Secularizarea averilor manastire?

ti a fost, alaturi de reforma agrara, una dintre

reformele fundamentale adoptate de Alexandru Ioan Cuza pentru modernizarea
Rom�niei, prin care proprieta?ile bisericilor ?i manastirilor �nchinate[1] din ?ara
au fost trecute �n proprietatea statului. Masura adoptata �n 1863, la 4 ani de la
Unirea Principatelor, era fundamentala pentru formarea noului stat rom�n, �ntruc�t
1/4 din suprafa?a arabila a ?arii apar?inea manastirilor rom�ne?ti aflate sub
influen?a preponderent greaca. Aceste proprieta?i generau anual venituri de circa 7
milioane de franci, bani care luau calea strainata?ii ?i pe care calugarii greci
instala?i �n manastiri �i cheltuiau fara sa dea socoteala autorita?ilor ?i fara sa
aduca un folos real rom�nilor
asura adoptata de catre guvernul prezidat de Mihail Kogalniceanu raspundea unor
cerin?e mult mai vechi ale Revolu?iei de la 1848 ?i ale Adunarilor ad-hoc. Problema
manastirilor �nchinate avea o istorie mult mai lunga. Se obi?nuia ca domnii ?i
boierii mai �nstari?i sa faca dona?ii manastirilor �n bunuri sau �n mo?ii. Cu
timpul, veniturile manastirilor s-au transformat din resurse necesare desfa?urari
activita?ii de cult �n simple surse de venit pentru patriarhiile ?i manastirile
carora erau �nchinate. Obliga?iile catre administra?ia ?arilor Rom�ne erau
ignorate. Calugarii straini beneficiau de un statut care-i scotea de sub inciden?a
legilor rom�ne?ti. Ei acumulasera, pe diverse cai, averi impresionante. Cu toate ca
Regulamentul Organic a introdus obligativitatea pla?ii darilor catre stat �n
propor?ie de un sfert din veniturile realizate, masura a ramas litera moarta din
cauza refuzului calugarilor greci de a se supune acestuia. Chestiunea nu putea fi
reglementata datorita sprijinului pe care Imperiul Rus ?i Imperiul Otoman �l
acordau Patriarhiei de la Constantinopol.[3]

�nca de la �nceputul domniei sale, Alexandru Ioan Cuza avea �n programul sau de
reforme secularizarea averilor manastire?ti. �n 1859, c�nd Poarta a decis printr-un
decret sa le scuteasca de la plata contribu?iilor catre stat, guvernul rom�n ?i-a
manifestat autoritatea sechestr�ndu-le veniturile. �n martie 1863, consiliul de
mini?tri a hotar�t ca limba de oficiere a slujbelor sa fie limba rom�na, �n locul
limbii slavone, respectiv limbii grece?ti. Presim?ind inevitabilul, mul?i calugari
greci au �ncercat sa paraseasca ?ara, lu�nd cu ei obiecte de pre? de prin
manastiri. Autorita?ile au dispus atunci condi?ionarea eliberarii de pa?apoarte de
�ndeplinirea unor anumite condi?ii, printre care se afla ?i obliga?ia de a nu
scoate din ?ara bunurile de patrimoniu. Astfel au fost salvate de la �nstrainare
obiecte importante din patrimoniul na?ional, multe dintre ele av�nd sa fie adunate
un an mai t�rziu �n cadrul Muzeului na?ional de antichita?i, instituit de Cuza prin
decret domnesc.[4]

Cuza a poruncit sa fie controlata gestiunea manastirilor, ocazie cu care au fost

scoase la iveala numeroase nereguli �n eviden?a ?i gestionarea fondurilor.

�n iulie 1863 guvernul a oferit o suma importanta calugarilor greci drept

despagubire (30 milioane franci), dar aceasta a fost refuzata de Patriarhul
Constantinopolului Sofronie al III-lea. Prin aceasta se �ncerca o solu?ionare pe
cale amiabila a unei chestiuni care avea implica?ii interna?ionale delicate, dar
Imperiul Otoman, Austro-Ungaria ?i Imperiul Rus s-au opus cu putere solu?iei gasite
de rom�ni. Cu toate acestea, guvernul Koglniceanu a grabit dezbaterea ?i adoptarea
legii. Un rol important l-a jucat pe plan intern Dimitrie Bolintineanu, iar, pe
plan extern, de recunoa?terea masurii s-a ocupat �n buna parte Costache Negri.

�Legea secularizarii averilor m�nastire?ti� a fost votata la 17 (SV) /29 decembrie

(SN) 1863 ?i prevedea ca:

Toate averile manastire?ti �nchinate ?i ne�nchinate precum ?i alte legate publice

sau daruri facute de diferi?i testatori ?i donatori din Principatele Unite la
Sf�ntul Morm�nt, Muntele Athos, Sinai precum ?i la mitropolii, episcopii ?i la
metoacele[5] lor de aici din ?ara ?i la alte manastiri ?i biserici din ora?e sau la
a?ezaminte de binefacere ?i de utilitate publica, se proclama domeniuri ale
Statului Rom�n, iar veniturile acestor a?ezaminte vor fi cuprinse �n bugetul
general al statului.
�n total au fost trecute �n proprietatea statului 75 de manastiri �nchinate
bisericii grece?ti, dintre care 44 din ?ara Rom�neasca ?i 31 din Moldova, care de?
ineau la r�ndul lor mai multe metocuri ?i mo?ii. Numarul mo?iilor �nchinate era de
560 (366 �n ?ara Rom�neasca ?i 194 din Moldova).[6] Ele totalizau circa un sfert
din teritoriul arabil al ?arii, plus numeroase paduri.

Legea secularizarii prevedea o compensa?ie de 82 milioane lei (din care aveau sa se

scada 31 milioane datoare statului de a?ezamintele religioase), o suma mare pentru
bugetul ?arii, bani pe care calugarii greci i-au refuzat nemul?umi?i. Conducerea
Bisericii Ortodoxe Elene a hotar�t sa refuze oferta facuta de statul rom�n, �n
speran?a ca Puterile garante vor interveni. �n final calugarilor nu li s-a mai
platit nimic. Pentru a nu avea aparen?a unei legi xenofobe, au fost secularizate
deopotriva ?i averile manastirilor rom�ne?ti, care nu ?ineau de greci. Masura a
suscitat protestele vehemente ale Turciei, dar, �n ciuda acestora, Cuza a mers
�nainte cu aplicarea ei. Mo?iile recuperate au format �Domeniile Statului�. O buna
parte dintre ele au fost divizate �n loturi ?i atribuite ?aranilor �mproprietari?i
�n reforma agrara care a urmat. Peste c�?iva ani, �n timpul domniei lui Carol I,
Parlamentul a declarat definitiv �nchisa problema manastirilor �nchinate.[7