Argument

Factorii naturali de cură, în special apă minerală, au fost în atenția omului încă din
cele mai vechi timpuri.
România se înscrie în rândul țărilor europene ca un remarcabil fond balnear ceea ce a
făcut ca turismul românesc să aibă o veche tradiție și să cunoască o amplă dezvoltare.
Dintre toate segmentele de turism din România, turismul balnear este singura formă
de turism care se bazează pe un potențial permanent, de mare complexitate, practic
inepuizabil și independent de condițiile atmosferice.
Resursele balneoturistice reprezintă componente determinate ale ofertei balneare,
caracteristicile lor cantitative și calitative, determinând modul și nivelul de organizare și
amenajare ale structurilor necesare valorificării lor.
România dispune de un potențial balnear de excepție caracterizat prin diversitatea
factorilor naturali de cură, valoarea lor terapeutică, rezervele importante.
Acestea pot fi structurate pe mai multe categorii: ape minerale și termominerale, lacuri
terapeutice, nămoluri și turbe terapuetice, emanații naturale de gaze terapeutice, saline, factori
climaterici, plante medicinale, aeroioni.
Prin volumul rezervelor, apreciat de specialiștii în domeniu la peste 3000 de izvoare,
calitățile terapuetice, varietatea conținutului lor, apele minerale și termominerale reprezintă
principalul factor natural de cură din țara noastră, de care se leagă o parte importantă din
activitatea balneoturistică a României.
Structura geologică complexă a teritoriului României a făcut că acestea să dispună de
o inepuizabilă rezervă de ape minerale și caracterizate printr-un conținut deosebit de variat în
elementele chimice și o mare complexitate și diversitate sub aspect fizico-chimic,
mineralogic, termic etc.
Apele minerale nu posedă până în prezent o definiție unică, existând nuanțări diferite
de la țară la țară, în funcție de specificul acestora aderandu-se însă prin elementele de baza
fie la conceptul latin care definește apă minerală exclusiv prin acțiunea să terapeutică fie la
conceptul german, mult mai extins care ia în considerare și criterii cantitative de compoziție
chimică.
Apa minerală și minerală terapeutică este apă subterană cu un anumit conținut de
subtanțe în soluție și cu unele propietăți fizice și chimice care o fac aptă pentru cura balneară
sau valorificare alimentară. Această definiție exclude stabilirea unor limite precise pentru

1
calitățile chimice sau fizice ale apelor (mineralizația totală, concentrația unor ioni,
temperatura, radioactivitatea etc.). Caracterul terapeutic de cură externă sau internă precum
și cel alimentar se definesc, pentru fiecare în parte, prin studii detaliate fizice, chimice,
famacodinamice.
Astfel, modul de folosință nu mai poate avea un caracter empiric ci se face prin
aplicarea metodelor moderne de cercetare. S-a ajuns la această soluție deoarece în numeroase
cazuri s-a constatat că ape care nu se încadrau, de exemplu, în limitele de mineralizare totală
a apelor denumite minerale, dtatorită prezenței unor microelemente sau a unor calități fizice
ofereau posibilitatea obținerii unor rezultate bune în tratamentul balnear.
Factorii climaterici de cură pot fi utilizați în menținerea și ameliorarea stării de
santate a organismului uman prin climatoterapie.
Cercetările de bioclimatologie au permis stabilirea unor corelații între caracteristicile
climaterice și reacțiile fiziologice ale organismului uman evidențiind mai multe tipuri de
bioclimate cu calități terapeutice: bioclimatul excitant de câmpie și litoral care se asociază în
mod benefic cu apele minerale clorosodice, sulftate sau sulfuroase fie cu nămolurile
sapropelice din zona. În ceea ce privește climatul de câmpie (de stepă) prezintă calități
terapeutice în intervalul Mai-Septembrie, iar dintre factorii climaterici cu acțiune favorabilă
asupra organismului sunt cei termici și radiativi: climatul de litoral are efect terapeutic și în
sezonul rece, în intervalul Octombrie-Aprilie datorită volumului mare de aerosoli salini, deșii
cantitatea de radiație este redusă; bioclimatul sedativ-indiferent (de cruțare) prezent în
Câmpia de Vest, dealurile și podișurile până la 600-700 m și unele depresiuni de deal cuprinde
mai multe stațiuni din țară și are un rol în ceea ce privește efectul terapeutic, alături de factorul
balnear principal; bioclimatul tonic-stimulent specific altitudinilor de peste 800-200 m
solicită funcțiile neurovegetative endocrine care coordonează aclimitizarea organismului la
mediu, cură de munte fiind indicată în anemii, convalescență, rahitism, stări neurovegetative
(insomnii, surmenaj), astmul bronșic alergic (între 1200-2000 m altitudine.
Bogăția și varietatea factorilor climaterici de cură de care dispune România, tradiția
și experiența în domeniul balneologiei dobândite de-a lungul timpului, au făcut ca România
să reprezinte o destinație turistică importantă. Ca urmare, circulația turistică în stațiunile
balneare a înregistrat, sub influența a numeroși factori economici, sociali, motivaționali,
pentru fiecare dintre componentele ei internă și externă, evoluții diferite.
Componentă importantă a pieței turistice, oferta include ansamblul atracțiilor
naturale și antropice, infrastructura generală și turistică, forța de muncă și serviciile oferite.

2
 Conceperea unui produs turistic competitiv nu presupune însă o simplă îmbinare a
acestora, ci o armonizare a diferitelor componente pentru a crea un produs omogen, pe cât
posbilil individualizat.
Caracterizată prin discrepanța dintre potențialul sau de excepție și gradul de
valorificare și neadaptare la cerințele manifestate pe plan mondial oferta balneară românească
poate constituii, în urmă unui proces de restructurare corespunzătoare, o importantă
componentă a turismului național și chiar internațional.
România dispune de un excepţional fond balnear ceea ce face că din acest punct
devedere să se situeze pe unul dintre primele locuri din Europa. Totodată potenţialul turistic
balnear prezintă o serie de particularităţi care-l individualizează în cadrul ţărilor cu tradiţie în
domeniu: - prezenţa tuturor grupelor de substanţe terapeutice: ape minerale şi
termominerale,nămoluri terapeutice, emanaţii naturale de gaze terapeutice CO2 şi uneori în
combinaţie cu H2S, microclimatul salin, întregul complex de factori terapeutici ai litoralului;
- existenţa unor substanţe minerale terapeutice cu caracter de unicat: gazele
mofetice şisolfatariene, considerate rarităţi ale naturii şi chiar unice în Europa (în cazul
solfatarienelor) precum şi a altora puţin răspândite în Europa: lacurile sărate,
peloidele,microclimatul salin însoţite de cercetări şi metode de tratament menite să asigure
valorificarea acestora. valoarea terapeutică ridicată a gazelor mofetice determinată prin ample
cercetări de specialitate, precum şi valenţele curative ale solfatarelor au făcut ca acestea să fie
considerate elemente de mare interes ale balneologiei româneşti. Totodată trebuie evidenţiat
faptul că aceste substanţe minerale terapeutice sunt considerate remedii eficiente în tratarea
unor afecţiuni pentru care terapia cu mijloace farmaceutice medicamentoase nu dă rezultate
satisfăcătoare: afecţiuni respiratorii, sterilitate parţială, afecțiuni dermatologice,alergii.
- existenţa tuturor grupelor de substanţe minerale terapeutice ceea ce permite
acoperirea întregii game de afecţiuni tratabile cu ajutorul factorilor naturali de cură (toate cele
14 tipuri de afecţiuni înscrise în nomenclatorul OMS): ale aparatului locomotor
(reumatismale şi post traumatice), ale sistemului nervos central şi periferic,
ginecologice,cardiovasculare, digestive, hepato-biliare, renale, metabolice şi de nutriţie,
respiratorii şi ORL, dermatologice, alergii, boli profesionale. Dintre acestea ponderea cea mai
mare o deţin substanţele minerale terapeutice destinate tratării afecţiunilor aparatului
locomotor şi ginecologice de aproximativ 77,15 %, urmate de cele cardiovasculare şi ale
sistemului nervos periferic 13,20%, digestive, hepatobiliare, renale, respiratorii, ORL 9,65%.

3
 Capitolul I Particularitățile turismului balnear

1.1. Turismul balnear - formă a turismului

Turismul de tratament este o formă specifică a turismului de odihnă care a luat o mare
amploare nu atât că urmare a dorinței de a preveni anumite îmbolnăviri, cât mai ales creșterii
surmenajului și a bolilor profesionale determinate de ritmul vieții moderne. Din această cauza
el este legat mai mult de anumite stațiuni cunoscute pentru proprietățile lor terapeutice, pentru
apele minerale, termale, pentru namoluri, mofete, etc. situate într-un climat de cruțare. Este
și motivul pentru care el reprezintă una dintre formele de circulație turistică cele mai constante,
cu o clientela relativ stabilă, care contribuie la ridicarea coeficienților de utilizare a capacității
de cazare și la realizare a unor încasări medii sporite pe zi / turist.
În perspectiva anilor ce vor veni, această formă de turism va lua o amploare și mai
mare, constituind una dintre sursele cele mai mari de venituri, mai ales pentru țară noastră,
unul dintre statele cele mai bogate în resurse balneoclimaterice din Europa.
Principalii factori naturali de cură care contribue la dezvoltarea turismului balnear
sunt: climatul, apele minerale, nămolurile și gazele terapeutice (mofetele), lacurile cu
proprietăți terapeutice, apele destinate imbutelierii etc.
În general factorii de cură balneari și climatici folosiți în tratamente complexe sub
îngrijire medicală de înalta competență sunt recomandați diferențiat, dând deseori
rezultate excepționale, în următoarele afecțiuni : reumatismale inflamatorii degenerative, și
articulare, post - traumatice ale sistemului nervos central și periferic, afecțiuni cardio-
vasculare, respiratorii, ale tubului digestiv și hepato-biliare, de nutriție și metabolism, ale
rinichilor și cailor urinare, ginecologice, endocrine, ale sângelui și organelor hematopoetice,
dermatologice, oftalmologice, otorinolaringologice precum și în afecțiuni ale copiilor.
Evoluția turismului balnear. Încă din antichitate, tratamentele balneare au ocupat
un loc de seama în arsenalul terapeutic atât al medicinelor "savante", cât și a celor tradiționale.
Scurgerea vremurilor și progresul tehnologic din domeniul științelor medicale nu au reușit să
diminueze însemnătatea balneoterapiei. Chiar acest mod de tratament s-a perfecționat, s-a
nuanțat cu indicații și contraindicații precise, s-a îmbogățit cu proceduri noi și și-a câștigat o
fundamentare științifică.
Paralel cu aceasta, numărul stațiunilor balneare și al izvoarelor de ape minerale a
crescut, iar instalațiile balneare s-au perfecționat. Semnificativ este faptul că în jurul lor s-a
structurat o adevărată industrie hotelieră și că localități rurale necunoscute s-au transformat

4
în stațiuni de balneoterapie, elegante, în cadrul cărora toată recuzita turistică și-a găsit o
amplă posibilitate de dezvoltare.
Apele minerale și nămolurile terapeutice sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri.
Primele aplicații practice, terapeutice, mai mult întâmplătoare s-au extins repede, astfel că la
vechii greci și la români, apele minerale și mai ales cele termale, erau bine cunoscute ca
puncte de apariție și calități medicale. Mărturie stau scrierile lui Herodot, părintele istoriei și
al balneologiei, care a fixat acum 2.500 ani durata tratamentului balnear la 21 zile, părere
menținută peste veacuri în mentalitatea publicului și a medicilor.
Grecii și mai ales românii au știut să valorifice apele minerale, deoarece timp de peste
600 de ani, după cum arată Plinius, ei nu au folosit alt medicament în tratarea bolilor
reumatismale decât băile. De altfel, ruine ale lucrărilor de captare a izvoarelor minerale,
inscripții în piatră prin care cei vindecați mulțumeau zeilor pentru binefacerile apelor se
întâlnesc peste tot în fostul Imperiu Român. Sunt cunoscute modul de cercetare și lucrările de
captare efectuate de români pentru captarea apei curative în Franța, Germania, Austria și mai
ales în Italia. Din vremea românilor datează începutul celor mai multe stațiuni balneare din
Europa.
După căderea Imperiului Român sursele de ape minerale au fost folosite în continuare
în aceleași scopuri curative de către localnici, însă vechile captari s-au deteriorat, conducând
în final la reducerea posibilităților de utilizare și chiar la pierderea surselor de apă prin
inmlastinire. Acest "dezinteres" manifestat în Evul Mediu s-a datorat a două cauze
importante: stațiunile balneare au devenit locul de răspândire al epidemiilor ce au nimicit
populații în acel timp; sub pretextul imoralității, biserica interzicea în general tratamentul
balnear.
Cu toate superstițiile care au dominat Evul Mediu, oamenii au făcut observații privind
eficientă apelor minerale, pe care le-au notat și le-au transmis din generație în generație.
Datele acumulate au determinat o nouă perioada de înflorire a stațiunilor balneare în secolele
XVI-XVII .
Încă din timpul Renașterii și al barocului, curele balneare au căpătat o conotație
modernă, iar începând cu secolul XIX aceste cure s-au integrat în viață de toate zilele, nu
numai sub aspectul lor medical, ci și sub cel social. Acum se fac analize chimice pentru apele
minerale, se fac observații analitice privind indicațiile și contraindicațiile curei balneare,
hidroterapia căpătând o bază științifică.
Astăzi balneoterapia sau mai cuprinzător balneoclimatologia a devenit o specialitate
medicală de seamă implicată în procesul de ameliorare a sănătății publice, cu posibilități

5
profilactice și recuperatorii, dar și o ramură a turismului cu un rol important în economia
națională.
Majoritatea factorilor de cură, îndeosebi apele minerale au fost folosite pentru
tratamente balneare cu aproape două milenii în urmă. Astfel, românii după ce au cucerit Dacia
au descoperit și întrebuințat în scop terapeutic apele minerale și termale de la Băile Herculane,
construind aici stabilimente de cură balneară, băi publice care se mai numeau și Ad aquas
Herculi sacras sau Thermae Herculis. Asemenea stabilimente ale românilor se găsesc și la
Băile Geoagiu, Băile Călan, Ocna Sibiului, God, Buziaș, Călimănești, Căciulata multe dintre
ele fiind confirmate de dovezile arheologice găsite în aceste locuri.
Tot pe baza dovezilor descoperite se presupune că aceste băi că și alte izvoare
minerale au fost folosite de către populația locală în scop terapeutic chiar și după retragerea
românilor, pe tot parcursul Evului Mediu.
Despre o exploatare balneară organizată a factorilor naturali de cură din țară noastră
se poate vorbi numai începând din secolul XVII când se redescoperă o serie de izvoare
minerale folosite anterior, dar se și descoperă altele noi, se fac cercetări și se testează apele
minerale, se recunoaște efectul tămăduitor al acestora și se construiesc așezări rudimentare
care vor stă la baza construirii viitoarelor stațiuni balneare din secolul XIX. În acest timp apar
localități balneare că Bazna, Borsec, Olănești, Sâncrăieni, Săru Dornei, Vâlcele, Zizin, iar în
stațiunile mai vechi că Herculane, Băile Felix, Geoagiu Băi se continuă exploatarea resurselor
balneare. Începând cu secolul XIX are loc o dezvoltare a activității balneare la noi în țară. În
acest timp se captează majoritatea surselor de ape minerale, se pun bazele științifice ale
exploatării apelor (cercetări balneare, analize fizico-chimice, cercetări hidrologice etc.). Se
începe amenajarea și construirea unor stațiuni balneare că: Cozia, Călimănești, Govora,
Bălțătești, Strungă, Oglinzi, Borsec, Buziaș, Moneasa, Malnas, Sângiorz Băi, Lipova,
Tușnad, Tinca etc. Alte stațiuni mai vechi se modernizează și se dezvoltă.
De asemenea tot în această perioada se pun bazele exploatării nămolului terapeutic și
a lacurilor sărate din câmpie și de pe litoral (Lacul Sărat, Baltă Albă, Techirghiol). Nămolul
va fi introdus în tratamentul balnear și la Bazna, Slănic și Săcelu-God. În timpul primului
război mondial marea majoritate dintre stațiuni au fost degradate sau distruse, dar mai ales
cele din Carpații Orientali, Moldova și Muntenia dar și din Munții Apuseni, Slănic Moldova,
Tușnad, Zizin, Vatra Dornei, Sovata, Borsec, Olănești, Sărată Monteoru, Moneasa etc.
Reconstruirea acestor stațiuni s-a realizat sub egida Societății de hidrologie și climatologie
medicală care a fost reînființată în 1932, acțiune ce a cuprins stațiuni cu tradiție în turismul

6
balnear - Băile Herculane, Băile Govora, Techirghiol, Sovata, Vatra Dornei, Amară, Băile
Olănești, Băile Tușnad, Pucioasa, Lacu Sărat.
În cadrul acestei activități de reorganizare și dezvoltare a stațiunilor balneare, în
perioada 1926-1928 existau circa 80 de stațiuni balneare, în multe dintre ele efectuându-se
între 80 mii și 180 mii de băi anual. Activitatea de îmbuteliere a apei se desfășura în anii
interbelici în 26 de unități de diverse capacități.
În prezent România dispune de 160 de stațiuni și localități balneare cu factori naturali
de cură dintre care 60 de stațiuni de importanță generală și locală iar 18 dintre ele au fost
promovate în circuitul turistic internațional. În multe dintre ele s-a modernizat baza de cazare,
s-au construit hoteluri de cură și complexe sanatoriale moderne, în care serviciile de cazare,
masă, diagnostic și tratament sunt oferite în cadrul aceleași clădiri, așa cum se practică în
stațiunile balneoclimaterice de interes mondial cum sunt: Băile Herculane, Băile Felix,
Sovata, Băile Tușnad, Covasna, Călimănești-Căciulata, Mangalia, Slănic Moldova, Vatra
Dornei, Eforie, Govora, Olănești, Buziaș. În bazele de tratament construite an fost create
condiții optime a utilizării pe larg a factorilor naturali de cură, pe baze științifice. Alături de
procedurele naturale sau fizioterapie se utilizează și o largă paleta de procedure terapeutice
care folosesc factori fizici. Bazele de tratament dispun astfel de compartimente specializate
dotate cu aparatură și instalații moderne.

1.2. Trăsăturile turismului balnear

În ultimile decenii, prin importantele sale efecte sociale și economice, turismul
balnear a devenit un segment major al pieței turistice internaționale, spre care se concentrează
importante mijloace materiale și umane, cu o implicare tot mai profundă a științei și tehnicii,
a prestării unor servicii turistice și medicale de o factură complexă și de un înalt nivel calitativ,
chemate să satisfacă cerințele vitale ale omului modern, determinate de evoluția condițiilor
de viață și a stării de sănătate a populației.
Turismul balnear, a devenit astăzi o reală industrie generatoare de efecte benefice de
ordin multiplu:
➢ la nivelul economiei naționale, creator de beneficii, factor dinamizator,
realizator de aport valutar și creator de noi locuri de muncă;
➢ la nivel de ramură: promotor al serviciilor de calitate și accelerator al procesului
de privatizare în cadrul unei restructurări rapide, influențate precumpănitor de exigențele
pieței internaționale.

7
 Posibilitățile de dezvoltare ale turismului balnear, ne fac să privim viitorul cu real
optimism, bazându-ne pe următoarele considerații:
1. creșterea exponențială a turismului mondial care a fost înregistrată în ultimii 45 de ani;
2. tendința de continuare a creșterii cererii de produs turistic balnear;
3. creșterea veniturilor provenite din turism în cadrul produsului intern brut al țărilor
dezvoltate că și al țărilor în curs de dezvoltare.
Turismul balnear are, așa cum declara Dl. Suy Ebrard - președintele Federației
Internaționale a Termalismului și Climatologiei - FITEC - nu numai valențe medicale,
profilactice, de recuperare și readaptare funcțională, dar și un potențial economic
major. Aspectul economic reiese atât din activitatea specifică de turism, generatoare de
capital, cât și la un nivel mult mai puțîn vizibil și cuantificabil, că generator de importante
economii în cadrul bugetului social, prin reducerea semnificativă a cheltuielilor de spitalizare,
consumuri de medicamente și a numărului total al zilelor de boală.
Turismul balnear reprezintă un sector major în cadrul industriei turistice românești,
datorită particularităților sale specifice. Este cunoscut că aproape o treime din apele termale
și minerale de care beneficiază Europa este concentrată în România, iar efectele acestora
pentru sănătate au fost atestate de-a lungul secolelor. Bogăția românească de factori rezidă în
două elemente determinante:
➢ complexitatea factorilor naturali, respectiv regăsirea în aceeași stațiune a
factorilor principali de mediu, alături de o gama largă de substanțe minerale de cură, cu efecte
polifactoriale benefice;
➢ existența în România a tuturor genurilor de substanțe minerale balneare care pot
fi utilizate pentru întreagă gama a profilurilor de tratament balnear.
Turismul balnear presupune atât realizarea unor tratamente complexe de recuperare
în stațiunile balneoclimaterice, cât și efectuarea de excursii și călătorii în împrejurimi și
odihnă.
"Valori ale patrimoniului național", factorii balneari și climatici interesează grupuri
mari sociale, cuprinse că limite de vârstă între copilărie și senectute. Rolul acestora în
profilaxie este inestimabil. Ei intervin atât în prevenirea îmbolnăvirii (profilaxie primară), cât
și în prevenirea recidivelor unor boli, tratate cu alte mijloace terapeutice, împiedicând evoluția
acestora spre forme degenerative (profilaxie secundară).
Trăsăturile specifice ale turismului balnear:

8
 1. Adresabilitate. Turismul balnear poate fi considerat un turism social. Turiștii care
se adresează stațiunilor pentru a petrece acolo mai multe zile, cu sau fără recomandare
medicală, cu sau fără asigurare de sănătate, nu vor să fie considerați bolnavi pentru că nici nu
sunt. Altfel se prezintă lucrurile dacă starea individului, respectiv a bolnavului reclamă
supraveghere medicală permanentă. Acesta trebuie să fie internat într-un spital, sanatoriu etc.
indiferent unde este plasată casă de sănătate respectivă, oraș sau stațiune.
Din punctul de vedere al organizatorului de turism, turismul balnear nu se adresează
persoanelor bolnave, ci numai turiștilor, inclusiv acelora care vin în mod declarat și organizat
în stațiuni pentru a-și îngrijii și ameliora sănătatea, dar care nu sunt bolnavi, chiar dacă își
recuperarea anumite funcțiuni organice afectate de stări anterioare de boală sau traumatisme.
De aici rezultă rolul curativ și profilactic al turismului balnear. Principalii factori de
cură prin care turismul balnear contribuie la ameliorarea stării de sănătate a persoanelor venite
la tratament sunt: climatul, apele minerale - sulfuroase, clorurate, ușor iodurate, bromurate,
sodiu, calciu, magneziene etc., namoluri și gazele terapeutice, lacurile cu proprietăți
terapeutice, ape destinate imbutelierii etc. Deși modul de acțiune al acestora nu este încă pe
deplin cunoscut, principala lor utilizare dintotdeauna este balneoterapia. Rolul profilactic al
curelor balneare este bine cunoscut prin creșterea rezistenței generale a organismului după
tratament. Statisticile întocmite în numeroase țări au evidențiat faptul că membrii populației
active care au efectuat cure balneare în timpul concediilor de odihnă pe o perioada de mai
mulți ani, au înregistrat posterior un număr redus de zile de incapacitate de muncă, cu un
număr redus de consultații medicale.
Cură balneară în scop terapeutic este urmată de bolnavii care au nevoie de un
tratament complex, în condiții de sanatorizare; unde există o baza materială corespunzătoare
și asistență medicală de specialitate.
Tratamentul balnear pentru recuperarea medicală a bolnavilor cronici cu incapacitate
de muncă se realizează în stațiuni balneare profilate pe diferite afecțiuni.
Funcția balneoclimaterică a turismului balnear se completează cu cea recreativa.
Excursiile în regiune, cu o pondere tot mai însemnată, conferă stațiunilor și o funcție turistică
cu caracter specific. În acest sens pe lângă fiecare stațiune se conturează o arie imediată de
interes turistic și o arie apropiată, această din urmă formată din celelalte stațiuni și alte
obiective turistice.
2. Sezonalitatea. Dintre toate segmentele de turism, turismul balnear este singura
formă de turism care se bazează pe un potențial permanent, de mare complexitate, practic

9
inepuizabil și independent de condițiile atmosferice. Deci turismul balnear nu este influențat
de sezonalitate.
3. Prețul. Costul mediu al sejurului a fost în 2004 de 30 dolari SUA. Piață internă a
turismului balnear este foarte dependentă de prețuri. Specialiștii consideră că o creștere cu 20
% a prețurilor poate duce la o scădere cu 40 % a cererii. Această se datorează în parte sejurului
mai lung în stațiunile balneare, ceea ce face că turismul balnear să fie relativ mai scump decât,
turismul de litoral.
4. Fidelitatea clientelei. Turiștii cărora li se adresează turismul balnear sunt în
general persoane de vârsta a treia care vin în mod regulat la tratament în stațiunile balneare.
Durata sejurului în cadrul acestei forme de turism este ridicată 14, 21 sau chiar 29 de zile pe
an; unele persoane vin în stațiuni chiar de două ori pe an.

10
 Capitolul II Potențialul Balnear al României

Potentialul turistic balnear formează o categorie aparte de resurse turistice, care au

generat – înca din antichitate – cea mai veche si caracteristică formă de turism practicată în
Romania – balneoturismul. El cuprinde, în conformitate cu Normele balneologice
internaționale, apele minerale si termale, nămolurile și gazele terapeutice, lacurile și sarea
terapeutică. România dispune de o mare bogăție de factori naturali de cură, răspândiți pe
aproape întreaga suprafață a țării, de pe litoralul românesc si până în Munții Carpații.

2.1. Apele minerale și termale

Apele subterane, prin formele de organizare hidrografică existente, se implică și ele
în derulare actului turistic, constituind obiective naturale de atracție turistică sau „materie
primă” pentru diferite activități turistice. Ele intra în fondul turistic al României fie sub forma
lacurilor și râurilor endocarstice din peșterile accesibile, fie prin apariția izvoarelor minerale
și, respectiv, termale de mare adâncime, a izbucurilor etc.
Apele minerale și termale reprezintă principalul factor natural de cură din România
atât prin volumul rezervelor, cât și prin calitățile terapeutice pe plan intern și internațional,
care este valorificat prin cură externă și internă, dar și prin îmbuteliere – ca apă de masă.
Prin calitațile lor fizico – chimice și valoare terapeutica apele minerale și termale
românești sunt similare și chiar superioare apelor minerale din vestitele stațiuni Bolzano
(Italia), Baden – Baden (Germania), Karlovy – Vary (Cehia).
Apele minerale ocupă un loc aparte în cadrul resurselor turistice potențiale, generând
una dintre cele mai vechi forme de tursim – turismul balnear. Importanța lor deosebită se
datorește eficienței în prevenirea și tratamentul – prin cura internă sau externă – a diferitelor
afecțiuni, dar mai ales varietății lor hidrochimice și unui număr impresionant de izvoare cu
debite exploatabile.
Până în prezent nu există o definiție unică dată apelor minerale, țările aderând fie la
conceptul latin, care definește apa minerală doar prin acțiunea sa terapeutică; fie la conceptul
german care ia în considerație criterii cantitative de compoziție chimică.
În general, apele minerale sunt acele ape care provin dintr-o sursă naturală (izvor) sau
forată artificial și îndeplinește una din condițiile următoare:
 Conținutul de săruri minerale dizolvate este de peste 1 g/l;

11
 Prezența unor elemente chimice cu acțiune farmacologică cunoscută (fier, brom, iod,
arseniu, bariu, sulf, mangan etc.), în proporții minim necesare;
 Conținut de gaze dizolvate cu efecte biologice, în concentrații stabilite (1.000 mg
CO2/l;
l mgH2S/l);
 Temperaturi de peste 20°C, indifferent de conținutul mineral, care le
conferăcaracteristica de ape termale, respective: hipotermale (20-31°C), termale (32-38°C) și
hipertermale (peste 38°C);
 existența unei acțiuni terapeutice științific recunoscută.
Sursele hidrominerale, fie că sunt provenite din apariții naturale la zi (izvoare), fie că
sunt interceptate și captate prin foraje, sunt variate că și conținut hidrochimic. În literatură de
specialitate au existat, în lungul timpului, numeroase încercări de clasificare a apelor
minerale, folosind drept criterii de referință: amplasarea geografică, temperatura, compoziția
fizico - chimică, efectele terapecutice.
În prezent, se acceptă existența apelor minerale de masă și apelor minerale terapeutice
- cu statut de medicament. De asemenea se diferențiază:
 ape minerale propiu - zise, cu peste 1 g/l substanțe solide dizolvate, subdivizate în:
 ape cu mineralizare medie (1-15 g/l);
 ape concentrate (15-35 g/1);
 ape foarte concentrate (35-150 g-l) și
 ape de mare concentrație 9 peste 150 g/l).
 ape oligominerale, cu mineralizari sub 1 g/l substanțe dizolvate, dar cu conținut de
componenți biologici activi.
Datorită structurii geologice complexe a teritoriului României, țară noastră dispune
de rezerve foarte mari de ape minerale aparținând tuturor categoriilor recunoscute de
Organizația Mondială a Sănătății ( ape oligometalice, alcaline, alcalino - teroase, clorurate -
sodice, iodurate, sulfuroase, feruginoase, arseniacale, carbogazoase, radioactive). Acestea ape
minerale se cantonează, cu precădere , în zona montană (cu ape carbogazoase), apoi în zona
delurilor subcarpatice și chiar podiș - unde predomină apele minerale clorurate, sodice și
bicarbonatate. În zona de câmpie își fac apariția apelor termominerale.
Din punct de vedere genetic, tipurile hidrochimice dominante, legale de faciesul
litologic sunt apele carbogazoase, cele clorosodice și sulfuroase - sulfatate.

12
 Apele carbogazoase se asociază, cu deosebire, de zona montană vulcanică, fiind
rezultatul direct a fenomenelor post - vulcanice, de emanație a CO2 și conțin cel puțin 1 g
CO2/l. Ele iau naștere prin impregnarea apelor vadoase cu bioxid de carbon, în aureolă
mofetică a eruptivului Oaș-Gutîi-Țibleș și Călimani-Gurghiu-Harghita, cel mai extins areal
cu celași hidrochimism se grupează la Bixad, Săpânța, Valea Borcutului, Bilbor, Borsec,
Băile Harghita, Homorod, Tușnad, Sâncrăieni, Bodoc, Covasna, Zizin, Malnaș etc.
Alte areale cu mofete și izvoare carbogazoase există în Munții Metaliferi (Geoagiu,
Rapolt, Boholt, Chimindia etc.) dar și în Câmpia de Vest și Dealurile Vestice, unde CO2
dizolvat în apele carbogazoase urcă din adâncuri prin sistemul de falii majore ( Tinca, Pădurea
Neagră, Lipova, Buziaș).
Apele minerale cu o concentrație de peste 15 g/l NaCl sunt considerate ape sărate
(hipertone), fiind prezente în Marea Neagră (15,5 g/l) ,limanele maritime sau lacurile de stepă
sărate (70-80 g/I - Lacul Techirghiol), lacurile sărate formate în vechi ocne de sare părăsite
(Ocna Sibiu- 230 g/l; Ocna Dej- 260 g/l, Ocna Mureș- 266 g/l etc.). ele se utilizează în cură
externă, pentru tratamentul afecțiunilor aparatului locomotor, reumatismelor degenerative,
afecțiunilor ginecologice etc.
Stațiunile ce folosesc apă sărată în cură externă sunt pe litoral (valorificând apă marii):
Mangalia, Venus, Neptun, Euforie Nord; pe malul lacului Techirghiol: Eforie Nord,
Techirghiol; în vecinătate lacurile sărate: Sovata, Ocna Sibiu, Bazna, Amară, Baltă Albă,
Lacul Sărat; în zona masivelor de sare cu ape minerale sărate concentrate: Băile Govora,
Bălțătești, Sărata Monteoru, Slănic Moldova, Ocna Mureș, Ocna Sugatag, Târgu Ocna,
Cojocna, Ocna Dej, Ocnele Mari, Ocniță, Praid, Slănic Prahova, Someșeni, Telega etc.
Apele minerale clorurate-sodice hipotone (1-15 g/l) provin din izvoarele minerale
prezente în zona cutelor diapire și sunt folosite predominant în cură internă, inhalatii,
pulverizatii, gargară: Sangeorz Băi, Slănic Moldova, Călimănești- Căciulata, Băile Olănești,
Buziaș, Sărată Monteoru, Târgu Ocna, Brădet, Bălțătești, Covasna etc.
Izvoarele minerale sărate se leagă, deci, de prezența samburilor de sare din zona
cutelor diapire care, datorită marii solubilități a Na Cl în apă, generează un „șirag”de izvoare
sărate (cunoscute și sub denumirea de muratori sau slatine) ce încep din jud. Suceava și
continuă la marginea munților până la vest de Olt; dar conturează și un brâu circumtransillvan
pe latura internă a munților.
Apele sulfuroase și sulfatate se asociază, în general, cu prezența formațiunilor
gipsifere sau sulfurilor din Carpații Orientali; a conglomeratelor din Subcarpații Getici etc.

13
și conțin cel puțin 1 mg de sulf titrabil; în
contact cu aerul ele își pierd stabilitatea și
își modifică ascpectul - devenind din
transparente lăptoase.
Apele sulfuroase slab concentrate
se folosesc în cură internă, în următoarele
afecțiuni: diabet zaharat, colițe, intoxicații
cronice cu metale grele (Zn, Pb, Hg), în
afecțiuni cronice ale veziculei biliare etc.
Se administrează și sub forma de inhalatii, având o acțiune antiinflamatoare, antiseptică și
desenbilizantă asupra mucoasei căilor respiratorii.
În cură externă se utilizează apele
sulfuroase cu o concentrație mare de H2S/l,
fiind indicate în tratamentul afecțiunilor
reumatismale degenerative inflamatorii,
afecțiunilor sistemului nervos periferic și ale
sferei genitale; dar și în tratamentul unor boli
de piele la: Pucioasa, Nicolina - Iași,
Mangalia, Băile Herculane, Olănești,
Călimănești, Băile Govora - stațiuni de interes general.
Dintre stațiunile cu izvoare carbogazoase mixte, bicarbonate, clorurate , sodice,
feruginoase etc., recunoscute și pe plan internațional menționăm: Sângeorz - Băi, Borsec,
Vatra Dornei, Vâlcele (jud. Covasna, Biborțeni, Lipova, Buziaș, unde aceste ape sunt folosite
atât în cură externă și tratamentul afecțiunilor aparatului cardiovascular), cât și pentru cură
internă, tratamentul dispepsiilor, gastritelor, afecțiunilor inflamatorii ale căilor urinare etc.
Apele minerale clorurate – sodice
(sărate). În balneologice sunt considerate
ape clorurate – sodice apele ce conțin pe 1g/l
NaCl, dar ele au, de regulă, concentrații mult
mai mari (>15 g/l).Apele sulfatate prezintă
un interes mult mai restrâns, se leagă de
același substrat, dar în acest caz este prezent
și radicalul SO4, izvoarele sulfatate nefiind
folosite în mod organizat pentru cură

14
balneară (Ivanda în Banat; izvoarele Mircea și Breazu de lângă Iași) deși în alte țări se
utilizează cu succes în terapiile afecțiunilor hepato - biliare și intestinal.
Apele alcaline și alcalino – teroase. Acest tip de ape minerale se cantonează
îndeosebi în Carpații Orientali, în Banat și în nordul Transilvaniei, având cel puțin 1 g săruri
dizolvate la litru. Apele alcalino - teroase se caracterizează prin predominanța bicarbonatului
de Ca și Mg, având efecte deosebite în tratamentul tulburărilor metabolice, neuro - vegetative ,
gastrice. Stațiuni cu ape alcalino - teroase sunt Sangeorz Băi, Vatra Dornei, Lipova, Biborțeni,
Bixad, Călan, Homorod, Vâlcele etc. Acestea se administrează și sub formă de inhalații (în
afecțiuni O.R.L. și bronho - pulmonare), sub formă de comprese sau băi (în afecțiuni
dermatologice etc).
Apele iodurate. Sunt ape minerale cu un conținut de iod de minimum 1 mg/l, fiind
indicate în afecțiuni endocine, metabolice, gută etc. Izvoarele cu ape minerale complexe cu
conținut de iod sunt prezente la Băile Olănești, Călimănești - Căciulata, Cărei (fiind indicate
în cură internă); dar și la Bazna, Govora, Praid, Bălțătești, Sacelu, Sărată Monteoru etc.
(indicate în cură externă și inhalații pulverizatii).
Apele termale si termominerale. Se leagă de apele de adâncime cantonate de-a
lungul faliilor majore din vestul țării, orientate, în genereal, pe direcție nord - sud. Insular ele
apar însă și în regiunea carpatica. Termalismul se leagă, în primul caz, de tectonică accentuată
și un gradient geotermal rezultând din această, iar în al doilea caz, de efectul remanent al
activităților vulcanice neogene.Apele termale existente se împart în trei categorii distincte:
hipotermale, până la 31 grade C, mezotermale , între 31°și 38°și hipertermale, peste 38°,
ajungându - se chiar la peste 70° în unele cazuri.
Cea mai bogată în apele termale este Câmpia de Vest, cu apariții de la zi la Băile
Felix, 1 Mai, Calacea și în Munții Apuseni la Moneasa (32°C) , Geoagiu (34°C), Vatra de jos
(35-38°C); în grabenul Cernei - la Băile Hercualne (62°C în cazul apelor din foraje); în zona
Vadu Oii - Topalu.
Orizonturi cu ape termale ce au temperaturi de peste 50°C au fost interceptate și de o
perie de foraje săpate la Ticleni, Călimănești - Căciulata, Cozia, Bivolari, Siriu etc.
În Carpații Orientalii, hidrotermalismul este legat de vulcanismul neogen. Că urmare,
există ape mezotermale la Toplița, Băile Tușnad, unde pe lângă apele mezotermale a fost
interceptat, într-un foraj, un zăcământ de adâncime cu ape de peste 64°C.

15
 2.2. Nămolurile terapeutice (peloidele)
Nămolurile sau peloidele (de la grecescul pelos = mâl) sunt substanțe care se formează
în condiții naturale, sub influența proceselor geologice și biologice, fiind folosite în scopuri
terapeutice că atare, sau după o prealabilă pregătire prin măcinare, amestec cu ape minerale
sau încălzire, deoarece substanțele minerale și organice conținute au o acțiune benefică asupra
organismului.
În concepția actuală, nămolurile reprezintă amestecuri eterogene de substanțe
organice și minerale, în stări de agregare și forme structurale variate.
Acestea conțin:
 O fază solidă – compusă din substanțe organice (celuloză, lignină, rășină,
ceruri, componente lipidice etc.) și minerale (săruri insolubile și o structura argiloasă)
 O fază lichidă - reprezentată de soluția apoasă a substanțelor solubile organice
și anorganice din nămol, ce ocupă interstițiile dintre particulele solide. Ea provine din apa
lacurilor (în cazul nămolurilor lacustre), din apă minerală (în nămolurile minerale și unele
turbe) și din precipitații;
 O fază gazoasă - rezultă în urma diferitelor procese fizico - chimice și
biochimice, și reprezentată prin hidrogen sulfurat (H2S), dioxid de carbon (CO2), O2, H2 etc.
Nămolurile au efecte deosebite în afecțiunile reumatice, circulatorii periferice,
ginecologice etc., principiile active fiind de natură chimice, fizică, mecanică - determinate
de compoziția chimică, mic robiologica și enzimatologica.
Utilizarea peloidelor, ca factori terapeutici, a început încă în a două parte a sec XIX
la Techirghiol (folosind nămol sapropelic) și Vatra Dornei (pe baza nămolului de turbă
exploatat la Copăceni și, ulterior, la Poiana Stampei - Pilugani), tratamentul cu peloide
devenind în timp o procedură cunoscută, aplicată curent în numeroase stațiuni și
balneoclimaterice de pe litoralul Mării Negre și până în zona Montană. După condițiile de
formare și compoziția lor chimică nămolurile diferențiază în:
Nămolurile sapropelice - formate pe fundul lagunelor și lacurilor sărate prin
sedimentarea sub apă a mteriilor organice și minerale și sub influența proceselor
microbiologice și fizico - chimice. Au, în general , culoare neagră datorită monosulfurilor de
fier, fiind prezente pe fundul lacurilor sărate Techirghiol (cu rezerve exploatabile estimate la
peste 500.000 m3), Amara, Lacul Sărat, Aluniș, Coștiui, Ocna Sibiului, la Bazna, Ocnele Mari,
Slănic etc.

16
 Acestea sunt utilizate în tratarea afecțiunilor locomotorii , sub forma împachetărilor
și a băilor de nămol, sau pentru obținerea unor factori medicamentosi de extract, cum este Pel
Amar, obținut din nămolul sapropelic din Lacul Amară, având un efect sporit asupra acelorași
afecțiuni.
Nămolurile minerale se formează în mod natural, în jurul izvoarelor minerale, ca
urmare a proceselor fizico-chimice și microbiologice care se declanșează la contactul apei
minerale cu un pat argilos. Se pot obține și în bazinele artificiale căptușite ca un pat argilos,
de data aceasta formarea fiind dirijată (începând prin procese microbiologice și fizico -
chimice, la contactul apă minerală - păstrată argilos). Astfel de nămoluri minerale găsim la
Govora (nămol silicios, iodat), Geoagiu (feruginoase), Sangeorz - Băi (ușor radioactive -
radonic), Voslobeni, Pucioasa, Băile Tușnad, Mădăraș, Turia (sulfatate), la care se adaugă și
nămolurile cu ape carbogazoase din Depresiunea Dornei și Depresiunea Borsec, nămolurile
de la Covasna etc.
Nămolurile de turbă formate în mlaștini, prin transformarea incompletă a
materialului vegetal, în condiții de umiditate avansată. Nămolul de turbă a fost utilizat pentru
prima dată la Vatra Dornei, în 1880, urmat de Borsec în anul 1889.Cele mai importante
resurse de acest gen existând la Vatra Dornei, Borsec, Malnas, Someșeni, Felix, 1Mai,
Mangalia (cu peste 300.000 m3 rezerve valorificabile) etc.
Propietătile chimice ale nămolurilor și chiar utilizarea terapeutică, efectele
tratamentului țin atât de prezența substanțelor organice, cât și de mineralizarea lor (slab
mineralizate, sub 15 g săruri solubile/l; mineralizate 15-35 g/l; puternic mineralizate 35-150
g/l și saturate în săruri - cu peste 150 g/l săruri solubile in faza lichidă).
Nămolul se aplică mai ales sub formă de băi. împachetări, cataplasme (aplicații de
nămol, la temperaturi variate, pe regiuni limitate ale corpului), sau sub formă de onctiuni (o
metodă de aplicare a nămolului rece, practicat pe litoral).
Principalele indicații ale nămoloterapiei le constituie afecțiunile aparatului locomotor,
afecțiunile ginecologice cronice, bolile endocrine, dermatologice etc.

2.3. Gazele terapeutice naturale (emanații de origine mofetică)

Gazele terapeutice au origine mofetică, fiind și ele utilizate în tratamentul balnear, fie
asociate cu apele minerale, fie separat, în România fiind cunoscute mai multe zone cu apariții
de emanații gazoase de CO2 și sulfatariene.Așa sunt ivirile de emanații de CO2 zona
eruptivului neogen Gutâi - Călimani - Harghita, în localitățile:

17
  Covasna - cea mai mare și cea mai pură (98% CO2) emanație mofetică din
Europa, cu amenajări moderne pentru tratament;
 Turia, Băile Sântimbru, Băile Harghita - cu emanații de o puritate deosebită
(peste 94% CO2);
 Balvanyos, Tușnad - Băi, Sângeorz - Băi - cu mofete utilizate rudimentar, în
încăperi improvizate.
Legat de manifestările post - vulcanice din zona eruptivului sunt cunoscute și câteva
iviri gazeifere care conțin pe lângă CO2 și H2S, care imprimă gazului un caracter sulfurat,
emanațiile de acest tip fiind cunoscute sub denumirea de sulfatură (cele mai reprezentative la
Turia, Băile Harghita, Băile Sântimbru, Șugaș Băi).
Dacă emanațiile carbogazoase sunt intens utilizate în cură balneară, amenajandu-se
instalații adecvate (mai mult sau mai puțin moderne) pentru tratament mofetic de la Covasna,
Tușnad, Vatra Dornei, Slănic Moldova, Borsec, Harghita Băi etc., ivirile sulfatariene sunt
insuficient și empiric valoricate in cura balneară.
Mofeta naturală (numai emanația de CO2 - gaz uscat), utilizată în scop terapeutic în
România, este un fenomen unic în lume, aplicarea tratamentului realizându-se colectiv, în
încăperi amenajate în formă unui „circ roman”. Termenul de „mofetă” s-a extins și pentru
gazele (CO2) extrase din apele carbogazoase și utilizate în scop terapeutic.
Alături de apele minerale care îndeplinesc condițiile de îmbuteliere și CO2 (rezultat
din emanații naturale sau captat prin foraje) poate fi, și este „îmbuteliat” (la Covasna)

2.4. Salinele terapeutice

Salinele, prin microclimatul „de salină”, constituie un element important al
potențialului balnear. Recunoașterea și utilizarea în balneoterapie a microclimatului de salină
s-a realizat mai ales în a doua jumătate a sec. XX și, în special, în ultimele trei decenii, când
au fost introduse în circuitul terapeutic salinele de la Slănic Prahova, Praid, Târgu Ocna, la
care se adaugă Ocna Dej și Cacica cu posibilități reale și multiple de utilizare.
Cel mai important tip de microclimat, microclimatul de salină are un caracter sedativ
de cruțare, cu valori foarte reduse ale indiciilor de stres. Este un climat echilibrat sub aspectul
umezelii, umiditatea relativă fiind de circa 60-80%; ușor răcoros ca temperatură (12-13°C);
curenții de aer au viteze reduse, practic insesizabile; presiunea aerului este constantă.În
condiții de salină se remarcă,deci, o constantă evidență a parametrilor fizici, chimici și
microbiologici, practic fără variații zilnice și sezoniere (spre deosebire de aerul din exterior).

18
 Terapia în salinele amenajate și, în general, speleoterapia dă rezultate încurajatoare
în tratarea astmului bronșic, bronsitelor cronice, alergiei căilor respiratorii superioare;
intervine în suprimarea stresului cutanat și pulmonar;aerosolii de Na, Ca și Mg având rol
deosebit în favorizarea respirației profunde.
Potențialul balnear al României este întregit de:
 lacurile terapeutice, care prin calitățile fizico - chimice ale apelor lor, dar și
prin nămolurile sapropelice depuse pe fund, prezintă un interes terapeutic deosebit.
 apa Mării Negre, acțiunea nisipului de pe plajă sau a valurilor, asociate cu
helioterapia au și ele valoroase calități balneomedicale.
 bioclimatele specific zonei montane, litoralului sau a unităților deluroase și de
podiș.
 Din analiza modului de valorificare a factorilor naturali de cură se desprind
următoarele concluzii:
 folosirea cu precădere a surselor de ape minerale (și, local, a nămolului);
 utilizarea apelor minerale preponderent pe profilul stațiunilor balneare
utilizare parțială, deci, față de polivalența terapeutică a acestor ape;
 dezvoltarea stațiunilor balneare tradiționale, cu factori curativi reprezentativi,
în paralel cu stațiunile de importanță locală, fără de fundamentare hidrologică (rezerve) și
balneomedicală;utilizarea incompletă a factorilor de cură tradiționali sau recent puși în
evidență, folosirea redusă a noilor produse medicale realizate pe baza factorilor naturali de
cură etc.
Cu toată bogația, varietatea și valoarea terapeutică a factorilor din România, eficiența
lor incontestabilă și unanim recunoscută pe plan international valorificarea acestora în
blaneotursim este mult sub posibilitați.

19
 Capitolul III Prezentarea stațiunilor balneare din România

3.1 Stațiunea Techirghiol

Situată în judeţul Constanţa,
Staţiunea Techirghiol este cunoscută prin
faptul că aici se găseşte un nămol cu
proprietăţi vindecătoare reale a multor
afecţiuni severe sau mai uşoare.
Accesul se poate face pe DN 38
sau prin drumul judetean ce leaga
statiunea Eforie Nord de Techirghiol (pe
langa lac).
Bazele de tratament sunt foarte
moderne, cu instalaţii performante pentru
a se putea face băi calde cu nămol.
Apa sărată a lacului este un factor curativ,
în această apă sunt cloruri de sodiu şi
magneziu, iodură de sodiu şi nămol
sapropelic cu origine organică şi cu
multiple săruri, un nămol terapeutic.
Moderna bază de tratament fizio-terapeutic înfiinţată în anul 1973 asigură proceduri atât în
incinta sanatoriului cât şi ambulator. Există şi plajă de a lungul Lacului Techirghiol.
Posibilitați de tratament: instalatii pentru băi calde la vane sau bazine cu apa sarată
concentrată din lacul Techirghiol, cu posibilități de recuperare medicală; instalații pentru
aerosoli; instalații pentru băi calde cu namol si pentru impachetări calde cu nămol; instalații
pentru electro- si hidroterapie; sală de gimnastică medicală, masaj medical.
Indicații terapeutice: boli reumatismale degenerative, boli reumatismale inflamatorii,
boli reumatismale diartritice, simptome post - traumatismale, boli ale sistemului nervos
periferic si central, boli ginecologice, boli de piele, boli ale aparatului respirator, boli
cardiovasculare, boli endocrine, pareze, paralizii, sechele polimielitice

20
 3.2 Băile Tușnad
Baile Tușnad sunt situate în partea
sudică a Depresiunii Ciucului, la o înalțime
de 650 m, între muntii Harghita și Bodoc,
într-un splendid defileu al Oltului, la distanța
de 32 km de Miercurea Ciuc, 37 km de
Sfântu Gheorghe și 67 km de Brașov.
Accesul se poate face pe DN 12 sau
pe linia CF 400 Braşov - Deda şi se află la 32
km sud de Miercurea-Ciuc, 37 km nord de
Sfântu Gheorghe, 67 km de Braşov şi 35 km de Baraolt.
Factori naturali terapeutici: ape minerale carbogazoase, cloruro – sodice,
bicarbonate; mofete; bioclimate de tip subalpine, stimulant , tonifiant.
Posibilități de tratament: băi cu CO2, mofete, băi galvanice, masaj; împachetări cu
parafină, băi de plante, masajmagneto-diaflux, ionizări, cultură fizico medicală;cură internă
cu ape minerale, masaj manual reflex; magnetoterapie, cultură fizică medicală, masaj, cură
de teren, cură internă.
Indicații terapeutice: afecțiuni cardiovasculare (stări după infarct miocardic, tulburări
circulatorii, afecțiuni valvulare ale miocardului, hipertensiune arterială, tulburări circulatorii);
afecțiuni ale sistemului nervos (nevroză astenică, distonii neurovegetative, stări astenice
secundare, stări de oboseală fizică și intelectuală); afecțiuni digestive (boli ale stomacului,
tulburări funcționale ale colonului, gastrite cornice, enterocolite, dischinezii biliare); afecțiuni
endocrine (hipertiroidie ușoară, insuficiență suprarenală, boala Basedow);

21
 3.3 Băile Felix
Statiunea Băile Felix este situată in partea de nord-vest a României în comuna
Sânmartin, în judetul Bihor, la o distanta de circa 10 KM de Oradea, în câmpia Crișurilor la
o altitudine de 150 m.
Accesul se face prin Bucureşti –
Oradea pe E 60 şi Oradea – Băile Felix pe E
7 Satu Mare – Oradea pe DN 19 Timişoara –
Arad – Oradea pe E 6 Borş ( punct de
frontieră cu Ungaria)– Oradea – Băile Felix
pe E 60.

Factori naturali terapeutici. Descoperite din antichitate, izvoarele de apă geo-termală

au proprietăți curative certificate, fiind oligometalice, bicarbonate, calcice și sodice, iar
nămolurile au proprietăți sapropelice (bogate în hidrosulfura de fier coloidală). Temperatura
apelor termale este între 20-49 grade. Datorită conținutului ridicat de săruri minerale medicii
internisti recomandă pacienților tratamentele sau curele cu ape din băi.
Posibilități de tratament. Băile Felix dispun de o bogată bază de tratament ce cuprinde:
instalații pentru băi la cadă, instalații pentru aplicații calde cu nămol și parafină, bazine cu
apă termală, instalații pentru elongatii sub apă, instalații pentru electro și hidro terapie, saună,
piscine acoperite și în aer liber, săli de gimnastică medicală.
Indicații terapeutice: afecțiuni reumatismale inflamatorii ( poliartrită reumadoidă,
spondiloză anchilozanta), afecțiuni reumatismale
degenerative (spondiloză cervicală, dorsală și
lombară, poliartroză), afecțiuni reumatismale
abarticulare, afecțiuni post-traumatice, afecțiuni
neurologice periferice Afecțiuni neurologice
centrale, afecțiuni ginecologice,a fectiuni asociate
(boli de nutriție și metabolism, boli endocrine).

22
 3.4. Băile Govora
Stațiunea este situată în nord-estul Olteniei, iîntr-o depresiune subcarpatică, pe valea
râului Hința, înconjurată de dealuri acoperite de păduri de fag, stejar și brad, la distanță de 12
km de gara Covora și 21 km de Râmnicu Vâlcea.
Căi de acces. Rutier: București–
Pitești(A1)–Râmnicu Vâlcea(DN 7/DN67)
– Băile Govora (DJ 649); Sibiu (E81) –
Râmnicu Vâlcea (DN 7/DN 67) – Băile
Govora (DJ 649); Craiova (DN65/E574) –
Râmnicu Vâlcea (DN 64)– Băile Govora
(DJ 649).

Factori naturali terapeutici: ape minerale cu concentrații și compoziții chimice variate,

fiind incluse în trei categorii: ape minerale
clorurate-sodice, iodurate, bromurate
concentrate, ape minerale clorurate
sodice, sulfuroase concentrate, ape
minerale sufuroase, slab bicarbonatate
hipotone; nămol mineral sapropelic
transportat de la Ocnele Mari; bioclimat
de cruțare.
Posibilități de tratament. Stațiunea este recomandată în tratamentul bolilor respiratorii
(astm bronșic, bronșite cronice, enfizem pulmonar, pneumopatii microbiene sau virale, rinite,
sinuzite, faringite etc.), bolilor degenerative (spondiloze, artroze, poliartroze) și a bolilor
reumatice articulare (tendonite, periatrite scapulohumerale), ca și în tratamentul disfuncțiilor
neurologice periferice și centrale (pareze ușoare, sechele după poliomelite etc.) și a unor
disfuncționalități post - traumatice și boli asociate (ginecologice, endocrinologice,
cardiovasculare, digestive, urinare). Complexele balneologice moderne sunt utilitate cu
facilități pentru băi cu ape minerale iodate și sulfuroase, aplicații cu nămol cald,
pneumoterapii, electroterapii, chinototerapii, tratamente cu produse apicole. Există și un
sanatoriu pentru boli reumatice și respiratorii pentru copii.
Indicații terapeutice:afecțiuni respiratorii (persoane expuse la noxe respiratorii,
persoane cu frecvențe pneumopatii microbiene sau virotice, astmul alergic, bronșitele și

23
traheobronșitele cronice, bronșiectazia, scleroenfizemul pulmonar); afecțiuni
otorinolaringologice (rinosinuzite cronice catarale și supurate); afecțiuni reumatismale
degenerative (spondiloză cervicală, dorsală și lombară, artroze, poliartroze); afecțiuni
reumatismale abarticulare (tendinoze, tendomioze, tendoperistoze, periartrită
capulohumerală); afecțiuni post - traumatice (redori articulare post - traumatice, stări după
operații pe mușchi, articulații și oase, stări după entorse, luxații și fracturi); afecțiuni
neurologice periferice și centrale (pareze ușoare și sechele tardive după hemipareze și după
parapareze la 2 ani de la debut); afecțiuni asociate (ginecologice, renale, digestive, endocrine,
cardiovasculare, boli profesionale).

3.5. Sângeorz-Băi
Stațiunea este situată în judeţul
Bistriţa-Năsăud, în partea de sud a munţilor
Rodnei, la 56 km de oraşul Bistriţa, situată la
poalele Munților Rodnei ( cei mai mari munți
din Carpații Orientali) în apropiere de Parcul
Național al Munților Rodnei, localitatea se
află la 465 m altitudine înconjurată de păduri
de fag, brad, pin și molid.
Accesul se poate face pe DN17D Beclean - Năsăud - Sângeorz-Băi – Cârlibaba.
Factori naturali terapeutici: izvoare de ape minerale clorate, sodice, magneziene,
bicarbonate, nămol mineral, apele minerale au o eficacitate foarte mare. Staţiunea are dotări
cu instalaţii pentru băi calde în cadă, pentru aerosoli şi inhalaţii, pentru împachetări cu nămol,
electroterapie, hidroterapie, mofete.
Posibilități de tratament: băi calde cu ape minerale, aerosoli, electroterapie,
hidroterapie, împachetări cu nămol, gimnastică medicală, împachetări cu parafină caldă,
mofete, cură internă cu ape minerale din izvoarele staţiunii.
Indicații terapeutice: boli ale aparatului digestiv (gastrite, ulcer duodenal, sechele
după ulcer operat, constipaţie cronică), colicistite, reumatism degenerative, colită, tratarea
stărilor postoperatorii ale ficatului, pancreatită cronică, obezitate, gută cu manifestări la
nivelul articulaţiilor, hepatită cronică.

24
 3.6. Băile Herculane
Stațiunea este situată în partea de sud-
vest a României, la o altitudine de 168 m, la 8
km distanță de granița cu județul Mehedinți și
doar 25 de km de frontiera cu Serbia si face
parte din Parcul National Valea Cernei-
Domogled.
Accesul se poate face pe DN 6 (E70)
din direcția București sau Timișoara.
Factori naturali terapeutici: climat de depresiune intramontană, cu influențe
submediteraneene, sedativ-indiferent; ape minerale izotermale și hipertermale (38-60 °C),
slab radioactive, hipotone, cu diferite compoziții chimice: sulfuroase, clorurate, calcice,
sodice; clorurate, sodice, calcice;oligominerale.
Posibilități de tratament:aerohelioterapie, băi termale, în bazin descoperit, băi termale
sulfuroase și sărate,în vane și bazine acoperite; buvete pentru cură internă cu ape minerale,
instalații de hidrotermoterapie (și saună), electroterapie, chinetoterapie, hidrochinetoterapie,
în bazine; inhaloterapie; cură de teren. Din stațiune se pot face excursii la ruinele băilor
române, Peștera Hoților(Grotă Haiducilor), Grotă cu Aburi, Crucea albă, și altele.

Indicații terapeutice: reumatism, spondiloză, redori articulare post - traumatice,

artroză, pareze, paralizii boli respiratorii și cardiovasculare, afecțiuni oculare, reumatism
degenerative, diabet zaharat, boli deratologice, tulburări endocrine, ameliorarea durerilor de
cap și a insomniilor.

25
 3.7. Băile Sovata
Oraș aflat pe cursul superior al
râului Târnava Mică, în Depresiunea Praid-
Sovata, la poalele dinspre sud-vest ale
Munților Gurghiu (Carpații Orientali),
altitudine 475-530 m, 60 km est de
municipiul Târgu Mureș (reședința
Județului Mureș)
Accesul se poate face pe E 15 de la
Sighişoara sau de la Tîrgu Mureş, până la
Bălăuşeri, apoi DN 13 A, prin Sîngeorgiu de Pădure pînă la Sovata (Bălăuşeri - Sovata, 36
km);
Factori naturali terapeutici: apă minerală clorurosodică a lacurilor helioterme,
nămolul sapropelic și argilosilicios, climatul de crutare.
Posibilități de tratament: aerohelioterapie, băi în lacuri helioterme și sărate, băi calde
cu apă minerală, în căzi și bazine, aplicații cu nămol cald, instalații pentru tratamente
ginecologice cu apă minerală și nămol, instalații de hidrotermoterapie, electroterapie,
kinetoterapie, bazine pentru hidrokinetoterapie, cură de teren.
Indicații terapeutice: boli ginecologice, insuficienţă ovariană, cervicită cronică,
metrosalpingită cronică, spondiloză cervicală, spondiloză lombară, tendinite, tendimiozita,
afecţiuni degenerative, inflamatorii și reumatismale, stări postraumatismale, boli ale
sistemului nervos periferic.

26
 3.8. Băile Olănești
Stațiunea este situată in nord-estul
Olteniei, pe Valea râului Olănești, fiind
înconjurată de dealuri înalte acoperite de
păduri de fag și stejar care îi lasă loc deschis
spre sud.

Accesul se face prin București -

Râmnicu Vâlcea pe E 7, Râmnicu Vâlcea -
Băile Olănești pe DN 64A; Sibiu - Râmnicu Vâlcea pe E 7, Râmnicu Vâlcea - Băile Olănești
pe DN 64A; Drobeta - Turnu Severin - Motru - Târgu Jiu - Horezu - Râmnicu Vâlcea pe DN
67, Râmnicu Vâlcea - Băile Olănești pe DN 64A; Câmpulung - Curtea de Argeș - Râmnicu
Vâlcea pe DN 73C, Râmnicu Vâlcea - Băile Olănești pe DN 64A; Caracal - Drăgășani -
Râmnicu Vâlcea pe DN 64, Rm.Vâlcea - Băile Olănești pe DN 64A; Craiova - Găneasa pe
DN 65, Ganeasa - Drăgășani - Râmnicu Vâlcea pe DN 64, Râmnicu Vâlcea - Băile Olănești
pe DN 64A
Factori naturali terapeutici: ape minerale sulfuroase , clorurate , slab iodurate ,
bromurate, sodice, calcice, magnezice, unele fiind oligominerale, altele hipotone si altele
izotone; ape minerale sulfuroase, clorurate, sodice, hipotone; bioclimate sedative de cruțare;
Posibilități de tratament: băi calde cu ape minerale, în căzi, buvete pentru cură internă,
crenoterapie, instalații pentru hidrotermoterapie, electroterapie, cură de teren.
Indicații terapeutice: boli ale
aparatului digestiv și ale glandelor anexe,
afecțiuni digestive, boli de nutriție și
metabolism, afecțiuni cronice ale
rinichilor, boli profesionale, afecțiuni
respiratorii; afecțiuni cardiovasculare,
arteriopatii periferice

27
 3.9. Vatra Dornei

Stațiunea Vatra Dornei, supranumită și "Perla Bucovinei", este situată la o altitudine

de 802 m în Depresiunea Dornelor, la 112 km distanță de Suceava și 89 km de Bistrița Năsăud,
la confluența Bistriței Aurii cu Dorna.
Accesul se poate face prin Salonta –
Oradea E671, Oradea – Aleșd E60, Aleșd –
Beclean E58, Beclean – Piatra Fântânele
E58, Piatra Fântânele – Vatra Dornei E58,
București – Vatra Dornei E85
Factori naturali terapeutici :ape
minerale carbogazoase, termale,
bicarbonate, calcice, magnezice și sulfuroase, mofete naturale de săruri de mare puritate și
concentrație de CO2 , nămolul de turbă din zona Poiana Stampei.
Indicații terapeutice: afecţiuni ale aparatului cardio-vascular, boli reumatismale
degenerative și diartritice (spondiloze cervicale, dorsale și lombare, artroză, poliartroză,
tendinită, tendimiozită, periartrită scapulohumerală), stări post - traumatice, boli ale
sistemului nervos periferic și central (pareze ușoare și sechele minore polionevrotice, sechele
târzii după semipareză și parapareză), boli endocrinologice ( tulburări prepubertale la copii
hiperreactivi, hipertiroidie benignă și boală lui Basedow în faza incipientă), boli ginecologice
(sindrom ovarian menopauzal), boli respiratorii (nevroză respiratorie), tulburări nervoase şi
de metabolism, tulburări digestive, boli ale sângelui, refacere după surmenaj fizic şi
intellectual.

28
 3.10. Geoagiu Băi
Localitatea Geoagiu este situată
la confluența cursului inferior al răului
Geoagiu cu răul Mureș, într-o depresiune
formată din ultimele ramificație a
Munților Metaliferi.
Accesul se face pe autostrada A1,
drumul european E68, drumul județean
DJ705.Factori naturali terapeutici: ape
minerale bicarbonatate, calcice, magneziene mezotermale, hipotone și slab radioactive care
sunt utilizate atât pentru cură internă cât și în cură externă;nămolul de turbă ioduros –
feruginos, care este deosebit de eficient în tratarea unor afecțiuni reumatismale
abarticulare;bioclimatul blând, de cruțare.
Posibilități de tratament: băi cu ape minerale în cazi și în bazin; băi galvanice;
împachetari cu nămol și cu parafină; duș subacval integral și parțial; electroterapie (curenți
diadinamici, ultrasunet, unde scurte, curenți Tens, curenți interferențiali, etc); solux; laser -
terapie; masaj; aerosoli.
Indicații terapeutice: afecțiuni reumatismale degenerative (spondiloză cervicală,
dorsală și lombară, artroze, poliartroze); afecțiuni reumatismale abarticulare (tendinoze,
tendomioze, tendoperiartroze, periartrită); afecțiuni postraumatice (redori articulare post-
traumatice, stări după operații pe articulații,
după fracturi, entorse, luxații); afecțiuni
neurologice periferice (pareze ușoare, sechele
după polineuropatii); afecțiuni ginecologice
(tulburări minore de pubertate și menopauză);
afecțiuni asociate (endocrine, metabolice, de
nutriție, dermatologice, boli cardiovasculare,
nevroză astenică, boli profesionale).

29
 3.11. Covasna
Stațiunea se află la altitudinea de
564 m, la contactul versantului estic al
Munților Vrancei cu depresiunea Bârsei,
la 31 km de Sfântu Gheorghe și la 60 km
de Brașov.
Accesul se face pe DN11 (E577)
Brașov - Târgu Secuiesc - Pasul Oituz
(860m) - Onești - Bacău; DN10 Brașov –
Întorsura Buzăului - cheile Buzăului -
Nehoiu - Buzău; DN12 Sfântu Gheorghe - Tușnad - Miercurea Ciuc.
Factori naturali terapeutici: ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, clorurate,
sodice, hipotone și hipertone, conțin acid carbonic; mofete conținând, in proporție de 80-93%,
dioxid de carbon; bioclimat sedativ de cruțare.
Posibilități de tratament: băi carbogazoase, mofete, electroterapie, curenți
diadinamici, neuroton, ultrasunete, magnetodiaflux, unde scurte, termoterapie, kinetoterapie,
hidroterapie.
Indicații terapeutice: afecțiuni cardiovasculare, boli dermatologice, boli ale tubului
digestive și ale glandelor anexe, boli ginecologice, boli ale aparatului locomotor, afecțiuni
associate procesului de îmbătrânire.

30
 3.12. Borsec

Orașul Borsec se află la 26 km de

Toplița pe drumul național 15 care duce
spre Piatră Neamț. Înconjurat de Munții
Bistrița, Munții Călimani, Munții
Gurghiu și Masivul Ceahlău, orașul este
situat la o altitudine de 900 m.
Accesul se face pe E 578
(Chichis/E 574 – Sf. Gheorghe –
Miercurea Ciuc – Gheorgheni – Toplița – Reghin – Saratel/Bistrița); DN 15 (Turda/E 60/E
81 – Tg. Mureş – Reghin – Topliţa JE 578 – Borsec – Bicaz – Piatră Neamț – Bacău/E 85),
traversează localitatea pe direcția E – V și se suprapune parțial peste E 578 (Reghin – Toplița);
este o importantă cale de acces care face legătură între două provincii istorice, Moldova și
Transilvania.
Factori naturali terapeutici: ape minerale cu conținut carbogazos, bicarbonate, calcice,
magneziene, cu o mineralizare totală de 2,3 – 7,1 g/l, nămol de turbă, bioclimat montan,
stimulant.
Posibilități de tratament: instalații pentru băi fierbinți în cadă sau bazine acoperite cu
ape minerale carbonate, izvoare de ape minerale pentru cură internă, aparatură pentru
electroterapie și hidroterapie, instalații pentru băi cu ierburi, împachetări cu parafină.
Indicații terapeutice: afecțiuni cardiovasculare (cardiopatie ischemică, hipertensiune
arterială, arteriopatii periferice prin ateroscleroză, varice), afecțiuni ale aparatului digestiv
(gastrite cronice hipoacide, constipație cronică, dispepsii, enterite ușoare, enterocolite, colițe
de fermentație) afecțiuni hepato-biliare (stări posthepatitice, sechele după intervenții pe căile
biliare) afecțiuni de nutriție (diabet zaharat tip II compensat și echilibrat, gută și diateză urică)
afecțiuni ale sistemului nervos (nevroză), afecțiuni endocrine (hipertiroidii ușoare), afecțiuni
ale rinichilor și ale căilor urinare (nefrite cronice fără insuficiență renală, pielițe, pielonefrite,
cistite cronice, litiazele urinare acide, sechele după operații asupra căilor urinare).

31
 3.13. Praid

Aşezată în partea centrală a

României, în Depresiunea Praid-Sovata
(peste 500m altitudine), pe valea Râului
Târnava Mică.
Accesul se face pe DN 13 A
Balauseri – Sovata – Praid – Miercurea
Ciuc, la 9 km de Sovata sau pe DN 13
B Praid – Gheorgheni (58 km)
Factori naturali terapeutici:
izvoare sarate hipertermale care cuprind
băi sarate, iodurate fierbinți.
Posibilități de tratament. În mod concret tratamentul înseamnă inhalarea aerului
terapeutic din mină. Cei care vin la tratament stau un număr de ore conform sfatului medicului
într-o încăpere de mari dimensiuni amenajată special. Se face tratament şi cu ape minerale.
Indicații terapeutice: astm bronşic (extrinsec, intrinsec, mixt); bronşită cronică,
sinuzită cronică, emfizem pulmonar obstructiv, silicoză, bronşiectazii (fără hemoptizie),
angine, faringite, traheobronşite, pneumonii.

32
 3.14. Călimănești – Căciulata
Stațiunea Călimănești Căciulata este situată în partea central-sudică a României, pe
malul drept al Oltului, în Depresiunea
subcarpatică Jiblea-Călimănești, la
altitudinea de 260-280 m, 18 km distanță de
municipiul Râmnicu Vâlcea (sediul
administrativ al Județului Vâlcea).
Accesul se face prin DN7 (E15) de
la București, Sibiu, Râmnicu Vâlcea sau
Pitești.
Factori naturali terapeutici: ape
minerale cu concentrații, compoziții chimice si temperaturi variate, sulfuroase, clorurate,
bromurate, sodice, calcice, magneziene, în cea mai mare parte hipotone.
Posibilități de tratament: instalații pentru băi calde în cadă sau bazin cu apă minerală,
electrohidroterapie și kinetoterapie, aerosoli și inhalații, bazine descoperite cu apă termală
sulfuroasă (în stațiunea Căciulata), izvoare de apă minerală pentru cură internă
Indicații terapeutice: tratamentul bolilor digestive (gastrită cronică cu hipoaciditate,
constipație cronică, colita cronică), al bolilor hepatobiliare (dischinezie biliară, colicistită
cronică care prezintă sau nu calculi, hepatită cronică, pancreatita cronică, stării postoperatorii
în bolile ficatului), boli ale sistemului renal și urinar (litiasa la rinichi, pielonefrită cronică
hermal = 41°C, hyperthermalaparatului digestivin, infecții urinare), tulburări metabolice și
nutriționale (diabet melitus, stări hiperuremice, obezitate), în afecțiuni respiratorii (bronșită,
traheobronșită cronică), în boli ale sistemului nervos periferic (pareză, sechele ale
poliomielitei), stări reumatismale (spondiloză, artroză, poliartroză, tendinită), stări post -
traumatismale (după entorse, luxații și
fracturi), boli ginecologice (sindrom ovarian
cauzat de menopauză), boli O.R.L.
(rinosinuzita cronică, laringita cronică
alergică etc.), boli dermatologice,
cardiovasculare și de altă natură.

33
 3.15. Băile Olănești

Stațiunea Băile Olăneşti se află la 18 km NV de Rm.Vâlcea, reşedinţa judeţului. Este

străbătută de valea râului Olăneşti deschisă
înspre sud şi închisă înspre nord, ceea ce
determină pătrunderea razelor solare toată
ziua. Este aşezat la o altitudine de 450 m.
Căi de acces: Bucuresti - Ramnicu
Valcea pe E 7, Ramnicu Valcea - Baile
Olanesti pe DN 64A; Sibiu - Ramnicu
Valcea pe E 7, Ramnicu Valcea - Baile
Olanesti pe DN 64A; Drobeta - Turnu
Severin - Motru - Targu Jiu - Horezu - Ramnicu Valcea pe DN 67, Ramnicu Valcea - Baile
Olanesti pe DN 64A; Campulung - Curtea de Arges - Ramnicu Valcea pe DN 73C, Ramnicu
Valcea - Baile Olanesti pe DN 64A; Caracal - Dragasani - Ramnicu Valcea pe DN 64,
Rm.Valcea - Baile Olanesti pe DN 64A; Craiova - Găneasa pe DN 65, Ganeasa - Drăgășani
- Ramnicu Valcea pe DN 64, Ramnicu Valcea - Baile Olănești pe DN 64A.
Factori naturali terapeutici: ape minerale sulfuroase, clorurate, slab iodurate ,
bromurate, sodice, calcice, magneziene, unele fiind oligominerale , altele hipotone si
respectiv izotone.
Posibilități de tratament: cură internă cu ape minerale; electroterapie; cultură fizică
medicală.
Indicații terapeutice: boli ale aparatului digestiv și ale glandelor anexe ( enterocolite
cronice, gastrite cronice, sechele ale stomacului operat, ulcerul gastro-duodenal); afecțiuni
digestive ( afecțiuni inflamatorii cronice ale
intestinului, colicista cronică necalculoasă,
dischinezii, litiaze biliare, pancreatite, steatoză
hepatică diabetică); boli de nutriție și metabolism
( diabetul zaharat, dislipidemie, gută,
hiperuricemiile, obezitatea); afecțiuni cronice ale
rinichilor ( litiaze renale, pielițe, cistite,
pielocistite), boli profesionale (intoxicații,
afecțiunii respiratorii).

34
 3.16. Băile Tinca
Stațiunea este situată în partea de sud a județului Bihor, în Câmpia Crișurilor, pe cele
două maluri ale Crișului Negru (Râpa, Tinca și Gurbediu pe malul drept, iar Belfirul și
Girisu-Negru pe malul stâng), la o distanță de 592 de km de capitala țării, la 37 de km de
Oradea, reședința județului Bihor și la 24 de km de municipiul Salonta.
Accesul se face pe DJ 795, la 24 km de Salonta, oras aflat pe DN 79, intre Oradea (38
km) si Arad (78 km) ;
Factori naturali terapeutici: ape minerale bicarbonatate, calcice, magneziene, sodice,
carbogazoase, cu o mineralizare totală de 3,0-7,3 g/l, bioclimat de cruţare.
Posibilități de tratament: instalaţii de tratament: buvete pentru cură internă cu apă
minerală, instalaţii pentru băi calde cu apă minerală, instalaţii de electroterapie.
Indicații terapeutice: afecţiuni ale tubului digestiv (gastrită cronică hiperacidă, ulcere
gastrice şi duodenale, colițe cronice, constipaţia cronică), afecţiuni hepato-biliare, afecţiuni
metabolice şi de nutriţie (diabetul), afecţiuni asociate (reumatisme degenerative, afecţiuni
cardiovasculare, afecţiuni ale rinichiului şi căilor urinare).

35
 Capitolul IV Subactivitatea de odihnă și tratament

Această subactivitate are ca obiect organizarea si oferirea de servicii turistice pentru

turiștii români în vedrea petrecerii vacanțelor sau pentru efectuarea unor tratamente balneare
în stațiunile de odihnă sau balneoclimaterice.
Produsele turistice de acest tip sunt concepute și oferite turiștilor în mai multe
variante:
- tratament în serii complete de 20 de zile sau 18 zile (oferite în special prin Ministerul
Muncii)
- tratament în serii complete de 12 sau 154 zile;
- odihnă în serii complete de 12 zile;
- odihnă în serii complete de 7 zile.
În vederea asigurării prestațiilor incluse în pachetele de servicii și sejururi de odihnă
și tratament, agențiile de turism încheie contracte cu deținătorii de bază materială: unități de
cazare de diferite tipuri (de hotel, vile, cabane, etc), unități de alimentație, complexe balneare
sau baze de tratament în urma unor negocieri care au loc odată pe an.
Documentele utilizate în cadrul acestei subactivități sunt:
 Diagrama privind valorificarea locurilor în stațiune;
 Biletul de odihnă/ tratament (sau waucher)
 Borderoul de încasări-restituiri.

Diagrama privind valorificarea locurilor în stațiune este documentul în care se

înscriu locurile contractate cu prestatorii de servicii în vederea valorificarii lor. Ea se
întocnește pentru fiecare stațiune în parte, pe hoteluri și perioade. Se completează într-un
singur exemplar. Servește agentului de turism pentru a cunoaște în orice moment locurile
libere.
Biletul de odihnă și tratament ,, BOT”: este un document cu regim special, în baza
căruia agenția de turism încasează de la turiști contravaloarea prestațiilor turistice, turiștilor
le dă dreptul să beneficieze de toate serviciile înscrise pe biletul (cumpărate). Se întocmește
de către agentul de tursim al agenției emitente în 3 exemplare din care originalul și o copie se
înmânează turistului, iar cealaltă copie rămâne la cotorul carnetului. Originalul va fi înmânat
de către turist la recepție iar copia la administrație (restaurant). Este bine ca pe ,, BOT ” să se

36
noteze și telefonul clientului. Se semnează de către agentul de turism. Originalul BOT va
însoți factura transmisă de prestatorul de servicii hoteliere.
Borderoul de încasări-restituiri: este un document folosit pentru evidențierea
zilnică a încasărilor și restituirilor din valoarea locurilor în care se înregistrează: numărul
BOT, data începerii și terminării sejurului, stațiunea, suma;. Se întocmește la sfârșitul zilei de
către agentul de turism în două exemplare din care un exemplar se predă la casierie împreună
cu monetarul sau documentele de plată, iar celălalt exemplar este transmis compartimentului
de specialitate.
În baza sumelor totale din borderou se completează Registru de casă sumele încasate
din vânzare BOT la rubrica ,, încasări”, iar restituirilor de BOT se evidențiază la
rubrica ,,plăți”.

37
 Concluzii și propuneri

Deoarece potenţialul turistic face parte din categoria resurselor al căror consum poate
fi realizat doar “în situ”, angrenarea să în circuitul social şi economic al valorilor constituie
atât un proces de valorificare superioară a potenţialului existent, cât şi un important factor în
dezvoltarea economică şi organizarea spaţiului respective. În timp se realizează o strânsă
corelaţie între localizarea resurselor turistice şi dezvoltarea turismului, între varietatea acestor
resurse şi formele de turism practicate, între dimensiunea fenomenului turistic şi conturarea
zonelor turistice, respective prosperitatea populaţiei locale.
În prezent, sunt mai mult decât necesare: amenajarea spaţiilor turistice existente prin
modernizarea şi extinderea bazei de primire, diversificarea ei; introducerea în circuitul turisitc
a unor noi areale cu potenţial nevalorificat; dezvoltarea turismului rural şi agroturismului,
legată de activităţile tradiţionale ale populaţiei. O importanţă deosebită prezintă coroborarea
dezvoltării turistice cu amenajările corespunzătoare ale infrastructurii generale şi turistice,
impunerea unui nivel de calitate al dezvoltării actului turistic.

38
 Bibliografie

1. Mihai Ielenicz, Laura Comănescu – România potențial turistic, Editura Universitară

București 2009.
2. Nicolae Neacșu și colaboratorii – Resurse și destinații turistice interne și internaționale,
Editura Universitară, București, 2009.
3. Andreea Băltăreții și colaboratorii – Economia turismului studii de caz, statistici, legislație,
Editura Uranus, București 2010.
4. Melinda Cârdea și colaboratorii – Patrimoniul turistic al României, Editura Universitară,
București; 2012
5. Mihai Ielenicz, -

39