1.Castelul lui Hamlet de la Helsingør. Este cel mai vizitat castel danez, cu peste 200.000 de turisti anual.

Este castelul unde isi

plaseaza Shakespeare actiunea tragediei Hamlet, Prince of Denmark. Din Copenhaga se ajunge usor la Helsingør – trenul face mai putin de o
ora. De la Helsingør poti trece in Suedia, in orasul Helsingborg, un orasel superb. Traversarea cu ferryboat-ul dureaza vreo 20 de
minute si costa aproximativ 17 RON.
Peste 200.000 de danezi şi turişti trec anual pragul Castelului Kronborg din Helsingör. E poziţionat strategic şi are o valoare simbolică imensă pentru
danezi si pentru istoria Europei din secolele XVI-XVIII. E cel mai celebru castel al Danemarcei, iar faima pe care o cunoaşte nu se leagă doar de
numele regilor Frederick al II-lea şi Christian al IV-lea, ci şi de cel al prinţului Hamlet. Personajul inventat de William Shakespeare în urmă cu patru
secole este căutat dincolo de imaginaţie, în realitate, de cei care aleg să viziteze castelul. Valoarea castelului, construit în stil, renascentist, a fost
recunoscută în anul 2000 prin includerea lui pe Lista Patrimoniului Mondial protejat de UNESCO.
600 de ani de istorie
Povestea castelului începe în urmă cu şase sute de ani, când Erik de Pomerania a construit un castel puternic fortificat, cunoscut în vreme sub numele
de Krogen. De aici, oamenii regelui controlau traficul maritim şi colectau taxele populaţiei. După 150 de ani, castelul a primit o altă înfăţişare: Frederik
al II-lea a demarat ample lucrări de restaurare şi a transformat castelul într-o reşedinţă renascentistă, împodobită cu turnuri şi spirale, cu coloane şi
sculpturi.
Vremea si vremurile nu au fost însă prea îndurătoare cu impresionantul castel: în noaptea de 25 septembrie 1629, un incendiu a răvăşit castelul şi
doar capela a rămas neatinsă de flăcări. Christian al IV-lea a reconstruit castelul în stil baroc, dar în septembrie 1658 nenorocirea s-a abătut din nou:
castelul a fost ocupat de suedezi şi multe obiecte cu valoare artistică au fost furate. Printre ele s-a numărat şi o fântână ornamentală datând din
vremea lui Frederik al II-lea. În anii care au urmat, fortificaţiile au fost întărite, aşa că Kronborg nu a mai fost folosit ca reşedinţă regală şi a devenit
sediu militar. După 1923, când forţele armate au părăsit acest spaţiu, au fost demarate ample lucrări de restaurare pentru ca Kronborg să-şi recapete
strălucirea care l-a făcut faimos în zilele lui Frederik al II-lea şi Christian al IV-lea.Astăzi, Castelul Kronborg este Palatul-muzeu Kronborg.

Hamlet de poveste
Mulţi dintre cei care vin aici, o fac pentru a pătrunde în poveste, pentru a-l întâlni pe Hamlet. Deşi personjaul e unul de ficţiune, turişti şi danezi vin la
Kronborg pentru povestea shakespeariană. Kronborg este cunoscut drept castelul în care Shakespeare şi-a imaginat tragedia lui Hamlet.
Din 1600 şi până astăzi numeroase producţii teatrale au fost puse în scenă aici, dar cea mai celebră dintre ele rămâne cea care i-a avut în rolurile
principale pe Vivien Leigh şi Laurence Olivier. Cei doi celebri actori au dat viaţă poveştii lui Hamlet şi Ofelia chiar în acest castel în 1937, într-o
producţie a Teatrului Old Vic.
În cazematele lui Holger Danske

O vizită la Kronborg înseamnă negreşit şi un popas în întunecatele cazemate păzite de statuia vikingului Holger Danske. Cu mâinile pe sabie,
luptătorul e gata oricând de bătălie şi ar fi mai bine să nu-l provocaţi: legenda spune ca statuia se va prinde viaţă dacă pământul strămoşilor va fi
ameninţat de duşmani.
Povestea statuii din cazematele castelului e simplă: în 1907, conducerea unui hotel din Elsinore a comandat o statuie din bronz reprezentându-l pe
Holger Danske. Modelul din rigips al statuii a fost aşezat în cazematele castelului devenind mult mai celebru decât statuia din bronz.
Cei care preferă arta în locul întunecatelor cazemate, au totuşi parte de o călătorie prin istorie: în castelul Kronborg sunt expuse 40 de covoare
reprezentând 113 regi danezi. Acestea au fost comandate de Frederik al II-lea: el nu a vrut să se lase mai prejos decât regale suedez Eric al XIV, cel
care comandase o serie similară cu 143 de regi. Seria de covoare ale lui Frederik al II-lea a fost realizată de un artizan binecunoscut în epocă, Hans
Knieper din Antwerpen.

Curiozităţi cu fantome

Nu e vorba de vreo scenă din “Hamlet” de William Shakespeare, ci de un episod de secol XXI. Totul s-a petrecut în urmă cu ceva timp în restaurantul
amenajat în castelul Kronborg. Chelnăriţele au reclamat faptul că fantomele le dau mult de furcă. E singura explicaţie găsită pentru lumânările ce se
aprindeau singure, pentru uşile care se trânteau fără motiv sau pentru sticlele de vin care cădeau de pe etajere. În consecinţă, s-a apelat la un
specialist în fantome şi alungarea lor. Eficacitatea intervenţiei e însă discutabilă, pentru că deşi straniile fenomene au încetat, chelnăriţele se simt în
permanenţă urmărite. În a treia zi petrecuta în Danemarca ne-am propus să-l „vizităm” pe Hamlet la reședința lui din Castelul Kronborg. Așa că ne-am
trezit dimineața pregătiți sufletește sa mergem si să aflăm „ce este putred în Danemarca”. Am plecat din Copenhaga pe autostrada E47 spre
Helsingør, o locatie situata cam la 40 kilometri spre nord și imortalizata de Shakespeare sub numele de Elsinore.
Mai intai am facut plinul rezervorului la o statie de benzina automata Statoil, unde pretul a fost
12,27 DKK/litru. Totul a mers bine pana in apropiere de Helsingør cand,din neatentie, am cotit gresit si am intrat intr-un sat. Acest lucru ce ne-a costat
ceva timp. Ne-am repliat și, chiar daca am ocolit putin, ne-am consolat repede pentru ca nu aveam de ce ne plange : ne aflam intr-o splendida zonă
rurală despre care citisem că este cu adevarat deosebită și ca nu trebuie ratată. Am depasit păduri și plaje cochete de pe riviera scandinavă, cum ar fi
Hornbæk și Gilleleje si am inaintat spre Helsingør.
Castelul Kronborg se află chiar la intrarea in strâmtoarea Øresund care desparte cele două orașe Helsingør și Helsingborg. Până atunci nu prea
înțelegeam de ce există două localități cu aceeași denumire și situate foarte aproape una de alta. Ca doi gemeni? Se pare că Helsing are sensul de
“gât” și ca denumirea face referire sau sugereaza pasajul îngust Sound. In trecut aici au avut loc lupte grele între danezi și suedezi, pana cand, într-un
final, prin 1710, Danemarca a pierdut Helsingborgul.
În apropiere se mai află si alte atracții turistice (cărora le-am rezervat o vizita în următoarele zile) precum Castelul Fredensborg, Frederiksborg,
Marienlyst, Gurre Slot sau Vor Frue Kloster, Louisiana, Casa Muzeu-Karen Blixen.
Pe drum mi-am reamintit și de fascinantul film „Regina și nebunul” (A Royal affair), de inspirație istorica, realizat de Lars von Trier si care prezintă
povestea de dragoste a englezoaicei devenita Regina Danemarcei, Caroline Mathilde, soția lui Christian al VII-lea și a contelui german Johan Friedrich
Struensee-medicul curant al regelui nebun (interpretat de Mikkel Boe Følsgaard )-care a fost închisă la Castelul Kronborg și, ulterior, exilată în orașul
Celle din nordul Germaniei unde a murit ca victimă a unei epidemii...Superb film!
Timpul a trecut repede, ziua a înaintat și, cu greu, am găsit un loc de parcare spre ora prânzului pe colțul dintre Nordhavnsvej și Kronborgvej, cam la
10-15 minute de casele de bilete, unde se poate ajunge foarte ușor chiar de pe malul apei sau prin curtea castelului pe intrarea principală.

Nu am calculat timpul de vizita foarte bine, adica am alocat doar 90 minute pentru castel. Iar aici , ca sa cumparam bilete am pierdut destula vreme.
Vizita la castel pentru o persoana a costat 80 DKK, aproximativ 11 euro.

Da, greșit am calculat timpul: trebuia să ne rezervăm cel puțin două ore pentru că nu ne-am așteptat să găsim o coadă așa de mare la casa de bilete
plus distanța de la zona de parcare pana aici. Iar referitor la parcare, aceasta a costat 15 coroane daneze (DKK) pentru 90 minute. Puteam să
ajungem din Copenhaga si cu trenul sau cu un bus, dar mai comod a fost cu masina personala.
Am reușit! Am pătruns prin Poarta întunecată într-o prima curte interioară numită Curtea celor patru porți.

Aici l-am recunoscut imediat, reprezentat pe poarta principală, pe Neptun ținandu-si viguros tridentul
si acompaniindu-l pe Mercur. Imediat am pășit intr-o zonă foarte animată și plină de turiști. Am descoperit un castel renascentist, care a fost construit
între anii 1574-1585 și care este și fortăreață militară înconjurată de fortificații cu bastioane. Din 1934, în centru se află un puț ce amintește de o
frumoasă fântână aflata odata chiar aici, dar care a fost luată de suedezi drept pradă de război în 1658 când au cucerit Castelul Kronborg.

Dupa intrare am pasit într-o sala imensă, Sala de bal,

pe atunci cel mai mare salon din nordul Europei si care este acoperită de tablouri foarte mari. Sala are 62 metri lungime si 12 metri lățime.

Mi s-a parut foarte elegantă și rafinată si destul de luminoasă.

Mi-au plăcut și Apartamentele regale, realizate în timpul lui Frederik al II-lea și refăcute, în urma incendiului din 1629, din ordinul regelui Christian al
IV-lea.

În Salonul mic am avut șansa să văd cele șapte tapiserii care s-au păstrat dintr-o serie initiala de 40,

comandate de regele Frederik al II-lea la 1580

și care prezentau, cândva, 100 de portete ale regilor Danemarcei.

Capela Regală, construită în 1582 și cruțată ca prin miracol de devasatorul incendiu,

amintește de toată fumusețea,

acum demult apusă, a Castelului Kronborg.

Turnul Trompetistului, avand 62 de metri înălțime, este cel mai înalt din acest castel. Mai exisă și un alt turn și anume Turnul telegrafului care în
timpul verii oferă o panoramă superbă asupra cetătii Kronborg, a orașului și a Golfului Øresund. În fața lui sunt frumos rânduite vechile tunuri ale
castelului.
Pe pajiștea dintr-o altă curte interioară, aflată în stânga intrării principale, copii imbracati in hainute de epoca se delectau jucandu-se. Ei puteau
pătrunde în lumea lui Shakespeare fiind supervizați de personalul costumat și dotat cu armele corespunzătoare acelei epoci. Mogâldețe blonde cu o
claie de păr ciufulit, cu ochii albaștri, urmăreau cu ochii larg deschiși și foarte atenți tot ceremonialul gărzilor și lupta de final pe care o anunțau cu
strigăte de victorie. Un spectacol pe cinste!

Dar mai aveam ceva de vizitat: Cazematele.

Am coborât sub castel pe niște scări pentru a vizita aceste hrube subpământene, care se trasformau în cartiere militare în timpul războaielor. Spațiile
erau organizate și amenajate astfel încăt să asigure viața normala a 1000 persoane timp îndelungat, chiar până la șase săptămâni. Se mai văd si azi
recipientele de piatră pentru provizii.

Impresionant a fost momentul când am dat ochii cu statuia mitologică a ui Holger Danske, eroul național danez adormit, care, după cum spune
legenda, va sări, la nevoie, în ajutorul țării sale si o va apara de inamicii cotropitori.

Castelul Kronborg este, într-adevăr, unul dintre cele mai frumoase din nordul Europei și, probabil, cel mai celebru castel danez, cunoscut în toată
lumea drept „Castelul lui Hamlet”. Shakespeare și-a plasat în 1600 acțiunea piesei sale celebre si astfel l-a facut faimos.

În luna august îl putem “întâlni” pe personajul celebru al lui Shakespeare pe o scenă de teatru amenajată în aer liber, în curte, interpretat de actori de
succes în cadrul unei manifestării culturale cu totul aparte numita "Hamlet Sommer”.
Acest gen de spectacole are o tradiție lungă. Ea dateaza din anul 1816 cand piesa a fost montata pentru prima dată cu ocazia bicentenarului morții lui
Shakespeare,

Acțiunea piesei de teatru se desfășoară aici si, de aceea, în 1937 Laurence Olivier și Vivien Leigh au jucat in piesa regizata chiar în curtea castelului
ca Hamlet și Ofelia. Exemplul lor a fost preluat de multe alte vedete internaționale care au luat în serios „fenomenul cultural Kronburg”. După ei au
urcat pe această scena o serie de actori internaționali și danezi foarte cunoscuți, precum John Gielgud, Richard Burton, Claire Bloom și Jude Law.

Castelul a fost adăugat la Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 2000. Exista un proiect pentru urmatorii ani cand urmeaza să se construiască un
edificiu cultural nou, în apropierea castelului, in așa fel încât vizita castelului sa poate fi urmată seara de vizionarea unui spectacol - Shakespeare, care
să ofere tuturor turiștilor și celor interesați o experiență pe cât de originală pe atât de interesantă.

După vizita castelului, am acceptat provocarea orașului Helsingør care te cucerește imediat. O mare de turiști care se revarsă peste tot, pe străzi, în
magazine si pe langa ei sunt prezente multe trupe de circ care se produc la tot pasul. Orasul e splendid nu doar prin prezența magnificului castel,
portului sau pentru kilometrii de plaje ai rivierei, ci pentru că este un orășel danez medieval, unul dintre cel mai bine conservate, cu cladiri scunde,
frumoase, colorate si cu trei strazi pietonale pitorești: Stengade, Stjernegade și Bjergegade,

fiecare dintre acestea avand ceva special, fie magazine de modă, buticuri, cafenele, ateliere de artizanat local,

fie magazine alimentare…

Am mers chiar și pe alei pietruite, am privit în tihnă picturile și frescele de pe zidurile ce învăluie în misterul zilelor demult trecute căsuțe, dintre care
unele construite în mare parte din lemn.

Am hoinărit pe străzi potrivit de largi și întortocheate,

am intrat intr-o sumedenie de buticuri cu fel și fel de fleacuri simpatice, cum sunt cele de la „ Tiger”, aflate peste tot.

Mirosul de mâncare și bere daneză, de specialități locale,

de pește sau de pizza, de cafea aburindă și de scorțișoară ne-au reamintit că mai aveam ceva de făcut: sa mâncăm. Așa că ne-am oprit pe strada
principală Stengarde într-o locație fermecătoare, Cafeneaua Vanessa (Stengade nr. 27) și am mîncat în “stil italian”, adică o pizza bună – bună care a
costat acceptabil : 47 DKK.
Ce a fost surprinzător? Chelnerul care nu a vrut sa primească bacșiș, spunându-ne că este deja plătit pentru servire, ei?. Se poate si asa? Sigur ca
da!Dar...in Danemarca!

Tot aici se afla și o patiserie excelentă care aparține celui mai vechi lanț danez: „Möllers Bageri & Konditori”care are niște specialități‘ grozave. De
gustat aici sau oriunde în altă parte în Danemarca: Trådrulle, Mazarin, Blåbärsgömma, Nogatbiskvi sau Cheesecake Passion sau Cheesecake
Jordgubb.
Ne-am continuat drumul, am străbatut orașul în fel și chip.
In Piața Axeltorv am fost întâmpinați de statuia lui Eric de Pomerania, fondatorul orașului. Aici se organizeaza o piață în zilele de miercuri, vineri si
sâmbată si în decembrie cea ocazionată de zilele Crăciunului.
Am încercat să vizităm si două catedrale: Catedrala Sankt Olai Kirke, în stil baroc, având o turlă cu înalțimea de 68 de metri, situată în centrul
orașului, precum și Biserica Sfânta Maria.

Prima se afla în lucrări de restaurare așa că ne-am mulțumit să o vedem pe cea de-a doua care a fost fondată în 1430 și care s-a conservat foarte
bine.

Am ajuns chiar să vedem Primăria orașului.

Dupa toate astea, incă un tur de oraș, o ultimă privire de departe și ...back to Kobenhavn!
Mâine vom petrece o altă zi „daneza”, dar am plecat lamuriti cu privire la ..."Ceva e putred in Danemarca".
Castelul Kronborg din Danemarca reprezinta un exemplu extraordinar al unui castel renascentist, un edificiu care a jucat
un rol important in istoria acestei regiuni din nordul Europei. Dupa ce a inceput sa perceapa taxe vaselor care treceau prin
zona cuprinsa intre Sjaeland si Skane, regele Erik de Pomerania a construit in 1425 un castel pe nume Krogen, pe locul
unde se afla astazi castelul Kronborg din Danemarca.

In 1574, regele Frederik II al Danemarcei a folosit apoi aceasta locatie pentru a-si construi palatul, constructie pentru care
l-a angajat pe arhitectul Hans van Paeschen. Trei ani mai tarziu, acestui palat i s-a dat numele de Kronborg, atunci cand
arhitectul flamand Anthonis van Opbergen a fost angajat pentru a extinde si a restaura palatul. Acesta a adaugat noi
elemente, printre care o sala incapatoare de banchet, care era folosita pentru baluri si spectacole de teatru. In septembrie
1629, castelul Kronborg a fost devastat de un incendiu, in urma caruia au ramas in picioare numai zidurile. Regele
Christian IV l-a angajat atunci pe Hans van Steenwinckel sa reconstruiasca castelul, care in mare parte sa fie identic cu cel
distrus. In timpul domniei lui Frederik III si a lui Christian V, au fost construite fortificatii imense, si de asemenea au fost
realizate lucrari de restaurare ale castelului in sine. In anul 1785 castelul Kronborg din Danemarca a ajuns in posesiunea
armatei. Acest castel a ramas intact pana in ziua de azi si este renumit in toata lumea pentru faptul ca reprezinta castelul
Elsinore din piesa de teatru “Hamlet” a lui Shakespeare.

Cea mai veche parte a castelului consta in cele doua etaje din partea de est a aripii de nord, care faceau parte din castelul
Kroge al lui Erik de Pomerania. Palatul lui Frederik II s-a bazat pe structura relativ modesta a castelului Kroge. Aripa de
nord a fost extinsa si unita cu sala de bal din zona vestica, si impartita in mai multe spatii in care se aflau bucataria,
beraria si camerele oaspetilor.

In partea de sud se afla o casa medievala din caramizi, care a fost transformata intr-o capela regala impunatoare.
Rezultatul a fost un complex trilateral cu doua etaje, in partea de est nefiind construite cladiri, ci doar un zid. In 1577,
regele a schimbat brusc planurile de constructie, si atunci a fost construita o sala de banchete in partea de sud, care se
unea cu aripa nordica printr-o cladire cu 3 etaje. In partea de sud a mai fost adaugat semetul Turn al Trompetistului. In
aceeasi perioada celorlalte cladiri li s-a mai adaugat inca un etaj, astfel avand si ele tot 3 etaje. Dupa incendiul din 1629,
castelul a fost reconstruit aproape identic cu cel dinainte. Rezultatul este un palat renascentist care reflecta natura
fragmentala a constructiei sale, doar aripa de vest avand fatada conceputa ca un tot unitar. In interiorul castelului se poate
vedea aceeasi omogenitate structurala si de stil, ca la exterior.

Capela a fost singura cladire neafectata de incendiul din 1629, de aceea si-a pastrat altarul original, galeria si stranele, cu
ale sale sculpturi deosebite si panouri pictate. La etajul 2 din aripa de nord, acum o cladire cu 3 etaje cu fatada din gresie,
se afla apartamentele regale. Desi amplasarea camerelor este aproximativ la fel ca pe vremea lui Frederik II, decoratiunile
lor dateaza in special din secolele 17 si 18. In 1583, ultimul etaj din aripa estica a fost transformat intr-o galerie lunga,
pentru a permite reginei sa ajunga la sala de banchete din aripa de sud. Aceasta din urma pare sa fi fost initial impartita in
2 niveluri, in capatul estic, unde probabil se afla o galerie care mai apoi a fost inlaturata. In forma sa originala, sala de
banchete avea un plafon magnific, sculptat si aurit, iar pe peretii sai se aflau atarnate niste tapiterii foarte frumoase. Dupa
incendiul din 1629, aceasta sala a fost reconstruita, insa decoratiunile sale nu s-au ridicat la inaltimea celor anterioare.
Numai 14 tapiterii au supravietuit intacte in acel incendiu, acestea infatisand regi ai Danemarcei. Din aceste 14 tapiterii,
sapte se afla expuse la castelul Kronborg din Danemarca, iar celelalte 7 se afla expuse la Muzeul National din Copenhaga.
Alte elemente importante ale castelului sunt Sala cea Mica din aripa de vest, camera numita “Apartamentul Scotian” din
aripa de vest si apartamentele lui Frederik V de la ultimul etaj din aripa de nord.

In acest castel, timp de cateva luni, a fost tinuta prizoniera sora lui George III, Printesa Carolina Matilda. Din 1772 pana in
1924, castelul Kronborg din Danemarca a servit drept baraci pentru armata. Mai apoi, pana in anul 1935, castelul a fost
renovat de J. Magdahl Nielsen, Inspectorul Regal al Cladirilor de Stat. Din acel moment, castelul Kronborg a devenit un
monument si o destinatie turistica, acesta fiind vizitat anual de peste 200 000 de oameni.

2. Christiania, supranumit si “orasul liber”. Christiania este un fel de stat in stat, un cartier mai rau famat al Copenhagai. Zona are o oarecare
“independenta” fata de Copenhaga, negociata indelung cu autoritatile. Populatia totala a Christianiei nu depaseste 1.000 de persoane si este
formata din multi “ciudati”. Multi dintre acestia si-au construit casele in care stau. Pana in 2004 si traficul de “iarba” era legal in Christiania,
apoi, din cauza interventiei politiei, lucrurile au degenerat. Sfatul meu e sa mergeti ziua si sa treceti “neobservati”.
Curiozitate si putina teama. Asta am simtit facand primii pasi in Christiania, orasul liber din Copenhaga. Vroiam sa vad cu ochii
mei cum e de fapt acest loc cunoscut mai ales pentru vanzarea de marijuana si independenta fata de legile guvernului danez.

Inainte de a ajunge acolo stiam doar cateva lucruri despre Christiania. A aparut in 1970, cand un grup de hipioti a ocupat, ilegal,
baracile militare abandonate din acea zona punand bazele unei comunitati guvernata de propriile reguli, independente de cele ale
statului danez.

“The objective of Christiania is to create a self-governing society whereby each and every individual holds themselves
responsible over the wellbeing of the entire community. Our society is to be economically self-sustaining and, as such, our
aspiration is to be steadfast in our conviction that psychological and physical destitution can be averted.“, scrie in textul care
explica scopul Christianiei, redactat in 1971.

Acum, dupa vizita in Christiania, pot sa spun ca drogurile si libertatea sunt doar o mica parte din tot ce inseamna aceasta
comunitate. Iar intr-o vizita de cateva ore nu prea ai cum sa patrunzi pe de-a intregul spiritul locului. Insa cu cateva impresii tot
am putut sa vin de-acolo

Miros intepator si sufocant – oare ce sa fie?

Nici n-am facut bine cinci pasi in orasul liber ca am si simtit un miros straniu. Bogdan, in stanga mea, mustacea amuzat cand ma
intrebam de la ce-o fi mireasma asta care imi incomodeaza respiratia. Proaspat intors din Amsterdam, cunostea prea bine izul de
marijuana. Cu ocazia asta am aflat si eu ce inseamna sa miroasa a iarba.

Vestea buna, mai ales pentru mine, care se pare ca nu ma impac cu mirosul asta, e ca se simte in special pe strada principala,
Pusher, unde vezi la tot pasul tarabe cu iarba de o gramada de feluri. Pe strada asta nu numai ca se vinde, dar se si consuma intens
la terasele din vecinatate. Odata depasita zona, rar l-am mai simtit si niciodata la fel de intens. Da, mai erau grupulete de localnici
care fumau in fata caselor sau in mijlocul naturii, langa lac, in timp ce vorbeau sau se jucau carti, insa nimic cu adevarat
deranjant.

Exprimare artistica la tot pasul

Lasand mirosul la o parte, inca de pe strada Pusher incep grafittiurile. Viu colorate, mai inofensive sau mai obscene, toate poarta
un mesaj. Sunt sigura de asta, chiar daca n-am reusit sa-l descifrez peste tot. Din pacate in zona in care se vand drogurile nu ai
voie sa faci poze, chiar daca pe cladiri sunt niste adevarate opere de arta urbana.
Insa, mai incolo, nimeni nu se uita urat la tine daca scoti aparatul si pozezi case, peisaje, desene. Doar pozele cu localnici sunt
mai sensibile, depinde si cat de discret esti si cat de dispusi sunt ei sa fie pozati.

Dar chiar si lasand localnicii in pace, Christiania iti ofera o gramada de locuri si obiecte care merita pozate. Cel mai simpatic
lucru care mi-a iesit in cale a fost un semn care te anunta ca nu mai ai incotro sa o iei pe-acolo, in forma de inima.

A, si o toaleta pe care era sa o ratez fiind cu ochii dupa graffitiul desenat pe peretii ei.

O oaza de liniste si verdeata

Grafittiurile incep sa dispara, treptat, pe masura ce te apropii de lac. Acolo majoritatea caselor sunt din lemn, iar toata zona e
plina de verdeata. Mi-a placut sa ma plimb in linistea naturii si sa studiez locuintele, unele cu forme interesante, facute de la zero
de localnici, insa stiu ca o mare parte din ele n-au strictul necesar in ceea ce priveste igiena. In schimb, totul emana libertate.

Paseam printre frunzele amestecate cu noroi si ma gandeam ca daca Christiania ar putea vorbi mi-ar zice: “Si unde ziceai ca
traiesti? Intr-o cutie de conserve, intre betoane, intr-o societate care nu functioneaza neaparat asa cum trebuie, dar care-ti percepe
o gramada de taxe? Se poate si altfel”. Nu stiu daca altfel mai bine, altfel mai rau sau altfel la fel, dar cu alte reguli. Cert e ca,
oricat imi doresc ca la un moment dat sa traiesc intr-o casa in mijlocul naturii, mi-e greu sa cred ca as putea sa ma adaptez unei
astfel de comunitati.

Diversitate si libertate

Asa ca am inceput sa ma uit cu atentie la oamenii care traiesc acolo, in incercarea de a creiona un profil. Iar dupa vreo 20 de
minute, am renuntat. Am vazut atatea fete, atat de diferite.. Barbati in varsta, cu cativa dinti in gura, dar cu fata atat de luminoasa.
Poate de la jointul pe care-l tineau intre buze, but still.. Un tatic care-si ducea acasa fetita de vreo trei anisori, cocotata de saua
bicicletei. Copii de 7 – 8 ani alergandu-se fericiti pe maidan, cu sticle de bere in mana. Un grup de baieti batand mingea si razand
nestingheriti. O femeie ingrijita, sapand pamantul de langa baietii cu mingea. Multi tineri, unii mai punk, altii mai rock, altii pur
si simplu mai altfel sau mai asemanatori cu oamenii din orice alt oras, stand la mese, cu beri in fata, intr-un nor de fum. De tutun
sau de iarba, dupa preferinte.

Iar la final, inainte sa ies din Christiania, mi-am varat nasul in clubul lor de jazz. Eram curioasa cum e in interior. Si am avut
surpriza sa dau peste o formatie de jazz care repeta pentru concertul din seara respectiva. Pe acordurile lor, am ramas uimita la
vedere interiorului extrem de cochet. Masute de cate doua sau patru persoane, cu cate o lumanare rotunda in centrul fiecarei
mese, semiintuneric si o atmosfera intima, relaxanta. Ca in putinele locuri din Bucuresti in care-mi face mare placere sa merg.

Asa ca am lasat teama in urma. Si prejudecatile. Si am plecat de-acolo cu convingerea ca oricum ar fi organizata o societate,
lucrurile nu sunt albe sau negre. Bune sau rele. Intotdeauna o sa existe si nuante de gri.

e locul de unde toată lumea din Danemarca își face rost de hașiș. E o enclavă independentă aproape de centrul orașului
Copenhaga cu aproape 900 de locuitori, care s-au luptat cu autoritățile încă de la formarea ei în anii ’70. De curând,
guvernul danez a luat-o spre dreapta, ceea ce a înrăutățit lucrurile. Luna trecută, Curtea Supremă a hotărât că
Christiania e plină de hipioți ratați și a declarat orașul în afara legii. Dar nu e ușor să ștergi de pe hartă un sat întreg.
Prietenul nostru Joost Koshkamp lucrează momentan în Copenhaga, așa că l-am rugat să facă o vizită în Christiania să
vadă care e situația.

Am mers cu bicicleta în Christiania și am parcat-o lângă porțile orașului. Am hotărât să inspectez mai întâi strada principală.
Pusher Street e centrul economic al orașului unde comerțul cu droguri e în floare. E strict interzis să faci fotografii aici, așa că
am ascuns aparatul foto și am hotărât să fac niște fotografii pe furiș cu iPhone-ul. Pe ambele părți ale străzii erau tarabe pline
cu bucăți imense de hașiș așezate la vedere. Era mai mult haș de vânzare decât iarbă. Prețurile se întindeau între 8 și 20 de
euro, un pic mai scump ca acasă în Olanda. Vânzătorii nu lucrează cu precizie. Taie bucățile de hașiș cu instrumente de
grădină și, în funcție de neglijența lor, te poți alege cu mai mult sau mai puțin decât ai cerut.

Îmi era frig ca dracu, așa că l-am întrebat pe un vânzător de ce stau afară în loc să-și bage tarabele într-o clădire sau ceva.
Mi-a răspuns: „Păi înăuntru ești prins ca un șobolan în cușcă când vine poliția. Afară zburăm toți în toate direcțiile. Dar piața
continuă mereu, în ciuda raidurilor. Cum ne confiscă marfa, vine alta nouă.”
Cei mai mulți vizitatori de pe Pusher Street își trag glugile bine pe cap și se încălzesc la focurile de pe stradă. Deși se găsesc
droguri bune cu tona, atmosfera e deprimantă și dramatică. Cu excepția câtorva turiști surprinși și curioși, majoritatea
oamenilor intră, își fac treaba și ies repede.

Când am ieșit de pe strada principală, am înțeles clar că Christiania e mai mult decât o piață de hașiș. M-am plimbat pe
cărările ale localității și am găsit multe case din lemn pe stilul DIY. Am dat și peste o școală de călărie cu ponei pentru copii.
M-am plimbat pe malul apei înghețate care înconjoară Christiania și după o vreme m-am plictisit îndeajuns cât să merg pe
gheață. N-am făcut nici doi pași, că gheața s-a spart. Apa era rece ca dracu’ și m-a străbătut un fior dureros prin tot corpul.
Îmi futusem un pic coastele în urma unui accident de bicicletă cu o zi înainte, așa că mi-a fost super greu să ies din apă. Din
fericire, m-a salvat un tip pe nume Øjvind. Tăia lemne în fața casei și m-a văzut când am căzut. M-a tras pe uscat și m-a
invitat la el acasă.

Casa omului era desprinsă din basme. Mi-a dat o pereche autentică de șosete din lână de iac, izmene și niște blugi mișto
probabil făcuți de el. Emmy, o prietenă de-a lui Øjvind, mi-a făcut o cafea ecologică grozavă.

După ce m-am încălzit, ne-am așezat la o țigară în fața casei și am povestit. Eram curios în legătură cu piața de hașiș și cu
legile din Christiania. Øjvind mi-a explicat că doar membrii comunității au voie să vândă pe Pusher Street – nu există
vânzători din afară. Oamenii din Christiania sunt o comunitate foarte unită. Nu poți să intri acolo cu un bong și să te aștepți
să devii membru. Trebuie să fii o prezență regulată în comunitate și să te împrietenești cu locuitorii până să-ți câștigi locul
aici. E o democrație complet autonomă și independentă – toate deciziile se iau împreună și fiecare participă în mod egal.
Banii vin de la turiști și fiecare om are jobul lui: brutar, poștaș, tâmplar, vânzător de hașiș etc. Øjvind mi-a spus că el e omul
care se ocupă cu deratizarea în Christiania.

I-am întrebat pe Øjvind și pe Emmy ce părere au de hotărârea Curții Supreme. Øjvind a râs: „Să știi că am dat o petrecere
super marfă vineri noapte să sărbătorim că suntem din nou squatteri și trăim în ilegalitate. Toată lumea era fericită de parcă
am fi câștigat cazul.” Øjvind nu-și face griji. „Trăim clipa prezentă”, a spus, „nu cred că Christiania va dispărea vreodată.”

După o cană de cafea, mi-am dat seama că e timpul să plec. Øjvind m-a convins că nu e periculos să merg pe gheață, dar mi-a
spus să nu calc pe bulele de aer de lângă mal. Așa că am mers împreună pe gheață până la bicicleta mea. Am mai discutat
puțin și ne-a invitat la cină mai târziu în timpul săptămânii. I-am spus că atunci o să-i returnez șosetele de iac și izmenele de
hipiot.

3. Plimbare cu trenul la Malmö. Din Copenhaga, in aproximativ 40 de minute ajungi la Malmö, al treilea oras ca marime al Suediei.
Spectaculoasa din cale afara este traversarea Oresund Bridge. Acesta este un pod construit intre cele doua tari. Trenul paraseste uscatul
din Danemarca, trece printr-un tunel subacvatic (moment in care ti se infunda urechile), dupa care iese pe o insula artificiala (construita special
pentru acest pod) si isi continua drumul pe podul propriu-zis catre Suedia. Programul trenului si tarifele pot fi consultate pe site-ul Oresundtåg.
Am fost in Malmö cu multi ani in urma. Eram de fapt intr-un tur cu trenul, cumparasem un bilet InterRail si am fost intr-un Cezar Scanda Tour
prin trei tari scandinave – Danemarca, Suedia si Norvegia. Planul initial era sa ma intorc via Finlanda si Tarile baltice, dar, din pacate, a
aparut o problema si a trebuit sa ma intorc acasa mai repede. Practic, am oprit la Malmö, ultimul stop inainte de a parasi Scandinavia. Mi s-a
parut un oras linistit, obisnuit, nimic iesit din comun. Goteborgul si mai ales Stockholm mi se parea mai cool. Dar stiti la ce e bun Malmö ? La
faptul ca, vis-à-vis de el, se afla Copenhaga, capitala Danemarcei, iar orasul asta este cu adevarat fabulos, cred ca a fost orasul unde m-am
simtit cel mai bine in Scandinavia. Si cum la Copenhaga poti ajunge greu si cu multi bani, de ce n-ati lua in considerare Malmö pentru o tura
prin Danemarca ? E o poarta de acces bine nimerita!

Cand sa te duci la Malmö

Eu as opina ca vara. Desi iarna temperaturile in Suedia nu sunt chiar extreme, totusi, e destul de intunecat si sunt multe precipitatii. Eu am
fost in august, aproape in septembrie, si era deja toamna.

Cum ajungi la Malmö

Cu avionul
Wizz Air zboara direct din Bucuresti pe aeroportul din Malmö, fiind singura companie aeriana care leaga direct Romania de Malmö. Am
aruncat acum un ochi pe site-ul WizzAir si am vazut bilete de avion dus-intors si la 52 de euro (cu tot cu taxe aeroportuare), care e un pret
excelent. Aruncati o privire aici pentru cele mai bune tarife pe Bucuresti – Malmö si aici pentru returul Malmö – Bucuresti.

Cu trenul
Pentru cei ingroziti de zborul cu avionul, exista posibilitatea (foarte scumpa) de a merge cu trenul. Vei face minimum 38 de ore din Bucuresti-
Nord pana la Malmö Central si ajungi dupa cel putin patru schimbari de tren (Budapesta Keleti, Berlin Hbf, Hamburg Hbf si Copenhaga ). Un
bilet de tren este, in general, mult mai scump decat cel de avion, daca iei insa un InterRail si vrei sa vizitezi mai multe locuri pe drum si in jur,
poate fi o optiune buna.

Cu autobuzul
Conform autogari.ro, exista curse directe Bucuresti – Malmö operata doar duminica de Nordic Tours. Faci cam 34 ore si cel mai ieftin bilet
este de 135 de euro (doar dus).

Cum ajungi de la aeroport in oras la Malmö, dar si la Copenhaga

Aeroportul este la 24 km de oras, iar un taxi cam rupe. Autobuzul Flygbussarna leaga aeroportul Malmö de gara centrala, iar un bilet costa
105 coroane suedeze (11 euro), iar de acolo poti sa iei trenul pana la Copenhaga (face aproape 1 ora). Autobuzul vine odata la 25 – 60
minute in functie de ora. Compania Neptunbus te poate transfera direct de la aeroportul Malmö pana in Copenhaga pentru 100 coroane
daneze (13 euro).

Cum calatoresti prin Malmö

Evident, un oras se ia la picior daca vrei sa-l simti, dar daca ai nevoie de transport in comun, vei putea folosi autobuze si tramvaie. Costul
biletului de transport depinde de in cate zone calatoresti – sunt 14 zone, inclusiv Copenhaga. Cel mai scump bilet costa 99 de coroane
suedeze (10,50 euro). Mai multe detalii, gasesti aici.

Top 5 obiective turistice în Malmö

1. City Hall si Stortoget – Vei descoperi o piata foarte faina cu o arhitectura traditional … germana, dar si o zona pietonala cu restaurante,
baruri si buna dispozitie.
2. Turning Torso – cea mai inalta cladire din Scandinavia a fost controversata intr-un oras si o tara careia nu-i plac extremele. Dar este
spectaculos.
3. Parcuri si canale – Malmö este un oras linistit, pasnic, verde, plin de locuri relaxante. Ca si locuitorii lui :).
4. Podul Oresund – are 8 km si leaga Malmö de Copenhaga. Unul din cele mai lungi poduri din Scandinavia si Europa, traversand
stramtoarea cu acelasi nume.
5. Plaja Ribersborg – te duci in Scandinavia si nu te duci la o sauna ? Sacrilegiu! Ribersborg Kalldbaghus este una dintre cele mai
faimoase din oras.

Unde sa dormi in Malmö

Cazarea in Malmö costa destul de mult, asa ca am dormit intr-un hostel. Daca nu va plac hostelurile cam comunale ce-i drept, cele mai multe
aprecieri le primeste Strand Hotell, aflat pe malul stramtorii in apropierea podului Malmö – Copenhaga.

Ce sa faci dincolo de Malmö

Cum am spus, Malmö e peste garla de Copenhaga care este un oras superb. Dar pe langa Copenhaga, in Danemarca, poti sa mergi in
oraselui Helsingør (sau Elsinore in celebra piesa al lui Shakespeare) unde puteti vizita asa-numitul castel al lui Hamlet. Vei descoperi ca este
un oras extrem de vizitat de suedezi, dar nu pentru Hamlet, ci pentru ca bautura este mult mai ieftina in Danemarca! Nu rata, de asemenea,
palatul regal danez de la Hillerød… poti sa vezi Helsingør si Hillerød intr-o singura zi, nu iti face probleme. Ramanand de partea astalalta a
Oresundului, nu rata oraselul universitar Lund, aflat la 18 km (faci cam 15 minute cu trenul!)
1. Castelul Malmohus
Castelul Malmohus, este cel mai vechi castel renascentist al Suediei, reprezentand totodata si cea mai renumita atractie turistica din
Malmo. Initial, Malmohus a fost construit ca o mica cetate in anul 1434 de regele Eric de Promerania, fiind distrus in urma rebeliunii Skane; a
fost reconstruit apoi de regele Cristian al III-lea, insa rezultatele acelor eforturi nu le mai putem vedea intrucat incendiul din 1870 a distrus mare parte
din cladirile anexe, ramanand in picioare doar cladirea principala si cele doua turnuri cu arme. Dupa acest mare incediu Castelul Malmohus a fost
restaurat in anul 1930 si adus la forma pe care o regasim si astazi.
Daca ajungeti la Castelul Malmohus (si trebuie sa ajungeti atunci cand va aflati in Malmo), aveti posibilitatea sa vizitati de asemenea si Muzeul de
Arta, Muzeul de Istorie si Acvariul Tropicarium aflate in incinta castelului. Veti gasi astfel o combinatie interesanta intre nou si vechi, intre camerele
ce adapostesc costume, arme si tapiterii din secolele trecute si cele in care se poate gasi o expozitie de fotografie ce reprezintă ipostaze amuzante ale
tatilor suedezi impreuna cu princhindeii lor.
Cea mai mare bucurie o reprezinta insa expozitia de vietati exotice, de la pestii multicolori (inclusiv specia lui Nemo, daca stiti povestea celebrului
pestisor auriu) la iguanele camuflate printre liane. Va doriti o provocare pentru a va testa acuitatea vizuala? Incercati sa descoperiti animalele care
incearca sa se ascunda de ochii curiosilor turisti!
Pretul unui bilet de intrare la Castelul Malmohus este de aproximativ 5 euro/ persoana, copii avand intrare gratuita; intrarea include si o vizita
la Muzeul Tehnic precum si o plimbare la vechea moara de vant suedeza. Recomandam tuturor sa ajunga aici – pretul este modic iar atractiile sunt
dintre cele mai diverse.
Adresa Castelului Malmohus este Malmöhusvägen 6, 211 18 Malmö.
Doresc sa vizitez Castelul Malmohus!

2. Podul Oresund
Impresionantul Pod Oresund este cel care leaga Danemarca de Suedia si Copenhaga de Malmo.Cu o lungime totala de peste 8 km, a fost construit
in anul 1999 si se intinde din Malmo pana la insula artificiala Peberholm, de unde se conecteaza la un tunel de patru kilometri, care continua pana
la Copenhaga; distanta dintre cele doua orase Malmo – Copenhaga este de doar 45 de km, iar constructia podului nu a facut decat sa faciliteze
accesul intre cele doua tari. Tunelul a fost construit astfel incat traficul rutier si feroviar care traverseaza podul sa nu afecteze avioanele ce aterizeaza
pe aeroportul din Copenhaga. Podul Oresund este cea mai lunga punte pentru traficul rutier si feroviar din Europa ce leaga Peninsula Scandinava de
Europa Centrala.Costurile costructiei s-au ridicat la suma de peste 2,6 miliarde Euro, investitie care inca nu a fost amortizata, preconizandu-se in
varianta optimista ca pana in anul 2035 aceasta sa fie recuperata.
Dincolo de detaliile tehnice, vazut de la departare, Podul Oresund ofera o imagine cu adevarat superba, simbolul conexiunii a doua tari care au fost
rivale de-a lungul istoriei dar care astazi sunt de aceeasi parte a baricadei Uniunii Europene.
Doresc sa vizitez MALMO!

3. Biserica Sf Petru – Sankt Petri

Biserica Sf Petru este cea mai veche cladire din Malmo, fiind construita la inceputul secolului al XIV-lea. Biserica impresioneaza
prin arhitectura gotica precum si prin turnul sau inalt de 105 m.Frescele medievale au fost distruse in timpul razboaielor religioase din secolul al
XVI lea, insa picturile murale medievale din Capela Negustorilor au reusit sa fie restaurate. Exista in biserica o zona pe culoarul de sud dedicata
soldatilor cazuti in timpul celui de-al doilea razboi mondial, insa punctul central ce atrage atentia prin arhitectura sa impresionanta precum si atentia
asupra detaliilor este altarul construit exclusiv din lemn in anul 1611.

4. Turnul rasucit – „Turning Torso”

Turnul Turning Torso este un zgaraie nori devenit simbol in Malmo, avand titlul de cea mai inalta cladire din Suedia. Turnul are peste 190 de
metri inaltime, fiind proiectat de arhitectul spaniol Santiago Calatrava. Cladirea a fost inaugurata in anul 2005, impresionand inca de la inceput prin
arhitectura sa inedita – aceasta se rasuceste la 90 de grade de jos in sus iar asezarea sa privilegiata in apropierea portului, il face un obiectiv turistic
foarte apreciat. De altfel, turnul a fost primul zgarie nori din lume cu acest design care il face sa para rasucit; ulterior au aparut si alte constructii de
acest fel.
Langa turn gasiti cel mai mare parc de skateborading si catarare din Europa, Stapelbäddsparken. Parcul ce inconjoara zona este o oaza de liniste,
plina de pasari salbatice, numeroase oportunitati pentru sportivi dar si pentru romanticii incurabili, ce vor sa gaseasca un loc doar al lor, aproape de

mare
Doresc sa vizitez cea mai inalta cladire din Suedia!

5. Micul Bulevard – Lilla Torg

Cea mai populara zona pentru o astfel de plimbare este „Micul Bulevard”, Lilla Torg, construit in ultima parte a secolului al XVI-lea de catre micii
comercianti din Suedia. In aceasta zona veti gasi cele mai multe restaurante, baruri sau cafenele dar si magazine ce te fac sa intelegi inca o data, pe
pielea ta sau pe buzunarul tau, daca mai era nevoie, nivelul de trai la care au ajuns tarile nordice (de aceea magazinele au preturi destul de piperate).
Vizitati si piata Saluhallen, unde puteti degusta preparate suedeze dar si din intreaga lume. La vest de Lilla Torg gasiti Gamla Vaster, pe care vi-l
recomandam cu drag – este cel mai pitoresc loc din Malmo, cu case mici, ghivece colorate si cladiri din caramida rosie. Localnicii sunt prietenosi,
relaxati, de obicei acestia stau in fata portilor, iesiti sa se bucure de soare sau sa asculte muzica vreunei viori.
6. Primaria din Malmo
 Situata in piata principala, cladirea primariei a fost construita in anul 1546; fatada in stil renascentist pe care o admiram astazi a fost adaugata
in secolul al XIX-lea, fiind operaarhitectului Helgo Zettervall. Aici veti putea vedea sculpturile personajelor ce au facut istorie in Malmo,
precum Jorgen Kock – fostul primar al orasului Malmo, in secolul al XVI- lea precum si Frans Suell – un important om de afaceri suedez din secolul
al XVIII lea ce si-a adus contributia in dezvoltarea orasului Malmo.
Tot aici aveti posibilitatea sa cinati la restaurantul Rådhuskällaren, situat in subsolul primariei si sa traiti o experienta culinara suedeza de care sa va
amintiti toata viata.

Doresc sa traiesc o experienta culinara inedita la restaurantul Rådhuskällaren!

7. Parcul de distractii Folkets

Parcul de distractii Folkets din Malmo este asemanator Parcului Tivoli din Copenhaga, fiind totodata si cel mai vechi parc public din lume, cu o
uriasa zona verde unde va puteti plimba in voie printre lacuri artificiale. Asadar nu va ramane decat sa va bucurati de plimbari lungi si relaxante prin
parc sau puteti simti adrenalina ridicata la cote maxime daca alegeti una din atractiile specifice de aici.
Parcul de distractii Folkets este deschis din aprilie pana in septembrie intre orele 7.00 – 21.00, intrarea este libera. Daca doriti sa aflati mai multe
informatii despre atractiile pe care le puteti gasi aici, accesati site-ul Parcului Folkets.
Sfaturi de calatorie pentru un city break reusit la Malmo
Inainte de final, va oferim cateva sfaturi de calatorie, pentru a va facilita vizita in Malmo:
 retineti ca nu puteti plati numerar in autobuzele verzi din Malmo dar puteti plati trimitand un SMS, cuvantul „MAV” la 72040 pentru bilet adulti si
„ACM” pentru copii; pe linia Regionbussarn de culoare galbena puteti plati cu card Visa. Deasemenea mai puteti cumpara un card de 1 – 3 zile
pentru a putea calatori in voie in Malmo si in afara orasului. Pentru mai multe informatii accesati site-ul oficial al regiei locale de transport.
 este avantajos ca pret sa achizitionati un City Card Malmo ce va ofera reduceri interesante pentru atractii, cumparaturi si restaurante. Totodata, puteti
beneficia de reduceri pentru biletele de tren in Copenhaga, parcare gratuita sau reduceri la inchirieri de biciclete. Cardul costa in jur de 10
euro/persoana si este valabil 24 de ore.
 profitati si vedeti orasul Malmo de pe bicicleta! Exista 400 de km de pista pentru biciclete si le puteti inchiria cu Travel Shop sau Fridhems. Totusi
exista rute foarte frumoase pentru bicicleta si in imprejurimile orasului. Cereti o harta pentru biciclisti la biroul de turism din Malmo!
 daca va plac festivalurile de vara si muzica buna nu ratati Festivalul Malmo Sommarscen. Cu peste 150 de spectacole in aer liber, muzica, dans,
teatru in aproximativ 30 de locatii din Malmo. Intrarea este libera iar acesta se desfasoara in perioada 13 iunie – 09 august a fiecarui an.
Programul Festivalului Malmo Sommarscen il puteti accesa pe site-ul oficial.
 cauti ceva de mancare pentru toate buzunarele? Pe langa restaurantele de top, in Malmo poti manca bine si la preturi mici; la Möllevångstorget gasiti
un astfel de loc – o zona cosmopolita, unde gasiti de la cafenele, magazine, restaurante cu specific indian, thailandez si chinezesc unde puteti manca
cu doar 5 – 6 euro.
 nu puteti pleca din Malmo fara sa incercati una din berile locale de calitate; va recomandam MalmoBrygghus, cu o varietate de beri uimitoare.
Preturile sunt mai ridicate, in jur de 6 euro o bere; calitatea costa, ce-i drept!
 Cum decurge excursia
 Pentru ca cei din tarile nordice sunt inteligenti si stiu sa faca turism, au inventat un bilet unic care iti permite sa te deplasezi intre
aceste orase – Around the Sound. Cu 249 SEK(coroane suedeze) – aproximativ 27 de euro – ai voie sa treci o data pe podul Oresund
Bridge care face legatura intre Malmo si Copenhaga si o data intre Helsingborg si Helsingor cu feriboturile Scandlines. In plus, ai
“gratuit” pe toate mijloacele de transport din regiunea Skane (sudul Suediei – unde se afla si Malmo). Tichetul este valabil 2 zile si
poate fi cumparat de la ghiseele Skanetrafiken (regia de transport local). Cel mai bine e sa il iei din Malmo Central (gara centrala),
inainte de inceperea calatoriei. Se poate cumpara si din Copenhaga de la Copenhagen Visitors Centre, de pe strada Vesterbrogade
4A.
 vantajul mare al acestui tip de bilet este ca poti s-o apuci in ce directie vrei. Eu am mers din Malmo spre Helsingborg, apoi am trecut
cu feribotul la Helsingor, iar de acolo cu trenul din nou spre Copenhaga si retur, de asemenea cu trenul, in Malmo. Poti face si invers.
Ideea e ca ai voie sa treci o singura data pe pod si cu feribotul intre Helsingborg si Helsingor.
 Mare atentie la trenul pe care il iei din gara din Malmo. Trebuie sa scrie pe el ØRESUNDSTÅG (trenul Øresund) – vezi in fotografia

de mai jos. Din gara din Malmo mai pleaca si alte trenuri care trec prin Helsingborg, dar care apartin de “CFR-ul” lor.


 Daca pleci pe la 9.00 dimineata din Malmo, in 40 de minute ajungi in Helsingborg. Aici poti sta cam 2 ore, apoi traversezi cu
feribotul in Danemarca. Drumul dureaza 20 de minute.

 In Helsingor poti sta tot cam 2 ore, daca nu intri sa vizitezi castelul. Eu am fost in el in alte dati, dar nu m-a impresionat. In schimb,
peisajul din fata lui – de pe litoral – este demential.
 Ai terminat si cu Helsingor si pleci spre Copenhaga. Drumul dureaza aproximativ o ora. In acest timp, trenul merge aproape numai
pe langa mare.
 In fine, din Copenhaga pana in Malmo mai faci fix 30 de minute. Dupa 8-9 minute dupa ce pleaca trenul din Copenhaga, ajungi
la aeroportul Kastrup (al danezilor), apoi trenul paraseste uscatul si merge pe sub mare. Din mare iese pe o insula construita artificial,
si urca pe podul construit in colaborare de suedezi si danezi, care e absolut minunat.
 Daca te misti repede, ai timp sa vezi toate acestea intr-o zi. In cea de-a doua fie mai mergi o data in Copenhaga (cu bilet separat), fie
stai numai in Malmo si in imprejurimi. Orasul Lund este foarte dragut (la vreo 15 minute cu trenul de Malmo). De
asemenea Trelleborg – ajungi la el cu autobuzul.


 De mai mult timp mi-am dorit să ajung în Suedia, una din puținele țări europene pe care nu le-am vizitat. Principalul motiv pentru care nu
am făcut-o a fost lipsa zborurilor directe. Spre începutul anului însă, Wizz Air a anunțat deschiderea zborului din București către Malmö,

moment pe care îl așteptam de ceva timp. Am luat bilete destul de puțin după lansarea zborului așa că am prins și un preț excelent într-un

weekend din luna iulie, o perioada perfectă pentru a vizita zona.

 Urma să petrec o zi la Malmö pentru ca apoi să vizitez Copenhaga, frumoasa capitală a Danemarcei aflată la mai puțin de o oră distanță cu

trenul.
 Într-o seara de iulie am plecat de la canicula de la noi către Malmö. Temperatura din Suedia era mai redusă ca acasă și foarte plăcută. Am

prins mult soare. Ba mai mult, fiind în nordul Europei era soare până târziu. Am ajuns pe la 9 seara pe lumina, întuneric lăsându-se abia
spre 11 noaptea.

 Trebuie știut că Malmö a fost fondat în secolul 13 de danezi și timp de mai multe secole a fost al doilea oraș ca importanță al Danemarcei

după Copenhaga. Malmö a fost primul oraș scandinav care a adoptat religia luterană în timpul reformării protestante. Mai târziu, în secolul

17 regiunea Scandia din care Malmö face parte a fost anexată la regatul Suediei. Danemarca, aliată cu Norvegia a purtat mai multe

războaie împotriva Suediei, Malmö fiind asediat de mai multe ori de-a lungul istoriei.

 Malmö și Copenhaga sunt despărțite de strâmtoarea Oresund (în daneza “ore” înseamnă plajă pietroasă, iar “sund” strâmtoare). Aceasta

separă Danemarca de Suedia și în punctul cel mai îngust marea are doar 4 kilometri. Cele două orașe au păstrat o strânsă legătură

comercială pe mare până când recent în anul 2000 a fost inaugurat podul Oresund care le leagă atât rutier cât și feroviar. Oresund leagă

Scandinavia de restul Europei având o lungime de peste 7 kilometri jumătate fiind un pod înalt suspendat iar cealaltă secțiune tunel
construit pe sub mare.

 Aeroportul Malmö se află la vreo 30 de kilometri este de oraș într-o mică localitate, pe nume Sturup. De la aeroport există autocare ce merg

spre oraș cu ore de plecare sincronizate cu aterizările zborurilor, care sunt doar câteva pe zi. Este un aeroport mic, dar modern și bine

organizat. Un bilet cu autocarul dus costă aproximativ 100 de coroane suedeze (adică aproape 50 de lei, cursul fiind aproximativ 2 la 1).

 Aveam o rezervare la hotelul Scandic St. Jorgen situat în centrul orașului. Scandic este cea mai mare rețea de hoteluri din Scandinavia

având mai ales hoteluri de 3 și 4 stele. În Suedia și în zonă, prețurile de cazare sunt mari. Eu am rezervat o cameră la ofertă cu 600 de

coroane pe noapte, dar în general preturile sunt mai mari de atât. Hotelul este unul foarte confortabil și are o locație bună. De notat, micul

dejun a fost excepțional cu un bufet imens și opțiuni variate, un standard pentru rețeaua Scandic.

 Dimineața am plecat la plimbare prin oraș. Malmö e un oraș relativ mic și se poate parcurge ușor la pas. Am mers mai întâi către piața
principală a orașului, piața Gustaf Adolf. Aceasta este denumită după un important rege al Suediei și în mijlocul pieței se află statuia

acestuia. În jur se afla mai multe clădiri impozante, mai ales primăria orașului dar și principala catedrală, Sankt Petri construita în stil gotic.

Catedralele luterane impresionează prin simplitate. Marea majoritate nu au ornamente în interior și nici fresce, au doar pereții albii, bănci

din lemn și geamuri luminoase. Sankt Petri a avut inițial pereții vopsiți și ornamentați fiind mai târziu acoperiți în stilul specific reformei

religioase. În capela catedralei însă se pot vedea aceste vechi picturi încă păstrate de la construcția originală din secolul 14. Malmö mai are

alte două piețe importante pe lângă Gustaf Adolf – piața mare (Stortorget) și… piața mică (Lilla Torg). Aceasta din urmă este locul preferat
al localnicilor pentru a ieși seara fiind plină de terase și restaurante.

 Malmö este unul dintre cele mai ordonate și curate orașe care le-am văzut vreodată. Totul e impecabil. De la curățenia pe străzi la iarba

tăiată perfect în parcuri până la aspectul clădirilor – nu am găsit niciun cusur. În plus, locuitorii țin să înfrumusețeze aspectul cât mai mult,

fiecare casă fiind împodobită cu flori și plante ornamentale.

 Dincolo de centrul vechi se afla castelul Malmö in mijlocul unui parc, înconjurată de canale și ziduri de apărare. Castelul Malmöhus nu este

foarte spectaculos, însă merită vizitat muzeul orașului amenajat în interior. Nu departe se află Muzeul Feroviar și piața de pește de unde
puteți cumpăra pește proaspăt prins de la localnici.

 Malmö are și o zonă foarte modernă, dominată de Turning Torso, cea mai înaltă clădire a Scandinaviei. Am mers mai departe către turn,

însă mai întâi am făcut un popas la frumosul parc amenajat pe malul mării. Aici pare a fi locul preferat al localnicilor pentru o plimbare prin
 parc. O uriașă pajiște cu cărări de nisip a fost amenajată pe malul apei. Am văzut multi localnici la plimbare cu bicicleta sau cu câinele sau

chiar la o baie în mare. E un loc perfect pentru relaxare.

 Ultima oprire a fost chiar Turning Torso. Turnul construit în 2005 este la aproape 200 de metri înălțime cea mai înaltă structură din țările

nordice și probabil cea mai spectaculoasa. Arhitectura modernă e dusă la extrem iar clădirea este înclinată și dă impresia că se răsucește.

Turnul este proprietate privată și nu poate fi vizitat de turiști (se poate face o rezervare în avans totuși pentru doritori). Nu am văzut

interiorul, însă exteriorul este fabulos, foarte fotogenic și clădirea pare că arată altfel din fiecare unghi.

 Aceasta a fost ultima oprire la Malmö. Am plecat spre gara centrală pentru a lua trenul de Copenhaga. Trenul face mai puțin de o oră

traversând pe podul Oresund. Un bilet costa 140 de coroane și include transport gratuit în Malmö și Copenhaga în ziua călătoriei (poate fi

folosit ca un day pass pentru ambele orașe). Am admirat din trenul confortabil peisajul de pe pod și nu după mult timp am ajuns la

Copenhaga. Despre capitala Danemarcei e mult de spus pentru că este probabil unul din cele mai frumoase orașe ale Europei, iar

continuarea articolului îi va fi dedicată.

 Despre Malmö pot să vă zic că merită o oprire. Nu știu dacă poate fi vizitat ca destinație principala, însă cu siguranță dacă mergeți la

Copenhaga, merită să rezervați câteva ore sau o zi pentru orașul de pe cealaltă parte a podului. Din București este acum foarte ușor și

convenabil de ajuns aici, de unde eventual puteți vedea alte zone ale Suediei. Cu atât mai mult că între timp au apărut noi zboruri directe,

Tarom zboară deja la Stockholm Arlanda iar Wizz Air va deschide o nouă rută către Stockholm Skavsta făcând Suedia să fie mult mai

aproape de noi.

 Malmö este un oraș din Suedia situat în partea sudică a peninsulei Scandinave și este al treilea ca mărime după Göteborg și Stockholm.
Fiind la mai puțin de 50 km distanță de capitala Copenhaga, orașul împreună cu teritoriile din jur au făcut cîndva parte din
regatul Danemarcei. După un eventual război între cele două state și semnarea tratatului de pace, Malmö a trecut de partea Suediei. În
pofida faptului, putem spune astăzi că Malmö este cel mai „Danez” oraş de pe peninsula scandinavică.

 Orașul este bine cunoscut pentru diversitatea sa arhitecturală. De aici pornește cel mai lung pod din Europa peste strîmtoarea Øresund
care conectează Suedia cu capitala Daneză. Aici se află una dintre cele mai frumoase și înalte cladiri rezidențiale din Europa – Turning
Torso, devenind în scurt timp un simbol recunoscut al orașului. Tot aici se găsește cel mai mare mall din Scandinavia și multe alte clădiri
noi care se încadrează perfect în stilul arhitectural al zonei, cladirele vechi fiind restaurate și păstrînd farmecul timpurilor de atunci.

 Malmö mai este cunoscut prin faptul că în 2013 a găzduit finala concursului Eurovision ca urmare a cîștigării artistei suedeze Loreen cu
piesa Euphoria.

 În prezent aici trăiesc circa 300.000 de locuitori unde fiecare al treilea fiind venit de undeva. Și totuși Suedia rămîne să fie clasată în
topurile ONU printre țările cu cel mai ridicat nivel de trai. Asta se datorează faptului că suedezii sunt niște oameni foarte liniștiți și educați cu
valori bine stabilite. Christina, fata care ne-a găzduit, nu am mai întîlnit persoane care să fie atît de amabilă cu străinii, fusese foarte
dinamică și plină de energie.

 Ce mi-a placut în Malmö este că orașul are mai multe parcuri imense și la fel ca Copenhaga sau Amsterdam este un oraș al bicicletelor. Si
acum, vă invit să vedeți ceva imagini din Malmö.
 01 Pe stema orașului este reprezentat un grifon roșu cu o coroană aurie, pentru cei care nu cunosc, grifonul este o creatură înaripată cu
trup de leu, cu cap și aripi de vultur. Eric de Pomerania care a fost regele Norvegiei, Danemarcei și Suediei în același timp, a facut cadou
localnicilor orașului Malmö, blazonul său familial. Astăzi poate fi găsit imprimat practic pe orice cladire administrativă, diferite plăcuțe,
suvenire, perne, tricouri și capace pentru canalizare.

Statuia grifonului din piața Gustav Adolf, numită astfel în cinstea regelui suedez Gustav IV Adolf pe timpul domniei căruia Malmö devenise capitala
Suediei pe o perioadă relativ scurtă 1806-1807. După care capitala s-a întors în Stockholm
Malmö este un oraș pe străzile căruia pot fi întîlnite cele mai neobişnuite sculpturi. Dacă mergeți din piața Gustav Adolf spre piața Stortoget veți vedea
o sculptură ce reprezintă o compoziție din 5 muzicanți. Cu toții cunoașteți despre muzicanții din Bremen, și de ce Malmö nu ar avea pe ai săi
Orchestra optimistă (Optimistorkestern), denumirea compoziției creată de sculptorul Yngve Lundell în 1985 unde cei 4 muzicanți merg după un
toboșar. Monumentul a fost ridicat în cinstea cîntăreților de stradă care erau cîndva destul de populari în această regiune. În prezent este cel mai
fotografiat obiectiv turistic din Malmö.
Înainte de a vă aventura în micuţul centru istoric, din piața Gustav Adolf pînă la piața Stortoget se merge pe jos cam 10-15 min. Stortoget mai e numită
și piața mare din Malmö, pentru că mai există și o altă piață Lilla torg numită piața mică. În piața mare se află primăria orașului, iar exact în mijlocul
pieței găsiți o statuie a regelui Karl X Gustav care a cucerit orașul Malmö îmreună cu regiunea Scania și a incluso în componența Suediei.
Cartea de vizită a orașului Malmö este clădirea Turning Torso. Are o înălțime de 190 de metri și este cea ma înaltă clădire din Scandinavia și unul
dintre cele mai înalte blocuri rezidențiale din Europa. Proiectul a fost conceput de către arhitectorul spaniol Santiago Calatrava fiind inspirat de
sculptura Twisting Torso care amintește forma unei ființe umane răsucite.

Podul Öresund este cel mai lung pod rutier și feroviar din Europa care leagă două zone metropolitane Copenhaga și Malmö la fel și Scandinavia de
Europa centrală și de vest. Costul pentru întreaga construcție este de 404 mln euro, construcția fiind începută în 1995 și finalizată în 1999.
4. Nyhavn. Nimic nu se compara cu o bere bauta in port. Nyhavn inseamna noul port. Aici se gasesc o multime de terase, insa preturile sunt
destul de piperate. Poti face altceva! Luati-va doua beri/sucuri de la un market si stati pe marginea de lemn din jurul canalului. E mai ieftin, iar
satisfactia este aceeasi. Vei vedea ca foarte multi danezi, in special tineri, fac acest lucru.

5. Frilandsmuseet. Sau cu alte cuvinte un fel de muzeul satului. Este unul dintre cele mai vechi muzee de acest fel din lume. Unde mai vezi case

din Insulele Faroe? Raspuns: in Faroe! In total sunt aproximativ 50 de gospodarii construite in decursul a 300 de ani. O alta veste buna
– intrarea este libera.

6. Schimbarea garzii la Palatul Amalienborg. Daca prinzi o zi cu soare, incearca sa asisti la ritualul de schimbare a garzii la palatul Amalienborg.
E drept ca procedura nu e la fel de spectaculoasa ca la Stockholm, dar face parte din acele lucruri pe care le faci “o data in viata”.

7. Hop-on hop-off cu barca. Copenhaga e splendida, vazuta si de pe apa. Intr-un tur cu barcavezi portul din Copenhaga, castele, biserici si alte
constructii istorice. Barca merge pe traseul Christiansborg Slot – Nationalbanken – Operaen – Den Lille Havfrue – Amalienborg Slot –
Amaliehaven – Christianshavn – Vor Frelsers Kirke – Den Sorte Diamant – Nationalmuseet – Gammel Strand.
Biletele nu sunt scumpe. Un adult plateste 75 DKK (10 euro) pentru un bilet valabil 48 de ore. Te urci unde vrei, cobori unde vrei, timp de doua
zile. In acest periplu vei da si peste Mica Sirena. Vantul este si el din partea casei.
8. Strøget. Este cea mai lunga artera comerciala pietonala din Europa. Strada pleaca de la primarie si ajunge la Kongens Nytorv (ny=nou,
torv=piata, kongen=rege). Magazine sunt cu duiumul, insa preturile sunt relativ mari pentru noi, romanii de rand. O pereche de jeansi, o camasa,
un pulover, costa in jurul a 800-900 DKK (105-120 euro). Daca vrei sa vezi care sunt lucrurile de “ultimul racnet” in moda, intra la
magazinul Illum, un fel de Cocor/Unirea, in zilele lor bune. La Illum este si o patiserie unde iti lasa gura apa. Un alt magazin bun este Magasin
du Nord, chiar in capatul Strøget-ului, in Kongens Nytorv.
In afara de magazine, pe Strøget sunt artisti ambulanti si evident, connationali care ti-ar vinde orice. Fa abstractie de prezenta lor si te vei simti
bine.

9. Tivoli Gardens. Desi nu sunt un impatimit al parcurilor de distractii, trebuie sa spun cu mana pe inima ca in Tivoli chiar ai ce vedea. Nu
degeaba atrage in jurul a 4 milioane de vizitatori anual (atat a facut in 2012). Este al doilea ca vechime din lume, fiind deschis in 1843!!! Primul
e tot in Danemarca.
La Tivoli te poti da in toate tiribombele pamantului si poti savura o vata de zahar pe bat. Asta ca sa-ti aduci aminte de copilarie. Seara este mai
aglomerat, cand ies pustanii de la scoala. Tivoli este chiar in centru, vis-a-vis de Gara Centrala.
10. Louisiana Museum of Modern Art. Pentru mine, Louisiana este in TOP 3 Copenhaga, insa nu puteam sa il pun mai sus (desi nu am tinut
cont de nicio regula in insiruirea celor 10 recomandari), pentru ca nu stiu daca toata lumea “inghite” arta moderna. Muzeul este la vreo 40 de
kilometri nord de Copenhaga (sa tot fie vreo 30-40 de minute de mers cu trenul), pe malul marii. Inauntru sunt numeroase expozitii,
sculpturi/statuete. Este ca un templu al artei. Afara poti privi marea, si gradina de sculpturi. In tot timpul anului se organizeaza expozitii
temporare. Anul acesta, in toamna a fost (si poate mai este) expozitia Arctic (vezi trailerul mai jos).
Si ca sa nu uit! Un pont! Cand mergeti la Kronborg (castelul lui Hamlet), opritiva si la Louisiana. Sunt pe acelasi traseu.
In loc de final
Nu ocoli Copenhaga. Dupa ce o s-o
o vezi o data, vei dori sa te reintorci an de an. Toti prietenii mei pe care i-am
i am trimis la Stockho
Stockholm si Copenhaga
mi-au
au multumit dupa. Mai fac cateva materiale si va conving si pe voi.

Podul Øresund sau Öresund (daneză Øresundsbroen,

Øresundsbroen suedeză Öresundsbron, nume oficial: Øresundsbron) este un pod-tunel tunelferoviar și rutier peste
strâmtoarea Øresund.. Podul are o lungime de aproape 8 km (5 (5 mile) de pe malul Suediei către insula artificială Pepparholm, care se află în mijlocul
strâmtorii. De pe această insulă drumul continuă prin tunel 4 kilometri către insula daneză Amager.. Podul Oresund este cel mai lung pod rutier și
feroviar din Europa care conectează două zone metropolitane importante: cele ale capitalei daneze
dan Copenhaga și ale orașului Malmö, al treilea ca
mărime din Suedia. În plus, Podul Oresund leagă rețelele
re rutiere și feroviare din Scandinavia cu cele din Europa Centrală și de Vest
Vest.

Drumul european E20 traversează acest pod-tuneltunel și împreună cu Storebæltsforbindelsen - podul care leagă insulele
daneze Zealand, Funen și Peninsula Iutlanda – cele două construcții
construc ții leagă Europa Centrală și de Europa de Vest cu Scandinavia. Podul Oresund a
fost proiectat de firma arhitecturală daneză Dissing + Weitling.
Weitling

Justificarea pentru cheltuielile ridicate și complexitatea de a săpa un tunel pentru o parte

parte din drum este faptul că în apropiere se află Aeroportul
Internațional din Copenhaga,, iar din această cauză pentru a nu exista probleme cu traficul aerian a fost nevoie ca o parte din șosea să traverseze
strâmtoarea pe sub apă. De asemenea, alte motive importante care au contribuit la construirea tunelului au fost pentru
pentru a oferi un spa
spațiu mai mare
navelor care traversează stramtoarea și pentru a evita iarna ca sloiurile de gheață să blocheze strâmtoarea. Podul Oresund tr trece frontiera
dintre Danemarca și Suedia si în conformitate cu Acordul de la Schengen și Uniunea Nordică a Pașapoartelor există, de obicei, controale aleatorii
vamale la intrarea în Suedia, dar nu și la intrarea
rea în Danemarca.

Podul Oresund a primit în 2002 premiul Outstanding Structure Award.

Award

Construcția podului Øresund a început în 1995 și a fost finalizat 14 august 1999. Prințul Frederik al Danemarcei și Printesa Victoria a Suediei s-au
întâlnit la jumătatea podului-tunel,
tunel, pentru a sărbători finalizarea acestuia la 14 august 1999. Deschiderea sa oficială a avut loc la data de 1 iulie 2000,
cu Regina Margrethe II și Regele Carl XVI Gustaf ca gazde ale ceremoniei. Podul-tunel
Podul a fost deschis circulației
ției rutiere puțin mai târziu în acea zi. La
12 iunie 2000, la două săptămâni de la inaugurare, 79.871 de alergători au concurat în Broloppet, un semi-maraton
semi maraton ce a avut startul în Amager,
Danemarca și finalul în Skåne,, Suedia. În ciuda a două situații
situa care au îngreunat construcția tunelului - descoperirea a 16 bombe neexplodate din Al
Doilea Război Mondial situate pe fundul mării și construirea unui segment de tunel incorect - acesta a fost terminat cu trei luni înainte de termenul de
finalizare. La început, numărul celor ce traversau podul nu a fost așa
a de mare cum se aștepta,ștepta, probabil din cauza taxelor de trecere ridicate. Începând
din anul 2005, a existat o creștere
ștere semnificativă a traficului. Acest lucru a fost cauzat în principal de danezii care s-au
s au mutat în Malmö și care traversau
zilnic podul pentru a ajunge la servici în Danemarca. În 2012, traversarea cu mașina
mașina costa 310 DKK, 375 SEK sau 43€ iar pentru călătorii ce traversau
podul mai des existau reduceri de până la 75%. În 2007, aproape 25 de milioane de oameni au călătorit peste Podul Øresund: 15 15,2 milioane cu mașina
și cu autobuzul și 9,6 milioane cu trenul. Până în anul 2009 cifra a crescut la un total de 35,6 milioane de călători cu mașina,
mașina, autocarul sau cu trenul.

În Danemarca și Suedia, podul este adesea menționat ca Øresundsbroen, respectiv Öresundsbron.

on. Numele oficial al podului
podului-tunel este Øresundsbron,
o combinație între suedeză și daneză.

Având 3.739 m, podul acoperă jumătate din distanța ța dintre Suedia și insula daneză Amager(Danemarca). Structura de rezistență are o masă de
82.000 de tone și susține patru benzi rutiere sub care se află două șine de cale ferată. La fiecare 140 m de pe țărm și până la 3000 m în lar larg podul
este susținut
ținut de piloni de beton. Cele două perechi de turnuri care susțin cablurile de oțel ating înălțimea de 204 m și distanța
dist ța dintre ele este de aprox
500m. Intervalul principal, de aprox. 500m lungime și 57 m înălțime permite vapoarelor să treacă pe sub pod. Chiar și așa, majoritatea căpitanilor
preferă să treacă pe deasupra tunelului Drogden, ocolind podul.

Insula Pepparholm
Podul continuă prin tunelul Drogden de pe insulă artificială Pepparholm (Peberholm). Insula naturală Saltholm, ce avea dimensiuni foarte mici, a fost
transformată în insula care astăzi face legătura dintre pod și tunel. Pepparholm are aproximativ 4 km (2,5 mile) lungime, o lățim
țime medie de 500 m și
înălțimea de 20 metri.

Tunelul Drogden

Sectiunile tunelului Drogden

Legătura dintre insula artificială Pepparholm și insula Amager - cea mai populată insulă a Danemarcei - este realizată prin tunelul Drogden
(Drogdentunnelen). Tunelul are o lungime de 4050 m dintre care 3510 m sub apă și 270 m la porțiunile de intrare în tunel la fiecare capăt. Tunelul este
realizat din 20 de segmente prefabricate din beton armat – cele mai grele din lume cu 55.000 tone fiecare - montate într-un șanț săpat pe fundul mării.
Prin două secțiuni ale tunelului trec șinele de cale ferată, paralele cu cele două secțiuni prin care trec benzile rutiere. Între cele două benzi rutiere
există și o secțiune prevăzută pentru situații de urgență.

Transportul feroviar
Transportul feroviar este gestionat în comun de către companiile SJ, SB, Skånetrafiken și Agenția de transport Daneză. O serie de trenuri de mari
viteză au fost incluse pe traseele care duc de la Copenhaga în Malmö și sudul Suediei sau chiar până la Göteborg, Kalmar și Stockholm. SJ operează
trenurile InterCity X2000 cu conexiuni către Göteborg și Stockholm. Prin gara de la Aeroportul Copenhaga trec la fiecare 20 de minute trenuri spre
Suedia sau Danemarca în timpul zilei și o dată pe oră în timpul nopții în ambele direcții. Tronsonul de cale ferată de pe pod si de pe tunel are linie
dublă, cu ecartament standard (1435 mm) și permite viteze mari de până la 200 de kilometri pe oră (120 mph). Trenurile care vin din Suedia spre
Danemarca călătoresc pe linia stângă, iar cele dinspre Danemarca spre Suedia pe linia dreaptă.

Cost

Cabinele de taxare

Costul pentru întreaga construcție a fost calculat la 404 milioane de euro.

Taxele de trecere
Vehicul DKK SEK EUR

Mașină 310 375 43

Rulotă 620 750 86

Microbuz (6–9 metri) 620 750 86

Motocicletă 165 200 23

Autobuz 1500 1830 206

Camion (9–20 metri) 1050 1280 144

Camion (peste 20 metri) 1575 1920 216

Tren 78 110 9

Cel mai lung pod rutier și feroviar din

Europa: și pe apă și sub apă!
Posted on 14 septembrie 2015 by Madalina Diaconu in Știați că, Știință și cunoaștere // 0
Comments

Acest pod spectaculos se transformă într-un tunel subacvatic conectând Danemarca și Suedia, un carosabil unic ce conectează capitala daneză Copenhaga de
orașul suedez Malmö. Numele oficial al podului-tunel este Øresundsbron, o combinație între suedeză și daneză.

Podul Øresund (denumire folosită în mod curent), proiectat de arhitectul danezGeorge KS Rotne, a fost deschis la 1 iulie, 2000. Podul se intinde pe aproximativ 8
kmînainte de trecerea, printr-o insulă artificială denumita Pepparholm, într-un tunel de 4 km pe sub canalul Flint. Este cel mai lung pod rutier și feroviar din Europa
care conectează două zone metropolitane importante. În plus, podul leagă rețelele rutiere și feroviare din Scandinavia cu cele din Europa Centrală și de Vest.

Podul Oresund trece frontiera dintre Danemarca și Suedia si în conformitate cu Acordul de la Schengen și Uniunea Nordică a Pașapoartelor, există, de obicei,
controale aleatorii vamale la intrarea în Suedia, dar nu și la intrarea în Danemarca.

Date importante despre pod:

Construcția podului Øresund a început în 1995 și a fost finalizat în 14 august 1999. Prințul Frederik al Danemarcei și Printesa Victoria a Suediei s-au întâlnit la
jumătatea podului-tunel, pentru a sărbători finalizarea acestuia la 14 august 1999. Deschiderea sa oficială a avut loc la data de 1 iulie 2000, cu Regina Margrethe II și
Regele Carl XVI Gustaf ca gazde ale ceremoniei. Podul-tunel a fost deschis circulației rutiere puțin mai târziu în acea zi. La 12 iunie 2000, la două săptămâni de la
inaugurare, 79.871 de alergători au concurat în Broloppet, un semi-maraton ce a avut startul în Amager, Danemarca și finalul în Skåne, Suedia.

În ciuda a două situații care au îngreunat construcția tunelului – descoperirea a 16 bombe neexplodate din Al Doilea Război Mondial situate pe fundul mării și
construirea unui segment de tunel incorect – acesta a fost terminat cu trei luni înainte de termenul de finalizare.

Insula artificială Pepparholm, este construită peste insula naturală Saltholm, ce avea dimensiuni foarte mici, și care a fost transformată în insula care astăzi face
legătura dintre pod și tunel. Pepparholm are aproximativ 4 km (2,5 mile) lungime, o lățime medie de 500 m și înălțimea de 20
metri. Asociația Botanică Lund a identificat aic, mai mult de 500 de specii diferite de plante, deoarece insula a fost construită dintr-un material luat de pe fundul mării.

La început, numărul celor ce traversau podul nu a fost așa de mare cum se aștepta, probabil din cauza taxelor de trecere ridicate. Începând din anul 2005, a existat o

creștere semnificativă a traficului. Acest lucru a fost cauzat în principal de danezii care s-au mutat în Malmö și care traversau zilnic podul pentru a ajunge la serviciu

în Danemarca. În 2012, traversarea cu mașina costa 310 DKK, 375 SEK sau 43€ iar pentru călătorii ce traversau podul mai des existau reduceri de până la 75%. În

2007, aproape 25 de milioane de oameni au călătorit peste Podul Øresund: 15,2 milioane cu mașina și cu autobuzul și 9,6 milioane cu trenul. Până în anul 2009 cifra a

crescut la Lumea întreagă este plină de invenții uimitoare, diverse structuri concepute de mintea umană care sunt cu adevărat magnifice.
Din această categorie face parte și Podul Oresund, legătura permanentă între Danemarca și Suedia. Acest element inedit este în același
timp o cale ferată dublă, o șosea cu două benzi și un pod-tunel. Podul Oresund facilitează accesul dintr-o parte în cealaltă, dar este în
același timp structura care înfrumusețează regiunea.

Podul Oresund, o construcție uimitoare! / Foto: www.wallpaperup.com

Podul Oresund este cel mai lung pod rutier și feroviar combinat din Europa și conectează două zone metropolitane de mare valoare
pentru mapamond: Copenhaga-capitala daneză și Malmo– un oraș suedez absolut superb. Construcția Podului Oresund și a cheltuielilor
imense au fost justificate de promptitudinea accesului, edificiul fiind calea cea mai scurtă de a ajunge din Danemarca în Suedia și invers.
Procesul de construcție începe în anul 1995, fiind finalizat pe 14 august 1999. Evenimentul a fost sărbătorit cu fast și la inaugurare
Prințul Frederik al Danemarcei și Prințesa Victoria a Suediei s-au întâlnit exact la jumătatea podului, fiind primii care au testat
vreodată Podul Oresund, în afară de lucrători.

Procesul de construcție al Podului Oresund a fost presărat cu câteva peripeții. Pe fundul mării s-au descoperit 16 bombe neexplodate, ca
fiind pare din Al Doilea Război Mondial. De asemeni, s-a construit o parte din pod în mod eronat, iar aceea a trebuit să fie distrusă. Cu
toate acestea, Podul Oresund este finalizat cu 3 luni înainte de termenul prestabilit. Lungimea totală a construcției este de 1845 de
metri, iar masa totală este de 82 000 de tone. Greutatea imensă este susținută de piloni care se regăsesc la fiecare 140 de metri.
Podul Oresund este deschis pe tot parcursul anului, dar pot exista închideri pe termen scurt. Furtunile masive sau uraganele mai pun
uneori probleme, dar podul nu a fost închis pe o durată mai mare de câteva ore. Costul total al lucrării se ridică la peste 5,7 miliarde de
dolari, dar investiția a meritat din plin, având în vedere că astăzi Podul Oresund este traversat anual de milioane de trenuri și
mașini. Costurile de traversare sunt destul de mari, dar chiar și așa călătorii preferă să economisească timp și nu au nimic împotrivă să
achite aceste taxe destul de ridicate.

Podul Oresund este o structură magnifică, o adevărată inovație în domeniul construcțiilor, modul prin care viața oamenilor a fost
ușurată pentru totdeauna. Costul total al lucrărilor a fost suportat de ambele țări, Danemarca și Suedia, fiecare dintre cele două guverne
au suportat jumătate dintre cheltuieli. Specialiștii în construcții au observat capodopera care leagă Danemarca de Suedia și au afirmat, în
unanimitate, că Podul Oresund este elementul care a revoluționat modul de construcție de până atunci.

un total de 35,6 milioane de călători cu mașina, autocarul sau cu trenul.