O firmă îşi propune îmbunătăţirea poziţiei pe piaţa X.

Optimizarea structurii
producţiei este unul din domeniile în care urmează a se acţiona. Pentru aceasta, au
fost conturate mai multe variante, ale căror consecinţe decizionale sunt prezentate
în tabelul următor:
Tabelul nr. 3
Tabelul consecinţelor decizionale

Cj Profit Grad de W Investiţii

(mii lei) utilizare a (mii lei) (mil. lei)
capacităţii
Vi (%)
V1 1500 60 30,6 820
V2 1300 61 30,8 800
V3 1380 63 32,0 890
V4 1420 62 31,2 840

Coeficienţii de importanţă sunt: K1=0,35; K2=0,10; K3=0,30; K4=0,25

Arătaţi care din combinaţiile de mai jos reprezintă indicatorii de concordanţă
ai variantei V4 cu celelalte variante decizionale, în situaţia folosirii metodei
ELECTRE.
a. (0,40-0,75-0,60)
b. (0,65-0,25-0-25)
c. (0,60-0,25-0,40)
d. (0,40-0,25-0,40)
e. (0,35-0,75-0,60)

Folosind datele din tabelul de mai sus, arătaţi care din combinaţiile de mai jos
reprezintă indicatorii de discordanţă ai variantei V4 cu celelalte variante decizionale,
în situaţia folosirii metodei ELECTRE?
a. (0,40-0,445-0,777)
b. (0,60-0,445-0,571)
c. (0,40-0,445-0,571)
d. (0,60-1-0,571)
e. (0,60-0,445-0,30)

Pentru valorile p=0,40; q=0,60 se obţine varianta optimă. Care este aceasta?
a. V1, pentru că este surclasată
b. V1 şi V3
c. V4, pentru că le surclasează pe celelalte şi este surclasată doar de 2 variante
d. V3 şi V4
e. V3, pentru că este surclasată doar de o variantă
 Vom încerca să răspundem, în continuare la aceste întrebări întrucât sunt legate de
acelaşi caz.
Se observă că gradul de dificultate al cazului este mult mai ridicat deoarece rezolvarea
necesită, practic, folosirea metodei ELECTRE bidimensională. Nu se poate “ajunge” la indicatori
(coeficienţi) de concordanţă sau discordanţă – ca premise ale optimizării variantelor decizionale
– fără “aducerea la acelaşi numitor” a consecinţelor decizionale aferente celor patru variante
decizionale, influenţate de cele patru criterii decizionale. Rezolvarea acestei probleme
decizionale reclamă, aşadar, parcurgerea mai multor etape, după cum urmează:
a. determinarea utilităţilor consecinţelor decizionale
Instrumentarul matematic la care se apelează este tehnica interpolării liniare, conformă
căreia formula generală de determinare a utilităţii unei consecinţe decizionale este:
Uij = aRij + b, unde:
Uij – utilitatea consecinţelor Rij
Rij – consecinţa decizională
a, b – parametri
Ţinând cont de faptul că celei mai favorabile consecinţe decizionale (Rijmax) i se asociază
utilitatea 1, iar celei mai nefavorabile îi corespunde utilitatea 0, valorile celor doi parametri pot fi
determinate cu formulele:

a  Rj max + b = 1
a  Rj min + b = 0

Valorile a, b sunt diferite pentru fiecare criteriu decizional j ce influenţează variantele

decizionale i.
Astfel, pentru criteriul “profit” situaţia este următoarea:

a  1500 + b = 1
a  1300 + b = 0

a= 1/100; b= – (1300/200)

Pentru criteriul “grad de utilizare a capacităţii de producţie”:

a  63 + b = 1
a  60 + b = 0

a= 1/3; b= – (60/3)

Pentru criteriul “productivitatea muncii”, valorile celor doi parametri sunt:

a  32 + b = 1
a  30,6 + b = 0

a= 1/1,4; b= – (30,6/1,4)
În sfârşit, pentru criteriul “investiţii” se obţin:

a  800 + b = 1
a  890 + b = 0

a = -1/90; b= 890/90

Se calculează utilităţile aferente consecinţelor decizionale situate între cele două

extremităţi şi se obţine matricea utilităţilor.

Tabelul nr. 4
Matricea utilităţilor

Kj 0,35 0,10 0,30 0,25

Cj 11 C2 C3 C4
Vi
V1 1 0 0 0,777
V2 0 0,333 0,142 1
V3 0,400 1 1 0
V4 0,600 0,667 0,429 0,555

Matricea utilităţilor astfel “construită” permite determinarea a două categorii

de coeficienţi (indicatori) ce facilitează, în final, alegerea variantei optime.

b. determinarea coeficienţilor de concordanţă

C(Vg, Vh ) 
 Kj , pentru U(Vg)  U(Vh)
K1  k 2  ...  km
unde:
C(Vg,Vh) – coeficientul de concordanţă al variantei g faţă de varianta h
Kj – coeficientul de importanţă al criteriului j
U(Vg), U(Vh) – utilitatea variantei care se compară, respectiv utilitatea variantei cu care se
compară
Un exemplu de calcul:
C(V1, V2) = 0,35
C(V1,V3) = 0,35+0,25 = 0,60
C(V1,V4) = 0,35+0,25 = 0,60
Calculele conduc la întocmirea unei matrici a coeficienţilor de concordanţă, după cum
urmează:
Tabelul nr. 5
Vi V1 V2 V3 V4
Vi
V1 0,65 0,40 0,40
 V2 0,35 0,75 0,75
V3 0,60 0,25 0,60
V4 0,60 0,25 0,40

c. determinarea indicatorilor de discordanţă cu formula:

0, pentru U(Vg)  U(Vh)

 
D(Vg, Vh)   1 
 max U ( Vg ) / U ( Vh ) , pentru U ( VG ) U ( Vh ) 
unde:
D(Vg,Vh) – coeficientul de discordanţă al variantei g faţă de varianta h
 - ecartul maxim dintre utilităţi
Un exemplu de calcul:
D(V1,V2) = max -0,333; -0,143; 0,233 = 0,333
D(V1,V3) = max -1;-1 = 1
D(V1,V4) = max -0,667; -0,429 = 0,667
Rezultă o matrice a indicatorilor de discordanţă cu conţinutul următor:
Tabelul nr. 6
Vi V1 V2 V3 V4
Vi
V1 1 0,777 0,4000
V2 0,333 1 0,445
V3 1 0857 0,571
V4 0,667 0,600 0,555

d. alegerea variantei optime necesită respectarea concomitentă a următoarelor două

restricţii:
C(Vg,Vh)  p
D(Vg,Vh)  q, unde p. Q  0,1
Prin încercări succesive „pornindu-se” de la valorile p=1; q=0, se ajunge la un graf în
care varianta decizională la surclasează pe celelalte şi este surclasată de cât mai puţine
variante.
Pentru perechea de valori p=0,40; q=0,60, graful are următoarea înfăţişare:
 V1

V4
V2

V3

Figura nr. 7. V4,

Graful G surclasează
(0,40 0,60) toate celelalte trei variante şi este
Varianta optimă este varianta care
surclasată doar de două tipuri dintre acestea.
Răspunsurile corecte la testele 177, 178 şi 179 sunt, aşadar:
- „a” (0,40-0,75-0,60)
- „b” (0,40-0,445-0,571)
- „c” (varianta V4)

Testul nr. 180

Într-o problemă decizională multicriterială, rezolvată prin metoda ELECTRE

bidimensională, se “ajunge” la următoarea situaţie pentru o anumită pereche de
valori p şi q (variantele decizionale V1, V2, V3, V4 şi relaţiile de surclasare dintre
acestea sunt evidenţiate în graf)

*V1

*V2 *V3

*V4

Ce variantă decizională este optimă?

a. V1
b. V2
c. V3
d. V4
 e. Niciuna, problema decizională nu are soluţie

Este firesc ca, într-o asemenea situaţie, varianta optimă să fie varianta V1, deoarece
surclasează toate celelalte variante şi nu este surclasată decât de una din variante (V2).
Răspunsul corect este, aşadar, “a”. Dacă se doreşte şi un clasament al variantelor
decizionale funcţie de numărul de variante surclasate, acesta este:
- locul 1 – varianta V1
- locul 2 – varianta V4
- locul 3 – varianta V2
- locul 4 – varianta V3