Download as pdf or txt
Download as pdf or txt
You are on page 1of 4

FONDUL DE COMERȚ

Student : Mărginean Alexandru


Anul IV
Forma de învățământ : F.F.
Disciplina : Drept Comerial 1
Definiția legala a fondului de comerț este cuprinsa în art. 11 lit. c din Legea
nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, articol introdus prin Legea
nr. 298/2001. Potrivit legii, fondul de comerț reprezinta „ansamblul bunurilor
mobile si imobile, corporale si necorporale (marci, firme, embleme, brevete de
invenții, vad comercial), utilizate de un comerciant în vederea desfasurarii
activitații sale”.
Elementele necorporale ale fondului de comerț confera comerciantului
anumite drepturi, denumite si „drepturi privative”, în virtutea carora comerciantul
poate exploata în mod exclusiv aceste bunuri. Principalele elemente incorporale ce
fac parte din fondul de comerț al unui comerciant sunt, asadar, firma, emblema,
vadul comercial si drepturile de proprietate industriala si de autor.

1. Firma sau numele comercial.


Firma este denumirea sub care un comerciant isi exercita comertul si sub
care semneaza (art. 27 din legea nr. 26/1990 privind registrul comertului). in
materie comerciala, principiul este ca numele comercial corespunde cu cel civil.
Firma unui comerciant, persoana fizica se compune din: numele comerciantului
scris in intregime sau din numele si initiala acestuia, legea interzice adaugarea
altor elemente care ar putea induce in eroare asupra naturii sau intinderii
comertului ori situatiei comerciantului.

Daca numele unei persoane straine de societate figureaza, cu consimtamantul


sau in firma unei societati in nume colectiv sau a unei societati in comandita
simpla, aceasta persoana devine raspunzatoare nelimitat si in solidar cu toate
obligatiile societatii. Aceeasi regula este aplicabila si comanditarului, al carui
nume figureaza in firma unei societati in comandita.

Firma unei societati pe actiuni sau a unei societati in comandita pe actiuni se


compune dintr-o denumire proprie, de natura a o deosebi de firma altor societati
si va fi insotita de mentiunea scrisa in intregime „Societate pe actiuni' sau „S. A. '
ori, dupa caz, „Societate in comandita pe actiuni'. Firma unei societati cu
raspundere limitata se compune dintr-o denumire care arata obiectul de activitate
si este insotita de mentiunea scrisa in intregime „Societate cu raspundere
limitata' sau „S. R. L. '. Firma sucursalei sau a filialei din Romania a unei
societati straine va trebui sa cuprinda si mentiunea sediului principal in
strainatate.

Numele de fantezie, in principiu, alegerea numelui comercial, cel putin la


societatea pe actiuni si la societatea in comandita pe actiuni este absolut libera, cu
simpla conditie de a se deosebi de numele comercial al altor societati si a se face
mentiunile prevazute de lege. in exercitarea dreptului de a utiliza un nume
comercial, practica judiciara si uzantele comerciale au stabilit unele limite:
numele comercial sa nu fie contrar ordinii publice si bunelor moravuri, sa nu fie
prea generic si nici prea uzual, sa nu aduca prejudicii altei persoanei fizice sau
juridice, sa corespunda intr-o oarecare masura marfii vandute clientelei sale.

3
Prin inregistrarea firmei in Registrul Comertului, comerciantul dobandeste
un drept exclusiv de proprietate incorporala, asupra ei. Aceste drept poate fi
transmis in conditiile legii, in masura in care serveste la atragerea clientelei.

2. Emblema. Este un concept juridic aparte de firma care este protejata


ca atare prin lege.

Emblema sau insigna este definita de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 26/1990
ca fiind „semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de altul, de
acelasi gen', iar art. 27 alin. (3)din lege instituie regula ca emblemele vor fi scrise
in primul rand in limba romana. Emblema consta, de obicei, dintr-o figura,
reprezentare grafica figurativa sau non figurativa. Denumirea ca emblema poate
fi insasi firma reprezentata grafic intr-un mod special si inconfundabil Denumirea
poate fi fantezista sau un nume propriu. Ea nu poate consta in reproducerea
obiectului unei activitati comune, dupa cum nu poate fi nici o denumire generica.
Emblema poate consta dintr-o alta compozitie sau indicatie care serveste la
individualizarea unei societati comerciale. Ea trebuie sa constituie un semn
distinctiv mai sugestiv decat firma, fiind o eticheta a comerciantului, dupa cum
marca este eticheta produsului.

In alegerea emblemei domina principiul libertatii alegerii in sensul ca:

- fiecare comerciant isi va alege emblema potrivit dorintei si fanteziei per-


sonale;

- comerciantul va putea utiliza mai multe embleme pentru variatele


activitati care le desfasoara sau pentru diferite categorii de unitati de productie si
de desfacere.

Exista si restrictii in materie de embleme sau insigne care presupun:

a) unicitatea, respectiv originalitatea emblemei. O emblema trebuie sa aiba


caracter de noutate, sa se deosebeasca de alte embleme inscrise in Registrul
Comertului, de pe piata unde comerciantul isi desfasoara activitatea.

b) Emblema se foloseste numai impreuna cu firma. Aceste semne vor putea


fi folosite pe panouri de reclama, oriunde ar fi asezate, pe facturi, scrisori, note de
comanda, prospecte, tarife, afise, publicatii si in orice alt mod, numai daca vor fi
folosite in mod vizibil de firma comerciala. Daca emblema cuprinde o denumire,
firma va fi scrisa in litere de marimea a cel putin jumatatea literelor cu care este
scrisa emblema.

Firma si emblema vor fi insotite de numarul de inmatriculare al Registrului


Comertului pe toate documentele emise de comerciant. Exista o legatura stransa
intre firma si emblema. Emblema unei firme comerciale ca si marca unui produs

4
industrial nu constituie altceva decat semnul de individualizare al firmei, semn a
carui alegere este de natura sa fie asimilat cu producerea unei opere de arta.

Odata radiata firma unei societati comerciale, emblema ei intra in domeniul


public, putand fi adoptata de oricine, prin inscrierea in Registrul Comertului, cu
conditia de a nu fi adoptata anterior de alta persoana.

c) intre firma si emblema exista urmatoarele deosebiri: a) emblema este


facultativa, pe cand firma este obligatorie; b) emblema poate sa contina si o
reprezentare grafica, pe cand firma nu poate avea o atare reprezentare; c) nefiind
legata de numele comerciantului, emblema poate dura mai mult decat firma; d)
emblema se poate ceda si separat de fondul de comert, ceea ce nu se poate face in
cazul firmei.

In general, emblema este protejata prin aceleasi mijloace ca si firma.

Caracterele si natura juridica a dreptului asupra emblemei Emblema are


aceleasi caractere ca si firma: caracterul real, caracterul exclusiv, caracterul
absolut si caracterul patrimonial.

Aceste caractere care definesc dreptul asupra emblemei ca un drept


asimilabil dreptului de proprietate asupra unor bunuri incorporale care se
dobandeste prin inmatricularea emblemei in Registrul Comertului, alaturi de
firma.

Daca fondul de comert a facut obiectul unei transmisiuni, fara sa se fi pre-


vazut expres si transmiterea emblemei, se prezuma ca si emblema a. fost tran-
smisa odata cu fondul de comert, cu exceptia unei conventii anterioare sau
concomitente cu privire la transmiterea emblemei.

Titularul dreptului la emblema poate cere obligarea la despagubiri a celui


care a folosit fara drept emblema sa ori, in cazul unei infractiuni, se poate
formula actiune penala contra celui vinovat.

3. Vadul comercial a fost definit în doctrinaca fiind aptitudinea fondului


de comerț de a atrage clientela. Aceasta este compusa din persoanele fizice sau
juridice care folosesc sau procura în mod constant marfurile si serviciile produse
de un comerciant.

4. Drepturile de proprietate industriala si de autor.


Drepturile de proprietate industriala pot avea ca obiect creații noi (invenții,
inovații, desene si modele industriale, know-how) ori semne noi (marci de fabrica,
de comerț sau de serviciu, indicații de proveniența).

You might also like