Eveniment cultural Ion Creanga in Scoala Just4kids

Editia a IV-a
Scenete: Soacra cu trei nurori
Prostia omeneasca
Dans
Decor: Sala va fi amenajata cu obiecte reprezentative pentru cele doua povesti.

Soacra cu trei nurori

-dramatizare şi adaptare-

Soacra:
Aoleo, vai, vai de mine, Nora 1:
Nu îmi este azi prea bine! Dar, mămucă, rău mi-e foame!

Feciorii: Soacra:
Sărut mâna, mămucuţă! Ia o ceapă, apă, sare…
Spune ce s-a întâmplat?! Vrei să sărăcesc cu tine?
Am venit tot într-un suflet… Ţi-e gândul doar la mâncare?!
Cu ceva te-am supărat? Şi mai vezi, drăguţă noră,
Să nu dormi cumva, că eu
Soacra Te-oi veghea cu ,,ochiul cefei”…
Ascultaţi aci, la mine: - Ăsta-i slujitorul meu.-
Singuri nu puteţi să staţi;
Eu, de-acuma, sunt bolnavă… Nora 1:
Musai să vă însuraţi! Somnul iute mă doboară…
Auzit-aţi ce-am zis eu? Să mă spăl, să n-aţipesc;
Să fie pe placul meu! ,,Ochiul cefei” mă pândeşte,
Hai plecaţi şi căutaţi!... De mă vede, o păţesc!
Gura-n târg să nu căscaţi! Nu mai pot… şi e târziu…
Să-nchid ochii o clipită…
Feciorii: Am lucrat destul şi cred
Ne grăbim, mămucă dragă, Muma că e mulţumită.
Să găsim, precum doreşti,
Noră harnică, supusă… Soacra:
Ce mai! Noră ca-n poveşti. Hei, tu, noră, de-asta-mi eşti?
* Dormi şi horcăi ca râtanii?
Feciorul 1: Hai la treabă! Vezi că eu
Ei, îţi place, mumă dragă? Nu mă simt astăzi prea bine.
Spune ,,săru’ mâna”, fa! Obosii de-atâta stat,
Obosii şi c-am mâncat…
Soacra: Obosii… c-am obosit,
Vino mai aproape, noră! Obosii şi c-am dormit.
Cască gura, spune aaa…! Hei, feciori, veniţi degrabă!
Pentru voi eu mă spetesc.
Hm! E bună,-i sănătoasă,
Văd că-i zdravănă-n picioare. Feciorii:
Hai, ia măturoiul, noră, Ce mai vrei acu’, mămucă?
Fă curat pe cea cărare!
Soacra:
Alinare să găsesc.
Fugi si tu in targ acuma,
Să-ţi găsesti dulce mireasă;
* Hei, tu, noră, treci la treabă!
Feciorul 2:
Asta-i bună?
Soacra:
E cam toantă… nu contează…
Te descurci cu ea la greu.
Numai mult să nu mănânce,
Devreme să nu se culce…
Iar acu’… tu treci la treabă
Şi nimic să nu crâcneşti!
De eşti harnică, supusă,
Şi mâncare-o să primeşti.
Merg oleacă s-odihnesc
Şi să ştiţi, nurorilor,
,,Ochiul cefei” vă pândeşte,
El nu doarme, vă veghează…
Hai la treabă, ce mai staţi?...
Că acuma se-nnoptează.
Nora 1:
Uite, muma ne pândeşte!
Vezi să nu o supărăm!
Să muncim mai cu temei.
Nora 2 :
Dar mi-e foame! Nu mâncăm?
Nora 1:
Ia o ceapă, apă, sare…
Şi la treabă, dragă soră!
Aşa-i când te-ai măritat
Şi-ai intrat la soacră noră.
* Ceapă-ai zis? Păi neam de neam
Soacra:
Bun, nurorilor, îmi place,
Dar parcă nu-i totul bine…
Vino, noră, să mă scarpini!
Vreau să mă simt azi mai bine.
Feciorul 3:
Îţi place de ea, mămucă?
Mi-am luat şi eu mireasă.
Soacra:
Parcă este cam boită
Şi-o văd cam simandicoasă.
Am să ţi-o întorc pe brazdă!
Pentru orice am eu leac:
Mă spetesc muncind din zori.
Vai de capul meu de soacră!
Aşa-i când ai trei nurori.
Merg să mă aşez oleacă…
Nu cumva să trândăviţi,
Nora 1 :
,,Ochiul cefei” ne veghează,
Simt pe şiră un fior!
Nora 3:
Şezi cuminte, surioară,
Poate e un ochi mai chior.
Nora 2:
Nu glumi, că ne aude;
Hai la muncă, nu sta băţ!
Ici, în casă, la mămuca,
Nu e timp pentru răsfăţ.
Nora 3 :
Cum s-audă? Văd că doarme…
Şi eu mor de foame, zău!
De nu-mbuc ceva acuma,
Cred că mi se face rău.
Nora 1 :
Du-te iute în cămară,
Ia o ceapă, apă, sare…
Nora 3 :
N-a văzut aşa mâncare.
D’ ale ouă, da’ ăl unt,
Da’ slănină nu găseşti?
Auzi: ceapă şi cu sare!
Îţi vine să te cruceşti.
Nora 2 :
Nu vorbi greşit, că astea
Sunt averea mumei noastre.
Nora 3 :
Ce avere?! Taci tu, dragă,
Hai, lucraţi, că eu mă duc
Să gătesc ceva în grabă;
Trebuie să şi mănânci
Când stai treaz şi când faci treabă.
* Nora 3 :
Hai, mâncaţi şi chefuiţi,
Că voi le-aţi muncit!
Soacra noastră, poamă acră,
Nici nu s-a clintit.
Nora 1 :
Taci tu, soro, că te-aude
Şi ne vede, zău!
Nora 3:
Să audă, nici că-mi pasă!
Să ne fie ca acuma
Când ne-o fi mai rău.
Nora 2 :
Ce ne facem când se scoală?
Nora 3 :
Nu vă smiorcăiţi!
Să lăsaţi totul pe mine…
Voi să nu grăiţi.
Nora 1 +2:
Să ne odihnim oleacă…
Ce-am mai chefuit!
Nora 3:
Deci vedeţi că oboseşti
Şi când n-ai muncit?
Soacra:
Hei, nurorilor, scularea!
Ce-i aici la mine?
Masă-ntinsă şi bucate
Sau nu văd prea bine?
Nora 3:
Ba…vezi bine, mămucuţă…
Soacra:
Spune iute, că leşin!
Nora 3 :
Ce să spun? Au fost ai mei
Şi i-am ospătat puţin.
Soacra :
Cine? Cuscrii? Ei au fost?
Şi de ce nu m-aţi sculat?
N-am ştiut că trebuia…
Uite-i că au şi plecat.
Şi-apoi, mumă, ,,ochiul cefei”
Am crezut că ne veghează,
Şi când i-oi vedea pe dânşii
N-o să dormi, o să stai trează.
Au plecat mâhniţi, sărmanii!
N-au mai vrut să stea…
Soacra:
Ce-or să vorbească de mine?…
Că sunt soacra cea mai rea.
Voi, de-acu’, să nu crâcniţi
Când sunt mânioasă!
Să umblaţi numai în deşte
De la poartă până-n casă.
Nora 1 :
Ce ne facem, surioară,
Ce ne facem, zău?
Nora 2 :
Nu, drăguţă, şi mai rău…
Baba a înnebunit!
Parcă-mi văd pielea în băţ.
Nora 3:
Şedeţi blânde, ascultaţi:
Hoţul nu-l fură pe hoţ.
Înşfăcaţi-o mintenaş
Şi cu sârg s-o căsăpiţi!
La urmă, lăsaţi pe mine…
Da’ nimic să nu grăiţi!
Nora 1:
Vino, soacră, să te mângâi,
Să te gâdil pe spinare!…
Nora 2 : Vai, se stinge, ce durere!
Dă-o-ncoace-acu’ şi mie, Să trăiască nu mai poate!
Să n-o ameţeşti prea tare.

Nora 3 :

Apucaţi-o cu nădejde; Nora 1+2:

Hai în pat cu ăst butoi… Soacră, soacră,
Uite că ne vin bărbaţii!
Să tăceţi, că-i vai de noi… Nora 3:
Poamă acră!
Doar să plângeţi înfundat…
Restul să lăsaţi pe mine. Nora 1+2:
Nu te duce!
Feciorii:
Ce-i, nevestelor, cu voi? Nora 3:
Duce-te-ai!
Nora 3 :
Muma nu este prea bine.
Nora 1+2:
Vrea să plece, să ne lase… De ce pleci?

Feciorul 1 : Nora 3:
Uite-o cum agită mâna! De ce mai stai?

Feciorul 2 : Nora 1+2:

Dă din cap, arată-n gură… Te iubim, rămâi amu!

Feciorul 3 : Nora 3:
Cred că nu apucă luna. Dar grăbeşte-te, te du!...

Vrea să zică, dar nu poate!

Vai, sărmana, ce-o dori? Dans:
https://www.youtube.com/watch?v=jl
Nora 3: UkweucQS8
Stati ca stiu eu ce vrea muma
Vrea s-arate
Cele ce i-om moşteni:

Tu, că eşti frate mai mare,

Casa de la răsărit;
Iară tu, că eşti de mijloc,
Pe cea de la asfinţit.

Noi, ca mezini, să rămânem

Ici, în casa bătrânească…
Vai sărmana mămucuţă,
Cum nu poate să grăiască!…

Că v-ar spune ea acestea

Şi-alte multe lucruri…toate…
 Ţăranul cu vaca

Povestitorul I
A fost odată când a fost
Că de n-ar fi fost, nu avea rost
Acum să stăm, să povestim
De toate să ne amintim.
Povestitorul II
Noi nu suntem de când poveştile
Ci suntem mai tineri, de când puricele
Se potcovea la un picior
Cu 99 de oca de fier
Şi tot i se părea că-i uşor!
Povestitorul I
Era odată un om însurat,
Ce tare s-a mai bucurat
Când nevasta-i dragă i-aduse pe lume
un pruncuşor.
Povestitorul II
I-a dat şi-un nume!
Povestitorul I
Ce nume?
Povestitorul II
I-a zis Ionică, fiul lui Ion.
Povestitorul I
Şi casa lui era bogată,
Căci, pe lângă nevastă şi copil el mai
avea şi soacră!
Povestitorul II
Deh! Ce s-ar face omul fără „poamă
acră”?
Povestitorul I
Mai taci!
Şi amândouă aveau aşa de puţină
minte…
Povestitorul II
Că îţi vena să fugi… de azi şi până
mâine!
Povestitorul I
PROSTIA OMENEASCĂ Mai taci!
Dramatizare după Ion Creangă Şi cum ziceam…
Ion al nostru era harnic, muncitor,
Personaje: El aducea acasă de toate, era
Povestitorul I strângător,
Povestitorul II Că ziua toată muncea,
Ion Nici o clipă el nu se odihnea.
Maria Povestitorul II
Soacra În acest timp, soacra şi nevasta sa
Ţăranul cu ţăpoiul Acasă de trebi îşi vedeau.
Ţăranul cu ciubărul Ion
Ţăranul cu carul În pădure eu mă duc
Lemne de foc să aduc. Văleu, copilaşul nostru, mititelul
Dă-mi să mănânc ceva nostru!
Şi degrabă oi pleca! (vine Ion)
Maria Ion
Poftim, bărbate, ia de mănâncă! Poftă Ce este, ce v-a găsit să bociţi aşa?
bună! Maria
(Maria leagănă copilul) Văleu, Ioane, mare nenorocire ne
Dormi cu mama copilaş, paşte!
Dragul mamei îngeraş! Ion
(Ion îşi ia căciula şi se pregăteşte de Da’ ce-i, femeie, vorbeşte desluşit!
plecare) Soacra
Ion Vezi, tu Ioane, copilaşul nostru are să
Pentru masă mulţumesc moară.
Şi la treabă-acum pornesc. (Ion se sperie, se duce la leagăn)
Maria Ion
Să-ţi fie de bine şi du-te sănătos! Da’ de ce?
(Soacra stă şi toarce. Maria leagănă Este bolnav, mititelul, sau ce-i? Ce ai
copilul, cântând: dragul tatii, ai fierbinţeli, ori te doare
Dormi cu mama copilaş, burtica?
Dragul mamei îngeraş! Maria
(deodată, începe să ţipe Nu, Ioane, în privinţa asta n-are nimic,
Maria altceva se va petrece!
Văleu, copilaşul meu, copilaşul meu! Ion
Mămucă, copilaşul meu! Da’ zi-i odată, nu mă mai fierbe atâta!
Soacra Soacra
(aruncă furca) Ioane, vezi tu drobul acela?
Ce ai, Marie, ce te-a apucat? Ion
Maria Da, îl văd. Şi?
Mămucă, mămucă, are să-mi moară Maria
copilaşul! Ioane, vezi tu mâţa ceea ce doarme
Soacra după horn?
Vai de mine,Marie, cum şi când? Ion
Maria Da, o văd. Şi?
Mare nenorocire, mămucă, mare Soacra
nenorocire, ce ne facem noi?! De s-a sui mâţa pe horn…
Soacra Maria
Da’ zi-i odată, nu mă mai ţine aşa! Se duce pe lângă drob…
Maria Soacra
Mămucă, vezi drobul acela de sare de Şi-l împinge cumva…
pe horn? Maria
Soacra Drept în capul copilului o cădea şi…
Da, îl văd. Şi? Soacra
Maria Ne omoară copilaşul, Ioane, of, of, of!
Cum „şi”?! De s-a sui mâţa, are să-l Maria
dea drept în capul copilaşului meu şi Of, of ,of şi văleleu
are să-l omoare! Copilaşul, meu,
Soacra Copilaşul, meu,
Văleu, că bine zici, fata mea! Se vede Că puţine zile ţi-a dat Dumnezeu!
că i s-au sfârşit mititelului zilele! Soacra (boceşte)
(Încep să bocească amândouă) Ionică, Ionică-al nostru!
Maria şi Soacra
Cu ce-o fi greşit îngeraşul ăsta, pe-astă Pentru tine o fi uşor de înţeles, dar
lume de să-i ia Dumnezeu zilele aşa? dumireşte-mă şi pe mine!
Ion Ţăranul I
(îşi face cruce) Ia, muncesc de vreo două-trei zile să
Ho, da’mai tăceţi odată, netoatelor! car pocitul ist de soare în bordei, să am
Doamne, că am mai văzut eu proşti pe lumină, şi nici că pot!
lumea asta, da’ ca voi, nici unul! Ion
Măă…duc în lumea largă, unde-oi Măi, omule, dar munceşti de pomană!
vedea cu ochii şi dac-oi găsi şi mai Ţăranul I
proşti decât voi, m-oi mai întoarce Cum aşa?
acasă, iar de nu, nu. Ion
Povestitorul I Ai vreun topor la îndemână?
Şi Ion căciula şi-a luat Ţăranul I
Şi-n lumea mare a plecat. Cum să n-am! Ia de-aici!
Să vadă dac-o mai găsi Ion
Oameni mai proşti decât ai săi. Ia-l de coadă şi sparge peretele casei
Povestitorul II aici. Fă-ţi o fereastră şi soarele va intra
Şi cum mergea îngândurat singur- singurel în bordei!
A dat peste ceva neaşteptat. Ţăranul I
Povestitorul I Măi, că bine zici! Mare minune, om
Neaşteptat?! bun!
Oare poate fi ceva mai „neaşteptat” De nu te aducea Dumnezeu,
decât povestea cu mâţa şi drobul de îmbătrâneam cărând soarele în casă cu
sare?! ciubărul!
Povestitorul II Ion
Stai să vezi şi să nu crezi! Rămâi cu bine, omule! Înc-un tont!
Un om un ciubăr avea… Povestitorul I
Povestitorul I Şi Ion înainte mergea…
Şi ce el ce făcea? În alt sat el ajungea
Povestitorul II Şi acolo, peste ce crezi că dădea?
Ei, ce făcea? Cu gura la soare ciubărul Povestitorul II
ţinea Nici prin cap nu-mi trece!
Apoi, iute-l înşfăca Povestitorul I
Şi în casă îl ducea! Stai să vezi
Povestitorul I Şi să nu crezi!
Şi tot aşa, şi tot aşa… Ion
Povestitorul II Bună ziua, om bun!
Ion sta şi se uita… Ţăranul II
Povestitorul I Mulţumesc dumitale, prietene!
Ion sta şi se crucea… Ion
Ion Dar ce ai de esti aşa de cătrănit?
Bună ziua, om bun! Ţăranul II
Ţăranul I Dar cum să nu fiu cătrănit, nu vezi ce
Mulţumesc dumitale, prietene! mi s-a întâmplat?
Ion Ion
Omule, de mult stau şi mă uit la tine şi Văd eu ceva, dar de priceput, tot nu
nu mă pot dumiri defel ce vrei să faci. pricep.
Ţăranul I Ţăranul II
Dar ce poate fi aşa de greu de înţeles? Priveşte. Am făcut în casa mea un car
Ion aşa de frumos, dar când să-l scot afară,
să mă pot duce cu el la târg, să-l vând, Ţăranul III
scoate-l de mai poţi! Bună să-ţi fie inima
Ion După cum ţi-e căutătura!
De ce? Ion
Ţăranul II Dar ce faci aici?
Cum de ce? Parc-am fost nebun să fac Ţăranul III
casa cu uşi aşa mititele! Că acuş’ iau Mai bine nu-ntreba!
toporul şi pe toate le sparg! Ion
Ion De ce?
Hei, hei! Potoleşte-te, omule!Uşile nu- Ţăranul III
s mititele deloc. Vreau să arunc nucile astea în pod şi
Ţăranul II ţăpoiul acesta, bată-l scârba să-l bată,
Ba-s mititele şi vreau să îndrept chiar nu-i de nici o treabă.
acum acest neajuns: cu toporul ăsta Ion
sparg uşa, scot căruţa şi gata!Mă duc la Degeaba munceşti, nene! Poţi să
târg. blestemi ţăpoiul cât vei vrea, habar n-
Ion are de scârbă. Ai un sac?
Stai, omule, nu-i păcat să strici Ţăranul III
bunătate de casă? Dar cum să n-am!
Ţăranul II Ion
Dar, ce să fac? Pune nucile în sac şi suie-le binişor în
Ion pod. Ţăpoiul este pentru paie şi fân, nu
Desfă căruţa bucată cu bucată şi fă-o la pentru nuci!
loc aici, în ogradă. Şi aşa ai să ai şi Ţăranul III
casă, şi căruţă! Mulţumesc, omule, îmbătrâneam
Ţăranul II ( se scarpină în cap) încercând să arunc nucile în pod cu
Mulţumesc din suflet, om bun, că bine ţăpoiul!
m-ai învăţat. De nu erai dumneata, era Ion
să dărâm bunătate de casă. Rămâi sănătos!
Ion Povestitorul I
Rămâi cu bine, omule! Şi omul pe Ion l-a ascultat
Povestitorul I Şi pe dată treaba a terminat.
Şi uite-aşa Ion înc-un prost a Povestitorul II
numărat… Şi Ion înc-un prost a numărat…
Povestitorul II Povestitorul I
Al câtelea? Al câtelea?
Povestitorul I Povestitorul II
Ei, al doilea ! Ei, al câtelea? Al treilea!
Deci, Ion înc-un prost a numărat Şi mai departe a plecat!
Şi mai departe a plecat… Povestitorul I
Povestitorul II Şi-acolo, peste ce a dat?
Şi-acolo, ce vedea? Povestitorul II
Povestitorul I Peste ce? A stat în loc şi s-a minunat…
Nu mai întreba: un om c-un ţăpoi Ion
muncea! Hei, omule, stai, stai, ce vrei să faci?
Povestitorul II Ţăranul IV
Şi, ce făcea? Ce să fac, nu vezi?
Povestitorul I Ion
Stai să vezi! Văd, dar nu înţeleg.
Ion Ţăranul IV
Bună ziua, om bun!
Ce-i aşa de greu de înţeles? Stai să-ţi
spun:
Uite, aici în pod am oleacă de fân şi
vaca asta proastă este lihnită de foame,
dar nu vrea nici în ruptul capului să se
suie aici, sus, să mănânce fânul!
Ion
Stai, omule, că spânzuri vaca! Ia mai
bine fânul şi dă-l aici jos, la vacă!
Ţăranul IV
Dar nu s-a-mprăştia?
Ion Vom incheia cu o hora la care vor fi
Hei, omule, omule, nu fi ieftin la făină invitati si parintii.
şi scump la tărâţe!
Povestitorul I
Ţăranul nostru fânul jos din pod a dat
Şi vaca cu viaţă a scăpat!
Ţăranul IV
Mulţumesc, om bun, că bine m-ai
învăţat!
Pentru nimic era să-mi gâtui vaca!
Povestitorul II
Şi Ion…
Povestitorul I
Înc-un prost a numărat…
Povestitorul II
Şi-apoi cruce îşi făcea
Şi în gândul lui zicea:
Ion
Mâţa tot s-ar fi putut sui să dea drobul
de sare jos de pe horn, dar să cari
soarele în casă cu ciubărul, să arunci
nucile în pod cu ţăpoiul, să tragi vaca
în pod la fân, asta n-am gândit!
Povestitorul I
Şi Ion acasă s-a întors, la nevasta şi la
copilaşul său,i-a luat în braţe…
Povestitorul II
Şi pe soacră?
Povestitorul I
Şi! Mai taci!
Deci, pe toţi i-a îmbrăţişat şi –şi spuse
că sunt mai cu duh decât toţi aceia pe
care i-a întâlnit în drumul său!
Povestitorul II
Şi-am încălecat pe-o şa,
Şi v-am spus povestea aşa!
Povestitorul I
Şi-am încălecat pe-o roată
Şi v-am spus povestea toată!