CATEDRA AS, Mai 2018

CATEDRA AS Anul VIII, Nr.
1 (15), Mai 2018
CUPRINS
Nr. Articolul Pagina
crt.
1 CUVINTE… 5
Redactorii
2 PROIECT TEMATIC- “ PĂSĂRILE- PRIETENELE OMULUI” 6
Prof. înv.primar MOCANU ELENA
Colegiul Naţional” Mihai Eminescu” Petroşani, HD
3 JOCUL ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ 9
Prof. înv.primar SILVEȘAN NICOLETA
4 AJUTORUL PE CARE POATE SĂ-L OFERE FAMILIA ELEVILOR DIN CLASELE I-IV 12
ÎN PREGĂTIREA LECȚIILOR
Prof. înv.primar POPA CARMEN- CRISTINA
5 ȘCOALA ȘI FAMILIA- FACTORI DE ECHILIBRU ÎN DEZVOLTAREA 15
ARMONIOASĂ A COPILULUI
Prof. înv.primar POPA CARMEN- CRISTINA
6 PROIECTUL SĂPTĂMÂNA ALTFEL/ CINEMA, CINEMA 18
Prof. înv.primar OANCEA MAGDALENA
7 POVESTIRE 21
Prof. înv.primar OANCEA MAGDALENA
8 STRATEGII DE STIMULARE A INTERESULUI PENTRU LECTURĂ ÎN PREDAREA 22
SIMULTANĂ ȘI INTERDISCIPLINARĂ
Profesor: LAȘIȚĂ DOINA
Colegiul Naţional Pedagogic ”Regina Maria” Deva, HD
9 EDUCAȚIA ECOLOGICĂ A COMUNITĂȚII LOCALE PRIN PROIECTE EDUCATIVE 25
Colegiul Naţional Pedagogic ”Regina Maria” Deva, HD
10 EMPATIA ÎN PEDAGOGIA MODERNĂ 28
Prof. înv.primar AVRAM MARIANA
11 PARTENERIATUL ELEV- PĂRINTE- LOGOPED, PREMISA FUNDAMENTALĂ ÎN 30
TERAPIA TULBURĂRILOR DE LIMBAJ
Profesor logoped: LICHI CARLA
12 STATUSUL ȘI ROLUL CADRULUI DIDACTIC ÎN SOCIETATE 32
Prof. înv.primar ARDELEAN CRISTINA- DANIELA
Școala Gimnazială ” I. G. Duca” Petroşani, HD
13 ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC ÎN OGLINDA EVALUĂRILOR INTERNAȚIONALE 35
Prof. înv.primar ARDELEAN CRISTINA- DANIELA
Școala Gimnazială ” I. G. Duca” Petroşani, HD
14 STUDIU EXPERIMENTAL PRIVIND EFICIENȚA UNOR PROCEDEE METODICE CU 37

APLICABILITATE ÎN JOCUL DE BASCHET, ÎN VEDEREA DEZVOLTĂRII
CALITĂȚII MOTRICE. VITEZA ÎN CICLUL PRIMAR
Profesor: CORDEA MONICA
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 3
CATEDRA AS Anul VIII, Nr.1 (15), Mai 2018
15 METODELE INTERACTIVE 39
Prof. înv.primar FEHER CLARA
16 EXERCIȚII DE SPARGERE A GHEȚII 43
Profesor: SOLOMON MELINDA
17 IMPORTANȚA RELAȚIEI PROFESOR- ELEV- PĂRINTE 46
18 LESSON PLAN- MY DAILY PROGRAMME 48
Profesor: RAICA LUCIANA
19 TRADIȚII LOCALE 51
20 EXPERIMENTUL- METODĂ DE EXPLOATARE A REALITĂȚII, ÎN ORELE DE 53
ȘTIINȚE ALE NATURII
Prof. înv.primar TRUCĂ IONELA GABRIELA
Școala Gimnazială Nr.7 Petroşani, HD
21 CUNOAȘTEREA DE SINE ȘI IMAGINEA DE SINE 57
Prof. înv.primar SILVEȘAN NICOLETA
22 TELEWORKINGUL/ TELEMUNCA- ipoteze, definire- 62
Profesor: HUMEL ELENA
23 PROIECT: SISTEMUL SOLAR // TEMA: STUDIUL SISTEMULUI SOLAR 68
Profesor: DUDUIALĂ GIANINA
24 METODE ȘI INSTRUMENTE DE CUNOAȘTERE PSIHOPEDAGOGICĂ A 72
ȘCOLARULUI DE CLASĂ PREGĂTITOARE
25 METODE ȘI MIJLOACE DE PREDARE A EDUCAȚIEI FIZICE LA CICLUL PRIMAR 78
Profesor: STOICA ANGELA
26 STRATEGII DE FORMARE A DEPRINDERILOR DE MUNCĂ INTELECTUALĂ LA 82
ȘCOLARUL MIC
18 *CUVINTE DE FINAL... 86
Redactorii
*Colaborare permanentă
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 4
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 5
PROIECT TEMATIC – „PĂSĂRILE - PRIETENELE

OMULUI”
Prof. înv. primar: MOCANU ELENA

Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” Petroşani, HD
Nivel II - 6-7 ani
ARGUMENT
Subiectul temei este strâns legat de experienţa copiilor.

Proiectul are o structură temporală de o săptămână şi oferă copiilor posibilitatea de a aplica
o foarte mare varietate de cunoştinţe şi deprinderi sociale şi intelectuale, pe lângă cele de bază
furnizate de curriculum. El permite atingerea unor domenii vaste cum ar fi: CLR, MEM, AVAP,
Muzică şi mişcare, Sport, Dezvoltare personală.
A prezentat interes atât din partea copiilor cât şi a celorlalţi factori (familia, specialişti), care
şi-au adus o contribuţie deosebită în realizarea acestuia.
Ȋn încheierea proiectului, am prezentat rezultatele acestuia sub formă de jocuri, discuţii,
dramatizări, întocmirea unui album.
Tema aleasă este în strânsă concordanţă cu obiectivele educaţiei ecologice şi şi-a adus o
contribuţie deosebită la educarea sentimentelor de dragoste faţă de natură, faţă de protejarea
mediului înconjurător.
Eveniment de deschidere :
Dimineaţa, Mihai intră supărat în sala de grupă şi-mi spune: “d-na învăţătoare, în vacanţa de
primăvară am fost cu bunicul meu pe malul Oltului, el fiind pasionat de pescuit.
Ȋn timp ce noi admiram peisajul stând pe malul apei, deodată am auzit un zgomot puternic şi
m-am speriat. Atunci bunicul mi-a spus că cineva împuşcat o pasăre şi ne-am îndreptat într-
acolo.
Când ne-am apropiat de locul unde se afla vânătorul, bunicul mi-a spus: “sper că este sezon
de vânătoare. Dacă nu, puii vor plânge după mama lor. Tu să nu faci niciodată rău păsărilor,
pentru că ele sunt foarte importante pentru noi toţi. Curăţă copacii de omizi şi insecte
dăunătoare.”
Parcă dintr-o dată veselia din clasă a încetat şi din ochii copiilor “ţâşneau” mii de întrebări:
de ce plâng puii?; de ce nu trebuie să le vânăm?; pe care le vânăm? când? cum?; ce importanţă
au ele pentru noi?; cum apărăm pădurea? etc.
I. Alegerea temei - PĂSĂRILE
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 6
II. Obiectiv fundamental - dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a importanţei

păsărilor pentru mediul înconjurător şi pentru om, precum şi stimularea curiozităţii pentru
investigarea acestuia.
III. Obiective cognitiv-informaţionale:
- să cunoască tipurile şi speciile de păsări din ţara noastră;
- să recunoască păsări din ţara noastră după caracteristicile lor (mărime, penaj, mediul în
care trăiesc, hrănire);
- să înţeleagă schimbările survenite în viaţa păsărilor de-a lungul anilor;
- să-şi îmbogăţească cunoştinţele referitoare la păsări şi să le aplice în situaţii diverse.
Obiective formative (psiho-motorii):
- să-şi dezvolte deprinderea de a îngriji o pasăre sălbatică;
- să execute (în limita posibilităţilor) căsuţe simple din scândurele, crengi etc. cărora să le
găsească o utilitate adecvată;
- să contribuie la ocrotirea păsărilor (să nu strice cuiburile, să nu umble la ouăle
depuse,să nu arunce cu pietre în păsări).
Obiective afective:
- să înţeleagă rolul şi necesitatea ocrotirii păsărilor;
- să-şi dezvolte sentimente de dragoste şi admiraţie faţă de această bogăţie a ţării noastre;
- să respecte regulile de comuniune dintre natură şi om şi să acţioneze în concordanţă cu
acestea;
- să contribuie la menţinerea echilibrului ecologic din natură;
- să-şi educe sentimente de înaltă conştiinţă şi responsabilitate cetăţenească faţă de un bun de
o valoare inestimabilă - PĂSĂRILE .
IV. a. Resurse:
- umane - copii – 32 ; părinţi ; specialişti
- materiale: - cărţi; pliante ; planşe ; fotografii ; materiale din natură)
- de timp - o săptămână
Inventar de materiale : cărţi ; reviste; planşe ; fotografii ; aparatură audio-video ; dicţionar
Inventar de metode : observaţia ; explicaţia ; conversaţia ; povestirea ; exerciţiul ; elemente
de problematizare –jocul ; învăţarea prin descoperire
V. Descrierea virtuală a proiectului

Pentru a putea da răspunsuri la toate întrebările adresate de copii referitoare la tema “
PĂSĂRILE’’, mi-am propus să îndrum şi să dirijez discuţiile spre întâmplări trăite sau auzite de
ei, spre aspecte văzute sau cunoscute de la altcineva, spre conţinutul unor poveşti, poezii,
legende etc. întrebările adresate de copii le-am eşalonat pe zile astfel:
Luni: - Cum se numeşte ştiinţa care se ocupă cu studiul păsărilor? – ornitologie ( Ramură a
zoologiei care se ocupă cu studiul sistematicii, al morfologiei, al ecologiei și al importanței
economice a păsărilor).
- Cine îngrijeşte păsările?
Marţi: - Ce specii de păsări cresc în ţara noastră? Câte specii trăiesc la noi? - 436 de specii
Miercuri: - Ce păsări trăiesc în pădurile noastre ? Dar la câmpie? Dar la deal?
Joi: - Cum ocrotim păsările?
Vineri: - Ce importanţă au păsările pentru noi?
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 7
- nagâţul, fazanul, potârnichea, vânturelul roşu, şorecarul comun, ciocârlia, presura sură,
vulturul pleşuv, acvila, şoimul, cocoşul şi găinuşa de munte etc.
- ajutăm adulţii la acţiunile întreprinse în acest sens
- izvor de sănătate pentru copaci şi pentru oameni
Modalităţi de evaluare utilizate pe parcursul proiectului:

* Realizarea unui centru tematic cu tema: „ PĂSĂRILE - PRIETENELE OMULUI”
* Produse ale activităţii copiilor;
*Observaţia curentă a învăţătoarei;
*Chestionarea orală
*Activitate demonstrativă cu participarea părinţilor
CONCLUZII
Deşi sunt mici, copiii au arătat un deosebit interes în desfăşurarea acestui proiect. Fiecare
echipă a prezentat materiale informative, imagini, desene realizate de ei, şi-au împărtășit
experienţele, fapt care a demonstrat că metoda proiectelor este foarte eficientă si se poate aplica
cu deosebit succes şi la clasa pregătitoare. Pentru mine, acest proiect a reprezentat, pe lângă o
experienţă plăcută, un izvor de informaţii despre comportamentul elevilor mei, interesul şi
evoluția copiilor din clasa pregătitoare, care au dat dovadă de ambiţie şi creativitate, dar şi despre
interesul pe care părinții l-au manifestat faţă de activitatea copiilor lor.
Proiectul l-am desfăşurat în cadrul temei “ Terra, planeta verde”, la clasa pregătitoare pe
care o conduc. Ȋn fiecare zi am desfăşurat activităţi care i-au ajutat pe copii să înţeleagă
importanţa păsărilor pentru noi, dar şi pentru generaţiile următoare.
BIBLIOGRAFIE
1. Breben, S., Gongea, E., (2002) - Metode interactive de grup, Editura Arves, Craiova;
2. Cerghit Ioan - Metode de învăţământ, EDP , Bucureşti, 1997;
3. Dobrescu, Dumitru - „ Întoarcerea la Natură”, Ed. Universitară, 2010;
4. Ion Scurtu si colaboratorii - Ecologie si protectia mediului înconjurator; Editura Independenta
Economica, Pitesti;
5. Mihai Bercea - Ecologie generala si protectia mediului; Editura Ceres, Bucuresti;
6. Programa activităţilor instructive-educative în şcoală, Bucureşti, 2000, Ed. V &I Integral ;
7. V. Preda, M. Pletea, M. Călin, A. Cocoş, D. Oprea, F. Grama - ,,Ghid pentru proiecte
tematice”, Bucureşti, 2007 ;
8. *** - “Metoda proiectelor la vârste timpurii”,Ed. Miniped , Bucuresti , 2002;
9. Grama F., Pletea M., Culea L., “Ghid pentru proiecte tematice “ , Didactica Publishing House
,2008.
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 8
JOCUL ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ
Prof. înv. primar: SILVEȘAN NICOLETA

,,Jocul este începutul cunoaşterii.”
Jocul este o activitate umană necesară la fiecare vârstă, este o formă de manifestare
întâlnită la oameni indiferent de vârstă, rasă, apartenenţă etnică, civilizaţie, cultură, din cele mai
vechi timpuri şi până în zilele noastre, care satisface nevoia de activitatea a omului generată de
trebuinţele, dorinţele şi tendinţele specifice vârstei lui.
În copilărie, jocul este o activitate dominantă prin care cei mici reuşesc să-şi satisfacă
unele dorinţe atât în mod conştient, cât şi în mod involuntar cu ajutorul unei lumi imaginare pe
care şi-o proiectează. E greu de definit jocul în câteva cuvinte, deoarece el se defineşte în funcţie
de valenţele sale. Jocul este mişcare, explorare, comunicare, socializare, observaţie şi imitaţie,
exerciţiu, disciplinare, învăţare şi, mai ales, plăcere.
Și în activitatea didactică jocul este o activitate importantă. Este suficient să spui
cuvintele magice ,,acum ne vom juca” și ai reușit să captezi atenția tuturor copiilor. Jocul poate fi
folosit ca activitate de sine stătătoare sau îl poți integra, practic, în orice moment al lecției, atunci
când observi plictiseală sau neatenție în rândul elevilor.
Jocul „De-a cuvintele”

Scopul: activizarea şi îmbogățirea vocabularului.
Obiective operaționale: să spună cât mai multe cuvinte care încep cu un anumit sunet.
Desfăşurarea jocului: Cadrul didactic va scrie pe tablă, una dintre literele învățate până la data
respectivă. De exemplu: litera „r”. Se cere elevilor să spună cuvinte care încep cu sunetul r.
Cuvintele să fie alcătuite dintr-o silabă, două sau mai multe silabe (r – rar – ramă – ramură –
rândunică). Jocul se poare desfăşura şi sub formă de competiție. Câştigă elevii care pot spune
cuvinte cu sunetul indicat respectând toate cerințele formulate de propunător.
„Jocul literelor”
Scopul: formarea capacității de a recunoaşte literale alfabetului.
Obiective operaționale: să formeze cât mai multe litere de tipar din bețişoare.
Resurse didactice: cutia cu bețişoare
Desfăşurarea jocului: Fiecare elev are pe bancă cutiuța cu bețişoare. La comanda „Începeți!”
elevii vor forma pe bănci literele alfabetului , pe care le-au învățat (majuscule de tipar). După un
timp, profesorul va spune: „Stop!”. Elevii încetează jocul. Câştigă cel care a format mai multe
litere.
Jocul „Telefonul fără fir”

Scopul: dezvoltarea auzului fonematic şi a capacității de concentrare a atenției.
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 9
Obiective operaționale: să recepționeze corect mesajul şi să-l transmită mai departe.

Desfăşurarea jocului: Copiii sunt aşezați în şir, unul lângă altul, stau în picioare sau pe scaune.
Cadrul didactic spune primului copil din şir, la ureche, un cuvânt. Acesta, la rândul lui îl
transmite următorului copil şi tot aşa mai departe până ce, mesajul ajungând la ultimul copil din
şir, acesta îl rosteşte cu voce tare. Tuturor copiilor le place acest joc, pentru că, de obicei, la
ultimul copil din şir ajunge un mesaj distorsionat, care îi face pe toți să râdă. Sunt recomandate
cuvinte uzuale, simple, cu un număr de silabe nu prea mare, de exemplu: mama, masa, lopată,
maşină, păpuşă etc. Pe măsură ce cresc şi îşi sporesc achizițiile, copiii vor fi capabili să înțeleagă
şi să transmită cuvinte mai lungi, mesaje formate din două sau trei cuvinte (propoziții scurte cu
conținut concret).
Jocul „Cum face?”

Scopul: Formarea deprinderii de a rosti corect sunetele şi de a emite onomatopee.
Obiective operaționale: să recunoască în imagini diferite animale şi să ştie cum fac.
Resurse didactice: ilustrații cu diferite animale.
Desfăşurarea jocului: Se împart elevilor ilustrații cu diferite animale sălbatice și domestice.
Cadrul didactic numeşte elevii care să spună ce reprezintă ilustrația primită şi cum face animalul
respectiv.
Jocul „Eu spun una, tu spui multe”

Scopul: însuşirea corectă de către copii a formelor de singular şi plural a substantivelor, precum
şi a deprinderii de a le include corect în propoziții; dezvoltarea atenției şi a memoriei vizuale.
Obiective operaționale: să aleagă corect jetonul cu una sau mai multe imagini şi să exprime
corect singularul şi pluralul.
Resurse didactice: cartonaşe cu diferite desene reprezentând un singur lucru sau ființă şi altele
reprezentând mai multe obiecte sau ființe de acelaşi fel.
Desfăşurarea jocului: Pentru fiecare substantiv propus în joc vor exista două cartonaşe, unul cu
un singur element iar altul cu două sau mai multe elemente de acelaşi fel. Unul din cartonaşe va
fi pe catedră iar celălalt repartizat elevilor în aşa fel încât să existe atât pe catedră cât şi la copii
cartonaşe care conțin un singur element şi care redau mai multe elemente. Pe rând câte un copil
vine la catedră şi alege un cartonaş. De exemplu, ridicând un cartonaş cu mai multe elemente
copilul spune: „Eu am pe cartonaş mai multe flori”. Copilul la care se află cartonaşul cu o
singură floare se ridică şi spune: „Eu am cartonaşul cu o floare”. Apoi copilul formulează
propoziția despre floare. Elevul care se află la catedră trece la plural propoziția respectivă. În
partea a doua a jocului propunătorul (sau un elev) spune un cuvânt la singular (sau plural), iar
elevii trebuie să spună acelaşi cuvânt la plural – respectiv la singular. În continuarea jocului se
vor alcătui propoziții în legătură cu cuvintele folosite în joc. De exemplu: „În grădină sunt flori
multe”
Jocul ,,Ecuson”
Scopul: cunoaştere şi autcunoaştere, autocaracterizare
Resurse didactice: instrument de scris, post-it
Desfășurarea jocului: - fiecare elev primeşte câte o foaie de dimensiunea unei cărţi de vizită. Pe
ea i se cere elevului să îşi scrie prenumele, pe verticală, cu litere de tipar după care să realizeze
acrostihul prenumelui cu propriile trăsătrui de caracter. În dreptul acrostihului, elevul va realiza
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 10
un desen reprezentativ pentru el. La finalul activităţii fiecare elev îşi prezintă ecusonul în faţa
colegilor.
Jocul ,,Ce aș fi dacă aș fi...?”

Scopul: cunoaşterea şi autocunoaşterea, relaţionarea, dezvoltarea creativităţii, imaginaţiei şi
limbajului, exersarea unor moduri verbale
Resurse didactice : instrument de scris, fişă de lucru
Desfășurarea jocului: - elevii sunt împărţiţi în perechi. Fiecare elev primeşte o fişă pe care sunt
formulate mai multe întrebări la care trebuie să răspundă. După completarea întrebărilor cu
răspunsurile necesare, elevii îşi schimbă între ei fişele şi le prezintă clasei.
Ex. de întrebări: Dacă aş fi altcineva, aş fi..., Dacă aş putea să fiu în alt loc acum, aş
fi...., Dacă nu aş locui în ţara mea, aş locui în..., Dacă aş fi un animal, aş fi..., Dacă aş fi o
floare, aş fi..., Dacă aş fi o culoare, aş fi..., Dacă aş fi un instrument muzical, aş fi..., etc.
Jocul ,,Punga cu surpize”

Scopul: autocunoaştere şi autoprezentare, realizarea de asocieri
Resurse didactice: - o pungă cu diferite obiecte
Desfășurarea jocului: - Într-o pungă se pun diferite obiecte. Elevii extrag, pe rând, câte un obiect
din pungă şi prezintă celor din jur un motiv pentru care ei cred că se aseamnă cu obiectul
respectiv. După ce un elev îşi termină prezentarea, punga merge la elevul următor care, la rândul
lui, extrage un obiect şi găseşte asemănări între el şi obiectul respectiv.
Ex. de obiecte: o jucărie de pluş, un fruct, o legumă, un articol vestimentar, un instrument
de scris etc...
Sursa: Internet
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 11
AJUTORUL PE CARE POATE SĂ-L

OFERE FAMILIA ELEVILOR DIN
CLASELE I-IV ÎN PREGĂTIREA
LECŢIILOR
Prof. înv. primar: POPA CARMEN CRISTINA

Dacă vrei să culegi după un an, îngrijeşte ogorul.

Dacă vrei să culegi după zece ani, plantează un pom.
Dacă vrei să strângi roadele după cincizeci de ani, educă oamenii. (proverb
chinezesc)
Întotdeauna, când primăvara umple pământul de viaţă, bucuria mugurilor ne încălzeşte

sufletele. Căci aceşti mici muguri, atât de neînsemnaţi, ce răbufnesc pe ramurile abia scăpate
de frigul iernii, înseamnă viitoare flori care ne vor încânta privirile, oricât de obosiţi am fi,
înseamnă fructe şi seminţe ce vor naşte alţi pomi, cu alte rodiri, perpetuând viaţa, frumuseţea,
bogăţia…
Dar, de la prima floare până la fruct, până la prima rodire şi la rodirile viitoare, câtă
energie consumă în bunătatea ei fără margini natura mamă?
Primăvară… muguri… Două cuvinte care pe lângă sensul propriu atât de frumos au
dobândit din vremuri străvechi şi unul figurat, drag nouă, oamenilor. La auzul lor gândul ne
poartă spre minunata copilărie, la copiii noştri, căci ei ca şi mugurii, ne încântă sufletele de
când încep a se ivi pe ramura vieţii noastre.
Dar, de la primii paşi până la prima rodire, câtă căldură, câtă dăruire este necesară?
Copilului nu-i sunt suficiente numai darurile vitale ale soarelui şi ale pământului. Lui îi sunt
indispensabile şi căldura şi lumina din iubirea oamenilor care-l înconjoară, care-i veghează
primii paşi şi-l ajută să prindă aripi de zbor spre împlinirea viselor îndrăzneţe. Pentru orice
familie cu copii intrarea în şcoală a acestora ocupă un loc aparte. Dobândirea statutului de
şcolar nu înseamnă nici pe departe răgaz educativ pentru familie. Dimpotrivă, plecând de la
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 12
premiza că învăţătura este o activitate complexă care, ca oricare alta trebuie învăţată, sprijinul
părinţilor este salutar, îndeosebi în primii ani de şcoală. În formarea unor deprinderi concrete
este absolut necesar de respectat principiul unităţii şi consecvenţei îndrumărilor şi cerinţelor.
Trăind într-o lume în care calculatorul pătrunde tot mai mult in viaţa noastră, iar
televizorul ne-a făcut deja robii săi, influenţa lor se răsfrânge şi asupra copiilor. Emisiunile
TV urmărite dincolo de limitele permise exercită asupra acestora o influenţa negativă atât în
ceea ce priveşte sănătatea, cât şi comportamentul lor, cu atât cu cât în locul povestirilor au
apărut desene animate rigide care instigă la violenţa de toate felurile. Trebuie să avem în
vedere însă că TV prelungeşte în noapte oboseala de peste zi. În acest sens, specialiştii
recomandă convingerea familiei ca în tot timpul claselor mici să existe un program zilnic al
elevilor, program care să înceapă la ora 7 şi să se încheie nu mai târziu de 21.30. Familia
trebuie să ştie că orele de somn dinaintea miezului nopţii sunt cele mai importante şi, în nici
un caz, să nu fie pierdute.
Pentru copii, momentul pregătirii pentru culcare (duşul, spălatul pe dinţi, un pahar cu
ceai, povestea de seară) este un adevărat test pentru mame. Nici un film, nici un joc pe
calculator nu poate înlocui o poveste şoptită de mamă, ascultată pe casetă sau citită de copil.
În ciuda trecerii timpului, ele, poveştile n-au îmbătrânit, nu s-au demodat, nu şi-au pierdut
frumuseţea şi fiecare are un important mesaj educativ.
Aşadar, odată cu începerea şcolii, părinţii îi vor supraveghea pe copii îndeaproape,
urmărind respectarea regimului zilnic, orientându-i şi ajutându-i în pregătirea lecţiilor,
controlându-le caietele, modul de organizare a timpului liber, ţinuta, frecventa, comportarea,
cercul de prieteni. Urmărind cu atenţie şi descifrând în caietele de clasă mărturiile procesului
educativ organizat şi condus de învăţător, participând la şedinţele cu părinţii şi întâlnirile cu
învăţătorul, părintele ajunge posesorul unui set de informaţii utile efortului de sprijinire a
copilului în pregătirea lecţiilor.
Deci, rolul părintelui în supravegherea pregătirii lecţiilor, trebuie să contribuie la
organizarea efortului copilului de a prezenta la şcoală numai rezultatul muncii sale şi nu de
scutirea de efort. Discuţia trebuie purtată cu răbdare, fără urecheli, fără cuvinte urâte. În
îndrumarea şi controlul pe care-l fac părinţii asupra muncii copiilor, cei dintâi trebuie să ţină
seama de vârsta copiilor, dar şi de anumite particularităţi individuale. Un copil trebuie
supravegheat mai îndeaproape, altul mai puţin. Copilul trebuie astfel ajutat, încât să-i
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 13
cultivăm dorinţa de a-şi rezolva singur temele, precum şi încrederea că poate face acest lucru
în bune condiţii şi mai ales că ştie să se folosească de timp. Unii părinţi înţeleg greşit ajutorul
pe care pot să-l dea copiilor, efectuând uneori temele în locul lor sau ajutându-i mai mult
decât trebuie.
Un asemenea ajutor nu stimulează interesul copilului pentru învăţătură, pentru muncă în
general. Sunt uneori situaţii când părinţii nu îi pot ajuta pe copii, fie că sunt prea ocupaţi, fie
că nu au pregătirea corespunzătoare. Este însă necesar ca elevul să simtă interesul părinţilor
pentru studiul său, să vadă că părinţii sunt interesaţi de activitatea lor, învăţătura.
Părinţii trebuie să se intereseze sistematic de situaţia la învăţătură a copiilor, să dea
însemnătatea cuvenită şi succeselor obţinute de ei, dar şi greutăţilor ivite, să discute cu copiii
despre munca lor şcolară, despre ceea ce îi atrage mai mult şi despre toate problemele
specifice vârstei lor, în sfârşit să creeze în casă şi în familie o atmosferă caldă, plăcută, să le
fie drag să ajungă acasă. Familia trebuie să aibă suficientă căldură şi răbdare pentru copii, să
asigure un echilibru între timpul acordat învăţării, muncilor gospodăreşti, jocului, odihnei,
lecturii. Să nu uităm că ei, copiii trebuie să se joace, dar noi, părinţii trebuie să ştim cât timp
acordăm jocului, cu cine, unde şi cum se joacă.
Ştiut fiind faptul că atunci când pomul se înalţă, se înalţă şi mlădiţele de pe el,
majoritatea părinţilor răspund cu interes chemării şcolii din dragostea sinceră pentru copil,
din respect pentru dascăl şi din încrederea pe care el, învăţătorul trebuie s-o câştige şi s-o
păstreze, din înţelegerea necesităţii acordării sprijinului lor procesului formativ al celor mici..
Iată cele zece învăţături de care fiecare părinte ar trebui să ţină seama:
PAGINA PĂRINŢILOR
* Când copilul este preţuit, el învaţă să aprecieze.
*Când copilul este criticat, el învaţă să condamne.
*Când copilul este tratat cu ostilitate, el devine bătăuş.
*Când copilul este ridiculizat, el învaţă să fie timid.
*Când copilul este certat în permanenţă, el învaţă să se simtă vinovat.
*Când copilul se simte tolerat, el învaţă să fie răbdător.
*Când copilul este încurajat, el învaţă să fie încrezător.
*Când copilul trăieşte în dreptate, el învaţă să fie cinstit.
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 14
*Când copilul trăieşte într-un mediu care-l apreciază, îl aprobă, el învaţă să se placă pe
sine.
*Dacă copilul trăieşte intr-un mediu în care se manifestă acceptare şi prietenie, el învaţă
să găsească dragoste in lume.
DOROTHY LAW NOLTE- fragment din lucrarea ,, Ce anume învaţă copilul tău”
Concluzie: Copilul învaţă după cum trăieşte.
ŞCOALA ŞI FAMILIA – FACTORI DE ECHILIBRU ÎN

DEZVOLTAREA ARMONIOASĂ A COPILULUI
Prof. înv. primar: POPA CARMEN CRISTINA

,, Un copil poate oricând sa-l înveţe pe un adult trei lucruri: cum să fie mulţumit
fără motiv, cum să nu stea locului niciodată şi cum să ceară cu insistenţă ceea ce-şi
doreşte” (Paulo Coelho)
În educaţie, un rol important îl are empatia, capacitatea de a te transpune în gândurile şi

sentimentele celuilalt. Atunci când există empatie între învăţător -elevii săi şi părinţii acestora,
ei se află pe aceeaşi lungime de undă, procesul de predare-învăţare se desfăşoară firesc, fără
blocaje, iar rezultatele sunt superioare. Un cadru didactic bun va şti să le insufle elevilor şi
părinţilor lor un mod de gândire pozitiv, optimist şi să se poarte cu fiecare ca şi când ar fi cea
mai importantă persoană din lume.
Există mai multe feluri de părinţi, după:
1. Interesul manifestat faţă de şcoală (rezultate la învăţătură ale copiilor,
comportamentul, relaţiile cu cadrele didactice şi colegii etc.); sunt părinţi:
ISSN 2247- 0778
ISSN-L 2247- 0778 Pag. 15
a) interesaţi- de tot ceea ce are legătură cu propriul copil. Ei sunt motivaţi intrinsec;
b) parţial interesaţi- de obicei material (carnete de alocaţie, burse, diferite ajutoare
etc). Ei sunt motivaţi extrinsec.
c) dezinteresaţi- le lipseşte motivaţia.
2. Colaborarea cu şcoala (conducere, cadrele didactice etc.) sunt părinţi:
a) cooperanţi- oricând, oriunde, oricum şi oricât este nevoie. Ei au iniţiativă proprie.
b) parţial cooperanţi- în funcţie de diferite interese. Ei pot fi stimulaţi de iniţiativa
altora.
c) necooperanţi.
3. Atitudinile faţă de copil; sunt părinţi care:
a)subapreciază potenţialul momentan al copilului (intelectual, educaţional,
comportamental) Ei suprasolicită copilul, obosindu-l;
b)subapreciază potenţialul acestora. Adoptă o atitudine indiferentă, inhibitoare,
favorizând delăsarea, slăbirea voinţei copilului;
c)apreciază corect potenţialul copilului şi ajută la stimularea, valorificarea şi
îmbogăţirea acestuia.
Această clasificare ar putea continua, dar a fost făcută în urma multiplelor cazuri
concrete avute în scoală de-a lungul anilor.
În funcţie de categoria în care se încadrează părintele, acesta trebuie tratat ca atare. De
exemplu, părintele unui copil care are rezultate mai slabe la învăţătură şi care la început a fost
cooperant, în momentul în care la şedinţa cu părinţii se prezintă în plen rezultatele şcolare
(iarăşi şi iarăşi slabe) se va simţi frustrat şi poate nu va mai veni la următoarea şedinţă.
De obicei, la şedinţele cu părinţii lipsesc părinţii copiilor-problemă, iar observaţiile se
fac mereu părinţilor copiilor fără probleme.
De ce lipsesc acei părinţi? Poate, pentru că au obosit să audă lucruri vechi, pe care le
ştiu deja şi le ştiu prea bine, iar când, întâmplător,îi întâlneşti sau îi suni, prima lor întrebare
este ,,Ce prostii a mai făcut iarăşi?
Şi atunci, ce se poate face pentru a stimula colaborarea cu părinţii acestor copii? Pe cât
posibil, între cadrul didactic (învăţător, profesor, diriginte, consilier) şi părinte este
recomandată discuţia individuală, iar la şedinţe prezentarea în plen a rezultatelor şcolare şi
absenţelor să se facă doar la cerere. Nu vom aminti în plen numele copiilor cu rezultate mai
slabe la învăţătură.
Părinţii şi copiii trebuie sensibilizaţi.
Toţi ne punem o întrebare: Care ar putea fi portretul consilierului ideal? Vom încerca şi
noi (fără a avea pretenţia că vom reuşi să conturăm un astfel de portret).
Prin puterea propriului nostru exemplu trebuie:
- să le fim un model (intelectual, comportamental, moral);
- să ne autocunoaştem pentru a-i ajuta să se cunoască mai bine;
- să ne valorificăm potenţialul nostru creator pentru a-i ajuta la stimularea propriului
potenţial; - să fim curajoşi, îndrăzneţi pentru a le stimula şi lor curajul şi îndrăzneala;
- să fim empatici;
- să-i iubim (pentru că iubirea este totul)
- să fim optimişti, pentru a le insufla şi lor optimism;
- să fim adaptabili, pentru a-i putea ajuta când au nevoie;
- să fim fermi, hotărâţi pentru a ne urma exemplul;
- să fim răbdători, calmi, pentru a le insufla şi lor din liniştea noastră;
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 16
- să fim echilibraţi.
Prin activităţile noastre la clasă, prin serbările şcolare prilejuite de diferite evenimente şi
sărbători, prin activităţile desfăşurate în cadrul parteneriatelor am implicat mereu părinţii într-
un demers formativ-educativ coerent, care să sprijine dezvoltarea elevilor.
Primele sfaturi de la învăţători către familie, transmise pe un ton prietenesc au fost:
- Învaţă să-ţi asculţi copilul!
- Fii răbdător!
- Fii maleabil!
- Nu fi partea care atacă- să nu te enervezi, să nu ţipi, nu jigni copilul!
- Exprimă-te clar şi hotărât!
- Discută cu copilul tău cât mai mult!
- Fă-ţi timp pentru copil şi fi gata să-i oferi siguranţă!
- Faceţi din fiecare realizare o sărbătoare!
- Răsplătiţi-le şi lăudaţi-le orice efort! Amintiţi-le că un competitor nu încetează
niciodată să încerce.
- Petreceţi câtva timp cu fiecare dintre copii, singur,pentru a arăta că fiecare e special
pentru dumneavoastră.
- Învăţaţi-l să gândească pozitiv, fiind chiar voi un exemplu! În loc de remarci critice la
întoarcerea de la joacă, spuneţi: ,,Se vede că te-ai distrat de minune.
- Lăsaţi-l să-şi aleagă singur hainele! Acest lucru arată că îi respecţi capacitatea de a lua
decizii.
- Puneţi bileţele cu glume, poezioare sau cuvinte de încurajare în pachetul cu gustarea
pentru şcoală.
- Încercaţi să nu faceţi nimic din cele ce v-au făcut părinţii şi nu v-au plăcut!
- Oferiţi-i copilului daruri adevărate, pe termen lung! Acestea sunt rădăcini şi aripi,
totodată. Dacă devine independent (şi vi se pare că exagerează…) consideraţi că aţi reuşit.
- Uitaţi de ziua de ieri! Începeţi o nouă zi cu bucurie. Este un nou prilej de a avea o
relaţie bună cu copilul şi de a-i arăta din nou şi din nou că îl iubiţi.
- Îmbrăţişaţi-l, sărutaţi-l şi spuneţi-i ,,Te iubesc!” cel puţin o dată pe zi. Copiii au nevoie
de reafirmarea dragostei părinteşti. Puşculiţa lor sentimentală va fi astfel mereu plină.
,,Meseria” de părinte este, în acelaşi timp, cea mai dificilă şi cea mai uşoară meserie din
lume. Este deosebit de greu să rezişti tot timpul ritmului antrenant impus de copilul tău, să ai
răbdare să răspunzi adecvat la întrebări ,,puerile”, să reuşeşti să vezi lumea prin ochii lui, dar
de modul în care părintele îşi îndeplineşte rolul depinde viitorul copilului.
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 17
PROIECTUL ,,SĂPTĂMÂNA ALTFEL,,

CINEMA, CINEMA
Prof. înv. primar: OANCEA MAGDALENA

Titulul Proiectului: Cinema,cinema

(recomandăm titluri creative şi
scurte)
Perioada de implementare: Săptămâna altfel
Număr membri implicaţi 22
Rezumatul proiectului:
Descrieţi pe scurt proiectul pe care vă propuneţi să îl implementaţi. Maxim. 15
rânduri
,,Cinema,Cinema,,este o metodă de educație nonformală cu scopul de a oferi elevilor
o altă perspectivă asupra modului în care cunoștințele pot fi transmise și asimilate .
În cadrul proiectului ,sunt vizionate filme artistice și documentare cu tematică
istorică,atent alese și care să răspundă cerințelor Programei școlare pentru clasa a IV-a
În timpul vizionării,elevii trebuie să aibă lângă ei un caiet în care aceștia vor nota
evenimentele istorice,anii când au avut acestea loc ,detalii privind personalitățile istorice,
toponimii,obiceiuri etc.
În faza de evaluare a proiectului,elevii vor corobora cunoștințele astfel dobândite cu
cele din lecțiile de istorie și vor alcătui un portofoliu ce va cuprinde lucrările elevilor pe
tematica aleasă la început . Portofoliile vor fi apoi folosite în cadrul orelor de istorie
viitoare.
Justificarea proiectului:
Descrieţi cărei nevoi de învăţare sau probleme i se adresează acest proiect, care sunt
cauzele care generează apariţia acestei probleme/nevoi. Descrieţi care ar fi efectele
proiectului vostru în urma implementării. Maxim 20 de rânduri.
Am ales să implementez acest proiect la clasa pe care o coordonez deoarece am
observat că elevilor le este mai ușoară învățarea și înțelegerea unor aspecte de natură
istorică dacă noile cunoștințe au și un suport vizual –dramatic.
Cunoștințele de istorie sunt o parte din cunoștințele de cultură generală ale oamenilor
( elevilor).Astfel,aceste cunoștințe trebuie să fie ușor de asimilat și să rămână în memorie
cât mai mult timp.
Deoarece am observat tendința elevilor de a trata în mod superficial și prea succint
anumite cunoștințe ce trebuie asimilate ,sunt de părere că profesorului îi revine sarcina
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 18
de a se servi nu numai de anumite metode de predare sau de tactul său pedagogic ,ci și de
orice mijloace de învățământ capabile să înlesnească învățarea.
Profitând de orele din cadrul ,,Școala Altfel,,mi-am propus să implementez acest
proiect anul acesta când elevii sunt în clasa a IV-a și au ca obiect de studiu și istoria.
Categorii de beneficiari:
Cui se adresează proiectul vostru? Vă rugăm să descrieţi beneficiarii în CIFRE şi
să descrieţi anumite CARACTERISTICI ale grupului ţintă, dacă este cazul. Maxim
10 rânduri.
Beneficiari directi: - elevii clasei a IV-a -22 elevi de 10 ani;
Beneficiari indirecti: -familiile elevilor,prietenii lor;
Scopul şi obiectivele proiectului:Scopul (idem cu plan lecţie)

Obiectivele de învăţare (SMART)
Scop: Scopul proiectului este de a face cunoștințele de istorie cât mai atractive și
accesibile prin vizionarea unor filme
Obiective:
O1: să înțeleagă contextul istoric în care are loc acțiunea filmului (,,Dacii,, ,,Mircea,,
,,Ștefan cel Mare,, Vlad Țepeș,, ,,Mihai Viteazul,, etc) ;
O2 să știe numele și acțiunile personajelor principale ;
O3 să noteze noi idei pe care să le poată folosi ulterior la lecțiile de istorie sau ,eventual
în cele de literatură ;
O4 să cunoască și să înțeleagă rolul personalităților istorice din vizionări în istoria
poporului român;
O5 să participe cu interes la aceste activități ;
Descrierea activităţilor (idem plan lecţie)
A1: SENS- să își facă o imagine de ansamblu asupra subiectului istoric ales.
Discuții pregătitoare prealabile vizionării filmului;
Vizionarea propriu-zisă a filmului;
În timpul unui stop-cadru ,vor avea loc discuții pentru a-i face pe elevi să înțeleagă
contextul istoric din acțiunea filmului;
A2 :SENS-să -și noteze din filmele vizionate numele personajelor principale,nume de
locuri ,etc precum și ordinea acțiunii filmului.
Elevii vor reține și vor nota numele personajelor principale și secundare,numele de
localități,râuri etc. care prezintă importanță pentru evenimentele istorice vizionate;
REFLECȚIE-v-a plăcut filmul ? care au fost personajele principale ? dar cele secundare?
unde a avut loc acțiunea filmului ? ce locații ați identificat ? ce forme de relief ați
observat? credeți că mediul înconjurător are importanță într-un conflict armat ? de ce ? ce
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 19
s-a întâmplat atunci când… ?de ce credeți că acest domnitor a procedat așa? voi ați fi
procedat la fel ? ce alte personaje v-au plăcut și de ce ? cine v-a displăcut și de ce ? ați
retinut timpul istoric când s-a petrecut acțiunea ? cu ce personaj te-ai identifica ? de ce?
crezi că-ți seamănă ? puteți acum să-l caracterizați pe …?ce ați reținut referitor la familia
domnitorului ?ce ați învățat din filmul vizionat ?ce idee transmite filmul ? cum putem
aplica în viața noastră de acum ceea ce am desprins din film ?
A3 : SENS-să își reamintească anumite informații la viitoarele lecții
Elevii vor nota orice informație consideră ei că le va fi de folos la orele de istorie;
A4: SENS- să extragă informațiile principale din cele vizionate
Vor avea loc discuții și activități de reflecție din care elevii vor extrage informații
menite să-i ajute să înțeleagă rolul personalităților istorice( din filmele vizionate )în istoria
poporului român;
A5 :SENS- să organizeze noile informații într-un portofoliu
Elevii vor întocmi portofoliile pe care apoi le vor prezenta în fața clasei;
Ați fi procedat la fel

Voluntari şi parteneri:
Menţionaţi cu ce PARTENERI v-aţi propus să lucraţi la proiect şi care este
rolul/contribuţia lor în proiect. Maxim 20 de rânduri.
VOLUNTARI:
Cine?:elevii și membrii familiilor elevilor.
Câţi?: La organizarea proiectului vor participa 22 de elevi și 5-6 părinți.
Cum se implică?: Elevii participă la implementarea proiectului .Ei vor aduna
informațiile necesare pe care apoi le vor aduna în portofoliile lor.Părinții elevilor vor
facilita obținerea CD-urilor,a unor reviste etc.necesare completării cunoștințelor elevilor.
Buget:
Vă rugăm să adăugaţi ce resurse financiare vă propuneţi să obţineţi, categoriile de
cheltuieli pe care le implică realizarea proiectului.
Care sunt cheltuielile acestui proiect? Vă rugăm, completaţi tabelul de mai jos.
Categorie de cheltuieli* Suma necesară
1.CD-uri cu filme inscriptionate 50lei
(originale)
2 .Caietele pentru notițe 25lei
3.Laptop 0 lei-există în dotarea clasei
4.Videoproiector 0 lei-există în dotarea clasei
5.Dosare ptr.portofolii 15 lei
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 20
TOTAL 90 lei
* de exemplu: consumabile, închiriere sală, transport etc.
Care sunt sursele de unde veţi face rost de aceşti bani sau resurse materiale?
Sursa de provenienţă Suma acoperită
1. Sponsorizarea din partea 90 lei
părinților
2.
3.
TOTAL
POVESTIRE
Prof. înv. primar: OANCEA MAGDALENA
Titlul povestirii:VIAȚA CA UN FLUTURE ALBASTRU
Tematici acoperite: discriminare, diversitate

Valori promovate: responsabilitate,respect,onestitate,încredere
Timpul necesar: 30 min.
Materiale necesare-
Obiectivele povestirii:
După lecturare/audiție,elevii vor fi capabili:
-să analizeze o situație din mai multe perspective
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 21
-să emită judecăți de valoare, în cunoștință de cauză.
Povestea culeasă (textul):

A fost odată un bătrân văduv care avea două fete.Acestea erau foarte inteligente și
curioase din fire ,fiind mândria bătrânului tată. Deoarece fetele îl ,, bombardau,, cu fel de fel
de întrebări la care nu știa ce să le răspundă,și dorind să le ofere fetelor o educație de
calitate,tatăl le-a înlesnit șederea ,pentru o bucată de timp ,la un renumit înțelept.Acesta știa
de fiecare dată ce să răspundă la întrebările fetelor.
Într-o zi ,fata cea mare s-a gândit să-i pună la încercare inteligența înțeleptului .A
adus un fluture albastru spunându-i surorii sale ce va face cu el:
-O să ascund fluturele în mâinile mele și o să-l întreb pe înțelept dacă fluturele este viu sau
mort.Dacă va zice că e mort,îmi voi deschide mâinile și-l voi lăsa să zboare.Dacă va zice că
fluturele e viu ,îl voi strânge și-l voi zdrobi.Astfel,orice răspuns va da ,se va înșela.
Cele două fete s-au dus la înțelept și l-au găsit meditând.
-Am aici un fluture albastru .Spune-mi,te rog,înțeleptule,e viu sau mort?
Foarte calm ,înțeleptul surâse și zise:
-Depinde de tine …fiindcă e în mâinile tale ! Așa este și viața noastră,prezentul și viitorul
nostru.Noi suntem de vină când ceva nu merge bine .Nu trebuie să învinovățim pe nimeni
pentru ceea ce dobândim sau nu.Viața noastră e în mâinile noastre ,asemenea fluturelui
albastru .De noi depinde să alegem ce facem cu ea.
Întrebări de debriefing: Ce părere v-a făcut decizia fetei mari?De ce credeți că a

dorit să procedeze așa?Cum vi se pare atitudinea ei?Dar cea a înțeleptului?Voi l-ați fi
provocat pe înțelept? De ce?Ce sentimente v-a transmis povestirea?Când ați mai simțit
astfel?Cum interpretați vorbele înțeleptului? Ce ați învățat despre viață?
Sugestii pentru follow-up: Ultima parte,cea bolduită,se poate citi ,sau nu, elevilor,
în funcție de vârsta lor și de percepția cognitivă ale acestora.
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 22
STRATEGII DE STIMULARE A INTERESULUI PENTRU

LECTURĂ ÎN PREDAREA SIMULTANĂ ȘI
INTERDISCIPLINARĂ
Profesor: Lașiță Doina

Colegiul Național Pedagogic ”Regina Maria” Deva, HD
Acest proiect educaționl extrașcolar Strategii de stimulare a interesului pentru lectură

în predarea simultană și interdisciplinară a apărut ca o necesitate de a forma deprinderi legate
de un mod de viață care să aibă la bază colaborarea. Credem că pentru elevii noștri este
important să se adapteze unor grupuri format din caractere din cele mai variate, dar și unor
situații în cadrul cărora să demonstreze deschidere, curiozitate și o permanentă dorință de a fi
mai buni.
Copiii reprezintă continuitatea unei culturi, a unui sistem de valori morale și spirituale.
Proiectul de parteneriat pe care îl propunem contibuie la adâncirea şi completarea
procesului de învăţământ, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea
raţională şi plăcută a timpului lor liber.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor.
Acestea se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la metodele folosite şi la formele de
organizare a activităţilor.
Conţinutul acestor activităţi nu este stabilit de programa şcolară, ci de cadrele didactice, în

funcţie de interesele şi dorinţele elevilor.
În central atenţiei am avut realizarea idealului educaţional al şcolii româneşti, care constă
în dezvoltarea liberă, integrală, armonioasă, a individualităţii umane, în formarea personalităţii
autonome şi creative. (Legea învăţământului nr.85, 1995, Art.3)
O altă justificare a alegerii temei este în funcţie de necesităţile, condiţiile şi presiunile

sociale exercitate asupra noului tip de personalitate urmărit a fi realizat în cadrul procesului
instructiv-educativ. Astfel am ţinut cont de comanda societăţii contemporane care vizează
formarea unor personalităţi receptive, deschise spre nou şi cu evidente înclinaţii creatoare.
Prin implementarea proiectului se va urmări desfășurarea unor activități care să valorifice

pasiunea elevilor pentru literatură, dar și pentru joc, competitive sau activități de voluntariat.
Activitățile propuse, vor implica elevi, de vârste diferite, provenind din școli diferite, aparținând
atât mediului urban cât și celui rural, în vederea cultivării relațiilor de prietenie, de colaborare, a
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 23
inițiativei și a imaginației creatoare pe de o parte, și a dezvoltării unui stil de viață sănătos, pe de

altă parte.
Considerăm oportună implementarea acestui proiect nu numai pentru că literatura

întreține creatvitatea și educă atât creierul cât și sufletul, dar și pentru că astfel putem oferi
elevilor alternative plăcute de petrecere a timpului liber.
SCOPUL PROIECTULUI:
Prin activitățile proiectului se urmărește dezvoltarea pasiunii pentru literatură și artă,
dezvoltarea trăsăturilor pozitive de caracter, a deprinderilor de comportare civilizată și a
spiritului de competiție, atât în competițiile școlare, cât și în viață. De asemenea, se urmărește
implicarea activă a a comunității în procesul de consolidare a comportamentelor sănătoase și
civilizate. Activitățile incluse în proiect vor urmări:
 Constituirea unui grup partenerial care să promoveze valori comune la nivelul
partenerilor implicaţi în proiect;
 Promovarea dialogului şi a comunicării între elev provenind din școli aparținând unor
medii și zone diferite ale județului;
 Programul va reuși înlăturarea barierelor de comunicare între şcoli şi înscrierea în direcţia
de dezvoltare a învăţământului în cadrul reformei;
 Dezvoltarea cooperării şi colaborării între cadrele didactice din unităţi de învăţământ
diferite pe de o parte și între cadre didactice și reprezentanți ai comunității pe de altă
parte;
 Atragerea efectivă a elevilor în organizarea unor activităţi cu caracter extracurricular,
diversificarea acestor activităţi şi mărirea numărului lor în viitor;
 Susţinerea de către comunitatea locală prin demersuri a acestor activităţi, şcoala având
rolul de a forma generaţia tânără;
Proiectul a avut ca obiective principale următoarele: să existe comunicare între elevii
şcolilor implicate în proiect; să se lege anumite prietenii intre elevii școlilor implicate în
proiect; să se desfăşoare diverse activităţi artistice, literare, de voluntariat în care să fie
împlicați elevii şcolilor implicate în proiect; să se desfăşoare activităţi de dobândire de
cunoştinţe moral-civice; să existe un comportament atent, tolerant şi civilizat între elevi; să se
formeze deprinderi de organizare în mod eficient și reconfortant a timpului liber; să se
dezvolte trăsăturilor pozitive de caracter și a personalității elevului;
Activitățile proiectului desfășurate până în prezent sunt: constituirea echipei de proiect;

Ziua culturii naționale -Căci toate încep cu Eminescu; Învățământul simultan-strategie și
inovație; Dragobetele sărută fetele; Femeia –eterna poveste; Dragobetele sărută fetele etc.
urmând să se desfășoare, până la sfărșitul anului și alte activități din proiect.
După părerea noastră, proiectul reprezintă o oportunitate de învăţare care se concretizează

prin implicarea activă a elevilor. Participarea elevilor „cu trup și suflet” în acest demers
reprezintă o experienţă de natură să-i facă conştienţi faţă de complexitatea lumii în care trăiesc şi
de datoria lor de a deveni activi, implicaţi şi responsabili. Prin desfășurarea activităților propuse
se încurajează iniţiativa şi creativitatea, se formează la elevi un sentiment de împlinire, mândrie,
autorespect.
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 24
Comunitatea şcolară va deveni mai unită prin faptul că realizarea acestui proiect
presupune colaborarea membrilor ei. Școala devine mai flexibilă, elevii putând fi capabili să
deruleze activităţi din cele mai variate în diferite momente ale activității lor școlare. Se
conştientizează elevii, părinţii şi cadrele didcatice în legătură cu efectele benefice ale activităților
non-formale.
Nu în cele din urmă, proiectul oferă grupului ţintă şansa modificării mentalităţii şi a
consolidării cunoştinţelor referitoare la complexitatea vieții și a oamenilor de lângă noi.
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 25
EDUCAŢIA ECOLOGICĂ A COMUNITĂŢII LOCALE

PRIN PROIECTE EDUCATIVE

Colegiul Național Pedagogic ”Regina Maria” Deva, HD
De ce un proiect de educaţie ecologică?

Problemele de mediu apărute la nivel local îşi pot găsi rezolvarea prin implicarea
comunităţii locale. După o bună bucată de vreme când am aşteptat ca toate problemele noastre să
fie rezolvate de alţii, a venit vremea să ne rezolvăm singuri problemele de mediu, pentru că
nimeni altcineva nu poate să cunoască situaţia mai bine decât noi, respectiv nu poate să găsească
soluţii care să se muleze pe nevoile şi posibilităţile locale. Deşi pare foarte simplu, nu este.
Avem nevoie de indivizi educaţi în acest spirit. Aici
intervine educaţia ecologică desfăşurată în şcoală cu
participarea tuturor cadrelor didactice, tuturor elevilor şi
chiar a părinţilor. Veţi vedea în cele ce urmează că acţiunile
desfăşurate vizează ore de curs de specialităţi diferite, în
afară de orele de ecologie, dar şi activităţi extraşcolare. Ce
mi-am propus eu este un efort transdisciplinar de mobilizare
a dascălilor, elevilor, părinţilor pentru realizarea unei altfel
de educaţii ecologice. Elevii vor fi puşi în situaţia de a
analiza problemele de mediu, de a lua legătura cu instituţiile
din domeniu şi de a decide cu privire la soluţia cea mai bună ce urmează a fi adoptată. După faza
de decizie urmează acţiunea. Trebuie realizată o foarte bună diviziune a muncii în cadrul grupei
şi trebuie învăţaţi elevii să lucreze în echipă.
Implicând elevii ne va fi mult mai uşor să implicăm şi ceilalţi membri ai comunităţii
locale, deoarece experienţa didactică ne-a învăţat că părinţii sunt mult mai sensibili la cererile
adresate de copiii lor, decât la cele adresate de către autorităţi.
În curând, poate chiar înainte ca cetăţenii să fie pregătiţi să facă acest lucru, toate
problemele comunităţii locale vor fi rezolvate la nivel local. De aceea este nevoie ca măcar
generaţiile de mâine să fie pregătite să rezolve astfel de probleme, având bagajul de cunoştinţe şi
abilităţi necesare.
Întâlnim principiile acestui tip de educaţie în strategia Ministerului Educaţiei şi
Cercetării, dar sporadic, nesusţinut, dezorganizat, de aceea nici rezultatele nu au fost vizibile.
Vorba proverbului „Cu o floare nu se face primăvară!”. Până acum, în urma desfăşurării orelor
de educaţie ecologică prevăzute de programa şcolară, nu am reuşit să detaşez nici eficienţa lor
practică, nici cea teoretică.
Esenţial este să creăm fiecărui individ implicat senzaţia că ceea ce face este extrem de
important şi că, fără contribuţia lui, întreg sistemul nu funcţionează. Nu vorbesc despre o
implicare formală, ci efectivă. Toate activităţile trebuie desfăşurate în echipă, vor fi ascultate
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 26
părerile celor implicaţi în sistem şi nu numai atât, activităţile

vor fi jalonate în permanenţă de sugestiile acestora. Obţinem
astfel un plan de acţiune flexibil şi viabil acceptat de toţi cei
implicaţi pentru că elaborarea lui s-a făcut în colaborare.
Privesc ecologia din perspectivă transdisciplinară
pentru că implică noţiuni de: chimie, fizică, biologie, desen
etc.. Toate activităţile din cadrul programului de educaţie
ecologică sunt desfăşurate sub formă de joc, urmărindu-se
implicarea tuturor elevilor, indiferent de vârstă sau capacitate
intelectuală, mergând pe linia descoperirii si dezvoltării aptitudinilor fiecărui elev. Tot în joacă,
dar o joacă a cuvintelor elevii mei au spus:
„Dacă împreună putem păstra curată o şcoală,
Împreună vom reuşi să curăţăm tot ce ne-nconjoară.”
Prin intermediul copiilor vom putea mobiliza întreaga comunitate locală, reuşind să
extindem acţiunile de ecologizare de la nivelul şcolii, la nivelul cartierului, oraşului. Grupul ţintă
primar sunt copiii, pentru ca grupul ţintă secundar să fie reprezentat de adulţii din cartier.
Şcolile pot fi pepiniera viitorilor cetăţeni educaţi în spirit ecologic, dar şi sursa de răspândire a
informaţiei către ceilalţi indivizi.
Cum îmi propun să mobilizez şi să stimulez elevii? Iată câteva strategii: consultarea
elevilor, strategie flexibilă, adaptată vârstei elevilor, implicarea tuturor, cât mai multe acţiuni
practice, jocuri, concursuri, ore neconvenţionale de ecologie, discuţii cu personal specializat în
probleme de mediu, informarea permanentă şi puţină ingeniozitate fac lucrurile mai puţin
dificile, mai frumoase şi mult mai bine primite de copii.
Principiile educaţiei ecologice trebuie să fie încadrate în programa şcolară, dar nu sub
forma unor ore disparate în cadrul ştiinţelor, biologiei sau orelor de dirigenţie, ci sub forma unor
opţionale sau discipline de sine stătătoare. Trebuie să fie foarte clar pentru cei care gândesc un
amplu program de educaţie ecologică faptul că un astfel de demers dă roade, rezultate numai în
timp, în situaţia în care se desfăşoară sistematic şi organizat, condiţie esenţială. O altă condiţie ce
nu trebuie trecută cu vederea este modul cum
dascălul tratează elevul. Pentru reuşita unui
astfel de proiect nu trebuie să uităm că elevii
nu sunt nişte recipiente goale în care turnăm,
ci sunt fiinţe inteligente, care preiau critic
informaţia transmisă de agenţii educaţionali.
De aceea, atunci când dorim să obţinem
rezultate cât mai bune, nu ne rămâne decât să-i
implicăm pe elevi în tot ceea ce presupune
decizie şi, cel mai important, acţiune. Acestea
consider că sunt punctele forte ale proiectului
de educaţie ecologică. Pornind de aici,
împreună cu toţi agenţii educaţionali implicaţi,
se poate schimba ceva în privinţa educaţiei ecologice a populaţiei. Nu rămâne decât să dispunem
de oameni capabili să se implice cu dăruire, să fie interesaţi şi să fie un izvor nesecat de idei.
Este foarte clar pentru noi că, fie pe parcursul orelor de curs, fie ca activitate extraşcolară,
educaţia ecologică trebuie să ocupe locul ei bine determinat, astfel încât eficienţa acestor ore să
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 27
fie resimţită în timp, atât în şcoli, cât şi în cartier, oraş, primând principiul: GÂNDIM GLOBAL,
ACŢIONĂM LOCAL.
Bibliografie selectivă:
1. Ion Drăgan, Pavel Petroman, Dorina Mărgineanţu- “Educaţia noastră cea de toate zilele”, Ed.
Eurobit, Timişoara, 1992.
2. M. Călin, “Teoria educaţiei”, Ed. All, București,1995.
3.Ştiinţă şi Tehnică, colecţia 2006
EMPATIA ÎN PEDAGOGIA MODERNĂ
Prof. înv. primar: AVRAM MARIANA

În viziunea pedagogiei moderne, relația educativă este perpetuă ca având o mare

complexitate,implicând o cooperare permanentă și angajând toate laturile personalității factorilor
implicați.
“Empatia este acel fenomen psihic de retrăire a stărilor,gândurilor și acțiunilor

celuilalt,dobândit prin transpunere psihologică a eului într-un model obiectiv de comportament
uman permițând înțelegerea modului în care celălalt interpretează lumea ”(S.Marcus 1987).
A fi empatic înseamnă a percepe cadrul intern de referinţă al altuia cu toate componentele

sale emoţionale ca şi cum ai fi cealaltă persoană,dar fără a pierde condiţia de ca şi cum.
Menirea cadrului didactic este de a înțelege problemele elevilor ,de a trăi alături de ei
bucuriile,succesele,realizările,împlinirile,dar și de a-i ajuta să depășească capcanele vieții.Trăind
emoțiile ,dar și necazurile alături de elevii noștri ,îi ajutăm să -și depășească problemele și să
evite eșecul școlar .
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 28
În structura personalităţii unui bun cadru didactic se inserează cu necesitate calitatea de a

fi empatic, ca premisă psihologică a optimizării relaţiei profesor- elev şi ca o condiţie a unei
comunicări eficiente. Înţeleasă ca o însuşire deosebită între aptitudinile pedagogice, empatia
devine cadru de referinţă pentru evaluarea unui bun profesor. Este adevărat că, fixarea locului şi
rolului empatiei în structura personalităţii cadrului didactic nu este de dată recentă decât în ceea
ce priveşte raportarea la conceptul ştiinţific de empatie, fenomenul ca atare a purtat altă
denumire şi anume „Coborârea la înţelegerea copilului”.
Problema aptitudinilor pedagogice vizează două direcţii majore de manifestare, una

privind măiestria didactică, ca modalitate aptitudinală de predare şi verificare a cunoştinţelor, şi a
doua măiestria educaţionlă ca modalitate de fixare a unor relaţii optime şi eficiente cu elevii.
Ambele direcţii verifică, împreună, în interacţiune calităţile pedagogice ale unui bun profesor,
absolutizarea uneia în defavoarea celeilalte depărtând cadrul didactic de scopul său major, de
realizarea procesului integrativ de instruire şi educare a elevului .
Este limpede că un bun profesor nu se poate rezuma numai la transmiterea unei cantităţi
de informaţii ştiinţifice la zi elevilor clasei, fără a cântări cu precizie măsura în care aceste
informaţii pot ajunge la înţelegerea copiilor şi modalitatea în care aceştia pot opera cu aceste
informaţii.
. Empatia ca însuşire de personalitate presupune capacitatea de transpunere a unei

persoane într-un model uman exterior , condiţionând înţelegerea şi comunicarea inplicită şi o
retrăire afectivă a stărilor emoţionale ale modelului. Aptitudinile pedagogice presupun imlicarea
capacităţii empatice ca o condiţie specială a optimizării relaţiei profesor-elev.
Arta de a fi un dascăl adevărat presupune pe lângă stăpânirea cunoştinţelor, claritatea şi

plasticitatea expunerii ,alimentate de pasiune ştiinţifică, cât şi aptitudinea deosebită de
transpunere în situaţia elevului. Fireşte, transpunerea în psihologia copilului nu trebuie să atingă
limitele unei extreme identificări. Nu astfel trebuie înţeles comportamentul de ,,coborâre,, la
nivelul copilului. Empatia, în acest caz,trebuie să exprime o reacţie atitudinală în care dragostea
faţă de copil să fie subordonată nevoii de a-l înţelege şi de a-l ajuta. Ca profesor nu te cobori la
nivelul de înţelegere al copilului ca să faci teatru, ci pentru a creşte din nou împreună cu el, să
simţi din nou emoţia marilor creatori pentru a relua şi verifica adevăruri acceptate.
Capacitatea empatică proprie unui bun cadru didactic vizează un anumit model de
identificare psihologică cu copilul,dublat de condiţia păstrării unei distanţe apate să poată
cuprinde întrega problematică a colectivului şcolar.
Bibliografie:
Cerghit,I.,(2002),Sisteme de instruire alternative și complementare,Ed.Aramis,București
Marcus,S.,(1977),Cunoașterea empatică, Revista de pedagogie
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 29
PARTENERIATUL ELEV- PĂRINTE- LOGOPED,

PREMISA FUNDAMENTALĂ ÎN TERAPIA
TULBURĂRILOR DE LIMBAJ
Profesor logoped: LICHI CARLA

Tehnicile de interacţiune şi modalitatea de exprimare promovate de către părinţi sunt

foarte importante în dezvoltarea limbajului copiilor şi în reuşita şcolară. Pentru o mai bună
colaborare cu părinţii, specialiştii trebuie să ţină seama de următoarele reguli (Ankeny, Wilkins,
Spain, 2009):
- recunoaşterea şi includerea tuturor părinţilor sau a altor membri din familie ca parteneri egali în
luarea deciziilor
- încurajarea participării a cât mai multor membri din familia extinsă
- recunoaşterea faptului că părinţii îşi cunosc cel mai bine copiii
- respectarea obiectivelor familiei pentru copilul lor
- specilaiştii trebuie să fie înţelegători cu privire la gradul de responsabilitate şi implicare pe care

părinţii doresc sau sunt în stare să şi-l asume.
În momentul în care copilul este implicat într-un program terapeutic logopezii trebuie să
conştientizeze părinţii de importanţa modului în care interacţionează cu copiii. Părinţii pot
dezvolta receptivitatea copilului într-o discuţie, prin utilizarea unor enunţuri descriptive şi de
etichetare în locul celor inferenţiale şi predictive. Părinţii pot reformula propoziţiile în enunţuri
simple, concrete, ajutându-i pe copii astfel în dezvoltarea morfosintactică. Implicarea părinţilor
în procesul terapeutic al tulburărilor de limbaj are efecte benefice atât în munca depusă de
logoped, cât şi în relaţia părinte-copil. În momentul în care copiii simt un oarecare dezinteres din
partea părinţilor, motivaţia lor în a-şi dezvolta o vorbire corectă va scădea, fapt ce va duce la
întârzierea corectării, sau chiar la împiedicarea ei şi nu în ultimul rând poate da naştere şi la
apariţia altor tulburări, afective sau comportamentale.
Implicarea părinţilor în terapia tulburărilor de limbaj reprezintă pentru specialişti o

provocare, părinţii vor avea numeroase întrebări, iar logopedul trebuie să fie conştient că aceste
întrebări sau nedumeriri reflectă interesul părinţilor pentru dezvoltarea armonioasă a copilului lor
şi are datoria să vină cu clarificări la orice nedumerire a părintelui. Specialiştii sunt datori să
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 30
prezinte modalitatea, strategiile şi mijloacele utilizate în activitatea terapeutică, să prezinte

rezultatele evaluărilor şi progresul realizat de copil. Specialiştii pot da ca temă părinţilor
aplicarea unor exerciţii sau jocuri pe care să le realizeze acasă cu copilul.
- exerciţii de gimnastică generală

- exerciţii de gimnastică articulatorie
- exerciţii de gimnastică respiratorie
- exerciţii pentru educarea auzului fonematic
- exerciţii de analiză fonetică
- lectura unor poveşti cu onomatopee, interjecţii
- exerciţii de despărţire a cuvintelor în silabe
- exerciţii de completare a unor propoziţii lacunare
- exerciţii pentru dezvoltarea vocabularului (singular-plural, sinonime, etc.)
- formulare de propoziţii cu cuvinte în diferite poziţii
- formulare de cuvinte cu o silabă în diferite poziţii, etc.
În relaţia părinţilor cu copilul cu tulburări de vorbire este important:
- modul în care se raportează părinţii între ei;
- sistemul de atitudini, convingeri, aprecieri ale părinţilor în raport cu diferite norme şi valori
sociale;
- modul în care este perceput şi considerat copilul;
- modul de manifestare a autorităţii parentale;
- modul de aplicare a recompenselor şi sancţiunilor
Conform psihologului K. Lewin, „normele educaţionale” ar fi:
- să i se ofere copilului sentimentul de securitate;
- să se evite amenunţarea, frica, pedeapsa;
- să se determine copilul să-şi asume anumite responsabilităţi;
- să rămână calm;
- să fie cât se poate de tolerant;
- să evite să-l facă pe copil să se simtă inferior;
- să răspundă cu francheţe întrebărilor;
- să se intereseze ce face copilul;
- să trateze dificultăţile copilului fără a-i da sentimentul că este anormal;
- să favorizeze mai mult creşterea, dezvoltarea decât perfecţiunea
În cazul balbismului de exemplu, părinţii fac parte din terapia indirectă (Programul
„Cerinţe şi capacităţi” – Starkweather şi Gottwald), scopul programului este de a ajuta părinţii să
înţeleagă mai bine caracteristicile acestei tulburări de limbaj, cauzele, evoluţia, părinţii fiind
învăţaţi să-şi diminueze cerinţele mesajului pentru a le adapta la capacităţile verbale şi motorii
încă imperfecte ale copilului.
Părinţii sunt învăţaţi:
- să asculte ce zice copilul şi nu cum zice;

- să vorbească calm, utilizând un limbaj simplu;
- să vorbească mai mult cu copilul în zilele lui „bune”, când se bâlbâie mai puţin;
- să încetinească debitul verbal;
- să facă pauze în discurs şi să nu întrerupă copilul;
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 31
- să aştepte rândul copilului în conversaţie.

În multe ţări, tendinţa actuală este abordarea parteneriatului cu părinţii în situaţii de grup
(Programul „Hanen”). Dincolo de implicarea părinţilor şi strategiile dezvoltate, importanţa
covârşitoare o are însăşi dorinta şi motivaţia elevului de a se corecta.
STATUSUL ȘI ROLUL CADRULUI DIDACTIC ÎN

SOCIETATE
Prof. înv. primar ARDELEAN CRISTINA- DANIELA

Școala Gimnazială „I. G. Duca” Petroșani, HD
“Știința de a rămâne tu însuți în împrejurări care te depășesc, se învață.”
(Marin Preda)
Statutul se caracterizează printr-o colecție de reguli și de obligații care sunt desemnate

prin termenii “mama”. El exprimă o poziție a persoanei în structura socială .În sensul
actual,noțiunea cuprinde si poziția individului în fiecare dintre celelalte sisteme. În concluzie,
statutul se refera la funcțiile, competențele, responsabilitățile, drepturile și obligațiile specifice
personalului didactic și didactic auxiliar, precum și ale celui de conducere, de îndrumare și de
control.
A fi profesor înseamnă un risc asumat. Și asta deoarece pregătirea pentru a preda, pentru
a-i învăța pe alții cum să învețe este o operă niciodată încheiată și care implică multă răbdare,
multe momente de incertitudine, de descurajare și multe ore de studiu, iar rezultatele nu pot fi
măsurate nici cantitativ și nici imediat. Totuși, la capătul acestui drum te pot aștepta multe
bucurii și satisfacții.
Cadrul didactic are în primul rând rolul de a organiza şi conduce activitatea
didactică. Succesul în munca instructiv - educativă depinde în cea mai mare măsură de
cadrele didactice, de competenţa şi dragostea lor pentru profesie. Nici planurile de
învăţământ, nici programele şcolare, nici manualele, nici baza materială de care dispune
şcoala nu pot avea asupra elevului o influenţă care să se poată compara cu aceea a
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 32
cadrelor didactice. Educatorul creează condiţiile necesare de muncă, organizează şi

conduce activitatea elevului, prin care dispoziţiile lui se dezvoltă necontenit şi se
transformă în calităţi.
Misiunea cadrelor didactice este înaltă, nobilă. Învăţătorii şi profesorii transmit
generaţiilor tinere, în mod organizat şi planificat, valorile culturale create de generaţiile
trecute, le îndrumă primii paşi în vastul domeniu al ştiinţelor, veghează asupra formării
personalităţii lor, asupra orientării lor şcolare şi profesionale.
La intrarea în şcoala generală, elevii nu ştiu nici să citească, nici să scrie, nici să
socotească. Prin munca metodică şi perseverentă a învăţătorului şi a profesorilor ei ajung
ca la absolvirea şcolii generale să aibă un larg orizont de cunoştinţe despre natură şi
societate, ceea ce-i ajută să înţeleagă mai adânc obiectele şi fenomenele cu care vin în
contact, să interpreteze mai corect evenimentele la care participă, să-şi dea mai bine
seama de rostul lor în viaţă.
În concepția pedagogică modernă, pentru ca profesorul să poată concepe, organiza,
proiecta actul educațional, are nevoie de: pregătire, tact și măiestrie psihopedagogică, care sunt
cerute, îndeosebi, de ipostaza de educator.
Standardele profesiei didactice reprezintă un ansamblu de așteptări și cerințe, explicit
formulate, referitoare la cunoștințele, abilitățile și mentalitățile pe care trebuie să le probeze un
profesor în activitatea sa cu elevii, pentru a se considera că își îndeplinește îndatoririle
profesionale la un nivel calitativ acceptat de societate.
Învățământul românesc actual are nevoie de „profesori foarte buni” capabili să ofere
elevilor lor o educație de calitate. Standardele precizează într-o manieră clară ce trebuie să se
înțeleagă prin ,, profesori foarte buni”. Aceasta înseamnă că ele trebuie să specifice cunoștințele
și abilitățile considerate a fi cele mai importante pentru practicarea profesiei didactice, nivelul de
stăpânire al acestora, condițiile în care urmează a fi probate și modul în care vor fi măsurate și
evaluate aceste competențe.
Ca şi în cazul specialiştilor americani, şi cei români s-au ghidat în elaborarea standardelor
după anumite principii – nucleu care „exprimă concepţia actuală asupra conţinutului specific al
profesiei didactice şi asupra calităţilor unui bun profesor”
Observăm faptul că aceste principii sunt în acord cu schimbările promovate de reforma
educaţională şi adaptate exigenţelor societăţii româneşti. Calitatea învăţământului depinde direct
de calitatea personalului didactic, iar formarea acestuia pe baza unor standarde riguroase, unice
şi chiar în acord cu standardele altor ţări este o necesitate stringentă.
Calităţile care se cer oricărui profesionist derivă din esenţa activităţii lui, din ceea
ce cere societatea de la un asemenea profesionist. Pe lângă unele însuşiri generale cerute
fiecărui om într-o anumită orânduire socială, fiecărui profesionist i se cer însuşiri
specifice meseriei, care să asigure randamentul maxim al profesiei lui.
În primul rând orice profesor trebuie să fie mesagerul unor valori sociale, al unui
ideal de viaţă. În munca sa cu elevii el îi conduce pas cu pas, treptat, spre a-i pregăti
pentru sarcinile prezente şi de viitor ale societăţii şi această calitate este printre cele mai
importante ale cadrului didactic.
Pe lângă această calitate mai sus menţionată, cadrul didactic trebuie să deţină şi
calităţi fizice, calităţi intelectuale, calităţi afective şi calităţi de voinţă şi de caracter.
Din calităţile fizice cerute cadrului didactic face parte în primul rând o bună
sănătate. Munca didactică impune o mare cheltuire de energie, prin solicitările multiple şi
variate din partea fiecărui elev din clasă. Imperfecţiunea văzului şi auzului, bâlbâiala,
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 33
unele malformaţii corporale creează dificultăţi în exercitarea funcţiei didactice, iar unele
cazuri chiar incompatibilităţi reale. Profesia didactică provocă mai ales o mare cheltuire
de energie nervoasă: atenţie continuă, efort de gândire şi imaginaţie, stăpânire de sine. E
necesar ca profesorul să aibă un sistem nervos echilibrat.
O calitate care-l caracterizează pe profesor este dragostea faţă de copii. Cine
iubeşte copiii şi ştie să şi-i apropie găseşte mai uşor drumul spre inima lor şi-i poate
influenţa mai profund.. Dascălul care-şi iubeşte elevii are o atitudine atentă, caldă, delicată
faţă de fiecare dintre ei, este sensibil la toate succesele şi insuccesele lor, dar dragostea
faţă de copii nu trebuie să capete forma sentimentalismului dulceag. Ea trebuie să fie o
dragoste exigentă, să îmbine blândeţea cu severitatea.
Optimismul pedagogic este o altă trăsătură caracteristică educatorului. Încrederea în
elev, în posibilităţile lui de dezvoltare, încrederea în reuşita acţiunilor educative stau la
baza muncii multor învăţători şi profesori. Ei sunt siguri că în fiecare elev, dacă este
ajutat şi îndrumat la timp, se poate forma un cetăţean capabil să desfăşoare o muncă
folositoare. În activitatea de instruire şi educare a elevilor, cadrul didactic poate să aibă
uneori şi insuccese, care îi provoacă sentimente de amărăciune şi nemulţumire.
În ceea ce priveşte calităţile de voinţă şi de caracter, principala caracteristică este
răbdarea pentru că atunci când lucrează cu copiii de vârstă mică, cadrul didactic trebuie
să fie răbdător.
În concluzie, un cadru didactic trebuie să aibă calităţile pozitive a unui om, o
pregătire de specialitate să deţină un orizont cultural larg, deci să ştie să lucreze cu
copiii şi să le ofere acestora informaţii necesare în viaţa de zi cu zi.
Bibliografie:
1. Lucia Gliga – Standarde profesionale pentru profesia didactică, (București 2002) ;

2. Dorina Sălăvăstru-Psihologia Educației, (Polirom 2004) ;
3. www.didactic.ro.
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 34
ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC ÎN OGLINDA

EVALUĂRILOR INTERNAȚIONALE
Prof. înv. primar ARDELEAN CRISTINA- DANIELA

Școala Gimnazială „I. G. Duca” Petroșani, HD
Evaluarea este o componentă esențială a procesului instructiv-educativ, având rolul de a

depista limitele învățării pentru depășirea acestora și realizarea progresului școlar.
În acest sens, în țara noastră se încearcă o modernizare a sistemului de învățământ sub
toate aspectele, urmărindu-se implementarea metodelor internaționale de evaluare.
Studiul PISA 2012 a evaluat peste 510.000 de elevi din 65 de țări la matematică, lectură
și științe. Accentul a fost pus pe matematică, potrivit OECD, care precizează ca toate
competentele din zona matematicii sunt un predictor puternic al rezultatelor pe care le vor
înregistra elevii ca tineri adulți. Abilitățile elevilor în domeniul matematicii influentează
capacitatea lor de a urma o formă de educație după liceu, precum și veniturile viitoare.
În anul 2009, Romania s-a plasat pe locul 49 din 65, iar în anul 2006 am ocupat locul 47
în rândul celor 57 de țări testate, informează și Ministerul Educației într-un comunicat remis
HotNews.ro. Cele mai bune rezultate le-au înregistrat elevii din Shanghai-China și Singapore -
care sunt în top la matematică. Elevii din Shanghai au un nivel echivalent cu aproape 3 ani de
școlarizare peste majoritatea țărilor OECD, potrivit organizatiei. Hong Kong, Taipei, Coreea de
Sud, Macao, Japonia, Liechtenstein, Elvetia și Olanda urmează în grupul celor mai performante
țări.
Scorul mediu PISA 2012 la matematică plasează România pe locul 45 din 65 de state și
economii. Scorul României este de 445 (cu 4.9 puncte peste scorul de la ultima evaluare) față de
494 scorul mediu al țărilor OECD și față de 613 – scorul cel mai bun înregistrat anul acesta de
Shanghai-China. Sub România, cu scoruri mai mici la matematică se află Cipru, Bulgaria,
Emiratele Arabe Unite, Kazahstan, Thailanda, Chile, Malaezia, Mexic, Muntenegru, Uruguay,
Costa Rica, Albania, Brazilia, Argentina, Tunisia, Iordania, Columbia, Qatar, Indonezia și Peru.
De precizat că din totalul elevilor români testați la matematică, 40,8% au obținut
rezultate slabe și doar 3,2% rezultate de top. Spre comparație, în Shanghai 3,8% au fost rezultate
slabe și 55,4% rezultate de top. Media OECD arată astfel: 23,1% sunt rezultate slabe și 12,6%
rezultate de top. România se află în grupul țărilor cu rezultate statistic "semnificativ sub media
OECD", la matematică.
La citire/lectură, România a înregistrat 438 de puncte (față de 496 media țărilor OECD),
ceea ce ne plasează pe locul 50 din 65 (cel mai bun scor l-a înregistrat tot Shanghai). Cu un nivel
sub România sunt Bulgaria, Kazahstan, Malaezia, Mexic, Munetengru, Uruguay, Albania.
La știinte, România se află pe locul 49 cu 439 de puncte (față de 501 puncte media țărilor
OECD).
Studiul mai arată ca 73% dintre elevii români chestionați au răspuns: "Mă simt singur la
școală"; procentul este apropiat de cel înregistrat în Iordania și Qatar, în timp ce rata cea mai
mare a acestui răspuns se înregistrează în Liechtenstein, Olanda și Elveția. În ceea ce privește
elevii care spun ca sunt fericiți la școală, și aici România se află pe ultimele locuri, sub media
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 35
OECD. Studiul mai arată că elevii români sunt cel mai puțin motivați dintre copiii care au luat
parte la cercetare.
Întrebările sunt clasificate pe 6 niveluri de dificultate, de la nivelul 1 și până la nivelul 6.
La nivelul 1, elevii trebuie să răspundă unor întrebări care implică situații familiare, unde toate
informațiile relevante sunt prezentate, iar cerințele sunt clar definite. La nivelul 2, elevii pot
folosi algoritmi de bază, iar la nivelul 3 pot selecta și aplica strategii simple de rezolvare a
problemelor. La nivelul 4, elevii pot dezvolta și comunica explicații și argument bazate pe popria
lor interpretare. La nivelul 5, elevii pot lucra cu modele pentru situații complexe. Rezultatele de
la acest nivel dau informații referitor la abilitățile elevilor de a face raționamente clare. Elevii
care răspund corect la nivelul 6 au o gândire matematică avansată și sunt capabili să facă
raționamente complexe.
Întrebările de mai sus au fost folosite în textul PISA la matematică, potrivit OECD.
Menționăm că 40,8% dintre elevii români au obținut la testul la matematică rezultate sub nivelul
2, în timp ce doar 3,2% au reușit să răspundă la întrebările de nivel 5 sau 6. La citire/lectură,
37,3% dintre elevii români au avut rezultate slabe, sub nivelul 2, iar la știinte tot 37,3% dintre
elevi au avut rezultate sub nivelul 3.Spre deosebire, 3,8% dintre elevii din Shanghai au avut
rezultate slabe la matematică și 55,4% sunt de nivelul 5 sau 6, adică performeri de top în
matematică. Performanțe similar sunt înregistrate și de elevii din Singapore și Hong Kong.
OECD precizează că țările din Asia pun un accent deosebit pe selectarea și formarea
profesorilor, îi încurajează să lucreze împreună și prioritizează investițiile în calitatea cadrelor
didactice. Acestea ar impune ținte clare pe care profesorii le au de îndeplinit și le acordă totodată
autonomie în sala de clasă.
O altă concluzie a studiului spune că elevii ai căror părinți au așteptări ridicate au
performanțe mai bune față de ceilalți: acești copii au tendința de a depune mai mult efort, au o
încredere mai mare în capacitățile lor și sunt mai motivați să învețe.
Bibliografie: http://www.hotnews.ro/
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 36
STUDIU EXPERIMENTAL PRIVIND EFICIENȚA UNOR PROCEDEE

METODICE CU APLICABILITATE ÎN JOCUL DE BASCHET, ÎN
VEDEREA DEZVOLTĂRII CALITĂȚII MOTRICE. VITEZA
ÎN CICLUL PRIMAR
Profesor: CORDEA MONICA

Educația fizică și sportul școlar se realizează prin intermediul lecției, ea reprezentând

principala formă de organizare a demersului didactic, asigurând cadrul cel mai propice
desfășurării activității de predare-învățare dat de stabilitatea și omogenitatea relativă a
colectivului de elevi de constanța duratei de numărul de ore săptămânal, de poziția în orar, de
baza tehnico-materiale de care se dispune. Sănătatea, rezistența și robustețea organismului, buna
funcționare a organelor vitale, indicii sporiți de îndemânare, rezistența, viteza și forța,
dezvoltarea armonioasă constituie premise importante pentru îndeplinirea fizică a personalității
elevului, asigurând suportul necesar pentru realizarea întregului proces instructiv-educativ. La
vârsta școlară mică, viteza de execuție a mișcării, precum și viteza de reacție se ameliorează
constant, datorită procesului de creștere, de dezvoltare fizică, gradului de mobilitate articulară și
de dezvoltare musculară. Vârsta antepubertară este o perioadă propice pentru dezvoltarea vitezei
și a cuplului viteză-forță. Începând cu vârsta de 9-10 ani se poate realiza dezvoltarea vitezei sub
toate formele ei de manifestare. Este cunoscut faptul că până la vârsta de 11-12 ani progresul în
dezvoltarea vitezei este mai mare la fete. Antrenamentul copiilor de această vârstă necesită multă
atenție ,metodele și mijloacele trebuind adaptate posibilităților fizice și psihice ale copiilor,
având un caracter ludic .
În ceea ce privește viteza, se urmărește de-a lungul celor cinci ani de școlarizare: să
reacționeze prompt la stimuli vizuali, auditivi și tactili prin acțiuni motrice eficiente; să realizeze
cu indici crescuți de rapiditate mișcările, deprinderile și priceperile motrice însușite, să-și
adapteze viteza acțiunilor motrice în situații variabile și în relație cu partenerii și adversarii.
Din observarea procesului instructiv al elevilor în ciclul primar, se pot acumula unele date
și observații care vor da posibilitatea interpretării și aprecierii, atât a nivelului creșterii și
dezvoltării elevilor, cât și a dezvoltării capacității motrice viteza.
Baschetul contribuie la dezvoltarea armonioasă a corpului deoarece mișcările se execută

cu și fără minge, ele fiind de cele mai multe ori simetrice, acționând cu toate segmentele corpului
și cu toate grupele musculare. Asupra vitezei, baschetul are o influență superioară în comparație
cu alte sporturi. Viteza se dezvoltă sub toate formele ei ( de reacție, de repetiție, de execuție, de
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 37
deplasare), dar mai mult viteza de reacție și execuție, viteza de intrare rapidă în acțiune, oprirea
bruscă a acțiunii și de începere fără pauză. În afară de acestea baschetul dezvoltă și cuplu viteză
– forță, determinând detenta specifică săriturilor și a acțiunilor tehnico-tactice. Baschetul solicită
la fel de mult funcțiile fiziologice, dezvoltă spiritul creator și imaginația, perseverența, voința și
dârzenia. Fiind un sport de echipă dezvoltă spiritul de echipă, colaborare, întrajutorare, fair-play-
ul față de adversar, arbitru și față de spectatori și dezvoltă o gândire practică prin care jucătorul
analizează situațiile noi, le compară și trage concluzii practice cu maximă rapiditate. Baschetul
este un joc accesibil tuturor celor care vor să-l practice, fete și băieți la orice vârstă, în mediu
organizat, în prima etapă, iar după însușirea tuturor procedeelor în mod satisfăcător și învățarea
regulamentului, baschetul poate fi practicat în timpul liber, în mod recreativ.
Studiul efectuat a oferit un cadru optim pentru verificarea practică a eficienței pe care o
prezintă aplicarea unui program de exerciții pentru dezvoltarea vitezei în lecția de educație fizică
și sport la ciclul primar. Deși, nivelul calitativ depinde, în mare măsură, de fondul genetic la
fiecărui elev, calitatea motrică viteza se poate dezvolta dacă se acționează în mod constant cu
mijloace atent selecționate. În urma aplicării sistemului de mijloace, se desprind câteva note
definitorii ale instruirii elevilor de clasa a III-a:
 Lecția de educație fizică și sport rămâne o creație a fiecărui profesor ,în care
primordială este realizarea unui echilibru rațional între efortul intelectual și nevoia
de mișcare, joaca și recreerea specifice copilului.
 Jocurile dinamice, jocurile pregătitoare, traseele aplicative și ștafetele, reprezintă
mijloace importante în educația fizică a școlarilor mici. În acest fel, jocul devine
metodă, mijloc și formă de organizare, adaptat la capacitățile motrice și psihice
ale elevilor.
 Este absolut necesară, la elevii din ciclul primar, folosirea în lecție a mijloacelor
pentru dezvoltarea vitezei sub toate formele de manifestare. Particularitățile de
creștere și de dezvoltare la această vârstă permit dezvoltarea eficientă a vitezei.
Practicarea baschetului contribuie, prin mijloace adaptate particularităților elevilor, la
dezvoltarea armonioasă a corpului prin mișcările care se execută cu și fără minge, dar își aduce
aportul la dezvoltarea calităților motrice, atât sub aspect general, cât și sub cel specific, în
principal viteza care se dezvoltă sub toate formele ei.
Bibliografie:
1. Gheorghe, A., Andron E.-2008, Metodica predării educației fizice în ciclul primar-
Editura Gheorghe Alexandru, Craiova
2. http//www.conferite-defs.ase.ro./2013/PDF/Educatie
3. Cojocaru N, Ion M,2008, Metodica predării educației fizice în ciclul primar,pg.91
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 38
METODELE INTERACTIVE
Prof. înv. primar: FEHER CLARA

Un învăţământ modern, bine conceput permite iniţiativa, spontaneitatea şi creativitatea

copiilor, dar şi dirijarea, îndrumarea lor, rolul profesorului căpătând noi valenţe, depăşind
optica tradiţională prin care era un furnizor de informaţii.
În organizarea unui învăţământ centrat pe copil, profesorul devine un coparticipant
alături de elev la activităţile desfăşurate. El însoţeşte şi încadrează copilul pe drumul spre
cunoaştere.Utilizarea metodelor interactive de predare – învăţare în activitatea didactică
contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv - educativ, având un caracter activ –
participativ şi o reală valoare activ – formativă asupra personalităţii elevului.
Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţarii şi

dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează
interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe.
Interactivitatea presupune o învăţare prin comunicare, prin colaborare, produce o

confruntare de idei, opinii şi argumente, creează situaţii de învăţare centrate pe disponibilitatea
şi dorinţa de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă şi activă, pe influenţa reciprocă din
interiorul microgrupurilor şi interacţiunea socială a membrilor unui grup.
Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de calităţi şi

disponibilităţi din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic,
mobilizare, dorinţă de autoperfecţionare, gândire reflexivă şi modernă, creativitate, inteligenţa
de a accepta noul şi o mare flexibilitate în concepţii.Uneori considerăm educaţia ca o activitate
în care continuitatea e mai importantă decât schimbarea. Devine însă evident că trăim într-un
mediu a cărui mişcare este nu numai rapidă ci şi imprevizibilă, chiar ambiguă. Nu mai ştim
dacă ceea ce ni se întâmplă este “bine” sau “rău”. Cu cât mediul este mai instabil şi mai
complex, cu atât creşte gradul de incertitudine.
În cadrul activităţii didactice am sesizat ceea ce înseamnă pentru elevi aplicarea

metodelor activ-interactive.Acestea îmbină munca individuală cu munca în echipă şi în
colectiv,dezvoltă copiilor o motivaţie intrinsecă,implică întreg colectivul, elevul devine obiect şi
subiect al actului de instruire şi educare,îmbină armonios învăţarea individuală cu învăţarea
socială, stabilesc relaţii de colaborare şi comunicare între membrii unui grup.Dintre factorii ce
îngreunează activitatea de grup se pot aminti opoziţia de scopuri, interese şi obişnuinţe ale
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 39
membrilor,dificultăţile de comunicare, de coordonare care cresc pe măsură ce grupurile sunt mai

mari iar dependenţa excesivă de ceilalţi poate fi favorizată de activitatea în grup.
Metoda predării/ învăţării reciproce este o strategie instrucţională de învăţare a tehnicilor de

studiere a unui text. Elevii sunt puşi să joace rolul profesorilor ,instruindu-şi colegii.
Etapele metodei
♦ explicarea scopului şi descrierea metodei şi a celor patru strategii

♦ împărţirea rolurilor elevilor
♦ organizarea pe grupe
♦ lucrul pe text
♦ realizarea învăţării reciproce
♦ aprecieri, completări, comentarii
EXEMPLU. clasa a III-a / lecţie de consolidare a textului”Judecata vulpii” de Petre
Ispirescu.Elevii sunt anunţaţi că vor lucra pe echipe.Fiecare extrage dintr-un bol un bileţel pe
care este scrisă una din literele R, Î, C, P. Cei care au extras aceeaşi literă vor forma un grup.Se
precizează ce simbolizează literele: R (rezumatorii), Î (întrebătorii), C (clarificatorii), P
(prezicătorii).Explic fiecărui grup ce are de făcut:
1. Rezumatorii vor rezuma textul „Judecata vulpii” de Petre Ispirescu.Fiecare membru al

grupului are de formulat câte două, trei propoziţii ce vor fi ordonate într-o sinteză logică.
2. Întrebătorii formulează întrebări referitoare la conţinutul textului studiat, folosindu-se de
paletele cu întrebări (pe fiecare paletă este scrisă o întrebare Ce? Cine? Când? Cum? De
ce?)
3. Clarificatorii identifică cuvintele şi expresiile literare din text,comportamentele, atitudinile
ce sunt neclare pentru ceilalţi şi găsesc împreună răspunsul corect pentru a clarifica toate
noutăţile.
4. Prezicătorii fac predicţii,analizează în grup textul şi prognozează ce se va întâmpla în
continuare exprimând cele mai neaşteptate idei.
Timpul de lucru acordat elevilor este de 10 minute după care fiecare grupă va interpreta rolul
asumat în faţa clasei.Evaluarea se face în funcţie de obiectivele propuse pentru fiecare strategie.
Explozia stelară este o metodă de stimulare a creativităţii, se bazează pe formularea de întrebări

pentru rezolvarea de probleme şi noi descoperiri.
Materialul necesar pentru aplicarea metodei: o stea mare,cinci steluţe mici de culoare
galbenă,cinci săgeţi roşii,jetoane.
Etape
1. Elevii aşezaţi în semicerc propun problema de rezolvat.Pe steaua mare se scrie sau se
desenează ideea centrală.
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 40
2. Pe cele cinci steluţe se scrie câte o întrebare de tipul CE? CINE? UNDE? DE CE? CÂND?
,iar cinci elevi din clasă extrag câte o întrebare, după care fiecare îşi va alege câte trei, patru
colegi organizându-se astfel în cinci grupuri.
Pentru elaborarea întrebărilor grupurile cooperează.
3. La expirarea timpului, elevii revin în semicerc în jurul steluţei mari iar fiecare grup prezintă
întrebările elaborate adresându-le celorlalţi.Elevii din celelalte grupe răspund la întrebări sau
formulează întrebări la întrebări.
Se apreciază efortul acestora de a elabora întrebări corecte precum şi modul de cooperare şi

interacţiune.
Ciorchinele este o tehnică de predare-învăţare care încurajează elevii să gândească liber şi

deschis.
Etape
1. Se scrie un cuvânt sau o propoziţie nucleu în mijlocul tablei sau a unei foi de exemplu:
părţi de vorbire
2. Elevii vor spune rapid cuvinte legate de tema propusă
3. Învăţătorul va trage linii între cuvintele care derivă unele din altele
4. Se scriu toate cuvintele propuse de elevi fără nicio evaluare a acestora până la expirarea
timpului alocat activităţii sau până la epuizarea ideilor ce apar.
Spre exemplificare, la o oră de matematică clasa este organizată în grupuri de câte cinci elevi
cu sarcini de lucru şi roluri bine definite (secretar, cronometror, încurajator, observator şi
raportor).Pentru a realiza sensul acestei lecţii,fiecare grup primeşte să rezolve exerciţii din cele
patru operaţii matematice.
Turul galeriei este o metodă activă în care elevii sunt încurajaţi să înveţe prin colaborare.Poate
fi folosită într-un exerciţiu de dezgheţ, combinându-se adeseori cu un exerciţiu de evaluare.
De exemplu pentru a anunţa subiectul lecţiei noi „Rapsodii de primăvară” de George

Topîrceanu li se poate cere elevilor să realizeze un desen în care să reprezinte anotimpul
primăvara, cerându-le să scrie pe o foaie o definiţie originală a primăverii, o propoziţie despre
acest anotimp sau doar un cuvânt ce le sugerează primăvara.Produsele sunt expuse în clasă,
lipite pe un panou sau pe tablă, alcătuind o galerie.Grupurile vizitează galeria ,trecând ,pe rând,
prin faţa tuturor produselor , făcând observaţii, comentând,eventual notând pe o foaie părerile
unor colegi.Clasamentul final se stabileşte prin însumarea punctelor, câştigând produsul care
are cel mai mare punctaj.
Am aplicat această metodă şi la matematică, clasa I pentru descompunerea numărului

5.Elevii au fost împărţiţi în grupuri de câte patru, iar timp de cinci minute au avut de găsit
soluţiile de descompunere a numărului 5.La expirarea timpului de lucru, grupurile au afişat
posterele pe pereţii clasei, după care au trecut de la o lucrare la alta pentru a o examina.Unde a
ISSN 2247- 0778
ISSN-L 2247- 0778 Pag. 41
fost cazul au completat lucrările celorlalte grupuri cu soluţiile potrivite.După încheierea turului
galeriei ,grupurile au revenit la locul iniţial şi timp de câteva minute au analizat observaţiile
făcute de colegi.
Cubul este o metodă folosită în condiţiile în care se doreşte să se afle cât mai multe informaţii
în legătură cu un eveniment.Ca mijloc de învăţare, cadrul didactic realizează un cub iar pe
fiecare faţă a acestuia notează unul din cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică,
argumentează.
Metoda „Schimbă perechea” are la bază munca elevilor în perechi astfel:
1. Se împarte clasa în două grupe egale,formându-se două cercuri concentrice,elevii fiind faţă
în faţă , pe perechi.
2. Fiecare pereche primeşte o sarcină de lucru sau o întrebare, discută şi apoi comunică ideile.
3. Cercul din exterior se roteşte în sensul acelor de ceasornic,realizându-se astfel schimbarea

partenerilor în pereche.Elevii au posibilitatea de a lucra cu fiecare coleg din clasă.
Jocul se continuă până se ajunge la partenerii iniţiali sau se termină întrebările.
5. Clasa se regrupează şi se analizează ideile emise.
Metoda Mozaicului
Prin această metodă se promovează învăţarea prin colaborare şi cooperare între

elevi.Fiecare elev are o sarcină de studiu în care trebuie să devină expert.El are în acelaşi timp
şi responsabilitatea transmiterii informaţiilor asimilate, celorlalţi colegi.
Am aplicat metoda la clasa I la capitolul „Figuri geometrice”.Tema de studiu am împărţit-o în

patru subteme ( 1- pătratul, 2- cercul, 3 – dreptunghiul, 4 – triunghiul).
Elevii au fost împărţiţi în patru echipe şi fiecare a primit câte un număr de la 1 la 4, având
ca sarcină studierea în mod independent a subtemei corespunzătoare numărului.De exemplu:
numărul 1 studiază pătratul, numărul 2 cercul, numărul 3 dreptunghiul şi numărul 4
triunghiul.Fiecare elev investighează subtema dată şi fişa expert.După ce au parcurs faza de
lucru independent, experţii cu acelaţi număr se reunesc,constituind grupe de experţi pentru a
dezbate problema împreună.Au loc discuţii care lămuresc,clarifică noile cunoţtinţe ce vor fi
transmise echipei de învăţaredin care fac parte.
Urmează reîntoarcerea elevilor în echipa iniţială de învăţare.Experţi transmit colegilor

cunoştinţele asimilate.Membrii sunt stimulaţi să discute,să pună întrebări şi să-ţi noteze,fiecare
realizându-ţi propriul plan de idei.Grupele prezintă rezultatele întregii clase. Evaluarea s-a
realizat în scris , fiecare primind o fişă de lucru.
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 42
E bine ca profesorul să modeleze tipul de personalitate necesar societăţii cunoaşterii,

personalitate caracterizată prin noi dimensiuni: gândire critică, creativă, capacitate de
comunicare şi cooperare, abilităţi de relaţionare şi lucru în echipă, atitudini pozitive şi
adaptabilitate, responsabilitate şi implicare.
Elevii înşişi trebuie să organizeze ceea ce au auzit şi văzut într-un tot ordonat şi plin de
semnificaţii. Dacă nu li se oferă ocazia discuţiei, a investigaţiei, a acţiunii şi eventual a predării,
învăţarea nu are loc.
Bibliografie :
Ioan Cerghit ( 2005)- “ Metode de învăţământ”, EDP, Bucureşti.
Ion- Ovidiu Pânişoară ( 2006) – “ Comunicarea eficientă”, ediţia a III-a, Editura Polirom, Iaşi
Crenguţa - Lăcrămioara Oprea ( 2008) – “ Strategii didactice interactive”, ed. a III-a, EDP,
Bucureşti
Silvia Breben , Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga ( s.a.) - “ Metode interactive de
grup”. Ghid metodic pentru învăţământul preşcolar, Editura Arves, Craiova
Rodica Leonte, Mihai Stanciu ( 2004) – “ Strategii activ-participative de predare-învăţare în

ciclul primar”, Editura Casei Corpului Didactic, Bacău
EXERCIȚII DE SPARGERE A GHEȚII

Jocul este o activitate umană necesară la fiecare vârstă, este o formă de manifestare întâlnită
la oameni indiferent de vârstă, rasă, apartenenţă etnică, civilizaţie, cultură, din cele mai vechi
timpuri şi până în zilele noastre, care satisface nevoia de activitatea a omului generată de
trebuinţele, dorinţele şi tendinţele specifice vârstei lui. În copilărie, jocul este o activitate
dominantă prin care cei mici reuşesc să-şi satisfacă unele dorinţe atât în mod conştient, cât şi în
mod involuntar cu ajutorul unei lumi imaginare pe care şi-o proiectează. E greu de definit jocul
în câteva cuvinte, deoarece el se defineşte în funcţie de valenţele sale. Jocul este mişcare,
explorare, comunicare, socializare, observaţie şi imitaţie, exerciţiu, disciplinare, învăţare şi, mai
ales, plăcere. Jocurile de sparge a gheţii cuprind o serie de activităţi activ-participative care au ca
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 43
scop realizarea unui climat relaxant şi reconfortant în vederea desfăşurării unei activităţi
ulterioare, dar au şi rolul de încurajare a participanţilor în a interacţiona şi în a se cunoaşte
reciproc în contexte neobişnuite.
NUME CELEBRE
Facilitatorul scrie un nume celebru (un star, un personaj istoric, un personaj de desene
animate etc.) pe o etichetă şi lipeşte pe spatele fiecăruia fără să le spună. Participanţii se mişcă şi
pun întrebări de tipul „da” şi „nu” până ghicesc cine sunt ei.
VISUL
Toată lumea stă în cerc şi fiecare trebuie să se prezinte, oferind date despre originea şi
aspiraţiile lui de viaţă.
DIN FERICIRE / DIN NEFERICIRE
Acest joc poate fi jucat pe perechi sau în cerc. Primul jucător începe povestirea cu: „Din
fericire, când m-am trezit azi dimineaţă era frumos...”. Al doilea continuă „Din nefericire,
liniştea gândurilor mi-a fost tulburată de...”. Al treilea continuă „Din fericire...” şi tot aşa
procedează şi restul grupului.
POVESTIREA REALIZATĂ ÎN GRUP
Mai mulţi oameni se aşează în cerc şi compun pe rând o povestioară din câte o frază sau un
paragraf scurt care se încheie cu „apoi” sau „dar”, acesta fiind semnalul pentru următorul
participant care trebuie să continue. Nimeni nu poate şti dinainte modul în care va evolua
povestea, dar participanţii pot introduce cuvinte cum ar fi „deodată”, „imediat”, „surprinzător”
ş.a.m.d. pentru a schimba firul povestirii.
STATUIA EMOŢIILOR
O persoană se gândeşte la o emoţie, o mimează (ca şi statuie). Ceilalţi intuiesc ce stare a
imitat.
JOCUL NUMELUI
Prenumele însoţit de un adjectiv care să înceapă cu prima literă din prenume.
Ex. Cristina cea curioasă pentru că îi place să cunoască multe lucruri.
ASTĂZI MĂ SIMT...
Desenează expresia cea mai potrivită pentru starea emoţională pe care o simţi acum.
AFIŞUL MEU PUBLICITAR

Cum ar arăta un afiş publicitar despre tine?
EXERCIŢII PRIVIND CONSTRÂNGERILE DE INDUCŢIE
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 44
Trebuie să realizaţi o scurtă povestire:

- în care toate cuvintele să înceapă cu „a”;
- care să cuprindă cât mai multe cuvinte care se termină în „-ion”.
CAREUL
Acest lucru facilitează comunicarea dintre voi, elevii. Pentru acest scop, căutaţi trei colegi
care să aibă caracteristricile înscrise în fiecare cadran. (Trăsăturile pot fi inlocuite în funcție de
informațiile despre fiecare elev.)
Merge des pe munte Îi place îngheţata. Îi place culoarea roz. Joacă fotbal.
în excursie.
Este pasionat de Are mulţi prieteni. Citeşte literatură SF. Nu fumează.

informatică.
Pictează în timpul Şi-ar dori să piloteze Face mult sport. Îi place să sămânce
liber. un avion. pizza.
Colecţioează obiecte Ascultă muzică retro. Are ochii verzi. Este imbrăcat cu ceva
albastru.
vechi.
CELE 7 SCHIMBĂRI
1. Imaginaţi-vă 7 schimbări pe care aţi vrea să le introduceţi în şcoala voastră.

Această instrucţiune trebuie prezentată prin precizarea faptului că se impune o imaginaţie
nerestrictivă, ca sub efectul unei baghete magice.
Schimbările trebuie să fie notate.
2. Pe o foaie, ordonaţi de sus în jos schimbările, de la cea pe care o consideraţi cea mai
importantă până la cea mai puţin importantă.
3. Pe o altă foaie, faceţi aceeaşi ordonare, însă de la cea pe care o consideraţi cea mai
realizabilă până la cea mai puţin realizabilă.
Sursa: internet
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 45
IMPORTANȚA RELAȚIEI PROFESOR-ELEV-PĂRINTE

În zilele noastre se vorbește din ce în ce mai mult despre educație, despre factorii
implicați în realizarea ei, dintre care cel mai important este familia. În procesul de educație îl are,
fără îndoială, școala, dar în calitatea sa de cel mai apropiat colaborator al școlii, familia trebuie
să o secondeze de aproape și sincer. Dialogul cu familia este unul din elementele indispensabile
pentru reușita școlară.
Școala colaborează cu părinții în diferite forme: ședințe cu părinții, diferite chestionare,
convorbiri telefonice, întâlniri individuale cu profesorul. În ziua de azi este necesară relația
dintre școală și familie și este foarte important ca părinții și școala să formeze o echipă, un tot
unitar, deoarece școala nu-și poate realiza pe deplin sarcinile, dacă nu cunoaște condițiile
familiale de muncă și viață ale copiilor, iar părinții nu pot cunoaște pe deplin psihologia copiilor,
dacă nu sunt aduse la cunoștință comportamentul copiilor de la școală.
La fiecare ședință cu părinții vorbim despre cum pot ajuta părinții copiii la temele de
acasă, la învățarea lecțiilor. Părinții trebuie să cunoască modul în care copiii lor pot fi ajutați
când întâmpină probleme. De asemenea, trebuie adus la cunoștința părinților că severitatea este
necesară, dar cu măsură. Problema este gravă acolo, unde părinții sunt împărțiți, unul sever, altul
mai indulgent.
Cel mai important obiectiv al parteneriatului dintre școală și familie este obținerea
succesului școlar, care constă în obținerea, realizarea unui obiectiv propus pentru o durată mai
mare de timp.
Elevul are nevoie de un mediu familial în care să se simtă în siguranță. Familia are
obligația să-i ofere un climat educativ bun, liniște, înțelegere, afectivitate. Copilul simte când
părinții sunt interesați de problemele lui, de rezultatele lui de la școală. Implicarea părinților are
un rol important în viața copilului, în rezultatele lui. Familia oferă copilului aproximativ 80% din
cunoștințele uzuale despre mediul înconjurător.
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 46
Copilul obține rezultatele școlare în funcție de modul în care părinții se implică în

procesul de învățare. Părinții trebuie să asigure copilului cele necesare pentru învățătură, și să-și
ajute copilul. Trebuie avut în vedere calitatea și cantitatea ajutorului, susținerii, îndrumării. În
final, atitudinea părinților trebuie să fie una de mijloc.
Cel mai important lucru din viața fiecărui om este comportamentul, respectul, cinstea,
sinceritatea, care în mod normal se formează, se învață acasă, în mediul familial. Dacă elevul nu
are baza acestor deprinderi, și modelul bun al părinților, va crea probleme, copilul de azi este
adultul de mâine.
Se constată că unele familii manifestă totală încredere în rolul pe care școala în are asupra
dezvoltării copilului, pe când altele sunt total dezinteresate.
Beneficiile parteneriatelor dintre școală și familie sunt nenumărate. Dintre acestea putem
menționa că acestea:
 ajută profesorii în munca lor;
 perfecționează abilitățile școlare ale elevilor;
 îmbunătățesc programele de studiu și climatul școlar;
 îmbunătățesc abilitățile educaționale ale părinților;
 dezvoltă abilitățile de lideri ale părinților;
 conectează familiile cu personalul școlii.
Atât părinții cât și cadrele didactice beneficiază de avantajele unei bune colaborări.
Colaborarea cu familia să se concretizeze într-un program comun de activități. Părinții trebuie să
considere școala ca un bun prieten, care trebuie să aibă același scop: educarea, formarea copilului
pentru ziua de mâine, pentru un viitor cât mai bun.
Bibliografie:
1. Cerghit I; Radu, I. T Popescu, E. Vlăsceanu, L : Didactica - manual pentru clasa a X-a,

EDP, 1997
2. Nica I, Topa L: Colaborarea școlii cu familia eleilor de clasa I, EDP, București, 1974
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 47
LESSON PLAN- MY DAILY PROGRAMME

Teacher: RAICA LUCIANA

School: COLEGIUL NAȚIONAL”MIHAI EMINESCU” PETROȘANI
Date: …
Form: 4th
No. of students: 18
Title: MY DAILY PROGRAMME
Type of lesson: communication of new knowledge
Textbook: Limba engleză, clasa a 4-a, Editura Booklet
Timing: 50’
Aims of the lesson /Objectives:
a) Cognitive objectives
At the end of the lesson, the students will be able to:
- put sentences in order to create a story;

- get the meaning of the daily actions in a video;
- correctly read a text;
- match pictures with sentences for a better comprehension of the text.
b) Affective Objectives:
Students will:
- manifest interest towards the topic;
- interactively participate during the lesson.
Methods:
- observation
-demonstration
-conversation
- practice
- independent work
- group work
- games (hand-outs)
- writing
Resources:
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 48
Techniques: conversation, individual work, group work, shared reading, demonstration

Material used: board, hand-outs, computer, sheets of paper for different tasks, the internet
Interaction
1. Individual work
2. Group work
Assessment: Formative, oral and written assessment, homework
Skills: Speaking, Reading, Writing, Listening.
Stages of the Teacher’s Activity Students’ Activity Timing Interaction

Lesson
1 Warm-up / T greets the students and Ss answer the teacher’s 5’ T→Ss

begins a short informal questions; then they
conversation to get the take turns in reading Ss →T
Checking the students to speak freely: their homework while

homework ‘How are you today?’ ‘Is the others listen
anybody absent? / / Was your carefully and the T
homework difficult? I hope corrects them if
not. Let’s check it together.’ necessary.
2 Lead in Connecting the last sentence Ss open their notebooks 3’

in the homework with the and write the date and
and T→Ss
new lesson, T writes the date the title of the new
practice and the title of the new lesson lesson. Ss →T
on the board and asks the
students to write them in their Ss → Ss
notebooks as well.
T asks the Ss if they want to Ss pay attention to the

5`
know about Tom`s daily video.
programme. A 3 minute video
is played then. - Individual work
The Ss read the text,
T gives the Ss sheets of paper paying attention to
with the text that appeared in Tom`s daily
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 49
the video and tells some of programme. T→Ss

them to read it.
- Individual work 10` Ss →T
Ss → Ss
The Ss are asked to answer
The Ss show their level
some questions on the
previous text on the board of comprehension by
and to write them in their answering the
notebooks. questions. 15`
- Individual work
T gives the Ss some sentences

to put in order and to create a Ss answer the teacher’s
short text about their daily task, doing their best to
programme. correctly put the 5`
sentences in order.
T→Ss
- Group work
Ss →T
T gives the Ss a sentence for Ss → Ss
each group and asks them to The Ss perform the task
match the sentences they`ve and the teacher checks
got with the pictures T shows their reading and 5`
them for a better matching.
understanding of the daily
activities. (feed-back)
3 Assessment T evaluates the Ss`activity. The Ss feel appreciated 1` T→Ss

for their work and so
they are motivated to Ss →T
move on.
T congratulates the students

that they did well during the
class and gives them marks.
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 50
4 Assigning T assigns the homework. Ss write the homework 1` T→Ss

homework into their notebooks.
Imagine the daily programme
of an alien.
TRADIȚII LOCALE

Petroșani, frumosul oraș de la poalele Munțílor Parâng, este situat într-o zonă minunată,
în Valea Jiului. Când spui Valea Jiului, spui minerit, spui cărbune, dar la fel de bine poţi spune
momârlani. Pentru că aici sunt ţinuturile stăpânite de ei, urmaşi ai dacilor din munţi care-şi
respectă şi azi pământul şi portul tradiţional.
Dar cine sunt, de fapt, momârlanii? DEX-ul traduce cuvantul momârlan cu “om prost,
necioplit, bădăran”. În replică, unele surse fac trimitere chiar la limba latină, “momârlan” fiind
compus din cuvintele “momo” (=ţăran) şi “lan” (=băştinaş), termenul fiind alterat în timp. De
asemenea, momârlanii mai erau numiţi şi “jieni” datorita râului Jiu (amintit de Herodot şi de
Ptolemeu ca Gilfil sau Gilpil) care străbate zona.
Urmele momârlanilor mai sunt păstrate în două muzee din Petroşani, două case autentice,
vechi de peste 200 de ani. Aici, uneltele tradiţionale şi obiectele patrimoniale, donate de familii
momârlăneşti, sunt expuse spre interesul turiştilor, dar şi al localnicilor.
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 51
Comunitatea momârlanilor, aşezată între Munţii Şureanu şi Parâng, cuprinde 15.000-

20.000 de oameni. Despre ei se ştie că sunt populaţia veche a Văii Jiului, prezentă în zonă înainte
de începerea exploatărilor miniere. Momârlanii îşi poartă cu mândrie costumele tradiţionale care
sunt identice cu cele ale dacilor de pe Columna lui Traian, dar multe din case,construite din
bârne de lemn, nu te mai trimit cu gândul la cele ale strămoşilor lor, reproduse în diverse
imagini. Deşi momârlanii erau foarte stricţi în privinţa căsătoriilor (se făceau numai între
membrii comunităţii), în ziua de azi nu se mai întâmplă asta. Tradiţiile au devenit mai permisive
şi au apărut căsătorii cu membri din afara comunităţii.
Într-un articol dintr-o revistă din România, apăreau câteva informații referitoare la
tradițiile momârlanilor, așa cum fuseseră explicate de un localnic momârlan. Astfel, bătrânul
Călina povestea molcom despre unul dintre cele mai vechi obiceiuri ale momârlanilor: frăţia de
cruce, o legătură sfântă, pe viaţă. El era frate de cruce cu alţi şapte bărbaţi. Trei dintre ei au
murit, ceilalţi erau dincolo de munte, nu i-a mai văzut cam de un an, iar de vorbit la telefon, mai
rar, doar când cobora spre sat şi mai prindea semnal. „Avem şi o soră, dar şi părinţi de cruce. Ne-
am făcut «familie» la biserică. Preotul ne-a înconjurat pe toţi cu o panglică, a ţinut o scurtă
slujbă, iar la final am băut un pahar de vin din acelaşi vas“. Ce înseamnă să fii frate de cruce?
„Ne ajutăm între noi, suntem alături unii de alţii şi la bine, şi la rău. Şi chiar dacă nu ne vedem cu
lunile sau cu anii nu înseamnă că relaţiile dintre noi s-au răcit. La 1 noaptea dacă sun şi spun că
am o problemă,urcă toţi până aici la 2.000 de metri.“ Apoi,mă ia de mână şi mă trage în spatele
casei, unde sunt trei cruci. Acolo sunt îngropaţi tatăl, un frate şi bunicul. De sânge. „Acesta e
obiceiul nostru străbun, încă viu prin părţile astea. Omul nu pleacă de lângă casa lui nici când
trece dincolo“, încheie el. Aşa se explică aici, în Valea Jiului, legătura strânsă între cei vii şi cei
morţi.
Mai rar o astfel de legătură, dacă ne gândim la alte zone din țară. Omul este frate cu cei
din jur dar și cu natura. De aici această simbioză: om- natură. Chiar înainte de a tăia un copac,
momârlanii apelează la un ritual mai puțin ortodox. Unul dintre cele mai impresionante este
spovedirea la brad: momârlanul se închină lângă brad, după ce a îngenuncheat, îl îmbrăţişează şi
îşi spune păcatele. Dacă nu găsesc niciun brad în apropiere, momârlanii se spovedesc la orice alt
copac, considerându-i sacri. În plus, de fiecare dată când taie un copac, momârlanii se închină, îl
sărută şi abia apoi îl taie.
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 52
Rămâne de văzut cat vor mai reuşi cei bătrâni să menţină acest stil de trai şi cât de mult
vor reuşi să-şi influenţeze urmaşii. În schimb, muzeele şi poveştile rămân, precum şi colibele şi
stânele momârlanilor situate “la pădure”, după cum obişnuiesc să spună, care vor mai aminti
pentru câţiva ani de faptul că Valea Jiului este una dintre zonele în care au rămas şi şi-au avut
continuitatea dacii.
Bibliografie:
1. Lungu, Ion, Valea Jiului- file de istorie, Editura Muzeul Mineritului Petroșani, 1968
2. Gălățan- Jieț, Dumitru, ”Monografia etnografică a Ținutului Momârlanilor”, Editura
Măiastra, Târgu-Jiu, 2017
3. Internet: www.descopera.ro ; www.clickpetrufemei.ro
EXPERIMENTUL- METODĂ DE EXPLORARE A REALITĂȚII, ÎN

ORELE DE ȘTIINȚE ALE NATURII
Prof.înv primar TRUCĂ IONELA GABRIELA

Școala Gimnazială Nr.7 Petroșani, HD
Științele naturii, ca disciplină de învățământ, vizează observarea și perceperea lumii în

întregul său, cu componentele, procesele și fenomenele caracteristice, ca și învățarea prin
înțelegere și aplicare. Prin intermediul acestui obiect, școlarul trece din lumea poveștilor în
lumea faptelor reale și a lucrurilor concrete, începe să cunoască mediul în care trăiește și
procesele din jurul său. Aceasta implică transformarea elevului din spectator, în actor al
activității științifice. În acest fel, se evidentiază necesitatea pregătirii elevului, nu ca pe un
cercetător și om de știința, ci ca pe un cetățean care să utilizeze demersul științific în vederea
înțelegerii și participării active la viața socială.Reintroducerea obiectului „Cunoșterea
mediului”, începând din clasa I, corespunde unor nevoi de informare ale copilului și de
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 53
dezvoltare a capacitătilor de observare, înțelegerea mediului înconjurator și, de asemenea, de

formare a unor atitudini pozitive față de mediu.
Predarea Știintelor naturii ridică niște probleme majore, cum ar fi: baza tehnico-materială
și necesitatea pregătirii permanente a învățătorului în cunoașterea metodelor moderne de predare
și experimentare. Soluția primei probleme este recurgerea la experimentul simplu, nesofisticat,
utilizând materiale din mediul familiar copilului. Pregătirea învățătorilor in abordarea corectă a
acestei materii necesită un efort din punct de vedere al concepției, structurii și metodelor
didactice de aplicare, cât și a compatibilizării conținutului științific cu particularitățile de vârstă
ale copiilor cărora li se adresează.
Prin predarea științelor, nu se urmărește o acumulare de fapte și informații științifice care
să ducă la însușirea de concepte ci, raportarea copilului la mediul în care trăiește.
În cadrul lecțiilor de științe, se pot folosi metode variate cum ar fi: problematizarea și
descoperirea, metode clasice cu valențe participative (experimentul, observația și conversația
euristică); metode stimulative, competitive (jocul didactic, concursul etc.).
Metodele active folosite pe parcursul lecțiilor ilustrează funcția lor instrumentală: elevul
însuși realizează obiectivele, le conștientizează ca finalități proprii.
Lucrările experimentale – constau în observarea, provocată și dirijată, a unor fenomene
ce urmează să fie verificate experimental. Au un pronuntat caracter activ-participativ: în primul
rând, elevii vor fi curioși la desfășurarea experimentului, de către învățator, iar apoi se vor
implica, prin propriile acțiuni, la realizarea acestuia.
Experimentul se definește, conform Dicționarului de psihologie, autor Paul Popescu-
Neveanu, „ca un procedeu de cercetare în știința, care constă în provocarea intenționată a unor
fenomene în condițiile cele mai propice pentru studierea lor și a legilor care le guvernează;
observație provocată; experiență.”
Procesul de predare a disciplinei Științe ale naturii are la bază experimentul, atât ca
metodă de investigație științifică, cât și ca metodă de învățare.
Conceput în corelație cu principiile didactice moderne, experimentul de laborator
urmează treptele ierarhice ale învățării, conducând elevul de la observarea unor fenomene fizice
sau chimice pe baza demonstrației la observarea fenomenelor prin activitatea proprie (faza
formării operațiilor concrete), apoi la verificarea și aplicarea în practică a acestora (faza
operațiilor formale) când se cristalizează structura formală a intelectului și în continuare, la
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 54
interpretarea fenomenelor observate care corespunde cu faza cea mai înaltă din treptele ierarhice
ale dezvoltării (faza operațiilor sintetice).
Experimentul necesită o gândire formală, specifică vârstei de 12 ani. Aceasta nu
înseamna că elevii de școală primară nu pot fi angajati în activități cu caracter experimental. Ei
pot efectua activități premergătoare
Metoda de explorare a realității – experimentul - direct sau indirect, folosită în predare și
învățare, are o deosebită valoare formativă, întrucât dezvoltă elevilor spiritul de observare,
investigare, capacitatea de a înțelege esența obiectelor și fenomenelor, de prelucrare si
interpretare a datelor experimentale, interesul de cunoaștere etc.
Rolul învățătorului este de a dirija executarea unor acțiuni de către elevi, în scopul asigurării unui
suport concret-senzorial, care va facilita cunoașterea unor aspecte ale realitătii. Cu ajutorul
acestei metode învățătorul reusește să aducă elevii în fața realității, să studieze pe viu, să fie în
contact direct cu realitatea sau cu substitutele acesteia – îi determină pe elevi să învețe prin
descoperire.
“Învățarea prin descoperire este metoda didactică în care cadrul didactic concepe și
organizează activitatea astfel încât să faciliteze elevului descoperirea prin efort propriu a
cunoștințelor, explicațiilor, prin parcurgerea identică sau diferită a drumului descoperirii inițiale
a adevărului.”
Descoperirea didactică se realizează prin metode didactice diferite: observarea dirijată;
observarea independentă; învățarea prin încercări- experiențe; studiul de caz; problematizarea;
studiul individual etc. Deci, relația experiment – învățare prin descoperire, de fapt relațiametodă
– procedeu, este o relație dinamică: metoda poate deveni ea însăși procedeu, în cadrul altei
metode, tot așa cum un procedeu poate fi ridicat la rang de metodă, la un moment dat.
Experimentele se folosesc de obicei integrate, în număr mai mare sau mai mic, în diferite etape
ale lecțiilor.
Acestea pot fi clasificate după mai multe criterii: în funcție de locul in ierarhia învățării,
de participarea elevilor, de capacitatea umană și de locul de învățare în lecții.
Dupălocul pe care îl ocupă în lecție,experimentele se pot clasifica în:
 experimente pentru stimularea interesului față de noile informații, a motivației pentru
învățare (se află in momentul de introducere în lecție).
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 55
 experimente pentru învățarea noilor informații, aprofundarea sau extinderea lor (în lecția
propriu-zisă)- experimentele demonstrative – pregătite de învățator înainte de oră și apoi
prezentate clasei în vederea demonstării, explicării, confirmării unor adevăruri;
 experimente pentru fixarea cunoștințelor (se introduc pe parcursul lecției, în momentele de
feed-back sau de recapitulare)
 experimente pentru evaluare.
Locul lor este variat, putând fi utilizate la începutul învățarii, pe parcursul ei sau la
sfarșitul procesului de învățare.
Experimentul poate fi clasificat și în funcție de durata desfășurării sale:
 experimente imediate, a căror desfășurare nu necesită mult timp (experimentul începe, se
desfasoară și se încheie în cadrul orei de curs);
 experimente de durată, a căror desfășurare se întinde pe parcursul unei perioade mai lungi de
timp (ex. influența factorilor de mediu asupra plantelor – realizarea lui necesită o observare a
modificărilor pe parcursul câtorva săptămâni) și care necesită notarea într-o fișă de observație
a modificărilor produse de-a lungul întregii perioade.
Din punct de vedere al participarii / neparticiparii sau implicarii / neimplicarii elevilor in
efectuarea experimentului, acesta poate se poate desfasura:
► pe grupe (2-3 elevi) – se realizeaza experimentul intr-un timp scurt, sarcinile fiind impartite–
asigurandu-se astfel participarea tuturor elevilor chiar daca activatatea lor s-ar desfasura pe
diferite planuri (unii fac experimentul, altii deseneaza, altii scriu observatiile etc.)
► individual – atunci cand elevii sunt antrenati in mod egal, lucreaza concomitent cu
invatatorul, fiecare elev lucreaza independent
► frontal (forma combinata) – efectuat de fiecare dintre elevi, in acelasi timp si acelas ritm, pe
aceeasi tema sub indrumarea directa a invatatorului; necesita aparatura pentru fiecare dar are
un efect instructiv sporit.
Experimentul este calea fundamentală de predare a științelor, fiind considerat un „pilon”
de susținere al metodelor active. Învățătorul trebuie să antreneze elevii nu numai in observarea
directă a unui experiment, ci și în executarea individuală a experimentelor.
BIBLIOGRAFIE:
1. Jinga, E. Istrate –Manual de pedagogie, Ed. All, Bucuresti, 2001, p. 277
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 56
PROIECTE- Categoria extinsă
CUNOAȘTEREA DE SINE ȘI IMAGINEA DE SINE
Prof. înv. primar: SILVEȘAN NICOLETA

Cunoaşterea şi acceptarea de sine sunt variabile fundamentale în funcţionarea şi

adaptarea optimă la mediu social, în menţinerea sănătăţii mentale şi emoţionale. Un copil sau
adolescent are nevoie să simtă că nu este necesar ca el să fie premiant sau olimpic pentru a fi
iubit, acceptat şi respectat. Afecţiunea, aprecierea, respectul nu trebuie condiţionate de
performanţe şcolare sau de altă natură (ex. sportive). Respectul, aprecierea, recompensa sunt
stimuli ce încurajează dezvoltarea personală, previn şi remediază atitudini şi comportamente
deficitare sau problematice. Conform psihologiei umaniste dezvoltată de Carl Rogers şi Abraham
Maslow, fiecare persoană este valoroasă în sine. Prin natura sa umană, are capacitatea de a se
dezvolta şi de a-şi alege propriul destin, de a-şi valida calităţile şi caracteristicile pozitive în
măsura în care mediul îi creează condiţiile de actualizare a sinelui. Acceptarea necondiţionată
(indiferent de performanţe) şi gândirea pozitivă (convingerea că fiecare persoană are ceva bun)
sunt atitudini care favorizează dezvoltarea personală.
Cunoaşterea de sine se dezvoltă odată cu vârsta şi cu experienţele prin care trecem. Pe

măsură ce persoana avansează în etate, dobândeşte o capacitate mai mare şi mai acurată de auto-
ISSN 2247- 0778
ISSN-L 2247- 0778 Pag. 57
reflexie. Totuşi, niciodată nu vom putea afirma că ne cunoaştem pe noi înşine în totalitate;
cunoaşterea de sine nu este un proces care se încheie odată cu adolescenţa sau tinereţea.
Confruntarea cu evenimente diverse poate scoate la iveală dimensiuni noi ale personalităţii sau le
dezvoltă pe cele subdimensionate. Cunoaşterea de sine este un proces cognitiv, afectiv şi
motivaţional individual, dar suportă influenţe puternice de mediu.
Imaginea de sine se referă la totalitatea percepţiilor privind abilităţile, atitudinile şi

comportamentele personale. Imaginea de sine poate fi înţeleasă ca o reprezentare mentală a
propriei persoane sau ca o structură organizată de cunoştinţe declarative despre sine care
ghidează comportamentul social. Altfel spus, imaginea de sine presupune conştientizarea a "cine
sunt eu" şi a "ceea ce pot să fac eu". Imaginea de sine influenţează atât percepţia lumii cât şi a
propriilor comportamente. O persoană cu o imagine de sine săracă sau negativă va tinde să
gândească, să simtă şi să se comporte negativ. De exemplu, un elev care se percepe pe sine ca o
persoană interesantă, va percepe lumea din jurul său şi va acţiona complet diferit faţă de un alt
elev care se vede pe sine drept o persoană anostă. Imaginea de sine nu reflectă întotdeauna
realitatea. O adolescentă cu o înfăţişare fizică atractivă se poate percepe ca fiind urâtă şi grasă şi
invers.
Cunoaşterea de sine şi formarea imaginii de sine sunt procese complexe ce implică mai
multe dimensiuni. Imaginea de sine (Eul) nu este o structură omogenă. În cadrul imaginii de sine
facem distincţia între Eul (sinele) real, Eul (sinele) viitor şi Eul (sinele) ideal.
Eul real sau Eul actual este rezultatul experienţelor noastre, cadrului social şi cultural în
care trăim. Eul real cuprinde:
 Eul fizic: structurează dezvoltarea, încorporarea şi acceptarea propriei corporalităţi.

Imaginea corporală se referă la modul în care persoana se percepe pe sine şi la modul în
care ea/el crede că este perceput de ceilalţi. Cu alte cuvinte, imaginea corporală
determină gradul în care te simţi comfortabil în şi cu corpul tău. Dacă imaginea ideală a
Eului corporal este puternic influenţată de factori culturali şi sociali (ex. standarde de
siluetă) şi nu corespunde Eului fizic, poate genera sentimente de nemulţumire,
neîncredere, furie, izolare. Discrepanţa dintre Eul fizic real şi cel cultivat de mass-media
determină numărul mare de tulburări de comportament alimentar de tip anorectic în
rândul adolescentelor.
 Eul cognitiv se referă la modul în care sinele receptează şi structurează conţinuturile
informaţionale despre sine şi lume, şi la modul în care operează cu acestea. Sunt persoane
care reţin şi reactualizează doar evaluările negative despre sine, alţii le reprimă, iar unii le
ignoră. Unii dintre noi facem atribuiri interne pentru evenimente negative, astfel încât ne
autoculpabilizăm permanent, în timp ce alţii fac atribuiri externe pentru a-şi menţine
imaginea de sine pozitivă. Unele sunt persoane analitice, în timp ce altele sunt sintetice.
În cadrul Eului cognitiv includem şi memoria autobiografică, cu toate consecinţele pe
cale le implică asupra personalităţii.
 Eul emoţional (Eul intim sau Eul privat) sintetizează totalitatea sentimentelor şi emoţiilor
faţă de sine, lume şi viitor. De multe ori, persoana nu doreşte să îşi dezvăluie sinele emoţional
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 58
decât unor persoane foarte apropiate, familie, prieteni, rude. Cu cât o persoană are un Eu
emoţional mai stabil cu atât va percepe lumea şi pe cei din jur ca fiind un mediu sigur, care nu
ameninţă imaginea de sine. Autodezvăluirea emoţională nu este percepută ca un proces riscant
sau dureros. În general, Eul emoţional al adolescenţilor este labil. Curajul, bravura, negarea
oricărui pericol pot alterna cu anxietăţi şi nelinişti extreme. Copiii şi adolescenţii trebuie ajutaţi
să-şi dezvolte abilitatea de a identifica emoţiile trăite şi de a le exprima într-o manieră potrivită
situaţiei, fără teama de ridicol sau de a-şi expune "slăbiciunile". Inteligenţa emoţională nu
 conturează altceva decât tocmai această abilitate.
 Eul social (Eul interpersonal) este acea dimensiune a personalităţii pe care suntem
dispuşi să o expunem lumii; este "vitrina" persoanei. Dacă recurgem la comparaţii cu lumea
plantelor, putem spune că unii dintre noi avem un Eu social de tip "cactus" (mă simt în siguranţă
doar când sunt ofensiv şi belicos), alţii ca o "mimoză" (atitudinea defensivă este cea care îmi
conferă protecţie) sau ca o plantă care înfloreşte sau se usucă în funcţie de mediul în care
trăieşte (reacţionez în concordanţă cu lumea înconjurătoare). Cu cât discrepanţa dintre Eul
emoţional şi cel social este mai mare, cu atât gradul de maturare al persoanei este mai mic. O
persoană imatură se va purta în general într-un anumit mod acasă, între prietenii apropiaţi şi în
alt mod (care să o securizeze) în cadrul interacţiunilor sociale.
 Eul spiritual reflectă valorile şi jaloanele existenţiale ale unei persoane. Din această
perspectivă, persoanele pot fi caracterizate ca fiind pragmatice, idealiste, religioase, altruiste,
pacifiste.
 Eul viitor (Eul posibil) vizează modul în care persoana îşi percepe potenţialul de
dezvoltare personală şi se proiectează în viitor. Eul viitor încorporează repertoriul aspiraţiilor,
motivaţiilor şi scopurilor de durată medie şi lungă. Eul viitor este o structură importantă de
personalitate deoarece acţionează ca factor motivaţional în comportamentele de abordare
strategică, şi în acest caz devine Eul dorit. Eul viitor încorporează şi posibilele dimensiuni
neplăcute de care ne este teamă să nu le dezvoltăm în timp (de ex. alcoolic, singur, eşuat) şi în
acest caz poartă denumirea de Eu temut. Eul viitor sau posibil (fie el dorit sau temut) derivă din
combinarea reprezentărilor trecutului cu ale viitorului. O persoană optimistă va contura un Eu
viitor dominat de Eul dorit, pentru care îşi va mobiliza resursele motivaţionale şi cognitive; Eul
temut, comportamentele evitative şi emoţiile negative vor caracteriza o persoană pesimistă.
Importanţa Eului viitor în structura de personalitate, subliniază rolul familiei şi al şcolii în
dezvoltarea la copii a atitudinii optimiste faţă de propria persoană şi lume. Optimismul este
energizant, directiv şi constructiv, dă un sens şi scop vieţii. Spre deosebire de optimism,
pesimismul are un efect inhibitiv, blocant, evitativ şi destructiv şi poate determina starea de
alienare. Fiecare dintre aceste două Eu-ri viitoare are ataşat un set emoţional - încredere, bucurie,
plăcere, în cazul Eu-lui dorit; anxietate, furie, depresie, în cazul Eu-lui temut. Structura Eu-lui
viitor şi funcţia lui motivaţională implică nevoia de a fixa, a sublinia şi a întări aspectele pozitive
ale elevului şi de a evita etichetările negative care ancorează copilul în acele trăsături şi
comportamente negative. Putem vizualiza etichetările negative, care sunt de multe ori folosite de
către adulţi cu bună intenţie dar cu rea ştiinţă, în imaginea unor pietre legate de picioarele
copilului care trebuie să înoate într-un râu. “Anexându-i” aceste pietre, nu îi dăm copilului multe
şanse să iasă din râu. Eul viitor, prin componenta sa dezirabilă (dorită) este simbolul speranţei, şi
prin urmare are o importantă funcţie de auto-reglare. Totodată, Eul viitor, prin componenta sa
anxiogenă (de temut) este semnul neîncrederii şi are efecte de distorsionare. Deci, adultul în rolul
său de educator poate opta între a întreţine speranţele copiilor şi tinerilor (prin evaluări pozitive,
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 59
oricât de mici ar fi acestea) sau neîncrederea (prin evaluări negative, chiar dacă acestea sunt
făcute în scop de stimulare).
Trebuie făcută distincţia dintre Eul viitor şi Eul ideal. Eul ideal este ceea ce ne-am dori să
fim, dar în acelaşi timp suntem conştienţi că nu avem resurse reale să ajungem. Eul viitor este cel
care poate fi atins, pentru care putem lupta să îl materializăm, şi prin urmare ne mobilizează
resursele proprii; Eul ideal este, ca multe dintre idealuri, o himeră. Când ne apropiem sau chiar
atingem aşa numitul ideal, realizăm că dorim altceva şi acel altceva devine ideal. Alteori, Eul
ideal nu poate fi niciodată atins (de exemplu, o adolescentă cu o înălţime mică care vizează să
aibă statura şi silueta unui manechin). Dacă o persoană se va cantona în decalajul dintre Eul real
şi cel ideal are multe şanse să trăiască o permanentă stare de nemulţumire de sine, frustrare şi
chiar depresie. Dominarea imaginii de sine de către Eul ideal este un fenomen destul de frecvent
la adolescenţi; ei doresc să devină persoane ca Madona sau Brad Pitt şi se simt total dezamăgiţi
de propria personalitate şi viaţă. Este bine ca adolescenţii să înveţe să facă diferenţa dintre Eul
ideal şi Eul viitor, cel din urmă conţinând elemente realiste, deci realizabil. Eul ideal poate avea
un rol pozitiv doar în măsura în care jalonează traiectoria Eului viitor şi nu se interpune ca o
finalitate dorită.
3. 2. Metode de autocunoaştere
Elemente externe şi interne care concură la formarea imaginii de sine
Externe:
 Ajutaţi copilul şi adolescentul să se descopere pe sine

 Încurajaţi autoreflexia
 Ajutaţi tinerii să îşi identifice structurile Eului
 Discutaţi cu elevii modul în care structurile Eului le influenţează convingerile, emoţiile şi
comportamentele
 Valorizaţi aspectele pozitive ale copilului şi adolescentului
Interne:
 Observarea propriilor gânduri, emoţii, comportamente

 Informaţii verbale şi nonverbale primite de la alte persoane
 Analiza retrospectivă a traiectului de viaţă
 Estimarea resurselor individuale şi sociale
 Identificarea intereselor
 Analiza aspiraţiilor şi scopurilor
 Identificarea priorităţilor
 Analiza valorilor personale
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 60
O metodă eficientă de cunoaştere de sine este aşa numita tehnică SWOT (iniţialele de la
cuvintele din limba engleză strengths = puncte tari, weakness = puncte slabe, opportunities =
oportunităţi, threats = ameninţări). Metoda presupune identificarea de către elev:
1. a cât mai multe puncte tari în personalitatea sa, în convingerile, atitudinile şi

comportamentele sale (de exemplu: nu fumez, îmi place natura, am mulţi prieteni, iubesc
animalele, sunt vesel şi optimist, am umor, dorm bine, mă simt iubit de părinţi etc.); este
important ca elevul să nu considere "puncte tari" doar calităţi deosebite sau succese mari
(de ex.: sunt primul în clasă, am câştigat concursul judeţean de atletism);
2. a două sau trei puncte slabe pe care ar dori să le diminueze cât de curând sau poate
chiar să le elimine (sunt dezordonat, mă irit uşor); nu este necesar să se epuizeze lista cu
puncte slabe personale. Elevii se pot focaliza la un anumit moment doar pe una, două,
maxim trei neajunsuri personale; scopul este de a încerca ca acestea să fie depăşite şi nu
ca elevul să se simtă copleşit de ele. Este important să evităm etichetarea lor ca defecte;
cuvântul neajuns sau punct slab permite elevului să perceapă posibilitatea de remediere.
Punctele slabe să nu fie descrise în termeni generali (de exemplu: nu sunt bun, nu sunt
inteligent, nu sunt generos) ci să fie operaţionalizate în aspecte mai concrete, observabile
(de exemplu: am rezultate şcolare slabe la chimie);
3. a oportunităţilor pe care se poate baza în dezvoltarea personală (de exemplu: am un

frate mai mare care mă ajută, am prieteni suportivi, am părinţi care mă iubesc, am camera
mea, învăţ la o şcoală bună, am resurse financiare, am acces la multe informaţii); se va
discuta modul în care aceste oportunităţi pot şi trebuie să fie folosite;
4. a ameninţărilor care pot periclita formarea unei stime de sine pozitivă (de ex.: renunţ
uşor, conflicte în familie, părinţi divorţaţi, situaţie financiară precară, părinte decedat,
boală cronică); se va discuta modul în care aceste ameninţări pot să influenţeze stima de
sine, dacă sunt ameninţări reale sau imaginare şi căile prin care pot fi ele depăşite.
Aceeaşi tehnică poate fi utilizată şi în alte variante - de exemplu, patru colegi sunt
rugaţi să realizeze evaluările de tip SWOT pentru cel de-al cincilea coleg din grupul de
lucru, respectând aceleaşi principii enumerate mai sus. Se vor discuta în grup evaluările,
după care rolurile se inversează, astfel încât fiecare elev să primească evaluări SWOT de
la grupul său de lucru. Se recomandă tehnica SWOT pentru analiza oricărei probleme cu
care un elev/un grup de elevi se confruntă şi a resurselor şi punctelor vulnerabile în
rezolvarea ei.
BIBLIOGRAFIE:
Lect.dr. Viorel Mih, CURS CONSILIERE ŞCOLARA, FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI

ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI - UBB CLUJ-NAPOCA
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 61
TELEWORKINGUL/ TELEMUNCA
– ipoteze; definire –
Profesor: HUMEL ELENA

Blaise Pascal a prezentat prima concepţie despre teleworking.

Mult mai târziu, în perioada crizei petrolului de la începutul anilor şaptezeci, americanul
Jack Nilles, unul dintre primii promotori ai activităţilor de tip teleworking, vorbea de
“telecommuting” (telenaveta) ca o alternativă la naveta obişnuită. I-a urmat Alvin Toffler care, în
binecunoscuta sa carte Al treilea val (1980), vorbeşte de conceptul de casa (căsuţă) electronică,
reintegrând familia în tiparele sale tradiţionale, şi din nou despre telenavetişti.
După aceste lucrări de pionierat, literatura consacrată teleworking-ului a crescut enorm.
S-au realizat numeroase cercetări academice, rapoarte guvernamentale, documente ale Comisiei
Europene, manuale de largă difuzare etc.
Teleworking/ telemunca reprezintă munca la distanţă prin mijloace informatice şi este
reglementat de către Uniunea Europeană de peste 10 ani printr-un acord cadru care obligă
angajatorul să furnizeze, instaleze şi întreţină, pe cheltuiala lui, echipamentele necesare. Potrivit
acestuia, telemunca este definită ca o formă de organizare şi/ sau de prestare a muncii de către un
salariat, cu regularitate, în afara sediilor sau punctelor de lucru ale angajatorului, prin folosirea
mijloacelor informatice, muncă ce ar putea fi prestată şi la sediul sau punctele de lucru ale
angajatorului. În România, în luna octombrie 2017 a fost adoptat un proiect de lege care
reglementează telemunca.
Probabil cel mai utilizat spaţiu pentru telemuncă este chiar locuinţa salariatului, însă
definiţia nu exclude orice alte locaţii unde salariatul ar putea avea acces la mijloacele informatice
necesare şi unde s-ar putea asigura condiţiile corespunzătoare de protecţie a datelor şi securitate
şi sănătate în muncă.
Telelucrul a crescut în popularitate, în mare parte datorită progreselor înregistrate în
tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC)
Munca temporară nu este foarte căutată în România. Alternativă la angajarea pe durată
nedeterminată, telemunca/ munca de la distanţă folosind tehnologia informaţiei, este aplicată în
prezent de angajatorii români, prin extinderea sferei de aplicare a muncii la domiciliu, însă acest
tip de contract nu are încă tradiție în ţara noastră, ceea ce le poate dăuna angajaţilor. În
majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, cum ar fi Franţa, Belgia, Luxemburg, Austria,
Germania, Italia, telemunca s-a implementat prin intermediul Contractelor Colective, la nivel
naţional sau sectorial sau prin ghiduri, coduri si recomandări. Totuşi, au existat state care au ales
implementarea prin intermediul actelor normative cum ar fi Cehia, Ungaria, Polonia, Slovacia
sau Slovenia, ţări care sunt considerate că nu au o tradiţie puternică a negocierilor colective între
partenerii sociali.
Potrivit specialiștilor, telemunca trebuie să aibă întotdeauna un caracter consensual,
neputând fi impusă de angajator, fiind agreată de comun acord fie la încheierea contractului
ISSN 2247- 0778
ISSN-L 2247- 0778 Pag. 62
individual de muncă fie, ulterior, prin semnarea unui act adiţional. Astfel, salariatul care lucrează
în regim de telemuncă beneficiază de drepturi egale cu salariaţii care lucrează la sediul/punctele
de lucru ale angajatorului, inclusiv cu privire la formarea profesională şi drepturile colective. În
plus, având în vedere specificul telemuncii, care presupune realizarea unor sarcini de serviciu
prin intermediul mijloacelor informatice, sunt stabilite prevederi specifice privind
responsabilitatea angajatorului de a lua măsurile necesare, în special cu privire la software-ul
folosit, pentru protecţia datelor folosite şi procesate de salariat, precum şi cu privire la
comunicarea regulilor specifice şi restricţiilor de care ar putea fi ţinut salariatul (de exemplu
restricţii cu privire la reţelele de internet folosite sau cu privire la folosirea echipamentului pus la
dispoziţie). La rândul său, salariatul este obligat să respecte aceste reguli stabilite de angajator,
sub sancţiuni specifice raporturilor de muncă din fiecare ţară. Mai mult decât atât, este prevăzută
regula că angajatorul are obligaţia de a respecta dreptul la viaţa privată a salariatului, astfel încât
orice mijloc de monitorizare folosit de angajator trebuie să fie proporţional cu obiectivele
urmărite. Toate regulile privind echipamentele folosite în îndeplinerea telemuncii de către
salariat trebuie stabilite înainte de începerea propriu-zisă a telemuncii. Ca regulă, angajatorul este
responsabil cu furnizarea, instalarea şi mentenanţa echipamentelor necesare, cu excepţia situaţiei
în care salariatul foloseşte echipamentul propriu. În plus, angajatorul este obligat să compenseze
costurile determinate în mod direct de telemuncă, cum ar fi cele cu privire la asigurarea
comunicării, precum şi a suportului tehnic necesar.
În Codul Muncii este reglementată în prezent munca la domiciliu doar sumar, fiindu-i
dedicate trei articole. Acestea stabilesc în esenţă că salariaţii care lucrează la domiciliu au
drepturi egale cu ceilalţi salariaţi, au dreptul să îşi stabilească singuri programul de lucru, dar pot
fi şi verificaţi în condiţiile agreate în contractul individual de muncă şi, în plus, angajatorul are
obligaţia de a asigura transportul „materiilor prime şi materialelor” pe care le utilizează, precum
şi a „produselor finite” pe care le realizează către şi de la domiciliul salariaţilor.
Codul Muncii a reglementat munca la domiciliu având în vedere în principal activităţile
de producţie manuală, care presupun transformarea unor materii prime şi materiale în produse
finite, iar nu activităţi desfăşurate prin mijloace informatice. În afară de prevederile privind
egalitatea de tratament şi stabilirea de către angajat a programului de lucru, reglementările
curente nu cuprind toate garanţiile, drepturile şi obligaţiile specifice telemuncii, precum şi
posibilitatea de a lucra în alt loc faţă de „domiciliul” angajatului, ceea ce denotă un caracter
anacronic.
Teleworking-ul este un instrument spațial de organizare a muncii și este posibilitatea cea
mai cunoscută de lucru de la distanţă, chiar dacă puţin răspândită. Acesta reprezintă activitatea
de muncă desfăşurată la distanţă la sediul angajatorului, datorită utilizării tehnologiilor
informatice şi telematice, într-un loc diferit şi îndepărtat faţă de cel în care se află persoana/le
care beneficiază direct de munca depusă. Teleworking-ul poate fi definit în funcţie de două
variabile: temporală şi spaţială. Analizând variabila temporală, teleworking-ul poate fi de tip full-
time sau part-time, cu program fix sau cu program flexibil. Este o formă de home-working, şi
este posibil să nu implice obligaţia de pontare în favoarea posibilităţii de gestionare liberă a
propriului program de lucru. Analizând însă variabila spaţială, teleworking-ul poate fi desfăşurat
la domiciliu (de obicei se înţelege desfăşurat la domiciliul colaboratorului), la centre satelit
mono-întreprindere, sau la tele-centrele din cartier.
Teleworking-ul la domiciliu poate fi desfăşurat în mod total sau în mod parţial: în cel de-
al doilea caz, lucrătorul vine numai câteva zile la birou, desfăşurând activitatea de muncă în
principal cu ajutorul telefonului, internetului, computerului, etc.; centrele satelit mono-
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 63
întreprindere, sunt birouri satelit create departe de sediul central dar cât mai aproape de
domiciliul diverşilor colaboratori, astfel încât să reducă impactul deplasărilor de la şi către locul
de muncă, în ceea ce priveşte costul şi timpul pentru transport; tele-centrele de cartier sunt însă
centre satelit create de mai multe instituţii laolaltă, în vederea repartizării costurilor de investiţii
şi în vederea împărţirii reţelelor şi infrastructurilor informatice. Teleworking-ul se poate
desfăşura şi prin metode mobile: acest tip special de teleworking este gândit pentru a fi foarte
adaptat anumitor tipuri de lucrători, precum agenţii, reprezentanţii, vânzătorii, consultanţii, care
în mod obişnuit nu au un sediu fix, şi care pentru desfăşurarea activităţii deja utilizează
tehnologii mobile pentru comunicare cu firma.
 Avantajele şi dezavantajele contractelor de muncă la distanţă

Munca de la distanţă are avantajul reducerii de cheltuieli pentru angajator, dar prezintă lipsa
de control asupra angajatului, în timp ce comoditatea şi timpul economisit reprezintă beneficii
din perspectiva angajaţilor.
Pentru angajat, avatantajele unui contract de tip teleworking sau muncă la distanţă sunt
reprezentate de timpul economisit şi comoditatea pe care o oferă mediul ales pentru lucru.
Dezavantajul acestui contract de muncă vizează comunicarea, absenţa din mediul în care se
creează cultura organizaţiei şi tendinţa de a avea alte activităţi în timpul zilei.
De partea angajatului, avantajul este, în primul rând, economisirea timpului pe care îl petrece
pe drum până la birou. În momentul în care face o oră şi jumătate pe drum până la birou, deja nu
mai este aşa eficient. Dezavantajul ar fi comunicarea, partea de apartenenţă la cultura
organizaţională. Un alt avantaj al angajatului este flexibilitatea, în special pentru persoanele care
au copii. Angajaţii din această categorie îşi permit să îi ducă la grădiniţă sau să desfăşoare alte
activităţi alături de ei.
Beneficiile de partea angajatorului sunt reprezentate de o chirie mai mică şi de reducerea de
costuri în ceea ce priveşte maşina de serviciu, iar dezavantajele vizează comunicarea şi controlul
asupra angajatului. Avantajul angajatorului este, în primul rând, chiria. Spaţiile de birouri sunt
mult mai mici având în vedere că o parte din oameni lucrează de acasă, iar astfel sunt reduse
costurile privind chiria. Instrumentele de muncă, în schimb, sunt aceleaşi. Dezavantajele sunt
comunicarea şi controlul asupra angajatului. Dacă angajatul este acasă, angajatorul nu are un
control puternic asupra timpului de muncă sau a rezultatului.
Familiştii şi tinerii sunt categoriile cele mai avantajate de contractele de muncă la distanţă.
Tinerii pun mult mai mult accent pe viaţa personală. Acceptă mult mai greu un job care
presupune o deplasare pe o distanţă mai mare. Dacă vorbim de categoria oamenilor de peste 35-
40 de ani, aceştia sunt puţin mai reţinuţi, deoarece ei au evoluat profesional în altă structură.
Aceştia asociază eficienţa muncii cu un control din partea superiorului direct.
Contractul de muncă la distanţă vizează, în primul rând, domeniul IT. Alte domenii vizate
sunt call-centerele, telemarketingul şi contabilitatea. Companiile mici, în special cele româneşti,
sunt reţinute în ceea ce priveşte contractul de teleworking, deoarece vor să deţină controlul
asupra angajatului. Pe plan internaţional, există companii care au renunţat la politica de muncă
de acasă. La un moment dat IBM le-a cerut angajaţilor să revină la birouri şi să renunţe la munca
de acasă.
Cele mai multe cercetări din domeniul telecomunicaţiilor indică faptul că politica de
telemuncă aduce mai multe beneficii angajaţilor şi angajatorilor decât dezavantaje. Astfel,
angajaţii care lucrează de la distanţă sunt, în general, mai veseli, mai productivi şi părăsesc
compania într-o rată mult mai mică. Pe de altă parte, munca de la distanţă poate aduce invidie în
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 64
rândul colegilor, prezintă riscuri de securitate şi amplifică neîncrederea managerilor, potrivit site-
ului citat.
Recent, și în țara noastră s-a inițiat introducerea unui nou contract de muncă - de tip
teleworking, respectiv munca de la distanţă folosind tehnologia informaţiei, care permite
angajatului să îşi desfăşoare activitatea acasă, prin intermediul internetului şi telefonului.
Angajații care lucrează pe calculator și telefon, vor putea să-și desfășoare activitatea la
domiciliu, pentru orice firmă locală sau internațională, pe baza unui contract de tip teleworking.
În Codul Muncii exista și până acum opțiunea de a lucra de acasă, dar toate cheltuielile pe
care le făcea angajatul în procesul muncii erau suportate de către el, cum ar fi de exemplu
curentul electric consumat. Ce aduce nou pe piața muncii contractul numit teleworking este
faptul că sediul firmei se „mută” la angajat, iar acesta este plătit integral pentru munca depusă și
pentru cheltuieli. Angajatorul are de asemenea numai de câștigat. Cheltuielile lui administrative
se reduc considerabil, dacă nu mai are de plătit mijlocul de transport, închirierea spațiului,
utilitățile sau un parc auto. Noul tip de contract e valabil, însă, numai pentru locurile de muncă în
care se poate presta serviciul de la distanță, folosind calculatorul sau telefonul.
În orașele mari din România, unde predomină industria IT și cea a vânzărilor directe, de
câțiva ani deja se practică în anumite companii acest tip de contract, fie că vorbim de IT-iștii care
lucrează de acasă pentru firme americane, fie că ne referim la părinții care sunt angajați în
multinaționale și li se permite să stea acasă cu copilul mic și să lucreze de la calculatorul
personal. Specialiștii în resurse umane spun că ideea este foarte bună deoarece România se
aliniază astfel la realitatea pieței muncii din SUA și alte țări dezvoltate.
 Dezavantaje ale telelucrului

Telelucrul, ca un mod nou de lucru, nu e scutit de unele dezavantaje şi obstacole.
Pentru angajaţi, dezavantajele potenţiale sunt:
 Problemele de natură tehnică: este necesar un loc de muncă şi un echipament adecvat,
precum şi asistenţă pentru rezolvarea micilor probleme tehnice care apar;
 Aspectele legislative: nu sunt totdeauna clare, de pildă ce taxe şi impozite trebuie
plătite (de patron, de angajat). Există şi probleme de tip protecţia muncii, asigurarea
de sănătate, etc.;
 Dezavantaje economice:
 Anumite firme tind să plătească telelucrătorii mai slab decât pe cei care efectuează
activităţi similare la „sediu”;
 Trebuie să cheltuiască mai multi bani pentru decorarea/finisarea biroului de lucru;
 Suplimentarea sau îmbunătățirea sistemului de iluminat;
 Linii telefonice suplimentare;
 Costul calculatoarelor și a echipamentelor aferente, inclusiv software;
 Asigurări suplimentare;
 Îmbunătățiri la sistemul de acces al biroului de lucru;
 Mobilier de lucru;
 Plata unor permise și taxe locale.
 Dezavantaje natură socială şi emoţională:
 Izolarea, marginalizarea şi lipsa informaţiilor privind viaţa companiei şi „jocurile” de
putere, ceea ce poate reduce şansa de valorificare a unor noi oportunităţi, a unor
posibile promovări;
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 65
 Modificarea obiceiurilor personale şi de familie;

 Pericolul, mai ales pentru femei, de a lucra aproape dublu şi de a se izola de familie;
 Limitarea interacţiunii normale cu colegii de la locul de muncă;
 Riscul de a dedica prea mult timp muncii;
 Riscul izolării profesionale;
 Pierderea subvențiilor sociale din partea firmei;
 Pierderea subvențiilor publice.
 Telelucrul modifică fundamental modelul de activitate tradiţional, bazat pe
contiguitatea spaţială, conlocuire, prezenţă şi vizibilitate, schimbă rolurile şi
conceptele organizatorice şi manageriale, ceea ce poate da sentimentul de a fi rupt de
restul lumii.
 Dezavantaje potenţiale pentru firme:
Probleme manageriale:
 Accesibilitatea angajaților: „Unde sunt când ai nevoie de ei?”
 Pierderea controlului: „Dacă nu îi pot vedea, nu îi pot controla”
 Reducerea productivității: „Nu cumva ei privesc la TV în loc sa lucreze?”
 Probleme de securitate: „Dacă îmi șterg bazele de date și strică fișierele atunci când intră
pe Internet?”
 Fluxul informațional;
 Pierderea contactului cu clienții;
 Dificultăţi de comunicare;
 Probleme de motivare şi disciplină;
 Dificultatea organizării de şedinţe operative;
 Îndepărtarea telelucrătorilor de obiectivele şi cultura organizaţiei;
 Evaluarea la termene mai scurte a personalului;
 Costuri suplimentare de perfecţionare a personalului;
 Costuri mai mari pentru siguranţa echipamentelor, programelor şi comunicaţiilor.
 Principala problemă constă în pierderea controlului în sens larg.
 Pentru sindicate, pericolul este pierderea contactului cu membrii lor, iar posibilitatea
acestora de a participa la viaţa sindicală şi de a fi mobilizaţi pentru acţiuni revendicative
scade mult, ceea ce poate conduce la apariţia sentimentului de inutilitate a uniunilor
sindicale, situaţie greu de acceptat de liderii acestora.
 Acceptarea voluntară a activităţii în sistem telelucru;
 Acordarea statutului de salariat telelucrătorului, cu toate drepturile aferente;
 Salarii şi toate celelalte drepturi la fel ca pentru angajaţii de la sediu;
 Posibilitatea de a-şi întâlni cu regularitate colegii şi şefii;
 Acces liber la poşta electronică şi telefon pentru legături reciproce;
 Responsabilitatea managerilor de a se afla în contact, cu regularitate, cu personalul
angajat;
 Includerea în programe de dezvoltare profesională;
 Intreţinerea şi înlocuirea echipamentelor, la fel ca în sediul central, suportate de
întreprindere;
 Răspunderea patronilor pentru sănatatea teleworkerilor şi pentru protecţia muncii.
Pentru firme:
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 66
 Costuri mai mici;

 Productivitate crescută;
 Motivaţie mai bună;
 Stabilitate mai mare a personalului;
 Flexibilitate în organizare;
 Conducere flexibilă;
 Rezistenţă crescută în faţa factorilor externi;
 Eliminarea plăţilor pentru lucrul suplimentar.
 Câteva beneficii sociale şi economice ale telelucrului sunt:
 Descongestionarea traficului;
 Reducerea deplasării şi a poluării;
 Oportunităţi de lucru mai mari;
 Accesul la lucru pentru oamenii cu dificultăţi specifice;
 Regenerarea economică.
 Persoane cu dizabilităţi fizice
 Limitele impuse de diverse handicapuri în viaţa de zi cu zi împiedică desfăşurarea unei
activităţi de lucru normale pentru persoanele cu dizabilităţi fizice.
 Educaţia la distanţă şi telelucrul pot ajuta, parţial, la depăşirea obstacolelor. Dar există
anumite condiţii pe care aceste pesoane trebuie să le îndeplinească dacă vor să profite de
aceste facilităţi.
 Avantajele telelucrului pentru persoanele cu dizabilităţi fizice:
 Facilitarea accesului la cunoaştere şi la noi modalităţi de lucru;
 „Spargerea” izolării;
 Restabilirea unei identităţi sociale.
Concluzii
Așadar rezultatele negative, cum ar fi izolarea muncii și stresul legat de locul de muncă,
reprezintă un risc în cadrul acestui angajament flexibil de lucru, iar sprijinul social și tehnic este
important pentru infirmarea prezentului studiu. Organizațiile care doresc să beneficieze de
telework vor fi sfătuite să acorde o atenție deosebită sprijinului pentru personalul lor de
telecomunicații. Deoarece telelucrările și alte forme de lucru mobile sunt considerate tentații
pentru angajator și sunt din ce în ce mai răspândite în rândul lucrătorilor din domeniul
cunoașterii, înțelegând experiența de lucru a telelucrătorilor, factorii care îmbunătățesc
performanța și bunăstarea acestora trebuie să reprezinte o prioritate.
Bibliografie
- Adrian Toia, Dan Farcaș - Teleworking - concept, domenii de aplicare, direcţii de cercetare
(1996)
- Revista de informatică economică
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 67
PROIECT: SISTEMUL SOLAR
TEMA: STUDIUL SISTEMULUI SOLAR
Profesor: DUDUIALĂ GIANINA

Fizica este o disciplină complexă , cu un înalt grad de abstractizare şi se impune (la

gimnaziu) prezentarea ei sub un alt aspect şi anume al problemelor „cheie” amuzante ,al
jocului,al imaginației.Universul , spațiul , este extrem de interesant pentru copii , prin varietatea
problemelor nerezolvate , prin mulțimea necunoscutelor , prin neîncetata nevoie de cunoaștere
,de descoperire. În clasele a VI a și a VII a , elevii şi-au însuşit minimul de cunoştinţe necesar
abordării unor astfel de ore , ştiu să lucreze la calculator şi vor fi astfel pregătiţi să integreze
aceste cunoştinţe în sistemul larg al noţiunilor fizice și al celor geografice.
Un astfel de proiect trezeşte interesul copilului pentru studiul fizicii , îl stimulează , îl
îndeamnă să descopere , să cerceteze , să caute informaţii şi îl ajută să înţeleagă realitatea care îl
înconjoară.
Pentru realizarea acestui proiect se vor aplica , cunoştinţele de informatică , se vor forma
şi aprofunda deprinderi de lucru în echipă , se vor utiliza în vederea cercetării , noţiuni de
informatică,de geografie ,cunoștiințe generale ; se va stimula creativitatea, imaginația , în
activitatea de descoperire , înţelegere şi anticipare a anumitor informații; scopul final este
formarea micilor fizicieni şi anume al „fizicienilor de mâine”,al viitorilor cercetători.
Tipul: de cercetare, documentare și comunicare a informațiilor
Clasa : a VI-a , a VII- a
Scopul :
Sintetizarea informaţiilor referitoare la aceastǎ temǎ în vederea obţinerii rǎspunsului la

urmǎtoarele întrebǎri:
-Pǎmântul este o planetǎ. Ce știm despre planeta Pământ?
-Câte planete sunt în Universul cunoscut? Ce ştim despre ele?
-Sǎ ne imaginǎm cǎ vom cǎlǎtori prin Univers pe o razǎ de luminǎ şi vom afla amǎnunte despre
fiecare planetǎ. Ce informaţii veţi aduce?
-Fără îndoială , Albert Einstein a fost unul dintre cei mai mari fizicieni ai lumii. Să studiem
activitatea , viața ilustrului fizician!
Obiective:
ISSN 2247- 0778
ISSN-L 2247- 0778 Pag. 68
-sǎ se convingǎ de frumuseţea şi fascinaţia spaţiului şi importanţa studierii lui;

-sǎ dobândească cunoştinţe referitoare la Sistemul Solar;
-să recunoască rolul major avut de A.Einstein în dezvoltarea fizicii ;
-sǎ selecteze informaţiile adunate , sǎ le sintetizeze și concretizeze în prezentări PowerPoint,
portofolii,planșe,machete
Surse de documentare:
- AIRINEI,Ştefan(1982).Pământul ca planetă. Bucureşti. Editura Albatros.
-LOGOFĂTU,Mihaela,șa(2003).Tehnologia Informațiilor și a Comunicațiilor în școala
modernă,Universitatea din București,Ed.Credis
-CIASCAI, Liliana(2001).Didactica fizicii. Bucureşti. Editura Corint
-BĂRBULESCU,Nicolae.(1979)Bazele fizice ale relativității Einsteiniene.București.Editura
Științifică și Enciclopedică.
-enciclopedii:Space and Universe,Encarta,Britannica,Universe Beyond.
-Internet:
http://www.windows.ucar.edu/ - un site ce reprezintă o fereastrǎ spre Univers
http://kids.msfc.nasa.gov/solarsystem/venus/ -un site NASA pentru Venus

http://kids.msfc.nasa.gov/solarsystem/mars/ -un site NASA pentru Marte (analog pentru
Jupiter)
http://servant.geol.cf.ac.uk/solar/eng/homepage.htm -un site unde se prezintă Sistemul Solar
http://pds.jpl.nasa.gov/planets/ -prezentarea planetelor
http://www.nineplanets.org/
http://www.telescope.org/rti/nuffield/ -un site care conţine informaţii, teste şi imagini despre
Terra , Luna şi celelalte planete .
http://www.tisp.ro - site care prezintǎ Sistemul Solar în limba românǎ
Resurse materiale: calculatoare multimedia, acces Internet, enciclopedii,

CD-uri, planşe, folii , machete
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 69
Durata: semestrul I
Conţinuturi :
I. Personalitatea Pǎmântului
-descrierea Pǎmântului: forma, suprafaţa, volumul, masa, densitatea medie, viteza de rotaţie
ecuatorialǎ, circumferinţa ecuatorialǎ
-mişcarea globului terestru
-iluminarea globului terestru de cǎtre Soare
-locul Pǎmântului în Univers: galaxia noastrǎ , alte galaxii
II. Personalitatea Lunii

-originea şi forma Lunii
-faţa Lunii, roci şi cratere
-mişcǎrile Lunii
-mareele terestre
III. Personalitatea Soarelui

-structura şi evoluţia Soarelui
-activitatea solarǎ
-eclipse
-radiaţiile termice şi clima Pǎmântului
IV. Familia Soarelui :Planetele: Mercur, Venus, Pǎmânt, Marte, Jupiter, Saturn,
Uranus, Neptun, Pluton, Planeta gigant X;
V. corpurile mici ale Sistemului Solar : comete, asteroizi, sateliţii planetelor, praf
şi gaz interplanetar , fluxuri de particule
VI.
VII. Misiuni spaţiale

VIII. Einstein –marele fizician al lumii
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 70
Organizarea elevilor:
pe grupe
Sarcinile de lucru:
-fiecare grupă îşi va alege o temă din lista de conţinuturi propusǎ
-fiecare membru al echipei va cǎuta , va aduce ,va analiza informaţii, în vederea întocmirii
conţinutului ,indicându-se sursele bibliografice
-se va analiza , în echipǎ, conţinutul, întocmindu-se apoi planul prezentǎrii
-se vor finaliza planșele ,machetele,prezentările realizate în echipă
-se va realiza prezentarea în faţa întregii clase.
Evaluarea proiectului:
- evaluarea conținutului ștințific însușit de elevi pe parcursul desfășurării proiectului

- evaluarea caracteristicilor produselor finale realizate de elvi
- evaluarea informațiilor cercetate și prezentate , a modului de selectare a acestora ,
corectitudine științifică
- evaluarea planificării muncii în echipă ,modul de lucru, utilizarea corespunzătoare a
materialelor folosite ,organizarea materialelor
- evaluarea prezentărilor finale ,calitatea prezentării verbale ,modul de prezentare
- evaluarea produselor finale realizate de elevi , a materialelor,a ingeniozității și a
creativității
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 71
METODE ȘI INSTRUMENTE DE CUNOAȘTERE PSIHOPEDAGOGICĂ A

ȘCOLARULUI DE CLASĂ PREGĂTITOARE

Şcoala Gimnazială Nr.7 Petroșani, HD
În condiţiile coborârii pragului de debut şcolar, de la 7 ani la 6 ani, analiza adaptării şcolare se
impune a fi realizată dintr- o perspectivă nouă, interdisciplinară, psihopedagogică şi medico- sanitară.
Pregătirea copilului pentru adaptarea şcolară – parte integrantă a adaptării sociale- începe încă
din familie, fiind continuată în următorii ani de grădiniţă, apoi de şcoală.
Elevii de clasa pregătitoare vin la şcoală cu fel de fel de imagini despre ceea ce se întâmplă în
acel loc minunat cu bănci şi manuale, peste care domină ca „un magician” , dascălul, pe care-l urmăresc
în primele zile cu ochii mari, plini de curiozitate amestecată cu oarecare teamă şi pe care-l vor doar în
preajma lor.
Fetiţele prezintă la debutul şcolarizării calităţi de adaptabilitate care aparţin nivelului lor de
dezvoltare sau sunt superioare acestuia. Ele se adaptează mai uşor decât băieţii, excelează prin fluiditate
verbală, imaginaţie, sunt mai voluntare, manifestă un autocontrol ridicat, sunt mai volubile, ceea ce
facilitează capacitatea de a se face acceptate în grup.
Băieţii manifestă adesea tulburări de adaptare. Această realitate este independentă de

particularităţile cognitive, având legătură cu comportamentalul, cu particularităţile psihomotorii care se
manifestă la băieţi mai evident decât la fetiţe.
În aprecierea conduitei adaptative a copilului, vârsta este mai puţin luată în considerare. Ea are
însă un rol foarte important şi nu trebuie neglijată deloc în condiţiile în care avem în clasă elevi care abia
au împlinit 6 ani şi elevi pe care doar câteva luni îi despart de 8 ani.
Experienţa la catedră mi-a demonstrat că adaptarea fiecărui elev la cerinţele şcolii se face diferit
de la elev la elev, de la o generaţie la alta, că ea depinde de factori externi şi de structura psihică a
fiecăruia.
Cunoaşterea acestora în cât mai mare măsură posibilă, la început de viaţă şcolară, ne va ajuta să
realizăm o integrare mai rapidă şi mai armonioasă în procesul de învăţare şi, implicit, ne va conduce la
prevenirea insuccesului şcolar.
Învăţătorul competent ştie că elevul nu este o noţiune abstractă, ci o realitate vie. El vine la şcoală
nu numai cu inteligenţa sa, ci cu întreaga sa personalitate, cu emoţiile şi interesele sale, de aceea va trata
diferenţiat fiecare copil folosind un bogat arsenal de procedee şi tehnici.
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 72
Atitudinea învăţătorului în primele zile de şcoală este hotărâtoare. Ele trebuie să-i inspire
copilului încredere, dar şi să reuşească să-i trezească interesul şi plăcerea pentru activitatea şcolară,
cunoscut fiind faptul că primele zile de şcoală pot inhiba foarte uşor elevii.
Perioada de cunoaştere are menirea de a facilita drumul şcolarului spre cunoaşterea de sine, spre
cunoaştere celorlalţi, spre cunoaşterea ştiinţifică. Şcolaritatea îi creează copilului situaţii inedite, cărora el
trebuie să li se adapteze. Apar însă şi dificultăţile de adaptare, dificultăţi care emerg din specificitatea
demersurilor didactice, deşi jocul ocupă rolul primordial în învăţare iar timpul destinat relaxării este
gestionat eficient.
Am constat, în activitatea desfăşurată până acum cu elevii acestei generaţii, că dificultăţile de

adaptare s-au modificat în concordanţă cu realităţile sociale. De la timiditatea excesivă manifestată până
nu de mult de foarte mulţi şcolari semnalăm o vioicine comportamentală efervescentă, de la exprimarea
monosilabică s-a trecut parcă la un comportament lingvistic raţional. Cei mai mulţi dintre şcolarii noştri
sunt copii unici. În jurul lor gravitează întrega familie şi implicit întregul univers apropiat. Aceştia au şi la
şcoală un comportament egocentric. Vor totul. Li se cuvine totul. Verbele lor preferate sunt a vrea şi a
trebui utilizate permanent la indicativ prezent, într-o formă imperativă însă. Dificultatea vine din acest
imperativ vreau.
Elevul contemporan comunică asertiv cu colegii săi, dar şi cu învăţătorul. El poate rosti cu
uşurinţă şi cu hotărâre nu vreau sau de ce trebuie?, iar dascălul trebuie să-i demonstreze cu toleranţă
necesitatea implicării active în fiecare activitate de învăţare. În asemenea situaţii, trebuie să stabilim
cauzele, etiologia stării comportamentale pentru a putea depăşi momentul de criză. Individualizându-le
demersurile didactice, folosind metode şi procedee adecvate reuşim să-i cunoaştem pe elevii noştri, ne
lăsăm exploraţi de ei, ca prin efort comun efortul adaptativ să fie facil.
Desigur nu i se poate cere învăţătorului să folosească metodele care necesită specializare în

psihologie, sociologie sau chiar medicină şi un buget temporal uriaş, dar profesia sa, formaţia sa
intelectuală îi permit accesul la metode ca: observarea sistematică, chestionarul, scările de apreciere,
conversaţia, testele sociometrice.
Inainte de prezentarea unor metode specifice de cunoaştere ţin să amintesc că psihologia este o
ştiinţă probabilistică, de aceea diagnosticul nu va fi definitiv, ci doar un pronostic care va trebui elaborat
pe termen scurt, pentru a evita erorile predictive datorate evoluţiei în timp a subiecţilor.
Metodele de cunoaştere se împart în:
- metode clinice (observaţia, convorbirea, metoda biografică);

- metode psihometrice sau experimentale (experimentul, testul, chestionarul).
Diferenţa dintre cele două metode apare în funcţie de scopul urmărit, de gradul de precizie şi
obiectivitatea în cunoaştere.
Metoda observaţiei constă în urmărirea atentă şi sistematică a comportamentului unei persoane cu

scopul de a sesiza aspectele sale caracteristice.
Observaţiile pot fi spontane prin sesizarea calităţii prestaţiilor, greşelilor celor mai frecvente
manifestări de indisciplină sau neatenţie şi sistematice urmărindu-se identificarea fiecărei surse de eroare.
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 73
Obsevaţia sistematică debutează cu stabilirea scopului, se face în condiţii cât mai variate şi se
notează cât mai exact faptele pentru a putea fi separate în interpretări corecte.
Observaţia nu se încheie după înregistrarea datelor, ci continuă cu interpretarea acestora pentru a

diferenţia aspectele esenţiale de cele aparente, neesenţiale. Interpretarea corectă se va putea realiza numai
prin raportarea unei conduite la ansamblul informaţiilor consemnate. Pentru uşurarea interpretării se poate
apela la tabele de analiză a comportamentului.
În interpretarea observaţiilor trebuie să se ţină seama de situaţie, de atitudinile subiectului, pentru

a nu scăpa motivaţia actelor de conduită. Pentru clarificare, informaţii utile aduce convorbirea.
Convorbirea este conversaţia între două persoane, desfăşurată după anumite reguli metodologice,
prin care se urmăreşte obţinerea unor informaţii cu privire la o persoană, în legătură cu o temă fixată
anterior.
Convorbirea este premeditată, are scop, vizează obiective psihologice, respectă anumite reguli. Ea
poate fi liberă (fără o formulare anterioară a întrebărilor ) sau standardizată (întrebările sunt fixate
dinainte şi nu pot fi modificate în timpul conversaţiei).
Pentru a asigura veridicitatea şi autenticitatea datelor obţinute trebuie să ţinem seama de

următoarele aspecte:
- câştigarea încrederii elevilor,

- menţinerea permanentă a interesului în timpul convorbirii,
- preocuparea pentru stabilirea sincerităţii răspunsurilor,
- observarea atitudinilor şi expresiilor subiectului pe timpul convorbirii,

- evitarea unor întrebări sugestive,
- menţinerea un climat destins, de încredere reciprocă pentru a evita instalarea emotivităţii,
- asigurarea discreţiei.
Chestionarul este un set de întrebări, bine organizate şi structurate pentru a obţine date cât mai
exacte cu privire la o persoană sau un grup de persoane, şi ale căror răspunsuri sunt consemnate în scris.
Marele avantaj al chestionarului este că valorizează introspecţia, iar dezavantajul este că nu

suntem siguri dacă persoanele dau raportări ale propriilor simţăminte.
Metoda biografică sau anamneza constă în analiza datelor privind trecutul unei persoane şi a
modului ei actual de existenţă. Metoda poate fi utilizată cu succes în cunoaşterea psihologică a elevilor,
fiind o radiografie a dezvoltării psihice a copilului, în care sunt evidenţiate cele mai importante momente
din viaţa acestuia, aspecte care îşi pun amprenta asupra evoluţiei sale. Biografia pune în valoare specificul
unei persoane, orientările sale, sensurile particulare pe care le capătă diversele momente ale existenţei.
Procedee specifice metodei biografice:
- analiza unor documente (documente şcolare, fişe medicale etc)

- analiza produselor activităţii (caiete de teme, desene, etc.)
- analiza cursului vieţii (povestirea de către subiect a întregii sale vieţi)
- analiza unor microunităţi biografice (descrierea activităţilor unei zile de muncă, a unei zile
libere sau de vacanţă).
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 74
Dificultatea metodei constă în obiectivitatea cotării şi a sesizării esenţialului, fiind utilă în

diagnosticul psihopedagogic numai dacă datele furnizate de ea vor fi supuse interpretării.
Metoda testelor, deşi este una dintre cele mai folosite metode pentru cunoaşterea psihologică a
persoanei, se recomandă a fi utilizată doar de specialişti. Funcţia principală este de a măsura diferenţele
dintre indivizi sau dintre reacţiile aceluiaşi individ în situaţii diferite.
Testul reprezintă o probă standardizată din punct de vedere al sarcinii propuse spre rezolvare, al
condiţiilor de aplicare şi instrucţiunilor date, precum şi al modalităţilor de cotare şi interpretare a
rezultatelor obţinute.
Se pot distinge mai multe categorii de teste:
- teste de inteligenţă şi dezvoltare mintală

- teste de aptitudini şi capacităţi
- teste de personalitate:
 teste obiective de personalitate
 teste proiective
- teste de cunoştinţe sau docimologice.
Din dorinţa de cunoaşte mai bine elevii de clasă pregătitoare şi ţinând cont de faptul că ei se pot
exprima cel mai bine prin desen, am folosit testele proiective. Ele joacă un rol important în diagnosticarea
diferitelor trăsături de personalitate ale copilului.
Evident, nu este posibil să obţinem o imagine destul de complexă pornind de la un singur test,
fiindcă nu putem cere de la acesta mai mult decât natura lui poate să dea. Totuşi există unele foarte bogate
în semnificaţii: Testul arborelui, Testul familiei, Testul Casa mea, proba desenului unui om, etc.
Testul arborelui
Scop: diagnosticarea trăsăturilor de personalitate ale copilului.
Materiale: o foaie de hărtie A4, creion negru
Pe foaie de hârtie albă, format A4, elevii trebuie să deseneze un copac, oricare, şi oricum doresc.
Folosesc exclusiv creionul şi nu recurg la radieră, oricât de nemulţumiţi ar fi de rezultat.
Interpretarea porneşte de la aşezarea în pagină:
 în colţul din stânga paginii se interpretează ca dorinţă de susţinere, de protecţie şi

condiţionare de trecut;
 în colţul din dreapta paginii dorinţă de eliberare;
 în centrul paginii independeţă, hotărâre, curaj.
Rădăcinile exprimă pulsul vieţii, forţa, vitalitatea. Sunt desenate doar de copiii fricoşi.
Trunchiul sub formă conică este acceptat ca normal până la 7 ani. După această vârstă, desenarea
trunchiului astfel indică facultăţi mai puţin dezvoltate. De obicei, copiii cu afectivitate rudimentară fac
trunchiuri scurte, iar cei instabili afectiv desenează trunchiuri foarte lungi.
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 75
La copiii cu adaptare bună, trunchiul este uşor înclinat spre dreapta. Înclinarea spre stânga indică
stăpânire de sine.
Coroana oferă cele mai multe indicii despre dezvoltarea intelectuală a copiilor. Aceasta este
primitiv dezvoltată la copiii cu oarecare întârziere de dezvoltare psihică. Acoperirea ramurilor este
frecventă la copiii cu reacţii de apărare excesivă. Coroana largă şi deschisă se întâlneşte, mai ales la copiii
care au capacităţi comunicaţionale deosebite. Copiii cu o viaţă afectivă bogată, dar şi cei emotivi au
tentinţa de a orienta coroana spre stânga. Coroana desenată central demostrează un echilibru foarte bun,
un dinamism constructiv. Copiii agresivi desenează margini ţepoase, cei cu spirit critic desenează frecvent
ramurile arborilor orientate spre în sus.
Apariţia în desen a frunzelor şi a fructelor este simbolul unei gândiri constructive, a deschiderii
spre comunicare, spre nou.
Testul familiei
Scopul: Sondarea capacităţii de adaptare în familie.
Materiale: o foaie de hârtie A4, creioane colorate.
Se cere elevilor să deseneze familia lor. Desenele ce se obţin se interpretează practic.
Interpretarea interesează: distanţa copilului faţă de părinţi, locul şi poziţia lor faţă de ceilalţi
membri ai familiei.
Interpretarea se referă la:
1. nivelul grafic,
2. nivelul structurii formale,
3. conţinutul.
Pentru nivelul grafic, interpretarea este ca în toate testele proiective: forţa, vigoare, amploarea,
mărimea personajelor desenate. Se consideră:
1. zona de jos a desenului este a atitudinilor primare, a oboselii excesive3, a nevrozelor.

2. zona de sus a paginii este a imaginaţiei, a proiectelor, a idealurilor. Este zona persoanelor
careidealizează condiţii, evenimente, persoane şi acţiuni.
3. zona din dreapta este a aspiraţiilor prospective, a viitorului, a optimismului
4. zona din stânga este a subiecţilor legaţi de trecut, cu tendinţe regresive, care consideră prezentul
grav şi încărcat de griji.
Tendinţele afective se consideră pozitive prin atenţia mai mare acordată unor personaje. Această
atenţie exprimă o cantitate de investiţii psihice mai mare (ornamentaţia). Tendinţele afective negative se
exprimă prin dezinvestiţii, ce pot merge până la suprimarea prin desen (opoziţia extremă) prin barare (se
desenează, apoi se taie), care exprimă agresivitate.
Testul familiei oferă indicaţii doar prin relaţionarea dintre desenul familiei şi familia reală.
Datele obţinute trebuie analizate, selectate, privite în semnificaţia lor reală. Cum în şcoli nu prea
sunt psihologi, ce trebuie să facă dascălul?
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 76
Evident, cea mai bună şi mai utilă variantă o constituie aceea care presupune prezenţa în
instituţiile educaţionale a psihologului şcolar, care să susţină activitatea învăţătorului.
Însă de cele mai multe ori, învăţătorul trebuie să fie un abil interpret care acordă fiecărei
informaţii valoarea cuvenită şi totodată, se ridică de la diversitatea faptelor concrete la liniile generale de
conduită, specifice copilului cercetat, la depistarea dominantelor.
Cunoaşterea elevilor trebuie să servească la formarea lor.Treptat cunoaşterea trebuie să devină

autocunoaştere şi să ducă la descoperirea de sine fără de care nu există autenticitatea conduitei şi pasiunea
dăruirii, iar formarea să devină autoformare.
Învăţătorul nu are şansa de a conduce cu succes acţiunea didactică, dacă ignoră personalitatea
fiecărui elev şi sintalitatea grupului, a clasei, dacă se călăuzeşte după clişee.
Evident, nu reuşim de fiecare dată, dar a-l ajuta pe un copil, pe toţi şi pe fiecare în parte, să se
integreze în clasa I, să se adapteze regimului de muncă specific acestei etape, este un obiectiv spre care
năzuim cu toţii.
Bibliografie:
 Creţu, Elvira – Probleme ale adaptării şcolare, Bucureşti, Ed. ALL, 1999
 Răducu, Ani – Reprezentările copiilor de 6 – 7 ani despre şcoală, Bucureşti, Ed. Tudor,
2005.
 Şchiopu, Ursula – Copilul - în faţa şcolii, Bucureşti, Ed. Aramis, 2004.
 Dolean, Ioan – Adaptarea copilului şcolar, Iaşi, Ed. Polirom, 2006.
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 77
METODE ŞI MIJLOACE DE PREDARE A

EDUCAŢIEI FIZICE LA CICLUL PRIMAR

Școala Gimnazială Nr. 7 Petroșani, HD
1. METODE FOLOSITE ÎN PREDAREA EDUCAŢIEI FIZICE
Specific pentru lecţia de educaţie fizică este varietatea metodelor, procedeelor
metodice şi a tehnicilor didactice utilizate în lecţie, precum şi o oarecare prioritate a metodelor

intuitive ( practice).
Metodele folosite în predarea educaţiei fizice la ciclul primar sunt grupate de regulă în :
-metode verbale ( explicaţia, expunerea şi conversaţia );
-metode practice ( demonstraţia şi explicaţia, repetarea );
-metoda observaţiei;
-metoda aprecierii activităţii.
Dintre acestea, metodele repetării, demonstraţiei şi explicaţiei au cea mai mare

întrebuinţare. La clasele I – a II- a, executarea unor exerciţii este uşurată dacă este determinată şi
însoţită de mici povestiri atractive care sugerează acţiunile viitoare ale elevilor.
Repetarea exerciţiilor trebuie însoţită de dispoziţii şi indicaţii verbale care contribuie la

lărgirea capacităţii de percepere a acţiunilor, la închegarea reprezentărilor motrice. Comanda
trebuie să însoţească majoritatea exerciţiilor (repetărilor), contribuind la realizarea unui ritm
optim de execuţie, la orientarea în spaţiu, la precizarea acţiunii şi numărului de repetări.
Demonstrarea şi repetarea se vor realiza, mai ales, prin procedeu global – la clasele I şi a
II-a, la clasa a IV-a putându-se lucra şi diferenţiat – pe grupe valorice omogene, dar şi în perechi.
De asemenea, la orice oră de educaţie fizică, învăţătorul trebuie să ţină seama de :
-dozarea corectă şi în mod progresiv (în cadrul fiecărei lecţii în parte dar şi de la o lecţie la alta) a
efortului, acesta trebuind să se înscrie pe o curbă ascendentă, cu vârfuri de intensitate în verigile
destinate repetării acţiunilor motrice ;
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 78
-folosirea eficientă a timpului afectat lecţiei prin sporirea timpului destinat exersării.
2. MIJLOACELE EDUCAŢIEI FIZICE
Realizarea obiectivelor educaţiei fizice şcolare impică utilizarea unui ansamblu
de mijloace. Teoria educaţiei fizice include în cadrul mijloacelor sale exerciţiul fizic – ca mijloc
specific al domeniului – şi un număr de mijloace asociate din care se detaşează :
-factorii naturali (apa, aerul, soarele) şi factorii igienici, legaţi de locul practicării exerciţiilor
fizice (săli, terenuri, bazine) ;
-raportul dintre muncă şi odihnă (recreere, efort, somn) ;
-unele mijloace proprii educaţiei intelectuale, morale şi estetice (folosite particularizat la

specificul educaţiei fizice ).
Exerciţiul fizic reprezintă mijlocul fundamental al educaţiei fizice. El are însemnătate

igienică, instructivă şi educativă. Exerciţiile fizice contribuie la dezvoltarea funcţională şi
morfologică a organismului, influenţează în mod pozitiv, dezvoltarea aparatului locomotor, a
organelor interne, a sistemulul nervos central; ele favorizează dezvoltarea şi perfecţionarea
calităţilor motrice : viteză, rezistenţă, forţă, îndemânare.
Pentru ca exerciţiul fizic să-şi atingă scopul urmărit, este necesar ca – în practica predării
– învăţătorii să respecte anumite cerinţe fără de care nu se poate asigura eficienţa exerciţiilor
fizice :
-respectarea particularităţilor individuale, morfologice, funcţionale şi psihice proprii elevilor de

vârstă şcolară mică ;
-organizarea activităţilor practice, ţinându-se seama de particularităţile locului de desfăşurare,

precum şi de condiţiile atmosferice şi igienice ;
-programarea exerciţiilor fizice în concordanţă cu materialul didactic existent ;
-selecţionarea şi predarea exerciţiilor fizice în funcţie de obiectivele cadru, de referinţă urmărite ;
-programarea exerciţiilor fizice luându-se în considerare numărul de copii ;
-stabilirea duratei desfăşurării activităţii respective .
Formele de bază ale practicării educaţiei fizice sunt :
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 79
1.gimnastica – are sarcină fundamentală asigurarea dezvoltării armonioase a organismului,

formarea unei ţinute corecte şi îmbunătăţirea activităţii marilor funcţiuni ale organismului. În
cadrul gimnasticii au luat naştere mai multe ramuri :
- gimnastica de bază ;
- gimnastica igienică ;
- gimnastica sportivă ;
- gimnastica ajutătoare .
2.jocul – reprezintă o formă tipică de activitate creată de om, fiind un fenomen social.
Corespunzător scopurilor urmărite, precum şi particularităţilor organizării lor, jocurile se împart
în trei grupe :
-jocuri de mişcare (dinamice),
-jocuri pregătitoare şi ajutătoare (pentru însuşirea sau perfecţionarea unor deprinderi de mişcare
specifice anumitor ramuri de sport);
-jocuri sportive.
3.sportul – defineşte activitatea care, incluzând un număr limitat de structuri motrice, se

desfăşoară pe baza unor regulamente precise şi unice şi urmăreşte disputarea întâietăţii între mai
mulţi participanţi.
4.turismul- ca activitate a educaţiei fizice, are o sferă mai restrânsă decât turismul în general,
vizând cu precădere modul de deplasare a copiilor şi tinerilor dintr-un loc într-altul, efectuat ca
urmare a eforturilor lor proprii. Turismul se practică sub următoarele forme :
-plimbările – pentru recreere, deconectare, refacere, odihnă activă, întărirea sănătăţii ;
-excursiile – pe lângă cunoaşterea şi vizitarea unor obiective turistice, istorice, au şi o valoare

igienică, de călire a organismului ;
-drumeţiile – sunt activităţi turistice complexe, în care participanţii trebuie să învingă anumite
greutăţi; din această cauză se impune respectarea anumitor reguli, cum ar fi : alegerea şi folosirea
încălţămintei, îmbrăcămintei, alimentaţiei potrivite, respectarea modului de mişcare în grup în
raport cu itinerariul ales, alegerea adecvată a locurilor de popas, măsuri pentru organizarea
taberelor etc.
Mijloacele asociate ale exerciţiului fizic sunt factorii naturali de călire a organismului şi
condiţiile igienice. Copiii trebuie obişnuiţi cu folosirea raţională a influenţei aerului, soarelui şi
apei în vederea fortificării generale a organismului. Sălile în care se desfăşoară lecţiile de
educaţie fizică trebuie să fie curate şi aerisite, accesul elevilor permiţându-se numai cu
echipament adecvat. Factorii de igienă – măsurile de igienă personală şi socială – respectaţi în
mod consecvent, reprezintă o condiţie esenţială pentru realizarea cu succes a obiectivelor
educaţiei fizice.
ISSN 2247- 0778
ISSN-L 2247- 0778 Pag. 80
3. MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT ÎN CADRUL LECŢIILOR
Realizarea obiectivelor cadru şi de referinţă specifice acestei discipline necesită
existenţa unor materiale didactice şi spaţii amenajate care să permită desfăşurarea procesului
didactic atât în are liber, pe timp favorabil, cât şi în interior, pe timp nefavorabil.
Orice învăţător îşi poate amenaja – ajutat de conducerea şcolii, de părinţi un spaţiu în
curtea şcolii care să cuprindă :
-groapă pentru sărituri ;
-terenuri trasate, culoare de alergare, marcaje pentru aruncări ;
-porţi pentru minihandbal şi minifotbal, panouri pentru minibaschet ;
-bârnă pentru echilibru .
Cu sprijinul părinţilor se pot procura mingii, cercuri, bastoane, corzi, saltele, steguleţe.
De asemenea, putem folosi materiale simple, existente la îndemâna oricui:
-sfori – folosite la sărituri în înălţime, la mers în echilibru, la aruncarea mingii lansate etc ;
-sticle de plastic pot deveni jaloane, obstacole;
-sârme oţelite pot deveni cercuri ;
-ambalaje din material plastic pot deveni repere, obiecte de transport, ţinte, obstacole la care şi
cu care se pot exersa o multitudine de deprinderi.
Important este să avem pasiune şi creativitate şi să credem în faptul că orele de educaţie

fizică sunt cele mai importante pentru menţinerea stării de sănătate a copiilor noştri, pentru
formarea deprinderilor igienico – sanitare.
BIBLIOGRAFIE
1. Consiliul Naţional pentru Curriculum. Ghid metodologic de aplicare a programei
de educaţie fizică şi sport- învăţământ primar. Editura Aramis.
Bucureşti, 2001.
2. Barta, A. ; Dragomir, P. Manual de educaţie fizică pentru şcoli normale. Editura

Didactică şi Pedagogică. Bucureşti, 1994.
3. Loghin, M. ; Mitra, Gh. ; Vodă, M. Metodica predării educaţiei fizice la clasele

I- IV. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti, 1977.
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 81
STRATEGII DE FORMARE A DEPRINDERILOR DE MUNCĂ

INTELECTUALĂ LA ȘCOLARUL MIC

Școala Gimnazială Nr. 7 Petroșani, HD
I. Formarea personalităţii ca obiectiv principal al educaţiei se realizează în primul rând şi

în cea mai mare măsură prin instrucţie, prin transmiterea de cunoştinţe, prin latura cognitivă a
procesului de învăţământ. Informarea omului determină o anumită construcţie spirituală, care se
manifestă în trăsături caracteristice personalităţii.
Orice informaţie formează, conţine în sine valenţe formative. De aceea, mai corect ar fi
să spunem formare prin informare. În cadrul procesului de învăţământ, realizarea valenţelor
formative presupune folosirea celor mai variate procedee şi metode activ-participative.
Acţiunea cadrului didactic de „a preda”, de „a transmite” cunoştinţe trebuie să cedeze în
mare măsură locul acţiunii copilului (elevului) de „a învăţa”. Asigurarea cu prioritate şi
consecvenţă a învăţării, atrage după sine schimbarea relaţiilor învăţător-elev în procesul de
învăţământ. Învăţătorul devine organizatorul şi îndrumătorul de instruire şi educare prin efort
propriu, elevul devenind din obiect care suportă pasiv acţiunea educativă care se exercită asupra
lui, subiect care participă direct şi activ la cunoaşterea realităţii, la formarea personalităţii.
Învăţătorul trebuie să educe la elevi o atitudine conştientă faţă de învăţătură, să le
formeze deprinderi de muncă, să le dezvolte imaginaţia, entuziasmul, spiritul de echipă şi
curajul, să le menţină atenţia totdeauna trează, să la solicite gândirea. Deci, fiecare învăţător
trebuie să fie un bun specialist în domeniul său. Numai aşa îşi va îndeplini în bune condiţii
sarcinile de înaltă răspundere şi onoare pe care le are în formarea tinerei generaţii. Realizarea
acestor idealuri nu poate avea loc decât în urma unor mari eforturi şi prin mutaţii calitativ
superioare de ordin metodologic în organizarea procesului de învăţământ.
Prin structurile şi formele sale de organizare procesul de învăţământ trebuie să
urmărească:
 formarea la elevi a unei gândiri creative;
 asimilarea atât a cunoştinţelor cu aplicaţii teoretice, cât şi a unor cunoştinţe cu aplicabilitate
practică;
 găsirea modalităţilor optime de aplicare în viaţă a noţiunilor însuşite în cadrul activităţilor
şcolare şi extraşcolare.
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 82
Formarea însă trebuie dirijată, rolul învăţătorului fiind de a coordona eforturile elevilor,
decizând asupra tehnologiei didactice capabile să contribuie la realizarea activităţii şi, implicit, a
obiectivelor procesului de învăţământ.
O lecţie echilibrată din punct de vedere informaţional şi cu o metodologie adecvată
creează în clasă o atmosferă plăcută, atractivă, prielnică scopului general al procesului de
învăţământ, asigurând participarea nemijlocită a elevilor la lecţie.
II. Bazele formării şi educării capacităţilor intelectuale de natură instrumentală se pun în
primele clase ale ciclului primar şi presupun un proces complex, de durată.
Această acţiune trebuie demarată din anii de grădiniţă, în special în timpul anului
pregătitor pentru intrarea în clasa I. În acest mod, adaptarea copiilor de 7 ani la regimul vieţii
şcolare se va face cu mai multă uşurinţă, creând premise pentru însuşirea cu succes a
deprinderilor de citit-scris, de calcul matematic, de reprezentări şi noţiuni specifice disciplinei
ştiinţe.
Pentru sporirea capacităţilor intelectuale de natură instrumentală în ciclul primar şi pentru
amplificarea randamentului în formarea deprinderilor, învăţătorul trebuie să cunoască aspectele
psihologice ale însuşirii cunoştinţelor şi deprinderilor, ceea ce îi va permite să pătrundă în
intimitatea mecanismelor intelectuale angrenate în învăţare, pentru a le declanşa. Astfel, va reuşi
să adopte procedee adecvate, să conştientizeze gradul de efort la care sunt supuse procesele
psihice antrenate în această activitate.
Parcurgerea fazelor învăţării printr-o participare activă a elevilor conferă trăinicie
deprinderilor de natură intelectuală, instrumentală. Este necesar să urmărim pas cu pas formarea
acestor deprinderi, pentru că de ele depinde succesul şcolar pe treptele următoare.
Pentru a dirija corespunzător procesul însuşirii limbajului, citit-scrisului, a calculului
matematic, învăţătorul va trebui să cunoască obiectivele însuşirilor în procesul primar şi să-şi
formuleze clar obiectivele operaţionale specifice fiecărei lecţii.
Nerespectarea unor principii pedagogice în etapa formării şi educării capacităţilor
intelectuale de natură instrumentală poate constitui o frână în atingerea obiectivelor. De pildă,
neindividualizarea instruirii poate genera rămâneri în urmă la învăţătură. Există elevi care
întâmpină greutăţi în recunoaşterea literelor şi în pronunţarea sunetelor corespunzătoare literelor,
nu pot citi sau scrie cuvinte cu aglomerări de consoane sau pe cele formate din mai multe silabe,
leagă cuvintele în timpul citirii sau scrierii etc. A individualiza instruirea înseamnă a lucra
diferenţiat, depistând cauzele care determină astfel de deficienţe. Descifrarea independentă, pe
unităţi didactice a lecţiilor din abecedar, oferă prilejul unei îmbinări armonioase a activităţii
independente şi diferenţiate cu cea frontală şi chiar de joc.
Un mijloc eficient de formare la elevi a deprinderilor, de muncă independentă îl
reprezintă fişele de lucru, acestea dezvoltând gândirea şi capacitatea creatoare. Această formă de
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 83
activitate îi învaţă pe elevi să învingă singuri greutăţile, să se autocontroleze, să opereze cu

informaţiile acumulate anterior, să lucreze cu manualul.
Respectarea unor condiţii, de exemplu îmbinarea armonioasă a demonstraţiei cu
explicaţii complete, cât şi alternarea repetiţiilor cu pauze, cu momente relaxante (jocuri, cântece),
eşalonarea judicioasă a acestora pe parcursul orelor, asigură succesul formării capacităţilor
intelectuale de natură instrumentală.
Învăţătorul trebuie să stăpânească şi să aplice consecvent, pe tot parcursul clasei I şi în
clasa a II-a, când este cazul, metoda fonetică analitico-sintetică. Astfel, elevii deprind legăturile
dintre pronunţarea cuvintelor şi sensurile lor.
Învăţarea citit-scrisului, a calculului matematic sunt acţiuni complexe, dificile ce solicită
efort voluntar, pentru punerea în acţiune a disponibilităţilor interne ale psihicului, efortul este
mai uşor declanşat şi susţinut mai eficient când se folosesc resursele jocului didactic, când între
joc şi învăţare se întind punţi de legătură.
Succesul în formarea acestor deprinderi este determinat şi de modul în care învăţătorul
ştie să creeze un climat afectiv de lucru şi de stimulare a dorinţei de cunoaştere a elevului.
Învăţătorul care manifestă pasiune pentru munca sa descoperă şi aplică noi procedee de
muncă în procesul instructiv-educativ, astfel încât să trezească elevilor interesul pentru
învăţătură, pentru cunoaştere. Important este, de asemenea, ca fiecare învăţător să se preocupe de
corelarea tuturor sarcinilor educaţiei intelectuale.
Testările sunt un bun mijloc de a cunoaşte rezultatele efortului depus în formarea şi
educarea capacităţilor intelectuale de natură instrumentală la elevi. Astfel am ales şi o grupă de
control căreia i s-au aplicat aceleaşi teste iniţiale şi sumative (finale) rezultatele venind să
confirme faptul că dacă se iniţiază de către învăţător un program special de formare a
priceperilor şi deprinderilor de natură intelectuală atunci rezultatele obţinute vor fi cele scontate.
Personal, am aplicat testările periodic, urmărind astfel, sistematic nivelul pregătirii elevilor şi am
descoperit lipsurile. Asupra acestora am insistat cu scopul de a le lichida.
M-am străduit să demonstrez elevilor că citit-scrisul, socotitul şi un limbaj corect şi
expresiv sunt capacităţi intelectuale care se deprind prin perseverenţă, aceasta stând la baza
creativităţii. Ca învăţătoare, n-am respins niciodată pe acei copii care, din dorinţa de cunoaştere,
mi-au adresat întrebări sau au solicitat lămuriri asupra unor situaţii, evenimente sau fenomene
care nu se regăseau în manualele şcolare. Dimpotrivă, i-am încurajat şi apreciat pentru interesul
lor şi recunosc că, în unele cazuri, am fost pusă în situaţii de a-mi recunoaşte limitele, dar acest
lucru nu m-a împiedicat să caut şi să găsesc răspunsurile în cărţi, precum obişnuiesc să cer eu
copiilor.
Experienţa actuală a şcolii noastre, orientată spre statuarea participării efective a elevilor
la lecţii, relevă câteva comportamente tipice ale acestora, ce se recomandă a fi dezvoltate pentru
virtuţile lor formative.
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 84
 Elevii să participe efectiv la activitatea din ora de clasă, executând sarcini de lucru concepute
sistematic şi dimensionate diferenţiat, în funcţie de conţinutul, obiectivele, tipul şi structura
lecţiei;
 Elevii să îndeplinească sarcini variate;
 Elevii să promoveze manifestări complexe faţă de mediul instruirii: să folosească eficient
surse de informaţii, să integreze informaţiile în experienţa proprie de viaţă, să realizeze
corelări interdisciplinare, să mânuiască mijloace didactice moderne (toate acestea să fie
dozate raţional);
 Elevii să manifeste atitudini conştiente, bazate pe o motivaţie superioară, pe înţelegerea
scopului fiecărei acţiuni efectuate în procesul de însuşire şi aplicare a informaţiei din lecţie;
 Elevii să fie antrenaţi într-o activitate interesantă, să se încadreze firesc în noile forme ale
disciplinei şcolare;
 În procesul învăţării, elevii trebuie să depăşească treptat faza de simpli executanţi ai unor
sarcini de lucru şi să manifeste independenţă, iniţiativă, creativitate;
 În cadrul lecţiilor, elevii trebuie să-şi exercite „dreptul la cuvânt”, prin: răspunsuri la
întrebări, participare la dezbateri, întrebări adresate colegilor, învăţătorului, formularea şi
argumentarea unor opinii proprii, analiza critică a unor tehnici de lucru sau căi de rezolvare;
 Pentru ca elevii să fie capabili de cooperare, de întrajutorare şi pentru a înţelege noţiunea de
responsabilitate, este necesară alternarea activităţilor de tip individual ca cele de tip colectiv;
 Trebuie să formăm atitudini pozitive ca: interesul pentru activitate, planificarea riguroasă a
muncii, respectarea normelor igienice ale muncii intelectuale;
 Elevii trebuie să fie deprinşi să-şi exerseze capacitatea de autoapreciere şi evaluare, conformă
cu statutul de membri ai grupului şcolar, personalităţi în formare, cu particularităţi
individuale şi de vârstă specifice.
„Învăţarea este un act personal şi cere participare personală; nimeni nu poate învăţa în
locul altuia; nimeni nu se poate substitui efortului de învăţare al celui care ar trebui să
înveţe”.
Bibliografie
(Ioan Cerghit – „Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă”, E.D.P., Bucureşti, 1983 )
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 85
ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 86

CATEDRA AS, Mai 2018

Uploaded by

Document Information

Original Description:

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

CATEDRA AS, Mai 2018

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

CATEDRA AS Anul VIII, Nr.

1 (15), Mai 2018

14 STUDIU EXPERIMENTAL PRIVIND EFICIENȚA UNOR PROCEDEE METODICE CU 37

ISSN 2247- 0778

ISSN 2247- 0778

ISSN 2247- 0778

PROIECT TEMATIC – „PĂSĂRILE - PRIETENELE

Prof. înv. primar: MOCANU ELENA

Nivel II - 6-7 ani

Subiectul temei este strâns legat de experienţa copiilor.

I. Alegerea temei - PĂSĂRILE

ISSN 2247- 0778

II. Obiectiv fundamental - dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a importanţei

V. Descrierea virtuală a proiectului

ISSN 2247- 0778

Modalităţi de evaluare utilizate pe parcursul proiectului:

ISSN 2247- 0778

JOCUL ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ

Prof. înv. primar: SILVEȘAN NICOLETA

,,Jocul este începutul cunoaşterii.”

Jocul „De-a cuvintele”

Jocul „Telefonul fără fir”

ISSN 2247- 0778

Obiective operaționale: să recepționeze corect mesajul şi să-l transmită mai departe.

Jocul „Cum face?”

Jocul „Eu spun una, tu spui multe”

ISSN 2247- 0778

Jocul ,,Ce aș fi dacă aș fi...?”

Jocul ,,Punga cu surpize”

ISSN 2247- 0778

AJUTORUL PE CARE POATE SĂ-L

Prof. înv. primar: POPA CARMEN CRISTINA

Dacă vrei să culegi după un an, îngrijeşte ogorul.

Întotdeauna, când primăvara umple pământul de viaţă, bucuria mugurilor ne încălzeşte

ISSN 2247- 0778

ISSN 2247- 0778

ISSN 2247- 0778

Concluzie: Copilul învaţă după cum trăieşte.

ŞCOALA ŞI FAMILIA – FACTORI DE ECHILIBRU ÎN

Prof. înv. primar: POPA CARMEN CRISTINA

În educaţie, un rol important îl are empatia, capacitatea de a te transpune în gândurile şi

ISSN 2247- 0778

ISSN 2247- 0778

PROIECTUL ,,SĂPTĂMÂNA ALTFEL,,

Prof. înv. primar: OANCEA MAGDALENA

Titulul Proiectului: Cinema,cinema

ISSN 2247- 0778

Scopul şi obiectivele proiectului:Scopul (idem cu plan lecţie)

Descrierea activităţilor (idem plan lecţie)

ISSN 2247- 0778

Ați fi procedat la fel

ISSN 2247- 0778

* de exemplu: consumabile, închiriere sală, transport etc.

Titlul povestirii:VIAȚA CA UN FLUTURE ALBASTRU

Tematici acoperite: discriminare, diversitate

ISSN 2247- 0778

-să emită judecăți de valoare, în cunoștință de cauză.

Povestea culeasă (textul):

Întrebări de debriefing: Ce părere v-a făcut decizia fetei mari?De ce credeți că a

ISSN 2247- 0778

STRATEGII DE STIMULARE A INTERESULUI PENTRU

Profesor: Lașiță Doina