o singură căsătorie după botez

17 ap
3 Trulan
12 Vasile cel Mare

Căsătorie cu fecioare
18 ap
3 trul
8 neocez = divorțul pt adulterul soției
21 Ioan Postitorul = divorțul pt adulterul soției + nu se primește în cler

impedimente de înrudire
19 ap: nepoată sau 2 surori
5 Teofil = nepoată; nu poate rămâne cu nepoata după botez

castrarea
22 ap = castrarea
1 I ec = automutilații

desfrânare sau adulter sau alte păcate grave:

61 ap = desfrânare
9 Neocez =păcate fizice.
3 Teofil = adulter
7, 36 Nichifor = desfrânare. Vasile: „Unul ca acesta nu poate fi preot nici chiar dacă ar învia un mort”
2 I ec = dacă se află după hirotonie
10 I ec lepădare de credință
3 Atanasie = lepădare de credință, eretici
42 In Post. = cel care fură din bunurile obștești

ispitirea atentă a vredniciei candidaților

9 I ec =ispitire. nu e primit chiar dacă s-a mărturisit
89 Vas = ispitirea atentă a vredniciei candidaților
4 Chiril

defecte grave
78 ap.
9 I ec
10 I ec

demonizare
79 ap

neofiți
80 ap
2 I ec
3 Laod
10 Sard

Cei botezați în stare de boală

12 Neocez

Respectarea tuturor treptelor prin care se ajunge la episcopat

10 Sardica

Familiile clericilor să fie creștine

36 Cartag

abuzați sexual
30 In Postitorul
Fecioara Maria
 Învățătura de credință
o Duhul Sfânt nu a fost singur, ci împreună cu Fiul. Sf. Ioan Damaschin: Duhul Sfânt S-
a pogorât peste ea .. . dându-i puterea de a primi Dumnezeirea Cuvântului şi puterea
de a naște
o Pururea fecioria
 La naștere: Iezechiel 44, 1-3
 După naștere: încredințarea Sf. Ioan; datorită atâtor lucruri minunate nu s-a
mai putut gândi să se coboare la o viață de rând
o Exemple de cinstire a MD
 Dumnezeu în VT
 Îngerul la Buna Vestire
 Elisabeta
 Hristos, fiindu-i supus și încredințând-o Sf Ioan
 Oamenii din mulțime
 Ea însăși
o „Frații Domnului” (Matei 12, 46; Luca 8, 19)
 Au fost fii celeilalte Marii sau a Mariei lui Cleopa
o Întâiul născut
 Întâiul născut însemna și că era sfințit
o Prea Curată
 Pentru că n-a săvârșit nici un păcat; Mitrofan Critopol și Sf. Ioan Damaschin
o Născătoare de Dumnezeu și Maică a Domnului
o Dacă a fost om deplin de ce s-a mai întrupat de la Duhul?
 mântuirea noastră nu puteau ține de puterea omenească, ci de hotărârea lui
Dumnezeu
 ca să se zămislească fără păcatul strămoșesc
o Sfinții
 Pr. Nicolae Dura
o Cultul cuprinde trei momente
 Supravenerarea
  Invocarea
 Imitarea
o Trei adevăruri fundamentale
 Născătoare de Dumnezeu – „Maica Domnului” Lc 1, 43
 Pururea fecioară Iezechiel 44, 2; Lc 1, 34; Ioan 1, 13
 Imnografii au asemănat pururea fecioria cu
 Plină de har (Lc 1, 28)
o Răstălmăciri ale adevărului
 Obiecție: Hristos a nesocotit-o prin „Iată Mama mea ...” Mt, 12, 49-50
 R: Hristos descoperă o înrudire spirituală
 Obiecție: Femeie (Matei 19, 26; Ioan 2, 4 )
 Este apelativ, nu adresare
 Obiecție: Unul este mijlocitorul între Dumnezeu și oameni: omul Hristos Iisus
(1 Tim 2, 5)
o Temeiuri raționale și istorice
 2000 de ani de cinstire și trăire creștină
 Legătura ontologică între mamă și fiu + porunca a V-a
 Necinstirea Maicii este hulirea Fiului
 Dacă cinstești stăpânul, cinstești și pe Maica Sa
 Cinstirea mamei este mai importantă decât cinstirea sal
 Analogia cu mirul și vasul – Pr Ilie Moldovan
 Pr. Nicolae Necula
o Sfânta Scriptură
o Cruci pe casele de adunare
o Terminologia „biserică” și „sfințire”
o Slujitorii: pastorul și preotul
3.
Învățătura de credință ortodoxă
 De ce pe cruce?
o Ca să fie în înălțat spre cer
o Ca să fie înceată și cu răbdare
o Ca să fie cea mai rușinoasă
o Ca să arate că smerenia și iubirea au fost totale
 Pe cruce s-au întâlnit cea mai urâtă faptă a păcatului cu cea mai mare faptă a iubirii lui
Dumnezeu
 Sf. Maxim: scopul Domnului a fost să asculte de Tatăl și să biruiască moartea
 Hristos și crucea sunt nedespărțiți
o Semnul Fiului Omului pe cer Mt 24, 30
o Altar
 Sfânta Scriptură despre cruce
o 1 Cor 1, 18
o Gal 6, 14
o Efeseni 2, 16
o Col 1, 21
o Mc 8, 34

 Folosul cinstirii sfinților

o S-au smerit; prin întrecere în smerenie cresc cu duhul toți membrii

 Maica Domnului
o Mai mult decât pe sfinți
o Îngerul i se închin Lc 1, 28; Elisebeta i se inchină Lc 1, 40
o Ea vorbește de închinarea ce i se va oferi Lc 1, 48-49
 Cinstim prin: zile, rugăciuni, cântări, biserici, icoane, purtarea numelui, cinstirea moaștelor
 Temeiurile cinstirii sfinților
o Păstrează legătură cu trupul lor: 1 Cor 6, 19
 o Sf Scriptură despre minunile săvârșite prin trupuri: haina M, ștergarele lui Pavel,
umbra lui Petru sau oasele lui Elisei 4 Regi, 13, 21
o Practica de a zidi biserici pe morminte
o Martiriul Sf Policarp
o Neputrezirea
o Cinstirea se îndreaptă tot spre D

 Icoanele
o Inchinarea oprită la Ieș 20, 4 ca la idoli
o Nu oprește când închinarea la icoană duce la cel închipuit
o În VT doi heruvimi sculptați și brodați Ieș 25, 18-22

Dumitru Stăniloae
 pentru că-i reprezintă în calitatea lor de locașuri ale lui Hristos
 icoana nu e nici idol, nici simbol, ci reprezentarea lui Dumnezeu
 zugrăvind icoana lui Hristos vom ști în viața viitoare cine este Hristos și-l vom recunoaște
 Sf. Teodor Studitul
o Hristos a avut o figură individualizată, a fost un Cine
o Ca om circumscris dar ca Dumnezeu nu
o ipostasul Cuvântului S-a făcut ipostasul comun al celor două firi
 icoana Mântuitorului sugerează atât viața omenească cât și dumnezeirea
 Sf. Teodor Studitul
o În icoană se redă ipostasul, dar nu firea celui ce e redat
 Icoanele au exercitat o funcție apologetică și călăuzitoare
 Def sin VII = închinarea trece de la icoană la prototip
 Chipul/cuvântul cuiva sunt legate de subiect printr-o iradiere de putere
 icoanele îi reprezintă pe sfinți ca purtători de Hristos
 Icoanele sunt mijloc de cinstire a sfinților
 Moaștele
o Cinstind moaștele ne punem în legătură cu ei
 o Incoruptibilitatea este arvuna viitoarei stări de nestricăciune după înviere
o Incoruptibilitatea arată că sufletul și harul rămân în continuare în legătură cu trupurile
lor
o Osemintele lui Elisei 4 Regi 13, 21
4.
Jean-Claude Larchet
1. Legăturile dinte vii și morți
a. Rugăciunea pentru morți ca o datorie (Pavel se ruga pentru Onisifor, Sf Epifanie, Sf IGA,
Sf I Damaschin)
b. Mijlocirea pentru morți constă din rugăciune, sfânta jertfă si milostenia (Constiuțiile
Apostolice și SF IGA).
i. Coliva este simbol al gustării împreună din această ofrandă, a unirii în rugăciune
și a solidarității.
ii. Fiecare Liturghie cuprinde rugăciuni pentru cei morți.
c. Biserica se roagă pentru toți morții
i. În primul rând și mai întâi pentru cei adormiți întru dreapta credință (conform
canonului pentru morți scris de Sf Teodor Studitul)
ii. Rugându-se pentru mântuirea tuturor oamenilor, nu se roagă doar pentru unii
1. De ce să ne rugăm pentru drepții din rai?
a. SF Chiril al I – D să primească rugăciunile noastre prin cererile lor
b. Sf Epifanie – îi cinstim mai puțin decât pe Dumnezeu
c. Sf Nichita Stithatul – îi cinstim și le cerem să mijlocească
d. Drepții au nevoie și ei de rugăciuni pt că nu au ajuns la desăvârșire
2. Biserica se roagă și pentru păcătoși – nu este nimeni care să nu greșească
a. Sf Teofilact al Buulgariei – rugându-ne pt cei păcătoși ne rugăm și
pentru cei care au păcătuit mult
b. Sf IGA lărgește cercul și spune că se cuvine să ne rugăm pentru cei
morți chiar dacă au păcate foarte mari
c. Marcu Eugenicul – constată că B se roagă și pentru păcătoșii din
iad. Nu știm dacă rugăciunile sunt ascultate dar nădăjduim și-l
cerem cu credință.
 d. Sf Teodor Studitul spune că sfinții s-au rugat pentru păgâni și au
fost ascultați: Sf Tecla pentru Falconila, Grigorie cel Mare pentru
Traian f Teodora pentru împăratul iconoclast Teofil.
e. Deși Const Apostolice spune că vrăjmașii lui Dumnezeu nu vor
avea niciun folos pentru că nu se vor mai schimba după moarte.
d. Foloasele rugăciunilor
i. Iertarea păcatelor
1. Dositei al Ierusalimului – păcatele mici sunt iertate în ceasul morții
2. Mt 12, 31-32 – hula împotriva Duhului Sfânt nu se iartă
a. Cei cu păcate grele pot fi alinați sau izbăviți (Teofilact și Dositei)
b. Însă, Mihail Glikas, pe baza lui Dionisie Areopagitul, spune că
păcatele grele nu vor fi iertate
c. Marcu Eugenicul – mai nuanțat, ușoarele vor fi iertate în ceasul
morții iar unele din cele grele vor fi iertate prin rugăciunile celor
vii iar altele nu.
d. Cu siguranță nu se vor ierta prin chinurile suferite (apocatastază) și
nici la un moment printr-un foc și chinuri (purgatoriu)
3. Cei din iad pot primi într-o mai mică sau mai mare măsură mângâiere,
încetare pentru o clipă și ușurare chinurilor lor
a. Descoperirea făcută Sf. Macarie cel Mare „se mângâie puțin”
b. Sf. Ioan Gură de Aur „a-l ajuta pe cel adormit trebuie și nu a-l
plânge”, „le gătim puțină mângâiere .... să ne rugăm, să cerem să se
facă rugăciuni, să dăm pomeni către săraci”
c. Sf Chiril al Ierusalimului – rugăciunile din timpul Sfintei Jertfe
poate dobândi de la Hristos izbăvire din chinuri = analogia împărat
– prieteni – cunună – surghiun – îndurare
d. Unii Părinți și teologi (Pseudo Dasmschin, Mihail Glikas, Meletie
Pigas, Grigorie din Chios, Macarie al Moscovei, Serghei Bulgakov)
– unii păcătoși cu o viață care nu a fost pe deplin rea să li se șteargă
păcatele și să fie izbăviți din chinuri
 e. Sf Marcu Eugenicul – descoperirea Sfântului Macarie Egipteanul,
și Sf Epifanie al Ciprului – „rugăciunea pt cei adormiți le este folos
chiar dacă nu dobândim tot ce cerem”
e. Datoria creștinilor față de morți
i. Să se roage
ii. Suntem mădularele aceluiași trup – mădularele cele tari să ajute pe cele mai slabe
– noi pe cei morți
f. Ajutorul îl primesc cei morți în credință
i. Cei ce s-au lepădat de Dumnezeu nu au folosință de rugăciuni
ii. Însă cei care au murit înainte de vreme în credință au folosință
iii. Cei ce se roagă pentru morți, își sunt loruși de folos

2. Morții au simțire tainică cu cei rămași în viață

a. Uită lumea dar dobândesc o nouă cunoaștere, una spirituală
b. Se intră în legătură cu ei prin rugăciune
c. Un mort îi spune Sf. Macarie: „Tu ești Macarie, purtătorul de Duh”
d. Parabola bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr
e. Părinții au făgăduit pe patul de moarte că vor veghea asupra celor vii
i. Drepții mijlocesc printr-un ajutor duhovnicesc pentru cei vii
ii. Mijlocesc înaintea tronului
iii. Se arată celor vii
f. Sf. Nicolae Cabasila - Cei morți în credință se împărtășesc în chip nevăzut și tainic cu cei
vii din Sfânta Jertfă. Sfânta Jertfă sfințește și pe cei vii și pe cei morți și hrănește numai
pe cei vii.
3. Legăturile dintre cei ce au plecat de aici
a. Descoperirea Sf. Macarie - sufletele stau ca într-o temniță, nu se vă, stau cu fața lipită de
spatele celuilalt. Mângâierea este că se vede unul cu celălalt
b. În rai se dobândește cunoașterea - Sf Simeon Noul Teolog – Precum Eu sunt în Tatăl ...
(In 17, 21)

Pr. Dumitru Stăniloae

 1. Rugăciunile Bisericii pentru răposați
a. Pentru sfinți se roagă pentru înaintarea lor în slavă iar în rost pentru toți deoarece nu știm
care sunt drepți
b. Există o gradație încât cei mai de jos dintre cei drepți nu sunt radical deosebiți de cei cu
păcate ușoare – ceea ce face posibilă prin rugăciuni trecerea în rai din cele mai de jos. Cei
din rai vor înainta și vor progresa în slavă
c. Cei aflați în iad dar nu lipsiți total de credința în Hristos pot fi mutați în rai sau de la chinuri
grele la mai ușoare
i. Care n-au făcut fapte nimicitoare pentru viața și mântuirea altora și omenia lor și care au
manifestat căință – spovedanie înainte de moarte
ii. Sfântul Macarie
d. Relațiile prin rugăciune sunt de iubire și de răspundere a unei persoane față de cealaltă
e. La fel sunt și faptele de într-ajutorare
f. Sfântul Pahomie – vedenia cu peștera și șirul
g. Între cei toți pe care Dumnezeu îi așteaptă la ospăț sunt cei care au răspuns măcar într-o
măsură cât de mică la apelul lui Dumnezeu
h. Cine-şi amintește de cineva, îl ajută să rămână viu. Prin rugăciune îi ținem veșnici vii.
i. La fel și prin milostenie, intercalând și pe alții și făcându-i să-l pomenească.

Subiectul 5
1. Temeiurile filantropiei
a. Întruparea cuvântului
b. Spălarea picioarelor ca paradigmă a slujirii
c. Faptele milei trupești, criterii ale judecății finale
d. Propovăduirea- expresie a iubirii şi slujirii aproapelui
e. Relaţia dragoste – slujire
f. Atitudinea Bisericii fată de sclavie
2. Filantropia în perioada apostolică şi post-apostolică
a. Viaţa de obşte
i. În perioada persecuţiilor creştinii aveau o mai multă energie, o mai mare
profunzime şi o mai puternică unitate
 ii. Fireşte , creştinismul n-a acordat o atenţie prea mare bunurilor pământeşti. Cu cât
este mai v,ie conceptia despre bunurile împărăţiei lui Dumnezeu, cu atât mai mult
treb~ie să-şi piardă din valoare bunurile pământeşti.
iii. Elemente vieții de obște, conform FA sunt ofrandele, colectele și agapele
1. Ofrandele
a. Trebuiau să fie curate
b. Se aduceau pentru cei adormiți
c. Se aducea la altar după o perioadă de post în care se aduna
2. Colectele
3. Agapa
b. Temeiurile filantropiei
i. Toţi oameni sunt egali, creaţi de acelaşi Dumnezeu şi, prin urmare, fraţi
întreolaltă.
ii. Bogăţia şi bunurile materiale în general nu au nici o valoare, ele capătă valoare
(pozitivă) numai atunci când sunt folosite în folosul aproapelui
1. Datoria de a face milostenie
a. „trup cu mai multe mădulare”
iii. Biserica și sclavia
1. Pavel – Epistola către Filimon
iv. Biserica și cei închiși, cei puși la munci, călători, bolnavi