COMPOZITIA STICLELOR, Din compozitia sticlelor fac parte: = oxizi formatori de structura vitroasa: SiO», BOs, POs, GeOr. = oxizi modificatori de structura: NazO, KO, CaO, MgO, PbO, BaO, ZnO, ete - oxizi amfoteri, care pot fi atat formatori de structura, cat si modi functie de modul in care se coordineaza: ex. AlOs este formator si intra in structura stielelor cand are coordinatia 4 cu poliedrul de coordinare un tetraedru si este modificator de structura atunci cand are coordinatia 6 eu poliedrul de coordinare un octaedru Stabilirea compozitie oxidice a unei impun sticlei respective. Sticlele produse in cantitati industriale sunt in general sticle silico-caleo- sodice la care se mai aduga anumiti oxizi in scopul imbunatatirii_ unor proprictati ale topiturii sau ale sticlei solidificate. Ex: introducerea unor cantitati de ALOy reduce tendinta de cristalizare a topiturii de sticla si imbunatateste stabilitatea chimica a sticlei solidificate. Oxidul de bor introdus in amestecul de materii_ prime reduce temperature de topire a acestora si coeficientul de dilatare al sticlei solidificate. Compozitia sticlelor se poate exprima sub forma de: = compozitie oxidica procentuala: mi wu molaras ~ formula sticlei formula molara (formula Seger) sticle se > in functie de proprietatile care se L.COMPOZITIA OXIDICA PROCENTUALA Se exprima prin procentele masice sau molare din fiecare oxid component. jC) + aCo* ayC3*. yCni unde: a, dz... dq teprezinté % masice din componentii Cy, C2. Ay #34 stone Oy = 100 BC byCo* byl atv BoC unde: by, by ....by reprezintd % molare din componentii C). C byt byt Bg tec st by = 100 Trecerea de la 0 exprimare la cealata se face transformand procentele molare in % masice sau invers cu ajutorul maselor molare Mc; a fiecdrui oxid component Trecerea de la compozitia procentuali masici la compozitia procentual calcularea numarului de moli din fiecare oxid component asttel: mola a implica asf Mer: N2=a2/Mex Ny = 434 Mea oeeNa = dn/ MenNyt+N2tN3+.. Na = Neat y= Ny l00/ Nora b2=Nzr100/ Nias Bs=Ny100/ Neat by = Nu 100/ Necwat Trocerea inversi de la compozitia oxi procente molare la compozitia oxidie’ in procente masice presupune transformarea numarului de moli in grame cu ajutorul maselor molare. by Mey + byMe2 + byMes*. WMC = Mam ay=by Mey * 100/ May; 42=b2-Mex* 100/ Mam -y=by' Moy 100/ Moy 2.RORMULA STICLEL Formula sticlei se ascamind cu formulele compusilor chimici si consti in indicarea numérului de moli din fiecare oxid component printr-un coeficient seris inaintea oxidului respectiv: NiCr N2C2* NC NG Jn mod freovent se raporteazi numirul de moli ai oxizilor Ja numarul de moli al unui oxid principal, de exemplu SiOz, In acest caz formula sticlei devine: CL NYND-C2NYNIC3 sossN/NG Ci Cand se urmareste variatia unor proprietati in functie de variatia unui oxid component. Pentru o sticla binara, formula sticlei se scrie astfel: xCy(100-x)Cy unde: x reprezinti % molare sau masice a componentului C; in amestec. Valorile lui x sunt variabile, indicdndu-se de fiecare data intervalul de variatie. in cazul in care sticla contine mai multi componenti, acestia vor forma o masa exprimati sub forma unui component C2, cu raport bine definit intre componenti, raport care nu se schimba in cursul experimentului, sCy* +a oy *Cu* HastCs* + Fosmula sticlei devine astfel: XC r(100-¥)( ay*Cy* + ar*Ca*4a3*C3* + os3.FORMULA MOLARA (FORMULA SEGER) Se foloseste mai ales la glazuri si emailuri care sunt sticle speciale aplicate sub forma de straturi subtiri pe suporturi ceramice sau metalice Prezentarea compozitiei oxidice complexe sub forma procentuali in cazul diversclor tipuri de glazuri este greoaie, fapt ce a dus la elaborarea unui sistem de reprezentare a compozifiilor care si permit 0 mai ugoara comparatie a glazurilor intre ele. Acest sistem cunoscut sub denumirea de formula Seger, tine seama de formula molari a amestecului respectiv. Conform acestei_metode oxizii sunt tabelati in trei sau mai multe coloane, prima contindind oxizii elementelor mono gi divalente, a doua pe ai celor trivalente, a treia pe cele tetravalente. Tabel,1. Metoda Seger modificata de prezentare a formulei molare a glazurilor OXIZI ‘Monovalenti ivalenti Tetravalenti | Pentavalenti | Alti anioni sidivalenti TA Li0 TM B;0; WV Sid; [V POs |F “| ALO; | -Ge0,_—« VA'-V2.0s, VIACr0; [IIA CeO, | VB As:Os - Vill FeO; | IVA TiO, 'Sb.05 ~~ | VB As,Os ZrO2 —_ | 7 36:0; | 1VB Sn0, == BiO; Vill FeO CoO NiO 1B ZnO cdo | IMB Te,OSuma oxizilor bazici, R,O+RO, exprimati in numér de moli, din prima coloana este intotdeauna considerat egala cu 1. Idea inifiald a lui Seger a fost reprezentarca formulei moleculare numai prin trei coloane: oxizi bazici ~ alumine ~ oxizi acizi, agezind BOs aléturi de SiO2, conform schemei: RO SiOz ~ R205 RO BOs R:Os ~ este constituit din AlsOs si in mod exceptional din Fe,Os Desi mai t€rziu B20s a fost deplasat in coloana a doua din cauza similaritatii sale cu AlOs, formula cu trei coloane se utilizeaz gi in prezent. Sistematica propusi de Seger, modificati si completati ulterior, verificd cunostintele actuale asupra structurii atomice a sticlelor. in prima coloani au fost agezati toti oxizi modificatori de refea, iar in celelalte sunt oxizii amfoteri gi oxizii formatori de retea. (tabelul 1). Trecerea de la formula molar a unei glazuri la compozitia oxidicd procentuala presupune exprimarea procentuald a numarului de moli ai fiecdrui oxid component fata de numérul total de moli sau transformarea in procente masice cu ajutorul maselor molare. 4, EXEMPLE DE CALCUL EL. Sticla pland pentru construcfii are urmdtoarea compozitie oxidicd, exprimatdi in % masice: 72%SiO2, 10% CaO, 15%Naz0, 2%6MgO, 1%dl,05. Sa se exprime compozitia acestei sticle prin procente molare si prin formula Seger. Rezolvare: Se caleuleaza numarul de moli din fiecare oxid component Nsor = % SiOxMsioz Nsioz = 72/60 = 1,200 moli New =% CaO! Meso Neao = 10/56 = 0,179 moli Nrazo = %Na20/ Mrizo Nva2o = 15/62 = 0,242 moli Nutgo =%MgO/Miig0 Nitgo = 2/40 = 0,050 moli Nazos = % Al2Os/ Manos Nanos = 1/102 = 0,010 moli Numirul total de moli va fi: Nout = 2 NiNooat = 1,200+0,179+0,242+0,050+0,010 = 1,681 moli Se considera numarul total de moli ca fiind 100% gi se calculeaz’ % molare pentru fiecare oxid. bsioz = 100+ Nsio2 / Nest bsion = 100+ 1,200 /1,681 = 71,39 Bevo = 100+ New / Neca beso = 100 - 0,179 / 1,681 =10,65 byi20 = 100+ Nruzo / Nicat byazo = 100 - 0,242 / 1,681 bao = L00- Nuigo/ Neoat byigo = 100 - 0,050 / 1,681 = bawos = 100 + Nanos / Neoat bazos = 100+ 0,010 / 1,68 Compozitia oxidicd a sticlei exprimata in % molate va fi: 71,39%SiO2, 10,65%Ca0, 14,40%Na20, 2,97%Mg0, 0,59 % AlLOs. Pentru formula Seger, oxizii componenti se impart in trei grupe: in grupa I oxizii monovalent gi bivalenti, in grupa II, AlO;, iar in grupa Il, SiO2 gi alti oxizi formatori de structurd, Numarul de moli aferent oxizilor din grupa I trebuie sd fie intotdeauna 1. 0,242 moli NaxO 0,179 moli Ca 0,010 moli Al,O; 1,200moli SiO» 0,050 moli MgO Se determina suma numarului de moli din grupa I: 0,242+0,179+0,050 = 0,471 moli Factorul de amplificare va fi: f= 1/0,471 Formula Seger se obtine amplificdnd numarul de moli ai fiecdrui oxid cu factorul objinut: 0,242 - 1/0,471 moli NaxO 0,179 + 1/0,471 moli CaO_—_(0,010- 1/0,471moli AO; 1,200 - 1/0,471moliSiO2 0,050 - 1/0,471 moli MgO Formula Seger pentru sticla de compozitie data va fi: 0,514 Na,O 0,380 CaO 0,021 AlOs 2,548 SiO, 0,106 MgOE2. Compozitia oxidied a une sticle ternare, exprimaté in % molare, este 40Y6SiOz, 40% B203 si 20%Bi:03, Sa se exprime compozitia sticlei in % masice Rezolvare Se calculeaz masa amestecului de oxizi corespunzitoare celor 100 de moli din amestec. Manesiee = 40° Msio2 + 40 + Mpzos + 20° Manos Manesice = 40» 60 + 40 + 69,59 + 20 - 465,93 = 14502,80 grame Se calculeazii % masice din fiecare oxid confinut in amestec. ay = 40-60-100/14502,80 = 16,55 az = 40-69,59:100/14502,80 = 19,19 a3 = 20-465,93-100/14502,80 = 64,26 Compozitia oxidica a sticlei exprimata in % masice este: 64,26 %Bi20s 6,55% SiO2, 19,19%B:0s, E3. O glazurd pentru placaje de gresie are urmédtoarea compozitie, exprimatd prin formula Seger. 0,16 Na,O 0,14 K20 3,56 SiO> 0,45 CaO 0,45 AlzOs 0,85 B203 0,09 MgO 0,45 ZrO3 0,16 Zn0 Sai se determine compozitia oxidiedi exprimata prin % gravimetrice, respectiv molare. Rezolvare Se determina numarul total de moli din amestec, dupa care se caleuleaza % molare ‘corespunziitoare fiecdrui oxid component. Neciat = 0,16 + 0,14 + 0,45 + 0,09 + 0,16 + 0,45 + 3,56 + 0,85 + 0,45 = 6,31moli Procentele molare pentru fiecare oxid se calculeazé cu relatia: bi 00 Ni/ Neobyi20 =100 - 0,16 / 6,31 = 2,54 % bazos = 100 + 0,45 / 6,31 = 7,13 % x20 = 100 0,14 / 6,31 = 2,22 % bsioz = 100 - 3,56 / 6,31 = 56,41% deo = 100° 0,45 / 6,31 = 7,13% Dyz03 = 100 - 0,85 / 6,31 = 13,47% bytgo =100 - 0,09 / 6,31 = 1.43% bor = 100 - 0,45 16,31 = 7,13 % buso = 100 + 0,16 / 6,31 = 2,54% Compozitia oxidic’ molark va fiz 56,41%SiO2, 13,47%B03, 7,13%AhOs, 7,13%Z1O2, 7,13%CaO, 2,54%Zn0, 2,54%Na,O, 2,22%K20, 1,43%Mg0. Transformarea compozitici oxidice in % gravimetrice se efectueazd similar cu E2. EA, Formula unei sticle exprimatd prin numdr de moli este urmdtoare: 1,18SiO2 0,15CaO + 0,25Na;0 -0,09MgO + 0,015Al,0s . Sd se determine compozitia oxidicd, exprimatit prin % gravimetrice. Rezolvare: Se determina masa sticlei cu formula dati: Mu = XNM, unde Ni si Mi reprezinta num@rul de moli_si respectiv masa molard pentru oxidul i Procentele gravimetrice pentru fiecare oxid se determina cu relatia: = 100° NM / Maa My= 1,18Msio2 + 0,15Meao + 0,25Mya20 + 0,09Mygo + 0,015Mazos (18-60 + 0,15" 56 +025 62+ 0,09- 40+ 0,015 - 102= 94 25 ason = 100° 1,18 -60/ 89 83 = FH Kis <0 = 100+ 0,15 56/99 25 ayano = 100 0,25 + 62/ O° antgo= 100+ 0,09-40/ 39 25 = annos = 100° 0,015» 102,/99.¢ Compozitia sticlei exprimati in % gravimettice va fi: %Si02, %CaO, _ %Na20, %MgO, — %AI203.ES. Sai se determine compozitia oxidied exprimatd in % gravimetrice pentru sticlele cu urmatoarea formula (x = % grav.) + x PbO: (100-x)[0,75SiO2 -0,10CaO -0,15Na,0] unde 1x3 Rezolvare: Formula sticlei Compozitia oxidiek [Yograv.] | XPBO(100-x)[0,758i0;-0,10Ca0-0,15Na,0] Kal] PbO -99I0,758i0;- 0,10Ca0 - O,15Na;0] | IPO, 74,258i02, 9,90Ca0, 14,85Na,0 X=2 | 2POO - 98(0,75Si0, -0,10CaO - 0,15Na,0] | 2PbO, 73,50Si0, 9,80Ca0, 14,70Na,0 K=3 [SPO -97[0,758i0; 0,10CAO- 0,15Nax0] | 3PbO, 72,75Si0; 9,70Ca0, 14,55Na:0 Bibliografie: 1. P.Balta, “ Tehnologia sticlei”, Editura Didactic’ gi Pedagogiod, Bucuresti 1984. 2. ALSzep, Fl.Brandabur, “Sticla dle constructii”, Editura Cermi, lasi 2005. LuLiterat, L.Gagea, F.Goga, E.Miticd, E.Olariu,”Ceramicd tehnicd. Principii de calcul si proiectare”, Editura Casa Cartii de Stiint, Cluj-Napoca, 2001. 4, L.Gagea, “Ceramicd de laborator” Editura Casa Caxtii de Stiinti, Cluj-Napoca, 2003CALCULUL AMESTEC! JLUI DE MATERII PRIME Calculul refetei de fabricatie a unei sticle are ca scop stabilirea proportiei de materi prime necesare obfinerii compozitie dorite. Pentru acest calcul sunt necesare compozitia oxidica a sticlei, materiile prime utilizate si compozitia acestora. 1.MATERILE PRIME Materiile prime utilizate la fabricarea sticlei se clasificd in doug mari grupe: mater prime principale si materii prime auxiliare. Din prima grupi fac parte materialele care contin oxizii pricipali contribuind cu o pondere mare la formarea sticlei de © anumiti structura gi cu proprietati fundamentale bine structurate. Astfel de materii prime vor introduce in sticlé oxizii acizi, alcalini si alcalino-terosi sau a unor metale grele care intra in compozitia sticlei. Din grupa a doua fac parte 0 varietate mare de substante care se folosese in general in cantititi mici gi influenteaza in mod sensibil procesul de topire gi anumite proprietafi Ex: acceleratorii de topire, afinantii, decolorantii Materiile prime utilizate la fabricarea sticlelor trebuie si indeplineasca o serie de condi tehnico-economice cum ar fiz = sii contin oxidul ca atare sau sub forma unor combinatii usor de descompus, ins s& nu genereze compusi care pot modifica negativ proprietitile sticlei; - s& aiba continut redus de impuritati; = siifie ct mai iefiine gi usor de procurat; 2.CALCULUL COMPOZITIEL AMESTECULUI DE MATERIL PRIME Calculul refetei de fabricatie are la bazi compozitia oxidica a sticlel stabilité experimental, in functie de proprietatile dorite pentru produsul respectiv. Dac procesul tehnologie se schimbi sau se introduc sortimente noi de produse atunei compozitia se ‘modificd in functie de proprietitile de baza ale noului tip de stick. Pentru a asigura compozitia dorit’ a sticlei este necesara determinarea raportului de amestecare intre materiile prime. Acest raport se calculeazi pe baza compozitici sticlei sia materiilor prime gi se bazeazi pe legea conservarii masei: cantitiyile de oxizi componenti introduse de materile prime se vor regisi in compozitia topitusii de stick Pentru o sticlé cu compozitia exprimata in % gravimetrice: ayCy + 22 # d3C3 + oem} an notam cu: = i oxizii component ai sticlei si ai materiilor primes = j~materiile prime; ~Myj- concentratia oxizilor in materile prime, exprimaté in % de greutate, = Myg- cantitatea de oxid i din sticla, kg oxid/100 kg sticlé Mix = aiC; = my cantitatea de materie prima j necesari pentru obfinerea a 100 kg sti Pentru fiecare oxid component scriem ecuatia de bilant de materiale = Mie = My;Seriind 0 ecuatie similara pentru fiecare oxid component al sticlei se obtine un sistem de ceuatii cu un numa egal cu cel al oxizilor component si cu un numér de necunoscute mj, cel al materiilor prime. Prin rezolvaree sistemului se obtin valorile mj, respectiv cantititile necesare din fiecare materie prin pentru a obfine 100 kg sticla cu compozitie dati. Datoriti gazelor confinute de unele matetii prime precum si datorita impuritatior, suma total a cantititilor de materii prime este mai mare de 100, de obicei aproape de 120 kg pentru a se obtine 100 kg de stil Dac& sticla confine si componenti volatili, se compenseaza pierderile prin volatilizare ce au loc in timpul topirii introducind un exces din materia prima respectiva. Pierderile prin volatilizare constatate in condifile topirii in cuptoare industriale sunt de ordinul 2 1,5 % pentru PbO, 3,2 % pentru Na,O, 4% pentru ZnO, 15% pentru B2Os, si 30% pentru Fz, La cantititile de gaze degajate in timpul topirii descompunerii materiilor prime se vor adauga compusi. urmare a i cele datorate volatilizirii acestor 3.EXEMPLE DE CALCUL El, Si se caleuleze refeta de fabricafie a unei sticle, Compositile sticlei si a mateiilor prime folosite sunt redate in iabelul 2 Dupa caleularea compozitiei amestecului de materii prime, sd se recaleuleze compozitia oxidicd a sticlei yi sd se compare, compozifia data cu cea rezultatd din calcul. Tabel 2. Comporitia oxidicd a sticlei si materiilor prime Materii | mj Onxizii componenti (% in greutate) S10, [CaO] NaO [MgO | ALO, | FeO. | Ai] PC i=3 lima laws comp. iat _ Nisip [my | 98,95/ 0,51 |- : 030° -[OIsf- On j=1 . Calear [my | 1a7 : - : O10 063 | 43.9 i=2 _| Sod’ [ms |- |= 372 | E 5 a3 435 j=3 _ J | Dolomiti 0,38 | 26,1 - 24,32 | 0,2 0,3 0,93 41,77 | | - Alumina | ms; 04 0,35 - - 97,9 0,05, - Fe} Sticla Ma [71_ [15,5 [3,5 1,5 ~—_ EE Calculul retetei de fabricatie, Oxizii componenti ai sticlei sunt: SiO, CaO, NazO, Al:Os si MgO. Pentru calculul amestecului de materii prime se serie ecuatia de bilant de materiale pentru fiecare oxid component al sticlei, formindu-se un sistem de ecuatii prin rezolvarea caruia se determina cantitatile necesare din fiecare materie prima.SiOz: 0,9895m, + 0,0147m, + + 0,0038m4+ 0,0040ms = 71.00 CaO: 0,051; + 0,5309m2+ +0,26f1mg+ 0,0035ms = 8,50 Na,O: 0,5720m3 = 15,50 MgO : 0,2432m, = 3,50 AlOs: 0,003; + +0,0020m4+ 0,9790ms = 1,50 Se observa ci Na,O si MgO sunt. introduse de catre o singura materie prima, de soda si respectiv dolomiti. In acest caz se pot determina reprezinta aceste materii prime. irect valorile pentru ms gi my care m3 = 15,5 / 0,5720 = 27,0979 my= 3,5,/0,2432 = 14,3914 Folosind valorile objinute pentru m; si mg sistemul de ecuafii devine un sistem de 3 ecuatii cu trei necunoscute mp, mo, si ms. 0,9895n) + 0,0147m, + 0,0040m: 0,005 Lnty + 0,5309m2-+ 0,0035ms 0,003) + +0,9790ms Prin rezolvarea sistemului se obtin urmatoarele valori: my = 71,5838, m2 = 8,2636 ‘ms=1,2834 Valorile objinute se rotunjese la doua zecimale, astfel compo: materii prime pentru obtinerea a 100 kg stick’ va fiz ia amestecului de = 71,58 kg nisip, m2 = 8,26 kg calear, 7,10 kg sod, mg = 14,39 kg dolomitd, ms = 1,28 kg alumir Total : 122,61kg amestee materii prime / 100 kg sticlé Se constati cd necesarul de materii prime pentru a obtine 100 kg stiol& este de 122,61 kg, diferenta reprezentind pierderile Ia calcinare ale materiilor prime datorate descompunerilor. Refeta de fabricatie se exprima in % masice, deci cantititile din fiecare matetie prim’ confinute in 100 kg amestec se calculeaza cu relatia:m;* = 58,38%nisip Total: 100 % Recalcularea comporitiei stick 6,74 % calear 2,10 % soda 1,74 % dolomitd 1,04 % aluminé my* = mp 100/122,61 Cu valorile m; se recalculeazi compozitia sticlei si se compara cu cea impusi. Chiar daci determinarea refetei de fabricatie s-a facut pe baza bilanfului pentru ficcare oxid in parte, vor apare usoare modificari compozitionale datorate impurititilor continute in materiile prime, respectiv oxizi care nu se tegasese in compozitia initiala a stiolei, cu ar fi Fe,O3, TiO $i alti oxizi ai metalelor grele care impurifica in mod freevent materile prime naturale, Tabel 3, Materii_ | mj Oxizii componenti_(% in greutate) prime SiO; [CaO [Na [MgO | ALO, | FeO, [Ai [PC ft [ime fims fiea ans’ Jase Nisip | 71,58 [98,95 [051 |- = 0,30 10,13 jt Calear [826 [IAT [539 > G10 [063 [439 Lj=2 Soda [2710 |= > 372 |= 030 | 425 i=3 Dolomité [14,39 [038 [261 [- 2432 [02 [030 [093 [47,77 iz4 Aluming [728 [04 [035 |= Cr ee a) i=5 ‘Amestec | Manesee | Musio2 | Macao | Menazo | Manigo | Manos | Maper03 | Mowe | Mac Mysion = 71,58 * 0,9895 + 8,26 + 0,0147 + 14,39 - 0,0038 + 1,28 0,0040= 71,01 Macao = 71,58 * 0,0051 + 8,26 - 0,5390 + 14,39 - 0,2610 + 1,28 - 0,0035 = 8,50 Moivazo = 27,10 - 0,5720 = 15,50 Mango = 14,39 + 0,2432 = 3,50 Muaizos = 71,58 + 0,0030+ 14,39 « 0,0020 + 1,28 - 0,9790 = 1,50 Mure203 = 71,58 * 0,00130 + 8,26 - 0,0010 + 14,39 - 0,0030 + 1,28 - 0,005 = 0,14 Myue = 8,26 « 0,0063 + 27,10 - 0,0030 + 14,39 - 0,0093 = 0,27< 22,11 Manestec = Linj= 71,58+8,26427,10+14,39+1,28 = 122,61 ke 71,58 + 0,0011 + 8,26 - 0,4390 + 27,10 - 0,4250 + 14,39 - 0,477 + 1,28 - 0,0130 = Mamestec= Mec + ZMiz: = 22,11 + 71,01 + 8,58 + 15,50 + 3,50 + 1,50 + 0,14 + 0,27 = 122,61 kg Din cantitatea total de materii prime, Moc reprezinti gazele de descompunere ale materiilor prime, eliminate in timpul topirii sticlei, iar EM, reprezint& oxizii care se regiisesc in sticla topita. Compozitia oxidica a sticlei se obtine raportand cantitatie din fiecare oxid component Mj, la suma total. 4; = 100 * Mise/Z Mise 4 si92 = 100 +71,01/ 100,50 = 70,66% 4 cag = 100+ 8,58 / 100,50= 8,54% 4 yaz0 = 100+15,50/ 100,50= 15,42% 4 1ygo =100 + 3,50 / 100,50 = 3,48% 4 i203 =100 + 1,50 / 100,50 = 1,49% @ e203 100+ 0,14 / 100,50 = 0,14% 4 ge= 100+ 0,27/ 100,50 = 0,27 % Tabel 5. Reteta de fabricatie si compozitia recalculaté a sticlei Materii | mj Oxizii componenti_(% in greutate) e SiO; [CaO ]NaO | MgO [ALOs |Fe0s [Ali | PC it [iz ims lima [ies |i=6 | comp. ist Nisip | 71,58 [98,95 0,51 [- - 030 [013 - OTT j=l Calear [8,26 [147 [53,9 |- = ~ O10 [063 [43,9 j=2 Sod 2710 |= |= 372 [= - - 0,30 | 42,5 j= Dolomiti | 14,39 [0,38 [261 |- 24,32 [02 [0.30 [0,93 [47,77 i= Aluming [128 [04 [035 [- - 97,9 [0.05 |= 3) [Stelz 71,00/ 850 15,50 [3,50 [1,50 |- = = compoziic Jmpust 4 Sticla* 70,66 | 854 | 15,42 [348 [149 [014 [0.27 |- ‘eompozitic recaleulat4,LUCRARI PRACTICE Sa se calculeze refeta de fabricatie a unei sticle termorezistente cu urmdtoarea compozitie oxidicd (26grav.): 81%SiO2, 12%B203, 2% 0.5% CaO, 4,5%Na30. Materiile prime wilizate si compozitia acestora sunt indicate in tabelul 6. Dupé determinarea compozitici amestecului de materii prime se va recalcula compozitia sticlei sise vor analiza diferenfele fag de comporitia impusd. Observatit: = pentru nec acidul boric sarul de Na;O si B03 se indica utilizarea boraxului $i apoi soda sau ~ pentru oxizii volatili se vor compensa pierderile prin volatilizarecu % Corespunzitoare indicate anterior Tabel 6. Compozitia oxidicd a materiilor prime disponibile mj Oxizii componenti_(% in greutate a SiO. | CaO | Na,O [MgO | ALLO, | Fe,0; BO; Pc i-_|ia ies {isa ing) [i= 98,95 [0.51 |- 7 O13 | oil 1aT [539 | 068 [= 10 |= B9 > [> 38.48 |- - = 4152 Borax > (| 16.49 [- : 37,07 | 4644 ieee ‘Acid =e : 5 : : 53,51 | 46,49 borie Li=s Alumini oa [035 |= > 979 [005 |- 13 i=6 Bibliografie: | | 1. P.Balti, “ Teliologia sticle’”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1984 2. AlSzep, Fl.Brandabur, “Sticla de constructit”, Editura Cermi, lasi 2005. 3. L.Literat, L.Gagea, F.Goga, E.Miricd, E.Olariu,”Ceramica tehnicd. Principii de calcul si proiectare”, Editura Casa Cartii de Stiin{Z, Cluj-Napoca, 2001. L.Gagea, “Ceramicd de laborator” Editura Casa Cartii de Stiints, Cluj-Napoca, 2003 - 5. Maria Preda, Adelina lanculescu, Alina Melinescu, Metode de calcul in ceramicé, Editura Matrix Rom, Bucuresti, 2004 sPe HO ELABORAREA COMPOZITIEI GLAZURILOR CERAMICE 1, CARACTERIZAREA GLAZURILOR CERAMICE Glezurile ceramice sunt swaturi subir (0,1-0,3 mm) de sticl topité pe suprafata aoe mag Produse ceramice, Ele au rolul de a impermeabiliza corputile ceramice, de a le face mai rezistente mecanic si chimic, de a le da un aspect plicut, 0 suprafaya neteda si lucioasé, usor de spalat Compozitia chimici a glazurilor ceramice este ia general foarte complex si ea Fined as lnot sticlesilico-boro-aluminatice:alcalin, elealino-teroase, en plumb, ele, find fonnata dinrt-un amestee de oxizi continind intotdeauna Sis, aproape intotdeauna Al20s, CaO, NezO, K20; uneori PbO, MgO,BaO, S10, Lis0, ZnO, BsO,, Alti nial ene Be. ot nktini in Compozitia glazurilor opace sunt cei pe baz de staniu, titan gi zirconiu, care au rol de opacizant. Compozitia complex a glazurilor fine cont de rolul lor in protectia compalei Ceramic $1 de © serie de factori legaji de tehnologia fabricdtii si aplicarii lor. Actfel Pentru ¢a stratul sticlos s& devina o glazur& trebuie ca amesteeul de materii prime din care el provine sa fie la temperatura de topire o sticla omogena vascoasa. fn timpul si dupa ‘Spire, componentii glazurii vor reactiona cu suprafaja corpului ceramic formand un strat intermediar de legitura. Interacfiunea specifica este foarte importanta si depinde nu numai de compozitia totald a glazuri, ci i de cea a componentilor individueli, Daca coclicienti de dilatare ai glazurii si ai corpului ceramic sunt mult diferiti, atunci vor apare tensiuni si deformari care au drept rezultat microfisurarea si desprinderea stratului de glazura, Compoztia glazurii trebuie astfel aleasd incat si se objina proprietatile mecanice , chimice, si optice dorite, Pentru a se exprimarea compozitia unei glazuri se poate folosi oticare dintre modalitatile de exprimare a compozitiei sticlelor, dar cel mai adesea se utilizeaza formula Seger. (vezi luerarea nr. 1) Pe linga formula molara, glazuile sunt caracterizate uneoti si prin anumifi indici cum ar fi [1] ~ modulul de silice ~ exprimat ca raportul Si0/Al,03 cu valori cuprinse intre 425162; ~ modulul de alealii ~ Na,O/K20 ~ are valori cuprinse intre 0,8 si 1,4; ~ CaO/MgO ~ are valori in limite mai largi: 0,3 ~ 1,5. Introducerea unor cantitati mai mari de MgO, peste 3% contribuie la apariia in glazura a fazelor cristaline sub forma de spineli si cordierit ~ coeficientul de aciditate ~ care caracterizeazi activitatea glazurii fai de produsul pe care se aplica si permite aprecierea stabilitatii masei la ardere. Pentru o glazura cu urmatoarea formula Seger:Imol R20+RO ny moli Aly nz moli Fe s ns moli SiO, 203 ng moli B3O3 ns moli POs Coeficientul de aciditate este dat de relatia [ns +3 (nats) / [1+3(ay+n,)) Aciditatea glazutii este cuprinsd intre valoarea minima 1,2 ~ 1,9 si maxima 2,3 — 2,9 Daci aciditatea este mai mic& de 1,2 formatorul de structird este insuficient, glazura mu sapesigoPt Suficient si nu va adera la suport. Pentru o aciditate mai mare eae limita ve deere Sea tt exces va ctistaliza, fie singur, fle sub forma unui compus, elazura va defitrifica, pierzandu-si transparenta, Pentru o glazurd sttdlucitene coeficientul de aeciditate ‘tebuie si aida valori cuprinse intre 2 — 2,3. Modul tn cart valoarea Coeficientului de aciditateinfluenjeaza calitatea glazurilo este redat in tabelul Ceramistii americani au incercat sa facd o sintezA a cunostinfelor cAstigate 3m domeniul compozitci glazurilor si au stabilit 0 diagrama (dupa Noston) wn dove parti, Cate permite s& se urmareasca variafia compozifiei molare a unor glazuri in functie de femperatura de ardere a lor. (fig) Diagrama Norton, [2] Partea de jos a diagramei indies proportia de oxizi baziei (RyOsi RO) moli, iar partea ceeegit% continutul de ALO: si SiO; Stabilirea formulei molate fundemenala a slazurii in acest mod nu este intotdeauna definitiva, ca urmare a neconcordantei perfecte Inte acordul masei si al glazurii gi al proprietitilor de utilizare cenute, De concn este Revole ‘ca in compozitia fundamentalé si se efectueze substitujia parfiala sau uncori chfex {orale @ unor oxizi cu alti, a cdror aciune modifica caracteristcile glacutii in senoal ceva {a elaborarea formulelor glazurilor trebuie si se aibi in vedere faptul od glazuri de cmpozititdiferite pot avea aceleasi caracterstici tehnice, in aceste cazuri find posible alegerea oxizilor componenti si pe eriterii de cost si de protectie a mediului Tabell. Influenta coeficientului de aciditate asupra claritatii glazurilor Coeficient de Caracteristicile glazurilor aciditate 0,7-0,80 |= glazuri mate utilizabile 1,25 dacii sunt bogate in PbO 1.45 |= glazuri mate rama [1,901 glazuri posibile [= glazuri normale 2,90 | = glazuri posibile _| 90 = se produce devittificareaSo, AigG two} 6 HOR, De RO=CoOMgo-B06-200 Has Rmy0-ni 300 ‘ead 305 Fig.1. Diagrama Norton 2. ELABORAREA COMPOZITIEI GLAZURILOR CERAMICE, Pentru orice tip de glazura, stabilirea compozitiei se face in dowa etape. in prima tapi se determina compozitia fundamentalé, care reprezinta principalii onizi componenti ai slazuti, Ina doua etapa compozitia se modified prin incercari experimentale areca cu Scopul realizatii unui acord edt mai bun cu suportul ceramic, dar si pentru a dobanti ceo mesrtute $i analizate, motiv pentru care s-au incercat diverse metode de optimizare a compozitiei glazurilor. [3]Metodele folosite pot fi metode anatitice sau metode grafice Metoda analitiet const in aledtuirea unui sistem liniar de ecuatii care definese Principalele proprietati impuse glacurilor cum ar fi: temperatura de topire, Tt, coeficientul liniar de dilatare termici,ag, tensiunea superficiald.o,, modulul” de clasticitate.E, . Compovifia fundamentald se stabileste pornindu-se de Ie dferite eutectice din diagramele de echlibra la care se pot calcula proprietijile cu ajutoral regulii aditivitatii Te + Tex2# Tax toch Tiki = Thy 1x1 + Ox + axs + ax; = ag O14 02X24 ONG as GIRL = Og XP RAR HA, wt xi= 100 Prin rezolvarea sistemului se determina cele i neeunoscute care trebuie si fie cu valor Pozitive. Rezolvarea sistemului este suficient de complexa astfel incat s-au cautat metode ‘mai simple. Metoda graficd presupune determinarea compozitiei fundamentale in funofie de Kemperatura de topire, utilizand diagrama Norton (fig!). Compozitia obtinuta se ajusteaza pe baza proprictajilor impuse, cel mai important fiind coeficientul de dilatare liniata, si se verificd daca valorile modulilor de silice, alcalii, coeficient de aciditate se incadreaya in limitele prevazute tipului de glazuri dorit, 3. EXPERIMENTAL Determinarea compozitiei unei glazuri pentru faian}& cu temperatura de topire de 1100°C si coeficientul de dilatae termic& ay 10°58 fie cuprins intre 65 $175 erad " Bibliografi 1. ITeoreanu, N.Ciocea, A. Barbulescu, N.Ciontea, Tehnologia produselor ceramice si refractare, vol. I, editura Tehnica, Bucuresti, 1985, 2. S.Stefanova, 8. Batscharow, Ceramic glazes, Bauverlag, Wiesbaden, 1988 3. M. Preda, A.lanculescu, A.Melinescu, Metode de calcul in ceramicd, Editura MatrixRom, Bucuresti, 2004AG DETERMINAREA PRIN CALCUL A PROPRIETATILOR STICLELOR Proprietatile sticlelor sunt dependete de compozitia si structura acestora. Spre deosebire de alte materiale oxidice, pentru materialele vitroase proprietatile se pot determina cu suficienta precizie, prin calcul, cu regula aditivitafii, bazata pe compozitia oxidicd a sticlei respective. Aceasta posibilitate este foarte utila in lucratile de cercetare in stabilirea compozitilor unor sticle cu proprietaji predefinite deoarece se elimina o mare parte a Iucratilor experimentale de laborator. Calculul proprietitilor fizice ale glazurilor, se face in general cu ajutorul unor relatii de aditivitate de forma: X=xjuin respectiv X = Sxipps, in care, + X= proprietatea ; ~ Xm Xie = coeficientul de aditivitate al proprietitii oxidului i cand concentrafia componentilor este exprimata in %molare, respectiv % gravimetrice + mj, pr= concentratia componentului jin sticla, exprimata in procente molere, . respectiv in % gravimetrice in practica problema este mai complicata deoarece coeficienfii de aditivitate ai unor oxizi sunt puternic influenfafi de prezenfa si concentratiile altor oxizi din sistem. Asemenea ‘anomalii se intélnesc 1a B03, SiO>, PbO, TiQz. In aceste cazuri valorile coeficiengilor partiali se determina pe baza unor relatii dependente de concentrafiile celorlalti oxizi prezenti Pentru majoritatea proprictatilor exist mai multe relafii de calcul respectiv mai multe seturi de determinari experimentale ale coeficientilor de aditivitate 1, PROPRIETATILE STICLELOR iN STARE VITROASA, Proprietitile sticlelor care se manifests in stare vitroasé sunt: densitatea, dilatarea termica, conductibilitatea termica si electrica, proprietatile optice, mecanice. 1.1 PROPRIETATILE MECANICE 1.1.1, Densitatea ~ reprezinta masa unitajii de volum (4), se exprima in kg/m’, dar se utilizeaz freevent si exprimarea in glen. Greutatea specific’, care reprezinta greutatea unititii de volum, se exprima in Nim Densitatea materialelor vitroase depinde de compozitie, oxizii care intra in mod curent in compozitia sticlelor au densitati mici: BOs 1,833 g/cm’, SiO, 2,203 g/em’, P2Os 2,737 g/cm, densitatea sticlelor creste daca in compozitia acestora sunt prezenti oxizi ai metalelor grele PbO, WOs, etc. Densitatea depinde si de tatamentele termice aplicate sticlelor. Prin cresterea temperaturii de la 20 la 1300°C, densitatea materialelor vitroase scade cu 6-12%, iar la racire rapida densitatea este mai mic& decdt la racire lenta. Prin recoacerea sticlelor densitatea se mareste. Pentru calculul densitayii, Appen a propus urmétoarea relatie: = PSG inv) = 100 SGinrdunde: - pi~ continutul in % masice al componentului iin masa de stills Jo = fracjia molaré a componentului in stick; |, 2s Yolumul partial molar al componentulut i, (em'/mol) Volumele partiale molare pentru diferifi oxizi sunt tabelate (tabel 1.1 ) Valorie penéra vsioa depind de conginutul de SiO> din masa sticle. Dacd acesta este mai mnie de 67%mol, valoarea vso2 se ia constanté si egald cu 26,10, lar daca exte mat mare, se calculeaza cu relajia ¥sion = 26,10+0,035 (msion-67) Valoare vpyo se exprima prin relat: ¥p10 = 21,0+0,08 (Smytenon-50) unde Letnenon = Msiortmpzos*Msi203 Valoarea v4z03 se calculeazi in funeie de contintul de SiO sia celorlalti oxizi prezenti {n sticld, prin intetmediul raportului y si a relatiilor din tabelul 1.2 Y= (tis4e20 + Meo - Mazo) / Ms203 Label 1.1 Volumele partial motare ale unor oxizi, dupa Appen ‘Component Volumul molar v; (em’/mol) ‘Concentratia componentului (% mol) 27,25-26,10 100-45 20,5 0-35 __| 40,4 0-20 135-38 0-30 78 0-30 12,5 0-25 144 0-25 18,0 0-30 22,0 0-40 [_ 14,5 ~ 0-20 [ 17,0-182 0.2 21,0-23,5 - | Li, 11,0 (11,9)* NaxO) 20,2 20,6)" _| K,0 34,1 (33,5)* * in prezenta de NajO ** in prezenpi de K3OTabel 1.2 Relatii de calcul pentru_vs203 Continutul de SiOz v Formula de ealeul mss (Yomol) ¥5203 44-64 werd ¥B203 = 18,5 4>y>1 ¥5203 = 18,5+3,1(4- y) b> y>u3 ¥p203 =34,0-3,13-I/ y) | ysis ¥p203 = 36 71-86 yrle ¥a203 = 18,5 16>y>1 ¥5203 = 18,5+7,8(1,6- w) L>y> 12 ¥a203 = 31,0-7,82-1 y) | 12>y> 13 ¥m203 = 34-3,1-1/ y) <3 ¥p203 = 36 EXEMPLE DE CALCUL El. Sa se determine densitatea unei sticle cu urmatoarea compozitie (“amasice): SiOy- 72,5 %, AlzO3-1,2 %, CaO ~ 9,5%, MgO ~ 1,5%, NaO - 15,3%. Rezolvare: Btapele calculului - exprimarea compozitiei sticlei in % molare; = calculul volumelor molare partiale; + caleulul densitaii sticlei; Tabel 1.3: Rezolvarea E1 Oxidul | Compozitia | Fractii molare | Comp Vifin % masice Lim % molare SiO; 72,5 | 72,5:60 =1,208 | 120,8:1,674= 72,16 | 1,20826281= 31,75 | AhO3 1,2 [1,2:102 1,2:1,674= 0,72 | 0,012-40,4= 0,48 CaO - 9,5 | 9,5:56= 0,170 | 17,0:1,674= 10,15 | 0.170144 = 2,45 MgO 15 | 15:40= 0037 | 3,7:1,674=2,21 [0,037:12,5= 0,46 | NaxO 15,3 | 15,3:62 = 0,247 |_24,7:1,674 = 14,76 | 0,247-20,2 = 4,99 Total 100 100 40,13, Se observa ci proportia de SiO, este mai mare de 67% molare, deci volumul molar partial ¥si02 = 26,10 + 0,035 (m sigz-67) = 26,10 + 0,035 - 5,16 = 26,281 (cm*/mol) d= 100/40,1 19 g/cm?1.1.2.Rezistena mecanicii se concretizeaza prin mérimea forfei care rovoaca distrugerea Unei probe de o anumité forma si dimensiune si se exprima in Nim. Stila rezista mult imal bine la eforturi de compresiune si cedeaza mai usor la efortuti de tractiune. Uzual incereirle se fac la incovoiere dar valorile objinute reflects rezistenta la tactione deoarece proba supus actiuni forfei cedeaza din cauza eforturilor de tractiune care apa. Rezistenta mecanica este © proprietate complexs care se bazeaza pe legaturile chimice si structura prezente in ticle. Oxizii formatori de strucura vitroat influenteaza Pozitiv rezistenfa mecanicd datorita legtturilor de mare energie ale acestora si structuri mai compacte pe care 0 realizeaza. Influenta pozitiva au si AlsO3 si ZnO. Tratamentul termic uzual de recoacere influenteaz pozitiv rezistenta mecanic& a sticlei in masura in care reduce tensiunile interne remanente din timpul fasontii Rezistenfa mecanica poate fi calculaté pe baza compoziiei oxidice cu o aproximatie satisfcatoare cu ajutorul rrelatiei R= Trip. unde: - 7 ~ reprezinta factorii corespunzatori contributiei fiecarui oxid (tabel 1.4) ~ pi~concentratia oxizilor in fractii masice; Tabel 1.4. Valorile reficientilor pentru calculul rezistentei la tractiune Ti Oxidul rh 0,09 BaO 0,05) 0,075 ZnO 0,15 0,03 Cad 0,20 0,065 MgO 0,01 0,05 KO 0,01 [0,025 ‘NaxO 0,02 1.2. PROPRIETATILE TERMICE Toate proprietatile termice sunt importante pentru tehnologia sticlei deoarece in timpul producerii sticlei aceasta este incalziti, topit’, ricit&, tratata termic intr-un domeniu larg de temperaturi Dintre proprietatile termice ale sticlei care se manifesta in stare vitroasa fac parte: caldura specifica, conductibilitatea termicé, dilatarea termica, stabilitatea termic’. 1.21, Cildura specified: reprezinta cantitatea de cildur’ necesara pentru a ridica temperatura unittii de masé a unui cox cu un grad si se exprima in J/Kkg, Aceasti proprietate reflect’ direct particularitatile legaturilor chimice si ale structurii si se modifica in functie de compozitie si temperaturaCaldura specified medie pe intervalul de temperatura 15-100°C se poate calcula CU 0 aproximatie satisficditoare cu ajutorul relatiei de aditivitate-[1] p= Dr Ci unde : - pj ~reprezint& concentrafiile oxizilor in procente gravimetice; ~ C.~reprezinta coeficienti specifici pentru fiecare oxid ( tabel 1.5) Valoarea cildurii specifice la o anumita temperatura poate fi estimati cu ajutorul relafei: T(Spra)+SprC'f / (0,00146 -T+1) ¢ p Tabel 1.5. Valorile coeficientilor necesari pentru calculul caldurii specifice Intervalul de temperatura °C Oxidut 15-100°C 0-1300°C G a SiO 0,00170. ___0,000468 0,1657 | B:03 _ 0,00210 0,000635 0.1380 ‘ALO; 0,00195 ~0,000453 0,1765 MgO 0,00245 0,000514 0.2142 Cad 0,00150 0,000410 0,1709 PbO I 0,00054 0,000130 0.4900 | NaxO) | 0,00255 0,000829 0.2229 | K20 0,00155 0,000335 0.2019 | Bad) 0,00665 : - ZnO 0,00105 _ : As:05 0,00125 - 5 1.2.2.Conductibilitatea termicit - este proprietatea corpurilor de a permite deplasarea energiei termice de la temperatuti mai ridicate spre cele mai scizute.Se noteazi cu i. si se exprima prin wimK , valorile pentru sticle fiind cuprinse intre 0,35-1,4wimK. Conductibilitatea termicd variazd cu compozitia marindu-se prin cresterea confinutului in SiOz, Al,Os, ByO3, Fe,05. Valoarea cea mai ridicati 0 are sticla de cuar} transparent, 1,34w/mK, sticlele borosilicatice au valori apropiate de 1,25, iar cele cu 50% PbO au wim. [1] Calculul conductibilitatii termice pe baza compozifiei chimice se face cu o precizie mai buna cu urmitoarea relajie: LV; unde Vi= (100-p/S)/Sp/Si - pi=procente gravimetrice ale oxizilor componenti;~ Ky $= coeficienti caracteristici pentru fiecare oxid ( tabelul 1.6) Tabel 1.6.Valorile coeficientilor pentru calculul conductit tatii termice* Oxidul Si ‘Oxidul K, Si SiO: 2,30 Bad. 1185 | 7,10 BO; 2,35 ZnO 8.65 5,90 ‘| AbOs 3,20 PbO. 1170 10,00 Fe,0s 3,87 NaO | 10,70 2,90 MgO 3,90 K20 13,40 2,90 CaO 3,90 * conductibilitatea termicd calculata folosind valorile din tabelul 1.6 este exprimaté in cal/em’s-grd. Rezultatul se va transforma in wim-h-grd, 1kcal/m-bgrd = 1.163 winrb-grd 12.3, Dilatarea termict -este proprietatea care determina in cel mai inalt grad comportarea sticle fata de solicitétile termice. Se caractetizeaza prin coeficientul de dilatare termic& liniara prin valoate medie pe un anumit interval de temperatura T1-T2 Se calculeazit cu relatia: a=AIN AT ~ Al alungirea epruvetei ca urmare a variafiei de temperatura cu AT + 1 =lungimea inifiala a epruvetei; Coeficientul de dilatare termica este mult influenfat de compozitia chimic& , sticla de Cuar} are cel mai mic coeficient de dilatare termicd, 5,8 -107K", sticla de laborator are valor intre 30-80'10” iar sticlele de menaj pot avea valori pina la 100-107K"! Valoarea coeficientului de dilatare termica se poate calcula cu relatii de aditivitatea, Autori diferiti au propus relatii $i au determinat coeficienfii pattiali ai oxizilor din sticle, astfel c& s-au propus doua seturi de constante pentru valorile coeficientilor, diferenta consta in modul de exprimare a concentratiei oxizilor componenti Winkelman si Schott au elaborat metoda de calcul considerénd confinutul oxizilor in % masice iar Appen propune exprimarea confinutului oxizilor in % molare. Metoda propusi de Appen este mai precisa. Relatia de calcul al coeficientului de dilatare termica propusa de Appen este: = Ym; a/100 = fine; / Sim = m= continutul in oxizi exprimat in % molare; confinutul de oxizi exprimat in fracfii molare; coeficieniti partiali de dilatare liniara ai oxizilor in stare vitroasé (tabel Pentru unii oxizi (SiO2, B03, TiOz, PbO) coeficientii partiali de dilatare liniard nu sunt constanfi ci depind de compozitie. Relafiile de calcul sunt urmatoarele:Pentru SiO, Gsi02 10’= 38-1,0(nsion -67) Daca msiox< 67% molare, —asio;10” = 38 Pentru ByO3: 25203 *10" = 12,5(4-W)-50 YW =(myotms2z0-Ms1203) / Mp203 Pentru sticle la care y>4 se ia apsos -10”= 50 Pentru PbO; Valoarea coeficientului partial al PbO, este puternic influenjaté de oxizii metalelor alcaline, astfel c& sticlele sunt impairtite in doud categorii ~ sticle fra oxizi alealini sau cu continut redus myezo <3%mol, si sticle cu compozitie complex’ de forma Me,0-MeO-Me,-PbO-SiO> pentru careeste indeplinita conditia ( mueotmvenon) / muro >1/3. Pentru aceste sticle coeficientul partial de dilatare termica este constant, e790 °10"=130 ~ _ sticle cu confinut mai ridicat in oxizi alcalini: p10 *10"=130+5(my20-3) 110210= 30-1,5(msioz-50) dacé (50 08 TiO, ~ 13 715430 Zi, = _ -60 | SnO2 : 45 ‘ALO3 5.0 30 [ B23 0,10 a -50-0 'Sb205 E 75 BeO. e 45 MgO O11 60, Cad, | 5,0 130 0) 5 160 l BaO) 3,0 200 _| [- ZnO 18 5 dO e - 15 PbO 3,0 _130-190)[—"wind(in0sy =105(105x2) FeO(Fez03) E 55(55x2) | CoO E 50 | [- i} : 30 CuO) 30 Liz0 - 270 Naz 10 395 KO 8,50 465 CaF y 180 [ NajSiFe ~ [ 340 NasAISiF¢ = - 480 P205 20 140 EXEMPLE DE CALCUL : El. Sa se determine coeficientul de compozitie (Yemasice) SiOd Ne 120-8,72 Rezolvare: Se va calcula compozitia sticlei in Yomolare Se observa c& msia2 < 67% deci asio2=38 Pentru PbO se calculeazé raportul: (menotwts1209) / mtnazo > 1/3 (1,46+5,12):12,16= Valoarea raportului fiind mai mic& de 1/3 , aso =130 3; SnOz-13,97; Coeficientul de dilatare termica al sticlei va fi a) = 80,93-107 K™ dilatare termicdé a unei sticle cu urmétoarea PbO-23,85; Aly03-6,25; Ca0-0,98; Tabel 1.8 Rezolvare exemplu El Oxidul Pi Fraetii molare mi a0” m/100 (Chomasice) (%omolare) Si02 46,25 46,23:60=0,7705 [0.64533 $n02_ [13,97 13,97:150,69=0,093 [0,0778-(- ARO3 [625 6,25:102=0,0612 0.0512 CaO 0,98 098:56=0,0175 001461: Na2O__[8,72 8,72:60=0,1453 0,1213:3 PbO 23,85 23,85:223,2=0,1069 0,0895-130=11,64_| Total 100 1194 80,93 E2, Pentru gl dilatare termica ‘@ cu urmatoarea formuld molard sa se determine coeficientul deNazO- 0,250 K30- 0,250 A203 ~ 0,899 SiO>-7,99 CaO ~ 0500 Rezolvare : Se calculeaza compozitia glazurii in % molare. (tabel 1.9 ) Se observiica msion> 67%, asioz!0"=39- (80,79-67) =18,21 Tabel 1.9. Rezolvare exemplu E2 Oxidul Fractii molare mm 10” m/100 (omolare) NazO- 0,250 25,0:9,889= 2,53 0,0253:395=9,99 | K20 0,250. 25,0:9,889= 2,53 0,0253-465 = 11,76 Ca0 0,500 50:9,889 = 5,06 0,0506130=6,58 | ‘ALO; 0,899) 89,9:9,889 = 9,09 0,0909--30)= 2.73 | SiOz 7,99 799:9,889 = 80,79 0,8079-24,21 = 19,56 Total 5889) 100} 45,16 Coeficientul de dilatare al glazurii este a = 45,16-107K* 2.LUCRARI PRACTICE: Sa se caleuleze propriettyile mecanice si termice ale sticlei cu urmitoarea compozitie exprimata: Yemasice: SiOz-80,75; BO3-12,00; Alz03-2,20; CaO-0,30; NaO-4,10: K30- 0,65, Bibliografie: 1. P.Balta, “ Tehnologia sticlei”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1984, 2. L.Gagea, “Ceramicd de laborator” Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2003 3. Maria Preda, Adelina lanculescu, Alina Melinescu, Metode de calcul in ceramicci, Editura Matrix Rom, Bucuresti, 2004