APARATE SI ECHIPAMENTE DE VENTILATIE

PULMONARA

Au o importanta deosebita in domeniul medical - sunt incluse in grupa

aparatelor de terapie intensiva.
Au rolul de inlocuire sau de suplinire a functiei respiratorii asigurand
readucerea sau mentinerea respiratiei la volumul fiziolgic normal.
Asigura vehicularea unui anumit volum de gaz la o anumita presiune si cu
o anumita densitate.
Fac parte din grupa aparatelor de terapie intensiva prezentand o
importanta deosebita pentru domeniul medical prin rolul lor de suplinire sau
inlocuire a functiei respiratorii , aceste activitati fiind realizate cu scopul
mentinerii sau readucerii respiratiei bolnavului la valorile normale.
Aceste aparate trebuie deci sa asigure vehicularea unui anumit volum de
gaz la o anumita presiune si frecvetnta imitand astfel functiile plamanului.

Proiectarea aparatelor medicale neputand fi facuta fara cunoasterea

fenomenelor medicale vom incepe prin prezentarea catorva notiuni fiziologia si
mecanica respiratiei.

FIZIOLOGIA SI MECANICA RESPIRATIEI

Respiratia se poate defini ca procesul prin care se asigura O2 necesar

arderilor tisulare si se elimina CO2 regulat.
Etapele respiratiei sunt in numar de 3 si sunt urmatoarele :
- etapa preliminara prin care se asigura schimbul gazos intre mediul
inconjurator si sangele din capilare pulmonare ( asa numita respiratie
pulmonara).
- etapa sanguina care cuprinde transportul gazelor respiratorii de catre
sange de la plamani la tesuturi si invers ( pe scurt circulatia gazelor ).
- etapa celulara care asigura schimbul gazos intre sange si sange
(respiratia celulara )
 Aparatul espirator schimba deci aer cu mediul ambiant.
In conditii de repaus , viteza de oxigenare este de 200 ml/min pentru ca in
conditii de efort sa atinga valori de 2000 ml.min sau mai mult.
Din punct de vedere dinamic aparatul respirator este caracterizat prin
miscari ritmice ale cutiei toracice ce isi modifica volumul prin contractia si
relaxarea muschilor respiratori rezultand astfel fazele binecunoscute de inspir si
expir.
Inspiratia este un fenomen activ in care prin marirea volumului cutiei
toracice se creaza o presiune negativa intratoracica - de pana la - 30 mm Hg - ce
are ca urmare patrunderea aerului in plaman.
Muschiul cu rol preponderent in procesul respirator este diafragmul.
Expiratia este un act preponderent pasiv datorita revenirii la pozitia de
echilivru a elementelor elastice destinse si a relaxarii mulsculare resposabile de
aceasta destensie. Se creaza astfel in caile repiratorii o presiune suplimentara
celei respiratorii - 2 - 4 mm Hg.
Mecanismul respiratiei cuprinde faze de inspir si expir separate prin
pauze respiratorii numite apnee. Duratele fazelor de inspir si expir variaza de la
individ la individ. Caracteristic pentru aparatele de ventilatie fiind raportul lor
I/E valoarea optima fiind 1/1,3. Exista situatii in care acest raport ia valori de
1/2 , 1/3.
Frecventa respiratiilor este functie de intensitatea schimbului metabolic
si se situeaza in mod normal la adultul in repaus , intre 12-16 resp./min pentru
ca la nou -nascuti sa atinga si chiar sa depaseasca valoarea de 45 resp/min
(datorita intensitatii crescute a metabolismului ).
In conditii de repaus fiecare respiratie vehiculeaza un volum de
aproximativ 500 cm3 numit volum curent. La schimburile respiatorii insa nu
participa tot acest volum de aer , o parte din aerul inspirat ramanand in caile
respiratorii.
Spatiul ocupat de acest volum de aer , constituie , spatiul mort anatomic
ce are valori de aproximativ 150 cm3. Deci din cei 500 cm3 de aer inspirat doar
aproximativ 350 cm3 contribuie la ventilatia alveolara.
Existenta spatiului mort face ca respiratia rapida si superficiala sa
realizeze o ventilatie alveolara cu atat mai redusa cu cat frecventa lor este mai
mare. Notiunea de spatiu mort se poate extinde si la nivelul aparatului de
ventilatie reprezentand volumul de gaz ( O2 sau CO2 ) ce nu participa la
respiratie fiind inmagazinat in componentele de pe circuit.
O proiectare optima impune asigurarea unui spatiu mort cat mai redus
consumurile de gaz din exterior fiind astfel diminuate cu consecinte asupra
calitatii amestecului respirator ( scade CO2 retinut pe circuite ).
Cantitatea de aer ventilat in repaus pe minut este denumita debit
ventilator si are valori de aproximativ 6l/min ( 50 cm3 x 12 resp/min ).
In situatii de efort se pot atinge valori de 120 - 270 l/min.
In repaus , adultul utilizeaza pe minut aproximativ 250 ml O2 eliminand
concomitent aproximativ 200 ml CO2.

PARAMETRII MECANICI AI APARATULUI RESPIRATOR

Complianta statica ( CST ) este cresterea de volum a plamanilor la o crestere a

presiunii intrapulmonare cu 1cm H2O
CST = Vpulm /el [ l cmH2O-1]

- valori normale 0,055...0,22 l/cm H2O

Elastanta statica ( EST ) este o crestere a presiunii pulmonare la o crestere a

volumului pulmonar cu 1 l.

EST = el / pulm = 1 / CST [l-1 cmH2O]

- valori normale 1,8 - 4,5 cm H2O / l

Modulul de elasticitate ( E ) este procentul de crestere a volumului pulmonar in

raport cu volumul initial pentru o anumita crestere de presiune.

E = pel / ( Vpulm / VpulmCPT ) = EST CPT

Curba volumica - pdin - da indicatii cu privire la rezistenta globala ce se opune
fluxului gazos sau rezistentelor de frecare cat si asupra travaliului efectuat de
musculatura respiratorie in timpul ciclului respirator. Diferentele de presiune
intre diagonala si un punct de pe curba dau presiunea necesara invingerii
rezistentei de frecare iar prin integrarea curbei se obtine travaliul efectuat de
musculatura respiratorie.

Travaliul respirator este lucrul mecanic consumat

L =  pdV =  pdVdt/dt =  pVdt

Organismul uman este astfel proiectat ca acest lucru mecanic sa fie minim.

PRESIUNILE SI REZISTENTELE PULMONARE

Pentru punerea in miscare a sistemlui toraco-pulmonar poate fi asigurata
cu o pompa , presiunea ce se dezvolta trebuie sa invinga rezistentele ce se opun
mobilizarii lui.
Valorile presiunii si rezistentelor pulmonare sunt utile atat in explorarea
functiilor la punerea diagnosticului cat si in proiectarea aparatului de ventilatie
ce trebuie sa asigure a presiune suficienta pentru a-si putea indeplini functia de
suplinire sau inlocuirea functiei respiratorii fara a periclita viata bolnavului.
Aceste presiuni sunt :
Pel - Rel - presiunea creata in fluxul gazos necesara deformarii elastice a
muschilor toracici si a diafragmei.
pRC - RC - presiunea necesara invingerii rezistentei la curgere pe caile
respiratorii.
pRF - RF - presiunea necesara invingerii rezistentelor de frecare generate
de elementele neelastice
 pRI - Ri - presiunea necesara invingerii rezistentelor inertiale la trecerea
de la inspir la expir.
Deci presiunea necesara introducerii unei cantitati de aer in plamani
trebuie sa fie suficienta pentru a invinge presiunile ce se opun fluxului gazos
Dc.
pT = pel + pRC + pRF + pRI - presiunea totala
RT = Rel + RC + RF + RI

Ventilatia pulmonara ( V ) este volumul total de gaz pe care il pompeaza

aparatul.
V = VC f
unde VC - volumul curent si
f - frecventa de vehiculare a volumelor curente
Presiunea necesara invingerii rezistentei la curgere variaza proportional cu
ventilatia conform relatiei :
PRC = V x RC in care
RC = 8l / r4 ( relatia Hagen - Poisenelle pentru curgerea in tuburi lungi
si subtiri - curgere laminara )
In cazul arborelui traheo - bronhic curgerea este laminara pentru V mai
mic de 0,6 l /min. Peste aceste valori relatia devine neliniara
PRC = VRC + V2RC’
termenul patratic tine cont de existenta fluxului.
Pentru presiunea rezistenta de frecare PRF se poate scrie similar:
PRF = VRF + V2RF’
Adaugand variatia liniara cu ventilatia a presiunii elastice Pel = Rel V si
insumand se obtine presiunea totala
PT = RelV + (RC + RF)V + (R’C + R’F)V2
PT - presiunea totala ce trebuie realizata de musculatura respiratorie sau de un
aparat de ventilatie in cursul unei respiratii de un anumit volum.
Determinarea experimentala a coeficientilor reprezentand rezistentele
pulmonare a condus la stabilirea urmatoarei relatii :
PT  8,5 V + 3,5 V + 1,5 V2

CALSIFCAREA METODELOR SI TEHNICILOR DE VENTILATIE

ARTIFICIALA
S-a specificat ca aparatele de ventilatie suplinesc sau inlocuiesc respiratia
pacientului.
Se poate face astfel o prima clasificare a lor in :
- asitoare
- aparate de realizare a ventilatiei controlate
Asistoarele asigura dirijarea amestecului anestezic respirator spre
plamanii pacientului doar dupa inceperea inspirului spontan al acestuia ,
presiunea negativa carcatesitica inspirului fiind sesizata de dispozitive speciale
ce comanda si intrarea in functie a aparatului. Faza de expir se desfasoara in
mod pasiv prin elasticitatea tesutului pulmonar.
Aparatele pentru realizarea ventilatiei controlate realizeaza ventilatia in
intregime impunand cicluri de inspir - expir fortat.
Aparatele moderne combina ambele posibilitati de functionare (asistata si
controlata )
Din punct de vedere al modului de actiune , metodele si tehnicile de
ventilatie artificiala se clasifica :
1. metode cu actiune externa - in care se actioneaza din exterior asupra
cutiei toracice sau abdomenului determinand variatii ale volumului plamanului ,
deci inspir si expir.
- metode normale
- metode mecanofrenice ( plamanul de otel , patul basculant )
- metode electrofrenice - repiratie electrofrenica
2. metode cu actiune interna - in care se actioneaza intern asupra cailor
respiratorii :
- fara ventilatie ( vetilatie cu jet de O2 in conditii de frecventa joasa sau
inalta)
- cu ventilatie - cu inspir activ si expir pasiv
- ci inspir si expir pasiv (spiromatul , pulmonatul)
- cu frecventa variabila - relaxatoarele manometrice ( cu prag de
presiune ) si volumetrice ( cu prag de volum )
- cu frecventa fixa in care daca presiunea este constanta variaza volumul
si invers daca presiunea variaza volumul este constant

COMPONENTA APARATELOR DE VENTILATIE PULMONARA

1. sursa de energie
2. mecanismul de ciclare
3. dispozitivele de preparare si administrare a amestecului gazos
3. sisteme de reglare.
1. Sursa de energie este :
- pneumatica - butelie cu gaz medicinal
- electrica - motor electric sau sistem electromagnetic cu rol de realizare
a functiei de pompaj
2. Mecanismul de ciclare trebuie sa realizeze comanda fazelor de inspir si
expir si ritmul exact de trecere inspir - expir si expir - inspir.
Ritmicitatea respiratiei se obtine prin 2 tipuri de mecanisme : cu prag de
presiune fixa si de volum fix.
Aparate cu prag de presiunea fixa denumite relaxatoare de presiune
(relaxatoare manometrice ) asigurand introducerea aerului in plamani (deci
inspirul ) pana la atingerea unei presiuni prestabilite in circuitul aparatului
moment in care incepe expirul.
Avantaje : - se pot adapta usor in functie de varsta si carcteristicile
elastice ale pacientului.
- compenseaza bine pierderile de presiune de pe caile respiratorii ale
pacientului
- sunt elastice din punct de vedere al frecventei dar avand prag
fix de presiune existenta.
Dezavantaje : riscul distrugerii hemostazei pulmonare deci a schimbului de O2 si
CO2 la nivelul alveolelor cu sangele )
Aparate cu prag de volum fix - relaxatoare volumetrice care se
caracterizeaza prin vehicularea unui volum preselectat de amestec gazos.
Avantaje : - asigura o buna oxigenare a sangelui. Cele cu proprietati de presiune
fixa asigura invingerea rezistentelor pulmonare dar nu asigura volumul
minim necesar de aer. Debitul ventilator se regleaza de obicei la 10 - 18 l/min
functie de capacitatile pulmonare.
- realizeaza o ventilatie la o elasticitate redusa a plamanului.
Dezavantaje : - exista pericolul spargerii alveolelor pulmonare deoarece
presiunea nu este controlata.

3.Dispozitive de preparare si administrare a amestecului gazos.

Acest dispozitiv trebuie sa asigure calitatea amestecului respirator ce il
fac apt de a fi administrat pacientului. Exista :
- dispozitive de mixare - prin care se stabilesc conditiile in O2 a
amestecului respirator uzual 40 % dar poate fi 100 %
- dispozitive de administrare a amestecului gazos - supape , tuburi gofrate
, sonde de intubatie.
- dispozitive de termostatare - ce asigura amestecului respirator o temperatura
de 37o constanta similara celei dee la nivelul plamanului. Patrunderea aerului
rece ducand prin contractia alveolara la diminuarea schimbului gazos dar si la
fenomene secundare - imbolnaviri
- dispozitive de umidificare - lipsa umidificarii aerului conduce la diminuarea
sau chiar incetarea prin atrofierea alevelelor a schimbului de gaze.

Tehnici de umidificare
- barbotarea aerului in vas cu apa distilata - avantaje - simplu ,
dezavantaje - nu se poate controla.
- aerosolizare - cu picaturi fine de apa dar au ca dezavantaje pericolul
inundarii plamanului si imposibilitatea de a controla picaturile de apa
si
- cu picaturi de apa distilata sau ser fiziologic.
 Se pot folosi dispozitive centrifugale ca in figura construite dintr-un disc
tronconic in care se picura H2O sau ser fiziologic. Discul se roteste cu turatii
mari, apa fiind imprastiata pe suprafata tronconica de unde prin centrifugare se
transforma in ceata de apa care este antrenata de o paleta de ventilator si
transmisa in aer.
Obs. aparatele moderne fac pentru spargerea picaturilor ultrasunete care asigura
dimensiuni ale picaturii mai mici de 10 micrometri.

4. Dispozitivul de reglare
Asigura comanda intregului aparat din punct de vedere al presiunii ,
frecventei si timpilor de inspir / expir.
Uzual se folosesc rapoarte inspir . expir = 1/1,3 dar si 1/2 si 1/3

APARATE CU ACTIUNE EXTERNA

PLAMANUL DE OTEL

Pacientul 2 este introdus intr-o camera etansa 1 avand capul in exteriorul

sistemului.
Printr-un mecanism adecvat - de exemplu biela - manivela in camera 1 se
creaza presiuni pozitive si negative ce supun corpul 2 al pacientului la
comprimari si decomprimari alternative rezultand astfel expirul sau inspirul
fortat.
Manometrele masoara astfel :
M1 - presiunea din camera etansa
M2 presiunea intre camera de otel si cutia toracica
M3 presiunea intrapulmonara.
Avantaje - se poate folosi in caz de urgenta
Dezavantaje - afecteza circulatia periferica. se prefera cuirasa din acest punct de
vedere.
CUIRASA - platose etansa aplicata in zona toracica , presiunea exteriora
reducandu-se intre platosa si corp. Se realizeaza reducerea volumului cutiei
toracice si deci expirul fortat . Prin scoaterea aerului se produce inspirul.
APARAT DE VENTILATIE PRIN EXCITARE ELECTROFRENICA
Variatiile de volum ale plamanilor deci inspirul si expirul se obtin prin
deformarea diafragmei ca urmare a excitarii nervului frenic din plex. Se produce
o respiratie cvasinaturala.

APARATE CU ACTIUNE INTERNA

Pot fi neautomate sau automate.
Elementele principale ce asigura trecerea de la inspir la expir sunt valvele
respiratorii sau supapele respiratorii. Exsita o mare varietate de supape
respiratorii.

VALVA DIGBY - LEIGH

- corp monobloc cu 3 cai de acces

- P - catre pacient , S - de la sursa , A - catre atmosfera.
La inspirul fortat ( fig.a) supapa S1 - membranele inchid traseul spre A
permitand patrunderea spre pacient a amestecului rspirator compus din aer + O2
+ picaturi H2O
La expirul fortat sau spontan fig. b supapa S1 inchide traseul dinspre sursa
permitand degajarea gazelor expirate prin supapa S2 catre atmosfera. Avantaje :
- supapa D-L permite functionarea si in cazul existentei repiratiei spontane la
pacient.
 La expirul spontan S1 - S2 se dechid simultan gazele fiind evacuate in
atmosfera
La inspirul spontan S1 se deschide permitand admisia in plamani , o parte
din gaz fiind insa evacuat prinS1.

VALVA AMBU - HESSE

VALVA STEPHEN SLATER

Caracteristici :
- supapele 2 si 3 controleaza directia fluxului de gaz
- rezistenta la flux in inspir este 1,75 cm H2O iar la expir este 1 cm H2O la
un flux respirator de 15 l/min.
- spatiu mort 15 ml
Functionare la inspir : Si deschis , Se - inchis iar la expir Si inchis si Se
deschis

VALVA RUBEN

Caracteristici
- rezistenta in inspir este 0,8 cm H2O iar rezistenta in expir 1 cm H2O la
un flux de 25 l/min.
- spatiu mort 9 ml.
corp transparent 1 in care supapele 2 si 3 sunt dispuse pe o tija ce
culiseaza alternativ , miscarile fiind amortizate de arcul 4.
- in inspir tija se deplaseaza spre dreapta comprimand arcul 4 si inchizand
orificiul de expir prin supapa 3 Amestecul trece prin supapa 2 la pacient.
- in expir , arcul 4 destinzandu-se se deschide supapa 3 si deplasand spre
stanga tija se inchide supapa 2.
 - gazele expirate trec spre atmosfera prin deschiderea supapei 5 ce
comprima arcul 6.

VALVA AUTOOCLUZIVA

Respiratia normala ( spontana )

- la inspir depresiunea creata in camera 1 deschide supapa 1 si amestecul
respirator din B trece spre pacient . Supapa 2 de expir este inchisa.
- la expir - presiunea gazelor deschide supapa 2 de evacuare in
atomosfera si inchide supapa 1 catre sursa de alimentare.
Respiratia fortata
- presiunea gazelor din camera B , deschide supapa 1 si se produce
inspirul, supapa 2 ramane inchisa pentru ca presiunea din B se transmite prin
conducta C pistonului 3 ce coboara comprimand arcul 4 si exercitand o presiune
egala pe suprafata superioara a supapei 2 cu cea din camera A.
- la expir se deschide supapa 2 ca urmare a cresterii presiunii in A fata de
B.

AVANTAJELE SUPAPELOR FARA REINHALARE

- nu permit acumularea de CO2 , prin separarea fluxurilor de inspir si
expir
- nu se produce retentie de caldura
- nu exista riscul reinhalarii prafului de calce sodata
- se pot folosi si fara calce sodata deci si in anestezie cu narcotice de tip
care este incompatibil cu calcea sodata.
Conditiile generale ce trebuie indeplinite de valvele respiratorii
1. rezistenta minima la fluxuri mari
2. sa impiedice prin constructie lipirea supapelor (datorita umiditatii)
3. sa nu faca zgomot
 4. sa aiba un spatiu mort cat mai mic.
5. sa fie usoare si rezistente la temperaturi ridicate
6. sa permita sterilizarea si curatirea usor

APARATE DE VENTILATIE AUTOMATA

- aparate mecanice
- aparate electromecanice
- aparate electronice
- aparate cu elemente fluidice

Aparate de ventilatie cu actiune interna determina succesiunea fazelor de inspir

si expir prin actiunea directa auspra cailor respiratorii ale pacientului:
- presiunile pozitive determina introducerea anestezicului - inspir
- presiunile negative determina aspirarea gazelor - expir
Trecerea de la inspir la expir se realizeaza automat: cand se atinge un prag de
presiune prestabilit - relaxare presiune ,cand se atinge un prag de volum
prestabilit - relaxare volum
Aparatele pot functiona cu inspir activ si expir spontan prin revenirea
musculaturii respiratorii sau cu inspir si expir active

APARATE DE TIP MECANIC

DRAGER

Inspirul si expirul se executa fortat , automat , trecerea de la inspir la expir

avand loc la un annumit nivel de presiune a amestecului gazos de inspirat - deci
este un aparat de tip relaxator manometric( cu prag de presiune )
 Parti componente si functionare
- oxigenul de la butelie trece prin duza 1 si ajutajul 2 fie catre supapa de
inspir S1 , fie la atmosfera prin S4
- sistemul de ciclare este format din parghiile articulate 3 si 3’ avand intre
ele montat arcul pretensionat 4 si membrana 5. Sistemull de parghii comanda
supapele S1 si S3.
In inspir datorita fenomenului de absortie in ajutaj ( presiunea statica
fiind mica ) aerul atmosferic este antrenat de oxigen prin supapa S2. Supapele
S1 si S2 sunt deschise iar S3 si S4 inchise. Amestecul respirator trece prin S1 in
camera C2 de unde intra cu presiune in plamanii pacientului.
Datorita rezistentei cailor de acces si a compliantei plamanilor presiunea
in camera C2 creste. Arcul 4 determina in parghia de legatura 6 o forta normala
N la care faza de inspir se pastreaza , N mai mare sau egal cu Fp pe membrana si
este egala cu produsul dintre p si Aef
Cand presiunea a atins un nivel ( prereglabil ) astfel incat N mai mic sau
egal cu Fp se incheie inspirul.
Supapa S3 deschisa , gazele din camera C1 sunt aspirate de O2 insuflat cu
presiune prin duza 1. Are loc aspirarea gazelor din C2 deci expirul.
Astfel inspirul cat si expirul se executa fortat. Presiunea aerului prin
plamani se realizeaza prin forta arcului 5.
Deci in inspir N  Fp
la trecerea din inspir in expir N = Fp = pAef ; N = 2Ftg = pAef
la expir Fp  N si p = 2Ftg / Aef - se poate regla
Dezavantaje - membrana nemetalica 5 isi modifica in timp caracteristicile
Avantaje : - simplu constructiv
- intretinere usoara
APARATUL DE VENTILATIE MECANICA PESTY - RICHARD

Aparatul este de tip volumetric , trecerea de la inspir la expir realizandu-se la

atingerea volumului de amestec respirator prestabilit.
Aparatul este compus din 2 burdufuri B1 si B2 concentrice , din cauciuc
cuplate la partea superioara de placa 1 fixa si partea inferioara de placa mobila
3.
Placa inferioara 3 se deplaseaza simultan cu tija 11 de care este legata
supapa S2 de inspir.
Supapa S1 de expir si supapa S2 de inspir functioneaza alternativ
coordonat prin legarea lor la parghia oscilanta 12.
In faza preliminara inspiratiei burdufurileB1 si B2 sunt relaxate S1 este
inchisa iar S2 deschisa. Amestecul respirator de la sursa trece in B1 comprimand
pistonul 4 si arcul 5 si determinand coborarea simultana a placii 3 si a tijei 11.
La atingerea opritorului 10 ce limiteaza volumul de amestec respirator , parghia
12 basculeaza deschizand supapa S2 si inchizand supapa S1 de expir.
Prin revenirea la pozitia initiala a burdufului 1 si a pistonului 4 aerul trece
din B1 pe ramura 7 de inspir in pacient. Placa 3 ridica tija 11 care inchide S2 si
deschide S1.
Expirul are loc cu faza de umplere a B1 ca urmare a depresiunii create cu
B2 prin destinderea acestuia.
Reglarea volumului se realizeaza prin sistemul surub piulita atasat
opritorului 10.
APARATE DE VENTILATIE CU ACTIONARE ELECTRO-MECANICA
APARATUL RADCLIFF

Este un aparat de tip relaxator volumetric cu I = activ si E = pasiv , activ -

spontan prin relaxarea musculaturii sau fortat.
Are in componenta doua burdufuri 2 si 9 care functioneaza in paralel 2
pentru inspir si 9 pentru expir.
Prin destinderea burdufului 2 actionat de cama 6 supapa de admisie 1 (
Sa) se deschide si permite intrarea amestecului de O2 + aer in interior , supapa 3
( Si ) inchisa.
La comprimarea burdufului 2 sub actiunea greutatii 2’ si a arcului 5
supapa 3 se deschide si amestecul respirator trece spre pacient.
Reglarea volumului se face prin modificarea lungimii parghiei 4 care
poate fi deplasata in placa superioara 7.
Subansamblul din (b) permite realizarea expirului fortat prin actiunea
camei 14 si a arcului 11. La expirul spontan , gazele expirate trec in atmosfera
prin deschiderea supapei 8 de catre pacient si o supapa 10 prin comprimarea
burdufului 9 de catre cama 14. La expirul fortat ,cama 14 elibereaza parghia 15 ,
burduful 9 fiind extins de catre arcul 11 reglat ca tensiune prin butonul 13 si
transmis prin firul 12.
Volumul de expir se regleaza prin lungimea parghiei 15 deplasabila in
ghidaje. Aparatul functioneaza pentru un volum respirator maxim egal cu 1,4 l
si frecvente respiratorii de 5-50 resp/min. Reglarea frecventei se poate face
printr-un variator amplasat in lantul de actionare dupa motor, pe arborele
camelor 6 si 14.
APARATE DE VENTILATIE CU COMANDA SI CONTROL
ELECTRONIC

Aparatul de ventilatie cu comanda si control electronic asigura ritmicitatea

fazelor inspir , expir si trecerea de la inspir la expir prin utilizarea unui senzor
de debit care inlocuieste burdufele traditionale (conventional). Aparatele sunt
mai compacte si cu caracteristici functionale superioare.
Functionare : Amestecul respirator format din punct de vedere al
concentratiei si al debitului este dirijat spre pacient ca urmare a deschiderii
valvei de inspir. Traductoarele de debit de inspir masoara debitul emitand
impulsuri intr-o unitate de memorare care produce o crestere in trepte a tensiunii
pe un condensator memorator. Tensiunea este comparata cu o tensiune de
referinta corespunzatoare unei valori respiratorii prestabilite. La egalitatea
semnalelor are loc inchiderea valvei de inspir si deschiderea celei de expir.
Trecerea de la inspir si expir se face functie de valoarea raportului
inspir/expir si o pauza respiratorie programata anterior.
Gazele expirate trec prin traductorul de debit de expir , valorile masurate
fiind afisate si comparate cu cele ale traductorului de debit de inspir. Existenta
unei diferente intre cele 2 valori este semnalizata indicand existenta unei
scurgeri pe circuitul de pacient.
Traductorul de debit este de tip miroturbina , turatia ei fiind proportionala
cu debitul.
APARATE DE VENTILATIE CU ELEMENTE FLUIDICE.
Elementele fluidice sunt elemente pneumatice fara piese in miscare , in
constructii monobloc , cu functii discrete , avand drept agent purtator de
informatii un mediul fluid - aerul.
Pot functiona pe diferite principii :
1. efectul atasarii jetului la perete ( Ef. Coanda )
2. trecerea unui jet laminor - turbionar
3. prin inductia jetului
4. prin focalizarea jetului.
Cele mai des utilizate sunt 1 si 2.

Elemente fluidice cu efect Coanda.

Se considera un jet principal , turbulent , bidimensional care se scurge

intr-un mediu fluid in repaus.
Datorita interactiunii provocate de vascozitatea diferita dintre jetul
principal si fluidul inconjurator are loc o deplasare radiala a fluidului fata de
directia jetului principal.
Daca se introduce un perete inclinat acesta va impiedica miscarea radiala
a mediului inconjurator din directia peretelui , presiunea statica din zona
peretelui scazand. Datorita diferentei de presiune pe directia transversala a
jetului se produce devierea acestuia spre perete. Procesul continua pana cand are
loc aderarea jetului la perete si se formeaza o bula de subpresiune. Cand fluidul
se loveste de perete o parte din jet se intoarce in bula de supraperesiune ajutand
aderarea jetului la perete.
Prin pozitionarea a peretelui se folosesc de jeturi de control.
Cele mai utilizate - elementele fluidice bistabile si monostabile.
 Elemente bistabile
A,B - canale spre consumatori sau spre atmosfera
X,Y - semnale de comanda
La aparitia semnalului de comanda X jetul principal este dirijat spre
consumatorul B. Cand x dispare jetul ramane dirijat spre B , pana la aparitia
semnalului Y care determina jetul spre A. Elementul , deci memoreaza.
Elementul monostabil
Asimetria conductelor A si B determina jetul principal sa fie dirijat spre
A. La aparitia semnalului X jetul este dirijat spre B revenind la A cand x
dispare.

APARAT DE VENTILATIE DE TIP RELAXATOR MANOMETRIC cu

elemente fluidice

Cand supapa de control pentru inspir se deschide amestecul respirator O2

+ aer este dirijat de semnalul x de comanda spre pacient.
O parte din jetul spre pacient este preluat prin bucla de reactie
constituindu-se in semnalul de comanda Y. Cand presiunea semnalului Y este
mai mare decat X jetul comuta spre atmosfera si are loc expirul prin depresiunea
creata pe ramura spre pacient. Presiunea jetului de reactie scade in timp pana
cand X este mai mare decat Y si reincepe inspirul.
Obs. Functionarea este flexibila adaptandu-se la necesitatile pacientului :
dorinta de inspir este sesizata si satisfacuta automat.

APARAT DE VENTILATIE DE TIP RELAXATOR VOLUMETRIC

- au o constructie mai complicata

- necesita in plus un traductor de volum.
Cand supapa de control pentru inspir se deschide , prezenta semnalului X
determina dirijarea jetului de aer spre cilindrul 4 care comprima burduful 5 din
care se evacueaza spre pacient aamestec respirator de O2 si aer. Cand se stinge
LCS semnalul de comanda de la mecanismul declansator 7 deschide supapa
SNT, fluidul din bucla de reactie constituind semnalul Y care deviaza aerul spre
atmosfera. Pistonul coboara avand loc aspirarea unui nou volum de gaz prin
supapa 10 pana la atingerea LCI cand semnalul emis genereaza semnalul
X,ciclul reluandu-se.
Aparatele cu elemente fluidice se folosesc rar datorita dezavantajelor :
- consum mare de gaz
- zgomot in functionare datorita frecventelor mari necesare unei bune
functionari.
- riscul infundarii canalelor datorita dimensiunilor lor reduse ceea ce
determina modificarea parametrilor.
Obs. sunt preferate aparatele de ventilatie cu supape.
APARAT DE VENTILATIE DE CONSTRUCTIE ROMANEASCA

Aparatul se compune dintr-un burduf 1 cu o supapa 2 situata la partea

superioara cu un clopot 3 si cu o placa 4 prelungita cu o tija 5 avand la capat un
magnet al unui traductor de nivel 6 care este legat la un distribuitor (3/2) 7 la
circuitul de pacient cu un ventil de siguranta 8 , un ma 9 si cu un balon pentru
actionare manuala 10.
Functionarea aparatului se bazeaza pe actionarea burdufului 1 de catre
gazul comprimat care ajunge in clopotul inchis 3 trecand in prealabil printr-un
filtru separator de apa 11 , prin regulatorul de presiune 12 si distribuitorul cu
comanda electromagnetica 13 (2/2) care este deschis doar pe perioada
inspirului.
Din distribuitorul 13 gazul ajunge in droselul reglabil 14 cu rol de reglare
a fluxului inspirat dupa care intra in grupul de injectoare inseriate 15,16 ambele
prevazute cu supape de sens unic 17 si 18 precedate de amortizoarele fonice cu
filtre 19 si 20 .
Ejectoarele au rolul de a absorbi din atmosfera o cantitate suplimentara de
aer ca urmare a destinderii gazului sub presiune in ajutajele acestora.
Amestecul de gaze sub presiune si aer atmosferic intra in distribuitorul 21
care permite dirijarea fluxului catre clopotul transparent 3 in timpul fazei de
inspir si catre atmosfera in timpul fazei de expir. Fazele de inspir si expir sunt
comandate de un bloc electronic de comanda 24 care regleaza frecventele
respiratorii si deci si raportul inspir - expir.
Prestabilirea volumului curent se face prin pozitionarea corespunzatoare a
cursorului 71 pe teava 63 din materiale nemetalice prin mecanismul de blocare
70.
Cursorul 71 contine un releu cu contacte magnetice 72 racordat la blocul
electronic 24.Contactele 72 se inchid in momentul in care magnetul permanent
56 montat pe tija 5 a burdufului ajunge in dreptul cursorului indicand atingerea
limitei de volum curent prestabilite. Semnalul transmis blocului electronic
determina deschiderea electrovalvelor 21 si 13 si inceperea ciclului de
comprimare a burdufului 1, deci de inspir pentru pacient.
Volumul curent V = h Aef = f(h) - variatia lui h reprezinta variatia
volumului curent
Avantajele aparatului
- regleaza direct parametrii ciclului respirator
- are un numar minim de comenzi
- consum redus de gaz sub presiune
- constructie simpla deci fiabilitate crescuta

Gazul sub presiune intra in corpul 1 prin ajutajul din piesa. Prin
fenomenul de destindere in camera C1 depresiunea creata determina absortia
unei cantitati de aer Q1 din atmosfera. Amestecul trece prin ajutaj de unde
printr-o noua destindere ajunge in camera C2 preia un nou debit de aer Q2 si
realizeaza economie de gaz.
APARATE DE VENTILATIE CU JET VMJ

Aparatul de ventilatie cu jet se bazeaza pe principii net diferite fata de

celelalte aparate prin aceea ca schimbul de gaze la nivel alveolar se asigura prin
difuzia in stare dinamica a componentelor amestecului respirator , difuzie ce are
loc in ambele sensuri deci permitand atat eliminarea CO2 cat si oxigenarea
sangelui.Fenomenul are loc la o presiune de 2-3 cm H2O.
Pentru largirea gamei de functionare aparatul mai este prevazut si cu alte
doua moduri de lucru A. ventilatie conventionala
B. ventilatie asistata
A. In ventilatia conventionala aparatul actioneaza pe principiul clasic al
antrenarii fortate de cicluri de volume discrete de amestec respirator si asigura
efectuarea schimburilor de gaze la o presiune relativ ridicata ( aproximativ 5 -
20 cm H2O ) ceea ce impune o buna etansare pe circuitul de pacient.
B. Pentru ventilatia asistata aparatul functioneaza ca un inhalator la cerere
fiind cu prag de presiune.
Schema pneumostatica
Aparatul necesita pentru functionare o sursa de aer medicinal comprimat
si una de oxigen medicinal ambele cu presiune de 4 bar.
Pe cele doua ramuri - de aer si oxigen sunt amplasate filtrele separatoare
de apa 2, 2’ , precum si regulatoarele de presiune 3 - 3’ care controleaza si
regleaza presiunea din aval la valoarea dorita indiferent de fluctuatiile presiunii
din amonte.
Distribuitoarele 4 si 4’ cu comanda electromagnetica dirijeaza oxigenul si
aerul intr-o camera de presiune 6 care impreuna cu rezistentele reglabile 7
formeaza subansamblul denumit mixer 8 cu rol de realizarea a concentratiei de
oxigen in amestecul respirator.
Mixerul este precedat pe cele doua ramuri de cate un indicator de
presiune ce semnalizeaza scaderea presiunii sub 4 bari.
Amestecul espirator avand oxigen in proportia dorita trece dupa o reglare
prealabila a debitului prin droselul 9 in doua rezervoare 11 si 12 prevazute cu
supapa de siguranta reglata la 5 bari si cu o valva de aerisire 13 ce permite
evacuarea aerului din circuit la oprirea aparatului.
 Din rezervoare agentul gazos intra in doua electrovalve rapide 14 si 14’
montate in paralel si comandate electronic. Raportul inspir - expir si frecventa
determina inchiderea si deschiderea electrovalvelor si prin aceasta se realizeaza
fazele de inspir si expir pentru pacient.
De la blocul de electrovalve pornesc caile de alimentare a circuitului de
pacient ce poate functiona cu inalta sau joasa frecventa.
Circuitul de joasa frecventa 18 functioneaza pe principiul antrenarii
fortate ciclice de volume discrete de aer si oxigen.
Organismul uman nu se adapteaza intotdeauna la raportul inspir-expir
impus de aparat. La ventilatia cu jet de frecventa inalta prin insuflarea de
amestec respirator in plamani pacientul isi realizeaza fazele de inspir si expir
mai natural.
Aparatele de tip asistor cu limitare de volum au dezavantajul existentei
riscului de a pompa aer la o presiune mai ridicata decat cea admisibila -
traductorul de presiune 17 de tip inductor care semnalizeaza depasirea presiunii
determinand blocul electronic sa blocheze electrovalvele de admisie si sa
realizeze protejarea pacientului.
PROIECTAREA MIXERULUI DE LA VMJ - 2

Mixerul este subansamblul la nivelul caruia se stabileste concentratia in

O2 a amestecului respirator
Mixerul este proiectat tinandu-se seama de faptul ca amestecul de O2 cu
aer se realizeaza in conditii optime cand presiunile celor doua gaze au valori
egale
In camera mixerului este montata o membrana 1 de cauciuc , rolul ei fiind
tocmai realizarea egalizarii presiunilor de intrare ale celor doi agenti de lucru.
Atunci cand presiunea unuia dintre gaze este mai mare se produce o deplasare a
membranei cu sageata echivalenta cu diferenta dintre presiuni.
Cei doi agenti de lucru trec prin duzele fixe 2 si 3 de diametre Df1 si Df2
spre discul 4 cu duze calibrate de diametre d1, d2 , ..dx.
Discul este mobil , rotatia lui fiind posibila prin butonul 9 iar indexarea
pe pozitie , corespunzator concentratiei dorite fiind asigurata prin arcul 11 si
bila 10 ce patrunde in zonele profilate din dreptul orificiilor calibrate din discul
4.
Cu debitele stabilite corespunzator sectiunii orificiilor de trecere din
discul 4 , oxigenul si aerul se amesteca dupa trecarea prin supapele de sens unic
5 si 6 formand amestecul respirator cu concentratia de oxigen dorita.
Concentratiile cerute in circuitul de pacient sunt de 20 , 40 , 60 si 100 % oxigen.
Problema principala la proiectarea mixerului consta in stabilirea
diametrelor orificiilor calibrate din discul 4.
Cunoscand ca
QV = vS (1)
in care Qv debitul volumic , v = viteza de curgere a gazului , S - sectiunea de
curgere = d2/4 si imprima o curgere turbulenta pentru ca se asigura o mai buna
eficienta a mixarii
Re  28000 (2) in care Re = (vd/) (3)
unde v - viteza
d - diametrul
  - densitatea
 - vascozitatea
se obtine :
v = Re /d (4)
si inlocuind in rel (1) avem ca
Qv = vS = Red / 4 deci avem ca
d = 4Qv / Re (5) - diametrul duzelor in care  - densitatea gazlui
in conditii de lucru
Debitul volumic de gaz depinde de concentratia de oxigen dorita in
amestecul respirator
Notand cu :
c = concentratia de oxigen dorita
m - cantitatea de amestec dorita
m1,2 - cantitatile de oxigen si aer ce trec prin duzele fixe 2 si 3
C1, C2 - concentratiile in oxigen ale celor doi agenti de lucru
pentru oxigen - C1= 100%
pentru aer C2 = 21%
se pot scrie ecuatiile de bilant
pentru amestec mv = mv1 + mv2 (6)
pentru compnenta oxigen cmv = c1 mv1 + c2 mv2 (7)
cunoscand m,c se determina m1V si m2V care se dau de obicei in litri fiindca un
molgram din orice gaz ocupa 22,4 l
Se pot determina debitele masice pe baza relatiei :

X = m1V / 22,4 = m1 / M (8)

- nr de kilomoli = volumul total ( debit volumic ) / volum un mol =
= masa totala ( debit masic ) / masa 1 kmol.
In care :
m1V = m1[l] / t si m1 = m1 [kg] / t

deci m1 = M1 m1V / 22,4 (9)

V
m2 = M2 m2 / 22,4 (10)
in care :
M1 - masa molara a oxigenului
M2 - masa molara a aerului
Debitele volumice se obtin stiind ca : QV = m / 
Deci QVo2 = Qv1 = m1 / 1 (11)
QVaer = Qv2 = m2 / 2 (12) in care
1, 2 - densitatile aerului si oxigenului la presiunea si temperatura de
lucru
( p = 4 bar , T = 20oC)
CIRCUITUL DE PACIENT , DE INALTA FRECVENTA

Functionarea circuitului este urmatoarea : jetul de aer este dirijat de

electrovalva 1prin umidificatorul 2 unde are loc si incalzirea lui ( aproape 37o C
) ajunge la intrarea a a orificiului.
In orificiul b se conecteaza tubul de la traductorul de presiune 3.
Respiratia are loc in circuit semideschis , pacientului insuflandu-se
continuu amestec respirator pentru faza de inspir , faza de expir realizandu-se
liber prin spatiul existent in jurul tuburilor 4 si 5, vaporii de apa rezultati in
expir sunt retinuti in paharul 6 de condensare.

CIRCUITUL DE PACIENT DE JOASA FRECVENTA

Functionarea circuitului - comanda fazelor de inspir si expir este realizata de
electrovalvele rapide 1.
Succesiunea fazelor este asigurata prin divizarea debitului de la
electrovalvele rapide 1 in doua ramuri.
Ri - ramura de inspir
Rc - ramura debitului de comanda avand o valoare foarte mica si fiind
reglabil prin droselul 7.

Faza de inspir

- la primirea semnalului electric , electrovalva comuta , permitand

trecerea agentului de lucru spre pacient.
Debitul principal m1 se divizeaza - pe ramura de comanda trecand o
fractiune foarte mica m11 in raport cu debitul m12 spre pacient. Dupa trecerea
prin droselul reglabil 7, debitul m11 se acumuleaza in camera inferioara a
camerei 8 determinand cresterea presiunii p2.
Pe masura ce membrana se deformeaza comprimand arcul de constanta
K1 are loc curgerea prin sectiunea dS1. O parte din debitul m11 se pierde in
atmosfera restul trecand spre silfonul prin duza de diametru dS2. Silfonul 9 se
deformeaza comprimand arcul de constanta k2 pana la inchiderea duzei
superioare ds3 deci a ramurii de expir ceea ce impiedica pacientul sa inspire din
atmosfera.
Jetul de aer de pe ramura de inspir patrunde in camera I prevazuta cu
supapa de siguranta 6 care deverseaza in atmosfera surplusul de aer cand
presiunea creste peste Padm = 83 cm H2O. Jetul se sparge in prevazut cu orificii
11 isi pierde din energia cinetica si trece spre pacient.
Faza de expir
Expirul are loc in momentul in care electrovalva 1 este inchisa deci in
lipsa semnalului de comanda. Absenta aerului pe ramura de comanda Rc deci o
presiune in camerele membranei si burdufului permite sistemului burduf-
membrana sa revina in pozitia centrala sub actiunea arcurilor.
Prin revenire , burduful deschide orificiul de expir permitand evacuarea
gazelor expirate in atmosfera prin duza dS3.
Ritmicitatea fazelor inspir , expir si deci raportul inspir / expir fiind
stabilit prin comanda electronica cu o anumita frecventa a electrovalvei rapide
1, dimensionarea circuitului deci determinarea caracteristicilor membranei 8 , a
burdufului 9 , a arcurilor k1 si k2 precum si duzele dS1 , dS2 , dS3 , sau
verificarea alegerii corecte a acestora se face din conditii ca timpul de incepere a
inspirului ti sa fie mai mare cel mult egal cu cel de inchidere te a supapei dS3 de
catre burduf.
Deci
ti  te (13)
ecuatia asigura realizarea inspirului din aparat dupa inchiderea ramurii de expir
conectata la atmosfera.
Ecuatiile de debit ce pot fi scrise imdiat sunt :
m1 = m11 + m12
m11 = m’11 + m’’11 (14)
Aceste debite depind de caracteristicile pneumatice ale sistemului
pneumatic si de componenta gazului - a agentului de lucru.
Curgerea avand loc in regim nepermanent , deci marimile fiind toate
variabile se fac o serie de ipoteze simplificatoare.
1. curgerea gazului are loc in regiuni adiabate - fara schimb de caldura cu
exteriorul
2. temperatura gazului din camerele de lucru ramane constanta si este
egala cu temperatura sursei.
3. pierderile de presiune de-a lungul conductelor sunt neglijabile , ele
fiind relativ scurte iar vascozitatea amestecului gazos fiind scazuta.
4. debitul masic instantaneu prin sectiunea de curgere este egal cu debitul
masic stationar pentru acelasi raport al presiunilor din aval si din amonte.

Ecuatiile ce descriu functiile sistemului sunt :

I. ecuatiile debitelor masice de intrare si iesire

m1 = m11 + m12
m11 = m11’ + m11’’

m11’ = (kp2 / T21/2 ) π ds1 ( hmax – x ) N20 ( po / p2 ) (15)

m11’’ = (kp2 / T21/2 )( π ds22/4) N23 ( p3 / p2 ) (16)

 unde k - constanta a sistemului
hmax – distanta dintre centrul rigidizat al membranei si duza dS2
p2 , T2 presiunea si temperatura din camera inferioara a membranei

N20(po/p2) = {[(po/p2)2/k – (po/p2)(k+1)/k] / [(k/2-1/2)(2/k + 1)(k+1)/(k-1)]}1/2

N23(p3/p2) = {[(p3/p2)2/k – (p3/p2)(k+1)/k] / [(k/2-1/2)(2/k + 1)(k+1)/(k-1)]}1/2

Pentru regim subsonic

N20 = N23 = 1 pentru regim sonic

II. Ecuatiile diferentiale ale presiunilor din camerele de lucru

dp2/dt = k/V2( RT2m11’ – p2 dV2 /dt ) (19)

dp3/dt = k/V3( RT3m11’’ – p3 dV3 /dt ) (20)

prin integrare se obtine modul de variatie al presiunii in camera de lucru

III. Ecuatii de miscare

- pentru membrana

M1d2x/dt2 = ( p2 – p0 ) Sefm – Fa ; Fa = Fao + k1x (19)

- pentru silfon

M2d2y/dt2 = ( p3 – p0 ) Sefb – Fa’ ; Fa’ = Fao’ + k2y (20)

Fa – forta de pretensionare a arcului k1
x - deplasarea pe verticala a membranei
M1- masa membranei si a arcului k1
Fa’- forta de pretensionare a arcului k2
Y – deplasarea pe verticala a burdufului
M2 – masa burdufului si a arcului k2
Prin integrarea ecuatiilor se pe de-o parte modul de variatie a presiunii
din camere , timpii de miscare precum si debitele m11’ si m11’’
Se poate verifica relatia ti > te