ECONOMIA FIRMEI

SERVICIUL MEDICAL IN ROMANIA

CONSTANTA.2016
 CUPRINS

1.Prezentare generala ..................................................2

2. Analiza SWOT..........................................................5

3.Recomandari ...........................................................11

1. Prezentare generala
 Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, Romania a avut un sistem de sanatate de tip
Semashko, finantat de stat. Pricipalele lui caracteristici erau: fondurile necesare desfasurarii
tuturor activitatilor din sistem erau asigurate in totalitate de stat, statul era proprietarul absolut al
tuturor resurselor materiale si furniza serviciile de sanatate pentru toata populatia. Acest sistem se
baza pe principiile planificarii centralizate, administrarii rigide si monopolul statului. Astfel
sistemul de ingrijiri de sanatate creat de Ministerul Sanatatii a fost unul integrat, centralizat,
controlat de stat print axe si cu libertate limitata in optiune, dar accesibil pentru toti.

Procesul de reforma al sistemului de sanatate din Romania a inceput in 1990. Problemele

sistemului de sanatate au fost diagnosticate in cadrul proiectului “O Romanie Sanatoasa” proiect
finantat si derulat de Banca Mondiala (150 milioane USD) in 1992-1993.

In prezent, in Romania dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat prin Constitutie. La 1 ianuarie
1999 a intrat in vigoare Legea 145/1997.

　　　　Starea de sanatate a populatiei este determinata de accesul la sanatate, pe de o parte, si

de accesul la servicii de sanatate, pe de alta parte.

　　　　Accesul la sanatate depinde intr-o mare masură de factori externi sistemului de sanatate:
factori genetici, factori de mediu, factori de dezvoltare economica, factori socio-culturali.

　 　 　 　 Accesul la ingrijiri de sanatate este influentat aproape in totalitate de organizarea

sistemului sanitar.

　　　　Accesibilitatea la servicii de ingrijire medicala este determinata de convergenta dintre

oferta si cererea de astfel de servicii, sau, altfel spus, disponibilitatea reala a facilitatilor de ingrijiri
comparativ cu cererea bazata pe nevoia reala pentru sanatate. Disparitiile in accesul la ingrijiri
apar din cel putin patru motive: etnice sau rasiale; economice, aici incluzand costurile directe
suportate de populatie (co-plati, costuri legate de tratamente si spitalizare) precum si cele indirecte
(cost transport, timpi de asteptare); asezare geografica inadecvata a facilitatilor de ingrijiri;
calitatea inegala a serviciilor de acelasi tip.Serviciile medicale sunt in prezent acordate in baza
contributiei la fondul de asigurari de sanatate(6,5% din salariul brut al angajatului si 7% din partea
angajatorului). Asiguratul beneficiaza, pe baza aceste contributii, in mod gratuit de un pachet de
servicii definite drept vitale si reglementate legislative. Asistenta medicala primara este, in
prezent, oferita de catre medicul de familie, dorindu-se o accentuare a rolului serviciilor primare,
ca prin filtru de dezvoltare a problemelor. Accesul la asistenta ambulatorie si cea spitaliceasca si
accesul la medicamentele compensate si gratuite se face prin medicul de familie. Medicii nu mai
au statutul de salariati ai statului, ci devin furnizorii de servicii medicale care incheie un contrat cu
Casa de asigurari de sanatate, noua coordonatoare a sistemului. Personalul medical mediu este
angajat de catre acesti furnizori de servicii.

Ministerul sanatatii isi mentine doar rolul de finantare coordonare a programelor nationale de
sanatate publica. Mortalitatea infantile si materna sunt indicatori relevanti ai problemelor de acces
ale unor mame si copii nou-nascuti la asistenta medicala, ai calitatii reduse a serviciilor oferite
acestora, cat si ai gradului de informare insuficient in privinta metodelor de prevenire a bolilor si
de mentinere a igienei sanitare. In ciuda tendintei descrescatoare de dupa 1990, rata mortalitatii
infantile in Romania este de trei ori mai mare decat media tarilor Uniunii Europene si de doua ori
mai mare decat in tarile est-europene. Rata mortalitatii materne, desi de aproximativ cinci ori mai
mica in anul 2001 fata de 1989, ramane totusi ridicata, in comparative cu celelalte tari europene.

In prezent, in Romania accesul la serviciile publice de sanatate se realizeaza pe principii

contributive, prin plata cotizatiei lunare. Copiii, persoanele cu handicap si veteranii de razboi cu
venituri scazute, persoanele dependente de o alta persoana asigurata si fara venit propriu au acces
gratuit la serviciile de sanatate. Conditionarea accesului la servicii, prin introducerea asigurarii de
sanatate, a dus la aparitia de segmente ale populatiei care, prin neasigurare, nu mai pot beneficia
decat de serviciul de urgenta.

Slaba informare in randurile populatiei asupra necesitatii asigurarii medicale si asupra conditiilor
de acces la serviciile medicale mentine unii potentiali solicitanti in afara sistemului public de
asigurare. Intr-o asemenea situatie se afla grupuri din zonele izolate geographic, grupuri foarte
sarace, grupuri de rromi. Nivelul de educatie scazut favorizeaza comportamentul de neasigurare.

Conform datelor din barometrul pentu serviciile de sanataet, mai mult de jumatate dintre
romani nu isi cunosc drepturile si obligatiile privind asigurarea medicala, iar peste 80% dintre cei
asigurati nu cunosc deloc sau au doar vagi informatii despre serviciile medicale la care sunt
indreptatiti. Trecerea la noul model de oferire a asistentei medicale s-a facut fara o campanie
adecvata de informare a populatiei.

Din punct de vedere statistic:

Populatia Romaniei, in conformitate cu ultimele date statistice disponibile (1

ianuarie 2010) este de 21.462.186 de locuitori din care 55,17% in mediul urban – 320
municipii si orase - si 44,93% este populatie rurală – 2.860 comune. Pana la jumatatea
acestui an (datele oficiale ale colegiului national al medicilor) au cerut certificate de
conformitate pentru a putea sa lucreze in strainatate un numar de aproximativ 1000 medici
(din care 500 în Bucureşti). Anul trecut au plecat 1400, in 2008, 1200. Dintre cei 1000 ,
500 sunt din Bucuresti.
 Franta are un total de 261.000 de medici din care 64.683 sunt medici de familie.
Din totalul de medici de familie de pe intreg teritoriul Frantei, 1353 sunt veniti din
Romania. Din totalul de medici de familie din intreaga Franta, emigranti, sunt ca si
pondere, pe primul loc medicii belgieni 16,4% si apoi medicii romani 13,6%.

In acest context extrem de nefavorabil, medicina de familie in Romania traverseaza o

perioada extrem de dificila. Finantarea asistentei medicale primare este extrem de scazuta
si privind la bugetul pentru anul viitor constatam ca este in scadere. Medicina romaneasca
este centrata pe spital, majoritatea cheltuielilor in sistemul de sanatate fiind in mediu
spitalicesc.

In Romania sunt înregistrate la sfarsitul anului 2009, 11 390 de cabinete de

medicina familiei, dar acest numar reflecta doar numarul cabinetelor care functioneaza
individual, in mediu public si privat. In afara de acestea exista si cabinete grupate,
asociate, societati civile medicale sau medici de familie angajati in SRL-uri sau la
cabinetele altor medici de familie.

Cabinetele de medicina familiei sunt localizate in procent de 59% in mediul urban si

41% in mediul rural. In 2009 au fost inregistrati in Romania 12 009 medici de familie, din
care 7563 isi desfasoara activitatea in mediul urban si 4446 in mediul rural.

Din totalul medicilor romani la sfarsitul anului 2009, 23,8% sunt medici de familie,
dintre aceştia 63,0% îşi desfăşoară activitatea în mediul urban şi 37,0% în mediul rural. Pe
grupe de varsta, medicii de familie din Romania sunt 1656 intre 25 si 34 de ani, 2934 intre
35 si 44 de ani, 4878 intre 45 si 54 de ani, 2350 intre 55 si 64 de ani si 211 medici de
familie peste 65 de ani. In total, in Romania, in 2009 sunt inregistrati 12 735 de medici de
familie cu aceasta specialitate, din care 1680 sunt medici rezidenti (NB, o parte din
medicii de familie din Romania isi efectueaza in prezent rezidentiatul in timp partial).
Marea majoritate a medicilor de familie sunt de sex feminin (77,38%).

În anul 2009, numărul populaţiei ce revine la un cadru medico-sanitar (sector public

şi privat) se prezintă astfel:

426 locuitori la un medic

1788 locuitori la un medic de familie

1718 locuitori la un medic dentist

1790 locuitori la un farmacist

166 locuitori la un cadru sanitar mediu.

În medie la 10000 locuitori revin: 5 farmacişti, 5 medici dentişti, 22 medici şi 63

persoane cu pregătire sanitară medie.
Problema rolului scăzut acordat prevenţiei

　　　　Una dintre problemele grave ale sistemului românesc de ocrotire a sănătăţii

publice este şi insuficienţa programelor medicale preventive şi ineficienţa acestora.

Programele de plan familial şi cabinetele cu acest scop sunt insuficient dezvoltate, acest fapt
reflectându-se în rata mare a avorturilor şi în slaba informare a populaţiei din rural sau oraşele
mici, în ceea ce priveşte avantajele planningului familial. Comunităţile de rromi sau comunităţile
rurale izolate şi sărace nu au informaţii privitoare la modalităţile de protecţie împotriva bolilor cu
transmitere sexuală, folosind mijloace de protecţie într-o proporţie redusă, nu cunosc şi nu
respectă regulile de igienă.

　　　　Subfinanţarea redusă a programelor destinate prevenirii îmbolnăvirii populaţiei se

reflectă în indicatorii de morbiditate. Bolile cardiovasculare, pentru prevenirea cărora, în lume,
există în prezent programe speciale de formare a unui comportament alimentar sănătos în rândul
populaţiei, constituie în ţara noastră principala cauză de deces pentru populaţia sub 64 de ani.

2.Analiza SWOT
Puncte tari:

Este importanta intelegerea faptului ca serviciile de sanatate constituie doar un subsistem al

sistemului de sanatate si se refera la unitatile si prestatiile preponderent medicale pe care le produc
aceste unitati.

　　　　In esenta, sistemul serviciilor de sanatate a fost si este un sistem organizat si finantat de
catre stat, fiind alcatuit dintr-o retea de unitati sanitare proprietate a statului, administrate intr-o
structura centralizata, avand la varf Ministerul Sanatatii. Finantarea se face din impozite si taxe
generale prin bugetul de stat, iar medicii sunt salariati ai statului.

　 　 　 　 Examinarea critica a finantarii, organizarii si functionarii sistemului serviciilor de

sanatate scoate in evidenta, pe langa neajunsurile sale, si o serie de avantaje. O asemenea
perspectiva este extrem de importanta pentru ceea ce se doreste a fi in viitor asistenta medicala si
ea a aparut in ultima vreme tot mai evidenta in lucrarile de specialitate elaborate mai ales in
mediile academice, ale expertilor si consultantilor occidentali, chemati sa propuna solutii de
schimbare .

　　　　 Dintr-un asemenea unghi de vedere, sistemul care a functionat in Romania a avut o
serie de elemente pozitive care au fost mai evidente cu deosebire in perioadele de crestere
economica rapida.

　 　 　 　 Sistemul a fost dezvoltat pe principii de echitate, asigurand accesul la servicii de

sanatate cuprinzatoare pentru cvasitotalitatea populatiei. Accesul la servicii nu a fost influentat de
capacitatea de a plati a pacientului. Avantajul absentei platii in momentul utilizarii s-a erodat insa
pe masura ce veniturile profesiunii medicale au devenit (si mai ales au fost percepute) tot mai
necorespunzatoare si s-a ajuns ca sumele pretinse sau primite suplimentar de la pacienti de catre
personalul sanitar sa fie considerate socialmente acceptabile sau chiar indreptatite.

　　　　Finantarea si organizarea sistemului au permis un control eficace al costurilor. Proportia

cheltuielilor pentu sanatate din PIB a fost relativ scazuta. "Pretul" unei asemenea limitari a fost si
lipsa sau limitarea accesului la unele servicii, in special cele necesitand cheltuieli mari pentru
echipamente sau materiale (de exemplu, dializa renala, chirurgie cardiovasculara, transplante,
proteze articulare, tomografie computerizata). Sistemul a functionat cu structuri si costuri
administrative reduse.

　 　 　 　 Infrastructura serviciilor a fost dezvoltata extensiv, existand o retea integrata de

dispensare (teritoriale si de intreprindere), policlinici si spitale. Spre deosebire de alte foste tari
socialiste, reteaua de asistenta medicala primara (dispensarele de medicina generala) a fost
dezvoltata din punct de vedere organizatoric, dar neglijata ca dotare. Aici au fost cele mai evidente
si inegalitatile in privinta asigurarii personalului medical, legate de disparitati de dezvoltare
economica intre judete, mediu urban/rural etc. in conditiile includerii dispensarelor in structura
organizatorica a spitalelor, competitia pentru resurse a dat in general castig de cauza serviciilor de
specialitate, in detrimentul medicinii generale. Aceasta a avut un efect defavorabil asupra
eficientei sistemului, cazurile care ar fi putut fi rezolvate Ia nivel primar incarcand spitalele si
consumand resurse scumpe.

　 　 　 　 Asigurarea asistentei medicale a populatiei cu paturi a fost buna, chiar supra-

dimensionata fata de nevoile reale, de posibilitatile acoperirii cheltuielilor curente si fata de
densitatea paturilor existenta in tarile occidentale. Spitalele consuma peste 70% din bugetul
acordat ocrotirii sanatatii si rezolva cea. 20% din cererile sanitare ale populatiei.

　　　　A existat suficient personal medical calificat si un invatamant medical de calitate. Si in

acest domeniu, daca se are in vedere densitatea medicilor raportata la PIB, Romania are o pozitie
convenabila. Posibilitatea ingerintelor politicului a dus insa la disfunctii legate de formarea
personalului in special in anii '80 (sistarea pregatirii medicilor specialisti si a accesului acestora in
orase, desfiintarea pregatirii postliceale pentru cadre medii).

　　　　 Pana la jumatatea anilor '70 s-au inregistrat ameliorari evidente ale nivelului starii de
sanatate, ilustrate prin cresterea duratei medii de viata, eradicarea sau reducerea multor boli
transmisibile, reducerea mortalitatii infantile, initierea unor programe nationale in domeniile
bolilor cardiovasculare, cancerului, tuberculozei, sanatatii mentale si sanatatii dentare. La aceste
imbunatatiri ale sanatatii au contribuit in mare masura si serviciile medicale.

Puncte slabe:
　 　 　 　 Medicalizarea excesiva a sanatatii, influentata si de modul de organizare si
conducere a serviciilor, marea majoritate a posturilor de conducere fiind ocupate de persoane fara
nici o pregatire manageriala, a redus mult sansele unor abordari intersectoriale, care sa tina seama
de toti factorii cu influenta asupra sanatatii.

　 　　 　 Planificarea rigida, la care s-a adaugat sistemul centralizat si de comanda, au sufocat

initiativele si responsabilitatea in gestiunea serviciilor de sanatate si mai ales in adaptarea lor la
nevoile sanitare in schimbare. Modelul centralizat, impunand pe cale administrativa norme si
standarde rigide, de multe ori arbitrare, a impiedicat adaptarea serviciilor la nevoile locale ale
populatiei, diferite de la o zona la alta. Aceste norme au dus la un amestec ineficient de abundenta
si risipa in unele regiuni si de lipsuri in altele.

　　　　 Planificarea de tip normativ a fost ineficace si ineficienta. Desi s-a incercat cu
obstinatie sa se reduca prin metode administrative dezechilibrele prin uniformizarea distribuirii
personalului si a infrastructurii sanitare, rezultatul a fost un esec. Se poate constata si astazi ca
sistemul nu a reusit sa reduca inechitatea teritoriala, nici in nivelul starii de sanatate, nici in
asigurarea populatiei cu medici si nici in cea cu paturi. Finantarea dupa criterii istorice, netinand
seama de nevoile sanitare diferite ale populatiei, a accentuat disparitatile dintre judete.

　 　 　 　 Subfinantarea serviciilor a determinat intarzieri considerabile in introducerea

tehnologiilor noi necesare diagnosticului sau tratamentului patologiei actuale, generand ulterior
carente grave in asigurarea cu medicamente si materiale sanitare de uz curent. Toate acestea au
descurajat preocuparile serviciilor de sanatate in domeniul asigurarii si evaluarii calitatii
ingrijirilor medicale, element fundamental al performantei sistemului.

Lipsa unei politici coerente in domeniul sanatatii dupa 1990 a fost

favorizata si de mostenirea unui deficit in capacitatea de analiza sistematica si de dezvol tare de

strategii, in conditiile unei cercetari si pregatiri insuficiente in domeniul managementului sanatatii
publice si al serviciilor de sanatate.

　　　　 Asa cum am precizat anterior, sistemele nationale de sanatate sunt organizatii
sociale complexe, in continua dezvoltare, ce produc servicii de sanatate. Centrele de putere in
cadrul sistemelor nationale de sanatate au diverse functii, interese si asteptari si detin un anumit tip
de putere. Sistemele de sanatate sunt instabile deoarece sunt influentate de numerosi factori
externi, precum si de comportamentul centrelor de putere cu diverse interese si cerinte.
 Interventiile utile, benefice, facute in organizarea si structura sistemului national de sanatate, au
in vedere urmatoarele

Obiective:

Implementarea de programe noi pentru imbunatatirea starii de sanatate a

populatiei si/sau pentru ajustarea volumului si tipului serviciilor de sanatate in functie de

schimbarile demografice si epidemiologice;

introducerea unor tehnologii medicale imbunatatite;

adaptarea productiei de servicii de sanatate la schimbarile in structura cererii

si ofertei resurselor de sanatate;

imbunatatirea justitiei sociale si facilitarea accesului cetatenilor la ingrijirile de sanatate;

eliminarea factorilor ce influenteaza functionarea buna a serviciilor de sanatate;

transformarea sistemului de. sanatate in vederea implementarii obiectivelor politicii nationale de

sanatate.

　 　 　 　 Sistemele de sanatate contemporane isi dezvolta continuu obiectivele, dar nu sunt

organizate, structurate si conduse corespunzator pentru a implementa eficient politicile de
sanatate. Evolutiile de perspectiva cum ar fi: cresterea nevoilor de sanatate ale populatiei,
progresul tehnologiilor medicale, cresterea cheltuielilor de sanatate si amplificarea presiunilor
politice pentru mai multa securitate sociala vor forta factorii de decizie ai politicilor de sanatate sa
caute obtinerea de beneficii maxime cu minim de efort si cheltuieli. Pentru aceasta este necesara
imbunatatirea sistemelor de sanatate.

Oportunitati:

　　　　　　 Sanatatea este un domeniu de impact social major, care poate furniza argumente
pentru adoptarea unor politici;
　　　　　　Descentralizarea si acordarea unei autonomii reale autoritatilor cu cumpetente in
sanatate si asistenta medicala, statuate ca obiective in programul de guvernare;

　　　　　　 Implementarea asigurarilor private de sanatate care are ca o consecinta benefica

degrevarea sistemului social de povara crescanda si presiunea tot mai mare la care este supus din
partea asiguratilor;

　　　　　　Efortul autoritatilor locale de a implementa un proiect de planificare strategic ape

municipii in general;

　　　　　　Integrarea in UE – cresterea competentei si calitatii acutlui medical, posibilitatile

de dezvlotare pe care le poate deschide “turismul” medical, cu consecinte benefice in domeniul
sanatatii si economic pentru locuitorii judetului/municipiului;

　　　　　　Globalizarea;

　　　　　　Sansa Romaniei de integrare in cercetarea internationala;

　　　　　　Dezvoltarea tehnologiilor;

　　　　　　Importuri massive de tehnologie de varf;

　　　　　　Existenta fondurilor UE si a fondurilor structurale;

　　　　　　Existenta programelor europene si internationale.

Amenintari:

　 　 　 　 　 　 Cresterea nivelului de informare a pacientilor, concomitant cu progresul si

diversificarea tehnologiilor diagnostice si terapeutice vor conduce la cresterea asteptarilor acestora
si implicit, la o crestere a cererii de servicii medicale complexe; sistemul de sanatate trebuie sa
dispuna de mecanisme care sa asigure directionarea resurselor financiare in virtutea principiului
eficientei;

　　　　　　Descentralizarea si acordarea unei autonomii reale autoritatilor cu competente in

sanatate si asistenta medicala poate avea si consecinte mai putin benefice;

　 　 　 　 　 　 Aparitia pe piata a asigurarilo private de sanatate. In acest sens personalul

profesionist reprezinta o resursa care trebuie protejata, mai ales, avand in vedere tendintele
accentuate de migrare a acestuia spre sectorul privat. Aparitia unui decalj social intre persoanele
care isi pot permite o asigurare suplimentare si persoanele defavorizate;

　　　　　　Lipsa capacitatilor si abilitatilor manageriale la nivelul sistemului de asigurari. Spre

exemplu, managerii spitalelor sunt in continuare selectati pe criterii de execelenta profesionale
medicale care nu se transfera intotdeauna si in domeniul managerial-problema care se manifesta
insidios printr-o gestionare ineficienta a fondurilor, greu de cuantificat;

　 　 　 　 　 　 Libera circulatie a persoanelor si facilitatile create dupa aderarea Romaniei la

Uniunea Europeana pentru ocuparea de locuri de munca induc riscul migrarii personalului de
specialitate, mai ales a celui inalt calificat si performant;

　 　　 　　 　 Riscul ca incidenta bolilor transmisibile si a bolilor cronice sa creasca constant,

fara un program coerent si concret de interventie;

　　　　　　Integrarea in UE – cresterea costurilor asistentei medicale care poate conduce la

cresterea decalajului in ceea ce priveste accesul la serviciile de sanatate intre populatia cu venituri
decente si populatia aflata sub pragul saraciei;

　 　 　 　 　 　 Cresterea costurilor colaterale induse fie prin acoperirea tratamentului unor boli
rare, dar foarte grave, fie datorita politicilor practicate de unii distribuitori de medicamente;

　　　　　　Competitie internationala acerba;

　　　　　　Impactul globalizarii;

　　　　　　Importuri masive de tehnologie de varf neavand un suport intern;

　　　　　　Imbatranirea populatiei si migrarea fortei de munca tinere.

　　　　

　　　　

　　　　

　 3. Recomandari strategico-tactice de imbunatatire a sistemului

sanitar din Romania
 Sistemul de sanatate romanesc trebuie reformat din doua puncte de vedere: pentru
a face fata problemelor complexe pe care le implica fenomenul de imbatranire a populatiei
si pentru a se orienta spre activitati de prevenire care pun accent pe intarirea schimbării
comportamentelor in randul populatiei generale.
In prezent, in Romania lipsesc programe sau servicii de sanatate adaptate nevoilor
specifice populatiei varstnice. Procesul inevitabil de imbatranire a populatiei va antrena o
crestere foarte mare a consumului de servicii de sanatate si la o crestere a cheltuielilor
publice pentru sanatate. Pentru ca sistemul de sanatate sa poata raspunde acestor nevoi
noi, sunt necesare masuri concrete de asistenta a varstnicilor:
Responsabilizarea autoritatilor publice locale privind nevoile medico-sociale ale
populatiei varstnice si prevenirea institutionalizarii;
Dezvoltarea si extinderea la nivel national a serviciilor adecvate nevoilor
specifice ale populatiei varstnice (asistenta medicala comunitara, ingrijiri la domiciliu,
ingrijiri paleative si terminale, terapia durerii, centre medicale de zi, centre comunitare de
psihiatrie, unitati medico-sociale);
Cresterea accesului populatiei varstnice din mediul rural la servicii medicale
diversificate (inclusiv la medicamentele din ambulatoriu pentru boli cronice);
Dezvoltarea de politici publice si de programe inovative de geriatrie si
gerontologie care sa mentina starea de sanatate fizica a varstnicului si care sa corecteze
problemele de vedere, auz si mobilitate inainte ca acestea sa conduca la dependenta;
Cresterea ponderii cheltuielilor publice pentru sanatatea varstei a treia.

　　　Cresterea ponderii cheltuielilor publice pentru sanatatea varstei a treia.

Nu in ultimul rand, este nevoie ca aceste servicii strict medicale sa fie dublate de
politici sociale care sa ofere servicii de sanatate si sociale adecvate varstnicilor, impreuna
cu promovarea activitatii fizice si implicarea acestora in activitati sociale, care sa creasca
respectul de sine, autonomia si independenta varstnicilor. O tara cu multi varstnici nu
inseamna o tara de oameni inactivi si consumatori de resurse. Dimpotriva, trebuie
reconsiderata forta de munca a pensionarilor si revalorificata experienta lor de viata, care
este un atu pentru familie si comunitate.
A doua directie pe care trebuie sa o urmeze reforma sistemului de sanatate vizeaza
concentrarea politicilor pe partea de prevenire a imbolnavirilor. Mortalitatea specifica pe
cauze arata o tendinta de crestere a numarului deceselor prin boli cardio-vasculare, atat la
adultul tanar cat si la varstnici, precum si o crestere importanta a ponderii deceselor prin
tumori, in special la varste tinere si la femei. Pentru schimbarea acestor tendinte este
nevoie de promovarea unui stil de viata sanatos, a unei nutritii echilibrate, de combatere a
sedentarismului si stresului, precum si a consumului de tutun si alcool. De asemenea,
intarirea serviciilor de sanatate si sociale in mediul rural ar asigura imbunatatirea
accesului populatiei la servicii de acest gen.

BIBLIOGRAFIE:
https://www.scribd.com/doc/54944659/Sistemul-de-Sanatate-Din-
Romania-vs-Sistemul-de-Sanatate-Din-Franta(ultima vizualizare
7.12.2016)

www.medicalmanager.ro/docs/statistica.doc(ultima vizualizare
7.12.2016)

www.insse.ro/cms/ro/content/statistica-oficiala-din-romania (ultima
vizualizare 7.12.2016)