1. Noțiunea și importanța legii penale.

Legea penală constituie actul legislativ adoptat de Parlamentul Republicii Moldova, care
conține norme de drept ce stabilest principiile și dispozițiile generale și speciale ale
dreptului penal, determină faptele ce constituie infracțiuni și prevede pedesele ce se aplică
infractorilor.1

Din această definiție reiese că legea penală este un act normtiv, care conține anumite
norme cu caracter jurudico-penal ce reglementează întreaga sferă de relații sociale legate
cu infracțiune și pedeapsa penală. Într-un stat de drept democratic, după cum s-a declarat a
fi Republica Moldova (art. 1 al Constituției Republicii Moldova), legea trebuie să fie
regulatorul de bază al tuturor sferelor de viață socială și de stat, garantul principiului
echității sociale.

Conform art. 2 din Codul Penal al Republii Moldova, legea penală are scopul de a ocroti
întreaga ordine de drept de orice atentant criminal. Acest scop se realizează pe calea
specificării în lege a acțiunilor/inacțiunilor infracționale, a semnelor concrete și aplicării
măsurilor de pedeapsă respectivă față de persoanele vinovate de săvîrșirea lor. Norme ce
poartă caracter juridico-penal se conțin numai în legea penală. În virtutea acestui fapt,
legea penală este unica sursă de drept penal. Baza juridică a legislației penale o constituie
Constituția Republicii Moldova, ale cărei norme sunt principii fundamentale ce au inclusiv
valoare juridico-penală. Astfel, în art. 22 din Constituția Republicii Moldova se indică:
,,Nimeni nu poate fi condamnat pentru acțiuni/inacțiuni care la momentul săvîrșirii lor nu
sunt calificate de legislator ca infracțiuni. De asemenea, nu poate fi aplicată o pedeapsă mai
aspră de cît a cea care era în vigoare la momentul săvîrșirii”. 2Aceste dispoziții
constituționale corespund conținutului art. 10 CP, în care e consemnat că legea penală
determină caracterul prejudiciabil al faptei și stabilește răspunderea penală pentru fapte
concrete.

1
Ivan Macari ,,Dreptul Penal al Republicii Moldova – Partea generală”, Chișinău 2002, pag. 47
2
Constituția Republicii Moldova. Art. 22
 2. Considerații generale
Aplicarea legii penale în timp implică soluţionarea prealabilă a unor probleme privind
determinarea legii aplicabile în reglementarea relaţiilor de apă- rare socială la un moment
dat. Realmente, este vorba de următoarele aspecte: intrarea în vigoare a legii penale,
ieșirea din vigoare (pierderea puterii juridice a legii penale), principiile aplicării legii penale
în timp, timpul săvârșirii infracţiunii, efectul retroactiv al legii penale.
În ultima perioadă de timp, legislaţia penală a Republicii Moldova se află într-o
permanentă mișcare, marcată de adoptarea și punerea în aplicare a unor legi, de abrogarea
altora, de succesiunea unor legi penale care reglementează în mod diferit aceleași relaţii de
apărare socială etc. Astfel, pentru a asigura aplicarea corectă a legii penale în timp, Codul
penal conţine în Partea sa generală anumite norme ce reglementează această instituţie.
Potrivit prevederilor art. 8 din CP al RM, “Caracterul infracţional al faptei și pedeapsa
pentru aceasta se stabilește de legea penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei”. Este
justificat principiul că legea penală incidentă în raport cu o anumită infracţiune trebuie să
fie legea în vigoare la acea dată. Însăși raţiunea legii penale este aceea de a reglementa în
exclusivitate relaţiile de apărare socială existente sau născute în timpul cât ea se află în
vigoare (principiul activităţii legii penale).3

3
C. Bulai, op. cit., p. 124.