Piotr Galperin (1902 – 1988)

Nascut pe 2 octombrie 1902, psiholog rus cu o pregatire medicala.

Din lucrarile lui cele mai importante enumeram: „specificul psihologic al
folosirii uneltelor de catre om si a mijloacelor auxiliare de catre
animale” (teza de doctor, 1936); „Despre formarea actiunilor
intelectuale si a notiunilor” (1955); „Actiunea mintala ca baza a formarii
ideii si imaginii” (1957) etc.
Inceputul activitatii sale psihologice – in grupul lui A. N. Leontiev –
elaborarea conceptiei psihologice a activitatii. In cele ce urmeaza
elaboreaza conceptia formarii pe etape a actiunilor psihice.
Numele sau este cunoscut in lume datorita conceptiei formarii pe etape a
actiunilor mintale.Realmente, aportul sau in psihologie este mult mai mare.
Sunt cunoscute cercetarile sale asupra atentiei, relatiei dintre psihic si
creier s.a.
Printre cercetarile psihologice ale lui P. Galperin conceptia formarii pe
etape a actiunilor mintale ocupa un loc aparte, pentru ca ea reprezinta o
analiza profunda a particularitatilor psihologice ale actiunilor umane.
Conceptia formarii pe etape a actiunilor mintale a fost propusa de P.
Galperin la inceputul anilor 50 ai secolui trecut. Prima reamintire despre
conceptia lui P. Galperin a fost facuta in 1952, in discursul sau la o sedinta
unde se discutau intrebari de restructurare a stiintei psihologice . In 1953,
la Moscova are loc o conferinta de psihologie, la care Galperin a prezentat
un discurs despre formarea actiunilor mintale. Ipotezele lansate de el au
fost mai tirziu generalizate si detaliate in articolul „Dezvoltarea cercetarilor
despre formarea actiunilor mintale”.
In timp, conceptia lui Galperin nu doar a suferit critici, dar si a supravietuit
in lupta parerilor, transformindu-se dintr-o schema generala (dintr-o
ipoteza, cum o numea la inceput autorul) intr-o teorie constructiva, originala
de invatare.
In cadrul elaborarii conceptiei sale Galperin s-a folosit de unele idei ale lui
Vigotski; potrivit uneia din ele, actiunile mintale au fost la inceput actiuni
materiale. Actiunile mintale provin din actiuni materiale (de exemplu:
socotitul in minte provine din socotitul de pe betisoare).+

Teza de baza a conceptiei: activitatea psihica este rezultatul transferului

actiunilor exterioare materiale in planul reflectarii – in planul perceptiei,
 reprezentarilor si notiunilor. Transferul se efectueaza trecind prin anumite
etape, unde la fiecare din ele se produc transformari sistematice dupa
patru insusiri de baza ale actiunilor indeplinite de om.
Insusirile primare ale actiunilor umane sunt 4 la numar:
1) Nivelul la care actiunea se indeplineste;
2) Masura (gradul) de generalizare;
3) Complexitatea operatiilor ce se indeplinesc;
4) Masura (gradul) de insusire, asimilare.

Pentru prima insusire Galperin deosebeste trei niveluri:

1) Cu obiectele materiale sau reprezentarile materiale;

2) In limbaj, in lipsa obiectelor materiale;
3) In gind.
Aceste trei sunt calea transformarii actiunii materiale in actiune psihica.
Celelalte trei (2 – 4) insusiri determina calitatea actiunii; ca este cu atit mai
buna cu cit mai mare este generalizarea, reducerea si asimilarea actiunii.
Actiunea are o structura sistemica, unde diferite elemente dupa natura lor
psihologica formeaza un tot unitar. Structura unei actiuni este:
· Scopul urmarit izvorit dintr-un motiv;
· Obiectul ce urmeaza sa fie supus transformarii;
· Modelul dupa care actioneaza (intern sau extern);
· Operatiile prin care se realizeaza fizic sau mintal transformarea obiectului.
Orice actiune in desfasurarea sa parcurge 3 faze:
· Faza de orientare – subiectul rezolva problema: ce sa faca si cum;
· Faza de executie – executia propriu-zisa a sarcinii; adica, transformarea
obiectului actiunii in forma mintala sau materiala;
· Faza de control si evaluare – include urmarirea mersului actiunii,
confruntarea rezultatelor obtinute cu modelul dat, realizarea corectiilor atit
in orientare, cit si in actiune.

Studiile experimentale efectuate pe materiale diferite, la diferite etape de

virsta cu copii sanatosi si cei cu diferite forme de handicap ( in prim – plan
minta ) i-au permis lui Galperin sa prezinte conceptia sa in felul urmator:
Etapa 0 – formarea motivatiei – aceasta etapa a fost introdusa de Galperin
in schema mai tirziu in comparatie cu celelalte etape, fiind predecesorie
primei (anume din aceste considerente si este cunoscuta ca etapa 0 ). Aici
se formeaza motivarea pentru activitatea data.
Etapa 1 – invatarea actiunii noi, necunoscute incepe cu procesul preventiv
de cunoastere a problemei. Actiunea la inceput este dezmembrata in
operatii care sunt accesibile pentru elev (corespund cunostintelor,
priceperilor si deprinderilor). O asa impartire a actiunii este numita
de Galperin Baza de Orientare a Actiunii (BOA). Formarea ei este
obiectivul si continutul de baza al primei etape in procesul inteorizarii
actiunii.
Elementele BOA sunt: scopul (ce sa fac?); planul (ce operatii si in ce
ordine?); informativ (cu ce voi face, din ce voi face?).
Galperin impreuna cu Pantina si Dubrovina (1957) au elaborat 3 tupuri de
baza de BOA si , corespunzator, trei tipuri de orientare in problema
(insarcinare). S-a constatat ca anume aceste trei tupuri (fiecare in parte)
determina in fond decurgerea si rezultatele procesului instructiv.
Tipul I – BOA este constituita numai din modelele actiunii si ale
produsului. Copilul nu primeste nici un fel de indicatii cum ar trebui sa
indeplineasca corect actiunea. Elevul singur cauta cum sa procedeze si
face acest lucru incet, treptat si inconstient.In final, indeplinirea unei
insarcinari poate fi realizata destul de precis, insa actiunea ramine a fi
instabila fata de modificarea conditiilor. Din aceste considerente niciodata
nu se obtine un rezultat la nicel de 100% si actiunea nu permite transferul
in alte insarcinari noi.
Tipul II – BOA contine nu numai modelele actiunii si produsele ei, dar si
toate indicatiile necesare cum trebuie indeplinita corect actiunea cu un
material nou. Invatarea decurge mai rapid si cu un numar mult mai mic de
erori. Elevul obtine priceperile de analiza a materialului din punctul de
vedere al actiunii pe care trebuie s-o indeplineasca. Aceasta determina
constanta, stabilitatea actiunii fata de schimbarea conditiilor si transferul ei
in alte insarcinari. Insa, transferul este limitat prin prezenta unor elemente
indentice in insarcinarile noi cu cele prezente in probleme deja insusite.
Tipul III – in acest caz, in prim-plan apare invatarea planificata a analizei
problemelor noi, care permite evidentierea punctelor de reper,
determinarea conditiilor indeplinirii corecte a insarcinarilor. Dupa aceasta
urmeaza procesul de formare a actiunii care corespunde problemei date.
Erori se comit numai la inceputul instruirii si se refera la procesul de analiza
 a conditiilor. Tempoul invatarii creste rapid. Actiunile formate sunt stabile
(nu absolut) fata de schimbarile conditiilor. In cadrul aceluiasi domeniu de
probleme actiunile sunt complet transferabile.
Etapa 2 – in continuare elevul incepe indeplinirea actiunii. Studiile
experimentale efectuate de L. Prindule si N. Talizina (1957) au demonstrat
ca si in virstile mai tirzii actiunea noua se formeaza cu succes la inceput
numai in forma exterioara. In aceste cazuri , noi cel mai des folosim nu
insesi obiectele materiale, ci reprezentarile lor ( scheme, diagrame,
machete, modele, instructiuni etc.). Forma materializata a actiunii este o
forma a actiunii materiale si pastreaza caracteristicele de baza.
In scopul evidentierii constinutului adevarat al actiunii, este necesar de a
supune acesta unor prelucrari complicate:
1) Desfasurarea actiunii inseamna procesul de evidentiere a tuturor
operatiilor in multitudinea legaturilor;
2) Generalizarea actiunii inseamna evidentierea acelor insusiri ale obiectului
care sunt necesare pentru indeplinirea actiunii date.
Numai in urma acestor doua procese elevul intelege continutul adevarat al
actiunii. Urmeaza procesul de insusire a actiunii, dupa care se desfasoara
procesul invers: unele operatii din cadrul actiunii incep a se reduce.
Etapa 3 – reducerea operatiilor nu inseamna transferul lor in plan mintal.
Elevul mai are drept baza punctele materiale de reper. Numai dupa ce
actiunea a atins nivelul cel ma isuperior de indeplinire in forma materiala
sau materializata (gradul cel mai inalt de generalizare, reducere, insusire)
ea este rupta de ultimele repere materiale. Aici incepe etapa a III-a.
Continutul adevarat al aceste etape consta in transferarea actiunii in planul
vorbirii in afara reperelor pe obiectele materiale. Nu putem aici sa vorbim
despre indeplinirea actiunii in plan mintal. Este vorba despre etapa
indeplinirii actiunii in planul vorbirii.
Aceasta etapa uneori poate sa nu fie evidentiata aparte – se poate contopi
in timp cu etapa indeplinirii actiunii in plan material. Insa, nu aceasta este
cel mai important. Esential este continutul lucrului care se refera la etapa
data si care trebuie sa fie indeplinit. Lucrul dat se constituie din aparitia
unei functii noi a limbajului. Pentru prima data copilul devine constient de
insasi vorbirea ca proces in care sunt prezente atit insarcinarea, cit si
actiunea. Actiunea verbala se constituie ca o reflectare a actiunii materiale.
In acest sens, actiunea din nou se desfasoara si pas cu pas se stransfera
in planul vorbirii. In acest caz, apar abstractiile ca obiect nou al actiunii.
Formarea abstractiilor se produce in procesul de generalizare a actiunii.
Precum a fost mentionat, in cadrul generalizarii din continutul obiectelor
sunt evindentiate insusirile esentiale pentru indeplinirea actiunii resprective.
In timp ce actiunea este transferata in planul vorbirii, aceste insusiri sunt
intarite dupa anumite cuvinte, se transforma in semnificatia cuvintelor, se
rup de la obiectele materiale si devin abstractii.
Deci, transferarea actiunii in plan verbal semnifica nu numai exprimarea
actiunii in vorbire, dar si indeplinirea actiunii materiale in planul vorbirii.
Lumbajul este forma actiunii materiale.
Si din nou actiunea la aceasta etapa ca si la etapa precedenta, trebuie sa
fie supusa tuturor transformarilor, in onformitate cu insusirile primare (
generalizarea, reducerea treptata, asimilarea).
Etapa 4 – incepe cu transferarea treptata a actiunii indeplinite in planul
vorbirii in plan interior si se finiseaza cu prinuntarea libera deplina a actiunii
in planul vorbirii pentru sine (vorbirea interioara).Din nou au loc aceleasi
transformari: la inceput desfasurarea deplina si pina la generalizare,
reducere etc.
Etapa 5 – din acest moment incepe etapa a cincea – ultima. Aici decurge
reducerea a insasi vorbirii. Ramin numai niste fragmente, rupturi separate.
Vorbirea exterioara se transforma in cea interioara care decurge
automatizat si in afara introspectiei. Copilul indeplineste actiunea in plan
psihic interior .
In cadrul experimentelor efectuate de Galperin sau sub conducerea
acestuia s-a demonstrat ca nu toate actiunile trec in proces de formare pe
deplin etapele din schema. In caz daca actiunea care trebuiesa fie formata
(insusita) nu este absolut noua, necunoscuta pentru subiect, in dependenta
de complexitatea ei in procesul de formare, se omit unele etape. Tot asa si
inceputul insusirii nu este strict legat de indeplinirea actiunii in plan material
desfasurat, ci poate fi declansat de la orice alta etapa.
Modelul explicativ props de Galperin a acut o larga raspindire in psihologia
rusa si, in general, in cea est-europeana.