Ortodonţie

1. Dezvoltarea embriologică a feţei. Dezvoltarea cefalică la sfîrşitul primei luni.

In perioada embriologica ADM se defineste ca o stuctura afunctioonala ce se dezvolta sub
infl. fact.genetici si organismul matern.
Se dezv din foita ectodermica,partea cefalica incepe sa se dezvolte in a 4 s I.U. arcuri branhiale+- (săpt.
3, 4, 5 i.u.) Arc I: - inervat de trigemen-se formează părţile moi şi scheletice ale ADM: mandibulă,
maxilar, în cea mai mare parte şi muşchii masticatori
Arc II: inervat de facial; se formează mm mimicii şi o parte din osul hioid.
Arc III: inervat de IX; se formează cealaltă parte a osului hioid şi glanda tiroidă.
Arc IV şi V: inervate de X; se formează partea inferioară a gâtului şi părţile superioare ale toracelui.
Dispariţia lor se face rapid în a 35-a zi de viaţă intrauterină.
După dispariţia arcurilor branhiale, la polul superior al embrionului apare o înfundare numită
stomodeum (gura primitivă), tapetată de ectoderm şi separată de restul intestinului primitiv prin
membrana buco-faringiană. În jurul stomodeumului, prin proliferarea mezodermului se formează
mugurii faciali din care se formează maxilarul şi mandibula.În jurul stomodeumului printre muguri se
dezvoltă şi organele de simţ(olfactiv,auditiv,vizual). Mugurii faciali sunt:
1 mug frontal-se vor dezv mugurii nazali / 1-2 mug nazali interni / 2 mug nazali externi /2 mug max
superiori / 2 mug mandibulari.
Maxilarul se formează prin creşterea şi unirea mug nazali interni cu mugurii maxilari superiori.
Mandibula se formează prin unirea celor doi muguri mandibulari prin mezodermizare.
Din mugurele nazal intern se formează: Lama perpendiculară a etmoidului/Septul nazal/ Osul incisiv
Reg .median al bazei sup / Participă la formarea palatului primar
Din mugurii nazali externi se formează: Partea supero-internă a orbitei/ Aripile nasului
Oasele proprii ale nasului/ Lamele laterale ale etmoidului / Osul lacrimal
Porţiunea anterioară a maxilarului (pereţii laterali ai foselor nazale)
Din mugurii maxilari sup se formează:/Restul maxilarului /Palatul primar şi secundar/ Porţiunile laterale
ale buzei superioare
Din mugurii mandibulari se formează: Mandibula/Planşeul bucal/O parte din limbă
Dupa form palatului secundar,cav bucala va fi separata de cea nazala.La locul de unire al palatului primar
cu cel secundar se formează canalul nazo palatin.
Dezvoltatea muschilor oro- faciali incepe cu a 4 s IU. Majoritatea dinţilor au procesele de formare şi
dezvoltare în perioada organogenezei (lunile 1-3 i.u.); momentul de iniţiere este în jurul vârstei de 4-6
săptămâni i.u. există şi dinţi care încep formarea după naştere (M3).

2. Variaţiile patologice ale erupţiei dentare.

Eruptii precoce/tardive
Anomalii de nr: anodontia(abs de dinti),hiperdontie ;
Anomalii de forma : hutchinson,turner,surubelnita,
Anomalii de volum: micro/macrodontie
Anomalii de structura: amelogeneza,dentinogeneza imperfecta
Anomalii de pozitie : inclinatie,rotatie,
Anomalii de sediu :heterotopie(departe de alveola),transpozitia(schimbarea cu locul a 2 dinti) (in
afara liniei arcadei)
Incluzii denatre- raminerea dintelui in maxilar peste timpul normal de eruptie.
Reincluzii-eruptia lui in plan ocluzal si reintoarcerea in os

3. Ocluzia în dentaţia temporară. Planul post- lacteal. Poziţiile planului post-lacteal.

Ocluzia dentara trece prin 6 stadii evolutive .Prima etapa incepe cu dentitia temporara avind 3 scopuri
de baza: sa asigure masticatia; sa contribue la dimensiunea verticala a etajului inf (DVO);sa pastreze
spatiul dintre dintii permanenti si sa ghideze eruptia lor .ocluzia apare odata cu realizarea contactului
dintre incisivii sup si inf si se stabilizeaza la 18 luni cind apar primii molari temporari si se produce
prima inaltare a ocluziei.
 Dupa eruptia M2 care sunt in sens M-D mai mare ,dau nastere planului post-lacteal.El poate fi de 3
tipuri : vertical,in treapta mezializata sau distalizata.Im mod normal acest plan poate fi o linie dreapta
sau treapta usor mezializata.Prezinta o importanta clinica deoarece acest raport va fi preluat de M 1
permanent cu stabilirea unor rapoarte de ocluzie neutra,conditie pt stabilirea ocluziei normale in
dentitia permanenta.Planul post lacteal distalizat este anormal si duce la formarea ocluziei distalizate
in dentitia permanenta.
In mod normal ocluzia la nivelul caninilor,cupsidul C sup trebuie sa sa afle intre M1 si C1 inf,pe
orizontala cuspizii vestibulari ai M1 si2 sup si marg incizale a incis sup circumscriu(acopera) dintii
inf, pe verticala acoper = ½

4. Ocluzia în dentaţia mixtă. Caracteristica clinico- morfologică.

In DM rapoartele interdentare se modifica paralel cu procesele de involutie a dint temporari si cu
procesele alveolare ce urmeaza sa cuprinda dintii permanenti in eruptie.In etapa 2 incep eruptia M1 intre
5-7 ani a celor inf,apoi peste 6-12 luni a celor sup si stabilirea rapoartelor de ocluzie normala(cheia de
ocluzie Angle) cu raport Molarilor.Se observa o dezv importanta in sesn sagital a masivului facial si a
procesului alveolare sup,activitate intensa la nivelul suturilor.
Eruptia M1 perm,stabilirea rap de ocluzie neutra si eruptie incis inf si sup determina ce de-a 2 inaltare
fiziologica a ocluziei.Pt a mentine ocluzia normala e necesar : raport neutru la nivelul
molarilor;mentinerea anatomica a S ocluzale dentare.Etapa 3 cuprinde eruptia incis (5-8 ani) care
impreuna cu M1 stabilesc limitele meziale si distale a spatiilor disponibile pt eruperea caninilor si a
premolarilor .(intre 9-11 ani) ce corespunde etapei 4.caracteristic pt aceasta etapa este prezenta unui
surplus de spatiu .(P si C perman au dimensiuni mai mici ca M tempor)Pastrarea intergitatii arc dentare
este importanta pina la schimbarea completa a dentitiei pt a obtine o ocluzie armonioasa.
5. Ocluzia în dentaţia permanentă. Caracteristica clinico-morfologică
Etapa 5 corespunde eruptiei M2 perm intre 10-12 ani la fete si 12-16 la B.In mod norma cei inf erup
inaintea celor sup si prin realizarea contactului ocluzal cu antagosnistii determina cea de-a 3 inaltare
fiziologica ,condilii articular adaptindu-se complet intre cele 2 versante.Migrarea incompleta sau
anormala a acestor dinti va determina o malocluzie .Etapa 5 se incheie o data cu eruptia celor 4 M3
permanenti (16-25 ani) ce vor stimula alungirea arc dentare inf prin resorbtia marg ant a ram ascendent si
apozitia pe marg post a ram si fata externa a unghiului mandibular cu dplasarea mandibulei inainte si in
jos,favoriz inaltarea ocluziei cu reducerea supraocluziei frontale si inchiderea proceselor de crestere.

6. Deglutiţia atipică.Tipuri de deglutiţie.Tulburările în dezvoltarea aparatului dento-

maxilar provocate de deglutiţie atipică.
Deglutiţia = trecerea bolului alimentar din cavitatea bucală spre celelalte elemente ale tubului digestiv
(faringe).Cea tipica  pacientul inghite cu fata dorsala a limbii ,in contact cu bolta palatina si virful
plasat in zona retroincisiva superioara.Cea atipica  limba interpusa intre aracde in special zona
anterioara dupa aparitia dintilor.
Tipuri :1 de tip infantil după apariţia dinţilor: realizarea deglutiţiei cu limba între arcadele alveolo-
dentare pe un segment (anterior) sau pe întreg arcul dentar. Are loc contactul limbă – dinţi → dinţii
rămân la distanţă în plan vertical (ocluzie deschisă) pe un segment sau total. Pentru a apărea ocluzia
deschisă totală nu este de ajuns deglutiţia infantilă dar foarte frecventă pentru ocluzia deschisă frontală.
deglutiţia de tip palatal: în mod normal vârful limbii se găseşte retroincisiv. În deglutiţia de tip palatal
limba merge spre vălul palatin deci proiecţia vârfului vine pe zona laterală. Presupune o contracţie
majoră a musculaturii oro-faciale (orbiculari) şi are drept consecinţă apariţia retrodenţiei cu apariţia
ocluziei adânci acoperite cu caracter funcţional.
deglutiţia de tip lingual: limba îşi găseşte locul în potcoava mandibulară având drept consecinţă
vestibularizarea grupului frontal inferior ,apare prognatismul mandibular cu caracter funcţional.

7. Dereglari de respiratie orala. Tabloul clinic al respiratiei orale. Tratamentul.

După 1 an este posibilă şi respiraţia orală; în anumite cazuri respiraţia nazală este înlocuită total de
respiraţia orală.În mod patologic:Elemente obiective (vegetaţii aritenoide, raceli , procese tumorale,
deviaţii de sept) care obstruează căile aeriene superioare/ este o deprindere proastă.
Respiratorul oral are facies adenoidian ,Faţă alungită, palidă deoarece oxigenarea este proastă
Pomeţi şterşi, faţă aplatizată, Gura întredeschisă sau deschisă; uneori se văd incisivii care sunt uscaţi şi
au procese carioase pe faţa vestibualră ,Profil accentuat convex ,Prodenţie a grupului incisiv (dinţii
superiori în vestibulo-poziţie)

Modalităţi prin care respiraţia orală acţionează negativ asupra ADM:

impactul direct al coloanei de aer asupra formaţiunilor ADM: aerul loveşte bolta palatină pe care o
adânceşte prin presiune. Indirect musculatura externă se pune în tensiune şi modelează prin turtire
zonele laterale → zona frontală se duce în anterior → îngustarea maxilarului (compresiune de maxilar) ;
diferenţa între presiunea din interiorul cavităţii bucale şi presiunea atmosferică: aerul care intră pe gură
şi iese prin gură nu mai trece prin cavităţile sinusale şi presiunea lui diminuă. Presiunea atmosferică
alături de activitatea musculară determină turtirea laterală a maxilarului → îngustare.
hipotonia musculaturii buzelor (mai ales orbicularul intern): nu poate contracara efectele forţelor
laterale → prodenţie a incisivilor superiori.(vestibularizarea)
limba ocupă o poziţie posterioară şi deci obligă şi mandibula la o poziţie posterioară → mandibula este
într-o retropoziţie funcţională → profil convex accentuat.
Obiectivele terapeutice:
dacă există respiraţie orală cu cauză obiectivă: intervenţie chirurgicală ORL cu instituirea respiraţiei
nazale la foarte scurt timp (circa 1 lună).
reeducarea funcţiei respiratorii / eventual aplicare aparat ortodontic

8. Obiceiurile vicioase în apariţia anomaliilor dento-maxilare.

= acte pe care copilul le dobândeşte spontan şi le însuşeşte şi le practică o perioadă de timp cu un
anume ritm, intensitate, care pot (mai ales în timpul dezvoltării ADM) să determine sau să agraveze
unele tulburări de la nivelul acestuia.
Alimentatia artificiala cu biberon a copilului-intr-o masura oarecare este responsabila de retrognatia
mandibulei prin apasarea pe menton.
Respiratia orala- aerul loveşte bolta palatină pe care o adânceşte prin presiune. Indirect musculatura
externă se pune în tensiune şi modelează prin turtire zonele laterale → zona frontală se duce în anterior
→ îngustarea maxilarului (compresiune de maxilar) ; limba ocupă o poziţie posterioară şi deci obligă şi
mandibula la o poziţie posterioară → mandibula este într-o retropoziţie funcţională → profil convex
accentuat.; hipotonia musculaturii buzelor (mai ales orbicularul intern): nu poate contracara efectele
forţelor laterale → prodenţie a incisivilor superiori.(vestibularizarea)
Deglutitia atipica - Are loc contactul limbă – dinţi → dinţii rămân la distanţă în plan vertical (ocluzie
deschisă) pe un segment sau total,; deglutiţia de tip lingual: limba îşi găseşte locul în potcoava
mandibulară având drept consecinţă vestibularizarea grupului frontal inferior ,apare prognatismul
mandibular cu caracter funcţional.
Sugerea degetului,se adapteaza musculatura orala si faciala la suptul degetelor  deplasari sagitale
sau verticale a proceselor alveolare,intruzii incisivale,retroalveolodontii inferioare sau proalveolodontii
sup.
Sugerea buzelorsupraacoperire frontala; retroalveolodontii inferioare sau proalveolodontii sup.

9. Terminologia în Ortodonţie. Radicalul. Prefixul. Calificativul.

Criteriul de baza al terminologiei franceze dupa Izard,sunt rapoartele topografice reprez de elem
constituitive ale ADM fata de cele 3 planuri de referinta : sagital,transversal si vertical.
Terminologia cuprinde 3 categ de termeni:
Radicali- care desemneaza organul deformat sau deplasat( cheilie,melie/obraji;
gnatie/maxilare;genie/menton;cluzie/articulare;pozitie/dinti)
Prefixul- precizeaza sensul deplasarii ( plan sagital –pro/retro; transversal-endo/exo/latero;
vertical- infra/supra; pt dinti vstibulo,linguo,mezial,disto,infra,supra)
Calificativ- precizeaza sediul exact pt tes moi(faciala tot/sup/inf;jugala;labiala sup/inf; maxilara
sup/inf/uni /bilat ;mentoniera;alveolara) si indica partea afectata( uni/bilat,st/dr; simetric/asim)
Pt calificative dentare (se preciz dintele M1,P2/ sup-inf; total/partial si tipul de deplasare
gresiune,versiune,rotatie,torsiune)
10. Examenul fotostatic. Interpretarea fotografiei de profil.
Face parte din examenul clinic al pacientului si prevedere obtinerea citorva fotografii din fata si
profilul pacientului.se efectueaza de la o distanta de 0,6-0,7 m cu acelasi aparat.pe fotogrtafiile
obtinute se fac niste analize si anume:
Foto din fata – pe foto se traseaza linia mediana unind punctele nasion(N),naso-spinalis anter
(Nsa) si pogonion (Pg) si se prelungeste pina la Trichon (linia de crestere a par) si gnation GN,se
traseaza si linia ophrion (corespunde marg sup a sprincenelor) astfel se primesc 3 etaje a fetei:
Tr-Oph/ Oph-Nsa/ Nsa-Gn .se analiz simetria fetei,proportionalitatea etajelor,raportul dintre tes
moi ,rap buzelor,aspect elem anatom.
Foto din profil –se folos metoda cefalometrica de interpretare dupa Simon,Schwarz.
Se traseaza 3 planuri de referinta: 1 plan oriz Frankfurt (de la conduct ext  punct cel mai infer
al orbitei) 2 plan nazo-frontal( din nasion perpendic pe plan frankfurt ) 3 plan orbito- frontal (
din orbite perpend pe plan frankfurt). plan 2-3 format de 2 verticale constituie cimp facial de
profil,cu disntanta intre ele de 13-14 mm copil/15-17 adulti.In functie de pozitia punctului nazo-
spinal ant se pot aprecia 3 tipuri de profil:drept,convex(inainte),concav.

11. Examenul radiologic în Ortodonţie. Incidenţa endoorala cu film ocluzal ( Simpson).

Este o metoda complementara importanta .Clasific:cu film intra( cu film retroalv;cu film
muscat pt dinti inclusi,ectopii)/extraoral(teleradiografia;OPG cuprinde intreg masivul
facial in plna vertical si oriz). Rx ofera info despre tipul dentitiei,poz dintilor,starea tes
dento-parod,rap cu structuri anat vecine,
Incidenta endoorala cu film muscat-filmul izometrica si ortoradiala proiectia dintilor in
axul lung al lorinfo despre stare s osoase vestibulare si orale,rap intre dinti si cu struct
vecine anatomice,pe un cimp limitat.Se utiliz de obicei 2 incidente perpendiculare pe plan de
ocluzie deplasate lateral de linia mediana,avind dezavantaj ca in cazul incluziilor bilaterale
este necesar 2 clisee.

12. Ortopantomografia. Tehnica de realizare. Aprecierea scheletului masivului facial.

Metoda complementara,ortoradiala si cuprinde intreg masivul facial.in plan vertical si oriz.Tipuri de
OPG:in propulsie(cap la cap)/ in ocluzie habituala
Imaginea radiologică se formează având la bază proprietăţile razelor X de a se propaga în linie
dreaptă, de a pătrunde şi a fi absorbite de organe şi ţesuturi, de a reproduce filmul radiografic.Este
necesar de sursa de fascicol. Dacă fasciculul de raze X străbate reg maxilo-faciala , constituit din
organe şi ţesuturi cu compoziţie chimică, densitate şi grosimi variate, absorbţia va fi inegală, iar
imaginea rezultată pe ecranul fluoroscopic va consta din zone mai luminose sau mai întunecate. Pe
filmul radiografic reprezentarea este inversă celei de pe ecranul fluorescent, zonele luminoase vor
apărea negre (radiotransparente), iar zonele întunecate albe (radioopace). Oasele au o structură
densă şi absorb o cantitate mai mare de raze X astfel gradul de luminozitate a ecranului va fi mai
mic. Muşchii si tes moi absorb o cantitate mai mică de raze X decât oasele,astfel vor aparea doua
tipuri de zone : radioopace(corespund tes dure prin care Rx trec mai greu ) si radiotransparente(
tes.moi,aer va corespunde o culoare neagra a imaginii reale)

13. Examenul antropometric. Determinarea dimensiunilor faciale.

Face parte din examenul facial al pacientului si are drept scop aprecierea dezvoltarii somatice
dento-maxilo-faciale prin utilizarea a unor puncte antropometrice cutanate,osoase si trasarea
unor linii conventionale prin aceste puncte.Ele se grupeaza in :
Anterioare trichion,ophrion(marg orbitala super),glabela(deasupra suturii NF) ,nasion(sutura
NF),spina nasala ant,subnasale,labiala super(marg buzei-zona de tranzitie),stomion(linia inter
labiala),labiale inf,incisal super si inf(punct cel mai inf al martg incizale),pogonion(punct cel mai
ant al menton).gnathion.(punct cel mai inf si post a marg bazilare mandibulare)
Paramediane orbitale(punct cel mai inf pe marg inf a orbitei),alare(punct cel mai extern a
aripii nazale),cheilion(jonct buzelor la comisuri)
Laterale  tragion(tragus sup),auriculare,porion,zygion,kondilion,gonion.alveolon
sup/inf,ectomolar sup/inf,distomolare sup/inf.
Se mai folos Indexul de lung/lat a craniului-masurari faciale dupa Izard(Lung /latime x
100),latime = lini ce uneste punctul cel mai proeminent la niv arc zigom pe dr si stinga iar
lungime=linia ce uneste punctul Oph- Gn pe linia mediana.--> vom aprecia forma
fetei(dolicocefalic/lung, mezocefalic, brahicefalic/scurt)

14. Clasificarea materialelor de amprentare folosite in ortodontie.

Amprente din gips si materiale termoplastice ramin in istoria ortodontiei.
Tipuri de materiale:rigide(gips,acrilat ),plastice(mase termoploastice,ceara,pasta ZOE)
,elastice(hidrocoloizii reversibili/irevers(alginate);elastomeri de sinteza )
Astazi pe larg se utiliz alginatele(xantalgin,alginoplast,hidrogum ) si materiale elastice din gr A
si B siliconice (Zeta+,Elite)  confera o precizie a modelului .
15. Indicele alveolo-maxilar ( Korkhaus).
Determina lungimea arcadelor dentare.in plan sagital.Tehnica:se traseaza o linie mediana ce
trece prin punctul de contact interincisival de pe fata vestibulara pina la intersectia cu linia
perpendiculara ce uneste din stinga si dreapta P1 la nivelul santului intercuspidian.Dupa autor
aceste valori se cuprind intre 27-36 mm,in dependenta de valorile obtinute facem concluzii
despre aracade dentare.
16. Indicele alveolo-maxilar ( Pont ).
Determinal latimea in plan transversal a arc dent in functie de diametrul mezio-dista a 4 incisivi
sup.(treb sa fie N 27-34mm/28-32 mm).Se determihna cu ajutorul riglei Subler .Se calc dimens
fiecarui incisiv,suma se aduna  tipul de arcada dent. La maxila latimea arc se masoara la niv
premolarilor1 de la mijl sant intercuspid de la stinga la dreapata trasind o linie dreapta. Latimea
la niv molar:linia din santul central M 1 st/dr.La mandib  la niv premol=linia ce uneste fetele
inter dentare P1-P2 dinspre vestibular,iar la nivel molarlinia ce uneste virful cuspid MD a
M1,in ocluzie aceste valori coincid sus si jos.
Si se calc datele : indice premolar =suma incis x100/distanta intre premolari
Indice molar= suma incisiv x100/ dist molari.
17. Metode de interpretare cefalometrică utilizate în practica ortodontică.
Se defineste ca efectuarea masuratorilor ale extremitatilor cefalice a pacientului.Cefalometria
poate fi manuala sau digitala.Pe teleradiografii se determina anumite puncte cefalometrice ce
reprezinta intersectii,linii.--> rapoarte dintre aceste puncte/repere.este necesar ca aceste puncte sa
fie plasate exact si Rx sa fie calitativa.ca reper se traseaza ex:( nasion,sellae,spina nasala
ant/post,interdentale,pogonion,menton,punct pterigoid ) dupa trasarea acestor repere este posibil
de a efectua masurari liniare si angulare.
Metode : Steiner folos ca plan de referinta N(nasion)-S(seaua). Si folos diferenta intre <SNA
si SNB.Ortodontul calc valoare < ANB(A si B –puncte cele mai infundate de pe proces alv A
sup si B inf si N nasion) aceasta valoare fiind decisiva in diagn si trat .
Ricketts – determina axul si unghiul facial in conformitate cu valorile lor determinind tipul
fetei(dolico/mezo/brahi)
Tweed-foloseste 3 planuri: Frankfurt(FMA), planul mandibular (IMPA) si planul –axa
incisivului inferior (FMIA)  triunghiul Tweed in corelatie cu SNA,SNB,ANB.

18. Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare.

Factori generali : ereditatea(defecte congenitale,despicaturi,sifilis); tulb
endocrine,metabolice;procese infectioase,tulb de nutritie,traume si accidente
Factori locali:obiceiuri vicoase,alimentatia artificiala,patologii anatomice(fren
scurt,inalt),pozitia incorecta in timpul somnului,caria si complicatiile ei,pierderea precoce a
dintilor,etc.
Patogenie va depinde de factorul cauzal tablou clinic caracteristic.
19. Biomecanica forţelor ortodontice în deplasările dentare.
Forta ortodontica –forta artificiala generata de un AO,fiind un intermediar intre cimp dentar si
AO.Ele pot fi artificiale (active/mecanice) –produse de proprietatile materialelor din care sunt
confectionate(surub,inele elastice,otel inox); fiziologice(functionale/naturale) – asigurata de
muschii periorali caror li s-au schimbat intensitate si directia de actiune.Dupa durata de actiune :
continue(de intensitate constanta,permanenta) este asig de arcuri ,parate fixe.);
ritmice(discontinue)- sunt prezente perioade de reapos pina la urmatoarea activare ( ligaturi de
sirma,fire,arcuri); intermitente ( forte musculare) –alterneaza perioade de repaos cu cele de
actiune(aparate mobile,mobilizabile). Dupa intensitate : slabe(fara intreruperea circul
sangv),medii ( intrerup part dar cu reluarea ei dupa indep AO),puternice ( ligam strivite cu zone
de necroza)
Forte ortodontice – pina la 200g pe dinte monoradic
Forte ortopedice- > 250-1000 g pe dinte monoradic
Aceste forte induc tipuri de deplasari : versiunea( cor si rad se deplas simultan dar in sens opus)/
gresiune(deplasare corporala pe oriz,vertic,oblica), misc de rotatie (In jurul axului), torque (
deplas radac dint in plan V-O ,cor se mentine pe loc )

20. Influența factorilor genetici, endocrini și funcționali în dezvoltarea normală a

aparatului dento-maxilar.
Factorii genetici : Acţionează în interdependenţă cu factorii de mediu şi determină forma şi volumul
dinţilor şi maxilarelor, rapoartele intermaxilare şi cronologia erupţiei dentare.Dintre anomaliile
nescheletale în care e incriminat factorul ereditar menţionăm: anodonţia (redusă sau întinsă),dinţii
supranumerari,diastema modificări de volum şi formă,modificări de erupţie dentară (precoce, întârziată)
Dintre anomaliile scheletale:prognaţia de mandibulă adevărată (exces de creştere a mandibulei)
ocluzia adâncă acoperită, dizarmoniile dento-alveolare cu înghesuire sau spaţiere .
Endocrini : Intervin major în perioada creşterii şi dezvoltării după naştere Ei reglează gradul şi ritmul de
creştere a copilului. Tulburarile endocrine pot duce la –gigantism,nanism,acromegalie, cu semne clinice
caracteristice .
Functionali: Deglutitia atipica - Are loc contactul limbă – dinţi → dinţii rămân la distanţă în plan vertical
(ocluzie deschisă) pe un segment sau total,; deglutiţia de tip lingual: limba îşi găseşte locul în potcoava
mandibulară având drept consecinţă vestibularizarea grupului frontal inferior ,apare prognatismul
mandibular cu caracter funcţional.
Respiratia orala- aerul loveşte bolta palatină pe care o adânceşte prin presiune. Indirect musculatura
externă se pune în tensiune şi modelează prin turtire zonele laterale → zona frontală se duce în anterior
→ îngustarea maxilarului (compresiune de maxilar) ; limba ocupă o poziţie posterioară şi deci obligă şi
mandibula la o poziţie posterioară → mandibula este într-o retropoziţie funcţională → profil convex
accentuat.; hipotonia musculaturii buzelor (mai ales orbicularul intern): nu poate contracara efectele
forţelor laterale → prodenţie a incisivilor superiori.(vestibularizarea)
Masticatia - La început funcţia masticatorie se realizează fără prezenţa dinţilor pe arcadă, având ca unic
aliment laptele natural/ artificial.(biberon,suzeta). Eficienţa masticaţiei este asigurată de prezenţa
dinţilor şi de starea lor de sănătate.Masticaţia se relizează cu activitate musculară corespunzătoare. Într-
o alimentaţie de tip leneş oasele rămân mici. Acest lucru poate avea efect indirect prin favorizarea
apariţiei leziunilor carioase (lipsa autocurăţirii, salivaţie redusă)

21. Clasificarea aparatelor ortodontice.

Mod de agregare:fixe,mobile(activator Andresen,Balters,Frankel),mobilizabile(placi
ortodontice)
Mod dupa care intervin la nivelul tesuturilor pe care trebuie sa le corecteze:mecanice 
exercita forte prin interm materialelor ce le contin (surub,placa); functionale  functioneaza prin
transformarea contractiilor musculare in forte otodontice ; pasive(de contentie)- mentin rezultatul
obtinut pina la consolidarea lui(nu exercita forte doar mentin)
Dupa sediu: intra/extra orale.mixte
Materialul de confectionare : plastice,metalice,ceramice,mixte

22. Istoricul dezvoltării ortodonției.

In primul rand, trebuie mentionat "parintele stomatologiei," Pierre Fauchard care in lucrarea sa din 1728
- "Chirurgul Dentist" - dedica un intreg capitol metodelor de indreptare a danturii
in 1757, dentistul francez Bourdet publica la randul sau o carte, "Arta dentistului", din care un capitol
era rezervat modalitatilor de aliniere corecta a dintilor si totodata dispozitivelor folosite in acest scop
In 1819, Delabarre a introdus in practicile de indreptare a dintilor crosetul de sarma, iar in 1841,
Joachim Lafoulon a inventat termenul de "ortodontie."
Istoricii considera ca titlul de "parinte al ortodontiei" trebuie oferit atat lui Norman W. Kingsley, dentist,
sculptor, scriitor si artist, autorul lucrarii "Tratat asupra anomaliilor maxilarului" (1880), cat si lui J. N.
Farrar, autorul lucrarii in doua volume "Tratat asupra iregularitatilor dentare si a modalitatilor de
corectare a danturii." Acestuia din urma ii datoram inventarea aparatelor dentare, el fiind totodata si
primul care a sugerat folosirea presiunii asupra dintilor la intervale regulate pentru a-i indrepta.
O alta figura marcanta in evolutia ortodontiei este Edward H. Angle (1855-1930), care a dezvoltat primul
sistem de clasificare a malocluziilor 1889, sistem care se foloseste si astazi. Sistemul sau le oferea
dentistilor o metoda simpla de a descrie cat de strambi sunt dintii, in ce directie sunt indreptati acestia si
cum sunt ei aliniati in cavitatea orala. Tot Angle este cel care, in 1901, a pus bazele primei scoli de
ortodontie si a organizat Societatea Americana de Ortodontie, care a devenit Asociatia Americana a
Ortodontilor in anii 1930.In 1922 apara teleradiografia, Tweed si Merifield deasemenea si-au adus
aportul in ortodontie in metode de tratament a malocluziilor.

23. Menţinătoare de spaţiu. Indicaţii. Particurităţi de confecţionare în perioadă de

dezvoltare a copilului.
I-tii :in extractii precoce a dintilor temporari pt mentinerea spatiului necesar eruptiei dintilor
perm; in extractia dintilor perman cind nu este posibila inchiderea bresei prin deplasari denatre
si se pastreaza spatiul pt protezare definitiva si impiedica migrarea dintilor vecini si antagonisti.
Particularitati in etape clinico-tehnice fata de cele pt maturi nu sunt.se tine cont doar de
dimensiunile necesare,raportul structurilor vecine si care vin in contact cu aparatul.
Ele pot fi :unice/multiple,/ca simple prelungiri ale bazei placii la nivelul zonei edentate sau
modelate corespunzator(de aspectul dintilor) pt scop fizionomic.Pot fi fixe sau mobilizabile.,sub
forma de placute acrilice sau inele metalice. Se pot fixa M si D de dinte sau doar la o
extremitate.

24. Macrognatia maxilarului superior. Definitie, clinica, metode de diagnostic si tratament.

Patologie ereditara sau dobindita caract prin crestere excesiva a maxilei si respectiv marirea etaj
mijlociu.Tablou clinic= exooral aspect in cioc,etaj inf mics,cel mijl marit,endooral= malocluzie
cl 2/1 cu distalizarea ocluziei,incisivii sup ii protruzie,arcada sup forma V ,ocluzie adinca in
acoperis,cu tulb funct .
Diagn= exam fotostatic,de model,teleRX de profil,OPG
Trat = in cazuri grave trat chir asoc cu cel ortod.( activator Andresen,frankel tip 2 , tehnica fixa
edgewise,arc drept,contentie – retainer ,trainer9gutiera)

25. Anodontia dentara primara. Etiologie. Diagnostic. Metode de tratament.

26. Retrognatia maxilarului inferior. Etiologia. Clinica. Diagnostic. Tratament.

Patologie ered /dobindita caract prin subdezv mandibulei.ca etiol= fact genetic,aliment nerati in
timpul sarcinii,traume,pierd precoce a dintilor,tip de masticatie,tulb endocr,obic vicioase. TC
=mandibula deplasata post in aspect de cioc,profil convez,,etaj inf mics, endooral=malocl cl
2/1,cu distaliz ocluziei,,incis sup in protruzie,arcada sup ingusta,ocluzie adinca.
Diagn= exam fotostatic,de model,teleRX de profil,OPG
Trat = in cazuri grave trat chir asoc cu cel ortod.( activator Andresen,frankel tip 2 , tehnica fixa
edgewise,arc drept,contentie – retainer ,trainer(gutiera)
27. Tortopoziţia. Definiţie. Tabloul clinic. Diagnostic. Tratament.
Anomalie dentara de pozitie a dintelui in oricare din planuri.Tc se manifesta prin tulb a relatiilor
dento-alv,ocluzale,a dinamicii mandibulare si fizionomice.
Diagn= exam clinic + Rx
Trat =ortodontic cu aparate fixe/mobilizabile, sau mixt chirurg.

28. Tipuri ale anomaliilor dentare de formă şi structură. Diagnostic. Tratament.

De forma –este expresia tulbur produse in perioada de morfodifer.tipuri: usoare( cui,clapa de
pian,surubelnita )  grave in perdea (sudarea celor 4 incis).
De structura – amelogeneza/dentinogeneza imperfecta ,hipoploazia ( defecte in formarea
smalt pete albe,cu santuri sau leziuni),dinti de tetraciclina,
Diagn-exam clinic si Rx
Trat- terapeutic /ortopedic in defecte mari.
29. Anomalii dentare de numar. Varietati. Clinica. Diagnostic. Tratament.
30. Macrodentia. Definitie. Varietati. Criteriul de determinare a macrodentiei.
Volum marit a dintelui/grup.ca urmare a tulb in perioada de formare dentara in morfodiferentiere. Pe
langa cresterea dimensiunilor coronare si radiculare, dintii afectati prezinta si o accelerare a dezvoltarii
si a eruptiei.Macrodontia poate fi localizata, partiala sau generalizata. Macrodontia localizata apare cel
mai frecvent la nivelul incisivilor superiori.Macrodontia partiala apare in hipertrofia hemifaciala
congenitala. Aceasta apare unilateral, la nivelul partii afectate.
Macrodontia generalizata (care afecteaza toti dintii) apare foarte rar si se asociaza cu
gigantismul..Tratamentul microdontiei, a carei principala consecinta este de ordin estetic, este
facultativ. El consta in purtatul, timp de o perioada de la 1 la 3 ani, a unui aparat dentar./slefuirea marg
incizale cu remodelari,trat protetic
Criteriu de determinare – se calc suma latimii incisivilor D-M.in dependent de suma obtinuta ( N 28-32
mm/27-34 ) dupa Pont

31. Aspecte clinice ale incluziei dentare. Tratamentul curativ al incluziei dentare.
Incluzia = rămânerea în profunzimea osului a dinţilor peste doi ani de la momentul în care ar fi trebuit să
erupă pe arcadă.
Tipuri:Înaltă: dinţi foarte profund în os
Medie: dintele se găseşte la ½ distanţei între mucoasă şi osul bazal
Joasă: dintele în apropierea mucoasei pe care uneori o străpunge (= incluzie parţială).
Semne clinice:
Puţine semne pentru incluziile joase şi medii
Bombări la nivelul respectiv/Modificarea spaţiului necesar venirii pe arcadă a dintelui aflat în incluzie,
persistenţa dinţilor temporari/Semn patognomonic pentru incluzia de canin: IL este orientat cu coroana
spre distal pentru că cel mai frecvent caninul inclus este mezioînclinat
Dinţii laterali au axul înclinat spre breşe.
Tratament: trebuie asigurat spaţiul necesar erupţiei (se păstrează dinţii temporari şi se suplimentează
spaţiul); se face lărgire în toate planurile. În caz de macrodonţie se face extracţie.si facilitarea prin
tracţiune a erupţiei:
peritisulară: sârmă în jurul dintelui (la colet). E cea mai bună dar e nevoie de bună evidenţiere la nivel
coronar deci nu se poate face decât când dintele are o poziţie de incluzie joasă sau cu sacrificiu mare de
os (contraindicat)
intratisulară: se sapă o cavitate pe faţa cea mai vizibilă în timpul intervenţiei chirurgicale. În această
cavitate se cimentează un cârlig, inel de tracţiune sau buton

32. Ectopia dentară. Tratamentul curativ al ectopiei dentare.

= anomalia în care un dinte erupe în afara liniei arcadei, spre vestibular sau oral.
Erupţia unui dinte în afara perimetrului arcadei = heterotopie. Dacă e spre vestibular = ectopie.Ectopia
interesează mai ales ultimii dinţi care erup: CS, PM2 inf.Un dinte aflat în erupţie, în mod normal dacă nu
are spaţiu sau dacă are un obstacol, alege drumul minimei rezistenţe.
Cauzele ectopiei :obsacole pe traseul de erupţie,persistenţa pe arcadă a C temp sau procesul de
resorbţie al C se desfăşoară într-un plan înclinat ce dirijează erupţia C perm în ectopie;
extracţia precoce a C temp → fibromucoasă foarte dură ce se poate chiar scleroza; dinţi supranumerari.
cauze ce ţin de spaţiu:rezultatul macrodonţiei, maxilare anormal dezvoltate (compresiune de maxilar )
migrare anterioară grup lateral (meziopoziţie generalizată) datorită extracţiilor precoce
Ectopia vestibulară:Tulburări estetice (zâmbet),Bombare/ ulceraţii buza superioară
Tratament: Îndepărtarea obstacolului şi aducerea dintelui pe arcadă. Un dinte ectopic vestibular se
poate reîntoarce în ectopie. Un dinte în ectopie palatinală nu se mai întoarce în ectopie.
Obţinerea spaţiului necesar pentru aliniere în funcţie de anomaliile asociate sau responsabile (lărgire de
maxilar, avansarea grupului frontal, distalizarea grupurilor laterale). Se mai poate folosi soluţia radicală
de obţinere a spaţiului pentru canin (extracţe).Alegerea dinţilor de extras ce trebuie să îndeplinească
condiţiile: dintele trebuie să fie în apropierea caninului: IL sau PM1. Este de preferat să se extragă PM1
deoarece după M1 are vulnerabilitatea cea mai mare la carie. Se extrage PM1 când nu există carii pe alţi
dinţi.
33. Transpoziţia dentară. Tratamentul transpoziţiei dentare.
= schimbarea locului unui dinte cu vecinul său. Interesează preponderent caninii care fac transpoziţie fie
cu incisivii laterali fie cu premolarii.Transpoziţiile pot fi uni sau bilaterale.
Cauze:Poziţia iniţială de formare a dintelui in embriogeneza9pozitia mugurelui sau migrarea lui )
Transpoziţia parţială –coroanele dinţilor sunt inversate doar parţial.
Atsfel, dinţii implicaţi în acest tip de transpoziţie sunt situaţi unul în spatele celuilalt.
Pe lângă probleme fiziologice care apar în urma acestei situaţii, cele ocluzale sunt şi mai grave. Astfel pot
să apară blocaje ocluzale severe în momentul în care pacientul realizează mişcări de lateralitate.
Transpoziţia totală – reprezintă forma de transpoziţie în care caninul şi primul premolar sau caninul şi
incisivul lateral vecin îşi schimbă complet locul pe arcadă.
Astfel, continuitatea arcadei nu este întreruptă, dinţii fiind bine aliniaţi, însă simetria celor două jumătăţi
de arcade nu mai este păstrată. In funcţie de ce tipuri de dinţi îşi inversează locul, pot să apară tulburări
fizionomice, ocluzale sau chiar lezarea mucoaselor din jur.
Tratamentul în transpoziția completă- nu se effect,se poate de recurs la coroane artificial sau
restaurari cu compozite
Tratamentul în transpoziția parțiala- Atitudinea terapeutică este dictată de raportul apexurilor celor 2
dinți interesați de transpoziție..se vor utiliza aparate fixe de repozitionare a dintilor/ reastaurare .

34. Entopia dintilor. Definitie. Cauze. Clinica. Diagnostic. Tratament.

= anomalia în care un dinte erupe în afara liniei arcadei =Eruperea spre oral = entopie.
Un dinte aflat în erupţie, în mod normal dacă nu are spaţiu sau dacă are un obstacol, alege drumul
minimei rezistenţe.
Cauzele ectopiei :obsacole pe traseul de erupţie,persistenţa pe arcadă a C temp sau procesul de
resorbţie al C se desfăşoară într-un plan înclinat ce dirijează erupţia C perm în ectopie;
extracţia precoce a C temp → fibromucoasă foarte dură ce se poate chiar scleroza; dinţi supranumerari.
cauze ce ţin de spaţiu:rezultatul macrodonţiei, maxilare anormal dezvoltate (compresiune de maxilar )
migrare anterioară grup lateral (meziopoziţie generalizată) datorită extracţiilor precoce
Ectopia palatinală-Deranjează la mişcările mandibulare = tulburări ocluzo-articulare
Deregl integrit arc dentare.Nu dă probleme estetice mari
Tratament : Un dinte în ectopie palatinală nu se mai întoarce în ectopie.
Obţinerea spaţiului necesar pentru aliniere în funcţie de anomaliile asociate sau responsabile (lărgire de
maxilar, avansarea grupului frontal, distalizarea grupurilor laterale). Se mai poate folosi soluţia radicală
de obţinere a spaţiului pentru canin (extracţe).Alegerea dinţilor de extras ce trebuie să îndeplinească
condiţiile: dintele trebuie să fie în apropierea caninului: IL sau PM1. Este de preferat să se extragă PM1
deoarece după M1 are vulnerabilitatea cea mai mare la carie. Se extrage PM1 când nu există carii pe alţi
dinţi.
35. Anomaliile tesuturilor moi. Clinica. Diagnostic. Tratament.
Fren lingual scurt cauza a malocluziilor(,provoaca defect de fonatie.Ca tratament
frenuloplastia
Insertia frenului buzei sup pe creasta poate determina disarmonia dento-alveolara sup forma
de diastema, iar bridele si cicatricele vor fi obstacol in dezv proceselor dento-alv si ocluzale.
Macroglosia prognatia mandibulara,proalveolie,prodentie.
Tratament: chirurgical.(indep cauzei)

36. Examenul facial si intraoral al pacientului ortodontic.

Examenul facial cuprinde : examinarea structurilor craniofaciale( simetria,egalitatea etajelor,tip

facial dupa Izard),a partilor moi(pielea ,raportul buzelor, GL) si ocluzia dentara.
Se atrage atentia la tipul respiratiei,forma nasului,simetria narinelor,palparea struct
osoase,ATM,profilul.,mentonul,se analiz gradul de deschidere a gurii,
Endo-oral: se analiz vestibulul(frenurile vestibulare,insertia,cul muc) si cavitatea propriu-
zisaarcadele dent( nr de dinti,forma,pozitia,volum,prez proceselor patolog) si alveolare( starea
lor,forma,adincimea boltei palatine,simetria,),parodontiul,muc orala si limba, ocluzia.

37. Teleradiografia: definitia, tehnica efectuarii, tipurile, punctele principale.

Este o radiografie executata la distanta .Se cunosc 3 tipuri: fata,profil,axiala.
Tehnica :pozitionarea pacientului in cefalostat cu fixarea capului in pozitie de 90 grade fata de
fasciculul de raze la o dist de 1,5 -2 m.In conducturile auditive externe pe dr si stinga se fixeaza
bratele verticale ale stativului din lemn (ca fascicolul sa treaca prin ele).capul pacientului este
orientat dupa planul Frankfurt(paralel cu podeaua incaperii) si se imprimeaza pe cliseu imaginea
obtinuta. Pt interpretare se util puncte antropometrice :
nasion,sellae,basion,porion,orbitales,spina nas ant si post,prostion,puncte A si
B,pogonion,interdentale,menton,punct gonion,punct pterigoid.

38. Clasificarea anomaliilor dento-maxilare dupa Angle.

39. Clasificarea germană a anomaliilor dento-maxilare.
Imparte anomaliile in 6 sdr:
1 SDR cu compresie de maxilar : cu protruzie(cu/fara spatiere) si cu inghesuire
2 SDR de ocluzie incrucisata
3sdr progenic - de conducere fortata/ fals retrognatism maxilar/ adevarat.
4 sdr de ocluzie adinca acoperita
5 sdr ocluzie deschisa: cu variante gnatica si dento-alv
6 alte anomalii monocauzale ca urmare a pierderii precoce d.temp/ transpozitii,reincluzii.

40. Amprenta în ortodonţie. Materiale. Instrumente.

41. Metodele speciale de examinare a funcţiilor aparatului dento-maxilar, electromiografia,
miotonometria, palatografia.
Miotonometria investig tonusului musc modificat in raport cu schimbarile funct a aparat
stomatognat si cele motorice a mandibulei.Se realiz cu ajutorul tonometrului Szirma in
stare de rapaos si in contractii musc maxime.
Electromiometria determ eficacitatea neuromusc in disfunctii ocluzale si precizam
caracterul acestor disfunctii musc in anomalii dentomaxilare.Se realiz in repaos fiziol
relative, intercuspidarea maxima,ocluzie centrica,ocluzi cu effort,miscari funct mandib.
Palatografia  se apreciaza contactyl intre limba si palat dur.

42. Aparatele ortodontice mobilizabile. Definiţie. Avantaje şi dezavantaje.Elemente de

ancorare a aparatelor ortodontice mobilizabile.
Dispositive ce se mentin in cavitatea bucala prin interm elem de ancorare si pot fi fixate si
indepart atit de medic cit si de pacient.
A-je: transmit forte ortod la nivelul oaselor maxil prin intermed support dento parod/ muco-osos;
nu suprasolicita dintii avind support mixt; baza extinsa ofera posib de a insera mai multe elem
active  realiz m.multor obiective terapeutice.; permit o igienaa cav buc; purtarea lor nu
impiedica trat odontal; elem de act se activeaza de pacient; tehn de confect simpla, cost accesibil.
D-je : risc ca pacientii sa nu-l poarte cit trebuie(pt ca il scot independent); aparitia unor modif
patol a muc; deform elem de act/ancorare in manevre neatente.
Tipuri: placi si gutiere.
Elem de ancorare: crosete( liniare Stahl,proximo-vestib, swartz,in delta , circulare 
adams,Jackson,simplu/modificat) si gutiere ( reprez niste prelungiri a bazei placii pe fata
ocluzala si vestib a dintilor lat fiind in contact intim cu S dent )
De vazut desene in caiet

43. Elementele active ale aparatelor ortodontice mobilizabile.

Ele produc fortele ortodontice .--> surub ortod, arc coffin,arc vestibular si arc secundar.
Surubulde dilatare( 2 rame lat + 2 tije de ghidaj + filetul central ),in balama ( pt larg arc
anterior in V),de deplasare segmentara,surub deschis(pt inchiderea spatiilor),compus in T.
Arc coffincu act anter( alc din curbura princ /cerc + 2 extremitati recurbate )
Arc vestibular elem elastic din sirma fixat in partea ant a placii.( alc din curbura princip pe fata
V a incis+ 2 bucle de activare + 2 conexiuni terminale ce trec prin spatial interdentar C-P1 + 2
cozi ce se fix in baza )
Arc secundar  alc din parte retentive in baza placii + parte terminal active pe fata orala
/proximala a dintilor. Poate fi de dif forme liniar (deplas dintii M sau D ),in V cu virf spre
incizal, incrucisat pt inchiderea diastemei,in S in derotari ,in 8,ciuperca,

+ mentinator de spatiu,semigutiere,scut lingual. De vazut desene in caiet

44. Aparatele ortodontice mobile. Definiţie. Avantaje şi dezavantaje.

Constructive lipsita de elem de ancorare si actioneaza stric prin interm contractiilor musc modif
in forte ortod cu effect therapeutic asupa ADM.
A-je : lipsita de sist de ancorare/ asig dezv oaselor prin stimularea activ. Musccreste aport sang
 cresc oasele,/ asig inlat deprinderilor vicioase./ effect therapeutic bun
d-je : aparate voluminoase/nu permit indeplinirea functiilor/ necesita o purtare indelung ( min 12
h)/disconfortul pacientului.,nu action la niv bazelor ososase.

45. Activatorul Andrezen-Haupl. Elementele componente. Indicaţii.

Aparat mobil – alc din placa palatinala(acop bolta palatine si fata orala a arc dent) si una linguala
( acop fata orala pina in sac lingual ) sudate intre ele cu masa interocluzala acrilica,arc vestibular
superior cu bucla in L, si mai poate contine adaugator arc coffin,surub,arc secundar,mentinator
de spatiu..este indicat in malocluzia clasa 2 angle cu rol miodinamic.

46. Regulatorul funcţiei Frankel. Elementele componente. Tipurile de regulatoare.

Foloseste musc circumorala.stim functiile normale, scade hiperfunctia m.orbicular,buccin.I-tii :
clasa 1,2,3 angle.sunt 3 tipuri .
1 tip pt compresia de maxilar cu prodentie supr,retrodentie inf.Alc din ( 2 scututri later vestib
sit la distant de process alv +2 scuturi mici inf anter pe vestib parafrenal + un arc vestib super si
un arc infer vestib + crosete )
Tip 2 arc palatinal + scut lat si ant pt indep muc+ arc lingual(mentine alinierea dintilor)+ bucle
canine.
Tip 3  scut lat + arc vestib sup cu scut labial+ arc inf cu bucle pe canin+ arc palat
47. Bionatorul Balters. Tipurile existente. Elementele componente. Indicaţii.
Sunt 3 tipuri :
Tip 1 standart alc din placa ling acrilica +placa palat unite cu masa interocluzala + arc
palatinal si unul vestibular ,scop de a reorienta poz mandibulei fata de maxilla prin indeppartarea
musc perioorali.si expansiunea maxilarelor.
Tip 2 = cu 1 ,are ca scop schimbarea comportam a limbii( pozitia si hiperfunctia ), in ocluzie
deschisa.
Tip 3  inversat – reorientarea pozitiei limbiicatre posterior (care are o pozitie ant  a favor
prognatia mandib ) ce urmeaza sa stimuleze dezvoltatrea maxilarului super prin deplas vestib a
dint sup ,va stimuli o scaderea usoara a cresterii arc inf.
Indicatii inghesuiri dentare,ocluzie deschisa,prognatie mandib,

48. Restructurările tisulare la deplasarea orizontală şi verticală a dinţilor în tratamentul

ortodontic.
La nivelul ligamentelor la aplicarea unei forte pe dinte ce depaseste presiunea sangv din
capilare > 25-30 g/cm3 colaps cu extravazarea lichid extracel si presiunea inca marita 
fibrele se indind de partea opusa deplasarii dintelui ,celulele dispar si se produce hialinizare
larg spat periodontal cu aparitia a 2 zone: de tensiune si de compresie.
La nivelul osului alveolar  la o comprimare slaba ,pres scade in ligam creste nr de
osteoclaste  distructie osoasa cu resorbtie. In parallel cu o apozitie osoasa stimulate de efectul
tractiunii si defectul obtinut tinde sa fie reparat prin formarea de os nou se form matricea
osoasa cu mineralizarea ei ulterioara.
Reactiile cementului /dentine resorbtie radiculara,hipercementoza,cuduri radiclare.

49. Dizarmonia dento-alveolară cu înghesuire dentară. Cauzele. Manifestările clinice.

Este cauzata de o discordanta intre marimea maxilarelor si dimensiunile dintilor, cauzate de tulb
in cresterea oaselor,dinti supranumerari,macrodontie,pierderi temporari,anomalii de poz dentra.
Inghesuirea poate fi usoara,medie si grava.TC va depinde de severitatea inghesuirilor.Forma
usoara – se observa o slaba inghesuire ,forma medie –mai accentuata,defect estetic mai vizibil,cu
modif de ocluzie.
Forma grava –si frontalii sau cei laterali pot fi expulzati de pe arcada,abraziuni dentare,trtru,tulb
de ocluzie,dureri ATM,singerari ging la niv incongruentelor.
50. Metode de creare a spatiului in arcada dentara.Tratamentul inghesuirii dentare.
Pot fi create prin :expansiune de maxilar sau prin extractii denatre .Cu aparate ortodontice
mobilizabile cu surub,aparate fixe.
51. Diastema. Varietăţi clinice. Etiologia. Clinica. Tratamentul.

patologie caracterizată prin prezența unui spațiu interincisiv între cei doi incisivi centrali
superiori. Uneori poate să apară și la nivelul incisivilor centrali inferiori
Între IC superiori se consideră că există 2 forme de diastemă:
- diastemă primară/adevărată – determinată de dezvoltarea exagerată a frenului buzei
superioare sau de inserția joasă a sa
- diastemă secundară/falsă – având alte cauze: anodonția de IL, meziodens
Diastema poate fi: - simetrica - asimetrică
Etiopatogenie
frenul buzei superioare fibromucoasă abundentă sept fibros
anodonția de incisiv lateral, canini incluși orizontal care presează pe apexurile incisivilor
ereditatea
TC: prezenta spatiului intre IC , Fonația este afectată prin prezența vocii siflante. Funcția estetică este
afectată.
Tratamentul cuprinde trei etape:
 îndepărtarea chirurgicală a cauzei
 deplasarea ortodontică a dinților
 contenție

52. Anomaliile de număr: anodonţiile, dinţii supranumerari. Cauzele. Manifestările clinice.

Tratamentul.
Dintii supranumerari: Cauze_tulb in aparatul genetic,tulb procesului de formare a mugurilor ,etiol
necun definititv.
Dinţii supranumerari produc:tulburări (blocaje) ocluzo-articulare
malpoziţii,incluzii dentare,tulburări fizionomice,tulburări nervoase (senzitive şi motorii).
Tratament:extractia lor
Excepţii de la extracţie:aliniere a dinţilor supranumerari fără să deranjeze estetic (incisivi inferiori)
apar şi există dizarmonii dentomaxilare cu spaţieri
Anodontia-

53. Tulburări în erupţia dentară. Cauzele. Metodele de diagnostic şi de tratament.

În ceea ce priveşte vârsta de erupţie dentară, putem vorbi de o erupţie precoce sau
o erupţie întârziată faţă de normal. cu consecinţe diferite asupra dinamicii şi funcţionalităţii aparatului
dento-maxilar. Erupţia dinţilor temporari la copil se petrece, în mod normal, la următoarele vârste: între
6-12 luni erup incisivii, între 12-18 luni primii molari, între 18-24 luni caninii şi între 24-30 luni
molarii doi, de obicei cei inferiori înaintea celor superiori.

Erupţia precoce - apariţia anticipată a dinţilor normal conformaţi în cavitatea bucală. Acest fenomen se
însoţeşte de o dezvoltare precoce şi o accelerare în calcifierea dinţilor cauzată fie de factori de ordin
general (factori de mediu, sex, unele stări patologice endocrine sau boli febrile) sau factori
locali(extracţia dinţilor temporari cu 6-12 luni înainte de perioada de erupţie a dintelui permanent
stimulează apariţia precoce pe arcadă a acestuia cu apariţia unor tulburări şi în ordinea de
erupţie). Erupţia întârziată (tardivă) înseamnă apariţia dinţilor în cavitatea bucală după un interval de
timp mai mare decât intervalul mediu considerat normal.

Factorii implicaţi în erupţia tardivă a dinţilor pe arcade sunt fiziologici şi patologici:-Cauzele

fiziologice pot fi reprezentate de persistenţa dinţilor temporari peste vârsta normală de erupţie a celor
definitivi (anchiloza dento-alveolară )sau de formarea unui ţesut dens, greu de străbătut la nivelul cavităţii
bucale . Întârzierile de cauza patologică sunt datorate fie unor cauze locale, precum obstacole( dinţi
supranumerari, tumori odontogene şi nonodontogene), fibromatoza gingivală, lipsa de spaţiu pe arcadă,
care determină incluzia osului în propria alveolă, sau unor cauze de ordin general- rahitism, carenţe
vitaminice, sindroame genetice( sindromul Down), factori endocrini( hipofuncţia hipofizară şi tiroidiană).

Alte tulburari:de pozitie,de forma,volum,etc

54. Obiectivele tratamentului malocluziei de clasa II/1 după Angle în perioada dentiţiei
mixte.
Dupa Merifield : 1 tratam fara extrac dent cind incogr inf nu depasesc 0-3 mm fara necesitatea
unei corectii cefalometrice ,iar decalaj sagital la niv molarilor nu depaseste 1-2 mm.Se realiz
distaliz arc dent cu/fara extractia M3 sup.. 2 trata cu extra dent 14,24,35,45 cind incogr inf nu
depas 2-3 mm si nu este necesar corectia cefalom,iar deficit in zona medie nu depas 3-4 mm si
raport distal al dinitlor nu este mai mare de 4 mm…3sit similara cu 2 dar raport distal al dint de
un cuspid se pot extrage doar p 1 sup si eventual cei inf., 4 incong ant depasesc 3-4 mm si sunt
prez fenomene compensatorii a cl 2,se extrag P sup si inf cu distaliz arc sup.
Stanciu : abordare terap prin forte de crestere cu infl directa a componentelor de crestere,,/
formarea spatiilor dentare fara extr dar prin metode conserve,,/ cu extractia de prem// corectia
cefalom cu permutari chir a maxilarelor.
55. Malocluziile de clasa II-2 Angle. Clinica. Tratamentul.
Exo : profil convex,<Z mics/N , etaj inf mics
Endo : rap distalizat,retruzia dint sup,maxilare forma de trapez,ocluzie adinca gr 1,2,3,,zimbet
gingival.
RX:SNA N/marit,, SNB mics , ANB N /marit, AoBo N/marit
Trat : aparate fixe: arc drept,edgewise,tweed merifield,Begg,
Frrenkel 2,adresen,trainer(gutiere)

56. Cauzele, tabloul clinic şi tratamentul formei false a malocluziei de clasa III Angle.

57. Etiopatogenia, clinica şi tratamentul formei adevărate a malocluziei de clasa III Angle.

58. Obiectivul ortodonţiei, organizarea secţiei, deontologie.

Prevenirea si indepartarea anomaliilor DM
Organizarea sectiei: amplasare in vecinatatea cab stom,spatiu de minim 8 m2 cu conditii de
respectare a principiilor ergonomice si normelor de protectie a muncii .Instalarile electrice,de
gaz,apa,ventilare sa fie izolate.Iluminarea sa dispuna de sursa de lumina 800-1000 Lux
,iluminarea locului de munca 4000-8000 lux.in lab sa fie sala de gipsare,de baza de lucru ,de
sudare.
Deontologia : norme de conduita si obligatii etice respectate, relatii pacient –medic/medic-
medic/medic-asistent.
59. Dezechilibre ocluzale aparute in urma dereglarilor functionale (respiratie orala,
deglutitie atipica e.t.c.)
60. Profilaxia anomaliilor dento-maxilare in diferite perioade de virstă .

Şef studii,

dr. șt. med., conf. univ. I. Spinei