OBSERVATIL ASUPRA LIMBIL ROMANULUIL »NICOARA POTCOAVA‘ In indelungata si rodnica activitate creatoare a tui Mi- hail Sadoveanu, ,,povestirea istoricé"’ Nicoard Potcoavd re- prezintd, faré indoialaé, o culme a artei literare, considerata aceasta nu numai in cadrul creatiei persona'e a marelui nos- tru scriitor, ci si, indraznesc sa afirm, in acela al intregii lite- raturi romanesti. In nici una din numeroascle sale opere, toate, dealtfel, adevarate modele de maiestrie artisticdé, Mihail Sa- doveanu n-a realizat o imbinare mai desavirsité a unui con- finut epico-eroic, bogat in aspecte aproape legendare, cu mij- loace de exprimare atit de corespunzatoare, in toate privin- tele, atmosferei generale de evocare a unui trecut indepartat in timp si totusi foarte actual in viziunea poetica a autorului si, prin el, in mintea oricdrwia dintre cititori, indiferent de capacitatea lor imaginativa. Maiestria artistica se reduce, in fond, la utilizarea mate- rialului lingvistic, acelasi pentru intreaga colectivitate a vor- bitorilor unei limbi, in conformitate deplinad cu natura eveni- mentelor si personajelor care alcdtuiesc continutul operei li- terare, tot asa cum in domeniul picturii, de pilda, culorile, folosite cu talent, dau expresie artistica fondului de idei si sentimente ale pictorului. Stapinit de aceasta idee banal, precum si de preocupérile mele stiintifice obisnuite, am ur- marit, la o lecturaé repetaté a lui Nicoard Potcoavd, anumite aspecte ale limbii acestei povestiri care mi-au atras atentia in mod deosebit prin caracterul lor oarecum specific fata nu 329» ingvistice ale altor scriitori, ci si, une. ori, de acelea ale lui Mihail Sadoveanu insusi. Md voi opri in , de acelec id discutia ce urmeaz’ asupra cilorva aint oo . Cel mai caracteristic fapt de limba din aceasta Capodo- ark . lit . t tii noastre este rara folosire a perfectului sim- Dae ae ae chien perfectul compus sau, mult mai plu, Inlocuit, de obicei, P . tic). f . rar, prin prezentul asa-zis istoric (sau dramatic). In general, poate chiar totdeauna!, prezental apare in Jocul ete eal simplu numai in relatarea directa a autoru we atunci cind acesta povesteste intimplari pe care vrea sd le apropie de momentul povestirii, sé le infatiseze ca si cum s-ar petrece sub ochii cititorului. De pilda: ,,[n camara sculelor si pield- riei, mesterul Cisca se tinguie prietinului sdu rdzdsul un ceas de vreme, greblindu-si cu degetele barba stropita cu fire ar- gintii, si-l mai intreabaé s-acuma, cum |-a mai intrebat si-n alte daji, dacd n-ar fi cumva cu putin{d sd se aseze intr-o tard mai blindd din partea popilor papistasi”. De remarcat ca alineatul imediat precedent, care poate fi considerat drept o introducere la cel reprodus aici, incepe cu perfectul compus: ,,A bdtut intr-o poartdé; au mormdii in- trebdri si rdspunsuri; i s-a dat drumul chiar de cdtrd meste- tul cel de la Praha, Miloslav, decit care mai bun sdiddcar nu se afld in toatd lumea...". Din punct de vedere strict grama- tical, atit prezentul, cit si perfectul compus pot fi inlocuite in aceste pasaje prin perfectul simplu, intrucit verbele res- pective exprimd actiuni intimplate intr-un trecut indepartat. Daca Sadoveanu recurge totusi la echivalentele lui, apte sd exprime nuante care ii sint straine perfectului simplu, faptul se datoreste necesita{ii de a da formelor verbale in discutie © valoare stilisticé ceruté de continutul relatari . Despre aceasta valoare a perfectului compus va fi vorba mai departe, unde ma voi ocupa ceva mai in detaliu de ea. In ce priveste prezentul, avantajul pe care-1 are el fat de perfectul simplu consta, dupa cum am mai spus, in apropierea actiunii res- Pective de momentul povestirii, deci si de momentul lecturii ; cititorul are impresia, perfect corespunzatoare viziunii auto. Tului, ca asista Ja evenimentele povestite, ca vede sau aude ceea ce se intimpla sau se spune?, numai de procedcele * Ma oxprim astfel, fiindcd n-am {a ici i a sory ee pert propriucvisa | M4 facut (nici nu mi s-a parut nece- 2 De aceca denumirea c! temei: drama=actiune, petrecutd sub ochii_ nost feazd unii linqvisti. este de preforat (in sensul etimologic al _Rostri) pe care o intrebuin- celei_ curente (,,prezent istoric"). 330Uneori prezentul dram ¢ hatic apare gi 7 jelor, constatare care ny trebuie 4 ne a pring’ derata Oarecum abstract, Nici, mai ea © surprinag fi oon @ Potcoavd. © Intre no Seama, in ¢ Onsi- cour , Pail papoe tre DOVestireg directa qt! InN aceea a croilor sai nu exista nici deosebire esa tore > esentialg departe). De ex.s Md str 3 odaie si incalec un célut flocos in pane daw tu m-a duce fara smintealg unde vroiam ey ms Mult mai complexa si mai varjars i fectului compus. In primul rind, aceasta ge in vorbirea personajelor, cind se refera la actiu trecut de catre ele sesi, sau de catre alltii, gatura cu ele, cum nici nu-i Posibil altfel, Prezenta perfect lui compus in asemenea situatii n-are nimic Surprinzator fo it cel mult, pentru oamenii care, sub influenta graiului lor re. gional (ca in cazul oltenilor, de Pilda), sint deprinsi sa folo- seasca de preferinta, daca nu chiar exclusiv (atunci cind po- vestesc intimplari foarte apropiate de momentul vorbirii), per- fectul simplu. Desi Poate, de prisos, reproduc un scurt pasaj pentru a arata ca utilizarea perfectului compus este singura ibild in astfel de conditii: ,— Nu uita sé spui, Andriusa, cd pe noi ne-a adus aici sldvitul Stefan batrinul si ne-a ase- zat la apa Siretului, dindu-ne ocind si uric. Am venit din po- tunca mdriei-sale, cind a bdtut rdzboi in olatul lui Crai sia ajuns la Peremisla-cetate... Bine-am petrecut noi aice la Mol- dova, frafilor osteni...". | Destul de curioasa este aparitia perfectului compus in Telatarea directa a autorului, ceea ce se intimpla mai mult ori mai putin regulat. Iaté doud pasaje dintre cele ale a »Dupd panahidd, la care a cintat cu glas inalt popa rece Balaban, Zaporojenii s-au asezat la ospdt inainte de a ia cel zarva si a se afita cintecele. Sah a indifat hanapul Sat ine mare si a inchinat mied vechi intru pomenirea Sree ant tre sfinfi Ion-Vodd, carele a fost apdrdtor al legii crestines ~ 90 dick Iq GM incredore ca buintarea per. Verbala apare Ni Sdvirsite in dar in Strinsé Je. . ich intre prozent * Observiim ca corespondenta timpurilor se face ai Fe eateodtats si imperfect, tocmai pentru ca cel dintii are valoare de on vorba aceea apare prezentul si in locul imperfectului: «cum aud ou ie dt cap i »stramurare’, md gindese cd parintele staret e om cu 9 Mrerentultti Yer ca ne afldm intr-o noapte spre duminica Tnloc} rr fiindcd ar belor e, ne aflam, prin imperfect nu este posibila in acer celui araitat de deplasa fuptele in trecut, adicd fntr-un moment anterior | ea. Prezentul Cielalte forme de prevent, si acest Tucru ar falsilica Teale ta perma exprima de asté datd in primul rind, dacd nu exclusivs nenta (de duratd) a unei culitati sau a unei actiuni.si al dreptafii noroudelor, S-a intins tacere dupd vorbele hat- manului si s-au auzit suspinuri ale rdzboinicilor ce luplaserd cu mdria-sa in vara anului 1578. ,,Amindod prictinii s-ait ri- dicat in picioare si s-au Imbrafisal. Din tufisurile de aproape de la malul ostrovului s-a indlfjal un pile de rafe, blind gqrabit din aripi si mdcdind. Sah si Potcoavd Je-au urmdarit ind lung cum se duc pe sforul Dniprului, apoi s-au inlors zimbind unul catrad altul’. Nu numai alti scriitori (probabil toi) ar recurge in ca- zuri ca acestea la perfectul simplu. Sadoveanu insusi a pro- eedat, in numeroase scrieri ale sale, Ja fel. Deoarece Nicoard Potcoavd reprezinté o prelucrare Ja nivel superior a povesti- rii Soimii, reproduc din aceasta un pasaj juat absolut la in- plare: ,,.Dupd furtuna stirnitd de Potcoavd, turcii, ingrijo- rati de acest nou Ion-Vodd, ameninfard pe poloni cu foc $i ildcdri, cit timp viteazul va mai sdldslui in cuprinsurile Jor. Si trddarea surpd si pe al doilea erou. Cinstifii nobili lesi si prea-cinstitul lor crai isi desidsurardé marea lor dragoste si calda lor prietinie; si Nicoard Potcoavd, chemat cu pompd la Curte, intrdé intre zidurile reci ale temnifei". operele de mai tirziu ale lui Sadoveanu intiinim perfectul simplu, atunci cind este vorba de actiuni anterioare moimen- tului povestirii propriu-zise $i oarecum indiferente, intrucit apartin unui trecut indepartat. De exemplu: ,,5/ujitorii des- chiserd porfile dind glas de sldvire marelui Vasilevs. Impdrd- teasa iesi pind la treptele de marmurd... Se plecd in fafa fiu- Jui sdu. Impdratul descdlecd, veni repede sd-i sdrute mina..." (Creanga de aur, anul 1935); ,,.Mdria-sa isi scoase catastiful, idcu in el semne, socoti si vdzu cd mai are un datornic... [si incruntd sprinceana, apoi pofti zimbind sd i se aducd pribea- gul...” (Viafa lui Stefan cel Mare, 1934); ,,Soarele dispdru in nouri; cintecul ciocirliei conteni, Punindu-si calul in trap spre pddure, Kivi primi in nari rdéceala aerului. Un vint se trezi dinspre apus..." (Nopfile de sinziene, 1934). Mai curioas | pare, la prima vedere, intrebuintarea per- fectului compus in indicaliile de dialog, unde, potrivit de- prinderilor noastre, Intemeiate pe texte literare, precum si pe natura indiferenté a acliunilor respective de care am amintit mai sus, ne-am astepla sé gdsim porfo ° : clul simplu sau prezen- tul (ca echivalent al lui pentru trecut): ,— Mi se bucurd ini is Potcoavd...” ana ee a rdspuns Potcoavd.., i —- Sd trdiesti intra mulfi ani fa-ta, $i sd te intorci degraba, a zis col mai virstnic din-cei $ase + .— Hatmar, re tre cei $asc 7, nane, a grait mo treed... S-ar putea sd ne Daraseaseg oveneste uncl rat soltuzul cel bdtrin’, $a de ¢ Ar putea crede ciney aca Preferinta ly; ¢ wr ni Se . perfectul compus (in dauna Perfectului ‘mpi oveanuy Pentry la lui asa-zis istoric) se datoreste faptului ca in graiye eCZentu- venesti actiunile Sdvirsite in trecut se expringg itil moldo. perfectul compus, intrucit cel simplu a dispa ut aces uz. Daca ar fi asa, nu s-ar intelege de ce el recurge foarte des la perfectul simp] nu-l neglijeaza cu totul nici in Nicoargé povestiri apropiate in timp de aceasta, Explicatia faptului trebuie céutata in stilistic dintre forma Prima exprima actiuni tesul Urind 2 Sea ei deosebirea de ordin simpla si cea compusa a Perfectului, trecute indiferente sau Neutre din punctul de vedere subiectiv al vorbitorului. Din aceast§ cauza, perfectul simplu da impresia ca intimplarile la Care se refera apartin unei epoci indepartate, c& ele S-au petrecut o data pentru totdeauna, in mod oarecum definitiv, fara ecou actual in sufletul povestitorului, Perfectul compus, dimpotriva, apro- pie evenimentele de momentul vorbirii, le infatiseaza ca si cum s-ar fi intimplat cu o clip&a mai inainte, si aceasta dato- rita faptului c& efectele actiunii exprimate prin perfectul com- pus continua sa fie prezente in mintea See ces! mare avantaj de natura strict subiectiva, care isi are ievorul intr-un fapt obiectiv, existent in insdsi structura eee a limbii, explica rAspindirea ‘tot mai mare a perfectu: en pus in vorbirea fireascd, neartificiala, avind drept Tezu 5 . a x isi mai in romana, disparitia treptata a perfectului simplu (nu nu! ce mult lin. ci si in numeroase alte limbi, cum au constata' vistiit). . 9 hoon deosebire de ordin stilistic dintre Ca rae ale perfectului pare a fi greu sesizata pe cale ue vorbitorii de c&tre unii specialisti, ca sd nu pee Timbii. La obisnui{i, care i se conformeaza totusi in Pra ntactic’ alca- origine, perfectul compus a fost o poms t uci ainonimt deci, tuité din verbul a avea cu valoare predicativ ertivald gi cu cu a poseda) si participiul trecut cu valoare on eat functiune sintactica atributiva al unui verb apereteren tri- mis scrisoarea insemna, la inceput de tot, ,am scris , linguistique : ; ique historique et 4 Vez ida, A. Meillet, Linguistique histori S09). generar’ Bee ae, p. 149 si urm. (articol scris tn 1! 322ar mai fi nevoie, acordul participiutui. atribut-cu substantivul-complement direct in limba franceza ; ees » jai envoyée), Cu vremea, G@ avea a devenit au- eee eee en i torma gramaticald, fiinded sa sudat din Xillar, adica. simpla [or icipiul, care a incetat dea mai fi ce ince mai strins cu participiul, | ‘tat dl n simtit ca adjectiv cu funcliune de atribut, réminind sa ex. prime numai sensul pur lexical al verbului care-i std la baxzd, Astfel pertectul compus a devenit sinonim cu perfectul sim plu, intrucit amindoud aralau actiuni savirsile si terminate in trecut. Cu toate acestea, amintirea originii descrise mai sus a perfectului compus n-a disparut: forma de prezent a auxilia- rului leagd momentul savirsirii acfiunii de momentul vorbiri iar participiul trecut continua sa pastreze ceva din valoarea lui originar& de adjectiv, mai ales ca orice participiu trecut capata usor, in conditii determinate, valoarea adjectivala. Ur- marea este ca, pentru vorbitor (deci si pentru ascultator), am trimis scrisoarea insemneaza ca, indiferent de momentul obie tiv cind a avut loc ,,trimiterea", efectul ei (de actiune sdvir- sit) este inc& prezent, ba chiar viu in mintea vorbitorului. De aici, impresia pur subiectiva, dar foarte importanta din punct de vedere stilistic, cé perfectul compus apropie actiu- nea de momentul vorbirii, cé este un fel de prezent al trecu- tului, ceea ce nu se intimpla cu perfectul simplu. Asa se explica preferinta lui Sadoveanu pentru perfectul compus. De ce aceasta preferinté se manifesta cu mai multa claritate in operele sale relativ recente ? (Caci nu numai Ni- coard Potcoavd este foarte bogat in astfel de forme verbale, ci si in scrieri ceva mai vechi, ca, de pilda Divanul persian din anul 19405), Cred ca marele nostru povestitor s-a lasat stdpinit, la inceputul carierei sale literare si o bund bucatad de vreme dupa aceea, de regulile sintactice consacrate nu atit de gramaticile propriu-zise, cit mai cu seama de tradilia secolului al XIX-lea, cind perfectul simplu mai era inca viu in unele regiuni, unde a disp&rut dupa aceea. Eliberarea de normele create de catre predecesori a mers mind in mina cu sensibilitatea crescinda pentru nuanta stilistica pe care o po- misa” (dovada, dace 5 ar trebui urméarita indea a i , aProape aceasta problema, ceea ce eu nu Pot face In articolul de fata, fapt care explicd formularea cam aproxi mativa a afirmajiilor mele. Imi pastrez totusi credinja, ca s& nu spun con- Yingerea, cd, pe mésurd ce se apropie de epoca noastra, opera lui Sado- i 1 Mare i Cf, intre altele, Aventura in lunca Dundrit (3955, aan omer 334seda perfectul Compus. Desi . cesar Sd reproduc inca nae cu saat cit titor sd inlocuiasca Perfe pune astfel in Situatia fa i a mele: ,,Apoi, simfind greutate jn mina dreapta 9 cree tilor lului sia 2virlit cu puters asupra rinjetului me ceea ce finea el in mind. Uleci de tinfos bojerului cu pocnet mare, to fruntea de sovdire qa cdldrefului, calului, Ceilalfi de la va Ca niste mori tice, Cu aripi invdluite de furtund, si-au schimbat locul, sdrind in capul domniei-sale, Cind_ ostenii |-au adus la cdrufé pe dumnealui Gavri] Pirjol, au vézut sub covergd, rdsturnat sicu un brat atirnind, pe cuviosul Agaftanghel. Au cunoscut cd-si ddduse sufletul. Recunoaste, cred, oricine, torul perfectului compus este fo. trece sub ochii nostri, datorit: respective sint raportate la prezent, adicd la momentul po- vestirii, care, pentru cititor, se confunda cu momentul lec- turii. Inlocuirea perfectului compus prin cel simplu ar trans- pune scena cu adevdrat in trecut, ar neutraliza, daca pot spune asa, miscdrile personajelor, le-ar répi dinamismul, le-ar in- fatisa sterse, indiferente. ; Intr-o opera epicd si cu deosebire in, una ca Nicoard Potcoavd, care povesteste de la inceput pina Ja sfirsit ispravi de-ale eroilor, verbul este incontestabil cuvintul cel mai La t si, dupa substantiv®, cel mai frecvent. Aparitia ui ajute ta rears impresiei de miscare, de Sealed aeNiNees irii vioiciune, dramatism. Folosirea cu talent a formelor ve bale este, mi se pare, in astfel de opere, De ara realizarea maiestriei artistice. Sadoveanu se Re ce teaeer un mare mester si din acest punct de vedere, liza toate cind condifiile obiective fl pun in situatia er aTayt Repro- timpurile indicativului (plus prezentul conjunc fo sub acest duc unul dintre numeroasele pasaje semnifica' ici Ia odale sf aspect : ,,.Md strecor mai la o parte, dau as te ed m-a duce incalec un cdluft flocos in care aveam —— din iru $i fdrd sminteald unde vroiam eu. [1 indemn ate des: * CU scopul de a de ca scena descrisa aici cu aju- arte vie, face impresia ca se pe- 4 tocmai faptului ca actiunile apare mai des imbi ivul a ® In orice aspect (sau_ stil) al limbii, substantivul apie te nai linda a ubstan| decit celelalte prfi de vorbire, fiir see numirul su mare decit al tuturor celorlalte cuvinte.i i > sniy si ajung Intr-un ceas de vreme Iq nu-i pun in coaste pinteni 7 ¥ : Petrarie gi md rog de Stramurare si de hofi sd vie sd ne scape, Ca oameni cuviinciosi, unde aut Incdlecat tofi_ cu sulifi gf ioage s-au coborit la sfinta Pobrala si J-am virit prin por- ghiouge sau conor Gy sa nimerit sd trdsneased din nouri, tifa pe unde iesisem ' d 1 : tind ain patruns la stdrefic. Si cind a trasnit, noi de colo am si - celor oaspefi, pdlindu-/ unul dupa altul. Pdrintele ae Bane poutele si-l ardeau cu faclii aprinse Ja tdlpi si-i pregateu si fapuse sai le bata sub unghii, Trei dintre cu- viosii monahi picrisera in chinuri. Strdmurare si cu ai lui ia pravalit pe tofi fdrd nici o crufare $i ne-a rémas noud numai sd cersim iertare pentru sufletele lor de la Domnul Dum- nezeu"?, Alta forma verbala care ofera prilej de discutie asemana- toare cu cea de pina aici este viitorul. Se stie ca si acest timp al indicativului cunoaste mai multe aspecte morfologice cu valori stilistice diferite de la unul la altul. Aici intervin si deosebiri regionale, in sensul ca formele familiare si populare nu sint identice in toate graiurile limbii noastre, Astfel lui o sd fac, o sd faci etc. muntenesc fi corespund am sd fac.etc. moldovenesc®, De asemenea prezinté deosebiri, desi mai pu- tine, de Ja o regiune la alta, cealalté forma familiara si popu- Jara a viitorului: oj face etc., in special la pers. III singular (mold. a face, munt. o face)?. In Nicoaré Potcoavad (ca si in toate operele lui Sadoveanu) apar, fireste, numai aspectele moldovenesti®, si, bineinteles, cele ,,literare" (voi face, vei face etc.). Interesante mi se par dou fapte in legdtura cu viitorul : a) am sd fac etc., care (la fel cu munt. o sd fac etc.) arata siguranta (subiectiva) a vor- bitorului cu privire la sdvirsirea actiunii (intocmai ca voi face etc.), se intilnesc extrem de rar, fiind inlocuite sau prin oi face etc., sau prin voi face etc. ; b) deosebirea stilisticd dintre acestea doua din urma este destul de atenuata, in sen- ” Acest pasaj prezinta interes si prin aceea c& perfectul compus al- terneaza cu prezentul asa-zis istoric, care este insi, din punct de vedcre strict gramatical, echivalentul Perfectului simplu, desi sub Taportul sti- listic el trebuie pus alaturi de perfectul compus, cum dovedeste faptul ca Poate fi Inlocuit numai prin acesta din urmé (intrecindw-l ca forté expre- Sivé tn ce priveste apropierea actiunii de momentul povestirii, intrucit este un prezent si ca forma), Pau acestor termeni un Injeles mal larg decit cel pur geografic. Toupovestirea” de care ma ocup aici gasim, clteodata, la pers, IIT sing. si forma cu o, d " isi bule neghjata. ‘ar ea provine, evident, de la zetari si de aceea tre- 336sul cd oi face, care i $ c f + Care, obisnuit, pore one Cu privire Ja Tealizarea acti ca echivalent desavirsit al lui am Sd fac (si s SL Tata un numar de citale i oe deralii owen tice | MCNite SA ilustreze "este au buzduganul diunesntl ‘el cling ae farm te ie , U Sd-1 cunosti, * Mateite ea — Ba n-am sé-1 cu; ‘ — Vedem noj acusi, cind fi. oe mn Usi, fi-om scurta lin Si leciorij See on veni, pe rind, ii cetluim, Je punem ea "I Hee P q. ar ne-om milostivi sd te iertam, cum mal fe iertat si altd data, daca ne-i spune ce te-om intreba nest oi", »— Sintem oameni dom esti. N-om rdbda sd ne ba e S. nesti. 7 s td nimen sd va fdrime intii dinfii. aes an Sa taceti voi judecata acestui batrin $i feciorilor ah ~ Sd € dai, asa poruncesc, ca sd fie pecetluite gurile, Si-i v efi lega in’saci cu bolovani, prdvdlindu-i intr-o bulboand, N-a sli nimene afard de noi $i de soimul Presviterei, care se uitd jinta, fintd de pe-o creangd de arfar‘’. In citatul al doilea apare inca o forma de viitor : va sd (vd) fdrime, care, ca sens, este identicd cu are sd (vd) fdrime si cu (vd) va fdrima, iar, ca formatie, trebuie pus& aldturi de aceasta din urma, dat fiind ca, foarte adesea, conjunctivul inlocuieste, cum stim, infinitivul in tot felul de constructii sintactice. In plus, va sé (vd) fdrime exprima o nuanf{a stilistica necunoscuta nici unuia dintre echivalentele lui semantice", Alt& observatie privitoare la viitor este c&é forma ulite- rara'' (voi face, vei face etc.), Sadoveanu o pune si in gura oa- menilor simpli, care ar trebui, asa-zicind, s& vorbeasca npopu- lar". De ex.: ,,— Ba sd md sfdtuiesti, diece, cdci altd viafd decit asta n-am; $i dacd nu sdvirsim nimic, nevrednici vom fi, ne- vrednici vom pieri I” ; ,,Injeleg, bade Ghifd, a rdspuns cu blin- de{d@ slujitoru: Degraba_ fi-vom la Praguri“. ,— Nu tirzie vreme, vei vedea”. ren fi Acest ultim fapt am fi inclinai, poate, sa-I Ee oaUa toric, in sensul ca, intrucit evenimentele din Nicoar¢ pot te se petrec acum patru secole, forma de viitor een sign che ziu literara se gasea relativ aproape de originea exprima indoiala qj , rhe de, al tui y, aes Nose nici atuncea, 10 j-ou (vezi nota imediat precedenti). mai departe tt ahs aa ale Po paigiarastialponelva sd seuirme ceva Pt ee unde va pastreaza destul de bine o parte din intele forma a lui a voi. 22 — Limba Mteraré — ed. 125 337patase incd aceasta ultima valoare. creda “a eareee trebuie cautaté in alta parte. Din exemplele date vedem cx Sadoveanu trece, in general, peste auantele stilistice ale di- verselor forme de viilor, fara consecinje pagubitoare pentru maiestria artistica, ci, mai degrabd, dimpotrivd. Tot asa ne- glijeaza el, intentionat, binein{cles, deosebirile dintre aspec- tele ,populare" si cele ,literare” ale viitorului. In ce priveste acest din urma fapt, Sadoveanu amintesle de _.invdfatorul" si emulul sdu Ion Creangé, care de asemenea Intrebuinteaza adesea pe voi face etc. chiar atunci cind pune sa vorbeasca pe mama lui sau alt personaj fara stiinfa de carte. De pildd : »— Doamne, prinde-I-voi strigoiul cela odald..." ¢ ,— fi veni tu acasd, coropcarule, daca te-a rdzbi foamea, $-apoi atunci vom avea altd vorba." Aceastaé constatare mi se pare semnificativad din urmd- torul punct de vedere. Atit Creanga, cit si Sadoveanu (in- tr-o masuré mai mare primul pentru motive care n-au ni voie sd fie aratate, dacé nu uitém ca avem a face cu un scrii- tor , popular" in sensul cel mai strict) se identifica, in ce pri- veste relatarea directa, cu personajele lor. Vreau sa spun ca intre felul cum vorbesc ei insisi despre oamenii ale cdror fapte le infaftiseaz& si felul cum vorbesc acestia nu exist& nici o deosebire esentiald. Stilul apare astfel aproape unitar de la inceput pind la sfirsit, indiferent daca intervine povestitorul sau vreunul dintre personajele lui. O adevdrata solidaritate intre ei toti, fara deosebire, bazaté pe continutul popular al operei, care, la rindul lui, izvoraste din conceptia scriitorului despre viata si, implicit, despre arta literara. Este aceasta o trasdtura caracteristicé foarte importanta a creatiei lui Sado- veanu™, asupra careia nu stiu dac& s-a insistat de catre cei ce s-au ocupat de activitatea marelui nostru povestitor. Iata © singura mostra: ,—Eu ag zice asa, a urmat Tudoricé afin- tind pe Nicoard ; cd pentru asa dregdtori i-ar folosi Jui Voda Jeacul babelor de la Somuz ; alior pldmddit cu vin pe care-l dau pe apd ca sa amefeascd pestii si sd-i prindd. Sd-si hrd- neased $i mdria-sa lighioile de la curte cu alior, sa se ducd pe apa simbetei, sd ajungd Ia Dundre, pe urmé in marea si in fundul Tartorului", Vorbeste acum povestitorul : ,,Cind judele —__ ” Si, evident, a lui Creanga _ ® Si, evident, ‘anga, care, data find intreaga sa formatie ca om $i , aga cum am spus, nu surprinde, ca scriitor. 220wut larma ce se stirnise la cele patru cdrufe ale sdla- sului si sia dat sama cd vin impotrivd cdldrefi cu arme, a slo- bozit mare strigdt si a poruncit sd se aseze tofi cei doudzeci- siopt de supusi ai sdi pe brinci si cu fruntea plecatd, Glasul sdu repezise porunca intr-o limbd necunosculd, pe care un singur om dintre slujitorii lui Nicoard o putea pricepe.” ‘Ar merita un studiu special acest ultim aspect al artei lui Sadoveanu, in primul rind pe baza operelor ,neistorice”, pen- tru a se vedea daca si in ce masura constatarea mea, inteme- jata exclusiv pe Nicoard Potcoavd (as putea adauga, in subsi- diar, Divanul persian, unde lucrurile se prezinta, mi se pare, si mai favorabil aprecierilor de fata), se verifica, cel putin in linii mari, pentru intreaga opera a lui Mihail Sadoveanu. Im- presia mea, pur subiectiva, este cd da. Ramine sd se gdseasca fie un lingvist, fie un critic literar cu intelegere si cu interes pentru astfel de probleme, care sa urmareasca de aproape acest aspect, dupa mine extrem de important, al creatiei_ marelui nostru scriitor. Jor ava 1960