Professional Documents
Culture Documents
07 Revista Universul Juridic NR 11-2015 PAGINAT BT C Jugastru PDF
07 Revista Universul Juridic NR 11-2015 PAGINAT BT C Jugastru PDF
EFECTELE CĂSĂTORIEI
ÎN DREPTUL INTERNAŢIONAL PRIVAT
De Călina Jugastru
ABSTRACT
I. Preliminarii
Instituţie fundamentală a dreptului român, căsătoria[1] are o configuraţie
aparte atunci când este prezent elementul de extraneitate, fie prin cetăţenia unuia
dintre soţi (sau a ambilor soţi), fie prin reşedinţa obişnuită a soţilor, fie prin legea
aleasă de părţi pentru regimul matrimonial, fie prin locul celebrării căsătoriei etc.
46 CĂLINA JUGASTRU
alin. 2 C. civ.). Fac excepţie următoarele aspecte: drepturile soţilor asupra locuinţei
familiei şi regimul unor acte juridice asupra acestei locuinţe – acestea fiind
reglementate de legea locului situării imobilului (lex rei sitae).
a. Dacă soţii au reşedinţă obişnuită comună, legea statului pe al cărui teritoriu
se găseşte reşedinţa obişnuită comună va guverna efectele generale ale căsătoriei.
Calificarea reşedinţei obişnuite comune a persoanei fizice este aceea de locuinţă
principală, chiar dacă nu s-au îndeplinit formalităţile de înregistrare[7].
Conflicte mobile de legi. Reşedinţa obişnuită este un punct de legătură care intră
în conţinutul legăturilor variabile. Ceea ce înseamnă că reşedinţa obişnuită comună
poate suporta schimbări – de pe teritoriul unui stat pe teritoriul altui stat – din
partea unuia dintre soţi sau din partea ambilor soţi, ulterior încheierii căsătoriei.
Dacă numai unul dintre soţi, de exemplu, îşi schimbă reşedinţa obişnuită, soţii nu
vor mai avea pentru viitor, reşedinţă obişnuită comună.
Se va ajunge la situaţia în care efectele generale ale căsătoriei au fost guvernate
de legea unui stat, la momentul încheierii căsătoriei, iar ulterior acestui moment,
soţii sau unul dintre aceştia îşi stabilesc reşedinţa obişnuită pe teritoriul altui stat.
Apare întrebarea dacă va suferi schimbări şi legea aplicabilă efectelor
căsătoriei, consecutiv deplasării reşedinţei obişnuite pe teritoriul altui stat. Codul
civil reglementează explicit aceste ipoteze, în textul referitor la conflictele mobile
de legi (art. 2596 C. civ.). Din raţiuni de stabilitate şi continuitate, legea sub
imperiul căreia au fost reglementate efectele căsătoriei continuă să reglementeze
aceste efecte şi după schimbarea reşedinţei obişnuite. Conflictul mobil de legi este
soluţionat prin aplicarea legii vechi, adică a legii vechii reşedinţe obişnuite
comune.
b. Dacă soţii nu au reşedinţă obişnuită comună, dar au cetăţenie comună, se va
aplica legea statului a cărui cetăţenie o deţin în comun. Cetăţenia se dovedeşte
conform legii statului a cărui cetăţenie se invocă (art. 2569 C. civ.). Cetăţenia a
primit reglementare subsidiară faţă de reşedinţa obişnuită; ea va fi luată în
considerare numai dacă soţii au reşedinţe obişnuite diferite.
Conflicte mobile de legi. Schimbarea cetăţeniei după încheierea căsătoriei atrage
aplicarea legii vechi, ca lege a cetăţeniei comune a soţilor. Conflictul mobil apare la
momentul schimbării cetăţeniei, care este un punct de legătură mobil şi, deci, poate
intra, succesiv, sub incidenţa a două sau mai multe sisteme de drept. Pentru a
păstra stabilitatea în relaţiile personale şi patrimoniale ale soţilor, legiuitorul a
înţeles să aplice efectelor generale ale căsătoriei aceeaşi lege sub incidenţa căreia au
început să fie reglementate raporturile juridice (art. 2596 alin. 1 C. civ.).
c. Dacă soţii nu au reşedinţă obişnuită comună şi nu au nici cetăţenie comună,
se aplică legea locului unde căsătoria a fost celebrată. Spre deosebire de primele
două puncte de legătură, locul celebrării căsătoriei este întotdeauna determinabil.
Este un punct de legătură fix, care nu poate fi schimbat şi care nu face posibile
conflictele mobile de legi.
Efectele căsătoriei în dreptul internaţional privat 49
Excepţia. Drepturile soţilor asupra locuinţei comune, precum şi regimul unor
acte juridice asupra acestei locuinţe sunt supuse legii locului situării locuinţei
comune (lex rei sitae).
De asemenea, capacitatea persoanei de a se căsători înainte de majorat este
guvernată de legea naţională a celui în cauză şi nu de legea aplicabilă efectelor
generale ale căsătoriei.
2. Convenţia matrimonială
Calificarea convenţiei matrimoniale cu element de extraneitate
Într-o calificare primară a noţiunii, convenţia matrimonială este „actul juridic
de alegere sau, după caz, de modificare a regimului matrimonial”[29] ori acordul
de voinţă al soţilor, prin care aceştia convin asupra regimului juridic căruia îi vor
supune bunurile lor[30].
Terminologia dreptului comparat diferă la desemnarea convenţiei matri-
moniale: „convenţie de căsătorie”, „contract matrimonial”, „contract de căsătorie”,
„acord prenupţial” ş.a. Totuşi, nu întotdeauna termenii sunt utilizaţi ca echivalenţi.
În doctrină s-a observat că, spre exemplu, contractul de căsătorie este un tipar mai
larg, care poate conţine, pe lângă convenţia matrimonială care se ocupă de regimul
matrimonial adoptat de soţi şi alte reglementări: recunoaşterea unui copil, respon-
sabilităţile soţilor cu privire la creşterea copiilor din căsătorii anterioare şi a celor
care urmează să se nască, regimul donaţiilor făcute de părinţii soţilor etc.[31]
62 CĂLINA JUGASTRU
[1] Căsătoria reprezintă baza familiei şi „generează între cei care o încheie, raporturi
multiple şi complexe, de diferite naturi, dintre care numai unele fac obiectul reglementării
juridice” (Al. Bacaci, Raporturile patrimoniale în dreptul familiei, Editura Hamangiu, Bucureşti,
2007, p. 3).
[2] În dreptul actual, căsătoria are următoarele caractere: este un act civil (laic); este un
act solemn; se încheie în scopul întemeierii unei familii (a se vedea, Al. Bacaci,
V.-C. Dumitrache, C.C. Hageanu, Dreptul familiei, în reglementarea noului Cod civil, Editura
C.H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 17-18).
[3] Prin calificare se înţelege operaţiunea de determinare a categoriei juridice în care se
încadrează o situaţie de fapt, având drept consecinţă indicarea legii competente [a se vedea,
I. Macovei, N.R. Dominte, comentariul art. 2558 C.civ., în F.-A. Baias, E. Chelaru,
R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Volumul II,
Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 2556]. Pentru definirea conflictului de calificări, a se
vedea, N. Diaconu, Drept internaţional privat, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p. 58.
[4] În funcţie de calificarea primară se poate determina legea aplicabilă raportului
juridic cu element de extraneitate (R.-B. Bobei, Calificarea şi conflictul de calificări în dreptul
internaţional privat, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 19). Cu privire la dimensiunile
calificării, a se vedea, R. Boukhari, La qualification en droit international privé, în Les Cahiers de
droit, vol. 51, nr. 1/2010, p. 189-190.
Efectele căsătoriei în dreptul internaţional privat 67
[5] Pentru explicaţii de ordin terminologic în ceea ce priveşte efectele nepatrimoniale şi
efectele patrimoniale ale căsătoriei, T. Bodoaşcă, A. Drăghici, I. Puie, I. Maftei,Dreptul
familiei. Curs universitar, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 68-70.
[6] A se vedea, M. Avram, Drept civil. Familia, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2013,
p. 72-79.
[7] Reşedinţa obişnuită a persoanei fizice care lucrează în exerciţiul profesiei este la
locul unde această persoană are stabilimentul său principal.
[8] Pentru critica sintagmei „stat cu care întreţin cele mai strânse legături”, a se vedea,
N.C. Dariescu, Relaţiile patrimoniale dintre soţi în dreptul internaţional privat,Editura C.H.
Beck, Bucureşti, 2008, p. 83-84.
[9] Pentru reglementarea franceză actuală a statutului personal al soţilor, a se vedea,
Ph. Malaurie, H. Fulchiron, La famille, Defrénois, Paris, 2004, p. 481-546.
[10] Cu privire la ansamblul raporturilor personale dintre soţi, a se vedea, Al. Bacaci,
V.-C. Dumitrache, C.C. Hageanu, Dreptul familiei, în reglementarea noului Cod civil…,p. 40-44;
M. Avram, Drept civil. Familia…, p. 72-78.
[11] Al. Bacaci, V.-C. Dumitrache, C.C. Hageanu, op. cit., p. 57.
[12] I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de drept internaţional privat, Editura Universul
Juridic, Bucureşti, 2007, p. 397; O. Ungureanu, C. Jugastru, A. Circa, Manual de drept
internaţional privat, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 219.
[13] Cu privire la sfera efectelor căsătoriei, M. Avram, op. cit., p. 72-79; Al. Bacaci,
V.-C. Dumitrache, C.C. Hageanu, op. cit., p. 39-49. În ce priveşte relaţia capacitate civilă –
drept conflictual, a se vedea, C. Vrabie, Capacitatea persoanei fizice în dreptul internaţional
privat, în Revista de drept internaţional privat şi drept privat comparat, 2007, p. 449-450.
[14] E. Florian, Regimuri matrimoniale, Editura C.H, Beck, Bucureşti, 2015 p. 29.
[15] “Soţii sunt obligaţi să îşi acorde sprijin material reciproc (1). Ei sunt obligaţi să
contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsătoriei, dacă prin convenţie
matrimonială nu s-a stabilit altfel (2). Orice convenţie care prevede că suportarea
cheltuielilor căsătoriei revine doar unuia dintre soţi este considerată nescrisă (3)”.
[16] A se vedea, E. Florian, Regimuri matrimoniale…, p. 45-49.
[17] Cu privire la regimul matrimonial, ca şi categorie autonomă, a se vedea, M. Attal,
A. Raynouard, Droit international privé, Tome 1: Principes généraux, Éditions Larcier,
Bruxelles, 2013, p. 306-308.
[18] B. Audit, L. d’Avout, Droit international privé, Economica, Paris, 2013, p. 848-851.
[19] Pentru prezentarea regimurilor matrimoniale reglementate în dreptul român, a se
vedea, P. Vasilescu, Propos à batons rompus sur les régimes matrimoniaux roumains, în D.A.
Popescu (coord.), Specificitate şi complementaritate în dreptul privat european. Conflictele de legi
şi de jurisdicţii şi integrarea lor europeană, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 103-111.
[20] Al. Bacaci, V.-C. Dumitrache, C.C. Hageanu, op. cit., p. 50. Cu privire la noţiunea
de regim matrimonial în alte sisteme de drept, N.C. Aniţei, Convenţia matrimonială în dreptul
internaţional privat român, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2013, p. 32-36.
[21] M. Avram, Drept civil. Familia…, p. 169.
[22] Pentru aceste chestiuni, Ph. Malaurie, L. Aynès, Les régimes matrimoniaux, 2e
édition, Defrénois, Paris, 2007, p. 15.
[23] „În măsura în care legea prevede o anumită formă a contractului, aceasta trebuie
respectată, sub sancţiunea prevăzută de dispoziţiile legale aplicabile” (art. 1179 alin. 2
C. civ.).
68 CĂLINA JUGASTRU
[24] În cazul modificării convenţionale, efectele se produc între soţi de la data încheierii
convenţiei, iar faţă de terţi, de la data îndeplinirii formelor de publicitate. În ipoteza
modificării judiciare, efectele se produc de la data introducerii cererii de separare judiciară
de către unul dintre soţi, cu excepţia cazului în care instanţa decide ca efectele să se aplice
de la data despărţirii în fapt; faţă de terţi efectele se vor produce de la data efectuării
formelor de publicitate. Pe larg, cu privire la aceste probleme, a se vedea, Al. Bacaci,
V.-C. Dumitrache, C.C. Hageanu, op. cit., p. 53-55.
[25] D.-Al. Sitaru, Drept internaţional privat. Partea generală. Partea specială – Normele
conflictuale în diferite ramuri şi instituţii ale dreptului privat, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2013,
p. 197.
[26] Ibidem, p. 200.
[27] A se vedea, pentru diferenţierea a două tipuri de convenţii, N.C.Aniţei, Convenţia
matrimonială în dreptul internaţional privat român…, p. 38-39.
[28] În termeni apropiaţi, convenţia de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial
este definită ca fiind„acel contract de o factură specială, prin care viitorii soţi sau soţii aleg
sau modifică legea aplicabilă regimului matrimonial în timpul căsătoriei” (N.C.Aniţei,
Convenţia matrimonială în dreptul internaţional privat român…, p. 39; N.C. Dariescu, Relaţiile
patrimoniale dintre soţi în dreptul internaţional privat…, p. 103-105).
[29] Dan Lupaşcu, Diana Ungureanu, Drept internaţional privat, Editura Universul
Juridic, Bucureşti, 2012, p. 153.
[30] N.C.Aniţei, Convenţia matrimonială în dreptul internaţional privat român…, p. 220.
[31] Ibidem, p. 43, precum şi autorii citaţi la nota 7 de subsol.
[32] A se vedea, A se vedea, M. Avram, Drept civil. Familia…, p. 178-181; A.Al. Banciu,
Raporturile patrimoniale dintre soţi potrivit noului Cod civil, Editura Hamangiu, Bucureşti,
2011, p. 53-60.
[33] E. Florian, Regimuri matrimoniale…, p. 59.
[34] Ibidem, p. 66.
[35] Vechea reglementare stabililea că, în ceea ce priveşte condiţiile de fond ale
convenţiei matrimoniale, operează legea naţională a fiecăruia dintre viitorii soţi (art. 21 alin.
1 din Legea nr. 105/1992).
[36] În reglementarea anterioară, forma convenţiei matrimoniale se determina conform
art. 71 alin. 1 şi art. 86 din Legea privind raporturile juridice de drept internaţional privat:
legea care reglementează fondul convenţiei; legea locului încheierii convenţiei; legea
aplicabilă conform dreptului intgernaţional privat al autorităţii care examinează validitatea
actului; părţile care se află, la data încheierii convenţiei, în state diferite, au îndeplinit
condiţiile de formă prevăzute de legea unuia dintre aceste state; legea statului unde
reprezentantul părţii s-a aflat în momentul încheierii convenţiei, dacă a îndeplinit condiţiile
de formă prevăzute de această lege (O. Ungureanu, C. Jugastru, A. Circa, Manual de drept
internaţional privat…, p. 220-221).
[37] Actul juridic se supune, în ceea ce priveşte forma, următoarelor legi (în cascadă):
legea aleasă de părţi, legea statului cu care actul juridic prezintă legăturile cele mai strânse,
legea locului unde actul juridic a fost încheiat (art. 2637 alin. 1, art. 2638 alin. 2 C. civ.
român).
[38] Cu privire la aceste probleme, M. Avram, Drept civil. Familia…, p. 342.