UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

CONSTRUCŢII DIN BETON ARMAT

Calculul şi alcătuirea elementelor structurii
de rezistenţă a clădirilor industriale etajate
din beton armat monolit

Мaterial didactic

Chişinău
2015

1
 UNIVERSITATEA TEHNICĂ A МОLDOVEI

FACULTATEA CADASTRU, GEODEZIE ŞI CONSTRUCŢII

CATEDRA CONSTRUCŢII ŞI MECANICA STRUCTURILOR

CONSTRUCŢII DIN BETON ARMAT

Calculul şi alcătuirea elementelor structurii
de rezistenţă a clădirilor industriale etajate
din beton armat monolit

Мaterial didactic

Chişinău
Editura „Tehnica-UTM”
2015

2
CZU 624.012.45+624.07(075.8)
C 68
Materialul didactic este destinat studenţilor de la facultăţile CGC şi
UA în programa de studiu a cărora există disciplina Construcţii din beton
armat, indiferent de numărul de ore din programă şi forma de studii.
Materialul didactic are scopul de a familiariza studenţii cu
principiile de alcătuire şi modalitatea de calcul, cu recomandările
normativelor în vigoare şi specificul proiectării elementelor structurii de
rezistenţă din beton armat monolit.
Lucrarea este recomandată pentru elaborarea proiectului de an
nr.1 la disciplina Construcţii din beton armat, precum şi la proiectarea
structurii de rezistenţă din beton armat, compartiment al proiectului de
licenţă, fiind de folos şi inginerilor constructori la proiectarea unor astfel
de construcţii.

Elaborare: lect. asistent. A. Cîrlan

lect. univ. V. Gaşpar
conf. univ., dr. T. Sârbu

Redactor responsabil: conf. univ., dr. Teodor Sârbu

Recenzent: conf. univ., dr. Elena Sidorenco

DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONALE A CĂRŢII

Construcţii din beton armat: Calculul şi alcătuirea elementelor

structurii de rezistenţă a clădirilor industriale etajate din beton armat
monolit: Material didactic / Univ. Tehn. a Moldovei, Fac. Cadastru,
Geodezie şi Construcţii, Catedra Construcţii şi Mecanica Structurilor;
elab.: A.Cîrlan [et. al.]; red. resp.: Teodor Sârbu. – Chişinău: Tehnica-
UTM, 2015. –172 p.
50 ex.
ISBN 978-9975-45-388-2.
624.012.45+624.07(075.8)
C 68

ISBN 978-9975-45-388-2.
© UTM, 2015

3
 PREFAŢĂ
Materialul didactic este destinat studenţilor de la facultăţile
CGC şi UA în programa de studiu a cărora este inclusă disciplina
Construcţii din beton armat, indiferent de numărul de ore prevăzute
de programă şi forma de studii.
Materialul va înlesni soluţionarea de către studenţi a
problemelor reale ce apar la proiectarea structurilor de rezistenţă din
beton armat monolit. Aici vor fi găsite recomandări de alcătuire,
calcul şi dimensionare a structurii de rezistenţă a unei clădiri
industriale etajate, executate din beton armat monolit.
Lucrarea a fost elaborată cu scopul însuşirii şi respectării
exigenţelor incluse în normele de proiectare a construcţiilor din
beton armat în Republica Moldova, care nu coincid cu cele
anterioare. În cadrul ei sunt explicate concepţiile specifice la
proiectarea construcţiilor din beton armat, sunt propuse algoritme,
formule, tabele şi procedee pe care trebuie să le cunoască şi să le
utilizeze inginerii constructori.
Scopul prezentului material didactic:
• familiarizarea studenţilor specialităţilor de construcţie cu
procedurile şi metodele de proiectare a structurilor din beton
armat monolit;
• altoirea deprinderilor practice la dimensionarea, alcătuirea şi
calculul elementelor din beton armat monolit;
• în reprezentare grafică sunt expuse scheme de calcul şi propuse
recomandări tradiţionale de realizare a elementelor portante ale
structurii de rezistenţă a clădirii din beton armat monolit.
Totodată, în prezentul material didactic sunt recomandate unele
sau alte procedee de elaborare, dar decizia şi responsabilitatea o
poartă autorul proiectului. Adică, materialul nu înlocuieşte
normativele de proiectare în vigoare şi concepţiile teoretice expuse
în manualele de specialitate sau recomandările-tip propuse pentru
cazuri identice.
În scopul simplificării proiectului de an, au fost selectate numai
unele aspecte din normele de proiectare, aspecte referitoare la

4
proiectul de an în care, pentru instruire, lipseşte toată gama de
factori reali, adică parţial este idealizat.
Materialul didactic le va ajuta, în primul rând, începătorilor în
programul de învăţământ al cărora se studiază construcţiile din
beton armat, adică studenţilor de la specialităţile construcţii şi
inginerie civilă; inginerie antiincendiară şi protecţie civilă;
inginerie şi management în construcţii, dar totodată poate fi
recomandat şi specialiştilor experimentaţi, care nu sunt familiarizaţi
cu recentele norme de proiectare a construcţiilor din beton armat în
Republica Moldova.
Lucrarea dată poate fi considerată un suport practic privind
elaborarea proiectului de an nr.1 la disciplina Construcţii din beton
armat, precum şi la elaborarea compartimentului Structura de
rezistenţă a clădirilor din proiectul de licenţă şi/sau chiar la
proiectări reale. Lucrarea include anexe în care se regăseşte toată
informaţia necesară proiectării.
Autorii consideră că acest material va fi de folos studenţilor,
preponderent celor de la secţia de studii cu frecvenţă redusă.
În exemplul numeric expus în lucrare, majoritatea calculelor au
fost efectuate în mod automat cu ajutorul unei programe special
elaborate în MathCAD, de aceea, în unele cazuri, ar putea exista
devieri, erori de calcul în raport cu rezultatele calculelor efectuate
în manual.

5
CAPITOLUL I. CONCEPŢII GENERALE. DATE INIŢIALE

1.1. Planşeele din beton armat şi clasificarea lor

Planşeele din beton armat, în prezent, sunt practic principalele
tipuri de elemente structurale, care separă pe verticală clădirile
etajate cu destinaţie diferită: civile şi/sau industriale. În dependenţă
de schema constructivă, planşeele din beton armat sunt divizate în
două tipuri: planşee cu plăci şi grinzi şi planşee fără grinzi.
Planşeele din plăci şi grinzi sunt cele alcătuite din grinzi amplasate
într-o direcţie a clădirii sau în ambele, pe care se reazemă plăcile
sau panourile. În planşeele fără grinzi plăcile sau panourile se
reazemă nemijlocit pe pereţi şi/sau pe stâlpi.
Planşeele, în funcţie de metoda de executare, sunt clasificate în
planşee din elemente prefabricate, din beton armat monolit şi/sau
mixte, adică parţial prefabricate şi parţial monolit.
Plăcile planşeelor cu grinzi în ambele direcţii vor fi rezemate pe
conturul grinzilor, care la rândul lor sunt rezemate pe stâlpi sau pe
conturul alcătuit din grinzi principale şi grinzi secundare. În funcţie
de raportul deschiderilor (lungimii plăcii – l1 la lungimea ei – l2), ele
vor fi divizate în plăci grindă, dacă raportul l1/l2 > 2,0 şi/sau plăci
rezemate pe contur în cazul raportului l1/l2 ≤ 2,0.
Plăcile grindă sunt armate cu armatură de rezistenţă pe o
direcţie – în direcţia deschiderilor mici, iar plăcile rezemate pe
contur vor avea armătură de rezistenţă în ambele direcţii.
Planşeul cu grinzi din beton armat monolit este alcătuit dintr-o
placă încovoiată pe direcţia scurtă, care totuşi se reazemă atât pe
grinzile secundare, cât şi pe cele principale sau pe pereţii
longitudinali ori transversali (fig. 1.1). Indiscutabil, în varianta
betonului armat monolit, elementele planşeului fiind executate
concomitent, sunt unite între ele. Pentru executarea lor se
recomandă utilizarea unui beton adecvat cu rezistenţă, cel puţin de
clasa C15.

6
7
Fig.1.1. Schema constructivă a planşeelor cu grinzi din beton armat monolit:
a) amplasarea transversală a grinzilor principale; b) amplasarea longitudinală
 1.2. Alcătuirea planşeului şi dimensionarea elementelor
În funcţie de destinaţia clădirii şi dimensiunile ei în plan, de
distanţa dintre stâlpi, exigenţele tehnologice etc., grinzile principale
pot fi amplasate atât în direcţia transversală, cât şi cea longitudinală
a clădirii (fig.1.1). În clădirile cu deschideri relativ mici plăcile
planşeelor se vor rezema pe grinzi, care pot fi amplasate numai pe o
direcţie, iar în clădirile cu deschideri mai mari plăcile planşeelor
necesită reazeme suplimentare: stâlpi intermediari şi grinzi pe două
direcţii, care vor fi divizate în grinzi principale şi secundare.
Tradiţional, grinzile principale se reazemă pe stâlpii
intermediari şi marginali/sau pereţii de zidărie, alcătuind astfel
cadre complete sau incomplete din beton armat. Deoarece
dimensiunile clădirii în plan nu sunt egale şi, prin urmare,
rigiditatea ei în direcţia transversală este mai vulnerabilă decât în
cea longitudinală, se recomandă ca şi cadrele (grinzile principale)
respective să se implice, adică sa fie orientate transversal.
Alcătuirea planşeului (dimensionarea stâlpilor şi grinzilor), de
regulă, se recomandă a fi conformă sistemului modular unic, adică
proporţională cu valoarea unitară a lui – 100 mm.
În proiectul de an se admit abateri de la această exigenţă, adică
valorile deschiderilor pot să difere de cele tipizate, obligatorii
pentru proiectele reale, fiindcă dimensiunile clădirii în plan (lăţimea
şi lungimea) propuse în caietul de sarcini pentru proiect sunt variate
şi adesea "abstracte" – netipizate.
Lungimea şi lăţimea clădirii propuse în proiect indică distanţa
dintre axele pereţilor exteriori, care sunt proiectaţi din blocuri de
calcar cu grosimea de 390 mm şi axaţi la 200 mm de la suprafaţa lor
interioară.
La alcătuirea planşeului se va ţine cont de faptul că soluţia
optimală este considerată aceea în care valorile deschiderilor
grinzilor principale se află în limitele de la 6 m până la 8 m, iar a
grinzilor secundare – respectiv de la 5 m până la 7 m.
Grinzile secundare vor fi amplasate astfel, încât axele unora din
ele să coincidă în mod obligatoriu cu axele stâlpilor.

8
 Distanţa dintre grinzile secundare – traveea (lăţimea nominală a
plăcii) este recomandă în limitele:
• 2,2 ÷ 2,7 m – pentru sarcini normate utile de pn ≤ 5,0÷10,0
kN/m2 şi respectiv:
• 1,7 ÷ 2,2 m –: în cazul unor sarcini pn > 10,0 kN/m2.
Grosimea plăcii planşeului hsl se recomandă de circa 1/25 din
deschiderea nominală a ei, dar în funcţie de destinaţia clădirii nu
mai mică de: hsl > 60 mm pentru clădirile industriale şi hsl > 50 mm
pentru clădirile sociale sau de locuit.
Înălţimea secţiunii grinzii secundare – hsb, care include şi
grosimea plăcii hsl se admite în limitele 1/12 ÷ 1/20 din deschiderea
acesteia, iar înălţimea celor principale – respectiv 1/8 ÷ 1/15 din
deschidere. Lăţimea secţiunii grinzilor bsb se admite, conform [1], p.
5.1.5.3, e), în limitele 0,3 ÷ 0,5 din înălţimea lor bsb = (0,3 ÷ 0,5)hsb.
La alcătuirea planşeului din beton armat monolit, deoarece
reazemul de pe perete este articulat, iar cel intermediar continuu, se
recomandă ca deschiderile marginale să fie mai mici în raport cu
cele centrale. Diminuarea deschiderilor marginale ale grinzilor
secundare, cât şi ale celor principale, nu vor depăşi 10%. Pentru
plăci diminuarea se admite până la 15%.

1.3. Caietul de sarcini şi dimensionarea elementelor

Pentru o iniţiere, antrenare şi/sau o însuşire mai profundă a
metodei de alcătuire, calcul şi dimensionare a elementelor
planşeului cu grinzi din beton armat monolit, în continuare, paralel
cu materialul teoretic este examinat un caz arbitrar (exemplu
concret) cu datele iniţiale care urmează:
1. Dimensiunile clădirii în plan, între axe:
- lungimea: L1 = 61,0 m;
- lăţimea: L2 = 25,0 m.
- Înălţimea etajului (de la podea la podea):
- Het = 4,2 m.

9
 2. Sarcina utilă (temporară) normată pe planşeu:
– pn = 9500 N/m2 = 9,5 kN/m2.
3. Rezistenţa solului terenului de fundaţie:
− Rf = 230kN/m2 = 0,23 MPa.
După cum se menţionează mai sus, se adoptă amplasarea
grinzilor principale în direcţia transversală a clădirii, iar pentru
estimarea numărului de deschideri ale grinzilor principale admitem
valoarea optimală a deschiderii l2 = 7,0 m, iar al celor secundare,
respectiv l1 = 6,0 m.
Astfel, în cazul datelor examinate, numărul de deschideri ale
grinzilor principale va fi:
n2 = L2 l 2 = 2500 700 = 3, 57 deschideri.
Desigur, tradiţional, numărul de deschideri poate fi doar numai
un număr întreg, astfel, admitem 4 deschideri (n2 = 4).
Menţionăm încă o dată că numărul de deschideri poate şi
trebuie să asigure lungimea grinzii principale în diapazonul 6 ÷ 8 m,
precum şi că deschiderile marginale pot fi cu 5 ÷ 10 % mai mici
decât cele intermediare, adică pot fi soluţii cu deschideri egale sau
deschideri optimizate, adică inegale.
Aşadar, în prealabil*, valoarea medie a deschiderii grinzii
principale intermediare poate fi:
l2 = L2 n2 = 25, 0 4 = 6, 25 m ;
sau, dacă acceptăm deschideri inegale:
n2′ = ( n2 − 2 ) ⋅1 + 2 ⋅ 0,9 = (4 − 2) ⋅1 + 2 ⋅ 0,9 = 3,8;
l2 = L2 n2′ = 25,0 3,8 = 6,58 m.
Admitem în prealabil lungimea deschiderii lmb,2 = 6,30 m,
valoare multiplă la 5 şi divizibilă la 3, care se încadrează în limita
dimensiunilor evaluate 6,25÷6,58 m, o altă variantă poate fi 6,45 m.

*
Valorile definitive ale deschiderilor grinzilor principale vor fi precizate în
funcţie de lăţimea plăcilor, adică de distanţa nominală dintre grinzile secundare.

10
 În direcţia longitudinală, ţinând cont de recomandările expuse,
pot exista n1 deschideri:
n1 = L1 / l1 = 61, 0 / 6, 0 = 10,17 deschideri.
Rotunjim numărul şi obţinem n1 = 10 deschideri.
Astfel, valoarea medie a deschiderilor nominale ale grinzilor
secundare va fi:
l1 = L1 / n1 = 61, 0 / 10 = 6,10 m .
Dacă acceptăm diminuarea deschiderilor marginale până la
10 %, numărul acestora va fi:
n1′ = ( n1 − 2 ) ⋅1 + 2 ⋅ 0,9 = 8 ⋅1 + 2 ⋅ 0,9 = 9,8.
Atunci valoarea estimativă a deschiderilor intermediare ale
grinzilor secundare va fi:
l1 = L1 n1′ = 61,0 9,8 = 6,22 m .
Prin urmare, deschiderea grinzilor secundare intermediare
poate avea limitele 6,10 ÷ 6,22 m.
În continuare se recomandă a fi adoptate deschiderile grinzilor
secundare intermediare lsb,2 = 6,20 m.
În acest caz, deschiderea grinzilor secundare marginale va fi:

l1,ext = lsb,1 =
( L1 − ( n1 − 2) ⋅ lsb,2 ) = ( 61,0 − (10 − 2) ⋅ 6,20) = 5,70 m.
2 2
Aşadar, în direcţia longitudinală a clădirii pot fi plasate opt
grinzi secundare intermediare cu deschiderea lsb,2 = 6,20 m şi două
marginale cu valoarea lsb,1 = 5,70 m.
În total, L1 = 8 ⋅ 6, 20 + 2 ⋅ 5, 70 = 61, 0 m.
Numărul necesar de grinzi secundare (lăţimea plăcilor) în
direcţia transversală a clădirii (în funcţie de valoarea sarcinii
normate pn ∈ 5 ÷10 kN m2 – (pct. 1.2.)) îl determinăm prin admiterea
lăţimii nominale a plăcii lsl = 2,50 m.

11
 Atunci numărul optimal de plăci în partea intermediară a
grinzilor principale va fi:
n sl = lmb ,2 / lsl = 6, 30 / 2, 50 = 2, 52 plăci.

Rotunjind, se obţin nsl = 3 plăci. Prin urmare, lăţimea nominală

medie a plăcilor, adică, distanţa dintre axele grinzilor secundare va
fi:
l sl , m = lmb ,2 / n sl = 6, 30 / 3 = 2,10 cm .
În caz de micşorare a deschiderii plăcii marginale cu circa 15%
(∆ = 0,15), lăţimea nominală a plăcilor intermediare ar fi:
L2 25, 0
lsl′ ,m = = = 2,137 m .
n2 ⋅ nsl − 2 ⋅ ∆ 4 ⋅ 3 − 2 ⋅ 0,15
unde:
n2 şi n1 – respectiv numărul de deschideri ale grinzilor principale şi
ale plăcilor din deschiderea intermediară.
Astfel, lăţimea nominală a plăcilor intermediare poate varia în
limita valorilor 2,10 ÷ 2,137 m.
Dacă adoptăm valoarea deschiderii plăcilor intermediare
lsl = 2,10 m, atunci deschiderea grinzilor principale intermediare, pe
care se reazemă trei plăci, sau cu prezenţa în câmp a două grinzi
secundare va fi:
l m b , 2 = n sl ⋅ l sl , 2 = 3 ⋅ 2,10 = 6, 30 m .
În astfel de condiţii, reieşind din decizia adoptată, lungimea
grinzilor principale în deschiderile marginale va fi funcţie de
lăţimea clădirii, numărul de deschideri ale cadrului, precum şi de
valoarea deschiderilor respective:
L − ( n2 − 2 ) ⋅ lmb ,2 2500 − (4 − 2) ⋅ 630
l2,ext = lmb ,1 = 2 = = 620 cm.
2 2
O informaţie suplimentară privind tramele centrale ale
structurii de rezistenţă a planşeului poate fi găsită în figura 1.2.
Astfel, în deschiderile intermediare, în direcţia transversală a
clădirii, sunt amplasate 3 plăci cu lăţimea lsl,2 = 2,10 m, iar în
deschiderile marginale ale grinzilor principale (prima şi ultima) vor

12
fi numai câte 2 plăci cu astfel de dimensiuni, iar a treia - cea
marginală va avea lăţimea nominală:
lsl ,ext = lsl ,1 = lmb,1 − ( nsl − 1) ⋅ lsl ,2 = 6, 20 − ( 3 − 1) ⋅ 2,10 = 2,00 m.

Fig.1.2. Planşeu monolit cu "plăci grindă":

1 – placă; 2 – grinzi secundare; 3 – grinzi principale; 4 – stâlpi.

Aşadar, în urma dimensionării au fost obţinute:

1. Deschiderea nominală a grinzilor principale:
marginale – lmb,1 = 6, 20 m;
intermediare – lmb,2 = 6,30 m.
2. Deschiderea nominală a grinzilor secundare:
marginale – l sb,1 = 5, 70 m;
intermediare – l sb,2 = 6, 20 m.
3. Lăţimea (deschiderea) nominală a plăcilor, adică distanţa
dintre axele grinzilor secundare:
marginale – l sl,1 = 2, 00 m;
intermediare – l sl,2 = 2,10 m.

13
 CAPITOLUL II. CALCULUL PLANŞEULUI

Plăcile planşeului cu grinzi din beton armat monolit, realmente

rezemate pe contur – pe grinzile principale şi cele secundare sau pe
grinzi şi pereţi, se calculează ca grinzi dacă raportul dintre
deschiderile plăcii (distanţele dintre reazemele opuse) este mai mare
de doi, adică dacă influenţa reazemelor îndepărtate poate fi neglijată.
În exemplul prezentat acest raport al laturilor este:
lsb,2 − bsm 6, 20 − 0,30
= = 3,11 > 2.
lsl ,2 − bsb 2,10 − 0, 20
Deci, placa se va calcula ca o grindă.
Pentru efectuarea acestui calcul, convenţional, din planşeu,
perpendicular pe grinzile secundare se separă o fâşie cu lăţimea de
1 m (fig. 2.1). Aşadar, se obţine o grindă continuă, reazemele căreia
vor fi grinzile secundare şi pereţii exteriori ai clădirii. Această fâşie
"grindă continuă" are secţiunea transversală dreptunghiulară cu
dimensiunile:
– înălţimea: hsl = lsl ,2 / 25 = 2,10 / 25 = 0,084 m ≅ 8,0 cm ≥ 6 cm ;
– lăţimea: b = 1, 0 m = 100 cm (fig. 2.1).

2.1. Determinarea deschiderii de calcul a plăcii

Lungimea de calcul a deschiderii plăcii (fig. 2.1), ca atare, este
egală cu distanţa dintre articulaţiile reazemelor ei.
Pentru deschiderile concrete aceasta va fi egală cu:
1) Deschiderea marginală (prima şi ultima):
– distanţa de la centrul de reazem al plăcii pe perete până la
muchia laterală a grinzii secundare:
l0, sl ,1 = lsl ,1 − C + Csl / 2 − bsb / 2. (2.1)
în care:
C = 20 cm – dezaxarea interioară a peretelui exterior;
Csl = 12 cm – lungimea de reazem a plăcii pe perete;
bsb = 20 cm – lăţimea secţiunii grinzii secundare.

14
15
Fig. 2.1. Planul planşeului monolit:
1 – grinzi principale; 2 – grinzi secundare; 3 – pereţii clădirii; 4 – stâlpi;
5 – fâşia de calcul a plăcii planşeului monolit; 6 – fâşia de calcul a grinzii secundare.
Fig. 2.2. Schema de calcul a plăcii şi diagrama momentelor încovoietoare

2) Deschiderile intermediare (a doua, a treia şi altele):

– distanţa dintre marginile laterale ale grinzilor secundare:

l0,sl ,2 = l0,sl ,3 = ... = l0,sl ,n−1 = lsl ,2 − 2 ⋅ bsb / 2 . (2.2)

Deci, pentru determinarea deschiderii de calcul a plăcii trebuie

să ştim valoarea lăţimii secţiunii grinzii secundare bsb.
De regulă, dimensiunile grinzilor secundare se admit în
prealabil din recomandările constructive (pct.1.2.). Totodată,
conform normativelor în vigoare [1], p.5.1.5.3, e), înălţimea
grinzilor trebuie să fie multiplă cu 5 cm pentru înălţimi de până la
50 cm şi multiplă cu 10 cm pentru cele ce depăşesc 50 cm. Lăţimea
grinzilor trebuie să fie egală cu una din următoarele valori – 8, 10,
12, 15, 18, 20, 22, 25 şi în continuare multiplă cu 5 cm sau 10 cm
în funcţie de valoarea ei.

16
 Fig.2.3. Schema plăcii şi deschiderilor ei de calcul

În exemplul dat, înălţimea secţiunii grinzii secundare este:

1 1
hsb = ⋅ lsb ,2 = ⋅ 6, 20 = 0, 41 m.
15 15
După rotunjire hsb = 0,40 m, iar lăţimea grinzii secundare:
bsb = ( 0,3...0,5 ) ⋅ hsb = 0,12...0, 20 m , admitem bsb = 0,20 m.
Prin urmare, dimensiunile prealabile ale secţiunii grinzii
secundare sunt hsb × bsb = 0,40 × 0,20 m.
În astfel de condiţii deschiderile de calcul ale plăcii vor fi:
1) pentru deschiderile marginale (formula (2.1)):
0,12 0, 20
l0,sl ,1 = 2,00 − 0, 20 + − = 1,76 m;
2 2
2) pentru deschiderile intermediare (formula (2.2)):
0, 20
l0, sl ,2 = 2,10 − 2 ⋅ = 1,90 m.
2
2.2. Determinarea sarcinilor
Ţinând cont de faptul că pentru calculul plăcii planşeului,
convenţional a fost separată o fâşie cu lăţimea de 100 cm, valoarea
sarcinii pe un metru lungime al acestei fâşii va fi aceeaşi ca a
sarcinii pe un metru pătrat al planşeului.
17
 Conform recomandărilor anterioare hsl = 0,08 m.
Valoarea sarcinilor normate şi de calcul pe 1 m2, iar conform
celor menţionate şi lungimea planşeului, le prezentăm în tabelul 2.1.

Tabelul 2.1. Valorile normate şi de calcul ale sarcinilor

pe 1 m² de planşeu
Coef. de
Sarcina Sarcina
siguranţă
Denumirea sarcinii normată a sarcinii de calcul
N/m² g N/m²
f

Permanentă
1. Masa proprie a plăcii:
2000 1,1 2200
hsl · ρ = 0,08·25000*
2. Stratul de nivelare (şapă):
380 1,3 494
δ· ρm = 0,02·19000†
3. Masa pardoselii de ceramică 400 1,1 440
Sarcina permanentă sumară: g‡ 2780 3134
Temporară p§ 9500 1,2 11400
Total q=g+p 12280 14534
De scurtă durată psh 2000 1,2 2400
Sumară de lungă durată g + pl 10280 12134

*
ρ = 2500 kg/m³ = 25000 N/m³ - masa volumetrică a betonului armat
†
ρ = 1900 kg/m³ = 19000 N/m³ - masa volumetrică a mortarului de ciment
‡
Sarcina permanentă poate fi admisă în proiect fără schimbări în caz dacă nu
diferă grosimea plăcii
§
Sarcina temporară (utilă) în funcţie de durata ei de acţiune este clasificată astfel:
- sarcină de scurtă durată: (psh,n şi psh); în proiect pentru tipul de clădiri examinate
valoarea ei poate fi admisă psh,n = 2000 N/m²
- sarcină cvasipermanentă (de lungă durată):(pl,n = pn - psh,n şi pl = p – psh)
18
 2.3. Determinarea eforturilor de calcul din placă

În funcţie de gradul de importanţă a clădirii, eforturile de calcul

care vor fi folosite la calculul şi dimensionarea elementelor
structurii de rezistenţă vor fi modificate prin multiplicarea sarcinilor
determinate pentru astfel de calcul cu un coeficient de siguranţă γn,
care reflectă gradul de importanţă a clădirii. Majoritatea clădirilor
industriale şi civile sunt considerate obişnuite, adică sunt clasate la
gradul II de importanţă. Coeficientul de siguranţă pentru astfel de
clădiri – γn = 0,95.
Valoarea sarcinilor de calcul pe planşeu, ţinând cont de cele
expuse, va fi:
q = qtab ⋅ γ n = 14534 ⋅ 0,95 = 13807 N / m2 ≈ 13,8 kN / m2 .
Valorile momentelor încovoietoare de calcul în plăcile grindă
continue din beton armat cu deschideri egale sau deschiderile căror
nu diferă mai mult de 20 % se vor determina, ţinând cont de
eventualele redistribuiri ale eforturilor, prin următoarele formule:
1) în prima şi ultima deschidere şi pe primul şi ultimul reazem
intermediar (fig. 2.3):
q ⋅ l0,2 sl ,1 13,8 ⋅1, 76 2
M sl ,1 = = = 3,89 kN ⋅ m;
11 11

2) în deschiderile şi pe reazemele intermediare:

q ⋅ l0,2 sl ,2 13,8 ⋅1,902
M sl ,2 = = = 3,12 kN ⋅ m.
16 16

Valorile forţelor tăietoare nu le determinăm, deoarece în plăcile

cu grosimea mai mică de 15 cm, de regulă, acestea sunt preluate
integral de beton şi nu este necesară armătura transversală.

19
 2.4. Materiale pentru placă
Cum s-a menţionat în pct.1.1, elementele planşeului vor fi
proiectate din beton de clasa nu mai mică de C15. Adoptăm beton
clasa C15. Pentru armarea plăcii folosim plase standarde (sau
nestandarde) cu armătura de rezistenţă longitudinală sau
transversală din oţel de clasa Bp-I. Rezistenţele de calcul ale
betonului şi armăturii (anexa 1 şi anexa 2), care reprezintă un extras
din normele de proiectare ale construcţiilor din beton armat [1].
Ţinând cont de condiţiile de lucru ale betonului plăcii şi
planşeului (umiditatea relativă a aerului este sub 70% şi totodată
acţiunea sarcinilor este de lungă şi scurtă durată), coeficientul
condiţiilor de lucru conform pct. 15 [1], γc 2 = 0,9 .
Astfel, rezistenţa de calcul a betonului este Rc = 7,7 MPa la
comprimare şi Rct = 0,67 MPa la întindere (anexa 1).
Rezistenţa de calcul a armăturii (armătură pentru plase clasa
Bp - I cu diametrul 5 mm) Rs = 360 MPa (anexa 2).

2.5. Determinarea ariei necesare a armăturii plasei

Reamintim că placa se calculează ca un element încovoiat
continuu, cu secţiunea dreptunghiulară hsl × bsl = 0,08 × 1,0 m (pct.
5, fig. 2.1, fig.2.2 şi fig.2.3, inclusiv fig.2.4).

Fig.2.4. Secţiunea de calcul a plăcii

Aria necesară a armăturii de rezistenţă se determină în ordinea

următoare:
În prealabil, determinăm valoarea coeficientului tabular α1:

20
 M sl ,i
α 1,i = , (2.3)
0,8 ⋅ Rc ⋅ bsl ⋅ h0,2 sl
unde:
Msl,i – valoarea momentului încovoietor în secţiunea examinată în kN·m;
Rc – rezistenţa de calcul a betonului (pct. 2.4);
bsl – lăţimea de calcul a fâşiei plăcii, bsl = 1,0 m;
h0,sl – înălţimea efectivă (de calcul) a plăcii, m:
d
h0, sl = hsl − a s − sl ≈ hsl − a s ;
2
unde:
as – grosimea stratului de acoperire a armăturii, care conform
normativelor trebuie să fie nu mai mic de 10 mm pentru plăci
cu grosimea de până la 100 mm şi nu mai mic de 15 mm
pentru plăci cu grosimea mai mare de 100 mm;
dsl – diametrul armăturii de rezistenţă; în calcule acesta poate fi
neglijat ca o valoare relativ mică.
Din anexa 3 determinăm (prin interpolare) valoarea înălţimii
relative a zonei comprimate a betonului – ξ şi braţul relativ al
eforturilor interne de calcul – ζ1.
Înălţimea relativă a zonei comprimate a betonului – ξ trebuie să
nu depăşească valoarea înălţimii relative limită a zonei comprimate
a betonului – ξR:
ξ < ξR . (2.4)

Valoarea înălţimii relative limită a zonei comprimate a

betonului – ξR este normată şi indicată în tabelul 23 [1]. Pentru
beton obişnuit de clasa ce nu depăşeşte C35 ξ R = 0,6.
Dacă condiţia (2.4) se respectă, armarea va fi simplă, adică nu
este necesară armătura de calcul în zona comprimată. De regulă,
pentru plăci, această condiţie, indiscutabil, se respectă.
După verificarea condiţiei (2.4) se calculează aria armăturii de
rezistenţă necesară pentru preluarea eforturilor din zona întinsă.
Aria acestei armături se determină prin formula:

21
 M sl ,i
As = . (2.5)
ζ 1 ⋅ Rs ⋅ h0,sl

În exemplul prezentat calculele se efectuează după cum

urmează:
1) Pentru deschiderea marginală şi pe primul reazem intermediar
valoarea maximă a momentului încovoietor Msl,1 = 3,88 kN·m,
deci:
M sl ,1 3,89 ⋅10−3
α1,1 = = = 0,129,
0,8 ⋅ Rc ⋅ bsl ⋅ h0,2 sl 0,8 ⋅ 7, 7 ⋅1, 0 ⋅ 0, 07 2
unde:
h0, sl = hsl − as = 8,0 − 1,0 = 7,0 cm = 0,07 m.

Din anexa 3, pentru valoarea α1,1 = 0,129 (prin interpolare)

determinăm ξ = 0,136 şi ζ1 = 0,946.
Condiţia (2.4) ξ = 0,136 < ξ R = 0,6 se respectă.
Aşadar, placa va fi armată simplu, iar aria armăturii întinse,
necesare pentru preluarea efortului maximal, va fi egală:
M sl ,1 3,89 ⋅10
As , sl ,1 = = = 1, 63 cm2 .
ζ 1 ⋅ Rs ⋅ h0,sl 0,946 ⋅ 360 ⋅ 0,07

2) În deschiderile şi pe reazemele intermediare valoarea maximă a

momentului încovoietor este Msl,2=3,12kN·m, deci:
M sl ,2 3,12 ⋅10−3
α1,2 = = = 0,103.
0,8 ⋅ Rc ⋅ bsl ⋅ h0,2 sl 0,8 ⋅ 7, 7 ⋅1, 0 ⋅ 0, 07 2

Pentru α1,2 = 0,103 din anexa 3: ξ = 0,108 şi ζ1 = 0,957.

Condiţia (2.4) ξ = 0,108 < ξ R = 0,6 este respectată şi, deci, aria
armăturii de rezistenţă necesară pentru preluarea eforturilor întinse
din plăci va fi:
M sl ,2 3,12 ⋅10
As ,sl ,2 = = = 1, 29 cm2 .
ζ 1 ⋅ Rs ⋅ h0, sl 0,957 ⋅ 360 ⋅ 0, 07

22
 2.6. Alcătuirea (armarea) plăcii
Plăcile-grindă cu multe deschideri, de regulă, se armează cu
plase standard cu armătura de rezistenţă longitudinală. Plasele se
instalează perpendicular la grinzile secundare în conformitate cu
diagrama momentelor încovoietoare (fig.2.2). În deschideri plasele
se instalează în zona inferioară a plăcilor - jos, unde momentul
încovoietor provoacă întindere, iar pe reazeme şi în preajma lor,
respectiv - sus (fig.2.5), deoarece aici momentul încovoietor
provoacă întindere în zona superioară a elementului continuu supus
la încovoiere.

Fig.2.5. Armarea plăcii planşeului cu plase din sârmă cu diametrul mai

mic de 6 mm (a); şi mai mare de 6 mm (b)
Transferul plaselor dintr-o deschidere în alta se face în
secţiunile în care momentul încovoietor este nul. Acesta, de regulă,
în funcţie de variaţia sarcinilor din deschiderile vecine se află la
distanţa de circa (0,2 ÷ 0,3)·lsl,i de la reazem şi poate fi acceptată
0,25⋅lsl,i.

23
Aici:
lsl,i este deschiderea nominală a plăcii, adică (traveea) distanţa dintre
axele grinzilor secundare, pe care se admite că se reazemă placa
respectivă (fig. 2.5, a).
Dacă din calcul aria armăturii de rezistenţă este comparativ
mare şi pentru plase* vor trebui folosite bare cu diametrul 6 mm şi
mai mare, atunci placa se recomandă a fi armată cu plase separate,
amplasate şi în câmp, şi pe reazeme (fig.2.5, b).
În acest caz, plasele vor fi cu armătura de rezistenţă
transversală şi vor fi instalate paralel cu grinzile secundare.
De regulă, aria armăturii de rezistenţă în deschiderile şi pe
reazemele intermediare As,sl,2 este mai mică decât aria armăturii din
deschiderile marginale şi pe primul reazem intermediar adiacent lor
As,sl,1. În aceste condiţii, pentru armarea plăcii se admit plase cu
armătura de rezistenţă longitudinală, care ar asigura capacitatea
portantă a majorităţii deschiderilor, adică deschiderilor intermediare
şi este amplasată pe toată aria planşeului, iar pentru deschiderile
marginale şi primele reazeme intermediare se vor instala plase
suplimentare. Aria armăturii de rezistenţă a acestora va depăşi aria
neacoperită a armăturii.
∆As,sl,1 = (As,sl,1 - As,sl,2,real). În aceste plase suplimentare barele
de rezistenţă sunt deja cele transversale. Lăţimea plaselor
suplimentare trebuie să fie de cel puţin – B ≥ lsl,1 + 0,25·lsl,2.
În unele cazuri, în locul plaselor suplimentare se admite a folosi
bare separate cu cârlige la capete, care vor fi legate la plasa de bază.

*
În funcţie de diametrul barelor longitudinale ale plaselor sudate standard acestea
sunt clasificate astfel:
1) plase plane numite "panouri". Aici sunt incluse plasele a căror bare
longitudinale au diametrul 6 mm şi mai mare;
2) plase rulouri numite "rulouri", în care diametrul armăturii longitudinale
nu depăşeşte 5 mm.
Lungimea plaselor "plane" este de până la 9,0 m, iar cea a plaselor "rulouri"
este limitată de greutatea lui - până la 500 kg.
Informaţia respectivă se va folosi la determinarea numărului de plase şi a
cantităţii de armătură necesare pentru armarea planşeului monolit.

24
 În exemplul prezentat aria armăturii necesare pentru asigurarea
rezistenţei plăcii în deschiderile intermediare este As,sl,2 = 1,29 cm2,
valoare care nu este egală cu cea a armăturii de rezistenţă necesare
pentru deschiderile marginale şi de pe primele reazeme intermediare
As,sl,1 = 1,63 cm2.
Deci, pentru armarea plăcii în deschiderile marginale şi pe
reazemele învecinate (fig. 2.5, a) sunt necesare plase suplimentare.
Aria barelor de rezistenţă a plaselor respective va fi calculată
conform strategiei propuse şi tipizării plaselor pentru armarea
tuturor deschiderilor.
Din anexa 4 adoptăm o plasă cu aria reală a barelor
longitudinale pe un metru lăţime a ei As,sl,2,real = 1,31 cm2 (cea mai
apropiată arie în raport cu cea necesară din calcul).
Aceasta este o plasă din sârmă clasa Bp-I cu diametrul de
rezistenţă în direcţia longitudinală ds1 = 5 mm şi distanţa dintre ele
S1 = 150 mm (anexa 4). Cât priveşte barele transversale (armătura
constructivă), acestea nu sunt necesare din calcul şi, prin urmare pot
fi admise din condiţiile constructive, de exemplu (din punct de
vedere economic) cel mai mic diametru al sârmei ds2 = 3 mm şi cea
mai mare distanţă dintre bare S2 = 300 mm.
Astfel, marca (tipul) plasei se va scrie:
5 Bp I − 150
P B1 × L1 ,
3 Bp I − 300
unde:
P – abrevierea (prima literă) cuvântului plasă;
B1, L1 – lăţimea şi lungimea plasei, valorile care vor fi
calculate mai jos.
La alegerea plasei se recomandă ca aria reală a armăturii As,sl,real
să nu fie mai mică de cea necesară în calcul cu 5 % (aceasta se
numeşte armare redusă) şi să nu depăşească 15 % – „supraarmare".
Însă, menţionăm că, folosind plase standard, condiţiile recomandate
adesea nu pot fi respectate şi în astfel de cazuri pot fi admise plase
„nestandard” sau plase cu aria armăturii reale, care se va abate de la
cea de calcul cu o valoare mai mare de 15%.
În exemplul demonstrat observăm supraarmare care constituie:
25
 , sl ,2 − As , sl ,2
Asreal 1,31 − 1, 29
∆% = ⋅100 = ⋅100 ≈ 1, 41%
As, sl ,2 1, 29
Aria necesară de calcul a armăturii de rezistenţă a plaselor
suplimentare de pe deschiderile marginale şi pe primele reazeme
intermediare va fi:
As , sl ,1,supl = As , sl ,1 − As , sl ,2,real = 1, 63 −1,31 = 0,32 cm2 .
Din anexa 4 adoptăm o plasă cu aria reală a barelor transversale
pe un metru lungime a ei As,sl,1,supl,real = 0,35 cm2. Amplasarea
plaselor suplimentare este raţional să fie direcţionată de-a lungul
deschiderilor şi reazemelor, adică perpendicular pe deschiderea
scurtă a plăcilor planşeului.
Aceasta este o plasă din sârmă de clasa Bp – I cu diametrul de
rezistenţă în direcţia transversală ds2 = 3 mm şi distanţa dintre ele
S2 = 200 mm (anexa 4). Barele longitudinale, la fel, se iau din
condiţii constructive: ds1 = 3 mm şi S1 = 300 mm.
Astfel, marca (tipul) plasei se va scrie:
3Bp I − 300
P B2 × L2 .
3Bp I − 200
Lăţimea plaselor de bază, ca atare, nu este limitată, nu există
restricţii sau recomandări concrete referitor la determinarea lăţimii
acestora. Însă se consideră "optimal" ca lăţimea acestora să nu fie
nici prea mică, nici prea mare. Una din cele mai potrivite soluţii se
consideră când fâşia de planşeu egală cu distanţa dintre axele a două
grinzi principale (lmb,2) (în caz contrar pot apărea probleme privind
armarea plăcii în preajma stâlpilor) va fi acoperită cu 2 sau 3 plase.
La alegerea lăţimii plasei se ţine cont că plasele trebuie
instalate astfel, încât unirile dintre ele (în direcţia armăturii
constructive) să asigure o suprapunere de cel puţin 50 mm pentru
ds2 < 4 mm şi o suprapunere de 100 mm pentru ds2 > 4 mm (aici ds2
– diametrul armăturii transversale a plasei).
Dacă în exemplul demonstrat admitem 2 plase, atunci lăţimea
unei astfel de plase poate fi:

26
 B1 (2) ≈ lsb ,2 / 2 = 6, 20 / 2 = 3,10 m = 3100 mm ,
iar dacă admitem 3 plase:
B1 (3) ≈ lsb,2 / 3 = 6, 20 / 3 = 2,067 m = 2067 mm.
Pentru plasele a căror armătură constructivă este de 3 mm,
lungimea suprapunerilor trebuie să depăşească 50 mm şi atunci
lăţimea plaselor trebuie să fie:
B1 (2) ≈ 3100 + 2⋅ 25 = 3150 mm;
B1 (3 ) ≈ 2067 + 2 ⋅ 33 = 2133 mm.
Din anexa 4 pot fi admise plase cu lăţimea B1(2) = 3260 mm
sau B1(3) = 2350 mm.
Dacă folosim 2 plase, lungimea de suprapunere va fi mai mică
decât în cazul a 3 plase. Prin urmare, consumul de armătură va fi
mai mic. Deci, pentru armarea planşeului examinat adoptăm plase cu
lăţimea B1 = 3260 mm.
Lungimea plasei poate fi calculată utilizând formula:
L1 ( 2) = L2 − 2 ⋅ C + 2 ⋅ Csl + 2 ⋅ (nsl ⋅ n2 − 1) ⋅ (hsl − 2 ⋅ as ) ⋅ ( )
2 −1 =

= 25,0 − 2 ⋅ 0, 2 + 2 ⋅ 0,12 + 2 ⋅ (3 ⋅ 4 − 1) ⋅ 0,06 ⋅ ( )

2 −1 ≅ 25, 4 m
şi atunci marca finală a acestora va fi:
5Bp I − 150
P 3260 × 25400.
3Bp I − 300
Aici, lungimea plasei este adoptată în funcţie de lăţimea clădirii
şi alungirea necesară pentru transferul ei din partea inferioară a
plăcii în cea superioară (peste cele 11 grinzi secundare
intermediare).
Pentru asigurarea rezistenţei plăcilor marginale (prima şi
ultima), la plasele de bază se vor adăuga câte o plasă suplimentară
cu lăţimea de cel puţin:
B2 ≥ lsl ,1 + lsl ,2 / 4 = 2,0 + 2,1/ 4 = 2,525 m = 2525 mm.

27
 Din anexa 4 admitem plasa cu lăţimea B2 = 2550 mm.
Deci, adoptăm plase cu lăţimea B2 = 2550 mm şi lungimea
L2 = 61300 mm şi atunci marca finală a acestora va fi:
3Bp I − 300
P 2550 × 61300.
3Bp I − 200
Pentru determinarea cantităţii necesare de armătură calculăm
masa unui metru linear al fiecărei plase. Masa unui metru liniar al
plasei de bază:
mB1 = 23⋅ 0,154 ⋅1, 0 + 3,33⋅ 0, 055 ⋅ 3, 26 = 4,14 kg / m
şi celei suplimentare:
mB 2 = 9 ⋅ 0, 055 ⋅1,0 + 5 ⋅ 0, 055 ⋅ 2,55 = 1, 20 kg / m .
Pentru armarea plăcilor planşeului unui nivel la acoperirea a 10
deschideri de grinzi secundare sunt necesare 20 de plase de bază cu
greutatea totală 20·4,14·25,4 = 2103,1 kg şi 2 plase suplimentare cu
greutatea totală 2·1,2·61,3 = 147,12 kg.
Lungimea plaselor „rulouri” standard este limitată de masa lor
– 500 kg. Aşadar, dacă se produc astfel de plase, pentru armarea
celor 4 niveluri vor trebui achiziţionate 2103,1·4/500 = 16,82 ≈ 17
rulouri de plase de bază:
5 B p I − 150
P 3260 × 25500.
3 B p I − 300
Dacă nu se fabrică astfel de plase, armarea poare fi efectuată cu
bare de armături şi/sau plase „nestandard”.

28
 CAPITOLUL III. CALCULUL GRINZII SECUNDARE LA
GRUPA STĂRILOR LIMITĂ ULTIME (SLU)

Pentru calculul grinzii secundare, la fel ca şi pentru calculul

plăcii planşeului, convenţional din planşeu se separă o fâşie de
grindă, lăţimea căreia este egală cu distanţa dintre axele grinzilor
secundare lsl,2, şi care este simetric repartizată în raport cu axa uneia
dintre aceste grinzi (fig.2.1, poziţia 6).
Dimensiunile grinzii, înălţimea şi lăţimea nervurii acesteia, în
prealabil, pot fi acceptate cele evaluate anterior din condiţiile
constructive în (pct.2.1): hsb × bsb = 0,40 × 0,20 m.
Înălţimea tălpii grinzii hf' este egală cu grosimea plăcii
planşeului h ′f = hsl = 0, 08 m , iar lăţimea ei, după cum s-a explicat
mai sus, va fi egală cu distanţa dintre axele grinzilor secundare,
adică traveea lor b ′f = lsl ,2 .
Astfel, se va obţine o grindă cu secţiunea T (fig.3.1), reazemele
căreia sunt pereţii exteriori şi grinzile principale.

Fig.3.1. Secţiunea transversală a grinzii secundare

29
 3.1. Determinarea deschiderilor de calcul
Deschiderea de calcul a grinzii secundare, în general, este egală
cu distanţa dintre articulaţiile reazemelor acesteia sau concret (fig.
3.1) va fi egală:
1) Pentru deschiderile marginale (prima şi ultima):
– cu distanţa de la centrul reazemului grinzii pe perete până la
muchia laterală a grinzii principale:
C b
l0, sb ,1 = lsb ,1 − C + sb − mb ; (3.1)
2 2
unde:
Csb = 25 cm – lungimea de reazem a grinzii pe perete;
bmb – lăţimea (nervurii) grinzii principale;
C – vezi pct. 2.1 (C = 20 cm);
2) Pentru a doua şi celelalte deschideri intermediare:
– cu distanţa dintre feţele laterale ale grinzilor principale:
bmb
l0, sb ,2 = lsb ,2 − 2 ⋅ . (3.2)
2

Fig.3.2. Schema grinzii secundare şi a deschiderilor ei de calcul

30
 Aşadar, pentru determinarea deschiderilor de calcul ale grinzii
secundare continui (pct.3.1 şi 3.2) trebuie să cunoaştem lăţimea
grinzii principale.
Din condiţii constructive (pct.1.2) înălţimea grinzii principale
poate fi hmb = (1/8 ÷ 1/15)⋅lmb,2. Admitem valoarea intermediară:
hmb = 1/10⋅lmb,2 = 6,30/30 = 0,63 m.
După rotunjire acceptăm înălţimea grinzii hmb = 0,65 m.
La fel, din condiţii constructive (pct.1.2) se admite şi lăţimea
grinzii principale bmb = 0,4 ⋅ hmb = 0,4 ⋅ 0,65 = 0,26 m, care, după
coordonare cu exigenţele normelor poate fi acceptată
hmb × bmb = 0,65 m × 0,25 m.
Valorile deschiderilor de calcul ale grinzii secundare cu valorile
deja adoptate (pct. 1.2.) vor fi:
1) în prima şi ultima deschidere (formula (3.1):
C b 0, 25 0, 25
l0,sb,1 = lsb,1 − C + sb − mb = 5, 70 − 0, 20 + − = 5,50 m;
2 2 2 2
2) în deschiderile intermediare (formula (3.2):
b 0, 25
l0, sb ,2 = lsb ,2 − 2 ⋅ mb = 6, 20 − 2 ⋅ = 5, 95 m.
2 2
3.2. Determinarea sarcinilor

Reamintim că pentru calculul grinzii secundare convenţional se

separă o fâşie de planşeu (fig.2.1) şi gradul de importanţă a clădirii
proiectate (este de clasa a doua, γn = 0,95). Valoarea de calcul a
sarcinilor uniform distribuite (repartizate) pe un metru lungime a
grinzii va fi alcătuită din sarcina care acţionează pe 1,0 m2 a
planşeului (q = g + p), (pct.2.2, tab.2.1) multiplicată la lăţimea
acestei fâşii lsl,2, la care se adaugă greutatea proprie a nervurii
grinzii secundare. Suma respectivă va fi multiplicată cu coeficientul
γn = 0,95.

31
 Aşadar, sarcina de calcul pe un metru lungime a grinzii este:
qsb = ( qtab ⋅ lsl ,2 + Gsb ) ⋅ γ n = qtab ⋅ lsl ,2 + ( hsb − hsl ) ⋅ bsb ⋅ ρc ⋅ γ f  ⋅ γ n =
= 14,534 ⋅ 2,10 + ( 0, 4 − 0,08) ⋅ 0, 20 ⋅ 25 ⋅1,1 ⋅ 0,95 = 30, 7 kN / m,
unde:
Gsb – masa proprie* a unui metru de nervură a grinzii;
ρc – masa betonului armat, ρc = 2500 kg/m3 = 25 kN/m3;
γf – coeficientul de fiabilitate al acţiunilor de la masa
proprie, egal cu 1,1 construcţiile din beton armat;
qtab, lsl,2, hsl, hsb, bsb, γn – vezi pct. 2.1 şi 2.3.
Valorile de calcul ale sarcinilor temporare (utile) psb şi ale celor
permanente gsb alcătuiesc sarcina totală, care acţionează pe grinda
secundară. Valorile sarcinilor utile psb şi permanente gsb, ţinând cont
de importanţa clădirii (γn = 0,95), sunt:
psb = ptab ⋅ lsl,2 ⋅γ n = ( psh + pl ) ⋅ lsl,2 ⋅γ n = ( 2,4 + 9,0) ⋅ 2,10⋅ 0,95 = 22,7 kN / m;
şi respectiv:
g sb = qsb − psb = 30, 7 − 22, 7 = 7,92 kN / m.

3.3. Determinarea valorilor de calcul ale momentelor

încovoietoare şi forţelor tăietoare
(Trasarea diagramei înfăşurătoare)
Calculul secţiunilor grinzilor continui, adică a grinzilor cu mai
multe deschideri, se efectuează pentru valorile maximale ale
momentelor încovoietoare, pozitive sau negative, precum şi pentru
cele maximale ale forţelor tăietoare. Totodată, sarcinile utile, fiind
temporare, pot varia, adică să lipsească în unele deschideri. Prin
urmare, eforturile de răspuns ale grinzii continui vor fi variabile,
atingând valori maxime şi minime.
Diagramele, care grafic reflectă valorile eventualelor eforturi de
răspuns ale grinzii la acţiunea sarcinilor variabile, se numesc
*
La determinarea masei Gsb, grosimea plăcii hsl se exclude din înălţimea
grinzii secundare hsb, deoarece masa proprie a plăcii a fost deja inclusă în
sarcina q (tab.2.1).
32
diagrame înfăşurătoare ale momentelor încovoietoare, care reflectă
raportul sarcinilor utile la cele permanente.
Pentru trasarea diagramei înfăşurătoare a momentelor
încovoietoare, fiecare din deschiderile examinate (prima, a doua şi a
treia) se divizează în 5 sectoare egale, marcând secţiunile respective
prin numerotarea continuă şi distanţa ei de la începutul deschiderii
respective. Aici, de asemenea, vor mai fi marcate şi secţiunile
intermediare, în care valoarea momentului încovoietor din
deschidere este maximă.
Valorile momentelor încovoietoare în fiecare din aceste
secţiuni se vor determină folosind formula:
M sb,i, j = βi, j ( gsb + Vsb ) ⋅ l0,2 sb,i, j = βi , j Psb ⋅ l0,2 sb,i, j , (3.3)
unde:
gsb, psb şi l0,sb,i,j – vezi pct. 3.1 şi 3.2;
βi,j – coeficienţi tabulari, funcţie a secţiunii şi raportului sarcinilor
utile la cele permanente, se iau din tabelele anexei 7 şi 8.
În exemplul demonstrat raportul sarcinilor este:
psb 22, 7
= = 2,87 ≈ 3, 0 .
g sb 7, 92
Valorile de calcul ale momentelor încovoietoare Msb,i,j, care
sunt necesare pentru trasarea diagramei înfăşurătoare, precum şi
pentru calculul la rezistenţă a grinzii secundare în secţiunile
normale ale acesteia, sunt prezentate în tabelul 3.1.
Valorile maximale ale forţelor tăietoare, în secţiunile din
preajma reazemelor respective, sunt:
1) pe reazemul marginal stâng, (fig.3.3, secţiunea 0):
V0 = 0,4 ⋅ Psb ⋅ l0,sb,1 = 0,4 ⋅ 30,7 ⋅ 5,5 = 67,5 kN;
2) pe primul reazem intermediar al deschiderii marginale:
V1,lef = 0,6 ⋅ Psb ⋅ l0,sb,1 = 0,6 ⋅ 30,7 ⋅ 5,5 = 101,2 kN;

33
Tabelul 3.1. Valorile de calcul ale momentelor încovoietoare în
secţiunile caracteristice ale grinzii secundar
Deschiderea

Momentul
Secţiunea
Valoa- Coeficienţii
Distanţa de la încovoietor
rea βi,j
reazem până 2 Msb,i,j(kN·m)
P ·l ,
la secţiunea i sb 0.sb,j
kN·m max. min. max. min.
0 0 0 0 0 0

30,7 ·5,52= 928

1 0,2·l0,sb,1 =1,10 0,065 0 60,3 0
2 0,4·l0,sb,1 =2,20 0,090 0 83,5 0
I 2’ 0,425·l0,sb,1 =2,34 0,090 0 83,5 0
3 0,6·l0,sb,1 =3,30 0,074 0,007 68,6 6,49
4 0,8·l0,sb,1 =4,40 0,019 -0,026 17,6 -24,1
5 1,0·l0,sb,1 =5,50 -0,076 -0,080 -70,5 -74,2
5 0 -0,076 -0,080 -82,5 -86,9
30,7 ·5,952= 1086

6 0,2·l0,sb,2 =1,19 0,008 -0,037 8,69 -40,2

7 0,4·l0,sb,2 =2,38 0,052 -0,015 56,5 -16,3
II 7’ 0,5·l0,sb,2 =2,98 0,060 -0,011 65,1 -11,9
8 0,6·l0,sb,2 =3,57 0,057 -0,011 61,9 -11,9
9 0,8·l0,sb,2 =4,76 0,021 -0,024 22,8 -26,1
10 1,0·l0,sb,2 =5,95 -0,055 -0,063 -59,7 -67,9
10 0 -0,055 -0,063 -59,7 -67,9
30,7 ·5,952= 1086

11 0,2·l0,sb,3 =1,19 0,024 -0,021 26,1 -22,8

12 0,4·l0,sb,3 =2,38 0,063 -0,005 67,9 -5,43
III 12’ 0,5·l0,sb,3 =2,98 0,063 -0,003 67,9 -3,26
13 0,6·l0,sb,3 =3,57 0,061 -0,006 66,2 -6,51
14 0,8·l0,sb,3 =4,76 0,020 -0,025 21,7 -27,1
15 1,0·l0,sb,3 =5,95 -0,061 -0,063 -66,2 -67,9

unde:
βi,j – coeficienţi ce depind de raportul psb/gsb, sunt consultaţi din
anexa 7 şi anexa 8.
3) pe primul reazem intermediar în secţiunea deschiderii a doua,
precum şi pe celelalte reazeme intermediare:

34
 V2,rig = V2,lef = 0,5 ⋅ Psb ⋅ l0,sb,2 = 0,6 ⋅ 30,7 ⋅ 5,95 = 91,2 kN.
Diagramele înfăşurătoare ale momentelor încovoietoare şi de
forfecare sunt prezentate în figura 3.3.

3.4. Materiale prevăzute pentru proiectarea şi

executarea grinzii secundare
Grinda secundară la fel ca şi placa planşeului este fabricată din
beton de clasa C15 şi în deschideri este armată cu carcase plane, iar
pe reazeme cu plase cu armătura de rezistenţă din sârmă de clasa
Bp - I sau bare de clasa A-III orientate perpendicular pe grinda
principală (paralel cu grinda calculată). Armătura de rezistenţă a
carcaselor este din oţel de clasa A-III, iar cea transversală (etrierele)
şi cea constructivă (armatură de montare) - din oţel de clasa A-I.
Armătura constructivă a plaselor, de regulă, este din sârmă de clasa
Bp - I.
Caracteristicile de rezistenţă ale materialelor utilizate pot fi
consultate în anexa 1 şi anexa 2.
În exemplul iniţiat caracteristicile de rezistenţă ale materialelor
utilizate sunt următoarele:
Pentru betonul clasei C15:
Rezistenţa de calcul la compresiune la starea limită ultimă:
Rc = 8,5 MPa ( γ c 2 = 1,0) ; şi Rc = 7,7 MPa ( γ c 2 = 0,9 ) ;
Rezistenţa de calcul la compresiune la starea limită de serviciu:
Rc,ser = 11,0 MPa;
Rezistenţa de calcul la întindere la starea limită ultimă:
Rct = 0,75 MPa ( γ c 2 = 1,0) şi Rct = 0,67 MPa ( γ c 2 = 0,9 ) ;
Rezistenţa de calcul la întindere la starea limită de serviciu:
Rct ,ser = 1,15 MPa;
Modulul iniţial al deformaţiilor: Ec = 2,3⋅104 MPa .

35
36
Fig. 3.3. Diagrama înfăşurătoare a momentelor încovoietoare şi a forţelor tăietoare a grinzii secundare
continue (M [kN·m], V [kN]).
 Pentru armătura clasa A-III:
Rezistenţa de calcul la întindere şi comprimare la starea limită
ultimă: Rs = 365 MPa ;
Modulul de elasticitate: Es = 2 ⋅105 MPa.
Caracteristicile de rezistenţă ale armăturii clasa A-I:
Rezistenţa de calcul la întindere la starea limită ultimă:
Rs = 225 MPa;
Rezistenţa la întindere transversală: Rsw = 175 MPa;
Modulul de elasticitate: Es = 2,1⋅10 MPa .
5

Pentru sârma clasa Bp-I:

Rezistenţa de calcul la întindere la starea limită ultimă:
Rs = 360 MPa .

3.5. Definitivarea dimensiunilor secţiunii transversale

ale grinzii secundare

La determinarea deschiderilor de calcul ale plăcii (pct. 2.1)

preventiv (din condiţii constructive) au fost admise dimensiunile
secţiunii transversale ale grinzii secundare hsb × bsb=0,40 × 0,20 m.
Acum, după ce sunt cunoscute valorile de calcul ale
momentelor încovoietoare Msb şi ale forţelor tăietoare Vsb, se pot
definitiva dimensiunile secţiunii transversale ale grinzii. Ele, de
regulă, sunt verificate pe unul din reazeme, fiindcă momentele
încovoietoare negative provoacă întindere în talpa grinzii, iar
comprimată rămâne inima acesteia. Prin urmare, grinda cu secţiunea
transversală T se va calcula ca un element cu secţiunea
dreptunghiulară cu lăţimea bsb.

37
 Valoarea maximală a celui mai frecvent întâlnit moment
încovoietor în exemplul prezentat este Mmax = M10 = 67,9kN⋅m* (pe
reazemul 2), iar cea maximală a forţei tăietoare
Vmax = V1,lef = 101,2 kN⋅m (pe reazemul 1).
Dimensiunile secţiunii transversale ale grinzii se stabilesc după
valoarea optimă a înălţimii relative, când este solicitată de
momentul maxim din deschidere:
ξ = 0,35 – valoarea optimă pentru grinzi, conform [1], p.5.1.5.3.
Pentru valoarea coeficientului ξ (anexa 3), determinăm
valoarea coeficientului α1, dacă ξ = 0,35, atunci α1= 0,301.
Deci, înălţimea optimală efectivă (de calcul) a grinzii secundare
se recomandă:

M max 67,9 ⋅10−3

h0, sb = = = 0, 428 m,
0,8 ⋅ α1 ⋅ Rc ⋅ bsb 0,8 ⋅ 0,301⋅ 7, 7 ⋅ 0, 20
unde:
bsb = 0,2 m – lăţimea secţiunii grinzii secundare admisă şi
adoptată anterior (pct.2.1).
Înălţimea totală a grinzii va fi:
hsb = h0, sb + as = 0, 428 + 0, 03 = 0, 458 m,
unde:
as – distanţa de la centrul armăturii de rezistenţă până la cea
mai întinsă fibră a secţiunii, care depinde de grosimea stratului de
acoperire (protecţie) a armăturii, de diametrul armăturii acoperite şi
de numărul de bare şi modalitatea de amplasare a lor. Conform
normativelor în vigoare, stratul de acoperire a armăturii se
recomandă nu mai mic de 15 mm.
Ţinând cont de cele expuse, conform [1], p.5.1.5.3, as poate fi
egală cu 30...40 mm.

*
Aici în calcul se recomandă a folosi valorile momentelor încovoietoare, care sunt
mai frecvent întâlnite (intermediare sunt 7, iar marginale numai 2). Referitor la
valoarea forţele tăietoare, se poate menţiona că dimensiunile secţiunii transversale
a grinzii trebuie verificate la cele mai nefavorabile acţiuni.

38
 După rotunjirea înălţimii secţiunii grinzii la un număr multiplu
cu 5 cm (pct. 2.1), obţinem înălţimea grinzii hsb = 0,45 m, iar lăţimea
ei, care poate varia va fi:
bsb = ( 0,3 ÷ 0,5) ⋅ hsb = 0,135 ... 0, 225 m.
Rotunjind până la una din dimensiunile propuse în pct. 2.1,
admitem lăţimea secţiunii grinzii bsb = 0,20 m.
Pentru definitivarea valorilor dimensiunilor grinzii secundare
hsb × bsb trebuie exclusă cedarea ei de la strivirea betonului din
fâşiile de beton dintre fisurile înclinate, adică verificată rezistenţa
grinzii la forfecare (acţiunea forţei tăietoare maximale). Acţiunea
unui efort exterior cu o valoare care ar depăşi efortul calculat este
inadmisibilă.
Verificarea se face conform [1], p. 5.2.6.1, folosind formula:
Vmax < 0,3⋅ϕw1 ⋅ϕc1 ⋅ Rc ⋅ bsb ⋅ h0,sb , (3.4)
unde:
φw1 – coeficientul în care se ţine cont de influenţa armăturii
transversale (a etrierilor), φw1 = 1+5·α·µ sw < 1,3 cu rezervă,
coeficientul φw1 poate fi admis egal cu 1,0;
φc1 – coeficientul în care se ţine cont de rezistenţa biaxială a
betonului din preajma reazemului şi se calculează utilizând formula:
ϕc1 = 1− β ⋅ Rc = 1− 0,01⋅ 7,7 = 0,923 ,
unde:
β = 0,01 pentru beton greu;
Rc şi bsb – vezi pct. 3.4 şi 3.5;
h0,sb – înălţimea efectivă (de lucru) a grinzii secundare.

Stratul de acoperire a armăturii de rezistenţă, conform

normativelor în vigoare trebuie să fie nu mai mic de 20 mm şi nu
mai mic decât diametrul armăturii acoperite. Deci, dacă admitem
valoarea distanţei as egală cu 2 + 0,5 ds = 3 cm, atunci:
h0,sb = hsb − as = 0, 45 − 0,03 = 0, 42 m .

39
 Rezistenţa limită a fâşiilor înclinate dintre fisurile înclinate ale
grinzii este:
V = 0,3 ⋅ ϕw1 ⋅ ϕc1 ⋅ Rc ⋅ bsb ⋅ h0, sb = 0,3 ⋅1⋅ 0,923 ⋅ 7,65 ⋅ 0, 20 ⋅ 0, 42 ⋅103 =
= 179 kN .
Astfel, condiţia (3.4) se respectă:
Vmax =101,2kN < 0,3⋅ϕw1 ⋅ϕc1 ⋅ Rc ⋅ bsb ⋅ h0,sb = 179kN .
Prin urmare pot fi admise dimensiunile finale ale secţiunii
grinzii secundare hsb × bsb = 0,45 × 0,20 m. Dacă condiţia (3.4) nu
s-ar fi respectat, ar fi trebuit mărite dimensiunile secţiunii sau clasa
betonului grinzii.

3.6. Calculul grinzii secundare la rezistenţă în secţiuni

normale
Scopul acestui calcul constă în determinarea ariei necesare a
armăturii de rezistenţă, a barelor în deschideri şi a plaselor pe
reazeme. Conform diagramei înfăşurătoare a momentelor
încovoietoare (fig.3.3), în câmp (deschideri) momentele
încovoietoare sunt pozitive şi, deci, talpa (placa) grinzii se află în
zona comprimată. Prin urmare, calculul rezistenţei secţiunilor
normale ale grinzii se va face ca pentru un element cu secţiunea
transversală T (fig.3.4, a).
Pe reazeme, la acţiunea momentului negativ talpa se află în
zona întinsă şi, prin urmare, calculul se va efectua ca pentru un
element cu secţiunea dreptunghiulară (fig.3.4, b).
Aşadar, aria necesară a armăturii de rezistenţă se va calcula
separat pentru secţiunile din câmp şi cele de pe reazeme.

3.6.1. Determinarea ariei necesare a armăturii longitudinale

de rezistenţă în deschideri (în câmp)

Cum s-a menţionat mai sus, în deschideri grinda se va calcula

ca un element cu secţiunea transversală T. Pentru aceasta, iniţial

40
trebuie stabilită valoarea lăţimii tălpii comprimate b′f , care se
implică în lucru, adică lăţimea de calcul, precum şi înălţimea zonei
comprimate x ).

Fig. 3.4. Secţiunile de calcul ale grinzii secundare continui:

a) în câmp; b) pe reazeme

Lăţimea de calcul a tălpii b′f se ia conform [1], pct. 5.1.6.2, în

funcţie de valoarea raportului h′f / hsb
a) pentru valoarea raportului: h′f / hsb > 0,1 :
 l0,intsb ,i 
b′f = min  lsl ,2 , bsb +  ; (3.5)
 3 

41
b) pentru valoarea raportului: 0,05 ≤ h′f / hsb ≤ 0,1:
b′f = bsb + 6h′f ; (3.6)
c) pentru valoarea raportului: h′f / hsb < 0,05 :
b′f = bsb . (3.7)
În exemplul prezentat, dimensiunile grinzii sunt:
h′f = hsl = 0,08 m, hsb = 0,45 m, bsb = 0, 20 m, lsl ,2 = 2,10 m.
După cum s-a menţionat, lăţimea tălpii b′f nu poate fi
considerată şi de calcul.
Pentru determinarea ei se va afla lungimea porţiunii grinzii
comprimate, care poate fi luată grafic din diagrama momentelor
reale (fig.3.3), sau analitic, utilizând diagrama eforturilor unitare
prezente în tabelul 3.1, conform algoritmului de calcul ce urmează.
Lungimea comprimată a grinzii marginale, care se află în zona
întinsă (acţionată de momente pozitive), este:
β4
l0,intsb ,1 = 0,8 ⋅ l0, sb ,1 + 0, 2 ⋅ l0, sb ,1 ⋅ =
β 4 − β5
0, 019
= 0,8 ⋅ 5,50 + 0, 2 ⋅ 5,50 ⋅ = 4, 40 + 0, 24 = 4, 64 m.
0, 019 + 0, 076
Porţiunea de grindă intermediară (din deschiderea a treia), care
se află în zona întinsă (acţionată de momente pozitive), va fi:
β11 β14
l0,intsb ,2 = 0, 6 ⋅ l0, sb ,2 + 0, 2 ⋅ l0, sb ,2 ⋅ + 0, 2 ⋅ l0, sb ,2 ⋅ =
β11 − β10 β14 − β15
0, 024 0, 02
= 3,57 + 1,19 ⋅ + 1,19 ⋅ = 4, 23 m.
0, 024 + 0, 055 0, 02 + 0, 061
Lăţimea de calcul a tălpii grinzii secundare în funcţie de
deschidere şi exigenţele normelor, expuse mai sus, relaţiile (3.5) şi
(3.6) pentru raportul:
h′f 0,08
= = 0,178 > 0,1
hsb 0,45

42
va fi:
l0,intsb,1 4,64
b′f ,1 = bsb + = 0, 20 + = 1, 75 m;
3 3
l0,intsb ,2 4, 23
b′f ,2 = bsb + = 0, 20 + = 1, 61 m.
3 3
Totodată, conform [1], valoarea lăţimii tălpii comprimate b′f nu
poate fizic să fie mai mare decât distanţa dintre axele grinzilor
secundare lsl,2. Astfel, lăţimea plăcii care se va include în lucru
(calcul) pentru deschiderile marginale este b′f ,1 şi, respectiv, pentru
cele intermediare b′f ,2 . Se va alege valoarea minimă pentru fiecare
deschidere în parte:
b′f ,1 = min ( 2,10 m ; 1, 75 m) = 1,75 m;
b′f ,2 = min ( 2,10 m ; 1, 61 m ) = 1, 61 m.
După definitivarea dimensiunilor de calcul ale secţiunii T a
grinzii secundare a planşeului, în etapa următoare se cere
evidenţierea cazului de calcul la încovoiere a unor astfel de
elemente. Aici se verifică cazul de calcul (fig.3.5).
Locul de trecere a axei neutre se stabileşte din următoarele
condiţii:
1) dacă valoarea momentului încovoietor de la sarcina
exterioară Mext, care acţionează în secţiunea respectivă, nu depăşeşte
valoarea momentului încovoietor asigurat de rezistenţa tălpii
comprimate, în raport cu axa care trece prin centrul de greutate al
armăturii întinse a grinzii M ′f , atunci ( x ≤ h′f ) axa neutră trece prin
talpă sau pe muchia ei de jos. Adică, dacă M ext ≤ M ′f , atunci x ≤ h′f
(fig. 3.5, a);
2) dacă M ext > M f , atunci x > h f , prin urmare, axa neutră
' '

trece prin nervura grinzii (fig. 3.5, b).

43
 Fig. 3.5. Poziţia axei neutră pentru elementele încovoiate cu secţiune
în formă de T:
a) prin talpă; b) prin nervura grinzii
Valoarea momentului încovoietor preluat de talpa grinzii M ′f
se determină conform [1], p. 5.1.6.3, utilizând formula:
M ′f = Rc ⋅ b′f ⋅ h′f ⋅ ( h0, sb − 0, 5 ⋅ h′f ) . (3.8)

În primul caz, când axa neutră trece prin placă sau pe muchia ei
de jos ( M ext ≤ M ′f ⇒ x > h′f ) calculul elementului cu secţiunea
transversală T se reduce la calculul unui element dreptunghiular cu
dimensiunile hsb × b′f . Algoritmul de calcul al armăturii
longitudinale de rezistenţă este identic cu cel deja folosit pentru
calculul plăcii planşeului (pct. 2.5).

44
 În cazul când axa neutră trece prin nervura grinzii
( M ext > M ′f ⇒ x > h′f ) , grinda secundară se va calcula ca un
element cu secţiune transversală T, atunci valoarea coeficientului
tabular α1 se va determină prin formula:
M ext − Rc ⋅ 0,8 ⋅ ( b′f − bsb ) ⋅ h′f ⋅ ( h0, sb − 0,5 ⋅ h′f )
α1 = . (3.9)
0,8 ⋅ Rc ⋅ bsb ⋅ ho2, sb
Pentru valoarea coeficientului α1 din anexa 3 se va determina
valoarea înălţimii relative a zonei comprimate – ξ.
Se va verifica condiţia (2.4)*, care pentru elementele cu
secţiunea transversală T în majoritatea cazurilor se respectă, apoi se
va determina valoarea necesară a armăturii longitudinale de
rezistenţă din zona întinsă prin formula următoare:
Rc ⋅  0,8 ⋅ bsb ⋅ h0, sb ⋅ ξ + ( b′f − bsb ) ⋅ h′f 
As = . (3.10)
Rs

3.6.1.1. Calculul ariei necesare a armăturii longitudinale

de rezistenţă din prima şi ultima deschidere

Valoarea maximală a momentului încovoietor de la încărcarea

de calcul (momentul încovoietor exterior) în prima şi ultima
deschidere (tab. 3.1):
M ext = M 2′ = 83,5 kN ⋅ m.
Momentul încovoietor preluat de talpa comprimată a grinzii
conform formulei (3.8):
M ′f ,1 = Rc ⋅ b′f ,1 ⋅ h′f ⋅ ( h0, sb − 0,5 ⋅ h′f ) =
= 7, 7 ⋅1, 75 ⋅ 0,08 ⋅ ( 0, 42 − 0,5 ⋅ 0, 08) ⋅103 = 409 kNm .

*
Dacă condiţia (2.4) nu se respectă (caz practic imposibil pentru elementele
cu secţiunea transversală T), trebuie majorată rezistenţa zonei comprimate a
elementului calculat.

45
 Deoarece Mext = 83,5 kN ⋅ m < M ′f ,1 = 409 kN ⋅ m , axa neutră trece
prin talpa grinzii. Deci, aria armăturii longitudinale de rezistenţă se
determină ca pentru un element cu secţiunea dreptunghiulară cu
dimensiunile hsb × b′f ,1 = 0,45×1,75 m .
Coeficientul tabular α1,1, conform formulei (2.3):
M 2′ 83,5 ⋅10−3
α1,1 = = = 0, 044.
0,8 ⋅ Rc ⋅ b′f ,1 ⋅ h0,2 sb 0,8 ⋅ 7, 7 ⋅1, 75 ⋅ 0, 422

Conform anexei 3, pentru α1,1 = 0,044 determinăm (prin

interpolare): ξ = 0,045 şi ζ1 = 0,982.
Valoarea înălţimii limită a zonei comprimate a betonului ξ R
determinată din tabelul 23 [1] este: ξ R = 0,6, condiţia (2.4)
ξ = 0,045< ξ R = 0,6 se respectă, deci, armătură în zona comprimată
nu este necesară şi atunci aria armăturii longitudinale de rezistenţă
din zona întinsă în prima şi ultima deschidere, conform (2.5), va fi:
M 2′ 83,5 ⋅10
As ,1 = = = 5,55 cm2 .
ζ 1 ⋅ Rs ⋅ ho,sb 0,982 ⋅ 365 ⋅ 0,42

3.6.1.2. Calculul ariei necesare a armăturii longitudinale

de rezistenţă din deschiderile intermediare

Valoarea maximă a momentului încovoietor în deschiderile

intermediare (tab. 3.1):
Mext = max (M7′ , M12′ ) = 67,9 kN ⋅ m .
Momentul încovoietor preluat de talpa comprimată a grinzii
conform formulei (3.8):
M ′f ,2 = Rc ⋅ b′f ,2 ⋅ h′f ⋅ ( h0, sb − 0,5 ⋅ h′f ) =
= 7, 7 ⋅1, 61⋅ 0, 08 ⋅ ( 0, 42 − 0,5 ⋅ 0, 08) ⋅103 = 377 kN ⋅ m .

46
 Deoarece M ext = 67,9 kN ⋅ m < M ′f ,2 = 377 kN ⋅ m , atunci axa
neutră trece prin talpa grinzii.
Coeficientul tabular α1,2, calculat prin formula (2.3):
M12′ 67,9 ⋅10−3
α1,2 = = = 0, 039.
0,8 ⋅ Rc ⋅ b′f ,2 ⋅ h0,2 sb 0,8 ⋅ 7, 7 ⋅1, 61⋅ 0, 422

Conform datelor din anexa 3, pentru α1,2 = 0,039 determinăm

(prin interpolare): ξ = 0,039 şi ζ1 = 0,984.
Condiţia (2.4) ξ = 0,039< ξ R = 0,6, se respectă, deci aria
necesară a armăturii longitudinale de rezistenţă din zona întinsă a
deschiderilor intermediare (a doua şi celelalte) va fi:
M12′ 67,9 ⋅10
As ,2 = = = 4,5 cm2 .
ζ 1 ⋅ Rs ⋅ ho,sb 0,984 ⋅ 365 ⋅ 0, 42

3.6.2. Determinarea ariei necesare a armăturii de rezistenţă

pe reazeme

Cum s-a menţionat în pct.3.6, pe reazeme şi în zona din

preajma lor apar momente negative, care provoacă întindere în
partea de sus a grinzii. Deci, aici armătura de rezistenţă trebuie
instalată în partea de sus (fig.3.4, b).
De regulă, armarea pe reazeme se efectuează cu plase din
sârmă de clasa Bp-I cu diametrul 3-5 mm, cu barele de rezistenţă în
direcţia transversală a ruloului plasei. Plasele se instalează peste
grinzile principale în direcţia axelor acestora.
Cu scopul armării optimale (economice) a grinzii secundare pe
reazeme se recomandă a instala câte 2 plase, care în secţiunile cu
valorile maxime ale momentelor încovoietoare se suprapun şi
conlucrează împreună, iar în secţiunile, în care momentele
încovoietoare sunt mai mici şi nu este nevoie de toată armătura
instalată, una din plase poate fi întreruptă. Plasa rămasă conlucrează
cu armătura constructivă a carcaselor (fig.3.9).

47
 Aria de calcul a armăturii de rezistenţă de pe reazem As,sup se
determină pe o fâşie egală cu lăţimea nominală a grinzii secundare
(pct.3) lsl = 2,10 m, iar aria barelor de armătură care revin unui
metru, în cazul dat metru lungime a plasei, va fi:
As ,sup
A1, s ,sup = . (3.11)
2 ⋅ lsl ,2
Aria armăturii de rezistenţă de pe fiecare reazem As,sup se
determină de la acţiunea momentului încovoietor maximal al
reazemului respectiv. La fel, cum s-a menţionat mai sus (fig. 3.4.b),
calculul elementului cu secţiunea T se va reduce la calculul unui
element cu secţiunea dreptunghiulară hsb ×bsb =0,45 × 0,20 m,
deoarece talpa acestuia este întinsă şi betonul din zona respectivă nu
se include în formulele de calcul.

3.6.2.1. Calculul ariei necesare a armăturii de rezistenţă

pe primele reazeme intermediare
Valoarea maximală a momentului încovoietor pe primul
reazem intermediar:
M max = M 5 = (74, 2 + 86,9) / 2 = 80,5 kN ⋅ m.
Înălţimea efectivă (utilă) a grinzii pe reazeme (pct. 3.5):
h0,′ sb = hsb − as′ = 0, 45 − 0, 02 = 0, 43 m.
Atunci coeficientul tabular α1,1 , conform formulei (2.3):
M max 80,5 ⋅10−3
α1,1 = = = 0,354.
0,8 ⋅ Rc ⋅ bsb ⋅ h0,'2sb 0,8 ⋅ 7, 7 ⋅ 0, 20 ⋅ 0, 432

Conform datelor din anexa 3, pentru α1,1 = 0,354 determinăm

(prin interpolare): ξ = 0,426 şi ζ1 = 0,830.
Condiţia (2.4) ξ = 0,426< ξ R = 0,6 se respectă, deci, nu este
nevoie de armătură de rezistenţă în zona comprimată.

48
 Algoritmul calculului armăturii necesare în zona întinsă este dat
anterior (pct.2.5; 3.6.1.1 sau 3.6.1.2).
Dacă condiţia (2.4) nu s-ar fi respectat, atunci ar fi fost nevoie
de armătură de rezistenţă în zona comprimată a grinzii, adică pe
reazeme jos, iar calculul s-ar fi efectuat ca pentru elemente
încovoiate armate cu armătură dublă*.
În exemplul prezentat aria armăturii este:
M max 80,5 ⋅10
As ,sup,1 = = = 6, 27 cm 2 .
ζ 1 ⋅ Rs ⋅ h0,′ sb 0,830 ⋅ 360 ⋅ 0, 43
Aria barelor transversale necesare la un metru lungime de plasă
(formula (3.11)) va fi:

*
În prealabil se determină aria necesară a armăturii comprimate As′ prin
formula:
M max − α o , R ⋅ Rc ⋅ bsb ⋅ ho2, sb
As′ = . (3.12)
Rsc ⋅ ( ho , sb − as′ )
Din tabelele sortimentului armăturii (anexa 5) se admite diametrul şi
numărul de bare, care trebuie instalate în zona comprimată. Valoarea ariei
armăturii As′ real trebuie să o depăşească pe cea obţinută din formula (3.12). În caz
contrar nu se va respecta relaţia (2.4).
Apoi este recalculată valoarea coeficientului α0 prin formula:
M − As′ real ⋅ Rsc ⋅ ( ho , sb − as′ )
α1 = . (3.13)
0,8 ⋅ Rc ⋅ bsb ⋅ ho2, sb
Din tabele (anexa 3) se află valoarea înălţimii relative a zonei comprimate ξ,
se verifică condiţia (2.4), care trebuie să fie respectată în mod obligatoriu. Dacă
această condiţie nu se respectă, atunci nu a fost inclusă suficientă armătură în zona
comprimată sau au fost comise erori de calcul.
În final, aria necesară a armăturii de rezistenţă din zona întinsă As = Al , s ,sup
se calculează prin formula:
Rsc ξ ⋅ Rc ⋅ bsb ⋅ ho,sb
As = As′ real ⋅ + . (3.14)
Rs Rs

49
 As ,sup,1 6, 27
Al ,s ,sup,1 = = = 1,5 cm2 / m.
2 ⋅ lsl ,2 2 ⋅ 2,10
Din anexa 4 pot fi admise următoarele variante de armare cu
plase (aria secţiunii barelor de rezistenţă ale cărora este mai aproape
de aria necesară obţinută prin calcul Al , s ,sup,1 ):
,s,sup,1 = 1,96 cm – cu diametrul barelor transversale ∅5mm
Alreal 2
1)
pasul S = 100 mm, ( +∆% = +30,7%) ;
,s,sup,1 = 1, 42 cm – cu diametrul barelor transversale ∅3mm
Alreal 2
2)
pasul S = 50 mm, ( −∆% = −5,33%) .
Aici nici una din variantele propuse (devierea admisibilă) nu se
încadrează în limita admisibilă (-5% ≤ ∆% ≤ 10-15%), deci nu este
raţional a adopta două plase egale.
În astfel de cazuri problema se poate soluţiona prin armarea
secţiunilor adiacente reazemului cu plase, aria armăturii cărora să
fie diferită. Adică plasele pot fi luate astfel, încât aria sumară a
barelor de rezistenţă ale acestora să fie optimală. Aceasta se poate
obţine combinând plasele sau folosind plase individuale (plase cu
pasul barelor nestandard).

În exemplul propus putem adopta:

• Al ,s,sup,1 = 1,96 cm – cu diametrul barelor transversale ∅5mm
real 2

pasul S = 100 mm;

,s,sup,1 = 1, 26 cm
• Alreal 2
– cu diametrul barelor transversale ∅4mm
pasul S = 100 mm.

Devierea în acest caz va fi:

+∆% =
(1,96 + 1, 26) ⋅ 2,1 − 6, 28 ⋅100% = +7,68% < +15%.
6, 28

50
 Deci, pentru armarea grinzilor secundare pe primul reazem
intermediar se recomandă două plase diferite* cu aria armăturii de
rezistenţă pe un metru de lăţime a grinzii secundare (lungime a
plaselor care se vor folosi pentru armare) egală cu Alreal ,s,sup,1 = 1,61cm
2

(media ariilor celor două plase).

3B -I − 300 3 B -I − 300
P1 p Bsup,1 × Lsup şi P 2 p Bsup,1 × Lsup .
5 B p -I − 100 4 B p -I − 100

3.6.2.2. Calculul ariei necesare a armăturii de rezistenţă de

pe reazemele intermediare

Valoarea maximală a momentului încovoietor pe al doilea

reazem intermediar al grinzii şi pe alte reazeme centrale:
M max = M10 = 67,9 kN ⋅ m.
Atunci coeficientul tabular α1,2 , conform formulei (2.3):
M max 67,9 ⋅10−3
α1,2 = = = 0, 298.
0,8 ⋅ Rc ⋅ bsb ⋅ h0,′2sb 0,8 ⋅ 7, 7 ⋅ 0, 20 ⋅ 0, 432
Conform datelor din anexa 3, pentru α1,2 = 0,298 determinăm
(prin interpolare): ξ = 0,346 şi ζ1 = 0,862.
Condiţia (2.4) ξ = 0,346< ξ R = 0,6 se respectă, iar aria armăturii
întinse conform formulei (2.5) va fi:
M max 67,9 ⋅10
As ,sup,2 = = = 5, 02 cm 2 .
ζ 1 ⋅ Rs ⋅ h0,′ sb 0,862 ⋅ 360 ⋅ 0, 43

*
În astfel de plase armătura longitudinală nu este reglementată din calcule, deci,
se admite din condiţii constructive - diametrul minim al sârmei Bp-I (Ø =3 mm)
cu pasul maximal admis pentru astfel de plase (S - 300 mm).
Lăţimea plaselor respective, în mod optimal, se determină din diagrama de
acoperire a diagramei înfăşurătoare a momentelor încovoietoare, adică din
diagrama materialelor. În lipsa unei astfel de informaţii, lăţimea plaselor este
recomandată în literatura de specialitate şi cea normativă să nu fie mai mică de
(1/5 + 1/3)·lo,sb,2 = 8/15·5950 = 3173 mm.

51
 Aria necesară a barelor transversale pe un metru de plasă
(formula (3.11)) va fi:
As ,sup,2 5,02
Al,s ,sup,2 = = = 1,195 cm2 / m.
2 ⋅ lsl ,2 2 ⋅ 2,10
Din anexa 4 admitem două plase cu aria armăturii transversale
egale:
• Al ,s,sup,1 = 1, 26 cm – cu diametrul barelor transversale ∅4 mm cu
real 2

pasul S = 100 mm , ( +∆% = +5, 48% < +15%) .

Deci, pentru armarea grinzilor secundare pe reazemele
intermediare se vor amplasa două plase cu arii egale:
3B p − I − 300
P3 Bsup,2 × Lsup
4 B p − I − 100

3.6.3. Determinarea ariei necesare a armăturii longitudinale

de rezistenţă în partea superioară a grinzii

În deschiderile centrale ale grinzii secundare, după cum rezultă

din diagrama înfăşurătoare a momentelor de încovoiere (tab.3.2) sau
fig.3.3, în câmp pot apărea momente încovoietoare negative, care
provoacă întindere în zona superioară a grinzii. Pentru preluarea
acestor eforturi de întindere, precum şi pentru micşorarea lăţimii
plaselor amplasate pe reazeme (pct.3.6.1 sau 3.6.2), se recomandă
armarea zonelor cu bare. Valoarea momentului încovoietor negativ
pentru care ar fi optimal a folosi bare, dar nu plase se află la distanţa
0,25·l0,sb,i de la reazemul apropiat.
Valorile momentelor negative rezonabile la cele expuse mai sus
în exemplul demonstrat vor fi:
a) în deschiderea a doua – la distanţa 0,25 de primul reazem
intermediar:
′ = M 6 − 0, 25 ⋅ ( M 6 − M 7 ) =
M 0,25
= −40, 2 − 0, 25(−40, 2 − (−16,3)) = −34, 2 kN ⋅ m;

52
 b) în deschiderea a doua – la distanţa 0,25 de al doilea reazem
intermediar:
′ = M 8 − 0, 75 ⋅ ( M 8 − M 9 ) =
M 0,75
= −11,9 − 0, 75(−11,9 − (−26,1)) = −22,5 kN ⋅ m;
c) în deschiderea a treia – la distanţa 0,25 de reazemul din
stânga (de la al doilea reazem intermediar):
′ = M 11 − 0, 25 ⋅ ( M 11 − M 12 ) =
M 0,25
= −22,8 − 0, 25(−22,8 − (−5, 43)) = −18,5 kN ⋅ m;
d) în deschiderea a treia – la distanţa 0,25 de reazemul din
dreapta (de a al treilea reazem intermediar):
′ = M 13 − 0, 75 ⋅ ( M 13 − M 14 ) =
M 0,75
= −6,51− 0, 75(−6,51− (−27,1)) = −22, 0 kN ⋅ m.
Aria armăturii de rezistenţă (clasa A-III) necesare pentru
preluarea momentului negativ în câmp în fiecare deschidere se
determină pentru valoarea maximală a momentului încovoietor din
deschiderea respectivă. Calculul se va face ca pentru un element
armat simplu cu secţiunea dreptunghiulară bsb × hsb (pct. 3.6.1).
1) În deschiderea a doua:
M max ,2 = max ( M 0,25 ′ ) = 34, 2 kN ⋅ m ;
′ , M 0,75

M max,2 34,2 ⋅10−3

α1,2 = = = 0,150.
0,8 ⋅ Rc ⋅ bsb ⋅ h0,′2sb 0,8 ⋅ 7,7 ⋅ 0,20 ⋅ 0, 432
Pentru α1,2 = 0,150 din anexa 3 determinăm (prin interpolare)
ξ = 0,160 şi ζ1 = 0,936.
Condiţia (2.4) ξ = 0,169< ξ R = 0,6, se respectă, deci aria
necesară a armăturii longitudinale de rezistenţă în cea de a doua
deschiderile de la margine va fi:
M max,2 34, 2 ⋅10
As′,2 = = = 2,33 cm2 .
ζ 1 ⋅ Rs ⋅ ho′, sb 0,936 ⋅ 365 ⋅ 0, 43

53
2) În deschiderea a treia şi toate cele intermediare:
M max,3 = max ( M 0,25 ′ ) = 22,0 kN ⋅ m ;
′ , M 0,75

M max,3 22,0 ⋅10−3

α1,3 = = = 0,097.
0,8 ⋅ Rc ⋅ bsb ⋅ h0,′2sb 0,8 ⋅ 7,7 ⋅ 0, 20 ⋅ 0,432
Pentru α1,3 = 0,097 din anexa 3 determinăm (prin interpolare)
ξ = 0,101 şi ζ1 = 0,960.
Condiţia (2.4) ξ = 0,101< ξ R = 0,6 se respectă, deci aria necesară
a armăturii longitudinale de rezistenţă în deschiderea a treia şi toate
cele intermediare va fi:
M max,3 22,0 ⋅10
As′,3 = = = 1, 46 cm2 .
ζ 1 ⋅ Rs ⋅ ho′, sb 0,960 ⋅ 365 ⋅ 0, 43

3.6.4. Alcătuirea (armarea) grinzii secundare

Pentru alegerea armăturii longitudinale de rezistenţă (lucru),

superioare şi inferioare a carcaselor amplasate în grinzi, din anexa 5
se consultă numărul necesar de bare şi diametrele acestora în aşa
mod, încât aria lor să fie mai apropiată de cea necesară din calcul.
La alegerea numărului de bare şi a diametrului lor trebuie luate
în vedere exigenţele ce ţin de alcătuirea şi fabricarea (executarea)
grinzilor:
a) diametrul armăturii longitudinale de rezistenţă în carcasele
sudate* poate avea limitele de la 10 până la 30 mm; se recomandă ca
diametrul maxim să nu depăşească 20 mm;
b) grinzile cu lăţimea de până la 150 mm se recomandă a fi
armate cu o carcasă (fig.3.6, a), în cele cu lăţimea de la 150 mm

*
Recomandările respective pot fi admise şi pentru carcase legate.

54
până la 350 mm – 2 carcase (fig.3.6, b) şi în cazul celor mai late de
350 mm – cu 3 carcase (fig.3.6, c);

Fig. 3.6. Schemele de armare longitudinală a grinzilor

c) în fiecare carcasă plană sudată armătura de rezistenţă poate

fi dintr-o bară, două sau în cazurile excepţionale cel mult cu trei
bare (fig.3.7);
d) numărul de bare şi diametrul acestora sau combinarea lor se
admite astfel, încât supraarmarea secţiunii grinzii (+∆ %) să nu
depăşească 10 –15 %, iar armarea redusă (+∆ %) – 5 % (nota de la
pct. 2.6).

Fig.3.7. Variante de carcase plane

55
 Distanţa (lumină) dintre barele vecine longitudinale ale
carcaselor plane se admite nu mai mică decât diametrul barei şi cel
puţin 25 mm pentru armătura de jos şi 30 mm pentru cea de sus.
Armarea grinzii secundare este reprezentată în figura 3.7.
Lungimea carcaselor amplasate în deschiderile grinzii
secundare trebuie să depăşească cel puţin 5 diametre distanţă:
- dintre feţele laterale ale grinzilor principale în deschiderile
centrale (de la mijloc);
- de la muchia laterală a grinzii principale până la capătul
grinzii secundare de pe peretele exterior, desigur ţinând cont de
necesitatea acoperirii capetelor armăturii, pentru deschiderile
marginale (prima şi ultima) egale minimum cu 5 diametre.
Grosimea acoperirii capetelor barelor longitudinale de
rezistenţă, precum şi a carcaselor este de circa 15–20 mm (15 mm –
pentru grinzi cu deschiderea până la 6,0 m inclusiv şi, 20 mm –
pentru cele mai lungi).
În exemplul dat, conform (fig.3.6, b), pentru lăţimea nervurii
grinzii bsb = 0,20 m grinda secundară se va arma cu două carcase
plane, sau o carcasă spaţială, alcătuită din două perechi de bare
identice celor preconizate la carcasele sudate.
Ţinând cont de rezultatele calculelor efectuate, în prima, a doua
şi a treia deschidere cu cele intermediare ar trebui să fie elaborate
trei tipuri de carcase.
Cu scopul unificării carcaselor şi obţinerii unei armări mai
optimale pentru armarea grinzii secundare aici vor fi adoptate numai
două tipuri de carcase. Un tip pentru armarea deschiderilor
marginale şi altul pentru armarea deschiderilor centrale, care în fond
cu mici excepţii ar fi unul comun pentru toate deschiderile cu unele
abateri (suplimente) ce ţin de specificul eforturilor din deschiderile
respective.
În calitate de carcasă de bază se va considera cea din
deschiderea a treia, folosită şi în deschiderea a doua cu armătură
suplimentară în partea superioară a grinzii, precum şi în deschiderile
marginale, însă mai scurtă, cu armătură suplimentară în partea
inferioară a grinzii.

56
 3.6.4.1. Adoptarea armăturii întinse de lucru, de jos
În exemplul prezentat, aria armăturii longitudinale de rezistenţă
în partea inferioară a grinzii obţinută din calcul este:
• în prima şi ultima deschidere As ,1 = 5,55 cm ;
2

• în deschiderile intermediare As ,2 = 4,50 cm2 .

În baza celor menţionate mai sus, pentru armarea zonelor
întinse în deschiderile intermediare, unde As ,2 = 4,50 cm2 , din
anexa 5 pot fi admise una din cele două variante de armare:
1) 2∅16 mm cu aria As ,2 = 4,02 cm sau
real 2

2) 2∅18 mm cu aria Asreal

,2 = 5,09 cm .
2

În primul caz se constată o armare redusă:

,2 − As ,2
Asreal 4,02 − 4,50
∆% = ⋅100% = ⋅100% = −10,6% > −5 %,
As ,2 4,50
iar în cazul doi supraarmare:

,2 − As ,2
Asreal 5,09 − 4,50
∆% = ⋅100% = ⋅100% = +13,16% < +15 %.
As,2 4,50
Din variantele examinate doar în cazul variantei 2 devierile se
află în limitele admisibile, deci, pentru armarea grinzii secundare
din deschiderile intermediare, în partea inferioară se vor folosi
2∅18 mm cu Asreal ,2 = 5,09 cm .
2

Pentru deschiderile marginale, unde necesarul armăturii este

As ,1 = 5,55 cm2 , urmărind scopul unificării carcaselor, se vor folosi
la fel 2∅18 mm , admise pentru deschiderile intermediare, cu
adăugarea unei armături suplimentare.
Aria necesară a armăturii suplimentare este:
As ,sup,1 = As ,1 − Asreal
,2 = 5,55 − 5,09 = 0, 46 cm .
2

57
 Din anexa 5 putem admite 1∅8 mm cu As = 0,503 cm , însă
real 2

conform [1], p. 8.4.2.1, diametrul minim al armăturii de rezistenţă

pentru carcasele sudate este de 10 mm. Astfel, pentru armarea
grinzilor secundare marginale în partea inferioară, adică în zona
întinsă se vor amplasa 2∅18 mm +1∅10 mm cu Asreal ,1 = 5,875 cm .
2

Bara suplimentară se instalează separat la mijlocul de jos al grinzii

şi aceasta trebuie legată (sudată) cu armătura de legătură a
carcaselor plane.
Supraarmarea într-o astfel de varianta este:

,1 − As ,1
Asreal 5,875 − 5,55
∆% = ⋅100% = ⋅100% = +5,93% < +15%.
As ,1 5,55
devierea se încadrează în limita admisibilă.
Astfel, definitiv este adoptată armătura inferioară de lucru:

• în deschiderile marginale 2∅18 mm + 1∅10 mm, A-III

• în deschideri intermediare 2∅18 mm, A-III

3.6.4.2. Adoptarea armăturii de lucru superioare

În exemplul analizat aria necesară a armăturii longitudinale de

rezistenţă în partea superioară a grinzii se cere a fi:
• în deschiderea a doua As′,2 = 2,33 cm2 ;
• în a treia şi toate cele intermediare As′,3 = 1, 46 cm2 .
În prima deschidere a grinzii, în câmp ca atare, nu apare vreun
moment negativ, cu excepţia celui de pe reazem. Prin urmare, în
partea superioară a grinzii (a carcasei) armătura se va instala din
condiţii constructive. De regulă, diametrul acestei armături poate fi
minim admisibil, chiar egal cu diametrul armăturii transversale.
Astfel, adoptăm 2Ø10 mm din armătură clasa A-III (câte o bară
pentru fiecare carcasă).

58
 Pentru celelalte deschideri vom proceda ca şi în cazul armăturii
inferioare. Pentru As′,3 = 1, 46 cm2 , din anexa 5 se admit 2Ø10 mm
cu aria As′,3 = 1,57 cm , cu o supraarmare:
real 2

As′,3real − As′,3 1,57 − 1, 46

∆% = ⋅100% = ⋅100% = +7,60% < +15%,
As′,3 1, 46
valoare care se încadrează în limitele admisibile.
Pentru a doua deschidere, în care aria armăturii necesare este
As′,2 = 2,33 cm2 , urmărind scopul unificării carcaselor, se vor folosi
la fel cele 2Ø10 mm, adoptate pentru alte deschideri, cu adăugarea
unei bare suplimentare. Aria necesară a armăturii suplimentare este:
As′,sup,2 = As′,2 − As′,3real = 2,33 − 1,57 = 0, 76 cm 2 .
Din anexa 5, şi conform [1], p. 8.4.2.1, admitem 1Ø10 mm,
care se instalează separat între barele carcaselor plane, la mijlocul
de sus al grinzii. Această bară trebuie legată (sudată) cu armătura de
legătură a carcaselor plane. Astfel, armătura superioară în cea de a
doua deschidere va fi formată din 3Ø10 mm cu As′,2real = 2,36 cm 2 .
În acest caz obţinem supraarmare:
As′,2real − As′,2 2,36 − 2,33
∆% = ⋅100% = ⋅100% = +1,19% < +15%,
As′,2 2,33
devieri, practic neglijabile, care se încadrează în limita admisă.
Astfel, în calitate de armătură de deasupra, în carcasele
grinzilor, în dependenţă de deschiderea lor se adoptă:
• în deschiderile marginale 2∅10 mm, A-III
• în a doua deschidere şi penultima 3∅10 mm, A-III
• în deschiderile intermediare 2∅10 mm, A-III
Pentru continuitatea armării longitudinale de rezistenţă a
carcaselor (barele de jos) în limitele lăţimii grinzii principale la

59
nivelul ei se instalează bare de îmbinare (fig. 3.9). Numărul acestor
bare se ia egal cu numărul de carcase plane, iar diametrul lor nu mai
mic de 10 mm şi nu mai mic de 1/2 din diametrul armăturii de
rezistenţă a carcasei. Barele de îmbinare se prelungesc în nervurile
grinzilor secundare, adică după muchia grinzilor principale în
ambele părţi cel puţin cu 15 ds (unde ds este diametrul barei de
·

îmbinare).

3.7. Calculul grinzii la rezistenţă în secţiunile înclinate

În zona reazemului, valorile momentelor încovoietoare, de
regulă, fiind preluate de armătura longitudinală de rezistenţă
determinată din calculele rezistenţei secţiunilor normale nu asigură
preluarea eforturilor de forfecare. Aici, în preajma reazemului se
pot produce cedările grinzii în secţiuni înclinate, exprimate prin
apariţia fisurilor înclinate şi dezvoltarea lor.
Apariţia fisurilor înclinate este posibilă datorită acţiunii
concomitente a forţelor tăietoare şi momentelor încovoietoare, când
rezistenţa betonului la întindere este mai mică decât valorile
eforturilor unitare (tensiunilor) din grindă.
Conform rezultatelor cercetărilor efectuate, pentru calculul
rezistenţei în astfel de secţiuni, rezultate ce sunt reglementate de
normativele în vigoare, în funcţie de mecanismul de rupere a grinzii
în secţiunile înclinate, trebuie verificate următoarele condiţii:
1) calculul rezistenţei betonului la strivire de la acţiunea
eforturilor principale de comprimare în fâşiile dintre fisurile
înclinate (pct.3.5 (3.4));
2) asigurarea rezistenţei, inclusiv a eventualelor alunecări ale
armăturii longitudinale de la acţiunea momentului încovoietor
(măsuri constructive prevăzute în norme);
3) calculul rezistenţei secţiunilor înclinate, situate la capătul
elementului la forfecare (tăiere).
Calculul rezistenţei fâşiilor dintre fisurile înclinate, de regulă,
se face la precizarea dimensiunilor secţiunii grinzii secundare. Aşa
s-a procedat şi în exemplul dat (pct.3.6). Efectuând acest calcul
(pct.3.5 (3.4)), s-a demonstrat că nu este nevoie să fie repetat.
60
 Calculul rezistenţei grinzii de la acţiunea momentului
încovoietor de asemenea s-a efectuat (pct.3.6.1 şi 3.6.2) pentru
secţiunile normale ale grinzilor. Prin urmare, verificarea rezistenţei
secţiunilor înclinate de la acţiunea momentului încovoietor nu este
necesară, dacă se vor respecta următoarele condiţii constructive:
a) armătura longitudinală întinsă de rezistenţă, la capete, pentru
o conlucrare efectivă cu betonul, are nevoie de o ancorare
satisfăcătoare. Lungimea ancorajului este considerată bună, dacă
armătura respectivă este prelungită după marginea interioară a
reazemului la o adâncime care ar depăşi zece diametre (lan ≥ 10 Øs),
precum şi că pe lungimea de ancoraj să fie sudată cel puţin o bară
transversală;
b) armătura longitudinală întinsă, o parte din care, conform
diagramei materialelor, poate fi ruptă în câmp trebuie prelungită
după secţiunea de rupere (cu scopul ancorării acesteia) la o distanţa
de cel puţin 20 de diametre ale armăturii respective (pct.3.8);
c) armătura longitudinală întinsă, care poate fi şi trebuie
transferată dintr-o zonă în alta în cazurile existenţei unor astfel de
necesităţi, poate fi transferată numai începând cu distanţa Smax de la
secţiunea normală în care această armătură, conform calculului, nu este
necesară.
Aşadar, calculele se vor face numai pentru verificarea rezistenţei
grinzii în secţiunile înclinate de la acţiunea forţei tăietoare.

3.7.1. Calculul grinzii secundare la rezistenţă în secţiunile

înclinate de la acţiunea forţei tăietoare

Scopul calculului elementului la rezistenţă în secţiuni înclinate de

la acţiunea forţei tăietoare constă în determinarea diametrului armăturii
transversale (etrierelor) Øsw şi a distanţei S dintre acestea. Diametrul
etrierelor Øsw, de regulă, se admite din condiţiile de sudabilitate a
armăturilor, adică în funcţie de raportul dintre diametrele longitudinale
şi cele transversale ale carcasei (anexa 6), iar pasul lor S se determină
din următoarele condiţii:

61
 1) din calculul rezistenţei armăturii transversale intersectate de
fisura înclinată, adică care sunt implicate în lucru în secţiunea înclinată
de calcul;
2) din condiţia excluderii ruperii elementului pe o secţiune
înclinată (fisură), în care nu ar exista nici un etrier, adică secţiunea
înclinată de calcul trebuie în mod obligatoriu să intersecteze cel puţin
un etrier;
3) din condiţii de alcătuire sau de armare constructivă.
Armătura transversală de rezistenţă în secţiuni înclinate nu se cere
din calcul dacă nu apar fisuri înclinate, adică se respectă condiţia
(3.15). În astfel de cazuri, armătura transversală în grinzi este instalată
din condiţii constructive, iar în plăci cu grosimea de până la 100 mm ea
poate fi omisă.
Astfel, iniţial trebuie verificată condiţia de apariţie a fisurilor
înclinate.
Fisurile înclinate nu apar dacă valoarea forţei tăietoare maxime de
calcul Vmax de la acţiunea încărcăturii pe grindă nu depăşeşte valoarea
forţei tăietoare Vc, pe care o poate asigura în secţiunea respectivă
numai betonul, adică dacă se respectă condiţia:
Vmax < Vc. (3.15)
Iar forţa tăietoare de calcul la care se consideră că pot apărea,
adică sunt posibile fisuri înclinate, se determină utilizând formula:
Vc = (1 + ϕn ) ⋅ϕc3 ⋅ Rct ⋅ bsb ⋅ h0,sb , (3.16)
unde:
φc3 – coeficientul empiric pentru grinzi dreptunghiulare din
beton obişnuit φc3 = 0,6;
φn – coeficientul în care se include influenţa eforturilor axiale
asupra forţelor de forfecare şi este egal:
− dacă există eforturi de compresiune:
N
ϕn = 0,1 ;
Rct ⋅ bsb ⋅ h0,sb
− dacă există eforturi de întindere:
62
 N
ϕn = −0, 2 .
Rct ⋅ bsb ⋅ h0,sb
Rct , bsb , h0,sb – vezi pct.3.4 şi/sau pct.3.5.
Deci, cum a fost menţionat, dacă apar fisuri atunci:
1) Se calculează pasul etrierelor din condiţia rezistenţei armăturii
Valoarea de calcul a intensităţii eforturilor uniform repartizate
pe o unitate de lungime a grinzii preluate de etriere – qsw, care
asigură rezistenţa acesteia de la acţiunea forţelor tăietoare:
2
Vmax
qsw = ,
4 ⋅ϕc 2 ⋅ (1 + ϕ f + ϕn ) ⋅ bsb ⋅ h0,2 sb ⋅ Rct
(3.17)

unde:
φc2 – coeficientul empiric, pentru betonul obişnuit φc2 = 2,0;
φf – coeficientul în care se ţine cont de influenţa tălpii
elementului* cu secţiunea transversală T asupra eforturilor tăietoare
(forfecare) din beton, se determină prin relaţia:
(b′f − bsb ) ⋅ h′f
ϕ f = 0,75 ≤ 0,5; (3.18)
bsb ⋅ ho,sb
unde:
b′f – lăţimea tălpii grinzii care se include în lucru şi
majorează rezistenţa grinzii la forfecare. Lăţimea de calcul este
limitată de înălţimea tălpii h′f şi se calculează în funcţie de caz prin
formula:
- pentru grinda simplu rezemată, sau la îmbinarea articulată
dintre grindă şi stâlp (fig.3.8, a):

*
Aici se va ţine cont de cazul eventualei cedări în secţiunile înclinate
(fig. 3.8).
63
 b′f = bsb + 3h′f ; (3.19)

- pentru îmbinarea rigidă dintre grindă şi stâlp (fig.3.1, b):

b′f = bsb. (3.20)
Pasul etrierelor S din calculul elementului la rezistenţă în
secţiunea înclinată se determină prin formula:
Rsw ⋅ Asw
S≤ , (3.21)
qsw
unde:
Rsw – rezistenţa de calcul a armăturii transversale;
Asw = nw·Asw1 – aria armăturii transversale instalate în nervura
grinzii, depinde de numărul carcaselor – nw, instalate în
secţiune (fig.3.6), cm2;
qsw – efortul (forţa tăietoare) preluat de etriere pe o unitate de
lungime (kN/m).

Fig.3.8. Dezvoltarea fisurilor în secţiunile înclinate:

a) pentru grinda simplu rezemată;
b) pentru îmbinarea rigidă dintre stâlp şi grindă
Astfel, cunoscând valoarea necesară a eforturilor din armătura
transversală qsw uniform repartizată pe o unitate de lungime, care ar
asigura rezistenţa grinzii la acţiunea forţelor tăietoare, precum şi

64
efortul concentrat în fiecare etrier în parte Rsw·Asw, din formula
(3.20) se determină pasul etrierelor.
2) Pasul etrierelor din condiţia - fisura înclinată va intersecta cel
puţin un etrier
Distanţa maximală dintre etriere Smax, care exclude ruperea
elementului în secţiunea înclinată din alunecare, adică distanţa
dintre etriere, care obligă ca în secţiunea înclinată de calcul să fie
cel puţin un etrier se determină prin formula:
ϕc 4 ⋅ (1 + ϕ f + ϕn ) ⋅ Rct ⋅ bsb ⋅ ho2,sb
Smax ≤ , (3.22)
Vmax
unde:
φc4 – coeficient empiric pentru betonul obişnuit φc4 = 1,5.
3) Exigenţele constructive referitoare la pasul etrierelor, adică de
alcătuire şi/sau armare
a) Pasul etrierelor, în zona de reazem la distanţa egală cu 1/4 din
deschiderea de calcul a grinzii va fi:
− pentru grinzi cu înălţimea secţiunii hsb ≤ 450 mm:
h
Scon = sb ≤ 150 mm ;
2
− pentru grinzi cu înălţimea hsb > 450 mm:
h
Scon = sb ≤ 500 mm ;
3
b) în zona centrală a grinzii (egală cu 1/2 din deschidere):
3h
Scon = sb ≤ 500 mm indiferent de valoarea hsb .
4
3.7.1.1. Calculul grinzii secundare la rezistenţă în secţiuni
înclinate în deschiderile marginale

Forţa tăietoare maximală în deschiderile marginale (prima şi

ultima):
Vmax = V1,lef = V9,rig = 101, 2 kN .
Efortul de calcul, la care apar fisuri, conform (3.16):

65
 Vc = (1 + 0) ⋅ 0,6 ⋅ 0,67 ⋅ 0,20 ⋅ 0,42 ⋅103 = 33,8 kN.
Deci, condiţia (3.15) nu se respectă:
Vc = 33,8 kN < Vmax = 101, 2 kN .
Prin urmare, trebuie calculată armătura transversală.
1) Pasul etrierelor din calculul rezistenţei armăturii
Valoarea de calcul a intensităţii eforturilor din etriere, uniform
repartizate pe o unitate de lungime a grinzii – qsw (formula (3.17)):
101, 22 ⋅10−3
qsw = = 54, 2 kN / m,
4 ⋅ 2 ⋅ (1 + 0 + 0 ) ⋅ 0, 20 ⋅ 0, 422 ⋅ 0, 67
unde:
(b'f − bsb ) ⋅ h′f (0,20 − 0, 20) ⋅ 0,08
ϕ f = 0,75 = 0,75 ⋅ = 0.
bsb ⋅ ho,sb 0,20 ⋅ 0,42
Din condiţii constructive, inclusiv sudabilitatea armăturii
longitudinale cu diametrul ds1 = 18 mm (pct.3.6.1.1), din anexa 6 se
va admite diametrul armăturii transversale dsw = 6 mm de clasa A-I
(pct.3.4) sau dsw = 5 mm de clasa Bp-I.
Conform anexei 5, aria unei bare a armăturii transversale –
Asw = 0,283 cm2 (pentru dsw = 6 mm).
În deschiderile grinzii sunt proiectate (prevăzute) câte două
carcase plane, deci Asw = 2·0,283 = 0,566 cm2.
Astfel, pasul etrierelor din formula (3.21) va fi:
Rsw ⋅ Asw 175 ⋅ 0,566 ⋅10
Scalc ≤ = = 18,3 cm .
qsw 54, 2

Dacă armătura etrierelor ar fi fost din clasa Bp-I cu diametrul

dsw = 5 mm, Asw = 2·0,196 = 0,392 cm2, atunci:

66
 Rsw ⋅ Asw 260 ⋅ 0,392 ⋅10
Scalc ≤ = = 18,9 cm.
qsw 54, 2
În cazul doi consumul de metal este mai mic, deci, alegem
armătura etrierelor clasa Bp-I cu diametrul dsw = 5 mm.
2) Pasul etrierelor din condiţia că fisura înclinată va intersecta
cel puţin un etrier (3.22):
1,5 ⋅ (1 + 0 + 0) ⋅ 0, 67 ⋅ 0, 20 ⋅ 0, 422 ⋅105
Smax ≤ = 35, 0 cm .
101, 2
3) Pasul etrierelor din condiţii constructive:
 hsb 45
 Scon ≤ = = 22,5 cm
 2 2 ⇒ Scon = 150 mm.
 Scon ≤ 150 mm

Aşadar, pasul etrierelor în preajma reazemului se adoptă:

 S ≤ S con = 15 cm *

 S ≤ S max = 35, 0 cm ⇒ S = 15 cm.
 S ≤ S = 18,9 cm
 calc

În zona centrală a deschiderilor marginale pasul etrierelor:

 3 ⋅ hsb 3 ⋅ 45
 S con ≤ = = 33,8 cm
 4 4 ⇒ S m = 30 cm.
 S con ≤ 500 mm

3.7.1.2. Calculul grinzii secundare la rezistenţă în secţiuni

înclinate în deschiderile centrale

Calculul este analogic cu cel din pct.3.7.1.1:

*
Pasul etrierelor se recomandă a fi multiplu la 50 mm.

67
 Vmax = V2,rig = 91,2 kN.
Verificăm condiţia (3.15):
Vc = 33,8 kN < Vmax = 91,2 kN .
Prin urmare, deoarece Vmax depăşeşte valoarea Vc armătura
transversală trebuie calculată.
1) Pasul etrierelor din calculul rezistenţei armăturii:
Intensitatea eforturilor în etriere – qsw (formula (3.17)):
91, 22 ⋅10 −3
qsw = = 44, 0 kN / m.
4 ⋅ 2 ⋅ (1 + 0 + 0 ) ⋅ 0, 20 ⋅ 0, 422 ⋅ 0, 67

Deci, din formula (3.21) pasul etrierelor va fi:

R ⋅A 260 ⋅ 0,392 ⋅10
Scalc ≤ sw sw = = 23, 2 cm.
qsw 44,0
2) Pasul etrierelor din condiţia că fisura înclinată va fi
intersectată de cel puţin un etrier
Distanţa maximală dintre etriere Smax, ce exclude ruperea
elementului în secţiunea înclinată, conform relaţiei (3.22):
1,5 ⋅ (1 + 0 + 0) ⋅ 0, 67 ⋅ 0, 20 ⋅ 0, 422 ⋅105
Smax ≤ = 38,9 cm .
91, 2
3) Pasul etrierelor din condiţii constructive:
 hsb 45
 Scon ≤ = = 22,5 cm
 2 2 ⇒ Scon = 150 mm .
 Scon ≤ 150 mm
Aşadar, adoptăm definitiv în preajma reazemului pasul
etrierelor:

68
  S ≤ S con = 15 cm

 S ≤ S max = 38,9 cm ⇒ S = 15 cm .
 S ≤ S = 23, 2 cm
 calc

În zona centrală a deschiderilor intermediare ale grinzilor

secundare pasul etrierelor va fi:
 3 ⋅ hsb 3 ⋅ 45
 Scon ≤ = = 33,8 cm
 4 4 ⇒ S m = 30 cm .
 Scon ≤ 500 mm
Date generale prealabile referitoare la armarea grinzii secundare
examinate pot fi consultate în figura 3.9.

3.8. Construirea diagramei materialelor

Armătura calculată, adoptată în grinda secundară continuă,
asigură preluarea eforturilor întinse. Conlucrând cu betonul, aceasta
poate prelua momente încovoietoare, valoarea cărora trebuie
calculată. Prezentarea grafică a momentelor încovoietoare, pe care
le pot asigura şi prelua materialele folosite, se numeşte "diagrama
materialelor".
Suprapunerea „diagramei materialelor” peste „diagrama
înfăşurătoare” a momentelor încovoietoare permite să fie
evidenţiate secţiunile elementului, în care, posibil, există o rezervă
de armare, sau că armarea ei este la limită, dacă nu chiar
insuficientă.
În scopul optimizării rezistenţei elementului, în secţiunile cu
rezerve mari de rezistenţă (dacă este posibil) se propune reducerea
ariei surplusului de armătură, adică unele bare pot fi întrerupte.
Întreruperea armăturii, dacă se examinează acoperirea
momentelor pozitive în deschideri (în secţiunile din câmp), se
admite cel mult pentru 50% din aria armăturii de rezistenţă adoptate

69
pentru asigurarea rezistenţei la acţiunea momentului maximal. La
fel, conform [1], p.8.4.2.4, se va ţinea cont şi de faptul că în grinzile
cu lăţimea 150 mm şi mai mare, până la reazem, trebuie prelungite
cel puţin două bare, echivalent cu faptul că vor fi instalate două
carcase plane.
Examinarea acoperirii momentelor încovoietoare negative pe
reazem în preajma lui sau chiar în câmp în zona superioară a grinzii
permite evidenţierea posibilităţii de manipulare optimală a lungimii
armăturii amplasate în partea superioară a grinzii, adică
definitivarea lăţimii plaselor şi lăţimii de suprapunere a acestora,
precum şi coordonatele de amplasare a lor.
Ţinând cont de cele expuse, „diagrama materialelor” este
recomandă cu scopul optimizării consumului de armătură. Ea poate
fi realizată conform algoritmului următor:

70
71
Fig. 3.9. Armarea grinzii secundare
 1) se evidenţiază, inclusiv se acumulează datele despre barele
şi plasele adoptate pentru armarea elementului respectiv, precum şi
cele referitoare la posibilitatea modificării caracteristicilor
articolelor de armătură (lungime, lăţime, pas, diametru etc.) şi
variantele de întrerupere sau suprapunere a lor;
2) se calculează valorile momentelor încovoietoare, care ar fi
acoperite dacă s-ar folosi variantele respective de armare a
elementului, adică se calculează valorile momentelor asigurate de
variantele de armare a secţiunii cu sau fără armătura suplimentară,
fie în zona de jos (secţiunile din deschideri), fie în cea superioară
(secţiunile de pe reazem şi/sau din preajma lui);
3) se execută propriu-zis lucrările de construire (trasare) a
diagramei materialelor, adică se face transferarea datelor din pct.1 şi
2 al prezentului algoritm pe desenul care reprezintă schema de
alcătuire şi de calcul a elementului.
Lucrările prevăzute de pct.1 al prezentului algoritm au fost
efectuate anterior, concentrate grafic în figura 3.9 şi repetate în
continuare.

3.8.1. Date necesare pentru construirea diagramei înfăşurătoare

a momentelor de încovoiere

Grinda examinată, cu secţiunea T, are lăţimea nervurii

bsb = 0,20 m, lăţimea nominală – reală a tălpii 210 cm, iar cea de
calcul: în prima deschidere b ′f ,1 = 1, 75 m , în cea de a doua
b′f ,2 = 1, 61 m , înălţimea tălpii h ′f = 0, 08 m şi cea totală hsb = 0,45 m.
Este proiectată din beton clasa C15.
Conform calculelor efectuate, pentru fiecare deschidere (pct.
3.6.4.1 şi 3.6.4.2) au fost adoptate:
Pentru prima şi ultima deschidere:
− 2∅18 +1∅10 A-III – jos;
− 2∅10 A-III – sus;
Pentru deschiderea a doua şi penultima:
− 2∅18 A-III – jos;

72
 − 2∅10 + 1∅10 A-III – sus;
Pentru deschiderile trei şi celelalte intermediare:
− 2∅18 A-III – jos;
− 2∅10 A-III – sus.
Barele suplimentare se instalează separat la mijlocul
intervalului respectiv. Ele, desigur, trebuie legate (sudate) cu
armătură de legătură a carcaselor plane. Aceste armături
suplimentare pot şi vor fi întrerupte în câmp. Locul întreruperii lor
va fi stabilit din Diagrama materialelor.
Cum s-a menţionat anterior (pct.3.6.2.1, 3.6.2.2), pe reazeme în
zona superioară a grinzii există plase, care sunt suprapuse una peste
alta.
Pe primul reazem intermediar:
au fost adoptate două plase diferite, cu aria secţiunii armăturii
transversale ale barelor plaselor,:
− ∅5 mm, cu pasul S = 100 mm, Alreal ,s,sup = 1,96 cm ;
2

− ∅4 mm, cu pasul S = 100 mm, Alreal

,s,sup = 1, 26 cm .
2

Pe celelalte reazeme intermediare:

au fost adoptate două plase identice, cu aria secţiunii armăturii
transversale a barelor plasei:
− ∅4 mm, cu pasul S = 100 mm, Alreal
,s,sup = 1, 26 cm .
2

3.8.2. Calculul momentelor încovoietoare preluate

de materialele folosite pentru grinda examinată

Calculul valorilor momentelor încovoietoare se face în

secţiunile normale la axa elementului, conform aceloraşi principii
incluse la calculul ariei armăturii longitudinale de rezistenţă.
Deoarece grinda este armată cu carcase, în care există şi armătură
comprimată, în calculele respective trebuie să se ţină cont de
aceasta, adică calculul va fi efectuat ca pentru un element armat cu
armătură dublă.

73
 Dacă elementul nu este supraarmat, adică condiţia (2.4) se
respectă, momentului încovoietor se va calcula prin formula:
M = 0,8 ⋅ Rc ⋅ bsb ⋅ h0,2 sb ⋅ α 0 + Rsc ⋅ As′ ⋅ zs , (3.23)
unde:
bsb, h0,sb – lăţimea şi înălţimea efectivă a secţiunii examinate
a grinzii, valori ce depind de direcţia şi mărimea momentului
încovoietor (pct.3.6.1 şi 3.6.2), precum şi de eventualele
modificări ale coordonatelor centrului armăturii;
zs – braţul eforturilor interne preluate de armăturile întinsă şi
comprimată, care depinde de ordonatele barelor până şi după
întreruperea unora din ele z s = hsb − as − as′ ;
α0 – coeficient tabular (momentul static relativ al secţiunii
comprimate faţă de axa, care trece prin centrul de greutate a
armăturii întinse). Se ia din anexa 3 în funcţie de înălţimea
relativă a zonei comprimate – ξ, care se calculează prin
formula:
R ⋅ A − Rsc ⋅ As′
ξ= s s , (3.24)
0,8 ⋅ Rc ⋅ bsb ⋅ h0, sb
Rs , Rsc , As , As′ – caracteristicile de calcul ale armăturii utilizate
pentru armarea grinzii.
Dacă condiţia (2.4) nu se respectă (caz imposibil la proiectare,
dar executat din eroare, sau alte conjuncturi de factori), atunci sau
se verifică calculele şi deciziile adoptate anterior (pct.3.6.1, 3.6.2 şi
3.6.4) sau dacă deja există un astfel de element şi nu pot fi
modificate deciziile necesare pentru o armare corectă, atunci
valoarea momentului încovoietor maximal, care poate fi preluat în
astfel de condiţii, se va calcula prin formula:
M = 0,8 ⋅ Rc ⋅ bsb ⋅ h0,2 sb ⋅ α 0 R + Rsc ⋅ As′ ⋅ zs , (3.25)
unde:
α0R – coeficientul tabular α0, determinat pentru valoarea limită
a înălţimii relative a zonei comprimate – ξR (2.5), pentru materialele
folosite.

74
 Totodată, menţionăm că armătura comprimată se va include în
lucru şi se vor folosi formulele (3.23) şi (3.24) numai în cazul când
înălţimea relativă a zonei comprimate va fi pozitivă şi mai mare de
două grosimi ale stratului de acoperire al armăturii comprimate:
x = ξ ⋅ h0 > 2 ⋅ a s′ , (3.26)
unde:
ξ – înălţimea relativă a zonei comprimate a secţiunii
elementului, calculată prin formula (3.24).
Condiţia (3.26) nu se va respecta dacă valoarea efortului din
armătura întinsă nu o va depăşi pe cea a armăturii comprimate
(Rs ⋅ As > Rsc ⋅ As′) , precum şi în cazul elementelor cu secţiunea T,
când talpa se află în zona comprimată şi lăţimea de calcul al
elementului este cu mult mai mare decât lăţimea nervurii lui.
Aşadar, dacă x < 2 ⋅ as′ , atunci în formulele (3.24) şi (3.25) aria
armăturii comprimate trebuie exclusă din calcul ( As′ = 0).
În prima deschidere a grinzii, cum s-a menţionat în pct. 3.7 şi
3.8.1, sunt utilizate două carcase cu barele longitudinale: 1∅18 de
clasa A -III şi o bară separată 1∅10 A-III – jos, şi 1∅10 A-III – sus.
Dimensiunile secţiunii:
bsb = 0, 20 m; b′f ,1 = 1, 75 m; h0, sb = 0, 42 m; h0,′ sb = 0, 43 m;
zs = 0, 45 − 0, 03 − 0, 02 = 0, 40 m.

Prin formula (3.24) calculăm ξ:

Rs ⋅ As − Rsc ⋅ As′ 365 ⋅ ( 5, 09 + 0, 785 ) − 365 ⋅1,57
ξ= = = 0, 0347;
0,8 ⋅ Rc ⋅ bsb ⋅ h0,sb 0,8 ⋅ 7, 7 ⋅1, 75 ⋅ 0, 42 ⋅104
x = ξ ⋅ h0, sb = 0, 0347 ⋅ 0, 42 ⋅ (100) = 1, 46 cm < 2 ⋅ 2 = 4 cm.

Fiindcă nu se respectă condiţia (3.25), armătura comprimată As

trebuie exclusă din calcul ( As′ = 0). Recalculăm valoarea lui ξ :

75
 Rs ⋅ As 365 ⋅ ( 5,09 + 0,785)
ξ= = = 0,0474.
0,8 ⋅ Rc ⋅ bsb ⋅ h0,sb 0,8 ⋅ 7,7 ⋅1,75 ⋅ 0, 42 ⋅104

Pentru ξ = 0,0474 din anexa 3 (prin interpolare) determinăm

α0= 0,0465.
Condiţia (2.4) ξ = 0,0474< ξ R = 0,6 se respectă, deci, conform
formulei (3.23), valoarea momentului va fi:

M = 0,8 ⋅ Rc ⋅ bsb ⋅ h0,2 sb ⋅ α 0 R s =

= 0,8 ⋅ 7, 7 ⋅1, 75 ⋅ 0, 422 ⋅ 0, 0465 ⋅103 = 88,3 kN ⋅ m .
Rezultatele calculelor valorilor momentelor încovoietoare în
funcţie de posibilele modificări de armare a grinzii secundare
(pct.3.8.1) sunt prezentate în tabelul 3.2 în care, dacă calculul nu
poate fi continuat din cauza nerespectării condiţiei (3.26), nu sunt
numerotate, adică au acelaşi număr de ordine.

Tabelul 3.2. Rezultatele calculelor valorilor momentelor

încovoietoare
Eforturile din armătură
Nr. de ordine
Deschiderea

Dimens.m Valorile calculate

întinsă compr.

M,
Nsc= bsb h0,sb x,
Ns = Rs·As ξ αo [kNm
Rsc·As’ [m] [m] [cm]
]
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Momentele pozitive în câmp
365·(5,09+0,785) 365·1,57 1,75 0,42 0,0347 1,46 – –
1
I 365·(5,09+0,785) – 1,75 0,42 0,0474 1,99 0,0465 88,4
2 365·5,09 – 1,75 0,42 0,0410 1,72 0,0404 76,7
365·5,09 365·2,36 1,61 0,42 0,0239 1,00 – –
II 3
365·5,09 – 1,61 0,42 0,0446 1,87 0,0438 76,6

76
 Continuarea tabelului 3.2
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Momente negative din preajma reazemelor
365·1,57 365·5,09 0,20 0,43 ξ < 0 – – –
4
365·1,57 – 0,20 0,43 0,108 4,65 0,103 23,6
365·1,57+2,1·365·
365·5,09 0,20 0,43 ξ < 0 – – –
·1,26
I 5
365·1,57+2,1·365·
– 0,20 0,43 0,291 12,5 0,257 58,5
·1,26
365·1,57+2,1·(365·
6 365·5,09 0,20 0,43 0,220 9,44 0,200 120
·1,26+360·1,96)
2,1·(365·1,26+360·
I 7 225·1,57 0,20 0,43 0,395 17,0 0,333 89,9
·1,96)
2,1·(365·1,26+360·
8 – 0,20 0,43 0,462 19,9 0,377 85,8
·1,96)
365·1,57+2,1·(365·
9 365·5,09 0,20 0,43 0,220 9,44 0,200 120
·1,26+360·1,96)
365·1,57+2,1·360·
365·5,09 0,20 0,43 0,0372 1,60 – –
·1,96
10
365·1,57+2,1·360·
– 0,20 0,43 0,388 16,7 0,328 74,6
·1,96
365·(1,57+0,785)+
365·5,09 0,20 0,43 0,0916 3,94 – –
2,1·360·1,96
365·(1,57+0,785)+
11 – 0,20 0,43 0,442 19,0 0,364 82,9
2,1·360·1,96
II 365·(1,57+0,785) 365·5,09 0,20 0,43 ξ < 0 – – –
12
365·(1,57+0,785) – 0,20 0,43 0,163 6,99 0,152 34,6
365·(1,57+0,785)+
365·5,09 0,20 0,43 ξ < 0 – – –
2,1·365·1,26
13
365·(1,57+0,785)+
– 0,20 0,43 0,345 14,8 0,297 67,7
2,1·365·1,26
365·1,57+2,1·365·
365·5,09 0,20 0,43 ξ < 0 – – –
·1,26
14
365·1,57+2,1·365·
– 0,20 0,43 0,291 12,5 0,257 58,5
·1,26
365·1,57+2,1·365·
15 365·5,09 0,20 0,43 0,122 5,25 – –
·1,26·2

77
 Continuarea tabelului 3.2
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
365·1,57+2,1·365·
15 – 0,20 0,43 0,473 20,3 0,383 87,3
II ·1,26·2
16 2,1·365·1,26·2 225·1,57 0,20 0,43 0,298 12,8 0,262 73,9
17 2,1·365·1,26·2 - 0,20 0,43 0,365 15,7 0,311 70,9
365·1,57+2,1·365·
18 – 0,20 0,43 0,473 20,3 0,383 87,3
·1,26·2
III 365·1,57+2,1·365·
19 – 0,20 0,43 0,291 12,5 0,257 58,5
·1,26
20 365·1,57 – 0,20 0,43 0,108 4,65 0,103 23,6

Calculul valorilor momentelor încovoietoare negative în

secţiunile din imediata apropiere a reazemelor a fost efectuat pentru
varianta de armare în zona de jos cu armătura constructivă de
legătură 2 ∅ 10 de clasa A-I (tab.3.2, nr de ord. 7; 16) şi/sau cazul
când astfel de armătură nu există, sau lungimea de ancorare a ei e
mai mică decât cea calculată (tab.3.2, nr de ord. 8; 10; 17 şi 18).
În tabelul 3.2, valorile momentelor sunt calculate pe reazeme
pentru varianta existenţei a celor 2Ø10 A-I de unire a carcaselor
(tab.3.2, nr. de ordine 7 şi 16). Valorile momentelor din imediata
apropiere de reazeme (tab.3.2, nr. de ordine 6, 9 şi 15, 18), datorită
faptului că armătura 2Ø18 A-III se află în zona de ancorare, sunt
teoretic calculate, dar realmente exagerate. Deci, se va miza pe
valorile momentelor încovoietoare de pe reazem, adică pe cele din
rândurile cu nr. de ordine 7 şi 16.

3.8.3. Prezentarea grafică a diagramei materialelor

Executarea lucrărilor de prezentare grafică a diagramei

materialelor se face în ordinea următoare:
1. Într-o scară rezonabilă se construieşte schema de alcătuire şi
de calcul a elementului examinat (fig.3.10).

78
 2. Pe schema de calcul (axa elementului este întreruptă pe
reazeme, însă dimensiunile grinzii principale sunt depuse în aceeaşi
scară) se construieşte diagrama momentelor înfăşurătoare. La
început, pe axa grinzii în scara adoptată se depun punctele de reper
marcate în anexa 7 şi 8 şi în tabelul 3.1 (0, 1, … 14, 15).
3. În figura 3.10 sunt depuse valorile maxime şi minime ale
momentelor încovoietoare, documentate în tabelul 3.1.
4. Valorile maxime ale momentelor, precum şi cele minime
din secţiunile vecine (marcate) se unesc între ele consecutiv;
începând cu zero – valoarea momentului din articulaţia, de pe
reazemul stâng, adică de pe perete până la pct.15.
5. Pe reazeme, fie din stânga sau din dreapta, la aceeaşi scară în
care au fost depuse valorile menţionate ale momentelor diagramei
înfăşurătoare, se depun conform semnului, valorile momentelor
încovoietoare, care sunt preluate de materialele grinzii proiectate
determinate în pct.3.8.2 şi prezentate în tabelul 3.2.
6. Paralel cu axa elementului, la distanţa egală cu valorile
momentelor încovoietoare, asigurate de materialele grinzii se
trasează aceste valori, adică se trag linii paralele şi subţiri prin
punctele marcate la etapa precedentă (pct.4).
7. La intersecţia dreptelor trasate (pct.5) cu conturul diagramei
înfăşurătoare a momentelor încovoietoare ale grinzii (trasate în
pct.2) se obţin (determină) secţiunile teoretice, în care surplusul de
armătură poate fi întrerupt, adică sunt determinate punctele de
întrerupere teoretică a barelor de armătură, care sunt necesare
pentru o parte de grindă, începând cu această secţiune şi în plus
pentru alta. Precizia cu care este determinată secţiunea de
întrerupere teoretică a barelor depinde de scara, în care au fost
depuse valorile respective şi de precizia grafică a schemei de
alcătuire şi de calcul, inclusiv a diagramei înfăşurătoare a grinzii.

79
Secţiunea respectivă, desigur, poate fi determinată şi prin calcule,
asigurând astfel precizia necesară.
8. De la secţiunile de întrerupere teoretică a barelor în direcţia
în care acestea pot fi întrerupte se depune o valoare egală cu
lungimea de implicare în lucru a acestor bare, adică se depune
lungimea de ancorare a lor, obţinând astfel secţiunile în care se pot
efectua întreruperile reale ale armăturii. Secţiunile teoretice şi reale
de întrerupere a armăturii respective sunt marcate pe diagrama
momentelor şi trasate pe schema de alcătuire a elementului.
Lungimea de ancorare a armăturii, care poate fi întreruptă, se
determină prin formula:*
Vsw
lan = + 5 ⋅ d s ≥ 20 ⋅ d s , (3.27)
2 ⋅ qsw

unde:
Vsw – efortul de forfecare calculat în secţiunea de întrerupere
teoretică a armăturii, kN;
qsw - eforturile uniform repartizate pe o unitate de lungime a
grinzii, kN/cm;
ds - diametrul barei care se întrerupe, cm.
Valoarea lungimii de ancorare a armăturii, în proiect se admite a fi
egală cu 20ds.

*
Lungimea de ancorare a armăturii lpr se va calcula şi pentru barele din zona
superioară a secţiunii grinzii cu scopul de a determina secţiunea, în care barele
menţionate sunt la sigur implicate în lucru şi pot conlucra cu plasele la preluarea
eforturilor de întindere de la acţiunea momentelor negative. Marcarea lungimii de
ancorare a acestei armături se va face de la capătul ei, adică se va însemna
distanţa, începând cu care armătura de sus a carcaselor poate conlucra cu plasele
de pe reazem.

80
 Tabelel 3.3. Valorile lungimii de ancorare a armăturii

Lung. de ancorare Diam. barei întrerupte ds, lan=20ds

lan,i [mm] [mm]
lan,1 10 200
lan,2 4 80
lan,3 5 100
lan,4 10 200
lan,5 4 80
lan,6 4 80

9. Se conturează diagramele înfăşurătoare şi ale materialelor,

se haşurează sectoarele dintre diagrame, interval care indică
existenţa unei eventuale rezerve de la o secţiune la alta. Se depun
valorile lungimilor de ancorare a barelor şi se fac înscrierile şi
marcările de rigoare atât pe diagrame, cât şi pe schemele de
alcătuire, accentuând lungimea barelor întrerupte, precum şi
ordonatele acestora. De asemenea, se fac corectările ce ţin de
armarea grinzii pe reazeme, modificând şi amplasând în
corespundere cu diagramele menţionate lăţimea şi coordonatele
plaselor respective.

81
82
Fig. 3.10. Diagrama materialelor şi armarea grinzii secundare
 CAPITOLUL IV. CALCULUL GRINZII SECUNDARE LA
GRUPA DE STĂRI LIMITĂ DE SERVICIU (SLS)

4.1. Calculul elementelor din beton la fisurare.

Principii generale referitoare la fisurarea elementelor
din beton
Verificarea la fisurabilitate (starea limită de fisurare) are drept
scop asigurarea longevităţii elementelor respective. Din punct de
vedere al condiţiilor de exploatare şi verificare, la fisurarea
elementelor din beton armat şi beton precomprimat sunt prevăzute
trei clase (categorii):
a) clasa I – fisuri nu se admit până la rupere;
b) clasa II – se admit fisuri de scurtă durată Wcrc,1 cu deschideri
limitate, dar care trebuie să fie închise (lipsesc) la încărcări de lungă
durată;
c) clasa III – se admit fisuri de scurtă durată - Wcrc,1 şi lungă
durată - Wcrc,2, cu deschideri limitate,
unde:
1. Fisurile de scurtă durată Wcrc,1 se consideră cele provocate
de acţiunea concomitentă a încărcărilor permanente şi temporare
de lungă şi scurtă durată.
2. Fisurile de lungă durată Wcrc,2 se consideră cele provocate
de acţiunea de lungă durata cu încărcări permanente şi temporare
de lungă durată, adică de acţiunea încărcărilor cvasipermanente.
Pentru proiectul de an, clasa exigenţelor la fisurare este de
categoria III, adică limitate: Wcrc,1 ≤ 0,4 mm şi, Wcrc,2 ≤ 0,3 mm.

4.2. Calculul la fisurare

4.2.1. Verificarea la apariţia fisurilor normale

Verificarea elementelor încovoiate, excentric comprimate şi

excentric întinse la fisurabilitate în secţiuni normale se efectuează
prin relaţia:

83
 Mr ≤ Mcrc , (4.1)
unde:
Mr – momentul exterior (de serviciu) la care se verifică apariţia
fisurilor faţă de axa, care trece prin extremitatea sâmburelui
central opusă marginii întinse, sau mai puţin comprimate a
secţiunii transversale a elementului, pentru elementele
încovoiate şi fără pretensionare, Mr = M;
Mcrc – efortul intern, momentul de încovoiere la care e posibilă
apariţia fisurilor normale faţă de axa longitudinală a
elementului se calculează prin relaţia:
Mcrc = Rct ,ser ⋅Wpl , (4.2)
unde:
Wpl – modulul (momentul) elastico-plastic de rezistenţă al secţiunii
ideale, pentru fibrele întinse se calculează prin relaţia:
Wpl = γ ⋅Wred , (4.3)
unde:
γ – coeficientul de plasticitate care pentru secţiuni de profilul T cu
placa situata în zona comprimată = 1,75.
Momentul elastic de rezistenţă al secţiunii reduse* pentru fibra
marginală întinsă a acestei secţiuni:
I red
Wred = , (4.4)
y0
unde:
Ired – momentul de inerţie al secţiunii reduse faţă de centrul de
greutate al secţiunii;
y0 – distanţa dintre marginea inferioară a nervurii şi centrul de
greutate al secţiunii reduse:

*
Secţiunea reală a elementului din beton armat este redusă la o secţiune
echivalentă din beton. Armătura este înlocuită „convenţional” cu beton.

84
 Sred
y0 = , (4.5)
Ared
unde:
Ared – aria redusă a secţiunii grinzii;
Sred – momentul static al secţiunii reduse faţă de marginea
inferioară;
α – coeficientul de echivalenţă (reducere) al armăturii.

α = Es E . (4.6)
c

Pentru verificarea condiţiei (4.1) trebuie determinate valorile

eforturilor de serviciu, adică a eforturilor care vor fi calculate de la
sarcinile coeficientului de fiabilitate al cărora este egal cu unu, adică
sarcinile normate.
Deci, sarcina totală de serviciu (normată) pe un metru de
lungime de grindă:
qser = ( g + p ) ⋅ lsl ,2 + Gsb = ( g + p ) ⋅ lsl ,2 + ( hsb − hsl ) ⋅ bsb ⋅ ρ c =
= ( 2, 78 + 9, 5 ) ⋅ 2,1 + ( 0, 45 − 0, 08 ) ⋅ 0, 2 ⋅ 25 = 27, 6 kN
.
m
Sarcina permanentă şi de lungă durată (cvasipermanentă) de
serviciu (normată) pe un metru lungime de grindă:
qser ,l = ( g + pl ) ⋅ lsl ,2 + Gsb =
= ( 2, 78 + 7,5 ) ⋅ 2,1 + ( 0, 45 − 0, 08 ) ⋅ 0, 2 ⋅ 25 = 23, 4 kN ,
m
unde g, p, pl, lsl,2, Gsb, (pct.2.2, 3.2 şi tab.3.2).
Valorile momentelor încovoietoare (maxime) de serviciu
(normate) de la sarcina totală şi cvasipermanentă:
q 27, 6
M ser = M 2′ ⋅ ser = 83, 5 ⋅ = 75, 2 kN ⋅ m ;
q 30, 7
qser ,l 23, 4
M ser ,l = M 2′ ⋅ = 83, 5 ⋅ = 63,8 kN ⋅ m ,
q 30, 7

85
unde q , M 2′ (pct.3.2 şi tab.3.1).
Calculăm coeficientul de echivalenţă al armăturii:

α = Es E = 200 23 = 8,7.
c

Aria redusă a secţiunii grinzii este:

,1 = b f ,1 ⋅ h f + bsb ⋅ ( hsb − h f ) + α ⋅ As ,1 =
Ared = A + α ⋅ Asreal ′ ′ ′ real

= 175 ⋅ 8 + 20 ⋅ ( 45 − 8 ) + 8, 7 ⋅ 5,875 = 2188 cm 2 ,

real
unde As,1 este aria armăturii grinzii secundare din prima deschidere
(par.3.6.4.1, pentru 2∅18 mm +1∅10 mm , As ,1 = 5,875 cm ).
real 2

Momentul static al secţiunii reduse faţă de marginea inferioară:

 h′f   hsb − h′f 
Sred = S0 + α ⋅ S s = b′f ,1 ⋅ h′f  hsb −  + bsb ( hsb − h′f )  +
 2   2 
 8  45 − 8 
+α ⋅ Asreal
,1 ⋅ as = 175 ⋅ 8 ⋅  45 −  + 20 ⋅ ( 45 − 8 ) ⋅  +
 2  2 
+8, 7 ⋅ 5,875 ⋅ 3 = 71112 cm3 .
Distanţa de la centrul de greutate al secţiunii reduse până la
marginea inferioară a grinzii:
S 71112
y0 = red = = 32,5 cm .
Ared 2188
De aici rezultă:
distanţa de la centrul de greutate al secţiunii reduse până la centrul
plăcii (tălpii):
h′f 8
y1 = hsb − y0 − = 45 − 32, 5 − = 8, 5 cm ,
2 2

iar al nervurii grinzii:

86
 hsb − h′f 45 − 8
y 2 = y0 − = 32,5 −= 14, 0 cm ;
2 2
y s = y0 − a s = 32, 5 − 3 = 29, 5 cm .
Momentul de inerţie al secţiunii reduse faţă de centrul de
greutate al secţiunii:
bsb ( hsb − h′f )
3
b′f ,1 ⋅ h′f 3
I red = I + α ⋅ Areal
s ,1 ⋅y = 2
s
+ b′f ,1 ⋅ h′f ⋅ y +
2
1 +
12 12
175 ⋅ 83
+ bsb ( hsb − h′f ) y22 + α ⋅ As ⋅ y2s = + 175 ⋅ 8 ⋅ 8,52 +
12
20 ⋅ ( 45 − 8)
3

+ + 20 ⋅ 37 ⋅14,02 + 8,7 ⋅ 5,875 ⋅ 29,52 = 382287 cm4 .

12

Fig.4.1. Schema centrului de greutate al secţiunii grinzii transversale

Momentul elastic de rezistenţă (4.4) pentru fibra marginală

întinsă a acestei secţiuni:
I 382287
Wred = red = = 11762 cm3 .
y0 32,5
Modulul (momentul) elastico-plastic de rezistenţă al secţiunii
ideale a grinzii (4.3):
Wpl = γ ⋅Wred = 1, 75 ⋅11762 = 20583 cm3 .

87
 Momentul de calcul de fisurare (4.2):
M crc = Rct ,ser ⋅Wpl = 1,15 ⋅103 ⋅ 20583 ⋅10−6 = 23,7 kN ⋅ m ,
unde:
Rct ,ser = 1,15 MPa , (anexa 1 pentru beton C15).
Verificând relaţia (4.1), constatăm că condiţia nu se respectă:
M ser > Mcrc ⇔ 75,2 kN ⋅ m > 23,7 kN ⋅ m ,
prin urmare, în zona întinsă apar (există) fisuri normale.

4.2.2. Verificarea deschiderii fisurilor normale

Verificarea deschiderii fisurilor se efectuează prin limitarea

deschiderilor finale a fisurilor prin relaţiile:
a) pentru fisurile de scurtă durată:
Wcrc,1 = γ (Wcrc,sh1 −Wcrc,sh2 + Wcrc,l ) ; (4.7)
b) pentru fisurile de lungă durată:
Wcrc,2 = γ ⋅Wcrc,l , (4.8)
unde:
γ – coeficientul ce caracterizează starea de tensionare şi siguranţă,
se admite γ = 1,7 (pentru elementele încovoiate, excentric
comprimate sau excentric întinse);
Wcrc,sh1 – deschiderea (iniţială) fisurilor de la acţiunea de scurtă
durată a încărcărilor totale;
Wcrc,sh2 – deschiderea (iniţială) fisurilor de la acţiunea de scurtă
durată a încărcărilor permanente şi temporare de lungă durată
(cvasipermanente);
Wcrc,l – deschiderea fisurilor de la acţiunea de lungă durată a
încărcărilor permanente şi temporare de lungă durată.
Deschiderea fisurilor se calculează prin relaţia:

88
 σs
Wcrc = ψ s λcrc , (4.9)
Es
unde:
ψs – coeficientul ce reflectă conlucrarea betonului cu armătura în
zona întinsă în secţiunile dintre fisuri se calculează prin relaţia:
ψ s = 1, 25 − ϕ ls ⋅ ϕ m ≤ 1, 0 ; (4.10)
φls – coeficientul în care se ţine cont de tipul armăturii de rezistenţă
şi durata de acţiune a sarcinii se ia conform [1]:
φls = 1,1 în cazul acţiunilor de scurtă durată şi armătură din bare cu
profil periodic;
φls = 0,8 la acţiuni de lungă durată (indiferent de tipul armăturii).
φm – parametru care convenţional indică efortul de apariţie a
fisurilor în raport cu cel care acţionează în secţiune, adică
raportat la efortul la care se fac calculele:
Rct , ser ⋅Wpl M crc
ϕm = = ≤ 1,0; (4.11)
Mr Mr
σs – tensiunile din armătura de rezistenţă create de acţiunea
eforturilor ce acţionează şi care se calculează:
M
σs = ; (4.12)
As ⋅ z
Z – braţul de pârghie al eforturilor interne (distanţa de la centrul
zonei comprimate până la centrul armăturii As) se calculează prin
relaţia:
 ξ
z = h0 1 −  . (4.13)
 2
Valoarea lui ξ (înălţimea relativă a zonei comprimate) se
calculează prin relaţia:
1
ξ= ≤ 1,0;
1 + 5(δ + λ ) (4.14)
β+
10µα

89
unde:
β – coeficient empiric pentru betonul obişnuit şi uşor β = 1,8;
δ – coeficientul ce caracterizează momentul static al secţiunii
comprimate faţă de axa ce trece prin centrul armăturii As:
Mtot
δ= ; (4.15)
Rc,ser ⋅ b ⋅ h0,2 sb
λ şi φf – coeficienţii ce caracterizează talpa comprimată, se
calculează prin formulele:
 h ′f 
λ = ϕ f  1 −  (4.16)
 2 h 0 , sb 
şi
( b ′f − b ) ⋅ h ′f
ϕf = . (4.17)
b ⋅ h0 , sb
Pentru elementele cu secţiunea dreptunghiulară şi/sau T, cu
talpa în zona întinsă, în formulele (4.16) şi (4.17) h′f, în cazul
prezenţei armăturii As′ în zona comprimată, se înlocuieşte cu 2·a′,
sau h′f = 0, dacă armătura şi talpa comprimată, lipsesc.
Pentru secţiunea cu talpă în zona comprimată, în cazul când axa
neutră se află în limita ei ξ<h′f / h0, valorile φf, ξ, z şi (1/r) se
calculează ca pentru un element cu secţiunea dreptunghiulară,
lăţimea căruia se adoptă – b=b′f.
În relaţia (4.9):
Es – modulul de elasticitate al armăturii intersectate de fisuri;
λcrc – distanţa medie dintre fisuri, se calculează prin relaţia:
θ ⋅ ds
λcrc = η , (4.18)
µ
unde:
η – coeficientul ce normează aderenţa betonului cu armătura, se
adoptă pentru armătura:
cu proeminenţă, laminată la cald η=0,7

90
 netedă, laminată la cald: η=1,0
trefilată cu profil periodic: η=1,25
trefilată netedă: η=1,4
µ – coeficientul de armare µ = As b ⋅ h0 ;
ds – diametrul mediu al armăturii, mm;
θ – coeficientul ce caracterizează specificul apariţiei şi dezvoltării
fisurilor normale, pentru elementele încovoiate:

1  Wpl α 
θ=  − µ , (4.19)
4  b ⋅ h0,sb ⋅ z ν 
unde:
Wpl – modulul elastico-plastic de rezistenţă al secţiunii ideale, se
calculează prin relaţia (4.3);
b şi h0 – lăţimea şi înălţimea efectivă ale secţiunii elementului;
z – braţul de pârghie al eforturilor interioare, se calculează prin
relaţia (4.13);
α – coeficientul de echivalenţă (reducere) al armăturii (4.6);
ν – coeficientul elastico-plastic al betonului comprimat, care în
funcţie de durata de acţiune a sarcinii se admite:
- acţiune de scurtă durată: ν = 0,45;
- acţiune de lungă durată: ν = 0,15.

3.2.2.1. Calculul deschiderii fisurilor normale de la acţiunea

de scurtă durată a încărcărilor totale (Wcrc,sh1)

Pentru efectuarea calculului propus există mai multe algoritme.

În continuare este propus unul din ele verificat în timp.
Cunoscând din pct. 4.2.1 valorile de calcul ale eforturilor de
serviciu, prin formula (4.11) se calculează parametrul φm:
M crc 23,7
ϕm = = = 0,315 ≤ 1,0.
M ser 75,2
Din calculul precedent, conform (SLU), cunoaştem că axa
neutră se află în limita grosimii tălpii grinzii, însă în stadiul de
exploatare (serviciu) (SLS) axa neutră se poate afla în preajma
91
centrului geometric al secţiunii ideale. Astfel, admitem:
b = bsb = 0,20 m.
Coeficientul δ, conform (4.15):
M ser 75, 2
δ= = = 0,194,
Rc,ser ⋅ b ⋅ h0,sb 11⋅10 ⋅ 0, 20 ⋅ 0, 422
2 3

unde Rc,ser = 11,0 MPa pentru betonul clasa C15 (anexa 1).
Înălţimea relativă a zonei comprimate (4.14):
1 1
ξ= = = 0,063 ≤ 1,0,
1 + 5(δ + λ ) 1 + 5 ⋅ ( 0,194 + 1,33)
β+ 1,8 +
10µ ′α 10 ⋅ 0,00699 ⋅ 8,7
unde:
Asreal 5,875 ⋅10−4
µ′ = ,1
= = 0,00699;
b ⋅ h0,sb 0, 20 ⋅ 0, 42
 h′f   0, 08 
λ = ϕ f 1 −  = 1, 47 ⋅ 1 −  = 1,33;
 2h0,sb   2 ⋅ 0, 42 
(b′f ,1 − b) ⋅ h′f (1,75 − 0,20) ⋅ 0,08
ϕf = = = 1,47.
b ⋅ h0,sb 0,20 ⋅ 0,42
Deoarece axa neutră trece prin talpa grinzii ξ ⋅ h0 ≪ hf :
'

h′f 0,08
ξ< ⇔ 0,063 < = 0,19.
h0,sb 0,42
În continuare valorile φf, ξ, z şi (1/r) se vor calcula ca pentru un
element cu secţiunea dreptunghiulară cu lăţimea b = b′f,1 = 1,75 m.
Recalculăm coeficientul ξ , δ şi µ, pentru b = b′f,1 = 1,75 m.
1 1
ξ= = = 0, 0563 ≤ 1, 0 ,
1 + 5(δ + λ ) 1 + 5 ⋅ ( 0, 022 + 0 )
β+ 1,8 +
10 µ ′α 10 ⋅ 0, 000801 ⋅ 8, 7

92
unde:
M ser 75, 2
δ= = = 0,022;
Rc,ser ⋅ b ⋅ h0,sb 11⋅10 ⋅1,75 ⋅ 0, 422
2 3

Asreal 5,875 ⋅10−4

µ′ = ,1
= = 0,000801.
b ⋅ h0, sb 1,75 ⋅ 0, 42
Deoarece b = b′f , atunci conform relaţiilor ((4.17) şi (4.16))
ϕ f = 0 ⇒ λ = 0, iar braţul eforturilor interne (4.13):
 ξ  0, 0563 
z = h0,sb 1 −  = 42 ⋅ 1 −  = 40,8 cm .
 2  2 
Tensiunile din armătura de la acţiunea eforturilor totale de
serviciu (4.12):
M ser 75, 2 ⋅10 −3
σ s = real = = 314 MPa .
As ,1 ⋅ z 5,875 ⋅ 40,8 ⋅10 −6

Coeficientul ψs, (relaţia (4.10) şi informaţia de mai sus):

ψ s = 1, 25 − ϕ lsϕ m = 1, 25 − 1,1 ⋅ 0, 315 = 0, 904 ≤ 1, 0.

Coeficientul θ se determină prin relaţia (4.19):

1  Wpl α  1  20583 8,7 
θ =  − µ =  − ⋅ 0,0065  = 0,119,
4  b ⋅ h0,sb ⋅ z ν  4  20 ⋅ 45 ⋅ 40,8 0, 45 

unde:
5,875 ⋅10−4
Asreal
µ= =,1
= 0, 0065
bsb ⋅ hsb 0, 20 ⋅ 0, 45
şi ν = 0,45 pentru acţiunea efortului de scurtă durată.
Astfel, distanţa dintre fisuri calculată prin relaţia (4.18):

93
 θ ds 0,119 ⋅15,3
λcrc = η = 0,7 ⋅ = 195 mm ,
µ 0,0065
unde: ds – diametrul mediu al armăturii:
2 ⋅18 + 10
ds = = 15,3 mm.
3
Cunoscând valorile componente din relaţia (4.9), se calculează
deschiderea fisurilor de la acţiunea de scurtă durată a încărcărilor
totale:
σs 314 ⋅103
Wcrc, sh1 = ψ s λcrc = 0,904 ⋅ ⋅195 = 0, 276 mm .
Es 200 ⋅106

4.2.2.2. Calculul deschiderii fisurilor normale de la acţiunea

de scurtă durată a încărcărilor permanente şi temporare de lungă
durată (cvasipermanente) (Wcrc,sh2)

Calculul este identic celui din pct. 4.2.2.1, modificând numai

eforturile şi parametrii dependenţi de aceasta.
Utilizând formula (4.10), calculăm parametrul φm:
Mcrc 23,7
ϕm = = = 0,371 ≤ 1,0.
Mser ,l 63,8
Urmează coeficientul δ, conform (4.15):
M ser ,l 63,8
δ= = = 0, 0188.
Rc, ser ⋅ b ⋅ h0, sb 11⋅10 ⋅175 ⋅ 422 ⋅10−6
2 3

Înălţimea relativă a zonei comprimate (relaţia (4.14)):

1 1
ξ= = = 0, 0571 ≤ 1, 0.
1 + 5(δ + λ ) 1 + 5 ⋅ ( 0, 0188 + 0 )
β+ 1,8 +
10µ ′α 10 ⋅ 0, 000801⋅ 8, 7
Apoi, respectiv: braţul z al eforturilor interioare (4.13);
tensiunile din armătură (4.12); coeficienţii ψs (4.10) şi θ (4.19):

94
  ξ  0, 0571 
z = h0, sb 1 −  = 42 ⋅ 1 −  = 40,8 cm ;
 2  2 
M ser ,l 63,8 ⋅10 −3
σs = = = 266 MPa ;
,1 ⋅ z
Asreal 5,875 ⋅ 40,8 ⋅10 −6

ψ s = 1, 25 − ϕ lsϕ m = 1, 25 − 1,1 ⋅ 0, 371 = 0,842 ≤ 1, 0 ;

1  Wpl α  1  20583 8,7 

θ =  − µ = 

− ⋅ 0,0065  = 0,119.
4  b ⋅ h0,sb ⋅ z ν  4  20 ⋅ 45 ⋅ 40,8 0,45 
Distanţa medie dintre fisuri, prin relaţia (4.19):
θd 0,119 ⋅15,3
λcrc = η s = 0, 7 ⋅ = 195 mm .
µ 0, 0065
Astfel, deschiderea fisurilor de la acţiunea de scurtă durată a
încărcărilor permanente şi temporare de lungă durată calculată prin
relaţia (4.9), este:
σ 266 ⋅103
Wcrc, sh 2 = ψ s s λcrc = 0,842 ⋅ ⋅195 = 0, 219 mm .
Es 200 ⋅106

4.2.2.3. Calculul deschiderii fisurilor normale de la acţiunea

de lungă durată a încărcărilor permanente şi temporare de lungă
durată (cvasipermanente) (Wcrc,l)

Calculul este identic cu cel efectuat anterior în pct. 4.2.2.1 şi

4.2.2.2. Mai mult ca atât, unele caracteristici (φm, δ, ξ, z şi σs) care
nu ţin de durata de acţiune a sarcinii sunt aceleaşi ca în pct. 4.2.2.2.

Calculăm ψs, (4.10); θ (4.19) şi λcrc (4.18), cu ν = 0,15:

ψ s = 1, 25 − ϕ lsϕ m = 1, 25 − 0,8 ⋅ 0, 371 = 0, 953 ≤ 1, 0;

1  Wpl α  1  20583 8,7 

θ =  − µ = 

− ⋅ 0,0065  = 0,056;
4  b ⋅ h0,sb ⋅ z ν  4  20 ⋅ 45 ⋅ 40,8 0,15 

95
 θ ds 0, 056 ⋅15,3
λcrc = η = 0, 7 ⋅ = 91, 3 mm .
µ 0, 0065
Deci, deschiderea fisurilor calculată prin relaţia (4.10):
σ 266 ⋅103
Wcrc,l = ψ s s λcrc = 0,953 ⋅ ⋅ 91,3 = 0,116 mm .
Es 200 ⋅106

Deschiderea fisurilor normale de scurtă durată (4.8):

Wcrc,1 = 1,7 ⋅ ( 0,276 − 0,219 + 0,116) = 1,7 ⋅ 0,174 = 0,295 < 0,4 mm.

Deschiderea fisurile normale de lunga durată (4.9):

Wcrc,2 = γ ⋅Wcrc,l = 1,7 ⋅ 0,116 = 0,197 mm < 0,3 mm.
Astfel, deschiderea fisurilor normale ale grinzii secundare sunt
în limita admisibilă (tab. 30 [1] şi pct. 4.1).

4.2.3. Verificarea deschiderii fisurilor înclinate

Deschiderea fisurilor înclinate faţă de axa elementului, la fel ca

şi deschiderea fisurilor normale, se calculează prin aceeaşi relaţie
(4.9), însă semnificaţia coeficientului ψs, valorile tensiunilor σs şi
distanţa medie dintre fisuri λcrc au alte algoritme şi relaţii pentru
calcule.
Tensiunile medii în armătura transversală se calculează prin
relaţia:

σs =
(1 − 0,75 ⋅ϕcrc ) ⋅V ⋅ S ,
(4.20)
Asw ⋅ ( 3,5 ⋅θ − 0,5 ⋅ ϕcrc ) ⋅ h0

unde:
V – forţa tăietoare de serviciu la valoarea căreia se determină
deschiderea fisurii înclinate;
φcrc=Vcrc/V – cota relativă a eforturilor preluate de beton până
la fisurare;

96
 θ – parametru ce caracterizează specificul apariţiei şi
dezvoltării fisurii înclinate de calcul, se va determina prin
formula:
1 M crc
θ= ⋅ , (4.21)
4 hsb ⋅Vcrc
unde:
Mcrc – momentul la care este posibilă apariţia fisurilor înclinate se
calculează prin relaţia:
Mcrc = ϕc2 (1+ ϕn +ϕ f ) Rct ,ser ⋅ bsb ⋅ h0,2 sb ; (4.22)
Vcrc – forţa tăietoare preluată de beton la apariţia fisurilor înclinate;
se calculează la fel ca şi în relaţia (3,16), numai înlocuind
specificul rezistenţei materialului, în funcţie de exigenţa faţă de
starea limită de calcul:
Vcrc = ϕc3 (1+ϕn + ϕ f ) Rct ,ser ⋅ bsb ⋅ h0,sb . (4.23)
Semnificaţia şi valorile coeficienţilor φc2, φc3, φn dimensiunilor
secţiunii pasului etrierelor (pct.3.7.1):
Esw – modulul de elasticitate al etrierelor;
λcrc – distanţa medie dintre fisuri, se calculează prin relaţia:
 θ ⋅ d sw 
λcrc = min η ⋅ , hsb  , (4.24)
 µsw 
unde:
dsw – diametrul etrierelor;
µsw – coeficientul de armare transversală µ sw = Asw ;
bsb ⋅ S
θ – a se vedea notaţiile la relaţia (4.21);
η – a se vedea notaţiile la relaţia (4.19).
Coeficientul ψs în care se ţine cont de conlucrarea betonului cu
armătura, implicat în formula (4.9), se calculează prin relaţia:

97
   α  
  1 + µ sw  
ψ s = min  1, 4  1 − ν  , 1 ,
 (4.25)
 α  1, 25   
  1 + µ sw  1 +  
  ν  ηθ   
unde:
α – coeficientul de echivalenţă al armăturii transversale:
α = Esw E ;
c
ν – coeficientul de elasticitate al betonului (vezi mai sus).
Fiind expusă concepţia generală a algoritmului de calcul a
deschiderii fisurilor înclinate, revenim la exemplul examinat.
Valorile eforturilor de serviciu (normate) la forfecare
(maximale) de la sarcina normată totală şi sarcina normată
permanentă şi de lungă durată vor fi determinate prin înlocuirea
valorilor sarcinilor de calcul cu cele normate, adică folosind
raportul acestora:
qn 27,6
Vser = V1,lef ⋅ = 101,2 ⋅ = 91,2 kN ⋅ m;
q 30,7
qln 23, 4
Vser ,l = V1,lef ⋅ = 101,2 ⋅ = 77,3 kN ⋅ m ,
q 30,7
unde:
q, V1,lef – vezi pct.3.2 şi 3.3;
qn , qln – vezi pct.4.2.1.
Utilizând relaţia (4.23), calculăm forţa tăietoare preluată de
beton la etapa apariţiei fisurilor înclinate:
Vcrc = 0,6 ⋅ (1 + 0 + 0) ⋅1,15 ⋅103 ⋅ 0, 20 ⋅ 0, 42 = 58,0 kN .
Utilizând relaţia (4.22) – valoarea momentului la care este
posibilă apariţia fisurilor înclinate:
M crc = 2 ⋅ (1 + 0 + 0 ) ⋅1,15 ⋅103 ⋅ 0, 20 ⋅ 0, 422 = 81,1 kN .

98
 4.2.3.1. Calculul deschiderii fisurilor inclinate de la acţiunea
de scurtă durată a încărcărilor totale (Wcrc,sh1)

Calculăm coeficientul φcrc şi parametrul θ prin relaţia (4.21):

V 58, 0
ϕ crc = crc = = 0, 635;
Vser 91, 2
1 M crc 1 81,1
θ= ⋅ = ⋅ = 0,778.
4 hsb ⋅ Vcrc 4 0, 45 ⋅ 58, 0
Tensiunile medii în armătura transversală se calculează prin
relaţia (4.20):

σs =
(1 − 0,75 ⋅ 0,635) ⋅ 91, 2 ⋅10−3
⋅ 0,15 = 181 MPa .
0,393 ⋅10−4 ⋅ ( 3,5 ⋅ 0,778 − 0,5 ⋅ 0,635) ⋅ 0, 42
În deschiderile marginale, în preajma reazemelor au fost
adoptate 2 etriere (câte unul pentru fiecare carcasă plană) Ø5 Bp-I cu
pasul S = 15 cm şi aria Asw = 2⋅0,196=0,393 cm2.
Utilizând relaţia (4.24), calculăm distanţa medie dintre fisuri:
 θ ⋅ dsw   0,778 ⋅ 0,5 
λcrc = min η ⋅ ; hsb  = min 1, 25 ⋅ ;0, 45  = 0, 45 m.
 µsw   0,0013 
Conform notaţiilor la relaţia (4.19), η = 1,25 pentru Bp-I.
Coeficientul de armare transversal:
Asw 0,393 ⋅10−4
µsw = = = 0, 0013.
bsb ⋅ S 0, 20 ⋅ 0,15
Coeficientul ψs, se calculează prin relaţia (4.25):
  7,39  
  1+ ⋅ 0,0013  
0,45
ψ s = min 1,4 1− ; 1 = 0,0369,
  7,39  1,25   
  1+ ⋅ 0,0013⋅ 1+  
  0,45  1,25 ⋅ 0,778   

99
unde:
Esw 17 ⋅104
α= = = 7,39,
Ec 23 ⋅103
Esw = 17,0⋅104 MPa – pentru sârmă Ø5 Bp-I (anexa 2);
ν = 0,45 - pentru acţiune de scurtă durată.
Deschiderea fisurilor de la acţiunea de scurtă durată a
încărcărilor totale se calculează prin relaţia (4.10):
σ 181
Wcrc, sh1 = ψ s s λcrc = 0,0369 ⋅ ⋅ 0,45 ⋅103 = 0,0176 mm.
Esw 17 ⋅104

4.2.3.2. Calculul deschiderii fisurilor inclinate de la acţiunea

de scurtă durată a încărcărilor permanente şi temporare
de lungă durată (cvasipermanente) (Wcrc,sh2)

Calculăm coeficientul φcrc şi parametrul θ prin relaţia (4.21):

V 58,0
ϕcrc = crc = = 0,749;
Vser ,l 77,3
1 M crc 1 81,1
θ= ⋅ = ⋅ = 0,778.
4 hsb ⋅ Vcrc 4 0, 45 ⋅ 58, 0
Tensiunile medii în armătura transversală se calculează prin
relaţia (4.20):

σs =
(1 − 0,75 ⋅ 0,749) ⋅ 77,3 ⋅10−3 ⋅ 0,15 = 131MPa .
0,393 ⋅10−4 ⋅ ( 3,5 ⋅ 0,778 − 0,5 ⋅ 0,749) ⋅ 0, 42
Utilizând relaţia (4.24), determinăm distanţa medie dintre
fisuri:
 θ ⋅ dsw   0,778 ⋅ 0,5 
λcrc = min η ⋅ ; hsb  = min 1, 25 ⋅ ;0,45  = 0,45 m.
 µsw   0,0013 

Coeficientul ψs, se calculează prin relaţia (4.25):

100
   7,39  
  1+ ⋅ 0,0013  
  0,45  ; 1 = 0,0369.
ψ s = min 1,4 1−
  7,39  1,25   
  1+ ⋅ 0,0013⋅ 1 +  
  0,45  1,25 ⋅ 0,778   
Deschiderea fisurilor de la acţiunea de scurtă durată a
încărcărilor permanente şi temporare de lungă durată se calculează
prin relaţia (4.10):
σ 131
Wcrc , sh 2 = ψ s s λcrc = 0, 0369 ⋅ ⋅ 0, 45 ⋅103 = 0, 0128 mm.
Esw 17 ⋅104

4.2.3.3. Calculul deschiderii fisurilor înclinate de la acţiunea

de lungă durată a încărcărilor permanente şi temporare de lungă
durată (cvasipermanente) (Wcrc,l)

Calculul este identic cu cel efectuat anterior în pct. 4.2.3.1 şi

4.2.3.2. Aici, unele caracteristici (φcrc, θ, λcrc şi σs), valori care nu
depind de durata de acţiune a sarcinii sunt aceleaşi ca şi cele
calculate în pct. 4.2.3.2.
Coeficientul ψs, se calculează prin relaţia (4.25):
  7,39  
  1+ ⋅ 0,0013  
 0,15  ; 1 = 0,101,
ψ s = min 1, 4 1 −
  7,39  1, 25   
  1+ ⋅ 0,0013 ⋅ 1 +  
  0,15  1, 25 ⋅ 0,778   
unde:
ν = 0,15 - pentru acţiunea de lungă durată.
Deschiderea fisurilor de la acţiunea de lungă durată a
încărcărilor permanente şi temporare de lungă durată, calculate prin
relaţia (4.10):
σ 131
Wcrc,l = ψ s s λcrc = 0,101⋅ ⋅ 0, 45 ⋅103 = 0, 0352 mm.
Esw 17 ⋅10 4

Astfel:

101
 Deschiderea fisurilor înclinate de scurtă durată (4.8):
Wcrc,1 = 1,7 ⋅ ( 0,0176 − 0,0128 + 0,0352) = 0,0679 mm < 0,4 mm.
Deschiderea fisurilor înclinate de lungă durată (4.8):
Wcrc,2 = γ ⋅Wcrc,l = 1,7 ⋅ 0,0352 = 0,0598 mm < 0,3 mm.
Deci, deschiderea fisurilor înclinate în raport cu axa grinzii
secundare sunt în limita admisibilă (tab.30 [1] şi pct. 4.1).

4.3. Starea limită de deformaţie

4.3.1. Principii generale

Verificarea la starea limită de deformaţie se face cu scopul de a

evita pe parcursul exploatării deplasări inadmisibile în elementele
structurii de rezistenţă.
Săgeata elementului din beton armat nu trebuie să depăşească
valoarea limită, ţinând cont de condiţiile tehnologice, constructive,
estetice [1].
Valoarea admisă a săgeţii, conform exigenţelor normativului în
vigoare (tab. 31) [1]:
l < 6m f lim = l / 200 ;
6 m ≤ l ≤ 7,5 m f lim = 3 cm ;
l > 7,5 m f lim = l / 250.
La acţiunea încărcărilor permanente, de lungă şi scurtă durată,
săgeata grinzilor şi a plăcilor nu trebuie să depăşească valorile egale
cu 1/150 din deschiderea grinzii şi cu 1/75 din lungimea consolei.

4.3.2. Determinarea curburii elementelor din beton armat pe

sectoarele zonei întinse ale grinzii secundare

Pe sectoarele, în care în zona întinsă apar fisuri normale,

curbura elementelor din beton armat şi/sau precomprimat

102
încovoiate, comprimate sau întinse excentric cu excentricitatea
e0,tot ≥ 0,8·h0, cu secţiunea dreptunghiulară, în formă de T şi de
dublu T (cutie) se calculează prin formula:
 1  M tot  ψs ψc 
 =  + , (4.26)
 r  h0 z  Es ( As + Asp ) (ϕ f + ξ )bh0ν c Ec 
unde:
Mtot – momentul de încovoiere a elementului faţă de axa
perpendiculară pe planul de acţiune al momentului şi care trece
prin centrul de greutate al armăturii As de la toate forţele
amplasate pe de o parte a secţiunii examinate, inclusiv de la
efortul de precomprimare P;
z – braţul eforturilor interne – distanţa de la centrul de greutate
al armăturii As până la punctul de aplicare a rezultantei
eforturilor din zona comprimată, se calculează prin formula
(4.15);
ψs, φf, ξ , νc, – (pct.4.2.2);
ψc – coeficientul în care se consideră distribuirea neuniformă a
deformaţiilor betonului pe sectorul cu fisuri, conform [1], se
adoptă ψc = 0,9.
Valoarea curburii totale (1/r)tot pentru sectorul cu fisuri în zona
întinsă se calculează prin formula:
( 1r ) = ( 1r ) − ( 1 r ) + ( 1 r ) ,
tot 1 2 3
(4.27)
unde:
( 1r ) − curbura de la acţiunea de scurtă durată a sarcinii totale,
1
la care se verifică deformaţiile;
( 1r ) − curbura de la acţiunea de scurtă durată a sarcinilor
2
permanente şi de lungă durată;
( 1r ) −
3
curbura de la acţiunea de lungă durată a sarcinilor
permanente şi de lungă durată.

103
 Valorile curburii (1/r)1, (1/r)2 şi (1/r)3 se calculează prin
formula (4.26). Valorile coeficienţilor ψc şi νc pentru calculul
curburii (1/r)1 şi (1/r)2 se determină de la acţiunea de scurtă durată a
sarcinii. Dacă (1/r)1 şi (1/r)2 sunt negative, atunci ele se adoptă
egale cu zero.

4.3.2.1. Curbura grinzii secundare de la acţiunea de scurtă

durată a sarcinii totale

1 M ser  ψs ψc  75, 2

  =  + = ⋅
 1
r h0, sb z  s s
E ( A + Asp ) (ϕ f + ξ ) b h ν
sb 0, sb c c 
E  0, 42 ⋅ 0, 408
 0, 904 0, 9 
⋅ + 6 
=
 200 ⋅ 10 ⋅ 5, 875 ⋅ 10
6 −4
( 0 + 0, 056 ) ⋅ 1, 75 ⋅ 0, 42 ⋅ 0, 45 ⋅ 23 ⋅ 10 
1
= 4, 30 ⋅ 10 −3 ,
m
unde: ψs, φf, ξ , νc, (pct. 4.2.2.1).

4.3.2.2. Curbura grinzii secundare de la acţiunea de scurtă

durată a sarcinilor permanente şi de lungă durată

1 M ser ,l  ψs ψc  63, 8

  =  + = ⋅
 r 2 h0 z  E s ( As + Asp ) (ϕ f + ξ ) bh0ν c E c  0, 42 ⋅ 0, 408
 0, 842 0, 9 
⋅ + 6 
=
 200 ⋅ 10 ⋅ 5, 875 ⋅ 10
6 −4
( 0 + 0, 057 ) ⋅ 1, 75 ⋅ 0, 42 ⋅ 0, 45 ⋅ 23 ⋅ 10 
1
= 3, 44 ⋅ 10 − 3 ,
m
unde: ψs, φf, ξ , νc, (pct. 4.2.2.2).

104
 4.3.2.3. Curbura grinzii secundare de la acţiunea de lungă durată
a sarcinilor permanente şi de lungă durată

1 M ser ,l  ψs ψc  63,8

  =  + = ⋅
 r 3 h0 z  Es ( As + Asp ) (ϕ f + ξ )bh0ν c Ec  0, 42 ⋅ 0, 408
 0,953 0,9 
⋅ + 6
=
 200 ⋅ 10 6
⋅ 5,875 ⋅ 10 −4
( 0 + 0, 057 ) ⋅ 1, 75 ⋅ 0, 42 ⋅ 0,15 ⋅ 23 ⋅ 10 
1
= 5,34 ⋅10−3 ,
m

unde ψs, φf, ξ , νc, (pct.4.2.2.3).

4.3.3. Calculul săgeţii de încovoiere a grinzii secundare

Pentru elementele încovoiate cu secţiunea constantă şi l/h≥10,
săgeata totală se calculează prin formula:
1
( )
2
f m =   ⋅ S ⋅ l0,intsb,i , (4.28)
 r max
în care:
( 1r) max
− curbura totală în secţiunea cu momentul de încovoiere
maxim de la sarcina pentru care se determină săgeata;
S – coeficientul care depinde de schema de calcul a
elementului, este egal 5/48;
l0,intsb,i – lungimea grinzii care se află în zona întinsă (acţionată de
momente pozitive).
Săgeata totală a elementului cu fisuri se calculează prin
formula:
f = f1 − f 2 + f 3 , (4.29)
în care săgeţile f1, f2, f3 corespund curburilor cu aceiaşi indici.

105
 Verificarea la starea limită de deformaţie constă în respectarea
condiţiei:
f ≤ f lim , (4.30)
unde:
flim – săgeata admisă limită a elementului (tab.31 [1] şi pct. 4.3.1).
Lungimea deschiderii convenţional articulate – lo, care se află în
zona încovoiată a fost determinată în pct. 3.6.1, l0,sb,1 = 4,64 m.
int

Calculul săgeţilor f1, f2, f3 ce corespund curburilor cu aceleaşi

indici se calculează prin formula (4.28):
1
( ) 5
2
f1 =   ⋅ S ⋅ l0,intsb,1 = 4,30 ⋅10−3 ⋅ ⋅ 4,642 ⋅103 = 9,64 mm;
 r 1 48
1
( ) 5
2
f 2 =   ⋅ S ⋅ l0,intsb,1 = 3, 44 ⋅10−3 ⋅ ⋅ 4, 642 ⋅103 = 7,71 mm ;
 r 2 48
1
( ) 5
2
f3 =   ⋅ S ⋅ l0,intsb,1 = 5,34 ⋅10−3 ⋅ ⋅ 4, 642 ⋅103 = 12,0 mm .
 r 3 48
Săgeata totală se calculează prin relaţia (4.29):
f = f1 − f 2 + f 3 = 9, 64 − 7, 71 + 12, 0 = 13, 9 mm ≅ 1, 4 cm .
Valoarea admisă a săgeţii conform tabelul 31 [1] este:
l0,intsb,1
4, 64
flim = =
= 0, 023 m = 2,3 cm;
200 200
f < f lim ⇔ 1, 4 cm < 2, 3 cm .
Relaţia (4.30) se respectă, prin urmare, grinda secundară din
deschiderea marginală are săgeata de încovoiere în limita exigenţelor
incluse în normele de proiectare a unor astfel de elemente.
În final, se poate afirma că grinda secundară din deschiderea
marginală este proiectată şi conformă exigenţelor incluse în [1].
Elementele calculate (placa şi grinda secundară) ale structurii de
rezistenţă ale planşeului, dacă vor fi dimensionate şi executate în
conformitate cu aceste calcule, vor satisface exigenţele referitoare la
rezistenţă, stabilitate şi fiabilitate.

106
 CAPITOLUL V. CALCULUL STATIC AL GRINZII
PRINCIPALE A CADRULUI

Grinda principală este parte componentă a unui cadru etajat cu

mai multe deschideri. Conform caietului de sarcini, planşeul
acoperişului se reazemă numai pe pereţi, fără stâlpi intermediari.
Deci, pereţii laterali pe care se vor rezema grinzile de acoperiş vor
prelua eforturi concentrate destul de mari. Prin urmare, aceşti pereţi
indiscutabil trebuie consolidaţi fie cu pilaştri sau stâlpi. Totodată, în
pereţii portanţi ai clădirilor cu două şi mai multe etaje, conform [6],
se recomandă a fi implantaţi stâlpi din beton armat. Astfel, în
prezentul proiect de an, grinzile principale ale cadrului o să se
rezeme pe stâlpi din beton armat.
Calculul eforturilor în elementele cadrului, în mod normal,
trebuie efectuat cu ajutorul metodelor existente avansate. Însă,
pentru a simplifica această etapă, aici, în proiect, calculul se va
efectua cu ajutorul metodelor aproximative (simplificate).
În metoda simplificată de calcul, cadrul etajat cu deschideri
egale (sau care variază în limita 20%) şi cu înălţimile nivelurilor
(etajelor) egale este divizat în mai multe cadre cu un nivel.
Divizarea se face la mijlocul înălţimii stâlpilor fiecărui nivel (cu
excepţia primului nivel), adică în secţiunile unde momentele
încovoietoare sunt nule (fig.5.1).
Pentru astfel de cadre cu un nivel, în literatura tehnică de
specialitate există tabele cu valori ale eforturilor unitare ale
momentelor în (nodurile) grinzi, în funcţie de tipul cadrului
(acoperiş, intermediar sau parter) rigidităţile liniare ale elementelor
cadrului şi sarcina aplicată. Momentul preluat de nod (valoarea
momentului neechilibrat al grinzilor nodului) este distribuit fiecărui
element aferent acestui nod, adică în cazul dat stâlpilor, deoarece
valorile momentelor în grinzi sunt cele determinate.

107
 Fig.5.1. Schemele de calcul ale cadrelor multietajate
şi diagramele momentelor în stâlpi
Calculul grinzilor cadrelor cu un etaj de „tipul” parter sau
intermediare cu trei deschideri se va efectua folosind tabelele cu
valorile de calcul ale coeficienţilor αi şi βi din anexa 9. Aceste
tabele pot fi folosite şi pentru calculul cadrelor cu mai multe
deschideri, dar pe reazemele centrale valorile coeficienţilor unitari
ai momentelor încovoietoare intermediare se vor repeta.
Valorile momentelor încovoietoare, înfăşurătoare se vor calcula
în funcţie de diferite variante de încărcări, folosind principiul de

108
acţiune independentă a forţelor. Variantele de încărcări permanente
şi variabile (utile) posibile sunt incluse în tabelul 5.1:

M = (α1 ⋅ g + β1 ⋅V ) , (5.1)
unde:
α1 – coeficientul la încărcarea permanentă g ;
β1 – coeficientul la încărcarea temporară care corespunde schemei
respective de solicitare (i=2,3,4).
La calculul rezistenţei grinzii continui e raţional să se ţină
seama de formarea articulaţiilor plastice şi redistribuirea
momentelor încovoietoare. Astfel de calcul postelastic se face cu
scopul optimizării armării, reducerii consumului materialelor şi
înlesnirii condiţiilor de confecţionare a grinzilor.
Astfel, în grinda continuă se calculează momentele pe reazeme
în stadiul elastic, apoi se multiplică cu coeficienţii de corecţie, în
care se ţine seama de rigiditatea diferită a secţiunilor din câmp şi pe
reazeme. Valorile momentelor corectate pe reazeme pot fi până la
30 % mai mici decât cele maximale elastice, adică circa 70 % din
cele maxime. Cunoscând valorile momentelor (corectate post-elastic
sau nu) pe fiecare din reazemele grinzii continui, se calculează
momentele încovoietoare în deschiderile respective în trei sau mai
multe secţiuni, specifice fiecărui caz în parte şi se construiesc
diagramele înfăşurătoare ale eforturilor.
Fiind determinate eforturile momentelor încovoietoare, se trece
nemijlocit la calculul secţiunilor, individual specifice, ale grinzii
principale continui, calculul armăturii de rezistenţă necesare pentru
armarea secţiunilor normale, înclinate şi/sau contra strivirii locale
de la eventualele forţe concentrate.
Secţiunea vulnerabilă a grinzilor pe reazeme se află la muchia
stâlpului, astfel ţinându-se seama de dimensiunile stâlpului. Pe
primul reazem intermediar al deschiderii marginale momentul
încovoietor va fi:

109
 h 
M11 = M B1 − VB1  col , (5.2)
 2 
unde:
M B1 , QB1 – momentul încovoietor şi forţa tăietoare pe axa
stâlpului;
hcol – înălţimea secţiunii transversale a stâlpului.
Calculul eforturilor din nodurile cadrului se efectuează cu
scopul calculului la rezistenţă a elementelor acestuia. În proiectul de
an, calculul secţiunilor grinzilor principale, practic, este identic cu
algoritmul calculului grinzilor secundare (capitolul 3), deci acest
algoritm nu o să fie detaliat.
Dacă apare necesitatea de efectuare a unui astfel de calcul, se
atrage atenţia la abaterile ce ţin de tipul armăturilor (carcase, (bare)
dar nu plase), pentru preluarea momentelor negative şi prezenţa
unor secţiuni de îmbinare a carcaselor grinzilor secundare, adică
suplimentar trebuie verificată alunecarea şi strivirea de la eforturile
concentrate.
Totodată, calculul eforturilor din nodurile cadrului, indiscutabil,
vor fi necesare la calculul rezistenţei stâlpilor şi fundaţiilor.

5.1. Determinarea deschiderilor de calcul

Deschiderile de calcul ale grinzilor (riglelor) cadrului se adoptă
de la centrul axelor stâlpilor vecini admise în pct.3.1:
- în deschiderea marginală (m) l0,mb,1 = lmb,1 = 620cm;
- în deschiderea mediană (m) l0,mb,2 = lmb,2 = 630cm.
Sarcina pe grindă este considerată uniform distribuită.
Dimensiunile preliminare ale secţiunii grinzii principale au fost
estimate şi admise, la fel, în pct.3.1 şi dacă excludem influenţa tălpii
asupra rigidităţii lor, atunci dimensiunile grinzii principale sunt
hmb × bmb = 0,65 × 0,25 m.
Se cere a fi calculate eforturile din starea limită de rezistenţă în
nodurile specifice ale cadrului.

110
 5.2. Determinarea sarcinilor
Sarcina totală pe 1 m de lungime a grinzii este alcătuită din
sarcina permanentă de la placa planşeului, greutatea proprie a
nervurii (inimii) grinzii – g şi temporară – p.
Greutatea proprie a unui metru al grinzii principale este:

Gmb = ( hmb − h′f ) ⋅ bmb ⋅ ρc ⋅ γ f = ( 0,65 − 0,08) ⋅ 0,25⋅ 25⋅1,1 = 3,92

kN
.
m
Greutatea proprie a unui metru al grinzii secundare:

Gsb = ( hsb − h′f ) ⋅ bsb ⋅ ρc ⋅ γ f = ( 0,45 − 0,08) ⋅ 0,20 ⋅ 25 ⋅1,1 = 2,04

kN
,
m
unde:
ρc – masa volumetrică a betonului armat:
ρ c = 2 5 0 0 kg / m 3 = 2 5 kN / m 3 ;
γ f – coeficientul de siguranţă egal cu 1,1 pentru acţiuni de la
masa proprie a construcţiilor din beton armat.
Valorile de calcul ale sarcinilor temporare (utile) – pmb şi ale
celor permanente – gmb alcătuiesc sarcina totală, care acţionează pe
un metru lungime a grinzii principale.
Ţinând cont de clasa de importanţă a clădirii (γn = 0,95),
valorile – gmb şi – pmb vor fi:

 G ⋅l 
g mb =  g ⋅ lsb,2 + nsb ,2 ⋅ sb sb,2 + Gmb  ⋅ γ n =
 lmb ,2 
 
 2, 04 ⋅ 6, 2  kN
=  3,134 ⋅ 6, 2 + 2 ⋅ +3,92  ⋅ 0,95=26,0 ;
 6,3  m
kN
pmb = p ⋅ lsb,2 ⋅ γ n = 11, 4 ⋅ 6, 2 ⋅ 0,95 = 67,1 ,
m

111
unde:
nsb,2 – numărul grinzilor secundare pe o ”deschidere” a grinzii
principale, în cazul analizat nsb,2 = 2;
g, p – valorile de calcul al sarcinilor permanente şi temporare
(tab. 2.1).
5.3. Determinarea valorilor auxiliare de calcul
Pentru determinarea eforturilor în noduri şi elementele cadrului
ce cere a evalua rigidităţile secţiunilor elementelor şi cele liniare ale
lor, precum şi raportul rigidităţii sumare a stâlpilor la cea a grinzii –
coeficientul k.
Momentul de inerţie al secţiunilor:
b ⋅ h3 25 ⋅ 653
grinzii principale: Imb = mb mb = = 572135 cm4 ;
12 12
bcol ⋅ hcol
3
40 ⋅ 403
stâlpilor: I col = = = 213333 cm4 .
12 12
Rigiditatea liniară a grinzii:
I 572135
imb = mb = = 908 cm3 .
lmb,2 630
Rigiditatea liniară:
- a stâlpului de la primul nivel ( H et = 4, 2 m = 420 cm ) şi, ţinând
cont de grosimea stratului pardoselii:
1,33 ⋅ I col 1,33 ⋅ 213333
icol ,1 = = = 652 cm3 ;
H et + 0,15 420 + 15
- a stâlpului nivelului doi:
I col 213333
icol ,2 = = = 1016 cm3 .
0,5 ⋅ H et 0,5 ⋅ 420
Calculăm coeficientul k din condiţia că Ec1 = Ec 2 :
Ecol ,1 ⋅ (icol ,1 + icol ,2 ) 652 +1016
k= = = 1,84 ≈ 2 .
Ecol ,2 ⋅ imb 908

112
 5.4. Calculul static al grinzii
În calculul grinzii continue a planşeului cu grinzi din beton
armat monolit vom ţine seama de diferite scheme de încărcare a
deschiderilor cu sarcina temporară p (tab. 5.1). Mai întâi
determinăm momentele pe reazeme.
Momentul pe reazem, de exemplu MA, se determină conform
formulei (5.1). Din anexa 1, când sarcina permanentă acţionează
conform schemei 1, iar cea temporară – conform schemei 2.
Coeficienţii prin interpolare vor fi:
α1 = −0, 054; β 2 = −0, 062.
Caracteristicile de încărcare:
g mb ⋅ l012 = 26, 0 ⋅ 6, 202 = 999 kN ⋅ m;
pmb ⋅ l012 = 67,1⋅ 6, 202 = 2581 kN ⋅ m;
g mb ⋅ l022 = 26, 0 ⋅ 6,302 = 1031 kN ⋅ m;
pmb ⋅ l022 = 67,1 ⋅ 6,302 = 2665 kN ⋅ m.

Atunci valoarea momentului încovoietor:

MA = α1 ⋅ g ⋅ l012 + βi ⋅ p ⋅ l012 = −0,054 ⋅ 999 − 0,062 ⋅ 2581 = −214 kNm.
Calculul momentelor este dat în tabelul 5.1. În acest tabel sunt
prezentate grupările posibile ale schemelor de încărcare a grinzilor
şi reducerea cu circa 20 % a momentelor încovoietoare pe reazeme
pentru gruparea 1+4. Prin această reducere se ţine seama de
formarea articulaţiilor plastice în grinda în stadiul de echilibru
limită.
Pentru calcularea momentelor în deschideri (câmp) la
necesitate (pct.5) este utilizat momentul de încovoiere M al unei
grinzi simplu rezemată, pentru fiecare deschidere:
P ⋅ l02i
M max = = 0,125 P ⋅ l02i sau M min = 0,125 g ⋅ l02i ,
8
în funcţie de tipul încărcării.

113
 Tipul încărcării se determină din grupările schemelor de
încărcare: 1+2, 1+3, 1+4. Când construim diagrama momentelor,
depunem valorile momentelor pe reazeme, le unim cu o dreaptă şi
de ea “suspendăm” ordonatele momentelor de încovoiere ale grinzii
simplu rezemată.
Valoarea momentului în câmp (de exemplu, M1 în centrul
primei deschideri) se va determină ca diferenţa momentului de
încovoiere a grinzii simplu rezemate de momentele de pe reazeme:
M A + M B1
M1 = M0 − .
2
Valorile forţei tăietoare pe axa reazemelor (de exemplu, VA
pentru primul reazem) se determină ca într-o grindă simplu
rezemată acţionată de momente la reazeme:
− M A + M B1
VA = V0 + .
l01
Pentru reazemul B1, valoarea forţei tăietoare se poate calcula
prin formula:
− M A + M B1
VB1 = −V0 + ,
l01
unde, în funcţie de încărcare:
gmb ⋅ l0i
V0 = + ;
2
p ⋅l
V0 = + mb 0i .
2

114
 Tabelul 5.1. Valorile eforturilor de calcul pe reazemele grinzii principale peste parter
Nr. Valoarea eforturilor pe reazeme
Schema de încărcare a grinzii Indic.
crt. A B1 B2 C1 C2
1 2 3 4 5 6 7 8
α -0,054 -0,093 -0,087 -0,087 -0,087

gmb⋅l02
999 999 1031 1031 1031
[kN⋅m]
1
M
-53,9 -92,9 -89,7 -89,7 -89,7
[kN⋅m]

115
V
74,3 -86,8 81,9 -81,9 81,9
[kN]

β -0,054 -0,093 -0,087 -0,087 -0,087

pmb⋅l02
2581 2581 2665 2665 2665
[kN⋅m]
1a
M
-139 -240 -232 -232 -232
[kN⋅m]
V
192 -224 212 -212 212
[kN]
 Continuarea tabelului 5.1
1 2 3 4 5 6 7 8

β -0,052 -0,101 -0,098 -0,059 -0,059

pmb⋅l02
2581 2581 2665 2665 2665
[kN⋅m]
4
M
-134 -261 -261 -157 -157
[kN⋅m]
V
188 -229 228 -195 0
[kN]

116
M -193 -333 -322 -322 -322
1+1a
V 266 -311 293 -293 293
M -214 -268 -138 -138 -138
1+2
V 280 -297 81,9 -81,9 293
M -33,3 -157 -274 -274 -274
1+3
V 61 -101 293 -293 82
M -151 -283 -281 -198 -198
1+4*
V 262 -315 310 -277 82
*Pentru gruparea 1+4, valoarea momentelor pe reazeme se reduce cu 20%, în această reducere ţinându-se seama
de formarea articulaţiilor plastice în grindă în stadiul de echilibru limită.
 CAPITOLUL VI. CALCULUL STÂLPULUI

6.1. Materiale de confecţionare

Stâlpii din beton armat se confecţionează din beton greu de
clasa cel puţin C15, însă pentru cei mai încărcaţi – de clasa cel puţin
C25. Armarea longitudinală a stâlpilor monoliţi se efectuează cu
bare de diametrul 12-25 mm din oţel laminat cu profil periodic de
clasa A-III (RSt 400) şi Aт-IIIс (RSt T400). În calitate de armătură
întinsă (la comprimare excentrică) se poate folosi şi armătură de
clasa A-IIIв (RSt V 550). Armătura de clasele A-IV (RSt 600), A-V
(RSt 800), A-VI (RSt 1000) şi modificările lor se pot folosi în
calitate de armătură comprimată. Clasa A-IV (RSt 600) poate fi
folosită în calitate de armătură întinsă numai în cazurile când este
demonstrată rentabilitatea ei.
În calitate de armătură transversală se foloseşte armătură din
bare de oţel de clasa A-I (RSt 200), A-II (RSt 300) şi sârmă de clasa
Bp-I (RWr 410...400).
Rezistenţele normate (de serviciu) şi de calcul ale betonului (Rc,
Rct, Ec, Rcn=Rc,ser) şi armăturilor (Rs, Rsc, Es, Rsw) sunt date în
tabelele normelor şi regulilor de proiectare a construcţiilor din beton
armat [1], precum şi în tabelul 1 şi 2 din anexa 1 şi anexa 2.
În exemplul prezentat mai jos a fost adoptat betonul de clasa
C15, armătura longitudinală din oţel de clasa A-III (RSt 400) şi
transversală – A-I (RSt 200).
Conform datelor din anexa 1 şi 2 admitem:
Pentru betonul clasei C15:
- rezistenţa prismatică de calcul la starea limită ultimă*:
( pentru γ c 2 = 1,0 ) : Rc = 8,5 MPa; Rc,t = 0, 75 MPa;
( pentru γ c 2 = 0,9 ) :
Rc = 7,7 MPa; Rc,t = 0, 67 MPa;
- rezistenţa prismatică de calcul la starea limită de serviciu:
Rc,ser = 11,0 MPa; Rc,t ,ser = 1,15 MPa;

*
În continuare, în calcule se va folosi rezistenţa betonului cu coeficientul
condiţiilor de lucru 0,9 (tab.2 [1] şi/sau pct. 2.4),

117
- modulul iniţial de elasticitate: Ec = 2,3⋅10 MPa.
4

Caracteristicile fizico-mecanice ale armăturii clasa A-III:

- rezistenţa de calcul la întindere şi comprimare la starea limită
ultimă: Rs = 365 MPa ;
- modulul de elasticitate: Es = 2 ⋅10 MPa.
5

Caracteristicile fizico-mecanice ale armăturii clasa A-I:

- rezistenţa de calcul la întindere la starea limită ultimă:
R s = 225 M Pa ;
- rezistenţa la întindere transversală: R sw = 175 M P a ;
- modulul de elasticitate: Es = 2,1⋅10 MPa.
5

6.2. Dimensionarea secţiunilor

La construcţia clădirilor etajate de regulă se utilizează stâlpii
din beton armat cu secţiunea pătrată sau dreptunghiulară.
Dimensiunile secţiunii transversale a stâlpilor clădirilor (bcol;
hcol) se adoptă multiple la 50 mm astfel, încât flexibilitatea lor l0 i în
orice direcţie să nu depăşească 120 (sau coeficientul de flexibilitate
l0 hcol ≤ 35 ) pentru stâlpii cu secţiunile pătrată şi/sau
dreptunghiulară.
Secţiunile stâlpilor în componenţa unei clădiri se recomandă să
fie egale. Capacitatea portantă, în acest caz, se regulează prin
variaţia armăturii şi clasei betonului. Dimensiunile secţiunilor
trebuie să corespundă cerinţelor pentru asigurarea rigidităţii
stâlpului şi cadrului. În clădirile cu multe etaje se recomandă
următoarele dimensiuni ale stâlpilor:

Lăţimea bcol, mm 300 400 500

Înălţimea hcol, mm 300, 400 400 - 900 500 – 1000

118
 6.3. Armarea stâlpilor
Stâlpii din beton armat se armează cu armătură atât
longitudinală, cât şi transversală. Aria secţiunii transversale a
armăturii longitudinale se determină prin calcul, iar a celei
transversale – în mai multe cazuri din dispoziţii constructive şi mai
rar – din calculul capacităţii portante la forţa tăietoare.
Aria secţiunii transversale a armăturii longitudinale se
recomandă nu mai mare de 3% (procent de armare) din aria totală a
secţiunii stâlpului şi nu mai mică de:
1) 0,10 % – pentru stâlpii cu flexibilitatea 5 ≤ l0 hcol ≤ 10 ;
2) 0,20 % – pentru stâlpii cu flexibilitatea 10 ≤ l0 hcol ≤ 24 ;
3) 0,25 % – pentru stâlpii cu flexibilitatea l0 hcol > 24 .
Armătura longitudinală se recomandă a fi amplasată pe laturile
perpendiculare planului de încovoiere a stâlpului. Pentru stâlpii cu
secţiunea de 40×40 cm şi mai mică se vor arma cu 4 bare, amplasate
în colţurile secţiunii. În stâlpii cu secţiuni mai mare se prevăd şi
bare intermediare, însă distanţa dintre bare să nu depăşească
400 mm. În cazul când distanţa dintre armăturile de rezistenţă în
direcţia planului de încovoiere depăşeşte 400 mm, în părţile laterale
ale secţiunii trebuie amplasată armătură constructivă (fără calcul) cu
diametrul minim 12 mm astfel, încât distanţa dintre bare să nu
depăşească 400 mm (fig.6.1).
Totodată, distanţa lumină între barele armăturii longitudinale de
rezistenţă trebuie să fie nu mai mică de diametrul maximal al barei
şi minim 25 mm – pentru armătura de jos şi 30 mm – pentru
armătura de sus, dacă barele stâlpilor la betonare ocupă o poziţie
orizontală sau înclinată.
Diametrul maximal al armăturii longitudinale pentru betoane
obişnuite şi cu agregate de clasă mai mică de C25 conform [1] este
de 40 mm, însă pentru o conlucrare mai eficientă dintre beton şi
armatură, autorii recomandă insistent variaţia diametrului lor în
limitele 12–25 mm.

119
 Fig. 6.1. Exemplu de armare a stâlpilor cu carcase sudate:
1 – armătură longitudinală; 2 – armătură transversală (etriere);
3 – bare de legătură (etriere)
Toate barele longitudinale de rezistenţă ale armăturii se
recomandă să aibă acelaşi diametru. Dacă barele au diametre
diferite, atunci se recomandă nu mai mult de două tipuri de
diametre, cu excepţia armăturii constructive. Barele cu diametre
maxime se amplasează în colţurile secţiunii transversale a stâlpilor
pentru a asigura preluarea eforturilor de încovoiere din alt plan,
adică pentru a asigura apariţia unei eventuale încovoieri oblice.
Distanţa dintre armătura transversală (etriere) în carcasele
sudate nu trebuie să fie mai mare de 20 d s′ iar a celor legate 15 d s′
(unde d s′ este diametrul armăturii longitudinale în zona
comprimată) şi nu mai mare de 500 mm. Dacă coeficientul de
armare obţinut din calculul armăturii longitudinale din zona
comprimată ( As′ ) este mai mare de 1,5%, atunci etrierele se
recomandă a fi amplasate la o distanţă nu mai mare de 10 ds şi nu

120
mai mare de 300 mm. În preajma nodurilor, unde apare pericolul
forfecării, pasul etrierelor va fi adoptat din calculul la forfecare sau
cu pasul de minim 10 mm.
Diametrul etrierelor se adoptă din condiţii de sudare a
armăturii, însă nu mai puţin de 0,25 ds şi minim cu 5 mm (unde ds
este diametrul maximal al armăturilor longitudinale).
Grosimea stratului de acoperire a armăturii de rezistenţă nu
trebuie să fie mai mică de diametrul barei şi nu mai puţin de 20 mm,
iar pentru armătura transversală – minimum 15 mm.
Capetele barelor armăturii longitudinale, care nu sunt sudate cu
piesele înglobate, trebuie să aibă acoperirea (fie îndreptate de la
marginea stâlpului) nu mai puţin de 10–20 mm (în funcţie de
diametrul acestora). Capetele armăturii transversale trebuie să aibă
stratul de acoperire cu beton nu mai puţin de 10 mm.
Stâlpii supuşi la încovoiere alternativă se recomandă a fi armaţi
cu armătură longitudinală simetrică, adică armătura ( As′ = As ) .

6.4. Calculul stâlpului

6.4.1. Noţiuni generale

Stâlpii clădirilor etajate se calculează ca elemente excentric

comprimate de la acţiunea momentului de încovoiere (M) şi forţei
longitudinale (N). Valorile M şi N se determină din calculul static al
unui cadru transversal la diferite combinări ale sarcinilor de lungă şi
scurtă durată.
Tradiţional, pentru calculul rezistenţei secţiunii, sunt
recomandate valorile maxime ale momentului încovoietor
alternativ, cu valoarea aferentă a efortului axial şi varianta acţiunii
efortului Nmax cu valoarea M care-i corespunde.
Pentru fiecare combinare a sarcinilor în secţiunea cu valorile
forţelor de calcul maxime se determină aria necesară a armăturii
întinse ( As ) şi comprimate ( As′ ). Definitiv se adoptă cea mai mare
valoare din valorile calculate As şi As′ .

121
 Valorile momentului de încovoiere pentru diferite combinări de
forţe s-a determinat în capitolul precedent din calculul static al
grinzii continue (tab.5.1).
Valorile efortului axial total N şi de lungă durată Nl se
determină după suprafaţa de încărcare ce revine la fiecare stâlp fără
a se lua în consideraţie grinda continuă, sau utilizând valorile
forţelor tăietoare, calculate şi prezente în acelaşi tabel.

6.4.2 (a). Determinarea sarcinilor de calcul şi secţiunilor

În proiectul de curs se va calcula stâlpul intermediar dintre
deschiderea marginală următoare de la primul şi al doilea nivel.
Iniţial se determină eforturile M şi N în două secţiuni:
• Pentru primul nivel:
cea de sus – la nivelul planşeului;
cea de jos – la nivelul încastrării stâlpului în fundaţie.
• Pentru nivelul doi:
cea de sus – la nivelul planşeului;
cea de jos – la nivelul îmbinării cu stâlpul inferior.
În proiectul de curs pentru a determina forţa de calcul se alege
una din grupările de sarcini, pentru care diferenţa dintre valorile
momentelor de încovoiere din dreapta şi stânga reazemului B este
mai mare pentru această grupare de sarcini.
Valorile maxime ale forţei longitudinale N şi de lungă durată Nl
în diferite secţiuni se determină după relaţiile:
a) În secţiunea de jos – la nivelul încastrării stâlpului în fundaţie:
N1 = (n −1)  VB1 (1+1a) + VB2 (1+1a) + Gcol  ; (6.1)

 
( )( ) p
N1,l = (n−1)  VB1 (1) + VB2 (1) + VB1 (1a) + VB2 (1a) ⋅ l +Gcol .
 p 
(6.2)

unde:
• n – numărul etajelor clădirilor (n = 4);
• VB1 (1+1a), VB2 (1+1a) – forţa tăietoare din partea stângă şi
dreaptă a reazemului B conform grupării de sarcini (1+1a);
122
• VB1 (1), VB2 (1) – la fel pentru solicitarea (1);
• VB1 (1a), VB2 (1a) – la fel pentru schema de solicitare (1a);
• pl – sarcina temporară de lungă durată (tab. 2.1);
• p – sarcina temporară totală (tab. 2.1);
• Gcol – greutatea stâlpului se va determina în funcţie de volum şi
masa volumetrică şi fiabilitatea normată:
Gcol = bcol ,1 ⋅ hcol ,2 ⋅ Het ⋅ ρc ⋅ γ f ⋅ γ n ,
unde:
• bcol, hcol – lăţimea şi înălţimea secţiunii stâlpului;
• Het – înălţimea etajului;
• γ f – coeficientul de siguranţă, egal cu 1,1 pentru acţiuni de la
masa proprie a construcţiilor din beton armat;
• ρc – masa volumetrică a betonului armat, ρc = 25 kN / m3 ;
• γn – coeficient ce depinde de gradul de importanţă a clădirii.
b) În secţiunea de sus - la nivelul planşeului:
N ′ = N − G co l ; (6.3)

N l′ = N ′ − G co l . (6.4)

Valorile momentelor de încovoiere Mcor, aferente nodului B şi

care corespund grupării (1+1a) (tab. 5.1), pentru stâlpul primului
nivel se vor calcula prin relaţia:
icol ,1
M 1′ (1 + i ) =  M B1 (1 + 1a ) − M B 2 (1 + 1a )  , (6.5)
i col ,1 + icol ,2

iar pentru cel de al doilea nivel:

icol ,2
M 2′ (1 + i ) =  M B1 (1 + 1a ) − M B 2 (1 + 1a )  . (6.6)
i col ,1 + icol ,2

Valorile nefavorabile ale momentelor de încovoiere Mmax

(extreme), aferente nodului B în stâlpul de la parter, necesare pentru

123
diagrama înfăşurătoare vor fi colectate la fel din tabelul 5.1 şi se vor
determina prin relaţiile:
icol ,1
M 1′ (1 + 2 ) =  M B1 (1 + 2 ) − M B 2 (1 + 2 )  ;
icol ,1 + icol ,2
(6.7)
icol ,1
M 1′ (1 + 3 ) =  M B1 (1 + 3 ) − M B 2 (1 + 3 )  ,
i col ,1 + icol ,2

unde în (6.5), (6.6) şi (6.7):

• MB1 şi MB2 – valorile momentelor de încovoiere în grinda
continuă (din stânga şi din dreapta) pentru grupările de sarcini
corespunzătoare;
• icol,1 şi icol,2 – rigiditatea liniară a secţiunii transversale a
stâlpilor aferenţi nodului:
I col ,1 I col ,2
icol ,1 = 1,33 ; icol ,2 = 2 ; (6.8)
H et H et
unde:
• Icol,1 şi Icol,2 – momentul de inerţie a secţiunii transversale a
stâlpilor primului şi respectiv celui de al doilea nivel, se
calculează:
bcol ⋅ hcol
3
I col ,i =
.
12
În secţiunea de jos, la nivelul încastrării stâlpului în fundaţie
pentru grupările de sarcini (1+2) şi (1+3), momentul va fi:
M 1 (1 + 2 ) = 0,5 ⋅ M 1′ (1 + 2 ) ;
(6.9)
M 1 (1 + 3) = 0,5 ⋅ M 1′ (1 + 3 ) .

Valorile nefavorabile ale momentelor de încovoiere M în

secţiunea superioară nodului B, adică de jos a stâlpului de la nivelul
doi, pentru aceleaşi grupări de sarcini (1+2) şi (1+3) se vor
determina prin formula:

124
 icol ,2
M 2′ (1 + 2 ) =  M B1 (1 + 2 ) − M B 2 (1 + 2 )  ;
icol ,1 + icol ,2
(6.10)
icol ,2
M 2′ (1 + 3 ) =  M B1 (1 + 3 ) − M B 2 (1 + 3 )  .
icol ,1 + icol ,2

În relaţiile ((6.5) – (6.10)) se cere o informaţie veridică despre

dimensiunile secţiunilor stâlpilor şi grinzii.
În proiectul de curs dimensiunile secţiunii transversale a grinzii
sunt cunoscute deja din calculul grinzii continue (pct.5.2). Cât
priveşte dimensiunile secţiunii transversale ale stâlpului, se
recomandă a le adopta din condiţii constructive şi după aceea să fie
precizate prin calcule.
În prima aproximaţie dimensiunile admise ale secţiunilor
transversale ale stâlpilor pot fi:
− pentru primul nivel: bcol ,1 × hcol ,1 = 0, 45 × 0, 45 m ;
− pentru celelalte niveluri: bcol ,2 × hcol ,2 = 0, 40 × 0, 40 m .
Totodată, aria betonului va fi coordonată şi cu rezistenţa
secţiunii (materialelor), unui element comprimat centric:
N
Acol = ,
mϕ ( Rc + µ Rs ,c )
(6.11)

unde:
N – forţa sumară (totală) de calcul a stâlpului în secţiunea de jos;
m – coeficientul condiţiilor de lucru m=0,9, când h≤200 mm, şi
m=1,0, atunci când h > 200 mm;
φ – coeficientul de flambaj, iniţial se admite φ=0,95;
μ – valoarea procentului de armare a armăturii longitudinale;
Rc şi Rs,c – rezistenţa de calcul a betonului şi respectiv a
armăturii la compresiune.
Cunoscând aria secţiunii transversale a stâlpului, poate fi
calculată una din dimensiuni, în cazul secţiunii pătrate:
bcol = Acol . (6.12)

125
 Dimensiunile laturilor stâlpilor cu secţiunea dreptunghiulară
trebuie să fie multiple la 50 mm, pentru elementele cu secţiunea
transversală până la 500 mm şi multiplă la 100 mm în cazul
dimensiunilor ce depăşesc 500 mm.

6.4.2 (b). Calculul sarcinilor şi secţiunilor stâlpilor

Datele necesare pentru calculul stâlpului au fost calculate şi

adoptate anterior.
Sarcinile pe planşeu (tab.2.1)
− sarcina temporară totală: p = 11, 4 kN / m 2 ;
− sarcina temporară de lungă durată: pl = 9, 0 kN / m . 2

Caracteristicile grinzii secundare (pct. 3.5):

− dimensiunile secţiunii: hsb × bsb = 0, 45 × 0, 20 m ;
− lungimea grinzii ordinare: lsb ,2 = 6, 20 m;
− greutatea proprie: G sb = 2, 04 kN / m .
Caracteristicile grinzii principale (pct. 5.3):
− dimensiunile secţiunii: hmb × bmb = 0, 65 × 0, 25 m ;
− lungimea grinzii ordinare lmb ,2 = 6 , 3 0 m ;
− greutatea proprie: G mb = 3, 92 kN / m .
Dimensiunile secţiunii stâlpului:
− primului nivel: bcol ,1 × hcol ,1 = 0, 45 × 0, 45 m ;
− nivelurilor superioare: bco l , 2 × hcol , 2 = 0, 4 0 × 0, 40 m .
Dimensiunile halei (v. caietul de sarcini la proiect):
− numărul de niveluri: n = 4;
− înălţimea etajului: H et = 4, 20 m.

Determinarea efortului exterior axial de calcul pe stâlp

Valorile forţelor tăietoare VB1 şi VB2 au fost determinate în
capitolul 5 (tab. 5.1):

126
 – Gruparea de eforturi Nmax şi Mcor revine grupării de sarcini
cu valoarea maximă, a sumei VB1 + VB 2 . În exemplul prezentat,
această grupare o constituie încărcările (1+1a)*:
VB1 (1 + 1a) = -311 kN ; M B1 (1 + 1a) = -333 kN ⋅ m;
VB 2 (1 + 1a) = 293 kN ; M B 2 (1 + 1a) = -322 kN ⋅ m.

1) Astfel, pentru stâlpul primului nivel:

a) în secţiunea de jos (formulele (6.1) şi (6.2)):
N1 = (4 − 1) ( 311 + 293) + 2 ⋅17, 6 + 22, 2 = 1871 kN ;
 9, 0 
N1,l = (4 − 1) ( 86,8 + 81,9 ) + ( 224 + 214 ) ⋅ + 2 ⋅17, 6 +
 11, 4 
+ 22, 2 = 1596 kN ;
b) în secţiunea de sus (formulele (6.3) şi (6.4)):
N1′ = N1 − Gcol ,1 = 1871 − 22, 2 = 1849 kN ;
N1,′ l = N1,l − Gcol ,1 = 1596 − 22, 2 = 1574 kN.

Greutatea proprie a stâlpilor:

Gcol,1 = bcol,1 ⋅ hcol,1 ⋅ Het ⋅ ρc ⋅γ f ⋅γn = 0,45⋅ 0,45⋅ 4,2⋅ 25⋅1,1⋅ 0,95 = 22,2kN;
Gcol,2 = bcol,2 ⋅ hcol,2 ⋅ Het ⋅ ρc ⋅γ f ⋅γn = 0,4⋅ 0,4⋅ 4,2⋅ 25⋅1,1⋅ 0,95 =17,6kN.
Valoarea momentului încovoietor corespunzător Mcor , în cazul
concret al cadrului examinat, poate fi neglijată, deoarece
dezechilibrul momentelor încovoietoare în nodul B este:
∆M B =  −333 − ( −322 )  = −11, 0 kNm.

*
Conform pct.3.9 [5], la determinarea eforturilor axiale pentru calculul
stâlpului ce preia sarcina de la două sau mai multe planşee, sarcinile
temporare normate trebuie reduse prin înmulţirea acestora la coeficientul
ψn. Din aceste considerente, gruparea 1+1a va fi considerată ca cea mai
nefavorabilă pentru combinarea Nmax şi Mcor.
127
 Chiar şi acest moment raportat la efortul axial o să-l deplaseze
(valoarea excentricităţii de calcul) numai cu 0,6 cm. Însă momentul
∆MB va fi distribuit conform rigidităţii stâlpilor (≈ 0,5), apoi
transmis în secţiunea de calcul, adică de încastrare a stâlpului în
fundaţie (iarăşi 0,5). Astfel, valoarea excentricităţii de calcul se va
reduce practic de patru ori, atingând valoarea 0,15 cm, cu mult mai
mică decât cea accidentală (adiţională sau aleatoare) ea=1,0 cm.
– Gruparea de eforturi Mmax şi Ncor revine grupării de sarcini
în care momentul neechilibrat din nod este maxim, adică diferenţa
dintre valorile momentelor de încovoiere din dreapta şi stânga
reazemului este maximă. În exemplul prezentat, această grupare
este (1+2), diferenţa ∆M = M B1 − M B 2 are valoare maximă:
M B1 (1 + 2) = -268 kN ⋅ m; VB1 (1 + 2) = -297 kN ;
M B 2 (1 + 2) = -138 kN ⋅ m; VB 2 (1 + 2) = 81,9 kN .
Valorile forţei longitudinale maximale Nmax şi de lungă durată
Nmax,l se determină prin relaţiile (6.1) şi/sau (6.2).
2) Pentru stâlpul nivelului doi:
a) în secţiunea de jos:
N2 = ( 4 − 2) ⋅ ( 311 + 293) + 17,6 = 1244 kN ;
 9,0 
N2,l = ( 4 − 2) ⋅ ( 86,8 + 81,9) + ( 224 + 212) ⋅ + 17,6 = 1061kN ;
 11, 4 
b) în secţiunea de sus:
N2′ = N2 − Gcol ,2 = 1244 −17,6 = 1227 kN ;
N2,′ l = N2,l − Gcol ,2 = 1061 − 17,6 = 1043 kN.
Determinarea dimensiunilor secţiunii stâlpului
Pentru stâlpul de la parter
Adoptând, în prealabil, valoarea procentului de armare μ=0,01
(1,0 %) şi raportul l0 / h ≈ 10, aria secţiunii stâlpului conform (6.12):

128
 1871⋅103
Acol ,1 = = 1932 cm2 ;
1⋅ 0,95 ⋅ (0,85 ⋅ 7,7 + 0,01⋅ 365) ⋅ (100)
bcol ,1 = Acol ,1 = 1932 = 44, 0 cm = 0, 44 m.

Rotunjind multiplu la 50 mm, secţiunea pătrată a stâlpului de la

parter va avea dimensiunile:
hcol ,1 × bcol ,1 = 0,45 × 0,45 m.

Pentru stâlpul de la nivelul doi:

1244 ⋅103
Acol ,2 = = 1284 cm2 ;
1⋅ 0,95 ⋅ (0,85 ⋅ 7,7 + 0,01⋅ 365) ⋅ (100)
bcol ,2 = Acol ,2 = 1284 = 35,8 cm = 0,358 m.

Secţiunea pătrată a stâlpului de la etaj va avea dimensiunile:

hcol ,2 × bcol ,2 = 0, 40 × 0, 40 m .
După precizarea dimensiunilor secţiunilor stâlpilor, practic nu
sunt abateri în valorile eforturilor, însă pentru redistribuirea
momentului dezechilibrat din nod se cere a corecta rigiditatea
stâlpului de la parter (pct.5.3). Astfel, momentul de inerţie a
secţiunii stâlpului:

Pentru stâlpul primului nivel:

bcol ,1 ⋅ hcol
3
45 ⋅ 453
I col ,1 = ,1
= = 341719 cm3 ;
12 12

Pentru stâlpul nivelului doi:

b ⋅ h3 40 ⋅ 403
I col ,2 = col ,2 col ,2 = = 213333 cm3 ,
12 12
iar rigiditatea liniară:
Pentru stâlpul primului nivel:
I 341719
icol ,1 = 1,33 col ,1 = 1,33 = 1082 cm3 ;
H et 420

129
 Pentru stâlpul nivelului doi:
I 213333
icol ,2 = 2 col ,2 = 2 = 1016 cm3 .
H et 420
Pentru determinarea ariei armăturii în planul de încovoiere
trebuie determinate valorile momentelor de încovoiere de calcul
conform grupărilor nefavorabile (1+2) şi/sau (1+3)*.
1) În stâlpul de la parter, în secţiunea aferentă nodului B, conform
formulei (6.7):
1082
M1′(1 + 2) = ( −268 +138) ⋅ = −67,4 kN ⋅ m.
1082 + 1016
Forţa axială se va calcula pentru combinarea de sarcini
nefavorabilă, dar totuşi corespunzătoare momentului Mmax, adică,
când la ultimele două niveluri vor fi aplicate sarcinile (1+1a) – Nmax,
iar la nivelul nodului examinat B combinarea nefavorabilă (1+2):
N1′(1 + 2) = 2 ⋅ ( 311+ 293 + 17,6) + 1⋅ ( 297 + 81,9) = 1624 kN;
pentru secţiunea de jos a stâlpului (formula (6.9)):
M1 (1 + 2) = 0,5 ⋅ M1′ (1 + 2) = 0,5 ⋅ ( −67,4) = −33,7 kN ⋅ m ;
şi respectiv, adăugând sarcina de la masa proprie:
N1(1+ 2) = N1′(1+ 2) + Gcol ,1 = 1624 + 22,2 = 1646 kN.
2) În stâlpul de la nivelului doi în secţiunea aferentă nodului B
(formula (6,10):
1016
M 2′ (1+ 2) = ( −268 +138) ⋅ = −65,4 kN ⋅ m ,
1082 +1016
Cât priveşte efortul axial N2 acesta poate varia (pct.6.4.1) în funcţie
de combinările de acţiune a sarcinilor temporare (utile):

*
Valoarea momentului dezechilibrat din nodul B pentru combinarea (1+3),
∆M(1+3) = (-297+157) = -117 kNm este mai mică decât valoarea obţinută în
urma combinării ∆M(1+2) = (-268+138) = -130 kNm, Astfel, momentele fiind
practic comensurabile, obligă utilizarea armăturii simetrice.

130
 a) dacă sarcina utilă este prezentă pe ambele etaje şi în toate
deschiderile, adică nivelurile superioare sunt încărcate
complet (identic combinării (1+1a)), atunci
N2 (1 +1a) = 2 ⋅ ( 311 + 293 +17,6) = 1244 kN;
b) cazul când sarcina utilă este prezentă în toate deschiderile
numai la un etaj, iar altul va fi încărcat numai într-o
deschidere, atunci efortul axial poate fi
N2 (1 + 2) = ( 311+ 293) + (297 + 81.9) + 2 ⋅17,6 = 1019 kN;
N2 (1+ 3) = ( 311 + 293) + (101+ 293) + 2 ⋅17,6 = 1023 kN
sau N2 = ( 297 + 81,9) + (101 + 293) + 2 ⋅17,6 = 808 kN.

6.4.3. Calculul capacităţii portante a stâlpului (de la parter)

la compresiune din planul de încovoiere

Stâlpul din planul de încovoiere se calculează ca un element

comprimat excentric cu excentricitate accidentală (adiţională) ea la
acţiunea forţelor axiale maxime, deoarece nu se observă
dezechilibrări ale momentelor de încovoiere în nodurile de îmbinare
a stâlpului cu planşeul în direcţia grinzilor secundare. Elementele cu
secţiunea dreptunghiulară din beton greu de clasa C15…C40 armate
cu oţel de clasa A-I, A-II şi A-III la care l0,col ≤ 20 hcol pot fi
calculate ca elemente comprimate centric.
Lungimea de flambaj lo a stâlpului:
1) Pentru stâlpul primului nivel:
l0,col ,1 = 0, 7 ⋅ ( H et + a ) ,
unde:
a – distanţa de la partea de sus a fundaţiei până la nivelul podelei
primului etaj (practic această valoare este recomandată de 15 cm).
2) Pentru stâlpul celorlalte niveluri:
l0,col ,2 = H et .
Luând în consideraţie că pentru elementele cu secţiunea
dreptunghiulară ( hcol ≠ bcol ), la calculul stâlpilor din planul de

131
încovoiere înălţimea va fi lăţimea ei ( bcol ), atunci coeficientul de
flambaj va fi l0,col bcol ≤ 20 .
Aria totală a armăturii de rezistenţă ( As + As′ ) se determină din
relaţia ce decurge din (6.11):
N R
As + As' = As ,tot = − Acol c , (6.13)
mϕ Rsc Rsc
unde:
N, m, R*c, Rs – vezi explicaţiile pentru formula (6.11);
φ – coeficientul de flambaj al stâlpului se determină prin
formula:
ϕ = ϕ s + 2 ⋅ (ϕ s − ϕ c ) ⋅ α s ≤ ϕ s ; (6.14)
ϕ r , ϕ b – coeficienţii care sunt admişi din anexa 10 în funcţie de
raporturile: N l N şi l0 ,col bcol ;
N şi N l – efortul axial total şi respectiv de lungă durată;
α s – coeficient ce se determină prin formula:
Rsc
αs = µ ⋅ , (6.15)
Rc
unde:
µ – coeficientul de armare a stâlpului, care iniţial poate fi μ =
0,01 (1,0 % – procent optimal pentru elementele comprimate).
Excentricitatea accidentală (adiţională sau aleatoare) ea,
conform [1] p.5.3.1.2, trebuie să fie cea mai mare valoare din
următoarele:
1) 1/600 din lungimea elementului;
2) 1/30 din înălţimea secţiunii elementului;
*
Pentru a lua în consideraţie neomogenitatea betonului în cazul betonării verticale
a elementelor cu o înălţime mai mare de 2 m, rezistenţa de calcul a betonului Rc
se va corecta cu un coeficient al condiţiilor de lucru [1] sau valoarea se va înmulţi
cu 0,85, sau în formule va apărea acest coeficient.

132
 3) cel puţin 10 mm.
Însă, dacă stâlpul este zvelt ( l0,col bcol > 20 ), atunci calculul se
efectuează, indiscutabil conform pct. 6.4.4, adoptând excentricitatea
e0 = ea .
În exemplul prezentat, lungimea de flambaj a stâlpului de la
parter:
l0,col ,1 = 0, 7 ⋅ ( H et + a ) = 0, 7 ⋅ ( 4, 20 + 0,15 ) = 3, 05 m .
Coeficientul de flexibilitate a elementului:
l0,col ,1 3,05
= = 6,77 < 20.
bcol ,1 0,45
Raportul:
N1,l / N1 = 1596 /1871 = 0,853.
Din anexa 10, pentru N l N = 0,853 şi l0 , col ,1 bcol ,1 = 6, 77
(după interpolare) adoptăm ϕ c = 0, 916 şi ϕ s = 0, 917 .
Determinăm valoarea coeficientului α s prin formula (6.15):
Rsc 365
αs = µ ⋅ = 0, 01⋅ = 0,558.
Rc 0,85 ⋅ 7,7
Deoarece αs > 0,5, atunci ϕ = ϕs = 0,917 .
Aria armăturii de rezistenţă se va calcula prin formula (6.13):
1871⋅10 0, 452 ⋅104 ⋅ 0,85 ⋅ 7,7
As ,tot = − = 19,6 cm2 .
1⋅ 0,917 ⋅ 365 365
Astfel, consultând anexa 5, putem admite 4∅ 25 mm cu aria
,tot = 19,63 cm .
Asreal 2

Determinăm variaţia ariei reale a barelor admise faţă de cea

calculată:

133
 ,tot − As ,tot
Asreal 19, 63 − 19, 6
+∆ % = ⋅100% = ⋅100% = +0,33%.
As,tot 19, 6
Supraarmarea se încadrează în limitele admisibile
(−5%... + 15%) .
Procentul de armare:
Asreal 19, 63 ⋅10−4
µ% = ,tot
⋅100% = ⋅100% = 0,97%
Acol ,1 0, 452
este mai mic de 3% şi mai mare decât 0,1% (pentru un stâlp cu
flexibilitatea 5 < l 0 / bcol = 6, 77 < 10 ). Deci, se încadrează în
limita valorilor normate şi menţionate în punctul pct. 6.3.

6.4.4. Calculul capacităţii portante a stâlpului (de la parter)

la compresiune în planul de încovoiere

În planul de încovoiere stâlpul se calculează ca un element

supus acţiunii momentelor de încovoiere şi forţelor axiale, desigur,
pentru eforturile nefavorabile. Pentru armarea definitivă a stâlpului
se iau valorile maximale ale ariei armăturii de rezistenţă întinse (sau
mai puţin comprimate) As şi celei comprimate As′ obţinute din
calcul.
La calculul stâlpului în planul de încovoiere trebuie luată în
consideraţie eventuala creştere a excentricităţii forţei longitudinale
N datorită influenţei săgeţii de încovoiere a elementului respectiv,
precum şi curgerii lente posibile. Această influenţă se produce prin
multiplicarea excentricităţii iniţiale la coeficientul η , care este
calculat după relaţia:
1
η= ,
(6.16)
1− N
N cr

unde:

134
 Ncr – forţa critică de pierdere a stabilităţii prin flambaj, care,
pentru elementele cu secţiunea dreptunghiulară, se calculează
folosind una din relaţiile ce urmează:
l
1) Dacă flexibilitatea elementului este 0,col >10 atunci:
hcol
 0,11 
1, 6 Ec ⋅ bcol ⋅ hcol  0,1 + δ + 0,1  h − a ′ 
2

Ncr =  e
+ µα  0,col s
 . (6.17)
 l0,col 
2
 3 ⋅ ϕl  hcol  
 h   
 col 

2) Dacă coeficientul de flexibilitate a elementului este în limita

l As ,tot
4 ≤ 0,col ≤ 10 şi µ = ≤ 0, 25 , adică procentul de armare
hcol bcol ⋅ hcol
µ ≤ 2,5% :
E ⋅b ⋅ h
Ncr = 0,15 ⋅ c col col2 .
 l0,col  (6.18)
 
hcol 


l0,col
3) Dacă flexibilitatea este < 4 , atunci η = 1 ,
hcol

Ec – modulul de elasticitate a betonului;

ϕl – coeficientul în care se ia în consideraţie durata acţiunii
sarcinii:

135
  Ml 
ϕl = min 1 + β ⋅ , 1+ β , (6.19)*
 M 
unde:
β – coeficientul în care se ia în consideraţie tipul betonului,
pentru beton greu ( β = 1, 0 );
M şi M l – momentul încovoietor de la sarcina totală şi
respectiv de lungă durată.
Raportul, practic, poate fi echivalat:
M l g + Vl g + Vl
≈ , astfel ϕl = 1 + ;
M P P
 e 
δ e = max  0 , δ e ,min  ; (6.20)
 hcol 
l
δ e,min = 0,5 − 0, 01 0,col h − 0, 01Rc ; (aici Rc în MPa); (6.21)
col

Asreal Es
µα = ,tot
⋅ , (6.22)
bcol ⋅ hcol Ec
unde:
Ec – modulul iniţial de deformaţie a betonului;
Es – modulul de elasticitate a armăturii;
Asreal
,tot
– aria totală a secţiunii transversale a armăturii
longitudinale, pentru un procent mediu de armare µ=1,0%;
h0,col
– înălţimea efectivă (de calcul) a secţiunii stâlpului:
h0,col = hcol − as ;
as , as′
– stratul de acoperire cu beton a armăturii întinse şi
comprimate (sau mai puţin comprimate).

*
Aici şi în continuare, prezenţa în formule în faţa parantezelor a abrevierii min sau
max prevede adoptarea valorii respective din cele două posibile incluse în
paranteze.

136
 Dacă N > Ncr, trebuie mărite dimensiunile secţiunii stâlpului şi
să se repete calculul.
Valoarea excentricităţii forţei axiale faţă de centrul de greutate
a secţiunii elementului e0 = M / N, însă nu mai mică de
excentricitatea accidentală (adiţională).
Excentricitatea forţei axiale faţă de centrul de greutate al
armăturii întinse se determină prin relaţia:
h
e = η ⋅ e0 + col − as′ . (6.23)
2
La calcularea elementelor cu secţiunea dreptunghiulară
comprimată excentric pot avea loc două cazuri de armare:
1) armarea simetrică, când As = As′ şi Rs = Rsc ;
2) armarea asimetrică, când As ≠ As′ sau Rs ≠ Rsc .
Pentru fiecare caz de armare, metoda de calcul este alta.
Ţinând cont de faptul că în stâlpii intermediari ai clădirilor
etajate la diferite combinări de sarcini apar momente de sens opus
(pozitive sau negative), dar cu valori comensurabile, atunci se
recomandă armarea simetrică a stâlpilor.
Aria necesară a armăturii simetrice de rezistenţă este funcţie de
valoarea relativă a forţei longitudinale – α n :
N (6.24)
αn = .
0,8 ⋅ Rc ⋅ bcol ⋅ hcol
a) Dacă α n ≤ ξ R atunci:
0,8 ⋅ Rc ⋅ bcol ⋅ h0,col α m1 − α n (1 − 0,5α n )
As = As′ = ⋅ , (6.25)
Rs 1− δ

b) însă dacă α n > ξ R atunci:

0,8 ⋅ Rc ⋅ bcol ⋅ h0,col α m1 − ξ ⋅ (1 − 0,5 ⋅ ξ )
As = As′ = ⋅ . (6.26)
Rs 1− δ
În relaţiile (6.23) şi (6.24):

137
 N ⋅e
α m1 = ; (6.27)
0,8 ⋅ Rc ⋅ bcol ⋅ h0,2 col
′
δ = as h ; (6.28)
0, col

α n (1 − ξ R ) + 2 ⋅ α s ⋅ ξ R
ξ= ; (6.29)
1 − ξR + 2 ⋅α s
α − α (1 − 0,5α n )
aici α s = m1 n . (6.30)
1− δ
În proiect poate fi calculată numai o secţiune a stâlpului, pentru
cea mai nefavorabilă combinare a sarcinilor cu valorile Mmax şi Ncor.
Conform pct.6.4.2, momentul încovoietor va fi alternativ, deci,
armarea stâlpului simetrică.
La acţiunea eforturilor:
M = Mmax = M1′(1+ 2) = 67,4 kN ⋅ m;
N = Ncor = N1′(1+ 2) = 1624 kN.
Flexibilitatea elementului:
l0,col ,1 3, 05
= = 6, 77.
hcol ,1 0, 45
Procentul de armare:
Areal 19, 63 ⋅10−4
µ % = s ,tot ⋅100% = ⋅100% = 0,97%.
Acol ,1 0, 452
Stratul de protecţie al armăturii longitudinale as = as′ = 4 cm.
Excentricitatea de calcul e0 = 67,4 = 0,0415m = 4,15 cm .
1624

Valoarea excentricităţii accidentale:

H h   420 45 
ea = max  et , col ,1 ,1cm  = max  , ,1cm  = 1,5 cm ,
 600 30   600 30 
deoarece e0 = 4,15 cm > ea =1,5 cm adoptăm e0 = 4,15 cm .

138
 Înălţimea efectivă (de lucru) a secţiunii stâlpului:
h0,col ,1 = hcol ,1 − as = 0, 45 − 0,04 = 0, 41m.
Valoarea forţei critice Ncr, pentru µ = 1,15% ≤ 2,5% şi
4 < l0,col ,1 hcol ,1 = 6,77 < 10, conform formulei (6.18):
23 ⋅103 ⋅ 0, 45 ⋅ 0, 45
N cr = 0,15 ⋅ =15258 kN ,
( )
2
305
0, 45
unde Ec = 23⋅10 MPa – pentru beton C15 (anexa 1).
3

Deoarece N = 1624 kN < Ncr = 15258 kN , iar dimensiunile

secţiunii transversale a stâlpului sunt admise adecvat, continuăm:
1 1 1
η= = = = 1,12.
N 1624 1 − 0,106
1− 1−
N cr 15258
Valoarea excentricităţii forţei faţă de armătura întinsă sau mai
puţin comprimată (6.21):
h 45
e = η ⋅ e0 + col ,1 − as′ = 1,12 ⋅ 4,15 + − 4 = 23,1cm = 0, 231 m .
2 2
Valoarea relativă a forţei longitudinale:
N 1624 ⋅10−3
αn = = = 1,68;
0,8⋅ 0,85⋅ Rc ⋅ bcol ,1 ⋅ h0,col ,1 0,8⋅ 0,85⋅ 7,7 ⋅ 0,45⋅ 0,41
as′ 0, 04
δ= = = 0, 098 ;
h0,col ,1 0, 41
N ⋅e 1624⋅10−3 ⋅ 0,231
αm1 = = = 0,949;
0,8⋅ 0,85⋅ Rc ⋅ bcol,1 ⋅ h0,2 col,1 0,8⋅ 0,85⋅ 7,7 ⋅ 0,45⋅ 0,412
α − α n (1 − 0,5α n ) 0,949 − 1, 68 ⋅ (1 − 0,5 ⋅1, 68)
α s = m1 = = 0, 755;
1− δ 1 − 0, 098
α (1 − ξ R ) + 2 ⋅ α s ⋅ ξ R 1, 68 ⋅ (1 − 0, 6) + 2 ⋅ 0,755 ⋅ 0, 6
ξ= n = = 0,827.
1 − ξR + 2 ⋅α s 1 − 0,6 + 2 ⋅ 0,755

139
 Deoarece ξ = 0,827 > ξR = 0,6 , calculele se vor repeta fără
coeficientul 0,8:
N 1624 ⋅10−3
αn = = = 1,34;
0,85 ⋅ Rc ⋅ bcol ,1 ⋅ h0,col ,1 0,85 ⋅ 7,7 ⋅ 0,45 ⋅ 0, 41
N ⋅e 1624 ⋅10−3 ⋅ 0, 231
αm1 = = = 0,759;
0,85 ⋅ Rc ⋅ bcol ,1 ⋅ h0,2 col ,1 0,85 ⋅ 7,7 ⋅ 0, 45 ⋅ 0, 412
αm1 − αn (1 − 0,5αn ) 0,759 −1,34 ⋅ (1 − 0,5 ⋅1,34)
αs = = = 0,353;
1− δ 1 − 0,098
α (1− ξR ) + 2 ⋅αs ⋅ ξR 1,34 ⋅ (1− 0,6) + 2 ⋅ 0,353⋅ 0,6
ξ= n = = 0,869.
1 − ξ R + 2 ⋅ αs 1− 0,6 + 2 ⋅ 0,353
Deoarece αn =1,34 > ξR = 0,6 , calculul se efectuează conform
relaţiei (6.26):
0,85 ⋅ 7,7 ⋅104 ⋅ 0,45 ⋅ 0,41 0,759 − 0,869 ⋅ (1− 0,5 ⋅ 0,869)
As = As′ = ⋅ =
365 1− 0,098
= 9,82 cm2 .
Din anexa 5 admitem 2∅ 25 mm cu aria Asreal = 9,82 cm2 .
Determinăm variaţia ariei reale a barelor adoptate faţă de cea
calculată:
9,82 − 9,82
∆% = ⋅100% = 0 %,
9,82
aceasta se încadrează în limita admisibilă (−5%... + 15%) .
În final, fie conform calculului din planul de încovoiere (pct.
6.4.3) sau celui recent efectuat, armarea va fi din 4n25 mm.
Diametrul etrierelor se va adopta conform anexei 6. Pentru
diametrul armăturii longitudinale de 25 mm, etrierele se vor adopta
n6 A-I cu pasul S=300 mm.

140
 6.4.5. Calculul capacităţii portante a stâlpului de la etaj (nivelul
doi) din planul de încovoiere

În exemplul prezentat, lungimea de flambaj a stâlpului:

l0, col ,2 = H et = 4, 20 m .
Flexibilitatea elementului:
l0,col ,2 4, 20
= = 10,5 < 20,
bcol ,2 0, 40
Deci, calculul stâlpului poate fi efectuat conform relaţiei (6.13).
Raportul:
N 2,l / N 2 = 1061/1244 = 0,853.
Din anexa 10 pentru N l N = 0, 853 şi l0 / h = 10, 5 (după
interpolare) admitem ϕ c = 0, 886 şi ϕ s = 0,899 .
Determinăm valoarea coeficientului α s prin formula (6.15):
R 365
α s = µ ⋅ sc = 0,01⋅ = 0,558.
Rc 0,85 ⋅ 7,7
Deoarece αs > 0,5, atunci obţinem ϕ = ϕ s = 0,899.
Deoarece l0 , col ,2 bcol ,2 = 10, 5 < 20, aria armăturii se va
calcula prin formula (6.13):
1244 ⋅10 0, 402 ⋅104 ⋅ 0,85 ⋅ 7, 7
As ,tot = − = 9, 24 cm 2 .
1⋅ 0,899 ⋅ 365 365
Din anexa 5 putem admite 4n18 mm cu aria Asreal ,tot = 10,18 cm .
2

Variaţia ariei reale a barelor adoptate faţă de cea calculată:

Asreal − As ,tot 10,18 − 9, 24
+∆ % = ,tot ⋅100% = ⋅100% = +10,12%;
As,tot 9, 243
Există supraarmare care se încadrează în limita ( −5%... + 15%).
Procentul de armare:
Areal 10,18
µ % = s ,tot ⋅100% = ⋅100% = 0, 64%.
Acol ,2 40 2
La fel, se găseşte în limita valorilor normate şi menţionate în
pct. 6.3.

141
 6.4.6. Calculul capacităţii portante a stâlpului de la etaj
(nivelul doi) în planul de încovoiere

Eforturile de calcul (pct.6.4.2, b) în exemplul prezentat sunt:

M = M max = M 2′ (1 + 2) = 65, 4 kN ⋅ m ;
N = Ncor = 1244 ... 808 kN ,

Astfel, deoarece în calculul din planul de încovoiere (pct.6.4.5)

a fost admis efortul axial maximal N2 (1+1a) = 1244 kN, aici va fi
inclus în calcul N2 (1+ 2) = 1019 kN,
Flexibilitatea elementului:
l0,col ,2 4, 20
= = 10,5.
hcol ,2 0, 40

Excentricitatea forţei longitudinale:

M 65, 4
e0 = = = 0, 0641m = 6, 41 cm ;
N 1019

Valoarea excentricităţii accidentale:

H h   420 40 
ea = max  et , col ,1 ,1cm  = max  , ,1 cm  = 1,33 cm ,
 600 30   600 30 
deoarece e0 = 6,41 cm > ea = 1,33 cm acceptăm definitiv e0 = 6,41cm .

Înălţimea efectivă (de lucru) a secţiunii stâlpului:

h0,col ,2 = hcol ,2 − as = 40 − 4 = 36 cm.

Valoarea forţei critice convenţionale Ncr, pentru

l0,col ,2 hcol ,2 = 10,5 > 10 se determină prin formula (6.17):

142
  0,11
+ 0,1
1,6⋅ 23⋅10 ⋅ 0,40⋅ 0,40  0,1+ 0,33  0,36 − 0,04  
6 2

Ncr,2 =  +0,055⋅  
 4,20 
2
 3⋅1,83  0,40  
 0,40  
 
= 5346kN ,
unde Ec = 23⋅10 MPa – pentru beton C15 (anexa 1);
3

 e0   6, 41 
δ e = max  , δ e,min  = max 

, 0,33  = 0,33;
 hcol ,2   40 
l0,col ,2
δ e,min = 0,5 − 0, 01 − 0, 01Rc =
hcol ,2
4, 20
= 0,5 − 0, 01⋅ − 0, 01( 0,85 ⋅ 7, 65 ) = 0,33;
0, 40
 g + pl   12134 
ϕ l = min  1 + , 1 + β  = min  1 + , 1 + 1  = 1,83.
 q   14534 
Deoarece N = 1019 kN < Ncr = 5346 kN , deci, dimensiunile
secţiunii transversale ale stâlpului sunt acceptate.
1 1 1
η= = = = 1, 24.
N 1019 1 − 0,191
1− 1−
N cr 5346
Valoarea excentricităţii totală a forţei longitudinale se
determină din relaţia (6.21):
h 40
e = η ⋅ e0 + col ,2 − as′ = 1, 24 ⋅ 6, 41 + − 4 = 23,9 cm = 0, 239 m .
2 2

Valoarea relativă a forţei longitudinale:

N 1019 ⋅10−3
αn = = = 1,35;
0,8⋅ 0,85⋅ Rc ⋅ bcol ,2 ⋅ h0,col ,2 0,8⋅ 0,85⋅ 7,7 ⋅ 0,40 ⋅ 0,36

143
 as′ 0, 04
δ= = = 0,111;
h0,col ,2 0, 40
N ⋅e 1019⋅10−3 ⋅ 0,239
αm1 = = = 0,898;
0,8⋅ 0,85⋅ Rc ⋅ bcol,2 ⋅ h0,2col,2 0,8⋅ 0,85⋅ 7,7 ⋅ 0,40⋅ 0,362
α m1 − αn (1 − 0,5α n ) 0,898 − 1,35 ⋅ (1 − 0,5 ⋅1,35)
αs = = = 0,517;
1− δ 1 − 0,111
α (1− ξR ) + 2 ⋅αs ⋅ ξR 1,35 ⋅ (1− 0,6) + 2 ⋅ 0,517 ⋅ 0,6
ξ= n = = 0,809.
1− ξR + 2 ⋅αs 1− 0,6 + 2 ⋅ 0,517
Deoarece ξ = 0,809 > ξR = 0,6 , calculele se vor repeta fără a
include coeficientul 0,8:
N 1019 ⋅10−3
αn = = = 1,08;
0,85 ⋅ Rc ⋅ bcol ,2 ⋅ h0,col ,2 0,85 ⋅ 7,7 ⋅ 0,40 ⋅ 0,36
N ⋅e 1019 ⋅10−3 ⋅ 0,239
αm1 = = = 0,719;
0,85 ⋅ Rc ⋅ bcol ,2 ⋅ h0,2 col ,2 0,85 ⋅ 7,7 ⋅ 0,40 ⋅ 0,362
α m1 − α n (1 − 0,5α n ) 0, 719 − 1, 08 ⋅ (1 − 0,5 ⋅1, 08)
αs = = = 0, 25;
1− δ 1 − 0,111
α n (1 − ξ R ) + 2 ⋅ α s ⋅ ξ R 1, 08 ⋅ (1 − 0, 6) + 2 ⋅ 0, 25 ⋅ 0, 6
ξ= = = 0,814.
1 − ξR + 2 ⋅αs 1 − 0, 6 + 2 ⋅ 0, 25

Deoarece αn =1,08 > ξR = 0,6 , calculul se efectuează conform

relaţiei (6.26):
0,85 ⋅ 7,7 ⋅104 ⋅ 0,40 ⋅ 0,36 0,719 − 0,814 ⋅ (1− 0,5 ⋅ 0,814)
As = As′ = ⋅ =
365 1− 0,111
= 6,85 cm2 .
Din anexa 5 adoptăm 2∅18 mm + 1∅16 mm cu aria
Asreal = 5,09 + 2,02 = 7,1 cm2 .

144
 Variaţia ariei reale a barelor adoptate faţă de cea calculată:
7,1 − 6,85
+∆ % = ⋅100% = 3, 64 %.
6,85

Aşadar, se încadrează în limita admisibilă (−5%... + 15%) şi,

deoarece As = As′ , adoptăm definitiv câte 2∅18 mm + 1∅16 mm
pentru ambele zone atât pentru cea mai puţin comprimată, cât şi
pentru cea mai mult comprimată.

Procentul de armare longitudinală:

Asreal 2 ⋅ 7,1
µ= .tot
⋅100% = ⋅100% = 0,887%.
A 402
este mai mic decât 3% şi mai mare de 0,1% (pentru stâlpul cu
flexibilitatea 10 < l0 / bcol = 10, 5 < 24 ), deci, se află în limitele
valorilor normate şi menţionate în pct.6.3.
Definitiv adoptăm armarea stâlpului cu 4n18 + 2n16,
Asreal = 14,2 cm2 .
Diametrul etrierelor se adoptă conform anexei6, respectiv
pentru diametrul armăturii longitudinale de 18 mm, etrierele vor fi
n6 A-I. Pasul etrierelor poate fi admis constructiv S=300 mm, iar în
preajma nodurilor S=150 mm.

145
 CAPITOLUL VII. CALCULUL FUNDAŢIEI

7.1. Noţiuni generale

În proiectul de curs se cere proiectarea fundaţiei izolate sub

primul stâlp intermediar al cadrului transversal. Se prognozează a
executa fundaţia din beton armat monolit, cea mai efectivă metodă
utilizată în prezent. Proiectarea fundaţiilor izolate include
predimensionarea ariei fundaţiei, înălţimii acesteia, alcătuirii ei cu
adoptarea lungimii consolelor treptelor şi înălţimilor acestora,
calculul capacităţii portante şi armarea ei.
Adâncimea tălpii de fundaţie se stabileşte în funcţie de
condiţiile hidrogeologice, adâncimea de îngheţ, prezenţa subsolului,
lungimea de ancorare a armăturii stâlpului în fundaţie etc., adică în
urma calculelor tehnico-economice, conforme normelor şi regulilor
în construcţii. Cât priveşte fundaţiile intermediare, acestea fie că
sunt amplasate la aceeaşi cotă, sau cota lor poate fi specificată în
caietul de sarcini, sau adecvat argumentată de proiectant. Oricum,
marginea de sus a fundaţiei (marginale sau intermediare), de regulă,
se află la cota -0,15 m, valoare suficientă pentru realizarea unei
pardoseli la parterul clădirii.
Fundaţiile sunt elementele structurii de rezistenţă, care preiau
eforturile de la suprastructură şi le transmit terenului de fundaţie
(sol). Ele sunt compuse dintr-un volum piramidal (cuzinet) care
este, şi se recomandă să fie, proiectat în trepte. Numărul treptelor
fundaţiei depinde de gradientul eforturilor din stâlp, cuzinet, talpa
fundaţiei şi cea a terenului de fundaţie. Deci, este în funcţie de
forma, dimensiunile şi rezistenţa acestora, de materialele utilizate,
adică de mediile adiacente. În dependenţă de toată conjunctura de
factori, numărul treptelor, consolelor va fi până la trei (cuzinet, talpă
şi la necesitate ceva intermediar). Aici pot varia dimensiunile tălpii
şi înălţimea ei, precum forma şi dimensiunile cuzinetului.
Dimensiunile consolei şi/sau ale înălţimii tălpii şi cuzinetului
fundaţiei izolate din beton armat monolit se recomandă a fi multiple
la 150 mm.

146
 Talpa fundaţiei izolate a unui stâlp solicitat la compresiune
axială sau excentric moderat se admite pătrată în plan. La solicitări
excentrice, talpa unei astfel de fundaţii se recomandă a avea forma
dreptunghiulară, cu raportul laturilor dezvoltate în planul de acţiune
a momentului încovoietor la cele ortogonale între 1,1 şi 1,3, în
funcţie de valoarea excentricităţii, şi/sau să fie deplasate spre zona
comprimată, dacă aceasta este posibil, cu valoarea, cel puţin, a
excentricităţii.
Fundaţiile se recomandă a fi executate din beton greu clasele
C15–C30, în funcţie de eforturi, de clasa betonului stâlpului şi
rezistenţa terenului de fundaţie. Ele se amplasează pe o temelie
(strat) din nisip-pietriş cu grosimea de 10 cm. Tălpile fundaţiilor se
recomandă de armat cu plase sudate tipizate sau individuale.
Armătura plaselor se recomandă de clasa A-II cu diametrul barelor
nu mai mic de 10 mm. Distanţa dintre barele plasei (pasul) nu
trebuie să depăşească 200 mm (de regulă aşa şi se adoptă).
Grosimea stratului de acoperire a armăturii de rezistenţă a tălpii de
fundaţie, în funcţie de condiţiile reale (prefabricat – monolit, cu sau
fără, un strat intermediar din beton), poate şi trebuie să fie în limita
30–70 mm.

7.2. Date pentru calculul fundaţiei în exemplul dat

În caietul de sarcini este prescrisă rezistenţa de calcul a

terenului de fundaţie, R0 = 230 kPa .
Dimensiunile secţiunii transversale ale stâlpului la parter:
hcol,1 × bcol,1 = 0,45 m × 0,45 m., armat cu 4n25 A-III (RSt 400).
Fundaţia va fi executată din beton clasa C15 cu rezistenţa de
calcul, Rc = 8,5 MPa; şi Rct = 0, 75 MPa , valori prevăzute pentru
γ c 2 = 1, 0 . Talpa fundaţiei va fi armată cu armătură clasa A-II (RSt
300) cu rezistenţa de calcul R s = 280 M Pa .

147
 7.3. Eforturile necesare pentru calculul fundaţiei
Calculul fundaţiilor constă, ca atare, din calculul la starea
limită ultimă (calculul elementului structural la rezistenţă) şi
calculul la starea limită de exploatare (calculul eventualelor tasări,
adică comportării pe terenul de fundaţie). Astfel de calcule se
efectuează la discipline diferite.
Calculul rezistenţei fundaţiei ţine propriu-zis de construcţia în
cauză şi se efectuează în proiectele construcţiilor, inclusiv în acest
proiect de an, iar calculul tasării fundaţiei este efectuat la disciplina
geotehnica şi fundaţii predată la altă catedră.
Clădirea se exploatează normal, deci, dimensiunile fundaţiei
sunt evaluate de la acţiunea eforturilor de exploatare. Aceste
eforturi pot fi determinate prin trecerea de la eforturile de calcul la
starea limită ultimă la eforturile pentru starea limită de serviciu.
Trecerea poate fi efectuată identic cum s-a efectuat în pct. 4.2.1, sau
împărţind valorile eforturilor de calcul la coeficientul mediu de
fiabilitate a sarcinilor γ f = 1,15.
Eforturile nefavorabile, care se vor transmite fundaţiei şi la
acţiunea cărora va fi calculată rezistenţa, au fost determinate în pct.
6.4.2, b, şi sunt:
a) conform combinării Nmax şi Mcor: N f = N max = 1871 kN şi
M f = M cor ≈ 0 kNm ;
b) conform combinării Mmax şi Ncor: M ′f = M max = 33,7 kNm
şi N ′f = Ncor = 1646 kN.
Valorile eforturilor pentru calculul dimensiunilor tălpii
fundaţiei, ţinând cont de cele relatate, vor fi:
a) pentru combinarea Nmax şi Mcor: N f ,ser = 1871 = 1627 kN ;
1,15
b) pentru combinarea Mmax şi Ncor: M′f ,ser = 33,7 = 29,3 kN ⋅ m;
1,15
şi N ′f ,ser = 16461,15 = 1431 kN.
Excentricitatea forţei longitudinale, în dependenţă de caz:
148
 a) Varianta Nmax: e0 = 0 , sau
b) Varianta Mmax:
M′
e0′ = f ,ser ′ = 29,3 = 0,0205 m = 2,05 cm .
N f ,ser 1431
Dacă excentricitatea forţei longitudinale e0 este mai mare decât
două excentricităţi accidentale ea (ea = 2cm), fundaţia se va proiecta
dreptunghiulară, în caz contrar poate fi admisă pătrată.

7.4. Calculul fundaţiei la străpungere

7.4.1. Dimensionarea tălpii fundaţiei
Pentru determinarea dimensiunilor preliminare ale tălpii
fundaţiei, admitem acţiunea nefavorabilă asupra ei. Aceasta este
axială maximală, la care momentul e practic nul. Pentru această
acţiune echilibrăm presiunile din fundaţie cu cea a rezistenţei de
calcul a solului R0.
Astfel, dimensiunile ariei fundaţiei sunt:
N f ,ser 1627
A= = = 7,75 m2 , (7.1)
R0 − γ m ⋅ d 230 − 20 ⋅1
unde:
γm = 20 kN / m3 – masa volumetrică a materialului fundaţiei şi a
solului de pe treptele ei;
d = 1,0 m – adâncimea de fundare (adoptată).
Dacă se admite o fundaţie pătrată, atunci A = b2.
Pentru fundaţia dreptunghiulară: A= b · l=(1,1 ÷ 1,2) b2.
Deoarece pentru Nmax: e0 = 0 cm, iar pentru Ncor: (e0 = 2,05 cm
< 2·2 cm = 4 cm), atunci fundaţia se va proiecta cu talpa pătrată şi
dimensiunile laturilor:

l = b = A = 7,75 = 2,78 m,
rotunjind, obţinem b = 2,8 m.

149
 Aria reală a fundaţiei:
A = b 2 = 2,82 = 7,84 m2 .
Modulul de rezistenţă a tălpii fundaţiei:
l ⋅ b2 2,83
W= = = 3,66 m3.
6 6
Verificăm dimensiunile admise ale tălpii fundaţiei, reieşind din
aceea, că presiunea maximă pe fundaţia solului Pmax,ser nu trebuie să
depăşească 1,2R0, valoarea minimală Pmin,ser nu trebuie să fie mai
mică de zero, iar valoarea Pmed,ser – nu mai mare de R0.
Presiunea asupra solului:
N ′f ,ser M ′f ,ser
Pmax, ser = γ m ⋅ d1 + ± . (7.2)
min, ser A W
În cazul analizat presiunea pe talpa fundaţiei are valorile:
1431 29,3
Pmax, ser = 20 ⋅1+ ± = ( 20 +182,6 ± 8,01) kPa;
min, ser 7,84 3,66
Pmax,ser = 20 +182,6 + 7,21 = 210,6 kPa < 1,2 ⋅ R0 = 1,2 ⋅ 230 = 276 kPa;
Pmin,ser = 20 +182,6 − 7,21 = 194,5 kPa > 0 kPa;
Pmed ,ser = 20 +182,6 = 202,6 kPa < R0 = 230 kPa.

7.4.2. Determinarea înălţimii fundaţiei

Înălţimea fundaţiei trebuie să fie suficientă pentru ancorarea

armăturii longitudinale de rezistenţă a stâlpului. Luând în
consideraţie ancorarea prin îndoirea armăturii, atunci:
hpl = 20 ⋅ ds + a = 20 ⋅ 2,5 + 5 = 50 + 5 = 55 cm.
Totodată, înălţimea efectivă (de calcul) h0,pl a fundaţiei este în
funcţie de rezistenţa betonului la forfecare (străpungere sau prăbuşire)
şi cea a terenului de fundaţie.

150
 Dimensiunile tălpii fundaţiei fiind admise determinăm valoarea
eventualei presiuni a solului de la acţiunea sarcinilor de calcul. În
dependenţă de caz, utilizând formula (7.2) valorile presiunii:
a) conform combinării Nmax şi Mcor:
1871
Pmax = 20 ⋅1 + = ( 20 + 238,7 ) = 258,7 kPa;
7,84
b) conform combinării Mmax şi Ncor:
1646 33,7
′ = 20 ⋅1 +
Pmax ± = ( 20 + 209,9 ± 9,21) kPa;
min 7,84 3,66
′ = 20 + 209,9 + 9,21 = 239,1 kPa < 1,2 ⋅ R0 = 1,2 ⋅ 230 = 276 kPa;
Pmax
′ = 20 + 209,9 − 9,21 = 220,7 kPa > 0 kPa;
Pmin
′ = 20 + 209,9 = 229,9 kPa = R0 = 230 kPa.
Pmed
Astfel, presiunea maxim posibilă a tălpii de fundaţii asupra
solului va fi uniform distribuită pe toată aria pentru varianta
combinării Nmax şi este 249,9 kPa.
Înălţimea efectivă (de calcul) h0,pl a fundaţiei pătrate supuse
compresiunii axiale fără încovoiere în cazul combinării Nmax:
 Nf   1871 
h0, pl = 0,5 −hcol,1 +  = 0,5 −0,45 + =

 Rct + Pmax   0,75⋅103 + 258,7  (7.3)
= 0,456 m = 45,6cm
sau pentru cazul combinării Mmax şi Ncor:

0, 25 ⋅ hcol
2
,1 + (b ⋅ cl − cb )
2

h0,′ pl = −0,5 ⋅ hcol ,1 + , (7.4)

1+ r
unde:
Rct 0,75 ⋅103
r= = = 3,14;
′
Pmax 239,1

151
 cl = 0,5(l − hcol ,1 ) = 0,5 ⋅ (2,8 − 0, 45) = 1,175 m;
cb = 0,5(b − bcol ,1 ) = 0,5 ⋅ (2,8 − 0, 45) = 1,175 m.
Înlocuind valorile calculate în formula (7.4):
0,25 ⋅ 0,452 + (2,9 ⋅1,175 −1,1752 )
h0,′ pl = −0,5 ⋅ 0,45 + = 0,464 m.
1+ 3,14
Astfel, înălţimea maximală a fundaţiei din condiţiile de
rezistenţă la forfecare pe suprafaţa unei eventuale piramide (fig. 7.1)
de la acţiunea efortului axial, ţinând cont de stratul de acoperire
as = 5 cm, va fi:
hpl = h0, pl + as = 0,464 + 0,05 = 0,513 cm.

Fig.7.1. Schema de formare a piramidei de străpungere în treapta de jos

a fundaţiei. Schema de calcul şi secţiunile pentru determinarea armăturii
fundaţiei:
a) distribuţia uniformă a presiunii solului p/u Nmax şi Mcor;
b) distribuţia neuniforma a presiunii solului p/u Mmax şi Ncor.

152
 Deci, definitiv, înălţimea fundaţiei va fi egală cu cea mai mare
valoare obţinută din cele două condiţii (pericolul prăbuşirii şi
ancorarea armăturii). Înălţimea şi numărul treptelor se ia în funcţie
de înălţimea totală a fundaţiei. Ea se recomandă multiplă la
dimensiunile de modul.
În cazul exemplului prezentat valorile sunt:
hf =0,60m, h0,f =h0,2 =hf-as =0,55m, h1 =h2 =0,3m, h0,1 =0,25m.
Presiunea de la stâlp se transmite fundaţiei prin piramida de
străpungere, formată din liniile duse sub 45o (fig. 7.1). Pentru
determinarea lungimii treptelor şi dimensiunilor fundaţiei, folosind
metoda grafică, desenăm fundaţia în scară pe hârtie milimetrică sau
în AutoCAD.
Din figura 7.1 admitem:
c1 = 0,5(l − hcol ,1 ) = 0,5 ⋅ (2,8 − 0,45) = 1,175 m – distanţa de la
marginea fundaţiei până la secţiunea I-I de-a lungul laturii l;
c2 = 0,5(l − l1 ) = 0,5 ⋅ (2,8 −1,1) = 0,85 m – la fel, secţiunea II-II;
l1 = 1,1 m – lăţimea cuzinetului (treptei a doua).

7.5. Calculul armării tălpii fundaţiei

Secţiunea armăturii de rezistenţă a tălpii fundaţiei (As de-a

lungul laturii l, în care acţionează momentul încovoietor) se
determină din calculul la încovoiere a lungimii consolei plăcii
fundaţiei la acţiunea presiunii solului sub talpă în secţiunile de pe
marginea stâlpului sau bazei stâlpului şi pe marginile treptelor
fundaţiei.
Calculul armăturii se efectuează la fel ca şi pentru elementele
încovoiate cu secţiunea dreptunghiulară armate simplu, folosind
metoda de tabele. Se vor examina două secţiuni periculoase,
indicate în figura 7.1 ale plăcii fundaţiei după numărul de trepte al
acesteia.
Momentele încovoietoare în secţiunile de calcul ale fundaţiei se
determină de la acţiunea presiunii idealizate, uniform distribuite, a
solului aplicate pe talpa ei.
În dependenţă de caz, valorile momentului încovoietor pot fi
calculate ca pentru o consolă încărcată cu presiunile distribuite, fie

153
linear neuniform (trapezoidal) (fig. 7.1), sau distribuite uniform
(dreptunghiular).
Respectiv, pentru combinarea Nmax şi Mcor, cu distribuţie
uniformă a presiunii solului, valorile momentului încovoietor în
secţiunea I-I şi II-II vor fi:
M I − I = 0,125 ⋅ Pmax ⋅ ( l − hcol ,1 ) ⋅ b = 0,125 ⋅ 258,7 ⋅ ( 2,8 − 0, 45) ⋅ 2,8 =
2 2

= 500 kNm;
M II −II = 0,125 ⋅ Pmax ⋅ ( l − l1 ) ⋅ b = 0,125 ⋅ 258,7 ⋅ ( 2,8 −1,1) ⋅ 2,8 =
2 2

= 261,6 kNm.
Iar pentru combinarea Mmax şi Ncor, cu distribuţie neuniformă a
presiunii solului, valorile momentului încovoietor în secţiunea I-I şi
II-II vor fi:
6 ⋅ e′ 4 ⋅ e′ ⋅ c 1
MI′−I = N′f ⋅ c12 ⋅ (1+ 0 − 02 1 ) ⋅ =
l l 2⋅l
 6 ⋅ 0,0205 4 ⋅ 0,0205 ⋅1,175  1
= 1646 ⋅1,1752 ⋅ 1+ − ⋅ = 418,6 kNm;
 2,8 2,82  2 ⋅ 2,8
6 ⋅ e′ 4 ⋅ e′ ⋅ c 1
MII′ −II = N′f ⋅ c22 ⋅ (1+ 0 − 02 2 ) ⋅ =
l l 2⋅l
 6 ⋅ 0,0205 4 ⋅ 0,0205 ⋅ 0,85  1
= 1646 ⋅ 0,852 ⋅ 1+ − ⋅ = 219,8 kNm.
 2,8 2,82  2 ⋅ 2,8
Din cele obţinute putem observa că valorile momentelor pentru
combinarea Nmax şi Mcor sunt mai mari decât cele pentru combinarea
Mmax şi Ncor, de unde şi rezultă că acestea vor fi folosite pentru
determinarea secţiunii ariei armăturii de rezistenţă a tălpii fundaţiei.
Pentru secţiunea I-I
Valoarea coeficientului tabular:
M I −I 500 ⋅10−3
α01 = = = 0,087.
0,8 ⋅ Rc ⋅ b1 ⋅ h022 0,8 ⋅ 8,5 ⋅1,10 ⋅ 0,552
Conform anexei3, pentru α01 = 0,087 admitem coeficientul
ζ1 = 0,964. Atunci aria necesară a armăturii totale, paralelă cu latura
l, în secţiunea I-I la marginea stâlpului pe lăţimea fundaţiei va fi:

154
 M I −I 500 ⋅10
As,I −I = = = 33,7 cm2 .
Rs ⋅ ζ 1 ⋅ h02 280 ⋅ 0,964 ⋅ 0,55
în care Rs – rezistenţa de calcul a armăturii de clasa A-II.
Pentru secţiunea II-II
Valoarea coeficientului tabular:
M II −II 261,6 ⋅10−3
α02 = = = 0, 22.
0,8 ⋅ Rc ⋅ b ⋅ h012 0,8 ⋅ 8,5 ⋅ 2,8 ⋅ 0,252
Conform anexei3, pentru α02 = 0,22 admitem coeficientul
ζ1 = 0,903. Atunci aria necesară a armăturii totale, paralelă cu latura
l, în secţiunea II-II de la marginea stâlpului pe lăţimea fundaţiei va
fi:
M II −II 261,6 ⋅10
As ,II −II = = = 41, 4 cm2 .
Rs ⋅ ζ 1 ⋅ h01 280 ⋅ 0,903 ⋅ 0, 25

Armarea definitivă a fundaţiei poate fi efectuată după

acoperirea valorii maxime obţinute din calcule sau poate fi armată
cu armătura, care ar acoperi minimumul necesar şi la care s-ar
adăuga o plasă suplimentară, aria armăturii căreia va acoperi
deficitul de armătură.
În exemplul prezentat, diferenţa este relativ mică, astfel,
folosim o singură plasă, adică cea necesară pentru secţiunea II-II
(As = 41,4 cm2). Talpa fundaţiei se armează cu plase, la care pasul
barelor poate fi de 10, 15, 20 cm. Admitem pasul barelor S = 10 cm.
Atunci numărul necesar de bare pentru plasă pe lăţimea fundaţiei va
fi egal:
b 280
n = +1 = + 1 = 29 bare.
s 10

Aria necesară a unei bare:

A 41, 4
As ,1 = s ,max = = 1, 43 cm 2 .
n 29

155
 Din anexa 5 alegem bara ∅ 14 clasa A − II cu As ,1 = 1,54 cm .
real 2

Astfel, pentru armarea tălpii fundaţiei va fi utilizată o plasă cu

aceeaşi arie a armăturii în ambele direcţii:
14 A II − 100
P 2740 × 2740
14 A II − 100
cu aria As,tot = 29 ⋅1,54 = 44,6 cm .
real 2

Devierea ariei barelor adoptate

44, 6 − 41, 4
+∆% = ⋅100% = +7,8%
41, 4
se încadrează în limita admisibilă (−5%... + 15%) .

7.6. Executarea lucrărilor de armare şi betonare

Problemele mai des întâlnite la executarea lucrărilor de armare şi

betonare a stâlpului sunt cele de execuţie a nodurilor de îmbinare a
carcasei stâlpului superior cu cea a stâlpului inferior la variaţia
dimensiunilor secţiunii acestora; îmbinarea mustăţilor carcaselor etc.
Pentru barele de armătură cu diametrul ce nu depăşeşte 20 mm
îmbinarea acestora poate fi realizat prin suprapunere. Pentru bare al
căror diametru este mai mare de 20 mm îmbinarea se va realiza prin
sudură în baie, deoarece îmbinarea prin suprapunere pentru diametre
mari duce la cheltuieli nejustificate de armătură.
În proiectul de an, la executarea stâlpilor poate fi folosit şi beton
cu o clasă mai mare decât cel folosit la executarea grinzilor şi
planşeului, doar dacă va fi argumentată tehnologic betonarea şi va fi
asigurată continuitatea materialului stâlpului. Aceasta se lasă la
discreţia studentului, care în calitate de viitor proiectant trebuie să
poată soluţiona problemele de acest gen. În caz contrar, în nodul
îmbinării stâlpului cu grinda se pot produce fisuri. La deformare,
betoanele de clase diferite, având un modul de deformaţie diferit, vor
avea şi o comportare diferită.

156
 Fig.7.2. Îmbinarea barelor stâlpilor la variaţia secţiunii acestora:
a) prin sudură (diametre mai mari de 20 mm);
b) prin suprapune re (diametre mai mici de 20 mm).

Fig.7.3. Sudură în baie cu cordon pe eclisa metalică în formă de jgheab:

a) sudura barelor verticale;
b) sudura barelor orizontale.

157
 LITERATURA
1. NCM F.02.02.2006. Calculul, proiectarea şi alcătuirea
elementelor de construcţii din beton armat şi beton
precomprimat. Chişinău, ACDT, 2006.
2. Ciupac I., Sârbu T. Calculul şi alcătuirea elementelor planşeului
cu plăci şi grinzi din beton armat monolit. Material didactic. –
Chişinău: I.P.C., 2002.
3. Sârbu T. Calculul grinzilor continui din beton armat. Tezele
conferinţei tehnico-ştiinţifice a U.T.M. - Chişinău, 1996.
4. Sârbu T. Calculul grinzilor continui din beton armat articulate
la extremităţi. Rezumatele lucrărilor conferinţei tehnico–
ştiinţifice jubiliare a U.T.M. – Chişinău, 2000.
5. СНиП 2.01.07-85. Нагрузки и воздействия. Госстрой СССР.
- М.: ЦИТП Госстрой СССР, 1987.
6. NCM F 03.01.2006. Calculul construcţiilor din zidărie. RМ,
Chişinău: ACDT, 2006.
7. Байков В.Н., Сигалов Э.Е. Железобетонные конструкции.
Общий курс. Учебник для вузов. – 5-е изд., - М.:
Cтройиздат, 1991.
8. Проектирование железобетонных конструкций:
Справочник проектировщика /Под ред. А.Б. Голышева. –
Киев: Будiвельник, 1990.
9. Бондаренко В. М., Cуворкин Д. Г. Железобетонные и
каменные конструкции. – М.: Высшая школа, 1987.
10. Corobceanu V. Beton armat. - Chişinău: Editura Tehnica-
INFO, 2002.
11. Construcţii de beton armat. Manual /În red. Livovski E.-
Chişinău Editura Tehnica - INFO, 2001.

158
12. Agent R., Dumitrescu D., Postelnicu T. Îndrumător pentru
calculul şl alcătuirea elementelor de beton armat. – Bucureşti:
Editura Tehnică, 1992.
13. Железобетонные конструкции. Курсовое и дипломное
проектирование / Под ред. A. Я. Барашикова. – Киев, Вища
школа, 1987.
14. Попов Н. Н., Забегаев А. Д. Проектирование и расчёт
железобетонных конструкций. – М.: Высшая школа, 1989.
15. Расчет и конструирование частей жилых и общественных
зданий. Справочник проектировщика /Под ред. Вахненко
П. Ф. – Киев: Будивельник, 1987.
16. Чупак И. М., Cырбу Ф. П. Расчет элементов ребристого
междуэтажного перекрытия в монолитном железобетоне.
Методические указания к первому курсовому проекту по
дисциплине «Железобетонные конструкции». К.П.И. –
Кишинев, 1987.

159
 ANEXE

Anexa 1 (extras din tabelul 5, 6 şi 8 [1])

Caracteristicile de rezistenţă şi deformaţie ale betonului
Rezistenţa betonului SLU Rezistenţa Modulul de
Clasa
[MPa] betonului SLS elasticitate,
comprimare întindere [MPa] Ec·10-3
beto-
Rc Rct [MPa]
γc2 γc2 γc2 γc2 fără trat.
nului Rc,ser Rct,ser
=1,0 =0,9 =1,0 =0,9 trat. Term
C10 6,0 5,40 0,57 0,51 7,5 0,85 18,0 16,0
C12,5 7,5 6,7 0,66 0,59 9,5 1,00 21,0 19,0
C15 8,5 7,7 0,75 0,67 11,0 1,15 23,0 20,5
C20 11,5 10,5 0,90 0,80 15,0 1,40 27,0 24,0
C25 14,5 13,0 1,05 0,95 18,5 1,60 30,0 27,0
C30 17,0 15,5 1,20 1,10 22,0 1,80 32,5 29,0
C35 19,5 17,5 1,30 1,15 25,5 1,95 34,5 31,0
C40 22,0 20,0 1,40 1,25 29,0 2,10 36,0 32,5

Anexa 2 (extras din tabelul 9, 10, 11, 13 şi 14 [1])

Caracteristicile de rezistenţă şi deformaţie ale armăturii
Rezistenţa armăturii Rezisten- Modu-
Armătura
SLU [MPa] ţa lul de
armăturii elasti-
diame- compre-
întindere SLS citate
Clasa trul siune
[MPa] Es·10-4
[mm]
Rs Rsw Rsc Rs,ser [MPa]
A-I 6…40 225 175 225 235 21,0
A-II 10…80 280 225 280 295 21,0
A-III 6…8 355 285 355 390 20,0
A-III 10…40 365 290 365 390 20,0
Bp-I 3 375 270 375 410 17,0
Bp-I 4 365 265 365 405 17,0
Bp-I 5 360 260 360 395 17,0

160
 Anexa 3 (extras din tabelul 24 [1])
Valorile coeficienţilor pentru calculul elementelor încovoiate cu
armătură optimă
ξ ζ1 α1 ξ ζ1 α1
0,01 0,996 0,00996 0,31 0,876 0,27156
0,02 0,992 0,01984 0,32 0,872 0,27904
0,03 0,988 0,02964 0,33 0,868 0,28644
0,04 0,984 0,03936 0,34 0,864 0,29376
0,05 0,980 0,0490 0,35 0,860 0,3010
0,06 0,976 0,05856 0,36 0,856 0,30816
0,07 0,972 0,06804 0,37 0,852 0,31524
0,08 0,968 0,07744 0,38 0,848 0,32224
0,09 0,964 0,08676 0,39 0,844 0,32916
0,10 0,960 0,0960 0,40 0,840 0,3360
0,11 0,956 0,10516 0,41 0,836 0,34276
0,12 0,952 0,11424 0,42 0,832 0,34944
0,13 0,948 0,12324 0,43 0,828 0,35604
0,14 0,944 0,13216 0,44 0,824 0,36256
0,15 0,940 0,1410 0,45 0,820 0,3690
0,16 0,936 0,14976 0,46 0,816 0,37536
0,17 0,932 0,15844 0,47 0,812 0,38164
0,18 0,928 0,16704 0,48 0,808 0,38784
0,19 0,924 0,17556 0,49 0,804 0,39396
0,20 0,920 0,1840 0,50 0,800 0,400
0,21 0,916 0,19236 0,51 0,796 0,40596
0,22 0,912 0,20064 0,52 0,792 0,41184
0,23 0,908 0,20884 0,53 0,788 0,41764
0,24 0,904 0,21696 0,54 0,784 0,42336
0,25 0,900 0,2250 0,55 0,780 0,4290
0,26 0,896 0,23296 0,56 0,776 0,43456
0,27 0,892 0,24084 0,57 0,772 0,44004
0,28 0,888 0,24864 0,58 0,768 0,44544
0,29 0,884 0,25636 0,59 0,764 0,45076
0,30 0,880 0,2640 0,60 0,760 0,4560

161
 Anexa 4. Asortimentul plaselor sudate din sârmă Bp-1
Marca plasei sudate Diametrul Aria secţiunii transversale a barelor plasei cu pasul lor (mm),
armăturii pentru un metru lăţime sau lungime a plasei (cm2):
[mm] S = 50 S = 100 S = 150 S = 200 S = 250 S = 300
3 1,42 0,71 0,47 0,35 0,28 0,23
− −
× 4 2,52 1,26 0,84 0,63 0,50 0,42
− − 5 3,92 1,96 1,31 0,98 0,79 0,65
Aici:
lăţimile plaselor:
ds1 şi ds2 – respectiv, diametrul armăturii
1040, 1140, 1230, 1280, 1290, 1340,
longitudinale şi transversale a plaselor
1440, 1500, 1540, 1660, 2350, 2550,
S1 şi S2 – respectiv, pasul barelor longitudinale şi

162
2660, 2830, 2940, 2960, 3030, 3260,
transversale
3330, 3560 şi 3630 mm.
B - lăţimea şi L - lungimea plasei

Anexa 6. Raportul diametrelor barelor şi distanţele minime dintre ele

Denumirea Valorile diametrului armăturii
Diametrul maximal al barelor într-o direcţie 3-4 14, 16 18, 20 25 25 - 32 36 - 40
Diametrul recomandat în altă direcţie Bp-I 3 4 5 - - -
pentru clasele A-I 6 6 6 6 8 10
Distanţa minimă dintre barele aceleiaşi direcţii 50 75 100 100 150 200
Distanţa pentru barele instalate în două niveluri 30 40 50 50 60 70
 Anexa 5. Sortimentul ariilor secţiunii transversale a armăturii
Aria secţiunii transversale a n bare de armătură în cm2 Masa Sort. armătură Sort. sârmă
A A A A A B-II

n mm
1 2 3 4 5 6 7 8 9 kg/m Bp-I
II III IV IVc V Bp-II
3 0,071 0,14 0,21 0,28 0,35 0,42 0,49 0,57 0,64 0,55 − − − − − × ×
4 0,126 0,25 0,38 0,50 0,63 0,75 0,88 1,01 1,13 0,099 − − − − − × ×
5 0,196 0,39 0,59 0,79 0,98 1,18 1,37 1,57 1,77 0,154 − − − − − × ×
6 0,283 0,57 0,85 1,13 1,41 1,70 1,98 2,26 2,54 0,222 − × − − − − ×
8 0,503 1,01 1,51 2,01 2,51 3,02 3,52 4,02 4,52 0,395 − × − − − − ×
10 0,785 1,57 2,36 3,14 3,93 4,71 5,50 6,28 7,07 0,617 × × × × × − −
12 1,131 2,26 3,39 4,52 5,65 6,79 7,92 9,05 10,18 0,888 × × × × × − −
14 1,54 3,08 4,62 6,16 7,70 9,24 10,78 12,32 13,85 1,208 × × × × ×

163
− −
16 2,01 4,02 6,03 8,04 10,05 12,06 14,07 16,08 18,10 1,578 × × × × × − −
18 2,545 5,09 7,63 10,18 12,72 15,27 17,71 20,36 22,90 1,998 × × × × × − −
20 3,14 6,28 9,42 12,57 15,71 18,85 21,99 25,13 28,27 2,466 × × × × × − −
22 3,80 7,60 11,40 15,21 19,01 22,81 26,61 30,41 34,21 2,984 × × × × × − −
25 4,91 9,82 14,73 19,63 24,54 29,45 34,36 39,27 44,18 3,853 × × − × × − −
28 6,16 12,32 18,47 24,63 30,79 36,95 43,10 49,26 55,42 4,834 × × − × × − −
32 8,04 16,08 24,13 32,17 40,21 48,25 56,30 64,34 72,38 6,313 × × − − × − −
36 10,18 20,36 30,54 40,72 50,89 61,07 71,25 81,43 91,61 7,99 × × − − − − −
40 12,57 25,13 37,70 50,27 62,83 75,40 87,96 100,5 113,1 9,865 × × − − − − −
“×”- există „−” – nu există
 Anexa 7. Valorile coeficienţilor βj max.
Valorile coeficienţilor βj max pentru raportul υ/g
Nr.secţ
0,5 1,0 1,5 2,0 2,5 3,0 3,5 4,0 4,5 5,0
1 0,064 0,064 0,064 0,064 0,064 0,065 0,065 0,065 0,065 0,065
2 0,088 0,088 0,088 0,088 0,089 0,090 0,090 0,090 0,090 0,091
2' 0,088 0,088 0,088 0,088 0,089 0,090 0,090 0,090 0,091 0,091
3 0,072 0,072 0,072 0,072 0,072 0,074 0,074 0,075 0,076 0,076
4 0,016 0,016 0,016 0,016 0,016 0,019 0,019 0,020 0,021 0,022
5 -0,080 -0,080 -0,080 -0-079 -0,077 -0,076 -0,075 -0,075 -0,074 -0,072
6 0,004 0,004 0,004 0,004 0,006 0,008 0,009 0,009 0,010 0,011
7 0,047 0,047 0,048 0,049 0,051 0,052 0,053 0,053 0,054 0,055

164
7' 0,054 0,054 0,055 0,056 0,058 0,060 0,060 0,060 0,061 0,062
8 0,051 0,051 0,052 0,053 0,055 0,057 0,058 0,058 0,059 0,059
9 0,014 0,014 0,016 0,018 0,020 0,021 0,021 0,021 0,022 0,023
10 -0,0625 -0,062 -0,060 -0,058 -0,056 -0,055 -0,054 -0,054 -0,053 -0,053
11 0,018 0,018 0,020 0,021 0,023 0,024 0,024 0,024 0,025 0,026
12 0,058 0,058 0,059 0,060 0,062 0,0625 0,0625 0,0625 0,0625 0,0625
12' 0,0625 0,0625 0,0625 0,0625 0,0625 0,0625 0,0625 0,0625 0,0625 0,0625
13 0,058 0,058 0,059 0,059 0,060 0,061 0,062 0,062 0,0625 0,0625
14 0,018 0,018 0,018 0,018 0,019 0,020 0,021 0,021 0,022 0,023
15 -0,0625 -0,0625 -0,0625 -0,0625 -0,062 -0,061 -0,060 -0,060 -0,059 -0,058
 Anexa 8. Valorile coeficienţilor βj min. _
Nr. Valorile coeficienţilor βj min pentru raportul υ/g
secţ. 0,5 1,0 1,5 2,0 2,5 3,0 3,5 4,0 4,5 5,0
3 0,042 0,027 0,018 0,013 0,010 0,007 0,005 0,004 0,003 0,002
4 -0,004 -0,014 -0,020 -0,023 -0,024 -0,026 -0,027 -0,027 -0,027 -0,028
5 -0,080 -0,080 -0,080 -0,080 -0,080 -0,080 -0,080 -0,080 -0,080 -0,080
6 -0,017 -0,027 -0,032 -0,035 -0,036 -0,037 -0,037 -0,038 -0,038 -0,038
7 0,017 0,002 -0,006 -0,011 -0,013 -0,015 -0,017 -0,018 -0,019 -0,019
7' 0,023 0,007 -0,001 -0,006 -0,008 -0,011 -0,012 -0,014 -0,015 -0,016

165
8 0,023 0,006 -0,002 -0,006 -0,009 -0,011 -0,012 -0,014 -0,015 -0,016
9 -0,006 -0,016 -0,020 -0,022 -0,023 -0,024 -0,025 -0,026 -0,026 -0,027
10 -0,0625 -0,0625 -0,0625 -0,0625 -0,0625 -0,0625 -0,0625 -0,0625 -0,0625 -0,0625
11 -0,003 -0,013 -0,017 -0,019 -0,020 -0,021 -0,022 -0,023 -0,023 -0,024
12 0,028 0,013 0,005 0,000 -0,003 -0,005 -0,006 -0,008 -0,009 -0,010
12' 0,031 0,016 0,008 0,002 -0,001 -0,003 -0,005 -0,007 -0,008 -0,009
13 0,028 0,013 0,005 -0,001 -0,004 -0,006 -0,008 -0,009 -0,010 -0,011
14 -0.003 -0,013 -0,018 -0,022 -0,024 -0,025 -0,025 -0,036 -0,027 -0,027
15 -0,0625 -0,0625 -0,0625 -0,0625 -0,0625 -0,0625 -0,0625 -0,0625 -0,0625 -0,0625
 Anexa 9. Coeficienţii αi şi βi pentru determinarea valorilor momentelor pe reazeme _
Nr. Schemele de încărcare şi diagramele Momentele pe reazem
K
crt. momentelor de încovoiere MA MB1 MB2 MC1
1 2 3 4 5 6 7
0,5 -0,072 -0,090 -0,083 -0.083
1,0 -0,063 -0,091 -0,085 -0,085
2,0 -0,054 -0,093 -0,087 -0,087
1 3,0 -0,046 -0,095 -0,088 -0,088
4,0 -0,039 -0,097 -0,089 -0,089
5,0 -0,033 -0,099 -0,090 -0,090

166
6,0 -0,027 -0,100 -0,091 -0,091
0,5 -0,077 -0,079 -0,006 -0,006
1,0 -0,070 -0,074 -0,012 -0,012
2,0 -0,062 -0,068 -0,018 -0,018
2 3,0 -0,055 -0,065 -0,022 -0,022
4,0 -0,048 -0,063 -0,026 -0,026
5,0 -0,042 -0,063 -0,028 -0,028
6,0 -0,036 -0,062 -0,030 -0,030
 Anexa 9 (continuare) _
Nr. Schemele de încărcare şi diagramele Momentele pe reazem
K
crt. momentelor de încovoiere MA MB1 MB2 MC1
1 2 3 4 5 6 7
0,5 0,005 -0,011 -0,077 -0,077
1,0 0,007 -0,017 -0,073 -0,073
2,0 0,008 -0,025 -0,069 -0,069
3 3,0 0,009 -0,030 -0,066 -0,066
4,0 0,009 -0,034 -0,063 -0,063
5,0 0,009 -0,036 -0,062 -0,062

167
6,0 0,009 -0,038 -0,061 -0,061
0,5 -0,071 -0,092 -0,088 -0,072
1,0 -0,062 -0,095 -0,094 -0,066
2,0 -0,052 -0,101 -0,098 -0,059
4 3,0 -0,045 -0,107 -0,100 -0,054
4,0 -0,037 -0,112 -0,102 -0,050
5,0 -0,032 -0,115 -0,104 -0,046
6,0 -0,026 -0,117 -0,105 -0,043
 Anexa 10._Coeficienţii φc şi φs pentru elementele din beton obişnuit
l0/h
Nl/N 6 8 10 12 14 16 18 20
Coeficientul ϕc
0 0,93 0,92 0,91 0,90 0,89 0,86 0,83 0,80
0,5 0,92 0,91 0,90 0,88 0,85 0,81 0,78 0,65
1,0 0,92 0,91 0,89 0,86 0,81 0,74 0,63 0,55
Coeficientul ϕr
A. Pentru aria secţiunii barelor intermediare amplasate la margine, paralele planului analizat,
mai puţin decât 1/3(As+As’)

168
0 0,93 0,92 0,91 0,90 0,89 0,87 0,84 0,81
0,5 0,92 0,92 0,91 0,90 0,87 0,84 0,80 0,75
1,0 0,92 0,91 0,90 0,88 0,86 0,82 0,77 0,70

B. Pentru aria secţiunii barelor intermediare amplasate la margine, paralele planului analizat,
nu mai puţin decât1/3(As+As’)

0 0,92 0,92 0,91 0,89 0,87 0,84 0,80 0,75

0,5 0,92 0,91 0,90 0,87 0,83 0,79 0,82 0,65
1,0 0,92 0,91 0,89 0,86 0,80 0,74 0,66 0,58
 Anexa 11
Coeficientul µ pentru determinarea lungimii de calcul a
stâlpilor şi pilonilor cu secţiune constantă

Schema
de
rezemare
şi
solicitare

µ 1,0 0,7 0,5 2,0

Schema
de
rezemare
şi
solicitare

µ 1,0 2,0 0,725 1,12

Anexa 12

Formula interpolării
x1
x
y1
y y = y1 + ( x − x1 )
( y2 − y1 )
x2 y2 ( x2 − x1 )

169
 CUPRINS

PREFAŢĂ................................................................................. 4

CAPITOLUL I. CONCEPŢII GENERALE. DATE

INIŢIALE................................................................................. 6
1.1. Planşeele din beton armat şi clasificarea lor ..................... 6
1.2. Alcătuirea planşeului şi dimensionarea elementelor.......... 8
1.3. Caietul de sarcini şi dimensionarea elementelor................ 9

CAPITOLUL II. CALCULUL PLANŞEULUI........................ 14

2.1. Determinarea deschiderii de calcul a plăcii........................ 14
2.2. Determinarea sarcinilor...................................................... 17
2.3. Determinarea eforturilor de calcul din placă…………….. 19
2.4. Materiale pentru placă........................................................ 20
2.5. Determinarea ariei necesare a armăturii plasei................... 20
2.6. Alcătuirea (armarea) plăcii................................................. 23

CAPITOLUL III CALCULUL GRINZII SECUNDARE LA

GRUPA STĂRILOR LIMITĂ ULTIME (SLU)....................... 29
3.1. Determinarea deschiderilor de calcul……………………. 30
3.2. Determinarea sarcinilor...................................................... 31
3.3. Determinarea valorilor de calcul ale momentelor
încovoietoare şi forţelor tăietoare. (Trasarea diagramei
înfăşurătoare)..................................................................... 32
3.4. Materiale prevăzute pentru proiectarea şi executarea
grinzii secundare ................................................................. 35
3.5. Definitivarea dimensiunilor secţiunii transversale ale
grinzii secundare ................................................................. 37
3.6. Calculul grinzii secundare la rezistenţă în secţiuni
normale................................................................................ 40
3.7. Calculul grinzii la rezistenţă în secţiunile înclinate............ 60
3.8. Construirea diagramei materialelor.................................... 69

170
CAPITOLUL IV. CALCULUL GRINZII SECUNDARE LA
GRUPA DE STĂRI LIMITĂ DE SERVICIU (SLS).............. 83
4.1. Calculul elementelor din beton la fisurare. Principii
generale referitoare la fisurarea elementelor din beton............ 83
4.2. Calculul la fisurare............................................................ 83
4.3. Starea limită de deformaţie............................................... 102

CAPITOLUL V. CALCULUL STATIC AL GRINZII

PRINCIPALE A CADRULUI................................................. 107
5.1. Determinarea deschiderilor de calcul................................ 110
5.2. Determinarea sarcinilor..................................................... 111
5.3. Determinarea valorilor auxiliare de calcul........................ 112
5.4. Calculul static al grinzii.................................................... 113

CAPITOLUL VI. CALCULUL STÂLPULUI........................ 117

6.1. Materiale de confecţionare................................................ 117
6.2. Dimensionarea secţiunilor................................................. 118
6.3. Armarea stâlpilor............................................................... 119
6.4. Calculul stâlpului.............................................................. 121

CAPITOLUL VII. CALCULUL FUNDAŢIEI....................... 146

7.1. Noţiuni generale................................................................ 146
7.2. Date pentru calculul fundaţiei în exemplul dat.................. 147
7.3. Eforturile necesare pentru calculul fundaţiei..................... 148
7.4. Calculul fundaţiei la străpungere...................................... 149
7.5. Calculul armării tălpii fundaţiei........................................ 153
7.6. Executarea lucrărilor de armare şi betonare...................... 156

LITERATURA......................................................................... 158
ANEXE.................................................................................... 160

171
 CONSTRUCŢII DIN BETON ARMAT
Calculul şi alcătuirea elementelor structurii
de rezistenţă a clădirilor industriale etajate
din beton armat monolit

Мaterial didactic

Elaborare: A. Cîrlan
V. Gaşpar
T. Sârbu

Redactor: Eugenia Balan

_____________________________________________________
Bun de tipar 11.09.2015 Formatul 60x841/16
Hartie ofset. Tipar RISO Tirajul 50 ex.
Coli de tipar 10,75 Comanda nr. 82
__________________________________________________________
2004, UTM, Chisinau, bd.Stefan cel Mare, 168
Editura „Tehnica-UTM”
2068, Chişinau, str. Studenţilor, 9/9

172