Reforma in Sănătatea publică

Asistenţa de sănătate publică reprezintă efortul organizat al societăţii în vederea

protejării şi promovării sănătăţii populaţiei. Asistenţa de sănătate publică se realizează
prin ansamblul măsurilor politico-legislative, al programelor şi strategiilor adresate
determinanţilor stării de sănătate, precum şi prin organizarea instituţiilor pentru
furnizarea tuturor serviciilor necesare.
Scopul asistenţei de sănătate publică îl constituie promovarea sănătăţii, prevenirea
îmbolnăvirilor şi îmbunătăţirea calităţii vieţii.
Strategia sistemului sănătăţii publice urmăreşte asigurarea sănătăţii populaţiei în
cadrul unor comunităţi sănătoase.
Asistenţa de sănătate publică este o componentă a sistemului de sănătate publică.
Ministerul Sănătăţii reprezintă autoritatea centrală în domeniul sănătăţii publice.
Asistenţa de sănătate publică este coordonată de către Ministerul Sănătăţii şi se
realizează prin toate tipurile de unităţi sanitare de stat sau private, constituite şi
organizate conform legii.
Responsabilitatea pentru asigurarea sănătăţii publice revine Ministerului Sănătăţii,
direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti şi altor structuri de
specialitate ale Ministerului Sănătăţii, Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate,
denumită în continuare CNAS, structurilor de specialitate din cadrul ministerelor şi
instituţiilor cu reţea sanitară proprie, precum şi autorităţilor din administraţia publică
locală.
Asistenţa de sănătate publică este garantată de stat şi finanţată de la bugetul de
stat, bugetele locale, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate sau
din alte surse, după caz, potrivit legii.

Protecţia sănătăţii publice constituie o obligaţie a autorităţilor administraţiei

publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice.

Termenii şi noţiunile folosite au următoarea semnificaţie:

a) sănătatea publică - starea de sănătate a populaţiei în raport cu determinanţii
stării de sănătate: socio-economici, biologici, de mediu, stil de viaţă, asigurarea cu
servicii de sănătate, calitatea şi accesibilitatea serviciilor de sănătate;
b) promovarea sănătăţii - procesul care oferă individului şi colectivităţilor
posibilitatea de a-şi controla şi îmbunătăţi sănătatea sub raport fizic, psihic şi social şi de
a contribui la reducerea inechităţilor în sănătate;
 c) supravegherea - activitatea de colectare sistematică şi continuă, analiza,
interpretarea şi diseminarea datelor privind starea de sănătate a populaţiei, bolile
transmisibile şi netransmisibile, pe baza cărora sunt identificate priorităţile de sănătate
publică şi sunt instituite măsurile de prevenire şi control;
d) evaluarea riscurilor pentru sănătate - estimarea gradului în care expunerea la
factorii de risc din mediul natural, de viaţă şi de muncă şi la cei rezultaţi din stilul de
viaţă individual şi comunitar influenţează starea de sănătate a populaţiei;
e) controlul în sănătate publică - exercitarea activităţilor de control privind
aplicarea prevederilor legale de sănătate publică;
f) principiul precauţiei - instrumentul prin care direcţia de sănătate publică decide
şi intervine în situaţii în care se apreciază că există un potenţial risc pentru sănătatea
populaţiei, în condiţiile unei argumentaţii ştiinţifice insuficiente;
g) protocoale standardizate la nivel naţional - documente elaborate de comisiile de
specialitate ale Ministerului Sănătăţii cu consultarea societăţilor medicale de profil şi cu
avizul Colegiului Medicilor din România, cu rol operaţional care structurează
transpunerea la nivel naţional a recomandărilor pentru practica clinică, dezvoltate în
mod transparent şi sistematic prin metodele medicinei bazate pe dovezi cu scopul
orientării deciziei privind intervenţiile în sănătate.
Prin ministere şi instituţii cu reţele sanitare proprii se înţelege autorităţile şi
instituţiile care au în subordine unităţi sanitare, altele decât Ministerul Sănătăţii,
respectiv Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul
Justiţiei, Ministerul Transporturilor, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de
Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, Academia Română,
autorităţile administraţiei publice locale şi universităţile de medicină şi farmacie
acreditate şi universităţile care au în structură facultăţi de medicină şi farmacie
acreditate.

Funcţiile principale ale asistenţei de sănătate publică vizează:

a) dezvoltarea politicilor, strategiilor şi programelor vizând asigurarea sănătăţii
publice;
b) monitorizarea şi analiza stării de sănătate a populaţiei;
c) planificarea în sănătatea publică;
d) supravegherea epidemiologică, prevenirea şi controlul bolilor;
e) managementul şi marketingul strategic al serviciilor de sănătate publică;
f) reglementarea domeniului sănătăţii publice, aplicarea şi controlul aplicării
acestei reglementări;
g) asigurarea calităţii serviciilor de sănătate publică;
h) cercetarea-dezvoltarea şi implementarea de soluţii inovatoare pentru sănătatea
publică;
i) prevenirea epidemiilor, inclusiv instituirea stării de alertă epidemiologică;
j) protejarea populaţiei împotriva riscurilor din mediu;
k) informarea, educarea şi comunicarea pentru promovarea sănătăţii;
 l) mobilizarea partenerilor comunitari în identificarea şi rezolvarea problemelor de
sănătate;
m) evaluarea calităţii, eficacităţii, eficienţei şi accesului la serviciile medicale;
n) dezvoltarea şi planificarea resurselor umane şi dezvoltarea instituţională pentru
sănătate publică;
o) integrarea priorităţilor de sănătate publică în politicile şi strategiile naţionale şi
în strategiile sectoriale de dezvoltare durabilă;
p) asigurarea capacităţilor de răspuns la dezastre sau la ameninţările la adresa
vieţii şi sănătăţii populaţiei, inclusiv prin introducerea de restricţii de circulaţie a
persoanelor şi bunurilor.

Principalele domenii de intervenţie ale asistenţei de sănătate publică sunt

următoarele:
a) prevenirea, supravegherea şi controlul bolilor transmisibile şi netransmisibile prin:
1. asigurarea imunizărilor;
2. controlul epidemiilor;
3. supravegherea bolilor;
4. supravegherea factorilor de risc comportamentali;
5. prevenirea accidentelor;
b) monitorizarea stării de sănătate prin:
1. monitorizarea indicatorilor stării de sănătate;
2. monitorizarea determinanţilor stării de sănătate;
3. monitorizarea eficacităţii şi eficienţei activităţilor din domeniul sănătăţii publice;
4. evaluarea nevoilor populaţiei privind serviciile de sănătate publică;
c) promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate prin:
1. campanii de informare-educare-comunicare;
2. programe de educaţie pentru sănătate şi promovare a sănătăţii în comunităţi;
3. dezvoltarea şi implicarea comunităţilor locale;
4. pledoaria pentru sănătatea publică;
d) sănătatea ocupaţională prin:
1. definirea standardelor de sănătate ocupaţională;
2. controlul aplicării reglementărilor sănătăţii în muncă;
e) sănătatea în relaţie cu mediul prin:
1. monitorizarea factorilor de mediu în relaţie cu sănătatea;
2. reglementarea calităţii principalilor factori de mediu;
3. stabilirea normelor de igienă şi sănătate publică comunitare;
4. controlul aplicării reglementărilor referitoare la calitatea factorilor de mediu;
f) reglementarea primară şi secundară în domeniul sănătăţii publice prin:
1. elaborarea, revizuirea, adaptarea şi implementarea legislaţiei din domeniul sănătăţii
publice;
2. reglementarea circulaţiei bunurilor şi serviciilor cu potenţial impact asupra sănătăţii
publice;
 g) managementul sănătăţii publice bazat pe:
1. managementul politicilor, planificării şi dezvoltării sistemului de sănătate publică;
2. formularea şi implementarea politicilor de sănătate publică pe baze ştiinţifice;
3. cercetarea în domeniul sănătăţii publice şi al sistemelor de sănătate;
4. colaborarea şi cooperarea internaţională în domeniul sănătăţii publice;
h) servicii de sănătate publică specifice:
1. servicii de sănătate şcolară;
2. servicii de urgenţă în caz de dezastre şi calamităţi;
3. servicii de laborator în domeniul sănătăţii publice;
4. servicii de planificare familială;
5. servicii de screening pentru depistarea precoce a bolilor;
6. servicii prenatale şi postnatale;
7. servicii de consiliere în domeniul sănătăţii publice;
8. servicii de sănătate publică în transporturi;
9. servicii de sănătate destinate copiilor;
10. servicii de securitate transfuzională;
i) servicii medicale şi tratament specific în cazul bolilor cu impact major asupra
sănătăţii publice (TBC, HIV/SIDA, boli rare, cancer, diabet zaharat), precum şi în cazul
transplantului de organe, ţesuturi sau celule.

Principiile asistenţei de sănătate publică

Principiile care stau la baza asistenţei de sănătate publică sunt următoarele:

a) responsabilitatea societăţii pentru sănătatea publică;
b) focalizarea pe grupurile populaţionale şi prevenirea primară;
c) preocuparea pentru determinanţii stării de sănătate: sociali, de mediu,
comportamentali şi servicii de sănătate;
d) abordarea multidisciplinară şi intersectorială;
e) parteneriat activ cu populaţia şi cu autorităţile publice centrale şi locale;
f) decizii bazate pe cele mai bune dovezi ştiinţifice existente la momentul
respectiv (sănătate publică bazată pe dovezi);
g) în condiţii specifice, decizii fundamentate conform principiului precauţiei;
h) descentralizarea sistemului de sănătate publică;
i) existenţa unui sistem informaţional şi informatic integrat pentru managementul
sănătăţii publice;
j) creşterea capacităţii de răspuns la calamităţi, dezastre şi situaţii de urgenţă,
inclusiv cele determinate de schimbările climatice;
k) evaluarea impactului la nivelul tuturor sectoarelor de activitate ce influenţează
determinanţii stării de sănătate;
l) abordarea intersectorială pentru sănătate prin acţiunea coordonată a tuturor
instituţiilor în vederea îmbunătăţirii sănătăţii populaţiei.

(1) Modalităţile de implementare a principiilor de sănătate publică sunt:

a) activitatea de reglementare în domeniile sănătăţii publice;
b) activitatea de inspecţie sanitară de stat;
c) activităţile desfăşurate în cadrul programelor naţionale de sănătate;
d) avizarea/autorizarea/notificarea activităţilor şi produselor cu impact asupra
sănătăţii populaţiei;
e) evaluarea impactului asupra sănătăţii în relaţie cu programe, strategii, politici
ale altor sectoare de activitate cu efecte conexe asupra sănătăţii populaţiei

(1) Programele naţionale de sănătate reprezintă cadrul implementării obiectivelor

politicii şi strategiei sănătăţii publice de către Ministerul Sănătăţii, ca autoritate centrală
a domeniului de sănătate publică.
(2) Programele naţionale de sănătate se adresează populaţiei şi sunt orientate către
promovarea sănătăţii, prevenirea îmbolnăvirilor şi prelungirea vieţii de bună calitate.
(3) Programele naţionale de sănătate se adresează principalelor domenii de
intervenţie ale sănătăţii publice şi răspund priorităţilor naţionale identificate prin
Strategia naţională de sănătate.
(4) Programele naţionale de sănătate sunt finanţate de la bugetul de stat, bugetul
Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, din fonduri externe rambursabile
şi nerambursabile, din venituri proprii, donaţii şi sponsorizări, precum şi din alte surse,
potrivit legii.
(5) Programele naţionale de sănătate sunt elaborate de către Ministerul Sănătăţii,
cu participarea CNAS; derularea acestora se realizează de către Ministerul Sănătăţii
şi/sau CNAS, după caz.

Autoritatea centrală în domeniul sănătăţii publice elaborează proiecte de acte

normative în domeniul sănătăţii publice şi avizează reglementări ale altor ministere şi
instituţii referitoare la activităţi cu impact asupra sănătăţii publice.
Principalele domenii pentru care autoritatea centrală de sănătate publică
elaborează sau participă la elaborarea, după caz, a unor proiecte de acte normative sunt:
a) calitatea principalilor factori de mediu: apa potabilă şi de îmbăiere, aerul
ambiant şi interior, zgomot, locuinţă şi habitat, substanţe chimice, produse cosmetice,
radiaţii ionizante, vectori, deşeuri etc.;
b) monitorizarea stării de sănătate;
c) promovarea sănătăţii;
d) calitatea alimentului;
e) calitatea unităţilor şi serviciilor turistice;
f) calitatea mediului de muncă şi sănătatea în muncă;
g) colectivităţile de copii şi tineri;
 h) evaluarea efectelor factorilor de mediu asupra sănătăţii populaţiei;
i) asigurarea condiţiilor de igienă în unităţi sanitare;
j) servicii de laborator;
k) planificare familială;
l) siguranţa transfuziei sanguine;
m) norme privind alte domenii ale sănătăţii publice;
n) prevenirea consumului ilegal de droguri.
Ministerul Sănătăţii, prin aparatul propriu şi prin direcţiile de sănătate publică
judeţene şi a municipiului Bucureşti şi celelalte ministere şi instituţii cu reţea sanitară
proprie, prin structurile de specialitate, verifică respectarea reglementărilor în domeniul
sănătăţii publice, iar în caz de nereguli sau neconformitate, aplică măsuri conform legii.

Autorităţile sistemului de sănătate publică

În sensul prezentei legi, prin autorităţi ale sistemului de sănătate publică se

înţelege:
a) Ministerul Sănătăţii, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu
personalitate juridică, în subordinea Guvernului;
b) alte instituţii şi structuri de specialitate ale Ministerului Sănătăţii care
desfăşoară activităţi în domeniul sănătăţii publice la nivel naţional, regional, judeţean şi
local.

Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti sunt servicii

publice deconcentrate ale Ministerului Sănătăţii, cu personalitate juridică, reprezentând
direcţia de sănătate publică la nivel local.
(1) Institutele sau centrele de sănătate publică sunt instituţii publice regionale sau
naţionale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Sănătăţii, şi care
coordonează tehnic şi metodologic activitatea de specialitate în domeniul fundamentării,
elaborării şi implementării strategiilor privitoare la prevenirea îmbolnăvirilor, controlul
bolilor transmisibile şi netransmisibile şi a politicilor de sănătate publică din domeniile
specifice, la nivel naţional şi/sau regional
(2) Institutele naţionale de cercetare-dezvoltare în domeniile sănătăţii publice sunt
unităţi cu personalitate juridică şi funcţionează, potrivit legii, în coordonarea
Ministerului Sănătăţii.

Centrul Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi

Informatic în Domeniul Sănătăţii, instituţie publică de specialitate cu personalitate
juridică în subordinea Ministerului Sănătăţii, se desfiinţează, ca urmare a comasării prin
absorbţie şi a preluării activităţii de către Institutul Naţional de Sănătate Publică.
 Instituţiile şi structurile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, care desfăşoară
activităţi în domeniul sănătăţii publice la nivel naţional, regional, judeţean şi local, cu
personalitate juridică, aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea Ministerului
Sănătăţii, cu excepţia CNAS şi a caselor de asigurări de sănătate, se înfiinţează, se
reorganizează şi se desfiinţează prin hotărâre a Guvernului.

Ministerul Sănătăţii, ca autoritate centrală în domeniul asistenţei de sănătate

publică, are în principal următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a) stabileşte priorităţile naţionale de sănătate publică;
b) elaborează şi avizează reglementări în domeniul sanitar;
c) evaluează periodic indicatorii stării de sănătate a populaţiei;
d) asigură activitatea de inspecţie sanitară de stat;
e) coordonează, implementează şi monitorizează proiectele finanţate în cadrul
fondurilor comunitare, precum şi acorduri bilaterale, Pactul de stabilitate în domeniul
sănătăţii şi alte acorduri internaţionale în domeniul de competenţă;
f) coordonează din punct de vedere ştiinţific şi metodologic, prin comisiile de
specialitate ale Ministerului Sănătăţii, reţeaua de asistenţă medicală;
g) aprobă, prin ordin al ministrului, protocoalele standardizate la nivel naţional,
elaborate de comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, cu consultarea
societăţilor medicale de profil;
h) plăteşte, în condiţiile legii, contribuţii obligatorii sau voluntare la organizaţiile
constituite în baza tratatelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte,
prin Ministerul Sănătăţii, în limita bugetului aprobat;
i) exercită funcţia de unitate de achiziţii centralizate prin structura de specialitate.
j) elaborează politica şi strategiile în sistemul informatic şi informaţional din
sănătate, în vederea implementării şi utilizării integrate şi interoperabile a
componentelor acestuia;
k) finanţează, în limita bugetului alocat cu această destinaţie, activităţi de
cercetare ştiinţifică în domeniul medical, prevăzute în Planul sectorial care se aprobă
prin ordin al ministrului sănătăţii.
În exercitarea atribuţiilor şi responsabilităţilor prevăzute , Ministerul Sănătăţii şi
structurile de specialitate ale acestuia au acces nemijlocit şi utilizează datele din cadrul
Platformei informatice din asigurările de sănătate, cu respectarea prevederilor pentru
protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera
circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare. CNAS, precum şi
furnizorul Platformei informatice din asigurările de sănătate au obligaţia de a acorda
Ministerului Sănătăţii drepturi şi privilegii de acces la datele informatice, egale cu cele
ale CNAS.

Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti sunt servicii

publice deconcentrate, cu personalitate juridică, subordonate Ministerului Sănătăţii, care
pun în aplicare politica şi programele naţionale de sănătate publică pe plan local,
identifică problemele locale prioritare de sănătate publică, elaborează şi implementează
acţiuni locale de sănătate publică.
(2) În scopul îndeplinirii acestor obiective, direcţiile de sănătate publică judeţene
şi a municipiului Bucureşti au, în principal, următoarele atribuţii:
a) controlează şi evaluează modul de asigurare a asistenţei medicale curative şi
profilactice;
b) controlează aplicarea normelor de funcţionare a unităţilor medicale şi
farmaceutice, indiferent de forma de organizare, şi aplică măsuri în caz de
neconformitate;
c) urmăresc aplicarea criteriilor de control al calităţii serviciilor medicale pe baza
standardelor de acreditare adoptate de către Autoritatea Naţională de Management al
Calităţii în Sănătate;
d) coordonează şi controlează asistenţa gravidei, lăuzei şi nou-născutului;
e) evaluează resursele umane de la nivelul asistenţei medicale în relaţie cu
nevoile comunitare identificate prin acţiuni specifice;
f) participă activ la programele de instruire a personalului din serviciile de
sănătate publică şi a populaţiei;
g) organizează acţiuni de prevenire a îmbolnăvirilor şi de promovare a sănătăţii;
h) organizează activităţile preventive în teritoriul judeţului şi, respectiv, al
municipiului Bucureşti;
i) colectează şi înregistrează date privind sănătatea populaţiei, utilizând
informaţiile în scopul identificării problemelor de sănătate ale acesteia;
j) identifică posibilele probleme de sănătate publică sau ameninţări la adresa
sănătăţii unei comunităţi;
k) intervin în rezolvarea problemelor de sănătate publică apărute în rândul
persoanelor aparţinând grupurilor defavorizate;
l) coordonează studii asupra problemelor de sănătate ale populaţiei din teritoriul
dat;
m) stabilesc relaţii de colaborare cu instituţii şi organizaţii în vederea desfăşurării
de acţiuni comune în domeniul sănătăţii publice;
n) colectează şi înregistrează datele privind tipurile, cantitatea şi modul de
gestionare a deşeurilor generate în unităţile medicale din zona de jurisdicţie;
o) asigură implementarea programelor naţionale de sănătate publică derulate prin
structurile proprii, precum şi coordonarea, monitorizarea şi controlul implementării
programelor naţionale de sănătate publică derulate în baza contractelor încheiate cu
instituţii publice, furnizori de servicii medicale din reţeaua autorităţilor administraţiei
publice locale şi a ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, precum şi cu
furnizori de servicii medicale privaţi, în condiţiile prevăzute în normele tehnice de
realizare a programelor naţionale de sănătate publica.
(3) Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti
administrează, în numele Ministerului Sănătăţii, locuinţele construite de către Agenţia
Naţională pentru Locuinţe în cadrul Programului de construcţii de locuinţe pentru tineri,
destinate închirierii, Subprogramul privind construcţia locuinţelor în regim de închiriere,
de care pot beneficia medicii rezidenţi şi alţi tineri specialişti din sistemul de sănătate,
sau prin alte surse de finanţare pe terenurile aflate în domeniul public al statului şi în
administrarea Ministerului Sănătăţii. Activitatea de administrare se reglementează prin
norme aprobate prin hotărâre a Guvernului.
Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti sunt conduse de
un director coordonator, care este ajutat de directori coordonatori adjuncţi.
Persoanele care ocupă funcţii sunt numite prin act administrativ al ministrului
sănătăţii, în urma evaluării cunoştinţelor şi abilităţilor manageriale, în condiţiile legii.
Funcţiile prevăzute se exercită în baza unui contract de management încheiat cu
ministrul sănătăţii, pe o perioadă de maximum 4 ani.
Funcţiile de director coordonator şi director coordonator adjunct sunt
incompatibile cu:
a) exercitarea oricăror altor funcţii remunerate, neremunerate sau/şi indemnizate,
cu excepţia funcţiilor sau activităţilor în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice, al
creaţiei literar-artistice şi în domeniul medical, desfăşurate în afara programului normal
de lucru şi care nu au legătură cu funcţia deţinută;
b) exercitarea oricărei activităţi sau oricărei alte funcţii de conducere, inclusiv
cele neremunerate;
c) exercitarea oricărei funcţii în cadrul organizaţiilor sindicale sau patronale de p
În subordinea direcţiilor de sănătate publică funcţionează unităţi sanitare publice
de pe raza teritoriului arondat, cu excepţia unităţilor sanitare publice de interes naţional
sau a celor aparţinând ministerelor ori instituţiilor cu reţele sanitare proprii.
Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti coordonează
serviciile de ambulanţă judeţene şi al municipiului Bucureşti, organizează şi
coordonează asistenţa medicală în caz de calamităţi, catastrofe şi situaţii deosebite..
Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti colaborează cu
autorităţile administraţiei publice locale pentru asigurarea asistenţei medicale.
Direcţiile de sănătate publică încheie contracte cu autorităţile administraţiei
publice locale pentru asigurarea cheltuielilor de personal aferente medicilor, medicilor
dentişti, asistenţilor medicali şi a cheltuielilor pentru baremul de dotare cu medicamente
şi materiale sanitare din cabinetele de medicină generală şi dentară din unităţile de
învăţământ.

(1) Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti organizează

culegerea şi prelucrarea informaţiilor statistice medicale primite de la unităţile sanitare
publice sau private şi transmit rapoarte statistice lunare către instituţiile desemnate în
acest scop.
(2) Direcţiile de sănătate publică teritoriale întocmesc rapoarte privind starea de
sănătate a comunităţii, care sunt înaintate Ministerului Sănătăţii, precum şi partenerilor
instituţionali la nivel local.
(3) Autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să transmită instituţiilor
Ministerului Sănătăţii datele şi documentele din care rezultă informaţiile necesare
întocmirii rapoartelor prevăzute la alin. (1), precum şi cele stabilite prin reglementările
legale în vigoare pentru care România are obligaţia raportării la nivelul Comisiei
Europene.
(4) Netransmiterea informaţiilor prevăzute la alin. (1) de către unităţile sanitare
publice şi/sau private reprezintă contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000
lei la 20.000 lei pentru persoanele juridice.

Institutele/Centrele naţionale şi/sau regionale prevăzute , aflate în subordinea

şi/sau în coordonarea Ministerului Sănătăţii, îndeplinesc, în principal, următoarele
atribuţii:
a) asigură îndrumarea tehnică şi metodologică a reţelei de sănătate publică, în
funcţie de domeniul lor de competenţă;
b) participă la elaborarea strategiilor şi politicilor din domeniul lor de competenţă;
c) elaborează proiecte de acte normative, norme, metodologii şi instrucţiuni
privind domeniile specifice din cadrul sănătăţii publice;
d) efectuează expertize, oferă asistenţă tehnică şi realizează servicii de sănătate
publică, la solicitarea unor persoane fizice sau juridice;
e) supraveghează starea de sănătate a populaţiei, bolile transmisibile şi
netransmisibile, pentru identificarea problemelor de sănătate comunitară;
f) asigură sistemul de supraveghere epidemiologică, precum şi de alertă precoce şi
răspuns rapid şi participă la schimbul de informaţii în cadrul reţelei europene de
supraveghere epidemiologică în domeniul bolilor transmisibile;
g) participă la efectuarea de investigaţii epidemiologice de teren, din proprie
iniţiativă, la solicitarea Ministerului Sănătăţii sau a direcţiilor locale de sănătate publică;
h) elaborează metodologia, instrumentele şi indicatorii de monitorizare şi evaluare
a serviciilor şi programelor de sănătate publică, de promovare a sănătăţii şi de educaţie
pentru sănătate;
i) participă la procesul de învăţământ medical de specializare şi perfecţionare în
domeniile specifice din cadrul sănătăţii publice;
j) desfăşoară activităţi de cercetare-dezvoltare în domeniul sănătăţii publice şi al
managementului sanitar;
k) colectează, analizează şi diseminează date statistice privind sănătatea publică;
l) asigură existenţa unui sistem informaţional şi informatic integrat pentru
managementul sănătăţii publice.
(1) Instituţiile şi unităţile sanitare care asigură asistenţa de sănătate publică, în
cazul apariţiei unui focar de boală transmisibilă, precum şi în situaţia iminenţei
izbucnirii unei epidemii, au obligaţia să dispună măsuri specifice.
(2) Măsurile privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de
epidemii, precum şi bolile transmisibile pentru care declararea, tratamentul sau
internarea sunt obligatorii se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii.
 Controlul în sănătatea publică

(1) Activitatea de inspecţie sanitară de stat se organizează pe domenii specifice de

activitate, coordonate de instituţii cu atribuţii în domeniul controlului la nivel naţional şi
regional, conform competenţelor.
(2) Activitatea de inspecţie sanitară de stat se realizează pe următoarele domenii:
a) calitatea serviciilor de asistenţă medicală;
b) sănătate publică;
c) farmaceutic;
d) dispozitive medicale.

(1) Activitatea de inspecţie sanitară de stat se exercită de către personalul de

specialitate împuternicit de instituţiile cu atribuţii în domeniul inspecţiei sanitare de stat,
conform normelor generale şi specifice elaborate de către acestea şi aprobate prin ordin
al ministrului sănătăţii
(2) Furnizorii de servicii medicale din sectorul public şi privat, precum şi toate
unităţile supuse inspecţiei sanitare, conform legislaţiei în vigoare din domeniul sănătăţii
publice, au obligaţia de a permite accesul persoanelor împuternicite de către Ministerul
Sănătăţii în vederea efectuării controlului.
(3) Pentru exercitarea activităţii de inspecţie sanitară de stat, personalul
împuternicit are drept de:
a) acces în orice tip de unităţi, la documente, informaţii, conform competenţelor;
b) recoltare a produselor care pot constitui un risc pentru sănătatea publică;
c) a constata şi a sancţiona contravenţiile prevăzute de legislaţia din domeniul
sănătăţii publice.
(4) În situaţii de risc pentru sănătatea publică, personalul împuternicit poate
interzice punerea în consum, poate decide retragerea produselor, suspendarea temporară
sau definitivă a activităţilor, retragerea sau anularea autorizaţiei sanitare de funcţionare,
a avizului sanitar, a notificărilor pentru activităţi şi produse şi poate dispune orice alte
măsuri pe care situaţia le impune.
(5) În situaţii de risc epidemiologic, personalul împuternicit poate dispune măsuri
speciale pentru bolnavii, suspecţii şi contacţii de boli transmisibile sau purtătorii de
germeni patogeni, precum şi alte măsuri de limitare a circulaţiei persoanelor.
(6) Concluziile activităţilor de control, abaterile de la normele legale,
recomandările şi termenele de remediere a deficienţelor, precum şi alte măsuri legale
aplicate se consemnează în procese-verbale de constatare a condiţiilor igienico-sanitare,
rapoarte de control şi procese-verbale de constatare a contravenţiilor, dacă este cazul.
(7) În exercitarea activităţii, personalul împuternicit asigură păstrarea
confidenţialităţii datelor, cu excepţia situaţiilor care constituie un risc pentru sănătatea
publică, caz în care comunicarea se va face prin reprezentantul legal.
(8) Refuzul de a permite accesul personalului împuternicit în vederea efectuării
controlului sau de a accepta efectuarea inspecţiei ori de a pune la dispoziţia acestui
personal documentele şi informaţiile necesare realizării atribuţiilor de control se
sancţionează conform legislaţiei în vigoare

Activitatea de avizare, autorizare şi notificare a activităţilor şi produselor cu

impact asupra sănătăţii populaţiei are ca scop certificarea conformării cu normele de
sănătate publică a produselor, serviciilor şi activităţilor, în scopul protejării sănătăţii
populaţiei.

Activitatea de evaluare a impactului asupra sănătăţii în relaţie cu programe,

strategii, politici ale altor sectoare de activitate cu efecte conexe asupra sănătăţii
populaţiei reprezintă instrumentul de integrare a priorităţilor de sănătate publică în
dezvoltarea durabilă a societăţii.

Asistenţa medicală

(1) Asistenţa medicală profilactică şi curativă se asigură prin:

a) cabinete medicale ambulatorii ale medicilor de familie şi de alte specialităţi,
centre de diagnostic şi tratament, centre medicale, centre de sănătate, laboratoare,
precum şi prin alte unităţi sanitare publice şi private;
b) unităţi sanitare publice şi private cu paturi.
(2) Unităţile prevăzute la alin. (1) au obligaţia asigurării condiţiilor de mobilitate a
informaţiei medicale în format electronic, prin utilizarea sistemului dosarului electronic
de sănătate al pacientului. În situaţia în care se utilizează un alt sistem informatic, acesta
trebuie să fie compatibil cu acest sistem din platforma informatică din asigurările de
sănătate, caz în care furnizorii sunt obligaţi să asigure condiţiile de securitate şi
confidenţialitate în procesul de transmitere a datelor.
(3) Modalitatea de utilizare şi completare a dosarului electronic de sănătate al
pacientului va fi stabilită prin norme metodologice de aplicare a prevederilor referitoare
la dosarul electronic de sănătate al pacientului, care se aprobă prin hotărâre a
Guvernului.

Activitatea medicală de recuperare se asigură prin unităţi medicale de specialitate

cu personalitate juridică, secţii, compartimente şi laboratoare de recuperare, unităţi
ambulatorii de recuperare, publice sau private, precum şi prin societăţi de turism balnear
şi de recuperare, constituite conform legii.

Asistenţa medicală de urgenţă se asigură de unităţi specializate de urgenţă şi

transport sanitar publice sau private, precum şi prin structurile de primire a urgenţelor,
organizate în acest scop.

Asistenţa medicală de hemotransfuziologie, transfuzie sanguină sau alte servicii

de asistenţă medicală şi prestaţii autorizate se asigură prin unităţi specializate în acest
scop.

Asistenţa medicală preventivă din colectivităţile de copii preşcolari, şcolari şi

studenţi se asigură prin cabinetele medicale organizate, conform legii, în unităţile de
învăţământ preşcolar, şcolar sau universitar, publice ori private, sau prin cabinetele
individuale ale medicilor de familie, după caz.

Activităţile de asistenţă de sănătate publică se finanţează de la bugetul de stat, de

la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, de la bugetele locale,
din venituri proprii, fonduri externe rambursabile şi nerambursabile, contracte cu terţii,
precum şi din contribuţii personale şi plăţi directe, după caz.

Asistenţa farmaceutică

Asistenţa farmaceutică se asigură în cadrul sistemului de sănătate publică, potrivit

legii, prin prepararea şi eliberarea medicamentelor şi a altor produse stabilite prin ordin
al ministrului sănătăţii, cum ar fi: cosmetice, dispozitive medicale, suplimente
alimentare şi alte asemenea produse.

Punerea pe piaţă a medicamentelor, precum şi activitatea de farmacovigilenţă se

realizează conform legii.

Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice

Orice persoană fizică sau juridică, având calitatea de angajator, este obligată să
asigure fondurile şi condiţiile necesare pentru:
a) efectuarea controlului medical periodic, conform normelor de sănătate publică
şi securitate în muncă;
b) aplicarea măsurilor de igienă, dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare periodică;
c) vaccinarea şi profilaxia specifică impusă de riscurile de la locul de muncă.

Cetăţenii români şi orice altă persoană aflată pe teritoriul României, precum şi

unităţile şi operatorii economici au obligaţia să se supună măsurilor de prevenire şi
combatere a bolilor transmisibile, să respecte întocmai normele de igienă şi sănătate
publică, să ofere informaţiile solicitate şi să aplice măsurile stabilite privind instituirea
condiţiilor pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi pentru promovarea sănătăţii individului şi
a populaţiei.

Informaţiile privind sănătatea persoanelor se păstrează la autorităţile de sănătate

publică teritoriale, la autorităţile de sănătate publică ale ministerelor cu reţea sanitară
proprie, precum şi la instituţiile desemnate şi pot fi folosite în scopul întocmirii
rapoartelor statistice nenominalizate, în vederea evaluării stării de sănătate a populaţiei.
Folosirea în alte scopuri a informaţiilor înregistrate se poate admite numai dacă
este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:
a) există o dispoziţie legală în acest sens;
b) există acordul persoanei în cauză;
c) datele sunt necesare pentru prevenirea îmbolnăvirii unei persoane sau a
comunităţii, după caz;
d) datele sunt necesare pentru efectuarea urmăririi penale.
Păstrarea confidenţialităţii informaţiilor referitoare la persoane este obligatorie
pentru toţi salariaţii care prin activitatea pe care o desfăşoară au acces la acestea în mod
direct sau indirect.

Pentru situaţii speciale cu implicaţii asupra sănătăţii publice se constituie rezerva

Ministerului Sănătăţii, care cuprinde medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante,
insecticide, dispozitive medicale şi alte materiale specifice, iar la nivelul direcţiilor de
sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, rezerva antiepidemică.
Medicamentele, serurile, vaccinurile, dezinfectantele, insecticidele, materialele
sanitare, produsele tehnico-medicale, consumabilele şi alte materiale specifice cuprinse
în rezerva pentru situaţii speciale, începând cu 1 septembrie 2007, constituie rezerva
Ministerului Sănătăţii.

Ministerul Sănătăţii, ministerele şi instituţiile cu reţea sanitară proprie pot asigura

fonduri pentru acordarea de ajutoare umanitare statelor cu care România încheie
acorduri, înţelegeri, convenţii de colaborare, în acest sens.
Ajutorul umanitar poate consta în:
a) medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, insecticide, dispozitive medicale
şi alte materiale specifice din rezerva de stat;
b) asistenţă medicală specifică;
c) cheltuieli legate de servicii medicale şi transport.
Fondurile necesare pentru acordarea de ajutoare umanitare se suportă de la
bugetul de stat, prin Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, în termenii şi
condiţiile prevăzute prin hotărâre a Guvernului.

Pentru servicii de asistenţă de sănătate publică, efectuate de către autorităţile de

sănătate publică la cererea unor persoane fizice şi juridice, se percep tarife potrivit
reglementărilor în vigoare.
Veniturile proprii obţinute potrivit alin. (1) se folosesc în condiţiile legii.

Utilizarea mass-media în interesul sănătăţii publice

Campaniile de informare, educare şi comunicare cu privire la teme care privesc

sănătatea publică trebuie să fie avizate de Ministerul Sănătăţii.
(Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune sunt
obligate ca în cadrul grilelor de programe să rezerve gratuit spaţiul de emisie necesar
promovării campaniilor de informare, educare şi comunicare referitoare la teme care
privesc sănătatea publică.
În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul
Sănătăţii sau, după caz, ministerele cu reţea sanitară proprie, împreună cu Societatea
Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune vor stabili, în baza unui
protocol, modalităţile şi spaţiul acordat în grila de programe pentru promovarea
campaniilor pe teme care privesc sănătatea publica.

TITLUL II
Programele naţionale de sănătate

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

În sensul prezentului titlu, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele

semnificaţii:
a) pachetul programelor naţionale de sănătate - ansamblul de acţiuni multianuale
orientate spre principalele domenii de intervenţie ale asistenţei de sănătate publică;
b) derularea programelor naţionale de sănătate - procesul de implementare,
coordonare, monitorizare, evaluare şi control al programelor naţionale de sănătate;
c) implementarea programelor naţionale de sănătate - procesul de organizare a
resurselor umane, materiale şi financiare, la nivelul unităţilor de specialitate, în scopul
asigurării de bunuri şi servicii pentru beneficiarii acestor programe sau schimbări ale
comportamentelor acestora, ca răspuns la anumite nevoi de sănătate identificate din date
obiective;
d) unitate de specialitate - structură din cadrul sistemului de sănătate publică cu
atribuţii în implementarea programelor naţionale de sănătate;
e) unitatea naţională/regională de asistenţă tehnică şi management al programelor
naţionale de sănătate - structura organizatorică fără personalitate juridică din cadrul
instituţiilor publice din subordinea Ministerului Sănătăţii, înfiinţată prin ordin al
ministrului sănătăţii, cu atribuţii în asigurarea asistenţei tehnice şi managementului
programelor naţionale de sănătate;
f) asistenţa tehnică - totalul activităţilor de pregătire şi informare a unităţilor de
specialitate cu atribuţii în implementarea programelor naţionale de sănătate, precum şi
orice alte activităţi întreprinse în vederea îmbunătăţirii implementării programelor
naţionale de sănătate;
g) cheltuieli eligibile - cheltuielile de natura bunurilor şi serviciilor efectuate de
către unităţile de specialitate cu atribuţii în implementarea programelor naţionale de
sănătate, potrivit prevederilor normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de
sănătate.
Programele naţionale de sănătate se adresează domeniilor de intervenţie în
sănătatea publică după cum urmează:
a) programe naţionale de sănătate publică, care au drept scop:
(i) prevenirea, supravegherea şi controlul bolilor transmisibile şi netransmisibile;
(ii) monitorizarea stării de sănătate a populaţiei;
(iii) promovarea sănătăţii şi a unui stil de viaţă sănătos;
(iv) monitorizarea factorilor determinanţi din mediul de viaţă şi muncă;
(v) asigurarea serviciilor de sănătate publică specifice;
(vi) asigurarea tratamentului specific pentru TBC şi HIV/SIDA;
(vii) realizarea procedurilor de transplant de organe, ţesuturi sau celule;
b) programe naţionale de sănătate curative care au drept scop asigurarea tratamentului
specific în cazul bolilor cu impact major asupra sănătăţii publice, altele decât TBC şi
HIV/SIDA şi transplant de organe, ţesuturi şi celule.

Elaborarea programelor naţionale de sănătate are la bază următoarele obiective:

a) rezolvarea cu prioritate a problemelor de sănătate, în conformitate cu Strategia
naţională de sănătate a Ministerului Sănătăţii;
b) utilizarea eficientă a resurselor alocate pentru îndeplinirea obiectivelor şi
indicatorilor aprobaţi;
c) fundamentarea programelor pe nevoile populaţiei, evidenţiate din date
obiective;
d) asigurarea concordanţei cu politicile, strategiile şi recomandările instituţiilor şi
organizaţiilor internaţionale în domeniu.

(1) Programele naţionale de sănătate sunt elaborate de către Ministerul Sănătăţii

prin structura de specialitate, desemnată prin hotărâre a Guvernului.
(2) Pentru elaborarea programelor naţionale de sănătate, structura de specialitate
colaborează cu CNAS şi cu autorităţi, instituţii şi organizaţii nonguvernamentale.
(3) Beneficiarii programelor naţionale de sănătate sunt persoanele care au calitatea
de asigurat precum şi persoanele care au domiciliul în România şi care nu realizează
venituri din muncă, pensie sau alte surse.
(4) În situaţii de risc epidemiologic, persoanele prevăzute la alin. (3), precum şi
persoanele aflate în tranzit pe teritoriul României beneficiază de programele naţionale de
sănătate publică care au drept scop prevenirea, supravegherea şi controlul bolilor
transmisibile.

Programele naţionale de sănătate sunt elaborate de către Ministerul Sănătăţii, cu

participarea CNAS, iar derularea acestora se realizează distinct, după cum urmează:
a) de către Ministerul Sănătăţii pentru programele naţionale de sănătate publică;
b) de către CNAS pentru programele naţionale de sănătate curative.

Implementarea programelor naţionale de sănătate se realizează prin unităţi de

specialitate selectate în baza criteriilor aprobate în normele tehnice de realizare a
programelor naţionale de sănătate.
Unităţile de specialitate sunt:
a) instituţii publice;
b) furnizori publici de servicii medicale;
c) furnizori privaţi de servicii medicale pentru serviciile medicale care excedează
capacităţii furnizorilor publici de servicii medicale;
d) furnizori privaţi de medicamente şi dispozitive medicale.
Unităţile de specialitate prevăzute la alin. (2) pot angaja personal pentru
implementarea programelor naţionale de sănătate ca acţiuni multianuale pe toată
perioada de implementare a acestora, cu respectarea prevederilor legale în domeniu.
Pentru realizarea atribuţiilor şi activităţilor prevăzute în cadrul programelor
naţionale de sănătate, unităţile de specialitate prevăzute la alin. (2) pot încheia contracte
de prestări de servicii cu medici, asistenţi medicali şi alte categorii de personal, după
caz, precum şi cu persoane juridice.

Atribuţii în realizarea programelor naţionale de sănătate

Atribuţiile Ministerului Sănătăţii în domeniul programelor naţionale de sănătate

sunt următoarele:
a) aprobă strategia programelor naţionale de sănătate, parte integrantă a Strategiei
naţionale de sănătate;
b) propune Guvernului spre aprobare programele naţionale de sănătate;
c) aprobă normele metodologice de realizare a programelor naţionale de sănătate
publică;
d) avizează normele metodologice de realizare a programelor naţionale curative
elaborate de CNAS;
 e) organizează la nivel naţional proceduri de achiziţii publice pentru
achiziţionarea de bunuri şi servicii necesare implementării programelor naţionale de
sănătate, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare privind achiziţiile publice;
f) realizează organizarea, monitorizarea, evaluarea şi controlul implementării
programelor naţionale de sănătate publică;
g) asigură finanţarea programelor naţionale de sănătate publică.

Atribuţiile structurii din cadrul Ministerului Sănătăţii, responsabile de elaborarea

şi coordonarea programelor naţionale de sănătate, sunt următoarele:
a) participă la elaborarea strategiei programelor naţionale de sănătate, parte
integrantă a Strategiei naţionale de sănătate;
b) elaborează structura programelor naţionale de sănătate, în colaborare cu
direcţiile de specialitate din Ministerul Sănătăţii şi CNAS;
c) fundamentează necesarul de resurse financiare pentru implementarea
programelor naţionale de sănătate publică pe baza propunerilor unităţilor
regionale/naţionale de asistenţă tehnică şi management al programelor naţionale de
sănătate şi/sau direcţiilor de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, după caz;
d) propune spre aprobare ministrului sănătăţii norme tehnice de realizare a
programelor naţionale de sănătate publică, elaborate în colaborare cu direcţiile de
specialitate din Ministerul Sănătăţii;
e) realizează coordonarea, monitorizarea, evaluarea şi controlul implementării
programelor naţionale de sănătate publică direct sau prin unităţile regionale/naţionale de
asistenţă tehnică şi management al programelor naţionale de sănătate, în colaborare cu
direcţiile de specialitate din Ministerul Sănătăţii;
f) propune ministrului sănătăţii măsuri pentru îmbunătăţirea derulării programelor
naţionale de sănătate.

Atribuţiile CNAS în domeniul programelor naţionale de sănătate sunt

următoarele:
a) participă la elaborarea proiectului de hotărâre a Guvernului pentru aprobarea
programelor naţionale de sănătate;
b) elaborează şi aprobă normele tehnice de realizare a programelor naţionale de
sănătate curative, cu avizul conform al Ministerului Sănătăţii;
c) realizează organizarea, monitorizarea, evaluarea şi controlul implementării
programelor naţionale de sănătate curative;
d) asigură finanţarea programelor naţionale de sănătate curative;
e) transmite structurii cu atribuţii în elaborarea şi coordonarea programelor
naţionale de sănătate, trimestrial, anual şi ori de câte ori este nevoie, indicatorii
programelor naţionale curative, precum şi analiza modului în care acestea sunt derulate.

(1) Ministerul Sănătăţii desemnează instituţii publice din subordinea sa pentru

asigurarea asistenţei tehnice şi managementului programelor naţionale de sănătate şi
înfiinţează unităţi de asistenţă tehnică şi management al programelor naţionale de
sănătate în cadrul instituţiilor desemnate, prin ordin al ministrului sănătăţii.
(2) Unităţile de asistenţă tehnică şi management al programelor naţionale de
sănătate se pot înfiinţa la nivel naţional sau regional, după caz.
(3) În cadrul unei instituţii publice din subordinea Ministerului Sănătăţii se
înfiinţează o singură unitate de asistenţă tehnică şi management al programelor naţionale
de sănătate care poate asigura asistenţă tehnică şi management pentru unul sau mai
multe programe naţionale de sănătate, după caz.
(4) Structura organizatorică a unităţilor de asistenţă tehnică şi management al
programelor naţionale de sănătate, atribuţiile acestora, precum şi orice alte condiţii
necesare funcţionării lor se aprobă prin normele tehnice de realizare a programelor
naţionale de sănătate.
(5) Cheltuielile privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de asistenţă tehnică
şi management al programelor naţionale de sănătate sunt incluse în sumele alocate
programelor naţionale de sănătate pe care le gestionează, acestea stabilindu-se în raport
cu complexitatea activităţii desfăşurate, cu aprobarea Ministerului Sănătăţii.
(6) Pentru realizarea atribuţiilor de asistenţă tehnică şi management al
programelor naţionale de sănătate, instituţiile publice pot angaja personal, cu încadrarea
în numărul maxim de posturi aprobat la nivelul Ministerului Sănătăţii.