CAPITOLUL III.

Unde se află România în prezent?

După anul 1989 România și-a reorientat politica pe calea întăririi legăturilor
cu occidentul, în special cu Uniunea Europeană. Liderii României postdecembriste au făcut
declarații în ceea ce privește strângerea relațiilor cu alte țări europene, au declarat că se așteaptă
ca în următorii 10 ani, toate țările democratice postsovietice din Europa Răsăriteană să adere
în UE și NATO.

3.1. Ocuparea forţei de muncă

Criza financiară în România a afectat evoluția în atingerea obiectivelor Europa 2020.
Cele mai afectate domenii au fost ocuparea forței de muncă și combaterea sărăciei, în timp ce,
pentru obiectivul privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, criza a avut un impact
pozitiv, în contextul reducerii activităților de producție și de transport. România ocupă locul 3 la
nivelul UE la acest capitol, cu o reducere a emisiilor de peste 49% față de 1990.
Progresele ce urmează a fi înregistrate în Romania sunt1:
● continuarea implementării Strategiei naționale privind reducerea incidenței muncii
nedeclarate;
● proiecte destinate stimulării șomerilor pe termen lung;
● programe de formare profesională destinate persoanelor din mediul rural;
● fonduri alocate pentru înființarea și dezvoltarea micro-întreprinderilor în sectorul non-
agricol și încurajarea activităților agricole;
● programe de formare profesională continuă;
● programe de subvenționare a angajatorilor pentru încadrarea în muncă a anumitor
categorii de şomeri;
● evaluarea și recunoașterea în sistemul informal sau non-formal de educație, a
competențelor dobândite de persoanele care au părăsit timpuriu școala;
● sprijinirea investițiilor la nivel regional/local pentru înființarea de noi întreprinderi și
crearea de locuri de muncă, pentru a diminua disparităţile regionale în materie de ocupare.

1
http://europedirectbucuresti.ier.ro/wp-content/uploads/brosura_europa_2020_8mb.pdf
 La nivelul anului 2013 în Romania, rata de ocupare a tinerilor (15-24 ani), era de 23,6%,
de peste 3 ori mai mare decât rata şomajului care, la nivelui acelui an a fost de 7,3%.
Rata înaltă a şomajului în rândul tinerilor este determinată de următorii factori:
 Nivelul educaţional al tinerilor constituie unul din factorii importanţi ce
influenţează accesul pe piaţa muncii, astfel că cele mai scăzute rate de ocupare se
înregistrează în cazul tinerilor cu un nivel redus de educatţie, dar şi în cazul celor
cu studii liceale;
 Numărul tinerilor care părăsesc de timpuriu şcoala este crescut, ceea ce conduce
la creşterea riscului de a deveni şomeri sau persoane inactive;
 Neconcordanta dintre calificările şi competentele tinerilor şi cele solicitate de
angajatori, concretizată în următoarele aspecte:
 49% dintre tineri consideră că doar într-o măsură foarte mică cunoştintele
dobândite în cadrul unei instituţii de învăţământ, corespund nevoilor de pe
piaţa muncii;
 69% consideră că activităţile practice sunt insuficiente;
 85% dintre angajatori consideră că tinerii absolvenţi sunt pregătiţi de către
sistemul de învăţământ, la nivel teoretic, dar nu şi practic.
 Neîncrederea tinerilor în eficienţa cursurilor de formare profesională de scurtă
durată;
 Lipsa experienţei în muncă îi face pe tineri vulnerabili în faţa concurenţei cu
ceilalţi lucrători de pe piaţă, astfel încât, 59% dintre angajatori nu-şi pot permite
să angajeze tineri fără experienţă;
 Tinerii sunt mai puţin motivaţi să muncească, pretind la angajare salarii prea mari,
şi mare parte dintre ei nu sunt pregătiţi să accepte şi alte locuri de muncă diferite
ca si cerinţe profesionale de pregătirea lor de bază;
 Părăsirea timpurie a şcolii, fără a obţine o calificare;
 Lipsa competentelor relevante şi a experienţei profesionale;
 Locuri de muncă precare, prost plătite, urmate de perioade mari de şomaj;
 Posibilităţi de formare profesională limitate;
 Programele de măsuri active pentru tinerii şomeri sunt uneori insuficiente;
 Lipsa motivaţiei tinerilor, pentru ocuparea unui loc de muncă.
 Măsurile de sprijin prioritare dedicate tinerilor şomeri sunt:
 crearea de parteneriate operaţionale între toţi partenerii sociali implicaţi;
 intervenţie şi activare timpurie;
 utilizarea eficientă a fondurilor structurale;
 evaluarea periodică şi îmbunătăţirea continuă a sistemului de măsuri active
aplicat.
Scopul acestor măsuri constă în reducerea perioadei de şomaj şi inactivitate în rândul
tinerilor şi creşterea şanselor pentru ocuparea unui loc de muncă în conformitate cu pregătirea
profesională a acestora, prin sprijinirea tinerilor şomeri care nu au un loc de muncă, în vederea
inserţiei cât mai rapide pe piaţa muncii.
Acţiunile avute în vedere de către A.N.O.F.M., în perioada 2014-2020, pentru creşterea
gradului de ocupare a tinerilor, vizează următoarele direcţii de acţiune2:
1. Adaptarea continuă a formării profesionale a tinerilor;
2. Dezvoltarea competenţelor de care piaţa muncii are nevoie, dezvoltarea
competenţelor generice (competenţe digitale, limbi străine, comunicare, sociale,
abilităţi antreprenoriale);
3. Susţinerea prin experienţe profesionale a formării la locul de muncă (ucenicia),
4. Incurajarea şi dezvoltarea acestui sistem avantajos atât pentru tineri cât şi pentru
angajatori,
5. Ocuparea primului loc de muncă prin realizarea unei protecţii specifice, atât în plan
juridic, cât şi financiar;
6. Promovarea şi susţinerea activităţilor independente ale tinerilor, pentru ca aceştia să-
şi creeze propriile afaceri;
7. Dezvoltarea oportunităţilor de ocupare pentru tineri, prin adaptarea unor măsuri
specifice de stimulare a pieţei muncii, în principal prin eficientizarea măsurilor de
stimulare a angajatorilor,
8. Sprijinirea mobilitătaii tinerilor pe piaţa muncii la nivel local, regional prin:
 susţinerea financiară a tinerilor care se angajează;

2
http://www.anofm.ro/files/Strategie%20ANOFM%202014-2020.pdf
  sprijin acordat angajatorilor şi tinerilor pentru recrutare şi plasare a forţei de
muncă la nivel naţional şi european;
9. Realizarea de studii de impact asupra măsurilor de inserţie a tinerilor pe piaţa muncii,
la nivel local, naţional;
10. Flexibilizarea sistemului de formare profesională a tinerilor, responsabilizarea
acestora, prin introducerea sistemului de vouchere pentru formarea profesională a
tinerilor, aflaţi în evidenţa agenţiei.

3.2. Cercetare şi dezvoltare

Strategia Naţională de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare 2014 – 2020 a fost elaborată
pe baza viziunii conform căreia în anul 2020, România va deveni competitivă la nivel regional şi
global, prin inovare alimentată de cercetare-dezvoltare, generând astfel bunăstare pentru cetăţeni
săi. La rândul ei, competitivitatea se axează pe un sistem de inovare în care cercetarea-
dezvoltarea susţine avansul pe lanţurile globale de valoare adăugată.
Progrese realizate de Romania până în prezent:3
● susținerea financiară a peste 1000 de proiecte de cercetare post doctorală și exploratorie
şi pentru constituirea de tinere echipe de cercetare independente;
● finanțarea și derularea a peste 750 de proiecte cu participare românească în cadrul
diferitelor inițiative europene și internaționale în domeniul CDI;
Progresele ce urmează a fi realizate în perioada următoare4:
● întărirea legăturii dintre cercetare şi întreprinderi prin promovarea prioritară a
activităţilor de CDI din sectoarele economice cu potenţial de creştere şi cu relevanţă publică;
● îmbunătăţirea capacităţii administrative a sistemului naţional de CDI pentru creşterea
eficienţei investiţiilor în domeniu.
Accesul la fondurile structurale, pentru finanțarea activităților de cercetare-dezvoltare
(CDI), depinde de stabilirea unui set limitat de priorități strategice. Prin Strategia CDI 2014-2020
au fost identificate zonele în care România poate avea contribuții semnificative și prin care
România poate beneficia de rezultatele științei și ale inovării în creșterea competitivității.

3
http://europedirectbucuresti.ier.ro/wp-content/uploads/brosura_europa_2020_8mb.pdf
4
http://europedirectbucuresti.ier.ro/wp-content/uploads/brosura_europa_2020_8mb.pdf
 Strategia CDI 2014-2020 vizează următoarele tipuri de priorități:
• Prioritățile de specializare inteligentă presupun definirea și consolidarea unor domenii
de competență ridicată.
• Prioritățile cu relevanță publică vizează alocarea de resurse în domenii în care
cercetarea și dezvoltarea tehnologică răspund unor nevoi sociale concrete și presante.
Sectorul CDI românesc se dezvoltă în jurul unor domenii strategice, este integrat
internațional și oferă un mediu atractiv pentru membrii comunității științifice globale, pentru
tineri, pentru cercetătorii de vârf din întreaga lume, pentru carierele duble în cercetare și
antreprenoriat.
România se poziționează, prin CDI, alături de mari inițiative europene și internaționale,
fie prin participare, fie prin asumarea unui rol de lider, și prin stimularea concentrărilor
tehnologice de frontieră.

Obiectivele generale și specifice ale Strategiei naționale de cercetare, dezvoltare și

inovare 2014-2020.
1. Creșterea competitivității economiei românești prin inovare. Strategia susține tranziția
de la competitivitatea bazată pe costuri la cea bazată pe inovare. Aceasta presupune
dezvoltarea capacității firmelor de a absorbi tehnologie de ultimă generație, de a
adapta aceste tehnologii la nevoile piețelor deservite și de a dezvolta, la rândul lor,
tehnologii sau servicii care să le permită progresul pe lanțurile de valoare5
2. Creșterea contribuției românești la progresul cunoașterii de frontieră. Strategia susține
creșterea vizibilității internaționale a cercetării și dezvoltării experimentale din
România.
3. Creșterea rolului științei în societate. Știința și tehnologia devin relevante pentru
societate atunci când efectele lor se resimt în viața cotidiană a cetățeanului. În acest
scop, cercetarea și inovarea răspund nevoilor concrete ale mediului economic și ale
sectorului public, în special celor de creștere a calității serviciilor oferite și oferă
perspective de angajare în sectorul privat unui număr cât mai mare de persoane.

5
https://lege5.ro/Gratuit/gqydmnzugq/strategia-nationala-de-cercetare-dezvoltare-si-inovare-2014-2020-din-
21102014
 4. Susținerea specializării inteligente, prin concentrarea resurselor în domenii de
cercetare și inovare cu relevanță economică.6
5. Susținerea aspirației către excelență în cercetarea la frontiera cunoașterii prin
internaționalizarea cercetării din România, evaluare internațională, creșterea
atractivității sistemului CDI românesc, prin mobilitate și parteneriate.
6. Atingerea până în 2020 a masei critice de cercetători necesară pentru transformarea
CDI într-un factor al creșterii economice, prin asigurarea unei evoluții rapide a
resurselor umane din cercetare, dezvoltare și inovare.
7. Dezvoltarea unor organizații de cercetare performante, capabile să devină operatori
regionali și globali, prin stimularea defragmentării sistemului CDI, concentrarea
resurselor și prioritizarea alocării lor.

3.3. Schimbările climatice şi utilizarea durabilă a energiei

Politica energetică a României se realizează în cadrul schimbărilor şi evoluţiilor ce au loc
pe plan naţional şi european. În acest context politica energetică a României trebuie să fie
corelată cu documentele similare existente la nivel european pentru a asigura convergenţa
politicii ţării cu politica Uniunii Europene în domeniu.
Strategia energetică urmăreşte îndeplinirea principalelor obiective ale noii politici energie
– mediu ale Uniunii Europene, obiective asumate şi de România.7
 Diversificarea surselor de import, a resurselor energetice şi a rutelor de transport a
acestora;
 Creşterea nivelului de adecvanţă a reţelelor naţionale de transport a energiei
electrice, gazelor naturale şi petrol;
 Protecţia infrastructurii critice;
 Dezvoltare durabilă;
 Creşterea eficienţei energetice;
 Promovarea producerii energiei pe bază de resurse regenerabile;
 Susţinerea activităţilor de cercetare-dezvoltare şi diseminare a rezultatelor;

6
https://lege5.ro/Gratuit/gqydmnzugq/strategia-nationala-de-cercetare-dezvoltare-si-inovare-2014-2020-din-
21102014
7
http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_5.7.4.html
  Utilizarea raţională şi eficientă a resurselor energetice primare.
Progresele înregistrate în Romania până în prezent8:
● lucrări de împădurire, contracte pentru extinderea, reabilitarea și înființarea de
spații verzi în localități;
● proiecte în domeniul apei/apei uzate, vizând realizarea rețelelor de canalizare și
realizarea de stații noi de epurare.
Progresele ce urmează a fi îndeplinite în perioada următoare:
● operaționalizarea Strategiei Naționale privind Schimbările Climatice 2013-2020;
● îmbunătățirea sistemelor de protecție împotriva riscului de inundații.
Deși contribuția României la emisiile globale este nesemnificativă, numai 0,3% din
emisiile de gaze cu efect de seră ale lumii și mai puțin de 3% din emisiile totale ale țărilor UE,
România a fost prima țară care a ratificat Protocolul de la Kyoto.
Se estimeaza ca până în anul 2020, România va contribui la îndeplinirea angajamentelor
„20-20-20” din cadrul Pachetului Energie şi Schimbări Climatice al UE, o reducere cu 20% a
emisiilor de gaze cu efect de seră față de nivelurile din 1990; creșterea cotei de consum de
energie provenită din surse regenerabile cu 20%; și o îmbunătățire cu 20% a eficienței
energetice.
Strategia UE privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice, se menţionează faptul
că dacă se gestioneaza necorespunzător resursele de apă poate afecta semnificativ ecosistemele
naturale și activitățile socio-economice. Diferite sectoare economice sunt din ce în ce mai expuse
la riscurile de mediu, ca urmare a fenomenului schimbărilor climatice, iar gestionarea eficientă a
riscurilor climatice prezintă o importanță majoră pentru procesul de dezvoltare durabilă.
Inovarea, educaţia, incluziunea socială şi schimbările climatice, în acest context
abordarea provocărilor climatice trebuie să răspundă la minimizarea pericolelor care planează
asupra mediului și societății umane în scopul susținerii dezvoltării socio-economice și pentru
adaptarea infrastructurilor la schimbările climatice previzibile.
Se estimeaza ca in viitor România va depune eforturi să devină o economie rezilientă la
efectele schimbărilor climatice, cu emisii reduse de dioxid de carbon, o economie care a integrat
politicile și acțiunile sale climatice într-o creștere economică inteligentă, durabilă și incluzivă,
are nevoie de o strategie națională prin intermediul căreia să obțină linii directoare pe calea

8
http://europedirectbucuresti.ier.ro/wp-content/uploads/brosura_europa_2020_8mb.pdf
creșterii economice prin emisii reduse de carbon și cu ajutorul căreia să se poată adapta la
schimbările climatice. Se considera ca România va îndeplini aceste obiective prin promovarea
oportunităților care integrează aspectele privind schimbările climatice în politicile și programele
implementate la nivel național și local pentru a oferi beneficii economice și sociale sporite
cetățenilor României.
Provocările și amenințările cu care se confruntă România în contextul schimbărilor
climatice trebuie rezolvate prin proiectarea de măsuri adecvate. Investițiile care sunt făcute în
prezent vor limita atât intensitatea emisiilor de dioxid de carbon, cât și vulnerabilitatea la
riscurile climatice ale țării pentru decenii.
Strategia a fost dezvoltată în diferite etape. Punctul de plecare este analiza strategiei
naţionale a României privind schimbarile climatice pentru 2013-2020, adoptată prin HG nr. 529
din iulie 2013. Sectoarele selectate pentru reducerea emisiilor de gaze și adaptarea la schimbările
climatice au fost revizuite în baza relevanței și importanței acestora în ceea ce privește
gestionarea schimbărilor climatice și rămân sectoare prioritare în această strategie.
Următorul pas este acela de a inventaria bunele practici aferente strategiilor privind SC
dezvoltate și adaptate în alte țări, în special în statele membre UE, pentru a învăța din lecțiile și
experiențele care se dovedesc utile pentru România și pentru a analiza situaţia curentă și inclusiv
componenta instituțională.
Dezvoltarea unei viziuni pentru România, care să obțină rezultate prin eforturile sale de
combatere a schimbărilor climatice, constituie pasul următor și este urmat de elaborarea
scenariilor de referință și dezvoltare. Ca sprijin pentru procesul de elaborare a programelor
operaționale au fost desfășurate studii sectoriale de evaluare rapidă, care tratează adaptarea și
reducerea impactului schimbărilor climatice în șase sectoare-cheie: energie, transport, agricultură
și dezvoltare rurală, silvicultură, urban și apă. Aceste studii au contribuit la colectarea
informațiilor și datelor sectoriale, la identificarea jucătorilor-cheie, la evidențierea impactului
schimbărilor climatice și au constituit temeiul pentru propunerea măsurilor privind schimbările
climatice.
Strategia a început să fie dezvoltată în paralel cu elaborarea Programelor Operaționale
2014-2020. S-au desfășurat întâlniri frecvente cu reprezentanți ai ministerelor pentru a se asigura
faptul că acțiunile legate de schimbările climatice identificate și implementate în cadrul strategiei
sunt conforme cu următoarele obiective climatice9:
 Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon în
toate sectoarele
 Promovarea adaptării la schimbările climatice, a prevenirii și a gestionării
riscurilor
 Conservarea și protecția mediului și promovarea utilizării eficiente a resurselor.
Pentru a putea efectua o analiză în profunzime la nivel sectorial și macroeconomic, au
fost desfășurate o analiză sectorială și o modelare sectorială pentru energie, transport, urban,
silvicultură, agricultură și dezvoltare rurală și apă, precum şi o modelare macroeconomică și o
evaluare a impactului macroeconomic. Au fost simulate scenarii de referință și de dezvoltare și
au fost evaluare impacturile scenariilor de creștere asupra macroeconomiei. Strategia a integrat
ulterior constatările și rezultatele din exercițiile de modelare.

3.4. Educaţie
Strategia educației și formării profesionale din România 2016-2020 a fost elaborată
pornind de la măsurile stabilite în Programul Național de Reformă 2015, pentru implementarea
priorităților sistemului de educație și formare profesională, care vizează:
A) continuarea reformelor în domeniul educaţiei şi formării profesionale pentru
asigurarea unui învăţământ adaptat cerinţelor pieţei muncii şi centrat pe dezvoltare personală şi
socială;
B) asigurarea deschiderii sistemului de educaţie şi formare către toţi tinerii şi asigurarea
accesului egal la educaţie, în special pentru grupurile cu riscuri particulare.
Progresele realizate în Romania până în prezent10:
● programe sociale (Cornul şi laptele, Bani de liceu, Euro 200, Rechizite şcolare,
Acordarea de burse, Decontarea transportului).
Progresele ce urmează a fi îndeplinite:
● conectarea a 2400 de şcoli la internet;

9
www.mmediu.ro/app/webroot/.../2017-01-16_Anexa_nr_1_SNSC_13.10.2016-CL.doc
10
http://europedirectbucuresti.ier.ro/wp-content/uploads/brosura_europa_2020_8mb.pdf
 ● extinderea cu 600 de unităţi a parcului de microbuze şcolare destinate elevilor din
mediul rural şi urban.
Proiectul supus dezbaterii publice de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice ia în
considerare Strategia educaţiei şi formării profesionale Europa 2020, care conturează cadrul
pentru cooperarea europeană în domeniu, stabileşte obiective strategice pentru deceniul 2010-
2020, incluzând formarea profesională iniţială şi formarea profesională continuă, pentru ca
sistemele de formare profesională să devină mai relevante, orientate către carieră, inovative,
accesibile şi flexibile, adaptate necesităţilor pieţei forţei de muncă.
Potrivit ţintelor strategice pentru anul 2020 cel puţin 15% dintre adulţi ar trebui să
participe la programele de învăţare de-a lungul vieţii. Tot până atunci, ponderea elevilor cu
vârsta de 15 ani, cu competenţe scăzute de citire, matematică şi ştiinţe exacte, ar trebui să fie mai
mic de 15%, iar proporţia persoanelor de 30-34 de ani care au absolvit învăţământul terţiar să fie
de cel puţin 40%.
Strategia educaţiei şi formării profesionale din România în perioada 2014-2020 mai are
ca obiective scăderea abandonului şcolar timpuriu din sistemele de educaţie şi formare, care ar
trebui să ajungă sub 10%, iar cel puţin 95% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între patru ani şi
vârsta pentru înscrierea obligatorie la şcoala primară ar trebui să beneficieze de educaţie
preşcolară.
De asemenea, până în 2020, proporţia de absolvenţi angajaţi (cu vârste cuprinse în 20 şi
34 de ani), care au părăsit sistemul de educaţie şi de formare profesională cu cel mult trei ani
înaintea anului de referinţă, ar trebui să fie de cel puţin 82% (comparativ cu 76,5% în 2010).
Strategia Europa 2020 se axează pe trei priorităţi:
 creştere inteligentă - dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere şi inovare;
 creştere durabilă - promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere
al utilizării resurselor, mai ecologice şi mai competitive; creştere favorabilă
incluziunii;
 promovarea unei economii cu o rată ridicată a ocupării forţei de muncă, care să
asigure coeziunea socială şi teritorială.
Comparativ cu media europeană şi ţintele asumate de România pentru 2020, rata
abandonului şcolar timpuriu în România era de 17,3% în 2013, faţă de media europeană de 12%,
fiind una dintre cele mai ridicate din Europa, cu un progres lent în direcţia ţintei naţionale, de
11,3%, pentru 2020.
Ponderea absolvenţilor de învăţământ terţiar a înregistrat un progres bun în direcţia ţintei
naţionale, de 26,7% pentru 2020, cu o creştere de la 16,8% în 2009, la 22,8% în 2013, dar sub
ţinta la nivel european (din stategia UE 2020) de 40%, în timp ce media europeană în 2013 a fost
de 36,9%.11
În ciuda unui progres bun înregistrat faţă de testarea anterioară, rezultatele tinerilor
români, în vârstă de 15 ani, participanţi la testele PISA din anul 2012, indică ponderea foarte
ridicată a celor cu competenţe scăzute de citire (37,3%), matematică (40,8%) şi ştiinţe exacte
(37,3%), în condiţiile în care media europeană, în acelaşi an, a fost de 17,8% la citire, 22,1% la
matematică şi 16,6% la ştiinţe, iar ţinta propusă la nivel european pentru anul 2020 este de 15%.
Rata de ocupare a absolvenţilor cu vârsta cuprinsă între 20 şi 34 de ani, la cel mult trei
ani de la absolvire, a cunoscut o evoluţie descrescătoare după anul 2009, au mai arătat iniţiatorii
Strategiei.
În cazul absolvenţilor de învăţământ secundar superior, rata de ocupare în 2013 a fost de
55,5%, comparativ cu o rată de 76,2% a ocupării absolvenţilor de învăţământ superior. Cu o rată
a ocupării absolvenţilor de 66,8% în anul 2013, pe ansamblul nivelurilor de educaţie, România se
plasează sub media europeană, de 75,5%, departe de ţinta de 82%, propusă la nivel european
pentru anul 2020.
Pe ansamblul populaţiei active, cu vârsta cuprinsă între 20 şi 64 de ani, rata de ocupare în
România a fost, în 2013, de 63,9% (faţă de media europeană de 68,4%), practic fără niciun
progres notabil în perioada analizată, în raport cu ţinta de 70% propusă la nivel naţional pentru
anul 2020.
De asemenea, rata de participare a adulţilor în programe de formare pe parcursul întregii
vieţi a fost, în 2013, de 2%, mult sub valoarea europeană de 10,5% şi ţinta de 12% propusă de
România pentru 2020.

11
http://www.mediafax.ro/social/strategia-in-invatamant-in-2014-2020-reducerea-abandonului-scolar-sub-10-si-
cresterea-la-95-a-copiilor-inscrisi-in-invatamantul-prescolar-de-la-patru-ani-14076362