Download as pdf or txt
Download as pdf or txt
You are on page 1of 3

Divort italian, divort de realitati si democratie

Deutsche Welle,

Pssst! Tacere! Sa nu-i deranjam pe adormiti. Pe somnolenti. Sa nu-i trezim pe visatori. Sa nu-i socam pe
somnambuli care considera ca toate lucrurile stau perfect in cea mai buna dintre lumi si nu vad cum se destrama
ea.

Nu putini sustin sus si tare ca albul e negru. Si invers. Ca doar carcotasii ne impiedica sa ne gasim fericirea,
intelegand ,,adevarul". De pilda ca Rusia lui Putin nici usturoi n-a mancat nici cu asasinarea jurnalistului Arkadi
Babcenko, sau a altor ziaristi critici fata de Kremlin n-ar fi avut, vreodata, a face.

Sau ca CCR n-ar fi la cheremul lui Liviu Dragnea, desi tinde sa-l transforme intr-o paiata pe presedintele ales
liber de romani.

Va inchipuiti poate ca realitatea e pe dos Ca votul romanilor ar trebui sa conteze Sunteti, desigur, carcotasi.
Impotriva celor carora nu le convine guvernarea sforarului-infractor cu papusa vorbitoare de cuvinte s-a ridicat
la lupta o intelectuala cum nu e alta mai cu realizari pe aceasta lume. In somnul ratiunii ei inegalabile, ea isi tot
da masura marelui talent. Originala ca democratia lui Ilici, profesoara de buna purtare a Romaniei curat-murdare
considera util sa apere din rasputeri amenintatul stat de drept.

Dar nu de CCR. Nici de cleptocratie. Daca va inchipuiti ca ar fi gasit cu cale sa-l apere protejandu-i pe cetateni
in fata atotputernicilor baroni ai Romaniei securist-nationaliste, care-i spoliaza si ii scuipa in fata pe supusi,
schimband legile justitiei cum ii taie capul, spre a pune pe butuci lupta anticoruptie si a se pune la adapost de
pedepse, ca sa nu mai fie nevoie sa fuga la Belgrad sau in Madagascar, va inselati amarnic. Dormiti pe voi.
Prostii visati. Nu! Calea ei cu totul alta e!

Calea ei de a sustine statul de drept e, ce cosmar, a-l apara pe omul forte al statului ,,neparalel", ca si pe
marioneta sa sclipitoare cu manta de pavian, de dreapta judecata si de aspiratia poporului de a vedea Romania o
tara mai putin maculata, mai dreapta, mai inteligent condusa si cu legi valabile pentru toti.

In acest nobil scop, Alina Mungiu Pippidi ii da o mana de ajutor feudalului suprem intr-un splendid articol. Care
admite abuzul prezumtiv comis de infractorul tartor sef al PSD si al tarii lui Tudorel, Iordache, Dorneanu,
Tariceanu si compania, dar sugereaza ca delictul penal cu pricina ar fi insignifiant in comparatie cu efortul
pasamite enorm de a-l pedepsi pe Liviu Dragnea.

Cine sa aiba insa cruzimea de a ne trezi din somnul nostru voluptuos in imaculata Romanie dragniota,
destramandu-ne visul superb, spre a ne lasa prada banalitatii, ucigator de plicticoase, conform careia legea ar
trebui sa fie lege pentru toti/

Suntem indemnati sa intelegem, daca e sa-i parafrazez mestesugita pledoarie, de natura sa-i faca sa paleasca de
invidie pana si pe avocatii indeobste victoriosi ai lui Al Capone, ca se intampla sa miroasa urat si la case mai
mari. Si ca ar fi deci hilar, ceva ce n-a vazut Parisul, sa se curete de dejectiile coruptiei tocmai Teleormanul,
pedepsindu-se omnipotentul Romaniei, cel prea slabit, saracul, pentru ca are adversari politici. Care, ca sa vezi
chestiune, nu-i prea vor binele.

Si care deci, precum capetele unui infect balaur, dicteaza justitiei sa-i ia gatul ,,mieluselului nevinovat" ce se
intampla sa fie liderul de facto al tarii. Din aceasta frumoasa reverie profesorala, dedicata paralelului stat de
drept romanesc, aflat in plina restauratie neocomunista, ne-am putea trezi brutal daca ne-am aminti ca
americanii l-au condamnat pe Al Capone nu pentru crimele sale multiple, ci pentru o banala evaziune fiscala.
Noi suntem, insa, mai breji decat americanii. Daca vrem sa-ndeplinim voia profesoarei Romaniei epurate de
dreptate, l-am fi lasat pe Capone sa omoare vesel in continuare.

Nu mai putin neplacut ne-am destepta realizand ca Franta si alte democratii veritabile obisnuiesc dintotdeauna
sa-si pedepseasca sistematic politicienii confundand visteria statului cu portofelul lor, sau al partidului, oricat de
mult sau de putin ar fi bagat mana in sac. Ca, deh, intr-o democratie un lider ar trebui sa fie, intre altele, si un
exemplu.

Cine sa aiba insa cruzimea de a ne trezi din somnul nostru voluptuos in imaculata Romanie dragniota,
destramandu-ne visul superb, spre a ne lasa prada banalitatii, ucigator de plicticoase, conform careia legea ar
trebui sa fie lege pentru totih Chiar si pentru analfabetih Chiar si pentru hotip

In fond, mult ignorata profesoara de morala, cu aspiratii de ideolog, nu-i singura care incearca sa-l izgoneasca
pe diavolul statului de drept exorcizandu-l cu Belzebut pana ce dreptatea se face zob si se iveste in zare dictatura
putinista cea mai pura si mai dura. Pesemne c-o incurajeaza ultrademocratii occidentali, care invoca la tot pasul
democratia si societatea deschisa, dar ar vrea sa-i reduca la insignifianta orice alegeri libere care ar putea-o
tulbura.

Eurocratilor in genul sau nu pare sa le dea prin cap ca lovesc voios in vointa democratic exprimata a unui popor,
precum cel italian.
Cazul italian e edificator. Casnicia Italiei cu UE si, simultan, democratia s-ar fi salvat, s-a spus in mediile de
stanga, fie si doar pret de o clipa, gratie deciziei presedintelui italian Mattarella de a impiedica formarea unui
guvern fascisto-populist. Care ar fi putut scoate tara din zona euro.

In realitate, decizia a avut alte efecte majore. A plonjat pietele in spaima acuta nu doar de eventualitatea unei
destabilizari a celei de-a treia economii din Uniunea Europeana, ci si de proxima destramare a Comunitatii. De
aici, nervozitatea si caderea burselor. In reactie, un reprezentant al establishmentului european, in speta
comisarul european Gunther Oettinger, le-a recomandat italienilor ,,sa nu mai aleaga pe viitor partide
extremiste".

Eurocratilor in genul sau nu pare sa le dea prin cap ca lovesc voios in vointa democratic exprimata a unui popor,
precum cel italian, intensificand nu doar angoasele iscate de galopanta degradare a democratiilor europene,
aflate in corpore in colimatorul ostilei propagande ruse, ci promovand insasi dedemocratizarea pe care pretind
ca doresc s-o impiedice.

Dar ce efecte au demonizarile si vituperarile eurocrate Sa radicalizeze si sa neurastenizeze electorate oricum


usor de radicalizat si nevrozat. Sa inflacareze ura pe elitele proeuropene, exacerband nationalismul multora, spre
a spori intr-o clipa, cu zece la suta, asa cum s-a intamplat dupa decizia lui Mattarella si iesirea lui Oettinger,
ostirea sustinatorilor extremei drepte. Si sa amplifice neincrederea in democratie a acelei parti oscilante a
electoratului care nu s-a fixat inca, definitiv, la extrema spectrului politic, dar e nemultumita de prestatia unei
clase politice complet inadecvate imperativelor etice si democratice pe care le invoca insistent.

Italia nu e doar o economie indispensabila Comunitatii, cu datorii prea mari ca sa i se poata admite falimentul
fara o antrenare in hau a Europei.

Se prefigureaza, prin urmare, despartirea italienilor de Europa. Or, Italia nu e mica Grecie, care i-a mintit rau pe
europeni, fiind primita in zona euro de birocrati iresponsabili, desi era departe de a indeplini criteriile necesare.
E-adevarat ca, de gresesc, popoarele au partea lor de vina. Desi n-au falsificat statistici, italienii afiseaza uneori,
e drept, o pronuntata propensiune catre extremism. Au inventat fascismul, sub Mussolini. Iar apoi au dat
Batranului Continent neurocomunismul, cand extrema stanga parea pe duca in Europa si in lume.

Fie si asa, fara aceasta mare tara fondatoare a Comunitatii, ce-ar mai ramane oare din Uniunea Europeana, dupa
ce a pierdut Marea Britanie si a pornit-o, impreuna cu Rusia, China si Iranul, pe drumul antiamericanismului
virulent, desi SUA i-a asigurat securitatea>

E lesne de prezis ca ar inceta sa existe. Caci Italia nu e doar o economie indispensabila Comunitatii, cu datorii
prea mari ca sa i se poata admite falimentul fara o antrenare in hau a Europei. Ci si pentru ca, alaturi de
Ierusalim, Roma, ramane, impreuna cu Atena, unul din ventriculii cordului cultural al civilizatiei. Incat, dupa un
divort italian, s-ar putea produce marele infarct.

Iar apoi Nu va mai dormi mai nimeni bine, in lumea libera. In afara de extremisti. De patronul lor, Putin. Si de
lupii moralisti care ,,alunga" demonii democratiei prin recurs la Scaraotchi.

Petre M. Iancu - Deutsche Welle

You might also like