TEMA 5

CONCURENTA

1. OBIECTIVE URMĂRITE:
 definirea şi explicarea noţiunilor de concurenţă şi economie concurenţială;
 identificarea principalelor forme ale concurenţei;
 însuşirea elementelor definitorii specifice practicilor anticoncurenţiale;
 cunoaşterea tipurilor de concurenţi ce se manifestă pe o piaţă.

2. DE REŢINUT:
2.1 CONCEPTE CHEIE
 concurenţă  concurenţă pură
 comportament concurenţial  concurenţă monopolistă
 comportament anticoncurenţial  concurenţă oligopolistă
 concurenţă directă  situaţie de monopson
 concurenţă indirectă  monopol bilateral
 concurenţă de marcă  concurenţă loială
 concurenţă la nivel de industrie  concurenţă neloială
 concurenţă formală  denigrarea concurenţilor
 concurenţă generică  concurenţă parazitară
 concurenţă perfectă  concurenţă ilicită
 concurenţă imperfectă  dumping

2.2 SINTEZE

Cunoaşterea concurenţei joacă un rol hotărâtor în planificarea de marketing, în stabilirea

produselor ce vor fi comercializate, în stabilirea preţurilor, a canalelor de distribuţie şi a
acţiunilor de promovare ale unei firme.
Prin relaţii de concurenţă se înţelege ansamblul raporturilor de interacţiune în care intră
agenţii economici disputându-şi pe de o parte furnizorii, prestatorii de servicii şi
disponibilităţile de forţă de muncă, iar pe de altă parte clienţii.
În funcţie de gradul de substituire al produsului se disting patru niveluri ale concurenţei:
 Tipuri de concurenţă Caracteristici

Concurenţă de marcă - este o formă de concurenţă directă;

- se întâlneşte între întreprinderi care apar pe piaţă
cu bunuri identice sau similare, destinate satisfacerii
aceloraşi nevoi;
- diferenţierea dintre concurenţi se realizează prin
imaginea de marcă.
Concurenţă la nivel de - este o formă de concurenţă directă;
industrie - sunt considerate concurente toate firmele care
oferă acelaşi produs sau clasă de produse;
- competiţia se realizează prin diferenţierea
calitativă a produselor şi serviciilor

Concurenţă formală - este o formă de concurenţă indirectă;

- sunt considerate concurente toate firmele care
oferă produse destinate să satisfacă aceeaşi nevoie;
Concurenţă generică - este o formă de concurenţă indirectă;
- la nivelul pieţei toate firmele sunt considerate
concurente deoarece îşi dispută aceleaşi venituri ale
consumatorilor.

Concurenţa la nivel de industrie este determinată de o serie de factori (numărul vânzătorilor

şi gradul de diferenţiere a ofertei, barierele de intrare şi mişcare în cadrul pieţei, barierele de
ieşire şi restrângere a activităţii, aria de desfăşurare, etc), .
Teoria şi practica economică a evidenţiat tipuri de concurenţă: concurenţă perfectă şi
concurenţă imperfectă cu următoarele forme: concurenţă pură, concurenţă monopolistă,
concurenţă oligopolistă, monopol, monopol bilateral, monopson.

Analiza concurenţei
Pentru a supravieţui pe o piaţă concurenţială, firmele sunt nevoite să urmărească
îndeaproape activitatea competitorilor. Necesitatea obţinerii de informaţii despre concurenţi a
condus la crearea conceptului de „competitive intelligence” (informaţii competitive) prin care
orice companie poate avea acces la informaţii despre concurenţă.
Conceptul reprezintă un proces continuu şi sistematic de colectare, pe cale legală a
informaţiilor despre concurenţă, din surse publice.
Informaţiile obţinute astfel servesc la luarea unor decizii strategice legate de fundamentarea
strategiei de dezvoltare, a politicii de marketing, activităţi de cercetare – dezvoltare etc.
Prin studierea mediului concurenţial cu ajutorul metodelor de „competitive intelligence”
întreprinderea poate cunoaşte din timp ameninţările şi oportunităţile din cadrul mediului, în
acest fel evitându-se posibilele pierderi cauzate de decizii sau acţiuni necorespunzătoare.
Principalele surse de informaţii la care o firmă poate apela pentru a obţine informaţii despre
concurenţă şi care pot fi folosite în luarea deciziilor strategice sunt:
- personalul recrutat de la - rapoarte ale societăţilor de
competitori investiţii, de brokeraj, ale
- personalul din departamentul asociaţiilor de comerţ
vânzări
- asociaţii comerciale şi industriale
- alţi competitori
- clienţi
- furnizori
- intermediari
- consultanţi
- Camere de comerţ
- autorităţile de reglementare
- studii de marketing

- rapoarte şi statistici ale unor

asociaţii
- documente oficiale
- rapoarte ale autorităţilor de control
- baza de date despre patente
- agenţii de raportare a creditului
- rapoarte de marketing publicate
- presa scrisă
- statistici şi rapoarte ale guvernului
 Studiile realizate la nivel internaţional au arătat că în Europa, cea mai utilizată sursă de
informare pe care firmele o utilizează pentru a obţine date despre concurenţă este presa prin ştirile
şi analizele pe care le difuzează, urmate de diferitele evenimente organizate (lansări de produse,
anunţarea rezultatelor financiare, participarea la târguri, expoziţii, etc) şi nu în ultimul rând
paginile de Internet şi mass-media electronică.

Practici de anticoncurenţiale şi acte de concurenţă neloială

Potrivit legii sunt considerate practici anticoncurenţiale:
 orice înţelegeri exprese sau tacite între agenţii economici sau asociaţii de agenţi economici,
orice decizii de asociere sau practici concertate între aceştia, care au ca obiect sau pot avea ca efect
restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei pe piaţa româneasca sau pe o parte a
acesteia;
 folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante deţinute de către unul sau mai mulţi agenţi
economici pe piaţa româneasca sau pe o parte substanţiala a acesteia, prin recurgerea la fapte
anticoncurenţiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea comerţului ori prejudicierea
consumatorilor. Asemenea practici abuzive pot consta, în special, în:
a)impunerea, în mod direct sau indirect, a preturilor de vânzare sau de cumpărare, a
tarifelor sau a altor clauze contractuale inechitabile si refuzul de a trata cu anumiţi furnizori sau
beneficiari;
b)limitarea producţiei, distribuţiei sau dezvoltării tehnologice în dezavantajul utilizatorilor
sau consumatorilor;
c)aplicarea, în privinţa partenerilor comerciali, a unor condiţii inegale la prestaţii
echivalente, provocând în acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj în poziţia concurenţială;
d)condiţionarea încheierii unor contracte de acceptarea, de către parteneri, a unor clauze
stipulând prestaţii suplimentare care, nu au legătura cu obiectul acestor contracte;
e)exploatarea stării de dependenta economica în care se găseşte un client sau un furnizor
faţă de agent economic si care nu dispune de o soluţie alternativa în condiţii echivalente, precum
si ruperea relaţiilor contractuale pentru singurul motiv ca partenerul refuză sa se supună unor
condiţii comerciale nejustificate.
 De asemenea tot o formă de concurenţă neloială este şi dumpingul, definit ca practică prin
care unele bunuri sunt vândute pe piaţă la preţuri mici în dauna propriului profit cu scopul de a
elimina concurenţa.
De cele mai multe ori dumpingul se practică la intrarea unei firme pe o piaţă externă.
Practicarea unor preţuri de dumping este însă adesea greu de dovedit, fluctuaţiile cursurilor de
schimb valutar şi utilizarea metodelor de transfer fiscal putând împiedica orice tentativă de a
compara preţurile de export cu cele interne.
Potrivit legislaţiei româneşti în vigoare, referitor la activitatea de marketing desfăşurată de o
firmă sunt considerate acte de concurenţă neloială următoarele:
a) denigrarea concurenţilor care presupune comunicarea sau răspândirea, de către un
comerciant, de afirmaţii mincinoase asupra unui concurent sau mărfurilor sale, afirmaţii de
natura sa dăuneze bunului mers al întreprinderii.
b) concurenţa parazitară - întrebuinţarea unui nume, unei firme, unei embleme, unor
desemnări speciale sau a unor ambalaje de natura a produce confuzie cu cele folosite
legitim de alt comerciant ;
c) concurenţa ilicită prin încălcarea legilor, în special a celor fiscale conducând astfel la
practicarea unor preţuri mai mici;
d) publicitatea comparativă – identifică explicit sau implicit un concurent sau bunurile ori
serviciile oferite de acesta;
e) producerea in orice mod, importul, exportul, depozitarea, punerea in vânzare sau vânzarea
unor mărfuri purtând menţiuni false privind brevetele de invenţii, originea si caracteristicile
mărfurilor, precum si cu privire la numele producătorului sau comerciantului, in scopul de
a induce in eroare pe ceilalţi comercianţi sau beneficiari.