APOCALIPSA - INTRODUCERE

Structura septipartit a Apocalipsei ( de Florin Liu).

Pentru nelegerea Apocalipsei este necesar o imagine a structurii ei literare, care s in

seama de alctuirea ei din serii dramatice ( pe care le vom numi aici seciuni) care cuprind viziuni,
scene profetice i alte elemente secundare. nainte de toate vom diviza Apocalipsa n seciunile ei
majore, apoi n viziunile i scenele componente. Confruntai schema de mai jos cu Biblia i delimitai
prile componente, pe capitole i versete.

Apocalipsa lui Ioan - schema de structura literara chiastica - prof. Florin Gh. Laiu

Cap.12;1 - 14:20 Cadrul istoric cu Domitian -

Sectiunea centrala : Marea controversa asupra Dominus ac Deus !- Crestinii
inchinarii. Conflictul final in timp de stramtorare.
Centrul teologic al cartii: Un tip al vremii lui Antihrist.
Crucea = Biruinta vesnica asupra raului Ioan primind Apocalipsa intr-
Vezi textul central (cheie) al Apocalipsei: Apoc. 12:10-12 o zi a Domnului - o cheie a
Tema principala a cartii: Biruinta prin sangele Mielului intelegerii rolului Sabatului in
"Trinitatea iadului" (parodiind pe Dumnezeu) si trioul ingeresc conflictul final.
in opozitie, Semnul, chipul, numele si numarul Fiarei, sau Inchinarea gresita
sigiliul, chipul, Numele si numarul lui Dumnezeu / Mielului ? ( repetata !) a lui Ioan este
Mesajul central: Inchinati-va Creatorului ! Nu va inchinati un tip si o avertizare pentru
creaturii ! cei alesi.
Scena centrala: Cei 144.000 de biruitori in jurul Mielului (Antihristul va apare ca inger
( Apoc. 14:1-5) de lumina !)

Cap.8:2 - 11:19
7 ingeri cu 7 trambite - 7 judecati
Vai, vai, vai ! ( 8:13, 9:12, 11:14)
Raul Eufrat
Abisul si Fiara din abis
Altarul vorbeste (9:13)
Mania Neamurilor si mania lui Dumnezeu
Templul lui Dumnezeu deschis
Legea lui Dumnezeu se razbuna (11:19)
Ingerul Domnului indentificandu-se cu solii Lui
ch.10)
Cap. 15:1 - 19:10
7 ingeri cu 7 potire - 7 judecati finale
Vai, vai, vai ! (18:10.16.19)
Raul Eufrat ( plaga a 6-a)
Abisul si Fiara din abis ( cap. 17)
Altarul vobeste (16:7)
Mania lui Dumnezeu (15:1.7.8, 16:1.19)
Templul lui Dumnezeu deschis (15:5)
Legea lui Dumnezeu se razbuna (15:5-
6,16:20-21)
Ingerul Domnului identificandu-se cu solii Lui
(18:1)

1
 Compara cu cele 7 zile ale Creatiei. Aici este rasturnarea Creatiei si pedeapsa pentru respingerea
creatorului

Cap. 19:11 - 20:15

Dupa al doilea Advent, Judecata
mileniala. cartile deschise

Cerul deschis
Tronul cel mare si alb
Cap.4:1 - 8:1 Cartea vietii (Mielului injunghiat)
Dupa primul Advent, Mielul deschide Calaretul victorios cu multe coroane si sabie
sulul in vederea Judecatii Moartea si Infernul aruncate in "iad"
O usa deschisa in cer Sufletele martirilor domnind cu Chistos
Tronul lui Dumnezeu - cap 4 Judecata pacatosilor morti
Cartea Mielului care a fost junghiat Judecata (executiva) a pacatosilor in viata
Calaretul victorios inainteaza spre victoria finala:
cununa, arc.
Moartea si Infernul domnesc in timpul pecetii a
patra
Sufletele martirilor striga dupa judecata si
razbunare
Judecata sfintilor morti (reabilitati in cap.6 Comp.
cu Dan 8:13-14) Nu toi comentatorii concep structura
Judecata sfintilor in viata: numarati, sigilati Apocalipsei aa cum reiese din schema de mai
sus. Unii introduc prologul i epilogul n
descoperirea propriu zis. Alii mpart Apocalipsa n opt seciuni. Exist i ncercri de a o diviza n trei

Cap.1:9 - 3:22 Cap. 21:1 - 22:5

Biserica triumfatoare in cer si pe
Biserica luptatoare, pe pamant noul pamant
Israelul lui Dumnezeu in Diaspora: 7 biserici in 7 Israelul lui Dumnezeu repatriat: o singura
cetati Biserica intr-o singura cetate
F agaduinte pentru biruitori: pomul vietii, tronul, Rasplata biruitorilor: pomul vietii, tronul, etc
etc. (21:7, 22:1-4)
Cetatea Dumnezeului Meu care are sa coboare din Cetatea sfanta coboara din cer
cer Nici o lampa ( Dumnezeu este lumina )
Templul lui Dumnezeu
7 lampi
pri. Cititorul poate verifica validitatea divizrii de
mai sus i poate ncerca o variant mbuntit sau una cu totul original. Dar nainte de a face acest
lucru, cineva trebuie s fie foarte bine familiarizat cu textul Apocalipsei n toate detaliile lui.
Reprezentanii teologiei noastre moderne au observat i argumentat structura chiastic a
Apocalipsei. nelegerea acestui lucru poate ajuta la descifrarea mesajului spiritual sau istoric al crii.
Termenul "chiastic" provine de la litera greceasca "X" (chi sau hhi) i este un tip de coresponden
ncruciat ( n forma de X) a ideilor, simbolurilor, subiectelor sau a altor elemente. Dup acest tipar
clasic care apare n poezia ebraic (i n care elementele poetice apar sub forma A B B' A', ca n cazul
rimei mbriate) se pot face comparaii i se pot trage concluzii. n cazul structurii propuse mai sus,
chiasmul se poate verifica prin corespondena unor elemente din prima coloan (I) cu elemente din
ultima coloan (VII). De exemplu, n scrisorile adresate bisericilor se subliniaz ideea de biruin i se
promite biruitorului accesul la pomul vieii, nemurirea, domnia cu Christos. Aceleai elemente pot fi
gsite n a VII-a seciune (noirea tuturor lucrurilor - cap. 21-22). Apoi elemente din coloana a II-a
trebuie s-i aib corespondene n coloana a VI-a, s.a.m.d., III corespunde cu V, iar coloana a IV, fiind
central, trebuie s fie inima Apocalipsei n care s se regseasc mesajul ei principal.

2
 Tema crii este biruina, versetul cheie fiind n centru: Apoc.12:11. Personajul central,
ca i n cartea lui Daniel, este Domnul Christos, sub diferite imagini, nume i simboluri de cele mai
multe ori ( de 32 de ori!)este numit "to arnion" (Mieluelul - greac). i nu este de mirare, fiindc Ioan,
autorul Apocalipsei, L-a cunoscut de la nceput n aceast calitate profetic i soteriologic
(soteriologia este doctrina mntuirii; de la gr. soteria, salvare) nc de cnd era ucenic al lui Ioan
Botezatorul (Ioan 1). n ciuda impresiei populare care vede n aceast carte mai mult montrii i
dezastrele, este o carte plin de ngeri (de 50 de ori cuvntul "nger"), plin de cele mai scumpe
promisiuni divine care alterneaz cu cele mai grozave ameninri profetice. Tablourile de groaz
alterneaz cu scene pline de lumin i de cntri cereti cutremurtoare. De la nceput pn la sfrit,
"Descoperirea lui Iisus Christos" este ptruns de tema biruinei Mielului care a rscumprat omenirea
prin jertfa Sa i de sentimentul permanent i tot mai puternic al iminenei sfritului acestei lumi.
Sfritul lumii este vzut aici ca o catastrof suprem pentru miliardele lumii nepocite, dar i ca o
unic speran pentru cretinul contiincios i oprimat de puterile lumii. Centrul de greutate al tuturor
scenelor este Sanctuarul ceresc, palatul lui Dumnezeu, cartierul general al Domnului ostirilor.
Apocalipsa conine 7 scene de liturgic cereasc (liturgica este sistemul (i doctrina) serviciilor divine (
de la gr. leiturghia, slujb, ritual) (I.4:8-11, II. 5:8-14, III. 7:9-12, IV. 11:15-18, V. 14:1-5, VI. 15:2-4, VII.
19:1-8) i 7 fericiri, toate fiind legate de timpul sfritului i de destinul atepttorilor revenirii lui Iisus
Christos (1:3, 14:13, 16:15, 19:9, 20:6, 22:7, 22:14).
Cartea este scris ca o epistol, dar este, n realitate, o evanghelie scris n limbaj
apocaliptic, referitoare la suveranitatea lui Christos i cluzirea Bisericii dup nlarea Mntuitorului.
Din punct de vedere al limbajului i imaginilor, Apocalipsa este ca o mare n care se vars toate
celelalte ruri - cri ale Bibliei, prin fluviul care izvorte n Geneza i trece prin cartea lui Daniel.
nc de la apariia ei, Apocalipsa a ntmpinat ostilitate. Pstorii de tipul lui Diotref din Corint
( vezi 4 Ioan), care nu se supuneau lui Ioan i btrnilor conductori, nu puteau accepta asemenea
descoperiri. Muli au contestat cartea n primele secole, dar recunoaterea ei n canon este definitiv.
n timp ce alte cri ndrgite de cretinii vechi au rmas n afara canonului, Apocalipsa ncoroneaz
Biblia, trasnd "istoria viitorului" Bisericii i ncheind Scripturile pe o not de triumf i de slav.
Primele ncercri de intepretare a Apocalipsei rmase pn astzi aparin episcopilor
Meliton de Sardes (150-200) i Vicorinus de Poetavium (+300). nc de atunci s-a stabilit un mod de
interpretare care a rmas tradiional, dei nu toi comentatorii l-au mprtit. Victorinus a neles ( sau
a motenit aceast nelegere) c seriile de "apte" ale Apocalipsei sunt benzi paralele ( 7 biserici, 7
pecei, 7 trmbie...), deci sunt viziuni care acoper aceeai perioad de timp, ca n cartea lui Daniel.
Doar cele 7 plgi finale au fost vzute ca fiind strict legate de timpul sfritului. Dei tradiia
interpretrii are o oarecare autoritate, noi credem c autoritatea suprem a oricrei interpretri este
aceea amintit n marele imn protestant:
"S nu se-ating de Cuvnt,
S-l lase cum e-n Carte;
Cuvntul i cu Duhul Sfnt
Ne sunt a noastr parte..."
Prolog (1:1-8). Ioan a dat Apocalipsei acest nume:" Descoperirea lui Iisus Christos"
( grecete, "apocalypsis Iesu Christu"), care ne arat c, de fapt, cartea nu este un mister ocult, ci o
revelaie a lui Dumnezeu. Aici este artat lanul descoperii care ncepe cu Dumnezeu i are apte
verigi: 1.Dumnezeu Tatl; 2. Domnul Iisus; 3. ngerul lui Iisus (Gabriel, vezi Dan.10); 4. Profetul
(apostolul Ioan ); 5. Predicatorul ( cel ce citete n biseric, v.3); 6. Asculttorul ( v. 3); 7.
Dumneavoastr i cu mine, cititorii de astzi (3:22)
Iisus Christos este vzut n Apocalipsa nu numai ca Mntuitor ci i ca fiind Dumnezeul
Creator, Atotputernicul, Cel Venic. Explicai v.8 n lumina v.7 i 11-12. Salutul i fgduina profetic
din v.4-7 arat principalele impresii cu care a rmas Ioan dup ce a vzut aceste scene i s-a apucat
s scrie epistola sa apocaliptic. n aceste cuvinte este concentrat mesajul Apocalipsei

3
 CHRISTOS I CELE APTE BISERICI LUPTTOARE
(1:9 - 3:22)

Viziunea de fond (1:9-20)

Autorul, locul, mprejurrile i timpul descoperirii. (v.9-10a) Ioan apostolul, numit i

presbiterul (pentru c era presbiter al Bisericii generale i pentru c era n vrst, poate singurul
rmas n via dintre apostoli), nu se recomand ca printe al cretinilor, ci ca frate, prta la necaz i
la mpria lui Iisus.
Locul primirii descoperirii este insula Patmos. Scriitorii vechi ai Bisericii ne arat c aceste
lucruri s-au petrecut pe vremea cezarului Domiian (81-96 e.n.), un mprat despotic, invidios i
orgolios care ura cultele orientale. ntre anii 85-86, Domiian a cerut evreilor s plateasca fiscus
iudaicus, un impozit religios care nu era dect o deturnare a vechiului impozit pentru Templu hotrt
de legea lui Moise. Acum templul nu mai exista (Titus, fratele lui Domiian l distrusese), dar Domiian
voia s continue acest impozit pentru un templu pgn. Iudeii s-au revoltat, n-au acceptat ideea. n
aceste mprejurri, Domiian repune n funciune cultul cezarului, se numete pe sine DOMINUS
DEUS (Domn i Dumnezeu) i cere testarea loialitii fa de cezar prin onoruri de cult cuvenite zeilor.
n special n provincia Asia roman (fostul regat al Pergamului n care erau cele apte biserici amintite
aici) unde acest cult fusese propus de ctre pergamenieni nc din timpul lui Augustus, deasemenea
la Roma, au avut loc pe la anul 95 persecuii anticretine. n Roma sunt condamnate i dou dintre
rudele mpratului: Flavius Clemens i Flavia Domitilla, pentru "ci iudaice" i pentru ateism".
Acuzaiile acestea sunt specifice, pentru c romanii nu distingeau pe cretini de evrei la nceput
(deoarce practicile i nu crezul sunt ceea ce iese n eviden), iar modul de nchinare la cretini i
evrei (fr acceptarea unor imagini) era interpretat ca ateism (necredinn zei). Persecuia aceasta l
lovete pe Ioan printre primii, n calitate de lider. Potrivit relatrii tradiionale cretine, Ioan a fost
condamnat la moarte i aruncat ntr-un cazan cu ulei clocotit, dar spre uluirea clilor care voiau s se
distreze, btrnul n-a fost afectat deloc de acest tratament. Superstiioi, romanii nu l-au omort, dar l-
au trimis n exil printre condamnaii la munci silnice la carierele de piatr de pe insula Patmos, undeva
nu departe de rmurile Asiei. Aici i n aceste mprejurri a avut loc Descoperirea lui Iisus
Christos. n ncercri sunt cele mai bune condiii ca Iisus s ni se descopere.
Timpul descoperirii este artat n v. 10 ca fiind ziua domneasc" ( - he
kyriake hemera). Comentatorii cretini vd n aceasta zi a Domnului" o duminic, altii vd ziua
Domnului n sens eschatologic, vzut de Ioan n viziune. Se pare c ultima variant nu merge,
deoarece Ioan indica n acest context (mprejurrile, locul, etc), timpul n care a avut loc viziunea.
Este cea mai naturala explicaie, fr a fora textul. Ce nseamn ziua domneasca"? De
mult vreme n cretintate, odat cu accentuarea srbtoririi nvierii Domnului (la nceput n paralel
cu sabatul, apoi n mod exclusiv), prima zi a sptmnii biblice a fost numit domneasc" (n greac,
pn astzi este numit - kiriaki, iar n latin i n limbile romanice: dominicus, domenica,
duminica, domingo, dimanche etc). ntrebarea este: ce nelegea Ioan prin aceast zi a
Domnului? Era, oare, vorba de o zi nchinat cezarului care se numea pe sine Dominus"? Ioan n-ar
fi avut nici o simpatie pentru o asemenea pomenire. Dac era o frumoasa duminicu, de ce nu apare
nicieri n scrierile lui obiceiul srbtoririi nvierii? Dimpotriv, ziua nvierii este numit de el ziua
nti a sptmnii" de lucru, potrivit Bibliei i obiceiului iudaic (Ioan 20:1.19), n timp ce ziua a aptea,
lsat de Dumnezeu de la geneza lumii i confirmatn Decalog ca zi de repaos sptmnal
(Gen.2:1-4, Ex.20:8-11), este numit de Ioan sabat (Ioan 9:14).
A numi sabatul "ziua Domnului" era un lucru obinuit la evrei, potrivit poruncii a patra. Iisus
S-a recunoscut pe Sine ca Domn al Sabatului (Mc 2:27-28) ca unul care are toat autoritatea de a
interpreta pzirea poruncii n spiritul ei i nu n interpretarea plin de contorsiuni a rabinilor. Oare este

4
posibil ca, dupa Ce Ioan evreul care pzise ntotdeauna sabatul, care fusese un martor al obiceiurilor
lui Iisus (Luca 4:16), care era printre cei condamnai pentru "ci iudaice", care a vzut n viziune
originalul ceresc al decalogului ( Apoc.11:19), care repeta foarte des n scrierile lui valoarea ascultrii
de poruncile lui Dumnezeu, care ne spune c rmia Bisericii din timpul sfritului, sfinii lui
Dumnezeu, sunt cei ce pzesc "poruncile lui Dumnezeu" i "mrturia lui Iisus / credina n Iisus", s fi
numit o zi obinuit ca fiind ziua Domnului" ?
Se tie din istoria Bisericii din acele timpuri c chiar srbtorirea tradiional a Patelui
printre cretinii din Asia se fcea ntr-un mod apropiat de iudei: se inea odat cu patele evreiesc (la
14 Nisan, indiferent de ziua sptmnal n care cdea) i se accentua mai mult moartea lui Iisus
dect nvierea. Schimbarea semnificaiei i datrii patelui tradiional rsritean s-a realizat la Roma
dupa anii 130 i s-a accentuat nvierea, nu doar ca celebrare anual, ci i sptmnal. Frumos, n
aparen, dar acest obicei intervenit pe lng sabat a reuit n cteva secole s desfiineze
porunca lui Dumnezeu n favoarea datinei omeneti pentru majoritatea lumii cretine. Degeaba
M cinstesc ei!" zicea Iisus (Mc.7:6-13). Aceast descoperire a Apocalipsei ntr-o zi de Sabat, ziua
lui Christos Dumnezeul Creator i Mntuitor, este elocvent n favoarea nelegerii conflictului final
descris n sectiunea a IV-a, ntre semnul lui Dumnezeu i semnul fiarei.

Viziunea apariiei Christosului glorificat ( v.10b-17a)

Iisus este recunoscut de Ioan. Aceast descriere este, practic, identic cu aceea a lui
Michael din Daniel cap 10, ceea ce identific pe Michael cu Christos. Iisus este mbrcat aici ca Mare
Preot n haine lungi i cu bru la piept. Comparai efectul asupra lui Ioan cu reacia lui Daniel.

Iisus vorbete (v.17b - 20 continuate cu cap.2 si 3).

Iisus este Dumnezeul cel Viu. El are Viaa n Sine nsui. De aceea El este Marele Preot, singurul
Suveran Pontif purttor al cheilor Paradisului i Infernului. Aceast imagine este fundamental pentru
nelegerea identitii Antichristului din Apocalipsa. Apocalipsa nu ne aduce altceva dect cartea lui
Daniel. Este doar o mbogire, n lumina crucii i a siguranei victoriei lui Messia.
Iisus este reprezentat ca supraveghetor al bisericilor Lui, n timp ce comunitile cretine
sunt reprezentate prin nite sfenice (lampadare, candelabre) . Aceasta arat valoarea Bisericii
naintea Lui, iar lumina fiind rolul misionar al Bisericii. Cele apte biserici pomenite aici nu erau
singurele biserici cretine, nici mcar singurele din provincia Asia roman (Colosse, Ierapole i altele
erau vecine cu ele sau printre ele), ceea ce ne sugereaz c aceste apte biserici au fost selectate ca
simboluri ale totalitii Bisericii, potrivit semnificaiei numrului apte n Apocalipsa. Este vorba de
totalitatea Bisericii n spaiu dar i n timp, perioad dup perioad istoric, fiindc att Ioan ct i Iisus
se refer la ele n aceeai ordine. Identitatea Bisericii nu se confund cu identitatea istoric. Nu
criteriul apartenenei la o tradiie sau confesiune este aici simbolul sfenicului lumintor. Singura
succesiune, apostolic la care fac referin apostolii este succesiunea spiritual, nu perfeciunea
lanului hirotonirii i nici posibilitatea dovedirii unei continuiti evanghelice pure de la apostoli i pn
astzi.
Identificarea celor apte biserici apocaliptice cu apte perioade ale Bisericii universale apare
n principiu la Victorinus (+303). Apoi la Beda (673-735), nvat catolic britanic. Sistemul a fost
preluat de Haymo (sec.IX), episcop catolic de Halberstadt; Bruno de Segni, episcop catolic italian
(+1113), Beranger de Tours, nvat francez (sec.XI), Albert cel Mare din Colonia, savant german
(+1280), Walter Brute, savant wiclefit de la Oxford (sec. XIV), dup care se ntlnete n mod frecvent
printre protestani. n Micarea Millerit aceasta a fost o poziie standard. Noi credem n aceast
aplicaie pentru c fiecare mesaj se potrivete nevoilor spirituale ale timpului. Ellen White a confirmat
aceast interpretare n cartea Istoria Faptelor Apostolilor".
Toate mesajele urmtoare sunt adresate ngerilor bisericilor. Nu trebuie trecut cu usurin
peste acest amnunt. Cuvntul grecesc (anghelos) are aceeai semnificatie ca i n ebraica VT din
Mal.2:7b, i nseamn sol (mesager, trimis). Omul care are rspunderea spiritual, la cretini
episcopul (supraveghetorul) sau presbiterul (btrnul"), echivalentul pastorului n sens protestant,
este solul (ambasadorul, trimisul, mesagerul) lui Dumnezeu. Solia se adreseaz liderilor religioi
pentru c ei rspund de biseric i pentru c exemplul i nvtura lor sunt decisive n faa poporului.
Totodat, semnificaia mesajului nu este exlusiv aplicabil ngerului". Chiar dac ngerul unei biserici

5
este un ambasador ireproabil al lui Dumnezeu, el primete mesajul ca unul care are rolul de
reprezentant i transmitor (vezi si Ex. 33:1 a. 3 b). El este i primul care are obligaia de a-l aplica la
sine.
O aplicaie care s-l ocoleasc pe nger sau s se adreseze cu prioritate bisericii i nu
ngerului, nu ndeplinete cerinele exegetice ale textului sacru. Atentie, ngeri! Dumnezeu ine n
mna Lui stelele Bisericii, i nimeni nu le poate smulge (Ioan 10:28). Dar ele pot cdea, se pot smulge
singure i s devin ngeri ai celui ru. Aceasta este marea tragedie a cretinismului (Is. 14:12,
Apoc. 12:1.4, Iuda 13). i nu trebuie s treac neobservat mustrarea credinciosului nger care a
refuzat categoric nchinarea lui Ioan, ct i slabiciunea credinciosului de a se nchina reprezentantului
lui Christos, chiar i dup ce fusese mustrat o dat (Apoc. 19:10, 22:8-9). Acest incident repetat este
menionat n Apocalipsa n legtur cu testul final din seciunea central a Apocalipsei: nchinarea la
Dumnezeul Creator sau nchinarea la o creatur (fiara cu numr de om)? nlarea omului (a
solului lui Dumnezeu) n Biseric este incriminat n cartea lui Daniel (Dan 11:36-37 comp. cu 2 Tes 2)
Fiecare dintre cele apte epistole apocaliptice au la nceput un destinatar i un expeditor,
dup care urmeaz aprecieri, mustrri, avertizri i o exortaie (ndemn) urmat de o fgduin
pentru cei ce i nsuesc mesajul. Facei un tablou n care cele apte mesaje s fie reprezentate n
paralel, observnd ce lipsete la unele sau ce este n plus. Deasemenea, lund ca etalon pe cei care
nu sunt mustrai i notndu-i cu nota 10, dai note i celorlalte n aa fel nct s respectai diferena
dintre ele. Observai cum Iisus se adreseaz fiecrei biserici cu una din caracteristicile descrierii Lui
din viziunea de fond (cap.l). Observai i explicai legtura strns care este ntre mesaj pe de o parte
i modul de prezentare a Expeditorului i fgduina final pe de alt parte.

ngerului din Efes (2:1-7)

Biserica din Efes este principala biseric din Asia pe timpul lui Ioan, sediu apostolic" (dac
se poate spune c apostolii au avut sedii", fiind cunoscui mai degrab ca unii care circul n interesul
misiunii dect ca nite statui episcopale. Istoria ntemeierii acestei biserici se gsete n Fapte 18-20
i se pot gsi informaii despre ea n Efeseni i 1-2 Timotei.
Biserica din Efes este imaginea bisericii apostolice contemporane cu Ioan, ntre anii 31-100.
Semnificaia numelui cetii (dac acest lucru trebuie aplicat spiritual) este acela de avnt, lansare,
misiune. O biseric ce avea un trecut i un prezent plin de statornicie, de trud evanghelic i
rezisten contra ereziilor. Dar este ciudat c, n timp ce ura fa de erezie crete, iubirea fa de
Christos i faptele dinti, ale credinei i iubirii, intr n eclips. Tragedia bisericii apostolice a fost
aceea c pe msur ce iubirea dinti s-a scurtat, necazul despre care se sper c nu va dura mai
mult de o generaie , s-a lungit (Mat.24:12-14.21.34). Se poate vorbi despre generaia primului
avnt misionar (31-70) i, dup cderea Ierusalimului, de o a doua generaie cretin care pe timpul
lui Ioan, nu mai reprezenta exact iubirea dinti". Dac rcirea dragostei dinti nseamn cdere i
necesit pocin, n ciuda calitilor cretine enumerate aici, atunci ct apostazie i nevoie de
pocin este acolo unde, calitile tipic efesene au disprut. S-a pocit Biserica Efesean? Poate c
generaia care a primit acest mesaj l-a luat n serios. Dar ce putem spune despre urmaii efesenilor
apostolici?
Christos a hotart mutarea sfenicului primei biserici n caz de nepocin. Dup cum
romanii au luat din templul Ierusalimului sfenicul pe care l-au mutat la Roma, simboliznd pierderea
preeminenei poporului ales, la fel avea s se ntmple i cu cretintatea care-i pierdea iubirea
cretin. Acest principiu al iubirii este esena legii lui Dumnezeu. Ortodoxia teologic fr iubirea dinti
este un sfenic fr lumin.
Nicolaiii (2:6) erau o sect eretic de orientare gnostic, (Gnosticismul a fost un amestec
de filozofie greceasc neoplatonist i de idei persane, un fel de teosofie, de curent esoteric i
sincretist, un fel de New Age". Ptrunderea acestui curent n Biseric n primele cinci secole a dus la
serioase modificri teologice i spirituale, la reinterpretarea Evangheliei ntr-un mod alegoric, spiritist,
i antiiudaist. Unii gnostici aveau chiar idei sataniste). n ce privete moralitatea i stilul de via,
gnosticii erau fie ascei extremiti, fie libertini. Libertinii se mai numesc i antinomieni (mpotriva legii
morale). Comentatorul baptist John Sweet spune despre nicolaii c ei susineau, scutirea cretinilor
de cerinele legii morale. Victorinus este citat adesea spunnd despre nicolaii c erau nite
neltori turbuleni care, folosindu-se de numele lui Nikolaos unul dintre cei apte diaconi (Fapte 6:5),
nvau c alimentele jertfite idolilor puteau fi exorcizate i apoi mncate, i c oricine ar comite
desfru poate primi pace n ziua a opta".

6
ngerului din Smirna (2:8-11).

Biserica din Smirna nu mai este pomenit n alt loc biblic. Nu tim cine a ntemeiat-o. Se tie
ns c, n sec. II a fost o persecuie anticretina n Smirna, cu care ocazie a fost martirizat episcopul
Policarp, un pastor care-l cunoscuse pe Ioan. Numele cetatii nseamn mir (rin amar i
parfumat). Biserica Smirnean este tipul Bisericii dintre anii 100-313, o perioad plin de tot felul de
primejdii din afar i dinuntru, perioada de persecuii i frmntri. Pedeapsa obinuit pentru
cretini era confiscarea averii, de aceea bogaii erau mai nclinai spre compromis i apostazie.
Declinul teologic i moral al Bisericii devine evident n aceast perioad n care unii tiu s rmn
statornici cu orice pre, n timp ce alii au mijloace s-i cumpere libertatea i dreptul la o via
trectoare cu preul contiinei.
Sinagoga Satanei pomenit aici se refer la sinagoga evreiasc din timpul lui Ioan. Dar n
aplicaie secundar la perioada lungilor persecuii anticretine, sinagoga Satanei reprezinta pe cei ce
zic c sunt iudei i nu sunt ci mint". Dac evreii din Smirna nu erau considerai de Christos ca fiind
adevrai iudei (Rom.2:25-29), cu att mai puin cretinii care urau pe fraii lor i neglijau poruncile lui
Dumnezeu i credina lui Iisus, urmnd interpretrile unor nvtori ameii de filozofie i spirit pgn.
Aceia urau pe evrei i susineau c ei nii sunt adevraii evrei, dar mineau pentru c nu erau evrei
nici n sens fizic i nici n sens spiritual. Satan este vzut n acest mesaj ca fiind patronul evreilor
anticretini, al cretinilor care ursc pe iudei i pe fraii lor iudaizani", i al romanilor care urau
iudaismul i cretinismul, condamnndu-le deopotriv (v.10). Politica divide et impera a fost aplicat
de romani n relaiile dintre Sinagog i Biseric. i, n lupta dintre tendinele iudaizante i cele
antiiudaiste n Biseric, a nvins un neopgnism roman universal cu fa cretin.
Persecuiile romane au fost mai nti sporadice i locale pn la anii 250. ntre anii 250-260
au fost sistematice i generale, lovind mai ales n conductorii Bisericii. Dar ntre anii 303-313, cezarii
au lansat o ofensiv disperat, un adevrat rzboi de exterminare a Bisericii. Acestea sunt cele zece
zile" de necaz, dup interpretarea lui Walter Brute, nvatul wiclefit din secolul al XlV-lea.

ngerului din Pergam (2:12-17).

Numele cetii nseamn fortrea nalt, acropol. Biserica pergamenian, despre care
NT nu mai spune nimic n alt parte, este simbolul rezistenei spirituale cretine dintre anii 313-538,) n
Biserica cezarilor i a episcopilor care au trdat evanghelia. Nu este de mirare c n aceast perioad
a compromisului, a secularizrii Bisericii i cretinrii lumii, Iisus vede locuina lui Satan vecin cu
Biserica. Dup cum Pergamul, n calitate de centru al cultului imperial, putea fi numit pe drept, tronul
lui Satan" (vezi v.10), tot astfel Biserica anilor 313-538 a locuit ntr-o perioad a imperiului n care
Satan era prezent ntr-un mod foarte semnificativ, ca neltor strlucit (2 Cor 11:2-4). n sec.XI,
filozoful francez Beranger a afirmat c Roma este tronul Satanei".
Dup exemplul profetului apostat Balaam care devenise ghicitor i ispititor al poporului lui
Dumnezeu, de dragul banilor i a parvenirii, o mulime de episcopi i nvtori libertini au influenat
Biserica n aceast perioad (Numeri 22-25, 31:8, 2Petru 2:15-22). Balaam nseamn (n limba
ebraic) stricciunea poporului" sau nimicirea poporului", iar numele grecesc Nikolaos
(patronimul nicolaiilor) nseamn biruinta poporului". Se pare c aici este un joc de cuvinte
semnificativ. Balak nseamn pustiitor" i poate reprezenta foarte bine Roma cezarilor (vezi
Dan.9:26-27). Aceast doctrin nicolait care se infiltrase de mult n Biseric i acum cauta s dicteze,
era exact opusul Sinodului apostolic (Fapt 15:19-21) care confirm n cretinism legile iudaice despre
modul n care trebuie jertfite animalele curate, ferirea de snge, de desfru i de lucruri jertfite idolilor,
respectul fa de sabat (Fapt 15:19-21, 16:12-13. 20-21). Prin urmare, sinodul apostolic luase hotrri
destul de iudaizante". Iar aceti nicolaii, fiind gnostici i libertini, urau aspectele iudaice ale
cretinismului, voind s se debaraseze de ele. La iudei n-a existat un cult al morilor. Morii cu
morii!"- zicea Iisus. Dar poporul nelat de Balaam participa la cultul morilor (Ps. 106:28.35-36.39-41)
care este un cult al demonilor (1 Cor 10:20).
njosirea sabatului biblic ca fiind o superstiie iudaic i un semn al blestemului, a favorizat
ptrunderea pgnismului. Se pare c banchetele idolatre de la temple se fceau n ziua soarelui",
ziua pe care cretinii ameii de gnosticism o nchinaser Domnului sub pretextul c este ziua
luminii i ziua a opta a circumciziei cretine, ziua nvierii Domnului. Pe lng pericolul coruperii
cretinismului, persecuiile fuseser o adevarat binecuvntare. Obiceiuri i concepii pgne au
nceput s fie tolerate n Biseric, inovaii i explicaii noi au nceput s apar i n scurt timp,

7
cretinismul de mod veche a devenit intolerabil, fiind pus la index mpreun cu iudaismul i cu
pgnismul. Biserica tolerat a devenit, destul de repede, intolerant. Odat cu aceste simptome,
ea nu-i mai merita numele de cretin. Aa-numita succesiune apostolic devenea o vorb goal
i trecea odat cu mutarea sfenicului", asupra celor rmai credincioi, ca i dreptul de nti-
nscut al lui Esau (Evrei. 12:15-17.22-23).
Cretinismul adevrat a fost susinut de ctre cei ce au ncercat s se opun valului de
pgnism care invadase Biserica. Avem relatri istorice despre clerici ca Vigilantiu de Barcelona,
Iovinian i Elvidiu din Roma, Bonos de Sardica, Udo din Mesopotamia, care au condamnat ierarhia
corupt i nclinat spre practici pgne, cultul morilor, goana dup moate i obiecte sfinte",
monahismul, pelerinajele, priveghiurile i multe alte obiceiuri care ncurajau mentalitatea pgn n
Biseric. Afar de aceste personaje istorice urte de Biserica imperial, au existat grupe de cretini
care se separaser de Biseric sau care triau prea departe de sediile principale cretine pentru a fi
influenate i subordonate. Aa au fost cretinii din Orient, din Irlanda i nordul Italiei care au mai
rezistat un timp.
Sabia din v.12 i 16 este o aluzie la pedeapsa lui Balaam (Num.21:31-33, 31:8, Apoc.l:16,
19:21).Invaziile barbare au mplinit n sens istoric i parial aceast profeie. Dar adevarata rsplat se
lsa nc ateptat.
Antipa, un martir din Pergamul contemporan cu Ioan, este simbolul primelor victime ale
bisericii dreptcredincioase" imperiale. Predicarea violenei mpotriva donatitilor din Africa, executarea
lui Priscillian din Spania mpreun cu tovarii lui, sunt primele isprvi de acest gen. Mai trziu,
isprvile au fost i mai mari. Ura confesional dintre ortodocsi i arieni, dintre diofizii (diofizit=cretin
care susine doctrina celor dou naturi distincte, divin i uman ale lui Iisus) i monofizii (monofizit=
cretin care susine o singur natur n Iisus, o combinaie a celor dou), amestecat cu ura rasial i
cultural dintre romani i barbari, dintre greci i latini, au fost ocazii n care cruzimea i-a fcut loc n
Biseric. Sfntul Atanasie cel Mare dduse tonul punnd la cale n secret uciderea nvatei pgne
Hypatia din Alexandria. n ura fa de tot ce nu era ortodoxie sinodal i nu se supunea
nomocanoanelor, printre evrei, pgni i eretici, adevrul cdea sub aceleai acuzaii. Aceste practici
au culminat pe timpul lui Iustinian la Constantinopol.
Observai specificul fgduinei date Bisericii din acest timp. Mana este un simbol al grijii
lui Dumnezeu, al lui Iisus pinea vie i al testului spiritual al pzirii sabatului (Ex 16, Ioan 6). Ceea
ce este sabie pentru vrjmai, este man pentru credincioi. Pregtit de ngeri i ascuns lng
cele zece porunci n Sfnta Sfintelor, mana este simbolul Cuvntului lui Dumnezeu care nu vine prin
mijlocirea preoilor, ca pinea din Sfnta. Totodat, mana este simbolul alimentaiei simple, necarnate,
venind n opoziie cu stilul de via al nicolaiilor care, n lcomia lor dup carne, clcau instruciunile
lui Moise i ale apostolilor (Ex 16:4, Num 11:4-10, Ex. 15:26, Ps.78:18, ICor 10:5-6.11-12.20. Iuda 12,
2Petru 2:13). Pentru a nelege slobozenia" de care fceau uz nicolaiii, citii cu atenie epistolele lui
Iacov, Iuda, 2 Petru 2-3 i epistolele lui Ioan.
Piatra alb este un simbol antic al eliberrii din sclavie, al achitrii, al onorrii. Oferirea unei
pietre negre era gestul condamnrii. Adevaraii cretini au fost nfierai ca eretici i condamnai. Dar
Iisus le d un nume nou pe care falii cretini nu-l pot cunoate fiindc el reprezint nfierea.

ngerului din Tiatira (2:18 - 29)

Despre comunitatea cretin din Tiatira nu tim nimic altceva. Se poate c ea s fi fost
nfiinat n urma misionarismului Lydiei, negustoreasa crestinat de Pavel n Filipi (Fapt 16:14). Pe
timpul lui Ioan, o femeie adept a doctrinei nicolaiilor se da drept profeteas n aceast biseric i are
destul succes. ngerul", ocupat cu evanghelizarea i cu alte activiti pastorale, nu este destul de
vigilent i este mustrat ca fiind tolerant fa de corupie. Iisus o compar cu Izabela, regin pgn a
lui Israel care promova cultul solar al lui Baal.
Biserica din Tiatira reprezint pe cretinii din perioada 538-1517, din noaptea spiritual a
evului mediu. Numele Tiatira nseamn jertfe grozave. Falsa profeteas reprezint ierarhia roman
care pretinde c este mater et magistra, mama i nvtoarea tuturor oamenilor i care s-a abtut de
la nvtura apostolilor, permind sub un val subire de ascetism i disciplin, un libertinism
analog cu al nicolaiilor.
Numele de Izabela pe care i-l d Domnul este foarte semnificativ. Izabela a promovat un
cult pgn n Israel, nlturnd cultul tradiional al lui Yahwe. A numit preoi i a construit temple
idolatre, a lansat o persecuie teribil mpotriva disidenilor care nu acceptau cultul ei, n primul rnd

8
au fost ucii profeii lui Dumnezeu. Regele Ahab era influenabil i, cu toate c uneori era impresionat
de oamenii lui Dumnezeu, de regul era posedat de spiritul Izabelei.
Aceast istorie reprezint un foarte limpede tip al evului mediu cretin n care o Biseric
puternic, mai puternic dect mpratul i dect regii europeni, a cutat s nlture urmele
cretinismului vechi, descurajndu-i prin tot felul de mijloace omeneti sau exterminndu-i pe adepii
cretinismului evanghelic. i dup cum pe timpul lui Ilie, perioada de secet a durat 1260 de zile (Lc
4:25, vezi i Apoc. 11:3-6, 12:6), n cretintate a domnit papalitatea timp de 1260 ani (538-1798; vezi
explicaiile de la Dan.7: 25). n acest timp, oamenii lui Dumnezeu erau adesea silii s se ascund n
locuri pustii, n peteri sau n ri mai deprtate, asemenea lui Ilie i profeilor ascuni de majordomul
Obadia. Dar n ciuda aparentei nfrngeri a cauzei lui Dumnezeu, au existat nu doar personaliti
proeminente ca Ile i profeii, ci i oameni de rnd, anonimi i linitii, prefigurai prin cei 7000" care
nu frecventau liturghia lui Baal.
Prin Jzabela, Inspiraia ne prezint aici o imagine a marii mprtese prostituate Babilon din
cap. 17. Lux, pretentii imperiale, blasfemii incredibile, un potir de aur i, n acelai timp, desfru,
spurcciune i vrsare de snge. Imaginea este elocvent. Apocalipsa nu ar avea nevoie de nici o
explicaie, dac cititorii tiu puin istorie. Expresia i-am dat vreme s se pociasc" subliniaz
lungimea rbdrii lui Dumnezeu, faptul c a suferit timp ndelungat aceast situaie. Un necaz mare"
a venit peste popoarele cretine n msura n care s-au lsat manipulate de aceast Biseric Izabela.
Versetul 23 este un ecou sigur la Ez 23:48 (vezi contextul) n care Ierusalimul i Samaria sunt
comparate cu dou femei necredincioase soului lor.
Ceilali din Tiatira, adic oponenii Izabelei, reprezint pe cretinii evanghelici medievali
care, n msura cunotinei motenite sau primite din puinele Scripturi care erau la dispoziie, au
transmis cu eroism flacra cretinismului adevrat. Ei erau acuzai ca oamenii diavolului, dar Iisus
ntoarce mpotriva partizanilor Izabelei aceast acuzaie. Fie c s-au numit culdei. valdenzi sau
albigenzi, lollarzi, husii sau altfel, fie c erau n Biseric sau separai de ea, aceti oameni care au
nfruntat cele mai aspre persecuii i au rezistat secolelor, au fcut o lucrare de diseminare a
nvturii evanghelice, progresnd att de mult nct au dovedit c persecuiile favorizeaz
misionarismul n loc s-l sting (v.19 b). Fr lucrarea lor preliminar, Reforma din sec.XVI n-ar fi avut
mare efect. Omenirea nu-i d seama ct de mult datoreaz acestor oameni modeti care au pstrat
vie flacra credinei i a dragostei cretine.
Iisus promite c va rsplti fiecruia dup faptele lui (v.23 b) i nu dup crezul mrturisit, nici
dup apartenena eclesiastic, nici dup zelul n depistarea ereticilor, ci dup faptele lui. Acest
standard al judecii are ntotdeauna un sens moral (vezi Mat 25:31.40.45.46). Tot ce ai fcut sau n-
ai fcut aproapelui este considerat ca fiind atitudinea personal fa de Christos. i cine este
aproapele ? Chiar i ereticul i sectantul ? Iisus a rspuns afirmativ n Lc. 10:25-37.
Printre cei care au identificat Biserica Tiatira cu perioada medieval a cretintii, au fost i
catolicii Ratton i Holzhauser. Ei se refer la acest mileniu (sec.VI-XVI) ca la o epoc strlucit i nu
ntunecat, dei luxul ddea natere uneori, pcatelor Izabelei...Ei identific acest mileniu cu acela din
cap.20, pretinznd c diavolul ar fi fost legat. Dar dac diavolul a fost legat, de ce au fost torturati i
ucii cu slbticie, timp de secole, atia credincioi pe motiv c sunt ageni ai diavolului i eretici ?

ngerului din Sardes (3:1-6)

Despre ntemeierea Bisericii din Sardes, deasemenea nu tim nimic. Numele cetii este de
origine lidian i nu-i cunoatem sensul. Mesajul scrisorii se potrivete foarte bine cretinilor din
perioada Reformei i Contrareformei, ntre 1517-1798 (ntre nceputul Reformei lui Luther i lovitura
dat papalitii dup Revoluia Francez). Exist un secret al aprecierii pe care o face Iisus. Biserica
din Efes era plin de caliti, dar a fost mustrat pentru faptul c mergea n regres. Biserica din Tiatira
n-a fost destul de vigilent contra ereziei, dar faptele ei mergeau n progres. Biserica din Sardes ns,
este plafonat spiritual, lipsit de vigilen, imperfect n fapte, cu hainele mnjite i nu-i mai
amintete de principiile Evangheliei aa cum le-a primit. Este moart spiritual, dar n mod paradoxal i
merge faima de biseric vie... n timp ce catolicul Ratton a recunoscut n Biserica Sardes catolicismul
dintre anii 1545-1850 (prin prisma persecuiilor anticatolice!), protestantul Dr. Th. Gill (1748) a aplicat
mesajul scrisorii la timpul su, artnd c epoca aceasta a nceput n sec. XVI i se apropia de sfrit.
Cei mai muli interprei protestani ns, preferau s vad n cretintatea Reformei, Biserica din
Filadelfia creia nu i se aduc reprouri. Chiar aceast preferin este suspect.
Nu comparm Bisericile Reformei cu Biserica Roman. Dar n comparaie cu rezistena de
secole i progresul micrilor prereformatoare medievale, protestantismul s-a plictisit de Reform

9
destul de repede. Dup ridicarea spectaculoas a unor personaliti ca Luther, Zwingli, Calvin, Knox
i alii (care au fost nceptorii unei reforme evanghelice i prinii unor biserici reformate naionale i
internaionale), urmaii au btut n cuie crezuri ca i bisericile istorice, s-au mulumit cu un cretinism
formalist, o religie de stat mai convenabil dect jugul papist. Iisus era nlat n crezuri dar absent din
via. Deaceea a fost necesar s apar ali reformatori n interiorul Reformei, care s continue opera
revenirii la cretinismul apostolic. Aa au aprut Menno Simmons, Oswald Glait, Ludwig Spener,
contele Zinzendorf, baptitii i ali credincioi englezi, fratii Wesley i muli alii. Micrile ntemeiate
de ei au fost persecutate n interiorul Reformei. Acetia, la rndul lor, dei au venit cu o mai mare
msur de toleran i iubire de adevr, i-au construit crezuri-standard care au ngheat nainte de a
se ajunge la o unitate cretin sau la credina curat predicat de apostoli. n ciuda principiului sola
Scriptura, protestantismul a tolerat n practic i chiar n credin datini romane dintre care, cele mai
rspndite sunt: serbarea duminicii n locul Sabatului biblic, credina n nemurirea natural a sufletului
i n chinurile venice ale iadului, credina n predestinaie, unirea bisericii cu statul, persecutarea
disidenilor i altele.
Nu toate curentele protestante manifest toate carenele amintite mai sus. Unele s-au
corectat cu timpul, altele i-au prsit principiile i viaa de la nceput. n orice caz, spre sfritul sec.
XVIII, protestantismul era ros de raionalism, misticism, deism, secularism i lncezeal spiritual.
Totui, unele din cele mai frumoase capitole din istoria Bisericii au fost scrise de protestani, att n
sec.XVI ct i mai trziu. Biserica Roman a ncercat deasemenea s se reformeze, dar Reforma ei a
fost ndreptat mpotriva Reformei evanghelice, denumit astfel Contrareform.
Pentru a nelege aprecierea Mntuitorului, este necesar s comparm faptele ngerului din
Sardes cu ale celui din Tiatira (2:19, 3:2). Cel din Tiatira a progresat n fapte bune, cel din Sardes are
fapte nedesvrite (Iacov 2:26, Ev 9:14). Textul grecesc spune c faptele ngerului din Sardes nu
sunt depline naintea lui Dumnezeu. Teoria ndreptirii strict forensice, (doar socotit neprihnit, nu i
fcut neprihnit!) este aici mustrat prin referirea la hainele albe nemnjite. Cine va fi ndreptit la
judecata divin? Cel ce va birui! Este cineva predestinat la mntuire? Nu, chiar i cei scrii n cartea
vieii pot fi teri de acolo, dac nu vor fi gsii printre biruitori. ngerul sardian este mort spiritual.
Nume de mort n cartea vieii! Iat, aici, necesitatea judecrii casei lui Dumnezeu", lucru pe care cei
mai muli protestani nu-l admit (v.4-5).

ngerului din Filadelfia (3:7-13)

Despre Biserica Filadelfian din timpul lui Ioan nu tim nimic n afar de cele scrise aici. Dar
aceast scrisoare reflect perfect condiia adevrailor cretini din perioada 1798-1844 (de la umilirea
papalitii pn la nceputul Judecii). Filadelfia nseamn, n grecete, iubire freasc. Aceasta
este perioada marilor treziri evanghelice moderne, perioada nfiinrii societilor misionare, a
societilor biblice; perioada micrilor de temperan, a reformelor n educaie i a trezirii interesului
pentru profeia din Dan. 8:14. Este biserica unei singure generaii care, fiind impresionat de o serie
de semne cosmice, politico-religioase i sociale, a crezut c revenirea lui Isus va avea loc n acea
generaie i s-a pregtit pentru acest eveniment prin pocin, via cretin i un misionarism activ.
Solia filadelfian subliniaz ideea revenirii lui Iisus. Acest lucru este o dovad n plus asupra justeei
aplicaiei celor apte biserici la perioadele istoriei bisericeti universale (v.ll)
O serie de oameni ai lui Dumnezeu, pastori, evangheliti sau laici din diferite biserici au fost
impresionai n mod deosebit de faptul c perioada profetic cea mai lung din Dan.8:14, referitoare la
Judecat, urma s se mplineascn civa ani. Aceast nelegere i-a determinat s se scoale i s
trezeasc i pe alii, chemnd sufletele la pocin. A fost o micare interconfesional n care Spiritul
lui Dumnezeu a fcut lucruri mari. Dac Reforma sec. XVI a rmas mai proeminent n istoria Bisericii
dect redeteptrile adventiste din sec. XIX, acest lucru se datoreaz faptului c oamenii sunt
nclinai s laude mai mult ceea ce are strlucire pmnteasc. Reforma fusese n acelai timp o
micare politic, fusese susinut de personaliti politice i guverne pmnteti i a atras n mod
natural populaiile din diferite state care au trecut la reform n mas. Cam la fel cum s-a fcut
cretinarea unor triburi i popoare n secolele IV-VI. n plus, Reforma nu se adresa individului ca
persoan cu voin liber. Botezul pruncilor i confuzia dintre biseric i stat/naiune determina un
cretinism popular lipsit de acea pietate cerut de Noul Testament. Naterea din nou i libertatea de
contiin sunt domenii practic necunoscute ntr-un asemenea tip de cretinism. Prin contrast, trezirile
din sec. XIX au adus exact ce lipsea perioadei sardiene (protestante): faptele desvrite, faptele
credinei (v.8.10). Dei are puin putere i este dispreuit de cretinii cu numele, cretinul filadelfian
pzete cuvntul Domnului.

10
 Istoria trezirilor din aceast perioad este prea bogat pentru a fi descris aici. Amintim doar
faptul c aceste treziri au avut loc n special n bisericile protestante americane, britanice i europene,
avnd unele influene i asupra unor zone catolice sau din orientul necretin i n coloniile engleze.
Bisericile cele mai micate de aceste treziri au fost tocmai cele care, n perioada anterioar
reprezentaser variante mai profunde i mai personale ale Reformei: baptitii, pietitii i metoditii.
Credincioii acelei perioade au neles c triau n epoca filadelfian. Pe continent, nvai protestani
asemenea lui Gaussen, Jung-Stilling, Hentzepeter; n Britania, Edward Irving i alii; n America, o
serie de pastori dintre care cei mai proemineni au fost: baptistul William Miller, Joshua Himes [cit.
Giosua Haimz] din biserica Christian Connection", metodistul Charles Fitch, episcopalianul Henry
Dana Ward etc. au fost n acelai timp interprei ai profeiei din Dan.8:14 i predicatori ai redeteptrii
spirituale. Dar muli predicatori din acel timp au fost laici.
Micarea a fost puternic influenat de Spiritul Sfnt. n Suedia a aprut ca un fenomen
social neobinuit. Adolesceni, copii ai unor credincioi pietiti care fuseser arestai pentru c se
abteau de la normele bisericii de stat (luterane), predicau pretutindeni, continuu i fr s poat fi
oprii, cu un zel nemaintlnit. Ei se refereau la sfritul iminent al lumii, la judecata lui Dumnezeu i la
pocin. Efectul era foarte puternic: adesea crciumarii i transformau localurile n ceva mai util i se
ntorceau la Dumnezeu. Acest fenomen despre care presa suedez a acelui timp a fcut mult vlv a
fost cunoscut sub numele de maladia predicrii", deoarece medicii au observat c adolescenii
predicatori erau nsoii de unele fenomene fizice neobinuite i controlai de o putere pe care ei n-o
puteau explica.
n toate aceste micri de mai sus, s-a accentuat importana sfritului celor 2300 ani din
Dan. 8:14 ca fiind timpul Judecii de apoi. Pe atunci toat lumea protestant credea, ca i astzi, c
Judecata are loc odat cu venirea lui Christos. De aceea, aceti credincioi care ateptau venirea lui
Christos au fost numii (n America) adventiti. n afara americanului Miller au fost multi alii care, fie
c erau de acord cu adventitii, fie c aveau alte opinii, au accentuat sfritul celor 2300 zile din
Daniel n jurul anului 1844. Unii ns prevedeau alte evenimente pentru aceast dat (convertirea lumii
i nceputul mileniului nainte de venirea lui Iisus) iar alii credeau c mai este posibil pocaina i n
timpul mileniului, dup venirea lui Iisus n 1844. De aceea, predicarea lor nu a fost destul de eficient.
n micarea millerit ns, nu se atepta o a doua ans milenial pentru cretini sau pentru evrei.
Aceasta fcea ca predicarea pocinei s fie eficient. Muli necredincioi i cretini lumeti s-au
alturat bisericilor americane n urma predicrii lui Miller i a asociailor lui.
Bisericile au fost favorabile, la nceput, acestui curent, dar n anii 1843/1844 s-au opus
categoric adventismului, excomunicnd pe adepii lui Miller. Cnd n anii 1843/1844 a avut loc acea
mare i repetat dezamgire, cnd Iisus n-a venit aa cum atepta acea prim generaie de adventiti,
lumea protestant a nceput s ridiculizeze tot mai mult aceast micare. Pn astzi istoricii
protestani o privesc ca pe o micare fanatic, o fals profeie. Dar de ce am blama pe aceti oameni
care ateptau pe Iisus n generaia lor, cnd nsui Iisus promisese revenirea n aceeai generaie
(Mat.24:34), i cnd Biblia arat c adevaraii cretini ateapt i grbesc revenirea lui Iisus care este
condiionat tocmai de aceast predicare a iminentei reveniri a lui Iisus (Mat.24:14, 2 Petru 3:12)? . i
dac Miller este blamat ca profet fals pentru c a prezis c n anul 1843/1844 va veni Iisus si profeia
nu s-a realizat, ce se poate spune despre teologii protestani care ateptau convertirea lumii i
nceputul erei pcii n acel an? Faptul c sperana celor din urm nu s-a realizat, n-a scandalizat pe
nimeni. Deosebirea este c predicarea lui Miller implica pocin, n timp ce calculele altora
(deasemenea corecte, dar greit aplicate) nu cereau pocin.
Cnd eecul nelegerii omeneti a venit, blamul a czut asupra celor mai lipsii de aprare.
Au fost expui n faa contemporanilor i a istoriei ca nite neltori. Calculul lui Miller fusese greit...
Prin urmare, adepii lui Miller se pociser degeaba!"...Aceast atitudine ostil fa de adventismul
anilor 1840-1844 este vzut n profeie ca venind din sinagoga Satanei, de la cei ce ziceau c sunt
cretini sau protestani i nu erau, de la cei ce rmseser cu faima de cretini plini de via, dar erau
mori.
Iisus deschide aici, n faa filadelfienilor, n calitate de Mare Preot, ua Sanctuarului ceresc
(comp. v. 7-8 cu Apoc.4:1, 11:19). El este Cel Sfnt i Adevrat, Stapnul Judector din Apoc. 6:10-11.
Comparai asemnarea izbitoare dintre Apoc.6:10-11 i Dan.8:13-14. Este clar c judecata nceput n
1844 este n favoarea poporului lui Dumnezeu i mpotriva celor ce zic c sunt iudei i nu sunt". Prin
ua deschis n Sfnta Sfintelor, cretinilor din timpul sfritului li se poate da mai mult putere. Cheile
pe care le ine n mn Marele Preot Iisus, sunt acel (drept) necurmat de Mijlocitor i Judector pe
care nici un pap nu i le poate smulge cu adevrat.
Rbdarea din v.10, potrivit limbii greceti, ar trebui neleas ca statornicie, perseveren,
struin, nu numai ca rbdare. Deci pzirea cuvntului rbdrii lui Iisus" nseamn pzirea poruncii
lui Iisus de a rbda i a persevera. Expresia te voi pzi de ceasul ncercrii", este aici o traducere

11
greit. Ar trebui tradus Iisus n-a fgduit nimnui scutirea de ncercri, ci ajutorul de a iei cu bine din
ele. Aceast propoziie ar trebui s se traduc: te voi pzi n ceasul ncercrii". Aceast ncercare
care va veni peste ntreaga lume, nu poate fi dect necazul cel mare care precede imediat revenirea
lui Iisus. n limbajul lui Ioan i al lui Iisus, acest eveniment era ateptat s aib loc n curnd (Apoc.
1:1.7, 22:7.10-12.20). Cununa din v. 11 este pentru cei ce au iubit adventismul, solia revenirii lui Iisus
(2 Tim 4:7-8).

ngerului din Laodicea (3:14-22)

Biserica laodiceean a fost ntemeiat, dup ct se pare, de Epafroditos (Epafras), un

colaborator al lui Pavel, care a evanghelizat i Colosse i Ierapole (Col. 1 i 2:1-4). Pavel trimisese
laodiceenilor o epistol, dar liderii lor au preuit-o" att de mult nct nu s-a pstrat pn astzi
(Col.4:16), ceea ce s-a ntmplat i cu alte epistole. Un mesaj foarte potrivit le-a fost transmis apoi prin
Epistola ctre Coloseni. Efectul ? Nu-l cunoatem. Dar, peste o generaie, acest ultim mesaj inspirat
pe care-l transmite Iisus prin Ioan i gsete ntr-o situaie spiritual mizerabil. Dintre toate cele 7
scrisori, aceasta este cea mai plin de reprouri i lipsit de aprecieri. Pe cine reprezint ?
Cuvntul grecesc este format din - laos (popor, mulime) i - dike =
regul, obicei, dreptate, justiie, drept, proces, sentin, judecat, pedeaps, rzbunare. Lsm
cititorilor plcerea de a descoperi, printre aceste cuvinte, sensul cel mai potrivit pentru condiia
Bisericii din timpul sfritului. Cnd Miller crezuse c venirea timpului judecii n 1844 nseamn
revenirea lui Iisus, el se nelase asupra revenirii lui Isus, dar nu se nelase cu privire la calcularea
sfritului celor 2300 zile-ani n 1844, nici cu privire la venirea judecii. Un singur lucru nu era neles
n lumea cretin, cu privire la aceast judecat: c faza ei decisiv, care pronun sentina asupra
destinului venic al tuturor, se desfasoar nainte de revenirea lui Iisus. Cnd El va veni ca mparat i
Salvator al aleilor Lui, El va aduce rspltirile hotrte n timpul judecii (Apoc.22:12. vezi i
explicaiile de la Dan. 7si 8).
Biserica laodicean este o prefigurare a Bisericii moderne. Ea reprezint pe cretinii
purttori de lumin din timpul sfritului, de la nceputul Judecii n cer i nceputul micrii adventist-
sabatiste pe pmnt (1844) i pn la revenirea lui Iisus. Este timpul judecii n cer i timpul vestirii
Evangheliei venice i a Judecii pe pmnt (Ap 14-6-11), cel mai critic i mai solemn timp din istoria
Bisericii universale. Timpul n care Dumnezeu a dat Bisericii cele mai largi posibiliti; i totu i este un
timp de mediocritate spiritual, de compromisuri, de secularizare, apatie, dublate de o fatal mulumire
de sine. Se refer acest tablou numai la cretinii din bisericile populare? Nu! Ingerul-stea i biserica
sfenic sunt aici purttorii de lumin ai lui Dumnezeu. Aceste simboluri se refer la cretinii care susin
nvtura Bibliei i o rspndesc altora, care alctuiesc confesiuni, biserici, societi, micri i alte
instituii, sau aparin unor biserici tradiionale care ns sunt moarte spiritual, se laud c sunt bogai n
cunotin, experien, spiritualitate, dar nu-i cunosc adevarata stare. Unii dintre cretinii actuali
recunosc c ei sunt Laodicea, ultima biseric". Dar aceasta recunoatere implic i rspunderea
cercetrii de sine i a primirii mesajului acestei scrisori unice. Nici un alt mesaj nu poate nlocui solia
scrisorii laodiceene pentru cretinii de astzi. Unii dintre noi ar dori s restrng aplicabilitatea
mesajului n exclusivitate la AZS. Permitei, v rog i altora s se vad aa cum sunt: sraci,
mizerabili, orbi i goi. ngerul" purttorii de cuvnt ai lui Dumnezeu din orice confesiune au n egal
msur nevoie de redeteptare i reform n spiritul filadelfian i chiar mai mult dect att.
Ellen White care a aplicat n mod constant solia laodicean la Biserica pe care a servit-o
toat viaa, a declarat c aceast solie trebuie proclamat i altor biserici... tuturor celor ce pretind a fi
cretinii....i oriunde Providena deschide calea (6 T 77, 7BC964)." Fr a confunda biserica
laodicean cu Babilonul, este clar c Laodicea reprezint nu numai pe poporul lui Dumnezeu care a
ieit din Babilon", credincioii ntreitei solii ngereti" din Apoc.14., ci i pe aceia care nc nu au ieit
din Babilon. Acetia lumineaz i ei acolo unde sunt, n Babilonul confesiunilor rtcite. Ellen White
arta c, n ciuda ntunericului spiritual n care au czut aceste biserici, majoritatea adevrailor
urmai ai lui Christos se aflncn ele,"... cea mai mare parte, n diferitele confesiuni protestante" i
un mare numr n bisericile catolice"...(GC 390, 383. 3SM 386).
Iisus se prezint ca fiind Amin (adevrat, credincios) fa de promisiunea Lui solemn de a
reveni i fa de toate promisiunile (Ap. 1:7, 22:20, 2 Cor 1:20). Calitatea de martor credincios face
aluzie la judecat, dar i la mrturia Lui pentru Biseric (Apoc.l2:17, Apoc.l9:10 up). El este Principiul
creaiei lui Dumnezeu ( - arhhe= origine, principiu, principe, cpetenie, cauz, temei, temelie).
Inspiraia nu vrea sa ne spun ca Iisus ar avea un nceput, deoarece El are viaa n Sine nsui (Ev

12
7:3, Apoc :8), ci El este Acela prin care a fost creat lumea i care este capul ntregii creaii, Capul
Bisericii i Capul universului ntreg (Col 1:15-20, Ef 1:20-23).
Prin simbolul apei cldue sunt reprezentai cei ce rmn mulumii cu propria
temperatur spiritual. Ei cred c au stat suficient la flacra comuniunii cu Iisus i nu vor s
sporeasc n clocot spiritual. Sau au fost cndva plini de efervescena iubirii dinti, asemenea
efesenilor, dar s-au mai rcit. Ei poate gndesc c merg pe drumul echilibrului spiritual, ferindu-se de
zelul fanatismului sau de rceala spiritual a lumii, dar confuzia lor ntre analiza psihologic i cea
spiritual poate fi fatal. Adjectivul cldicel (ncropit) implic senzaia de vom pe care o d apa
cldu. Aceasta nseamn lipsa de consacrare, indiferena spiritual, formalism, iubire de lume,
necredin, experien religioas lipsit de via i de gust. Iisus pronun o sentin sigur asupra
celor ce se mulumesc cu cretinismul lor, fr s se osteneasc s neleag i s aprecieze n
practic religia lui Christos. Cei ce rmn n aceast mediocritate spiritual vor fi vrsai din gura"
Domnului, adic atunci cnd numele lor va veni la judecat, Iisus nu va putea mijloci pentru ei i
numele lor va fi ters din cartea vieii. Acest lucru se va da pe fa n timpul manifestrii vizibile a lui
Antichrist (2 Tes 2:10-12, Apoc 13:8-10) Dintre cele zece fecioare din parabol, cinci rmn afar n
noapte. Poporul lui Dumnezeu va fi ncercat n cuptorul de foc... i marea parte a acelora care par
acum autentici i veritabili, se vor dovedi atunci ca metal de rnd".
Adjectivul rece se refer la cei strini de Evanghelie, fr speran i fr Dumnezeu n
lume, necredincioi. Ellen White spune c lui Dumnezeu I-ar fi plcut mult mai mult ca falii
credincioi s nu fi primit niciodat numele Lui, dect snele i pe credincioi i pe necredincioi "
(1T180). Constatarea c exist mai mult speran de schimbare pentru cei ce n-au cunoscut
niciodat pe Dumnezeu dect pentru cei ce se plictisesc de Evanghelie, este cutremurtoare. Aceast
cercetare n lumina veniciei i n claritatea evidenei Legii lui Dumnezeu, care este mai presus de
contiina noastr, aceast topire de sine n lumina crucii de pe Calvar i a privilegiilor spirituale
acordate, este un serviciu divin care nu mai are astzi cutare.
Descrierea ngerului laodicean ne aduce n minte ecouri din alte locuri biblice, dintre care
cel mai tipic caz este al tnrului bogat care se mndrea cu bogia lui i cu pzirea tuturor poruncilor,
din copilarie, creznd c nu-i mai lipsete nimic. Dar nu avea desvrirea care se afl n spiritul legii,
n iubire. Semnificativ este i faptul c Iisus l-a privit cu iubire (Mc 10: 17-22). Toate aceste elemente
se regsesc n solia laodicean. Orice cretin care nu pzete nici mcar litera celor zece porunci
amintite de Iisus, ar trebui s se priveasc n oglinda acestei scrisori i s se ntrebe dac
recunoaterea propriei srcii spirituale este suficient. Dar daca cineva crede c le pazete pe toate
i a uitat spiritul legii, dac crede c Iisus accept ceva mai puin dect primirea neprihnirii Lui i
consacrarea total, se nal. Iisus n-a cerut tuturor cretinilor s-i vnd averile. Dar celor pe care i-
a chemat ca apostoli ai Lui, le-a cerut s lase totul i s-I urmeze. Iisus a cerut acestui tnr fariseu,
lider al poporului iudeu, s dea tot, pentru c voia s-i ofere totul. De aceea l-a privit cu iubire. Dar
el a iubit mai mult bunurile pmnteti i s-a mulumit cu sfinenia proprie. El a plecat de la Iisus.
A plecat cu prere de ru, dar pentru totdeauna.
Textul grecesc ar trebui tradus astfel: i nu tii c tu eti acel nenorocit, jalnic, srac, orb i
gol..." Prin urmare, ngerul laodicean este obinuit cu o asemenea solie, dar o aplic altuia, altora.
Pastorul este foarte dispus s-o aplice unei majoritati vagi, membrii sunt grbii s aplice mesajul la
pastor, cretinii i acuz preoii i preoii acuz pe toat lumea. O confesiune acuz pe alta. n fine,
cine e gata s fie cntrit n balana acestui mesaj ? Nici nu mai conteaza pentru cine a fost scris. Nu
tii cTU eti acela!".
Acest repros divin asupra Bisericii moderne va putea fi ridicat numai de Spiritul Sfnt. Dar
Spiritul lui Christos nu va veni asupra celor nepocii, care se autojustific. Cnd flacra
persecuiilor i a ultimului test profetizat n Apocalipsa va veni, cnd cldura, clocotul unei
Cincizecimi finale se va manifesta n Biseric, unind n Christos pe toti cei atrai de crucea Lui,
atunci Biserica va fi ieit din starea laodicean. Unii vor rmne pentru totdeauna prizonieri ai
Babilonului lumii, alii vor rmne scrii n cartea vieii ca ceteni ai Ierusalimului ceresc. Mielul ceresc
Se va cstori cu mireasa Lui, Ierusalimul, iar rivala Babilon, falsa pretendent, va primi cele apte
urgii.
n ciuda teribilei mustrri i a sentimentului de dezamgire care se degaj din cuvintele
Martorului Credincios, nimeni nu trebuie s cread c lucrarea lui Dumnezeu se va prbui. Aa
slab i defectuoas, Biserica este singurul obiect de pe pmnt asupra cruia Dumnezeu i
ndreapt ntr-un sens deosebit, suprema Sa iubire " (AA 12). Laodicea este, totui, ultimul sfenic
care lumineaz lumea i ngerul ei este ultima stea. Este steaua Evangheliei judecii.
Te sftuiesc. Aceast oapt a iubirii lui Christos, un sfat dat n aceast condiie, dovedete
c exist speran pentru Biserica modern, dac este dispus s primeasc oferta lui Christos de
mpcare i de acceptare a adevratelor valori. Dei valorile spirituale i viaa venic sunt att de

13
scumpe nct nu se pot cumpra cu nimic, credinciosul este invitat s le cumpere, adic s
cheltuiasc ceva pentru ele (Mat. 13:44-46, 25:9-10, Is 55:1). Ct anume s dea? Dumnezeu
vorbete aici n limbajul omenesc. Cetenii laodiceeni erau n mare parte comerciani de textile i colir
frigian, muli erau coloniti evrei i sirieni pricepui n comer. Umil i rbdtor, ncrcat cu veminte de
un alb sclipitor, cu aur i colir ceresc, Negutorul divin ateapt i bate la ua ngerului laodicean. Ce
valoare au mrfurile Lui i ct vrea pe ele?
Aurul curit prin foc este n Biblie un simbol al credinei i iubirii, sau al credinei care
lucreaz prin iubire (1 Pet 1:7, Gal 5:6, 2 Pet 1: 4-9). De circa 17 ori credina i iubirea se gsesc
alturate n scrierile lui Pavel. Focul este, n acest caz, simbolul ncercrilor care curesc sufletul (1
Pet 4:12-14, Mal 3:3-4). Ele nu trebuie cutate, fiindc vin ca o reacie a lui Satan i a celor nepocii
atunci cnd ne consacrm lui Christos. Dac refuzm pe Christos i ocolim ncercrile lund-o pe un
drum strmb, vom rmne lipsii de bogia caracterului ceresc. Pentru aceste valori trebuie s
cheltuim din noi nine.
Hainele albe sunt simbolul dreptii lui Christos, al nevinoviei, sfineniei, desvririi Lui
pe care ne-o ofer prin credin. Celor ce se ncred n El, Iisus le d nevinovia Lui neptat,
socotindu-i ca i cum n-ar fi pctuit niciodat i ntrindu-i mpotriva pcatului prin prezena
Spiritului Sfnt. (Iov 29:14, Gal 3:27, Fi 3:9, Gen. 3:7.21, Is 59:6, 64:6). Ruinea goliciunii spirituale, a
contiinei vinovate trimite la episodul din Gen.3. Pcatul aduce goliciune spiritual care nu poate
fi acoperit de nici o estur omeneasc. Moralismul i legalismul nostru, ritualismul i cretinismul
nostru de dou parale, onorabila noastr etic i etichet, cumsecdenia noastr de toate zilele, nu
vor putea acoperi goliciunea unui singur pcat.
Colirul oferit de Isus este pentru privirea spiritual, pentru vindecarea contiintei orbite de
pcat i de sublinierea standardelor proprii (Mat 6:22-23). Numai nelepciunea i discernmntul care
vin din studiul Cuvntului lui Dumnezeu i iluminarea Spiritului Sfnt pot vindeca ochii contiinei
noastre pentru a distinge clar binele de ru. Standardele societii sau ale emoiilor personale sunt
fcute pe msura pctoeniei umane, sunt coborte la nivelul omului pctos.
Pe aceia pe care-i iubesc i mustru Eu i-i pedepsesc." Accentul cade n textul grecesc
pe cuvintele subliniate mai sus. Astfel Mntuitorul arat c aceast scrisoare att de amar pentru
contiina cretinului modern este o manifestare sigur a iubirii Lui. De aceea mustr pentruc iubete.
Pentru iubire, Iisus folosete aici verbul ( ) - fileo care se refer la iubire afectiv, prietenie,
dragoste, srut. Este vorba de mustrarea duioas i ndurerat a unui printe (Ev 12:5-11). Fii plin de
zel (de clocot spiritual) n a te poci! Mntuitorul nu se refer aici la o pocin cldicic. Aa ceva
s-a mai fcut. Termenul - metanoia (pocin) a ajuns s nsemne metanie (de aici, mtnii),
o temenea care s mint contiina. O pocin, dou pocine, trei, patru,... Pocina nu este o
pedeaps disciplinar, canonic, nici un exerciiu emoional, ci o ntoarcere decisiv i definitiv de la
pcat cu ajutorul Aceluia care i-a nceput misiunea predicnd:"S-a mplimt vremea! Pocii-v i
credei n Evanghelie, cci mpria cerului s-a apropiat!" (Mc 1:15). ngerilor din bisericile anterioare
li s-a spus, simplu: Pociete-te! Dar laodiceanul este sftuit s fac o pocin zeloas, fiindca el e
mulumit cu pocina fcut. Exist o pocin de care trebuie s ne pocim"spunea Ellen White.
Eu stau la u i bat. n timp ce Iisus a pus n faa credincioilor din timpul sfritului o u
deschis (v.7-8), ei i pun nainte o u nchis... Cheile uii de sus sunt numai la El, dar cheile uii de
jos, cheile bisericii noastre, ale familiei noastre, ale inimii noastre, sunt la noi. Dac aude cineva...
Celelalte biserici fuseser o singur dat atenionate cu privire la auzirea cuvintelor lui Iisus. Dar
laodiceenilor li se spune de doua ori: Daca aude cineva" i Cine are urechi s aud ce zice
bisericilor Duhul". Cuvintele subliniate arat adresa final a soliei. Cui se adreseaz mesajul? Oricui l
aude. Tuturor bisericilor care sunt sensibile la glasul Spiritului Sfnt. Iisus bate, dar nu deschide. Tu
trebuie sa-I deschizi. Intrarea lui Iisus n viaa noastr este descris aici n limbajul unei comuniuni
de familie. Se apropie noaptea lumii i Iisus dorete s ia masa de sear n casa laodiceanului. Ce-I
poi oferi? Ce-i poate oferi? (Ioan 14:23, Cnt 7:13).
Versetul 21 pronun fgduina Marelui Biruitor pentru lupttorii laodiceeni. A birui cum i
Iisus a biruit, nseamn a ajunge la tronul lui Dumnezeu, dup cum i Iisus a ajuns (Mat 19:27-30, Lc
28:22-30, Apoc.2:26-27, 5:5, 6:2, Ioan 17:33, Rom.8:17-37, Ioan 15:10). ndrznii, Iisus a biruit lumea!
El a pornit biruitor i ca s biruiasc. i cei chemai, alei i credincioi, care sunt cu El, deasemenea
vor birui (Apoc 17:14).

14
 MIELUL I CARTEA CU APTE PECEI

Viziunea de fond ( cap.4-5)

a. Descrierea tronului lui Dumnezeu in Sanctuar ( cap.4)

O usa deschisa, intrarea n Sfnta" . Vezi prezenta sfesnicului" (cu cele sapte candele)
n v.5. Cele sapte duhuri ale lui Dumnezeu" sunt un simbol al Spiritului Sfnt n toata plinatatea Lui si
n diversitatea darurilor si manifestarilor Lui. Duhul lui Ilie, Duhul lui Elisei, Duhul lui Christos, sunt
acelasi Spirit Sfnt. Sanctuarul lui Dumnezeu nu are dect aceasta lumina. Nu primeste lumina din
afara.
Curcubeul, simbolul legamntului (Gen 9:13, Is 54:9-10, Ez 1:28). Difractia luminii n
picaturile de ploaie, simbol al manifestarii dreptatii lui Dumnezeu n har (Ed 115, COL 148).
Cei 24 de prezbiteri. Dupa tipul capeteniilor preotesti sau al muzicienilor sefi de la templu?
(1 Cr 24:4-19, 25:1.31). Referinta eschatologica - Is.24:23. Identificarea cea mai probabila: sfintii care
au inviat odata cu Iisus (Mat.27:52-53, Ps.68:11, Ev 1:9). De la Abel pna la Ioan Botezatorul.
Numarul 24 este simbolic aici, ca si numarul celor sapte duhuri sau al celor patru heruvimi. Numarul
atrage atentia asupra rolului lor ca preoti reprezentanti ai tuturor sfintilor de pe pamnt care sunt, la
rndul lor, preoti (Apoc 1:6, 5:8)
Cele patru fapturi vii. Simbolul ngerilor acoperitori care sunt strajerii tronului lui
Dumnezeu. Comparati cu Ez 10:20, Ez 1:5-14, Is 6:1-2. Observati deosebirile. In mod evident, sunt
viziuni diferite ale aceleiasi realitati invizibile. Realitatea nu imaginea exacta a viziunii. Limbajul viziunii
este simbolic. Nu exista fiinte inteligente create altfel dect dupa chipul lui Dumnezeu" (Gen. 1:25-
26). Viziunea cereasca ni le prezinta ntr-o imagine simbolica, ntr-un limbaj cunoscut n antichitate.
Chivotul-tron din Sfnta Sfintelor era aparat" de doi (mai trziu patru) heruvimi de aur, ca si poarta
paradisului din Eden, si era purtat de patru preoti. Tronurile regale, la fenicieni, erau sustinute de
imagini artizanale ale unor fiinte mitologice numite kerub (identic cu termenul ebraic pentru heruvim!).
La asiro-babilonieni, anumite fiinte din mitologia lor erau reprezentate prin tauri naripati cu chip de om
sau combinatie de leu, om si vultur. Acelasi limbaj mitologic este reprezentat de sfinxul egiptean. In
mitologia greaca, strajerul zeilor (Argus) este o fiinta fantastica cu o suta de ochi simbolul vigilentei.
Nu este greu sa vedem ca, prezentnd aceasta imagine, Dumnezeu a vorbit oamenilo intr-un limbaj
omenesc cunoscut de ei. Asemenea chivotului din Sanctuar, tronul lui Dumnezeu este descris ca fiind
mobil si portabil (1 Cr. 28:18). Heruvimii si serafimii nu trebuie ntelesi ca fiinte de natura diferita (prin
numarul aripilor, al ochilor, sau prin nfatisare), ci sunt descrieri diferite ale spiritelor slujitoare" ale lui
Dumnezeu n favoarea oamenilor, numite, de regula, ngeri (soli) Ev 1:14)
Numarul patru este aici un indiciu asupra rolului lor si, totodata un simbol al universalului.
Heruvimii reprezinta pe ngeri ca model misiologic, eclesiologic si liturgic al Bisericii. ngerii" bisericilor
sunt purtatori ai tronului, ai slavei Domnului pe pamnt, asa cum trebuie sa fie solii Lui omenesti de pe
pamnt (Num 10:33). Mai mult, ngerii conduc misiunea Evangheliei vesnice pe pamnt. Solii
omenesti nu au nevoie de a inventa o organizatie originala, ci doar sa se ncadreze n spiritul si
structura celei ceresti. Altfel, unii ar duce chivotul ntr-o directie si altii ar trage n directie divergenta,
sau l-ar lasa n seama boilor, asemenea lui Uza.
Cele sase aripi sunt doua care simbolizeza zborul, rapiditatea mplinirii misiunii; si patru
care simbolizeaza manifestarea respectului n nchinare (Is.6:2). Este inutil sa mai comentam aplicatia.
Doxologia acestor heruvimi-serafimi sarbatoreste, nca nainte de realizare, triumful final al cauzei lui
Dumnezeu pe pamnt (Ap. 4:8, s. 6:3, Apoc 18:1, Ez 43:2-3, Rom 9:28, Is 11:9, Hab 2:14). In
viziunea aceasta, Dumnezeu este slavit ca fiind Cel Sfnt, Cel fara nceput si fara sfrsit. Cei 24 de
prezbiteri, prosternati naintea tronului Lui, l adora ca fiind Creatorul si sustinatorul universului creat.
Tema creatiei apare att de pregnanta n Apocalipsa, nct nici un cititor al Bibliei nu se poate ndoi de
adevarata identitate a zilei Domnului" din cap. 1:10 si a sigiliului (semnului) lui Dumnezeu implicat n
conflictul final cu privire la adevarata nchinare.

15
b. Biruinta Mielului rascumparator ( cap.5)

Cartea cu sapte peceti - sul rulat si sigilat dupa obiceiul antic, reprezentnd un document
de valoare. Din motive de economie de material si lipsa de spatiu datorita multimii informatiilor, uneori
se scriau ambele parti (opistograf). Prezenta celor sapte sigilii reprezinta sigilare completa si absoluta.
Sigiliul indica atestare (confirmare), proprietate (apartenenta), imutabilita-te (neschimbare), dar si
inviolabilitate (protectie). Apocalipsa ne vorbeste despre o singura carte ca fiind cartea vietii Mielului
njunghiat" (Ap. 13:8, 17:8). Ar putea fi acelasi lucru cu testamentul (legamntul) sigilat prin moartea
Domnului? (Ev 9:15-17, Zah 9:11.13-14, 10:3). Pe timpul lui Ioan, la romani exista o lege prin care un
testament trebuia atestat si sigilat de sapte martori (cinci martori traditionali si doi pretorieni).
Pretorienii trebuiau sa confirme, n cazul ca mostenitorul propus nu erau fiul testatorului, ca acesta era
vrednic de mostenire, fiind n bune relatii cu legile celor 12 table de bronz afisate n Forum.
Imaginea acestui document apocaliptic trimite si la procedeul iudaic al zapisului de
rascumparare (Lev.25, Ier 32). Rascumpararea include izbavirea de pacat (Tit2:14, Ps 130) si este
completa la a doua venire a lui Iisus (Rom. 8:21.23. 2Cor 5:4-2). Ea implica judecata si razbunare (Pr
23:10-11, Ier 50:33-34). Termenul ebraic goel ( ) rascumparator sau razbunator n calitate de cea
mai apropiata ruda (Lev 25:49, Num 35, Rut 4, Is 54, Os2). Deaceea cartea nu este deschisa de
Dumnezeu Tatal, ci de Acela care a devenit om pentru a fi Reprezentantul nostru, singurul Arhiereu
(Ev 4:15, 5:1) care are, n calitate aceasta, un drept necurmat de rascumparare (Lev25:32b). Putem
vedea aici cum temele judecatii si rascumpararii se suprapun. Aceasta ar putea fi necurmatul" la care
a atentat Antichristul din viziunile lui Daniel.
Aceasta ne trimite la ziua judecatii finale. De observat nsa, ca desigilarea cartii se face
treptat si dramatic, tensiunea crescnd pna cnd se rupe ultimul sigiliu si se face tacere mormntala
n cer (vezi cap.6-8). Numai desigilarea ei completa poate aduce ziua judecatii, a razbunarii.
Observati relatia dintre tema rascumpararii din cap. 5 si scenele care apar la ruperea
sigiliilor n cap.6-7. Secretul sulului cu sapte sigilii si legatura dintre acest document si scenele care
apar n cap.6-7 n-au fost studiate de nimeni n mod suficient. Faptul ca Ioan a plns cnd a vazut ca
nici o fiinta nu era vrednica sa deschida cartea, este o dovada ca el a nteles identitatea ei. Poate ca
scrierile lui contin cheia ntelegerii. In orice caz, trebuie sa ne imaginam ca numai dupa ruperea tuturor
sigiliilor se poate deschide documentul si poate fi citit. Ideea ca n el ar fi scrise evenimentele care
apar n cap. 6-7 nu este credibila, fiindca documentul este deja sigilat cnd are loc scena din cap.5. Si
cnd are loc aceasta scena?
Faptul ca nu se gasea nimeni n cer, pe pamnt, sub pamnt" vrednic sa deschida cartea,
este foarte semnificativ, deoarece domeniile amintite reprezinta universul creat (comp. Ex 20:4). Prin
urmare Mielul nu este o creatura aici, ci este (n corp uman) Dumnezeul Creator pe care-l proslaveste
sabatul biblic.
Sarbatoarea triumfului din cap. 5 are loc imediat dupa naltarea lui Iisus, la tronul lui
Dumnezeu dar cntarea de lauda este vesnica.

Leul din Iuda

- simbolul puterii imperiale mesianice este vazut aici ca un miel. Si nca unul tocmai
junghiat.Termenul grecesc care numeste Mielul n Apocalipsa este un diminutiv de la -
aren, ( - arnion, mielusel, mielut). Ioan foloseste numai n Apocalipsa si n Ioan 21:15
acest cuvnt care accentueaza caracterul blnd, gingasia si simpatia pentru aceasta faptura a
lui Dumnezeu. Puterea de Judecator si Domn a lui Iisus nu sta n forta, ci n blndete,
nevinovatie, frumusete de caracter si jertfa. Ce fiinta poate fi mai slaba si mai neajutorata
dect un miel junghiat? Si totusi, cnd cartea pecetluita (care cuprinde destinele vesnice ale
tuturor oamenilor si rezolvarea problemei raului n univers) a trebuit sa fie deschisa, nu s-a
putut gasi un nvingator mai puternic. Nici Dumnezeu nsusi n-o putea face mai bine.
Cele sapte coame si sapte ochi ai Mielului reprezinta Persoana Spiritului Sfnt n
diversitatea si plinatatea manifestarilor si darurilor (vezi si Zah 3:9, 4:5.10). Prin El, Christos vede tot
ce se ntmpla pe pamnt, n El este puterea desavrsita a Dumnezeirii. El este Spiritul lui Christos"
n aceeasi masura n care este Spirit al lui Dumnezeu].
Sarbatorirea victoriei lui Christos. Heruvimii si sfintii rascumparati l adora pe Christos ca
Dumnezeu. Alauta (gr. - kitharra = lira) este simbolul bucuriei si laudei, iar potirele cu tamie

16
reprezinta rugaciunile credinciosilor. Potirele de aur sunt rugaciunile, si nu tamia nsasi. Tamia este
simbolul meritelor jertfei ispasitoare a lui Iisus. Vezi si Apoc 8:3.4.

Dimineata si seara, universul ceresc priveste la fiecare familie care se

roaga si ngerul cu tamia aceea care reprezinta sngele ispasirii, meritele
Mntuitorului rastignit si nviat, gaseste intrare naintea lui Dumnezeu." (E. G. White-
Ms. 15, 1897)

Cntarea noua se refera la o experienta noua, biruinta recenta a Mntuitorului rastignit si

nviat. El este vazut aici ca Goel al tuturor neamurilor. Poporul Lui adunat din toate neamurile
pamntului este descris n termenii legamntului, ca un adevarat Israel (Ex 19:6, 1 Petru 2:5.9, Dan.
7:27). Numarul ngerilor din v.11 este poetic si nu aritmetic. Observati lauda nseptita din v.12: a Lui
este puterea, bogatia, ntelepciunea si posibilitatea, numai Lui se cuvine cinstea, slava si lauda. In
v.13, aceasta lauda ia proportii universale si vesnice.
Ruperea sigiliilor cartii. Apar scene profetice. Scenele care apar n mod succesiv la
ruperea sigiliilor actului de rascumparare, au fost considerate ca reprezentnd evenimente pe care le
traverseaza Biserica pna la revenirea Rascumparatorului ceresc. Incepnd cu Victorinus de
Poetavium (sec.III), Andreas de Cezarea Capadociei ( sec VII) nvatatii crestini au nteles succesiunea
acestor scene ca fiind paralela cu aceea a celor sapte biserici din cap. 1-3. Desi acest lucru se
dovedeste a fi corect n linii mari, o corespondenta exacta ntre cele sapte perioade ale Bisericii si cele
sapte scene profetice nu poate fi facuta. Un motiv este si acela ca primele patru scene nu sunt
complet descifrate. Cititorul poate sa vada aici mai multe directii de cercetare. Nu putem fi dogmatici n
asemenea amanunte. Poate ca, dintre variantele prezenta te mai jos, ar trebui sa alegem pe aceea
care mplineste cel mai bine semnificatia deschiderii acelui document sigilat.
Dintre cei patru calareti, identificarea primului cu Iisus Biruitorul, este cea mai sigura si mai
raspndita explicatie. Prezentnd adevarul altora, este necesar sa subliniem elementele sigure si
christocentrice ale Apocalipsei si sa nu fim dogmatici asupra celor discutabile.

Cei patru calareti

Varianta A. Episcopul Bruno de Segni (sec.XII), staretul Joachim de Floris (sec. XII) si, mai
trziu, protestantii, ncepnd cu Th. Bibliander, au vazut n scenele primelor patru peceti descrierea
decaderii Bisericii. La fel au nteles comentatorii protestanti Pierre Agier, Henry Drummond, Louis
Gaussen, Amzi Armstrong.
Primul calaret l reprezinta pe Iisus n calitate de conducator al Bisericii n era apostolica.
Limbajul simbolurilor ne trimite la Apoc 19:11-14, 5:5, 2:1-3, Hab 3:8-9, Zah 9:13-14, Ps.45:2-7 si
altele. Calul ca simbol al poporului lui Dumnezeu, al Bisericii care-L poarta n lume pe Christos, apare
n Zah 10:3-5 si Is.63:13, Nu Biserica nsasi aduce biruinta, ci Acela care o conduce. Exista si cai
naravasi care nu se lasa condusi. Iisus a preferat magarusul pasnic, atunci cnd a fost vorba de
pozitia sociala, pamnteasca, dar aici ne aflam n contextul luptei (pentru victoria finala, pentru
cucerirea n fapt a mostenirii rascumparate). El a biruit la Cruce n mod complet si decisiv. Jertfa lui
este atotsuficienta si irepetabila. El a zdrobit capul sarpelui. Dar adversarul nu s-a lasat intimidat,
astfel nct controversa continua si este necesar un argument final, o biruinta a lui Christos prin
Biserica, vechea promisiune si tinta data Bisericii: Rom. 16:20.
Calul rosu reprezinta Biserica persecutata de mparatii romani ntre anii 100-313, perioada
paralela cu Smirna". Calul negru este un simbol al Bisericii imperiale dintre anii 313-538, cnd albul
credintei apostolice s-a ntunecat prin compromisuri si traditii pagane. Balanta calaretului subliniaza
criza de hrana spirituala, dar o criza limitata. Calul livid este simbolul Bisericii medievale condusa de
papalitate. Aceasta este cea mai adnca decadere a Bisericii. Culoarea calului reprezinta teroare,
moarte, morbiditate si putrefactie. Numele calaretului si a escortei lui aminteste de pasajul din Hab
2:4-12 n care lacomia mparatului Babilonului este comparata cu moartea si cu locuinta mortilor.
De observat ca fiecare scena este introdusa de o invitatie facuta de unul dintre cei patru
heruvimi. Heruvimul leu este simbolul autoritatii si puterii, heruvimul vitel este simbolul jertfirii,
heruvimul vultur este simbolul naltimii, perspicacitatii si rapiditatii, heruvimul om este simbolul ratiunii
si al libertatii morale. Trebuie sa existe o legatura ntre aceste patru fapturi vii si invitatiile lor specifice
adresate celor patru calareti. Multe manuscrise grecesti, printre care cele mai vechi, nu contin dect
invitatia Vino!", fara adaugarea si vezi". In acest caz invitatia este adresata calaretilor, nu lui Ioan.
Dupa altii, invitatia ar fi adresata lui Iisus, ca n cap.22:17.20.1

17
 Varianta B. Primul calaret este Iisus Biruitorul, conducatorul Bisericii, nu doar n primul
secol, ci pna la victoria finala. Acest calaret continua lupta sub ochii nostri, ea nu s-a ncheiat.
Urmatorii trei calareti reprezinta nenorocirile care guverneaza pe aceia care nu capituleaza n fata
Evangheliei primului: razboaie, revolutii, foamete, epidemii, fiare salbatice, moarte. Cei care sustin
aceasta interpretare atrag atentia asupra faptului ca acest capitol este o descriere a apocalipsei lui
Iisus de pe Muntele Maslinilor (Mat.24) unde ni se vorbeste despre razboaie, foamete, ciuma, tradare,
n paralel cu raspndirea Evangheliei; dupa care urmeaza scena caderii stelelor, ngerii care aduna
din cele patru vnturi pe credinciosii sigilati, revenirea neasteptata a lui Iisus. Aceasta paralela nu
poate fi ntmplatoare si merita un studiu mai profund. Se poate ca n Mat.24 sa avem cheia
Apocalipsei si a cartii lui Daniel.
Varianta C se inspira din profetiile lui Zaharia n care apar cai (1:8-11 etc, 6:1-8), cele patru
vnturi ale cerului (6:5) si alte expresii paralele cu viziunea lui Ioan (Zah 1:10, 3:9, Zah 4: 2-3.10).
Propunerea aceasta nu este studiata suficient, nici nu poate fi respinsa n acest caz. Exista vreo
legatura simbolistica ntre cei patru heruvimi, cei patru cai, cei patru ngeri care tin patru vnturi n
cap.7:l ?

Pecetea a 5-a. Sangele martirilor striga dupa judecata divina.

Aici nu mai apare nici o relatie directa cu cei patru heruvimi. Patru calareti au fost destui, ca
si cei patru heruvimi; patru este numarul universalului (cele patru puncte cardinale).
Altarul de jertfa pe care au fost junghiati martirii, nu trebuie confundat cu altarul de aur al
tamierii din alte locuri din Apocalipsa. Altarul jertfelor se afla pe pamnt. In sanctuarul ceresc nu se
aduc jertfe de animale, iar Mielul lui Dumnezeu a fost junghiat aici pe pamnt. Pamntul nostru este
curtea templului ceresc. La Ierusalim, sngele jertfelor era varsat la picioarele altarului (Lev 4:7). Mai
trziu a fost facuta o canalizare din curtea templului spre prul Kidron. Imaginea nu arata, asa cum
vor unii sa argumenteze, ca sufletele dreptilor, sau ale martirilor s-ar duce sus la Dumnezeu si stau
arestate n altar, nsetate dupa razbunare. Totul nu este dect un simbolism, o personificare a unei
idei. Dupa cum altarul nu reprezinta un adevarat altar, dupa cum celelalte elemente din viziune sunt
simbolice, si strigatul sufletelor aici este simbolic. Sufletul, n sens biblic, nseamna viata, persoana
sau sngele unei fiinte: Ex 1:5, Gen 9:4-5. Nu constienta post mortem a sufletelor, nici locul unde sunt
depozitate n rai, se are n vedere aici, ci se foloseste un limbaj simbolic, potrivit expresiei poetice din
Gen 4:10, Hab 2:11-12, Iacov 5:4, Ev 12:24. Asemenea sngelui lui Abel, sngele (imaginat ca fiind
scurs sub altar) al tuturor martirilor, striga la Dumnezeu. Striga din pamnt. Altarul fiind pe pamnt,
sub altar" nseamna n pamant".
Pna cnd ? Strigatul martirilor, de la Abel pna la Ioan Botezatorul si de la diaconul Stefan
pna la victimele cruciadelor si inchizitiilor Bisericii, cere o judecata dreapta. Acest pasaj cheie trebuie
nteles n legatura cu Dan.8:13-14, 12:6-12, 7:21-22, Ps 94:1-15, Ecl 3:16-17. Este strigatul continuu
al tuturor oamenilor lui Dumnezeu, al tuturor oprimatilor, al ntregii naturi (Rom 8:19-23). Persecutiile
inspirate de Biserica s-au redus mult n jurul anilor 1770, continund n anumite zone pna la 1848.
Dar ele n-au ncetat niciodata n mod total si definitiv, ncontinuu sunt persecutati si ucisi oameni
pentru motive religioase. Sub ochii nostri, n tarile musulmane si pagne, chiar si n tari crestine, sunt
junghiate suflete. Martirii se adreseaza Domnului ca fiind Cel Sfnt si Adevarat (detinatorul cheilor
Sanctuarului ceresc: Apoc 3:7-8, 11:19). Stapnul (aici , despotes, ca n Lc 13:25), este
Domnul Casei, singurul Suveran detinator al cheilor istoriei. In mod clar, sngele victimelor cere
judecata si razbunare.
Adica o cercetare a cazurilor dupa standardele justitiei ceresti si o aplicare a dreptatii asupra
vinovatilor.
Indreptatirea credinciosilor la Judecata (v.11). Fiecaruia din ei i s-a dat o haina alba.
Iertarea i ndreptatirea data de Dumnezeu n mod gratuit, pacatosului pocait, prin credinta, este un
act instantaneu al lui Dumnezeu, conditionat numai de marturisire, pocainta si credinta. Dar n sens
final si oficial, n fata ntregului univers, este necesara o ndreptatire a celor drepti si o | condamnare a
celor nedrepti. Judecata care ndreptateste pe sfinti, condamna pe pacatosi; iar razbunarea sngelui
lor, razbunarea Sanctuarului ceresc, este aplicarea aceleiasi dreptati asupra celor ce au refuzat
mpacarea cu Dumnezeu calcnd n picioare" sngele Mielului (Ev 10:29-31). Din comparatia cu
Dan.8:13-14 este clar ca aceasta este Judecata casei lui Dumnezeu sau Judecata preadventa (pe
care noi o numim Judecata de cercetare"), care este n curs ncepnd cu anul 1844.
Putina vreme este timpul scurs de la nceputul Judecatii ceresti (1844) si pna la venirea lui
Iisus cnd are loc razbunarea Mielului (v.17). Profetia arata destul de clar ca pna la varsarea
teribilelor judecati ale lui Dumnezeu asupra lumii, nca se va varsa snge de martir. In special) sub
ultima persecutie a lui Antichrist, gustul intolerantilor dupa snge se va redestepta (Apoc.13:15, 16:4-

18
6, 17:6, 18:1-5, 19:2, 20:4, vezi si comentariul de la Dan 12:7 u.p). Nu este nimic figurat sau simbolic
cu privire la sensul martirajului de aici (omorti ca si ei"). Fratii si tovarasii de slujba ai martirilor din
trecut, eu sau dumneavoastra, vom mai trece printr-un fluviu de snge. Ultimul din istoria lumii.
Aplicatia traditionala pe care au facut-o comentatorii nostri la pecetea a cincea, este o
paralela cu biserica Sardes", perioada Reformei protestante care a reabilitat, prin activitatea ei, pe
martirii prereformatori medievali. Aceasta aplicatie este nsa destul de slaba. In primul rnd, Reforma a
fost incompleta si nu a naltat principiul libertatii de constiinta. Dimpotriva, ea a facut destui martiri din
rndurile anabaptistilor,: baptistilor, catolicilor si dintre alti disidenti. Ea a fost doar putin ajutor" dat
Evangheliei. Si chiar daca aceasta ar suna ca o minimalizare, proclamatiile ei nu pot fi confundate cu
judecata lui Dumnezeu. Ar nsemna un nou papism... Martirii au cerut judecata si razbunarea lui
Dumnezeu, nu o reabilitare sociala post mortem. Iar raspunsul Judecatorului Suprem este elocvent:
fiecaruia i s-a dat o haina alba. O asemenea reabilitare pe nume nu sta n puterile Bisericii. Numai
Dumnezu cunoaste pe cei care sunt ai Lui (2Tim 2:19). Singura legatura cu perioada protestanta este
aceea ca protestantismul a avut de sapte ori mai multi martiri dect a facut, si a primit o fagaduinta
divina care se refera la aceeasi ndreptatire n Judecata a celor drepti (biruitori):Apoc 3:5.

Pecetea a 6-a. Semnele revenirii lui Iisus si "ziua maniei".

O mplinire - poate numai preliminara - a acestor semne prezise si n Mat. 24:29 etc, a avut
loc ntre anii 1755-1833, deci n ajunul zilei judecatii care avea sa nceapa n 1844.
Cutremurul a avut loc la 1 noiembrie 1775, avnd epicentrul la Lisabona. A fost cel mai
extins cutremur cunoscut, cu cel mai mare impact spiritual asupra credinciosilor. A zguduit trei
continente. Orasul Lisabona a fost distrus complet, si chiar localitati departate au fost afectate.
Contemporanii au recunoscut n el semnul prezis de Iisus.
Ziua ntunecata si nrosirea lunii au avut loc la data de 19 mai 1780 pe o uriasa ntindere a
coloniilor nord americane unde erau cei mai multi credinciosi. De la orele 10 ziua si pna noaptea
trziu, atmosfera s-a umplut de un ntuneric dens, ca ntr-o noapte nnorata. Cnd ntunericul s-a mai
risipit n timpul noptii, luna a aparut pe cer ca o pata de snge. Savantii n-au reusit sa explice
fenomenul care n-a fost o eclipsa. Pna astazi nu se cunosc cauzele, s-au facut doar presupuneri.
Contemporanii care studiau Biblia au recunoscut n acest fenomen al doilea semn, n ordine
cronologica.
Caderea stelelor, n singurul sens real n care poate avea loc un asemenea fenomen, a
fost impresionanta ploaie de meteoriti din noaptea de 12-13 noiembrie 1833, vazuta deasupra statelor
estice ale Americii de Nord. Savantii au dovedit ca este vorba de un curent meteoric (al Leonidelor)
prin care pamntul trece la interval de circa 33 de ani. In 1766, fenomenul fusese observat n zona
sudamericana a Atlanticului. Pe la 1866 a fost vizibil deasupra unor ntinderi din Europa si Asia. Istoria
a mai nregistrat ploi meteoritice, dar se pare ca niciuna nu se poate compara cu aceea de la 1833.
Evenimentul observat de aceeasi generatie martora a semnelor anterioare, a ncurajat mult
redesteptarile religioase de tip adventist n America si a dat un plus de credit predicarii evangheliei
judecatii de catre William Miller si asociatii lui.
Acestea au fost mpliniri istorice care au impresionat pe contemporani si i-au condus la
Dumnezeu. Dar ele au fost reduse ca ntindere; lumea de pe toate continentele nu a fost avertizata
prin ele si generatiile ulterioare, chiar n America, nu si mai amintesc" de ele. Apocalipsa ne arata ca
aceste semne se vor realiza n final la scara mondiala si cu un plus de manifestari v.14-16. Cutremurul
din Apoc. 16:18-20 va face ca munti si insule sa se cufunde si alte locuri sa se ridice. Un ntuneric va
acoperi ntreaga lume (Apoc 16:10). Poate va mai avea loc o uriasa ploaie de meteoriti, dar este sigur
ca va fi o teribila ploaie cu grindina: Apoc 16:21.
Biblia descrie n multe locuri solemnitatea acelei zile: Is.2:10-21, 13:9-13, Zaf 1:14-18. Lc.
23:30. Lumea din ziua revenirii lui Iisus arata ca si cum ar fi surprinsa n timpul unui conflict armat.
Toate categoriile sociale si toate partile implicate n conflicte si dau seama ca a sosit ceasul n care sa
dea socoteala de viata lor, ca adevaratul lor conflict este cu Acela care i-a creat si S-a jertfit pentru ei...
Nu mnia Leului este ceea ce apasa constiinta locuitorilor pamntului n ziua aceea, ci mnia Mielului.
Harul Lui incomparabil, preaiubirea Lui rabdatoare si activa, au fost calcate n picioare. Unde sa
mai gasesti scapare cnd ai dispretuit mpacarea oferita de Dumnezeu n Christos? Cine din aceasta
ultima generatie poate sta n picioare? Aceasta ntrebare capitala vine prea trziu . Acum ar trebui
sa stim ce-i de facut pentru a putea sta n picioare n ziua aceea (Is 33:14-16, Mal 3:2, Le 21:26-
36, Ef 6:10-18). Capitolul 7, asezat ca ntr-o paranteza nainte de ruperea ultimei peceti a cartii,
raspunde la aceasta ntrebare. Prin urmare este foarte important sa ntelegem mesajul spiritual al
viziunii din cap. 7, chiar daca nu putem ntelege toate aspectele.

19
 Cei ce vor putea sta n picioare naintea tronului lui Dumnezeu (cap. 7). La ntrebarea
Cine poate sta n picioare?" din finalul cap. 6, ni se raspunde prin doua scene profetice: I. Sigilarea
celor 144.000 de israeliti, n timp ce necazul cel mare este nca tinut n fru (v.1-8). II. Triumful unei
mari multimi din toate neamurile naintea tronului lui Dumnezeu (v.9-17).
Cei 144.000 (v.1-8). Furtuna universala (comp. cu Daniel 7:2). Ultima generatie de
pamnteni sta sub amenintarea unui pericol global. Aici se poate ntrevedea o stare de razboi
generala si, n acelasi timp, varsarea ultimelor judecati ale lui Dumnezeu. Pna si vegetatia este aici
amenintata. Cei patru ngeri reprezinta aici un numar simbolic, deoarece este reprezentat pericolul
universal prin cele patru vnturi" si cele patru colturi ale pamntului". Ingerii lui Dumnezeu, sub
conducerea Domnului Christos, detin controlul asupra problemelor lumii (vezi comentariul de la Dan.
10). Ei tin n fru furtuna", iar cnd sunt ndreptatiti sa n-o mai retina, au libertatea de a permite
fortelor raului sa obtina controlul. Harul lui Dumnezeu are limite n timp.
Ingerul cu sigiliul apare chiar n momentul n care cei patru "sunt gata sa" slobozeasca
furtuna asupra lumii. De drept, timpul sigilarii a nceput odata cu Judecata lui Dumnezeu la 1844, dar
de fapt, el ncepe n momentul n care Dumnezeu este gata sa permita furtunii sa sufle peste lume.
Inainte de strmtorarea cauzata de judecatile mniei lui Dumnezeu, o strmtorare vine asupra
credinciosilor prin evenimentele descrise n ultimele versete ale cap. 13. Isaac Newton a observat ca
sigiliul lui Dumnezeu de aici este n contrast cu semnul fiarei din cap. 13-16. Si nu este nevoie sa fim
mari fizicieni ca sa observam acelasi lucru. "Chipul fiarei este marele test la care va fi supus poporul
lui Dumnezeu, test prin care se va hotari soarta lor vesnica. Aceasta este proba pe care trebuie s-o
treaca poporul lui Dumnezeu nainte de a fi sigilat (Scris. 11/1890)''. Prin urmare, acel scurt timp de
strmtorare n care se mai poate face sigilarea, este n paralel cu ultima mare persecutie si are loc
nainte de necazul cel mare care va fi cauzat de cele sapte plagi (Apoc.16)". Inainte de a trimite
pedepsele Sale grozave asupra Babilonului apocaliptic, Dumnezeu face un ultim apel la cei ce mai
sunt sensibili la chemarea Spiritului Sfnt, de a iesi afara din cetatea religiilor false (Apoc.18:1-4).
Ingerul cu sigiliul este personificarea ultimei avertizari pentru lume si a ultimei lucrari facute
de Dumnezeu pentru pregatirea Bisericii. In antichitate, cel ce purta sigiliul (care era montat ntr-un
inel) avea toata autoritatea celui pe care-l reprezenta. De regula, fiul purta inelul cu sigiliul tatalui.
Ingerul vine din rasarit, asemenea soarelui, asemena lui Iisus. In cap. 18, tot pamntul se lumineaza
de slava lui...(vezi si Ez.43:2, s 60:1, Osea 6:3, Mal 3:20) Aceasta este Slava Domnului si este dificil
de aplicat simbolul la altcineva dect la Christos si la Spiritul Lui. Ingerul poate reprezenta si pe agentii
omenesti care transmit mesajul, dar aceasta numai n masura n care ei sunt mediul prin care
vorbeste Spiritul Sfnt.
Sigiliul Dumnezeului cel Viu trebuie sa fie n legatura cu calitatea de Creator si Mntuitor
a lui Dumnezeu. El este numit Dumnezeul cel Viu n contrast cu zeii falsi si subliniind calitatea de
Creator (4:9.11, 10:6). Apocalipsa subliniaza des calitatea de Creator a lui Dumnezeu si, n opozitie cu
semnul fiarei, se aminteste de Acela care a facut cerul, pamntul, marea..." (Apoc.l4:7.12), adica
exact ceea ce indica sabatul poruncii a patra (Ex.20:8-ll) despre care Dumnezeu spune ca este
semnul distinctiv al Lui si al poporului Lui (Ex 31:16-18). Acest simbolism este obisnuit cititorilor Bibliei,
deoarece sarbatorile si legile lui Dumnezeu sunt comparate cu niste semne pe mna si pe frunte (Ex
13:7-9.16, Deut 6:6-8). Dupa cum sarbatoarea Pastelui, cu semnul de snge pus pe usiorii usii,
reprezenta un semn de ocrotire pentru israeliti n timpul ultimei plagi turnate asupra Egiptului, tot astfel
sabatul biblic, parasit de crestinatatea apostata, va deveni un test si un semn distinctiv, de ocrotire, n
timpul strmtorarii (comp. cu Ez. 9).
Un sigiliu este semnul unei autoritati si reprezinta confirmare (atestare, recunoastere,
ntarire), apartenenta (proprietate), imutabilitate (neschimbare), inviolabilitate (protectie), garantie (gir).
Elementele unui sigiliu sunt: numele autoritatii, titlul sau calitatea persoanei si domeniul stapnirii.
Toate aceste elemente se gasesc n textul poruncii a patra din decalog. Semnul lui Dumnezeu contine
numele Lui (Apoc 14:1). Fiind sigiliu al legii morale (fiindca acolo este subliniata calitatea
fundamentala a lui Dumnezeu, aceea de Creator), sabatul devine sigiliul celui ce are legea lui
Dumnezeu n el (Evrei 8:10). Spre deosebire de sabatele legii ceremoniale (care au fost o umbra
trecatoare), spre deosebire de semnul circumciziei care a fost un semn intim si numai carnal, sabatul
dat omului din Paradis este un semn vesnic, distinctiv si vizibil (pe frunte"). I ntr-o societate n care
se tinde spre forme de totalitarism anticrestin sau crestin", cine poate ascunde sabatul sub obroc ?
In acelasi timp, sabatul este doar manifestarea exterioara, distinctiva, a sigilarii, deoarece a
purta numele lui Dumnezeu nu nseamna a-l purta numai cu numele", ci a avea imprimat |n suflet
caracterul lui Dumnezeu. Astfel ca sigilarea din Apoc.7 este o lucrare a Spiritului Sfnt care imprima n
caracter credinta, iubire si ascultare (Ef. 1:13-14, 4:30). Fruntea, simbolul gndirii, trebuie sa
primeasca aceasta amprenta divina. Sabatul biblic nu este doar o alta zi (a saptea) dect zilele alese
de traditia omeneasca ci este un semn al ndreptatirii prin credinta, al odihnei n Christos. pe care o

20
experimentam atunci cnd ne luam gndul de la lucrarile noastre (Ev 4:9-11).Nu doar faptele noastre
rele ne mpiedica sa ne odihnim n harul lui Christos, ci si faptele bune, preocuparea pentru sfintire si
desavrsire. Nu putem gasi odihna n cercetarea de sine, n cntarirea faptelor bune, n judecarea
continua a atitudinii noastre, n activitatile noastre. Noi suntem mntuiti, ntr-adevar, prin fapte, nu prin
altceva. Dar nu prin faptele noastre proprii, nici prin faptele naintasilor sau contemporanilor, ci prin
faptele lui Dumnezeu. Sabatul comemoreaza faptele lui Dumnezeu. Si daca Christos este Creatorul,
asa cum afirma Biblia (Col 1:16-17), sabatul este singura zi care se poate numi a Domnului Christos,
singura "zi domneasca" (Apoc. 1:10). Sabatul este adevarata "duminica" (dies dominicus = ziua
domneasca).. Invierea Domnului o sarbatorim prin botezul crestin si printr-o viata noua (Rom.
6:3-12). Dumnezeu n-a cerut si nu poate admite ca noi sa modificam legea Lui, pretinznd ca pe calea
aceasta onoram pe Fiul Sau. Iisus nu este un Mntuitor n opozitie cu Tatal, ci este manifestarea
desavrsita a slavei de Creator si Mntuitor, a Tatalui. Pentruca este Creator, Dumnezeu poate fi si
Mntuitor. Si Iisus a devenit Mntuitorul nostru, pentruca El este Creatorul nostru. Deaceea, tema
sabatului nu este o vechitura evreiasca, ci tine de calitatile fundamentale a lui Dumnezeu. Sarbatorind
pe Creator, noi sarbatorim toate faptele Lui.
Am auzit numarul... Ioan n-a vazut pe cei sigilati n aceasta prima scena, ci doar pe cei
patru ngeri. Aici doar a auzit. Care este numarul? Este de mirare ca multi tin mortis la aspectul literal
al numarului, n timp ce cred ntr-un Israel spiritual (!). Numarul 144.000 nu are nici un sens aritmetic
n sine, el este un alt fel de a spune cte 12.000 din fiecare dintre cele 12 semintii ale lui Israel."
Israelul de astazi nu mai are cele 12 triburi. Evreii din diferite triburi s-au amestecat ntre ei prin
casatorie, nct de-a lungul secolelor au devenit o singura semintie. Nici pe vremea lui Ioan nu mai
existau toate aceste semintii. Majoritatea lor erau din tribul lui Iuda (iudei). Preotii si levitii erau din
tribul lui Levi, iar o parte dintre iudei erau, de fapt, beniamiti (de exemplu, apostolul Pavel). O singura
mentiune se face despre o femeie din tribul lui Aser (Lc 2:36). Se stie ca semintiile regatului din nord
fusesera de multa vreme deportate si pierdute" n exilul asiro-babilonian. Cu cteva rare exceptii,
acestia nu s-au mai ntors.
Israelul lui Dumnezeu sau cele 12 semintii" este un nume spiritual dat Bisericii din vremea
apostolilor, n care evreii si pagnii, sfintiti de Christos, au format un singur corp (Ioan 11:52,
Gal 6:16, Iac 1:1, Apoc.2:9). Israelul lui Dumnezeu nu este n sens sectar si exclusivist, Biserica
noastra (Biserica Advenstista de Ziua a Saptea). Este un nume spiritual, nu pamntesc. Este
biserica invizibila", biserica celor nti nascuti care sunt scrisi n cer".
Dumnezeu este indurator fata de aceia care au fost dusi n ratarire si nu sunt n stare sa
nteleaga tot adevarul. Harul lui acopera pe crestinii confesiunilor ratacite, tot asa cum acopera pe cei
care apara sabatul, dar nu sunt sfintiti prin adevar. A venit nsa si un timp al crizei, al ultimei avertizari,
al ultimului test. Nu tot Israelul este sigilat ca sa poata trece prin necazul cel mare, ci numai cte
12.000 din fiecare semintie". Unii fug de legea lui Dumnezeu, considernd ca vor afla mai mare
har. Dar apostolul Pavel spune ca acolo unde vine legea, pentru a se nmulti gresala, acolo sporeste
si harul (Rom 5:20-21). Numai aceia n care harul a lucrat credinta, iubire si ascultare desavrsita,
numai aceia din Israelul spiritual care nu urmaresc doar iertarea divina si specularea harului, numai
cei ce accepta dreptatea lui Christos n toata plinatatea desavrsirii ei si punt gata sa dea totul pentru
Christos, vor fi sigilati (Mat 5:44-48). In rest, chiar si pazitori ai sabatului vor cadea si nu vor rezista nici
macar n pazirea sabatului.
Scena sigilarii sugereaza pregatirea pentru o lupta. Numele lui Israel nseamna Dumnezeu
lupta". Lista celor 12 semintii apare peste tot ncepnd cu Ruben. Numai cnd era vorba de lupta, Iuda
avea ntietatea, ca n lista aceasta (Ju 20:28, Num 2:3.5.7, 1 Cron 12:24). Si Leul din Iuda este
Biruitorul ! Deasemenea, numarul de 12.000 este un numar militar reprezentnd niste luptatori alesi
pentru o misiune speciala (Num 31:5, 1 Imp 4:26, Jud 21:10, 2 Sam 17:1). Numai israelitii care sunt n
perfecta armonie cu masurile morale ale Noului Ierusalim, vor locui acolo (Apoc 21:15-17). Repetarea
aparent inutila a acestui numar n dreptul fiecarei semintii, sugereaza o numaratoare a ostirii nainte
de lupta, ceea ce indica Judecata casei lui Dumnezeu (a generatiei care este gasita n viata la
revenirea lui Iisus). Lipsa semintiei lui Dan simbolizeaza pe cei ce zic ca sunt iudei si nu sunt, ci
mint", adica pe falsii credinciosi, semintia Ini Antichrist. Semintia lui Dan este simbolul violentei si
apostaziei, prima care a cazut n idolatrie. Ea a fost nsa una dintre cele patru semintii conducatoare,
deci reprezinta o categorie proeminenta. Numele semintiei lui Efraim nu apare, pentru aceleasi motive.
Dar Efraim este prezent sub numele tatalui sau, Iosif.
Cei 144.000 sunt crestini (evrei sau pagni crestinati). Ei umbla cu Christos (Apoc.
14:1) si au pe frunte numele Lui. In acest numar pot ncapea ct de multi accepta conditiile puse
de Christos, dar numai din ultima generatie. Pna acum Ioan a auzit vorbindu-se despre ei, dar n v.9
i vede si-i descrie.

21
 O mare multime (v.9-17). Cele doua tablouri reprezint aceeasi multime a biruitorilor. In
prima scena ei sunt nca pe pamnt, n a doua scena ei sunt n cer. In prima scena sunt nainte de
timpul strmtorarii, n a doua scena sunt tocmai iesiti din necazul cel mare. In prima scena se vorbeste
despre ei n simboluri si n limbaj figurat, asa cum cere contextul simbolic al retinerii furtunii; In a doua
scena se explica vorbirea simbolica: Israelul Iui Dumnezeu, cu cele 12 semintii, este explicat ca fiind o
multime din orice neam si din orice semintie; daca n prima scena sunt numarati, n a doua scena ni se
spune ca numarul lor real este att de mare nct nimeni nu este tentat sa numere. In prima
scena, nu sunt vazuti, ci doar se vorbeste despre ei; n a doua scena sunt vazuti si descrisi. In prima
scena sunt pregatiti prin sigilare, n a doua scena sunt vrednici sa stea naintea lui Dumnezeu
pentruca si-au spalat hainele n sngele Mielului si sunt mbracati n haine albe (neprihanirea vie a
Domnului Christos).
Cineva i-a identificat (v.3-17). Unul dintre prezbiterii din jurul Tronului ne-a explicat
suficient cine sunt acestia. Ei sunt cei care trec prin necazul cel mare, adica prin acel timp al
judecatilor lui Dumnezeu neamestecate cu har, cnd va fi foamete si arsita si lacrimi (v. 14.16.17
comp. cu Apoc 16:8-9 si Is 49:10). Batrnul Ioan i-a privit si a vazut ca sunt oameni mntuiti, dar n-a
putut raspunde batrnului ceresc pentruca, desi stia ca ei sunt din toate neamurile, nu stia exact cine
sunt ei. Aici avem un raspuns precis. Ei sunt aceia care trec prin necazul cel mare. Astfel, a doua
scena din cap.7 se alatura primei scene, raspunznd la ntrebarea Cine poate sta n picioare n
ziua aceea? Cine va putea vedea pe Christos revenind si sa reziste slavei aparitiei Lui ? Daca
numai cei 144.000 pot cnta acea cntare a biruintei din cap. 14, ceea ce nseamna ca numai ei
supravietuiesc celor 7 plagi si vad pe Christos venind si sunt transformati fara sa vada moartea; si
daca gloata cea mare este multimea celor ce vin din necazul cel mare si pot sta naintea lui
Dumnezeu, nu exista dect o concluzie logica: cei 144.000 de israeliti simbolizeaza ostirea
nenumarata a lui Christos din ultima generatie, care va da lupta cu fiara" si va "zdrobi capul sarpelui".
Aceasta concluzire exegetica are si o aplicatie omiletica foarte practica. Nu este cazul sa
fugim de darul biruintei si al desavrsitii morale pe care Dumnezeu vrea sa ni-l dea, prin credinta, asa
cum ne ofera si iertarea, fara plata. Nu trebuie sa credem ca batalionul celor 144.000 reprezinta pe cei
ce au fost n stare sa ia examenul spiritual cu nota 10, n timp ce lenesii care se straduiesc pentru nota
cinci si-ar putea gasi loc ntr-o gloata nenumarata de credinciosi care n-au fost dispusi sa poarte
crucea. Sunt multi, prea multi, care ar dori sa se asigure de iertare, de harul divin, fara a tnji dupa
eliberarea de pacat.
Nu avem pretentia ca am explicat toate problemele acestui capitol. Am precizat doar cteva
elemente principale.

Pecetea a 7-a. Tacere in cer.

Tacere n cer. Tensiunea dramatica creste pe masura ce Mielul ajunge la ruperea ultimei
peceti a cartii. Daca acest document priveste realizarea rascumpararii, daca el trebuie sa stea ca
martor la judecata, atunci se ntelege ca deschiderea cartii nseamna inceputul celei de-a doua faze a
judecatii, judecata mileniala (Apoc.20:4.11-15). Unii au interpretat aceasta tacere ca fiind o pauza
dramatica ntre doua acte ale viziunii. Ea este drarnatica, ntr-adevar, dar nu doar n scenografia
Apocalipsei, ci si n scenariul viitorului apropiat. Victorinus spunea ca desigilarea cartii introduce
odihna vesnica n mparatia lui Christos. Dar aici nu este vorba de o tacere vesnica.
Inspiratia a facut o precizare care nu admite nici o explicatie vaga. Pauza cereasca are o
durata foarte exacta de circa "jumatate de ora". Ioan era n viziune la tronul lui Dumnezeu cnd s-a
facut tacere. El era obisnuit sa auda ncontinuu, zi si noapte" (Apoc 4:8 b), cntarile de slava ale
ngerilor. Dar s-a facut o pauza pe care el a masurat-o. Ce eveniment ar putea determina o
asemenea, tacere masurata ? Pecetea a sasea se sfrsise cu semnele cosmice si asteptarea plina de
groaza din ziua aceea" a revenirii Domnului, dar aparitia Lui nu fusese descrisa. Iar nceputul
judecatii mileniale debuteaza cu o tacere masurata...
Daca n cer nu este niciodata tacere, deoarece prezenta ngerilor nseamna o continua
proslavire a lui Dumnezeu, nseamna ca numai prin plecarea tuturor ngerilor din cer s-ar putea
face, tacere. Ideea poate parea stranie si excentrica, dar Iisus ne-a spus ca va face exact acest lucru,
cnd va veni spre pamnt: va goli cerul de ngeri si-i va lua pe toti cu Sine spre pamnt (Mat
25:31, Iuda 14). Acest eveniment, se ntelege ca este prea mare pentru a ncape ntr-o jumatate de
ora, dupa cum si necazurile Bisericii de-a lungul secolelor au fost prea mari pentru a ncapea n numai
trei ani si jumatate. Daca aplicam nsa si n acest amanunt semnificativ, principiul o zi pentru un an"
(Ez. 4:6 u.p.), vom ajunge la un rezultat foarte surprinzator. Daca o zi profetica nseamna un an istoric,
atunci o ora profetica nseamna a 24 parte dintr-un an, adica 15 zile si cteva ore... In acest caz, o
jumatate de ora" profetica ar fi 7 zile si jumatate. Dar Ioan nu spune "jumatate de ora" ci "cam

22
jumatate de ora", deci de intentioneaza sapte zile in capat. Aceste sapte zile nu pot fi ntmplatoare
aici, pentruca ne aflam la sfrsitul istoriei acestei lumi vechi care a inceput tot cu sapte zile; pentruca
si la Potopul lui Noe au fost sapte zile de asteptare (Gen.7); pentruca Mielul a desigilat pecetea a
saptea care inaugureaza (vorbind n limbajul unei cronologii aproximative) al saptelea mileniu al lumii:
pentruca sigiliul Dumnezeului Creator de pe fruntea biruitorilor care pot sta n picioare n ziua ruperii
celui de-al saptelea sigiliu al cartii, este sabatul zilei a saptea.Daca IisusCreatorul este Acelasi cu Iisus
Rascumparatorul nu trebuie sa ne miram ca revenirea Lui, care va goli cerul de ngeri, ar avea loc ntr-
un sabat, asa cum si aceasta aparitie a Lui n viziune a onorat aceeasi zi domneasca. Pentruca
poporul lui Dumnezeu va fi persecutat si condamnat tocmai pentru pastrarea acestui sabat considerat
nvechit si care se opune inovatiilor slabanoage ale traditiilor omenesti, nu este de mirare ca Iisus
alege sa vina n apararea lor ntr-un sabat.
Multe atacuri ale vrajmasilor mpotriva israelitilor din antichitate au avut loc n sabat.
fagnii an speculat aceasta slabiciune" a iudeilor si au intrat cu sabia in ziua pacii. Nu stim ce zi vor
alege pentru ultimul atac mpotriva Israelului lui Dumnezeu, dar stim ca va interveni la timp si putem
ntelege ca ziua n care Mntuitorul va apare pe nori mplinindu-Si promisiunea, va fi un sabat si ca
urmatorul sabat va fi prima zi din cer. Venirea lui Iisus spre pamnt nu are nevoie de timp; chiar si
ngerii pot calatori cu viteze care ntrec orice imaginatie. De aceea nu este nevoie sa ne nchipuim ca
ar fi necesare trei zile dus si trei zile ntors. Totul se va desfasura n favoarea omului: norul Slavei va
putea veni spre pamnt n cteva clipe, va ntrzia n atmosfera noastra o zi, facandu-se vizibil de pe
toate continentele, dupa care mpreuna cu multimea dreptilor nviati sau vii va calatori o
saptamna pna la portile Noului Ierusalim.
Contrar parerii populare, cnd Iisus va veni i va lua pe credinciosii Lui la cer, n casa
Tatalui" (Ioan 14:1-3). Ei vor domni cu Christos, ntr-adevar, dar Apocalipsa nu spune ca vor domni pe
pamnt n timpul mileniului, ci vor domni cu Christos. Ellen White a vazut ntr-o viziune calatoria
astrala a poporului lui Dumnezeu, de la pamnt la cer, timp de sapte zile (Exp.& Viz. 25-26). Descriind
ceea ce a vazut n acea viziune, ea nu arata nicaieri vreo legatura cu profetia din Apoc.8:1, ceea ce
este si mai interesant. Calatoria de o saptamna nu este necesara din punct de vedere al distantelor,
ci ea face parte din rasplatirea mntuitilor. Pentru a da ct mai multa importanta ntlnirii cu Iisus si a
face ca bucuria ntoarcerii acasa" sa fie ct mai mare. Pentru a observa, ntre, timp, minunile
universului creat de Christos, Domnul.
Sabatul si revenirea lui Iisus sunt realitatile cele mai straine de crestinismul actual. Ele sunt
de nedespartit, deoarece ne descopera pe Acela care este Alfa si Omega pentru noi, Creatorul si
Eliberatorul nostru. Dar crestinii au aruncat sabatul la spate ca fiind prea vechi si au exilat Parusia
(Adventul, Revenirea) Lui ntr-un viitor nedefinit si nedorit. Este interesant ca Biblia numeste ambele
zile, (sabatul si ziua revenirii) ca fiind "ziua Domnului". Ambele reprezinta un timp n care nu se mai
poate face nimic, un timp n care este lasat numai Dumnezeu sa actioneze. Una aduce odihna
saptamnala, cealalta aduce odihna vesnica inaugurata de domnia mileniala.
La prima vedere, cititorul obisnuit are impresia ca scena descrisa n cap.8:2 etc. face parte
din pecetea a saptea. Dar toate scenele care urmeaza se refera la timpul unor judecati preliminare ale
lui Dumnezeu, timp care se ncheie cu mparatia mileniala a lui Iisus. Aceasta arata ca cele sapte
trmbite si implicit viziunea de fond prin care sunt introduse n cap.8:2-6, sunt paralele cu cele 7 peceti
sau, oricum, sunt anterioare chiar si celor sapte plagi finale. Impartirea in capitole reflecta parerea
unor invatati medievali (care au facut aceasta divizare si numerotare pentru nlesnirea studiului) si nu
reprezinta intentia autorilor Bibliei. Ioan a vazut scenele n mod succesiv si le introduce, de regula, cu
cuvintele si am vazut", dar aceasta nu nseamna ca acel si" leaga scenele profetice in aplicatia
cronologica. Adesea, prepozitia (kai = si) este redata de traducatori cu "apoi" sau "dupa aceea", , ceea
ce este la fel de corect n greaca Noului Testament (De exemplu, cap. 12 este introdus prin cuvintele
"kai semeion mega ofthe = si un mare semn s-a aratat. Aceasta nu nseamna ca evenimentele
prevazute n cap. 12 urmeaza dupa cele prevazute de finalul cap. 11). Se pare ca teologii (aproape n
unanimitate) prefera aceasta divizare a textului, deoarece acea tacere de numai aproape jumatate de
ceas" nu le spune mare lucru, sau nu are o greutate finala. Aceasta tacere, ntr-adevar, asteapta ceva,
dar nu trmbitele unei noi istorii a razboaielor si nenorocirilor. Este de mirare ca lucrul acesta nu este
observat.

23
 ALTARUL SI CELE SAPTE TRAMBITE INGERESTI (CAP. 8:2-
11:19)

Viziunea de fond (8:2-6)

Cei sapte ingeri

Cei sapte ngeri, dupa ct se pare, sunt ngerii judecatilor, ca si n cap.15:1.

Altarul de aur dinaintea Tronului este echivalentul altarului tamierii din Sfnta templului
din Ierusalim. (Ex.30:l-10). In cap.4-5, totusi, el nu apare naintea Tronului, de fapt nu apare nicaieri;
ceea ce nseamna ca limbajul viziunii foloseste asemenea elemente simbolice pentru instruirea
noastra spirituala, si nu trbuie sa credem ca n Sanctuarul ceresc exista altare, sfesnice si cadelnite .
Sa nu facem din adevaratul Sanctuar o simpla copie a , umbrei "(Ev 10:1), doar o reflectare
grandioasa a umbrei de pe pamnt. Realitatea este spirituala, iar elementele ei fizice nu ne sunt
cunoscute. Desigur, pentru a ntelege lectia spirituala, Apocalipsa ne vorbeste n limbajul acelei
umbre, pentru ca odata cu imaginarea scenelor n limbajul sanctuarului pamntesc, sa putem ntelege
mesajul.
Ingerul cu cadelnita reprezinta pe Domnul Christos ca Preot Mijlocitor. Este obisnuita
reprezentarea Fiului lui Dumnezeu ca nger (Sol al lui Dumnezeu), att n VT ct si n Apocalipsa.
Cadelnita se folosea la templu pentru serviciul de ispasire mijlocitoare (Num 16:46-48. Num 16:46).
Tamia nu reprezinta rugaciunile credinciosilor, asa cum este parerea populara, ci ea este ceva care,
se nalta mpreuna cu rugaciunile sfintilor (v.3. vezi si explicatia de la cap 5:8) Aici nu este vorba doar
de strigatele martirilor din cap. 6, ci de rugaciunile tuturor sfintilor. Cnd NT spune sfinti se refera, de
regula, la credinciosi n calitate de consacrati lui Dumnezeu. Ei sunt imaginati aici ca nchinatori n
curtea Sanctuarului, adica pe pamnt, dupa modelul serviciului de la templul din Ierusalim: n timp ce
preotul de serviciu era intrat n sanctuar ca sa aduca tamie pe altarul de aur, poporul se nchina cu
fata la pamnt n curte (Le 1:8-10).
Scaunul de domnie amintit aici este echivalentul acelui car al heruvimilor", capacul
ispasirii (tronul harului) de deasupra chivotului legii morale (Ev 9:5, 4:16, 1 Cron 28:11). Legea este
temelia tronului lui Dumnezeu (Ps 97:2). Observati legatura strnsa ntre harul (iubirea) si legea
(dreptatea) lui Dumnezeu. Elle White spune ca natura lui Dumnezeu, esenta caracterului Lui este
iubirea. Dreptatea nu este dect manifestarea iubirii, iar harul este o prelungire a iubirii mai mult dect
dreptatea...
Focul de pe altar provenea de la Dumnezeu si era ntretinut continuu (Lev.9:24, 10:11,
16:12). n timp ce tamia se nalta ncontinuu pe altarul de aur, ngerul-preot umple cadelnita cu focul
sacru al dreptatii, cu jaraticul razbunarii si-l arunca pe pamnt. Focul acestei mnii nsa nu este
revarsarea ultimei mnii a lui Dumnezeu (cap. 15:1) ci o serie de judecati preliminare, amestecate cu
har, pedepse partiale care au loc n timp ce Iisus nca mijloceste n templul ceresc. Expresiile a treia
parte" si a zecea parte", n cazul pedepselor trmbitelor (8:8-12, 9:18, 11:13) arata o pedeapsa
pastiala, disciplinara; o triere facuta de Dumnezeu (Ez 5:1-4. 11-13, Zah 13:8-9) In timpul acestor
pedepse, oamenii se mai pot pocai (11:13) , dar n timpul ultimelor 7 plagi, nimeni nu se va mai
pocai (16:9.11.21).
Semnificatia trmbitarii. In sens general, sunetul trmbitei este o avertizare, o
atentionare. Uneori este semnal de razboi (Ex 23:20-23). Glasul lui Dumnezeu de pe Sinai este
nsotit de trmbita Arhanghelului (observati descrierea din v.5 n limbajul proclamatiei de pe Sinai si
prezenta tronului-chivot). Sarbatoarea trmbitelor (anul nou) inaugura perioada sarbatorilor de

24
toamna si anunta ziua ispasirii (ziua judecatii) Lev 23:24-26. Trmbita iudaica este, n realitate, un
corn de berbece, numit sofar si are un sunet care inspira solemnitate. Anul jubiliar care marca
eliberarea si remproprietarirea, ncepea odata cu ziua ispasirii, la interval de 49 de ani (Lev 25:9-10).
Trmbitele aveau si rol liturgic, se foloseau n serviciul ceremonial si muzical de la templu. Aici nsa
avem sapte trmbite, ceea ce ne reaminteste de caderea Ierihonului (Iosua 6) si de ntronarea
Domnului la Ierusalim (vezi 1 Cron 15:24, 2 Cron 23:13 comp. cu Apoc 11:15). Unele dintre pedepsele
descrise n aceasta viziune seamana cu plagile venite asupra Egiptului. Exista anumite asemanari si
cu cele sapte plagi. Anumite elemente din cele sapte trmbite si cele sapte plagi corespund cu cele
sapte zile ale creatiei (Gen 1), ceea ce ne atrage atentia asupra dreptatii Dumnezeului Creator.
Imaginile folosite pentru descrierea pedepselor divine sunt, de obicei, neexplicate, ceea ce
face ca viziunea trmbitelor sa fie mai dificil de nteles. Sunt combinate imagini si metafore profetice
din VT, cu multe simboluri. Incepnd cu Victorinus de Poetavium (sec. III) aceste scene au fost
interpretate ca fiind paralele cu cele sapte biserici" si cele sapte peceti". ntelegerea aceasta a fost
dezvoltata de multi nvatati medievali si a devenit obisnuita printre protestanti si milleriti. Desi aplicatia
scenelor la evenimente istorice n-a fost uniforma si unanima, s-a cristalizat opinia ca ele reprezinta
pedepsele lui Dumnezeu trimise mpotriva crestinatatii decazute, prin invaziile barbare n
Occident si prin blestemul islamic n Orient, iar scenele din cap. 10-11 au fost ntelese n
comparatie cu cap. 13-14. Aceasta interpretare clasica a fost sustinuta si de savantul Isaac Newton. In
teologia adventista, ea este expusa de Uriah Smith.

Primele patru trambite

Deoarece interpretarea trmbitelor este controversata nca, si nu avem o pozitie dogmatica

asupra acestei profetii (cu exceptia viziunii din cap. 10-11), vom reda schematic variantele cele mai
serioase:

Dupa Uriah Smith:

Trmbita I.(v.7). Invazia vizigotilor sub Allaric (395-410), prima lovitura barbara data Imperiului de
Apus. Contemporanii (Ieronim, Augustin, poetul Salvian zis Ieremia") au recunoscut n invazia
barbariilor, pedeapsa lui Dumnezeu. Vizigotii au atacat pe uscat si au acaparat teritorii largi.
Trmbita II (v. 8-9). Invazia vandalilor pe mare (406-455). Jefuirea Romei, ocuparea zonelor maritime.

Trmbita III (v. 10-11). Atila, flagellum Dei (biciul lui Dumnezeu"), care a atacat Occidentul pe vaile
rurilor (445-454).

Trmbita IV (v.12) Stingerea puterilor civile ale Romei (mparatul-476, consulatul-541, senatul-552).

Dupa interpretari recente:

Intr-un comentariu foarte erudit asupra Apocalipsei, publicat n 1982, Desmond Ford vede n
aceste patru trmbite, judecati divine, calamitati sociale si spirituale venite asupra iudeilor, romanilor si
crestinilor apostati. In 1987, ntr-o teza de doctorat de 500 de pagini, care analizeaza numai primele
patru trmbite (!), teologul adventist Jon Paulien si expune concluziile si tentativele de interpretare,
care sunt, n esenta, identice cu ale lui D. Ford. Este cel mai impresionant studiu asupra acestui
subiect, care s-a facut pna n prezent. Concluziile nu sunt foarte precise n detaliu, autorul
intentionnd doar sa acumuleze informatii ct mai bogate si sa le evalueze, ca ajutor pentru alti
interpreti care ar fi interesati de identificarea istorica a acestor trmbite.
Trmbita I: O calamitate care loveste pamntul. Pamntul (tara") un termen referitor la
Tara Sfnta. Judecatile lui Dumnezeu lovesc nti pe cei mai de aproape, pe cei carora li s-au dat mai
mari binecuvntari si le-au respins. Folosind imagini din vechii profeti, viziunea descrie nenorocirile
venite asupra Ierusalimului si a iudeilor la anul 70 si, mai complet, la anul 135. Vezi si Is. 28:2, Ez
13:1. Hag. 2:17.
Trmbita II. Prabusirea Imperiului Roman n apele invaziilor barbare (406-455). Muntele
nimicitor, vulcanul lumii antice este simbolul Romei numite Babilon", dupa modelul din Ier 51:24-64.
Daca aceasta este interpretarea corecta, acest Anti-Sinai apocaliptic este vazut n sensul limbajului
VT, unde expresia ebraica har mashit nseamna, n acelasi timp, munte nimicitor si munte stricat",
munte al coruptiei. Aceeasi expresie este folosita pentru muntele Pierzarii" (al idolatriei) pe care
Solomon si naltase urciunile".

25
 Trmbita III. Fara aplicatie istorica precisa. Probabil, se prevede aici aparitia ereziilor, a
alterarii Evangheliei n Biserica. Steaua cazatoare poate simboliza pe Lucifer care, prin intermediul
unor nvatatori de tipul lui Balaam (Iuda 11:13) a transformat apele Evangheliei n otrava.
Trmbita IV. Probabil este prevazut aici timpul de ntuneric spiritual, de obscuritate, care
avea sa vina dupa ntunecarea unor adevaruri fundamentale ale Bibliei. Pare sa descrie Evul Mediu.

Trambitele V-VI in cap. 9

Daca primele patru trmbite sunt interpretate cu oarecare nesiguranta, comentatorii

obisnuiesc sa spuna ca trmbitele din capitolul 9 duc la disperare pe toti exegetii. In ciuda acestui
aspect, exista adevaruri esentiale care pot fi clar vazute aici, astfel nct mesajul divin nu este
zadarnic. Indiferent de aplicatia istorica mai nimerita, aceste nenorociri sunt cauzate de forte
demonice sub permisiunea lui Dumnezeu. Cei credinciosi, cei ce poarta sigiliul lui Dumnezeu pe
frunte" sunt ocrotiti (v.4). Insasi crucea lui Iisus, meritele sngelui ispasitor, daca sunt respinse, permit
slobozirea fortelor demonice asupra lumii (v.13). Pedepsele divine sunt, adesea, finale pentru unii.
Mortii nu se mai pot pocai. Dar de cele mai multe ori, nici cei vii nu apreciaza harul supravietuirii (v.20-
21). Pacatele incriminate aici de Ioan sunt aceleasi pe care le condamnau profetii la pagni si la
compatrioti. In primul rnd este condamnat cultul imaginilor, al operelor miniilor omenesti", apoi
coruptia morala care urmeaza ntotdeauna idolatriei: uciderea, ocultismul, desfrul, furtul. Toate
acestea sunt exemple de calcare a celor zece porunci.

Referirea la sigiliul divin pe fruntea credinciosilor ne-ar tenta sa consideram Apoc 7:1-4 drept
context profetic, dar prezenta celor cinci luni" (150 zile-ani ne mpiedica sa asezam aceasta
calamitate dupa 1844, daca luam n serios juramntul ngerului din cap. 10
Trmbita a 5-a (v.1-12). Steaua cazuta, care are cheia fntnii abisului, este ngerul
abisului. Numele de Apollyon si Abadon are, n ambele limbi, sensul de nimicitor", distrugator".
Dar poate sa fie si un joc de cuvinte aici. In ebraica, abadon nseamna pierzanie", dar ab-adon
nseamna parinte domn. Deasemenea, n greceste, apollyon nseamna distrugator", iar apo-lyon este
eliberator". S-ar putea sa fie vorba de un intentionat joc de cuvinte aici, desi comentatorii nu
mentioneaza acest amanunt. Cel mai distructiv factor, din punct de vedere spiritual, este acela care se
pretinde domn, parinte si eliberator, care pretinde ca are cheile raiului, dar nu poate descuia cu ele
dect putul fara fund al abisului. Vom reda mai jos, variantele mai importante ale aplicatiei istoriciste a
acestei profetii:
1. Mohamed si cuceririle islamice (?). Istoria interpretarii este bine reprezentata de
comentatori care au vazut n invazia de lacuste-scorpioni, cuceririle islamice. Islamul a fost,
ntr-adevar, o calamitate pentru crestinism, si ar fi de mirat sa lipseasca din profetie.
Adventistii milleriti si pionierii AZS au vazut aici flagelul mohamedan. Dar exista importante
diferente ntre cei ce fac aceasta aplicatie. Expunerea lui Josiah Litch din 1838, aplica invazia
la otomani, perioada celor 150 de zile-ani fiind 1299-1449 (De la asaltul lui Othman asupra
Nicomediei si pna la ntronarea ultimului mparat bizantin, cu permisiunea sultanului). Dar
aplicatia facuta de milleriti a pierdut teren. Jean Vuilleumier nu vede pe otomani aici, ci pe
arabi (sarazini), iar perioada de chinuri ncepe din zilele lui Mohamed si se ncheie prin
asezarea resedintei la Bagdad. Steaua-nger este profetul" Islamului care a ntunecat soarele
Evangheliei, iar groapa abisului este pustiul arab.
2. Papalitatea si cruciadele. Intr-o lucrare nca nepublicata, William Shea propune o alta
explicatie. Steaua cazuta este Antichristul papal, iar lacustele - scorpioni sunt cruciatii trimisi n
mai multe rnduri, timp de 150 de ani, mpotriva pagnilor", asadar razboaie sfinte" pentru
cucerirea, unui mormnt gol si a unor teritorii cheie. Perioada cruciadelor a durat circa 150
ani, ntre anii 1099-1249. Prima cifra reprezinta succesul primei cruciade prin cucerirea
Ierusalimului, a doua reprezinta insuccesul ultimei cruciade care este nfrnta n Egipt, n
batalia de la Mansura. Dr. Shea vede n descrierea acestor lacuste cu casti si platose de fier,
o imagine destul de izbitoare a cavalerilor cruciati.
Trmbita a 6-a (v. 13-21). Intelegerea acestei profetii depinde de modul n care vedem
prezenta Eufratului din v. 14: este vorba de o geografie istorica sau de o geografie apocaliptica? (conf.
cap. 17:1.5.15 si 16:12). Un alt factor determinant este si mentiunea unui timp n v.15; este o perioada
profetica n termenii principiului zi-an, nsumnd 391 ani si 15 zile (360+30+ +1+1/24 zile) , sau este
un moment profetic important, subliniat prin referirea la ceasul, ziua, luna si anul acela" ? Milleritii au
urmat traducerea engleza veche (KJV) care spune un ceas si o zi si o luna si un an", ceea ce
favorizeaza aplicatia la o perioada de timp. Dar textul grecesc indica, mai degraba, o data importanta.

26
 Varianta Josiah Litch. Prima aplicatie a acestei profetii n mediul adventist a fost facuta de
Litch n 1838. Ea a avut un deosebit succes la vremea ei. Astazi nu mai este sustinuta de teologii
nostri, cu exceptia unor persoane care sunt preocupati n a pastra nealterate, toate vederile
pionierilor credintei noastre. Dupa ce a aplicat viziunea lacustelor la cuceririle otomane ntre 1229-
1449, Litch a vazut n cavaleria pucioasa" si veninoasa din al doilea vai", pe aceiasi otomani, de data
aceast referindu-se la perioada lor de dominatie. Timpul din v. 15 l-a nteles ca perioada profetica, prin
nsumarea amintita mai sus. El a adaugat aceasta perioada la cea anterioara care se ncheia n 1449,
si a ajuns astfel la data de 1840 pentru caderea Turcului. El si-a publicat concluziile cu doi ani nainte
de 1840, ceea ce a trezit un interes deosebit, n contextul mesajului millerit care rasuna n anii 1833-
1844. Avnd nevoie de precizia ceruta de prezenta acelui ceas" care trebuia interpretat n sens
apocaliptic, ca si celelalte unitati de timp alaturate, Litch a luat din Istoria lui Gibbon data de 27 iulie
1229 pentru asaltul otomanilor asupra Nicomediei si, adunnd cei 391 ani la cei 150 anteriori, a prezis
ca la 11 august 1840 va avea loc un eveniment care va nsemna nlaturarea pericolului otoman. Anii
1839-1840 au adus mai multe momente importante care pot fi luate ca sfrsit al acestei perioade.
Turcia a nceput sa se europenizeze si sa depinda de bunavointa marilor puteri. Unul dintre aceste
momente diplomatice, misiunea lui Rifat Bey, este considerata ca fiind ncheiata la 11 aug. 1840.
Interpretarea lui Litch este foarte seducatoare. Dar este bine sa fim constienti de unele
obiectiuni. In primul rnd, ceasul" si ziua" aceea indica, mai degraba o data dect o perioada. In al
doilea rnd, se sustine ca data oferita de Gibbon (27 iulie 1229) este citire eronata a izvoarelor folosite
de marele istoric, de fapt, turcii calculeaza nceputul istoriei lor din 1230 si nu din 1299. In al treilea
rnd, daca perioada de 391 ani si 15 zile necesita aceasta precizie, de ce trebuie cautat un punct
precis pentru cele 150 de zile si nu pentru cele 391 de zile? Aici este o slabiciune evidenta. Iar data de
11 august 1840 nu pare mai proeminenta dect alte date din acei ani de declin.
Varianta CM. Maxwell. O solutie aparent noua la interpretarea generala de mai sus, este
aceea pe care o prezinta si frumosul comentariu al lui Maxwell, God Cares. (Vederea aceasta este
sustinuta si de altii, printre care si William Shea). Se considera perioada de 391 de ani ntre 1453-
1844 Prima data este usor de recunoscut ca fiind cucerirea Constantinopolului, iar a doua reprezinta
momentul n care Sublima Poarta" este silita sa pronunte oficial cele de mai jos. Citez pe Dr. William
Shea care, la rndul lui, citeaza pe comentatorul Bickersteth, a carui lucrare nu ne este accesibila:
Sublima Poarta se angajeaza sa ia masuri eficiente pentru a se preveni de aici ncolo
condamnarea la moarte si executia acelor crestini care sunt apostati." (21 martie 1844)
De aici nainte, crestinismul nu va mai fi insultat n teritoriile mele , nici nu vor mai fi
persecutati crestini pentru religia lor." (22 martie 1844)
Ambele date sunt ispititoare, a doua coincide si cu sfrsitul celor 2300 de ani din Dan.8:14 si
cu sfrsitul celor 1335 ani din Dan. 12. Dar tratarea acelui ceas" ca reprezentnd 1 zi + 1 luna + 1 an
de timp profetic, amna convingerea. Este prematur sa ne hotarm asupra unei variante acum, dar
toate merita cunoscute si, ceea ce este interesant, din punct de vedere cronologic, toate subliniaza
perioada 1798-1844.
Varianta William Shea. Pornind de la observatia ca gramatica textului grecesc ar cere mai
degraba o data, un punct important, si nu o suma de segmente de timp, Dr. Shea propune urmatoarea
interpretare, dupa ce, mai nti, subliniaza probabilitatea celei de mai sus. Pornind de la ideea ca
perioada de 1260 ani ai dominatiei papale este exprimata n contextul viziunii (cap. 11-12) , n luni (42
luni), zile (1260 zile) si ani (trei vremi sau ani, si jumatate), Shea vede n aceasta data importanta
sfrsitul celor 1260 ani ai dominatiei papale, anul 1798. Chiar si ceasul" acela pare vizibil n cap.
11:13 (dupa textul grecesc, n ceasul acela"). Acest ceas care reprezinta sfrsitul dominatiei papale,
odata cu Revolutia Franceza si ridicarea lui Napoleon, este nteles ca fiind momentul dezlegarii
acestei ostiri apocaliptice. Aceasta cavalerie tricolora este armata lui Napoleon si razboaiele
declansate n acea perioada au fost cele mai mari cunoscute pna atunci. Armatele franceze s-au
putut lauda cu maceluri nemaintlnite. Mentionarea Eufratului s-ar referi la Babilonul apocaliptic
(Roma si statele catolice) ; or, tocmai din principalul stat catolic, si de la Roma au nceput expeditiile
lui Napoleon n Orient si n Europa. Razboaiele napoleoniene au durat pna la dezastrul de la
Waterloo n 1815: Numarul ostirii apocaliptice este, evident, simbolic, indiferent la cine s-ar aplica. El
reprezinta acea grande armee, poate cea mai mare armata din toate timpurile pna atunci. Cei patru
ngeri distructivi, reprezinta cuceriri n toate directiile punctelor cardinale. Prezenta acestor capetenii"
nu este deloc surprinzatoare, daca ne amintim de rolul lor n Daniel cap. 10.

Ingerul cu profetia desigilata. Inaltarea Evangheliei in timpul sfarsitului

( 10:1 - 11:14) (Viziune aditionala care tine de trambita a 6-a)

27
 Desigilarea si proclamarea universala a profetiei timpului. Capitolul 10 al Apocalipsei
este una dintre cele mai clare si mai sigure profetii. Ingerul magnific nu poate fi dect Fiul lui
Dumnezeu, n calitate de Sol al Domnului si conducator al Israelului Sau. Norul si curcubeul
legamntului (simboluri ale slavei lui Yahwe), comparatia picioarelor cu stlpii de foc (care, mpreuna
cu norul, introduc tema exodului din Egipt), glasul de leu si autoritatea Lui universala (vine din cer, se
aseaza cu un picior pe mare si cu celalalt pe pamnt), fata comparata cu soarele si picioarele ca niste
stlpi de foc, amintesc de descrierea din Apoc.l si Dan. 10. Iar juramntul din v.5-7 este comparabil cu
acela al Arhanghelului (Michael) din Dan. 12.
Racnetul de leu este n legatura cu ceasul judecatii (Ioel 3:16) si, n acelasi timp, este
simbolul avertizarii profetice (Amos 3:4.7.8, Os 11:10, s 21:8). Ca si aceasta Apocalipsa (cap. 1:1),
toate descoperirile profetice vin prin Christos. Harisma profetica este o marturie a lui Iisus -
harisma = dar, n 1 Cor 12:4-11 etc. ; vezi cap. 19:1Ou.p, 22:9)
Carticica desigilata nu poate fi documentul rascumpararii din cap. 5. Acolo era un sul
mare, pecetluit cu sapte peceti, aici este un sul mic deschis" (desfacut, desigilat). O comparatie cu
viziunea din Dan. 12:4-12 ne arata ca aici este vorba de profetia timpului (cele 2300 zile) despre
care i s-a spus n mod repetat lui Daniel s-o pastreze sigilata pna la vremea sfrsitului" cnd multi o
vor cerceta si cunostinta va creste". Din studiul asupra profetiei din Dan.8:14 reiese ca aceasta
perioada care priveste timpul scurs pna la razbunarea (curatirea) templului ceresc", s-a ncheiat n
anul 1844. Prin urmare, descifrarea si nceputul vestirii acestei profetii trebuia sa preceada data de
1844.
Observati si contextul literar si cronologic al proclamatiei ngerului: n cadrul evenimentelor
din trmbita a sasea. Or, timpul profetic din trmbita a sasea reprezinta anii 1798-1844 (indiferent ce
varianta am prefera). Este un adevar sigur ca interesul cercetatorilor pentru profetia din Dan 8:14 a
devenit major tocmai n aceasta perioada si ca majoritatea lor au nteles ca durata celor 2300 de zile
reprezinta tot attia ani care se ncheie n 1843, 1844 sau 1847.
Aceasta mplinire a profetiei despre descifrarea viziunii celor 2300 de zile nu poate fi
ntmplatoare. Marile treziri spirituale din protestantism n prima jumatate a sec. XIX si proclamarea
timpului judecatii de catre multi predicatori de diverse confesiuni n Europa, n Insulele Britanice si n
colonii, n America si chiar n Asia, au fost cu siguranta o directa interventie a Spiritului lui Christos. In
ciuda limitelor omenesti, miscarile de tip adventist din acea perioada filadelfiana", au fost o
manifestare stralucita a puterii Evangheliei. Cea mai reprezentativa din aceste miscari
concomitente si aparent necorelate a fost, cu siguranta, miscarea initiata de predicatorul baptist
William Miller, desfasurata ntre anii 1833-1844, care a influentat puternic bisericile din Statele Unite si,
prin intermediul publicatiilor, si alte zone geografice.
Daca n cartea lui Daniel ramasese un singur lucru jigilat (viziunea celor 2300 de zile), aici
ngerul vine cu acea profetie desigilata. Si singura profetie sigilata n Apocalipsa (pna cnd ?) este
mesajul celor sapte tunete, care sunt ecouri ale ultimei proclamari profetice, autoritare, a lui Iisus , pe
pamnt si pe mare... Aceasta pecetluire, precum si nvaluirea ngerului ntr-un nor si surpriza amara
experimentata de Ioan care a mncat" aceasta carticica dulce, ne sugereaza ca generatia aceea nu
avea sa vada clar semnificatia profunda a datei profetice 1844.
Nici un alt chronos dupa cele 2300 zile-ani (v.5-7). Comparati juramntul din aceste
versete, cu juramntul aceluiasi Personaj n Dan. 12. Observati urmatoarele sapte paralele ntre cele
doua pasaje profetice:
Dan.12 Apoc. 10
1. - carticica deschisa
1. - profetia timpului sigilata ( 2300 "zile", 457 i.e.n.- 2. - in timpul sfarsitului
1844) 3. - Ingerul - Christos jura
2. - pana la vremea sfarsitului 4. - nu va mai fi nici o vreme
3. - Michael - Christos jura 5. - profetia era dulce
4. - trebuie sa treaca cele trei vremi si jumatate ( 1260 6. - cu trambita a saptea se incheie taina lui
"zile", 538 - 1798); aceasta inseamna 1290 "zile" de la Dumnezeu
instalarea "uraciunii" ( 508-1798) 7. - Ioan mananca profetia
5. - ferice de cine va ajunge la 1335 "zile" ( 508 -
1843)
6. - cand mana poporului sfant va fi zdruncinata de tot
7. - Daniel doreste sa inteleaga profetia
Nu va mai fi nici o vreme". Tinnd n
mini profetia desigilata a celor 2300 de seri si dimineti", n contextul cronologic-profetic al anilor
1798-1844, Domnul Christos jura pe onoarea Sa de Creator ca nu va mai fi nici un chronos. Textul
grecesc nu se refera la nici o zabava (ntrziere), ci foloseste termenul - chronos = data,

28
perioada, termen, timp fixat, vreme hotarta. Traducatorii, de regula, nu observa legatura dintre
acest termen si chronos-ul sigilat din Dan. 12 (care este aici desigilat si proclamat). Dar exista si
traduceri care redau termenul grecesc cu timp (vezi versiunea sinodala si Biblia cu triunghi"). n Dan.
12, ngerul Domnului jurase ca trebuie sa treaca mai nti era celor trei vremi si jumatate de persecutii,
dar sfrsitul nu va fi atunci (n 1798), ci n momentul n care mna poporului sfnt va fi zdrobita de
tot". Care este taina lui Dumnezeu? Este vorba de mesajul sigilat al celor sapte tunete? Cnd va suna
ngerul al saptelea? Sunt lucruri care merita un studiu mai aprofundat. In orice caz, principalul
eveniment pe care-l aduce trmbita a saptea este ntronarea Domnului Christos si nceputul razbunarii
legii lui Dumnezeu (11:15-19).
Profetia cea mai dulce, a cauzat amaraciune (v.8-10). Comparati cu Ier 15:16-21 si Ez 2:8
3:3. Scena care are loc n viziune este o dramatizare a ceea ce avea sa se ntmple cu credinciosii
din anii 1844 care s-au bucurat de calcularea corecta a perioadei profetice si de asteptarea ca Domnul
Iisus sa revina pe pamnt la data aceea. Ei stiau ca profetia se refera la o judecata, dar credeau ca
judecata are loc la revenirea Domnului Christos, pentruca nu ntelegeau diferenta dintre judecata
investigativa ( de cercetare) si cea executiva. Cnd Iisus va reveni, va aduce cu sine ceea ce s-a
hotart deja la judecata. El nu va veni pe pamnt ca sa deschida sedinte ale unui tribunal universal.
Va veni sa ia apararea poporului Lui, nimicind complet lumea rebela si lund cu El, la cer, pe
credinciosii pamnteni din toate timpurile (Vezi si cele de la Apoc.3: 7-8). Cele doua dezamagiri
succesive din anul 1844 au fost o experienta amara dar binefacatoare pentru adventisti, pentruca le-a
dat o lectie severa de a studia mult mai serios Biblia pentru a cunoaste voia lui Dumnezeu. Cei ramasi
credinciosi n urma dezamagirii au descoperit prin studiul Bibliei o privire mai profunda n profetiile ei si
adevaruri teoretice si practice uitate de crestinatatea apostata.
Un mesaj profetic universal (10:11). Ca si n cazul lui Ieremia si Ezechiel, Ioan
(personificnd pe poporul lui Dumnezeu din timpul sfrsitului), nghite cartea desigilata, nu doar pentru
propria sa hranire spirituala, ci o asimileaza pentru a o vesti altora. Mesajul adventist de astazi, este
reprezentat de rolul dramatic al lui Ioan n aceasta scena, este o profetizare (o proclamare a
profetiei cartii desigilate). Aceasta marturie profetica universala este neaparat necesara nainte de
revenirea lui Iisus. Orict de ntinsa a fost proclamarea din anii 1840-1844, ea nu a cuprins ntreaga
lume. Dar dupa efectul terapeutic al amaraciunii de la 1844, Dumnezeu a creat o Biserica
universala din nimic. In 1845 erau doar cteva zeci de adventisti sabatisti n America, dar n
deceniile care au urmat, mesajul profetic al Evangheliei Vesnice rostit de acei pionieri, a atras
persoane de diferite nationalitati n SUA, apoi a trecut oceanul pe alte continente, ajungnd la cifra de
peste 75.000 la granita dintre secole, astazi fiind circa 7 milioane n aproape toate tarile lumii (acest
comentariu a fost scris in 1994). Putini, foarte putini, dar foarte raspnditi. Acest amanunt este o
partiala mplinire a profetiei. Cnd ramasita credincioasa a poporului lui Dumnezeu va fi mputernicita
cu Spiritul Sfnt asemenea apostolilor, aceasta ultima avertizare va rasuna n urechile fiecarui om.
Expresia cu privire la multe noroade etc." trebuie modificata n sensul de naintea multor
popoare", potrivit unei mai corecte ntelegeri a textului grecesc (vezi si versiunea sinodala). Notati si
cuvntul trebuie".
Un timp al masurarii nchinatorilor. Judecata casei lui Dumnezeu (11:1). In contextul
celor de mai sus, primul verset din capitolul 11 este elocvent. In acest loc, divizarea n capitole este
nepotrivita, dar se poate observa usor ca exista o continuitate. Ioan joaca n viziune un nou rol
dramatic. Al cui? Referitor la aceasta masuratoare, Ellen White sugereaza ca ar fi o lucrare
echivalenta cu acea cercetare a ostirii lui Israel din Apoc.7, naintea sigilarii celor 144.000:

Marea judecata are loc si se savrseste de un oarecare timp. Acum Domnul zice:
Masurati templul si pe nchinatorii lui!.... Aduceti-va aminte ca vorbele si faptele ...
va sunt fotografiate n cartile ceresti... Lucrarea aceasta nainteaza, masurnd... ca sa
se vada cine va sta n picioare n ziua aceea. Cei ce vor ramne statornici vor avea
intrare din belsug n mparatia Domnului si Mntuitorului nostru Iisus Christos. Atunci
cnd ne ndeplinim lucrul obisnuit, sa ne aducem aminte ca este Cineva care
urmareste spiritul n care lucram. .Oare, sa nu aducem noi pe Mntuitorul, n viata
noastra de toate zilele, n munca noastra pamnteasca si n lucrarile din gospodarie?
Atunci, pentru numele lui Dumnezeu, e cazul sa lasam la o parte tot ce nu este
necesar, orice flecareala si ntlnire inutila si sa ne prezentam ca robi ai Dumnezeului
cel Viu." (7SDABC)

Standardul judecatii: o trestie"- toiag. In timpurile biblice, instrumentul pentru masurarea

lungimii era confectionat dintr-o trestie. Dar aici este vorba despre o trestie-sceptru, deoarece
termenul grecesc - rrabdos, tradus n mod gresit cu prajina, nseamna toiag, varga sau
sceptru. Este simbolul autoritatii, al judecatii, al pedepsei, al regalitatii. Deaceea cuvntul canon

29
(regula, standard) care denumea cndva, n greceste, un bt drept folosit ca metru, provine din
termenul ebraic kane (trestie), ca si latinescul canna (trestie). In acest pasaj, totusi, nu este folosit
termenul kanon ci - kalamos, un sinonim cu sensul de: 1. trestie, 2. toiag, baston, 3. standard
de masurat lungimea, 4. condei pentru scribi.
Imaginea trestiei toiag ne aminteste cu durere si pietate de patimile Aceluia care S-a
jertfit pentru a ne elibera de vina si puterea pacatului, punnd n inima noastra, prin Spiritul Sau,
legea Sa... Cnd ostasii L-au adus pe Iisus la judecata, I-au pus pe cap o coroana de spini si n
mini o trestie asemenea unui sceptru. Ei i smulgeau sceptrul si-L loveau cu el, inspirati de Satan
sa batjocoreasca principiul mparatiei Lui, legea iubirii dupa care va judeca lumea.
Ce alt standard de masurat nchinatorii ar putea avea Dumnezeu, dect propria Lui lege
morala n care se specifica pe prima tabla: obiectul nchinarii, modul nchinarii, spiritul nchinarii
si timpul nchinarii. n viziune, Ioan preia un rol al ngerului Domnului. Asa cum a primit cartea
profetica, la fel a primit si trestia de masurat. Misiunea lui si a ngerului care proclama timpul judecatii,
pe mare si pe uscat, se confunda. n Apoc. 14:6-12, aceeasi Evanghelie, aceeasi avertizare universala
cu privire la nchinare. Poate fi, oare, ntmplator ca, la sfrsitul acestei serii dramatice (cap. 11:19),
cnd rasuna trmbita a saptea, se deschide Sanctuarul ceresc si se vede acolo CHIVOTUL
LEGAMNTULUI stralucind de fulgere si provocnd tunete, cutremure si grindina ? Are, oare, acest
lucru, vreo legatura cu timpul pe care-l traim? Nu exista un alt standard moral dect acela descoperit
n Biblie. Este un standard spiritual, nu legalist, este o lege mparateasca" (a mparatiei cerului), o
lege a libertatii (care vine din iubire, n urma mntuirii)", nu o lege scrisa doar pe piatra si careia te
supui de teama. In fapt, adevaratul standard nu este litera moarta, ci spiritul viu al legii, asa cum este
exemplificat n Christos. El nsusi este Cuvntul lui Dumnezeu. In El, Legea si Evanghelia sunt una. El
este standardul maturitatii (desavrsirii) morale. (Ef 4:13-15).
Masurarea templului, a altarului si a nchinatorilor trebuie sa fie ntr-o strnsa legatura.
Templul de aici, nu poate fi dect cel ceresc, deoarece se vorbeste despre altarul lui, aici n contextul
trmbitei a sasea (8:3, 9:13), iar finalul impunator al trmbitei a saptea aduce n imagine templul lui
Dumnezeu care este n cer" (11:19). Daca masurarea nchinatorilor are un sens spiritual (moral), ce
este masurarea templului si a altarului? n contextul profetiei desigilate a celor 2300 zile-ani care
trebuiau sa treaca pna la curatirea (razbunarea) sanctuarului, este posibil ca aici, templul si altarul sa
fie judecate" si ele, pentru a fi razbunate. Ziua ispasirii (ziua judecatii anuale) era ziua curatirii de
pacat a sanctuarului si, n acelasi timp, a lui Israel (Lev. 16:16.19.30). Sanctuarul din Apocalipsa este,
n mod evident, ceresc. Si nchinatorii sunt ceresti (Ef2:6). Dar n sens propriu ei sunt nca pe pamnt,
unde este altarul de jertfa (cap.6:9) n curte... Cei ce se nchina n el [altar]" este o traducere stranie,
fiindca nimeni nu se nchina n altar. Unele versiuni biblice redau expresia cu cei ce se nchina acolo"
(la templu, n curte). Dar, gramatical este corect ca acest - en auto (n el), sa fie tradus
naintea (n prezenta) lui" sau prin el" (cu ajutorul lui). In acest fel, adevarata nchinare este n
strnsa relatie de mijlocirea acestui altar. Indiferent despre care altar ar fi vorba aici, el reprezinta
diferite aspecte ale jertfei lui Iisus si ale nchinarii noastre spirituale (Apoc.5:8, 8:4, Rom 12:1). Fara
sngele lui Iisus, orice nchinare este ca jertfa lui Cain.
Judecata de cercetare (preadventa) nceputa la anul 1844 priveste numai pe poporul lui
Dumnezeu, pe aceia al caror nume este scris n cartea vietii, care au avut experienta iertarii pacatelor,
a cunoasterii lui Dumnezeu. Ei sunt masurati si pot fi acceptati sau respinsi, potrivit cu dreptarul
adevarului care nu este numai lege ci si Evanghelie. Judecata dupa Evanghelie este cu mult mai
severa dect judecata dupa lege, fiindca Evanghelia cunoscuta si calcata n picioare aduce
razbunarea sngelui lui Christos asupra celui vinovat (Ev 10:28-29, Mat 27:25, 2 Petru 2:20-21, 1 Cor
15:1-2, Apoc 3:5). Tot Israelul este masurat, dar nu toti sunt sigilati. Aceasta masuratoare este
judecata divina care vine mai nti asupra casei lui Dumnezeu (1 Petru 4:18). Multi crestini nu sunt de
acord ca si credinciosul trebuie judecat. Dar judecata lui Dumnezeu este o lucrare cereasca n
favoarea celui credincios. Cine ramne n Christos nu are de ce sa fie ngrijorat.
Curtea lui Israel si curtea "neamurilor" (v.2). Templul de la Ierusalim avea doua curti
principale, circumscrise sanctuarului: curtea lui Israel, cea apropiata de altar, si curtea neamurilor,
adica a pagnilor (neevreilor), sau curtea de afara. Intre cele doua curti, iudeii zidisera un zid de
despartire (la care face aluzie Pavel n Ef. 2:14). In zilele noastre s-a descoperit placa pe care era
gravata interzicerea accesului celor necircumcisi, sub pedeapsa cu moartea. Daca templul din
Ierusalim este doar o proiectie pamnteasca a adevaratului Sanctuar din cer, care este Palatul
mparatului mparatilor si al Dumnezeului dumnezeilor, daca Israelul lui Dumnezeu este definit ca fiind
adevaratii nchinatori, cei ce se nchina prin jertfa lui Iisus, aducnd ca dar sacrificiile lor, atunci curtea
pagnilor este simbolul celor ce nu se nchina la acelasi altar, care n-au nici o mpartasire cu
templul ceresc: necredinciosi si falsi credinciosi, vrajmasii poporului lui Dumnezeu. Ambele curti sunt
n lumea noastra. Distinctia dintre cei ce sunt Israel lui Dumnezeu si cei ce sunt pagni, nu este
facuta dupa criterii omenesti, ci dupa dreptarul lui Dumnezeu (Gal 6:15.16).

30
 Dumnezeu iubeste pe toti oamenii si a jertfit totul pentru ca si cei mai pacatosi sa poata fi
salvati, daca accepta conditiile legamntului sfnt. Dar cei ce cauta o alta cale spre cer dect crucea
lui Isus, cei care traiesc n razvratire fata de voia lui Dumnezeu, cei ce n-au experimentat niciodata
mpacarea cu Dumnezeu, nu pot fi numiti copii ai Lui. Ei sunt pagni, indiferent de rasa, nationalitate
sau religie. Numele lor nu a fost niciodata scris n cartea vietii si ei se lasa animati de spiritul cel rau.
Aceasta curte de afara nu este masurata n timpul judecatii casei lui Dumnezeu. Curtea de
afara este lasata afara. In textul grecesc este folosita o metafora mai dura si, oarecum, enigmatica, cu
care traducatorii nu stiu ce sa faca. Daca am traduce exact, ar trebui sa spunem: curtea de afara
izgoneste-o afara si n-o masura". Se foloseste acelasi termen care peste tot are sensul de a da afara,
a alunga, a excomunica, a exclude din sinagoga. Nu este doar o lasare deoparte. Cei ce nu s-au
mpacat cu Dumnezeu nu vor fi judecati n acest timp; cazul lor va fi judecat n timpul mileniului (1 Tim
5:24, Apoc.20:11-15)
Cele 42 de luni ale neamurilor". Calcarea n picioare a Ierusalimului ceresc (v.2 b).
Durata celor 42 de luni (1260 zile, v.3) este acelasi timp de necaz profetizat de Daniel (7:25, 12:7) la
care Apocalipsa va mai face referire (cap. 12:6.14, 13:5). Este vorba despre timpul dominatiei papale
(538-1798), o dominatie n care s-a dat pe fata spiritul Romei, spiritul caracteristic pagnismului
universal. Ierusalimul ceresc a fost calcat n picioare n sens figurat, prin persecutarea cetatenilor lui
ceresti (Dan 8:10-13, Ef2:19, Gal 4:26, Le.21:24) , n acelasi sens n care se poate calca n picioare
legea si Christos (Ev 10:28-29). Calcarea n picioare nu nseamna doar persecutie ci si profanare. Un
serviciu divin care accentueaza ritualismul ca un paravan al pacatelor si faradelegilor, este etichetat ca
fiind o calcare n picioare a curtilor" templului (Is 1:12 n textul ebraic, vezi Biblia cu triunghi").
Auditia profetica despre "cei doi martori" ( v.3-13). Este foarte util pentru cititor sa
observe ca scenele descrise n v.3-13 nu sunt vazute de Ioan n viziune, ci sunt descrise profetic de
catre ngerul Domnului din cap. 10 sau de catre glasul lui Dumnezeu din cer (Apoc. 10:8.11, 11:1.3).
Oricum, cel ce vorbeste este Dumnezeu, nu o creatura, altfel n-ar putea vorbi despre cei doi martori
ai Mei". Daca viziunea ngerului cu profetia desigilata are loc n contextul trmbitei a sasea, aceasta
profetie despre cele 1260 zile-ani nu apartine de trmbita a sasea, ci este descoperita de Dumnezeu
lui Ioan nainte de a se mplini, facndu-se aici o incursiune ntr-un viitor anterior aceluia ilustrat de
viziunea ngerului si a marii avertizari despre care am vazut ca urmau sa se realizeze n perioada
1798-1844). Motivul acestei incursiuni ntr-un trecut profetic este, mai nti, nevoia unei digresiuni
retorice, a unei paranteze care sa descrie n detaliu care este pacatul neamurilor care tin de curtea de
afara, cea nemasurata; si n acelasi timp, nevoia de a arata cauzele aparitiei unei asemenea treziri
religioase prevazute n cap. 10.
Identitatea celor doi martori. Multi au vazut aici pe Enoh si Ilie care sunt n cer si care ar fi
asteptati sa revina pe pamnt pentru a chema lumea la pocainta. Dar Iisus a aratat ca daca cineva nu
crede Scriptura, n-ar crede nici daca ar nvia cineva din morti (Le. 16:29-31) . Pe de alta parte, Ilie a si
venit, dar oamenii au facut cu el ce au vrut (Mat 17:10-13). Si daca Botezatorul mplinea profetia
despre venirea lui Ilie ca sa pregateasca pe poporul lui Dumnezeu pentru ziua Domnului (Mal.4:6),
mplinirea nu este completa, fiindca ziua Domnului, n sensul deplin al cuvntului, este nca n viitor, iar
nevoia de pocainta este astazi mai mare ca oricnd. Daca ar mai veni nsusi Iisus, nca odata
dezbracat de slava divina, cu Evanghelia Sa si cu minuni puternice, ce soarta ar avea n crestinatate?
Oridecteori au fost persecutati indivizi pentru motive de constiinta, (pentru a fi salvate natiuni!) la
ndemnul caiafelor erei crestine, oridecteori crestinii fac sau nu fac ceva unui nensemnat fratior al lui
Iisus, acel act reprezinta atitudinea reala fata de Fiul lui Dumnezeu. Si oridecteori au existat oameni
sau miscari religioase de trezire, de chemare la pocainta, acolo a fost Ilie. Iisus si-a trimis apostolii
cte doi; si acest model al cuplului misionar a fost urmat de vechii crestini, de fratii valdenzi si lollarzi
din Evul Mediu si de multi altii.
Aici este vorba despre niste martori care au o autoritate neobisnuit de mare (v.3-6). Ilie a
putut invoca focul ceresc asupra vrajmasilor lui, a putut ncuia si descuia cerul; Moise a putut preface
apele n snge. Dar cheile lui Ilie nu erau altceva dect cuvntul Domnului (1 mp 18:1) primit ca
urmare a rugaciunii credintei, deoarece Ilie erau un om la fel de uman ca si noi (Iacov 5:17-18) . Iar
Moise a avut n mini cheile aceleiasi autoritati: asa vorbeste Domnul!" (Ex 7:17). Ce martori ai lui
Dumnezeu ar putea avea autoritatea de a aduce judecati divine asupra pamntului oridecteori vor
voi"? Si nca n era crestina! Iisus a mustrat pe apostolii care doreau o asemenea autoritate (Le 9:54-
56). Si a afirmat ca doar Cuvntul Evangheliei predicate de solii Lui, daca este respins, aduce judecati
(Mat 10:14.15; observati contextul trimiterii celor 12, doi cte doi n v. 1-4). Glasul lui Dumnezeu
identifica pe acesti doi martori cu simboluri din cartea lui Zaharia (4:3.11.14). Si pentruca nici Zaharia
nu ntelegea, ngerul Domnului i-a explicat ca aceasta este o metafora pentru autoritatea si puterea
cuvntului lui Dumnezeu n contrast cu slabiciunea sau puterea omeneasca (Zab 4:4-6) . Este profetia
si porunca restaurarii templului lui Dumnezeu, n ciuda oricarei opozitii.

31
 O ntelegere corecta a identitatii celor doi martori a aparut nca din sec. XII, de la episcopul
catolic Bruno de Segni care a vazut n cei doi martori Scripturile Vechiului si Noului Testament
personificate. Vederea aceasta a fost preluata si de protestanti, printre care luteranii Mathias Flaccius
(sec. XVI) si Johannes Funck. Marele matematician englez John Napier, un pasionat al Apocalipsei, a
dat aceeasi explicatie cu doua secole n urma. Adventistii mostenesc aceasta opinie veche de la
miscarea millerita. Si nca nu s-a descoperit una mai plauzibila. Cuvntul lui Dumnezeu este ceea ce
ne lumineaza (Ps 119: 105.130) fiind un organ al Spiritului Sfnt. Cuvntul testament vine de la
latinescul testis (martor). Prin urmare, cei doi martori sunt Biblia cu cele doua marturii ale ei. Este
obisnuita denumirea cuvntului lui Dumnezeu ca marturie. Att decalogul, ca act oficial al
legamntului, este numit marturie (Ex 25:2; n Apoc 11:19 este numit testamentul lui Dumnezeu (gr.
- diatheke, iar n cap. 15:5 ( - martyrion, marturie). In contextul judecatii, cele
doua marturii ale VT si NT amintesc de regula judiciara stabilita de Dumnezeu din Deut 19:15. Biblia
este o dovada suficienta n fata instantei constiintei. Cei doi martori-profeti sunt comparati cu doi mari
ministri si ambasadori care stau naintea Suveranului ntregului pamnt . Asemenea lui Petru si Ioan,
asemenea misionarilor valdenzi care mergeau doi cte doi, unul mai n vrsta si altul mai tnar, pentru
a evangheliza cu riscul vietii lor, VT si NT au profetizat mbracati n sac" (n semn de umilire si doliu)
n timpul dominatiei papale.
Moartea si invierea celor doi martori (v.7-12). Asemenea lui Ilie care, dupa cei trei ani si
jumatate de seceta, a fost condamnat la moarte dar Dumnezeu l-a naltat la cer, asemenea lui Iisus
care a profetizat timp de trei ani si jumatate, apoi a fost omort si totusi a nviat, S-a naltat si a fost
glorificat prin succesul Evangheliei, Cuvntul scris a repetat n istorie acest model. Biblia era destul de
rara n Evul Mediu si citirea ei nu era ncurajata. Aparitia tiparului si a Reformei a dezlegat Biblia din
lanturile Bisericii Romane dar n tarile catolice si ortodoxe a continuat n principiu, situatia medievala.
Insa nici tarile protestante n-au naltat Biblia la adevarata ei pozitie, ca fiind pinea vietii pentru fiecare
om. Biblia a ramas legata n lanturile crezurilor protestante; orice interpretare si publicare a
nvataturilor ei altfel dect nvatau bisericile de stat, erau descurajate La sfrsitul celor 1260 de ani de
marturisire umilita, adica n ultimii ani ai acelei perioade, ceva "mai groaznic avea sa se ntmple. O
noua putere iesita din putul aceluiasi abis descris n Apoc.9:1, dar n fond aceeasi fiara (ngerul
pierzarii), avea sa se lupte cu ei, sa-i nvinga si sa-i omoare. Acest eveniment straniu este descris ca
avnd un caracter local. Cetatea de aici este numita Sodoma si Egipt. Ambele toponime biblice sunt
locuri peste care au venit judecatile lui Dumnezeu si din care credinciosii au trebuit sa iasa.
Egiptul este simbolul ateismului, al naturalismului ocult si al sclaviei (Ex 5:2.7-9) , Sodoma este
simbolul celei mai josnice imoralitati (Gen 13:13, 19:5).
Care loc (dintre cele vizitate de cei doi martori) era n mod distinct plin de necredinta, de
opresiune si imoralitate, pe la sfrsitul sec. XVIII ? Ce noua putere satanica a aparut atunci ? Orice
cunoscator al istoriei moderne poate ntelege ca aici este descrisa atitudinea Revolutiei Franceze
fata de religie, cnd, din acel haos si mare cutremur social-politic, a iesit un guvern anticrestin,
aproape ateist, declarnd razboi Bibliei. Timp de trei ani si jumatate (3,5 zile profetice!), .din nov.
1973 pana in iunie 1797, prin asa numita descrestinare si prin ulterioarele masuri opresive,
crestinismul a fost condamnat n tara cea mai catolica. Chiar si dupa ce s-a introdus o constitutie care
garanta libertatea religioasa a continuat aceasta situatie, deoarece, libertatea cultului se aplica numai
cultelor anticrestine inventate de revolutionari: cultul Ratiunii, cultul Fiintei Supreme, 'cultul
republican, teofilantropia, toate fiind de sorginte deista, ostile Bibliei.
Este demna de observat relatia dintre cei trei ani sj jumatate profetici (1260 zile-ani) si cele
trei zile si jumatate ale descrestinarii revolutionare. Este o corespondenta de tip fapta-pedeapsa, care
mai apare n istoria si profetia biblica, subliniind principiul zi-an (Num 14:34, Ez 4:4-6). Cu alte cuvinte.
Biserica dominanta, care a umilit Biblia si pe credinciosii ei, primeste prin Revolutia Franceza o
pedeapsa. Sabia se ntoarce mpotriva Bisericii intolerante chiar n tara care a sprijinit cel mai mult
papismul si care a varsat cel mai mult snge de crestin necatolic. In acest fel s-a mplinit si profetia ca
martorii au fost ucisi n cetatea Sodoma si Egipt unde a fost rastignit si Domnul lor. Iisus a fost rastignit
aici n persoana acelor foarte nensemnati frati ai Lui: albigenzi, valdenzi, hughenoti etc. (vezi si Fapt
9:4-5). Nu poate fi vorba despre Ierusalim aici, cum cred unii, pentruca Ierusalimul era distrus deja pe
vremea lui Ioan, iar pe timpul Revolutiei Franceze era sub dominatie otomana. Dar mpreuna cu
Sodoma si Egipt, Ierusalimul este un tip al crestinatatii false care a condamnat pe urmasii lui Iisus.
Lepadnd Evanghelia, locuitorii Ierusalimului au devenit jucaria spiritelor rele si au declansat acea
revolta a zelotilor care s-au mncat ntre ei pna au fost nvinsi de romani. Si n acest caz, poporul lui
Dumnezeu a iesit nainte de a veni potopul judecatilor divine. Franta, deasemenea, fusese n buna
masura parasita de protestanti, care se refugiasera n Elvetia, Olanda si America, con- tribuind la
prosperitatea acelor tari, prin talentele lor industriale, si saracind Franta de cel mai valoros element
social.

32
 Descrierile din v.9-10 se refera la influenta internationala a Revolutiei care nu s-a privit pe
sine ca fiind doar o problema nationala, ci europeana si chiar mondiala. Ideile ei erau deja raspndite
n alte tari. Existau iacobini n Ungaria, n Anglia si n alte locuri, iar deistii si rationalistii erau nca mai
raspnditi, pna n America. Toti cei care simpatizau cu ideile ei: francmasoni, filozofi rationalisti,
saraci care si imaginau ca exemplul Frantei ar putea aduce izbavire, si altii, aveau toate motivele sa
se bucure de programul Revolutiei Franceze. Confundnd religia Bibliei cu religia Bisericii,
oamenii si-au nchipuit ca sunt chinuiti de cuvntul lui Dumnezeu. Pentru omul care doreste
libertatea carnala si eliberarea de sub autoritatea legii morale a lui Dumnezeu, auzirea Legii si
Evangheliei este o tortura a constiintei. Dupa aceasta descrestinare si ostilitate fata de Biblie, dupa
cei trei ani si jumatate n care cruzimile, delatiunile si destrabalarea au ajuns, poate, cea mai nalta
cota a istoriei, obosita de pacat si ngrozita de sine, Franta decreteaza deplina libertate religioasa n
iunie 1797.
A urmat un adevarat reviriment spiritual (conf. v. 11). Frica mentionata n acest verset are un
sens spiritual. Ea denumeste un sentiment de veneratie, reverenta, respect. Generatia care a trait
aceste evenimente a fost si martora reabilitarii Bibliei. In timpul dominatiei catolice si a altor biserici de
stat , Biblia marturisise n umilinta. Revolutia s-a dovedit un si mai mare vrajmas, dorind nlaturarea
completa a Bibliei.Dar ncheierea Revolutiei Franceze, care a dat si o lovitura mortala papismului, a
favorizat Biblia si libertatea religioasa. Chiar din acest timp dateaza primele societati biblice. Pe lnga
Anglia, SUA si alte tari, Franta a ntemeiat si ea o societate biblica.
Intre anii 1804-1840 au aparut n lume, ntr-o evolutie incredibila, circa 63 de Societati
Biblice diferite, dintre care, cea mai importanta este Societatea Biblica pentru Britania si Strainatate
(1804). Au urmat apoi altele: elvetiana (1804), suedeza (1809), indiana (1911), finlandeza (1911),
daneza (1814), germana (1815), islandeza (1815), americana (1816), norvegiana (1816), valdenza
(1816), franceza (1818, la Paris), greaca (1819), rusa (1826), belgiana (1834). Aceasta naltare a
Bibliei a dus la marea redesteptare interconfesionala de tip adventist dintre anii 1798-1844. Vrajmasii
Bibliei, care se bucurasera de descrestinare au putut fi martori la triumful celor doi martori.
In ceasul acela s-a facut un mare cutremur de pamant (v.13). Cu mult timp nainte de
Revolutia Franceza, unii nvatati ca Thomas Goodwin (1639), Drue Cressener (1689), Robert Fleming
(1701) si nu putini printre reformatii francezi (numiti hughenoti ), vazusera n acest capitol apocaliptic
si n acest cutremur, o revolutie anticrestina care va avea loc n Franta si care va pedepsi papismul.
Este o realitate istorica faptul ca hughenotii (calvinistii francezi) cei mai persecutati dintre protestanti,
desi n-au fost de partea Revolutiei, au asteptat mplinirea profetiei acesteia ca pe o eliberare. Potrivit
acestei ntelegeri, ora din acest verset s-ar situa dupa naltarea martorilor, ci o descriere simbolica a
Revolutiei. Moartea si nvierea lui Iisus a fost marcata de un mare cutremur. Tot astfel este marcata si
moartea si nvierea celor doi martori. Acest cutremur social face parte din al doilea vai (trmbita a
sasea), potrivit v. 14. Dar prabusirile aduse de acest cutremur au fost doar de zece ori mai slabe dect
vor fi n timpul strmtorarii (Ap. 16:18-19, 17:1.16-18) Aceasta prabusire partiala care prevesteste o
prabusire totala, arata ca fiara care a iesit din abis, ateismul militant, avea sa-si continue activitatea n
lume. Cei 7000 de oameni care au pierit n acest cutremur social nu reprezinta un numar real, ci sunt,
foarte probabil, un simbol al nchinatorilor anonimi ai lui Dumnezeu (Rom 11:3.4). In afara de
protestantii refugiati sau ascunsi asemenea lui Ilie si altor profeti, Dumnezeu avusese ntre catolicii
francezi oameni care, au pierit pentru ca n-au vrut sa tradeze crestinismul pentru cultul republican, n
timp ce o mare parte ngenunchea n fata baalilor Revolutiei. Dupa o explicatie traditionala nsa, n-ar fi
vorba de persoane ci de 7000 de titluri (nobiliare si eclesiastice) care au fost desfiintate de revolutie.
Textul grecesc, este adevarat, spune 7000 de nume de oameni", dar expresia se refera la persoane,
ca si atunci cnd se spune suflete de oameni".
Efectul spiritual al cutremurului trmbitei a sasea. Spre deosebire de acei locuitori ai
pamntului din cap 9:20-21 care fusesera crutati de urgia cavaleriei demonice, aici cei ramasi s-au
pocait. Evident, nu poate fi vorba de o pocainta a tuturor celor ce n-au pierit n timpul Revolutiei. S-ar
putea ca cei ramasi" din acest verset sa fie o denumire a ramasitei" lui Dumnezeu din perioada
1798-1844. In orice caz, termenii grecesti din ultima parte a v. 13, sunt aceeasi ca si n cap. 14:7.
Observati urmatoarea paralela:

Apoc.10-11 Apoc 14

1. Un inger coborand din cer
2. Carticica deschisa... Cel viu in vecii vecilor...
3. Trebuie sa profetizezi din noi, in fata multor popoare,
neamuri, limbi si imparati
4. S-AU TEMUT DE DUMNEZEUL CERULUI SI I-AU
1. Un alt inger, zburand prin mijlocul cerului
2. Cu o evanghelie vesnica
3. ca s-o vesteasca... oricarui neam, oricarui
trib, oricarei limbi, oricarui popor
4. temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava

33
DAT SLAVA
5. caci a venit ceasul Judecatii Lui
5. Scoala-te si masoara templul, altarul...
6. inchinati-va Celui care
6. si pe inchinatorii lui
7. Care a facut cerul... pamantul... marea... 7. a facut cerul, pamantul, marea si izvoarele

Este posibil ca v. 12-13 sa necesite un studiu exegetic mai profund. Evenimentele Revolutiei
Franceze au deschis o era noua, aceea a secularismului, a anticrestinismului n crestinatate. Dupa
1844, aparitia evolutionismului si marxismului, miscarile revolutionare care au continuat marele seism
francez, au concurat cu raspndirea tot mai larga a Evangheliei n lume. Acolo unde conditiile
spirituale si sociale au creat teren favorabil, Antichristul revolutionar a manifestat aceeasi atitudine fata
de Biblie. Incepnd cu Revolutia Rosie din Imperiul Tarist, sistemul socialist-comunist a creat un lagar
enorm, un Egipt modern n care s-au instaurat ateismul si sclavia. In cartea sa, Odihna divina pentru
neodihna omeneasca, Dr. Samuele Bacchiocchi afirma ca leninistii au ncercat chiar si nlocuirea
saptamnii cu decada, ca si Revolutia franceza. Acest amanunt este interesant si pentru faptul ca
revolutia bolsevica s-a considerat continuatoarea Revolutiei Franceze. Si nca un amanunt: nainte de
a fi preluat ciclul saptamnal de la orientali (caldeeni, evrei), egiptenii mparteau si ei luna n decade...

Ingerul al saptelea ( al treilea "vai"). v.15-19

Evenimentele trmbitei a saptea sunt prezentate de catre Ioan n doua tablouri:

1. Venirea judecatii si mparatiei lui Dumnezeu. Sarbatorirea ntronarii lui Iisus. (v.15-
18)
2. Deschiderea templului ceresc si razbunarea legii (v.19).
Cheia ntelegerii pasajului s-ar putea afla n studierea relatiei dintre cele doua scene
profetice. Pionierii nostri au nteles ca v. 19 indica Ziua Ispasirii (a Judecatii, a curatirii Sanctuarului,
conf. Lev 16), deoarece numai atunci se putea deschide sala Tronului", accesul spre chivotul legii
deasupra caruia se manifesta slava Domnului". Frumusetea, solemnitatea si profunzimea acestor
simboluri nca n-au fost ntelese complet. Teologia noastra are nevoie de un studiu mai serios si
urgent al acestor aspecte fundamentale si distinctive.
Ellen White aplica v. 19 la nceputul zilei ispasirii n 1844, n cartea Marea Lupta (Tragedia
Veacurilor, la nceputul cap. 25). ntr-o nota aditionala din 7SDABC la Apoc 11:19 (CBAZS) ea aplica
acelasi verset la un moment din plaga a VII -a. Legea lui Dumnezeu va apare pe cer si va fi vazuta de
vrajmasii ei. Se poate ca unul din cele doua cazuri sa fie o aplicare secundara, omiletica, a Ellenei
White.
Faptul ca trmbita a saptea declanseaza n cer laude Celui care tocmai a primit mparatia,
n timp ce deschiderea Sanctuarului este vazuta dupa aceea, sugereaza ca trmbita a saptea n-ar
suna de la 1844, ci nca este asteptata sa sune. Daca, totusi, v. 19 se aplica la nceputul judecatii n
1844, trebuie explicat motivul pentru care nu apare nti scena deschiderii Sanctuarului si apoi scena
ntronarii lui Iisus. Nu ncurajam controverse asupra unor lucruri care sunt mai importante n sine dect
oricare alta preferinta si motivatie, dorim doar sa aratam ca pasajul necesita nca studiu. Este posibil
ca a mai ramas ceva din dulceata si amaraciunea profetiei desigilate de ngerul Domnului pentru anul
1844. Daca si alte adevaruri au fost ntelese treptat, necesitnd oarecare corectari si mbogatiri ale
teologiei noastre, de ce am pretinde ca adevarul cu privire la deschiderea si curatirea Sanctuarului ar
fi complet nteles? Nu ne temem ca studiul ar nlatura acest stlp doctrinal, el fiind prea bine nfipt n
Cuvntul lui Dumnezeu.
Scena din v. 15-18 are la baza Psalmul 2. Ellen White (n Exp & Viz 42) arata care era
ntelegerea pionierilor nostri. Momentul primirii mparatiei de catre Domnul Christos, momentul
tranzitiei de la mparatia harului (odata cu nchiderea timpului de har), la mparatia slavei, marcheaza
un raspuns la mnia neamurilor. Aceasta mnie a neamurilor ar fi conflictele din mijlocul neamurilor si,
n acelasi timp, opozitia lor fata de Christos. Dupa 1844, revolutiile din Europa (1848), razboaiele
mondiale si alte revolutii si razboaie locale, au mplinit aceasta profetie care nca mai are sa se
mplineasca. In ordine succesiva, urmeaza mnia lui Dumnezeu, care se va revarsa prin cele sapte
plagi, n timpul strmtorarii, dupa ncheierea timpului de har {(Apoc 14:9-10, 15:1, 18:6). Judecata si
rasplatirea de aici s-ar referi la evenimentele celor 1000 de ani din cap. 20, dupa revenirea lui Iisus, iar
distrugerea celor ce distrug pamntul este cea prevazuta pentru sfrsitul judecatii mileniale (20:11-15).

34
 Evenimentul dominant si care apare ca nceput al celor cuprinse n trmbita a sasea este,
totusi, momentul primirii mparatiei de catre Domnul Christos. Acest eveniment ceresc are loc naintea
revenirii Lui pe pamnt si se mai numeste nunta Mielului" (Apoc 19:6-7). Scena este echivalenta cu
cea din Dan. 7:13-14 unde este organic legata de timpul judecatii. Nunta sau primirea mparatiei are
loc nainte de revenirea Domnului (conf.Lc 19:12, 12:36, Mat 22:10-12). Nu trebuie confundata nunta
cu ospatul nuntii. Una este primirea mparatiei de catre Iisus, nainte de venirea Sa; cealalta este
sarbatorirea triumfului si a comuniunii la sosirea mntuitilor cu Christos n cer. Aici merita subliniat
faptul ca, n aceasta metafora apocaliptica a nuntii, mireasa nu este simbolul Bisericii, ci al
Ierusalimului ceresc, capitala mparatiei (Apoc.21:2'.9-11). Exista o relatie strnsa Intre Ierusalimul
ceresc si 'Biserica de pe pamnt, dar aici se cere sa nu le confundam.
Manifestarile din v.19 au avut loc la Sinai (Ex 19:16-19) si la Golgota (Mat 27:45.50-51) ,iar
aici descriu ceea ce se va ntmpla n timpul plagii a saptea (Apoc 16:17-21) cnd decalogul va apare
scris pe cer (conf. Ps 97). Toti cei ce n-au crezut Evanghelia vesnica a mntuirii si judecatii, care au
sfidat poruncile lui Dumnezeu, care nu s-au temut de Dumnezeu ca sa-I dea slava la timpul potrivit,
vor tremura la sfrsit marturisindu-si zadarnic pacatele la munti si la stnci.
Tema persecutarii martorilor lui Dumnezeu timp de 1260 de ani, tema mniei neamurilor si a
interventiei salvatoare a lui Dumnezeu, sunt preluate si dezvoltate n sectiunea urmatoare (12:6.12.17,
13:5 etc).

MAREA CONTROVERSA. CONFLICTUL FINAL SI VICTORIA BISERICII

(CAP.12-14)

Aceasta este sectiunea centrala a Apocalipsei, n care sunt cuprinse profetiile cele
mai actuale, ntr-un cadru al marii lupte dintre bine si rau nceputa n cer si ncheiata aici pe
pamnt, prin Biruinta lui Iisus si a celor ce sunt cu El. Sectiunea aceasta se poate mparti n
sapte scene:
1. Femeia cereasca, Copilul ceresc si balaurul ceresc (12:1-6) vamii.
2. Razboi n cer (12:7-12)
3. Urmarirea femeii si a urmasilor ei pe pamnt (12:13-17)
4. Fiara Antichrist iesita din mare (13:1-10)
5. Fiara pseudoprofet iesita din pamnt (13:11-18)
6. Triumful celor 144.000 cu Christos (14:1-5)
7. Cei trei ngeri si recolta lumii (14:6-20)
Se poate mparti acest ultim pasaj n doua, de la v. 14, numarnd astfel 8 scene n total. O alta
mpartire posibila ar fi urmatoarea:
A. Trinitatea iadului (balaurul, fiara si profetul fals) mpotriva lui Christos si a Bisericii (cap. 12-
13)
B. Triumful Bisericii (14:1-5 scena intermediara).
A'. ntreita Evanghelie vesnica si cele doua recolte la venirea lui Christos (14:6-20).

Monstruoasa coalitie trinitatea iadului: balaurul, fiara si falsul profet

(cap 12-13).

Vrajmasia dintre Sarpe si Femeie (cap. 12). Este usor de observat in spatele acestei viziuni,
pasajul din Gen.3:15. Dar exista si alte teme subordonate.
Femeia cereasca este un simbol al Bisericii, dar nu al unei organizatii istorice din trecut
sau din prezent. Ea reprezinta pe adevaratul Israel al lui Dumnezeu, Biserica celor scrisi n cer
(Ev. 12:23). Este Biserica legamntului vesnic. Ea cuprinde pe credinciosii evrei sau neevrei dinainte
de Christos si din era crestina. Ea este mama lui Iisus (v.5) dar si biserica persecutata dupa naltarea
Lui (v. 6.13). Identitatea spirituala si nu pamnteasca a acestei Biserici este subliniata de Iisus n Mat.

35
12:46-50, Lc 8:21. Descrierea ei aminteste de pasajul din Cnt 6;4.10. si de Gen.7:9 (visul lui Iosif,
care reprezenta familia lui Israel). Ea este toata lumina acestei lumi, lumina de zi si de noapte,
constelatie calauzitoare n noaptea lumii. Slava cu care este mbracata este cea pierduta n Eden si
recstigata prin Christos (Dan. 12:3, Mat 13:43). Pozitia femeii, imaginata ca stnd pe scaunul de
nastere, avnd luna ca piedestal si o diadema de 12 stele pe cap (vezi cap.21:12.14), este o
magnifica subliniere a adevaratei ei origini mparatesti. Ea este vazuta n (pe) cer si nconjurata de
simboluri ceresti pentru a arata statutul ei naintea lui Dumnezeu. Dar este posibil ca aici sa vedem
mai mult. Daca ngerii numesc pe luptatorii spirituali de pe pamnt fratii nostri" (v.10), si daca ura
balaurului contra ei ncepe n cer, n-ar 6 fi imposibil sa vedem n aceasta femeie un simbol care sa
cuprinda nu numai pe acei cetateni ai cerului care sunt n peregrinaj pe pamnt, ci si pe aceia care
locuiesc n cer: Moise, Ilie, Enoh, cei 24 de prezbiteri si toti ngerii si toate fiintele inteligente care
sunt de partea lui Dumnezeu, ngerii sunt frati si colaboratori ai colaboratori ai credinciosilor (Apoc.
19:10). Daca balaurul reprezinta att pe Satan ct si puterile pamntesti prin care lucreaza, n-ar fi de
mirare ca femeia sa reprezinte toata ostirea care este de partea lui Dumnezeu.
Chinurile nasterii s-au mplinit n istorie prin necazurile crescnde ntmpinate de poporul
lui Dumnezeu pna la nasterea lui Iisus.
Dragonul ceresc (v.3-4). Acest balaur monstruos care este numit si sarpe (v.lS), este clar
indicat ca simbol al lui Satan (v.9). Acest simbol complex (deoarece prin capetele si coarnele lui
reprezinta si mparatiile lumii), apare n VT ca personificare a neamurilor vrajmase (Ps.87:4, Is.51:9).
El se numeste n ebraica tanin sau liwiathan, dupa modelul reptilelor gigantice create de Dumnezeu
(Gen. 1:21, n ebr. balaurii cei mari", Ps 104:26, 148:7, Iov 41), si dupa modelul dragonului cu sapte
capete Lawthan din mitologia canaanita. In greceste este numit drakon, n latina draco, de unde vine
cuvntul drac".
In mitologia greaca apare sub numele de hydra avnd mai multe capete. In basmele
romnilor apare ca balaur cu mai multe capete sau ca zmeu (cuvnt slav care nseamna balaur). La
toate popoarele pagne, balaurul sau sarpele ocupa un loc central n mitologie sau ca simbol viu. Este
simbol al binelui si al raului, al stiintei... n special este simbolul oracolului necromantic (consultarea
mortilor, spiritismul antic). Sarpele era adorat la babilonieni, egipteni, pergamenieni. La greci exista
vestitul oracol din Delfi, unde o profeteasa-medium, numita Pythia, tinea n sanctuar un sarpe piton. La
daco-romani, sarpele este simbolul spiritelor stramosilor. El apare si ca balaur la romani si la daci.l
ntlnim apoi la indieni, azteci (Quetzalcoatl - sarpele cu pene) si incasi, la chinezi, japonezi, persi,
scandinavi etc. ntre sectele gnostice din antichitatea crestina, existau si unele n mod direct sataniste:
ofitii (naasenii, serparii), adorau sarpele din Geneza 3, recunoscnd n el pe Cain si pe Iuda. Este
interesant ca termenul ebraic - nahas nseamna si sarpe si vrajitor, iar - saraf (serafim) apare
ca un atribut al serpilor care au muscat pe israeliti ([serpi] arzatori, nfocati).
Culoarea rosie reprezinta foc si sngeucidere. El de la nceput este ucigas". Sapte
capete ncoronate reprezinta, mai nti, dezbinare, anarhie, diversificarea si desavrsirea raului n
spatiu si timp (Prov.28:2, 6:16-19, 26:24-26, Lc 8:2, 11:26, Deut 7:1). Pe fiecare cap poarta o diadema
regala, aratnd ca el este domnul lumii acesteia (Ioan 14:30, Lc 4:6, 2 Cor 4:4), 1loan 5:19). Textul din
Apoc. 17:9-12 ne nvata ca aceste puteri trebuie ntelese nu numai ca simbol al tuturor puterilor lumii, -
ca si n cazul celor 7 biserici -, ca o succesiune cronologica. Pentru identitatea acestor sapte puteri
profetico-istorice vezi explicatiile de la cap. 17:3.9-12.
Stelele atrase de balaur sunt ngerii pe care i-a nselat (v.4.7.9). Diavolul are numai doua
metode de convingere pe care le folosesc toate puterile si toti indivizii inspirati de el: violenta
(constrngerea, amenintarea cu moartea, tortura) si minciuna (amagire, diplomatie, farmec, aparenta
rationala). Acestea sunt simbolizate prin culoarea rosie si prin coada. El este de la nceput un ucigas si
un mincinos.
Prin ispitele sale continue si prin puterile lumesti inspirate de el, Satan a luptat contra
poporului lui Dumnezeu. Si el a asteptat Copilul, l-a pndit n fiecare generatie. Prin Egipt, el a
ncercat sa anihileze natiunea israelita, sa ucida pe orice baiat. Asiria a invadat tara si a cucerit cea
mai mare parte din ea, a luat n robie pe Israel si a ncercat sa doboare dinastia davidica. Babilonul a
distrus si Ierusalimul si templul si a detronat dinastia lui David; a deportat poporul, transformndu-l n
sclavi. Persii au ncercat sa stearga de pe pamnt pe iudeii din imperiu, pe timpul lui Haman. Grecii au
fost cei mai ndrazneti persecutori pe timpul lui Antioh Epifanes, apoi au venit romanii. Irod cel Mare,
care era un edomit, un om al Romei, desi juca rolul de rege iudeu, cnd a auzit de nasterea unui
posibil Messia, a dat ordin sa fie ucisi toti pruncii de sex barbatesc... Observati si adversitatea interna
fata de linia genealogica a lui Messia (1 Sam 19:9-10, 2 mp 11:1-3). Dar niciodata aceasta adversitate
n-a fost mai mare dect n timpul vietii lui Iisus. n toate acestea se poate observa insistenta diavolului
de a mpiedica mplinirea planului lui Dumnezeu si de a nsela sau distruge pe Israel. Preocuparea lui
Satan fata de Copilul care urma sa se nasca este de nteles daca citim v.5. Messia, ca mparat si

36
judecator suprem, avea sa aduca pedeapsa asupra tuturor vrajmasilor lui Dumnezeu si ai poporului
Lui (Ps 2:9, Apoc 19:15).
Referitor la identitatea Copilului nu exista nici un dubiu. nca din timpul lui Hipolit si al lui
Victorinus, teologii crestini au nteles ca este vorba despre Iisus Christos.
Refugiul adevaratului Israel. Pustia este locul ei [al Bisericii]" n lume (v.14), un loc
pregatit de Dumnezeu". Observati aici tipul Ilie care este prezent si n cap. 11 mpreuna cu perioada
de 1260 zile.
Razboi n cer. Scenele din v.7-9 explica originea conflictului. Copilul nu este un oarecare
rege evreu, este ntruparea Fiului lui Dumnezeu, numit n VT ngerul Domnului sau Michael,
comandantul suprem al tuturor ngerilor (Arhanghelul. Vezi si cele de la Dan. 10 si 12). V.17 care
reprezinta culminatia razboiului n faza pamnteasca, ne sugereaza tintele adversitatii lui Satan: legea
lui Dumnezeu si pozitia lui Christos. Natura acestui razboi cosmic este, n esenta, spirituala, fara sa ne
miram ca prezenta diavolului ar putea implica momente mai tari. Descriind ceea ce i se aratase ntr-o
viziune, Ellen White spune:
...Atunci Satan a aratat triumfator catre simpatizantii lui - care cuprindeau aproape jumatate
dintre ngerii cerului - si a exclamat: Acestia sunt cu mine! Vrei sa-i izgonesti si pe acestia si sa faci
un att de mare gol n cer?. Apoi a declarat ca este pregatit sa reziste autoritatii lui Christos si sa-si
apere locul n ceruri prin forta; forta contra forta... Atunci a avut loc un razboi n cer. Fiul lui Dumnezeu,
Printul cerului, mpreuna cu ngerii Sai loiali, s-au ngajat n conflict cu Arhirebelul si cu cei ce i se
alaturasera. Fiul lui Dumnezeu mpreuna cu ngerii credinciosi si loiali au nvins, iar Satan mpreuna cu
simpatizantii lui au fost alungati din cer." (The Story of Redemption, p. 18-19).
Prin rebeliunea lor nebuneasca, nerusinata si ingrata, prin respingerea mpacarii si staruinta
n razvratire, aceste fiinte extraterestre rebele si-au sigilat soarta (Mat.25:41). Respingnd autoritatea
Domnului cerului si a legii Lui, ei au respins cetatenia cerului, au parasit cerul. n Iuda 6 ni se spune ca
acesti ngeri se facusera vinovati de faptul ca nu-si pastrasera slujbele date, ci si parasisera caminul
ceresc, alegnd autoritatea lui Lucifer. Prin mndrie a cazut Lucifer ca un fulger din cer" (Prov 16:18,
Lc 10:18) devenind dumnezeul lumii acesteia" (2 Cor 4:4, Ioan 14:30) dupa ce a atras de partea lui si
pe protoparintii omenirii (v. 9 face aluzie la Gen. 3).
Termenul grecesc -diabolos nseamna dezbinator, calomniator, acuzator, brfitor,
adversar, un invidios care instiga la ura. n limba ebraica se numeste Satan si are n primul rnd
sensul de mpotrivitor, adversar, potrivnic. Aceste cuvinte nu se aplica n textul original numai
diavolului, ci si unor oameni. Ele sunt cuvinte obisnuite (2 Tim 3:3 diaboloi = clevetitori; Num 22:22.32
- Domnul se aseaza ca mpotrivitor - satan n calea lui Balaam).
Aruncarea pe pamnt a lui Satan nu este n momentul alungarii din cer, deoarece cntarea
ngerilor din v. 10-11 ne spune ca pna la aceasta aruncare a lui Satan pe pamnt el acuza pe
credinciosii pamnteni naintea lui Dumnezeu. Stim ca el facea acest lucru pe timpul lui Iov, pe timpul
lui Moise si pe timpul lui Zaharia (Iov 1 si 2, Iuda 9, Zah 3:1-4). Ceea ce a determinat sfatul
veghetorilor ceresti sa nu mai permita lui Lucifer accesul la cer a fost Crucea de pe Calvar. Crucea
care fost instrumentul naltarii Domnului Christos a fost n acelasi timp instrumentul aruncarii
la pamnt a lui Lucifer (Ioan 3:14, 8:28, 12:31-32, 16:11). n cest mod, ngerii rasculati au fost
aruncati n Tartar, n lanturile ntunericului" (2 Petru 2:4 dupa textul grecesc, Iuda 6), ceea ce
simbolizeaza o conditie de arest pna la ncheierea judecatii, o restrngere a libertatii, fata de care ei
protesteaza (Mat 8:29-32, Mc 5:9-10, Le 8:31). Abisul si Tartarul sunt expresii mprumutate din
mitologia populara (asa cum a mprumutat Iisus limbajul din Lc 16:19-31 !) pentru a desemna
ntemnitarea" lui Satan pe aceasta planeta a rebelilor. Biblia spune clar ca a fost aruncat din cer si ca
aceasta este o calamitate pentru pamnt si mare" (v.9). Prin urmare el nu se afla nlantuit ntr-un
infern subteran, ci este destul de liber pe pamnt daca este vai de lumea aceasta si daca este
numit dumnezeul veacului acestuia". Temnita n care este aruncat Diavolul cu ngerii lui este
lumea noastra (Apoc 18:2, 1 Petru 3:19-20, Is 42:6.7. 21-22.). El este domnul puterii vazduhului" (Ef
2:2) demonii lui cei din Tartar locuiesc n atmosfera lumii noastre (Ef 6:12). Daca diavolul ar fi ntr-un
iad real subteran, n-ar mai fi iad pe pamnt, iar crestinul n-ar avea de luptat cu el (Iacov 4:7, 1 Petru
5:8).
Aruncarea pe pamnt a demonilor si pedepsirea lor are mai multe faze:

1. Excluderea din cer n urma razvratirii si nepocaintei,

2. Localizarea lor pe pamnt n urma nselarii primilor oameni,
3. nfrngerea completa si interzicerea accesului la cer ca reprezentant al lumii, n
urma Jertfei lui Iisus Christos,

37
 4. Restrngerea totala a libertatii asupra oricarui om prin rapirea sfintilor la cer si prin
nimicirea pacatosilor, la revenirea lui Iisus, cnd pamntul devine pustiu si gol" - un
abis (Apoc 20:1,
5. Judecarea lor n timpul mileniului (n cer, 1 Cor 6:3). Se pare ca abia la revenirea lui
Iisus este oprit definitiv si total accesul lui Satan n alte lumi (vezi Ef. 6:12 si Exp&
Viz p. 261).
6. Pedepsirea lor n focul divin al mortii a doua mpreuna cu toti supusii lor pamnteni
(Apoc 20:4-10.14).
Strigatul de pe cruce S-a sfrsit! a fost sentinta de moarte a lui Satan. Marea lupta s-a
ncheiat atunci, desfiintarea finala a pacatului ramnnd astfel asigurata n mod definitiv." (Marea
Lupta 455.644-650)

Cntarea de sabat a mntuirii (v. 10-12)

In sabatul care a urmat imediat mortii lui Iisus, n timp ce discipolii stateau ascunsi, tristi si
descurajati, n timp ce vrajmasii pregateau funii, sigilii si garzi pentru mormntul lui Iisus, Cerul era n
sarbatoare, asteptnd nvierea Mntuitorului. Acest imn ceresc n care pna si ngerii lauda pe
Dumnezeu ca obiecte ale salvarii, fiind scapati de prezenta rebelilor, este exact centrul Apocalipsei,
pasajul central din sectiunea centrala. Versetul 11 care, la nceputul acestui comentariu, a fost ales ca
verset cheie, deoarece rezuma tema cartii, este asezat la mijlocul Apocalipsei. Putem numara 206 de
versete nainte si 208 versete dupa acesta. Diferenta este lipsita de importanta daca stim ca divizarea
Bibliei n versete este arbitrara si conventionala. (Ca simplu cercetator al Apocalipsei am ales Apoc
12:11 drept cheie a cartii, cu 11 ani nainte de a fi informat de faptul ca el reprezinta si mijlocul literar al
Apocalipsei). Ceea ce este si mai important, aici avem cheia biruintei noastre, n biruinta
Domnului nostru. Prin sngele Mielului si prin marturisirea Lui cu orice pret, chiar cu pretul
vietii. Marturisirea gurii ntareste credinta proprie si inspira altora credinta. Acest pasaj ne nvata ca si
celor dinainte de Cruce le-a fost data biruinta si salvarea, pe temeiul aceleiasi Jertfe, ca aceasta
Biserica cuprinde pe credinciosii dinainte de Christos si chiar pe locuitorii cerului (Ef. 1:10).
Putina vreme, de la Calvar la al doilea Advent (v.12). Aici este descrisa acea turbare
specifica diavolului, care totusi nu-i ia mintile. Spre deosebire de multi crestini, el a nteles foarte bine
ca sngele lui Iisus i-a smuls mparatia si ca din acel moment sunt pregatite toate conditiile pentru
venirea judecatii si mparatiei lui Christos. Si Iisus si apostolii aratasera ca timpul Revenirii (eveniment
numit n crestinatatea rasariteana Parusia si n cea occidentala Advent) este conditionat de
evanghelizarea lumii si pregatirea Bisericii (Mat 24:14.36, 2 Petru 3:11-12). Se pare ca Satan a
nteles acest aspect conditionat al timpului revenirii lui Iisus {Mat. 16:28 si 24:34.) si s-a apucat de
treaba, n timp ce crestinii au ramas n expectativa, apoi au gasit alt sens istoriei: o venire spirituala a
lui Christos, o mparatie a Lui pe pamnt prin Biserica, etc. mi pot imagina ca Diavolul studiaza
Apocalipsa cu mai mare zel si interes dect o fac crestinii. Pentru el este o chestiune de viata si de
moarte. El crede profetiile si se nfioara" (Iac 2:19, Mc 5:7-10). Ca urmare, manifestarile lui n era
crestina au fost mai subtile si mai teribile dect nainte de Cruce.

Urmarirea femeii (v. 13-14)

Urmarirea femeii reprezinta ispitire si persecutie (2 Cor 11:3-4.14-15, 1 Cor 15:9). Prin
legalismul iudaizant si prin influente pagne, prin gnosticism, prin erezii si prin compromisurile facute
cu pagnismul dupa ce Biserica devine partenera politica a Imperiului, Satan a reusit sa corupa
crestinatatea mai mult dect prin persecutiile iudaice, romane sau barbare. Cel mai grozav timp a fost
acela al dominatiei Antichristului papal, cei 1260 de ani sau 1290 de ani (vezi Dan. 12) ntre 508/538
1798, n care timp, acelasi spirit care controlase Roma cezarilor, s-a instaurat n lumea crestina,
dndu-se drept Spiritul lui Christos. Exista cteva tipuri biblice care stau n spatele acestei imagini a
refugiului femeii ceresti n pustie: Israel iesind din Egipt, urmarit de balaurul faraonic, este hranit de
Dumnezeu cu mana si purtat pe aripi de vultur"(Deut 32:10-12) n timp de 42 de stationari; Ilie se
refugiaza n pustie dinaintea regalitatii israelite apostate, unde este hranit de Dumnezeu, durata
secetei fiind de trei vremi (ani) si jumatate; n timpul persecutiei lui Antioh Epifanes, multi hasidimi s-au
retras n pustie (Ev 11:37-38). Refugierea n locuri mai greu accesibile sau mai ferite de privirile
idolatrilor a fost o practica obisnuita a Bisericii n era crestina. Dar, evident, nu se poate vorbidespre o
retragere fizica a Bisericii spirituale (sau chiar a unei biserici istorice) pentru 1260 ani ntr-o pustie

38
reala. Toate elementele din acest tablou sunt simbolice. Pustia este starea de restriste, de
strmtorare si de peregrinaj a Bisericii n lume, analoga purtarii de sac din cap.11.
Adevaratii credinciosi ai lui Dumnezeu din acea perioada puteau fi gasiti printre vechile
biserici nca nesupuse Romei (culdeii sau iro-scotienii din Irlanda, stramosii valdenzilor din nordul
Italiei) printre albigenzi, valdenzi, pasagini, lollarzi, husiti, fratii moravi, sabatarieni; n bisericile
Reformei (luterani, reformati, anglicani), printre radicalii protestantismului (anabaptisti, mennoniti,
baptisti, sabatarieni, independenti), printre miscarile de tip pietist (pietisti, hernhutieni, fratii germani si
moravi, metodisti). Dar nu putini credinciosi au existat n bisericile rasaritene separate de multa vreme
(printre nestorieni si monofiziti, printre crestinii lui Toma din India si etiopieni). Deasemenea au existat
crestini constiinciosi din snul Bisericii Romane care au fost persecutati de propria Biserica, de pagni
sau de falsi protestanti. Acelasi lucru se poate spune despre bisericile ortodoxe, despre evrei sau
despre sectele pauliciene, bogomile si catare.

Atacuri indirecte ale Romei (v. 15-16).

Rul de apa varsat de balaur (fiind, mai degraba, o varsatura acida si plina de fiere) se
poate referi la toate expeditiile armate si misiunile evanghelistice" trimise de Roma mpotriva
coloniilor de credinciosi necatolici. Bizantul - Noua Roma - si Armenia crestina au facut la fel cu
paulicienii si ierizii. Rurile apa reprezinta, de regula, ostiri (Is 59:19, Dan 11:10.22).
Zeci si sute de mii de oameni nevinovati au pierit n ocazii repetate, nsumnd n final cifre
incredibile.
Imperiul si Biserica apostata s-au folosit de sabia francilor si a bizantinilor mpotriva ereticilor
arieni, apoi Roma a trimis hoardele anglo-saxone mpotriva vechilor crestini britanici (culdei) . Acelasi
diavol a trimis ordine calugaresti care sa converteasca pe rataciti, sau daca nu, sa-i dea la pierzare.
Au fost initiate inchizitii si cruciade mpotriva valdenzilor si albigenzilor, au fost trimise armate
mpotriva husitilor si, dupa Reforma lui Luther, Roma conduce actiunile continue ale Contrareformei,
trimitnd ruri de iezuiti cu aparenta de sfinti si cu inima de sarpe, n toata Europa si n toata lumea,
pentru a controla si pune la punct problema protestantismului si a oricarei opozitii. Dragonadele, acele
expeditii militare ale dragonilor francezi pentru convertirea" hughenotilor, cum ar putea fi ntelese
dect ca actiuni ale dragonului? Este o minune ca dupa secole de urmarire si pustiire, crestinismul
curat a ramas nca viu.
Dar pamntul a dat ajutor femeii. Aici se vede o reactie naturala fata de aceste persecutii.
Aceasta prapastie care apare ca o falie creata de un cutremur teribil, aceasta pedeapsa ce aminteste
de soarta lui Core care voia sa fie pontif n locul lui Aron (Num 16:32), poate reprezenta Revolutia
Franceza si revolutiile care au urmat. Toate acestea au fost ngaduite de Dumnezeu care a permis
secularismului si ateismului sa umileasca Biserica apostata, ca sa creeze un timp de libertate pentru
poporul Lui.
ntelegerea traditionala mostenita de la pionierii nostri este ca pamntul din acest verset
reprezinta continentul american, ca si n cap. 13:11. Descoperirea unor pamnturi peste ocean si
aparitia Statelor Unite cu libertatile caracteristice, crearea acestui camin permanent si refugiu al celor
persecutati, a fost un ajutor pentru Biserica. Interpretarea este la fel de potrivita, doar ca nu explica n
ce mod aceasta descoperire a Americii si crearea unei democratii autentice a reprezentat o nghitire a
rului draconic. n interpretarea traditionala, rul reprezinta nvataturi, dar nu este usor de vazut n ce
fel descoperirea Americii sau aparitia SUA cu acea Constitutie unica a nghitit nvataturile balaurului.
Realitatea istorica este ca balaurul se simte la el acasa si n Statele Unite.
Semnificatia acestui verset, totusi, necesita un studiu mai aprofundat. O alta interpretare
posibila ar fi si aceea ca, dupa ce Satan n-a reusit sa distruga Biserica prin persecutiile medievale,
acelea fiind mai degraba o conditie de pastrare a curatiei Bisericii (pustia = locul ei !), a ncercat s-o
distruga prin rurile nveninate ale secularismului si ateismului modern, n special prin comunism. Dar
Dumnezeu a permis ca valul ateismului sa fie nghitit n revolutiile anticomuniste desfasurate n zilele
noastre.

Ultimul atac al balaurului (12:17)

Mnia balaurului este aceeasi furie descrisa n v.12, cu aceeasi motivatie. Razboiul este cel
nceput n cer (v. 7), desfasurat n timpul Evului Mediu (Dan. 7:25) si, n ultima faza, cel descris n
Apoc 13:7, 16:14, 17:14. Capitolul 13 descrie n detaliu, modul n care va actiona balaurul prin
intermediul puterilor politico-religioase pamntesti. n timpul sfrsitului (dupa anul 1798), Biserica

39
spirituala, universala a lui Dumnezeu este nca prezenta. Satan a urmarit aceasta biserica, mai nti
pentru a nimici pe Messia, iar dupa naltarea lui Messia, tinta atacului a fost Biserica. Acum, tinta
atacului sunt ultimii reprezentanti ai Bisericii, ultima generatie de credinciosi. Samnta femeii" (n ebr.
zera - samnta = urmas, urmasi, posteritate) este Messia care trebuia sa zdrobeasca capul
sarpelui (Gen 3:15), dar exista si o ramasita a urmasilor Femeii apocaliptice care au rolul de a birui pe
balaur n felul n care a biruit Iisus. Ei sunt adevaratii crestini romani (Rom 16:20): biruitorii din
Laodicea (Apoc 3:21).
Poruncile lui Dumnezeu si marturia lui Iisus. Legea si marturia" reprezinta un standard
sigur, n opozitie cu oracolele spiritiste (s. 8:16-20) . Aceasta profetie se aplica la Biserica Adventista
dupa 1844, deoarece ambele semne distinctive - recunoasterea tuturor celor zece porunci si prezenta
Spiritului (darului, charismei) profetiei, care este o marturie din partea lui Iisus (Apoc 19:10, 22:9) - se
manifesta ntr-un mod unic n teologia si viata adventistilor: prin respectarea poruncii a patra, printr-o
viata crestina distinsa si prin manifestarile darului supranatural al profetizarii. n ce priveste acest dar,
Biblia nu spune ca este dat fiecarui membrual Bisericii, ci este daruit Bisericii prin aceea ca este dat
unor persoane alese de Spiritul Sfnt. Noi recunoastem unele manifestari profetice sporadice n
redesteptarile adventiste dintre anii 1840-1844, n persoane ca americanii William Foy si Hazen
Foss, si n acea epidemie a predicarii" (cum a numit-o presa timpului) aparuta printre adolescentii
pietisti din Suedia. Dar ntr-un mod permanent si, cuprinznd mai multe daruri dect al profetiei, noi
am fost martori ai vietii si ai activitattii unice a Ellenei Gould Harmon-White (1827-1915) singura
persoana dintre adventisti careia noi i-am recunoscut autoritatea profetica (desi n-au lipsit alti
candidati, chiar din rndurile noastre ! - Mat 7:15-20). Biblia arata ca Dumnezeu a dat Bisericii diverse
daruri si ca, ntre altele, acest dar este cel mai important; el va fi necesar si n zilele sfrsitului (Ioan
15:26-27, Ef 4:11-15, 1 Cor 1:6-8, 14:1.3, Fapt 2:16-18.39, Ioan 16:12-15). Noi credem ca scrierile ei
mplinesc astazi acest rol, si ca mplinirea completa a acestei profetii, att n ce priveste pazirea
poruncilor lui Dumnezeu" ct si prezenta vie a marturiei lui Iisus" n Biserica se va manifesta n
timpul revarsarii ploii trzii" a Spiritului Sfnt (Fapte 2:15-18. 37-39. Apoc 18:1), dupa ce va fi
ndepartat blestemul" starii laodiceene (asa cum l numeste E.G.White).
AZS (adventistii de ziua a saptea) nu socotesc scrierile E.G.White ca fiind canonice
(ca o adaugire la Biblie sau ca un standard universal egal cu Biblia) sau inerante (lipsite de
greseli omenesti). Dar ele sunt mesaje ale lui Dumnezeu, la fel de divine ca si ale scriitorilor Bibliei.
Totusi, ele sunt, asa cum spunea nsasi Ellen White, o mai mica lumina care sa ne calauzeasca la
lumina mai mare a Bibliei". Scrierile ei, att cele adresate Bisericii ct si cele adresate tuturor
crestinilor sau lumii, nalta n mod unic persoana si caracterul lui Iisus n tot ce ele nvata. Ele
sunt printre cele mai raspndite carti din lume si multi s-au ntors la Dumnezeu si la Biblie, citindu-le.
Aceasta profetie despre ramasita Bisericii (sau Biserica-Ramasita) nu s-a mplinit, totusi, n
profunda si directa ei semnificatie. Aici este vazuta ultima generatie a biruitorilor, despre care se va
vorbi n cap. 14:1-5.12. AZS au crezut ntotdeauna ca ei sunt ultima generatie, si aceasta conceptie
este corecta, dar nu trebuie sa uitam ca sfrsitul timpului sfrsitului" este conditionat (vezi explicatia
de la v. 12).

Apoi [balaurul] s-a asezat pe nisipul marii (13:1 a)

Textul grecesc ar trebui tradus mai degraba cu s-a asezat" dect cu m-am asezat". n
acest caz, propozitia continua versetul anterior: Balaurul....s-a dus sa se razboiasca apoi s-a asezat
pe nisipul marii". Editiile actuale grecesti chiar ataseaza aceasta propozitie la 12:17. Nu stim daca se
intentioneaza o aplicatie simbolica a acestei expresii, dar Ioan l vede n viziune pe balaur asezndu-
se pe plaja Mediteranei, asteptnd sa ncredinteze fiarei autoritatea lui si misiunea de a nfrnge pe
aceia care au fost desemnati de cer sa zdrobeasca capul sarpelui...

Am vazut ridicndu-se din mare o fiara (13:1-2).

Descrierea fiarei are asemanari esentiale cu balaurul. Aceleasi sapte capete si zece coarne.
Trebuie sa fim consecventi si sa recunoastem aceeasi identitate a acestor puteri, indiferent daca este
vorba de balaur, de fiara din cap. 13 sau de cea din cap. 17. Descrierea fiarei, n care se combina
aspecte ale celor patru fiare din Dan.7, ne obliga sa observam aici aceleasi puteri istorice n cele
sapte caiete. Balaurul avea cte o coroana pe fiecare cap, subliniind astfel ce era esential n toate
(satanismul si pagnismul puterilor lumesti), dar nu avea coroane pe coarne. Fiara, n schimb, nu are

40
nici un cap ncoronat, ci poarta zece coroane pe cele zece coarne. Deoarece n Daniel 7 cele zece
coarne apar pe capul roman, si aceeasi fiara reprezinta Roma n toate fazele ei (pagna si crestina,
unitara si divizata), nu este cazul sa numaram aici un cap roman pagn si un alt cap papal. Ba nca
unii numara nca un cap ca simbol al papalitatii renviate n timpurile noastre. nsa comparatia cu
Daniel 7 este suficient de clara si Romei (pagna si crestina, republicana si imperiala, romana si
barbara, junghiata si vindecata) i ajunge un cap: principalul cap al fiareifiara".
Prezenta celor zece coarne ncoronate arata ca, spre deosebire de balaur, care reprezinta
controlul lui Satan asupra tuturor mparatiilor lumii, fiara aceasta reprezinta acea putere care detine
controlul n timpul existentei statelor crestine. Celelalte sase capete sunt prezente numai pentru a
arata legatura organica, nrudirea spirituala dintre puterile istorice ale lumii (ca si n cazul chipului din
Dan.2) si pentru a sugera ca aceasta fiara este o reflectare a imaginii balaurului. Complexitatea
simbolului si aparenta confuzie a identitatii balaurului si fiarei sunt intentionate. Ei sunt doi si totusi
unul singur. Ei sunt o parodie a unitatii dintre Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul. Toti interpretii crestini
antici au aratat ca aceasta fiara este Antichristul din Dan.7. Or Antichrist este Diavolul nsusi, dar si
omul faradelegii" care este chipul si asemanarea sa (lloan 2:18, 5:19-2). Christos este Adevarul
(Ioan 14:6) iar Antichrist este Minciuna personificata (2 Tes 2:11-12). Dupa cum Tatal a dat Fiului
toata autoritatea Sa, tot astfel si Satan, tatal minciunii si-a ales un reprezentant pamntesc cu
influenta mondiala care sa-l reprezinte n toata subtilitatea si stralucirea lui, n toata ndrazneala
rebeliunii lui si a pretentiilor de nlocuitor al lui Christos.
Acest Antichrist roman este, n mod sigur un crestin, deoarece apare ca rezultat al
unei decaderi n Biserica (2 Tes 2:3, 1 Ioan 2:19) si se numeste fiul pierzarii". Acest titlu funest mai
este dat n Scriptura numai lui Iuda Iscariotul, apostolul politician care l-a vndut pe Mntuitorul lumii
pentru treizeci de arginti (Ioan 17:12). Iuda vnzatorul nu este altcineva dect un apostol n care a
intrat Satana chiar la masa euharistica (Ioan 13:27). Este posibila aici si o comparatie cu Cain. Acesta
era fratele mai mare al lui Abel, deci avea dreptul de nti-nascut (patriarh = preot, profet si print). Si-a
ucis fratele din invidie si ura. Singura controversa dintre cei doi a fost cu privire la sensul si forma
nchinarii. Pacatul uciderii pndea ca o fiara la usa inimii lui Cain si el ar fi putut sa-l tina afara, prin
puterea lui Dumnezeu (Gen 4:7), dar fiara a fost lasata sa intre si a luat controlul asupra ntregii fiinte,
facnd din fratele mai mare, o fiara care l-a ucis pe Abel (tipul tuturor martirilor). Cain a primit si el un
semn care aminteste de harul lui Dumnezeu dar si de crima lui de care nu s-a pocait.
Obiectiile aduse prin texte ca acelea din 1 Ioan 2:22- 23 si 4:2-3 nu pot fi acceptate. Este
adevarat ca episcopii Romei au fost chiar primii n a recunoaste divinitatea si umanitatea lui Iisus, ca
teologia romana este, n esenta, corecta. Dar aceasta negare a lui Christos cel ntrupat nu se refera la
o dogma oficiala, ci la viata, la manifestarea reala. Din punct de vedere al marturisirii de credinta si
diavolul crede (Iac 2:19), ba nca demonii fac uneori exces de zel n a proclama pe Christosul
adevarat, n scopuri diversioniste (Mc 1:24.34). Fiul lui Dumnezeu S-a ntrupat ca sa fie Mntuitorul si
Mijlocitorul nostru atotsuficient si Exemplul suprem de umilinta pentru orice fiinta omeneasca, Or,
papalitatea s-a asezat pe sine ca Mare Preot si ca Vicar al Aceluia care este Dumnezeu adevarat,
poftind, ca si Lucifer, autoritatea si puterea lui Christos, dar nu si exemplul Lui de umilinta si
jertfire. n timp ce Petru n-a vrut sa semene cu Christos n ce priveste onoarea, nici macar pe cruce
(cernd sa fie rastignit cu capul n jos!), papalitatea care se pretinde succesoare a lui Petru, a construit
pe locul unde s-a jertfit Petru ! o fortareata imperiala si un tron al lumii", jertfind orice si pe oricine
pentru pastrarea acestui res rapienta" (lat. lucru de apucat Fil 2:5-11).
Balaurul i-a dat puterea lui, tronul lui si o mare autoritate. Pagnismul a cedat locul
falsului crestinism. Satan a dat lui Antichrist tronul sau. Pontifii romani au fost succedati de cardinali,
pontiful suprem a fost urmat de papa. Zeii inferiori au cedat locul sfintilor si al Mariei, templele au
devenit biserici. Legile romane si barbare au devenit legi crestine, imperiul a cedat locul lui Bisericii
universale. mparatii romani au cedat papilor titlul de pontifex maximus.Constantin a cedat papei
Silvestru palatul Lateran; acesta era vechiul palat al cezarilor, locuinta unor monstri de felul lui Nero si
Diocletian. Acest palat a fost locuinta papilor pna n Evul Mediu trziu, chiar daca din sec. VI a aparut
resedinta de lnga biserica Sf Petru din Vatican. Ispita pe care Iisus a biruit-o n pustie, aceea de a
accepta stapnirea ntregii lumi, cu conditia sa faca un compromis cu diavolul n ce priveste
nchinarea, l-a biruit pe acela care si nchipuie ca-I tine locul. Asadar Sf. Scaun", oficiul papal, nu
este altceva dect scaunul de domnie al Satanei" asezat n crestinatate n perioada pergameniana
(313-538). Pretinzndu-se succesor al lui Petru, corifeul apostolilor (Mat 16:15-16.22-23)., vicar al lui
Christos si cu autoritate superioara celei civile, papa nu este altceva dect fantoma lui Petru
ncoronata cu diadema vechilor cezari." ( Stim astazi ca spiritele demonilor sunt acelea care vorbesc
n numele umbrelor celor morti... )
Multimea capetelor fiarei nu trebuie sa ne distraga atentia; fiara are un singur cap ncoronat.
Nici coarnele nu reprezinta totul, fiindca adevarata putere care le controleaza, fiara propriu-zisa, are

41
numarul unui om" (v.18). Prin urmare este o autoritate monarhica. Dar nu este prezenta printre cele
zece coarne politice. n Dan.7, papalitatea era reprezentata printr-un corn diferit de celelalte coarne,
deoarece se sublinia originea, puterea regala si timpul aparitiei ei. Aici nsa, papalitatea nu apare ca
putere distincta de Roma pagna. Ea are succesiunea spirituala a dinastiei cezarilor si pontifilor
romani. Unul din capetele fiarei parea junghiatt, ranit de moarte. Expresia junghiat, folosita n textul
original, parodiaza pe Christos Mielul junghiat. Dupa cum Iisus a activat public timp de trei ani si
jumatate (42 de luni), dupa care a fost junghiat" dar a nvins moartea si atrage la Sine pe toti oamenii,
tot astfel Antichristul a activat 1260 zile (ani), de la 538 la 1798, dupa care acest oficiu politico-religios
a fost lovit de sabie, asteptndu-se sfrsitul lui. Dar, ntr-un mod neasteptat de contemporanii
Revolutiei Franceze si ai lui Napoleon, Roma papala si-a revenit. Amanuntul acesta ne arata ca,
vorbind despre fiara, avem n vedere acel cap care a fost ranit si s-a vindecat.
n perioada de dupa junghiere, apare urmatoarea declaratie blasfematoare a cardinalului
Manning: ...'Astfel fiindca Biserica pare slaba si VICARUL FIULUI LUI DUMNEZEU noieste patimile
Maestrului sau pe pamnt, noi gasim pricina de poticnire in ele si ne ntoarcem tata de la el..."
(CardinalH.E.Manning, The temporal Power of The Vicar of Jesus Christ. London 1862), Observati
aluziile blasfematoare la expresii din Isaia 53. (Sublinierile noastre).
n anul 1929, prin concordatul dintre guvernul lui Mussolini si scaunul papal, s-a restaurat
Statul Papal care guverneaza Biserica Romana. Imediat, tonul catolicilor devine triumfator. n 1930,
J.Bernhart publica (Ed. Payot, Paris) lucrarea sa cu un titlu semnificativ: Vaticanultronul lumii",
iar n 1957 H.Fraser, deasemenea un catolic, va scrie: Sfntul Scaun pe care materialistii l
dispretuiau ieri ca pe o simpla fosila a lumii sociale, este astazi mai naltat n stima lumii de cum n-a
fost niciodata, de pe vremea cruciadelor."
Desi cu o mica putere si suferind nca n urma loviturii de sabie, Vaticanul s-a straduit cu
rabdare si cu o schimbare de strategie, sa influenteze lumea moderna, sa vorbeasca limbajul lumii
actuale. ncepnd cu pontificatul lui Ioan XXIII si deschiderea Conciliului Vatican II (1960) la care se
raporteaza catolicismul contemporan, papalitatea a facut si mai mari progrese, implicndu-se tot mai
mult n controlul asupra vietii Bisericii, n activitati de subsapare a lagarului comunist, n legaturi
diplomatice cu Statele Unite si n dezvoltarea strategiilor pentru unire cu Roma. Spre deosebire de
timpurile medievale, papii de astazi ies din palatul lor si viziteaza lumea, fiind aclamati ca niste
megastar-uri.

Tot pamntul se mira urmnd fiarei (3 b - A)

Expresia descrie admiratia lumii fata de Antichrist care reflecta slava lui Lucifer, tatal lui.
Admirnd papalitatea si nchinndu-se ei, oamenii se nchina, de fapt, lui Satan. Profetia aceasta este
pe cale de mplinire. ntrebarea retorica pusa de cei ce se mira este o blasfemie la adresa lui
Dumnezeu (Ex 15:11, Ps 89:6).
Blasfemii pe capete, blasfemii n gura. Fiecare cap al fiarei (v-1) este o putere
blasfematoare. Divinizarea omului, cultul imperial a existat la toate celelalte puteri mondiale. Cezarii
romani - care erau n acelasi timp pontifi supremi ! - au fost adorati ca zei. Dar aceasta divinizare
atinge forma cea mai subtila si, n acelasi timp, mai ndrazneata, n timpul Romei papale. Papii romani
au purtat acea ntreita diadema imperiala (tiara) care se numeste triregnum (ntreita regalitate)
deoarece reprezinta domnia sa asupra cerului, pamntului si infernului. Cel putin, aceast este
interpretarea clasica, mentinuta pna trziu n timpurile moderne: Astfel I papa este ncoronat cu o
ntreita coroana, ca mparat al cerului, al pamntului si al infernului."] (Lucius Ferraris. P.B. 1772,
Venetia)
In zilele noastre, Biserica Romana interpreteaza aceasta domnie ntreita n niste termeni
aparent mai modesti. Ioan Paul II nu poarta pe cap tiara. Dar aceste noi atitudini nu sunt dect
chestiuni de suprafata. Vaticanul n-a renuntat la pretentiile lui traditionale asupra sensului acestui
oficiu: papa este singurul cap legitim al Bisericii universale (Ef 4:15), singurul Vice-Christos.
Cteva din afirmatiile istorice ale papilor sau despre papi (citate n 8 SDABCSource Book) sunt
edificatoare:
Noi tinem pe pamnt locul Atotputernicului Dumnezeu" (Leon XIII - 20 iunie 1894).
Tu esti Pastorul, tu esti Vindecatorul, tu esti Directorul, tu esti Stapnul casei, n sfrsit, tu
esti un alt Dumnezeu pe pamnt." (Chr. Marcellus - predica la Conciliul V Lateran, sesiunea IV 1512)
veziEx.20:3.
Parintele si nvatatorul tuturor crestinilor" (Conciliul de la Florenta, 1439) Mat 23:8-12

42
 Papa este purtatorul cheilor si deschizatorul usii; el formeaza un singur consistoriu (sfat) cu
Dumnezeu; si nu se poate face apel la cineva mai sus dect papa. Nu se poate intra n legatura cu
Dumnezeu si n viata vesnica fara mijlocirea lui."(Augustinus Triumphus) Apoc 3:7-8, Ioan 10:30)
Papa are o att de mare autoritate si putere nct el poate modifica, explica si interpreta chiar
legile divine, fiindca puterea sa nu este a unui om, ci a unui Dumnezeu, si el actioneaza n locul Iui
Dumnezeu pe pamnt, cu deplina putere de a lega si dezlega oile sale." (Lucius Ferraris, Venetia,
1772) vezi Dan 7:25, Mat 5:17-19
Noi, mai mult, proclamam, declaram si ne pronuntam ca este deasemenea necesar pentru
mntuirea oricarei fiinte umane, sa fie supus Pontifului Roman." (Bonifaciu VIII-1302) Fapt 4:12.
Cea mai mare putere n lume. VICARUL FIULUI LUI DUMNEZEU ntrupat, a luat loc n
tribunalul sau" (H.E.Manning- Puterea temporala a Vicarului lui Iisus Christos, Londra 1862) Ioan 5:27,
Dan 7:13
La ceremonia ncoronarii .Primeste tiara cu cele trei coroane si sa stii ca tu esti Parintele
printilor si regilor. Conducatorul lumii, Vicarul Mntuitorului nostru Iisus Christos!" I(P.Hutchinson. 20
secole de crestinism" 1959. New York) Ev 1:6 "
De oameni vnator [i.e. pescar de oameni] dumnezeiesc, Hristos pe tine te-a facut,
ncredintndu-ti turmele Bisericii Sale"....mai mare dect apostolii".... puietor de lege"...Petre slavite"
.verhovnic pururea slavit ca soarele ceresc" (Marturiile cartilor bisericesti ortodoxe despre papa
Pr.Dr.I.Stanciu, ed.II 1937, Craiova).
Prezenta triregnului si a cheilor ca emblema sau stema pe steagul Vaticanului este
elocventa. Papa a fost considerat nca din sec. VI judecator suprem care nu poate fi judecat de
nimeni. Cu timpul s-a cristalizat, n mod natural si parerea ca n el se concentreaza nealterata,
nvatatura corecta. Dar abia n timpurile moderne, la anul 1870, papalitatea a decretat dogma
infailibilitatii: atunci cnd papa vorbeste ca magistru al Bisericii ( ex cathedra"), n conformitate cu
Sf. Scriptura si cu traditia, el este infailibil ( nu poate gresi!). Aceasta credinta se ntemeiaza pe
parerea ca Domnul a dat (prin Petru!) Bisericii, Spiritul Sfnt si prin aceasta o asigurare ca, orice s-ar
ntmpla, ea nu va rataci si nu va cadea. Att ortodocsii ct si catolicii si, uneori chiar biserici
protestante, nu pot vedea ca fagaduinta lui Iisus este conditionata (Rom11:17-22). n ciuda tuturor
evidentelor, aceasta credinta este confesiunea fundamentala a papismului. Papa se pretinde
asemenea lui Christos pe pamnt - si Roma s-a zbatut din cele mai vechi timpuri pentru
recunoasterea lui Christos ca Dumnezeu !. Dar adevarata origine a acestei autoritati supreme sta, mai
degraba, n tirania traditiei si a multimii. Papalitatea a demonstrat ca poate desfiinta anumite porunci
ale lui Dumnezeu si poate porunci lucruri care n-au trecut niciodata prin mintea Domnului, dar el nu
poate face si o schimbare inversa: renuntarea la o inovatie omeneasca n favoarea poruncii lui
Dumnezeu care a fost neglijata.

Timpul activitatii42 de luni (v.5)

Referirea la aceasta perioada (care apare de sapte ori, sub diferite forme, n profetiile
apocaliptice: de 2 ori n Daniel si de 5 ori n Apocalipsa) este o dovada evidenta n favoarea
identificarii acestei fiare-Antichrist cu cornul nelegiut din Daniel 7. Cele 42 luni (1260 zile-ani)
reprezinta aparitia primului stat papal n Italia, cu ocazia eliberarii Romei de ostogoti (538), pna la
desfiintarea puterii temporale a papilor de catre armata republicana franceza (1798). Versetele 5-8 nu
reprezinta evenimente care urmeaza sa se ntmple dupa cele din v.4. Expresia repetata i s-a dat" din
v.5 trebuie nteleasa n relatie cu autoritatea data de balaur n v.2. Deasemenea, v.5-7 trebuie ntelese
n lumina profetiei din Daniel 7:25.
Aici avem nca o confirmare ca aplicatia dominanta a profetiei despre cornul din Dan. 8:10-
11.24-25 si 11:36-39 vizeaza papalitatea si ca profetia lui Pavel din 2 Tes.2 se refera la aceeasi
realitate istorica. Blasfemia sau hula este un pacat care nseamna rostirea unor pretentii ndraznete,
arogarea unor atribute divine (Mat 26:64-65) sau, n general, vorbire abuziva, defaimare, insulta.
Roma si-a atribuit titluri si puteri divine, ea a defaimat pe toti opozantii ei ca fiind antichristi si eretici,
condamnndu-i. Ea a decretat tot felul de siboleturi teologice n numele lui Dumnezeu si se considera
cetate eterna", punnd n umbra cetatea lui Dumnezeu (Apoc 21:3). Cortul" (resedinta) lui
Dumnezeu se numeste, totusi, Noul Ierusalim si nu Noua Roma. ntre cele doua exista o prapastie de
netrecut. Considerndu-se de aceeasi autoritate cu Christos, papalitatea insulta pe ngerii care se
socotesc robi ai lui Christos. Razboiul din v.7 poate fi acea stare de razboi timp de 1260 ani mpotriva
ereticilor" din Dan.7:25 sau se poate referi la razboiul declansat de balaur n cap 12:17. Fiara
Antichrist este agentul si reprezentantul principal al balaurului. Autoritatea data lui Antichrist n v.7 s-a

43
mplinit n suprematia istorica asupra popoarelor Europei si asupra altor popoare catolice. Ea a crescut
n timpurile moderne. A doua parte a cap. 13 ne arata cum va ajunge ea universala, pentru ca si
popoarele necatolice s-o recunoasca.
Toti locuitorii pamntului i se vor nchina (v.8-10). Versetul 8 prezinta o dificultate pe care
am dori s-o evidentiem comparnd acest verset cu un text paralel din Apoc. 17:8 b. Observati paralela
n textul grecesc si n traducere [dati click pe imaginea mica pentru a o vedea la dimensiune
normala]:"Si i se vor inchina [fiarei] toti locuitorii pamantului [fiecare] al carui nume n-a fost scris in
cartea vietii Mielului junghiat de la intemeierea lumii".
Topica frazei n textul original permite doua traduceri posibile, depinznd de puctuatie:

1 .al caror nume n-a fost scris n cartea vietii Mielului junghiat, de la ntemeierea lumii"
2. al caror nume n-a fost scris n cartea vietii Mielului junghiat de la ntemeierea lumii" (vezi si 1
Petru 1:19-20)
De dragul simplificarii am putea alege a doua varianta, dar este bine sa stim ca ea nu
rezolva problema n mod satisfacator. n Apoc. 17:8 b, tradus direct cu respectarea topicei
frazei, textul suna asemanator:
Apoc.17 Apoc.13
Si se vor mira locuitorii Si i se vor nchina toti
pamntului al caror nume locuitorii pamntului
n-a fost scris n cartea [fiecare] ai carui nume n-
vietii de la ntemeierea a fost scris n cartea vietii
lumii. Mielului junghiat de la
ntemeierea lumii.

Asemanarea dintre cele doua texte este izbitoare. Dar n cel din cap. 17 lipseste referirea la
Mielul junghiat. Si totusi urmeaza expresia de la ntemeierea lumii". Este dificil sa ntelegem n cap.
17 cartea vietii de la ntemeierea lumii", pentruca n textul grecesc ar trebui sa apara nca odata
articolul definit: cartea vietii cea [care este] de la ntemeierea lumii". Cum acest articol sau un
pronume relativ lipseste, gramatica ne sileste sa punem o virgula dupa cartea vietii" si sa ntelegem
ca numele [n-]au fost scrise... de la ntemeierea lumii". Pentru consecventa ar trebui sa introducem
aceeasi punctuatie si n cap. 13. n acest caz ne lovim, nsa, de o dificultate teologica. Probabil ca
dificultatea este determinata de ignoranta noastra. Nu stim prea multe din Biblie cu privire la aceasta
carte a vietii. Ellen White nu pretinde ca ne-a spus totul despre acest subiect. Avem la ndemna
lumina mai mare a Bibliei pe care nca n-am cuprins-o. David pare sa se refere la o scriere a numelor
tuturor oamenilor n cartea lui Dumnezeu nainte ca ei sa se nasca: Ps 139:16. Oricare ar fi momentul
(sau momentele !) nregistrarii n aceasta carte si Ellen White arata ca si faptele bune sunt trecute
acolo! (Exp.& Viz. 56 si 261) acesta nu poate fi un argument al predestinatiei nominale si selective,
deoarece Apocalipsa arata la fel de clar ca, n timpul judecatii divine, unele nume vor fi sterse din
cartea vietii (Apoc3:5)
Este interesant sa observam evenimentul din VT care sta la baza acestui pasaj: Ex 32:4-
6.32. Cei ce s-au nchinat chipului facut de pontiful Aron si-au pus n pericol numele lor din cartea lui
Dumnezeu. Pontiful Aron a ncercat sa mascheze si sa justifice aceasta idolatrie prin crearea unei noi
sarbatori n cinstea lui Iahwe (numele Domnului Christos n VT)".
Este interesant ca, n timp ce sabatul zilei a saptea este un exemplu divin al odihnei
spirituale n Christos, caruia i corespunde momentul astazi (Ev 4:7-11), apostazia lui Aron a creat o
sarbatoare idolatra, tot n cinstea Domnului, al carei moment este mine. Astazi este semnul ascultarii
prompte, n timp ce mine este simbolul amnarii, iar amnarea nu este dect o respingere mascata a
invitatiei lui Dumnezeu. Or, ziua n care epistola lui Pavel se citea n Biserica era sabatul, nsasi ziua
care exemplifica aceasta odihna. Situatia este asemanatoare cu predica lui Iisus la Nazaret ntr-un
sabat (Lc 4:16-21), cnd a zis: Astazi s-au mplinit cuvintele acestea..." (In lucrarea sa Odihna
divina pentru neodihna omeneasca", S.Bacchiocchi comenteaza legatura dintre sensul mai
imprecis al lui astazi - acum, n zilele acestea - si sensul propriu si concret - chiar n aceasta zi care
este sabat).
Aceeasi idee pare confirmata de cuvintele v.9 (Cine are urechi sa auda!") care sunt
paralele cu textul din Ev 4:7 (Astazi, daca auziti glasul Lui...). In acelasi timp, acest apel se
adreseaza bisericilor din partea Spiritului Sfnt, de sapte ori (cap. 2-3) iar n solia laodiceana este
dublat (Apoc 3:20.22).

44
La robie si sabie... sau la credinta sfintilor ? (v.9-10).

Primele doua parti ale v.10 sunt redate n textul grecesc ntr-o forma mai neclara, dar textul
apare ca o citare libera a sentintei din Ier 15:2, 43:11: Cine este pentru robie, merge la robie. Cine
[trebuie] sa fie ucis cu sabia, sa fie ucis cu sabia." Aceste cuvinte se refera la poporul lui Dumnezeu
care are numai doua alternative n aceasta ncercare: sa mearga n aceasta ultima robie babiloneana
(n timp ce altii fug din Babilon"!) sau sa ramna statornici. Ultima parte a versetului trebuie nteleasa
deasemenea n sensul termenilor grecesti: Aici este [se dovedeste, se vede] statornicia si credinta
sfintilor!" ( - hypomone- staruinta, perseverenta, statornicie, rabdare; - pistis - credinta
n sens reciproc, relatie de credinta: ncredere si credinciosie. Relatia de credinta este o ncredere
reciproca). Adevarata credinta este cheia statorniciei. Ideea este att de importanta nct se repeta n
Apoc. 14:12.

Fiara care se ridica din pamnt (falsul profet), v. 11-18

A doua fiara are rolul unui profet si face minuni extraordinare, deaceea este numita n
urmatoarele capitole falsul profet". Un profet este omul care vorbeste n favoarea si n numele unui
dumnezeu, un interpret al zeului (Ex 4:16). Un adevarat profet sustine pe adevaratul Christos, n timp
ce falsii profeti proclama falsi messia, falsi mntuitoriantichristi (Mat.24:23-25, 2 Petru 2:1.15, 2 Cor
11:4, Deut 13:1-5). Spre deosebire de fiara Antichrist care se ridica din mare, a doua fiara se ridica din
pamnt. Pionierii nostri au nteles marea ca fiind Lumea Veche (Europa, plus zone din Asia si Africa),
cu multimea ei de civilizatii succesive si natiuni care au fost mereu n conflict. Prin contrast, pamntul
a fost nteles ca fiind o zona geografica relativ putin populata si mai linistita, ceea ce ar corespunde
continentului american din sec. XVI-XVIII.
Am putea vedea n acest pamnt limanul, uscatul unde se poate locui, tarmul dorit de cei
ce calatoresc pe mare. Oricare ar fi explicatia, este de dorit sa avem o simbolistica unitara si
consecventa n toate viziunile Apocalipsei. Pentru un evreu, marea era n primul rnd Mediterana
(Marea cea mare), simbol al lumii bntuita de razboaie (Dan 7:1-3), iar pamntul, tara, nu putea fi
altceva dect Canaanul, tara minunata, tara promisa. Si carei alte zone geografice i s-ar potrivi un
asemenea simbol, daca nu Americii de Nord, patria celor mai sfinte libertati, limanul visat de toti
napastuitii lumii, principalul bastion al crestinismului protestant?
Statele Unite au fost un refugiu al celor oprimati. America a fost supranumita bastionul
libertatii religioase. Dumnezeu a facut mai mult pentru aceasta tara dect pentru oricare alta tara
asupra careia straluceste soarele. Ea a fost n mod miraculos pastrata..." (RH 03p.41)
Observnd contextul, putem stabili timpul aparitiei acestei fiare pseudo-profetiste: dupa
dominatia istorica a fiarei Antichrist, ea apare din pamnt, ca prin minune, pentru a-i vindeca rana. N-
a mai fost vorba despre aceasta putere pna acum. Daca observam ca profetia se refera la fiare ca
fiind puteri mondiale care joaca roluri importante n istoria poporului lui Dumnezeu, atunci nu putem
gasi n timpul sfrsitului (afara de Roma cu coarnele ei occidentale si afara de taratul" ateist cu toti
satelitii lui), o alta putere mondiala dect SUA. Revolutia Americana apare la sfrsitul dominatiei
papale, odata cu Revolutia Franceza. Aici ncepe paradoxul: Apocalipsa a prevazut ca lovitura de
sabie va fi data papalitatii de catre cea mai catolica tara, din fruntea Europei, iar vindecarea acestei
rani avea s-o faca tocmai SUA care este cea mai reprezentativa creatie pamnteasca a
protestantismului...
Statele Unite au aparut ca o constelatie de colonii engleze pe continentul nordamerican
(New England, Noua Anglie) si s-au dezvoltat n urma luptei pentru independenta (1776-1789) ca fiind
cea mai tnara, mai puternica si mai umana dintre marile puteri ale lumii. Avnd la temelie o
Constitutie , cu principii unice, naltnd drepturile si libertatile sacre ale individului, ea s-a privit pe
sine ca fiind destinata sa inaugureze n lume o noua ordine a veacurilor (asa cum apare scris pe
sigiliul ei, n limba latina: NOVUS ORDOSAECLORUM). n contrast cu anticrestinismul Revolutiei
Franceze, America si-a luat ca motto expresia care apare pe fiecare dollar. Adevaratul secret al puterii
ei: IN GOD WE TRUST n Dumnezeu ne ncredem. O tara care si-a ales credinta n Dumnezeu si
supravegherea respectarii drepturilor omului ca program si destin. La origine, aceste colonii engleze
erau tot att de intolerante pe ct erau de crestine (protestante). Catolicii, disidentii, evreii si
vrajitoarele aveau un statut aparte, ntre convertire si spnzuratoare. Principiul dreptului si libertatii de
constiinta a fost aplicat, mai nti n colonia Providence ntemeiata de baptistul separat Roger Williams
(1636). Este demn de admiratie faptul ca, desi aceasta colonie a fost privita la nceput ca o ciudatenie
neviabila, ea a devenit modelul politic al Americii. Nu putina influenta la conceperea acestui sistem

45
constitutional au avut deistii americani. Dar ideea separarii bisericii si statului sustinuta de deisti, si
are originea n doctrina anabaptistilor pasnici, n aripa radicala a Reformei Protestante.
Cresterea din pamnt a acestei puteri este o descriere foarte exacta. Ea rasare si creste
usor ca o planta. In primul rnd prin munca si cinste, avnd la radacini o credinta pentru care a curs
mult snge n Europa, ea s-a dezvoltat, si-a cstigat independenta, a primit o infuzie continua de
inteligenta si curaj prin imigrari din Lumea Veche, a fost n stare sa cumpere suprafete uriase de la
alte popoare (Louisiana, Florida, California, Arizona, New Mexico, Alaska), n timp ce un stat ca Texas
s-a alaturat voluntar.
Dar ridicarea din pamnt spune si altceva. Singurul loc din Biblie unde ni se vorbeste
despre un profet sculndii-se din pamnt, este descrierea unei sedinte antice de spiritism n care
apare o fiinta divina" care vorbeste ca si cum ar fi profetul Samuel (1 Sam 28:13-14). Acest caracter
nselator se reflecta n contrastul dintre cornitele de miel si glasul de balaur. Prin comparatie cu alte
fiare, pare a fi crestinismul personificat. Dar modul n care vorbeste lumii n versetele urmatoare este
glasul unui balaur. Fiindca doar balaurul este preocupat sa dea o att de mare autoritate
Antichristului papal. Si balaurul este acea putere care a inspirat persecutiile si ura contra celor ce
pazesc poruncile lui Dumnezeu. Este, oare, un lucru ntmplator ca America este n acelasi timp patria
spiritismului modern si a teosofiei curente care sunt adevaratul suflet al miscarii New Age (era noua)?
Balaurul, simbolul lui Satan, nu este, oare, spiritul pagnismului? Si care este esenta pagnismului
universal daca nu ocultismul ? Prin urmare, fiara pseudoprofet este America protestanta
controlata de spiritualism si catolicism.
Fiara aceasta nu este descrisa. Ea nu este miel, are doar cornite de miel. Nu este nici
balaur, dar are glas de balaur. Este un fals profet, un prezicator al viitorului lumii, un facator de
minuni extraordinare. Minunile acestui fals profet sunt asemanatoare cu ale lui Ilie. Dar ele nu
dovedesc altceva dect ca o putere extraterestra interesata controleaza pe falsul profet care
descopere lumii vointa dumnezeului acestui veac". Si care este vointa lui? O noua ordine mondiala !
Suna att de frumos o noua ordine" . Dar v. 14 arata ca minunile falsului profet sunt amagiri pentru a
accepta ca ordine mondiala o imagine a vechii fiare. Nu e nimic nou sub soare. Proiectul noii ordini
mondiale are ca cheie instaurarea unui totalitarism crestin, ecumenist, dupa chipul si asemanarea
sistemului medieval catolic. n acest scop, America va lucra cu toata autoritatea fiarei dinti si, prin
masurile ei politice va determina lumea sa adopte un tip de crestinism care va favoriza catolicismul si
nu protestantismul biblic.
Este evident ca nu o imagine fizica a primei fiare este aici prevazuta. Daca fiara
reprezinta un organism politico-religios, o putere istorica, imaginea fiarei trebuie sa fie o copie a
aceluiasi organism politico-religios. Dar imaginea fiarei Antichrist nu este vie la nceput, este doar
un proiect care va fi animat de catre America de astazi (v. 15). Nu stim exact cum vor decurge
lucrurile, dar anumite partide si miscari politico-religioase americane urmaresc o schimbare a
Constitutiei desfiintnd principiul separarii bisericii de stat si ncercnd o uniformizare
religioasa, un gen de teocratie ecumenista. Miscarile acestea sunt ndreptate mpotriva
secularismului si ateismului, mpotriva invaziei pagnismului si a sectelor salbatice, urmarindu-
se o ntarire a crestinismului si o descurajare a imoralitatii. Fiindca buruienile diavolului s-au
dezvoltat foarte bine pe solul primitor al Americii libere. Dar modificarea Constitutiei americane n
acest punct va duce, n mod inevitabil, la persecutarea minoritatilor crestine constiincioase, asa cum a
fost ntotdeauna.
Cornitele de miel ale fiarei americane reprezinta blndete, tinerete, atitudine pasnica.
Spre deosebire de coarnele fiarei Antichrist, cornitele de miel nu reprezinta puteri politice vrajmase
omului. America are doua elemente care au facut din ea o putere favorabila omului: un stat fara rege
si o biserica fara papa, n politica si mostenirea protestanta n religie. Cele doua entitati sunt
separate si astfel statul serveste fericirea individului.
Glasul de balaur se refera la evenimentele profetice care sunt n curs si care implica o
combinatie a celor doua puteri de tip fier si lut" ca n profetia din Dan.2. Referinta la profetia lui Daniel
trebuie sa ne determine sa vedem n chipul de aur din cap.3, obligatia de a se nchina toate popoarele
si limbile, dimensiunile idolului (60 x 6) si prezenta cuptorului pentru intimidarea nonconformistilor, o
prefigurare istorica a evenimentelor din Apoc. 13.
Autoritatea mondiala cu care vorbeste acest pseudo-profet arata ca Organizatia Natiunilor
Unite, Conciliul Mondial al Bisericilor (Ecumenismul) si alte foruri mondiale si agentii oficiale si
secrete, vor contribui n mod eficient la exportarea imaginii fiarei, a noii ordini n toata lumea. Fiind
vorba de redesteptarea unui crestinism totalitar, de o teocratie ecumenista n care constiinta
individului este strivita, acest lucru nu este o noutate n Europa. Lumea veche este fiara istorica
Roma cu coarnele ei crestine". Aici, o revenire la timpurile vechi este de asteptat, chiar si fara
influenta americana. America a fost aceea care a inspirat Europei, prin mijlocirea stngace a

46
Revolutiei Franceze, ideile moderne de democratie, libertate si respect fata de drepturile omului.
America este aceea care a vegheat ca ele sa fie respectate pretutindeni si, n multe locuri nu s-ar fi
aratat zorii democratiei fara influenta diplomatiei americane. Dar cnd America nsasi va da un
exemplu de alterare a principiului constitutional, nu va mai fi pe pamnt nici o putere care sa ia
apararea celui oprimat. Lumina lumii se va stinge si Unchiul Sam", strajerul libertatii, va deveni asa
cum se poate ntrevedea, profetul si jandarmul unui crestinism corupt si intolerant. Acesta este
un vis urt, dar se va mplini. Profetiile neplacute trebuie considerate mai credibile (Ier 28:7-9).
Cum se poate ajunge la o situatia att de rasturnata n comparatie cu pretentiile actuale
ale Americii? Mai nti trebuie avut n vedere ca protetantismul american este de multa vreme ntr-
o stare de criza. Apoi trebuie observat ca procentul actual al catolicilor n SUA este foarte ridicat.
nvatamntul a fost separat de ndoctrinarea religioasa (potrivit constitutiei!) dar nu si de alte forme de
ndoctrinare cu dogme si traditii de esenta umanista, anticrestina. Imoralitatea si violenta este
foarte de ridicata n anumite clase, iar ocultismul este omniprezent. Gustul dupa senzatii tari,
tematica satanista n muzica si film, nstrainarea tinerilor de valorile crestine traditionale, au facut
din America ultimei generatii locul cel mai plauzibil al nceputului sfrsitului". Deja s-au restabilit
relatiile diplomatice dintre Casa Alba si Vatican (ceea ce America nu visase n deceniile anterioare !) si
catolicismul are n America cel mai puternic front.[Ac.comentariu a aparut in 1994]. Cnd influenta
curentelor pagne, de inspiratie spiritista, va nsela pe americani sa dea crezare mesajelor primite din
cealalta lume" prin intermediul fantomelor, atunci este deschisa calea pentru orice.
America are deja o traditie de intoleranta mostenita de la maica ei, Marea Britanie. Statele
federatiei americane pastreaza nca n constiinta lor politica, n legile lor, un articol special care cere
respectarea duminicii de toti cetatenii. Numai Constitutia Federala este aceea care blocheaza
aceste blue laws" (legi albastre) care nu mai au (sau nca nu au"!) putere. Dar ele erau cndva
foarte serioase. Dintre toate statele catolice, Anglia a impus pazirea cea mai stricta a duminicii
pe care a numit-o sabat. Reforma engleza care a dus la crearea Bisericii Anglicane, nu a schimbat
cu nimic aceasta atitudine. Ba nca, influenta calvinismului puritan (cu acel accent pus asupra
Decalogului si cu interpretarea poruncii a patra dupa marele filozof catolic Toma d'Aquino) a
accentuat ideea sanctificarii duminicii. Calvinismul a fost n Occident principala forta a modelarii
moral-sociale a oamenilor; cele mai frumoase aspecte ale sistemului capitalist (cultul muncii si al
cinstei, prosperitatea materiala, gradul de civilizatie) fiind datorate calvinismului. Or, cele mai multe
biserici americane sunt pur calviniste (prezbiterieni, congregationalisti) sau mostenesc doctrina
calvinista (anglicani, baptisti, etc). Prezenta acelor legi albastre n constitutiile statelor federale s-a
dovedit deja nefasta ntre anii 1870-1888, cnd guvernele voiau sa puna la punct progresul AZS,
condamnnd pe aceia care lucreaza duminica si tin smbata, sub motivul ca America este o natiune
crestina" si nu poate ncuraja obiceiurile evreiesti. (Acest spirit nationalist-crestin", care a devastat
Europa, sta si la temelia miscarii Ku Klux Klan, o organizatie americana aproape terorista, de tip
fascist, care si manifesta ura fata de negri, catolici, imigranti si evrei. Asemenea voci de balaur se aud
si n nenorocitul nostru Est salbatic").
Ca reactie fata de acele izbucniri care pareau sa fie o declansare a ultimului conflict din
Apoc 13, AZS au ntemeiat la 21 iulie 1889 Asociatia Libertatii Religioase, Dar efectele legilor
duminicale au continuat, o noua izbucnire avnd loc ntre 1892-1895. Dupa anul 1900 aceste tendinte
au slabit, dar n generatia noastra au renviat. In 1961 Curtea Suprema a emis patru decizii de lege
duminicala ntr-o singura zi. Pe atunci majoritatea Statelor Unite aveau legi duminicale si numai 12
dintre ele aveau scutiri pentru sabatisti, n timp ce doua curti federale dadusera decizii contradictorii.
Au aparut dispute ntre juristii americani cu privire la legalitatea legilor duminicale. Unii le considera ca
avnd un caracter civil, altii le considera de origine si esenta religioasa, pentruca ele lovesc pe aceia
care nu mpartasesc convingerile majoritatii. Criza energetica din 1973 a determinat un nou val de
interes pentru redresarea moral-religioasa a americanilor, trezire care ntotdeauna este vazuta ca
pornind de la obligativitatea sfintirii universale a duminicii. De aceea Dumnezeu pedepseste
America, pentruca exista atta neglijare a religiei, iar aceasta neglijare este ncurajata de
exemplul anticrestin" al celor ce nu respecta duminica... ntr-o crestinatate care se scalda n
prosperitate si confort, unde se discuta cu ntelegere despre drepturile" homosexualilor si unde
zeul suprem este, totusi, dolarul, o criza economica serioasa ar putea determina o reforma care sa
impuna uniformizarea duminicala. ntr-o tara n care toata lumea crede ca prosperitatea este semnul
aprobarii divine, iar criza economica este dovada neplacerii lui Dumnezeu, cei ce sunt interpretati ca
fiind cauza nenorocirii publice (profanatorii duminicii!) vor fi, cu siguranta, indicati ca tapi ispasitori.
Acolo unde ultima generatie a primit pecetea destrabalarii si violentei, a satanismului si a placerii
pentru o cultura morbida", saturata de animalismul si terorismul inspirat de muzica rock si de
cacurghiile(nelegiurile) produse la Hollywood, inima omeneasca poate fi mult mai cruda dect la polul
ateist al lumii, Si nu trebuie sa uitam ca pecetea americana se poate observa n toate tarile

47
crestine (si chiar necrestine). Nimeni nu este interesat de valorile care definesc traditia americana
(misionarismul protestant, cultul pentru drepturile individului etc), dar toata lumea maimutareste pe
americani n ce este mai ridicol si mai daunator. Viciul dezgustator si ofensiv al fumatului, originar din
America, a invadat Europa, ajungnd n scurt timp pna n Rusia Tarista, fara sa poata fi oprit de cele
mai dure legi; cultul imoralitatii, al drogurilor si al unei muzici pentru care nu poti gasi epitete,
are cea mai mare penetratie la scara mondiala. Pna si obiceiul de a rumega" si clefai guma
necurmat", arata ca exemplul americanilor, n anumite domenii, poate afecta pe ultimul cetatean
al lumii. Ce credeti ca se va ntmpla atunci cnd americanii vor renunta la principiul separarii bisericii
de stat? Europa si celelalte parti ale lumii sunt intolerante prin traditie...
Apocalipsa este clara asupra faptului ca trinitatea iadului va lucra n unire: balaurul
ocultismului renviat, fiara romana vindecata si falsul profet al lumii moderne (protestantismul
american apostat) se vor uni n spirit (Apoc 16:13-14). Babilonul apocaliptic este format din trei
sectoare (Apocl6:19) . Ceea ce leaga aceste puteri apostate care, n mod natural se resping, este
prezenta spiritelor rele (Apoc. 18:2-3). Pentru a ilustra ce mesaje aduc spiritele demonilor care se
dau drept spirite ale mortilor, cu privire la aceste lucruri, vom cita cteva titluri si propozitii notate n
graba dintr-o carte spiritista franceza care se poate gasi la Biblioteca Nationala (cota I 6686). n
traducere, titlul ei este: Clerul catolic, spiritismul si pacea universala prin evolutia morala a
popoarelor" (J.L.P.Bonsens).
IV. Catehismul catolic n fata doctrinei spiritiste. V. Spiritismul este complementul
crestinismului. Se recomanda Colegiului Sacru [al cardinalilor] sa reflecteze asupra dictonului
biblic: litera omoara dar spiritul da viata. 74. Toate popoarele vor accepta crestinismul prin
intermediul spiritismului. 80 Credinta comuna ntre popoare va pune capat flagelului
razboiului. 86. Sfrsitul flagelului razboiului prin spiritism. VI. 121 Care sunt puterile si
institutiile ce pot influenta cel mai bine evolutia care conduce lumea la pacea universala? 1.
Rolul Sfntului Parinte. Prima dorinta, fuziunea tuturor crestinilor. 126-127. Marele gnd al unui
papa de geniu va fi de a pune la punct o doctrina care sa fie n mod necesar acceptabila tuturor
crestinilor. Este imposibil? Nu, fiindca pe de o parte adevarurile religioase demonstrate se
impun tuturor, pe de alta parte Iisus este acceptat si venerat de toti. Aceasta doctrina comuna
ar cuprinde: .... Evanghelia lui Iisus cu sacramentele necesare care decurg si cele zece
porunci. Acestea ar forma un catechism pe care un misionar, ntr-un elan retoric, ar putea sa-l
numeasca Farul Romei luminnd omenirea pentru a o conduce, secol dupa secol, la fericire,
prin adevar; caci numai adevarul poate duce la fericire."
Acest cult universal nu pare sa fie nchinat n mod direct papismulni. Lumea nu va fi silita
sa devina catolica. Dar onornd inventiile papale si aratnd reverenta (sau, cel putin mirare! Apoc
17:6-8) fata de aceasta institutie eterna", te nchini fiarei.. De fapt, Apocalipsa arata ca falsele obiecte
de nchinare sunt, n acest context: fiara sau imaginea fiarei, acceptarea semnului fiarei pe frunte
sau pe mna, acceptarea numelui fiarei sau a numarului numelui ei.

Semnul, numele si numarul fiarei romane

Nu este nevoie sa apelam la metode oculte, cabalistice pentru a descoperi semnul fiarei
romane. Biblia vorbeste n limbajul religios al lumii contemporane cu Ioan. nchinatorii zeilor si
faceau semne pe corp (n special pe frunte si pe mna), se tatuau cu simbolurile zeului preferat pentru
a-si exprima nchinarea si slujirea. Era ceva analog stigmatizarii sclavilor. Si n zilele noastre se poarta
semne religioase. Unii initiati hindusi au un semn pe frunte. Evreii ortodocsi poarta filacterii ca
simboluri ale Legii (pe frunte si pe mna) n timpul rugaciunii. Israel era oprit de Dumnezeu sa adopte
practicile altor popoare cu privire la acest tip de semne (Lev 19:27-28, 21:5). Unele simboluri pagne
preluate si omologate de crestini au ramas pna astazi, cu o semnificatie diferita, dar tratate cu
aceeasi veneratie mistica. Ele slujesc un cult al superstitiei, un fel de magie alba n care se invoca
numele lui Christos si ale sfintilor. Dumnezeu dispretuieste simbolurile care sunt venerate ntr-un
spirit pagn, orict de sigura ar fi provenienta lor crestina. El Si-a aratat dezaprobarea fata de
practicile pagne n poporul Sau, Israel (Ps 74:3-9, Ez 20:16, Is 57:8). n schimb, El a aratat ca
semnele distinctive ale israelitilor ca nchinatori ai adevaratului Dumnezeu sunt respectarea
sarbatorilor si a legii Domnului (Ex 13:9.16, Deut 6:8). n mod deosebit, sabatul a fost dat ca
semn distinctiv si vesnic al legamntului celor zece porunci (Ex 31:13).Toate acestea sunt
comparate de Dumnezeu cu niste semne pe mna sau pe frunte. N-avem dect sa le ntoarcem pe
dos si vom afla semnul fiarei. n Dan 7:25 ni se spune despre Antichristul papal ca a ndraznit sa
schimbe vremile (sarbatori) si Legea n timp ce Iisus declara ca El n-are de gnd sa schimbe Legea

48
lui Dumnezeu (Mat 5:17-20). Or, tocmai Biserica Romana se lauda cu asemenea schimbari devenite
astazi practici universale, acceptate si n rasarit si n lumea protestanta. Cea mai spectaculoasa
dintre aceste schimbari este transferarea treptata a sfinteniei sabatului biblic asupra unei inovatii
omenesti, sfintirea primei zile a saptamnii de lucru, pe care toti crestinii o cinstesc ca zi a
Domnului.
Odata cu schimbarea datei vechiului Paste care se practica n rasarit, odata cu trecerea
accentului de la comemorarea mortii la comemorarea nvierii, sarbatorirea nvierii nu s-a oprit la o data
anuala, ci a nceput sa se practice saptamnal, n aceeasi zi n care romanii aveau ziua soarelui. La
nceput nevinovat si mergnd n paralel cu sabatul, fara sa-lnlocuiasca, acest obicei a intrat n
competitie cu adevarata zi domneasca". Ziua nti a fost numita ziua Domnului" pentru diferite
pretexte teologice (crearea luminii, circumcizia spirituala a zilei a opta si alte alegorizari
deplasate, de inspiratie gnostica), iar sabatul a fost tot mai mult neglijat si dispretuit ca un semn
distinctiv al evreilor, ca fiind semnul lui Cain etc. Mai nti a fost transformat ntr-o zi de post, un fel
de protest mpotriva poporului evreu care l-a rastignit pe Christos, apoi a devenit o zi de cult particular.
In schimb, inovatia episcopilor si teologilor avangardisti de la Roma a ramas ca zi de cult public n
care toata atmosfera trebuia sa fie de bucurie (se interzicea ngenuncherea si postul!).
Acest destin paralel al celor doua sarbatori saptamnale n crestinatate poate fi observat pe
o perioada destul de lunga (aproximativ ntre anii 135-538), iar la unele biserici orientale (etiopieni,
nestorieni) pna n timpurile moderne. In spiritul sfatului apostolic din Romani 14, cinstirea nvierii,
n sine, nu putea fi interzisa. Dar ceea ce a fost permis a nceput sa devina obicei general, apoi
lege obligatorie, concurnd ziua lui Christos (Creatorul). Timp de cteva secole, sabatul
Domnului a mai fost tolerat, pna cnd Biserica a nceput sa-l condamne, iar duminica, ziua liturghiei
publice, care fusese doar o zi de lucru n care se tinea o adunare de dimineata, a nceput sa
primeasca o cinstire sabatica. Decretul lui Constantin cel Mare din anul 321 oprea pe locuitorii
cetatilor sa lucreze n venerabila zi a soarelui" (asa cum o numeste el), iar sinoadele din sec. VI vor
sabatiza total duminica, poruncind si taranitor sa se opreasca de la lucru.
Crestinii de astazi ar trebui sa se ntrebe: Daca aceasta schimbare a fost legitima,
(indiferent cine a facut-o!), daca a trebuit parasit sabatul n favoarea unei zile mai crestine", de ce s-a
cautat acoperirea acestui transfer, numerotndu-se duminica drept asaptea zi a saptamnii?
Cine a urmarit o asemenea confuzie si cnd s-a facut? Daca adevaratul motiv a fost nevoia de a
celebra nvierea, de ce nu s-a dovedit suficient Pastele ? Iar daca evenimentul a meritat o
comemorare mai frecventa dect cea anuala, de ce a fost nlaturat sabatul pentru a face loc acestei
inventii pe care NT nu o cere? Si daca sabatul fusese desfiintat de Christos, de ce au pastrat crestinii
ciclul saptamnal care nu este legat de natura (cum sunt ziua, luna si anul) ci este dat de la facerea
lumii, formnd un ntreg mpreuna cu sabatul ?
Biblia este suficient de clara n aceasta privinta, deaceea ultimul test dat de Dumnezeu
crestinatatii este respectul fata de legea Sa si fata de sabat. Exista ceva comun cu primul test dat
omului (Gen 2:16-17). Ascultarea de Dumnezeu nu trebuie rationalizata. Chiar daca toti pomii sunt
pomi, unul a fost interzis. ntelegerea corecta vine n urma ascultarii. Nu este nevoie sa ntelegem, mai
nti, toate motivele lui Dumnezeu, pentru a crede si a asculta.
Ca argument n favoarea afirmatiei ca duminica este o inovatie a Bisericii Romane si nu
a lui Christos sau a apostolilor, avem astazi si teza de doctorat a Dr. Samuele Bacchiocchi (acum
profesor la Universitatea Andrews, USA) care a primit cele mai nalte distinctii ale Universitatii
Gregoriene de la Vatican, dupa absolvirea sa n 1977. Disertatia sa (tiparita apoi de presa
Vaticanului) cu titlul De la Sabat la Duminica" dovedeste ca duminica nu-si are originea la Ierusalim
sau n alta zona rasariteana, ci la Roma. Adventistul S.Bacchiocchi a fost primul protestant care a
reusit sa intre la Universitatea Gregoriana. Studiile facute de el n acest domeniu al teologiei si al
istoriei Bisericii sunt superioare tuturor lucrarilor care au fost scrise pna acum n acest domeniu.
Disertatia sa a ramas fara replica si ar merita tradusa n toate limbile . Acceptarea acestei lucrari
de catre teologii romani si medalia de aur oferita absolventului de catre papa Paul VI sunt argumente
clare ca papalitatea nu neaga acest fapt, ba chiar se lauda cu el, ca fiind un semn al autoritatii ei
recunoscute, indirect, si de protestanti. Biserica Romana, a afirmat adesea ca duminica este
semnul autoritatii ei. Cardinalul american Gibbons spunea n 1895:: Duminica este semnul autoritatii
Bisericii Catolice". La fel raspunsese si Dr.Eck lui Martin Luther, la fel afirmase arhiepiscopul Fossa de
Reggio la Conciliul din Trent n 1545 ceea ce se reflecta si n Catechismul doctrinal american al lui
Keenan (1876, New York). Observati cteva afirmatii catolice din timpurile recente:
Biserica Catolica a schimbat serbarea smbetei n duminica pe baza autoritatii ei
divine si infailibile date de ntemeietorul ei, Isus Christos. Protestantii care pretind ca Biblia
este singurul lor ghid n materie de credinta, nu au dovezi biblice ca sa serbeze duminica. Din
acest punct de vedere, Adventistii de Ziua a Saptea sunt singurii protestanti consecventi." (The

49
Question Box. The Catholic Universe Bulletin, aug. 1942 p.2, citat de revista These Times
march 1973 p. 43)
Cu peste 1000 de ani nainte de a exista Protestantismul, Biserica Catolica a
schimbat ziua de odihna, din smbata n duminica, n virtutea misiunii ei divine ." (The
Catholic Mirror, Baltimore, sept. 23 1893, citat n These Times, march 1973, p. 42)
Duminica este semnul autoritatii noastre. Biserica este deasupra Bibliei, si aceasta
transferare a tineri sabatului este dovada acestui fapt." (The Catholic Record, Ontario-Canada,
1 sept. 1923, citat de L.Tucker n The Sign ofthe Beast, p. 10)
TOTUSI, NOI NU sustinem ca crestinul constiincios care serbeaza duminica n cinstea
nvierii lui Iisus, sau ca datina bisericeasca, are semnul fiarei". Orice adventist trebuie sa stie sa-
si masoare cuvintele si sentimentele n acest domeniu. Dumnezeu nu ne-a dat misiunea de a rani
constiinta celor care nu stiu ce fac. Dar noi sustinem ca semnul fiarei este impunerea prin lege a
sabatului lui Antichrist (duminica), sfidnd principiul libertatii de nchinare si dispretuind Cuvntul
clar al lui Dumnezeu. Oricine calca n mod constient (dupa ce a fost avertizat), sabatul legii morale
a lui Dumnezeu, pentru a respecta legile omenesti, primeste semnul fiarei. Ceea ce face din duminica
semnul fiarei, nu este nici tema nvierii, nici faptul ca este doar un obicei omenesc, ci faptul ca va fi
impusa prin lege de stat n locul sabatului, asa cum a facut Roma antica si medievala,
determinnd persecutarea celor care vor sa asculte de Dumnezeu. Ea nu este si n-a fost
niciodata o adevarata comemorare a nvierii Domnului. Pentru crestinul obisnuit, duminica este un
simplu week-end n care este liber sa faca ce vrea, ascultnd si o liturghie sau o predica protestanta,
fara ca aceasta sa fie o zi de bucurie n Domnul si de oprire a tuturor lucrarilor si discutiilor de
fiecare zi (Is 58:13-14).
Daca cineva tine sabatul in acelasi stil n care se tine duminica, asemenea sarbatorilor
ceremoniale care erau o umbra (Ex 12:16, Lev 23:8 comp. cu Lev 23:3), aceasta nseamna ca el tine
sabatul sau propriu, nu sabatul Domnului. Iisus a desfiintat sabatul fariseilor ca sa faca loc
sabatului lui Dumnezeu o zi n care Creatorul este celebrat ca Tata si ca Mntuitor. Nu interdictiile
talmudice sfintesc sabatul, ci exemplul original al lui Christos la facerea lumii (Gen.2:1-4) si n viata sa
pamnteasca. Cei care nu pastreaza sabatul n spiritul lui Christos, nu vor avea putere sa reziste
persecutiei, ci vor primi semnul fiarei.
Persecutia mpotriva crestinilor disidenti va ncepe cu constrngeri economice (v.17) dar
va ajunge n final pna la varsare de snge. Cei ce se mira ca n timpurile moderne s-ar putea petrece
o asemenea barbarie, sa-si aminteasca de marile exterminari naziste care s-au petrecut sub ochii
nostri", acum numai 50 de ani, fara sa fim prea alertati de ele.

Numele fiarei

Numele fiarei este considerat de majoritatea interpretilor ca fiind Antichrist. Acest cuvnt
grecesc ( Anti-Christos) nseamna Vice-Christos". Dictionarele grecesti, precum
si Enciclopedia Catolica, recunosc ca acesta este sensul strict lingvistic al termenului. Nu este vorba
de un personaj care se declara mpotriva lui Christos, ci n primul rnd de un uzurpator care se
pretinde viceregele sau vicarul Lui. Or, titlul oficial si traditional al papalitatii este VICARIVS
CHRISTI (Vicarul lui Christos). n cazurile n care s-a urmarit sublinierea dumnezeirii lui Christos si a
originii divine a oficiului papal, s-a scris VICARIVS FILII DEi (Vicarul Fiului lui Dumnezeu). Suma
cifrelor care reprezinta literele acestui titlu latin (V=5, I=1, C=100, I=1, V=5, I=1, L=50,I=1, I=1, D=500,
I=1) este 666. Pna astazi nu s-a gasit o explicatie mai buna. Este nevoie de o ntelepciune a Unuia
mai mare dect Solomon pentru o ntelegere completa a acestei taine. n orice caz, Solomon este
singurul personaj biblic de care se leaga numarul 666 (2Cr.9:3). Solomon care trebuia sa fie un tip al
lui Christos (Fiul lui David), a devenit un tip al lui Antichrist, prin apostazie, numarul 666 reprezentnd
recunoasterea autoritatii lui imperiale si bogatii legendare...

Triumful biruitorilor fiarei (Apoc. 14:1-5).

Scena are loc n cer, dupa cum reiese din v.2. NT arata ca Muntele Sionului este n legatura
cu (sau echivalent cu) Ierusalimul ceresc (Evrei 12:22). Cei 144.000 sunt luptatorii sigilati din cap.7,
care dau lupta cu fiara. Aici sunt vazuti n ceruri, ca biruitori, aratnd ca, n timp ce milioanele si

50
miliardele lumii au ngenuncheat naintea idolului papal, primind pe frunte antisabatul lui Antichrist, vor
exista multi credinciosi statornici, din toate popoarele, care vor avea pe frunte sigiliul lui Dumnezeu.
Numele comun al lui Iisus si al tatalui Sau, este acel nume sacru pe care Fiul lui Dumnezeu Si-l
descopere n Ex.3: Yahwe, Cel ce era, este si va fi". Noul Testament l recunoaste aici pe
Acela care este una cu Tatal, Creatorul si Mntuitorul lumii (comp Ioan 12:36^43 cu s 6:1-3. 9-10).
Numele lui Dumnezeu pe frunte este simbolul apartenentei (fiind numele de pe sigiliu)
(dar si simbolul sfintirii, al primirii caracterului lui Dumnezeu. A avea caracterul lui Dumnezeu
nseamna a avea legea Lui scrisa n inima si manifestata n viata, din credinta si iubire.
(Ioan.17:26). Cei 144.000 sunt primul rod dintre cei rascumparati. Si primul rod era nchinat Domnului,
ntotdeauna. De aceea ei sunt aparati de moarte (Ier 2:23).
Aceasta ramasita a Israelului universal al lui Dumneze este n mod sigur formata din
crestini, deoarece ei sunt mpreuna cu Mielul (v.1.4 comp. Apoc.7:17). Pentru explicatii asupra
identitatii, vedeti cele de la cap. 7.
Cntarea cea noua a biruitorilor (v.2-3) nu poate fi redata de nimeni din cer sau de pe
pamnt, dect de ei, pentruca ei sunt singurii care trec prin necazul cel mare". Aceeasi cntare este
numita n cap.15, Cntarea lui Moise si a Mielului", amintitnd de cntarea eliberarii de la Marea
Rosie, cu ocazia iesirii din Egiptul devastat de plagi. Ea este cntata ntr-un sens general de mntuitii
din toate neamurile (5:9) . Prin urmare, acesti 144.000, chiar daca printre ei pot fi multi evrei, sunt
ramasita unui Israel spiritual. ( kitharra = lira, harpa de mna, nu alauta). Ei sunt
rascumparati de pe pamnt [dintre cei vii] T. V. 595. Sunt crestinii de tipul Enoh si Ilie care au fost luati
la cer prin translatie (mutare directa, n corp glorificat), crestini de tipul lui Iosua si Caleb care au intrat
n tara fagaduita.
Calitatile spirituale (v.4-5). n traducere directa, textul grecesc se poate reda astfel, cuvnt
cu cuvnt: Acestia sunt cei ce nu s-au mnjit cu femei, fiindca sunt virgini". ntr-un asemenea context
simbolic nu se poate ramne la sensul propriu al acestor cuvinte. Este adevarat ca n timpurile noastre
lumea a devenit un bordel, ca libertatea sexuala este cea mai cautata si mai proslavita libertate si
cultul cel mai adorat de multime, asa nct n-ar fi de mirare ca Dumnezeu sa aleaga floarea castitatii
pentru a mpodobi cerul. (Ellen White afirma ca acea destrabalare sacra" a lui Israel, acel sexy-cult"
care s-a desfasurat n Valea Sitim, lnga Iordan, chiar la hotarul tarii fagaduite , va deveni o situatie
predominanta nainte de a doua venire a Domnului Christos! PP 459-461). Totusi, la cei
144.000 se subliniaza virginitatea si nu doar castitatea. Si, pentru ca Biblia subliniaza sfintenia
casatoriei, ar fi ciudat ca Dumnezeu sa aleaga numai persoane virgine. De fapt, n viziune sunt numai
barbati, si nu uitati ca virginitatea este, prin excelenta, o calitate feminina! (vezi si Mat 25:1-13).
Exista nsa un fel al lui Dumnezeu de a ne numara si masura barbatia si virginitatea, la care
poate sa aspire si cel mai decazut barbat si cea mai pacatoasa femeie pacatoasa" care crede n
Numele lui Christos spre iertare si biruinta, primind pe frunte Numele Lui. n sensul propriu al
expresiei din text, logica ar cere sa se spuna: ei sunt virgini pentruca nu s-au mnjit cu femei". Dar
aici se spune exact invers: nu s-au mnjit...pentruca sunt virgini". Prin urmare, virginitatea lor nu este
o consecinta a nfrnarii, a ascezei lor, ci exact invers: ei sunt virgini si, deaceea nu s-au mnjit cu
femei. Aceasta relatie nu pot s-o explic, din punct de vedere gramatical, dect n sensul ca aici
Inspiratia intentioneaza o virginitate a inimii". n Biblie, este numita fecioara o cetate nenvinsa,
necucerita, nenfrnta. n acest sens, nu doar fiica Sionului", ci si fiica Babilonului" si fiica Egiptului"
sunt numite fecioare (s 47:1, Ier 46:11). Aceasta idee se poate lega att de metafora sigilarii (unul
dintre sensurile sigilarii fiind inviolabilitatea constiintei, a caracterului, a vietii) ct si de aceea a victoriei
n aceasta ultima lupta.
n mod evident, este subliniata puritatea spirituala. Femeile din aceasta imagine sunt ecoul
unui eveniment tipic, amintindu-ne de acea cadere a israelitilor n idolatrie cu putin timp nainte de a
intra n tara fagaduita, chiar la Iordan, la hotarele Canaanului. La sfatul falsului profet Balaam, care
fusese cndva profet al lui Dumnezeu, care cunostea adevarul dar iubea mai mult argintii, vrajmasii
poporului lui Dumnezeu au desfasurat o sarbatoare generoasa, ecumenista", la care au invitat si pe
evrei. Femeile pagne au fost acelea care i-au facut sa cada n pacat si multi au fost pedepsiti la
cuvntul lui Dumnezeu (Num 25 Num 31:14-18). Faptul ca aceasta tragedie istorica sta n spatele
expresiei apocaliptice mi se pare evident. Exista si un alt element care subliniaza legatura: n ambele
capitole din Numeri (25 si 31) sunt prezente numere sugestive: 24.000 (2 x 12.000) si 12.000 (1000 x
12), adica exact factorii numarului 144.000 (vezi cap. 7:5 etc.).
n contextul acestei scene profetice avem deasemenea un fals profet care pregateste o
sarbatoare idolatra si care, asemenea lui Balaam (vezi si cap.2:14-16), face tot ce poate sa atraga
lumea n valea ultimei decizii: adorarea Creatorului, sau zeificarea creaturii ?. Ce rol ar putea juca
femeile n acest scenariu? Apocalipsa descrie o singura femeie curata, dar mai multe femei usoare:
Izabela, prostituata Babilon si fiicele ei (17:5). ntr-un timp n care multi credinciosi vor fi ademeniti

51
de bisericile prostituate ca sa se ndeparteze de legea lui Dumnezeu si sa primeasca semnul fiarei,
vor exista si unii crestini statornici, n ciuda tuturor farmecelor ecumeniste si spiritualiste inspirate de
Balaamii moderni.
Merita subliniata corespondenta dintre situatia bisericii din Pergam (tipul Bisericii din sec. IV-
VI) si scenele din cap. 13-14. Nu numai prezenta unui fals profet si a ispitelor reprezentate de
prostitutia sacra" a compromisului dintre religia curata si religiile false, dar si prezenta manei si a
numelui (2:17) sunt semnificative. Mana este semnul grijei lui Dumnezeu pentru nevoile fizice ale
poporului Lui. (implicnd principiile ceresti ale alimentatiei !), ct si un simbol al testarii credintei si
ascultarii cu privire la porunca sabatului: Ex. 16:4.18.23-35. n contextul scenei celor 144.000 este
pusa greu la ncercare credinta, prin acea restrictie economica din cap. 13:17 si printr-o lege
duminicala universala. Numele cel nou apare aici scris pe frunte. (O alta anticipare a acestei sigilari
se gaseste n fagaduinta data biruitorilor din Filadelfia: cap. 3:12. Aceste corespondente ntre
elemente din cele sapte scrisori si scenele ultimului act al marii drame arata, o data n plus, ca
bisericile apocaliptice trebuie vazute nu numai ca biserici locale sau ca perioade ale Bisericii, ci si ca
reprezentnd ntreaga Biserica spirituala a lui Dumnezeu n orice moment al istoriei, inclusiv la
sfrsitul timpului).
n constrast cu cei ce urmeaza fiarei n cap.l3:3 b, dupa textul grecesc, acestia [cei
144.000] sunt cei ce nsotesc pe Miel, oriunde merge El". Participiul grecesc folosit aici arata ca ei
umbla cu Iisus la timpul trecut, la prezent si la viitor. Asemenea celor doisprezece (12!): loan 1:36-
37, 6:66, 12:12, 16:32, 17:14, 18:15-16, 21:19-24, Le 9:57-62. Ei sunt primul rod (cele mai alese
roade) ale jertfei lui Iisus, dintre toti mntuitii, fiindca au trecut prin necazul cel mare, pe unde a trecut
si Domnul lor.
Astfel cei de pe urma vor fi cei dinti n mparatia lui Dumnezeu (Mat 20:1-16). Nu cei ce
se lauda cu nasterea lor, ca fariseii care se fereau sa ntlneasca un pagn, un samaritean sau un
israelit nepurificat, ci aceia care umbla cu Mielul. Cei ce n-au alta virtute dect ca s-au nascut n
credinta si n-au fost membri ai altor biserici", trebuie sa se mai nasca odata; singura lor sansa de a
intra n ostirea celor sigilati este pe aceeasi cale ca si pacatosul cel mai josnic. Ideile fariseice cu
privire la identitatea celor 144.000, tradeaza adesea laodiceanismul Bisericii.
Versetul 5, n greceste este mai scurt: n gura lor nu s-a gasit minciuna; ei sunt fara defect."
Ei sunt ca si Domnul lor (Is 53:9 u.p. 1 Petru 2:21-22, Tefania 3:11-13). Minciuna este tagaduirea
adevarului, distorsionarea adevarului sau ascunderea lui n conditii n care aceasta prejudiciaza (Col
3:9, Iac 3:14). loan foloseste contrastul adevar-minciuna ntr-un sens profund care trebuie vazut si
aici (loan 14:6.17, 17:17.19, 18:37-38, 3 loan 3.4.8.12). Ultimele cuvinte spuse despre ei (
- amomoi eisin = ei sunt fara defect; de la cuvntul momos = defect) ar trebui sa dea
de gndit si sa determine un studiu serios al Bibliei pentru a ntelege ce nseamna aceasta perfectiune
morala si cum poate fi atinsa. Acelasi termen grecesc (cu sensul de fara defect, fara repros,
ireprosabil) se foloseste referitor la jertfele ceremoniale (Num 6:14, 19:2), jertfa lui Iisus (1 Petru 1:19,
Ev 9:14) si n alte cazuri (Ps 14:2, 17:24, Ef 1:4, 5:27, Col 1:22, 2 Petru 3:14, Fii 2:14.15, Iuda 24).
Mesajul este clar. Spre deosebire de parerea populara care sustine ca nu depinde de noi ca
sa fim numarati printre cei 144.000, Ellen White spunea: Sa ne straduim cu toata puterea pe care ne-
a dat-o Dumnezeu, sa facem parte dintre cei 144.000!" 7 SDABC, nota aditionala la Apoc. 7).

Ultima invitatie a Evangheliei vesnice (ntreita avertizare) si revenirea lui Iisus

(14:6-20)

n contrast si n opozitie cu tripla alianta satanica din cap.12-13 (balaurul, fiara si falsul
profet) care se unesc pentru a converti lumea la noua lor evanghelie", urmatoarele scene prezinta
alianta a trei ngeri care cvanghelizeaza lumea cu Evanghelia cea vesnica, veche dar ntotdeauna
actuala, neschimbatoare. Ea este vestea buna ca avem un Tata plin de preaiubire si ndurare, care a
dat pe Singurul Sau Fiu pentru fiecare dintre noi, pentru bucuria de a ne avea cu El pe vesnicie. Ea
cuprinde acel har, deplin si adnc iertator, pe care nu-l putem explica dar l putem primi prin credinta.
Ea cuprinde acea atribuire a dreptatii vesnice si desavrsite a lui Iisus n dreptul celui care crede. Ea
ofera mpacarea cu Dumnezeu prin meritele exclusive ale Aceluia care a fost judecat pe Calvar n
locul nostru pentruca noi sa putem fi ndreptatiti la judecata lui Dumnezeu. n ea se cuprinde toata
frumusetea si gratia caracterului ndurator si sfnt al lui Dumnezeu, dar si slava Legii si a dreptei
judecati a lui Dumnezeu si oferirea unei ultime ocazii de har" pentru a scapa de mnia divina.
Dupa scena ultimei avertizari apare scena revenirii lui Iisus, n care lumea este surprinsa
mpartita n doua mari recolte: lanul de gru (cei ce au sigiliul lui Dumnezeu) si via pamntului (cei

52
ce au stigmatul fiarei). Scena celor doua recolte este n legatura cu Sanctuarul ceresc si n ea apar
deasemenea trei ngeri. Trei ngeri pentru avertizare, trei pentru judecata. Imaginea ngerilor din
aceasta pericopa aminteste de profetia lui Iisus din Mat 24:31.
ntreita solie ngereasca (14:6-13). Ultima avertizare a lumii este descrisa sub simbolul
unor ngeri care zboara prin mijlocul cerului", la zenit. Nici un comentator nu asteapta niste serafimi
cu aripi de fulger care sa avertizeze lumea strignd printre nori. Toti vad aici interventia lui
Dumnezeu prin trimisii lui de pe pamnt. Ei sunt, totusi, soli ceresti", deoarece mesajul si misiunea
lor sunt ceresti (2 Cor. 5:20, Gal 4:14 u.p.
Interpretii de-a lungul timpului au vazui n acesti trei ngeri pe unii reformatori medievali sau
protestanti (ca Valdo, Wicleff, Hus, Luther, Calvin, Spener, si altii). Dar este destul de clar ca
avertizarile lor, orict de importante au fost, n-au reprezentat nici desavrsirea Reformei, nici ultima
avertizare a lumii. n redesteptarile din sec. XIX si n marea Miscare Adventa dintre anii 1840-1844,
primii doi ngeri au fost identificati cu acele treziri si evanghelizari. Interesant este ca, n Miscarea
Millerita, care sustinea ca reprezinta primul si apoi al doilea nger, nimeni nu a vorbit despre
semnificatia celui de-al treilea nger. Abia dupa 1844, cnd unii adventistii au descoperit sabatul biblic
si identitatea sigiliului lui Dumnezeu si a semnului fiarei. ngerul al treilea a fost identificat n
misiunea Adventistilor de Ziua a Saptea.

Primul nger (v.6-7)

Multe manuscrise vechi grecesti omit cuvntul (un alt), spunnd, n mod simplu: Si
am vazut un nger". Oricum, n aceasta viziune a marii lupte, n ultimele scene, Ioan nu mai vazuse
vreun nger. Evanghelia vesnica este aici un ecou la avertizarea lui Pavel despre o alta evanghelie"
(Gal 1:6-9, Ev 13:8). Evanghelia lui Pavel avea sa fie speculata si gresit nteleasa n timpul sfrsitului
(2 Petru 3:11-18. 3-4). n realitate, apostolul n-a nvatat nici evanghelia harului ieftin pe care o predica
unii crestini care nu stiu ce spun, nici evanghelia moralizarii lumii prin masuri politice crestine"
(incluznd si revolutii !). Pavel include n Evanghelia sa fagaduinta noului legamnt pentru
mplinirea integrala si spirituala a legii morale (Rom 2:13.16.26, 8:4, Ev 8:10). De altfel, acest nger
care tine n mna sulul Evangheliei, invita omenirea la pocainta fata de Dumnezeul Creator si
Judecator, iar ceilalti doi ngeri care se alatura, rostesc n spiritul aceleiasi Evanghelii vestea
(buna sau rea?) a caderii Babilonului si avertizarea cu privire la semnul fiarei...
De fapt, cele trei mesaje ale ngerilor formeaza o singura predica evanghelica, o chemare la
adevarata nchinare, ncheindu-se cu motto-ul adventismului: poruncile lui Dumnezeu si credinta n
Iisus (v. 12). Daca Legea Morala are un loc n Noul Legamnt, atunci ea nu poate fi doar porunca
buna sau sfat bun . Ea este si veste buna, pentruca n Christos ea este fagaduinta. Cu alte cuvinte,
vestea cea buna nu contine doar iertarea (achitarea) noastra si eliberarea de pedeapsa vesnica. Harul
lui Dumnezeu este supraabundent pentru a ne elibera de pacatele si defectele de caracter, de a ne si
face drepti (nu numai de a ne socoti drepti). Din nefericire, chiar n rndurile noastre, evanghelia lui
Pavel nu este nteleasa si primita n toata plinatatea ei. Daca cineva scapa de fariseismul ndreptatirii
legaliste si moraliste, sau de teroarea stradaniilor solitare pentru sfintire si desavrsire, adesea cade
n cursa teologica a unei ndreptatiri ieftine si neputicioase pe care o predica unii evanghelici:
ndreptatit = iertat si att. Dar unde este acea eliberare de puterea pacatului prin locuirea
Spiritului Sfnt despre care nvata Pavel n Romani 8 si n alte locuri? Nu este cazul sa alegem ntre
Lege si Evanghelie, nici sa le amestecam fara ntelegere, ci trebuie sa ntelegem relatia dintre ele asa
cum o nvata Biblia. Abia atunci vom vedea si experimenta frumusetea Evangheliei. Ellen White a
scris:
ngerul care proclama Evanghelia vesnica, proclama Legea lui Dumnezeu; caci evanghelia
mntuirii aduce pe oameni la ascultare de lege, prin care caracterele lor sunt formate dupa chipul si
asemanarea divina.. Christos este att legea ct si evanghelia." (2SM. 106, Ms.32. 1896)
Christos a prezentat oamenilor lectii prin care sufletele lor erau aduse n comparatie cu
legea lui Dumnezeu, nu ntr-o lumina legalista, ci n lumina Soarelui Dreptatii, pentru ca omul, privind,
sa poata fi schimbat dupa chipul divin." (3ST162, nov. 5, 1884)
Slava lui Christos este caracterul Sau si caracterul Sau este o expresie a legii lui
Dumnezeu" (4ST443) Legea si Evanghelia sunt att de strns legate, nct adevarul nu poate fi
prezentat asa cum este el n Iisus, fara a mpleti aceste subiecte n armonie perfecta. Legea este
evanghelia lui Christos acoperita; evanghelia lui Iisus nu este nimic mai mult sau mai putin dect
legea definita, aratnd principiile ei atotcuprinzatoare." (RH27.05. 1890)

53
 Vrajmasul a lucrat ntotdeauna ca sa desparta legea de evanghelie. Dar ele merg mna n
mna."
Mesajul ngerului este o chemare la pocainta asemenea aceleia a lui Ioan Botezatorul care
a pregatit calea pentru prima aparitie a lui Christos (Lc 1:76-79). Aici este evidenta aceeasi misiune
din Apoc. 10:2-3.10-11, unde se proclama ceasul judecatii" (sfrsitul perioadei din Dan.8:14 n 1844) .
n ambele locuri ngerul are n mna o carte, n ambele locuri este vestit ceasul judecatii". Acolo
ngerul reprezinta pe Christos si pe trimisii Lui, aici apar trei ngeri uniti care reprezinta o tripla
miscare de trezire religioasa, avnd trei mesaje care se combina. Expresia temeti-va de Dumnezeu
(venerati pe Dumnezeu) si dati-I slava" este aceeasi ca si n cap.11:13 u.p. si ambele sunt ecouri la
Mal 3:16 u.p. (...pentru cei ce se tem de Domnul si dau slava Numelui Lui"). De fapt, ntreaga profetie
a lui Maleahi este n spatele acestui nger apocaliptic. Maleahi (al carui nume nseamna solul Meu",
ngerul Meu") se adreseaza ramasitei" iesite din Babilon, este ultima solie de redesteptare si
reforma din Vechiul Testament, fagaduieste venirea unui sol (=nger) al lui Dumnezeu (Mal.3:1), a
unui Ilie (Mal 4:5-6) care sa pregateasca poporul pentru venirea Domnului Christos (ngerul
legamntului, Yahwe, Soarele Dreptatii), pentru rasarirea Soarelui Dreptatii (Mal. 4:2). ngerul
Domnului (Messia, Domnul cel asteptat) vine mai nti pentru o judecata, intrnd pe
neasteptate n Templul Lui si curatindu-Si poporul (Mal.3:1-15). n aceasta judecata, poporul este
separat n doua clase: 1. cei rai si trufasi care au obiectii mpotriva lui Dumnezeu si care vor fi mistuiti
n ziua mniei (Mal.3:15, 4:1.2) si 2. cei care slujesc pe Dumnezeu ca fii, care se tem de El si-I dau
slava, a caror amintire este pastrata n cronicile ceresti si care vor fi alesi ntr-un fel deosebit, (sigilati)
ca un tezaur unic si pretios, naltati ca judecatori ai celor rai (Mal.3:16-18, 4:2-3). ntreaga carle a lui
Maleahi respira acest suflu al Evangheliei vesnice, ncepnd cu acele cuvinte pline de dor si de iubire
ranita (V-am iubit"- zice Domnul...) si pna la sfrsitul ei n care venirea lui Messia spre judecata si
rasplatire este precedata de un sol al ndurarii, care pregateste calea Domnului, atragnd atentia
asupra celor zece porunci uitate.
Un alt loc biblic care sta la baza avertizarii evanghelice a primului nger si a celui de al
treilea este Ecl. 12:13-14, unde avem urmatoarele expresii semnificative: ...oricarui om..., ...leme-tc de
Dumnezeu...., ...judecata..., ...pazesteporuncile Lui... Aceasta concluzie trzie dar nteleapta a vietii
nebunesti a lui Solomon este adusa n aceasta imagine ca o concluzie a istoriei unei omeniri ratacite
si fara speranta. O evanghelie din care lipseste aceasta concluzie nu-i poate pregati pe oameni pentru
ceasul judecatii.
Cuvintele ngerului atrag atentia asupra adevaratei nchinari adorarea Creatorului.
Miscarea Adventista a aparut n urma izbucnirii necredintei moderne si n paralel cu darwinismul si
marxismul. n acest context este foarte semnificativa referirea la Dumnezeul Creator. Cuvintele
ngerului repeta la litera tema poruncii a patra din Decalog: ...Celui care a facut cerul, pamntul,
marea..." (Ex 20:11, Ps 146:6) . Comparnd aceste cuvinte cu solia celui de-al treilea nger care
avertizeaza mpotriva semnului fiarei si atrage atentia la poruncile lui Dumnezeu, ntelegem ca
nchinarea adusa lui Dumnezeu se manifesta printr-o viata de credinta si ascultare al carei semn
vizibil este respectarea sabatului ca memorial al Creatorului. Faza millerita a evanghelizarii facuta
de adventisti ntre 1840-1844 n-a cuprins si aceasta ntelegere. Abia astazi vedem mai complet sensul
celor trei solii ngeresti si legatura dintre ele. Judecata de care avertizeaza ngerul este nceputa n
1844 cu cei morti, si ultimei generatii i se vesteste acest adevar nu pentru a fi informata ca Dumnezeu
judeca niste morti (!), ci pentruca aceasta generatie trebuie masurata, cernuta, cntarita, judecata...n
timpul vietii. Si aceasta implica ultimul test al loialitatii fata de Dumnezeu: sigiliul Creatorului sau
stigmatul fiarei ?

Si un alt nger, al doilea, s-a alaturat" (v.8).

Verbul grecesc folosit aici ( = ekoluthesen; de aici provine cuvntul acolit)

nseamna a nsotit pe.., a acompaniat pe.., s-a alaturat, a urmat lui..., a mers mpreuna cu....
nseamna a urma cuiva, nu a urma la rnd dupa cineva. Acest amanunt arata relatia dintre cei trei
ngeri. Ei formeaza o unitate, o singura misiune. Mesajul celui de-al doilea anunta caderea
Babilonului apocaliptic cetatea cea mare, care a adapat toate neamurile din vinul pasiunii (mniei)
desfrului ei". Identitatea acestei cetati a lui Lucifer (vezi Is 14:4.12-13..) va fi explicata mai pe larg n
cap. 17. Aici este suficient sa observam legatura evidenta dintre mesajul celui de-al doilea si al celui
de-al treilea nger: n timp ce prostituata Babilon mbata lumea cu vinul mniei ei, al treilea nger
avertizeaza ca nchinatorii fiarei si ai chipului ei (adica aceia care accepta semnul sau numarul ei) vor
bea si din vinul mniei nepotolite a lui Dumnezeu... Acest lucru arata ca cetatea Babilon cuprinde toate

54
institutiile si puterile care vor concura la promovarea sistemului si cultului de tip papal, prin impunerea
legii duminicale n locul Legii Creatorului.
Semnificatia expresiei repetate a cazut" poate fi nteleasa printr-un studiu al locurilor biblice
care stau la baza acestei imagini apocaliptice: Is 21:9, Ier 51:8. Anuntarea anticipata a caderii
(nfrngerii) Babilonului implica mai nti o cadere spirituala care este condamnata aici. Si anuntul
implica un apel adresat israelitilor" care sunt n captivitatea babilonica: iesiti din ea, poporul Meu, ca
sa nu fiti loviti cu urgiile care vor cadea peste ea ! (s 48:20, 52:11, Ier 50:8,51:6.9.45, Zah 2:7). Dupa
cum iudeii au fost prizonieri n Babilon timp de 70 de ani si s-au repatriat la timpul aratat n profetie,
dupa decretul lui Cyrus, n doua mari valuri succesive, tot astfel Marea Redesteptare Adventista
(Millerita), la sfrsitul ultimelor perioade profetice (1798, 1843/1844) a nceput sa predice, din vara
anului 1844, separarea celor credinciosi de bisericile apostate. Aceasta decizie neobisnuita a venit n
urma atitudinii ostile pe care au luat-o, pe neasteptate, bisericile americane.
De fapt, anul 1844 reprezinta un moment de rascruce si separare n interiorul
protestantismului american. Largi biserici (prezbiterieni, baptisti, metodisti etc.) s-au scindat n acest
an pe tema atitudinii fata de sclavie. Iar sclavia este unul din pacatele Babilonului (Apoc 18:13 u.p).
Initial aceste biserici fusesera favorabile fata de evanghelizarea adventista. Adventismul era pe atunci
o miscare interconfesionala, o trezire religioasa aparuta simultan, n mai multe biserici, n urma
predicilor baptistului William Miller si ale celorlalti predicatori colaboratori ai lui. Miller fusese autorizat
ca predicator de catre baptisti, iar ceilalti predicatori milleriti erau, n majoritate, pastori care apartineau
trup si suflet diferitelor biserici (metodisti, baptisti, discipoli, episcopali etc). Adventistii nu
intentionasera ntemeierea unei noi biserici prin schisma (separare). Dimpotriva, bisericile
americane crescusera n urma evanghelizarii adventiste. Predicatorii adventisti erau invitati de toate
bisericile, si nimeni nu avea alta grija dect pocainta si pregatirea pentru ceasul judecatii" si al
revenirii lui Iisus.
Dar faptul ca majoritatea membrilor bisericilor erau lumesti, n frunte cu majoritatea
pastorilor lor, a dus la o crestere a manifestarilor ostile fata de adventisti pe masura ce se apropia anul
1844. n perioada 1843-1844, unele biserici americane au luat decizia oficiala de a exclude din
rndurile lor pe toti cei care mpartaseau erezia adventista". Astfel ca,n vara anului 1844, n ciuda
reticentei lui Miller si a multor conducatori adventisti, s-a aplicat bisericilor lumesti titlul de Babilon si s-
a publicat n presa adventista invitatia: Iesiti din ea, poporul Meu! (conf. Apoc 18:1-4). Aproape
100.000 de persoane n America au ascultat apelul, formnd confesiunea separata a adventistilor.
Acel moment decisiv a fost marcat n istoria protestantismului si de alte semne ale decaderii:
parasirea istoricismului n interpretarea profetica (parasirea principiului zi-an, scotnd astfel
papalitatea din profetie), miscarea puseyista (sacramentarista) printre anglicani (orientare spre
catolicism!), acceptarea liberalismului teologic si a darwinismului, o scadere tot mai mare a
spiritualitatii si chiar a religiozitatii (confuzia dintre biserica si lume), parasirea reformelor
ncepute n anii precedentii n domeniul sanatatii publice si al educatiei etc.
Emblema adventistilor fusese o reprezentare n zbor a primului nger din Apoc 14. ncepnd
cu vara anului 1844 s-a adaugat emblemei un al doilea nger. (Dar nimeni dintre ei nu s-a gndit Ia ce
ar putea nsemna al treilea nger). Aplicarea profetiei despre caderea Babilonului la protestantism, a
fost facuta de adventisti mai mult ca o avertizare dect ca o incriminare. Protestantismul nca nu era
Babilon de-a binelea; abia n urma unei apostazii mai adnci urmate de proiectul chipului fiarei" si al
impunerii semnului" duminical, protestantismul devine, cu adevarat, Babilon. Restul crestinatatii" era,
deja, de multa vreme Babilon o cetate care pretindea a fi a lui Dumnezeu, dar nu era dect o
continuare cosmetizata a puterii spirituale" a Romei pagne. n timp ce primul si al treilea nger striga
cu glas tare n acest capitol, ngerul al doilea vorbeste fara sa strige. Acelasi mesaj este repetat n
Apoc. 18:1-2 pentru ultima data, ntr-un timp n care bisericile sunt complet decazute, pline de
imoralitate si controlate de spirite necurate.... Abia atunci se anunta, cu strigat puternic si luminnd
tot pamntul cu slava, caderea Babilonului si somatia de a-l parasi. Pna atunci ar fi bine sa aplicam
ct mai putin si cu cea mai mare atentie epitetul de Babilon bisericilor protestante. De la 1844 pna
astazi, datorita multor copii ai lui Dumnezeu care sunt nca n ele, aceste biserici au promovat
raspndirea Bibliei si evanghelizarea crestina, straduindu-se cu mari dificultati sa pastreze vie flacara
crestinismului. Ellen White i numeste crestini pe protestanti, iar pe ceilalti credinciosi i mparte n
doua: catolicii si lumea.

Un alt nger, al treilea..(v.9-12)

55
 Mesajul celui de-al treilea nger este de o severitate extrema, si totusi el nu este dect o
acompaniere a celui de-al doilea si a primului nger care tine Evanghelia Vesnica. Adevarata
Evanghelie nu este aceea care-i lasa pe oameni sa piara n pacatele lor neavertizati, ci aceea
care ia n consideratie pacatul si pedeapsa lui cu toata seriozitatea. Evanghelia spune ca
Mntuitorul a fost pedepsit n locul nostru si a nviat ca sa ne ofere puterea nvierii Lui, puterea
biruintei asupra pacatului. n lumina acestei Evanghelii, tolerarea pacatului n viata personala sau n
viata Bisericii este un fapt mult mai grav dect ceea ce se ntmpla n sectorul pagn al Babilonului.
Prin solia celui de-al treilea nger, Evanghelia atinge culmea ndurarii lui Dumnezeu prin faptul ca, ntr-
o generatie plina de apostazie si faradelegi, cu urgiile lui Dumnezeu stnd gata sa se verse asupra ei,
Cerul mai gaseste resurse pentru a ntrzia o clipa ziua mniei, oferind nca o zi de har, mprumutata
din vesnicie. Numele acestei zile este astazi!".
Al treilea nger avertizeza lumea cu privire la cultul fiarei (al papismului) si al imaginii fiarei
(al bisericii de stat), numind legea duminicala semnul fiarei", marca si stigmatul Anlichristului roman.
O asemenea avertizare nu poate fi auzita rostindu-se cu glas tare" dect n urma unei redesteptari ca
aceea descrisa n Apoc.10 si Apoc. 14:6-7 si odata cu mplinirea profetiei despre legea duminicala.
Adventistii de Ziua a Saptea au prevazut si au avertizat prin voce si prin scris ca se va da o lege
duminicala n SUA si apoi se va generaliza. Toate evenimentele duc spre o crestere a rolului
Americii si Vaticanului pe glob, concomitent cu o crestere a presiunilor interne americane pentru o
crestinare" a Constitutiei. Ne ndreptam spre un nou ev mediu", incomparabil mai scurt si
incomparabil mai dificil. Orict ar parea de sectara, de fanatica si de stranie aceasta avertizare, ea
trebuie data lumii cu orice pret, nainte de revarsarea dreptei razbunari a lui Dumnezeu. Cine
respinge sigiliul lui Dumnezeu, va primi semnul fiarei. Cine bea din vinul Babilonului va bea si din
vinul mniei lui Dumnezeu. Avertizarea despre pedeapsa se refera la cele sapte urgii (Apoc. S:1.
16:1.., 19:1-2) dar si la pedeapsa vesnica a pacatosilor (Apoc.20:10).
Imaginea torturii fara sfarsit in foc si pucioasa si descrierea fumului arderii care
se inalta in vecii vecilor, zi si noapte... este, in mod evident, o hiperbola. Contextul este simbolic
(nger, semn, fiara, potirul mniei prostituatei, potirul mniei lui Dumnezeu, secera, gru, cosor,
struguri, cetatea Babilonului, cetatea Domnului, etc). Toate scenele din cap 14 sunt simbolice. De ce,
atunci, chinurile vesnice sa fie o realitate literala? Babilonul a desfiintat poruncile lui Dumnezeu pentru
a nalta inventiile proprii si, pentru a determina pe muritori sa ngenunche n fata acestor inventii
omenesti, nu s-a multumit sa ameninte cu pedepse bisericesti si civile, ci a inventat sperietoarea
cumplita a iadului vesnic n care diavolii i fierb pe rebeli n smoala, miliarde si miliarde de ani,
fara sfrsit, n timp ce Iisus spune ca tocmai pentru ei a fost pregatit iadul (Mat 25:41). n spatele
acestei scene profetice se afla imaginea distrugerii Sodomei (Iuda 7. Gen 19:24.28) tipul distrugerii
altor cetati si tari , si al distrugerii finale. (Deut 29:23-24. s 13:19, 34:9-11) Focul nestins al Gheenei
(valea idolatriei si a gunoaielor din afara Ierusalimului) este pus n constrast cu permanenta
sabatului (Is 66:23-24) , este pedeapsa pentru profanarea sabatului (Ier 17:27) . Cei ce resping
odihna lui Dumnezeu care este ilustrata si confirmata saptamnal prin sabat, nu vor avea odihna nici
zi nici noapte, mistuindu-se n compania fiarei al carei semn l-au ales (14:11). Nu ntmplator, cele
sapte plagi sunt razbunarea Legii lui Dumnezeu (Apoc 11:19) si numarul de sapte al plagilor este o
replica la saptamna Creatiei.
Acest iad al pedepsei finale nu este n strafundurile vulcanice ale pamntului, cum si
imagina antichitatea pagna, ci este instalat" n urma judecatii, naintea ngerilor si naintea lui Iisus
(14:10). Va puteti imagina un rai n care sa predomine imaginea continua a torturarii pacatosilor
? Oare, cu aceasta scena se va delecta Mntuitorul, ngerii si sfintii, toata vesnicia? O
asemenea pedeapsa care sterge diferenta dintre rai si iad, nu poate fi imaginata de o minte
sanatoasa. A face din aceste imagini poetice, hiperbole si simboluri niste realitati literale este o
adevarata crima umanitara si o insulta la adresa onoarei lui Dumnezeu. Biblia vorbeste despre
pedeapsa istorica a Sodomei n limbajul unui foc vesnic, descrie pedeapsa Ierusalimului de pe vremea
lui Ieremia print aceeasi imagine a focului vesnic, profetizeaza distrugerea Edomului si a lumii
vrajmase lui Israel prin aceeasi imagine a rului sau a lacului de foc, smoala si pucioasa, la care se
adauga un fum gros care se nalta n vecii vecilor fara sa se stinga vreodata... (Iuda 7, Ier 17:27, Is
34:9-11). Nu avem motive sa credem ca Dumnezeu S-a schimbat ntre timp. Fiul Sau a luat asupra Sa
pedeapsa vesnica, pedeapsa meritata de pacatos. Dara pedeapsa lui Iisus a avut un sfrsit prin
moarte, inseamna ca pedeapsa meritata de cei ce resping Jertfa nlocuitoare a lui Iisus nu poate fi mai
infinit maj mare decat pedeapsa luata de Iisus asupra Sa. Dar tocmai de aceea este grozava mnia
Mielului" (Apoc 6:16-17).
Gndul ca pedeapsa este irevocabila si ca nu mai exista o.alta viata, un alt timp de proba,
ca ai pierdut totul, pentru totdeauna, desi ti s-a oferit totul, n mod gratuit, pe un pret platit scump de

56
Fiu lui Dumnezeu... este un gnd pe care nici macar o imaginare anticipata nu-l poate suporta. Dar ce
va fi atunci cnd constiinta se va trezi n fata sentintei definitive a Dreptului de Judecator?
Repetnd aproape cu aceleasi cuvinte cele spuse despre ramasita" poporului lui
Dumnezeu n cap. 12:17, al treilea nger striga: Aici e statornicia sfintilor..." (vezi cele de la cap. 13:
10 u.p.). Cartea lui Daniel i numeste sfintii Celui Prea nalt" sau poporul sfintilor" pe credinciosii care
au rezistat Antichristului roman. Noul Testament i numeste sfinti" (dedicati, consacrati Lui
Dumnezeu), pe membrii bisericilor crestine. Dumnezeu a ales ca semn distinctiv, ca marca a
adevaratei sfintiri, sabatul (Ex 31:13-18), tocmai pentru faptul ca adevarata sfintire consta n
ascultarea de legea Creatorului, de Cuvntul lui Dumnezeu (Ioan 17:17) si nu n exercitiile mistice si
mecanice ale ceremoniilor romano-bizantine, nici n exaltarile emotionaliste ntlnite n falsele treziri
protestante sau perfectioniste. Sfintenia nu este o psihoza sau un spasm care-l scutura pe omul lui
Dumnezeu, nici un fluid divin contagios ai carui agenti sunt preotii. Sfintenia nu este o vraja care sta n
apa, n lemne vechi, n oase, crpe si lumini, nici chiar n aur si diamante. Adevaratul crestinism si
adevarata sfintenie este definita aici ca fiind tinerea (pazirea sau pastrarea) a celor doua
principii fundamentale: poruncile lui Dumnezeu si credinta n Isus Legea si Evanghelia.
Acestea sunt cele mai vechi si ntotdeauna actuale. Sanctuarul mozaic ilustra tocmai aceste doua mari
principii. Pe de o parte, Decalogul asezat n locul cel mai sfnt, ca temelie a tronului lui Dumnezeu, n
asa fel nct toate ceremoniile care se faceau priveau relatia cu aceasta Lege. Pe de alta parte,
posibilitatea jertfei nlocuitoare si a serviciului preotesc (ambele reprezentnd slujba unica a lui
Christos), continua varsare de snge si tamiere, indicau credinta n Mielul lui Dumnezeu care iarta
pacatul.
De regula, n textul ebraic al VT, cele zece articole ale Decalogului nu se numesc porunci si
nici lege. Ele se numesc cuvintele legamntului" , marturia" sau legamntul". Prin Lege, evreul
ntelegea ntreaga descoperire data de Dumnezeu prin Moise, iar porunci erau numite toate cele
poruncite de Dumnezeu n Tora (Legea), indiferent daca erau n Decalog sau numai n cartea Legii. n
mod deosebit, cnd Biblia vorbeste despre porunca se refera la principiul fundamental al iubirii si
ascultarii sau la fiecare porunca n parte (Deut 6:1-9 ebr.: porunca, nu poruncile. 1 Ioan 3:22-24).
Acest lucru subliniaza ascultarea fata de toata vointa descoperita a lui Dumnezeu. Dar contextul din
Apoc. 14, (care se refera la chestiunea sabatului) precum si cazuri ca acela n care Iisus vorbeste
tnarului bogat (tipul laodiceanului Lc. 18:20) arata ca Ioan se gndeste aici la cele zece porunci
ale legamntului (cap. 11:19). Daca n vechiul legamnt ele erau doar pe table de piatra, n noul
legamnt ele apartin Evangheliei Vesnice, fagaduintei lui Christos de a le grava n inima, pe
frunte si pe mna.
Credinta n Iisus" ( - pistis Iesu) este o constructie genitivala care, din punct
de vedere gramatical, se poate traduce si credinta n Iisus" si credinta lui Iisus". Este adevarat ca
Iisus ne-a lasat un exemplu si o nvatatura de urmat, o credinta a lui Iisus, n contrast cu credintele
lumii. Totusi, credinta pazita de El a fost mplinirea vointei Tatalui, ascultarea perfecta de poruncile lui
Dumnezeu; si acest lucru se afirma n prima caracteristica a sfintilor. Nu poate exista, nsa, o
adevarata sfintenie lund pe Iisus doar ca exemplu de credinta traita. Iisus nu este doar Lege. El este
si Evanghelie. Aproape peste tot n NT credinta este Evanghelia mntuirii prin sngele lui
Christos. Se numeste credinta pentru ca ea cere n primul rnd credinta si ofera totul numai prin
mijlocirea credintei personale n Christos. n Fil. 3:9, Pavel reda tot la genitiv ( ) =
pistis Christu, lit. credinta lui Christos) ceea ce traducatorii redau cu credinta n Christos. Aceasta
este, n mod evident, credinta aceea care duce la ndreptatire. (NIV spune remain faithful io Jesu's
= ramn credinciosi lui Iisus. Luther a tradus: den Glauben an Iesum"= credinta n Iisus). Daca
trebuie, totusi, sa ntelegem expresia n sensul de credinta lui Iisus", de ce sa nu staruim mai mult
asupra termenului credinta care nu nseamna fapte si porunci. nsusi Iisus a trait prin credinta n
Dumnezeu si a deschis astfel pentru pacatos o cale de mpacare cu Tatal prin credinta n Mielul lui
Dumnezeu care ridica pacatele lumii". Dupa cum El a trait prin Tatal, tot asa trebuie sa traim si noi prin
Iisus (Ioan 6:29.57.69) . Este foarte probabil ca Ioan vorbeste aici despre acelasi principiu evanghelic
pe care-l expune n prima lui epistola si n Evanghelie (1loan 5:10-13). (De fapt prima lui epistola
vorbeste foarte mult si de poruncile lui Dumnezeu, n contrast cu nvatatura antichrista...)
Daca nceputul soliei primului nger a fost ntre anii 1830-1844 si cel de-al doilea s-a alaturat
n vara anului 1844, solia celui de-al treilea nger este identificata de noi cu misiunea Bisericii
Adventiste de Ziua a Saptea. Acest mesaj se alatura celor doua anterioare si sunt prezentate
mpreuna n evanghelizarea noastra. Al treilea nger striga cu glas tare, zburnd n zenit mpreuna cu
ceilalti doi si formnd emblema noastra actuala. A treia faza a Miscarii Adventiste de la 1844 a fost
patrunderea printre adventistii milleriti a unei noi nvataturi biblice careia nainte nu-i dadusera
importanta. Chiar nainte de dezamagire, una din comunitatile adventiste n frunte cu pastorul ei
Robert Wheeler din Washington NH, a primit doctrina sabatului n urma interventiei unei surori

57
baptiste de ziua a saptea (Rachel Preston). Dupa dezamagirea de la 22 oct. 1844, pastorii milleriti
John Preble, Joseph Bates si altii au publicat aceasta doctrina. O mica parte dintre adventisti au
primit-o ca fiind o reforma necesara naintea revenirii lui Iisus si un test universal pe care l-au nteles
n legatura cu Apoc.7 si Apoc. 13-14. Cei mai multi adventisti au respins sabatul si au nceput sa lupte
mpotriva celor ce au sustinut poruncile lui Dumnezeu. Dar. n timp ce adventistii de ziua nti" n-au
progresat, ba nca s-au scindat n mai multe gruparidintre care unele au pierit deja iar altele s-au
transformat radical, alternd Evanghelia (de ex. studentii Bibliei, martorii lui lehova) adventistii
sabatistii, care nu numarau atunci nici o suta de persoane, reprezinta astazi o forta spirituala care
ncercuie globul.
ngerul a| treilea n-a nceput sa strige cu glas tare de la 1844. Intre anii 1844-1848 abia s-au
cristalizat doctrinele noastre distinctive (sanctuarul, sabatul, starea inconstienta a mortilor. Spiritul
Profetiei). Pe la anii 1860-1863 s-a organizat Biserica, numindu-se Adventista de Ziua a Saptea,
pentru a se distinge de ceilalti adventisti care nu acceptau sabatul. Tot atunci s-a primit doctrina
reformei sanitare. Evanghelizarea adventista era limitata la Statele Unite si abia spre sfrsitul
secolului ncep marile misiuni externe. Un eveniment crucial n formarea teologica si reformarea
spirituala a miscarii adventiste a fost descoperirea si proclamarea adevaratei ntelegeri a doctrinei
ndreptatirii prin credinta, solia lui Jones si Waggoner care au fost sprijiniti n primul rnd de Ellen
White, cu ocazia Conferintei Generale de la Minneapolis n 1888.. Aceasta lumina respinsa de unii
(chiar dintre vrfuri) si nenteleasa de multi, a avut un impact profund asupra istoriei noastre. Din
nefericire, multi au preferat sa se nvrteasca n continuare n jurul muntelui favorit, privind ca pe ceva
straniu aceasta bataie a lui Iisus la usa Bisericii. Timpul marii strigari a ngerului al treilea a venit prin
ncoronarea doctrinei adventiste cu principiul ndreptatirii prin credinta n Iisus. Dar realizarea
deplina a profetiei se aplica Ia timpul revarsarii n fapt a ploii trzii" a Spiritului Sfnt, cnd
evanghelizarea lumii sub un complet control supranatural va mplini profetia din Apoc. 18:1.
Zborul ngerului al treilea a facut progrese, pentru ca el reprezinta sfnta lucrare a lui Dumnezeu n
lume. Dar numai primirea deplina a Spiritului Sfnt (conditionata de primirea dreptatii lui Iisus) si atacul
Babilonului prin proclamarea legii duminicale, va face ca acest nger sa apara sus, n zenit, stralucind
pamntul ca soarele si fiind auzit bine de toti locuitorii pamntului.

Ferice... de acum ncolo ! "(v.l3).

Toti cei care au murit n Domnul sunt fericiti, fiindca sunt sfinti si au parte de prima nviere
(20:6). Dar aici este o fericire speciala, rezervata celor care mor n Domnul de acum ncolo". Este
vorba de privilegiul unei nvieri speciale, imediat nainte de ziua venirii Domnului, a celor care au murit
n Domnul n credinta adventista(de la 1844 ncoace). Observati cele de la Daniel 12:2. Aceasta
referire la cei ce au adormit n Christos de la 1844 ncoace arata ca fusese prevazuta o ntrziere a
venirii Domnului dupa 1844, n harul lui Dumnezeu, spre pocainta multora (2 Petru 3:9-12). Porunca
data lui Ioan de a scrie subliniaza acest adevar care a fost de mare mngiere pentru toti cei care si-
au jertfit confortul unei vieti tihnite si s-au ostenit pentru Evanghelie, asteptnd si grabind venirea Lui,
dar au murit fara sa vada revenirea Domnului. Desi la prima vedere ar parea sa fie vorba de odihna
mortii, aici este vorba despre odihna mntuirii. Moartea nu este dect o oprire n loc a ceasului
memoriei, pentru o clipa, indiferent de lungimea obiectiva a timpului. Aceasta clipa nu este dect
pragul odihnei. Cei care s-au odihnit n Christos si au respectat odihna sabatului Lui sunt pusi aici n
contrast cu cei din v.11 care nu vor avea odihna nici zi nici noapte. Faptele credinciosilor i urmeaza. n
slava, nu n moarte. Dai mai nti ele trec pe la judecata pentru a fi martore n favoarea credintei n
Christos a faptuitorului.

Recoltele venirii lui Iisus (v.14-20).

Nimeni nu are dubii cu privire la identitatea celui ce apare pe nor dupa aceasta ultima
avertizare care mparte lumea n doua cei ce au sigiliul lui Dumnezeu si cei marcati cu semnul
fiarei. ntregul tablou este plin de simboluri si trebuie sa observam ca att sentinta favorabila ct si
pedeapsa, vin din Sanctuarul ceresc (v.l5.17) si din altarul care simbolizeza jertfa lui Iisus (v.18).
Pentru unii, Crucea va pronunta ndreptatire si mntuire, pentru altii va rosti sentinta mniei lui
Dumnezeu. Imaginile din acest tablou sunt un limbaj mprumutat din Ioel 3:13-14.
Iisus revine asa cum a promis, semnul prezentei Lui fiind acel nor al slavei divine (Apoc. 1:7,
Mat 24:30). Cununa este simbolul biruintei lui finale (comp. cu Apoc.6:l-2).. El vine cu secerea, ca sa
adune rodul a ceea ce a semanat, roadele suferintei Lui.

58
 A venit vremea, secerisul s-a copt (v. 15-16). Timpul secerisului nu poate fi fixat ntr-un
calendar agricol. n limbajul biblic mprumutat din viata cotidiana a Palestinei, secerisul depinde de
ploaia timpurie (de toamna) si de ploaia trzie (de primavara). Cartea lui Ioel compara revarsarea
Spiritului Sfnt asupra poporului lui Dumnezeu cu aceste binecuvntari naturale ale cerului
(Ioel2:23.28, Fapte2:38.39, 3:19.26, Iacov 5:7-8, Os 6:2, s 32:15, 44:3-6). Iisus a aratat ca timpul
secerisului este conditionat de coacerea (albirea) holdelor de gru. Acest adevar profund arata ca nu
se poate grabi altfel venirea lui Iisus dect prin primirea Spiritului Sfnt care ne face desavrsiti, dupa
chipul lui Iisus. Evanghelizarea ntregii planete este doar aspectul exterior si secundar al
evanghelizarii ntregii inimi. Cnd caracterul lui Iisus va fi reflectat deplin n poporul Lui, atunci El va
veni sa-i ia la Sine.
Secerisul este momentul n care Iisus, venit pe nori, trimite pe ngerii Lui sa-i adune pe
credinciosi. Cei mai multi vor fi adusi la viata din morminte. Dar supravietuitorii plagilor, cei sigilati, vor
fi glorificati si translati fara sa vada moartea. (1 Tes 4:13-18). Toti mntuitii vor alcatui un singur popor
si toti vor fi sfinti (Rom 11:16) dar cei 144.000 (cei gasiti n viata, cei de la sfrsitul istoriei, din ceasul al
unsprezecelea) vor fi cei dinti. Ei sunt cele mai alese roade ale secerisului. Ei sunt partea nchinata
lui Dumnezeu ntr-un sens special. Desi termenul aparhe din v. 4 nseamna prga, primul
rod, el nu are ntotdeauna un sens cronologic. Credinciosii de pe pamnt sunt o prga a fapturilor lui
Dumnezeu (Iac 1:18). Marele lexicon grec-englez al lui Walter Bauer spune: aici, ca si n Apoc 14:4,
accentul este pus mai putin asupra secventei cronologice si mai mult asupra calitatii."
Strugurii viei pamntului sunt copti (v. 17-18). Aceasta este recolta celor pierduti, a celor ce
mai sunt gasiti n viata, dupa primele sase plagi, dintre nchinatorii fiarei. Acestia sunt gasiti la venirea
lui Iisus ca facnd razboi mpotriva Sa (Iod 3:12-17). Este interesant de observat ca, n timp ce
secerisul celor drepti este adunat de catre Christos, recolta celorlalti nu este adunata de El; un nger
este pus sa-i adune pentru distrugere (comp. cu Mat 13:39-43). Este evident ca imaginea celor doua
recolte este ntemeiata si pe parabola grului si neghinei. Aici nsa, n loc de neghina, cei rai sunt
simbolizati prin strugurii viei. ngerul focului este cel ce transmite porunca acestei recoltari, ceea ce
indica mnia divina, focul jertfei care a fost dispretuita (comp cu cap. 8:5). 2 Petru 3:10, Apoc 19:20.
Asemenea grului, strugurii pamntului sunt culesi numai atunci cnd sunt copti. Binele si raul se coc
n acelasi timp pe pamnt (Deut 32:32-34, Iod 3:13. 19.21, vezi si Gen 15:16, Apoc 13:15, 16:16, Dan
12:17 u.p).
S-ar cere un studiu mai profund al relatiei dintre cei trei ngeri din v.6-12 si cei trei din v.15-19.
Toti striga cu glas tare. Toti ies din Sanctuarul ceresc (v. 15) , n ambele cazuri se spune a sosit
ceasul" (v.7.15). n ambele cazuri, primul nger aduce o judecata pozitiva iar al treilea o judecata
negativa (comp.7.9-11 cu 15.19). Ambele lucrari, evanghelizarea si sfrsitul lumii, sunt comparate cu
secerisul n Biblie (Ioan 4:35,Mat 9:36-38, Mat 13:40) . Exista aici o corespondenta intentionata, ntre
avertizare si pedeapsa.
Teascul cel mare al mniei lui Dumnezeu (v. 19-20) nu trebuie cautat prin Orientul Apropiat
sau n alta zona geografica. Asemenea altarului de jertfa din cap.6, el ocupa toata suprafata terestra.
Imaginea are n spate metafore din VT (Is 63:1-6, Plng 1:15, Iod 3:13) si descrie n alte cuvinte ceea
ce n cap. 16 apare ca fiind mnia lui Dumnezeu neamestecata cu har. Dupa cum Iisus a suferit afara
din cetate, ca un facator de rele (Ev 13:11-13), tot asa vor suferi despartiti de Dumnezeu si lipsiti de
cetatenia Noului Ierusalim, cei ce au preferat vinul Babilonului. Imaginea calcarii n teasc reproduce
procedeul primitiv n care strugurii erau realmente calcati n picioare, pentru recoltarea mustului.
Aici imaginea este de o mare duritate, descriind o scena n care sngele se compara cu
mustul rosu curgnd din teasc ca un ru adnc de un metru si lung de 3000 de km (1 st = 185m). Este
zadarnic sa cautam o mplinire literala ntr-un razboi viitor n Orientul Apropiat. Cifra de 16.000 de
stadii este, mai degraba, un numar simbolic, ca si celelalte numere apocaliptice. Dupa cum 12 este
numarul lui Israel si 144.000 (12 X 12 X 1000) accentueaza aceasta idee, tot astfel 4 este numarul
universalului, numarul lumii (cele patru colturi" ale lumii). Iar 16.000 de stadii nu sunt altceva dect
4x4x1000, subliniind o distrugere catastrofala a tuturor locuitorilor pamantului. Imaginea sngelui
curgnd ca un ru trezeste o mila adnca pentru aceasta omenire nenorocita. Ea a ajuns jucaria
diavolului prin intermediul acelora care au pus monopol pe cheile mparatiei cerului; ei nu intra, nici nu
lasa pe altii sa intre (Lc 11:52)..
Expresia snge pna la zabalele cailor" este o hiperbola ntlnita si n apocriful cartii lui
Enoh". Vezi si Ez 32:6, Ioel 3:18. Mentionarea cailor sugereaza razboi. Locuitorii lumii sunt surprinsi
ntr-un conflict cu Christos, Creatorul si Mntuitorul, Suveranul legitim al lumii ntregi (cap. 19:18-19).
Urmatoarele sectiuni vor descrie mai detaliat modul n care vor fi pedepsiti nchinatorii fiarei
si diferitele sectoare ale Babilonului apocaliptic.

59
CELE 7 URGII. CADEREA PROSTITUATEI BABILON. NUNTA
MIELULUI CU NOUL IERUSALIM ( 15:1 - 19:10)

Viziunea de fond. Cei sapte ngeri cu sapte potire (15:1.5-8, 16:1)

Viziunea de fond este concentrata asupra rolului Sanctuarului ceresc n trimiterea acestor
judecati finale, teribile, ale mniei lui Dumnezeu. Aici este acea Dies irae (ziua mniei) Deut 32: 22, Ier
17:4, Obadia 15, Ioel 3:14). Numai doua lucruri nseamna n limbajul profetic Ziua Domnului": sabatul
si ziua executarii judecatii. n ambele cazuri omul nu-si mai poate face lucrarea lui, ci este martor la
lucrarea Domnului. Numarul plagilor, ca si celelalte serii de sapte ale Apocalipsei, indica saptamna
Creatiei, deoarece pedepsele lui Dumnezeu vin peste cei care au respins sigiliul sabatic al legii morale
si au primit semnul fiarei. ncercati sa stabiliti o oarecare paralela ntre cele sapte trmbite, cele sapte
plagi si cele sapte zile ale facerii lumii.
Interludiu: Triumful biruitorilor fiarei pe marea de cristal (2-4)
nainte de a i se arata pedepsele grozave ale lui Dumnezeu asupra nchinatorilor fiarei, Ioan
este lasat sa-si odihneasca privirile asupra scenei de triumf a biruitorilor fiarei. ntotdeauna scenele
glorioase ale Apocalipsei, care privesc pe poporul lui Dumnezeu, intervin n mod neasteptat,
ntrerupnd scenele teribile ale rautatii omenesti si ale judecatilor lui Dumnezeu. De fiecare data,
aceste interludii vin ca o asigurare ca poporul lui Dumnezeu, care nu este n lume, nu este numarat
mpreuna cu lumea. Aici avem o viziune luminoasa, ca si cum ne-am afla n Gosen pe timpul plagilor
asupra Egiptului. n spatele acestei scene sta acea cntare a marii" din Ex.15 care sarbatoreste
interventia minunata si salvatoare a lui Dumnezeu si manifestarea dreptatii Lui.
Cntarea lui Moise si a Mielului este cntarea eliberarii din sclavia egipteana si a crutarii
copiilor lui Israel prin sngele mielului pascal. Aici se poate vedea o corespondenta ntre rolul
semnului de snge de pe usiorii usilor si rolul sigiliului n timpul celor sapte plagi. n profetii clasici
(Isaia etc.) eliberarea din Babilon este comparata cu eliberarea din Egipt. Atunci s-a cntat la Marea
Rosie, aici se cnta la marea de cristal. Aceasta ntindere care pare ca de sticla amestecata cu foc
este n piata si pe strazile Cetatii ceresti (21:21.11.18, 22:2) dar Ellen White a vazut o suprafata uriasa
ca de cristal nainte de intrarea n Cetate (Exp&Viz26).. La fel arata si pardoseala Sanctuarului ceresc
(4:6).. Faptul ca sunt numiti biruitorii fiarei ....", acesti mntuiti sunt aratati ca fiind aceeasi ultima
generatie de credinciosi care trec prin necazul cel mare. Cntarea Mielului este, fara ndoiala, o
cntare de Paste (Mc 14:16-17.23-26). Asezarea lui Moise alaturi de Christos aici, are o profunda
semnificatie teologica. Cei ce ; obisnuiesc sa aseze n conflict pe Christos cu Moise, nu stiu ce spun.
Ei sunt cei doi mari profeti si eliberatori, fiecare este numit robul Domnului" ntr-un sens special.
Totusi, v. , Moise este doar tipul lui Christos. Primul este rob, al doilea este Fiul care S-a cobort ca
rob. Primul este creatura, al doilea nsusi Creatorul. (Fapte 3:22, Ev 3:1-6, Ioan 5:46-47).
Cntarea este formata din zece versuri care reprezinta combinatii din psalmi semnificativi
(Ps 86:8-10, 111:2.4.7-9, 145:17, ecouri la Cntarea lui Moise din Deut 32:4). Acesti psalmi care se
cntau la Paste se numesc psalmi Hallel" (de lauda) fiindca ncep cu cuvintele Hallelu-Yah (Laudatipe
Yahwe). Cntarea biruitorilor arata ca ei au primit cu bucurie solia primului nger, Evanghelia vesnica:
v.4:1 comp. cu 14:7 (Ex 15:11. 14-16, Ier 10:6-7). Vezi si Rom 14:11, s 66:23.24. Judecatile lui
Dumnezeu sunt numite aici dikaiomata, actiuni drepte, porunci drepte, acte de justitie.
Deschiderea templului cortului marturiei (v.5). ncepnd cu acest verset si pna la ultimul
din cap. 16, totul este o descriere largita a scenei din cap.11:19. Expresia cortul marturiei este un ecou
la Num 17:7-8 si Fapte 7:44 (Observati si contextul: v. 35-38 arata ca Stefan numea Decalogul (cele
zece cuvinte) cuvinte vii", el stia ca au fost date de Christos, ngerul Domnului si ca Israel le
nesocotea. Stefan le aminteste de Sanctuarul ceresc (v.44 u.p.49) de Legea calcata (v.53) si de
Judecata (v.56). Aceasta tema va fi preluata de Pavel, succesorul lui Stefan" primul care a fost
impresionat de predica lui (Ev.2:l-3, cap 3, cap 4, 12:18-27).
Marturia de aici este deosebita de marturia lui Iisus" din cap.12:17 si 19:10. Aceasta este o
marturie a legamntului (testamentum) ca si n cap. 11:19 si reprezinta Decalogul ca un document-
martor n care sunt scrise promisiunile si conditiile legamntului (Ex 25:16, 31:18). Este adevarat ca
legamntul lui Dumnezeu este special, si ca chiar aceste conditii ale vietii vesnice sunt mplinite tot de

60
Dumnezeu n inima omului. Sistemul ceremonial nsa, ne vorbeste n termeni omenesti, pentru ca prin
simbolurile de piatra si de foc ale vechiului legamnt sa ntelegem adevarurile vesnice ale noului. n
timp ce pacatele au fost scrise de Iisus pe nisip, standardul vietuirii drepte este scris n piatra (simbol
al vesniciei). Chivotul a fost facut din lemnul cel mai trainic si acoperit cu metalul cel mai scump si mai
trainic. n timp ce alte legi au fost scrise de mini omenesti, Decalogul este scris cu degetul lui
Dumnezeu (simbolul autoritatii si puterii supranaturale, creatoare si vindecatoare). n timp ce
documentele omenesti sunt autentificate cu sigilii materiale pe care tot oamenii le schimba, legamntul
lui Dumnezeu este sigilat cu sigiliul divin, cu inscriptia Creatorului, n porunca a patra, si ratificat cu
sngele unei Jertfe care l eternizeaza. Sigiliul nu permite legii sa fie schimbata. (Dan 6:8:17, Ex 8:19).
Cine ndrazneste sa violeze sigiliul celui mai sacru document care exista ?
Aceasta deschidere a templului ceresc poate fi o aluzie la ziua ispasirii sau la ziua ncheierii
harului. n orice caz, ziua ispasirii era un timp cnd nu se mai puteau aduce jertfe particulare. Din
templu ies acum ngerii-preoti care administreaza mnia divina. Albul vesmintelor este un simbol al
dreptatii si puritatii morale a misiunii lor. n loc de tamie, potirele cuprind mnia judecatii. ngerul
harului nu mai este prezent si tamia nu mai arde pe altar, nici n cadelnita. Se da sentinta din cap.
22:11 si nu mai exista acces n Sanctuar, nici un pacatos nu mai poate beneficia de mpacare cu
Dumnezeu. Timpul de proba, ziua milei a trecut pentru totdeauna... Unii au fost sigilati pentru cer,
altii si-au sigilat soarta prin respingerea ultimei invitatii a harului lui Dumnezeu.
Dupa ultima evanghelizare plina de slava cereasca (cap. 18:1), dupa ncetarea mijlocirii (Is
6:3-4, Ez 10:2-4, 43:2-5, Mica 1:3, Dan 12:1), norul Slavei Domnului umple Sanctuarul. Nu norul de
tamie. Slava puterii lui Dumnezeu este mistuitoare (2 Tes 1:9, Ex 40:35, 1 mp 8:11, 2Cr 5:14, Le
9:34). Accesul interzis n Sanctuar este nchiderea usii ndurarii (Lc 13:23-27, tip Gen 7:16.10).
mparatia harului a facut loc mparatiei slavei. Numai cei ce si-au gasit refugiul pna atunci n
Sanctuarul ceresc sunt salvati. Aici este interesant de mentionat ca Biblia numeste chivot att
ambarcatia lui Noe ct si scrinul n care se pastrau tablele Decalogului (Evrei 11:7). Numai arca
aliantei"(legamntului) lui Dumnezeu prin Christos, n care se mbina dreptatea si harul, ne poate
salva de potopul de foc al zilei mniei. Ideea poate fi ntarita de faptul ca termenul grecesc naos
(templu) suna aproape ca si naus (nava, corabie). Numai cei ce au intrat deja n Locul Prea Sfnt
mpreuna cu Christos prin credinta (cei ce au intrat cu Mirele la nunta, la ceremonia casatoriei Mielului,
a primirii mparatiei vezi cap. 19), snt ocrotiti de plagi (Mat 25:1-13).
Aceste ultime plagi vin n mod direct de la tronul lui Dumnezeu, din Sanctuarul care se razbuna
(16:1.17, Ier 25:35-38). Durata timpului acestor urgii este relativ scurta, deoarece ele sunt teribile si
totusi ramn supravietuitori pna la ultima plaga. Comentariile AZS arata ca primele patru plagi sunt
scrise ntr-un limbaj literal si nu sunt universale (altminteri, primele doua ar distruge totul!). Ele au un
caracter preliminar si i conving pe oameni ca au luptat mpotriva lui Dumnezeu. Ultimele trei plagi sunt
descrise ntr-un limbaj mixt (comun + figurat) si sunt universale (vezi si TV 577). Se pare ca, dupa cum
n Egipt plagile au avut o semnificatie care sa atinga pe zeii lor, tot astfel se ntmpla si n Apoc 16.
Furtuna unei ultime conflagratii universale a fost tinuta n fru de ngerii din Apoc.7:1-3, dar
dupa ncheierea timpului de har, Dumnezeu si retrage, complet, orice putere restrictiva asupra
fortelor, raului. Numai cei 144.000 (cei sigilati) sunt aparati. n acest timp, puterile pamntului si vor
pune n mars fortele lor pentru ultimul razboi..." ( Exp&Viz40.85. TV564).

Plaga I (v.2)

Un (helkos = ulcer, rana teribila) ca si n Egipt (Ex 9:9, Deut 28:27), ca si rana lui Iov
(Iov2:7). Motivul acestei pedepse este refuzul de a primi sigiliul lui Dumnezeu si acceptarea, de
voie sau de nevoie, a semnului fiarei. Medicina clasica, medicina naturalista sau cea oculta, se vor
dovedi la fel de ineficiente n tratarea acestei rani. Unii din cei loviti de plaga aceasta vor suferi si alte
plagi (v. 10-11).
Prima tinta a plagilor sunt adventistii care au primit semnul fiarei si care apoi s-au dovedit a
fi cei mai zelosi vrajmasi ai fratilor lor de altadata. (Ez 9:6, 1 Petru 4:17) . Dumnezeu ncepe judecata
cu cei din casa Lui, deasemenea si pedepsele vin n aceeasi ordine, n ordinea responsabilitatii. Primii
raspunzatori sunt cei ce au datoria de a avertiza pe altii. Solii muti" vor fi primii loviti, iar cei ce au
apostaziat si au dus n ratacire si pe altii vor fi loviti cu mai multe plagi succesive (Lc 12:41-48.56).
n acest timp, cei sigilati vor fi aparati de plagi. ntr-o anumita masura vor suferi si ei (foame,
sete, oboseala, frig, chinuri sufletesti, arsita soarelui etc. Apoc 7:16), dar numai pentru ca sa
straluceasca mai mult caracterul lor si sa le sporeasca credinta prin ncercari. Ellen White vorbeste si
despre faptul ca unii vor suferi ca Iov. Este discutabil daca aceasta se refera la timpul primei plagi sau
mai nainte, dar un lucru este sigur: indiferent de masura n care cei sigilati vor avea de suferit,

61
suferinta lor are un alt sens si este spre fericire vesnica. Sigiliul lui Dumnezeu pus asupra lor apara
de apostazie si de moarte. Ei vor supravietui plagilor fara sa pacatuiasca. (Is 66:6, Ps.91, Ps 121, Is
33:16, Ex 11:6-7).
Timpul de ncercare si de groaza care sta n fata noastra cere o credinta care sa suporte
oboseala, amnarea si foamea, o credinta care nu va slabi chiar n cele mai aspre ncercari. Dar n
acest timp de cumplita ncercare, iubirea lui Dumnezeu este tot att de puternica si de gingasa ca n
zilele lor cele mai stralucite. Este necesar sa fie trecuti prin cuptor, pentru ca firea lor pamnteasca sa
fie mistuita iar chipul lui Christos sa fie pe deplin reflectat." (TV570).
Multi se ntreaba ce va fi cu copiii n acest timp. Ca si adultii, unii dintre ei vor fi sigilati, altii
vor ramne fara sigiliul lui Dumnezeu (mpreuna cu parintii lor sau n mod separat). Ce s-ar fi
ntmplat cu copiii evreilor din Egipt daca parintii n-ar fi pus semnul de snge pe usa locuintei? Exista
nsa si cazul pruncilor care nu sunt responsabili. Desi nu putem cunoaste amanunte, Ellen White arata
ca n curnd vom fi dusi n locuri de strmtorare si ncercare, si marea parte a copiilor adusi pe lume
ne vor fi luati, n ndurarea lui Dumnezeu, nainte de venirea timpului strmtorarii" (3SM419/1899).

Plaga a II-a (v 3) Apele marii devin sange.

Este inutil sa se speculeze asupra compozitiei chimice a acestui snge. Important este
aspectul sensibil (emotional) si efectul. Pentru ca aceasta trebuie sa indice pedeapsa (snge pentru
snge). n urma primei plagi si a izbucnirii starii de razboi mondiale, lumea va fi nvatata sa creada ca
toate aceste nenorociri vin din cauza ncapatnarii sectei adventiste de a desconsidera sfnta lege
duminicala...(TV564). Deoarece toate masurile de constrngere morala, sociala si economica au fost
ineficiente mpotriva lor, autoritatile lumesti mbatate de Babilonul religiei apostate , n disperare
de cauza, vor da un ultimatum ca acela din cartea Esterei, fixnd o data dupa care sabatistii pot fi
lichidati pe orice cale, de oricine i ntlneste. Fiara pseudoprofet, America protestanta, va lua aceasta
initiativa incredibila (cap.13:15). Dumnezeu va privi aceasta solutie finala" la care vor recurge
autoritatile pamntului, ca fiind un act mplinit, pentru ca numai interventia divina prin plaga a saptea i
va opri pe locuitorii pamntului sa-si duca la ndeplinire acel sacru masacru".
Efectele celei de a doua plagi pot fi: moartea, epidemiile, ncetarea navigatiei. Pentru
sabatisti va fi semnalul parasirii asezarilor omenesti. Credinciosii care nu vor fi n stare de arest se vor
retrage n siguranta, n locuri mai ferite, n munti ( TV 574). Dupa exemplul lui Lot, al crestinilor din
Ierusalim si al lui Ilie.
Desi nu ni se dau amanunte geografice referitoare la locul precis care va fi lovit de o
anumita plaga, putem considera ca plagile care sunt aplicabile n sens universal, sunt universale, n
acelasi timp, ele pot afecta cu precadere acele zone care au fost binecuvntate de Dumnezeu n mod
special cu binecuvntari spirituale si materiale, dar au refuzat invitatia harului. Nu pagnii
semiconvertiti la crestinism, nici ateistii care vor fi mbatati pentru o clipa ca sa poata fi manipulati de
Babilonul apocaliptic, vor fi primele tinte ale plagilor, ci crestinii, n special protestantii care saluta
papismul si, dintre acestia, n mod special adventistii apostati. Principalul motiv al turnarii acestor
pedepse nemiloase asupra faraonilor moderni este razvratirea mpotriva legii lui Dumnezeu,
manifestata prin atitudinea criminala fata de aproapele: nerecunoasterea libertatii de nchinare (Ex
7:16-17).

Plaga a IlI-a (v.4-7). Rurile si izvoarele (apa potabila!) devin snge

Daca aceasta plaga ar fi universala, nu ar mai fi cazul pentru urmatoarea. Este de nteles,
totusi, ca o plaga nu nceteaza n momentul venirii alteia. Aceasta va aduce situatii indescriptibile care
pot provoca dezastre social-economice totale. Imaginati-va ca o anumita zona, sa zicem occidentala,
va trebui sa importe... apa. Si acest element att de elementar" nu se mai poate gasi dect tocmai la
inamicii cu care acele tari sunt n stare de razboi... Oricum va fi, nu trebuie sa uitam ca aceasta
binecuvntare att de ieftina si de comuna, va fi retrasa ca urmare a dispretuirii avertizarii ngerului
care invita lumea sa se nchine Celui care a creat cerul, pamntul, marea... si izvoarele apelor".
Amatorii de spirtoase si cei ce se adapa din vinul Babilonului au aici un subiect de meditatie. Orict de
drastica ar fi aceasta pedeapsa, Biblia arata ca ea este dreapta (v.5-7). Pentru vampirii care se
hranesc cu sngele ereticilor sfinti si profeti v.6 comp. cu 10:11, 12:17, 18:24), ngerii au pregatit o
bautura dupa gust. nsasi crucea lui Iisus, batjocorita astfel de persecutorii celor mai nensemnati

62
frati" ai lui Iisus, este satisfacuta de dreptatea acestei pedepse (v.7). Este momentul n care ncepe
razbunarea sngelui martirilor din cap 6:11. Vezi si Is 26:21.

Plaga a IV-a (v.8-9) loveste soarele

Plaga a IV-a (v.8-9) loveste soarele, sau cel putin asa se pare. n orice caz, efectul este o
crestere a intensitatii (poate si a componentei) radiatiei solare. Deja atmosfera pamntului este tot mai
saracita de ozon, din mai multe motive, si radiatia este crescuta . n urma plagilor anterioare se
instaleaza deja o stare de criza economica teribila, de epidemie si moarte. n zonele lovite de aceasta
radiatie solara vor fi incendii, insolatie mortala, seceta fara precedent, cu toate urmarile lor
dezastruoase. Nu degeaba reactia oamenilor este subliniata. Aceasta reactie mpotriva lui Dumnezeu
arata ca nici chiar cele mai severe pedepse nu-i mai pot aduce la pocainta, odata ce au respins ultima
invitatie a harului, ultima avertizare a ntreitei solii ngeresti.
Ellen White arata ca, n urma acestor patru plagi, oamenii si vor da seama ca lupta
mpotriva lui Dumnezeu. Ca urmare multi vor ncepe sa caute pe Dumnezeu, dar nu prin pocainta
adevarata (pe care numai Spiritul Sfnt o poate da), o parere de rau n vederea urmarilor pacatului, nu
n vederea propriei vinovatii (Arnos 8:11-12). Dupa ncheierea timpului de har nsa, nu mai exista izvor
de iertare (s 26:10). Pocainta lumii pierdute este asemenea cu a unor eroi" biblici ca Esau, Iuda
Iscariot, Simei, Saul etc. Ca si faraonul Exodului, ei vor doar sa scape de plagi. Daca pedeapsa ar
nceta, ei si-ar relua viata nepocaita. Pocainta lor nu este acea supunere totala ceruta de primul
nger din Apoc 14:7. Ei nu s-au pocait ca sa-l dea slava" asa cum au facut altii nainte de ei
(cap.11:13).

Plaga a V-a (v 10-11). aduce un ntuneric egiptean"

Plaga a V-a (v 10-11). aduce un ntuneric egiptean" asupra ntregului imperiu al fiarei (Ex
10:21-23, Mat 27:45, Mat 24:29). Daca Satan, balaurul, a cedat fiarei Antichrist tronul, autoritatea si o
stapnire universala, teritoriul acestui imperiu spiritual cuprinde, n timpul sfrsitului, tot pamntul,
deoarece cultul acestei fiare devine universal prin impunerea semnului ei. Sfntul Scaun", care a
promovat n lume ntunericul superstitiei si al datinelor omenesti n locul luminii Bibliei, va avea de
suferit n primul rnd.
La efectul primei plagi dureroase; la foametea, seceta, epidemiile si dezastrele economice si
sociale produse de celelalte plagi, se adauga acum efectele unui ntuneric universal si inexplicabil.
Oamenii au ales venerabila zi a soarelui" din decretul lui Constantin cel Mare, ziua promovata apoi
de Roma papala. Ei au preferat sa se nchine fapturii n locul Facatorului, au iubit ntunericul
mai mult dect lumina. Acum a venit asupra lor bezna si negurile zilei judecatii. Dupa ce unii au murit
de caldura, acum vine un ger cumplit si o ncetare a activitatilor. Orasele, depinznd de apa potabila
canalizata, de energie electrica etc. sunt, practic, depopulate. Supravietuitorii n-au altceva de facut
dect sa mediteze, sa se nvinuie reciproc si sa njure pna la cer.

Plaga a VI-a (v. 12-16) loveste Eufratul pe care este asezat Babilonul
apocaliptic

Cetatea falsei religii, ierarhia clericala a tuturor bisericilor lumesti, de la comunitatile hinduse
si pna la bisericile protestante, si datoreaza existenta (si prosperitatea) unui fluviu social: popoare,
neamuri, gloate si limbi" (17:1.5.15). Daca n urma efectelor plagilor anterioare aceste valuri de
enoriasi ncep sa sece (prin nmultirea deceselor, prin retragerea sprijinului material si moral dat
bisericii), aceasta ar fi pentru biserici o calamitate mai mare dect cele anterioare. Reactia din
versetele urmatoare dovedeste ca aceasta masura divina va duce la un atac decisiv si final mpotriva
poporului lui Dumnezeu.
Secarea Eufratului pentru a permite accesul ostirilor de la Rasarit n Babilonul bine
fortificat este limbajul unui eveniment istoric tipologic: n noaptea de 12 oct. 539 .e.n., mparatii
medo-persi din Rasarit (Cyaxares-Darius si Cyrus), n fruntea unei mari coalitii militare, au putut intra
n Babilonul ale carui fortificatii nu puteau fi distruse sau escaladate, folosind o tactica unica. S-a

63
ordonat soldatilor saparea unui canal prin care sa se devieze apele Eufratului, apoi cuceritorii au intrat
prin albia aproape secata a fluviului care trecea prin cetate. Era singura cale nepazita, punctul cel mai
slab. Unele profetii biblice au prevazut acest eveniment cu mult timp nainte (Is 44:2645:2).
Este relatat n detaliu de catre istoricul Xenofon n Kyropaidia (Viata lui Cyrus cel Batrn,
ntemeietorul statului persan). n Biblie, Cyrus eliberatorul este un tip al lui Messia (Is 41:2.3.25,
44:28). Domnul Christos, mparatul mparatilor, va veni n fruntea ostirilor ceresti, dinspre rasarit (Mat
24:27, Apoc 19:11-16).
Multimile care vor mai ramne n viata dupa plaga a cincea, ntelegnd ca au fost nselate
de conducatorii spirituali, nu vor mai sprijini institutiile religioase. Acest fapt va duce la o reactie finala,
disperata, mpotriva sabatistilor, ceea ce va atrage interventia prompta si mult asteptata Domnului
Christos.
Reactia vrajmasilor lui Dumnezeu care formeaza o tripla alianta babiloniana, este prompta
(v.14). Cele trei sectoare ale Babilonului (neopagnismul, catolicismul si falsul protestantism) vor
publica aplicarea decretului de moarte mpotriva sabatistilor, sustinnd cu argumente specifice si prin
minuni ca Babilonul are dreptate si ca Dumnezeu nu va nceta aceste plagi pna nu vor fi distrusi cei
ce sfideaza sfnta zi a nvierii Domnului tinnd sabatul evreiesc... Aceste decretalii si circulare modiale
inspirate de spirite necurate sunt comparate cu niste broaste care si oracaie la infinit refrenul
cunoscut si care arata dezgustator, datorita multimii si ndraznelii lor, ca pe timpul plagilor Egiptului (Ex
8:1-15). n timpurile biblice, dar si n secolul nostru, puternicii lumii aveau obiceiul de a tine pe lnga ei
maestri ocultisti. Avem toate motivele sa credem ca ocultismul sub orice forma se va dezvolta
pna acolo nct va fi socotita blasfemie orice mpotrivire fata de oracolele spiritualiste n
interiorul crestinismului. Aici se afla explicatia incredibilelor manifestari mpotriva unei minoritati
religioase din aceasta generatie apocaliptica. n spatele aparentei religiozitati si a grijei pentru
interesele publice sta acelasi balaur care a vorbit profetic prin arhiereul Caiafa: este mai util sa moara
un individ dect o natiune ntreaga". Dar moartea Aceluia care S-a jertfit pentru fiecare individ, a atras
dupa ea si pustiirea nationala. Natiunea care jertfeste individul se dovedeste a fi o natiune fara ratiune,
un neam care si amputeaza viitorul, nchinndu-se unui trecut pentru totdeauna mort. Aceleasi
pretexte politico-religioase, ridicate de preotime mpotriva lui Iisus, vor fi aduse si mpotriva poporului
lui Dumnezeu. Si lumea le poate crede, chiar fara ajutorul minunilor. Dar n acest moment n care
creditul Babilonului este la cea mai joasa cota, n urma secarii apelor" care-l aprovizioneaza, sunt
necesare semne nemaipomenite (v. 14) care sa convinga si sa alerteze puterile pamntului mpotriva
celor credinciosi.
Razboiul acesta nu este unul obisnuit. Puterile pamntului sunt deja n conflict n timpul
plagilor, dar nu conflictul dintre ele intereseaza aici. Prin secarea Eufratului" s-a pregatit calea pentru
aparitia ostirilor ceresti. Aici pamntenii sunt n razboi cu Cerul. Este razboiul zilei celei mari a
Dumnezeului Atotputernic. Acest nume al lui Dumnezeu (grec. Pantocrator) este n
NT traducerea numelor vechi-testamentale: Tavaot (ostiri; puternic n lupta, Savaot) si
Sadai (Atotputernicul). Ambele variante sugereaza ca El este implicat ntr-un razboi din care va iesi
biruitor. Scena din cap. 19:14.19 arata clar ca acest razboi este batalia finala dintre Christos si puterile
lumesti conduse de Antichrist.
Eu vin ca un hot"(V./5). Acest verset ntrerupe profetia despre razboiul final, introducnd o
fericire pentru cei ce asteapta pe Domnul lor, pastrndu-se nca treji. Expresia ca un hot", adesea
repetata de Domnul Christos, este foarte potrivita aici, unde Babilonul apocaliptic este surprins de
intrarea adevaratului Christos n atmosfera planetei noastre, dupa cum intrarea lui Cyrus n anticul
Babilon a fost o teribila surpriza pentru mai marii lui care au fost gasiti chefuind. Se relateaza ca
acelasi Cyrus luase prin surprinere si Sardesul (comp. cu 3:3-4).

"Armaghedon" (v.16)

Spiritele-broaste reusesc sa adune puterile lumii (care sunt ntotdeauna greu de adunat
ntr-un scop comun) asa cum au mpacat pe Irod cu Pilat n afacerea condamnarii lui Iisus din
Nazaret. n acest moment, geografia simbolica a Apocalipsei, care ne obisnuise cu toponime figurate
ca Ierusalim, Babilon, Eufrat, Sodoma, Egipt, ne arata nca un loc, pe evreieste": Har-
Maghedon (Har =munte, Maghidon =Meghido, Maghedon numele unei vai, al unei fortarete si al
unui ru de lnga muntele Carmel). Este adevarat ca n valea si la rul Meghido s-au dat multe batalii
istorice si biblice. Este adevarat ca fortareata Meghido a fost din cele mai vechi timpuri o cheie a
Palestinei. Numele Meghido nseamna ,,[locul] armatei". Nu degeaba pe vremea romanilor purta

64
numele de Legio (legiune). Totusi, Ioan ne invita aici sa urcam Muntele Meghido. Peste tot n Biblie,
acest munte se numeste Carmel.
Ce semnificatie are acest munte n istoria lui Israel? Acolo a locuit Ilie (n conditii austere),
nainte de a fi naltat la cer; acolo a avut loc marea confruntare cu profetii lui Baal (zeul soare), unde
omul lui Dumnezeu a nvins prin credinta, iar promotorii idolatriei au fost junghiati. Fara a avea
pretentia ca am nteles tot, putem spune ca exista o paralela izbitoare cu ceea ce se va ntmpla n
momentul revenirii lui Iisus. Credinciosii care sunt n viata, fiind sigilati, sunt pastrati de Dumnezeu si
sustinuti n mod supranatural pentru a fi naltati la cer fara sa vada moartea asemenea lui Ilie. Cei
ramasi n libertate vor fi retrasi n zone muntoase si hraniti de Dumnezeu asemenea lui Ilie. Ei vor fi
singurii sustinatori ai cultului Creatorului n timp ce ntreaga crestinatate n frunte cu profetii ei
promoveaza un cult de origine pagna cultul introdus de Izabela care este un tip al femeii Babilon.
mpotriva lor vor fi trimise expeditii de convertire sau distrugere, cum s-a procedat cu
valdenzii, credinciosii medievali retrasi n Muntii Piemontului Textul biblic descrie aceasta cruciada a
ntregii lumi mpotriva ramasitei Israelului lui Dumnezeu, dar nu descrie lupta si rezultatul ei. Imediat
intervine ngerul al saptelea, turnndu-si potirul asupra ntregii lumi nepocaite, astfel nct credinciosii
sunt salvati. n acest moment, anumite lupte petrecute n valea Meghido pot fi semnificative. Razboiul
de eliberare condus de judecatorul Barak (fulgerul) si de profeteasa-judecatoare Debora (albina)
mpotriva canaanitilor a fost cstigat de israeliti la apele Meghido, cu concursul ngerilor ceresti (Jud
5:19). Tot n acel loc se pare ca se desfasura un cult al zeului Hadad sau Rimmon (care sunt alte
nume ale lui Baal sau Tammuz), si acolo aveau loc exercitii emotionaliste de bocete pentru moartea
zeului(Zah 12:10-11.comp. cu Ez 8:13-14) . Bocetul prezis de Zaharia cnd aplica profetia
(conditionata!) la pocainta poporului lui Dumnezeu, este preluat n Apocalipsa si aplicat la ntreaga
lume, dar nu ca fiind bocetul unei pocainte venite n urma varsarii Spiritului Sfnt, ci jalea teribila a
remuscarilor prea trzii la aparitia lui Iisus pe norii cerului (capl:7).

Plaga a VIl-a (v. 17-21)

Desi nu poate avea dect o durata foarte scurta, evenimentele din timpul plagii a saptea au
o mare densitate de semnificatii. O parte importanta a Apocalipsei (cap. 17-19) se ocupa cu
descrierea si explicarea acestor evenimente.
Al saptelea nger si toarna potirul n atmosfera pamntului, dnd nastere la manifestari
cosmice teribile. Toate aceste manifestari, asemanatoare cu cele de pe Sinai, ies din chivotul--tron al
lui Dumnezeu care este n Sanctuarul ceresc (vezi si cap 11:19). Tot de acolo, de la tronul ndurarii,
devenit acum tronul dreptei judecati, vine strigatul S-a sfrsit!". Cel care astrigat cndva pe tronul
durerii, murind si cutremurnd pamntul, striga acum de pe tronul slavei n apararea poporului Lui si
pentru a pune capat istoriei pacatului. El S-a jertfit ca sa nimiceasca pacatul.
Cutremurul cel mare descris n aceasta scena finala ne sileste sa-l interpretam n sens
propriu si figurat. Sensul propriu este evident n efectele acestui cutremur care scufunda muntii si
insulele marilor(v.20. cap.6:14). Dar un cutremur care mparte n trei parti Babilonul n acelasi timp n
care distruge si celelalte cetati ale neamurilor, nu poate fi dect figurat, ca n cap. 11:13 unde naintasii
nostri l-au aplicat la Revolutia Franceza. Acolo s-a prabusit doar a zecea parte dintr-o cetate a
neamurilor, o cetate mare numita Sodoma si Egipt, simbolul Frantei de la sfrsitul secolului luminilor".
Dar aici se prabusesc complet, toate cetatile (tarile, institutiile) neamurilor, n frunte cu Babilonul.
Acesta se mparte n trei parti, (probabil n partile constituente: pagnismul, catolicismul,
protestantismul), amintind de separarea oamenilor din cauza confuziei lingvistice de la Babel. Acest
cutremur-revolutie, care este o parte din potirul pe care-l va bea Babilonul, necesita o explicatie largita
pe care inspiratia ne-o ofera n cap. 17.
Grindina mare (v.21) cu boabe de aproape un talant ( 26-36 kg). n urma acestei urgii,
oamenii mai au timp, ascunzndu-se zadarnic de marile blocuri de grindina cazatoare, sa insulte pe
Dumnezeu... Daca pna la plaga a saptea mai ramasesera destui supravietuitori (probabil, cei cu mai
mare putere militara si economica, mpreuna cu slugile lor imediate), cine dintre acestia mai poate
ramne n viata n urma unui cutremur care distruge nu numai orasele, dar rupe scoarta pamntului si
cufunda munti si insule? Si daca, totusi, cutremurul nu ar ucide pe toti, aceasta teribila grindina poate
desavrsi distrugerea.
Unii cred ca anumite aspecte din timpul plagilor ar avea explicatie stiintifica, n legatura cu
forta nucleara si cu alti factori asemanatori. Nu ne putem pronunta definitiv asupra acestui aspect. n
scenele celor sapte plagi exista si elemente n care factorul uman devine un agent al pedepsei divine,
astfel nct n-ar fi de mirare ca unele efecte sa fie secerate din ceea ce omul a semanat. Acea

65
primejdie universala sugerata de Apoc.7:1-2 spune ceva. Harul si Providenta divina mpiedica astazi
aceasta furtuna iminenta care pare sa descrie suflul unor uriase explozii nucleare ce pot pune n
pericol pamntul, marea si vegetatia. Chiar daca nu vedem n Apoc 7:1 acest pericol, l vedem nsa
deasupra capului nostru n lumea n care traim. Si daca Dumnezeu nu permite acum muritorilor sa
distruga pamntul, stim ca dupa ncheierea timpului de har si va retrage orice aparare, ocrotind numai
pe cei sigilati. Daca oamenii au avut nebunia de a construi asemenea arme n timpul harului, cine va
opri cursul nebuniei lor n timpul retragerii Spiritului Sfnt de la lume? Mnia lui Dumnezeu va veni
mpotriva celor rai, prapadind pe cei ce prapadesc pamntul" (11:18). Termenul grecesc nseamna a
strica, a corupe, a ruina moral; dar si a distruge, a nimici.

Pedepsirea marii prostituate Babilon" (cap. 17)

Vino sa-ti arat judecata marii prostituate..!". Termenul grecesc krima nseamna
pronuntarea judecatii, sentinta. Pe scurt, sentinta pronuntata de Cer este ca amantii marii prostituate,
puterile lumesti pe care s-a sprijinit ea, sa-i aduca pieirea. De aceea capitolul este mai mult o
descriere a acestor puteri si a modului n care se vor ntoarce mpotriva stapnei lor pe care au slujit-
o. Ne intereseaza n special identificarea precisa a Babilonului si a puterilor reprezentate prin fiara
care este calarita de aceasta femeie-cetate. Capitolul a incitat ntotdeauna curiozitatea. n el exista un
singur tablou (v.3-6) si o serie de explicatii ale ngerului referitoare la femeia Babilon si la fiara care o
va pedepsi. Identitatea femeii prostituate. Deja ne-am pronuntat asupra identitatii ei, dar nu am
adus suficiente argumente. ngerul i-o arata lui Ioan si-i da explicatii care sunt convingatoare. Sa
urmarim cum este descrisa si ce se spune despre ea n acest capitol si n alte locuri biblice.
Femeie. ngerul spune ca simbolizeaza o cetate (v 18). Dar, de regula, explicatiile date de
ngerii interpreti nu sunt dect sugestii deschizatoare de drum pentru cercetare. n Dan.7, ngerul
spune ca fiarele nseamna mparati. Dar cnd vorbeste despre una din ele, o numeste mparatie. Prin
urmare si celelalte sunt mparatii. n capitolele anterioare am vazut ca alte cetati sunt state si institutii
omenesti. nvatatii preteristi si cei care nu cred n originea supranaturala a Apocalipsei date lui Ioan
vad aici cetatea Romei care sta pe sapte coline (v.9) dominnd alte mparatii (v.18) si popoare multe
(v. 15). Deci este Roma imperiala. Aceeasi explicatie este data de comentatorii din primele secole si
sustinuta astazi si de Biserica Romana. Se adauga ca argument si faptul ca iudeii numeau Roma, n
mod simbolic, Babilon. La fel face si Petru n 1 Petru 5:13 (Acesta este un argument favorit al
catolicilor pentru a sublinia ca Petru a fost la Roma si a murit acolo, dupa ce a transmis faimoasele
chei" ale raiului date de Iisus urmatorului episcop de Roma).
Prostituata. Nu este o cetate cinstita, fidela stapnului ei legitim. Se prostitueaza cu
mparatii pamntului. Roma facuse pe multi mparati clienti si prieteni ai ei, aducndu-i n final sub
autoritatea ei. Dar n ce sens ar fi aceste relatii o prostituare? O prostituata si vinde trupul pentru bani,
pacatuieste mpotriva propriului corp. Biblia condamna legatura poporului lui Dumnezeu cu lumea
necredincioasa si idolatra ca fiind adulter si prostitutie. Dar cum ar putea fi ntelese ca prostitutie
relatiile Imperiului Roman cu alti mparatj. Si de ce este att de mult evidentiat acest pacat n
Agocalipsa ? Fiicele Romei ar fi, n acest caz, celelalte cetati din Imperiu, deasemenea prostituate...
Dar legaturile cetatilor cu mparatii pamntului sunt obisnuite, nu reprezinta nimic ilicit... Calificativul de
prostituata ne sileste sa vedem in aceasta cetate imperiala mai mult dect Roma. Roma este doar un
tip, un indice care ne arata de unde sa ncepe explicatia spirituala. Daca Roma pagana este o
prostituata, atunci ce este acea larga parte a crestinatatii care s-a facut un singur trup cu ea"? (1 Cor
16). Si Biserica Romana are si fiice, biserici care au mers sau ncearca sa mearga pe urmele ei. Acest
simbol ne ajuta sa ntelegem ca Babilonul apocaliptic reprezinta Roma ca centru al pagnismului,
apoi ca centru al crestinismului apostaziat, Ea este mama (Biserica Catolica) si are fiice (celelalte
biserici separate de ea dar avnd chipul si asemanarea ei, mostenind credinte, datini, si practici ale
ei).
Mister. Numele ei (Babilon) este o taina, un secret. Daca acest nume secret este prezent
aici pentru a proteja cartea fata de autoritatile romane, acest secret n-ar fi cerut o inteligenta deosebita
(v.9), deoarece, la prima vedere, cel putin pentru timpul lui Ioan, apare clar Roma cnd citesti profetia.
Dar secretul nu este nca dezvaluit. Motivul pentru care i se da numele de Babilon este ca ea joaca, n
era crestina. acelasi rol pe care l-a jucat Babilonul de pe timpul lui Daniel. O putere care a pustiit pe
poporul lui Dumnezeu, i-a luat prizonieri, i-a ucis, etc. Pna aici totul este aplicabil Romei pagne. Dar
numele Babilon este ntr-adevar, un secret mult mai mare. nca din cartea Genezei, Babilonul apare
drept tip al mparatiei lui Satan n opozitie cu Ierusalimul, tipul mparatiei lui Dumnezeu. n razvratire
fata de porunca Creatorului (initiala, de la Creatie si repetata dupa Potop -Gen 1:28, 9:1), de a nu se

66
nalta pe verticala, construind cetati, ci a se raspndi pe pamnt, oamenii au zidit o cetate si un turn
(Gen 11) pentru a crea o lume a lor, independenta de Dumnezeu, o lume care sa fie mai putin n acord
cu natura si cu legile Creatorului. O societate construita ierarhic, pe verticala, ca si turnul lor, o
societate fortificata (mpotriva cui?).
Primul care zidise pe pamnt o cetate fusese Cain, iar Babilonul nu este dect reluarea
acestei idei. Cetatea nseamna politica, exploatare, razboi, confortul unora pe seama suferintei altora.
Babilonul din perioada iudaica este vazut de profeti ca fiind ntruchiparea acestei idei opuse
Creatorului (s 14:21). Cetatea construita de oameni a fost numita de ei Bab-ilu (Poarta Zeilor"), iar
oamenii lui Dumnezeu au numit-o Babel (confuzie, nentelegere), n amintirea ncurcarii limbilor".
Primul ei rege a fost Nimrod (Razvratirul"). Cetatea a ramas, prin traditie, o mama a tuturor cetatilor
pamntului. Din punct de vedere politic, istoria ei este plina de cuceriri din partea altor popoare. Ea nu
a reprezentat un mare si durabil imperiu, cea mai nfloritoare perioada de dominatie a ei a durat 70 de
ani. Pna atunci si dupa aceea, ea a fost doar o resedinta oarecare, din punct de vedere politic, nsa
din punct de vedere religios a ramas cetatea mama, poarta zeilor", sediul principal al ocultismului, al
astrologiei, al celui mai fastuos cult pagn. mparatul Babilonului este nsusi acel spirit care s-a
razvratit mpotriva lui Dumnezeu: Is 14. Babilonul ramne n profetii clasici ai VT ca ultima putere
vrajmasa lui Dumnezeu si poporului Lui. Dupa nfrngerea Babilonului urmeaza mparatia lui
Dumnezeu, un cer nou si un pamnt nou.
Descrierea Babilonului. (v.4.6). Este mbracata n purpura ca mparatii dar si n in subtire
ca preotii (18:16). Este o mparateasa-preoteasa. Roma cezarilor este si Roma pontifilor,
principalul centru religios al lumii. Babilonul oriental era un potir (Ier 51:7), n timp ce Babilonul
apocaliptic tine un potir. Aici se subliniaza contrastul, dintre aparenta (potir de aur) si continutul
potirului (lucruri dezgustatoare) cu care mbata lumea. "Aceasta" Madona prostituata seamana mult
mai bine cu Roma crestina dect cu Roma Imperiala. Aici este o parodie a euharistiei. Ea este si
preoteasa. mbata pe altii cu prostiile ei, dar si ea se mbata, cu snge de crestin (v.6). Roma pagna
s-a mbatat, ntr-adevar, dar dupa ce s-a convertit" nu si-a continuat obiceiul? Viciul betiei nu se
vindeca att de repede. Ba nca, mbatrnind, Roma Catolica, Madona mparatilor pamntului, a poftit
tot mai mult snge. Nu ea l varsa, fiindca este preoteasa. mparatii pamantului ucideau pentru
satisfactia ei. Este mpodobita cu perle si aur, iubeste luxul. Roma pagna iubea luxul, dar a trebuit
sa cedeze barbarilor si Bisericii Romane.
Ioan se mira (v.6-7). Daca este vorba n mod strict de Roma pagna, ce este de mirare n
faptul ca era mbatata de snge? De ce se mira Ioan att de tare, nct si ngerul l ntreaba: De ce te
miri?"? Faptul ca Ioan nu pomeneste n Apocalipsa biserica din Roma, ci numai pe cele din Asia, desi
comunitatea romana era mult mai mare, ar trebui sa dea de gndit. Poate el a ntrezarit apostazia
viitoare a Bisericii si rolul conducator al bisericii din Roma? n orice caz. Ioan a stiut si a nteles ce
scrisese Pavel n 2 Tes cap 2.
Relatia cu cei zece mparati (v 16). Prezenta celor zece coarne este un indiciu ca aici
trebuie sa vedem Biserica apostata ntr-un moment posterior divizarii Imperiului n mai multe regate
crestine. Catolicii spun ca femeia din cap. 12 este Maica Domnului ca personificare a Bisericii
Romane. Este la moda astazi imaginea ei avnd n jurul capului cununa celor 12 stele ale Comunitatii
Europene. Dar femeia din cap. 12 este persecutata, nevoita sa fuga n pustie, este o femeie de casa,
cuminte. Prin contrast, Babilonul este o prostituata, domneste peste mparatii pamntului. Una este o
mparateasa cereasca mbracata cu elemente naturale si retrasa n umilinta pe pamnt, cealalta este
o mparateasa pamnteasca ce-si imagineaza ca este divina, domnind peste toata lumea. Aici
este ntelepciunea. Daca cetatea lui Dumnezeu este Ierusalimul de sus, care nu domneste pe pamnt
pna nu va cobori de sus, atunci Babilonul nu este dect opusul Ierusalimului, puterea care
pretinde a fi cetatea lui Dumnezeu pe pamnt. Tema rivalitatii dintre cele doua cetati domina aceasta
parte a Apocalipsei. Amndoua aspira la domnia universala, amndoua se pretind de origine divina,
dar numai una este logodnica si apoi mireasa Mielului. Cealalta este pedepsita. Imaginea femeii
prostituate este mprumutata din profetii VT unde se aplica la poporul lui Dumnezeu (Samaria,
Ierusalimul). De ce crestinatatea ar fugi de o comparatie asemanatoare? Necatolicii medievali
(valdenzi, albigenzi, lollarzi, husiti) si apoi protestantii, au aplicat simbolul Babilonului apocaliptic la
Biserica Romana. Dar chiar si unii catolici au vazut pe marea prostituata n Roma. Dante, de exemplu,
descrie imaginea din Apoc 17 aplicnd-o la Roma contemporana cu el Roma crestina! Pacatul
Bisericii aici este, evident, politica lumeasca si compromisul cu paganatatea. Or, tocmai acestea sunt
numite de profeti prostitutie. Roma a crezut ntotdeauna ca aceasta este ceva sacru pentru existenta
ei. Exact ca n religia babiloniana: prostitutie sacra.

67
Identitatea fiarei, (v.7-14)

Pna aici, Apocalipsa a descris puterile adverse poporului lui Dumnezeu ca pe niste fiare.
Simbolul fiarei nu face distinctie ntre stat si biserica. Dar aici sunt doua simboluri n strnsa relatie:
femeia si fiara.. Este necesar sa nu le confundam. n partea finala a profetiei din Dan.2 apare
simbolul fier amestecat cu lut, ca fiind alianta dintre statul roman (cu statele succesoare) si biserica
crestina decazuta.
n ncercarea de a determina identitatea fiarei, vom aminti, mai multe interpretari existente
asupra acestui simbol complex, subliniind faptul ca toate acestea sunt n mare masura plauzibile, dar
adesea explicatiile se cer.... explicate. Exista anumite lucruri care ne scapa. Asemanarea dintre v.8 si
unele pasaje din cap. 13 referitoare la Roma papala, au determinat pe multi sa identifice aceasta fiara
cu cea din cap. 13. In acest caz, ideea ca fiara a fost, nu mai este si iarasi este, ar fi n alte cuvinte
aceeasi cu domnia de 42 luni, ranirea ei de moarte si apoi vindecarea ei. Asemanarea este izbitoare
si trebuie sa existe o legatura ntre cele doua pasaje. Totusi, ideea ca a fost, nu mai este si iarasi
vine, se aplica si lui Satan. Pna la cap.20 el a fost, n cap.20 este n abis, apoi iese din abis si
merge la pierzare. Potrivit interpretarii Ellenei White la v. 13, aceasta interpretare ar merge
deasemenea: Diavolul este investit cu autoritate suprema asupra neamurilor, iar cei zece mparati
primesc puterea timp de un ceas mpreuna cu el."(7T J82). O alta vedere este ca fiara aceasta trebuie
sa fie cea din Apoc. 11, deoarece este rosie si se ridica din abis pentru a pedepsi Biserica decazuta
(asemenea guvernului ateist al Revolutiei Franceze). Aceasta putere aiesit din abis la 1789-1797 si s-
a ridicat din nou, cu mai mare putere, n 1917. n zilele noastre s-a cufundat din nou n abis. Toate
aceste ncercari exegetice necesita un studiu mai aprofundat. Dar sa nu uitam ca aceasta fiara
stacojie este un simbol complex ca si balaurul, ca si fiara din Apoc. 13. Aceasta nseamna ca nu
trebuie cautate raspunsuri simpliste. Enumerarea celorlalte aspecte ale fiarei, n special identitatea
capetelor, poate aduce mai multa lumina. Fiara are sapte capete care simbolizeza sapte munti sau
sapte mparati. O interpretare mai veche vedea aici cele sapte coline ale Romei. Dar profetia indica
munti nu coline. Si anume niste mparati-munti, care nu pot fi dect mparatii (Ier 51:25, Dan
7:17.23). Redam principalele ncercari de identificare a acestor capete-mparatii:
Variante care ncep cu Babilonul, dupa Dan.7.
1 .Babilonul, 2.Medo.Persia, 3. Greco-Macedonia, 4.Roma, 5.Papalitatea, 6.Republicanismul
7.Papalitatea renviata.
1.Babilonul, 2. Medo. Persia, 3.Greco-Macedonia, 4.Roma,
5.Papalitatea, 6. Franta Revolutionara, 7. America n rolul din Apoc 13.
l.Babilonul, 2.Medo.Persia, 3.Greco-Macedonia, 4.Roma,
5.Papalitatea, 6. Statele Unite, 7. O.N.U. cu un rol posibil n Apoc 13.
l.BabilonuI, 2.Medo.Persia, 3.Greco-Macedonia, 4.Roma,
5.Papalitatea, 6. S.U.A. 7. Papalitatea renviata.
l.Babilonul, 2.Medo.Persia, 3.4.5.6 .Greco-Macedonia (avnd patru capete n Dan.7). 7. Roma si
papalitatea
Variante care ncep cu puteri anterioare Babilonului din profetiile lui Daniel:
1.Egiptul, 2.Asiria, 3.Babilon, 4.Medo-Persia, 5.Greco-Macedonia, 6.Roma 7.Papalitatea
1. Egiptul, 2.Asiria, 3.Babilon, 4.Medo-Persia, 5.Greco-Macedonia, 6.Roma pagana si papala cu cele
zece coarne crestine. 7. Ateismul modern de la Revolutia Franceza pana la caderea comunismului.

Cteva explicatii sunt necesare pentru a avea un ghid n acest labirint de posibilitati.
1). Dupa profetiile lui Daniel, Roma este un singur cap (pagna si crestina, unitara si
divizata). Nu putem numara doua sau trei capete care sa reprezinte faze ale Romei. Capul vindecat
este, evident, acelasi cu capul lovit de sabie.
2) Nu trebuie sa ne cramponam de a oferi Babilonului primul loc n aceasta serie. Daniel
enumera nti Babilonul numai n primele doua profetii. n celelalte ncepe cu Persia! Dar Apocalipsa
are o deschidere mai larga dect cartea lui Daniel. n viziunea ei centrala din cap. 12, conflictul ncepe
n cer, apoi continua pe pamnt, ntre mparatiile neamurilor si Israel. Dumnezeu Si-a ales un popor
ncepnd cu Avraam, Isac si Iacov. Putem observa, odata cu nceputurile istoriei lui Israel si n profetii
clasici (Isaia, Mica, Ezechiel, Naum etc), referirea la doua mari puteri anterioare Babilonului: Egiptul
care a tinut n robie pe Israel si i-a ramas vrajmas n continuare; Asiria care a distrus regatul lui Israel,

68
a deportat cele zece semintii si a invadat Iudeea. Aceste doua puteri au fost mult mai dezastruoase
pentru poporul lui Dumnezeu dect Persia, de exemplu.
3) Cele sapte puteri trebuie sa se armonizeze cu schema din v. 10. n cazul n care se
ncepe cu Babilonul, se recurge la un prezent profetic (ceea ce nu este neobisnuit, dar pare sa forteze
imaginea). Daca se alege varianta care include numararea fiecaruia din capetele fiarei grecesti din
Dan.7, nu se potriveste cu schema din v. 10. ntelegnd ca pe timpul lui Ioan (cnd domina Roma)
cazusera cinci, aceasta arata ca Roma avea sa dureze foarte mult (prin papalitate si prin coarnele
succesoare), n timp ce al saptelea cap trebuia sa dureze putina vreme (prin urmare el nu poate fi
papalitatea).
4). Pentru consecventa fata de profetia lui Daniel, fiecare din cele sapte puteri succesive
trebuie sa fi cucerit pe cea anterioara ei sau, cel putin sa-i fi dat o lovitura mortala.
5) Dupa cum Imperiul lui Alexandru cu cele patru diviziuni ale lui, sau Imperiul Roman cu
multiplele lui diviziuni formeaza un singur cap, tot astfel al saptelea cap poate fi o suma de state
coalizate sau satelite ale unei puteri centrale anterioara. Dupa cinci puteri pagne ostile evreilor, a
aparut Roma care a distrus natiunea iudaica, a rastignit pe Iisus, a persecutat teribil pe crestini. Dupa
acea cosmetica" schimbare la fata a Romei sub Constantin, ea a devenit mult mai cruda, n special n
faza medievala, dect n faza pagna. Dupa o asemenea performanta a spiritului.
anticrestin (realizata n numele lui Christos"!), ce rau mai mare putea sa apara, ce desavrsire a
rului, dect o ostilitate deschisa, oficiala, mpotriva lui Dumnezeu, mpotriva religiei n general si a
celor ce o sustin?. Raul adus de o asemenea putere mondiala nu trebuie evaluat numai dupa
multimea victimelor ucise sau dupa gradul de teroare. Rezultatele spirituale ale guvernarii ateiste
pot fi mai dezastruoase dect n cazul crestinismului fals. Caci un catolic sincer si loial fata de
Dumnezeu si fata de aproapele, potrivit cunostintei pe care o are, poate fi mntuit. Dar un ateist
sincer, unul care uraste pe Dumnezeu si religia, este pierdut cu siguranta. n timpul suprematiei
papale, cei doi Martori ai lui Dumnezeu, desi mbracati n sacul njosirii, au putut profetiza. Dar
ridicarea fiarei ateist-revolutionare i-a ucis si i-a lasat nengropati. Ateismul modern a jucat un rol
antiuman si anticrestin care nu trebuie minimalizat. Numai harul lui Dumnezeu si un fond de
educatie crestina a mpiedicat aceasta putere totalitara sa faca din toti cetatenii niste rebuturi ale
Creatiei. Daca Persia (care a facut atta bine poporului lui Dumnezeu) a fost, totusi, o fiara (pentru ca
a mncat multa carne" n setea ei de cuceriri). Taratul comunist a fost cu att mai mult o fiara:
milioane de oameni au fost dati la moarte n URSS, n China si n celelalte provincii ale mparatiei
Diavolului. Nu putini dintre acestia erau vinovati doar pentru faptul ca se opuneau ateismului sau si
pastrau,n mod public, religia.
Exista interpreti seriosi care vad SUA n rolul din Apoc 13 ca fiind cel de-al saptelea cap.
Ideea nu poate fi respinsa categoric. Dar daca n Apoc 13 fiara cu sapte capete iese din Lumea Veche
iar fiara americana (cu un singur cap) iese din Lumea Noua, este dificil de interpretat ca America
apostata sta n fata vechii fiare care are printre capetele ei...America. (!)
6) Identificarea celor 7 capete trebuie sa fie n armonie cu rolul si timpul celui de-al saptelea
mparat care este fiara nsasi (v. 11). Nu sunt opt capete, ci numai sapte. Daca 7 capete nseamna
sapte mparatii, a opta mparatie se deosebeste de toate cele anterioare prin faptul ca nu este doar un
cap (o mparatie a lumii) ci fiara nsasi, mparatia lui Satan nsusi care si va face aparitia pe fata si va
conduce lumea n chip de Christos Acest al optulea mparat este cel care a lucrat prin fiecare din cele
sapte. Dupa ateism, ce rau mai rau putea veni dect Diavolul n persoana, uznd de diplomatia si
stralucirea lui pentru a nsela lumea. (Dupa o alta vedere, al optulea mparat este chipul fiarei la scara
mondiala, sau Roma papala renviata).
Dupa cum n cap. 13, cnd se vorbeste despre fiara, se face referire la acel cap care a fost
ranit si apoi vindecat, este foarte posibil ca si aici sa fie indicat un cap anumit. Aici sunt numai doua
capete n vigoare la sfrsitul timpului: (6) Roma cu cele zece coarne si (7) Imperiul ateismului (sau
USA ?). Dupa cum cei credinciosi domnesc ca mparati o mie de ani cu Christos, cei zece mparati,
prin contrast, domnesc mpreuna cu fiara, timp de numai un ceas. Aceasta domnie scurta este un timp
n care ei vor judeca lumea crezndu-se n timpul mileniului apocaliptic.
Expresia era, nu mai este si va veni" referitoare la fiara, este o parodie la adresa lui
Christos Cel ce era, cel ce este, cel ce vine". Culoarea fiarei reprezinta snge, ucidere. Spre
deosebire de balaur (care are coroane pe capete) si de fiara romana din Apoc 13 (care are coroane pe
coarne), aceasta nu are nici o coroana. Coroana ei este Babilonul.
Aceasta fiara care subliniaza rolul puterilor civile o poarta un timp pe prostituata, se lasa ea
nsasi mnata de femeie, apoi se ridica impotriva ei si o distruge (v. 16-17). Acest eveniment poate sa
fie echivalent cu revenirea fiarei din adnc si sa exprime o situatie asemanatoare cu cea din cap. 11 o
revolutie ca aceea din Franta, dar la scara planetara. Ca timp, evenimentul poate sa dureze chiar
numai o zi. Doar semnificatia lui este aici importanta. Ellen White arata ca n timpul plagii a saptea

69
oamenii se vor ntoarce mpotriva conducatorilor religiosi care i-au nselat si-i vor ucide. n acelasi
spirit se poate ntelege ca va fi o revolta globala a laicilor si a puterilor civile mpotriva reprezentantilor
religiei.

Ultima avertizare (Apoc 18:1-3)

Imaginea acestui nger care aduce ultima avertizare este printre scenele cele mai pline de
speranta din Biblie. Este ultima avertizare a lumii. Dupa aceste versete nu mai apare nici un nger al
harului. Toti ceilalti sunt ngeri ai judecatii.
Scena aceasta este o ntrerupere a secventei cronologice. Dupa indicarea sentintei care a
fost rostita asupra Babilonului (cap. 17) si care este executata n timpul plagii a saptea ar trebui sa
urmeze acele vaiuri nenorocite ale prabusirii Babilonului (din cap. 18: 8-24). Dar Inspiratia a introdus
aici scena ultimei avertizari pentru a raspunde prietenilor lui Dumnezeu, care, dupa citirea cap. 17
ntreaba ca si Avraam: Vei nimici Tu, oare, si pe cel bun mpreuna cu cel rau?". Ca si n cazul trecerii
de la pecetea a sasea la scena sigilarii (Apoc. 7:1), imaginea ultimului apel se aplica la ultimele zile de
pregatire, nainte de venirea plagilor. n ziua mniei, apelul iesiti!" ar fi prea trziu (v.4).
ngerul coboara din cer ca si cel din cap. 10 si ncoroneaza misiunea celor trei din cap. 14.
n cap.7 el se ridica din rasarit ca soarele, avnd sigiliul (semnul autoritatii), iar aici lumineaza tot
pamntul (ca soarele!) si, potrivit textului grecesc, are o mare autoritate. Mesajul lui sta, mai nti, n
acea slava deplina a reflectarii chipului lui Christos n Biserica Sa, prin plinatatea Spiritului Sfnt. n
afara de aceasta, el rosteste ntr-un mod accentuat si cu voce puternica solia celui de-al doilea nger
din Apoc 14. (A cazut Babilonul!")- Acest simbol descrie ncheierea misiunii celor trei ngeri care devin
unul singur sub binecuvntarea Spiritului Sfnt, a prezentei lui Iisus n Biserica. Aceasta inundare a
pamntului cu slava cereasca este ceea ce asteapta Dumnezeu de multa vreme. (Gen 1:28, Num
14:21, Ps 72:19, 119:64, 33:5, 57:3.5.11, Is 6:3, 11:9, 52:10-11, 61:11, Mic 5:4.7.8, Hab 2:14).
Imaginea are anumite paralele n VT.Osea 6:3, Is 60:1-2, Ez 43:2, Mal 4:2. Imaginea acestui nger
uneste ntr-un singur corp pe cei trei ngeri din Apoc. 14, pentruca ei sa fie una cum Tatal si Fiul sunt
una. Fagaduinta speciala a lui Iisus este aceea a venirii Lui n persoana Spiritului Sfnt, nainte de
revenirea Sa personala si vizibila (Fapte 3:26, Ioan 14:16-18.21.23).
Mesajul ngerului accentueaza caderea deplina a bisericilor crestine, n mod deosebit a
bisericilor protestante (fiindca celelalte sunt cazute de foarte multa vreme) n urma lucrarii spiritelor
necurate si n urma mbatarii neamurilor cu vinul prostitutiei sacre" a Babilonu-lui. O comparatie cu
solia celor trei ngeri arata ca mbatarea neamurilor este echivalenta cu influentarea lumii ntregi de a
primi semnul fiarei. Iar initiativa aceasta o are sectorul protestant al Babilonulu - America, misionarul
si liderul lumii actuale. Caderea spirituala a Bisericii este descrisa aici n termenii profetiilor despre
ruinarea Babilonului si a Edomului (Is 34:11-17, 14:22-23).

Un glas din cer (v.4-20)

Adaugndu-se la mesajul ngerului, glasul ceresc este un apel adresat de nsusi Dumnezeu
ramasitei Israelului Sau din Babilon. Dar nu va vorbi Dumnezeu din cer la modul propriu. De fiecare
data cnd se predica Evanghelia asa cum o predica Iisus, ascultatorii aud acel glas ceresc vorbind
inimii lor. n toate sectoarele Babilonului: printre pagni, printre ortodoxo-catolici si printre protestanti,
Dumnezeu are inca milioane de credinciosi care, asemenea dreptului Lot in Sodoma, isi chinuiesc
sufletul din cauza nelegiuirilor care se petrec n tara, in Biserica in in jurul lor. Cea mai mare parte a
poporului lui Dumnezeu (spune Ellen White) se afla n sectorul protestant al Babilonului. Ei vor fi
invitati sa paraseasca Babilonul, inainte de caderea plagilor.
Acum ei nu cred ca protestantismul care a sustinut libertatea de constiinta va ajunge sa
persecute pe adventisti. Dar cnd profetia se va realiza sub ochii lor, exact asa cum au vorbit si scris
de 150 de ani adventistii explicnd Apocalipsa, li se vor deschide ochii si inimile.
Parasirea Babilonului nseamna, n primul rnd, parasirea spiritului si cultului Babilonului. n
al doilea rnd, aceasta implica despartirea de biserica apostata. n al treilea rnd, dar nu mai putin
important, se cere parasirea efectiva a oraselor mari si mici. Dupa caderea primei plagi se vor parasi
si satele. Aceasta retragere fizica din societate se va face treptat, potrivit conditiilor locale si sub
calauzirea lui Dumnezeu.Cei care sunt oile Domnului, indiferent unde vor fi, vor recunoaste glasul
adevaratului Pastor, dintre multele invitatii si avertizari false care li se vor adresa. Ei vor parasi
bisericile apostate si vor primi sigiliul lui Dumnezeu, unindu-si fortele cu cei ce i-au smuls din foc.

70
 Unii au crezut ca aceasta solie din Apoc. 18 este o condamnare a Bisericii Adventiste. Dar,
indiferent ce s-ar putea spune despre starea laodiceana n care se complac multi, sau despre
adventistii care vor apostazia n timpul decretului duminical, ideea de a condamna singura Biserica de
pe pamnt care sustine adevarul lui Dumnezeu nestirbit, vine dintr-o inima care n-a cunoscut harul lui
Dumnezeu. Cei ce se grabesc sa rosteasca solia din Apoc 18, aseznd-o n alt loc dect acolo unde a
pus-o Inspiratia, ar face bine sa vada ca ngerul acesta umple pamntul de lumina divina, de iubire si
de slava, nu de critica fratricida: Barbati, femei si copii si vor deschide buzele spre lauda si
multumire, umplnd pamntul cu cunoasterea de Dumnezeu asa cum apele acopar albia marii "(RH
oct 13/1904).
De-a lungul secolelor, crestinatatea a zidit un turn de pacate al carui vrf (legea duminicala
nsotita de persecutii) a ajuns pna la cer (v.5). Parasirea Babilonului si primirea sigiliului lui
Dumnezeu aduce asupra celor ce primesc avertizarea, acea dreptate care se , capata prin credinta,
ca a lui Noe, o neprihanire care condamna lumea (Ev 11:7). Aceasta este o adevarata razbunare
asupra Babilonului, o dubla razbunare (v.6-8). Arderea n foc a prostituatei este o pedeapsa fixata n
Legea lui Moise pentru o fiica de preot care se prostitua (Lev 21:9). Se crede, n mod traditional, ca
durata plagilor venite asupra Babilonului (o singura zi"v.8) ar fi o zi profetica (un an), din care un
ceas" (v.17) ar trebui nteles tot ca timp profetic (15 zile). Acesta ar fi timpul plagilor, culminnd cu
distrugerea Babilonului. Este foarte posibil. Dar asemenea expresii, luate separat, ntr-un context care
nu vrea dect sa accentueze rapiditatea caderii Babilonului, pot fi simple exprimari poetice, retorice (Is
47:7-9, Iov 1:13-19).
Dupa ct se pare, cuvintele din v.8-20 sunt rostite n continuare de acelasi glas ceresc care,
pentru a impresiona pe cei ce sunt chemati sa iasa din Babilon, descrie soarta Babilonului n imagini si
bocete mprumutate din cartile profetilor. Cei ce plng ruina finala a bisericilor prostituate sunt:
mparatii (v 9), negustorii (v 11), corabierii (v 17), n trei bocete diferite. Aceste elegii necesita un studiu
mai aprofundat. Se subliniaza materialismul si iubirea de lux a falsei biserici. O plng doar amantii
ei guvernamentali si cei ce s-au mbogatit prin marfurile pe care i le vindeau. La v.11-13 este data o
lista de marfuri pe care le puteti nsira n ordinea valorilor dupa aprecierea Babilonului. Lista ncepe cu
aur si perle (obiecte de lux), continua cu obiecte utile (dar luxoase), cu condimente si alimente, dupa
care urmeaza vitele, apoi robii (grec. trupurile") si, la sfrsit de tot, sufletele oamenilor.... Aceasta
enumerare este de un mare efect poetic, subliniind faptul ca Babilonul este biserica materialista,
care pretuieste mai mult luxul si nevoile fizice. decat valoarea sufletelor oamenilor. Nici chiar trupurile
nu ocupa un loc important, dect ca sclavi. Aceasta lista afiseaza, ntr-adevar, piata unei prostituate.
n timp ce amantii si profitorii o bocesc, ngerii cerului mpreuna cu sfintii sarbatoresc
triumful, bucurndu-se de judecata lui Dumnezeu care a adus pieirea Babilonului (v.20). Imperativul
retoric cu care se ncheie rostirile acelui glas profetic din cer, are ca raspuns sarbatorirea caderii
Babilonului si a nuntii Ierusalimului n cap. 19.
Elegiile din cap. 18 se ncheie cu o profetie dramatizata n interiorul unei viziuni (v.21-24).
Imaginea are n spatele ei scena din Ier 51:64, cu precizarea ca aici, n locul pietrei de ru, se atrna
de gt Babilonului o uriasa piatra de moara... pentru ca biserica apostata a dus n ratacire pe cei mici
si naivi (Mat 18,6). Profetia mai arata ca, asemenea acestei pietre, Babilonul se va neca n apele pe
care sta (Ier 5 1:42, Apoc 17:1.15.16, Ez 26:3.19, 27:32.34.36). Enumerarile poetice din v 22-24
folosesc limbajul profetilor (Is 24:8, Ez:26:13, Ier 25:10) pentru a crea un impresionant tablou al
dezolarii, al ncetarii tuturor frumusetilor cotidiene ale unei civilizatii... ncercati sa recititi versetele, fara
sa urmariti vreun sens simbolic (fiindca nu aceasta se intentioneaza), ci numai imaginndu-va
scenele, si veti ntelege mesajul acestor prea insistente" enumerari si descrieri poetice.
Si daca cineva ar ntreba nca odata: De ce o pedeapsa atat de grava asupra lumii
noastre, tocmai acum cand religia devine atotprezenta ? ultimele doua versete repeta vina
Babilonului: 1.pentru ca negustorii bisericii apostate devin cei mai influenti n lume, 2. pentru ca
biserica apostata amageste popoarele prin minuni oculte si 3. pentru ca ncurajeaza persecutia.

Celebrarea nuntii Mielului si a Ierusalimului. Primirea mparatiei (19:1-10).

Scena de bucurie de aici are loc imediat dupa plaga a saptea care pedepseste Babilonul .
Este descrierea aceluiasi triumf al biruitorilor (cei 144.000) la tronul lui Dumnezeu, mpreuna cu toti
ngerii cerului. Aceasta extraordinara revarsare de lauda este singurul loc din NT unde gasim (de patru
ori!) expresia Aleluia" halelu Ya (laudati pe Yahwe!). Motivul cntarii de triumf este
salvarea din ghearele sngeroase ale Babilonului (v. 1-2) prin interventia dreptelor judecati ale lui
Dumnezeu. Coristii acestei serbari trebuie sa fi avut mult de suferit de pe urma Babilonului, daca

71
izbucnesc n asemenea laude la gndul ca religia falsa a fost zdrobita pentru totdeauna. Ei
sarbatoresc raspunsul definitiv al lui Dumnezeu la strigatele sngelui martirilor din Apoc 6:9-11.
Aceasta cntare de lauda este ntr-un contrast izbitor cu bocetele din capitolul anterior. Este un coral
antifonal compus din doua imnuri si doua raspunsuri. Motivatia si forma imnului se aseamana cu
acelea din Ps 24:7-10 care are aceeasi structura poetica si care a fost cntat pentru prima data cu
ocazia ntoarcerii chivotului la Ierusalim (PP 708), apoi a fost cntat de ngeri la nvierea Domnului
(Exp&Viz 173) si apoi la naltarea Lui (ibid. 175-176 .Pentru v.3 revedeti explicatia de la cap 14:11.
Izbucnirea din v. 6, care este raspunsul antifonal la glasul anterior (v.5), reprezinta textul
magnificului cor Aleluia din Oratoriul Messa" de Georg Friedrich Haendel. Este greu de imaginat cum
ar putea suna mai frumos aceste cuvinte pe o alta muzica. Pare ca si cum compozitorul ar fi auzit
revarsarile bogate ale acestei cascade de lauda cereasca si le-a asternut pe portativ. Tema cntarii
este aceeasi ca n Apoc 11:15-17.
Inceputul mparatiei (primirea mparatiei slavei) se mai numeste n v.7 nunta Mielului".
Aceasta sarbatoare este cu ocazia ospatului nuntii ceresti (v.9). Sa nu confundam nunta (ceremonia
casatoriei) care echivaleaza cu momentul primirii mparatiei (simbolizata prin Noul Ierusalim
Mireasa", cap.21:2.9) cu ospatul nuntii (Exp&Viz 24. 252, TV 390). Nunta marcheaza sfrsitul
judecatii de cercetare, nceputul mparatiei slavei, nceputul timpului plagilor, iar ospatul este
sarbatoarea generala a aresteimparatii dupa naltarea la cer a celor mntuiti. La ceremonia nuntii nu
sunt prezenti pamntenii, dar la ospat sunt prezenti toti mntuitii. Primirea mparatiei are loc nainte de
revenirea Domnului (Lc 15:23, 19:12, 12:35-38, Mat 22:1-14, 25:1-10, Dan 7:13-14). Cnd vine spre
pamnt EI a fost deja ncoronat ca mparat al mparatilor (v. 12.16).
n diferite locuri n Biblie Biserica este comparata cu femeie: mama ( Apoc 12:5), logodnica
( Os.2:19.20), mireasa ( Cant 6:10), sotie ( Os.2:16), comparatia fiind potrivita cu rolul pe care-l joaca.
In cazul in care biserica este reprezentata prin "nuntasi" (v.9 si Mat. 22:1-14), prin cele 10 fecioare
( Mat.25), prin robii credinciosi ( Lc.12:35-38), ea nu poate fi, in acelasi timp, mireasa.
mpodobirea miresei (v7-8). Cetatea sfnta este turnata din aurul cel mai curat si zidita din
pietre pretioase masive. Dar nu cu aceste podoabe se lauda Cerul. Adevarata podoaba a Ierusalimului
ceresc sunt cei rascumparati (cetatenii ei - Is 49:18), faptele credintei lor nscrise n cartile
ceresti. Prin judecata de cercetarea (Curatirea Sanctuarului ceresc) sunt ndreptatiti la judecata
(mbracati n haine albe) toti mntuitii (Apoc 3:5, 6:11. s 52:1-12). Cnd din cartile cetateniei
Ierusalimului sunt sterse faptele rele ale celor iertati si numele celor care nu si-au pastrat vrednicia,
atunci Mireasa este mbracata n alb, este pregatita. Noi putem contribui la mpodobirea ei cu
numele noastre si cu o pocainta desavrsita. Toti cei ce au primit pe Christos au drept de
cetatenie n Noul Ierusalim. Dar Sfnta Cetate este astazi ncarcata cu multe nume si fapte ale celor
care nu ramn credinciosi Domnului sau care tolereaza n viata lor un caracter neplacut lui Dumnezeu.
Judecata care are loc n cer curata Sanctuarul si mbraca n alb Mireasa Mielului.
Metafora nuntii este o istorie a preaiubirii lui Dumnezeu. Dupa obiceiurile orientale (asa cum
sunt descrise de Roy A.Anderson), cu ocazia logodnei, tnarul plateste un pret (ebr. mohar) tatalui
fetei (Gen 29:18), apoi urmeaza pregatirile de nunta, de care raspunde tatal mirelui. Se fac invitatii din
timp. n ajunul nuntii se repeta invitatiile. Ospatul nuntii are loc la casa parinteasca a mirelui.
Ceremonia casatoriei este foarte simpla si se face pe drum, n timp ce mirii sunt urmati de nuntasi;
mirele si arunca mantaua pe umerii miresei. Urmeaza banchetul care dureaza mai multe zile, pna la
doua saptamni. Daca era o nunta regala, tatal dadea cadou mirilor o cetate, o provincie sau mai
multe. N-as dori sa rapesc cititorului bucuria de a descoperi singur paralele ntre obiceiul nuntii
orientale si istoria mntuirii.
Versetul 9 subliniaza fericirea de a fi printre cei ce au onorat invitatia mparatului Ceresc. Nu
este vorba doar de acel vis fariseic de a mnca la masa aceea" lunga mpreuna cu Avraam, Isac si
Iacov. Ar fi pre puin. Masa nunii este gustarea bucuriei ca Mntuitorul a primit pentru totdeauna
mparatia. Numai mntuitii, cei care o anticipa astazi prin bucuria ntronarii lui lisus n inima lor, vor
putea gusta acea fericire n gloria nepieritoare a cerului. Pentru toti ceilalti, domnia lui Christos este o
pedeapsa.
Referitor la dreptul de a participa la ospatul nuntii, cititorul poate verifica daca se afla
printre cei invitati si cum se poate bucura de acea masa a comuniunii supreme cu Mntuitorul
si cu cei ce au iubit venirea Lui (Mat 22:14, Rom 8:28, Lc 14:15-24, Apoc 17:14, 1 Petru 1:10.3-
11). n punctele culminante, acolo unde Tatal vrea sa vedem ct de mult doreste El mntuirea si
prezenta noastra n cer, se rosteste o fericire (vezi cele sapte fericiri, n Introducere) sau se spune
profetului: Scrie! (21:5) sau: Aceste cuvinte sunt adevarate". n Apoc 19:9 apar toate aceste trei
accente. (Apoc 22:17 se refera la aceeasi invitatie de nunta. Este pentru oricine. Ai pe cineva caruia
sa-i mpartasesti chiar acum bucuria invitatiei pentru ca ea sa creasca si n inima ta?)

72
 Bucuria sarbatoririi nuntii a umplut n asa masura inima batrnului apostol care privea
extaziat scenauitnd si sa mai scrie! nct s-a prosternat n recunostinta naintea ngerului
Gabriel. Momentul este foarte interesant. Ioan cunostea prea bine Decalogul si niciodata nu se
nchinase unei fiinte omenesti afara de Iisus, Omul-Dumnezeu. Obiceiul de a saluta sau a ruga pe
cineva prin prosternare (nchinare cu fata la pamnt), nu era ceva neobisnuit n timpurile biblic (Gen.
18:2. 23:7.12, 2 mp 2:15, 2 Imp 1:13). In lumina evidentei din versetele anterioare este de mirare ca
Mardoheu n-a vrut sa se nchine lui Haman (probabil semnificatia nchinarii era idolatra, sau fiindca
Haman era din stirpea , blestemata a lui Agag, vrajmasul lui Israel!). Este greu de crezut ca Ioan s-a
nchinat ngerului ntr-un sens special, cuvenit numai lui Dumnezeu. Faptul ca nchinarea lui era
spontana si fara motivatie idolatra, este dovedit si de repetarea incidentului ntr-un nou punct
culminant, dupa ce Ioan vede ultimele scene ale Apocalipsei. (22:8). Dar apostolii stiau ca nchinarea
la ngeri este interzisa (Col2:18).
Totusi trebuie sa existe motive pentru care ngerul a refuzat nchinarea, ndreptnd-o spre
Dumnezeu. n primul rnd, se poate crede ca ngerul a vrut sa dea o lectie prin aceasta, pentru ca
mesajul central al Apocalipsei priveste marele test al nchinarii si pentru ca ngerul razvratit,
prefacndu-se drept Christos, va fi adorat de catre multimi (13:8). n al doilea rnd, nchinarea lui Ioan
nu era un simplu salut, era o manifestare a recunostintei pentru viziunea si mesajele primite. Or,
ngerul cu cea mai nalta pozitie cereasca n-a acceptat sa primeasca pentru sine aceasta multumire.
El s-a vazut pe sine doar ca o veriga n acest lant al slujirii, al mijlocirii revelatiei catre noi. Autorul
revelatiei era Dumnezeu, deci Dumnezeu trebuia sa primeasca nchinarea. n al treilea rnd, ziua n
care se petreceau aceste lucruri, n care Ioan a primit Apocalipsa era Ziua Domneasca" (vezi cele de
la 1:10), ziua cultului Creatorului. Era destul de nepotrivit ca nchinarea datorata Creatorului n ziua
Domnului sa fie deturnata n cinstea altuia, aducnd recunostinta altuia. Gabriel stia din ce motive
cazuse Lucifer, fratele sau mai mare, si a reactionat prompt: Fereste-te sa faci una ca aceasta! Sunt
un rob al lui Dumnezeu, ca si tine, ca si fratii tai care pastreaza marturia lui Iisus" (Spiritul profetiei)!"
Din cele de la Apoc 12:17 stim ca marturia lui Iisus" este unul din semnele de recunoastere ale
ramasitei" din timpul sfrsitului. Gabriel vrea sa spuna ca asa cum Ioan a primit darul spiritual de a fi
profet, asa cum Biserica din timpul sfrsitului este o Biserica-profet (vezi si 10:11), el este un nger-
profet. De fapt si alte mari anunturi profetice din Biblie au fost facute de acelasi Gabriel (Dan:8:16,
9:20-25, Lc 1:19.26). n acest text biblic Gabriel nu se njoseste cu nimic considerndu-se n aceeasi
pozitie pe care o are Ioan, sau Ellen White sau cei ce pazesc (tin) marturia lui Iisus. Mai degraba el
nalta pe toti acestia, dnd totodata un exemplu de adevarata nchinare adusa Creatorului.
Odata cu scena triumfului asupra Babilonului pedepsit si a nuntii cu Ierusalimul, se ncheie
sectiunea a cincea a cartii, sectiunea timpului plagilor. Babilonul s-a pretins cetatea lui Dumnezeu pe
pamnt, poarta de intrare a Paradisului. Ea (fiindca numele unei cetati este totdeauna de genul
feminin n ebraica si n greaca NT) s-a pretins a fi mireasa lui Christos, mparatia lui Dumnezeu
pe pamnt. In realitate, ea s-a prostituat cu mparatii pamntului, asemenea Ierusalimului
pamntesc n-a fost fidela sotului legitim, a fost rivala de moarte a Ierusalimului ceresc,
persecutnd pe cetatenii ceresti care au activat pe pamnt. Dupa cum n Babilon autoritatea suprema
o are fiara Antichrist, n Ierusalimul ceresc este Mielul. Nunta Mielului cu Ierusalimul este ceremonia
primirii Ierusalimului ceresc drept capitala a mparatiilor lumii, care, prin aceasta trec n minile lui
Christos. Sectiunea urmatoare descrie domnia si judecata mileniala a lui Christos, descoperind ce se
va ntmpla cu celelalte generatii care n-au primit nici pedeapsa plagilor, nici sigilarea Cum vor fi
prinse puterile vrajmase pentru a fi judecate? Ct va dura judecata si cum se va face?

73