UNIVERSITATEA “OVIDIUS” CONSTANŢA

FACULTATEA DE CONSTRUCŢII

CERCETǍRI PRIVIND AMESTECAREA

FLUIDELOR CU APLICAŢII ÎN INDUSTRIA
CHIMICǍ
Tezǎ de doctorat

Conducǎtor ştiinţific:
Prof. dr. ing. DUMITRU ION ARSENIE
Doctorand:
Sterpu Ancaelena Eliza

Constanţa 2010

0 
 
  

Profunde mulţumiri

domnului prof. dr. ing. Dumitru Ion Arsenie

pentru nepreţuitul sprijin acordat în elaborarea acestei teze.

Calde sentimente de recunoştinţǎ doamnei

prof. dr. ing. Nicoleta Teodorescu pentru sprijinul oferit în cadrul realizǎrii

pǎrţii experimentale a tezei.

Tatǎlui meu

Eugen Ghe. Gavra

1 
 
 CUPRINS
Capitolul 1 ASPECTE TEORETICE GENERALE PRIVIND PROCESUL DE AMESTECARE A FLUIDELOR ......... 5 

1.1.  Tipuri de amestecare .......................................................................................................... 5 

1.1.1.  Amestecarea lichidelor într‐o singurǎ fazǎ ................................................................. 5 

1.1.2.  Amestecarea lichidelor nemiscibile ............................................................................ 5 

1.1.3.  Amestecarea gaz‐lichid ............................................................................................... 6 

1.1.4.  Amestecarea lichid‐solid ............................................................................................. 7 

1.1.5.  Amestecarea gaz‐lichid‐solid ...................................................................................... 7 

1.1.6.  Amestecare solid‐solid ................................................................................................ 8 

1.1.7.  Aplicații ale diferitelor tipuri de amestecare .............................................................. 8 

1.2.  Mecanismul amestecǎrii ..................................................................................................... 9 

1.2.1.  Amestecarea în regim laminar .................................................................................... 9 

1.2.2.  Amestecarea în regim turbulent ............................................................................... 12 

1.3.  Transpunerea la scarǎ a vaselor de amestecare ............................................................... 12 

1.3.1.  Similitudinea geometricǎ .......................................................................................... 13 

1.3.2.  Similitudinea cinematicǎ ........................................................................................... 14 

1.3.3.  Similitudinea dinamicǎ .............................................................................................. 14 

1.4.  Echipamentul de amestecare ........................................................................................... 17 

1.4.1.  Vasele de amestecare ............................................................................................... 17 

1.4.2.  Şicanele ..................................................................................................................... 19 

1.4.3.  Agitatoarele .............................................................................................................. 20 

1.4.4.  Echipamente industriale de amestecare .................................................................. 25 

Capitolul 2 REOLOGIA FLUIDELOR NENEWTONIENE ............................................................................ 32 

2.1. Fluide vâscoase cu comportare nenewtonianǎ ......................................................................... 32 

2.1.1. Fluide independente de timp ............................................................................................. 33 

2.1.2.  Fluide dependente de timp ....................................................................................... 38 

2.1.3.  Fluide cu proprietăți multiple ................................................................................... 40 

2 
 
 2.2.  Studiul  comportării  reologice  al  unsorilor  consistente  şi  nămolurilor  din  literatura  de 
specialitate ........................................................................................................................................ 46 

2.2.1.  Studiul comportării reologice a unsorilor consistente din literaturǎ ........................ 46 

2.2.2.  Studiul comportării reologice a nămolurilor din literaturǎ ....................................... 48 

Capitolul  3  PARAMETRII  CARACTERISTICI  PROCESULUI  DE  AMESTECARE  A  FLUIDELOR.    PUTEREA 

CONSUMATA ŞI TIMPUL DE AMESTECARE ........................................................................................... 53 

3.1. Puterea consumatǎ în vasele de amestecare ............................................................................ 53 

3.2. Timpul de amestecare ............................................................................................................... 64 

Capitolul 4 DESCRIEREA APARATURII UTILIZATE LA DETERMINARILE EXPERIMENTALE ...................... 71 

4.1. Descrierea aparaturii utilizate la determinarea comportării reologice a fluidelor studiate...... 71 

4.1.1. Descrierea reovâscozimetrului cu cilindri coaxiali REOTEST 2 [111] .................................. 72 

4.1.2. Descrierea reovâscozimetrului HAAKE VT550 cu con şi placă [111] .................................. 79 

4.2. Descrierea aparaturii utilizate la determinarea parametrilor specifici amestecării fluidelor ... 84 

4.2.1. Descrierea autoclavei de laborator TLA 30 [112] ............................................................... 85 

4.2.2. Caracteristici tehnice ale autoclavei TLA 30 [112] sunt date in tabelul 4.5: ....................... 88 

4.2.3. Elementele componente ale aparatului [112] .................................................................... 88 

4.2.4. Parametrii masurati ai motorului amestecătorului: ........................................................... 91 

4.2.5. Puterea amestecătorului: ................................................................................................... 92 

4.2.6. Măsurarea puterii consumate cu wattmetrul între faza I şi faza a II‐a ............................... 93 

Capitolul 5 DETERMINAREA EXPERIMENTALA A COMPORTARII REOLOGICE A FLUIDELOR STUDIATE 94 

5.1. Determinarea experimentala a comportarii reologice a unsorilor consistente pe bază de săpun 
de calciu ............................................................................................................................................ 94 

5.1.1.  Prepararea unsorilor consistente pe bază de săpun de calciu .......................................... 94 

5.1.2.  Determinarea caracteristicilor unsorilor consistente preparate ....................................... 96 

5.2. Determinarea experimentală a comportării reologice a nămolurilor cu diferite concentratii de 
substanţǎ uscatǎ .............................................................................................................................. 105 

5.2.1. Determinarea experimentală a caracteristicilor nămolurilor ........................................... 105 

3 
 
Capitolul    6  DETERMINAREA  EXPERIMENTALĂ  A  PARAMETRILOR  PROCESULUI  DE  AMESTECARE  A 
FLUIDELOR STUDIATE .......................................................................................................................... 110 

6.1. Determinarea experimentală a parametrilor procesului de amestecare a unsorilor consistente 
pe bază de săpunuri de calciu ......................................................................................................... 111 

6.2. Determinarea experimentală a parametrilor procesului de amestecare a nămolurilor ......... 115 

6.3. Determinarea timpului de amestecare a unsorilor consistente .............................................. 117 

Capitolul 7 VALORIFICAREA REZULTATELOR EXPERIMENTALE PRIN MODELE STATISTICE ................ 121 

7.1. Prelucrarea rezultatelor experimentale obținute la amestecarea unsorilor consistente ....... 121 

7.2.  Prelucrarea rezultatelor experimentale obținute la amestecarea nămolurilor ..................... 124 

7.3. Verificarea modelelor. Calculul erorilor ................................................................................... 128 

7.3.1. Verificarea modelelor corespunzăoare unsorilor consistente şi calculul erorilor ............ 128 

7.3.2. Verificarea modelelor corespunzătoare amestecării nămolurilor şi calculul erorilor ...... 133 

Capitolul 8 CONCLUZII ......................................................................................................................... 135 

REZULTATE PUBLICATE ŞI ELEMENTE DE ORIGINALITATE .................................................................. 141 

ELEMENTE ORIGINALE ADUSE ÎN CADRUL TEZEI ................................................................................ 143 

PERSPECTIVE DE CERCETARE PE VIITOR ............................................................................................. 144 

ANEXA  I .............................................................................................................................................. 145 

ANEXA  II ............................................................................................................................................. 152 

ANEXA  III ............................................................................................................................................ 156 

ANEXA  IV ............................................................................................................................................ 162 

ANEXA V .............................................................................................................................................. 174 

ANEXA  VI ............................................................................................................................................ 182 

Bibliografie .......................................................................................................................................... 198 

4 
 
 Capitolul 1 ASPECTE TEORETICE GENERALE PRIVIND
PROCESUL DE AMESTECARE A FLUIDELOR

1.1. Tipuri de amestecare 
Amestecarea este una din operaţiile cele mai des folosite în industria chimică, atât ca
operaţie independentă în scopul obţinerii omogenităţii într-un amestec, cât şi ca un mijloc de
a mări suprafaţa de contact în alte procese cum ar fi: absorbţia, extracţia sau uscarea.
Amestecarea fluidelor are ca scop realizarea unei distribuţii cât mai intime a componenţilor,
amestecarea idealǎ presupunând realizarea unui sistem care prezintǎ, în orice punct, aceeaşi
compoziţie şi aceeaşi temperaturǎ [1].

1.1.1.  Amestecarea lichidelor într­o singurǎ fazǎ  
În cele mai multe cazuri, douǎ sau mai multe lichide miscibile trebuie amestecate
pentru a da unui produs calitatea doritǎ cum ar fi de exemplu amestecurile de produse
petroliere cu vâscozitǎţi diferite. Acesta este cel mai simplu tip de amestecare care nu implicǎ
nici transfer de masǎ sau caldurǎ şi nici reacţii chimice. Chiar şi aceste simple operaţii pot
pune totuşi probleme când diferenţa dintre vâscozitǎţile celor douǎ lichide este foarte mare.
Un alt exemplu este utilizarea agitǎrii mecanice pentru a mǎri viteza transferului de masǎ şi
de cǎldurǎ între peretele vasului sau serpentinǎ şi lichid [2].

1.1.2. Amestecarea lichidelor nemiscibile 
Când douǎ lichide nemiscibile sunt amestecate (fig.1.1), o fazǎ devine dispersatǎ în
picǎturi fine în cel de-al doilea lichid fomând astfel o fazǎ continuǎ. Extracţia lichid-lichid, un
proces ce utilizeazǎ amestecarea urmatǎ de decantarea fazelor este un exemplu important al
acestui tip de amestecare. Lichidele sunt aduse în contact prin intermediul unui solvent care
va dizolva selectiv unul din componentele prezente în amestec. Agitarea puternicǎ produce
dispersia unei faze în cealaltǎ şi dacǎ dimensiunile picǎturilor sunt foarte mici, se creeazǎ o
suprafaţǎ interfacialǎ mare pentru transferul de masa la interfaţǎ. Când se opreşte agitarea, are
loc separarea fazelor, dar trebuie avut în vedere faptul cǎ o dimensiune prea micǎ a picǎturilor
duce la apariţia unui strat difuz în regiunea de la interfaţǎ, care se poate menţine într-o stare
semi-stabilǎ pe o perioadǎ mai lungǎ de timp, împiedicând astfel eficacitatea separǎrii [2]. Un

5 
 
alt exemplu important al dispersiei a douǎ lichide nemiscibile este producerea emulsiilor
stabile, cum ar fi cele întâlnite în industria chimicǎ, petrochimicǎ, alimentarǎ şi farmaceuticǎ.
Datoritǎ faptului cǎ picǎturile sunt foarte mici, emulsia rezultatǎ este de obicei stabilǎ pe o
perioadǎ lungǎ de timp [3].

Fig. 1.1 Amestecarea lichidelor nemiscibile într‐o fazǎ premergǎtoare formǎrii emulsiei 

1.1.3. Amestecarea gaz­lichid 
Numeroase procese de prelucrare ce implicǎ reacţii chimice, cum ar fi fermentaţia
aerobǎ, tratarea apelor reziduale, oxidarea hidrocarburilor ş.a.m.d. necesitǎ un contact intim
între gaz şi lichid (fig.1.2). În acest caz scopul amestecǎrii este acela de a produce o mare
suprafaţǎ interfacialǎ dispersǎnd faza gazoasǎ sub forma de bule in faza lichidǎ [4]. În general
amestecurile gaz-lichid sau dispersiile sunt instabile şi se separǎ rapid dacǎ agitarea înceteazǎ
în condiţiile în care nu a avut loc formarea spumei. În unele cazuri o spumǎ stabilǎ este de
dorit si aceasta se poate forma prin injecţia gazului într-un lichid care este agitat cu vitezǎ
mare, adesea în prezenţa unui agent tensioactiv [2].

6 
 
 Fig. 1.2 Reactoare cu amestecare gaz‐lichid [4,5] 

1.1.4. Amestecarea lichid­solid 
Agitarea mecanicǎ poate fi utilizatǎ la antrenarea particulelor solide într-un lichid
pentru a iniţia tansferul de masǎ sau o reacţie chimicǎ. Lichidele implicate în astfel de
aplicaţii au de regululǎ vâscozitǎţi mici, iar particulele sedimenteazǎ când agitarea înceteazǎ
[4].
Pe de altǎ parte, la formarea materialelor compozite în special polimeri, particulele
fine trebuie dispersate într-un lichid newtonian sau nenewtonian foarte vǎscos. Introducerea
negrului de fum în compoziţia cauciucului este un exemplu pentru o astfel de operaţie [2].

1.1.5. Amestecarea gaz­lichid­solid 
În unele cazuri cum ar fi hidrogenarea cataliticǎ a uleiurilor vegetale, reactoarele cu
zona activǎ în formǎ de suspensie lichidǎ, flotaţia cu spumare, cristalizarea prin evaporare,
ş.a.m.d. , succesul şi eficienţa procesului este direct influenţatǎ de mǎsura amestecǎrii celor
trei faze. Chiar dacǎ are o mare importanţǎ industrialǎ acest subiect se bucurǎ de puţinǎ
atenţie [2, 3].

7 
 
1.1.6. Amestecare solid­solid 
Amestecarea particulelor solide este un proces foarte complex, dependent nu numai
de caracterul particulelor, densitate, dimensiuni, forma şi proprietǎţile suprafeţei, dar si de
diferenţele acestor proprietǎţi în interiorul fiecarui component în parte. Amestecarea
nisipului, cimentului şi pietrişului pentru a forma betonul, şi a ingredientelor necesare pentru
prepararea prafului de puşcǎ sunt exemple de amestecare a solidelor. Alte sectoare industriale
ce folosesc amestecarea solidelor sunt industria alimentarǎ, de medicamente şi industria
sticlei [2, 3].

1.1.7. Aplicaţii ale diferitelor tipuri de amestecare 
Echipamentul destinat amestecǎrii trebuie conceput nu numai pentru a obţine un nivel
al omogenitǎţii predeterminat, dar şi pentru îmbunǎtǎţirea transferului de cǎldurǎ. De
exemplu, viteza de rotaţie a unui agitator într-un vas de amestecare, este aleasǎ astfel încât sǎ
se poatǎ obţine viteza de transfer de cǎldurǎ necesarǎ, iar agitarea poate fi apoi mai mult
decât suficientǎ pentru a realiza amestecarea. Agitarea excesivǎ trebuie evitatǎ deoarece nu
este doar o risipǎ de energie dar poate fi şi în detrimentul calitǎţii produselor obţinute. De
exemplu, în aplicaţii ale biologiei energii de alimentare sau viteze excesive ale agitatorului
pot da creşteri ale vitezei tangenţiale care distruge microorganismele prezente. În acelaşi
mod, acolo unde caracteristicile reologice ale unor soluţii de polimeri pot fi atribuite structurii
lanţurilor moleculare lungi, viteza excesivǎ a agitatorului sau agitarea pe perioade prelungite,
pot distruge structura moleculelor polimerului schimbând astfel proprietǎţile sale. De aceea
este important a sublinia faptul cǎ agitarea excesivǎ poate fi adesea de nedorit, deoarece poate
avea ca rezultat atât un consum excesiv de energie cât si o deteriorare a calitǎţii produselor
[2, 3].

8 
 
1.2. Mecanismul amestecǎrii 
În dispozitivele de amestecare a lichidelor, este necesar sǎ fie îndeplinite douǎ
condiţii. În primul rând trebuie sǎ existe un debit continuu deci sǎ nu existe zone stagnante de
lichid. În al doilea rând trebuie sǎ existe o zonǎ dominatǎ de tensiuni tangenţiale intensive în
care neomogenitǎţile sǎ disparǎ. Aceste douǎ procese sunt consumatoare de energie, iar în
cele din urmǎ energia mecanicǎ este disipatǎ sub formǎ de cǎldurǎ. Depinzând de
caracteristicile fluidului, în primul rând vâscozitatea, debitul în recipientele de amestecare
poate fi laminar sau turbulent, cu o substanţialǎ zonǎ de tranziţie între cele douǎ şi frecvent
ambele tipuri de debit vor ocupa simultan diferite zone ale recipientului [2].

1.2.1. Amestecarea în regim laminar 
Curgerea laminarǎ este de regulǎ asociatǎ cu lichidele cu vâscozitate ridicatǎ (peste 10
2
Ns/m ), care pot fi atât newtoniene cât si nenewtoniene. Din acest motiv forţele de inerţie
scad rapid, iar agitatorul amestecǎtorului trebuie sǎ acopere o mare proporţie a secţiunii
transversale a recipientului, pentru a pune în mişcare o cât mai mare cantitate de lichid.
Deoarece gradienţii de vitezǎ din imediata apropiere a agitatorului sunt mari, elementele de
fluid din acea zonǎ se deformeazǎ şi se alungesc. Ele se alungesc repetat şi devin mai mici ori
de câte ori elementele de fluid traverseazǎ zona tensiunilor tangenţiale ridicate. Figura1.3.
ilustreazǎ etapele parcurse de cǎtre elementul de fluid în procesul de amestecare [6].
Dupǎ cum se vede din figura 1.3, aceasta este consecinţa convergenţei liniilor de curent şi a
vitezei crescǎtoare în direcţia curgerii. Cum volumul se menţine constant, trebuie sǎ existe o
micǎ aplatizare a elementului de fluid, dupǎ cum se vede în figura 1.4. Amândouǎ
mecanismele (tangenţial şi de alungire), implicǎ o creştere a tensiunilor în interiorul
lichidului care prin urmare determinǎ o scǎdere a dimensiunilor picǎturii şi o creştere a
suprafeţei interfaciale, ceea ce înseamnǎ cǎ gradul de omogenizare dorit a fost realizat.

9 
 
 Gradientul de vitezǎ, ∆v/ ∆y  scǎderea grosimii, t1 > t2 > t3 > t4
•
=viteza de deformare, γ creşterea suprafeţei

Fig. 1.3 Reprezentarea schematică a elementului de fluid în curgere tangențială în regim laminar. 

Fig. 1.4 Reprezentarea schematicǎ a elementului de fluid subțiat datoritǎ curgerii cu alungire. 

Mai mult decât atât, difuzia molecularǎ tinde mereu sǎ reducǎ neomogenitǎţile dar
efectul sǎu nu este semnificativ pânǎ când dimensiunile elementului de fluid sunt reduse
suficient pentru ca suprafaţa lor specificǎ sǎ devinǎ mare. În cazul lichidelor cu vâscozitate
ridicatǎ difuzia molecularǎ este un proces foarte lent.
În curgerea laminarǎ, un proces similar de amestecare are loc când lichidul este
forfecat între doi cilindrii concentrici rotativi. În timpul fiecǎrei rotaţii, grosimea elementelor
de fluid se reduce, iar difuzia molecularǎ intervine atunci când elementele sunt suficient de
mici. Acest tip de amestecare în care trasorul este introdus perpendicular pe direcţia mişcǎrii
este reprezentat schematic în figura 1.5.

10 
 
 Fig. 1.5 Amestecare laminarǎ tangențialǎ într‐un montaj cu doi cilindrii concentrici. 

În sfârşit, amestecarea poate fi cauzatǎ de asocierea fizicǎ a lichidului în unitǎţi mai

mici şi redistribuirea lor. Amestecatoarele în serie se bazeazǎ în primul rând pe acest
mecanism care este reprezentat în figura 1.6.

Fig. 1.6 Reprezentarea schematicǎ a amestecǎrii prin plierea şi rǎsucirea elementului de fluid. 

Astfel, amestecarea lichidelor se realizeazǎ prin diverse mecanisme care reduc treptat
dimensiunile elementelor de fluid şi apoi le redistribuie în masa de lichid. Dacǎ iniţial existǎ
diferenţe de concentraţie a unor substanţe solubile, omogenizarea se obţine treptat şi difuzia
molecularǎ devine progresiv mai importantǎ ca şi reducerea dimensiunilor elementului de
fluid.

11 
 
1.2.2. Amestecarea în regim turbulent 
Pentru lichide cu vâscozitǎţi coborâte (mai mici de 10 Ns/m2) întregul spectru al
curgerii în vasele de amestecare prevǎzute cu agitatoare rotative este turbulent. Inerţia
transmisǎ lichidului prin intermediul agitatorului rotativ este suficientǎ pentru a cauza
circulaţia lichidului în interiorul vasului şi întoarcerea sa la agitator. Difuzia turbulentǎ cu
formare de vârtej se instaleazǎ în tot cuprinsul vasului dar este maximǎ în vecinǎtatea
agitatorului.
Difuzia cu formare de vârtej este de la sine înţeles mult mai rapidǎ decât difuzia
molecularǎ şi, în consecinţǎ, amestecarea în regim turbulent se realizeazǎ mult mai rapid
decât amestecarea în regim laminar. În cele din urmǎ, omogenizarea la nivel molecular
depinde de difuzia molecularǎ, care se instaleazǎ mai rapid la lichidele cu vâscozitate
coborâtǎ.
Curgerea turbulentǎ este de la sine înţeles foarte complexǎ, iar calculul câmpului de
curent predominant într-un recipient de amestecare nu poate fi supus unei tratǎri teoretice
riguroase. Dacǎ criteriul Reynolds al curentului principal este suficient de ridicat, unele
considerente ale procesului de amestecare pot fi oţinute folosind teoria turbulenţei locale
izotropice. În vasele de amestecare se poate presupune cǎ primul mare vârtej, cu dimensiunea
corespunzǎtoare diametrului agitatorului, va da o creştere a fluctuaţiilor de vitezǎ. Astfel de
vârtejuri evalueazǎ cantitatea de energie cineticǎ prezentǎ în sistem. Interacţiunea dintre
vârtejul principal şi curenţii cu vitezǎ scǎzutǎ produc vârtejuri mai mici cu frecvenţǎ ridicatǎ,
care mai departe se descompun pânǎ când în final, îşi disipeazǎ energia sub formǎ de cǎldurǎ.
În timpul derulǎrii acestui proces de descompunere, energia cineticǎ este transferatǎ
de la vârtejurile mai rapide spre vârtejuri mai mici. Descrierea oferitǎ aici este o simplificare
excesivǎ dar ea redǎ o reprezentare calitativǎ a particularitǎţii predominante a amestecǎrii în
regim turbulent. Deşi s-au obţinut unele rezultate cantitative pentru dimensiunile vârtejurilor
[7,8,9] şi unii cercetǎtori au efectuat mǎsurǎtori experimentale a structurii turbulenţei în
vasele de amestecare [10,11], nu este deloc simplu felul în care aceste date pot fi folosite în
scopul proiectǎrii.

1.3. Transpunerea la scarǎ a vaselor de amestecare 
Una din problemele cu care se confruntǎ proiectanţii echipamentelor de amestecare
este deducerea celui mai satisfǎcǎtor aranjament pentru o unitate experimentalǎ mare cu
ajutorul unitǎţilor mici. Pentru a obţine acelaşi tip de spectru al curgerii în cele douǎ unitǎţi,

12 
 
trebuie respectatǎ similitudinea geometricǎ, cinematicǎ şi dinamicǎ şi condiţiile la limitǎ
identice. Aceastǎ problemǎ de transpunere la scarǎ a fost tratatǎ de un numar de cercetǎtori
incluzând Harnby şi alţii [12], Rushton şi alţii [13], Kramers şi alţii [14], Skelland [15] şi
Oldshue [16]. S-a dovedit a fi convenabil sǎ se asocieze puterea consumatǎ de agitator cu
aranjamentul geometric şi mecanic al amestecǎtorului, şi astfel sǎ se obţinǎ o indicaţie directǎ
a modificǎrii puterii produsǎ prin schimbarea oricǎrui factor asociat amestecǎtorului. Un
aranjament tipic de amestecare este reprezentat în figura 1.7.

Fig. 1.7 Configurația şi dimensiunile tipice ale vaselor de amestecare. [2] 

1.3.1. Similitudinea geometricǎ  
Între un model M şi un prototip P existǎ similitudine geometricǎ daca raporturile
tuturor elementelor geometrice care definesc limitele domeniului în care au loc fenomenele
(model şi prototip) sunt egale sau – în sens mai general – când toate coordonatele spaţiale ale
modelului M sunt proporţionale cu coordonatele spaţiale ale prototipului P. Din punct de
vedere matematic aceastǎ condiţie se scrie astfel [17]:
LxP / L xM = S Lx

L yP / L yM = S Ly (1.1)

LzP / LzM = S Lz

13 
 
 Unde: xP, yP, zP, xM, yM şi zM sunt coordonatele punctelor similare al prototipului şi
modelului, iar SLx, SLy, SLz sunt factorii de scarǎ.
Similitudinea geometricǎ este realizatǎ când factorii de scarǎ sunt egali, respectiv:
S Lx = S Ly = S Lz = const. (1.2)

1.3.2. Similitudinea cinematicǎ  
Similitudinea cinematicǎ existǎ între douǎ unitǎţi geometric similare, atunci când
vitezele în puncte corespunzǎtoare sunt în raport constant. De asemenea, traiectoriile
elementelor de fluid trebuie sǎ fie asemǎnǎtoare. Similitudinea cinematicǎ se referǎ la sisteme
fluide sau solide în mişcare şi introduce timpul ca o nouǎ variabilǎ astfel se poate scrie:

t P / t M = S t = const. (1.3)

Din ecuaţiile (3.10) şi (3.11) rezultǎ pentru viteze, acceleraţii şi debite volumice:

w xP / w xM = w yP / w yM = w zP / w zM = S L / S t = S w = const . (1.4)

2
a xP / a xM = a yP / a yM = a zP / a zM = S L / S t = S a = const . (1.5)

3
Qv P / Qv M = S L / S t = S Qv = const . (1.6)

1.3.3. Similitudinea dinamicǎ  
Similitudinea dinamicǎ se realizeazǎ în douǎ sisteme similar geometrice de
dimensiuni diferite, dacǎ forţele corespunzǎtoare locaţiilor pereche sunt în raport constant.
Este necesar aici sǎ se facǎ distincţie între diversele tipuri de forţe: de inerţie, gravitaţionale,
de vâscozitate, de tensiune superficialǎ şi alte tipuri, cum ar fi tensiuni normale în cazul
lichidelor nenewtoniene vǎscoelastice. Unele sau toate aceste forme pot fi semnificative în
recipientele de amestecare. Considerând situaţii corespunzǎtoare în sistemele 1 şi 2, care se
referǎ la laborator şi respectiv la scarǎ industrialǎ când diferitele tipuri de forţe ce acţioneazǎ
sunt Fa, Fb, Fc ş.a.m.d.,similitudinea dinamicǎ implicǎ urmǎtoarele relaţii:

14 
 
Fa1 / Fa 2 = Fb1 / Fb 2 = Fc1 / Fc 2 = const . (1.7)

sau

Fa1 / Fb1 = Fa 2 / Fb 2 ; Fa1 / Fc1 = Fa 2 / Fc 2 (1.8)

Similitudinea cinematicǎ si dinamicǎ necesitǎ amândouǎ similitudine geometricǎ, aşa

încât corespondenţa poziţiilor 1 şi 2 poate fi identificatǎ în cele douǎ sisteme. Astfel, se pot
formula aici unele dintre variatele tipuri de forţe ce rezultǎ în timpul amestecǎrii.
Forţa de inerţie este asociatǎ cu rezistenţa opusǎ de un corp de a-şi modifica starea de
repaus sau de mişcare [2]. Considerând o masǎ m de lichid ce curge cu o vitezǎ liniarǎ v
printr-o suprafaţǎ A în intervalul de timp dt ; atunci dm = ρ v A dt unde ρ este densitatea
fluidului. Forţa de inerţie Fi = (masa x acceleraţia) sau:

dFi = (ρvAdt )(dv / dt ) = ρvAdv (1.9)

Fi u
v2
Fi = ∫ dFi = ∫ ρvAdv = ρA
2
0 0 (1.10)

Secţiunea de curgere este A = (const.) ⋅ L , unde L este dimensiunea caracteristicǎ

2

liniarǎ a sistemului. În aplicaţiile amestecǎrii, L este de obicei ales ca diametrul agitatorului d,

şi în acelaşi fel, viteza reprezentativǎ v este înlocuitǎ cu viteza la extremitatea agitatorului
(πdn), unde n este numǎrul de rotaţii pe unitatea de timp. Deci expresia pentru forţa de inerţie
se poate scrie ca:
Fi ∝ ρd 4 n 2 (1.11)

unde constantele au fost omise.

Forţele de vǎscozitate pentru un fluid newtonian sunt date de relaţia:
Fv = ηA′(dv / dy ) (1.12)

15 
 
unde dv/dy , gradientul de vitezǎ, poate fi considerat proporţional cu v/L , şi A’ proporţional
cu L2. Atunci, forţele de vâscozitate sunt date de relaţia:
Fv ∝ ηvL (1.13)

care pentru un sistem cu agitare, devin ηd2n. În mod asemǎnǎtor este relativ simplu de arǎtat
cǎ forţele gravitaţionale, Fg , sunt date de relaţia:

Fg = (masa fluidului x acceleraţia gravitaţionalǎ)

sau

Fg ∝ ρd 3 g (1.14)

şi în final forţele de tensiune superficialǎ , Fs ∝ σ ⋅ d

Luând Fa , Fb ş.a.m.d. în ecuaţia 1.7 pentru a reprezenta Fi , Fv, Fg , Fs respectiv

pentru sistemele 1 şi 2, similitudinea dinamicǎ a celor douǎ sisteme implicǎ:

( Fi / Fv )1 = ( Fi / Fv ) 2 (1.15)

şi înlocuind expresiile respective pentru Fi şi Fv se obţine:

( ρd 2 n / η )1 = ( ρd 2 n / η ) 2 (1.16)

Aceasta este desigur expresia criteriului Reynolds ce determinǎ caracterul curgerii. În

mod similar prin meţinerea constantǎ a corelaţiilor dintre alte forţe, rezultǎ expresiile pentru
criteriile Froude şi Weber dupǎ cum urmeazǎ:

( Fi / Fg )1 = ( Fi / Fg ) 2 (dn 2 / g )1 = (dn 2 / g ) 2 (criteriul Froude) (1.17)

( Fi / Fs )1 = ( Fi / Fs ) 2 (d 3 n 2 ρ / σ )1 = (d 3 n 2 ρ / σ ) 2 (criteriul Weber) (1.18)

16 
 
 Astfel, relaţiile diferitelor forţe ce acţioneazǎ în vasele de amestecare exprimate ca
grupurile dimensionale anterioare, care, în schimb, servesc drept parametri de similitudine
pentru transpunerea la scarǎ a echipamentului de amestecare. În plus, se poate demonstra cǎ
existenţa similitudinii geometrice şi dinamice asigurǎ existenţa similitudinii cinematice.
În cazul fluidelor nenewtoniene nevâscoelastice, independente de timp, vâscozitatea
fluidului ce apare în expresia criteriului Reynolds, trebuie înlocuitǎ cu vâscozitatea aparentǎ
ηa evaluatǎ ca o valoare adecvatǎ a vitezei de deformare. Unii cercetǎtori [18,19] au dezvoltat
o metodǎ pentru calculul valorii medii a vitezei de deformare în vasele de amestecare ca o
funcţie a agitatorului / geometria recipientului şi viteza de rotaţie, ceea ce permite, în schimb,
ca valoarea vâscozitǎţii aparente sǎ fie obţinutǎ direct din datele reologice sau folosind un
model reologic. Deşi acest raţionament s-a dovedit satisfǎcǎtor pentru fluidele nenewtoniene
independente de timp, apar complicaţii suplimentare în transpunerea la scarǎ a
echipamentului destinat amestecǎrii lichidelor vǎscoelastice [20, 21, 22 ].

1.4. Echipamentul de amestecare 
Multitudinea de echipamente de amestecare disponibile comercial reflectǎ o mare
varietate a proceselor de amestecare întâlnite în industria prelucrǎtoare. De aceea este de
aşteptat faptul cǎ un singur tip de echipament de amestecare nu va putea face faţǎ unei astfel
de multitudini de operaţii de amestecare. Acest lucru a condus la dezvoltarea unui numǎr de
tipuri distincte de amestecǎtoare de-a lungul timpului. În continuare sunt descrise calitativ
principalele caracteristici mecanice ale celor mai utilizate tipuri de amestecǎtoare împreunǎ
cu gama largǎ de aplicaţii ale acestora. Descrieri detaliate ale proiectǎrii şi selectǎrii
diferitelor tipuri de amestecǎtoare au fost prezentate în multe lucrǎri [16, 23, 24].

1.4.1. Vasele de amestecare  
Acestea sunt de cele mai multe ori tancuri cilindrice montate vertical, mai mari de 10
m în diametru, care sunt umplute de obicei pânǎ la o înǎlţime egalǎ cu diametrul vasului, deşi
în unele sisteme de contactare gaz-lichid se utilizeazǎ vase înalte, iar înǎlţimea lichidului din
vas este de trei ori mai mare decât diametrul vasului; sunt frecvent utilizate agitatoarele
multiple fixate pe un singur ax. Baza tancului poate fi platǎ, concavǎ, conicǎ sau special
conturatǎ, depinzând de o serie de factori cum ar fi umplerea mai uşoarǎ, intenţia formǎrii
suspensiilor [2] etc.

17 
 
 Pentru o serie de operaţii de amestecare a pastelor vâscoase şi mase dense utilizând
agitatoare şi cu pale – z , tancurile pot fi montate orizontal. În astfel de unitǎţi volumul
pastelor şi maselor dense este de obicei mic, iar paletele amestecǎtoarelor sunt de construcţie
masivǎ (fig.1.8).

Fig. 1.8 Tanc de amestecare orizontal prevǎzut cu agitator cu bandǎ elicoidalǎ [3] 

18 
 
1.4.2. Şicanele 
Pentru a preveni formarea vârtejului, care este în detrimentul amestecǎrii, deseori se
utilizeazǎ fixarea şicanelor de peretele vasului. Acestea au forma unor benzi subţiri cu
lǎţimea de aproximativ o zecime din diametrul tancului şi pot fi folosite de regulǎ câte patru
şicane echidistante. În unele cazuri şicanele sunt montate direct pe peretele vasului, deşi
uneori este lǎsat un mic spaţiu între şicanǎ şi perete pentru a facilita mişcarea fluidului în
regiunea peretelui. Şicanele nu sunt necesare în cazul amestecǎri lichidelor cu vâscozitate
ridicatǎ deoarece forţele de frecare tangenţiale vâscoase sunt suficient de mari pentru a
încetini mişcarea de rotaţie pentru a se evita formarea vârtejului. Uneori problema apariţiei
vârtejului este rezolvatǎ prin montarea descentratǎ (înclinatǎ sau lateralǎ) a agitatorului
(fig.1.9 şi 1.10) [3].

Fig. 1.9 Montarea descentratǎ a agitatorului, (a) înclinatǎ; (b) lateralǎ 

19 
 
 Fig. 1.10 Elice montatǎ lateral 

1.4.3. Agitatoarele      
În figura 1.11 sunt prezentate câteva dintre agitatoarele utilizate mai frecvent. Elice,
turbinǎ, agitator cu palete, cu ancorǎ, bandǎ elicoidalǎ şi melc (şurub) sunt de obicei montate
pe axul vertical central într-un tanc cilindric, acestea fiind alese pentru o anumitǎ operaţie în
funcţie de vâscozitatea lichidului. Odatǎ cu creşterea vâscozitǎţii fluidului supus amestecǎrii
este necesar sǎ se treacǎ de la elice la turbinǎ, şi apoi, în ordine, la agitatoare cu palete, cu
ancorǎ şi apoi la bandǎ elicoidalǎ şi în final la melc. În aceeşi ordine se vor folosi şi pentru
descreşterea vitezei de rotaţie a agitatorului [6].

20 
 
Fig. 1.11 Tipuri de agitatoare utilizate mai frecvent, (a) Elice cu 3 pale; (b) Turbinǎ disc cu 6 pale (Turbinǎ 
Rushton); (c) Paletǎ simplǎ; (d) Agitator ancorǎ; (e) Bandǎ elicoidalǎ; (f) Melc elicoidal în tub; (g) Mixer cu 
palete în “Z”; (h) Mixer tip Banbury 

21 
 
 a) Agitatoare pentru fluide cu vâscozitate scǎzutǎ
Elicele, turbinele şi agitatoarele cu palete se utilizeazǎ în general în cazul sistemelor
cu vâscozitate micǎ şi opereazǎ la viteze de rotaţie mari. Acestea au diametrul cuprins în
intervalul (0,13 – 0,67)×(diametrul tancului).
În figura 1.12 sunt reprezentate schematic diferite tipuri de agitatoare turbinǎ.
Turbinele sunt de obicei utilizate pentru dispersia gazelor în lichide [2].

Fig. 1.12 Reprezentarea schematicǎ a diferitelor tipuri de agitatoare turbine: (a) Pale plate; (b) Disc cu pale 
plate; (c) Pale rǎsucite; (d) Pale curbe; (e) Pale înclinate; (f) Pale placate; (g) Pale rǎsucite; (h) Pale curbe 
rǎsucite; (i) Cap de sǎgeatǎ. 

Elicele sunt de regulǎ cu trei pale de tip marin şi sunt folosite pentru operaţii de
amestecare a lichidelor cu vâscozitate micǎ, şi pot fi aranjate dupǎ cum se vede şi în figura
1.10.
Pentru recipiente mari, sau atunci când înǎlţimea lichidului din vas este mare
comparativ cu diametrul tancului se practicǎ de regulǎ montarea mai multor agitatoare pe
acelaşi arbore.

22 
 
 Tipul de agitator utilizat la realizarea procesului de amestecare, alǎturi de diametrul
agitatorului şi de proprietǎţile lichidului amestecat poate da indicaţii şi asupra spectrului
curgerii în recipientele de amestecare dupǎ cum se poate observa şi în figura 1.13 [3]:

Fig. 1.13 Spectrul curgerii în cazul (a) turbinǎ cu pale drepte; (b) agitator tip hydrofoil; (c) turbinǎ cu pale 
rǎsucite; (d) turbinǎ cu pale rǎsucite şi diametru mare; (e) turbinǎ cu pale rǎsucite şi lichid cu vâscozitate 
mare; (f) douǎ  turbine cu pale rǎsucite. 

În cazul proceselor de amestecare care au loc cu schimb de cǎldurǎ, aranjamentul

geometric din interiorul recipientului de amestecare este de o mare importanţǎ în ce priveşte
calitatea transferului de cǎldurǎ pe de o parte şi pe de altǎ parte consumul minim de putere
(fig. 1.14).

23 
 
 Fig. 1.14 Geometria recipientului de amestecare cu transfer de cǎldurǎ 

b) Agitatoare pentru fluide cu vâscozitate ridicatǎ

Aceste agitatoare sunt concepute special pentru realizarea recirculǎrii fluidului în
recipient deoarece fluidele vǎscoase sunt greu de pompat. De regulǎ agitatoarele de acest tip
sunt de dimensiuni mari, având diametrul aproximativ egal cu diametrul recipientului de
amestecare [25]. Cele mai utilizate agitatoare de acet tip sunt agitatoarele ancorǎ şi cele cu
bandǎ elicoidalǎ prezentate în figura 1.15.
Agitatoarele de tip ancorǎ sunt utilizate în cazul lichidelor cu vâscozitǎţi cuprinse
între 5 000 şi 50 000 cP. În jurul valorii de 50 000 cP, în special în cazul fluidelor
nenewtoniene, capacitatea de pompare a agitatorului ancorǎ scade şi acesta începe sǎ alunece
prin lichid înrǎutǎţind calitatea amestecǎrii. Când se doreşte transferul de cǎldurǎ prin manta
agitatoarul ancorǎ este prevǎzut cu raclete rǎzuitoare pentru curǎţarea continuǎ a pereţilor
recipientului şi asigurarea unui transfer optim de cǎldurǎ şi o calitate ridicatǎ a amestecǎrii.
Agitatoarele cu bandǎ elicoidalǎ produc o mişcare a lichidului pe verticalǎ. Acestea
pot fi concepute cu bandǎ elicoidalǎ exterioarǎ şi interioarǎ pe acelaşi ax dar cu pomparea
lichidului în direcţii opuse pentru o amestecare mai eficientǎ. Ca şi agitatoarele ancorǎ,
agitatoarele cu bandǎ elicoidalǎ pot fi prevǎzute cu raclete rǎzuitoare, în cazul amestecǎrii cu
transfer de cǎldurǎ prin manta.

24 
 
  

Fig. 1.15 Agitatoare pentru fluide cu vâscozitate mare (a) ancora; (b) cu bandǎ elicoidalǎ 

Unele studii realizate în domeniul amestecǎrii fluidelor nenewtoniene [26] au arǎtat cǎ

pentru acelaşi timp de amestecare a unui fluid cu vâscozitatea de 25 Pas, un agitator turbinǎ
are un consum de putere de peste 4 ori mai mare decât un agitator prevǎzut cu bandǎ
elicoidalǎ.

1.4.4. Echipamente industriale de amestecare 
Echipamentul de amestecare industrial trebuie conceput pentru operaţii mecanice şi de
proces. Datoritǎ diversitǎţii aplicaţiilor amestecǎrii fluidelor şi varietǎţii recipientelor de
amestecare , în aplicaţiile industriale se folosesc foarte multe tipuri de echipamente de
amestecare.
Diferitele forme de agitatoare utilizate în domeniul proceselor industriale sunt
specifice anumitor tipuri de operaţii, fiind concepute în funcţie de cerinţele procesului pentru
un consum minim de putere şi o calitate ridicatǎ a procesului de amestecare [27].

25 
 
 Agitatorul din figura 1.16 poate fi utilizat într-un domeniu larg de aplicaţii, de la
amestecǎri uşoare la formarea suspensiilor de particule solide. Acest tip de agitator are un
cost de operare scǎzut şi o eficienţǎ ridicatǎ.

Fig. 1.16 Agitator cu eficiențǎ ridicatǎ Fig. 1.17 Agitator pentru lichide vâscoase şi 
aplicații ale gazelor

Fig. 1.18 Agitator cu spectru mixt de curgere  Fig. 1.19 Agitator Rushton pentru spectru radial 
şi turbulențǎ ridicatǎ 

26 
 
 Agitatorul din figura 1.17 poate lucra cu un volum de gaz de 3-5 ori mai mare decât
cel din figura 1.16. şi este foarte eficient la amestecarea lichidelor cu vâscozitate mare şi la
aplicaţii ale gazelor.
În figura 1.18 este prezentat un agitator de tip turbinǎ cu pale rǎsucite la 45o care
produce un spectru mixt de curgere, adicǎ atât radial cât şi axial. Faţǎ de cele precedente ,
acest tip de agitator creeazǎ mai multǎ turbulenţǎ, dar are un consum de putere mai mare.
Cel de-al patrulea tip de agitator, prezentat în figura 1.19 este un agitator tip Rushton.
Acesta este constituit dintr-un disc prevǎzut cu pale drepte care produc un spectru radial de
curgere în recipientele de amestecare. Agitatorul genereazǎ turbulenţǎ ridicatǎ dar o circulaţie
slabǎ a lichidului în recipient. Costul de operare este relativ ridicat, dar este preferat pentru
operaţii ce necesitǎ turbulenţǎ ridicatǎ sau dispersii de gaze în lichide.
Agitatorul din figura 1.20 este utilizat la amestecarea vopselurilor prin dispersie unde
se cere un înalt grad de omogenizare. Agitatorul lucreaza la viteze foarte mari având un
consum de putere redus.

Fig. 1.20 Agitator pentru dispersii fine 

27 
 
 Amestecarea fluidelor cu vâscozitate ridicatǎ (100 000 cP şi chiar mai mult) cu
ajutorul echipamentelor industriale de amestecare necesitǎ agitatoare de construcţie special
cum ar fi agitatoarele ancorǎ (fig.1.21.a) sau cu bandǎ elicoidalǎ (fig.1.21.b). Diametrul
acestor agitatoare este de 85-95% din diametrul recipientului de amestecare. Unele agitatoare
de acest tip sunt prevǎzute cu rǎzuitoare flexibile, astfel încât diametrul agitatorului devine
egal cu cel al recipientului. Cerinţele în acest caz se referǎ şi la forma recipientului care
trebuie sǎ fie rotund şi sǎ respecte forma agitatorului pentru o apropiere de perete constantǎ.

Fig. 1.21 Agitator pentru lichide cu vâscozitate ridicatǎ

Când cerinţele procesului de amestecare sunt mai mari şi se doreşte pe lângǎ o calitate
ridicatǎ a amestecǎrii cu circulaţia fluidului pe verticalǎ, dar şi un transfer eficient de cǎldurǎ
prin manta se poate utiliza un tip de agitator format dintr-un agitator ancorǎ, unul cu bandǎ
elicoidalǎ şi douǎ turbine dispuse toate pe acelaşi ax (fig.1.22).

28 
 
 Fig. 1.22 Combinație de agitatoare: ancorǎ‐bandǎ elicoidalǎ‐turbinǎ 

O nouǎ tendinţǎ în fabricarea agitatoarelor cu performanţe ridicate în industria

chimicǎ şi farmaceuticǎ este realizarea agitatoarelor placate cu sticlǎ. Acestea au avantajul
unei bune rezistenţe la agenţii chimici şi corozivi dar prezintǎ dezavantajul unei rezistenţe
scǎzute la diferenţe de temperaturǎ mai mari de 125oC. În funcţie de cerinţele procesului de
amestecare aceste agitatoare pot fi folosite şi câte douǎ sau trei de acelaşi tip (fig.1.24) sau de
tipuri diferite (fig.1.23) amplasate pe acelaşi ax [3].

29 
 
 Fig. 1.23 Combinații între diferite tipuri de agitatoare 

Un mare numǎr de tipuri de agitatoare placate cu sticlǎ sunt acum disponibile,

incluzând turbine cu pale drepte, curbe şi rǎsucite şi chiar câteva tipuri de agitatoare ancorǎ şi
cu bandǎ elicoidalǎ.

30 
 
Fig. 1.24 Agitatoare de acelaşi tip montate pe acelaşi ax 

31 
 
 Capitolul 2 REOLOGIA FLUIDELOR NENEWTONIENE

Pentru determinarea celor mai importanţi parametri ce descriu procesul de amestecare

(puterea consumatǎ şi timpul de amestecare) este foarte important să se cunoască
comportarea reologică a fluidelor supuse amestecării, fiind binecunoscut faptul ca
vâscozitatea dinamică, caracteristicǎ importantă atât pentru nămoluri cât şi pentru unsorile
consistente, intervine în calculul criteriului Reynolds [17] care în cazul amestecării este dat
de relaţia:

ρ ⋅n ⋅ D2
Re = (2.1)
η

în care: ρ este densitatea fluidului, în Kg/m3;

n – turaţia amestecătorului, în rot/s;
D – diametrul agitatorului, în m;
η - vâscozitatea dinamică a fluidului, în Pa·s,

2.1. Fluide vâscoase cu comportare nenewtonianǎ  
Subcapitolul este consacrat tuturor fluidelor a căror vâscozitate prezintă dependenţa
⋅
de viteza de deformare (du/dy sau reopanta γ ) in [1/s] sau de tensiunea tangenţialǎ (de

forfecare) τ yx in [Pa]. Aici se încadrează toate fluidele ce posedă numai vâscozitate sau şi o
componentă elastică ce poate fi ignorată. Multe modele, utile în descrierea comportării
acestor fluide, se bazează pe empirism [28].
Modificarea structurii fluidului, sub acţiunea forţelor de forfecare, constituie factorul
principal al abaterilor de la comportarea newtoniană, fapt pentru care au fost denumite fluide
cu vâscozitate de structură. 

Multe fluide de importanţǎ practicǎ prezintǎ coeficienţi de vâscozitate la forfecare

dependenţi de parametri solicitǎrii. Pentru aceste fluide se defineşte un coeficient de
vâscozitate aparentǎ:

32 
 
 τ yx .
ηa = .
= η (γ ) (2.2)
γ
. .
a cǎrui valoare este dependentǎ de τ yx sau γ , respectiv, η (γ ) .

Modificarea structurii fluidelor, sub acţiunea tensiunilor de forfecare, în sensul

destructurării sau restructurării, poate fi reversibilă sau ireversibilă. La fluide cu structura
reversibilă, modificarea acesteia poate avea loc cu viteza foarte mare sau foarte lentă. Când
viteza proceselor de modificare a structurii este suficient de mică pentru a putea fi sesizată
experimental, se zice că fluidul prezintă dependenţă de timp. La aceste fluide vâscozitatea
depinde de mărimea, durata şi istoria forfecării. Celelalte fluide nenewtoniene, a căror
structură se modifică aproximativ instantaneu sunt independente de timp.
Fluidele nenewtoniene pot fi clasificate după cum urmează [6]:

- cu structurǎ
Fluide ireversibilă
nenewtoniene
- cu structurǎ - independente de timp - pseudoplastice
reversibilă - dilatante

- dependente de timp - tixotrope

- reopexice

2.1.1. Fluide independente de timp 
Fluidele independente de timp prezintă structuri ce se modifică reversibil sub acţiunea
solicitărilor de forfecare. Determinările experimentale efectuate cu un fluid, în sensul
crescător şi descrescător al parametrilor solicitării, vor conduce la aceleaşi rezultate [28].

Dependenţa tensiune tangenţială – vitezǎ de deformare, conform reogramelor din

figura 2.1. , evidenţiază două tipuri de comportǎri nenewtoniene: pseudoplastică şi dilatantă.

33 
 
 Fig. 2.1 Reogramele fluidelor independente de timp 

În cadrul acestei categorii de fluide s-au dezvoltat şi au fost elaborate o serie

de modele reologice. Foarte multe dintre ele au o bază empirică sau semiempirică şi
corelează tensiunea tangenţială cu viteza de deformare.

2.1.1.1. Modelul Ostwald‐de Waele sau legea puterii 
Dependenţa tensiune tangenţială – viteza de forfecare este dată de relaţia:

⋅
τ = k ⋅γ n (2.3)

în care k este indicele de consistenţă în N ⋅ s

n
şi n indicele de curgere adimensional. În
m2
termeni ai vâscozităţii aparente η a , legea puterii devine:

. n −1
ηa = k ⋅ γ (2.4)

Funcţie de valorile indicelui de curgere n, ecuaţia de mai sus descrie comportarea

reologicǎ a trei fluide diferite:

34 
 
 - pentru n = 1, ηa = const. şi comportarea este newtoniană;
⋅
- pentru n < 1, (n – 1) < 0, ηa scade cu creşterea vitezei de forfecare γ şi
comportarea este pseudoplastică;
⋅
- pentru n > 1, (n – 1) > 0, ηa creşte cu creşterea vitezei de forfecare γ şi
comportarea este dilatantă.

2.1.1.2. Modelul Prandtl‐Eyring 
Ecuaţia reologică a acestui model a fost obţinută pe baza teoriei cinetice a lichidelor,
elaborată de Eyring şi are forma:

⎛ ⋅ ⎞
γ
τ = k1 ⋅ arcsh⎜⎜ ⎟
⎟⎟ (2.5)
⎜ k2
⎝ ⎠

în care k1 şi k 2 sunt coeficienţi de material exprimaţi: k1 în N/m2 şi k 2 în 1/s.

Modelul Prandtl-Eyring exprimat în termeni de vâscozitate aparentă, are forma:

⎛ I ,⋅ ⎞
⎜ ⎟
η 0 arcsh⎜ k1 2γ 2 ⎟
⎜ ⎟
ηa = ⎝ ⎠ (2.6)
⎛ I ,⋅ ⎞
⎜ 2γ ⎟
⎜ k1 2 ⎟
⎜ ⎟
⎝ ⎠

⋅
unde η 0 este vâscozitatea pentru γ = 0 si I , ⋅ este al doilea invariant al tensorului vitezelor
2γ

de forfecare.

2.1.1.3. Modelul Powell‐Eyring 
Numeroase fluide la viteze de forfecare foarte mici şi foarte mari au o comportare
newtoniană. Vâscozitatea aparentă prezintă două valori limită: η 0 la viteza de forfecare egală

cu zero şi η ∞ la viteză de forfecare foarte mare.

35 
 
 Modelul poate fi scris sub forma:

τ = k1 γ + k 2 arcsh⎛⎜ k 3 γ ⎞⎟
⋅ ⋅
(2.7)
⎝ ⎠

unde k1 , k 2 şi k 3 sunt coeficienţi de material.

Vâscozitatea aparentă a fluidelor pseudoplastice, conform modelului Powell-Eyring,
se poate exprima funcţie de cel de-al doilea invariant I , ⋅ al tensorului vitezelor de forfecare
2γ

şi de vâscozităţile limită η 0 şi η ∞ :

⎛ I, ⋅ ⎞
⎜ ⎟
arcsh⎜ k1 2 γ
⎜ 2 ⎟⎟
η a = +η ∞ (η 0 − η ∞ ) ⎝ ⎠ (2.8)
⎛ I, ⋅ ⎞
⎜ 2γ ⎟
⎜ k1 2 ⎟
⎜ ⎟
⎝ ⎠

Utilizarea ecuaţiei în calculele inginereşti este limitată de forma algebrică complicată.

2.1.1.4. Modelul Ellis 
Modelul Ellis este dat de relaţia:

⋅
γ
τ= (2.9)
k1 + k 2τ n −1

unde k1 si k 2 sunt coeficienţi de material.

Modelul sugerează comportări newtoniene pentru n > 1 şi τ → 0, respective n < 1 şi
τ→∞. Prin simplificare se găseşte legea lui Newton, când k 2 = 0 sau legea puterii pentru k1
= 0. Coeficienţii de material k1 si k 2 se exprimă în m2/N·s, iar n este adimensional.
Modelul Ellis se mai poate scrie şi sub forma [29]:

36 
 
 η0
ηa = (1− n ) / n (2.10)
1 + ⎛⎜ τ ⎞
⎟
⎝ τ 1 / 2 ⎠

în care η 0 este vâscozitatea la viteză de forfecare egală cu zero şi τ 1 / 2 este tensiunea la care
vâscozitatea aparentă scade la jumătate.

2.1.1.5. Modelul Reiner‐Philippoff 
Modelul poate fi exprimat prin relaţia:

⎡ ⎤
⎢ η0 −η∞ ⎥ ⋅
τ = η∞ + γ (2.11)
⎢
⎣⎢
1 + τ 2⎥
k ⎦⎥
( )

Văscozitatea aparentă, conform modelului este dată de relaţia:

η0 −η∞
τ = η∞ + (2.12)
1+ τ ( k)
2

în care coeficientul de material k se măsoară în N/m2.

2.1.1.6. Modelul Carreau 
Ecuaţia propusă de Carreau este de forma [30]:

( n −1) / 2
⎡ ⎛ ⋅ ⎞2 ⎤
η a = η ∞ + (η 0 − η ∞ )⎢1 + ⎜ k γ ⎟ ⎥ (2.13)
⎢⎣ ⎝ ⎠ ⎥⎦

în care η 0 şi η ∞ sunt vâscozităţile extreme, k o constantă de timp exprimată în secunde şi n

⋅
indicele de curgere din legea puterii. Într-o reprezentare logaritmică η a funcţie de γ , n-1
reprezintă panta porţiunii pe care datele se liniarizează.

37 
 
2.1.1.7. Alte modele 
Alte modele reologice în termeni ai vâscozităţii aparente sunt date în tabelul 2.1 [31,
32].

2.1.2. Fluide dependente de timp 
Fluidele din această categorie manifestă modificarea în timp a tensiunii de forfecare şi
respective a vâscozităţii. Fluidele ce prezintă o astfel de comportare sunt:
- fluidele tixotrope
- fluidele reopexice (reopectice) sau antitixotrope.
Ambele fluide se caracterizează prin aceea că reogramele obţinute în sensul
crescător şi descrescător al vitezei de forfecare nu coincid (figura 2.2).

38 
 
Tabelul 2.1 Modele reologice 

Nr. Denumirea Expresia modelului Coeficienti de

crt. modelului material
1. De Haven η0 η0 , k, n
ηa =
1 + kτ n
2. Sisko ⋅ m −1 k1 , k 2 , n
η a = k1 + k 2 γ
3. Oldroyd ⋅
η 0 , k1 , k 2
1 + k1 γ 2
ηa = η0 ⋅
1 + k2 γ 2
4. Meter η −η∞ η 0 ,η ∞ , k , n
ηa = η∞ + 0
1 + (τ / k )
n

5. Van Wayer ş.a. η0 −η∞ η 0 , η ∞ , k1 , k 2 , n

ηa = η∞ + ⋅ ⋅
1 + k1 γ + k 2 γ m
6. Cross η −η∞ η 0 ,η ∞ , k
ηa = η∞ + 0 ⋅
1+ k γ 2/3
7. Wiliamson η − η∞ η 0 ,η ∞ , k
ηa = η∞ + 0
.
1 + (γ / k ) 2
8. Wiliamson extins η0 − η ∞ η 0 ,η ∞ , k, n
η a = η∞ +
.
1 + (γ / k) n
9. Verry η0 η0 , k
ηa =
1 + kτ
10. Bartenew η0 η0 , k
ηa =
exp( kτ )
11. Seely η −η∞ η 0 ,η ∞ , k
ηa = η∞ + 0
exp(τ / k )
12. Bueche . . . η 0 ,η ∞ , k
2 + k γ − 4k γ + k 2 γ 2
η a = η ∞ + (η 0 + η ∞ )
2
13. Bogdanov ⎛ .
⎞ k1 , k 2
k1erf ⎜ k 2 γ ⎟
η = ⎝ ⎠
a .
γ
14. Springs-Bird . . η 0 ,η ∞ , k
3(η 0 − η ∞ ) shπ k γ − sin π k γ
ηa = µ∞ + . . .
πk γ chπ k γ − cos π k γ

39 
 
 Fig. 2.2 Reograma fluidelor tixotrope (1), si reopectice (2) 

2.1.3. Fluide cu proprietăţi multiple 
Diversitatea comportărilor reologice a fluidelor reale este consecinţa asocierii mai
multor proprietăţi – vâscozitate, elasticitate, plasticitate – în diverse proporţii.
Industria chimicǎ opereazǎ cu foarte multe materiale în diverse stǎri de agregare şi cu
comportǎri reologice diferite. Dintre materialele cu proprietǎţi multiple prezintǎ interes
fluidele vâscoelastice şi vâscoplastice.

2.1.3.1.  Fluide vâscoelastice 
Fluidele vâscoelastice sub acţiunea solicitărilor se deformează continuu în timp curg,
fără să ajungă la o stare de echilibru a deformaţiei, iar vâscozitatea este o măsurǎ a forţelor de
rezistenţă. După suprimarea solicitării, datorită componentei elastice, o parte din deformaţie
se recuperează.
Numeroase lichide au o comportare diferită, în comparaţie cu cele descrise de
modelele simple. Particularităţile acestor comportări se datoresc asocierii la componenta
vâscoasă a unei componente elastice. Ridicarea lichidelor pe o tijă în rotaţie (efectul
Weissenberg - figura 2.3), umflarea jetului la ieşirea dintr-o capilarǎ, formarea valurilor şi a

40 
 
fracturilor pe suprafaţa extrudatelor de polimeri, umflarea urmei picăturilor la curgerea în
filme subţiri, sunt câteva efecte caracteristice fluidelor vâscoelastice [33, 34].

Fig. 2.3 Fenomenul de c ț rare pe o tija de rotație a fluidelor vâscoelastice 

2.1.3.2. Fluide vâscoplastice 
Materialele vâscoplastice sunt denumite în mod current “plastice”. Ele încep sa curgă
numai dupa ce solicitarea atinge o valoare τ 0 , care reprezintă pragul de tensiune sau pragul

de curgere. În domeniul tensiunilor τ < τ 0 materialul se comportă ca un corp solid, iar pentru

τ ≥ τ 0 are comportare de corp vâscos. Se pot considera vâscoplastice acele materiale,

predominant lichide, ce au prag de curgere, până la care sunt elastice sau rigide, iar la
solicitări mai mari decât valoarea pragului prezintă fenomenul de curgere.
Comportarea vâscoplastica este caracteristică unor topituri de polimeri, nămolului de
foraj, cimentului, unor suspensii, unturei, pastei de hârtie, săpunului, ciocolatei, cernelurilor
tipografice, sângelui etc.

41 
 
 Fluidele din aceasta categorie se pot încadra în următoarele modele:
- modelul Bingham
Materialul care se comportă ca un corp rigid atâta timp cât τ < τ 0 iar pentru τ ≥ τ 0 , se

deformează ireversibil, comportandu-se ca un lichid newtonian (figura 2.4.), se numeşte

plasticul lui Bingham.

Fig. 2.4 Reograma plasticului Bingham 

Ecuaţia reologică caracteristicǎ acestui model este:

.
τ −τ 0 = η ⋅γ (2.14)

Din această ecuaţie se poate obţine vâscozitatea plastică:

τ0
ηp =η + .
pentru τ ≥ τ 0 (2.15)
γ

ηp = ∞ pentru τ < τ 0 (2.16)

42 
 
 Ecuaţia 2.14 se aplică de regulă suspensiilor şi pastelor. Coeficienţii de material τ 0 şi

ηp se pot calcula cu ajutorul unor unor ecuaţii empirice:

ω D3
τ 0 = 312,5 2
, (N/m2) (2.17)
d

⎡ ⎛5 14 ⎞⎤
η P = η c exp⎢ω D ⎜⎜ + ⎟⎟⎥, (Ns/m2) (2.18)
⎣ ⎝2 d ⎠⎦

în care ωD este fracţia volumică a fazei disperse, d diametrul particulelor exprimat în µm şi ηc

vâscozitatea fazei continue în care sunt imersate particulele.

- modelul Herschel-Bulkley
În unele cazuri fluidele vâscoplastice sunt dependente de timp, prezentând curbe
reologice cu histerezis. La aceste fluide, dependenţa între tensiune şi viteza de forfecare, în
sens crescător şi descrescător este reprezentată prin curbe distincte. Funcţie de istoria
forfecării, curba obţinută în sensul descrescător al vitezei de forfecare poate reveni în punctul
iniţial, corespunzător pragului de curgere, sau într-un punct situat în domeniul τ < τ 0 .

Valoarea iniţiala a pragului de tensiune τ0 se reface după un timp de staţionare.

Fluidele vâscoplastice ce respectă acest model au o comportare reologică neliniară
(figura 2.5.) dată de ecuaţia:

1/ m

τ − τ 0 = ⎛⎜ k ⋅ γ ⎞⎟
.
(2.19)
⎝ ⎠

în care k şi m sunt coeficienţi de material. Acest model are o formă echivalentă cu modelul
Ostwald-de Waele, dar conţine trei coeficienţi de material. Fluidul ce respectă acest model
are comportări diferite în funcţie de valorile exponentului m:
- pentru m > 1, comportare neliniarǎ, Hershel-Bulkley;
- pentru m = 1, comportare liniară, Bingham.

43 
 
 Coeficienţii de material din ecuaţia de mai sus se obţin prin prelucrarea datelor
experimentale [35]. Pragul de tensiune τ0 rezultă direct din reogramă, iar k şi m din
.
reprezentarea logaritmică a vitezei de forfecare γ funcţie de diferenţa τ − τ 0 .

Fig. 2.5 Reogramele unor fluide vâscoplastice 

- modelul De Haven modificat

Modelul are patru coeficienţi de material τ 0 , η0, k1 şi n.

η0 .
τ −τ 0 = γ (2.20)
1 + k1 (τ − τ 0 )
n

Faţă de modelul anterior, acesta conţine vâscozitatea lichidului η0 la viteză de

.
forfecare zero. Valoarea ei se obţine din panta curbei la γ = 0 . Coeficienţii k1 şi n rezultă din
reprezentarea grafică a ecuaţiei:

⎡⎛ . ⎞ η ⎤
lg ⎢⎜ − γ ⎟ 0 − 1⎥ = lg k1 + n lg(τ − τ 0 ) (2.21)
⎣⎝ ⎠ τ − τ 0 ⎦

44 
 
 - modelul Crowley-Kitzes a fost propus pentru suspensii apoase de oxid de
thoriu. Acesta conţine concentraţia volumică a solidului ωD, vâscozitatea fazei lichide ηc şi o
constantă k2.

D 2 (
⎡ 1,2 + ω k τ −0, 2 + 1 3
τ = ηc ⎢
) − 1
⎤.
⎥γ (2.22)
⎣⎢1,2 − 2ω D k 2τ(−0, 2
+1)3
⎥⎦

.
Valoarea pragului de curgere τ0 corespunde pentru γ = 0 şi din ultima ecuaţie se
obţine:

5
⎡ k2 ⎤
τ0 = ⎢ − 1⎥ (2.23)
⎣ (1,2 / 2ω D ) − 1 ⎦
1/ 3

din care se poate determina valoarea coeficientului k2.

- modelul Casson descrie comportarea reologica a cernelurilor tipografice şi a

sângelui. Acesta conţine doi coeficienţi de material τ 0 şi k3.

.
τ 0,5 − τ 00,5 = k 3 γ 0,5 (2.24)

Valorile ambilor coeficienţi se obţin prin reprezentarea grafică a datelor

experimentale.
Modelele reologice prezentate mai sus pot fi folosite pentru corelarea datelor
experimentale obţinute pentru diferite fluide cu comportare vâscoplastică şi, în special, pentru
abordarea problemelor de curgere.

45 
 
2.2. Studiul comportării reologice al unsorilor consistente şi 
nămolurilor din literatura de specialitate 

2.2.1. Studiul comportării reologice a unsorilor consistente din literaturǎ 
Unsorile consistente sunt dispersii ale unui component solid (material de îngroşare) în
lichide de bază care de regulă sunt uleiuri minerale sau sintetice.
Materialele de îngroşare sunt de regulă săpunuri metalice care intra în proporţie de 5–
30% şi se obţin prin reacţia dintre acizii graşi (acid oleic, stearic, palmitic, lauric, sau 12-
hidroxi stearic) şi unele metale: Ca, Na, Li, Al, Pb, Ba [36, 37] etc. sau alte substanţe cum ar
fi: fluorocarburi, silicogeli, argile, pigmenti organici etc.
Unsorile pe bază de săpunuri de calciu au fost primele unsori de producţie modernă.
Acestea sunt preparate prin dispersia săpunului de calciu în uleiul de bază adaugând o
cantitate mică de apă care modifică structura săpunului cu scopul de a absorbi o cantitate mai
mare de ulei mineral [38].
Conţinând acelaşi ulei de bază, unsorile pe bază de săpunuri de calciu au vâscozităţi
aparente mai mici şi sunt mai puţin tixotropice în comparaţie cu unsorile pe bază de săpunuri
de sodiu şi potasiu [39].
Unii autori [40] susţin că structura încâlcită a fibrelor de săpun guvernează
proprietaţile reologice ale unsorilor.
Din punct de vedere reologic unsorile sunt medii vâscoplastice care au o comportare
nenewtoniana ce respectă de regula modelul Bingham. Curba de curgere adică variaţia
.
tensiunii tangenţiale τ cu viteza de deformare (reopanta) γ este liniară cu prag de curgere
[41]. Semnificaţia fizică a pragului de curgere este aceea că unsoarea nu va curge până ce
tensiunea tangenţială nu va depăşi valoarea acestuia τ 0 [37].
Unele studii [42] sugerează că reologia unsorilor poate fi modelată de ecuaţia
Herschel-Bulkley care se reduce tot la modelul Bingham pentru valori ale indicelui de curgere
n=1. S.K.Yeong şi colaboratorii [43] au ajuns la aceeşi concluzie. Autorii au preparat unsori
pe bază de săpun de Li, cu diferite concentraţii de săpun (10–30 %) în uleiul mineral de bază.
Rezultatele experimentale au evidenţiat comportarea nenewtoniana a unsorilor ce respectă
modelul Herschel-Bulkley dat de ecuaţia :

.
τ = τ 0 +η ⋅γ n (2.25)

46 
 
Pentru parametrii reologici τ0, k şi n s-au obţinut următoarele valori :
τ 0 = 0,19 – 814 (Pa)
k = 0,64 – 53,4 (Pa sn)
n = 0,53 – 0,89
2
cu o precizie R =0,999 pentru o concentraţie de săpun în uleiul de bază de 2–16%.
J.M.Franco şi alţii [44, 45] au preparat o unsoare consistentă pe bază de săpun de Li folosind
acid 12-xidroxi stearic şi un ulei naftenic ca ulei de bază, după care au studiat comportarea
reologică a acestei unsori cu ajutorul unui dipozitiv cu con şi placă. Autorii au constatat că
acest tip de unsori prezintă un caracter nenewtonian ce respectă modelul Ostwald-de Waele
sau legea puterii. Precizia determinării R2 > 0,995.

  J.E.Martin‐Alfonso şi alții [46] au preparat o unsoare pe bază de săpun de Li într‐un 
amestecător  prevăzut  cu  agitator  ancoră  la  o  turație  de  60  rot/min  folosind  acid  12‐
hidroxistearic,  hidroxid  de  Li  şi  un  ulei  naftenic  cu  densitatea  d420  =  0,916  şi  vâscozitatea 
cinematică  la  40oC,  ν=115  cSt.  Amestecul  este  adus  până  la  temperatura  de  180oC.  După 
efectuarea determinărilor reometrice autorii au constatat o creştere a vâscozității aparente 
a unsorilor cu concentrația de săpun în uleiul de bază şi au sugerat că modelul Sisko este cel 
mai potrivit pentru caracterizarea comportării reologice a unsorilor pe bază de săpun de Li. 
Modelul este dat de relația : 
 

.
η = η ∞ + k ⋅ γ n −1 (2.26)

N. Anandan şi alţii [40] au preparat două unsori pe bază de săpun de calciu (stearat de
calciu (C18H35O2)2Ca ) cu concentraţii diferite de săpun în uleiul de bază (12% si 15%).
Autorii lucrării au demonstrat că unsorile pe bază de săpunuri de Ca neaditivate (cu
compozitie ecologică) au proprietăti tribologice superioare decât alte unsori (pe bază de
săpunuri de Li), aditivate, procurate din comerţ. Cu atât mai mult preţul celor din urmă este
dublu comparativ cu preţul celorlalte.
Într-o lucrare recentǎ [47] (contributie personalǎ) au fost preparate patru unsori
consistente neaditivate pe bazǎ de sǎpun de calciu de diferite concentraţii de sǎpun în uleiul

47 
 
de bazǎ şi s-a studiat comportarea reologicǎ a acestora. Rezultatele experimentale obţinute au
evidenţiat caracterul nenewtonian al acestor unsori ce respectǎ modelul Bingham.

2.2.2. Studiul comportării reologice a nămolurilor din literaturǎ 
Datorita proprietăţilor speciale pe care le prezintă nămolurile provenite de la staţiile
de epurare a apelor menajere reziduale şi a tendinţei actuale de valorificare a deşeurilor au
fost elaborate numeroase studii privind prelucrarea acestora în scopul obţinerii altor produse
de utilitate practică ridicată cum ar fi biogazul. Ca urmare a acestor considerente studiul
comportării reologice ocupă un loc important în determinarea caracteristicilor de bază a
acestor nămoluri.
Nămolurile provenite din apele reziduale menajere şi din apele uzate ale proceselor de
tratare din rafinării [48] se supun deshidratării (îngroşării) în scopul reducerii volumului, a
facilităţilor de transport şi manipulare sau în scopul reducerii spaţiului de depozitare sau a
energiei consumate pentru uscare în scopul incinerării. Îngroşarea nămolului conduce la
creşterea vâscozităţii aparente prin creşterea concentraţiei în substanţa solidă.
G. Guibaud şi alţii [49] au determinat comportarea reologică a nămolului îngroşat şi
au constatat ca acesta are o comportare nenewtoniana ce respecta modelul Bingham,
vâscozitatea aparentă a acestora prezentând o creştere exponenţială cu concentraţia în
substanţa solidă uscată .
Cercetând reologia unor nămoluri fermentate hidrolizate, unii autori [50] au constatat
că cele mai apropiate modele reologice ce caracterizează nămolurile respective sunt:

- modelul Bingham :
.
τ = τ 0 +η ⋅γ (2.27)

obţinând valori ale vâscozităţii η şi pragului de curgere τ 0 :

η = 2,38 – 7,4 [10-3 kg/ms]

τ 0 = 0,007 – 0,025 [kg/ms2]
- precizia determinării este R2= 0,67 – 0,95.

- modelul Casson :

48 
 
 1/ 2
⎛ .⎞
(τ )
1/ 2
= (τ 0 )
1/ 2
+ ⎜η ⋅ γ ⎟ (2.28)
⎝ ⎠

cu valori ale vâscozităţii η şi pragului de curgere τ0 :

η = 0,85 – 3,64 [10-3 kg/ms]
τ 0 = 0,002 – 0,015 [kg/ms2]
-precizia determinării este de 0,82 – 0,96.

- modelul Ostwald-de Waele sau legea puterii

.
τ = k ⋅γ n (2.29)

pentru care s-au obţinut valori ale indicelui de consistenţă k, şi indicele de curgere n:
k = 21,3 – 150,6 mPa·sn
n = 0,35 – 0,83
- precizia determinării fiind R2= 0,73 – 0,96.
Alţi autori [51] care recomandă tot modelul Ostwald-de Waele sau legea puterii în
studiul comportării reologice a nămolurilor au determinat următoarele valori ale indicelui de
consistenţă k, şi indicele de curgere n:
k = 13,6 – 51,3 N·sn/m2
n = 0,22 – 0,66
pentru concentraţii de substanţă uscată în nămol (10 – 40 g/l).
- precizia determinării fiind R2 > 0,9872 la valori mai mici ale concentraţiei de
substanţă uscată.
În cadrul studiului caracteristicilor reologice ale unor nămoluri granulare (cu
dimensiunea medie a particulelor de 150-250 µm) Yang Mu şi alţii [52] au ajuns la concluzia
că aceste nămoluri au o comportare de fluid Bingham, obţinând următoarele date reologice:
η = 9,2 – 93,5 [10-3 Pa s]
τ 0 = 0,002 – 0,015 [10-3 Pa]
cu o precizie a determinării R2 = 0,882-0,992 , funcţie de diferite concentraţii de substanţă
uscată în nămol (53,3 – 104,4 g/l).
I.T.H. Pham şi alţii [53] au găsit două modele: modelul Bingham şi modelul Casson
ca fiind cele mai representative pentru descrierea comportării reologice a nămolurilor

49 
 
rezultate din apele reziduale menajere. Pentru cele douǎ modele autorii au determinat
următorii parametrii reologici:
- modelul Bingham :
η = 3,05 – 68,9 [10-3 kg/ms]
τ 0 = 0,096 – 1,7 [kg/ms2]
- precizia determinării este de 0,89 – 0,91.
- modelul Casson :
η = 1,96 – 44,4 [10-3 kg/ms]
τ 0 = 0,041 – 0,688 [kg/ms2]
- precizia determinării este de 0,568 – 0,972
pentru diverse concentraţii de substanţă uscată în nămol (10 – 40 g/l).
În urma analizării unor nămoluri provenite din ape reziduale A.A.Moreau şi alţii [54]
au ajuns la concluzia ca nămolurile studiate respectă modelul fluidelor pseudoplastice,
vâscozitatea aparentă a acestora crescând cu creşterea cantităţii de substanţă uscată. Pentru
vâscozitatea aparentă autorii au determinat valori cuprinse în intervalul: 0,0058 – 0,0146 Pa·s
corespunzătoare unor concentraţii de substanţă uscată de: 3,5 – 16,4 g/l.
M. Mori şi alţii [55] considera că cele mai apropiate modele ce descriu comportarea
reologică a nămolurilor provenite din procesele de tratare a apelor reziduale sunt: modelul
Bingham, modelul Herschel-Bulkley, modelul Ostwald-de Waele sau legea puterii şi modelul
Sisko care este reprezentat de ecuaţia reologică:

. .
τ = η∞ γ + k ⋅ γ n (2.30)

Autorii lucrării au constatat că o creştere a concentraţiei de substanţă solidă uscată (cu

valori în intervalul 25-57 g/l) conduce la creşterea exponenţială a pragului de curgere ( τ 0 ), a
indicelui de consistenţă k şi scăderea liniară a indicelui de curgere n.
Unii autori [56] atribuie comportării reologice a nămolurilor un caracter
pseudoplastic, dat de ecuaţia reologică:

.
τ = τ 0 +η ⋅γ n (2.31)

50 
 
încadrându-le în categoria fluidelor nenewtoniene independente de timp, ipoteza contrazisă
de alţii [57] care au observat caracterul tixotropic al unor nămoluri. Ca şi autorii precedenţi,
aceştia din urmă au constatat o creştere exponenţială a vâscozităţii cu concentraţia de
substanţa solidă uscată.
Alţi cercetători [58] care au studiat comportarea reologică a unor nămoluri au ajuns la
rezultate ce indica modelul Casson pentru un interval larg de concentraţii în substanţa solidă
a nămolului, modelul Herschel-Bulkley pentru viteze de forfecare (reopante) mai mari de 25
s-1 şi modelul Bingham pentru concentraţii în substanţa solidă sub 10 g/l. Cele mai mari
precizii au fost obţinute în cazul modelului Casson, R2 = 0,999 şi modelului Bingham la
valori mici ale concentraţiei în substanţa solidă.
G. Laera şi colaboraorii [59] afirmă în lucrarea lor că cele mai apropiate modele ce
caracterizează comportarea reologică a nămolurilor sunt modelul Bingham şi modelul
Ostwald-de Waele sau legea puterii. În ambele cazuri curbele de curgere prezintă tixotropie.
Valorile obţinute de autori pentru cele doua modele sunt:
- modelul Bingham :
η = 2,54 – 6,26 [10-3 kg/ms]
τ 0 = 0,081 – 0,737 [kg/ms2]
- precizia determinarii este de 0,95 – 0,99.

- modelul Ostwald-de Waele sau legea puterii :

τ 0 = 7,66 – 91,71
n = 0,608 – 0,856
- precizia determinării fiind de 0,947 – 0,991
pentru concentraţii în substanţa solidă uscată de 3,7 – 22,9 g/l.
Unele lucrări [60] scot în evidenţă caracterul nenewtonian al nămolului reprezentat
de modelul Casson. Experimentul realizat de autori a utilizat nămol de diverse concentraţii
(în substanţa solidă) : 2,8 - 8,4 g/l. Creştera concentraţiei nămolului implică creşterea
vâscozităţii aparente precum şi o creştere liniară a densităţii.
Studiul făcut de A. Pavere [61] asupra reologiei unor nămoluri a arătat că nămolurile
au o comportare nenewtoniana reprezentată de modelele Casson, Bingham şi Herschel-
Bulkley. În toate cazurile nămolurile prezintă curbe de curgere histerezis specifice fluidelor
cu caracter tixotropic.

51 
 
 M. Mori şi alţii [62] au determinat comportarea reologică a unor nămoluri cu diverse
concentraţii în substanţa solidă uscată (4 – 43 g/l) utilizând diverse tipuri de reometre.
Valorile obţinute cu dispozitivul cu cilindri coaxiali rotativi au încadrat nămolul în categoria
fluidelor nenewtoniene ce respectă modelul Herschel-Bulkley. Pentru acest model autorii au
obţinut următoarele valori ale parametrilor reologici:
τ 0 = 0,05 – 12,23
k = 0,0089 – 1,5246
n = 0,608 – 0,856.

52 
 
 Capitolul 3 PARAMETRII CARACTERISTICI PROCESULUI
DE AMESTECARE A FLUIDELOR. PUTEREA CONSUMATA
ŞI TIMPUL DE AMESTECARE

Printre cei mai importanţi parametri ce caracterizeazǎ procesul de amestecare a

fluidelor, se numǎrǎ puterea consumatǎ P şi timpul de amestecare tm, parametrii specifici
echipamentului şi metodelor de amestecare.

3.1. Puterea consumatǎ în vasele de amestecare 
Ĩn literatura de specialitate există puţine modele ce caracterizează procesul de
amestecare a fluidelor nenewtoniene datorită pe de o parte complexităţii procesului, iar pe de
altă parte complexităţii structurii acestor fluide. Din acest motiv modelele matematice găsite
de cercetători au de regulă un caracter empiric, fiind valabile pe domenii înguste de variaţie a
parametrilor amestecării.
Dintre parametrii ce caracterizeazǎ procesul de amestecare a fluidelor, de o deosebitǎ
importanţǎ practicǎ este puterea consumatǎ la amestecare, variabilǎ ce exprimǎ cerinţele
energetice ale operaţiilor de amestecare. Puterea consumatǎ este dependentǎ de o serie de
factori ce influenţeazǎ calitatea procesului de amestecare cum ar fi: prorpietǎţile fluidului
(densitate, vâscozitate, temperaturǎ etc.), parametrii de lucru ai amestecatorului (turaţia
agitatorului, tensiunea electricǎ, intensitatea curentului, rezistenţa electricǎ, defazajul etc.) şi
nu în ultimul rând geometria amestecǎtorului (diametrul agitatorului, diametrul si inǎlţimea
recipientului de amestecare, nivelul lichidului în recipient etc.).
Majoritatea studiilor efectuate in domeniul amestecǎrii fluidelor se referǎ la
determinarea unei ecuaţii care sǎ descrie cât mai exact variaţia puterii consumate exprimatǎ
de regulǎ prin criteriul puterii Np funcţie de criteriul Reynolds Re şi alte caracteristici ce ţin
de geometria şi cinematica sistemului de amestecare sau de proprietǎţile fluidelor amestecate.
Complexitatea procesului şi numǎrul mare de parametrii care-l determinǎ nu permit
rezolvarea problemelor de amestecare mecanicǎ pe baza ecuaţiilor diferenţiale ale curgerii
fluidelor. Relaţiile existente, exprimate în termeni ai unor raporturi fǎrǎ dimensiuni (criterii şi
invarianţi de similitudine) s-au obţinut folosind analiza dimensionalǎ, prin considerarea
tuturor factorilor ce caracterizeazǎ procesiul respectiv (inclusiv caracteristicile geometrice ale
amestecǎtorului). Ele dau posibilitatea calculǎrii puterii consumate dacǎ se cunosc valorile
constantelor şi exponenţilor care intervin în relaţii. Aceste valori se determinǎ experimental

53 
 
pe model, pentru fiecare caz particular, transpunerea rezultatelor la scarǎ industrialǎ fiind
justificatǎ numai în cazul în care se realizeazǎ condiţiile de similitudine geometricǎ,
cinematicǎ şi dinamicǎ între model şi amestecǎtorul industrial [17].
Astfel în cazul cel mai simplu al amestecǎrii fluidelor intr-un amestecǎtor cu
caracteristicile geometrice prezentate in figura 3.1 [17] se obţine o ecuaţie exprimatǎ în
termeni ai unor complexe adimensionale (ce caracterizeazǎ curgerea) şi ai factorilor
geometrici de formǎ. Numerele fǎrǎ dimensiuni care intervin în ecuaţia generalǎ sunt
exprimate prin mǎrimile caracteristice agitatorului, respectiv prin puterea consumatǎ P,
diametrul agitatorului d şi turaţia sa n. În acest fel, pentru cazul considerat, se obţine ecuaţia:

Fig. 3.1 Mărimile geometrice fundamentale în sistemele cu agitare 

EuA = f(ReA, FrA, WeA, F1, F2, F3,….) (3.1)

sau, în formǎ exponenţialǎ :

m p q t v y z
P ⎛ d 2 nρ ⎞ ⎛ n2d ⎞ ⎛ n2 d 3 ρc ⎞ ⎛ D ⎞r ⎛ H ⎞s ⎛ ls ⎞ ⎛ h ⎞u ⎛ hb ⎞ ⎛ s ⎞ x ⎛ hr ⎞ ⎛n ⎞
= k ⋅ ⎜
⎜ η ⎟
⎟ ⋅ ⎜⎜ ⎟
⎟ ⋅ ⎜⎜ ⎟ ⋅ ⎜ ⎟ ⋅ ⎜ ⎟ ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ ⎜ ⎟ ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ ⎜ ⎟ ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟
⎟ ⋅ ⎜⎜ s ⎟⎟ (3.2)
ρn3d 5 ⎝ ⎠ ⎝ g ⎠ ⎝ σ ⎠ ⎝ d ⎠ ⎝ d ⎠ ⎝ d ⎠ ⎝d ⎠ ⎝ d ⎠ ⎝d ⎠ ⎝ d ⎠ ⎝ nso ⎠
unde:
EuA = Np = P/ ρn3d5 (3.3)

54 
 
 EuA - numǎrul lui Euler modificat pentru condiţiile amestecǎrii care este definit de
raportul dintre forţele de presiune şi forţele de inerţie
Np – criteriul puterii;
ReA = d2nρ/η – numǎrul lui Reynolds modificat, definit de raportul dintre forţele de
inerţie şi forţele de vâscozitate
FrA = n2d/g - numǎrul lui Froude modificat, dat de raportul dintre forţele de inerţie şi
foţele de gravitaţie
WeA = n2d3ρc/σ – numǎrul lui Weber modificat, ce este o măsură a raportului dintre
forţele de inerţie şi forţele de tensiune superficială
Fi – factori geometrici de formǎ definiţi prin relaţiile:

F1 = D/d; F2 = H/d; F3 = ls/d; F4 = h/d; F5 = hb/d; F6 = s/d; F7 = hr/d; F8 = ns/nso;

în care:
d – diametrul agitatorului, în m;
D – diametrul recipientului de amestecare, în m;
H – înǎlţimea lichidului în vasul de amestecare, în m;
h – înǎlţimea paletelor agitatorului, în m;
hb – distanţa dintre agitator şi baza recipientului de amestecare, în m;
n – turaţia agitatorului, în rot/s;
s – pasul elicei, în m;
ls – lǎţimea şicanei, în m;
hr – înǎlţimea la care se ridicǎ lichidul la o rotaţie completǎ a agitatorului tip elice, în
m;
ns – numǎrul de şicane;
nso – numǎr de bazǎ de referinţǎ (privind şicanele) etc.;
ρ, ρc şi η – proprietǎţile fizice ale fluidelor care se amestecǎ, respectiv densitatea
amestecului, densitatea fazei continue, în kg/m3 şi vâscozitatea amestecului, în Pa s;
σ – tesiunea superficialǎ (interfacialǎ), în N/m2;
g = 9,81 m/s2 – acceleraţia gravitaţionalǎ;
k, m, p, q, r, s,…. – coefficient şi exponenţi (care se obţin experimental pentru
procesul dat).
În anumite condiţii ponderea unor forţe în procesul de amstecare este micǎ sau nulǎ,
astfel cǎ, În aceste cazuri, criteriile fǎrǎ dimensiuni care iau în consideraţie forţele respective

55 
 
se pot neglija. Factorii geometrici F6 Şi F7 intervin numai când amestecarea se realizeazǎ cu
agitator de tip elice, iar factorii F3 şi F8 când amestecǎtorul este prevǎzut cu şicane.
În cazul amestecǎrii a douǎ fluide miscibile, tensiunea superficialǎ este nulǎ şi
criteriul Weber se omite din ecuaţia generalǎ.
De asemenea numǎrul lui Froude intervine în ecuaţie numai în cazul in care la
amestecare se formeazǎ un vârtej central, respectiv la turaţie mare a agitatorului (ReA>300) şi
când amestecǎtorul nu este prevǎzut cu şicane.
În urma simplificǎrilor menţionate mai sus ecuaţia generalǎ devine:

EuA = f(ReA, F1, F2, F4, F5) (3.4)

sau:
m r s u v
P ⎛ d 2nρ ⎞ ⎛ D⎞ ⎛ H ⎞ ⎛ h ⎞ ⎛ hb ⎞
Np = 3 5 = k ⋅⎜⎜ ⎟ ⋅ ⎜ ⎟ ⋅⎜ ⎟ ⋅⎜ ⎟ ⋅⎜⎜ ⎟⎟
⎟ (3.5)
ρn d ⎝ η ⎠ ⎝ d ⎠ ⎝ d ⎠ ⎝d ⎠ ⎝ d ⎠

Când dimensiunile geometrice ale aparaturii de amestecare se menţin constante

ecuaţia 3.5 se reduce la o formǎ şi mai simplǎ:
m
P ⎛ d 2 nρ ⎞
N p = 3 5 = k ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ (3.6)
ρn d ⎝ η ⎠

sau
N p == k ⋅ Rem
(3.7)

  În cazul amestecării fluidelor nenewtoniene sitaţia se complică datorită modificării

vâscozităţii fluidelor în timpul procesului de amestecare deoarece vâscozitatea acestora nu
este constantă, fiind necesară definirea unui număr Reynolds generalizat dat de relaţia:
 
Reg = d2nρ/ηa (3.8)
unde ηa este vâscozitatea aparentă a fluidului, în Pa s.
  Fluidele plastice pot ridica probleme deosebite în timpul amestecării. Fluidul din
regiunea cu înalt efort de forfecare din jurul agitatorului este subţiat şi foarte mobil, alcǎtuind
miezul de rotaţie, în timp ce în zonele mai îndepǎrtate, cu efort de forfecare redus, fluidul
poate fi stagnant, dacǎ efortul lui de curgere nu este suplimentat [63, 64].

56 
 
 Numeroase studii [65-70] au evidenţiat faptul cǎ la amestecarea unor fluide
nenewtoiene vâscozitatea acestora creştea pe mǎsura avansǎrii procesului de amestecare.
Pentru astfel de situaţii este de preferat utilizarea agitatoarelor de tip ancorǎ [17, 71-74] sau
cu bandă elicoidală specifice amestecǎrii fluidelor nenewtoniene sau newtoniene cu
vâscozitate ridicatǎ. Pentru agitatoarele cu bandă elicoidală s-a determinat chiar o relaţie de
calcul a criteriului puterii Np funcţie de Re şi de caracteristicile geometrice ale acestui tip de
agitator [75]:
 

150 h n
Np = 0 , 67                 (3.9) 
Re d p⎛e⎞
⎜ ⎟
d ⎝ w⎠

 
unde: h este înălţimea agitatorului; d – diametrul agitatorului; n – numărul de spire (trepte); p
– pasul agitatorului; e – distanţa de la agitator la perete; w – lăţimea benzii elicoidale. Relaţia
3.9. se încadrează în modelul general (3.4) pentru că după cum se observă criteriul puterii NP
este tot o funcţie de Re şi raporturi adimensionale ale parametrilor geometrici ai sistemului de
amestecare.
Majoritatea studiilor realizate în domeniul amestecǎrii fluidelor nenewtoniene dau
predicţia puterii consumate prin determinarea parametrilor geometrici ai amestecǎtoarelor
[17, 76, 77-80].
Mulţi cercetǎtori au studiat variaţia criteriului puterii Np funcţie de criteriul Reynolds
în domeniul laminar (Re < 10) la dimensiuni constante ale aparaturii de amestecare obţinând
ecuaţii liniare [65, 81-86, 87] de forma:
 
Np = Kp/Re (3.10)
 
unde constanta de proporţionalitate Kp este numitǎ şi constanta puterii.

În tabelul 3.1 sunt date valorile experimentale ale constantei puterii Kp din ecuaţia 3.8
obţinutǎ în diferite lucrǎri din literaturǎ pentru diferite tipuri de fluid, de agitatoare şi de
domenii de curgere.

Tabelul 3.1 Valorile constantei Kp din literaturǎ

57 
 
 Lucrarea Tipul fluidelor Tipul de agitator Domeniul de Kp
studiate curgere

Carreau şi newtonian şi bandǎ elicoidalǎ Re<50 120-192

colaboratorii nenewtonian
[88]

[82] nenewtoniene ancorǎ Re<35 246-334

pseudoplastice
bandǎ elicoidalǎ Re<35 325
cu prag de curgere

[83] nenewtonian ancorǎ laminar 120

Bingham

Reprezentǎrile grafice ale ecuaţiei 3.10 obţinute pentru unele fluide newtoniene şi
nenewtoniene [89] sunt prezentate în figura 3.2 a şi b.

         

           

 
a) fluide newtoniene b) fluide nenewtoniene ce respectǎ modelul Casson

Fig. 3.2 Variatia criteriului puterii Np cu criteriul Re 

J.M.Franco si colaboratorii [65] au utilizat un amestecǎtor prevazut cu agitator ancorǎ

cu dimensiunile date in figura 3.3 amestecând unsori consistente de diferite concentraţii de
sǎpun în uleiul de bazǎ. Rezultatele obţinute, adicǎ criteriul puterii funcţie de criteriul Re (Np
= f(Re)) pentru toate unsorile analizate sunt reprezentate în figura 3.4.

58 
 
 

Fig. 3.3 Agitator de tip ancorǎ            Fig. 3.4 Variația Np funcție de Re 

Utilizarea softurilor de modelare “Fluent” ş.a. [81-85] a condus la rezultate

satisfǎcǎtoare în ceea ce priveşte valorile calculate ale constantei de proporţionalitate Kp faţǎ
de valorile experimentale sau din literaturǎ. Astfel în lucrarea [81] valoarea calculatǎ a
constantei Kp calc.= 290, faţǎ de Kp exp = 277 determinatǎ experimental şi Kp lit.= 253 din
literaturǎ.
Curbele de variaţie ale criteriului puterii funcţie de criteriul Re determinate cu
ajutorul acestor softuri sunt aproximativ identice cu cele trasate experimental dupǎ cum se
vede şi în figurile 3.5 şi 3.6.

        Fig. 3.5 Variația Np funcție de Re [84]                               Fig. 3.6 Variația Np funcție de Re [85] 

59 
 
 Pentru valori ale criteriului Re = 0,5 - 103 variaţia criteriului puterii funcţie de criteriul
Re la amestecarea fluidelor nenewtoniene utilizând diverse tipuri de agitatoare poate fi
reprezentată de curbele din figura 3.7 [17]. Caracteristicile geometrice ale aparaturii de
amestecare utilizată la reprezentările grafice din figura 3.9. sunt date în tabelul 3.2.
În unele lucrǎri [76] (contribuţie personalǎ) s-a mǎsurat puterea consumatǎ la
dizolvarea (prin amestecare) unor cauciucuri în diferiţi solvenţi. Experimentul a fost realizat
în domeniul laminar şi intermediar de curgere şi a condus la ecuaţii de forma relaţiei 3.7.
Valorile parametrilor k şi m obţinute experimental sunt: k = 3,4 105 – 7,65 106 şi m = ( -1,28)
– (-1,03). In cazul dizolvǎrii polistirenului în ort-xilen prin amestecare în regim intermediar
cu obţinerea de soluţii de diferite concentraţii [90] (contribuţie personalǎ) s-au obţinut
urmǎtoarele valori pentru parametrii k şi m: k=1,75 106 – 1,48 109 şi m=(-2,07) – (-1,32).

Fig. 3.7 Variația criteriului puterii Np = f(Re) pentru fluidele nenewtoniene la diferite geometrii ale aparaturii 
de amestecare.  

60 
 
Tabelul 3.2 Caracteristicile geometrice ale aparaturii din reprezentările grafice din figura 5.8.   

Nr.crt. Curba Tipul amestecătorului D/d

1 A –A Turbină cu 6 palete drepte;

recipient cu 4 şicane (ls = 0,1 D) 1,3…5,5
2 A – A1 Turbină cu 6 palete drepte;
recipient fără şicane 1,3…5,5
3 B-B 2 turbine, fiecare cu 6 palete drepte, la distanţă 0,5 D;
recipient cu 4 şicane (ls = 0,1 D) 3,5
4 B – B1 Idem 1,023…1,18
5 D-D Agitator cu elice (tip marin) cu 3 palete;
recipient fără şicane 2,2…4,8
6 E-E Idem;
recipient cu 4 şicane (ls = 0,1 D) 1,67
7 F-F 2 agitatoare cu elice (tip marin) cu câte 3 palete fiecare;
recipient fără şicane 1,4…30
8 G-G Agitator cu elice (tip marin) cu 4 palete;
recipient cu 4 şicane (ls = 0,1 D) 2,13
9 H-H Agitator cu 2 palete drepte;
recipient cu 4 şicane (ls = 0,1 D) 2…3
5
Pe un domeniu extins al curgerii (Re = 1-10 ) variaţia Np=f(Re) pentru agitatoare de
tip turbine cu palete de diferite forme şi dimensiuni este prezentatǎ în figura 3.8 [13]:

Fig. 3.8 Variația Np=f(Re) pentru agitatoare de tip turbine cu palete de diferite forme şi dimensiuni (w‐
lǎțimea paletelor agitatorului 

61 
 
 Analiza formei curbelor de variaţie a criteriului puterii Np funcţie de criteriul Re din
figura 3.10 a condus la urmǎtoarele concluzii:
• Np ∝ Re-1 în regimul laminar (Re < 10), iar puterea consumata este în mare mǎsurǎ
dependentǎ de vâscozitate;
• Np = constant în regimul turbulent (Re > 10 000) şi este independent de vâscozitatea
lichidului;
• Np se modificǎ considerabil în regimul de tranziţie.
Un parametru important ce infuenţeazǎ calitatea amestecării fluidelor nenewtoniene
utilizând agitatoare de tip ancoră sau cu bandă elicoidală este factorul de apropiere de perete
dat de raportul: e/D, unde e este distanţa de la agitator la perete şi D este diametrul
recipientului de amestecare. În acest caz studiile realizate [1] au evidenţiat o scǎdere liniarǎ a
criteriului puterii cu factorul de apropiere de perete.
Efectul factorului de apropiere de perete asupra puterii consumate la amestecare
utilizând diferite tipuri de turbine este prezentat în figura 3.9 [3]:

Fig. 3.9 Variația Np funcție de factorul de apropiere de perete pentru diferite tipuri de agitatoare turbine 

62 
 
  
 

Fig. 3.10 Variația criteriului Np funcție de criteriul Re la amestecarea fluidelor nenewtoniene utilizând un 
agitator ancoră la diferiți factori de apropiere de perete e/D [3] 

  Ĩn figura 3.10. este reprezentat  dependența criteriului Np funcție de criteriul Re la 
amestecarea  fluidelor  nenewtoniene  utilizând  un  agitator  ancoră  la  diferiți  factori  de 
apropiere de perete la valori mari ale criteriului Re ce cuprind şi domeniul turbulent. 

Pentru primele stadii ale curgerii turbulente fără formare de vârtej (Re = 103…104) a
fost definită relaţia [1]:

1, 3 0, 6 0, 4
⎛d⎞ ⎛H⎞ ⎛h⎞
N p = k ⋅ Re − 0,15 ⎜ ⎟ ⋅⎜ ⎟ ⋅⎜ ⎟ (3.11)
⎝D⎠ ⎝D⎠ ⎝d ⎠

Unii autori [3, 17, 63, 91, 92] au utilizat pentru calculul puterii consumate la
amestecare relaţii de tipul:

P = 2πnM (3.12)

unde n este turaţia agitatorului, în rot/s, iar M–momentul de torsiune, în Nm.

63 
 
 L.Landau şi E. Lifchitz [93], studiind mişcarea de rotaţie a unui fluid vâscos în
jurul unei axe au stabilit o relaţie de calcul a momentului forţelor de frecare M ce se exercită
asupra straturilor de fluid în mişcare:

M = −1,94 ⋅ R 4 ρ νω 3 (3.13)

unde: M este momentul forţelor de frecare, în Nm;

R – raza de rotaţie, în m;
ρ – densitatea fluidului, în kg/m3;
ν – vâscozitatea fluidului, Pa·s;
ω – viteza unghiulară a fluidului, rad/s.

Utilizănd relaţia de calcul a momentului forţelor de frecare (3.13) şi relaţia (3.12)

se poate estima consumul de putere în cazul mişcării de rotaţie a unui fluid vâscos.

3.2. Timpul de amestecare 
Înainte de a trata timpul de amestecare, sunt necesare câteva menţiuni [2] asupra
aprecierii calitǎţii amestecului, care este produsul operaţiei de amestecare. Datoritǎ
multitudinii problemelor ce apar în cadrul amestecǎrii au fost elaborate mai multe criterii
pentru estimarea calitǎţii amestecului, dar nici unul dintre ele cu aplicabilitate universalǎ.
Oricare ar fi criteriile folosite, timpul de amestecare tm este definit ca fiind timpul necesar
pentru producerea amestecului sau a unui produs de calitate predeterminatǎ Pentru un lichid
într-o sigurǎ fazǎ într-un recipient de amestecare, cǎruia i s-a adǎugat un trasor, timpul de
amestecare este mǎsurat din momentul introducerii trasorului pânǎ în momentul în care
conţinutul vasului a atins gradul de uniformitate sau omogenitate dorit [94]. Dacǎ trasorul
este complet miscibil şi are aceeaşi vâscozitate şi densitate ca a lichidului din vas,
concentraţia sa poate fi mǎsuratǎ ca o funcţie de timp, în orice punct din interiorul vasului,
prin intermediul unui detector corespunzǎtor, cum ar fi un colorimetru sau cu ajutorul
conductivitǎţii electrice. Pentru o reprezentare a trasorului datǎ, se poate determina
concentraţia de echilibru C∞ ; aceastǎ valoare va fi apropiatǎ asimptotic în orice punct dupǎ
cum se vede în figura 3.11.

64 
 
  

Fig. 3.11 Curba de determinare a timpului de amestecare 

Timpul de amestecare va fi cerut astfel încât compoziţia amestecului sǎ egaleze

deviaţia specificatǎ de la valoarea de echilibru şi acest lucru depinde de modul de adǎugare a
trasorului şi de locul de amplasare a detectorului. De aceea este de dorit sǎ se înregistreze
concentraţia trasorului în mai multe locaţii şi sǎ se defineascǎ variaţia concentraţiei σ2 faţǎ de
valoarea de echilibru cu ajutorul relaţiei:

1 i=n
σ2 = ∑ (Ci − C ∞ )
2
(3.14)
n − 1 i =0

unde Ci este concentraţia trasorului la timpul t înregistratǎ de i detectoare. O curbǎ tipicǎ de

variaţie este datǎ în figura 3.12.
Pentru determinarea timpului de amestecare pot fi folosite diverse tehnici
experimentale [95] cum ar fi: titrarea acido-bazicǎ, masurǎtori ale conductivitǎţii electrice,
masurǎtori de temperaturǎ sau mǎsurǎtori ale unei proprietǎţi optice cum ar fi indicele de
refracţie, absorbţia luminii, ş.a.m.d. În unele studii [96, 97, 98] timpul de amestecare s-a
determinat utilizând metode computerizate de calcul.
Cercetǎri mai recente [99, 100] au pus bazele unei noi tehnici video de mǎsurare a
timpului de amestecare. Cu ajutorul acestei tehnici, probele video sunt extrase din înregistrare
la diferite momente.

65 
 
  

Fig. 3.12 Scǎderea variației concentrației în timp 

Imaginile sunt apoi procesate utilizând un soft commercial de analizǎ a secvenţelor IMAGE
PROPLUS 4.5.1 de la Media Cybernetics, USA. Metoda este colorimetricǎ şi se bazeazǎ pe
virajul de culoare ce apare la trecerea dintr-un mediu acid într-un mediu bazic (sau invers) în
lichidul amestecat evidenţiat prin adǎugarea unui indicator acido-bazic.
Metodele conductometrice constau în estimarea timpului de amestecare din curba de
variaţie a concentraţiei unui trasor electrolitic (de exemplu o soluţie saturatǎ de KCl)
determinatǎ prin mǎsurǎtori conductometrice (când concentraţia electrolitului este scǎzutǎ,
concentraţia este direct proporţionalǎ cu conductivitatea [101].
Estimarea tipului de amestecare prin mǎsurǎtori de temperaturǎ [3] are la bazǎ
adǎugarea unui lichid cu o temperaturǎ diferitǎ de a celui amestecat. Temperatura în diferite
puncte ale recipientului de amestecare este monitorizatǎ în timp, cu ajutorul unor termocuple.
Cu datele experimentale obţinute se traseazǎ curba temperaturǎ-timp de unde se determinǎ
valoarea timpului de amestecare. Aceastǎ metodǎ se poate folosi în cazul amestecǎrii
lichidelor opace sau în cazul în care nu se poate mǎsura conductivitatea electricǎ.
Dezavantajul acestei metode constǎ în faptul ca o variaţie a temperaturii poate modifica
anumite proprietǎţi ale fluidului amestecat cum ar fi densitatea sau vâscozitatea sau poate
chiar iniţia anumite reacţii chimice nedorite.
În fiecare caz este necesar sǎ se specifice maniera introducerii trasorului, poziţia şi
numǎrul punctelor de înregistrare volumul trasorului şi criteriile folosite pentru localizarea
66 
 
punctului final (sfârşitul amestecǎrii). Toţi aceşti factori vor influenţa mǎsurarea timpului de
amestecare şi de aceea trebuie avut grijǎ sǎ se compare rezultatele provenite din mai multe
experimente [102].
Unii autori [103] au studiat influenţa poziţiei radiale la adǎugarea trasorului şi au
arǎtat cǎ aceasta are o influenţǎ semnificativǎ asupra timpului de amestecare. Timpul de
amestecare pentru regimul tranziţional şi pentru regimul turbulent a fost studiat de cǎtre
Nienow şi Inoue [104]. Experimentul a utilizat drept trasor o soluţie de tiosulfat de sodiu care
produce decolorarea soluţiei de amidon cu iod.
Pentru un experiment şi o configuraţie date, timpul de amestecare va depinde de
proces şi de variabilele de operare dupǎ cum urmeazǎ:

tm = f(ρ,η,n,d,g,dimensiuni geometrice ale sistemului) (3.15)

Folosind analiza dimensionalǎ, relaţia de mai sus poate fi rearanjatǎ astfel:

ntm = θm = f(ρnd2/η , dn2/g , dimensiuni geometrice ale sistemului) (3.15a)

unde θm reprezintǎ timpul de amestecare adimensional.

Pentru sisteme similare din punct de vedere geometric şi neglijând criteriul Froude
(dn2/g), rezultǎ relaţia:

θm = f(ρnd2/η) = f(Re) (3.16)

Unele studii [23] sugereazǎ faptul cǎ timpul de amestecare adimensional este

independent de valoarea criteriului Re atât în regim laminar cât şi în regim turbulent unde are
valori constante şi se modificǎ de la o valoare la cealaltǎ în regimul de tranziţie. Dependenţa
θm – Re este reprezentatǎ schematic în fig.3.13, iar unele date tipice amestecǎrii pentru
agitatoare tip turbinǎ în vase prevǎzute cu şicane utilizând o tehnicǎ de titrare acido-bazicǎ
sunt redate în fig.3.14 [105].

67 
 
  

Fig. 3.13 Variația timpului de amestecare funcție de Reynolds 

Fig. 3.14 Date tipice ale timpului de amestecare pentru agitatoare turbine 

68 
 
 În lucrarea [106] s-a obţinut o relaţie empiricǎ de calcul pentru timpul de amestecare
adimensional θm în cazul amestecǎrii unui lichid nenewtonian pseudoplastic într-un recipient
de formǎ sfericǎ utilizând agitatoare de diverse forme şi dimensiuni:

θm = C ReE (3.17)

unde C = 35 ÷ 315 şi E = -0,4 ÷ -0,5.

Dupǎ cum se observǎ şi din relaţiile anterioare θm este foarte sensibil la geometria
agitatorului şi a vasului pentru lichidele cu vâscozitate micǎ [2].
Este evident cǎ durata necesarǎ amestecǎrii, tm, este cu atât mai micǎ, cu cât turaţia
amestecǎtorului, n, este mai mare,

tm ~ 1/n (3.18)

sau

tm = Kt (3.19)

în care constanta Kt trebuie sǎ depindǎ de particularitǎţile sistemului în care se face

amestecarea.
Pentru Kt au fost gǎsite diverse expresii [94], dintre care a fost selectatǎ relaţia
generalǎ:

a
⎛D⎞
Kt = Kθ ⎜ ⎟ Ne −1 / 3 (3.20)
⎝d⎠

unde D este diametrul recipientului, d diametrul amestecǎtorului, Ne este criteriul Newton sau
criteriul puterii. Pentru o înǎlţime a lichidului din vas egalǎ cu diametrul recipientului,
constantele Kθ şi a au au urmǎtoarele valori [107]:
Kθ = 6,7 şi a = 5/3 - pentru amestecǎtoare cu diametru relativ mare
(d >0,5D)
Kθ = 6,8 şi a = 2 - pentru amestecǎtoare cu spectru de curgere axial
d = (0,1…0,5)D.

69 
 
 Prin mǎrirea duratei de amestecare se poate reduce turaţia amestecǎtorului (conform
relaţiilor 6.6 şi 6.7) şi deci şi puterea necesarǎ amestecǎrii deoarece, conform, relaţiei între
putere şi turaţie. Totuşi pentru a asigura iniţierea circulaţiei lichidului în recipient, este
necesarǎ depǎşirea unei anumite turaţii minime, nmin de la care practic începe sǎ se producǎ
amestecarea (n ≥ nmin) [108].
Unii cercetǎtori [109] au fǎcut câteva observaţii interesante care sugereazǎ cǎ viteza
de amestecare şi prin urmare timpul de amestecare nu sunt foarte sensibile la proprietǎţile
fluidului atât newtonian cât şi nenewtonian. Pe de altǎ parte, alţi cercetǎtori [110] au
determinat valori ale timpului de amestecare pentru fluidele nenewtoniene pseudoplastice, de
50 de ori mai mare decât cel corespunzǎtor comportǎrii newtoniene, ceea ce subliniazǎ atenţia
care trebuie acordatǎ aplicǎrii oricǎror concluzii generale unui sistem particular.

70 
 
 Capitolul 4 DESCRIEREA APARATURII UTILIZATE LA
DETERMINARILE EXPERIMENTALE
 

4.1. Descrierea aparaturii utilizate la determinarea comportării 
reologice a fluidelor studiate 
Pentru studiul comportării reologice atât a nămolurilor cât şi a unsorilor a fost
necesară utilizarea unor vâscozimetre de construcţie specială, specifice fluidelor mai
vâscoase sau cu caracter nenewtonian pentru determinarea variaţiei tensiunii tangenţiale τ cu
gradientul de viteză dv/dy sau reopanta γ˙. Ulterior aceasta variaţie a tensiunii tangenţiale cu
reopanta este reprezentată grafic printr-o curba de curgere ce descrie comportarea reologică a
fluidului studiat. Ecuaţia ce rezultă din reprezentarea curbei de curgere încadreaza fluidul
într-un model reologic sau altul în funcţie de forma acesteia.

Aparatele cu ajutorul cărora se determină variaţia tensiunii tangenţiale funcţie de

gradientul de viteză (reopanta) poartă denumirea de reovâscozimetre sau vâscozimetre de
rotaţie. Din aceasta categorie fac parte (figura 4.1) [6]: dispozitivele cu cilindri coaxiali (a);
dispozitivele cu con şi placă (b); dispozitivele cu plăci paralele (c).

Fig. 4.1 Schema de principiu a reovâscozimetrelor cu cilindri coaxiali(a); cu con si placǎ(b); şi cu plǎci 
paralele(c). 

71 
 
 La determinarea comportării reologice a celor două tipuri de fluide (nămoluri şi unsori
consistente) s-au folosit doar primele două tipuri de vâscozimetre: reovâscozimetrul cu
cilindri coaxiali REOTEST 2 (figura 4.2) si reovâscozimetrul HAAKE VT550 cu con şi placă
(figura 4.3).

Fig. 4.2 Reovâscozimetrul cu cilindri Fig. 4.3 Rovâscozimetrul HAAKE VT550 cu con şi placǎ

coaxiali REOTEST 2

4.1.1. Descrierea reovâscozimetrului cu cilindri coaxiali REOTEST 2 [111] 

4.1.1.1. Descrierea aparatului 
Reovâscozimetrul de rotaţie “Reotest 2” este constituit din două unităţi :
vâscozimetrul propriu-zis şi blocul cu aparatele de măsura după cum se vede in figura 4.4.
Vâscozimetrul se compune din :
- acţionare (amplasata în batiu, compusa dintr-un motor sincron cu număr comutabil
de poli, un variator cu 12 trepte de turaţie şi consola angrenajelor). Alegerea treptei de turaţie
se face prin rotirea (în sensul acelor de ceas) pârghiei de comandă, 11, treapta fiind indicate

72 
 
pe o scală. Comutatorul de turaţie, 8, realizează schimbarea turaţiei motorului de la 1500
rot/min, pentru poziţia a la 750 rot/min, pentru poziţia b.

Fig.  4.4  Elementele  componente  ale  aparatului  Reotest  2:  1‐  arc;  2‐arbore  de  antrenare;  3‐  siteme  de 
inchidere în baionetǎ; 4‐ termometru; 5‐ vas de termostatare; 6‐ cilindru fix; 7‐ cilindru mobil,; 8‐ comutator 
de turație; 9‐ comutator domenii tensiuni de forfecare; 10‐ fereastrǎ pentru vizualizarea scalei care indica 
treptele de turație; 11‐ pârghie de comandǎ; 12‐ ampermetru; 13‐ frecvențmetru; 14‐ corecție mecanicǎ de 
zero pentru aparatul de mǎsurǎ; 15‐ corecție electricǎ de zero pentru aparatul de mǎsurǎ; 16 – întrerupǎtor 
pentru motor; 17 –întrerupǎtor pentru traductor. 

73 
 
 - traductor (un transformator de cuplu mecacanico – electric). Pentru măsurarea
momentului de răsucire se utilizează rotirea relative a arborelui de măsura faţă de arborele de
acţionare. Comutatorul de domenii permite alegerea domeniilor pentru tensiunile de forfecare
τ, I si II cu un raport între ele de 1:10. Comutarea poate fi făcută în orice condiţii de lucru.
Deci şi când arborele de măsura se roteşte.
- 5 dispozitive de măsurare cu cilindri cu dimensiuni diferite, în funcţie de vâscozităţi
după cum urmează: dispozitivul N pentru vâscozităţi joase, dispozitivul S (cu cilindrii S1, S2
si S3 care au aceeşi lungime, dar diametrele lor scad cu creşterea vâscozităţii) pentru
vâscozitǎţi de valoare medie şi dispozitivul H pentru valori ridicate ale vâscozităţii (care are
diametru şi înalţimea cele mai mici din serie).
Cilindrul de măsurare se cuplează cu arborele de antrenare iar cilindrul exterior fix al
dispozitivului de măsurare se montează pe aparat cu ajutorul unei închideri în baionetă şi se
blochează prin intermediul inelului de strângere.
În exteriorul cilindrului fix se montează recipientul de termostatare care este prevăzut
cu două racorduri prin intermediul cărora se face legatura la un ultratermostat, în capacul
recipientului se poate monta prin înşurubare, un termometru cu ajutorul căruia se verifică
menţinerea constanta a temperaturii în timpul efectuării măsuratorilor.
Blocul cu aparatele de măsură este constituit din:
- aparatul de măsură al curentului din diagonala punţii traductorului (ampermetru);
- frecventmetru;
- întrerupator pentru motor;
- întrerupator pentru traductor;
- corecţie mecanică de zero pentru aparatul de măsură;
- corecţie electrică de zero pentru aparatul de măsură.
Cu întrerupătoarele pentru motor şi traductor se pot pune separat în funcţiune motorul
şi respectiv traductorul. Corecţia mecanică de zero se face cu aparatul deconectat de la
reţeaua electrică iar corecţia electrica de zero se efectuează cu motorul de antrenare în
funcţionare, în treapta de turaţie 8a, fără material în fanta de lucru.

74 
 
4.1.1.2. Principiul de măsurare 
Reometrul cu cilindri coaxiali se bazează pe forfecarea fluidului între doi cilindrii
coaxiali dintre care unul fix, iar celălalt se află în mişcare de rotaţie. Cilindrul care se roteşte
este antrenat cu o viteza unghiulara ω şi cu un moment de torsiune Mt , care depinde de
rezistenţa opusă de fluid, curgerii.
În dispozitivul cu cilindri coaxiali fluidul se află în fanta inelară dintre aceştia.
Cilindrul exterior de rază R, este fix. Pentru aducerea şi menţinerea substanţei la temperatura
prevazută el este înconjurat de un recipient de termostatare, care se leagă la un termostat cu
recirculare de lichid. Cilindrul interior, de raza r şi lungime l, acţionat cu viteza unghiulară ω,
se cuplează prin intermediul unui cuplaj de arborele de măsură, care este legat de arborele de
acţionare prin intermediul unui arc elicoidal, a cărui deformaţie măsoară momentul de
răsucire M aplicat cilindrului interior. Variaţia intensităţii curentului din diagonala punţii este
proporţională cu momentul de răsucire aplicat arcului.

Tensiunea de forfecare, reopanta şi vâscozitatea se calculează cu relaţiile din tabelul 4.1:

Tabelul 4.1 Relațiile de calcul ale tensiunii de forfecare, reopantei şi vâscozității funcție de geometria 
aparatului 

Dispozitiv cu cilindri Dispozitiv cu con si placa

coaxiali
Tensiunea de forfecare, τ M 2 M
⋅
2 ⋅π ⋅ l ⋅ r 2 3 π ⋅R
.
R2 ω
Reopanta, γ ω⋅ 2
R − r2 tg α
Vascozitatea, η τr τ
⋅ ⋅
γr γ

⋅
Deoarece în fanta inelară dintre cei doi cilindri mărimile τ şi γ nu sunt constante, ele

se măsoară la raza r a cilindrului interior şi se noteză τ r şi γ˙r. În fanta în formă de pană a

dispozitivului cu con şi placă tensiunea de forfecare şi reopanta sunt constante.
Acţionarea vâscozimetrului de rotaţie se face prin intermediul unui redactor cu 12
trepte de la un motor sincron cu un număr comutabil de poli (rezulta 24 de trepte de turaţie,
respectiv de reopante).

75 
 
4.1.1.3. Efectuarea măsurătorilor 
Pentru a determina variaţia tensiunii tangenţiale cu reopanta se parcurg următoarele
etape:
- se face controlul punctului de zero;
- se curăţă şi se umple recipientul de termostatare;
- se efectueaza temperarea; Pentru o temperare satisfăcătoare;
sunt suficiente în general 10 – 20 min. Vâscozităţile ridicate şi fantele de mărimi mari
necesită un timp de temperare lung şi invers, un timp scurt pentru vâscozităţi joase şi fante de
mărimi mici;
- se efectuează măsurătorile propriu-zise; Dupa efectuarea temperării poate fi
începută măsurarea. În cazul fluidelor newtoniene este suficientă măsurarea unui singur punct
pentru determinarea vâscozităţii dinamice. În cazul fluidelor nenewtoniene însă, pentru
caracterizarea comportării reologice este necesară ridicarea unei reograme adică se va măsura
tensiunea de forfecare la diferite reopante (diferite turaţii).

4.1.1.4. Prelucrarea datelor experimentale 
Se calculează tensiunile de forfecare cu relaţia:

τ r = z ⋅α (4.1)

unde: z este constanta dispozitivului de măsurare (a cilindrului) a cǎrei valoare este data in
tabelul 4.2.;
α – valoarea citită la aparatul de măsura (diviziunea de pe scala indicată de acul
indicator).
Tensiunea de forfecare rezultată din relaţia de mai sus este exprimată în dyne/cm2
(1dyn/cm2 = 0,1 N/m2), datorită unităţii de măsură a constantei cuplei de cilindri de măsură.

76 
 
 Tabelul 4.2 Valorile constantei z. 

Sistemul de mǎsurare cu Domeniul tensiunilor de forfecare

cilindri coaxiali
I II

dyn/cm2 x 1 div. scala

N/N 3,23 32,1

S/S1 5,61 56,1
S/S2 6,24 60,5
S/S3 8,13 79,5
H/H 29,19 302,2

Valorile reopantelor sunt date pentru toate turaţiile şi dispozitivele de măsurare în

tabelul 4.3 (pentru curent cu frecvenţa de 50 Hz).

77 
 
  

Tabelul 4.3         

78 
 
4.1.2. Descrierea reovâscozimetrului HAAKE VT550 cu con şi placă [111]  
Vâscotesterul HAAKE VT 550 este un aparat de laborator utilizat, în general, pentru
examinarea parametrilor reologici ai substanţelor lichide sau semisolide. Aparatul este
alcătuit din următoarele subansambluri: vâscotester, unitatea de alimentare, sistem de senzor.
La acest dispozitiv fluidul este supus forfecării în spaţiul care se formeaza între un con
supus mişcării de rotaţie cu viteza unghiulară ω şi o placǎ circulară fixǎ după cum se vede şi
în figura 4.4. Energia transmisă fluidului (prin mişcarea de rotaţie a conului), W, se consumă
pentru forfecarea fluidului Wf, pentru creearea tensiunilor normale, Wn, pentru învingerea
frecării externe, We. Din energia totala consumată, W, numai Wf se consumă pentru
forfecarea efectivă a fluidului. Efectele de margine sunt neglijabile dacă unghiul α este mic;
de aceea reometrele cu con şi placă se fac cu unghiuri α foarte mici (sub 1o).

Fig. 4.5 Caracteristici geometrice pentru fanta de lucru a dispozitivului con si placǎ 

Momentul de torsiune, Mt, aplicat fluidului determină solicitatrea acestuia cu o

tensiune de forfecare τ, dată de relaţia:

3⋅M
τ =
f
(4.2)
(2πR )3

Tensiunea efectivă corespunde însă energiei Wf şi respectiv momentului Mf astfel

încât se poate scrie sub forma:

79 
 
 3⋅ M f
τe = (4.3)
(2πR )
3

Reopanta la peretele conului este:

. dw r ⋅ ω
γP = = (4.4)
dy h

în care h = ho + r tg α ; pentru α foarte mic şi ho = 0 reopanta la perete este independenta

.
de rază ( γ P = ω / α ).
Experimental se determină pentru un fluid dat, dependenţa M(ω) şi apoi, pe baza
relaţiilor precedente se obţine reograma τ = f(γ˙).

4.1.2.1. Principiul de funcționare 
Substanţa care urmează să fie testată se introduce şi este forfecată în spaţiul dintre
elementele sistemului de măsurare, unul fix şi celălalt aflat în mişcare de rotaţie. Arborele
elementului mobil este legat de arborele de antrenare prin intermediul unui arc elicoidal, a
cărui deformare, datorată opoziţiei manifestate de fluid faţă de mişcarea indusă, este măsurată
şi reprezintă, la o alta scară, momentul de torsiune.
Vâscozimetrul poate fi controlat cu ajutorul unui computer intern, caz în care
rezultatele măsuratorilor şi parametrii de măsurare sunt afişate pe display-ul aparatului şi
transmise printr-o interfaţă la o imprimanta, sau prin intermediul unui soft complex, caz în
care se pot prelucra toate datele care se obţin (se pot ridica direct reograme).

4.1.2.2. Sistemul de măsurare  
Componentele caracteristice ale sistemului de măsurare sunt prezentate în figura 4.6.
în care s-au notat: 1- şuruburile de fixare ale capului de măsurare; 2- placa de măsurare( care
poate fi îndepartată; placa se plasează la un semn perpendicular şi se mişca apoi cu circa 600
la stânga sau la dreapta şi apoi se blochează)- temperatura este direct controlată în domeniul -
300 până la 1300; 3- unitatea de termostatare cu senzorul de temperatură încorporat PT 100;
4- şuruburi pentru ajustarea fină a poziţiei de măsurare. Rotirea şurubului la stânga determină

80 
 
deplasarea în sus a plăcii de măsurare şi rotirea la dreapta determină deplasarea în jos a
acestuia. Mişcarea poate fi detectată cu ajutorul ceasului comparator 9 care are o rezoluţie de
0.01 mm iar domeniul complet de deplasare este de aproximativ 7 mm; 5- maneta. Cu
ajutorul manetei se urcă sau se coboară placa cu aproximativ 40 mm. Aceasta permite
curăţarea plăcii şi aşezarea unei noi probe în spaţiul de lucru. Pozitţa cea mai de jos este
fixată prin mişcarea şurubului 6 la dreapta. Urcarea şi coborârea sunt posibile numai dacă
poziţia este nefixată. Arcul încorporat deplasează unitatea de măsurare în sus; 6- inel de
fixare în poziţie axială a plăcii de măsurare. Aceasta poziţie permite transmiterea forţei
axiale; 7- şurub de blocare pentru fixarea ajustării fine; 8- ajutaje pentru tubulatură cu
diametrul interior de 8 mm; 9- ceas comparator- poate fi fixat pe poziţia 0 sau pe o altă
valoare care măsoară înalţimea interstiţiului; 10- şurub pentru montarea unităţii de măsurare
pe stand.

Fig. 4.6 Aparatul de măsurare: elemente componente 

81 
 
  

4.1.2.3. Caracteristici geometrice ale sistemului de măsurare( senzori) PK cu 
con şi placă 

Acest sistem este utilizat când este necesară testarea la viteze de forfecare mari, când
curăţarea este dificilă şi ar pune probleme serioase în cazul utilizarii cilindrilor coaxiali-
necesita volum mic al probei de încercare. Se poate testa o gamă diversă de materiale, cum ar
fi: cerneluri tipografice, paste, cosmetice, polimeri termorigizi, etc.
Proba se aşeaza în interstiţiul inelar dintre con şi placă, iar valoarea reopantei este
constantă (nu depinde de rază). Mărimea razei conului determină domeniul de vâscozitate
care poate fi măsurată. O rază mai mare permite măsurarea vâscozităţilor mai mici. În cazul
probelor de dimensiuni foarte mici se poate întampla ca, datorită forfecării mari, căldura
degajată prin frecare vâscoasă să fie mare, caz în care se recomandă ca testele să fie făcute la
o aceeaşi viteză a rotorului numai pe o durată scurtă. Intervalele de timp care sunt lăsate, între
diferitele valori ale turaţiei, permit ca temperatura probei să se stabilizeze la nivelul necesar.
În tabelul 4.4. sunt prezentate valori pentru caracteristicile sistemului PK1.

Tabelul 4.4 Caracteristicile sistemului de senzori PK. 

Sistemul de senzori PK PK1

1,0o
Sistemul nr. 31
Con
Raza R1(mm) 14
Unghiul α (102 rad) 1,74
Interstitiul dintre placa si varful conului
(µm) 50
Volumul probei (cm3) 0,1
Temperatura (oC) 0/80
Coeficientii sistemului
f (Pa/Ncm) 1740
M (min/s) 6

Ajustarea distanţei dintre con şi placă trebuie să fie foarte precisă şi presupune din
punct de vedere teoretic că vârful conului tocmai atinge placa. Mărimea particulelor conţinute
în probă nu trebuie să depaşească 1/3 din valoarea distanţei dintre con şi placă.

82 
 
 Deoarece conul şi placa sunt încălzite prin intermediul plăcii, trebuie lăsat un timp
suficient pentru încălzire (de aproximativ 3 până la 5 minute). În timp ce proba este forfecată
în spaţiul dintre con şi placă trebuie aşteptat un timp suficient de lung până vâscozitatea
atinge o valoare constantă.

4.1.2.4. Moduri de operare 
Operarea se poate face manual sau cu ajutorul unui computer (în cazul în care se
dispune de un soft corespunzător).
- Operarea manuală
Întreaga operare se realizează de la tastatura vâscotesterului care se află la partea
superioarǎ a aparatului. Aşa numitele proceduri pot fi efectuate pe baza unei proceduri
memorate; informaţiile şi rezultatele, pot fi comparate şi trimise automat unei imprimante
legate la aparat.
- Operarea prin calculator
Vâscotesterul este controlat direct de la un PC (figura 4.7) prin intermediul softului,
măsurarea şi evaluarea rezultatelor făcându-se automat. Operarea manuală, în acest caz este
blocată dar VT 550 poate fi pornit şi oprit de la propria tastatură.

Fig. 4.7 Operarea prin calculator a reovâscozimetrului HAAKE VT550 

83 
 
4.2. Descrierea aparaturii utilizate la determinarea parametrilor 
specifici amestecării fluidelor  
Având în vedere că fluidele studiate în cadrul acestui referat au o comportare
nenewtoniana, aparatura utilizată la determinările experimentale este specifică acestor tipuri
de fluide.
Pentru determinarea variabilelor procesului de amestecare am utilizat un amestecător
autoclavǎ de laborator tip TLA 30 (figura 4.8), cu 8 trepte de turaţie, prevăzut cu agitator de
tip ancoră specific amestecării fluidelor nenewtoniene. Aparatul este prevăzut şi cu manta de
încălzire cu apă pentru a putea realiza amestecări la diverse temperaturi. Măsurarea
temperaturii
se face cu ajutorul unui termometru care se introduce în manşonul pentru termometru plasat
în apropierea axului agitatorului.

Fig. 4.8 Autoclava de laborator TLA 30 

84 
 
 Puterea consumatǎ la amestecare am determinat-o cu ajutorul unui wattmetru cuplat la
motorul amestecatorului (figura 4.9).

Fig. 4.9 Wattmetrul cuplat la motorul autoclavei 

4.2.1. Descrierea autoclavei de laborator TLA 30 [112] 
Autoclava de laborator de tip TLA 30 este un recipient de presiune ce funcţioneză pe
baza principiului recipientelor cu pereţi dubli cu încălzire indirectǎ.
Aparatul se potriveşte pentru operaţii sub presiune sau vid şi poate fi exploatat în
domenii de temperatură diferite. Este echipat cu un agitator mecanic fără presetupǎ şi
prevăzut pentru utilizarea cu autoclave de diferite dimensiuni.
Execuţia agitatorului (figura 4.11.) are avantaje esenţiale. Astfel, la exploatarea cu
temperaturi şi presiuni maxime, chiar la turaţia cea mai mare a agitatorului, nu apare nici un
fel de neetanşeitate sau impuritate în interiorul autoclavei. Prin montarea recipientului de
presiune din sticlă aparatul se recomandă îndeosebi pentru efectuarea reacţiilor de
polimerizare cu monomeri care în condiţii normale la temperaturǎ dorită sunt gazoşi.

85 
 
Posibilitatea bună de observare a masei de reacţie în toate stadiile polimerizării permite
identificarea din timp a coagulării sau formării unor cocoloaşe.

a) Autoeclava TLA30 b) Recipient de sticla si mantaua de incalzire

Fig. 4.10 Elementele componente ale autoclavei TLA 30 (a); recipient de sticla si mantaua de incalzire (b) 

Autoclava din sticlă prezintă posibilităţi multiple de lucru. De principiu, în acesată

autoclavă pot fi efectuate toate reacţiile sub presiune cu substanţe chimice şi gaze care nu
atacă sticla sau piesele de oţel crom-nichel şi care depăşesc gama de presiune şi temperatură a
autoclavei de sticlă. Cu ajutorul unor dispozitive auxiliare şi suplimentare de diferite feluri se
lărgeşte substanţial domeniul de utilizare al aparatului.

86 
 
  

Fig. 4.11 Agitatorul mecanic al autoclavei TLA 30 

Aparatul dispune de un montant. Toată acţionarea şi echipamentul electric se află într-

o carcasă. Pe partea frontală a carcasei s-a montat un panou de comandă (figura 4.12) cu
toate elementele de comandă necesare exploatării aparatului.

Fig. 4.12 Panoul frontal al autoclavei TLA 30 

87 
 
4.2.2. Caracteristici tehnice ale autoclavei TLA 30 [112] sunt date in tabelul 
4.5: 

Tabelul 4.5 Caracteristici tehnice ale autoclavei TLA 30 

Înălţime mm 1450

Lungime mm 600

Lăţime mm 400

Greutate Kg 85

Tensiune V 220/380

Putere kW 0.2

Presiune de regim maximă at 14

o
Temperatura de regim C -65….+250

Turaţia agitatorului min-1 100-800

4.2.3. Elementele componente ale aparatului [112] 
Din figura 4.10. se poate deduce arhitectura aparatului. Aparatul constă dintr-un
montant (1) care poartă carcasa dispozitivului de acţionare (2). Pe partea inferioară a carcasei
dispozitivului de acţionare s-a fixat cu flanşă carcasa cuplajului (3). Pe partea inefrioară a
carcasei cuplajului, în care se află cuplajul magnetic, s-a prevăzut o flanşă la care poate fi
montat recipientul de presiune (4). În figura 1 este reprezentat un recipient de sticlă cu fund
sferic şi volumul de 1L. După desfacerea celor 4 şuruburi cu cap cilindric (5) ce se află la
partea inferioară, carcasa dispozitivului de acţionare poate fi scoasă în sus. Nucleul aparatului
îl constituie dispozitivul de acţionare al agitatorului, care se află împreună cu cuplajul
magnetic în carcasa cuplajului. În figura 4.13. este reprezentată secţiunea acestui
subansamblu.

88 
 
 Fig. 4.13 Elementele componente ale autoclavei TLA 30 

1- Cuplaj magnetic inferior

2- Garnitură de etanşare
3- Capac
4- Rulment cu bile
5- Cuplaj magnetic superior
6- Axul agitatorului mecanic

89 
 
 7- Suportul lagărului superior
8- Suportul lagărului inferior
9- Carcasa cuplajului
10- Piuliţă hexagonală
11- Robinet de închidere şi ştangulare
12- Manşon al termometrului
13- Termometru de laborator
14- Racordul manometrului
15- Manometru
16- Recipient de presiune
17- Recipient de încălzire
18- Garnitură de etanşare
19- Bucşe PTFE
20- Garnitură de etanşare
21- Inel de presiune
22- Şurub cu gaura hexagonală interioară

Transmiterea mişcării de rotaţie se efectuează printr-un cuplaj magnetic. Jumătatea

inferioară a cuplajului magnetic (1) într-o manta de oţel antiacid şi inoxidabil se află complet
în camera de presiune, închisă ermetic cu ajutorul garniturii de etanşare (2) şi capacului (3).
La o fantă de aer de 0.5±0.1 mm 13 bile (4) asigură jocul axial. Magnetul (5) este legat de
axul antrenat al reductorului cu variator. Axul agitatorului magnetic (6) este înşurubat cu filet
pe dreapta în jumătatea inferioară a cuplajului magnetic (1). Axul agitatorului, privit de sus,
se roteşte în sensul acelor de ceasornic şi este montat în două lagăre (7) şi (8) cu câte o bucşă
de lagăr de politetrafluoretilenă (PTFE). În carcasa cuplajului (9) s-au prevazut 6 orificii
pentru fixarea antretoazelor, inelului cu bridă cu şaiba şi piuliţa (10) precum şi 4 găuri filetate
egale M14x1.5 pentru înşurubarea armăturilor. S-au montat două robinete de închidere şi
ştrangulare (11) cu racordul M14x1.5, un manşon al termometrului (12) cu termometru de
laborator (13) şi un racord pentru manometru (14), a cărui piuliţă olandeză poate fi legată
uşor de manometru (15).
Carcasa cuplajului poate fi demontată, curăţată şi reasamblată fără dificultăţi. La fel
de uşoară este schimbarea bucşelor PTFE şi a axului agitatorului.

90 
 
 Cele 8 trepte de turaţie ale aparatului au următoarele valori:

Tabelul 4.6 Valorile turației amestecătorului 

Treapta Turaţia Turaţia

de
turaţie [rot/min] [rot/s]

1. 100 1,66

2. 200 3,33

3. 300 5

4. 400 6,66

5. 500 8,33

6. 600 10

7. 700 11,66

8. 800 13,33

4.2.4. Parametrii masurati ai motorului amestecătorului: 
Agitatorul amestecătorului este antrenat de un motor electric asincron, trifazat, cu
rotorul în scurtcircuit, caracterizat de următorii parametri:
- frecvenţa ν = 50 Hz;
- puterea activă Pa = 180 W;
- defazajul cos φmin = 0,68;
- turaţie maxima 800 rot/min;
Motorul se pote alimenta în triunghi ( ∆ ) sau stea ( Y ) adică:
- 220 V în ∆;
- 380 V în Y;
- pentru conexiunea în ∆ consumă maxim 1,09 A;
- pentru conexiunea în Y consumă maxim 0,63 A;
- randamentul maxim ηmax = 64%;
- grad de protecţie I.P. = 54 S;
- grad de izolaţie clasa B, GOST 183 – 74;
- regim de funcţionare S1;
- producţie SSR.

91 
 
4.2.5. Puterea amestecătorului: 
Puterea amestecătorului este dată de relaţiile:
P = U ⋅ I ⋅ cos ϕ - pentru curent monofazat (4.5)
P = 3 ⋅ U ⋅ I ⋅ cos ϕ - pentru curent trifazat (4.6)
unde U şi I sunt respectiv tensiunea de fază Uf şi curentul de fază If.
cos φ = 0,819 (datorită consumului redus de energie de către motoarele electrice din
industrie)
Puterea se mai poate calcula cu relaţia:
P = R ⋅ I 2f (4.7)

unde R este rezistenţa electrică.

Consumul de curent la mersul în gol pe faza I este dat în tabelul 4.7.

Tabelul 4.7 Consumul de curent la mersul în gol pe faza I 

Treapta de Turaţia Turaţia If Uf

turaţie [rot/min] [rot/s] [A] [V]
1. 100 1,66 0,898 243,1
2. 200 3,33 0,890 242,9
3. 300 5 0,886 242,8
4. 400 6,66 0,881 242,8
5. 500 8,33 0,876 242,7
6. 600 10 0,875 242,7
7. 700 11,66 0,874 242,5
8. 800 13,33 0,872 242,2

Consumul de curent la mersul în gol pe faza a II-a este dat în tabelul 4.8.

Tabelul 4.8 Consumul de curent la mersul în gol pe faza a II 

Treapta de Turaţia Turaţia If Uf

turaţie [rot/min] [rot/s] [A] [V]
1. 100 1,66 0,906 243,9
2. 200 3,33 0,901 243,7
3. 300 5 0,893 243,7
4. 400 6,66 0,885 243,7
5. 500 8,33 0,880 243,6
6. 600 10 0,878 243,4
7. 700 11,66 0,873 244,2
8. 800 13,33 0,872 244,4

92 
 
 Consumul de curent la mersul în gol pe faza a III - a este dat în tabelul 4.9.

Tabelul 4.9 Consumul de curent la mersul în gol pe faza a III 

Treapta de Turaţia Turaţia If Uf

turaţie [rot/min] [rot/s] [mA] [V]
1. 100 1,66 0,16 182
2. 200 3,33 0,15 180,7
3. 300 5 0,16 179,7
4. 400 6,66 0,15 178,5
5. 500 8,33 0,15 177,2
6. 600 10 0,15 176,3
7. 700 11,66 0,15 175,3
8. 800 13,33 0,15 172,9

Măsurarea rezistenţelor electrice:

Rezistenţa cablurilor de măsură este R = 0,2Ω

Rezistenţa măsurată între faza I şi faza a II-a este RI − II = 114,6Ω

Rezistenţa măsurată între faza a II-a şi faza a III-a este RII − III = 114,2Ω

Rezistenţa măsurată între faza a III-a şi faza I este RIII − I = 113,9Ω

Rezistenţele calculate sunt:
R I − IIcalc. = 114,6 − 0,2 = 114,4Ω

R II − IIIcalc. = 114,2 − 0,2 = 114Ω

R III − Icalc. = 113,9 − 0,2 = 113,7Ω

4.2.6. Măsurarea puterii consumate cu wattmetrul între faza I şi faza a II­a
     
- Calculul constantei wattmetrului:

U max ⋅ I max 300 ⋅ 2,5

CW = = = 10 (4.8)
α max 75

- Corecţia puterii consumate mǎsurate:

Pc = α indicat ⋅ CW (4.9)

93 
 
 Capitolul 5 DETERMINAREA EXPERIMENTALA A
COMPORTARII REOLOGICE A FLUIDELOR STUDIATE

5.1. Determinarea experimentala a comportarii reologice a unsorilor 
consistente pe bază de săpun de calciu 
Comparativ cu uleiurile minerale, unsorile consistente prezintă unele avantaje în
lubrifierea utilajelor, cum ar fi : faptul că se pot aplica în locuri neetanşe asigurând prin
consistenţa lor etanşeitatea, realizează ungerea pe perioade lungi de timp, evită coroziunea
chiar în prezenţa apei, reduc vibraţiile, şocurile şi zgomotul pieselor în mişcare, evită
pătrunderea impurităţilor la locurile de ungere, asigură lubrifierea la temperaturi variabile
(ridicate şi coborâte) şi la solicitări mecanice mari permit o construcţie şi intreţinere mai
simplă a lagărelor [113].

5.1.1.  Prepararea unsorilor consistente pe bază de săpun de calciu 
Unsorile consistente sunt formate, în proporţie de 5 – 30 % , dintr-o fază dispersă
solidă (agent de gelifiere) de regulă un săpun şi în proporţie de 70 – 95% dintr-un mediu de
dispersie, un ulei mineral, vegetal sau un fluid sintetic. În producţia de unsori se utilizează în
proporţie de peste 90% uleiuri minerale. Faza dispersă, formează tesutul structural care
include uleiul în celulele sale.
Săpunurile se obţin prin reacţia chimică dintre acizii graşi superiori (cu cel puţin 8
atomi de carbon în moleculă) şi hidroxizii metalici, conform reacţiei generale : [113].

R – COOH + M – OH = R – COOH + H2O

unde M este un metal.

  Prepararea unsorilor pe bază de săpun de calciu am realizat‐o prin dispersia 
săpunului într‐un ulei de bază la 80oC. Uleiul de bază folosit este uleiul de parafină cu 
caracteristicile redate în tabelul de mai jos (tabelul 5.1.) 

94 
 
Tabelul 5.1 Caracteristicile uleiului de parafină 

Nr.  Caracteristica  Valoare 

crt. 

1,  Densitate. d420  0.88 

2.  Vâscozitate, oE, 50oC  6,33 

3.  Interval de distilare, oC  300 ‐ 500 

4.  Punct de inflamare, oC  230 

5.  Solubilitate în H2O la 20oC  insolubil 

6.  nD20 1,480 

La prepararea reţetelor am ţinut cont de stoechiometria reacţiei de saponificare a

acidului stearic (CH3-(CH2)16-COOH) cu hidroxidul de calciu (Ca(OH)2):

2 CH3- (CH2)16-COOH + Ca(OH)2 = (CH3-(CH)16-COO)2Ca + 2 H2O

de unde rezultă că pentru formarea unui mol de stearat de Ca (606 g) sunt necesari 2 moli de
acid stearic (2 · 284 g) şi unul de hidroxid de Ca (74 g), din reacţie rezultând şi 2 moli de apă
(36 g).

Săpunul de calciu se sintetizează prin reacţia de saponificare a acidului stearic (CH3-

(CH2)16-COOH) cu hidroxidul de calciu (Ca(OH)2) care are loc concomitent cu formarea
unsorii. Prin urmare am introdus cele trei componente (acidul stearic, hidroxidul de calciu şi
uleiul de parafină) în vasul de reacţie şi le-am menţinut sub agitare energică la 80oC, timp de
o oră şi apoi încă o ora la 120oC pentru eliminarea apei rezultate din reacţia de saponificare.
Pentru obţinerea a patru unsori cu diferite concentraţii de săpun în uleiul de bază
respectiv: 5%, 10%, 15% si 20%, am folosit reţetele proprii de preparare (contribuţie
personalǎ) redate în tabelul de mai jos (tabelul 5.2.).
În cele ce urmează, pentru simplificare voi denumi unsorile după procentul de săpun
de calciu din componenta acestora respectiv: U5%, U10%, U15% şi U20%.

95 
 
Tabelul 5.2 Retele de preparare a unsorilor consistente pe baza de sapunuri de calciu.

Nr. Denumi- Cantitatea Cantitatea Cantitatea Cantitatea Cantita-

crt. rea unsorii de acid de Ca(OH)2 de săpun de ulei de tea de
stearic rezultat bază unsoare
[g]
obţinută
[g] [g] [g]
[g]

1. U5% 23,4323 3,0528 25 475 500

2. U10% 46,8646 6,1056 50 450 500

3. U15% 70,2969 9,1584 75 425 500

4. U20% 93,7292 12,2112 100 400 500

5.1.2.  Determinarea caracteristicilor unsorilor consistente preparate 
Pentru a caracteriza unsorile consistente pe bază de săpun de calciu preparate am
determinat densitatea relativă d şi vâscozitatea aparentǎ ηa.
Pentru cele trei unsori U5%, U10% şi U15% am determinat densitatea la temperatura
de 25oC iar pentru unsoarea U20% am determinat densitatea la 4 temperaturi diferite: 20, 25,
30 şi 40oC. Rezultatele obţinute sunt date în tabelele 5.3 si 5.4.

Tabelul 5.3 Densitatea unsorilor U5%, U10%,U15% şi U20% la 25oC 

Nr. Unsoarea Densitatea Densitatea Temperatura

crt. relativă Kg/m3 o

C

1. U5% 0,8813 881,3 25

2. U10% 0,8847 884,7 25

3. U15% 0,8907 890,7 25

4. U20% 0,8960 896 25

96 
 
Tabelul 5.4 Densitatea unsorii U20% la 20, 25, 30 şi 40oC 

Nr. Unsoarea Densitatea Densitatea Temperatura

crt. relativă Kg/m3 o

C

1. U20% 0,8979 897,9 20

2. U20% 0,8960 896 25

3. U20% 0,8913 891,3 30

4. U20% 0,8845 884,5 40

5.1.2.1. Determinarea vâscozității aparente a unsorilor preparate: 

Ca şi densităţile, vâscozităţile aparente le-am determinat la temperatura de 25oC

pentru unsorile U5%, U10% si U15%, iar pentru unsoarea U20% am determinat vâscozităţile
aparente la patru temperaturi diferite: 20, 25, 30 şi 40oC.
Pentru determinarea vâscozităţii aparente a unsorilor preparate a fost necesar studiul
comportării reologice a unsorilor pe care l-am efectuat cu ajutorul aparaturii descrise la
capitolul 4. În cazul unsorilor U5%, U10% şi U15% am utilizat reovâscozimetrul cu cilindri
coaxiali REOTEST 2, iar pentru unsoarea U20% am utilizat reovâscozimetrul HAAKE
VT550 cu con şi placă.
Determinările experimentale au constat în măsurarea tensiunii tangenţiale τ funcţie de
viteza de deformare (reopanta) γ˙ şi trasarea curbelor de curgere a fluidelor în aceste
coordonate.
Rezultatele obţinute în urma determinărilor reometrice sunt date în tabelele 5.5. – 5.11
(din Anexa I) , iar curbele de curgere în figurile 5.1. – 5.7.

97 
 
  

Tabelul 5.5 Variația τ  = f( γ˙ )  pentru U5% la 25oC 

γ˙ [1/s] τ 1 [Pa] τ 2 [Pa]

1,2 1,683 1,683

2,7 1,683 1,683

3 2,244 2,244

4,5 2,244 2,805

5,4 2,805 2,805

8,1 3,366 2,805

9 3,927 2,805

13,5 4,488 3,366

16,2 5,049 3,927

24,3 6,171 4,488

27 6,732 5,049

40,5 7,854 6,732

48,6 8,976 8,415

72,9 12,342 10,659

81 13,464 11,22

121,5 17,391 15,147

145,8 20,196 17,391

218,7 28,05 24,684

243 30,855 27,489

364,5 43,758 39,27

437,4 50,49 45,441

Panta 0,112428 0,101124

98 
 
 Fig. 5.1 Variația τ  = f( γ˙ )  pentru U5% la 25oC 

Variatia tensiunii tangentiale cu reopanta

pentru U10% la 25 C
80
]a 70 ascendent
[P 60
a
l descendent
a
it 50
n
e
g 40
n
a
t 30
a
e
n 20
u
is 10
n
e
t 0
0 50 100 150 200 250 300
reopanta [1/s]

Fig. 5.2 Variația τ  = f( γ˙ )  pentru U10% la 25oC 

99 
 
Fig. 5.3 Variația τ  = f( γ˙ ) pentru U15% la 25oC 

Fig. 5.4 Variația  τ  = f( γ˙ ) pentru U20% la 20oC 

100 
 
 Variatia tensiunii tangentiale cu reopanta
pentru U20% la 25 C
70

] 60
a
P
[ 50
la
ia
t 40
n
e
g 30
n
a
t ascendent
a 20
e
n descendent
iu 10
s
n
e
t 0
0 10 20 30 40
reopanta [1/s]

Fig. 5.5 Variația τ  = f( γ˙ ) pentru U20% la 25oC 

Variatia tensiunii tangentiale cu reopanta

pentru U20% la 30 C
50
45
]a
40
P
[
a 35
la
ti 30
n
e
g 25
n 20
a
t
a 15 ascendent
e
n 10 descendent
u
i
sn 5
te 0
0 10 20 30 40 50
reopanta [1/s]

Fig. 5.6 Variația τ  = f( γ˙ ) pentru U20% la 30oC 

101 
 
 Variatia tensiunii tangentiale cu reopanta
pentru U20% la 40 C
35
30
]
a
P
[ 25
a
la 20
ti
n
e 15
g
n
a
t ascendent
10
a
e descendent
n
u 5
i
s
n
te 0
0 10 20 30 40
reopanta [1/s]

Fig. 5.7 Variația τ  = f( γ˙ ) pentru U20% la 40oC 

În urma determinǎrilor experimentale efectuate pe cele 4 tipuri de unsori rezultǎ cǎ

unsorile consistente pe bazǎ de sapun de Ca preparate au o comportare reologicǎ
nenewtonianǎ ce respectǎ modelul Bingham adicǎ variaţia tensiunii tangenţiale cu reopanta
este liniarǎ cu prag de curgere.
Dupǎ cum se vede şi din curbele de curgere toate unsorile prezintǎ şi un caracter
tixotropic, adicǎ variaţia tensiunii tangenţiale la valori crescǎtoare ale reopantei (curba
ascendentǎ) este diferitǎ de variaţia tensiunii tangenţiale la valori descrescǎtoare ale reopantei
(curba descendentǎ).
Vâscozitatea aparentǎ a unsorilor reprezintǎ panta curbei (dreptei) de curgere şi este
datǎ in tabelele 5.12 si 5.13. Ecuaţia dreptei ce descrie variaţia tesiunii tangenţiale cu
reopanta şi precizia determinǎrii R2 sunt date în tabelele 5.14 si 5.15.

102 
 
 Tabelul 5.12. Vâscozitatea aparentă a unorilor U5%, U10%, U15% si U20% la 25oC   

Nr. Unsoarea Temperatura Vâscozitatea aparentǎ ηa

crt. [oC] [Pa٠s]

1. U5% 25 ascendent 0,112

descendent 0,101

2. U10% 25 ascendent 0,264

descendent 0,157

3. U15% 25 ascendent 0,647

descendent 0,483

4. U20% 25 ascendent 1,420

descendent 1,491

Tabelul 5.13. Vâscozitatea aparentă a unorii U20% la 20, 25, 30 si 40oC 

Nr. Unsoarea Temperatura Vâscozitatea aparentǎ ηa

crt. [oC] [Pa٠s]

1. U20% 20 ascendent 1,499

descendent 1,492

2. U20% 25 ascendent 1,420

descendent 1,491

3. U20% 30 ascendent 0,958

descendent 0,996

4. U20% 40 ascendent 0,692

descendent 0,781
 
 
 
 
 

103 
 
Tabelul 5.14. Ecuația curbei (dreptei) de curgere şi precizia determinării R2  pentru unsorile U5%, U10%, 
U15% si U20% la temperatura 25oC 

Nr. Unsoa- Tempe- Ecuaţia R2

rea ratura
crt. curbei de
o
[ C]
curgere

1. U5% 25 ascendent τ = 0,11γ˙ + 2,92 0,99

descendent τ = 0,10γ˙ + 2,33 0,99

2. U10% 25 ascendent τ = 0,26γ˙ + 3,76 0,99

descendent τ = 0,15γ˙ + 2,49 0,99

3. U15% 25 ascendent τ = 0,64γ˙ + 3,94 0,98

descendent τ = 0,48γ˙ + 2,56 0,99

4. U20% 25 ascendent τ = 1,42γ˙ + 10,02 0,95

descendent τ = 1,49γ˙ + 3,34 0,96

2
Tabelul 5.15. Ecuația curbei (dreptei) de curgere şi precizia determinării R  pentru unsoarea U20% la 20, 25, 
o
30 si 40 C 

Nr. Unsoa- Tempe- Ecuaţia R2

rea ratura
crt. curbei de
[oC]
curgere

1. U20% 20 ascendent τ = 1,49γ˙ + 10,63 0,96

descendent τ = 1,49γ˙ + 8,42 0,97

2. U20% 25 ascendent τ = 1,42γ˙ + 10,02 0,95

descendent τ = 1,49γ˙ + 3,34 0,96

3. U20% 30 ascendent τ = 0,95γ˙ + 6,44 0,94

descendent τ = 0,99γ˙ + 3,02 0,96

4. U20% 40 ascendent τ = 0,69γ˙ + 6,33 0,93

descendent τ = 0,78γ˙ + 0,13 0,95

104 
 
5.2. Determinarea experimentală a comportării reologice a 
nămolurilor cu diferite concentratii de substanţǎ uscatǎ  

5.2.1. Determinarea experimentală a caracteristicilor nămolurilor  
Nǎmolurile rezultate prin tratarea apelor reziduale provenite din procesele
petrochimice au o compoziţie diferitǎ de nǎmolurile provenite de la tratarea apelor menajere
[114]. Caracteristicile acestui tip de nǎmol sunt funcţie de procesele petrochimce din care
rezultǎ. Unele lucrǎri prezintǎ parametri caracteristici pentru acest tip de nǎmol [115] cum ar
fi : conţinut de substanţǎ uscatǎ (74,7-91,3%gr.), conţinut de apǎ (8,7-25,3%gr), reziduu la
calcinare (0,3-11,4%gr.), conţinut de produs petrolier (3-21%), putere calorificǎ (17600-
28100 kj/kg de substanţǎ uscatǎ) şi conţinut de metale Fe, Si, Ca, Na, K, Al, Mg, Mn precum
şi Co, Cu, Ni, Pb, Zn, Ti şi V.

Pentru determinarile experimentale am utilizat namol şi trei diluţii ale acestuia şi

anume: nǎmol + 25%(gr.) apǎ, nǎmol + 40%(gr.) apǎ şi nǎmol + 50% (gr.) apǎ şi le-am
denumit dupǎ procentul de apǎ adaugatǎ la nǎmolul concentrat dupǎ cum urmeazǎ: N0%,
N25%, N40% şi respectiv N50%.
Caracteristicile nǎmolului utilizat la determinǎrile experimentale sunt date în tabelul
5.16, iar, valorile densitǎţii probelor de nǎmol pe care le-am determinat sunt date în tabelul
5.17.
Tabelul 5.16. Caracteristicile n molului analizat.

Nr.crt. Caracteristica Valoare

1. Conţinut de substanţǎ uscatǎ, % (gr.) 33,93

2. Umiditate (conţinut de apǎ), % (gr.) 66,07
3. Conţinut de produs petrolier, mg/kg 65852
4. Cenuşǎ, % (gr.) 27,8
5. Conţinut de substanţe extractibile, % (gr.) 18,9
 
 
o
Tabelul 5.17. Valorile densit ții n molurilor la 25 C 

Nr. Nǎmolul Densitatea Densitatea Temperatura

crt. relativǎ Kg/m3 o
C
1. N0% 1,0352 1035,2 25
2. N25% 1,0264 1026,4 25
3. N40% 1,0211 1021,1 25
4. N50% 1,0176 1017,6 25
Concentraţia de substanţǎ uscatǎ am determinat-o prin uscarea unei cantitǎţi
determinate de nǎmol timp de 4 ore la etuvǎ la temperatura de 105oC.

105 
 
5.2.1.1. Determinarea vâscozității aparente a nămolurilor 
Pentru determinarea vâscozitǎţii aparente a fost nevoie sǎ se determine comportarea
reologicǎ a namolului pe care am realizat-o cu ajutorul reovascozimetrului Reotest 2 cu
cilindrii coaxiali prezentat la capitolul 4. Pentru determinǎrile reologice ale nǎmolurilor N0%,
N25% şi N40% am folosit cilindrul de mǎsurǎ H, iar pentru nǎmolul N50% am utilizat
cilindrul de mǎsurǎ S1. În urma determinǎrii variaţiei tensiunii tangenţiale τ functie de
reopanta γ˙ pentru namolurile studiate am obţinut rezultatele prezentate în tabelele 5.18 –
5.21 (din ANEXA II) şi figurile 5.8–5.11.

Tabelul 5.18. Variația τ = f( γ˙ ) pentru N0% la 25oC 

γ˙ [1/s] τ 1 [Pa] τ 2 [Pa]

0,1667 84,242 34,564
0,300 73,340 38,022
0,333 72,410 38,980
0,500 75,423 40,324
0,600 73,698 41,702
0,900 70,022 43,430
1,000 69,887 43,698
1,500 72,762 46,997
1,800 73,231 47,271
2,700 72,422 50,278
3,000 72,422 53,424
4,500 75,420 55,979
5,400 77,098 58,820
8,100 91,122 66,708
9,000 92,223 69,720
13,500 134,967 81,423
16,200 134,967 90,840
24,300 135,020 115,429
27,000 139,429 125,560
40,500 180,120 157,820
48,600 189,774 169,389
72,900 228,493 190,432
81,000 230,699 196,216
145,800 297,371 297,371
Panta 1,757 1,877

Densitatea şi vâscozitatea au fost determinate la temperatura camerei (25oC) pentru a

evita formarea biogazului care are loc la temperaturi de peste 30oC şi care ar putea modifica
proprietǎţile fizico-chimice ale probelor de nǎmol.

106 
 
 Variatia tensiunii tangentiale functie de reopanta
pentru N0%
400
]
a 350
P
[ ascendent
la 300
a
it descendent
n 250
e
g 200
n
a
t
a 150
e
n 100
u
i
s
n 50
e
t
0
0 50 100 150 200
reopanta [1/s]

Fig. 5.8 Variația τ = f( γ˙ )  pentru N0% la 25oC 

Variatia tensiunii tangentiale functie de reopanta

pentru N25%
350

300 ascendent
]
a d escendent
P
[ 250
a
l
a
ti 200
n
e
g 150
n
a
t
a 100
e
n
u
i
s 50
n
te
0
0 50 100 150 200
reopanta [1/s]

Fig. 5.9 Variația τ = f( γ˙ )  pentru N25% la 25 C 
o

107 
 
 Variatia tensiunii tangentiale functie de reopanta
pentru N40%
160
]a140 ascendent
P
[ 120 descendent
la
ia
t 100
n
e 80
g
n
a
t 60
a
e 40
n
u
is
n 20
e
t
0
0 50 100 150 200
reopanta [1/s]

Fig. 5.10 Variația τ = f( γ˙ )  pentru N40% la 25oC 

Fig. 5.11 Variația τ = f( γ˙ )  pentru N50% la 25oC 

108 
 
 În urma determinǎrilor experimentale efectuate pe cele 4 nǎmoluri rezultǎ cǎ acestea
au o comportare reologicǎ nenewtonianǎ ce respectǎ modelul Bingham adicǎ variaţia
tensiunii tangenţiale cu reopanta este liniarǎ cu prag de curgere. Dupǎ cum se vede şi din
curbele de curgere toate nǎmolurile prezintǎ şi un caracter tixotropic, adicǎ variaţia tensiunii
tangenţiale la valori crescǎtoare ale reopantei (curba ascendentǎ) este diferitǎ de variaţia
tensiunii tangenţiale la valori descrescǎtoare ale reopantei (curba descendentǎ).
Aceste rezultate experimentale sunt redate într-o lucrare recentǎ [116] (contribuţie
personalǎ) în curs de publicare.
Vâscozitatea aparentǎ a unsorilor reprezintǎ panta curbei (dreptei) de curgere şi este
datǎ în tabelul 5.22. Ecuaţia dreptei ce descrie variaţia tesiunii tangenţiale cu reopanta şi
precizia determinǎrii R2 sunt date în tabelul 5.23.

Tabelul 5.22. Vâscozitatea aparent  a n molurilor N0%, N25%, N40% si N50% la 25oC 

Nr. Namolul Temperatura Vâscozitatea aparentǎ ηa

crt. [oC] [Pa٠s]
1. N0% 25 ascendent 1,757
descendent 1,877
2. N25% 25 ascendent 1,705
descendent 1,835
3. N40% 25 ascendent 0,747
descendent 0,798
4. N50% 25 ascendent 0,357
descendent 0,335

Tabelul 5.23. Ecuația curbei (dreptei) de curgere şi precizia determin rii R2 pentru namolurile N0%, N25%, 
N40% si N50% la temperatura 25oC 

Nr. Nǎmolul Temp. Ecuaţia curbei de R2

crt. [oC] curgere
1. N0% 25 ascendent τ = 1,76γ˙ + 80,05 0,93
descendent τ = 1,88γ˙ + 49,91 0,95
2. N25% 25 ascendent τ = 1,70γ˙ + 59,94 0,93
descendent τ = 1,83γ˙ + 29,83 0,95
3. N40% 25 ascendent τ = 0,75γ˙ + 29,57 0,93
descendent τ = 0,80γ˙ + 18,89 0,94
4. N50% 25 ascendent τ = 0,36γ˙+ 12,45 0,99
descendent τ = 0,33γ˙+ 6,22 0,99

109 
 
 Capitolul 6 DETERMINAREA EXPERIMENTALĂ A
PARAMETRILOR PROCESULUI DE AMESTECARE A
FLUIDELOR STUDIATE
   
Partea experimentală a acestei teze constă în două etape: 

1. Determinarea comportǎrii reologice a fluidelor nenewtoniene analizate şi anume

unsori consistente pe bazǎ de sǎpunuri de calciu de diferite concentraţii de sǎpun în
uleiul de bazǎ şi nǎmoluri provenite din ape reziduale industriale şi orǎşeneşti de
diferite concentraţii de substanţǎ uscatǎ;
2. Determinarea puterii consumate la amestecare în cazul celor douǎ tipuri de fluide.
Unsorile consistente le-am fost preparat dupǎ reţetǎ proprie (contribuţie
personalǎ), obţinând patru unsori de diferite concentraţii de sǎpun în uleiul de bazǎ (s) : 5%,
10%, 15% şi 20%, denumite U5%, U10%, U15% şi U20%.
Nǎmolurile au fost şi acestea denumite pentru simplitate: N0%, N25%, N40% şi
N50% dupǎ procentul de apǎ adǎugatǎ la nǎmolul îngroşat de la care s-a pornit.
Aparatura utilizatǎ la amestecare este de tip autoclavǎ de laborator prevǎzut cu
agitator de tip ancorǎ (d = 0,068 m), cu 8 trepte de turaţie (100 – 800 rpm) a fost tratatǎ pe
larg în cap. 4.
Determinarea experimentalǎ a parametrilor procesului de amestecare presupune
parcurgerea urmǎtoarelor etape:

- mǎsurarea puterii consumate la amestecare P pentru fiecare caz în parte (concentraţii

diferite, temperaturi diferite, diametre ale recipientului de amestecare diferite, înǎlţimi
ale lichidului în recipient diferite şi turaţii diferite);
- determinarea criteriului Reynolds generalizat Reg funcţie de proprietǎţile fluidului şi
caracteristicile geometrice ale aparaturii de amestecare;
- determinarea criteriului puterii Npm (din mǎsurǎtori experimentale) funcţie de puterea
consumatǎ, de proprietǎţile fluidului şi caracteristicile geometrice ale aparaturii de
amestecare;
- determinarea timpului de amestecare tm.

110 
 
6.1. Determinarea experimentală a parametrilor procesului de 
amestecare a unsorilor consistente pe bază de săpunuri de calciu 
Dupǎ faza de preparare a unsorilor am supus procesului de amestecare cele patru
unsori U5%, U10%, U15% si U20% de diferite concentraţii de sǎpun in uleiul de bazǎ la
temperatura de 25oC mǎsurand de fiecare datǎ puterea consumatǎ la amestecare la fiecare
dintre cele 8 trepte de turaţie. Pentru unsoarea U20% am mǎsurat puterea consumatǎ la 4
temperaturi diferite : 20, 25, 30 şi 40oC şi la cele 8 turaţii (100-800 rot/min). Puterea
consumatǎ am mǎsurat-o cu ajutorul wattmetrului cuplat la motorul amestecatorului.
Rezultatele obţinute sunt prezentate în tabelele 6.1.şi 6.2 :

Tabelul 6.1 Puterea consumat  la amestecarea unsorilor U5%, U10%, U15% si U20% la 25oC 

Treapta de Puterea consumatǎ [W]

turaţie U20% U15% U10% U5%
1. 241 239 237 228
2. 244 241 239 230
3. 249 245 241 235
4. 253 250 244 239
5. 257 253 250 243
6. 260 256 254 247
7. 264 259 257 251
8. 269 265 262 260

Tabelul 6.2 Puterea consumat  la amestecarea unsorii U20% la diferite temperaturi 

Treapta de Puterea consumatǎ [W]

turaţie o
20 C 25 oC 30 oC 40 oC
1. 242 241 226 223
2. 244 244 229 226
3. 249 249 232 229
4. 254 253 236 232
5. 257 257 239 235
6. 260 260 242 238
7. 265 264 248 241
8. 269 269 253 247

Analizând valorile experimentale din tabele 6.1 şi 6.2 se poate observa influenţa
concentraţiei de sǎpun de calciu în uleiul de bazǎ şi a temperaturii la care are loc amestecarea
asupra puterii consumate la amestecare. Astfel se observǎ cǎ o creştere a temperaturii implicǎ

111 
 
o scǎdere a puterii consumate, iar o creştere a concentraţiei de sǎpun produce o creştere a
puterii consumate. De asemenea creşterea turaţiei implicǎ o creştere a puterii consumate.
În continuare am determinat prin calcul criteriul puterii Npm (Np determinat din
măsuratori experimentale) şi criteriul Reg la amestecarea unsorilor consistente de diferite
concentraţii de sǎpun (s) în uleiul de bazǎ şi la cele 8 turaţii diferite ale amestecǎtorului.
Pentru unsoarea U20% determinǎrile au fost realizate la patru temperaturi diferite (20, 25, 30
şi 40oC).
Caracteristicile unsorilor consistente sunt date în tabelul 6.3:

Tabelul 6.3 Densitatea şi vâscozitatea unsorilor U5%, U10%,U15% şi U20%  

Nr. Unsoarea Concentraţia Densitate Vâscozitatea Temp.

crt. (fracţia [kg/m3] aparentǎ, [oC]
masicǎ) de [Pa s]
săpun (s)

1. U5% 0,05 881,3 0,1124 25

2. U10% 0,1 884,7 0,2645 25

3. U15% 0,15 890,7 0,6468 25

4. U20% 0,2 896,0 1,4201 25

5. U20% 0,2 897,9 1,4986 20

6. U20% 0,2 891,3 0,958 30

7. U20% 0,2 884,5 0,692 40

La calculul celor douǎ criterii s-au utilizat relaţiile:

Npm = P/ρn3d5 (6.1)

Reg = d2nρ/ηa (6.2)

în care: P – puterea consumatǎ la amestecare, în W

d – diametrul agitatorului, în m;
n – turaţia agitatorului, în rot/s;

112 
 
 ρ, ηa – proprietǎţile fizice ale fluidelor care se amestecǎ, respectiv densitatea, în kg/m3
şi vâscozitatea aparentǎ , în Pa s;
g = 9,81 m/s2 – acceleraţia gravitaţionalǎ;
Rezultatele obţinute sunt prezentate în tabelele 6.4 – 6.10:

Tabelul 6.4 Valorile criteriului Npm si Reg pentru unsoarea U5% la 25oC 

Nr. n P Npm Reg

crt. [rot/min] [W]
1 100 228 38439,03 60,40
2 200 230 4846,59 120,82
3 300 235 1467,20 181,23
4 400 239 629,52 241,64
5 500 243 327,70 302,05
6 600 247 192,76 362,46
7 700 251 123,35 422,87
8 800 260 85,60 483,28
 
 
 
Tabelul 6.5. Valorile criteriului Npm si Reg pentru unsoarea U10% la 25oC 
Nr. n P Npm Reg
crt. [rot/min] [W]
1 100 237 39802,8 25,77
2 200 239 5016,88 51,56
3 300 241 1498,87 77,34
4 400 244 640,23 103,12
5 500 250 335,85 128,90
6 600 254 197,46 154,68
7 700 257 125,82 180,46
8 800 262 85,93 206,24

Tabelul 6.6. Valorile criteriului Npm si Reg pentru unsoarea U15% la 25oC 

Nr. n P Npm Reg

crt. [rot/min] [W]
1 100 239 39868,3 10,61
2 200 241 5024,78 21,22
3 300 245 1513,49 31,83
4 400 250 651,55 42,44
5 500 253 337,59 53,05
6 600 256 197,68 63,67
7 700 259 125,94 74,28
8 800 265 86,32 84,89

113 
 
  
 
Tabelul 6.7. Valorile criteriului Npm si Reg pentru unsoarea U20% la 25oC 
Nr. n P Npm Reg
crt. [rot/min] [W]
1 100 241 39964,13 4,86
2 200 244 5057,24 9,72
3 300 249 1529,10 14,58
4 400 253 655,47 19,44
5 500 257 340,90 24,31
6 600 260 199,58 29,17
7 700 264 127,61 34,03
8 800 269 87,11 38,90
 
 
Tabelul 6.8. Valorile criteriului Npm si Reg pentru unsoarea U20% la 20oC 
Nr. n P Npm Reg
crt. [rot/min] [W]
1 100 242 40045,04 4,62
2 200 244 5046,54 9,24
3 300 249 1525,86 13,86
4 400 254 656,67 18,49
5 500 257 340,18 23,11
6 600 260 199,15 27,73
7 700 265 127,83 32,36
8 800 269 86,92 36,98

Tabelul 6.9. Valorile criteriului Npm si Reg pentru unsoarea U20% la 30oC 
Nr. n P Npm Reg
crt. [rot/min] [W]
1 100 226 37674,36 7,16
2 200 229 4771,37 14,34
3 300 232 1432,21 21,51
4 400 236 614,65 28,68
5 500 239 318,69 35,85
6 600 242 186,74 43,02
7 700 248 120,51 50,19
8 800 253 82,36 57,36

114 
 
 Tabelul 6.10. Valorile criteriului Npm si Reg pentru unsoarea U20% la 40oC 
Nr. n P Npm Reg
crt. [rot/min] [W]
1 100 223 37460,05 9,85
2 200 226 4745,07 19,70
3 300 229 1424,56 29,55
4 400 232 608,88 39,40
5 500 235 315,77 49,25
6 600 238 185,06 59,10
7 700 241 118,01 68,95
8 800 247 81,02 78,81

6.2. Determinarea experimentală a parametrilor procesului de 
amestecare a nămolurilor 
În cadrul acestui subcapitol am supus procesului de amestecare pe rând cele 4
namoluri de diluţii diferite N0%, N25%, N40% si N50% la diverse diametre ale recipientului
de amestecare, la diferite inǎlţimi ale lichidului (nǎmolului) în recipient şi la cele 8 trepte de
turaţie diferite ale amestecǎtorului descris în capitolul 4, mǎsurând de fiecare datǎ puterea
consumatǎ la amestecare. Puterea consumatǎ am mǎsurat-o cu ajutorul wattmetrului cuplat la
motorul amestecatorului.
Rezultatele obţinute sunt date în tabelele 6.11 – 6.26 din ANEXA III.

Fig. 6.11. Puterea consumată la amestecarea nămolului N0% la H1 = 0,15m 
Puterea consumatǎ
Treapta de pt. N0% la H1 = 0,15m
turaţie [W]
D1=0,1m D2=0,08m D3=0,07m
1 223 220 218
2 226 223 220
3 229 226 223
4 232 229 226
5 235 234 229
6 239 238 233
7 243 242 238
8 249 248 245

115 
 
 Analizând valorile experimentale din tabele 6.11 şi 6.26 se poate observa influenţa
concentraţiei de substanţǎ uscatǎ şi a parametrilor geometrici asupra puterii consumate la
amestecare. Astfel se observǎ cǎ creşterea puterii consumate la amestecare este determinatǎ
de creşterea concentraţiei de substanţǎ uscatǎ a nǎmolurilor dar şi de creşterea diametrului
recipientului de amestecare şi a înǎlţimii lichidului în recipient. De asemenea, ca şi în cazul
unsorilor consistente creşterea turaţiei implicǎ o creştere a puterii consumate.
Spre deosebire de subcapitolul precedent, în acest caz determinǎrile puterii consumate
la amestecare au fost fǎcute atât la modificarea turaţiei aparatului şi concentraţiei de substanţǎ
uscatǎ f a nǎmolurilor cât şi la modificarea geometriei recipientului de amestecare. Astfel
determinǎrile experimentale s-au realizat utilizând 3 recipiente cu diametre diferite de: D1 =
0,1m; D2 = 0,08m şi D3 = 0,07m, patru înǎlţimi diferite ale lichidului în vas: H1 = 0,15m; H2
= 0,12m; H3 = 0,09m şi H4 = 0,06m pentru fiecare recipient în parte.
Principalele caracteristici ale nǎmolurilor sunt date în tabelul 6.27:

Tabelul 6.27. Principalele caracteristici ale nămolurilor analizate 

Nr. Namolul Concentraţia de Densitatea Vâscozitatea

crt. substanţǎ uscatǎ f relativă aparentǎ
(fracţia masicǎ) [Pa s]
1, N0% 0,340 1,035 1,7579
2, N25% 0,272 1,026 1,705
3, N40% 0,243 1,021 0,747
4, N50% 0,227 1,018 0,357

Ca şi în cazul unsorilor consistente, în cazul nǎmolurilor am calculat valorile

criteriilor Npm (calculat din măsurători experimentale) şi Reg cu relaţiile 6.1 şi 6.2.
Rezultatele calculelor sunt prezentate în tabelele 6.28 – 6.75 din ANEXA IV.

Tabelul 6.28. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nămolul N0% la H1 si D1 
Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 223 32006,77 4,54
2 200 226 4054,30 9,08
3 300 229 1217,19 13,62
4 400 232 520,24 18,16
5 500 235 269,80 22,7
6 600 239 158,79 27,25
7 700 243 101,67 31,79
8 800 249 69,79 36,33
 

116 
 
 6.3. Determinarea timpului de amestecare a unsorilor consistente 
Dupǎ cum am menţionat şi în subcapitolul 3.2, pentru un lichid într-o sigurǎ fazǎ într-
un recipient de amestecare, cǎruia i s-a adǎugat un trasor, timpul de amestecare este mǎsurat
din momentul introducerii trasorului pânǎ în momentul în care conţinutul vasului a atins
gradul de uniformitate sau omogenitate dorit [94].
În cazul de faţǎ, pentru determinarea timpului de amestecare a unsorilor consistente
pe bazǎ de sǎpun de calciu de diferite concentraţii de sǎpun în uleiul de bazǎ şi la diferite
temperaturi am utilizat drept trasor o solutie (indicator) de albastru de brom-fenol care are o
culoare galbenǎ-portocalie în mediu neutru şi acid şi albastrǎ în mediu basic. Pentru a putea
pune în evidenţǎ virajul de culoare al indicatorului, la preparatea unsorilor am folosit un
exces de 5g de hidroxid de calciu ceea ce conferǎ un caracter bazic acestor unsori. Caracterul
bazic al unsorilor asigurǎ virajul de culoare al soluţiei de albastru de brom-fenol de la galben-
portocaliu la albastru (fig.6.1) pe mǎsurǎ ce avanseazǎ amestecarea şi are loc omogenizarea
amestecului.
Pentru determinarea timpului de amestecare a unsorii U5% la 25oC am adǎgat în
recipientul de amestecare 5ml de soluţie de albastru de brom-fenol de culoare galben-
portocalie, am fixat turaţia la 100rpm şi am pornit cronometrul. Pe mǎsurǎ ce avanseazǎ
amestecarea culoarea indicatorului devine albastrǎ. În momentul în care culoarea albastrǎ s-a
instalat în întreg recipientul de amestecare am oprit cronometrul şi am notat valoarea timpului
de amestecare. Experimentul s-a desfǎsurat în mod similar şi la celelalte turaţii ale aparatului
(200-800rpm) şi în cazul celorlalte unsori U10%, U15% şi U20% la 25oC notând de fiecare
datǎ valoarea timpului de amestecare. În cazul unsorii U20% am determinat timpul de
amestecare la diferite temperaturi (20, 25, 30 şi 40oC).

Fig 6.1 Virajul de culoare la determinarea timpului de amestecare 

117 
 
 Rezultatele experimentale obţinute sunt prezentate în tabelul 6.76 şi 6.77.
Analizând valorile experimentale din tabele 6.76 şi 6.77 se poate observa influenţa
concentraţiei de sǎpun de calciu în uleiul de bazǎ şi a temperaturii la care are loc amestecarea
asupra timpului de amestecare. Astfel se observǎ cǎ o creştere a temperaturii implicǎ o
scǎdere a timpului de amestecare, iar o creştere a concentraţiei de sǎpun produce o creştere a
tmpului de amestecare. De asemenea creşterea turaţiei favorizeazǎ amestecarea prin scǎderea
timpului de amestecare.
Tabelul 6.76. Timpul de amestecare corespunzător unsorilor U5%, U10%, U15% si U20% la 25oC 
Treapta de Timpul de amestecare [s]
turaţie U20% U15% U10% U5%
1. 351 324 304 282
2. 180 171 153 141
3. 122 112 102 98
4. 89 89 76 73
5. 72 62 61 55
6. 58 54 50 46
7. 51 49 42 39
8. 46 41 37 32

Tabelul 6.77. Timpul de amestecare corespunzător unsorii U20% la diferite temperaturi 

Treapta de Timpul de amestecare [s]

turaţie o
20 C 25 oC 30 oC 40 oC
1. 372 351 328 306
2. 185 180 166 153
3. 126 122 114 101
4. 94 89 82 76
5. 76 72 61 59
6. 62 58 51 48
7. 56 51 45 40
8. 48 46 40 36

În concluzie pentru o scǎdere a timpului de amestecare este recomandatǎ o

temperaturǎ cât mai mare, o concentraţie de sǎpun cât mai micǎ şi o turaţie cât mai mare în
detrimentul puterii consumate care creşte cu creşterea turaţiei. Astfel în calculele economice
trebuie sǎ se ţinǎ seama de toate aceste considerente pentru a face cea mai avantajoasǎ
alegere.
Pentru o mai bunǎ vizualizare a variaţiei timpului de amestecare funcţie de parametrii
procesului de amestecare am reprezentat în figurile 6.2 variaţia timpului de amestecare tm

118 
 
corespunzǎtor unsorilor U5%, U10%, U15% şi U20% la 25oC funcţie de criteriul Reg, iar în
figura 6.3, variaţia timpului de amestecare corespunzǎtor unsorii U20% la 20, 25, 30 şi 40oC
fucţie de criteriul Reg.

Fig 6.2 Variația timpului de amestecare tm funcție de criteriul Reg pentru U5%, U10%, U15% şi U20% la 25oC 

Fig 6.3 Variația timpului de amestecare tm funcție de criteriul Reg pentru U20% la 20, 25, 30 şi 40oC 

119 
 
 În figurile 6.2 şi 6.3 am reprezentat şi curbele corespunzǎtoare ecuaţiilor ce descriu
cel mei exact variaţia timpului de amestecare cu criteriul Reg. Ecuaţiile sunt de forma funcţiei
putere şi sunt prezentate în tabelele 6.78 şi 6.79 alǎturi de coeficientul de corelaţie
corespunzǎtor fiecǎrei ecuaţii în parte.

Tabelul 6.78. Ecuația variației tm  funcție de Reg şi precizia determin rii R2  pentru unsorile U5%, U10%, U15% 

si U20% la temperatura 25oC 

Nr. Unsoa- Temp. Fracţia masicǎ Ecuaţia R2

crt. rea [oC] de sǎpun s variaţiei tm =f(Re)
1. U5% 25 0,05 tm = 2022 Reg -1,03 0,997
2. U10% 25 0,1 tm = 8325 Reg-1,01 0,999
3. U15% 25 0,15 tm = 3545 Reg-1,00 0,996
4. U20% 25 0,2 tm = 1704 Reg -0,99 0,999

Tabelul 6.79. Ecuația variației tm funcție de Reg şi precizia determin rii R2 pentru unsoarea U20% la 20, 25, 30 
si 40oC 

Nr. Unsoarea Temp. Ecuaţia R2

Crt. [oC] variaţiei tm =f(Re)
1. U20% 20 tm = 1656 Reg -0,98 0,999
2. U20% 25 tm= 1704 Reg -0,99 0,999
3. U20% 30 tm = 2565 Reg-1,03 0,997
4. U20% 40 tm = 3366 Reg -1,04 0,999

120 
 
 Capitolul 7 VALORIFICAREA REZULTATELOR
EXPERIMENTALE PRIN MODELE STATISTICE

7.1. Prelucrarea rezultatelor experimentale obţinute la amestecarea 
unsorilor consistente  
Cu rezultatele obţinute în tabelele de mai sus am reprezentat grafic variaţia criteriului
putere Npm funcţie de criteriul Reg pentru fiecare tip de unsoare în parte la fiecare din cele 8
turaţii, la temperatura de lucru de 25oC, iar pentru unsoarea U20% am trasat variaţia Npm =
f(Reg) la patru temperaturi diferite: 20, 25, 30 şi 40oC, obţinând curbele din figurile 7.1 şi 7.2:

Fig. 7.1 Variația Npm funcție de Reg pentru U5%, U10%, U15% şi U29% la 25oC 

121 
 
 Fig. 7.2 Variația Npm funcție de Reg pentru U5%, U10%, U15% şi U29% la 25oC 

Punctele din figurile 6.1 - 6.7 reprezintǎ valorile experimentale iar curbele trasate prin
aceste pncte reprezintǎ ecuaţiile ce descriu cel mai exact variaţia Npm = f(Reg).
Ecuaţiile ce descriu variaţiile criteriului puterii Npm funcţie de criteriul Reg din figura
7.1 sunt date în tabelul 7.1 alǎturi de coeficientul de corelaţie R2:

Tabelul 7.1. Ecuația variației Np funcție de Reg şi precizia determin rii R2 pentru unsorile U5%, U10%, U15% si 
U20% la temperatura 25oC 

Nr. Unsoa- Temp. Fracţia masicǎ Ecuaţia R2

crt. rea [oC] de sǎpun s variaţiei Np=f(Re)
1. U5% 25 0,05 Np = 7⋅109 Reg -2,9544 0,99
2. U10% 25 0,1 Np = 6⋅108 Reg-2,9624 1
3. U15% 25 0,15 Np = 4⋅107 Reg-2,9388 1
4. U20% 25 0,2 Np = 4⋅106 Reg -2,9324 1

unde R2 este coeficientul de corelaţie dat de ecuaţia [117]:

∑ ( yi − y )(zi − z )
8

R2 = i =1

(7.1)
∑ ( yi − y ) ∑ (z i − z )
8 2 8 2

i =1 i =1

122 
 
în care: yi este valoarea criteriului Npm determinat din măsurători experimentale ;
zi – valoarea criteriului Np dat de ecuaţia variaţiei Np=f(Reg) din tabelul 6.76;
y z
, - valoarea medie a şirului de valori yi şi respectiv zi

Ĩn urma prelucrării matematice a datelor experimentale şi ţinand cont de ecuaţiile de

variaţie Np=f(Reg) şi de valorile coeficientului de corelaţie R2 date în tabelul 6.76, am obţinut
următoarea ecuaţie care exprimă variaţia criteriului puterii Np funcţie de Reg în cazul
amestecării unsorilor consistente la diferite concentraţii de săpun în uleiul de bază (s):

1, 44s 2 −0,18s −2,95

N p = (100 ⋅ s 2 − 47 ⋅ s + 9,25) ⋅ 10( −20s+10) Reg
(7.2)

unde s este conentraţia de sǎpun de calciu în uleiul de bazǎ din compoziţia unsorii exprimatǎ
prin fracţie masicǎ.
Ecuaţiile ce descriu variaţiile criteriului puterii Npm funcţie de criteriul Reg din figura
7.2 sunt date în tabelul 7.2 alǎturi de coeficientul de corelaţie R2:

Tabelul 7.2. Ecuația variației Np  funcție de Reg şi precizia determin rii R2 pentru unsoarea U20% la 20, 25, 30 

si 40oC 

Nr. Unsoarea Temp. Ecuaţia R2

o
Crt. [ C] variaţiei Np=f(Re)
1. U20% 20 Np = 4⋅106 Reg -2,9882 1
6 -2,9324
2. U20% 25 Np = 4⋅10 Reg 1
3. U20% 30 Np = 107 Reg-2,8812 1
4. U20% 40 Np = 3⋅107 Reg -2,9371 1
Ĩn urma prelucrării matematice a datelor experimentale şi ţinând cont de ecuaţiile de
variaţie Np=f(Reg) şi de valorile coeficientului de corelaţie R2 date în tabelul 7.2, am obţinut
următoarea ecuaţie care exprimă variaţia criteriului puterii Np funcţie de Reg în cazul
amestecării unsorilor consistente la diferite temperaturi :

(
N p = 106 ⋅ 0,075 ⋅ T 2 − 3,15 ⋅ T + 37 ⋅ Re g ) −0, 0007⋅T 2 +0, 047⋅T −3, 66
(7.3)
unde T este temperatura, în oC la care se realizeazǎ procesul de amestecare,
Aceste rezultate experimentale sunt redate într-o lucrare recentǎ [118] (contribuţie
personalǎ) în curs de publicare.

123 
 
7.2.  Prelucrarea rezultatelor experimentale obţinute la amestecarea 
nămolurilor 
Cu rezultatele experimentale obţinute în tabelele 6.28-6.75 am trasat curbele de
variaţie a criteriului puterii Np funcţie de criteriul Reynolds generalizat Reg pentru fiecare caz
în parte (la 4 concentraţii diferite de substanţǎ uscatǎ, la 3 diametre diferite ale recipientului,
la 4 înǎlţimi ale lichidului în recipient şi la cele 8 turaţii ale aparatului). prezentate în figurile
7.3-7.50 din ANEXA V.

Variatia Npm functie de Reg pt. N0% la H1 si D1

35000

30000
25000

20000
m
p
N 15000

10000
5000

0
0 10 20 30 40
Reg

Fig. 7.3 Variatia Npm funcție de Reg pt.N0% la H1 şi D1 

Ecuaţiile ce descriu variaţiile criteriului puterii Np funcţie de criteriul Reg din

reprezentǎrile grafice 7.3 – 7.50 sunt prezentate în tabelele 7.3 – 7.6 pentru fiecare caz în
parte alǎturi de coeficientul de corelaţie R2:

124 
 
 Tabel 7.3. Ecuațiile variației criteriului puterii Np funcție de criteriul Reg pentru n molul N0% 

Nr. Nămolul Parametri Ecuaţia variaţiei R2

crt. geometrici Np=f(Reg)
(D, H)
1. N0% H1, D1 Np = 3·106·Reg-2,985 1
2. N0% H1, D2 Np = 3·106·Reg-2,9887 0,99
3. N0% H1, D3 Np = 3·106·Reg-2,9941 0,99
4. N0% H2, D1 Np = 3·106·Reg-2,991 1
5. N0% H2, D2 Np = 3·106·Reg-2,9955 0,99
6. N0% H2, D3 Np = 3·106·Reg-2,9982 0,99
7. N0% H3, D1 Np = 3·106·Reg-2,9968 0,99
8. N0% H3, D2 Np = 3·106·Reg-3,0007 1
9. N0% H3, D3 Np = 3·106·Reg-3,0028 1
10. N0% H4, D1 Np = 3·106·Reg-3,0003 0,99
11. N0% H4, D2 Np = 3·106·Reg-3,0031 1
12. N0% H4, D3 Np = 3·106·Reg-3,0051 1

Tabel 7.4. Ecuațiile variației criteriului puterii Np funcție de criteriul Reg pentru n molul N25% 

Nr. Nămolul Parametri Ecuaţia variaţiei R2

crt. geometrici Np=f(Reg)
(D, H)
1. N25% H 1 , D1 Np = 3·106·Reg-2,962 0,99
2. N25% H 1 , D2 Np = 3·106·Reg-2,9686 1
3. N25% H 1 , D3 Np = 3·106·Reg-2,9708 1
4. N25% H 2 , D1 Np = 3·106·Reg-2,9679 1
5. N25% H 2 , D2 Np = 3·106·Reg-2,9756 1
6. N25% H 2 , D3 Np = 3·106·Reg-2,9773 1
7. N25% H 3 , D1 Np = 3·106·Reg-2,9743 0,99
8. N25% H 3 , D2 Np = 3·106·Reg-2,9816 1
9. N25% H 3 , D3 Np = 3·106·Reg-2,9839 1
10. N25% H4 , D 1 Np = 3·106·Reg-2,9767 0,99
11. N25% H4 , D 2 Np = 3·106·Reg-2,9836 1
12. N25% H4 , D 3 Np = 3·106·Reg-2,9855 1

125 
 
 Tabel 7.5. Ecuațiile variației criteriului puterii Np funcție de criteriul Reg pentru n molul N40% 

Nr. Nămolul Parametri Ecuaţia variaţiei R2

crt. geometrici Np=f(Reg)
(D, H)
1. N40% H 1 , D1 Np = 3·107·Reg-2,929 1
2. N40% H 1 , D2 Np = 3·107·Reg-2,9335 1
3. N40% H 1 , D3 Np = 3·107·Reg-2,9354 1
4. N40% H 2 , D1 Np = 3·107·Reg-2,9329 1
5. N40% H 2 , D2 Np = 3·107·Reg-2,9384 1
6. N40% H 2 , D3 Np = 3·107·Reg-2,9402 1
7. N40% H 3 , D1 Np = 3·107·Reg-2,936 1
8. N40% H 3 , D2 Np = 3·107·Reg-2,9413 1
9. N40% H 3 , D3 Np = 3·107·Reg-2,9433 1
10. N40% H4 , D 1 Np = 3·107·Reg-2,9389 1
11. N40% H4 , D 2 Np = 3·107·Reg-2,9423 1
12. N40% H4 , D 3 Np = 3·107·Reg-2,9434 1

Tabel 7.6. Ecuațiile variației criteriului puterii Np funcție de criteriul Reg pentru n molul N50% 

Nr, Nămolul Parametri Ecuaţia variaţiei R2

crt, geometrici Np=f(Reg)
(D, H)
1. N50% H 1 , D1 Np = 3·108·Reg-2,9562 1
2. N50% H 1 , D2 Np = 3·108·Reg-2,9573 1
3. N50% H 1 , D3 Np = 3·108·Reg-2,9585 1
4. N50% H 2 , D1 Np = 3·108·Reg-2,9573 1
5. N50% H 2 , D2 Np = 3·108·Reg-2,9589 1
6. N50% H 2 , D3 Np = 3·108·Reg-2,9597 1
7. N50% H 3 , D1 Np = 3·108·Reg-2,9578 1
8. N50% H 3 , D2 Np = 3·108·Reg-2,9598 1
9. N50% H 3 , D3 Np = 3·108·Reg-2,9611 1
10. N50% H4 , D 1 Np = 3·108·Reg-2,9597 1
11. N50% H4 , D 2 Np = 3·108·Reg-2,962 1
12. N50% H4 , D 3 Np = 3·108·Reg-2,9634 1

Alura curbelor din figurile 7.1 – 7.50 se datoreazǎ pe de o parte funcţiei putere care
descrie variaţia Np=f(Reg), iar pe altǎ parte datoitǎ tendinţei de aplatizare a curbei în domeniul
turbulent deoarece la valori mari ale criteriului Re, criteriul puterii devine independent de
criteriul Re sau variazǎ foarte puţin cu acesta.

126 
 
 Analizând datele din tabelele de mai sus am determinat douǎ modele matematice ce
caracterizeazǎ variaţia criteriului putere Np funcţie de criteriul Reg în cazul nǎmolurilor de
diferite compoziţii amestecate în recipiente de diferite dimensiuni:

Modelul 1:

0 , 035 − 0 , 015
2
− 240 , 5 f + 42 , 3 − 2 , 967 ⎛D⎞ ⎛H ⎞
N p = 3 ⋅ 10 393 f Re g ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ f 0 , 006

⎝d ⎠ ⎝ d ⎠ (7.4)

Modelul 1 se încadrează în ecuaţia generală (3.5) particularizată doar pentru variaţia

înălţimii lichidului în recipientul de amestecare H şi a diametrului recipientului D (fără
variaţia dimensiunilor agitatorului sau a pozţiei lui faţă de baza recipientului) la care am
adăugat ca variabilă suplimentarǎ concentraţia în substanţă solidă f .
Deoarece atât influenţa concentraţiei f, cât şi a parametrilor geometrici H şi D se
reflectă în variaţia coeficienţilor ecuaţiilor din tabelele 3.62 – 3.65 am determinat un al doilea
model în care coeficienţii sunt funcţie de cele trei variabile f, H şi D:

Modelul 2:

2
− 241 f + 42 , 4 0 , 014 ⋅ ( D / d )+ 0 , 01 ( H / d ) − 3
N p = 3 ⋅ 10 394 f Re g
(7.5)

unde: f este concentraţia (fracţia masicǎ) de susbstanţǎ uscatǎ a nǎmolului;

D – diametrul recipientului amestecǎtorului;
H – înǎlţimea lichidului (nǎmolului) în recipient;
d = 0,068 m - diametrul agitatorului.

127 
 
7.3. Verificarea modelelor. Calculul erorilor 
Pentru a verifica acurateţea modelelor determinate în subcapitolul precedent am
calculat valorile criteriului puterii folosind ecuaţia datǎ de model Np model şi le-am comparat cu
cele determinate din mǎsurǎtorile experimentale Npm. Utilizǎnd cele douǎ seturi de valori
(mǎsurate şi calculate) am determinat erorile relative în procente, dispersia şi abaterea
pǎtraticǎ medie.

7.3.1. Verificarea modelelor corespunzăoare unsorilor consistente şi 
calculul erorilor  
În urma prelucrǎrii datelor experimentale corespunzǎtoare unsorilor consistente am
obţinut douǎ modele matematice, unul corespunzǎtor variaţiei concentraţiei de sǎpun în uleiul
de bazǎ, iar celǎlalt corespunzǎtor variaţiei temperaturii unsorii U20%.

Modelul matematic obţinut ce caracterizeazǎ cel mai exact comportarea unsorilor

consistente cu diferite concentraţii de sǎpun în uleiul de bazǎ este descris de relaţia 7.3.
În cazul unsorii U20% amestecatǎ la diferite temperaturi, modelul corespunzǎtor
obţinut este dat de relaţia 7.4.
Pentru a determina acurateţea celor douǎ modele am determinat eroarea relativǎ er
datǎ de relaţia [119]:

er =
(N pm − N p mod el ) ⋅100
N pm (7.6)

unde Np model este criteriul puterii calculat cu modelul 1 cu sau modelul 2,

Npm – criteriul puterii determinat din masurători experimentale.

Rezultatele obţinute în urma calculelor sunt date în tabelele 7.7 –7.14.

128 
 
 Tabel 7.7.  Valorile criteriilor Npm si erorile relative pentru unsoarea U5% la 25 C 
Nr.crt. n [rot/min] Npm Np model 1 er
1 100 38439,03 38440,24 0,00
2 200 4846,59 4950,42 -2,14
3 300 1467,20 1492,62 -1,73
4 400 629,53 637,58 -1,28
5 500 327,71 329,59 -0,58
6 600 192,77 192,24 0,27
7 700 123,36 121,87 1,21
8 800 85,60 82,11 4,08
eroare medie: 1,41

Tabel 7.8.  Valorile criteriilor Npm si erorile relative pentru unsoarea U10% la 25 C 
Nr.crt. n [rot/min] Npm Np model 1 er
1 100 39802,80 37816,43 4,99
2 200 5016,88 4875,98 2,81
3 300 1498,88 1471,22 1,85
4 400 640,23 628,76 1,79
5 500 335,85 325,16 3,18
6 600 197,47 189,71 3,93
7 700 125,82 120,30 4,39
8 800 85,93 81,08 5,65
eroare medie: 3,57

Tabel 7.9.  Valorile criteriilor Npm si erorile relative pentru unsoarea U15% la 25 C 
Nr.crt. n [rot/min] Npm Np model 1 er
1 100 39868,30 41816,71 -4,89
2 200 5024,79 5425,37 -7,97
3 300 1513,49 1642,95 -8,55
4 400 651,55 703,96 -8,04
5 500 337,59 364,78 -8,05
6 600 197,68 213,18 -7,84
7 700 125,95 135,37 -7,48
8 800 86,33 91,34 -5,80
eroare medie: 7,33

129 
 
 Tabel 7.10.  Valorile criteriilor Npm si erorile relative pentru unsoarea U20% la 25 C 
Nr.crt. n [rot/min] Npm Np model 1 er
1 100 39964,13 37898,62 5,17
2 200 5057,25 4972,48 1,68
3 300 1529,10 1515,71 0,88
4 400 655,47 652,47 0,46
5 500 340,90 339,32 0,46
6 600 199,58 198,89 0,35
7 700 127,62 126,61 0,79
8 800 87,11 85,61 1,72
eroare medie: 1,44

Tabel 7.11.  Valorile criteriilor Npm si erorile relative pentru unsoarea U20% la 20 C 
Nr.crt. n [rot/min] Npm Np model 2 er
1 100 40045,04 40490.72 -1.11
2 200 5046,54 5060.88 -0.28
3 300 1525,87 1499.48 1.73
4 400 656,67 632.61 3.66
5 500 340,18 323.89 4.79
6 600 199,16 187.43 5.89
7 700 127,83 118.04 7.66
8 800 86,93 79.07 9.04
eroare medie: 4,27

Tabel 7.12.  Valorile criteriilor Npm si erorile relative pentru unsoarea U20% la 25 C 
Nr.crt. n [rot/min] Npm Np model 2 er
1 100 39964,13 38123.45 4.61
2 200 5057,25 5027.98 0.58
3 300 1529,10 1537.29 -0.54
4 400 655,47 663.18 -1.18
5 500 340,90 345.47 -1.34
6 600 199,58 202.77 -1.60
7 700 127,62 129.23 -1.26
8 800 87,11 87.47 -0.41
eroare medie: 1,44

130 
 
 Tabel 7.13.  Valorile criteriilor Npm si erorile relative pentru unsoarea U20% la 30 C 
Nr.crt. n [rot/min] Npm Np model 2 er
1 100 37674,36 34366.62 8.78
2 200 4771,38 4668.02 2.17
3 300 1432,22 1452.04 -1.38
4 400 614,65 634.11 -3.17
5 500 318,70 333.47 -4.64
6 600 186,74 197.25 -5.62
7 700 120,52 126.54 -4.99
8 800 82,36 86.14 -4.58
eroare medie: 4,42

Tabel 7.14.  Valorile criteriilor Npm si erorile relative pentru unsoarea U20% la 40 C 
Nr.crt. n [rot/min] Npm Np model 2 er
1 100 37460,05 35504.03 5.22
2 200 4745,07 4756.12 -0.23
3 300 1424,57 1467.49 -3.01
4 400 608,88 637.19 -4.65
5 500 315,77 333,59 -5,64
6 600 185,07 196.60 -6.23
7 700 118,02 125.73 -6.54
8 800 81,03 85.36 -5.35
eroare medie: 4,61

7.3.1.1. Calculul erorilor la amestecarea unsorilor consistente: 
Din analiza statisticǎ a datelor conţinute în tabelele da mai sus rezultǎ urmǎtorii
parametri statistici :
Erorile relative date de relatia 7.6 şi care se regǎsesc în ultima coloanǎ a tabelelor de
mai sus.
Eroarea relativǎ medie (er med) corespunzǎtoare fiecǎrui model în parte este datǎ de
relaţia:

∑ e ri
e rmed = i =1
(7.7)
n

131 
 
 - pentru modelul 1(la variaţia concentraţiei): er med = 3,43%;
- pentru modelul 2 (la variaţia temperaturii) : er med = 3,68%.

Eroarea relativǎ maximă (er max) corespunzǎtoare fiecǎrui model în parte este:
- pentru modelul 1 (la variaţia concentraţiei): er max = -8,55% corespunde unsorii U15%
la temperatura 25oC şi turaţia 300 rot/min;
- pentru modelul 2 (la variaţia temperaturii): er max = 9,04% corespunde unsorii U20%
la temperatura 20oC şi turaţia 800 rot/min.

Dispersia este definitǎ de relaţia [119]:

∑e 2
ri
S2 = i =1 (7.8)
q

unde q este numǎrul de erori relative er .

- pentru modelul 1(la variaţia concentraţiei): S2 = 19,35; 

- pentru modelul 2 (la variaţia temperaturii) : S2 = 19,93.

Abaterea medie pătratică dată de relaţia:

∑e 2
ri
S= i =1 (7.9)
q

- pentru modelul 1(la variaţia concentraţiei): S = 4,39;

- pentru modelul 2 (la variaţia temperaturii) : S = 4,46.

132 
 
7.3.2. Verificarea modelelor corespunzătoare amestecării nămolurilor şi 
calculul erorilor  

Modelele matematice obţinute ce descriu comportarea nǎmolurilor de diferite

concentraţii de substanţǎ uscatǎ şi la diferiţi parametri geometrici ai aparaturii de amestecare
sunt reprezentate de relaţiile 7.4 (modelul 1) şi 7.5 (modelul 2).
Verificarea celor douǎ modele matematice obţinute constǎ în înlocuirea pe rând a
valorilor criteriului Reynolds Re, a diametrului vasului de amestecare D şi înǎlţimii lichidului
în vas H (a raporturilor D/d şi H/d) şi a concentraţiei de substanţǎ uscatǎ f pentru fiecare tip
de nǎmol în parte şi la fiecare turaţie a amestecǎtorului în relaţiile 7.4 şi 7.5 şi calcularea
criteriilor puterii Np model corespunzǎtoare fiecǎrui model în parte.
Pentru a determina acurateţea celor douǎ modele am determinat eroarea relativǎ er
datǎ de relaţia 7.6.
Valorile criteriilor puterii Npm determinate din măsurători experimentale şi Np model ce
rezultǎ din cele douǎ modele sunt date în tabelele 7.15 – 7.62 din Anexa VI.

Tabelul 7.15  Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N0% la H1 si D1 
Nr.crt. n[rot/min] Npm Np model 1 Np model 2 er 1 er 2
1 100 32006,77 31330,64 31902,48 -2,11 0,33
2 200 4054,30 4006,58 4107,09 -1,18 -1,3
3 300 1217,19 1203,09 1238,1 -1,16 -1,72
4 400 520,24 512,41 528,79 -1,51 -1,64
5 500 269,80 264,28 273,32 -2,04 -1,3
6 600 158,79 153,86 159,41 -3,10 -0,39
7 700 101,67 97,39 101,05 -4,21 0,61
8 800 69,79 65,53 68,08 -6,11 2,46
eroarea medie: 2.68 1.22

Parametrii geometrici ai procesului de amestecare a nămolurilor, înălţimea lichidului

în recipientul de amestecare H şi diametrul recipientului D au valorile:
H1 = 0,15 m; H2 = 0,12 m; H3 = 0,09 m; H4 = 0,06 m;
D1 = 0,1 m; D2 = 0,08 m; D3 = 0,07 m;
iar concentraţiile de substanţă uscată (fracţiile masice) sunt:
f1 = fN0% = 0,340; f2 = fN25% = 0,272; f3 = fN40% = 0,243; f4 = fN50% = 0,227

133 
 
7.3.2.1.Calculul erorilor la amestecarea nămolurilor: 
Din analiza statisticǎ a datelor conţinute în tabelele da mai sus rezultǎ urmǎtorii
parametri statistici :
Erorile relative date de relatia (7.6) şi care se regǎsesc în ultima coloanǎ a tabelelor de
mai sus;
Eroarea relativǎ medie (er med) corespunzǎtoare fiecǎrui model în parte este:
-pentru modelul 1: er med = 1,68%;
-pentru modelul 2 : er med = 1,86%.
Eroarea relativǎ maximă (er max) corespunzǎtoare fiecǎrui model în parte este:
-pentru modelul 1: er max = -6,65% corespunde nămolului N25% la parametri
geometrici H1 şi D1 şi turaţia 800 rot/min;
-pentru modelul 2 : er max = -5,80% corespunzătoare nămolului N50% la
parametri geometrici H1 şi D1 şi turaţia 300 rot/min.
Valoarea dispersiei calculate cu relaţia 7.8 pentru cele douǎ modele este:

- pentru modelul 1: S2 = 4,26

- pentru modelul 2: S2 = 4,76
Abaterea medie pătratică pentru cele douǎ modele este:
- pentru modelul 1: S = 2,06;
- pentru modelul 2 : S = 2,18.

  

134 
 
 Capitolul 8 CONCLUZII
 

Amestecarea fluidelor ocupǎ un loc important în buna desfǎşurare a proceselor de

prelucrare din industria chimica şi nu numai. Dintre fluidele supuse procesului de amestecare,
fluidele nenewtoniene au devenit o adevaratǎ provocare pentru cercetǎtori datoritǎ structurii
lor complexe, a dificultǎţii de analizare a anumitor caracteristici şi datoritǎ volumului redus
de date de care se dispune în prezent despre aceste fluide.
În aceastǎ lucrare am determinat experimental parametrii mai importanţi ai procesului
de amestecare a douǎ tipuri de fluide nenewtoniene şi anume:
- unsori consistente pe bazǎ de sǎpunuri de calciu în ulei de parafinǎ, de diferite
concentraţii de sǎpun in uleiul de bazǎ (5%, 10%, 15% şi 20%) şi
- nǎmoluri provenite din apele reziduale industriale şi orǎşeneşti de diferite
concentraţii de substanţǎ uscatǎ pe care le-am denumit dupǎ concentraţia de apǎ
adaugatǎ la nǎmolul concentrat de la care am plecat: N0%, N25%, N40% şi
N50%.
Pentru ambele categorii de fluide am determinat comportarea reologicǎ utilizând douǎ
reovâscozimetre: cu cilindri coaxiali Reotest 2 şi cu con şi placǎ HAAKE VT550 descrise pe
larg in Capitolul 4 şi am observat cǎ aceste fluide au o comportare reologicǎ nenewtonianǎ ce
respectǎ modelul Bingham, adicǎ variaţia tensiunii tangenţiale cu viteza de deformare este
liniarǎ cu prag de curgere prezentând şi un caracter tixotropic. Pentru fiecare dintre aceste
fluide am determinat ecuaţia curbei de curgere de unde au rezultat valorile vâscozitǎţilor
aparente (panta curbei de curgere) şi ale pragurilor de curgere precum si precizia determinǎrii
pentru care am obţinut de fiecare datǎ valori ridicate R2 > 0,900.
Unsorile pe bazǎ de sǎpunuri de calciu sunt neaditivate şi le-am preparat dupa reţetǎ
proprie (contribuţie personalǎ) folosind componente ecologice biodegradabile. Vâscozitǎţile
aparente ale acestor unsori sunt apropiate ca valoare de vǎscozitǎtile unsorilor aditivate din
comerţ ce au un preţ mult mai ridicat datoritǎ aditivilor conţinuţi şi nu sunt biodegradabile.
Studiind comportarea reologicǎ, am observat cǎ în cazul unsorilor vâscozitatea aparentǎ a
acestora creşte cu creşterea concentraţiei de sǎpun în uleiul de bazǎ şi scade cu creşterea
temperaturii. Pragurile de curgere sunt şi ele crescǎtoare la creşterea vâscozitǎţii aparente a
fluidului.
În cazul nǎmolurilor am determinat o creştere a vâscozitǎţii aparente cu creşterea
concentraţiei de substanţǎ uscatǎ.

135 
 
 Determinǎrile experimentale ale parametrilor procesului de amestecare a fluidelor
studiate s-au desfǎşurat într-un aparat de tip autoclavǎ de laborator TLA 30 prevǎzut cu 8
trepte de turaţie (100-800 rpm), agitator ancorǎ specific fluidelor nenewtoniene şi manta de
încǎlzire. Parametrii determinaţi experimental sunt puterea consumatǎ şi timpul de
amestecare.
În cazul unsorilor am determinat puterea consumatǎ la diferite concentraţii de sǎpun
în uleiul de bazǎ (5%, 10%, 15% şi 20%) la 25oC, iar pentru unsoarea U20% la 20, 25, 30 şi
40oC şi în toate cazurile la cele 8 turaţii ale autoclavei.
În cazul nǎmolurilor am determinat puterea consumatǎ la diferite concentraţii de
substanţǎ uscatǎ (0,340; 0,272; 0,243; 0,227), la diferite diametre ale recipientului de
amestecare (0,1 m; 0,08 m; 0,07 m) şi la diferite înǎţimi ale lichidului în recipient (0,15 m;
0,12 m; 0,09 m; 0,06 m) şi în toate cazurile la cele 8 turaţii ale aparatului.
Timpul de amestecare l-am determinat pentru unsorile consistente prin metode
colorimetrice. Metoda de determinare a timpului de amestecare se bazeazǎ pe virajul de
culoare a unei soluţii de albastru de brom-fenol utilizatǎ drept trasor de la galben-portocaliu
la albastru la trecerea trasorului din mediul neutru în care se afla în mediul bazic existent în
recipientul de amestecare.
În urma realizǎrii procesului de amestecare am observat urmatoarele:
- puterea consumatǎ la amestecare creşte cu creşterea turaţiei;
- puterea consumatǎ la amestecarea unsorilor creşte cu concentraţia de sǎpun în
uleiul de bazǎ;
- în cazul unsorii U20% amestecatǎ la 20oC, valorile mici obţinute pentru puterea
consumatǎ se explicǎ datoritǎ vâscozitǎţii ridicate a acestei unsori la temperatura
de 20oC, ceea ce provoacǎ aderenţa sub forma de bloc de unsoare (neagitatǎ) la
pereţii recipientului de amestecare şi creearea unui drum preferenţial al
agitatorului. Ca urmare a acestui lucru volumul de unsoare agitat este minim şi
situat în imediata apropiere a agitatorului şi axului acestuia, iar puterea consumatǎ
mai micǎ;
- în cazul nǎmolurilor puterea consumatǎ creşte cu cantitatea de substanţǎ uscatǎ;
- puterea consumatǎ la amestecarea nǎmolurilor creşte cu creşterea turaţiei, cu
creşterea nivelului de nǎmol în recipientul de amestecare şi cu cresterea
diametrului recipientului;
- determinarea puterii consumate la amestecarea nǎmolurilor am realizat-o la
temperatura de 25oC deoarece am observat cǎ la creşterea temperaturii peste 30 oC
136 
 
 este favorizatǎ formarea bulelor de biogaz ceea ce duce la modificarea unor
proprietǎţi importante cum ar fi densitatea şi vâscozitatea aparentǎ a acestor
nǎmoluri şi în consecinţǎ puterea consumatǎ la amestecare;
- pe de altǎ parte la diluţii mari ale nǎmolului apare tendinţa de sedimentare a
substanţelor solide conţinute în nǎmol şi separarea acestuia în staturi de diferite
densitǎţi: un strat de produs petrolier la suprafaţǎ, un strat apos intermediar şi un
strat de nǎmol concentrat în substanţǎ solidǎ la baza recipientului. De exemplu,
pentru nǎmolul N50% unde cantitatea de apǎ este mare am observat formarea unui
strat uleios de produs petrolier la suprafaţa superioarǎ a lichidului, iar la baza
recipientului un strat de densitate ridicatǎ care a determinat creşterea puterii
consumate la amestecarea acestui namol N50%;
- pentru o scǎdere a timpului de amestecare în cazul unsorilor consistente este
recomandatǎ o temperaturǎ cât mai mare, o concentraţie de sǎpun cât mai micǎ şi
o turaţie cât mai mare în detrimentul puterii consumate care creşte cu creşterea
turaţiei;
- reprezentând grafic variaţia timpului de amestecare funcţie de criteriul Reg am
dedus cǎ ecuaţiile ce descriu aceste variaţii sunt de forma funcţiei putere cu
precizii ridicate (R2 > 0,996);

Toate aceste rezultate obţinute în cadrul pǎrţii experimentale le-am valorificat prin
realizarea unei modelǎri matematice a procesului de amestecare a unor fluide nenewtoniene
de tipul unsorilor consistente şi nǎmolurilor.

După determinarea puterii consumate am calculat criteriul Reynolds Re şi criteriul

puterii Np pentru fiecare caz în parte din măsurătorile experimentale date mai sus. Cu
ajutorul celor două criterii calculate am reprezentat grafic variaţia criteriului Npm funcţie de
criteriul Reg pentru fiecare caz în parte atât pentru unsorile consistente cât şi pentru nămoluri.
Din reprezentările grafice am determinat ecuaţia de variaţie Np=f(Reg) care s-a
dovedit a fi de forma funcţiei putere:

Np = k · Regm

cu un înalt grad de precizie (coeficientul de corelaţie R2 = 0,99–1).

Din ecuaţiile de variaţie Np=f(Reg) am determinat coeficienţii a şi b pentru fiecare caz
in parte.

137 
 
 Elaborarea modelelor corespunzătoare unsorilor consistente am realizat-o ţinând
cont de variaţia criteriului putere la modificarea concentraţiei de săpun în uleiul de bază şi a
temperaturii unsorilor, pentru fiecare din cele 8 turaţii. Ĩn urma acestor consideraţii modelele
rezultate sunt de forma:

Modelul 1:
2
N p = (100 ⋅ s 2 − 47 ⋅ s + 9, 25 ) ⋅ 10 −20 s +10 Re 1, 44 s − 0 ,18 s − 2 , 95

Modelul 2:

(
N p = 10 6 ⋅ 0,075 ⋅ T 2 − 3,15 ⋅ T + 37 ⋅ Re −0 , 0007⋅T ) 2
+ 0 , 047 ⋅T −3, 66

Modelele se verificǎ cu erorile relative medii: er med = 3,43% pentru modelul 1(la variaţia
concentraţiei) şi er med = 3,68% pentru modelul 2 (la variaţia temperaturii).
Eroarea relativǎ maximă (er max) corespunzǎtoare fiecǎrui model în parte este er max = -
8,55% pentru modelul 1 corespunzătoare unsorii U15% la temperatura 25oC şi turaţia 300
rot/min şi
er max = 9,04% pentru modelul 2 corespunzătoare unsorii U20% la temperatura 20oC şi turaţia
800 rot/min.
Dispersia este S2 = 19,35 pentru modelul 1 şi S2 = 19,93 pentru modelul 2.
Abaterea medie pătratică are valoarea S = 4,39 pentru modelul 1 şi S = 4,46 pentru
modelul 2.
Elaborarea modelelor corespunzătoare nămolurilor am realizat-o ţinând cont de
variaţia criteriului putere la modificarea atât a concentraţiei de substanţă uscată cât şi a
parametrilor geometrici ai aparaturii (înălţimea lichidului în recipientul de amestecare şi
diametrul recipientului) , pentru fiecare din cele 8 turaţii. Ĩn urma acestor consideraţii
modelele rezultate sunt de forma:
Modelul 1:
0, 035 −0, 015
393 f 2 −240,5 f + 42,3 −2,967 ⎛D⎞ ⎛H⎞
N p = 3 ⋅ 10 Re ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ f 0,006
⎝d⎠ ⎝d ⎠

138 
 
Modelul 2:

Re 0 , 014 ⋅( D / d )+ 0 , 01( H / d ) − 3
2
− 241 f + 42 , 4
N p = 3 ⋅10 394 f

Eroarea relativǎ medie (er med) corespunzǎtoare fiecǎrui model este:

er med = 1,68% pentru modelul 1şi er med = 1,86% pentru modelul 2.
Eroarea relativǎ maximă (er max) este: er max = -6,65% pentru modelul 1,
corespunzătoare nămolului N25% la parametri geometrici H1=0,15 m şi D1=0,1 m şi turaţia
800 rot/min şi er max = -5,80% pentru modelul 2, corespunzătoare nămolului N50% la
parametri geometrici H1=0,15 m şi D1=0,1 m şi turaţia 300 rot/min.
Valoarea dispersiei pentru cele douǎ modele este S2 = 4,26 pentru modelul 1 şi S2 =
4,76 pentru modelul 2. Abaterea medie pătratică pentru cele douǎ modele este: S = 2,06
pentru modelul 1 şi S = 2,18 pentru modelul 2 .
După cum se observă atât din cele menţionate mai sus, cât şi din tabelele de calcul a
erorilor relative de la cap.7, în cazul unsorilor cu concentraţii mai mici de săpun în uleiul de
bază U5% şi U10% la 25oC, erorile sunt crescătoare spre turaţii mai mari, faţă de unsorile
mai concentrate U15% şi U20% când erorile cresc spre turaţii mai mici.
Ĩn cazul amestecării la temperaturi diferite modelul corespunzător unsorii U20% la
20oC dă erori mari la turaţii mari, în comparaţie cu rezultatele obţinute la temperaturi mai
mari (24, 30 şi 40oC) unde se obţin erori crescătoare spre turaţiile mai mici.
Ĩn concluzie analizâd tabelele de calcul a erorilor de la cap.4 rezultă că unsorile U5%
(er med = 1,41%) şi U20% (er med = 1,44%) la 25oC verifică cel mai fidel modelul matematic
obţinut pentru unsorile consistente.
Ĩn cazul nămolurilor acurateţea modelelor este mult mai mare, erorile relative fiind
foarte mici.
Aplicarea primului model pe nămoluri dă în general erori relative crescătoare spre
turaţii mari, cu excepţia nămolului N40% unde erorile relative mai mari se găsesc la valori
medii ale turaţiei.
Ĩn cazul aplicării modelului 2, pentru nămolul N0% erorile maxime se găsesc la
turaţia maximă (800 rpm). Pentru celelalte nămoluri (N25%, N40% şi N50%) erorile mai
mari se gasesc la valori medii ale turaţiei cu excepţia nămolului N50% la valori mici ale
înălţimii lichidului în recipient (H3=0,09 m şi H4=0,06 m) situaţie în care erorile relative sunt
crescătoare spre valorile mari ale turaţiei.

139 
 
 Analizând valorile erorilor celor două modele obţinute în cazul amestecării
nămolurilor, rezultă că aplicarea primului model este de preferat deoarece introduce erori
relative (er med = 1,68%) mai mici decât cel de-al doilea model (er med = 1,86%).
Ĩn concluzie, în cazul amestecării nămolurilor, se recomandă turaţiile mai mici,
întrucât produc erori minime la aplicarea oricărui model din cele două găsite. Acest lucru este
în concordanţă cu realitatea practică având in vedere faptul că în procesele de obţinere a
biogazului din nămoluri, de exemplu, acesta este agitat la turaţii mici în scopul antrenării
biogazului spre suprafaţa liberă a statului de nămol, de unde este preluat şi condus către
rezervoare.
Prin urmare acurateţea celor două modele obţinute este mare, modelele putând fi
aplicate cu erori relative minime pe amestecarea nămolurilor în special la turaţii reduse ale
agitatorului.

140 
 
 REZULTATE PUBLICATE ŞI ELEMENTE DE
ORIGINALITATE
1. Sterpu A. E., Koncsag C.I., Sîrbu R., Homogenising of non-newtonian rubber solutions.
Parameter of the model, 3rd International Conference of Phd Students, Engineering
Science, vol II, p 782, University of Miskolc, Hungary, 2001

În aceastǎ lucrare am determinat parametrii modelului matematic stabilit la

omogenizarea prin amestecare a unor soluţii de cauciucuri (butadiene-stirenic,
poliizoprenic, polibutadienic şi natural) în diferiţi solvenţi organici (benzen şi toluen). În
prealabil am determinat şi comportarea reologicǎ a acestor soluţii care s-au dovedit a fi
fluide nenewtoniene pseudoplastice.

2. Sterpu A.E., Koncsag C.I., Batutu C., "Mathematical Model For Homogenising
Non-newtonian Solutions Of Polystyrene""Ovidius", University Annals of
Chemistry, vol XIII, p63, Constanta 2002

În aceastǎ lucrare am determinat comportarea reologicǎ a trei soluţii de polistiren în o-

xilen de diferite concentraţii (10, 20 şi 30%), dupǎ care am stabilit modelul matematic
corespunzǎtor amestecǎrii în cazul celor trei soluţii. Modelul determinat este de forma
funcţiei putere şi este dat de variaţia criteriului putere funcţie de criteriul Reynolds la
diferite concentraţii de polistiren în o-xilen.

3. Sterpu A.E, Teodorescu N., Prodea I.M., Neagu A., Dumitru A.I., The effect of
composition and temperature on the rheological properties of greases based on calcium
soaps, Proc. 1st Conference on Chemical Engineering and Advanced Materials (CEAM),
VIRTUAL FORUM, Naples , November 23rd- December 8th, vol.2, p81-85, 2009

Lucrarea prezintǎ un studiu al comportǎrii reologice a unsorilor consistente pe bazǎ de

sǎpunuri de calciu de diferite concentraţii de sǎpun de calciu în uleiul de bazǎ şi la
diferite temperaturi. Ca urmare am evidenţiat caracterul nenewtonian al acestor unsori cu
respectarea modelului reologic Bingham şi am arǎtat efectul temperaturii şi al
concentraţiei asupra comportǎrii reologice a acestor unsori.

141 
 
4. Sterpu A.E., Teodorescu N., Prodea I.M., Popescu E., Niţǎ I., Mathematical models for
power consumption at the manufacture of some biobased lubricating greases,
Environmental Engineering and Management Journal, ”Gheorghe Asachi” Technical
University of Iaşi, în curs de publicare

Scopul acestei lucrǎri a fost stabilirea unor modele matematice care sǎ descrie cât mai
exact comportarea unsorilor consistente la amestecare. Experimentul s-a desfǎşurat în
autoclava de laborator TLA 30 la 8 turaţii diferite ale autoclavei, cu unsori de diferite
concentraţii de sǎpun în uleiul de bazǎ şi la diferite temperaturi.

5. Sterpu A.E., Arsenie D.I., Teodorescu N., Dumitru A.I., Neagu A.A., Mathematical
model for the rheological behavior of industrial and domestic wastewater sludge,
Environmental Engineering and Management Journal, ”Gheorghe Asachi” Technical
University of Iaşi, în curs de publicare

Aceastǎ lucrare a urmǎrit analiza experimentalǎ şi implementarea unui model matematic

care sǎ caracterizeze comportarea reologicǎ a nǎmolurilor provenite din apele reziduale
industriale şi orǎşeneşti şi compararea modelului obţinut cu alte modele din literatura de
specialitate.

142 
 
 ELEMENTE ORIGINALE ADUSE ÎN CADRUL TEZEI

1. Stabilirea reţetelor de preparare a unsorilor consistente pe bazǎ de sǎpun de calciu,

este rezultatul numeroaselor experimente realizate în laborator pentru gǎsirea celor
mai satisfǎcǎtoare formule de amestec pentru obţinerea unsorilor consistente cu
proprietǎţi tribologice superioare;
2. Determinarea modelelor matematice de descriu comportarea reologicǎ a unsorilor
consistente pe bazǎ de sǎpun de calciu la diferite concentraţii de sǎpun în uleiul de
bazǎ şi la diferite temperaturi. Ca urmare a acestor determinǎri am evidenţiat
caracterul nenewtonian al unsorilor consistente, ce respectǎ modelul Bingham, ceea ce
înseamnǎ cǎ variaţia tensiunii tangenţiale funcţie de reopantǎ este liniarǎ în cazul
acestor unsori;
3. Determinarea modelelor matematice de descriu comportarea reologicǎ a nǎmolurilor
provenite din ape reziduale industriale şi orǎşeneşti de diferite concentraţii de
substanţǎ uscatǎ. Ca urmare a acestor determinǎri am evidenţiat caracterul
nenewtonian al nǎmolurilor, ce respectǎ modelul Bingham, ceea ce înseamnǎ cǎ
variaţia tensiunii tangenţiale funcţie de reopantǎ este liniarǎ în cazul acestor nǎmoluri;
4. Determinarea modelului matematic prin prelucrarea statisticǎ a datelor experimentale
obţinute la amestecarea unsorilor consistente pe bazǎ de sǎpun de calciu la diferite
concentraţii de sǎpun în uleiul de bazǎ;
5. Determinarea modelului matematic prin prelucrarea statisticǎ a datelor experimentale
obţinute la amestecarea unsorilor consistente pe bazǎ de sǎpun de calciu la diferite
temperaturi;
6. Determinarea a douǎ modele matematice prin prelucrarea statisticǎ a datelor
experimentale obţinute la amestecarea nǎmolurilor provenite din ape reziduale
industriale şi orǎşeneşti de diferite concentraţii de substanţǎ uscatǎ, la diferite
diametre ale recipientului de amestecare şi la diferite înǎlţimi ale lichidului în
recipient;
7. Determinarea erorilor relative, erorilor medii, dispersiilor şi a abaterilor medii
pǎtratice pentru cele patru modele stabilite la punctele 4, 5 şi 6;

143 
 
 PERSPECTIVE DE CERCETARE PE VIITOR

1. Prepararea unor unsori consistente biodegradabile pe bazǎ de sǎpunuri de calciu sau

de litiu dispersate în uleiuri vegetale obţinute din rapiţǎ, soia, floarea soarelui ş,a;
2. Determinarea comportǎrii reologice a acestor unsori la diverse concentraţii de sǎpun
în uleiul de bazǎ şi la diferite temperaturi;
3. Determinarea modelelor matematice corespunzǎtoare amestecǎrii acestor unsori;
4. Determinrea comportǎrii reologice a nǎmolurilor la temperaturi mai mari de 30oC
favorabile formǎrii biogazului;
5. Determinarea parametrilor procesului de amestecare a sistemului bifazic nǎmol-
biogaz pentru recipiente de dimensiuni mai mari (industriale) în scopul obţinerii
biogazului;
6. Determinarea modelelor matematice corespunzǎtoare amestecǎrii nǎmolurilor în
scopul obţinerii de biogaz în aparaturi de dimensiuni industriale.

144 
 
 ANEXA I
Tabelul 5.5. Variația τ  = f( γ˙ )  pentru U5% la 25oC 

γ˙ [1/s] τ 1 [Pa] τ 2 [Pa]

1,2 1,683 1,683

2,7 1,683 1,683

3 2,244 2,244

4,5 2,244 2,805

5,4 2,805 2,805

8,1 3,366 2,805

9 3,927 2,805

13,5 4,488 3,366

16,2 5,049 3,927

24,3 6,171 4,488

27 6,732 5,049

40,5 7,854 6,732

48,6 8,976 8,415

72,9 12,342 10,659

81 13,464 11,22

121,5 17,391 15,147

145,8 20,196 17,391

218,7 28,05 24,684

243 30,855 27,489

364,5 43,758 39,27

437,4 50,49 45,441

Panta 0,112428 0,101124

145 
 
Tabelul 5.6. Variația τ  = f( γ˙ )  pentru U10% la 25oC 

γ˙ [1/s] τ 1 [Pa] τ 2 [Pa]

4,5 3,927 2,805

5,4 3,927 3,366

8,1 5,049 3,366

9 5,61 3,366

13,5 7,293 5,049

16,2 7,854 5,049

24,3 10,659 6,171

27 11,22 6,732

40,5 15,147 8,976

48,6 17,391 10,659

72,9 23,562 14,025

81 25,245 15,708

121,5 38,66 21,879

145,8 42,587 25,367

218,7 62,49 36,587

243 65,295 40,514

Panta 0,264 0,157

146 
 
Tabelul 5.7. Variația τ  = f( γ˙ )  pentru U15% la 25oC 

γ˙ [1/s] τ 1 [Pa] τ 2 [Pa]

1,2 7,025 5,854

2,7 9,147 8,415

3 11,708 8,976

4,5 13,708 9,537

5,4 15,391 9,537

8,1 15,952 10,659

9 17,952 10,659

13,5 19,635 11,781

16,2 20,196 12,903

24,3 21,879 14,025

27 25,245 15,147

40,5 28,05 17,391

48,6 29,733 19,074

72,9 32,538 22,44

81 34,221 24,123

364,5 201,96 179,52

437,4 288,79 231,96

656 452,45 311,23

Panta 0,647 0,483

147 
 
  
Tabelul 5.8. Variația τ  = f( γ˙ )  pentru U20% la 20oC 

γ˙ [1/s] τ 1 [Pa] τ 2 [Pa] γ˙ [1/s] τ1 [Pa] τ2 [Pa]

13,18 34,8 31,32 26,99 52,2 50,46
13,81 34,8 33,06 27,62 53,94 50,46
14,38 34,8 34,8 28,19 55,68 52,2
15,01 34,8 33,06 28,82 57,42 52,2
15,59 34,8 33,06 29,39 57,42 53,94
16,22 34,8 33,06 30,03 59,16 57,42
16,79 34,8 33,06 30,6 59,16 55,68
17,42 36,54 33,06 31,23 59,16 55,68
17,99 36,54 34,8 31,8 59,16 55,68
18,62 36,54 34,8 32,37 60,9 55,68
19,2 38,28 34,8 33 60,9 57,42
19,83 36,54 34,8 33,58 60,9 57,42
20,4 38,28 36,54 34,21 64,38 59,16
21,03 38,28 36,54 34,78 64,38 60,9
21,6 40,02 36,54 34,78 64,38 62,64
22,18 41,76 38,28 35,41 66,12 62,64
22,81 41,76 38,28 35,98 64,38 62,64
22,81 41,76 40,02 36,61 64,38 62,64
23,38 43,5 41,76 37,19 64,38 62,64
24,01 45,24 43,5 37,82 64,38 64,38
24,58 45,24 45,24 38,39 66,12 64,38
25,21 46,98 46,98 39,02 66,12 66,12
25,78 50,46 46,98 39,59 69,6 67,86
26,42 52,2 48,72 40,22 69,6 69,6
Panta 1,499 1,492

148 
 
 Tabelul 5.9. Variația  τ  = f( γ˙ )  pentru U20% la 25oC 

γ˙ [1/s] τ 1 [Pa] τ 2 [Pa] γ˙ [1/s] τ 1 [Pa] τ 2 [Pa]

14,38 33,06 29,58 26,42 48,72 41,76

15,01 34,8 29,58 26,99 52,2 43,5

15,59 34,8 29,58 27,62 52,2 43,5

16,22 34,8 29,58 28,19 52,2 45,24

16,79 34,8 29,58 28,82 52,2 46,98

17,42 34,8 29,58 29,39 50,46 48,72

17,99 36,54 29,58 30,03 52,2 50,46

18,62 36,54 29,58 30,6 53,94 50,46

19,2 36,54 31,32 31,23 55,68 52,2

19,83 36,54 31,32 31,8 55,68 50,46

20,4 36,54 31,32 32,37 57,42 52,2

21,03 36,54 31,32 33 59,16 52,2

21,6 36,54 31,32 33,58 60,9 53,94

22,18 38,28 33,06 34,21 60,9 55,68

22,81 38,28 33,06 34,21 57,42 55,68

23,38 40,02 36,54 34,78 59,16 55,68

23,38 41,76 36,54 35,41 59,16 57,42

24,01 41,76 38,28 35,98 59,16 59,16

24,58 43,5 40,02 36,61 60,9 57,42

25,21 45,24 41,76 37,19 62,64 57,42

25,78 48,72 43,5 37,82 62,64 57,42

Panta 1,420 1,491

149 
 
 Tabelul 5.10. Variația τ  = f( γ˙ )  pentru U20% la 30oC 

γ˙ [1/s] τ 1 [Pa] τ 2 [Pa] γ˙ [1/s] τ 1 [Pa] τ 2 [Pa]

13,81 20,88 19,14 27,62 34,8 29,58

14,38 22,62 20,88 28,19 34,8 31,32

15,01 22,62 20,88 28,82 34,8 31,32

15,59 22,62 20,88 29,39 36,54 33,06

16,22 22,62 20,88 30,03 36,54 33,06

16,79 22,62 20,88 30,6 36,54 34,8

17,42 24,36 20,88 31,23 36,54 34,8

17,99 24,36 20,88 31,8 38,28 36,54

18,62 24,36 20,88 32,37 40,02 36,54

19,2 24,36 20,88 33 41,76 36,54

19,83 24,36 20,88 33,58 41,76 36,54

20,4 24,36 20,88 34,21 40,02 36,54

21,03 24,36 20,88 34,78 40,02 38,28

21,6 22,62 20,88 35,41 41,76 38,28

22,18 24,36 22,62 35,98 41,76 40,02

22,81 26,1 22,62 36,61 40,02 41,76

23,38 24,36 24,36 37,19 41,76 41,76

24,01 26,1 26,1 37,82 43,5 40,02

24,58 29,58 26,1 38,39 43,5 40,02

25,21 31,32 27,84 39,02 43,5 41,76

25,78 31,32 29,58 39,02 41,76 41,76

26,42 31,32 29,58 39,59 41,76 41,76

26,99 33,06 29,58 40,22 41,76 43,5

Panta 0,958 0,996

150 
 
 Tabelul 5.11. Variațtia τ  = f( γ˙ )  pentru U20% la 40oC 

γ˙ [1/s] τ 1 [Pa] τ 2 [Pa] γ˙ [1/s] τ 1 [Pa] τ 2 [Pa]

9,97 12,18 8,7 23,38 19,14 15,66

10,66 13,92 8,7 24,01 20,88 17,4

11,17 15,66 10,44 24,58 20,88 17,4

11,8 15,66 10,44 25,21 22,62 19,14

12,61 15,66 12,18 25,78 24,36 19,14

13,18 17,4 12,18 25,78 24,36 19,14

13,81 17,4 12,18 26,42 24,36 20,88

14,38 17,4 12,18 26,99 26,1 20,88

15,01 17,4 13,92 27,62 26,1 22,62

15,59 17,4 12,18 28,19 26,1 22,62

16,22 19,14 12,18 28,82 27,84 24,36

16,79 19,14 13,92 29,39 27,84 24,36

17,42 17,4 13,18 30,03 27,84 24,36

17,99 19,14 13,18 30,6 27,84 24,36

18,62 19,14 13,92 31,23 27,84 26,1

19,2 19,14 14,18 31,8 29,58 26,1

19,83 19,14 14,18 32,37 29,58 26,1

20,4 19,14 14,18 33 29,58 26,1

21,03 19,14 15,22 33,58 31,32 26,1

21,6 19,14 15,22 34,21 31,32 27,84

22,18 19,14 15,22 34,78 31,32 27,84

22,81 19,14 15,66 35,41 29,58 29,58

Panta 0,692 0,781

 

151 
 
 ANEXA II
Tabelul 5.18. Variația τ = f( γ˙ ) pentru N0% la 25oC 

γ˙ [1/s] τ 1 [Pa] τ 2 [Pa]

0,1667 84,242 34,564

0,3 73,34 38,022

0,333 72,41 38,98

0,5 75,423 40,324

0,6 73,698 41,702

0,9 70,022 43,43

1 69,887 43,698

1,5 72,762 46,997

1,8 73,231 47,271

2,7 72,422 50,278

3 72,422 53,424

4,5 75,42 55,979

5,4 77,098 58,82

8,1 91,122 66,708

9 92,223 69,72

13,5 134,967 81,423

16,2 134,967 90,84

24,3 135,02 115,429

27 139,429 125,56

40,5 180,12 157,82

48,6 189,774 169,389

72,9 228,493 190,432

81 230,699 196,216

145,8 297,371 297,371

Panta 1,757 1,877

152 
 
Tabelul 5.19. Variația τ = f( γ˙ )  pentru N25% la 25oC 

γ˙ [1/s] τ 1 [Pa] τ 2 [Pa]

0,1667 61,299 14,595

0,3 64,218 17,514

0,333 58,38 17,514

0,5 55,461 20,433

0,6 52,542 20,433

0,9 49,623 23,352

1 49,623 23,352

1,5 52,542 26,271

1,8 52,542 26,271

2,7 52,542 29,19

3 52,542 32,109

4,5 55,461 35,028

5,4 58,38 37,947

8,1 70,056 46,704

9 70,056 49,623

13,5 113,841 61,299

16,2 93,408 70,056

24,3 110,922 96,327

27 119,679 105,084

40,5 160,545 137,193

48,6 169,302 148,869

72,9 207,249 169,302

81 210,168 175,14

145,8 267,421 267,421

Panta 1,705 1,835

153 
 
Tabelul 5.20. Variația τ = f( γ˙ )  pentru N40% la 25oC 

γ˙ [1/s] τ 1 [Pa] τ 2 [Pa]

0,1667 23,352 11,676

0,3 23,352 14,595

0,333 23,352 11,676

0,5 23,352 14,595

0,6 23,352 14,595

0,9 26,271 14,595

1 26,271 14,595

1,5 29,19 17,514

1,8 29,19 17,514

2,7 32,109 20,433

3 32,109 20,433

4,5 35,028 23,352

5,4 35,028 26,271

8,1 37,947 29,19

9 37,947 29,19

13,5 40,866 32,109

16,2 43,785 37,947

24,3 58,38 52,542

27 64,218 55,461

40,5 75,894 61,299

48,6 75,894 64,218

72,9 81,732 70,056

81 78,813 72,975

145,8 133,241 133,241

Panta 0,747 0,798

154 
 
Tabelul 5.21. Variația τ = f( γ˙ )  pentru N50% la 25oC 

γ˙ [1/s] τ 1 [Pa] τ 2 [Pa]

1.5 6.732 5.049
2.7 8.415 6.732
3 9.537 7.854
4.5 11.781 8.976
5.4 12.342 10.659
8.1 14.025 11.781
9 15.708 14.586
13.5 17.391 15.147
16.2 18.513 17.391
24.3 23.001 20.196
27 23.562 22.44
40.5 28.611 25.245
48.6 31.416 29.172
72.9 39.27 35.343
81 46.002 38.148
121.5 52.734 48.246
145.8 67.32 56.1
218.7 89.76 67.32
243 95.37 72.93
364.5 145.86 112.2
437.4 179.52 140.25
656 235.62 196.35
729 291.72 252.45
1312 471.24 471.24
Panta 0.356858 0.335018

155 
 
 ANEXA III

Tabel 6.11.
Puterea consumatǎ
Treapta de pt. N0% la H1 = 0,15m
turaţie [W]
D1=0,1m D2=0,08m D3=0,07m
1 223 220 218
2 226 223 220
3 229 226 223
4 232 229 226
5 235 234 229
6 239 238 233
7 243 242 238
8 249 248 245

Tabel 6.12
Puterea consumatǎ
Treapta de pt. N0% la H2 = 0,12m
turatie [W]
D1=0,1m D2=0,08m D3=0,07m
1 219 216 215
2 221 219 217
3 225 222 220
4 229 225 223
5 233 229 227
6 236 234 233
7 239 238 236
8 246 244 243

Tabel 6.13
Puterea consumatǎ
Treapta de pt. N0% la H3 = 0,09m
turatie [W]
D1=0,1m D2=0,08m D3=0,07m
1 217 214 212
2 219 217 216
3 221 219 218
4 224 222 221
5 228 226 225
6 232 229 228
7 236 234 233
8 241 239 238

156 
 
 Tabel 6.14
Puterea consumatǎ
Treapta de pt. N0% la H4 = 0,06m
turatie [W]
D1=0,1m D2=0,08m D3=0,07m
1 215 213 212
2 218 216 215
3 219 218 217
4 222 221 220
5 225 224 223
6 229 228 227
7 234 232 230
8 239 236 234

Tabel 6.15
Puterea consumatǎ
Treapta de pt. N25% la H1 = 0,15m
turatie [W]
D1=0,1m D2=0,08m D3=0,07m
1 222 219 217
2 224 220 219
3 226 222 222
4 229 227 225
5 232 229 227
6 236 231 230
7 240 234 233
8 246 239 238

Tabel 6.16
Puterea consumatǎ
Treapta de pt. N25% la H2 = 0,12m
turatie [W]
D1=0,1m D2=0,08m D3=0,07m
1 218 215 214
2 220 217 217
3 223 219 218
4 226 221 220
5 229 223 221
6 233 227 225
7 236 229 228
8 242 236 235

157 
 
 Tabel 6.17
Puterea consumatǎ
Treapta de pt. N25% la H3 = 0,09m
turatie [W]
D1=0,1m D2=0,08m D3=0,07m
1 215 212 211
2 217 213 212
3 219 217 215
4 220 219 218
5 224 221 220
6 229 222 221
7 233 224 222
8 238 229 227

Tabel 6.18
Puterea consumatǎ
Treapta de pt. N25% la H4 = 0,06m
turatie [W]
D1=0,1m D2=0,08m D3=0,07m
1 214 211 210
2 216 212 211
3 218 215 213
4 219 217 216
5 222 220 219
6 227 222 221
7 231 223 222
8 236 228 227

Tabel 6.19
Puterea consumatǎ
Treapta de pt. N40% la H1 = 0,15m
turatie [W]
D1=0,1m D2=0,08m D3=0,07m
1 220 216 214
2 222 218 216
3 224 221 220
4 227 224 222
5 229 226 225
6 231 229 228
7 234 230 229
8 241 235 234

158 
 
 Tabel 6.20
Puterea consumatǎ
Treapta de pt. N40% la H2 = 0,12m
turatie [W]
D1=0,1m D2=0,08m D3=0,07m
1 217 214 213
2 219 216 215
3 220 218 217
4 223 219 218
5 226 221 219
6 228 223 221
7 232 225 223
8 238 230 228

Tabel 6.21
Puterea consumatǎ
Treapta de pt. N40% la H3 = 0,09m
turatie [W]
D1=0,1m D2=0,08m D3=0,07m
1 214 211 210
2 216 212 211
3 219 216 214
4 220 218 216
5 223 220 218
6 227 221 220
7 230 223 221
8 235 228 226

Tabel 6.22
Puterea consumatǎ
Treapta de pt. N40% la H4 = 0,06m
turatie [W]
D1=0,1m D2=0,08m D3=0,07m
1 213 210 210
2 215 211 211
3 217 215 213
4 218 217 216
5 221 220 218
6 225 221 220
7 228 222 222
8 233 227 226

159 
 
 Tabel 6.23
Puterea consumatǎ
Treapta de pt. N50% la H1 = 0,15m
turatie [W]
D1=0,1m D2=0,08m D3=0,07m
1 224 223 223
2 227 225 224
3 229 228 227
4 233 232 230
5 237 236 235
6 239 238 236
7 244 243 241
8 248 247 246

Tabel 6.24
Puterea consumatǎ
Treapta de pt. N50% la H2 = 0,12m
turatie [W]
D1=0,1m D2=0,08m D3=0,07m
1 223 222 222
2 226 224 224
3 228 227 226
4 232 230 229
5 236 233 231
6 238 237 236
7 242 240 239
8 247 246 245

Tabel 6.25
Puterea consumatǎ
Treapta de pt. N50% la H3 = 0,09m
turatie [W]
D1=0,1m D2=0,08m D3=0,07m
1 222 221 220
2 226 224 223
3 228 227 226
4 231 229 228
5 235 232 230
6 238 235 233
7 241 238 237
8 247 245 244

160 
 
 Tabel 6.26
Puterea consumatǎ
Treapta de pt. N50% la H4 = 0,06m
turatie [W]
D1=0,1m D2=0,08m D3=0,07m
1 221 220 220
2 224 222 221
3 227 224 223
4 229 227 225
5 232 231 229
6 235 233 231
7 239 236 234
8 245 240 238
 

161 
 
 ANEXA IV
Tabelul 6.28. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N0% la H1 si D1
Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 223 32006,77 4,54
2 200 226 4054,3 9,08
3 300 229 1217,19 13,62
4 400 232 520,24 18,16
5 500 235 269,8 22,7
6 600 239 158,79 27,25
7 700 243 101,67 31,79
8 800 249 69,79 36,33

Tabelul 6.29. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N0% la H1 si D2

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 220 31576,19 4,54
2 200 223 4000,49 9,08
3 300 226 1201,24 13,62
4 400 229 513,52 18,16
5 500 234 268,66 22,7
6 600 238 158,13 27,25
7 700 242 101,25 31,79
8 800 248 69,51 36,33

Tabelul 6.30. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N0% la H1 si D3

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 218 31289,13 4,54
2 200 220 3946,67 9,08
3 300 223 1185,29 13,62
4 400 226 506,79 18,16
5 500 229 262,92 22,7
6 600 233 154,81 27,25
7 700 238 99,58 31,79
8 800 245 68,67 36,33

Tabelul 6.31. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N0% la H2 si D1

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 219 31432,66 4,54
2 200 221 3964,61 9,08
3 300 225 1195,92 13,62
4 400 229 513,52 18,16
5 500 233 267,51 22,7
6 600 236 156,8 27,25
7 700 239 100 31,79
8 800 246 68,95 36,33

162 
 
Tabelul 6.32. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N0% la H2 si D2
Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 216 31002,08 4,54
2 200 219 3928,73 9,08
3 300 222 1179,98 13,62
4 400 225 504,55 18,16
5 500 229 262,92 22,7
6 600 234 155,47 27,25
7 700 238 99,58 31,79
8 800 244 68,39 36,33

Tabelul 6.33. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N0% la H2 si D3

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 215 30858,55 4,54
2 200 217 3892,85 9,08
3 300 220 1169,35 13,62
4 400 223 500,06 18,16
5 500 227 260,62 22,7
6 600 233 154,81 27,25
7 700 236 98,74 31,79
8 800 243 68,11 36,33

Figura 6.34. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N0% la H3 si D1

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 217 31145,61 4,54
2 200 219 3928,73 9,08
3 300 221 1174,66 13,62
4 400 224 502,3 18,16
5 500 228 261,77 22,7
6 600 232 154,14 27,25
7 700 236 98,74 31,79
8 800 241 67,55 36,33

Tabelul 6.35. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N0% la H3 si D2

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 214 30715,02 4,54
2 200 217 3892,85 9,08
3 300 219 1164,03 13,62
4 400 222 497,82 18,16
5 500 226 259,47 22,7
6 600 229 152,15 27,25
7 700 234 97,91 31,79
8 800 239 66,99 36,33

163 
 
 Tabelul 6.36. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N0% la H3 si D3
Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 212 30427,96 4,54
2 200 216 3874,91 9,08
3 300 218 1158,72 13,62
4 400 221 495,58 18,16
5 500 225 258,32 22,7
6 600 228 151,48 27,25
7 700 233 97,49 31,79
8 800 238 66,71 36,33

Tabelul 6.37. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N0% la H4 si D1

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 215 30858,55 4,54
2 200 218 3910,79 9,08
3 300 219 1164,03 13,62
4 400 222 497,82 18,16
5 500 225 258,32 22,7
6 600 229 152,15 27,25
7 700 234 97,91 31,79
8 800 239 66,99 36,33

Tabelul 6.38. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N0% la H4 si D2

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 213 30571,49 4,54
2 200 216 3874,91 9,08
3 300 218 1158,72 13,62
4 400 221 495,58 18,16
5 500 224 257,17 22,7
6 600 228 151,48 27,25
7 700 232 97,07 31,79
8 800 236 66,15 36,33

Tabelul 6.39. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N0% la H4 si D3

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 212 30427,96 4,54
2 200 215 3856,97 9,08
3 300 217 1153,4 13,62
4 400 220 493,33 18,16
5 500 223 256,03 22,7
6 600 227 150,82 27,25
7 700 230 96,23 31,79
8 800 234 65,59 36,33

164 
 
 Tabelul 6.40. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N25% la H1 si D1
Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 222 32136,43 4,64
2 200 224 4052,88 9,28
3 300 226 1211,54 13,91
4 400 229 517,92 18,55
5 500 232 268,64 23,19
6 600 236 158,14 27,83
7 700 240 101,28 32,47
8 800 246 69,54 37,1

Tabelul 6.41. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N25% la H1 si D2

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 219 31702,15 4,64
2 200 220 3980,51 9,28
3 300 222 1190,1 13,91
4 400 227 513,39 18,55
5 500 229 265,17 23,19
6 600 231 154,79 27,83
7 700 234 98,75 32,47
8 800 239 67,57 37,1

Tabelul 6.42. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N25% la H1 si D3

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 217 31412,64 4,64
2 200 219 3962,41 9,28
3 300 222 1190,1 13,91
4 400 225 508,87 18,55
5 500 227 262,85 23,19
6 600 230 154,12 27,83
7 700 233 98,32 32,47
8 800 238 67,28 37,1

Tabelul 6.43. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N25% la H2 si D1

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 218 31557,4 4,64
2 200 220 3980,51 9,28
3 300 223 1195,46 13,91
4 400 226 511,13 18,55
5 500 229 265,17 23,19
6 600 233 156,13 27,83
7 700 236 99,59 32,47
8 800 242 68,41 37,1

165 
 
 Tabelul 6.44. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N25% la H2 si D2
Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 215 31123,12 4,64
2 200 217 3926,23 9,28
3 300 219 1174,01 13,91
4 400 221 499,82 18,55
5 500 223 258,22 23,19
6 600 227 152,11 27,83
7 700 229 96,64 32,47
8 800 236 66,72 37,1

Tabelul 6.45. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N25% la H2 si D3

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 214 30978,36 4,64
2 200 217 3926,23 9,28
3 300 218 1168,65 13,91
4 400 220 497,56 18,55
5 500 221 255,91 23,19
6 600 225 150,77 27,83
7 700 228 96,21 32,47
8 800 235 66,43 37,1

Tabelul 6.46. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N25% la H3 si D1

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 215 31123,12 4,64
2 200 217 3926,23 9,28
3 300 219 1174,01 13,91
4 400 220 497,56 18,55
5 500 224 259,38 23,19
6 600 229 153,45 27,83
7 700 233 98,32 32,47
8 800 238 67,28 37,1

Tabelul 6.47. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N25% la H3 si D2

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 212 30688,84 4,64
2 200 213 3853,85 9,28
3 300 217 1163,29 13,91
4 400 219 495,3 18,55
5 500 221 255,91 23,19
6 600 222 148,76 27,83
7 700 224 94,53 32,47
8 800 229 64,74 37,1

166 
 
 Tabelul 6.48. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N25% la H3 si D3
Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 211 30544,08 4,64
2 200 212 3835,76 9,28
3 300 215 1152,57 13,91
4 400 218 493,04 18,55
5 500 220 254,75 23,19
6 600 221 148,09 27,83
7 700 222 93,68 32,47
8 800 227 64,17 37,1

Tabelul 6.49. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N25% la H4 si D1

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 214 30978,36 4,64
2 200 216 3908,13 9,28
3 300 218 1168,65 13,91
4 400 219 495,3 18,55
5 500 222 257,06 23,19
6 600 227 152,11 27,83
7 700 231 97,48 32,47
8 800 236 66,72 37,1

Tabelul 6.50. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N25% la H4 si D2

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 211 30544,08 4,64
2 200 212 3835,76 9,28
3 300 215 1152,57 13,91
4 400 217 490,78 18,55
5 500 220 254,75 23,19
6 600 222 148,76 27,83
7 700 223 94,1 32,47
8 800 228 64,46 37,1

Tabelul 6.51. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N25% la H4 si D3

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 210 30399,33 4,64
2 200 211 3817,67 9,28
3 300 213 1141,85 13,91
4 400 216 488,52 18,55
5 500 219 253,59 23,19
6 600 221 148,09 27,83
7 700 222 93,68 32,47
8 800 227 64,17 37,1

167 
 
 Tabelul 6.52. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N40% la H1 si D1
Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 220 32012,21 10,53
2 200 222 4037,54 21,05
3 300 224 1207,05 31,58
4 400 227 516,06 42,11
5 500 229 266,55 52,63
6 600 231 155,6 63,16
7 700 234 99,26 73,69
8 800 241 68,48 84,21

Tabelul 6.53. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N40% la H1 si D2

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 216 31430,17 10,53
2 200 218 3964,79 21,05
3 300 221 1190,88 31,58
4 400 224 509,24 42,11
5 500 226 263,05 52,63
6 600 229 154,25 63,16
7 700 230 97,56 73,69
8 800 235 66,78 84,21

Tabelul 6.54. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N40% la H1 si D3

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 214 31139,15 10,53
2 200 216 3928,42 21,05
3 300 220 1185,5 31,58
4 400 222 504,69 42,11
5 500 225 261,89 52,63
6 600 228 153,58 63,16
7 700 229 97,14 73,69
8 800 234 66,5 84,21

Tabelul 6.55. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N40% la H2 si D1

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 217 31575,68 10,53
2 200 219 3982,98 21,05
3 300 220 1185,5 31,58
4 400 223 506,97 42,11
5 500 226 263,05 52,63
6 600 228 153,58 63,16
7 700 232 98,41 73,69
8 800 238 67,63 84,21

168 
 
 Tabelul 6.56. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N40% la H2 si D2
Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 214 31139,15 10,53
2 200 216 3928,42 21,05
3 300 218 1174,72 31,58
4 400 219 497,87 42,11
5 500 221 257,23 52,63
6 600 223 150,21 63,16
7 700 225 95,44 73,69
8 800 230 65,36 84,21

Tabelul 6.57. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N40% la H2 si D3

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 213 30993,64 10,53
2 200 215 3910,23 21,05
3 300 217 1169,33 31,58
4 400 218 495,6 42,11
5 500 219 254,91 52,63
6 600 221 148,86 63,16
7 700 223 94,59 73,69
8 800 228 64,79 84,21

Tabelul 6.58. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N40% la H3 si D1

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 214 31139,15 10,53
2 200 216 3928,42 21,05
3 300 219 1180,11 31,58
4 400 220 500,15 42,11
5 500 223 259,56 52,63
6 600 227 152,9 63,16
7 700 230 97,56 73,69
8 800 235 66,78 84,21

Tabelul 6.59. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N40% la H3 si D2

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 211 30702,62 10,53
2 200 212 3855,67 21,05
3 300 216 1163,94 31,58
4 400 218 495,6 42,11
5 500 220 256,07 52,63
6 600 221 148,86 63,16
7 700 223 94,59 73,69
8 800 228 64,79 84,21

169 
 
 Tabelul 6.60. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N40% la H3 si D3
Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 210 30557,11 10,53
2 200 211 3837,48 21,05
3 300 214 1153,16 31,58
4 400 216 491,05 42,11
5 500 218 253,74 52,63
6 600 220 148,19 63,16
7 700 221 93,74 73,69
8 800 226 64,22 84,21

Tabelul 6.61. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N40% la H4 si D1

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 213 30557,11 10,53
2 200 215 3910,23 21,05
3 300 217 1169,33 31,58
4 400 218 495,6 42,11
5 500 221 257,23 52,63
6 600 225 151,55 63,16
7 700 228 96,71 73,69
8 800 233 66,21 84,21

Tabelul 6.62. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N40% la H4 si D2

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 210 30557,11 10,53
2 200 211 3837,48 21,05
3 300 215 1158,55 31,58
4 400 217 493,33 42,11
5 500 220 256,07 52,63
6 600 221 148,86 63,16
7 700 222 94,17 73,69
8 800 227 64,51 84,21

Tabelul 6.63. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N40% la H4 si D3

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 210 30557,11 10,53
2 200 211 3837,48 21,05
3 300 213 1147,77 31,58
4 400 216 491,05 42,11
5 500 218 253,74 52,63
6 600 220 148,19 63,16
7 700 222 94,17 73,69
8 800 226 64,22 84,21

170 
 
 Tabelul 6.64. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N50% la H1 si D1
Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 224 32706,36 21,98
2 200 227 4142,68 43,95
3 300 229 1238,24 65,93
4 400 233 531,52 87,90
5 500 237 276,81 109,88
6 600 239 161,54 131,86
7 700 244 103,86 153,83
8 800 248 70,72 175,81

Tabelul 6.65. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N50% la H1 si D2

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 223 32560,35 21,98
2 200 225 4106,18 43,95
3 300 228 1232,83 65,93
4 400 232 529,24 87,90
5 500 236 275,64 109,88
6 600 238 160,86 131,86
7 700 243 103,43 153,83
8 800 247 70,43 175,81

Tabelul 6.66. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N50% la H1 si D3

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 223 32560,35 21,98
2 200 224 4087,93 43,95
3 300 227 1227,42 65,93
4 400 230 524,68 87,90
5 500 235 274,47 109,88
6 600 236 159,51 131,86
7 700 241 102,58 153,83
8 800 246 70,15 175,81

Tabelul 6.67. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N50% la H2 si D1

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 223 32560,35 21,98
2 200 226 4124,43 43,95
3 300 228 1232,83 65,93
4 400 232 529,24 87,90
5 500 236 275,64 109,88
6 600 238 160,86 131,86
7 700 242 103,01 153,83
8 800 247 70,43 175,81

171 
 
 Tabelul 6.68. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N50% la H2 si D2
Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 222 32414,34 21,98
2 200 224 4087,93 43,95
3 300 227 1227,42 65,93
4 400 230 524,68 87,90
5 500 233 272,13 109,88
6 600 237 160,19 131,86
7 700 240 102,15 153,83
8 800 246 70,15 175,81

Tabelul 6.69. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N50% la H2 si D3

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 222 32414,34 21,98
2 200 224 4087,93 43,95
3 300 226 1222,02 65,93
4 400 229 522,40 87,90
5 500 231 269,80 109,88
6 600 236 159,51 131,86
7 700 239 101,73 153,83
8 800 245 69,86 175,81

Tabelul 6.70. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N50% la H3 si D1

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 222 32414,34 21,98
2 200 226 4124,43 43,95
3 300 228 1232,83 65,93
4 400 231 526,96 87,90
5 500 235 274,47 109,88
6 600 238 160,86 131,86
7 700 241 102,58 153,83
8 800 247 70,43 175,81

Tabelul 6.71. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N50% la H3 si D2

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 221 32268,33 21,98
2 200 224 4087,93 43,95
3 300 227 1227,42 65,93
4 400 229 522,40 87,90
5 500 232 270,97 109,88
6 600 235 158,83 131,86
7 700 238 101,30 153,83
8 800 245 69,86 175,81

172 
 
 Tabelul 6.72. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N50% la H3 si D3
Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 220 32122,32 21,98
2 200 223 4069,68 43,95
3 300 226 1222,02 65,93
4 400 228 520,12 87,90
5 500 230 268,63 109,88
6 600 233 157,48 131,86
7 700 237 100,88 153,83
8 800 244 69,58 175,81

Tabelul 6.73. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N50% la H4 si D1

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 221 32268,33 21,98
2 200 224 4087,93 43,95
3 300 227 1227,42 65,93
4 400 229 522,40 87,90
5 500 232 270,97 109,88
6 600 235 158,83 131,86
7 700 239 101,73 153,83
8 800 245 69,86 175,81

Tabelul 6.74. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N50% la H4 si D2

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 220 32122,32 21,98
2 200 222 4051,43 43,95
3 300 224 1211,20 65,93
4 400 227 517,83 87,90
5 500 231 269,80 109,88
6 600 233 157,48 131,86
7 700 236 100,45 153,83
8 800 240 68,43 175,81

Tabelul 6.75. Valorile criteriilor Npm şi Reg pentru nǎmolul N50% la H4 si D3

Nr.crt. n[rot/min] P[W] Npm Reg
1 100 220 32122,32 21,98
2 200 221 4033,18 43,95
3 300 223 1205,79 65,93
4 400 225 513,27 87,90
5 500 229 267,46 109,88
6 600 231 156,13 131,86
7 700 234 99,60 153,83
8 800 238 67,86 175,81

173 
 
 ANEXA V

Fig. 7.3 Variatia Npm functie de Reg pt.N0% la H1 si D1 Fig. 7.6. Variatia Npm functie de Reg pt.N0% la H2 si D1

Fig. 7.4 Variatia Npm functie de Reg pt.N0% la H1 si D2 Fig. 7.7. Variatia Npm functie de Reg pt.N0% la H2 si D2

Fig. 7.5. Variatia Npm functie de Reg pt.N0% la H1 si D3 Fig. 7.8. Variatia Npm functie de Reg pt.N0% la H2 si D3
 

174 
 
Fig. 7.9. Variatia Npm functie de Reg pt.N0% la H3 si D1 Fig. 7.12. Variatia Npm functie de Reg pt.N0% la H4 si D1

Fig. 7.10. Variatia Npm functie de Reg pt.N0% la H3 si D2 Fig. 7.13. Variatia Npm functie de Reg pt.N0% la H4 si D2

Fig. 7.11. Variatia Npm functie de Reg pt.N0% la H3 si D3 Fig. 7.14.Variatia Npm functie de Reg pt.N0% la H4 si D3

175 
 
Fig.7.15.Variatia Npm functie de Reg pt N25% la H1 si D1 Fig.7.18.Variatia Npm functie de Reg pt.N25% la H2 si D1

Fig.7.16.Variatia Npm functie de Reg pt.N25% la H1 si D2 Fig.7.19.Variatia Npm functie de Reg pt.N25% la H2 si D2

Fig.7.17.Variatia Npm functie de Reg pt. N25% la H1 si D3 Fig.7.20.Variatia Npm functie de Reg pt.N25% la H2 si D3

176 
 
Fig.7.21.Variatia Npm functie de Reg pt. N25% la H3 si D1 Fig.7.24.Variatia Npm functie de Reg pt.N25% la H4 si D1

Fig.7.22.Variatia Npm functie de Reg pt. N25% la H3 si D2 Fig.7.25.Variatia Npm functie de Reg pt.N25% la H4 si D2

Fig.7.23.Variatia Npm functie de Reg pt. N25% la H3 si D3 Fig.7.26.Variatia Npm functie de Reg pt.N25% la H4 si D3

177 
 
Fig.7.27.Variatia Npm functie de Reg pt.N40% la H1 si D1 Fig.7.30. Variatia Npm functie de Reg pt.N40% la H2 si D1

Fig.7.28.Variatia Npm functie de Reg pt.N40% la H1 si D2 Fig.7.31.Variatia Npm functie de Reg pt.N40% la H2 si D2

Fig.7.29.Variatia Npm functie de Reg pt.N40% la H1 si D3 Fig.7.32.Variatia Npm functie de Reg pt.N40% la H2 si D3

178 
 
Fig.7.33.Variatia Npm functie de Reg pt.N40% la H3 si D1 Fig.7.36.Variatia Npm functie de Reg pt.N40% la H4 si D1

Fig.7.34Variatia Npm functie de Reg pt.N40% la H3 si D2 Fig.7.37.Variatia Npm functie de Reg pt.N40% la H4 si D2

Fig.7.35 Variatia Npm functie de Reg pt.N40% la H3 si D3 Fig 7.38 Variatia Npm functie de Reg pt.N40% la H4 si D2

179 
 
Fig.7.39.Variatia Npm functie de Reg pt.N50% la H1 si D1 Fig.7.42.Variatia Npm functie de Reg pt.N50% la H2 si D1

Fig.7.40.Variatia Npm functie de Reg pt.N50% la H1 si D2 Fig.7.43.Variatia Npm functie de Reg pt.N50% la H2 si D2

Fig.7.41.Variatia Npm functie de Reg pt.N50% la H1 si D3 Fig.7.44.Variatia Npm functie de Reg pt.N50% la H2 si D3

180 
 
Fig.7.45.Variatia Npm functie de Reg pt.N50% la H3 si D1 Fig.7.48.Variatia Npm functie de Reg pt.N50% la H4 si D1

Fig.7.46.Variatia Npm functie de Reg pt.N50% la H3 si D2 Fig.7.49.Variatia Npm functie de Reg pt.N50% la H4 si D2

Fig.7.47.Variatia Npm functie de Reg pt.N50% la H3 si D3 Fig.7.50.Variatia Npm functie de Reg pt.N50% la H4 si D3

181 
 
 ANEXA VI
 

Tabelul 7.15.  
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N0% la H1 si D1 
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  32006,77  31330,64  31902,48  ‐2,11  0,33 
2  200  4054,30  4006,588  4107,09  ‐1,18  ‐1,3 
3  300  1217,19  1203,092 1238,1  ‐1,16  ‐1,72 
4  400  520,24  512,4113 528,79  ‐1,51  ‐1,64 
5  500  269,80  264,2889  273,32  ‐2,04  ‐1,3 
6  600  158,79  153,8661  159,41  ‐3,10  ‐0,39 
7  700  101,67  97,3911  101,05  ‐4,21  0,61 
8  800  69,79  65,53194  68,08  ‐6,11  2,46 
eroarea medie: 2,68  1,22 

     
Tabelul 7.16.  
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N0% la H1 si D2     
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  31576,19  31086,90  31704,34  ‐1,55  ‐0,41 
2  200  4000,49  3975,42  4069,95  ‐0,63  ‐1,74 
3  300  1201,24  1193,73  1224,86  ‐0,62  ‐1,97 
4  400  513,52  508,42 522,51  ‐0,99  ‐1,75 
5  500  268,66  262,23 269,83  ‐2,39  ‐0,44 
6  600  158,13  152,67  157,25  ‐3,45  0,55 
7  700  101,25  96,63  99,62  ‐4,56  1,62 
8  800  69,51  65,02  67,08  ‐6,46  3,5 
        eroarea medie: 2,58  1,5 

 
           
Tabelul 7.17. 
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N0% la H1 si D3     
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1 100 31289,13 30941,95 31605,73  ‐1,11  ‐1,01 
2 200 3946,67 3956,88  4051,5  0,26  ‐2,66 
3 300 1185,29 1188,17  1218,29  0,24  ‐2,78 
4 400 506,79 506,05  519,4  ‐0,14  ‐2,49 
5 500 262,92 261,01  268,1  ‐0,72  ‐1,97 
6 600 154,81 151,96  156,19  ‐1,84  ‐0,89 
7 700 99,58 96,18 98,91  ‐3,41  0,67 
8 800 68,67 64,72 66,59  ‐5,76  3,04 
  eroarea medie: 1,69  1,94 
   

182 
 
Tabelul 7.18.   
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N0% la H2 si D1   
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  31432,66  31341,13  31690,23  ‐0,29  ‐0,82 
2  200  3964,61  4007,93  4067,31  1,09  ‐2,59 
3  300  1195,92  1203,50  1223,92  0,63  ‐2,34 
4  400  513,52  512,58  522,07  ‐0,18  ‐1,67 
5  500  267,51  264,38  269,58  ‐1,17  ‐0,78 
6  600  156,80  153,92 157,1  ‐1,84  ‐0,19 
7  700  100,00  97,42 99,52  ‐2,58  0,48 
8  800  68,95  65,55  67,01  ‐4,93  2,82 
eroarea medie: 1,59  1,46 

 
           
Tabelul 7.19.  
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N0% la H2 si D2   
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  31002,08  31097,31 31493,41  0,31 ‐1,58 
2  200  3928,73  3976,75 4030,52  1,22 ‐2,59 
3  300  1179,98  1194,13  1210,83  1,20  ‐2,61 
4  400  504,55  508,60  515,87  0,80  ‐2,24 
5  500  262,92  262,32  266,14  ‐0,23  ‐1,23 
6  600  155,47  152,72  154,98  ‐1,77  0,32 
7  700  99,58  96,67  98,11  ‐2,93  1,48 
8  800  68,39  65,04  66,03  ‐4,90  3,46 
eroarea medie: 1,67  1,94 

     
Tabelul 7.20.  
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N0% la H2 si D3   
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  30858,55  30952,31 31395,45  0,30 ‐1,74 
2  200  3892,85  3958,21  4012,26  1,68  ‐3,07 
3  300  1169,35  1188,57  1204,34  1,64  ‐2,99 
4  400  500,06  506,22  512,8  1,23  ‐2,55 
5  500  260,62  261,10  264,43  0,18  ‐1,46 
6  600  154,81  152,01  153,92  ‐1,81  0,57 
7  700  98,74  96,22 97,41  ‐2,56  1,35 
8  800  68,11  64,74 65,54  ‐4,95  3,78 
        eroarea medie: 1,79  2,19 
     
 
   
           

183 
 
Tabelul 7.21.   
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N0% la H3 si D1     
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1 100  31145,61  31354,66  31479,39  0,67  ‐1,07 
2 200  3928,73  4009,66  4027,91  2,06  ‐2,52 
3 300  1174,66  1204,02  1209,9  2,50  ‐3 
4 400  502,30  512,80  515,43  2,09  ‐2,61 
5 500  261,77  264,49  265,9  1,04  ‐1,58 
6 600  154,14  153,98 154,82  ‐0,10  ‐0,44 
7 700  98,74  97,47 98,01  ‐1,29  0,74 
8 800  67,55  65,58  65,96  ‐2,92  2,36 
      eroarea medie: 1,58  1,79 

     
Tabelul 7.22.  
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N0% la H3 si D2     
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  30715,02  31110,73  31283,88  1,29  ‐1,85 
2  200  3892,85  3978,47  3991,48  2,20  ‐2,53 
3  300  1164,03  1194,65  1196,96  2,63  ‐2,83 
4  400  497,82  508,81  509,32  2,21  ‐2,31 
5  500  259,47  262,43 262,5  1,14 ‐1,17 
6  600  152,15  152,79 152,73  0,42 ‐0,38 
7  700  97,91  96,71  96,62  ‐1,23  1,31 
8  800  66,99  65,07  64,99  ‐2,86  2,99 
        eroarea medie: 1,75  1,92 

 
 
           
Tabelul 7.23.  
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N0% la H3 si D3     
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  30427,96  30965,67  31186,57  1,77  ‐2,49 
2  200  3874,91  3959,92  3973,39  2,19  ‐2,54 
3  300  1158,72  1189,08  1190,54  2,62  ‐2,75 
4  400  495,58  506,44  506,28  2,19  ‐2,16 
5  500  258,32  261,21  260,82  1,12  ‐0,97 
6  600  151,48  152,07 151,7  0,39 ‐0,14 
7  700  97,49  96,26 95,94  ‐1,26  1,59 
8  800  66,71  64,77  64,51  ‐2,91  3,3 
        eroarea medie: 1,81  1,99 
     

     

184 
 
Tabelul 7.24.  
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N0% la H4 si D1   
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  30858,55  31373,74  31269,96  1,67  ‐1,33 
2  200  3910,79  4012,10  3988,89  2,59  ‐2 
3  300  1164,03  1204,75  1196,04  3,50  ‐2,75 
4  400  497,82  513,12  508,88  3,07  ‐2,22 
5  500  258,32  264,65  262,26  2,45  ‐1,52 
6  600  152,15  154,08 152,58  1,27 ‐0,29 
7  700  97,91  97,53 96,53  ‐0,39  1,41 
8  800  66,99  65,62  64,92  ‐2,04  3,09 
        eroarea medie: 2,12  1,83 

 
 
           
Tabelul 7.25.   
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N0% la H4 si D2   
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  30571,49  31129,66 31075,74  1,83 ‐1,65 
2  200  3874,91  3980,89  3952,82  2,73  ‐2,01 
3  300  1158,72  1195,38  1183,24  3,16  ‐2,12 
4  400  495,58  509,12  502,84  2,73  ‐1,47 
5  500  257,17  262,59  258,91  2,11  ‐0,67 
6  600  151,48  152,88  150,52  0,92  0,64 
7  700  97,07  96,77 95,16  ‐0,31  1,97 
8  800  66,15  65,11 63,97  ‐1,57  3,3 
        eroarea medie: 1,92  1,73 

     
Tabelul 7.26.   
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N0% la H4 si D3   
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  30427,96  30984,51  30979,09  1,83  ‐1,81 
2  200  3856,97  3962,32  3934,91  2,73  ‐2,02 
3  300  1153,40  1189,80  1176,9  3,16  ‐2,04 
4  400  493,33  506,75 499,85  2,72 ‐1,32 
5  500  256,03  261,37 257,25  2,09 ‐0,48 
6  600  150,82  152,17  149,5  0,89  0,87 
7  700  96,23  96,32  94,49  0,08  1,82 
8  800  65,59  64,81  63,49  ‐1,19  3,19 
        eroarea medie: 1,84  1,69 
 

185 
 
Tabelul 7.27.   
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N25% la H1 si D1 
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  32136,43  31036,53  32107,06  ‐3,42  0,09 
2  200  4052,88  3968,98  4133,42  ‐2,07  ‐1,99 
3  300  1211,54  1191,80  1246,04  ‐1,63  ‐2,85 
4  400  517,92  507,60  532,18  ‐1,99  ‐2,75 
5  500  268,64  261,81  275,08  ‐2,54  ‐2,39 
6  600  158,14  152,42 160,43  ‐3,62  ‐1,44 
7  700  101,28  96,48 101,70  ‐4,74  ‐0,41 
8  800  69,54  64,92  68,52  ‐6,65  1,48 
        eroarea medie: 3,33  1,68 
             
 
 
             
Tabelul 7.28.   
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N25% la H1 si D2     
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  31702,15  30795,08 31904,86  ‐2,86  ‐0,64 
2  200  3980,51  3938,10  4095,69  ‐1,07  ‐2,89 
3  300  1190,10  1182,53  1232,61  ‐0,64  ‐3,57 
4  400  513,39  503,65  525,82  ‐1,90  ‐2,42 
5  500  265,17  259,77  271,54  ‐2,04  ‐2,40 
6  600  154,79  151,24  158,25  ‐2,30  ‐2,23 
7  700  98,75  95,73 100,25  ‐3,06  ‐1,52 
8  800  67,57  64,41 67,50  ‐4,67  0,09 
        eroarea medie: 2,32  1,97 
             
 
 
             
Tabelul 7.29.   
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N25% la H1 si D3     
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  31412,64  30651,49 31804,24  ‐2,42  ‐1,25 
2  200  3962,41  3919,74 4076,95  ‐1,08  ‐2,89 
3  300  1190,10  1177,01  1225,94  ‐1,10  ‐3,01 
4  400  508,87  501,30  522,67  ‐1,49  ‐2,71 
5  500  262,85  258,56  269,79  ‐1,63  ‐2,64 
6  600  154,12  150,53  157,17  ‐2,33  ‐1,97 
7  700  98,32  95,28  99,53  ‐3,10  ‐1,23 
8  800  67,28  64,11 67,00  ‐4,71  0,41 
        eroarea medie: 2,23  2,01 
 
             
   
             

186 
 
  
Tabelul 7.30.   
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N25% la H2 si D1     
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  31557,40  31046,92 31890,47  ‐1,62  ‐1,06 
2  200  3980,51  3970,31 4093,01  ‐0,26  ‐2,83 
3  300  1195,46  1192,20  1231,65  ‐0,27  ‐3,03 
4  400  511,13  507,77  525,37  ‐0,66  ‐2,78 
5  500  265,17  261,90  271,29  ‐1,23  ‐2,31 
6  600  156,13  152,47  158,09  ‐2,34  ‐1,25 
7  700  99,59  96,51  100,15  ‐3,09  ‐0,56 
8  800  68,41  64,94 67,43  ‐5,08  1,43 
        eroarea medie: 1,82  1,91 
             
 
 
             
Tabelul 7.31.   
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N25% la H2 si D2     
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  31123,12  30805,39  31689,64  ‐1,02  ‐1,82 
2  200  3926,23  3939,42 4055,64  0,34 ‐3,30 
3  300  1174,01  1182,92 1218,37  0,76 ‐3,78 
4  400  499,82  503,82  519,09  0,80  ‐3,85 
5  500  258,22  259,86  267,80  0,63  ‐3,71 
6  600  152,11  151,29  155,94  ‐0,54  ‐2,52 
7  700  96,64  95,76  98,72  ‐0,91  ‐2,16 
8  800  66,72  64,43  66,44  ‐3,42  0,42 
        eroarea medie: 1,05  2,7 
 
 
             
             
Tabelul 7.32.   
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N25% la H2 si D3     
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  30978,36  30661,75  31589,69  ‐1,02  ‐1,97 
2  200  3926,23  3921,05  4037,08  ‐0,13  ‐2,82 
3  300  1168,65  1177,41 1211,79  0,75 ‐3,69 
4  400  497,56  501,47 515,97  0,79 ‐3,70 
5  500  255,91  258,65 266,07  1,07 ‐3,97 
6  600  150,77  150,58  154,88  ‐0,13  ‐2,72 
7  700  96,21  95,31  98,02  ‐0,94  ‐1,87 
8  800  66,43  64,13  65,94  ‐3,46  0,74 
        eroarea medie: 1,04  2,69 
             
             

187 
 
  
Tabelul 7.33.   
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N25% la H3 si D1     
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  31123,12  31060,32 31675,34  ‐0,20  ‐1,77 
2  200  3926,23  3972,02 4052,98  1,17 ‐3,23 
3  300  1174,01  1192,71  1217,43  1,59  ‐3,70 
4  400  497,56  507,99  518,64  2,10  ‐4,24 
5  500  259,38  262,01  267,55  1,01  ‐3,15 
6  600  153,45  152,54  155,79  ‐0,60  ‐1,52 
7  700  98,32  96,55  98,62  ‐1,80  ‐0,30 
8  800  67,28  64,97 66,37  ‐3,44  1,36 
        eroarea medie: 1,49  2,41 
             

     
Tabelul 7.34.   
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N25% la H3 si D2     
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  30688,84  30818,68 31475,86  0,42 ‐2,56 
2  200  3853,85  3941,12  4015,98  2,26  ‐4,21 
3  300  1163,29  1183,43  1204,30  1,73  ‐3,53 
4  400  495,30  504,04  512,44  1,76  ‐3,46 
5  500  255,91  259,97  264,11  1,59  ‐3,21 
6  600  148,76  151,35  153,67  1,74  ‐3,30 
7  700  94,53  95,80 97,22  1,35 ‐2,85 
8  800  64,74  64,46 65,39  ‐0,43  ‐1,00 
        eroarea medie: 1,41  3,02 

 
 
           
Tabelul 7.35.   
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N25% la H3 si D3     
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  30544,08  30674,98 31376,60  0,43 ‐2,73 
2  200  3835,76  3922,74 3997,60  2,27 ‐4,22 
3  300  1152,57  1177,92  1197,79  2,20  ‐3,92 
4  400  493,04  501,69  509,37  1,75  ‐3,31 
5  500  254,75  258,76  262,41  1,57  ‐3,01 
6  600  148,09  150,65  152,62  1,72  ‐3,06 
7  700  93,68  95,35  96,52  1,78  ‐3,03 
8  800  64,17  64,16  64,90  ‐0,02  ‐1,14 
        eroarea medie: 1,47  3,05 
     
 
     

188 
 
  
 
Tabelul 7.36.   
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N25% la H4 si D1   
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  30978,36  31079,22  31461,66  0,33  ‐1,56 
2  200  3908,13  3974,44 4013,35  1,70 ‐2,69 
3  300  1168,65  1193,44 1203,37  2,12 ‐2,97 
4  400  495,30  508,30  512,00  2,62  ‐3,37 
5  500  257,06  262,17  263,87  1,99  ‐2,65 
6  600  152,11  152,63  153,52  0,34  ‐0,92 
7  700  97,48  96,61  97,12  ‐0,89  0,37 
8  800  66,72  65,01  65,32  ‐2,56  2,10 
        eroarea medie: 1,57  2,08 

 
 
           
Tabelul 7.37.   
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N25% la H4 si D2   
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  30544,08  30837,43  31263,53  0,96  ‐2,36 
2  200  3835,76  3943,52  3976,71  2,81  ‐3,67 
3  300  1152,57  1184,15 1190,39  2,74 ‐3,28 
4  400  490,78  504,34 505,88  2,76 ‐3,08 
5  500  254,75  260,13  260,47  2,11  ‐2,25 
6  600  148,76  151,44  151,43  1,80  ‐1,79 
7  700  94,10  95,86  95,74  1,86  ‐1,73 
8  800  64,46  64,50  64,35  0,07  0,16 
        eroarea medie: 1,89  2,29 

     
Tabelul 7.38.   
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N25% la H4 si D3   
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  30399,33  30693,65  31164,93  0,97  ‐2,52 
2  200  3817,67  3925,13  3958,51  2,81  ‐3,69 
3  300  1141,85  1178,63 1183,96  3,22 ‐3,69 
4  400  488,52  501,99 502,85  2,76 ‐2,93 
5  500  253,59  258,92  258,79  2,10  ‐2,05 
6  600  148,09  150,74  150,40  1,79  ‐1,56 
7  700  93,68  95,41  95,05  1,84  ‐1,46 
8  800  64,17  64,20  63,88  0,04  0,46 
        eroarea medie: 1,94  2,3 
 
 

189 
 
Tabelul 7.39.  
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N40% la H1  si D1 
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  32012,21  31308,65 31905,64  ‐2,20  0,33 
2  200  4037,54  4003,77 4107,49  ‐0,84  ‐1,73 
3  300  1207,05  1202,25  1238,23  ‐0,40  ‐2,58 
4  400  516,06  512,05  528,84  ‐0,78  ‐2,48 
5  500  266,55  264,10  273,35  ‐0,92  ‐2,55 
6  600  155,60  153,76  159,42  ‐1,18  ‐2,46 
7  700  99,26  97,32  101,06  ‐1,95  ‐1,81 
8  800  68,48  65,49 68,09  ‐4,38  0,58 
        eroarea medie: 1,58  1,82 

     
Tabelul 7.40.  
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N40% la H1 si D2     
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  31430,17  31065,08 31597,89  ‐1,16  ‐0,53 
2  200  3964,79  3972,62  4056,28  0,20  ‐2,31 
3  300  1190,88  1192,89  1220,75  0,17  ‐2,51 
4  400  509,24  508,07  520,76  ‐0,23  ‐2,26 
5  500  263,05  262,05  268,93  ‐0,38  ‐2,23 
6  600  154,25  152,56  156,72  ‐1,09  ‐1,60 
7  700  97,56  96,57 99,28  ‐1,02  ‐1,77 
8  800  66,78  64,98 66,86  ‐2,70  ‐0,11 
        eroarea medie: 0,87  1,67 

 
 
           
Tabelul 7.41.   
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N40% la H1  si D3     
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  31139,15  30920,24 31445,13  ‐0,70  ‐0,98 
2  200  3928,42  3954,10 4030,91  0,65 ‐2,61 
3  300  1185,50  1187,33  1212,10  0,15  ‐2,24 
4  400  504,69  505,70  516,76  0,20  ‐2,39 
5  500  261,89  260,83  266,74  ‐0,41  ‐1,85 
6  600  153,58  151,85  155,39  ‐1,12  ‐1,18 
7  700  97,14  96,12  98,41  ‐1,05  ‐1,31 
8  800  66,50  64,67  66,25  ‐2,74  0,37 
        eroarea medie: 0,88  1,62 
     

     

190 
 
Tabelul 7.42.  
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N40% la H2 si D1   
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  31575,68  31319,13 31576,02  ‐0,81  0,00 
2  200  3982,98  4005,11 4052,65  0,56 ‐1,75 
3  300  1185,50  1202,65  1219,51  1,45  ‐2,87 
4  400  506,97  512,22  520,19  1,04  ‐2,61 
5  500  263,05  264,19  268,61  0,43  ‐2,11 
6  600  153,58  153,81  156,53  0,15  ‐1,93 
7  700  98,41  97,36  99,16  ‐1,07  ‐0,76 
8  800  67,63  65,51 66,77  ‐3,14  1,28 
        eroarea medie: 1,08  1,66 

           
Tabelul 7.43.   
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N40% la H2 si D2   
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  31139,15  31075,48 31271,45  ‐0,20  ‐0,42 
2  200  3928,42  3973,95  4002,12  1,16  ‐1,88 
3  300  1174,72  1193,29  1202,29  1,58  ‐2,35 
4  400  497,87  508,24  512,24  2,08  ‐2,89 
5  500  257,23  262,14  264,26  1,91  ‐2,73 
6  600  150,21  152,61  153,88  1,60  ‐2,45 
7  700  95,44  96,60 97,42  1,21 ‐2,07 
8  800  65,36  65,00 65,56  ‐0,55  ‐0,31 
        eroarea medie: 1,29  1,89 

     
Tabelul 7.44.   
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N40% la H2 si D3   
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  30993,64  30930,59  31120,27  0,55  ‐0,20 
2  200  3910,23  3955,42  3977,09  1,89  1,16 
3  300  1169,33  1187,73  1193,78  2,30  1,57 
4  400  495,60  505,87  508,31  2,79  2,07 
5  500  254,91  260,91  262,12  3,06  2,36 
6  600  148,86  151,90  152,58  2,74  2,04 
7  700  94,59  96,15 96,56  2,33  1,64 
8  800  64,79  64,70 64,96  0,52  ‐0,15 
        eroarea medie: 2,02  1,4 
 
 
           

191 
 
  
           
Tabelul 7.45.   
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N40% la H3 si D1     
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  31139,15  31332,65  31249,81  0,62  ‐0,36 
2  200  3928,42  4006,84 3998,53  2,00 ‐1,78 
3  300  1180,11  1203,17 1201,07  1,95 ‐1,78 
4  400  500,15  512,44  511,67  2,46  ‐2,30 
5  500  259,56  264,31  263,96  1,83  ‐1,69 
6  600  152,90  153,88  153,70  0,64  ‐0,52 
7  700  97,56  97,40  97,30  ‐0,17  0,27 
8  800  66,78  65,54  65,47  ‐1,86  1,95 
        eroarea medie: 1,44  1,33 

     
Tabelul 7.46.   
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N40% la H3 si D2     
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  30702,62  31088,90 30948,38  1,26 ‐0,80 
2  200  3855,67  3975,67 3948,68  3,11 ‐2,41 
3  300  1163,94  1193,81  1184,12  2,57  ‐1,73 
4  400  495,60  508,46  503,85  2,59  ‐1,67 
5  500  256,07  262,25  259,68  2,41  ‐1,41 
6  600  148,86  152,68  151,09  2,56  ‐1,50 
7  700  94,59  96,64  95,59  2,16  ‐1,05 
8  800  64,79  65,03 64,29  0,36 0,77 
        eroarea medie: 2,13  1,42 

 
 
           
Tabelul 7.47.   
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N40% la H3 si D3     
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  30557,11  30943,94  30798,76  1,27  ‐0,79 
2  200  3837,48  3957,13  3923,98  3,12  ‐2,25 
3  300  1153,16  1188,24 1175,73  3,04 ‐1,96 
4  400  491,05  506,09 499,99  3,06 ‐1,82 
5  500  253,74  261,03  257,57  2,87  ‐1,51 
6  600  148,19  151,97  149,81  2,55  ‐1,10 
7  700  93,74  96,19  94,75  2,61  ‐1,07 
8  800  64,22  64,72  63,71  0,78  0,80 
        eroarea medie: 2,41  1,41 
     
     

192 
 
Tabelul 7.48.  
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N40% la H4 si D1   
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  30557,11  31351,71 30926,97  2,60 ‐1,21 
2  200  3910,23  4009,28 3945,14  2,53 ‐0,89 
3  300  1169,33  1203,90  1182,92  2,96  ‐1,16 
4  400  495,60  512,76  503,30  3,46  ‐1,55 
5  500  257,23  264,47  259,38  2,81  ‐0,83 
6  600  151,55  153,97  150,91  1,59  0,43 
7  700  96,71  97,46  95,47  0,77  1,29 
8  800  66,21  65,58 64,21  ‐0,96  3,03 
        eroarea medie: 2,21  1,3 

           
Tabelul 7.49.   
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N40% la H4 si D2   
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  30557,11  31107,81 30628,65  1,80 ‐0,23 
2  200  3837,48  3978,09  3895,95  3,66  ‐1,52 
3  300  1158,55  1194,53  1166,22  3,11  ‐0,66 
4  400  493,33  508,77  495,61  3,13  ‐0,46 
5  500  256,07  262,41  255,18  2,48  0,35 
6  600  148,86  152,77  148,36  2,63  0,34 
7  700  94,17  96,70 93,79  2,69 0,40 
8  800  64,51  65,07 63,05  0,87 2,26 
        eroarea medie: 2,55  0,78 

     
Tabelul 7.50.  
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N40% la H4 si D3   
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  30557,11  30962,76  30480,58  1,33  0,25 
2  200  3837,48  3959,54  3871,59  3,18  ‐0,89 
3  300  1147,77  1188,96  1157,96  3,59  ‐0,89 
4  400  491,05  506,39  491,81  3,12  ‐0,15 
5  500  253,74  261,19  253,11  2,93  0,25 
6  600  148,19  152,06  147,10  2,61  0,74 
7  700  94,17  96,25 92,97  2,21 1,28 
8  800  64,22  64,76 62,47  0,84 2,72 
        eroarea medie: 2,48  0,9 
 

193 
 
Tabelul 7.51.   
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N50% la H1  si D1 
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  32706,36  32511,06 33757,20  ‐0,60  ‐3,21 
2  200  4142,68  4157,54 4345,86  0,36 ‐4,90 
3  300  1238,24  1248,42  1310,08  0,82  ‐5,80 
4  400  531,52  531,72  559,53  0,04  ‐5,27 
5  500  276,81  274,25  289,21  ‐0,92  ‐4,48 
6  600  161,54  159,66  168,67  ‐1,16  ‐4,42 
7  700  103,86  101,06  106,92  ‐2,69  ‐2,95 
8  800  70,72  68,00 72,04  ‐3,84  ‐1,87 
        eroarea medie: 1,3  4,11 

     
Tabelul 7.52.   
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N50% la H1  si D2     
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  32560,35  32258,13 33330,43  ‐0,93  ‐2,37 
2  200  4106,18  4125,20  4278,69  0,46  ‐4,20 
3  300  1232,83  1238,71  1287,68  0,48  ‐4,45 
4  400  529,24  527,58  549,31  ‐0,31  ‐3,79 
5  500  275,64  272,11  283,67  ‐1,28  ‐2,91 
6  600  160,86  158,42  165,32  ‐1,52  ‐2,77 
7  700  103,43  100,27 104,73  ‐3,05  ‐1,25 
8  800  70,43  67,47 70,52  ‐4,20  ‐0,13 
        eroarea medie: 1,53  2,73 

 
 
           
Tabelul 7.53.   
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N50% la H1 si D3     
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  32560,35  32107,73 33119,07  ‐1,39  ‐1,72 
2  200  4087,93  4105,96 4245,49  0,44 ‐3,85 
3  300  1227,42  1232,93  1276,63  0,45  ‐4,01 
4  400  524,68  525,12  544,27  0,08  ‐3,73 
5  500  274,47  270,84  280,94  ‐1,32  ‐2,36 
6  600  159,51  157,68  163,66  ‐1,15  ‐2,60 
7  700  102,58  99,81  103,65  ‐2,70  ‐1,04 
8  800  70,15  67,16  69,77  ‐4,26  0,53 
        eroarea medie: 1,47  2,48 
     

     

194 
 
Tabelul 7.54.   
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N50% la H2 si D1   
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  32560,35  32521,94  33300,15  ‐0,12  ‐2,27 
2  200  4124,43  4158,93  4273,93  0,84  ‐3,62 
3  300  1232,83  1248,84  1286,10  1,30  ‐4,32 
4  400  529,24  531,89  548,59  0,50  ‐3,66 
5  500  275,64  274,34  283,28  ‐0,47  ‐2,77 
6  600  160,86  159,72 165,08  ‐0,71  ‐2,62 
7  700  103,01  101,09 104,57  ‐1,86  ‐1,52 
8  800  70,43  68,02  70,41  ‐3,42  0,02 
        eroarea medie: 1,15  2,6 

 
 
         
Tabelul 7.55.   
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N50% la H2 si D2   
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  32414,34  32268,93 32879,15  ‐0,45  ‐1,43 
2  200  4087,93  4126,58  4207,87  0,95  ‐2,93 
3  300  1227,42  1239,12  1264,11  0,95  ‐2,99 
4  400  524,68  527,76  538,57  0,59  ‐2,65 
5  500  272,13  272,20  277,85  0,03  ‐2,10 
6  600  160,19  158,47  161,79  ‐1,07  ‐1,00 
7  700  102,15  100,31 102,43  ‐1,81  ‐0,27 
8  800  70,15  67,49 68,93  ‐3,78  1,73 
        eroarea medie: 1,2  1,89 

     
Tabelul 7.56.  
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N50% la H2 si D3   
Nr.crt.  n[rot/min]  Np  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  32414,34  32118,47  32670,65  ‐0,91  ‐0,79 
2  200  4087,93  4107,34  4175,22  0,47  ‐2,14 
3  300  1222,02  1233,35  1253,25  0,93  ‐2,56 
4  400  522,40  525,30  533,63  0,55  ‐2,15 
5  500  269,80  270,93  275,18  0,42  ‐1,99 
6  600  159,51  157,74 160,18  ‐1,11  ‐0,42 
7  700  101,73  99,84 101,37  ‐1,86  0,35 
8  800  69,86  67,18  68,20  ‐3,84  2,38 
        eroarea medie: 1,26  1,6 
     
 
 
           

195 
 
  
Tabelul 7.57.   
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N50% la H3 si D1     
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  32414,34  32535,98 32849,28  0,38 ‐1,34 
2  200  4124,43  4160,73 4203,19  0,88 ‐1,91 
3  300  1232,83  1249,38  1262,55  1,34  ‐2,41 
4  400  526,96  532,12  537,86  0,98  ‐2,07 
5  500  274,47  274,46  277,47  ‐0,01  ‐1,09 
6  600  160,86  159,79  161,56  ‐0,67  ‐0,44 
7  700  102,58  101,14  102,28  ‐1,41  0,30 
8  800  70,43  68,05 68,83  ‐3,38  2,28 
        eroarea medie: 1,13  1,48 

     
Tabelul 7.58.    
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N50% la H3 si D2     
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  32268,33  32282,86 32433,98  0,05 ‐0,51 
2  200  4087,93  4128,36  4138,22  0,99  ‐1,23 
3  300  1227,42  1239,66  1240,96  1,00  ‐1,10 
4  400  522,40  527,98  528,04  1,07  ‐1,08 
5  500  270,97  272,32  272,15  0,50  ‐0,44 
6  600  158,83  158,54  158,35  ‐0,18  0,31 
7  700  101,30  100,35 100,18  ‐0,94  1,11 
8  800  69,86  67,52 67,38  ‐3,35  3,56 
        eroarea medie: 1,01  1,17 

 
 
 
 
           
Tabelul 7.59.   
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N50% la H3 si D3     
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  32122,32  32132,34  32228,31  0,03  ‐0,33 
2  200  4069,68  4109,11  4106,12  0,97  ‐0,90 
3  300  1222,02  1233,88  1230,31  0,97  ‐0,68 
4  400  520,12  525,52  523,20  1,04  ‐0,59 
5  500  268,63  271,05 269,53  0,90 ‐0,33 
6  600  157,48  157,80 156,76  0,20 0,46 
7  700  100,88  99,88  99,14  ‐0,99  1,72 
8  800  69,58  67,21  66,66  ‐3,40  4,19 
  eroarea medie: 1,06  1,15 
             

196 
 
  
Tabelul 7.60.    
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N50% la H4 si D1   
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  32268,33  32555,77  32404,52  0,89  ‐0,42 
2  200  4087,93  4163,26  4133,62  1,84  ‐1,12 
3  300  1227,42  1250,14 1239,43  1,85 ‐0,98 
4  400  522,40  532,45 527,34  1,92 ‐0,95 
5  500  270,97  274,62 271,77  1,35 ‐0,30 
6  600  158,83  159,88  158,12  0,66  0,45 
7  700  101,73  101,20  100,03  ‐0,52  1,67 
8  800  69,86  68,09  67,27  ‐2,53  3,70 
        eroarea medie: 1,45  1,2 
 
 
 
           
Tabelul 7.61.   
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N50% la H4 si D2   
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  32122,32  32302,50 31994,85  0,56 0,40 
2  200  4051,43  4130,87 4069,73  1,96 ‐0,45 
3  300  1211,20  1240,41  1218,24  2,41  ‐0,58 
4  400  517,83  528,31  517,71  2,02  0,02 
5  500  269,80  272,49  266,57  1,00  1,20 
6  600  157,48  158,64  154,97  0,73  1,59 
7  700  100,45  100,41  97,98  ‐0,04  2,47 
8  800  68,43  67,56 65,86  ‐1,27  3,77 
        eroarea medie: 1,25  1,31 

     
Tabelul 7.62.    
Valorile criteriilor Npm şi erorile relative pentru n molul N50% la H4 si D3   
Nr.crt.  n[rot/min]  Npm  Np model 1  Np model 2  er 1  er  2 
1  100  32122,32  32151,89  31791,95  0,09  1,03 
2  200  4033,18  4111,61 4038,15  1,94 ‐0,12 
3  300  1205,79  1234,63 1207,78  2,39 ‐0,16 
4  400  513,27  525,84  512,96  2,45  0,06 
5  500  267,46  271,22  264,00  1,40  1,30 
6  600  156,13  157,90  153,42  1,13  1,73 
7  700  99,60  99,94  96,96  0,34  2,65 
8  800  67,86  67,25  65,16  ‐0,91  3,98 
        eroarea medie: 1,33  1,38 
 

 
197 
 
  

Bibliografie

1. Sterbacek Z., Tausk P., Amestecarea in industria chimica (trad. din l. ceha). Bucuresti,
Editura tehnica, 1969
2. Coulson J.M., Richardson J.F., Chem. Eng., vol.1 Fourth Edition, Fluid Flow, Heat
Transfer and Mass Transfer, 1990
3. Edward L., Paul V. A. Atiemo-Obeng, S. M. Kresta, Handbook of industrial mixing,
Science and Practice, 2003
4. Albright L. F., Albright’s Chemical Engineering Handbook, CRC Press, New York, 2008
5. Coulson J.M., Richardson J.F., Chem. Eng., vol.6, 4th Edition, Butterworth-Heinemann,
2005
6. R.P. Chabra, J. F. Richardson Non-Newtonian Flow in the Process Industries,
Butterworth – Heinemann, 1999
7. Wichterle K., Wein O., Int. Chem. Eng. 21: 116, 1981
8. Levich V.G., Physico-chemical Hydrodynamics, Prentice-Hall, 1962
9. Adams L. W., Barigou M., CFD Analysis of caverns and pseudo-caverns developed
during mixing of non-newtonian fluids, Chemical Engineering Research and Design, 2007
10. Molen van der K., Mannen van H. R. E, Laser-Doppler measurements of the turbulent
flow in stirred vessel to establish scaling rules, Chem. Eng. Sci. 33, p1161, 1978
11. Rao M. A., Brodkey R. S., Continous flow stirred tank turbulence parameters in the
impeller stream, Chemical Engineering Science, 27, Nr. 1, p137-156, , January 1972
12. Harnby N., Edwards M. F., Nienow A. W., Mixing in the Processing Industries,
Butterworths, 1985
13. Rushton J.H., Costich E.W., Everett H. J., Power characteristics of mixing impellers,
Part I and II, Chem. Eng. Prog. 46, p395, 467, 1950
14. Kramers H., Baars G. M., Knoll W. H., A comparative study on the rate of mixing in
stirred tanks, Chem. Eng. Sci. 2, p35, 1953
15. Skelland A. H. P., Non- Newtonian Flow and Heat Transfer, Wiley, New York, 1967
16. Oldshue J. Y., Fluid Mixing Technology, McGraw Hill,New York, 1983
17. Soare S. , Procese hidrodinamice, Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ, Bucureşti, 1966
18. Metzner A. B., Otto R. E., Agitation of non-Newtonian fluids, A.I.Che.E.Jl., 3, p3, 1957
19. Metzner A.B., Taylor J.S., Flow patterns in agitated vessels, A.I.Che.E.Jl.,6,p109,1960
20. Ulbrecht J., Mixing of viscoelastic fluids by mechanical agitation, The Chemical
Engineering, London, 286, p347, 1974
21. Astarita G., Scale-up problems arising with non-Newtonian fluids, J.Non-Newt.Fluid
Mech., 4, p285, 1979
22. Skelland A.H.P., Mixing and agitation of non-Newtonian fluids, In Handbook of Fluids in
Motion, Cheremisinoff N.P. and Gupta R. (eds.), Ann Arbor, New York, 1983
23. Harnby N., Edwards M.F., Nienow A.W., (eds.), Mixing in the Process Industries, 2nd
edn., Butterworth-Heinemann, Oxford,1992
24. Tatterson G.B., Scale-up and Design of Industrial Mixing Processes, McGraw Hill, New
York, 1994

198 
 
25. Dickey D.S., Mixing Equipment (Impeller Type), Equipment Testing Procedure, 3rd ed.,
A.I.Ch.E., New York, 2001
26. Bakker A., Gates L.E., Properly choose mechanical agitators for viscous liquids,
Chem.Eng.Prog., 91,(12), p25, 1995
27. Weetman R.J., Oldshue J.Y., Power, flow and shear characteristics of mixing impellers,
presented at the 6th European Conference on Mixing, Pavia, Italy, 1988
28. Tudose R.Z., Ingineria proceselor fizice din industria chimică, Fenomene de transfer, vol
I, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 2000
29. Middleman S., The Flow of High Polymers. Continuum and Molecular Rheology,
Interscience Publishers, New York, 1968
30. Creangǎ I., Luchian T., Introducere în calculul tensorial, Ed. Didacticǎ şi Pedagogicǎ,
Bucureşti, 1963
31. Mihai R., Ştefan Al., Simularea proceselor de prelucrare a polimerilor, Ed. Tehnicǎ,
Bucureşti, 1989.
32. Tudose R.Z., Volintiru T., Asandrei N., Lungu M., Mericǎ Ec., Ivan Gh., Reologia
compuşilor macromoleculari, vol I, Ed. Tehnicǎ, Bucureşti, 1982
33. Tudose R.Z., Volintiru T., Asandrei N., Lungu M., Mericǎ Ec., Ivan Gh., Reologia
compuşilor macromoleculari, vol 3, Ed. Tehnicǎ, Bucureşti, 1985
34. Tudose R.Z., Vitan F., Materiale plastice, 25,4, p181, 1988
35. Bird R.B., Dai G.C., Yarusso B.J., Rev.Chem.Eng., 1, 1983
36. Girma Biresaw, K.L. Mittal, Surfactants in tribology, CRC Press, 2008
37. D. Pascovici, T. Cicone, Elemente de tribologie, Cap 3. Lubrifianţi. Proprietăţi şi moduri
de testare, 2005-2006
38. U.S. Army manual EM 1110-2-1424, Lubricants and Hydraulic Fluids, Cap.5. Grease,
1999
39. Štěpina V., Veselý V., Lubricants and special fluids, Tribology, Series 23, Elsevier,
1992
40. Anandan N., Jagga C.R., Pandey R.K., Tribological behavior of additive free calcium
stearate greases, Tribology Online , 2, 1, p34-39, 2007
41. Gertzos P., Nikolakopoulos P.G., Papadopoulos C.A., CFD analysis of journal bearing
hydrodynamic lubrication by Bingham lubricant, Tribology International 41, p1190-1204,
2008
42. Gwidon W., Stachowiak A., Batchelor W., Engineering Tribology, Butterrworth –
Heinemann, 2001
43. Yeong S.K., Luckham P.F., Tadros Th.F., Steady flow and viscoelastic properties of
lubricanting greases containing various thickener concentrations, Journal of Colloid and
Interface Science 274, p285-293, 2004
44. Franco J.M., Delgado M.A., Valencia C., Sánchez M.C., Gallegos C., Mixing rheometry
for studying the manufacture of lubricanting greases, Chemical Engineering Science 60,
p2409-2418, 2005
45. Moreno G., Valencia C., Franco J.M., Gallegos C., Diogo A., Bordado J.C.M., Influence
of molecular weight and free NCO content on the rheological properties of lithium
lubricanting greases modified with NCO-terminated prepolymers, European Polymer
Journal 44, p2262-2274, 2008

199 
 
 46. Martin-Alfonso E., Valencia C., Sanchez M.C., Franco J.M., Gallegos C., Development
of new lubricating grease formulations using recycled LDPE as rheology modifier
additive, European Polymer Journal 43, 1, p139-149, 2007
47. Sterpu A.E, Teodorescu N., Prodea I.M., Neagu A., Dumitru A.I., The effect of
composition and temperature on the rheological properties of greases based on calcium
soaps, Proc. 1st Conference on Chemical Engineering and Advanced Materials (CEAM),
VIRTUAL FORUM, Naples , November 23rd- December 8th, vol.2, p81-85, 2009
48. Jin B., Wilen B.M., Lant P., Impacts of morphological , physical and chemical
properties of sludge flocs on dewaterability of activated sludge, Chemical Engineering
Journal 98, p115-126, 2004
49. Guibaud G., Dollet P., Tixier N., Dagot C., Baudu M., Characterisation of the evolution
of activated sludges using rheological measurements, Process Biochemistry 39, p1803-
1810, 2004
50. Brar S.K., Verna M., Tyagi R.D., Valero J.R., Surampalli R.Y., Bacilus thuringiensi
fermentation of hydrolyzed sludge-Rheology and formulation studies, Chemosphere 67,
p674-683, 2007
51. Brar S.K., Verma M., Tyagi R.D., Valero J.R., Surampalli R.Y., Sludge based Bacillus
thuringiensis biopesticides: viscosity impacts, Water Research 39, p3001-3011, 2005
52. Mu Y., Yu H.Q., Rheological and fractal characteristics of granular sludge in an upflow
anaerobic reactor, Water Research 40, p3596-3602, 2006
53. Pham T.H., Brar S.K., Tyagi R.D., Surampalli R.Y., Influence of ultrasonication and
Fenton oxidation pre-treatment on rheological characteristics of wastewater sludge,
Ultrasonics Sonochemistry 17, p38-45, 2010
54. Moreau A., Ratkovich N., Nopens I., var der Graaf J.H.J.M., The (in)significance of
apparent viscosity in full-scale municipal membrane bioreactors, Journal of Membrane
Science 340, p249-256, 2009
55. Mori M., Seyssiecq I., Roche N., Rheological measurements of sewage sludge for
various solids concentrations and geometry, Process Biochemistry 41, p1656-1662, 2006
56. Meng F.,, Shi B., Yang F., Zhang H., New insights into membrane fouling in submerged
membrane bioreactor based on rheology and hydrodynamics concepts, Journal of
Membrane Science 302, p87-94, 2007
57. Ren T.T., Mu Y., Liu L., Li X.Y., Yu H.Q., Quantification of sher stresses in a microbial
granular sludge reactor, Water Research xxx,p1-9, 2009
58. Yang F., Bick A., Shandalov S., Brenner A., Oron G., Yield stress and rheological
characteristics of activated sludge in an airlift membrane bioreactor, Journal of
Membrane Science 334, p83-90, 2009
59. Laera G., Giordano C., Pollice A., Saturno D., Mininni G., Membrane bioreactor sludge
rheology at different retention times, Water Research 41, p4197-4203, 2007
60. Weiss M., Plosz B.G., Essemiani K., Meinhold J., Suction-lift sludge removal and non-
Newtonian flow behavior in circular secondary clarifiers:Numerical modeling and
measurements, Chemical Engineering Journal 132, p241-255, 2007

200 
 
61. Pevere A., Guibaud G., van Hullebusch E., Lens P., Identification of rheological
parameters describing the physic-chemical properties of anaerobic sulphidogenic sludge
suspensions, Enzyme an Microbial Technology 40, p547-554, 2007
62. Mori M ., Issac J., Seyssiecq I., Roche N., Effect of measuring geometries and of
exocellular polymeric substances on the rheological behavior of sewage sludge,
Chemical Engineering Research and Design 86, p554-559, , 2008
63. Roman R.V., Tudose R.Z., Fenomene de transfer în vase cu amestecare, Revista de
chimie, 46, Nr.6,1995
64. Nienow A.W., Elson T.P., Chem. Eng. Res. Des., 66, p5, 1988
65. Franco J.M., Delgado M.A., Valencia C., Sánchez M.C., Gallegos C., Mixing rheometry
for studying the manufacture of lubricanting greases, Chemical Engineering Science 60,
p2409-2418, 2005
66. Dreveton E., Monot F., Ballerinin D., Lecourtier J., Choplin L., Effect of mixing and mass
transfer conditions on gellan production by Auromonas-elodea. Journal of Fermentation
and Bioengineering 77,p642-649, 1994
67. Sancez M.C., Berjano M., Guerrero A, Brito E, Gallegos C., Evolution of the
microstructure and rheology of O/W emulsion during the emulsification process.
Canadian Journal of Chemical Engineering 76, p479-485, 1998
68. Sancez M.C., Berjano M., Guerrero A., Gallegos C., Emulsification rheokinetics of
nonionic surfactant-stabilized oil-in-water emulsion. Langmuir 17,p5410-5416, 2001
69. Schaffer M.A., Marchildon E.K., McAuley K.B., Cunningham M.F., Assessment of
mixing performance and power consumption of a novel polimerization reactor system.
Chemical Engineering and Tehnology 24, p401-408, 2001
70. Furling O., Choplin L., Tanguy P.A., On-line (in situ) viscosity follow-up of concentrated
slurries during makedown. Chemical Engineering Research and Design 79, p915-920,
2001
71. Tanguy P.A., Thibault F., Brito-de la Fuente E., Espinosa-Solares T., Tecante A., Mixing
performance induced by coaxial flat blade-helical ribbon impellers rotating at different
speeds. Chemical Engineering Science 52, p1733-1741, 1997
72. Espinosa-Solares T., Brito-de la Fuente E., Tecante A., Tanguy P.A., Flow patterns in
rheologically envolving model fluids produced by hybrid dual mixing systems. Chemical
Engineering and Technology 24, p913-918, 2001
73. Espinosa-Solares T., Brito-de la Fuente E., Tecante A., Medina-Torres L., Tanguy P.A.,
Mixing time in rheologically envolvig model fluids by hybrid dual mixing systems.
Chemical Engineering Research and Design 80, p817-823, 2002
74. Thibault F., Tanguy P.A., Power-draw analysis of coaxial mixer with Newtonian and
non-Newtonian fluids in the laminar regime. Chemical Engineering Science 57, p3861-
3872, 2002
75. Do G.H., Shang L.A., Kim D.H., Chang H.N., Effect of impeller clearance on flow
structure and mixing in bioreactor with two-stage impellers, Engineering Life Science, 5,
p181-185, 2001
76. Sterpu A. E., Koncsag C.I., Sîrbu R., Homogenising of non-newtonian rubber solutions.
Parameter of the model, 3rd International Conference of Phd Students, Engineering
Science, vol II, p 782, University of Miskolc, Hungary, 2001
77. Brito-de la Fuente E., Choplin L., Tanguy P.A., Mixing with helical ribbon impellers
effect of highly shear thinning behaviour and impeller geometry. Chemical Engineering
Research and Design 75,p 45-52, 1997

201 
 
78. Espinosa-Solares T., Brito-de la Fuente E., Tecante A., Tanguy P.A., Power consumption
of a dual turbine-helical ribbon impeller mixer in ungassed condition. Chemical
Engineering Journal 67, p215-219, 1997
79. Aubin J., Naude I., Bertrand J., Xuereb C., Blending of Newtonian and shear-thinning
fluids in a tank stirred with a helical screw agitator. Chemical Engineering Research and
Design 78, p1105-1114, 2000
80. Wang J.J., Feng L.F., Gu X.P., Wang K., Hu C.H., Power consumption of inner-outer
helical ribbon impellers in viscous Newtomian and non-Newtonian fluids. Chemical
Engineering Science 55, p2339-2342, 2000
81. Rudolph L., Schäfer M., Atiemo-Obeng V., Kraume M., Experimental and numerical
analysis of power consumption for mixing of high viscosity fluids with a co-axial mixer,
Chemical Engineering Research and Design, 85(A5), p568–575, 2007
82. Anne-Archard D., Marouche M., Boisson H.C., Hydrodynamics and Metzner–Otto
correlation in stirred vessels for yield stress fluids, Chemical Engineering Journal 125,
p15–24, 2006
83. Maingonnat J.F., Muller L., Leuliet J.C., Modelling the build-up of a thixotropic fluid
under viscosimetric and mixing conditions, Journal of Food Engineering 71, p265–272,
2005
84. Pakzad L., Ein-Mozaffari F., Chan P., Using electrical resistance tomography and
computational fluid dynamics modeling to study the formation of cavern in the mixing of
pseudoplastic fluids possessing yield stress, Chemical Engineering Science 63, p2508 –
2522, 2008
85. Pakzad L., Ein-Mozaffari F., Chan P., Using computational fluid dynamics modeling to
study the mixing of pseudoplastic fluids with a Scaba 6SRGT impeller, Chemical
Engineering and Processing 47, p2218–2227, 2008
86. Wu R.Y., Wei W.C.J., Kneading behaviour and homogeneity of zirconia feedstocks for
micro-injection molding, Journal of the European Ceramic Society 24, p3653–3662, 2004
87. Fradette L., Thome G., Tanguy P. A., Takenaka K., Power and mixing time study
invoving a maxblend impeller with viscous Newtonian and non- Newtonian fluids,
Chemical Engineering Research and Design, 85(A11), p1514–1523, 2007
88. Carreau, P.J., Chhabra R.P., Cheng J., Effect of reological properties on power
consumption with helical ribbon agitators, AIChE J., 39(9), p1421, 1993
89. Wu R.Y., Wei W.C.J., Kneading behaviour and homogeneity of zirconia feedstocks for
micro-injection molding, Journal of the European Ceramic Society 24, p3653–3662,
2004
90. Sterpu A.E., Koncsag C.I., Batutu C., "Mathematical Model For Homogenising
Non-newtonian Solutions Of Polystyrene""Ovidius", University Annals of
Chemistry, vol XIII, p63, Constanta 2002
91. Zlokarnik M., Stirring: Theory and Practice, Wiley-VCH, Weinheim, Germany, 2001
92. Lungu M., Tudose R.Z., Măsurarea consumului de energie al agitatoarelor mecanice,
Revista de chimie, 34, Nr.2, p 158, 1983
93. Landau L., Lifchitz E., Mecanique des Fluides, Editions MIR, Mosccou, p99, 1971
94. Harnby N., Edwards M.F., Nienow A.W., (eds.), Mixing in the Process Industries, 2nd
edn., Butterworth & Co Ltd., 1985
95. Nere N.K., Patvardhan A.W., Joshi J.B., Liquid-phase mixing in stirred vessel: turbulent
flow regime, Industrial and Engineering Chemistry Research, 42, p2661-2698, 2003

202 
 
96. Jarowski Z., Dudczak J., CFD modeling of turbulent macromixing in stirred tanks. Effect
of the probe size and number on mixing indices, Computers & Chemical Engineering, 22,
p293-298, 1998
97. Zhu J. M., Mahmud T., Javed K. H., Computational modeling of turbulent mixing in a
batch agitated vessel, 6-th World Congress of Chemical Engineerig,Melbourne,
Australia, 2001
98. Do, G.H., Shang L.A., Kim D.H., Chang, H.N., Effect of impeller clearance on flow
structure and mixing in bioreactor with two-stage impellers, Engineering Life Science, 5,
p181-185, 2001
99. Cabaret F., Fradette L., Tanguy P.A., Characterization of macro-mixing kinetics used
advanced image analysis, Proceedings of 12th European Conference of mixing, 27-30
iunie, Bologna, Italy, 2006
100.Cabaret F., Bonnot S., Fradette L., Tanguy P.A., Mixing time analisis using colorimetric
metods and image processing, Ind.Eng.Chem.Res., 46,(14), p5032-5042, 2007
101.Montante G., Mostek M., Jahoda M., Magelli F., CFD simulation and experimental
validation of homogenization curves and mixing time in stirred Newtonian and
pseudoplastic liquids, Chemical Engineering Science, 60, p2427-2437, 2005
102.Manna L., Chem. Eng. Jl., 67, p167, 1997
103.Kolar V., Filip P., Curev A.G., Swirling radial jet, Applied Scientific Research (The
Hague),39, p329-335, 1982
104.Nienow A.W., Inoue K., A study of precipitation: mixing size distribution and
morphology, CHISA, Paper H.9.4, Prague, Czech Republic, 1993
105. Norwood K.W., Metzner A.B., Flow patterns and mixing rate in agitated vessels,
A.I.Ch.E.Jl., 6, p432, 1960
106.Muntean O., Jinescu C.V., Tacǎ C.C., Timpul de amestecare a fluidelor nenewtoniene în
recipiente sferice, Rev. Chim. (Bucureşti), 46, Nr.11, p1015, 1995
107.EKATO, Handbook of Mixing Technology, Schopfheim, 1991
108.JINESCU V.V., ION A.N., PRODEA I.M.,Unele consideraţii asupra optimizǎrii
instalaţiilor de amestecare, Rev. Chim. (Bucureşti), 54, Nr.5, p433,434, 2003
109.Bourne J.R., Butler H., On analysis of the flow produced by helical ribbon impellers,
Trans.Inst.Chem.Eng.,47, 1969 
110.Godleski E.S., Smith J.C., Power requirements and blend times in the agitation of
pseudoplastic fluids, A.I.Ch.E.Jl., 21, p205, 1968
111.Nicoleta Teodorescu, Reologie Aplicata, Editura MATRIX ROM, Bucureşti, 2003
112.Cartea tehnica a autoclavei de laborator TLA 30
113.SUCIU G.C., Ingineria prelucrării hidrocarburilor, vol.4, Editura Tehnică, Bucureşti,
1993
114.Grigore M., Birladeanu A.I., Draga M., Koncsag C.I., Artimon M., Specific aspects of
the heavy metals analysis in the sludge proceeding from refineries wastewater plants,
Ovidius University Annals of Chemistry, 17, no. 2, p.213-216, 2006
115.Grigore M., Koncsag C.I., Ioan C., Proceedings chemical industry and environment V,
ISBN 3 900 554 57 9 Viena, p 251, 2006
116.Sterpu A.E., Arsenie D.I., Teodorescu N., Dumitru A.I., Neagu A.A., Mathematical
model for the rheological behavior of industrial and domestic wastewater sludge,
Environmental Engineering and Management Journal, ”Gheorghe Asachi” Technical
University of Iaşi, în curs de publicare
117.SR ISO 3534-1/1996 Statistică – Vocabular şi simboluri, Partea I: Termeni de teoria
pobabilităţilor şi Statistică generalǎ

203 
 
118.Sterpu A.E., Teodorescu N., Prodea I.M., Popescu E., Niţǎ I., Mathematical models for
power consumption at the manufacture of some biobased lubricating greases,
Environmental Engineering and Management Journal, ”Gheorghe Asachi” Technical
University of Iaşi, în curs de publicare
119.Worthing A.G., Geffner J., Prelucrarea datelor experimentale, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1959.

204