TULBURARILE DISOCIATIVE

Disocierea este un mecanism de apărare împotriva traumei.

1. AMNEZIA DISOCIATIVĂ

Amnezia disociativă se caracterizează prin: incapacitatea pacientului de a-şi amint

informaţii deja stocate în memorie. Informaţiile uitate sunt în legătură cu un eveniment
psihotraumatzant. Este o amnezie globală sau parţială (selectvă pentru evenimentele
neplăcute). Debutul este brusc după o psihotraumă şi este mai frecventă la femei şi
tneri. Evolute este de obicei scurtă, cu sfârşit brusc.

De exemplu, amnezia lacunară se manifestă la supravieţuitorul unui accident de

maşină, în care şoferul a murit, care nu este capabil să evoce nimic din ceea ce s-a
întâmplat în momentul accidentului şi câteva ore mai târziu..

Amnezia selectvă se manifestă prin reamintrea doar a unor evenimente dintr-o

perioadă circumscrisă de tmp.

Amnezia globală se referă la incapacitatea de evocare a întregii vieţi.

2. FUGA DISOCIATIVĂ

Fuga disociatvă este o tulburare disociatvă rară, complexă, cu debut dupa traume majore
(război, dezastre naturale, conflicte intrapsihice majore) ce constă în plecarea bruscă,
neaşteptată, departe de casă, asociată cu incapacitatea de a-şi amint trecutul.

3. TULBURAREA DE IDENTITATE DISOCIATIVĂ

Tulburarea de identtate disociatvă (personalitatea multplă) este extrem de rară şi pare să

fie datorată abuzului fizic sau sexual în copilarie. Constă în prezenţa a două sau mai multe
identtăţi diferite, cel puţin două din aceste identtăţi preiau controlul recurent asupra
comportamentului pacientei.
 4. DEPERSONALIZAREA ŞI DEREALIZRAEA

Depersonalizarea: este caracterizată prin alterarea persistentă şi recurentă în percepţia

propriului self

Derealizarea se caracterizează prin impresia că mediul înconjurător nu mai este acelaşi, că

oamenii sunt schimbaţi sau că lumea este iluzorie.