REFERAT CERCETARE

ALCOOLISMUL

MILASAN IOANA

PAPUC PETER

SOARE CATALIN

ANUL III C
NOTIUNI INTRODUCTIVE
Alcoolismul, denumit și etilism, este o intoxicație alcoolică cronică, o
stare patologică determinată de consumul excesiv de alcool. Prin alcool se
are în vedere etanolul.

Termenul alcoolism a fost folosit pentru prima oară de către medicul

suedez Magnus Huss în 1849. În secolul 19 și la începutul secolului 20
pentru dependența de alcool se folosea doar termenul dipsomanie.
Alcoolismul este manifestarea, conștientă sau nu, prin care individul caută
satisfacerea nevoii de a consuma alcool, indiferent de mijloace sau
consecințe, pentru evitarea sevrajului sau a stărilor psihice neplăcute.
Consumul de alcool este determinat atât de dependența fizică, cât și
dependența psihică.
Consumul necontrolat de alcool are repercusiuni asupra sănătății și poziției
sociale ale celui care bea. La fel ca și alte dependențe, alcoolismul este
privit ca o boală tratabilă.
Dependența de alcool include patru simptome:

 nevoia incontrolabilă de a consuma alcool

 pierderea controlului - incapacitatea de a se limita la un singur pahar de
băutură la o ocazie deosebită
 alcool, ca de exemplu amețeli, greață, anxietate, tremurături și
transpirație dependența psihică - simptome provocate de abținerea de
la abundentă
 toleranța - nevoia de a crește cantitatea de alcool consumată pentru a-i
simți efectele
ACTIUNEA ALCOOLULUI
Alcoolul actioneaza in organism ca factor de stres: creste tesiunea
arteriala, sunt eliberate in sange, mai multe substante ca: lipide, zaharuri,
cort

Organismul foloseste energie pentru inlaturarea alcoolului din organism,

energie care ar fi fost necesara pentru buna lor functionare. Metabolizarea
alcoolului la nivelul ficatului, "fura" 80% din oxigenul necesar functionarii
acestui organ. Astfel alcoolul devine un "parazit metabolic". Celulele
cardiace si cele nervoase, au cel mai ridicat consum de oxigen si sufera cel
mai mult sub influenta alcoolului.

Abuzul de alcool, consumul matinal "pe stomacul gol", duce la malnutritie.

Organismul este lipsit de proteine, substante minerale si vitamine. Pe langa
reducerea aportului acestor elemente importante din hrana, excesul de
etanol are ca efect reducerea progresiva a capacitatii intestinului subtire de
a resorbi substante importante ca: vitamina B1, acidul folic, iar mai tarziu
sodiu si apa.

Produsii de inalta toxicitate rezultati din descompunerea alcoolului (de ex.

acetaldehida) afecteaza celulele nervoase.
Incapacitatea progresiva a intestinului subtire de a absorbi substante vitale
bunei functionari a organismului (vitamine in special A si C, saruri
minerale), cauzeaza in timp tulburari nervoase si tulburari cu origine
somatica. Pierderea calciului, a fosfatilor si a vitaminei D ca urmare a
consumului de alcool, duce la pierderea masei osoase si la cresterea
pericolului de fracturare. Inflamatiile mucoaselor gastrice si duodenale,
precum si fisurile la nivelul inferior al esofagului duc la sangerari grave.
Consumul permanent de alcool creste de zece ori mai mult riscul de
imbolnavire de cancer esofagian.
Sub incidenta suferintei intra si muschiul cardiac. Imbolnavirea acestui
muschi se numeste cardiomiopatie. De patru ori mai multi alcoolici mor din
cauza tulburarilor cardiace decat de ciroza.
COMPLICATII
Cele mai frecvente complicatii somatice determinate de consumul de
alcool sunt: gastritele toxice, ulcerele, pancreatita, diabetul zaharat,
hepatita cronica, ciroza hepatica, polinevrita periferica, convulsiile,
accidentele vasculare cerebrale si miocardice.
O alta serie de efecte sunt cele asupra creierului, sistemului nervos
si psihicului. Initial si in doze mici se produce un efect stimulator (creste
debitul verbal, dispar inhibitiile, creste gradul de iritabilitate nervoasa)
asupra psihicului. Acesta mai este numita si faza euforica sau excitanta a
consumului. Consumat in doze mai mari insa, alcoolul, are efect inhibitor
(reactii slabe la stimuli durerosi, capacitate de discernamant slaba, atentie
si memorie alterate). Efectele psihologice ale consumului de alcool pot crea
impresia depasirii starilor de teama si inhibare, poate sa faca singuratatea
mai suportabila, pot diminua sentimentele de inferioritate.
Alcoolul produce insa distrugerea treptata a neuronilor iar asta se
observa in timp mai ales de catre persoanele apropiate alcoolicului.
Aceasta reducere a numarului neuronilor cauzeaza si reducerea
performantelor creierului, vizibile in scaderea functiei memoriei (apar
lacune de memorie), a capacitatii de gandire, de intelegere, pierderea
simtului critic si a discernamantului. Iar consumul abuziv poate provoca in
timp leziuni organice la nivelul sistemului nervos central ce pot provoca
pana la convulsii, delirium tremens sau la dementa. Dependentul de alcool
manifesta o raceala emotionala, o alterare treptata a sentimentelor,
indispozitii frecvente si schimbari bruste a opiniilor.
Mai pot sa apara:
Ø neliniste interioara, iritabilitate;
Ø tulburari de somn, cosmaruri;
Ø depresie, frica, complexe de inferioritate ascunse uneori in
spatele unei fatade de grandomanie;
Ø lipsa de vointa, promite dar nu-si tine promisiunea;
Ø izolarea si reducerea sferelor de interes;
Ø lipsa igienei corporale, decadere fizica si psihica.
SEVRAJUL
Simptomele de sevraj sunt cele care aduc, de cele mai multe ori, o
persoană cu dependenţă de alcool la medic. Această boală poate pune în
pericol viaţa pacientului, mai ales când este complicată cu delirium
tremens sau convulsii; cei cu simptome de sevraj au un istoric îndelungat
de consum excesiv de alcool, care le-a slăbit organismul, situaţie ce face
periculoasă traversarea unei perioade de stres, fără un sprijin medical
adecvat.

Deşi este văzut de populaţia generală ca fiind activator, alcoolul reduce, de

fapt, activitatea cerebrală; în cazul pacienţilor dependenţi, creierul suferă
un proces de adaptare la prezenţa constantă a alcoolului în organism.
În momentul în care concentraţia acestuia în sânge scade, pe o perioadă
mai lungă de timp, creierul va avea o activitate mult crescută, fapt ce
determină apariţia simptomelor de sevraj.

Criterii de diagnostic:

A. Încetarea consumului excesiv şi prelungit de alcool

B. Cel puţin 2 din simptomele următoare apar în câteva ore sau zile de
la încetarea consumului:

 - hipertensiune, creşterea frecvenţei cardiace, transpiraţii sau febră

(hiperactivitate vegetativă),
 - tremor marcat al extremităţilor,
 - insomnie,
 - greţuri sau vărsături,
 - iluzii sau halucinaţii vizuale, tactile sau auditive tranzitorii (în cazul
halucinaţiilor vizuale, pacientul vede, de obicei, animale mici – de
exemplu: şobolani, şerpi, etc – sau insecte care nu există),
 - stare de agitaţie,
 - anxietate,
 - convulsii.

Evoluţie:
Simptomele de sevraj apar în câteva ore de la ultima băutură, de
obicei între 4 şi 12 ore şi ating intensitatea maximă în 24-48 de ore.
Marea majoritate a pacienţilor va avea simptome de sevraj moderate; 10%
dintre cei afectaţi de această condiţie vor face una dintre complicaţiile
posibile: convulsii sau delirium tremens.

Simptomele dispar în 5-7 zile de la oprirea consumului de alcool; cu

toate acestea unii pacienţi pot păstra unele simptome, într-o formă
diminuată, ca : hipertensiune, frecvenţă cardiacă crescută, anxietate sau
insomnii, pe o perioadă mai lungă de timp, de până la 6 luni.

Delirium tremens este o complicaţie severă a sevrajului la alcool, care are

o mortalitate destul de mare, de aproximativ 5%. Pacientul este confuz,
are halucinaţii intense vizuale, auditive şi tactile şi un tremor exagerat al
extremităţilor; pe lângă acestea prezintă frecvent o stare de agitaţie, are
convingeri nefondate pe care le susţine cu tărie şi este dezorientat.
Simptomele unei hiperactivităţi vegetative (hipertensiunea, frecvenţa
cardiacă crescută şi febra) sunt prezente şi au o intensitate crescută.
Delirium tremens atinge intensitatea maximă în 3-4 zile de la încetarea
consumului de alcool.

O altă complicaţie posibilă sunt convulsiile, care apar în primele 24 de

ore de la ultima băutură; administrarea tratamentului din sevraj reduce
incidenţa acestei complicaţii. Convulsii pot conduce la autoproducerea unor
traumatisme craniene.
PROFILAXIE
Prevenirea consumului excesiv de alcool constă în:

 îmbunătăţirea ajutorului şi indrumării acordate individului;

 întroducerea unor măsuri sociale care să influenţeze obiceiurile în
materie de consum alcoolic în intreaga populaţie:
 evidenţierea preţului alcoolului va duce la reducerea consumului;
 controlul sau abolirea publicităţii la băuturile alcoolice.
 controlul vînzărilor – se ştie că relaxarea restricţiilor a dus la creşterea
vînzărilor în Finlanda şi alte ţări, dar nu se ştie dacă o creştere a
restricţiilor va reduce ratele actuale de consum alcoolic sau va altera şi
mai mult obiceiurile legate de uzul de alcool;
 educaţia pentru sănătate. Conform unui studiu, sticlele de alcool care
aveau pe etichetă un avertisment cu privire la afectarea sănătăţii i-a
făcut pe tineri să fie mai conştienţi asupra hazardului asociat cu
consumul de alcool.