Conspect Comercial II Casandra Cozma

NOTE DE CURS.
DREPT COMERCIAL II - Casandra Roxana Cozma

2015-2016
PARTICULARITATI ALE S.R.L.
- SRL este cea mai importanta forma societara din perspectiva calitativa, nu cantitativa. In principiu,
daca se doreste constituirea unei societati mari, se va proceda la SA deoarece SRL-ul se incadreaza la
intreprinderi mici si mijlocii.
- Numarul de asociati este limitat => MAX 50 ASOCIATI.
Daca numarul asociatilor trece de 15, numirea cenzorilor este obligatorie.
- SRL este o societate inchisă, structura acesteia nu permite o transmisibilitate facilă a participațiilor.
Parțile sociale nu sunt negociabile, dar sunt transmisibile (cesiune de parti sociale). Fiind la baza un
contract, o societate inchisa, nu se emit titluri.
- SRL nu se poate finanta prin apel public (oferta publica).
- SRL este o expresie a elementelor intuitu personae și affectio societatis (voința societății)
Affectio societatis = cauza specială in contractele de societate (una dintre numeroasele accepțiuni ale
acestei expresii)
- SRL este singura forma societara care permite doar un singur asociat (construcție etimologică
aberantă, chiar cuvântul societate presupune doi oameni). Si SA pot avea acționar unic, dar trebuie o
lege specială pentru societatea respectivă (exceptie). Din 2011 revine discuția despre patrimoniul de
afectatiune, la SRL-ul cu asociat unic fiind o formă net superioară patrimoniului de afectațiune,
deoarece această formă divide patrimoniul, le separă. In 1990 s-a adoptat primul act normativ care
permitea o asemenea formă. Există interdicția de a inființa societăți in cascadă: o societate cu
răspundere limitată nu poate avea ca asociat unic o altă societate cu răspundere limitată,
alcătuită dintr-o singură persoană. Sancțiune: se desființează toate SRL-urile după prima.
Art. 14
(1) O persoană fizică sau o persoană juridică nu poate fi asociat unic decât într-o singură societate cu
răspundere limitată.
(2) O societate cu răspundere limitată nu poate avea ca asociat unic o altă societate cu răspundere
limitată, alcătuită dintr-o singură persoană.
(3) În caz de încălcare a prevederilor alin. (1) şi (2), statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, precum
şi orice persoană interesată poate cere dizolvarea pe cale judecătorească a unei societăţi astfel
constituită.
(4) Pe baza hotărârii de dizolvare, lichidarea se va face în condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru
societăţile cu răspundere limitată.
Asociatul unic poate avea calitatea de salariat. Cumulul de mandat si salariat este permis.
Anterior anului 2006, SRL cu asociat unic se dizolva fără lichidare (se vindea tot, se acoperea pasivul
si, dacă rămânea ceva, era al asociatului) => confuziunea patrimonială (asociatul unic înglobează in
patrimoniul său și activul și pasivul, brusc devenind SRL).
In prezent, SRL cu asociat unic se dizolvă ca in dreptul comun, prin lichidare, etc.
- Capital social => cel putin 200 lei.
1
NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II - Casandra Roxana Cozma
2015-2016
Funcția capitalului social: garanția comună a creditorilor (o minimă garanție că in limita aceea
creditorul iși va indestula creanța). În sistemul nostru juridic capitalul social nu se indisponibilizează,
fiind o simplă înregistrare contabilă => garanția este înlaturată. La SA există o prevedere prin care se
obligă o dată pe an să se facă un raport între activ și capitalul social, iar dacă activul scade la jumătate
rezultă trei situații posibile: dizolvare, reducere sau majorare de capital.
Spre deosebire de societățile de capital, la SRL este obligatoriu ca capitalul să fie vărsat integral
până la începerea activității (administratorii răspund penal dacă incep activitatea fără să realizeze
această condiție).
- Structura SRL => părți sociale - minim 10 lei valoare (nu sunt titluri negociabile - sunt
transmisibile numai prin formalitati contractuale si de publicitate legala: agrement coasociati, hotarare,
mentiune ORC, publicare M.Of.)
Forma contractuala aduce avantaje in defavoarea SA (argumente pentru a intocmi SRL si nu SA):
- forma juridica simpla, contractuala, putin transparenta (hotararile AGA nu sunt supuse actionarilor,
decat in anumite conditii)
- costurile in cazul SRL sunt mai mici decat in cazul SA.
Forma contractuala aduce si dezavantaje:

- posibilitatea ca asocierea sa nu functioneze (remedii - dizolvare pentru neintelegeri grave intre
asociati; retragere din SRL; excludere din SRL; lichidarea investitiei prin vanzare - cesiune).
 Retragerea din SRL - parasirea voluntara a societatii
Art. 226
(1) Asociatul în societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau în societatea cu
răspundere limitată se poate retrage din societate:
a) în cazurile prevăzute în actul constitutiv => RETRAGERE CONVENTIONALA;
a1) în cazurile prevăzute la art. 134 => RETRAGERE OBLIGATORIE;
b) cu acordul tuturor celorlalţi asociaţi => RETRAGERE CONVENTIONALA;
c) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim
asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului,
supusă numai recursului, în termen de 15 zile de la comunicare => RETRAGERE
JUDICIARA PURA.
(11) Dreptul de retragere poate fi exercitat, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), în
termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii adunării generale a asociaţilor în Monitorul
Oficial al României, Partea a IV-a. Dispoziţiile art. 134 alin. (21) se aplică în mod
corespunzător.
(2) În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. c), instanţa judecătorească va dispune, prin aceeaşi
hotărâre, şi cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalţi asociaţi.
(3) Drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părţile sale sociale, se stabilesc prin acordul
asociaţilor ori de un expert desemnat de aceştia sau, în caz de neînţelegere, de tribunal.
Costurile de evaluare vor fi suportate de societate.
Categorii/forme de retragere:
=> retragerea obligatorie (prevazuta in art. 134 LS) - prin declaratie unilaterala
2
2015-2016
Art. 134
(1) Acţionarii care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale au dreptul de a se
retrage din societate şi de a solicita cumpărarea acţiunilor lor de către societate, numai dacă
respectiva hotărâre a adunării generale are ca obiect:
a) schimbarea obiectului principal de activitate;
b) mutarea sediului societăţii în străinătate;
c) schimbarea formei societăţii;
d) fuziunea sau divizarea societăţii.
(2) Dreptul de retragere poate fi exercitat în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii
adunării generale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în cazurile prevăzute la
alin. (1) lit. a)–c), şi de la data adoptării hotărârii adunării generale, în cazul prevăzut la alin.
(1) lit. d).
(21) În cazurile prevăzute de art. 2461 şi 2462, acţionarii care nu sunt în favoarea
fuziunii/divizării îşi pot exercita dreptul de retragere în termen de 30 de zile de la data
publicării proiectului de fuziune/divizare în condiţiile art. 242 alin. (2) sau, după caz, art. 242
alin. (21).
(3) Acţionarii vor depune la sediul societăţii, alături de declaraţia scrisă de retragere, acţiunile
pe care le posedă sau, după caz, certificatele de acţionar emise potrivit art. 97.
(4) Preţul plătit de societate pentru acţiunile celui ce exercită dreptul de retragere va fi stabilit
de un expert autorizat independent, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puţin două
metode de evaluare recunoscute de legislaţia în vigoare la data evaluării. Expertul este numit
de judecătorul delegat în conformitate cu dispoziţiile art. 38 şi 39, la cererea consiliului de
administraţie, respectiv a directoratului.
(5) Costurile de evaluare vor fi suportate de societate.
=> retragerea conventionala - cand toti asociatii sunt de acord - ad-hoc printr-un acord
unanim al societatii => se modifica actul constitutiv, structura
si capitalul social
- cand se realizeaza conform unei clauze statutare - actul
constitutiv (validarea clauzelor de retragere, cu conditia ca
acestea sa fie conforme cu interesul societatii si sa nu interzica
de plano parasirea societatii de catre asociati - ex. clauze
privind preavizul, clauze privind anumite termen, clauze
privind obligatia asociatului de a face o oferta prealabila de
cesiune celorlalti asociati, acordandu-le un termen de
reflectie)
=> retragere judiciara pura - cand nu exista cauza de retragere in statut, nu exista acordul cu
asociatii si se cere instantei retragerea pentru motive temeinice ( = motive obiective, care pot
fi probate) - ex. 1927 NCC.
Concepţia obiectivă a temeiniciei motivelor (ex. asociatul nu este de acord cu modificările

actului constitutiv sau cu hotărârile asociaţilor majoritari)
Concepţia subiectivă a temeiniciei motivelor (ex. asociatul şi-a schimbat domiciliul și nu mai
poate avea activitate în societate)
Concepţia eclectică a temeiniciei motivelor - interesul comun şi affectio societatis s-au

estompat până la dispariție; asociatul retras, de regulă cu participare minoritară, nu mai are
3
2015-2016
nici un beneficiu din păstrarea poziției în societate şi nu poate avea nicio influenţă asupra
activităţii societăţii.
Art. 1927 Retragerea din societatea cu durată determinată

(1) Asociatul unei societăţi cu durată determinată sau având un obiect care nu se poate înfăptui
decât într-un anumit timp se poate retrage pentru motive temeinice, cu acordul majorităţii
celorlalţi asociaţi, dacă prin contract nu se prevede altfel.
(2) Dacă acordul nu este întrunit, asociatul se poate adresa instanţei, care, hotărând asupra
retragerii, va aprecia legitimitatea şi temeinicia motivelor, oportunitatea retragerii în raport cu
împrejurările şi bună-credinţă a părţilor. În toate cazurile, asociatul este ţinut să acopere
daunele ce ar putea rezulta din retragerea sa.
Retragere VS Cesiune
RETRAGERE DIN SRL CESIUNE DE PARTI SOCIALE
~ manifestare unilaterala de vointa ~ este nevoie de un cumparator

(cumparatorul este insasi societatea)
~ are loc descompunerea capitalului social - ~ are loc doar o substituirea a cesionarului in
partile sociale ale celui retras se anuleaza, iar pozitia cedentului - valoarea capitalului social
capitalul social se reduce ramane intacta
~ asociatul retras este rascumparat de catre ~ cedentul este rascumparat de catre cesionar
societate la valoarea partilor sociale instrainate.
~ Retragerea este o facultate a asociatului.
~ Are loc anularea partilor sociale si reducerea capitalulu cu valoarea acestora.
~ Are loc evaluarea si plata valorii participatiei asociatului retras: se evalueaza activul net,
se stabileste partea asociatului retras si se plateste asociatului contravaloarea acestei parti =>
Asociatul retras are un drept de creanta, iar nu un drept real asupra societatii.
Functiile retragerii:
=> functia de lichidare a investitiei asociatului prin denuntare unilaterala a

contractului de societate (functie improprie care nu este de esenta retragerii; lichidarea
investiţiei este normal să se realizeze prin cesiunea părţilor sociale, care respectă şi integritatea
capitalului social, asigurând protecţia creditorilor sociali)
=> functia de protejare a intereselor asociatului si ale societatii fiind un surogat pentru
evitarea dizolvarii (cand asociatul simte ca si-a pierdut affectio societatis - solutia fireasca ar fi
dizolvarea, insa, prin mecanismul retragerii, societatea isi continua activitatea cu mai putini
asociati, iar dizolvarea este legal ocolita).
 Excluderea din SRL - când acest element affectio este dispărut si intenția de retragere
lipsește, este aplicabil un alt subrogat si anume excluderea din societate. In cazul SRL sunt
aplicabile doar dispozitiile art. 222(1) - lit. d.
4
2015-2016
Excluderea şi retragerea asociaţilor
Art. 222
(1) Poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere
limitată:
a) asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;
b) asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a devenit legalmente
incapabil;
c) asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administraţie ori
contravine dispoziţiilor art. 80 şi 82;
d) asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura
socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.
(2) Dispoziţiile acestui articol se aplică şi comanditaţilor în societatea în comandită pe acţiuni.
Art. 223
(1) Excluderea se pronunţă prin hotărâre judecătorească la cererea societăţii sau a oricărui
asociat.
(2) Când excluderea se cere de către un asociat, se vor cita societatea şi asociatul pârât.
(3) Ca urmare a excluderii, instanţa judecătorească va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi cu
privire la structura participării la capitalul social a celorlalţi asociaţi.
(4) Hotărârea irevocabilă de excludere se va depune, în termen de 15 zile, la oficiul registrului
comerţului pentru a fi înscrisă, iar dispozitivul hotărârii se va publica la cererea societăţii în
Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
Art. 224
(1) Asociatul exclus răspunde de pierderi şi are dreptul la beneficii până în ziua excluderii
sale, însă nu va putea cere lichidarea lor până ce acestea nu sunt repartizate conform
prevederilor actului constitutiv.
(2) Asociatul exclus nu are dreptul la o parte proporţională din patrimoniul social, ci numai la
o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia.
Art. 225
(1) Asociatul exclus rămâne obligat faţă de terţi pentru operaţiunile făcute de societate, până în
ziua rămânerii definitive a hotărârii de excludere.
(2) Dacă, în momentul excluderii, sunt operaţiuni în curs de executare, asociatul este obligat să
suporte consecinţele şi nu-şi va putea retrage partea ce i se cuvine decât după terminarea
acelor operaţiuni.
Conditii de excludere cumulative in cazul SRL:
(1) Asociatul sa fie administrator (de drept/de fapt)
(2) Acesta să comită fraudă în dauna societăţii sau să se servească de semnătura socială ori de
capitalul social în folosul lui sau al altora
Comportament prin care societatea este prejudiciată în mod intenţionat (direct sau indirect);
încălcare intenționată a obligației de loialitate; abuz de drept de reprezentare şi de gestiune).
5
2015-2016
Concepția traditională, restrictivă: excluderea = sancțiune. Nimeni nu poate fi exclus din

societate decât cu titlu de sancțiune, în situațiile expres și limitativ prevazute de lege (de art.
222 LS):
- asociatul cu răspundere nelimitată pus in întarziere nu aduce aportul la care s-a obligat;
- asociatul cu raspundere nelimitată a devenit legalmente incapabil;
- asociatul cu raspundere nelimitata care se amesteca fara drept în administrație;
- asociatul comite fraudă în dauna societății sau să se servească de semnătura socială ori
capitalul social în folosul lui sau al altora = singura aplicabila la SRL, legea impunând o
condiție expresă: asociatul trebuie sa fie și administrator, altfel nu va putea fi exclus din
societate (viziune restrictiva).
Asimilarea altor condiţii care să atragă excluderea asociaţilor din societate, în afara celor
prevăzute de lege, nu este posibilă întrucât în cazul neînţelegerilor dintre asociaţi, având un
caracter grav şi care împiedică funcţionarea societăţii, exista un caz de dizolvare a acesteia,
reglementat distinct de legiuitor.
Se evită din start complicații privind o potențiala acțiune în excludere. CJE s-a pronunțat in
numeroase cazuri in care societatea refuza să excludă asociați care nu erau si administratori.
Există numeroase ipoteze de a comite frauda sau de a se folosi de societate in folosul altora.
ICCJ s-a pronunțat în diverse spețe, de la neîndeplinirea obligațiilor de concurență, la inacțiuni
culpabile sau cu intenție in dauna SRL-ului din care a fost exclus.
S-a încercat depășirea acestei viziuni restrictive, care nu se poate ataca în foarte multe cazuri,
(ex. acționarul își dă demisia din funcția de administrator, astfel că nu mai sunt îndeplinite
condițiile).
=> cazul de excludere prevazut de punctul d) este posibila si asupra administratorilor de

fapt/din umbra printr-o interpretare flexibila, dar fidela a textului de lege.
=> NU este posibila excluderea prin analogie (ex. pentru neîndeplinirea oricărei obligaţii
legale sau statutare a asociaţilor - NU poate opera excluderea, ci daunele-interese, dobanzile,
incompatibilitatile, nulitatile; ex2. pentru faptul ca asociatul cu raspundere limitata nu si-ar fi
respectat obligatia de neconcurenta stabilita prin clauza statutara - NU poate opera excluderea,
ci rascupararea fortata).
Excluderea = remediu de sorginte convențională - Doctrina și chiar și jurisprudența merg în

această direcție. Domeniul legal restrans se poate remedia pe cale contractuala, prin folosirea
excluderii ca retragere fortata = stipulaţii exprese prin care asociaţii convin asupra cauzelor
şi condiţiilor care pot conduce la îndepărtarea oricăruia din societate, prin răscumpărarea
forţată a părţilor de către societate sau de către ceilalţi asociaţi (asimilabile notiunilor de
clauza rezolutorie expresa si de "cesiune fortata"). Aceasta conceptie este actualmente
neacceptata de practica ICCJ. Excluderea remediu nu se fundamenteaza pe ideea de culpa a
asociatului, ci pe aspecte obiective, situatia lui personala.
Problema legalitatii clauzelor de excludere: S-a pus problema legalității acestor clauze de
excludere, în condițiile în care art. 222 prevede clar că excluderea e judiciară. Ce i-ar putea
împiedica pe asociați să facă un acord prin care să stabilească cadrul unei excluderi?
6
2015-2016
Pentru a evita dizolvarea, legiuitorul permite excluderea asociatului care are o problema
(intra in faliment/devine incapabil) și continuarea societății într-un format diferit.
Cazul expres: opoziţia creditorilor personali ai unui asociat împotriva hotărârii asociaţilor de
prelungire a duratei societăţii peste durata fixată initial. Asociaţii trebuie să decidă dacă înţeleg
să renunţe la prelungire (societatea dizolvându-se pentru expirarea duratei) sau să îl excludă
din societate pe asociatul debitor al oponentului.Legea le permite creditorilor personali să
obţină realizarea drepturilor lor de creanţă asupra părţii ce i s-ar cuveni asociatului-debitor
prin lichidarea societăţii, însă le oferă asociaţilor posibilitatea să salveze societatea, prin
excluderea asociatului debitor.
Validarea de principiu a acestor clauze se realizeaza din perspectiva libertatii contractuale, iar
ele sunt, in principiu, valide doar cand prevad o excludere-remediu (cand nu privesc ideea
de culpa-sanctiune, ci se fundamenteaza pe aspecte obiective privind situatia personala a
asociatului). Atunci cand tind sa valorifice o sanctiune privata sunt privite cu retincenta si
invalidate. Nu se pot inventa clauze noi de nulitate sau sancțiuni, acestea fiind exprese.
Acestea trebuie sa cuprinda motive serioase, determinate corect si precis pentru a evita
riscul ca un asociat sa fie indepartat in mod neserios si arbitrar + trebuie sa fie conforme
interesului social si sa respecte proportionalitatea masurii.
Pentru ca asociatii nu au nicio obligatie ca principiu este dificil a se aplica sanctiuni acestora,
iar, in situatia in care asociatul recalcitrant impiedica activitatea societatii, nu se pune
problema unei incalcari a unei obligatii => excluderea-remediu se poate aplica in aceste cazuri
(in masura in care exista asemenea stipulatii exprese intre asociati). Buna-credință este
fundamentul excluderii - remediu.
Criteriul pentru crearea unei practici judiciare a remediului este comportamentul sau situaţia
personală a asociatului, care independent de culpa, fac imposibilă funcţionarea societăţii,
punând în pericol însăşi existenţa ei (ex.asociatul, prin absenţă repetată, blochează
funcţionarea organelor statutare. Asociatul absent nu este ”vinovat” per se deoarece nimeni
nu este obligat să-și exercite dreptul de vot).
La SA exista posibilitatea unei excluderi indirecte (cand nu se varsa aportul inscris de catre un
actionar).
EXCLUDEREA ESTE JUDICIARA - exceptie: ipoteza prelungirii societatii!
 Transferul de parti sociale (cesiunea de parti sociale)
Exista doua ipoteze: => cand se transmit parti sociale unui tert
=> cand se transmit parti sociale unui asociat
LS reglementeaza procedura transmiterii partilor sociale catre un tert.
Transferul de parti sociale este mijlocul prin care:
~ se transmite proprietatea asupra partilor reprezentative ale capitalului social

~ asociatul isi asigura o iesire din societate conforma cu principiul protectiei creditorilor
societatii (prin stabilitatea capitalului social - ramane intact)
~ se poate practica fraudarea creditorilor
7
2015-2016
Procedura cesiunii părților sociale (intre asociati / catre un tert)
Intre asociati Catre un tert
etape: - se vor informa ceilalti asociati (nu este - asociatul ii va informa pe ceilalti asociati
nevoie de aprobarea asociatilor, ci este - asociatul va convoca AGA
libera - nici chiar ANAF-ul nu trebuie - in cadrul AGA se va vota cesiunea (trebuie
notificat in vederea cesiunii) atinsa o majoritate de 3/4 din capitalul social al
- are loc cesiunea propriu-zisa SRL-ului) - norma imperativa ICCJ
- hotarare AGA de modificare a actului - are loc transferul propriu-zis (cedentul va
constitutiv in vederea inregistrarii la ORC - primi de la cesionar contravaloarea părţilor
modificarea structurii capitalului (unanim.) vândute raportată la valoarea activului net
=> sansa unui asociat de a ataca cu succes (valoarea contabilă/bilanțieră) sau la o valoare
un astfel de contract este opozitia la negociată în funcție de performanțele
modificarea actului constitutiv. In cazul întreprinderii)
refuzului, daca acesta este abuzit, se poate - hotarare AGA de modificare a actului
pune problema unui abuz de minoritate constitutiv in vederea inregistrarii la ORC -
(remediul impotriva abuzului de minoritate modificare a structurii capitalului (unanimitate)
este o hotarare judecatoreasca care tine loc - inregistrarea la ORC
de hotarare AGA - mai multe la SA)
- inregistrarea la ORC * În practică, pentru rațiuni de ”optimizare
fiscală”, părțile sociale se cedează la valoarea
lor nominală întrucât la ORC trebuie făcută
dovada plăţii impozitului pe venitul rezultat din
câştigul de capital (PF).
Există opinii divergente referitoare la
persoanele care formează majoritatea calificată
privind votarea cesiunii, mai ales în situația în
care asociatul care vrea să cesioneze părțile
sociale este majoritar, deținând, de exemplu,
60%.
Cum se formeaza ¾ din capitalul social?

Cărpenaru zice că în general nu ar trebui
incluse în vot și părțile sociale ale
cedentului. El sustine ca este imposibil sa
realizezi majoritatea de 3/4 cand
asociatul cedent este majoritar si singura solutie
este ca acesta sa fie exclus de la vot, iar acest
lucru ar trebui să se realizeze convențional
printr-o modificare a actului constitutiv. Ceea
ce este mai mult decât discutabil, în contextul în
care vorbim despre o normă imperativă care
prevede clar majoritatea de ¾ , și, în plus, ce
formă ar avea această clauză? Norma este
imperativă, iar art. 202 nu-l exclude de la
participare pe acționarul care dorește să-și
transmită părțile sociale. E adevărat că
8
2015-2016
poate fi suspectat de conflict de interese mai

ales dacă este asociat majoritar, însă menirea
legii nu e de a frauda nici asociații, nici
creditorii și trebuie să pornim de la o prezumție
de bună credință. Dacă totuși intenția este una
frauduloasă există și remedii pentru a evita
păgubirea. De ce la SRL avem așa dispoziții
restrictive iar la SA este mai flexibilă
problema? Asta deoarece una dintre ele este o
societate de persoane, iar cealaltă o societate de
capital. E vorba de affectio societatis - o
societate creată în jurul persoanelor în care
contează mai mult calitatea persoanei și unde
interesul este ca in societate sa nu intre terti
care ar putea să dăuneze acelei legături inițiale.
Se mai sustine că cel mai bine ar fi dacă textul
ar fi menționat capitalul social rămas, care nu se
cesionează, nu totalitatea capitalului social.
Are loc hotararea AGA, in termen de 15 zile

trebuie inregistrata la ORC si publicata in M.Of.
In termen de 30 de zile de la publicarea in
M.Of., orice creditor sau asociat interesat poate
să formuleze opoziția.
Dreptul de proprietate asupra părților sociale se
transmite numai după ce se scurg acele 30 de
zile de la publicarea în M. Of., în situația în care
nu s-a formulat nicio opoziție sau opozițiile au
fost respinse. Dacă se admite opoziția,
contractul de cesiune nu se va încheia - art. 202
al (2^4)
refuzul de a autoriza cesiunea

(agrementului):
- trebuie motivat
- trebuie sa aiba la baza o examinare serioasa si
echitabila a proiectului de cesiune (probata prin
documente)
- poate fi cenzurat de catre instanta prin
controlul judiciar pentru dreptul de agrement
exercitat abuziv, cu scopul de a vatama
cedentul.
efectele refuzului agrementului:

- In amonte, cerere de interventie a asociatilor
care au respins agrementul in contra cererii de
mentiune a cesiunii facuta de cedent la ORC -
9
2015-2016
cand, desi s-a refuzat cesiunea sau nu s-a ajuns

inca la o hotarare AGA, cedentul inregistreaza
contractul la ORC, ceilalti asociati pot interveni
pe calea cererii de interventie prin care se
invoca lipsa de procedura sau refuzul co-
asociatilor (remediu)
- In aval, anularea contractului de cesiune de
părți sociale încheiat cu terțul neagreat - cand
totusi se incheie contractul de cesiune in ciuda
opunerii AGA (sanctiune)
- Importanța unei clauze statutare prin care,
dacă asociații nu acordă agrementul, să fie
obligați, ei sau societatea, la răscumpărarea
părţilor cedentului (clauză de răscumpărare
forțată)
- Retragerea judiciară a asociatului pentru
motive temeinice (expertiză pentru valoarea
părţilor)
patologia ~ garantia pentru evictiune (ex. deturnarea clientelei firmei de catre cedent inspre o alta
cesiunii: societate)
~ garantia pentru vicii ascunse (ex. cand se cesioneaza totalitatea partilor sociale si se
impiedica exercitiul activitatii economice a societatii
~ eroarea asupra calităţilor substanţiale ale obiectului sau identității părţii. Eroarea
esentiala poarta asupra identitatii obiectului prestatiei sau asupra unei calitati ori imprejurari
considerate esentiale de catre parti, in absenta careia contractul nu s-ar fi incheiat (ex.
cesionarul crede capreia holdingul si, de fapt, cumpara doar o filiala). Eroarea trebuie sa fie
scuzabila datorita altor ratiuni decat absenta unei diligente rezonabile.
~ anularea cesiunii pentru absenta cauzei. Cesionarul nu cunoaste ca la data
cesiuniiexpirase sau fusese invalidat un act esential care statuse la baza consimtamantului sau
de a plati contravaloarea partilor sociale (ex. o autorizatie de ocupare a domeniului public sau
de constructie).
~ dol prin reticenta. Ascunderea voluntara de catre cedent a unor informatii pe care
cesionarul, daca le-ar fi cunoscut, nu ar fi cumparat partile ori le-ar fi cumparat in alte conditii
(ex. ascunderea unei parti din pasivul de natura fiscala; ex2. existenta pe rol a unor litigii
importante; ex3. existenta unor probleme privind protectia mediului).
Contractul de cesiune:
- forma scrisa ad probationem, sub semnatura privata. Nu necesită forma autentică nici
dacă părţile sociale sunt emise în schimbul unui aport în natură imobiliar (cesiunea de părți
devine un mijloc de transfer, prin act neautentic, al dreptului de proprietate pe care
societatea îl deține asupra activelor sale imobiliare).
- obiectul contractului il constituie părțile sociale ale SRL, fie toate fie o parte.
- prețul acestuia poate fi:
~ valoarea nominală ( = valoarea de la momentul înființării societății) a părților sociale
(!! NU este vorba despre o cesiune cu titlu gratuit)
10
2015-2016
~ o valoare mai mare decât cea nominală a părților sociale (cesiune cu titlu oneros) și
prin urmare se vor aplica reglementările din O.U.G 54/2010 - se aplica impozitul pe
venit pe diferența dintre prețul cerut și valoarea nominală a părților sociale.
~ cesiunea este cu titlu gratuit => se aplică reglementările în materia donației (art.
1567 NCC)
- promisiunea de cesiune - tehnică folosită in preluarile de control al societatilor, precum si
pentru evitarea temporară a publicităţii și opozabilității tranzacţiei.
În teorie, promisiunea reprezintă un angajament al promitentului care necesită (1) acceptul din
partea beneficiarului şi (2) exprimarea opţiunii (potestative, discreționare) a beneficiarului de a
cumpăra/vinde. În practică, operațiunea conţine, nu doar promisiunea de a vinde/cumpara, ci şi
obligaţia (bilaterală) fermă şi irevocabilă de a cumpăra/vinde (până) la un anumit termen.
Retractarea promisiunii după etapa (1), înainte de etapa (2) se transformă numai în dezdăunări.
După etapa (2), în majoritatea cazurilor din practică, promitentul nu-şi poate retracta
promisiunea decât în condițiile existenței unei clauze de dezicere, transferul dreptului de
proprietate operând între părți.
Art. 1909 NCC - spre deosebire de regimul civil al promisiunii de drept comun, unde exista, in
cazul neexecutarii promisiunii de cesiune (neincheierea contractului de cesiune),
posibilitatea de a obtine o hotarare judecatoreasca care sa tina locul acestei cesiuni, in materia
promisiunii cesiunii de parti sociale, in cazul neexecutarii ei, exista doar dreptul la daune-
interese (art. 1279 NCC), fara posibilitatea ca o hotarare judecatoreasca sa tina locul unui
asemenea contract.
In cazul nerespectarii dreptului beneficiarului prin vânzarea partilor sociale convenite către
un terţ - anularea cesiunii catre tert numai în caz de rea-credință a acestuia. Daca tertul a fost
de buna-credinta, beneficiarul poate cere daune-interese.
- antecontract de cesiune. Obligatia de a face (de a incheia contractul de cesiune) se poate
executa silit de catre creditorul obligatiei - art. 1528 NCC.
Transmiterea părţilor sociale va opera, în lipsa unei opoziţii, la data expirării termenului
de opoziţie (efect suspensiv al opozitiei).
Opoziția creditorilor (doar in masura in care intervin terti in societate prin cesiune)
Art. 202
(1) Părţile sociale pot fi transmise între asociaţi.
(2) Transmiterea către persoane din afara societăţii este permisă numai dacă a fost aprobată de
asociaţi reprezentând cel puţin trei pătrimi din capitalul social.
(21) Hotărârea adunării asociaţilor, adoptată în condiţiile alin. (2), se depune în termen de 15
zile la oficiul registrului comerţului, spre a fi menţionată în registru şi publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea a IV-a.
(22) Oficiul registrului comerţului va transmite de îndată, pe cale electronică, hotărârea
prevăzută la alin. (21) Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi direcţiilor generale ale
finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti.
(23) Creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaţilor privitoare la
transmiterea părţilor sociale pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei
judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat,
11
2015-2016
precum şi, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenţionează să îşi
cedeze părţile sociale. Dispoziţiile art. 62 se aplică în mod corespunzător.
(24) Transmiterea părţilor sociale va opera, în lipsa unei opoziţii, la data expirării termenului
de opoziţie prevăzut la art. 62, iar dacă a fost formulată o opoziţie, la data comunicării
hotărârii de respingere a acesteia.
(3) În cazul dobândirii unei părţi sociale prin succesiune, prevederile alin. (2) nu sunt
aplicabile dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel; în acest din urmă caz, societatea este
obligată la plata părţii sociale către succesori, conform ultimului bilanţ contabil aprobat.
(4) În cazul în care s-ar depăşi maximul legal de asociaţi din cauza numărului succesorilor,
aceştia vor fi obligaţi să desemneze un număr de titulari ce nu va depăşi maximul legal.
Art. 61
(1) Creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaţilor privitoare la
modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei
judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat,
prevederile art. 57 fiind aplicabile.
(2) În sensul prezentei legi, prin hotărârea asociaţilor se înţelege şi hotărârea organelor
statutare ale societăţii, iar termenul asociaţi include şi acţionarii, în afară de cazul în care din
context rezultă altfel.
În cazul în care se adoptă hotărârea prin care se aprobă cesiunea, creditorii societății si orice
alte persoane prejudiciate prin aceasta hotarare au dreptul să formuleze o opoziție în
termen de 30 de zile de la publicarea în M.Of.
Cererile se depun la Registrul comerțului care o înaintează tribunalului. Potrivit O.U.G
54/2010 privind combaterea evaziunii fiscale, ORC trimite cererea (doar in masura in care
priveste o cesiune cu un tert) la ANAF care este interesată de aceste cesiuni. În 90% dintre
cazuri ANAF este creditorul care face opoziția. Ea verifică dacă are și poate să-și satisfacă
creanța. Prin cerere se poate solicita instanţei judecătoreşti“ să oblige, după caz, societatea sau
asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, precum şi, dacă este cazul, atragerea răspunderii
civile a asociatului care intenţionează să îşi cedeze părţile sociale”.
Natura opozitiei: asimilată unei răspunderi delictuale, posibil contractuală.
Dacă vom considera că este vorba despre răspundere delictuală care dintre elemente ei ar
putea ridica probleme? În general cele mai multe probleme sunt cele referitoare la prejudiciu.
Dacă creditorul nu poate proba un prejudiciu real, se va respinge cererea. Or, este foarte dificil
de imaginat o situație în care simpla cesiune care nici n-a produs efecte încă să genereze un
prejudiciu sau să facă să poată fi determinat un astfel de prejudiciu deoarece prejudiciul
suferit de creditorii societatii prin cesiune este doar punerea în pericol a satisfacerii
creanței. Al doilea element care ridică probleme este cauzalitatea. Este foarte dificil de aratat
că acea cesiune va genera un eveniment care va produce un prejudiciu. În jurisprudență nu
există situații în care s-a admis opoziția.
OCOLIREA OPOZITIEI CREDITORILOR: majorarea capitalului social prin
introducerea unui tert ca si asociat, iar apoi cesiunea catre acest coasociat intrat prin
majorare (care scapa opozitiei creditorilor) !!!
12
2015-2016
Transmiterea părților sociale prin alte mijloace
A. Transmiterea prin succesiune (art. 229 - 230 LS)
Art. 229
(1) Societăţile în nume colectiv sau cu răspundere limitată se dizolvă prin falimentul,
incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaţi, când, datorită
acestor cauze, numărul asociaţilor s-a redus la unul singur.
(2) Se exceptează cazul când în actul constitutiv există clauză de continuare cu moştenitorii
sau când asociatul rămas hotărăşte continuarea existentei societăţii sub forma societăţii cu
răspundere limitată cu asociat unic.
(3) Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică şi societăţilor în comandită simplă sau în
comandită pe acţiuni, dacă acele cauze privesc pe singurul asociat comanditat sau
comanditar.
Art. 230
(1) În societăţile în nume colectiv, dacă un asociat decedează şi dacă nu există convenţie
contrară, societatea trebuie să plătească partea ce se cuvine moştenitorilor, după ultimul bilanţ
contabil aprobat, în termen de 3 luni de la notificarea decesului asociatului, dacă asociaţii
rămaşi nu preferă să continue societatea cu moştenitorii care consimt la aceasta.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi societăţilor în comandită simplă, în caz de deces al unuia
dintre asociaţii comanditaţi, în afară de cazul când moştenitorii săi nu preferă să rămână în
societate în această calitate.
(3) Moştenitorii rămân răspunzători, potrivit art. 224, până la publicarea schimbărilor
intervenite.
decesul asociatului - ceilalti asociati decid sa continue societatea CONTINUARE SRL

- exista o clauza de continuare cu mostenitorii CONTINUARE SRL
- ceilalti asociati decis sa NU continue SRL DIZOLVARE SRL
- NU exista o cauza de continuare cu mostenitorii DIZOLVARE SRL
Clauza de continuare cu moştenitorii (importantă la asociat unic) - societatea isi va continua

activitatea impreuna cu mostenitorii defunctului asociat. Acestia NU trebuie aprobati de catre
coasociati decat in masura in care acest lucru este prevazut expres in actul constitutiv. În cazul
in care succesorii sunt neaprobati, societatea este obligată la plata părţilor sociale aferente
celui decedat.
B. Transmiterea in cazul executarii ipotecii mobiliare asupra partilor sociale
Art. 66 LS specifica faptul că creditorii pot să-și exercite drepturile numai asupra părților din
beneficiile acordate asociaților => practic, nu pot să își exercite drepturile asupra părților
sociale. NCC spune, însa, la art. 2389 (2) lit. d) că se pot constitui ipoteci mobiliare și asupra
părților sociale. Aceasta este o asimilare greșită a părților sociale în categoria acțiunilor.
Acțiunile se raportează la societățile de capital care se bazează pe flexibilitate și fluxul
deținătorilor de acțiuni. SRL-ul este oarecum o societate închisă și se bazează pe înțelegerea
asociaților.
13
2015-2016
Ipoteca mobiliară se poate institui prin înscris autentic sau sub semnătură privată - formalitate
ad validitatem - si formalitatile de publicitate prin înscriere în Arhiva Electronică.
Administratorii SRL obligati sa puna la dispozitia executorului inscrisuri necesare evaluarii
partilor sociale (de catre creditori sau posibilii adjudecatari).
Se poarta o serie de discutii privind eficacitatea juridica a garanţiei ipotecii mobiliare:
- s-ar putea spune ca vânzarea silită (directă sau prin licitaţie) este paralizată de norma
imperativă a procedurii agreării terţilor adjudecatari de către asociații reprezentând 3/4 din
capital (art. 202 LS), dar, in general, executarea silita se realizeaza de catre executori, iar
actele lor sunt acte de forta publica => nu se poate afirma ca un acord conventional se opune
unuia cu forta publica
- inopozabilitate față de co-asociați a oricărei vânzări realizate de creditor în executarea

garanţiei
 Dizolvarea SRL-ului
=> Cauzele generale de dizolvare a societatilor (art. 227, 228 LS)
Art. 227
(1) Societatea se dizolvă prin:
a) trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii;
b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii sau realizarea acestuia;
c) declararea nulităţii societăţii;
d) hotărârea adunării generale;
e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum
neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii;
f) falimentul societăţii;
g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăţii.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), asociaţii trebuie să fie consultaţi de către consiliul de
administraţie, respectiv de directorat, cu cel puţin 3 luni înainte de expirarea duratei societăţii,
cu privire la eventuala prelungire a acesteia. În lipsă, la cererea oricăruia dintre asociaţi,
tribunalul poate dispune, prin încheiere, efectuarea consultării conform art. 119 alin. (3).
(3) Dacă procedura prevăzută la alin. (2) nu este îndeplinită, la expirarea duratei menţionate în
actul constitutiv orice persoană interesată sau Oficiul Naţional al Registrului Comerţului poate
sesiza judecătorul-delegat pentru constatarea dizolvării societăţii.
(4) Lichidarea şi radierea societăţii se efectuează potrivit dispoziţiilor art. 237 alin. (6)–(10).
Art. 228
(1) Societatea pe acţiuni se dizolvă:
a) în cazul şi în condiţiile prevăzute la art. 153 24;
b) în cazul şi în condiţiile prevăzute la art. 10 alin. (3).
(2) Prevederile alin. (1) lit. a) se aplică în mod corespunzător şi societăţii cu răspundere
limitată.
Art. 153 24
(1) Dacă consiliul de administraţie, respectiv directoratul, constată că, în urma unor pierderi,
stabilite prin situaţiile financiare anuale aprobate conform legii, activul net al societăţii,
determinat ca diferenţă între totalul activelor şi totalul datoriilor acesteia, s-a diminuat la mai
14
2015-2016
puţin de jumătate din valoarea capitalului social subscris, va convoca de îndată adunarea
generală extraordinară pentru a decide dacă societatea trebuie să fie dizolvată.
(2) Prin actul constitutiv se poate stabili ca adunarea generală extraordinară să fie convocată
chiar şi în cazul unei diminuări a activului net mai puţin semnificativă decât cea prevăzută la
alin. (1), stabilindu-se acest nivel minim al activului net prin raportare la capitalul social
subscris.
(3) Consiliul de administraţie, respectiv directoratul, va prezenta adunării generale
extraordinare întrunite potrivit alin. (1) un raport cu privire la situaţia patrimonială a societăţii,
însoţit de observaţii ale cenzorilor sau, după caz, ale auditorilor interni. Acest raport trebuie
depus la sediul societăţii cu cel puţin o săptămână înainte de data adunării generale, pentru a
putea fi consultat de orice acţionar interesat. În cadrul adunării generale extraordinare,
consiliul de administraţie, respectiv directoratul, îi va informa pe acţionari cu privire la orice
fapte relevante survenite după redactarea raportului scris.
(4) Dacă adunarea generală extraordinară nu hotărăşte dizolvarea societăţii, atunci societatea
este obligată ca, cel târziu până la încheierea exerciţiului financiar ulterior celui în care au fost
constatate pierderile şi sub rezerva dispoziţiilor art. 10, să procedeze la reducerea capitalului
social cu un cuantum cel puţin egal cu cel al pierderilor care nu au putut fi acoperite din
rezerve, dacă în acest interval activul net al societăţii nu a fost reconstituit până la nivelul unei
valori cel puţin egale cu jumătate din capitalul social.
(5) În cazul neîntrunirii adunării generale extraordinare în conformitate cu alin. (1) sau dacă
adunarea generală extraordinară nu a putut delibera valabil nici în a doua convocare, orice
persoană interesată se poate adresa instanţei pentru a cere dizolvarea societăţii. Dizolvarea
poate fi cerută şi în cazul în care obligaţia impusă societăţii potrivit alin. (4) nu este respectată.
În oricare dintre aceste cazuri, instanţa poate acorda societăţii un termen ce nu poate depăşi 6
luni pentru regularizarea situaţiei. Societatea nu va fi dizolvată dacă reconstituirea activului
net până la nivelul unei valori cel puţin egale cu jumătate din capitalul social are loc până în
momentul rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de dizolvare.
Art. 10
(3) Numărul acţionarilor în societatea pe acţiuni nu poate fi mai mic de 2. În cazul în care
societatea are mai puţin de 2 acţionari pe o perioadă mai lungă de 9 luni, orice persoană
interesată poate solicita instanţei dizolvarea societăţii. Societatea nu va fi dizolvată dacă,
până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti de dizolvare, numărul minim de
acţionari prevăzut de prezenta lege este reconstituit.
=> Cauzele speciale pentru societatile de persoane si mixte SRL (art. 229 LS)
Art. 229
(1) Societăţile în nume colectiv sau cu răspundere limitată se dizolvă prin falimentul,
incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaţi, când, datorită
acestor cauze, numărul asociaţilor s-a redus la unul singur.
(2) Se exceptează cazul când în actul constitutiv există clauză de continuare cu moştenitorii
sau când asociatul rămas hotărăşte continuarea existentei societăţii sub forma societăţii cu
răspundere limitată cu asociat unic.
(3) Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică şi societăţilor în comandită simplă sau în
comandită pe acţiuni, dacă acele cauze privesc pe singurul asociat comanditat sau
comanditar.
15
2015-2016
- falimentul unuia dintre asociati

- incapacitatea unuia dintre asociati
- excluderea unuia dintre asociaţi
- retragerea unuia dintre asociati
- decesul unuia dintre asociati
când, datorită acestor cauze, numărul asociaţilor s-a redus la unul singur.
EXCEPTII: ~ când în actul constitutiv există clauză de continuare cu moştenitorii

~ când asociatul rămas hotărăşte continuarea existenţei societăţii sub forma
SRL cu asociat unic.
A. Dizolvarea de drept (impropriu)
Cazuri: - expirarea duratei societatii (procedura obligatorie de consultare a asociatilor

in vederea posibilitatii prelungirii; chiar si tribunalul poate dispune
consultarea ca remediu)
- imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii (actiune in

constatare pentru ca instanta sa constate practic dizolvarea firmei date fiind
circumstantele motivate)
B. Dizolvarea judiciara
i. Se realizeaza la cererea oricarui asociat, pentru motive temeinice (ex. neînţelegerile grave
dintre asociaţi care împiedică funcţionarea societăţii). Asociatul reclamant trebuie sa invoce
un interes legitim, altfel ar risca excluderea judiciara pe cale reconventionala.
ii. Se realizeaza la cererea ONRC sau a oricarei persoane interesate (art. 237 LS)
iii. Falimentul/Nulitatea societatii (pronuntate de catre instanta)
Procedura privind cererea ONRC in privinta inactivitatii:

- ONRC cere tribunalului dizolvarea societatii pentru inactivitate
- se face citarea asociatilor.
- daca asociatii nu apar/nu se apara, se comunica sentinta de dizolvare data de instanta. Orice
persoana interesata poate face apel impotriva sentintei de dizolvare.
- daca nu se declara apel => inceteaza PJ a societatii (este nevoie de un lichidator care sa
gestioneze situatia juridica a societatii).
- ONRC ar trebui sa desemneze in termen de 3 luni un lichidator.
- daca trec cele 3 luni, societatea se radiaza din oficiu, de drept, din ONRC in virtutea unui act
administrativ al directorului general al ONRC.
- daca intre timp asociatii se pronunta => lichidare post mortem.
Orice persoana poate face cerere de incepere a procedurii lichidarii post mortem a unei
societati radiate de drept din ONRC. Lichidatorul are obligatia de a incepe procedura
simplificata de lichidare judiciara/faliment in instanta. In cadrul acelei proceduri de faliment -
pot veni creditorii sa se inscrie la masa credala in procedura insolventei.
Art. 237
(1) La cererea oricărei persoane interesate, precum şi a Oficiului Naţional al Registrului
Comerţului, tribunalul va putea pronunţa dizolvarea societăţii în cazurile în care:
16
2015-2016
a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni / are mai mult
de 3 ani de inactivitate economica (nu a mai depus rapoarte fiscale, economice, acte
contabile) / s-a declarat inactivitatea de catre societate;
b) Abrogată;
c) societatea şi-a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplineşte
condiţiile referitoare la sediul social sau asociaţii au dispărut ori nu au domiciliul
cunoscut sau reşedinţa cunoscută;
d) societatea nu şi-a completat capitalul social, în condiţiile legii.
(2) Dispoziţiile alin. (1) lit. c) nu sunt aplicabile în cazul în care societatea a fost în inactivitate
temporară, anunţată organelor fiscale şi înscrisă în registrul comerţului. Durata inactivităţii nu
poate depăşi 3 ani.
(3) Hotărârea tribunalului prin care s-a pronunţat dizolvarea se înregistrează în registrul
comerţului, se comunică direcţiei generale a finanţelor publice judeţene, respectiv a
municipiului Bucureşti, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe
cheltuiala titularului cererii de dizolvare, acesta putând să se îndrepte împotriva societăţii.
(4) În cazul mai multor hotărâri judecătoreşti de dizolvare, pentru situaţiile prevăzute la alin.
(1), publicitatea se va putea efectua în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în forma
unui tabel cuprinzând: codul unic de înregistrare, denumirea, forma juridică şi sediul societăţii
dizolvate, instanţa care a dispus dizolvarea, numărul dosarului, numărul şi data hotărârii de
dizolvare. În aceste cazuri, tarifele de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-
a, se reduc cu 50%.
(5) Orice persoană interesată poate face recurs împotriva hotărârii de dizolvare, în termen de
30 de zile de la efectuarea publicităţii, în condiţiile alin. (3) şi alin. (4). Recurentul va depune
o copie a recursului la oficiul registrului comerţului în care este înregistrată societatea a cărei
dizolvare a fost pronunţată.
(6) La data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de dizolvare, persoana juridică intră
în lichidare, potrivit prevederilor prezentei legi.
(7) Dacă în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de
dizolvare nu se procedează la numirea lichidatorului, judecătorul delegat, la cererea oricărei
persoane interesate, numeşte un lichidator de pe Lista practicienilor în reorganizare şi
lichidare, remunerarea acestuia urmând a fi făcută din averea persoanei juridice dizolvate sau,
în cazul lipsei acesteia, din fondul de lichidare constituit în temeiul Legii nr. 64/1995 privind
procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.
(71) Hotărârile judecătoreşti pronunţate în condiţiile alin. (7) se comunică lichidatorului numit,
se publică pe pagina de internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi se afişează la
sediul oficiului registrului comerţului în care este înmatriculată societatea comercială
dizolvată.
(8) Dacă judecătorul delegat nu a fost sesizat, în condiţiile alin. (7), cu nici o cerere de numire
a lichidatorului în termen de 3 luni de la expirarea termenului prevăzut la alin. (7), persoana
juridică se radiază din oficiu din registrul comerţului, prin încheiere a judecătorului delegat,
pronunţată la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, cu citarea părţilor, conform
dreptului comun.
(9) Încheierea de radiere se înregistrează în registrul comerţului, se comunică persoanei
juridice la sediul social, Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi direcţiilor generale ale
finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, pe cale electronică, şi se afişează pe
17
2015-2016
pagina de Internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi la sediul oficiului

registrului comerţului de pe lângă tribunal, în raza căruia societatea îşi are înregistrat sediul.
(10) Bunurile rămase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comerţului, în
condiţiile alin. (8) şi (9), revin acţionarilor.
Orice persoana poate declara apel impotriva sentintei de dizolvare, iar, daca nu se desemneaza
lichidator in 3 luni, opereaza radierea din oficiu a societatii (fara apel). Legea prevede ca
activul net se cuvine asociatilor, dar acest aspect pune multe probleme in practica judiciara.
Speta privind dizolvarea pentru neintelegeri intre asociati:
Începând cu anul 2010, datorita neîntelegerilor dintre asociati, neîntelegeri cu privire la care
martorii audiati au relatat instantei ca s-ar fi datorat atitudinii pârâtului care obisnuia sa
sustraga bunuri din patrimoniului societatii, societatea debitoare nu a mai desfasurat activitate,
fapt confirmat atât de catre martorii audiati în cauza, care au relatat instantei ca pârâtul V. A.
nu s-a mai prezentat în cadrul societatii, cât si de catre actele depuse în dosar ce denota
încercarile reclamantului de a convoca adunarea generala a asociatilor pentru discutarea unor
probleme vizând continuarea activitatii SC G. SRL
Instanta constata astfel ca neîntelegerile constante si de lunga durata aparute între asociati,
neîntelegeri referitoare la continuarea activitatii societatii, ca si neimplicarea vadita a
asociatului V. A. în activitatea societatii, denota o lipsa de coerenta si convergenta de interese
între asociatii societatii. O asemenea disociere de interese echivaleaza cu o lipsa a lui affectio
societatis, element esential al unei societati comerciale, fapt confirmat instantei si de lipsa la
interogatoriu a pârâtului, apreciaza în conditiile art. 225 C.pr.civ. ca o recunoastere a situatiei
de fapt retinute, dar si ca un început de dovada scrisa ce se completeaza cu celelalte probe
administrate.
Prin urmare, apreciind ca neîntelegerile dintre asociati constituie motive temeinice pentru
dizolvarea societatii, acestea creând totodata premisele imposibilitatii realizarii obiectului de
activitate al societatii, retinând conditiile reglementate prin art. 227 Legea 31/1991, instanta
urmeaza sa admita cererea reclamantului astfel cum aceasta a fost precizata si sa dispuna
dizolvarea…” (Tribunalul Dolj Sectia a II a Civila, Dosar nr. 11979/63/2011, sentinta nr.
168/2012)
 Funcţionarea societăţii se realizează prin mecanismul adoptării de hotărâri în adunările

generale, hotărâri care exprimă voinţa socială. Or, dacă activitatea de administrare a
societăţii şi de adoptare a hotărârilor în adunările generale este blocată datorită
neînţelegerilor dintre asociaţi apare evident că însăşi funcţionarea societăţii este, astfel,
blocată, condiţia prevăzută de art. 227 lit. e) din Legea nr. 31/1990 fiind îndeplinită în
cauza de faţă.
Remediile la care referă recurenţii: retragerea şi respectiv excluderea din societate nu sunt
aplicabile în cauza de faţă: retragerea din societate fiind un act unilateral şi opţional al
asociatului, iar excluderea din societate nu a devenit operantă în contextul cazurilor invocate şi
probelor administrate. Prin urmare, Decizia instanţei de apel cu privire la admiterea cererii de
dizolvare este legală în raport de dispoziţiile art. 227 lit. e) şi, implicit, a existenţei condiţiei
de fond de constituire a societăţii reprezentată de elementul affectio societatis (Înalta Curte de
Casație și Justiție, decizia 2617/2011)
18
2015-2016
PARTICULARITATI ALE S.A.
- tipuri de S.A.: - S.A. de tip închis (puţine)
- S.A. de capital:
a. în care se dilată affectio societatis (nu mai este importantă legătura
dintre participanţii în societate - acţionari şi conducerea societăţii)
b. importantă este obţinerea profitului şi primirea dividendelor
 Constituirea S.A.
- capitalul social nu poate fi mai mic de 90.000 lei (sau echivalentul în lei al sumei de 25.000
euro)
- numărul acţionarilor nu poate fi mai mic de doi => minim 2 asociati
A. Constituirea SA-urilor prin subscriptie publica (rar intalnita in practica)
Fondatorii redactează în formă autentică prospectul de emisiune, dupa care obtin autorizarea
ORC. Se derulează oferta și subscripția publică (aportul vărsat trebuie sa fie minim 50% din
cel subscris). Subscripția se validează în adunarea constitutivă (fiecare subscriitor are un
singur vot), care aprobă actul constitutiv și se pronunță asupra avantajelor acordate
fondatorilor.
Fondatorii sunt răspunzători pentru subscrierea integrală a capitalului, efecuarea vărsămintelor

și veridicitatea publicațiilor. Până la înregistrarea societății, fondatorii răspund pentru toate
actele încheiate în vederea constituirii.
B. Constituirea SA-urilor prin subscriere integrală şi simultană a capitalului social
Se acumuleaza capitalul social varsat de constituire care nu poate fi mai mic decat 30% din
cel subscris (ex. la un capital subscris de 300 lei trebuie să existe 100 lei vărsati pentru a se
putea constitui societatea)
Diferenţa urmand sa fie vărsată:

 pentru acţiunile emise pentru aport în numerar, în termen de 12 luni de la
data înmatriculării societăţii;
 pentru acţiunile emise pentru aport în natură, în termen de cel mult 2 ani
de la data înmatriculării.
 Actiunile - instrumente financiare
„Pieţele de capital pot fi considerate ca unui loc magic: investitorii vin şi dau sume enorme de
bani pentru nişte bucăţi de hârtie care au ataşate drepturi intangibile în speranţa ca vor primi
un profit care trebuie să provină de la un străin pe care nu l-au cunoscut niciodată şi în care
trebuie să aibă încredere totală” (dreptul britanic).
Deoarece trendul presupune ca intrarea intr-o societate pe actiuni sa fie un motiv pentru
acumularea de profit pe baza dividendelor, majoritatea S.A.-urilor ajung sa aiba un numar
foarte mare de acţionari intre care sa nu existe nicio legatura, la fel cum nu intre acestia si
19
2015-2016
conducerea efectiva a societatii (administratorii) nu exista nicio legatura. De aceea, în mod

legitim, acţionarii trebuie protejaţi - ei sunt cei care îşi asumă riscurile.
Spre deosebire de partile sociale, actiunile sunt considerate instrumente financiare, titluri de
credit complexe ("corporativ"/"de capital"). Ramane la latitudinea motivata a ASF sa
stabileasca de la caz la caz ce anume alte titluri pot fi considerate instrumente financiare.
Acestea NU pot fi detasate de continutul actului constitutiv - o persoana care detine o actiune
la o anumita societate isi poate cunoaste drepturile si poate cunoaste specificul actiunii
desfasurate de societate doar prin lecturarea actului constitutiv - si sunt puternic legate de
ideea de RISC.
Titlurile de credit sunt inscrisuri, care astazi sunt dematerializate (inscriere in cont). Ele se
intalnesc cu raportul de drept clasic (drepturi asupra actiunilor detinute + drepturi la dividende
+ dreptul de vot in baza lor, etc).
- actiunea este o parte din capitalul social - titlu reprezentativ pentru o fractiune din
capitalul social (ex. la un capital social de 300 lei, actiunea are o valoare minima de 10 bani.
Actionarul a platit pentru aceasta actiune, banii au intrat in capitalul social). Aceasta
incorporeaza o parte din capital, fiind contravaloarea aportului subscris. Valoarea nominala
minima este de 10 bani.
- acţiunea are caracter negociabil - titlu negociabil. Acestea sunt mai usor transmisibile decat
partile sociale - fara formalitati si fara publicitate la ORC.
Clasificari ale actiunilor
 dupa modul de transmitere
 actiuni nominative
~ materiale (emise in forma materiala)
~ dematerializate (evidentiate prin inscriere in cont - titrizare electronica)
 actiuni la purtator (cele care se transmit prin simpla traditiune - "incognito")
 dupa drepturile dobandite:
 actiuni ordinare = actiunile care confera toate drepturile specifice

actionarilor. In cadrul acestei categorii, pot fi emise mai multe clase de actiuni
care pot oferi drepturi speciale si diferite detinatorilor (cunoscute NUMAI in
dreptul comparat - ex. dreptul de vot).
 actiuni preferentiale = actiunile care, pe langa drepturile acordate de
actiunile ordinare, confera si un drept de dividend prioritar, inaintea celorlalti
actionari (la impartirea profitului). In schimbul acestui beneficiu, acesti
actionari preferati NU au dreptul de vot in AGA (au dreptul de a participa -
hazard moral - acestia au interese exclusiv in distribuirea dividendelor, nu in
reinvestirea profitului, etc.) - insa, daca trebuie distribuite dividendele, iar
societatea nu le-a distribuit acestor actionari cu prioritate partea cuvenita (a
intarziat plata dividendelor), in baza drepturilor lor preferentiale, atunci ei
dobandesc drept de vot in AGA pana cand li se platesc dividendele (sanctiune
pentru SA).
restrictii: - aceste actiuni nu pot reprezenta > de 1/4 din capitalul social
- aceste actiuni nu pot fi detinute de organele de conducere/control
20
2015-2016
ACTIUNI (titluri de credit) vs OBLIGATIUNI (titluri de imprumut/de creanta)
=> obligatiunea = imprumut pe care o PF il face unei societati. PF si societatea convin ca intr-
o anumita data ulterioara imprumutul va fi restituit cu dobanda. PF nu are alte obligatii, nu iti
asuma alte riscuri. Singuru risc pentru PF este insolventa societatii, insa, in acest caz, exista o
oarecare prioritate in recuperarea sumei => PF acorda imprumutul, societatea emite
obligatiunea, iar la scadenta restituie suma imprumutata cu dobanda aferenta.
=> actiunea = titlu de credit care presupune asumarea de catre cumparator a unor riscuri
impreuna cu ceilalti actionari. Cel care achizitioneaza actiunea devine parte din SA si isi
asuma riscul de a pierde banii investiti in situatia in care societatea ajunge in insolventa. Spre
deosebire de obligatiuni, unde imprumutatorul are o oarecare prioritate la acoperirea creantei
in cazul insolventei societatii, in cazul actionarilor, ei sunt ultimii care ridica ceva la lichidare,
daca mai exista activ.
* insolventa = situatia in care o societate nu mai poate sa-si onoreze obligatiile. Este
starea patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor
banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile:
i. insolventa este prezumata a fi vadita atunci cand debitorul, dupa 30 de zile de la

scadenta, nu a platit datoria fata de unul sau mai multi dintre creditori;
ii. insolventa este iminenta atunci cand se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la
scadenta datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadentei.
Insolventa se declară atunci când societatea nu-si mai poate indeplini obligaţiile şi este
urmată de lichidare şi închidere. În cazul insolvenţei, acţionarii primesc ultimii banii
rezultaţi în urma lichidării datorită riscului pe care şi l-au asumat când au achizitionat
acţiunile.
Ordinea satisfacerii creantelor unei societati in insolventa este:
- administratorul judiciar
- statul
- creditorii ipotecari
- creditorii chirografari
- actionarii.
 Reguli de transmitere a actiunilor
Exista 3 tipuri de acţiuni şi fiecărui tip îi corespunde o modalitate de transmitere:
=> acţiuni nominative materiale = acţiuni scrise într-o anumită formă care apar atât în
Registrul Acţionarilor cât şi pe hârtia ce reprezintă acţiunea (menţiunea numelui celui care o
deţine). Pentru a se transmite, trebuie modificata atat inregistrarea din Registrul Actionarilor
(declaratie), cat si mentiunea de pe actiune (semnata de cedent si cesionar).
=> acţiuni nominative emise în formă dematerializată = actiuni care nu exista in forma
materiala, ci sunt doar inregistrate in Registrul Actionarilor. Transmiterea lor presupune doar
modificarea Registrului Acţionarilor (declaratie). Aceasta forma de actiuni este cel mai des
intalnita in practica.
21
2015-2016
=> acţiuni la purtător („acţionari incognito”) = actiuni in cazul carora simpla posesie
valoreaza proprietate, fara a se face nicio mentiune nicaieri. Transmiterea se face prin simpla
traditiune si aceasta forma de actiuni este rar intalnita in practica.
Excepţii de la aceste reguli:

- în cadrul S.A. de tip închis, pot exista clauze restrictive de negociabilitate derivate din
caracterul intuitu personae al SA cu numar redus de actionari; clauze de preemtiune, de
agrement, de cesiune fortata, etc.
- societati a caror structura a capitalului este cel al SRL, dar li se aplica reglementarile SA
 Dobândirea acţiunilor proprii de către societatea emitentă
Spre deosebire de actionarii externi, care pot sa cumpere cate actiuni vor si pot sa le
tranzactioneze dupa bunul lor plac, situatia dobandirii actiunilor proprii de catre societate este
diferita. Pentru ca este vorba despre capitalul societatii, SA-ul nu poate dobandi actiuniile
proprii decat in anumite situatii. AGA este cea care trebuie sa decida asupra felului in care s-a
realizat activitatea societatii. Prin mecanismul acesta s-ar ajunge in cazul in care societatea ar
decide asupra propriei sale gestiuni. Acestea ar fi motivele de protectie a actionarilor, de
transparenta de capitalului (pentru evitarea actiunilor ascunse).
Regula:
In cazul majorarii capitalului - societatea nu poate cumpara actiuni (nu se poate subscrie)
art. 103 LS
- societatea nu poate sa acorde avansuri sau imprumuturi si

nici sa constituie garantii pentru a asigura dobandirea unor
astfel de actiuni de catre un tert - art. 106(1). Constituirea
unor garantii reale asupra propriilor actiuni, indiferent prin ce
sistem alambicat se realizeaza, este interzisa, pentru ca
finalitatea unei garantii, in cazul in care se executa, este ca
societatea va ajunge sa detina proprietatea asupra acelor
actiuni. Constituirea de garanţii reale asupra propriilor acţiuni
de către societate, fie direct, fie prin intermediul unei persoane
acţionând în contul societăţii, este considerată a fi dobândire.
Nu se aplica tranzactiilor efectuate pentru dobandirea de
actiuni pentru salariatii societatii! Nu se aplica institutiilor de
credit!
Exceptie (cand poate societatea cumpara propriile actiuni):
- sa existe o hotărâre AGEA care stabileste acest lucru

cumpere propriile actiuni in
cand poate societatea sa-si
cazul majorarii de capital

(conditii cumulative)
- hotararea AGEA sa precizeze perioada de achizitionare - cel mult 18 luni
- hotararea AGEA sa precizeze limitele de preţ
- hotararea AGEA sa precizeze numarul maxim de acţiuni ce urmează a fi cumpărate - cel

mult 10% din capitalul social
- acţiunile achizitionate trebuie să fie integral liberate (vărsate)
- plata trebuie facuta numai din profitul societatii sau rezervele disponibile.
22
2015-2016
Exceptie de la exceptie (cand poate societatea cumpara propriile actiuni in mod liber):
~ in cazul in care exista o reducere a capitalului (asa se realizeaza reducerea capitalului la

SA - se cumpara actiuni si se anuleaza)
~ in cazul in care societatea urmareste executarea silita a unui actionar
~ in cazul in care societatea dobandeste aceste actiuni cu titlu gratuit
~ in cazul retragerii, când asociaţii si acţionarii care rămân în societate sunt obligaţi să
răscumpere acţiunile.
Regimul juridic special al acţiunilor dobândite
 actiunile proprii dobandite de SA NU dau dreptul la dividende

 actiunile proprii dobandite de SA nu confera dreptul de vot, cat timp se afla in
proprietatea SA
 acţiunile cumpărate cu încălcarea restricţiilor trebuie înstrăinate în termen de 1 an,
respectiv de 3 ani (cele care depășesc 10% din capitalul social subscris), sub
sancţiunea anulării acţiunilor şi a reducerii automate a capitalului social (daca acest
fenomen este pregnant, se poate ajunge chiar la radierea societatii - trebuie respectat
minimul capitalului social reglementat pentru SA)
Probleme în practică:
Art 1031 alin (2) LS - distribuirea acţiunilor către angajaţi şi prevederile Regulamentelor
europene. In acest caz este vorba despre oferirea pachetelor de incentivare (ex. societatea vrea
sa incurajeze un director capabil sa ramana in societate, motiv pentru care ii ofera un pachet
de actiuni). Există regulamente europene care vorbesc despre practici sănătoase în ceea ce
priveşte oferirea acţiunilor angajaţilor in sensul ca nu se pot oferi toate acţiunile dintr-o dată,
ci în termen de cel puţin 3 ani. In schimb, LS prevede că trebuie oferite aceste acţiuni în cel
puţin 1 an => contradicţie cu regulamentele europene.
În practică, s-au gasit solutii pentru a rezolva aceste probleme (ex. se transferă proprietatea
asupra acestor acţiuni, dar se blochează folosirea lor la Depozitarul Central).
Art. 103
(1) Societatea nu poate subscrie propriile acţiuni.
(2) Dacă acţiunile unei societăţi sunt subscrise de o persoană acţionând în nume propriu, dar în
contul societăţii în cauză, se consideră că subscriitorul a subscris acţiunile pentru sine, fiind
obligat să achite contravaloarea acestora.
(3) Fondatorii, în faza de constituire a societăţii, şi membrii consiliului de administraţie,
respectiv ai directoratului, în cazul unei majorări a capitalului subscris, sunt obligaţi să achite
contravaloarea acţiunilor subscrise cu încălcarea alin. (1) şi, în subsidiar, în raport cu
subscriitorul, a acţiunilor subscrise în condiţiile alin. (2).
Art. 1031
(1) Unei societăţi i se permite să dobândească propriile acţiuni, fie direct, fie prin intermediul
unei persoane acţionând în nume propriu, dar pe seama societăţii în cauză, cu respectarea
următoarelor condiţii:
a) autorizarea dobândirii propriilor acţiuni este acordată de către adunarea generală
extraordinară a acţionarilor, care va stabili condiţiile acestei dobândiri, în special numărul
23
2015-2016
maxim de acţiuni ce urmează a fi dobândite, durata pentru care este acordată autorizaţia şi care
nu poate depăşi 18 luni de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial al României, Partea
a IV-a, şi, în cazul unei dobândiri cu titlu oneros, contravaloarea lor minimă şi maximă;
b) valoarea nominală a acţiunilor proprii dobândite de societate, inclusiv a celor aflate deja în
portofoliul său, nu poate depăşi 10% din capitalul social subscris;
c) tranzacţia poate avea ca obiect doar acţiuni integral liberate;
d) plata acţiunilor astfel dobândite se va face numai din profitul distribuibil sau din rezervele
disponibile ale societăţii, înscrise în ultima situaţie financiară anuală aprobată, cu excepţia
rezervelor legale.
(2) Dacă acţiunile proprii sunt dobândite pentru a fi distribuite angajaţilor societăţii, acţiunile
astfel dobândite trebuie distribuite în termen de 12 luni de la data dobândirii.
Art. 104
(1) Restricţiile prevăzute la art. 1031 nu se aplică:
a) acţiunilor dobândite în conformitate cu art. 207 alin. (1) lit. c), ca urmare a unei decizii a
adunării generale de reducere a capitalului social;
b) acţiunilor dobândite ca urmare a unui transfer cu titlu universal;
c) acţiunilor integral liberate, dobândite prin efectul unei hotărâri judecătoreşti, într-o
procedură de executare silită împotriva unui acţionar, debitor al societăţii;
d) acţiunilor integral liberate, dobândite cu titlu gratuit.
(2) Restricţiile prevăzute la art. 1031, cu excepţia celei prevăzute la art. 1031 alin. (1) lit. d),
nu se aplică acţiunilor dobândite în conformitate cu art. 134.
Art. 1041
(1) Acţiunile dobândite cu încălcarea prevederilor art. 1031 şi 104 trebuie înstrăinate în termen
de un an de la dobândire. (2) Dacă valoarea nominală a propriilor acţiuni dobândite de către
societate în conformitate cu prevederile art. 104 alin. (1) lit. b)–d), fie direct, fie prin
intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar în contul societăţii, inclusiv valoarea
nominală a acţiunilor proprii existente deja în portofoliul societăţii, depăşeşte 10% din
capitalul social subscris, acţiunile depăşind acest procent vor fi înstrăinate în termen de 3 ani
de la dobândire. (3) În cazul în care acţiunile nu sunt înstrăinate în termenele prevăzute la alin.
(1) şi (2), aceste acţiuni trebuie anulate, societatea fiind obligată să îşi reducă în mod
corespunzător capitalul social subscris.
Art. 105
(1) Acţiunile dobândite în conformitate cu dispoziţiile art. 1031 şi 104 nu dau dreptul la
dividende pe perioada deţinerii lor de către societate.
(2) Dreptul de vot conferit de acţiunile prevăzute la alin. (1) va fi suspendat pe perioada
deţinerii lor de către societate.
(3) În cazul în care acţiunile sunt incluse în activul bilanţului, în pasivul bilanţului se prevede
o rezervă de valoare egală, care nu poate fi distribuită.
Art. 1051
Consiliul de administraţie va include în raportul ce însoţeşte situaţiile financiare anuale
următoarele informaţii cu privire la dobândirea sau înstrăinarea de către societate a propriilor
acţiuni:
a) motivele dobândirilor efectuate pe durata exerciţiului financiar;
b) numărul şi valoarea nominală a acţiunilor dobândite şi a celor înstrăinate pe durata
exerciţiului financiar şi procentul din capitalul social subscris pe care acestea îl reprezintă;
24
2015-2016
c) în cazul dobândirii sau înstrăinării cu titlu oneros, contravaloarea acţiunilor;

d) numărul şi valoarea nominală a tuturor acţiunilor dobândite şi deţinute de către societate şi
procentul din capitalul social subscris pe care acestea îl reprezintă.
Art. 106
(1) O societate nu poate să acorde avansuri sau împrumuturi şi nici să constituie garanţii în
vederea subscrierii sau dobândirii propriilor sale acţiuni de către un terţ.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică tranzacţiilor efectuate în cadrul operaţiunilor curente ale
instituţiilor de credit şi ale altor instituţii financiare, nici tranzacţiilor efectuate în vederea
dobândirii de acţiuni de către sau pentru salariaţii societăţii, cu condiţia ca aceste tranzacţii să
nu determine diminuarea activelor nete sub valoarea cumulată a capitalului social subscris şi a
rezervelor care nu pot fi distribuite conform legii sau actului constitutiv.
Art. 107
(1) Constituirea de garanţii reale asupra propriilor acţiuni de către societate, fie direct, fie prin
intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar în contul societăţii, este considerată
a fi dobândire în sensul art. 1031, 104, 1041, 105, 1051 şi 106.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul operaţiunilor curente ale băncilor şi ale altor
instituţii financiare.
Art. 1071
(1) Subscrierea, dobândirea sau deţinerea de acţiuni ale unei societăţi pe acţiuni de către o altă
societate la care societatea pe acţiuni deţine, direct sau indirect, majoritatea drepturilor de vot
sau ale cărei decizii pot fi influenţate în mod semnificativ de societatea pe acţiuni este
considerată ca fiind efectuată de către societatea pe acţiuni însăşi.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se vor aplica şi atunci când societatea prin intermediul căreia se
efectuează subscrierea, dobândirea sau deţinerea de acţiuni menţionată este guvernată de legea
unui alt stat.
Art. 108
Acţionarii care oferă spre vânzare acţiunile lor prin ofertă publică vor proceda conform
legislaţiei pieţei de capital.
 Drepturile actionarilor
Aceste drepturi sunt conferite actionarilor pentru a preintampina situatia in care actionarii nu
au o parghie reala de control, de informare si de gestiune in societate. Există mai multe reguli
ale dreptului societăţilor care vin să protejeze aceste drepturi: modul în care se iau hotărârile
AGA (majorităţile), forţa obligatorie a hotărârilor AGA, dreptul de vot, protecţia investitorilor
etc.
Drepturi - patrimoniale (actionarul poate urmari doar dividendele prin accesarea SA)
- nepatrimoniale (sunt acordate prin lege actionarilor)
 dreptul la informare
 dreptul la supravegherea si controlul societatii
 dreptul de vot
Drepturi patrimoniale
În principal, este vorba despre dreptul la dividende.
25
2015-2016
1. Dreptul la dividende
Dividendul reprezinta cota parte din profit care se plateste actionarilor si se acordă din profitul
real al societatii (art. 67 LS).
Conditii pentru a se face plata dividendelor:
 Sa existe un profit real, net la sfarsitul exercitiului financiar, determinat potrivit legii.
In situatia in care societatea a plătit nelegitim dividente, se poate exercita o acţiune în
restituirea dividendelor de catre societate prescriptibila in 3 ani.
 Să se adopte o hotărâre ordinară AGA de repartizare a profitului în dividende.
Data de referinţă = data la care actionarii trebuie sa fie inscrisi in evidentele societatii sau ale
registrului independent al actionarilor, pentru a fi indreptatiti sa incaseze dividendele (art. 123
LS). Aceasta data trebuie sa fie stabilita prin convocator si poate fi anterioara sedintei AGA cu
mai mult de 60 zile (data de referinta => cel putin 60 zile => tinerea sedintei AGA).
În dreptul pieței de capital, prin derogare față de LS, identificarea acţionarilor care urmează a
beneficia de dividende sau alte drepturi este ulterioară cu cel puţin 10 zile lucrătoare datei
adunării generale a acţionarilor (art. 238 LPC). La societățile tranzacționate, data de referință
serveste doar la identificarea acționarilor care au dreptul să participe la AGA . Aceasta data
trebuie să fie ulterioară publicării convocatorului și anterioară A.G.A. (Regulamentul
C.N.V.M. nr. 6/2009, art. 2).
Art. 67
(1) Cota-parte din profit ce se plăteşte fiecărui asociat constituie dividend.
(2) Dividendele se distribuie asociaţilor proporţional cu cota de participare la capitalul social
vărsat, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel. Acestea se plătesc în termenul stabilit
de adunarea generală a asociaţilor sau, după caz, stabilit prin legile speciale, dar nu mai târziu
de 6 luni de la data aprobării situaţiei financiare anuale aferente exerciţiului financiar încheiat.
În caz contrar, societatea comercială va plăti daune-interese pentru perioada de întârziere, la
nivelul dobânzii legale, dacă prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunării generale a
acţionarilor care a aprobat situaţia financiară aferentă exerciţiului financiar încheiat nu s-a
stabilit o dobândă mai mare.
(3) Nu se vor putea distribui dividende decât din profituri determinate potrivit legii.
(4) Dividendele plătite contrar dispoziţiilor alin. (2) şi (3) se restituie, dacă societatea
dovedeşte că asociaţii au cunoscut neregularitatea distribuirii sau, în împrejurările existente,
trebuiau să o cunoască.
(5) Dreptul la acţiunea de restituire a dividendelor, plătite contrar prevederilor alin. (2) şi (3),
se prescrie în termen de 3 ani de la data distribuirii lor.
(6) Dividendele care se cuvin după data transmiterii acţiunilor aparţin cesionarului, în afară de
cazul în care părţile au convenit altfel.
Art. 123
(1) La adunările generale, acţionarii care posedă acţiuni la purtător au drept de vot numai
dacă le-au depus la locurile arătate prin actul constitutiv sau prin înştiinţarea de convocare,
cu cel puţin 5 zile înainte de adunare. Secretarul tehnic, desemnat potrivit art. 129 alin.
(5), va constata, printr-un proces-verbal, depunerea la timp a acţiunilor. Acţiunile vor
rămâne depuse până după adunarea generală, dar nu vor putea fi reţinute mai mult de 5
zile de la data acesteia.
26
2015-2016
(2) Consiliul de administraţie, respectiv directoratul, va stabili o dată de referinţă pentru

acţionarii îndreptăţiţi să fie înştiinţaţi şi să voteze în cadrul adunării generale, dată ce va
rămâne valabilă şi în cazul în care adunarea generală este convocată din nou din cauza
neîntrunirii cvorumului. Data de referinţă astfel stabilită va fi ulterioară publicării
convocatorului şi nu va depăşi 60 de zile înainte de data la care adunarea generală este
convocată pentru prima oară.
(3) Acţionarii îndreptăţiţi să încaseze dividende sau să exercite orice alte drepturi sunt cei
înscrişi în evidenţele societăţii sau în cele furnizate de registrul independent privat al
acţionarilor, corespunzătoare datei de referinţă.
2. Dreptul de a primi dobanda legala sau cea prevazuta in actul constitutiv in cazul
intarzierii platii dividendelor
Termenul de plata a dividendelor este de 6 luni de la aprobarea situatiilor financiare anuale.

Sanctiunea intarzierii platii este dreptul actionarului la dobanda legala/prevazuta de actul
constitutiv perioadei aferente intarzierii.
3. Dreptul de dispoziţie asupra titlurilor
Acţionarul are facultatea de a dispune liber de actiunea sa - poate sa isi vândă actiunea sau sa o
execute. Cesiunea părţilor sociale este dificila către terţi doar in cazul SRL - urilor şi la SA-
urilor de tip inchis deoarece accentul este pus pe calitatea persoanei.
Există o reglementare si in materia procedurilor de cumpărare forţată: buy-out, squeeze-out.
Există posibilitatea de a restricţiona modul în care se transferă acţiunile pe piaţa de capital.
4. Drepturi de creanţă la lichidare societăţii
Acţionarul are dreptul de a primi emolumentul (bunurile/lichiditatile) ramas din lichidarea

societatii, dupa plata integrala a pasivului (art. 260(1) LS). Lichidatorii nu pot plăti
asociaţilor nicio sumă în contul părţilor ce li s-ar cuveni din lichidare, înaintea achitării
creditorilor societăţii (art. 256 LS)
Art. 256
(1) Lichidatorii nu pot plăti asociaţilor nici o sumă în contul părţilor ce li s-ar cuveni din
lichidare, înaintea achitării creditorilor societăţii.
(2) Asociaţii vor putea cere însă ca sumele reţinute să fie depuse la Casa de Economii şi
Consemnaţiuni – C.E.C. – S.A. ori la o bancă sau la una dintre unităţile acestora şi să se facă
repartizarea asupra acţiunilor sau părţilor sociale, chiar în timpul lichidării, dacă, în afară de
ceea ce este necesar pentru îndeplinirea tuturor obligaţiilor societăţii, scadente sau care vor
ajunge la scadenţă, mai rămâne un disponibil de cel puţin 10% din cuantumul lor.
(3) Împotriva deciziilor lichidatorilor creditorii societăţii pot face opoziţie în condiţiile art. 62.
Art. 260
(1) Lichidarea societăţii trebuie terminată în cel mult un an de la data dizolvării. Pentru motive
temeinice, tribunalul poate prelungi acest termen cu perioade de câte 6 luni, dar nu cu mai
mult de 24 de luni cumulat.
(2) Lichidarea nu liberează pe asociaţi şi nu împiedică deschiderea procedurii de faliment a
societăţii.
27
2015-2016
(3) În termen de 30 de zile de la dizolvare vor fi numiţi lichidatorii, în condiţiile art. 262,
respectiv art. 264.
(4) În termen de 60 de zile de la numire, lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului
comerţului, pentru menţionare în registrul comerţului, un raport privind situaţia economică a
societăţii. Dacă, potrivit raportului, debitorul îndeplineşte condiţiile pentru deschiderea
procedurii simplificate de insolvenţă, lichidatorul are obligaţia de a solicita deschiderea acestei
proceduri în termen de 15 zile de la data depunerii raportului.
(5) La împlinirea unui termen de 6 luni de la numire, lichidatorul trebuie să depună la oficiul
registrului comerţului un raport privind stadiul operaţiunilor de lichidare. La împlinirea
termenului de un an prevăzut la alin. (1) lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului
comerţului un nou raport, însoţit, dacă este cazul, şi de hotărârea instanţei de prelungire a
termenului de lichidare, pentru menţionare în registrul comerţului.
(6) Pentru fiecare prelungire a termenului de lichidare, lichidatorul are obligaţia de a depune la
oficiul registrului comerţului hotărârea instanţei, precum şi raportul privind stadiul
operaţiunilor de lichidare.
(7) Nerespectarea obligaţiei de depunere a rapoartelor prevăzute la alin. (4)–(6) constituie
contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 50 lei la 100 lei. Constatarea contravenţiilor şi
aplicarea sancţiunilor se realizează, din oficiu sau în urma sesizării oricărei părţi interesate, de
către directorul oficiului registrului comerţului şi/sau de persoana sau persoanele desemnate de
către directorul general al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, potrivit dispoziţiilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind
activitatea de înregistrare în registrul comerţului.
(8) În termen de 15 zile de la terminarea lichidării, lichidatorii vor depune la registrul
comerţului cererea de radiere a societăţii din registrul comerţului, sub sancţiunea unei amenzi
judiciare de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere, care va fi aplicată de tribunalul în
circumscripţia căruia îşi are sediul comerciantul, în urma sesizării oricărei părţi interesate.
Încheierea judecătorului prin care se dispune amendarea lichidatorului este executorie şi poate
fi atacată cu recurs.
(9) Sancţiunea prevăzută la alin. (7) se aplică şi lichidatorului care nu introduce cererea de
deschidere a procedurii insolvenţei în termenul prevăzut la alin. (4).
(10) Dacă în termen de 3 luni de la expirarea termenului menţionat la alin. (1), prelungit de
tribunal după caz, oficiul registrului comerţului nu a fost sesizat cu nicio cerere de radiere sau
cu nicio cerere de numire a lichidatorului, societatea este radiată din oficiu din registrul
comerţului. Radierea se dispune prin sentinţă a tribunalului comercial sau a secţiei comerciale
a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul societăţii, pronunţată la cererea Oficiului
Naţional al Registrului Comerţului, cu citarea societăţii şi a Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală şi a direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului
Bucureşti, după caz. Procedura prevăzută de art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
116/2009 se aplică în mod corespunzător.
(11) Hotărârea judecătorească de radiere se comunică societăţii la sediul social, Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală şi direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a
municipiului Bucureşti, după caz, şi oficiului registrului comerţului unde este înregistrată, se
înregistrează în registrul comerţului şi se afişează pe pagina de internet a Oficiului Naţional al
Registrului Comerţului şi la sediul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunalul în a
cărui circumscripţie s-a aflat sediul social al societăţii.
28
2015-2016
(12) Bunurile rămase din patrimoniul societăţii radiate din registrul comerţului revin
acţionarilor, care răspund în limita valorii acestora pentru acoperirea creanţelor, conform
prevederilor Codului de procedură civilă.
Drepturi nepatrimoniale
1. Dreptul la informare
=> informarea despre desfasurarea unei proceduri AGA (art. 1172 LS) . Aceasta latura a
dreptului la informare presupune convocarea conforma a AGA.
 situaţiile finaciare anuale, rapoartele consiliului sau ale directoratului, rapoartele

auditorilor sau ale cenzorilor - se pun la dispoziţia acţionarilor la sediul societăţii, de la
data convocării AGA. La cerere, acţionarilor li se vor elibera copii de pe aceste documente.
Sumele percepute pentru eliberarea de copii nu pot depăşi costurile administrative
implicate de furnizarea acestora.
 intrebarile scrise anterior intrunirii AGA. Fiecare acţionar poate adresa consiliului de
administraţie, respectiv directoratului, întrebări în scris referitoare la activitatea societăţii,
înaintea datei de desfăşurare a AGA, urmând a i se răspunde în cadrul adunării. În cazul în
care societatea deţine o pagină de internet proprie, răspunsul se consideră dat dacă
informaţia solicitată este publicată pe pagina de internet a societăţii, la secţiunea "Întrebări
frecvente”
Art. 1172
(1) Situaţiile financiare anuale, raportul anual al consiliului de administraţie, respectiv raportul
directoratului şi cel al consiliului de supraveghere, precum şi propunerea cu privire la
distribuirea de dividende se pun la dispoziţia acţionarilor la sediul societăţii, de la data
convocării adunării generale. La cerere, acţionarilor li se vor elibera copii de pe aceste
documente. Sumele percepute pentru eliberarea de copii nu pot depăşi costurile administrative
implicate de furnizarea acestora.
(2) În cazul în care societatea deţine o pagină de internet proprie, convocarea, orice alt punct
adăugat pe ordinea de zi la cererea acţionarilor, în conformitate cu art. 1171, precum şi
documentele prevăzute la alin. (1) se publică şi pe pagina de internet, pentru liberul acces al
acţionarilor.
(3) Fiecare acţionar poate adresa consiliului de administraţie, respectiv directoratului, întrebări
în scris referitoare la activitatea societăţii, înaintea datei de desfăşurare a adunării generale,
urmând a i se răspunde în cadrul adunării. În cazul în care societatea deţine o pagină de
internet proprie, în lipsa unei dispoziţii contrare în actul constitutiv, răspunsul se consideră dat
dacă informaţia solicitată este publicată pe pagina de internet a societăţii, la secţiunea
«Întrebări frecvente».
=> informarea permanenta. Actionarii pot sa controleze permanent situatia actiunilor

detinute. Se pot solicita certificate de la Depozitarul Central (organ ce gestionează toate
acţiunile societăţilor listate la bursă). Acţionarii au acces la registrul deliberărilor AGA.
 Registrul Actionarilor si Registrul Deliberarilor AGA (nu si registrul Consiliului de

administratie!!)
 documente/informatii prevazute in actul constitutiv sau in regulamentele si procedurile
interne ale societatii
29
2015-2016
=> informarea suplimentara in cazul societatilor listate pe piata de capital
~ informarea continuă privind evenimente corporative semnificative (ex. raportări

CNVM, BVB; disponibilitate web/sediu; comunicate presă; etc.)
~ informarea periodică (raportări semestriale şi anuale către autorităţile pieței).
Sanctiunea neindeplinirii obligatiei de informare este momentan ineficienta - se aplica

amenzi in functie de cifra de afaceri si anulabilitatea pentru motive ținând de vicierea
consimțământului (condițiile sunt rar împlinite în cazul societăților, datorită caracterului
colectiv al voinței sociale). Tendinta este spre nulitatea absoluta. De asemenea, art 2721 LS
prevede posibilitatea sancţionării administratorilor (inclusiv cu închisoarea), însă sunt foarte
greu de dovedit aceste fapte. In dreptul comun, prima sanctiune ar fi inopozabilitatea,
neaplicabila in dreptul societar. Reclamantul trebuie sa faca dovada ca a solicitat societatii
documenmtele despre care sustine ca au fost refuzate si faceau obiectul ordinii de zi.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială - "Informarea necorespunzătoare asupra

chestiunilor supuse deliberării … nu permite identificarea motivului determinant şi a
obiectivului urmărit la adoptarea deciziei sociale. Nevalabilitatea cauzei, atunci când aceasta
lipseşte … atrage sancţiunea nulităţii. Nerespectarea obligaţiei de informare este în măsură
să afecteze acea componentă a cauzei care vizează concordanţa acestui element cu legea şi
ordinea publică societară. Formalităţile … care urmăresc asigurarea formării corecte a
voinţei sociale vizează nu numai ocrotirea directă a interesului privat al asociaţilor, ci şi
ocrotirea intereselor terţilor care au intrat sau pot intra în raporturi juridice cu
entitatea...[n.n. pe drumul unei nulități absolute; puțin exagerat, dar raționament care dă
speranțe…]".
Pe piața de capital, exista sancțiuni eficiente de altă natură => contravenţii/publicitate negativă
Ierarhie a drepturilor în funţie de intensitate:

 acţionar pasiv: deşi are toate drepturile, va exercita în principal doar dreptul la informare
 acţionar activ: isi va exercita dreptul la informare; în baza lui, va putea sa supravegheze
controlul gestiunii si sa-si exercite dreptul de vot.
2. Dreptul la supravegherea şi controlul societăţii
- actionarul poate cere convocarea AGA independent sau impreuna cu mai multi actionari in
masura in care detine/detin impreuna cel putin 5% din capitalul social (art. 119 LS). Daca
Consiliul de Administratie refuza convocarea, se poate realiza o convocare judiciara.
- actionarul poate introduce noi puncte pe ordinea de zi independent sau impreuna cu mai
multi actionari in masura in care detine/detin impreuna cel putin 5% din capitalul social (art.
1171). Acest lucru trebuie facut in termen de 15 zile de la publicarea convocarii, iar ordinea de
zi completata trebuie republicata in 10 zile anterior AGA.
- actionarul poate reclama faptele cenzurabile independent sau impreuna cu mai multi
actionari in masura in care detine/detin impreuna cel putin 5% din capitalul social (art. 1641
LS). Daca pragul este indeplinit, auditorii interni/cenzorii sunt obligati sa verifice faptele
reclamate. In cazul in care, in urma verificarilor, cenzorii/auditorii interni depisteaza anumite
neregularitati, au obligatia de a convoca AGA de urgenta.
30
2015-2016
- actionarul poate solicita expertiza judiciara de gestiune independent sau impreuna cu mai
multi actionari in masura in care detine/detin impreuna cel putin 10% din capitalul social (art.
136 LS) pentru verificarea unor operatiuni punctuale, nu a intregii gestiuni.
- actionarul poate introduce o actiune in despagubire impotriva administratorilor sau

directorilor independent sau impreuna cu mai multi actionari in masura in care detine/detin
impreuna cel putin 5% din capitalul social (art. 1551 LS). Este vorba de situaţia când
societatea trebuie sa fie despăgubită pentru o faptă culpabilă şi AGA nu cere această
despăgubire - actiune cu caracter rezidual (doar cand AGA nu introduce actiunea).
- actionarul poate sa numească/să revoce administratorii. Se realizeaza prin vot secret prin
intrunirea majoritatii simple in AGA. Din 2006, exista obligatia de a motiva just revocarea
administratorului. In cazul in care nu se poate justifica revocarea, administratorul poate cere
daune-interese.
Art. 119
(1) Consiliul de administraţie, respectiv directoratul, convoacă de îndată adunarea generală, la
cererea acţionarilor reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social
sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede astfel şi dacă cererea cuprinde
dispoziţii ce intră în atribuţiile adunării.
(2) Adunarea generală va fi convocată în termen de cel mult 30 de zile şi se va întruni în
termen de cel mult 60 de zile de la data primirii cererii.
(3) În cazul în care consiliul de administraţie, respectiv directoratul, nu convoacă adunarea
generală, instanţa de la sediul societăţii, cu citarea consiliului de administraţie, respectiv a
directoratului, va putea autoriza convocarea adunării generale de către acţionarii care au
formulat cererea. Prin aceeaşi încheiere instanţa aprobă ordinea de zi, stabileşte data de
referinţă prevăzută la art. 123 alin. (2), data ţinerii adunării generale şi, dintre acţionari,
persoana care o va prezida.
(4) Costurile convocării adunării generale, precum şi cheltuielile de judecată, dacă instanţa
aprobă cererea conform alin. (3), sunt suportate de societate.
Art. 1171
(1) Au dreptul de a cere introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi unul sau mai mulţi
acţionari reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social.
(2) Cererile se înaintează consiliului de administraţie, respectiv directoratului, în cel mult 15
zile de la publicarea convocării, în vederea publicării şi aducerii acestora la cunoştinţă
celorlalţi acţionari. În cazul în care pe ordinea de zi figurează numirea administratorilor,
respectiv a membrilor consiliului de supraveghere, şi acţionarii doresc să formuleze propuneri
de candidaturi, în cerere vor fi incluse informaţii cu privire la numele, localitatea de domiciliu
şi calificarea profesională ale persoanelor propuse pentru funcţiile respective.
(3) Ordinea de zi completată cu punctele propuse de acţionari, ulterior convocării, trebuie
publicată cu îndeplinirea cerinţelor prevăzute de lege şi/sau de actul constitutiv pentru
convocarea adunării generale, cu cel puţin 10 zile înaintea adunării generale, la data
menţionată în convocatorul iniţial.
Art. 1641
(1) Orice acţionar are dreptul să reclame cenzorilor faptele despre care crede că trebuie
cenzurate, iar aceştia le vor avea în vedere la întocmirea raportului către adunarea generală.
31
2015-2016
(2) În cazul în care reclamaţia este făcută de acţionari reprezentând, individual sau împreună,
cel puţin 5% din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă actul constitutiv prevede astfel,
cenzorii sunt obligaţi să o verifice. Dacă vor aprecia că reclamaţia este întemeiată şi urgentă,
sunt obligaţi să convoace imediat adunarea generală şi să prezinte acesteia observaţiile lor. În
caz contrar, ei trebuie să pună în discuţie reclamaţia la prima adunare. Adunarea generală
trebuie să ia o hotărâre asupra celor reclamate.
(3) În cazul societăţilor în care au fost desemnaţi auditori interni, potrivit legii, orice acţionar
are dreptul să reclame acestora faptele despre care cred că trebuie verificate. Auditorii interni
le vor avea în vedere la întocmirea raportului către consiliul de administraţie, respectiv
consiliul de supraveghere. În cazul în care reclamaţia este făcută de acţionari reprezentând,
individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social ori o cotă mai mică, dacă actul
constitutiv prevede astfel, auditorii interni sunt obligaţi să verifice faptele reclamate, iar în
cazul în care sunt confirmate, fiind consemnate într-un raport ce va fi comunicat consiliului de
administraţie, respectiv consiliului de supraveghere, şi pus la dispoziţie adunării generale; în
acest caz, consiliul de administraţie, respectiv consiliul de supraveghere, este obligat să
convoace adunarea generală.
Art. 136
(1) Unul sau mai mulţi acţionari reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 10% din
capitalul social vor putea cere instanţei să desemneze unul sau mai mulţi experţi, însărcinaţi să
analizeze anumite operaţiuni din gestiunea societăţii şi să întocmească un raport, care să le fie
înmânat şi, totodată, predat oficial consiliului de administraţie, respectiv directoratului şi
consiliului de supraveghere, precum şi cenzorilor sau auditorilor interni ai societăţii, după caz,
spre a fi analizat şi a se propune măsuri corespunzătoare.
(11) Consiliul de administraţie, respectiv directoratul, va include raportul întocmit în
conformitate cu alin. (1) pe ordinea de zi a următoarei adunări generale a acţionarilor.
(2) Onorariile experţilor vor fi suportate de societate, cu excepţia cazurilor în care sesizarea a
fost făcută cu reacredinţă.
Art. 1551
(1) Dacă adunarea generală nu introduce acţiunea în răspundere prevăzută la art. 155 şi nici nu
dă curs propunerii unuia sau mai multor acţionari de a iniţia o asemenea acţiune, acţionarii
reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social au dreptul de a
introduce o acţiune în despăgubiri, în nume propriu, dar în contul societăţii, împotriva oricărei
persoane prevăzute la art. 155 alin. (1).
(2) Persoanele care exercită dreptul prevăzut la alin. (1) trebuie să fi avut deja calitatea de
acţionar la data la care a fost dezbătută în cadrul adunării generale problema introducerii
acţiunii în răspundere.
(3) Cheltuielile de judecată vor fi suportate de acţionarii care au introdus acţiunea. În caz de
admitere, acţionarii au dreptul la rambursarea de către societate a sumelor avansate cu acest
titlu.
(4) După rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei de admitere a acţiunii prevăzute la alin.
(1), adunarea generală a acţionarilor, respectiv consiliul de supraveghere, va putea decide
încetarea mandatului administratorilor, directorilor şi membrilor consiliului de supraveghere,
respectiv al membrilor directoratului, şi înlocuirea acestora.
3. Dreptul de vot
Dreptul de vot reprezinta esenta titlului => nu poate fi cedat separat de acesta. Votul este liber.
32
2015-2016
Dreptul de vot nu se poate exercita (exceptii reale):
- pe durata perioadei in care este suspendat

i. pentru actionarii care nu sunt la curent cu varsamintele ajunse la scadenta (art. 101(3))
ii. pentru investitorii care nu respecta anumite obligatii legale pe piata de capital (ex.
nu declara depasirea unor praguri de detinere)
- in cazul obligatiei abtinerii a asociatului (art.126-127 LS)
- in cazul in care actionarul aflat in conflict de interese este “răspunzător de daunele produse
societăţii”, cu condiția ca fără votul său să nu se fi obţinut majoritatea
- in cazul actiunilor preferentiale.
Dreptul de vot nu se poate exercita (excepţii aparente):
"O actiune = un vot" a devenit un principiul neuniform in dreptul global al societatilor. Insa,
regula este ca orice actiune platita ofera un drept de vot in AGA, daca prin actul constitutiv
nu s-a prevazut altfel.
- cand numarul de voturi a actionarilor care poseda mai mult de o actiune se limiteaza prin
actul constitutiv (art. 101 (1), (2) LS) => acţionarii isi vor exercita dreptul de vot în adunarea
generală proporţional cu numărul acţiunilor pe care le posedă, cu excepţia prevăzută la art.
101 alin. (2).
Reducerea numărului de voturi pentru acționarii deținând peste un anumit prag este acceptată,
însă majorarea numărului de voturi pentru anumiți acționari (ex. fondatorii societății) este
discutabilă.
- in cazul in care exista conventii de vot (sunt permise cat timp nu golesc de continut votul
si daca sunt conforme cu interesul social) - este vorba despre o reglementare permisiva,
incepand cu anul 2006 (art. 128 LS).
Interzise numai dacă acţionarul se obligă a exercita dreptul de vot în conformitate cu

instrucţiunile date sau propunerile formulate de societate sau de persoanele cu atribuţii de
reprezentare (nulitate expresă).
- in cazul in care se constituie o imputernicire (votul prin reprezentare) - aceasta este valabila
doar in masura in care exista instructiuni deoarece doar cel care are exercitiul dreptului poate
sa-si exercite optiunea. Mandatari pot fi orice persoane, cu exceptia consiliului
administratiei, directoratului si a "functionarilor societatii", sub sanctiunea nulitatii hotararii.
Procurile se depun cu cel puţin 48 ore anterior şedinţei, Sub sancțiunea pierderii dreptului de
vot - decadere (art. 125 (3) LS).
Se pune problema mandatului în alb sau discreţionar. Un astfel de mandat este valabil daca
sunt specificate clar problemele asupra carora se voteaza si fara a deveni o procura generala.
Art. 101
(1) Orice acţiune plătită dă dreptul la un vot în adunarea generală, dacă prin actul constitutiv
nu s-a prevăzut altfel.
(2) Actul constitutiv poate limita numărul voturilor aparţinând acţionarilor care posedă mai
mult de o acţiune.
33
2015-2016
(3) Exerciţiul dreptului de vot este suspendat pentru acţionarii care nu sunt la curent cu
vărsămintele ajunse la scadenţă.
Art. 102
(1) Acţiunile sunt indivizibile.
(2) Când o acţiune nominativă devine proprietatea mai multor persoane, societatea nu este
obligată să înscrie transmiterea atât timp cât acele persoane nu vor desemna un reprezentant
unic pentru exercitarea drepturilor rezultând din acţiune.
(3) De asemenea, când o acţiune la purtător aparţine mai multor persoane, acestea trebuie să
desemneze un reprezentant comun.
(4) Atât timp cât o acţiune este proprietatea indiviză sau comună a mai multor persoane,
acestea sunt răspunzătoare în mod solidar pentru efectuarea vărsămintelor datorate.
Art. 103
(1) Societatea nu poate subscrie propriile acţiuni.
(2) Dacă acţiunile unei societăţi sunt subscrise de o persoană acţionând în nume propriu, dar în
contul societăţii în cauză, se consideră că subscriitorul a subscris acţiunile pentru sine, fiind
obligat să achite contravaloarea acestora.
(3) Fondatorii, în faza de constituire a societăţii, şi membrii consiliului de administraţie,
respectiv ai directoratului, în cazul unei majorări a capitalului subscris, sunt obligaţi să achite
contravaloarea acţiunilor subscrise cu încălcarea alin. (1) şi, în subsidiar, în raport cu
subscriitorul, a acţiunilor subscrise în condiţiile alin. (2).
Art. 125
(1) Acţionarii pot participa şi vota în adunarea generală prin reprezentare, în baza unei
împuterniciri acordate pentru respectiva adunare generală.
(2) Acţionarii care nu au capacitate de exerciţiu, precum şi persoanele juridice pot fi
reprezentaţi/reprezentate prin reprezentanţii lor legali care, la rândul lor, pot da altor persoane
împuternicire pentru respectiva adunare generală.
(3) Procurile vor fi depuse în original cu 48 de ore înainte de adunare sau în termenul prevăzut
de actul constitutiv, sub sancţiunea pierderii exerciţiului dreptului de vot în acea adunare.
Procurile vor fi reţinute de societate, făcându-se menţiune despre aceasta în procesul-verbal.
(4) Abrogat.
(5) Membrii consiliului de administraţie, directorii, respectiv membrii directoratului şi ai
consiliului de supraveghere, ori funcţionarii societăţii nu îi pot reprezenta pe acţionari, sub
sancţiunea nulităţii hotărârii, dacă, fără votul acestora, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută.
Art. 126
(1) Acţionarii care au calitatea de membri ai consiliului de administraţie, directoratului sau
consiliului de supraveghere nu pot vota, în baza acţiunilor pe care le posedă, nici personal, nici
prin mandatar, descărcarea gestiunii lor sau o problemă în care persoana sau administraţia lor
ar fi în discuţie.
(2) Persoanele respective pot vota însă situaţia financiară anuală, dacă nu se poate forma
majoritatea prevăzută de lege sau de actul constitutiv.
Art. 127
(1) Acţionarul care, într-o anumită operaţiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte
persoane, un interes contrar aceluia al societăţii, va trebui să se abţină de la deliberările privind
acea operaţiune.
34
2015-2016
(2) Acţionarul care contravine acestei dispoziţii este răspunzător de daunele produse societăţii,
dacă, fără votul său, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută.
Art. 128
(1) Dreptul de vot nu poate fi cedat.
(2) Orice convenţie prin care acţionarul se obligă a exercita dreptul de vot în conformitate cu
instrucţiunile date sau propunerile formulate de societate sau de persoanele cu atribuţii de
reprezentare este nulă.
 Abuzul de majoritate si minoritate - exercitarea abuziva a drepturilor actionarilor
Teoria abuzului de majoritate a fost validată în jurisprudența ICCJ, insa teoria abuzului de
minoritate este menționată de doctrină mai mult la nivel de filozofie, făcându-se trimitere la
jurisprudența franceza. Excluderea este văzută în Franța ca o soluție în caz de abuz de
minoritate, deci de atitudine contrară, recalcitrantă, repetată din partea unui asociat minoritar
care blochează funcționarea și existența însăși a societății.
abuzul de majoritate = hotărârea AGA este adoptată in conditii legale, dar contrar intereselor
societăţii şi în scopul de a favoriza membrii majorităţii în detrimentul membrilor minorităţii;
abuzul de minoritate (de egalitate) = NU se ajunge la adoptarea unei hotarari AGA datorita
atitudinii contrare interesului general al societăţii a minoritatii prin faptul împiedicării unei
operaţiuni esenţiale pentru aceasta - adoptarea unei hotarari vitale pentru continuitatea
societatii, în scopul de a favoriza propriile interese, în detrimentul ansamblului celorlalţi
asociaţi.
=> Fundamentul teoretic. Din punct de vedere tradiţional, teoria abuzului de drept reuneste
accepţiunea obiectivă (exerciţiu al dreptului de vot contrar scopului pentru care a fost
legalmente recunoscut - dreptul de vot este un drept discretionar => NU poate fi exercitat
arbitrar) cu cea subiectivă (intenţia de a dăuna). Din punct de vedere modern, se concretizeaza
in teoria deturnarii de putere (din potestativitatea dreptului de vot). Noua orientare
(legislativă) este înspre noţiunile de bună-credinţă şi interes social si menţine în aparenţă
bivalenţa naturii societăţii comerciale (contract vs. instituţie).
Există o zonă de intersecție, o parte tampon între modul în care justiția intervine atunci când
este vorba despre nelegalitatea/ilegalitatea hotărârilor AGA și principiul că justiția trebuie să
se abțină de la a interveni pe pura oportunitate în deciziile de afaceri. Asadar, între nelegalitate
(acțiunea în anulare de la art. 132, art. 133 LS pentru obținerea nelegală a unei AGA) și
intervenția justiției în problemele de oportunitate. În această zonă de intersecție, de tampon,
intervine justiția în numele sau pe temeiul exercitării abuzive a drepturilor de vot ale
acționarilor sau pe tărâmul deturnării de putere.
~ situația în care nu s-a convocat AGA corect; nu s-a întrunit cvorumul sau majoritatea =>
obținerea nelegală a unei hotarari AGA - nulitatea relativa/absoluta a hotararii
~ situația în care acționarii majoritari au hotarat vânzarea halei și închiderea firmei, iar
acționarii minoritari au pretenții care derivă din această decizie de afaceri, dar care a fost,
totusi, adoptată de AGA => chestiune de oportunitate - instanța nu se poate implica intr-o
astfel de decizie; decizia ramane la latitudinea actionarilor majoritari
~ situația în care s-a hotarat în AGEA lichidarea anticipată a firmei => chestiune de
oportunitate - instanta nu se poate implica intr-o astfel de decizie
35
2015-2016
~ AGA decide prin hotarare legal adoptata fuziunea/schimbarea obiectului de activitate a

societatii => chestiune de oportunitate - instanta nu se poate implica intr-o astfel de decizie.
Zona gri, intre oportunitate si legalitate, reprezinta latura in care se poate interveni pe temeiul
abuzului de drept, deturnarii de putere. Este vorba despre hotarari carora nu li se poate imputa
clar o cauza de nelegalitate in baza careia instanta sa poata dispune nulitate/anularea hotararii
si nici o pura oportunitate care tine de vointa si de traiectoria stabilita de actionari pentru
societate. In aceasta situatie se pune problema hotararilor legal adoptate de catre majoritate
cu buna-stiinta, dar contrare intereselor societatii, in unicul scop de a favoriza propriile
interese. La acest moment a intervenit instanta franceza care a reliefat exact elementele care
trebuie urmarite:
 Componenta obiectivă a abuzului de drept: acționarul trebuie să-și exercite prerogativa în

scopul în care ea a fost acordată de lege - dreptul de vot în AGA, inclusiv abținerea de la vot
pe abuz de minoritate, sunt drepturi care nu trebuie exercitate discreționar, arbitrar, ci în
scopul pentru care ele au fost prevăzute de lege și acordate acționarilor. Exercitarea dreptului
trebuie sa fie orientata impotriva intereselor societatii.
 Componenta subiectivă a abuzului de drept: intenția de a dăuna în unicul scop de a-i
favoriza pe unii în detrimentul celorlalți.
Conform teoriei lui Demanier Gaillard, care s-a impus în doctrina franceză, dreptul de vot
este discreționar, nu arbitrar. Este un drept potestativ, aflat la discreția actionarului, însă
acesta nu il poate exercita într-o manieră arbitrară! Mergând mai departe, Gaillard nu se mai
raportează la noțiunea de abuz de drept, ci la o deviere, care se numește deturnare de putere.
Prin urmare, în dreptul privat există doua categorii fundamentale:
i. drepturile subiective = prerogative date particularilor pentru ca acestia sa le exercite in

interesul lor propriu si personal, succeptibile de a fi exercitate in mod abuziv daca sunt
indeplinite conditiile art. 14 sau art. 15 NCC, cu privire la abuzul de drept.
Art. 14 Buna-credinţă
(1) Orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute
obligaţiile civile cu bună-credinţă, în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri.
(2) Buna-credinţă se prezumă până la proba contrară.
Art. 15 Abuzul de drept

Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod
excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe.
ii. puterea = prerogativa individuala sau colectiva (de cele mai multe ori colectiva) care
trebuie exercitata de catre titularul ei intr-un interes care este obligatoriu ca, cel putin in parte,
sa fie strain de acesta, sa fie un alt interes decat cel personal al acestuia (ex. functionarii
publici au puteri izvorate din atributiile functiei lor publice, acestia nu exercita puterea in
interes propriu, ci in interes social, colectiv - interesul contribuabililor).
Jurisprudenta franceza nu mai pune problema unui abuz de drept in cazul actionarilor, ci de o
deturnare a puterii dobandite de catre actionarul care a dobandit drepturi subiective in
societate. Dreptul de vot, privit in mod individual pentru o actiune, este un drept subiectiv. In
momentul in care un actionar detine foarte multe asemenea drepturi subiective, pentru a
mentine controlul asupra societatii, aceste drepturi subiective se transforma, chiar daca raman
36
2015-2016
individuale sau se colectivizeaza, in putere. In momentul in care o persoana dobandeste

aceasta putere, trebuie sa o exercite in interesul in care i-a fost conferita sau recunoscuta de
lege => in interesul societatii.
=> Fundamentele de lege lata:
o Art. 1361 LS: acţionarii trebuie să îşi exercite drepturile cu bună-credinţă, cu

respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale societăţii şi ale celorlalţi acţionari
o Art. 210 LPC: se interzice folosirea în mod abuziv a poziţiei deţinute de acţionar prin
recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase, care au ca obiect sau ca efect lezarea
drepturilor şi prejudicierea deţinătorilor valorilor mobiliare. Deţinătorii valorilor
mobiliare trebuie să îşi exercite drepturile conferite de acestea cu bună-credinţă, cu
respectarea drepturilor şi a intereselor legitime ale celorlalţi deţinători şi a interesului
prioritar al societăţii comerciale, în caz contrar fiind răspunzători pentru daune
provocate.
Art. 1361
Acţionarii trebuie să îşi exercite drepturile cu bună-credinţă, cu respectarea drepturilor şi a
intereselor legitime ale societăţii şi ale celorlalţi acţionari.
Radu N. Catana: Nu exista neaparat un interes prioritar al PJ, dincolo de interesele legitime
ale celor care au creat-o si care poarta vointa juridica a acesteia. Intervenția legiuitorului
român, încă din 2004, prin intermediul Directivei Shareholders rights, drepturile acționariale și
prin intermediul principiului bunei-credințe și cel al respectării drepturilor și intereselor
legitime ale societății și ale acționarilor, preluat în art. 1361 LS , a dus practic la crearea unui
temei juridic expres, fără ca instanțele și persoanele interesate să mai trebuiască să facă
trimitere la codul civil și la răspunderea civilă delictuală.
Atitudinea majoritarilor și minoritarilor trebuie să fie în contra intereselor celorlalți și ale
societății, insă interesul are un conținut variabil și este destul de greu de probat că o anumită
hotarare ignoră acest interes social (interesul social = ceea ce ii ține uniti pe asociați; interesul
legitim de a împărți profitul obținut legal, legitim; liantul companiei).
Condiţiile, de lege lata, ale abuzului de majoritate și de minoritate
(1) Existenta relei-credinte

Numai aceasta conditie poate face diferența dintre un abuz de putere și o decizie de afaceri
gresită (prejudiciabilă pentru societate, dar adoptată cu credința că este în mod rezonabil în
interesul societății).
(2) Neconformitatea atitudinii cu interesul social

Interesul social este o noțiune cu conținut variabil = interesele actionarilor/salariaților/
creditorilor/întreprinderii; interesul comun, colectiv, al acționarilor de a beneficia de pe urma
prosperării sustenabile a întreprinderii societare.
În cazul în care interesele proprii ale acţionarilor nu mai coincid cu interesul general al
societăţii, iar acţiunile acestora urmăresc doar realizarea intereselor proprii, fiind încălcat
elementul esenţial de ordin psihologic al contractului de societate (affectio societatis) se
ajunge la încălcarea interesului general al societăţii, ceea ce are ca efect împiedicarea
funcţionării societăţii şi în final dispariţia acesteia. În această situaţie devin funcţionale
37
2015-2016
dispoziţiile art. 1361 din Legea nr. 31/1990, a căror aplicare permite sancţionarea abuzului
acţionarilor, ca un ultim remediu în încercarea de a pune de acord interesele personale ale
acţionarilor cu interesul general al societăţii.
I. Manifestari ale abuzului de majoritate
A. Constituirea de rezerve excesive = acţionarii majoritari votează, mai mulți ani succesiv,
nedistribuirea profitului net sub formă de dividende şi hotărăsc încorporarea acestuia în
rezerve.
Abuzul este reţinut când profitul societăţii nu este destinat scopului comun (împărţirii),
constatându-se o tezaurizare excesivă a profitului de către societate, nejustificată din punct de
vedere economic şi care ascunde prosperitatea întreprinderii.
B. Majorări abuzive ale capitalului social
 Ridicarea sau limitarea dreptului de preferinţă la propunerea motivată a consiliului de

administrație (art. 217 (1) LS) de către adunarea acționarilor, cu cvorum special de
3/4 (drept comun), precum şi în cazul aportului în natură (art. 240 LPC - piaţa de
capital)
 Subscrierea ca aport în natură de bunuri neperformante, care nu sunt necesare

realizării obiectului de activitate
 Supraevaluarea aporturilor în natură vărsate de acționarii majoritari și participarea la

votul privind evaluarea aporturilor în natură, a acționarului majoritar care a vărsat
aportul (și a desemnat expertul evaluator). In cazul S.A. nu există prevederi exprese in
acest sens, în schimb, la SRL lucrurile sunt tranșate la art.193 LS - ”Un asociat nu
poate exercita dreptul său de vot în deliberările referitoare la aporturile sale în
natură.”
C. Filializarea abuzivă a societăţii
În mod activ: acţionarii majoritari constituie o filială a cărei activitate scapă oricărei influenţe
şi oricărui control din partea acţionarilor minoritari din societatea mamă.
i. majoritarii îşi vând participarea în societatea mamă la un preţ mult mai mare decât cel pe
care l-ar obţine minoritarii dacă și-ar vinde titlurile la prețul pieței.
ii. din rândul majoritarilor se desemnează administratorii filialei, cu remuneraţii excesive.
În mod pasiv: acţionarii majoritari sunt companii a căror filială este societatea si exercita
actiuni care nu constituie manifestari legitime si firesti a interesului de grup - reprezintă profit
pentru mamă si nu conferă nici un avantaj filialei al cărei patrimoniu îl afectează prin
ignorarea interesului acesteia.
i. impun societăţii filiale sarcini inutile şi nerentabile din perspectiva intereselor acesteia, în
vederea asigurării suportului socităţilor mamă
ii. constituie garanţii asupra activelor filialei în vederea obţinerii de credite de către societăţile
mamă.
38
2015-2016
D. Revocarea abuzivă a administratorilor şi directorilor
În cazul în care revocarea administratorilor (directorilor) survine fără justă cauză,

administratorul este îndreptăţit la plata unor daune-interese.
Art. 1371
(1) Administratorii sunt desemnaţi de către adunarea generală ordinară a acţionarilor, cu
excepţia primilor administratori, care sunt numiţi prin actul constitutiv.
(2) Candidaţii pentru posturile de administrator sunt nominalizaţi de către membrii actuali ai
consiliului de administraţie sau de către acţionari.
(3) Pe durata îndeplinirii mandatului, administratorii nu pot încheia cu societatea un contract
de muncă. În cazul în care administratorii au fost desemnaţi dintre salariaţii societăţii,
contractul individual de muncă este suspendat pe perioada mandatului.
(4) Administratorii pot fi revocaţi oricând de către adunarea generală ordinară a acţionarilor.
În cazul în care revocarea survine fără justă cauză, administratorul este îndreptăţit la plata unor
daune-interese.
Ruperea egalității între acționarii majoritari și minoritari
Există o egalitate care derivă din noțiunea de interes social, o egalitate juridică și de speranță,
conform căreia toți acționarii trebuie să participe la împărțirea profitului după cotele părți pe
care le deține fiecare. Egalitatea de speranță reprezinta șansa tuturor actionarilor de a primi
dividende. Atunci când acționarul majoritar vrea să-și găsească interesul în altă parte decât în
companie, nu mai vrea să împartă, aceasta egalitate de speranță se rupe => acționarul minoritar
nu mai primește nimic.
Jurisprudența franceză, când a creat abuzul de majoritate, a pornit de la situația constituirii de

rezerve excesive ( = acționarii majoritari votează, mai mulți ani succesiv, nedistribuirea
profitului net sub formă de dividente si încorporarea acestora în rezerve; actionarii majoritari
vor sa foloseasca societatea ca pura trezorerie - ex. o companie care de 5 ani inregistreaza
profit net, dar care, in tot acest timp, nu a distribuit dividende, ci le-a incorporat in rezerve).
Insa chiar ideea de societate presupune un flux, o valoare adaugata actionarilor, salariatilor,
mediului de afaceri si contractantilor cu care aceasta are de-a face, nu este creata pentru a
acumula capital. Fundamentul societatilor este chiar impartirea profitului, a dividendelor. In
momentul in care societatea realizeaza profit, nu exista pierderi pe care trebuie sa le acopere
si, cu toate acestea, nu imparte dividende, NU exista niciun temei pentru ca rezervele societatii
sa ajunga la o valoare de n ori mai mare decat cea a capitalului social. In aceasta situatie,
instanta este competenta sa anuleze hotararea AGA de nedistribuire a dividendelor si
cumularea profitului in rezerve, identica celor din anii precedenti.
Un alt exemplu de rupere a egalitatii priveste majorarile abuzive ale capitalului social. Exista
un drept de preferinta al actionarilor, de majorare a capitalului social, proportional cu cota
parte a capitalului social pentru a li se oferi tuturor sansa de a participa la majorare si de a-si
mentine cota de participare. LS permite societatilor sa ridice acest drept de preferinta in cazul
majorarii de capital - la societatile de tip inchis, hotararea de ridicare a dreptului de preferinta
pentru actionarii minoritari se poate adopta cu o majoritate de 3/4, la propunerea motivata prin
raport inaintat AGA de catre Consiliul de administratie al societatii. Actionarii majoritari
voteaza majorarea capitalului, ridicandu-le dreptul de preferinta actionarilor minoritari.
Cvorumul fiind intrunit, legalitatea formala exista. Actionarii minoritari se vor apara invocand
39
2015-2016
art. 217 conform caruia raportul trebuie sa fie motivat si sa se bazeze pe motive temeinice.
Instanta poate considera masura drept ilegala si abuziva si poate dispune anularea hotararii de
majorare a AGA.
O alta problema evaluata este cea a supraevaluarii aporturilor in natura evaluate de catre
actionarii majoritari. Doar in cazul SRL este expres reglementata obligatia actionarului de a
se abtine de la vot atunci cand deliberarile privesc aporturi in natura, asa cum prevede art. 193
LS. In ceea ce priveste SA nu exista o astfel de reglementare, insa aceasca regula ar trebui
aplicata prin analogie. Din 2011, ICCJ aplica teoria abuzului de majoritate inclusiv in situatiile
in care se ignora acest regim al abtinerii. Aceasta este o obligație legală a cărei nerespectare
atrage răspunderea civilă delictuală, respectiv repararea integrală în măsura în care este posibil
în natură și plata de daune-interese. In consecinta, instanta va anula hotararea AGA prin care
actionarii majoritari si-au incalcat obligatia de abtinere, cand exista un conflict clar de
interese.
Filiarizarea este o operatiune legala care poate face, totusi obiectul abuzului de drept. Aceasta
poate fi activa - societatea isi constituie o filiala (ex. in societatea A actionarii majoritari detin
66%, iar cei minoritari detin 33%. Societatea isi poate constitui o filiala la care aceasta
detine 100% sau una la care capitalul este impartit intre societatea A, care va ramane
majoritara, si o alta societate asociata. Cu alte cuvinte, majoritarul isi constituie o filiala.
Activitatea filialei, in oricare dintre situatii, scapa total controlului actionarilor minoritari.
Controlul deplin al filialei apartine actionarilor majoritari deoarece, in concret, CEO-ul
societatii mama sau a actionarului majoritar, in masura in care este PJ, va fi acelasi cu CEO-
ul filialei, iar indemnizatiile acordate vor fi enorme). Acest proces nu este unul nelegal per se,
insa majoritarii gasesc cai de a controla societatea prin astfel de structurari de operatiuni
pentru a-i lasa pe dinafara pe actionarii minoritari. Se poate, totusi, vorbi despre un abuz de
drept doar in masura in care se poate proba reaua-credinta a majoritarilor, ca acestia
actioneaza contra intereselor minoritarilor. Filiarizarea poate fi si pasiva - holdingul este
societatea mama, iar societatea A este filiala holdingului, societatea mama detinand 66% din
societatea A. Asadar, abuzul de drept poate avea lor in filiala societatii mama. Pot avea loc
transferuri abuzive, societatea mama poate impune taxe de holding sau poate incheia contracte
de consultanta cu filiala in asa fel incat valoarea acestor taxe impuse de actionarii majoritari,
care reprezinta firma mama, sa fie tot beneficiul rezultatului financiar al filialei.
Sancţionarea abuzului de majoritate
1. Repararea integrala a prejudiciului in natura
=> anularea hotararii AGA adoptata prin exercitarea drepturilor cu rea-credinta sau
neconforma cu interesul social (art. 15 NCC). Problema care se pune este cea a intersectiei
actiunii generice in sanctionarea abuzului si a actiunii in anulare sau constatarea nulitatii
hotararii AGA. Jurisprudenta ICCJ actuala si art. 210 LS trimit la ideea de raspundere civila
delictuala a majoritatii. Asadar, natura actiunii de drept societar este cea de drept comun -
angajarea raspunderii civile delictuale a actionarilor majoritari. In masura in care se pune
problema raspunderii civile delictuale, se va face aplicarea principiului repararii integrale si
in natura a prejudiciului. Principiul atrage dupa sine, in cazul abuzului de drept prin
adoptarea unei hotarari AGA, anularea hotararii AGA pe temeiul abuzului de majoritate, in
termenul de prescriptie general, de 3 ani. Aceasta practica este cea care s-a perpetuat in ultimii
ani. Insa, noul val de jurisprudenta atrage atentia asupra art. 132 LS in care se prevede expres
40
2015-2016
termenul special de prescriptie, de 15 zile, pentru actiunea in anulare, si caracterul

imprescriptibil, pentru actiunea in constatarea nulitatii. Sanctiunea nulitatii nu este cea mai
eficienta varianta deoarece actionarii majoritari vor putea convoca o noua AGA si hotari in
acelasi sens, orientand diferit textul hotararii pentru a masca abuzul de drept sanctionat
anterior. Se va intra, astfel, intr-o bucla infinita.
=> posibilitatea anularii unor clauze statutare prin care actionarul si-a lasat la indemana
marje pentru exercitarea abuziva a drepturilor sale. Abuzul de majoritate este o formă a
abuzului de drept care există mai ales atunci când deciziile AGA sunt luate cu intenţia de a-i
prejudicia pe minoritari, contrar interesului general. Principiul majorităţii creează doar o
prezumţie în sensul că voinţa majorităţii echivalează cu voinţa socială. În concret, în cadrul
voinţei sociale, trebuie urmărit interesul social, care la rândul său trebuie să coincidă cu
interesul comun al acţionarilor. Abuzul de majoritate există atunci când au fost reglementate
obligaţii excesive, corelative dreptului de preemţiune, în sarcina exclusiv a acţionarului
minoritar şi în folosul exclusiv al majoritarului, încălcându-se dreptul de dispoziție ca atribut
al dreptului de proprietate asupra acţiunilor.
Principiului reparării integrale în natură are, totusi, eficienta limitata - anularea hotărârii
şterge efectele imediate ale conflictului dintre acționari, dar nu poate restaura comunitatea de
interese între aceștia.
Art. 132
(1) Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt
obligatorii chiar pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.
(2) Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în
termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de
oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi
au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei.
(3) Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar
cererea poate fi formulată şi de orice persoană interesată.
(4) Membrii consiliului de administraţie, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca
hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcţie.
(5) Cererea se va soluţiona în contradictoriu cu societatea, reprezentată prin consiliul de
administraţie, respectiv prin directorat.
(6) Dacă hotărârea este atacată de toţi membrii consiliului de administraţie, societatea va fi
reprezentată în justiţie de către persoana desemnată de preşedintele instanţei dintre acţionarii
ei, care va îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată, până ce adunarea generală, convocată
în acest scop, va numi un reprezentant.
(7) Dacă hotărârea este atacată de toţi membrii directoratului, societatea va fi reprezentată în
justiţie de către consiliul de supraveghere.
(8) Dacă au fost introduse mai multe acţiuni în anulare, ele pot fi conexate.
(9) Cererea se va judeca în camera de consiliu. Hotărârea judecătorească pronunţată este
supusă numai recursului, în termen de 15 zile de la comunicare.
(10) Hotărârea irevocabilă de anulare va fi menţionată în registrul comerţului şi publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. De la data publicării, ea este opozabilă tuturor
acţionarilor.
41
2015-2016
2. Daune interese compensatorii în completare.
Se pot obtine daune interese de la actionarii majoritari. Daca este vorba despre o actiune
sociala, abuzul in contra intereselor sociale va fi sesizat fie de catre minoritari, fie de catre
Consiliul de Administratie. Presedintele actioneaza in numele si in interesul societatii, care
devine reclamant impotriva actionarilor majoritari. Sumele vor fi varsate societatii de catre
actionarii majoritari, cu titlul de daune-interese. In situatia in care societatea are un exercitiu
financiar pozitiv, se vor imparti ca dividende aceste daune.
Daca este vorba despre o actiune colectiva sau individuala a minoritarilor, in care acestia
justifica un prejudiciu individual, atunci incadrarea se va face pe temeiul raspunderii civile
delictuale contra majoritarilor.
II. Manifestari ale abuzului de minoritate
A. Abuzul negativ al minorităţii de blocaj (abuz de împotrivire) = impiedicarea realizării

unei operaţiuni esenţiale pentru societate, vitale pentru continuitatea activităţii societăţii,
operațiuni în absența cărora s-ar ajunge la imposibilitatea realizării obiectului de activitate,
sub sancţiunea dizolvării societății. Spre exemplu:
 situaţia în care este legalmente obligatorie modificarea actului constitutiv (unanimitate),

dar minoritarii se opun
 majorarea limitei legale minime a capitalului social (sub sancţiunea dizolvării)
 reducerea ori reîntregirea capitalului când se constată pierderea unei jumătăţi din
acesta
 schimbarea sediului social pentru a se conforma unor constrângeri legale imperative
 situaţiile în care operaţiunea nu este legalmente obligatorie, însă “funcţionarea normală”

a societăţii este imposibilă în lipsa acesteia.
Operaţiunea împiedicată să fie singura posibilitate raţională de redresare a societăţii, de
continuare a activităţii ori să facă parte dintr-un ansamblu articulat de măsuri care să
conducă, în baza opiniei unui expert (judiciar), la concluzia că doar aceste măsuri pot
permite continarea funcţionării societăţii.
B. Abuzul pozitiv sau hărţuirea minoritară = exercitarea prerogativelor active de

supraveghere şi control (cereri, acţiuni, expertize, pretenţii la informare) prin deturnarea
acestora de la rolul de vigilenţă. Critica se transformă în dăunare, iar contestarea în hărţuire.
Este vorba despre un abuz procesual, de drept la acţiune. Rolul social al minoritarilor este de a
supraveghea, cu vigilenţă, demersurile efectuate de puterea societară.
Sancţionarea abuzului de minoritate
1. Daune-interese
Este o sanctiune inevitabila - refuzul sau absenta minoritarului determina grevarea societatii
de sarcini financiare, pe care nu le-ar fi suportat daca operatiunea s-ar fi realizat (la timp).
Societatea va releva că a trebuit să recurgă la alte mijloace de finanţare, în special
împrumuturi, ale căror dobânzi aferente vor trebui suportate de asociatul culpabil.
42
2015-2016
Este o sanctiune ineficientă - o pedeapsă pur patrimonială nu este suficientă într-o conjunctură
în care însăşi continuitatea întreprinderii depinde de realizarea unui act juridic şi nu de plata
unei sume de bani.
2. Suspendarea judiciară a drepturilor de vot ale asociatului minoritar. Conform art. 79

şi art. 127 LS, asociaţii şi acţionarii care, într-o operaţiune determinată, au interese contrare
acelora ale societăţii, nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind acea
operaţiune, fiind obligaţi să se abţină. Cvorumul în vederea întrunirii legale a adunării
asociaților nu ar trebui să cuprindă și partea din capital a actionarului vizat.
Art. 79
(1) Asociatul care, într-o operaţiune determinată, are, pe cont propriu sau pe contul altuia,
interese contrare acelora ale societăţii, nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie
privind această operaţiune.
(2) Asociatul care contravine dispoziţiilor alin. (1) este răspunzător de daunele cauzate
societăţii, dacă, fără votul său, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută.
Art. 127
(1) Acţionarul care, într-o anumită operaţiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte
persoane, un interes contrar aceluia al societăţii, va trebui să se abţină de la deliberările
privind acea operaţiune.
(2) Acţionarul care contravine acestei dispoziţii este răspunzător de daunele produse societăţii,
dacă, fără votul său, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută.
3. Excluderea (remediu) a asociatului minoritar - NU exista jurisprundenta in acest sens!
Este o masura care aparent (şi conform jurisprudenţei actuale) este contestabilă datorită
abordării restrictive, limitative a cauzelor excluderii, dar admisibilă, sub condiţia
repetabilităţii şi gravităţii comportamentului acţionarului minoritar, întrucât acesta nu mai
poate pretinde că are dreptul intangibil de a rămâne în societate, atâta timp cât însăşi prezenţa
lui împiedică perenizarea, continuitatea întreprinderii societare.
GRUPUL DE SOCIETATI
„Grupurile de societăți înseamnă, laolaltă, o societate dominantă și una sau mai multe societăți
controlate prin legături juridice sau faptice care permit societății dominante să impună strategia
proprie și comportamentul economic al societăților controlate, prin conducere și controlul asupra
acestora și prin unitatea de decizie.” - Gh. Piperea, Drept comercial. Întreprinderea în reglementarea
NCC, Ed. Ch. Beck, București 2012.
„Grupul de societăți poate primi calificarea juridică de universalitate de fapt, respectiv de patrimoniu
de afectațiune al societății dominante, dar din punct de vedere economic, grupul de societăți este
titularul unei întreprinderi complexe care constă în afacerile societăților de grup, pe care societatea
dominantă le controlează.”- Gh. Piperea, Drept comercial. Întreprinderea în reglementarea NCC, Ed.
Ch. Beck, București 2012.
„Din ce în ce mai frecvent afacerile sunt structurate sub forma unor grupuri de societăți, fie că
aceasta înseamnă control comun asupra a două sau mai multe entități, fie deținerea unei participații
calificate. În fapt existența unui grad de complexitate al unei afaceri presupune desfățurarea acesteia
43
2015-2016
într-o structură de grup.” - Radu Bufan (coordonator) Andreea Deli-Diaconescu, Florin Moțiu
(colectiv de autori), Tratat practic de insolvență, Ed. Hamangiu, București, 2014
„În modul cel mai simplist, grupul de societăți a fost definit ca fiind constituit din operarea a două
sau mai multe companii ca o singură entitate economică, deși fiecare membru are propria
personalitate juridică și răspundere limitată.” - Eike T. Bicker, Creditor Protection in the Corporate
Group
În esență, grupul de societăți reprezintă o formă de manifestare a unei întreprinderi, fiind de fapt o
întreprindere care acționează prin intermediul mai multor profesioniști - societăți cu personalitate
juridică ai cărei membrii acționează în concordanță cu interesul de grup și nu în interes propriu,
într-o manieră coordonată, coordonarea fiind realizată de cele mai multe ori prin controlul comun
exercitat de către una dintre societăți (societatea-mamă ce controlează membrii controlați ai
grupului) ori de către una sau mai multe persoane. În unele cazuri, acest control poate fi exercitat în
mod formal și transparent prin deținerea unei participații calificate.
Definiții legale: ~ art. 5 pct. 35 al Legii nr. 85/2014: ,,grup de societăţi înseamnă două sau
mai multe societăţi interconectate prin control şi/sau deţinerea participaţiilor
calificate.”
~ art. 127 (8) al Codului de procedură fiscală: ,, este considerat drept grup
fiscal unic un grup de persoane impozabile stabilite în România care,
independente fiind din punct de vedere juridic, sunt în relaţii strânse una cu
alta din punct de vedere organizatoric, financiar şi economic.”
Întreprinderea este un concept economic și reprezintă în esență o activitate organizată și sistematică

ce constă în gestionarea unor resurse economice, sociale și financiare, activitate ce poate fi
exteriorizată din punct de vedere juridic prin unul sau mai mulți profesioniști ce reprezintă formele
juridice prin care întreprinderea acționează. În cazul grupului de societăți întreprinderea acționează
prin una sau mai multe societăți cu personalitate juridică. Aceste societăți reprezintă ,,haina”
juridică pe care o îmbracă cu caracter permanent sau ocazional o entitate economică unică reprezentată
de către întreprindere.
Forma juridică, respectiv simpla "haină" pe care o îmbracă ocazional întreprinderea, poate fi uneori
abandonată pe considerente de oportunitate, întreprinderea renunțând la o anumită structură (entitate
cu personalitate juridică) prin mutarea activității și a activelor în cadrul unei alte entități cu
personalitate juridică, de multe ori în dezavantajul creditorilor formei juridice abandonate. În aceste
cazuri, are loc de fapt o disimulare a conceptului de societate, are loc o deturnare a sensului, scopului
legitim și originar al societății.
Grupurile de societăți s-au născut dintr-o nevoie economică și au evoluat odată cu avansarea
fenomenului de globalizare. Practic, nu poate fi concepută o întreprindere multinațională de
anvergură ridicată care să nu fie structurată sub forma grupului de societăți (mai ales grupurile de
societăți ce desfășoară activitatea în multiple state, având caracter transnațional și o forță financiară
ridicată). Grupul de societăți reprezintă forma cea mai evoluată a unei întreprinderi, fiind structura
caracteristică oricărei corporații.
44
2015-2016
 Avantajele si dezavantajele grupului de societati
AVANTAJE DEZAVANTAJE
 optimizarea organizationala  creditorii membrilor sunt în principiu
limitați la urmărirea patrimoniului
 optimizarea fiscala, limitarea expunerii fiscale membrului cu care au contractat, deși aceștia
contractează prin prisma imaginii și
 managementul riscului și limitarea expunerii garanțiilor oferite de grup în ansamblu -
în fața diverselor categorii de risc posibilă apariția abuzului de personalitate
juridică
 organizarea mai facilă a contabilității
 disimularea noțiunii de afectio societatis,
 finanțarea afacerilor societăților din grup este societățile membre nu acționează în interesul
mai facilă, posibilitatea existenței unor garanții propriu, ci în interesul de grup
sau finanțări intra-grup
 posibilul abuz de majoritate în detrimentul
 flexibilitate mai ridicată în gestiunea activelor asociaților/acționarilor minoritari
și pasivelor, resursele din cadrul grupurilor pot
fi utilizate în comun  disimularea contractuală, problema
identității adevăratului contractant /
 posibilitatea de a utiliza programe naționale de adevăratului beneficiar, bariere în
stimulare, uneori barierele legislative impun identificarea celor ce controlează și
necesitate înființării unor noi societati pentru a exploatează în mod real societatea
desfășura o activitate sau un proiect.
 ușurința cu care lichiditățile sau activele
societății pot fi mutate în cadrul grupului, în
detrimentul creditorilor membrilor ce își văd
diminuat gajul general (ex. împrumuturi
fictive sau prea oneroase; prestarea de
servicii fictive; transferul de active la
prețuri fictive – în scopul sustragerii)
 pentru grup: posibila pierdere a controlului

asupra unui membru (ex. insolvență sau
pierderea dreptului de vot majoritar) cu
efecte asupra întregului grup, dificultăți de
coordonare, bariele legale / fiscale sau
logistice pentru ,,culegerea” sau preluarea
profitului, lichidităților sau altor active.
 Formele grupului de societati
Tipuri de societăți:
=> grupuri financiare = grupurile în care există legături de capital între membrii, concretizate
prin deținerea de participații la capitalul social (ex. holdingul ce reprezintă societatea-mamă
care deține participații în cadrul celorlalte societăți-membre);
=> grupuri personale = grupurile care au la bază legături personale, fiind compuse din
societăți în care controlul este exercitat de către o persoană sau o familie;
=> grupuri contractuale = grupurile care au la bază o relație contractuală generatoare de
dependență economică.
45
2015-2016
Transparenta grupurilor de societati. Grupurile de societăți pot să prezinte un grad variat de

transparență:
~ grupuri cu grad ridicat de transparenta , în situația în care existența și exercitarea

controlului este realizată în mod direct și public (tipic grupurilor financiare);
~ grupuri cu grad minim sau inexistent de transparenta, în cazurile în care
controlul este realizat, de regulă, indirect și în mod secret sau într-un mod necunoscut
terților (întâlnit mai des în cadrul grupurilor personale și contractuale).
Structura, organizarea și deținătorul grupurilor de societati
- în Europa Continentală, societățile-mamă, care exercită controlul, dețin în general doar un

număr de părți sociale sau acțiuni ce asigură controlul subsidiarelor;
- unele grupuri au structuri de tip holding (băncile americane sau cele elvețiene), iar altele au
structuri piramidale (comune în Germania și Italia);
- unele grupuri sunt controlate strict de către societățile-mamă, iar în alte forme membrii
grupului de societăți au o autonomie mai ridicată, existând uneori și o concureță intra-grup,
realizată între membrii grupului.
 Elementele esentiale ale grupului de societati
(1) Controlul
„Controlul este capacitatea de a determina sau influenţa în mod dominant, direct ori indirect,
politica financiară şi operaţională a unei societăţi sau deciziile la nivelul organelor
societare.” - art. 5 pct. 9, teza I al Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a
insolvenţei şi de insolvenţă
„Control, care înseamnă relaţia dintre societatea-mamă şi o filială sau o relaţie similară între
orice persoană fizică sau juridică şi o societate comercială; orice filială a unei filiale va fi
considerată o filială a societăţii-mamă, care este în fapt entitatea care controlează aceste
filiale; se consideră legătură strânsă şi situaţia în care două sau mai multe persoane fizice
sau juridice sunt legate permanent de una şi aceeaşi persoană printr-o relaţie de control.” -
art. 2 alin. (1) pct. 16 lit. b) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital
Controlul a fost definit în mod constant drept cel mai important element ce definește grupul de
societăți, atât în legislație cât și în doctrină. Astfel, s-a considerat că simpla existență a
controlului sub forma capacității de exercitare a sa, califică relația dintre două sau mai multe
societăți ca fiind una de grup. Ideala ar fi înlocuirea noțiunii de control cu noțiunea de control
exercitat.
(2) Participația calificată = fracţiunea de capital cuprinsă între 20% şi 50% deţinută de către
o persoană în altă societate.
O persoana va fi considerata ca detinand controlul atunci cand:
a) detine in mod direct sau indirect o participatie calificata de cel putin 40% din drepturile de
vot ale respectivei societati si niciun alt asociat sau actionar nu detine in mod direct ori
indirect un procentaj superior al drepturilor de vot;
b) detine in mod direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot in adunarea generala a
societatii respective;
c) in calitate de asociat sau actionar al respectivei societati dispune de puterea de a numi sau
de a revoca majoritatea membrilor organelor de administratie, conducere sau supraveghere.
46
2015-2016
Art.2 (1) pct. 20 indice 1 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital: ,,participaţie
calificată - deţinerea, directă sau indirectă, într-o S.S.I.F. a cel puţin 10% din capitalul social
ori din drepturile de vot sau care permite exercitarea unei influenţe semnificative asupra
administrării S.S.I.F. în care este deţinută participaţia respectivă.”
In general, noțiunea de participație calificată este utilizată pentru a determina cazurile în care
se instituie de către legiuitor prezumția relativă sau absolută, după caz, de control. Cu toate
acestea, uneori legiuitorul consideră că simpla deținere a unei participații calificate, în lipsa
controlului, poate constitui un element determinant și suficient în constituirea unui grup de
societăți - art. 5 pct. 35 al Legii nr. 85/2014: ,,grupul de societăţi înseamnă două sau mai
multe societăţi interconectate prin control şi/sau deţinerea participaţiilor calificate.”
(3) Interesul de grup

Grupul de societati relevă un tip distinct de affectio societatis, care se manifestă la nivelul
fiecărei societăți prin apartenența sa la grup și prin comuniunea de interese cu celelalte
societăți din grup. De cele mai multe ori interesul de grup este considerat un element
subsidiar, insa interesul de grup este elementul definitoriu principal si primar al grupului de
societati, spre deosebire de control sau participația calificată care nu reprezinta decat elemente
derivate. Acestea reprezintă efectul ulterior al interesului comun specific grupului de societăți,
materializat apoi prin eforturile coordonate ale membrilor de a acționa în interesul comun, sub
o direcție comună realizată de societatea-mamă sau o altă persoană ori entitate (în cazul
controlului). Participația calificata reprezintă consecința modalității de înființare sau o pârghie
de finanțare sau control.
Un grup de societati poate aparea si functiona chiar si in lipsa existentei unui control formal al
unei societati asupra unei alte societati din grup sau chiar in lipsa unui control formal comun
exercitat asupra unor societati de catre o persoana singulara sau alta entitate. Totusi, de facto,
intotdeauna va exista control indirect si informal vizand politica operationala sau financiară a
membrilor grupului de societăți, acest control fiind realizat în mod coordonat prin intermediul
acțiunilor unor diverse entități sau persoane, deși nici o entitate sau persoană nu deține în mod
singular controlul asupra membrilor grupului.
Spre exemplu, in situatia a trei societati distincte, independente in totalitate una de cealalta,
toate cu raspundere limitata si asociat unic. SRL A se ocupa cu furnizarea unei materii prime
si-l are ca asociat unic pe X, SRL B are ca obiect de activitate procesarea acestei materii
prime si-l are ca asociat unic pe Y, iar SRL C se ocupa cu obtinerea produsului finit avandu-l
ca asociat unic pe Z. X, Y si Z detin impreuna societatea D, in cote egale, niciunul dintre ei
neavand controlul deplin al societatii D. Aceasta din urma societate are ca obiect de
activitate comercializarea bunurilor vândute de către societatea C, care este aprovizionată de
societatea B, aprovizionată la rândul său de societatea A. X, Y și Z urmăresc obținerea de
profit prin activitatea societății D care comercializează produsul final, împărțind apoi profitul
în cote egale. Activitatea societăților A, B și C este organizată strict pentru a deservi
activitatea societătii D.
Interesul de grup presupune și un anumit grad de integrare funcțională a unui membru al

grupului de societăți în agrenajul global funcțional al grupului de societăți. Simpla utilizare a
conceptelor de control (ce poate să nu fie exercitat) și participație calificată, fără a lua în
considerare conceptul de interes de grup sau de modul în care diverse societăți sunt integrate
din punct de vedere funcțional pot da naștere unor calificări eronate (ex. o societate B, care
face parte dintr-un grup de societati, detine majoritatea partilor sociale sau a actiunilor unei
alte societati, A. In consecinta, B detine si participatia calificata, si controlul societatii in
47
2015-2016
cauza, insa nu exercita acest control, el fiind exercitat de catre actionarul minoritar C - o
societate terta. Achizitionarea societatii A de catre societatea B s-a datorat exclusiv obtinerii
de dividende. Actionarul minoritar, C, care controleaza de facto societatea A, a integrat din
punct de vedere functional societatea in cadrul grupului din care C face parte. Dacă s-ar face
abstracție de interesul social și modul în care a fost integrată funcțional societatea, s-ar
considera că aceasta face parte din grupul de societăți constituit din societatea care este
acționar majoritar, B, și eventual celelalte societăți ce compun grupul din care face parte
acționarul majoritar B. Or, având în vedere faptul că societatea deținută nu este integrată
economic de facto în cadrul grupului de societăți din care face parte societatea B,
neacționând în concordanță cu interesul de grup al grupului din care face parte societatea B,
este eronată includerea societății deținute în cadrul grupului societății B, cu atât mai mult cu
cât societatea A face parte, din punct de vedere funcțional, din cadrul grupului de societăți
din care face parte acționarul minoritar C ce exercită de facto controlul în interesul de grup
din care acesta face parte).
 Grupul de societati in legislatia romana
Au existat diferite moduri de abordare legislativă și judiciară a grupurilor de societăți:

- în unele state, precum Regatul Unit al Marii Britanii, nu există prevederi speciale privind
grupul de societăți, fiind aplicabile regulile generale ale dreptului comun, dar acest vid
legislativ a fost în general acoperit de către practica judiciară;
- în unele state, precum Germania, au fost introduse în legislație legi speciale privind grupurile
de societăți preferându-se reglementarea distinctă a acestor entități;
- in alte state, s-a preferat introducerea în legislație a unor norme privind grupurile de societăți
în diferite materii (concurență, insolvență, domeniul fiscal), cum este și cazul României.
Acest din urmă sistem prezintă neajunsuri sub aspectul previzibilității și coerenței legale
deoarece definirea unor concepte sau noțiuni nu este uniformă, putând crea probleme în
interpretare și aplicare. În legislația română grupul de societăți nu este reglementat în dreptul
societar, respectiv în cadrul Legii nr. 31/1990. Acest neajuns s-a dorit a fi acoperit prin
inserarea unor prevederi privind grupul de societăți sau aspecte ce definesc activitatea acestuia
în diverse materii: în materie fiscală, în materia dreptului insolvenței, în dreptul pieței de
capital, în materia dreptului concurenței. Din păcate, conceptele utilizate în aceste materii (ex.
control sau participație calificată) nu sunt similare astfel încât puținele reglementări din
dreptul român ce privesc grupul de societăți au un caracter eterogen. De asemenea, legislația
națională nu utilizează conceptul de interes de grup sau de integrare funcțională în definirea
grupului de societăți, fiind utilizate doar conceptele de control sau participație calificată.
Cea mai cuprinzătoare abordare din legislația română a grupului de societăți este tratată în
cadrul Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, ce
cuprinde prevederi speciale privind insolvența grupului de societăți în cadrul Titlului II,
Capitolul II al Legii (art. 183 – art. 203).
Art. 5 al Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență:

 grupul de societăţi = două sau mai multe societăţi interconectate prin control şi/sau
deţinerea participaţiilor calificate
 controlul = capacitatea de a determina sau influenţa în mod dominant, direct ori
indirect, politica financiară şi operaţională a unei societăţi sau deciziile la nivelul
organelor societare. O persoană va fi considerată ca deţinând controlul atunci când:
a) deţine în mod direct sau indirect o participaţie calificată de cel puţin 40% din
drepturile de vot ale respectivei societăţi şi niciun alt asociat sau acţionar nu deţine în
mod direct ori indirect un procentaj superior al drepturilor de vot;
48
2015-2016
b) deţine în mod direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot în adunarea generală a
societăţii respective;
c) în calitate de asociat sau acţionar al respectivei societăţi dispune de puterea de a numi
sau de a revoca majoritatea membrilor organelor de administraţie, conducere sau
supraveghere
 membru al grupului poate fi oricare din societăţile grupului, indiferent dacă este
societatea-mamă sau un membru controlat al grupului
 membru controlat al grupului este acea societate controlată de societatea-mamă
 participaţia calificata = fracţiunea de capital cuprinsă între 20% şi 50% deţinută de
către o persoană în altă societate
 societatea-mamă = societatea care exercită controlul sau influenţa dominantă asupra
celorlalte societăţi din grup.
Art. 9 (5) al Legii nr. 21/1996 a Concurenței - republicată:
Potrivit prevederilor prezentei legi, controlul decurge din drepturi, contracte sau orice alte
elemente care, fiecare în parte ori luate împreună şi ţinând seama de circumstanţele de fapt
sau de drept, conferă posibilitatea de a exercita o influenţă determinantă asupra unei
întreprinderi, în special prin:
a) drepturi de proprietate sau de folosinţă asupra totalităţii ori a unei părţi din activele unei
întreprinderi;
b) drepturi sau contracte care conferă o influenţă determinantă asupra structurii
întreprinderii, votului sau deciziilor organelor de conducere ale unei întreprinderi.
Art. 127 (8) al Codului de procedură fiscală:
Este considerat drept grup fiscal unic un grup de persoane impozabile stabilite în România
care, independente fiind din punct de vedere juridic, sunt în relaţii strânse una cu alta din
punct de vedere organizatoric, financiar şi economic.
Art. 2 (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital:
 control = relaţia dintre societatea-mamă şi o filială sau o relaţie similară între orice
persoană fizică sau juridică şi o societate comercială; orice filială a unei filiale va fi
considerată o filială a societăţii-mamă, care este în fapt entitatea care controlează aceste
filiale; se consideră legătură strânsă şi situaţia în care două sau mai multe persoane
fizice sau juridice sunt legate permanent de una şi aceeaşi persoană printr-o relaţie de
control
 persoane implicate = persoane care controlează sau sunt controlate de către un emitent
sau care se găsesc sub un control comun.
 Modalitati de protejare a tertilor
- dispozițiile comune privind acțiunea pauliană, acțiunea oblică, simulația, acțiunile în anulare;
- art. 193 (2) al Codului civil:
Nimeni nu poate invoca împotriva unei persoane de bună-credinţă calitatea de subiect de
drept a unei persoane juridice, dacă prin aceasta se urmăreşte ascunderea unei fraude, a unui
abuz de drept sau a unei atingeri aduse ordinii publice;
- art. 2371, (3), (4) ale Legii nr. 31/1990:
(3)Asociatul care, în frauda creditorilor, abuzează de caracterul limitat al răspunderii sale şi
de personalitatea juridică distinctă a societăţii răspunde nelimitat pentru obligaţiile
neachitate ale societăţii dizolvate, respectiv lichidate.
49
2015-2016
(4)Răspunderea asociatului devine nelimitată în condiţiile alin. (3), în special atunci când
acesta dispune de bunurile societăţii ca şi cum ar fi bunurile sale proprii sau dacă diminuează
activul societăţii în beneficiul personal ori al unor terţi, cunoscând sau trebuind să cunoască
faptul că în acest mod societatea nu va mai fi în măsură să îşi execute obligaţiile;
- art. 169 al Legii nr. 85/2014 - atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvență;
- art. 117 al Legii nr. 85/2014 - anularea actelor frauduloase;
- art. 239 al Codului penal - sanctionarea abuzului de încredere prin fraudarea creditorilor;
- art. 6 al Codului de procedură fiscală - principiul prevalenței economicului asupra
juridicului:
Organul fiscal este îndreptăţit să aprecieze, în limitele atribuţiilor şi competenţelor ce îi revin,
relevanţa stărilor de fapt fiscale şi să adopte soluţia admisă de lege, întemeiată pe constatări
complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză.
FUZIUNEA SOCIETATILOR
Fuziunea este operaţiunea prin care:
=> una sau mai multe societăţi sunt dizolvate, fără a intra în lichidare, şi transferă totalitatea
patrimoniului lor unei alte societăţi în schimbul repartizării către acţionarii societăţii sau societăţilor
absorbite de acţiuni la societatea absorbantă şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum 10%
din valoarea nominală a acţiunilor astfel repartizate => fuziunea prin absorbție
=> mai multe societăţi sunt dizolvate fără a intra în lichidare şi transferă totalitatea patrimoniului lor
unei societăţi pe care o constituie, în schimbul repartizării către acţionarii lor de acţiuni la societatea
nou-constituită şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a
acţiunilor astfel repartizate. => fuziunea prin contopire
- se poate realiza şi între societăţi de forme diferite
- se hotărăşte de catre fiecare societate în parte, în condiţiile stabilite pentru modificarea actului
constitutiv al societăţii.
50
2015-2016
Motive pentru fuzionarea societatilor => motive financiare/nevoia de lichidități;

=> eșecul societății;
=> concurență pronunțată pe piață;
=> consolidarea pieței sau apariția unei “hot market”;
=> neînțelegeri la nivelul societății/“loggerheads”;
=> optimizarea societăților;
=> reducerea costurilor;
` => presiuni privind nivelul de creștere din partea investitorilor;
=> exces de capital neutilizat;
=> dorința de a accesa o noua piață.
 Etapele fuziunii
51
2015-2016
Etapa I. DUE DILIGENCE
Societățile participante în procedura de fuziune vor trebui sa analizeze situațiile financiare ale
contrapartidei, precum și alte documente relevante în vederea luării deciziei de propunere a
fuziunii intr-o intrunire realizata in acest scop. Administratorii (de obicei împreuna cu
consultanți specializați) vor desfășura procedura de due diligence, analizând cel puțin:
structura societății, activele, structura angajaților, tipologia contractelor încheiate, drepturile
de proprietate intelectuală deținute de contrapartidă, situația litigiilor, precum și tipurile de
garanții necesare pentru luarea unei astfel de decizii de fuziune.
In aceasta etapa este necesara existenta unor acorduri de confidentialitate, precum și a unor
garanții privind calitatea și veridicitatea informațiilor divulgate.
Caveat emptor = Buyer beware ( = Lipsa de diligență a unei societăți este suportată de către
aceasta)
Etapa II. DESFASURAREA AGA SI HOTARAREA DE PRINCIPIU
Are loc convocarea si intrunirea AGA in cadrul careia actionarii isi vor exprima
consimtamantul cu privire la acordarea mandatului necesar administratorilor pentru pregatirea
documentatiei necesare privind potentiala fuziune in asa fel incat, la momentul votarii efective
a fuxiunii, actionarii sa fie in cunostinta de cauza. Aceasta hotarare NU este prevăzută expres
de lege, însă este acceptată de jurisprudență și validată de către ONRC (care solicită
depunerea unei astfel de hotărâri la dosarul fuziunii). Acționarul care a votat pentru în cadrul
acestei adunări poate vota împotriva fuziunii efective. Mai mult, acționarul care a votat
împotrivă nu poate să solicite retragerea din societate.
Etapa III. PREGĂTIREA ȘI PUBLICAREA PROIECTULUI DE FUZIUNE
=> administratorii societăţilor care urmează a participa la fuziune vor întocmi un proiect
de fuziune care va cuprinde:
- forma, denumirea şi sediul social ale tuturor societăţilor implicate în fuziune;
- fundamentarea şi condiţiile fuziunii;
- condiţiile alocării de acţiuni la societatea absorbantă sau la societăţile beneficiare;
- data de la care acţiunile sau părţile sociale prevăzute la punctul anterior dau
deţinătorilor dreptul de a participa la beneficii şi orice condiţii speciale care afectează
acest drept;
- rata de schimb a acţiunilor sau părţilor sociale şi cuantumul eventualelor plăţi în
numerar;
- cuantumul primei de fuziune sau de divizare;
- drepturile conferite de către societatea absorbantă sau beneficiară deţinătorilor de
acţiuni care conferă drepturi speciale şi celor care deţin alte valori mobiliare în afară
de acţiuni sau măsurile propuse în privinţa acestora;
- orice avantaj special acordat experţilor şi membrilor organelor administrative sau de
control ale societăţilor implicate în fuziune sau în divizare;
- data situaţiilor financiare ale societăţilor participante, care au fost folosite pentru a se
stabili condiţiile fuziunii sau ale divizării;
- data de la care tranzacţiile societăţii absorbite sau divizate sunt considerate din punct
de vedere contabil ca aparţinând societăţii absorbante sau uneia ori alteia dintre
societăţile beneficiare.
52
2015-2016
=> proiectul de fuziune, semnat de reprezentanţii societăţilor participante, se depune la

oficiul registrului comerţului unde este înmatriculată fiecare societate, însoţit de o
declaraţie a societăţii care încetează a exista în urma fuziunii, despre modul in careaa
hotărât să-si stinga pasivul, precum şi de o declaraţie privitoare la modalitatea de publicare
a proiectului de fuziune.
=> proiectul de fuziune, vizat de judecătorul delegat, se publică în Monitorul Oficial al

României, Partea a IV-a, pe cheltuiala părţilor, integral sau în extras, potrivit dispoziţiei
judecătorului delegat sau cererii părţilor, cu cel puţin 30 de zile înaintea datelor şedinţelor
în care adunările generale extraordinare urmează a hotărî asupra fuziunii.
În cazul în care deţine o pagină proprie web, societatea poate înlocui publicarea în Monitorul
Oficial, cu publicitatea efectuată prin intermediul propriei pagini web, pe o perioadă
continuă de cel puţin o lună înaintea adunării generale extraordinare care urmează să
decidă cu privire la fuziune, perioadă care se încheie nu mai devreme de finalul adunării
generale respective.
Societatea are sarcina de a dovedi continuitatea publicităţii şi de a asigura securitatea propriei

pagini web şi autenticitatea documentelor afişate. De la momentul publicării proiectului, în
principiu nu este permisă modificarea activelor societății față de cele menționate în proiect.
Opozitia creditorilor
Creditorii societăţilor care iau parte la fuziune au dreptul la o protecţie adecvată a

intereselor lor (art. 243 LS). În vederea obţinerii de garanţii adecvate, orice creditor
care deţine o creanţă certă, lichidă şi anterioară datei publicării proiectului de fuziune,
nescadentă la data publicării, a cărei satisfacere este pusă în pericol prin realizarea
fuziunii, poate face opoziţie.
Opoziţia se face în termen de 30 de zile de la data publicării proiectului de fuziune

în Monitorul Oficial al României. Ea se depune la oficiul registrului comerţului, care,
în termen de 3 zile de la data depunerii, o va menţiona în registru şi o va înainta
instanţei judecătoreşti competente. Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei este supusă
numai apelului. Nu se aplică creanţelor de natura drepturilor salariale!!
Formularea unei opoziţii NU are ca efect suspendarea executării fuziunii şi NU

împiedică realizarea fuziunii!
În cazul în care cererea creditorului nu este justificată, instanţa respinge opoziţia. Daca
consideră că cererea este oportună, admite opoziția şi obligă societatea debitoare la
plata creanţei de îndată ori într-un anumit termen stabilit în funcţie de valoarea
creanţei şi de pasivul societăţii debitoare.
Motive de respingere a opoziției:

 cererea creditorului nu este justificată;
 nu dovedeşte că satisfacerea creanţei sale este pusă în pericol prin realizarea fuziunii;
 societatea debitoare a făcut dovada plăţii datoriilor;
 părţile au încheiat un acord pentru plata datoriilor ori există deja garanţii sau privilegii
adecvate pentru satisfacerea creanţei;
53
2015-2016
 instanţa respinge opoziţia şi în cazul în care este refuzată de către creditor constituirea,
în termenul stabilit de instanţă prin încheiere, a garanţiilor.
Motive de admitere a opoziției:
 dacă societatea debitoare sau, după caz, societatea succesoare în drepturile şi
obligaţiile societăţii debitoare nu oferă garanţii ori privilegii adecvate pentru
satisfacerea creanţei;
 dacă oferă garanţii ori privilegii, societatea debitoare nu le constituie din cauze ce îi
sunt imputabile, în termenul stabilit de instanţă.
=> administratorii societăţilor care participă la fuziune trebuie să întocmească un raport

scris, detaliat, în care să explice proiectul de fuziune şi să precizeze fundamentul său
juridic şi economic. Raportul trebuie să descrie, de asemenea, orice dificultăţi speciale
apărute în realizarea evaluării.
=> administratorii fiecărei societăţi implicate în fuziune trebuie să informeze AGA

societăţii lor, precum şi administratorii celorlalte societăţi implicate în operaţiune, astfel
încât aceştia să poată informa, la rândul lor, AGA ale societăţilor respective asupra oricărei
modificări substanţiale a activelor şi pasivelor intervenite între data întocmirii proiectului
de fuziune şi data adunărilor generale care urmează să decidă asupra acestui proiect.
Întocmirea raportului şi comunicarea informaţiilor nu sunt necesare în cazul în care decid

astfel toţi acţionarii/asociaţii şi toţi deţinătorii altor valori mobiliare care conferă drepturi de
vot la fiecare dintre societăţile participante la fuziune sau la divizare!
=> există obligativitatea întocmirii unui raport de expertiză privind fuziunea realizat de
către experți independenți.
Etapa IV. DESFĂȘURAREA AGEA SI HOTARAREA DE APROBARE A FUZIUNII
=> cu cel puţin o lună înainte de data adunării generale extraordinare care urmează să
se pronunţe asupra proiectului de fuziune, organele de conducere ale societăţilor care
iau parte la fuziune vor pune la dispoziţia acţionarilor/asociaţilor, la sediul societăţii,
următoarele documente:
- proiectul de fuziune;
- raportul administratorilor;
- situaţiile financiare anuale şi rapoartele de gestiune pentru ultimele 3 exerciţii
financiare ale societăţilor care iau parte la fuziune sau la divizare.
Întocmirea situaţiilor financiare nu este necesară dacă societăţile implicate în fuziune publică
rapoarte semestriale şi le pun la dispoziţia acţionarilor/asociaţilor, potrivit legislaţiei pieţei de
capital, şi nici în cazul în care toţi acţionarii/asociaţii şi deţinătorii de alte titluri care conferă
drept de vot ai fiecăreia dintre societăţile implicate în fuziune au convenit astfel.
Societatea nu are obligaţia de a pune la dispoziţia acţionarilor la sediul său social documentele
prevăzute dacă acestea sunt publicate pe propria pagină web a societăţii pe o perioadă
continuă de cel puţin o lună înaintea adunării generale care urmează să decidă cu privire la
fuziune, perioadă care se încheie nu mai devreme de finalul adunării generale respective.
54
2015-2016
=> AGEA fiecărei societăţi participante va hotărî asupra fuziunii, proiectului de fuziune,
cu respectarea condiţiilor privind convocarea ei, in termen de 3 luni de la data publicării
proiectului de fuziune.
În cazul unei fuziuni prin înfiinţarea unei noi societăţi (fuziune prin contopire), proiectul de
fuziune şi, dacă sunt conţinute într-un document separat, actul constitutiv sau proiectul de act
constitutiv al noii societăţi vor fi aprobate de către AGEA fiecăreia dintre societăţile care
urmează să îşi înceteze existenţa.
În cazul în care într-o fuziune prin absorbţie, societatea absorbantă deţine cel puţin 90% din
totalitatea acţiunilor/părţilor sociale sau a altor valori mobiliare ce conferă titularilor lor drept
de vot în adunările societăţilor, întocmirea raportului administratorilor precum și aprobarea
fuziunii de către adunarea generală a societăţii absorbante nu este necesară în măsura în care
sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2461 LS.
Art. 2461
(1) În cazul unei fuziuni prin absorbţie prin care una sau mai multe societăţi sunt dizolvate
fără a intra în lichidare şi transferă toate activele şi pasivele lor unei alte societăţi care deţine
toate acţiunile lor sau alte titluri conferind drepturi de vot în adunarea generală, aprobarea
fuziunii de către adunarea generală a acţionarilor societăţilor implicate în fuziune, în condiţiile
art. 239, nu este necesară dacă:
a) fiecare dintre societăţile implicate în fuziune a îndeplinit cerinţele de publicitate a
proiectului de fuziune prevăzute de art. 242 cu cel puţin o lună înainte ca fuziunea să producă
efecte;
b) pe o perioadă de o lună înaintea datei de la care operaţiunea produce efecte toţi acţionarii
societăţii absorbante au putut consulta, la sediul societăţii sau pe pagina web a acesteia,
documentele prevăzute la art. 244 alin. (1) lit. a), c) şi d). Dispoziţiile art. 244 alin. (3)–(5) se
aplică în mod corespunzător;
c) unul sau mai mulţi acţionari/asociaţi ai societăţii absorbante, deţinând cel puţin 5% din
capitalul social subscris, au posibilitatea de a cere convocarea unei adunări generale pentru a
se pronunţa asupra fuziunii.
(2) În cazul în care într-o fuziune prin absorbţie societatea absorbantă deţine cel puţin 90%,
dar nu totalitatea acţiunilor/părţilor sociale sau a altor valori mobiliare ce conferă titularilor lor
drept de vot în adunările societăţilor, aprobarea fuziunii de către adunarea generală a societăţii
absorbante nu este necesară dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute la alin. (1). Dispoziţiile
art. 244 alin. (3)–(5) se aplică în mod corespunzător.
Etapa V. ÎNREGISTRAREA FUZIUNII
=> actul modificator al actului constitutiv al societăţii absorbante se înregistrează în

registrul comerţului în a cărui circumscripţie îşi are sediul societatea şi, vizat de
judecătorul delegat, se transmite, din oficiu, la Monitorul Oficial al României, spre publicare
în Partea a IV-a, pe cheltuiala societăţii.
=> hotărârile AGEA de aprobare ale fuziunii se depun spre publicare la ONRC.
=> ulterior publicării lor, dosarul de fuziune este trimis de ONRC către instanțele de
judecată competente.
55
2015-2016
Acționarii care nu a votat în favoarea fuziunii societăților au dreptul de a se retrage din

societate şi de a solicita cumpărarea acţiunilor lor de către societate, în măsura în care
solicită acest lucru în termen de 30 de zile de la momentul adoptării hotărârii AGEA de
fuziune (art. 134 LS).
Acționarii mai pot ataca hotărârea AGEA de aprobare a fuziunii în termen de 15 zile de la
momentul publicării ei în M. Of. în condițiile art. 132 LS.
 Efectele fuziunii
Fuziunea are următoarele consecinţe (art. 250 LS):

~ transferul, atât în raporturile dintre societatea absorbită şi societatea absorbantă, cât şi în
raporturile cu terţii, către societatea absorbantă al tuturor activelor şi pasivelor societăţii
absorbite - acest transfer va fi efectuat în conformitate cu regulile de repartizare stabilite în
proiectul de fuziune;
~ acţionarii sau asociaţii societăţii absorbite devin acţionari, respectiv asociaţi ai societăţii
absorbante, respectiv ai societăţilor beneficiare, în conformitate cu regulile de repartizare
stabilite în proiectul de fuziune;
~ societatea absorbită încetează să existe.
Efectele fuziunii se produc:

 în cazul constituirii unei societăţi noi, de la data înmatriculării în registrul comerţului a
noii societăţi;
 în celelalte cazuri, de la data înregistrării hotărârii ultimei adunări generale care a
aprobat operaţiunea, cu excepţia cazului în care, prin acordul părţilor, se stipulează că
operaţiunea va avea efect la o altă dată, care nu poate fi însă ulterioară încheierii
exerciţiului financiar curent al societăţii absorbante, nici anterioară încheierii ultimului
exerciţiu financiar încheiat al societăţii sau societăţilor ce îşi transferă patrimoniul.
 Nulitatea fuziunii
Nulitatea unei fuziuni poate fi declarată numai prin hotărâre judecătorească! De la data
realizării sale, fuziunea poate fi declarată nulă doar dacă nu a fost supusă unui control judiciar
în conformitate cu prevederile legale menţionate sau dacă hotărârea uneia dintre adunările
generale care au votat proiectul fuziunii este nulă ori anulabilă (art. 251 LS).
Procedurile de anulare şi de declarare a nulităţii fuziunii nu pot fi iniţiate după expirarea unui
termen de 6 luni de la data la care fuziunea a devenit efectivă sau dacă situaţia a fost
rectificată. Dacă neregularitatea ce poate conduce la declararea nulităţii unei fuziuni poate fi
remediată, instanţa competentă acordă societăţilor implicate un termen pentru rectificarea
acesteia => confirmare/acoperirea viciului.
Hotărârea definitivă de declarare a nulităţii unei fuziuni nu aduce atingere prin ea însăşi
valabilităţii obligaţiilor născute în sarcina sau în beneficiul societăţii absorbante ori societăţii
beneficiare, angajate după ce fuziunea sau divizarea au devenit efective şi înainte ca hotărârea
de declarare a nulităţii să fie publicată!! În cazul declarării nulităţii unei fuziuni, societăţile
participante la fuziunea respectivă răspund solidar pentru obligaţiile societăţii absorbante,
angajate în perioada menţionată mai sus.
56
2015-2016
PIATA DE CAPITAL
Piata de capital este spatiul in care se intalnesc cererea si oferta de capital reprezentat prin
instrumente financiare.
actionar semnificativ - persoana fizica, persoana juridica sau grupul de persoane care actioneaza in
mod concertat si care detine direct sau indirect o participatie de cel putin 10% din capitalul social al
unei societati comerciale sau din drepturile de vot, ori o participatie care permite exercitarea unei
influente semnificative asupra luarii deciziilor in adunarea generala sau in consiliul de administratie,
dupa caz;
cont comun de investitii - investitie realizata in contul a doua sau mai multor persoane sau asupra
careia doua sau mai multe persoane au drepturi care pot fi exercitate prin semnatura uneia sau mai
multor persoane dintre cele mentionate;
emitent - entitatea cu sau fara personalitate juridica ce a emis, emite sau intentioneaza sa emita
instrumente financiare;
entitati reglementate - persoanele fizice si juridice, precum si entitatile fara personalitate juridica a
caror activitate este reglementata si/sau supravegheata de catre C.N.V.M.;
societate-mama - persoana juridica, actionar sau asociat al unei societati comerciale care se afla in una
din urmatoarele situatii:
a) detine direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot la aceasta;
b) poate sa numeasca sau sa revoce majoritatea membrilor organelor de administrare sau de control ori
alte persoane cu putere de decizie in societatea respectiva;
c) poate exercita o influenta semnificativa asupra entitatii la care este actionar sau asociat, in virtutea
unor clauze cuprinse in contracte incheiate cu entitatea respectiva sau a unor prevederi cuprinse in
actul constitutiv al acestei entitati;
d) este actionar sau asociat al unei entitati si:
1. a numit singur, ca rezultat al exercitarii drepturilor sale de vot, majoritatea membrilor
organelor de administrare sau de control ori majoritatea conducatorilor filialei in ultimele doua
exercitii financiare, sau
2. controleaza singur, in baza unui acord incheiat cu ceilalti actionari sau asociati, majoritatea
drepturilor de vot;
filiala - societate comerciala in cadrul careia exista un asociat sau un actionar aflat intr-una dintre
situatiile prevazute mai sus;
sucursala - structura organizata, fara personalitate juridica separata a unei societati comerciale, care
presteaza unul sau toate serviciile pentru care societatea a fost autorizata, in conformitate cu mandatul
dat de aceasta. Toate sediile infiintate in Romania de catre o societate cu sediul social sau central situat
intr-un stat membru vor fi tratate ca fiind o singura sucursala;
fond de investitii - organism de plasament colectiv fara personalitate juridica;
fond deschis de investitii - organism de plasament colectiv in valori mobiliare, fara personalitate
juridica, ale carui unitati de fond fac obiectul unei emisiuni si rascumparari continue;
57
2015-2016
grup - reprezinta un ansamblu de societati comerciale compus dintr-o societate-mama, filialele sale si
entitati in care societatea-mama sau filialele sale detin o participare, precum si societatile comerciale
legate una de alta printr-o relatie care face necesara consolidarea conturilor si consolidarea raportului
anual;
instrumente financiare inseamna:

a) valori mobiliare;
b) titluri de participare la organismele de plasament colectiv;
c) instrumente ale pietei monetare, inclusiv titluri de stat cu scadenta mai mica de un an si certificate
de depozit;
d) contracte futures financiare, inclusiv contracte similare cu decontare finala in fonduri;
e) contracte forward pe rata dobanzii, denumite in continuare FRA;
f) swap-uri pe rata dobanzii, pe curs de schimb si pe actiuni;
g) optiuni pe orice instrument financiar prevazut la lit. a) - d), inclusiv contracte similare cu decontare
finala in fonduri; aceasta categorie include si optiuni pe curs de schimb si pe rata dobanzii;
h) instrumente financiare derivate pe marfuri;
i) orice alt instrument admis la tranzactionare pe o piata reglementata intr-un stat membru sau pentru
care s-a facut o cerere de admitere la tranzactionare pe o astfel de piata;
instrumente financiare derivate - instrumentele definite anterior la lit. d), g), h), combinatii ale
acestora, precum si alte instrumente calificate astfel prin reglementari ale C.N.V.M.;
instrumente ale pietei monetare - instrumente financiare care se tranzactioneaza de regula in cadrul
pietei monetare;
intermediari - societati de servicii de investitii financiare autorizate de C.N.V.M., institutii de credit

autorizate de Banca Nationala a Romaniei, in conformitate cu legislatia bancara aplicabila, precum si
entitati de natura acestora autorizate in state membre sau nemembre sa presteze servicii de investitii
financiare de natura celor prevazute la art. 5;
investitor calificat:
a) entitati autorizate sa opereze pe piete financiare, precum institutiile de credit, societatile de servicii
de investitii financiare, alte institutii financiare autorizate si reglementate, societatile de asigurari,
organismele de plasament colectiv, societatile de administrare a investitiilor, fondurile de pensii,
precum si alte entitati ce nu sunt autorizate ori reglementate si al caror unic obiect de activitate este
investitia in valori mobiliare;
b) autoritati ale administratiei publice centrale si locale, institutii de credit centrale, organisme
internationale si regionale, precum: Fondul Monetar International, Banca Centrala Europeana, Banca
Europeana de Investitii sau alte organisme similare;
c) entitati legale care indeplinesc doua din urmatoarele trei criterii:
1. numar mediu de angajati pe perioada unui exercitiu financiar mai mare de 250;
2. active totale in valoare mai mare de echivalentul sumei de 43.000.000 euro;
3. cifra de afaceri anuala neta mai mare de echivalentul sumei de 50.000.000 euro;
d) anumite persoane fizice, subiect al recunoasterii reciproce C.N.V.M. poate decide sa autorizeze
persoane fizice rezidente in Romania, care solicita in mod expres sa fie considerate ca investitori
calificati, daca aceste persoane indeplinesc cel putin doua din urmatoarele criterii:
1. investitorul a efectuat tranzactii de o marime semnificativa pe o piata reglementata cu o
frecventa medie de cel putin 10 tranzactii pe trimestru in ultimele patru trimestre
calendaristice;
58
2015-2016
2. valoarea portofoliului de valori mobiliare al unui investitor depaseste 500.000 euro;

3. investitorul a lucrat sau lucreaza in sectorul financiar cel putin de un an, avand o pozitie
care necesita cunostinte privind investitiile in valori mobiliare;
e) anumite societati mici si mijlocii, subiect al recunoasterii reciproce C.N.V.M. poate decide sa
autorizeze societati mici si mijlocii cu sediul in Romania, care solicita in mod expres sa fie considerate
investitori calificati. In intelesul prezentei legi, societati mici si mijlocii sunt acele societati comerciale
care, in conformitate cu ultimele situatii financiare raportate, nu indeplinesc doua din cele trei criterii
prevazute la lit. c);
legaturi stranse - situatia in care doua sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate prin:
a) participare, care inseamna detinerea in mod direct sau indirect a 20% sau mai mult din drepturile de
vot sau din capitalul social al unei societati comerciale;
b) control, care inseamna relatia dintre societatea-mama si o filiala sau o relatie similara intre orice
persoana fizica sau juridica si o societate comerciala; orice filiala a unei filiale va fi considerata o
filiala a societatii-mama, care este in fapt entitatea care controleaza aceste filiale; se considera legatura
stransa si situatia in care doua sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate permanent de una
si aceeasi persoana printr-o relatie de control;
ofertant sau persoana care initiaza o oferta - persoana juridica sau fizica ce ofera valori mobiliare
publicului sau se ofera sa cumpere valori mobiliare;
oferta publica de valori mobiliare - inseamna comunicarea adresata unor persoane, facuta sub orice
forma si prin orice mijloace, care prezinta informatii suficiente despre termenii ofertei si despre
valorile mobiliare oferite, astfel incat sa permita investitorului sa adopte o decizie cu privire la
vanzarea, cumpararea sau subscrierea respectivelor valori mobiliare. Aceasta definitie se va aplica, de
asemenea, si in situatia plasamentului de valori mobiliare prin intermediari financiari;
oferta publica de preluare - oferta publica de cumparare care are ca rezultat, pentru cel care o
promoveaza, dobandirea a mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei societati comerciale;
organisme de plasament colectiv - entitati organizate, cu sau fara personalitate juridica, denumite in
continuare O.P.C., care atrag in mod public sau privat resurse financiare ale persoanelor fizice si/sau
juridice, in scopul investirii acestora, in conformitate cu dispozitiile prezentei legi si reglementarile
C.N.V.M.;
procedura de insolvabilitate - procedura colectiva prevazuta de Legea nr. 253/2004 privind caracterul
definitiv al decontarii in sistemele de plati si in sistemele de decontare a operatiunilor cu instrumente
financiare sau de legislatia straina, care urmareste fie lichidarea unui participant, fie reorganizarea sa,
daca aceasta masura implica suspendarea sau limitarea transferurilor sau platilor;
programul de oferta - un plan care ar permite emiterea, in mod continuu sau repetat in decursul unei
perioade de timp determinate, a valorilor mobiliare, altele decat cele de tipul titlurilor de capital;
sistem alternativ de tranzactionare - un sistem care pune in prezenta mai multe parti care cumpara si
vand instrumente financiare, intr-un mod care conduce la incheierea de contracte, denumit si sistem
multilateral de tranzactionare;
titluri de participare - unitati de fond sau actiuni emise de organisme de plasament colectiv, in functie
de modul de constituire al acestora;
59
2015-2016
valori mobiliare (actiuni emise de societati; obligatiuni emise de societati si autoritati publice; bonuri
de tezaur si certificate de trezorerie emise de stat; titluri de participare emise de OPCVM) :
a) actiuni emise de societati comerciale si alte valori mobiliare echivalente ale acestora, negociate pe
piata de capital;
b) obligatiuni si alte titluri de creanta, inclusiv titlurile de stat cu scadenta mai mare de 12 luni,
negociabile pe piata de capital;
c) orice alte titluri negociate in mod obisnuit, care dau dreptul de a achizitiona respectivele valori
mobiliare prin subscriere sau schimb, dand loc la o decontare in bani, cu exceptia instrumentelor de
plata;
titluri de capital - actiuni si alte valori mobiliare asimilabile actiunilor, precum si orice alt tip de valori
mobiliare, conferind dreptul de a le dobandi ca urmare a unei conversii sau a exercitarii acestui drept,
in masura in care valorile din a doua categorie sunt emise de acelasi emitent sau de catre o entitate
care apartine grupului din care face parte respectivul emitent;
titluri, altele decat cele de tipul titlurilor de capital - toate valorile mobiliare care nu sunt titluri de
capital (contracte forward pe valute şi rata dobânzii, contracte futures pe valori mobiliare şi mărfuri,
contracte options pe valori mobiliare şi mărfuri, contracte pentru transferul riscului de credit, swap-
uri etc);
valori mobiliare emise in mod continuu sau repetat - valori mobiliare de acelasi tip si/sau clasa emise
continuu ori in cel putin doua transe distincte pe o perioada de 12 luni.
=> piața primară = emiterea de valori mobiliare prin ofertă publică iniţială (pentru prima dată) sau
primară (noi valori emise de un emitent care deja a făcut o ofertă iniţială - ex. majorare de capital)
=> piața secundară = piaţa în care se tranzacţionează valori mobiliare deja emise
 Autoritatea pietei de capital
Autoritatea sectoriala de reglementare, supraveghere si control a pietei de capital => ASF

(Autoritatea de Supraveghere Financiara) - OUG 93/2012 privind infiintarea, organizarea
si functionarea ASF (modificari 2013, an din care functioneaza efectiv)
Fosta “Comisie Naţională a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M. – OUG 25/2002 modificata

2004)” a fost integrată în ASF prin unificare cu Comisia de Supraveghere a Asigurărilor și cu
Comisia de Supraveghere a sistemului de Pensii Private, după modelul unitar, cel mai uzitat în
Europa.
ASF: ~ autoritate administrativă autonomă, de specialitate, cu personalitate juridică,

independentă, autofinanţată;
~ autoritate condusa de un Consiliu format din 9 membri desemnati de Parlament;
~ rolul autoritatii este: - autorizarea constituirii si functionarii entitatilor participante

pe piata de capital, a asigurarilor si a fondurilor de pensii,
- reglementarea (emitent al legislaţiei secundare),
- supravegherea pieţelor respective
- controlul entitatilor participante;
60
2015-2016
~ obiectivele autoritatii (art. 5 OUG nr. 93/2012): asigurarea stabilităţii,

competitivităţii şi bunei funcţionări a pieţelor; promovarea încrederii în aceste pieţe şi
în investiţiile în instrumente financiare; asigurarea protecţiei operatorilor şi
investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive şi frauduloase.
~ principale prerogative de supraveghere și control ale autoritatii (art. 2 (5) LPC):
- să acorde, suspende, retragă ori să refuze acordarea de autorizaţii, aprobări,

avize, derogări;
- să verifice modul de îndeplinire a atribuţiilor şi obligaţiilor legale şi statutare
ale administratorilor, directorilor, directorilor executivi, precum şi ale altor
persoane în legătură cu activitatea entităţilor reglementate sau supravegheate;
- să solicite entităţilor supravegheate întrunirea CA şi AGA, stabilind
problemele ce trebuie înscrise pe ordinea de zi; să solicite tribunalului
competent să dispună convocarea AGA;
- să solicite informaţii şi documente emitenţilor de valori mobiliare prin ofertă
publică sau care au fost admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată;
- să efectueze controale la sediul entităţilor reglementate şi supravegheate de
ASF;
- să aplice sancţiuni contravenţionale şi specifice; sa dispuna masuri in cazuri
individuale.
~ actele administrative (individuale, normative si asimilabile) adoptate de ASF sunt

atacabile în contencios la Curtea de Apel Bucureşti (competenţă specială exclusivă).
 Tranzactiile cu instrumente financiare

Pentru a incheia tranzactii cu instrumente de credit este nevoie de intervenţia obligatorie a
intermediarului profesionist autorizat de ASF (Societate de Servicii de Investitii Financiare –
SSIF sau o institutie de credit)
Ordinele de vanzare-cumparare de titluri:
- sunt ferme, irevocabile si pot fi ~ la piaţă sau

~ cu limită de preţ;
- piaţa prin licitaţie (regular - auction market) ~ licitaţie prin strigare (NYSE)
~ licitatie asistată pe calculator (BVB)
Asistarea pierde din spectaculozitate, dar câştigă în eficienţă şi securitate (ex. elimină riscul
difuzării de informaţii financiare false).
- piaţa prin negociere (deal) - pentru pachete mari de valori mobiliare; pretul difera fata de
piata regular.
Sistemul de depozitare, compensare, decontare
Acest sistem este fundamentul garantarii executarii obligaţiilor izvorâte din tranzacţii.
Directiva 98/26/CEE - plăţile şi decontarea operaţiunilor trebuie efectuate în cadrul unui
sistem organizat şi supravegheat reglementar (ASF + BNR), astfel încât să asigure securitatea
juridică şi tehnică a tranzacţiilor.
61
2015-2016
Sistemul este constituit pe baze contractuale între cel puţin 3 participanţi direcţi - intermediari
care oferă servicii financiare (SSIF). In RO există 4 astfel de sisteme. Acestora li se raliază
contractual, un agent de decontare, o casă (centrală) de compensare şi/sau un depozitar
(central). Cei trei participanţi, numiţi şi indirecţi, sunt autorizaţi atât de ASF, cât şi de BNR şi
au în comun poziţia fiecăruia de interpunere prin sistemul mandatului del credere, care
presupune că cel care trimite ordinul (de cumpărare/vânzare sau compensare, decontare) în
sistem, garantează faţă de terţi (faţă de tot sistemul) îndeplinirea obligaţiilor celui de la care a
primit ordinul.
Securitatea juridică a sistemului provine atat din caracterul său piramidal de interpunere del
credere (art. 2052(2) Cod civil) cat şi din existenţa Fondului de compensare. Acţionarii
Fondului sunt intermediarii şi societăţile de administrare a investiţiilor, obligati să contribuie
la Fond cu 1% din valoarea veniturilor. Fondul compensează investitorii, în situaţia
incapacităţii membrilor Fondului de a returna fondurile băneşti şi/sau instrumentele financiare.
Fondul compensează în mod egal şi nediscriminatoriu, investitorii, în limita unui plafon
stabilit anual de ASF. Fondul de garantare se subrogă de drept în drepturile investitorilor,
pentru o sumă egală cu plăţile pe care le-a efectuat pentru compensarea fondurilor băneşti
şi/sau instrumentelor financiare.
 Participantii operatiunilor de tranzactionare
Participanții principali intalniti pe piata sunt:

- emitentii - cei mare emit actiuni pe piata
- intermediari de servicii financiare (SSIF-urile - societati de intermediere, precum
societatile de brokeraj)
În general, jocul se desfășoară între acestea două, dar mai sunt și alți participanți pe piață, cum
ar fi organismele de plasament colectiv, fondurile, etc.
EMITENTII
=> Accesul la listarea acţiunilor pe pieţele reglementate al emitentului este garantat in

masura in care:
 sunt respectate dispozitiile Regulamentului CNVM nr.1/2006 privind emitentii si
operatiunile cu valori mobiliare
 emitentul a elaborat un prospect de emisiune primară (ofertă publică), aprobat de
ASF
 capitalul social + rezervele + profitul emitentului insumeaza cel puţin 1.000.000 EUR
 emitentul a funcţionat în ultimii 3 ani
 acţiunile care fac obiectul admiterii la tranzacţionare sunt liber negociabile şi integral
plătite, distribuite publicului într-o proporţie de cel puţin 25% din capitalul subscris
excepţie – daca ASF apreciază că va exista o piaţă adecvată pentru respectivele
acţiuni, iar emitentul este capabil să îndeplinească cerinţele de informare continuă şi
periodică (ex. Petrom 8%, BRD 8% din actiuni sunt tranzactionate, totusi lichiditatea
si capitalizarea bursieră sunt asigurate)
 emitentul respecta Codul Bursei de Valori Bucuresti ca operator de piata (din 2011).
=> Suspendarea de la tranzacţionare a emitentului poate fi dispusa de care ASF in masura

in care aceasta apreciază că tranzacţionarea ar fi în detrimentul investitorilor sau există motive
62
2015-2016
întemeiate pentru a suspecta că nu sunt respectate prevederile legale sau apreciază că este
imposibilă menţinerea unei pieţe ordonate, putând fi afectate interesele investitorilor.
=> Retragerea de la tranzacţionare a emitentului
 poate fi dispusa de catre ASF daca aceasta consideră că, datorită unor circumstanţe
speciale, nu se mai poate menţine o piaţă ordonată pentru respectivele valori;
 poate fi dispusa pri hotarârea AGEA a emitentului.
=> Principiile specifice privind conduita emitentilor. Obligatiile emitentului
Emitenţii de valori mobiliare vor asigura un tratament egal pentru toţi deţinătorii de valori
mobiliare (egalitate) şi vor pune la dispoziţia acestora toate informaţiile necesare pentru ca să-
şi poată exercita drepturile (informare).
Este interzisa folosirea în mod abuziv a poziţiei deţinute de acţionari sau a calităţii de
administrator ori de angajat al societăţii, prin recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase, care
au ca obiect sau ca efect lezarea drepturilor privind valorile mobiliare deţinute, precum şi
prejudicierea deţinătorilor acestora. Deţinătorii valorilor mobiliare trebuie să îşi exercite
drepturile conferite de acestea cu bună-credinţă, cu respectarea drepturilor şi a intereselor
legitime ale celorlalţi deţinători şi a interesului prioritar al societăţii comerciale, în caz contrar
fiind răspunzători pentru daune (art. 210 LPC).
1. Obligatia de informare periodica si continua. Obligatii de raportare (art. 227 LPC)
Se pun la dispoziţia publicului şi se transmit A.S.F. şi BVB rapoarte trimestriale, semestriale

şi anuale privind activitatea emitentului, precum şi rapoarte curente. Acestea din urmă cuprind
orice informaţie semnificativă, pentru ca investitorii să facă o evaluare fundamentată privind
activitatea societăţii, a profitului sau pierderii, precum şi să indice orice factor special care a
influenţat aceste activităţi (corporate significant event). Spre exemplu, convocarea AGA,
schimbări în conducerea societăţii emitente, schimbări în controlul asupra emitentului, litigii
semnificative - schimbări în obligaţiile societăţii care pot afecta semnificativ activitatea,
achiziţii sau înstrăinări semnificative de active, încetarea relaţiilor contractuale cu parteneri
cu care s-a realizat peste 10% din cifra de afaceri.
2. Obligaţia de transparenţă
i. Orice act juridic incheiat de societate cu administratorii, angajaţii, acţionarii care deţin
controlul, a cărui valoare cumulată reprezintă cel puţin echivalentul în lei a 50.000 euro
(related party transactions) se va raporta de indata.
ii. Situaţiile in care drepturile de vot deţinute de o persoană ating, depăşesc sau scad sub unul
din pragurile de 5%, 10%, 20%, 33%, 50%, 75% sau 90% din totalul drepturilor de vot se vor
raporta in termen de 3 zile.
iii. Emitentul va informa publicul şi ASF, fără întârziere, în legătură cu informaţiile

privilegiate ( = o informaţie precisă care nu a fost făcută publică şi care, dacă ar fi transmisă
public, ar putea avea un impact semnificativ asupra preţului instrumentelor financiare ale
emitentului). Este interzisa utilizarea informatiei de catre detinatorul de actiuni
(infractiunea de abuz de piata). Emitentul poate, pe proprie răspundere, să amâne
63
2015-2016
dezvăluirea publică a informaţiei privilegiate, pentru a nu prejudicia interesele proprii, cu

condiţia ca o astfel de amânare:
a) să nu inducă în eroare publicul şi
b) emitentul să poată să asigure confidenţialitatea respectivelor informaţii.
Emitentul va informa, fără întârziere, ASF asupra deciziei de amânare a dezvăluirii, către
public, a respectivei informaţii, iar ASF poate obliga emitentul să dezvăluie informaţia pentru
a asigura transparenţa şi integritatea pieţei.
Emitenţii trebuie să întocmească o listă a persoanelor care lucrează pentru ei, în baza unui
contract de muncă sau altfel, care au acces la informaţia privilegiată și să răspundă pentru
păstrarea confidențialității de către aceste persoane.
3. Obligatia de a comunica către ASF şi BVB proiectul de modificare a actului

constitutiv, până la data convocării AGEA care se va pronunţa asupra amendamentului
Sancţiuni pentru neîndeplinirea obligaţiilor specifice
=> A.S.F. şi BVB vor face public faptul că emitentul nu-şi îndeplineşte obligaţiile
=> amenzi contraventionale consistente (art.272-275 LPC) în funcţie de gravitatea
faptei săvârşite si durata încălcării obligaţiei legale (ex. maximul între 5% şi 10% din
cifra de afaceri pe anul anterior, pentru persoanele juridice; ex2. pană la 500.000 lei,
pentru persoanele fizice; ex3. între jumătate şi totalitatea valorii tranzacţiei realizate
prin abuz de piaţă sau manipularea pieţei - infractiuni)
64
2015-2016
65
2015-2016
66
2015-2016
Formatorul de piață – MARKET MAKER
BVB a lansat conceptul de market maker definit ca participantul care și-a asumat rolul de a
susține lichiditatea unui instrument financiar, în baza contractului încheiat cu emitentul
instrumentelor financiare respective. BVB poate solicita unui emitent sa ia în considerare
opțiunea de susținere a lichidității instrumentelor financiare emise de acesta prin intermediul
unui participant, în conformitate cu cele menționate anterior.
O data aprobat de BVB, se incheie si un contract Market Maker – BVB.
BVB este direct favorizat prin intermediul acestei practici, din moment ce nivelul tranzacțiilor
pe bursă ar trebui sa creasca. Însă utilitatea practică a unui astfel de acord e discutabilă din
perspectiva emitentului: poate un market maker crește intr-adevar lichiditatea în așa manieră
încât să genereze un impact real?
 Protectia investitorilor
MIJLOACE DE PROTECȚIE SPECIFICE PIEȚEI
I. Abuzul de piaţă şi regimul informaţiilor privilegiate
Se interzice oricărei persoane care deţine informaţii privilegiate să utilizeze respectivele

informaţii pentru dobândirea sau înstrăinarea valorilor mobiliare la care se referă, pe cont
propriu sau pe contul unei terţe persoane, direct ori indirect.
Se interzice să se recomande unei persoane, pe baza unor informaţii privilegiate, să

dobândească sau să înstrăineze instrumentele financiare la care se referă acele informaţii.
Spre exemplu, daca un administrator al unui SA listat la bursa, un director sau orice
persoana de middle-management are acces la anumite informatii (ex. stie ca societatea va
inregistra un profit considerabil dat fiind faptul ca urmeaza sa execute o creanta), profita de
aceasta informatie si achizitioneaza cat mai multe actiuni pentru ca valoarea acestora va
creste. El nu ar fi putut face tranzacția respectiva dacă nu ar fi avut informația privilegiată și
nu ar fi utilizat-o => acesta comite un abuz de piata.
Abuzul de piață, raportat la acest regim al informațiilor privilegiate, presupune utilizarea lor
pentru înstrăinarea sau dobândirea unor acțiuni (valori). Practic, restricția se aplică atât
pentru cel care detine informatia in mod legitim, prin prisma pozitiei lui in societate, cât și
pentru realizarea acestor tranzacții prin intermediul unor terți.
II. Interzicerea manipulării pieţei (neexhaustiv)
Sunt interzise tranzacţiile sau ordinele de tranzacţionare ori diseminarea de informaţii prin
mass-media, inclusiv internet, care dau sau ar putea da semnale false sau care induc în eroare
în legătură cu cererea, oferta sau preţul instrumentelor financiare.
Este interzisa acţiunea in mod concentrat a unor persoane pentru a-şi asigura o poziţie
dominantă asupra cererii de instrumente financiare, având ca efect fixarea, directă sau
indirectă, a preţului de vânzare sau cumpărare.
67
2015-2016
Spre exemplu, un actionar, cunoscand ca cineva doreste sa cumpere un set de actiuni la

societatea la care acesta este majoritar, se intelege cu ceilalti actionari sa blocheze pretul
acestor actiuni - se asigura ca niciunul dintre acesti actionari nu va vinde actiunile sale sub
un anumit plafon astfel incat tranzactiile sa nu se poata incheia => pe piata se va mentine un
pret artificial. Acesta ar putea, de exemplu, să disemineze informații în mass-media, orice
zvon sau orice fel de semnale care ar putea să inducă în eroare investitorii.
Utilizarea pe piață a informației privilegiate este la urma urmei sancționată prin amendă, este
o contravenție. C.N.V.M.-ul este singurul care decide asupra unei astfel de situații. În schimb,
manipularea de piață este o infracțiune, în sensul dreptului penal. În astfel de situații, intră în
discuție Parchetul.
Art. 245 LPC

(1) Se interzice oricarei persoane care detine informatii privilegiate sa utilizeze respectivele
informatii pentru dobandirea sau instrainarea ori pentru intentia de dobandire sau instrainare,
pe cont propriu sau pe contul unei terte persoane, direct ori indirect, de instrumente financiare
la care aceste informatii se refera.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica oricarei persoane care detine informatii privilegiate:
a) in calitatea sa de membru al consiliului de administratie sau al structurilor manageriale sau
de supraveghere ale emitentului;
b) ca urmare a detinerilor acesteia la capitalul social al emitentului;
c) prin exercitarea functiei, profesiei sau a sarcinilor de serviciu;
d) in mod ilegal sau fraudulos, urmare a activitatilor infractionale.
(3) In conditiile in care persoana mentionata la alin. (1) este persoana juridica, interdictia se va
aplica si persoanei fizice care a luat parte la decizia de executare a tranzactiei pe contul
respectivei persoane juridice.
(4) Prevederile alin. (1) - (3) nu se vor aplica tranzactiilor efectuate, in conditiile in care
persoana angajata in astfel de tranzactii avea o obligatie contractuala de a dobandi sau
instraina instrumente financiare, iar acest contract a fost incheiat inainte ca persoana
respectiva sa detina informatii privilegiate.
Art. 246 LPC

Se interzice oricarei persoane, subiect al interdictiei prevazute la art. 245 sa:
a) dezvaluie informatii privilegiate oricaror altor persoane, exceptand situatia in care
dezvaluirea a fost facuta in exercitarea normala a activitatii, profesiei sau sarcinilor de
serviciu;
b) recomande unei persoane, pe baza unor informatii privilegiate, sa dobandeasca sau sa
instraineze instrumentele financiare la care se refera acele informatii.
Art. 247 LPC

Prevederile art. 245 si art. 246 se aplica oricaror altor persoane care detin informatii
privilegiate, in conditiile in care respectivele persoane cunosc sau ar fi trebuit sa cunoasca
faptul ca acele informatii sunt privilegiate.
Art. 248 LPC

Este interzis oricarei persoane fizice sau juridice sa se angajeze in activitati de manipulare a
pietei.
Art. 279 LPC

(1) Savarsirea cu intentie a faptelor prevazute la art. 237 alin. (3), art. 245-248 constituie
68
2015-2016
infractiune si se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani sau cu amenda, in limitele

prevazute la art. 276 lit. c), si cu pedeapsa accesorie a interdictiei prevazute la art. 273 alin. (1)
lit. c) pct. 3.
(2) Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amenda, in
limitele prevazute la art. 276 lit. c), accesarea cu intentie de catre persoane neautorizate a
sistemelor electronice de tranzactionare, de depozitare sau de compensare-decontare.
III. Alegerea Consiliului de administratie prin vot cumulativ
Sistemul electiv prin intermediul căruia fiecare acționar are un număr de voturi egal cu
numărul de acțiuni deținute, înmulțit cu numărul administratorilor care urmează să formeze
consiliul de administrație, voturi pe care le poate atribui unuia sau mai multor candidați. Este
un sistem opus votului majoritar, deși este fondat pe același principiu ”o acțiune = un vot”.
Consiliul de administrație trebuie să fie format din minim 5 membri.
Este un sistem care respectă principiile proporționalității și reprezentativității, permițând

reflectarea reala a structurii acționariatului în structura administrației societății. In comparație,
votul majoritar permite acționarului majoritar să numească întregul consiliu, lucru ce poate
conduce la afectarea intereselor acționarilor minoritari. In schimb, prin atribuirea cumulativa a
voturilor catre un singur candidat, acționarii minoritari au posibilitatea să desemneze cel puțin
un membru în consiliu.
La cererea unui acţionar semnificativ, alegerea pe baza acestei metode se va face în mod
obligatoriu (art. 235 LPC). Acționarii care dețin cel puțin 5% pot solicita o singură dată într-
un exercițiu financiar alegerea administratorilor cu aplicarea metodei votului cumulativ. Daca
metoda nu este aplicata, se va solicita in instanta convocarea de urgenta a unei AGA cu
aceasta ordine de zi.
IV. Dreptul de preferință la majorarea capitalului
Actionarii au dreptul la un pret preferential la subscrierea de noi actiuni, in cazul majorarii

de capital, fata de cel platit de tertii subscriitori dupa expirarea termenului de exercitare a
dreptului de preferinta de catre actionari. Prin acest drept de preferinta li se ofera
detinatorilor posibilitatea păstrării ponderii deţinute de acţionari în capitalul social. Termen de
exercitare a dreptului de preferinţa este de cel puţin o lună de la publicarea în M.Of. a
hotărârii AGEA de majorare de capital.
Dreptul de preferinţă NU încetează în cazul aporturilor în natură. Majorarea prin aport în

natură este aproape imposibilă la societățile listate; poate fi hotărâtă de AGEA numai cu
cvorum şi majoritate speciale (3/4 din numărul titularilor capitalului social si 2/3 din drepturile
de vot) şi numai cu respectarea dreptului celorlalţi acţionari de a participa la majorarea de
capital.
Excepție: dreptul de preferinţă în cazul majorării prin aport în numerar se poate ridica – pe
baza unui raport explicativ prezentat de CA - numai în AGEA cu cvorum constând în cel puţin
3/4 din numărul titularilor capitalului social, şi cu votul unui număr de acţionari care să
reprezinte cel puţin 2/3 din drepturile de vot.
Drepturile de preferinţă pot fi tranzacţionate pe piaţa de capital, în perioada exercitării

acestora, dacă acest lucru este hotărât de AGEA şi acceptat de Bursa de Valori.
69
2015-2016
Neacordarea dreptului de preferinţă este sancţionată cu nulitatea relativă a hotărârii

AGEA de majorare de capital (+ exceptie).
V. Transparența operatiunilor si informarea
Art. 224 și urmatoarele din LPC stabilesc distincțiile față de dreptul la informare reglementat
în dreptul comun al societăților.
Regula generală legala: asigurarea de informaţii suficiente, astfel încât să permită

investitorului să adopte în cunoştinţă de cauză o decizie cu privire la vânzarea sau
cumpărarea de valori mobiliare.
Informarea trebuie sa fie promtă, actuală, reală, exactă, comprehensivă, accesibilă, inteligibilă
și standardizată. C.N.V.M. poate solicita societăţii admise la tranzacţionare toate informaţiile
pe care autoritatea le consideră necesare, în vederea protecţiei investitorilor şi asigurării unei
funcţionări ordonate a pieţei.
Evoluția în plan internațional este acordarea de prioritate pentru informația nefinanciară, cea
financiară fiind tehnică și considerată opacă pentru investitorii neinstituționali. Tendința
globală este de la investitorul care acționează pe bază de informații (informed investor), la
investitorul atitudinal, comportamental (behavioral investor).
=> Convocatorul trebuie publicat cu cel puţin 30 de zile anterior datei şedinţei AGA. iar
documentele necesare informarii actionarilor si exercitarii votului trebuie puse la dispozitie cu
30 de zile inaintea sedintei (drept comun - 15 zile).
=> Societatea este obligata sa raporteze in termen de 5 zile tranzactiile incheiate intre societate
si administratori/salariați/actionarii care detin controlul sau persoane “implicate cu acestia”
care depasesc 50.000 EUR (related party transactions). Aceste tranzactii trebuie și auditate
semestrial, cu privire la corectitudinea prețului tranzacției. Comparativ, art. 150 LS prevede ca
tranzacțiile ce depășesc 10% din activul net se realizeaza numai cu avizul prealabil al AGA,
sub sancțiunea nulității.
=> Investitorii și intermediarii au obligația de notificare către ASF a tuturor operaţiunilor

realizate în contul persoanelor iniţiate (ex. persoane cu atribuţii de conducere şi control al
unui emitent; persoane deţinând peste 33% din capitalul emitentului; + soţii, rudele). Piața
trebuie să știe când persoanele inițiate au cumpărat sau vândut acțiuni, acestea fiind
susceptibile de abuz de piață sau manipulare a pieței, dacă se utilizează informații privilegiate.
=> Emitentul trebuie sa raporteze cand dobândeşte sau înstrăinează acţiuni proprii şi atinge
sau coboară sub pragurile 5%, 10%.
=> Emitentul trebuie sa raporteze către ASF, BVB si societate când participația unui actionar
depășește sau scade sub 5%, 10%, 20%, 33%, 50%, 75% sau 90%.
=> In cadrul raportului anual, Consiliul de administrație sau de supraveghere este obligat să
facă și analiza dezvoltării şi performanțelor societăţii şi o descriere a riscurilor şi
incertitudinilor în activitate. Informația non-financiară reprezintă un salt calitativ pentru
investitorii ne-instituționali, pentru care informația tehnică financiară este mai puțin relevantă.
70
2015-2016
=> Politica de remunerare a directorilor și membrilor Consiliului de administrație sau de

supraveghere, precum si valoarea globală a remunerării administrației se prezintă AGA prin
raport anual.
OFERTA PUBLICA DE PRELUARE OBLIGATORIE
O persoană care, acţionând singură sau concertat, deţine mai mult de 33% din drepturile de
vot asupra unei societăţi emitente, este obligată să lanseze o ofertă publică adresată tuturor
deţinătorilor de valori mobiliare şi având ca obiect toate deţinerile acestora, nu mai târziu
de 2 luni de la momentul atingerii deținerii de 33% (art. 203 LPC).
Art. 203
(1) O persoana care, urmare a achizitiilor sale sau ale persoanelor cu care actioneaza in mod
concertat, detine mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei societati comerciale este
obligata sa lanseze o oferta publica adresata tuturor detinatorilor de valori mobiliare si avand
ca obiect toate detinerile acestora cat mai curand posibil, dar nu mai tarziu de 2 luni de la
momentul atingerii respectivei detineri.
(2) Pana la derularea ofertei publice mentionate la alin. (1), drepturile aferente valorilor
mobiliare depasind pragul de 33% din drepturile de vot asupra emitentului sunt suspendate, iar
respectivul actionar si persoanele cu care acesta actioneaza in mod concertat nu mai pot
achizitiona, prin alte operatiuni, actiuni ale aceluiasi emitent.
(3) Prevederile alin. (1) nu se aplica persoanelor care, anterior intrarii in vigoare a prezentei
legi, au dobandit pozitia de detinator a peste 33% din drepturile de vot, cu respectarea
prevederilor legale incidente la momentul dobandirii.
(4) Persoanele prevazute la alin. (3) vor derula o oferta publica obligatorie, in conformitate cu
prevederile alin. (1), numai daca, ulterior intrarii in vigoare a prezentei legi isi majoreaza
detinerile, astfel incat sa atinga sau sa depaseasca 50% din drepturile de vot ale respectivului
emitent. Pana la derularea ofertei publice, drepturile aferente actiunilor achizitionate care
depasesc 50% vor fi suspendate, iar respectivul actionar si persoanele cu care acesta
actioneaza in mod concertat nu mai pot achizitiona, prin alte operatiuni, actiuni ale aceluiasi
emitent.
Până la derularea ofertei publice, drepturile de vot aferente titlurilor depăşind pragul de 33%
sunt suspendate, iar respectivul actionar nu mai poate achiziţiona, prin alte operaţiuni, acţiuni
ale aceluiaşi emitent (nulitatea absolută a unor astfel de tranzacții), actiunile lui numarandu-se
in continuare la stabilirea cvorumului pentru organizarea AGA.
Dacă oferta nu este inițiată în termen, C.N.V.M. dispune actionarului respectiv să-şi vândă, în
termen de 3 luni, acţiunile aferente participaţiei de peste 33%. După expirarea acestui termen,
dacă acţiunile nu au fost vândute, C.N.V.M. dispune anularea acţiunilor respective, emiterea
unor noi acţiuni purtând acelaşi număr şi vânzarea acestora. Preţul încasat din vânzare este
consemnat la dispoziţia dobânditorului iniţial (vanzare silita).
Preţul oferit va fi, in principiu, cel puţin egal cu cel mai mare preţ plătit de ofertant
(detinatorul cu peste 33%) în perioada de 12 luni anterioară depunerii documentației de ofertă.
Dacă nu este aplicabil cazul de principiu, se ia în considerare preţul mediu ponderat de
tranzacţionare a respectivelor titluri, aferent ultimelor 12 luni, iar, in ultimă instanţă, preţul
oferit va fi cel rezultat prin raportare la valoarea activului net al societăţii, conform ultimei
situaţii financiare auditate sau la valoarea de piață a acțiunilor.
71
2015-2016
Cazurile de depasire a pragului de 33% cand oferta publica nu este obligatorie:
~ tranzactiile de actiuni intre societatea-mama si filialele sale prin care s-a depasit pragul
~ in urma unei alte oferte publice de preluare voluntară adresată tuturor acţionarilor, pentru
toate deţinerile acestora, prin acceptarea ofertei, unul dintre actionari a depasit pragul
~ in cadrul unei proceduri de privatizare sau al unei proceduri de executare silită pentru o
creanţă bugetară
Oferta publică voluntară - actionarul nu se afla în situația de 33 %, dar face oferta publică
tuturor.
MIJLOACE DE PROTECȚIE SPECIFICE INVESTITORILOR MINORITARI
Aceste mijloace sunt practicate în urma derulării unei oferte publice de cumpărare adresată
tuturor acţionarilor şi pentru toate deţinerile acestora.
Răscumpărarea obligatorie (squeeze-out, buy-out)
Ofertantul care deţine acţiuni reprezentând mai mult de 95% din capitalul social sau a
cumpărat în cadrul unei oferte de preluare mai mult de 90% din titlurile vizate are dreptul să
solicite acţionarilor minoritari (care detin restul de 5%) să-i vândă respectivele acţiuni la un
preţ echitabil. Solicitarea se face printr-un anunţ public avizat de CNVM.
In cazul unui astfel de anunt public, acţionarii minoritari sunt obligaţi să vândă titlurile!!
Legea a numit acest proces "forma de retragere a actionarilor", dar este vorba despre o
efectiva expropriere.
Acţionarii comunică ordinul de vînzare a titlurilor în termen de 12 zile de la publicarea

anunţului de către ofertant; după acest termen, intermerdiarul prin care se realizează oferta
trimite tuturor acţionarilor care nu au dat ordin de vânzare contravaloarea titlurilor, prin
mandat poştal (în caz de retur, sumele se consemnează într-un cont bancar).
Retragerea obligatorie (sell-out)
Un acţionar minoritar are dreptul să solicite ofertantului care deţine mai mult de 95% din
capitalul social să-i cumpere acţiunile. Acesta va trimite un anunţ in acest sens, printr-un
intermediar autorizat. Anunţul va fi avizat de CNVM.
Retragerea poate fi exercitată în termen de trei luni de la data închiderii ofertei de cumpărare
anterioare; acţionarul majoritar este obligat să cumpere titlurile în termen de 6 zile de la
primirea anunţului de la CNVM!!
Paralelă între ,,sell-out” și retragerea prevazuta de LS
LS prevede ca, la retragere, acționarul trebuie să dețină 5% sau mai puțin si sa nu fie
satisfacut cu deciziile A.G.A. În cealaltă situație, acționarul nu e întrebat de ce vrea să
se retraga și trebuie să emită acel anunț, fără a justifica de ce face acest lucru.
Procedura este diferită și ea. În cazul legii societăților, pe S.A., acțiunile sunt preluate
de societate în urma retragerii. În partea de piață de capital, se duc către acționarul
majoritar. Pe legea societăților, prețul este stabilit prin experți și trebuie să folosească
72
2015-2016
cel puțin 2 metode de evaluare cunoscute. Pe piața de capital, trebuie să se stabilească

prețul echitabil (prețul din oferta anterioară) și doar în subsidiar de catre un expert.
Costurile, pe legea societăților, sunt suportate de societate; pe piața de capital, sunt
suportate de acționarul minoritar. Pe piața de capital, se va emite un anunț care trebuie
să ajungă la A.S.F., pe cand, pe legea societăților, se va emite doar o declarație de
retragere.
În ambele situații, ca și acționar minoritar, se vor putea pretinde daune interese, în

termenul general de 3 ani (răspundere delictuală).
Garanţii procedurale pentru actionarii minoritari:
 avizarea anunţului de răscumpărare sau retragere de către CNVM;
 suspendarea de la tranzacţionare a societătii ale cărei titluri sunt vizate de

răscumpărare;
 publicitatea procedurii prin BVB şi 2 ziare de circulaţie naţională;
 preţul echitabil (preţul din oferta anterioară de preluare sau stabilit de expert
independent).
PROTECȚIA INVESTITORILOR PRIN INTERMEDIUL PRINCIPIILOR DE

GUVERNANȚĂ CORPORATIVĂ
În 22.09.2015 BVB a lansat un nou Cod de Guvernanță Coporativă (C.G.C.) aplicabil

emitenților din data de 04.01.2016. Codul este împărțit în 4 secțiuni principale:
Secțiunea A (Responsabilități): introduce cerințe sporite de independență și transparență în

privința cadrului de administrare a societății, introducând de asemenea conceptul de Corporate
Secretary (consilier juridic corporatist).
Secțiunea B (Sistemul de gestiune a riscului și a controlului intern): trasează cerințe noi

privind existența și activitatea Comitetului de Audit.
Secțiunea C (Justă recompensă și motivare): impune obligația publicării unei politici de

remunerare adecvate a directorilor, în vederea informării investitorilor (nu este cerut si un vot
AGA de aprobare a remuneratiei).
Secțiunea D (Adăugând valoare prin relațiile cu investitorii): Trasează felul în care trebuie să
se desfășoare interacțiunea emitent - investitor (ex. cerințe noi privind desfășurarea AGA,
prezența terților în cadrul ședinței)
C.G.C. este format din principii generale și prevederi obligatorii. Principiile generale sunt
simple recomandări, emitenții fiind obligați să respecte doar prevederile obligatorii.
Implementarea regulilor se va baza pe baza unei declaratii comply or explain care oferă pieței
informații clare, corecte și de actualitate despre modul în care emitenții se conformează
regulilor din Cod. Emitenții vor include în raportul lor anual o declarație de guvernanță
corporativă, într-o secțiune distincta în raportul anual, care va contine o autoevaluare privind
modul în care sunt îndeplinite cerințele obligatorii din Cod precum și măsurile adoptate în
vederea respectării prevederilor care nu sunt îndeplinite în totalitate.
73
2015-2016
Emitenții care nu vor respecta anumite dispoziții obligatorii sunt obligați să transmită rapoarte
curente. În măsura în care există nereguli privind informația oferită de emitent, BVB îl va
notifica în vederea remedierii neconcordanței. În cazul în care situația persistă, BVB va
notifica ASF.
ENTITATILE SISTEMULUI FINANCIAR
I. Sectorul bancar
 instituţiile de credit (în special bancile) - O.U.G. nr. 99/2006 (“Legea bancară“) privind
institutiile de credit si adecvarea capitalului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 227/2007
II. Sectorul financiar nebancar

 piaţa de capital - Legea nr. 297/2004
 piaţa asigurărilor (societăţi de asigurare, intermediari) - Legea nr. 32/2000
 fondurile de pensii private - Legea nr. 411/2004
 fondurile de pensii facultative - Legea nr. 204/2006
 instituţiile de plată (IP) - O.U.G nr. 113/2009 & Regulamentul BNR nr. 21/2009
Plăți electronice, prin card, transfer/remitere de bani, debitare directă, etc. (ex. Western Union,
Moneygram, Smith&Smith, Atlassib, Meridiana easy transfer)
III. Sectorul bancar paralel (shadow banking) = sectorul financiar nesupravegheat de BNR
 Instituţiile Financiare Nebancare (IFN) - Legea nr. 93/2009 & Regulamentul BNR nr.
20/2009
 fondurile de investiții (in pondere de 15,5% din activele financiare ale sistemului financiar
românesc).
 Sistemul financiar - arhitectura institutionala
Autorităţi naţionale de supraveghere:
=> Banca Națională a României = instituţia de supraveghere a pieţei monetare şi a

sistemelor de plăţi - Legea nr. 312/2004, Statutul B.N.R.
=> Autoritatea de Supraveghere Financiară = instituţia de supraveghere pentru piaţa de

capital, piaţa asigurărilor, piaţa pensiilor private/facultative - O.U.G. nr. 93/2012
=> Comitetul Național pentru Supravegherea Macroprudențială = institutia privind

coordonarea în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional;
corespondentul național pentru Comitetul European pentru Risc Sistemic – CERS
Autorităţi europene de supraveghere (din 2011):
=> Autoritatea Bancară Europeană (EBA) - Regulamentul UE nr. 1093/2010

=> Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaţionale (EIOPA) - Reg. UE nr.
1094/2010
=> Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și pieţe (ESMA) - Regulamentul UE

nr. 1095/2010
74
2015-2016
B.N.R.
- Banca Nationala a Romaniei (banca centrala a Romaniei)
- instituţie publică independentă cu personalitate juridică;
- Consiliu de Administraţie: compus din nouă membri numiţi de Parlament, pe
o perioadă de 5 ani; conducerea executivă: Guvernator, prim-viceguvernator
şi doi viceguvernatori;
- în îndeplinirea atribuţiilor, BNR şi membrii organelor sale de conducere nu
vor solicita sau primi instrucţiuni de la autorităţile publice sau de la orice altă
instituţie sau autoritate;
- BNR sprijină politica economică generală a statului.
- obiectivul fundamental al BNR:
~ asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor (Legea nr. 312/2004 privind
statutul BNR)
~ stabilitatea financiară (impiedicarea aparitiei riscurilor in activitatea
instituțiilor de credit, precum si gestiunea acestora)
- principalele atribuţii ale BNR:
~ elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb
~ autorizarea, reglementarea şi supravegherea prudenţială a instituțiilor de
credit
~ promovarea şi monitorizarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi pentru
asigurarea stabilităţii financiare
~ emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul
României (unica instituţie autorizată să emită însemne monetare, sub formă de
bancnote şi monede, ca mijloace legale de plată pe teritoriul României)
~ stabilirea regimului valutar şi supravegherea respectării acestuia
~ administrarea rezervelor internaţionale ale României.
- supravegherea prudentiala a BNR:
~ obiectivul supravegherii prudenţiale:
i. protejarea intereselor deponenţilor şi asigurarea stabilităţii şi viabilităţii
întregului sistem bancar
ii. prevenirea si limitarea riscurilor specifice activităţii bancare.
~ BNR supraveghează prudenţial:
a. instituţiile de credit - persoane juridice române
b. sucursalele instituţiilor de credit - persoane juridice române, înfiinţate în
alte state membre/state terţe.
~ Competenţele BNR în activitatea de supraveghere prudenţială:
1. stabileşte măsuri și indicatori privind respectarea cerințelor de prudenţă
bancară şi urmăreşte respectarea acestora si a altor cerinţe prevăzute de
reglementările aplicabile, la nivel individual/consolidat/sub-consolidat
(Regulament UE nr.575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile
de credit)
2. realizeaza efectiv supravegherea prudenţiala:
75
2015-2016
 raportările de prudenţă bancară transmise de instituţiile de credit către

Banca Centrală
 inspecţii la sediul băncilor.
3. pentru IC din România care desfăşoară activitate in alte state membre (in
special printr-o sucursala), BNR colaborează cu autorităţile competente din
statele membre gazdă.
4. pentru activitatea din România a sucursalelor IC din state terţe, cooperează
cu autorităţile competente din aceste state pe baza unor acorduri de cooperare
cu autoritatea competenta din statul terţ de origine al IC.
~ După aderarea la Uniunea Europeană: BNR a devenit membru al
Sistemului European al Bancilor Centrale (SEBC) si, implicit, este membru al
Băncii Centrale Europene (BCE).
~ După aderarea la Uniunea Bancară (2017) : Primele 3 bănci din sistem
(BCR, BRD, BT) vor fi supravegheate direct de BCE !
 Profesioniştii activităţii de creditare
=> Sectorul bancar propriu-zis – instituţiile de credit
1. Băncile = instituţii de credit cu vocaţie universală (pot desfăşura oricare dintre activităţile
permise instituţiilor de credit) care se constituie sub forma societăţilor pe acţiuni (SA)
2. Organizaţiile cooperatiste de credit = institutii cu activitate de creditare pe termen scurt-

mediu, preponderent rurală, pe criterii teritoriale (se pot credita numai persoanele cu
domiciliul/resedința in unitatea administrativ teritoriala in care este sediul organizației) -
principiul întrajutorării, cu scopul îndeplinirii nevoilor și aspirațiilor de ordin social și
economic ale membrilor (RO - Casa centrala Creditcoop)
3. Bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ = institutii care presupun existenta

unei perioade minime de economisire, urmata de acordarea unui credit cu dobanda fixa pentru
cumpararea, reabilitarea, modernizarea, consolidarea imobilelor cu destinatie locativa, inclusiv
cumpararea si viabilizarea de terenuri pentru construire cu destinatie locativa (RO - Raiffeisen
și BCR ”Banca pentru locuințe”)
4.Bănci de credit ipotecar = institutii pentru investiţii imobiliare şi atragerea de fonduri

rambursabile de la public prin emisiune de obligaţiuni ipotecare
5. Instituţii emitente de monedă electronică - Legea nr. 217/2011 & Regulamentul BNR nr.
8/2011 (RO - Capital Finance prioripay și Vodafone m-payments)
=> Sectorul bancar paralel (shadow banking)
Instituţiile financiare nebancare (IFN)
 Bancile
Activitatea bancară consta, in mod generic, in colectarea și recircularea de capitaluri,

asigurând economiei un flux continuu de disponibilități, prin atragerea de depozite de la public
și acordarea de credite – art.7 al.(1) pct. 1 OUG nr. 99/2006.
76
2015-2016
Activități permise băncilor:

 atragere de depozite şi de alte fonduri rambursabile;
 acordare de credite, incluzând printre altele: credite de consum, credite ipotecare,
factoring cu sau fără regres, finanţarea tranzacţiilor comerciale, inclusiv forfetare;
 leasing financiar;
 servicii de plată (O.U.G. nr. 113/2009 privind serviciile de plată);
 emiterea şi administrarea altor mijloace de plată, cum ar fi cecuri, cambii şi bilete la
ordin;
 emitere de garanţii şi asumare de angajamente;
 tranzacţionare în cont propriu şi/sau pe contul clienţilor, în condiţiile legii, cu instrumente
ale pieţei monetare, cum ar fi: cecuri, cambii, bilete la ordin, certificate de depozit; cu
valută, cu contracte futures şi options financiare, cu.valori mobiliare şi alte instrumente
financiare transferabile;
 participare la emisiunea de valori mobiliare şi alte instrumente financiare, prin
subscrierea şi plasamentul acestora;
 servicii de consultanţă cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri şi alte
aspecte legate de afaceri comerciale, servicii legate de fuziuni şi achiziţii şi prestarea altor
servicii de consultanţă;
 administrare de portofolii şi consultanţă legată de aceasta;
 custodie şi administrare de instrumente financiare;
 intermediere pe piaţa interbancară;
 prestare de servicii privind furnizarea de date şi referinţe în domeniul creditării;
 închiriere de casete de siguranţă;
 emitere de monedă electronică;
 operaţiuni cu metale şi pietre preţioase şi obiecte confecţionate din acestea;
 dobândirea de participaţii la capitalul altor entităţi;
 orice alte activităţi sau servicii, în măsura în care acestea se circumscriu domeniului
financiar, cu respectarea prevederilor legale speciale care reglementează respectivele
activităţi, dacă este cazul.
Alte activităţi permise instituţiilor de credit:

 operaţiuni ne-financiare în mandat sau de comision, în special pe contul altor entităţi din
cadrul grupului din care face parte instituţia de credit;
 operaţiuni de administrare a patrimoniului constând din bunuri mobile şi/sau imobile
aflate în proprietatea acestora, dar neafectate desfăşurării activităţilor financiare;
 prestarea de servicii clientelei proprii care, deşi nu sunt conexe activităţii desfăşurate,
reprezintă o prelungire a operaţiunilor bancare.
Operaţiuni interzise instituţiilor de credit:
o gajarea propriilor acţiuni pe contul datoriilor băncii;
o acordarea de credite garantate cu acţiuni, alte titluri de capital sau cu obligaţiuni emise de
instituţia de credit însăşi sau de o altă entitate aparţinând grupului din care face parte
instituţia de credit;
o atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile, titluri sau alte valori, de la public,
când instituţia de credit se află în stare de insolvenţă;
o condiţionarea acordării de credite (sau furnizarea altor servicii clienţilor), de vânzarea sau
cumpărarea acţiunilor sau a altor titluri/instrumente emise de IC sau de o altă entitate
aparţinând grupului din care face parte IC ori de acceptarea de către client a unor alte
77
2015-2016
produse/servicii oferite de IC sau de o entitate aparţinând grupului acesteia, care nu au

legătură cu operaţiunea de creditare sau cu produsul/serviciul solicitat.
Autorizarea băncilor persoane juridice române
Desfăşurarea activităţii în România presupune obtinerea unei autorizaţii eliberate de BNR.
Pentru a se obtine aceasta autorizatie este nevoie de indeplinirea:

=> condiţiilor de acces la activitate (A)
=> condițiilor de desfăşurare a activităţii (B)
Etapele procedurii de autorizare sunt: aprobarea constituirii (A)

aprobarea funcţionării (B)
autorizarea societatii (C)
A. Condiţii de acces la activitate (aprobarea constituirii)
 capitalul social trebuie vărsat integral şi în numerar la momentul subscrierii (cel putin
5.000.000 euro), depus într-un cont curent, blocat până la înmatriculare, deschis la o bancă
autorizată;
 societatea sa detina fonduri proprii distincte, situate la un nivel minim stabilit de BNR;
 societatea trebuie sa informeze in mod complet BNR referitor la persoana acţionarilor

semnificativi;
 conducerea operativă a societatii sa fie asigurată de cel putin două persoane, care
îndeplinesc anumite criterii (ex. experiență profesională, reputație) și sunt aprobate de
BNR
 sediul societatii sa fie situat pe teritoriul României;
 societatea să desfăşoare efectiv şi cu preponderenţă activitate pe teritoriul României;
 societatea sa detina un plan de activitate;
 societatea sa nu se constituie prin subscripţie publică.
B. Condiţii de desfăşurare a activităţii (aprobarea funcționării)
 societatea sa detina un volum minim de capital reglementat si indicatori ai fondurilor

proprii (capital social, rezerve, lichiditate);
 societatea să dispună de un cadru formal de administrare riguros, incluzând o structură
organizatorică și de guvernanță corporativă;
 BNR evaluează circumstanţele şi informaţiile legate de calitatea persoanelor care
intenţionează să dobândească participaţii calificate în structura băncii
C. Autorizarea societatii
Autorizatia data de BNR este valabilă nedeterminat, ne-transmisibilă şi notificată Autorității

Bancare Europene.
Aceasta se poate retrage de către BNR în următoarele situaţii:
78
2015-2016
~ motive ţinând de nerespectarea cerințelor de prudenţă bancară (ex. menținerea unui

nivel de fonduri proprii pentru acoperirea riscului de credit - nerambursare)
~ ca sancţiune
Retragerea autorizației => intrarea băncii în lichidare (fara posibilitatea de reorganizare)
Secretul bancar
Banca este obligată să păstreze confidenţialitatea asupra tuturor faptelor, datelor şi

informaţiilor referitoare la activitatea desfăşurată, precum şi asupra oricărui fapt, dată sau
informaţie, aflate la dispoziţia sa, care privesc persoana, proprietatea, activitatea, afacerea,
relaţiile personale sau de afaceri ale clienţilor ori informaţii referitoare la conturile clienţilor -
solduri, rulaje, operaţiuni derulate , la serviciile prestate sau la contractele încheiate cu clienţii
(art. 111 și urmatoarele OG 99/2006).
Limitele secretului bancar (cand poate banca divulga aceste date):
 cand autorităţile competente, în exercitarea atribuţiilor sale de supraveghere, solicita

anumite date bancii
 furnizarea de date agregate, astfel încât identitatea şi informaţiile privind activitatea
fiecărui client nu pot fi identificate - banca trebuie să asigure identificarea în mod
corespunzător a clientelei
 furnizarea de date structurilor constituite sub forma Centralei Riscurilor Bancare
(CRB), Centralei Incidentelor de Plăţi (CIP) sau Fondului de Garantare a Depozitelor
(FGD)
 furnizarea de date auditorului financiar al instituţiei de credit
 furnizarea de informaţii la cererea instituţiilor de credit corespondente, dacă aceste
informaţii au legătură cu operaţiunile derulate prin conturile de corespondent
 furnizarea de date şi informaţii entităţilor aparţinând grupului din care face parte
instituţia de credit, necesare pentru organizarea supravegherii pe bază consolidată şi
pentru combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului.
Ridicarea / inopozabilitatea secretului profesional bancar (art. 113 - 114 din Legea
bancară, C.pr.pen, C. pr.fisc.)
 în faza de urmărire penală, la solicitarea procurorului sau a instanţei

 in faza de judecata/camera preliminara, la solicitarea instantei
 în faza de cercetare penală, la solicitarea organelor de cercetare penală, cu
autorizarea procurorului
 in cazul sotului, în cadrul acţiunii în partaj
 la solicitarea notarului, in cadrul procedurii succesorale
 la solicitarea executorului judecătoresc, in cadrul procedurilor de executare
 când instituția de credit justifică un interes legitim
 in contextul Legii 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor,
exista obligația bancilor de raportare a operațiunilor cu numerar interne, a
viramentelor externe peste 5.000 euro , precum și a oricăror operațiuni suspecte
 raportarea și schimbul automat obligatoriu de informații privind conturile
nerezidenților (art. 291 și urmatoarele C pr. fiscală 2015)
79
2015-2016
 Instituţiile Financiare Nebancare (IFN)
IFN-urile sunt entităţile, altele decât instituţiile de credit, ce desfăşoară activitate de

creditare cu titlu profesional, în condiţiile stabilite de lege (Legea nr. 93/2009 privind
institutiile financiare nebancare, Regulament BNR nr.20/2009) si care se finanțează de la
instituții de credit. IFN-urile nu primesc depozite, nu devin datoare catre public, ci publicul,
prin accesarea de credite devine dator catre IFN-uri. Acestea sunt reglementate, dar nu fac
obiectul supravegherii BNR.
Constituirea IFN-urilor - cerinte cumulative de acces si functionare:
(1) este obligatorie forma S.A. la constituire şi utilizarea abrevierii IFN

De la aceasta regula exista si excepţii (ex. fostele case de amanet se pot constitui ca SRL;
ex2.casele de ajutor reciproc).
(2) capitalul social minim permanent trebuie sa fie EUR 200.000 / EUR 3.000.000 (dacă
acordă credite ipotecare)
Începerea activităţii ca IFN
IFN se constituie fără autorizarea BNR, dar începerea activităţii este condiţionată de
notificarea BNR în termen de 30 zile de la înregistrarea la Registrul Comerţului, însoţită de
transmiterea unei documentaţii (privind societatea şi personalul acesteia).
BNR verifică (similar băncilor): cerinte privind capitalul minim, reputatia si experienta
profesionala a conducatorilor, existenta comitetului de audit/auditorului financiar, etc.
Indeplinirea condiţiilor de acces la activitate şi funcţionare conduce la eliberarea către IFN a
documentului care atestă înscrierea în Registrul General si înscrierea IFN în Registrul Special
(dacă se depășesc praguri valorice privind operațiunile și activele). BNR poate respinge
cererea de înscriere în registre
 Societățile de leasing presupun transmiterea de către proprietar-finanțator a dreptului de

folosință asupra unui bun mobil sau imobil, în schimbul unei rate de leasing, în scopul
exercitării folosinței de către utilizator, cu respectarea dreptului acestuia din urmă de a
cumpăra bunul la sfârșitul perioadei de utilizare, la un preț rezidual.
=> leasing financiar = locațiune + promisiune unilaterală de vânzare din partea finanțatorului
=> leasing operațional = închiriere (rata de leasing se numește ”chirie”) fara sa existe o
promisiune de vânzare
 Casele de amanet presupun o operațiune de creditare cu accesoriu - contract de gaj cu

deposedare asupra unui bun mobil. Aceasta forma de activitate a inregistrat o scadere
deoarece, daca in 2010, comisionul practicat de casele de amanet era de 2%- 3%, acum acesta
a ajuns la 0,1%- 0,2% si doar între 10%- 20% dintre cei care amanetează obiecte, le mai
recuperează, ponderea fiind în continuă scădere. Amanetul este o formă de finanțare pentru cei
care nu se califică pentru împrumuturi de la băncile comerciale (lipsă venit, lipsă garanții sau
figurează deja în Biroul de credit ca fiind rău platnice).
 Casele de schimb valutar (OMFP nr.564/2015 – modificat 664/2012) necesita autorizarea

Comisiei de autorizare a activităţii de schimb valutar, înainte de inceperea activității.
80
2015-2016
 Casele de ajutor reciproc sunt IFN-uri fără scop patrimonial, organizate în vederea
sprijinirii şi întrajutorării financiare a membrilor asociaţi (salariați sau pensionari).
 Fostele bănci de microcreditare
Activităţi permise IFN-urilor (activităţi principale):

 acordare de credite, fără a se limita la credite de consum, credite ipotecare, credite
imobiliare, microcredite, finanţarea tranzacţiilor comerciale, operaţiuni de factoring,
scontare, forfetare;
 leasing financiar;
 emitere de garanţii, asumare de angajamente de garantare, asumare de angajamente de
finanţare;
 acordare de credite cu primire de bunuri în gaj, respectiv amanetare prin case de amanet;
 acordare de credite către membrii asociaţiilor fără scop patrimonial organizate pe baza
liberului consimţământ al salariaţilor/pensionarilor, în vederea sprijinirii prin
împrumuturi financiare a membrilor lor de către aceste entităţi, organizate sub forma
juridică a caselor de ajutor reciproc;
 alte forme de finanţare de natura creditului.
Activităţi permise IFN-urilor (activităţi auxiliare):

 emiterea şi administrarea de carduri de credit pentru clienţi şi activităţi legate de
procesarea tranzacţiilor cu acestea;
 activităţi conexe şi auxiliare legate de realizarea activităţilor de creditare sau de
funcţionarea entităţii;
 operaţiuni în mandat şi pot presta servicii de consultanţă (dacă se circumscriu activităţilor
de creditare înscrise în obiectul de activitate);
 efectuare de operaţiuni de schimb valutar aferente activităţilor permise.
Activităţi interzise IFN-urilor:

o atragerea de depozite ori de alte fonduri rambursabile de la public;
o emiterea de obligaţiuni (mai putin prin oferta publica in sensul legislatiei pietei de
capital);
o operaţiuni cu bunuri mobile şi imobile, cu excepţia celor legate de activitatea de creditare
sau a celor necesare funcţionării în condiţii adecvate a entităţii;
o acordarea de credite, condiţionată de vânzarea sau de cumpărarea acţiunilor IFN sau
condiţionată de acceptarea de către client a unor servicii care nu au legătură cu
operaţiunea de creditare respectivă;
o IFN-urile au obiect exclusiv de activitate => interzisă includerea în obiectul principal sau
secundar de activitate, a unei activităţi care nu este prevăzută între activităţile limitativ
permise de Legea 93 din 2009.
Secretul profesional
Secretul profesional al IFN-urilor asigura confidenţialitatea asupra tuturor informaţiilor aflate

la dispoziţie, care privesc persoana, patrimoniul, activitatea, relaţiile personale sau de afaceri
ale clienţilor, contractele încheiate cu clienţii sau serviciile prestate pentru aceştia. Condiţiile
şi situaţiile în care se poate ridica secretul profesional în relaţia cu clientela au fost
reglementate într-o manieră similară instituţiilor de credit.
81
2015-2016
 Creditul bancar
Creditul bancar este – (1) orice angajament de plată a unei sume de bani în schimbul
dreptului la rambursarea sumei plătite, precum şi la plata unei dobânzi sau a altor
cheltuieli legate de această sumă sau
(11) orice prelungire a scadenţei unei datorii şi
(2) orice angajament de achiziţionare
- a unui titlu care încorporează o creanţă (scontarea/cumpărarea

prin gir a unui bilet la ordin prin plata anticipată către beneficiarul
acestuia a sumei înscrise de trăgător, diminuată cu rata scontului;
banca devine beneficiar al titlului și încarează suma înscrisă la
scadență; banca poate cere garanții) sau
- a altui drept la plata unei sume de bani (factoring).
Trăsături specifice operațiunii de creditare
 Sursa – depozitele încredințate spre fructificare (sursă specifică băncilor), împrumuturi

din contul curent la BNR (specific instuțiilor de credit) și împrumuturi de la alte instituții
financiare (sursă generică pentru toate instituțiile de credit și IFN)
 Prudență – (a) credibilitatea și onorabilitatea (financiară) ale clientului, condiții de

acordare a creditului;
(b) banca trebuie să respecte cerințe legale de prudență în funcționarea
sa.
 Contractualitate – consemnarea operațiunilor în documente contractuale
 Rambursabilitatea – obligația de a rambursa la scadență suma împrumutată + dobânzi

remuneratorii sau penalizatoare
82
2015-2016
 Destinație – creditul trebuie utilizat conform destinației din contract; este o condiție
rezolutorie
 Garantare – încrederea în angajamentul de rambursare se dovedește prin evaluarea

debitorului și se susține prin garanții; valoarea minimă a garanțiilor trebuie să acopere
valoarea maximă a împrumutului (creanța principală + dobânzi).
Diferențe față de alte tipuri de creditare
~ Împrumutul de consumație civil (art.2158-2170 C.civ.) se diferențiază prin titlu (acesta nu

este acordat cu titlu profesional sub autorizare), prin sursă (creditorul civil împrumutând în
principiu banii proprii) si prin normele de prudență pur contractuale/negociabilitate. Acesta
este titlu executoriu dacă e consfințit cel puțin printr-un înscris sub semnătură privată cu dată
certă și dacă e stabilit termenul de restituire.
~ Creditul comercial – derivă din noțiunea generică de încredere în raporturile de afaceri,

putând lua diferite forme juridice
 vânzare de mărfuri cu obligația de plată a prețului amânată față de obligația de predare

 titluri de credit (cambie, bilet la ordin). Acestea pot fi scontate și, în acest caz,
creditul este transformat într-unul bancar, banca subsituindu-se în calitatea de
creditor-beneficiar
 creditul obligatar – emisiunea de obligațiuni de către stat, o unitate administrativ
teritorială sau o societate. Creditorul subscrie valorile mobiliare emise, având dreptul
la un venit fix în principiu sub formă de dobândă și dreptul la restituirea valorii
nominale a titlurilor la maturitatea acestora; titluri negociabile
~ Creditul în cont curent al asociaților – aceștia își finanțează societatea prin împrumuturi
sub formă de vărsăminte în numerar în contul acesteia ori prin neîncasarea unor drepturi
bănești cuvenite (dividende), acestea rămânând astfel temporar la dispoziția societății (se poate
percepe o dobândă).
Caracterele juridice ale contractului de credit bancar
(1) Este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, consensual. Forma scrisă a
contractului bancar este impusă doar ca o condiție ad probationem. Contractele bancare de
depozit sunt considerate totuși contracte reale, fiind considerate încheiate doar în momentul
depunerii sumei (art.1174, 2013 C.civ.)
(2) Este un titlu executoriu, inclusiv contractele de garanție reală sau personală accesorii
contractelor de credit (art.120 OUG nr.99/2006)
(3) Este un contract încheiat cu consumatorii (art.1777 C.civ.), supus legilor speciale și, în
completare, Codului civil. O.U.G. nr.50/ 2010 privind contractele de credit pentru
consumatori este aplicabilă aproape tuturor tipurilor de credit.
(4) Este un contract de adeziune (art.1175). Conținutul contractelor și al condițiilor generale

de afaceri ale băncii este pre-elaborat de către bancă, clientul are doar posibilitatea de a
accepta ori de a refuza ca atare conținutul clauzelor (există un minim grad de libertate de
83
2015-2016
negociere în privința obiectului principal al contractului – valoarea creditului, dobânda,

termene de grație, clauze suspensive).
Art. 1202 C.civ. - clauze standard incluse, utilizate în mod general și repetat de bancă, fără
negociere;
Art. 1203 C.civ. - clauze neuzuale: clauzele standard care prevăd în folosul băncii drepturi ce
exprimă puterea și unilateralismul în contract (limitarea răspunderii, dreptul de a denunţa
unilateral contractul, de a suspenda executarea obligaţiilor sau care prevăd în detrimentul
clientului decăderea din drepturi ori din beneficiul termenului, limitarea dreptului de a opune
excepţii, restrângerea libertăţii de a contracta cu alte persoane, legea aplicabilă, clauze
compromisorii sau atributive de competență jurisdicțională). Acestea nu produc efecte decât
dacă sunt acceptate, în mod expres, în scris, de cealaltă parte.
Structura juridică a operațiunii de creditare
=> contract de cont curent bancar (art.2184 C.civ.). Titularul poate dispune în orice
moment de soldul creditor si are loc compensare reciprocă a soldurilor, dacă părțile nu au
convenit altfel;
=> contract-cadru de servicii de plată (OUG nr.113/2009) - executarea operațiunilor de

plată succesive, debitări ale contului, împuternicirea băncii să tragă sume disponibile pentru
acoperirea unor plăți, inclusiv rate de credit;
=> contract de credit
 ipotecar pentru investiții imobiliare (Legea nr.190/1999, aplicabilă întreprinderilor)

- destinația este dobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil, amenajarea,
consolidarea, extinderea acestuia;
- garantat cel puțin cu imobilul care face obiectul investiției;
- variația dobânzii trebuie să fie independentă de voința băncii, raportată la fluctuațiile
unor indici de referință verificabili, menționați în contract.
 imobiliar (nu oferă protecție normativă specială)
- destinatia este cumpărarea unei locuințe încă neconstruite / construirea unei case pe
teren contruibil.
 credite sub forma cardurilor de credit și a ”descoperirii în cont”
- acestea trebuie rambursate pe baze lunare, în sume minime stabilite în contract.
 facilitatea de credit sau linia de credit (art.2193 C.civ.)
- asigură rulajele, trezoreria întreprinderilor. Finanțatorul se obligă să țină la dispoziția
clientului o sumă de bani pentru o anumita perioadă, iar banca nu poate denunța
unilateral contractul, decât pentru ”motive temeinice”;
- creditul este utilizat prin trageri/tranșe succesive, iar rambursările reînnoiesc suma
disponibilă.
=> aderarea clientului la Condițiile Generale de Afaceri ale băncii (CGA)
Clientului îi este impus să adere la CGA, care reprezintă o aplicare a clauzelor standard și o
contractualizare a unor uzanțe bancare. Expresie a poziției contractuale dominante a băncii,
documentul este redactat unilateral și discreționar de bancă, în virtutea caracterului repetat și
84
2015-2016
standardizat al operațiunilor (dacă în cazul contractelor de credit - în funcție de importanța

clientului pentru bancă - există cazuri în care unele clauze se negociază, CGA conțin clauze
standard utilizate în mod repetat de către bancă, acestea nefiind supuse negocierii; contractul
de credit se completează cu prevederile CGA, însă în cazul unui conflict între clauze, vor
prevala clauzele negociate din contractele de credit - art. 1202 al.2 C.civ.).
Comunicarea CGA trebuia să se realizeze în așa fel încât clientul să primească o perioadă de
reflexie, care să îi acorde suficient timp, dar nu mai puţin de 15 zile înainte de momentul
încheierii contractului. Perioada de 15 zile se poate reduce cu acordul expres al clientului.
CGA trebuie sunt furnizate clientului pe suport hârtie sau pe alt suport durabil, într-un limbaj
uşor de înţeles, într-o formă clară, completă şi precisă (în limba română, ori în altă limbă
stabilită de către părți). Banca (prestatorul de sericii de plată în înțelesul OUG 113/2009) își
poate îndeplini obligația de comunicare și imediat după încheierea contractului, în cazul în
care, la cererea clientului contractul cadru s-a încheiat printr-un mijloc de comunicare la
distanță ce nu a permis transmiterea documentului.
CGA trebuie să cuprindă cel puțin date cu privire la:

 datele de identificare a băncii
 forma și modul de exprimare al consimțământului, precum și retragerea acestuia
 modalitatea de comunicare (transmiterea notificărilor)
 rata dobânzii și a cursului de schimb / comisioane pentru diverse servicii
 termenul de executare pentru serviciul prestat, durata contractului
 răspunderea clientului și a băncii
 soluționarea eventualelor litigii
 in practică, există o secțiune consistentă privitoare la ”definiții și termeni”, în cadrul căreia se
fac trimiteri repetate la alte secțiuni din CGA, complicând lectura de ansamblu a documentului
 in practică, mecanisme de compensare fondate pe autorizarea/împuternicirea băncii să
compenseze o sumă datorată de client către ea cu orice sumă disponibilă dintr-un cont curent
al clientului. Se înlătură pentru bancă incovenientele executării silite a creanțelor.
Clauze standard importante
 clauza privind condiția suspensivă pentru punerea la dispoziție a facilității de credit =

depunerea de către client a tuturor informațiilor solicitate și respectarea, la momentul fiecărei
trageri, a tuturor angajamentelor (ex. nu s-a accesat un alt credit, nu s-au distribuit dividende,
nu s-a schimbat structura capitalului societatății)
 clauze rezolutorii (”declararea anticipată a scadenței”). In situatia in care:

- a fost încălcat un angajament sau o declarație a clientului
- nu a fost respectată o obligatie a clientului (nu doar obligația de rambursare - ex. nu s-a
menținut cifra de afaceri din plan)
- imprumutatul își încetează activitatea; a transferat o parte substanțială a activelor; și-a
modificat actul constitutiv fără acordul sau notificarea băncii
- există hotărâri judecătorești, sechestru, executare silită în contra patrimoniului debitorului.
 clauze privind răspunderea băncii

 înlăturarea răspunderii băncii în cazul pagubelor cauzate clientului prin
neîndeplinirea obligaţiilor băncii din cauză de forţă majoră, caz fortuit sau fapta unui
terţ. Aceste cauze de nerăspundere au adesea un conținut specific cu exemplificări:
85
2015-2016
 forță majoră = orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi

inevitabil (ex. naţionalizare, expropriere, restricţii valutare şi de lichiditate ale
autorităţilor statului)
 caz fortuit = un eveniment care nu putea fi prevăzut sau împiedicat de cel care
este chemat să răspundă.
 raspunderea bancii in cazul modificarii CGA fara informarea prealabila a cleintului.

Modificările CGA se pot face doar în urma unei infomări a clientului cu cel puţin două
luni înainte de data propusă pentru aplicarea modificărilor. În practică, banca poate
considera că extrasul de cont pus la dispoziție lunar gratuit sau afişarea la sediile
băncii, reprezintă o comunicare suficientă.
Modificările survenite la rata dobânzii sau la cursul de schimb pot fi aplicate imediat
şi fără nicio notificare în cazul în care:
a) un astfel de drept este convenit în contractul-cadru şi modificările se bazează pe
rata dobânzii de referinţă sau pe cursul de schimb de referinţă, precum și atunci când
b) sunt mai avantajoase pentru clienți.
 clauze privind denunțarea unilaterală a contractului (între profesioniști). Se stabilește

adesea un mod de calcul al ”prețului libertății de denunțare” de către client. De obicei, ca
protecție a clientului, termenul de preaviz este de 30 de zile de la notificare, iar, în cazul
denunțării de către bancă, termenul este de 2 luni. Se urmărește ca, pe de-o parte, clientul să
nu fie ținut nejustificat de o relație contractuală pe care nu o mai dorește, iar pe de altă parte,
în cazul în care banca nu mai dorește colaborarea, clientul să aibă timp suficient.
Termenul de 2 luni funcționează în situațiile în care banca alege să înceteze relația

contractuală din motive ce țin de “oportunitatea” colaborării (ex. clientul nu a ordonat nicio
mişcare asupra contului pe o perioadă de timp stabilită; rulajul prin contul clientului în
ultimele 12 luni, respectiv soldul la sfârşitul anului sunt sub limita minimă stabilită). Însă, în
cazul în care motivele băncii sunt bazate pe reaua-credință a clientului, ori pe culpa acestuia
(ex. clientul a cauzat prejudicii băncii, a furnizat informaţii false ori nu a menținut
angajamente de orice natură), pentru care nu se reziliază contractul automat, banca își rezervă
dreptul de a închide conturile clientului anterior împlinirii termenului de 2 luni.
Clauzele abuzive
Conditii pentru ca clauza sa fie tratata drept abuziva:
(1) nu a fost negociată direct cu consumatorul
Legea 193/2000 prevede ca o clauza este abuziva daca este inserata in contract "fără a da
posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei" (clauze standard preformulate, condiții
generale de afaceri, etc.), insa aceasta traducere este vădit greșită (art. 3(2) Directivă) - ”Se
consideră întotdeauna că o clauză nu s-a negociat individual atunci când a fost redactată în
prealabil, iar, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influența conținutul
clauzei, în special în cazul unui contract de adeziune."
Nu contează daca o clauză ar fi fost negociată dacă din evaluarea globală a contractului se
evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist.
86
2015-2016
(2) creează în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ între drepturile și

obligațiile părților
 economic - costurile puse în sarcina consumatorului au o incidență economică

semnificativă în raport cu valoarea operațiunii în cauză
 juridic - se poate materializa sub forma unei restrângeri a conținutului drepturilor
consumatorului sau a unor piedici în exercitarea acestora sau a punerii în sarcina sa a unei
obligații suplimentare (CJUE decizie preliminară din 16.01.2014 în cauza C-226/2013 –
Alvarez)
(3) nu priveste obiectul principal al contractului sau valoarea preţului raportat la bunurile
sau serviciilor furnizate
Aprecierea caracterului abuziv nu se efectuează asupra clauzelor care descriu obiectul

principal al contractului sau caracterul adecvat al prețului (ex valoarea însăși a ratei dobânzii
pentru credit), în măsura în care textul contractului este clar, inteligibil.
Spre exemplu, clauza prin care banca stabileste valoarea în moneda locală (ex. forinti
maghiari) a fiecareia dintre ratele lunare, pe baza cursului de schimb la vanzare al monedei
straine (ex. franci elvețieni) aplicat de banca in ziua anterioara scadentei, nu face parte din
noțiunea de ”obiect principal al contractului”, decât dacă se constată că această clauză
reprezintă o obligație esențială a contractului în accepțiunea părților (Hotărârea preliminară
CJUE în cauza C-26/13 Kasler vs OTP mai jos ”Kasler”). Cursul de vanzare al bancii este
intodeauna mai dezavantajos decât cel de cumparare - clientii supuși acestei diferențe de rată
de schimb platesc o cu 4-6% mai mult la rata lunară, decat dacă ar fi supuși plății la cursul de
cumpărare. Diferența nu reprezintă o remunerație a băncii în calitate de contrapartidă pentru
vreo prestație a clientului și astfel nu face parte din obiectul principal al contractului, putând fi
cenzurată ca abuzivă.
Art. 4 (2) Dir 93/13/CEE - aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește definirea
obiectului principal al contractului ”în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar
și inteligibil”.
Inteligibilitatea clauzelor contractuale
Obligația prevederii de clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu
sunt necesare cunoştinţe de specialitate este una generală în sarcina profesioniștilor; nu
reprezintă o condiție sine qua non a caracterului abuziv => caracterul neinteligibil/neclar al
textului permite instanțelor interpretarea în favoarea consumatorului.
Calitatea de consumator = persoană fizică (sau grupuri ori asociații de persoane fizice)
care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie,
artizanale ori liberale. Persoana juridică este exclusă prin Directiva 93/13/CEE. Principiul
este ca persoana fizică este consumator, chiar dacă e titular al unei întreprinderi, cu
condiția să nu fi contractat creditul pentru nevoile întreprinderii sale.
Spre exemplu, un avocat contracteaza un credit personal, fără a se menționa scopul creditului
și nelegat de activitatea profesională, dar garanteaza cu ipotecă asupra imobilului,
proprietatea cabinetului său de avocat. Calitatea garantului nu are nicio determinare asupra
calității debitorului în contractul principal de credit, împrejurarea că imobilul aparține
cabinetului neavând nicio relevanță.
87
2015-2016
Regimul sanctionator al clauzelor abuzive
=> procedura de control administrativ (ANPC). ANPC consemnează faptele si normele

încălcate prin într-un PV si sesizează tribunalul de la sediul profesionistului.
=> procedura de controlul judiciar. Instanța, sesizată de ANPC:
~ constată nulitatea absolută a clauzei => contractul continuă după eliminarea clauzei, dacă
acest lucru este posibil si instanțele naționale pot înlocui clauza cu prevederi aplicabile în
dreptul național în funcție de natura contractului (ex. instanța modifică/reduce dobânda
inclusiv pentru trecut; îngheață de la un moment dat cursul de schimb al valutei în care s-a
luat creditul tras în monedă națională).
~ obligă profesionistul să modifice (toate) contractele aflate în curs de executare, prin

eliminarea clauzelor constatate abuzive => efecte erga omnes ale hotărârii judecătorești.
~ aplică sancțiunea amenzii (ori, din contră, anulează PV primit de la ANPC)
=> consumatorul poate invoca nulitatea clauzei pe cale de acțiune sau pe cale de excepție
(inclusiv prin ”contestația la titlu”, direct în procedura executării silite)
Exemple de clauze abuzive
 modificare unilaterală a contractului fără un motiv întemeiat precizat în contract;

 obligarea consumatorulul la indeplinirea obligațiilor sale, chiar dacă profesionistul nu
și le-a îndeplinit pe ale lui;
 restrângerea dreptului consumatorului de a pretinde despăgubiri sau obligarea
consumatorul la despăgubiri disproporționat de mari;
 „Pe parcursul derularii creditului, nivelul dobanzii curente variabile se modifica in
functie de evolutia dobanzii variabile de referinta a BCR/dobanzii administrate, în
functie de costurile resurselor bancii". Din felul in care este redactata clauza, nu se
poate deduce, in mod clar si inteligibil, care va fi evolutia in timp a partii variabile a
dobanzii pe care reclamantii trebuie sa o plateasca bancii, modul de redactare dand
posibilitatea bancii sa aprecieze, in mod unilateral, criteriile in functie de care va
stabili aceasta componenta a dobanzii, creandu-se astfel, un vadit dezechilibru intre
drepturile si obligatiile partilor, in defavoarea consumatorilor, rezultand totodata,
reaua-credinta a bancii la redactarea acestor clauze. De la OUG nr.50/2010, formula și
elementele de calcul ale marjei variabile a dobânzii trebuie stabilite în contract.
 clauza atributiva de competență teritorială în favoarea instanței de la sediul
profesionistului.
Evoluția contenciosului privind creditele în valută
Principiul nominalismului monetar (art.1488 Cod civ.) = debitorul obligaţiei de restituire va

fi eliberat prin plata sumei numerice prevăzute în convenţie, indiferent de fluctuaţiile monedei
convenite. Astfel, moneda ajunge să aibă, juridic, o valoare stabilă, chiar dacă, în plan
economic, valoarea de piaţă a monedei poate fi variabilă, în funcţie de diferiţi indici, de
regulă, cursul de schimb într-o altă monedă.
88
2015-2016
Nominalismul nu este incompatibil cu impreviziunea (clauze monetare de indexare vs

adaptarea contractului pe temeiul art.1271 Cod.civ.).
INTREPRINDERILE IN DIFICULTATE - INSOLVENTA
Falimentul (tradițional) presupune forme de discreditare și eliminare a comerciantului pentru eşecul

activităţii. Apare principiul egalităţii creditorilor urmăritori şi al concursualităţii procedurii
falimentului (procedura este o executare silită esenţialmente colectivă) si are un dublu obiectiv: plata
datoriilor către creditori şi sancţionarea debitorului. O anumită componentă ideologică
sancționatorie se păstrează și în legislația actuală, însă doar în caz de faliment (nu în perioada de
observație, nu în reorganizare). Art. 341 Legea nr.85/2014 prevede ca orice decăderi, limitări,
interdicţii ori altele asemenea instituite prin norme legale sau prevederi contractuale pentru cazul
deschiderii procedurii de insolvenţă vor fi aplicabile doar de la data deschiderii falimentului.
Dispoziţiile contrare se abrogă.
Incapacitatea de plată (insolvenţa propriu-zisă) consta in lipsa disponibilitatilor banesti si a altor

active lichide. Noua viziune adaptează reglementarea procedurii concursuale la noile realităţi
economice, recunoscând că neplata datoriilor poate avea cauze obiective ce nu depind de debitor (ex.
blocaje financiare sectoriale, schimbarea condiţiilor de pe piaţă, dependenţa de furnizori sau clienţi
aflaţi în dificultate, accentuarea concurenţei, avansul tehnologic). Obiectivul procedurii rămâne
plata creanțelor, însă posibilitatea reorganizării judiciare a debitorului prevalează lichidării averii
acestuia pentru plata datoriilor. În primă instanţă, se oferă posibilitatea debitorului, creditorilor şi
administratorului de a propune un plan de redresare - planul de reorganizare.
Conducătorii debitorului răspund patrimonial pentru plata pasivului neacoperit, numai în anumite
cazuri (tendință de lărgire a spectrului de situații în care se angajează răspunderea - ex. ”orice faptă
săvârșită cu intenție, care a contribuit la starea de insolvență” - Legea 85/2014). Răspunderea penală
apare numai pentru infracţiunile de gestiune frauduloasă şi bancrută simplă sau frauduloasă (art.143-
144 Legea nr.85/2006).
Legea nr.64/1995 privind procedura reorganizării şi lichidării judiciare (abrogată) marcheaza

renuţarea la noţiunea peiorativă, punitivă şi infamantă de faliment-falit si orientarea clară spre salvarea
debitorului.
Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei (acronim LPI) reglementează, sub presiunea
doctrinei, noţiunea de insolvenţă care reprezinta revenirea criticabilă la noţiunea de faliment si
reorientarea spre plata pasivului. Modificările esenţiale aduse de LPI: procedura simplificată; rol
crescut al creditorilor; responsabilităţi lărgite ale administratorului/lichidatorului judiciari; reducerea
termenelor.
Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă (LPPII) modifică

scopul procedurii – acoperirea pasivului, cu acordarea şansei de redresare a activităţii debitorului,
atunci când aceasta ar fi considerată eficientă și efectivă. Introduce principiile procedurii insolventei,
include proceduri de preinsolvenţă, insolvenţă (inclusiv cea transfrontalieră, a grupurilor de interese, a
grupurilor de societăți), introduce ”testul creditorului privat”, reintroduce decăderile din drepturi
profesionale (de a administra o companie) ca efect al angajării răspunderii pentru contribuția la
aducerea societății în stare de insolvență.
89
2015-2016
Întreprinderi în dificultate (conceptul modern). După anul 2000, sistemele de drept europene înţeleg
complexitatea procedurii şi efectele acesteia în mediul de afaceri, deplasându-se dinspre noţiunea
restrânsă a incapacităţii de plată, înspre noţiunea generală economică de ”întreprindere aflată în
dificultate”, indiferent de situaţia fluxului de trezorerie (abilitatea de a face față plăților) al acesteia
si intervine preocuparea de a salva întreprinderea, în vederea continuării activităţii acesteia, a
păstrării locurilor de muncă şi a acoperirii creanţelor asupra debitorului. Are loc renunţarea la
noţiunea de "incapacitate de plată" şi înlocuirea acesteia cu noţiunea generală şi suplă de
"intreprindere în dificultate".
Ideea pe care se axeaza nou viziune este aceea de a interveni în viaţa/situaţia întreprinderii cât mai
repede, încă de la apariţia riscului incapacităţii de plată, prin proceduri preliminare prin care s-ar
evita ajungerea companiilor în situații iremediabil compromise. In Romania, doua proceduri
reglementate pentru evitarea colapsului financiar sunt:
 mandatul ad-hoc reprezinta desemnarea unui practician în insolvenţă de catre tribunal pentru
a realiza, în condiţii de confidenţialitate si supleţe, un acord amiabil între debitor şi creditori,
în vederea depăşirii dificultăților de către întreprindere;
 concordatul preventiv este un contract încheiat între debitor şi creditorii care deţin cel puţin
75% din valoarea creanţelor acceptate şi necontestate prin care creditorii acceptă să sprijine
eforturile debitorului de depăşire a dificultăţii, pe baza unui plan de redresare a întreprinderii
şi de acoperire a creanţelor.
 Mijloace generale de iesire din dificultate
Premisă: dificultatea accesării creditării bancare sau comerciale, care este specifică stării
întreprinderilor în dificultate.
Ca stimulent, LPPII acordă rang prioritar la plată creditorilor care finanțează activitățile
curente ale entităților în insolvență (rangul superior al creanțelor rezultate din perioada de
observaţie şi în perioada de reorganizare, în cursul normal al activităţii debitorului, cum ar fi:
continuarea activităţilor contractate şi încheierea de noi contracte, efectuarea operaţiunilor
de încasări şi plăţi aferente acestora, asigurarea finanţării capitalului de lucru în limite
curente - art.5 pct.2 LPPII).
=> Majorări de capital / Reorganizări (divizarea societăţii; segmentarea activităţii pentru

eficientizare)
=> Fuzuni (absorbţii) ale societăţii comerciale
=> Preluări (achiziţii) ale acţiunilor societăţii sau ale unei părţi din activele acesteia
 Proceduri preventive în vecinătatea insolvenţei
LPPII prevede două proceduri speciale vizând evitarea insolvenţei cu ajutorul unui practician
în insolvenţă şi cu înţelegere din partea creditorilor. Procedurile în amonte de insovență dau o
şansă întreprinzătorilor de a nu ajunge în încetare de plăți, oferindu-le posibilitatea de a
convinge creditorii comerciali, statul şi salariaţii să facă eforturi alături de manager pentru
salvarea întreprinderii ceea ce reflectă tendinţa de a da prioritate continuității, salvării
afacerii prin restructurarea şi repunerea acesteia pe piaţă.
(1) Concordatul preventiv (art. 16-37 LPPII) este un contract încheiat între întreprinzător şi
creditorii săi, prin care se propune un plan de redresare a afacerii, iar creditorii acceptă să
sprijine eforturile debitorului de a depăşi dificultăţile.
90
2015-2016
Oferta (proiectul) de concordat se pregătește (în termen de 30 de zile) de un conciliator

desemnat de judecătorul sindic. Proiectul indică mijloacele de redresare, de obținere de
fonduri. Termenul pentru plată a creantelor este de 24 luni de la data omologării prin hotărâre
judecatoreasca şi poate fi prelungit cu 12 luni. In primul an, este obligatorie plata a minim
20% din valoarea creanţelor stabilite prin concordat. Conciliatorul poate cere suspendarea
provizorie a urmăririlor silite individuale, până la publicarea concordatului constatat de
judecător sau până la respingerea ofertei de concordat de către creditori.
Concordatul poate fi omologat de instanță dacă este aprobat de creditorii deținând 75% din
valoarea creanţelor acceptate şi necontestate si daca crențele litigioase nu reprezinta mai mult
de 25% din creanțe. Consecința omologării este opozabilitatea concordatului față de toți
creditorii, inclusiv nesemnatari - aceștia nu pot cere deschiderea procedurii insolvenței
debitorului pe perioada validității concordatului (24 de luni).
În caz de încălcare gravă a obligațiilor asumate de debitor prin concordat, acesta poate fi
rezoluționat, iar, dacă devine imposibilă realizarea obiectivelor concordatului, pe parcursul
acestuia, conciliatorul cere judecătorului constatarea nereușitei concordatului. Dacă, insa,
acesta se închide cu succes, creanțele creditorilor semnatari se consideră modificate potrivit
prevederilor contractului de concordat (tranzacție colectivă).
Înțelegerea cu creditorii (în ambele proceduri) poate presupune ștergeri, reeșalonari sau
reduceri de datorii, încetarea unor contracte în curs, reduceri de personal, etc.
(2) Mandatul ad-hoc presupune procedură prin care mandatarul (practician în insolvență),
desemnat confidențial de catre instanţă, negociază, în termen de 90 de zile, în vederea
realizării unei înţelegeri cu unul sau mai mulţi creditori, pentru a depăşi starea de dificultate
financiară în care se află întreprinderea. Aceasta este o procedură confidențială pe toată durata
sa si, din aceasta cauza, se înscrie într-un ”registru special”.
Înțelegerea cu creditorii (în ambele proceduri) poate presupune ștergeri, reeșalonari sau
reduceri de datorii, încetarea unor contracte în curs, reduceri de personal, etc.
Concordatul preventiv şi mandatul ad-hoc prezintă următoarele avantaje faţă de procedura

insolvenţei propriu-zise:
 nu presupun insolvenţa (din contră, sunt admisibile numai când întreprinderea nu se
află deja insolvenţă) şi nici stigmatul aferent acesteia
 se declanşează numai la cererea debitorului, fiind exprimarea exclusivă a voinţei
acestuia
 sunt proceduri confidenţiale sau cu un grad redus de publicitate
 sunt proceduri flexibile, prin caracterul lor preponderent contractual
 debitorul nu pierde controlul afacerii sale, care se continuă pe perioada celor două
proceduri
 intreprinzătorul este ajutat de un practician în insolvenţă să negocieze şi să se
restructureze
 rolul judecătorului-sindic este minim.
91
2015-2016
 Insolvenţa
Insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa
fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile (art.5, pct.29
Legea nr.85/2014) => eroare a legiuitorului - tratează insolvenţa ca stare a patrimoniului.
In realitate:
Insolvabilitatea este o stare a patrimoniului, caracterizată printr-un dezechilibru datorat

preponderenţei pasivului asupra activului (valoarea elementelor de activ este vădit mai mică
decât a elementelor de pasiv). Un debitor insolvabil este un pericol în mediul de afaceri şi se
află în dificultate, însă poate avea capacitate de plată, întrucât dispune, prin ipoteză, de active
lichide pentru a-şi achita datoriile la scadenta.
Insolvenţa este o stare a trezoreriei debitorului, care nu dispune de fondurile băneşti

necesare plăţii datoriilor exigibile. Un astfel de debitor poate fi solvabil, în sensul că dispune
de un activ patrimonial suficient ca valoare pentru a face faţă datoriilor, însă activele sale nu
sunt lichide (sunt dificil de transformat în bani).
Elementele definitorii ale insolventei:
 insuficienţa fondurilor băneşti disponibile

Debitorul care dispune de lichidităţi suficiente, dar nu-şi plăteşte datoriile, nu se află
în insolvenţă şi nu poate face obiectul procedurii. In acest caz, creditorul neplătit va
urma calea executării silite individuale, de drept comun.
Instanţa căreia i se solicită deschiderea procedurii este obligată să aprecieze motivele
neplăţii datoriilor exigibile, cel puţin verificând lichidităţile de care dispune debitorul
(extrase/rulaje de cont bancar, evidenţe contabile curente privind contul de casierie,
efectele de comerţ scadente care trebuie încasate de debitor, etc.). Nu este relevant
motivul că debitorul nu face față plăților datorită ”blocajului financiar” (ex. datorită
neîncasării creanțelor de la propriii săi debitori) si nu este relevanta culpa debitorului
sau motivele externe ale insuficienței fondurilor. Absența lichidităților este o situație
factuală obiectivă.
Insolvenţa vădită: prezumţia legală relativă că debitorul nu dispune de fonduri
băneşti, dacă nu a achitat cel puţin o datorie în termen de 60 de zile de la scadenţa
acesteia. În acest caz, instanţa nu mai verifică inexistenţa disponibilităţilor băneşti,
care se prezumă, indiferent dacă debitorul a mai efectuat plăţi către alţi creditori în
intervalul de 60 de zile. Debitorul poate răsturna prezumţia, dovedind că nu lipsa
fondurilor este motivul pentru care nu a plătit.
Insolvenţa iminentă: poate adresa o cerere de deschidere a procedurii, debitorul în
cazul căruia apariţia stării de insolvenţă este iminentă, dovedind că fondurile băneşti
de care dispune nu îi pot permite, în mod raţional, să-şi plătească la scadenţă datoriile
angajate.
 neplata datoriilor scadente

Datoriile scadente presupun creanţe certe, lichide şi exigibile (1). Acest aspect se
verifică de către instanţa sesizată cu cererea de deschidere a procedurii.
92
2015-2016
Creanţele nu trebuie să fie constatate prin titlu executoriu! Există riscul unor
cereri oportuniste ale creditorilor care doresc să evite o acțiune pe fond pentru
obținerea unui titlu executoriu, în condițiile în care certitudinea creanței lor este
discutabilă.
Creanţele, altele decât cele salariale, trebuie să însumeze cel puţin pragul de 40.000
lei sau valoarea a şase salarii medii brute pe economie/salariat (2), dacă insolvenţa
este pretinsă de salariaţii debitorului.
În primă instanţă se oferă posibilitatea debitorului (dacă debitorul îşi exprimă intenţia
de a încerca redresarea) şi creditorilor de a propune un plan de reorganizare. Exista
situatii in care debitorul este decazut din dreptul de a propune un plan de reorganizare!
 Procedura insolventei
Procedura insolventei consta intr-un ansamblul de norme prin care se urmăreşte obţinerea
fondurilor băneşti necesare plăţii datoriilor față de creditori, prin participarea concursuală
a tuturor creditorilor, diferenţiaţi in funcţie de natura şi rangul creanţei fie prin
reorganizarea debitorului, fie prin faliment. Scopul procedurii este acoperirea pasivului
debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a şansei de redresare a activităţii acestuia
(art.2 LPPII).
 este o procedura esentialmente judiciara - controlul judiciar e conceput ca mijloc de

protecţie a tuturor participanţilor;
 este o procedura cu caracter personal, în funcţie de debitorul căruia i se aplică;
 este o procedura cu caracter colectiv (concursual) - participă toţi creditorii îndreptăţiţi
(cu creante înregistrate). Este aplicabil principiul tratamentului egal al creditorilor,
care au aceleaşi drepturi de informare şi participare la adoptarea deciziilor de către
organele care aplică procedura, după cum deţin drepturi de contestare.Desigur,
creditorii participă inegal la distribuirea sumelor rezultate din realizarea procedurii, în
funcţie de natura creanţei (garantată/chirografară) şi de rangul de prioritate. Prin
caracterul colectiv, se evită problemele cauzate de executările individuale, acordându-
se şanse egale tuturor creditorilor de a-şi realiza (cel puţin în parte) drepturile de
creanţă. In practica, este posibila procedura colectiva cu un singur creditor!
Functiile procedurii de insolventa:
 de executare silită colectivă <= plata creditorilor

 de raspundere <= obligarea la despăgubiri a managerilor necinstiți care au cauzat
încetarea plăților în frauda drepturilor creditorilor
 de remediu <= redresarea debitorilor.
In dreptul român prevalează caracterul execuţional şi interesele creditorilor, pe cand, dreptul

francez, chiar și cel britanic oferă orientări mai favorabile salvării întreprinderii în dificultate.
Modalitati de realizare:
=> reorganizarea judiciară - aplicabilă debitorilor persoană juridică, care îşi manifestă
expres intenţia de reorganizare, presupune propunerea, confirmarea şi implementarea
întocmai a unui plan de reorganizare, având ca obiect restructurarea organizaţională şi/sau
financiară a debitorului, inclusiv prin vânzarea anumitor active, în vederea continuării
activităţii debitorului pentru obţinerea fondurilor necesare plăţii creditorilor;
93
2015-2016
=> falimentul - incetarea activităţii prin lichidarea integrală a averii debitorului si radierea
din registrul comerțului.
Variantele procedurii insolventei
A. Procedura generala - se aplică, de principiu, tuturor debitorilor persoane juridice si de la

deschiderea procedurii, începe o perioadă de observaţie, până la aprobarea planului de
reorganizare sau la începerea falimentului. Pe perioada de observaţie, debitorul poate să
continue desfăşurarea activităţilor curente (executarea contractelor comerciale, efectuare plăţi
către creditorii recunoscuţi și încasări de la clienți, finanțarea capitalului de lucru) care se
încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii firmei:
 fie sub supravegherea administratorului judiciar (dacă debitorului nu i s-a ridicat

dreptul de administrare și, respectiv, pe parcursul derulării planului de reorganizare)
 fie sub conducerea administratorului judiciar (dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de
administrare)
Pentru operatiuni care exced activitatea curentă, administratorul judiciar solicită acordul
Comitetului creditorilor.
B. Procedura simplificata - se aplică, cu titlu excepţional, următoarelor categorii de

debitori:
~ profesionişti persoane fizice supuse obligaţiei de înregistrare în registrul comerţului, cu

excepţia celor care exercită profesii liberale;
~ întreprinderi familiale, membrii întreprinderii familiale;
~ debitori care fac parte din categoriile prevăzute la primul punct şi îndeplinesc una dintre
următoarele condiţii:
 nu deţin niciun bun în patrimoniul lor;
 actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;
 administratorul nu poate fi găsit
 sediul social/profesional nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul
comerţului;
~ persoane juridice dizolvate voluntar, judiciar sau de drept, anterior formulării cererii
introductive, chiar dacă lichidatorul judiciar nu a fost numit sau, deşi numit, menţiunea
privitoare la numirea sa nu a fost înscrisă în registrul comerţului;
~ debitori care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare în faliment;
~ orice persoană care desfăşoară activităţi specifice profesioniştilor, care nu a obţinut
autorizarea cerută de lege pentru exploatarea unei întreprinderi şi nu este înregistrată în
registrele speciale de publicitate; aplicarea prezentei legi faţă de aceste persoane nu exclude
sancţiunile aplicabile pentru lipsa autorizării sau înregistrării respectivei persoane.
In procedura simplificata, se aplică direct procedura falimentului (eventual, după o perioadă

de observaţie de maximum 50 de zile).
Debitorii cărora li se aplică procedura insolventei
Categorii de debitori supuși procedurii generale – art.3 din LPPII

~ profesioniştii astfel cum sunt definiţi la art. 3 alin. (2) din Codul civil, cu excepţia celor care
exercită profesii liberale, precum şi a celor cu privire la care se prevăd dispoziţii speciale în
94
2015-2016
ceea ce priveşte regimul insolvenţei lor - inclusiv instituțiile de credit și societățile de

asigurări;
~ regiile autonome;
~ grupurile de interes economic.
Categorii de debitori supuşi procedurii simplificate

~ profesionişti persoane fizice supuse obligaţiei de înregistrare în registrul comerţului, cu
excepţia celor care exercită profesii liberale;
~ întreprinderi familiale, membrii întreprinderii familiale;
~ debitori care fac parte din categoriile prevăzute la primul punct şi îndeplinesc una dintre
următoarele condiţii:
 nu deţin niciun bun în patrimoniul lor;
 actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;
 administratorul nu poate fi găsit
 sediul social/profesional nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul
comerţului;
~ persoane juridice dizolvate voluntar, judiciar sau de drept, anterior formulării cererii
introductive, chiar dacă lichidatorul judiciar nu a fost numit sau, deşi numit, menţiunea
privitoare la numirea sa nu a fost înscrisă în registrul comerţului;
~ debitori care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare în faliment;
~ orice persoană care desfăşoară activităţi specifice profesioniştilor, care nu a obţinut
autorizarea cerută de lege pentru exploatarea unei întreprinderi şi nu este înregistrată în
registrele speciale de publicitate; aplicarea prezentei legi faţă de aceste persoane nu exclude
sancţiunile aplicabile pentru lipsa autorizării sau înregistrării respectivei persoane.
Debitorii excluşi de la aplicarea procedurii

o unităţile şi instituţiile de învăţământ preuniversitar, universitar şi entităţilor prevăzute la
art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea
tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu
modificările şi completările ulterioare – art.3 alin.3 din LPPII
o unitatile administrativ teritoriale - legislație specială OUG 46/2013
o particularii - legislati speciala Legea nr.151/2015 privind insolvența persoanelor fizice.
Participantii la procedura insolventei
I. Instanţa
Instanta competenta sa initieze procedura insolventei, ca prima instanta, este tribunalul,
după caz, prin secţia de insolvenţă, dacă a fost creată, sau prin completul specializat în
insolvență, respectiv tribunalul specializat, iar instanta de apel este curtea de ape.
Atribuţiile se exercită printr-un judecător-sindic.
II. Practicianul în insolvenţă

=> administratorul judiciar
=> lichidatorul judiciar
III. Creditorii
=> Adunarea creditorilor
=> Comitetul creditorilor
95
2015-2016
=> Rolul creditorului deţinând peste 50% din valoarea creanţelor
IV. Debitorul
=> administratorul special
I. Instanta
Instanta competenta, ca prima instanta, este tribunalul / tribunalul specializat, dupa caz, prin
secţia de insolvenţă, daca a fost creată, in a cărui circumscripţie debitorul şi-a avut sediul
social/profesional cel puţin 6 luni anterior datei sesizării instanţei - art. 41 alin.1 din LPPII.
Toate procedurile sunt exercitate de catre judecătorul-sindic care este un magistrat specializat
cu activitate exclusiva de control judecatoresc, având printre atribuţiile principale (exhaustiv
- art. 45 LPPII):
 pronunţarea hotărârii de deschidere a procedurii;

 judecarea contestaţiei debitorului, respectiv a opoziţiei creditorilor la deschiderea
procedurii;
 desemnarea provizorie şi stabilirea remuneraţiei administratorului /lichidatorului judiciar;
 confirmarea practicianului în insolvență desemnat de Adunarea creditorilor;
 inlocuirea administratorului/lichidatorului judiciar, pentru motive temeinice (rar);
 judecarea acţiunilor în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor anterior
deschiderii procedurii;
 confirmarea planului de reorganizare votat de Adunarea creditorilor;
 judecarea contestaţiilor persoanelor interesate, împotriva măsurilor luate de
administrator/lichidator, precum şi impotriva rapoartelor întocmite de aceştia;
 judecarea cererilor de angajare a răspunderii persoanelor cărora le-ar fi imputabilă starea
de insolvenţă.
Noi atribuţii ale judecătorului-sindic:
 judecarea cererilor de ordonanță președințială pentru prevenirea executării silite a

debitorului anterior deschiderii procedurii - art. 66 (11);
 judecarea cererilor de ordonanță președințială pentru prevenirea înstrăinării de bunuri de
către debitor până la pronunțarea asupra deschiderii procedurii - art. 70 (5);
 comunicarea către debitor si catre organul fiscal competent, în termen de 48 de ore de la
înregistrare, a cererii creditorului de deschidere a procedurii - art. 72 (2);
 posibilitatea de a reconvoca Adunarea creditorilor, daca se constata ca votul a fost viciat
prin faptul neluării sau a luării în considerare a unei creanțe, validată prin hotărâre
definitivă ulterioară, și al cărei vot ar fi fost decisiv în adoptarea respectivei hotărâri.
Remediu judiciar!
 posibilitatea de a anula efectele hotararii adunarii creditorilor initial adoptate prin vot
viciat, daca, in urma reconvocarii, cea de-a doua hotarare este diferita - art. 49 (3) –
regula votului real;
 stabilirea onorariului practicianului în cazul desființării – pentru orice motive - a hotărârii
de deschidere a procedurii insolvenței - art. 57 (13);
 judecarea contestațiilor împotriva măsurilor practicianului în insolvență privind stabilirea
existenței/cuantumului creanțelor născute după data deschiderii procedurii - art. 75 (3);
96
2015-2016
 posibilitatea amendării contestatorului pentru netrimiterea documentelor justificative si a

contestației către debitor, creditorul contestat și practicianul în insolvență - art. 111 (4);
 posibilitatea decăderii din dreptul de a depune întâmpinare pentru situația în care
întâmpinarea nu a fost comunicată creditorului contestator, administratorului judiciar /
lichidatorului judiciar și debitorului (sancțiunea este prevăzută de art. 208 alin. (2)
NCPC) – art. 111 (5);
 verificarea condițiilor și judecarea litigiilor în legătură cu sumele aflate în conturi escrow
- art. 75 (7);
 soluționarea cererii împotriva creditorului – membru al comitetului creditorilor care a
votat în conflict de interese de obligare la acoperirea prejudiciului creat debitorului - art.
51 (5);
 soluționarea cererilor de reziliere pentru culpa contractuală a debitorului, născută ulterior
menținerii contractului - art. 123 (3);
 judecarea acțiunilor în despăgubiri în cazul denunțării contractelor de către practicianul în
insolvență - art. 123 (4);
 judecarea litigiilor privind situațiile de impreviziune - art. 1271 C.Civ.; art. 123 (5);
 judecarea cererii de trecere la faliment, oricând în timpul planului de reorganizare sau
chiar după îndeplinirea obligațiilor asumate în plan, din partea unui creditor deținând
crențe curente, certe, lichide și exigibile, mai vechi de 60 de zile și peste valoarea prag.
Cererea poate fi respinsă doar pentru următoarele motive:
(i) creanța nu este datorată;
(ii) creanța este achitată sau
(iii) debitorul încheie o convenție de plată cu creditorul - art. 143 (3);
 judecarea acțiunii în răspunderea administratorului special pentru încălcarea limitelor
dreptului de administrare, cu nerespectarea dispozițiilor art. 87;
 judecarea cererii de valorificare a bunurilor, prin licitație conform NCPC, în ipotezele în
care
(i) nu a fost aprobat un regulament de vânzare sau
(ii) deși aprobat, acesta nu a condus la o valorificare într-un termen rezonabil - art. 156
(2).
Hotărârile date de judecatorul-sindic sunt definitive, executorii de drept și, în principiu, nu

pot fi suspendate în recurs. Totuși, în situaţiile excepţionale (art. 43 alin.5 din LPPII), se
pot suspenda:
a) sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitorului; - neprevăzut de LPI
b) sentinţa prin care se decide intrarea în procedura simplificată;
c) sentinţa prin care se decide intrarea în faliment;
d) sentinţa de soluţionare a contestaţiei la planul de distribuire a fondurilor obţinute din
lichidare şi din încasarea de creanţe;
e) sentinţa de soluţionare a contestaţiilor împotriva măsurilor administratorului judiciar /
lichidatorului judiciar;
f) încheierea prin care s-a confirmat practicianul în insolvenţă; - neprevăzut de LPI
g) încheierea prin care a fost înlocuit practicianul în insolvenţă; - neprevăzut de LPI
h) sentinţa prin care s-au soluţionat acţiunile în anulare prevăzute la art. 117-122.- neprevăzut
de LPI.
97
2015-2016
Dispoziţiile C.pr.civ. privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecătorului-sindic care

pronunţă succesiv hotărâri în acelaşi dosar, cu excepţia situaţiei rejudecării, după anularea
hotărârii în apel.
Toate cererile, contestaţiile, acţiunile întemeiate pe dispoziţiile prezentului capitol se judecă

potrivit prevederilor Codului de procedură civilă cu privire la judecata în primă instanţă - art.
41 (4).
Termenul pentru depunerea întâmpinării este de maximum 15 zile de la comunicare, iar

răspunsul la întâmpinare nu este obligatoriu. Judecătorul-sindic fixează, prin rezoluţie, în
termen de maximum 5 zile de la data depunerii întâmpinării, primul termen de judecată.
Termenul de judecată va fi de cel mult 30 de zile de la data rezoluţiei. Cererilor de deschidere
a procedurii de insolvenţă nu le sunt aplicabile dispoziţiile art. 200 din Codul de procedură
civilă privind regularizarea cererii.
Caile de atac
Hotărârile judecătorului sindic sunt supuse numai apelului, iar instanta competenta este
curtea de apel. Termenul de apel este de 7 zile de la data comunicării, iar acesta se judecă de
urgenţă, de complete specializate. In apel, citarea apelanţilor, a administratorului
judiciar/lichidatorului judiciar şi a intimaţilor se face prin BPI – art. 43 (2) fraza a 2-a LPPII.
Procedura este considerată îndeplinită dacă citaţia se publică cu 5 zile calendaristice înainte de
data stabilită pentru înfăţişare. Actele necesare soluţionării apelului se trimit în copie
certificată de grefierul tribunalului.
Apelul se judecă potrivit prevederilor Codului de procedură civilă, dar exista si derogări:
- termenul pentru depunerea întâmpinării este de maximum 10 zile de la comunicarea cererii şi
a motivelor de apel;
- răspunsul la întâmpinare nu este obligatoriu;
- judecătorul-sindic fixează, prin rezoluţie, în termen de maximum 3 zile de la data depunerii
întâmpinării, primul termen de judecată care va fi de cel mult 30 de zile de la data rezoluţiei.
II. Practicianul in insolventa
Profesia de practician in insolventa este o profesie liberală reglementată prin OUG

nr.86/2006 (modificată) şi Statutul profesiei.
Admiterea în profesie se face pe bază de examen (scutire pentru vechime de 10 ani în

profesiile de judecător, avocat, notar), diplomă de licenţă in ştiinţe juridice sau economice si
experienţă 3 ani în domeniile juridic sau economic. Stagiul profesional este de 2 ani si este
urmat de definitivare.
Practicianul in insolventa este incompatibil cu calitatea de salariat

calitatea de notar public
calitatea de executor judecatoresc.
Practicianul in insolventa este compatibil cu calitatea de avocat

calitatea de expert contabil
calitatea de auditor financiar
calitatea de expert judiciar.
98
2015-2016
Formele de exercitare a profesiei sunt cabinetele individuale, cabinetele asociate, societăţile

profesionale cu răspundere limitată (SPRL), întreprinderi unipersonale cu răspundere limitată
sau drept colaboratori ori angajaţi ai uneia dintre formele de exercitare a profesiei.
Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR)

 reglementează, controlează şi supraveghează activitatea practicienilor în insolvenţă
 apără prestigiul şi independenţa profesională ale membrilor săi
 asigură transparenţa şi informarea asupra pieţei procedurilor de insolvenţă (BPI).
Art. 41 OUG 86/2006 prevede atribuţiile exclusive ale practicianului (delimitarea de

atribuţiile judiciare; evitarea conflictelor de competenţă cu judecătorul sindic și cu comitetul
creditorilor).
Art. 41
(1) Atribuţiile legale ale practicianului în insolvenţă, precum şi cele stabilite exclusiv în
sarcina sa de judecătorulsindic în procedurile de insolvenţă nu pot fi exercitate prin
reprezentare.
(2) Cabinetele individuale, IPURL sau SPRL, indiferent de forma de organizare, pot fi
reprezentate numai de persoane care au calitatea de practician în insolvenţă compatibil.
(3) Practicianul în insolvenţă poate fi totuşi asistat de avocat în exerciţiul acestor atribuţii şi
poate da mandat de reprezentare, în condiţiile legii, pentru încheierea sau exercitarea unor acte
juridice ori procesuale ce nu presupun exerciţiul atribuţiilor exclusive ale practicianului în
insolvenţă.
(4) Sunt atribuţii exclusive ale practicianului în insolvenţă:
a) notificarea creditorilor, întocmirea tabelelor de creanţe, formularea contestaţiilor la
declaraţiile de creanţă;
b) convocarea şi prezidarea adunărilor creditorilor, acţionarilor sau asociaţilor ori ale
membrilor debitorului persoană juridică, dacă legea nu dă aceste atribuţii în sarcina altor
persoane;
c) vânzarea bunurilor din averea debitorului, precum şi orice proceduri aferente acestora;
d) elaborarea planului de reorganizare judiciară a debitorului, în condiţiile şi în termenele
prevăzute de Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
e) supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;
f) conducerea, integrală sau în parte, a activităţii debitorului, atunci când legea sau
judecătorulsindic fixează această sarcină practicianului în insolvenţă;
g) încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la
garanţii reale, în condiţiile Legii nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
h) distribuirea sumelor rezultate din lichidare;
i) semnarea bilanţului de lichidare;
j) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna
creditorilor, precum şi a transferurilor cu caracter patrimonial, a operaţiunilor comerciale
încheiate de debitor şi a constituirii de garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia
drepturile creditorilor;
k) elaborarea şi susţinerea rapoartelor periodice în procedura insolvenţei;
l) elaborarea de expertize privind activităţi cuprinse în procedurile de insolvenţă, la cererea
judecătorului-sindic sau a altor organe judiciare, inclusiv de urmărire penală.
(5) În cazul societăţilor profesionale, răspunderea pentru neîndeplinirea prevederilor alin. (4)
revine administratorilor acestora şi se sancţionează potrivit prevederilor Statutului.
99
2015-2016
Măsurile administratorului/lichidatorului se pot contesta de orice persoană interesată în

termen de 7 zile de la publicarea în BPI a extrasului raportului ce conţine măsura, asigurand o
mai mare protectie a intereselor creditorilor. Debitorul poate contesta masurile doar prin
administrator special. Judecătorul sindic NU poate desfiinţa măsura, din oficiu!
Judecătorul-sindic poate
- dispune înlocuirea administratorului pentru motive temeinice (la cererea
creditorilor/din oficiu) – art. 57 (4)
- încuviinţa înlocuirea pentru motive bine justificate (la cererea practicianului insusi) –
art. 57 (5)
- lua act de renunţarea administratorului judiciar la desemnarea sa definitivă – art.57
(14)
Modul de desemnare a practicianului in insolventa
Judecătorul sindic desemnează motivat, în mod provizoriu, un administrator judiciar /

lichidator prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii care au depus oferte la
dosar. Pentru motive temeinice (ex. nu respecta termenele stabilite de judecator, de lege;
pentru continutul inadecvat al raportelor), judecatorul sindic poate dispune inlocuirea
practicianului.
Ulterior, Adunarea creditorilor sau creditorul detinand mai mult de 50% din valoarea
creantelor va confirma practicianul ales de catre judecator, caz in care ii poate stabili o alta
remuneratie, sau va infirma acest practician si ii va inlocui cu altul. Hotărârea creditorilor
este supusă contestaţiei în termen de 5 zile de la data publicării acesteia în Buletinul
procedurilor de insolvenţă. Administratorul/lichidatorul ales de catre Adunarea creditorilor /
creditorul detinand mai mult de 50% din valoarea creantelor trebuie confirmat de catre
judecatorul sindic, in camera de consiliu.
A. Administratorul judiciar - exercită atribuţiile prevăzute de lege sau stabilite de catre

instanţa de judecată, în procedura insolvenţei, în perioada de observaţie şi pe durata procedurii
de reorganizare.
Principalele atribuţii:
 examinarea situaţiei economice şi a activităţii debitorului, urmată de întocmirea unui

raport amanuntit privind cauzele şi împrejurările care au condus la insolvenţă, cu
menţionarea eventualelor indicii sau elemente preliminare privind persoanele carora le-ar
fi imputabilă această situaţie şi cu propuneri privind modul de continuare a procedurii (ex.
posibilităţi efective de reorganizare)
 lunar - depunerea catre sindic a unui raport privind activitatea sa și măsurile luate
 conducerea activitatii debitorului sau numai supravegherea administrarii afacerii in
perioada reorganizarii (depinde dacă i s-a ridicat debitorului dreptul de administrare)
 verificarea creanţelor şi întocmirea tabelelor (preliminar; definitiv; suplimentar;
consolidat; rectificat) de creanţe
 propunerea unui plan de reorganizare
 incasarea creanţelor debitorului asupra terţilor (inclusiv acţiuni în pretenţii); încheierea de
tranzacţii
100
2015-2016
 introducerea de acţiuni în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor anterior

deschiderii procedurii; formularea cererilor de angajare a raspunderii persoanelor carora
le este imputabila aparitia starii de insolventa pentru acoperirea unei parti din pasiv
 denunţarea unor contracte aflate în curs de executare
 prezidarea Adunările creditorilor
 sesizarea sindicul cu privire la orice problemă
Noi atribuţii ale administratorului judiciar:
 înscrierea obligatorie pe ordinea de zi a primei şedinţe a adunării creditorilor

desemnarea/confirmareaadministratorului judiciar definitiv – art. 57 (1);
 posibilitatea pentru practician de a ataca hotărârea adunării creditorilor, pentru motive de
nelegalitate – art. 48 (7);
 inventarierea - în termen de 60 de zile de la de la data deschiderii, termen care poate fi
prelungit de judecătorul sindic, pentru motive temeinice – art. 101 (1);
 posibilitatea de valorificare, oricând pe parcursul procedurii, inclusiv în perioada de
observație, a bunurilor libere de sarcini, pentru acoperirea cheltuielilor de procedură, prin
decizia practicianului, dacă nu a fost încă desemnat comitetul creditorilor – art. 39 (6);
 obiecțiunile la raportul de evaluare care se depun în termen de5 zile de la publicarea în
BPI a extrasului raportului şi se soluționează în termen de 15 zile de la înregistrare;
 posibilitatea invocării prescripției, la momentul verificării creanțelor, fără a mai intra în
analiza fondului cererilor de admitere a creanțelor – art. 106 (2);
 posibilitatea invocării compensației, atât în privința creanțelor reciproce, anterioare
deschiderii procedurii, cât și a celor ulterioaulterioare deschiderii – art. 90 (1) și (2);
 verificarea creanţelor, mai putin a celor stabilite prin hotărâri judecătorești executorii sau
hotărâri arbitrale executorii, precum și a creanțelor bugetare rezultând dintr-un titlu
executoriu necontestat. Sunt creanțe anterioare și creanțele bugetare constatate printr-un
raport de inspecţie fiscală întocmit ulterior deschiderii procedurii, care are ca obiect
activitatea anterioară a debitorului – art. 105 (1) și art. 102 (1);
 posibilitatea de a solicita judecătorului sindic pronunțarea unei hotărâri, în ipoteza în care
două ședințe ale adunării creditorilor nu au putut conduce la luarea unei decizii, din lipsă
de cvorum – art. 45 (1) lit. o);
 posibilitatea angajării unor persoane de specialitate (avocați, experți contabili, evaluatori
sau alți specialiști), cu acordul comiettului creditorilor, în ipoteza în care remunerațiile
acestora se suportă din averea debitorului, sau cu respectarea standardelor de cost ale
UNPIR, în ipoteza în care aceste remunerații se suportă din fondul de lichidare – art. 61;
 publicarea anunțului privind rapoartele de evaluare și posibilitatea studierii și a obiectării
acestora – art. 155;
 angajarea de specialiști, cu ofertele tehnice și financiare cele mai bune, în domenii
obligatorii impuse de lege (arhivare, obligații de mediu, audit), în cazul respingerii în
două şedinţe a comietului creditorilor a propunerii motivate a practicianului – art. 62 (6);
 solicitarea adresată judecătorului sindic ca valorificarea bunurilor să se facă potrivit
regulilor NCPC dacă, deși a fost aprobat un regulament de vânzare, acesta nu a condus la
valorificare într-un termen rezonabil – art. 154 (2);
B. Lichidatorul judiciar - Exercită atribuţiile stabilite de lege sau de instanţa de judecată, în

cadrul procedurii de faliment, atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată.
101
2015-2016
Principalele atribuţii:
 examinarea situaţiei economice şi a activităţii debitorului, urmată de întocmirea unui

raport amanuntit privind cauzele şi împrejurările care au condus la insolvenţă, cu
menţionarea eventualelor indicii sau elemente preliminare privind persoanele carora le-ar
fi imputabilă această situaţie şi cu propuneri privind modul de continuare a procedurii in
cadrul procedurii simplificate (ex. posibilităţi efective de reorganizare)
 conducerea activitatii debitorului aflat în faliment, în procedura simplificată
 conducerea activitatii debitorului, in procedura generală, după hotărîrea judecătorului
sindic de intrare în faliment
 efectuarea lichidarii averii debitorului (inventar, conservare, valorificare active, primire
plăţi, etc.)
III. Creditorii
Toti creditorii cunoscuti, carora le-a fost admisa cererea de inregistrare a creantei au dreptul
de a participa si vota în Adunarea creditorilor, de a fi desemnați membri în Comitetului
creditorilor, de a participa la distribuţiile de fonduri rezultate, de a fi informat ori notificat cu
privire la desfăşurarea procedurii şi de a contesta măsurile sau hotărârile adoptate de
participanții la procedură.
Orice creditor anterior deschiderii procedurii, notificat conform NCPC de către

administratorul desemnat cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei, este obligat să
depună cerere de admitere a creanţei în termenul prevăzut în notificare, care nu poate fi mare
de 45 de zile de la deschiderea procedurii, sub sancţiunea decăderii din calitatea de creditor
îndreptățit (în practică, termenul limită este fixat prin hotărârea de deschidere a procedurii).
Cu excepția salariaților debitorului și a creditorului la cererea căruia s-a deschis procedura.
Creditorul care nu și-a înregistrat creanța, nu doar că nu este îndreptăţit să participe la

procedura insolvenței, ci pierde chiar şi dreptul de a-şi realiza creanţa împotriva debitorului
sau a asociaţilor cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare, ulterior închiderii
procedurii.
In situatia creditorilor care nu au fost notificați, dar se prezuma de catre instanțe că au

cunoscut dechiderea procedurii întrucât aceasta este menționată la ORC și notificarea
administratorului judiciar a fost publicată în BPI, acestia sunt repusi in termen si iau cauza din
stadiul în care aceasta se află. Argumentele țin de calitatea de profesionist a creditorului și de
efectul publicității BPI - orice profesionist cu o creanță neplătită peste 30 de zile de la scadență
trebuie să aibă minimum de diligență pentru începerea demersurilor de recuperare a creanței,
de verificare a solvabilității debitoarei și a masurii în care aceasta înțelege să-și onoreze
obligațiile față de toți partenerii comerciali. Creditorii au practic obigația să urmarească
încasarea creanțelor pe care le dețin. În consecință, o astfel de diligentă se realizează cu
ușurință cel puțin prin accesarea Buletinului Procedurilor de Insolventa, care are ca rol
principal ținerea unei evidențe complete a tuturor comercianților care au ajuns în incapacitate
de plată și împotriva cărora s-a deschis procedura insolvenței.
Creanţele născute după data deschiderii procedurii (în perioada de observaţie, în procedura
reorganizării judiciare sau în timpul procedurii de faliment) vor fi plătite conform
documentelor din care rezultă, nefiind necesară o cerere de înscriere. Aceste creanțe curente
102
2015-2016
dobândesc rang de preferință prioritar față de toate creanțele chirografare anterioare

deschiderii procedurii și se plătesc doar pe baza facturilor furnizorilor acceptate de
administratorul judiciar!
Adunarea creditorilor
Este organul deliberator al tuturor creditorilor îndrepățiți să participe la procedură. Este

irelevanta natura (garantata/chirografara) sau rangul creantei pentru participarea la AC. In
principiu, nu se voteaza pe categorii, cu exceptia votului asupra planului de reorganizare.
AC este convocată de catre administratorul judiciar sau de Comitetul creditorilor sau de

creditorii deţinând 30% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot, iar convocarea se
realizează prin publicare în BPI cu cel puţin 5 zile anterior ţinerii şedinţei şi trebuie să
cuprindă ordinea de zi.
Cvorum legal întrunit prin prezenţa creditorilor deţinând peste 30% din valoarea creanţelor.
Creditorii pot vota la distanţă, fie prin mandatar cu procură specială sau autentică, fie prin
scrisoare semnată de creditor, fie prin corespondenţă electronică cu semnătură electronică
extinsă.
Hotărârile Adunării creditorilor se adoptă cu majoritate simplă a creanţelor reprezentate în

adunare. Practic, 15% plus (cel putin) din valoarea creantelor cu drept de vot este de natura sa
asigure adoptarea hotararilor. Hotararile pot fi anulate de judecătorul sindic pentru
nelegalitate - cererea de anulare se depune in termen de 5 zile de la adoptarea hotărârii, se
judecă în cameră de consiliu si poate fi inaintata doar de catre creditorii care au votat
impotriva, cei care au absentat la luarea hotararii sau de catre practicianul in insolventa (cu
excepţia celei privind desemnarea sa – art.48 (7)).
Competenţele principale ale Adunarii creditorilor:
 alege, revocă și controlează Comitetul creditorilor;

 discută măsurile luate de administrator/lichidator;
 votează planul de reorganizare (pe categorii de creditori);
 decide formularea actiunii în angajarea raspunderii celor carora le-ar fi imputabilă apariţia
stării de insolvenţă.
Comitetul creditorilor
Este un organ facultativ, văzut ca un ”executiv” al creditorilor. Dacă, din cauza numărului
mic de creditori, judecătorul-sindic sau Adunarea creditorilor nu consideră necesară
constituirea unui Comitet al creditorilor, atribuţiile acestuia vor fi exercitate de Adunarea
creditorilor.
Iniţial, se desemneaza de catre judecătorul sindic, după întocmirea tabelului preliminar de

creanţe. În cadrul primei şedinţe a Adunării creditorilor, aceasta va putea alege un comitet
dintre primii 20 de creditori cu drept de vot în ordinea valorii creanţelor. Astfel se va putea
înlocui, eventual, comitetul desemnat anterior de judecătorul-sindic. Judecătorul va trebui să
confirme comitetul, prin încheiere. CC este compus din 3-5 creditori dintre cei cu creanţele
garantate, bugetare şi chirografare cele mai mari.
103
2015-2016
Deliberările Comitetului au loc în prezenţa administratorului/lichidatorului, iar deciziile şi

măsurile Comitetului pot fi contestate în termen de 5 zile de la publicarea PV al ședinței
comitetului în BPI, de către orice creditor.
Atribuțiile Comitetului creditorilor:
 face recomandări Adunării creditorilor cu privire la continuarea activităţii debitorului şi la

planurile de reorganizare propuse; propune numirea unui anumit practician în insolvenţă şi
îi negociază remuneraţia;
 aprobă rapoartele trimestriale ale administratorului special sau judiciar privind situaţia
financiară a debitorului;
 aprobă cererile debitorului de autorizare a actelor şi operaţiunilor care depăşesc limitele
obişnuite ale comerţului debitorului, pe acesta doreşte să le realizeze în timpul perioadei de
observaţie;
 poate propune încetarea reorganizării debitorului şi intrarea în faliment;
 poate solicita ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
 contestă măsurile luate şi rapoartele prezentate de administratorul/lichidatorul judiciar;
 formulează acţiuni în anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, făcute de debitor în
dauna creditorilor în perioada suspectă (cu până la 3 ani anterior deschiderii procedurii
insolvenței).
Regimul conflictului de interese
Pericolul conflictului de interese rezulta din faptul ca, in Comitet, votul este egal, fiecare
membru avand dreptul la un vot, fara a fi relevanta valoarea creantei. Daca interesele
categoriilor de creditori converg (ceea ce se intampla rar), Comitetul poate asigura gestiunea
intereselor tuturor creditorilor. In caz contrar, exista o competitie intre membrii minoritari ai
Comitetului, si creditorul majoritar in Adunarea creditorilor.
În cazul unui conflict de interese al unui membru al Comitetului, determinat de interesul

propriu, acesta se va abţine de la vot. Nerespectarea interdicţiei atrage sancţiunea anulării
deciziei Comitetului creditorilor, dacă fără votul său nu s-ar fi întrunit majoritatea cerută.
Anularea deciziei nu exclude răspunderea creditorului demonstrat a se fi aflat în conflict de

interese, pentru prejudiciile create averii debitorului printr-o asemenea faptă. Anularea deciziei
si raspunderea civila a creditorului determina cel mai sever regim al conflictului de interese.
Dacă membrul Comitetului votează repetat, fiind în conflict de interese sau când lipseşte
nejustificat, va fi înlocuit, în mod provizoriu, de catre judecatorul sindic, urmand sa fie
confirmat sau înlocuit de Adunarea creditorilor.
IV. Debitorul. Administratorul special
Ca efect al deschiderii procedurii, dispoziţiile Legii societăților privind convocarea şi ţinerea

adunării generale, dar şi cele ce reglementează atribuţiile organelor de administrare și
conducere ale societăţii, îşi încetează aplicabilitatea. Aceste organe sunt desesizate pe durata
procedurii. Adunarea asociaților/actionarilor se convoacă numai de către administratorul
judiciar desemnat.
104
2015-2016
Administratorul special este reprezentantul intereselor asociaţilor debitorului persoană

juridică, în procedura insolvenţei. Este unicul reprezentant al asociaților, participând la
procedură pe seama acestora. Desemnat de adunarea asociaţilor/acţionarilor persoanei juridice
supuse procedurii, în termen de 10 de zile de la notificarea deschiderii procedurii, convocată
special de administratorul/lichidatorul judiciar. Dacă desemnarea nu are loc în termenul legal,
asociaţii/acţionarii sunt decăzuţi din drepturile recunoscute de procedură, care sunt exercitate
prin administrator special (în special, debitorul persoană juridică pierde dreptul de a contesta
măsurile luate de administratorul/lichidatorul judiciar deoarece legea prevede ca acest drept se
poate exercita numai prin administrator special) = ridicarea dreptului de administrare a
societatii. In acest caz, debitorul va fi reprezentat de un curator special desemnat de către
judecătorul-sindic dintre membrii organelor de conducere statutare ale sale.
Administratorilor statutari ai societăţii debitoare le încetează mandatul de la data ridicării

dreptului de administrare sau de la data desemnării administratorului special.
În cadrul reorganizarii, administratorul special conduce activitatea debitorului, dacă acestuia

nu i s-a ridicat dreptul de administrare. Potrivit dispoziţiilor art. 103 (2) din Legea nr.
85/2006, pe parcursul reorganizării, societatea debitoare va fi condusă de administratorul
special, sub supravegherea administratorului judiciar. Atunci când nu i-a fost ridicat dreptul de
administrare, administratorul special are dreptul de a conduce activitatea societăţii şi de a o
reprezenta în raporturile cu terţii, având, astfel, calitate procesuală în promovarea acţiunilor
în numele societăţii.
Atribuţii semnificative ale administratorului special:
 exprimă intenţia debitorului de a propune un plan de reorganizare; propune planul de

reorganizare;
 administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după
confirmarea planului;
 reprezintă debitorul la judecarea acţiunilor în anularea transferurilor din perioada suspectă;
 formulează contestaţii în numele debitorului.
Raspunderea administratorului special
LPPII reglementează pentru prima dată angajarea răspunderii administratorului special -

art. 84 (2). Răspunderea poate fi angajată dacă administratorul special nu respectă prevederile
art. 87 din LPPII.
Art. 87
(1) in perioada de observatie, debitorul va putea sa continue desfasurarea activitatilor curente
si poate efectua plati catre creditorii cunoscuti, care se incadreaza in conditiile obisnuite de
exercitare a activitatii curente, dupa cum urmeaza:
a) sub supravegherea administratorului judiciar, daca debitorul a facut o cerere de
reorganizare, in sensul art. 67 alin. (1) lit. g), si nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;
b) sub conducerea administratorului judiciar, daca debitorului i s-a ridicat dreptul de
administrare
(2) Actele, operatiunile si platile care depasesc conditiile prevazute la alin. (1) vor putea fi
autorizate in exercitarea atributiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va
convoca o sedinta a comitetului creditorilor in vederea supunerii spre aprobare a cererii
105
2015-2016
administratorului special, in termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia. in cazul in

care o anumita operatiune care excedeaza activitatii curente este recomandata de catre
administratorul judiciar, iar propunerea este aprobata de catre comitetul creditorilor, aceasta va
fi indeplinita obligatoriu de administratorul special. in cazul in care activitatea este condusa de
catre administratorul judiciar, operatiunea va fi efectuata de catre acesta cu aprobarea
comitetului creditorilor, fara a fi necesara cererea administratorului special
(3) in cazul propunerilor de instrainare a bunurilor din averea debitorului grevate de cauze de
preferinta, creditorul titular are urmatoarele drepturi:
a) dreptul de a beneficia de o protectie corespunzatoare a creantei sale, potrivit prevederilor
art. 78;
b) dreptul de a beneficia de distribuiri de sume in conditiile art. 159 alin. (1) pct. 3 si art. 161
pct. 1, in conditiile in care nu poate beneficia de o protectie corespunzatoare a creantei,
beneficiind de o cauza de preferinta, conform prevederilor art. 78
(4) Finantarile acordate debitorului in perioada de observatie in vederea desfasurarii
activitatilor curente, cu aprobarea adunarii creditorilor, beneficiaza de prioritate la restituire,
potrivit prevederilor art. 159 alin. (1) pct. 2 sau, dupa caz, potrivit prevederilor art. 161 pct. 2.
Aceste finantari se vor garanta, in principal, prin afectarea unor bunuri sau drepturi care nu
formeaza obiectul unor cauze de preferinta, iar in subsidiar, daca nu exista astfel de bunuri sau
drepturi disponibile, cu acordul creditorilor beneficiari ai respectivelor cauze de preferinta. in
ipoteza in care acordul acestor creditori nu va fi obtinut, prioritatea la restituire a acestor
creante, prevazuta de art. 159 alin. (1) pct. 2, va diminua regimul de indestulare al creditorilor
beneficiari ai cauzelor de preferinta, proportional, prin raportare la intreaga valoare a bunurilor
sau drepturilor care formeaza obiectul acestor cauze de preferinta. in cazul inexistentei sau al
insuficientei bunurilor care sa fie grevate de cauze de preferinta in favoarea creditorilor ce
acorda finantare in perioada de observatie in vederea desfasurarii activitatilor curente, pentru
partea negarantata a creantei, acestia vor beneficia de prioritate potrivit prevederilor art. 161
pct. 2.
Judecătorul-sindic nu se poate autoinvesti cu soluţionarea unei astfel de cereri.

Legitimare procesuală activă au administratorul judiciar, Adunarea creditorilor, preşedintele
Comitetului creditorilor sau unui creditor desemnat de acesta, ori creditorul care deţine cel
putin 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală.
Deschiderea procedurii insolventei
=> la cererea debitorului
i. Cererea de deschidere a insolventei reprezinta o obligatie a debitorului, daca acesta

se afla in stare de insolventa vadita - in termen de 30 de zile de la aparitia acesteia.
Daca termenul de introducere a cererii de deschidere a insolventei este depasit cu 6
luni, se poate atrage raspunderea penala a debitorului pentru infractiunea de bancruta
simpla.
Insolvenţa vădită: prezumţia legală relativă că debitorul nu dispune de fonduri

băneşti, dacă nu a achitat cel puţin o datorie în termen de 60 de zile de la scadenţa
acesteia. În acest caz, instanţa nu mai verifică inexistenţa disponibilităţilor băneşti,
care se prezumă, indiferent dacă debitorul a mai efectuat plăţi către alţi creditori în
intervalul de 60 de zile. Debitorul poate răsturna prezumţia, dovedind că nu lipsa
fondurilor este motivul pentru care nu a plătit.
106
2015-2016
Dupa Legea 177/2010 se observa o diferență în ceea ce priveste condițiile prezumției

de insolvență, care operează după 30 de zile de la scadență în cazul cererii formulate
de debitor, însă după numai 60 de zile de la scadență, în cazul cererii creditorilor. Prin
urmare, debitori trebuie sa fie mai diligenți, creditori mai răbdători.
ii. Cererea de deschidere a insolventei reprezintă o simplă facultate a debitorului,

dacă debitorul apreciază că se află în insolvenţă iminentă.
Insolvenţa iminentă: poate adresa o cerere de deschidere a procedurii, debitorul în

cazul căruia apariţia stării de insolvenţă este iminentă, dovedind că fondurile băneşti
de care dispune nu îi pot permite, în mod raţional, să-şi plătească la scadenţă datoriile
angajate.
Dupa introducerea cererii de catre debitor, se va face aprecierea suverană din partea
instanţei a situaţiei debitorului, iar introducerea prematură, cu rea-credinţă, a cererii de
incepere a procedurii insolventei atrage răspunderea civilă a debitorului.
Cererea se introduce valabil de către administrația debitorului în baza puterilor legale

de reprezentare (art.142 LS) - fara a fi necesara hotararea AGA, insa, dacă se solicită
intrarea în procedură simplificată, este necesară hotărârea adunării generale a
asociaţilor/acţionarilor în aceste sens - art. 66 (5) fraza finală LPPII.
Cererea se însoţeşte de documentele prevăzute la art. 67 (1) LPPII (neexhaustiv):

a) bilanţul + contul de profit şi pierderi pe anul anterior, precum şi ultima balanţă
lunară
b) lista completă a bunurilor debitorului
c) lista creditorilor (nume şi adresă)
d) lista cu plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare
e) lista asociaţilor/acţionarilor societăţii debitoare
f) declaraţia prin care debitorul îşi arată intenţia de a fi supus procedurii simplificate
(direct faliment) sau din contră, procedurii generale prin reorganizare
g) descrierea sumară a modalităţilor avute în vedere pentru reorganizare
h) declaraţia pe proprie răspundere că nu a mai fost supus procedurii de reorganizare
în cei 5 ani anteriori formulării cererii iar administratorii, directorii sau/şi asociaţii
nu au fost condamnaţi definitiv anterior pentru săvârşirea anumitor infracţiuni
i) declaraţie prin care debitorul arată că este membru al unui grup de societăţi, cu
precizarea acestora
j) dovada codului unic de înregistrare
k) dovada notificării organului fiscal competent.
Dacă debitorul nu dispune, la momentul înregistrării cererii, de vreunul dintre aceste

documente, va trebui să le depună cel mai târziu până la termenul de judecată stabilit
de judecătorul-sindic, iar, dacă, totusi, nu o va face în acest termen:
~ cererea ii va fi respisa pe temeiul nedepunerii documentelor mentionate la punctele

a-g, k, l, m;
~ va fi decazut din dreptul de a propune un plan de reorganizare pentru nedepunerea
documentelor de la punctele h, i, j.
107
2015-2016
Cererea debitorului se judecă de urgenţă în termen de 10 zile, in camera de consiliu,

fără citarea părţilor - procedură necontencioasă. Cererea formulată de debitor nu este
supusă regulilor prevăzute de art. 200 NCPC privind regularizarea.
- Judecătorul-sindic va stabili termenul de judecată în camera de consiliu, in termen de

10 zile de la depunere, chiar dacă cererea nu îndeplineşte toate cerinţele legale şi nu
sunt depuse toate documentele. Dacă la data depunerii cererii debitorului se găsesc
înregistrate pe rol cereri ale creditorilor, se va proceda la soluţionarea cererii
debitorului în procedură necontencioasă si conexarea cererilor creditorilor. Daca
cererea este admisa, cererile introduse anterior de catre creditori. Daca cererea
debitorul se respinge, acestea sunt solutionate separat. Astfel, se evita concurenta intre
debitor si creditori cu privire la desemnarea practicianului in insolventa provizoriu,
ambele categorii de participanti avand dreptul de a propune un practician provizoriu
prin chiar cererea de deschidere.
- Judecătorul sindic deschide procedura (generală sau simplificată), prin încheiere si

numeste un administrator judiciar. Judecatorul dispune administratorului judiciar pe
care îl desemnează să notifice, conform C.pr.civ., deschiderea procedurii tuturor
creditorilor cunoscuţi şi ORC. Notificarea cuprinde termenul limită pentru
înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului, care va fi de
maximum 45 de zile de la deschiderea procedurii; locul, data şi ora primei şedinţe a
Adunării creditorilor.
=> la cererea creditorului
Creditorul îndreptăţit sa depuna cerere de incepere a procedurii insolventei este cel

care deţine singur sau împreună cu alții o creanţă certă, lichidă şi exigibilă
scadentă de peste 60 de zile, în valoare de cel putin 40.000 lei/valoarea a 6 salarii
medii pe economie, daca salariatii sunt cei care formuleaza cererea. Nu este
necesara deținerea unui titlu executoriu!
Cererea trebuie sa conţină cuantumul şi temeiul creanţei, existenţa eventualelor

garanţii reale sau măsuri asiguratorii asupra debitorului, intenţia de a participa la
reorganizare şi modalitatea principială în care înţelege ca reorganizarea să se producă.
- Instanţa comunică cererea către debitor si ANAF, în 48 de ore de la primirea ei. În

termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să
recunoască existenţa stării de insolvenţă. Debitorul are posibilitate de a formula o
simplă întâmpinare prin care să susțină că nu se află în insolvență sau poate cere
instanței să îl oblige pe creditorul iniţiator, sub sancțiunea respingerii cererii, la
depunerea unei cauţiuni (cel mult 10% din valoarea creanței) - acesta este principalul
mijloc defensiv disuasiv al debitorului aflat înaintea unei cereri șicanatorii
neîntemeiate, cauţiunea urmand sa fie restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi
admisă.
Incidentele deschiderii procedurii - opozitia creditorilor
Orice creditor poate face opoziţie la deschiderea procedurii in termenul de decădere de10 zile
de la primirea notificării privind deschiderea procedurii. Sedința de judecată se convoacă în
termen de 5 zile de la înregistrarea opoziției.
108
2015-2016
In caz de admitere a opozitiei, judecătorul îşi revocă încheierea de deschidere a procedurii.
Incidentele deschiderii procedurii - contestatia debitorului
Debitorul poate face contestaţie, daca el considera ca nu s-ar afla în insolvenţă, în termen de
10 zile. Debitorul poate, insa, să se și limiteze la a formula simple apărări. In cazul admiterii
contestaţiei, judecatorul dispune respingerea cererii de deschidere. Respingerea contestaţiei
conduce la deschiderea procedurii, prin sentinţă.
Dacă se achită creanţa creditorului care a solicitat deschiderea procedurii până la închiderea
dezbaterilor, cererea va fi respinsă ca rămasă fără obiect.
Dacă debitorul nu contestă deschiderea procedurii, instanţa deschide procedura, prin sentinţă,
iar, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, debitorul este obligat să depună actele
prevăzute de art. 67 (1) din LPPII.
Efectele deschiderii procedurii insolventei
(1) Ridicarea dreptului debitorului de a-şi administra patrimoniul
Dacă debitorul nu şi-a declarat intenţia de a se reorganiza, administrarea se efectuează de către

practicianul în insolvenţă desemnat, iar actele de dispoziţie şi administrare efectuate de debitor
sunt nule, cu excepţia celor autorizate de judecatorul sindic deoarece in reorganizare, dreptul
de administrare se mentine, insă acesta poate fi ridicat de catre judecătorul sindic din oficiu,
la cererea Comitetului creditorilor sau a administratorului judiciar.
Creditorii au posibilitatea de a cere intrarea in faliment, încă din perioada de observaţie, dacă
nu se plătesc creanţele curente certe, lichide şi exigibile, care depăşesc valoarea prag de
40.000 lei, recunoscute de către administratorul judiciar. În faliment, dreptul debitorului de a-
si administra afacerea se ridică de drept.
(2) Suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau măsurilor de

executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului
Aceasta este o măsură de protecţie a creditorilor. Prin aceasta suspendare se suspendă şi cursul
prescripţiei privind aceste acţiuni.
Nu se suspendă:
 acțiunile declanşate de debitor ca reclamant în realizarea unor drepturi ale sale

 acțiunile personale împotriva debitorului (ex. actiunea în evacuarea debitorului din
spațiul comercial ocupat fără titlu)
 actiunile pentru existenta/cuantumul creanțelor asupra debitorului născute după data
deschiderii procedurii, pentru care creditorii fac o simplă cerere de plată pe baza facturii,
ce va fi analizată de catre administratorul judiciar - creanțele astfel admise sunt înscrise
într-un tabel de creanțe suplimentar.
Creditorul care are garanţii reale (ex.”cu cauză de preferință”) poate solicita ridicarea
suspendării cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată a bunului, în cadrul procedurii,
dacă bunul grevat acoperă integral valoarea creanţei garantate. Cererea se poate respinge dacă
admininstratorul propune măsuri care să ofere protecţie corespunzătoare creanţei garantate (ex.
efectuarea de plăţi periodice; constituirea unei garanţii suplimentare). Sumele provenite din
109
2015-2016
vanzare vor fi platite creditorilor titulari ai cauzei de preferinta asupra bunurilor adjudecate in
termen de 30 de zile, chiar si in perioada de observatie.
Sumele de bani existente în contul debitorului la data deschiderii procedurii şi asupra cărora
este constituită o ipotecă mobiliară, precum şi garanţiile în numerar (cash collateral) vor fi
distribuite la simpla cerere a creditorului titular al ipotecii, de către administratorul
/lichidatorul judiciar. Sumele de bani care fac obiectul cauzelor de preferinţă vor putea fi
folosite de către administratorul judiciar cu acordul creditorului titular al garanţiei pentru
asigurarea resurselor în vederea continuării activităţii curente a debitorului în perioada de
observaţie. În cazul refuzului acestui acord, judecătorul-sindic poate autoriza folosirea acestor
sume de bani, cu acordarea în beneficiul creditorului titular al garanţiei a protecţiei
corespunzătoare.
Creditorului cu cauza de preferinta i se inscrie in tabel o creanta egala cu valoarea reala a

bunului obiect al garantiei, la momentul procedurii (raport evaluator ANEVAR). Pentru
diferenta pana la valoarea nominala a creantei, creditorul cu cauza de preferinta va avea o
creanta chirografara => exista doar iluzia unei garantii reale!
(3) Suspendarea curgerii dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor accesorii creanţelor

născute anterior deschiderii procedurii
Aceasta suspendare NU se aplică creanţelor garantate!!
(4) Interdicţia înstrăinării acţiunilor sau părţilor sociale de către acţionarii sau asociaţii
debitorului
Sindicul dispune, prin hotărârea de deschidere a insolventei, indisponibilizarea titlurilor în

registrele în care sunt evidenţiate. Instrainarile facute ulterior indisponibilizarii, fara acordul
judecatorului sindic, sunt lovite de nulitate!
Actiunile societatii in insolventa se retrag de la tranzacţionare pe pieţele reglementate de

valori mobiliare (pe baza comunicării către CNVM a hotărârii de deschidere a procedurii).
(5) Desemnarea provizorie a administratorului judiciar și fixarea unor termene pentru

îndeplinirea obligațiilor aflate în sarcina acestuia (ex. întocmire raport, verificare creanțe)
(6) Publicitatea și comunicarea intrarii in insolventa
Hotărârea de deschidere a procedurii se publica la registrul comerțului, în BPI și într-un ziar

de largă circulaţie. Deschiderea procedurii se mentioneaza si în registrele de publicitate
imobiliară şi mobiliară si se comunica instanțelor judecătorești în a căror jurisdicție se află
sediul debitorului si băncilor la care debitorul are deschise conturi, cu dispoziţia de a nu opera
în conturi fără un ordin al administratorului judiciar sau lichidatorului (sub sancțiunea
răspunderii civile și a amenzii judiciare).
(7) Punerea în discuție a eficacității juridice a unor contracte, în numele maximizării

averii debitorului
Se deschide automat posibilitatea denunțării unor contracte în curs de executare pentru

maximiza averea debitorului. Furnizorii de servicii (electricitate, gaze naturale, apă, telefonie)
nu au dreptul, în perioada de observaţie şi în perioada de reorganizare, să schimbe, să refuze
110
2015-2016
ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu, în cazul în care debitorul acesta are calitatea de
consumator captiv – nu poate alege furnizorul, indiferent din ce considerente (efect economic
de protecție a continuității activității întreprinderii).
(8) Oligarea debitorului de a pune la dispoziţie documentele și informații privind

afacerea sa
Art. 67
(1) Cererea debitorului trebuie sa fie insotita de urmatoarele acte:
a) ultima situatie financiara anuala, certificata de catre administrator si cenzor/auditor, balanta
de verificare pentru luna precedenta datei inregistrarii cererii de deschidere a procedurii;
b) lista completa a tuturor bunurilor debitorului, incluzand toate conturile si bancile prin care
debitorul isi ruleaza fondurile; pentru bunurile grevate se vor mentiona datele din registrele de
publicitate;
c) lista numelor si a adreselor creditorilor, oricum ar fi creantele acestora: certe sau sub
conditie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, aratandu-
se suma, cauza si drepturile de preferinta;
d) lista cuprinzand platile si transferurile patrimoniale efectuate de debitor in cele 6 luni
anterioare inregistrarii cererii introductive;
e) contul de profit si pierdere pe anul anterior depunerii cererii;
f) lista membrilor grupului de interes economic sau, dupa caz, a asociatilor cu raspundere
nelimitata, pentru societatile in nume colectiv si cele in comandita;
g) o declaratie prin care debitorul isi arata intentia de intrare in procedura simplificata sau de
reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activitatii ori prin lichidarea, in tot sau in
parte, a averii, in vederea stingerii datoriilor sale;
h) o descriere sumara a modalitatilor pe care le are in vedere pentru reorganizarea activitatii;
i) o declaratie pe propria raspundere, autentificata la notar ori certificata de un avocat, sau un
certificat de la registrul societatilor agricole ori, dupa caz, oficiul registrului comertului sau
alte registre in a carui raza teritoriala se afla sediul profesional/sediul social, din care sa rezulte
daca a mai fost supus procedurii de reorganizare judiciara prevazute de prezenta lege intr-un
interval de 5 ani anterior formularii cererii introductive;
j) o declaratie pe propria raspundere, autentificata de notar ori certificata de avocat, din care sa
rezulte ca el sau administratorii, directorii si/sau actionarii/asociatii/asociatii comanditari care
detin controlul debitorului nu au fost condamnati definitiv pentru savarsirea unei infractiuni
intentionate contra patrimoniului, de coruptie si de serviciu, de fals, precum si pentru
infractiunile prevazute de Legea nr. 22/1969, cu modificarile ulterioare, Legea nr. 31/1990,
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 82/1991, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 21/1996, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare, Legea nr. 78/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr.
656/2002, republicata, cu modificarile ulterioare, Legea nr. 571/2003, cu modificarile si
completarile ulterioare, Legea nr. 241/2005, cu modificarile ulterioare, si infractiunile
prevazute de prezenta lege in ultimii 5 ani anterior deschiderii procedurii;
k) un certificat de admitere la tranzactionare pe o piata reglementata a valorilor mobiliare sau
a altor instrumente financiare emise;
l) o declaratie prin care debitorul arata daca este membru al unui grup de societati, cu
precizarea acestora;
m) dovada codului unic de inregistrare;
n) dovada notificarii organului fiscal competent.
111
2015-2016
Efectul nescris al deschiderii proceduriieste dobândirea controlului extern (de către

creditori / concurență) asupra activității debitorului.
Regimul actelor juridice anterioare
 Anularea actelor frauduloase (art. 117 LPPII)
Actele frauduloase sunt cele incheiate de debitor în dauna creditorilor în perioada suspectă -
cei (până la) 2 ani anteriori deschiderii procedurii, in scopul de a leza drepturile sau
interesele acestora, de obicei prin diminuarea activului urmăribil de către creditori (cauza
ilicită).
Toate actele astfel încheiate sunt anulabile în urma controlului judiciar.
 Anularea actelor privind constituirea sau transmiterea unor drepturi patrimoniale

(art. 117 (2) LPPII)
Actele vizate sunt cele efectuate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii (similara
actiunii pauliene)
 acte de transfer cu titlu gratuit, cu excepţia sponsorizărilor în scop umanitar
 operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită efectuate
în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii (acte comutative dezechilibrate - ex.
vânzarea unui activ la o valoare semnificativ sub prețul de piață)
 acte în care toate părţile implicate au avut intenţia de a sustrage bunuri de la urmărirea de
către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile
actele încheiate cu persoane aflate într-o relaţie juridică specială cu debitorul (afiliati):
- asociaţi/acţionari deţinând cel puţin 20% din capital sau drepturile de vot
- orice entitate care este apreciată că deţine o poziţie dominantă asupra debitorului sau
activităţii sale
sau acte efectuate în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii (discriminare intre
creditori, avantaj inechitabil in favoarea unora):
 transferul de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare, dacă
suma pe care creditorul ar putea să o obţină în cazul falimentului debitorului este mai
mică decât valoarea actului de transfer
 constituirea ori perfectarea unei garanţii reale, pentru o creanţă care era chirografară
 plăţile anticipate ale datoriilor, dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară
Aceste acte nu sunt atacabile dacă se dovedeşte că au fost încheiate cu bună-credinţă, în

executarea unui acord cu creditorii, ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru
restructurarea datoriilor debitorului, sub rezerva ca acordul să fi fost de natură a
conduce, în mod rezonabil, la redresarea financiară a debitorului şi să nu aibă ca scop
prejudicierea sau discriminarea unor creditori!!
Art. 117
(1) Administratorul judiciar/Lichidatorul judiciar poate introduce la judecatorul-sindic actiuni
pentru anularea actelor sau operatiunilor frauduloase ale debitorului in dauna drepturilor
creditorilor, in cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii
(2) Urmatoarele acte sau operatiuni ale debitorului vor putea fi anulate, pentru restituirea
bunurilor transferate sau a valorii altor prestatii executate:
112
2015-2016
a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate in cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt
exceptate sponsorizarile in scop umanitar;
b) operatiuni in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate in cele 6
luni anterioare deschiderii procedurii;
c) acte incheiate in cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor
implicate in acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in
orice alt fel drepturile;
d) acte de transfer de proprietate catre un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau
in folosul acestuia, efectuate in cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii, daca suma pe care
creditorul ar putea sa o obtina in caz de faliment al debitorului este mai mica decat valoarea
actului de transfer;
e) constituirea unui drept de preferinta pentru o creanta care era chirografara, in cele 6 luni
anterioare deschiderii procedurii;
f) platile anticipate ale datoriilor, efectuate in cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii,
daca scadenta lor fusese stabilita pentru o data ulterioara deschiderii procedurii;
g) actele de transfer sau asumarea de obligatii efectuate de debitor intr-o perioada de 2 ani
anteriori datei deschiderii procedurii, cu intentia de a ascunde/intarzia starea de insolventa ori
de a frauda un creditor
(3) Prevederile alin. (2) lit. d)-f) nu sunt aplicabile actelor incheiate, cu buna-credinta, in
executarea unui acord cu creditorii, incheiat ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru
restructurarea datoriilor debitorului, sub rezerva ca acordul sa fi fost de natura a conduce, in
mod rezonabil, la redresarea financiara a debitorului si sa nu aiba ca scop prejudicierea si/sau
discriminarea unor creditori. Prevederile de mai sus se aplica si actelor juridice incheiate in
cadrul procedurilor prevazute la titlul I
(4) Urmatoarele acte sau operatiuni, incheiate in cei 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii
cu persoanele aflate in raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, sa fie anulate si
prestatiile recuperate:
a) cu un asociat comanditat sau cu un asociat detinand cel putin 20% din capitalul societatii
ori, dupa caz, din drepturile de vot in adunarea generala a asociatilor, in situatia in care
debitorul este acea societate in comandita, respectiv o societate agricola, in nume colectiv sau
cu raspundere limitata;
b) cu un membru sau administrator, atunci cand debitorul este un grup de interes economic;
c) cu un actionar detinand cel putin 20% din actiunile debitorului ori, dupa caz, din drepturile
de vot in adunarea generala a actionarilor, in situatia in care debitorul este respectiva societate
pe actiuni;
d) cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului,
societate cooperativa, societate pe actiuni cu raspundere limitata sau, dupa caz, societate
agricola;
e) cu orice alta persoana fizica ori juridica, detinand o pozitie de control asupra debitorului sau
a activitatii sale;
f) cu un coproprietar sau proprietar devalmas asupra unui bun comun;
g) cu sotul, rudele sau afinii pana la gradul al patrulea inclusiv, ai persoanelor fizice enumerate
la lit. a)-f).
Actiunea in anulare
Termenul de decădere din dreptul de a introduce acțiunea este de un an de la data expirării

termenului stabilit pentru întocmirea raportului privind cauzele care au condus la starea de
113
2015-2016
insolvenţă (45 de zile de la desemnarea administratorului judiciar), dar nu mai târziu de 16

luni de la data deschiderii procedurii. Exista multe discutii privitoare la naura complexa a
acestui termen - considerat ”termen de prescripție extinctivă cu caracter special” fiindu-i
aplicabile regulile privind suspendarea, întreruperea şi repunerea în termen prevăzute în
dreptul comun. Art. 85 (4) LPI vizează și situațiile în care debitorul a întârziat intenționat
deschiderea procedurii insolvenței pentru a face să expire termenul de decădere în vederea
introducerii acțiunii.
Acţiunea în anulare se poate introduce de către administrator sau lichidator ori de către
comitetul creditorilor sau de creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor
înscrise la masa credală.
Posibilitatea cererii de anulare a acestor acte se bazeaza pe prezumţia relativa de fraudă în

dauna creditorilor, pe care o instituie legea si care poate fi răsturnată de către debitor =>
este răsturnată sarcina probei, debitorul trebuind să arate că actul nu a dăunat terților
creditori concurenți. Prezumţia de fraudă nu se extinde şi asupra terţului dobânditor şi
subdobânditor.
Pentru admiterea acţiunii, nu trebuie să se dovedească participarea frauduloasă a terţului

contractant, mai puțin în cazul expres prevăzut la art. 117 (2) lit.c) – ”intenția tuturor părților
de a sustrage…”
Nu se poate anula un transfer cu caracter patrimonial, făcut în cursul desfăşurării

normale a activităţii curente a debitorului (ex. debitorul transferă proprietatea asupra
unor bunuri pe care le vinde de obicei) !!
Efectul anulării actelor încheiate în perioada suspectă
Principiul pe care se bazeaza anularea actelor incheiate in perioada suspecta este foarte relativ
- restituirea prestaţiilor înspre averea debitorului.
- Dacă bunul nu mai există, terţul restituie valoarea acestuia de la data transferului efectuat de
către debitor, stabilită prin expertiză.
- Terţul va avea în cadrul procedurii o creanţă de aceeaşi valoare, cu condiţia ca terţul să fi

acceptat transferul cu bună-credinţă, fără intenţia de a dăuna creditorilor debitorului
Subdobânditorul nu poate fi obligat la restituire, decât cu condiţia cumulativă de a nu fi

plătit valoarea corespunzătoare a bunului şi de a fi cunoscut sau trebuit să cunoască faptul
că transferul iniţial este susceptibil de a fi anulat. Subdobânditorul soţ, rudă sau afin până la
gradul IV este prezumat relativ că a cunoscut împrejurarea.
Soarta contractelor in curs de executare
Contractele în derulare se consideră menţinute la data deschiderii procedurii. Orice clauze

contractuale de desfiinţare a contractelor în derulare pentru motivul deschiderii procedurii sunt
nule.
Principiul maximizării averii debitorului (art.123 LPPII) guvernează activitatea

administratorului și a lichidatorului judiciar, chiar cu prețul înfrângerii forței obligatorii a
contractelor!
114
2015-2016
Administratorul/lichidatorul are dreptul de opţiune privind soarta contractelor aflate în curs

de executare. Practicianul în insolvenţă are, în mod activ şi pasiv, libertatea de apreciere a
menţinerii sau denunţării contractelor, în funcţie de consecinţele economice ale acestora
asupra patrimoniului debitorului, cu conditia ca contractele să nu fie substanţial executate la
momentul exprimării opţiunii de către practician (cele substantial executate vor fi lasate sa-si
urmeze cursul firesc).
Contractele se denunţă după cum urmează:
 din iniţiativa administratorului/lichidatorului, pe data notificării deciziei de denunţare

către cocontractant
 din iniţiativa partenerului contractual, care îi solicită administratorului să denunţe
contractul în curs, dacă administratorul nu răspunde în termen de 30 de zile de la primirea
notificării trimise de partenerul contractual prin care i se cere să opteze pentru
menţinere/denunţare. Partenerul contractual nu poate denunţa el însuși contractul!
Judecătorul sindic poate anula măsura denunţării la solicitarea părții interesate, numai dacă
aceasta este nelegală sau vădit abuzivă (ex.contractul a fost substanțial executat).
In caz de denunţare a contractului, contractantul poate introduce o acţiune pentru despăgubiri

împotriva debitorului => nu trebuie sa se inscrie la masa credala, avand o creanta de rang
prioritar (nascuta dupa deschiderea procedurii).
Pe de altă parte, pentru contractele cu executare succesivă menţinute, administratorul judiciar

nu este obligat să facă plăţi aferente perioadei anterioare deschiderii procedurii; pentru
acestea, creditorul poate face cerere de admitere a creanţei la masa credala (excepţie de la
regulile plăţii) !!
Modificarea unor contracte speciale
 contractele de credit pot fi modificate în perioada de observaţie, astfel încât să se asigure

echivalenţa viitoarelor prestaţii; totuşi, modificarea nu este unilaterală, ci cu acordul
cocontractantului;
 contractele de locaţiune în care debitorul este proprietar pot fi denunţate numai dacă
chiria este inferioară celei practicate pe piaţă; dacă debitorul este chiriaş, trebuie respectat
preavizul;
 contractele individuale de muncă pot fi denunţate cu preaviz de numai 15 zile lucrătoare şi
fără parcurgerea procedurii de concediere colectivă.
Reorganizarea judiciara
Reorganizarea judiciara este procedura în vederea achitării datoriilor persoanei juridice, prin:
 restructurarea şi continuarea activităţii debitorului
 lichidarea unor bunuri din averea debitorului sau chiar a tuturor activelor
 restructurarea şi continuarea activităţii, precum şi lichidarea unor bunuri ale

debitorului.
115
2015-2016
Aceasta presupune întocmirea, aprobarea, implementarea şi respectarea unui plan de

reorganizare, care trebuie să se refere cel puțin la următoarele aspecte:
 perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului
 programul de plată a creanţelor, cu referire la tratamentul creanţelor defavorizate
 comparaţia valorilor estimative a încasării creanţelor în cadrul planului şi respectiv în caz
de lichidare
 păstrarea dreptului de administrare a debitorului, integral sau parţial
 finanţarea activităţii; emiterea de titluri de valoare; conversia datoriilor debitorului în
acțiuni; lichidarea unor active; fuziunea sau preluarea debitorului
 constituirea, modificarea sau stingerea garanţiilor; reeşalonarea plăţilor
 modificarea actului constitutiv al debitorului.
Propunerea planului de reorganizare
Pot propune un plan de reorganizare: => debitorul (nu va putea propune un plan de
reorganizare dacă nu şi-a declarat în timp intenţia de
reorganizare; dacă într-un interval de 5 ani anterior
cererii de deschidere a procedurii a mai fost subiect al
procedurii insolvenţei; dacă a fost condamnat definitiv
pentru o serie de infracţiuni - art. 132 (4) din LPPII)
=> administratorul judiciar
=> creditorii care detin cel puțin 20% din valoarea

creanțelor. Prin derogare de la dreptul comun al
societăților, planul propus de creditori poate prevedea
modificarea actului constitutiv, fără acordul statutar al
asociaţilor/acţionarilor debitorului.
Planul trebuie depus în termen de 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv de creanţe

(termen de decădere din dreptul de a propune plan).
~ Tabelul definitiv de creanțe cuprinde toate creanţele asupra averii debitorului anterioare
datei deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au
formulat contestaţii, precum şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor.
~ Tabelul suplimentar cuprinde creanţele născute după data deschiderii procedurii, acceptate
de către practicianul în insolvență în urma verificării acestora (creanțele curente).
Publicitatea planului de reorganizare
Planul propus se depune la grefa tribunalului și la Oficiul Registrului Comerţului. Acesta se

comunică debitorului (prin administratorul special), administratorului judiciar și Comitetului
creditorilor.
Faptul propunerii unui plan nu se comunică tuturor creditorilor; ci se publica un anunt in

BPI cu privire la depunerea planului!
În termen de 20-30 de zile de la publicarea anunţului în BPI, administratorul judiciar convoacă

o şedinţă a Adunării creditorilor în care se discută admiterea planului. De la data publicării
116
2015-2016
anuntului, toate părţile interesate vor fi socotite că au cunoştinţă de plan şi de data de

exprimare a votului.
Pot fi depuse mai multe planuri de reorganizare! Dacă niciun plan nu a fost propus sau
admis, judecătorul sindic dispune trecerea la procedura falimentului.
Planul se comunică Comitetului creditorilor în format electronic, scanat, prin grija

administratorului judiciar, prin e-mail sau prin postare pe site-ul acestuia. Debitorul va asigura
posibilitatea consultării planului la sediul său, pe cheltuiala solicitantului
Votarea planului de reorganizare. Categorii de creanțe
Creditorii votează planul pe categorii (art.138 (3) LPPII), în ordine:
 creanţe care beneficiază de drepturi de preferinţă

 creanţe salariale
 creanţe bugetare
 creanţele creditorilor indispensabili (categorie ce poate fi formata de catre
administratorul judiciar la propunerea debitorului sau din oficiu)
 celelalte creanţe chirografare.
Creditorii care, direct sau indirect, controlează, sunt controlaţi sau se află sub control comun
cu debitorul, în sensul legislaţiei pieţei de capital, pot participa la şedinţă, dar pot vota cu
privire la plan doar în cazul în care acesta le acordă mai puţin decât ar primi în cazul
falimentului.
Fiecare categorie votează planul separat! Planul va fi socotit acceptat de către o categorie,
dacă e acceptat de majoritatea absolută din valoarea creanţelor din acea categorie. Planul va
fi acceptat dacă cel puţin jumătate plus una din categoriile de creanţe acceptă sau este
socotită că acceptă planul și cu condiţia ca minim o categorie defavorizată să accepte planul:
o categoria defavorizată este care conform planului suportă o reducere a cuantumului

creanţei, o reducere a garanţiilor sau reeşalonarea plăţilor în defavoarea creditorului
o sunt nedefavorizate şi sunt considerate că au acceptat planul, creanţele ce se vor achita

integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu
contractele din care rezultă.
=> În cazul în care sunt 5 categorii de creditori, planul se consideră acceptat dacă cel puţin 3
dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, acceptă planul cu condiţia ca
minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul şi ca cel puţin 30% din totalul
valoric al masei credale să accepte planul;
=> În cazul în care sunt trei categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care cel puţin
două categorii votează planul, cu condiţia ca una dintre categoriile defavorizate să accepte
planul şi ca cel puţin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul;
=> In cazul în care sunt două sau patru categorii, planul se consideră acceptat în cazul în
care dacă este votat de cel puţin jumătate din numărul de categorii, cu condiţia ca una dintre
117
2015-2016
categoriile defavorizate să accepte planul şi ca cel puţin 30% din totalul valoric al masei
credale să accepte planul.
Art. 138
(1) La inceputul sedintei de vot, administratorul judiciar va informa creditorii prezenti despre
voturile valabile primite in scris
(2) Fiecare creanta beneficiaza de un drept de vot, pe care titularul acesteia il exercita in
categoria de creante din care face parte creanta respectiva
(3) Urmatoarele creante se constituie in categorii distincte, care voteaza separat:
a) creantele care beneficiaza de drepturi de preferinta;
b) creantele salariale;
c) creantele bugetare;
d) creantele creditorilor indispensabili;
e) celelalte creante chirografare
(4) Un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creante daca in categoria respectiva planul
este acceptat de o majoritate absoluta din valoarea creantelor din acea categorie
(5) Creditorii care, direct sau indirect, controleaza, sunt controlati sau se afla sub control
comun cu debitorul pot vota cu privire la planul de reorganizare, sub conditia ca programul de
plati sa nu le ofere nicio suma sau sa le ofere mai putin decat ar primi in cazul falimentului si
ca orice astfel de plati sa le fie acordate potrivit ordinii de prioritate a creantelor subordonate
prevazute la art. 161 pct. 10 lit. a).
(6) Daca au fost propuse mai multe planuri de reorganizare, atunci votarea acestora se va face
in aceeasi sedinta a adunarii creditorilor, in ordinea decisa prin votul creditorilor.
Confirmarea planului de reorganizare
Judecătorul sindic va confirma planul votat, prin sentință, dacă a fost votat de către Adunarea
generală a creditorilor conform art. 138 din LPPII si fiecare categorie defavorizată de creanţe
care a respins planul va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan (sunt îndeplinite
cumulativ următoarele condiţii):
 nicio categorie defavorizată şi nicio creanţă care respinge planul nu ar primi

mai puţin decât ar primi în cazul falimentului;
 nicio categorie şi nicio creanţă nu ar primi mai mult decât valoarea totală a
creanţei sale;
 nicio categorie cu rang inferior (art. 138 (3) LPPII) celei care respinge
planul nu ar primi mai mult decât ar primi în cazul falimentului.
Numai un singur plan de reorganizare poate fi confirmat! Confirmarea unui plan împiedică
propunerea, admiterea, votarea sau confirmarea oricărui alt plan.
Modificarea planului de reorganizare se poate face oricând pe parcursul procedurii, cu

respectarea condiţiilor de vot şi de confirmare.
Valoarea juridică a planului de reorganizare
 activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător;
 creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sunt modificate astfel cum
este prevăzut în plan. Planul este considerat o tranzacţie colectivă; sentința este similară unei
118
2015-2016
hotărâri de expedient. În cazul intrării în faliment ca urmare a eşuării planului sau a unei
executări silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotărâre definitivă şi irevocabilă împotriva
debitorului.
 pentru executarea silită a creanţelor la care se referă planul, calitatea de titlu executoriu o va
avea sentinţa de confirmare a planului
 Legea insolvenței oferă încă o derogare de la regimul juridic al garanţiilor. Astfel, creditorii
conservă acţiunile lor, pentru întreaga valoare a creanţelor, împotriva codebitorilor şi a
fidejusorilor debitorului, chiar dacă au votat pentru acceptarea planului!
Masuri privind reorganizarea
Debitorul, sub conducerea administratorului special și sub supravegherea administratorului

judiciar, îndeplineşte schimbările de structură prevăzute de plan și execută măsurile prevăzute
în acesta.
Durata de executare a unui plan este de cel mult trei ani calculaţi de la data confirmării
planului. Această perioadă poate fi prelungită cu încă un an.
Debitorul va executa planul până când judecătorul sindic:
- fie va închide procedura şi va reintroduce debitorul în activitatea comercială (plata

creanțelor, astfel cu au fost modificate prin planul confirmat)
- fie va dispune încetarea reorganizării şi trecerea la faliment (când constată că debitorul
nu se conformează planului sau că desfăşurarea activităţii aduce pierderi averii
debitorului). Intrarea în faliment poate fi solicitată de către orice participant la
procedură: administratorul judiciar, comitetul creditorilor, chiar de către orice creditor
și inclusiv de către administratorul special. Titularul unei creanţe curente, certă,
lichidă şi exigibilă mai veche de 60 de zile şi un cuantum peste valoarea-prag poate
solicita oricând în timpul planului sau după îndeplinirea obligaţiilor asumate prin plan,
trecerea la faliment – art. 143 (4) LPPII.
Art. 143
(1) Daca debitorul nu se conformeaza planului sau desfasurarea activitatii sale aduce pierderi
sau se acumuleaza noi datorii catre creditorii din cadrul procedurii, oricare dintre creditori sau
administratorul judiciar pot solicita oricand judecatorului-sindic sa dispuna intrarea in faliment
a debitorului. Cererea se judeca de urgenta si cu precadere
(2) inregistrarea cererii prevazute la alin. (1) nu suspenda continuarea activitatii debitorului
pana cand judecatorul-sindic nu hotaraste asupra ei, prin incheiere
(3) Titularul unei creante curente, certa, lichida si exigibila mai veche de 60 de zile si un
cuantum peste valoarea-prag, poate solicita, oricand in timpul planului de reorganizare sau
dupa indeplinirea obligatiilor de plata asumate in plan, trecerea la faliment. Cererea sa va fi
respinsa de catre judecatorul-sindic in situatia in care creanta nu este datorata, este achitata sau
debitoarea incheie o conventie de plata cu acest creditor.
Falimentul
Judecătorul sindic decide, prin încheiere sau sentinţă, intrarea în faliment în următoarele
cazuri:
- debitorul şi-a declarat intenţia de a intra direct în procedură simplificată sau nu și-a declarat
intenţia de reorganizare. Acesta nu poate fi supus reorganizării fără voința sa.
119
2015-2016
- debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus, și nici unul dintre celelalte
subiecte de drept îndreptăţite nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus nu a
fost acceptat şi confirmat
- obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condiţiile stipulate prin
planul confirmat sau desfăşurarea activităţii debitorului aduce pierderi averii sale
- a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune intrarea debitorului în
faliment
- dacă după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau de reorganizare,
debitorul acumuleză noi datorii, la cererea titularilor acestor creanţe (certe, lichide şi
exigibile, al căror cuantum depăşeşte valoare prag, recunoscute de către administratorul
judiciar sau stabilite printr-o hotărâre judecătorească), în condiţiile prevăzute de art. 75 (4)
şi art. 143 (3).
Prin hotărârea de intrare în faliment, judecătorul-sindic dispune:
 dizolvarea societăţii debitoare;

 ridicarea dreptului de administrare al debitorului (daca acesta nu a fost anterior ridicat);
 in cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator provizoriu, precum şi stabilirea
atribuţiilor şi a remuneraţiei acestuia;
 in cazul procedurii simplificate, confirmarea, în calitate de lichidator a administratorului
judiciar, desemnat conform art. 45 (2) sau art. 57, după caz;
 termenele maxime pentru exercitarea atribuțiilor lichidatorului (ex. liste creanțe, raport)
sau îndeplinirea obligațiior debitorului;
 notificarea intrării în faliment către creditori și publicarea a ORC și BPI.
Falimentul constă în lichidarea ordonată activelor și distribuirea sumelor rezultate, urmate

de radierea debitorului din registrul comerțului. În cazul intrării în faliment după
confirmarea unu plan de reorganizare, titularii de creanţe participă la distribuiri cu valoarea
acestora astfel cum sunt înscrise în tabelul definitiv consolidat – art.128 LPPII.
Distribuţia sumelor obţinute
Creanţele garantate (real) se achită creditorilor cu preferință din contravaloarea bunurilor

constituite în garanție. În caz de neîndestulare, pentru diferența până la concurența valorii
nominale a creanței, creditorii se înscriu ca și simpli chirografari.
Creanţele chirografare se achita în următoarea ordine (art.159 din LPPII):
 taxele şi orice cheltuieli aferente procedurii, inclusiv cheltuielile necesare pentru

conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata
remuneraţiei administratorului/lichidatorului şi a persoanelor angajate de aceştia;
 creanţele izvorâte din raportul de muncă;
 creanţele reprezentând creditele acordate de instituţii de credit după deschiderea
procedurii, precum şi celelalte creanţe rezultând din continuarea activităţii debitorului
după deschiderea procedurii;
 creanţele bugetare;
 creanţele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi, în baza unor obligaţii
de întreţinere (inclusiv pentru întreţinerea debitorului persoană fizică şi a familiei sale);
 creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate
din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum şi din chirii;
120
2015-2016
 alte creanţe chirografare (ex.creditele acordate de asociați în vederea finanțării

debitorului prin împrumut);
 creanţele subordonate:
- creditele acordate persoanei juridice de către un asociat/acţionar deţinând cel puţin
10% din capitalul social (acționar semnificativ);
- creanţele izvorând din acte cu titlu gratuit.
Noțiunea de ”creanțe subordonate” (un posibil import din dreptul nord-american) reflectă
caracterul ”rezidual” al creanțelor asociaților, raportat la creanțele celorlalți creditori ai
societății, pentru a releva că acestea din urmă sunt preferabile în caz de faliment și că
asociații sunt cei care trebuie finalmente să suporte riscul ultim al afacerii.Totuși, dreptul
român operează un transplant parțial din dreptul american, întrucât consideră creanțe
subordonate numai cele derivate din raporturi de împrumut al societății falite de către
asociați semnificativi. Legiuitorul presupune că împrumuturile asociaților cu dețineri de
sub 10% din capital sunt considerate creanțe chirografare ordinare.
Regula de distribuire: Titularilor de creanţe dintr-o categorie li se vor putea distribui sume
numai după deplina îndestulare a titularilor de creanţe din categoria ierarhic superioară.
Sumele de distribuit între creditori în acelaşi rang de prioritate vor fi acordate proporţional cu
suma alocată pentru fiecare creanţă. Sumele aferente creanţelor sub condiţie, celor admise
provizoriu se consemnează în cont bancar.
Inchiderea procedurii prin sentinta
~ insuficienţa activelor sau fondurilor. Nu există bunuri în averea debitorului ori acestea sunt
insuficiente pentru a acoperi “cheltuielile administrative” și niciun creditor nu se oferă să
avanseze sumele.
~ lichidarea completă a activelor. Averea debitorului a fost distribuită, indiferent dacă s-a
acoperit sau nu pasivul.
~ stingerea datoriilor debitorului. Au mai rămas bunuri în activul debitorului şi existenţa

persoanei juridice debitoare continuă.
- dacă toţi asociaţii/acţionarii decid să preia bunurile rămase, judecătorul sindic închide
procedura, radiază societatea, urmînd ca bunurile să treacă în proprietatea indiviză a
asociaţilor
- dacă nu există decizia unanimă, sumele rămase se consemnează într-un cont bancar, la
dispoziţia asociaţilor.
~ indeplinirea planului de reorganizare. Toate obligaţiile asumate în planul confirmat, au fost

îndeplinite. Prin confirmarea planului de reorganizare, debitorul este descărcat de diferenţa
dintre valoarea obligaţiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului şi cea prevăzută în
plan (art.176 LPPII) si, in principiu, se continuă existenţa persoanei juridice debitoare.
~ nicio creanță nu a fost înregistrată în termenul legal.
Efectele inchiderii procedurii
 descărcarea judecătorului sindic, administratorului/lichidatorului şi persoanelor care îi

asistă
121
2015-2016
 radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat

 descărcarea debitorului de datoriile existente (PF). Expres, legea prevede numai
descărcarea debitorilor - persoane fizice, sub condiţia să nu fi fost vinovaţi de bancrută
frauduloasă ori de transferuri frauduloase.
Persoanele juridice sunt descărcate implicit, prin efectul dizolvării şi radierii!
 In cazul continuării existenţei societăţii debitoare, creditorii pot urmări realizarea
creanţelor prin executare silită individuală de drept comun
 In cazul radierii societăţii, rămâne deschisă numai urmărirea averii fidejusorilor şi a
garanţiilor reale ataşate creanţelor nesatisfăcute în cadrul procedurii.
o Atragerea răspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvenţă se poate demara
numai în cadrul procedurii insolvenţei, chiar dacă procedura insolvenţei se închide
anterior expirării termenului de prescripţie a acestei acţiuni.
o Acţiunea în atragerea răspunderii acestor persoane poate fi soluţionată şi ulterior
închiderii procedurii, cu condiţia să fi fost demarată în cadrul acesteia.
 Raspunderea persoanelor care au cauzat starea de insolventa
Natura răspunderii: răspundere civilă delictuală specială.
- răspundere generală faţă de persoane cu care partea responsabilă nu a avut direct raporturi
juridice; diferită de răspunderea administratorilor faţă de societate, care are o natură
contractuală.
- răspundere directă faţă de masa credală, specifică insolvenţei. Angajarea răspunderii se poate
produce numai în timpul procedurii. Dreptul la acţiune se prescrie în termen de 3 ani de la data
la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a contribuit la apariţia stării de
insolvenţă, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunţării hotărârii de deschidere a
procedurii.
- răspundere doar pentru anumite fapte, limitativ prevăzute la art. 169 LPPII (majoritatea
faptelor sunt de natură a angaja și răspunderea penală pentru bancrută).
Sumele obţinute prin tragerea la raspundere intră în patrimoniul debitorului, pentru

completarea fondurilor necesare acoperirii pasivului.
Întinderea răspunderii
Judecătorul poate dispune ca “o parte a pasivului” să fie acoperită. Aceasta este o detaşare
faţă de principiul comun al reparării integrale a prejudiciului, lăsată la aprecierea instanței.
Rapsunderea nu poate valora mai mult decât efectul faptelor imputate şi nici mai mult decât
este necesar pentru acoperirea pasivului (ex. administratorului care a ascuns sau deturnat
active de o anumită valoare, nu i se poate angaja răspunderea pentru o valoare mai mare,
chiar dacă ar fi rămas pasiv neacoperit).
Nu se poate dispune angajarea răspunderii, dacă activul acoperă pasivul! Creditorii nu au

suferit prejudiciu. Pentru cazul unei fapte culpabile a membrilor organelor de conducere ale
societății, asociații ca și creditori reziduali au posibilitatea angajării răspunderii acestora după
închiderea procedurii, în temeiul Legii societăților.
122
2015-2016
Calitatea procesuala pasiva
 membrii organelor de conducere ale debitorului (administratori, directori / membri ai

directoratului şi ai consiliului de supraveghere)
 orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului (evoluţie a
jurisprudenţei şi doctrinei internaţionale în acest sens - ex. administratori de fapt,
creditor care a avut putere de decizie asupra debitorului)
Calitatea procesuala activa
 in principal, administratorul/lichidatorul judiciar (art.169 LPPII)

 in subsidiar:
(a) preşedintele Comitetului creditorilor, în baza hotărârii Adunării creditorilor, sau
(b) creditorul deţinând 50% din valoarea creanţelor.
Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de
starea de insolvenţă a debitorului sau a hotărât că nu este cazul să introducă acţiunea, aceasta
poate fi introdusă de preşedintele Comitetului creditorilor, în urma hotărârii Adunării
creditorilor ori, dacă nu s-a constituit Comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de
Adunarea creditorilor. Poate introduce această acţiune și creditorul care deţine mai mult de
50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală.
În cazul în care s-a pronunţat o hotărâre de respingere a acţiunii în angajarea răspunderii,

administratorul judiciar/lichidatorul care nu intenţionează să formuleze apel împotriva acesteia
va notifica creditorii asupra intenţiei sale. În cazul în care Adunarea generală sau creditorul
care deţine mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanţelor decide că se impune
introducerea apelului, administratorul judiciar trebuie să formuleze calea de atac (dispoziții
procedurale introduse prin Legea nr.76/2012 - NCPC).
Condițiile răspunderii
 faptele sunt stabilite de lege - art. 169 LPPII (aproape imitativ)

o folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al
unei alte persoane (abuz);
o efectuarea de acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice
(abuz de personalitate morală, confuziune)
o dispunerea, în interes personal, a continuării unei activităţi care ducea, în mod vădit,
la încetarea de plăţi (administrarea unei activităţi iremediabil compromise);
o tinerea unei contabilităţi fictive sau neconforme cu legea;
o deturnarea sau ascunderea unei părţi din activul persoanei juridice ori mărirea fictivă
a pasivului acesteia (manopere ilicite);
o folosirea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în
scopul întârzierii încetării de plăţi;
o plata cu preferinţă a unui creditor, în luna precedentă încetării plăţilor
o orice altă faptă săvârşită cu intenţie, care a contribuit la starea de insolvenţă a
debitorului.
 culpa - element de intenţie directă (culpă gravă), fie sub forma promovării ilicite a
interesului personal în dauna creditorilor, fie sub forma unui delict intenţional (deturnare
activa).
123
2015-2016
Achitarea cu prioritate a sumelor în favoarea unor societăţi comerciale în cadrul cărora

pârâtul avea calitatea de acţionar majoritar (același grup de firme), în detrimentul
celorlalţi furnizori neachitaţi şi a creditorilor bugetari, denotă în mod evident intenţia de
fraudare a creditorilor şi de folosire a bunurilor debitoarei în folosul altor persoane
juridice.
O tendință izolată a jurisprudenţei de a prezuma culpa în cazul faptelor privind
înregistrările nelegale sau neconforme în contabilitate, în măsura existenței unei legături
de cauzalitate cu insolvența.
 prejudiciul este al creditorilor (nu al societăţii debitoare) si este prezumat ca fiind

reprezentat de partea din pasiv rămasă neacoperită.
 legătura de cauzalitate se deduce pe cale de interpretare din conjuncția culpei cu

prejudiciul si reprezintă principala problemă practică referitoare la eficacitatea angajării
răspunderii.
124

Conspect Comercial II Casandra Cozma

Uploaded by

Document Information

Original Description:

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Conspect Comercial II Casandra Cozma

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

NOTE DE CURS.

DREPT COMERCIAL II - Casandra Roxana Cozma

PARTICULARITATI ALE S.R.L.

- Numarul de asociati este limitat => MAX 50 ASOCIATI.

Daca numarul asociatilor trece de 15, numirea cenzorilor este obligatorie.

- SRL nu se poate finanta prin apel public (oferta publica).

- Capital social => cel putin 200 lei.

Forma contractuala aduce si dezavantaje:

 Retragerea din SRL - parasirea voluntara a societatii

Concepţia obiectivă a temeiniciei motivelor (ex. asociatul nu este de acord cu modificările

Concepţia eclectică a temeiniciei motivelor - interesul comun şi affectio societatis s-au

Art. 1927 Retragerea din societatea cu durată determinată

RETRAGERE DIN SRL CESIUNE DE PARTI SOCIALE

~ manifestare unilaterala de vointa ~ este nevoie de un cumparator

~ Retragerea este o facultate a asociatului.

~ Are loc anularea partilor sociale si reducerea capitalulu cu valoarea acestora.

=> functia de lichidare a investitiei asociatului prin denuntare unilaterala a

Excluderea şi retragerea asociaţilor

(1) Asociatul sa fie administrator (de drept/de fapt)

Concepția traditională, restrictivă: excluderea = sancțiune. Nimeni nu poate fi exclus din

- asociatul cu raspundere nelimitată a devenit legalmente incapabil;

- asociatul cu raspundere nelimitata care se amesteca fara drept în administrație;

=> cazul de excludere prevazut de punctul d) este posibila si asupra administratorilor de

Excluderea = remediu de sorginte convențională - Doctrina și chiar și jurisprudența merg în

EXCLUDEREA ESTE JUDICIARA - exceptie: ipoteza prelungirii societatii!

 Transferul de parti sociale (cesiunea de parti sociale)

LS reglementeaza procedura transmiterii partilor sociale catre un tert.

Transferul de parti sociale este mijlocul prin care:

~ se transmite proprietatea asupra partilor reprezentative ale capitalului social

Procedura cesiunii părților sociale (intre asociati / catre un tert)

Intre asociati Catre un tert

Cum se formeaza ¾ din capitalul social?

poate fi suspectat de conflict de interese mai

Are loc hotararea AGA, in termen de 15 zile

refuzul de a autoriza cesiunea

efectele refuzului agrementului:

cand, desi s-a refuzat cesiunea sau nu s-a ajuns

Transmiterea părților sociale prin alte mijloace

A. Transmiterea prin succesiune (art. 229 - 230 LS)

decesul asociatului - ceilalti asociati decid sa continue societatea CONTINUARE SRL

Clauza de continuare cu moştenitorii (importantă la asociat unic) - societatea isi va continua

B. Transmiterea in cazul executarii ipotecii mobiliare asupra partilor sociale

Se poarta o serie de discutii privind eficacitatea juridica a garanţiei ipotecii mobiliare:

- inopozabilitate față de co-asociați a oricărei vânzări realizate de creditor în executarea

=> Cauzele generale de dizolvare a societatilor (art. 227, 228 LS)

- falimentul unuia dintre asociati

EXCEPTII: ~ când în actul constitutiv există clauză de continuare cu moştenitorii

A. Dizolvarea de drept (impropriu)

Cazuri: - expirarea duratei societatii (procedura obligatorie de consultare a asociatilor

- imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii (actiune in

Procedura privind cererea ONRC in privinta inactivitatii:

pagina de Internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi la sediul oficiului

Speta privind dizolvarea pentru neintelegeri intre asociati:

 Funcţionarea societăţii se realizează prin mecanismul adoptării de hotărâri în adunările

PARTICULARITATI ALE S.A.

- tipuri de S.A.: - S.A. de tip închis (puţine)

- numărul acţionarilor nu poate fi mai mic de doi => minim 2 asociati

A. Constituirea SA-urilor prin subscriptie publica (rar intalnita in practica)

Fondatorii sunt răspunzători pentru subscrierea integrală a capitalului, efecuarea vărsămintelor

B. Constituirea SA-urilor prin subscriere integrală şi simultană a capitalului social

Diferenţa urmand sa fie vărsată:

 Actiunile - instrumente financiare

conducerea efectiva a societatii (administratorii) nu exista nicio legatura. De aceea, în mod