crktos i au fost
batjocorltori cind lsus a spus ca fetita nu e moarta ci
ca doarme. Cind toti au fost scogi afara din casa, cu
excepgia lui Petru, lacov, loan, lair i sepia sa, lsus a
Iuat-o pe fetiti de min! gi ea a revenit la viata. El le-a
poruncit si-i dea de mincare gi le-a cerut s pastreze
secretul invierii.
Din punct de vedere literar ate interesant sa
vedem cum Matei condenseaza istorisirea atit de mult
incft da impresia a fetita era moaxt atunci cind lair
s-a apropiat pentru prima oari de lsus. Este demn de
rernamat faptul ca Marcu retina expresia aramaica
fg q0m(l). lLE.N.
IANE $1 IAMBRE. Pavel vorbegte despre anumiti
invatatori care propovaduiau invatamri false i peri-
culoase din punct de vedere moral i spune ca ei se
impotrivesc adevrului la fel cum ,,lane i Iambre s-au
impouivit lui Moise (2 Tim. 3:6~8). Aceste nume nu
apar in VT, dar aluziile extra-biblice arata ca este
vorba de vrajitorii egipteni din Exod. 7-8. La fel ca i
ei, invatatorii au protat de inclinatia spre supe1$tit"i.i
ca s prezinte in mod plauzibil o parodie a adevarului.
Numele, de o vechime necunoscut, apar sub dife-
rite forme. Aa-numita ,,Lucx-are 'ladochita, despre
care se tie in prezent ca a fcut parte dintre scrierile
de la Qumran, spune ca Belial l-a ridicat pe Yohaneh
5i pe fratele sau impotriva lui Moise i Aaron (7.19 in
R. H. Charles, Pseudepigrapha, 1913; S. 19 in C.
Rabin, The Zadokite Documentsz, 195e, p. 21); "raz-
mudul babilonian, ,,YohanE i Mamre (Men ahoth
85a; cf. scrierea numelui ,,Mambrs in majoritatea
ms. lat. 5i gr. din 2 Tim. 3:8). Legenda ebraica spune
mai multe despre ei i chiar le atribuie patemitatea lui
Balaam. Scrieri pigine se refera, nu intotdeauna cu
claritate, la unul sau la amindoi (cf. Plinius, NH 30, 1.
11; Apuleius, Apology 90; Numenius din Apamea, in
Eusebius, Praep_ Ev. 9. 8. 1), inclicind celebritatea
povesdrii. Origen a cunoscut 0 carte pe aceasta tem
(Comm. in Mat. 23:37; 27:9) iar Decretul Gelasian
mentioneaz Pocdinga lui lane i Iambre, din care M,
R. James a identificat un fragment int:-un manuscris
saxon (JTS 2, 1901, p. 572 .urm.). Totugi, este putin
probabil ca Pavel face aluzje la carte: el a folosit
numele pentru sirnplul motiv ca erau folosite in mod
obignuit, cu refer-ire la Exod. 7-8.
BIBLIOGRAFIE. HJR 2, 3, p. 149 .urm.; SB, 3, p.
660 .urrn. A.F.W.
IANOAH (Ebr. y'dn6ah, ynhd, ,,odihn5). 1. Un
orag in teritoriul lui Neftali, cucerit de Tiglat-Pileser
in timpul domniei lui Pecah (2 lmp. 15:29). Este
posibil s5 e looalitatea moderni Yamih, la NV de
Acco (LOB, p. 379). 2. Un ora; in teritoriul lui Eaim,
la SE de Sihem, orag care a marcat granita dintre
Efraim i Manase (Ios. 16:6-70). ln prezent este Khir
bet Yanun.
J.G.G.N.
IARBA (Ebr. hsir, dale, yereq, 'EseL2_; gr. chortos).
Gen. 1:11 serie ca pmintul a produs vegetatie
(literal ,,iarb) in ,,ziua a treia a naxatiunii creagiei.
in tara promis iarba a constituit hrana pentru vite;
iarba era data in tara de Dumnezeu, ca rispuns la
ascultarea poporului (Deut. 11:15). larba a fost hrana
lui Nebucadnetar in perioada sa de nebunie (Deut.
4:15, 25).
P5uni1e veni nu sint permanente in Palestina, ci
tin numai pentru 0 vreme dupi ploi, iar in anotimpul
uscat se usuca. Ca rezultat, iarba este un simbol
potrivit pentru caracterul trecator al vietii umane (de
ex. Ps. 103215; ls. 40:6-7), pentru stapinirea de scurta
durata a bogatului (lac. 1:10-11) i este un simbol
pentru slabiciunea i nimicirea dugmanilor (Is. 37:27
= 2 Imp. 19:26), pentru cei ri care urmeaza s5 e
retezati curind (Ps. 37:2) gi pentru cei care urasc
Sionul (Ps. 129:6).
Multimea relor de iarba este comparac cu o
multime de oameni (Iov 5:25; ls. 44:4), cu un popor
inoritor (Ps. 72:16), iar aspectul luxuriant al p5u-
nilor vexzi este cqmparat cu seninatatea viegii spiri-
male (Ps. 23:2). In iarba frageda poate fi vzuta o
calitate a unui domnitor drept (2 Sam. 23:4) i un
domnitor binevoitor are un efect la fel de binevoitor
i produce benecii similare asupra poporului sau, cu
ploaia care cade pe pajigtile cosite (Ps. 72:6).
ln contrast, un tinut sterp i far iarba poate indica
minia lui Dumnezeu (Deut. 29:23). RA.H.G.
XAREB. Numele sau epitetul unui rege al Asiriei care
a primit tribut de la lsrael (Osea 5:13; 10:6). Dac
este considerat nume personal, se praupune ca se
refer la Tiglat-Pileser lll gi la incercarea lui Menahem
de a-icumpara pe asirienj in 738 i.d.Cr. (2 lmp. 15:19)
sau la cererea de ajutor a lui Ahaz impotriva lui Retin,
regele Siriei, $i Pecah, regele lui lsrael (2 lmp. 16:7-
10). Sugestia lui Sayce ca ar vorba de Sargon II,
cuceritoml Samariei in 722 i.d.Cr. este improbabil
datorita datei gi imprejurrilor.
 'intruc1"t aici ate omis articolul hotarit obisnuit,
este mai probabil ca melelg yrll ate un titlu care ar
trebui 11-adus ,,rege razboinic (sau lupttor), sau,
43; spunem ca malki rag ate 0 form veche pentru
m1)5 mg pare interpretat ca titlul regal asirian
obgnujt, ,,rege mare. Vezi RVmg, ,,un rege
care lupti- AVmg ,,regele care ar trebui sa pledeze.
Oricare ar interpretarea data, referirea istorici ate
la textul citat mai sus. DJ.W.
]A]\_MU'[' (Ebnyarmilg). 1. Tel Yarmut (Khirbet Yar-
muk), aat intr-o pozitie dominanta deasupra vii
Widi Surar, la S km S de Bet-$emes. Ziduri si raturi
cerarniee din Epoca Tir-Lie a Bronzului indica ocuparea
unei zone de 2-3 hectare de catre 0 populatie de
1.50(>2.000 inainte de invazia israelita, cind larmut
era o cetate amorita important. Vezi Ios. 10:3; 15:
as; Neem. 11129.
BIIBLIOGRAFIE. J. Garstang,Joshua-Judges, 1931,
p. 171; LOB, p. 195.
2. O cetate levitica in teritoriul lui Isahar, Ios.
21:29, numita de asemenea Remet (los. 19:21; cf
LXX(B) los. 21:29), Ramot (1 Cron. 6:73); dar egip-
tenii au numit districtul ,,dealurile larmuta. Aharoni
(LOB) sugereaza Khokav-hayyarden, Belvoir din pe-
rioada Cruciadelor, la 10 km N de Betsean.
J.P.U.L.
IASON. 1. Gazda lui Pavel la Tesalonic (Fapt. 17:5-
9). O gloata instigata de evrei a atacat casa lui si,
negisindu-i pe Pavel si Sila, l-au luat pe lason si citiva
convertipi si i-au acuzat lnaintea politarhilor (magis-
tratii locali) cl au adapostit agitator-i periculosi. Cei
aratati au fost eliberati dup ce au depus o garantie
pentru purtare buna. Luca nu spune dac a trebuit sa
promita ca nu vor mai adaposti misionari (cf. T. W.
Manson, BJRL 35, 1952-3, p. 432) sau doar ca s-au
angajat sa mentina pacea. In orice caz, rezultatul a
fast plecarea pripit a lui Pavel (Fapt. 17:10) in impre-
jurari care au impiedicat intoarcerea lui curind (cf. 1
Ta. 2:18). Nu incape indoial ca lason a fost evreu
(cf. Fapt. 17:2 si 18:2-4) $1 probabil cresdn (cf Fapt.
17:7).
2. Un cra_tin din Corint care trimite salutari in
Rom. 16:21. Probabil ca ,,n1denie inseamna aici ,,fra-
te evreu (cf. v. 7, 11 si Rom. 9:3). lason s-ar putea sa
e identic cu 1; dac Sosipater este *Sopater din Fapt.
20:4, s~ar putea ca Pavel $5 includ aici doi mace-
donieni.
Numele - identic cu numele conducatorului Ar-
gonautilor - era raspindit si se pare ca evreii care
vorbeau greceste fl foloseau uneori in locul unor nume
evreiati care sunau asemanator, cum sint Isus, sau
losua (Deissmann, Bible Studies, p. 315n.). A.F.W.
lA$OBEAM. 1. ,,... Fiul lui Hacmoni, unul din capi-
tanii de seama, 1 Cron. 11:11; ul lui Zabdiel, 1
Cron. 27:1. Tlrebuie identicat cu "loseb-Bassebet,
'Iachemonitul" (2 Sam. 23:8), care poate fi citit
.JOeb-Basebet, l-lacmonitul (hahalgmni in loc de
tahkm6ni, intelesul este neclar). Variantele leboze,
Iesebada din LXX, Iesbaal, din versiunea Lucian, implica
0 forrna derivata de la lgbaal. Cel mai de seama
rzboinic al lui David care a omorit ,,trei sute (1
Cron.) sau "opt sure (2 Sam.); ate mai probabil s
e opt sute, intrucit i-ar conferi superior-itate fata de
Abisai (2 Sam. 23:18). (*CAPE'lENlE.)
2. Un alt luptator care s-a alaturat lui David la
Ticlag (1 Cron. 12:6). ARM.
IATIR (Ebr. yattir). Hurvat Yatir (Khirbet Atr) pe
coasta de SV a dealurilor lui luda, la 21 km de Hebron;
cetatea a fost data preotilor (los. 21:14). David a
impartit cu locuitorii acatei cetti prada luata de la
amaleciti (1 Sam. 30:27). J.P.U.L
IAVAN. Unul dintre ii lui lafet (Gen. 10:2; 1 Cron.
1:5) si stramosul unui grup de popoare, Elisa, Tar-
sis, *Chitim si "D0danim (Gen. 10:4; 1 Cron. 1:7),
care sint asociati cu regiunile de la N si Vde Orientul
Mijlociu. Este general acceptat faptul ca acat nume
(ebr. ywn) trebuie identicat cu gr. I5nes, care
apare in forma Iaoncs, probabil lawones, in Homer
(Iliada 13. 685) si se refera la popoare care mai tiniu
aveau s imprumute numele lor loniei. Numele apare
de asemenea in inscriptii asiriene si achaemeniene
(Icimanu si respectiv Yauna). Isaia ii mentioneaza pe
urmasii lui lavan (uo(Hellas) alaturi de 'l\.ibal, ca unul
dintre popoarele (gyfm care locuiau insule si tirmuri
indepartate ('iyyfm, ls. 66:19). Pe vremea lui Ezechia
urmasii lui lavan (LXX Hellas) erau cunoscu ca feeau
comer; cu Tirul cu sclavi, vase de bronz si bre (Ezec.
27:13, 19; in v. 19 traducerea VSR prefer meuzal, ,,din
Uzal, in loc de mzzH, "ceea ce se toarce, r).
Numele lavan (Grecia) este folosit in profetiile lui
Daniel care se refera la impiritia lui Alexandru
Macedon si in Zah. 9:13 termenul (Gracia) probabil
c5 ate folosit cu referire la grecii Seleucizi.
BIBLIOGRAFIE. P. Dhorme, Syria 13, 1932, p.
35-36; W. Brandenstein si M. Mayrhofer, Handbuch
des Altpersischen, 1964, p. 156. T.C.M.
IAZ = vazi BAZIN
IBLEAM. Un oras canaanit la granita de N a lui
Manase, al carui teritoriu se intindea pina la (nu ,,in)
lsaliar (Ios. 17:11; Y. Kaufmann, The Biblical Account
of the Conquest of Palestine, 1953, p. 38). ln timpul
ocuparii israelite, locuitorii canaaniti au fost supusi,
nu izgoniti (Jud. 1:27). lblearn ate in prezent Khirbet
Bilameh, la cca 16 km SE de Meghido, pe drumul de
la Bet-$ean (2 lmp. 9:27). Probabil c ate Bileam din
1 Cron. 6:70, o cetate levitica. Ibleam apare in listele
egiptene sub numele Ybr'm. KAJQ
IBTAN (Ebr. 'il3sEn). Cunoscut numai din Jud. 12:8-
lO; un judecator national timp de 7 ani, care a urmat
dup lefta; se pare ca a fost o persoana instrit, care
a crescut 0 familie numeroasa si care a aranjat casa-
torii pentru treizeci de fii. Casa si mormintul lui au fost
in Betleem, probabil in Zabulon (Ios. 19:15), la 11 km
VNV de Nazaret; comentatorii evrei, praupunind ca
a fost Betleemul din Iuda, l-au identicat cu Boat
J.P.U.

ICABOD (Ebr. 'r1;az;6g). Numele dat de sotia lui
Fineas copilului ei, cind a auzit ca listenii au capturat
chivotul legamintului (1 Sam. 4: 19-22, cf. 14:3). Exis-
ta citeva posibile: (1) ca '1" ate o interogatie
(,,unde ate glozia?)- (2) 'f ate particula negativa
(,,nu ate glorie, qt. Josephus, Ant. 5. 360); (3) nu-
mele ar ai-Ijilgd ("tatl meu este glox-ie).R
P.G.
ICONIA. O cetate din Asia Mica mentionata in Fapt.
13:51; 14:1, etc. si 2 Tim. 3:11 ca ind scena sufe-
rintelor lui Pavel, iar in Fapt. 16:2 ate locul unde a
fost Tim0tei a fost vorbit de bine. Fiind situata la
marginea podisului, regiunea era udat bine si era
productiva $i bogata. La inceput a fost fxigiana, nu-
mele ei fiind Kawania: religia a ramas frigiana pina in
vremea romanilor; locuitorii se inchinau unei zeite
mame care avea preoti eunuci. Dup ce a fost pentru
0 vreme cetatea cea mai importanta din Licaonia si a
trecut print:-o serie de schimbari politice in cele din
urma a fost inclusa in regatul Galatiei si putin mai
timiu in provincia nomana Galada. Faima si prestigiul
ei au crescut mult sub stipinirea romana: Claudius a
onorat cetatea cu titlul Claudiconium, iar sub Hadrian
a devenit colonic onoric (deoarece aici nu s-au
stabilit italieni). In vremurile NT a mentinut sistemul
de conducere al cetatilor eleniste, puterea juridica a
adunarii ind investita in doi magistrati care erau
numiti pe termen de un an.
Desi pasajul din Fapt. 14, este scurt, el da prilej la
mai multe interpretari diferite. Asa-numitul Text Apu-
sean implic doua atacuri impotriva lui Pavel, unul
fatis si al doilea mai subtil, dupa care apostolul a
trebuit sa fuga. Sint mentionate doua categorii de
lideri evrei: ,,mai marii sinagogii si ,,dornnitorii, o
distinctie care poate justicata din punct de vedere
epigrac. Textul din Codex Vaticanus si documentele
inrudite contin un pasaj mai dicil in care se intelege
ca a fost un singur atac de durata mai lunga. Aici
domnitorii din v. 5 pot fi identificati in mod mai
plauzibil cu magistratii cetatii, asa cum sugereaza
Ramsay; pina in prezent nu s-a stabilit daca textul
U1'lCl3lV8Ch-l este o pracurtare neadecvat/5 sau daca
Textul Apusean a incercat sa corecteze un text care
s-ar putea sa fost alterat.
lconia ate scena unei intimplari binecunoscute
din Apocrife, intimplarea cu Pavel si Tecla, continuta
in Faptele lui Pavel. In afara de existenta putin indo-
ielnica a unui martir tirnpuriu cu acest nume, nu exista
in intimplare un continut istoric bine denit.
BIBLIOGRAFIE. Comentarii dapre Fapte in l0c., in
special BC 3, p. 129-132; 4, p. 160-162; W. M. Ram-
say, Cities of St Paul, 1907, partea a iv-a.
J.N.B.

EC

\=1Marea~Weagr .-,,nu 0 . ... Owl

3' H
. 1'. ' I .
-' ' -.
\ '. -,.'
I ..
0 - |
- 0O
\ _ .3"-'
.
D 4 1 '._ 40
"v-u a_. __,.._ ...._

Q i
1
s

G TIA
.g .....
.. . '-

ASIA A OCIA
Q
3 2:/\c,,
. ..---.52.
"nae
,
.'2 1

' ..' $AnliOhla

'~.-3. -
|_<:gr1|_a
0Efes i -'. P%e| 0 n. _. .150
up Laodicea
Listra

Q. . . @-db -
> _

.- Derbe .3. Tara

.'-_
o ~.1';
~*- -f
c.-

o \ D 9
.'
. ~ }>_
. . P4 I *--.,__
l-'4'~|-I

T-5)

0
ntiohia

I/G _ 6 Marea Mediteran]

7
Cipru
Iconia din provincia romand, Galatia, Asia Micd.

le rezinta citeva variante ebr. iar deri-
12'; ggxrilzlarslpsmt incerte. 1.111151 lui fxhinadab,
nul funetionarii lui Solomon (1 Imp. 4:14
('idd5'). 2. Un levit din familia lui Gherson, 1 (Iron.
6:21 (m6;6 idd6), nlllhlfdala 111 6241 6216).
3_ cgpeggnie tribal din sectiunea de E a lui Manase,
1 Cron. 27:21 (yidd). 4. Un vazator si profet citat ca
O Sm; ,,nu-.1 C1'O1'iiCl, in 2 Cron. 9:29 (ye at, QrE'
yew); 1z=1s si 2 Cron. 1a=z2 (idd6). 5. Bunicul
(,,::a1" in Ezra) profetului zmaa, Zah. 1:1, 7
('idd6); Ezra 5:1; 6:14 ('idd6'). 6. Unul dintre cei care
s-au iacut vinovati de casatorii mixte, Iadai in Ezra
10:43 (yidd sau yadday). 7. Capul uneia dintre
famijie preotesti care s-au intors la Ierusalim im-
preuni cu Zorobabel, Neem. 12:4 ('idd6'); 12:16
('idd,,y')_ 1.0.5.
IDOLATRIE. Istorisirea religiei VT ar putea rela-
tati in cea mai mare parte ca o tensiune intre con-
ceptia spirituala dapre Dumnezeu si dapre inchi-
nare, trasatura caracteristica a credintei adevarate a
lui Israel, si diferite praiuni, cum era idolatria, care
au incercat sa injoseasca si sa materializeze constiinta
si pi-acum religioasa nationala. ln VT nu gasim o
inaltare de la idolatrle la inchinarea pura inaintea lui
Dumnezeu, ci dimpotrivi, un popor care poseda o
inchinare pura si o teologie spiritual, care, prin inter-
mediul unor lideri spirituali ridicati de Dumnezeu,
lupta in permanent impotriva seductiilor religioase
ce au reusit sa acapareze adaea majoritatea popo-
rului. Idolatria are o abatere de la norma, nu un
stadiu primitiv, depasit treptat si cu dificultate.
Daca exarninam spectrul larg de dovezi despre
religia patriarhala dacoperim ca ate o religie a al-
tarului si a rugaciunii, nu 0 religie a idolilor. Exist
anumite evenimente, toate asociate cu lacov, care s-ar
pirea sa indice idolatrie din partea patriarhilor. De
exemplu, Rahela a furat 'teramii tatalui ei (Gen.
31:19). Lucrul acata in sine nu dovedate decit ca
sotia lui Iacov nu a reusit sa se elibereze de mediul
religios mesopotamian (cf. los. 24:15). Dac.-1 aceste
obiecte aveau atit 0 semnicatie legala cit si una
religioasa, posesorul lor ar fi detinut dreptul de suc-
caiune asupra proprietagii familiei (*NUZI). Lucrul
acata se potriva_te bine cu ingrijorarea lui Laban,
care nu pare sa e un om religios, si dorinra lui de a-si
recupera idolii, iar cind nu a reusit sa-i gaseasca, a
avut grija si-1 exclude pe Iacov din Mesopotamia,
printr-un tratat formulat cu multa grija (Gen. 31:45
s.urrn.). De asemenea, se arma ca stilpii ridicati de
lacov (Gen. 28:18; 31:13, 45; 35:14, 20) sint la fel ca
si pietrele idolatre cu care Canaanul era familiar.
Aceasti interpretare nu ate necesara. Scilpul de la
Betel ate asociat cu juramintul lui lacov (vezi Gen.
31:13) si ar putea incadrat mai usor in categoria
stilpilor de aducere aminte (de ex. Gen. 35:20; Ios.
24:27; 1 Sam. 7=12; 2 Sam. 18118). In fine, dovezile
din Gen. 35:4, folosite adesea pentru a arata idolatria
patriarhala, arata de fapt incompatibilitatea recunos-
cuta dintre idoli si Dumnezeul de la Betel. lacov
trebuie sa indeparteze toate obiectele inacceptabile
mai inainte ca sa poata sta in fata acestui Dumnezeu.
Faptul ca lacov le-a ,,asc\-ms (,3ngY<>pat) nu trebuie
interpretat ca ar indica teama lui de a le distruge, din
cauza ca ar fi avut un respect superstitios fata de ele.
Daca nu admitem ca acata a fost cel mai simplu si cel
mai eficient mod de a indeprta obiecte necombus-
tibile inseamn c5 permitern suspicitmii s domine
exegeza.
Majoritatea dovezilor din perioada mozaica indica
acelasi lucru. Naratiunea dapre vitelul de aur (Exod.
32) arata amploarea contrastului dintre religia care
si-a avut originea la Mt. Sinai si religia caracteristica
inimilor care nu au trecut prin procesul de regenerare.
Acate religii sint incompatibile. Religia de la Sinai
ate in mod hotarit Iipsita de ale divinitatii.
Moise a atras atentia poporului (Deut. 4:12) ca reve-
latia lui Dumnezeu data la Sinai nu a continut nici un
,,chip ,,forrn5, pentni ca poporul sa nu devina corupt
si sa-si faca ale lui Dumnezeu. Aceasta ate
aenta pozitiei mozaice, asa cum ate redati in Deca-
log (Exod. 20:4; cf. Exod. 34:17). Ar trebui remarcat
ca interdicpla din Deut. 4: 12 este in domeniul religiei,
nu in domeniul teologiei. Este corect $5 vorbim dapre
un ,,chip al Domnului si Deut. 4:12 si Num. 12:8 au
in comun termenul fmnd (,,form:, ,,chip). Dar
daca Israel ar fi transferat lucrul acata in practica
religioasa ar dus doar la o perverrire a adevarului si
a Vi81_ll. Aceasta este o marturie putemica dapre
inchinarea lui lsrael care, prin natura sa, nu accepta
imagini ale divinitatii. A doua porunca a fost unica in
lumea din zilele acelea si faptul ca arheologii nu au
descoperit 0 imagine a lui Iahve (in timp ce imaginile
de idoli abundz-'1 in toate celelalte religii) arata locul ei
fundamental in religia lui Israel din perioada mogaica.
Scrierile istorice din Judeotori, Samuel si Impa-
rati ne spun aceeasi povate a abaterii natziunii de la
formele spirituale caracteristice religiei lor. Cartea
Judecatorilor, cel putin incepind cu cap. 17 prezinta
in mod deliberat 0 perioada de nelegiuire generala (cf.
17:6; 18:1; 19:1; 21:25). Nu trebuie sa ne inchipuim
ca evenimentele din Jud. 19 reprezinta norma de
moralitate in Israel. Dimpotrivi, este 0 descriere o-
nesta a unei societti degradate si nu avem nici un
motiv sa vedem in povestea lui Mica (Jud. 17-18) un
stadiu legal, dar primitiv, in religia lui Israel. Acelasi
comentariu din partea autorului cartii Judecatoriior
indica coruptia religioasa (17:1-3; vezi v. 6), tul-
burarea social si nelegiuirea (18:1-31; vezi v. 1) si
pingarirea morala din zilele acelea (19:1 s.urm.).
Nu ni se spune ce fox-ma au avut imaginile facute
de Mica. Pe baza imaginilor gasite mai tirziu inn--un
sanctuar din N teritoriile Danite s-a sugerat oi ar
avut forma unui vitel sau a unui taur. Lucrul acata
ate datul de probabil, deoarece ate semnicadv ca
atunci cind Israelul s-a intors Ia idolatrie a fost necaar
intotdeauna sa imprumute forme exterloare din me-
diul pagin, sugerind astfel ca in insasi natura vemerarii
lui Iahveh exista ceva care impiedica dezvoltarea unor
forme idolatre indigene. Viteii de aur fcuti de lero-
boam (1 lmp. 12:2e) erau simboluri Canaanite bine
cunoscute; de asemenea, ori de cite ori regii lui Israel
si Iuda au czut in idolatrie, au imprumutat forme
pgine si le-au cornbinat cu religia israelita. H. H.
Rowley (Faith of Israel, p. 77 s.urm.) sustine ca dove-
zile de idolatrie care exista dup vremea lui Moise
trebuie explicate e prin impulsul spre Sl1'lCIEIIl.Sl11, e
prin tendinta obiceiurilor eradicate intr-o generatie,
pentru a apare din nou in generatia urmtoare (cf. Ier-
44). Am putea adauga la acatea tendinta de a per-
verti folosirea unul lucru care, in sine, era legitim:
folosirea superstitioas a efodului (Jud. 8:27) gi cultul
garpelui de aram (2 lmp. 18:4).
Principalele forme de idolatrie in care a czut
Israel foloseau "chipuri cioplite gi tumate, slpi, "'ae-
ra $1 *terami. massg, sau chipul turnat, era con-
fectionat prin turnarea metalului int:-un tipar $i apoi
rnodelarea lui cu unelte (Exod. 32:4, 24). Nu se tie
daci acest chip, ca i viteii fcuti mai tlxziu de Iero-
boam, au fost clestinaI_:i s-L reprezime pe Iahveh, sau
dac an fost considerat; piedestalul pe care era intro-
nat Iahve. Analogia cu heruvimii (cf. 2 Sam. 6:2)
sugereaz a doua idee, care este sprijinit $1 de dove-
zile arheologice (cf. G. E. Wright, Biblical Archaeo-
logy, p. 148, o ilustratie a zeului Hadad clare pe un
taur). Heruvimii, ins, erau ascuni vederii i aveau o
int:i.are ,,nep5mintean. Ei nu pot indica nici o
aliere inacceptabik-'1 a Dumnezeului intronat, cu pa-
ralele pxnintegti. Viteii, pe cle alt parte, nu erau
ascunei vederii (din cite sugereaz naratiunea) gi nu
puteau decit s indice participarea lui lahveh la religia
i teologia fexlittii.
Stilpii idolegti gi aeAra erau interzigi in Israel (cf.
Deut. 12:3; 16:21-22). In sanctuarele lui Baal, stilpii
lui Baal (cf. 2 lmp. 10:27) $isti1pul Aera erau ling
altar. Stpul era considerat o reprezentare stllizat a
prezentei zeului la altar. Era obiectul unei veneratii
profunde: uneori era scobit in interior aga incit s
poati prlmi singele jertfei i uneori se pare c era
srutat de inchintori, aa cum indica suprafata nete-
zit. Aeera era de 1611111 (htrucit era distrus prin
ardere ~ Deut. 12:3; 2 lmp. 23:6) gi probabil c5 are
originea in copacil sacri vegnic vexzi, simbolul vietii.
Asocierea acestora cu rltualurile canaanite ale fer-
tilittii au fost suciente ca s e considerate de citre
Iahveh ca 0 uriciune.
Polemica VT impotriva idolatriei, dus mai ales de
profegi i psalmiti, recunoaete cele dou adeviruxi pe
care avea s le arme mai tirziu Pavel: idolul nu este
nimic, dar cu toate acstea era vorba de o fort spiri-
tual demonic, i din aceast cauz.-F1 idolul consdtuia
un pericol spiritual clar (ls. 44:6-20; 1 Cor. 8:4;
10:19-20). Astfel, idolul nu este nimic: l-a feut omul
(ls. 2:8); lnsei compozltia ei confecgionarea lui decla-
r zdrnicia lui (Is. 40:18-20; 41:6-7; 4419-20); ne-
ajutorarea lui face s5 e luat in n"s (Is. 46:1-2); nu are
nimic care s5~i dea inftiare de viat (Ps. 115:4-7).
Profetii au numit idolii in mod batjocoritor gilllfm
(Ezec. 6:4, i de cel putin alte 38 de ori in Ezechiel)
sau ,,buci de gunoi (Lericoriul Xoehler) i "lll1m,
,,zeiori.
Degi sint supuse in imregirne lui Iahve (de ex. Ps.
95:3), exist forte spirituale ale rului i idolatria ii
pune pe oameni intr-un contact mortal cu aceti ,,z.ei.
Isaia, dapre care se spune de obicei c5 aduce la culme
batjocura ironic fat de idoli, este congtient de acest
ru spiritual. El tie ca: exist un singur Dumnezeu
(4428), dar cu toate acatea, orice om care se atinge
cle un idol, deei idolul nu este ,,nimic, nu poate scpa
nevtmat. Contactul omului cu zeul fals il infecteaz
cu o orbire spiritual mortal a 5i a
(44:18). Degi el se inchin doar la ,,cen\15 , ea este
plin de otrava inelci\1nii spirituale (44:20). Cei
care se inchin la idoli devin ca $1 ei (Ps. 115:8; ler.
2:5; Osea 9:10). Datorit realittii fortei rele care st
in spatele unui idol, este 0 *uriciune (t6 Qd) pentru
lahveh (Deut. 7:25), un lucni detestat (s'iqq0s) (Deut.
29:17), gi urmarea idolilor este pcatul cel mai grav,
adulter spiritual (Deut. 31:16; Jud. 2:17; Osea. 1:2).
"lbtugi, exist un singur Dumnezeu $1 contrastul dintre
lahveh i idoli poate fi exprlmat in termenii
activittii gi stpirlirli. ldolul nu poate prezice i nu
poate face un lucru s albi loc, dar lahveh poate face
acstea (Is. 41:26-27; 44:7); idolul are o epavi ne-
ajutorat pe riul istoriei, care cunoate evenimentul
numai dup ce a avut loc i care este neputincios in
fata lui (ls. 41:5-7; 46:1-2), dar Iahveh ate Domnul
i Stpinul istoriei (ls. 40:22-25; 41:1-2, 25; 43:14-15
etc.).
NT intreete i dezvolt invttura VI. Am spus
mai sus c NT recunoaete c idolii sint non-entitti i
reprezinti forte spirituale periculoase. in plus, Rom.
1 exprlm punctul de vedere al VT c5 idolatria este un
declin de la adevirata spirlmalitate, nu 0 etap pe
calea spre o cunoatere pur a lui Dumnezeu. NT
recunoagte c pericolul idolauiei exist chiar i atunci
cind nu sint confectionati idoli materiali: asocierea
iclolatrei cu pcatele sexuale in Gal. 5:19-20 ar trebui
asociat cu identicarea lcomiei cu idolatria (1 Cor.
5:11; Efes. 5:5; Col. 3:5), deoarece este clar ca Pavel
include in lcomie i lcomia sexuali (cf Efes. 4:19;
5:3; 1 Tes. 4:6, gr.; 1 Cor. 10:7, 14). Dup ce Ioan a
accentuat nalitatea gi clesvixgirea revelatiei in Cris-
tos, avertizeaz <15 orice abatere de la aceasta ste
idolatrie (1 loan 5:19-21). Idol este orice lucru care
revendici loialitatea care li apargine numai lui Dum-
nezeu (ls. 42:8).
Nu putem trece cu vederea efectul pe care 11 are
invgmra biblic referitoare la idoli asupra doctrinei
monoteiste despre Dumnezeu. Prin faptul c ea recu-
noagte atractia exercitat cle religia idolatri asupra lui
Israel ei prin aparenta recunoatere a ,,altor dum-
nezei, ca in Ps. 95:3, VT nu recunoagte existenta real
a ,,zeilor ci existenta real a unei amenintri la adresa
lui lsrael, pexjcolul reprezentat de religiile i1x\vt-
turile opuse. In felul acesta el arrn in mod constant
monoteismul (a$a cum face 5i NT) in contextul religiei
i mediului religios al poporului lui Dumnezeu.
BIBLIOGRAFIE. H. H. Rowley, Faith of Israel,
1956, p. 74 .urm.; A. Lods, ,,lmages and Idols, He-
brew and Canaanite, ERE; ,,ldol, in .1. -J. von Allmen,
Vocabulary of the Bible, 1958; J. Pedersen, Israel, 3-4,
1926, p. 220 .urm., pussim; J. B. Payne, The Theology
of the Older Testament 1962; Y. Kaufmann, The Reli-
gion of Israel, 1961; ,,lmage, NIDNTT 2, p. 284-293;
J . M. Sasson, The Worship of the Golden Calf, Ancient
& Occident, 1973, p. 151 .urm. J.A.M.
mou, CARNE JERTFITK mzumu. Una din-
tre intrebrile puse de corinteni apostolului Pavel a
fost cu privire la ,,mincai-ea jertt idolilox, o expresie
care reprezint un singur termen gr., eidlothyta. Pa-
vel abordeaz acest subiect in 1 Cor. 8:1-13 gi 10:14-
33. Mai intii trebuie s5 schitm cadrul pentru intre-
barea corintenilor.
I. Cadrul
ln sistemul antic de jertfe, care a fost centrul nu numai
pentru viata religioas din lumea greco-roman a
secolului 1 d.Cr. ci i pentru viata de familie 5i social,
numai o pane a jertfei era adus zeului in templu.
Jertfa era urmat?! de o mas cultic, la care se minca
restul mincrii jertte, e in incinta templului, e
acas. Uneori mincarea care rminea era dus la piata
ei vinduta (1 Cor. 10:25).
O dovada cu privire la obiceiul de a minca in
templu se gasegte in urrntorul papirus bine cunoscut,
Oxyrhynchus, pe care Lietzrnann i1 considera ,,o para-
lela izbitoare cu textul din 1 Cor. 10:27: ,,Ch38l'El'l\O1'l
te mm: la cina la masa domnului SeraPi5 (numele
zeittii) in Serapeum, miine in ziua a 15-a la ceasul al
9.1%: (= 3 p.m.) (pasaj citat i discutat in seul lui
Chan-Hie Kim, ,,'I'ha Papyrus Invitation, JBL 94,
1975, p. 391-402). 0 invitatie la o asemenea masa, e
intr-un templu e int:-o locuinta particulara, era un
loc obienuit in viata social a Corintului gi riclica o
problema spinoasa pentru credinciosul care era in-
vitat. Alte aspecte ale vietii intr-un astfel de centru
cosmopolitan at fost afectate de asemenea de atitu-
dinea crsnului fata de camea jertta idolilor. Ile-
buia luata kl consider-are parciparea la sarbatorile
publice, care incepeau cu 0 inchinare pgina gi cu o
jertfa. Era in joc apartenenta la o breasla mete-
gugareasc, gi prin urmare pozitia comercial i spiri-
tul civic, intmcit apartenenta atrgea dupa sine obli-
gatia de a sta ,,la masa in templul unui idol (1 Cor.
8:10). Pina i facerea cumpariturilor zilnice in piat
ridica probleme pentru cregtinul din Corint. Lmmcit o
mare parte a camii provenea de la slujbagii de la
templu care 0 dadeau rnacelarilor pentru a vindut,
se ridica intrebarea: Oare avea gospodina creetin
libertatea s cumpere aceasta came care era probabil
cea mai buni came din piata, intrucit provenea de la
animalejertte care trebuiausa e fatcusur? lnafara
de aceasta, in incinta templelor se dacleau mee gra-
tuite care erau o adevrata blnefacere pentru sraci.
Daca 1 Cor. 1:26 arati ca unii membri ai bisericii
creetine faceau parte din clasele mai sarace, se zidica
intrebarea practic dac ei aveau libertatea sa bene-
cieze de asemenea ospete.
II. Dlferite reactii
Parerile din biserica erau imprtite. Un grup, in nu-
melelibertat_.iicns_tine (6:12; 10:23; cf. 8:9) ipebaza
unei presupuse cunoaeteri superioare (gniisis, 8:1-2),
nu vedeau nici un tau in acceptarea unei invitatii la 0
masa cultica ;i nu vedeau de ce nu ar putea sa e
curnprata ai mincat mincarea, care fusese dedicat
anterior unui meu in templu.
Justificarea pentru 0 asemenea atitudine de sin-
cretism religios era, in primul rind, faptul ca masa din
indnta templului era un eveniment social. Ei suspi-
neau a ea nu avea absolut nici o semnica_u'e reli-
gioasa. in al doilea rind, se pare ca ei au spus ca zeii
pgini sint de fapt nite non-entitti. Argumentul lor
era: ,,Un idol nu are o existent?! real i ,,Nu este decit
un singur Dumnezeu (824; Pavel probabil ca citeaz
din scrisoarea corintenilor).
Pe de alta parte, grupul ,,slab (8:9; cf. Rom. 15:1)
prlvea situatia intr-un mod diferit. Fiindu-le groazi de
orice suspiciune de idolatrie, ei credeau ca demonii
care stau inditratul idolilor pot exercita 0 inuenta
rufcatoare asupra mincrii $i o ,,ping5resc, iar in
felul acesta devenea nepotrivit pentru a fr consumata
de credincioei (817; cf. Fapt. 10:14).
III. Rispunsul lui Pavel
Pavel incepe rispunsul sau la intrebarea bisericii, ind
de acord cu declaratia: ,,Este un singur Dumnezeu
(8:4). Dar el completeaza lrnediat aceasta declaratie
expliciti a monoteismului sau, amintindu-le cititorilor
c exista a$a-numiti zei i dornnitori care exercit 0
inuneta demonic in lume. El admite totuei ca ,,pen-
tru noi care recunoaatern un singur Dumnezeu i
Domn, puterea acestor demoni a fost infnt prin
cruce, aa incit nu mai trebuie sa e robiti de
ei (cf. Col. 2:15-16; Gal. 4:3, 8-9). Nu toti credindoeii
din Corint au gasit aceasta libertate in Cristos i ei
trebuie luatri in considerare, iar congtiinta lor nu tre-
buie tulburata prin actiuni nepotrivite (8:7- 13) . Apos-
tolul a mai avut de spus inc un cuvint important in
aceasta privinti, dupa 0 digresiune in cap. 9.
ln 10:14 .urrn. el abordeaza pericolul idolatrieL
Aceste versete sint o expunere a semnicatiei pro-
funde a Mesei Domnului, in lumina parteiei cu trupul
gi singele lui Cristos (10:16); el mai vorbegte dapre
unitatea bisericii ca ei Imp al lui Cristos (10:17) ;
despre blestemul aruncat de demoni asupra celor care
li se inchina la saxbatorile idolatxe, care duc la un
legimint cu demonii (10:20); i despre imposibili-
tatea unei loialitati duble, adic de incercarea de a lua
parte atit la masa Domnului cit gi la masa demonilor
(10:21-22). (GINA DOMNULUI.)
Prin urrnare, in aceasta sectiune apostolul ia o
atitudine mama fat}-1 de implicatiile la
ospetele idolatre (cf. 10:14). in armonie cu invtatura
ralainica inclus mai tirziu in tratatul Abodah Zarah
(,,lnchi.nare striina) din Migna, e1 interzice in mod
categorlc folosirea mincrii gi bauturii intr-un templu
idolatru (10:19-20; cf. Apoc. 2:14), pe temeiul fap-
tului ca, aea cum an spus rabinli, ,,dupa cum un trup
mort pingareete prin umbrire, tot aea 0 jertfa idolatr
duce la plngirixe prin umbrire, adica, prin faptul ca
a fost adusa sub un acoperie pgin, iar prin acest
contact devine necurati din punct de vedere ritual.
Vezi Miana, editia Danby, p. 649, n. 3.
Dar cu privire la mincarea care a fost jertt in
templu i apoi este pus la dispozitie pentru consum,
Pavel spune ca este permisa folosirea ei, pe baza Ps.
24:1 (1 Cor. 10:25 .urm.). Degi o asemenea mincare
a fost dedicat in templu gi a fost pus in vinzare in
piat, ea poate mincata in virtutea faptului ca este
creatia lui Dumnezeu (1 Tim. 4:4-5). Aceasta ate o
indepaxtare clara de la regulile ceremoniale rabinice
(ei, de fapt, de la decretul apostolic din Fap. 15:28-29)
i este 0 aplicare practica a cuvintelor Domnului din
Marcu 7:19: ,,A zis astfel, facind toate bucatele cu-
rate- cf. Fapt. 10:15). Singura conditie este ca trebuie
xespectata ,,legea dragostei (TDNT 2, p. 379) $1 liber-
tatea unui creetin de a minca o asemenea mincare
trebuie limitata daca conetiinta unui credincios ,,mai
slab este in pericol s e tulburata 5i in felul acata
sa se poticneasca (10:28-32), sau daca un necredin
cios este scandalizat de obiceiul acesta (10:32) . Situa-
tia imaginata in aceste versete ste acceptarea de
catre un creetin a invitatiei de a lua masa intr-o casa
particulate (10:27). in asemenea circumstante cre-
dinciosul este liber s manince mincarea pusa inainte,
r-ara sa puna intrebri cu privire la ,,istorla trecuta,
adic, de unde provine rnincarea sau daci a fost
dedicat?! sau nu la altarul unui idol. Totui, daca un
pgin de la masa atrage atentia asupra i
spune: ,,Mincarea aceasta a fost adusa ca jertfi -
folosind termenul pagin hierothyton - atunci mincarea
trebuie refuzata, nu pentru ca ar ,,infectata sau
nepotrivita pentru consum, ci pentru ca ,,il pune pe Cel
ce maninca inn-o pozitie fals ei creaza confuzil-1 in
constiinta altora (Robertson-Plummet, I Corinthians,
p. 219), in special a aproapelui care ate pagin (10:
29). Aceasta interpretare difer:-'1 de sugestia lui Ro-
bertson-Plummer, care consider:-71 ca vorbitorul din v.
28 ate un ne-evreu cra_tin care foloseste o termino-
logie din vremea cind nu era cratin; totugi, ate mai
bine sa consideram ca acest vorbitot este ,,unu.l care
nu crede (v. 27). in acest caz cuvintele apostolului
sint in armonie cu altruismul rabinilor, care arrnau
ca un evreu evlavios nu va ingadui idolatria pentru a
nu-1 incuraja pe aproapele sau ne-evreu s gteseasca,
deoarece at rspunzator pentru acat lucru (Aboth
S. 18; Sanhedrin 7. 4. 10).
BIBLXOGRAFXE. Comentariu despre 1 Cor. (C. K.
Barrett, J. Herring, F. F. Bruce, H. Conzelmann). De
asemenea, A. Ehrhardt, The Framework of New Testa-
ment Stories, 1964, cap. 12: ,,Social Problems in the
Early Cliulh, p. 275-290; c. K. Barrett, NTS 11,
1964-5, p. 138 .urtn. RPM.
IDUMEA. Form:-1 gr. (idoumaia) a numelui ebr.
"Q6m se teferi la o Zona din V Palestinei si nu la
Edomul propriu-zis. Pe vremea Exodului Edomul se
intindea de ambele partzi ale ului Arabah si partea de
V ajungea pin aproape de Cades (Num. 20:16).
David a supus Edomul, dar a existat un conict per-
manent intre Edom si Iuda. Dupa cfiderea Ierusa-
limului in 587 i.d.Cr. edomitii au protat de aceasta
nenorocire si au migrat in partea de S a lui luda, la S
de Hebron. Mai rnulti profeti au vorbit impotriva
Edomului din aceasta cauza (ler. 49:7-22; Plin. 4:21-
22; Ewe. 25:12-14; 35:3; Obad. 10 $.urm.).
Mai tirziu, pe rnsura ce diferite grupuri arabe, in
special nabataenii, au exercitat praiuni asupra ve-
chiului Edom, tot mai multi emigran_n' s-au stabilit in
luda si regiunea ocupata de ei a ajuns sa e cunoscuta
ca Idumea (1 Mac. 4:29; 5:65). Iuda Macabeul a dus
citeva campanii reusite impotriva acestor locuitori si
loan Hyrcanus i-a supus in cca. 126 i.d.Cr., i-a pus sub
conducerea lui Antipater ca guvernator i i-a obligat
$5 e taiati imprejur (Jos., Ant. 13. 258). Antipater a
fost bunicul lui Irod cel Mare. Cuvintul ldumea apare
inN'Inumai'inMarcu 3:8. JAT.
IEBUSITL Numele etnic al unui popor care a locuit
in zona deluroasa (Num. 13:29; los. 11:3) din apro-
pierea lerusalimului (Ios. 15:8; 18:16). Ei au descins
din al treilea u al lui Canaan (Gen. 10:16; 1 Cron.
1:14), totugi sint mentionati ca un grup distinct, dar
minoritar, de popoare care locuiau alaturi de amoriti
si hetiti. lebus a fost numele dat 'Ierusalimului, ceta-
tea cea mai importanta din teritoriul lor (Jud. 19:10-
11; 1 Cron. 11:4-5; numitlebusi inlos. 18:16, 28), iar
locuitorii cetatli sint numiti ,,iebusiti (Gen. 15:21;
Exod. 3:8). Mai tirziu termenul a fost folosit cu referire
la fogtii locuitori (Ezec. 16:3, 45; Zah. 9:7).
Afari de cazul in care Melhisedec ar fost dom-
nitorul lerusalirnului ("'SALEM), cel mai vechi rege
mentionat in VT at Adoni-Iedec (106. 10:1) care s-a
aliat cu amoritii (v. 5) pentru a apra cetatea de
israelitii care intxau in regiunea aceea. El a murit la
Bet-Horon (v. 10-1 1). Potrivit tblitelor de la Amar-
na (cca 1400 i.d.Cr.) Urusa-limmu a fost sub sta-
pinitea lui Abdihepa, al crui nume, la fel ca si al unui
conducator iebusit de mai tirziu, *Arauna (2 Sam.
24:24) sau Oman (1 Cron. 21:15) nu ate semit, ci
probabil hurian sau *horit. Cetatea Iebus a fost arsa
dupa cucerirea ei de catre barbatii din Iuda (Jud. 1:8,
dar locuitorii originari au redobindit controlul, cel
putin pina la atacul lui David (2 Sam. 5:6). lebusitilor
li s-a permis sa ramin pe dealul templului pin cind
terenul lor a fost cumprat sau pin cind minoritatea
iebusita a fost absorbita de iudeii care au construit un
cartier nou pe Sion (Jud. 1:21; 19:11).
DJ.W.
IEDUTUN (Ebr. fggn). Un levit numit de David
pentru a conduce muzicantii de la Templu, alaturi de
Heman si Asaf (1 Cron. 25:1, 3, 6 etc.). El ate
cunoscut si sub numele Eran (1 Cron. 6:44 etc.), care
se poate sa fi fost numele lui inainte de incredintarea
functiei. O varianta a numelui, leditun (fdftn),
apare de citeva ori in Kagill (Ps. 39 etc.). Numele apare
in titlul a trei psalmi: 39, ez, 77. in primul amm-
acate titlu.n' este doar ,,c51:re I) ledurun, dar in
eelelalte doua ate ,,al ledutun, care poate insemna
,,potrivit lui sau "peste"; in ultimul caz ledutun ar
numele unei famii sau a1 unui grup de dntareti care
ii poarta numele. Familia a continuat sa ocieze dupa
Exil (Neem. 11:17). M.A.M.
IEFTA. Unul dintre ultimiijudecatori evrei (cca 1 100
i.d.Cr.) (Jud. 11:1-12:7), al carui numeylth ,,prob-
abil ca ate forma prescurtata de la yitah-'3, Dum-
nezeu deschide (pintecele), care ate citat ca un nume
propriu in Sabean (NBCR, p. 267). Fiul unei pros-
tituate (mind) de rind, pig-ine ei al lui Galaad, care nu
avea copii in vremea aceea, lefta s-a sirntit dez-
mostenit pe nedrept de catre ii mai tineri ai lui
Galaad. El a fugit in {ara "Tob. Acolo a adunat la sine
un grup de oameni ma capatii si ataca asezarile si
caravanele, la fel ca $i trupa lui David (1 Sam. 22:2;
27:8-9; 30) si se poate s5 fi protejat satele israelite de
criburile jefuitoare, care includeau probabil amonitii.
Cind israelitii din Ttansiordania au fost amenintati
de 0 invazie masivi din partea amonitilor, btxinii din
Galaad l-au invitat pe lefta sa e comandantul lor. El
a acceptat numai dupa ce i-au prornis ca va continua
sa e conductorul lor (adica, judectot) dup ter-
minarea luptei. Pactul acata a fost conn-nat cu juri-
minte (acute la Mitpa (Gen. 31:48-48). lncercarea
diplomatic a lui lefta de a-i opri pe amoniti a auat
(Jud. 11:12-28).
Dupa ce a primit curaj si ingeniozitate de la Duhul
lui Dumnezeu pentru misiunea aceasta, Iefta a trecut
prin Galaad si Manase penmi a mai aduna lupttori.
Apoi a trecut ul Iaboc la cartierul general al is-
raelitilor, de la Mitpa. Acolo, inainte de a pomi impo-
triva amonitilor, a cut unjur5mint(ne1er) lui Dum-
nezeu - un lucru obianuit inainte de lupta, la popoa-
rele antice. lefta a promis in mod intentionat lui Iahve
o jen uman, gindindu-se probabil la un sclav,
deoarecejertfa unui singur animal pal-ea un lucru prea
mic din partea conducatorului poporului. Ttaducerea
Lxxa termenului hay_)/65?, ho emporeuomerws, "oricine
imi va iesi in cale, a indicat de mult vreme ca aceasta
este interpretarea corect. V. 31 ar trebui sa fie: ,,Apoi
oricine va ieei va fi inchinat Domnului si-l voi aduce
:3 31-dare de tot. Iefta locuia in mijlocul pginilorfzare
aduceau sacridi umane la zeitgile P5811? (f- 2 B?-
3;27) intro epoc in care legea lui Mmse era prea
pwin qmoscut i aplicat. lefta probabil c a crezut
in mod simgef (degi era greit - 18-21; Peut.
12:31) ,,ci Iahveh trebma e 1mbun?t pnntr-0
jen la fel de pnegioas ca $1 cele care smgerau pe
altarele lui Chemoegs gi Moloc (F. W. Farrax).
pup; infngerea amonigilor prin creding (Evr.
1 1;3z) lgfta s-a intors triumtor acas, i a fost intim-
ping; de ica sa, singurul Im copll, care conducea
procesiunea de victorie (cf. 1 Sam. 18:6; Exod. 15:
20). Cu toat durerea simt, Iefta a trebui! s5-gi
tmplineasci jurmimul prin aducerea ei ca jert de
ardere de tot ('6ld, care inseamn intotdeauna ,,axs).
El nu a dedicat-o pe ica sa pentru o viay de celibat
(0 idee care nu a fost imrodus pini la Rabbi Kimchi),
deoarece nu exist nici o dovad ci femeile care
slujeau la cortul intilnirii sau la Templu trebuia s e
fedoam (Ana fusae cstoriti, Luca 2:36).
lefta s-a purtat la fel de aspru cu si din
Efraim ca gi cu dugmanii amonigi i cu sine i.nsui, in
e 0 pV6! pe ica sa. Fiind ofensagi pentru c ei nu intrat in Izreel i a dat ordin ca lzabela s5 e omoriti.
an Iuat parte la victorie, efraimigii l-au ameningat pe
lefta. Iefta a rispuns cu asprlme i i-a mcelrit fz-5
mili la lordan (Jud. 12:1-6). J.R.
IEHOIADA (Ebr. fhyigi, ,,Iahveh cunoagte) a
fost un nume intilnit frecvent in vremurile VT. 1. Tatl
lui Baaaia (2 Sam. 8:18), un viteaz din Cabzeel, in
Negheb (1 Cron. 11:22); ul lui a fost unul dintre
slujbagii lui David. 2. Liderul Aaroniyilor care l-au
sprijinit peDavid la Ticlag (1 Cron. 12:27). 3. Fiul lui
Benaia gi nepotul lui Iehoiada, unul dintre sfemicii lui
David (1 Cron. 27:34).
4. Marele preot al Tbmplului din Ierusalim in tim-
pul domniei lui Ahazia, Atalia i Ioan s-a numit de
asemenea lehoiada. El s-a cstorit cu Ioeba, sora
regelui Ahazia, gi a jucat un rol imponant in pro-
blemele politice. ln unna moryii lui Ahazia el a dejucat
incermrea reginei-mam Atalia de a nimici ,,s5mina
regal. El i sogia sa l-au ascuns pe nepotul lor, loas,
limp de 6 ani in incinta Templului, in timp ce Atalia
era pe tmn. Apoi, in urma unei lovituri de stat, l-a scos
din ascunztoare i l-a instalat ca domnitorul legitim
al lui Iuda. A fost fcut un legrnint pentru
lui i un altul la prodamarea lui ca rege (2 lmp.
11:17). In timpul cit loas a fost minor, lehoiada a fost
eel care a domnit de fapt in locul lui. El a distrus
altanele lui Baal $1 i-a organizat pe levi. El a ajutat la
alegerea a doua soi pentru loas, ca si asigure suc-
cesiunea regal (2 Cron. 24:3). Dup o musn-are din
partea lui loas, el insugi a reparat Templul (2 lmp.
12:7). Cind a murit, in virsti de 130 de ani, a fost
ingropat in morminml regal, ca recun0atere a ser-
viciului su pentru comunitate.
5. Un preot din Ierusalim. inainte cle Exil, in timpul
viei lui Ieremia; a fost inlocuit de Tefania (ler. 29:
26). 6. Fiul lui Paseah care s-a intors din Exil impre-
\1.n5cuNeemiaicareaavutunrolimportantin
Programul de reconstruire (Neem. 3:6). M.B.
IEHU (Ebr. yht), ingelesul este incert. S-ar putea s
fie o abneviere de la yh6hl1, ,,Iahveh este el).
1. Un rizboinic din Beniamin care igi folosea amin-
dou miinile cu aceeagi indeminare gi care l-a ajutat
pe David la Ticlag (1 Cron. 12:3).
2. Un vtor, ul lui Hqnani, care a prevzut
sxgitul dinasei lui Baega (1 Imp. 16:1-7). El a pro-
fegit de asemenea lui Iosafat (2 Cron. 19:2) gi a
intocmit o cronic a domniei lui (20:34).
3. Fiul 1m Iosafat (2 imp. 9:2), al 10-lea rege a1
regatului de N al lgi Israel; a domnit 28 de ani (cca
842-815 i.d.Cr.; 2 Imp. 10:36) i a intemeiat dinastia
a 4-a din Israel.
Apostazia religioas a atins 0 asemenea amplgare
in Israel in timpul domniei lui Ahab i Ioram (2 lmp.
8:27) incit o revolt a fost instigat de Elisei care a
trimis pe un profet s-1 ung rege pe lehu (9:1-13).
Aceasti revolt a fost sprijinit ide elemente din
popor, de ex., recabigii (10: 15- 16) . Iehu, ind aclamat
de armata lui loram pe care 0 comanda, s-a dus la
lzreel, unde regele zcea rinit dup o btlie de la
Ramot in Galaad (8:28-29). Acolo a omorit atit pe
Ioram cit i pe Ahazia, regele lui Israel, care venise s-1
intilneasc (9:21-27; c 2 Cron. 22:9). Noul rege a
Dup aceea a eradicat orice impou-ivire prin execu-
tareafami1ieiluiAhabiaun'nailor(2 imp. 1o=1-11),
precum i a 42 de membri ai familiei lui Ahazia care
erau in vizit (v. 12-1'7; 2 Cron. 22:8). Apoi a trecut
la abolirea inchinrii la Baal; i-a inelat pe urmagii
zeului cind i-a chemat la o intilnife unde i-a mcelrit
i apoi le-a distrus gi templul (2 lmp. 10:18-28).
Iehu insui a persiszat in apostazie prin faptul c5
s-a inchinat vigeilor de aur de la Betel gi Dan (v. 29-31)
i pentru acest fapt a fost pedepsit de Dumnezeu prin
intermediul sirienilor, condni de Hamel, care an
anexat o parte a teritoriului sin (v. 32-33).
Obeliscul Negru a1 lui "Sa1manaser III menp'o-
neaz tributul plitit de 'ia-u-a par hu-um~r|', Yaw, ul
lui Omri (DOTT, p. 48-49). In general se crede c
aceasta se refer la o acgiune a lui Iehu, regele lui
Israel, care nu este mengionat in VT. El, sau reprezen-
tantul su, este prezentat inchinindu-se inaintea rege-
lui. Yaw at putea de asemenea 0 form abreviat a
numelui Ioram (P. K. McCarter, BASOR 216, 1974, p.
5-7). In orice caz, data acestui eveniment a fost 841
i.d.Cr. (E. R. Thiele, BASOR 222, 1976, p. 19-23).
D.W.B.
IEHUDI (Ebr. _yhl'iQi'). De obicei inseamn ,,un iu-
deu, ca in Zah. 8:23, dar in ler. 36:14, 21, 23 este
numele unui funcgionar de la curtea lui Ioiachim, care
i-a poruncit lui Baruc s5 citeasci sulul cu profegiile lui
Ierernia pentru pringi i mai tirziu l-a citit el insugi
regelui, pin cind Ioiachim insugi a distrus sulul.
J.G.G.N.
IERA. Unul dintre ii lui "Ioctan (Gen. 10:26; 1
Cron. 1:20), dintre care unii pot asociagi cu triburile
din S A1-abiei. Numele (yerah) are form idemic cu
termenul ebr. pentru ,,lun5 sau *,,Lun i cuntul
apare in inscripgii (yrh) din Arabia de S cu acest
inyeles, a$a incit putem trage concluzia c ummagii lui
lera s-au stabilit de asemenea in Arabia de S. Loca-
litatea Beth-Yerah (Khirbet Kerak) de la Marea Galileii
probabil c5 nu are nici o legturi cu Iera.
 BILBIOGRAFIE. J . A. Montgomery, Arabia and the
Bible, 1934, p. 40. T.C.M.
IERAHMEEL (Ebr. yrahm"E-I, ,,e ca Dumnezeu s5
aiba mila). 1. Un strimo al Ierahmeelitilor, un clan
de pe gmnita de S a lui Iuda, ,,Neghebul Ierahmeeli-
tilor (1 Sam. 27:10; cf. 30:29), inruditi cu Calebitii
(cf. 1 Sam. 25:3) gi vecini cu Chenitii. Ia fel ca gi
Caiebitii ei au fost absorbiti in tribul lui Iuda; relatia
lor adoptiva cu alte ramuri din ace] trib este data in 1
Cron. 2:9 $.urm., aiituri de subdiviziunile clanului lui
Ierahmeel. Ei au jucat un rol foarte minor in cronica
V1} dar prin efectuarea unor modicari substantiale in
text T. K. Cheyne a tras concluzia ca ei au ocupat o
pozitie de importanta major-a in naratiune - 0 teorie
care prezinta interes numai ca un exemplu de aberatie
remarcabil in istoria cricismului biblic (cf. EBi, s.v.
,,Jerahmeel etc.).
<7
,1-,' "w Q:-ii
,,Ierahmeel, ul regelui (iyrhm'1bn hmlk), al cdrui
nume apare pe amprenta unui sigiliu im rimat in lut
datlhd dc la sriitul secolului al 7-lea f.Cr. Ar putea
idermcat cu erahmeel care a ars sulul lui leremia
(ler. 36:26). 12 mm x 10 mm.
2. in 1 Cron. 24:29 ul lui Chis un membru al
clanului Merari din tribul lui Levi. 3. In ler. 36:26, un
membru al famiiiei regale a lui Iuda care a ocupat 0
pozigie ocial la curtea lui Ioiachim. F.F.B.
IERBUR] $1 MIRODENII. In articolul de fat ne
referim la ,,ierbu.\'i in sensul obignuit de piante culi-
nane sau, uneori, plante rnedicinale, dai in primul
sens ierburi in toate plantele ne-lemnoase cu frunze
ciztoare i cu 0 rdacina a carei durata de viat ate Probabil ca era 0 gurna arornat sau o aroma, dar
variabil. Aceasta selectie de categorii mentionate in
Biblie ate complementara la articolele referitoare la
plante, "'copaci, *cosmetice i alte subiecte indivi-
duale.
inVT dale mm de obicei iarba, ham, selg, :1 mai
rar yriq (Deut. 11.10; 1 imp. 21=2; Prov. 1s=17),
termeni care pot insemna iarba, cit gi ierburi sau
zarzavaturi. '1ermenul '5r6g (2 imp. 4:39) este redat
in Talmud ,,curcubete salbatic (Eruca), cu 0 precizie
care depaeeete cunoetintele noastre (Yoma 18b). Is.
26:19 vorbeete dapre roua luminii i nu roua de pe
iarba. NT folosate termenii chortos pentru pgune,
lachanon pentru ierburi, in sensul popular.
Mirodeniile Sint plante aromate, pretuite foarte
mult de popoarele antice din Orientul Apropiat. Cara-
vaneie cu mirodenii au dachis ruteie comerciale din
N indiei spre Smneria, Acad gi Eg-ipt inca int:-o perioa-
as foarte veche ;i mai tiniu acate rute au devenit un
factor important in schimburiie culturale. in timp ce
multe mirodenii au fost aduse in Palestine din Mao-
potamia i India, 0 serie de mirodenii folosite in mod
obienuit erau produse chiar in Palestine. in vremea V1
comertul cu in Palestina a fost protejat cu
mare gr-ija. Solomon a obginut venituri considerabile
prin impunerea unei vimi pe caravaneie care treceau
prin teritoriul sau.
Ierburile gi rnirodeniile cum sint chimenul, mara-
rul, scortiaoara i menta erau folosite pentru gtit
(Ezec. 24:10] $1 pentru aromarea vinului (Cint. 8:2).
Pentru producerea "'tamiiei snte a fost nevoie de
tamiie cumt, stacte, halvan, onice gi trestie de zahar
(Exod. 30:34), in timp ce substante cum sint casia,
aloia 5i mirtul erau folosite in unguente cosmetice
(Est. 2:12;C1.nt. 4:14; Marcu 14:3; Ioan 12:3).
Cind trupurile erau pregtite Pentru ingropare era
obiceiul ca sa e puse mirodenii pe pinza de ingropare,
ca 0 forma de imbalsamare. Se foloseau amestecuri de
mir gi aloe (Ioan 19:39) sau, in termeni mai generali,
,,miresme Qi miruri. Degi acestea nu inhibau in mod
semnicativ putrefactia, serveau ca deodoranti i de-
zinfectanti.
Aloe (Ebr. 'hElfm in Prov. 7:17; Num. 24:6,
,,copaci de aloe; "V1616; in Ps. 45:8; Cint. 4:14).
Probabil ca ate vorba de lenmul de aloe (Aquilaria
agallocha) intilnit in ziiele noastre in Bengalul de E,
in Malaiezia i in unele parti ale Chinei. Din acat lemn
se extragea o mirodenie scump folosita in vremurile
biblice pentru parfumarea haineior i a paturiior.
Problema greu de inteles legata de referirea din Num.
24:6 s-ar putea sa sugereze ca porpul (sau o planta
similara) cratea in valea Iordanului, dar nu este nece-
sar ca Balaarn sa fi vizut pomul dapre care a vorbit.
Aloia mentionata in loan 19:39 se refer! la o
planta liliacee complet diferiti, Aloe barbadense, cu-
noscuta de asemenea ca A. vera, care create sibatica
inYemen i care in prezent a fost aclimatizata in multe
locuri. Sucul frunzelor camoase in forma de sabie ate
arnar i a fost folosit pentru imbalsmare.
Balsamul (Ebr. s'rf, srf - uot, rhrin). Acest
produs din Galaad, o regiune geograca oarecum
vaga, a fost exportat in Egipt (Gen. 37:25; 43:11) i
in Tir (Ezec. 27:17). Era renumit pentru propriettile
sale curative (ler. 46:11) gi folosit adaea pentru
scopuri cosmetice; era folosit de asemenea ca simbol
al eliberrii din greutati nationale (Ier. 8:22; 51:8).
intelaul original al cuvintului nu este clar i nu poate
fi identicat cu nici 0 planta actuaia din Galaad, in
ciuda faptuiui ca o substanta cu nume asemanator a
fost preparata de clugarii de Ia Ierihon din fructul de
zaqqtlm (Balanites aegypriaca). Unii cred ca srf din
Gen. 37:25 este guma rnastica, un produs al arbus-
tului Pistacia lentiscus care, ind folosit in Palestina
penuu scopuri curative, este folosit de arabi pentru a
da aroma cafe1eii du1ciuri1oriate folosit ca o guma
de rnestecat. Autorii clasici au dat numele ,,balsam de
Galaad la ceea ce in prezent este cunoscut ca balsam
de Meca sau stacte (Commiphora gileadensis), care
continua sa e importat in Egipt din Arabia. Guma din
Gen. 37:25; 43:11 (ebr. nk6't) se poate s fi fost
exsudata din tulpinile arbustului spines mic Astra-
galus gummifer. Acesta crate pe pantele aride din Iran
i'h1rcia i face parte din familia mazrei.
Casia (Ebr. qicldd, Exod. 30:24; Ezec. 27:19;
qsf'og Ps. 45:8). Aceste doua cuvinte identicate
similar in Pesh. si 121:3. s-a corsiderat in mod tradi-
tional ca se refera la scoarta de Cinnamomum cassia.
Dar inn-ucit acata ate un copac din Orientul Inde-
partat, ate putin probabil ca el sa produs substanta
aromata folosita in uleiul pentru ungere mentionat in
Exod. 30:24. Cuvintul ,,casia, la fel ca alte produse
din plante (de ex. ,abanos) a fost probabil folosit in
antichitate pentru o anumita substanta, iar mai tirziu
numele a fost txansfezat altor substante mai usor de
obcinut sau care aveau proprietati similare sau mai
bune decit substanta originala. Casia si an
fost parfumuri folosite la inrnormintrile romane in
perioada cind an fost considerate rutele comerciale
din Orient; ei au folosit produsele care sint cunoscute
in prezent sub aceste nume.
Chlxnlon (Ebr. kammn; gr. kyminon). O saminta
aromata de la Cuminum cyminum, o planta indigeni
in Asia de V si cultivata din cele mai vechi timpuri. Se
aseaman cu chimenul la gust si la infa_u'sa1-esi este
folosit pentru a da gust mincarii, in special in perioa-
dele de post; se spune ca are proprietati medicinale.
Aceasta planta ate treierata prin lovire cu nuiele,
pentru a nu distruge seminrele mici si fragile care ar
zdrobite de o roata de treierat (Is. 28:27). Crturarii
si far-sea, care plateau cu scrupulozitate zeciuiala din
chirnion, au fost acuzati de lsus ca neglijeaza proble-
mele mai irnportante (Mat. 23:23).
Chlmenul negru (Mazarichea) (Ebr. qesah). Ni-
gella saliva sau oarea de nucsoara, este 0 planta
anuala inrudita indeaproape cu negrusca sau oarea
rnorarului, avind ori albastre verzui si serninte negte.
Fructele uscate sint batute cu nuiele (ls. 26:27) pen-
tru a evita deteriorarea semintelor ammate uleioase
care erau un condiment favorit al grecilor si romanilor
antici si care continua s e folosite ca un condiment
pentru piine st ca un antispastic. Wzi de asemenea
Mi:-ar, mai jos.
Corlandru (Ebr. gag, Exod. 16:31; Num. 11:7).
O planta indigeni in zona Mediteranei; Se se ca
aceasta planta umbelifer anuala (Coriandrum sati-
vum) a fost folosita inc in 1550 i.d.Cr. pentru scopuri
culinare si medicinale. Saminta ei aromata, cu care
israelitiiau asernanat 'mana, ate de culoare galben
cenusie si este inchisa int:-un fruct sfenc cu un dia-
metru de 4 mm.
lerburi amare (Ebr. mr6rfm; gr. pikrida). 0
salata compisa din ierburi fcea parte din masa de
Paste (Exod. 12:8; Num. 9:1 1) side obicei era mincat
dup ce s-a gustat din mielul de Paste. lerburile amare
nu au fost numite in mod individual, dar in Misna sint
identicate ca salata, cicoare, eryngo (din clasa Eryn-
gium) hrean si susai, desi se poate ca nu toate acatea
$5 fost disponibile in vremurile biblice. Daj ter-
menul mr6rfm a fost folosit in alta parte in sensul de
,,amar5ciune (Plin. 3:15), ierburile de Paste, care
erau pregatite \s_or, le aduceau aminte israelitilor de
plecarea lor pripita din Egipt, nu de persecutia de
acolo.
Milln. Un arbust cultivat (Lawsonia inermis; ebr.
ker, Cint. 1:14; 4:13) care prefera conditii calde
similare celor predominante in Ein Ghedi imde a avut
Solomon viile. Florile albe parfurnate erau dmite
prietenilor; frunzele rnacinate erau incluse intr-o pas-
ta cosmetica folosite de ferneile din antichitate pentru
a da 0 culoare galbena pielii, in special pe palme si pe
miini, pe barbile barbatilor si chiar pe coama si coada
cailor. Orice femeie care se impodobea in felul acata
sicare cadea prizonierd la evrei trebuia sa curete orice
urine de colorant galben (Deut. 21:11-12). Culoarea
portocalie sau galben dachisa probabil ca avea asc-
cieri pgine.
Menti, izmi (gr. hidyosmort, Mat. 23:23; Luca
11:42). Multe specii din familia mentei (Labiatae) sint
ammate, dar cel mai probabil ca a fost folosita specia
Martha, adica tnenta (M. longifolia). Este o planta
perena inalt de vreo 40 cm cu flori mov. Uleiurile
aromate caracteristice prezente in menta 0 fac sa fie
uncondirnent folositor. 'Iextele din N1; ins, se refera
doar la scxupulozitatea fariseilor care dadeau medu-
iali chiar si din cele mai obisnuite ierburi de gradina.
Mir (acad. murru; Ebr. m6r). Un produs rasinos
exsudat din pe tulpina si rarnurile unui arbust
mic, e Commiphora myrrha (numit anterior Balsamo-
dcndron rnyrrha) sau Commiphora kataf, inruditi.
Ambele specii sint bistinase in S Arabiei si in pirtile
adiacente din Africa. Lichidul se scurge din crestituri
ca ,,lacirmile si se intaneste pentru a fonna o rasina
uleioas maroniu galbuie.
Mirul a fost un ingredient al uleiului snt pentru
ungere (Exod. 30:23-33). Era apreciat pentru pro-
prietatile sale aromate (Ps. 45:8; Prov. 7:17; Cint. 3:6;
4:14; 5:5, 13) si era folosit in ritualurile de puricare
ale ferneilor (Est. 2:12) cit si in preparate ccsmetice.
Mirul a fost unul dintre darurile date de magi prun-
cului lsus (Mat. 2:11); a fost un ingredient in anes-
teticul oferit lui Isus pe Calvar (Marcu 15:23) si a fost
una dintre mirodeniile folosite la inrnonnintarea lui,
alaturi de aloe, ca o forma de irnbalsdmare (loan
19:39).
,,Miru1 din Gen. 37:25; 43:11 (ebr. 15), dus in
Egipt de negustorii ismaeliti, a fost probabil o rsina
obtinut din trandarii de stinci Cistus laurlfolius sau
C. creticw (= C. villosus). Ei crac in rusuri de coni-
fere de forma notunjita lipicioase la atingere, si an flori
mari albe sau roz, asemanatoare cu
Na:-d (Ebr. nrd; gr. nardos). Uleiul aromat numit
,,nard (parfum) in Cint. 1:12; 4:13 s.m'm. ate foarte
probabil sa e acelasi cu lardu din inscrlptiile asiro-
babiloniene, care era obginut din iarba camilei, Lym-
bopogon schoenanthus, intilnita in mod obisnuit in
deserturile din Arabia si N Africii.
Nardul din NT (Marcu 14:3; loan 12:3) a fost
descris ca nard ,,cu:-at. Sc crede ca acat parfum a fost
obtinut din uleiul aromat din ridacini de Nardostachys
jatamami, o planta inrudita cu valeriana si care este
placut mimsitoare. Este originari din regiunea Hima-
laia si continua sa e folosita pentru par.
Rad (Gr. piganon, Luca 11:42). O planta ier-
boasa perena inalta de pina la 80 cm, tufoasa la baza,
cu frurwe verzi cenusii care emit un miros puternic.
Rum chalepensfs crate in locurile stincoase din Pala-
tina, asemanatoare cu R. graveolens din S Europei, a
fost cultivata inca din vremuri stravechi. Ruta a fost
pretuita foarre mult pentru proprietatile ei medici-
nale, avind proprietati dezinfectante si antiseptice, cit
si pentru ca da gust mincarii. Cristos i-a criticat pe
farisei pentru legalismul lor meticulos in darea zeciu-
ielii, in timp ce neglijau problemele mai irnportante.
Seortieoari (Ebr. qinnmn; gr. kinnamiimon).
ln mod traditional .-1 fost considerat ca ind produs
de Cinnamomum zeylanicum, o planta din familia
danului, cultivata in Ceylon si Java, dar este posibil
ca scortisoara, la fel ca si casia, s fost obglnuta
dintr-o planta inca neidenticata in mod cert, care ar
 fost accesibil mai usor pentru israelitii din Sinai.
Folosit ca una dintre aromele ,,u.leiului pentru un-
gerea snt (Exod. 30:23) gi pentru parfumarea
paturilor (Prov. 7:17), a fost pretuit foarte mult pe
vremea lui Solomon (Cint. 4:14) si a fost enumerat
ca unul dintre lucrurile de pret din Babilonul cel mare
(Apoc. 18:13).
Stacte (Ebr. nt; gr. stakt). Unul dintre in-
gredientele timiiei snte (Exod. 30:34). Numele ebr.
indiC5 ,,Pi5tu1', de unde se deduce c5 este un produs
exsudat sub for-mi de picturi. Sint dou plante posi-
bile: balsamul de Galaad (Commiphora gileaderulls), o
plant originar din S Arabiei in ciuda numelui su, si
storax (Styrax oicinale) din dealurile Palestinei. Bal-
sarnul de Galaad are cunoscut de asemenea sub nu-
mele de opobalsam, un arbtst foarte ramicat mai mic
decit un stat de om, cu frunze mici trifoliate. Storaxul
este un pornisor cu ori albe. Rsina este obisnut prin
producerea unor in ramuri. O alt planta suga-
rat, Liquidambar orienralis, cunoscut de asemenea
sub numele de storax, este mai putin probabil, intru-
cit este un copac din Cipru, Rodos si 'I\n-cia.
$o-an (Ebr. kark5m; LXX krokos, Cint. 4:14).
Aceast substant scump este produs din orile de
Crocus sativus, 0 plant Originar din Gracia si Asia
Mi;-A Sint culese numai st_i1uri1e si stigmatele, iar apoi
sint uscate si zdrobite. In antichitate sofranul era
folosit ca si colorant alimentar. Era folosit de ase-
menea ca agent terapeutic, ind emenagog, stimulant
si antispasmodic. Egiptenii antici an folosit o alti
planti, sofrinas (Carthamus zinctorius), care produce
un colorant galben asemntor cu sofranul, folosit
pentru colorarea pinzelor de ingropare pentru murnii.
h-estie mh-ositoare (Ebr. qineh, Is. 43:24; ler.
6:20). intnegi uscati de stinjenel dulce (Acorus
calamus), o planti de balti din familia Arum, erau
Wnduti ca rnestie dulce in vremurile antice, ind folo-
siti ca tonic si stimulant. Planta este originar in
regiunile temperate ale Asiei si a fost introdus intr-0
regiune mai intins. Trsa de zahr, cu care de ase-
menea a fost identicat, s-a rspindit in Orient numai
dup epoca VT. F.N.H. cl -L
IEREMIA.
I. Cadrul
Istoria lui Ieremia se iminde pe 0 perioad de 40 de
ani - de la chemarea sa, in anul al 13-lea al regelui
Iosia (626 i.d.Cr.) pin-5 la cderea Ierusalimului in 587
i.d.Cr. In aceste patru. decenii el a profetit in timpul
domniilor ultimilor cinci regi ai_lui Iuda - Iosia, Ioahaz,
Ioiachim, loiachin si Zedechia. In timp ce el predica, o
serie de personalitgi si evenimente importante mode-
lau istoria din afara parriei sale, Iuda. A fost una dintre
cele mai agitate perioade din istoria Orientului Apro-
piat si a afectat de asemenea istoria lui Iuda.
Imperiul asirian s-a dezintegrat, iar Babilonul si
Egiptul au rmas s5 se lupte intre ele pentru domi-
narea Orientului. Cronologia ultimului sfert al seco-
lului al 7-lea i_d.Cr. a fost claricat in mare msur
prin publicarea unor tblite care au fost excavate cu
mulgi ani in urrn dar care au Z5C\.l_[ uitate in arhivele
de la Muzeul Britanic din Londra, In 1956 D. J . Wise-
rnan a pus acate documente caldeene la dispozitia
cercetitorilor Orientului Apropiat, fcind astfel posi-
bil reevaluarea cronologiei ultimului sfert al seco-
lului al 7-lea i.d.Cr.
Viata lui Ieremia si evenimentele care se inca-
drearii in aceast perioad extrem de importanti sint
mcabil de bine documemate si unele indmitti
ale personalittii sale sint zugrvite mai plastic decit
cele ale profetilor mici sau chiar decit ale lui Isaia si
Ezechiel.
Cind Ieremia a fost chemat la slujba profetici el
era inc ,,un copii (na'ar, 1:6), un tennen ambiguu
care descrie copilria (Exod. 2:6) si adolescenta mai
avansat (1 Sam. 30:17). Dac exprsia folosit de
leremia inseamn doar c5 el era imatur din punct de
vedere spiritual si social, cuvintul ar putea sugera c
el nu avea inc virsta obisnuit a unui profet, S5 zicem
intre 20 si 30 de ani, dac ne bazm pe regulile
stabilite pentru leviti (Num. 8:24; 1 Cron. 23:24).
Asadar, daci presupunem c leremia a fost chemat in
slujb injurul virstei de 20 de ani, inseamn c el si-a
petrecut copilria in timpul domniilor lui Manase si
Amon. Cmd Ieremia a primit chemarea trecuse deja
aproape un secol de la cderea regatului de N, Israel
(Samaria), in miinile asirienilor. Iuda, in S, ins, a
reusit S5 supravietuiasca. Prim:--o minune a rezistat
furtunei produs de invazia lui Sanherib, asa cum a
prezis Isaia. Regele Ezechia a initiat refox-me religioase
si morale in Iuda (2 Imp. 18:1 s.urm.), dar acestea au
fost anulate de apostazia indelungat a ului su,
Manase (2 imp. 21:1 surm.) si de domnia scurt si
idolatr 3 lui Amon (2 lmp. 2149 .urm.). In timp CE
Iuda se blcea in mocirla idolairiei, asirienii condusi
de Esarhadon si Asurbanipal au cucerit Egiprul. Sub
conducerea lui Psammetichus (664-610 i.d.Cr.) Egip-
tul s-a rstabilit si a inceput s inlzimideu din nou tare
lui Iuda, care s-a vzut iarisi oscilind intre lingusirile
si ameningrile celor doui puteri mondiale, Egipml si
Babilonul. Ieremia a crescut in aceast atmosfei-5 de
tensiune polidci intemational si de declin religios
national.
Nu incape indoial c mulgi tinjeau dup zorii care
s pun capt nopgii de 60 de ani de degenerare
moral. Ieremia a crescut intr-o familie preoteasc
evlavioas (1:1). Numele sin, ,,lahvel1 inalti sau
,,Iahveh arunc jos poate simboliza atit rugciunile
printilor si pentru nagiunea nemingiiat cit si aspi-
ratiile lor pentru tinrul Ieremia. Ei au comunicat
temerile lor cu privire la persecugia religioas si apos-
tazia lui Manase si Amon, l-au invgat legile lui Israel
si au umplut mintea lui receptivi cu invtturile lui
Isaia si ale altor profegi din secolul anterior.
II. Cele cinci domnii
a. Iosia
Cind Dumnezeu l-a chemat pe Ierernia, Iosia (638-608
i.d.Cr.), care em pe tronul lui Iuda de 12 ani, intro-
dusse deja reforme religioase (2 Cron. 34:4-7). Dar
abia in anul 621 i.d.Cr., al 18-lea an al domniei sale,
a initiat reforma religiei $1 moralei in Iuda (2 imp. 23).
Irnboldul pentru reform a fost generat de da-
coperirea important a ncrtii legii, gsit de I-Iilchia
in Templu. Ieremia era deja profet de S ani. Probabil
c in cap. 1-6 el dacrie condigiile din Iuda inainte de
reformele principale cute de Iosia in 622-62 1 i.d.Cr.
Natiunea este corupt si incorigibil, insensibil la
oferta de iertare a lui Dumnezeu si nepstoare fat
de ameningarea unui dusman invincibil. in afari de
11:1-8, care s-ar putea s contii-I5 o reectare a en-
tuziasmului lui Ieremia in legatura cu reformele lui
josig, profetul nu a lsat nici o insemnare dapre
ujmii 12 ani ai domniei lui Iosia. In anul 608 i.d.Cr.
regele 3 fost omorit la Meghido (2 Imp. 23:39) intr-o
incema;-g ngreusiti de a se opune Faraonului Neco
(610-594 i.d.Cr.), succesorul lui Psammetichus. Cum
es, Si resc, leremia a deplins moartea prematura a
1ui]'sia(22:10a), pe care il aprecia (22:15 .urrn.).
b. Ioahaz _ 2 Imp. 24:1 s.urm.). Pe de alti parte, 2 Cron. 36:6
Neco a continuat s5 se amestece in problemele lm
uda. Ioahaz (sau $alum, ler. 22:11) l-a succedat pe
lgsia, dar dupi 3 luni a fost detronat de Neco, care a
impus un tribut mare lui Iuda_(2 Irnp. 23:31-33)
$1.; pus Egg pe loiachim (sau Eliachim), fratele lui
103113; (2 Imp. 23:34; 2 Cron. 36:2, S). Ierenua a
deplins detronarea lui Ioahaz si exilul lui in Egipt
(22:10-12).
c. Ioiachim
in timpul domniei sale (607-597 i.d.Cr.) a avut loc un
eveniment de 0 deosebit semnificatie politic - bard-
lia de la Carchemi (ler. 46) in anul 605 i.d.Cr. Egip-
tenii condusi de Neco au fost zdrobiti de caldeenii
condusi de Nebucadnetar in lupta de la Carchemis, pe
malul drept a1 Eufratului, la NV de Alepo, si la l-Iamat.
Din punct de vedere politic acat eveniment a fost
pivotal, deoarece a marcat transferul hegemoniei in
Orientul Apropiat la Babilon. Prin urmare, Cambe-
misul a avut o important considerabila si pentru
Iuda. 1ntn.u:it toate drumurile catre granita egipteani
erau acum sub controlul lui Nebucadnetar, era ine-
vitabil ca intregul Orient Mijlociu sa ajunga sub sti-
ptnirea lui (ler. 25:15 s.un-n.). De aceea, incepind din
momentul acela Ieremia a devenit un promoter al
acceptirii de citre Iuda a suzeranitatii babiloniene. in
anul 604 i.d.Cr. Nebucadnetar a atacat si a jefuit
Ascalonul, impotriva au profegit Ieremia (47:5-
7) si Tefania (2:4-7). In Ier. 36:9 s.urm. ate proclamat
in post in Iuda. Probabil ca acesta indica apropierea
unei calamitti nationale; intr-adevr, data campaniei
lui Nebuoadnetar impotriva Ascalonului coincide cu
data acestui post in Iuda. leremia a anticipat ca de la
Ascalon Nebucadnetar avea si vin impou-iva lui Iu-
da; de aceea a avut loc postul si proclamarea mesa-
jului lui leremia in Ierusalim. Dar politica lui leremia
era contrari politicii inteme a lui loiachim si strategiei
sale externe. Regele era in favoarea practicilor ido-
latre (2 Imp. 23:37) si egoismul i mindria lui au
agravat nenorocirea lui Iuda (Ier. 22:13-19). Ioiachim
avea prea putin respect pentru persoana profetului
(26:20-23) sau pentru maajul lui (26:9). Politica lui
oscilanti de aliant cu Egiptul, apoi cu Babilonul,
probabil ca s-a datorat faptului 1'3 rezultatul luptei
dintre Babilon si Egipt in 601/600 i.d.Cr. a fost neonv-
ingator. Pate trei ani el s-a razvrtit din nou impotriva
Babilonului, dar esecul su nu a fcut decit sa-l aduci
mai deplin sub jugul babilonian si faptul acesta a
exacerbat suferinta lu Iuda (2 Imp. 24:1 s.um\.).
Ieremia a mustrat pe rege, pe profeti $i pe preoti, iar
ostilitatea pe care a cauzat-o aceasti-1 mustrare este
oglinditi in profetiile sale. El a fost pexsecutat (12:6;
15:15-18), s-a cornplotat irnpotriva lui (11:18-23;
18:18), a fost pus la inchisoare (20:2), a fost declarat
vrednic de moarte (26:10 s.unn., 24; c v. 20-23;
36:26). Pr-ofet_:iile lui scrise au fost distruse (36:27).
Dar in aceste irnprejurari deprimante Ieremia a struit
rrn
in lucrarea sa - a mijlocit pentru Iuda (11:14; 14:11;
17:16), a protestat inaintea lui Dumnezeu (17:14-18;
18:18-23; 20:7-18), a demascat pe profetii oportu-
nisti (23:9-40), a prezis distrugerea Templului (7:1-
15) si a natiunii (cap. 18 s.urm.) si a dep1in condam-
narea poporului sin (9:1; 13:17; 14:17). In cele din
urm viata lui loiachim s-a srsit in mod violent in
Ierusalim, la srsitul anului S98 i.d.Cr., al 11-lea an
al domniei sale, asa cum profetise Ieremia (22:18; cf
s.urm. spune c5 Nebucadnetar l-a legat pe Ioiachim in
lanturi si l-a dus cu el la Babilon. Dan. 1:1 s.urm.
vorbeste de asemenea despre exilul lui Ioiachim in
anul al 3-lea al domniei sale.
d. Ioiachin
Ioiachin (sau Conia, 22:24, 28 sau Ieconia, 24:1) l-a
succedat pe Ioiachim in 597 i.d.Cr. si a cules ceea ce
Semnase tatal sau. Tinrul irnatur, in virst de 18 ani,
a domnit numai 3 luni (2 Imp. 24:8). Rebeliunea
tatilui lui Ioiachin l-a determinat pe Nebucadnetar sa
asedieze Ierusalimul in al 7-lea an al domniei sale, iar
mam rege al lui Iuda ,,a iesit (2 imp. 2412), adic,
s-a predat. El, impreun cu majoritatea aristocratiei
lui Iuda, majesugarii si soldatii, au fost exilati in
Babilon (asa cum se intelege din ler. 22:18 s.urrn., iar
Templul a fost jefuit (2 imp. 24:10-16). in Cronica
babiloniana gsim acum pentru prima oar conr-
marea acestei infomiagii dintr-0 sutsa extra-biblic
contemporan.-1. Ierernia a prezis deja soarta lui loia-
chin (22:24-30). Totusi, peste 36 de ani el avea sa e
eliberat de ul si succesorul lui Nebucadnetar (2 lmp.
25:27-30).
e. Zedechia
Zedechia, noul rege instalat de Nebucadnetar pe tro-
nul lui Iuda, a fost ul cel mai tinar al lui Iosia (Ier.
13) $1 unchiul lui Ioiachin (2 imp. 24117; 2 Cron.
36:10). Relatarea VI despre instalarea lui Zedechia
de can-e Nebucadnetar este conrmat pe deplin de
Cronica babiloniana. lui (597-S87 i.d.Cr.) a
pecetluit soarta lui Iuda (2 Imp. 24:19 s.urm.). El a
fost un rege slab si oscilant, iar functionarii sai de stat
erau oameni dint":-0 categorie social modest. In-
trucit ajunser rnai sus decit aristocratii exilagi, ii
priveau acum pe acestia cu dispret, dar leremia avea
convingerile lui proprii cu privire la smochinele ,,re1e
si cele ,,bune (24:1 s.urm.). Acestora din urm le-a
trimis profetul scxisoarea sa faimoasa (29:1 .urm.).
At in Babilon cit si in Iuda profetii falsi au urmirit
executarea lui Ieremia (28:1 s.urm.; 29:24 s.urrn.).
Controversa principala intre ei era cu privire la durata
robiei. Ieremia a prezis un exil de 70 de ani, in timp ce
profetii falsi au suspinut c avea 5: dureze numai 2 ani.
Conictul principal al lui Ieremia cu Zedechia a
fost in leganu cu rebeliunea impotxiva lu.i Nebu-
cadnetar. O revolt a fost planicat pentru anul al
4-lea al domniei sale, in conspiratie cu statele inve-
cinate - profetul ce s-a opus cu tarie acestei revolte
(Cap. 27 s.unn.). 'Ibtusi, Zedechia se pare ca a reusit
sa inlature suspiciunile lui Nebucadnetar prin faptul
ca a facut o viz.it5 la Babilon chiar in anul acela
(51:59).
Insa, in cele din unna, in anul al 7-lea si al 8-lea
al domniei sale, Zedechia s-a compromis in mod irevo-
cabil in ochii lui Nebucadnetar prin faptul c5 a dus
tzatative cu Faraonul Hofra, fapt care a fost privit ca
tradare. Zarurile au fost aruncate si in anul al 9-lea al
lui Zedechia (589) babilonienii au asediat Ierusalimul
pentru a doua oara. Dar inainte de asediu (21:1-10)
si in cursul asediului (3411 s.urm., 8 s.urm.; 37:3
.urm., 17 s.urrn.; 38:14 s.urm.) Ieremia a avut un
singur mesaj pentru Zedechia - sa se predea in fata
babilonienilor, deoarece Ierusalimul trebuie sa cada
in mii.ni.le lor. Felul in care a interpretat leremia batalia
delaCarchemis,careavuseseloccu17animai
devreme (605) a fost pe deplin justicat. La un mo-
ment dat in cursul asediului, haintarea armatei egip-
tene i-a detertninat pe babilonieni sa se retraga, dar
sperantele ca Ieremia ar grait in profetja sa au fost
spulberate curind. Aversmentul sau ca babilonienii
aveau si-i anihileze pe egipteni avea as se irnplineasca
in curind si asediul a fost reluat (37:1-10). Perdia
unor evrei fata de sclavii lor in situatia aceasta a arias
batjocuri usturatoare si o condamnare foarte severa
din partea lui Ieremia (3428-22). Datorita sovaielii
lase a lui Zedechia, profetul a fost maltxatat at de
rau de dusmanii sai in timpul asediului incit incercat
disperat sa-si scape viata. Fiind aratat sub acuzatia
ca ar dezertat la dusrnan, a fost aruncat intr-o
inchisoare subterani (37:1 1-16), dar mai tirziu a fost
mutat intr-o inchisoare a garzii aproape de
palat (37:17-21). Dup aceea a fost acuzat de tradare
si a fost aruncat inn--un rezervor de apa abandonat,
unde ar murit daca nu ar fi intervenit Ebedmelec.
Mai tirziu a fost transferat in inchisoarea curtii regale
(38:1-13), unde regele s-a sfatuit cu el pe ascuns (v.
14-28).
In timpul ultimelor stadii ale asediului, Ieremia,
intr-un gar de mare credinta, a cumparat parnintul
can aparpnea varului sau din Anatot (32:1-15). ibt
atunci a proclamat promisiunile de rataui-are (32:36-
44; 33:1-26). in aceasta perioada poate rt incadrata
marea sa profetie dapre legamintul cel nou (31:31
s.urm.), implinita in rnod suprem in Cristos, Mijloci-
torul acelui legamint. Dar paharul rautatii lui Iuda s-a
urnplut si in anul S87 judecata a ajuns pate cetatea
condamnata, Ierusalimul (cap. 39). Este instructiv sa
observim aici ca relatarea ducerii in captivitate a
Ierusalimului in Cronica babiloniana ate in armonie
cu relatarea VT din 2 Imp. 24:10-17; 2 Cron. 36:17;
Ier. 52:28. Data acatui evenirnent ate 597 i.d.Cr., al
7-lea an al domniei lui Nebucadnetar. Astfel, dis-
trugerea a avut loc in S87 i.d.Cr., nu in 586 i.d.Cr. cum
s-a crezut multa vreme.
Nebucadnetar l-a tratat pe leremia cu bunatate si
cind l-a numit pe Ghedalia guvernator al tirii lui Iuda,
Ieremia i s-a alaturat la Mitpa (40:1-6). Omorirea lui
Ghedalia a urmat la scui-ta vreme dupa aceasta (4121
s.urm.) i rimisita de la Mitpa a hotaiit sa fuga in
Egipt, in ciuda protatelor vehernente ale lui leremia
care, impreuna cu secretarul sau Baruc, a fost obligat
sa-i insoteasca (42:1-43:7). Ultima scena din propo
vaduirea batrinului Ieremia il prezinta la Tahpana, in
Egipt, unde a continuat sa e inflexibil. El a profetit
cucerirea Egiptului de ctre Nebucadnetar (43:8-13)
si a criticat inchinarea idolatra a evreilor care locuiau
in Egipt (44:1 s.u.rm.). Nu se stie nimic cu privire la
evenimentele urmatoare din viata lui sau cu privire la
moartea lui.
HI. Personnlitatea lui leremja
Dintre toti pnofetii din VT, personalitatea lui Ieremia
ate zugravita cel mai clar. De fapt, nu este deloc o
exagerare daca spunem ca pentru a intelege ce vrea
sa spuna VT prin termenul ,,profet este necesar sa
studiem cartea lui Ieremia. Chemarea lui Ieremia,
vocatia lui ca si purtator de cuvint al lui Dumnezeu,
autoritatea cu care i-a fost cornunicat lucrul acata,
modul in care i-a fost revel:-it cuvintul, distinctia clara
pe care 0 face intre un pmfet adevarat si unul fals,
mesajul sau si dilemele chinuitoare prin care a trecut
datorita delitatii fata de maajul sau - toate acestea
sint schitate in profetiile lui Ieremia cu o autoritate
irezistibila. Lucrul acata se datoreaza corelatiei din-
tre experienta spirituala si psihica a profetului si lucra-
rea sa profetica.
Sentimentele lui sint expuse viu chiar si in cuvin-
tarile sale. Din continutul predicilor sale se vede clar
ca Ieremia a fost \1Il om cu contrasts puternice in
personalitatea sa. El a fost in acelasi timp blind si
tenace, afectuos si inflexibil. ln el s-au luptat slabi-
ciunile camii cu energia spiritului. Aspiratiile naturale
ale tineretii i-au fost negate tinarului profet. El a
insistat asupra pooaintei in fata unui popor care era
incapabil de parere de ran. El a demascat pcatele
natiunii si a vatit judecata, stiind ca totul se va srsi
in zdarnicie. A fost urit de cei pe care i-a iubit. Da_i
a fost u.n patriot loial, a fost acuzat de tradare. Profetul
acata al sperantei nemuritoare a trebuit s5 arate
decientele sperantei poporului sau. Acatui preot
mijlocitor i s-a poruncit sa nu mai mijloceasc. Acat
om care a iubit poporul si tara lui Iuda a fost calornniat
de Iuda.
Este imposibil sa sondam adincurile durerii pe care
a simtit-0 Ieremia. Cautind cu disperare o mingiiere
(8:18, 21) el a dorit sa se topeasca in lacrimi pentru
tara lui luda, care era condamnati (9:1; 13:17) si sa
o lase in voia sortii pe care si-a ales-o (9:2). Fiind
convins de aecul nal, el a blaternat ziua in care s-a
nascut (15:10; 20:14-18), L-a acuzatpe Dumnezeuca
l-a nedreptitit (20:7:-1), s-a plins de dezonoarea care
a czut peste el (20:7!)-10), a invocat blesteme asupra
celor care il chinuiau (18:18, 21-23). ln sensul acata
se poate spune ca sensibilul Ieremia a fost u.n petsonaj
tragic. Ii-agedia vietii sale se naete din conflictele care
l-au macinat in launtru si in afara - eul sau superior in
lupta cu eul inferior, curajul in conict cu lasitatea,
uiurnful cert in lupta cu infringerea aparent, hot5-
rirea de a-si abandona cheniarea infrint.-i de o in-
capacitate de a fugi de chernarea sa (cf. 5:14; 15:16,
19-21 si 6:11; 20:9, 11; 23:29). Dar acate conicte
launtrice acerbe si dezonoarea pe care a atras-0 che-
marea lui (15:17 s.un-n.; 16:2, 5, 8) l-au determinat
s5 gaseasca iui refugiu la Dumnezeu. Astfel, idealul
VT de cornuniune cu Dumnezeu isi gasate cea mai
buna exprirnare in Ieremia. 8i tocmai in aceasta parta-
sie cu Dunmezeu Ieremia a putut sa se impotriveasca
efectelor erozive ale timiditatii, temei-ii, neputintei,
ostilitat,-ii, singuratatii disperarii, neintelegerii si ae-
eului.
IV. Mesajul sau
a. Conceptia lui Ieremia despre Dumnezeu
Dumnezeu este Creatorul si Domnul suveran care
guverneaza toate lucrurile in cer si pe pamint (27:S;
28:23 s.urm.; 5:22, 24; 10:12 s.u.rm.). In timp ce zeii
popoarelor sint un nimic (10:14 s.urm.; 14:22), Dum-
nezeu] lui Israel dispune de toate lucrurile dup voia
Sa (1815-10; 25:15-38; 27:6-8). El cunoaste inimile
oamenilor (1725-10) si este izvorul pentru toti
gei care se incred in El (2:13; 17:13). El iubeste
poporul sau cu tandrete (2:2; 31:1-3), dar cere supu-
nere si loialitate (7:1-15). Sacriciile a_duse zeilor
pigini (7:30 s.urm.; 19:S)si1audele care Ii sint aduse
de un popor neascultator (6:20; 7:21s.urm.; 14:12)
sint 0 uticiune Pnfl E1-
b. leremia gi idolatria
ind de la bun inceput Ieremia a proclamat judecata.
pggatoeenia lui Iuda a facut ca lucrul acata sa e
inevitabil. Raul pe care l-a atacat Ieremia in mod
deoabit a fost idolatria. Numeroasele lui referiri la
tnchinare aduse zeitatilor pagine coni-ma faptul ca
aceasta inchinare era raspindita si variata. Sint men-
gonati Baal, Moloc si regina cerului. In Templu au fost
gasiti 1401: (32:34), at in apropierea Ierusalimului
copii erau jertti lui Baal si Moloc (cf. 7:31; 19:5;
32:35). losia a Suprimat practicile idolatre pe care le
prornovase bunicul sau Manase, dar natiunea s-a in-
tors la apostazie dupa moartea lui Iosia.
c. Ieremia si imoralimtea
Pretutindeni in VT imoralitatea a insotit idolatria.
Acest principiu este exemplificat cu putere in gene-
ratia idolatra din vremea lui Ieremia (5:1-9; 7:3-11;
23: 10-14). Coruptia morala a urmat in mod inevitabil
dup eliminarea fricii de Dumnezeu si a respectului
fati de legea Lui. Dafrinarea si necinstea erau obis-
nuite chiar si intre preoti si profeti (5:30 s.urm.;
6:13-15; 14:14). in loc sa opreasca imoralitatea ei au
contnbuit la raspindirea ei. Este ironic faptul ca popo-
rul lui luda, idolatru si imoral, continua 55 aiba un zel
religiosl Asa se explica armatzia lui leremia pe care 0
repeti adesea, $i anume, c Dumnezeu pune un pret
mai mare pe respectara legii morale decit pe cere-
monialul religios. Ieremia aplica acat pricipiu la ra-
pectul lui Iuda pentru chivotul legimintului (3:16),
'l1'~1ble1e Legii (31:31 s.un"n.), taierea imprejur, ca semn
al legamintului (4:4; 6:10; 9:26), Templu (724, 10
s.urrn.; 11215; 17:13; 26:6, 9, 12; 27:16) si sistemul
dejertfe (6:20; 7:21 s.urm.; 11:15; 14:12).
d. Ieremia si judecata
Curn ate si resc, inevitabilitatea judecatii a ocupat
un loc proeminent in rnaajul lui Ieremia. Pedeapsa lui
Iuda din partea lui Dumnezeu a Iuat multe forme, cum
sint seceta t_>i foametea (5:24; 14:1-6) si invazia unor
armate striine (1:13-16; 4:11-22; 5:15-19; 6:1-15
etc.). In mod inexorabil, marea zi de judecata a venit
atunci cind a aparut instrumentul lui Dumnezeu pen-
tru pedepsirea apostate a lui Iuda (2529; 52:1-
30). Cadnil istorie in care sint ptezentate acate profe-
despre judemta ar trebui sa devin mai clar 0 data
Cu publicarea Cronicilor regiior caldeeni (626-SS6
i.d.Cr.), la care au fost facute deja referiri. Cronica
dacrie o serie de evenimente intemationale care au
avut loc in timpul lui Ieremia si indicii cu privire
la acatea se gasac in profetiile sale impotriva tarilor
straine. Nu incape indoiala ca profetiile sale impotriva
P0p<>arelor din cap. 25 au fost scrise sub inuenta
Primei inaintari a lui Nebucadnetar ctre V (ler. 25:1;
Cf. V. 9). Cap. 46 incepe cu o referire Ia batalia dc la
Carchemis din anul 605. Urmeaza apoi o profetie
legata de campania lui Nebuoadnetar impolriva Egip-
hllui (46:13-26). Cronica babiloniana fumizeaz de
asemenea un temei faptic pentru profetia lui Ieremia
impotriva Chedamlui si Hatorului (49:28-33) si impo-
triva Elamului (49:34-39). Cronica relateara de ase-
menea raidurile lui Nebucadnetar in anul 599 impo-
triva triburilor arabe (cf. ler. 49:29, 32), iar in anul
596 campania lui impotriva Elamului. Pina acum a-
ceasta profetie nu a avut 0 baza istorica. Pentru a
intelege mai bine lumina revarsata de Cronica babilo-
nia'na asupra datirii si autenticitatii profetiilor din
Ieremia 46-51, vezi JBL 75, 1956, p. 282 s.urrn.
e. Ieremia .51 profetiifalsi
Consideratia deosebita pe care a avut-o Ieremia cu
privire la chemarea sa si angajarea lui totala au stirnit
in el un antagonism taxi compromis fat de profetii si
preog'i oportunisti, iar acatia la rindul lor i-au fost
dusmani infocati. Polemica majora a lui leremia cu
preotii a fost stimita de obiceiul acatora de a prota
de pe urma slujbei lor si de afirmatia lor ca Templul
din Ierusalim nu va cadea niciodata in rniinile babilo-
nienilor (6:13; 18:18; 29:25-32 etc.). Profetii falsi au
intai-it acat optimism facil in poporul lui Iuda care era
arngit (8:10-17; 14:14-18; 23:9-40 etc.).
f. Speranta lui leremia
Spre deosebire de profetii falsi, leremia a fost un
propovaduitor al judecatii, care nu s-a compromis.
Totusi, in mesajul de vatire a judecatii se intrezareau
si sclipiri de speranta. Exilul lui Iuda in Babilon nu
avea sa dureze va_nic (25:1 1; 29; 10). De fapt, insui
Babilonul avea sa e cucerit (S0 s.urm.). Acat cuvint
de speranta cu privire la supravietuirea lui Iuda in
judecat a fost prezent in maajul lui leremia inca de
la inceput (3:14-25; 12:14-17), dar pe masura ce
siruatia a devenit mai amenintatoare, increderea lui
Ieremia a strilucit mai puternic (2311-8; 30-33). $i
tocmai aceasta speranta a dat nastere marelui sau act
de credint in zilele cele mai intunecate (32:1-15).
g. leremiu si religia lui Iuda
Asadar, Ieremia a putut anticipa cu resemnare dis-
trugerea "Iemplului., caderea dinastiei Davidice, ince-
tarea sistemului de jertfe i a slujbei preogilor. El a
proclamat chiar si ca taierea imprejur, ca semn al
legamintului, era in mare masura lipsita de sens daca
nu era insotita de 0 taiere imprejura (4:4; 9:26,
cf. 6:10). Increderea in Templu, in jertfe si preoti era
zadarnica daca nu era insotita de o schimbare a
(7:4-15, 21-26). Chiar si chivotul legamintului avea
sa e inlaturat (3:16). Cunoasterea Legii neinsotita
de ascultarea de Iege era lipsita de valoare (2:8; 5:13,
30 s.urm.; 828). De aceea leremia vede necaitatea ca
legea sa e scrisa nu pe table de piatra ci in
ducind in felul acata la o ascultare spontana i per-
fecta (31:31-34; 32:40). Disparitia semnelor exte-
rioare ale legamintului nu a insenmat sfirsitui lega-
mintului ci innoirea lui intr-o forma mai glorioasa
(33:14-26).
h. Ierernia i viitorul ideal
Ieremia private dincolo de intoarcerea lui Iuda din
exil si de reluarea v-ietiiin Palatina (30:17-22; 32:15,
44; aw-13). in viitorul ideal si Samaria avea at an:
un rol (3218; 31:4-9), va domina abundenta (31:12-
14), Ierusalimul va snt pentru Domnul (31:23,
38-40) si va numit ,,Domnul ate neprihnirea (in-
dreptatinea) noastra (33216). Locuitorii lui se vor
intoarce la Domnul cu pocainta (3:22-25; 31:18-20)
si din toata inima (24:7). Dumnezeu ii va ierta
(31:34b), va pune frica de Domnul in ei (32:37-40),
va instaura stpinirea Printului Maianic asupra lor
(23:5 s.urm.) si va permite popoarelor straine sa e
prtase la binecuvintare (16:19; 3:17; 30:9).
Templul din Ierusalim si la care slujeau preoti ne-
levitici. in cursul acatui proca a fost schimbata si
data Sirbatorii corturilor (1 lmp. 12:31-32). Viteii
infami probabil ca nu au fost reprezentari ale divini-
tatii ci piedestalul pe care se praupunea ca sta Iahveh
cel nevazut (cf. W. F. Albright, From the Stone Age to
Christianityz, 1957, p. 299-301). at au amenintat
legamintul credintei prin incurajarea unei imbinari a
venera'n1" lui Iahve cu cultul fertiliti-itii al lui Baal si au
atras must:-ari_din partea profetilor (de qn, omul lui
Dumnezeu, 1 Imp. 13:1 s.urm.; Ahiia, 1 Imp. 14:14-
16). Urcarea lui Ieroboam pe tron prin alegerea popo-
rului si nu pe baza dreptului ereditar a condamnat de
la bun inceput regatul de N la instabilitate
Cultul sau regal a stabilit un tipar pentru succesorii
Saicaresintevaluatiingeneralcaregicareaupen
petuat pcatele lui (de ex., 1 Imp. 16:26).
BIBLIOGRAFIE. M. Aberbach, L. Smolar, in IDBS,
1976, p.473-475; J. Bright,AHistor_y oflsraelz, 1972,
p. 226-235; J. Gray, 1 and 2 Kirlgsz, 1970; El, 9, col.
1371-1374; M. Noth, The History oflsraelz, 1960, p.
225 s.urm.; M. Haran, VT 17, 1967, p. 266 s.urm., 325
s.urm.
2. Ieroboam II (cca 793-753 i.d.Cr.) a fost al 4-lea
rege din dinastia lui Iehu si_unul dintre cei mai ilustri
dornnitori ai Israelului (2 Imp. 14:23-29). Fiind co-
regent cu tatal sau timp de un deceniu, Ieroboam II a
continuat politica lui loas de expansiune agresiva.
Ajutat de campaniile lui Adad-Nirari (805-802 i.d.Cr.)
care a zdrobit regatul aramaic side preocuparea Asi-
riei cu Armenia, el a putut rataura granitele lui Israel
la cele din vremea lui Solomon si a implinit in felul
acata profepa lui Iona (2 lmp. 14:25).
Abilitatea admirtistrativa a lui Ieroboam, combi-
nati cu relative lips! dc atacuri strains, a dus la o
prosperitate economica are egal. Excavatiile facute
la Samaria, care includ dacoperirea unor ostraca
samaritene, au demonstrat grandoarea cetatii forti-
cate, cit si luxul si inchinarea falsa care au chinuit
suetul neprihanit al lui Amos (de ex. Amos 6:1-7;
5:26; 8:14). Bogatia si sracia extrema (Amos 2:6-7),
ritualul religios golit de continut (Amos 5:21-24; 7:
10-17) si sigiuanta falsa (Amos 6:1-8) au fost citeva
dintre caiacteristicile domniei indelungate a lui Iero-
boam. Profetia intunecata a lui Amos (7:9) a fost
conrrnata de lovitura de stat ireusita a lui $alum
impouiva lui Zaharia (al carui nume arata ca lercr
boam a pstrat oarecaxe respect pentru lahveh, 2 Imp.
15:8-12), care a pus capat dinastiei lui Iehu. Vezi B. J.
Bright, op. cit., p. 254-256; E], 9, col. 1374-1375; M.
F. Unger, Israel and theArameans ofDamascus, 1957,
p. 89-95. D.A.H.
IERTARE.
1. In Vechiul Tatament
lnVTideea de iertare ate comunicata in principal prin
cuvinte care deriva de la trei radacini. kpr comunica
de obicei idma de ispasire si ate folosit frecvent in
legtura cu jertfele. Cind ate folosit penuu ,,a Berta
se subintelege ca a fost tacuta Verbul ns
inseamna ,,a ridica, ,,a pui-ta si ne prezinta o imagine
plastica a pacatului care ate ridicat de pe pacatos si
indeprtat imediat. A treia radacina ate slh, cu 0
origine necunoscuta, dar care corapunde datul de
mult cu termenul nostru ,,a ierta. Primul si ultimul
termen sint folositi intotdeauna cu privire la iertarea
lui Dumnezeu, dar n: este folosit si pentru iertarea
umana.
Iertarea nu ate privita ca un truism, ceva care ate
in natura lucrurilor. Pasajele care spun ca Domnul nu
iarta anumite pacate abunda (Deut. 29=20; 2 imp.
24:4; ler. 5:7; Plin. 3:42). Cind este obtinuta iertarea,
ea trebuit primita cu recunostinti si trebuie privita cu
respect si cu Pacatul nierita pedeapsa. Iertarea
ate un har uluitor. ,,1a Tine ate iertare, spune
Psalmistul si apoi adauga (un lucru care poate ti
surprinzator pentru noi), ,,ca sa i temut (Ps. 130:4) .
Iertarea ate legata de ispasire. Ten-nenul slh ate
asociat in repetate rinduri cu jertfele si, asa cum am
vazut, verbul derivat de la radacina kpr are in aenta
intelaul de ,,a face ispasire. De asemenea, se poate
sanueocoiticidentaixifaptulcansginafara de
faptul ca ate folosit cu referire la iertarea pacatului,
ate folosit si pentru purtarea pedepsei pacatului
(Num. 14:33 s.urm.; Ezec. 14:10). Cele doua idei par
sa e legate. Aceasta nu inseamna ca Dumnezeu ate
o Fiinti aspri care nuva ierta iar un quid pro quo. El
este un Dumnezeu al harului si insasi mijloacele de
indepartare a pacatului sint instituite de El. Sacri-
ciile sint de folos numai pentru ca El a dat singele ca
unmijloc dea faceispasirea (Lev. 17:11).VTnuspu.ne
nimic dapre o iertare stoarsa de Ia un Dunmezeu care
nuavrutsaodea saudeoiertare ciunparaticumita.
Prin urmare, iertarea este posibila numai pentru
ca Dumnezeu ate un Dumnezeu al harului, sau, ca sa
folosim expresia minunata din Neem. 9: 17, ,,un Dum-
nezeu gata sa ierte. ,,Xa Domnul, Dumnezeu] nostru,
insa, este indurarea si iei-tarea (Dan. 9:9). Un pasaj
foarte instructiv pentru intelegerea in VT este
Exod. 34:6 s.urm.: ,,Domnul, Dumnezeu ate un Dum-
nemeu plin de indurare si milostiv, incet la minie, plin
de bunatate si credinciosie, care lsi tine dragostea pina
la al miilea neam, iarta taradelegea, razvratirea si
pacatul, dar nu socoteste pe cel vinovat drept nevi-
novat. lertarea isi are radacina in natura lui Dum-
nezeu ca Dumnezeu indurator. Dar iertarea data de El
nu ate oarba. El ,,nu socota_te pe cel vinovat drept
nevinovat. Pentru a iertat omul trebuie sa dea
dovada de pocainta. Desi aceasta nu este prezentata
ca o cerinta for-mala, ate subinteleasa in toate pasa-
jele. Pacatosii care se caiac sint iertati. Oamenii care
nu se ciac, care continua sa mearga pe calea lor, nu
sint iertati.
Trebuie sa observam oi ideea de iertare ate com-
unicata cel mai plastic prin alte decit folosirea
celor trei cuvinte de baza pentru iertare. Astfel, Psalm-
istul ne spune: ,,Cit ate de depatte rasaritul de apus,
atit de mult departeaza El faradelegile noastre de la
noi (Ps. 103:12). Isaia spune ca Dumnezeu arunca
toate pacatele profetului in urma sa (Is. 38:17) si ca
El ,,sterge nelegiuirile poporului (Is. 43:25; cf. Ps.
51:1, 9). In Ier. 31:34 Domnul spune: ,,Nu-Mi voi mai
aduce aminte de pacatul lor, iar Mica spune ca El
anmca pcatele ,,in fundul marii (Mica 7:19). Ase-
menea expresii plastice pun accentul pe caracterul
deplin al iertarii date de Dumnezeu. Cind El iart,
problema pacatelor oamenilor ate solutionata pe
deplin. Dumnezeu nu le mai vede.
:1. In Noul Testament
In NT sint doua verbe principale pe care s le exa-
minam, charizomai (care inseamna ,,a trata cu har)
qi aphzimi (,,a tn'mite departe, ,,a dezlega). Substan-
tivul aphesis, ,,ienare, este imnit de asemenea frec-
vent. Existi alte doui cuvinte, apoly6, ,,a elibera, a
dezlega, folosit in Luca 6:37, ,,iertat:i i vi se va iexta,
i parais, ,,a trece pe ling, un termen folosit in Rom.
3:25 in care se arm c5 Dumnezeu a trecut pate (a
trecut cu vederea) pcatele cute in vremurile de mai
demult.
in NT sint claricate citeva aspecte. Un aspect are
ca paczosul iertat uebuie s-i ierte pe altii. Lucrul
acata ate spus rispicat in Luca 6:37, citat mai sus,
in rugidunea ,,'1}-ltil nostru gi in alte locuri. Donlnta
de a-i iexta pe altii indic in parte faptul ci ne-am
pocit cu adevirat. De asemenea, iertarea trebuie s
e acordat: din toati Ea izvorgte din iertaxea
lui Cristos pentru noi i trebuie s5 e ca i iertarea dat
de Cristos: "Cumv-a iertat Cristos, aga iertati-vi gi voi
(Col. 3:13). Cristos insist asupra aceluia.i lucru de
citeva ori in pilda slujitorului nerecunosctor (Mat.
18:23-35). " tosh, The Christian Experience of Forgivenas, 1947;
Iertarea nu ate Iegat frecvent direct de cruce,
dai uneori se face age, ca in Efes. 1:7: ,,in El avem
riscumprarea, prin singele Lui iertarea pcatelof.
De asemenea, in Mat. 26:28 ni se spune c singele lui
Cristos a fost vixsat ,,pentru multi, spre iertarea p5ca-
telor. Cel mai frecvent iex-tarea ate legat direct de
Cristos. Dumnezeu ,,v-a iertat in Cristos (Efa.
4:32). "Dumnezeu La inltat ca s dea lui Israel
pociinti i iertarea pa.m1<>r' (Fapt. 5=an. in E1 vi
se vatate iertarea pcatelor (Fapt. 13:38). Alturi
de acestea ar trebui s punem pasaje in care Isus, in
timpul vietii Sale in trup omenac, e declarat c oame-
nii au fost iertati. De fapt, in incidenml cu vindecarea
omului paralizat care a fost coborit prin acoperi, Isus
a ficut minunea in mod expra ,,ea s titi c Fiul
omului are putere pe pmint s ierte pcatele (Marcu
2:10). Persoana lui Cristos nu trebuie separate de
lucraxea Lui. Iertaxea de ctre Cristos sau prin Cristos
inseamn iertarea izvorit din tot ce ate El i din tot
oe face El. In particular, iertaxea nu trebuie inteleas
separati de cmce, cu atit mai mult cu cit se spune <-5
moartea Lui a fost ,,pem;ru pcat ('lSP;\$IRE). Pe
ling pasajele specice are asociaz iertarea cu moar-
tea lui Cristos, exist in NT o serie de pasaje care se
ocup cu moarte: isp!1itoare a Mintuitomlui.
Prinur:na:e,ierta:easebaz.eaz.i.naent pelu-
crarea de ispeire ficuti de Cristos. Aceasta inseamni
c ate un act al harului. ,,El ate credincios $i drept,
ca s ne ierte pcatele (1 Ioan 1:9). Din partea
omului se pune accentul, in repetate rinduri, pe poc-
inti. loan Boteton a pxedicat "botezul pociintei
spre iertarea pcatelor (Menu 1:4), o temi care ate
preluat de Petru cind vorbate dapre botezul cxatzin
(Fapt. 2:38). Cristos insugi a poruncit ca .55 se propo-
vduiasci tuturor Neamurilor, in Numele Lui, paci-
inta i iertarea p5catelOI (Luca 24:47). Ienazea ate
legati de asemenea de credinti (Fapt. 10:43; lac.
5:15). Credinta gi pocinta nu trebuie privite ca niete
merite pe ban crora ni se cuvine iertarea. Dim-
potriv, ele sint mijloacele prin care ne insugim harul
lui Dumnezeu.
Trebuie mentionate dou subiecte dicile. Unul
ate privitor la pcatul impou-iva Duhului Snt, care
nu poateiutat nidodat (Mat. 12:31 .\.1m1.; Marcu
2:38 $.urm.; Luca 12:10; cf_ 1 Ioan 5:16). Aces! picat
nu ate denit niciieri. Dar in lumina invtturii N1;
in general, ate imposibil s5 ne gindim Ia el ca la un
anumit pcat concret. Referirea pare s e la o blas-
femie continui irnpotriva Duhului lui Dumnezeu de
cine un om care rapinge in mod consecvent che-
marea indurtoare a lui Dumnezeu. Aceasta ate cu
adevirat blasfemie.
Celilalt subiect ate in Ioan 20:23: ,,Celor ce le veti
ierta pcatele, vor iertate. Este extrem de dicil s
uedem c Isus Cristos a lsat in miinile oamenilor
decizia dac pcatele altor oameni s e ienate sau
nu. Aspectele importante sint folosirea pluralului
(puonumele ,,1e; indice n.ite categorii, nu pexsoane)
$i1impul perfect (in original ,,au fost iertate inseamn
Qitaalmente c5 au fost iertate, ei nu c ,,vor iertate).
lngelaul pasajului pare s5 e c5 atunci cind sint
inspirati de Duhul Snt (v. 22) urmagii lui Isus vor
putea spune cu precizie care categorii de oameni au
p5catele10r iertate Qi care nu 1e au iertate.
BIBLJOGRAFIE. W. C. Mom) in ISBE; V. Thylor,
Forgiveness and Reconciliation, 1941; H. R. Mackin-
TDNT 1, p. 509-512; 3, p. 300-301; 4, p. 295-307; 9,
p. 372-402; H. \brl'a'nder, NIDNTT 1, p. 697-703.
LM.
IERUEL (Ebr. y=rn1, "intemeiat de 1=.1"- xxx ,,!e-
riel). Este menpionat de profetul Xahaziel ca ind
pustia unde Iosafat avea $5 Se inlneasc cu moabitii
iamoni;ii gi unde avea s-i biruiasci (2 Cron. 20:16).
Se poate s e identic cu pustia Iecoa, sau s e 0
parte din aceasta, tinutul care se intinde de la malurile
de V ale M5:-ii Moarte la N de En-Ghedi.
J.D.D.
IERUSALIM.
I. Inn-oducere ql dacdem gene:-all
Ierusalimul ate unul dintre oraeele faimoase ale lu-
Sub acat nume dateaz cel putin din mileniul al
3-lea i.d.Cr.; in Zilele noastre ate considerat sacn.1 de
cicre adeptii a trei dintre cele mai mari credinte mono-
teiste: iudaismul, cratinismul i islamjsmul. Oraeul
ate agezat in dealurile lui luda, la vreo 50 km de la
Mediterana gi la pate 30 de km V de captul de N a1
Mrii Moarte. Este situat pe un podi denivelat, care
se inclini considerabil spre SE. In partea de E se afl5
Muntele Mslinilor. Accesul spre cetate, cu exceptia
de N, ate stinjenit de trei vii adinci care se
unesc in Valea Siloam, in apropiere de ntina Bir
Eyyub, la SE de ora. Valea de la E ate Chedron; valea
de la V ate numite in prezent Wadi a1~Rababi $i
probabil c5 poate identicat cu Valea Hinoam; a
treia vale imparte oraeul in deni inainte de a se
indrepta spre S 5i putin spre E pentru a se uni cu
celelalte doua. Aceast ultim vale nu este menonat
sau numit in Scripture (dai este posibil ca Macta,
Ief. 1:11, s fost numele unei pxti a acatei vii),
a$a c de obicei ate numite Valea Tyropoeon, adic,
Valea Ficitorilor de brinz-5, cum 0 numate Josephus.
De ecare parte a Viii 'Iyropoeon se ridic inltixni
$i oraeul poate impxtit in dou jtuntti, la V i la
E. Daci ignorm iniltimile mai mici, putem irnprti
ecare dintre acate sectiuni in dealurile de N 5i de S.
Cind vom examina craterea i dezvoltarea orau]ui
(vezi IV) va important si vizualirm acate detalii.
Cind discutm despre inltimea dealurilor i
adincimea vilor trebuie s5 tinem cont c acatea s-au
schimbat considerabil in cursul secolelor. Lucrul aca-
ta este inevitabil intr-un 013$ care a fost locuit in
continuu timp de secole si mai ala cind au avut loc
distrugeri periodice. Stnturi succesive de drimturi
s-au acumulat ajungind in unele ale Ierusa-
limului la graimi de 30 de metxi. In cazul Ierusa-
limului un alt factor il constituie in diferite perioade
inceroirile de a umple viile (in special Tyropoeon) i
de a miaora dealurile.
Alirnentarea cu ap5Aa lerusalimului a prezentat
intotdeauna probleme. In afar de Bir Eyyub, ntina
mentionat mai sus, numai Izvorul Fecioarei ate unit
print:-un apeduct cu Bazinul Siloam. Exist in prezent
i au existat in trecut si alte rezervoare, cum a fost
Betesda in vremea NT si Bazinul Mamilla din zilele
noastre, dar toate acatea sint umplute cu ape de
ploaie sau sint alimentate prin apeducte. Bir Eyyub si
lzvorul Fecioarei corapund probabil cu En-Roguel si
Ghihon din Biblie. Bir Eyyub se a la SE de ores, la
jonctiunea celor trei vii mentionate mai sus. lzvorul
Fecioarei ate la N de Bi: Eyyub, la E si putin S de zone
Templului. Astfel ate evident c5 numai partea de SE
a Ierusalimului are 0 surs stabil de ap. (Vezi A.
Mazar, "The Aqueducts of Jerusalem, in Y. Yadin,
Jerusalem Revealed, p. 79-84.
0 2531 ,9
,,au/'""""
.4"
%I
I
gilt?"
s"
~.'
ll
I-
I'
- -
ill-
Iebus
(Cetatea lui David) ,\__""~.'I;
[1 Zidul actual al cettii vechi
lebus, locul Cetdtii lui David, Ierusalimul, pe dealul de SE, Mt. Sion.
ti. Numele
Intelaul numelui nu ate cert. Cuvintul ebr. ate scris
de obicei yr061uim in VT, dar aceasta ate 0 form
anormal, intrucit ebr. nu poate avea doui vocale
consecutive. Anomalla a fost rezolvat in ebr. de mai
tirziu prin inserarea literei ,,y, dindu-i forms
_yr0Hlayim; aceast for-m apare de fapt de citeva ori
in VI; de ex. Ier. 26:18. Se poate ca acata s fost un
nume dual (termlnatia -ayim ate_dual), considerind
orasul ca ind format din dou. (In mod asemntor,
numele ebr. pentru ,.Ezipt, misrayim, pare s fie
dual.) Este foarte probabil ca fonna orig-inal a cuvin-
tului ebr. a fost yr.Zz'lEm; acat fapt este scos in
evidenpi de abrevierea HEm in Ps. 76:2 si de fonna
aramaicia nume1uiyr03'Fm, intilnitin Ezra 5:14 etc.
Numele ate pre-israelit sl apare in Textele Execra-
tive egiptene (secolele 19-18 i.d.Cr.; forma pare s5 e
Rushalirnum) cit si in documente asiriene de mai tirziu
(Urusalim sau Urisalimmu). Numele apare de aseme~
nea in arhiva de la 'Ebla, cca 2500 i.d.Cr. Se crede c
prima parte a numelui inseamn ,,temelie sau ,,in-
temeiere; al doilea element, desi inrudit cu cuvintul
ebr. pentru ,,pace, probabil c5 se refer la inceput la
zeitatea canaanit $alem. Astfel, probabil c sensul
original al numelui ate ,,teme1.ia lui $alem; in cursul
vremii, ins, al doilea elementa fost asociat in gindirea
evreilor cu ,,pace (ebr. slm) (vezi Evr. 7:2).
I
|l'|'l
~
v
l
.
I
1
ll
Ha
- Poarta de nord
ggiaina
/ "
, /
_ Poarta apei
H, .
1"
/: lzvorul Ghihon
J/' Zidul ti;
tdrnunle
t Poarta ntinii
 in greaca NT numele ate transliterat in doua
moduri diferite: Hierosolyma (ca in Mat. 2:1) st Hie-
rousalim (ca in Mat. 23:37). Este evident ca ultimul
nume este o apmximare mai buni a pronuntarii ebr.
si ate 0 dovada in pim ca vocala final in numele
ebtaic ate ,e". Primul nume ate elenizat in mod
intentjonat, pentru a-l face sa fie un cuvint care suna
greceste; prima parte a cuvintului ne amintate ime-
diat cuvintul gr. hieros, ,,snt gi probabil ca numele
intreg putea interpretat ca ,,Salemul sacru. utx
folosa_te numai Hierou.taFm, in limp ce scriitorii cla-
sici greci folosac Hierosolyma (de or. Polybius; si
latinii, de ac. Plinius).
Ierusalimul ate denumit in ls. 52:1 "cetatea slin-
ta si continua sa prirneasc acat titlu pina in Zilele
noastre. Expresia ebr. ate 'lr haq-q61e.s', care ate
tradusi literal "cetatea snteniei. Probabil cl mo
tivul pentru care i s-a dat acat titlu este ca in lerusalim
se aa Templul, locul pe care Dumnezeu l-a stabilit ca
si Se imneasc cu poporul Sau. De aceea cuvintul
qdd a ajuns $5 insemne atit ,,sanctuar cit si ,,sn-
tenie. Prin urmare, pentru iudaism Ierusalimul a fost
cetatea snta rare rival. A fost normal ca Pavel si Ioan,
vazind ca cetatea paminteasca era departe de a
perfect, si numeasca locul unde Dumnezeu locuiate
in sntenie adevmti "Ierusalimul de sus (Gal. 4:26)
si ,,noul Ierusalim (Apoc. 21:2).
Pentru alte nume pe care le-a purtat cetatea, vezi
III, in succaiunea istoric.
III. Istoria
Au fost dacoperite la lerusalim urme de asezri preis-
torice, dar inceputurile acatei cetati nu pot urma-
rite cu exactitate. Dup o simpla mentionare in Textele
Execrative egiptene de la incepuml mileniulul al 2
lea, ea reapare in Scrisorile de la e1-Amama din se-
colul al 14~lea, cind era condus de un rege numit Abd
Khiba. Pe vremea aceea era sub suzeranitatea Egip-
tului si probabil ca nu era decit o fortareata in munti.
Este posibil ca Pentateuhul s5 se refere la cetate
nurnind-0 Salem (Gen. 14:18) si muntele din "tar-a
Moria, in Gen. 22:2. Potr-ivit unei foarte vechi,
acata a fost locul unde a fost construit Templul, dar
nu existi nici 0 dovada pentru lucrul acata. in ce
private Salemul, ate aproape cert ca poate iden-
ticat cu Ierusalimul (c Ps. 76:2); daci ate asa,
insearnni <15 pe vremea lui Avraam era condus de un
rege numit Melhisedec, care era de asemenea "preot
al Durnnezeului Prea lnalt (-el e1y6n).

.11, lllli
l-a
O 250m
Hill", "
"nu"
/I/\/A
v
. I
Ii \
lll Poarta oilor
(Poarta lui |
I /' P oana Pei.".1 r Benian-nn)
i Poarla mijlocie
4i'W" (Poarta lui
Efraim)
s" Templul

\.' Palatul reg _ Poarta Miphkad

Poarta de/M
col_
r ,__ J
lfp. 'g 3:*/ Q l
,
Poarta cailor

I" . Mime Poarta apelor de

' Morminte din lg . risril
I sea 10 9 "dCr' '9 0 Z Cetatea lui David
II 1;ll .
Q P.a."a - ,.Mormintul ficei
' '5 Qq lui faraon
._ / I I
/
_||||' Tunelul de apa P93?" mintul
(Solomomc?) ( /I 396! monolmc 1
_ 1 it
,,_ce|a1a1t \ M0rr_nm_lcle _ -l r, _ _ _ _
zid \ SCI 1'" D3/Id 1 ,,, Mormmtul ispravnicului
O r / regal.
. .. . I
Zidul actual al cetatn VChl \\ I K I
' t I. . .
Ziduri qi turnuri ___ I~'/4' Tune|ullu1Ezech|a
QUE! Ram5ie ale unor case Bazin I Poarta fintinii
Poarta gunoiului

Ierusalimul de la Solomon pfnd la Ezechia, indicfnd ertinderea spre N gi V, inclusiv zona Templuluz.
 Cind israelitii au intrat in Canaan au gasit Ieru-
salimul in muml' e unui trib semitic indigen, iebusigii,
pate care domnea un rege numit Adoni-Tedec. Acat
domnitor a format o alianta impotriva lui Iosua, care
i-a infrint in rnod decisiv; darlosua nu a cuceritcetatea
si lucrul acata s-a datorat rara incloiala pozitiei nam-
rale favorabile. A rmas in miinile iebusitilor si a
purtat numele Iebus. Comparind Jud. 1:8 si 1:21, se
pare ca Iuda a infrint pe locuitorii din afara zidurilor
fortretei si ca Beniarnin a ocupat aceasta parte, tri-
ind in pace cu iebusitii din fortreat.
Aaa stateau lucrutile cind David a ajuns rege.
Prirna lui capitala a fost Hebron, dar la scurt vreme
el si-a dat seama de valoarea Ierusalirnului i si-a pus
in gind sa-1 cucereasca. Aceasta nu a fost numai 0
manevra tactica, ci si una diplomatzica, deoarece prin
folosit-ea miei cetati de la granite dintre Beniamin si
Iuda putea reduce invidia dintre cele doua triburi.
Iebusitii se credeau in siguranta in spatele zidurilor
fortretei lor, dar oamenii lui David au folosit un mod
neasteptat de a ptrunde si au_luat cetatea prin sur-
prindere (2 Sam. 5:6 .urm.). In pasajul acata inl-
nim un al treilea nume, "Sion". Probabil ca acata a
fost numele dealului pe care era zidita cetatuia; Vin-
cent, ins, crede ca numele a fost dat la inceput cladirii
forraretei si nu terenului pe care a fost constntita.
Dup ce a cucerit cetatea, David a imbuntatit
forticatiile si- a construit un palat; de asemenea, a
adus chivotul legamintului in noua sa capitala. Solo-
mon a continuat lucrarea de forticare, dar cea mai
mare realizare a sa a fost construirea llemplului. Dup
moartea sa si dupa impartirea regatului, Ierusalimul a
intrat in declin, ind doar capitala tam lui Iuda. In al
5-lea an al succaorului lui Solomon, Roboam, Tern-
plul i palatul regal au fost jefuite de trupele egiptene
(1 lmp. 14:25 .unn.). I-Ioarde de listeni ai arabi au
jefuit din nou palatul in timpul domniei lui Iozam. in
timpul domnieilui Amatia a avut loc o cearti cu regele
regatului de N, loas $i, ca urmare, 0 parte a zidurilor
oetitii au fost darirnate, iar Templul 5i palatul au fost
jefuite din nou. Ozia a reparat forcificatiile, astiel, in
timpul domniei lui Ahaz, cetatea a putut rezista la
atacurile combinate ale annatelor din Siria si Israel.
La scurta vreme dupa aceasta regatul de N a czut in
miinile asirienilor. Ezechia, regele lui Iuda, a avut un
tnotivseriossase teamsieldeAsiria,darlerusalimul
a scapat in mod provident-ial. Pentru eventualitatea
unui asediu el a construit o conducta care sa imbu-
natateasci aprovizionarea cu apa a
Nebucadnetar, regele Babilonului, a cucerit Ieru-
salimul in 597, iar in 587 i.d.Cr. a distrus cetatea $i
'lernplul. La sfirgitul acelui secol evreilor, care se aau

Casa dc sus a regelui

Casa lui Azaria U Zidul actual al
cetatii
Casa lui Beniamin si Hassub
Casa lui I-Iliasib, marele preot I'll
II -
O\UlAwN"' Bazin
;::a".iartificial
:r:.=@"' ,1!
-. III" .'}
Mormintele lui David
@\l
|l
ill .
-I-unu Turnul
'| Hana; celor 0 sutl
Poarta oilor
|"M|| Poarta pestilo
I, Poarta veche Poarta Muster
A
| y
.;
B -
C Poarta de rasarit
Zid la .
Oarta cailor
W I F 0
\ e_,- -~'-*/*
|"
.
Turnul
cullvtoarelor
/'.
X1A
\ . IE;
Ofel

Marele turn iesit

in afara.
I ! \ Zidul mai vechi
.' -- Poarta
viii I ' ' in afara
gurnt iestt
|||' oar a ape or
Turn iesit in
afara
Camera de sus de la colt -
Casa slujitorilor Tcmpvlului _i a negustorilor *6
Carncra.lu| Meul_am fi_ul lui Berac I3 K P03f[a [* mm
Casa lui Tadoc, fiul lui Imer -- F K . m
Casa preotilor 3 Q,
"1l"1UG1> Casa \1iIedaia,fiulluiHarumaf Poarta l .- Trepte care coboara
3i"|i din cetatea lui
_ David

Recostituire probabild a Ierusalimului reconstruit dc Neemia fn sec. al 5-tea i.d.Cr.

acu.m sub stipinire persani, li s-a permis s5 se intoarc
in gara $i in cetatea lor i au mconstruit Templul, dar
zidurile cetyii au rmas in mini pini cind lea reclidit
Neemia pe la jumtatea secolului al 5-lea i.d.Cr_ A
lexandru cel Mare a pus capt puterii Persiei la s.ri-
ml secolului al 4-lea, iar dup moartea sa, generalul
Ptolemeu, fondatorul dinastiei Ptolemeilor din Egip},
a ocupat Ierusalimul 5i l-a inclus in teritoriile sale. In
198 i.d.Cr. Paletina a cizut in miinile lui Antiochus
II, regele Seleucid a1 Siriei. Pate aproximativ 30 de
ani, Antiochus IV a intmt in Ierusalim, i-a distrus
lidllf, a jefuit i a pingirit 1Emp1ul; a instalat 0
gamizoan sirian in cetate, pe Acra. Iuda Macabeul
a condus o revolt a evreilor $i in anul 165 i.d.Cr.
Tlamplul a fost rededicat. El i succesorii si au cigtigat
treptat independenga ludeii, iar dinastia I-lasmoneilor
a stpinit un Ierusalim liber pin la jumtatea seco-
lului 1 i.d.Cr., cind a intervenix Roma. Generalii to
mani au ptruns in mod forgat in cetate in anii 63 gi
54; in anul 40 o amm a pargilor a jefuit cetatea iar
trei ani mai tirziu, Irod cel Mare a trebui: s lupte ca
s5i.ntreincetateis5o iainstz1pinire.Maii.miia
uebuit s repare daunele produse de diferitele incur-
siuni; dup aceea a lansat un program mare de con-
strucgii, ridicind citeva tumuri renumite. Cea mai re-
numit lucrare a sa a fost reconstruirea Templului, pe
o scar mult mai mare, dmj lucrarea nu a fost ter
minat in timpul sale. Unul dintre tumurile sale
a fost Antonia, dominind zona Templului (acolo se aa
o gamizoan roman care a venit in ajutorul lui Pavel,
Fapt. 21:34).
Revolta evreiasc impotriva romanilor in anul 66
d.Cr. nu a putut avea decit un singur nal; in anul 70
d.Cr. generalul roman Titus a foqat in mod sistematic
intrarea sa in Ierusalim i a distrus forticagiile i
Templul. E1 a pistrat trei tumuri; unul dintre ele,
Phasael, dinuiegte pin in zilele noastre i este inclus
in aa~numitul "tum al lui David. Dar alte delastre
aveau s5 vin pate evrei: o alt revolt in anul 132
i.d.Cr. a dus la reconstruirea Ierusalimului (pe 0 scar
mult mai mic) ca 0 cetate pgin, dedicat lui Jupiter
Capitolinul, iar evreii au fost exc1ui din cetate. A~
ceast cetate a fost construiti cle impratul Hadrian;
el a numit cetatea nou constmit Aelia Capitolina
(numele a ptruns in limba arab in forma Iliya). Abia
in timpul domniei lui Constantin (la inceputul seco-
lului al 4-lea) 1i s-a permis evreilor s imre din nou in
cetate. incepind din timpul domniei sale cetatea a
devenit crsjsin, in loc de pgin, i au fost construite
multe biserici i mnistiri, dintre care se remarc
Biserica Sntului Monnint.

11'1IIllu
Pi-w
0 250 m
,4
..-\ _.J ,; a3~|'|
;i5[i' .- Spfllditoare
~_ 01 or \ >
..- '
|Ill .\\ Antonia \\. Q

V
i,S_c3ld5t;>area

I|/ New 1'X * "\ _. u| Israe

| ll I, _
'1! V Poarta '1 poarm H Mume ' Poarta Tad:
\ Gennat warren g Templulun
__-'-j
| Scldgoarea W3 - Puaa Suga
| (urnunlor I 1 -.3 @
\ ,,Arcul . \ .
[1 ' %
2 '"j"''*:
_' air" ~ " ' Poarta
C ,
;:::;::::P
O
Turnul -9'. , +.~~~,l',il-EM 9 I1 P"""5
H ' us I" .1\'i_I V - .'-_ -a-"5" ~
ppm P I L, 1. V MY ___;'_. Capela regal
Turnul Fasa G? |' a aiu - Ti '< Q/J
I v) R raga Poarla D i
Tumul lui
' E-zilT:\;:i amayu _ Id Poarta Hulda
Mariamne
Y_ V J V ., , ,J \ Poarta mpl
-

.5
\-',~* ' /
71" Ceratea de sus /V. ' /I
._i-Mormimulg V_I ( "Aral Poana dub]:
Irozilor / '- \u'
/ I

I Cetatea de jos i
_\ . rg '
Scldtoarea 'f\ ";4"1 Q Sdndatoari-U (I
-
qerpor x ____f V a Siloam I,
. .*szs@I we ,' _._\ /_ \ 0'
:1Zidul actual al cetgii -'

Ierusalimul pe vranea lui Irod cel Mare

 Ierusalimul a suferit multe din secolul
al 2-lea incoace $i a fost cucerit gi ocupat de tzupegi
srapiniri persane, arabe, mmqti, cruciate, britanioe i
iSraelite. Cele mai importante programe de construc-
e in Oraaul Vechi (spre deosebire de suburbiile mo-
deme care cresc rapid) s-au datorat musulmanilor,
cruciagilor i sultanului Soliman Magnicul care in
1542 a reconstruit zidurile cetigii age cum pot
vazute in zilele noastre. Israeligii ii dau oraguliu nu-
mele ebr. antic, yr061ayim ; arabii il numsc de obicei
al-Quds (al-Shar), ,,Sanctuarul (nobil).
IV. Dezvoltm-ea i intinderea
'Il'ebuie spus de la bun inceput 05 exista multi inner-
titudine cu privire la istoria zic a lerusalimului.
Lucrul acesta se datoreaza in parte dezastrelor i
distrugerilor periodice, cit i straturilor de dirimamri
care s-au adunat unele peste altele in cursul secolelor.
Aceeti factori au cauzat desigur dicuitagi, dar ar-
heologii au reuait si le depgeasci intr-0 mare msur.
Problema speciale a Ierusalimului ate ca a fost locuit
in mod continuu i continua s e locuit, aa incit i.d.Cr. cetatea s~a intins pentru prima oara spre cul-
excavayiile nu pot facute dedt cu dicultate. Ar-
heologii trebuie 55 sondeze \mde se poate $i nu unde
cred ei c8 ar ii avantajos. Pe de alta parte, exist 0
mulgime de tradipii, crene, iudaice 5i musulrnane;
dar in multe cazuri nu este ugor s le evaluam. De
aceea continua sa existe incertitudine i conn-overse;
t0tu.|', in ultimul secol s-au efecmat numenoase lucrri
arheologice valoroase 5i au fost rezolvate multe pro-
bleme.
Scripturile nu dau nicaieri o descriere sisternatici
a cetigii. Cel mai mult se apropie de o asemenea
descriere relatarea reconstruirii zidurilor de citre
Neemia. Dar exist! un numit mare de texte care ne
dau unele informagii. Acestea au fost puse laolalt $i
in-lbinate cu imaginea pe care neo for-mam din ar-
heologie. Cea mai veche descriere a eetayii este aceea
{acum de Josephus (BI S. 136-141); Josephus prega-
tegte cadml pentru relatarea treptate a cetagii
de came Titus $3 armatele sale romane. $i aceasta
descriere trebuie sa e incadrata in imaginea gene
rala.
Excavagiile au artat in mod convingator a cc
tarea cea mai veche s-a aat pe dealul de SE, o zoni
care in prevent se aa in intmg-ime in incinta zidurilor
ceti (zidul de S a fost mutat spre N in secolul al
2-lea d.Cr.). 'Il'ebuie s reiinem exact ca Sionul origi~
nals-aaatpecoamadeli; pevremealu.iJosephus
numele lui a fost atrihuit in mod eronat dealului de la
SV.
Au ramas pugine urme din perioada preiebusic,
dar se poate deduce ca pe coama dealului de SE s-a
format un ora mic, de unde se putea ajunge uor la
izvorul Ghihon din valea de la E. lebusigii au mari:
oraaul intr-o oarecare masuri, in special prin con
struirea teraselor din E, astfel incit zidul lor de E se
aa injos pe panta, ctre izvor. Se pare ca terasarea
$1 zidul de E au avut nevoie de lucrari frecvente de
intreginere 5i reparae pin cind, in cele din urmz'u,au
fost distruse de ctre babilonieni, la inceputul seco-
lului al 6-lea i.d.Cr., dup care zidul a fost construit
din nou aproape de coama dealului. Opinia prezenti
inclina s considers ca i cuvintul ",,Millo (de ex. 2
Sam. 5:9; 1 lmp. 9:15), derivat de la o radacina ebr.
care inseamna ,,a umple, se refer la aceasta terasare.
Construirea caselor in afara zidurilor, era un lucru
obinuit, in timp de pace, iar din cind in cind, era
nevoie de ziduri i forticagii noi. Cetatea lui David i
Solomon s-a extins in special spre N, Templul ind
construit pe dealul de NE; probabil <15 palatul regal a
fost situat intr-0 wna intre oraaul vechi $i zona Tem-
plului.
Aceasta zone: intermediari probabil ca este ,,Ofel
din pasaje cum sint 2 CIOn. 27:3 (numele inseanma
,,um5tur5 (extindere?), gi a fost folosit cu referire i
la citadela din alte cetagi, de ex. Samaria, cf. 2 imp.
5:24); dar unii cercetatori consideri a acest termen
se refer la toat coama de E aflata la S de Templu.
Cetatea iebusita, sau poate mai precis fortireaga cen~
tmla a ei, purta deja numele ,,Sion (al cirui in1_:eles
este incen; s-ar putea s5 insemne nzon uscata sau
,,inalt_:ime) pe vremea cind a fost cucerit de David,
iar dupa aceea ajost numit ,,cetatea lui David (cf 2
Sam. 5:6-10; 1 lmp. 8:1). Numele ,,Sion a devenit,
sau_a rimas, sinonim cu Ierusalimul in intregimea sa.
In vremurile de prosperitate din secolul al 8-lea
mea din V; se pare ca aceasta suburbie noua a fost
numit Cartierul al doilea (cealalta mahala a cetigii)
sau Miane (2 imp. 22:14). A fost inconjurati de un zid
constmit mai rziu, e in timpul domniei lui Ezechia
(cf. 2 Cron. 32:5), e ceva mai tirziu. Este cert ca
aceasta extindere a inclus dealul de NV, dar inca nu
se tie dac era ocupat in vremea aceea $i dealul de
SV. Arheologii evrei au tras concluzia ca a fost ocupat
i ca Scaldtoarea Siloam se aa in interiorul zidurilor
cetagii pe vremea lui Ezechia; dar K. M. Kenyon con-
tinu $3 susiina contrariul.
lerusalimul a fost jefuit de uupele lui Nebucad-
negar in 587 i.d.Cr.; majoritatea cladirilor au fost
distruse gi zidurile ceti au fost demolate. lernplul a
fost reconstruit la s.ritul secolului gi lerusalirnul a
avut din nou un munlnr mic de locuitori; dar abia pe
lajumtatea secolului al S-lea autorityile persane au
permis recomtruirea zidurilor cetigii de catre Neemia.
Nu incape indoiala ca Neemia a reconstruit zidu-
rile anterioare in misura in care era practic, dar ex-
cavagiile arat clar c inalgimile din V au fost aban-
donate, la fel ca gi coaata de E a dealului din SE.
Terasarea iebusit a fost demolata complet pentru a
folosi materialele pentru reparagii gi Neemia a retras
zidul de E pina la coama dealului.
Din nefericire, dacrierea lerusalimului contem-
poran Eacuta de Neemia prezinta numeroase proble-
me. Mai inlii, nu ate clar care p0_i erau in zidul
ceti i care duceau la Templu. Apoi, exista nume-
roase dicult textuale in pasajele relevante din
cartea lui Neemia. De asemenea, Neemia nu da nici o
indicagie cu privire la orientarea (zidurilor) sau cu
privire la schirnbarile de direqie. La aceasta se poate
adauga faptul ca numele porgilor au fost schimbate
din cind in cind. in lumina excavagiilor recente, se
impune o revizuire a incercrilor mai vechi de a inter-
preta informagiile date de Neemia Este destul de clar,
insa, ca circuitul descris in Neem. 3 este in sens
antiorar i incepe in partea de N a cetgii.
Existi pune dovezi c5 ora$u.l s-ar intins pe
dealul de V inainte de secolul al 2-lea i.d.Cr. Dupa
revolta Macabeilor cetatea a inceput s creasca din
nou. lrod cel Mare a fost raspunzator pentru un pro-
gram major de construciii la switul secolului 1 i.d.Cr.
gi oraul a continuat sa se dezvolte pin cind a fost
distrus Ia srsitul Razboiului Evreiesc (66-70 d.Cr.).
Principals sursa literati de informagii pentru aceasta
perioada sint scrierile lui Josephus, dar infonnatiile
lui lasa o serie de probleme nerezolvate.
Prima dintre aceste probleme este pozitia forti-
retei ,,Acra, 0 fortareata sirian amplasata in Ieru-
salim in 169 i.d.Cr. Scopul acesteia a fost s mentina
sub supraveghere curtile Templului , dar nici Josephus
sinici 1 Macabeinu aratclardacagamizoanaafost
sit-uat la N, V sau la S de Templu. Parerile rimin
impargite, dar cele mai recente excavatii tind si spri-
jine a treia dintre aceste posibilitti. (Vezi BASOR 176,
1964, p. 10 .urm.).
A doua problema este legata de cursul ,,Zidului al
Doilea si a ,,Zidului al Tteilea mentionate de Jose-
phus care ne spune ca romanii au pitruns in Ierusalim
in anul 70 d.Cr. prin strapungerea progresiva a celor
trei ziduri de la N. Josephus descrie capetele celor trei
ziduiidarnunedaktfonnatiicuprivirelalinia
urmata de ecare dintre ele. Excavagiile au completat
informatiile sale ici si cclo, dar continua s ramina
multe incertitudini.
Astfel, ramasitele unui zid antic de la Poarta Da-
mascului din zilele noastre au fost identicate de K.
M. Kenyon ca fidnd parte din Zidul al Treilea, dar
arheologii israelieni ststin ca a cut parte din Zidul
al Doilea; alte descoperiri facute inspre N au fost
asociate cu Zidul al Treilea de catre israelieni, dar
Kenyon le-a asociat cu un zid de circumvalapc (ridicat
de Titus in timpul asediului Ierusalimului). Zidul al
treilea a fost inceput de Agrippa I (41-44 d.Cr.) si abia
a fost terminat la izbucnirea Razbioiului Evreiesc in
anul 66 d.Cr., asa incit metodele stratigrafice nu pot
5 folosite pentru a face distinctie intre Zidul lui Agrip-
pa si Zidul lui Titus.
Un aspect care prezinta un intezm deosebit in
legituri cu Zidul al Doilea care trebuie sa fi fost
construit in secolul al 2-lea sau in secolul 1 i.d.Cr.
(Josephus nu dateaza construirea lui), este lui
feta de Biserica Sntului Mormint. Daca se sustine ca
biserica se aa pe locul si ingroparii lu.i
Cristos, amplasarea ei trebuie sa fost in afara zidu-
rilor cetatii; timp de rnulti ani nu s-a sdut dac s-a
aat in interionil sau in afara incintei Zidului al Doilea
(Zidul al Tteilea nu exista ind-i). S-a stabilit ca aceasta
Zona s-a aat la N de zid; prin urmare, se poate ca
locul sa e autentic.
Cetatea a zacut in ruina intre anul 70 d.Cr. si
revolta lui Bar-Kokhba, vreo 60 de ani mai tirziu.
Impamtul Hadrian a reconstruit cetatea, nmrxindo
Aelia Capitolina; cetatea lui a fost mult mai mica decit
cetatile ante_r-ioare, zidul de S ind retras in mod
permanent. In timpul erei crsjne lntinderea Ieru-
salimului nu a rmas constanta. Zona inconjurati de
ziduri in zilele noastre (,,Orasul Vechi) a fost de-
nitivata de Soliman Magnicul in secolul al 16-lea.
V. Semnlcatin teologiei
Printr-o metonirnie natural, numele ,,Sion si ,,Ieru-
salim reprezint adesea toti locuitorii lui Iuda (chiar
si cind erau dusi in exil) toti locuitorii lui Israel sau
intregul popor al lui Dumnezeu.
Ierusalimul joac un rol teologic important in am-
bele 'IBtamente; in aceasta privinta nu poate distirs
cu usurinta de perspectiva mai larga care include
toata tara. Sint doua motive dominante: Ierusalimul
este in acelasi timp locul indelititii si neascultarii
evreilor, cit si locul alegerii si prezentei lui Dumnezeu,
locul protectiei si gloriei lui Dumnezeu. Istoria a de-
monstrat primul aspect, care in mod inevitabil a pro-
vocat minia divina si pedeapsa; gloria orasului poate
fi numai de domeniul viitorului. (Vezi in special ls.
1:21; 29:1-4; Mat. 23:37 s.urm.; si Ps. 78:68 s.urm.;
Is. 37:35; 54:11-17.) Contrastul dintre Ierusalimul
realsicelidealadatnastereinmodraclaideea
lerusalimului ceresc (cf. Gal. 4:25 s.urm.; Evr. 12:22;
Apoc. 21).
BIBLIOGRAFIE. Cu privire la istorie si arheologie,
vezi in special K. M. Kenyon, Digging up Jerusalem,
1974, si bibliograa inclusi; Y. Yadin (ed.), Jemsalem
Revealed, 1975; B. Mazar, The Mountain of the Lord,
1975; EAEHL, 2, p. 579~647. Cu privire la conditiile
economioe si sociale, vezi J. Jeremias, Jerusalem in the
Time oflaus, 1969. Cu privire la teologie, vezi TDIW
7, p. 292-338; W. D. Davis, The Gospel and the Land,
1974. D.F.P.
IESLE. Locul unde se pune mincarea pentru animale
in stau] sau in grajd (lov 39:9; Prov. 14:4; ls. 1:3).
Termenul gr. phami are intelsul mai general de ,,des-
partitura in grajd (Luca 13:15) si este folosit in ucx
pentru a traduce diferite cuvinte ebr., 'urwd, ,,des-
partitura in grajd (2 Cron. 32:28), miei (Hab. 3:17),
zgm (lov 29:9; Prov. 14:4; ls. 1:3). in NT apare in
Luca 2:7, 12, 16; 13:15.
Sint cunoscute iesle si in alte pm in afara de
Palestina. In Palstina grajdul sau staulul era linga
casa stipinului si in grajd se aa 0 icsle. Grajdurile
de la Megl-iido, care sint datate in vremea dinastiei
lui Omri, aveau drept iesle niste blocuri de calcar
acobite. TI-aditia crestini sustine ci Isus S~a niacut
inn--o pesteri din apropierea Betleemului. In acest caz
se poate ca ieslea sa ti fost scobita in peretele de
piatra. J.A.T.
IEIMON (Ebr._yim6n, ,,pustie, ,,desert). Se pare
ca este folosit ca substantiv propriu in Num. 21:20;
23:28; 1 Sam. 23:19, 24; 26:1, 3 (in rom. ,,pustie).
G. A. Smith a urmat ideea lui G. E. Wright si F.V. Filson
si a identicat numele cu Pustia ludeii, dar avem
motive sa credem ca in textul din Numeri se refera la
un loc la NE de Marea Moaxta. Vezi GT1, p. 22 s_i.urm.
R.P.G.
IEQURUN [Ebr. y!urn, ,,cel drept (neprihanit);
uot ,,cel preaiubit). O varianta poetica a numelui lui
Israel (Deut. 32:15; 33:5, 26). Nume folosit cu referire
la Robul ales (ls. 44:2), acelasi cuvint gr. din l.XXeste
folosit cu referire la Isus (Efes. 1:6) si biserica (Col.
3:12; 1 Tes. 1:4; 2 1&5. 2:3; Iuda 1). Tbrrnenul poate
tradus ,,Poporu1 legii (vezi D. J. Wiseman, Vmr
Evangelica 8, 1973, p. 14). D.W.B.
IETRO. Socrul lui Moise, 'Reuel, ate numit Ietro in
Exod. 3:1; 4:18. El a adus~o pe Sefora si pe ii lui
Moise ca sa se intilneasci cu Moise la Mt. Horeb si a
adus o jert lui lahveh in semn de multumire pentru
izbavirea lui Israel. De asemenea, el l-a sfatuit pe
Moise sa incredinteze altora adminstrarea justitiei
(Exod. 18). Moise l-a conv_ins pe I-Iobab, ul lui Ietro,
sa se alature israelitilor. In Jud. 4:11 ,,I-Iobab Che-
nitul ate numit hgin-ul lui Moise, care probabil ate
un termen general pent.ru ,,ruden.ie prin aliant; acat
text, impreuna cu Jud. 1:16, sint singurele dovezi cu
privire Ia dacendenta lui Ietro din familia Chenitilor.
Numele poate insemna ,,proemi.nenta. J.P.U.1.
IEZANIA (Ebr. yzanyEh). Unul dintre comandan-
ai tirii lui Iuda care s-a alaturat lui Ghedaha
la Mitpa (ler. 40:8). El a fost unul dintre cei care au
cerut sfatul lui Ieremia cu privire Ia plecarea in Egipt
(ler. 42:1 - LXX as aici numele ,,Azaria, cf 43:2). In
2 Imp. 25:23 numele lui apare ca 'Iaaz.ania.
J.C.J.W.
HE-ABARIM. Inc de popas in perioada Exodului,
la granite cu Moabul (Num. 21:11; 33:44-45). lie-
Abarim (ebr. 'iyy hE'l3&rtm, minele Abarimului sau
ale mai indeprtate). Abel il identica cu
locul antic Mahaiy, la SE de Moab. Glueck il plaseazi
mai departe spre V, iar du Buit alege un loc in apro-
piere de riul Amon. bocalizarea continua sa e con-
troversata. J.A.T.
HON. Oras in N teritoriului lui Neftali, cucerit de
sirienii condusi de Ben-Hadad, alaturi de Dan, si
Abel din Bet~Maaca (1 Imp. 15:20 = 2 Cron. 16:4).
Mai tirziu a fost cucerit de Tiglat Pileser III in 733
i.d.Cr. (2 imp. 15:29). S-ar putea sa e Dan-Iaan din
2 Sam. 24:6. In general ate identicat cu Tell Dibbin,
la 30 km N de Lacul I-Iuleh. D.W.B.
ILIE. Profetul lui Israel in secolul al 9-lea. Numele lui
apare in VT ebr. '8!)/ydh si 'eli:yyd, in VT gr. Eleiou,
iar in NT Eleias. Numele inseamna ,,Yah ate El sau
,,Iahveh ate Dumnezeu.
in afara de referirea la Ilie in 1 Imp. 17:1 ca ,,Ilie
Tisbitul, unul din locuitorii Galaadului, nu avem nici
o alta informatie cu privire la originea sa. Chiar si
aceasta refen'.re ate obscura. TM sugereaza ca desi Ilie
locuia in Galaad (mittb gifig), locul lui natal a
fost in alta parte (poate in Tisbe din Neftali). utx redi
ek thesb5n ta galaad, indicind in felul acata o loca-
litate, Tisbe, din Galaad. Josephus pare s5_ e de
acord cu aceasti interpretare (Ant. 8.319). In mod
traditional Tisbe a fost identicat cu un loc la 13 km
N de Iaboc.
Lucrarea profetica a lui Ilie ate relatata in 1 Imp.
17-19; 21; 2 lmp. 1-2. Aceste naratiuni sint scrise in
cea mai pur ebr. clasica, ,,de tipul celei care cu greu
ar putut scris mai tirziu de secolul al 8-lea (W.
F. Albright, From the StoneAge to Christianity, p. 307).
Nu se poate ca naratiunile sa fost pastrate rnulta
vreme in forma orala. Ele dacriu propovduirea lui
Ilie in regatul de N, in timpul dinastiei lui Omri
("OMRI). Ilie a fost conternporan cu Ahab si Ahazia,
iar din relatarea inaltarii sale (2 Imp. 2) si din raspun-
sul la intrebarea lui Iosafat (2 lmp.3:11) putem trage
concluzia ca inaltarea lui a avut loc probabil pe vre-
mea cind loram s-a urcat pe tronul lui Israel. Aceasta
concluzie ate confruntata cu o dicultate in 2 Cron.
21:12-15, dar dicultatea poate solutionata e in-
terpretind ca textul din 2 Imp. 8:16 arm co-regenta
lui Iosafat si loram, regii lui Iuda ('CRONOLOGIAVT)
sau prin considerarea ca 0 profetie facuta
inainte de inaltarea lui.
Ciclul dapre Ilie prezinta sase intirnplari din viata
profetului: prezicerea secetei si fuga lui, confruntarea
de la Mt. Carmel, fuga la I-loreb, incidentul cu Nabor,
proorocia dapre Ahazia, si inaltarea lui Ilie. Cu excep-
tia ultimei intimplari, toate celelalte se ocupa cu con-
fruntareadintreinchinarailalahvehsiincliinareala
Baal. Zeul Baa] din acate relatari ate Baal- Melcart,
zeul protector al Tirului. Ahab a adoptat aceasta
var-ianta feniciana a religiei naturaliste a Canaanului
dup ce s-a casatorit cu 'Izabela, printaa din Tir (1
Imp. 16:30-33), dar Izabela a fost raspunzatoare pen-
tru exterminarea inchinarii_la Iahveh si propagarea
cultului lui Baal in Israel (1 lmp. 18:4, 13, 19; 19:10,
14).
Ilieapareinprima intin1p1are(1 imp. 17) ara nici
o introducere si dupa ce prezinta profetzia pentru
Ahab, anuntind 0 seceta, s-a refugiat in afara juris-
dictiei lui Ahab, mai intii la pinul Cher-it, la E de
Iordan, si apoi la Sarepta (in prezent Sarafend, linga
Sidon, localitate care continua sa pastreze numele
antic si care domini ruinele pottului antic de la Marea
Mediterana). Ilie a fost hrnit in mod rniraculos in
ambele locuri si in timp ce se aa la Sarepta a facut o
minune de vindecare (1 Imp. 17:17-24). _
Adoua intimplare, treianimaitirziu (1 Imp.18:1;
cf. Luca 4:25; lac. 5:17, cane urmeaza traditia iudai-
ca), relateaza srsitul secetei si inlaturarea
organizate la Baal pe Mt. Carmel. Seceta care a ince-
put si s-a oprit Ia cuvintul lui Iahveh a fost o provocare
la adraa suveranitatii lui Baal asupra 1 Imp.
17 l-a prezentat pe Ilie in birlogul lui Baal-Melcart,
sustinut de Iahveh in timp ce t_ara suferea (1 imp.
17:12; cf. Jos.,Ant. 8, 320-4). 1 Imp. 18 face public
provocarea si suprernapia lui Iahveh este demonstrata
in mod spectaculos. Faptul ca inchinarea la Baal in
Israel nu a fost eradicata la Mt. Carmel, reiese din
textele referitoare la perioada care a urmat (de ex. 2
lmp. 10:18-21). Cu privire la preu-znta unui altaral lui
lahveh pe Mt. Carmel, vezi Altar. Keil sugereaza ca
acat altar a fost const:ruit probabil de inchinitorii
evlaviosi ai lui Iahveh, dupa regatului. Unii
comentatori omit complet 1 Imp. 18:30b, in timp ce
altii omit v. 31-32a. _
A treia intirnplare (1 Imp. 19), care dacrie fuga
lui Ilie la Horeb pentru a se feri de minia lzabelei, ate
deosebit de semnicativa. I-Ioreb a fost muntele snt
unde Dunmezeul Iegamintului lui Moise S-a tacut
cunoscut si intoarcerea lui Ilie la acat loc reprezinta
intoarcerea unui profet loial dar dacurajat la insasi
sursa credin_tei pentru care s-a luptat. Insarcinarea
nala din 1 Imp. 19:15-18 se pare ca a fost irnplinita
numai in parte de catre Ilie. Urcarea lui Hazael pe
tronul Siriei si a lui Iehu pe tronul lui Israel ate
relatata in ciclul dapre 'E1isei;
lntimplarea cu Nabot (1 Imp. 21) ilustreaza si
justifica principiul incetatenit in constiinta religioasa
a lui Israel ca pamintul aat in proprietatea unei
familii sau a tmui clan din lsmel era considerat un dar
de la Iahve, iar nerecunoasterea acatui fapt si nema-
pectarea drepturilor individului si a familiei din comu-
nitatea aata sub legamint auage dupa sine judecata.
:40
 j_s_5d.ol aim" $\ . __ _,_': P_3a 30
=*"d ,z> zo ;<,*?@~<$ 4,4,-,0 /,-"FBrh'a6'
-I-Sare
_ .'(__ _ _/"\
., e ~__
T|r _ \
4\."%;
*\
L
."'
<~.5/V/G I
Wif 4
~( /J
/\ X I

ARAM 1
. \ 1
_/-

as ' - L-.7 /_~_ ~_ --___4_'~____3'

,7
V Marea - . /J
\\
Mediteran Ff ' 1
/-
,9 _
6 YO?
s

\
\<4:%O; < 0-
.\\{\ XL
Rimon
_ .,_ \
. _ \,\
~ _ 3unem- ' A V Rafnotulc
. Ghladului :1
0+ lzceel l \~_x _ ,~ 32 30
:2ao~i V _-&

x't< = P9_tl ~ '/ Q V.

" ~+Abel Meho|a{4,= _ Tisbea
/5' - " 3+ Sarari orda
< g
._O
\.;4L4) AMON
W _ \_ _ [aboc
pl: .* v..,.Baa
' r-s h ahsha h i\ \ 1
.W_ .
_ kn T-._. -~--- . _ I
:2 --=~:---- __--- - -- Y -- . _
:_
__.______
-.
- ,____ __. 32
._..__. 4-1;
, "Wm Q____\_____,_._?\
~.E*!'!"._ T 0 ;->_rmw'1 /_>
, Rafi
a? " " + leriho_n
6/\-1~_._ ~ lerus_a|im
o .-. _ .
/(/
*' IUDA .
._

/ .\
1

33b+i \ p _\ *:;_; V u-ii Ma :; J\/'1"

,-5 21ao

~
}
~',__ _/~*-~-
-
+ Berseba - \ _ 4 ~J
1 O, ,v _
__/___
., )__-_,-/ ~\\_ \ -'
MOAB

3630 H 2' .\ K -~'3"$;; N ~___ , i\\""%~'4'ssa0

3030 ~~_ 3 \\ ,, as so K
Locuri asociate cu acrivizatea profegilor Ilie gi Elisei.

Ilie apare ca un apxitor al inaltelor ceringe etice ale $1 si-i rm riu ptofetului (2 imp. 1:945). inilgarea
ctedinyei momice i care lipseaujn cultul lui Baal. lui Ilieintr-un virtej de vim (seara) pune capt carierei
A cincea intimplare din 2 Imp. 1 continui si sale profetice Exdamaa mi Elisei (2 imp.
i.lu.streze confnmtarea dintre Iahve}: gi Baal. incre- 2:12) are repetat in 2 lmp. 13:14 cu referire la Elisei
derm lui Ahazia in zeul viegii din Siria, Baalzebub insui.
(Baalzebulin textele de la Ras Shamra, cf. Mat. 10:25; Pot fcqte dou observagii cu privire 1a impor-
Baal-ubub, care inseamni ,,Domnul mutelor, pro- tanga lui Ilie. In primul rind, el face parte din Uadia
bab c5 a fost un mod de a ridiculizqzeiratea siriani), VT dc pmfegie extalic, datind ind din Zilele lui
atrage judemta lui Dumnezeu (2 Imp. 1:6, 16). O Samuel, $iI1ie ate de asemenea un inaintag al profe-
judecat artat prin for: din cer cade gi asupra celor lor rapsoli din secolul al 8~lea sau al 'profei1or care
cane an vrut s se impotriveasci cuvintului lui Iahveh au l$at Legtura lui cu tr-adigia mai veche este
vazuta in faptul ca el este mai intii de toate un om de
actiune si deplasriledui dictate de Duhul sdeazi
asteptirile umane (1 Imp. 18-12). $coala de pmfe
din ziiele lui Samyel continu s5 existe in cadrul
lucririi lui Ilie (1 Imp. 1&4, 13; 2 lmp. z=a, s, 7).
begitura lui cu profetii de mai Iirliu consta in sui-
dania lui continua de a chema poporul la religia lui
Moise, atit prin inchin:-u-ea numai la Iahve cit si prin
proclamarea standardelor mozaice de dxeptate si ne-
prihanire in comunitate. ln amindoua acate privinte
el anlicipeaza profetiile mai complete ale lui Amos si
Osea. Aceast propagate a credintei mozaice de cine
Ilie este sustinut de citeva detalii care sugerea 0
paralela inure Ilie si Moise. Intoarcerea lui Ilie la Honeb
ate sucient de sugestiv, dar s netinem de ase-
menea faptul ca Hie ate insogit si succedat de Elisei,
la fel cum Moise a fost insotit si succedat de losua.
Aceasta paralel ate izbitoaxe. Nu numai ca moartea
lui Moise a fost invluita in mister (Deut. 34:6), ci si
succesorul sau a obtinut loialitatea Israelului prin
faptul a a fost insuetit de acelasi spirit ca si Moise
si si-a dovedit vzednicia pentru slujba sa prin traver-
sarea miraculoasa a ului Deut. 34:9; Ios. 4:14).
Relatarea inaltarii lui Ilie (2 lmp. 2) reproduce datul
de exact acat tipar. De asemenea, faptul 05 Dum-
nezeu ii xispunde lui llie cu foc in doua imprejurri (1
imp. 18:38; 2 Imp. mo, 12) pare 55 118 indrepte
privirile in urma spre manifestarea prezentei si
judecatii lui Dumnezeu prin focul din naratiunile Ex-
odului (deex. Exod. 13:21; 19:18; 24:17; Num. 11:1;
16:35). Nu ate de mirare c in gindirea hagadic
evreiasc Ilie a fost privit ca un omolog al lui Moise.
in al doilea rind, ni se spune c lucrarea lui va
reluat ,,1nainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea
mare si ii-tfricosata (Mal. 4:5-6). Aceasti ten-5 este
foarte popular in Misna iudaic (TALL/lUD $1 W-
DR.A$) si a fost u.n subiect obisnuit de Escutie in
timpul propovduirii lui lsus (Marcu 8:28). lsus a
indicat ca porfetia lui Maleahi s-a referit la lucraxea
lui loan Boteztorul (Mat. 11:14; 17:12 s.u.rm.). Ilie
apare din nou in persoani pe Muntele Schimbrii la
feta (Marcu 9:4) si este mentionat si in ma parte in
N'l'.,_in Luca 4:25-26, Rom. 11:2-4; lac. 5:17-18.
In V'l mai apar algi trei barbati care poarti acelasi
nume: un preot din Benjamin (1 Cron. 8:27; ebr.
Ufyyd) si apoi un preot si un laic care s-au casatorit
cu femei straine (Ezra 10:21, 26; ebr. 'E1iyy:).
BIBLIOGRAFIE. s. Foluex, EH02, 1968; R. s. Wal-
lace, Elijah and Elisha, 1957; H. H. Rowley, Men of
God, 1963, cap. 2; J. Lindblom, Prophecy in Ancient
Israel, 1963, cap. 2; comentarii despre cirtile Regilor,
de J. A. Montgomery si H. S. Gehman, ICC, 1951, sil.
Gray, on, 1970; F. James, Personalities of the Old
Testamml, cap. 9. B.L.S.
ILIRIC ll.1RlCUM,I1.IR1A. Numele unui vast teri-
toriu muntos aat la risaxitul Mini Adriatice, care se
intinde inspre E pini in regiunea cenuala a Balcanilor
si care ajunge pin in NE ltaliei, in N pina la triburile
celtice si in S, pina in Macedonia. Numele este derivat
de la unul dintre prin-iele triburi din regiune pe care 1-
au imilnit bocuitorii vorbeau dialecte care pro-
babil ca stau la baza limbii albaneze modeme. Ro-
manii au ajuns in conict cu unele triburi in secolul al
3-lea i.d.Cr., dar nu au cucerit regiunea decit in secolul
1 d.Cr., cind a fost imprtit intre provinciile Panonia
iDalma1:la. Pavel spune ca pe vremea Epistolei
cane Romani (15:19) aceasta era limita activitatii
sale de evanghelizare. Referina lui pare s e cuprin-
zitoare, darnusestiecindsidincedixecgieaintrat
in aceasta xegiune (s-ar putea s fost din Macedonia,
cind a vizitat din nou provincia dup lucrarea sa in
Efes, Fapt. 20:1). A fost prima provincie in care se
vorbea limba ladna pe care a vizitat-o in cm-sul luerarii
sale apostolice si se poate ca aceasta sa-l pregatit
pentru misiunea pe care intenpiona s o faca in Spania,
unde se vorbea de asemenea limba latina (Rom.
15:24, 28). B.F.C.A.
IMENEU. Un invttor periculos asociat cu
"Alexandru (1 Tim. 1:19-20) $i File! (2 Tim. 2:17).
Faptul ci lmeneu si Alexandru au fost dati de Pavel pe
mina lui Satan ne aminteste de 1 Cor. 5:5; ambele
pasaje au fost interpretare ca excornunicaxe (adica,
predare in sfera (de influentzi a) lui Satan) si ca
aplicare a unei pedepse corporale. Daigur, acestea nu
sint incompatibile, dar asemanarea verbala cu lov 2:6
(U00 si diferlte alte acte disciplinare din biserica apos-
tolici (cf. Fapt. 5:3-11; 8:20-24; 13:9-11; 1 Cor.
11:30) sugereaz cel pupin ca efectele fizice au fost
incluse. Exista paralele si in Textele Execrative (cf.
LAE, p. 302). In orice caz, desi pedeapsa a fost dras-
tici, a fost aplicat in spirit de indurare si a avut ca
intengie rataurara.
Tbtusi, pedeapsa nu a fost urmata de pocainti
atunci cind s-a scris 2 Tim. 2:17. Greseala lui Imeneu
si a altora, dacris in termeni clinid ("roads ca gan-
grene), continua si-l preocupe pe Pavel. Era vorba
de o ,,spiritualizare a invierii (incluzind, lira indoial,
judecata), o doctrind care a fost intotdeauna incon-
ciliabil cu gindirea greac: asemenea interpretiri
gresite an existat mai demult si in Corint (1 Cor.
15:12). Asemenea idei au Iuat forme di.fen'te in religia
gnostici: vezi armatia invttoror falsi in Faplele lui
Pavel si Tecla 14 (care combin doua idei): ,,'le vom
invata dapre acea inviere pe care o proclam, c a
avut loc deja in copiii pe care ii avem, si noi vom invia
cind vom ajunge la cunoasterea adeviratului Dum-
nezeu (trad. M. R4 James, Apocryphal New Testament,
p. 275).
Numele ,,1meneu (numele mului cistoriei) nu
ate prea des intilnit. A.F.W.
IMN. vezi ctmvuu;
IMPERIUL ROMAN. Sensul modem in care este
folosit acest termen nu ate biblic si nici clasic si nici
nu prezinta coxect caracterul delicat si complex al
metodelor romane de stipinire a popoarelor din bazi-
nul Mediteranei. Cuvintul imperium semnifici in pri-
mul rind autoritatea suverana incredintata de poporul
roman magistratilor ala_i printr-un act special (lex
curiata). lmperium a fost intotdeauna o forma com-
pleti si cuprinzatoare de exemitare a puterii reli-
gioase, militate, juridice, legislative si electorale. Ex-
etcitarea acatei puteri era limitata prin posibilitatea
intervenpiei tribunilor precum si de xestrictiile tradi-
tionale sau legale care limitau aplicarea ei la 0
anumit provincie sau sfera de activitate. O data cu
extinderea intereselor romane in strinatate, provin-
cia a devenit tot mai mult u.n termen geograc, pina
cind folosirea sistematica a unui imperium magistral
pentru stipinirea unui ,,imperiu a cut posibila folo-
sirea termenului pentru a descrie o entitate geograc
si administrativa. In vremea N'l, insi, sistemul nu era
nicidecum atit de complet si de rigid cum indica
termenul.
1. Nature impel-iallsmulul roman
ln general, uearea unei *provincii romane nu suspen-
da formele existente de guvemimint si nici nu adauga
ceva la statul roman. ,,Guvematorul (nu exista un
asemenea termen generic, ci era folosit titlul de ma-
gistrat rapecv) colabora cu fortele amicale din zona
rapectivi pentru a pastra securitatea militari a Ro-
meisi,intimpdepacefuncp'asaerainprincipalo
functie diplomatica. El se asemana mai mult cu co-
mandantul regional al trupelor dintr-o alianta
tar modema care serveste interaele unei mari puteri
si nu se asemana cu guvernatorul unei colonii, care
avea autozitate monarhica. Solidaritatea ,,imperiului
era mai curind produsul preponderentei puterli Romei
dt al unei administratii centralizate directe. lm-
periul includea sute de state satelit, care erau legate
de Roma prin tratate bilaterale si care se bucurau de
drepturi si privilegii negociate separat. Desi ate evi-
dent ca romanii aveau capacitatea de a~si croi drum
prin pienjenisul de pacte si traditii, lucrul acata nu
se pot:-ivea cu inclinatia lor si nici cu interesul lor;
adeseori ii gsim pe romani straduindu-se sa convinga
pe aliatii nemultumiti sa se laucure cle libertatea pe
care o au ca si subordonati. In acelasi timp avea loc
un proces de asimilate prin acordarea cetateniei lO~
mane unor si comunitti, fapt care atrgea
loialitatea liderilor locali fati de puterea romani.
ll. Exnderea slstmnulul provincial
Arta imperialismului diplomatic, explicate mai sus, a
fost dezvoltata in perioada de inceput a negocierilor
Romei cu sai din Italia. Geniul sau a fost
atribuit de unii principiilor preotiei fetiale, care im-
punea o rapectare stricta a granitelor si nu accepta
nici un alt temei pentru declararea razboiului, catac-
terului de generozitate redproca al u-atatelor romane
vechi precum si idealului roman de patronare, care
cerea loialitate stricta de la prieteni si clienti in schim-
bul protectiei acordate. Oricare ar motivele, Roma
a ajuns curind s5 dobindeasca o pozitie de conducere
in liga cetatilor latine si apoi in deems de citeva secole,
sub impactul invaziilor sporadioe ale galilor si ger-
manilor si sub irnpectul luptelor cu puteri de dincolo
de mare, cum au fost Cartagina si unii monarhi ele-
nisti, Roma a stabilit tratate cu toate statele italiene
la S de valea Padului. Totusi, abia in anul 89 i.d.Cr. li
s-a oferit acestor locuitori cetatenia romani si in felul
acata orasele au devenit municipalitati ale republicii.
lntre timp un proces similar a avut loc in tot bazinul
Mediteranei. La srsitul primului Razboi Punic, Sicilia
a devenit provincia (241 i.d.Cr.), iar amenintarea
Cartaginei a facut ca si Sardinia si Corsica sa intre-
prinda acest pas (231 i.d.Cr.), la fel ca si Spania (197
i.d.Cr.); in ne a fost creata o provincie chiar in Africa,
dupa dist:-ugerea Cartaginei, in anul 146 i.d.Cr. La
inceput romanii au ezitat sa-si impun stapinirea asu-
pra statelor heleniste din E, pina cind dup esecul
repetat al negocierilor libere, an fost create provincii
in Macedonia (148 i.d.Cr.) si Ahaia (146 i.d.Cr.). in
ciuda unei oarecare brutalitati, manifestata in dis-
trugerea Cartaginei si a Corintului in 146 i.d.Cr.,
avantajele sisternului provincial roman au ajuns $5 fie
recunoxute cur-ind in afara granitelor Romei, asa cum
se vede din faptul ca trei state au fost trecute in sfera
Romei prin tatamentul domnitorilor lor, dudnd la
stabilirea provinciilor Asia (133 i.d.Cr.), Bitinia si
Cirene (74 i.d.Cr.). Rornanii au fost ocupati cu rezol-
varea problemelor proptii si amenintarea pe care au
reprezientat-o piratii pentru comm-iicatii a dus la crea-
rea provinciilor Galia, Nabornese, [lizia si Cilicia.
Carierismul generalilor romani a inceput sa joace
un rol important. Pompei a adaugat Pontus la Bitinia
si a creat provincia noua Siria, ca rezultat al infringerii
lui Mitridate in 66 i.d.Cr.; in deoeniul urmator Cerar
a deschis intreaga Galie si a stabilit puterea Romei pe
Rin, de la Alpi pina la Marea Nordului. Ultimul dintre
statele eleniste mari, Egiptul, a devenit provincie dupa
ce Augustus a infrint pe Antoniu si Cleopatra in 31
i.d.Cr. De atunci incolo a dus 0 politica de consolidare
si nu de expansiune. Augustus a impins granita pina
la Dunre, creind_provinciile Raetia, Noricum, Pa-
nonia si Moaia. In generatia urmitoare dinastiile
locale au fost succedate de guvernatori romani in mai
multe Galatia (25 i.d.Cr.) a fost urrnata de
Capadocia, ludeea, Britania, Mauretania si Tracia (46
d.Cr.).
Perioada NT se situeaza asadar in punctul in care
seria de provincii a fost incheiat si intxegul bazin al
Mediteranei a avut pentru_prirna oar o autoritate
supraveghetoare uniforma. In acelasi timp, guvernele
pre-existente au continuat sa prospere in multe cazuri,
desi aveau prea putine perspective de progra in viitor.
Procaul de incorporare directa in republica romani
a continuat pina cind Caracala, in anul 212 d.Cr., a
acordat qetatenie romane tuturor locuitorilor liberi
din Zona Mediteranei. De atunci incolo provinciile au
devenit teritorii irnperiale in sensul modem al cuvin-
tului.
lll. Administrarea provlncillor
Pini in secolul 1 i.d.Cr. provinciile erau date magis-
tratilor romani e pentru anul lor de slujba, e pentru
anul urmator, cind ei continuau s reprezinte im-
periumul in calitate de pro-magistrati. Dal aris-
tocratii erau educati intr-un spirit de inalta rapon-
sabilitate si se pregateau temeinic in politica sijustitie,
totusi in majoritatea cazurilor, provinciile erau guver-
nate avindu-se in vedere in permanenta care ate
miscarea politica urmatoare din capitala. Primul tri-
bunal permanent a fost instiruit la Roma pentru jude-
carea guvernatorilor provinciali pentru jecminirea
provinciilor. Desi competitia pentru acate functii a
ramas necontrolati, crearea unor pozigii de conducere
pentru 3, 5 sau 10 ani nu a iacut decit sa inrutateasci
situatia. Pozitiile lor au devenit bara pentru a incerca
uzurparea militari a puterii. Statele satelit au fost
lasate intr-o stare disperata. Ele s-au obisnuit sa-si
apere interesele impotriva guvernatorilor capriciosi
prin faptul ca au cutat patronajul unor familii puter-
nice din se_nat si pe perioade mai lungi de timp se facea
dreptate. In timpul celor 20 de ani de razboi civil care
au urmat dupa traversarea Rubiconului (49 i.d.Cr.)
provinciile au fost silite s treaca de partea cuiva si sa
riste bogtia si libertatea lor intr-un conflict impre-
vizibil. Resursele Orientului au fost adunate de trei ori
pentru a incerca 0 invazie a Italiei, dar de ecare data
invazia a aw. in cele din urma biruitorului Augus-
tus, i-a revenit sardna sa restaureze daunele in cursul
domniei sale de 45 de ani. Intii el a acceptat oi
conduca singur o provincie, luind provinciile in are
continua sa e nevoie de 0 gamizoana majora, cum au
fost Galia, Spania, Siria si Egiptul. Aceasta conducere
i-a fost irmoita periodic pina la srsitul vietii sale si
obiceiul a fost pastrat in favoarea suocaorilor sii.
regionali erau numiti de Augustus si in
felul acata s-a constituit 0 categorie de
de profaie si a fost posibila pentru prima oari ela-
borarea unor planuri de perspectiva lunga.
Celelalte provincii au continuat sa e incredintate
celor care erau angajati in cariera obisnuira de magis-
trati, dar posibilitatea folosirii pozitiei intr-un mod
nepot:-ivit a fost exclusa datorit puterii coplajtoare
a Cezarilor si lipsa de experienta era de asemenea 0
piedici, asa indt in mare masura a fost mentinut
standardul de administrate cezarian.
In cel mai riu caz, 0 provincia prost adminisuata
putea transferat sub autoritatea Cezarului, cum s-a
intimplat cu Bitinia pe vremea lui Pliniu.
Trei dintre responsabilittile guvematorilor sint
bine ilustrate in NT. Prima era securltatea militara si
ordinea publica. 'learna de o interventie rornana din
acest motiv a dus la trdarea lui lsus (loan 1 1:48-50),
iar Pavel a fost arestat de romani pe baza praupune:-ii
ca ax fost un agitator (Fapt. 21:31-38). Conduoerile
de la Taalonic (Fapt. 17:6-9) si Efa (Fapt. 19:40)
indicaparaliziacares-asa-ecuratdincauzafriciideo
interventie. Pe de alta parte, in statele feniciene (Fapt.
12:20) si la List:-a (Fapt. 14:19) an loc evenimente
violente far-5 s existe vreun semn de interventie ro-
mani. A doua preocupare majora era stringerea veni-
turilor. Cezarli au modicat sistemul de impolite xin-
du-I pe o baza echitabila, in functie de recensamint
(Luca 2:1). lsts (Luca 20:22-25) si Pavel (Rom. 13:6-
7) au aparat dreptul romanilor in aceasta privinta. A
treia, si cea mai oneroasa dintre indatoririle lor, era
justitia. Prin tr-imitere de la autor-itatile locale (Fapt.
19:38) sau prin apel impotriva lor (Fapt. 25:9-10),
litigiile erau concentrate la tribunalele din Roma.
Aveau loc intirzieri mari datorita craterii costului si a
complexitatii procedtuilor. Guvematorii se straduiau
sa transfere povara inapoi pe umerii conducerii locale
(Luca 23:7; Fapt. 18:15). Tbtusi, s-au aliturat
altora in laudele aduse sisternului juridic roman (1-apt.
24:10; Rom. 13:4).
IV. lmperiul roman in gindirea Noului
_ Testament
In timp ce in NT relatiile complexe dintre guvematori,
conducatori si republici sint vizibile pretutindeni si
sint familiare scriitorilor NT, totul este strabatut de
atmosfera cu adevar-at imperiala a dominarii Cem-
rilor.Decretu1lui cezar la dus pe losifla Betleem (Luca
2:4). Cezarul ate antiteza lui Dumnezeu in zicala lui
Isus (Luca 20:25). lnvidia Cezarului a pecetluit con-
damnarea la moarte a lui lsus (Ioan 19:12). Cemrul
a an-as loialitatea superciala a iudeilor (Ioan 19:15),
supunerea sporadica a grecilor (Fapt. 17:7) si incre-
derea apostolului (Fapt. 25:11). El este ,,impir-atul
caruia ii datorea: ascultare (1 Pet. 2:13).
Tbtusi, inaltarea lui a fost fatala pentru loialitatea
cratini. Este mai mult decit un simbure de adevar in
insinuarea repetat (Ioan 19-12; Fapt. 17:7; 25:8). In
ultima instanta aveau sa-l sdeze. lsus a fost
rastignit de oameni ,,nelegiuiti (Fapt. 2:23). Justitia
trirnbitat trebuia sa e respinsd de snti (1 Cor. 6:1).
Cind Cerarul a retaliat (Apoc. 17:6), blasfemia afa-
matiilor sale a revelat lui de mina Domnului
domnilor si Regelui regilor (Apoc. 17:14).
Astfel, in timp ce pacea imperiala romani a repre-
12ntat o cale deschisa pentru Evanghelie, aroganta
irnperiala romana i-a dat 0 provocare de moarte.
BIBLIOGRAFIE. CAH, 9-11; G. H. Stevenson, Ra-
mun Provincial Administration, 1949; A. N. Sherwin-
White, Roman Society and Roman Law in the New
Testament, 1963; F. E. Adcock, Roman Political Ideas
and Practice, 1959; F. Millar, The Roman Empire and
ls Neighbours, 1967; I-I. Mattingly, Roman Imperial
Civilization, 1957; J. P. V. D. Balsdon, Rome: the Story
of an Empire, 1970; E. A. Judge, The Social Pattern of
the Christian Groups in the First Century, 1960
.A.J.
IN. (Ebr. piitd in Exod. 9:31 si ls. 42:3; piliteh in alta
parte in VT; gr. linon in Mat. 12:20). Folosit in prin-
cipal pentru tautul pinzei, inul (Linum usitatis
sim um) este cea mai veche br textila. Planta creste
adesea pini la o inaltime de 1 m si produce flori
albastre foarte frumoase. Din semintele lucioase se
obtine uleiul de in.
Inul a fost cultivat de egipteni inainte de Exod
(Exod. 9:31) si a fost cultivat de canaaniti inainte de
cucerirea lor; canaanitii uscau snopii pe acoperisul
caselor (Ios. 2:6). Una dintre pedepsele lui Dumnezeu
pe vremea lui Osea a fost luarea inului (Osea. 2:9).
lntr-un singur text din NT se face refer-ire la in
(Mat. 12:20), despre care se spune ca arde incet;
Matei citeaza din ls. 42:3.
J.D.D.
INDIA.
1. Perioada veche
In Ebr. hdd, de la temtenul hindu din lirnba persana
veche (compara cu sindhu in sanscrita), in inscriptiile
lui Darius l si Xerxes I din Persia. Regiunea desemnati
cu acat nume a fost acea parte a vii Indusului si a
cimpiilor de la E de muntii Afgani care a fost incor-
porata in lmperiul persan de citre Darius I, care a
ram-0 granita sa de E (Herodot, 3. 94; 4. 40, 44).1n
Est. 1:1; 8:9, limitele stapinirii lui Ahasveros (Xerxes
I) sint ,,de la India pin la Etiopia, hodd si ks;
aceasta corapunde cu inscrlptiile lui Xerxes I in limba
persana veche, intrucit lista trilor include ,,Sind sau
India (Hidui) si Etiopia (Kus'iya); vezi R. G. Kent, Old
Persian: Grammar, Texts, Lexicon, ed. 1953, p. 151, ll.
25, 29 si &3. Dar cu mult vreme inainte de aceasta
perioada era cunoscut comertul dintre India si Me-
sopotamia, inca in cca 2100 i.d.Cr. (perioada Ur Ill);
comertul ate atatat atit in texte cit si in sigiliile din
Maopotamia gasite in Valea lndusului. Unii cred ca
Or ar (S)up5ra indiana. India a reprezentat sursa
de elefanti de razboi folositi de Alexandru si succaorii
sai Seleucizi in Siria, iar in perioada greco-romana
multe produse exotice veneau din India, de obicei prin
Arabia de S sau pe Marea Rosie si apoi pe uscat in
partea de V a Araniei. Cu privire la rute si navigatie,
vezi van Beek si Hourani, JAOS 78, 1958, p. 146-147;
i 80, 1960, p. 135-139. Pentru 0 vreme in unele parti
din NV Indiei au fost mentinute principate g1-eceti; cf.
W. W. Tarn. The Greeks in Bactria and India, 1938. Cu
privire la prezenta indienilor in Egipt in perioada
greco-romana, vezi Sir H. I. Bell, Cults and Creed; in
Graeco-Roman EgypL, 1953, p. 48; E. Bevan, History
Qf Egypt under the Ptolemaic Dynasty, 1927, p. 155;
modele de la Memphis: Petrie, Memphlk 1, 1909, p.
16-17, placa 39.
II. Perioada mai tirzie
lntre secolul 1 i.d.Cr. i cca 200 d.Cr. India i garile din
bazinul Mediteranei au stabilit legaturi comerciale 5i
culturale mai strinse, stimulate de piata de desfacere
romani pentm obiecte de lux di.n Orient i facilitate
de descoperirea caracterului musonilor, urmata de
deschiderea unei rute maritime regulate ctre oraeele
din 'lami.l (in prezent, Cranganore i Kottayam) gi
chiar pina la Madras (Sopatma) i mai departe. Rela-
tarile despre introducerea cretinismu1ui in India tre-
buie privite in acest cadru. Potrivit unei traditii un-
anime biserica veche din S Indiei a fost intemeiata de
apostolul Toma. Naratiunea din lucrarea gnostica Fap~
tele lui Toma (Iuda) (*APOCRlFELE NOULUI TESTA-
MENT) plaseaza de asemenea activitatea lui Toma in
India. Degi lucrarea in sine este 0 legenda, J. N.
Farquhar a argumentat ca reflecta in mod corect 0
cu.noa$tere a Indiei din secolul 1 i el a postulat ca
Toma a lucrat mai intii in Punjab gi mai tiniu in S
(BJRL 1 1,1926;12,1927).Totu;i, se pare ca nu exist
nici o alta relatare despre lucrarea lui Toma in India
care $5 fie in mod clar independent de aceste Fapte
(A. Mingana, BIRL 11, 1926; 12, 1927). Se spune
despre peripateticul Pantaenus se spune ca a fost
misionar in India inainte de anul 180 d.Cr. ei ci ar
gsit acolo cregtini care aveau Evanghelia dupa Matei
in ebraica, aa cum le-a lasat-0 Bartolomeu (Eusebius,
EH 5. 10); s-ar putea s fie vorba de o desemnare
incerta a Adenului sau a altor prti din Arabia. Nu se
poate contesta ca biserica Siriaca din S Indiei este
foarte veche: ramine deschisa problema intemeierii ei
de catre apostoli sau de cacre um\aii imediati ai
ECSSIOIB.
BIBLIOGRAFIE. E. H. Warmington, Indian C0m~
rnerce, 1928; L. W. Browne, The Indian Christians of
St Thomas, 1956.
K.A.K.
INIMA (Ebr. IE1; sau IEQHQ; gr. kardia) . Termenul este
folosit cu referire la centrul lucrurilor (Deut. 4:11;
lona 2:3; Mat. 12:40); radacina cuvintului ebr., care
ate obscura, ar putea insemna ,,cenu'u.
Referirile la organul zic ca atare sint putine i nu
sint deloc specice. Cea mai clari referire este in 1
Sam.25:37.ln2 Sam. 1s=14 i2lmp. 9=24 sensul pare
sa fie mai larg, indicind organele inteme in general,
mai ales ca in primul pasaj se sptme ca Absalom a
ramas in viat dup ce trei sageti i-au scrapuns
Aceasta lipsa de denire fiziologica exacta este
tipica pentru gindirea ebraica, in special cu privire la
organele inteme. ln Ps. 104215, de exemplu, ,,ini.ma
este afectata de mincare i butura i dei acest lucru
s-ar putea sa nu e adevarat int:-un sens ziologic
direct, t0tu.$i este adevrat din experienta oamenilor,
daca atribuim termenului ,,inim5 sensul mai larg de
,,om launtric.
Evreii gindeau sub aspectul experientei subiective
i nu sub cel al observatiei obiective, gtiintice gi de
aceea trebuie evitata greeeala modema de Supra-
divizare. Ev;-eul se gindea gi vorbea despre om in
intregimea sa - cu toate atributele sale zice, intelec-
tuale $i ziolog-ice, iar inima era conceputa ca un
centru de conducere al tuturor functiilor. lnima il face
pe om sau pe animal sa e ceea ce este i ii controleaza
toate actiunile (Prov. 4:23). Caracter, personalitate,
voint, mime sint termeni moderni care reflect ceva
din intelesul ,,inimii in sensul in care acest termen
este folosit in Biblie. (Vezi TRUP, unde este men-
tionata sinecdoca.)
H. Wheeler Robinson face urmatoarea clasicare
a diferitelor sensuri in care sint folosite cuvintele IE1;
i lim-
a. Sens zic sau gurat (,,mijloc; 29 ori).
b. Personalitate, viata launtric sau caracter in
general (257 ori, de ex. Exod. 9:14; 1 Sam. 16:7; Gen.
20:5).
c. Stari psihice ale congtiintei - o gama foarte larg
(166 ori); beat (1 Sam. 25:36); bucurie sau txistete
(Jud. 18:20; 1 Sam. 1:8); ingrijorare (1 Sam. 4:13);
curaj i frica (Gen. 42:28); dragoste (2 Sam. 14:1).
d. Activitati intelecmale (204 ori); atentie (Exod.
7:23); meditatie (Deut. 7:17); memorie (Deut. 4:9);
pricepere (1 Imp. 3:9); deprinderi tehnice (Exod.
28~3) (ultimele doua texte = ,,minte in VSR).
e. Vointa sau scop (195 ori; 1 Sam. 2:35) - acesta
este unul dintre sensurile caracteristice ale termenului
m (PIn NT termenul este folosit intr-un sens similar gi
C. Ryder Smith scrie: ,,Ea (inima) nu igi pierde sensul
zic, deoarece este fcuta din ,,came (2 Cor. 3: 3), dar
ea este sediul vointei (de ex. Marcu 3:5), al intelec-
tului (de ex. Marcu 2:6, 8) gi a1 sirntirii (de ex. Luca
24:32). Aceasta inseamna ca ,,i.r|.i.m ate termenul
din NT care se apropie cel mai mult de sensul de
,,peroana.
ln Biblie nu exista nici 0 sugestie ca centrul con
t"iintei, al gindirii i a1 vointei ar fi creierul. Inima este
cea folosita in sensul acesta gi degi este folosit i cu
referire la sentimente, cel mai frecvent se refera la
organele inferioare (MARUNTAIE etc.) care sint le-
gate de sentimente, in masura in care sint distinse. Ca
o annatie generala, ate adevarat ca Biblia pune
centrul psihologic pe o ueapta anatomica mai joasa
decit vorbirea modema curent care folosegte ter-
menul ,,minte pentru conetiinta, gindire gi voint, i
,,inima pentru sentimente.
Probabil ca termenul modem ,,minte este cel mai
apropiat de sensul biblic al cuvintului ,,inima i in
unele traduceri modeme (VSR) este folosita aceasta
echivalenta (de ex. Ecl. 1:17; Prov. 16:23). ,,lni.ma,
insa, este un termen mai vast i Biblia nu face distinctie
intre procsele rationale gi mintale aa cum face filo~
zoa greac.
C. Ryder Smith sugeraza ca ,,Prima i cea mai mare
Porunca probabil ca inseamna: "S5 iubagi (agapn)
pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta - adica,
cu tot sufletul tau ei. cu toata mintea ta 5i cu toata
puterea ta (Marcu 12:30, 33).
Totugi, inima omului nu face intotdeauna aea.
Inima nu este cum ar trebui s5 fie (Gen. 6:5; ler. 17:9)
5i VT ajunge la punctul culminant al intelegerii fap-
tului ca este nevoie de 0 schimbare a (ler. 24:7;
Ezec. 11:19) 5i lucnil acesta, desigur, este implinjt in
NT (Efes. 3:17).
 Exist}! oameni exceptionali ale caror sint
dupa voia lui Dumnezeu (1 lmp. 15:14; Ps. 37:31;
Fapt. 13:22) deal din ceea ce etim despre David, lacare
se refer ultimul pasaj, este evident ca lucrul acesta
nu ate adevarat in sens absolut, insa pocainta i
convertirea continua sa constituie 0 necesitate (2 lmp.
23:25, cu privire la Iosia).
Atitudinea potrivit a incape cu zdrobirea ei
(Ps. 51:17), care simbolizeaza umilinta gi pocainta, i
este o expresie sinonima cu ,,un duh (rah) zdrobit.
Fringerea este necesara deoarece inima imple-
trita este aceea care nu se supune voii lui Dumnezeu
(Emc. 11:19). De asemenea, 0 inima ,,grasa sau
,,netaiata imprejuf este o inima care nu accepta voia
lui Iahveh (Is. 6:10; Ezec. 44:7).
lahveh cunoagte inima ecaruia i nu are inelat
de infatigarea exterioar (1 Sam. 16:7) $i 0 rugaciune
potrivita este ca El s cerceteze gi s cunoasca inima
(Ps. 139:23) $i sa 0 curateasca (Ps. 51:10). O ,,inim5
noua trebuie sa e tinta celor ri (Ezec. 18:31) :~;i
aceasta inseamna ca legea lui Dumnez.eu sa nu fie doar
un lucru exterior, ci ea s fie ,,scrisa pe tabla in.i.mii gi
sa o curateasca (ler. 31:33).
Aga se face ca inima, izvorul tuturor dorintelor,
trebuie Pam: (Prov. 4:23) iar invatatorul are ca scop
sa cietige inima copilului pentru calea cea buni (Prov.
23:26).
Cei cu inima curata ll vor vedea pe Dumnezeu
(Mat. 5:8) 5i sfintii pot intelege dragostea de Du.m-
nezeu prin faptul ca Isus Cristos locuiegte in inimile
lor, prin credinta (Efes. 3:17).
BIBLIOGRAFIE. A. R. Johnson, The Vitality of the
Individual in the Thought ofAncientlsrae1, 1949, p. 77
.u.rm; C. Ryder Smith, The Bible Doctrine of Man,
1951; H. Wheeler Robinson, The Christian Doctrine of
Man, 1911; F. Baumgartel, J. Behm, TDNT 3, p. 605-
613; H. Koster, TDNT 7, p. 548-559; T. Sorg, NIDNTT
2, p. 180-184; H. - H. Esser, NIDNTT 2, p. 599 .\u'm.
B.O.B.
INSPIRATIE. Substantiv derivat din traducerea la-
tina a termenului theopneustos din 2 Tim. 3: 16: ,,'lbat5
Scriptura este insuflata (inspirati) de Dumnezeu i de
folos ca sa invete, s5 mustre, $5 indrepte, sa dea
intelepciune in neprihanire. Theopneustos inseamn
expirat de Dumnezeu 5i nu inspirata. In secolul trecut
Ewald ei Cremer au sustinut ci adjectivul are un sens
activ, ,,a respira Duhul, iar Barth pare sa e de acord
(el sustine ca inseamna nu numai ,,dat gi umplut i
condus de Duhul lui Dumnezeu, clar ei ,,ex-pirare
activa i raspindire a Duhului lui Dum.nez.eu (Church
Dogmatics, I. 2, E. T., 1956, p. 504); dar B. B. Warfield
a aratat in mod decisiv ca sensul cuvinmlui poate
numai pasiv. Ideea nu este ca Dumnezeu respira prin
Scriptura sau ca Scriptura ll expira pe Du.m.ne2.eu, ci
ca Dumnezeu a expirat Scriptura. Cuvintele lui Pavel
nu inseamna ca Scriptura este inspiratoare (oricit de
adevarat ar lucrul acesta), ci inseamna ca Scriptura
este un produs divin i ca trebuie sa ne apropiem de
ea @155 0 privim ca atare.
,,Suflarea sau ,,duhul lui Dumnezeu in VT (ebr.
rtlah, rfsmd) indica revarsarea activa de putere divi-
na, fie increatie (Ps. 33:6; Iov 33:4; cf. Gen. 1:2; 2:7),
in pastrare (lov 34:14), in revelatia catre profeti i
prin ei (ls. 48:16; 61:1; Mica 3:8; loel 2:28 .urm.).
NT reveleaza ca aceasta ,,suare divina (gr. pneuma)
este o Persoana a Dumnezeirii. ,,Suarea lui Dum-
nezeu (adica, Duhul Snt) a produs Sq-ipmra, ca (in
mijloc de comunicare a cunoaeterii spirituale. Pie ca
traducem pasa graph? ,,toata Scriptura sau ,,o:-ice
text, e ca formulam propozitia ca in traducerea VR
sau VSR (VR: ,,Orice pasaj din Scriptura inspirat de
Dumnezeu este de asemenea de folos..., care este o
traducere posibil), mtelesul dat de Pavel este clar gi
dincolo de orice indoiala. El arma ca tot ce se inca-
dreaz.-'1 in categoria Scripturii, orice scriere care iei are
locul intre ,,scrierlle snte (hiera grammatu, v. 15),
datorit faptului ca este insuata de Dumnezeu, are
de folos pentru a clauzi atit credinta cit i viata.
Pe baza textului lui Pavel, teologii de limba en-
gleza folosesc de obicei cuvintul ,,inspi.ratie pentru a
exprirna ideea 0r1gum'
' " gi calitatii divine a Sfintei Scrip-
turi. In sens activ, substantivul denote operatia de
insuflare a lui Dumnezeu care a produs Scriptura; in
sens pasiv, caractenil inspirat al Scripturii este produs
in felul acesta. Cuvintul este folosit de asemenea in
sens mai general cind se refera la inuenta divina care
i-a imputemicit pe oamenii care au primit revelatia -
profeti, psalmigti, intelepti ei aposotli - sa vorbeasca
i sa scrie cuvintele lui Dumnezeu.
I. Ideea lnspiraei biblice
Potrivit cu 2 Tim. 3:16 lucrul care este inspirat sint
tocmai scrierile biblice. Inspiratia este o lucrare a lui
Dumnezeu care nu se termina in oamenii alegi sa scrie
Scriptura (ca i cum, dupa ce le-a dat ideea pe care $5
o comunice, Dumnezeu ar lasat in seama lor sa
gaseasca un mod de a o exprima), ci in produsul scris.
Scriptura - graphe, textul scris - este inspirat de Dum-
nezeu. Ideea esentiala aici este ca toata Scriptura are
acelagi caracter ea i predicile profetilor, atit rostite
cit i scrise (cf. 2 Pet. 1:19-21, cu privire la originea
divina a oricarei ,,profetii din Scriptura - vezi de
asemenea ler. 36; Is. 8:16-20). Cu alte cuvinte, Scrip-
tura nu este doar cuvintul omului, rodul gindirii ome-
neeti sau al premeditarli i artei lui, ci este in egala
masura cuvintul lui Dumnezeu rosn't prin buze ome-
negti sau scr's cu penita omului. Cu alte cuvinte,
Scriptura are doi autori, gi omul este doar un autor
secundar; autorul principal, sub a carui conducere ai
prin a oarui initiativi, imbold gi iluminare i-a facut
lucrarea ecare scriitor uman, este Duhul Snt.
Revelatia data profetilor a fost in esenta verbala;
adesea a avut un aspect de viziune, dar chiar i ,,reve-
latia in viziuni ate de asemenea 0 revelatie verbala
(L. Koehler, Old Testament Theology, E.T., 1957, p.
103). Brurtner a observat a ,,in cuvintele lui Dum-
nezeu pe care le proclami profetii ca ind cuvintele
pe care le-au primit direct de la Dumnezeu gi pe care
an fost insarcinagi sa le repete aaa cum le-au primit
probabil ca avem cea mai apropiata analogie cu sensul
teorlei inspiratiei verbale (Revelation and Reason,
1946, p. 122, n. 9). Aa i ate; gasim nu numai 0
analogie a ei, ci modelul ei; de asemenea, este greeit
sa folosim cuvintul ,,teorie, deoarece avem de-a face
cu insei doctrina biblici. Inspiratia biblici nu trebuie
denita in aceiaei termeni ca i inspiratia profetica: gi
anume, intregul proces multilateral in fotmele sale
psihologice, aa cum a fost inspiratia profetica) prin
care Dumnezeu i-a determinat pe oamenii pe care i-a
als i i-a pregatit (cf. ler. 1:5; Gal. 1:15) ca sa scrie
exact ceea ce El a vrut pentru comunicarea cunoagterii
mintuitoare pentru poporul sau, iar prin ei pentru
toata lumea. Prin urmare, inspiratia biblica ste ver-
bala prin insaei narura sa; deoarece Scripturile in-
spirate de Dumnezeu constau din cuvintele date de
Dumnezeu.
Astfel, Scriptura inspirata este revelatia scrisa, la
fel cum predicile profetilor au fost revelatie vorbit.
Relatarea biblica a dezvaluirii de Sine a lui Dumnezeu
in istoria nu este o simpla martune urnana
despre revelatie, ci este revelatia insaei. Inspirarea
Scripturii a fost o parte integranta a procesului de
revelatje, deoarece in Scriptura Dumnezeu a prezen-
tat bisericii Sale lucrarea de mintuire in istorie i
propria Lui interpretare a locului Scripturii in planul
Sau etem. ,,Aa vorbegte Domnul (de 359 de ori,
potrivit lui Koehler, op. cit, p. 245) ar putea o
introducere la ecare carte a Scripturii, la fel de
adecvat ca i pentru mesajele profetice pe care le
contine Scriptura. Prin urmare, inspiraa garanteaza
adevarul tuturor afirmatiilor Bibliei, la fel curn in-
spiratia profetilor a garantat_corect1't"udinea premen-
trii gindurilor lui Dumnezeu de catre ei. (,,Adev5rul
sau ,,corectitudinea indica aici corespondenta dintre
cuvintele omului gi gindurile lui Dumnezeu, fie in fapt,
e in inteles.) In calitate de adevr de la Dumnezeu,
de la Creatorul i Regele de drept al omului, invat5-
tura biblici, la fel ca i mesajele profetice, are auto-
ritate divina.
II. Prezentarea biblici
Conceptul de Scriptura canonic, adic, un document
sau un grup de documente care contin o relatare
permanent i competenta a revelatiei divine, dateaza
inca din vremea cind Moise a scris Legea lui Dumnezeu
in pustie (Exod. 34:27 .um\.; Deut. 31:9 .urm., 24
.urm.). Adevarul tuturor afirmatiilor istorice sau teo-
logice pe care le face Scriprura 5i autoritatea lor ca i
cuvinte ale lui Dumnezeu reprezinta un fapt acceptat
era dubii sau discutii in ambele Testamente. Canonul
a crescut, dar conceptul de inspiratie, pe care se
bazeaz ideea de canonicitate, a fost dezvoltat com-
plet de la bun inceput gi este nschimbat in intreaga
Biblie. Aa cum este prezentat in Biblie, contine doua
convingeri.
1. Cuvintele Scripturii sint chiar cuvinte1eluiDum-
nezeu. Pasajele din VT identifica legea lui Moise i
cuvintele proorocilor, atit cele rostite cit ei cele scrise,
cu cuvintele lui Dumnezeu (cf. 1 lmp. 22:8-16; Neem.
8; Ps. 119; ler. 25:1-13; 36, etc.). Scriitorii NT au
privit V1 in ansamblul sau ca ind ,,cuvintele lui
Dumnezeu (Rom. 3:2) care au un caracter profetic
(Rom. 16:26; cj. 1:2; 3:21), scrlse de oameni care au
fost conduei $i invatati de Duhul Snt (2 Pet. 1:20
.urm.; cf. 1 Pet. 1:10-12). Cristos gi apostolii Sai au
citat texte din VT nu doar ca ei cuvintele lui Moise,
David sau Isaia (vezi Marcu 7:10; 12:36; 7:6; Rom.
10:5; 11:9; 10:20 etc.), ci ca ind cuvintele pe care
le-a spus Dumnezeu prin aceeti oameni (vezi Fapt.
4:25; 28:25 etc.) ; uneori ei afirma doar o acestea sint
cuvintele ,,Lui (Dumnezeu) (de ex. 1 Cor. 6:16; Evr.
s=s, e) sauale Duhului Snt (Evr.3:7; 10:15).ln plus,
afirmatiile VIZ care nu sint facute direct de Dumnezeu
in contextul dat, sint citate ca i cuvinte ale lui Dum-
nezeu (Mat. 19:4 .urm.; Evr. 3:7; Fapt. 13:34 .urm.,
care citeaza Gen. 2:24; Ps. 95:7 ei, respect1'v,Is. 55:2).
De asemenea, Pavel vorbegte despre promisiunea lui
Du.mnez.eu catre Avraam gi despre amenintarea Lui
catre Faraon, ambele rostite cu mult timp inainte de
scrierea lor in Biblie, gi spune ca sint cuvinte pe care
Scriptura le-a spus acestor doi oameni (Gal. 3:8; Rom.
9:17); aceasta armatie arata cit de completa este
identicarea dintre armatiile Scripturii i cuvintele
rostite de Dumnezeu.
2. Partea omului in realizarea Scripturii afostdoar
aceea de a transmite ceea ce a primit. Din punct de
vedere psihologic, din punctul de vedere formal, este
clar ca scriitorii umani au contribuit mult la scrierea
Scripturii - cercetarea istorice, meditatia teologici,
stilul lingvisdc etc. Fiecare carte biblica este, intr-un
sens, 0 creatie literara a autorului ei. Dar, din punctul
de vedere teologic, din punctul de vedere al continu-
tului, Biblia considera ca scriitorii umani nu au con-
tribuit cu nimic ei ca Scriptura este in intregirne creatia
lui Dumnezeu. Aceasta convingere este inradcinata
in congtiinta fondatorilor religiei biblice, care au afir-
mat toti ca rostesc - iar in cazul profetilor ei apos-
tolilor, ca scriu - ceea ce erau, in sens literal, cuvintele
altcuiva: cuvintele lui Dumnezeu Insugi. Prorocii (in-
tre care trebuie inclus i Moise: Deut. 18:15; 34:10)
au declarat ca ei rostesc cuvintele lui lahveh, punind
in fata Israelului ceea ce le-a ar5ta_t lahveh (ler. 1:7;
Ezec. 2:7; Amos 3:7 .urm.; cf. 1 Imp. 22). lsus din
Nazaret a declarat ca a rostit cuvinte care I-au fost
date de tatal Sau (Ioan 7:16; 12:49 .urm.). Apostolii
au dat invataturi i porunci in numele lu.i Cristos (2
Tes. 3:6), revendicind autoritatea ei aprobarea Lui (1
Cor. 14: 37) i au sustinut ca atit ideile cit i cuvintele
le-au primit de la Duhul lui Dumnezeu (1 Cor. 2:9-13;
vezi promisiunile lui Cristos, Ioan 14:26; 15:26
.urrn.; 16: 13 .urm.). Acestea sint armatii care
revendica inspiratie. ln lurnina acestor armatii, eva-
luarea scrlerilor profetice ei apostolice ca ind in
intregime cuvintul lui Dumnezeu, in acelaei fel in care
cele doua table ale legii, ,,scrise cu degetul lui Dum-
nezeu (Exod. 24:12; 31:18; 32:16), au fost in intre-
gime cuvintul lui Dumnezeu, au ajuns in mod firesc sa
faci parte din credinta biblica.
Cristos ei apostolii au depus o marturie puternica
despre realitatea inspira_n'ei prin apelul pe care l-au
facut la autoritatea VT. De fapt, ei au sustinut ca
Scripturile evreieeti sint Biblia creetina: o culegere de
scrieri care depun rnarturie profetica despre Cristos
(loan 5:39$.urrn.; Luca 24:25 .urm., 44 .urm.; 2 Cor.
3:14 .urm.) gi datinate de Dumnezeu in mod special
pentru a le da invatatura credincioeilor creetini (Rom.
15:4; 1 Cor. 10:11; 2 Tim. 3:14 .urm.; cf. expunerea
Ps. 95:7-11 in Evr. 3-4, i de fapt toata Epistola catre
Evrei, in care toate ideile majore sint prezentate facind
apel la texte din VI). Cristos a insistat ca ceea ce s-a
scris i.nVT ,,nu poate desfintat (Ioan 10:35). El le-a
spus iudeilor ca nu a venit sa anuleze Legea sau
profetii (Mat. 5:17) ; daca ei au crezut ca face aa ceva,
greeeau; El a venit sa faca tocmai contrariul - S5
depuna marturie despre autoritatea lor divina prin
implinirea lor. Legea dinuieete pe vecie, deoarece
este cuvintul lui Dumnezeu (Mat. 5:18; Luca 16:17);
prorociile, in special cele privitoare la Sine, trebuie sa
fie implinite pentru acelagi motiv (Mat. 26:54; Luca
22:37; cf Marcu 8:31; Luca 18:31). Pentru Cristos i
apostolii Sai apelul la Scriptura a fost intotdeaima
decisiv (cf. Mat. 4:4, 7, 10; Rom. 12:19; 1 Pet. 1:16,
etc.).
S-a afirmat ca libertatea cu care scriitorii NT
citeaza VT (folosind LXX. Targumul sau redari ad hoc
ale textului ebraic, dupa cum s-a potrivit mai bine)
arata ca ei nu au crezut in caracterul inspirat al
cuvintelor originale. Dar pe ei nu i-au intersat cuvin-
tele ca atare, ci intelesul lor; studii recente arata ca
aceste citate sint interpretari si expuneri - un mod de
a cita care era bine cunoscut la evrei. Scritorii cauta
sa indice sensul si aplicatia adevarata (adica, crestina)
a textului lor prin forma in care il citeaza. In majo-
rltatea cazurilor acest sens a fost dscoperit prin apli-
carea riguroasa al VT a unor principii teologice clare
cu privire la relatia dintre Cristos si Biserica. (Vezi C.
H. Dodd, According to the Scriptures, 1952; K. Sten-
dahl, The School of St Matthew, 1954; R. V. G. Tasker,
The Old Testament in the New Testament-2; E. E. Ellis,
Paul's Use of the Old Testament, 1957.)
III. Formularea teologicai
ln formularea ideii biblice de inspiratie este de don't
sa fie expuse patru aspecte negative.
1. Nu este vorba de o dictare mecanica, de o scriere
autornata sau de vreun alt proces care ar implicat
suspendarea actiunii mintii scriitorului. Asemenea
concepte despre inspiratie sint intilnite in Talmud, in
scrierile lui Filon si in cele ale Parintilor Bisericii, dar
nu in Biblie. Calauzirea divina si contrrolul sub care au
scris autorii biblici nu a fost 0 forta fizica sau psi-
hologica si nu a oprit, ci dimpotriva, a amplificat
libertatea, spontaneitatea si creativitatea scrisului lor.
2. Faptul ca in procesul de inspiratie Dumnezeu nu
a anulat personalitatea, stilul, perspective si nivelul
cultural al scriitorilor nu inseamna ca acest proces a
avut un control imperfect asupra lor sau ca ei, in
procesul de scriere, au distorsionat, in mod inevitabil,
adevarul care le-a fost dat spre a comunicat. B. B.
Warfield se amuza la posibilitatea de a interpreta ca
atunci cind Dumnezeu a vrut sa fie scrise Epistolele lui
Pavel ,,El a trebuit sa Se coboare pe pan-lint si sa
examineze cu atentie oamenii pe care i-a gsit acolo,
cautind frenetic unul care, in ansamblu, promitea sa
se potriveasca cel mai bine scopului San, pentru ca
apoi sa transn-Lita in mod fortat materialul pe care a
vrut sa-1 exprime prin el, in ciuda inclinatiilor sale
naturale si cu 0 pierdere cit mai mica posibila din
cauza caracteristicilor lui recalcitrante. Desigur, nu
s-a petrecut asa ceva. Daca Dumnezeu a vrut sa dea
poporului Sau o serie de Epistole ca si cele ale lui
Pavel, El a pregatit un Pavel care sa le scrie, si acel
Pavel pe care El l-a chemat a fost un Pavel care avea
sa scrie in mod spontan tocmai asemenea Epistole
(The Inspiration and Authority of the Bible 1951, p.
155).
3. Caracterul inspirat al scrierilor nu este atasat de
alteratiile care intervin in cursul trransmiterii textului,
ci numai de textul original asa cum a fost produs de
scriitorli inspirati. In felul acesta recunoasterea in-
spiratiei biblice face sa fie si mai importanta analiza
critica a textului, pentru a elimina alterarile si pentru
a stabili care a fost textul original.
4. Caracterul inspirat al scrierii biblice nu trebuie
identicat cu inspiratia atribuita creatiilor literare de
calitate, nici chiar atunci (cum este adesea cazul) cind
scrierea biblica reprezint, de fapt, 0 creatie literara
de calitate. Ideea biblica de inspiratie nu este legata
de calitatea literare a materialului ci de caracterul lui
de revelatie divina scrisa.
(DUI-I, DUHUL SFINT; *PROFETlE; SCRlPTU-
RA; "AUTORITATE; CANONUL VECHIULUI TESTA-
MENT; "'CANONUL NOULUI TESTAMENT; INTER
PRETARE BIBLICA.
BIBLIOGRAFIE. B. B. Wareld, op. cit. (0 mare
parte a materialului relevant se gasegte si in lucrarea
sa Biblical Foundations, 1958, cap. 1 si 2); A. Kuyper,
Encyclopaedia of Sacred Theology, E.T. 1899; J. Orr,
Revelation and Inspiration, 1910; C. F. H. Henry (ed.),
Revelation and the Bible, 1958; K. Barth, Church Dog-
matics, I, 1, 2 (The Doctrine of the Word of God), E.T.,
1936, 1956; W. Sanday, Inspiration, 1893; R. Abba,
The Nature and Authority of the Bible, 1958; J. W.
Wenham, Christ and the Bible, 1972; G. C. Berkou-
wer, Holy Scripture, 1975; TDNT 1, p. 742-773 (s.v.
graph sl 4, p. 1022-1091 (s.v. nomos).
J.l.P.
INSULA (Ebr. i, pl. 'iyyim; gr. nsos, nesion). Din
punct de vedere etimologic, este considerat adesea ca
termenul ebr. inseanma ,,teren locuibil, pri.n analogie
cu un cuvint arab inrudit, dar ,,tarmun" este 0 tradu-
cere mai buni. ln general VT indica insulele si tar-
murile Mediteranei. Este inclusa de asemenea ideea
de departare, de ex., ls. 66:19; ler. 31:10. Uneori se
pare ca are un inteles lirnitat, de ex. ,,Chiti\.un sau
,,Cipru, in ler. 2:10, ,,Caftor in ler. 47:4 (probabil
Creta). Este interesant felul in care Isaia foloseste
acest cuyint. In 42:15 indica ,,teren uscat, in opozitie
cu apa. In 40:15 este paralel cu ,,popoare, la fel ca si
in 41:1 si 49:1; in 41:5 este paralel cu ,,capatul
pamintului.
Sensul din NT este lipsit de ambiguitate. Sint
mentionate mai multe insule, de ex. Cipru (Fapt. 4:36;
13:4; 15:39), Greta si Cauda (Fapt. 27), Malta (Fapt.
28:1) si Patmos (Apoc. 1:9).
J.G.G.N.
INTERPRETARE BIBLICA. Scopul interpretrii
biblice are sa clarice pentru cititori sensul si mesajul
scrierilor biblice. Unele principii de interpretare sint
comune pentru Biblie si pentru alte lucrari literare, in
special alte lucrziri literare antice; alte principii de
interpretare sint legate de locul unic al Bibliei in
revelatia lui Dumnezeu si in viata poporului San.
I. Interpretare generali
Fiecare parte a Bibliei trebuie interpretata in contex-
tul ei si aceasta inseamna nu numai contextul verbal
irnediat ci si contextul mai larg de timp, loc si situatie
umana in care se incadreaza. Astfel, trebuie sa tinem
cont de o serie de consideratii daca vrem sa prindem
intelesul textului cit mai complet posibil.
a. Limbajul si stilul
Expresiile idiomatice si constructiile lingvistice din
limbile biblice se pot deosebi destul de mult de cele
cu care sintem obisnuiti in zilele noastre si este nece-
sar sa ne familiarizam cu ele intr-o oarecare masura,
daca vrem sa le interpretam corect (*LlMBA.JUL APO-
CRIFELOR; *LlMBAJUL VI; "'LIMBAIUL NT). 'Il'ebuie
observate de asemenea categori.ile literare reprezen-
tate in Biblie; lucrul acesta ne va feri, de exemplu, sa
interpretam poezia conform cu canoanele naratiunii
in proza, $i vice versa. Majoritatea categoriilor literare
din Biblie sint bine cunoscute din alte scrieri, dar
profetia biblica si, mai ales, apocaliptica biblica, au
trsituri specice care impun proceduri speciale de
interpretare.
b. Cadrul istorie _ _
Na;-adunea biblice: include intreaga durata a civili-
mqiei din Orientul Apropiat pina la anul 100 d.Cr., o
Pei-ioada de citeva milenii in care au avut loc o serie
de schimbri de proportii. De aceea, daca vrem sa le
intelegern corect, este important sa facem legatura
intra diferitele faze ale revelatiei biblice gi contextul
lor istoric corect; in caz contrar s-ar putea s con-
statam de exemplu, ca evaluam conduita oamenilor
(gin Epoca Mijlocie a Bronzului dup standarde etice
din Evanghelii. De asemenea, putem disceme prin-
dpiile permanente dint:-0 scriere biblic numai daca
raportm mai intii documentul respectiv la conditiile
din epoca sa; in felul acesta vom reui mai bine s
aplicrn la vremea noastr acele elemente ale invita-
turii care sint valabile in toate epocile.
c. Cadrul geograc
Nu ar trebui s subestimam inuenta exercitat de
clim i teren asupra conceptiei i modului de viata al
oamenilor, inclusiv asupra religiei lor. Conflictele reli-
gioase din VT sint intretesute cu conditiile geografice
ale Palestinei. venerarea lui Baal, de exemplu, a apa
rut intr-0 tar in care viata depindea de ploaie. Pentru
canaaniti Baal era zeul furtunii care facea sa rodeasca
pamintul i venerarea lui Baal a fost un ritual magic
calculat s5 asigure ploaie la timp i recolte bogate. De
fapt, conditiile geograce au intrat intr-o asemenea
rnisuri in limbajul biblic, literal $i figurativ, incit este
necesarao oarecare cunoagtere a acestor conditii pen-
tru intelegerea acestui limbaj. Lucrul acesta este ade-
virat in special cu privire la V11 dar chiar 5i in NT s-a
recunoscut, de exemplu, ca geograa i istoria Asiei
Mici are o contributie importanta la interpretarea
Faptelor gi Epistolelor.
d. Situagia umarui
Mai importante decit problemele legate de timp, loc
i limbaj sint cele legate de viata cotidiana a oamenilor
pe care~i intilnim in Biblie, iubirea gi ura lor, speranta
$i temerile lor, relatiile lor sociale etc. A citi Biblia fare:
sa tinem seam de acest cadru de viata inseamna s5 o
citim intr-un vid 5i sa-i impunem constructii pe care
nu a fost niciodata clstinat s le suporte. Datorita
descoperirilor arheologice sintem in stare s5 re-
constituirn intr-o masura considerabila conditiile par
ticulare i publice in care au trait oamenii din Biblie
in diferite epoci; o lectur intelegatoare a textului ne
permite intr-o oarecare masur s ne punem in situatia
lor i sa privim lumea prin ochii lor. Nu este lipsit cle
importanta s5 incercam sa ne inchipuim cum s-a simtit
un slujitor din familia lui Avraam, un sclav israelit in
Egipt, un locuitor din Ierihon atunci cind oamenii lui
losua margaluiau in jurul cetatii sau un locuitor al
lerusalimului in fata an-lenintrilor lui Sanherib, un
soldat din amiata lui David, o slujitoare prizoniera de
tzboi care o slujea pe sotia lui Naaman, sau un
constructor al zidului, sub conducerea lui Neemia.
Atunci puteam intelege ca 0 parte a apelului per-
manent al Bibliei se datoreaza accentului pe care ea
Y1 pune asupra acelor trasturi ale vietii umane care
rmin in esenta nachimbate in toate vremurile gi in
orice loc.
II. Interpretarea special
Interpretarea biblica implica nu numai interpretarea
citorva documente separate, ci interpretarea lor ca
parte a Bibliei, luind in considerate modul in care
ecare parte contzibuie la scopul Bibliei in intregime.
lntrucit Biblia contine cuvintul lui Dumnezeu pentru
om i raspunsul omului dat lui Dumnezeu, intrucit
contine ,,toate lucrurile necesare pentru mintuire gi
constituie ,,regula de credinga gi viat pentru biserica,
putem cauta o asemenea unitate in toat Biblia incit
ecare parte poate fi interpretata in lumina inlregului.
De fapt, putem cauta un principiu de interpretare
uniticator.
In interpretarea evreiasc traditionala a Scrip-
turilor ebr. acest principiu unicator a fost gasit in
Lege, care a fost inteleas potrivit cu invattura mari-
lor gcoli rabinice. Profetii $i Scrlerile au fost tratate in
mare masur ca i comentarli referitoare la Lege. in
afara cle intelesul de suprafata al texmlui, numitpeiat,
a existat o aplicatie mai extins, gi anume dra.', deri-
vata prin folosirea diferitelor principii de exegeza bine
denite, clar care apar uneori artificiale cind sint jude-
cate prin prisma standardelor exegetice din Zilele
noastre.
ln NT i in scrierile cregtine primate, scrierile VT
sint privite ca o unitate care il invaga pe cititor despre
,,mintui.re $1 care il echipeaza cu tot ce are nevoie
pentru slujirea lui Dumnezeu (2 Tim. 3:15 .urm.).
Prorocii, vorbind prin puterea Duhului Snt, depun
mai-mrie despre Cristos ca gi Cel in care ii gsesc
implinirea promisiunile lui Dumnezeu. Scriitorii NT -
a caror diversitate de personalitate, stil gi gindire
trebuie luata in considerare in interpretarea lucrarilor
lor - sint de acord in privinta aceasta. ln Evr. 1:1 $.urm.
acele ,,multe rinduri 5i multe chipuri in care a vorbit
Dumnezeu in vechime sint puse in contrast cu cuvintul
perfect i nal pe care l-a rostit in Fiul Sau; in scrierile
lui Pavel lucrarea lui Dumnezeu cu lumea este urma-
ma in stadii succesive asociate cu Adam, Avraam,
Moise i Cristos. lnterpretarea biblic in NT are ca
principiu unificator pe Cristos, dar acest principiu nu
este aplicat in mod mecanic, ci este aplicat in aga fel
incit s scoat in relief natura istoric i progresiva a
revelatiei biblice. Acest principiu creator al interpre-
tarii a fost derivat de biserica apostolic de la Cristos
lnsugi.
in vremurile post-apostolice interpretarea biblici
a fost inuentata de conceptul grec de inspiratie, care
cerea 0 alegorie a texmlui pe scara larga. Aceasta
influent a fost mai evidenta in Alexandria, unde in
perioada pre-cregtin intilnim interpretarea biblica a
lui Filon. Se credea ca prin alegorie poate fi stabilit
felul de gindire al Duhului inspirator; 0 mare parte a
Bibliei care era inacceptabila intelectual sau etic in
sensul literal putea facut acceptabil prin alegorie.
Aceasta metoda, dezvoltat de Printii Alexandrini gi
preluat de la el de multi Parinti Apuseni, a intunecat
in mintea cititorului modul de gindire a Duhului gi a
distrus caracterul istoric al revelatiei biblice. In con~
trast cu Alexandrinii, coala din Antiohia - degi nu a
respins in intregime alegorizarea a fost mai dela
fat de sensul istoric al texmlui.
Distinctzia intre sensul literal al Scripturii 5i sensul
elevat sau spiritual a fost elaborata in vremurile me-
dievale i au fost propuse trei varietti de sensuri
spirituale - sensul alegoric, care a dedus doctrina din
naratiune; sensul moral, care a extras lectii pentru
viata si traire; si sensul anagogic (mistic), can a
derivat sensuri ceresti din lucruri pamintesti. Totusi,
in prima parte a Evului Mediu au existat lucrari bune
in domeniul interpretarii literale, in special in scoala
Sf. Victor din Franta, in secolul al 12-lea.
Reformatorii au pus un accent nou pe sensul literal
al Scripturii si pe metoda gramatico-istorica de exe-
geza, ca modalitate de stabilire a sensului literal.
Exegeza gramatico-istorica este fundamentala, dar
dupa ce a fost pusa fundatia prin aceasta metoda, este
necesar s se facaA apel la exegeza teologica si la
aplicatia practica. ln plus, folosirea Bibliei in viata
credinciosilor lui Dumnezeu din toate secolele a adus
in permanenta la lumina aspecte noi ale sensului ei,
desi aceste aspecte noi au validitate generala numai
in msura in care sint inradacinate in sensul adevarat
si original. Astfel, putem intelege mai bine Epistola
catre Romani datorita rolului pe care l-a jucat ea in
vietile lui Augustin, Luther si Wesley; dar rolu.l pe care
l-a jucat in vietile lor isi datoreaza semnificatia fap-
tului ca acesti oameni an avut 0 intelegere rara a ceea
ce Pavel a avut cu adevarat in gind atunci cind a scris
Epistola.
lnterpretarea tipologic, readusa la viat in zilele
noastre, trebuie folosita cu grija si cu retinere. Forma
ei cea mai acceptabila este aceea care disceme in
recitalul biblic al lucrarilor lui Dumnezeu de indurare
si judecata un ritm repetat, prin virtutea ciruia sta-
diile mai vechi ale recitalului pot fi privite ca si preves~
ciri si ilustratii ale stadiilor mai cirzii (vezi modul in
care Pavel foloseste experientele lui Israel in pustie, 1
Cor. 10:1 .urm.).
Cresiinii au un standard si un model permanent in
felul in care Domnul lor a folosit VT; iar o parte a
lucririi actuale a Duhului Snt este sa le desluseasca
Scripturile, la fel cum Cristosul inviat le-a deslusit
pentru cei doi ucenici aflati pe drumul catre Emaus
(Luca 24:25 s.urm.).
BIBLIOGRAFIE. F. W. Farrar, History of Interpreta-
tion, 1886; B. Smalley, The Study of the Bible in the
Middle Agesz, 1952; c. l-i. Dodd, According to the
Scriptures, 1952; H. H. Rowley, The Unity of the Bible,
1953; E. C. Blackman, Biblical Interpretation, 1957;
R. M. Grant, The Letter and the Spirit, 1957; J. D.
Wood, The Interpretation of the Bible, 1958; J. D.
Smart, The Interpretation of the Scripture, 1962; Cam-
bridge History of the Bible, 1-3, 1963-70; J. Barr, Old
and New Interpretation, 1966; I. H. Marshall (ed.),
New Testament Interpretation, 1977; G. W. Anderson
(ed.), Tradition and Interpretation, 1979.
F.F.B.
_ v
IOAB. (Ebr. y6 ab, ,,lahve este tata). 1. Fiul Teruiei,
sora vitrega a lui David (2 Sam. 2:18). Numele tatalui
sau nu ste dat aici, dar Josephus (Ant. 7. 11) spune
ca a fost Suri si ca morminrul lui era in Betleem (2
Sam. 2:32).
il intilnim pe loab pentru prima oar atunci cind
impreuna cu fratii sai, Asael si Abisai, a condus armata
lui David la victoria de la Helcat-Haturim, impotriva
fortelor rebele ale lui Is-Boset, conduse de Abner (2
Sam. 2:12-17). Pe cind fugea, Abner, desi a avut
retineri, l-a omorit pe 'Asael ca sa se apere pe sine si
mai tirtiu a fost omorit miseleste de loab, ca sa raz-
bune singele (2 Sam. 2:23; 3:27, 30), dar probabil si
pentru ca loialitatea lui Abner fata de David l-a con-
fruntat pe loab cu problema unui rival potential la
favoarea regelui.
David s-a suparat pe nepotul sau din cauza acestui
omor si l-a jelit mult pe Abner ca pe ,,un pri,|1ti um om
mare si a profetit ca Dumnezeu avea sa-l pedepseasg
pe ucigas (2 Sam. 3:31-39). Cu toate acestea, dup qe
a cucerit fortareata iebusita, loab a fost facut coman-
dantul intregii armate a lui Israel (2 Sam. 5:8; 1 Cron,
11:6, 8), al carui rege in acel timp era David.
loab s-a dovedit a un general priceput care a
ajutat mult la consolidarea monarhiei, dar in carac-
terul sau era an amestec ciudat. in afara de opormnis
mul sau si de violenta sa, cruzimea lui poate fi vazuta
in graba cu care a inteles si a aplicat planul lui David
de a-l omori pe Urie (2 Sam. 11:6-26). Totusi, el putea
Ii si rnarinimos, cum a fost cind i-a acordat lui David
crediml pentru cucerirea cetatii Rabot-Amon (2 Sam.
12 :26-3 1). Poate ca cel mai remarcabil si mai surprin-
zator fapt este ca a incercat sa-1 convinga pe David sa
nu iaci numaratoarea poporului (2 Sam. 24:2-4).
ll intilnim pe loab in rolul de fcator de pace,
impacind pe David si Absalom intr-o imprejurare (2
Sam. 14:23, 31-33), dar mai tirziu, cind vinovtia lui
Absalom a fost clara, loab a contribuit la moartea lui
Absalom (2 Sam. 18:14-33), in ciuda poruncii lui
David ca viata tinarului sa fie crutat. Dupa aceasta
intimplare David l-a inlocuit pe loab cu Amasa (2 Sam.
19:13), dar loab, plin de inventivitate, a inabusit
revolta lui $eba si a prins primul prilej sa-l omoare pe
noul comandant, care se dovedise inecient (2 Sam.
20:3-23). Dupa aceea se pare ca loab a primit din nou
favoarea regelui pentru o vreme (2 Sam. 24:2).
In ultimele zile ale lui David loialitatea lui loab
fata de rege a scazut si impreuna cu Abiatar si altii l-a
sprijinit pe Adonia, care era pretendent la tron (1
lmp. 1:5-53), impotriva vointei lui David. care hora-
rise ca Solomon sa-l urrneze la tron (1 imp. 2:28). De
data aceasta loab a sprijinit pe cine nu trebuia si lucrul
acesta avea sa-I coste in final viata (1 lmp. 2:34), cind,
cu incuviintarea lui Solomon, a fost omorit de Benaia
inaintea altaruiui de la Gabaon, unde fugise ca sa-si
scape viata.
2. Fiul lui Seraia (1 Cron. 4:14; cf. Neem. 11:35),
un om din Iuda. 3. 0 familie care s-a intots irnpreun
cu Zorobabel (Ezra 2:6; Neem. 7:1 1). Probabil ca
,,loab din Ezra 8:9 este aceeasi persoana.
J .D,D.
IOAHAZ (ebr. yh6'HhHz, ,,lahve a priceput).
1. O varianta a numelui lui *Ahazia, ul lui loram,
al 6-lea rege al lui Iuda (cca 848-841 i.d.Cr.; 2 Cron.
21:17; 25:23) ; in aceasta var-ianta a numelui, elemen-
tul divin vine la inceput si nu la srsit.
2. Fiul lui Iehu; al 11-lea rege al regatului de N al
lui Israel, care a domnit 17 ani dupa moartea tatalui
sau (CCU. 814-79a i.d.Cr.; 2 Imp. 1311). in timpul
domniei lui au avut loc atacuri repetate ale Siriei sub
conducerea lui "Ilazael_ si a lui *Ben- Hadad ll, ca
rezultat al nelegiuirilor sale (13:2-3). lntre acestea s-a
inclus tolerarea inchinrii pgine (v. 6). Fortele lui au
fost decimate in asa masura (v. 7) incit in cele din
urma a trebuit s ceara ajutorul lui lahveh (v. 4; cf. v.
22).
3. O inscriptie a lui *Tiglat-Pileser Ill vorbeste
despre tributul primit de la ia-u-ha-zi (mEt)ia-u-da-a,
,,loahaz al lui Iuda (DOTT, p. 57). Aceasta este forma
wmpleta a numelui prescurtat Ahaz_, al 13-lea rege
al lui luda, care a trimis darun regelui asirian (2 Imp.
16:7-8).
4. Al 4-lea u al lui Iosia (1 Cron. 3:15) care a
devenit al 18- lea rege al lui Iuda dup moartea tatalui
sau la Meghido (cca 609 i.d.Cr.; 2 Imp. 23:30). Dupa
0 domnie de 3 luni a fost deportat de faraonul Neco
13 resedinta sa de la Ribla in Hamat si apoi in Egipt,
unde a murit (23:33-34). Ieremia l-a numit *$alum
(ler. 22:11-12), 0 indicatie ca Ioahaz a fost numele
55 regal (cf A. M. I-ioneyman, JBL 67, 1948, p. 23).
D.W. .
IOAN, APOSTOLUL. lrtfonriatiile noastre despre
Ioan provin din doua surse: NT si scrierile patristice.
I. Dovezi din Noul Testament
a. in Evanghelii
Ioan a fost ul lui Zebedei, probabil ul mai tinar,
deoarece ate mentionat intotdeauna dupa fratele sau
Iacov, cu exceptia Evangheliei dupa Luca si a Faptelor
Apostolilor. Luca d5 ordinea Petru, Ioan si Iacov prob-
abil pentru ca in zilele de inceput ale bisericii Ioan a
fost asociat indeaproape cu Petru (Luca 8:51; 9:28;
Fapt. 1:13). Din Marcu 16:1 si Mat. 27:56 se deduce
$5 numele mamei lui Ioan a fost Salome, deoarece ni
se spune ca a treia femeie care le-a insotit pe cele doua
Marii este numit ,,Salome de ctre Marcu si "mama
ilor lui Zebedei de catre Matei. Salome este con-
siderata de obicei ca a fost sora cu Maria, mama lui
Isus, deoarece in Ioan 19:25 n.i se spune ca linga cruce
au stat patru femei: cele doua Marii mentionate de
Marcu si Matei, mama lui Isus si sora mamei Lui. Daca
aceasta identicare ate corecta, Ioan a fast verisor cu
lsus, din partea mamei. Parintii lui se pare ca au fost
instariti, deoarece tatl sau, care era pescar, avea
,,slujitori platiti (Marcu 1:20); de asemenea, Salome
a fost una dintre femeile ,,care-I. ajutau cu ce aveau
(Luca 8:3; Marcu 15:40). Ioan a fost idemicat ade-
sea cu ucenicul nenurnit al lui Ioan Botezatorul care,
impreuna cu Andrei, a fost indrumat de ctre Ioan
Botezatorul spre Isus, Mielul lui Dumnezeu (Ioan 1:
35-37); daca in Ioan 1:41 citim priitos, este posibil ca
Andrei sa fi fost primul care l-a adus pe fratele sau
Simon la Isus, si ca ucenicul nenumit (Ioan) sa-I fi adus
apoi pe fratele sau Iacov. Totusi, lucrul acesta nu este
cert, intrucit exist mai multe variante ale textului
(vezi INTC). Dupa chemarea ulterioara a lui Isus de
a-si lasa tatl si plasele de pescuit (Marcu 1:19-20),
Iacov si Ioan au fost porecliti de El Boanerges,
tunetului (Marcu 3:17), probabil pentru ca erau
galileeni exaltati si irnpulsivi, al cror zel era nedis-
ciplinat si uneori era indreptat in directii gresite (Luca
9:49). Acest aspect al caracterului lor este aratat in
izbucnirea lor dupa ce un sat de samariteni a refuzat
$5-I perrnit lnvttorului sa treaca pe la ei (Luca
9:54). in afara de aceasta, se pare ca ambitia lor
personala nu a fost temperata de o intelegere corecta
a naturii imparatiei Lui; acest egoism persistent, im-
preuna cu dorinta lor de a suferi pentru Isus, fara sa
le pese de ei insisi, este ilustrata in cererea lor (incu-
rajata de mama lor Mat. 20:20) ca sa li se permit sa
ocupe pozitii privilegiate atunci cind lsus avea s.-3
instaureze imparatia Sa (Marcu 10:37).
In trei ocazii importante din lucrarea paminteana
a lui lsus, Ioan este mentionat alaturi de fratele sau
Iacov si de Simon Petru, ceilalti apostoli neind pre-
z.ent_1': invierea icei lui Iair (Marcu 5:37), schimbarea
la fata (Marcu 9:2) si in gradina Ghetsimani (Marcu
14:33); potrivit lui Luca, Petru si Ioan au fost cei doi
ucenici trirnisi de Isus s faca pregatiri pentru ultima
masa de Paste (Luca 22:8).
Ioan nu este mentionat pe nume in Evanghelia a
Patra (desi ii lui Zebedei sint mentionati in 21:2),
dar el este aproape cu certitudine ucenicul numit
,,ucenicul pe care-I iubea Isus, care si-a pus capul pe
pieptul lui lsus la Cina cea de taina (13:23), si caruia
lsus i-a increclintat-o pe mama Sa inainte de a muri
(19:26-27); ucenicul care a alergat ilnprgun cu Petr
la morrnint in dimineata primului Paste si a fost cel
dincii care a inteles semnicaa deplina a pinzei cu
care fusese 1n.Fi\11'8I trupul lui 151.15, si care erau nea-
tinse si tars ca crupul Lui sa e in ele (20:2, 8);
ucenicul care a fost prezent atunci cind Cristosul
inviat S-a aratat la sapte dintre ucenicii Sai la Marea
Tiberiadei. In relatarea ultimului incident din cap. 21
este sprijinita traditia de mai drziu potrivit cireia loan
a trait pin la adinci batrineti (21:23). Dovada din
Ioan 21:24 cu privire la faptul ca loan este autorul
Evangheliei poate primi interpretari diferite (vezi
TNTC).
b. in Faptele Apostolilor
Potrivit primelor naratiuni din Fapte, Ioan impreuna
cu Petru, cu care a ramas asociat indeap;-cape, a
trebuit sa sufere greul ostilitatii iudeilor fata de bise-
rica crsjna primara (Fapt. 4:13; 5:33, 40). Amindoi
ucenicii au dat dovada de 0 indrazneala in vorbire si
in actiune, care a uimit autoritatile iudaice, care ii
priveau ca ,,oameni neinvatati si de rind" (Fapt. 4: 13).
Se pare ca Ioan a continuat timp de mai mulri ani 55
aib un rol de conducere in biserica din Ierusalim.
Impreun cu Petru - avind rnandatul celorlalti apostoli
- si-a pus miinile peste samaritenii care fuseser con-
vertiti prin propovaduirea lui Filip (Fapt. 8:14); el a
putut descris ca un ,,stilp redutabil al bisericii din
Ierusalim atunci cind biserica a fost vizitat de Pavel
la vreo 14 ani dupa convertirea sa (Gal. 2:9). Nu stim
cind a parsit Ioan Ierusalimul si nici unde s-a dus de
acolo. Daca presupunem ca el este vizionarul crtii
Apocalipsei, probabil ca el era la Efes atunci cind a
fost exilat pe Patmos ,,din pricina CL1V'1_ntului lui Dum-
nezeu si din pricina mai-turiei lui Isus (Apoc. 1;9),
desi data acestui exil este incert. Ioan nu este mentio-
nat in alta parte in NT, desi unii cred ca el se refera la
sine ca ,,batrinu1 in 2 Ioan 1 si 3 loan 1.
I1. Dovezi din scrierile patristice
Exista oarecare dovezi tirzii si probabil nedemne de
crezare care sustin ca apostolul Ioan a murit ea martir
tinar, la inceputul carierei sale, probabil in aceeasi
vreme cind fratele sau Iacov a fost omorit de Irod
(Fapt. 12:2). Un cronicar din secolul al 9-lea, George
Harnartolos, reproduce - asa cum putem vedea - Q
armatie continut in istoria lui Filip din side (Cea
450), un fragment relevant care a fost descoperit de
Boot in 1889 si care arma c Papias, episeopul de la
Hierapolis de la mijlocul secolului al 2-lea, in a doua
sa carte de Expuneri, a sustinut ca amindoi ii lui
Zebedei au murit de moarte violenta, implinii-id preli-
cerea Domnului (Marcu 10:39). Desi unii Qgrcettori
accepta aceasta marturie ca ind autentica, majori-
tatea il considera pe Filip de Side ca un martor
nedemn de incredere cu privire la Papias si sint im-
presionati de lipsa oricarei referiri in scrierile lui Eu-
sebiu la o marljrizare timpurie a lui Ioan, cit si de
faptul c nu se mentioneaza nimic in Faptele Apos-
tolilor, daca amindoi ii lui Ierusalim au suferit de fapt
in acelasi fel si in aproximativ aceeasi vreme. Este
adevarat ca oarecare sprijin pentru arrnatia lui Filip
de Side pare s5 provina dintr-o martiriologie siriaca
scrisa prin 400 d.Cr., incare ziua de 27 decembrie este
ziua lui ,,Ioan si Iacov, apostolii de la Ierusalim- de
asemenea, un calendar al bisericii din Cartagina, datat
in SOS d.Cr., care in dreptul aceleiasi zile scrie: ,,Ioan
Botezatorul si lacov, apostolul, pe care i-a omorit Irod
- cei care accepta aceasta dovada sustin ca, intrucit
Ioan Botezatorul ate comemorat in acat calendar la
24 iunie, este probabil ca pe 27 decembrie s-a facut o
greseala si ar trebui citit ,,Ioan, apostolul. Totusi, ne
indoirn ca maniriologia siriaca ar piistra 0 traditie
antica independenta de biserica de limba greaca; de
asemenea, faptul ca cei doi frati sint comemorati in
aceeasi zi nu inseamna ca au fost comernorati pentru
ca au fost omoriti ca martiri in aceeasi zi. De ase-
menea, referirea la faptul ca lui Zebedei aveau sa
,,bea paharul si ca aveau ,,sa e botezati cu botezul
lui Cristos, nu inseamna in mod necesar c5 amindoi
erau destinati sa aib ca srsit o moarte violenta.
lrnpotriva acestei traditii a carei atestare este par-
tiala si neconvingtoare poate prezentata o traditie
mult mai putemica, reectat de Polycrata, epis-
copul de Efes (190 d.Cr.) care spune ca Ioan ,,care s-a
aplecat pe pieptul Domnului, dupa ce a fost ,,un
martor si un invatator (observati ordinea cuvintelor),
,,a adormit la Efes. Potrivit lui lrenaeus, Efaul ate
locul unde Ioan ,,a scos Evanghelia si i-a infruntat pe
eretici, refuzind sa stea sub acelasi acoperis cu Cerin-
tlius, ,,dusmanul adevarului; la Efes el a trait "pina in
zilele lui Traian, care a domnit intre 98-117 d.Cr.
Jeronim repet de asemenea traditia potrivit careia
Ioan a ramas in Efes pina la adinci batrineti si spune
ca atunci cind loan era purtat la intrunirile crestinilor,
el obisnuia sa repete mereu: ,,Copilasilor, iubiti-va unii
pe altii. Singura dovada care ar parea s contrazica
aceasta traditie cu privire la faptul ca apostolul Ioan
a locuit la Efes ate o dovada negativa. Se sustine ca,
dac Ioan a locuit la Efes vreme indelungata asa cum
afirma scriitorii de la srsitul secolului al 2-lea si a
exercitat acolo 0 influent mare, ate remarcabil ca
lipsate cu desavirsire orice referire la Ioan in scrierile
crestine existente care au provenit din Asia in prima
jumatate a secolului, in special in scrisorile lui Ignatius
si in Epistola lui Policarp. Dar, chiar daca absenta
aluziilor la Ioan este semnicativa, aceasta at putea fi
0 simpla indicatie a faptului ca ,,a existat 0 diferenta
intre reputatia si inuenta sa la inceputul si cea de la
stirsitul secolului (vezi V. H. Stanton, The Gospels as
Historical Documents, 1, p. 236). in orice caz, obiectia
pare sa e insucienta pentru a rastuma traditia care
s-a consolidat atit de mult, mai tirziu. Westcott t1-age
concluzia ca ,,nici un lucru nu ate atatat mai bine in
istoria Bisericii primate ca si faptul ca Sf. Ioan a locuit
si a lucrat la Efes. Este adevarat ca Westcott a scris
mai inainte de acttmularea dovezilor cu privire la
rnartirizarea timpurie a lui Ioan, dar asa cum am vzut,
acate dovezi nu sint adecvate sau suficient de credi-
bile incit sa contrrazica armatiile categorice ale omu-
lui care a detinut scaunul episcopal in Efes la srsitul
secolului si ale omului care in aceeasi perioada a avut
ca scop principal invatigarea traditiilor episcopiiloi
apostolice.
(:10/KN, EPISTOLELE LUI.; *lOAN, EVANGHELLA
DUPA; 'APOCALIPSA.)
BIBLIOGRAFIE. S. S. Smalley, John: Evangelist
and Interpreter, 1978; F. F. Bruce, St John at Ephesus,
BJRL 60, 1977-78, p. 339-361. Vezi de asemenea
comentariile mentionate la "IOAN, EVANGHELIA
ourit.
RV.T.G.
IOAN BOTEZATORUI... S-a nscut (cca 7 i.d.Cr.)
intr-o familie in virsta - preotul Zaharia si sotia sa
Elisabeta; a crescut in pustia ludeii (Luca 1 :80), unde
a primit chemarea profetica in cca 27 d.Cr. (Luca 3:2) .
I1-ebuie tratata cu rezervzii ideea ca perioada in pustie
a fost petrecuta in asociere cu comunitatea de la
Qumran sau un grup similar de esenieni; chiar daca
ideea ar putea fi dovedit, lucrul care l-a determinat
sa ,,gateasca Domnului un norod bine pregatit pentru
El a fost un irnpuls nou (Luca 1:17), iar lucrarea lui
profetica trebuie si implicat o ruptura cu esenienii
sau orice grup similar cu care ar fi fost asociat anterior.
Dupa ce Duhul profetiei a venit pate el, a dobindit
repede faima ca un predicator care cheama la p0c-
inta nationala. Multimile se inghesuiau sa-l asculte si
multi dintre ascultatorii sai erau botezati de el in
lordan dup ce isi marturiseau pacatele.
El a avut o atudine de condamnare radical a
rinduielii existente in Israel; ,,securea, a spus el, ,,a
fost inpta la radcina pomilor (Mat. 3: 10; Luca
3:9). El a demascat pe liderii religiosi ai poporului ca
pui de vipere si a tagaduit ca at exista vreo valoare in
simplul fapt ca erau urmasi ai lui Avraam. Era necesar
un nou inceput; a sosit timpul sa cheme din intreaga
nagiune o ramasita loial care sa e gata pentru sosi-
rea iminent a Celui care avea sa vina si pentru
judecata pe care avea sa o aduca. Ioan s-a considerat
si a vorbit dapre sine ca un simplu mesager trimis s
pregateasca drumul pentru Cel care avea sa vin,
pentru care el se considera nevrednic sa indeplineasca
chiar si cel mai neinsernnat serviciu. In timp ce lucra-
rea lui era caracterizata de botezul cu apa, lucrarea
Celui care avea s5 vina avea sa e caracterizata de
botezul cu Duhul Snt si foc.
Faptul ca Ioan a intentionat sa dea ramasitei loiale
0 existenta distinct si usor de recunoscut este sugerat
de afirmatia lui Josephus (Ant. 18. 117) ca Ioan a fost
,,un om bun care le-a cenit iudeilor sa practice vir-
tutea, sa e drepgi unii cu altii si piosi fata de Dum-
nezeu, si sa se uneasca prin bote1.- ultimele cuvinte
par sa indice formarea unei comunitati relig-ioase in
care se intra prin botez. Probabil ca aceasta ate o
dacriere corect a situatiei. Dar cind Josephus con-
tinua si spune ca Ioan ,,i-a invatat pe oameni ca
botezul era acceptabil inaintea lui Dumnezeu daca era
fcut nu spre iertarea pacatelor ci pentru puricarea
trupului, daca suetul a fost purificat mai intii prin
neprlhanire, e1 se deosebeste de relatarea NT. Evan-
ghelistii spun clar ca loan a predicat ,,botezul poca-
intei spre iertarea pcatelof. Josephus probabil ca a
aplicat la botezul lui Ioan ceea ce stia el dapre
semnicatia splrilor rituale la esenieni; Regula co-
munittii de la Qumran dacrie semnicatia unor ase-
menea spalari in mod aproape identic cu ceea ce spune
Josephus dapre botezul lui Ioan. Dar botezul lui loan,
la fel a i pi-opovaduirea lui, ar putea reprezenta o
indepartare deliberata de la crezurile si practicile
esenieni-lor.
fntre cei care au venit la Ioan ca sa e botezati a
fost si Isus, pe care Ioan se pare ca l-a aclamat ca ind
cel ce avea sa vina si dapre care a vorbit anterior -
desi mai tirziu, in inchisoare, a avut indoieli cu privire
la aceasta identificare si a trebuit sa fie asigurat din
nou ca lucrarea lui Isus era marcata tocmai de acele
u-asaturi caracteristice pe care le-au prezis profetii ca
semne caracteristice ale vremii de restaurare.
Lucmrea lui Ioan nu a fost limitata la valea Ior-
danului. Armatia din Ioan 3:23 ca el a parasit pentru
0 vreme valea lordanului si a desfasurat o campanie
de botez (probabil de scurta durata) ,,la Enon, aproa-
pe de Salim, unde era apa din belsug, are implicatii
care pot trecute usor cu vederea. W. F. Albright (The
Archaeology ofPalestine, 1956, p. 247) probabil ca are
dreptale cind plaseaza acat loc la NE de Nablus, in
apropiere de izvoarele Wadi Farah - cu alte cuvinte,
intr-un teritoriu care era in vremea aceea samaritean.
Aceasta ar putea explica anumite trasaturi ale religiei
samaritene atestate in prii-nele secole crestine si clari-
fica cuvintele lui Isus can-e ucenicii Sai in Ioan 4:35-
38, cuvinte spuse cu privire la oamenii din aceasta
regiune si srsind cu afirmatia: ,,Altii s-au ostenit si voi
ati incrat in osteneala lor. Ceea ce au secerat ei (Ioan
4:39, 41) a fost semanat de Ioan.
Dupa aceasta perioada de propovaduire in Sama-
ria Ioan trebuie sa se intors in teritoriul lui Irod
Antipa ("IROD, 3), probabil in Perea. El a atras suspi-
ciunea lui Antipa, ca lider al unei potentiale miscari
de masa cu rezultate imprevizibile; el a atras de ase-
menea ostilitatea lui Antipa, si mai ales a celei de-a
doua sotii a lui Irod, "Irodiada, intrucit a condamnat
casatoria lor ca fiind ilicita. Din aceasta cauza a fost
inchis in fonareata *Machaerus si Perea, iar citeva
luni_mai tirziu a fost omorit.
In NT Ioan ate prezentat mai ales ca un premer-
gator al lui Cristos. lntemnitarea lui Ioan a fost un
semnal pentru inceputul lucrarii lui lsus in Galileea
(Marcu 1:14 s.u.rm.); botezul luiloan a oferit un punct
de pomire pentru propovaduirea apostolica (Fapt.
10:37; 13:24 s.urm.; cf. 1:22 si Marcu 1:1-4). Dupa
parerea lui Isus, Ioan a fost Ilie cel promis de Mal. 4:5
-urm-, care trebuia sa vina si sa corapleteze lucrarea
de rataurare in ajunul ,,zilei Domnului, cea mare si
infricosata (Marcu 9:13; Mat. 11:14; cf. Luca 1:17).
lsus l-a considerat de asemenea ca ultimul si cel mai
mare din sirul de profeti. ,,Legea si proorocii au tinut
pina la Ioan; de atunci incoace Evanghelia lmparatiei
lui Dumnezeu se propovaduieste (Luca 16:16). Prin
urmare, desi nu a fost depasit de nimeni ca pozitie
Pefsonala, el a fost (in ce private privilegiul) mai rn.ic
decit cel mai mic din lmparatia lui Dumnezeu; el a stat
pe pragul unei noi Imparatii ca si crainic al ei (la fel
cum Moise a vazut tara promisa de pe Pisga), dar nu
a intrat in ea. Ucenicii lui au continuat sa existe ca
STUD I-in timp considerabil si dupa moartea sa.
BIBLIOGRAFIE. C. I-I. Kraeling, John the Baptist,
1951; J. Steinrnann, Saint John the Baptist and the
Desert Tradition, 1958; A. S. Geyser, ,,The Youth of
John the Baptist NovT 1, 1956, p. 70 s.urm.; W. I-I.
Brownlee, ,Joh.n the Baptist in the New Light of
Ancient Scrolls, in The Scrolls and the New Testament,
ed. K. Stendahl, 1958, p. 33 s.urrn.; C. I-I. H. Scobie,
John the Baptist, 1964. F.F.B.
IOAN, EPISTOLELE LUI.
I. Cadrul si ilmprejurarile scrierii Epistolei
imn a lui Ioan
1 Ioan incepe ca si 0 Epistola, dar in ea nu exista
nimic ,,epistolar, in sensul strict al cuvintului (spre
deosebire de 2 si 3 Ioan) si seamana mai mult cu un
ttatat care se adreseaza unei anumite situatii.
Scrierea ei a fost impusa de activitatile invata-
torilor falsi care s-au separat de biserica (sau bise-
ricile) careia ii scrie loan si care incercau sa atraga pe
cei credinciosi (2:18 s.urm., 26). Ei au format un grup
ezoteric, crezind ca au o cunoastere superioara celei
a crestinilor de rind (cf. 2:20, 27; 2 Ioan 9) si dind
dovada de prea putina dragoste fata de ei (cf. 4:20).
Ei au fost inaintasii ereticilor de mai tirziu cunos-
cuti in general ca ,,gnostici (de la gr. gnosis, care
inseamna ,,cunoastere) si care pretindeau ca detin o
cunoastere speciala a lui Dumneteu si a teologiei. Pe
baza doctrinei lor noise pare ca ei au contestat faptul
ca lsus a fost Cristosul (2:22), Fiul preexistent al lui
Dumnezeu (1:1; 4:15; 5:5, 10) venit in trup omenesc
(4:2; 2 Ioan 7) pentru a obtine mintuirea oamenilor
(4:9 s.urm., 14); Nu stim cu certitudine ce fonna a luat
aceasta erezie. In general se crede ca a avut oarecare
afinitate cu conceptiile sustinute de Cerinthus in Asia
Mica la srsitul secolului 1 d.Cr., desi nu este 0 erezie
identica cu ceea ce stim dapre invatatura lui. Potrivit
lui Cerinthus, Isus a fost un om bun in care a locuit
Cristosul ceresc, din momentul botezului si pina inain-
te de rastignirea Sa (Irenaeus, Adv. Haer. 1. 26. 1, in
J. Stevenson, A New Eusebius, 1957, no. 70) - o
conceptie care se pare ca este contrazisa in 5:6 si in
diferite versete care pun accentul pe faptul ca Isus ate
(nu a fost doar in trecut) Cristosul, Fiul lui Dumnezeu
(2:22; 5:1, 5). O asemenea invatatura probabil ca a
fost legata de distinctia obisnuita facuta de gnostici
intre spirit si materie, conceptie potrivit careia 0 intru-
pare reala a lui Dumnezeu in materie a fost imposibila
si intruparea a fost numai aparenta (ca in docetism)
sau temporara (ca in cerintianism).
lnvatatorii met mai pretindeau cs ei sint Jars
pacat (1:8, 10) si, ca ei nu an nevoie de rascum-
pararea prin moartea lui Isus Cristos; de fapt, ei erau
indiferenti din punct de vedere moral, urmau caile
lumii (cf. 2:15), ig-norau poruncile lui Cristos (2:4) si
faceau ce le placea (totusi, fara sa se complaca in
pacat murdar). Ei nu si-au dat seama ca pacatul ate
o categorie morala, adica, nelegiuire ( 3:4, 7 s.urm.) si
de aceea credeau ca sint consecventi cind sustineau
ca sint fara pacat si in acelasi timp se complaceau in
egoism si lipsa de dragoste. Probabil ca trebuie sa
observam aici si inuenta distinctiei gnostice intre
spirit si materie: intrucit trupul (mater-la) era rau prin
sine si numai spirirul sau suetul (implantat in mod
divin) are irnportanga, comportarea trupului ate lip-
sita de relevanta pentru crezul lor crestin.
Ioan scrie pentru a oferi un antidot pentru aceasta
invatatura si desfasurarea argumentului sau in acat
tratat poate fi inteleasa mai bine daca retinem lucrul
acata. Incercarile de a explica structura dicila a
cartii in terrnenii criticismului sursei (R. Bultrmann; W.
Nauck; J . C. ONeill) au gasit prea putina acceptare.
ll. Schita continutului Epistolei lntii a lui Ioan
Ioan incepe prin a spune ca scopul sau este sa le
explice cititorilor ce a auzit si ce a vazut cu privire la
cuvintul vietii manifestat in Isus Cristos, asa iricit sa
poata exista partasie intre el, cititorii sai si Dumnezeu
(1:1-4).
Dupa aceea el enunta declaratia fundamentala:
Dumnezeu este lumind, si pe baza acestui adevar uni-
versal acceptabil trece la abordarea citorva armatii
eronate ale oponentilor sai (1 :6a, 8a, 10a; 2:4a). Spre
deosebire de ei el sustine ca numai cei care umbla in
lumina pot avea partasie cu Dumnezeu si curatire prin
singele lui Isus. Daca cineva neaga ca ate u.n pacatos
care are nevoie de curatire se inseala singur, dar
pacatosii pot avea siguranta iertarii de catre un Dum-
nezeu credincios, prin Avocatul drept (neprihanit),
Isus Cristos. Daca cineva spune ca ll cunoaste pe
Dumnezeu dar nu implineste poruncile Lui ate un
mincinos (1:5-2:6).
Crestinii sint chemati apoi sa asculte porunca no-
ua a lui Dumnezeu. Desi aceasta ate de fapt 0 porunca
veche, acum ate prezentata din nou ca legea unei noi
ere de lumina care a inceput sa straluceasca in intu-
nericul lumii vechi si pacatoase. loan crede ca Ii se
poate adraa cititorilor sai in felul acata, deoarece ei
au intrat deja in aceasta era noua si se pot bucura cle
privilegiile iertarii, cunoasterii si puterii, si ii i.ndeam-
na sa nu se mai agate de lumea pacatoasa care ate
condamnata sa piara (2:7-17).
Una dintre trasaturile carcateristice ale noii
ere a fost aparitia acator invatatori falsikcare acum au
parasit casa lor temporara din biserica. Invatatura lor
este 0 contestare a faptului ca Isus este Cristosul, Fiul
lui Dumnezeu, si aceasta insearnna de fapt ca ei ll
tagaduiac pe Dumnezeu Tatal Insusi. Ei pretind ca au
0 cunoastere speciala, dar loan ii asigura pe cititorii
sai ca, avind in vedere ungerea facuta de Dumnezeu
(adica, ungerea cu Duhul sau poate cu Cuvintul lui
Dtunnezeu), toti crestinii au adevarata cunoastere
(2:18-27).
El sfatuieste sa ramina in Cristos, Cel snt si Cel
drept (neprihanit), si sa se cerceteze pe ei si pe
invatatorii lor, prin comparare cu Cristos. Aceasta
duce la ideea privilegiului mare pe care il au crestinii
ca si copii ai lui Dumnezeu si privilegiul si mai mare
ca, la venirea lui Cristos, ei vor deveni ca si El - si toate
acestea constituie un imbold putemic pentru 0 traire
snta (2:28-3:3).
Asadar, prin ce se deosebeste caracterul copiilor
lui Dumnezeu de cel al copiilor diavolului? lntrucit
Cristos a venit ca sa ridice pacatul, copiii lui Dum-
nezeu nu pacatuiesc si, de fapt, nu pot sa pacatuiasca,
in timp ce copiii diavolului nu fac ce este bine si nu au
dragoste. Prin aceasta armatie neechivoca, care tre-
buie inteleasa in lumina versetului 1:8, Ioan spune ca
un crestin, in calitatea lui de crestin nu poate pacatui:
el vorbeste dapre caracterul ideal al crescinului, spre
deosebire de invatatorii falsi care nu au facut nici 0
incercare sa atinga acest ideal (3:4-10).
De fapt, cra_ti.nii se pot astepta sa e uriti de copiii
diavolului, Ia fel cum Abel a fost omorit de Cain; pe
de alta parte, trasatura caracteristica a unui crestin
adevarat este dragostea, care poate fi vazuta nu in
omor, ci in sacriciul de sine si intr-0 dragoste practica
(3:1 1 - 18).
Prin asemenea fapte de dragoste omul stie ca ate
crestin, asa incit, chiar daca uneori constiinta lui il
condamna, el poate avea totusi incredere deplina in
fata Judecatorului sau, Dumnezeu, care cunoaste do
rinta lui de a-L iubi ti de a-L Sem (cf. Ioan 21:17); de
fapt, inarmat cu aceasta incredere, el poate indrazi
net in rugaciune, intrucit stie ca ii ate placut lui
Dumnezeu prin faptul ca pazeste porunca Lui de a iubi
si, mai mult, va primi asigurarea launtiica de la Duhul
lui Dumnezeu (3:19-24).
Dar cum poate fi sigur un crestin ca are Duhul lui
Dumnezeu? Si invatatorii falsi pot pretinde ca au
Duhul. Ioan raspunde ca un crez corect cu privire la
faptul ca Isus Qristos a venit in trup ate un semn sigur
de inspiratie. Invatatotii falsi, insa, sint motivati de
spiritul lui anticrist (4: 1-6).
Dupa aceasta digresiune Ioan se intoarce la tema
dragostei. Dragostea, repeta el, este semnul ca un om
ate nascut din Dumnezeu, deoarece - asa cum s-a
aratat in jertfa lui Cristos, Dumnezeu este dragoste.
(Aceasta ate a doua declaratie majora a lui Ioan cu
privire la natura lui Dumneweu.) Chiar daca 08IT\I1.I1
nu-L pot vedea pe Dumnezeu, ei pot sti ca El locuieste
in ei daca ei dau dovada de dragoste (4:7- 12).
Ioan rezuma apoi temeiurile sigurantei crestine -
posedarea Duhului, marturisirea lui Isus Cristos si
practicarea dragostei. Acestea sint semnele ca Dum-
nezeu locuia_te in noi si ne da incredere pentru ziua
judecatii, intrucit nu poate fi teama acolo unde este
dragoste. Totusi, pentru a evita orice rastalmacire
antinomiana sau ,,spiritua1ista, Ioan accentueaza ca
o asemenea dragoste pentru Dumnezeu este insotita,
in mod inevitabil, de dragoste pentru frati Toti cei
care Il marturisesc pe Isus Cristos Il iubesc pe Dum-
nezeu si pe semenii lor. De asemenea, nu ate greu sa
tinem poruncile Lui, deoarece aceia care sint nascuti
din Dumnezeu pot birui, prin credinta, fortele care se
ridica impotriva lor (4:13-5:4).
Aceasta il duce pe loan inapoi la tema credintei.
Credinta crestina adevarata este centrata asupra lui
Isus Cristos care nu numai ca S-a supus la botezul cu
apa ci Si-a si varsat singele pe cruce si Duhul depune
marturie despre El (loan 15:26). Acestea aei - Duhul,
apa si singele - sint marturia sigura a lui Dumnezeu
menita sa conrme credinta in Cristos. Poate ca Ioan
se refera de asemenea la activitatea rnintuitoare a
Duhului in biserica (sau in viata individuala a credin-
ciosului), iar botezul si Cina Domnului continua sa
depuna aceasta marturie. A nu crede aceasta marturle
inseamna a-l. face pe Dumnezeu mincinos si a respinge
viata vanica pe care le-a dat-0 oamenilor in Fiul Sau
(5:SA-12).
In concluzie, Ioan spune ca scopul sau a fost sa le
dea cititorilor sai siguranta mintuirii. lntrucit ei pot fi
siguri de raspunsul divin la rugaciunile lor, ei trebuie
sa-i intoarca inapoi - prin nigciune - pe fratii care s-au
ratacit (totusi, rugaciunea nu este de nici un folos i.n
cazul unui pacat de moarte, oricare ar acel pacat).
ln ne, urmeaza trei declaratii mari - cratinii au
puterea sa nu pacatuiasca, ei apartin lui Dumnezeu si
ei sint in Isus Cristos care ate marele lor Invatator -
si un ultim indernn de a se feri de idolatrie (adica de
inchinarea la zeii pagini, dar sensul nu este cert)
(5:13-21).
III. Cadrul si continutul Eplstolelor 2 si 3 Ioan
Epistolele a 2-a si a 3-a Ioan sint scrisori propriu-zise,
ecare dintre ele ind suficient de lunga incit sa
incapa pe o foaie standard de papirus (25 pe 20 cm)
5i sint alcatuite conform tipaiului scrisorilor din vre-
inea aceea. (Pentru o paralela remarcabil de apropiata
de structura Epistola a 3-a a lui loan, vezi C. K. Barrett,
The New Testament Background: Selected Documents,
1956, N0. 22.)
A 2-a Epistola a lui loan este adresata de
nbtrin catre ,,aleasa doamna si copiii ei. Dupa toate
probabilitatile ate uri mod simbolic de a se adresa
bisericii (cf 1 Pet. 5:13), menit probabil sa deruteze
pe orice oameni ostili in ntiinile carora ar putea cadea
5fis0area (1-3). Ocazia scrierii este similara cu aceea
pentru 1 Ioan (cf. 2 Ioan 7 si 1 Ioan 4:3); invatatori
falsi calatoreau din biserica in biserica si tagaduiau ca
Fiul lui Dumnezeu a fost intrupat cu adevarat. Batti-
nul avertizeaza impotriva unei asemenea invataturi;
cei care accepta aceasta invatatura noua si mai inalta
abandoneaza creclinta lor in Dumnezeu, Tatal lui Isus
Cristos. El ii avertizeaza pe prietenii sai sa nu le acorde
gazduire invatatorilor falsi si ii incurajeaza sa urina-
reasca adevarul care ramine totdeauna in ei si sa
irnplineasca porunca dragostei (4-11). In ne, el ex-
prima speranta ca ii va vedea curind si adauga salutari
din partea bisericii sale (12 s.urm.).
3 Ioan ate o scrisoare personala (la fel ca si
Filimon), adresata lui Gaiu, prietenul bauinului, care
era un membru conducator inn-0 alta biserica. El ate
laudat pentru statornicia sa linga adevar si pentru ca
a aratat o dragoste practica fata de predicatorii itine-
ranti care depindeau de biserici pentru intretinerea lor
(1-8). Atitudinea lui este diametral opusa fata de
aceea a lui Diotref, care cauta sa e lider al bisericii
sale (probabil intr-o biserica invecinata cu a lui Gaiu)
impotrivindu-se sfatului lui loan; si care probabil ca a
tinut ascunsa fata de biserica o scrisoare anterioara a
lui loan si a refuzat sa-i primeasca pe predicatorii
itineranti si i-a exclus pe cei care i-au primit. Probabil
ca aici vedem dificultatileicauzate de formarea unei
conduceri stabile a bisericii locale, in paralel cu exis-
tenta supravegherii apostolice si a predicatorilor itine-
ranti; si ca Diotref aspira la pozitia de ,,episcop in
biserica sa si respingea orice amestec din afara. Nu
incape indoiala ca asemenea dificultati apareau cind
apostolii treceau pe acolo, dar ate clar ca Diotref nu
a tratat problemele intr-un mod crestin. Batrinul il
ammta ca va veni si se va ocupa el insusi de Diotref
daca va fi nevoie (9-11). In fine, un cuvint de lauda
pentru Dimitrie (probabil purtatorul scrisorii si un
invatator itinerant); scrisoarea se incheie cu o salutare
calda (12-14).
W- Atestari externe ale Epistolelor
POf!'ivit lui Eusebiu, Epistola 1 Ioan a fost folosita de
Papias (prin anul 140) si ate citata cle Policarp (prin
anul 110-120) si foarte probail de Iustin (cca 150-
150). A fost acceptata ca o lucrare a celui care a scris
Evanghelia a patra, apostolul loan, de catre Irenaeus
(111 _)\-I-1'11] anului 180), Canonul Muratorian (cca 180-
200) si Clement din Alexandria (cca 200). Potrivit lui
Esebiu, autenticitatea ei nu a fost pusa ruciodata la
indoiala.Probabi1 ca 2 si 3 Ioan sint trecute in Canonul
Muratorian (J. Stevenson, op. cit., No. 124 si nota); 2
loan ate citata de lrenaeus si Clement din Alexandria
3 scris comentarii probabil despre amindoua epis-
tolele. Absenta mentionarij sau indoielile cu privire la
canonicitatea lor, oglindite in scrierile lui Eusebiu.
care il citeaza pe Origen (J. Stevenson, op cit No,
289), s-au datorat dimensiunilor recluse ale epistole
lor.
V. Provenienta, autorul si data scrie:-ii
Este foarte probabil ca cele cinci scrieri ale lui loan
provin din Asia. Aceasta supozitie referitoare la Epis-
tole este sprijinita de faptul ca ataca invatatura ceriu-
tiana, side traditie care sustine ca autorul lor s-a aat
la Efes.
In privinta autorului Epistolelor si a scrierilor ioa-
nine exista probleme care inca nu au fost solutionate
pe deplin.
In primul rind, este cert ca acelasi autor a scris cele
trei Epistole, desi lucrul acata a fost contestat de
Jeronim, iar mai recent de R. Bultmann (op. cit, p. 1
s.urm.). 1 Ioan este o scrlsoare anonirna, dar putem
sustine ca autorul ei a fost de asemenea ,,batrinul.
in al doilea rind, este destul de sigur ca Evanghelia
dupa Ioan si 1 Ioan sint scrise de acelasi autor. Aceasta
parere ate contestata cte C. H. Dodd (p. xlvii-lvi; mai
pe larg in ,,'Ihe First Epistle of John and the Fourth
Gospel, [URL 21, 1937, p. 129-156) side C. K. Barrett
(The Gospel According to St. John, 1955, p. 49-52), dar
dovezi convingatoare sint date de A. E. Brooke (p.
i-xix), W. F. Howard (The Fourth Gospel in Recent
Criticism and Interpretation, 1955, p. 281-296) si W.
G. Wilson (JTS 49, 1948, p. 147-256). Nu pot exista
indoieli ca Evanghelia dupa Ioan si 1 Ioan reprezinta
acelasi mod de gindire aplicat la doua situatii diferite.
Evanghelia dupa Ioan este un studiu profund al intru-
parii lui Cristos si este adresata in primul rind lumii
din afara, ca o lucrare apologetica; 1 Ioan este un
tratat cerut de o situatie particulara din biserica.
Diferentele dintre cele doua scrieri pot ii explicate in
mare masura prin diferenta de scop si destinatie. ln
mod logic, Evanghelia dupa Ioan precede 1 Ioan, dar
este greu de stabilit daca aceasta a fost ordinea scrierii
lor; are evident ca Evanghelia este rodul multor ani
de meditatie si este posibil ca 1 loan sa fost scrisa in
perioada aceea.
ln al treilea rind, trebuie examinata relatia dintre
Apocalipsa (care este atribuita apostolului Ioan pe
baza unor puternice dovezi din exterior) si Evanghelia
dupa Ioan si 1~3 Ioan. Teoria conform careia cele cinci
carti au un autor COIl'lL11'l este greu de sustcinut, asa cum
a observat inca foarte devreme Dionysius din Alexan-
dria (J . Stevenson, op. cit, No. 237). Exista diferente
teologice considerabile inn-e Apocalipsa si celelalte
scrieri ioartine, desi exista asemanari remarcabile. ln
plus, limba greaca din Apocalipsa se deosebeste de
aceea folosita in orice alta carte din NT; in ciuda
sugestiilor ca a fost scrisa original in aramaicd. prob-
abil de catre aceeasi persoana care a scris Evanghelia
si 1-3 loan in greaca, teoria unui autor comun trebuie
sa ramina indoielrtica.
Avind in vedere aceste fapte, au fost propuse
diferite teorii cu privire la autor si trei dintre acestea
merita sa le acordam atentie.
Mai intli, teoria traditionala, care ate sprijinita de
D. Guthrie (New Testament Introduction) atribuie toa-
te cele cinci carti apostolului Ioan. El a fost cunoscut
prin excelenta ca ,,batrinul in Asia Mica, datorita
virstei siautoritatii sale (cf. I Pet. 5:1, un titlu similar).
lmpotriva acatei teorii pledeaza problemele ridicate
de Apocalipsa si incertitudinea pe care unii cercetatori
0 gasesc in dovezile exteme cu privire la faptul C5
apostolul Ioan ar fi autorul Evangheliei.
 A doua solutie, care evita prima dintre acate
dicultgi, este ca Evanghelia d\1p5 Ioan si 1-3 loan au
fost scrise de apostolul Ioan, iar Apocalipsa a fost
scrisa de un alt Ioan care nu ne este cunoscut din alte
surse. Aceasta a fost in esenti teoria lui Dionysius din
Alexandria si in zilele noastre este sprijinita de A.
Wikenhauser (New Testamentlntroduction, E/E, 1958,
p. 547- SS3). in aceasta teorie trebuie s presupunem
existenta unor legturi intre cei doi Ioan, pentru a
explica sinlantidle teologice dintre scrieri.
A treia solutie, care evita a doua dintre dificultatile
teoriei traditionale, considera ca autorul Evangheliei
dupa Ioan si 1<3 loan, a fost un ucenic al apostolului
Ioan iar Ioan a fost probabil autorul Apocalipsei.
(Exista diferite variante ale aoestei teorii.) Potrivit
acestei teorii, ucenicul lui Ioan era cunoscut ca ,,batri
nul.
in sprijinul acestei solutii a fost adus adesea un
pasaj binecunoscut din Papias (J . Stevenson, op. cic.,
No. 3 1); Papias se refera la anumigi apostoli, intre care
si Ioan, care se pare ca erau morii, si ii numeste
,,batrini (,,prsbiteri), iar apoi se refera la doi ucenici
ai Domnului care erau in viata, Aristion si btrinul
Ioan. Unii cred ca ac&t btn Ioan a fost ucenicul
apostolului Ioan si autorul Evangheliei dup Ioan
precum si a Epistolelor 1-3 Ioan. Dar aceasta idee este
foarte speculativa. Nu este cert daca Papias se refer
aici de doua ori la un singur loan (apostolul) sau la
doi loan diferiti, si pot citate nume sonore pentru
ambele interpretari. in plus, Papias a acordat titlul de
,,presbiter (,,bt:rin) mai multor persoane (inclusiv
apostolul Ioan) si nu este cert daca el a folosit titlul
in acelasi sens ca si autorul Epistolelor 2 si 3 Ioan. In
ne, Papias nu spune ca ipoteticul ,,Ioan batrinul ar
fost un ucenic al lui Ioan. Prin urmare, pe baza
acestei teorii nu putem stabili cu certirudine daca
batrinul din 2 si 3 Ioan se numea Ioan sau daca a fost
,,batrinul Ioan din scrlerea lui Papias.
in ansamblu, cea mai plauzibila teorie este ca
Evanghelia si cele trei epistole sint lucrri ale apos~
tolului Ioan sau ale unui ucenir: apropiat al sau.
Data scrierii Epistolelor 1-3 Ioan nu poate stabi-
ma cu precizie. Dovezile de la Qumran permit posibi-
litatea unei dezvoltari mai Iimpurii a teologiei de
genul celei gasite in scrierile Ioanine decit s-a crezut
anterior. Totusi, indiciul cheie il constituie natura
ereziei atacate si situatia bisericii, iar acestea suga-
reaza o data intre anii 60 si 90 din primul secol;
cunostrintele noastre dapre biserica din aceasta pe-
rioada sint atit de sumare incit orice datare mai precis
este imposibila.
BIBLIOGRAFIE. Comentarii de B. F. Westcott,
1883, retiprit 1966; A. E. Brooke, ICC, 1912; C. H.
Dodd, MNTC, 1946; R. Schnackenburg, HTKNT,
19622; J. R. w. Stotr, mrc, 1964; R. Bultmann,
Hermeneia, 1973; J. L. Houlden, BNTC, 1973; M. de
Jonge (in danez, 19732); 1. 1-1. Marshall, NIC/NLC,
1978.
W. Nauck, Die Tradition und der Charakrer des
ersten Johanne.briefes, 1953; J. C. ONeill, The Puzzle
of 1 John, 1966; E. Haenchen, Die Bibel und Wir,
1968, p. 235-311 (== TR n.f. 26, 1960, p. 1-43, 267~
291; monograe). I.H.M.
IOAN, EVANGHELIA DUPR
I. Schipa continutului
a. Revelagia lui Isus cdzre lume, 1:1-12:50
(i) Prologul (1:1-18).
(ii) Mariifestarea lui Isus (1:19-2:11).
(iii) Mesajul nou (2:12-4:54).
(iv) Isus, Fiul lui Dumnezeu (5:1-47).
(v) Piinea vietii (6:1-71).
(vi) Coriictul cu iudeii (7:1-8:59).
(vii) Lumina lumii (9:1-41).
(vii.i)A Pastorul cel bun (10:1-42).
(ix) Invierea si viata (11:1-57).
(x) Umbra crucii (12:136a).
(xi) Epilog (12:36b-50).
b. Revelatia lui Isus cdrre ucenicii S61; I311-17:26
(1) Cina Domnului (l3:l~30)
(ii) Cuvintri de zmas bun (13:31~16:33).
(iii) Rugaciunea lui Isus pentru ucenici (1721-26).
c. Glorificarea lui Isus, 18:1-21:25
(i) Patimile lui Isus (18:1-19:42).
(ii) lnvierea lui Isus (20.1-31).
(iii) lnsarcinarea ucenicilor (21:1-25).
II. Scopul
Un enunt clar al scopului lui Ioan este dat in loan
20:30 s.urm. (Vezi W. C. van Unnik, 'I'U 73, 1959, p.
382411.) Ioan a efectuat o selecgie dintr-un numar
mare de ,,semne si scopul sau in relatarea aceasta a
fost s5-i aduci pe cititori la credinta ca lsus este
Cristosul (adica, Mesia) $1 Fiul lui Dumnezeu, iar in
felul acesta s5-I aduci s primeasc viata vegnica.
Din aceasta afii-rnap'e putem ("rage anumite con-
cluzii care sint atstate pe_ larg de continurul Evan-
gheliei. ln pn'mu.l rind, s_crierea este in esenta un
document evanghelistic. In al doilea rind, metoda
explicita consta in prezentarea lucrrilor si cuvintelor
lui Isus in asa fel incit acestea sa arate namra per-
soanei Sale. In al treilea rind, dscrierea acestei per-
soane ca Mesia sugereaza ca autorul s-a gindit proba-
bi} la cilitori evrei. Totusi, intrucit se pare ca Ioan a
scris pentru cititori din afara Palestinei care nu cunos-
teau toate obiceiurlle evreiesti, ipoteza ca el a scris in
special pentru evreii din Diaspora si pentru prozelitii
din sinagogile elenistice este o ipoteza plauzibil.
(Vezi J. A. 'I. Robinson, Twelve NT Studies, 1962, p.
107-125.) Faptul acesta nu exclude din sfera sa pe
cititorii ne-evrei, desi este putin probabil ca Evan
ghelia s5 fost scrisa in primul rind pentru a-i converti
pe ne~evreii interesati (vezi C. H. Dodd, The Inter-
pretation of the Fourth Gospel, 1953).
Acest scop principal nu exclude alte scopuri sub
ordonate. Astfel, Ioan accentueaz in mod constient
aspectele care contxazic parerile gresite sau antago-
niste d5pre Isus, preri susginute de evreii din ziiele
sale. Se poate s fie si 0 incercare de a corecta vene-
rarea prea zeloas a lui Ioan Boteztorul. In al doilea
rind, in special in 13-17, Ioan se adreseaz crestinilor
si le d5 invtturi cu privire la viata in biserica. Dar
ideea ca scopul principal al lui Ioan a fost s5 corecteze
conceptia escatologica a bisericii (cum susgine C. K.
Barrett) nu poate fi dovedita, desi aceasta nu inseam-
n ca am nega faptul ca Evanghelia contine invataruri
escatologice. ln al treilea rind, se sustine adesea ca
Ioan a scris pentru a da 0 replica gnosticismului.
Aceasta parere poate sa dobindeasc oarecare plau-
zibilitate datorita scopului Epistolei 1 Ioan, dar nu
este at de evident cum se presupune uneori; totusi,
nu incape indoiala ca Ioan a fost constzient de pericolul
gnosticismului atunci cind a scris, iar Evanghelia sa
este o am15 excelenta impotriva acestui curent filo
zoc.
Ill. Structura i continutul teologic
a. Structura istoric
Privita ca lucrare istoric, Evanghelia dup Ioan are
selective. lncepe cu intruparea Cuvinmlui pre-exis-
tent al lui Dumnezeu in Isus (1:1-18) si dupa aceea
trece direct la ziiele de inceput ale lucrrii lui Isus -
botezul Lui de can-e Ioan, chemarea primilor ucenici
(1:19-51) si intoarcerea Sa de la lordan in Galileea
(1:43). Dar scena activitarii Sale nu este limitata in
principal la Galileea, ca in naratiunile sinoptice. Nu-
mai citeva dintre incidentele relatate au loc acolo
(1:43-2:12; 4:43-54; 6:1-7:9). lntr-0 imprejurare sce-
na este Samaria (4:1-42), dar cel mai adesea scena
este Ierusalimul, de obicei pe vremea unor srbtori
evreiesti (2:13; 5:1; 6:4; 7:2; 10:22; 11:55; vezi A.
Guilding, The Fourth Gospel and Jewish Worship,
I960. Ultimul dintre aceste incidente este invierea lui
Lazar, care i-a deterrninat pe liderii evrei s hotrasc
sa-L elimine pe Isus (11:45 .urm.), dei, la fel ca in
Evangheliile sinoptice, dusmnia lor era in crestere de
mai mult vreme (de er. 7:1). De aici incolo nara-
i_1'unea urmeaz cursul familiar din Evangheliile si.nop-
tice - ungerea din Betania (12:1-11), innarea trium-
fal (12:12-19), Cina Domnului (13), descris far
nici o referine la aspectele ei sacramentale, arestarea
(18:1-12), judecata lui Isus 5i lepdarea lui Petm
(18:13-19:16), rastignirea $i invierea (20-21).Toru;i,
in aceasta sectiune exist mult material care nu este
gsit in Evangheliile sinoptice, in special ultimele
cuvintari si rugaciunea (14-16; 17), detaliile judecatii
inaintea lui Pilat (18:28-19:16) si aratrile dupa in-
viere.
Nu are nevoie sa punem la indoiala faptul ca
aceasta schita istoric ar corespunde in linii mari cu
ordinea reala a evenimentelor, des_i trebuie s tinem
cont ca Ioan a relatat numai citeva incidente si le-a
aranjat din perspectiva prezentarii lui lsus ca Mesia.
b. Conginutul teologic
(i) Evanghelia dupd Ioan ca revelagie. Schita istorica
de mai sus are vehicolul pentru prezentarea teologica
a lui Isus. Scopul lui Ioan este sa reveleze gloria lui
Isus ca Fiu al lui Dumnezeu. In calitate de Fiu pre-exis-
tent El a fost partas la gloria Tatalui (17-5, 24), iar in
viata Lui paminteasca gloria Sa a fost demonstrai
lumii - sau mai degrab, celor care au avut ocliii ca s
0 vada (1:14) - prin seria de semne pe care le-a facut
(2 : 1 1) . Torusi, in aceste semne lsus nu a cautat propria
Sa glorie, ci gloria tatlui (5:41; 7:18). Revelatia lui
lsus cane lume este tema capitolelor 1-12, care se
incheie cu un pasaj rezumativ si cu 0 schimbare clara
a temei (12:36b-50). lntmcit lumea, in general, nu a
crezut in El (12:37), Isus S-a intors spre ucenicii Sai
si in cap. 13-17 avem o revelatie a gloriei Sale cane
ucenici, aratata in slujirea umila si ucenicii au fost
chemagi si ei la o viaga in care Dumnezeu sa e
gloricat (15:8; 21:19). Aici isi gaseste exprimarea si
0 tema care a fost sugerat anterior, anume, faptul c5
lsus ate gloricat in mod suprem in patimile si moar-
tea Sa. Astfel, a treia secgiune a Evangheliei (cap.
18-21) ne arar ca a sosit ceasul in care Isus este
gloricat ca Fiul lui Dumnezeu si in care El ll glorica
pe Dumnezeu.
in acelasi timp Evanghelia poate fi privita ca 0
revelagie a adevrului (1:14, 17). Lumea ste carat-
terizat in Evanghelie prin gr-s_eala, imperfectiune si
pacat, deoarece a pierdut contactul cu Dumnezeu,
care este Cel adevarat (7:28); Isus aduce lumii ade-
virul lui Dumnezeu (18:37). El lnsusi este intruparea
adevarului (14:6) si va succedat de Duhul ade-
v5ruIui(14:17). El ii conduce pe oameni la oinchinare
adevirat inaintea lui Dumnezeu (4:23 s.urrn.) si ii
elibereazi de greselile diavolului (8:44) prin cunoa-
terea adevarului (8:32). In contrast cu satisfactiile
goale ale lumii, El aduce piine adevarata si real
pentru suetele oamenilor (6:32, S5).
(ii) Semne gi mdrturii. Sint doua modalitti in care
aceasta revela_n'e le este prezentat oamenilor. Mai
intii, sint semnele sau lucrarile pe care le-a ficut lsus,
dintre care sapte (daca excludem invierea) sint rela-
tate pe larg. Ele sint semne nu numai pentru ca sint
dove1i ale unor puterl miraculoase si supranaturale
(4:48) ci si pentru ca prin caracterul lor ele arata ca
autorul lor este trimis de Dumnezeu (9:16) ca Mesia
si Fiul lui Dumnezeu (322; 6:14; 7:31); astfel, ele
autentlca persoana Lui pentru cei care au ochi ca s
vad (2:23; 12:37).
De obicei aceste semne constituie baza pentru o
cuvintare sau un dialog in care este artata sem-
nificatia lor spirituali. Exist de asemenea ceva ce am
putea numi 0 alta serie de semne in cuvinte. De sapte
ori (6:35; 8:12; 10:7, 11; 11:25; 14:6; 15:1; la care
poate ca am putea aduga 8:24) Isus spune: ,,Eu sint
... 0 serie de concepte - care existau deja in lirnbajul
religios curent - sint preluate de Isus $1 folosite pentru
a exprima cine este El gi ce a venit sa fac. Un lucru
deosebit de semnificaciv este faptul ca folosirea aces-
tor declaratii ,,E1.| sin! constituie o revendicare voa-
lata a divinitatij.
in al doilea rind, gloria lui Isus este atatata de
martori. lsus lnsusi a venit sa depun marturie despre
adevar (18:37), iar despre El au depus marturie Ioan
Boteztoml, femeia din Samaria, multimea care a
vzut semnele (acute de El (12:17), ucenicii (15:27),
martorul de la cnice (19:35) si evanghelisrul insusi
(21:24). Mamirii sint aduse de asemenea de Scripturi
(5:39), de Tatal (5:37) si de semnele iacute de Isus
(10:25). Aceste mrrurii au fost menite sa-i conduca
pe oameni la credinra (4:39; 5:34).
(iii) Persoana lui Isus. Acate semne si marturii sint
menite $5 arate ca Isus este in primul rind Fiul lui
Dumnezeu care le ofer oamenilor viata. lnca de la
inceputul Evangheliei se arma ca El este Cuvfnzul
("LOGOS) lui Dumnezeu (1:14, 17). Desi acest ter-
men specific nu este repetat in Evanghelia dupa Ioan,
este clar ca restul Evangheliei este 0 expunere si 0
justicare a doctrinei dapre Cuvintul fcut trup. Folo-
sirea terrnenului ,,Cuvintul este o alegere deosebit de
fer-icit, deoarece in felul acesta loan s-a putut adresa
intii evreilor care facusera deja citiva pasi in directia
considerarii Cuvintului creator al lui Dumnezeu (Ps.
33:6) ca ind 0 inta separata de Dumnezeu (vezi
descrierea figurat a lntelepciunii in Prov. 8:22
.urm.), s-a mai putut adresa crestinilor care prop0v5-
duiau Cuvintul lui Dumnezeu si care i1 identicau
practic cu lsus (vezi Col. 4:3 si Efes. 6:19), precum si
paginilor educatzi care considerau Cuvintul ca prin-
cipiul ordinii si ratiunii in univers (stoicismul popu-
lar). Dar ceea ce spune Ioan merge mult mai departe
decit tot ce s a spus anterior.
in a doilea rind, lsus este Mesia din familia lui
David, care era asteptat de evrei (7:42). De fapt,
marea intrebare a evreilor a fost daca acest Isus era
Mesia (7:26 s.urm.; 10:24) si marturia ucenicilor este
tocmai ca El este Mesia (1:41; 4:29; 11:27; 20:31).
in al treilea rind, E1 este Fiul omului. Acest termen
este cheia pent:-u felul in care Isus S-a privit pe Sine
in Evangheliile sinoptice, unde termenul este asociat
cu trei idei: ,,tinuirea Mesianitatii Lui, necesitatea
suferintei Lui si functia lui de Judecator la parousia Sa
(a doua venire). Aceste idei sint latente in loan (vezi
12:34; 3:14; 5:27), dar accentul cade pe doua idei:
ca Fiul omului a fost trimis din cer ca sa-I. reveleze pe
Dumnezeu si ca s e Mintuitorul oamenilor (3:13;
9:35) si ca El este gloricat prin ,,inltarea Lui ca sa
moar (12:23-34).
in al pacrulea rind, E1 este Fiul lui Dumnezeu.
Probabil ca acesta are cel mai important titlu al lui
lsus in Evanghelia dup loan. lntrucit miezul Evan-
gheliei este ca Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Sau ca
Minruitor (3:16), scopul lui Ioan este sa-l conduce: pe
cititor ca sa accepte afirrnatia lui Isus (1927) si sa faca
aceeasi rnrturisire ca si ucenicii (1:34, 49; 11:27), ca
Isus este Fiul lui Dumnezeu. in calitate de Fiu El ll
reveleaza pe Tatal (1:18) si este partas impreuna cu
Tatal la darea vietii si la judecata (5:19-29). Prin
credinta in El oamenii prirnesc mintuire (3:36) si
libertate (8:36).
ln al cincilea rind, a spune ca Isus este Fiul lui
Dumnezeu inseamn a-l atribui durnnezeire deplina.
Astfel, Cel care la inceput este descris ca si Cuvintul
lui Dumnezeu &te El Insusi Dumnezeu (1:1) si ate
proclamat Domn si Dumnezeu de can-e oameni pe
parnint (20:28, armatie care reprezint punctul cul-
minant al Evangheliei; vezi de asemenea 1:18).
(iv) Lucrarea lui Isus. Un alt set de titluri exprirna
ce a venit s faca lsus pentni oameni si ce le ofera El.
Acestea sint rezumate in 14:6, unde Isus declara ca E1
este calea, adevarul si viata. Ultimul dintre aceste
cuvinte, viata, este cuvintul favorit al lui loan in sensul
de ,,rnintuire. Lumea oamenilor este intr-o stare de
moarte (5:24 s.urm.) si este destinata s e judecata
(3:18, 36). Ceea ce le ofera Isus oamenilor are viata,
definita de Ioan ca si cunoasterea lui Dumnezeu si a
lui Isus Cristos (17:3). Astfel, Isus Insusi poate numit
,,viata" (1:4; 11:25; 14:6), Datatoru1,,upei vii (adica,
apa care da viata, 4:14) sipfinea vietii (6:33 s.urm.).
A-I. primi pe Isus prin credinta in El (3:36; 6:29)
inseamn a primi piinea vietii, iar a minca trupul Lui
si a bea singele lui Isus (0 expresie in care multi
cercetatori vd 0 aluzie Ia Cina Domnului) inseamna
a te imprtsi din viata vesnic (6:54).
Acelasi adevr este prezentat prin descrierea lui
Isus ca lumina lumii (8:12), in special in cap. 9. Starea
oamenilor este descrisa ca orbire (9:39-41) sau intu-
neric (3:19; 12:46) iar lsus este cel care vindeca
orbirea si care as lumina celor ce umbl in intuneric.
El este descris de asemenea ca si calea catre Dumnezeu
(14:1-7). La aceasta idee se face aluzie in 10:9, unde
El este u._sa staulului, dar aici vine in prim plan o alta
idee - Isus este Ptistoml cel bun care lsi da viata pentru
oile Sale si care le aduna in stau]. in aceasta descriere
sint COnt:inute trei idei vitale. Mai imii, lsus ste ade-
varata implinire a promisiunii din VT ca Dumnezeu va
trimite un Pastor pentru poporul Sau. (Observati ca
,,viata si ,,lu.m.ina sint descrieri evreiesti ale Legii care
isi gaseste implinirea in Isus.) in al doilea rind, moar-
tea Lui nu se datoreazzi doar opozitiei dusmanilor sat,
ci este o moarte rnintuitoare pentru oameni (10:11),
0 moarte prin care ei sint atrasi la Dumnezeu (12:32).
Numai printr-o moarte jerttoare poate fi indepartat
pacatul (1:29) si numai asa i se poate da viata lumii
(6:51b). ln al treilea ma, imaginea time: introduce
ideea de biserica.
(v) Viata rzoud. Isus este zugravit ca si Mintuitorul
lumii (4:42). in prezenta Lui oamenii sint confruntati
cu momentul decisiv in care ei e ca-I. accepta si trec
de la moarte la viata (5:24), e ca rarnin in intuneric
pin in ziua judectii (12:46- 48).
O asemenea acceptare a lui Isus are loc atunci cind
Tatal ii atrage pe oameni la Fiul Sau (6:44). Prin
lucrarea Duhului lui Dumnezeu, a canri lucrare depa-
seste priceperea umana, are loc 0 schimbare radical
cunoscuta ca nagterea din nou (3:1-21), prin care un
om devine un fiu al lui Dumnezeu (1:12).
Din perspectiva umana, aceasta schimbare are
produsul credintei, care este cerltrat in Fiul lui Dum-
nezeu, inltat pe cruce ca s rn.intuielumea (3:14- 18).
'I1ebuie facuta disdnctia intre doua feluri de credinta
- acceptarea intelectuala a afirmatiilor lui Isus (1 1 :42;
8:24; 1 1 :27; 20:31), care nu este sucienta in sine, si
predarea totala in mina Lui (3:16; 4:42; 9:35-38;
14:1).
O asemenea credint este strins legata de cunoa.-
tere. in timp ce oamenii de rind nu au 0 cunoastere
adevarata a lui Dumnezeu (1:10; 16:3), prin cunoas-
terea lui Isus oamenii Il pot cunoaste pe Tatal (8:19;
14:7). Continutul acestei cunoasteri nu este enuntat
explicit de Ioan; aici nu este vorba de revelatii ezo-
terice caracteristice religiilor misterelor. Singurul
diciu pe care il avem este ca modul in care oamenii ll
cunosc pe Dumnezeu si sint Acunoscuti de El este
analog cu modul in care Isus Il cunoaste pe Tatal si
este cunoscut de El (10:14 s.urm.).
Tl'ebu.ie spus torusi un lucru. Aceasta relatie noua
este caracterizata prin dragoste. Ucenicii sint partasi
la 0 relatie de dragoste reciproca cu Dumnezeu, la fel
ca si aceea care exista intre tat5lsiFiu1 (3:35; 14:31),
desi trebuie rernarcat ca dragostea lor este indreptata
spre Fiul si nu spre Tatl (14:23; 15:9; 17:26; 21:15-
17; cf. 5:42; 1 Ioan 4:20 s.w.u-m.).
Sint folosite si alte expresii pentru a descrie comu-
niunea dintre ucenici si Isus. Ni se spune ca ei rdmin
in El (6:56; 15:4-10) si ca El ramine in ei (6:56; cf.
14:17). Prepozitia in este important si pentru des-
crierea relatiei reciproce prin care Dumnezeu locu-
ieste in lsus, iar Isus locuieste in ucenicii Sai (14:20,
23; 17:21, 23,26).
(vi) Poporul lui Dumnezeu. Desi cuvintul "biserica"
nu este gasit in Evanghelia dup loan, ideea este
prezenta. A fi ucenic insearnna in mod automat a fi
membru al turmei a1 carei Pastor este Isus. Isus folo-
seste de asemenea ideea de vitd (15:1-8). O vita noua
inlocuieste vita veche (adica, poponil Israel); Isus
Insusi este butucul, iar de la El viata curge spre ramuri
facilitind rodirea.
Viata ucenicilor este caracterizata printr-o dra-
goste care urmeaza exemplul lui Isus, care a spalat
umil picioarele ucenicilor Sai (13:1-20, 34 s.urm.). O
asemenea dragoste este in contrast cu atitudinea lumii
care urdste si persecutd pe ucenici (15:18-16:4, 32
s.urm.), iar rezultatul este ca biserica da dovada de
unitatea pentru care S-a mgat Isus in cap. 17.
Dar biserica nu este o societate inchisa; alti oa-
meni pot ajunge la credinta prin cuvintul ucenicilor
(17:20). Faprul acata ste conrmat in cap. 21, unde
este dezvoltata ideea de misiune sau trimitere (20:
21). Cei 153 de pesd sint un simbol al vestirii Evan-
gheliei la toti oamenii, iar insarcinarea de Pastor bun
este transmisa de Invatator ucenicilor Sai.
(vii) Escatologie. lsus priveste in viitor la viata care
va continua in biserica dupa gloricarea Sa (14:12).
ln anticiparea celei de-a doua veniri a Sale El prornite
ca va veni la biserica (14:18) in persoana Duhului.
Duhul vine la ucenici ca i.ndivizi (7:37-39) si la bise-
rica (14:16 s.unn., 26; 15:26; 16:7-11, 13-15) si
functla Lui este ca ia locul lui Isus (ca un ,,alt Min-
giietor Sfatuitor) si sa-L glorifice.
Se poate spune ca in Evanghelia dupa loan viitorul
este ,,realizat in prezent; Isus vine iarasi la ucenicii
Sai prin Duhul Sau; ei sint deja partasi la viata etema,
iar judecata are deja loc. Totusi, ar fi gresit sa con-
chidem ca in Evanghelia dupa Ioan activitatea viitoare
a lui Dumnezeu este inlocuita de activitatea Lui pre-
zenta. Evanghelia proclama la fel ca si restul NT
venirea viitoare a lui lsus (14:3; 21:23) si judecata
viitoare a tuturor oamenilor (5:25-29).
IV. P1-obleme textuale si critica sursei
Doua pasaje gasite in AV (si in n-ad. romaneasca) in
Evanghelia dupa Ioan nu fac parte din textul original
si au fost trecute in paranteza in traducerile modeme.
Acestea sint Pericope de Adulteria (7:53-8:11), o in-
timplare autentica despre Isus care a fost pastrata in
afara Evangheliilor sinoptice si care si-a croit drum in
anumite MS. tirzii ale Evangheliei dupa Ioan, si ex-
plicatia despre tulburarea apei (5:31)-4), care este
omisa in cele mai bune MS. A necesar sa cautam 0 alta sursa de inuenta asupra lui
O problema speciala este ridicata de cap. 21. In
timp ce E. C. Hoskyns sustine ca a fost o parte in-
tegranta a Evangheliei originale, major-ltatea cerceta-
torilor cred, e ca a fost 0 adaugire facuta de autor
mai tirziu (idee mai putin probabila), fie ca a fost
adaugata de altcineva. Argumentul principal este ca
20:31 pare sa e concluzia cartii; unii cercetatori
considera ca exista diferente stilistice intre cap. 21 si
cap. 1-20, dar dupa parerea lui C. K. Barrett acestea
nu sint decisive in sine.
Unii cercetatori (de er. R. Bultmann) cred ca or-
dinea prezenta a rnaterialului din Evanghelia dupa
Ioan nu este aceea data de autor, ci a fost alterata
considerabil, probabil prin faptul ca foile de papirus
au fost combinate intr-0 ordine gresita. Totusi, nu
exista dovezi textuale in sprijinul acestei idei, desi
fenomenul nu este necunoscut in literatura antica.
Este clar ca variatiile in ordinea textului gasite in cap.
18 in anumite ms. sint modicari ulterioare si Taliari
(cca 170), care a facut anumite rnodificari ale ordinii
atunci cind a combinat Evangheliile intr-0 singura
naratiune, nu vine in sprijinul reconstituirilor moder-
ne. Majoritatea comentatorilor recenti considera ca
Evanghelia are sens asa cum este.
Au fost facute incercari, cele mai ample de catre
R. Bultmann, de a urrnari folosirea surselor scrise si
activitatea editoriala in Evanghelia dupa Ioan. Desi
folosirea unor asemenea surse are probabila, exista
to"!
un acord insuficient cu privire la amploarea lor. Este
probabil ca Evanghelia a trecut prin citeva etape de
compunere si lucrul acsta face ca analiza sa fie ex-
trern de dificila.
V. Cad:-ul de idei
Dupa o perioada in care Evanghelia dupa Ioan a fost
privita ca 0 carte elenista, cele mai apropiate paralele
ale sale fiind gasite in iudaismul elenizat, in religiile
misterelor si chiar in filozofia greaca, in prezent este
redmcoperit cadrul Evangheliei care este in esenta
iudaic.
Multe dovezi au fost gasite in traditiile aramaice
care stau la baza Evangheliilor sinoptice si a Evan-
gheliei dupa Ioan (M. Black, An Aramaic Approach to
the Gospels and Act.s3, 1967). La baza Evangheliei
dupa Ioan s-ar putea aa o colectie aramaica de
afirmatii (a1_e lui Isus), aramaica ind limba matema
a lui lsus. In Evanghelia dupa Ioan ideile sint ex-
primate adesea cu ajutorul juxtapunerii sau a parale-
lismului care sint specics literaturii semice. Toate
indicatiile sint ca Evanghelia dupa Ioan are un cadru
lingvistic ararnaic, desi teoria ca a fost scrisa original
in aramaica este neconvingatoare.
Aceasta inseamna ca este probabil ca ideile din
Evanghelia dupa loan sa fie iudaice, asa cum stau de
fapt lucrurile. Desi exista relativ putine citate, majo-
ritatea ideilor cheie din Evanghelia dupa Ioan au fost
luate din VT (de ex. cuvintul, lumina, pastorul, Duhul,
piinea, vita, dragostea, rnarruria) si Isus este zugravit
ca in-iplinirea VT.
Pot fi gasite si paralele cu gindirea iudaica contem-
porane, in special cu iudaismul rabinic ortodox si este
normal ca lsus si urmasii Sai sa fi fost de acord cu
cercetatorii VT din vremea lor si sa fi fost inuentati
de ei - atit pozitiv cit si negativ (cf. Ioan 5:39; 7:42).
lntrucit iudaismul din Palestina a fost supus inuen-
telor elenistice timp de aproape doua secole, nu este
loan. Gradul de asemanare dintre ideile din Evan-
ghelia dupa loan si din scrierile lui Filon din A1exan~
dria a fost estimat in moduri diferite.
Textele iudaice secrate de la Qumran ne ajuta de
asemenea sa completam cadrul Evangheliei dupa
loan, desi importanta lor pentru intelegerea NT tinde
sa fie exagerata. De obicei este atrasa atentia asupra
dualismului dintre lumina si intuneric si asupra spe-
rantelor rnesianice gasite in aceste texte, dar rada-
cinile acestor idei se aa in VT si este putin probabil
ca este necesar sa fie postulata o inuenta directa de
la Qumran asupra lui loan. (Vezi F. M. Braun, RB 62,
1955, p. 5-44; J. H. Charlesworth (ed.), John and
Qumran, 1972.)
Alte influente formative posibile sint discutate in
detaliu de C. H. Dodd. El respinge pe buna dreptate
mandaisrnul, un sincretism pagin-crestin ale carui
scrieri au aparut mult mai tirziu decit Evanghelia dupa
loan. Totusi, el acorda 0 atentie corsidera bila religiei
eleniste a rnisterelor, descrisa in special in COTPLIS
llermeticum (LITERATURA ERMETICA); 0 serie de
tratate care, in forma lor prezenta, probabil ca provin
din Egipt, din secolul al 3-lea. Desi acestea contin
paralele de idei interesante care demonstreaza ca
Evanghelia dupa loan ar fi putut fi inteleasa si de
pagini, nu numai de evrei, este putin probabil sa existe
o afiliere strinsa de idei. (Cf. G. D. Kilpauick in Studies
in the Fourth Gospel, ed. F. L. Cross, 1957.)
 in secolul al 2-lea a existat un g-nosticism crestin
dezvoltat si trebuie sa cre-dem ca in secolul 1 a existat
0 forma oarecare de ,,pre-gnosticism, reectat in
polernica din Col. si 1 Ioan. Teoria ca Ioan a fost
influentat de ereticii gnostici carora li se impotriveste
(cf. ll, mai sus) a fost propusa de E. F. Scott (The
Fourth Gospelz, 1908, p. 86-103); mai recent R.
Bultmann si E. Kasemann au argumentat ca in Evan-
ghelia dupa Ioan Isus este prezentat in termenii
miturilor gnostice. Parerea lui C. H. Dodd potrivit
careia cr5_tinismu1 ioanin ate complet diferit de gnos-
ticism, in ciuda unui fond comun (op. cit., p. 114) se
ponjveste mult mai bine cu faptele reale.
In cadnrl inceputurilor scrierile lui Ioan ocupa un
loc unic si reprezinta un r de gindire independent.
Tomsi, invatatura lor este cea a bisericii crestine in
general si diferentele fata de scrierile lui Pavel, de
pilda, sint mai mult diferente de forma decit de con-
tinut. (Cf A. M. Hunter, The Unity of the New Testa-
ment, 1943.)
VI. Dovezi externe
Existenta Evangheliei dupa loan in Egipt inainte de
anul 150 d.Cr. este atestata de Papirusul Ryland 457,
cel mai vechi fragment dintr-un manuscris al NT.
I-olosirea Evangheliei dupa Ioan ca o Evanghelie
autoritara alaturi de celelalte trei este atestata de
Papirusul Egerton 2, datat de asemenea inainte de
anul 150 (C. H. Dodd, New Testament Studies, 1953,
p. 12-52). Evanghelia a fost folosita de Tatian in
Diatessaron, iar Irenaeus (cca 180) vorbeste despre un
canon format din patru Evanghelii. Este cert ca Evan-
ghelia dupa loan a fost cunoscuta si folosita in cer-
curile eretice gnostice - de ex., de Ptolemaeus, un
ucenic al lui Valencinus, de Evanghelia lui Petru (cca
150) si (cu destul de mult! certitudine) de autorul
Valentinian al Evangheliei Adevarului. Cunoasterea
Evangheliei dupa Ioan de catre alti scriitori din aceas-
ta perioada este dificil de atestat. in scrierile lui Ig-
natius (cca 115) si Iustin (cca 150-160) exista urrne
de lirnbaj Ioanin, dar nu se stie cu certitudine daca
aceasta indica dependenta literara.
Traditiile cu privire la autorul Evangheliei dupa
loan sint date de Irenaeus, care spune ca Ioan, uce-
nicul Domnului, a scos Evanghelia la Efes. Aceasta
traditie este repetata de Clement din Alexandria (cca.
200) si in prologul anti-mar-cionit la Evanghelia dupa
loan; totusi, datarea acestuia in secolul al 2-lea ate
suspecta. Canonul Muratorian (cca 180-200) da o
legenda pouivit careia autorul este apostolul Ioan, iar
faptul ca autorul a fost apostolul Ioan a fost acceptat
de Ptolemaeus. Dar Papias, care a avut acces direct la
traditiile apostolice, pastreaza tacere in aceasta pro-
blema, iar Policarp, care - potrivit lui lrenaeus - a fost
un asociat al lui Ioan, citeaza Epistolele dar nu si
Evanghelia. Nici lucrarea apocrifa Faptele lui Ioan nu
spune nimic despre Evanghelie. La inceputul secolului
al 3-lea a existat oarecare opozitie fata de ideea ca
autorul a fost apostolul loan, probabil datorita fap-
tului ca Evanghelia a fost folosita de catre gnostici.
VII. Autorul
La sfirsitul secolului al 19-lea ideea ca apostolul Ioan
a scris Evanghelia a Patra a fost larg acceptata pe baza
dovezilor exteme de mai sus si pe baza dovezilor
inteme. Acestea din urma au fost formulate de B. F.
Westcott si de J. B. Lightfoot (Biblical Essays, 1893, p.
1-198), care au demonstrat ca Evanghelia a fost scrisa
de un evreu din Palestina, de un martor ocular la
evenimentele relatate, de un apostol si, in particular,
de apostolul Ioan, care este mentionat ca ,,ucenicu1 pe
care-I. iubea Isus.
Au fost aduse 0 serie de argumente irnpotriva
acestui rationament. Mai intii, este teoria ca Ioan a
murit ca martir la o virsta nara, dar aceasta teorie
este rspinsa, pe buna dreptate, de majoritatea cer-
cetatorilor.
in al doilea rind, pretinsele inexactitati geografice
si istorice ale lui Ioan sint aduse ca argumente impo-
triva faptului ca autorul ar fost un martor ocular.
Totusi, cele mai recente date arheologice au conrmat
intr-un mod izbitor exactitatea Evangheliei dupa Ioan
(cf R. D. Potter, TU 73, 1959, p. 329-337). Cu privire
la problema istorica, vezi maijos.
In al treilea rind, se sustine ca apostolul Ioan ar
fost incapabil sa scrie o asemenea Evanghelie. El a fost
un om fara educatie - 0 parere care isi gaseste singunil
temei inadecvat intr-o exegeza dubioasa a textului din
Fapt. 4:13 si care ignora analogii cum este aceea cu
Bunyan, caldararul de la Badforn. Ca apostol nu se
poate ca el sa scris o Evanghelie atit de diferita de
celelalte trei - o parere care nu ia M considerare scopul
special al Evangheliei dupa Ioan si faptul ca nici o alta
Evanghelie nu a fost scrisa direct de un apostol, ca sa
avem un termen de comparatie. Ca evreu el nu ar
putut stapini atit de bine ideile elenisdce, asa cum se
vede in Evanghelie - vezi, insa, V, mai sus. in ne,
nimeni nu ar putea sa e atit de or-golios incit sa se
numeasca pe sine ,,ucenicul pe care-l iubea Isus -
totusi, acesta este doar un argument subiectiv (cei
care ii dau greutate pot pune folosirea titlului pe
seama scribului lui Ioan).
in al patrulea rind, cel mai solid argiur-rent are
reucenta cu care biserica a acceptat Evanglrelia dupa
Ioan. Credibilitatea lui Irenaeus a fost pusa la indoiala
(dar cu ojustificare incerta) si s-a observat ca oamenii
care ar de asteptat sa cunoasca Evanghelia dupa
loan si sa citeze din ea, nu 0 fac. Impotriva acestei idei
trebuie mentjonata slabiciunea generala a argumen-
telor bazate pe lipsa mentionarii (cf. W. F. Howard,
The Fourth Gospel in Recent Criticism and Interpreta-
tion4, 1955, p. 273) si faptul ca dovezile pentru ac-
ceptarea si folosirea celorlalte trei Evanghelii sint
aproape la fel de sumare inainte de perioada in care
gasim toate cele patru Evanghelii acceptate impreuna.
In fine, sintem in necunostinta completa cu privire la
imprejurarile publicarii Evangheliei dupa Ioan, cu ex-
ceptia unei note surnare din 21:24.
Asadar, putem considera ca sintem indreptatiti sa
dam la o parte orice teorie care contesta legatura
dintre apostolul Ioan Asi aceasta Evanghelie. Avem
atunci trei posibilitapi. Intii, se poate ca Ioan insusi sa
compus Evanghelia,cu ajutorul unui secretar. in al
doilea rind, se poate ca un ucenic al lui Ioan sa fi folosit
memoriile lui Ioan sau 0 traditie ioanina ca baza
pentru Evanghelie. A treia posibilitate, care este o
varianta a celei de-a doua, ar ca a existat o ,,scoala
ioanina, care at putea fi legata de S Palestinei, scoala
in care a fost dezvoltata teologia caracteristic ioanina
si ai carei membri au produs scrierile ioanine. Totusi,
este greu sa aducem dovezi decisive in favoarea sau
impotriva unei asemenea teorii. (0 putem cornpara cu
ipoteza lui K. Stendahl despre o ,,scoala a lui Matei,
pentru care dovezile sint de asemenea subrede.)
 Este dicil sa alegem intre aceste teorii. Dar tra-
ditia potrivit careia Ioan a dictat Evanghelia este larg
raspindita (cf. R. V. G. Tasker, TNTC, 1960, p. 17-20)
si poarta semnele autenticitatii. Exista temeiuri puter-
nice pentru a sustine o asociere strinsa intre apostolul
Ioan si scrierea Evangheliei.
(Vezi de asemenea "IOAN, EPISTOLELE LUI.)
V111. Pr-ovenienta si data
Traditia veche il leaga pe apostolul Ioan de Asia Mica
si in special de Efes. 0 legatura cu Asia Mica ate
potrivita pentru loan 1-3 si ate rlecesara pentru Apo-
calipsa; e ca autorul Apocalipsei este evanghelistul,
e ca este un asociat al lui, faptul acesta intareste
cazul in favoarea Asiei.
Totusi, nu putem ignora alte locuri care au fost
sugerate. Aparenta lipsa de cunoastere a Evangheliei
dupa Ioan in Asia confera greutate afirmatiilor ca a
fost scrisa in Alexandria: Evanghelia dupa Ioan a fost
folosita aici foarte devreme d_e catre gnostici (vezi de
asemenea si papirusurile), climatul de idei (iudaism
elenistic) putea fi considerat propice, iar indepartarea
Alexandriei ar putut explica circulatia inceata a
Evangheliei. Totusi, nu exista nici o traditie care sa-l
lege pe Ioan de Alexandria. S-a propus de asemenea
Antiohia, dar fara prea mult succa. Unii au asociat
Evanghelia dupa Ioan cu S Palestinei, _n'nind seama de
cadrul de idei, dar lucrul acesta confirma numai faptul
ca autorul a fost un locuitor al Palestinei.
Evanghelia este datata de obicei in anii 90. Aceas-
ta parere este bazata pe presupusa dependenta a lui
Ioan de Evangheliile sinoptice (vezi insa IX, mai jos)
si de caracterul post-paulirr al teologiei sale. Desi nu
este necesar sa consideram ca Evanghelia dupa Ioan
a depins de teologia Paulina, este greu sa evitam
impresia ca nu este o scriere timpurie. Daca ate legata
de Efes, trebuie plasata dupa lucrarea lui Pavel acolo;
faptul acesta ate confirmat de data Epistolelor 1-3
loan, care nu se poate sa fi fost inainte de anii 60. Daca
Evanghelia este legata de vreun alt loc de compunere,
de ex. Palestina, 0 data mai timpurie, este posibila dar
putin probabila. Esenta in disputa cu privire la ,,cadrul
palestinian are ca nu mai este necaar ca data sa e
foarte tirzie pentru a explica dezvoltarea ideilor. (Cf.
J . A. T. Robinson, op. cit., p. 94406.)
IX. Relatia cu Evangheliile sinoptice
a. Cunoasterea traclitiei sinoptice
Parerea acceptata pina in urma cu vreo 40 de ani a
fost ca Ioan a cunoscut Evangheliile sinoptice, sau cel
putin Marcu si Luca, si ca a scris pentru a le corecta,
pentru a le completa sau pentru a le inlocui. O critica
serioasa a acestei pareri a venit din partea lui P.
Gardner-Smith (St. John and the Synoptic Gospels,
1938), B. Noack (lurlohanneischen Tradition, 1954)
si C. H. Dodd (Historical Tradition in the Fourth Gos-
pel, 1963), care au argumentat ca Ioan s-a bazat pe
traditia orala care a stat la baza Evangheliilor sinop-
tice si ca a scris independent de acestea. Cele mai
apropiate puncte de contact sint intre Ioan si Luca, in
special in naratiunea patimilor, dar este indoielnic
daca aceasta dovedeste dependenta literara; se poate
ca Luca sa avut acces la traditiile relatate de loan
sau se poate chiar sa-I fi cunoscut personal pe autor
(cf. G. W. Broomfield, John, Peter and the Fourth
Gospel, 1934).
can
Trebuie luate in considerare si dovezile exten-|e_
Informatiile lui Papias despre Marcu si 1,0813 provin
de la ,,batrinul Ioan, care s-ar putea s5 e asoqat cu
compunerea Evangl-reliei dupa Ioan. clement din A.
lexandria a scris: "La srsit, Ioan, intelegind ca faptele
exterioare au fost relatate limpede in Evanghelie, ind
indemnat de prietenii sai si inspirat de Duhul gm 3
compus o Evanghelie spirituala. Design;-, putem ac.
cepta aceasta dscriere a Evanglreliei dupa loan ca 0
Evanghelie spirituala si r-ara sa credem ca Ioan a
scris-o ca urrnare a cunoasterii celorlalte Evanghelij,
dar este dicil sa credem ca el nu a cunoscut deloc
continutul lor, chiar daca nu a avut copii ale 101- in fata
sa atunci cind a scris. Prin urmare, inn-eba;-ea 1-5,-ngrle
in continuare deschisi.
b. Compararea naratiunilor
Se ridica doua probleme. Prima este daca naratiunjle
sinoptice si cea ioanina sint compatibile unele cu
altele si daca pot incadrate intr-o singur relatal-e_
Au fost facute mai multe incercari de a le combina
intr-un mod sucient de convingator pemm Qa in felul
acesta sa e revarsata mai multa lumina asupra mm.
ror Evangheliilor. (E. Stauffer, Jesus and His Story,
1960.) Lucrul acesta ate posibil inugit @319 doug
relatari descriu activitatea lui lsus in perioade diferjte
si in localitati diferite; ideea invechita ca Evanghelijlg
sinoptice se ocupa prea putin de lucrarea de slujire lui
Isus in Ierusalim (afara de naratiunea parimilor) este
discreditata in prezent. Desigur, trebuie 55 [inem com
ca nici una dintre Evanghelii nu pretinde sa dea o
naratiune cronologica exacta, asa incit o reconsdmire
detaliata a evenimentelor are imposibila.
A doua problema este legata de cazule in care
par sa existe contradictii istorice intre Evanghelii,
inclusiv cazurile in care se sustine ca loan ar coregta
in mod intentionat inforrnatiile date in Evangheliile
sinoptice. Exemple de felul acesta sint motivul ares.
tarii lui Isus (in special, motivul omite;-ii invie;-ii lui
Lazar din Evanghelijle sinoptice; vezi un raspuns posj.
bil in J. N. Sanders, NTS 1, 1954-1955, p. 34); data
curatirii Ternplului; data cinei de pe mm;-3 i a rgstig.
(vezi N. Geldenhuys, Commentary on the Gospel
of Luke, 1950, p. 649-670). S-ar putea ca amploarea
unor asemenea dicultati sa e exagerata, dar trebuie
sa recunoastem ca eidsta prooleme reale la care inca
nu au fost gasite raspunsuri. In orice caz, continunrl
naratiunilor Evangheliei nu este afecgar de aceste
diferente.
c. Discursurile din Evanghelia dupa Ioan
Invatatura atribuita lui Isus in Evanghelia dnpg Ioan
se deosebeste in mod simtitor in stil si continut de
aceea din Evangheliile sinoptice. Idei familiare cum
sint Imparatia lui Dumnezeu, demonii, pocainta $1
rugaciunea lipsesc, si apar subiecte noi, cum sint
adevarul, viata, lumea, statornicia l|,1'[1_u'ia_ in ace.
lasi timp exista legaturi strinse si complexe intre cele
doua Iraditii si apar teme comune, de ex., Tara], Fin)
omului, credinta, dragostea si trimiterea. Stilul si vo-
cabularul sint de asemenea diferite. in Evanglrelia
dupa Ioan nu gasim pilde si Isus VO1'b[e adesea in
discursuri lungi sau in dialoguri care nu an paralele in
Evangheliile sinoptice.
De aceea, multi teologi cred ca Ioan ne da propriile
sale idei si meditatii asupra cuvintelor lui lsus, si nu
ipsissima verba, chiar cuvintele lui Isus. Aceasta COR-
cluzie este sprijinita cu tarie de taptul ca un stil i un
coritinut similar este gasit in 1 loan. Totugi, armatia
aceasta trebuie fcut cu grija. ln primul rind, Evan-
ghelia dupa Ioan contine multe armatii care sint
similare ca form $i continut cu arma_n'ile din Evan-
gheliile sinoptice (cf. B. Noack, op. cit., p. 89-109; C.
1-l.Dodd,op. cit., p. 335-349) gi care au un drept egal
sa e considerate autentice. ln a1 doilea rind, exist
cel putin un pasaj in Evangheliile sinoptice (Mat.
1 1:25-27) care parca ar copiat din Evanghelia dupa
Ioan gi care este un avertisment impotriva presu-
punerii facile ca Isus din Evangheliile sinoptice nu a
folosit acelagi limbaj ca i lsus din Evanghelia dupa
loan. ln al treilea rind, aceleaei vestigii de vorbire
aramaic gi aceeaei aderare la modelele evreieti de
discutle pot fi intilnite in Evanghelia dup loan i in
cele sinoptice.
Astfel, putem spune cu destul de mult incredere
ca afrrnatiile redate de loan au o baz istoric ferma
ca ind cuvintele adevarate ale lui lsus. Tom$i, ele au
fost pastrate intr-un comentariu al lui Ioan di.n care
pot ii separate numai cu mare dificultate. (Cf. pro-
blema din Gal. 2:14 .urm.; unde se termini cuvintele
lui Pavel adresate lui Petru gi unde incepe meditatia
lui asupra lor?) Aceasta nu este o concluzie radical.
Un teolog atit de conservator cum are Westcott, de
pilda, a considerat ca in Ioan 3:16-21 avem cuvintele
lui loan gi nu ale lui lsus.
X. Istoria i interpretarea din Evanghelia
dupa loan
Scopul lui Ioan (vezi II, mai sus) impune ca, cel putin
in schita generala, continutul Evangheliei dupa loan
sa fie privit ca istorie; Evanghelia nu ar atinge deloc
acest scop daca loan ne-ar da o compozitie legendara
conceputa ca sa concretizeze propovaduirea bisericii
despre Isus ca Mesia, in loc sa redea faptele istorice
care stau la baza acelei propovaduirl gi care ii confera
autenticitate. (Vezi C. F. D. Moule, The Phenomenon of
theNT, 1967, p. 100-114.)
S-a sugei-at deja ca multe dintre diculttiie pre~
zentate de obicei ca argumente impotriva isn-icita1_a'i
Evangheliei dupa loan nu sint nicidecum atit de se-
rioase pe cit se sustine. De fapt, exista 0 tendinta
crescinda de a recunoaste ca Evanghelia dupa loan
contine traditii istorice importante despre Isus gi ca 0
intelegere adecvat a vietii Lui pan-tintegti nu poate
obtinut numai din Evangheliile sinoptice (cf T. W.
Manson, BIRL 30, 1947, p. 312-329; A. M. Hunter,
According to John, 1968).
Pe de alta parte, irnpresia general pe care neo da
Evanghelia dupa loan, dupa ce cicim Evangheliile
sinoptice, este ca aici avem o interpretare a vietii lui
Isus i nu doar o scricta relatare a vietii Lui. lnvtarura
pe care o da El ste diferlt i tabloul personalitatij
Lui este de asemenea diferit, in special in ce privete
congriinta Lui de Sine cu privire la Mesianitatea 51'
Filiatia Sa. Totuai, ar fi neintelept sa accentum peste
rnasur aceste diferente. Isus nu este mai putin uman
in Evanghelia dupa loan decit in celelalte Evanghelii
$i chiar ,,secretu1 Mesianic din Evangheliile sinoptice
nu lipsegte complet din Evanghelia dupa loan. F. F.
Bruce merge pina acolo incit arma ca nu exist nici
o discrepanta fundamental intre Isus din Evanghe-
liile sinoptice $1 cel din Evanghelia dupa Ioan (New
Tetlamen! Documentrs, 1960, p. so .urm.).
Aceasta inseamna ca Ioan nu contrazice celelalte
Evanghelii ci interpreteaz Persoana care este zugra-
vita in ele. In timp ce ceilalti evangheliati ne dau 0
fotografie a lui Isus, Ioan rie da an pom-et (W. Temple,
op. cit, vezi mai jos, p. xvi). In consecinta, in lumina
a ce s-a spus, Evanghelia dupa Ioan poate folosit
ca 0 suisa de informatii pentru viata lui lsus gi pentru
modul in care loan interpreteaza viata aceea, chiar
daca este imposibil sa le separam complet pe acestea
dou5.Viata paminteasca a lui Isus nu poate inteleasa
pe deplin daca 0 separam de revelatia de Sine ca gi
Domnul inviat al bisericii Sale. Sub inspiratia Duhului
(cf. 14:26; 16:14) Ioan a scos in relief semnicatia
vietii pamintsji a lui Isus; el interpreteaz povestirea
despre Isus gi, fcind aceasta, el ne da ,,adev5ratu1 sens
al povstirii pmintegti, ca sa folosim cuvintele lui A.
M. Hunter (Introducing New Testament Theology,
1957, p. 129).
BXBLIOGRAFIE. Comentaril asupra textului engle-
zesc: B. F. Westcott, 1882 $1 mai tirziu (gi asupra
textului grec, 1908); E. C. Hoskyns i F. N. Davey,
21947; w. Temple, 1945; R. 1-1. Lightfoot, 1956; R. v.
G. Tasker, TNTC, 1960; G. A. Turner i J. R. Mantey,
1964; J. Marsh, Pelican, 1968; J. N. Sanders gi B. A.
Mastin, BNTC, 1968; R. E. Brown, AB, 1971; L. Morris,
NIC/NLC, 1971; B. Lindars, NCB, 1972, ICC, 1928; C.
K. Barrett, 1955; R. Schnackenburg, vol. 1, 1968; R.
Bulcmann, 1971; in limba germand: R. Sclmacken-
burg, HTKN'Ij vol. 1, 1965 (vezi maisus); vol. 2, 1971;
vol. 3, 1976.
W. F. Howard, The Fourth Gospel in Recent Criti-
cism and Interpretation, 1955; C. H. Dodd, The Inter-
pretation of the Fourth Gospel, 1953; idem, Historical
Tradition in the Fourth Gospel, 1963; E. Malatesta, St
John's Gospel 1920-1965, 1967;J. L. Martyn, History
and Theology in the Fourth Gospel, 1968; A M. Hunter,
According to John, 1968; E. Kasemann, The Testament
of.Iesus, 1968; R. T. Fortna, The Gospel ofSigns, 1970;
C. K. Barrett, The Gospel of John and Judarkm, 1975;
J. Painter, John: Witness and Theologian, 1975; S. S.
Smalley, John: Evangelist and Interpreter, 1978.
l.H.M.
IOANA. Una dintre cele citeva femei, vindecate de
lsus, care a ajutat la intretinerea grupului itinerant al
Domnului. Sotul ei, Cuza, a fost un functional ocial
al lui Irod Antipa: nu se tie cu certitudine (Luca
8:1-3) daca a fost in gospodaria acestuia(,,un isprav-
nic al lui Irod, NEB) sau in guvernul lui (,,logoftu1,
Moffatt). Ea a cutat sa la parte i la pregadrea
trupului Domnului pentru ingropare, dar in schimb a
devenit una dintre vestltoarele invierii la Cei Doispre-
zece (Luca 24:1-10). Insemnrile pe care le face Luca
ar putea indica faptul ca a cunoscut personal sau ca a
primit informat_1'i de la aceste femei.
A.F.W.
[OAS (Ebr.)/6'5.', _yh6'E.s', ,,lahve a dat). 1. Tatl lui
"'Ghedeon; un membru al clanului Abiezer, din tribul
lui Manase, care locuia la Ofra (Jud. 6:11-32). Era un
inchinator al lui Baal gi avea propriul sau altar gi
*A$era (stilpul Astarteii, stilp idolesc pe care Ghedeon
l-a inlocuit cu un altar pentru Iahve (v. 25-27). El le-a
spus celor care au vrut s-l apere ca Baal poate 55 Se
apere singur (v. 31). S-ar putea ca el 55-i schimbat
numele lui Ghedeon in Ierubaal (v. 32).
2. Un razboinic din Beniamin care se putea folosi
la fel de bine de ambele rniini si care, desi era inrudit
cu Saul, l-a ajutat pe David in revolta sa (1 Cron.
12:1-3).
3. Un ,,u al regelui Ahab Ia care a fost dus
profetul Mica pentru a fi intemnitat dupa ce l-a sup-
rat pe Ahab prin faptul ca a profetit nefavorabil (1
Imp. 22:26; 2 Cron. 18:25 .urm.). S-ar putea ca ,,ul
regelui sa fost un titlu ocial si nu un grad de
rudenie.
4. Fiul lui "'Ahazia si al 8-lea rege al lui Iuda (cca
837-800 i.d.Cr.). Atunci cind Atalia a nirnicit familia
regala in urma mortii ului ei Ahazia, mtusa lui loas,
Iogeba, l-a ascuns in Templu timp de 6 ani, sub pro-
tectia sotului ei "Iehoiada, marele preot (2 imp. 11:1-
6; 2 Cron. 22:10-12). La virsta de 7 ani a fost procla-
mat rege de catre Iehoiada, iar Atalia a fost executata
(2 Imp. 1117-20; 2 Cron. 23:1-15).
Domnia lui loas a durat 40 de ani (21mp. 12:1),
desi in aceasta cifra s-ar putea sa fie inclusi i cei 6 ani
ai domniei lui Atalia. El a reconstruit *Templul cu
ajutorul 1m Iehoiada (2 imp. 12=s~1e; 2 Cron. 24:4-
14) dar dupa moartea lui Iehoiada a permis reintro-
ducerea practicilor pagine (2 Cron. 24:17-18). Cind
a fost mustrat pentru faptul acesta de catre Zaharia,
ul lui Iehoiada, l-a omorit (2 Cron. 24:20-22). Pentru
a opri 0 invazie sir-iana condus de Hazael, loas l-a
mituit cu valorile din visteria Ternplului (21mp. 12:18-
19). loas a fost omorit intr-un complot urzit de dem-
nitarii 1.11 ca 5.-2-1 inlocuiasca (2 1mp.12:21-22; 2 Cron.
24:25-26).
5. Fiul lui Ioahaz; al 12-lea rege al lui Israel - a
domnit 16 ani (cca 801-786 i.d.Cr.; 2 imp. 13:10). ln
timpul domniei sale Israelul a fost supus la presiuni
exteme din trei directii. 0 stela a lui Adad-Nirari III de
la Rimah arma ca acesta a primit tribut de la ,,luusu
Samariteanul in 796 i.d.Cr. (S. Page, Iraq 30, 1968,
p. 139 s.urm.; cf. A. Malamat, BASOR 204, 1971, 37
s.urm., cu privire la citirea numelui). Arameii l-au
asuprit, dar cu toate acestea a reusit sa recucereasca
de la ei un teritoriu care fusse pierdut anterior (2
Imp. 13:22-25). loas a fost ajutat in acest efort de
batrinul Elisei (v. 14-19). El l-a provocat de asemenea
pe "Amap'a, regele lui Iuda, pe care l-a infrint. El a
jefuit Ierusalimul si a Iuat priwnieri pentru a se asi-
gura de 0 comportare buna din partea populatiei
cucerite (2 lmp. 14:8-14; 2 Cron. 25:17-24).
BIBLIOGRAFIE. A. Malarnat in POTT, p. 145 .urrn.
D.W.B.
IOCHEBED (ebr. ygelged, probabil ,,Iahveh este
glorie, desi M. Noth (Die israelitischen Personenna-
men, 1928, p. 111) crede ca s-ar putea sa e un nume
de origine strina.) Mama lui Moise, Aaron i Maria
(Exod. 6:20; Num. 26:59). Ea a fost 0 ica a lui Levi
si s-a casatorit cu nepotul ei, Amram. Totusi, potrivit
cu U0( (Exod. 6:20) ei erau verleori, desi S. R. Driver
(CBSC, 1918) crede ca TM pastreaza 0 traditie veche
autentica. J.G.G.N.
IOCNEAM, IOCMEAM (Ebr. yoqnEm,
yoqm Em). 1. Ocetate canaanita (Ios. 12:22), nr. 113
in lista lui Tuthomosis III; in prezent Tel Yoqneam (Tell
Qeimun), la 12 km NV de Meghido. ,,Pir'iu1 de la E. de
(al pn, ,,in fata cu) locneam" (Ios. 19:11) ar putea
Chison (J. Simmons); M. Noth i Y. Aharoni cred ca
a curs din partea cealalt a cimpiei; dar granita tre-
buie sa inclus locneam, care a fost o cetate levitic
in Zabulon (Ios. 21:34). in 1 imp. 4112 granitele
disuictului par s e similare, dar textul are incert.
BIBLIOGRAFIE. J . Garstang, Joshua-Judges, 1931,
p. 91; J. Simons, GTE p. 206; 350; Y. Aharoni, LOB,
p. 237, 728; M. Noth, Josuaz (in 1. gerrnana), 1953,
p. 1 15.
2. O cetate levitic in Efraim (1 Cron. 6:68), s-ar
putea s e Chibtaim din Ios. 21:22. J.P.U.L
IOCSAN. Un u al lui Avraarn si Chetura, tatal lui
Saba i Dedan (Gen. 25:2-3; 1 Cron. 1:32). Se presu-
pune ca uneori este o alta forma a numelui "'Ioctan
(Gen. 10:25-29; 1 Cron. 1:19-23), dar in listele ge-
nealogice purtatorii numelor sint pstrati ca persoane
distincte. R_I.W.
IOCTAN. Un u al lui Eber din familia lui Sem, tatl
lui Almodad, Selef, Hatarmavet, Iera, Hadoram, Uzal,
Dicla, Obal, Abimael, Seba, Ofir, Havila si Iobab (Gen.
10:25-26, 29; 1 Cron. 1:19-20, 23), dirnze care multi
au fost asociati cu triburile din S Arabiei. Numele nu
este cunoscut in afara Bibliei, dar pe baza regiunii in
care s-au aat unnaaii lui se poate postula a a trait
in S sau SV Arabiei. Triburile modeme din S Arabiei
sustln ca arabii puri din punct de vedere etnic sint
urmasii lui Ioctan.
BIBLIOGRAFIE. J . A. Montgomery, Arabia and the
Bible, 1934, p. 37-42; W. Thesiger, Arabian Sands,
1960, p. 77. T.C.M.
IOEL, CARTEA LUI.
I. Schita continutulul
Ioel djscut patru subiecte principale: (a) devastrile
grorave produse de plagile succesive de lacuste, de-
vastri care aveau 0 semnicatie mai profunda; (b)
rodnicia reinnoita a pamintului in urrna pocaintei lui
Israel; (c) darurile Duhului; (d) judecata nala a
popoarelor care au napastuit_pe Israel gi binecuvin-
tarea viitoare a tarii lui Iuda. In toate aceste subiecte
sint intretesute referiri primate si escatologice.
a. Plaga ldcustelor, 1:1-I2
Cu privire la lacuste in VT, vezi de asemenea Exod.
10:12-15 et passim, impreun cu Ps. 78:46; 10S:34;
de asemenea Prov. 30:27; Naum. 3:15, 17 etc. (ANI-
MALE.)
(i) Ioel arma in modul profetic obinuit <15 a
primit cuvintul Domnului $1 as numele sau si al tatlui
sau, nume care nu sint cunoscute din alte surse (1:1).
(ii) Povara mesajului sau este coplegitoare - o
plaga de lacuste de proportii infricooatoare, in roiuri
succesive (1:2-4; cf. Exod. 10:14). O discutie eti-
mologica, entomologica 5i gurativa a v. 4 poate fi
gasit in comentarii.
(iii) Efectele plgii sint dacrise plastic (1:5-12).
Prima care este mentionat, poate ironic, este ca
<01
betivului is-a luat mustul de Ia gura. Dintii ostirii de
lacuste sint infricosatori (cf. Prov. 30:14 etc.) - au
devorat pina si coaja smochinilor, scotind la vedere
interiorul alb si plin de seva. Preotii din Templu ar
trebui sa jeleasca cu durerea unei fecioare batrine al
carei logodnic a murit in tlneretea ei, inainte de casa-
torie, pentru ca si lucriuile pentru jertfa au fost con-
sumate (cf. Dan. 8:11; 11:31; 12:11; contrast cu Is.
1:11-15; Mica 6:6 etc.). Este descrisa plastic devas-
tarea din lanuri, vii si livezi.
b. Roadele pocdintei, 1:13-2:27
(i) Preotii trebuie sa jeleasca imbracati in sac si ce-
nusa, cu post si rugaciune, pentru ziua rniniei lui
Dumnezeu, ,,cucerirea Cuceritorului, pentru a reec-
ta palid asonanta ebr. izbitoare (1:13-15; vezi Naum
9:1; Est. 4:3, 16; Dan. 9:3 etc., in contrast cu Is. 58:4
s.urm.; ler. 14:12; Zah. 7:5 etc.). Parerile VT despre
jertfe si post nu sint contradictorii; multe lucruri de-
pindeau de circtunstarite si de modul particular de
folosire. Ioel nu ar trebui condamnat pentru ca ar
parea sa fie mai ritualist decit Amos si Isaia.
(ii) Pare logic sa consideram ca sectiunea urma-
toare (1:16-20) este o rugaciune, in ciuda dacrierii
initiale a ravagiilor produse de lacuste. V. 1:18 ar
trebui tradus: ,,Ca $5 punem in ele? - adica in ham-
barele subrede care nu au fost reconstmite pentru ca
nu era nevoie de ele. Focul si flacra din v. 19 s-ar
putea sa e caldura si seceta sau chiar culoarea rosie
aprinsa a corpului lacustelor.
(iii) Profetul trece acum de la devastarea produsa
de lacuste la navala lor initiala si o compara cu Ziua
Domnului (2:1-11). V. 2b este un idiom oriental tipic
(cf. Exod. 10:14). Cornparatia roiului cu un foc care
inainteaza este plastica si corecr. Pix-nintul roditor
devine un pustiu negru in urma lor (v. 3). Observarea
lor directa ate reectata in compararea lacustelor cu
niste calareti si in paralela facuta intre zgomotul
inaintarii lor rapide si sunetul focului care se intinde
repede int:r-un tus (v. 4-5). Oamenii sint cuprinsi de
groaza in fata inaintarii neabatute, natavilite si pre-
cise a multimilor nenumarate de asemenea insecte,
care sint invincibile doar prin numarul lor imens (v.
6-9). Lcustele reale at putea un simbol pentru
popoarele (neamurile) adunate in valea hotaririi, ina-
inte de judecata lor.
(iv) In ceasul de oroare nu este prea tirziu s se
caiasca, ssiindu-si inirnile (2:12-14). Ssierea for-
mala a hainelor poate un gest ipocrit; pocainta
adevirati este in Lucrul acata bar putea face
chiar si pe Dumnezeu $5 Se ,,c5iasc5 de judecata Sa
recenra adecvata si ar putea sa Ie dea din nou lucruri
pentru jertfa. Acesta este un simbolism oriental si nu
subintelege nicidecum ideea ca Dumnezeu ar ,,pa-
catui.
(v) Este raw: o chemare noua la o inchinare
speciala la templu (2:15-17). Este adresata preogilor
si poporului, mentionind copiii sugari, cei imbatriniti
de zile si cei proaspat csatoriti care, de obicei, se
bucurau de scure de indatoririle publice. J . A Bewer
(ICC, 1911) arata in mod ingenios ca imperativele sint
perfecte, tar:-s schimbilri de consoane, iacind ca v. 15
si nu 18 sa e punctul pivotal al cartii si inceputul unei
naratiuni continue.
(vi) Devastarea produsa de lacuste va depasita
de abundenta pe care o va da Domnul in ur-ma poca-
intei (2:18-25). V. 20 inseanma ca trupurile zice ale
lacustelor din Iudea vor duse de vint in Marea
Moarta si in Marea Mediterana, iar dupa aceea se Va
sirnti mirosul de putreziciune (18-25).
c. Darurile Duhului, 2:28-32
Revarsarea Duhului dacrisa in acat pasaj este apq.
geul profetiei. V. 28-29 si 32 s-au implinit in Ziua
Cincizecimii; aspectele din v. 30 si 31 au fost irnplinite
in patimile Domnului. Profetia extatica ar putea in-
clude darul limbilor. Stilpii de fum ar putea COlOane
de nisip ridicate de virtejurile de vint din desert sau
distrugerea cetatilor condamnate. O eclipsa solar
poate face ca luna sa para rosie ca singele. Ce alt nume
rnintuitor ar putea prevestit in v. 32 daca nu numele
lui Isus? Orice lucru de aici are o - exista
insa un intela mai profund care tine de zilele cind
ultimele graunte de nisip ale timpului uman se vor
cufunda in nesrsit.
d. Judecata dusmanilor lui Dumnezeu, 3:1 -21
intelaul aparent al acatei sectiuni ate prezicerea
rzbunarii divine impotriva popoarelor care-au dis-
persat si i-au persecutat pe evrei. Este clar ca referirile
din v. 3-8 sint istorice. Lacustele ar putea prevati
acate armate de ne-evrei in ceasul scurt al biruintei
lor. Versetele 9-11 sint de un sarcasm muscator, cind
profetul ii indeamna pe pagini s5 se razboiasca cu
Dumnezeu. Dumnezeu ate singurul care va judeca
popoarele adunate in valea hotririi (v. 12, 14; *IOSA-
FAT, VALEA LUI). Groaza dacrisa in v. 15 s.i.trm., 19a
si binecuvintarea din v. 18 nu s-au implinit inca.
Profegia paminteasca ate ingemanata cu escatologia
in acat capitol bogat in prevari. Biserica crestin
este rnostenitoarea VT si cuvintul cert al profetziei - e
despre 81111. l dapre altceva - se va irnplini la
timpul hotrit de Dumnezeu.
I1. Autorul $1 data
Aceasta ate o lucrare literara extroverta superb,
tradind o aroma iudee, dar care se preocupa in mod
intrinsec de probleme mai importante decit politica
acelei vremi. Datorita acestui fapt datarea este extrem
de dificila. Majoritatea cercetatorilor susgin (cf. W.
Nowack, 1922; K. Marti, 1904) ca loel reprezinta 0
scriere unitara, dar altii contesta acat fapt (cf Bewer,
ICC). Teologii conservatori mai vechi au datat carrea
in secolul al 8-lea i.d.Cr., pe vremea lui Amos si Osea.
Oesterley si Robinson adopta o datate tirzie, in 200
i.d.Cr., in timp ce altii o dateaza intre acate limite. R.
K. Harrison (IOT, 1970, p. 874-882) discuta proble-
mele pe larg dar, punind accentul pe caracterul atem-
poral al nu dateaza cartea ,,mai devreme de anul
400 i.d.Cr.. Dac am corisidera corecta datarea mai
veche, anumite strigate de lupta profetice familiare ar
fost rostite pentru prima oara de cane loel. Se poate
ca erul de plug sa fi fost considerat strmosul sabiei,
mai inainte de a se nascut speranta transformrii
inverse (loel 3:10; Is. 2:4).
III. Caracteristicl speciale
Cartea lui loel a fost vehicolul unei revelatii divine cu
9 semnificatie care, probabil, a depasit priceperea lui.
In cartea sa eternul se izbeste de trecator, fapt care
este trasatura caracteristica a inspiratiei autentice si
care este foarte evident. Lucrul acata este adevrat
in special in ceea ce priveste descrierea lui uimitoare
a demstrului produs de plaga lacustelor, care sim-
bolizeaz minia lui Dumnezeu i pedepsirea pcatului.
Restaurarea milostiv a poporului de o_5t_re Dumne-
mu, dupe: pocinga poporului, dste dscnsfl de aseme-
nea in culori vii. Cartea conpne profegn legate de
moartea Domnului nosmi, de venirea Duhului Snt i
de g-roam i speranya asociate cu S1"1t1.l1 yremunlor.
Aceasta este una dintre cele mai scurte l totu1 una
dintre cele mai tulburitoare i iscoditoare crgi a1eVT.
BIBLIOGRAFIE. S. IL Driver, Joel and Amos, CBSC,
1915; A. S.Kape1rud,Joe1 Studia, 1948; J.A Thomp-
son, ,,Joel's Locusts in the Light of Near Eastern
Parables, JNES 14, 1955, p. S2 .\1rm-; I5, , P-
727-760; L. C. Allen, Joel, Obadiah, Jonah and Micah,
NICOTI 1976. R.A-5-
IOGBEHA (Ebr. yZ>fgb hd, ,,in5lxne"). U11 orag din
Galaad care a fost dat semingiei lui Gad (Num, 32:35);
este menyionat de asemenea in urmrirea rnadianigilor
de ctre Ghedeon (Jud. 8:11). in prezent se numes,te
Jubeiht i este situat la 10 km NV de Amman, la 1057
in deasupra nivelului J.D.D.
IOHANAN (Ebr. yhinn, ,,lahve}: este indurtor).
Mai mulii oameni din VT au purtat acest nume, cel mai
cunoscut dintre ei ind ul lui Carea. Un lider evreu
care l-a spxijinit pe Ghedalia in urma numirii acesruia
ca guvemator al ludeii (2 imp. 25:23; ler. 40:8), dup
cderea Ierusalimului; Iohanan s-a oferit s-1 omoare
pe Ismael, care a complotat asasinarea lui Ghedalia
(ler. 40:13-16). Oferta a fost respins i avertismentul
a fost ig-norat, iar Ismael 5i-a atins scopul. Iohanan l-a
un-nrit, a eliberat prizonierii map (Ier. 41:11-16) i
i-a dus, impreun cu Ieremia care s-a opus, la Rah-
panes in Egipt(Iei-.4311-7).
Printre alte persoane care an punat acat nume
sint ul cel mai mare al lui Iosia, regele lui Iuda (1
Cron. 3:15); un u al lui Elioenai (1 Cron. 3:24); un
nepot al lui Ahimaag (1 Cron. 6:9-10); un om din
Beniamin recrutat de David la Ticlag (1 Cron. 12:4);
0 cpetenie din Efraim (2 Cron. 28:12, unde textul
ebr. i1 redi ,,Iehohanan); u.n exilat care s-a intoxs pe
vremea lui Artaxerxe (Ezra 8:12); i un preot din
vremea lui loiachim (Neem. 12:22-23). J.D.D.
IOIACHIM (Ebr. _yh6_yEqfm, ,,Ia(h)w a intrit; cf.
Ioachim, 1 Ezdra 1:37-39). Rege al luiluda (609-598
i.d.Cr.), un u al lui Iosia 5i fratele mai mare al lui
Ioahaz, a1 crui loc l-a Iuat la porunca lui Neco I1,
regele Egipmlui. Numele lui a fost schimbat din Elia-
ch_im, ca semn de vasalitate. Domnia lui este redat in
2 Imp. 23:34-24:6; 2 Cron. 36:4-8, uitimiil nume din
,,cart&'~1 Cronicilor regilor lui Iuda (2 Imp. 24:5).
Pentru a plti egiptenilor tribut Ioiachim a pus im-
polite mari pe gar (2 Imp. 23:35). A construit cldiri
regale costisitoare, folosind munc forgati (ler. 22:
13- 17) $i este descris ca un domnitor oprsiv gi lacom.
Decderea moral din timpul domniei sale este men-
Qionat de profegii contemporani leremia gi Habacuc.
Reformele lui iosia au fost uitaze in cuxsul intoarcerii
la idolatrie i al introducexii ritualurilor egiptene
(Ez_ec. 8:5- 17) . Ioiachim a vrsat mult singe nevinovat
(2 Imp. 24:4) 5i a poruncit omorirea profetului Urie
pentru c i s-a opus (Ier. 26:20-21). S-a opus lui
Ieremia (36:26) gi a ars el insugi sulul de pe care Iehudi
acilit cuvintele profetului pentru el (v. 22). A fost ,,r5u
gi nedrept din re i nu a fost respectuos fag de
Dumnezeu nici nu a fost bun cu omul (Josephus, An z.
10._83), adic, a p5iI pe urmele pcatului lui Manase
(2 lnip. 24:3).
In anul al 4-lea al lui Ioiachim (605 i.d.Cr.) Nebu-
cadnegar i-a infrint pe egipteni la Carchemig i a
obginut controlul asupra Palestinei, pin la graniga
egiPIiB!15 (I611 2511; 4612), dar abia in anul urmtor
s-a dus Ioiachim, impreun cu algi domnitori, inaintea
lui Nebucadnegar pentru a i se supune ca vasal (ler.
36:9-29; Cronica babilonian). 'I1'ei ani mai tixziu,
ind incurajat design! de infringerea babilonienilor
de citre egipteni in anul 601 i.d.Cr., dar impotxiva
sfatului lui Ieremia, Ioiachim s-a rsculat (2 imp.
24:1). La inceput Nebucadnepar nu a imervenit ci a
trimis trupe din gamizoana babilonian local im-
preiin cu sirieni, moabi_n' gi amonigi s atace Iuda (v.
2). In cele din umi, cu 3 luni i 10 zile inainte de
cderea Ierusalmului in miinile asediatorilor babi-
lonieni, Ioiachirn a murit, in virst de 36 de ani (la 6
decernbrie 598 i.d.Cr.). Moanea lui a avut loc in
drumul spre captivitate (2 Cron. 36:6), probabil, ca
urmare a instigirii lui Nebucadnepar care, potrivit lui
Josephxs (Ant. 10. 97), a cerut ca trupul lui s5 fie
aruncat peste zidnl cetgii, aa cum a profegit Ieremia
(22:18 .unn.). 2 Imp. 24:6 pstreaz tcere cu privire
la ingroparea lui. Ioiachim a fost succedat de ul siu
Ioiachin.
BIBLIOGRAFXE-11 J- Wiseman. Chronicles of Chal-
dean Kings, 1956, p. 20-32, 65-75. DJ.W.
IOIACHIN (Ebr. _yh6_y&l5fn, ,,Iahveh va intiri;
,,leconia, in 1 Cron. 3:16; cf. Mat. 1:11-12; ,,Con.ia
in ler. 22:24, 28).
loiachin a fost numit rege al lui Iuda de ctre
babilonieni, in urma revol(eiimor;iitaL51ui su loia-
chim (6 decembrie S98 i.d.Cr.). Domnia lui scun, de
numai 3 luni i 10 zile (2 Cron. 36:9; Jos.Ant. 10.98)
ate descris in 2 Cron. 24:8-6; 2 Cron. 36:9-10.
Domnia lui a fost caracterizat ca o domnie rea i
profetul Ieremia a prezis sr$itu1 domniei 5i al dinas-
Iiei sale (Ier. 22:24-30). Pon-ivit lui Josephus (Ant. 10.
99) Nebucadnqar i-a schimbat hotrirea cu privire
la nulnixe-2 lui ca rege gi s-a intors ca s5 asedieze
Ierusalimul luindu-1 pe regele de 18 ani, impreun cu
mama sa Nehuta, familia sa gi algi evrei, in robie in
Babilon. Aces! eveniment istorie faimos are descris in
Cronica babilonian. Cetatea a czut la 16 martie 597
giunchiul mai tin:-1r al lui loiachin, Matania (Zedechia)
a fost numit succesor (2 imp. 24:17; Ier. 37:1).
in Babilon Ioiachin a fost tratat ca un prizonier
regal. in tiiblige babiloniene datate intre 595 gi S70
i.d.Cr., ate mengionat c ei, numit Ya'u-kin a primit
la curte, impreun cu cei cinci i ai si (E. F.
Weidner, Mlanges Syriens offers d M. Ren Dussaud,
2, 1939, p. 923 .urm.; DOTT, p. 84-86). in timp ce era
in exil, un administrator, "E1iachim, se poate s fi
continuat s ingrijeasc mogiile sale din Iuda, dac
ingeiegem corect inscripgia ,,E1iachim, slujixorul lui
Yawkin (DOTT, p. 224). Evreii din Babiionia au socc-
tit anii dup anii robiei lui Ioiachin (Ezec. 1:2). Dup
moartea lui Nebucadne;ar, succesorul su, AmEl-Mar-
duk (EVIL-MERODAC), a acordat in anul S61 i.d.Cr.
O'\
0 favoare special lui loiachin i i-a scos din inchi-
soare, ducindu-1 la palatul regal (2in1p.25:27-30;1er.
52:31-34). Fiul cei mai mare al lui Ioiachin, $e1at1'el,
tatl lui Zorobabel, s-a nscut in anul 598. In 1 Cron.
3: 18 ate memionat un alt u, $ena7ar.
BXBLIOGRAFIE. D. J. Wiseman, Chronicles ofChal-
daean Kings, 1956, p. 33-35. DJ.W.
IONA. Nume personal ebraic, insearnn ,,poru_mbe]
1. Un profet evreu din timpul domniei lui Ieroboam I]
regele lui Israel, in secolul al 8-lea i.d.Cr. A venit d
la Get-1-iefer, un orag din Zabulon, situatin apropig;-ea
Nazaretului. Numele tatlui su a fost Amitai. E1 a
prezis expansiunea teritorial realizat de Ieroboam
in detrimentul Siriei (2 imp. 14:25). Iona este de
asemenea erou] criii care ii poart numele, a Qijkjea
dintre crgile p1'OfIOX' mici. Cartea se deosebege

Iosia
640-609 i.d.Cr. sau 638-608 i.d.Cr. .
(2 imp. 21:24-2S;2 Cron, 33:25~34:1) 1

( 7 l
1 Y \

loha nan IOACHIM Zedechia IOAHAZ

(1 Cron. 3:15) (Eliachim) (Matania) ($alum]
609-5/7 dec. S98 i.d.Cr. 59 7-587 i.d.Cr. 609 Id.Cr.
(2 imp. 23:34-24:6; 2 Cron. 3614-8) (2 imp. 24:17; (2 imp. 23:31;
ler. 37:1) 1 Cron. 3:15;
icr. 22:11-12)

IOACHIN
(Iconia)
6/7 dec. 598-15/16 mart. S97 i.d.Cr.
(2 imp. 24:8-16; 2 Cron. 36:9-10)

{iii

eailiei $ena\_ar
(1 Cr<>n- 3:17; (1 Cron.3:18]
Mat.1:12)

Zorobabel
(Ezra 3:2;
Hagai 1:1)
Mat. 1:12)

Graficul amid cum erau fnrudigi inrre ei, Ioahaz, Ioachin gi Ioachim.
considerabil de celelalte carti profetice din VI
faptul ca este aproape in intregime o naragune 1 nu
contine profetii lungi. (Vezi articolul urmtor.) A
2. 'lhtal lui Simon Petru, pot:-ivit cu Mat. 16:17. In
unele ms. din Ioan 1:42; 21:15 .urm. este numit de
asemenea Iona, dar cele mai bine atatate ms. redau
"1an_ D.F.P.
IONA, CARTEA LUI.
I. Schlta contlnutului
Cartea este imprtita in patru capitole care an teme
diferite. Primul capitol vorbete despre Iona, trimis de
Dumnezeu $5 xnearga la Ninive gi s5 protateze impo-
triva rutitii cetatii; Iona s-a razvratit i a Iuat o
corabie care mergea in directja opusa. S-a iscat o
furtuni i, in cele din urma, l-au aruncat pe
Iona peste bord, la sugestia lui. Un pete mare l-a
inghitit pe profet. Cap. 2 red textul rugaciunii sale
sau, mai degrab, al psalmului de multumire rostit in
pintecele pqtelui. Pegtele l-a varsat pe Iona pe tarm.
Cap. 3 arata ca in cele din urm Iona a ajuns la Ninive.
Predica sa despre judecata i-a facut pe locuitori sa se
caiasc de faptele lor rele. In cap. 4 il gasim pe Iona
suparat ca acegtia s-au cit gi ca au scapat de nirnicire;
dupa aceea Dumnezeu, facindu-1 pe Iona sa-i e mila
de o planta, l-a invatat ca trebuie sa aiba mila de toti
oamenii.
II. Autorul gi data scrie:-ii
Cartea nu ne d5 nici o indicagie cu privire Ia autonil
ei. Se poate sa fost scris de Iona insugi, dar cartea
nu folosegte nicieri persoana intii (spre deosebire de
Osea 3:1, de ex.); o data mai tinie de secolul al 8-lea
este sugerat probabil de versetul Iona 3:3, care as de
inteles ca cetatea Ninive nu mai exista (a fost distrus
in 612 i.d.Cr.). Daca autorul nu a fost Iona, nu putem
ti cine a scris-0. Prin urmare, data scrierii s-ar putea
sa e in secolul al 8-lea, dar este mai probabil ca nu
a fost scrisa inainte de secolul al 6-lea. Cei doisprezece
Profepi mici erau cunoscuti i respectati la srgitul
secoului al 3-lea (cf. Eclus. 40:10), aaa incit cea mai
tirzie data posibila este secolul al 3-lea. Accenrul
universalist a1 cartii este considerat adesea ca un
protest impotriva spiritului ultra-nationalist al evre-
ilor din perioada care a urmat dupa Ezra; totugi,
pasaje universaliste apar inc in secolul al 8-lea (cf. Is.
2:2 .urm.). Diferite caracterlstici ale limbii ebr. folo-
site in cartea lui Iona constituie cel mai putemic
argument pentru o data post-exilica, dar volumul
redus al nu ne permite sa tragem 0 concluzie
certa. (Vezi de asemenea D. W. B. Robinson in NBCR
cu privire la aceasta problema.)
III. Interpretiiri
Natura cartii ate un subiect foarte controvexsat. A
fost epxlicata in moduri diferite, ca mitologie, ale-
gorie, comentariu (sau Midrao), pilda sau istorie. ln-
terpretarea mitologica i cea alegorica nu mai sint la
moda i pot fi lasate de-0 parte. Majoritatea cer-
cettorilor din zilele noastre consider cartea in prin-
cipal ca o pilda, avind in parte caracter de Midrag,
adic, relatind traditii depre Iona, suplimentare fata
de detaliile sumare din 2 lmp. 14. Intexpretarea para-
bolica priveete cartea ca pe o povatire morala, com-
F-?
I-~~ Gozan
Ninive
ala?
Hamat Asur
rea
Ma Mediterana
5lg
Ir\J
-11
Tir _ oDamasc .__
I D03
Q
. \\ Q
\
Gat Hefer (Kh, ez-Zurra) .-' -
Locul do nagtere al luv Iona, CI. 2 3__p. 14.25 _
-_\/ _'-*2v_>_ Babilo7:55:
;%\
sallm
I
04;} I00 200 UOKm
l
Harta aratd zona in care s-a desfriural misiunea lui
Iona
parabila cu povesrea spusa de Natan lui David (2 Sam.
12:1 .urm.) sau cu pilda Samariteanului milostiv
spusa de Domnul nostru (Luca 10:30 .urm.) care,
desigur, a cautat sa-i invete pe oameni aceeagi lectie
ca oi cartea lui Iona. Punctul de vedere parabolic nu
este doar o solutie facila pentru a evita necesitatea de
a crede ca Iona a iegit viu din pintecele pegtelui, aga
cum s-a sustinut uneori. Asemenea pilde sint frecvente
in Scriptur; argumentul principal impotriva acestei
interpretiri este lungimea neobi$nuit de mare a powes-
lnterpretarea istorica este bazati pe sensul primar
al textului i pe faptul ca povestirea este aplicat la
u.n personaj istorie cunoscut, Iona, ul lui Amitai (in
timp ce personajele din pildele mentionate mai sus
sint anonirne). Este cert ca tradipla iudaic a acceptat
canea ca ind istoric, cum d5 de ingeles i referirea
facuta de Domnul lsus la ea (Mat. 12; Luca 11), degi
aceasta nu este o concluzie necesara. lnterpretarea
istorica este atacat in citeva privinte, in special in
privinta cu peetele, a dimensiunii imense atri-
buita cetagii Ninive gi in ceea ce privegte armatia as
regele gi locuitorii nu numai ca au ascultat de un
profet evreu fr ezitare oi fra exceptie, ci s-au i cait,
gi in nal, in privinta vitezei neobignuite de cregtere a
curcubetelui. 'Iot"uL se poate ca primul fapt sa fi fost
0 minune autentic; in orice caz, intimplarea are
paralele modeme. Viteza de cregtere a curcubetelui se
poate sa fost de asemenea miraculoasa; sau, mai
simplu, s-ar putea_spune ca Iona 4:10 nu ar trebui
interpretat literal. In ce privs_te marimea cetapli Nini-
ve (Iona 3:3), este posibil ca autorul s se referit la
0 regiune mult mai mare decit cetatea propriu-zisa;
conrmarea acestui fapt poate fi vazut in faptul ca
el vorbegte dapre ,,regele Ninivei (3:6), in timp ce
alti scriitori ai VT vorbesc despre regii Asiriei, tar a
carei ultima capitala a fost Ninive. (Vezi 'NINlVE.)
S-ar putea sustine ca in perioada de ascensiune a
Asiriei, inainte de urcarea pe tron a lui Tiglat-Pileser
III (745 i.d.Cr.) locuitorii din Ninive erau gata sa
asculte de un profet care prezicea dezastrul daca nu
aveau sa se pocaiasca. Religia lor a fost politeista, aa
incit se poate ca ei sa incercat s evite jignirea unei
zeitati chiar daca aceasta era strin i necunoscuta.
 Este rezonabil sa spunem ca nici una dintre obiec-
tiile la adresa interpretarii istor-ice nu sint insurmon-
tabile. Acelasi lucru ar putea spus cu privire la
interpretarea parabolica. Prin urmare, se pare ca avem
de ales intre acestea doua.
IV. Scopul
in general cercetatorii sint de acord ca scopul cartii lui
Iona este didactic; cartea se sfirss_te cu 0 intrebare
provocatoare (cf. Luca 10:36). Este discutabil daci
intentia a fost sa protesteze impotriva unui iudaism
ingust si exclusivist, daca a fost 0 chemare la misiune
sau daca a fost 0 explicatie a aparentei neimpliniri a
profetiilor mai vechi irnpotriva popoarelor straine.
Fara sa cunoastem exact imprejuririle in care a fost
scrisa cartea nu putem da un raspuns decisiv; in orice
caz, aceste posibilitati nu se exclud reciproc. Cartea
pune accent pe puterile universale ale lui Dumnezeu
asupra indivizilor si asupra natiunilor din rsrit si din
apus, asupra vietii si morgii; accentueaza de asemenea
indurarea universala si dragostea lui Dumnezeu, fata
de evrei neascultatorl si fat de ne-evrei cruzi deopo-
triv.
V. Alcituirea
Cartea este acceptata in general ca 0 lucrare unitara,
cu exceptja psalmului (2:2-9), dapre care multi cer-
cettori sustin ca ar o interpolate. Totusi, tendinta
actuala este de a accepta unitatea cartji (cf. Kaiser,
I07; p. 196). Psalmul nu este atit de nelalocul sau cum
s-a sustinut adesea; Iona a fost izbvit dintr-un mor-
rnlnt de ape - chiar daca se mai aa inca in pintecele
pestelui - iar folosirea limbajului traditional care des-
crie moartea in metafore marine este deosebit de
adecvata. In acelasi timp, este demn de remarcat ca si
cadrul de referinta obisnuit pentru un asemenea
psalrn pune baza interpretrii semnificatiei lui data in
NT (cf. Mat. 12:39 s.urm.).
BIBLIOGRAFIE. A. J . Wilson, PTR 25, 1927, p. 636
s.urm.; G. Ch. Aalders, The Problem of the Book of
Jonah, 1948; L. C. Allen, The Books of Joel, Obadiah,
Jonah and Micah, NICOII 1976, p. 173-235; D. W. B.
Robinson, in NBCR; F. D. Kidner, ,,The Distribution of
Divine Names inJonah, IynB 2 1, 1970, p. 126 s.urm.;
A. R. Johnson, ,,Ionah II. 3-10; A Study in Cultic
Phantasy, in Studies of OT Prophecy presented to I H.
Robinson, ed. H. H. Rowley, 1950; vezi si articolele
din dictionarele si studiile introductive standard. Pen-
tru bibliografia recent:-i, vezi O. Kaiser, I07, 1975.
D.F.P.
IONADAB (Ebr. fhndiill, ,,lahveh ste darnic).
1. Fiul lui Simea, fratele lui David. Viclenia lui l-a
ajutat pe prietenul sau Amnon, ul lu.i David, sa-si
implineasca dorinta pacatoasa fata de lhmar, sora de
tata a lui Amnon (2 Sam. 13:3-5). Ceea ce a stiut cu
privire la moartea lui Arnnon pare sf: indice com-
plicitatea lui, desi era un prieten declarat al lui (2
Sam. 13:30-33). 2. Un u al lui Recab, Chenitul (1
Cron. 2:55; ler. 35:6). El a interzis clanului sau $5
practice agricultura, sa aiba vii si s foloseasca rodul
lor, si sa locuiasca in comunitti sedentare (ler. 35:6-
IO). Se poate insa ca aceste poninci sa e o reflectare
a ceea ce era deja o practica generala. El a fost un
inchinator zelos al lui Iahveh si l-a ajutat pe Iehu s5
suprime inchinarea la Baal Melcart (2 Imp. 10:15,
23). M.A.M.
IONATAN (Ebr. fhontn sau yongn, ,,Iahveh a
dat").
1. Fiul lui Ghersom, un urmas al lui Moise (vn
,,Manase"). El a fost angajat de Mica pentru a fi preot
pentru un idol din Efrairn si apoi a devenit preot si
stramosul unei preotestri pentru trlbul lui Dan
,,pin5 in ziua ducerii tarii in robie (Jud. 17; 18:30-
31).
2. Fiul cel mai mare al regelui Saul de la singura
sa sotie (1 Sam. 14:49-50); el a fost mostenitorul
tat:-rlui sau, fapt care face mai greu de inteles loia-
litatea si afectiunea lui pentru David, care l-a succedat
pe Saul (1 Sam. 20:31). Ionatan apare pentru prima
oar in naratiunea biblici in urma victoriei de la
Gheba, o pozitie mama a listenilor, desi strategia
tatalui sau in imprejurarea aceea sugereaza prin ana-
logie a este posibil ca el sa luat parte la eliberarea
Iabesului din Galaad (1 Sam. 11:11; 13:2). lndraz-
neala si curajul lui de razboinic, amintite in elegia lui
David (2 Sam. 1:22), se vad clar in atacul sau intre-
prins de unul singur impotriva gar-nizoanei listene,
un incident care arata de asemenea capacitatea lui de
a inspira loialitate si de a o oferi (1 Sam. 14:7) . Totusi,
ne aducem aminte de el mai ales pentru loialitatea lui
fata de David, o loialitate care a fost cu atit mai dicila
cu cit a fost in conict cu datoria lui de u si cu
afectiunea lui pentru Saul, tatal si suveranul sau.
Atunci cind regele, parasit de Duhul lui Dumnezeu, si
viclim a temerilor si patimilor sale crescinde, a mani-
festat o ura tot mai mare fat de ,,omu1 dupa inima lui
Dumne7.et1 care avea s-l urmeze la tron, Ionatan,
loial pactului de fratie cut cu David dupa moartea
lui Goliat (1 Sam. 18:1-4), a fost deterrninat s-l
sdeze si sa-1 lnsele pe tatal sau, chiar daca si-a riscat
propria viata (1 Sam. 19:1-7; 20). Scene despartirii
celor doi prieteni este miscatoare. Se pare ca Ionatan
nu l-a insotit pe tatal sau in cele doua expeditii impo-
triva lui David, la En-Ghedi si la I-lachila; Ionatan
dispare de pe scena in victoria tragica a listenilor de
la Mt. Ghilboa, unde a murit impreuna cu tatal si fratii
sai (1 Sam. 31:2). Fiind inzestrat zic si moral, el este
un model pentru cei care pun un pret mare pe loia-
litatea fata de adevar si pe prietenie, cit si pentru cei
care sint facatori de pace, care este un rol al ilor lui
Dumnezeu.
3. Alte persoane care au purtat acst nume sint un
unchi al lui David, sfetnic si scrib, care probabil ca
poate identicat cu nepotul lui David care a omorit
un urias (1 Cron. 27-32; 2 Sam. 21:21-22); un u al
mareluj preot Abiatar, care a fost implicat in aten-
tatele lui Absalom si Adonia impotriva tnonului lui
David, da_i nu a fost un rebel (2 Sam. 15:36; 17:15-
zz; 1 imp. 1=41-49); unul dintre ,,vitejii lui David (2
Sam. 23:32; 1 Cron. 11:34); un u al lui Carea,
asociat cu Ghedaia in timpul dominarii Ierusalimului
de catre Nebuoadnetar (ler. 40:8); rm scrib in a carui
casa a fost intemnitat leremia (Ier. 37:20). Acelasi
nume apare pe vremea restaunirii (Ezra 8:6; 10:15;
Neem. 12:11, 14, 35). T.H.l.
IOPE. Numele in ebr. ate y, in gr. loppi, arab.
Ydfd (de unde deriv numele modern ,,Jaffa). Fiind
singurul port natural intre Golful Acco (in apropiere
de orasul modern Haifa) si granita egipteana, lope are
o istorie bogata; excavatiile an aratat ca dateaza din
secolul al 17-lea i.d.Cr. sau chiar dinaintea acestei
perioade si este mentionat in citeva cronici egiptene
din secolele al 15-lea gi al 14-lea i.d.Cr. Dup ocu-
parea israelita a Canaanului lope a fost o cetate de
granita in teritoriul lui Gad (Ios. 19:46), dar a cazut
curind in miiniie filistenilor; dupa aceea s-a aat
rareori sub stipinirea israelitilor, desi trebuie sa F1
servit ca port mar-itim pentru Ierusalim, care se aa la
o departare de aproximativ 55 km. In secolul al 2-lea
i.d.Cr. Simon l-a smuls din miinile sirienilor si l-a
anexat la Iudeea (1 Mac. 13:11). lope apare in intim-
plarea din Faptele 10. In zilele noastre fonneaza par-
tea de S a municipalitatii Tel Aviv-Jaffa.
Parti din lope au fost excavate in mai multe cam-
panii arheologice de la al 2-lea razboi rnondial in-
coace. Un interes deosebit i1 prezinta un templu pre-
filistean (secolul al 13-lea i.d.Cr.) dedicat cultului
unui leu.
BIBLIOGRAFIE. M. Avi-Yonah, EAEHL, 2, p. 532-
540. D.F.P.
IORAM (Ebr. yh6rm, ,,Iahveh este inaltat). 1. Un
levit de pe vremea lui David (1 Cron. 26:25). 2. Un
print din Hamat (2 Sam. 8:9-12). 1 Cron. 18:9-11
sugereaza ca numele lui adevarat a fost I-Iadoram. 3.
Un preot din timpul lui Iosafat.
4. Rege al regatului de N, Israel, intre 852-841
i.d.Cr.; ultimul domnitor din dinastia in Omri (2 imp.
1-9). loram a fost un u al regelui Ahab si al Imbelei
si cu toate ca ni se spune ca a indepartat tin aspect
Q .
Asa, regele lui Iuda
losafat
cca 873-849 i.d.Cr. cca 873/4-853 i.d.Cr.(2 lmp. 16:29-22:40)
(2Cr.17:1-21:1) | I
loram, regele lui Iuda
C53 343.541 i_d_Cf_ (2 Q-on,
{j~ij
Tibia C, leoahaz (Ahazia)
(2 Cron. 24:1) cca 841 i.d.Cr.
(2 Cron. 22:1)
loas
cca B37-800 i.d.Cr.
(Z Cron. 24:1)
Arborele genealogic al lui loram si Iosafat
pagin din inchinarea lui Israel, in general a umiat pe
caile pacitoase ale altor regi din N (2 lmp. 3:1-3). A
trebuit sa lupte cu moabitii care s-au razvratit impo-
triva poz.iJtiei lor de vasalitate fata de Israel (PIATRA
MOABITA) si a cistigat o victorie spectaculoasa, dar
nu decisiv, asupra moabitilor (3:4-27). Mai tir1.iu a
fost xnit in lupta cu sirienii (8:28-29). Unele dintre
povstirile despre Elisei au ca si cadru conictul dintre
Israel si Siria si mentioneaz pe ,,regele lui Israel
(5:1-8; 6:8-23; 6:24-7:20; cf, 8:1-6), dat nu stim cu
cenitudine daca acest rege a fost loram. loram a fost
omorit pe cind se afla in capitala sa, Izreel, in convales-
centi, si a fost urmat la tron de *Iehu (9:1-37). El.iSi
a fost cel care a instigat aceasta actiune; el a vazut ca
acata era inceputul judecatii finale a lui Dumnezeu
impotriva lui Ahab si Izabela, care era inca in viata si
era activa in a face rau in lzreel (9:7-10, 22). Astfel,
a fost 0 alta implinire a profetiei lui cu privire la
Ahabsi Izabela (9124-26, 30-36; cf. 1 lmp. 21:17-'29).
5. Rege al lui Iuda intre 848-841 i.d.Cr. (2 Imp.
8:16-24; 2 Cron. 21). A fost ul si succesorul lui
Iosafat, dar a schimbat complet politica Iahvista a
tatalui sau. S-a csatorit cu Atalia, care era ica
regelui Ahab al Israelului si astfel, sora cu regele loram
al Israelului, si a condus Israelul pe caile singer-oase si
pagine ale lui Ahab si Izabela. Pe vremea sa Edomul
si Libna s-au eliberat din vasalitatea Eata de luda, iar
listenii si arabii au invadat si aujefuit regatul sau. El
a murit de boala ara sa lase parere de rau in ur-ma
(2 Cron. 21:20); a fost urmat la tron de ul sau
Ahazia, J.E.G.
Ahab, regele lui Israel c. Ila;-,e|a
V
v \
- Atalia Ahaziu loran, regele lui lirael
(2. Cron. 21:6) cca 853-852 i.d.Cr. cca 852-841 i.d.Cr.
(1 Imp. z2=4o,s1-sa) (2 Imp. 1:17; 3:1-9:26)
losabcar c. lchoiada
(2 Cron. 22:11)
c. = casitone
:0!
 I

IORDAN . Depraiunea lordanului este unic in geo-

e\~\. 530
Mama
graa zic. Ea s-a format ca rezultat al unei suri <\@ Galileil .
;\
tectonice gi are cea mai joas depresiune de pe pi- \L>O *
mint. Auengii lordanului, alinmentapi de izvoare, se /11% vs!O
adun in Lacul Huleh, la 70 m deasupra nivelului Beew -.>'{erah O \5

(Khi met-1-(era 41%] \|@

La 10 km S de Lacul Tiberiadei riul este deja la W.

200 m sub nivelul Mediteranei, iar pin la captul de 115 rn

N al Mrii Moarte a mai coborit algi 177 m i riul se
a la 393 m sub nivelul Numele ,,Iordan (ebr. (Tet! esh-Shuneh)
yardn) ii este dat pe buni dreptate gi inseamni r O
\ \.\
"'\
~\_._
,,coboritorul. Acat riu este cel mai mare curs de api
permanent din Pal$1ina i lungimea sa pe cei 120 km
de ka Lacul Huleh la Marea Moart este dubla de
meandrele sale. Nici un alt u nu are mai multe 115m
referinge biblice i nu are o importang mai mare.
I. Excaval an-heologice ~\__\. \
Excavagiile arheologice din valea lordanului au scos 1 ..-\,
3285'
la lumin una dintre cele mai vechi ae72ri urbane din 3Z30
lume. La Ierihon tranzjgia Natuan de la vintoare la aet$ean 4
viaga urban poate s5 avut loc prin 7000 i.d.Cr. Un
popor care cunoqtea olritul s~a agezat in aceast zon 1
prin anul 5000 i.d.Cr, i 0 dat cu ceramica de mai
tirziu (culrura Neolitic B) apar primele dovezi care "- ' 1 \ab9 _
Va|eB .- /
leagi valea lordanului de Semiluna Fenil de la N. 1
Arama (cuprul) a fost intmdus in perioada Cal- O Iabesul
colitici (4500-3200'i.d.Cr.) in locuri cum este Teleilat O Galadului
Ghassul, la N de Marea Moart. La Ghassul exist trei (Tell Abu Habii)
nivele de ocupare Sncepind din mileniul al 4-lea gi /
exist dovezi de ag-ricultur pe baz de irigagii. Aceas- /,.

t cultur Ghassulian este intnjt in multe locuri din (/aI"-

Palestine, dar a fost rspindit mai ales in valea Ior- X -~H,,~\"/

~ !
danului, la Mefjar, Abu Habil, Jiftlik Beth-shzn, En~ \\_ 1 O
2 tn
Ghedi$iTe11 esh-Shuneh, la S de Marea Galileii.
La sr$ituJ meniului al 4-lea cel pugin trei grupuri
\ -..?.'.".-*9-~---..../*1=
de popoare au intra: in valea lordanului dinspre N 115
m R.
ordan
nveulman
pentru a se aeza in sate fx ziduri in cimpia Esdrae- \N 5\1t<1 Penuel
0
<1"
k>nu1\.u, sau au venit dinspre E prin Ierihon. K M. | R Iaboc
Kenyon a numit aceast perioad ,,proto urban. Au \\ '
inceput s apar in valea lordanului orage-snate, cum
sint Ien'honu1 in S, Bet-$ean in cemrm 5i Beth~Yerah |__ 115 m
(Chirbet Cherac) in N, i acestea fceau come cu 1
Egiptul 5i cu Mesopotamia. 4 .
1 O
Adam
Prin anul 2200 i.d.Cr. amorigi nomazi au invadat
valea i au disuus multe dinne centrele urbane. Este
. 1 ,
\.._ N|ve9u| mru
posibil ca ei s iicut parte dint:-o mic-are general \
\_
de popoare care a avut loc intre 2300 gi 1900 i.d.Cr., Y. 11 5 m
adic, la inceputul Epocii Mijlocii a Bronzului. Se mai \\
32 g _ W 32
poate ca Avraam s venit in valea lordanului in
aceast perioad de turbuleng nomad. A urmat apoi Nuvelul mm
invazia hicsogilor dinspre N. cind au fost construite
>-__/~~.\____
sisteme complexe de aprare imprejuru] unor orage ~
cum este lerihonul. Dup infringerea himogilor de -
ctre egipteni , au fost reconstruite marile orage imi- Ghilgal 4a\eY\
328m-
rite din valea lordanului, cum sint Bet-$ean i Hagor, ~\\(Kh. elaliea
Beth-nimrah
i au fost echipate ca garnizoane egiptene. Mai tixziu
in Epoca Bronzului, in jurul anului 1220 i.d.Cr., is- 1/ ___.a__ ~\___~
raeligii au Lntrat in Palestina prin valea lordanului. \erihon Abe\-shittlrn
Exjst dovezi despre distrugerea cetgilor Hagar, De- O

bi: i lachis. Dar dovezile arheologice cu privire la (Teleat e|GhassuJ)

cucerirea Ierihonului de ctre Iosua sint obscure. I
,,_,- _\
~\
ll. Aspecte topograce
1 \ , Harul
a. Bazinul Huleh Mound, 4; 2* 6 8 |0T~2~<4 OKM
Valea lordanului incape la poalele Mt. Hermon (2.814 359 ~
m), din ale cirui izvoare calcaroase pomsc auengii Valea lordanului in timpul Vechiului Teszament.
lordanului. Exist posibilitatea ca Banias, numit mai
mziu Cezareea lui Filip, s5 fost cencrul Baal-gad din 35 30 0 7
, /'-
valea ,,Libanului (Ios. 12:7). Se aa in tentonul lui 1 Corazin ,. ,
pan, la graniya de N a Israelului, iar locuitoru cetgi Capernaugn ___6'
degineau controlul asupra rutelor comerciale care du- __ Betsaida
cmu in Siria i au fost comparayi cu un cuib de'Vi-Pf ___" _ ' ~~~_; - lulia
~\
(Gen. 49:17). Mergind insure S pe valea supenoar a
lordanului, a]ungem la regiunea Huleh, o depreslune
de 5 x 15 km unde scurgerile de lava au bloca: valea
Magdalg ' Marea \/
1 Galileii
astfel incit Iordanul coboara 280 de metri pe
a 15 km de deleuri. Pe platoul care domm cimpia 15$ Tiberiada
Huleh se aa Hatorul, marele orag canaanit. 1% 1 5 :1
b. Districrul Tiberiadei B h-yerahv 5 \_,1
Dupa deleurile de la Huleh, la vreo 213 m deasupra (Kh Kerak) at1% J
njvglului mrii, Iordanul intri in Marea Galileii, un lac
de forma unei harpe, lung de 21 km i lat de 13 km.
Fiind alimentat de numeroase izvoare termale, apele '"-. o
Gadara
sale dulci sint pline de pe$ti, iar adincimea maxiina de 1 f <= T 1 ash-Shuneh
S0 m permite migratii verticale ale pegtilor, in mce \
-\.
-\
de variatia sezonieri a temperaturii. Prin urmare, \
probabil ca atunci cind Isus i-a sftuit pe pecan ,,s \
arunce mrejile adinc (Luca 5:4), era var erbinte,
cind temperaruxa normala din timpul iemii de 13
grade C, sta intilnita la 37 m sub suprafata lacului.
Metodele de prins pegte mentionate in Evanghelii ~_.\_
continua s e aplicate i in prezent: pescuitul cu v
undipa cu un singur cirlig (Mat. 17:27); plasele de 3210 " -32 3(
OI
pescuit circulare (Mat. 4:18; Marcu 1:16); plasele Betean ,
aruncate din bai-ca 5i trase (Mat. 13:47 $.u.rm.); pla-
sele pentru adincime (Mat. 4:18 .urrn.; Marcu 1:19 \ Pela
.u.rm.); i pescuitul la adincimi mari folosind 0 plas
__/--.--u
tras de doua brci (Luca 5: 10).
4 '_
Pe vremea Domnului existe o densitate mare de Villa I'D.

populatie injunil lacului $1 E1 i-a condamnat pe locui-

torii blazapi ai cetplor Ijorazin, Betsaida i Caper- o
'\ (Tel1Abu Habil)
naum (Mat. 11:20-24). ,,ln toati Palestine nu exist
nici un loc unde amintinle s se adunat aa cle multe /
ca 5i in Capemaum (G. Dalman). Viata iudaica a ,1 1
_.--.
vibrat insinagogile sale (Mat. 12:9; Marcu 1:21; 3:1; _ 115 m _ordan
5:22; Luca 4:31; 6:6; 8:41). Acoloa locuit lair, liderul \\ -._____,-.___/'
sinagogii (Marcu 5:22), suta$u.l care a constmit sim- \
\\ =
goga (Luca 7:5) i Levi, vams_u1 (Mat. 9:9; Marcu _.\\
\
HI
-. .._.4 -nu
2:14; Luca 5:27). La E de Capernaum se aa Betsaida,
1
115
m __
de unde au venit Filp, Andrei $i Pet:-u (loan 1:44), iar In ~\ -
Nwau
m
mai departe se aa ginuml mai pupln populat a1 gada- 1i; \ l
1
.Ioboc
renilor, unde pginii crs_teau porci (Luca 8:32). La-
cul, cimpiile i coastele pietroase, amestecate cu bola \\ t
vani mari $i cimpuri de scaiegi, constituie cadrul pen-
tru pilda semantorului (Marcu 4:2-8), iar primvara 115 m Nivelul mlrii
covoarele inorite de narcise galbene, anemone $i i!ii valul mini m
rost_esc de asemenea predici. ~*."
1(I
lmprejurimile lacului sint dominate de muntii in- '\ 0
1 \ 1
conjuratori, in special cei din NV, care au avut un loc \.._
\\

atit de important in viata de rugaciime a Domnului, \_.}
\
loc in care le-a dat inv55turi uceniciiox (Mat. 5: 1) $i
unde li S-a artat dupa inviere (Mat. 28:16). Coltul a: ~ _ _ 1
de NE al lacului se crede ca este locul hrnirii mira-
culoase a celor cinci mii (Luca 9:10<17). 4//v
a,1,e/"/ /_
c. Valea ,,Ghor sau valea lordanului _\ 6

Aceasta vale are 0 lungime de 105 km, de la Lacul

~
e\
Mama 328m
* 4"
Tiberiadei pin la Marea Moart. Riul Yarmuk, care se \\ Manna
vars in lordan la 8 km maijos de lac, dubleaz debitul - _ -t .____
\ _ _ 1
de apa i valea se adincqte treptat pina la S0 m sub lenhon Ak 0 2 4 6 3' fox?/"*-
nivelul albiei. in sectorul acesta pot observate trei /"3 \\ as so
zone zice: terasa superioar larga a albiei din Plic
cen, Ghor-ul propriu-zis; terasa cuatemar inferioara Valea lordanului in timpul Noului Testament.
si cimpia inundabil a riului, Zorul; intre acestea se
aa coastele adinc brazdate si terenurile nefertile
Qattara. Nu Iordanul propriu-zis, ci Qattara si Zor,
impreun, au constituit dicultatea trecerii acatui
obstacol (Ios. 22:25) . Jumatatea de N a Ghor~ului este
o vale larga si bine cullivata, dar calota din Iuda si
Galaad, care traverseaza albia, ingusteaza valea la S
de Galaad. Dincolo de aceasta valea devine tot mai
arida, pine: la capatul Marii Moarte unde precipitatiile
anuale sint putin pate S0 nun. Terenurile nefertile
Qattara, cu aspectul unor sculpturi grotesti in mama
si argila moale, creaza un povimis abrupt si pustiu
care duce la albia riului. Zor-ul, care isi croieste drum
cu o patura de vegetatie verde, ate in contrast puter-
nic cu partea de maijos si de aceea este numit gE6n-u1
("crestere luxurianta) Iordanului (ler. 12:5; 49:19;
50:44; Zah. 11:3; cf. Ps. 47:4; 59:12; Prov. 16:18).
Locul de adapost al animalelor salbatice (ler. 49:19)
este inundat partial primavara (Ios. 3: 15). Iinind cont
de acate aspecte, putem intelege intrebarea: ,,$i daci
nu te crezi la adapost decit intr-o tara linistita, ce vei
face pe malurile ingimfate ale (injungla) lordanului?
(ler. 12:5).
lntre Yarmuk, la N, si laboc, mai sint alta noua
alfuenti permanengi care vin dinspre malul sdng al
lordanului si debitul lor de apa explica de ce toate
asezarile importante au fost situate in partea de E a
Ghor-ului - orase cum sint Sucot, Tafon, Zaretan,
Jabaul Galaadului si Pela. Datorita irigatiilor din
zona, probabil ca aceasta ate regiunea pe care Lot a
vazut-o ,,ca pe g-radina Donmului (Gen. 13:10). Pixiul
Cherit ar putea s5 fost un auent sezonier al labe-
su.lu.i. mai spre N, unde Ilie - care era originar din
Iabesul Galaadului - s-a ascuns de Ahab (1 lmp. 17:1-
7). lntre Sucot si Tartan (identicat de Glueck cu Tell
es-Saidiyeh) Solomon a turnat arama in_tipare de
pamint, folosind lut si combustibil local (1 Imp. 7:46;
2 Cron. 4:17). ln aceasta sectiune a viii exista mai
multe vaduri, desi poduri pate riu nu au fost con-
struite decit in vremea romanilor. Iordanul a fost
travexsat atit de Avraam cit si de Isaac in apropiere de
gura de varsare a Iabocului (Gen. 32:10). Undeva in
regiunea aceea a fost traversat si de catre madianitii
urmariti de Ghedeon (Jud. 7:24; 8:4-5). David l-a
travexsat de doua ori in timpul rebeliunii lui Absalom
(2 Sam. 17:22-24; 19:15-18). Dar intre confluenta cu
labocul si Marea Moarta traversarea este rnai dicila,
datorita curentilor mai repezi. Tlaversarea miracu-
loasa a israelitilor se pare ca a avut loc la Adam (in
prezent Tell Damiyeh), la 26 km N de Ierihon (Ios.
3:1-'_17;4:1~24;Ps. 114:3, S).
Intre laboc si Beth-nimrah, pe o distanta de 26 de
km (ls. 15:6) nu exista nici un auent care sa se verse
in lordan si exista prea pugine asezfiri. Orase in oaze
pot intilnite in apropiere de izvoare, cum ate cazul
Ierihonului, la V de lordan, iar catre E a fost Sitim, in
cimpiile Moabului (Num. 20:1), unde au fost trimisi
spioni (los. 2:1-7).
BIBLIOGRAFIE. D. Baly, The Geography of the
Biblez, 1974; G. Dalman, Sacred Sites and Ways, trad.
de P. P. Levertoff, 1935; J. si J. B. E. Garstang, The
Story of Jericho, 1948; N. Glueck, The River Jordan,
1946; K. M. Kenyon, Jericho I, 1960; E. B. Smiclc
Archaeology of the Jordan Valley, 1973.
J.M.H.
IOSAFAT (Ebr. yh6a;Tt, ,,lahveh a judecat).
1. Un functionar ocial pe vremea lui David si
Solomon (2 Sam. 8:16; 20:24; 1 lmp 4:3; 1 Cron.
18:15). 2. Unul dintre cei doisprezece conducatori
nu:-nip pate Israel de catre Solomon (1 lmp. 4:17; cf.
v. 7).
3. Fiul si succesorul luiAsa; al 4-lea rege al lui luda
(cca 873 849 i.d.Cr.). Iosafat a intarit regatul lui Iuda
pentru a rezista la agresiune prin forticarea si ampla-
sarea unor gamizoane in cetarile din N (2 Cron. 17:2,
12-19). De asemenea, el a rupt-0 cu traditia prin
faptul ca a facut un tratat de alianta cu Ahab, regele
Israelului, luind de sotie pentru ul sau loram pe una
dintre icele lui Ahab, Atalia (2 Cron. 18:1; cf. 21:6;
2 lmp. 8:18). Aceasta aliant noua a avut un efect
asupra altor popoare, inclusiv asupra listenilor si
arabilor, care au platit uibut lui losafat (2 Cron.
17:10-11), dar asocierea cu regatul apostat al lui
Israel aproape ca a dus la prabusirea lui Iuda dupa
moartea lui Iosafat (2 lmp. 11:1~3).
Donuua lui Iosafat s-a remarcat prin aderenta lui
la instrucgiunile lui Iahve (1 lmp. 22:42; 2 Cron.
20:32). El a eradicat in mare masura idolatria (2 Imp.
22:43, 46) si a dat lnvattori itineranti ai legii lui
Moise (2 Cron. 17:7~9). E1 a reorganizat sistemul
juridic prin numirea de judecatori in cetatile impor-
tante si prin instituirea unei curti de apel la lerusalim
(2 Cron. 19:4-11).
4. Tatal lui Iehu, al 10-lea rege al lui Israel (2
imp. 9=2; 14:20). D.W.B.
IOSAFAT, VALEA LUI. Numele dat de loel locului
judecatii finale din loel 3:2, 12. ln amindou acate
versete numele ,,Iosafat (care inseamna ,,Iahveh a
judecat) este asociat cu faptul ca Dumnezeu va jude-
ca (ebr. fzaz). Prin urmare, ate probabil ca "valea
lui Iosafat, la fel ca si ,,valea hotaririi, in v. 14, ate
un termen simbolic dapre judecata, nu u.n nume
geogxac curent.
Valea lui Iosafat a fost identicata cu diferite lo
curl. Unii au crezut ca loel nu s-a referit la un loc
anumit; de ex., Targum Ionatan traduce acat nume
,,cimpia hotaririi judecatii, iar Theodotion i1 reda
,,1ocu1 de judecata. lntrucit loel foloseste termenul
geograc ,,vale, majoritatea cercetatorilor au con-
siderat ca a fost avuta in vedere o anumita localizare.
Ibn Ezra sugereaza valea Beraca la S de Betleem, unde
fortele lui Iosafat s-au adunat dupa nimicirea dus-
manilor (2 Cron. 20:26), dar Zah. 14 plaseaza jude'
cata in apropiere de Ierusalim, iar potrivit cu 1 Enoh
53:1 toate popoarele sint adunate pentru judecata
intr-0 vale adinca din apropiere de valea Hinom.
Tradigia iudaica, crestina si musulmana identica lo-
cul judecatii nale cu valea Chedrort intre Ierusalim
si Muntele Maslinor. Din aceasta cauza aici au fost
ingropati multi oameni - musulmanii mai ala pe coas-
ta de V, iar evreii in special pe coasta de E a vaii. Un
mormint din perioada greco-romani de pe coasta de
E a fost identicat in mod gresit cu mormintul regelui
Iosafat. lnca pe vremea pelerinului din Bordeaux (333
d.Cr.) si a lucrarii lui Eusebius Onomastican (s.v.
Koilas) numele Iosafat a fost asociat cu aceasta vale.
Unii obiecteaza fata de folosirea de catre Ioel a cuvin-
tului Emeq, ,,vale larga, in limp ce valea Chedronului
este numita nahal, ,,vilcea (,,pinu) (2 Sam. 15:23).
A fost identicata de asemenea cu ,,valea imparatului
(2 Sam. 16:18), care se uneste cu valea Chedron,
venind dinspre NV (C. F. Keil, E. G. Kraeling) si cu
valea Hinm, la V si S de lerusalim (G. W. Wade).
BIBLIOGRAFIE. E. Robinson, Biblical Researches in
Palestine 1, 1856, p. 268-273; J. A. Bewer in ICC,
1912, dapre loel 3 (MT 4) :2; E. G. Kzaeling, Rand
McNally Bible Atlas, 1956, p. 342. J.T.
IOSIA (Ebr. y6'iyyEhil, 2 ca y5'siyyd, ,,l'-ie ca Iahveh
sa daruiascaf). 1. Al 17-lea rege al lui Iuda. Fiind ul
lui Amon si nepotul lui Manase, ,,poporu1 tarii l-a
intronat ca rege la vii-sta de 8 ani, in unna
tat:-1lu.i sau. A donuiit 31 de ani (cca 640-609 i.d.Cr.;
2 lmp. 21:24-25:1; 2 Cron. 23125-34:1).
Desi continua sa exercite suzeranitate asupra re-
gatului lui luda, Asiria er_a suficient de slabit incit
vasalii s faca pasi precauti spre eliberare. ln 633/2
i.d.Cr., Iosia, care s-a intors din nou la Iahveh (2 Cron.
34:32), s-a indepartat de dependenta impusa fata de
Asiria si zeii ei. ln 629/8 i.d.Cr., intrucit Asurbanipal
era batrin, Iosia a reusit s elibereze tara atit de
asirieni cit si de ramisitele de practici cultice bastinase
(2 Cron. 34:3b-5). Aceasta lucrare nu a fost realizata
numai in Iuda, unde Iosia a preluat controlul de la
asirienii care erau slabiti, ci s-a extins si in Israel (2
Cron. 34:6-7) . Aceasta perioada de refonna religioasa
si de emancipare politica a produs in anul urmator pe
mar_ele profet Ieremia (Ier. 1:2).
In 622/1 i.d.Cr. ,,cartea Le_gii a fost gasita in
timpul reparatiilor Templului (2 Imp. 22:8-10; 2 Cron.
34:8-18). in general se crede ca acat sul era - sau
continea - cartea Deuteronomului, da_i lucrul acata
nu a fost dovedit. Colectia aceasta de leg-i antice a dat
si mai mult elan sentimentului nationalist, deja aprins,
si a dus la o mai ampla reforma polilica si religioasa.
Pe baza acatei carti Iosia a eliminat inchinarea pgina
(2 lmp. 23:4-14), inclusiv preoiji falsi (kmErim, acad.
kumm; 2 imp. 23:5) si altarul de la Betel (2 lmp.
23:15; cf. 1 Imp. 13:2). El, irnpreuna cu poporul, a
facut un legamint nou cu lahveh (2 lmp. 23:1-3; 2
Cron. 34:29-33), prin care a facut din aceasta carte
legea De asemenea, el a sarbatorlt Pastele cu 0
asemenea grandoare cum nu mai fusae sarbatorit din
zilele lui Samuel (2 lmp. 2s=21-23; 2 Cron. 35:1-19).
In anul 609 i.d.Cr. Neco II, regele Egiptului, a
mers de la avanposrul egiptean de la Meghido spre
Haran, in ajutoml asirlenilor (A K. Grayson, Assyrian
and Babylonian Chronicles, 1975, p. 96, ll. 66-69), al
cror rege fusese alungat din capitala sa de citre
babilonieni si mezi. Consider-ind ca Egiptul era o ame-
nintare pentru propriul sau regat - in ciuda tagaduirii
lui Neco - losia s-a luptat cu el la Esdraelon, a fost
ranit grav si a murit in Ierusalim (2 lmp. 23:29-30; 2
Cron. 35:20-24).
2. Un israelit de pe vremea lui Zaharia care nu a
fost exilat in Babilon (Zah. 6:10).
BIBLIORAFIE. A. Malarnat, Journal of the Ancient
Near Eastern Society of Columbia University S, 1973,
p. 167-179; Josiah und das Gesezzbuch; John McKay,
Religion in Judah under the Assyrians, 1973, p. 28-44;
M. Cogan, Imperialism and Religion, 1974, p. 71-72.
D.W.B.
IOSIF.
1. in Vechiul Tatament
I. Numele
Iosi.f ate 0 forma a verbuluiyiisa, ,,a adauga; numele
ysi inseamna ,,fie ca El (Dumnezeu) s adauge
(i)- cf. Gen. 30:24. Numele palestinian al unui loc,
ysp-ir (adica, y-5'-p-'El) in listele topograce egiptene
din secolele al 15-lea si al 14-lea a fost comparat cu
numele ebr. ys. Dar sunetele ,,s sint diferite in cele
doua nume si ate aproape cert ca numele nu sint
inrudite (vezi W. F. Albright, JPOS 8, 1928, p. 249).
Pentru numele egip. y-s'-pEl, comparati cu numele de
loc biblic lftahel (Ios. 19:14, 27).
II. Istoria lui losif
0. Cadrul
Iosif a fost al unsprezecelea u al lui Iacov, dar primul
fiu al Rahelei (Gen. 30:24; 35:24) si ul favorit al lui
Iacov (Gen. 37:3; cf. 33:2, 7). Istoria lui losif ate una
dintre cele mai vii si mai atragatoare din VT: un baiat
rasfatat vindut ca rob in Egipt de catre sai
invidiosi, propaseste, in ciuda conditiilor adverse si,
desi a fost intemnitat pe nedrept, se inalta pina la cele
mai inalte functii in stat. Prin planificare inteleapta el
previne nenorocirea adusa de foamete si salveaza de
la infometare Egiptul, Canaanul si propria sa farnilie.
Urmeaza impacarea cu fratii sai iar apoi familia se
stabileste in pasunile din Gown, in Delta de NE. Dupa
ingroparea lui Iacov in Canaan, Iosif porunceste ca si
oasele lui sa e ing-ropate acolo atunci cind urrnasii lui
lsrael vor parisi in cele din urma Egiptul pentru a
merge in tara promisa. Nu se pot face imbunatatiri la
istoria relatati in Genaa; pn'.n ux-mare, parag-rafele de
mai jos nu vor face decit sa prezinte citeva informatii
despre Egipt si dapre cadrul istorie si se vor ocupa de
citeva aspecte ale textului.
b. Data
Data cea mai probabila a istoriei lui losif este perioada
faraonilor hicsosi, cca 1720-1550 i.d.Cr. (*CRONO-
LOGIA VECHIULUI TESTAMENT). Acestia au fost
domnitori sernitici care s-au inltrat din Canaan, dar
care au respectat cu scrupulozitate conventiile egip-
tene. La inceput ei au preluat administratia birocratica
egipteana existenta, dar mai tirziu au munit in functii
importante care traiau in Egipt. ln privinta
cadrului istoric, vezi "'EGIPT: Istoria.
c. ,,Haina pestritd
Preferinga lui lacov fata de Iosif a fost aratata de
,,haina pestrita (,,haina cu multe culori) sau ,,haina
lunga cu mineci (cf. RVmg, RSV). Din punct de
vedere lingvistic ambele traduceri ale termenului ebr.
kg6net passfm sint posibile. Cu privire la semiti im-
bracati cu haine multicolore, vezi IBA, p. 29, g. 25,
dreapta, sau in colori, E. W. Heaton, Everyday Life in
Old Testament Times, 1956, camasa; exemple de mai
tiniu in IBA, p. 35, g, 29, sau ANEP, p. 17, g. 52.
Aceste haine, in special ultiniele exemple citate, erau
adesea lungi si aveau mined. In favoarea traducexii ,,in
multe culori (,,pestrit), termenul passfm a fost com-
parat cu asir. paspasu, ,,p-asre cu culori tipatoare si
arab. fasasa, ,,mozaic (Eisler, Orientalische Litera-
turzeitung 11, 1908, p. 368-371, st cf. ibid., 14, 1911,
p. 509). 'Il'aducerea ,,haina lunga cu mineci ate
obtinuti dac traducem pas ca ind partea piat a
sau a piciorului, gi astfel kg6neg passim este 0
,,tunic5 pin Ia (=ajungind pini la) palme i t5lpi
(BDB, p. 821a). Cu privire Ia vise, vezi mai jos.
d. Iosif vfndut in Egipt
Textui ne spune c atunci cind Iosif a fost trimis s-i
viziteze pe fratii si care erau cu oile Ia pscut, la
inceput ei au plnuit s-I omoare, dar apoi l-au pus
inn-o cistem fire ap la sugestia lu.i Ruben, care a
sperat in taini s5-I salveze. Dup ce s-au aezat
s5 minince, a aprut Ia 0 deprtare oarecare o cara-
van de negustori ismaeliti din Galaad; au decis
repede s se scape de Iosif vinzindu-l la ismaeligi. Cind
s~a apropiat caravana, ,,ei - lui Iosif - I-au vindut
Ia primii cltori pe care i-au indlnitz ,,negustori ma~
diani (Gen. 37:28). Dupi ce a trecut caravana,
Ruben s-a intols Ia groap i a fost tulburat cind a
vzut c3 Iosif nu mai era acolo. Faptui acesta suga-
reaz c Ruben a lipsit de cind a aprut caravana pin
cind aceasta a plecat (luindu-1 i pe Iosii).
Este necesar s facem citeva observatii. Oare de ce
lipsit Ruben? Dintre mai multe motive posibile, cel
mai simplu ate c atunci cind an zrit caravana
strin, Ruben - cel mai congtiincios dintre frati (aa
cu.rn ii era caracterul) - s-a dus s5 pun pazi la oi: cind
treceau striinii nu era un lucru neobignuit s dispari
citeva animale mai de soi. Ruben avea de ateptat pin
cind au plecat strinii. Cind Ruben a putut s se
intoarci in sigurang, Iosif era deja vindut i dus; dupi
aceea fratii si au trimis haina lui minjit de singe la
Iacov. A
Cine l-a vindut pe Iosif in Egipt? In Egipt madia
nii (de fapt, rnedanipii, vezi mai jos) l-au vindut pe
Iosif lui Poulfar (Gen. 37:36), care l-a cumprat de la
ismaeliti (Gen. 39:1). Caravans era ismaelit, i in
acest nume se includ i numele madianiti sau meda-
nigi; intelesul termenilor se suprapune. Aceast echi-
valent a tennenilor este vizut cel mai clar in Jud.
8:24 unde se arm clar c5 madianitii invingi de
Ghedeonwaveau cercei de aur, pentru c erau is-
maeliti. In texmi ebr. din Gen. 37:36 intiinim ter-
menul ,,medaniti, care ax putea indica un a1 treilea
tennen cu acelagi ingeles; comparati cu Gen. 25:2 (= 1
Cron. 1:32), unde Medan i Madian sint ii lui Avraam
i Chetura. Foiosirea intro naragiune a mai multor
tenneni echivaienti nu indic documente disparate ci
ate 0 caracterisdc stilistic tipic pentru Orient-ul
Apropiat. Pentru folosirea a trei termeni echivalenti
pe parcuxsul a numai citeva iinduri, comparati stela
egiptean a lui Sebekkhu (cca 1850 i.d.Cr.), care se
refer la un dugman general din campania sa in Pales-
tina i ii numegte Mnryw-Sn, ,,beduini asiatici, Rnzw
st, ,;irieni miravi i mw, ,,asiatiCi. Nu se poate
spune ci la baza textului acestei stele mici de piatr
s-ar aa mai multe documente, intrucit stela a fost
executati ca o unitate la porunca unui om; pot fi
mentionate multe alte exemple
Cine l-a vindut pe Iosif la caravan? In Gen. 37:28
,,au tras 5i au scos are o expresie ambigui la prima
vedere, intmcit s-air putea referi atit Ia fragii lui Iosif
cit i Ia madianiti. In Gen. 45:4-S Iosif ii acuz direct
pe fragii si c l-au vindut sclav (fonna simpi a
verbuiui) 5i aceasta inseamn ca in Gen. 37:28 se
refer la fratii si i nu la madianigi. Acest fapt este in
armonie cu sintaxa ebr. i cu scrieri paralele. In Egipt
un text arm c atunci cind regele Ththmosis II ,,a
zburat Ia cer, adic a murit, ul su Tuthmosis III s-a
uxcat pe tron gi ,;ora lui Hatshepsut a guvemat tam.
Aces! ultim pronume nu se refer Ia 'I\.tthmosis III, Ia
Ihthmosis II (Schort, Krnungscag d. Ktinigin Hat.sch-
ep5U, 1955, p. 197). Observati c5 in Gen. 37:28
termenul ,,madianii nu are articol gi poate insemna
simplu ,,madianiti (nedenigi) sau ,,(nite) madia-
nip', adic, unii care fceau pane din grupul prin-
cipal; in Iimba ebr. nu este articol nehoti-it. In ne,
in Gen. 40:14-15 Iosif ii spune pahamicului c ,,a fost
Iuat cu sila din tara evreilor. De ce nu a recunoscut
deschis c a fost vindut sclav? Motivui este foarte
simplu. Iosif ii apri aici nevinovitia 5i incearc s5-I
convingi pe pahamic s-I scoat din inchisoare; ple
doaria lui ar fost zdruncinati dac ar revelat faptul
umilitor c a fost Vindut sclav chiar de fratii si bu.n.i.
Cind a fost numai cu fratii si (Gen. 45) losif a putut
fi deschis; dar paharnicul ar fi putut crede c5 fratii lui
Iosif au avut un motiv serios ca s vrea s se scape de
el, iar apelul Iui Iosif ar fost zadamic. De aceea Iosif
a spus vag c a fost "Iuat cu sila, lucru care era
adevrat intrucit si nu aveau nici un drept s-I
vind pentru un ci.$g. Aici nu este vorba de a incerca
$5 armonizm textul cu orice pret, ci este vorba de
intelegerea mentalittii oamenilor i este vorba de
psihologie pracdc. Adevrul este c5 textele din Gen.
37:39-40; 45 sint cit se poate de clare, cind sint
plasate in cadrul exegetic adecvat, cind ginem seama
de sintaxa i sensul literar din ebr. i alte limbi din
Orientul Apropiat, precum i de actiunile i motivele
personajelor.
e. Iosif in Egipt
Iosif nu a fost decit u.nu1 dintre numerogii semiti tineri
care au devenit slujitori in casele egip. inure 1900 i
1600 i.d.Cr. Papirusul Brooklyn 35.1446, 0 parte din
registrul unei inchisori (vezi mai jos), are pe revers o
list de 79 de siujitori dintr<> famiiie egip. din jurul
anului 1740 i.d.Cr., iar dintre aceetia cel pugin 45 nu
au fost egipteni ci ,,asiat1'cj, adic, semiti, la feI ca i
Iosif. Multi dintre acegtia aveau nume tipice pentru
semii din NV, nume inrudite Iingvistic cu cele ale lui
Iacov, Isahar, Aer, Iov (Ayyabum) 5i Menahem. Unii
erau ,,servitori (hry-pr) intocmai ca i Iosif in Gen.
39:2 ("in casi). Vezi Hays, A Papyrus of the Late
Middle Kingdom, 1955 iA1bright,.lAOS 74, 1954, p.
Z22-233.
Exist numeroase indicii cu privire la numrul
asiaticor din Egipt in perioada aceasta, iar unii dintre
ei au ajuns si ocupe pozitii inalte $i pozitiide incredere
in slujba stpinilor Ior (Posener, Syria 34, 1957, p.
14$-163), Ia fel ca i Iosif care a devenit adminis-
tratorul Iui Potifar (im_yr pr, un titlu obinuit in E-
gipt). Titlul lui Potifar (sar-hattabbhfm) ,,cipitanu1
gizii, adic a1 gnii personaie a lui Faraon ar fi o
traducere a termenuiui egip. shg-irmw, "Instructor de
pzitori. Vergote (Joseph en Egypre, 1959, p. 313s)
a prezentat o ipotez piauzibil pentru interpretarea
titlului in sensul de ,,pahamic. Pentru forma originali
a numelui lui Potifar, vezi 'POI'IFAR, "POT{I-ERA. Atit
Potifar cit gi ,,paharnicul i ,,pitaruI din Gen. 40 sint
numiti sris, tradus de obicei ,,sIujbai (,,f\1nCionari
ociali), dar in limba semit acest termen inseamn
adesea ,,eunuc (famen). Totugi, in Egipt eunucii nu
ocupau pozitii proeminente, iar in vechime saris a
insemnat in general ,,om de Ia curte, demnitaf, cit gi
 T I O I I O I O .4.-

=2" <0 I~== ~==\o =5 _5*01:90 -90 :=\O _:\I _=q .-=., -Si =:\ <:\ .-9-. uv ~<$\
0 -$\c _-=5 .15
:5
H.I|||||9pg-|!|_|'q_q;__Jp_n|nullgggn nu,
J
_' ' W
v nu 'i\:L:/5
nan
=-
' n

).~f
wt
I

-1 / -
\._@/4 \
W0=2 9?-
1."!
Q. /
;
@):;<'.:>. 5nfl\=l>0
40,'*\\\\\a__, .4 '5':
'gr)
1|:

Ii _\ -%I"'
irl|i yo

/ W 0I- egg. Alli

Ml 7_..c
_-
It E23
2:; ii
)7!

i)

Iosrf a fost investit cufunczia inala defaraon, in modul egiptearz traditional (Gen. 41:42). Cerremonia este
ilustratd de investirea lui Poser ca vizir a1 lui Setos !. Desen dupa un basorelief de pe mormfntul lui Paser, Teba,
c. 1300 i.d.Cr.

,,eunuc (dai mai tirziu acata a fost sensul principal). importante si in lumea orientali nebiblica. "Vrijitorii
Vezi.lEA 47, 1961, p. 160. Egiptului (hartummim, un cuvint egip.) erau per-
Ineidenrul cu soiia natpiniti a lui Potifar, care a sonaje farniliare, iar pentru interpretarea viselor erau
mintit cu privire la Iosif, ate comparat adesea cu un folosite manuale speciale. Pentru detalii, vezi Ii/IAGIE
incident foarte similar relatat in Povestea a doi frati. $1vniurroanz, 2. n.
Totugi, intre cele doua naratiuni nu exista nici un alt Iosif a n-ebuit sa e barbierit si irnbracat in haine
punct de contact: intimplarea cu Iosif este biograe, de in ca sa apara la curte (Gen. 41:14). Propunerea
in timp ce Povestea celor doi frati ate pur fantezie. sa practica pentru a rezolva problema foametei l-a
Pentru o traducere completa, vezi de ex. Eman- impresionat pe faraon, care l-a invatit cu o functie
Blackrnan, Literature of the Ancient Egyptians, 1927, inalta dupa moda egipteana traditionala, dindu-i un
p. 150-161 si pasajele pracurtate di.nANET, p. 23-25. inel cu sigil, haine de in subtire si un lant de aur.
Documente egip. mai prozaice arata ca sotia lui Potifar Rangul exact al lui Iosif ate controversat; pare s5 fie
nu a fost unica in pacarul ei. cel mai probabil ca el a fost vizir, ind inferior numai
lnchisorile egiptului serveau trei scopuii: un loc de lui faraon (Wrgote); dar unii sustin ca el a fost un
imlare, ca si inchisorile modeme, o rezerva de brate ministru al agriculturii care era raspunztor direct
de rnunc pentru rnuncile fortate pentru stat, i centre inaintea regelui (Ward, JSS 5, 1960. p. 144-150).
pentru detinuti care asteptau judecata (cf. Iosif). Ju- Mentionarea carelor (Gen. 41:43) si a cailor (Gen.
decata avea loc uneori in inchisori intrucit adminis- 47:17) se potriveste cu perioada hicsosilor i cu dece-
tratia acestora era foarte bine organizata, asa cum niile irnediat premergatoare, dar nu mai devreme.
arata clar Papirusul Brooklyn (Hayes, op. cit.); ca- Rarnasite de cai din perioada imediat premergtoare
zierul ecarui detinut era trecut in apte sectiuni hiaosilor au fost excavate la Wadi Halfa (Faulkner,
separate, de Ia aratul initial pina la implinirea sen- JFA 45, 1959, p. 1-2). Cu privire la numele egipteiie
tintei. ,,Mai marele temnitei (,,pziton.il inchisorii) ale lui Iosif si sotiei Salem vezi "TM-ENAT-PANEAH si
(Gen. 39:21-23 etc.) probabil ca reprezinta titlul egip. ASNAT.
s'wty rphnrt care are acelasi inteles. Egiptul era renumit pentru productia sa agricola
In Gen. 40 termenul ebr. maiqeh trebuie tradus abundenta; vezi socoteala grinelor, IBA, p. 32, g. 27.
*,,pahamic i ate echivalent cu egip. wdpw, iar mai Dar Egiptul suferea periodic de foamete; un text bi-
tirziu wb', ,,Paharnic (qt Gen. 40:11, 13). Brutarii bliograc citat adaea spune: ,,Cind a venit foamete
erau de asemenea cunoscuti in Egipt, dar se pare ca timp de multi ani, Eu am dat griu orasului meu in
mai marele brutarilor nu purtau un asemenea titlu. ecare foamete (Vandier, La Famine dans I'Egypte
Probabil ca titlul egip. gs wdhw nsw, ,,Scribul maei ancienne, 1936, p. 115). Egiptenii nu mincau impre-
regale este cel mai apropiat termen echivalent. ln una cu evreii (Gen. 43:32) de teama sa nu incalce
privinta cosurilor de piine purtate pe cap, vezi IBA, p. diferitele interdictii rituale cu privire la mincare (Mon-
33, g. 28. 'Visele (Gen. 37; 40-41) erau considerate tet, Ugypie et la Bible, 1959, p. 99-101). Este posibil
RH)
ca textul din Gen. 44:5 cu privire la ghicire sa e
tradus ,,oare nu din acata adica din paharul de argint
bea domnul meu si oare nu va ghici cu privire la el?
(cf. Gen. 44:15); referitor la un pahar de ghicire, vezi
*MAGlE $1 VRAJITORIE, 2. II.
Cind Faraon a invitat familia lui Iosif sa se sta-
bileasca in Egipt (Gen. 45:17-21; 46:5), a trimis care
si le-a spus sa lase tot ce au, deoarece vor avea totul
sucient in Egipt. Daca judecam dupa scene egiptene
care s-au petrecut cu 200 de ani mai tixziu, carele
trimise erau probabil, care mari, cu doua roti, trase de
boi. (Pentru 0 descriere si 0 discutie excelenta cu
privire la acatea, vezi Aldred, JNES 15, 1956, p.
150-153, pl. 17). Cind faraonul l-a rechemat in Egipt
pe Sinuhe, un fugar egiptean in Siria, cca 1900 i.d.Cr.,
i s-a spus de asemenea sa lase tot ce are. Diferite
obiceiuri explica aluzia din Gen. 46:34b; in felul aces-
ta familia lui Iosif putea plasata in siguranta iwlarii
Gosenului. Politica economica a lui Iosif, in Gen. 47:
16-19, a facut ca Egiptul sa e de fapt ceea ce era in
teorie: tara a devenit proprietatea lui Faraon, iar
locuitorii tarii erau arendasi.ilui.Preot1'i nu erau scutiti
de impozite ci numai de irnpozitul de 0 cincime stabilit
de Iosif, iar proprietatile templului erau administrate
separat (Gen. 47:22, 26). Gen. 47:21 indica doar ca
in tot Egiptul Iosif i-a adus pe Oamenii din ecare
district in cetatile cele mai apropiate unde existau
grinare, ca sa-i poata hrani mai bine; modicarea
insipida din traducerea VSR (,,i-a facut sclavi) nu ate
necesara. Gen. 48-49 reecta obiceiurile asiatice din
familia patriarhala; binecuvintarile orale, cum ate
cea data de Iacov, aveau putere de lege in V Asiei in
prima jumitate a mileniului al 2-lea i.d.Cr. (cf Gor-
don, BA 3, 1940, p. 8).
ji Moartea lui Iosif
Atit losif cit si tatal sau au fost imbalsarnati dupa
obiceiul egiptean (Gen. 50:2-3, 26), iar Iosif a fost pus
,,i.ntr-un sicriu in Egipt. Sicriele din perioada aceasta
erau antropoide; erau confectionate din lemn si la cap
aveau un portret conventional al fetei. Perioada de
imbalsamare avea durate diferite; 40 de zile ate una
dintre mai multe posibilitati. Perioada de jale de 70
de zile era tipica. Vista lui Iosif la moarte, 110 ani,
ate de asemenea semnicativa: aceasta era lungimea
ideala a vietii, dupa parerea egiptenilor si pentru ei
era un semn de binecuvintare divina.
Pentru inforrnatii generale, discutii detaliate si
bibliograe completa, vezi J . Vergote, Joseph en
Egypte, 1959; cu privire la D. B. Redford, A Study of
the Biblical Story of Joseph, 1970, vezi K. A. Kitchen,
Oriens Antiquus 12, 1973, p. 233-242.
III. Urmasii lui Iosif
Triburile lui Efiaim si Manase, care au dacins din cei
doi fii ai lui losif, au fost numite uneori ,,(tribul lui)
Iosif, sau ,,casa lui Iosif un nume obisnuit ate ,,.ii
lui Iosif (Num.; Ios.). Astfel, Iosif este binecuvintat de
Iacov ca stramos a doua triburi viitoare (cf. Gen.
49:22-26; cf. Gen. 48), iar Moise a binecuvintat de
asemenea pe ,,Iosif, referindu-se la Efraim si Manase
(Deut. 33:13, 16). Comparati de asemenea Num. 13:
11; Deut. 27:12; Jud. 1:22-23, 35; Ps. 80:1 (poetic)
si Emec. 47:13. KA.K.
2. in Noul Testament
Sotul Mariei. El nu ate mentionat in Marcu i refe-
ririle din Ioan 1:45 si 6:42 sint indirecte. Potrivit lui
Matei, Iosif a fost un urmas al lui David (Mat. 1:20).
(AA
Se pare ca genealogia din Luca 3 nu ate a lui Iosif ci
a Mariei (vezi insi 'GENEALOGIA LUI ISUS CRIS-
TOS). Luca a aratat deja ca Isus nu a fost ul lui Iosif.
Matei urmarate relatia sa legala, rnergind in urma
pina la David si Avraam.
Matei si Luca arrna amindoi ca Isus a fost con-
ceput de Duhul Snt atunci cind Iosif era logodit cu
Maria, dar inainte de a avea relatii sexuale cu ea (Mat.
1:18; Luca 1:27, 35). Luca reda revelatia data Mariei
de un inger, iar Matei reda revelatia data lui Iosif. Se
pare ca Matei a obtinut informatziile sale de la Iosif
(poate prin intermediul lui Iacov, fratele Domnului)
iar Luca le-a obginut de la Maria.
Iosif s-a purtat ca un tata cu lsus, ducindu-L la
Ierusalirn pentru ceremonia de curatire (Luca 2:22) si
fugind cu El in Egipt ca sa scape de Irod. S-a intors la
Nazaret si s-a stabilit acolo (Mat. 2). L-a dus pe copilul
Isus la Ierusalim in ecare an, la sarbatoarea Pastelor
(Luca 2:41). Poate ca arrnatia lui din Luca 2:49
sugereaza ca atunci cind Isus avea 12 ani stia ca nu
era ul lui losif.
Este aproape cert ca Iosif nu era in viata in timpul
propovaduirii lui lsus. Nu exista nici o rnentionare
directa a lui si, daca nu ar asa, ar greu sa explicam
cuvintul adresat lui Ioan de pe cruce (Ioan 19:26-27)
si armatia ca mama si fratii lui Isus Il cautau pe Isus
(Mat. 12:46; Marcu 3:31; Luca 8:19). Este normal s
presupunem ca fratii lui Isus au fost copiii lui Iosif si
Maria, nascuti dupa Isus.
Alte persoane mentionate in NT si care poarta
acest nume sint trei stramosi ai lui Iosif, sotul Mariei
(sau stramosi ai Mariei?) (Luca 3:24, 26, 30); losif
numit Barsaba, supranumit si lust, care a candidat
in-a succa pentru pozitia de apostol detinuta de luda
(Fapt. 1:23); unul dintxe fratii Domnului (Mat. 13:
55). losif a fost de asemenea numele dat la nastere lui
*Bamaba (Fapt. 4:36). R.E.N.
IOSIF DIN ARIMATEA. Un iudeu din "Arimatea,
,,om bun si evlavios care astepta si el lmparatia lui
Dumnezeu (Luca 23:50-51), ,,ucenic al lui Isus, dar
pe ascuns, de frica iudeilor" (Ioan 19:38), un membru
al Sinedriului care nu a votat pentru condamnarea lui
Isus la moarte. El era bogat si dupa ce a cerut de la
Pilat trupul lui Isus, a pus la dispozitie pinza subtire
de in pentru ingropare si a pus trupu.l in propriul sau
mormint nou sapat in stinca (Mat. 27:57-60). (Proba-
bil ca Matei vede_in faptul acata o implinire a profetiei
din Mat. 53:9.) Int:-0 legenda care apare pentru pri-
ma data in scrierile lui William de Malmabury, Iosif
ate trimis de Filip din Galia in Britania in anul 63 d.Cr.
si acolo a inintat prima asezare cratin din aceasta
tara, numita mai tiniu Glastonbury. Gildas si Bede nu
mentioneaza deloc aceasta povatire. ln scrierea sa,
"M0 Glastonbury Legends (1926), J. A. Robinson a-
rma ca pasajele sint interpolari. 0 legenda si mai
tinie, compusa probabil de Walter Map in 1200,
spune ca Iosif a adus Sntul Graal in Anglia.
J .W.M.
IOSIF FLAVIU (JOSEPHUS). Un istoric evreu
care s-a nascut in anul 37/38 d.Cr. si a murit la
inceputul secolului al 2-lea. El a fost fiul unui preot
numit Matia, din ordinul preotac al lui Iehoiarib (1
Cron. 24:7) si a pretins ca ate inrudit cu Hasmoneii,
care faceau parte din ordinul acela. Dupa o perioada
scuna de asociere cu aenienii si cu un ascet din pustie
numit Banus, s-a alaturat partidului fariseilor la virsta
de 19 ani. in cursul unei vizite la Roma in anul 63 d.Cr.
a fost irnpraionat de puterea imperiului. S-a opus cu
tarie revoltei evreilor impotriva Romei in anul 66 d.Cr.
si cu toate ca i s-a incredintat comanda unei unitati
din Galileea - pozitie in care a dat dovada de rnulta
energie si capacitate de conducere - nu a avut incre-
dere in cauza insurgentilor. Dupa ce romanii au cu-
cerit punctul de rezistenta de la Jotapata, pe care l-a
aparat pina cind orice rezistenta a devenit zadarnica,
a scapat irnpreuna cu alti patruzeci si s-a ascuns intr-0
pa_tera. Cind si acat loc de refugiu era pe punctul sa
fie atacat, aparatorii au iacut 0 intelegere de sinu-
cidere si Josephus a fost unul dintre ultirnii doi supra-
vietuitori. L-a convins pe celalalt supravietuitor sa se
predea rornanilor si apoi a reusit sa obtina favoarea
lui Vespasian, comandantul roman, prin faptul ca a
prezis inltarea lui la purpura imperial. Aceasta pre-
zicere s-a implinit in anul 69 d.Cr. In anul \u'm5tor
Josephus a fost atasat pe linga cartierul general al
rornanilor in timpul asediului Ierusalimului, actionind
ca traducator pentru Titus (ul si succesorul lui Vapa-
sian in comanda trupelor din Palestina) atunci cind a
vrut sa faca oferte aparatorilor cetatii. Dupa caderea
Ierusalimului Josephus s-a dus la Roma, unde s-a
stabilit ca si client si pensionar al irnparatului si a
adoptat numele Flavius de la familia impratului.
Nu este nexesc ca purtarea lui Josephus in timpul
razboiului a atras asupra lui stigma de tradtor in
ochii natlunii. Totusi, el a folosit anii petrecuti in
liniste la Roma in asa fel incit sa revendice int:-o
oarecare masura recunostinta poporului sau. Anii a-
cestia au fost dedicati activitatii literare in care s-a
dovedit a un patriot adevarat, plin de zel pentru
numele bun al poporului sau. Prima lui lucrare a fost
o Istorie a rdzboiului evreiesc, scrisa in aramaioa pentru
evreii din Maopotamia si publicata apoi intr-o editie
greaca. Relatarea izbucnirii razboiului ate precedat
de un rezumat al istoriei de la 168 i.d.Cr. la 66 d.Cr.
Cele doua carti ale sale Contra lui Apion constituie o
aparare a poporului sau impotriva calomniilor unui
invagator din Alexandria numit Apion; si in acate
carpi el se straduieste sa arate ca evreii se pot lauda cu
o istorie mai veche decit grecii si in cursul argumen-
telor el a pastzrat PGRUU noi 0 serie de citate valoroase
din scriitori antici care nu ne sint cunoscute din alte
surse. Cea mai voluminoasa lucrare a sa ate An-
tichitdti evreiesti, in douzeci de volume, relatind
istoria poporului sau din cele mai vechi timpuri (de
fapt, el incepe naratiunea cu creatia lumii) pina in
z.ileleAsale. Aceasta lucrare a fost incheiata in anul 93
d.Cr. In fine, el a scrisAutobiograa sa, menita in mare
masura sa fie o aparare a pozitiei sale in timpul
razboiului, pozitie care fusae prezentata in termeni
prea putin magulitori de catre un alt scriitor evreu,
Justus din Tiberia. Este imposibil sa punem de acord
relatarea activitatilor sale din timpul rzboiului, date
in Autobiograe cu relatarea data anterior in Istoria
rdzboiului evreiesc.
Lucrrile lui Josephus sint de o valoare inatima
bil pentru istoria evreilor intre domnia lui Antiochus
Epiphana (175-164 i.d.Cr.) si razboiul din 66-74
d.Cr. si in special pentru perioada care a inceput cu
ocuparea romani in 63 i.d.Cr. El a avut acca la surse
directe, atit publicate cit si nepublicate: lucrarea lui
Nicolas din Damasc, istoriograful lui Irod cel mare, a
furnizat o descriere detaliata a carierei monarhului; a
mai avut la dispozitie documente romane ociale; s-a
consultat cu tinarul Agripa ("IROD, 5) cu privire la
diferite detalii dapre inceputul razboiului evreiac si,
daigur, s-a putut baza pe propria sa cunoastere a
diferitelor faze ale razboiului. Se poate ca el s5 e
complet tendentios in prezentarea personajelor si eve-
nimentelor, dar ,,tendinta" sa ate atit de evidenta
incit cititorul 0 poate observa cu si poate face
ajustarile necaare.
Lucrnle lui Josephus furnizeaza un material in-
dispensabil pentru intelegerea cadrului general de
catre cel care cerceteaza istoria intertatamentala si
istoria NT. ln acate lucrari intilnim numeroase per-
sonaje, atit evrei cit si ne-evrei, care ne sint binecunos-
cute din NT. Uneori scrierile sale ofera u.n comentariu
direct la unele referiri din N1} de ex., mentionarea lui
luda Galileanul in Fapt. 5:37 si a ',,Egipteanului in
Fapt. 21 :38. Este putin probabil ca lucrarile sale sa
fost cunoscute de vreunul dintre scriitorii NT. De un
intera special sint referirile sale la loan Botemtorul
(Ant. 18. 1 16 s.urm.), la Iacov, fratele Domnului (Ant.
20. 200) si la Domnul Isus (Ant. 18.63 s.urm.) - un
pasaj care, desi a fost alterat intr-o oarecare masur
de crestini, ate in aenta autendc.
BIBLIOGRAFIE. Editia standard a lucrarilor lui
Josephus in greaca ate cea editata de B. Niae (1887-
1895). Editia Loeb (1926-65), in greaca si engleza,
inceputa de I-I. St J. Thackeray si incheiata de R.
Marcus si L. I-I. Feldman, cuprinde 9 volume. Cea mai
binecunoscuta traducere englera ate aceea a lui W.
Whiston (1736); aceasta a fost revizuita de A. R.
Shilleto (1889-90) si (mai putin minutios) de D. S.
Margoliouth (1906). O ti-aducere usor de citit a Raz-
boiului evreiesc, de G. A. Williamson, a aparut in
colectia Penguin Classics (19S9).Vezide asemenea H.
St J. Thackeray, Josephus, the Man and the Historian,
1929; F. J. Foakes-Jackson, Josephus and the Jews,
1930; J. M. Creed, ,,'Ihe Slavonic Version of Josephus
History of the Jewish War, HTR 2s, 1932, p. 277
s.urm.; R. J. I-l. Shutt, Studies in Josephus, 1961; I-I. W.
Monteore, Josephus and the New Testamen t, 1962; G.
A. Williamson, The World of Josephus, 1964; F. F.
Bruce, Jesus and Christian Origins Outside the NI;
1974, p. 32-53. F.F.B.
IOSUA. 1. Iosua ben Nun, nepotul lui Elisarna, ca-
petenia lui Efraim (1 Cron. 7:27; Num. 1:10), a fost
numit de familia sa h6s'ea', ,,mintuire, Num. 13:8 (AV
,,Oshea); Deut. 32:44 ebr.; acat nume apare frecvent
in tribul lui Efraim (1 Cron. z7=zo; 2 imp. 17.1; Osea
1:1). Moise a adaugat numele divin si l-a numit
yh6sua, redat de obicei ,,1osua. Numele gr. Isous
reflecta contractia ararnaica yeu' (cf. Neem. 3:19
etc.).
Pe vremea Exodului Iosua era tinar (Exod. 33:11).
Moise l-a ala sa-i e asistent personal si i-a incre-
dintat comanda unui detasament de luptatori din
triburile inca neorganizate pentru a respinge pe ama-
lecitii care i-au atacat (Exod. 17). in calitate de repre-
zentant al tribului lui Efraim in misiunea de recu-
noastere de la Cada (Num. 13-14), Iosua a sprijinit
recomandarea lui Caleb de a trece la invadarea tarii.
Ln!
Caleb, care era rnai in virsta decit el si care a fost
conducatorul, ate mentionat uneori singur in lega-
tura cu aceasta intimplare; ate putin probabil sa
existat o versiune mai tirzie care sa-I ii exclus pe Iosua
sau ca vreun istorie de mai tirziu sa fi contatat sau sa
nu stiut ca si Iosua a scapat de amenintarea popo-
rului necredincios.
ln timp ce Moise era singur inaintea lui Dumnezeu
pe Sinai, Iosua facea de veghe; in Cortll lntilnirii el a
invatat de asemenea sa astepte si sa I8 increada in
Domnul; in anii care au urmat, ceva din rabdarea si
blindetea lu.i Moise a fost adugat la caracterul lui
(Exod. 24:13; 32:17; 33:11; Num. 11:28). in cimpia
de Iinga lordan el a fost consacrat ocial ca succesor
al lui Moise la conducerea militara a poporului, coor-
donindu-si activitatea cu preotul "Eleazar (Num.
27:18 s.urm.; 34:17; cf. Deut. 3 si 31, unde pozitia lui
Iosua ate accentuata in mod rac). Probabil ca avea
vreo 70 de ani (la instalare) ; Caleb era un om remar-
cabil de viguros pentru cei 85 de ani ai sai atunci cind
a inceput sa ocupe dealurile lui Iuda (Ios. 15:13-15).
Iosua a ocupat si a consolidat regiunea Ghilgal, a
condus campanii incununate de succa impotriva con-
federatiilor canaanite si a condus alte operatiuni cita
vreme au fost necaare eforturile unite ale Israelului.
Ocuparea s-a bazat pe initiativa trribala; Iosua a
cautat sa incurajeze lucrul acata prin repartizarea
ociala de la Silo, unde a fost stabilit sanctuarul
national. A venit timpul sa dizolve pozitia sa de con-
ducere si sa dea un exemplu personal prin retragerea
la rnosia sa de la Tirnnat-Sera, in Mt. Efraim. Probabil
ca aceasta ate ocazia cind a chemat pe Israel la
legamintul national de la Sihem (Ios. 24). Capitolul
23, cuvintarea sa de rimas bun, se refera, probabil, la
aceeasi ocazie; totusi, continutul ate diferit si s-ar
parea sa indice o perioada mai tii-Lie. Iosua a murit in
viista de 1 10 ani si a fost ingropat in apropiere de casa
sa din Timnat-Sera.
Cu privire la IOSUA, CARTEA LUI, vezi articolul
care urmeaza si care discuta de asemenea citeva teorii
modeme dapre invadarea Canaanului si dapre rolul
lui Iosua.
2. Iosua ben Iosedec a fost mare preot al res-
taurarii in anul S37 i.d.Cr. Sub conducerea lui a fost
reconstruit altarul si a fost consacrat Templul. lnain-
tarea lucrarilor, insa, a fost stinjenita de opozitie pina
in anul 520 i.d.Cr., cind a fost intarit de profetiile lui
1-lagai si Zaharia, care includ un model remarcabil de
justificare prin harul lui Dumnezeu (Zah. 3). El a fost
numit in mod profetic ,,Odrasla (semah, Zah. 6:12).
Vezi J. Stafford Wright, The Building of the Second
Temple, 1958, pentru o trecere in revista a problemelor
din Ezra si I-Iagai.
3. Iosua din Bet-$emes, proprietarul unui ogor la
care a fost adus chivotul legarnintului atunci cind
listenii l-au trimis inapoi in Israel (1 Sam. 6:14).
J.P.U.I_
IOSUA/JESHUA. Jahua are o forrna tirzie a nu-
melui Iosua (aceeasi persoana ate numita, in tra-
ducerea engle a Bibliei, Jahua in Neemia si Ezra, si
Iosua in I-lagai si Zaharia). Eidsta indoieli cu privire la
numarul exact al celor care poarta numele I0s\1a/
Jeshua, dar putem rnentiona urmtoarele persoane.
1. Conducatorul unei familii preotesti (1 Cron.
24:11). 2. Un levit mentionat la reorganizarea lui
Ezechia (2 Cron. 31:15). 3. Marele preot (numit si
Joshua) (Ezra 2:2 etc.). 4. Uri barbat din Pahat- Moab
care s-a intors din Exil impreuna cu Zorobabel (Ezra
2:6). 5. Capetenia unei familii de preoti asociati cu
,,ii lui Iedaia (Ezra 2:36). 6. Un levit, Iosua ul lui
Azania (Neem. 10:9). 7. Una dintre capeteniile
levitilor, ul lui Cadmiel (Neem. 12:24; textul s-ar
putea sa e alterat). 8. Tatal lui Ezer, conducatorul de
la Mitpa (Neem. 3:19). 9. Fiul lui Nun (Neem. 8:17).
Vezi IOSUA
Este clar ca acat nume a fost obisnuit pe vremea
intoarcerii din Exil. Tbtusi, ni se spune prea putin
dapre diferitele persoane care au purtat acat nume
si ate posibil ca unele persoane din aceasta lista sa
poata fi identicate cu altele.
Iosua ate de asemenea numele unui loc din Iuda
(Neem. 11:26) si, de obicei, se crede ca ate identic
cu $erna (Ios. 15:26) si $eba (los. 19:2). Forma origi-
nala a putut $erna, dar m a devenit b si apoi w, si in
ne j care a trecut ca prex.
L.M.
IOSUA, CARTEA LUI. Cartea lui Iosua relateaza
invadarea Canaanului de catre Israel si irnpartirea tarii
intre triburi. Relateaza i.n detaliu cum au traversat
Iordanul si cum au stabilit un cap de pod, dacrie mai
pe scurt doua campanii care au zdrobit puterea canaa-
nitilor si rezum cuceririle militare ale Israelului. Rela-
tarea include o dacriere completa a
teritoriului lui Iuda si rnentioneara asezarea chenita
de la Hebron si dicultatile intimpinate de Manase la
N. Dupa rnentionarea cetatilor levitice si a problemei
tiiburilor din Transiordania, cartea se incheie cu 0
relatare a tatamentului spiritual al lui Iosua, punctul
culrninant ind legamintul national de la Sihem.
I. Schita continutului
a. Invazia Canaanului (1:1-11:23)
(1') Schimbarea conducerii (1=1-4124). lnsarcina
rea; misiunea de recunoastere; trecerea riului.
(ii) Capul depod (5:1-8:35). De la Ghilgal la Ai.
(iii) Campania din sud (9:1-10:43). Cetatile hi-
vite; infringerea confederatiei de la Ierusalirn; cetatile
cucerite.
(iv) Campania din nord si alte cuceriri (1121-23).
b. Asezarea in Canaan (12:1-24:33)
(1') Lista dusmanilor fninti (12:1-24)
(ii) Primele asezdri (13:1-17:18). Lucrari neter-
minate;l1'ansiordania; Caleb; teritoriul lui Iuda; teri-
toriul impartit lui Efraim si Manase.
(iii) Asezdri de mai tfrziu (18:1-21:45). Confe-
rinta de la Silo; cetati de refugiu; cetati levilice.
(iv) Calea care std inainte (22:1-24:33). Altarul
Marturiei; indemnul lu.i Iosua; legamintul de la Sihem.
11. Compunerea si scopul can-til
In Biblia ebr. cartea lui Iosua este prima din sectiunea
,,Profetilor din vechime, care cuprinde istoria israelita
de la invazie pina la Exil. Fiind o continuare imediata
si naturala a carpi Deuteronom, cartea lui Iosua cu-
prinde perioada de la preluarea conducerii de catre
Iosua si pina la moartea lui Iosua si Eleazar. Cap. 1- 1 1
formeaza o naratiune continua, desi tratarea ate din
ce in ce rnai surnara si se incheie cu o evaluare generala
a realizarilor lui Iosua (1 1:15-23). Oricare ar forma
(bl
in care autorul a gsit acest material, el a fcut o
naragiune de cea mai inalt calitate dramatic, atit in
ce pl-iva_te t1-atarea subiectului cit i in tehnica hara-
Nu este vorba de 0 simpl editare a unei lucrri
existente; multe lucruri sint omise sau generalizate,
pstrind proporriile, pentru a oferi rabloul general
inn-un spagiu limitat.
Un punct culminanr este atins in cap. 11, dar
povestirea nu este incheiat. Cartea vorbe$te despre
lucrarea lui Iosua $i despre implinirea promisiunilor
lui Dumnezeu prin faptul c Israel a intra! in pose-
siunea ,,pe care am jurar pringilor lor c5 le~o voi
da (1:6; cf. 23:14; 24:13). Pentru aminclou aceste
scopuri trebuie s fac 0 relatare a ocuprii i S5 arate
pozipia de trie nagional in care a lsat Iosua poporul.
ln partea aceasta sint folosite multe documente dintre
care unele apar i in alt parte (Num., Jud., Cron,).
Auton exerclt control asupra materialului su, ii
cind editri extensive (de ex. cap. 20 gi probabil majo-
ritatea listelor granirelor). Cuvintarea de ,,r5mas bun
a lui Iosua citre popor este redat in cap. 23; dar din
punct de vedere profetic lucrarea a fost lncununat
prin legmintul de la Sihem, degi acesta se poate s
avut loc mult mai devreme (24:28).
III. Auto:-ul, sursele qi data scrie:-ii
Ari: in scopul cit i in limbajul crpii lui Iosua se por
observa ecouri putemice din Deuteronom. De ase-
menea (in special in partea a doua) se simte o ampren-
5 diferit. Prin uxmare, a fost normal ca analiza sursei

Iosua Numeri l Deut. Iosua Note

l
I *- ~
' 1:1-9 "21 lnsrcinarea lui Iosua 7 lnspeciaIDeut. 31:6, 7;.urm.,
12b, 23.

l:3~4 11:24 Promisiunile dale Mici diferenge in formularea lor. 1

1:12-15 uN 3:l84urm, - Triburlle din st I-onnularea ne aduce aminte d fl
Deut., cu mici diferenge.
8:30-35 ll:2932; Cilirea begii la Sihem Iosua prescuneaz textul, dar
27 mengioneazii de asemenea
chivotul i strinii.
I l2:1~l6 2l12l~35 2:26-3:17; Cuceriri in Transiordania Deut.3:1,un'n.= Num. 21:33
4:45-49 .urm. ~ Expresii ale lui Iosua
apar in diferite locuri din Deut.
13:6-7 34:13,] \l Jmparte aceasta gar Vorbele difer.
l3:8-12 32133-42 2:36; 3:8 .un'n. zkezarea in Transiordania Dacriere diferiti a Aroerului ln
l 15-31 ' Ios. i Deut.

13:14, 33 18:24 l l4:27 Lui Levi nu ii este dat un leritoriu Cf. Deut. 18:1 .urm.

14:1 34:17 ' Iosua $1 Eilazar cf los. 19:51.

14:6 .urm. 14:24 l:28~36 Mogtenirea lui Caleb

J 15:1-4 l 34:3-5 Graniga de sud ,,Vosm1, Ios. 15:4; ca gi in Nu .5

3413.
I
Mogrcnirca femeilor
}17;a-6 27:1-11 1
Comisia de imprgire IO supraveghelori numiri in
E 1s;4-10 24:13-29 Num. 21 dc scribii menonagi in
Iosua

Z0 35:9-29 19:1-l3 Cergile dc scapare Iosua dezvolt ideea accepti

procedurii, dar in rest este sumar

J20 414143 Celri in Transiordania

21 35:28 \ Cetgi lCVillCE

2313 1:30 "Dumnezeu se lupt pentru noi Cf. Exod 14:14. l

231s 1 5:32 ,,Nu v abaretj!

2a;s 1 10:20 etc. ,,Mipigi-v de Domnul! v.7 ,,s3 nu rostigi - cf. Exod
23213.

23:13 33:55 ,,un bici in coast sznnim folosit numai aici.

pentru Pentateuh sa e proiectata la cartea lui Iosua
si a fost promovata ideea unui ,,Hexateuh. Teoria nu
a avut succes deoarece (<1) criterii incerte au dus la
neintelegeri si o confuzie crescinda in analiza; (I7)
,,sursa preoteasca (P) este deosebit de greu de iden-
tificat iar cartea lui Iosua ridic in mod acut problema
valabilitatii existengei unei asemenea surse narative
independente (vezi C. R. North, The Old Testament
and Modern Study, I951); (c) in forma sa generala si
in conceptia sa, cartea lui Iosua se incadreaza mai
degraba in Profetii Vechi decit in Lege.
M. Noth a abordat problema dintr-o perspectiva
noua, punind accent pe important;-1 1:aditiiioriincer-
cind sa vada cum s-au dezvoltat acestea. Noth a tras
concluzia ca un autor din ,,scoa1a deuteronomic a
editat compilatii vechi de traditii de la sanctuar si
cronici despre ocuparea tar-ii si a alcatuit astfel ,,cartea
lui Iosua, pentru a completa istoria deuteronomica,
iar mai rirziu a fost retusat de P. Aceasta idee a fost
acceptata pe larg si este acceptata in linii mari de Gray
si Soggin (cele mai recente comentarii in limba en-
glezil). Irnplicatiile cu privire la datare depind de
conceppa adoptata cu privire la Deut. Termenul ,,deu-
reronomic este asimilat cu termenul ,,profetic si teo-
ria nu reuseste s explice de ce exist atit de putin ,,stil
deuteronomic in Jud. (cf. S. R. Driver, L019, p. 112,
126 s.urm.; C. F. Burney, Judges, 1920, p. xliff.).
Noth pune accent pe amploarea etiologiei (p0V8S~
tiri care explica nume si monumente) in traditii si a
adoptat o parere extrem de sceptica cu privire la
valoarea ei (criticat de J. Bright, Early Israel in Recent
History Writing, 1956). Altii au explorat rolul srba-
rorilor religioase in istorie si traditie, dar reconsti-
mirile sint in mare msur speculative.
IV. Evaluate istoric
Relatarea invaziei a fost criticat adesea ca ,,nerea-
lista, prezentind o ,,nimici.re totala a Canaanului, in
contrast cu ,,relatarea mai sobri din Jud. 1 (Gray, p.
43). Aceasta evaluate este bazata pe 0 interpretare
gresita a ambelor carti. Iosua nu spune ca totul s~a
incheiat in doua campanii (11:18) si contine sugestii
cu privire la probleme (15:63; 17:12-18) care ar
putut omise cu usurinta; dar se ocup in principal
de succesul general al invaziei si de motivele suc-
cesului. Pe de alta parte, Jud. 1 nu este 0 relatare a
invaziei; acest capitol scoate in relief inceputurile
esecului, dar toata cartea ar fi fra sens daca nu ar
existat inainte un succa mare.
Multi cercettori si-au imag-inat o invazie facuta
de triburi independente (vezi H. H. Rowley, From
Joseph to Joshua, 1948). Norh a mers pina acolo incit
a sustinut ca Israelul a fost format in Canaan ca 0
,,amcn'onie (aliant snta, pe baza analogiei cu git);
cf. Bright, op. cit. p. 83 s.urrn., pentru 0 critica a ideii;
si B. D. Rathjen, JNES 24, 1965, p. 100-104. Dovezile
arheologice sint inc incomplete, dar exista suciente
dovezi cu privire la distmgerea societatii canaanite
(de ex. Hater, Tell Beit Mirsim) pentru a ne conv-inge
ca invazia trebuie privit cu seriozitate. Teoriile dapre
o invazie pasnic lirniteaza rolul lui Iosua la acela de
lider local sau de arbitru (Soggin, p. 14-18). Temeiul
unor asemenea teorii nu este analiza cartilor lui Iosua
si Judectori, cit desconsiderarea lucrarilor lui Moise.
Pi-oblema delicatz-1 a relatarii biblice este ca ,,tra-
ditia de la Sinai - radacina autentica a credintei lui
Israel si a intei sale politice (vezi los. 24). G. E.
Mendenhall (BA 25, 1962, p. 66-87) considera ca este
o precipitare a rniscarii de eliberare in Canaan, dar
exagereaza argumentele sale. Dovezile biblice pentru
absorbirea elementelor ne-israelite in sistemul tribal
praupun existenra sistemului, bazar in ultima in-
stanta pe inrudire.
V. Continutul spiritual
Importanta carpi lui Iosua pentru crestini consta in
principal in faptul ca (a) arata credinciosia lui Dum-
nezeu fata de legamintul Sau (cf Deut. 7:7; 9:5
s.urm.); (b) relateaza desfasurarea scopului Sau pen-
tru natiune; (c) dd motive pentru esecul prevestit deja
(17:13; 18:3) al ducerii la indeplinire a planului
divin; (d) ofera analogii pentru ucenicie, intrucit este
clar ca problema credintei, a ascultarii si a curtiei au
fost import;-mte in cadrul invaziei.
Israelul sub conducerea lui Iosua a dat dovada de
un moral mai inalt decit lor, dar nu au fost mai
putin susceptibili la inuentele politeiste si natura-
liste in religie (Num. 25; Deut. 4:3, 23). Prin ur-mare,
hotrirea de a extirpa pe canaaniti si religia lor a fost
foarte irnportant (cf Gen. 15:16; Exod. 20:2-6;
23:23-33; 34:10-17; Num. 31:15 s.urm.; Deut. 7).
lsraelitii nu au putut intelege sau pune in aplicare 0
lucrare de izbavire cit limp contactul zilnic cu cultura
canaanit punea in pericol credinta lor intr-un Durn-
nezeu unic si atotputemic, cit si standardele lor mo-
rale, asa cum arara canea urmatoare. De asemenea,
mintuirea prin har nu at fi putut oferita in general
(ca in NT) mai inainte ca temeiurile juridice necmare
sa e stabilite public in moartea lui Cristos; vedem un
exemplu de har in felul in care Dumnezeu S-a purtat
cu Rahav (cf. Evr. 11:31). Planul lui Dumnezeu in
perioada aceea nu a fost s-i invete pe oameni cres-
tinismul, ci sa pregateasca calea pentru Cristos prin
Israel.
Experientele lui Israel in Canaan, cit si in pustie,
au fost ,,scrise pentru invararura noastra (1 Cor.
10:11). Tema principala a cartii este ca Dumnezeu a
dat odihn lui Israel, odihn pe care lor neare-
dinciosi nu au putut-o obtine (Ps. 95:11). in Evr.
4:1-11 se arata ca acesta are un ,,moclel sau ,,ar-
hetip; principiul pe care psalmistul l-a aplicat la
propr-la sa generarie este valabil in egala masura pen-
tru crestin, iar promisiunea este implinita pe deplin (v.
8) numai in odilma pe care Dumnezeu ne-a dat-0 in
Cristos (cf J. N. Darby, Synopsis, 1, p. 328). Daca
aceasta este aplicatia principala a istoriei invaziei,
avem multe de invatat din succesele si esecurile popo-
rului si de la Iosua ca si conducator.
Y1. Textul si traducerile
In afara de probleme ropograce, textul ebr. contine
putine obscuritaii. Versiunea LXX rnentine un standard
mediu; originalul ebr. folosit nu pare sa se deose-
beasca semnicativ de TM.
BIBLIOGRAFIE. Text: Benjamin, Variations be-
tween the Hebrew and Greek tarts of Joshua, 1921.
Comentarii: J. A. Soggin, Joshua, E.'I'. 1972; J. Gray,
Joshua, Judges and Ruth, 1967; J . Bright, Joshua, IB,
2, 1953; M. Noth, Joshuaz (in l. german), 1953.
Istorie: S. Yeivin, Israelite Conquest of Canaan, 1971;
LOB; W. F. Albright, Archaeology and the Religion of
Israel, 1956; de asemenea, sectiunile relevante din
lucrari generale. J .P.U.L.
(An
IO$EBA. Fiica lui loram, sora vitrega a lui Ahazia.
Ea a salvat viara lui loas (2 imp. 11:2) atunci cind
Atalia a incercat sa omoare toata farnilia regal. casa-
toria ei cu lehoiada (2 Cron. 22:11) este singurul caz
relatat al unei castorii intre o printes din familia
regala si un mare preot. M.A.M.
IOTAM (Ebr.y6tEm, ,,Iahveh este desavirsii). 1. Cel
mai tinar dintre cei 70 de i legitimi ai lui Ierubaal
(Ghedeon) si singurul supravietuitor al masacrarii
celorlalti frati de catre Abimelec. Prin pilda copacilor
care ales spinul sa e regele lor (0 cinste care a fost
refuzat de cedru, de mslin si de vita de vie), lotam
i-a averrizat pe locuitorii Sihemului impotriva lui Abi-
melec (Jud. 9:5 s.u.rm.). Avertismentul a fost ignorat
si blestemul rostit s-a i.mph'.n.it trei ani mai tirziu (v.
57).
2. Fiul lui Ozia (Mat. 1:9), al 12-lea rege al lui
Iuda. Si-a inceput domnia ca si co-regent, in jurul
anului 750 i.d.Cr., cind s-a descoperit ca tatal sau era
lepros (2 Imp. 15:5) si a fost singurul monarh din cca
740 pin in cca 732 i.d.Cr. ("CRONOLOGlA VECHlU-
LUI TESTAMENT). Fiind un om ternator de Dum-
nezeu, Iotam a construit poarta mare a Templului, a
fortieat si a extins tara lui Iuda si i-a supus pe amoniti
(2 Cron. 27:3-6). 3. Un u al lui ladai, un u.rma al lui
Caleb (1 Cron. 2:47). J.D.D.
IOTA $1 FRINTURA ms sr.ovi\. in Mat. 5:18
"iota" este 0 trransliterare a termenului gr. mm, nu-
mele literei gr. i; aici, insa, reprezinta litera ebr. y6Q,
cea mai mica litera din alfabet, a carei folosire este
adesea optionala. "Frinmra cle slova inseamna un
semn pus deasupra unui cuvint prscurtat sau orice
semn minor. Aici si in Luca 16:17 reprezinta keraia,
care inseamna corn, si se refer la semne rninore care
faceau distinctia intre o litera si alta, de ex., in ebr.
intre bg si ka, sau intre ddleg si rE'. H.L.E.
.-,-,
Cw mai micci literd din alfabetul ebraic, y (ebr.
y6d,,,ioti"). Centru si dreapta: Literele r (ebr. re) si
<1 (Ebr. dalet), care se deosebesc una de alta prin
addugarea unei ffrfnturi de slovd la a doua. Scriere
braicd din secolul I d. Cr.
IOTBA. Orasul natal al sotiei lui Manase (2 imp.
21:19). Localitatea a fost cucerita de Tiglat-Palasar III
(ANET, p. 283). in perioada romana s-a numit lopata
(Jos. H.) 2. 573). Identicat prezumtiv cu Khirbet
Jefat (W. F. Albright, JBL 58, 1939, p. 184 .urm.), la
cca 20 km E de Marea Galileii. D.W.B.
IOTBATA. Un loc de popas in timpul caitoriei
raelitilor prin pustie (Num. 33:33-34; Deut. 10:7). In
Deut. este descris ca 0 ,,tara unde sint piraie de apa-
este identificata cu Ain [1-ibah in Arabah la N de Elat
sau poate mai precis cu '11-ibeh, la vreo 1 1 km S de Elat,
pe tarmul de v al Golfului Aqabah (LOB, p. 183).
W.O.
IOV (Ebr. 'iyy6Il). in afara de cartea care ii poarta
numele si de referirile in treacat din Ezec. 14:14, 20;
lac. 5:11, nu avem nici 0 alta informatie credibil cu
privire Ia Iov. Este imposibil sa aratam ca legendele
evreiesti, crestine si musulmane despre Iov (ultima
dintre ele rezumata in The Poem of Job, de W. B.
Stevenson, 1947, cap. 6) au radacini puternice invreo
forma prebiblica a intimplarii. Daca lasam la o parte
localizarea traclipionala a locului unde a trait Iov (vezi
mai jos), care s-ar putea s5 nu e altceva decit o
deductie inteligenta bazata pe Biblie, avem impresia
ca scrierea este 0 fantezie populara sau religioasa.
Daca il identicam pe Daniel (dEni'E1) din Ezec.
14:14 nu cu Daniel (driiy)/E'l) din vremea Exilului, ci
cu personajul mentionat in inscriptiile ugaritice, pu-
tem stabili cu destul de multa certitudine o data foarte
veche pentru toate cele trei nume din Ezec. 14:14.
Daca nu acceptam aceasta sugesiie, nu avem nici o
indicatie cu privire la data intimplarii. Localizarea tarii
Ur, unde a trait Iov, ste incerta. Tendinta modema
ste s5 e considerata uncleva pe granita Edomului,
intrucit anumite indicatii din carte sint considerate
edomite; dar traditiile care plaseaza intirnplarea in
Hauran (Basan) sint mult mai probabile. Iov a fost un
om foarte bogat si cu 0 pozitie sociala inalta, dar
cartea se preocupa atit de mult sa sublinieze pozitia
lui intre cei intelepti incit evita fumizarea unor detalii
precise; totusi, putem respinge far ezitare legendele
care il considera rege.
Ca rezultat al permisiunii divine, Satan l-a jefuit
pe Iov de avutia sa, de cei zece copii ai sai si, in ne,
de snatatea sa. Cercetatorii nu sint unanirni in pri-
vinta bolii care l-a atins, sugestiile principale ind
elefanciazis, erithern sau variol (varsat). Lipsa de
unanimitate se datoreaza faptului ca simptomele sint
prezentate int:-un limbaj foarte poetic. Rudele si con-
cetatenii sai an interpretat nenorocirile sale ca 0 pe-
deaps divina pentru un pacat murdar si l-au scos
afara din oras si prostimea s-a bucurat de lucrul
acesta. Sotia lui a acceptat si ea parerea general si
l-a indemnat sa grabeasca srsitul inevirabil si sa-L
blesteme pe Dumnezeu.
Iov a fost vizitat de trei prieteni, Elifaz, Bildad si
Iofar, care faceau si ei parte dintre cei intelepti, bogati
si auenti, asa cum fusse el. Cind au vazut suferinta
lui si ei au impartasit pare:-ea populara si nu au putut
face altceva decit sa stea in tcere alaturi de Iov pe
grarnada de gunoi din afara cetatii si timp de 7
{J10
zile l-au jelit ca pe un mort. Izbucnirea lui Iov a dus la
o discutie lunga 5i veherrienta, iricheiata cu interventia
unui brbat mai tinzir, Elihu. Toata discuiia nu a facut
decit sa scoata la lumina falimentul intelepciunii si
teologiei traditionale cind este confruntata cu un caz
exceptional ca si cazul lui Iov. Desi lipsa de intelegere
a prietenilor sai l-a dus pe Iov aproape la exasperare,
ea l-a indreptat in acelasi timp spre Dumnezeu si l-a
pregatit pentru revelatia suveranitatii divine care i-a
adus pace. Gloata a fost uimita de vindecarea lui, de
dublarea avutiei sale si de faptul ca i-au fost daruti
iarasi zece copii. HLE.
IOV, CAKTEA LUI.
I. Schita continutului
Capitolele 1 si 2 (in proza) ne prezinta o intilnire
cereasca intre Dumnezeu si Satan si efectele acestei
intilniri pe pmint. Capitolul 3 este marele ,,De ce? al
lui Iov; Elifaz isi spune parerea in cap. 4-5 iar Iov
raspunde in cap. 6-7. Bildad continua in cap. 8 si Iov
raspunde in cap. 9-I0. Prima serie de discutii se in-
clieie cu cuvintarea lui Tofar in cap. 11 si rspunsul
lui Iov in cap. 12-14. In a doua serie il ascultam pe
Elifaz (15), Bildad (18) si Tofar (20), iar raspunsurile
lui Iov sint in cap. 16-17, 19, 21. In textul pe care-l
avem noi (vezi III mai jos) a treia serie de cuvinrari
este incompleta si iau cuvintul numai Eliiaz (22) si
Bildad (25), iar Iov raspunde in cap. 23-24 si 26- 27.
Dupa un interludiu de lauda la adraa intelepciunii
(28), Iov rez.uma dezbaterea (29-31). Urmeara inter-
venria lui Elihu in cap. 32-37 si apoi rispunsul dat de
Dumnezeu lui Iov in cap. 38-42:6. Cartea se incheie
cu un epilog in proza care relateaza restaurarea
prosperitatii lui Iov (42:7-I7).
II. Autorul oi data sci-ierii
Cartea este anonima. Tradiria talmudica ,,oficiala,
acceptata de multi dintre Scriitorii crestini mai vechi,
afirmi ca aceasta carte a fost scris de Moise (Babel
Bathra 14b, seq), dar continuarea pasajului si alte
armatii arara ca aceasta era doar 0 armatie pioasa,
bazata probabil pe un sentiment de potrivire si nu
trebuia luat in serios. Adevarul este ca nu avem nici
0 dovada obiectiva care sa ne indrume in privinta
autorului sau datei scrierii. Dovezile pentru 0 data
foarte timpurie se bazeaza in cea mai mare masura pe
faptul ca nu sint mentionate detalii din istoria is-
raelit, dar lucrul acesta poate explicat sucient de
bine de dorinta autorului de a discuta problema cen-
trala in afara cadrului legamintului. Alte dovezi, cum
sint mentionarea haldeilor ca triburi nomade care
jefuiac (1:17) si termenul arhaic qsitd (42:11) in-
dica doar vechimea povestirii si nu data scrierii. Cer-
cetatorii moderni au datat cartea din vremea lui Solo-
mon pina prin 250 i.d.Cr., cele mai populare date ind
intre 600 si 400 i.d.Cr., desi exista o tendinta cres-
cinda de a prefera date mai tirzii. O data Solomonica,
acceptata de Franz Delitzsch si E. J. Young, este cea
mai veche pe care o putem adopta in mod rezonabil.
Argumentele bazate pe subiect, limbaj si teologie
probabil ca indica o data mai tirzie, dar intrucit cartea
este sui generis in literatura ebr. si intrucit limbajul
este atit de distinctiv (unii considera ca este o tra-
ducere din aramaica sau considera ca autorul a trait
in afara Israelului), iar teologia este valabila in orice
vreme, orice dogmatism deriva din subiectivisrn sau
din idei preconcepute.
III. Textul
Faptul ca avem de-a face cu una dintre cele mai dificile
scrieri poerice din VI si ca in vocabular intilnim vreo
110 cuvinte (W. B. Stevenson, The Poem 0fJob, p. 71)
care nu sint gasite in alta parte, a facut ca sarcina
scribului s5 fie foarte dicila. Din nefericire tradu-
cerile nu sint de mare ajutor pentru vericarea tex-
tului ebr. 'i\'aducerea LXX trebuie folosita cu rnult
precautie. In forma ei mai veche a lipsit aproximativ
17-25 la suta din textul ebr. probabil pentru ca tradu-
catorii au fost intimidaci de sarcina lor; iar traducerea
este adesea libera si parafrazata, si nu rareori este
incorecta.
Problemele textuale principale sint in cap. 26-27.
Aceste capitole sint rspunsul lui Iov la a treia cu-
vintare a lui Bildad. Nu se poate face nici o obiectie la
faptul c5 'I"ofar nu vorbeste a treia oara; lucrul acesta
este in armonie cu caracterul sau si ar fi dovada cea
mai evidenta ca Iov a triumfat asupra prietenilor sai.
Nu incape indoiala ca il ascultam pe Iov vorbind in
27:2-6, dar in contextul dat ate aproape imposibil
s-i atribuirn lui si versetele din 27:7-23. Probabil ca
acestea fac parte din a treia cuvintare a lui Iofar sau
poate din cuvintarea lui Bildad. Daca este asa, nu a
fost sugerata nici o reconstiruire satisfacatoare a tex-
tului si s-ar putea ca o parte a manuscrisului original
s5 fost pierduta - ceva ce se poate intimpla usor cu
un sul fragil de papirus.
IV. Integrltatea
Majoritatea cercetatorilor separa prologul i epilogul
in proza de poezia din 3:1-42:6. Atunci cind faptul
acesta este interpretat ca proza este mai veche decit
poezia si ca autorul a transformat rniezul povmtirii
vechi intr-0 poezie rnagnica, nu se pot ridica obieciii
si este posibil ca teoria sa e corecta. Nu exist dovezi
obiective care s sugereze ca proza a fost adaugat
mai tirziu la poezie de catre un alt autor, sau ca ar fi
o compoziiie mai veche sau mai noua. in scrierile lui
W. B. Stevenson (op. cit.) aceasta teorie a fost folosita
pentru a impune o interpretare nenaturala a cartii.
Foarte multi cercetatori consider ca anumite por-
tiuni au fost inserate mai iirziu. in ordinea clscres-
cinda a importantei, cele mai irnportante pasaje sint:
cuvintarile lui Elihu (32-37), lauda intelepciunii (28)
si anumite parti din raspunsul lui Dumnezeu (39:13-
18; 40:15-24; 41:1~34). in orice caz, argumentele
lingvistice sint foarte subrede. Argumentele bazate pe
continutul lor risca sa izoleze pasajele. Aranjarea ac-
tuala a cartii poate aparata foarte rezonabil.
V. Cartea lui Iov ca si scriere poetici
R. H. Pfeiffer, IOI 1948, p. 683 s.urm., spune foarte
bine: ,,Dac poetul nostru poate pus alaturi de cei
mai mari scriitori ai omenirii, fapt de care nu ne
indoim, geniu] lu.i creator nu a trebui! rieaparat sa se
bazeze pe modele mai vechi penmi structura generala
a lucrarii sale... O putem socoti ca pe una dintre cele
mai originale lucrari poetice ale omenirii. Aiit de
originala, de fapt, incit nu se incadreaza in nici o
categorie standard stabilita de critica literara nu
este in exclusivitate lirica nici epica nici drama-
tic nici didactica, nici reflectiva decit daca
reducem poezia ca s o incadrm intr-0 anumite: cater
gorle. in mod conventional cartea lui iov face parte
din literature poetic ebr. gi st alturi de Proverbe i
Eclesiastul, iar compararea ei cu anumite scrieri de
,,inrelepciune egip. i bab. este justicat numai daci
reginem avertismentul lui Pfeiffer. Este clar c Iov gi
prietenii lui sint dscrii i vorbesc ca gi membri ai
categoriei inteleppilor, iar Elihu li se adreseaz ca
atare (34:2).
in Israel fnteleptii au ciutat c-L inteleag pe
Dumnezeu gi cile Sale prin studierea uniformitgilor
mari din experienta urnanii, prin ragiunea iluminat
de "ica de Domnul. Cartea Proverbelor este un
exemplu tipic al rnodului in care au inreles ei viata.
Cartea lui Iov are un protest infocat, nu atit impotriva
conceptului fundamental al Pmverbelor c o viat
trize in fric de Dumnezeu aduce prosper-irate, i c
nelegiuirea aduce suferint gi distrugere, cit impotriva
ideii C5 prin acestea pot cunoscute pe deplin cile
lui Dumnezeu. lov nu este un caz tipic; el este exceptia
care contrazice presupunerea 05 prin experienta obi-
nuit pot fi intelese pe deplin adincurile ingelepciunii
i lucrrii lui Dumnezeu.
VI. P1-oblema lui Iov
Poezia este atit de bogat in idei, atit de ampl in sfera
sa, incit in ea se oglindegte o mare parte a experientei
umane i a misterelor ei. Totugi, in cea mai mare parte
s-a considerat c se ocup cu problema suferinrei
umane. Dei W. B. Stevenson a exagerat pOZi!_ja sa (op.
cit., p. 34 .urm.) el a artat clar c5 in poem exisc
mult mai putine aluzii la suferinta fizic a lui lov decit
s-a presupus. lovse ocup mai pugin de suferinta zic
$i mai mult de felul in care este tratat de rudenii, de
concetteni, de gloat i, in ne, de prieteni. Dar
acestea sint doar dovezi cf: Dumnezeu l-a prsit. Cu
alte cuvinte, problema lui lov nu ate problema du
rerii, nici mcar problema mai vast a suferingei, ci 0
problem teologic: de ce nu a. acgionat Dumnezeu aga
cum ar fost de agteptat pe baza teoriei oi a ex-
perientei sale anterioare? Fiind un u al epocii sale,
el i~a cldir viata pe teoria c dreptatea lui Dumnezeu
implic egalitatea dintre buntate gi prosperitate.
Dace": sint scoase din context, cuvintele prietenilor
si ;i ale lui Elihu sint mai acceptabile decit multe
dintre vorbele pripite ale lui lov. Dar ele sint respinse
de Dumnezeu (4227) nu pentru ca: sint neadevrare ci
pentru c sint prea inguste. Lucrul acesta este artet
deosebit de clar in discugia despre soarta celor rii. In
ciuda exagerrilor lui Iov recunoatem imediat c
prietenii si produc un tablou a prion al sorrii pe care
ar trebui s5 o aibi cei rii. Ei crea tabloul lui Dum-
nezeu numai printr~o alegere atent a dovezilor. Sufe-
rinta lui lov este cauzat de o prbugire a conceptiei
sale teologice despre lume i
Aceasta expiic punctul cuiminant aparent nasa-
nsfctor in care Dumnezeu nu rspunde la intre-
brile sau acuzatijle lui Iov gi, cu toate c El proclam
mzret_J'a atotputerniciei Sale, nu a eticii sale, Iov este
satisfcut. El igi d seama c ideea sa despre Dum-
nezeu s~a pr5buit pentru c a fost prea mici; pro-
blema lui dispare atunci cind igi d seama de mregia
lui Dumnezeu. Cartea nu igi propune si rispund la
problema suferintei ci s proclame un Dumnezeu atit
de mare incit nu este necesar nici un rspuns, deoarece
dac ar dat, ar transcende mintea nite; acelagi
principiu se aplic la problemele ridicate pe parcuxs.
BIBLIOGRAFIE. S. R. Driver $i G. B. Gray, The Book
of Job, ICC, 1921; G. Holscher, Hiob, 1937: J. C.
Rylaatsdam, Revelation in Jewish Wisdom Literature,
1946; W. B. Stevenson, The Poem ofJ0b, 1947; H. L.
Ellison, From Tragedy to Triumph, 1958; E. Dhorme,
The Book ofJob, 1967; H. H. Rowley, Job, NCB, 1970;
F. I. Andersen, Job, TOTC, 1976. H.L.E.
IOZACAR (Ebr. ydzlgr, ,,lahveh $i-a adus amin-
te). Un slulitor a1 lui loas care a luat parte la asasl-
narea lui (2 lmp. 12:21~22) gicarea fost apoiexecutat
de Arnatia (2 lmp. 14:5). Unele ms. redau ,,loz.abad
in 2 Imp. 12:22, prescurtat la ,,Zabad in 2 Cron.
24:26, darorit unei confuzii cu numele asemntor
al celuilalt asasin, lehozabad. D.W.B.
IRA (Ebr. 'frE'). 1. Un brbat din lair, descris ca i
,,preorul lui David (2 Sam. 20:26), o descriere greu
de inteles, intrucit el nu era din tribul lui Levi. Totugi,
in Pesh. citim c era ,,din latir, care era 0 cetate a lui
Levi. De asemenea, in contextul acesta ,,pre0t ar
putea insemna functionar oficial important (cf. 2 Sam.
8:18 VA; 1 Cron. 18:17, VA).
2. Un ltrit, unul dintre vitejii lui David (2 Sam.
23:38). S-ar putea s fie acelaei cu 1 dac versiunea
din Pesh. este corect.
3. Un altul dintre vitejii lui David, ul lui Icheg din
Tecoa (2 Sam. 23:26). M.A.M.
IROD. 1. lrod cel Mare, regele evreilor inn-e anii 40-4
i.d.Cr., nscut in cca 73 i.d.Cr. Thtl su, Antipater, a
fost evreu de origins din ldumeea, gi a ocupat o pozitie
inuent in ludeea dup cucerirea romani i a fost
numit procuxator a1 ludeii de ctre lulius Cezar in anul
47 i.d.Cr. La rindul su el l-a numit pe ul su Irod
prefect militar al Gali1eii$ilrodi-a artat calittile de
conductor prin vigoarea cu care a stvilit tilhria la
drumul mare in regiunea aceea; guvernatorul roman
al Siriei a fost atit de impresionat de energia sa incit
1-afcut prefect militar al provinciei Coele-Siria. Dup
asasinarea lui Cezar gi dup rzboiul civil care a
unnat, Irod sa bucurat de bunvointa lui Antoniu.
Atunci cind pargii au invadat Sina i Palestina 5i l-au
pus pe hasmoneanul Antigonus pe tronul ludeii (40-
37 i.d.Cr.), senatul roman, in urrna sfatului lui An-
toniu gi Octavian, i-a dat lui Irod titlul de ,,rege al
iudeilor. A fost nevoie de 3 ani de lupte ca titlul su
s devin o realitate, dar dup ce a fcut-o a guvernat
Iudeea timp de 33 de ani ca un ,,prieten i aliat loial
al Romei.
Pin in anul 31 i.d.Cr., in ciuda bunvointei lui
Antoniu, pozitia lui lrod a fost precar datoriti magi
natiilor Cleoparrei, care a sperat s vad Iudeea i
Coele~Siria unite din nou cu regatul Ptolemeic. Acat
pericol a fost indeprtat prin btlia de la Actium,
dup care Irod a fost conrmat ca rege de cwe
Octavian (Augustus), noul stpin al lumii romane. O
alt surs de ingrijorare pentru lrod a fost familia
hasmoneilor, care erau nemultumiti de faptul c au
fost inlocuiti la tron de unul pe care-1 priveau ca un
uzurpator. Dei s>a cstorit in familia aceasta, mind-
o de sotie pe Mariarnne, nepoata fostului mare preot
Hyrcanus ll, suspiciunea lui lrod la facut sa elimine lerusalim a construit un palat pentru sine pe zidul de
rind pe rind pe tori hasmoneii care au supravieruit si V; construise deja fortareata Antonia (numita dupa
a omorit-0 chiar si pe Mariamne (29 i.d.Cr.). Antoniu) la NV de zona Templului. Cel mai mare
lrod a linistit terltoriile de la granita sa de NE, in dintre toate proiectele sale de construciii a fost re-
interaul Romei, si Augustus 1e-a adaugat la regatul constmirea Templului din lenisalim, inceputi in prima
sau. El a tradus in viata politica culturala a impara- parte a anului 19 i.d.Cr.
tului prin proiecte grandioase de constructii, nu nu- Totusi, nimic din ce a facut Irod, nici chiar chel
mai in teritoriul sau ci si in cetagi straine (de er. tuielile generoase pentru Templu, nu l~au putut face
Atena). ln teritoriul sau, el a reconstruit Samaria si i-a indragit de supusii sai iudei. Orig-inea lui edomita nu
schimbat numele in Sebaste, dupa numele imp5ra- a fost uitata niciodat; desi a fost evreu prin religia sa
tului ( gr. Sebastos = lat. Augustus); a reconstruit si a reconstruit Templul Dumnezeului lui Israel in
tumul lui Strato de pe coasta Mediteranei, l-a inns- Ierusalim, faptul acesta nu l-a impiedicat sa ridice in
trat cu u.n port artificial splendid si a numit cetatea alte pan; temple pentru neitati pagine. Mai presus de
Cezareea, tot in cinstea imparatului. Alte asezari si toate, exterminarea familiei hasmoneilor nu i-a fost
fortrete au fost construite pretutindeni in tar. in iertata.

24 so s Tir 35 30
0 20 20 40 Km F
>@
Xi Fortareie irnportante ale lui lr d //i/,4
7-:F Graniie provinciale .c_\ /<
W i
a /.4S <9
4' G?
.. ~-32

Ptolemiais V//\/C Y _ i BATANEEA

Beisa1da , i
I (Aerie) GALILEEA Marea '
/ V
l PQO DEJOS ' Gsliieu
i J*Pq ._>;ii A

/
1
|
eforis c
.Nazaret 3i 5. -M;.Gadar \ \'
P10"
_ _5b
Q

Mama
Mediterana
,~ 1
i
_ '
"
i
i
1
21... ,__ V
hythopolis
I
/ Betsean
1 . :2 so
Cezafea
. 5 Pella
-3. SAMAFUA Q Gherasa
I
' 1
/1 . 1 Q
,.
\ . \
i E Sebaste I 0 -:
.
g
/'
/ .Samaria
v
v 1 ,5: .~
Alexandriumi
" ='//X/i i
/
)5 lope
Q . .
Anhpams Phasaelis '
>
'52
2 i wiwm 1, * " /I
32
' PER A .
.. Filadel
i U D E ' CYPFUS (Amman vin
" lerusalinl Qum,-a -._-.;r
<
w 1 Beeenk ) Hyr ania )
Herodium 1;! Marea - g
2 M08 xyaohaerus
4% _ Hebron _ __ \
.1 3460

/~/\d,\,
. _ Masada x Q
"or W /\4

j\/'\ i .
l
34 30 as asa _l,5

impdrgia lui Irod cel Mare.

 Qsgum
______
_ _:__
L
_LA
_g_E___g

kY1
Ha
__
_2g____<
6
H:E~_=_ >_

_9J2:
n_anOCT?
_EQw8HQ_ _

gags
__
82__;
@C___
n
_U
n_u
d

at
5
vm
m5___ EU
>_S;
5 _Ng
ea:SN
Kata_%u_V
2_5_$
3____:_o__U
_)iJ:
L
l_
EBEu:

V_1!:_ 62E
352
J_ ____|3_ EE8__
__:$34
_g_DmV ~5
g:
=35
_28
s__=_|
_E:
Nuuz2hzwzccpa
=uxgzz
_sU_U=_=_qHic3%_YE
iwa_wE__::~_Ea:
__&wE\Ut_\

g__a____<_o_ ~m_ _ _ _~_E_

H
an
_gg
H;
__w
6::
gAm;
_83um__;_ asS
~hm:
_y>_V HA2in
83
Vkl}1i_
H 0
_ _U2E2
~_ _g_&

Nd _ _ _ m_ < Aeh
m_g__8: 83Ag_8___
w__g___2%:__a__ggo:
\V4_4V_V___I__I____-
_NCENINE V3___
:_:_
w__M6
Q_ Wo
N
d
I1l:FlT_7i {
8:
=EEQSOQ
_NE:
Q___5
w____v_w_ "_a_<_<<
_ g_ _ <
J II_'V_I_I'__II
X__am
Kgt?3N
gnu
gaymml2__g
Eu
E8F
78E2
__8_Ema:
2~_2O
Nag:

A
Am;
E5
NW;
85 W_t1\);]%!l'|{1>?H_;1 ____E_
cg
_~___2Qm
ner
_6_C;_2_
w
E
K
1_' C855
m_a~_oU
_Hm
256_6_U

63__ c_
__
_
M

_@(

O
E
 Aceasta actiune drastic nu a pus capat proble-
melor sale inteme. Au existat fricgiuni intre rudele sale
femei si soplile sale, intre copiii sogiilor sale. Cei doi i
ai sai de la Mariamne, Alexandru siAristobu1, au fost
crescugi la Roma si erau destinagi sa fie mostenitorii
tronului sau. Descendenta lor din I-lasmonei (prin
mama lor) facea sa e acceptati de poporul evreu. Dar
pozipa Ior privilegiata a stimit invidia fraplor lor
vitregi, in special a lui Antipater, ul cel mai mare al
lui lrod, care s-a straduit sa otraveasca gindurile tata-
lui sau fata de ei. In cele din urma (7 i.d.Cr.) ei au fost
gasigi vinovati de complet impotriva tatalui lor si au
fost executapi. Antipater nu a protat de pe urma
mori lor, deoarece 3 ani mai tirziu si el a cazut
victim suspiciunii lui lrod si a fost executat cu numai
citeva zile inainte de moartea lui lrod (4 i.d.Cr.).
l-irea suspicioasa a lui lrod este ilustrata bine in
inrimplarea cu vizita magilor si mcelul copiilor din
Betleem (Mat. 2); desi aceasta intimplare nu apare in
alta parte, orice rumoare despre un rege rival era in
stare sa dea nastere la temeri. Aceasta suspiciune a
ajuns s ia proportii demente si de aceea Irod este tinut
minte mai mult pentru izbucnirile sale criminale decit
pentru calitatile sale adrninistrative.
ln testamentul sau a impartit regarul sau la n'ei
dintre fii sai - ludeea si Samaria lui Arhelau (Mat.
2:22), Galileea si Pereea lui Antipa, iar teritoriile din
NE lui Filip (Luca 3:1). Aceasta impartire a fost rati-
cata de Augustus.
2. Arhelau (,,Irod Etnarhul, pe monedele sale). A
domnit in ludeea ,,in locul tatalui sau lrod (Mat.
2:22) din anul 4 i.d.Cr. pina in anul 6 d.Cr. El a fost
ul cel mai mare de la sotia samariteana Malthace si
a avut cea mai rea reputagie dintre togi ii lui lrod. El
a ofensat sensibitatea religioasa a evreilor prin faptul
ca s-a casatorit cu Glaphyra, vad uva fratelui sau vitreg
Alexandru. El a continuat programul de construire al
tatalui sau, dar domnia sa represiva a devenit insupor-
tabila; o delegatie a aristocratiei din ludeea si Samaria
s-a dus in cele din urma la Roma ca sa-l avernzeze pe
Augustusca daca nu-l indeparteaza pe Arhelau avea
s aiba loc 0 revolta general. Arhelau a fost detronat
si exilat iar Iudeea a devenit provincie roman, ad-
ministrata de prefecti numip de imparat.
3. ,,Irod tetrarhul (Luca 3:19 etc.), care a purtat
numele distinctiv ,,Antipa. El a fost ul mai tinar al
lui lrod de Ia Malthace si a mostenit Galileea si Pereea
din regatul tatalui sau. In Evanghelii el se evidentiaza
prin faptul ca a Iuat parte la intemnigarea si execuria
lui Ioan Botezatorul (Marcu 6:14-28) si prin intilnirea
sa scurta cu Isus cind i-a fost trlmis de Pilat ca s fie
judecat (Luca 23:7 s.urm.). Ni se spune ca Isus l-a
descris odata ca ,,vu1pea aceea (Luca 13:31 s.urm.).
El a fost cel mai capabil dintre lui lrod si la fel ca
si tatal sau a fost un mare constructor; cetatea Tiberlas
de Ia Marea Galileii a fost consnuita de e1 (22 d.Cr.)
si a numit-0 in cinstea imparatului Tiberiu. El s-a
casatorit cu fiica regelui Nabataean *Aretas IV, dar a
divortat de ea pentru a se casatori cu lrodiada, ica
fratelui sau vitreg irod Filip. Potrivit evanghelistilor
sinoptici, loan Botezatorul a atras minia lui Antipa
pentru ca a condamnat a doua sa casatorie ca ind
impotriva legii; Josephus (Ant. 18. 118) spune ca
Antipa s-a temut ca mulrimea mare care-l urma pe
Ioan ar putea incepe 0 revolta. Aretas a fost jignit de
ce s-a inrimplat cu ica sa si citiva ani mai tirziu a
protat de o ocazie ca s porneasc razboi impotriva
lui Antipa (36 d.Cr.). Fortele lui Antipa au suferit 0
infringere grea, iar Josephus spune ca mulgi oameni
au considerat infringerea ca o pedeapsei divine pentru
ca Antipa l-a omorit pe loan Botezatorul. in anul 39
d.Cr. Antipa a fost reclamat la impratul Gaius de
catre nepotul sau Agripa (vezi 4); a fost destituit din
functia sa si si~a srsit viata in exil.
4. ,,Regele Irod (Fapt. 12:1), cunoscut de ase-
menea ca Agripa. El a fost fiul lui Aristobul si nepotul
lui Irod cel Mare. Dupa executarea tatalui sau in anul
7 i.d.Cr. e1 a fost cracut la Roma, in relatii strinse cu
familia imperiala. In anul 23 d.Cr. a avut datorii atit
de mari incit a trebui! s prseasc Roma. Pentru o
vreme a primit adapost si intreiinere Ia Tiberias, prin
grija unchiului sau Antipa, datorita surorii sale lro-
diada, cu care Antipa se casatorise recent. Dar s-a
certat cu Antipa si in anul 36 d.Cr. s-a intors la Roma.
Acolo l-a jignit pe imparatul Tiberiu si a fost pus in
inchisoare, dar in urma morpi lui Tiberiu in anul
urmator el a fost eliberat de noul imprat, Gaius
(Caligula), de la care a primit titlul de rege, avind ca
teritoriu teritoriile din NE Paiestinei. In urma exilarii
lui Antipa in anul 39 d.Cr., Galileea si Perea au fost
adugate la regatul lui Agripa. Cind Claudius a deve-
nit imparat in anul 41 d.Cr. el a mam si mai mult
regatul lui Agripa prin faptul ca i-a dat Iudeea si
Samaria, asa incit Agripa a domnit peste un regat de
aproape aceeasi mrime cu reganil bunicului sau. El
a cautat sa obgina bunavoita supusilor sai evrei, care
l-au privit ca pe un urmas a1 hasmoneilor (prin bunica
sa Mariamne) si l-au acceptat. Atacul sau impotriva
apostolilor (Fapt. 12:2 s.urm.) probabil ca a fost mai
popular decit ar fost mai demult, datorit frater-
Ior recente cu neevreii (Fapt. 10:1; 11:18).
Moartea lui subita Ia virsta de 54 de ani (anul 44
d.Cr.) este mentionata de Luca (Fapt. 12:20 s.urm.) si
Josephus (Ant. 19. 343 s.urm.) in asa fel incit cele
doua narapiuni si completeaza si se explica reciproc.
In urma lui au ramas un fiu, Agripa (vezi 5) si doua
ice: Berenice (nascuta in anul 28 i.d.Cr.), mentio-
nata in Fapt. 25:13 s.urm., si Drusila (nascuti in anul
38 d.Cr.), care a devenit a treia sotie a procuratorului
Felix (cf Fapt. 24:24).
5. Agripa, ul lui lrod Agripa (vezi 4), nascut in
anul 27 d.Cr.. A fost considerat prea tinar ca s devina
succesor al tatalui sau. Totusi, mai tirziu a primit titlul
de rege de la Claudiu, impreuna cu teritoriile din N si
NE Palestinei care au fost mrite de Nero in anul 56
d.Cr. E1 a schimbat numele capitalei sale din Cezareea
lui Filip in Neronias, ca un compliment pentru impa-
ratul Nero. Din anul 48 pina in 66 d.Cr. a avut prero-
gativul sa numeasca pe mar-ii preoii ai evreilor. A
incercat s previna izbucnirea razboiului evreilor im-
potriva Romei in anul 66 d.Cr.; cind eforturile sale au
esuat el a ramas totusi loial Romei si a fost rasplatit
cu o alta crestere a regatului sau. A murit fare urmasi
injurul anului 100 d.Cr. Cititorilor NT le este cunoscut
din intilnirea sa cu Pavel (Fapt. 25:13-26:32), pe care
l-a acuzat, in gluma, a incearca sf:-1 fac crestin (Fapt.
26:28).
BIBUOGRAFIE. Josephus, Ant. 14-20 pdssim, Bl
1-2 passim; A. H. M. Jones, The Herods of Judaea,
1938; S. Perowne, Life and Times of Herod the Great,
1956; idem, The Later Herods, 1958; F. O. Busch, The
Five Herods, 1958; H. W. Hoehner, Herod Antipas,
1972; A. Schalit, Konig Herodes, 1968. F.F.B.

IRODIADA (Marcu 6:17; Luca 3:19), ica lui Aris-
tobul (ul lui lrod cel Mare si Mariamne). Ea s-a
casatorit mai intii cu unchiul ei lrod Filip (ul lui Irod
cel Mare de la 0 a doua Mariamne; nu trebuie confun-
dat cu Filip tecrarhul) si a doua oara cu unchiul ei
Irod Antipa ("Ir-od, 3). De la primul ei sot a avut o
ica, Salome, care s-a castorit cu unchiul ei, Filip
tetrarhul. Identitatea icei lui Irodiada din Marcu
6:22 s.uxrn. este incerta. Cind Antipa a fost exilat in
anul 39 d.Cr. lrodiada a ales sa-I insoteasca si nu a
acceptat favoarea pe care Gaius a fost gata sa o arate
surorii prietenului sau Ag-ripa (IROD, 4).
F.F.B.
IRODIENI. Acestia sint mentionati ca dusmani ai lui
Isus o data in Galilea si apoi iarasi in Ierusalim (Marcu
3:6; 12:13; Mat. 22:16). Asocierea lor cu fariseii in
intrebarea cu privire la plata tributului catre Cezar
sugereaza ca exista 0 intelegere intre ei in problema
respeetiva, adica, nationalism si supunere fate de un
jug strain. Ace-st fapt cit si originea cuvintului (vezi
Caesaricmi) pare sa arate ca ei au fost un partid
evreiesc care a fost de partea dinastiei lui lrod. Ideea
ca ei au fost un partid religios cunoscut in parte in
literatura rabinica sub numele Boethusiani, adica,
aderentii familiei lui Boethus, a carui ica Mariamne
a fost una dintxe sotiile lui Irod cel mare si ai carui i
au fost crescuti de el ca sa e mari preoti, nu mai este
acceptata pe scara larga.
BIBLIOGRAFIE. H. l-loehner, Herod Antipas, 1972;
N.l-lillyer, NIDNTT 3, p. 441-443. .!.W.M.
ISAAC (Ebnyishq, ,,el ride sau ,,ris). La anuntarea
nasterii lui Isaac, Avraam a ris (Gen. 17:17), iar mai
tirziu Sara insasi a ris la gindul ca ea, care era atit de
batrina, avea sa zamisleasca un u (Gen. 18:12-15).
La nasterea lui Isaac, cind Avraam era in virsta de 100
de ani, Sara declara ca Dumnezeu a facut-o sa rida
(Gen. 21:6). In ziua intatcarii lui Isaac Ismael a ris
(Gen. 21:9). Este greu de descoperit un subiect precis
pentru verb si probabil ca este mai bine sa fie luat la
forma impersonala. Unii cercetatori il redau ,,Dum-
nezeu ride dar exista prea putina justicare pentru
aceasta interpretare.
Cele doua trasaturi principale ale vietii lui Isaac se
centreaza in jurul nasterii si castoriei lui, iar motivul
pentru aceasta este ca el a fost saminta prin care avea
sa e continuata linia genealogica a promisiunii. A-
vraam a fost supus la o grea incercare cu privire la
promisiunea unui urmas, iar acum, la o virsta inain-
tat, cind era aproape de moarte, i-a venit un urmas.
Astfel, se vede ca Dunmezeu Isi implineste scopul prin
implinirea promisiunilor facute lui Avraam (Gen. 12:
1-3), chiar Claca pentru om acele promisiuni par im-
posibil de implinit.
La sarbtoarea intarcarii lui Isaac, cind Sara a
vazut pe Ismael jucindu-se cu ul ei Isaac s-a umplut
de minie. Agar si ul ei Ismael au fost alungati din casa
(Gen. 21). Dupa aceea Dumnezeu l-a pus pe Avraam
la incercare, poruncindu-i sa-1 junghie pe ul sau
Isaac. Avraam a ascultat de Dumnezeu si Domnul a
intervenit, pregatind un berbec pentru jertfa. Dupa
aceea a fost reinnoita promisiunea ca Avraam va avea
multi urmasi (Gen. 22).
Al doilea aspect important a1 vietii lui Isaac ate
casatoria sa si semnicatia ei. A fost un miracol ca
Isaac s-a nascut, si la scurta vreme dupa aceea se parea
ca trebuie sa moara. Cum se poate atunci ca el sa e
saminta promisa? Totusi, el n-ais,te si atentia se con-
centreaza asupra castoriei sale, deoarece prin el tre-
buie S5 fie continuata linia genealogica a promisiunii.
Avraam este interesat ca linia genealogica sa e con-
tinuata si il trimite pe cel mai batrin slujitor ca sa ia o
sotie pentru Isaac din tara lui de bastina, Haran.
Rebeca, ica lui Betuel, nepotul lui Avraam, este
indicat ca ind mireasa hotarita si ea are gata sa-si
paraseasca familia si sa-I insoteasca pe slujitor. Isaac
o prlmeste si 0 duce in cortul mamei sale. Isaac si
Rebeca se casatoresc si dragostea dintre ei creste ca
rezultat al actiunilor pline de respect si curtoazie ale
lui Isaac (Gen. 24).
Timp de 20 de ani Rebeca a fost stearpa si iarasi,
saminta promis nu avea s vina prin mijloacele natu-
rale ale paternitatii obisnuite, ci prin puterea crea-
toare supranaturala a lui Dumnezeu. Sterilitatea Re-
becii l-a determinat pe Isaac sa staruiasca la Domnul
si apoi Rebeca a fost anuntata ca in pintecele ei se
lupta doi copii (Gen. 25:22-26). Acesti doi copii,
reprezentind doua natiuni, aveau sa urmeze cursuri
ostile unul altuia. Isaac avea sa locuiasca o vreme in
tar si, in loc sa mearga in Egipt in timp de foamete,
a ramas la Gherar. Cind a fost in pericol, la fel ca si
Avraam, a cutat sa 0 protejeze pe sotia sa prezentind-
o ca pe sora sa. Dupa certuri cu pastorii de la Gherar
se duce la Beerseba si, in cele din urma, face un
legamint cu Abimelec. Un antagonism reciproc apare
intre Isaac si Rebeca din cauza actiunilor lui lacov.
Fiind inselat, Isaac rosteste binecuvintarea patema
asupra lui Iacov si rosteste o dorinta profetica asupra
lui Esau. Isaac a murit la virsta de 180 de ani si a fost
ingropat de ii si Esau si lacov.
lnNT nasterea lui ca fiual promisiunii este mentio-
nata in Rom. 4:16-21; 9:7-9; separarea dintre el si
Ismael este prezentata alegoric in Gal. 4:22-31; jert-
rea lui de catre tatal sau este mentionata in Evr.
11:17-19; Iac. 2:21-23 (cu privire la influenta ul-
terioara, ca in Rom. 8132a, cf. H. J. Schoeps, Paul,
1961, p. 141 s.urm.); faptul ca a fost tatal lui Esau si
lacov este mentionat in Rom. 9:10:13; binecuvintarea
data de el acestor doi .i este discutata in Evr. 1 1:20,
ca dovada a credintei sale. EJ.Y.
ISAHAR. 1. A1 cincilea u al lui lacov si Lea si al
noualea fiu al lui lacov (Gen. 30:18; 35:23). Numele
ar putea 5 derivat de la termenii ebr. is, ,,brbat si
Sager, "plaza", adica, ,,lucrator platit, desi altii arata
o legatura mai putin probabila cu o forma verbala care
inseamna ,,Fie ca (Dumnezeu) sa arate indurare.
Portiunea tribala a lui lsahar a fost intre Mt. Ghilboa
si dealurile din Galileea inferioara, Ia extremitatea de
E a Vaii Izreel, dar granitele nu pot fi trasate cu
precizie. In unele Iiste (de ex., Jud. 1:30) lsahar nu
are mentionat si se poate sa fi fost inclus alaturi de
Zabulon (la fel cum Simeon a fost incorporat in Iuda).
De asemenea, se pare ca Manase s-a intins spre N in
teritoriul lui lsahar. Saispreaece cetati si satele ase-
ciate cu ele au fost date lui lsahar (Ios. 19:17-23; cf.
17:10-11).
 Legatura sninsa dintre Zabulon si lsahar ate ara-
tata in faptul ca sint inclusi intr-o binecuvintare comu-
na (Deut. 33:18-19). Nu incape indoiala ca muntele
mentionat este Tabor, unde se aa un sanctuar comun.
lsahar a luat parte la campania condusa de De-
bora, care se poate sa provenit din tribul sau (Jud.
5:15), desi nu este mentionat in naratiunea in proza
(cap. 4). Batlia a inceput in teritoriul lui lsahar si a
zdrobit complet stapinirea canaanit in tinunirile de
cimpie. Un judecator, Tola, a fost din tribul lui lsahar
(Jud. 10:1) la fel ca si uzurpatorul Baesa (1 Imp.
15:27). lsaharia fost unul dintre cele douasprezece
districte administrative stabilite de Solomon (1 lmp.
4:17).
Binecuvintarea data de lacov (Gen. 49:14-15) a
fost privita ca dovada ca o parte din lsahar locuia in
tara in perioada Amarna, mentinindu-si pozitia prin
efectuarea unor munci fortate pentru stapinitorii ca-
naaniti. Dar mustrarea subinteleasa s-ar putea sa e
o simpla afinnare a faptului ca prosperitatea materia-
la l-a facut supus si decadent. Pe vremea lui David,
insa, tribul a dobindit 0 reputatie de intelepciune (1
Cron. 12:32), un fapt intilnit din nou in afirmatia
talmudica potrivit careia cei mai intelepti membri ai
Sanhedrinului au provenit din lsahar.
2. Al saptelea fiu a1 lui Obed-Edom, un levit pan-
tor al din perioada lui David (1 Cron. 26:5).
BIBLIOGRAFIE. LOB, p. 200, 212, 223, 232
s.urm.; A. Alt, PJB 24, 1928, p. 47 s.urm.; W. F.
Albright, JAOS 74, 1954, p. 222 s.u.rm.; S. Yeivin,
Mlanges A. Robert, 1957, p. 100 s.urm. A.E.C.
ISAI (Ebr. _y1'.'ay). Nepotul lui Boaz si tatal lui David.
El a locuit in Betleem si cle obicei este numit ,,Be-
tleemitul, dar o data este numit ,,Efratitul din Be-
tleemul lui Iuda. El a fost tatal a opt i (1 Sam.
16:10-11), dar ne sint cunoscute numai numele a
sapte dintre ei (1 Cron. 2:13-15). Al optulea este omis,
Boaz
II
C
GZ
EIf_l">-
Eliab
MM
AbinadabSimci Natanaellladai
Arborele genealogic alfamiliei lui Isai, potrivit cu I Cron. 2:13-17.
1 1
probabil pentru ca nu a avut urmasi, afara de cazul ca
Elihu din 1 Cron. 27:18 este diferit de Eliab.
O alta traditie evreiasca antica ('Iarg. Rut 4:22),
urmata de comentatori de mai tirziu (cf. VAmg) iden-
dfica pe Nahas (2 Sam. 17:25) cu Isai. Exista alte doua
soluttii mai probabile. Fie ca Abigail si Teruia au fost
fiicele sotiei lui Isai dintr-o casatorie anterioara cu
Nahas (cf. A. P. Stanley, Jewish Church, Iect. 22) sau
Nahas poate un nume feminin, numele mamei acelor
ice. Isai este intilnit pentru ultima oara la pestera
Adulam, unde David i-a trimis pe parintii si in Moab,
ca sa fie in siguranta (1 Sam. 22:3-4). M.A.M.
ISAIA (Ebr. _y'a 'yEh, ,,lahveh este mintuire), ul
lui Amot (ebr. am6., care trebuie disnns de profetul
Attics, ebr. Hm6s), a trait in Ierusalim (Is. 7:1-3;
37:2). Potrivit traditiei iudaice el a fost de vita regala;
din naratiunile si din proorociile sale s-a dedus uneori
ca e1 a fost de rang nobil, dar nu exista cerdtudine in
privinta aceasta. Asa cum se vede din introducerea
cartii (1:1) el a profetit in timpul lui Ozia (791/790 -
740/739 i.d.Cr.), Ahaz (735-716/715 i.d.Cr.) si Eze-
chia (716/715-687/686 i.d.Cr.). (Datele domniilor
sint cele date de E. R. Tltiele.) E1 a fost chemat sa e
profet ,,in anul mortii imparatului Ozia (6:1), adic
in 740/739 i.d.Cr.; utlima lui aparitie care poate fi
datata cu certitudine este cea din timpul domniei lui
Sanherib din anul 701 i.d.Cr. (sau cca 688 i.d.Cr.,
daca presupunem 0 a doua campanie a lui Sanherib
impotriva lerusalimului). Potrivit traditiei Isaia a fost
taiat in doua cu fierastraul in timpul domniei lui
Manase (vezi Martiriul lui Isaia, cap. 5); unii cred ci
acest fapt este mentionat in Evr. 11:37, dar referirea
este neclar si se pare ca traditia nu a avut 0 bani
istorica sanatoasa. Este posibil ca Isaia sa fi trait pini
in timpul domniei lui Manase; absenta numelui lui din
1:1 ar putea datorata faptului ca Isaia nu a avut nici
un rol public dupa ce Manase a devenit rage.
1 Samuel 16:10 mentioneaza
sapte fii in afara de David, iarl
Cron. 3, 27:18 spune ca Elihu a
fost frate cu David. Se poate ca
Rut Elihu sa fi fost un alt nume
purlat dc Eliab sau de un altul
dintre fratii lui David.
-2'
Ozcm
[ICDQJ Ccl)-1
David
izjd
Elihu?
Ccpd
Teruia
QM
Abigail
 Isaia a fost casatorit; sogia lui este numita ,,profe-
teasa (8:3), probabil pentru ca i ea a profetit. Sint
mengionagi doi i gi amindoi poart nume simbolice
(8:18) < $ear-iaub, ,,O ramgit seva intoarce (7:3)
gi Maher-aala-ha-baz, ,,Grabete-te de pradeaz i
arunc-te asupra przii (8:1-4).
Isaia gi Mica au fost conternporani (cf. 1:1 Cu Mica
1:1). Activitatea lui Isaia a fost precedata de cea a lui
Amos gi Osea (Amos 1:1; Osea 1:1). Amos i Osea au
profegit mai ales impotriva tr-iburilor din N; Isaia gi
Mica gi-au concenuat profegiile asupra lui Iuda i a
Ierusaiimului (Is. 1:1).
in prima jumatate a secolului al 8'iea, at Israel,
sub domnia lui Ieroboam H (cca 782-753 i.d.Cr.) cit i
Iuda, sub don-mia lui Ozia, s-au bucurat de o perioada
de mare prosperitate. Aceasta s-a datorat in mare
masuri slbiciunii regatului Aram gi faptului ca Asiria
nu a intervenit in V vreme indeiungata. Domnia lui
Ozia poate descrisa ca i cea mai prosper perioada
pe care a cunoscut-o Iuda din vremea dezbinrii impa-
rgiei dupa moanea lui Solomon. In timpul domniei
lui Ozia i Iotam prosperitatea i luxul au fost abun-
dente in Iuda; aceasta stare de lucruri este reectata
in Is. 2-4. Dar dupa urcarea pe tron a lui Tiglat-Pileser
III (745-727 i.d.Cr.), Asiria a inceput din nou sa-i
impuna jugul asupra tarilor din V. Pecah, regele lui
Israel, gi Regin, regele Damascului, a format o coalitie
anti-asiriana gi au incercat sa-1 oblige pe Ahaz, regele
lui Iuda, sa li se alature. Cind Ahaz a refuzat ei au
amenintat 55-1 detroneze gi s pun pe n-on 0 mario~
neta a lor (734 i.d.Cr.). Actiunea lui Isaia cu ocazia
aceasta este relarara in cap. 7. Ahaz a iacut greeala
sa cea;-5 ajutor regelui asirian; rezu1_taru1 a fost ca luda
a devenit un stat satelit al Asiriei. In anul 732 i.d.Cr.
asirienii au cucerit Dan-iascu1iau anexat teritoriul din
Israel ia N de Cimpia Izreel, raminind ca Osea si
domneasc in restul regamlui de N, ca vasal al lor.
Cind s'a rasculat, Saimanaser V (727'722 i.d.Cr.) a
asediat Samaria, iar succesorui sau, Sargon II (722~
705 i.d.Cr.) a cucerit Samaria in anul urcrii lui pe
tron. Chiar i dupa aceasta au avut loc diferite miacri
de independent impotriva dominagiei asiriene. Cu
aceste ocazii Isaia, care s-a retras pentru o vreme
intr-un cerc mai restrins dupa prot%te1e sale zadar~
nice impotriva politicii exteme a lui Ahaz in anul 734
i.d.Cr. (8:16 .un-n.), i-a ridicat vocea din nou ca s
avertizeze pe Iuda impotriva participarii la asemenea
nuacri gi in speciai impotriva bazrii pe ajutorul
egiptenilor. Potrivit cu 14:28, in anul morpii lui Ahaz
filistenii au trimis o delegatie la Ierusalim ca sa aran-
jeze o alianta anti-asiriana; cu ocazia aceasta Isaia a
rostit din nou un avertisment (14:29-32).
In timpul domniei lui Ezechia au fostia1te migcri
de felul acesta, dintre care cea mai remarcabila este
revolta de la Asclod, care a fost infrinta in 71 1 i.d.Cr.,
cind asirienii au asediat i au cucerit Asdodul (cf. Is.
20:1). luda 5i Egiptul an fost implicate in aceasta
revolta. Este foarte posibil ca Is. 18 s dateze din
aceasta perioada; in Egipt domnea atunci 0 dinastie
etiopiana. Dupa moartea lui Sargon au avut loc ras-
coaie numeroase impotriva succesorului sau, San-
herib (705-681 i.d.Cr.). Iuda a fost unul dimre statele
care s-au rasculat i lucrul acesta a avut ca rezultat o
expedittie a lui Sahnerib in anul 701 i.d.Cr., in cursul
careia a invadat Iuda i a asediat Ierusalimul. Diferite
profegii din cap. 28~31 ar putea data din anii 705-701
i.d.Cr., inclusiv avertismentui impotriva bizuirii pe
Egipt, in 30:17; 31:1~3. Cap. 36-37 relateaz ame-
ningarea lui Sanherib la adresa ierusalimuiui, eiibea
rarea Ierusaiimului i activitatea lui Isaia in aceasta
perioada de pericol. Cap. 38-39 care se refera probabil
la aceeagi perioada, vorbesc despre boala gi insani-
togirea lui Ezechia i despre misiunea lui 'Merodac-
Baladan. N_H,R
ISAIA, CARTEA LUI.
I. Schita contlnutului
a. Profegii privitoare la vremea lui Isaia, 1:1-35:10.
(i) ltfvdlwere (1:1-31). Condamnarea unei in-
chinari pur formale eta Data este incert.
(ii) Profegii din prima perioadei a lui Isaia (in cea
rnai mare parte) (2:1-5:30). Profegie despre viitoarea
lmparatie a pcii (2:2-5; cf Mica 4:1 .urm.). Ziua
Domnului care trebuie 55 injoseasca pe oricine care
este mindru i inlgat (2:6-22). Femeile mindre din
Ierusalim (,,revista de moda a lui Isaia) (3:16-4:1).
Cintarea viei (5:1-7).
(iii) Vedenia inaugurald a lui Isaia (6:1-13).
(iv) lmperiul mondial prezenz gi fmpdrtia viitoare
a lui Dumnezeu (7:1-12:6). Cap. 7:1-9:7 provin in
principal din perioada rzboiului dintre Siria gi Efra~
im. Mustrarea lui Ahaz i profetja despre Emanuel
(7:1-25). Retragerea ternporar a lui Isaia din viata
public (8:11-22). Naterea lui Mesia (9:1~7). Mina
imins ca s-I loveasc pe Efraim (probabil una dintre
cele mai vechi profegii ale lui Isaia) (918 - 10:4). Asiria
injosit de Sntul lui Israel (11:1; 12:6); aici inrilnim
un con_trast puternic intra imperiul mondial violent gi
pacea Imparatiei viitoare. Cap. 12 confine o cintare de
multumire; el constituie o concluzie pentru aceasta
sectiune.
(v) Profegii despre nagiuni strdine (13:1-23:18).
Babilon (13:1-14:23) (include cintarea batjocoritoa-
re din 14:4-23). Asiria (14:24-27). Filistenii (14: 28-
32). Moabul (15:1-16:14). Aram i Efraim (l7:1-14;
probabil ca profetia a fost rostit cu putin timp inainte
de cap. 7). Etiopia 5i Egiptul (18:1-20:6; cap. 20, i
probabil 18, trebuie datate in cca 715 i.d.Cr.; data
cap. 19 este incerta). Babilon (21:1-10) . Edom ("Stra-
jeruie, mai este mult din noapte?) (21:11 .urm.).
Arabia (21:13-17).Ierusa1im (22:1-14). $ebna i Elia-
chim (22:15-25). Fenicia (23:1~18).
(vi) Sfirgizul: ,,Apocaiipsa lui Isaia (24:1-27:13).
Vezi mai jos, Setiunea IlI.a (iv).
(vii) Pcacul Sionului, asupriregi izbdvire; cderea
Asiriei; ajucorul zadamic al Egipzului (28:1-33:24).
Citeva dintre profeiiile din aceste capitole trebuie
datate inn-e 705$i701i.d.Cr. Pilda plugarului (28:23-
29). lmpratia mesianic (32:1~8).
(viii) Doud aspects ale viitorului (3411-35:10).
Judecata Edomului i a lumii (3421-17). Mintuire
pentru nrscumpragcii Domnului (35:1'10).
b. Capitole istorice, 36:1~39:8
Invazia lui Sanherib (36:1~37:38). Boala i insani-
togirea lui Ezechia (3811-22). MiSiUn8 lui Merodac-
Baladan (3911-8).
CA Profegiicare presupun Exilul babiloniari, 40:1- 55:13
Aceste capitole prevestesc eliberarea Israelului din
exil gi restaurarea Sionului, gi prociama rnaretia lui
Xahveh. Pot imprgite dupa cum urmeaz:
 (i) lntroducere (40:1-31). Este prezentat continu-
ml capitolelor care urmeaz; consta din patru par1_:i:
v. 1-2, v. 3-S, v. 6-11, v. 12-31.
(ii) Profetii dintre care se remarcd celeprivicoare la
Cirus (41:1-48:22). El are mengionat pe nume in
44:28; 45:1. Cf. 41:1-16 (activitatea lui Cir-us va face
popoarele s tremure, dar Israelul nu trebuie s5 se
teama), 41:21-29 (accivitatea lui Cirus va produce
bucurie Sionului), 43:9-15 (Cirus va infringe Babi-
lonul), 44:24-45:13 (victoria lui Cirus va duce la
reconstruirea Sionului), 46:8-13 (profetii despre a-
derea Babilonului), 48:12-16. Cf. de asemenea pro-
fetiile despre caderea Bahilonului, in special 46:1-
47:15. Exista un contrast putemic intre ,,ica Babi-
lonului (cap. 47) si ,,fiica Sionului (49:14 s.urm.
etc.). in toate aceste capitole Israelul este mingiiat in
durerea sa si este promisa izbvirea din mina
Babilonului (cf. 41:8-20; 42:8-43:8; 43:16-44:5; 48,
passim), este proclamat mareqia lui lahveh si este
accentuat contmstul dintrehlil si idoli (cf. 42:8-17;
44:6-20; 45:9-25, passim). In 42:1-7 este prezentat
Robul Domnului in primul dintre ,,Ci.ntecele Robului.
(iii) Capitolele in care este proeminenui restau-
rarea Sionului (49:1-54:17). Cf. 49:14-50:3; 51:17-
52:12; S4. Nu mai auzim despre cuceririle lui Cirus
sau despre ruina Babilonului in consecinta, se pune
mai putin accent pe conastul dintre Iahveh si idoli.
in 49:1-9a;50:4-11si52:13~S3:12,aldoilea,a1 trei-
lea si al patrulea dintre ,,Cintecele Robului, alte
profetii dapre Robul Domnului, misiunea lui pentru
Israel si natiuni, ascultarea si Stiferinta Lui, moartea si
restaurarea (reabilitarea, repunerea in drepturi) Lui.
(iv) fndemnuri de a accepza aceste promisiuni prin
credingd (S5:1-13).
d. Diferire profegii, 56:1-66:24
Nu este user s5 rezumiim continutul acestor capitole.
Profetiile pe care le contin sintdiverse si s-ar putea s
se refere la vremuri diferite. In unele locuri lsraelul
pare sa fie in exil (57:14; 58:12; 60:10 s.urm.; 63:18;
64:10 s.urm.), in alte locuri popoml pare sa e asezat
in Canaan (de ex. 57:3-7). Multe dintre ideile ex-
primate in aceste capitole au aparut deja in sectiunile
precedente ale crtii.
(i) Prozelitii care respecui legea gi chiar sifamenii
au parte de mfntuirea lui Dumnezeu (5621-8; vezi in
special v. 7).
(ii) Liderii sipoporul sint mustrati deopotrivd pen-
tru pdcatele lor, in spacial pentru idoluirie (5619-57:
13a). Aceasta sectiune s-ar putea s se refere la dom-
nia lui Manase.
(iii) Mfngiiere pentru cei cu inima zdrobitd (S7:
13b-21; vezi in special v. 15); poate fi observata o
afinitate cu cap. 40-55.
(iv) Religia fabd si cea adevdratd (58:1-14). Se
mentioneaza in special postul si respectarea sabe-
tului.
(v) Izbdvirea este condigionatd de pocdingzi (59:1-
21). Mustrrarea pcatelor (v.1-8); plingere si mimi-
risirea pcatului (v. 9-15a); judecata si izbavire (v.
15b-20); legamintul lui lahveh (v. 21).
(vi) Izbdvirea Sionului (60:1-62:12; observati din
nou anitatea mare cu cap. 40-55). Perspectiva glo-
rioasa pentru mintuirea Sionului include de asemenea
binecuvintarea natiunilor (60:1-3). Aratarea m6a-
gerului care aduce vesd bune in 61:1 s.urm. (cf. 40:9;
41:27; 52:7) devine programul propovduirii lui Isus
in Luca 4: 17s.urm.
(vii) Rzbunarea lui lahveh fmpozriva Edomului
(63:1-6).
(viii) Cding si implorare. Dumnezeu, care a fdcut
in trecut I ucrdri atfz de mari pen zru izbvirea poporului
Sdu, este impl07t1t sd incervind din nou in ajutorul lor
(6317-64:12).
(ix) Rebeli fmpozriva lui Dumnezeu .5i slujitori su-
pusi (65:1-25). Mustrarea idolatriei (v. 3 s.urm., 11);
promisiunea unui cer nou si a unui pmint nou (v. 17).
(x) Cap. 66:1-24. Iahveh respinge formele inter-
zise de inchinare sacricial (v. 1-4), Sionul este
gloricat iar pctosii sint pedepsiti (v. 5-24).
I1. Originea, ale:-ituirea, autorul
a. Aczivitatea lizerard a lui Isaia
Ni se dau putine informatii cu privire la activitatea
literar a lui Isaia. in 8:1 Ste data doar O inscriptie
scurt (,,Maher-salal~has-baz); 8:16 ar trebui inteles
in sens figurat; 30:8 s-ar putea referi la scrierea ar-
maiiei scurte din v. 7, ,,Zarva far nici 0 isprav, desi
este posibil ca sa scris un pasaj mai mare. Referirea
la ,,cartea Domnului in 34 :1 6 d de inteles ca profetia
anterioar din cap. 34 a fost scris. Stilul personal din
cap. 6 si 8 pledeaza in favoarea presupunerii c aceste
cap. au fost scrise chiar de Isaia; totusi, trebuie remar-
cat ca in cap. 7 se vorbeste despre Isaia la persoana a
treia (cf. cap. 20).
Este foarte probabil ca lsaia insusi s fi scris mai
multe profetii decit cele mentionate mai sus. in favoa-
rea acestei concluzii pledeaza standardul ridicat cit si
unitatea lirnbajului si a stilului care pot fi luate in
consideratie. Dar daca lsaia insusi at avut 0 con-
tributie substantial la compunerea cartii sale, smac-
tura ei probabil ca at fi fost mai clar decit este cazul
in prezent.
Cap; 36-39 sint in esenta paralele cu2 imp. 18:13-
20:19. in acest context at trebui avut in vedere ca
potrivit cu 2 Cron. 26:22; 32:32, Isaia a fost de
asemenea un scriitor istoric. Nu se poate spune cu
certitudine dac lsaia a fost autorul cap. 36-39.
b. Alcdtuirea
Cartea lui Isaia nu este un sir de profeiii fra legtura
intre ele. Exist 0 anumita aranjare cronologic. Capi-
tolele 2-S constau int:-o mare masura din profetii din
prima parte a activittii lui Isaia. Pasajul 7:1-9:7 pro-
vine mai ales din perioada razboiului dintre Siria si
Efraim (734 i.d.Cr.). Cap. 18-20 ne duc la perioada
715-711 i.d.Cr., iar diferite profetii din cap. 28-37
dateaz din anii 705 la 701 i.d.Cr. Cea mai mare parte
a cap. 40-66 consta din profetii rostite dintr-un punct
de vedere exilic sau poate chiar post-exilic.
Exista de asemenea 0 anumita aranjare tematica
(vezi I, Schita continutului). in aceasta privint un loc
remarcabil il ocupa profetiile privitoare la natiuni
strine, in cap. 13-23; ar trebui remarcat de asemenea
ca majoritatea profetiilor din aceste capitole sint in-
troduse de cuvintele: "Profetie impotriva... Cap. 40-
55, de asemenea, formeaz intr-0 mare msura 0
unitate. Un alt aspect: in 39:6 s.urm. exist o t1-anziiie
clara de la cap. 1-39 la cap. 40-66.
Pe de alta parte, ordinea cronologica nu a fost
urmat pretutindeni in cane. De exemplu, 9:8-10:4
contine probabil una dintre cele mai vechi profetii a
lui Isaia; cap. 17 s-ar putea s dateze din perioada
imediat inainte de 734 i.d.Cr., adic, aproape de data
din cap. 7; 28: 1-6 contine 0 profetie de la inceput. Ar
trebui observat de asemenea ca desi profepiile rostite
din punctul de vedere exilic apar in principal in cap.
40 s.urm., cap. 35 presupune de asemenea 0 perioada
de exil; am putea obligati sa tragem concluzia ca si
cap. S6-66 stau alaturi de alte profetii a cror perspec-
tiva este pre-exilica (de ex., 56; 9-57:13), exilica (de
ex., cap. 60-62) si post-exilic (de ex., cap. 58).
De asemenea, este la fel de clar ca aranjarea
ternatic nu a fost facuta in mod consecvent in intrea-
ga carte. Asa cum am vizut, cap. 13-23 contin in
prindpal proietii despre natiuni strine, dar cap. 22
formeaza 0 exceptie si exista alte pan; in care sint
intilnite profetii impotriva unor natiuni straine (de
exemplu, profetia impotriva Asiriei in 10:5-34 este
similar cu aceea din 14:24-27).
Ar trebui observat de asemenea ca in 1:1; 2:1 si
13:1 exista antete; dar relatarea vedeniei in care Isaia
a primit chemarea de a fi profet nu vine decit in cap.
6.
Situatia este complicata - mai complicate decit ne
putem da searna din consideratiile pe care le-am schi-
tat sumar mai sus. Am putea considera un lucru cert
ca toata cartea lui Isaia a fost construita pe baza unor
colectii mai scurte. Dar in nal putem spune doar ca
istoria conipunerii cartii nu mai poate fi reconstituita.
Cercetatorii au facut diferite incercn de a urrnari
stadiile compunerii ei, dar nu au ajuns la concluzii
convingatoare. Astfel, unii au presupus ca la inceput
cap. 1-12, 13-23, 24-27, 28-35 au format initial colec-
rii separate. Trebuie sa recunoastem ca aceste actiuni,
in aranjarea lor actuala, formeaz niste unitti mai
mult sau mai putin independents. Cintarea din cap.
12 sau promisiunea din cap. 35 ar putea
forrna o incheiere sau concluzie adecvata pentru o
colectie. Dar trebuie sa admitem posibilitatea ca acest
fapthsa se datoreze lucrarii unui redactor de mai tirziu.
In ce priveste cap. 40-S5, probabil ca ele contin 0
colectie de profetii independents la inceput: este greu
sa presupunern ea ele an fomiat o unitate de la bun
inceput. Pe de alta parte, in aceste cap. se repeta
mereu aceleasi subiecte. Aranjarea lor nu este nici-
decum complet arbitrar; adic, poate fi observata 0
anumite: ordine cronologicz-'1 (vezi I, Schita continu-
tului). Multi crici sint de parere ca aceste capitole,
cel putin in esenta, provin de la un singur autor.
c. Auwrul
Multi cercetatori din zilele noastre contesta ca Isaia ar
autorul unor poxtiuni mari din cartea sa - nu numai
in sensul ca nu el le-a scris, ci in sensul ca subiectul
lor nu provine de la Isaia. Unii cred ca 0 mare parte a
materialului din cap. 1-35 nu ii apartine lui Isaia. Unii
cercetatori merg mai departe decit algii, dar in general
ei sint de acord ca nu ii pot ii atribnite lui Isaia pasajele
13:1-14:23; 21; 24-27; 34-35. ln plus, cercetatorii
critici la adresa acestei carti sint practic unanimi in
ideea ca si cap. 40-66 nu provin de la Isaia.
Cap. 40-55 sint considerate in principal ca apar-
tinind unui profet caruia i s-a dat numele Deutero-
Isaia (,,Al doilea Isaia), S-a sustinut ca profetiile lui
trebuie datate intre prima victorie a regelui persan
Cirus (cca SSO i.d.Cr.) si cucerirea Babilonului de
catre Cirus, dupa care a urmat decretul sau prin care
a perrnis evreilor exilati s5 se intoarc in tara lor (538
i.d.Cr.). Unii apara parerea ca profetiile lui Deutero-
Isaia ar trebui datate in perioada de dupa 538 i.d.Cr.
Se crede ca terenul de activitate al acatui profet a fost
Babilonul; altii cred ca a fost Palestine, Egiptul sau o
alta tara.
In ce priv&_te cap. 56-66, unii le atribuie de ase-
menea lui Deutero-Isaia, in timp ce altii le atribuie
unui autor separat, numit Ir-ito-Isaia (,,Al treilea Isa-
ia), care este datat e in jurul anului 450 i.d.Cr., pe
vremea lui Maleahi (de ex., B. Duhm), sau prin anul
520 i.d.Cr., pe vremea lui Hagai si Zaharia (de ex., E.
Sellin si K. Elliger). Altii adopt pozitia ca profetiile
din cap. 56-66 nu provin din aceeasi perioada; unii au
sustginut ca profeirlile provin din secolul al 8-lea i.d.Cr.,
altii din secolul al 2-lea.
Urrnatoarele consideratii sint relevante pentru
problema cu Deutero-Isaia:
1. Marturia unanima a traditiei arma ca Isaia are
autorul intregii carp. Cap. 1-39 si 40-66 ne-au par-
venit ca o unitate; cap. 39:6-S pot privite ca o
tranzitie planicata de la prima la a doua parte a
crtii; Din Eclesiastul 48:24 s.urm. este clar ca Isus
ben Sira (cca 200 i.d.Cr.) a considerat ca Isaia a fost
autorul cap. 40-66 cit si al cap. 1-39. Manuscrisele de
la Qumran arata ca pe vremea cind au fost copiate
(secolul al 2-lea sau 1 i.d.Cr.) cartea lui Isaia era
considerata ca o unitate. Este adevrat c5 mrturia
traditiei extra-biblice nu este hotaritoare; dupa pa-
rerea autorului articolului de feta nu se poate spune
ca VT inssi ar indica in mod neechivoc :5 Isaia este
autorul intregii carti. Totusi, trebuie luate in con-
siderate doua lucruri.
Mai intii, Deutero-Isaia trebuie considerat unul
dintre cei mai mari profeti ai lui Israel, daca nu chiar
cel mai mare profet; ar surprinztor daca orice
dovada despre existenta acestui profet er fi fost steer-
sa din traclitie in asahmasura incit pina si numele lui
sa ne e necunoscut. In al doilea rind, dovezile din NT
ocupa in mod resc un loc special in marturia traditiei.
Pasajele urmatoare din cap. 40-66 sint prezentate in
NT prin expresii de genul: ,,ce s-a spus prin proorocul
Isaia: 40;: (in Mat. as); 42:1-4 (in Mat. 12:17-21);
53:1 (in Ioan 12:38 si Rom. 10:20 .urm.); 53:4 (in
Mat. 8:17); 65:1 s.urm. (in Rom. 10:20 s.urm.). La
aceasta se poate adauga ca aceia care contesta ca Isaia
a scris cap. 40 s.urm., contest si cap. 13 pe temeiuzi
similare; dar antetul acestui capitol il atribuie lui
,,Isaia, fiul lui Amot.
2. Argumentul cel mai putemic pentru a atribui
oapitolele 40 s.unn. lui Deutero-Isaia este ara indo-
iala faptul ca aceste capitole au ca si cadni istoric
perioada Exilului babilonian - mai precis, ultimii ani
ai Exilului, incepind din 550 i.d.Cr. Dela bun inceput
se spune ca Israel ,,a primit din mina Domnului de
doua ori cit toate pacatele sale (4012). Puterea asu-
pritoare este Babilonul (46-47), nu Asiria, cum era de
asteptat pe vremea lui Isaia. Regele persan Cirus
(559-529 i.d.Cr.) este mentionat pe nume. In timp ce
cucerirea Babilonului de catre Cins este prezis in
43:14; 48:14 etc., in 41:1-7, 25 etc., se sugereaz ca
el a avut deja primele succese.
S-ar putea raspunde ca Duhul profetiei le poate
revela profetilor viitorul si este adevarat ca faptul
acesta nu a fost luat in considerate sucient de catre
adepgii teoriei despre Deutero-Isaia. Dar chiar si cei
care accept fr rezerve profetia se vad confruntati
aici cu citeva dicultati. Este de neconceput ca Isaia
sa ii stat in curtea Templului ca s mingiie poporul
pentru 0 calamitate care nu avea sa vina asupra lor
decit peste mai bine de un secol. Am putea presupune
ca Isaia a comunicat aceste profetii cercului sau de
ucenici (cf. 8:16) - sau mai degraba, ca nu le-a rostit,
ci le-a scris. Chiar si asa, se ridica intrebarea: Daca ii
atribuirn lui Isaia aceste capitole, oare nu trebuie sa
presupunem ca inspiratia a Iuat o forma foarte ,,me-
canica, fra sa aiba nici 0 legatur cu gindurile care
existau in gindirea constienta a profetului? Sugestiile
de mai jos ne pot ajuta intr-o oarecare masur sa
raspundem la acate obiectii.
Isaia a scris acate profetii in timpul domniei lui
Manase. Isaia a vazut ckera imposibil sa apara in
public in anii aceia (cf. 2 Imp. 21:16). Nelegiuirea a
atins 0 asemenea culme incit Isaia si-a dat seama ca
judecata divina trebuia ea vina (cf. 2 imp. 21:10-15);
de fapt, in ochii mintii sale el a vizut ca judecata a
venit deja. Atunci Duhul profetiei i-a aratat ca aceasta
judecata, la rindul ei, va avea un srsit (vezi secpiunea
III. a (ii), ,,Iudecata si mintuire). Se mai poate spune
ca judecata pe care a vazut-o Isaia implinit in mintea
sa a fostA,,inti1-Liata de pocainta lui Manase (2 Imp.
22-23). In afara de aceasta, este important $5 ob-
servam ca, potrivit cu Is. 39:5-7, Isaia a stiut ca va avea
loc o deportare in Babilon.
Este adevarat ca aceste profetii presupun ca si
cadru istoric faza nala a Exilului babilonian, iar Cirus
este prezentat ca unul care a intrat deja pe scena
istoriei, in alte privinte autorul se exprima mult mai
putin concret cu privire la conditiile Exilului decit
ne-am fi asteptat de la cineva care a trait in Exil.
3. A fost atrasa atentia asupra diferentelor dintre
cap. 1-39 si 40-66 in ce priveste limbajul, stilul si
conceptiile. S-ar putea spune ca in 1-39 limbajul este
plastic si plin de ilustratii, in timp ce in 40-66 este
adesea mai prozaic; in 40-66 aspectul cosmologic al
Domniei lui Dumnezeu este mai proeminent decit in
1-39; in timp ce 1-39 vorbesc despre Mesia-Rege, in
40-66 El este inlocuit de Robul lui Iahveh. Totusi,
aceste diferente nu ne impun sa renuntam la ideea
unitatii cartii. In afara de aceste diferente exista 0 serie
de asemanari izbitoare. Ca exemple de acest gen am
putea arata ca in cap. 1-39 nu este descrisa numai
gloria lui Mesia (c 11:1 si 53:2), iar cap. 40-66 nu
descriu numai pe Robul care sufera (cf 42:1-7; 53:11
s.un-n.); in al doilea rind, apelativul divin ,,Sfintul lui
Israel apare de 12 ori in 1-39 si de 13 ori in 40-66 si
de numai cinci ori in restul VI. Vezi de asemenea J. I-I.
Eaton, VT 9, 1959, p. 138-157.
Paragrafele precedente au fost menite s prezinte
directiile in care se desfasoar discutiile cu privire la
aceste pi-ob_leme si argumentele pe care le aduce fie-
care parte. In concluzie, nu este necesar sa contestam
sau s5 obiectam la faptul ca Isaia a participat la
compunerea cap. 40-66. Pe de alta parte, chiar si aceia
care dorasc sa accepte in mod neconditionat marturia
Scripturii s-ar putea sa ajunga la concluzia ca in cartea
lui Isaia sint unele parti care nu provin de la Isaia.
Probabil ca asa stau lucrurile in cap. 1-39. 8i in special
cu privire la cap. 40-66 exist motive s acceptam
aceasta sugestie. Dup parerea autorului articolului
de fata, este acceptabil s sustinem ca in cap. 40-66
miezul ii apartine lui Isaia, iar ucenicii profetului
(oameni care s-au simtit strins legati de el) l-au dez-
voltat mai tirziu in spiritul autorului original. Totusi,
este imposibil s stabilim ce proportie face parte din
miezul scris de Isaia si ce proportie constituie elaborari
mai tirzii.
Vom incheia sectiunea de fata cu doua remarci
nale.
1. In zilele noastre exista o tendinta dominanta de
a pune un accent mare pe traditia orala. Potrivit
acestei scoli de gindire, cuvintarile profetului au fost
transmise oral de catre cercul lui de ucenici; in cursul
acestui proces ele au fost adaptate in repetate rinduri
la circumstantele schimbatoare din vremea aceea.
Daca exista vreun simbure de adevr in aceasta teorie
ar trebui luata in considerate in orice incercare de a
explica originea capitolelor 40-66. Ne-ar putea duce
la concluzia ca in cap. 40-66 exista un miez care
provine de la Isaia, dar acest mie: nu mai poate fi
disdns.
2. Ar trebui sa ne aducem aminte ca aceia care
contesta ca Isaia a scris in intregime cap. 40- 66 presu-
pun adesea ca autorul acestor cap. a provenit din
scoala lui Isaia. Se recunoaste ca in ciuda tuturor
argumentelor despre diversitatea autorilor, exista 0
afinitate strins intre cap. 1-39 si 40-66. Vezi, de ex.,
ce s-a spus mai sus cu privire la apelativul ,,Sntu1 lui
Israel.
III. Masqjul crtii
Inca din vechime Isaia a fost considerat cel mai mare
dintre profetii VI. El a fost numit ,,vu1t"urul intre pro-
feti, ,,Evanghelistu1 Vechiului Legamint etc. Cartea
lui nu numai ca are un stil si 0 conceptie inalta, ci ate
de asemenea bogat in continutul spiritual.
g. Cap. 1-39
In incercarea de a schita mesajul acstor capitole am
putea incepe cu apelativul divin ,,Sntul lui Israel
(care, asa cum am vzut, este caracteristic penu'u
Isaia) si cu numele unuia dintre ii lui Isaia, $ear-
Iasub, ,,0 ramasita se va intoarce.
Faptul ca Dumnezeu este Cel Snt a fost inscris cu
litere de nqters in inima lui Isaia ca rezultat al vede-
niei sale inaugurale (6:3). Dupa cum Amos a fost
numit profetul neprihanirii iar Osea profetul dragostei
pline de buntate, tot asa Isaia a fost numit profetul
snteniei (cf. 1:4; 5:16, 24; 8:14; 10:17, 20; 12:6;
17:7; 29:23; 30:11 s.urm.; 31:1; 37:23, etc.). Dum-
nezeu este Cel Sfint; aceasta inseamna ca E1 este
inaltat atit de mult deasupra creaturilor Sale incit este
complet diferit de ele, nu numai prin perfectiunea Sa
morala (cf 6:5) ci siprin puterea Sa, minia Sa, dragos-
tea Sa, credinciosia Sa si toate virtutile Sale (cf. 29:16;
31:3). Sfintenia lui Iahveh ate insasi esenta fiintei
Sale divine, care ii face pe oameni s tremure inaintea
Lui anmci cind I se inchin.
Acest Dumnezeu snt S-a asociat intr-un mod
special cu Israel (1:2; 5:1 s.urm. etc.) si in mod
deosebit cu casa lui David (8:13; 11:1 etc.). El locu-
ieste in mijlocul lui Israel, pe Mt. Sion (8:18; 11:9
etc.).
Faptul ca Dumnezeu este ,,Stmtul lui Israel im-
plica 0 incordare constant in relatia dintre El si
poponil Sau. Pe de-0 parte, El tuna si fulgera imporiva
pacatului lui Israel; pe de alta parte, El nu rupe
legamintul Sau cu Israel. De aceea ate data asigu-
rarea: ,,O ramasita se va intoarce. Aceasta insearrma,
mai intii c va veni o judecata si va scapa numai 0
ramasita. Dar inseamna de asemenea ca cel putin 0
rmasit va supravietui, o ramasita se va intoarce (in
pacria sa). In rninia Sa Dumnezeu Isi aduce aminte de
indurarea Sa. Este posibil sa traducem de asemenea:
,,O ramasita se intoarce la Dumnezeu, isi schimba
gindirea; intoarcerea si izbavirea ei au loc pe calea
convertirii. Aceasta doctrina despre o ramasita ocupa
un loc proeminent in propovaduirea lui Isaia inca de
la bun inceput (6:13). Se poate ca el sa vzut
inceputurile rmasitei in cercul ucenicilor sai, in mij-
locul carora s-a retras din viata public pentru o
perioada indelungata la un stadiu de inceput al lucra-
rii sale (8:16-18).
Putem dezvolta acum citeva dintre implicatiile
invataturii lui Isaia pe care am schitat-o mai sus.
(i) Cerintele lui Dumnezeu si pdcatul lui Israel.
Sntul lui Israel cere poponilui Sau sa-L snteasca
(8:13) punindu-si increderea numai in El, ascultind
de pqruncile Lui si luind aminte la cuvintele profetilor
Si. Intrucit lahveh a facut un legamint cu Israel,
pacatul lui Israel este in esenta apostazie (1:2-4;
30:1-9 etc.). In loc sa pastreze umilinta care se cuvine
sa o aiba in prezenta Snmlui lui Israel, ei sint mindri
si frivoli (2:6 s.urm.; 3:8; 5:1-5 s.urm.; 22:1 s.urm.;
28:15 s.urm.; 29:14 s.urm.; 32:9 s.urm. etc.). Isaia a
insistat in repetate rinduri ca pacatul, indiferent care
este sfera in care este comis, este in primul rind un
pacat impotriva lui Dumnezeu.
Isaia a condamnat inchinarea pacatoasa (desi a-
cest mesaj nu ocupa un loc atit de proeminent ca si in
propovduirea lui Osea); el condamna ritualul care se
Iimiteaza Ia lucruri exterioare (1:10 s.unn.; 29:13
s.urm.), condamn aducerea jertfelor pe inaltimi
(1:29), inchinarea pgina (2:6-8; 17:7 .urm.; 30:22;
31:7 etc.; vezi si 8:19).
Mai ales in timpul primilor ani ai propovaduirii
sale el a vorbit cu asprime impouiva pacatelor din
domeniul social - asuprirea celor ma aparare, luxul
nesabuit, betia etc. (vezi de ex. 1:15-17, 21-23; 3:14
s.urm.,16s.urm.;5:7-8,11s.urm., 14,22s.u.rm.;10:1
s.urm.; 28:7 s.urrn.; 32:9 s.unn.). In acest context ne
putem gindi la influenta posibila a lui Amos.
In domeniul politic, cerinta dominanta a lui Isaia
este increderea in Sfintul lui Israel (7:9 s.u.rm.; 8:12
s.urm.; 10:20; 17:7; 28:16; 30:15 etc.). Care au fost
consecintele in politica practic? Isaia nu a pledat
niciodata in favoarea Iipsei de aparare, ci a rostit
avertismente repetate impou-iva intra:-ii in aliante, in
special cu Egiptul (14:28-32; 18; 20; 30:1-7; 31:1-
3). Abtinerea de la participarea activ in politica
modiala, in acele circumstante, ar fost 0 cerinta a
diplomatiei (de er. 36:5 s.unn.), dar avertismentele
lui Isaia nu trebuie atribuite perceptiei sale politice
extrem de sensibile, ci revelatiei divine (vezi de ase-
menea 30: 1). Se poate ca avertismentele lui Isaia sa
fost urmate uneori; nu am aat despre nici un conict
intre Asiria si luda in perioada 714-711 i.d.Cr. Dar
adesea oamenii nu l-au ascultat. Atitudinea lu.i Ahaz,
de pilda, ate aratata clar in cap. 7 (cf. 2 Imp. 16:7
s.urm.); cu privire la perioada lui Ezechia, vezi 29:15;
30:1 s.urm.; 31:1 s.urm.; 36:4 s.urm. (cf. 2lmp.18:7).
(ii) Judecatd si mfntuire. Se obiecteaza adsea ca
propovaduirea judectii si in Is. 1-39 contine
conn-adictii inerente. De aici se trage concluzia ca
diferite parti din aceste capitole nu ne parvin de la
Isaia, sau ca parerile lui Isaia au suferit schimbari; de
exemplu, se face distinctie in lucrarea lui intre o
perioada pro si una anti-asiriana. Dar s-a spus deja ca
in titlul ,,Sfintul lui Israel este inclusa o tensiune
inevitabila. Dupa cum cere situatia, aceasta poate
insemna ca El protejeaza lsraelul si Ierusalimul, ceta-
tea Templului, cetatea regala; poate insemna ca El
rosts_te ojudecata directa impotriva Israelului si Ieru-
salimului. De aceea atunci cind Isaia predic judecata
si rnintuire nu trebuie s5 fim surprinsi daca Isaia nu
pune accentul pe acelasi aspect (cf. 28:23-29; se
poate spune pe buna dreptate ca aceasta pilda ocupa
un loc central in propovaduirea lui Isaia). Nota per-
sistent din propovaduirea sa este cea care i-a fost
revelatz-1 la inceput, in vedenia inaugurala (6:11-13).
Ojudecat rninutioasa si completa avea s vina asupra
lui Iuda si asupra Ierusalimului (3:1-4:1; 5:1-7, 8-24;
32 :9- 14 etc.); asirienii sint rnentionati in acest context
(5:26-30; 7:17 s.urrn.; 8:5-8 etc.).Aceasti judecata
este descrisa uneori ca o judecata purificatoare (1:24
s.urm.; 4:2 s.unn.), deoarece prin aceasta judecata si
in urma ei, 0 ramasita va fi mintuit si pentru aceasta
ramasita se intrevede un viitor tzriuntftor (4:2 s.urm.;
10:20 s.urm.), etc.). dar acesta nu este singurul lucru
care trebuie mentionat aici. Judecata minutioas si
completa a Ierusalirnului nu avea sa vina irnediat. Lui
Isaia i s-a permis sa profeteasca faptul ca atacul lui
Pecah si Retin impotriva Ierusalimului avea s esueze
(7:1-8:4), ca asirienii aveau sa invadeze luda si aveau
si cauzeze o suferinta mare pentru Ierusalim, dar la
rindul lor ei aveau sa e loviti de judecata divin si nu
li se va permite sa cucereasca Ierusalimul (8:9 s.urrn.;
10:5-34; 14:24-32; 18; 29:1-8; 31:4 s.urm.; 37:6
s.urm., 21-35). O afirmatie nu o contrazice pe
cealalt. ('I1'ebuie remarcat de asemenea ca inainte de
profetiile intaritoare din 37:6 s.urm., 21-35, Sanherib
s-a purtat cu viclenie, 30:1 s.urm.; cf. 2 lmp. 18:14
s.urm., si a hulit pe Snml lui Israel.) Faptul ca
profetiile lui Isaia pe aceasta tema nu se contrazic in
mod inerent este aratat de asemenea de implinirea lor.
Asirienii au cauzat mult suferinta Ierusalimului in
701 i.d.Cr., dar nu l-au putut cuceri; mai tirziu avea
s5 cada asupra Ierusalimului o judecata completa,
prin mina babilonienilor. Isaia nu spune nicaieri ca
asirienii ar executorii judectii complete impotriva
lerusalimului; mai tirziu el_a prezis ca aveau sa vina
babilonienii (3915 s.urm.). In ne, unele profetii, cum
sint cele din 5:14 s.urm., isi gasesc implinirea com-
pleta numai in judecata escatologica (vezi mai jos,
sub-Asectiunea (iv)).
In acest context ar trebui mentionate si chemarile
profetului la pocainta. Intr-un sens, vestirea judecatii
si este conditionata; dac ei isi irnpietresc
inimile va veni judecata; daca se pocaiesc, vor avea
parte de iertare si mintuire (1:16 s.urm.; 30:15 s.urm.
etc.). Dar acest anunt este conditionat numai intr-un
sens; deoarece lui Isaia i s-a revelat inc i.n vedenia
inaugurala ca lahveh a hotrit s judece pe Iuda ; masa
mare a poporului s-a adincit atit de mult in pacatele
sale incit propovduirea lui Isaia nu avea s aiba un
alt efect decit $5 irnpietreasca si mai mult inimile lor
(629 s.um1.). De asemenea, nu exista incertitudine cu
privire la salvarea viitoare. $i intocmai cum propo-
vaduirea lui Isaia, prin faptul ca a impietrit inimile
ascultatorilor sai, a contribuit la pregatirea Israelului
pentru judecat, tot asa a contribuit la aminarea
judectii, la salvarea Ierusalimului si la formarea unei
rrnasite asupra careia Iahveh a avut in plan s reverse
mintuirea Sa.
Mintuirea proclamata de Isaia include izbavirea
Ierusalimului dintr-un necaz mare, dar izbvirea nu
inseamna salvare deplina. Salvarea prornisa, in sensul
cel mai larg, este bazata pe iertarea pacatelor (cf.
-____c, ______
1:18; 6:5 s.urrn. etc.) si consta dintr-o innoire a
(cf. de ex. 32:15 s.urm.), o viata traita potrivit cu
poruncile lui Dumnezeu, o viata incununat cu pros-
peritate si glorie. Sionul avea sa ocupe un loc central
in aceasta salvare, dar si celelalte natiuni aveau s5 ia
parte (cf. 1:19, 26 s.urm.; 2:2-5; 4:2-6; 33:13 s.urm.).
Ar trebui sa mentionam aici in mod special profetiile
rnesianice care sint de o importanta deosebit de mare
(cf. 9:1-7; 11:1-10, unde intilnim un contrast puternic
cu imperiul asirian descris in 10:5 s.urm.; cf. si16:5;
28:16 s.urm.; 32:1 s.urm.; 33:17; profetia despre
Emanuel, in 7:14, este de asemenea mesianica, asa
cum arata citarea ei in Mat. 1:22 s.urm.; cum indica
indirect v. 16) . In aceste profetii Isaia foloseste in mod
firesc termeni din VI - Maia are descris ca regele lui
Israel si este enuntata ideea ca Elva elibera pe poporul
sau de asirieni (9:3; cf. 11:1 s.urm., cu profetia ante-
rioara) - dar prin acesti termeni el face o descrlere
glorioasa a salvarii viitoare, despre care crestinii recu-
nosc ca a inceput cu prima venire a lui Cristos, iar
implinirea ei deplina va avea loc la a doua Lui venire
(cf. 11:9 etc.).
(iii) Sntul lui Israel si natiunile. Faptul ca Iahveh
este singurul Dumnezeu adevrat are afirmat mai
apasat in cap. 40 s.urm. decit in 1-39, dar cu toate
acestea este subliniat destul de clar in prima parte a
cartii (cf. 2:8; 30:22; 37:16 etc.). Iahveh este Domnul
intregului pamint (6:3). Tot ce ce intimpla este lucra-
rea Lui, implinirea hotaririlor Lui (5:12, 19; 14:24, 26-
37226 etc.). El conduce istoria lui Israel si a tuturor
natiuilor. Asiria este toiagul miniei Sale (10:5 s.urm.;
cf. 5:26; 7:17 s.urm.; 8:7 s.1.u'm. etc.); dar deoarece
asirienii au urmat-it propriile lor ambitii (10:7 s.urm.),
datorita mindriei, violentei, si necredintei lor,
datorit hulirii lui Iahveh, si ei aveau s fie judecati
(8:9; 10:5 s.urn1.; 14:24-27; 18:4-6; 29:1-8; 30:27-
33; 31:8 s.urm.; 33:1 s.urm.; 36-37 etc.). Vezi de
asemenea profetiile cu privire la Babilon (13-14; 21:
1-10), Moab (15-16; vezi si 25:10 s.urm.), Etiopia si
Egipt (18-20), Edom (21:1 1s.u.rm.; 34) si alte natiuni.
Ar trebui s observant de asemenea a Isaia nu prezice
numai dezastrul ci si binecuvintarea natiunilor - de
ex., in marea profetie din 19:18-25, unde se face
promisiunea ca Egiptul, Asiria si Israelul vor fl impre-
una martori pentru lahveh (cf. 16:1s.urm.; 18:7; 23:
15-18, cit si 2:2-5; 11:10 etc.).
(iv) Cap. 24-27. Aceste capitole, care formeaza un
epilog la cap. 13-23, trebuie mentionate in mod spe-
cial pentru descrierea elocventa a judecatii lumii (24)
si a mari pe care o va realiza Dumnezeu
(toate natiunile vor avea parte in mintuirea aceasta:
,,El nimiceste moartea pe vecie- cf. 25:6 s.urm.), si
mai sint importante pentru ca vorbesc despre invierea
celor neprihaniti (26:19).
b. Capitolele 40-55
Ierusalimul zace in ruina, Israelul este exilat in Babi-
lon si Exilul a durat multe: vreme. Poporul Israel este
intr-0 strimtorare mare (42:22; 51:18 s.unn.), minia
lui lahveh impotriva lor apasa greu din cauza pacate-
lor lor (40:2; 42:24 s.urrn.; 51:17 etc.); ei cred ca El
a uitat de ei (40:27; 49:14). Unii dintre ei au ajuns sa
considere locul exilului ca si patria lor (5522). Dar
profetul promite ca Iahveh este pe punctul sa
elibereze pe poporul Sau si ii indeamna sa cread in
promisiunea Lui.
(i) Sntul lui Israel poate sd ajute (41:14, 16, 20;
43:3, 14 s.urm.; 45:11; 47:4; 48:17; 49:7; 55:5).
Avind in vedere ce s-a spus mai sus, nu are surprin-
zator ca nicaieri in V'I nu este accentuat cu mai multa
tarie decit in aceste capitole faptul ca Iahveh este
singurul Dumnezeu adevarat, ca numai E1 poate ajuta
(cf. 41:1 s.urm., 21 s.u.rm.; 43:10 s.urm.; 44:6, 8;
45:5, 14, 18, 21 s.urm.; 46:9 etc.). Increderea in alti
zei este zadarnic, inchinarea inaintea idolilor ate un
pacat (40:18 s.um\.; 41:7, 29; 42:8, 17; 44:6-20, 25;
45:20; 46:1 s.urm.; 47:9 $.urm.). El este cu mult mai
presus decit toate creaturile Sale; El a creat toate
lucrurile (lucrul acesta este accenruat in cap. 40-55
mai mult decit in 1-39) si El conduce cursul tuturor
lucrurilor (cf. 40:12-26) care formeaza introducerea
la v. 27-31; 41:4; 43:13; 44:7; 48:13 etc.). El este
Dumnezeul etem (40:28; 41:4; 43:10; 44:6; 48:12);
El actioneaz dupa buna Sa placere (45:9 s.urm.) si
este cert ca hotarirea Lui se va irnplini (44:28; 46:10
etc.). Cuvintul Sau, rostit prin gura profetilor Sai, nu
se va intoarce ara rod - tars sa-siimplineasca misiu-
nea (40:6-8; 55:10 s.urm.). Chiar si cuceritorul unei
lumi intregi, cum ate Cirus, este doar o unealta in
mina lui Dumnezeu, pentru implinirea scopurilor Sale
(41:1 s.urm., 21-29; 43:9-15; 44:24-45:13; 46:8-13;
48:12-16).
(ii) Snzul lui Israel vrea sci ajute. Israel nu a
meritat ajutorul Lui; Israel s-a dovedit nevrednic (43:
22 s.u.rm., etc.). Dar Israel este poporul Lui (40:1 etc.;
cf. de ex. 43:15; 44:2) si Numele si reputatia Lui este
implicata in izbavirea Israelului (48:1-11 etc.). Rela-
tia lui cu Israelul cu Sionul, este comparata cu lega-
tura stabilit:-I prin casatorie (50:1; 54:5 s.urm.). El a
ales pe Israel dintre toate natiunile (41:8 s.u.rm.; 48:
10 etc.) si Israel este slujitorul Lui - un titlu care
implicit atit un privilegiu (4128 s.urm. etc.) cit si 0
misiune (43:10 etc.). Dragostea Lui este indreptat in
mod neschimbtor spre Israel, spre Sion (4011 1; 43:3
s.urm.; 46:3 s.urm.; 49:15 s.urm. etc.) si neprihanirea
(dreptatea) Lui este garantia eliberarii Israelului (de
ex. 41:10; 45:24).
(iii) Sntul lui Israel va ajuta in mod sigur. Min-
tuirea viitoare este descris in culori luminoase. Te-
meiul acestei mintuiri si, in acelasi timp, esenta ei,
consta in abaterea rniniei Lui, iertarea pacatului lui
Israel (40:2; 43:25; 44:22; 51:21 s.urm., etc.). El il
foloseste pe Cirus ca pe un instrument pentru a inau-
gura salvarea: Cirus este descris in terrneni remar-
cabili, ca ,,unsuI lu.i Iahveh (4511), ca omul pe care-I
,,iubeste El (48:14 etc.). Babilonul este rasturnat de
Cirus (46-47; cf 43:14; 48:14); Israelul este eliberat
si copiii lui exilati sint adunati din toate tarile in care
au fost imprastiati si se intorc in Canaan (4311-8,
18-21; 48:20 s.urm.; 49:24-26; 52:11 s.urm. etc.).
Iahveh Se intoarce la Sion (4019-11; 52:7 s.u.rm.),
Sionul este locuit din nou (49:17-23; 54:1 s.urm.),
reconstruit (44:28; 45:13; 54:11 s.urm.) si ocrotit
(54:14-17).
Observati in special aspectele urmatoare. 1. A-
ceasta lucrare de izbavire este descris ca 0 noua
creatie (41:20; 45:8; cf. 45:18). Minunile care au
caracterizat Exodul din I-Igipt urmeaza sa fie repetate
acum pe 0 scara mai mare (43:16 s.urm.; 48:21; 51:9
s.urm. etc.). 2. Profetul vede tot viitorul ca 0 unitate.
Eliberarea Israelului din exil este privita ca inceputul
erei marete de mintuire, in care toate lucrurile vor fi
innoite. Aici se poate mentiona ca inaintarea Israelului
spre pauie este insotita de 0 Serie de minuni in natura
(41:17 s.urm.; 43:18-21; 48:21; 49:9 s.urm.; 55:12
s.urm.; cf 54:13). 3. Se subliniaz in rep-etate rincluri
ca scopul major al tuturor acestor lucruri este laucla
si gloria lui Dumnezeu (41:20; 43:21; 44:23; 48:9-1 1
etc.).
Profeml isi foloseqte toata energia pentru a con-
vinge poporul sa accepte si sa creada aceasta promi-
siune de binecuvintare; vezi in special srsitul cap. 55.
El incearca sa-i convinga aritindu-le maretia lui Iah-
veh in natura si in istorie. El pune intrebri directe si
ii provoaca sa intre intr-0 dezbatere (cf. de ex. 40:12-
31; 49:14 s.urm.). E1 provoaca de asemenea popoa-
rele pagine si zeii lor: oare pot face acesti zei ceea ce
face Dumnezeul lui Israel? Dumnezeul lui Israel este
Cel care l-a chemat in fiint pe Cirus si l-a ridicat
pentru ca sa fie instrumentul Lui pentru eliberarea
Israelului. Prin urmare, Dumnezeul lui Israel este sin-
gurul care poate prevesti rezultatul actiunilor lui Ci-
rus. La fel de sigur cum este faptul ca Iahveh a facut
s se intimple ,,Iucrurile de demult - adica, la fel cle
sigur cum a implinit lucrurile pe care le-a prevestit in
Zilele din vechime - la fel de sigur este ca Elva face sa
se irnplineasca ,,lucruriIe noi, promisiunile pe care Ie
face acum prin proferul Sau (41:1 s.umi., 21-29;
43:9~15; 44:6-45225; 46:8-13; 48112-16; cf. 42:9;
48: 1-11). Profetul nu fumizeaza dovezi in sensul
strict al cuvintului, ci face \m apel puternic la niinte,
inima si const-iint.
Toate aceste lucruri subliniaz universalisrnul a-
cestor capitole. Iahveh, Creatorul universului, con-
duce evenimentele din lume, inclusiv cariera victo-
rioasa a lui Cirus. El mustra natiunile, in special Babi-
lonul, pentru osiilitatea lor faga de Israel si pentru
idolatria lor (41:11-16; 42:13, 17; 46; 47). Scopul
spre care indreapr El cursul lumii este rezumat in
cuvintele: ,,Orice genunchi se va pleca inaintea Mea si
orice limba vajura pe Mine (45:23); in aceasta slujire
a lui l8l'lVl'l consta si mintuirea natiunilor pmintului;
cf de ex. 42:10-12; 45:6, 22-24; 51:4 s.urm.
(iv) Cu privire la ,,Cintdrile Robului (4211-7; 49:1-
9a; 50:4-11; S2213-S3212), vezi "ROBUL DOMNU-
LUI.
c. Capitolele 56-66
In aceste ultime capitole unnatoarele aspecte sint
demne de remarcat.
1. Iahveh este prezentat ca Dumnezeu] cel viu. El
este de temut in minia Sa (59:16 s.urm.; 63:1-6), dar
El se apleaca cu bunatare spre poporul Sau, arata
inclurare fat de ei si Ie reda mingiierea; El isi gaseste
placerea in Sian (57:15 s.urrn.; 60:10; 61:1 s.urm.;
62:4 s.urm.; 63:7, 15;65:1s.unn., 8, 19; 66:2, 13).
Faptul ca El nu este 0 forta inflexibila sau inexorabil
este aratat in mod emotionant in felul in care a tratat
pe Israel in zilele din tzrecut (6328 s.urm).
2. Un puternic contrast este realizat intre aceia din
Israel care ll iubesc pe Durnnezeu si cei care nu asculta
de El (de ex. 57:1; 65:13 s.um1..; 66:5; cf. 65:8).
3. S-a spus frecvent, dar rara justicare, ca cel
putin in unele para din aceasta sectiune nal a crtji
este manifestat un spirit legalist si nationalist. Este
adevrat ca se arma clar necesitatea neprlhanlrii
pentru ca oamenii sa aiba parte de mintuirea viitoare
si uneori este accentuata importanta respectrii saba-
tului (cf. de ex., 56:1-8). Dar aceasta nu are ca scop
impunerea unui spirit cle ceremonialism sau legalism;
dimpotriva, an asemenea spirit este condamnat cu
{arie (cf. S8-66:1, S) iar atimdinea de \n'r\iIinta este
ludata in repetate rinduri (cf. de ex. 57:15; 61:2
s.\.u-m.; 66:2). In ce priveste glorificarea Sionului (cf.
de ex. 60:4 61:5 s.urm.; 66:20), nu este vorba
de o simpla izbucnire de nationalism. Sionul nu este
doar capitala tarii lui luda, ci locuinta lui Dumnezeu;
si neamurile care se intorc la El au parte de mintuirea
Lui (de er. 56:1-8; 60:3).
BIBLIOGRAFIE. Vezi Introducerile la I/Tsi Coman-
tarile - de ex. E. J. Kjssane, The Book oflsaiah, 1, 1941
(1960), 2, 1943; I. W. Slotki, Isaiah, Soncino Bible,
1949; R. B. Y. Scott, G. D. Kilpatrick, J. Muilenburg,
I-I. S. Coffin, ,,Isaiah, IE, S, 1956; J. Mauchline, Isaiah
1-39, TBC, 1962; C. R. North, Isaiah 40-55, TBC,
1964; D. R. Jones, Isaiah 56-66 and Joel, TBC, 1964;
C. R. North, The Second Isaiah, 1964; E. J. Young, The
Book oflsaiah, NIC, 1, 1965, 2, 1969, 3, 1972; I-I. C.
Leupold, Iirposition of Isaiah I (cap. 1-39), 1968; J . L.
McKenzie, Second Isaiah, AB, 1968; O. Kaiser, Isaiah
1-12, OTL, 1972, Isaiah I3-39, OTL, 1974; C. Wester-
mann, Isaiah 40-66, O71, 1969; C. Westermann, Isa-
iah 40-66, 011., 1969; A. S. Herbert, Isaiah 1-39, CBC,
1973. Vezi de asemenea 0.1. Allis, The Unity of Isaiah,
1950. N.)-I.R.
ISIVIAEL (Ebr. yim5E'I, ,,Dumnezeu aude). 1. Fiul
lui Avraam si Agar, servitoarea egipteana a lui Sara.
Cind Sara si-a dat seama ca era stearp, a dat-0 lu.i
Avraam pe slujitoarea sa ca s zamisleasc pentru ea
(Gen. 16:2). Un exemplu de acest obicei antic a fost
descoperit recent in tblitele de la Nazi (ANEII p.
220). Dupa ce a ramas insrcinat de la Avraam, Agar
a inceput sa o dispretuiasc pe Sara, care a izgonit-o
de acasa, cu consimtamintul reticent al lui Avraam. In
drum spre Egipt ea s-a intilnit cu ingerul lui Iahveh
care i-a spus sa se iritoarc sisa se supuna fata de Sara.
El i-a dat de asemenea promisiunea ca saminta ei va
fi irimiiltita prin ul ei Ismael, care avea sa e ,,ca un
magar salbatic printre oameni (16:12; cf. Iov 39:5-
8). Ismael s-a nascut cind Avraam avea 86 de ani, la
11 ani dupa sosirea lui in Canaan (16:15-16; cf. 12:4).
13 ani mai tirziu atit Ismael cit si tatal sau au fost taiati
imprejur, in semn de ascultare fata cle porunca lui
Dumnezeu (17:25-26) . Dar in aceeasi zi Dumnezeu i-a
promis lui Avraam un fiu de la Sara. Faptul ca el si~a
legat de multa vreme toate sperantele de Ismael l-a
fcut sa strige: ,,sa traiasca Ismael inaintea Ta (17:
18). Atunci Dumnezeu l-a asigurat ca Ismael va da
nastere la doisprezece printi si in ultima instanta la un
popor mare (17:20; cf. 16:10; 25:13-16). Cind Ismael
avea vreo 16 ani a avut loc 0 srbatoare mare cu
prllejul intarcarii lui Isaac (21:8). Ismael a dat glas
invidiei sale fara de ,,copiIuI promisiiui (Rom. 9:7-9)
prin faptul ca ,,a ris de el. Apostolul Pavel foloseste
verbul ,,a persecutat fedike) pentru a descrie acest
act (Gal. 4:29) si constmieste pe baza lui 0 alegorie
extinsa cu privire la apozitia dintre oamenii religiosi
iegalisti si cei care sint .,nascuti din Du.liul (Gal.
4:21-31). Sara a insistat ca atit Ismael cit si Agar sa
fie izgoniti de acasa, iar Avraam a consimtit numai
dupa ce Domnul i-a revelat c ,.numai din Isaac va iesi
0 sarninta care va purta cu adevarat numele tau (Gen.
21:12). Agar si ul ei aproape ca au murit de sete in
pustia Beerseba. pina cind un inger al lui Iahveh i-a
>"1
aratat un izvor de apa, ca raspims la strigatul lui
Ismael. Ismael a devenit an areas, s-a casatorit cu o
egipteanca si a dat nastere Ia doisprezece printi (25:
12-16). Esau s-a casatorit cu una dintre fiicele lui
Ismael (2829; 36:3, I0). El a fost alatiiri de Isaac Ia
inmonnintarea tatalui lor si a murit la virsta de 137
de ani (2529, 17).
2. Un urrnas al lui Saul si Ionatan, ul lui Atel (1
Cron. 8:38; cf. 9:44). 3. Un barbat din Iuda, tatal lui
Zebadia care a fost un functionar inalt la curtea rege-
lui Iosafat (2 Cron. 19:11). 4. Fiul lui Iohanan, un
capitan peste 0 suta care a Iuat pane la conspiratia
irnpon-Iva Ataliei (2 Cron. 23:1). 5. Un u al preomlui
Pashur. El a fost unul dintre cei pe care Ezra i-a obligat
sa se desparta de so_n'ile lor straine (Ezra 10:22).
6. Fiul lui Netania, din farnilia regala a lui Iuda,
care l-a omorit pe Ghedalia la 2 luni dupa distnigerea
Ierusalimului in 586 i.d.Cr. Cind Ghedalia a fost de-
semnat de Nebucadnetar guvernator al lui Iuda, rnulti
evrei s-au adunat la Mitpa ca sa fie in siguranta.
Printre acestia, insa, a fost si Ismael, care a fost in-
vidios pe Ghedalia si a acceptat sa fie angajat de
Baalis, regele Arnonului, ca sa comploteze omorirea
guvematomlui. In ciuda avertismentelor lui Iohanan,
Ghedalia s-a increzut in Ismael si l-a invitat irnpreuna
cu zece din oamenii sai la un banchet. Ei au folosit
ocazia pentru a-l oi-nori pe Ghedalia si pe toti ceilalgi
de la Mitpa. Doua zile mai tirziu au omorit un grup de
pelerini evrei si au plecat spre Amon cu multi prize-
nieri, inclusiv Ieremia si fiicele regelui. Ei au fost
urmariti de Iohanan si alti cpitani si au fost
la Gabaon. Prizonierii au fost eliberatti, dar Ismael si
opt dintre oamenii sai au reusit sa scape la Amon (2
1mp.25:25;ler.4017<41118).
BIBLIOGRAFIE. H. C. Leupold, Exposition of Gene-
sis, 1942; C. F. Keil, Biblical Commentary on the Old
Testament, I, The Pentateuch, 1949; J. J. David, Para-
dise to Prison, 1975; I-I. C. White, ZAW 87, 1975, p.
267-306. J.C.W.
ISPAIRE- Cuvintul acesta apare in VT si cores-
puncle cuvintelor din familia krp; in NT este intilnit o
singura data, ca traducere a termenului kazallag
(care este tradus mai bine prin,,impacare sau ,,recon-
ciliere). Folosirea termenu.1ui in teologie denota lu-
crarea lui Cristos prin care a rezolvat problema pusa
de pcatul omului si lucrarea de aducere a pactosilor
intr-0 relatie buna cu Dumnezeu.
I. Nevola de ispiqlre
Nevoia de ispasire este determinat de trei lucruri:
universalitatea pacatului, gravitatea pacatului si in-
capacitatea omului de a rezolva problema pcatului.
Primul aspect este atestat in rnulte locuri: ,,Nu este om
care s nu pctuiasca (2 Imp. 8:46); ,,Nu este nici
unul care sa faca binele, nici unul macar (Ps. 14:3);
,,Pe pamint nu este nici un om fara prihana, care sa
faca binele rara sa pactuiasc (Eel. 7:20). Isus i-a
spus tinarului bogat: ,,Nimeni nu este bun decit Unul
singur, Dumnezeu (Marcu 10:18), iar Pavel scrie:
,,Tot:i au pacaruit si sint lipsiti de slava lui Dumnezeu
(Rom. 3:23). Ar putea citate multe alte texte.
Gravitatea pacatului este vazuta in pasaje care
arata repulsia lui Dumnezeu fata de pacat. Habacuc
se roaga: ,,Ochii Tai sint asa de curati ca nu pot sa vada
raul si nu poti s privesti nelegiuirea (Hab. 1:13).
Pacatul desparte pe om de Dumnezeu (Is. 59:2; Prov.
15:29). Isus a spus despre un pacat - hula impotriva
Duhului Snt - ca nu va fi iertat niciodata (Marcu
3:29), iar despre Iuda a spus: ,,Mai bine ar fi fost
pentru el sa nu se fi nascut (Marcu 14:21). inainte
de a mintuiti oamenii sint ,,strainL vrajmasi prin
gindurile si faptele lor rele (Col. 1:21). Pentru paci-
tosii care nu Se pocaiesc ramine doar ,,o asteptare
infricosata ajudecatii si vapaia unui foc, care va mistui
pe cei razv-ratiti (Evr. 10:27).
Omul nu poate solutiona problema. El nu-si poate
ascunde pacatul (Num. 32:23) si nu se poate curiiti
singur (Prov. 20:9). Nici 0 fapta a legii nu-I va face pe
om sa fie in stare sa stea inaintea lui Dumnezeu
justicat (Rom. 3:20; Gal. 2:16). Dac s-ar baza nu-
mai pe sine, omul nu ar fi mintuit niciodata. Probabil
ca cea mai importanta dovada despre acest lucru este
insasi ispasirea. Daca Fiul lui Dumnezeu a venit pe
pamint ca sa-i mintuie pe oameni inseamna ca oamenii
erau pacatosi si situatia lor era cu adevarar grav.
II. Ispasirea in Vechiul Testament
Prin urmare, Dumnezeu si omul sint insuinati da-
torita pcatului omului, fara speranta de irripacare, si
din partea omului nu exista nici 0 cale de reabilitare.
Dar Dumnezeu mte Cel care ofera o cale. In VT se
spune de obicei ca ispasirea este obtinut prin jertfe,
dar nu trebuie sa uitam ca Durrmezeu spune despre
singele ispasitorr ,,Vi l-am dat ca s5-I puneti pe altar,
ca s slujeasc de ispasire pentru sufletele voastre
(Lev. 17:11). lspasirea este obtinuta nu datorita valo-
rii inerente a victimei jertte, ci pentru ca aceasta este
calea hotarita de Dumnezeu pentru obtinerea isp5-
Jertfele ne indreapta privirile spre anumite ade-
varuri privitoare la ispasire. Astfel, victima trebuie sa
e intotdeaima fara para, fapt care indica necsitatea
perfecgiunii. Victima costa ceva, caci ispsirea nu este
ieftina si pacatul nu trebuie privit niciodata cu usu-
rint. Lucrul acesta este scos in relief in parte prin
referirile la "singe, in parte prin caracterul general al
ritualului propriu-zis si in parte prin alte referiri la
ispsire. Exista citeva referiri la ispasire, e efectiva
e contemplata, facuta prin alte rnijloace decit cele
riruale si in ecare caz ele indica moartea drept cale
de ispasire. Asftel, in Exod. 32:30-32 Moise incearca
sa faca ispasire pentru pacatul poporului si pentru
acest scop Ii cere lui Dumnezeu sa-i stearga numele
din cartea in care are scris. Fineas a facut 0 ispasire
prin omonirea citorva oameni care au pacatuit (Num.
25:6-8, 13). Ar putea fi citate alte pasaje. Este clar ca
'inVT s-a recunoscur ca moartea era plata pentru pacat
(Ezec. 18:20), dar ca Dumnezeu a permis in mod
milostiv moartea unui animal de jertfa care sa sub-
stituie moartea pacatosului. Aceasta legamra este atit
de elara incit scriitorul Epistolei catre Evrei poate
rezuma ideea: "Fara varsare de singe nu este iertare
(Evr. 9:22).
III. Ispsirea in Noul Testaxnent
NT adopta pozitia ca jertfele din vechime nu au fost
cauza fundamentala pentru inlaturarea pacatelor.
Rascurnpararea trebuie obtinuta pentru ,,abaterile
faptuite sub Iegamintul dintii numai prin moartea lui
Cristos (Evr. 9:15). Cnicea este absolut centrala pen-
tru NT si, de fapt, pentru toata Biblia. Totul din
vechime conduce la cruce. Tot ce urmeaza dupa ea ne
indreapta privirile in urma tot spre ea. lntrucit ocupa
un loc critic, nu este surprinzator ca exista un numar
vast de invataturi cu privire la ea. Scriitotii NT, scriind
din puncte de vedere diferite si cu diferite accente, ne
prezinta 0 serie de fatete ale Nu este o
repetare stereotipa a invataturii. Fiecare scrie cum
vede el. Unii au vazut mai mult si mai profund decit
altii. Dar ei nu au vazut ceva diferit. In cele ce urmea
vom examina mai intii de toate ceea ce am putea numi
invatatura comuna si fundamentala despre ispasire si
apoi citeva dintre informatiile pe care le datoram
unuia sau altuia dintre teologii NT.
a. Reveleazci dragostea lui Dumnezeu pntru oameni
Togi sint de acord ca rezulta din dragostea
lui Dumnemu. Nu este ceva smuls cu forta de la un
Tata aspru si refractar, desavirsit in dreptatea Sa, dar
absolut inexibil, ci ste realizata de un Fiu iubitor.
Ispasirea ne arata dragostea Tatalui, la fel cum ne
arata dragostea Fiului. Pavel ne as descrierea clasica
atunci cind spune: ,,Dumnez.e_u Isi arata dragostea fata
de noi prin faptul ca pe cind eram noi inca pacatosi,
Cristos a murit pentru noi (Rom. 5:8). In cel mai
binecunoscut text din Biblie citirn ca ,,Ai:it de mult a
iubit Dumnezeu lumea ca a dat pe singurul Lui Fiu ...
(Ioan 3:16). In Evangheliile sinoptice este accentuat
faptul ca Fiul omului ,,n'ebuia sa sufere (Marcu 8:31
etc.). Cu alte cuvinte, moartea lui Cristos nu a fost un
accident: ea isi are originea intr-o necesitate divin
absoluta. Lucrul acesta se poate vedea in rugaciunea
Domnului nostru in Ghetsirnani ca s se fac voia
mama (Mat. 26:42). ln mod similar, in Evrei citim as
,,prin harul lui Dumnezeu Cristos a gustat moartea in
locul nostru al tuturor (Evr. 2:9). Ideea este gasita
pretutindeni in NT si trebuie sa 0 avem in g-incl atunci
reflectam la modalitatea ispasirii.
b. Aspectul dejertfd al mortii lui Cristos
O alta idee larg raspindita este ca moartea lui Cristos
este o moarte pentru pacat. Nu este doar simplul fapt
ca niste oameni rai s-au ridicat impotriva Lui. Nu este
doar ca dusmanii Lui au conspirat impotriva Lui iar El
nu li S-a putut impotrivi. El ,,a fost dat mortii din
pricina faradelegilor noastre (Rom. 4:25). El a venit
i.n mod special ca sa moara pentru pcatele noastre.
Singele Lui a fost varsat ,,pent1 rnulti spre iertarea
pacatelof (Mat. 26:28). El ,,a facut curatirea paca-
telof (Evr. 1:3). El ,,a purtat pacatele noastre in
trupul Sau, pe lemn (1 Pet. 2:24). El este ,,jertfa de
ispasire pentru pacatele noastre (1 Ioan 2:2). Crucea
lui Cristos nu va inteleasa niciodata decit daca
intelegem ca pe cruce Mintuitorul a rezolvat problema
pacatelor intregii omeniri.
In felul acesta El a implinit tot ce prevmteau
jertfele din vecliime si scriitorilor N1: le place sa pri-
veasca moartea Lui ca o jertfa. Isus Insusi S-a referit
la singele Sau ca ,,singele legamintului (Marcu 14:
24), fapt care ne indreapta privirile spre ritualtuile
jertfelor ca sa intelegem. De fapt, 0 mare parte a
limbajului folosit la instituirea Cinei Domnului este
legat de jertfe si ne indreapta privirile spre jertfa care
urma sa e adusa pe cruce. Pavel ne spune ca Cristos
,,ne-a iubit si S-a dat pe Sine lnsusi pentru noi ca un
prinos si ca ojertfa de bun miros lui Dumnezeu (Efes.
5:2). Uneori el se poate referi nu la jertfa in general,
ci la o jertfa concreta, ca in 1 Cor. 5:7: ,,Caci Cristos,
Pastele nostru, a fost jertfit. Petm vorbeste despre
,,singele scump al lui Cristos, Mielul fara cusur si fara
prihana (1 Pet. 1:19), care indica ca inn-un anumit
aspect moartea lui Cristos a fost o jertfa. In Evanghelia
dupa Ioan citim cuvintele lui Ioan Botezatorul: ,,Iata
Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii (Ioan
1:29). Jertfa a fost practlc ritualul religios universal
din primul secol. Oriunde erau oamenii si oricare ar
fost cadrul in care au crescut, ei puteau disceme
aluziile la jertfe. Scriitorii NT au profitat de lucrul
acesta si au folosit 0 terminologie legata de jertfe
pentru a scoate in relief ce a facut Cristos pentru
oameni. Prin moartea I.ui El a realizat tot ce indica
jertfele, ba inca si mai rnult.
c. Caracterul reprezentativ al morgii lui Cristos
Major-itatea teologilor sint de acord ca moartea lui
Cristos a fost 0 moarte inlocuitoare. Daca, intr-un
sens, El a murit ,,pentru pacat, int:-un alt sens el a
murit ,,pentru noi. Dar termenul ,,inlocuitoare poate
insemna mult sau putin. Este bine s firn mai precisi.
Majoritatea teologilor din zilele noastre accepta ideea
ca moartea lui Cristos este reprezentativa. Cu alte
cuvinte, nu inseamna ea Isus Cristos a murit si oare-
cum beneficiile acelei morgi au devenit accesibile oa-
menilor (oare nu a intrebat Anselm cui i s-ar putea
potrivi mai bine decit noua?). Dimpotriv, inseamna
ca El a murit in mod special pentru noi. El a fost
reprezentantul nostru cind a atirnat pe cruce. Faprul
acesta este exprimat succint in 2 Cor. 5:14: ,,Daca unul
singur a murit pentru tori, toti deci au murit. Moartea
Reprezentantului este socotita ca moartea celor pe
care ii reprezinta. Cind se spune ca Isus Cristos este
,,rnijlocitoru.l nostru la Tatal (1 Ioan 2:1), afirmatia
contine ideea de reprezentare, iar pasajul este rele-
vant pentru scopul nostru, deoarece continua si se
ocupa cu moartea Lui pentru pacat. Una dintre temele
majore ale Epistolei ctre Evrei este Cristos, Marele
nostru Preot. Ideea este repetata de mai multe ori.
Acum, indiferent ce am spune despre un Mare Preot,
el ii reprezinta pe oameni. Prin urmare, se poate
afirma ca ideea de reprezentare este accentuata cu
tarie in aceasta Epistola.
d. Substitutia este afirmatd in Noul Testament
Ce altceva am mai putea spune? Multi teologi moderni
(dar nu toti) au 0 repulsie puternica fata de folosirea
ten-ninologiei vechi despre substituire. Tbtusi, se pare
ca aceasta este invatarura NT si nu numai intr-un loc
sau doua, ci pretutindeni. In Evangheliile sinoptice
intilnim afirrnatia despre rascumparare: ,,Fiu1 Omului
n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca, si sa-$i
dea viata rascumprare pentru rnulti (Marcu 10:45).
Atit detaliile (,,rascumparare are sensul de substi-
tuire, iar anti, ,,pentru, este prepozitia care indica
substituire) cit si ideea generala a pasajului (oamenii
at trebuisa moara, Cristos a murit in locul lor, oamenii
nu mai trebuie sa moara) indica substituirea. Acelasi
aclevar este indicat de pasaje care vorbesc despre
Cristos ca si Robul Domnului care sufera (Is. 53),
deoarece despre El s-a spus: ,,El era strapuns pentru
pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre;
pedeapsa care ne as pacea a cazut peste El si prin
ranile Lui sintem tamacluiti Domnul a facut sa cada
asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor (Is. 53:5
s.urm.). Agonia lui Cristos in Ghetsimani indica ace-
lasi lucru. El a fost curajos si multi oameni mult mai
purin vrednici decit El au infruntat moartea cu calm.
Agonia pare sa e inexplicabila afara de cazul ca
Ln:
acceptam temeiurile dezvaluite de Pavel, ca ,,pe Cel ce
n-a cunoscut nici Lin pacat, El L-a facut pacat, pentru
noi (2 Cor. 5:21). El ne-a inlocuit in moartea Sa si
sufletul Sau s-a cutremurat cind a fost vorba de aceas-
ta identicare cu pacatosii. Se pare ca acat fapt as
sens strigatului disperat: ,,Dumnezeul Meu, Dumne-
zeul Meu, pentru ce M- ai parasit? (Marcu 15:34).
Pavel ne spune ca Isus Cristos ,,ne-a rascumparat
din blestemul Legii, facindu-Se blestem pentru noi
(Gal. 3:13). El a Iuat asupra Sa blestemul nostru -
aclica, ne-a inlocuit, ne-a substituit. Aceeasi idee sta
la baza pasajului din Rom. 3:21-26, unde apostolul
dezvolta ideea ca dreptatea lui Dumnezeu este mani-
fatata in procesul prin care sint iertate pacatele,
adica, prin cruce. El nu spune, asa cum au crezut unii,
ca dreptatea lui Dumnezeu este artata in faptul c5
pacatul este iertat, ci dreptatea este aratat in modul
in care este iertat pacatul. Ispsirea nu inseamna a
trece cu vederea pacatul ca in trecut (Rom. 3:25).
Crucea arata ca Dumnezeu ate drept si in acelasi timp
ne arata ca El ii juscic pe credinciosi. Aceasta tre-
buie sa insemne ca dreptatea lui Dumnezeu are satis-
facuta prin modul in care este tratat pacatul. Acesta
este un alt fel de a spune ca Isus Cristos a purtat
pedeapsa pacatului oamenilor. Aceasta este de aseme-
nea ideea pasajelor care vorbesc despre purtarea p~
catului, ca in Evr. 9:28; 1 Pet. 2:24. Sensul purtarii
pcatului este clarificat de 0 serie de pasaje din VT
unde contextul arata ca este vorba de a purta pedeap-
sa pentru pacat. De ex., in Ezec. 18:20 citim: ,,Su.etul
care pactuieste, acela va mun. Fiul nu va pui-ta
nelegiuirea tatalui sau... iar in Nurn. 14:34 pribegia
in pustie este clescrisa ca o purtare a pedepsei pentru
nelegiuin. Prin urmare, ideea ca Isus Cristos a purtat
pcatul nostru inseamna a El a pui-tat pedeapsa
noastre.
Substitutia sau inlocuirea sta la baza afirmatiei din
1 Tim. 2:6, pon-ivit careia Cristos S-a dat pe Sine lnsusi
ca ,,pret de rascumparare pentru to1_:i. Termenul an-
tilytron, tradus ,,pret de rascumparare este un termen
compus care inseamna ,,inIocuitor de rascumparare.
Grimm-'I'hayer defineste termenul: ,,Ceea ce ate dat
in schimb pentru altcineva, ca pret pentru rascum-
pararea sa. Este imposibil sa golim cuvintul de ideea
de substituire. 0 idee similara sta la baza faptului ca
Ioan a redat profetia cinica a lui Caiafa: ,,Este in
folosul vostru sa moara an singur om pentru norod si
sa nu piara tot nearnul (Ioan 11:50). Pentru Caiafa
aceasta a insemnat doar solutia politica cea mai sim-
pla, dar Ioan a vazut in ele o profegie ca Isus Cristos
avea sa moara in locul POpOh.\ll11.
Aceste dovezi (desi nu sint complete) au o ponclere
foarte mare. Pare imposibil sa negam ca substiruirea
este un aspect din interpretarea pe care NT o da
lucrarii lui Cristos.
c. Alte aspecte NT ale ispdsirii
Acestea sint ideile principale atestate pretutindeni in
NT. Alte adevaruri importante sint prezentate de
tori individuali (desigur, aceasta nu inseamna ca idei-
le sint mai putin acceptata; este doar 0 metoda de
clasicare). Astfel, Pavel vede in cruce calea de izba-
vire. Prin rea lor oamenii sint robi ai pacatului (Rom.
6:17; 7:14). Dar in Cristos oamenii sint liberi (Rom.
6:14, 22). In mod similar, prin Cristos oamenii sint
eliberati de came (firea paminteasca) intrucit ei ,,si-an
rstignit camea rea parninteasca (Gal. 5:24) si noi
,,nu ne luptam calauziti de came rea paminteas-:5
(2 Cor. 10:3); ,,camea fii-ea parninteasca pofteste
impotriva Duhului (Gal. 5:17) si clespartirea de Cris-
tos inseamna moarte (Rom. 8:13). Oamenii sint su-
pusi miniei lui Dumnezeu datorita nelegiuirii pc-
toseniei lor (Rom. 1:18), dar Cristos izbaveste si din
aceasta stare. Credinciosii sint "indreptatipi prin siri-
gele Lui si in felul ac$ta vor fi "mintuiti prin El de
minia lui Dumnezeu (Rom. 5:9). Legea (adica, Pen-
tateuhul si, prin urmare, intreaga scriptura ebraic)
poate Ii privit din mai multe unghiuri. A o privi ca si
o cale de mintuire este dezasn-uos. Legea ii arata
omului pacatul sau (Rom. 7:7) si printr-o alianta
profana cu pacatul, il omoara pe om (Rom. 7:9-11).
Rezultatul nal este ca ,,tot:l cei ce se bizuiesc pe
faptele legii sint sub blestem (Gal. 3: 10). Dar ,,Cristos
ne-a rascumparat din blestemul legii (Gal. 3:13).
Pentru oamenii din antichitate moartea era un dus-
rnan rnacabru pe care nu-l poate invinge nimeni. Dar
Pavel cinta 0 cintare de biruinta in Cristos care ne da
victoria chiar si asupra mortii (1 Cor. 15:55-57). Este
cit se poate de clar ca Pavel vede in Cristos un Izba-
vilor putemic.
lspasirea are multe aspecte pozitive. Este suficient
sa mentionam simplu asemenea lucruri cum sint ras-
cumpararea, irnpacarea, justicarea, adoptarea sijert-
fa. Acestea sint conce_pte majore si au 0 insemnatate
mare pentru Pavel. In unele cazuri el este primul
crestin despre care stim ca le-a folosit. Este clar ca el
a crezut ca Isus Cristos a realizat multe pentru credin-
ciosi prin moartea Sa ispasitoare.
Pentru scriitorul Epistolei can-e Evrei ideea majora
este ca Isus Cristos este Marele nostru Preot. E1 dez-
volta in detaliu ideea uriicitatii si nalitatii jertfei lui
Cristos. Spre deosebire de modalitatea stabilita prin
altarele ebraice si la care slujeau preoti din familia lui
Aaron, modalitatea stabilita de Cristos in moartea Sa
are valabilitate per-manenta. Nu va moclificata nicio-
data. Cristos a rezolvat complet problema pacatului
omului.
ln scrierile lui Ioan intilnim ideea ca Isus Cristos
este revelatia speciala a Tatalui. El este Trimisul Tata-
lui si tot ce face El trebuie interpretat in lumina acestui
fapt. Asa se face ca Ioan ll priveste pe Cristos invin-
gator in conflictul cu intunericul si cu cel rau. El
vorb$_te mult despre scopul lui Dumnezeu in Cristos.
E1 vede gloria adevarata in crucea josnica pe care a
fost savirsita o lucrare atit de mareata.
Din toate aceste considerente este foarte clar ca
ispasirea este vasta si profunda. Scriitorii NT se lupta
cu lipsurile limbajului atunci cind cauta sa ne prezinte
semnicatia acmtui act divin maret. Actul este mai
bogat in semnicarii decit am putut arata noi. Dar
toate aspectele pe care le-am subliniat noi sint impor-
tante si nici unul nu trebuie neglijat. Nu trebuie sa
trecem cu vederea nici faptul ca ispasirea reprezinta
mai mult decit un fapt negativ. Am cautat s insistam
asupra locului pe care-I ocupa jertfa de Sine a lui
Cristos in inlaturarea pacatului. Dar aceasta deschide
calea spre 0 viata noua in Cristos. $i viata aceea noua,
rodul ispasirii, nu trebuie considerata a fi u.n detaliu
neinsemnat. Toate celelalte lucruri conduc spre ea.
(IERTARE, ISPA.$IRE, *lMP.3.CARE, *RAscuMPA-
RATOR, "JER'1"F.3i.)
BIBLIOGRAFIE. D. M. Baillie, God was in Christ,
1956; J. Denney, The Death of Christ, 1951; The
Christian Doctrine of Reconciliation, 1917; G. Aulen,
Christus Victor, 1931; E. Brunner, The Mediator; K.
Barth, Church Dogmazics, 4, i; The Doctrine ofRecon-
ciliation; J. S. Stewart, A Man in Christ; Anselm, Cur
Dew Homo; L. Morris, The Apostolic Preaching of the
Cross, 1965; The Cross in the New Testament, 1967; J.
Knox, The Death of Christ; J. I. Packer, ,,What did the
Cross achieve? The Logic of Penal Substitution, 'I_ynB
25, 1974, p. 3-45. LM.
1sPAmE (EXPIERE, IMBUNARE). Aces! ter-
men nu apare in traducerea romneasc, dar in unele
traduceri modeme este intilnit in loc de ,,jertf5 de
ispgire in pasaje cum este, de ex., 1 Ioan 4:10. Se
ridic obiecgii la termenul ,,jertf5 de isp5i\'e pe teme-
iul c ar insemna impciuirea sau imbunarea unui
Dumnezeu minios, o idee care nu este intilnit in
Scripmr. Din aceast cauz este folosit termenul
,,expiere. Tomgi, problema nu este chiar aa de sim-
pl. Expierea propriu-zis 'are ca obiect un lucru.
Putem expia 0 infracgiune sau un pcat. Jertfa de
isp5$ire (engl. ,,propiCiation) este un termen per-
sonal. Noi ispgim 0 persoan 5i nu un pcat (totu.i,
nu a trebui $5 txecem cu vederea faptul c5 in Biblie
acest tennen are uneori ca obiect ,,pcatul, in sensul
de ,,a face ispgire cu privire la pcat). Dac ne
gihdim c relagia noastr cu Dumnezeu este in eseng
0 relagie personal, nu putem inlmra ideea de jertf
de ispgire. Cei care propun folosirea zemxenului ,,ex-
piere trebuie s rspund la intrebarea: De ce si fie
expiat pcatul? Care sint consecingele dac nu are loc
expierea? Intervine mina lui Dumnezeu in acele con-
secinge? ,,Expiere este un cuvint folositor numai dac
putem rspunde cu ,,Nu la ultima inrrebare. Daci
pcatul este un lucru gi poate fi tratat ca un lucru care
s e gters, amncat de la noi, atunci este corect s
vorbim despre expiere. Dar dac pcatul afecteaz
relagia omului cu Dumnezeu, dac relagia cu Dum
nezeu este lucrul primordial, atunci are greu s5 ve-
dem cum ,,expierea ar fi sucient. De indat ce ne
ocupm de aspectul personal avem nevoie de un ter-
men cum are ,,jertfa de ispire (engl. ,,propitia
tion).
Prin urmare, se pare c, in ciuda afirmagiilor incre-
ztoare ale unora, expierea nu rezolv dicultgile
noastre. Ideile exprimate in cuvintele traduse de obi-
cei *,jertf5 de ispgire nu sint comunicate adecvat
prin termenul ,,expiere (engl. ,,expiation).
BIBLIOGRAFIE. C. Brovm, NIDNTT 3, p. 151-160.
L.M.
xswigmn, JERTFA ma. Jertfa <18 ispigire indic
abaterea miniei prin ofexirea unui dar. in VT ideea este
exprimat prin verbul kipper ('!SPA$XRE). in NT ter-
meni importangi fac pane din familia de cuvinte hilas-
komai. in vremurile modeme intreaga idee a jertfei de
ispi1'e a fost criticat pentru c ar nutri concepgii
nedemne despre Dumnezeu. Mulgi au sugerat c ter-
menul ,jertf5 de isp\Lre ar trebui abandonat i inlo-
cuit cu ,,imbunare (cum face traducerea RSV).
Obiecgia la adresa ideii de jertf de ispi.re este
datorat in mare msur unei obiecgii cu privire la
ideea de minie a lui Dumnezeu, pe care rnulyi adepgi
ai acestei teorii 0 consider un arhaism. Ei considere?
c omul modern nu poate susgine 0 asemenea idee,
Dar oamenii din VT nu au avut asemenea inhibigii. Ei
au spus c Dumnezeu Se minie pe cel ru in orice
vreme (Ps. 7:11). Ei nu au avut fndoieli cai pcatul
produce in mod inevitabil 0 reacpie putemic din
partea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu trebuie acuzat de
toleranp rnoral. E1 Se opune cu vigoare rului de
orice fel. Chiar daci El este ,,incet la minie" (Neem.
9:17 etc.), este cert c Se minie pe pcat. in Num.
14:18 citim c ,,Domnul este incet la minis i bogat in
buntate, iart firdelegea i rizvrtirea; dar nu pine
pe cel vinovat drept nevinovat. Chiar int:-un pasaj
care se ocup cu indelunga rbdare a lui Dumnezeu
vedem c este mengionat refuzul Su de a tolera
vinovgia. Ideea din VT c5 Dumnezeu ate incet la
minie fag de oameni nu este nicidecum un uuism.
Este ceva minunat i suxprinztor. Inspir admiragie i
team 51 este ceva cu totul nea$teptat.
Dar dac ei erau siguri de minja lui Dumnezeu
impocriva oricrui pcat, ei erau la fel de siguri c
aceast minie poate gbtut, de obicei prin aducerea
unei jertfe adecvate. In ultim analiz acest fapt nu
este datorat vreunei proprietti a jertfei ci lui Dum-
nezeu1nsu.i.,,Vi1-am dat (singelejertfei, n.u'.) ca sI
punepi pe altar, ca s slujeasc drept ispgire pentru
suetele voasue" (Lev. 17:11). lertarea nu este ceva
obgjnut impotriva voingei divinitgii. Esta darul miles-
dv al unui Dumnezeu care este dornic s ierte. Aga se
face c psalmistul poate spune: ,,Totui, in indurarea
Lui, E1 iart nelegiuirea i nu nimice$te; 1i opregte de
multe ori minia $1 nu d5 drumul inuegii Lui uxgii (Ps.
78:38). Abaterea miniei lui Dumnezeu nu este ceva
produs de oameqi. Lucrul acesta se datoreaz lui
Duxgnezeu, care ,,Ii abate minia.
In NT exist citeva pasaje in care apare expresia
,,minia lui Dumnezeu", dar dovezile relevante nu se
limiteaz la aceste pasaje. Pretutindeni in NT intilnim
ideea c5 Dumnezeu Se opune cu trie rului. Pica?-
tosul nu este int:-o stare bun. E1 este in opozigie cu
Dumnezeu. E1 nu poate agtepta altceva decit asprimea
judecgii divine. Fie c numim aceasta ,,minia lui Dum~
nezeu, e c nu 0 numim, ea este prezent. $i cu toate
c minia este un termen cu privire la care pot aduse
obiecpii legidme, este u.n termen biblic $1 nu a fost
sugerat nici un termen inlocuitor satisfctor.
Forga ideii de jertf de ispgire in NT 0 vedem in
folosirea termemui in Rom. 3:24 .urm. Noi sintern
,,socotip' neprihniti, fr plat, prin harul Su, prin
rscumprarea care este in Cristos Isus. Pe E1 Du.m~
nezeu La rinduit mai dinainte ca s e, prin credinga
in singele Lui, o jenf de i5piI. Forga argumentului
lui Pavel de pin aici se bazeaz pe faptul c rogi
oamenii - evrei 5i ne-evrei deopotriv - sint sub con~
damnarea lui Dumnezeu. ,,Minia lui Dumnezeu se
descoperi din cer impotriva oricrei necinstiri a lui
Dumnezeu i impotxiva oricrei nelegiuiri a came
nilof (Rom. 1:18). Pavel arat mai intii c lumea
pgin se a sub condamnarea lui Dumnezeu $i apoi
arat c lumea iudaic este in aceeagi stare. Acesta
este cadrul in care privegte e1 lucrarea lui Cristos.
Cristos i-a salvat pe oameni dint:-un pericol real, nu
unul inwginar. Sentinga judecgii fusse pronungat
impotriva lor. Minia lui Dumnezeu plana asupra lor.
Pavel a accentuat cu trie minia lui Dumnezeu in toate
aceste capitole introductive i'de aceea lucrarea min
tuitoare a lui Cristos trebuie s includ izbvirea de
aceast minie. Aceast izbvire este descris prin ter~
menul ,,jertf de ispgire. Nimic altceva nu poate
exprima ideea aceasta in pasajul critic din Rom. 3:21
$.\irm., care descrie modul in care Dumnezeu a abor-
dat acest aspect al situatjei omului. Trebuie s5 spunem
ca termenul hilustrion are aici un inteles foarte apro-
piat de ,jertf de ispaire. (Vezi de asemenea NTS 2,
1955- 6, p. 33-4'3.)
in 1 Ioan 2:2 Isus este ca jertfe de ispgire
pentru pacarele noastre. In versetul precedent El este
,,Mijlocitoru1 nostru la 'I3atl. Daca avem nevoie de un
avocat, de un mijlocitor 1a Dumnezeu, inseamna ca
poziria noastra are perlculoasa. Sintem incr-un peri-
col de moarte. Singurul lucru care ne ajuta este sa
intelegem ca ,_jertfa de ispeire trebuie luat aici in
sensul obignuit. Activitatea lui lsus pentru oameni este
descris.-'1 ca 0 abatere a rniniei divine.
Conceptia biblica despre jertfa de ispaaire nu se
bazeaza numai pe un pasaj specic sau altul. Este o
reflectare a importangei generale a acestei invtmri.
,,Iertfa cle ispagire este ceva care 55 ne aduc aminte
ca Dumnezeu este opus in mod implacabil oricrei
for-me de ran, ca opozitia Lui poate fi descrisa in mod
adecvat ca ,,minie i ea aceasta minie are abtuta
numai prin lucrarea ispagitoare a lui Cristos.
BIBLIOGRAFIE. C. H. Dodd, The Bible and the
Greeks, 1935;R.Nic0le, WTJ 17, 1954-5, p. 117-157;
Leon Morris, NTS 2, 1955-6, p. 33-43; idem, The
Apostolic Preaching ofthe Crossz, 1965; H.-G. Link, C.
Brown, I-1. Vorlnder, NIDNTT 3, p. 145-176.
L.M.
isPA$nui, ZIUA (Ebr. ydm hakkippurfm).1n ziua
a 10-a a lunii a 7-a (Tieri, septembrie/octombrie)
Israelul a srbatorit cea mai solemna zi snta a sa. Era
interzis s lucreze orice i tot poporul lua parte la o zi
de post strict.
I. Scopul
Ziua isp5$irii a servit ca 0 aducere aminte ca jertfele
aduse in ecare zi, in ecare saptarnina gi in ecare
luna pe altarul pentru arderea de tot nu erau su-
ciente ca s faca ispi.rea pentru pacat. Chiar i la
altarul pentru arderea de tot inchintorul statea ,,de-o
parte i nu putea s se apropie de Prezenta sfmta a
lui Dumnezeu manifestat intre heruvimii din Snta
sfintelor. In ziua aceasta din an, singele ispaaitor era
adus de ctre marele preot, ca reprezentant al popo-
rului, in Snta sntelor, sala tronului divin.
Marele preot fcea ispgire pentru ,,toate nele-
giuirile copiilor lui lsrael i pentru toate calcarile de
lege prin care au pacamit. Ispagirea era facutii mai
incii pentru preoti deoarece mediatorul dintre Dum-
nezeu i poporul Sau trebuia sa e curat din punct de
vedere ceremonial. $i sanctuarul era curatat, deoa-
rece acesta era pingarit, din punct de vedere ceremo-
nial, prin prezenta i slujirea oamenilor pacatogi.
II. Sin-btorirea in vechime
In vederea pregatirii pentru jertfele din ziua aceasta,
marele preot igi lasa de-0 parte hainele ociale i se
imbrca cu o haina alba simpla. Dup aceea aducea
un vitel ca jertf de ispagire pentru sine i pentru
preoti. Dup ce igi umplea cadelnita cu carbuni aprin.i
de pe altar, marele preot intra in Snta sntelor, unde
punea tamiie pe crbuni. Tamiia producea un nor de
fum care invaluia tronul (capacul) indurrii, care
servea drept capac pentru chivorul legamintului. Ma-
rele preot lua din singele vitelului $i stropea tronul
indurarii $1 p5mir\t\.\1 an fata chivotului. 111 felul acesta
se facea ispagirea pentru preoti.
Dup aceea marele preot jertfea un tap ca jertfa
pentru pcatul poporului. O parte din singe era dus in
Snta sfintelor i era stropit la fel ca i singele adus
pentru pcatul preotilor (Lev. 16:11-15).
Dup curtirea (puricarea) locului snt gi a al-
tarului pentru arderea de tot cu singele amestecat al
vitelului i al tapului (Lev. 16:18-19) marele preot lua
un al doilea tap, ii punea miinile pe capul lui i
mrturisea pacatele Israelului. Acst tap, numit de
obicei tap ispagitor (adica, rap de scapare), era alan-
gat in dee1t, ducind in mod simbolic pcatele popo-
rului.
Trupurile celor doua jertfe pentru arderea de tot -
vitelul i tapul - erau scoase in afara cetitii gi arse.
Ziua se incheia prin aducerea altor jertfe.
III. Serxmicatia
Epistola catre Evrei interpreteaz ritualul din Ziua
i5pirii ca im arhetip pentru lucrarea ispagitoare a lui
Cristos, punind accent pe perfectiunea acesteia, in
contrast ctr insucienta jertfelor de animale (Evr.
9-10).lsus1nsu.ieste numit ,,Marele nostru preot iar
singele vrsat pe Calvar se consider:-1 ca a fost repre-
zentat de singele viteilor $1 tapilor. Spre deosebire de
preotii din VI} Cristos cel ma pcat nu a trebuit sa
aduca vreo jertfa pentru pacate fcute de El.
Dup cum marele preot din VT intra in Snta
sfintelor cu singele animalului jertt, tot aga lsus a
imzat in cer ca s5 Se infatigeze inaintea Tatalui ca sa
mijloceasca pentru poporul Sau (Evr. 9:11-12).
Marele preot trebuia sa aduci in ecare an jertfe
pentru pacatele sale i pentru pacatele poporului.
Aceasta repetare anual a jertfeior a servit ca aducere
aminte ca jertfa perfecta de ispagire inca nu fusese
adus. ins, lsus prin singele Sau a obtinut o izbvire
eterna pentru poporul Sau (Evr. 9:12).
Epistola cacre Evrei noteaza ca jertfele levitice nu
au putut face decit ,,c\.u'5tirea carnii. Ele l-au curatit
in mod ceremonial pe pcatos, dar ele nu an putut face
curtirea launtric, conditia preliminara pentru pana-
gie cu Dumnezeu. Jertfele au fost aduse ca simbol i
profetie despre Isus care, printr-o jert mai buni, a
curtit contiinta de faptele moarte (Evr. 9:13-14).
Cortul din V1 a fost conceput, in parte, pentru a
invata pe Israel ca pcatul impiedic accesul la pre-
zenta lui Dumnezeu. Numai marele preot, numai o
singur data pe an, putea intra in Snta sfintelor i
chiar atunci ,,nu (Era singe, adus ca isp5ire pentru
pcate (Evr. 9:7). lsus, ins, pe ,,calea cea noua gi vie
a intrat chiar in cer, adevrata Snta a sfintelor, unde
El traiegte pe vecie ca $5 mijloceasca pentru poporul
Su. Credinciosul nu n-ebuie s5 stea departe, ca i
israeligii din vechime, ci acum se poate apropia - prin
Cristos - de insgi tronul harului.
In Evr. 13:11-12 ni se aduce aminte ca gi carnea
jertfelor pentru pcat in Ziua Epeirii era ars afara
din tabara lui Israel. lsus, de asemenea, a suferit in
afara portilor Ierusalimului ca sa poata izbavi pe
poporul Sau de pacat.
IV. Sirbtox-in-ea moderni
in vremurile noastre Ziua Ispgirii, Yom Kippur, este
ultima dintre cele ,,10 zile de pocainta care incep cu
Ro_Hc1.ana - Anul nou ebraic. Aceasta perioada de 10
zile este devotat pentru exercitii spirituale de peni-
tenta, rugaciune i post, ca pregatire pentru cea mai
solemna zi a anului, Yom Kippur. Degi aspectele sacri-
ciale prscrise pentru Ziua ispeirii nu au mai fost
practicate de la distrugerea Templului, evreii continua
sa sarbatoreasca ziua prin post gi abtinere de la orice
fel de munca.
Se su in gofar sau in corn de berbec pentru a
cherna poporul la inchinare in sinagoga in ajunul zilei
de Yom Kippur. Cu acasta ocazie se cinta slujba im-
presionanta K01 Nidre (,,toate juramintele). Adana-
rea smerita ii cere iertare lui Dumnezeu pentru instal-
carea juramintelor pe care nu le-au implinit.
in ziua urmatoare au loc servicii de dimineata pini
la lasarea La insei-at Ziua se incheie cu
un singur sunet de aofar, dupa care inchinatotii se
intorc la casele lor.
BIBLIOGRAFIE. M. Nolh, Leviticus, 1965, p. 115-
126; N. H. Snaith, 'I71e.lewish New Year Festival, 1947,
p. 121 et passim; idem, Leviticus and Numbers, 1967,
p. 109-118; R. de Vaux, Ancient Israel, 1961, p. 507-
510; idem, Studies in Old Tertament Sacnfice, 1964, p.
91-97. C.F.P.
Isrlrit. Ideea biblica de ispit nu contine in primul
rind ideea de seductie, ca in sensul modem, ci contine
ideea de punere la incercare a unei persoane; lucrul
acesta poate ti facut cu un scop bun de a dovedi sau
de a lmbunatati calitatile omului, sau poate fcut cu
un scop ru, pentru a arata slabiciunea sau pentru a-l
atrage pe om int:-0 actiune rea. ,,A ispiti inseamna ,,a
testa, in sensul acesta cuprinztor. In ljmba engleza,
incepind din secolul a1 17-lea, sensul cuvintului a fost
limiter la testarea cu intentie rea.
Substantivul ebr. massd (,,i.spit); verbele ebr.
sint msd (de obicei ,,a ispiti) gi bhun (de obicei ,,a
dovedi sau ,,a incerca: o metafora derivat de la
ranarea metalelor). txx i NT folosesc drept termeni
echivalenti substantivul peirasmos i verbele (ek)per-
raz6 i dokimaz6, acest ultim verb avind un sens
corespunzator cu biihan.
Ideea de tmtare a unei persoane apare in Biblie in
diferite contexte.
1. Oamenii ii pun la incercare pe semenii lor, aaa
Cum se incearca armura(1lmp.10:1;Cf.1 Sam. 17:39;
msd in ambele cazuri), ca sa o verice $i sa-i evalueze
Calittile. Evangheliile vorbesc despre iudeii impo-
trivitori care l-au ,,incercat (am putea spune ca ,,L-au
pus la incercare) pe Cristos cu scepticism respinga-
tor, ca s vada dac-L pot face sa dovedeasca sau sa
incerce s le dovedeasca Mesianitatea Sa in termenii
lor (Marcu 8:1 1); pentru a vedea daca invatatura Lui
era deciema sau eretica (Luca 10:25) i pentru a
vedea dac-L pot prinde in capcana cu vreo afirmatie
pr-in care sa Se invinovateasca singur (Marcu 12:15).
2. Oamenii ar trebui s se cerceteze pe ei
inainte de Cina Domnului (1 Cor. 11:28, dokimaz,
cit i cu alte ocazii (2 Cor. 13:5, peiraz), ca s nu se
umple de mindrie gi sa se amageasc cu privire la
starea lor spirituala. Credinciosul are nevoie sa-s_>i
testeze ,,1ucrarea sa (adica, ce face cu viata sa), ca sa
nu se rataceasca gi sa-i piarda rasplata (Gal. 6:4).
Cunoagterea de sine sobr, izvorit din cercetarea de
sine, este un element de baz a1 evlaviei biblice.
3. Oamenii ll pun la incercare pe Dumnezeu printr-
o purtare care constituie de fapt 0 provocare sda-
toare la adresa Lui ca sa dovedeasca adevarul cuvin-
telor Sale 51 bunatatea i dreptatea cilor Sale (Exod.
17:2; Num. 14:22; Ps. 78:18, 41, 56; 95:9; 106114;
Mal. 3:15; Pap. 5:9; 15:10). Numele dat unui loc,
Masa, a ramas o amintire permanenta a unei ase-
menea ispitiri (Exod. 17:7; Deut. 6:16). Astfel, imb0l-
direa lui Dumnezeu tradeaza 0 lipsa extrema de res-
pect i Dumnezeu Insugi interzice lucrul acesta (Deut.
6:16;cf. Mat. 4:7; 1 Cor. 10:9 .\1rm.). ln toate necazu-
rile poporul lui Dumnezeu ar trebui s agtepte in
tacere cu rbdare, convini ca la vremea hotarita El ar
sasface nevoile lor potrivit cu promisiunea Sa (cf. Ps.
27:7-14; 37:7; 40; 130:5 .urm.; Plin. 3:25 .urrn.;
Filip. 4:19).
4. Dumnezeu pune la incercare pe poporul sau
prin faptul ca ii pune in situatii care reveleaza cali-
tatea credintei i devotamentului lor, aaa incit toti sa
poata vedea ce are in inimile lor (Gen. 22:1; Exod.
16:4; 20:20; Deut. 8:2, 16; 13:3; Jud. 2:22; 2 Cron.
32:31). Punind\1~i la incercare in felul acesta El ii
curategte, aa cum este curatat metalul in creuzetul
topitorului (Ps. 66:10; Is. 48:10; Zah. 13:9; 1 Pet. 1:6
.urn1.;c)'. Ps. 119:67, 7 1); E1 intaregte rabdarea lor gi
maturizeaza Ca1'3CIEr\1l lor cregtin (lac. 1:2 .urm., 12;
cf. 1 Pet. 5:10); El ii conduce la 0 asigurare mai mare
a dragostei Sale pentru ei (cf. Gen. 22: 1 5 .urm.; Rom.
5:3.urrn.). Prin credincioie in vremuri de incercare
oamenii devin dokimoi, ,,aprobati, inaintea lui Dum-
nezeu \1ac.1:12; 1 Cor. 11:19).
S. Satan ii pune la incercare pe credinciogi prin
manipularea circumstantelor in limitele pe care i le
permite Dumnezeu (cf. Iov 1:12; 2:6; 1 Cor. 10:13),
intr-o incercare de a-i face sa paraseasca voia lui
Dumnezeu. NT il numegre ,,lspititoruI (ho peiraz6n,
Mat. 4:3; 1 Tes. 3:5), dumanul implacabil al lui
Dumnezeu gi al oamenilor (1 Pet. 5:8; Apoc. 12).
Cregtinii trebuie sa vegheze in permanent?! (Marcu
14:38; Gal. 6:1; 2 Cor. 2:11) i trebuie sa e activi
(Efes. 6:10 .urm.; lac. 4:7; 1 Pet. 5:9) impotriva
diavolului, deoarece el incearca intotdeauna sa-i faca
sa cada; fie ca face aceasta prin faptul ca-i strivete
sub apasarea greuttilor sau durerii (Iov 1:1-2:7; 1
Pet. 5:9; Apoc. 2:10; cf. 3:10; Evr. 2:18), fie ca-i
indeamna sa-i implineasca dorintele naturale intr-un
mod gregit (Matr 4:3 .urm.; 1 Cor. 7:5), fie ca-i face
s e multurnjti de sine, ara grij i egoigti (Gal. 6:1;
Efes. 4:27), fie ca Ii-I. prezint gregit pe Dumnezeu gi
seamana in ei idei false despre adevarul i voia Lui
(Gen. 3:1-5; cf. 2 Cor. 11:3; Mat. 4:5 .urm.; 2 Cor.
11:14; Ef. 6:11). Textul din Mat. 4:5 $.urm. arat ca
Satan poate cita (gi aplica greait) chiar i texte din
Scriptura, ca sa-gi implineasc scopul. Dar Dumnezeu
promite ca atunci cind Satan incearca sa-i ispiteasca
pe credincioai va intotdeauna descltisa 0 cale de
izbavire (1 Cor. 10:13; 2 Pet. 2:9; c 2 Cor.12:7-10).
Conceptia NT despre ispit este obtinuta prin
combinarea acestor ultime doua cadre de idei. ,,Incer-
carile (Luca 22:28; Fapt. 20:19; lac. 1:2; 1 Pet. 1:6;
2 Pet. 2:9) sint ant lucrarea lui Dumnezeu cit gi a
diavolului. Ele sint situatli de testare in care slujitorul
ltti Dumnezeu este con.fru.ntat cu posibilitati noi de a
face atit bine cit $i rau, gi este expus la diferite indem-
nuri de a prefera rul. Din acest punct de vedere,
ispitele sint lucrarea lui Satan; dar Satan este in
acelaei timp unealta gi dugmanul lui Dumnezeu (cf. Iov
1:11 .urm.; 2:5 .urm) ai in ultima instanta Dum~
can
nezeu are Cel care ii conduce pe slujitorii Sal la ispita
(Mat. 4: 1; 6: 13), permitindu-i lui Satan sa-i ispiteasca
pentru ca sz-1 irnplineasca voia lui. Totusi, desi ispitele
nu separ pe oameni de voia lui Dumnezeu, indemnul
de a face raul nu este de la Dumnezeu si nici nu
exprima porunca Lui (Iac. 1:12 s.urm.). Dorinta care
imboldeste la pacat nu este de la Dumnezeu ci de la
om, iar cedarea in fata ei are fatala (lac. 1:14 s.u.rm.).
Cristos i-a invatat pe ucenicii Sai sa-I ceara lui Dum-
nezeu ta nu-i expun la ispita (Mat. 6:13), sa vegheze
si si se roage ca sa nu ,,cada in ispita (adica, s nu
cedeze sub prsiunile ei) atunci cind Dumnezeu ga-
seste cu cale 55-i incerce prin ispit (Mat. 26:41).
Ispita nu este pacat. Cristos a fost ispitit la fel ca
si noi, clar a ramas fara pacat (Evr. 4:15; cf. Mat. 4:1
$.u.rm.; Luca 22:28). Ispita devine pacat numai atunci
cind omul cedeaz in fata ei si accepta sugestia celui
tau.
BIBLIOGRAFIE. Amdt; H. Seeseman in TDNT 6, p.
23-26; M. Dods in DCG; R. C. Trench, Synonyms ofthe
New Testamentw, p. 267 s.urm.; W. Schneider, C.
Brown, I-I. I-Iaarbeck, NIDNTT 3, p. 798-811.
.I.I.P.
lSPRAV'NlC.1n VI" ispravnicul era un om ,,puspeste
casa cuiva (Gen. 43:19; 44:4; Is. 22:15 etc.). In NT
intilnim doua cuvinte traduse ,,ispravnic: epitropos
(Mat. 20:8; Gal. 4:2), adica, 0 persoana careia i-a fost
incredintata grija sau onoarea, un tutore; oikonomos
(Luca 16:2-3; 1 Cor. 4:1-2; Tit 1:7; 1 Pet. 4:10), adlca,
un administrator sau supraveghetor - de la oikos
(,,casa) si nem3 ("B imprti sau ,,a adntinistra).
Cuvintul este folosit pentru a descrie functia de res-
ponsabilitate delegate, cum este cazul in pilda lucra-
torilor viei sau in pilda ispravnicului nedrept.
Inn"-un sens mai profund, cuvintul este folosit cu
privire la responsabilitatea crestinului, incredintata
lui sub ,,stapini.rea lui Cristos asupra casei sale. Toate
lucrurile sint ale lui Cristos, iar crestinji sint executorii
sau ispravnicii Sai. C18[1I11l sint prtasi la domnia lui
Cristos asupra lumii; in sensul acesta ispravnicia lor
(oikonomia) poate privita ca 0 insrcinare (1 Cor.
9:17; Efes. 3:2; Col. 1:25). CIID.
ISRAEL (Ebr._yisrE'I, ,,Dumnez.eu lupta). 1. Nume-
le nou dat lui Iacov dupa lupta sa de 0 noapte la
Peniel: ,,Nume1e tau, i-a spus adversarul sau supra-
natural, ,,nu va mai Iacov, cite vei chema Israel; caci
ai luptat (srityde Ia sir, ,,a lupta) cu Dumnezeu
si cu oameni si ai fost biruitor (Gen. 32:28). Potrivit
acestei istorisiri, atribuit documentului J in ipoteza
despre patru documente, cf Osea 12:3 .urn1., ,,(Ia-
cov) in puterea lui, s-a Iuptat (srti) cu Dumnezeu. S-a
luptat (wayyiisar, de Ia acelasi verb) cu ingerui si a
fost biruitor. Schimbarea numelui este conrmata Ia
Betel in Gen. 35:10 (text atzribuit documentului P)
unde Dumnezeu Atotputemicul Se arata lui Iacov si
spune: ,,Numele tau este Iacov; dar nu te vei mai
chema Iacov, ci numele tau va Israel. Iar autorul
adauga, ,,$i i-a pus numele Israel. De aici incolo
numele Israel apare in totV'I ca sinonim pent11.ll8COV;
este folosit mai frecvent cind Patiiarltilor sint
numiti ,,c0piii (sau poporul) lui Israel (evr. ben
yLsrH'EI).
2. Natiunea care descinde dincei 12 fii ai lui Iacov,
numit uneori ,,IsraeI (Gen. 34:7, etc.), ,,poporul Is
rael (Exod. 1:8 etc.), ,,(ceIe douasprezece)
(triburi) ale lui Israel (Gen. 49:16, 28), ,,israelitii
(Gen. 32:32 etc.). Cea mai veche referire la poporul
Israel intr-o scriere ne-israelita apare intr-0 inscriptie
a lui Merenptah, regele Egiptului, cca 1230 i.d.Cr.:
,,IsraeI este ptstiu; nu i-a mai rmas saminta (DOTT,
p. 139). Urmtoarea referire ne-israelit provine din
inscriptia lui Salmanaser III, regele Asiriei, cca 853
i.d.Cr., care il mentioneaza pe ,,Ahab israelitul
(DOTII p. 47) si a lui Mesa, regele Moabului, a carui
inscriptie care consemneaza victoria (cca 830 i.d.Cr.)
se refera in repetate rinduri la Israel si se lauda ca
,,Israel a pierit cu desavirsire, pentru to_tdeauna
(DOIT, p. 196 s.urm.; *PIA'IRA MOABITA. Pentru
ilustrratii, vezi IBA, 40, 48, SO-S1). *
I. inceputurile Israelului
Inscriptia lui Merenptah coincide practic cu inceputul
istoriei nationale a Israelului, deoarece Exodul din
Egipt - care a avut loc in timpul domniei tatalui sau
marcheaz nasterea Israelului ca natiune. Cu citeva
generatii mai devreme stramosii Ior, membrii unui
clan pastoral, s-au coborit in Egipt din Canaan in
timpul unei foamete si s-au asezat in Wadi Thniilat.
Primii regi din Dinastia a 19-a i-au prins in numar mare
in echipele de munci fortate pentru construirea ceta-
tilor forticate de Ia granita de NE a Egiptului. In
aceste imprejurari ei at fi putut asimilati complet de
ceilalti sclavi daca credlnta lor stramoseasca nu ar
fost trezita de Moise, care a venit Ia ei in numele
Dumnezeului par-lntilor lor si i-a scos din Egipt in urma
unei serii de fenomene in care i-a invatat S5 recu-
noasc puterea acelui Dumnezeu, care a realizat izb-
virea lor.
Sub conducerea lui Moise ei au pomit ctre E pe
,,dn1mu1 pustiei Yam Suph pina cind au ajuns la locul
unde Dumnezeul parintilor lor Se revelase anterior lui
Moise sub numele legarnintului, Iahveh, insarcinindw
I sa-i scoat di.n Egipt. Acolo, la poalele Mt. Sinai, au
facut un Iegamint special cu Iahveh. El li Se artase
deja ca Dumnezeu] lor prin faptul ca i-a scos din robia
din Egipt; acum ei s-au angajat sa e poporul Lui.
Acest angajament a implicat respectarea ,,Celor Zece
Cuvinte prin care Iahveh $i-a facut cunoscuta voia
Sa. Ei trebuiau sa I se inchine numai Lui; nu li se
permitea s-L reprezinte prin nici 0 imagine; ei
tzebuiau s trateze cu respect numele Lui; ei trebuiau
sa rezerve ecare a saptea zi pentru El; in gind, in
cuvint si in fapta ei ttrebuiau sa se poarte unii fata de
altii intr-un mod care este potrivit cu legmintul prin
care s-au Iegat. Ei trebuiau s5 e un popor pus de-0
parte pentru Iahveh si de aceea in vietile lor trebuia
sa oglindeasca ceva din neprihanirea, indurarea si
veracitatea Lui.
Aceasta atitudine poate fi numita monoteisrn prac-
dc. Existenta sau inexistenta zeilor popoarelor inveci-
nate nu era 0 problema cu care Moise si urmasii lui
aveau sa-si tulbure mintea; datoria lor era sa-L recu-
noasca pe Iahveh ca Dumnezeul lor suprem si unic.
Moise nu a fost numai primul si cel mai mare
legiuitor al Israelului; in persoana sa a reunit functia
de profet, preot si rege. E1 ajudecat neintelegerile lor
si i-a invatat principiile indatoririi religioase; el i-a
condus din Egipt pina la Iordan, iar cind a murit - la
0 generane dup Exod - nu a lasat in urma sa un grup
nedisciplinat de sclavi, aa cum erau cind i-a scos din
Egipt, ci o armata de temut care era gata s5 invadeze
Canaanul ca i cuceritori 5i colonigti.
Aceasta ammt. inc inainte de agezarea in Ca-
naan, a fost organizat ca 0 confederatie de doua-
sprezece tziburi, unite in parte prin descendenga co-
mun, dar i mai mult prin paniciparea impreun la
legamintul cu lahvehi Semnul vizibil al lor in
legamint a fost chivotrul snt, gzduit int:-un cort-
templu care era situat in centru} taberei atunci cind
stationau, dar care mergea inaintea lor in mars; sau la
lupta. Ei au format aliante strinse cu alte grupuri
nomade cum au fost chenigii (cu care Moise era inrudit
prin casatorie), chenezitzii i ierahmeeligii, care in cur-
sul timpului se pare ca au fost incorporati in tribul lui
Iuda. in ceea ce priveate dugmnia feroce cu care Israel
i-a urmarit pe amalecigi din generatie in generatie,
probabil c5 se daroreaz inalcarij n-atatului de alianv
ta pe care Israel l-a incheiat cu acat popor nomad.
Alianta cu asemenea comunitagi pastorale era foarte
diferit de alianta cu populatia agricola sedenrara din
Canaan, care avea un cult al fertilittii total opus fata
de inchinarea pura ctre Iahveh. Legamintul cu Iahve
le-a interzis israelitilor cu desvirgire sa se uneasca cu
canaanitii.
Centml principal al triburilor lui Israel in perioada
petrecuta in pustie a fost Cades-Bamea - este evident
(din numele locului) ca acolo se aa un sanctuar cit
5i (din cellalt nume, En-Migpat) un loc de judecat.
Cind au plecat de la Cades-Bamea, unii israeliti s-au
infiltrat spre N, in partea central a Neghebului, dar
cea mai mare parte a lor au inaintat spre S i E de
Marea Moarta, inconjurind teritoriile rudeniilor lor
edomite, amonite i moabite, care se organizasera
recent ca regate stabiie. Mai departe spre N, in Ti'ans~
iordania, se aau regatele amorite ale lui Sihon gi Og,
pe care le-au atacat ca invadatori ostili. Fortele de
rezistent ale lui Sihon i Og au fost zdrobite iar
teritoriile lor au fost ocupate - acatea sint teritoriile
cunoscute mai tirziu ca Ruben, Gad $i partea de E a
lui Manase. Cel putin o parte a comunittii israelite
s-a acomodat la modul ag-rar de viat inc inainte de
11-ecerea Iordanului_
II. A.$eza1-ea in Canaan
Traversal-ea lordanului a fost urmat curind de cuce-
rirea i dismigerea fortaretei Ierihon. De la Ierihon
ei au inaintat spre centrul tarii, cucerind 0 fortareata
dupa alta. Egiprul nu mai putea trimite ajutor fogtilor
vasali canaaniti; Egiptul mai detinea oarecare control
numai de-a lungul drumului de pe coasta de V, ajun-
gind in N pin la trecatoarea Meghido, dar chiar gi in
regiunea aceea ocupatia listeana (cca 1190 i.d.Cr.)
avea s constituie curind 0 barier pentru expan-
siunea putexii egiptene.
O coalitie de cinci guvernatori militari ai fema-
retelor canaanite a incercat s-i irnpiedice pe israelipi
sa se indrepte spre S din tinutul deluros central, unde
Gabaonul gi cettile asociate din tetrapolisul hivit li
s-au supus ca supu.i-aliatgi. Coaligia a fost infrint cu
desvisire in trectoarea Bet-Heron i drumul spre S
statea liber in fata invadatorilor. Degi armata de care
de razboi a cettilor canaanite ia impiedicat s ocupe
zonele de cimpie, la scurt vreme au ajuns s domine
gi s ocupe podigul din centru gi din S, cit gi dealurile
Galileii, la N de Cimpia Izreel.
Triburile care s-au aez.at in N au fost separate de
triburile din centru} Canaanului de un lant de for-
tificatii canaanite din Cimpia Izreel, intinzindu-se de
la Mediterana pin la lordan. 'Il'ibul lui luda, in S, a
fost separat i mai putemic de triburile centrale de
fortreata de la Ierusalim, care a ramas o enclava
canaanita timp de 200 de ani.
lntr-o imprejurare remarcabila triburile din N i
din centru i-au unit fortele intr-0 revolta irnpotriva
guvernatorilor militari din Cimpia Izreel, care i-au
adus treptat la o stare de servimte. Rscoala lor unita
a fost incununat de succes in btalia de la Chison
(cca 1125 i.d.Cr.), cind o furtuna neagteptata a inun-
dat valea i a scos din functie carele de rzboi canaa-
nite, aga incit amata israelic u.$or echipat a putut
s5-i nimiceasca. Dar chiar i in aceasta imprejurare,
cind chemarea la lupta a fost transmis la toate tribu-
rile din N i din centru, se pare ca tribul lui luda nu a
fost chernat intrucit era separat complet de celelalte
tribnri.
lntr-0 ocazie ca aceasta, cind triburile lui lsrael
i-au amintit de legatura lor prin legmint, forta lor
unit lea pemzis s se impon-iveasca dugmanilor. Dar
asemenea acgiuni unite au fost rare. Scderea peri
colului era urrnata de obicei de 0 perioada de asimilare
a obiceiurilor canaanite. Aceasta asimilare ducea la
cstorii mixte i la imitarea ritualurilor canaanite ale
fertilittii, aa incit Iahveh era conceput ca un Baal,
zeul ploii i rodniciei, i nu ca Dumnezeul printilor
lor care ia scos din Egipt ca ei s e ,,p0poru1 Sau
special. Legarura legamintului a fost slbit in felul
acesta i israelitii au devenit o prad uoara pentru
dugmani. Nu numai oraele state canaanite au incer-
cat sa-i aduca inn--0 stare de servirute; din cind in cind
sufereau incursiuni de dincolo de Iordan, din partea
moabitilor i amonitilor cu care erau inrudigi, dar cele
mai dezastruoase incursiuni erau cele ale beduinilor.
Liderii care i-au raliat in asemenea perioade de sufe-
rinta an fost ,j\1d8CIOI'i carismatici, iar perioada
aceasta istorica estenumit de obicei ,,perioada jude-
ctorilor~ acen' oameni nu numai ca i-au condus la
victorie impotriva dumani.lor lor ci ai la loialitate fata
de lahveh.
Cea mai mare gi cea mai recalcitrant amenintare
la adresa independentei israelite a venit ins dinspre
V. Nu la mult timp dupa ce israelitii au traveisat
Iordanul, grupuri de oameni ai mrii din insulele Egeei
5i din tinuturile de coasta s-au ae1.at pe gin-nul de V
al Canaanului i s-au organizat in cinci oraestat la
Asdod, Ascalon, Ecron, Gaza i Gat, ecare ind gu-
vemata de un seren - unul dintre "cei cinci domnitozi
aifilisteni1or.Aceti "'listeni s-au casatorit cu canaa-
niti i curind au adoptat limba i religia canaanit, dar
$i-an pasn-at traditiile militate i politice din tara de
bagtin. Dupa ce s-au stabilit in pentapolisul lor au
inceput s~i extinda stpinirea asupra altor prgi ale
Canaanului, inclusiv asupra partilor ocupate de is-
raeligi Din punct de vedere m.ilitar israelitii nu erau
egali cu ei. Filistenii cunoateau prelucrarea erului 5i
au pstrat-o ca un monopol al lor. Cind israelitii au
inceput s foloseasca unelte de er in agricultura,
listenii au insistat ca ei sa mearga la fierarii listeni
ca sa le ascut. Aceasta era o modalitate de a se
asigura ca israelitii nu vor in stare s-i fac arme de
razboi cu care s se rascoale impotriva stapinilor lor.
 Ieroboam 1 931/so-910/09
Nadab 910/09-909/os
Baesa 909/os_ase/as
Ela see/as-ass/s4
Zimri ass/s4
Tibni ass/84-sao ~
om;-1 330.374/73 J domnia lor se suprapune in perioada 885/84-880
Ahab 874/73-853
Ahazia 853-852
loram 852-841
Iehu 841-814/13
Ioahaz 814/13-798
loas 79s_'/e2/s1
Ieroboam H 782/81_-753 1 domnia lor se suprapune in perioada 793/92-782/81
Zaharia 753-752
Salum 752
Menahem 752742/41
Pecahia 742/41-740/39 1 domnia lor se suprapune in perioada 752-740/39
Pecah 740/39-732/31
Osea 732/31-723/22
Dinastia hasmonean Rededicarea Ternplului 164 i.d.Cr.
Dinastia irodiana
_\
Tabel cronologic al domriitorilor Israeluluipfnd Ia domnia lui Irod Agripa I.
ln cele din urma listenii si-au extins stapinirea
asupra Cimpiei lzreel, ajungind pin la Iordan. Desi
suzeranitatea lor nu ameninta existenta israelitgilor, ea
ameninta identitatea national israelit. Altarul lega-
mintului din vremea aceea se aa la *Silo, in teritoriul
lui Efraim, unde chivoml legmintului era slujit de
preoti care descindeau din Aaron, fratele lui Moise.
Aceasta preotzie a avut un rol conducator intr-0 revolta
inter-tribala impotriva filistenilor, dar revolta a esuat
complet. Chivotul a fost capturat, Silo si sanctuarul
au fost distruse iar preotii din zona central au fost
practic nimicigi (cca 1050 i.d.Cr.). Toate legturile
vizibile care uneau triburile lui Israel au disparut si
idemitatea nationala a Israelului prea ca va dispare
odata cu ele.
Faptul ca nu a disparut ci, dimpotriva, a devenit
mai viguroas, s-a datorat caracterului si activitapii lui
Samuel, cel mai de seamii dintre liderii carisrnatici ai
Israelului de la Moise pin Ia David. Samuel, la fel ca
si Moise, a combinat funcgiile de profet, preot si jude-
cator; prin persoana sa el a oferit un centru de raliere
pentru viata natiunii. Sub cluzirea sa Israelul s-a
intors la loialitatea legmintului si odata cu intoar-
cerea la devotamentul religios a venit si o renastere a
spirirului national; dupa citiva ani israeligii au putut
55-i infringe pe listeni pe acelasi cimp de lupta unde
fusesera in mod atit de rusinos.
Ionatan 160-143
Simeon 143-I35
Ioan Hyrcanus 135-104
Aristobulus 104-103
Alexandru lannaeus 103-76
Salome 76-67
Aristobulus II 67-63
I-Iyrcanus H 63-40
Matias Antigonus 40-37
lrod (cel Mare) 37-4 i.d.Cr.
Arhelau 4. i.d.Cr. - 6 d.Cr.
Irod Antipa 4 i.d.Cr. - 39 d.Cr.
Filip 4 i.d.Cr - 34 d.Cr.
Irod Agripa I 37-44 d. Cr.
Cind Samuel a imbtrinit, problema succesiunii a
devenit acuta. S-a ridicat o cerere generala de a avea
u.n rege si in cele din urma Samuel a acceptat aceasta
cerint si l-a mms pe Saul, din lui Beniamin,
ca sa domneasca pate ei. Donmia lui Saul a inceput
bine, cu 0 replica prompt la atacul amoni_n'lor si apoi
cu 0 actriune reusit impotxiva listenilor din podigul
central. Cit vreme Saul a acceptat indrumarea lui
Samuel in sfera religioasa lucrurile au mers bine, dar
succesul lui Saul a inceput sa scada atunci cind intre
ei s-a iscat o separare. E1 a murit intr-o lupta cu
filistenii la Mt. Ghilboa, intr-o incercare indrzneata
dar zadarnic de a aduce triburlle din N dincolo de
Cu"npia lzreel, ca sa uneasca Israelul. Strinsoarea lis-
tenilor asupra lui Israel a devenit mai puternica decit
oricind (cca 1010 i.d.Cr.).
III. David ai Solomon
Omul care a permis Israelului s5 scuture jugul listean
a fost David, un membru al tribului lui Iuda, care a
fost comandant militar pe vremea lui Saul si apoi
Iuptator mercenar pentru listeni. In urma mortii lui
Saul el a fost aclamat imediat ca rege al lui Iuda si 2
ani mai tirziu triburile lui Israel in totalitatea lor I-au
chemat sa le e rege. Intr-0 serie de actiuni militare
strlucite el le-a dat filistenilor lovituri decisive si
acegtia au devenit vasali ai lui David. Cucerirea Ieru-
salimului in al 7-lea an a1 domniei sale a oferit rega-
 30 35 Sidonj, . 35 i_3 -_, /f -
. JJ 113330
33 30 '
ab 2'0 7 30""'75'6Kn3. - ,_ , \- .
Sarep , \_\ J /-' " '
7-. . i (J/ H,
l/ , , __f\
I i \
1 Ahla O *"\.\
T-e - ._r 3 Lans/D \\
:Canah'll n i 1

I
<2- -
ss-.-z,
.l1\chzi , {O ~.__w
Achshaph
:
%"~*
,5
-~~-:-
__ / .
D Rehob T I
Algae 9CabuI 7-. '18 J .1
Marea , A555 *0 ULON 7' I Mama rd
e \\ _ZP\B Q Rimon __ I awe I 0
Mediterana l '\;,_Heia " *oGat Hefe'r Golan
I l Be1l@[ ?.Q\labnee|. '9 \\ Q
'1 -V _ P\e\ a Endorr II etsemes
_\
Dor; tMeghId<g \ osunem V gamgnln Y:

s,,,,| lzreel. "\_, Y 31,3 mu

32 30"--'* .._.. 5. .-Ta"3.,9_. .. _._._____gI"" 333(
\ Mr. Ghilboa B@Ye@nl
"\ _ O En-gannrrn
_ _ Ibleam I - W -V V-

MA-[#4-A1$_ E _ it
_
,."_%=':"<:-H" "
I ' Sihe?n _ , lordan_ - '
II "\ \<2_
V aSucot
/Ra-W, , 1 Mahanairn
;
'pe \_9_B@e-b@7%l<M
X ___,_' I
Silo
'
o \
Aiarol-3
I >
l GAD
D1516,
-'
_

:2 . 0- n ~ ~- - : - - -- 31
E \ ~ (get
Azorxw ' Horon Betel - _.Ghjyg-3|}I .//
L . I - ~ __ .
Iab eelal/Edron 0 \~ $a|b|m GhlbeaG6l V 7" Z_/B
,_o <> - ,-> e *~\____/-19 \ J
@hib@1Q@,.GeeI~A'' BEN1AM|N'e"5l em-Peer
X Asdo K DAN1l*~~".. Anatot ' " HesbOn
/O \ ___\ _T4_ Tu Eslaol o |ebu$ 0 Medeba
Ascalo Aw
_
|mna
_ . ._ AZe_ba
I

Tec0a_ x
.(jerusaIim)
.12
Gat \*\ Bwlareda oGhedQr Q Chede"lS_
/L 4 -.___ <>|_- h~ 1; ge1h.ZQf~~/"' , Chiriataim
a1?3'a_Z-a \"*aC l$. Hebron r O Dibon
I U DA Zif 1, o Ar0er
I 0
\ .,_l
\\r l /- _ __, _ _- _aTiclad I lutah -
t 9 d ,. _ Marea Moarta
\ En-rirnon ,|g,m ,~' ,
I
Q MEON,/' _ .1 4-I)

0 [~, ,. /'\ ~\_,4__

,~ _\_ ,- 1 M0|adah \
Sa ruheI1~_'"l Bemeba '1' o ' ,')\
3 '~~\ L Horma _ V \ \ I/~'
- ,1
34 39 ~ $5 ~ , V sa,;
1
\ \

Semingiile lui Israel,

tului sau o capitala putemic, situat strategic, cit si
un nou centru religios. Chivotul legmintului a fost
adus inapoi din exil si a fost instalat in mod solemn in
cortul-templu de pe Mt. Sion, inlocuit mai tirziu de
Templul lui Solomon.
Dup consolidarea independentei si supremapiei
israelite in Canaan, David a continuat s5-si extinda
imperiul prin cuceriri si prin diplomatic, ajungind de
la granita egipteana si Golful Aqaba pin la cursul
superior al Eufratului. Acest imperiu l-a lasat mos-
tenire ului sau Solomon, care a exploatat la maxim
resursele print];-un program grandios de constructii si
prin intretinerea unei curgi strlucite. Pentru o ex-
ploatare mai eficienta a venirului din regatul sau el l-a
imparpit in douasprezece districte administrative noi
care au inlocuit vechile impartiri tribale si a cerut nu
numai irnpozite mari ci si munca obligatorie laAlucr-
rile publice, chiar si de la supusii sai israeliti. In cele
din urma povara a devenit insuportabila. Catre sr-
sirul domniei sale majoritatea popoarelor supuse si-au
redobindit independenta iar dupa moartea sa (cca
930 i.d.Cr.) triburile lui Israel s-au impartit in doua
regate - regatul de N, Israel, care a renuntat la loiali-
tatea fata de tronul lui David, si fata de regatul de S,
Iuda, format din teritoriile ttribale ale lui Iuda si Benia-
min, peste care au continuat sa domneasca urmasii lui
David si Solomon in capitala lor de la Ierusalim (IU-
DA, IV).
IV. Regatul Israel
Ieroboam, fondatorul monarhiei separate din N, a
ridicat cele doua sanctuare vechi de la Dan (in ex-
tremitatea de N) si Betel (in apropiere de granita cu
luda) la statutul de altare nationale. In amindoua
aceste locuri niste vitei de aur consdniiau piedestalul
vizibil pentru tronul invizibil al lui Iahve (functie
indeplinita de heruvirnil de aur in Templul din Ieru-
salim). La inceputul domniei sale ambele regate evre-
iesti au fost invadate de egipteni sub conducerea lui
Sisac, dar se pare ca regatul de S a avut de suferit mai
mult, asa incit ulterior regatul de N nu a trebuit s se
teama de o incercare a dinastiei davidice de a redo-
bindi controlul asupra teritoriilor pierdute.
O amenintare mai serioasa, insa, se profila din N.
Regatul aramaic al Damascului, intemeiat in timpul
domniei lui Solomon, a inceput sa atace teritoriul
israelit in jurul anului 900 i.d.Cr. si acesta a fost
inceputul a 100 de ani de razboi intermitent in care
Israelul a fost adus intr-0 stare disperata.
Securitatea regatului Israel a fost amenintat de
asemenea de frecvente revolte la palat si de schimbari
dinastice. Numai doua dinastii - cele intemeiate de
Omri (cca 880 i.d.Cr.) si Iehu (cca 841 i.d.Cr.) - au
durat mai mult de doua generatii. Fiul lui Ieroboam a
fost asasinat de Baesa, unul dintre comandangii ar-
matei sale, in anul care a urmat dupa urcarea sa pe
tron; dupa o domnie de 20 de ani a lui Baesa, ul sau
a fost si el victima unui complot. Au urmat citiva ani
de razboi civil din care a iesit biruitor Omri.
Omri a imtemeiat 0 noua capitala pentru regatul
sau la Samaria. In plan extern, el si-a intrit pozitia
prin supunerea Moabului, la E de Marea Moarta, si
prin furirea unei aliante economice cu Fenicia. Fiul
sau Ahab s-a casatorit cu o printesa fenician, lzabela,
si a pus de asemenea capt ostilitatii dintre Israel si
Iuda printr-o aliant care a durat pina la rasrtirnarea
dinastiei lui Omri.
Beneficiile comerciale pe care le-a adus alianta cu
Fenicia au fost maxi dar, in domeniul religios alianta
a dus la 0 renastere a inchinarii la Baal, lzabela avind
un rol important in aceasta privinta. Principalul apa-
rator al inchinarii pure catre Iahveh a fost proferul
Ilie, care a condamnat de asemenea indepartarea
casei regale, in sfera social, de la loialitatea vechiului
legmint (in special in cazul lui Nabot din lzreel), si a
proclamat sfirsitul iminent al dinastiei lui Omri.
Razboiul cu Damascul a continuat in tot timpul
domniilor lui Omri si ale urmasilor si, afara de 3 ani
din timpul domniei lui Ahab, cind regii Israelului ai
Damascului si ai statelor invecinate au format o a-
liant militari pentru a se impotzivi invaziei regelui
Asiriei, Salmanaser HI. Ei s-au luptat cu el la Qarqar,
pe Orontes (853 i.d.Cr.) si el nu a invadat din nou
tinuturile din V decit peste 12 ani. Retragerea lui a
fost semnalul pentru destramarea coalitiei si pentru
reluarea ostilittilor dintre Israel si Damasc.
Exterminarea casei lui Omri prin revolta lui Iehu
(841 i.d.Cr.) a fost urmata de suprimarea inchinrii
oficiale la Baal. Revolta a fost sprijinit de gruparea
profetilor, care nu aveau nici un motiv sa indrageasca
familia lui Omri. Dar aceasta revolta a slabit conside-
rabil regatul lui Israel in fata asalrurilor ararnaice si
primii 40 de ani ai dinastiei lui Iehu au fost ani de
neincetat tulburare pentru Israel. Nu numai teri-
toriile Israelului din Transiordania au fost atacate de
dusmani, ci si provinciile de N; arameii au invadat
Cimpia Izreel si si-au croit drum de-a lungul coastei
Mediteranei, ajungind spre S pina la Gat. Israelul a
fost adus intr-0 stare de disperare in 803 i.d.Cr., cind
regele asirian Adad-Nirari III a invadat Siria, a cucerit
Damascul si i-a impus tribut. Presiunea Damascului
asupra lui Israel a slabit si israelitii au putut prota de
aceasta intorsanira a evenimentelor recucerind multe
dintre cetaglle pe care ararneii le luasera de la ei.
In tot dmpul anilor de tulburare a existat in Israel
un om al crui moral si incredere in Iahveh nu s-a
clinicit niciodat - profetul "Elisei. Pe buna dreptate
i-a putut spune regele lui Israel pe patul de moarte:
,,Carul lui Israel si calrimea lui (2 Imp. 13:14). Elisei
a murit avind pe buze o prezicere a victoriei asupra
arameilor.
Prima jumatate a secolului al 8-lea i.d.Cr. a fost
martora la revenirea prosperitatii in Israel, in special
in timpul lui Ieroboam II, al 4-lea rege din dinastia lui
Iehu. Amindoua regatele evreiesti au fost scutite de
atacuri exteme; Damascul a fost prea slabit de asirieni
ca sa-si poata relua agresiunea. Ieroboam a extins
frontierele regatului sau si bogtia nationala a crescut
mult.
Dar aceasta crs_tere a bogatiei napionale a fost
concentrata in miinile unei relativ restrinse a
populariei - negustoxii bogati si proprietarii de pa-
mint, care s-au imbogatit pe seama taranilor. Micii
proprietari de pmint care pina atunci isi lucrau pro-
priile ogoare au fost obligati in numar mare sa devina
serbi pe mosiile tot mai mari ale vecinilor bogati,
cultivind pamintul pe care-l cultivaser cindva in cali-
tate de proprietari independenti. Aceasta disparitate
crescind intrre doua categorii de oameni liberi din
Israel a fost cridcata de profeti ca Amos si Osea, cu
atit mai mult cu cit exproprierea sracilor de catre
bogati era considerata o indatorire religioasa. Profetii
au spus ma incetare ca lucrul pe care-1 cere Iahveh
de la poporul Sau nu sint jertfe de animale ingrasate
3
aqao
,
llj *2'6 3'0 *"3"o':<.i
3?
Sarep
SldOY'l e

,
__. Y, I: Q __. / /_ 1:, frjsgol
, T l ' V O

lg
l I / - \g~
L. . /
, -L\
J1" - A' el-beth-maacah 7
Tir & \\ 0 \
K3 n D
. 1,. \ /
I 1-T
.~QaesN%ali
I
5"/,/C
A_.__ .1 . ' ;H'atcgr- Y,
I3 I 4

Marea
.
l
i_j'"-. /<;.7 h| ret
Marea \. X
,

~I Mediterana- , 44."? Ga/ileii

/3" 0:? "l(.\aGat Hefe'r ,__._
" i Q- O Joknearn
\
* .
.I W \\
4 .
I , ' . 7 O T /l$&/\/_OTH-;JAl
Dorp M@9hIdg I swam i *-?Beth-arbel:
._ I 9 Ramotul
Rf Tanac |zree|._ I \_,.\_ __ x Galadulun
,9
I230-P 0 _. ..__.?4.~.. -___.____._-- 373(
1 ' 4 \
Betsean \2
F
,6,41$ Ibleam
0 Dotan * "-"1'L.-
359. - Tina * >
1
/
4-1I-o.rd-an'
' . e ~- . O
slhm .\ K . -silent-' "
Samaria '\ o Penul
I _ ~ -. - I \ .
I. /_/V/' -t., O-|-apuyq \,_ \ Mahanmrn
A ., ,, ,_ . , I
V ~,_. ; p "' OS, Zaretan. ,~'
. lope O '\ ,"*-"~~-'- '0 g .'
I olazer 32
32 -
-1 Betel"; _ __ Rabballyammon O
I \ ; ~ if-B@*i@'" .= Ghilgalr -
lab 9lo,' ''- O
~. e. 2. Salblm
-O
M'lPa* --.. _'_g i1" ,//
hIbeon,_eba
i AV Gfnbeiqn Ghel6%__Ai_a\lon Ramat"'Ierlh(Ttl ,/\ ,E|ea|eh
? Asdod \ u
_ I U D A
~. __ Q
Hesbon
~. Libna " ~ _
//
0 _ _~_ -p.-pp Admam Ierusalim Medeba I,
84/ i

7 ' "b
=Aze"ca Etam
o .
Betleem
7*
/ t\
'5uc_35. Tec0a "
Zaanan \ eMarea -, - ,Atarot -,__
'7 \_,'\_\_ OLa"Chis "1' oBefh-Z[;|:"*./"7,
Dibon
5130.-, .. ___ _. _._.__:_Q__ __T_+; ,___:_}Ebrn
_ .
" . o ,~o
2"
I Adoralm Zif .\ \. __
t .r_ /V ~- I Marea Moarta
1
| -/*\
M O 31--
1 \
2
W-. _._f -_ ,--se@S--,I._ _.-._ "y ' ,_ "H1
*~." ~, K|r-karesetlw \_
\, 777* D O M \-\ _ \\ O /ZJ
2-139 . $5 .7 A V =~1N'mnm

impdrdtiile lui Israel si Iuda.

ci neprihanire si loialitate fata de legamint, deoarece
in lipsa acestora natiunea va fi corifnintata cu un
dezastru mai mare decit orice dezastru a cunoscut
pina atunci.
Prin anul 745 i.d.Cr. dinastia lui Iehu_ s-a stins asa
cum a inceput - prin asasinat si revolta. In anul acela
Tiglat-Pileser III a devenit rege al Asiriei si a inaugurat
0 campanie imperiala de cuceriri care, in mai putin de
un sfert de secol, au pus capat existentei regatului
Israel si independentei regatului Iuda. Menahem, re-
gele Israelului (cca 745-737 i.d.Cr.) a platit tribut lui
Tiglat-Pilser, dar Pecah (cca 736-732 i.d.Cr.) a urmat
o politica anti-asiriana si in acest scop s-a aliat cu
Damascul. Tiglat-Pileser a cucerit Damascul, a abolit
monarhia si a transfor-mat teritoriul in provincie asi-
rian; partea de N a Israelului si Transiordania au fost
dezlipite de Israel si au fost transformate in provincii
asiriene. Paturile superioare ale populatiei din aceste
regiuni au fost deportate si inlocuite cu emigranti din
alte parti ale imperiului asirian. Cind Osea, ultimul
rege al lui Israel, a refuzat sa mai plateasc tribut
Asiriei, in urma insistentelor Egiptului, el a fost intem-
nitat. Samaria, capitala sa, a fost cucerita in 722
i.d.Cr. dupa un asediu de 3 ani devenind resedinta
conducerii provinciei asiriene Samaria. A avut loc o
alta deportare - potrivit cronicilor asiriene au fost luapi
prizonieri 27.290 de oameni - in locul lor au fost adusi
colonisti strz-iini.
V. Pr-ovincia Samaria
Deportarea israelitilor din teritoriile de N si din Trans-
iordania a fost atit de complet_incit aceste teritorii
si-au pierdut caracterul israelit. In provincia Samaria
lucrurlle au stat altfel; emigrantii au adoptat cu_tim-
pul religia israelit - ,,legea Dumnezeului tarii (2 Imp.
17:26 s.urm.) - si au fost asimilati complet de israelitii
care nu au fost deportati; dar "samaritenii, cum au
fost numiti mai tirziu locuitorii din provincia Samaria,
au ajuns sa e dispretuiti ca si corcituri rasiale si
religioase mai ales de catre locuitorii din Iuda dinspre
S, incepind in special de la sfirsitul secolului al 6-lea
i.d.Cr.
Regele Ezechia al lui Iuda a incercat (cca 705
i.d.Cr.) sa reinvie unitatea religioasa a Israelului si a
invitat locuitorii din Samaria s vina la Ierusalim ca sa
se inchine, dar aceasta incercare a fost zardamicita de
invazia lui Sanherib in Iuda (701 i.d.Cr.). Un succes
mai mare a avut actiunea stranepotului lui Ezechia,
Iosia, care a profitat de scaderea puterii asiriene pen-
tru a-si extinde suveranitatea politica si reforma reli-
gioasa in regiuni care in trecut aparrinuser regatului
Israel (621 i.d.Cr.). Faptul ca el a incercat s5 opreasca
inaintarea faraonului Neco la Meghido ate o dovada
suficienta a expansiunii regatului sau, dar moartea sa
(609 i.d.Cr.) a pus capat sperantelor de reunicare a
intregului Israel sub sceptrul unui print din casa lui
David. Tara lui Israel a trecut sub hegemonia Egiptului
si citiva ani mai tirziu sub cea a Babiloniei.
Se pare ca babilonienil au pastrat organizarea
provinciala asiriana in V. Dupa asasinarea lui
Ghedalia, guvernatorul lui luda in timpul ocupatiei
babiloniene, tara lui luda - cu exceptia Neghebului
(care era ocupat de edomiti) - a fost adaugata la
provincia Samaria (cca 582 i.d.Cr.). Cucerirea per-
sana (539 i.d.Cr.) nu a produs nici o schimbare in
privinta aceasta, cu exceptia faptului ca locuitorilor
lui luda exilati de Nebucadnetar li s-a perrnis sa se
intoarca si sa se aseze in Ierusalim si in regiunile
invecinate, care a devenit acum provincia separata
Iudea, condusa de un guvemator numit de regele
Persiei ("IUDA, V).
Samaritenii le-au facut oferte amicale exilatilor
intorsi si s-au oferit sa coopereze la reconstruirea
Templului din lenrsalirn, dar aceste oferte nu au fost
acceptate de iudeii care se temeair Fara indoiala, ca
vor fi coplesiti de numarul mult mai mare al sama-
ritenilor si care aveau de asemenea indoieli serioase
cu privire_la puritatea rasiala si religioasa a sama-
ritenilor. In consecinta, 0 separare indelungata care
ar putut fi remediata cu acest prilej, a devenit si mai
mare decit oricind, iar samaritenii au folosit orice
prilej pentru a-i prezenta pe iudei intr-o lumina nefa-
vorabila in fata autoritatilor persane. Ei nu au putut
impiedica reconstruirea Templului din lerusalim, care
a fost autorizat de catre Cirus in 538 i.d.Cr., dar au
avut mai mult succes la impiedicarea eforturilor iude-
ilor de a fortica Ierusalimul. Totusi, cind Artaxerxes
I l-a trimis pe Neemia in Iuda ca guvemator, in anul
445 i.d.Cr., cu indrurnari concrete de a reconstrui
zidurile Ierusalimului, samaritenii si ceilalti vecini ai
lui luda si-au aratat supararea in diferite moduri, dar
nu au putut intreprinde nici o actiune imporriva edic-
rului regal.
Guvernarorul Samariei in vremea aceea era San-
balat, care a ramas in functie multi ani. In anul 408
i.d.Cr. el este rnengionat intr-o scrisoare de la comu-
nitatea evreiasca din Elefantin (PAPIRUSURl, II. c)
in Egipt, care cauta sa obtina bunavointa fiilor lui
Sanbalat pentru a obtine permisiunea de la curtea
Persiei de a-si reconstrui templul care fusese distrus
inn-o revolta anti-evreiasca ce avusese loc in urn-Ia cu
2 sau 3 ani. Acest templu fusese constmit cu mai bine
de un secol in urma pentru a servi nevoilor relig-ioase
ale unei comunitati de evrei pe care regii egipteni din
Dinastia a 26-a i-au asezat la granita lor de S, ca 0
bariera in calea incursiuilor etiopiene. inainte de a se
adresa fiilor lui Sanbalat, evreii din Elefantin au incer-
cat sa obtina ajutorul marelui preot de la lerusalim,
dar acesta nu a acordat nici o atentie cererii lor; nu
incape indoiala ca el nu era de acord cu existenta unui
templu rival cu cel de la Ierusalim. Fiii lui Sanbalat -
cum era de asteptat, date ind relatiile dintre Samaria
si lerusalim - au aratat mai mare bunavointa si au
obtinut pemiisiunea necesar pentru reconstruirea
templului din Elefantin.
Faptul ca evreii din Elefantin s-au adresat fiilor lui
Sanbalat si nu tatalui lor sugereaza ca, desi Sanbalat
continua sa e guvemator cu numele, ii si inde-
plineau multe dintre atributiile sale, probabil datorita
virstei sale inaintate.
Papirusurile Elefantjne care ne ofera informatii cu
privire la comunitatea evreiasca din Egipt sint deose-
bit de interesante deoarece ne prezinta un grup de
evrei care nu arat nici un semn ca ar fi fost influentagi
de reforma din zilele lui Iosia. In privinta aceasta ei
sint in contrast puternic cu evreii care s-au intors din
exil la lerusalim si in teritoriile invecinate. Acestia din
urma, irnpreuna cu fratii lor din Babilon, au invatat
lectia exilului si se caracterizau printr-o aderenta
stricta la Tora, inclusiv acele asp acte ale legii care erau
considerate ca disting poporul Legii de toate celelalte
grupri. Ridicarea evreilor ca poporul Legii in sensul
cel mai strict al cuvintului este asociata mai presus de
orice cu lucrarea lui Ezra, sub conducerea cruia
 30 Sidon o 35 3
1d"Tt> 7 2'0 <>'"'1<ii<"; J 7 3/'
ora
\7di CcX:"
l y O I -x \..

Trr_ /\
z A

1 /4
;
ii/C.
P -\,. \ 7
.1? <55 t
I3 _ _ _.. _~_;~1_.__.?.__ 1.1
ftolemals I ~ * _. Seleucia
'r -1 i ' ;
Marea ~. Gaga \/"
/
Mediterana , \ ,_ 4A

I
1 /{Q,
. $1
5/
is . i '\
\
es>@/O ' l Gadara
/0, Z ~ ._
/
Dor o

Cezarea 5 sCYlhPl'5/ \J" * -- '

:2
M" Be1sew"*:*;" 3

,$_AMAR|A , tr
-I .. t ='Samar|a /

_%_tGher1z/m csmem fR.

lordan
K /"' _ GALA0
.
.-YT . ;__ Tefon /
];apuao~'.-
-~ "Akral>\'ana\i\I '

32 H
lope O "\
__ ___ \ ___ W jetamataim o _ _H AWL r__ ;____< 32
LYdda~, _5eHiQ,Q,, 4* / Philadelphia
1 Mdclein -9*--i C 1: ., Doko 5 /Z =>
\ - Y a arsaama -~-- &_ ~._..
3. Gazara Q L 3 p O \M\'cma,-
___ _/
.e l 1/
1 o len h an //
j '"--~-._ ~---
_ __ _Bethorne
O Adasa V ,_
\ . _ , _.\ lerusallm Medeba
L r
l, <>Ascalon M | U D E .
/ ,0
n
\\ ' 1
\ \ ems? asem ZDL _ l ',-_
Gazaiixj Nix ~-_. ii i Hebron
2 $0 +_..
_.4 l._. 1 V
2,1
,_ .h Marea Moarla
\ I
'
l
I
.'/
<
1
/
- _
MQA
I
Bersebar ,," '
,-//d\"\ /I e/V
r _T,-.;__

4,0
u M E%E A ,\-\\ 6 /V4\.fl5
use . 7 ., as >/' 53!
K I _ . I --

Israel in perioada dintre cele douci testamente.

F327
 legea din Pentateuh a devenit constitutia recunoscuta
a statului-templu iudeu, supusa autoritpii mai mari a
curpi Persiei.
Lucrarea lui Ezra (care a avut sprijinul deplin al
lui Neemia, ca guvemator) a insemnat ca probabili-
tatea remedierii separarii dintre samariteni si iudei s-a
redus mai mult ca oricind. Cu putin inainte de anul
400 i.d.Cr. un dscendent din familia marelui preot de
la lerusalim, Manase, s-a casatorit cu ica lui Sanbalat
si a fost instalat de socrul sau ca mare preot in vechiul
loc snt de pe Mt. Garizim, in apropiere de Sihem,
unde a fost construit un templu cu permisiunea regala.
Cultul rival infiintat in felul acesta a supravietuit pina
in ziua de azi si este barat - in mod remarcabil - pe
aceeasi carte a Legii care este recunoscuta si de evrei.
IV. Sub macedoneni
Cucerirea lmperiului persan de cacre Alexandru cel
Mare nu a produs schimbari constitutionale nici in
1 Samaria si nici in Iuda. Aceste provincii erau ad-
ministrate acu.m de guvematori greco-macedoneni in
locul fostilor guvematori persani, iar tributul trebuia
4
platit noilor stpinitori si nu celor vechi. Diaspora
It
evreiasca, raspindita in tot lmperiul persan - Haman
nu a exagerat cind i-a descris pe evrei lui Xerxes ca
ind un popor ,,risipit in toate p'nuturile irnparatgiei
ii
It (Est. 3:8) - a gasit acum noi centre in care s se
i. stabileasc, in special in Alexandria si Cirene. In-
fluentele eleniste au inceput s-si manifeste prezenta
printre ei. Aceste influente au fost bune in unele
directii; ne putem gindi in special la situatia evreilor
din Alexandria, care vorbeau greceste si care au avut
nevoie de traducerea Pentateuhului si a altor scrieri
ale VT in limba greaca in secolele al 3-lea si al 2-lea
ficind astfel posibila cunoasterea Dumnezeului lui
Israel de catre lumea pgina (""I'EX'1E SI VERSIUNI,
VT). Pe de alta parte, a existat 0 tendint de a imita
unele trasruri ale culmrii eleniste care erau tesute in
mod inseparabil cu paginismul si care au diminuat
distinctia dintre ,,poporul special al lui Iahveli si
popoarele invecinate. Pina unde a putut merge o
familie evreiasc proeminenta in asirnilarea {ara scru-
pule a aspectelor nedernne ale vietii sub monarhiile
eleniste este aratat de Josephus in istorisirea ispr-
vilor Tobiazilor, care s-au imbogatit ind stringtori
de impozite mai intii pentru Ptolemei si apoi pentru
Seleucizi.
Dintre dinastiile care au mostenit imperiul lui
Alexandru, cele doua care au afectat in principal
istoria Israelului sint dinastia Ptolemeilor, in Egipt, si
cea a Seleucizilor, care a dominat Siria si tarile de
F dincolo de Eufrat. Din anul 320 pina in I98 i.d.Cr.
stapinirea Ptolemeilor s-a intins din Egiptin Asia, pina
la muntii Libanului si pe coasta feniciana, inclusiv
asupra Iudeii si Samariei. In anul 198 i.d.Cr. victoria
Seleucizilor de la Panion, aproape de izvoarele Ior-
danului, a facut ca Iudeea si Samaria sa e acum
tributare Antiohiei si nu Alexandriei. Infringerea sufe-
rita de regele Seleucid Antiochus III in fata romanilor
la Magnesia, in anul 190 i.d.Cr., si tributul mare care
i-a fost impus a cauzat o crestere enorma a irnpozitelor
solicitate de la supusii sai, inclusiv de la evrei. Cind
ul sau, Antiochus IV, a incercat sa redreseze situatia
prin impunerea suveranittii sale asupra Egiptului (in
cele doua campanii din 169 si 168 i.d.Cr.), romanii
l-au silit sa renunte la aceste ambitii. Iudeea, la granita
de SV a regatului sau, a devenit acum o regiune de
importanta strategica si el a considerat ca avea motive
serioase sa puna la indoiala loialitatea supusilor sai
evrei. In u.rma sfatului unor sfetnici neintelepti el a
decis s aboleasca natiunea si religia lor distincta, iar
punctul culminant al acestei politici l-a constituit
instalarea unui cult pagin - venerarea lui Zeus Olim-
pianul (nume metamorfomt de evrei in "uriciunem
pustiirii) - in Templul de la Ierusalim in luna decem-
brie a anului I67 i.d.Cr. Templul sarnaritean de pe
Garizim a fost transformat de asemenea in scopul
venerarii lui Zeus Xenios.
In vremea aceasta multi evrei evlaviosi au suferit
mai degrab martirizarea decit sa-si abandoneze reli-
gia. Alpii au Iuat arme si s-au rasculat impotriva sta-
pinitorilor. Printre acestia din urma s-au aat membrii
familiei preotesti a I-lasmoneilor, condusi de Matatia
din Modin si cei cinci i ai si. Dintre ei s-a remarcat
Iuda Macabeul, un lider innascut, care a excelat in
razboiul de guerila. Succesele sale initiale impotriva
fortelor regale au atrras pe multi compatzrioti sub con-
ducerea sa, inclusiv un numar mare de oameni ev-
laviosi din Israel, hasidirn (I-IASIDEENI), care si-au
dat seama ca rezistenta pasiva nu era suficienta in fata
amenintarii prezente la adresa existentei lor nationale
si religioase. Regele a trimis impotriva lor armate mai
mari, dar si acestea au fost invinse prin tactica neas-
teptata a lui luda si a luptatorilor sai.
Regele si-a dar seama ca tactica sa a esuat si Iuda
a fost invitat sa trimit ambasadori la Antiohia pentru
a discuta conditiile pacii. Antiochus avea planuri rniIi-
tare pentru recucerirea teritoriilor secmionate in par-
tea de E a regatului sau si era important $5 ajung la
o intelegere la granita egipteana. Conditia de baza a
evreilor a fost - cu.m era si firesc - retragerea completa
a interdictiei cu privire la practica religioasa evreiasca.
Lucrul acesta a fost acceptat; evreilor li s-a permis
s-si practice religia strmoseasca. Conc$ia aceasta a
fost urmata imediat de curatirea Templului de culrul
idolatru instalat in el si de resancticarea lui in scopul
venerarii stravechi a Dumnezeului lui Israel.
Sancticarea Templului la srsitul anului I64 i.d.Cr.
(comemorata de atunci incolo de srbtoarea Hanuk-
kah; cf. loan 10:22) probabil ca nu a fost incluse": in
termenii pacii, dar probabil ca a fost acceptata ca un
fapt implinit.
I-oarte curind a devenit clar ca Iuda si fratjii si
urmasii sai nu erau mulrumiti numai cu cistigarea
libertatii religioase. Dupa ce au avut acest succes prin
forta armelor, ei au continuat lupta pentru a cistiga
independenta politica. Sancticarea Templului a fost
urmata de forticarea muntelui Templului, peste ceta-
tuia Acra (II-IRUSALIM, IV) care era pzita de o
garnizoan regal. Iuda a trirnis trupe inamiate in
Galileea, Transiordania si in alte regiuni unde erau
comunitati evreiesti izolate si i-a adus pe locuitori in
siguranta in acele din ludeea care erau sub
conuolul fortelor sale.
O asemenea succesiune de actiuni OS[Il8 nu putea
trecuta cu vederea de carre stapinirea Seleucid si
mai multe armate au fost trimise impotriva lui Iuda.
Iuda a murit in lupta in primavara anului 160 i.d.Cr.
si pentru 0 vreme se parea ca a fost pierduta cauza
p6nIJ'\1 care a luptat el. Dar evenimentele au fost
favorabile succesorilor sai. Moartea lui Anviochus IV
in anul 164 i.d.Cr. a fost urrnat de 0 perioada lunga
de razboi civil intermitent in imperiul Seleucid, intre
rivali pretendenti la tron si partizanii lor. Ionatan,
fratele lui Iuda, i-a Iuat locul in calitate de lider al
insurgentilor si a stat in umbra pina cind vremurile au
fost favorabile iar atunci, printr-o manevraAdipl0-
matica, a cistigat o victorie rapida si uimitoare. In anul
152 i.d.Cr. Alexandru Balas, care a revendicat tronul
Seleucid in temeiul faptului ca era ul lui Antiochus
IV (validitatea acestei revendicari este greu de sta-
bilit), l-a autorizat pe Ionatan sa-si mentina forta
rnilitara in ludeea si l-a recunoscut ca mare preot al
evreilor; in schirnb Ionatan i-a promis sprijinul sau.
Antiochus IV a inceput interventia sa in proble-
mele religoase ale evreilor, care in cele din urn-ta a dus
la ridicarea I-Iasmoneilor, prin destituirea si numirea
unor mari preopi dupa bunul sau plac, sdind obiceiul
stramosesc. Acum un I-Iasmoneu era in situatia de a
accepta functia de mare preot de la un om al canii
drept de a acorda aceasta ftmctie era bazat pe pre-
tentia sa de a fi ul si succesorul lui Antiochus IV. Unde
erau idealurile inalte cu care a inceput lupta?
Grupurile pioase care au acordat ajutor hasmo-
neilor intr-o vreme cind se parea ca libertata reli-
gioas putea fi dobindit numai prin forta hasmo-
neilor, au fost inclinate sa se multumeasca atunci cind
acest scop a fost atins si au devenit tot mai critice cu
privire la ambitiile dinastice ale hasmoneilor. Dar nici
un aspect al acestor ambitii nu le-a displacut mai mult
ca si faptul ca hasmoneii si-au insusit functia de mari
preoti. Unii au refuzat sa recunoasca drept legitimi
orice mari preoti care nu faceau parte din familia lui
'ladoc si asteptau ziua cind lui Tadoc aveau sa
oficieze din nou intr-un Templu curatit ("SULURILE
DE LA MAREA MOARTA). Unei ramuri din familia lui
Tadoc is-a permis sa intemeieze un templu evreiac la
Leontopolis, in Egipt si s functioneze ca mari preoti
acolo; dar un templu in afara teriton'ulm' Israelului
nu-i putea mulntmi pe acei hasidim care aveau u.n
respect inalt pentru Lege.
in anul 143 i.d.Cr. Ionatan a fost prins si omorit
de rivalii care revendicau stapinirea regatului Seleu-
cid, dar a fost succedat de fratele sau Simon, sub
conducerea caruia evreii au obtinut independenta
totala de sub jugul pa-'1ginilor.Aceasta independenta a
fost acordat intr-0 proclamatie a regelui Seleucid
Demetrius II in luna mai a anului 14 si.d.Cr., iar evreii
au fost scutiti de obligatia de a plan tribut. Dup acat
succes diplomatic Simon a cautat sa reduca ultimele
vestigii ale stapinirii Seleucide in Iudeea - fortareata
Gazara (Ghezer) si citadela din Ierusalim. Demetrius
pomise intr-0 expeditie impotriva partilor si nu a
putut sa intreprinda nici 0 actiune impotriva lui Si-
mon, chiar daca ar fi vnrt. Simon a primit onoruri
simbolice de la concetatenii sai recunoscatori pentru
libertatea si pacea pe care le-a obtinut pentnr ei. Ia o
intrunire a adunarii poporului evreu in luna septem-
brie a anului 140 i.d.Cr., s-a decretat - luind in con-
siderare realizrile pan-iotice ale lui Simon si ale fragi-
lor sai care l-au precedat - ca el s5 e numit etnarh
sau guvemator al natiunii, comandant suprem al ax-
matei si mare preot ereditar. Aceasta tripl autoritate
a lasat-o mostenire urmasilor si succesorilor sai.
Simon a fost asasinat la Ierihon in anul 134 i.d.Cr.
de catre ginerele sau Ptolemeu, fiul lui Abubus, care
a sperat sa apuce puterea suprema in Iudeea. Dar ul
lui Simon, Ioan Hyrcanus, a dejucat planurile asasi-
nului si a ocupat el pozipa de succesor al tatalui sau.
Regele Seleucid Antiochus VII, care a incercat s5-si
reafirrne din nou autoritatea asupra Iudeii in ulmii
ani ai vietii lui Simon, a reusit sa impuna un tribut lui
Ioan I-Iyrcanus pe prima perioada a domniei sale. Dar
moartea lui Antiochus VII in batalia cu partii din anul
128 i.d.Cr. a pus capat stapinirii Seleucide asupra
Iudeii.
VII. Dinastia Hasmoneilor
In anul al 7-lea al lui Ioan Hyrcanus, statul inde-
pendent al Iudeii era bine consolidat - la 40 de ani
dupa ce Antiochus IV abolise vechea constitutie ca
stat-templu autonom in cadrul imperiului. Devota-
mentul hsigi_im-ilor, geniul militar al lui Iuda si diplo-
matia lui Simon, alaturi de dezbinarea crescind si
slabiren stapinirii Seleucide, au insemnat pentru evrei
(dupa toate aparentele exterioare) mai mult decit
pierdusera din cauza lui Antiochus IV. Prin urmare, nu
este de mirare ca primii ani de independenta sub
conducerea lui Ioan I-Iyrcanus au fost priviti de gene-
rariile de mai tir-z.iu ca un fel de epoca de aur.
Pe vremea lui Ioan I-Iyrcanus a avut loc ruprura
nal dintre majoritatea h"si'4im-ilor si familia Has-
moneilor. loan a fost ofensat de obiectiile lor cu privire
la insusirea pozitiei de mare preot si s-a despartit de
ei. De atunci incolo hmidimii apar in istorie ca si
partidul 'fariseilor, desi nu este cert daca acest nume
se datoreaza faptului ca s-au retras (ebr. pr.sim, ,,cei
separa_u") din alianta anterioara cu I-Iasmoneii, asa
cm-n s-a presupus frecvent. Ei au rarnas in opozitie fata
de regim timp de 50 de ani. Acei lideri religiosi care
au sprijinit regimul si care au detinut locuri in consiliul
national apar cam in aceeasi vreme si sint numiti
'saduchei.
Ioan I-Iyrcanus a profitat de slabirea tot mai mare
a regatului Seleucid pentru a-si mari propria putere.
Una dintre primele sale actiuni dupa clobindirea inde-
pendentei Iudeii a fost invadarea teritoriului sama-
ritean si asedierea Samariei, care a rezistat timp de un
an, dar apoi a fost cucerita si distrusa. A fost cucerit
de asemenea Sihemul, iar altantl samaritean de pe Mt.
Garizim a fost distrus. Samaritenii au cerut ajutor de
la regele Seleucid, dar romanii l-au avenizat pe acata
s nu se amestece. I-Iasmoneii, int":-o prima ma a
Iuptei lor, au facut un tratat de alianta cu romanii si
acest tratat a fost innoit de Ioan.
In partea de S a regatului sau Ioan s-a luptat cu
idumeii, cucerindu-i si fortindu-i sa accepte taierea
imprejur si sa adopte religia iudaica. El a cucerit
cetatile grecesti din Transiordania si a invadat Gali-
Ieea.
Lucrarea lui in Galileea a fost continuata de ul si
succaorul sau Aristobulus l (104-103 i.d.Cr.), care i-a
fortat pe galileenii supusi sa accepte iudaismul, la fel
cum facuse tatal sau cu idumeii.
Potrivit lui Josephus, Aristobulus si-a dat titlul de
,,rege in loc de acela de ,,et;narh, cu care (din cite
grim) se mulrumisera bunicul si tatl sau, si a purtat
o coroana- ca semn al pozitiei sale regale. Nu incape
indoiala ca el a sperat, in felul acesta, sa se bucure de
un prestigiu mai mare in fata vecinilor sai pgini, desi
monedele sale il numesc - in termeni mai fam.ilian'
supusilor sai evrei - ,,Iuda marele preot.
Aristobulus a murit (probabil de ftizie) dupa o
domnie de un an si a fost succedat de fratele sau
Alexandru lannaeus (103-76 i.d.Cr.), care s-a casa-
torit cu Salome Alexandra, vaduva lui Aristobulus. Cu
greu ne-am putea imagina LIXI mare preot mai nepo-
trivit ca si Iannaeus. El a indeplinit ritualtirile cerute
de functia sa sacra cu prilejul ceremoniilor importante
- si a facut lucrul acesta intr-tin mod care sa jigneasczi
intentionat sentimentele multora dintre supusii sai
mai religiosi (in special ale fariseilor) . Dar ambitia cea
mai mare a domniei sale a fost cucerirea
Urmarirea acatei politici a avut multe consecinte
negative pentru el dar, ctre srsitul domniei sale, el
a adus sub stapinirea sa practic toate teritoriile care
fuseser teritorii israelite in zilele de aur ale istoriei
natiunii sale - pretul pe care l-a platit a fost ruinarea
tuturor valorilor din mostenirea spirituala a poporului
sau.
Cetatile grecesti de pe coasta Mediteranei si din
Transiordania au fost time speciale ale atacului sau;
Ie-a asediat pe rind si le-a cucerit, aratind prin van-
dalismul sau neindurator cit de putin ii pasa de valo-
rile civilizatiei eleniste. El a avut ca model de viata
elenisti cruzi din Asia de V. Ura nutrita fat:-3
de el de multi supusi evrei a atins un asemenea nivel
incit atunci cind a suferit o infringere dezastruoasa in
fata arrnatei Nabataenilor in Transiordania, in anul 94
i.d.Cr., ei s-au revoltat impotriva lui si au cerut ajutor
chiar de la regele Seleucid Demetrius III. Dar alti
supusi evrei ai lui Iannaeus - oricit de mult le displacea
el - au considerat ca interventia unui rege Seleucid ca
sa ajute 0 revolta impotriva unui membru al familiei
Hasmoneilor era de netolerat pentru patriotismul lor;
ei s-au oferit sa sprijine cauza regelui lor prins la
strimtorare si l-au ajutat s inabuse revolta si sa
izgoneasc trupele Seleucide. Barbarismul razbunarii
lui lannaeus impotriva conducatorilor revoltei (intre
care este evident ca s-au aflat unii farisei de seama) a
fost pomenit multa vreme cu or-oare.
Iannaeus a lsat regarul sau mostenire vaduvei
sale, Salome Alexandra, care a donmit timp de 9 ani.
Functia de mare preot a lasat-o ului sau mai mare,
I-lyrcanus II. Intr-un aspect important reg-Lna a schim-
bat complet politica predecesorilor si; ea s-a imprie-
tenit cu fariseii si a acordat atentie sfatului lor in tot
timpul domniei sale.
Moartea ei in anul 67 i.d.Cr. a fost urmata de un
razboi civil intre sprijinitorii celor doi i ai ei, Hyr-
canus II si Aristobulus II, ca sa obtina puterea supremi
in Iudea. Aritsobulus a fost un print Hasmonean tipic
- arnbitios si agresiv; Hyrcanus era lipsit de persona-
litate si era manevrat cu de catre cei care i-au
sprijinit revendicarile in propriul lor inters, iar dintre
acestia personalitatea dominanta a fost idumeul An-
tipater, al carui tata fusse guvernator al Idumeii pe
timpul lui Iannaeus.
Razboiul civil dintre cei doi frati si partizanii lor a
fost oprit de romani in anul 63 i.d.Cr., in imprejurari
care au pus capat independentei de scurta durata a
Iudeii sub conducerea I-Iasmoneilor.
VIII. Sup:-ematia romani
In anul 66 i.d.Cr. senatul si poporul roman au n-imis
pe cel mai stralucit general din vremea aceea, Pompei,
ca s5 puna capat cu succes razboiului pe care-1 pur-
tasera cu intermitente timp de mai bine de 20 de arti
cu Mitridate, regele Pontului, care-si formase in V
Asiei un imperiu din teritoriile regatului Seleucid aat
in descompunere si din statele invecinate. Lui Pompei
nu i-a trebuit mult timp ca sa-l infringa pe Mitridate
(care a fugit in Crimea si s-a sinucis acolo); dar dupa
aceasta victorie Pompei s-a vazut confruntat cu nece-
sitatea reorganizarii vietii polidce a Asiei de V. In anul
64 i.d.Cr. el a anexat Siria ca provincie romana si a
fost invitat de diferite partide din statul iudeu ca sa
intervina in problemele lor si sa puna capt razboiului
civil dintre ii lui Iannaeus.
Datorita abilitapii cu care Antipater a evaluat si-
tuatia, partida care il favoriza pe Hyrcanus s-a aratat
dornica sa coopereze cu Roma si astfel Ierusalimul si-a
deschis portile pentru Pompei in primvara anului 63
i.d.Cr. Templul, insa, care avea forticatii separate si
care ea ocupat de lui Aristobulus, a rezistat
la asediu timp de 3 luni pina cind a fost cucerit de
Pompei.
ludeea a devenit stat tributar Romei. Acest stat a
fost privat de cetatile grecqti pe care regii Hasmonei
le-au cucerit si le-au anexat, iar samaritenii au fost
eliberati de sub stapinirea iudeilor. Hyrcanus a fost
confirmat ca mare preot si conducator al natiunii; dar
el a trebuit sa se rnultumeasc doar cu titlul de ,,et-
narh", deoarece romanii au refuzat s5-I recunoasca
drept rege. Antipater a continuat s5-I sprijine, hotarit
sa exploateze in folosul sau aceasta intorsatura a
evenimentelor care (trebuie sa recunoastem) a coincis
in mare masura cu avantajul Iudeii.
Aritsobulus si familia sa au incercat in repetate
rinduri sa instige la revolta impotriva Romei pentru a
prelua ei puterea in Iudeea. Totusi, timp de mai multi
ani aceste incercdri s-au dovedit nereusite. Guver-
natorii romani care s-au succedat au stapinit cu fer-
mitate Iudeea si Siria, deoarece aceste provincii se
afiau acum pe granita de E a lmperiului roman, care
se invecina cu imperlul rival al partilor. Importanta
strategica a acestei regiuni poate evaluate prin
numarul mare de personalitati dominante din istoria
mrnana care au Iuat parte la istoria Iudeii in acesti ani
- Pompei, care a anexat Iudeea la lmperiul roman;
Crassus, care in calitate de guvernator al Siriei in
S4-S3 i.d.Cr. a jefuit Templul din Ierusalim si multe
alte temple din Siria pentru a stringe bani pentru
razboiul impotriva partilor, dar care a fost infrint si
omorit de parti la Carrhae in anul 53 i.d.Cr.; Iulius
Cezar, care a devenit stapinul lumii romane dupa
infringerea lui Pompei la Pharsalus in anul 48 i.d.Cr.;
Cassius, un lider al asasinilor lui Cezar, care in calitate
de proconsul al Siriei incepind din anul 44 i.d.Cr. s-a
dovedit u.n asupritor nanciar al Iudeii; Antoniu, care
a dominat provinciile de E ale lmperiului dupa ce,
impreuna cu Octavian, a infrint pe lui Cerar
si urmasii lor la Filipi, in anul 42 i.d.Cr.; Octavian
insusi, care a infrint pe Antoniu si Cleopatra Ia Actium
in anul 31 i.d.Cr. si dupa aceea a condus lumea
romana singur ca irnparaml Augustus. In tot timpul
vicisitudinilor razboiului civil roman si a rzboiului
extent, Antipater si familia sa au avut ca politica
sprijinirea reprezentantului principal al puterii ro-
mane in E, indiferent cine a fost si indiferent dirt ce
partid roman facea parte. Iulius Cezar, in special, a
avut motive s5-i e recunoscator pentru sprijin lui
Antipater cind a asediat Alexandria in iama anului
48-47 i.d.Cr. si de aceea a conferit privilegii speciale
nu numai lui Antipater ci si evreilor.
Aceasta incredere pe care romanii s-au obisnuit sa
0 aiba in familia lui Antipater s-a manifestat in mod
remarcabil in anul 40 i.d.Cr., cind partii au invadat
Siria si Palestina si i-au permis lui Antigonus, ultimul
fiu al lui Aristobulus II care a mai rarnas in viata sa
redobindeasca tronul hasmoneilor si sa domneasca in
calitate de rege si mare preot al evreilor. Hyrcanus II
a fost mutilat astfel incit s nu mai poara sluji nicio-
data ca mare preot. Antipater era mort, dar s-a fcut
o incercare de a prinde si de a lichida familia. Un fiu,
Phasael, a fost prins si omorit, dar Irod, cel mai capabil
dintre ii lui Antipater s-a refuigiat la Roma, unde
senatul l-a numit rege al iudeilor, in urma insistengelor
lui Antoniu si Octavian. Lui i<a revenit acum misiunea
$5 recupereze Iudeea de la Antigonus (pe care coman-
dantul roman din Siria l-a lsat in pace cind au fost
izgonigi invadatori) si 55 conduca regatul po-
trivit cu interesele romanilor, in calitate de ,,prieten si
aliat. Misiunea nu a fost usoara si incheierea ei cu
succes in anul 37 i.d.Cr., dupa cucerirea lerusalimului
inurmaunuiasediu de 3 luni, aatras penu-ulrod ura
supusilor si, ura pe care nu a putut-o indeprta nici
un efort al sau. Antigonus a fost trimis in languri la
Antoniu care a poruncit sa e executat. Irod a incercat
s5i faca legitima in faga evreilor prin faptul
ca s-a csatorit cu Mariamne, o pringesa din familia
Hasmoneilor, dar aceasta cstorie nu a facut decit s5
sporeasc problemele sale.
Pozigia lui Irod a fost precari in primii 6 ani ai
domniei sale. Desi Antoniu i-a fost prieten si protector,
Cleopatra dorea s includa Iudeea in regatul ei, la fel
cum au facut strmosii ei Ptolemei, si a incercat s
foloseasc in agent scop influenga pe care 0 avea pe
linga Antoniu. lnfringerea lui Antoniu si a Cleopatrei
in anul 31 i.d.Cr. si conrmarea lui lrod ca rege de
ctre cuceritorul Augustus a adus oarecare usurare pe
plan extern, dar linistea interna a continuat sa-i lip-
seasca atit in cercurile familiei sale cit si in relagiile
sale cu poporul evreu. Cu toate acstea el a guvernat
Iudeea cu o mini de er, slujind intersele Romei mai
bine decit ar putut-o face un guvernator roman.
(Pentru alte detalii cu privire la domnia sa, "IROD, 1.)
Cind lrod a murit in anul 4 i.d.Cr., regatul sau a
fost imprt intre cei trei fii ai sai care erau in viaga.
Arhelau a guvemat Iudeea si Samaria ca etnarh pina
in anul 6 d.Cr.; Antipa a guvernat Galilea si Perea ca
teuarh pin in anul 39 d.Cr.; Filip a primit ca tetrarhie
teritoriul la E si NE de Marea Galileii, pe care tatal sau
il pacicase in interesul imparatului roman, si a dom-
nit acolo pin la moartea sa in anul 34 d.Cr. (*lROD,
2, 3; *FIl.lP, 2.)
Antipa a mostenit intru totul agerimea politic a
tatalui sau si a continuat sarcina ingrata de a promova
interesele Rornei in tetrarhia sa $i in regiunile inve-
cinate. Arhelau, ins, a mostenit toat brutalitatea
tatalui sau, dar nu si geniul lui, si curind i-a adus pe
supusii si intr-0 asemenea stare incit au cerut impa-
ratului roman sa-l inclep5rteze,A ca sa previna in felul
acata izbucnirea unei revolte. ln consecing, Arhelau
a fost detronat si exilat, iar etnarhia sa a fost raunc-
turata ca provincie romani de g-radul al treilea. Pentru
a putea stabili tributul anual care urma s e platit
visteriei imperiale, guvematorul Siriei, "'Quirin.ius, a
facut un recensmint in Iudeea si Samaria. Acest re
censmint a provocat rscoala lui Iuda Galileanul si,
cu toate ca revolta a fost zdrobita, idealurile ei au
supravieguit in partidul zelorilor, care susgineau ca
plata triburului catre Cemr sau catre orice alt dom-
nitor pagin era un act de trdare fag de Dumnezeul
lui Israel.
Dupa recensamint, ludeea (cum era nurnit pro-
vincia alcatuita din Iudeea si Samaria) a primit ca
guvemator un prefect. Acesti prefecgi erau numigi de
imprat si erau supusi supravegherii generale a guver~
natorilor Siriei. Primii prefecgi romani au exercitat
privilegiul de a numi pe marele preot al Israelului -
privilegiu care 0 data cu srsitul dinastiei l-Iasmo~
neilor a fost exercitat de Irod si Arhelau. Prefecgii
vindeau mciia snta celui care platea mai bine si, de
aceea, prestigiul religios al funcgiei a sczut foarte
mult. Prin virtutea funcgiei sale marele preot prezida
peste "'San.hedri.n, care administra problemele inteme
ale nagiunii.
Dintre primii prefecgi singurul al cami nume ne
este bine cunoscut este Pontius Pilat, al carui catac-
ter dur si incpanat este descris in scrierile lui Jose-
phus si Filon - ca s nu mai rnengionm rolul pe care
l-a avut in naragiunea NT. El a constmit un apeduct
nou ca s aprovizioneze Ierusalimul si Templul cu apa
mai bun, ilustnd in felul acesta beneciile materials
ale stpinirii romane; jignirea sentimentelor religioase
ale evreilor prin faptul ca a insistat asupra recuperrii
cheltuielilor cu bani din visteria Templului ilustreaz
un aspect al stpinirii romane care a constituit cauza
principals? a revoltei din anul 66 d.Cr. - si anume lipsa
cle ingelegere a multor guvernatori pentru sentimen-
tele popula1_:iei locale.
Pentru 0 perioada scurta cle timp, intre anii 41 si
44, Iudea s-a bucurat de 0 usurare binevenita de sub
administxagia prefecgilor romani. Irod Agripa I, un
nepot al lui Irod cel Mare si Mariamne, cruia impa-
ratul Gaius i-a dat fosta tetrarhie a lui Filip ca regat
in anul 37 d.Cr. (mama prin adugarea Galileii si
Pereii in anul 39 d.Cr, dupa detronarea si exilarea lui
Antipa), a primit in anul 41 d.Cr. de la imparatul
Claucliu, ludeea si Samaria ca o noua extindere a
regatului su (*lROD, 4). Datorita descendenyei sale
din Hasmonei (prin Mariamne) el a fost indragit de
supusii evrei. Dar moartea sa neasteptat in anul 44
d.Cr., cind era in virst de 54 de ani, a determinat
revenirea provinciei lucleea (care acum includea Gali-
leea si Samaria) sub conducerea guvematorilor ro-
mani, nurnigi acum procuratori, deoarece ul lui Agri-
pa, Agripa cel Tinr ("IROD, 5), era prea tinar pentru
a ise incredinga responsabilitatea regala a tatlui sau.
A fost fcut totusi o concesie pentru evrei: privilegiul
de a numi marele preot, pe care Agripa l-a mostenit
de la prefecgii care l-au precedat, nu a fost dat procu-
ratorilor care au urmat dupa el, ci a fost dat mai intii
fratelui sau Irod de Chalcis si apoi (dupa moartea
acelui lrod in anul 48 d.Cr.) lui Agripa cel Tinar.
pi. Sfirsitul celei de-a doua corifederai
In timpul celor aproximativ 20 de ani care au urmat
dupa moartea lui Irod Agripa I problemele s-au inmul-
git in Iudeea. Poporul, in general, a gsit mai greu de
acceptat impunerea din nou a procuratorilor, cu atit
mai mult cu cit avusmera pentru 0 scurta perioada un
rege evreu; procuratorii insisi au fcut prea puiin
pentru a concilia sentimentele supusilor lor evrei. Au
avut loc o serie de revolte scirnite de mai mulgi pseudo-
Mesia cum a fost *Teuda, care a fost omorit de un
derasament de cavalerie trimis impou-iva lui de procu-
ratorul Fadus (44-46 d.Cr.), sau smite de lideri zelogi
cum au fost Iacov si Simon (doi i ai lui Iuda Gali-
leanul), crucicagi de procuratorul urmator, Tiberius
Iulius Alexandru (4648 d.Cr.). Faptul ca Alexandru
era un evreu renegat, vlastar dintr-0 familie evreiasca
ilustra din Alexandria, nu a contribuit la impciuirea
evreilor din Iudeea.
In timpul procuraturii lui I-adus si Alexandru Iu-
deea a fost afectat grav de foametea menrionata in
Fapt. 1 1:28. Josephus scrie ca Elena, regina mama din
Adiabene, la E de Tigru, a cumprat griu din Egipt si
smochine din Cipru pentru a ajuta cu acest prilej
poporul infometat dinludeea. Famiiia regala din Adla-
bene era cea mai distinsa familie de prozeliti evrei din
perioada aceea; de fapt, unii dintre ei au luptat alaturi
de evrei in razboiul irnpotriva Romei care a izbucnit
in anul 66 d.Cr.
in timpul procu.ratu.rii lui Felix nemultumirea a
crescut in Iudeea. Felix a pomit plin de energie s
curete provincia de grupurile de insurgenti i masurile
lui severe impotriva lor au avut un succa temporar,
dar a instrainat o mare parte a populatriei, in ochii
carora insurgentii nu erau criminali ci patrioti.
Ultimii ani ai procuraturii lui Felix au fost marcagi
de revolte feroce ale paginilor si evreilor care locuiau
in Cezareea, revolte iscate din dispute cu privire la
privilegii civile. Felix i-a trimis pe conducatorii am-
belor parti la Roma pentru ca problema 55 fie judecat
de imparat, iar el a fost rechemat si inlocuit in functie
de Festus (59 d.Cr.). Dispute din Cezareea a fost
cransata in favoarea paginilor si resendmentul evre-
ilor, cuplat cu exploatarea rautacioas a victoriei lor
de ctre pagini, a fost unul dintre factor-ii care au dus
la explozia din anul 66 d.Cr.
Festus a fost un guvernator relativ drept si blind,
dar a murit pe cind era in functie in anul 62 d.Cr., iar
cei doi succesori ai sai, Albinus si Florus, prin jignirea
pexsistent a sentimentului national si religios al evre-
ilor, au facut jocul extremistilor anti-romani. Ultima
picaturi care a umplut paharul a fost sacrilegiul comis
de Florus cind a Iuat 17 talanti din visteria Templului.
Acest fapt a provocat 0 revolta care a fost inabusit
cu mult varsare de singe. Elementele moderate din
popor, ajutate de tinarul Agripa, au sfatuit pe oameni
la retinere, dar poporul nu era dispus s asculte de ei.
Au taiat comunicatiile intre fortareata Antonia si cur-
tile Templului, iar capitanul Templului, care era liderul
partidului razboinic din Ierusalim., a renuntat ocial
sa mai asculte de autoritatea imperial si a pus capat
jertfei zilnice pentru bunstarea imparatului.
Lucrurile au scapat acum de sub controlul lui
Florus si chiar intervengia lui Cestius Gallus, guver-
natorul Siriei, cu forte militare mai mari decit cele pe
care le avea la dispozitie Florus, s-a dovedit ineli-
cienta. Gallus a trebuit si se retraga si armata lui a
suferit pierderi grele in timpul retragerii prin Heca-
toarea Bet-Heron (noiembrie 66 d.Cr.).
Acest succes - cum a fost privit de insurgentii evrei
- i-a umplut cu un optimism fals. Politica extremistilor
parea sa e justicata: Roma nu Ii se putea impou-ivi.
lntreaga Palatina a fost pus pe picior de rzboi.
Dar Vespasian, caruia i-a fost incredintata ina-
busirea revoltei, a abordat problema metodic. in anul
67 a zdrobit rebeliunea din Galileea. Unii dintre liderii
revoltei din Galileea, insa, au scapatsi s-au refugiat la
lerusalim, iar sosirea lor a intensicat ei mai mult
luptele inteme care devastau cetatea in ultimii ani. in
vara anului 68 Vespasian se apropia de lerusalim cind
a primit vestea delxonrii si moryii lui Nero la Roma.
Razboiul civil care a urmat in capitala imperiului a dar
sperante noi aparatorilor Ierusalimului; din punctul
lor de vedere Se prea ca Roma si imperiul erau in
pragul desfiintarii si pe rui.nele Romei avea sa e
instituita a 5-a monarhie din profetia lui Daniel.
Din Cezareea, Vespasian a urmarit evenimentele
de la Roma. La 1 iulie in anul 69 d.Cr. el a fost
proclamat imparat de catre guvematorul Egiptului
(acelasi evreu apostat, Alexandru, care fusse mai
devreme procurator al Iudeii); exemplul de la Alexan-
dria a fost urmat curind la Cezareea si Antiohia pre-
cum si de armatele din majoritatea provinciilor din E.
Vspasian s-a intors la Roma pentru a ocupa tronul
imperial si l-a lasat pe ul sau Titus ca sa incheie
suprimarea revoltei din Iudeea. Pina la srsitul anului
69 d.Cr. a fost supusa toata ludeea, cu exceptia Ieru-
salimului si a trei locuri intarite de linga Marea Moat-
ta.
Ierusalimul a fost incercuit in primavara anului 70
d.Cr. in luna mai jumatate din cetate era in miinile
romanilor, dar aparatorii au refuzat sa accepte ter-
menii capitularii. La 24 iulie a fost atacata si cucerita
fortareata Antonia; 12 zile mai rziu au incetat in
Templu jertfele zilnice, iar la 29 august insusi sanc-
tuarul a fost ars si distxus. Patxu saptamini mai tirziu
toata cetatea era in miinile lui Titus. Cetatea a fost
rasa de pe faga pamintului, cu excepgla unei parti din
zidul de V, cu trei tumuri ale palamlui lui Irod de pe
acel zid, care au servit ca si reeedint pentru 0 gar-
nizoan roman-5. Ultimul centru al revoltei care avea
sa fie zdrobit se aa in fortreata aproape inexpug-
nabila de la Masada, la SV de Marea Moarta, unde un
detasarnent de zelotj a rezistat pina in primavara
anului 74 d.Cr. si atunci aparatorii s-au sinucis in masa
pentru a nu fi luati prizonieri.
ludeea a fost reorganizat ca provincie condusa de
un legat imperial, raspunztor direct in fata impa-
ratului si care nu era subordonat legatului Siriei; spre
deosebire de procuratori, legatii Iudeii aveau la dis-
pozitzia lor legiuni romane. Taxa pentru Templu, pe
care evreii din toata lumea 0 plateau pentru intretine-
rea casei lui Dumnezeu de la lerusalim, a continuat s
fie strinsa, dar acum era folosita pentru intretinerea
ternplului lui Jupiter de pe dealul Capitoliu din Roma.
O data cu disparitia ierarhiei Templului si a Sine-
driului aa cum fusese organizat anterior, principala l
autoritate intema a fost data unui nou Sinedriu format I
I
din rabini, Sinedriu condus la inceput de Yohanan ben
Zakkai, un invatator din scoala lui Hillel. Acest tribu-
nal religios si-a exercitat controlul prin Sin3gOg'i si a
inceput lucrarea de scriere in condice a legii tradi-
tionale orale care a fost inclusa in Misna catre srsitul
secolului al 2-lea d.Cr. Datorit in mare masura actin-
nii lui Yohanan ben Zakkai si a colegilor si succsorilor
si identitatea nagionala i religioasa a lsraelului a
supravietuit dupa cderea Templului si dupa da-
fiintarea celei de-a doua confederatii evreiegti in anul
70 d.Cr. ("TALMUD $1 MIDRA$.)
_ Vezi de asemenea "lUDA; ARI-IEOLOGIE; *JERT-
FA; "LEGE etc. si articolele despre regii si locurile
individuale mentionate.
1
BIBLIOGRAFIE. M. Noth, The History of Israelz, 1
1960; J. Bright, A History of Israelz, 1972; E. L.
Ehrlich, A Concise History of Israel, 1962; F. F. Bruce, 1
Israel and the Nations, 1963; R. de Vaux, Ancient
Israelz, 1965; idem, The Early History oflsrael, 2 vol.,
1977; S. Herrmann, A History of Israel in OT Times, l
1975; J. H. Hayes si J. M. Miller (ed.), Israelite and
Judaean History, 1977. F.F.B.
ISRAELUL LUI DUMNEZEU . Afirmatia lui Pavel
ca ,,nu tog" cei ce se coboar din Israel, sint Israel
(Rom. 9:6) este in armonie cu armatia profetilor ca
adevaratul popor al lui Dumnezeu, cei care sint wed-
nici de numele lui Israel, se poate sa e o ,,rmasita
relativ mica de suete credincioase din natiunea ls-
rael. in NT conceptul unei asemenea rimasite apare
in propovaduirea lui loan Botezatorul, care insista ca
descendenta din Avraam in sine este lipsita de valoare
(Mat. 3:9 = Luca 3:8). lsus i-a chemat pe ucenici la
Sine ca sa formeze o ,,turma mica, dar care avea sa
primeasca irnparatia (Luca 12:32; cf. Dan. 7:22, 27)
si Isus este identticat in felul acesta ca intemeietorul
noului Israel; El i-a dsernnat in mod explicit pe cei
doisprezece apostoli ca judecatori pate ,,cele douas-
prezece semintii ale lui Israel in epoca noua (Mat.
19:28; Luca 22:30). ,,'I\irma mica avea sa e sporita
prin atragerea ,,altor oi care nu facusera parte din
turma evreiasca (Ioan 10:16).
Nu se stie cu certitudine daca expresia ,,lsraelul lui
Dumnezeu, care apare 0 singura data in NT (Gal.
6: 16), se refera numai la evreii credinciosi sau daca se
refer la evreii si ne-evreiicredinciosi, tars deosebire;
a doua interpretare este mai probabila, mai ales daca
expresia este pusa in paralel cu ,,toti cei ce vor umbla
dupa dreptarul acesta. Este clar ca in tot NT noul
Israel este considerat grupul de credinciosi in lsus,
indiferent care ar originea lor naturala. Ei sint ,,cele
douaspreziece semintii care sint imprastiate (lac.
1:1), ,,aleii care craiesc ca strini, intprstiatf (1 Pet.
1:1), care sint descrisi, cu cuvinte impmmutate din
clescrierea Israelului in VT ca ,,o semintje aleasa, o
preotie irnparateasca, un neam stint, u.n popor pe care
Dumnezeu Si l-a cistigat (1 Pet. 2:9).
Dar nucleul acestui Israel nou este evreiesc (Rom.
11:18). Si in cimp ce, in prezent, o mare parte a
,,Isi-aelului dupa trup este impiedicat, de 0 orbire
temporari si partiala, s recunoasoa speranta lor an-
cestrala in lsus, va veni vremea cind valul va inde-
partat de pe ochii lor (2 Cor. 3:16) si cind vor
restaurati prin credinta ca membri ai comunitatii prea-
iubite: instrainarea lor actuala va dura numai pina
cind ,,va intra numarul deplin al neamurilof (Rom.
1 1:25 s.urm.).
BIBLIOGRAFIE. L. Gillet, Communion in the Mes-
siah, 1942; M. Simon, Verus Israel, 1948; A. Oepke,
Das Neue Gottesvolk, 1950; R. Campbell, Israel and the
New Covenant, 1954; J . Munck, Paul and the Salvation
of Mankind, E.T., 1959; idem, Christ and Israel, 1967;
P. Richardson, Israel in the Apostolic Church, 1970.
F.F.B.
ISUS cmsros, v1/ara st Inviirruna
LUI. Un articol general despre viata si invatatura lui
lsus poate aborda doar sumar intimplarile si pro-
blemele indiv-iduale. De aceea sugeram sa folositj
numeroasele trimiteri (la srsitul sectiunilor sau cele
marcate in text prin asterisc) la articolele despre
subiectele specice.
1. Surse
a. Surse necregtine
S-au pastrat foarte purine scrieri antice referitoare la
lsus, care sa poata considerate independente de
sursele crestine. Singura mentionare directa de catre
un istoric roman este relatarea simpla a executiei Sale
din ordinul lui Pontius Piiat in Iudeea, in timpul dom-
niei lui Tiberiu (Tacitus, Anale 15. 44). Alte scrieri
romane antice se refera la crestini si nu se refera la
lsus ca personaj istoric. lstoricul evreu Josephus are
o relatare scurta despre lsus, relatare despre care
cercetatorii sint in general de acord ca a fost rescrisa
de crestini; este probabil ca textul original s-a referit
la lsus ca si la un facator de minuni si invatator cu
reputatie care a atras un numar mare de urmasi si care
a fost executat prin rastignire in timpul domniei lui
Pilat; totusi, chiar si acest continut este controversat
(Ant. 18.64). O serie de pasaje obscure din Talmud,
despre care se poate doar specula ca se refera la lsus,
nu adauga nici un detaliu istoric clar, in afara de
armatia ca a fost atirnat (pe cruce) in ajunul Pas-
telor, dupa judecata cuvenita ca vrajitor si om care ,,a
dus pe Israel in ratacire (Sanhedrin 43a). Prin ur-
mare, dovezile necrestine conrma existenpa istorica
a lui Isus, faptul ca a fost urmat de popor, executia sa
si data aproximativa (Pilat a domnit in Iudeea intre
26-as d.Cr.).
b. Surse cregtine
in afara NT exista numeroase relatri ale vietzii si
invatturii lui Isus in scrierile crestine prirnare (APO-
CRIFELE DIN NOUL TESTAMENT). Unele scrieri sint
in mod clar legende, avind ca scop sa umple golurile
din naratiunile Evangheliilor canonice sau sa accen-
tueze eiementul miraculos. Altele se pare ca au fost
scrise pentru a propaga conceptiile gnostice sau alte
erezii. Desi este clar ca unele dintre aceste lucrari sint
vechi (de pe la inceputul secolului al 2-lea), cea mai
mare parte a materialului istoric credibil este bazat pe
Evangheliile canonice; se pare ca numai Evanghelia
dupti Toma s-ar putea sa pastreze o traditie inde-
pendents autentici, desi multe dintre an-natiile ei
sint inuentate de gnosticism iar o buni parte din
celelalte au paralele in Evangheliile sinoptice.
2. Prin um-tare, in practice sintem limitati aproape
numai la cele patru Evanghelii canonice pentru a
obtine informatii despre lsus. R5tul NT contribuie
numai cu citeva armatii si traditii imlate (de ex. Fapt.
20:35; 1 Cor. 11:23-25).
Credibilitatea Evangheliilor ca documente istorice
este conu-oversata. Este clar ca scopul lor principal
este mai mult decit simpla relatare a faptelor, dar nu
este clar daca scopul lor declarat ,,propagandist ar
ridica indoieli cu privire la corectitudinea lor istorica.
Daca Evangheliile sint studiate in lumina literaturii
comparate din perioada aceea si in special in lumina
a ceea ce se cunoaste despre ideile evreiesti de traditie,
se pare ca desi a existat 0 libertate considerabila
pentru selectarea si formularea arrnatiilor si nara-
tiunilor - asa incit ideea si scopul ecarui autor in-
dividual reiese din modul in care prezinta materialul
- autorii an avut grija sa transmita cu atentie traditia
pastrata cu privire la cuvintele si lucrarile lui lsus. Vezi
de asemenea "1-Ivanghelii, cit si articolele despre Evan-
gheliile individuale; vezi de asemenea "'Il'aditie.
BIBLIOGRAFIE. F. F. Bruce, Jesus and Christian
Origins outside the New Testament, 1974. Cu privire la
b. 2: G. E. I..add, The New Testament and Criticism,
1967; G. N. Stanton, Jesus of Nazareth in New Testa-
ment Preaching, 1974; R. T. France in C. Brown (ed.),
History, Criticism and Faith, 1977.
II. Cadrul
a. Timpul
Isus S-a nascut cu putin timp inainte de moartea lui
*Irod cel Mare in anul 4 i.d.Cr. (Mat. 2:1, 13-15); data
exact nu poate stabilita. Lucrarea Lui public a
inceput cind avea "aproape treizeci de ani (Luca
3:23); aceasta s-a petrecut la scurt timp dupa ince-
putul rnisiunii lui loan Boteztorul, probabil in anul
28 d.Cr. (Luca 3:1 .urrn.). Durata lucrrii Sale este
de asemenea imposibil cle determinat, dar in general
se accept 0 perioada de 3 ani (pe baza a doua
primavexi indicate de Marcu inainte de ultimul Pagte,
Marcu 2:23; 6:39) gi pe baza a celor trei Pagte men-
tionate in loan 2:13; 6:4; 12:1). Aceasta ar sugera o
dat in jurul anului 33 pentru ristignire gi daca Evan
gheliile sugereaz ca Paetele (Nisan 14/15) a czut
intr-o vineri in anul rstignirii (degi lucrul acata este
de asemenea controversat: vezi *ClNA DOMNULUI),
datele astronomice pentru anul 33 d.Cr. ar sprijini
aceasta data. Totugi, are imposibil s avem certitu-
dine cu privire la datele precise. (*CRONOLOGlA
NOULUI TESTAMENT.)
BIBLIOGRAFIE. G. Ogg, The Chronology of the
Public Ministry of Jesus, 1940; H. Hoehner, Chro-
nological Aspecls of the Life of Chnkt, 1977.
b. Locul
Practic intreaga lucrare public a lui lsus a avut loc in
Palestina. Sint mentcionate numai citeva caltorii in
afara Palestinei, de ex. in Fenicia gi Decapolis (Marcu
7:24, 31) i la Cezareea lui Filip, pe povimigurile Mt.
Hermon (Marcu 8:27). lsus a fost observat de loan
Botezatorul in Valea lordanului i Evanghelia dupa
loan mentioneaz citeva dintre primele lucrri in zona
aceea gi in ludeea (loan 1:28-42; 2:13-4:3, datate
inainte de intemnitarea lui loan, 3:24; 4:1-3, dupa
care a inceput lucrarea din Galilea, Marcu 1:14).
Dup aceea scena prlncipal a propovduirii a fost
Galileea, dar Isus a mai fcut vizite la Ierusalim, men-
tionate de Ioan in legatura cu srbtorile, pin la vizita
de la ultimul Pa;te.
c. Situatia iscoric
1. Palesna era sub stdpfnire romarui de vreo 60 de
ani cind S-a nscut lsus. Era 0 stapinire indirect,
exercitat prin printi locali, dintre care cel mai faimos
a fost Irod cel Mare. lmprtirea regatului imzre ii si
a dus la xidicarea a trei domnitori regionali, dintre care
lrod Antipa, tetrarhul Galileii $i al Pereii, a domnit in
tot cursul perioadei lucrrii lui lsus; el este Irod pe care
il intilnim in Evanghelii, dupa intimplarea legat de
naaterea lui Isus. Arhelau, care a domnit pate ludeea
i Samaria, a fost detronat dupa 10 ani de domnie
nefast i a fost impus stpinirea romani direct prin
persoana unui prefect roman, rspunztor inaintea
guvernatorului provinciei Siria. Prefectul din timpul
perioadei lucrarii lui Isus a fost Pontius Pilat.
Stpinirea romana a adus benecii reale pentru
natiunea supus, dar nu a fost populara. 0 nemul-
tmnire deosebit se datora sistemului de impozite prin
care impozitele oficiale mari erau mirite gi mai mult,
in mod neocial, de can-e *vamei (colectori de im
pozite) care au devenit un g-rup temut i urit, at ca
jecmnitori cit i ca gi colaboratori cu forta de ocu-
patie. Dar cauza principal a urii era simplul fapt al
supunerii politice, 0 pozitie pe care multi o considerau
incompatibil cu statutul Israelului ca popor al lui
Duxrmezeu.
2. Diferitele reacgii evreiegti la aceasta situatie pot
vzute in atitudinile unor particle care s-au format
in aceasta perioada in sinul iudaismuluj. Preotii sa-
duchei, care impreuna cu. ,,b5trinii laici ai poporului
exercitau conducerea efectiva a evreilor sub st5pin.i-
rea romani (*SANl-lEDRIN) se pare ca erau preocu-
pati in mai mare rnsura de mentinerea unui status qua
decit de respectarea strlct a ritualului de la Templu
sau cu opozitia ideologic fat de stpinirea roman.
*Fariseii, deei in unele cazuri au fost gata s sprijine
de insurectie, se preocupau mai mult cle lege
gi de aplicarea ei riguroas in viata de ecare zi.
*Esenienii au mers i mai departe i au exclus orice
implicate politica sau sociala, in favoarea unei tetra;
geri monahale. ("SULURlLE DE LA MAREA MOARTA
ofer o descriere plastic a unui asemenea grup sepa-
ratist de la Qumran.) A existat ins o miecare puter-
nic i populara in directia activismului politic
(*,,Zelot, numele unui asemenea grup de la sreitul
secolului, este folosit adesea in sens generic pentru a
indica diferite gmpuri care au adoptat o asemenea
pozitie), mai ales dupa revolta nereugira a lui luda
Galileanul, provocat de *recens5rnintul din anul 6
i.d.Cr. lzbucniri sporadice de activitate insurectio-
nar, in special in Galileea, au dus in cele din urma la
Rzboiul evreisc devastator din anii 66-70 d.Cr.
3. Galilean, provincia natal a lui Isus, a fost
separate: int:-0 oarecare msura de tinutul principal
al ludeii. Populatia Galileii, care a fost pin in ultimii
ani in mare msura pagina, a fost separata geografic
de Iudeea prin teritoriul ostil al Samarlei, era dis-
pretuit de evreii din ludeea care puneau la indoieli
religiozitatea, sau ii considerau pe jumatate paginj.
Accentul putemic al celor din N facea ca un galilean
s5 e ugor observat in societatea de la Ierusalim. Se
poate ca aceasta diferenta de cadru s fi fost un factor
important in relapiile lui lsus cu autoritatile iudaice.
Este relevant! de asemenea reputatia pe care 0 aveau
la romani, pentru care ,,ga1ilean era aproape echi-
valent cu ,,revolurionai".
4_ Limbile vorbite in Palestina secolului 1 d.Cr.
constituie 0 problema complex. Este clar c era vor-
bit aramaica, ebraica gi greaca. Aram. probabil ca a
fost limba rnaterna a lui Isus, dar este aproape cert ca
un galilean putea vorbi gr., iar ebr. (intr-0 form
inrudit cu cea intilnita mai tirziu in Miana) se poate
55 fost folosit in dezbaterile cu autorittile reli-
gioase din Ierusalim.
BIBLIOGRAFIE. F. F. Bruce, New Testament Hiscorjy,
1969, cap., 1-9; P. E. Hughm, ,,'l"he languages spoken
by Jesus, in R. N. Ipngenecker i M. C. Penney (ed.),
New Dimensions in New Testament Study, 1974, p.
127-143; G. Vermes, Jesus the Jew, 1973, cap. 2 (des-
pre Galileea).
XII. Na$terea icopi151-ia
Detalii cu privire la nagterea lui lsus sint redate numai
in Evangheliile dupa Matei gi Luca, ecare Evanghelie
folosind in mod evident surse diferite, aa incit Matei
se concentreaz mai mult asupra povestirii din punc-
tul lui cle vedere, in cimp ce Luca dovedeete o cunoa-
tere mai intim a experientelor Mariei (i ale Elisa-
betei, mama lui loan Boreztonil, care era Wudit cu
Maria); in general se crede ca Luca ar putut obtine
aceste informatii numai de la Maria, e direct, e
indirect. Prin urmare, este remarcabil faptul ca in
pvinta faptului crucial al originii supranaturale a
nagterii lui lsus, rm un tat uman, cele dou Evan-
ghelii care folosesc surse diferite sint totugi in armonie
("NA$TEREA DIN FECIOARA).
 imprejurarile nasterii si copilariei lui Isus au fost
in contrast izbitor cu modul supranatural al con-
ceperii Sale. El a fost nascut intr-un grajd de la un han
aglomerat si a fost crescut int:-o familie foarte obie-
nuita din *Nazaret, un sat obscur din Galileea, care
nu fusese rnentionat pina atunci in S-ar putea
ca familia Sa sa facut parte din ceea ce am putea
numi ,,c1asa de mijloc, ,,dulgherul (probabil mai
degraba un meserias constructor) ind un rnsjesugar
care se poate sa avut angajati si care era o persoan
respectat in sat (ARTE $1 ME$'l'E$UGUR.l, Ill. C).
Dar scrierile Evangheliei arat clar ca ei nu erau bogati
(Luca 2:24; cf. bev. 12:8) iar pildele lui Isus reecta
uneori experienta de viata dintr-o familie in care con-
fortul si resursele nanciare erau limitate (de ex. Luca
11:5-7; 15:810). Faptul ca losif nu este mentionat
dupa intimplrile despre naeterea si copiliria lui Isus,
cit si faptul ca lsus era cunoscut in sat ca ,,ul Mariei
(Marcu 6:3), este adsea interpretat ca denotind o
moarte timpurie a lui _Iosif, pe cind Isus era nr,
lasindu-l pe Isus, ul cel mai mare, sa conduc atelie-
rul familiei si s se ingrijeasca de patru frati mai mici
si de mai multe surori (Marcu 6:3).
in asemenea imprejurari Isus nu a putut aspira la
0 educatie inalta. Cunoasterea buni a Scripturilor VT
atesta ca El a primit educatia normal a unui copil
evreu la "sinagog5 - "'scoala din sat, iar singura intim-
plare din copilria Sa care este pstrat in Evanghelii
arata o inclinatie neobisnuita in probleme de dez-
bateri religioase (Luca 2:42-S0). Afar de acest inci-
dent, nu cunoastem nimic despre copilria Lui, desi
invataturile Lui de mai tiniu arata ca mintea Lui era
foarte familiar cu intimplari si personaje din viata de
toate zilele dint:-un sat obienuit.
IV. inceputul lucx-in-ii publice
a. Ioan Botezdtorul
lesirea lui Isus din obscuritate a fost ocazionata de
misiunea lui Ioan Botezatorul, o rudenie a lui Isus din
ludeea care a crescut ca ascet in pusda Iudeii si a crui
chemare la pocinta - in lumina judectii iminente a
lui Dumnezeu - a atras multimi mari spre a boterate
de el in lordan. Printre aceeti urmasi ai lui loan $i-a
gsit lsus primii sat ucenici, incurajati activ de loan
(Ioan 1:35-42). Ioan a recunoscut in persoana lui lsus
Judectorul a crui venire a prezis-o (Mat. 3:11 s.urm.
etc.) si in timp ce stilul de mai tirziu al misiunii lui Isus
pare sa-i provocat oarecari indoieli (Mat. 11:2-3),
se pare ca el nu si-a retras ideea aceea, desi unii dintre
ucenicii si au ramas ca un gtup separat in tot timpul
perioadei NT (Fapt. 18:24 s.urm.; 19:1-5).
b. Botezul lui lsus
Botezarea lui Isus de catre loan a fost evenimentul
care a inaugurat foarte clar misiunea Lui. Continua s
e dezbtut modvul pentru care Isus S-a supus la un
botez a crui semnicatie explicita era pocinta in
vederea iertarii pacatului. Crestinii au ajuns sa ac-
cepte, pe baza indicatiilor din NT (de ex. Ioan 8:46;
Evr. 4:15; 1 Pet. 2:22) ca nua fost detenninat la lucrul
acata de constiinta unui pacat personal. 0 sugestie
mai plauzibila este ca El a avut intentia s Se identice
cu lucrul pe care~l propovduja loan, ca a fost un ,,vot
pentru Israelul purificat si reformat pe care-l cerea
loan, ale carui idealuri aveau s5 constituie un element
important in propoviduirea lui lsus lnsusi. in plus,
prin faptul ca S-a identificat cu cei care au rspuns la
chernarea lui loan la pocainra, El S-a pus in pozitia de
a repregentantul lor. Explicatia enigmatic pe care
o d lsus lnsusi, "asa se cade sa implinim tot ce trebuie
implinit (Mat. 3:15), poate reecta intelegerea rolu-
lui Sau ca Rob al Domnului, care prin suferinta Sa in
locul poporului avea sa ,,puna pe multi oameni intr-o
stare dup voia lui Dumnezeu (sau ,,avea sa fac pe
mu1t_1' sa e socotiti indreptatiti) (ls. 53:11).
lndiferent care a fost intentia lui lsus, botezul Lui
a dus la o revelatie decisive": a rolului Sau viitor (Marcu
1:10 s.urm.). Coborirea vizibila a Duhului Snt
asupra Lui L-a insemnat ca pe lzbvitorul promis (de
et., ls. 11:2; 42:1 si 61:1), in timp ce o voce din cerl
S-a adresat in termeni care ne aduc aminte de Ps. 2:7
si Is. 42:1, primul text ind un salut al Unsului Dom-
nului ca Fiu al Lui, iar al doilea text prezentindu-l pe
Robul Dornnului,Aales de Dumnezeu ca s5 izbaveasc
pe poporul Sau. In felul acesta sint legate impreuni
citeva re importante ale sperantei maianice din VT
si este scos in evidenta rolul decisiv al l\.1i Isus in planul
de rscumparare al lui Dumnezeu.
c. Ispitirea lui [sus
,,Ispitirea (Mat. 4:1-1 1; Luca 4:1-13), care a urmat la
scurt vreme dupa botez, a fost in esent 0 explorare
a ce a insemnat s5 e ,,l-iul lui Dumnezeu, asa cum a
fost proclamat la botezul Sau. Tema provocarilor este:
,,Daca egti Fiul lui Dumnezeu ..., iar studierea raspun-
surilor lui lsus arata ca ele nu s-au concentrat asupra
modului in care sa e implinita misiunea Lui, ci asupra
relatiei Sale cu Dumnezeu. lspita de a transforma
pietrele in piini punea la indoiala grija si intelepciunea
Tatalui in ce private perioada aceasta de abstinenga.
Ispita de a sari de pe zidul Templului a fost rnenita s5
forteze mina Tatalui ca s dovedeasca faptul ca-L va
proteja pe Fiul Sau, in loc sa accepte cu incredere
purtarea Lui de grija. A treia ispita a fost menita sa
compromita loialitatea absoluta a Fiului fata de Tatal
Sau. Cele n'ei rspunsurl ale lui Isus sint luate din
versete din Deut. 6-8 si se refera la lectiile pe care
poporul Israel trebuia sa le invete din experientele
sale in pustie, sugerind ca lsus $i-a asumat acum rolul
natiunii in calitatea Sa de Fiu al lui Dumnezeu, iar prin
succesul S511 acolo unde Israelul a falimentat, El avea
s5 arate ca este adevaratul Fiu.
Confruntarea cu Satan, la srsitul unei perioade
indelungate de retragere in zona de desert din vecini-
tatea vaii lordanului, a servit astfel la intarirea con-
vingerii lui lsus cu privire la pozitia sa unica de Fiu al
lui Dumnezeu, care era de importanta cruciala penmx
misiunea Sa. Nu se sugereaza <1 acstea au fost sin-
gurele ispitiri cu care a fost confruntat lsus (cf. Evr.
4:15) sau ca ar ispite tipice. Ele au constituit punctul
principal al unei perioade vitale de pregatire.
BIBLIOGRAFIE. G. H. P. Thompson, JTS s.n., 11,
1960, p. 1-12; J. A. T. Robinson, Twelve New Testament
Studies, 1962, p. 53-60; R. T. France, Jesus and the Old
Testameng 1971, p. S0 s.urrn.
d. Plecarea in Galilea
Lucrarea publica a lui lsus a inceput acum si se pare
ca la inceput s-a dmfasurat in valea lordanului, con-
centrindu-se asupra unui botez paralel cu cel al lui
loan (loan 3:22 .urm.; 4:1 s.urm.). Isus a fost privit
de rnulti ca un al doilea Botezator si intre cele doua
grupuri de ucenici s-a iscat oarecare rivalitate, desi
loan a refuzat s 0 permita (loan 3:26-30). Dar acest
gen de activitate a fost incheiat cur-ind datorit fap-
tului ca populaxitatea crescinda a lui Isus a ajuns sa
e rernarcatfm de autorititi si mai ales datorit arestarii
lui loan Eoteztorul de catre Antipa; arestarea s-a
datorat in parte - asa cum relateaz Evangheliile -
criticilor cu privire la casatoria lui Antipa, iar pe de
alta pane s-a datorat - potrivit lui Josephus - sus-
piciunii ca ar produce tulburare politica - o acuzatie
care at fi putut afecta cu usurint lucrarea paralel a
lui lsus. In aceasta siruatie lsus S-a retras in regiunea
Sa natala, Galileea, iar stilul Sau de lucrare a fost
schimbat in acela de predicator itinerant si vindecator.
Nu ni se mai spune ca at ti botezat. (Vezi {Lb pentru
localizarea geografica a lucrarii Sale.)
V. Aspecte ale lucrrii publice a lui Isus
a. Stilul Sdu de viatd
in ciuda faptului ca Isus a fost crscut in ,,c1asa de
mijloc (vezi mai sus, 111), din acest moment El a als
un stil de viat lipsit de orice sigurant nanciara. El
si ucenicii Si au trait din contributiile si ospitalitatea
celor care au sptijinit misiunea Lui (Mat. 10:8-11;
Luca 8:3; 10:38-42). El i-a invtat sa se increada in
Dumnezeu pentru satisfacerea tuturor nevoilor mate-
riale (Mat. 6:24-34), iar unuia care a dorit $5-I e
ucenic i-a cerut s imparta la saraci toata averea sa
(Marcu 10:17-22). Ei pstrau banii in comun (loan
12:6; 13:29), dar aveau numai cit s satisfac nevoile
lor fundamentale. lsus nu a considerat ca saracia este
un dezastru (Luca 6:20 s.urm., 24 s.urm.; Marcu
10:23-31). Fiind necastorit, fr o casa stabila (Luca
9:58) sau alte legturi rnateriale, El a fost liber sa
clatoreasca prin Palestine predicind si fcind vin-
decri.
La inceputul propoviiduirii Sale a fost invitat s
vorbeasca in sinagogi, ca un invattor itinerant
(Marcu 1:21, 39; Mat. 9:35; Luca 4:16-27), dar mai
drziu nu se mai mentioneaza propovduirea Lui in
sinagogi (poate peAnu-u ca invtatura Lui radical era
inacceptabila?) si I1 intilnim pe Isus predicind la mul-
mari; in aer liber, si dedicind o parte tot mai mare
a timpului Sau pentru instruirea ucenicilor celor mai
apropiati.
b. Ucenicii
La fel ca si alti invattori evrei, Isus a adunat in jurul
Sau un grup de ucenici. ,,Mu1p'mi1e veneau si plecau,
ascultindu-L pe lsus cu atentie, dar nu erau gata s5-L
urmeze; ,,ucenicii au fost cei care, intr-0 masur mai
mare sau mai mica, si~au legat soarta de El si L-au
insorit in calaroriile Sale. Dim:-e acesta ucenici Isus a
ales un grup mai intim de ,,doisprezece (num.ip' ade-
sea ,,ap0sto1i, desi tennenul ,,apost0l nu ate limitat
la NT); dintre CeiDoisp1'eZece lsus a ales un grup mai
aparte alcatuit din Petru, lacov si loan, indu-i cei mai
intimi tovarasi intr-o serie de ocazii importante.
Penmx a ucenic era necsar un angajament total
si fr rezerve. Era necesar de asemenea, cel putin
pentru cercul intim, acceptarea slului Sau de viat
(desi nu era vorba de 0 abandonare permanenta a
casei si a familiei, asa cum ilustreaza cazul lui Pet:-u,
Marcu 1:29-31; 1 Cor. 9:5) si vointa de a suieri
persecutie si ostracizare de dragul Lui (Mat. 10:16-
39). Un indiciu al autorittii si atractiei exercitate de
lsus si de invtmra Sa este ca in ciuda acmtor cerlnte
El a putut sa-i cheme pe oameni sa-L urmeze si a
asteptat s e luat in serios.
Majoritatea ucenicilor sat au fost galileeni. Dintre
cei din cercul intim ate probabil ca tori, cu exceptia
lui Iuda Iscarioteanul (dac numele lui inseamna
,,barbat din Cheriot), erau din Galileea. Caracterul si
educatia lor au fost diferite: *Toma a fost pesimist,
*Pe1Iu a fost extrovert, Matei a fost vames, stringator
de taxe (si prin urmare in slujba guvernului pro-
roman), iar *Simon a fost ,,Zel0t. S5 laolalta un
asemenea grup si s faci din ei temelia celei mai
marete religii din lume nu este o realizare neglijabil
a lui Isus.
c. Atitudini sociale
Una dintre cele mai frecvente obiectii a societtii
evreiesti la adrma lui lsus a fost obiceiul Sau de a in
compania unor oameni cu reputatie dubioasa, in spe-
cial in compania "vamesilor si a pcatosilor, care erau
desconsiderati de societatea respectabili. Faptul ca El
a Iuat masa impreuna cu ei era un lucru deosebit de
scandalos. Dar Isus a aparat actiunile Sale ca ind
sentiale pentru misiunea Sa care se adresa celor in
nevoie, indiferent care era pozitia lor sociala (Marcu
2:17; cf". Luca 15:1-2 si urmarea). El a primit si a stat
de vorba cu femei de o moralitate indoielnica pe care
al1_:ii le-at izgonit (Luca 7:36-50; Ioan 4:7 s.urm.);
de asemenea, a fost primit bine de *samariteni,
dusmanii traditionali ai evreilor (Ioan 4:39-42; Luca
17:11-19). lntimplarea despre Samariteanul milostiv
(Luca 10: 29-37) ate 0 provocare la adresa barierelor
evreisji craditionale. Contactele Lui directe cu ne-ev-
reii au fost puljne dar pozitive (Mat. 8:5-13; 15:22-
28), iar invtttuile Lui au aratat clar ca El nu ii
considera pe ne-evrei ca ind o categorie inferioara,
ci le-a dat un loc alaturi de evrei in planul lui Dum-
nezeu (de ex. Mat. 8:11-12; Luca 4:25-27).
Faptul ca El nu a vrut s e limitat de barierele
sociale convendonale poate vazut si in relatiile Sale
cu cei bogati si cu cei saraci. Se pare ca majoritatea
ucenicilor sat apropiati au fost din aceeasi categorie
sociali ca si El (mai ales pescari, proprietari de corabii
si care aveau angajati, Marcu 1:20), dar propov5-
duirea Lui a fost primit bine de cei saraci (de ex. Mat.
11:5), desi El a avut in acelasi timp si urmasi bogati
si inuenti (de ex. Nicodim si losif din Arimatea, Ioan
19:38-42) si se simtea bine si in compania celor mai
instariti (Luca 7:36; 14:1 s.u_rm.). Se pare ca nu a fost
impraionat de bogatie sau sracie ca atare: ceea ce
era important era atitudinea fata de bogatie (Marcu
12:41-44; Luca 12:13-21). El le-a cerut si unnasilor
sat s5 nesocoteasca barierele articiale (Luca 14:7-
14) si a condamnat cu tarie indiferenta fata de cei
nenorociti (Luca 16:19 s.u.rm.).
in toate acestea preocuparea principal a lui Isus
a fost pentru nevoile reale ale celor cu care a venit in
contact, nevoile lor zice si spirituale, iar cind a impli-
nit acele nevoi I-a pasat prea putin daca a incalcat
conventiile sau barierele articiale.
BIBLIOGRAFIE. M. Hengel, Property and Riches in
the Early Church, 1974; R. T. France, EQ 51, 1979, p.
3 s.urm.
d. Controverse cu privire lu Legs
Controversele cu liderii religiosi evrei, in special car-
turarii si *far-iseii, ocupa o buni parte din naratiunile
Evangheliilor. lsus nu a primit o educatie formala
(loan 7:15), dar stilul Sau de predate si grupul Sau
de ucenici L-au pus in pozitia de 'rabin si uneori
1.4;
oamenli I s-au adrsat cu acest titlu. Continutul inva-
taturii Sale, insa, L-a separat in multe privinte de
ieligiozitatea crturarilor si a constituit un factor ma-
jor in ostilitatea care in cele din unn a dus la moartea
Lui.
Problema centrala era problema autoritatii. Nu
era pusa la indoiala autoritatea "1gii VT} Ci WYO-
ritatea de a 0 interpreta. *'Iradip'a carturarilor a dat
nastere la un numr crescind de invataturi orale com-
plexe cu privire la aplicarea Legii la cele mai neinsem-
1'|aI sfere ale vietii de ecare z.i si traditia aceasta
trebuia considerata ca avind autoritate. Aspectele
controversate erau rezolvate prin apelul la autoritatea
invatatorilor din trecut. Spre deosebire de carturari,
Isus a acordat prea putin atentie regulilor traditio-
nale care nu sint expuse clar in VT si nu a citat
niciodata o alta autor-irate decit autoritatea Sa (si,
bineintela, autoritatea VT); observati formula: ,,At:i
auzit ca s-a zis dar Eu va spun ..." (Mat. 5:21 s.urm.,
27 s.urm., 31 s.urm. etc.).
Diferentele pot fi observate foarte clar in con-
troversa cu privire la pingarire (Marcu 7:1-23), cind
lsus ii acuza direct pe farisei si carturari ca se es-
chiveaza de la cerintele VT pe baza unor reguli facute
de om si conchide ca problema pingaririi ntuale este
relativ neimportanta; diferentele pot fi observate si in
numeroasele ciocniri cu privire la tinerea "sabatu.lui
(de ex. Marcu 2:23-3:6; Luca 13:10-17), unul dintre
domeniile ingradite de cele mai multe leg-i in traditia
carturarilor - Isus $i~a croit drum prin pienjenisul
legal ca sa ajung la intentia originala a sabatului si
a declarat dreptul Sau de a stabili modul adecvat de
respectare a sabatului.
Seria de sase ,,antitez.e din Predica de pe Munte
(Mat. 5:21-48) ilusn-eaza de asemenea modul radical
al lui Isus de a aborda Legea, trecind dincolo de litera
legii si mergind la ideea care sta la baza actului,
punind principiul inaintea preceprului, chiar daca
insemna punerea de-0 parte a preceptului (Mat. S138
s.urm.). Aceasta adtudine radicala in problemele le-
gate de Lege a facut ca Isus s e un pericol pentru
gruparea carturarilor, iar popularitatea ideilor Lui a
facut necesara eliminarea Lui. Se pare ca acest conflict
a fost incins, ambele parti folosind cuvinte aspre (Mar-
cu 3:22; Mat. 23:1-36). Isus S-a vazut obligat sa
condamne atitudinea legalista a autoritatilor scribale,
mai mult decit traditiile lor.
BIBUOGRAFIE. R. J. Banks, Jesus and the Law in
the Synoptic Tradition, 1975.
e. Minunile
Scrieri crestine si necrestine atesta ca Isus a fost
cunoscut de contemporanii sat ca un tacator de *mi-
nuni. Marea majoritate a minunilor relatate sint vin-
decari miraculoase, iar Evangheliile prezinta vinde-
crile - implicind adesea un numar mare de oameni -
ca un aspect obisnuit al lucrrii lui Isus (Marcu 1:32-
34; 3:7-12; 6:55 s.urm.; Luca 7:21 s.urm.). Adeseori
vindecarile miraculoase sint insotite de exorcism,
scoatere de demoni (dar de obicei este facuta o dife-
rentiere arenta inn-e aceste cazuri, de ex. Marcu 1:32-
34", Luca 13:32) (DE.MONlZARE). Amindoua aceste
activitti au fost facute si de ucenicii Sai atunci cind
au mers in Numele Lui (Marcu 6:13; Mat. 10:8) side
obicei ele fac parte integranta din propovaduirea Sa,
ind aspecte ale unei nimiciri complete a fortelor
raului, in manifestarea lor zica sau spiritual.
Vindecarile si exorcismul erau aspecte acceptate
ale activitatii oamenilor evlav-iosi din iudaismul se-
colului 1, dar nici un alt contemporan al lui Isus nu a
facut vindecari cu o asemenea intensitate ca si lsus
(*sANAr.-xre, v). Gama bolilor pe c-are le-a vindecat
este foarte larg, de la paralizie la orbire si de la lepra
la vindecarea unei urechi taiate. Sint redate de ase-
menea trei cazuri de readucerea la viata a unor per-
soane care murlsera recent. Spre deosebire de unii
exorcisti contemporani, el a folosit un ritual foarte
redus sau chiar nici un ritual, dc-seori singurul mijloc
pe care l-a folosit a fost o porunca scurta (Mat. 8:8
.urm., 16). Impresia dominant?! pe care ne-o formant
ste aceea de autorltate asupra rului fizic si spiritual,
cit si de compasiune pentru cei in nevoie. Lucrarea Lui
de vindecare nu a fost 0 incercare de a obtine popula-
ritate, nici nu a fost menita in principal s dovedeasca
ceva, ci a fost 0 reactie naturala a milei Sale fat de
nevoile umane pe care le-a intilnit.
Celelalte minuni (,,asupra naturii) fcute de Isus
sint relativ putine, dar si de data aceasta poate
observat in majoritatea lor acelasi tipar de reactie
normal si altruist la 0 nevoie stringenta - hranirea
multimilor aminde, asigurarea vinului intr-o situatie
de criza, asigurarea pestelui dupa o noapte de pscuit
zadarnic, potolirea unei furtuni pe mare. Faptul ca
Isus a solutionat asemenea probleme prin mijloace
miraculoase nu a fost atit 0 manifestare deliberata a
puterii Sale, cit mai curind un rezultat firesc al esentei
Persoanei Sale. Numai umblarea pe apa si uscarea
brusca a smochinului se pare ca au fost facute pentru
a-i invata pe ucenici ceva despre natura Persoanei si
a misiunii Sale, si nu pentru a sadsface o anumita
nevoie.
Prin urmare, minunile nu sint dovada naturii divi-
ne a lui lsus, desi aceasta este subinteleasa in ele. Ele
sint o parte inevitabila a lucrarii mai cuprinzatoare do
izbavire de sub puterea raului side invingere a lui.
1. Pozitia politicd
Acuzatia pentru care Isus a fost condamnat in cele din
urma a fost aceea de razvratire politica (Luca 23:2):
El a pretins ca este ,,Imparatul iudeilor. Desi titlul nu
apare niciodata in afirmatiile Sale, lsus a vorbit adesea
despre ",,lmparatia lui Dumnezeu ca ind obiectul
misiunii Sale (vezi mai jos, VII. d), iar o asemenea
expresie, in special in Galileea, putea primi 0 inter-
pretare nationalista. 0 mare parte a sprijinului pe care
l-a primit la inceput s-a datorat probabil sperantelor
ca El va conduce 0 revolta irnpou-iva Romei si acestea
au culrninat cu incercarea nereusita de a-l forta sa
accepte titlul de ,,rege (Ioan 6:14 s.urm). Dupa acest
incident se pare ca sprijinul Sau a scazut si 0 parte tot
mai mare a timpului Sau a fost petrecuta pentru a-i
invata pe ucenicii Si despre adevrata naturi a misin-
nii Sale.
Unii scriitori moderni (in special S. G. F. Brandon,
Jesus and the Zealots, 1967) au incercat s arate ca
intentiile lui lsus au fost de fapt politice si ca narura
spiritual?! a lmpratiei Sale este 0 nascocire mai tirzie
a Evangheliilor pentru a ascunde scopul Sau revolu-
tionar. Desi ate cert ca lsus nu a fost atit de orb fata
de problemele politice si sociale cum au sugerat unii
crestini mai pietisti, ideea lui Brandon implica o res-
criere completa a Evangheliilor pe baza unei specu-
latii prea putin fondate. lsus, asa cu.m ni-l prezinta
Evangheliile, S-a strduit sa corecteze intelegerea gre-
it a naturii misiunii Sale (Marcu 8:27-38; 12:35-37;
14:61 .unn.), a evita: publicitatea gi demonstragiile
populare pin in ultima sptimin a lucrrii Sale, a
refuzat s intreasci nagionalist atunci cind
a fost intrebat cu privire la validitatea impozitelor
puse de romani (Marcu 12:13-17), iar prefectul ro-
man I.-a declarat nevinovat de instiyre la revolt
(Lnca 23:13-16). Atitudinea Sa CICCIGIHI15 fag de po-
porul evreu din vremea Sa, pe care l-a vzut apropiin-
du-se de pedeapsa nal pentru rspingerea mesa-
gerilor lui Dumnezeu, in distrugerea iminent a Ieru-
salimului (Lucq 11:47-51; 13:25-35 etc.), ate i.ncom-
patibili cu sentirnentele nagionaliste. Ci.rcu.rnstan(ele
in care s-a desfgurat lucrarea Sa au fcut in mod
inevitabil ca El s5 e suspectat de ambigii politics, dar
exist numeroase dovezi c5 intentgle Sale nu au fost
de aceasti namr, chiar dac unii dintre unnagii Si
au agteptat ca E1 s5 adopte un rol nagionalisr.
(*MESIA, IX. a).
BIBLIOGRAFIE. M. Hengel, Victory over Violence,
1973; J. H. Yoder, The Politics of Jesus, 1972; A.
Richardson, The Political Christ, 1973; M. Langley,
"Jaus and Revolution, NIDNTT 3, p. 967-981.
g. Aumritatea lui lsus
Evangheliile ne spun c imprsia dominant creat de
lucrarea lui Isus a fost aceea de autoritate. Lucrul
acesta are adevrat atit cu privire la invigtura Sa
indrzneagi care s-a auto-conrrnat (Marcu 1:22) cit
gicu privire la activitatea Sa rniraculoas (Marcu
1:27; Mat. 9:8). Autoritatea Sa personal l-a im-
presionat pe sutagul pgin (Mat. 8:8 .urm.), i-a deter-
rninat pe ucenici s5-gi prseasc familiile i slujbele
ca s-L urmeze pe E1 gi i-a Fcut pe toyi s fug din faga
Lui atunci cind a intrat in curtea Templului gi i-a
izgonit pe neg-ustori (Mat. 11:15-17). Deqi Isus lnsu.$i
a refuzai s5 spuni deschis care are sursa autoritgii
Sale (Marcu 11:27-33), se subingelege clar c auto-
ritatea era derivat de la Dumnezeu, iar armayia Sa
c5 este Fiul lui Dumnezeu a transmis acelai inlgeles.
Dup inviere El a proclamat deschis autoritatea Sa
universal (Mat. 28:18; cf. Ioan 17:2).
VI. Sritul lucx-51-ii lui Isus
a. Ulcima sdpcdmfmi in Ierusulim
Ultirna vizit a lui Isus la Ierusalim a fost fcuti in mod
deliberat, tiind c va duce la confnuitarea final cu
autoritgile, culrninind cu moartea Sa (Luca 13:33;
18:31-33). A fost fcut in vremea "Patelor, cind
Ierusalimul era ingesat de pelerini gi cind toat lumea
se gindea la moarte gi riscumprare. Cireva incidente
au o importang special.
1. Intrarea. Sosirea lui Is_us la Ierusalim a fost in
mod intengionat dramatic. In loc s5 soseasc neob-
servat printre rniile de pelerini, lsus a planicat 0
imrare in cetate uor de observat, clare Pe un mgar,
in timp ce ucenicii Si i alpi pelerini I1 salutau cu
strigte de *,,Osana (Marcu 11:1-10). A fost 0 aluzie
vizibili la Zah. 9:9-10, profeiia dapre sosirea regelui
la Ierusalim clare pe un mgar. lntengia clare": a
acgiunii a fost s5 indice msianitatea Lui 5i a fost
interpretati in felul acesta de mulgimi, intre care se
aflau mulgi dintre fotii lui sprijinitori din Galileea.
Profeyia vorbegte despre un rage al pcii, dar probabil
c mulgi au interpretat gestul int:-rm sens nagionalist
militant.
2. Curdgirea Templului. Una dintre primele acgiuni
ale lui lsus dupi sosirea in cetate a fost din nou
intenpionat, o acpiune sirnbolic. El a scos din incinta
Templului pe vinztorii de animale de jertf i pe
schimbtorii de bani speciali pentru Templu, vinztori
al cror comen; era aprobat ocial de autoritpile
preogegti in perioada Pagtelor (Marcu 11:15-18). A-
ceasta acI_iu.ne nu a exprimat numai repudierea con-
ducerii religioase din vremea Sa ci $i repudierea atitu-
dinii lor fag de inchinare. Acgiunea a amintit in mod
inevitabil pasaje cum sint Mal. 3:1-4 i Zah. 14:21 i
a intrit astfel i mai mult revendicarea mesianitiii
Sale. (Ar trebui observat, in trecere, c obiectul ,,vio-
lengei lui Isus nu a fost stpinirea romani, ci auro-
ritgile evreieti; aceasta nu a fost 0 exprisie a militan-
tismului nagionalist.)
3. Comroverse. Sprmina a fost marcat de un
dialog permanent cu autoritgile religioase. Sint rela-
tate citeva dispute concrete, referindu-se la sursa au-
toritpii lui Isus (Marcu 1 1127- 33), atitudinea Lui far
de impozitele cerute de romani (Marcu 12:13-17),
problema invierii rnoriilor (Marcu 12:18-27), cea mai
mare ponmc (Marcu 12:28-34) gi pozigia lui Mesia
ca ,,u al lui David (Marcu 12:35-37). Asemenea
discugii au avut loc in public, pe cind lsus invga pe
oameni in curgile Templului, iar scopul lor a fost s
smulg de la Isus armagii huliroare sau periculoase
din punct de vedere politic gi care 55 poate": folosite
impou-iva Lui. Isus a evita: orice rspunsuri
natoare 5i cu toate acestea a reugit s dea citeva
invgturi importante. Pentru a arta clar c neag
conducerea de atunci a Israelului a mers chiar mai
deparre, in pilda vierilor (Marcu 12:1-12), cit i in
polemica permanent cu crmrarii i fariseii (in spe-
cial Mat. 23). De asemenea, a prezis mai detaliat
distrugerea viitoare a Ierusalimului 5i a Templului sau
(Marcu 13).
4. Cina cea de mind. Aeeast ,,cin. de rmas bun
a fost de asemenea aranjat5Adinainte (Marcu 14:13-
16) gi a fost un act deliberat. Intr-un oarecare sens era
o rnas de *Pate, dei probabil cf: a fost servit cu 0
zi inainte de celebrarea ocial, tiind c seara unmi-
toare avea s e prea tirziu. (Wzi *CINA DOMNULUI,
I. a pentru detalii cu privire la dat.) La masa aceasta
Isus a dat citeva invgmri vitale celor mai apropiagi
dintre ucenici, avind in vedere plecarea Lui iminent,
gi le-a revelat de asemenea c avea s e trdat de
unul dintre ei (deise pare c5 nu l-a identificat explicit
pe tridtor, decit poate lui Ioan, loan 13:23-26). In
cursul cinei atengia s-a concenn-at asupra irnprgirii
simbolice a piinii i a vinului pe care a fcut-o ca un
simbol c moartea Sa avea s5 e pentru binele uce-
nicilor S!-xi (gi pentru ,,mu1;i afar de ei). Acst act
simbolic (indeplinit in contextul srbtoririi r5scum-
pirrii la Pagte) a fost cea mai clar annagie despre
scopul rscumprtor al rnorpii Sale pe care a fcut-o
vreoclat lsus gi a devenit, aga cum a cerut El lnsugi,
centrul atengiei in inchinarea urmagilor Si. (Vezi CI-
NA DOMNULUI, I. b cu privire la semnicagia cuvin-
telor folosite cu acest prilej.) Analill Sale au pus
capt oricror indoieli pe care se poate s le avut
ucenicii Si cu privire la hotrirea Lui de a primi
moartea ca ind voia Thtlui pentru El.
b. Judecam .i moartea
lsus a fost arestat pe ascuns in timpul nopgii pe coasta
Muntelui "M5slinilor. Acgiunea lui luda, ca un infor-
mator din cadrul grupului, le-a permis autoritilor
s5-1 gseasc printre miile de pelerini care $i-au intins
<1
comixile pe coasta muntelui, iar lsus a refuzat s
evadeze sau s Se impotriveasc arestrii, acceptind -
dupi rugciunea Sa de predare in "Ghetsimani - ca
acesta era scopul lui Dumnezeu.
O succsiune de anchete din timpul acelei nopti si
din dimineata zilei urmtoare (vineri) constimie asa
numita ,,Judecat5 a lui lsus. La inceput, probabil in
mod neocial, a avut loc o anchet inaintea lui Ana,
marele preot destituit (Ioan 18:12-23), rare a produce
vreun rezultat. Au urmat doua audieri inaintea lui
"Caiafa si a Sinedriului, prima in timpul noptii iar a
doua dimineata devreme; prima probabil c5 a fost 0
ancheti fcut in pripa, a doua a fost o intrunire a
intregului Sinedriu, pentru a ratica concluziile pri-
mei intruniri si pentru a da verdictul ocial ca Isus era
vinovat de blasfemie. Nu se stie exact care se crede ca
a fost blasfernia Sa, dar faptul ca El a acceptat titlul
mesianic si aluziile Sale la Ps. 110:1 si Dan. 7:13
pentm a prezice restaurarea si puterea Lui viitoare
(Marcu 14:61 s.urm.) au fost desigur factori decisivi.
Potrivit legii iudaice pedeapsa pentru blasfemie
era moartea. Dar in perioada aceasta puterea de a
impune pedeapsa capitala o avea numai prefectul
roman (vezi JUDECATA LUI ISUS), iar blasfemia nu
era 0 acuzatie admisa de legea romana. De aceea lsus
a fost adus inaintea lui *Pilat sub acuzatia dc rzvra-
tire politic, in temeiul faptului ca El a folosit titlul de
,,lmp5ratu1 iudeilor.
Ezitarea lui Pilat de a-Ljudeca side a-L condamna
pe lsus poate explicat in principal prin dispretul
su pentru supusii sai evrei si pentru problemele lor
religioase (pentru detalii cu privire la alte incidente,
vezi *PlLAT). intelegerea faptului ca acuzatia era ne-
intemeiat si c activitatea lui Isus nu a fost aceea a
unui revolutionar politic nu a ficut decit 5: rnreasci
reticenta lui. Dar incercarile de a scape de problema
prin trimiterea cazului la lrod Antipa (Luca 23:6-12),
prin oferta de a-l. elibera pe lsus potrivit cu obiceiul
amnistiei de Paste (Marcu 15:6-15), prin "biciuirea
lui lsus fa:-5 a-l dat pedeapsa capitala (Ioan 19:1-5)
i prin declararea direct a nevinovtiei lui Isus (Luca
23:22 etc.) s-au dovedit toate ara succes in fata unei
expresii orchatrate cu grij a ostilitagii populare fat
de lsus. Factonil decisiv a fost insistenta autorittilor
evreiesti ca nu putea ignorat 0 amenintare la
adresa stpinirii romane; ei dadeau de inteles c daca
nu-L condamni pe Isus aveau s raporteze lucrul
acesta superior-ilor lui Pilat (loan 19:12). lsus a fost
condamnat s e rastignit.
Pentru detalii cu privire la rstignire ca metoda de
executie, vezi articolul *Crucea. Aceasta era metoda
de executare a unui sclav infractor sau a unui rebel
impotnva puterii imperiale. Agonia public prelim-
git era menita sa-i sperie pe toti care ar avut
intentia de rzvratire.
Rstignirea lui lsus nu a fost neobisnuit in desfa-
surarea sa. Lucrul neobisnuit a fost rezistenta si rab-
darea victimei. In ciuda biciuirii salbatice din partea
romanilor, in ciuda batjocurilor din partea soldatilor,
in ciuda purtrii crucii grele si in ciuda rstignirii
insasi, cuvintele lui Isus care ne sint redate din timpul
rstignirii sint cuvinte de iertare si preocupare pentru
altii, cit si o rugciune catre nus: Su (*CELE $APTE
CUVINTE). Purtarea Lui aparte l-a impresionat pe
sutasul roman (Marcu 15:39; cf. Luca 23:47) gi chiar
pe unul dintre cei rstigniti alaturi de El (Luca 23:40-
42).
Neobisnuita a fost si iuteala mortii Sale; rareori se
intirnpla ca oamenii rastignjtj sa moar in aceeasi zi,
iar moartea survenea numai dupa o perioada lung de
pierdere repetata a cunostintei. lsus a murit repede si
se pare c moartea Lui a fost un act deliberat al vointei
Sale (Luca 23:46; cf. Ioan 19:30). Ultimul Lui strigat:
,,S-a ispravit (loan 19:30) arat ca El nu a fost o
victim a circumstantelor, ci E1 a detinut controlul
asupra situat_1'ei, ind asemenea actorului care isi cu-
noaste rolul intr-o drama de importanta crucial.
Inmormintarea lui Isus a fost un alt aspect neobis-
nuit si arat sprijinul de care continua s5 se bucure in
cercuri inuente; trupuxile celor ristlgniti erau lisate
de obicei neingropate. Mon-nintul sapat in stinc,
apartinind lui "'Iosif din Arimatea, probabil ca a fost
unul dintre mai multe morrnlnte din zona aceea (IN-
MORMINTARE $1 JELIRE).
BIBLIOGRAFIE. J. Blinzler, The Trial of Jesus,
1960; A. N. Sherwin-White, Roman Society and R0-
man Law in the NT, 1963; P. Winter, Or: the Trial of
Jesus, 1961; E. Bammel (ed.), The Trial ofJesus, 1970;
D. R. Catchpole, The Trial oflesus, 1971.
c. lrivierea si indlgarea
Faptul ca mormintul lui Isus a fost gsit gol duminic
dimineata dupa invierea sa este prezentat in diferite
moduri de toate cele patru Evanghelii si nu poate
contatat pe terneiuri istorice. Explicatiile acestui fapt
care contmt "invierea literala a trupului lui Isus sint
in intregirne speculative si sint supuse la obiectii mai
puternice decit faptul pe care incearci $5-l discre-
diteze.
Evangheliile si scrierile lui Pavel (in 1 Cor. 15) atest
impreun probabil unsprezece intilnlri separate cu
Isus cel inviat in perioada care a urmat imediat dupa
acea duminica dimineata. Caracterul diferit si in ge-
neral neasteptat al artrilor, diferitele grupuri impli-
cate (de la persoane individuale pin la un grup de
peste 500), nu ne permite s5 le categorisim ca halu-
iar dicultatea armonizrii tuturor impreun
(cum este cazul cu relatrile despre rnomiintul gel)
arata c este si mai putin probabil ca a existat o
conspiratie menit sa propage 0 minciuna bine inten-
tionat.
Pe aceste temeiuri, crestinii au tras concluzia ca lsus
a inv-iat cu adevarat din morti, cu un trup care, desi
era eliberat de unele limitri ale timpului si spatiului,
(putea trece prin usi inchise, putea apare si dispare
instantaneu), a fost totusi un trup zic, capabil sa
fring piinea si s5 mnince, ind posibil ca Isus sa e
confundat cu un grdinar sau cu un cltor oarecare.
Timp de citeva sptmini lsus a continuat s Se
arate in felul acesta la ucenicii sat, in intilniri in-
dividuale, fr s locuiasc sau sa calatoreasc im-
preun cu ei. Dupa ce i-a convins de victoria Sa asupra
mortii si dupa ce i-a asigurat ca vor putea continua s
se bazeze pe prezenta si ajutorul Lui chiar si atunci
cind El nu va mai in mijlocul lor, Isus a plecat din
mijlocul lor intr-u.n mod care a aratat ca prezenta lui
nes nu mai era necesara (Fapt. 1:9-11; *iNA1.'rA-
REA). Lor le revenea rolul s continue in viitor misin-
nea pe care a inceput-o El, misiunea in care El avea s
e prezent intotdeauna in mod spiritual alaturi de ei
(Mat. 28:18-20).
BIBLIOGRAFIE. E. M. B. Green, Man Alivel, 1967;
E. L. Bode, The First Easter Morning, 1970; J. N. D.
Anderson, A Lawyer among the Theologians, 1973,
cap. 3-4.
 VII. lnvithua lui Isus
lnvatatura lui lsus nu este user de expus intr-o forma
sisternatica; ea nu a fost prezentata intr-un tratat
l, organizat, ci intr-o diversitate de situatii si intilniri din
viata de toate zilele. lntr-un articol cum este cel de
fata putem selecta numai citeva teme si aspecte cheie
(ll: din invitatura Sa, concentrindu-ne asupra celor care
[fr au fost mai distinctive si mai neasteptate in conditiile
|. iudaismului din secolul 1.
H
a. Forme de predare
Din punct de vedere al formei, invatatura lui lsus are
ll
1. multe elemente comune cu metodele traditionale folo-
site de invatitorii evrei. Argumentele sale din Scrip-
turi si cu privire la acestea, indemnurile Sale edce,
.-
l 1
2,
regulile Sale de conduita, pildele Sale si prezicerile
Sale wcatologice pot fi asociate toate, in termenii
metodei de predare, cu iudaisrnul rabinic sau sectar
i. din perioada aceea. La fel si rimrul si forma poetic pe
r
l ,\, care 0 imbrac uneori invtatura Sa, ajutind la memo-
a
4!x rare. Caracterul unic al invataturii Sale este dat de
tonul si continutul ei. De exemplu, desi pilda era o
forma de predare cunoscuta si acceptata, in literature
rabinica nu gasirn nimic care sa se poata compara cu
varietatea si cantitatea pildelor lui lsus, ca s5 nu mai
F vorbirn de aspectele doctrinare si etice pe care le
comunica.
O caracteristica a invatturii lui Isus este faptul ca
nu a fost prezentata in prelegeri de tip academic. Ea
1 s-a nascut din intilniri personale, din intrebarile ridi-
cate de interlocutori, din dezbateri cu autoritatile
religioase (initiate de obicei de acestea) si din nevoia
de a-i invata pe ucenici in lumina suferintelor si mortii
Sale irninente si in lumina rolului lor in continuarea
misiunii Lui dupa aceea. Desi Isus s-a adresat prin
,,cuvint5ri rnultimilor, vorbind adesea timp i.ndelun-
gat (de ex. Marcu 6:34 s.urm.), discursurile struc-
turate cu grij pe care le gsim in Evanghelii (de ex.
WREDICA DE PE MUNTE si cuvintarile din EVAN -
GHELIA our/K *lOAN) poan pecetea unei compilxi
ulterioare a armatiilor lui Isus, rm sa e transcrieri
ad litteram ale cuvintrilor tinute.
Deosebit de caracteristice pentru invatarura lui
Isus sint epigramele, expresii socante care folosesc
adsea in mod deliberat exagerarea si paradoxul pen-
tru a sublinia o idee (de ex. Marcu 10:25; 12:17; Luca
9:24, S8, 60, 62). Ilustratiile sint frecvente si plastice.
Uneori El a folosit mijloace vizuale sau actiuni sim-
bolice (de ex. Mat. 18:2; Ioan 1311-1s). lnvatatura lui
lsus nu se poate s5 fi fost plictisitoare si de aceea a
putut rnemorata mult mai usor decit invataturile mai
fonnale sau mai stilizate. Mai presus de toate, nu este
o invtatura pur teoretica, ci una legat de viata.
b. Folosirea Vechiului Testament
lsus $i-a bazat invatatura Sa cu fermitate pe VI.
Cuvintele Sale redate in Evanghelii contin mai rnult
de 40 de citate exacte, vreo 60 de aluzii verbale clare
si alte referiri la pasaje din V'I si peste 100 de alte
aluzii posibile, cind ate greu s5 spunem dac ate
avuta in vedere o anumita referinta sau daca gindirea
lui Isus era ptrunsa atit de mult de cuvintele si ideile
VT incit El Se exprima in mod inevitabil in moduri care
ne aduc aminte de VT.
El a folosit VT in toate aspectele invataturii Sale.
El a discutat cerintele legale si etice ale V1 si le-a
folosit ca baza pentru propria Sa invattura morala
(de ex. Mat. 5:17-48; Marcu 10:2-9; 12:28-31). E1 a
folosit naratiunile istorice ale VT pentru a ilustra
aspecte din propria Sa invtatura (de ex. Marcu 2:25
s.urm.; Mat. 12:40-42; 24:37-39). in dezbaterile cu
liderii religiosi El a facut de obicei apel la VT ca
auroritate final si uneori i-a mustrat pentru lipsa lor
de intelegere a principiilor fundamentale (de ex. Mar-
cu 7:6-13; 12:24; Mat. 12:3-7). Dar lsus a folosit VT
in multe moduri, mai ales in invatatura Sa cu privire
la natura gi misiunea propriei Sale persoane.
Uneori El a citat doar profetii din VT care isi
gaseau implinirea in El. Multe dintre acestea sint
profetii despre viitorul Maia i acestea nu sint deloc
surprinzitoare pentru crestini (pentru detalii vezi g,
mai jos). Dar multe dintre pasajele la care a tacut El
aluzie in contextul acesta nu-L mentioneaza pe Mesia,
ci numai pe Dumnezeu lnsusi care vine ca sa judece si
sa mintuiasca (de ex. Mat. 11:5, aluzie la Is. 35:5
s.urm.; Luca 19:10, aluzie la Ezec. 34:16, 22; Luca
22:20, aluzie la ler. 31 :31); Isus a considerat ca aceste
profetii s-au implinit prin venirea Sa. $i mai remar-
cabil ate faptul ca multe pasaje care nu sint predic-
tive, ci sint simple relatari despre persoane sau eveni-
mente istorice etc, sint luate totusi ca modele care sint
,,impli.nite in rnisiunea lui lsus (de er. Mat. 12:40-42
se refera la lona si Solomon; Mat. 4:4, 7, 10 se refera
la experienta lui lsrael in pustie, in Deut. 8:3; 6:16,
13; Marcu 12:10 s.urm. citeaza Ps. 118:22 .urm.).
Ultirna metoda de folosire a VT ate dezvoltata mai
mult in restul NT (in special in Evrei) si este cunoscuta
in general sub numele de ",,t1'pologie. Numeroase
aluzii incidentale de pe tot parcursul invatturii lui
Isus arate ca E1 a vazut lucrarea Sa ca ,,implinirea nu
numai a profetiilor explicite din V1} ci a intregului
tipar al actiunii lui Dumnezeu in istoria Israelului
redata in V'l'.
BIBLIOGRAFIE. R. TI France, Jesus and the Old
Testament, 1971; J. W. Wenham, Christ and the Bible,
1973.
c. Vremea implinirii
Primele cuvinte ale lui lsus care ne sint redate din
lucrarea Sa in Galilea sint o declarapie concis a
premizei de bag-5 a intregii Sale invataturiz ,,S-a im-
plinit vremea si Irnparatia lui Dumnezeu este aproape
(Marcu 1: 1S). in Evanghelia dupa Luca prima prezen-
tare publica a lui lsus se concentreaz asupra afir-
matiei: ,,Astazi s-au implinit cuvintele _acmtea din
Scriptura (ls. 61:1 s.urm.; Luca 4:21). In tot cursul
lucrarii Sale aceasta nota de implinire profetica este
de 0 impottanta centrala. Aceasta a fost sosirea lui
Mesia, venirea Zilei Domnulu.i care a fost asteptata
indelung de catre evrei, implinirea tuturor sperantelor
VT (vezi b mai sus). Desi El nu a folosit pe fata titlul
,,Mesia (vezi g, maijos, si MESIA, II. a), El nu a negat
niciodat. ca acesta a fost rolul Sau si atunci cind loan
Botezatorul L-a intrebat direct , El a raspuns cu o
armatie clara (Mat. 11:2-6, aluzie la ls. 35:5 s.urm.;
61:1).
Prin umtare, potzivit propriei Sale invataturi, ve-
nirea lui lsus inaug-ureaza o era noua. Numeroasele
secole de asteptare au facut acum loc implinit-ii. Felo-
sirea tipologiei (vezi b mai sus) de catre Isus arata ca
El nu consider-a lucrarea Sa ca o repetare a tiparului
de actiune al lui Dumnezeu din trecut, ci o considera
punctul culrninant al acesteia. Aceasta este actiunea
finala si denitiva prin care Dumnezeu aduce zilele
promise de mintuire (si judecata). De aici incolo
lucrarea lui Dumnezeu cu oamenii se concentreaza
asupra lui Isus Insusi, asupra invtaturii Sale si, in
special asupra lucrarii Sale mintuitoare prin suferinte,
moarte si restaurare.
Observarea acatui aspect este vital pentru inte-
legerea semnicatiei unei parti mari a invatturii lui
lsus. El nu S-a limitat doar sa rearme ceea ce exista
deja in VT, ci a subliniat lucrurile spre care indica VT
si in care isi implineste rolul. De acum incoloVT poate
intels cu adevarat in sens Cristologic.
In felul acesta lsus nu aproba nicidecum cautarea
implinirii profetiei in evenimente din lume care nu au
nici o legatura cu lucrarea Sa. El lnsusi este centrul
implinirii si acea implinire a avut loc o data cu venirea
Lui.
Aspectul acesta este rezurnat in anuntarea *,,leg-
mintului nou la Cina Domnului (Luca 22:20; 1 Cor.
11:25). Asa cum a profetit leremia (ler. 31:31-34),
legamintul tacut cu Israel la Sinai (Exod. 24 etc.) este
inlocuit cu un legamint nou, bazat pe moartea lui lsus
ca jertfa. A inceput o era noua.
d. lmprdtia lui Dumnezeu
Ideea i.mplini.rii profetiilor in prezent si ideea unei ere
noi iese relief in mod deosebit in invtatura lui Isus
despre '1mpa1-aria lui Dumnezeu, una dintre temele
Lui cencrale. El foloseste termenul in contexte diferite,
asa incit este necesara 0 denire atenta a intelesului.
lmpratia lui Dumnezeu inseamna suveranitatea lui
Dumnezeu, situatia in care Dumnezeu cletine con-
u-olul, inseamna domnia sau stapinirea Sa. Desi intr-
un sens Dumnezeu detine tntotcleauna controlul, este
adevarat ca omul respinge suveranitatea Lui si se
rizvriteste. Prin ur-mare, "venirea Imparatiei indici
aplicarea practica a domniei lui Dumnezeu in proble-
mele oamenilor si acesta ate sensul in care Isus a
anuntat venirea lmparatiei atunci cind $i-a inceput
lucrarea (Marcu 1:15). Alte armatii intaresc mesajul
ca venirea Sa a lacut deja ca domnia lui Dumnezeu sa
e operativa (de ex. Mat. 12:28; Luca 17:20 .urrn.).
In felul acesta el a putut voroi deja despre oameni care
,,intra sau care ,,primesc lmparatia (Marcu 10:15,
23-25; Luca_12:31; 16:16) si a putut 55-i asigure pe
ucenici ca ,,Impra1_;ia lui Dumnezeu este a voastra
(Luca 6:20; cf. Mat. 5:3, 10).
A In acelasi timp, exista un sens important in care
lmparatia continua sa e de domeniul viitorului, cind
,,va veni cu putere (Marcu 9:1; cf. Mat. 6:10; Luca
19: 1 1; 22:18); acceptarea suveranitatii lui Dumnezeu
care a fost accesibila tuturor oamenilor prin lucrarea
lui lsus si care a fost realizata in viata celor care L-au
urmat (in sensul acela lmparatia era deja prezenta) va
deveni intr-o zi un fapt universal, cind toti oamenii de
pretutindeni vor recunoaste stapinirea lui Dumn_e1.eu.
Acea implinire viitoare este orizontul nal al Impa-
ratiei proclamate de lsus, dar este completarea nala
a procesului inceput deja in timpul lucrarii Lui pantin-
testi. Era noua pe care a venit sa o aduca Isus este era
stapinirii lui Dumnezeu. Atunci cind oamenii raspund
in mod individual la mesajul Lui, stapinirea lui Dum-
nezeu este stabilita in mod prograiv. Aspectul trecut
si cel viitor se combina intr-0 panorama grandioasa a
istoriei iar punctul culminant este inca de domeniul
viitorului. Dar in centru sta lsus lnsusi, deoarece ca
raspuns la invatatura Lui si prin credinta in lucrarea
Lui mintuitoare omul poate repus intr-0 relatie buni
cu Dumnezeu si, in felul acesta, poate intra in "impa-
ratia lui Dumnezeu.
BIBLIOGRAFIE. G. E. Ladd, Jesus and the King-
dom, 1966 (ed. rev., The Presence of the Future, 1973).
e. Dumnezeu Tatdl
Asadar, pentru a intra in imparatia lui Dumnezeu este
e$ntia1 sa acceptam stapinirea lui Dumnezeu, iar
aceasta presupune o relatie noua cu Dumnezeu. Isus
i-a invatat pe urrnasii Sai, pe cei care prin lucrarea Lui
au intrat in Imparatia lui Dumnezeu, sa-L considere pe
Dumnezeu mai lor. Aceasta imagine foarte personald
a relatiei dintre ucenic si Dumnezeu apare foarte
frecvent in Evanghelii si ate una dintre trasaturile noi
si distinctive ale invatturii lui lsus. El i-a invatatsa l
se adreseze lui Dumnezeu ca ,,Tatal nostru care esti in
ceruri (Mat. 6:9; *rATAL NOSTRU) si sa se bazeze
pe grija lui paminteasca in probleme practice cum sint
mincarea si imbracamintea, deoarece Jars: vostru cel
ceresc stie C5 avet_1' nevoie de ele (Mat. 6:25-34). Ei
se putea bar;-1 pe Tatal lor ca s-i ocroteasca (Mat.
10:28-31) gi ca sale dea lucruri bune (Mat. 7:7-11).
In calitate de r ai Tatalui lor ei trebuie S5 e ca i E1,
perfecti (Mat. 5:43-48).
Prin urmare, invatatura lui lsus despre Dumnezeu
ca ma nu este 0 armatie generala despre bunavointa
lui Dumnezeu fata de creatia Sa, ci dacrie o relatie
speciala de dragoste si incredere care este accesibil
numai pentru cei care au intrat in Imparatie. Con-
ceptia este total opusa universalismului vag sau reli-
giozitatii fonnale. Este o relatie exclusiva si intima.
Dar daca invatatura lui Isus despre Dumnezeu ca
Tara al ucenicilor sat a fost noua, si mai remarcabila
a fost afirmatia Sa - si mai exclusiva - ca El este Fiul
lui Dumnezeu. El I S-a adresat in mod obisnuit lui
Dumnezeu ca ,,'Iata sau ,,'ra:a1 Meu, indicind 0 in-
timitate netnaiauzita pina atunci in religia iudaic.
(Vezi J. Jerernias, ,,Abba, in The Prayers of Jesus,
1967, p. 1 1-65).1n Evanghelia dupa Ioan marea majo-
ritate a referirilor la Dumnezeu ca Tata (in peste 100
de cazuri), textul se refer la Dumnezeu ca Thtal lui
lsus. Caracterul exclusiv al acestei relatii este aratat
de faptul ca lsus nu a spus niciodata ca este Fiul lui
Dumnezeu in acelasi sens ca si ucenicii Si; El nu S-a
referit niciodata la Dumnezeu ca ,,'latal nostru, inclu-
zindu-Se si pe Sine in "nostru". Mat. 11:27 rezuma
relatia: ,,loate lucrurile Mi-au fost date in miini de
mai Meu; si nimeni nu cunoaste deplin pe Fiul, afara
de fatal; tot astfel nimeni nu cunoaste deplin pe mai,
afara de Fiul, si acela caruia vrea Fiul sa i-L des-
copere.
Exista doua moduri distincte de a-L avea pe Dum-
nezeu ca ma. Este unitatea eserrtiala Tara/Fiu care
este in exclusivitate prerogativul lui Isus; este apoi
privilegiul ucenicului - un privilegiu pe care i-l poate
acorda numai lsus, prin cunoasterea lui Dumnezeu si
dependenta de El ca Tatl Sau cerac. Nu avem nici 0
indicatie ca Isus ar sustinut o invtatur mai gene-
rala despre Dumnezeu ca Tata al tuturor oamenilor.
BIBLIOGRAFIE. J. Jeremias, New Testament Theo-
logy, 1, 1971, p. 56-68; 178-203.
f. Etica lmpdrdtiei
Atacul lui Isus impotriva legalismului si tendinta Lui
de a pune nevoia personala mai presus de regulilc
conventionale (vezi mai sus, punctele V. c.,d.) sint
reflectate in normele etice pe care le-a prescris pentru
ucenicii Sii. Nu este vorba de o slabire a standardului
moral; standardul este perfeqriunea (Mat. 5:48). Ne-
prihanirea pe care o cere El este mai mare decit aceea
a celor mai mulgi 1egaliti scrupuloqi (Mat. 5:20). Dar
mregia ei nu consta in proliferarea i mai pronungata
a regulilor de conduita (de fapt Isus nu a incercat s
stabileasc un cod complet de norme etice pentru
toate domeniile viegii), ci intr-0 examinare mai critica
a motivelor ei atitudinilor. Totugi exist reguli (PRE-
DICA DE PE MUNTE conne multe dintre ele), dar
ceringa lui Isus se concentreaza asupra gindului care
sta la baza acpiunii (de ex. Mat. 5:21-28; Marcu
7:14-23). Un aspect remarcabil in invagarura sa este
locul central pe care-l ocupa dragostea (Marcu 12:28-
34; cf. Luca 6:27-35; Mat. 7:12; loan 13:34 .urm.;
15:12-17 etc.); i pentru ca aceasti ceringa 55 nu e
redus la senmentalism, Samariteanul m1'.lost:iv este
dat ca un exemplu de dragoste in acgiune (Luca 10:25
.urm.), iar slujirea altruist este criteriul adevaratei
mareiii (Marcu 10:42-45).
O asemenea dragoste practic trebuie in mod ine-
vitabil S5 aiba efect asupra atitudinilor i acgiunilor
sociale. Din cit cirim in Evanghelii, Isus nu a facut
propuneri concrete pentru reforma Societapii, dupa
cum nu s-a angajat nici in agitagie politica (vezi mai
sus, V. f). Dar atit viaga Lui (vezi mai sus punctele V.
a.,c.) cit gi invagtura Lui cind sa submineze accep-
tarea confortabili a status quo-ului socio-economic.
Recomandarea saraciei (Luca 6:20- 25 ; Marcu 10:17-
31; Mat. 6:19-24) gi apelul Lui la generozitate neli-
mitat (Luca 6:24 .urm.; 12:33; 14:12-14; Marcu
10:21) furnizea7 o fundapie, dac nu chiar un cadru,
pentru o etici social! foarte radicali. (Vezi R. '1.
France, "God and Mammon: the practical relevance of
the teaching of Jaus, EQ 51, 1979, p. 3 .urrn.)
Prin ummxe, ucenicia are un angajament serios gi
total care poate cere renungare drastica nu numai la
posesiunile materiale ci i la reputagie i relai (Marcu
10:28-31; Mat. 10:34-39). Ucenicia nu este pentru
diletangi (Luca 9:62). Ea cere o reorientare completa
prin care Dumnezeu devine punctul de referinga pen-
tru viaga gi gindirea omului (Mat. 6:33 i ideea prin-
cipala din Mat. 6), iar motivul principal nu este pers-
pectiva rspltixii de la oameni sau de la Dumnezeu,
ci recunoetinga pentru harul ierttor al lui Dumnezeu
(Mat. 18:23-35; Luca 7:36-47).
Aceasta reorientare i nu regulile etice Specice
sint ceea ce caracterizeaza etica lui Isus drept radical
in comparagie cu legalismul sau umanitarismul care a
caracterizat cele mai bune sistcme religioae din vre-
mea Sa.
g. Misiunea lui lsus
Am vzut ca Isus S-a cqnsiderat pe Sine ca avind rolul
principal in aducerea Impragiei lui Dumnezeu. Spe-
rangele Vfaveau sa-i gaseasca implinirea in misiunea
Lui. Cu alte cuvinte, El a fost *Me-sia.
Cu toate acestea, Isus aproape ca nu S-a declarat
niciodata Mesia, folosind acest termen. Singura ocazie
cind El a Iuat inigiativa de a face aceasta armagie a
fost in afara teritoriului iudaic (loan 4:25 .urm.).
Cind algii L-au numit Mesia (,,Crist0sul) El a acceptat
ideea, dar a evita: cu grija titlul i l-a inlocuit cu titlul
Sau obinuit de ,,Fiul omului (Marcu 8:29-33; 16:61
.urm.; *MESIA, ll. a). Speranga mesianica popular
a evreilor era legat ferm de o interpretare politica i
nagionalista a viitoarei zile de eliberare i lsus nu a
avut asemenea inteni politice (vezi mai sus, V. )5
Concepgia Lui despre misiunea Sa era de aga natuxa
incit iudaismul popular nu L-ar recunoscut sub acat
nume, ca atare titlul insuei era un impediment.
Dar daca lsus a evitat titlul "Maia" (i 0 data cu
el titlul "Fiul lui David, cu un sens politic $i mai
putemic, titlu pe care algii l-au folosit la adresa Lui,
dar pe care El nu l-a folosit njciodata), El S-a refexit
la citeva pexsonaje din profegiile din VT care au fost
implinite in lucrarea Lui. Patru sau cinci asemenea
peisonaje ies in relief in invigtura Lui gi selectarea
lor este instrucdvi. El a fost Domnul lui David, aa
cum este dam-is in Ps. 110:1 (Marcu 12:35-37;
14:62); pstoml/rege umil i respins ce apare de
citeva ori in Zah. 9-13 (Mat. 21:1-11; 24:30; 26:31);
Robul Domnului care sufera, in Isaia 53 (Marcu
10:45; 14:24; Luca 22:37; "'ROBUL DOMNULUI, IX.
a) gi Unsul Domnului, in 1s. 61:1 (Luca 4:18 .u.rm.;
Mat. 11:4 .urm.); $1 ,,Fiul omului reabilitat ei intro-
nat, in Daniel 7:13 .urm. (Marcu 8:38; 13:26; 14:62;
Mat. 19:28; 25:31; 28:18). Prin urmare, cu excepp'a
cazului din Dan. 7: 13 .urm. (vezi maijos, i), accentul
este pus cu tarie pe suferinga, respingere i moarte, pe
0 pozigie umila i nu pe una de dominare. Chiar i
discuigia despre Ps. 110:1 din Marcu 12:35-37 este
menita sa-L disocieze pe Isus de titlul ,,Fiul lui David,
titlu care avea implicapiile sale polidce; personajul
dominant din mesianismul VT, un rege ca gi David, nu
apare intre personajele alese de lsus, ci are inlocuit
cu 0 imagine de sufering i umilire.
Probabil ca acesta ate motivul pentru care lsus
S-a referit la Sine de obicei ca ,,Fiul omului. Alte
titluri aveau deja un conginut bine denit $1 de obicei
nayionalist, in timp ce "Fiul omului nu em un titlu
mesianic obignuit in iudaismul contemporan (deci
Dan. 7:13 .urm. era un text citat adesea ca o profegcie
maianica, dar era a folosi titlul ca atare) gi aceasta
expresie oarecum enigmatic (cf. Ioan 12:34) i-a per-
mis lui Isus sa deneasca conceptja Sa despre rolul
Sau mesianic. (vezi de asemenmea 'MESiA, II. a;
*ISUS CRJSTOS, 'lT1'LUR.ILE LUI.)
Necesitatea suferingei $1 morgii Sale este o tema
constant in invgtura lui Isus (in special in Marcu
8:31; 9:31; 10:33 .urm.; de asemenea Marcu 9:12;
10:38, 45; 12:6-8; 14:8, 21-25; Mat. 26:54; Luca
9:31; 12:50; 13:32 .urm.; 17:25; 22:37; loan 10:11-
15; 12:23-25 etc.) i frecvenr se accentueaza ca
trebuie s e aa, deoarece a are scris.
Scopul acatei suferinge $i morgi este expus foarte
clar in citeva pasaje din lsaia S3, unde se vorbeete
d$pIE! rolul Robului Domnului care sufera pentru
pcatele poporului Sam murind in locul lor i punind
,,pe mulgi oameni inn"-0 stare dupa voia lui Dum-
nezeu; astfel, Isus avea s5-$i dea viaga ,,ca rascum-
parare pentru mulgi (Marcu 10:45), iar ,,singelelegz71-
mintului, singele Sau avea s e vaxsat pentru mulgi
spre iertarea pcatelof (Mat. 26:28). Aceste cuvinte
vorbesc despre jerti, iar scopul morgii lui lsus este sa
e jertfa suprem care sa faca posibil iertarea pace-
telor 5i restaurarea partagiei inure om ei Dumnezeu,
punind astfel capt razvrtirii omului i aducindu-i pe
oameni in lmpragia lui Dumne-eu. Aceasta teologie
a rascumpararii apare rareori i aluziv in invagtura
lui Isus, dar ingelsul ei este clar i este preluat apoi
in teologia mai elabora_ta a lui Pavel 5i a altor scriitori
ai NT. (*xs1>A$1R1-:, RASCUMP/KRARE.)
 BIBLIOGRAFIE. V. Taylor, Jesus and his Sacrice,
1937; J. Jeremias, The Eucharistic Words of Jesus,
1966; R. T. France,Jesus and the Old Testament, 1971,
cap. 4.
h. Poporul lui Dumnezeu
Se arm adesea ca Isus nu a intengionat s5 ininteze
o biserica. Daci prin "biserica" se intelege o organi-
zatie ierarhica formala, armatia este adevarata. Dar
conceptia misiunii Sale expusa mai sus a implicat in
mot inevitabil crearea unei comunitati noi a celor care
au intrat in lmpratia lui Dumnezeu prin jertfa Sa
rascumparatoare. Aceasta comunitate - care s-a con-
centrat la inceput in grupul Sau de ucenici apropiati
dar care a fost menita sa includa pe topi cei care
accepta invatatura Sa, indiferent de rasa sau pozitie
sociale ~ ocupa un loc important in invatamra Sa.
Cuvintul ,,bisericz (ekklisia) apare numai de do-
ua ori in Evanghelii. In Mat. 18:17 se refer la grupul
local de \1rma.i ai lui Isus care sint intruniti laolalta
pentru a solugiona divergentele dintre membri, iar in
Mat. 16:18 pregureaz concep1_:ia NT despre biserica
universala ca si reprezentanta lui Isus pe pamint.
Exista insa si alti termeni care subinteleg aceeasi idee
de comunitate bine denita: de ex., ,,turma mica a lui
Dumnezeu (Luca 12:32; cf. Marcu 14:27; Ioan 10:
16), familia Lui (Marcu 3:34 s.urm.; 10:29 s.urm.;
Mat. 10:25) si oaspetii la masa Lui (Marcu 2:19; Mat.
8:11 s.urrn.; 22:1-14).
Pina atunci poporul Israel a fost POpO!'l1l special al
lui Dumnezeu. Isus a afirmat ca de acum incolo adeva-
ratul popor al lui Dumnezeu va in acelasi timp mai
cuprinzator si mai ingust decit Israelul: ne-evreii vor
primi loc la masa Lui, iar unii evrei nu vor primi loc
(Mat. 8:1 1 s.urm.; cf. Mat. 22:1-10). Ioan Botezatorul
i-a avertizat ca a evreu nu este o garangie a
(Mat. 3:8- 10) iar Isus a preluat aceeasi tema. In nume-
roase metafore si aluzii ni se da imprsia ca adevaratul
Israel se stringe acum injurul lui Isus (vezi mai sus, c;
de asemenea, IV. c) si in jurul celor care accepta
chemarea Lui la pocainta. Aceasta convingere, sim-
bolizata de faptul ca E1 i-a ales pe cei doisprezece ca
grupul Sau de baza (vezi in special Mat. 19:28) si
exprimat in stabilirea unui ,,nou legamint (Luca
22:20 etc.) ne explica motivul pentru care desi misiu-
nea Lui a fost limitata la Israel (Mat. 10:5 s.1.u'm.;
15:24), dupa inviere EL i-a trimis pe ucenicii sat la
toate popoarele (Mat. 28:19; Luca 24:47; Fapt. 1:8),
ca sa formeze poporul lui Dumnezeu scos din toate
colturile pimintului (Marcu 13:27). ("'ISR.AELUL LUI
DUMNEZEU.)
BIBLIOGRAFIE. .1. Jeremias, Jesus Promise :0 the
Nations, 1958; G. B. Caird, Jesus and the Jewish Na-
tion, 1965; C. H. Dodd, The Founder ofChr1'stianizy,
1970, cap. 5; R. T. France, TynE 26, 1975, p. 53-78.
L Viizorul A vegherea constanta sa fie Ia fel de necesara pentru noi
Isus a asteptat venirea unei ,,Imparatii viitoare (vezi
mai sus, d). Dar nu ni se spune sistematic modul si
timpul venirii acesreia si sint posibile mai multe inter-
pretari. Totusi, putem distinge umtatoarele faze ale
realizarii ei.
1. lsus a prezis de mai multe ori ca dupa suferintele
Sale El avea s primeasca puterea si stapinirea ,,ului
omului din Dan. 7:13 s.ui-rn. (vezi mai sus, g). Nu este
clar cind era asteptata aceasta restaurare, dar in Mat.
28:18, dupa inviere, Isus arm ca a avut loc deja.
Marcu 14:62 pare s indice de asemenea o rstaurare
imitienta, la care vor fi martori chiar si judecatorii Sai.
2. Un eveniment viitor care este prezis clar si in
repetate rinduri de Isus este distrugerea Ierusalimului
si a Templului (Marcu 13:2 si discursul care urmeaza;
Luca 21:20 .urm.; vezi si Mat. 23:37-39; Luca 23:28-
31). Acest eveniment are prezentat ca rezultatul
inevitabil al faptului ca evreii au respins apelul nal
al lui Dumnezeu (Luca 13:34 s.urm.; 19:41-44; cf
Mat. 22:7) si evenimenrul va avea loc in cursul acelei
generatii (Mat. 23:36; Marcu 13:30). Fste probabil ca
unele ale lui Isus despre "venirea Fiului omu-
iui (im ecou din Dan. 7:13 s.urm.) se refera cel putin
in parte la acat evenirnent si nu la a doua Sa venire,
mai ales ca armagiile prevestesc implinirea in timpul
vietii generatiei aceleia (Marcu 8:38-9:1; Mat. 10:23;
Marcu 13:26, 30). Judecata aceasta avea sa e o alta
manifestare a restaurarii puterii Sale. Nu exista una-
nimitate in prlvinta miisurii in care Cm/intarea de pe
Muntele Mslinilor se refera la distrugerea Templului
(tema cu care incepe cuvintarea) sau la un viitor mai
indepartat; ate cert c5 soarta Ierusalimului ocupa un
loc proeminent in concepgia lui lsus dapre viitor si
este privita in raport cu propria Lui lucrare.
3. O alta aplicatie a texnilui din Dan. 7:13 s.urm.
este la judecata nal (Mat. 25:31-34; cf. Mat. 19:
28). Fiind descris cel mai pe larg in Mat. 25:31
s.urm., aceast ,,zi de judecat este mentionat frec-
vent in invatatura lui Isus si se aplica atit la indivizi cit
si la comunitati sau natiuni (de ex. Mat. 10:15, 32
s.urm.; 11:22-24; 12:36, 41 s.u.rm.). 5i in aceasta
judecata nala Isus are un rol central.
4. Isus a profetit si a doua Sa venire sau par-ousia
(termenul apare in Evanghelii numai in Mat. 24:3, 27,
37, 39), numit uneori ,,ziua Fiului omului. Va la
fel de usor de vzut si la fel de universal ca un fulger
(Luca 17:24). Va subita si neasteptat (Mat. 24:37-
44; Luca 17:26-35), cerind o veghere constanta (Mat.
24:42-S1;25:1-13). Data ei nu poate calculata; de
fapt Isus Insusi a spus a nu stie cind va avea loc
(Marcu 13:32).
Aceste pami aspecte ale invataturii lui Isus dapre
viitor se imbina si de aceea nueste posibil intotdeauna
sa m siguri la ce se refera. In general, in timp ce 1
reprezinta o stare perrnenant a lucrurilor de la invie-
re incoace, 2 se refera la un eveniment specic din
generapia aceea, iar 3 si 4 sint doua aspecte ale impli-
nale, cind lmpratia va instaurat deplin; dar
toate aceste aspecte sint legate de rolul permanent al
lui Isus de ,,Fiu al omului proslavit si intmnat. Dem-
cordiu-ile exegetice cu privire la sensul unor pasaje
specifice nu ar trebui s5 umbreasca tiparul general din
conceptia lui Isus despre venirea Imprtiei lui Dum-
nezeu. O asemenea interpretare a invataturii Sale nu
sprijina armatiile unora ca Isus ar asteptat srsitul
lumii in viitorul foarte apropiat; de asemenea, face ca
ca si pentru cei care L-au auzit pe El vorbindu-le prima
data. ("ESCATOLOGlE.) _ A
BIBLIOGRAFIE GENERALA. In afara de lucrarile
mengionate la sectiunile individuale de mai sus, reco-
rnandam urmatoarele lucrari generale despre viaga si
invatatura lui Isus. Lucrarile mai vechi sint mentionate
numai atunci cind aduc o contribupie speciala.
A. Edersheim, The Life and Times of Jesus the
Messiah, 2 vol., 1883 si ed. ulterioare (irnportanta
pentru cadrul evreiesc); J. Klausner, Jesus of
Nazareth, 1929 (un studiu evreisc);T. W. Manson, The
Teaching ofJesus2, 1925; v. Taylor, The Life and Min-
istry ofJesus, 1954; 1-I. E. W. 'I\irner, Jesus, Master and
Lordz, 1954; c. Bornkamm, Jesus ofNazareth, 1960;
E. Stauffer, Jesus and His Story, 1960; J. Jeremias, The
Parables of Jesus], 1963, C. K. Barrett, Jesus and the
Gospel Tradition, 1967; D. Guthrie, A Shorter Life of
Christ, 1970; C. I-I. Dodd, The Founder ofChristiar|ity,
1970; J. Jeremias, New Testament Theology, 1: The
Proclamation of Jesus, 1971; E. Schweizer, Jesus,
1971; I-I. Conzelmann, Jesus, 1973 (o naducere a
articolului in RG63); A M. Hunter, rm Work and
Words ofJesus2, 1973; E. '11-ocm, Jesus and His Con-
temporaries, 1973; G. Vennes,JPsz.Ls the Jew, 1973; F.
F. Bruce, Jesus and Christian Origins Outside the New
Testament, 1974; G. E. Ladd, A Theology of the New
Testament, 1974, partea 1-, G. N. Stanton, Jesus of
Nazareth in New Testament Preaching, 1974; R. 1'.
France, The Man They Crucied: a Portrait of Jesus,
1975. R.'l'.F.
ISUS CRISTOS, TITLURILE LUI. Un titlu este
un nume care dacrie sau se refera la o anumita functie
sau pozitie a unei persoane si de aceea poate indica
onoarea care ii ate acordata. De exemplu, Ioan a fost
cunoscut ca ,,Botez5torul deoarece acat termen a
dacris functia lui caracteristica. Nu este necaar ca 0
asemenea functie 55 e unica; sint multi oameni care
pot numiti ,,profetu.l Z sau ,,regele X".
Existi 0 legamra strinsa intre nume si titluri. Une-
ori ceea ce este la inceput un nume poate deveni un
titlu, si invers. Lucrul acata ate ilustrat de cazul
imparatilor romani. Ia inceput Cezar a fost numele de
familie al lui Iuliu Cezar si al nepotului sau adoptiv,
Octavian, care a devenit primul irnparat roman; de
atunci incolo a devenit un titlu care insearrtna "impa-
rat (Filip. 4:22; desi in NT este folosit in majoritatea
cazurilor era articol, de er. Marcu 12:14-17, famine
totusi un titlu). Octavian a primit titlul ,,Augustus de
la senatul roman in anul 27 i.d.Cr.; titlul acata in-
seamna ,,vrednic de inchi.nare si a fost tradus in gr.
sebastos. Ca atare a putut folosit cu referire la
imparatii de mai tirziu (Fapt. 25:21, 25), dar pentru
majoritatea oamenilor din zilele noastre ate numele
primului imprat, intrucit acata este numele sub care
a fost cunoscut de cind i-a fost dat titlul.
Intelesul unui titlu poate modicat de caracterul
si faptele unei anumite persoane care detine titlul si
care ii da un sens nou. Functiile unui rege britanic au
fost alterate atit de drastic in cursul secolelor incit
titlul acata nu mai comunic acelagi sens ca si la
inceput. Titlul simplu ,,Conductorul (der Fiihrer) a
fost afectat atit de putemic de caracterul lui Adolf
Hitler care l-a folosit ca pe un titlu politic in Germania
incit nu mai este potrivit sa fie folosit in politica.
in ne, se poate sa existe cazuri cind o persoan
poate descrisa in asa fel incit este clar ca detine 0
pozitie sau ca indeplineste functii asociate cu un anu-
mit titlu. chiar daca titlul respectiv nu ii ate dat in
acel context. Astfel, dapre cineva care a uzurpat
tronul se poate spune ca ,,Z a fost rege, dar nu cu
numele.
Abate consideratii generals sint relevante pentru
0 examinare a titlurilor date lui lsus in NT si ne vor
ajuta sa evitam unele capcane in studiul acatui su-
biect.
I. Titliu-i folosite de Isus in timpul vietii Sale
Numele Isus nu este doar un titlu al persoanei care l-a
purtat. Totusi, numele are un intela, ind forma
greaca a numelui ebr. ,,Iosua, adica, ,,lahve}: ate
rnintuire. Scriitor-ii NT au fost constienti de acest
intela (Mat. 1:21). Astfel, numele a indicat functia
care a fost auibuit lui Isus si aceasta functie a fost
exprimata mai tiniu prin titlul Mintuitorul, care la
inceput a fost doar 0 descriere a functiei lui Isus (Fapt.
5:31; 13:23; Filip. 3:20) dar apoi a devenit parte din
titlul Sau solemn (2 Tim. 1:10; Tit 1:4; 2 Pet. 1:11).
Isus a fost numele personal al Mintuitorului si cu toate
ca lui de titlu continua sa existe perm-u
cei care il inteleg, probabil ca pentru majodtatea
oamenilor de astazi ate doar un nume (comparati cu
faptul ca ,,Ioan inseamna ,,darul lui Dumnezeu, dar
sensul nu este avut de obicei in vedere atunci cind este
folosit numele) .
Isus a fost un nume datul de obisnuit in prima
jumatate a secolului 1 d.Cr. si ate semnicativ faptul
ca spre srsitul secolului a incetat sa mai fie folosit:
era prea sacru ca sa e folosit ca nume personal de
catre cratini, iar pentru evrei era o uriciune. Pentru
a-L deosebi pe Isus (Cristos) de altii care purtau
acelasi nume, E1 a fost cunoscut ca Isus din Nazaret
sau lsus Wazarineanul. Folosirea acestei ,,expresii se
poate sa ii dobindit 0 oarecare semnicatie teologic
tinind seama de similaritatea cu cuvintul ,,Nazireu.
Ca rezultat al activitatii Sale caracteristice, Isus a
fost cunoscut ca fnvdtdtor si oamenii I s-au adresat cu
acat titlu, la fel ca oricarui alt invatator evreu (Marcu
4:38; 9:17, 38:10; 17; etc). Uneori, cind nu era pericol
s e confundat cu alti invatatori El putea numit
simplu ,,lnvatatorul (Marcu 5:35; 14:14; Ioan
11:28). Oamenii se adresau de obicei invatatorilor
evrei cu titlul Rabi (literal ,,marele meu (invatator)),
un semn de rapect care a ajuns sa insemne ,,rapec-
tatul (invat5tor). Aceasta forma de adraare a fost
folosita de ucenicii lui Isus (Marcu 9:5; 11:21; 14:
45), dai nu a fost folosita pentru a se referi la El la
persoana a treia. ln Evanghelia dupa Luca oamenii se
adresea uneori lui lsus cu titlul Stapine (epistats;
Luca 5:5; 8:24 etc. ; in trad. rom. ,,lnvtatorule), un
termen care sugereaza rapectul care-1 aveau pentru
lsus ucenicii si simpatizantii sat, termen care probabil
ca a fost folosit in relatia Sa cu grupuri de oameni si
nu cu persoane individuale. Un alt termen plin de
respect a fost Domnul (kyrie, forma vocativa kyrios).
in Evanghelii termenul acata probabil ca reprezinta
termenii rabbi sau mrf (,,domnu1 meu) din ara-
maica, folositi ca titlu indicind rapect (Marcu 7:28;
Mat. 8:2, 6, 8 etc.). Desi aceasta forma de adresare se
poate referi simplu la Isus ca un invatator demn de
rapect (Luca 6:46, exista un caz in care oamenii s-au
adraat lui Isus in felul acata in calitatea Lui de
persoana cu puteri miraculoase (G. Verrnes, Jesus the
Jew, p. 122- 137). Tennenul nu este folosit in Mat. si
Marcu pentru ca 0 a treia persoana s se refere la Isus
(exceptie Mat. 21 :3; Marcu 11 :3), dar Luca ll nurneste
pe Isus ,,Domnul datul de frecvent in pasajele l1BI'a~
tive (Luca 7:13; 10:1, 39, 41 etc.). Aceasta folosire a
termenului sugereaza ca Luca a fost constient ca sem-
nicatia deplina a titlului nu a fost inteleasa decit
dupa inviere, dar el a vrut sa arate c5 lsus a actionat
in timpul vietii Sale cu aceeasi autoritate pe care a
posedat-o pe deplin dupa inviere.

Faptul ca lsus a fost privit ca mai mult decit un
invgtor iudeu de rind este exprimat prin termenul
Profet (Mat. 21:11, 46; Marcu 6:15; 8:28; Luca 7:16,
39; 24:19; Ioan 4:19; 6:14; 7:40; 9:17). Aceasta
interpretare a pozigiei Lui a fost recunoscuti 5i ex-
primata de lsus (Marcu 6:4; Luca 4:24; 13:33 $.unn.).
Nici unul dintre aceste titluri in sine, ,,invator gi
,,profet, nu ll disting pe lsus de algi invptori i unFiu (adica, urma) al lui David, i aceti doi termeni
profegi din vremea Sa, de lider-ii religioi iudei, sau de
grupuri de lideri din biserica primar (de ex. Fapt.
13:1), dei ate natural ca bjserica primari 55 arme
ca Isus a fost prin excelengd lnvagtorul gi Profetul.
Totugi, este probabil ca in unele cazuri termenul
Profetul a fost folosit intr-un sens unic. Iudeii ateptau
venirea lui Ilie sau a unei persoane ca el, ca un
preludiu al Sritului i au existat speculagii ca Ioan
Boteztorul sau lsus sa fie identicagi cu aa-numitul
profet mcatologic sau profet al srgitului (cf Ioan
1:21, 25). Exista oarecare confuzie aparent in aceas~
ta problema, imrucit loan a negat ca el ar profetul,
in timp ce Isus a afirmat c5 loan a fost de faptllie (Mat.
17:12 .unn.). Confuzia ar dispare dac textul din
Ioan 1:21, 25 s-ar referi la un profet nal ca $i Moise
(Deut. 18:15<19); Pen-u L-a identicat pe lsus ca ind
acest proiez ,,ca i Moise (Fapt. 3:22-26) i, prin
urmare, loan ar putea privit ca un prevestitor al
Srgitului, un profet ca gi Ilie. Se poate ca dicultatea
sa aprut datorit faptului ca in gindirea iudaic lui David. De asemenea, lsus nu a revendicat public
cele doua personaje nu au fost separate clar. Este
probabil c5 Isus lnsu.i a privit rolul Su ca Profetul
mozaic. El nu a folosit titlul in acat sens, dar a
considerat c lucrarea Lui a fost o repetare a lucrixii
lui Moise ;i o implinire a rolului profetului care vor-
begte in ls. 61:1-3. El a folosit pasaje din Is. 29:18
.urm.; 35:5 5.urm. 5i 61:1 pentru a descrie lucrarea
Sa (Luca 4:18 .urm.; 7:22) in termenii unei recreari
a condigiilor paradisiace din perioada Exodului i a
cltoriilor prin pustie, adica, in termenii lucrarii lui
Moise. Din acest punct cle vedere invagatura lui Isus in
care reinterpreteaz legea lui Moise poate s e sem-
nificativa.
Dup cum Isus a privit lucrarea Sa in termenii
lucrxii legislatorului i a profegilor (Moise i Ilie/
Elisei; cf. Luca 4:25-27), este probabil ca gi concepgzia
evreiasc despre ingelepciune sa afectat gindirea
Lui, dei in Evanghelii nu li este dat titlul de lngelep
ciune (vezi insa 1 Cor. 1:24, 30). In VT i literamra
imenestamental intilnim personicarea In;elep<:iu-
nii ca ind ajutorul lui Dumnezeu in creagie i (sub
forma legii) ghidul pentru poporul lui Dumnezeu
(Prov. 812236). lngeleptul prin ucelenid a fost Solo-
mon i nu este un accident ca Isus a afirmat ca in
lucrarea Sa exista ceva mai mare decit Solomon (Mat.
12:42). Se credea ca lngelepciunea ii tximite emisarii
la oameni ca s le reveleze cile lui Dumnezeu (Prov.
9:3;6). Uneori lsus a vorbit ca gi cum ar fost un
asemenea emisar (Luca 11:49-51) sau ca gi cum El
lnsui S-ar identificat cu lngelepciunea (Luca 13:34;
Cf. Mat. 23: 34-37).
Sperangele evreilor se concentrau in jurul instau-
rrii stpinirii sau lmpragiei lui Dumnezeu gi aceasta
sperang a fost asociat adsea cu venirea unui agent
al lui Dumnezeu care s exercite stpiriirea Sa. O
asemenea persoana avea s fie un rege, uns de Dum-
nezeu i provenind din familia lui David. Termenul
Unsul, care putea folosit pentru a desczie un rege,
un preot sau un profet, a ajuns sa e folosit ca un
lava \4l\.lJl\JO, llllal-Jl\ll4IL LUI
termen specic in perioada imertestamentala, indi-
cind acest agent al lui Dumnezeu care era agteptat.
Cuvimul ebr. era miiah, de la care a derivat prin
transliterare forma gr. Messias, preluat de noi ca
"Mesia; cuvintul grec corespunzator ca sens, ,,unsul,
a fost Christos, de la care noi avem forma Cristos.
lntrucit domnitorul agteptat trebuia s5 e un Rege sau
au fost folosigi ca nume sau titluri ale lui Isus.
Nu incape incloial ca Isus a fost omorit de romani
in urma acuzagiei ca at fi pretins ca are regele iudeilor
(Marcu 15:26). Se pune intrebarea dac El a declarat
explicit dreptul Sau la aceasta funcgie i dac a clar sa
se ingeleaga aceasta din acpiunile Sale. Termenul ,,Me-
sia este imilnit rareori pe buzele lui Isus. In Marcu
12:35 i 13:21 (cf Mat. 24:5) El vorbete dapre
Maia i despre cei care au avut pretenpii de mai?
nitate, dar nu Se identic pe Sine direct ca Mesia. In
Mat. 23:10 i Marcu 9:41 lsus este prezentat dindu-le
invgaturi ucenicilor, probabil cu referire la situagia
din biserica primar. Mat. 16:20 nu face decit s
repete v. 16. De aici rezulr c Isus nu S-a refer-it la
Sine ca Mesia in invgtura public data mulgimilor i
c El a folosit rareori titlul atunci cind a vorbit cu
ucenicii Si (cf. loan 4:25 .urm.). Situagia are aceeagi
cu privire la {Fiul lui David - imzebarea din Marcu
12:3S37 null identica in mod explicit pe Isus ca Fiul
titlul de ,,Rege (Mat. 25:34, 40 se adrseaz uce-
nici1or).Pe de alta parte, multe dintre acgiunile lui lsus
au putut fi privite ca acgiuni ale lui Mesia. Botezul Lui
cu Duhul a fost privit ca o ungere adt de lsus lnsui
(Luca 4:18) cit $i de biserica primar (Fapt. 4:27;
10:38). El a proclamat domnia viitoare a lui Dum-
nezeu, a asociat venirea ei cu propria Sa activitate
(Mat. 12:28) $i a acgionat cu o autor-irate care a indicat
ca El ocupa locul lui Dumnezeu (Marcu 2:7). Nu are
surprinztor c lumea se inn-eba dac El este Regele
ateptat (cf. loan 4:29; 7:25-31) 5i ca oamenii au vrut
sa-L fac rege (loan 6:15). La judecata Sa a fost
intrebat daci este sau nu Mesia gi cu ocazia aceasta a
recunoscut public Mesianitatea Sa (Marcu 14:61
.urm.; cf. Ioan 18:3338). Anterior Pemi L-a numit
Mesia i Isus nu a respins identicarea (Marcu 8:29
.urm.); oamenii care au sperat ca El ii va ajuta in
nevoile lor I s~au adresat cu numele ,,Fiul lui David
(Marcu 10:47 .urm.).
Dovezile arat ca degi lsus a acgionar ca Mesia, El
a fost reticent i chiar a incercat sa inlmre sugestiile
c El este Mesia (Marcu 8:30). Au fost oferite diferite
explica1_:ii pentru atitudinea Sa. Putem renunga la i-
deea c Evangheliile au prezentat greit siruagia gi :5
lsus nu a fost recunoscut ca Mesia nici de ctre Sine
insugi gi nici de altcineva; unii susgin ca biserica I-a dat
acest titlu abia dupa inviere (vezi W. Wrede, The
Messianic Secret, E.T., 1971; contra: J. D. G. Dunn,
'lynB 21, 1970, p. 92-117). Un element important in
explicaiie este desigux faptul <15 ideea lui Isus despre
mesianitate a fost foarte diferit de aceea a multor
evrei care agteptau ca Mesia sa inaugureze 0 insurecgie
politic i s elibereze gara de romani; chiar dac au
existat evrei cu un ideal mai spiritual despre lucrarea
lui Mesia, Isus a trebui: sa Se pzeasc de aceasta
interpretare gregit. (Este cle la sine ingels ca lsus nu
S-a asociat nicidecum cu violenga propus de revolu-
Ygionarii politici din zilele Sale; in aceasta privinga vezi
M. Hengel, Was Jesus a Revolun'oni.sz?, 1971.) Un alt
element ar putea fi faptul ca lsus nu a vrut sa revendice
maianitatea Sa decit dupa ce S-a dovedit a Maia
prin actilmile Sale sau dupa ce poporul a recunoscut
adevarata semnicatie a lucrrii Sale. In felul acata
El a separat mesianitatea de asocierile politice lumati
i a reinterpretat-o in termenii conceptiei VT dapre
lucrarea mareat de mintuire facuta de Dumnezeu.
Nu incape indoiala, insa, ca Evangheliile ne dau
impresia ca Isus a preferat $5 foloseasca o alta da-
criere, Fiul omului (observati schimbarea de termino-
logie in Marcu 8:29 .u.rm./31 i 14:61/62). Aceasta
expraie gr. neobianuita se poate sa aparut numai
prin traducerea unei expraii idiomatice semite (ebr.
ben' dm; aram. barnE.s(d)) care inseanma fie un
anumit membru al speciei ,,om (de ex. Egec. 2:1) sau
,,omenire, in general (de ex. Ps. 8:4). In Dan. 7:13
$.urm. expraia descrie pe cineva ,,cu o infatigare ca de
om, cineva care vine pe nori cu Cel lmbtrinit de zile
ei prirnate de la El stapinirea etern asupra tuturor
popoarelor. Se pare c in limbajul din vremea lui lsus
a fost posibil sa se foloseasci expraia ca o rnodalitate
modat de referire la Sine in anumite situatii, dai
prerile difera gi unii sustin ca expresia a fost folosite
pentru a face o annatie adevarat cu privire la ome-
nire in general i cu privire la vorbitor in particular,
sau dac expresia a fost folosita pentru a face o
afirmatie care se aplica numai vorbitorului.
Expraia apare deseoripe buzele lui lsus ei aparitia
ei in Evangheliile sinoptice a dus la multe controverse.
1. Pe de-o parte, s-a presupus ca intelaul expresiei
este derivat din Dan. 7:13 $.urm. $i in acat caz s-ar
referi la venirea viitoare a unei inte cerati dacrisa
cu un Slmb0lism apocaliptic (Marcu 13:26; 14:62) i
la rolul ei la judecata de pe urma (Marcu 8:38; Mat.
10:23; 19:28; 25:31; Luca 12:8.urm.; 17:22-30; 18:
8). Unii teologi cred ca biserica primara a fost prima
care a folosit acat concept pentru a dacrie rolul viitor
al lui lsus (vezi N. Perrin, A Modem Pilgrimage in New
Testament Christology, 1974); altii argumenteaza, pe
baza textului din Luca 12:8 .urm., ca Isus a aateptat
venirea unui alt personaj apocaliptic diferit de Sine,
personaj care s confirme lucrarea Lui, iar biserica
primara ate cea care L-a idemicat pe Isus cu acat
personaj viitor (vezi H. E. 'I6dt, The Son of Man in the
Synoptic Tradition, 1965); altii sustin ca Isus a privit
in viitor la propria sa venire ca Fiul Omului (vezi O.
Cullrnann, The Christology of the New Testamentz,
1963).
Alaturi de acate afirmatii dapre ,,viitor exista
altele care vorbesc dapre autoritatea prezenta gi des-
pre umilirea Fiului Omului (Marcu 2:10, 27 $.urm.;
Luca 6:22; 7:34; 9:58; 12:10; 19:10) gicare profetac
suferintele, moartea i invierea Lui (Marcu 8:31; 9:9,
12, 31; 10:33 .urm., 45; 14:21, 41; Cf. Luca 24:7).
Este greu (dar nu imposibil: vezi mai jos) sa vedem
cum ca acatea au putut tacute dapre Fiul
Omului dacris in Dan. 7 i de aceea mulgi teologi cred
ca folosirea expraiei ,,Fiu1 Omului in asemenea a.r~
i.i are originea in biserica primara care, dupa ce
L-a identicat pe Isus ca Fiul Omului care are s vina,
a folosit acelagi titlu pentru a se referi la lucrarea Lui
paminteasca gi la patimile Lui. Alti teologi sustin ca
Isus a produs propria Sa reinterpretare creatoare a
rolului Fiului Omului, sub inuenta profetiilor dapre
Robul lui Iahveh care sufer (Is. 52:13; 53:12).
2. Pe de alta parte, diferiti teologi considere ca
folosirea expresiei bar"nE.() ate o dacriere de Sine
in aramaica i sustin ca Isus a folosit expresia pentru
a Se referi la Sine. You-ivit acatei conceptii, ate foarte
probabil ca afirmatiile din Evanghelii care au un con-
tinut ne-apocaliplic i care se refera la lsus ca la un
simplu om sa e autentice. Folosirea tennenului de
catre lsus a indreptat mai tirziu privirile bisericii spre
Dan. 7 i aceasta a dus la o reinterpretare a invataturii
lui lsus in termeni apocaliptici (G. Venna, op. cit., p.
160-191).
3. Este probabil c5 teologii au fost dui in ratacire
de insistenta unei singure origini fundamentale pen-
tru toate armatiile i nu au Iuat in considerare su~
cient de serios ambiguitatea termenului. Este clar ca
putea folosit pentru a Se dacrie pe Sine, dai rmin
incerte imprejurarile yrecise in care s-a crezut ca este
potrivit sa faca aea. In acela.i timp nu se poate con-
tests ca termenul a putut avea un sens plin de fort.
C. F. D. Moule observ pe buni dreptate c folosirea
articolului hotarit in expraia aceasta poate conferi
tax-ie "personajului uman (vezi cel mentionat in Dan.
7:13 .urm.- ,,Neglected Features in the Problem of
'The Son of Marv in J. Gnilka (ed.), Neues Testament
und Kirche, 1974, p. 413-428). Faptul ca acat per-
sonaj a jucat un rol important in unele domenii din
gindirea evreiasc este aratat de aluziile din 1 Enoh gi
4 Ezra (dai datarea portiunilor cruciale din I Enoh
ate foarte naigura). Totugi, abordarea cea mai pro-
babila ate aceea care ia Dan. 7:13 .urm. ca punct de
pomire $1 considere ca acolo este indicat un personaj,
poate liderul i reprezentantul lui Israel, cu care Isus
Se identica pe Sine. Acat personaj delgine autoritate
gi ate destinat sa domneasca pate lume, dar modul
de realizare a acelei domnii ate prin umilinta, sufe-
rint i rapingere. Nu ate prea greu sa-L intelegem
pe lsus vorbind in felul acata, dac facem prau-
punerea ca El a privitin viitor la proprla Sa rapingere
i apoi la justicarea i restaurarea Lui de cane Dum-
nezeu. Aceasta presupunere estejusticata intru totul
daca tinem cont ca: (a) lsus a recunoscut ca realitatile
situatiei in care Si-a d8Sf5U.1'3! lucrarea l-au dus la
conict cu autorittile evreiati ostile; i (b) Isus a
acceptat modul de viata al omului evlavios dacris in
VT; potrivit VT un asemenea om se poate agtepta la
respingere i persecutie, dar trebuie sa-i puna incre-
derea in Dumnezeu ca s5 e izbavit. Acat tipar poate
fi observat in anumiti Psaln-ii (in special Ps. 22; 69),
in profetiile dapre Robul Domnului care sufera ai in
cariera ,,sntilor Celui Preainalt in Dan. Poate gasit
i in cartea Intelepciunii (dai ate indoielnic faptul ca
aceasta carte l-ar inuentat pe Isus) gi in legendele
populare in care evreii gloricau soarta martirilor
Macabei. ln contextul acata ar fost straniu ca Isus
s5 nu-Si interpreteze lucrarea in asemenea termeni. ln
acelagi timp, modul Sau de a vorbi i-a pus in incur
cam: pe ascultatoriz ,,Cine ate acat Fiu al omului?
(Ioan 12:34). Probabil ca a fost o modalitate delibe-
rata cle a invilui int:-o oarecare rnsura propriile Sale
armatii, aa incit sa nu duca la sperante false. El a
revendicat autoritatea, dar 0 autoritate care a fost
respinsa de oameni in mare masur. Prin folosirea
acatei expresii Isus a revendicat faptul ca este repre-
zentantul nal al lui Dumnezeu pentru oameni, da-
tinat s domneasca dar sa e respins de Israel, con-
damnat s5 sufere dar justicat ei reabilitat de Dum-
nezeu.
Unul dintre elementele care au contribuit la modul
in care Isus a intela rolul Sau de Fiu al omului a fost

personalitatea Robului Domnului, Robul lui Iahveh.
Acest titlu nu a fost folosit de Isus, dar El S-a apropiat
cel mai mult de folosirea lui atunci cind a citat din Is.
42:1-4 in Mat. 12:18-21. Cu toate acatea, exista
dovezi putemice ca lsus S-a vazut pe Sine implinind
rolul unuia care a venit s slujeasca si sa Se dea pe
Sine ca rascumparare pentru multi (Marcu 10:45; cf.
14:24; Is. 53:10-12) si care ,,a irnpartasitsoarta crimi-
nalilor (Luca 22:37, TEV; cf ls. 53:12; R. '1. France,
'l}'nB 19, 1968, p. 26-52).
Daca citlurile de mai sus exprima rolul lui Isus,
atunci pozitia Sa si relatia Sa cu Dumnezeu sint ex-
primate in titlul Fiul lui Dumnezeu. Folosirea acatui
titlu pentru ingeri si alte fiinte ceresti nu pare $5 aiba
0 semnicatie majora in ceea ce private aplicarea
titlului la Isus. Mai important ate modul in care titlul
a fost folosit in VT pentru a se referi la poporul Israel
in totalitatea Sa si la regele lor, in particular, pentru
a exprima relatia pe care o aveau cu Dumnezeu in
termenii grijii si ocrotirli divine, pe de-0 parte, si in
termenii slujirii si supunerii umane, pe de alta parte.
Este posibil ca in vremea NT Maia s5 inceput sa e
privit ca ind, intr-un sens special, Fiul lui Dumnezeu,
si s-a dezvoltat ideea ca oamenii evlaviosi erau in mod
special obiectul grijii parintati a lui D\1m.nez.eu.
Este cert ca Isus a fost constient de relatia Sa
speciale cu Dumnezeu, caruia I S-a adraat in rug-
ciune cu numele intim de Abba (Marcu 14:36). In
contextul acata trebuie sa intelegem folosirea ter-
menului ,,Fiu pentru a exprima relatia Sa cu Dum-
nezeuca mai Sau (Mat. 11:27; Luca 10:22). Aici El
declara ca intre Sine $1 Dumnezeu exista aceeasi in-
timitate ca si intre un u si tatal sau, asa incit numai
El ate in masura sa-L reveleze pe Dumnezeu oame-
nilor. Ibtusi, exista secrete in planul '1ata1ui care sint
ascunse chiar side Fiul (Marcu 13:32). Desi se poate
ca aluzia sa nu fost clara pentru rnultimi, este
probabil ca referirea la ul stapinului din pilda vierilor
(Marcu 12:6) a fost un mod voalat al lui Isus de a Se
arata pe Sine si soarta Sa. Acest sens de Filiatie unica
trece dincolo de sensul general a1 relatiei liale fata
de Dumnezeu pe care 0 putea avea un evreu pios
oarecare. Lucrul acesta poate vazut mai bine in
modul in care Dumnezeu lnsusi S-a adresat lui Isus ca
Fiu la botez si la schimbarea la fata (Marcu 1:11; 9:7),
cit si in modul in care I se adreseaza lui Isus Satan si
demonii (Mat. 4:3, 6; Marcu 3:11; 5:7). Dovezile
aratz-1 ca Isus Insusi a fost foarte reticent cind a fost
vorba sa exprime sensul acata de relatie perwnala
unica cu Dumnezeu; totusi, este clar ca autoritatjle
evreiesti au suspectat ca El a facut armatii de felul
acata (Marcu 14:61; Luca 22:70), armatii care une-
ori au fost facuteAmai rap; decit sugereaza Evan-
gheliile sinoptice (In Evanghelia dupa Ioan revelatia
de Sine a lui lsus ate mai clara, dar faptul acesta se
poate datora modului in care Ioan a scos in relief
pentru cidtorii sai in mod deliberat implicatiile depli-
ne ale inttaturii lui Isus) . In acest titlu poate fi gasita
cea mai deplina expresie a identittii lui Isus (vezi I.f
H. Marshall, Int 21, 1967, p. 87-103).
II. Foloslrea titlu:-ilor in perioada de inceput
n bisericii
0 perioada de vreo 20 de ani separa moartea si
invierea lui Isus de cele mai vechi documente ale NT
(primele ale lui Pavel) care pot datate in
mod credibil. In vremea lui Pavel folosirea diferitelor
lbU5 UlUS'l'US, 'l'l'l'LUlULE LUI
titluri pentru Isus era deja bine denita; Pavel a folosit
o terminologie existent, deplin dezvoltata, pe care a
preluat-0 ca un fapt dat si pe care nu a fost necaar sa
o explice cititorilor sai. Totusi, in aceasta perioada
pre-literare este dicil s urrnarim folosirea diferitelor
titluri si interpretarea teologica asociata cu privire la
lsus. Ii-ebuie s incercarn sa recunoastem cazurile in
care titlurile din NT pot considerate in mod plauzibil
oglindiri ale folosirii traditionale; acesta este un pro-
ca subiectiv si duce la ipoteze de o credibilitate
variabila. Putem folosi de asemenea istoria bisericii
primare care ne ate data in Faptele Apostolilor, dar
trebuie sa recunoastem ca Luca a scris la mai multi ani
dupa evenimentele pe care le dacrie si ca ar existat
tendinta inev-itabila de a adopta terminologia cu care
erau familiari cititorii si. Putern compara aceasta cu
modul in care o personaiitate bine cunoscut tinde sa
e dacrisa cu titlul purtat mai tirziu in viata, chiar si
atunci cind este discutata cariera sa din tinerete;
sintem tentati sa spunem ,,Regina Victoria si-a petre-
cut primii ani in palatul Kensington, in loc sa spunem
mai pedant ,,Printaa Victoria (care mai tirziu a deve-
nit regina) si-a petrecut primii ani .... Totusi, daca
sintem atenti putem urmari dezvoltarea de la inceput
a titlurilor folosite pentru a-L descrie pe Isus.
Este adevarat ca unii teologi au dat dovada de
multa indrazneal cind au postulat o serie de etape in
gindirea cristologic a Bisericii primare, pe baza pre-
supunerii ca intelegerea originala a lui Isus, in termeni
pur iudaici a fost succedata de o conceptie afectata tot
mai mult de gindirea elenistica introdusa intii in bise-
rica de iudaismul din Diaspora si apoi, mai direct, de
lumea pagin (F. Hahn; R, H, Fuller). Desi nu incape
indoiala ca au avut loc unele dezvoltari generale de
felul acata, ipoteza nu poate folosita pentni a trasa
cu precizie fazele de dezvoltare, intrucit este clar ca
influente de tot felul au afectat biserica de la bun
inceput si avem de-a face de asemenea cu gindirea
cristologica a mai multor bisezici semi-independente.
Nu este posibil s trasarn 0 linie evolutiv simpla a
procaului de gindire in primii vreo 20 de ani ai
bisericii crestine. Ceea ce putem spune este ca aceasta
perioada a fost o perioada de gindire creatoare fara
egal in dezvoltarea cristologiei (I. H. Marshall, NTS
19, 1972-3, p. 271-287).
Uneori s-a sugerat ca la inceput interaul Bisericii
primate fata de Isus a fost de ordin pur functional si
nu ontologic (O. Cullmann). Biserica s-ar preocupat
cu ce a facut Isus si nu cu idemitatea Lui, nici nu a pus
intrebari metazice cu privire la statutul Lui. Dar
facerea unei atit de nete intre alternative
probabil ca inseamna sa separam ceea ce la inceput a
fost unit: functia si pozipia (statutul) nu pot separate
atit de simplu. Nu incape indoiala ca biserica primar
s-a preocupat cu ce a fcut Isus, dar insasi natura a
ceea ce a facut El a ridicat in mod inevitabil, inca de
la inceput, intxebari cu privire la relatia Lui cu Dum-
nezeu, iar lucrul acesta ate reflectat in titlurile folo-
site pentru a-L dacrie pe Isus.
in aceasta perioada majoritatea termenilor ,,u-
mani obisnuiti folositi pentru a-L dacrie pe lsus in
timpul lucrarii Sale au iesit din uz, cu exceptia masurii
in care au fost pastrati in materialul narativ dapre
cariera Lui. Termeni cum sint Rabbi si Invdtdtor nu mai
erau adecvati. Tennenul Profet, care a reprezentat un
nivel mai inalt de perceptie obisnuita a functiei lui Isus
a fost de asemenea scos din uz; desi termenul a
continuat sa e aplicat la adresa Lui (Fapt. 3:22
s.urm.; cf. 7:37), nu apare ca un titlu a1 lui Isus. Un
lucru surprinuitor ate disparitia aproape completa a
termenului Fiul omului. Expraia ate intilniti ca un
titlu al lui Isus numai pe buzele lui Stefan cind era pe
moarte (Fapt. 7:56). in alta parte s-a pastrat numai ca
un citat din VT (Evr. 2:6; citat din Ps. 8:5) si intr-0
descriere a lui Isusin Apoc.1:13;14:14(cf. Dan. 7:13
s.urm.). Dar probabil ca ideea a persistat. Pe de-0
parte, ate posibil sa avem 0 traducere a expresiei ,,Fiul
omului int:-un termen grec mai usor de inteles, ,,O-
mul, termen care apare in unul sau doua pasaje in
care Isus ate comparat cu Adam, primul om (Rom.
5:15; 1 Cor.15:21,47;cf. 1 Tim. 2:5). Pe de alta pane,
Evangheliile au pastxat folosirea termenului pe buzele
lui Isus. Asa cum am remarcat deja, exista teologi care
sustin c5 folosirea termenului isi are originea in Bise-
rica primara sau ca majoritatea exemplelor de folosite
a termenului au fost dezvoltate de Biserica primara pe
baza unui numr mic de armatii ale lui Isus. Dai
acate sugestii sint foarte putin probabile, nu putem
exclude posibilitatea includerii acestui titlu in citeva
care apartin Bisericii primate; este foarte
probabil ca asa stau lucrurile in Evanghelia dupa Ioan
in care invatatura lui lsus ne-a fost transmis intr-0
forma in care este imposibil sa separarn cuvintele reale
ale lui Isus de comentariul interpretativ al evanghelis
tului. Este important ca exprirnarea mai deplina de
catre loan a semificatiei implicite a titlului are loc in
limitele unei Evanghelii, ca o invatatura care ii este
atrlbuita lui lsus lnsusi si care, in ultima analiza, se
bazeaza pe cuvintele Lui (vezi IV, mai jos). Nu exista
nici un indiciu ca Biserica primara ar folosit acat
titlu in mod independent. Este clar ca a fost considerat
ca un termen care se potrivea numai pe buzele lui lsus,
ca 0 descriere de Sine, si singura exceptie este in Fapt.
7:56. Nu a ajuns niciodat s e un termen folosit in degraba sub forma ,,Domnul lsus Cristos.
declaratii confesionale (cu exceptia posibila a textului
din Ioan 9:35).
Desi titlul de Robul (Domnului) nu a aparut in
Evanghelii, am vazut ca motivele asociate au fost
prezente in descrierea lucrarii lui Isus ca 0 slujire
pentru ,,multi. Acelasi motiv reapare in gindirea Bise-
ricii primare. Este foarte evident in 1 Pet. 2:21-25,
unde patimile si moartea lui Isus sint descrise in ter-
meni luati din ls. 53; ate prezent, dar nu la fel de clar,
intr-0 serie de for-mule traditionale prin care Pavel
exprima semnicatia mortii lui Isus (Rom. 4:25; 8:34;
1 Cor. 11:23-25; 15:3-5; Fi1ip.2:6-11; 1 Tim. 2:6; J.
Jeremias, TDNT 5, p. 705-712). Titlul propriu zis
(pair) ate gasit in Fapt. 3:13, 26; 4:27, 30 tinde Isus
ate declarat Robul lui Dumnezeu care a fost dat
mortii de catre evrei, dar care a fost inviat si gloricat
de Dtunnezeu pentru a sursa binecuvintarli pel1l1\I
poporul Sau. Daca Isus ate desemnat aici cu un titlu
purtat de asemenea de David (Fapt. 4:25, pais) si de
profeti (Apoc. 11:18; 22:9, doulos), in cazul acata
ideea din Is. 42:1-4; 52:13 s.u.rrn. este cea care a
influentat Biserica primara. Desi titlul nu apare din
nou decit in scrierile Parintilor Apostolici si, de aceea
se crede ca a fost un titlu al lui Isus folosit de Luca si
nu de Biserica prirnara, este foarte probabil ca ter-
menul a fost folosit in biserica din Palatina si apoi a
iesit din uz datorita ambigtntapi formei pals (care
poate insemna ,,copil sau .,slujitor) si datorita nuan-
tei subordonatoare a formei doulos (,,sclav)_
Potrivit cuvintarii atribuite lui Petiu in ziua Cin-
cizecimii, semnicatia invierii este ca pe Isus, pe care
L-au rastignit evreii, Dumnezeu L-a facut Domn si
Cristos (Fapt. 2:36). Acest text ne ofera cheia pentru
dezvoltarea titiurilor Cristologice. invierea a fost eve-
nimentul decisiv care i-a dus pe urmasii lui Isus la 0
nou evaluate a persoanei Sale si lucrul acesta le-a
fost conrmat de darul Duhului care a venit de la Isus
Cel inaltat (Fapt. 2:33). Declaratia lui Isus ca ate un
personaj ,,mesianic a fost conrmata acum de Dum-
nezeu prin invierea Lui din rnorti si, de aceea, atata
adevarul acator armatii. Cel care a murit sub in-
scriptia sarcastica a lui Pilat ca ,,regele iudeilor a fost
dovedit acum a rege intr-un sens mai profund. Se
pare ca titlul de ,,rege nu a fost folosit prea mult. Este
adevarat ca termenul ,,i-ege a fost inlocuit de ter-
menul ,,impa1-atie in propovaduirea apostolica, dar
probabil ca termenul era periculos din punct de ve-
dere politic (Fapt. 17:7) si folosirea lui a fost limitata
(Apoc.17:14; 19:16); observati de asemenea ca titlul
,,Domnul a fost folosit frecvent, desi era la fel de
periculos din punct de vedere politic. ,,Maia - un
cuvint lipsit de intela in afara cercurilor de limba ebr.
- a fost inlocuit cu termenul ,,Cristos, nu cu ,,Rege.
in forma aceasta titlul ,,Cristos a avut tendinta sa-si
piard sensul original de ,,Unsul (vezi totusi 2 Cor.
1:21) si a captat mai mult sensul de .,Mintuitoi. A
fost folosit mai ales in armapii privitoare la moartea
si invierea lui Isus (Rom. 5:6, 8; 6:3-9; 8:34; 14:9; 1
Cor. 15:3-5; 1 Pet. 3:18; W. Kramer, Christ, Lord, Son
of God, 1966). Isus a fost Cristosul, Cei care a murit si
a inviat. Desi titlul ,,Cristos a avut tendinta sa devina
un nume al lui Isus si nu un titlu, a continuat sa aiba
un sens de demnitate, asa incit era folosit rareori
numai cu titlul ,,Domnul (adica, in combinatia ,,Dom-
nul Cristos; Rom. 16:18; Col. 3:24), ci era folosit mai
In Fapt. 3:20 s.urrn. Isus ate prezentat ca si Cei
care este desemnat _sa Se arate ca si Cristosul la
srsitul vremurilor. In consecint, s-a arrnat (mai
ales de catre F. Hahn) ca la inceput cristolog-ia bisericii
s-a preocupat de a doua venire a lui Isus si ca diferitele
dtluri cum sint Fiul omului, Cristos si Domnul au fost
folosite la inceput pentru a indica functia Lui la stir-
situl vremurilor; abia mai tirziu (dar inca in perioada
pre- literara) si-au dat seama c Cel care avea s vind
ca si Cristos si Dornn la sfirsit era deja Cristos si Domn
prin virtutea invierii si inaltarii Sale (iar invierea si
inaltarea au conrmat o pozitie existenta deja). A-
ceasta teorie ate lipsit de dovezi. Fapt. 3:20 s.urm.
are intelesui ca Acela care a fost deja rinduit sa e
Cristos Se va intoarce la srsitul vremurilor. Isus nu
ate doar daemnat sa e Mesia in viitor, ci El este deja
Maia. De fapt, numai datorlta invierii si a implicatiilor
ei cu privire la persoana lui Isus a putut Biserica
prirnara sa astepte cu incredere revenirea (parousia)
Lui ca ml omului. ln consecinta, moartea at invierea
Lui sint cele care au stabilit inteiesul terrnenuiui ,,Cn's-
tos: potrivit lui Pavel, mesajul crestin era orientat in
mod exclusiv spre ,,Cristos Cel rstignit (1 Cor. 1:23;
2:5).
Celalalt titlu care apare in Fapt. 2:36 ate Domnul.
Prin inviere Dumnezeu a demonstrat ca Isus a fost cu
adevarat Domnul, iar Biserica prirnara a aplicat pen-
tru El cuvintele din Ps. 110:1, in virtutea acatui
eveniment: ,,Domnul a zis Domnului Meu: Sezi la
dreapta Mea, pina voi pune pe vrjmasii Tai sub

picioarele Tale (Fapt. 2:34 turm.). Acesta a fost
folosit deja de Isus cind ia invtat ca Mesia era
Domnul lui David (Marcu 12:36) i in rspunsul Su
la judecata inaintea marelui preot (Marcu 14:62).
Daca lsus era acum Domnul, inseamn ca misiunea
Bisericii primare era s-i conduc pe oameni s recu-
noasc lui lsus. Noii convertiti deveneau mem-
bri ai bisericii prin recunoagterea lui lsus ca Domn:
,,Dac mrmrisegti deci cu gura ta pe lsus ca Domn gi
dac cxezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din
morti, vei mintuit (Rom. 10:9; cf. 1 Cor. 12:3).
Marea semnicatie a acestei este vzut in
Filip. 2:11 unde apogeul planului lui Dumnezeu este
ca toat_5 creatia S54. recimoasc pe lsus Cristos ca
Domn. In aceasta nianurisire se poate sa existe o nota
polemic, intrucit Il plaseaz pe Isus in opozitie cu
ceilalti ,,domni recunoscuti de inchintorii din lumea
elenistic. Este cert ca evreii au recunoscut numai mi
singur Dumnezeu i Domn, dar pginii s-au inchinat
la ,,multi durnnezei i la multi dornni~ spre deosebire
de ei cr%_u'.nii au recunoscut ,,un singur Dumnezeu:
Tatl i un singur Domn: lsus Cristos (1 Cor. 8:6).
lmpratul roman era declarat domn (dominus) de
ctre supugii sai iar impratii care s-au succedat au
revendicat loialitatea completa a supu.$ilor lor; mai
tirziu lucrul acesta avea s duca la conflicte de con.-
tiinta foarte acute pentru aregtini.
O dovada important cu privire la folosirea de
ctre primii cret1'ni a titiului pentru Isus este expresia
pastrat in aramaic in 1 Cor. 16:22: *,,Maranazha".
Aceasta ate 0 combinatie de clou cuvinte gi inseamn
,,Domnul nostru, vino sau,,Domnu1 nostru a venit (va
veni). Unii teologi cred ca a fost la inceput 0 ruga-
ciune pentru revenirea lui Isus ca Domn (cf. Apoc.
22:20) sau o promisiune ca venirea Lui era iminent
(cf. Filip. 4:5). Faptul ca expresia a fost pstrat in
limba ararnaic intr-o biserica de limb greac arate:
ca expraia a fost folosit la inceput inn-0 biseric dc
limbi aramaic, adic, probabil ca expresia a aprut
in zilele de inceput ale bisericii din Palestina. Dovezile
de la Qumran au ajutat s conrme posibilitatea aces-
tei aparitii intr-u.n cadru unde se vorbea aramaica (J.
A. Fitzmyer, NTS 20, 19734, p. 386-391).
Ultimul termen pe care-1 vom discuta in aceasta
sectiune ate Fiul lui Dumnezeu. Se poate s5 fost
asociat in special cu propovduirea lui Pavel: este
semnicativ faptul ca Fapt. 9:20 asociaz acest titlu
cu propovduirea lui gi apare numai inc 0 singura
data in Fapte, intrvun citat din Ps. 2:7 in predica lui
Pavel din Antiohia Pisidiei (Fapt. 13:33). Aici pro-
misiunea ,,'1'\.\ egti Fiul Meu, astzi Te-am nscut este
aplicata de Pavel la invierea lui lsus, care este privita
ca nagterea lui Isus la o viaga noua. Ideea, nu este
c Isus a devenit Fiul lui Dumnezeu prin faptul ca a
fost inviat din morti, ci dimpotrivi, c fnzrucfc El era
fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu L~a inviat din mon_;i (cf.
lntelepciunea 2:18). Aceeai idee apare din nou in
Rom. 1:3 .urm., ind considerate: in general ca o
formul pre-Paulina, in care se spune ca Isus a fost
declarat Fiul lui Dumnezeu cu putere prin invierea din
morti. ln 1 Tes. 1:9 .un'n. calitatea de Fiu a lui lsus
este asociat din nou cu invierea $1 acest fapt este
considerat baza sperantei pentru revenirea Lui.
Alte dou elemente par s fie asociate cu titlul de
,,Fiu in aceasta perioada de inceput a bisericii. Unul
este ideea pre-existengei Fiului: 0 serie de texte vor-
besc dcxpre Dumnezeu care L-a trimis pe Fiul Sau
noua \..l\.lDlU3, ll u..uru1.r. LUI
(loan 3:17", Rom. 8:3; Gal. 4:4 .\u'm.', 1 loan 4:9
.urm., 14) ei presupun clar c Fiul a venit in lume
dinn--o existent anterioar la tatl. Aceast idee este
exprimat foarte explicit fr folosirea termenului
,,Fiu in cintarea pre-Paulina din Filip. 2:6-11 (R. P.
Martin, Carmen Christi, 1967). Aici Isus este un per-
sonaj divin, existind ca imagine a lui Dumnezeu i egal
cu Dumnez/eu, personaj care a schimbat modul Sau
ceresc de existent pentru o for-ma prnintean de
existent in umilint. Dmj cintarea vorbete despre
,,dezbr5carea de Sine (,,golirea de Sine), aa incit a
schirnbat chipul de Dmnnezeu cu cel de rob, faptul ca
Pavel La privit pe Isus ca Fiul lui Dumnezeu in viapa
i moartea Sa arat ca el nu a interpretat cintarea in
sensul ca Isus a renimtat la namra Sa divin pentru a
Se imrupa. Dimpotriv, ,,El S~a dezbracat de Sine prin
faptul c5 a luat chip de rob...- $i lucrul acesta a
implicat in mod necesar 0 edipsare a gloriei Sale ca gi
Imagine divin, pentru ca El s poat fi, in twp
omenesc, lmaginea Dumnezeului intrupat (R. P. Mar
tin, p. ma).
Cellalt element asociat cu titlul de I-iu este c
Dumnezeu L-a dat pe Isus ca s sufere gi sa rnoara
(Rom. 4:25; 8:32; Gal. 2:20; cf. Ioan 3:16). Se poate
s existe aici o legtur cu exemplul din VT, cind
Avraam a fost gata s-l jertfeasc pe ul sau, lwac,
pentru a arita credinta i supunerea sa (Gen. 22:12,
16). Dar Dumnezeu nu L-a crutat pe singurul Su Fiu,
ci L-a dat de bunvoie pentru a indeprta pcatele
noastre. Prin folosirea titlului ,,Fiu mretia sacri
ficiului divin este artat gi mai clar.
Nu tim exact cind a inceput rraditia despre na-
terea virgin a lui lsus s inuenteze gindirea Cris-
tologica a bisericii. lmplicapia ambelor relatari ale
na$terii este ca imprejurarile nagterii lui Isus au fost
trecute sub tcere (cf. Mat. 1:19; Luca 2:19, 51) 5i sint
foarte putine dovezi ca traditia ar fi inuentat biserica
mai inainte ea istoria naeterii s5~i fi gsit expresia in
Evanghelii. In ambele relatri lsus are prezentat ca
Fiul lui Dumnezeu (Mat. 2:15; Luca 1:32, 35) a crui
nagtere ca Fiul Mariei se datoreaz inuentei Duhului
Snt; in calitatea Lui de Fiu al lui Dumnezeu El este
in msur s aib functia si sarcina de Maia (Luca
1:32 .urm.). Nu numai adt, dar ca Fiu al lui Dum~
nezeu El poate numit Emanuel, ,,Dumnezeu este cu
noi; prezenta Lui pe_pmint este echivalenta cu pre-
zenta lui Dumnezeu Insugi. Cele doua: relatri nu iau
in discutie problema relatiei dinue conceperea lui Isus
de ctre Duhul 5i identificarea Lui cu Fiul pre-existent
al lui Dumnezeu; Evangheliile s-au preocupat in mod
exclusiv de modul in care Fiul Mariei a putut nscut
ca Fiul lui Dumnezeu.
III. Foloslrea titlurilor cristologlce
de ctre Pavel
in sectiunea precedent am vzut c fazele esentiale
in dezvoltarea vocabularului cregtin al bisericii an
avut loc deja inainte de scrierea epistolelor lui Pavel.
El folosegte un vocabular care exista deja i poate
presupune ci termenii pe careei folosegte sint in gene-
ral cunoscuti cititorilor si creetini. in consecinta, se
poate vorbi prea putin despre 0 folosire a titlurilor
care sa e caracteristjc pentru Pavel. Motivul poate
s e ca Pavel insu.$i a fost angajat atit de mult in
clezvoltarea teolog-iei Bisericii priinare incit gi-a adus
contxibutjla la domeniul comun al gindirii cristologice
inainte de a ajunge s scrie epistolele sale. Prin ur-
mare, in opozitie cu schema adoptata de R. Bulrmann
(Theology of the New Testament, 1, 1952, cap. 3), L.
Goppelt refuz pe buna dreptate sa discute ,,Kerygma
bisericii elenistice, separate: de gindirea lui Pavel
deoarece o asemenea discutie duce la ,,abstract:ii neis-
torice: desi recunoaete ca au existat multe curente de
gindire in biserica primara, el prefera s discuta teolo-
gia lui Pavel in lumina traditiilor pe care le-a primit si
a situatiilor in care a lucrat (Theologie des Neuen
Testaments, 2, 1976, p. 360 s.urm.).
Doua dtluri pe care ne-am aetepta $5 le imilnim in
epistolele lui Pavel se remarca prin absenta sau prin
raritatea lor. Pavel nu folosegte niciodata titlul Robul
(Domnului), cu refer-ire la lsus, si folosa'te motivele
asociate cu acest titlu numai cind face aluzie la mate-
rial traditional. Totusi, el se considera pe sine gi pe
colaboratorii sai robi ai lui Dumnezeu (doulos) si
numai o singura data vorbeete despre Isus ca despre
un slujitor (diakonos; Rom. 15:8) al taierii imprejur
(adica, pentru evrei). De asemenea, el considera ca
rolul de Slujitor ate implinit in marturia misionara a
bisericii (Rom. 10:16; 15:21; cf. Fapt. 13:47).
Numele Isus, folosit singur, apare rar in scrierile
lui Pavel (de vreo 16 ori), dar este folosit frecvent in
combinatii. J umatate dintre aceste cazuri sint in 2 Cor.
4:10-14 si 1 Tes. 4:14 unde Pavel discuta modul in
care moartea si invierea lui lsus sint repetate in vietile
credinciosilor. In rat el foloseste numele ,,lsus atunci
cind discuta ce alte titlu:-i ar Uebui date purtatorului
acestui nume (1 Cor.12:3;cf. 2 Cor.11:4;Filip. 2:10).
Pentru Pavel numele Cristos a devenit numele
principal cu care se refera la Isus. Mesajul sau a fost
,,Evanghelia lui Cristos (de ex. Gal. 1:7), iar un studiu
al textelor in care apare numele ,,C!istos produce o
teologie Paulina in miniatura (vezi studiul excelent al
lui W. Grundmann, TDNT 9, p. 543-SS1). El preia
folosirea traditionala a titlului cu privire mai ales la
moartea ei invierea lui Isus, dar il foloseete si in multe
alte moduri. Elementul Paulin distinct vine din folo-
sirea expresiei ,,in Cristos, prin care Cristos este des-
cris ca factorul determinant care conditioneaza viata
credinciosului (J . IL S. Reid, Our Life in Chrisg 1963,
cap. 1). Aceasta inseamna ca expresia nu se refera atit
la unirea mistica cu o persoana cereasca ci mai degra-
ba se refera la faptele istorice ale rastignirii si invierii
care conditioneaza existenta noastra. Astfel, justifica-
rea ale lor,,in Cristos (Gal. 2: 17); crs_tinul individual
este un ,,om in Cristos (2 Cor. 12:2) iar bisericile sint
,,in Cristos (Gal. 1:22, gin); marturia crestina are loc
,,in Cristos (1 Cor. 4:15; Filip. 1:13, gr.; 2 Cor. 2:17).
In orice moment viata crestinului este determinata de
o situapie noua produsa de realitatea lui Cristos.
Pavel folosegte frecvent combinatia ,,Isus Cristos
ca un citlu. Uneori cuvintele apar in ordine inversata,
,,Cristos lsus, si nu a fost descoperita nici o explicatie
satisfcatoare pentru variatiile in ordinea cuvintelor:
motivele de ordin gramatical ar putea sa contribuie la
aceasta variatie si s~a sugerat de asemenea ca Pavel
dorea sa puna accentul pe elementul uman, Isus, sau
pe cel ceresc, Cristosul pre-existent, prin numele pus
pe primul loc. ln orice caz, nu pare sa existe nici o
diferenta intre folosirea titlului compus sau a titlului
simplu ,,Cristos, cu exceptia faptului ca titlul compus
pare sa fie mai emfatic, avind mai rnulta demnitate.
Folosirea de cane Pavel a titlului Domnul este in
esenta aceeasi cu a bisericii pre-pauline. Aici nu ate
nevoie sa e invocat inuenta inchinarii pgine a
cultului zeitatilor pentru a explica aspectele disu'nc-
tive ale folosirii termenului de catre Pavel. S-a aratat
ca aceasta teza - alturi de armatia asociata ca o
mare parte a teologiei Pauline a fost derivata prin
transferarea unor idei pagine in creednism - nu este
necmara si nici nu poate dovedita (O. Cullmann, op.
cit., cap. 7). Dsigur, creecinii care L-au recunoscut
deja pe Isus ca Domn au trebuit sa deneascii mai clar
ce au inteles ei prin acest titlu, in comparatie cu
inchinarea pgina la alti domni (1 Cor. 8:6), dar lucrul
acesta este cu totul diferit de a arma ca folosirea
cre_u'n5 a termenului a fost derivat de la pginism.
Intrucit marturisirea lui Isus ca Domn era semnul
caracteristic pentru un crestin si, intrucit pentru era;
tini nu a existat nici un alt Domn, a fost normal ca
Pavel sa vorbeasca simplu despre ,,Domnul atunci
cind a vrut sa se refere la lsus. Este adevarat ca acelasi
titlu a fost folosit pentru a se referi la Dumnezeu Tatal
si lucrul acesta poate duce la oarecare ambiguitate
cind nu se stie daca se refera la Dumnezeu sau la lsus
(in special in Faptele Apostoli1or;J. C. O-Neill, SJT 8,
1955, p. 155-174); in general, ins, ,,Domnul este un
titlu folosit de Pavel pentru a se referi la Dumnezeu in
citate din VT, asa incit riscul de confuzie este mic.
Daca titlul ,,Crist0s a ajuns sa aib sensul de
,,Mintuitoi*, titlul ,,Domnul a exprimat in principal
pozitia proslvita a lui Isus si stapinirea Lui asupra
universului si in special asupra credincioeilor care au
acceptat domnia Lui asupra lor. Titlul este folosit in
special atunci cind se vorbeste despre resp0nsabi-
litatea creetinilor cle a asculta de Isus (de ex. Rom.
12:11; 1 Cor. 4:4 .urm.). Dar Pavel l-a folosit destul
de frecvent pentru a se referi la lsus in lucrarea Lui
paminteana (1 Cor. 9:5), in special cu referire la ceea
ce a ajuns s e cunoscuta sub numele de "Cina
Domnului (1 Cor. 10:21; 11:23, 26 .urm.) i atunci
cind s-a refer-it la invataturile date de Isus cind era pe
pamint (1 Cor. 7:10, 25; 9:14 etc.). Nu este surpri.n-
zator ca formula ,,in Cristos este modificata si devine
,,in Domnul atunci cind apare in contextul indem-
nurilor si poruncilor (Efes. 6:1; Filip. 4:2; Col. 4:17
etc.). Totusi, folosirea celor doua titluri este flexibila
si uneori Pavel foloseete un anumit titlu cind noi
ne-am astepta sa-l foloseasc pe celalalt.
Titlurile compuse care includ titlul ,,Domnul sint
frecvente in scrierile lui Pavel i este evident ca sint
folosite pentru a onora persoana numita. Mirturisirea
primilor ,,Isus (Cristos) este Donuml sta la
baza dezvoltarii titlului ,,Domnul Isus Cristos (2 Cor.
4:5), iar Pavel vorbegte frecvent despre Domnul nos-
tru, punind in felul acesta accentul atit pe necesitatea
angajamentului personal fata de Isus cit 5i pe min-
tuirea si preocuparea acordata de Isus poporului sau.
Formula aceasta ate gasita in salutarile introductive
din scrisorile lui Pavel in care ,,Dumnez.eu, Tatal nos-
tru, si Domnul Isus Cristos sint asociati impreun ca
sursa binecuvintarilor spirituale. W. Grundmann
(TDNT 9, p. 554) a sugerat ca la baza acestei for-mule
sta expraia din VT ,,Domnul Dumnezeu, care a fost
transformat in inchinarea crestina in ,,Dumnezeu
Tatl si, la acelaei nivel, ,,Domnul Isus Cristos, indi-
cind prin aceasta ca omul care ll are pe Isus ca Domn
il are gi pe Dumnezeu ca ma. Indiferent daca aceasta
explicatie este corecta sau nu, sint doua fapte demne
de remarcat. Unul este ca Dumnezeu Tatal ei Isus sint
plasagi in mod natural alaturi, intr-un mod care indica
o pozipie egala; desigur, subordonarea lui Isus fata de
1,,

Tatal este pastrrata intotdeauna cu grija (1 Cor. 15:28;
Filip. 2:11), dar nici 0 alta inta nu este pusa alaturi
de Tatl in felul acata. Al doilea fapt ate ea folosirea
in VT a terrnenului ,,Domnul ca un titlu pentru Dum-
nezeu a inuentat folosirea cresn a termenului.
Lucrul acata ate clar in Filip. 2:10 s.urm., care preia
limbajul din Is. 45:22-25 si aplica lui Isus ceea ce s-a
spus acolo dapre Dumnezeu. De asemenea, in Rom.
10:9, 13, un citat din loel despre chemarea numelui
Domnului (adica Iahveh) I-a fost aplicat lui Isus. Polo-
sirea termenului in felul acata nu este specica lui
Pavel (cf. Ioan 12:38; Evr. 1:10; 1 Pet.:14s.umi.;
Iuda 24 s.urrn.; Apoc. 17:14; 19:16). In ne, cind
Pavel se refera la ,,ziua Domnului, nu incape indoiala
ca intelege c5 aici ,,Domnul nu se refera la lahveh ci
la Isus (1 Cor. 1:8; 2 Cor. 1:14).
Dana ne-am ghida dupa statistici, s-ar parea ca
titlul Fiul lui Dumnezeu (care apare de 15 ori) a fost
mult mai putin important pentru Pavel decit titlul
Domnul, care apare de cel putin zece ori mai frecvent
in scrierile sale. 'Ibtu.i, asa cum a aratat M. Hengel
(The Son of God, 1976, cap. 3), Pavel folosate titlul
acata pentru Isus atunci cind rezuma continutul E-
vangheliei Sale (Rom. 1:3-4, 9; Gal. 1:15 .urm.) si
are tendinta s-l rezerve pentru importante.
El i1 foloseste atunci cind are in vedere relatia dintre
Dumnezeu ei Isus si, aa cum am vzut anterior, atunci
cind preia armatii traditionale care vorbac despre
faptul ca Dumnezeu L-a trimis inlume pe Fiul Sau pre-
existent gi L-a dat sa moara pentru noi. El scoate in
relief in mod special faptul ca prin lucrarea Fiului noi
putem adoptati ca i ai lui Dumnezeu (Rom. 8:29;
Gal. 4:4-6).
Pavel folosate o serie de alte expraii in contextul
acesta. lsus ate dacris ca si *Chipul (Imaginea) Dum-
nezeului nevazut (Col. 1:15; cf. 2 Cor. 8:29; Col.
1:15-18) si Preaiubitul (Fiu al) lui Dumnezeu (Efes.
1:6). Tomgi, acatea ar trebui privite doar ca dacrieri
ale lui lsus si nu ca titluri ale Lui. /icelai lucru ate
adevarat cu privire la alte expraii care descriu diferite
ftmctii ale lui lsus, cumate aceea de *Cap (Efa. 1:22)
i chiar aceea de Mfntuitor (Efa. 5:23; Filip. 3:20).
Este discutabil daca titlul Dumnezeu este aplicat
de Pavel lui Isus. Interpretarea textului din Rom. 9:5
(vezi VSR si mg.) ate controversata, dar textul proba-
bil ca ar trebui intela ca o doxologie la adresa lui
Cristos ca Dumnezeu (B. M. Metzger, in B. Linclars i
S. S. Smalley, (ed.), Christ and Spirit in the New
Testament, 1973, p. 95-112). La fel cle ambig-uu ate
textul din 1'Ies. 1:12 (vezi TEV$i mg.; NIVi mg.).
Cind ajungem la Epistolele pastorale, diversitatea
de titluri caracteristica scrierilor Pauline anterioare
incepe sa dispar. Titlul Fiul lui Dumnezeu nu ate
folosit deloc. Nici Isus si nici Cristos nu sint folosite
independent (exceptie 1 Tim. 5:11) ci numai in com-
binatie, de obicei in ordinea Cristos Isus. Totugi, Dom-
nul este folosit ca un titlu independent cit gi in com-
ln citeva cazuri probabil ca avem exemple de
declaratii formale de crez exprimate intr-un stil mai
ocial si bazate pe matexiale traditionale (1 Tim.
1:15; 2:5 s.urm.; 6:13; 2 Tim. 1:9 .u{m.; 2:8; Tit
2:11-14; 3:6). Nu incape indoiala ca aici Ii ate dat lui
Isus titlul de Dumnezeu (Tit 2:13) 5i primate impre-
una cu Dumnezeu titlul de Mintuitor (2 Tim. 1:10; Tit
1:4; 2:13; 3:6).
-'__ _..___- -_, __-_-____ __-
IV. Titlurile lui Isus in scrierile lui Ioan
in scrierile lui Ioan tiparul folosizii titlurilor lui Isus
ate acelasi ca i in celelalte Evanghelii. Evanghelia
dupa Ioan se ocupa de acvitatile persoanei umane
Isus si forma compusa Isus Cristos ate folosita numai
de doua ori atunci cind este avuta in vedere sem-
nicatja totala a persoanei lui lsus de dupa inviere
(Ioan 1:17; 17:3 - ultimul pasaj ate prezentat din
perspectiva unuia care a ,,imp1init lucrarea pe care i-a
dat-0 mai). Dai termenul Domnul ate folosit adesea
la vocativ, pentru a I se adresa lui Isus, el este folosit
rareori in naratiune pentru a se referi la Isus (numai
in Ioan 4:1; 6:23; 11:2) pina dupa invierea care a
stabilit pozitia noua a lui Isus. Totusi, ate semnificativ
faptul ca Isus lnsuai dacrie pozitia Sa ca a unui
,,stapin (sau .,domn) (Ioan 13:13 .urm., 16; 15:15,
20) care poate da porunci robilor Sai - dai El ii
private pe ucenici ca pe prieteni si nu ca pe robi.
Una dintre intrebarile cheie din loan este daca lsus
este Mesia atit din perspectiva evreilor cit ei din cea a
samaritenilor; scopul Evangheliei ate sa conduca la
convingerea ca lsus este Mesia (Ioan 20:31). in ciuda
raritatii cu care intilnim aceasta declaratie in celelalte
Evanghelii, Isus ate declarat Maia in Evanghelia
dupa Ioan (Ioan 1:41; 4:29; 11:27), dar este intere-
sant ca acat cuvint nu apare niciodata pe buzele lui
lsus. Alte descrieri quasi-titulare ale lui Isus pe care le
folosate Ioan sint Cel care trebuia sci vind (Ioan 11 :27;
12:13; cf. Mat. 11:3); Sfintul lui Dumnezeu (Ioan
6:69; cf. Marcu 1:24), Mintuitorul (loan 4:42), Mielul
lui Dumnezeu (loan 1:29, 36), Profetul (Ioan 6:14;
7:40) siRegeleluilsrae1 (Ioan 1:49; 12:13; 18:33-38;
19:3, 14-22). Citeva dintre acate titluri sint intilnite
si in Evangheliile sinoptice.
Titlul caracteristric cu care S-a dacris lsus, Fiul
omului, ocupa un loc preeminent in Evanghelia dupa
loan, dar aici accentul ate pus pe originea cereasca
a I-iului omului, pe coborirea Lui in lumea aceasta, pe
gloricarea Lui pe cnice si pe semnicatia Lui ca
Dattor alvietii (Ioan 3:13; 5:27; 6:27, 53, 62; 12:23,
34; 13:31), fapt care lipseste din Evanglieliile sinop-
cice. Dai nu este necesar sa praupunem ca niste
inuente straine ar contribuit la folosirea titlului in
loan, limbajul folosit ate sucient de diferit de cel din
Evangheliile sinoptice incit sa sugereze ca, dai ar-
matiile din loan se bazeaza in ultima analiza pe invat5-
turile directe ale lui Isus, ele au fost rescrise intr-0
oarecare masura de can-e evanghelist sau de catre
sursele sale (S. S. Smalley, NTS 15, 1968-9, p. 278-
301).
Cel mai fundamental titlu pentru lsus in Evan-
ghelia dupa Ioan ate ara indoiala Fiul lui Dumnezeu.
Acest titlu indica apropierea relatiei dintre Tatal ei
singurul Sau Fiu pre-existent (Ioan 3:16-18); aceasta
este 0 relatie de dragoste reciproca (Ioan 3:35; 5:20)
si este exprimata in modul in care Fiul asculta de Tatl
(Ioan 5:19) si Ii sint incredintate funcgiile de judecator
i datator al vietii (Ioan 5:17-30). Relatia liala unic
dintre Isus si Dumnezeu pe care 0 intilnim in Evan-
gheliile sinoptice este exprimata mai clar aici (Ioan
11:41; 12:27 .urm.; 17:1). In esent aceleasi idei sint
comunicate de titlul *L0gos (sau Cuvfntul), care apare
in prologul Evangheliei. Logosul ate identicat atit
de mult cu Dumnezeu incit nu este surprinzator s
vedem ca lui Isus li ate dat titlul de Dumnezeu; lucrul
acesta este clar in cazul marturiei lui Toma in Ioan
20:28, unde aratarea lui lsus cel inviat deterrnina
recunoaeterea statutului Sau divin, dar este probabil
de asemenea ca in Ioan 1:18 lsus ate dacris ca
,,singuru.l Fiu, care ate in sinul Tatalui (sau, ,ingurul
Fiu, care ate la fel ca Dumnezeu i care este alaturi
de Tat:-El) (textul, insa, este incert).
in ne, ar trebui observat ca in Evanglielia dupa
loan sint diferite armatii ,,Eu sint ... care Il prezint
pe Isus ca "Pastoral cel bun sau ,,Adevarata Vita.
Uneori avem doar cuvintele: ,,Eu sint El (loan 4:26;
6:20; 8:24, 28, S8; 13: 19). lntrucit acate cuvinte sint
un ecou al proclamatiei lui Iahveh despre sine, gasita
in Is. 43:10; 48:12, ate probabil ca ar trebui sa le
privim ca p
moarte ei care a fost totuai inaltat de Dumnezeu (Evr.
2:9; 13:12). Se poate referi la E1 ei folosind numai
titlul Domnul (Evr. 2:3; 7:14) sau Cristos (Evr. 3:6,
14 etc.). Dai nu incape indoiala ca autorul gtie ca
Cristos inseamna ,,Unsul (Evr. 1:9), el folosate acat
titlu mai mult ca pe un nume care ate nevoie sa e
explicat de alte titluri. I51 ll descrie pe lsus ca gi
Cdpetenia (Pionierul sau inainte-mergatorul) mintu-
si credintei (Evr. 2:10; 12:2), folosind o expraie
care se poate sa e avut o circulatie mai larga ca un
titlu C1'lSCOi08l(i (Fapt. 3:15; 5:31). Dar mai presus de
toate autonil I1 private pe Isus ca Mare Preot gi
prezinta lucrarea Lui in termenii preluapi din legislatia