Cursuls 4 Psihologia clinica (David, 2006) Delimitari conceptuale Psihologia clinic& este stiinta care studiazi mecanismele psihologice implicate in starea de sinatate si boala si are dou componente fiandamentale. Prima componenta se refers la investigarea mecanismelor psihologice implicate in a) promovarea si optimizarea sinatdtii si b) prevenirea patologici. A doua componenta se referd la investigarea mecanismelor psihologice implicate in patologie. Atunci cdnd in abordarea clinica domina prima componenté, psihologia clinica se mai numeste si psihologia stinatitii. Cand vorbim despre patologie psihicd, psihologia clinicd se mai numeste si psihopatologie sau, mai putin utilizat astizi, psihologie medicali. Termenul clinic nu se referd la clinic, spital, medical etc. , ci la 0 abordare individualizata a subiectului uman, cu referire la starea lui de sinatate si boala. in raport cu medicina, care vizeazA aspectul curativ si profilactic al bolilor, psihologia clinica isi aduce aportul la reliefarea factorilor psihologici implicati in aceste aspecte. In raport cu psihologia, psihologia clinica este o ramura a acesteia, fiind fundamentata de dezvoltirile teoretico-experimentale care apartin psihologiei. Psihologul clinician indeplineste mai multe functii: a) psihodiagnostic si evaluare clinica-vizeazi identificarea factorilor psihologici implicati in sAndtate si boala b) interventie/asistenta psihologica general si de specialitate- cea de specialitate, dobanditi. dupa programe avansate de formare profesionali, fiind exprimata in consiliere psihologica si psihoterapie; vizeaza controlul, la diferite nivele de expertiz al factorilor psihologici implicati in sinatate si boald; c) cercetare-vizeaza investigarea rolului factorilor psihologici in sanatate si boala; d) educatie si formare- vizeaza implicarea celor déjé formati in acest domeniu in pregatirea noilor generatii de profesionisti pentru a devein psihologi clinicieni.Scurt istoric Aparitia formalti a psihologiei clinice a avut loc spre sffrsitul secotulm al X1X-lea si inceputul secolului XX (Lightner Witmer a propus termenul de clinical psychology in 1908) si a fost Iegath de evaluarea intelectuala si de asistenta psihologicd a subiecfilor suferinzi de handicap mental. Ulterior, ca urmare a rafinirilor con- ceptuale sia dezvoltirilor teoretico-metodologice, psihologia clinica si-a extins domeniul de aplicare, intervenind astizi, dup% cum aminteam mai sus, in aspectul curativ al tuturor bolilor in care sunt implicati factori psihologici si in optimizarea subjectilor umani stinitosi. Desigur, prerechizitele constituirii formale ale psiho- fogiei clinice au aptirut cu mult timp in urma. Astfel, in perioada preistoric& si in ‘Antichitate identifictm doua curente care incearck si explice stinitatea si boala. Primul curent este unul de sorginte magic, in care bolile erau concepute ca fiind expresia faptului c& bolnavul era posedat de un spirit. Daca spirical era ru (cel mai ‘adesea in cazul in care bolnavul psihic avea comportamente antisociale sau auto- punitive), tratamentul consta in eliminarea acestui spirit prin ritualuri religioase (de exemplu, exorcizarea) sau prin anumite mijloace fizice cu fundament religios (teepanatii). Daca spirital era bun (comportamentul bolnavului psihic nu era periculos ‘sub aspect social sau pentru propria persoand), boala era considerati sacri, iar bolnavul cera investit cu atribute religioase (spre exemlpu, era considerat profet). Al doilea curent ‘concepea boala ca find determina’ de cauze naturale. Spre exemplu, Hippocrat definea epilepsia nu ca pe o boalii sacra, ci ca pe o boali determinati de tulburari ale creierului. in perioada Evului Mediu, ideea anticd potrivit cireia boala ar fi determinac& de posesiunea de citre un spirit rau a devenit dominant&. Bolnavii psihic (mai ales cei agresivi) erau declarati vrajitori, posedati de diavol etc., jar tratamentele consiau. adesea in izolarea acestora in locuri improprii (legati in languri), exorcism si, uneori, chiar executie, dact aceasta era in interesul Bisericii; mention’im inst ci aceasta perspectiva trebuie vazuté nuanjat, cu un varf al agresivitatii in perioada de impact maxim al Inchizitiei. in epoca moderna, ca urmare a slabirii rolului Bisericii in societate, modelul antic, conform c&ruia boala psihick este un fenomen natural, incepe si devin dominant. Apar acum diverse orientiri care incearca si explice cum apare boala psihic&, fiedndu-se apel la factori sociali si de mediu (Pinel), factori ‘organici (Griesinger, Kraepelin) sau psihologici (Charcot, Freud, Janet, Mesmer). Perioada contemporana (secolul XXI) este cadrul in care psihologia clinic& a devenit o stiint de sine stititoare, cu impact major la nivel social.Setamiegrentiestt Particularitati ale psihologiei clinice Ca orice abordare specific, psihologia clinict are cAteva caracteristici care 0 diferentiazt de alte abordari in psihologie sau, prin combinatia lor, o individua- lizeaz in raport cu acestea. (1) Astfel, diferenjele culturale sunt serios luate in consideragie in psihologia clinic, in masura in care s&ndtatea si boala sunt influentate de factorii culturali, Impactul acestor factori culturali este explicit mengionat si in Manualul de Clasificare a Tulburarilor Mentale si de Comportament (DSM). Aceastt caracteristicd a psihologiei clinice este accentuatt in raport cu alte ramuri ale psihologiei (de ‘exemplu, neurostiinjele cognitive), care investigheazii mecanisme bazale ale psihicului uman mai putin influentate cultural (2) De asemenea, tindnd cont de faptul c& psihologia clinict acopera toate etapele de varstd, pe lang’ principiile generale implicate in sinitate si boala, indiferent de varsta, se pune un accent mare si asupra particularititilor de varsti, Alte ramuri ale psihologiei nu au aceasti diversitate atat de clar stabilitd. De pilda, psihologia muncii se refer mai ales la varsta adult&, psihologia scolar se referi mai ales la varstele mai mici etc. Astfel, practica psihologiei clinice are in cazul sugarului, copilului si adoles- centului, spre exemplu, o serie de particularitaiti: (@) Consultatia este rareori cerutA de ciitre copil. De cele mai multe ori, plrintele sau persoana adult solicit examinarea copilului, astfel c& rolul acestora este fundamental. (b) Atunci cand decidem ceea ce este patologic si cea ce este normal, trebuie st finem cont de stadiul de dezvoltare al copilului. Astfel, urinatul in pat este normal la un copil de cAteva Iuni, dar nu este normal la unul de paisprezece ani. (©) in terapia copiilor sunt implicate mai mult metodele nonverbale (copii se exprim’ mai greu in cuvinte) si indirecte (de exemplu, adultul este angrenat in tratamentul copilului). Pe de alti parte, psihologia clinic a adultului trebuie sd sind seama de urmi- toarele aspecte: (a) Dezvoltarea intelectual (cum ar fi stadiul operatiilor formale) este relativ fncheiatt, astfel cd nu ne putem astepta la modifictri marcante in arhitectura cognitiva. (©) Dezvoltarea personalitisii este, la randul ei, relativ incheiati, astfel cx schimbarile majore in personalitatea subiectului nu pot fi atribuite unor mecanisme de dezvoltare ontogenetic normal, Particularititile psihologici clinice In cazul varstei inaintate reprezinut un obiect de investigatie relativ recent. Acest Jucru se datoreaz’ faprului c¥ asistiim la o crestere a sperantei de viati. ceea ce duce implicit Ia o sporire a numarului populatiei varetnice, Desi psihologia clinic a varstnicului nu se deosebeste, ca fandamente, de cea a adultului, exist cAteva elemente diferentiatorii. Primul_ se refer’ la prevalenja unor tulburari psihice. Astfel, ne asteptim ca prevalent dementelor gi a depresiilor severe si creasci la varsta inaintat. Al doilea aspect se refer Ia nevoile speciale acestei varste (servicii domiciliare etc.). Al treilea aspect se refer’ la particularitatile diagnosticului psihologic, care este uneori obstructionat de confuzia pacientilor, lipsa motivatiei, handicapuri senzoriale etc. O tendinya recent este aceea de a particulariza abordarile psihologie clinice mi doar in funetie de varsta, ci si in functie de diferengele de gen (gender studies). 3O eroare frecvent& este asocierea psihologiei clinice si a psihoterapiei cu patologia, ignorandu-se aspectul de preventie a tulburirilor psihice side promovare a sindtitii. Asa cum am mentionat anterior, cele dow’ aspecte in care sunt implicat factorii psihologici, curativ si de optimizare/profilaxie, definesc directiile majore de dezyoltare ale psihologiei clinice (Kaplan si Sadock, 1998). Profilaxia (preventia) poate fi primar’, secundari sau tertiari (Kaplan si Sadock, 1998). Prevensia primard se refer la interventia care previne instalarea boli. Ea se adreseazd populatiel stnstoase, dar cu vulnerabilitate 1a boald, gi se realizeazs adesca prin interventii Ia nivel de grup (selectionat, comunitar etc.). Prevenfia secundard we refera la interventia care are loc imediat dup® aparitia boli si care are ca Scop prevenirea complicariilor gi evolutiel acesteia (de exemplu, reducerea riscului de suicid In culburarea depresiva majora). Preventia terfiard se face in cazul bolilor cronice gi urmireste reducerea problemelor induse de complicatiile boli (cum ar fi cresterea calititii vietil persoanclor depresive cu tentative de suicid) eye eae - Z “. Tabloul clinic — numit si simptomatologia pacientului — congine semne si simptome. Semiologia (din gr. semion — semn, marc’ dup care ceva poate fi cunoscut ~ logos — discurs, stiinta) este stiinta care se ocupa cu studiul acestora. Semnele (din lat. signum — semn, mare’) sunt forme de manifestare a bolii care pot fi identificate de clinician sau de altX persoan& (inclusiv de ctitre pacient pe baza simturilor proprii), independent de ceea ce declara pacientul (de exemplu, modifictri ale culorii pielii, modific&ri in comportament). Simptomele (din gr. symptoma - ceca ce se produce, apare, derivat de la syn - impreund ~ si piprein ~ a cAdea) sunt acele manifestiri ale bolii care apar In primul rand In sfera de perceptie a bolnavului si sunt simtite de acesta Ia nivel subiectiv. Ele pot fi cunoscute de clinician doar indirect, prin intermediul declaragiilor pacientului (de exemplu, starea de frica). Unele semne si simptome tind si apara impreuna, constituind sindroame (din gr. syn — impreunii — si dromos — cale, cursii). Spre exemplu, conceptiile negative legateig begets porpoanst considera im precant of tn vilior dnd sl apara tmpreuns consti Mika OuGuGiogic muleipia. Daca mecaniamele ecopatogenstiae ale unui sindrom Sine Cunescute. atunei, in principe, purem vorbim despre boala. entra detalit Drivind relasitic existente inure conceptul de sindrom $1 cel de boall, vezi Bologiu, 3590.) Tramamentcle carc Viseara dircct reduccrea acestor manifosuri, fara a Schima causele gi mecanismele care Ie-au generat, ce numesc tatamente simptomatice, (2) Houta presupune anumifi agenpifactor etiologic! (eauzali) (penta det vezi Price of Lynn. 1981). Doua criterit sunt mal Inmportants im clasificares acestor Renti/factori cdologict- Dupa natura lor, oi se clasificd in agengi exogeni 31 agent Shdogeni. La randul lor, apentii exogen! pot oa fe fizicl (mecanicl, termict, Sictenict, prin energie radiants ete), chimiel (acizi, baze, siruri. biologic! Gmicrobt. Mirusurl, parasiti, cluperct, diferte macromolecule organice te.) $i psiho-sociali tac cxempiu, strosul, un stil de viaya mesinatos). Agentil endogent (cum arf SSScoris genetic’ por f consideragl primarl, producind diverse tipuri de anomalit Grediare: in ultima instantt, et sunt ined agengi exogeni, care au actionat fe in cursul cximengel nosstre. Dupa juncfia lor, agent euologich se impart In (a> factorl doclangatort ; Cb) factor determinant: Co) factort faverioamtt | CO) factord predispozanqi/de rise 91 Ce) factort de menginere: Factor! dectansaiort se retera 1a acel factorl Care produc In mod direct simpio- maiologia | ‘el sunt factorl necesarl declangarli uibloulul clinic, dar adesea nu Sunt Si suficienti. Unul dintre factorii declangator! cel mai important! in psihopatologic fa “retera Ia discrepamta cogmiiva dintre motuivatia pacientalul (scopurl. mouve. Gorinte, expectante etc.) 51 evenimentele propriuuzise care au loc. Cu cat accasti Giocrepanit ste mal mare, cu stat provlamcle peihclogice sunt mai severe. Suediile Sam cu discropania este cu ae mal severk, cu o&e motivasia noastri este mal Rnpersdva, extrema Sind formularea scopuriior 91 doringelor noactre in torment Absolutigti de twebuie cu necesitate...” (David, Moore 31 Domura, 2002; Ellis. {99a}. Trebuic s4 feom o diferenta clard inte factorit declangatorl $1 cel deter “Rictorl! daterminanti au aceleasi caracteristici ca #1 cei declansatort — produc in (cum ar ff bacilu! Koch pentru tuberculoza), in timp ce factorli declangator! ma sunt Shecific logett de on tablou clinie (de exomplu, stresorit ca factorl declangatorl pot Genera tulurkel depresive sau anxioase), In psihopacclogie, pana acum au fore cia Identificats putint factor determinant. mat ales de natura psihosociala Fucrorl favorizant! joaca in paihopatologic rolul pe care cataliratoril Mf joack int reactilte chimice. © serte de reac chimics so por desfgurs si fied catalizatorh, dar Erozenta acestora eficientiscaz’ Intrepul proces. Similar, fetori fworisantt oficient= Enaoa acsiunes fctorilor deciansaton #4 decerminang in aparigia Gibloulu! clinic Fuctorti predispozanti sumt acei factori care au un caracter general. apartin paciontului, au feat prezentt Inainte de instalarea tabloulul clinic $1 care, prin Enernctiune cu factorit dectansatort, determinant si/sau favorizanti, duc Ia aparigia tablounl clinic. (Rictorit de mentinere a1 rolul de a sustine simptomatologia. Acest rol poate jucat de factoril declansator!, decerminangi, favorizanti sau predispozanti care au USGiangat eabtou! clinic. dar side alsi factori care au aparut dupa generarea tabloului Ctin fe, Tou aces factori ctiologic! deserigi aici interactioneaz’ pentru a genera un Shumit mblow clinic, dar accasta mu inscamna cf de fecare daet cand apare un Ghumit tabiou clinic, trebule 8 fle prezenti factori din fiecare categorie mentionats, {ae cxompla, in anumice situatii, factori favorizanti pot s4 nu fle prezenti. iar in Dsihoparologic este adesea dificil 4 ve identifice factorii determinant). Tratamentele Rare vines modificares acestor factori #1, prin aceasta. reducerea tabloului clinic Se numase tratamente etiologice, ele vizand cauza manifestirtlor bolilor. Psihodiagnosticul si evaluarea clinici nosologic’ (David, 2006) Din punct de vedere etimologic, termenul de diagnostic (gr. diagnostikos-capacitate de a distinge) denota o activitate de cunoastere. Psihodiagnosticul clinic vizeaza cunoasterea factorilor psihologici cu relevanta pentru sanatate si boala, Cunoasterea acestor factori psihologici se realizeaza prin procesul de evaluare clinica, in care se utilizeaza metode diverse precum testarea psihologica, interviu clinic (liber, semistructurat, structural) ete, Modul in care se realizeaza psihodiagnosticul si evaluarea clinica face obiectul mai multor lucrari de referinta 5al (de exemplu: Manualul de diagnostic al tulburarilor mentale si de comportament —Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders- DSM), Clasificarea intemationala a bolilor, sectiunea Boli mentale - International Classification of Diseases-ICD), Interviul clinic stracturat pentru DSM-IV_TR -Siructured Clinical Interview for DSM-IV-TR (SCID, First et al., 2002). Psihodiagnosticul si evaluarea clinica pot fi realizate in dou’ modalititi: 1. Diagnostic _nosologic ~ incadrarea tabloului clinic al pacientului intr- categorie nosologica; 2. Diagnostic functional ~ axat pe problemi, se analizeazi fiecare problema, separat. Prin psihodiagnosticul gi evaluarea clinicd functionala se urmireste identificarea unor factori psihologici, cognitivi-comportamentali, care si explice tabloul clinic si problemele de viata ale pacientului. Scopurile unei evaluiri functionale vor fi diferite de cele ale unei evaluari pe baz de norme. in ultimul caz, terapeutul va fi preocupat de masura in care un comportament este deviant fat de normé, inst cel care face o evaluare functional va fi ‘mai interesat de motivul pentru care are loc respectivul comportament si de cauzele sale situafionale (Wilmshurst, 2007). Evaluatile functionale ale comportamentelor sunt menite si rispunda intrebirilor cu privire la cauzele existenei unei anumite conduite. Etapele evaluiirii functionale st 1. Culegerea datelor din mai multe surse privind comportamentele problematice; 2. Determinarea funcfiilor probabile (.,de ce face ceca ce face?”); 3. Formularea unor ipoteze privind cauzele; 4, Elaborarea unor intervenfii si monitorizarea lor. Odati incheiata evaluarca functionala, se elaboreaz un plan de interventie in cadrul cdruia se precizeazi obiectivele specifice, actiunile propuse si persoanele responsabile cu implementarea hui. Modelul de psihodiagnostic si evaluare clinic prezentat in continuare este unul prototip in domeniul clinic pentru psihodiagnosticul si evaluarea clinic nosologic’. in cazul unui proces de psihodiagnostic si evaluare clinic nosologicd, secventele sunt urmatoarele: 1. incadrarea tabloului clinic al pacientului intr-o anumita categorie nosologica (fazele I si II se realizeaza prin interviu clinic si testare psihalogica) 2. Particularizarea, detalierea i sintetizarea datelor objinute in fazele I gi I, pentru a {ngelege mai bine dinamica fiecarui individ, dincolo de categoria nosologica in care a fost fncadrat tabloul siu clinic. De asemenea, aici se detaliaz diagnosticul nosologic in probleme concrete de viata pentru ficcare pacient (faza TIT se realizeazi prin interviu clinic si testare psihologics). Faza 1. Este indicat ca interviul si inceapa prin relatarea unor situafii care il pun pe pacient intr-o pozitie confortabila, de incredere si siguranta, Aceasta duce la dezanxietizarea lui si poate facilita comunicarea dintre pacient si clinician, in aceasti faza se inregistreaz numele gi 6prenumele pacientului, varsta, cetajenia, najionalitatea si domiciliul, date furnizate de pacient sau aparfinatori- in cazul unor tulburiri grave sau a copiilor. Se noteazi motivul trimiterii. Dac terapeutul dovedeste cunostinfe in domeniul de interes al pacientului, aceasta poate contribui la dezvoltarea pozitivé mai rapida a relatiei terapeutice. Apoi, treptat, se vireazi spre obiectivul interviului, mentindnd un limbaj de interfatd, cu caracteristici diferite de la pacient la pacient. Interviul clinic trebuie si vizeze urmatoarele aspecte, care aproximeazi de fapt axele de diagnostic din DSM. -descrierea acurata a tabloului cli (Axa I- tulburarile clinice- si Axa 2- tulburirile de personalitate si retardul mental), debutul gi evolutia acestuia: De cand au inceput problemele? De cand ai observat aceste modificari? Inainte de Créiciun? (in cazul in care pacientul are dificultafi in a-si reaminti debutul, este ajutat cu amorse: Craciun, ziua de nastere ete.); -prezenta altor boli somatice sau psihice, internari anterioare (Axa 3- conditiile medicale); -conditiile social-economice, infomatii despre familie, stresante (Axa 4- stresori psihosociali); -o perspectiva generala asupra stiri pacientului (Axa 5- indicele global de funcfionare GAP). Aceasti faz se incheie prin realizarea unui diagnostic nosologic ipotetic si identificarea unor factori ipotetici declansatori, determinanyi, favorizanfi, predispozanti si de mentinere a simptomatologiei, Faza IL in faza a doua a interviului, urmeazd o investigare detaliaté a comportamentului si fianctiilor psihice. Investigarea prin interviu trebuie si fie dublati de o investigare obiectiva prin teste psihologice, acolo unde acest Iucru este posibil (vezi tabelul), ‘Componenta Interviu Test psihologic psihica investigatt Factorul perceptiv | Multor oameni, alunci c&nd sunt stresati, Bender-Santucei intimplé si vada lucruri care nu exist. Vi s-a | Benton ete. intimplat vreodati asa ceva? Comportament Observarea mimicii, gesticii, interacfiunit sociale, posturii, comportamentului motor. © Un aspect general neingrijit, murdar, ne poate duce cu gindul la un tablou clinic prezumtiv de alcoolism, — schizofrenie, depresie, demenji, dependent de substane. | © Un aspect general caracterizat printr-o vestimentafie excentricd, neasortata si ‘machiaj fipdtor, poate duce cu gindul fa un tablou clinic prezumtiv de manie. © Nerespectarea uzanjelor sociale sugereaz un tablou clinic de dementa sau schizofienie ete. 7Memorie ‘Am 84 va spun 10 Va rog si incercafi si le | Rey- figura memorati deoarece apoi va voi cere sf vi le amintiti. | complex, Rey - verbal, Wechsler - Scala de Memoria Cifielor etc Dispozitie afectiva | Cum va simfiti fn general? fn ce stare de spirit va | Scale aflati acum? dlinice/Chestionare le de distres, anxietate, depresie etc. Personalitate MMPI, Optimism/pesimis m, rafionalitate/iragion | alitate, probe | proiective et. Depersonalizare | Afi simfit c& unele lucruri sunt ireale? ] Derealizare Ati simtit e& parc nu mai sunteti Dvs. insiva? Obsesii Va vin in minte ginduri chiar dack nu dorifi acest | Seale elinice tuora? Compulsit Simfiti uneori c& trebuie neapsat sf faceti anumite | Seale clinice Iucruri? Atentie Toulouse Pieron, | Praga et. | Gandire 1 | Cum igi motiveazi comporiamentele si simptomele? | Matrici Progresive inteligenta in cazul unui delir, novicii au tendinfa de a intra in | Raven, detaliile delirului, stimuldndu-l de fap prin | Scalele de {ntrebatile puse. inteligenta Not: Nu este necesar'i 0 analizi mai detaliatt decat | Wechsler, Probele analiza necesar& schemei de tratament (ex. analiza | piagetiene, Probe necesari clasificdrii delirului si identificarii structurii | de diagnostic sale generale: delir de persecutie, erotic etc.). formativ, etc. Orientarea Unde va aflafi? Ce zi este astizi? In ce an suntem? Constiinja boli © Cum credefi cf va vid ceilalti? Ce credeti ci glindese ei despre dumneavoastra? © Va considerati 0 persoand sindtoast, ira probleme? Ce probleme credeti c& aveti? Considerati necesar tratamentul pentru problemele dumneavoastra? La sfarsitul acestei faze se clarified si definitiveazi diagnosticul nosologic prezumtiv.Faza III (focalizare pe consecinjele psiho-sociale ale tabloul clinic si a modului in care acesta se particularizeazd pentru fiecare pacient). fn faza a treia, in cadrul psihodiagnosticului i evaluarii clinice, se poate trece Ia 0 investigatie detaliata care vizeazi surprinderea structurii si dinamicii individuale a pacientului gi fers informatii suplimentare prin reliefarea modului in care tabloul clinic se particularizeaza in cazul pacientului in cauz§ (ex. functionarea sociala, calitatea vietii). Analiza vizeaz§ cele patru niveluri de analizi a subiectului uman: subiectiv-afectiv (emofional), cognitiv, comportamental si biologic/fiziologic. Mai precis, se urmireste aici evaluarea psihologica detaliati a: © stirii prezente a pacientului si a modului fn care acesta se adapteazi la situatiile concrete; © problematicii comportamentelor simptomatice; i somatice a pacientului; © dinamicii si structurii personalitayi; © comportamentului interpersonal; principiilor morale si atitudinilor sociale; mecanismelor defensive gi de coping precum sia conflictelor si dinamicii lor; jentitati si imaginii de sine; determinangilor sociali si situafiilor curente de viatd; problemetor de ecologie sociala gi familiala; controtului si autocontrolului comportamentului si emofiilor etc. La sfarsitul fazei a treia avem atit tabloul clinic, cat si particularizarea acestuia prin surprinderea ii individuale a pacientului modului in care acesta se exprima in relationarea psiho-sociald a pacientului (ex. fuunctionarea social, calitatea vietii etc.) Trecerea de la etapa de psihodiagnostic si evaluare clinicd la etapa de interventic psihologica propriu-zisi se poate face prin intermediul unci liste de_probleme. Aici ne intereseaz modul in care tabloul clinic se exprima in probleme concrete de viata pentru fiecare pacient. In acest scop se face o listi cu probleme concrete de viat. O problema este o discrepant intre starea inifiala gio stare final& (stare scop). Astfel, doi pacienti cu acelasi tabloul clinic (ex., in timp ce in cazul unui pacient problemele se reflect mai ales in relatiile la locul de munca, la celalalt se reflecta in relatiile familiale). Se recomanda ca lista si nu cuprinds mai mult de 8-10 probleme. O listi prea lunga descurajeazi pacientul si face dificil organizarea procesului psihoterapeutic. Dac& numarul de probleme este foarte mare, sugerim formularea uneia/unora dit ele in termeni mai generali. De exemplu, daca exist probleme de comunicare cu sotul, cu copii si cu paringi nu vom formula trei probleme, ci una: probleme de comunicare cu familia, Interventia psihologica trebuie inceputi cu o problema important pentru pacient, dar despre care stim, in baza experientei si a literaturii de specialitate, cA poate fi rezolvaté relativ usor. Daca incepem cu problema periferica (ex., renuntarea la fiumat in cazul unui pacient care are atacuri de panica), pacientul poate considera tratamentul neimportant. in cazul in care incepem cu 0 problema majora, greu de rezolvat, pacientul nu vede eficienta psihoterapiei; acest luctu este important de tinut minte dac& lum in calcul ci numarul mediu de sedinfe de psihoterapie in conditii ecologice este mai mic decdt cinci! Asadar, problema cu care incepem interventia psihologicd trebuie si fie una important si relativ ugor de ameliorat (ex., atacui panic&). Negocierea acestui demers, in cazul in care pacientul doreste un altul (atentie: dorinta 9pacientului de a incepe cu o problema periferica poate sugera defense si o problema in relagia cu terapeutul), se face transparent, mizind si pe autoritatea profesionala a psihologului. Psihologii novici au tendinfi si abordeze mai multe probleme simultan, Aceasta este 0 eroare psihoterapeutica care trebuie evitata. Abia dupa ce am rezolvat sau ameliorat o problem trecem laurmatoarea. Uneori interventia psihologica poate incepe direct cu stabilirea listei de probleme, mai ales, dac& diagnosticul nosologic nu este cerut in mod formal sau daca se lucreaz pe probleme subclinice sau de autocunoastere, optimizare si dezvoltare personala, in functie de pacient si de obiectivele terapeutului (cata informatie considera relevanta), etapa de psihodiagnostic si evaluare clinica se poate intinde pe parcursul a 1-3 sedinje; elementul de psihoeducatie (pentru boald, pentru intervensia psihologict etc.) este 0 components fundamental a acestor sedinje, implementarea ei realizéndu-se atunci cand psihologul considera ca este momentul potrivit pentru clientul/pacientul concret cu care lucreaz’. SumarizAnd, psihodiagnosticul si evaluarea clinic& presupun urmatoarcle componente principale (uncori se poate utiliza doar ultima componenta): © Formularea diagnosticului nosologic-DSM- (Fazele I si 11); © Detalierea diagnosticului nosologic prin surprinderea dinamicii acestuia in cazul unui pacient-tint& (faza TI) © Operationalizarea diagnosticului nosologic in probleme de via specifice pacientului (stabilirea listei de probleme). 10sociale, aceasta a fost scoass din DSM In 1974, ramanand doar homoserualitates In“toena “cgo-diswonies G@iouss, 2002). in plus. marcurbarea,a facut cariera tn Pbawes. 1994), tm Schinb, astisi ea ents considera wn comportament sexusl SRamiSn) sn mizora in sare nu oe manifests spo-disionic. Probabil ca paihopatolouia To plus, numiral cxiserm de mare de emegorii nosologice duce ta o tendintl de paslogizare a view coudiene (Beutler #1 Mali, 2002). © examinare succini & Elimelor editii ate DSha (de caompiu, DSM-IV, 1994) rellefeaza categorlt nosologice ee probleme de relagionare ou parteneral Erobieme scupatonais Gree! subeaplioiul 2.113, saliva terment mune sult de ambleuis moat weilizares Tor \rcaificare paihicd 31 comporcamentald. Cat de modificatd webuic a fe See E TS Eto taceithic nant tact Clare, st ae per stabil! statistic anurmise Heniee in care un parametu poate varia, fAmanand cog! in limitele normality Chior Unca si aici por at apara uncle except. In ceaa ce privests aspectele psihologice Ubienet, 1967), Conform mcantul criteria, normal inseamni ceea ce sproximeaza inodia Populatioi (coon ce te eet mint Tmualfh oamend. tess util, acest cricerit! Au Slvionic, Carle, spre euempin, este o prosanga frecventa la majoritaten populate, RRYidait ‘un sti de pamiire normal gf non-patologic ora wccla care considera x Pamdnnul exte plat. iar un stil de gandire patologic. delirant. era acela care sustinea Ex Pamantul ene rotund | 4 doled crireriu propus pent @ delimita normalivates Go Ahormalieate cote criterful cultural-ideal (Pichot, 1967). Conform acest! criteria, SSUE tespectiv i stabilegts pentru starea de sinatate. Agadar. ceea ce este considerat formal inu-un context socio-cultural poate fM considerat patologic In alt context Sociocultural. Af irellea eriferis cate col functional (Pichot, 1967). el arnt ce ormaiul inseamns capacieatea de i acinge scopurile importante in vinti, fr a [ncerfera ca functionalitares celuilale. Astast normalates exe defini in psihops. iSlogie Intr-un cadru delimitat aproximativ de cele tel criterit mentionate, cu un 2éGhe mai puccrnic pe criteriul funcyional. Agadar, dupa staia ani de cercetare, Rormathatcs inck nu este clar definies In paihoparologic. Rormalitate sf patologio este una relauva $i aproximativa. far distincyia diners 2Limite ale psihodiagnosticului si evaludri clinice nosologice Numarul exagerat de mare de categorii diagnostice si tendinta de patologizare a vietii cotidiene Faptul c& exist un numir mare de categorii diagnostice nosologice nu este o problema in sine; dimpotriva, numsrul mare de categorii nosologice identificate bi create pand acum ar putea arta robusteyea cercetirilor in acest domeniu si Maturitatea lui, Dacd acest numir mare de categorii nosolopice nu are inst © justificare gtiingified, ei una socio-economict, acest lucru devine o problemi pentru gtiing’. SH vedem cum stau Iucrurile, De la aparitia primel edigii a DSM (1952) #1 Dans Ia ultimele editii COSM-IV, 1990) numirul categoriilor diagnostice a crescut cu 300% (Fouts, 2002). Unii autori (Fouts, 2002) au ardtat of aceasta crestere: este artificial 91 neobignuita 91 ca ca nu se bazeaztl pe date stiintifice, ci pe condigii Socio-cconomice si politice. Apartorii DSM (Wakefield, 1999) ne spun, pe de alti Parte, of accastl crestere nu este neobignuits pentru stiinja medicala gi ea ea este Justificata de dezvoltarile stintifice din aceasta perioads. Alefel spus, cercetirile din psihopacologic au dus la descoperirea unor noi tulburiri psihice, dupa cum gi cerceuirile din medicind au dus la descoperirea unor noi boli somatice. Spre exemplu, numtrul de categorii diagnostice ale bolilor sistemului circulator a creseut cu 200%, iar cel al sistemului digestiv, cu 123% de la ICD-8 (1980) la ICD-10 (1990) (Wakefield, 1999), Daca aceasta analogie este corecui, ne asteptim ca factorit (cercetarea suintifict) care au dus la crestcrea numarului de categorii diagnostice pentru bolile somatice si fie raspunzatori gi de cresterea numarului de categorii diagnostice, La o analiza mai atents ins, accastx analogie este cronaui. Cresterea mumsrulul de categoril diagnostice In ICD este, tn principal, rezultarul recodarit unor categorii preexistente, nu neaparat al descoperirii unor tulburdri sau boll (Houts, 2002), pe cand cresterea numarului de categorii In DSM este Fezultatul adaupirit de noi categorii (Houts, 2002). De fapt, de-a lungul cmpulul, din DSM s-au scos $1 s-au adaugat tulburari in funcrie de presiunile si schimbarile sociale. Spre exemplu, In primele edigil ale DSM, homosexualitatea era o categorie nosologic’ inclusa In lista tulburarilor psihice. Sub presiunea schimbarilor si miscarilor a=——— Utilizarea unui instrumentar psihologic depasit fn siabilires unui diagnostics nosologic s0 utllizeszs adesen ante ae taborator Fadhente din tonaree Beltotopiow, Cercottrite araik ot aowle psihetowice wae SSHRIENS SIR. ceCSaaaafnite ch Sea a sevtstor tadicate Cteyor sr BP 3008 Y pene Sisco, veri Garo "eal. 20037 “Smith. 2001. in pacar, inscrumencar psinotopic’ riguros, ‘sc utllizoasn adescn oi ene Gepashe: teorctie Givens tad catheny? pothometsice adesvate, Aster, Titiontietd cr af, C000). Packed B’Sekninace ericiok gi eutoneioa’ a testator protscriver urats stab tor vatvaieate ot Hdcinate, in ciuaa acscor recultace, teswie protective sunt parts integrand sf Mmportaniat'a Setivitan de’ testare psiheiogica tn domcntul stinic. Rerscnacrui, Clinics Cilienfield ef af.. 2000); ironic, el trebuie sustinut, ciel i grupul probelor proisouve si ote un instrument resonabil i comparatie cu alte prove coum arf Snacronice | in paralel ou utilizares Gnul Instrumentar pribologic depigit, problemen ENO Neecaenaea prin ienovaren hover sarciol experimeneate, Sepeeue a aboot Screcuriior fundamentals de peinolomic, Aceste sarcini eave Cvalucned riguros at Bunncuuat Rinciil puitciowios epecitics na ad tet tack adapane penta be Gonslel in teste psihologice, desi se stie mprul cao sarcing experimentald standardizacs i Ctalonadl devine tout painologic (Anastast, 1988). Spre cxemplu, degi euudiiie de: SSEROHS Hnpticiar aulpenceat deja domeniul clinic. atat sub aspect ceoretic. Cat $i Rplicade (David. 1995). nu aver Inca um tar de memoric implicit, tn cluda SRiscenciG numeroase varcini experimentale de memoria implicit” Se! pare om (eansformat Intro industrie In care markeungul si inertia siswemulul mengin Gn inttrumcntar psihologic sdesen depagit 91 blochears noite dervoltari im domentu. fiipiue, swiltearen nut instrumentar pathologie depasic cate incuralaua uneori prin WSobia iinet. Sa ‘Sxtmpliticam oa on'cas mai apropise noua. Guvernul Romanicl. SiN S.onanta Fourares de Guvern nr 218 din 7 marie 2002, a stabilie lista Einwlor poinologice care webuie udlizae penwu orlentarea seolars a elevilor (pentra Scull, veel Ancss 2). imi amintese clar cs acunct cand am cite ceases lets In Satu’ unui grup de coleg! de ia Universitates Babes-Bolyal, am izbucnit in ras, ras Siro mat apel nese lasac ina un guse amar Mivum amine, In acele momente, de Paul Feyerabend gi de argumeneul uf ca stiinga este un mit al emeul adevar se SOteasa Gael, uneerd chiar in Guvern) | Multe texte presence in lista respectiva XGnt None depasite teoreue s1 metodologio, teste care au fost eriticate in Hecratura Aepecte, sdinga psihologicd a ramas la nivelul inceputulul de seco! XX Diagnostic descriptiv versus diagnostic etiopatogenetic Inainte de Kracpelin, diagnosticul wutburdsitor paihice = fost: plastic opus. in Ghacnin). Inctaand mania ei dements Gastkti numitn schizofrenie) st defieienta Snontal&. inclasand idierenia a! imbecilttatea. S-a negat Insd constant, im aceast Detloads, validiates unor Clasifictt mat specifice ale calburarilor paihice @cinistwom, Bo02). Rracpelin (1896) 0 incereat sm aplice modelul medical st callurarilor psihice, in consscima, primele ini propunerl au fost de a labora o Clasificare nosologica Bisa pe clopatoueneza side s evita un diaghostic nosologic caegorial deseripty, bazat doar pe semne #1 simptome. Trebuic sacliminam, In acest context, o conceptle Ercsks care exis in Ikteratura de specialitate. Modelul medical yi diagnosticul Scopstomenatic mm insearmns reductionism biomedical, scraepelin a inieies, prin Shoda! medical, un model in care boala are anumite manifestri, cause Cetolegie) 13si reactii patogenetice (vezi capitolul 2), mecanismele etiopatogentice nefiind doar biomedicale, ci si psihosociale (KihIstrom, 2002). Kraepelin si-a dat insa curand seama ca, din picate, cunostintele limitate despre etiopatogeneza wlburarilor psihice din acea perioad’ nu ii permiteau crearea unui sistem de clasificare bazat pe etiopatogenezi. Asadar, a doua propunere a lui a fost pentru un sistem de! Clasificare bazat pe evolutia si prognosticul qulburarii (Kihlstrom, 2002). Ceea ce face ca psihozele maniaco-depresive s4 fie similare intre ele gi diferite de schizo- frenie nu se refer atét de mult la simptome si semne, cat Ia evolugie: psihozele maniaco-depresive tind su se amelioreze, pe cand schizofrenia tinde sa se agraveze. Aceasti a doua propunere are ins o problema majora. Un diagnostic corect poate fi ficut doar post hoc, dup’ aparitia si evolutia bolii i, prin urmare, el nu ajuck foarte mult in procesul de tratament, Deoarece Kraepelin (Kraepelin i Diefendorf, 1907) si-a bazat activitatea stiintifica pe ipoteza cl culburari similare se exprima prin simptome si semne similare si au o etiopatogente similara si deoarece In acea Vreme nu putea cunoaste clar aspectele de etiopatogenezi a tulburarilor psihice, a acceptat provizoriu un diagnostic nosologic categorial descriptiv, focalizat pe semne si simptome. Paradoxal, intentia lui Kraepelin de a evita un diagnostic descriptiv a dus tocmai acolo. Problema este ci pani in zilele noastre, diagnosticul nosologic a rimas unul descriptiv, uitind angajamentul etiopatogenetic anterior (Kihistrom, 2002). Acest angajament descriptiv, de clasificare a semnelor si simptomelor in diverse categorii, este unul problematic. Clasificarea semnclor si simptomelor se poate face dupa diverse criterii Gin principiu, o infinitate !) si mu purine au fost cazurile in care 5-au construit categorii sau au fost scoase categorii nosologice din ghidurile de clasificare a tulburarilor psihice pe baza unor criterii instituite sub presiune social (Borges, 1995 ; Kihlstrom, 2002); cazurile masturbarii si homosexualitigi, descrise anterior, sunt ilustrative In acest sens (Borges, 1995). Este adevarat ins 4, in ultimele editii ale DSM, se incearci gisirea unor criterii sustinute stiimtific de clasificare a semnelor 91 simptomelor. Din pacate, se ignora inci diagnosticul evopatogenetic si, In conseciny’, cunoasterea noastraé rimane Ia nivel descriptiv si nu ajunge la nivel explicativ ; ca urmare, si tratamentele administrate si elaborate pe baza unui diagnostic nosologie categorial descriptiv au mai putine ganse sti atace mecanisme etiopatogenetice relevante, acest watamente fiind adesea simptomatice. 14Evaluare psihologica si psihodiagnostic clinic Cursul 2- Evaluarea psihologica la copii Evaluarea psihologica poate fi definiti ca “un proces sistematic de colectare a unei game de informagit referitoare ta un copil, pentru a ajuta Ia identificarea punctelor tari sia nevoilor sale, cu scopul de a decide asupra unor actiuni suplimentare adeevate (sau de a confirma faptul ed nici un ajutor suplimentar mu este necesar). Informariile pot fi culese dintr-o gamd largé de surse.” (Department for Children, Schools and Families (DCSF), 2006 apud. Hoge, 1999). Evaluarea psihologica nu este sinonima cu testarea psihologicd (Sattler, 1992). in timp ce evalusrea psihologicd ia in considerare caracteristicile unice gi contextul relevant al copilului care este in curs de evaluate, testarea psihologica este o activitate mult mai limitati, care implic& administrarea si interpretarea unuia sau a mai multor teste psihologice. Testarea produce rezaltate, in timp ce evaluarea da sens rezultatelor in contextul situatiei de viagl a copilului gi tn fanct Referitor Ja rolul evaluarii in consiliere si psihoterapie, multi psihoterapeuti sunt de acord cA evaluarea complex, global, in care se obtin cat mai multe informatii care si cuprind& numeroase aspecte ale clientilor, este esentiala si crucial pentru o interventic de succes. Exceptia de la aceasti perspectivi. o reprezint umanistii, de exemplu Carl Rogers (1957, 1961) si, tarziu in cariera sa, Heinz Kohut (1984). Ambii au postalat c, indiferent de problemele clientului, cel mai important fuera pe care terapeutul lar putea face este comunicarea empatica corecti, astfel evaluarea fiind interpretati ca relativ inutila sau chiar o diversiune de la ceea ce este cel mai benefic pentru clienfi. Aceasti perspectiva privind evaluarea poate avea nevoie de revizuire, Intrebarea nu este daca clinicienii trebuie sau nu s& tsi evalueze clientii, deoarece chiar Rogers (1961) a ficut evaluari ale clientilor sai-- ale dimensiunilor privind deschiderea spre experienta sau in ce masura conceptal de sine era congruent cu sinele ideal, Intrebarea pare si fie cAt de formal abordeazA practicienii procesul de evaluare si cu ce grad de coerenfi teoreticd. Dup’ cum declara Marqui (2007), tofi psihoterapeutii igi evalueazi Glientii intr-un mod sau altul. Problema modului formal sau informal de abordare a evaluarilor initiale este una important. Prin evaluare informal& se infelege colectarea de informatii prin intermediul procesului de intervievare a clientului in sedinfé, fii utilizarea unui instrument de evaluare sau alt structurd formala care si ghideze in mod explicit acest proces. Alti specialisti in sinitate mintalé opteazA pentru un interviu formal/structurat, un instrument de evaluare care este utilizat pentru a ghida intrebarile terapeutului (Hersen, 2004), Evaluarea ca proces Evaluarea reprezintai un proces, iar intregul curs al terapiei este stréns legat de accasta. Evaluarea si tratamentul sunt interconectate si continu’ de-a lungul terapiei. fn multe moduri, evaluarea este o forma de interventie. Pe baza unei evaludiri initiale, terapeutul construieste un plan de tratament, Pe parcursul terapici, clientul si terapeutul periodic evalueaz& cét de bine functioneaza tratamentul si terapeutul revizuieste planul de tratament dupa cum este necesar (Persons, 1991),Evaluare psihologica si psihodiagnostic clinic Formularea sau conceptualizarea cazului reprezinti 0 ipoteza de ie de istoricul su clinic. lucru 1m ceea ce priveste natura factorilor potentiali sau a mecenismelor care stau la baza simptomelor clientului, Este baza de le care terapeutul alege o abordare si interventiile specifice pe care le consider optime pentru cazul respectiv. Conceptualizarea cazului ar trebui si fie continuw reevaluati, pe baza informatiilor care se obfin de la fiecare sedint, si ar trebui revizuits dupa cum este necesar. Tabel. Procesul de evaluare es ee Lintrebarea de referinta L Teste formale si informale __1-Raportul psihologic 2.Clarificarea inttebarii de administrate 2. Comnicarea rezultatelor referinta, contactarea sursei 2.Interviuri cu parinti, copilul, —parintilor, copilului 3 Istoria cazului-evaluari profesorii sialte persoane 3. Discutii ale rezultatelor si medicale semnificative recomandarilor ou sursa 4Selectarea procedurilor de 3.Observarea copilului referintei evaluare 4 Informatiile din toate sursele 4. Monitorizarea interventiilor 5, Permisiunea parintilor sunt evaluate, comparate si 5.Schimbari ale interventiilor pentru evaluare interpretate ca urmare a monitorizarii S.Recomandari, interventii inainte de a incepe procesul de evaluare ar trebui specificate scopul evaluarii gi obiectivele care se vizeazi prin evaluare. Aceasta va determina dac4 este nevoie de un diagnostic psihiatric, ce teste (si dace) trebuie administrate, cine ar trebui sf fie intervievat , dac& este necesar observatia directa si daci este nevoie de o colaborare cu alti profesionisti din sinatate. In practica clinica, evaluarea poate avea multiple scopuri si acestea sunt deseori interrelationate. In general, obiectivele evaluarii sunt: 1) Dea determina daci existi o problema (de a diferentia intre comportamentul normal si anormal); 2) Dea contura deficitele gi punctele tari ale unui individ; 3) Dea realiza predictii privind comportamentele viitoare sau cursul tulburarii; 4) Dea clasifica problema; 5) Dea furniza linii directoare pentru interventie. Cele mai multe cazuri clinice implic& combinatia acestor obiective si multe cazuti complexe implica toate cele cinci obiective.Evaluare psihologica si psihodiagnostic clinic De ce este necesari studierea separatt a evaluarii cli Copii reprezint& cel mai Jerg segment din populatie cu risc ridicat pentru dezvoltarea unor probleme emofionale si comportamentale. Principalele argumente care susfin acest Iucru sunt urméitoarele (Ronen, 2001): 1.Baza reald a celor mai multe probleme se afld in copiléirie. Unele paternuri comportamentale sunt normale tn anumite stadii ale dezvoltirii, dar devin patologice daca pers mult decat este de asteptat (de exemplu, enurezisul functional sau tulburarea opozitionismului provocator). 2Schimbérile spontane ale dezvoltérii. Copiii prezinté o serie de schimbai rapide din punct de ‘vedere motric, emotional si al abilitifilor cognitive. Aceasti instabilitate poate sta la baza ‘tulburatilor comportamentale si emotionale ale copifului (ex. tulburarile de dispozitie si furia in adolescenta). 3.Dependenta si vulnerabilitatea copilului faa de persoana care-l ingrijeste. Uneori adulii care ar trebui si protejeze copilul sunt responsabili pentru stile lui de distres (prin neglijere sau abuz). Sarcina principal a clinicianului este de a identifica si trata acei copii care sufera de probleme emotionale si/sau comportamentale care interfereazi semnificativ cu dezvoltarea sau fanctionarea lor si sunt susceptibile si persiste fara interventie (Schroeder, & Gordon, 2002). Diagnosticul timpuriu si interventia precoce devin esentiale avind in vedere ci deficitele seranificative din copilirie reprezinté adesea un bun predictor pentru persistenja lor la varsta adult (Kazdin, 1988). Studiile epidemiologice recente indica faptul c4 aproximativ intre 17-22% dintre copiii gi tinerii cu varsta sub 18 ani prezinta probleme comportamentale, emofionale sau de dezvoltare (Ronen, 2001). Literatura de specialitate indica un proces al evaluarii psihologice in patru pasi 1. Faza de prediagnostic 2. Administrarea instrumentelor de evaluare psihologicit 3. Interpretarea i imtegrarea datelor 4. Comunicarea recultatelor Vom detalia in continuare fiecare dintre acesti pasiEvaluare psihologica si psihodiagnostic clinic 1.Faza de prediagnostic sursi importanta de informatii o reprezint parintii copilului, care trebuie de fiecare dati implicafi in evaluare. Wolfendale (1998) arat& c& périnfii au un rol important in evaluatea copilului deoarece : 1. Realizeaza observarea constanté si evaluarea comportamentelor copil preferinjelor, obiceturilor din timpl mesei, somnulu, precum si relaga cu prieter 2. Cunose reacfile copilului fal de o serie de persoane gi evenimente. 3. Au competenja de a descrie copilul psihologului scoli, medicului, profesoritor sau ator persoane. Prin urmare parinfi pot transforma ,sarcinile de rutin” in acte de evaluare, care trebuie incluse in evaluarea completa @ copilului. Datele din literatura sugereazi faptul cA obiectivitatea informeiflor bjinute de Ia parinfi poate fi comparatd cu datele de la specialisti (daca urmeaza un plan corect formula). in realizarea acestei sarcini complexe este important 0 evaluare atenté a problemei prezentate, Procesul de evaluare ajutd clinicianul s& determine care sunt problemele semmificative clinic care ar putea beneficia de tratament, si care sunt doar tranzitorii. Al doilea pas, de interventie, este in mod necesar dependent de calitatea evaluarii. In plus, pentru a determina dac anuimite comportamente sunt semnificative clinic, procesul de evaluate trebuie si stabileasca ce factori contribuie la problema si care ar trebui si fie ariile {int pentru interventie. evaluare atent& informeaz clinicianel despre metodele de tratament care sunt adecvate nivelului de dezvoltare pentru fiecare copil si familie. Cu scopul de a realiza accasté sarcin’, cliniciamal trebuie s& ia in considerare nivelul de dezvoltare a copilului; influentele biologice potentiale privind functionarea copilului si factorii ecologici mai largi (familiali, sociali, culturali), care interactioneazi cu anumite caracteristici ale copilului. Mai mult decat atat, cliniciamul trebaie si aib& cunostinte referitoare la tratamentele validate empiric pentru 0 anumit’ tulburare, ulul, a dispozi Plat jcarea evaluih ‘Un numir de alte probleme ar trebui luate in considerare inainte de realizarea unei evaluari. Mai intéi, cunostinfele privind dezvoltarea normala si psihopatologia dezvoltarii ajut8 clinicianul i plaseze functionarea emotionali si comportamentala a copilului intr-un anumit context. Unele comportamente au loc mai frecvent la o anumita varsti decat la altele, astfel ined trebuie determinat daca comportamentul sesizat este o exagerare a umui paten normal de dezvoltare sau este 0 problema semnificativa ce necesité tratament, A doua problema care trebuie luata in considerare este faptul ci acei copii care au o problem in aria functionatii emotionale sau comportamentale este posibil s& aiba probleme gi in alte arii, in special in domeniile sociale si cognitive (Kamphaus & Frick, 1996). Acest lucra inseamni ci evaluarea trebuie si fie suficient de cuprinzatoare pentru a lua in considerare problemele cele mai susceptibile de a fi asociate comportamentului problem’. Ca de exemplu, in cazul unui copil de 7 ani, dack este solicitata evaluarea pentru probleme la scoala centrate pe hiperactivitate, dezorganizare si impulsivitate, atunci problemele de invatare ar trebui st fie, de asemenea, luate in considerate, Solicitares informatiilor de la piringi cu privire la aceste domenii, tn interviul inifial 71 ajuté pe clinician si determine daca este cazul sau nu si urmareasca aceste ipoteze.Evaluare psihologica si psihodiagnostic clinic ‘Un alt aspect care ar trebui sa fie luat in considerare in planificarea evaluarii este contextul problemei, Deosrece comportamentul copiilor este influenjat de mediul psihosocial, este important si se determine ce aspecte ale mediului ar trebui si fie evaluate (de exemplu, strategiile parentale, influengele colegilor sau raporturile cu fratii) si modul in care acestea ar trebui si fie evaluate (de exemplu, prin observatie direct, scale de rating sau interviu de familie). Mediul variazi de la caz la ca2, astfel incdt intervinl initial ar trebui si ofere informatit suficiente pentru ca psihologul clinician si determine care sunt persoancle semnificative din viata copilului care ar trebui s& fie invitate si furnizeze informatii cu privire la problema, ce context al vietii copilului are cel mai mare impact asupra ui sau asupra function’ sale gi care este cel mai bun mod de a structura evaluarea influentelor de familie. In cazul in care aportul de informatii indica faptul c& problema se produce numai la scoali, de exemplu, atunci poate fi indicat colectarca de informatii de la profesor si observatia copilului in mediul scolar poate fi necesar’, De asemenea, tn cazul in care un copil igi petrece mult timp cu un pirinte vitreg semnificativ, atunci informatiile de la parintele vitreg ar trebui sf fie luate in considerare, in rezumat, evaluarea problemelor din copilarie ar trebui sii fie privita ca o procedura de testare a ipotezelor care sa fina cont de dezvoltare, psihopatologie, influentele de context, si cele mai bune interese ale copilului (Achenbach, 1998; Kamphaus & Frick, 1996). Procesul de evaluare este unul care evolueaza, astfel incat ipotezele sunt ficute, schimbate, sau confirmate pe masura ce 2.Administrarea instrumentelor de evaluare psihologica Psihodiagnoza la copii presupune utilizarea unui model de evaluare multimodala Metodele de evaluare alese vor depinde de scopul evalua, natura comportamentului problema, caracteristicile copilului si ale familie, situatia de evaluare, caracteristicile evaluatorului, precum sicaracteristicite metodele disponibile (Mash & Terdal, 1997b). Metodele pot include interviur, liste de control comportamental si chestionare, proceduri de auto-monitorizare, metode analogice, observarea directi a comportamentului, inregistrri_p: competentelor sociale, jocul de rol, situafii de simulare a problemei, teste proiective, teste de functionare perceptiv-motorie, teste sociomettice, precum ¢i teste standardizate ale abilititilor gi de personalitate. In alegerea metodelor de evaluare, clinicianul ar trebui sa fie constient de validitatea unei anumite metode. in functie de conceptualizarea problemei de referinfa sau de paradigma in care se Iucreaza, se utilizeazi instrumente diferite de evaluate, De exemplu, in paradigma cognitiv-comportamentali evaluarea se bazeazi pe identificarea cu atenfie a obiectivelor, a comportamentelor tint’ si alegerea unor metode adcevate de masurare. Instrumentele standardizate cum ar fi testele, scalele comportamentale sau chestionarele pot fi utilizate ca parte a evaluarii comprehensive, dar nu pot fi folosite ca singur’ baz pentru stabilirea diagnosticului, respectiv a tratamentului. Orice rezultat obtinut tn urma aplicd testelor trebuie interpretat in functie de rezultatele evaluatii in ansamblu. Acest proces poate fi similar cu procesul de testare a ipotezelor din cercetarea stiintificd. O ipoteza sau o teorie bund fine cont de o mare cantitate de date observate in diferite situatii. Este important s& se analizeze fiecare ipoteza si si se interpreteze rezultatele tinand cont de toate celelalte informatii care sustin performanta copilului. Nu este suficienti doar descrierea rezultatelot la un test psihologic, explicatia trebuie dat’ tindnd seama de toate ipotezele posibile. fn plus, este important si finem 5Evaluare psihologica si psihodiagnostic clinic seama de faptul cd instrumentele standardizate sunt aplicate pentru diferite arii de dezvoltare, ori copilul trebuie infeles in complexitatea sa, in contextul relatiilor sale. Observatia comportamentului este o posibili metoda de obtinere a unei imagini de ansamblu privind reactiilor copilului (Wilmshurst, 2007). Evaluéirile psiholagice intotdeauna cuprind observafii despre comportamentul copilului in timpul evaluétii, observand ati aspectul general, orientarea, vestimentatia, igiena personal cit si cocrenta vorbirii. Interviul clinic este 0 interactiune centratd pe obicctive intre terapeut gi client si o modalitate de a obtine informatii utile in procesul de decizie clinics. Interviurile difera foarte mult in finetie de gradul de structurare: nestructurate, semi-structurate si structurate (Wilmshurst, 2607). Succesul unui interviu depinde de stabilirea raportului psihologic cu intervievatul. Raportul psihologic este bazat pe incredere reciproca, respect si acceptare. Redam mai jos un ghid de interviu pentru evaluarea psihologica a copiilor numit CATS. Comprehensive Assessment-to-Intervention System (CATS) CAIS reprezina un ghid semistructurat, lexibil, logic si sistematic de colectare si organizare a informapiilor, de generare si testare a ipotezelor si de planificare a intervenjiet pentru problemele copitlor. L.Clarificarea tntrebitrié de refering Dupéi ce péirintele a descris problema, clinicianul ar trebui sd fie sigur cdi el si parintele se gdndesc la aceeasi problema. Acest lucru poate fi realizat prin simpla reflectare a ceea ce parintele a spus: "Se pare cd sunteti ingrijorafi cu privire la copilul dummeavoastrd pentru ed are cogmaruri.” Este important sa se obtind o descriere a problemelor care au condus la solicitarea evaluari $i sii se obtina informayit preliminare suficiente, cu privire la functionarea copihului, care trebuie adunate pentru a permite formularea unor ipoteze inifiale. I. Determinarea contextul social Un copil ajunge la evaluare pentru cit cineva este ingrijorat. Acest lucr nu inseamnd cd, copilul are nevoie de tratament sau comportamentul copitului este problema. Clinicianul ar trebui sii intrebe: "Cine este ingrijorat in legéturd cu copilul "?" De ce este acest persoand ingrijoraté?” De ce este aceasta persoand ingrijoratdé acum mai mult ca alté data "? Afectul parinjilor in descrierea problemei este semnificativ: sunt coplesiti, deprimati, nonsalanti? Unmditoarele intrebari pot ajuta clinicianul si obtindi o mai bund infelegere a perspectivei pétrintilor: "Ce crezi cdi a cauzat problema copilului tau?” "De ce erezi cat problema a inceput atunci?" "Cum va afecteaza problema pe dumneavoastrd sau pe copilul dummeavoastra?" "Ct de sever’ considerati cil este problema copilului?" "Ce evolufie vei asteptati sit aiba pe termen scurt sau pe termen lung?" "Ce fel de tratament eredeti cd ar trebui sd primeasca copilul dumneavoastrt?" "Care sunt cele mai importante recultate pe care sperati sd le obtind copilul in wma tratamentului? " "Care este cea mai mare teamé a ta legati de copil?"Evaluare psihologica si psihodiagnostic clinic IL. Evatuarea domenilor generale In evaluarea problemelor comportamentale ale unui copil, clinicianul ar irebui sé find cont de domeniile generale care influenteazi dezvoltarea unor probleme de comportament. (Y) stadiul de dezvoltare a copilului; 2) caracteristicile parintilor copitului san ale familiei extinse; @) caracteristicile de medix i evenimentele; (@) consecingele comportamentului; (9) starea medicala si de scinttate a copitului. Detaliem mai jos fiecare dintre aceste domenit MILI. Stadiul de dezvoltare a copililui Cunoasterea stadiului de deavoltare a copilului permite clinicianului sé compare comportamentul copilului cu cel al altor copii de aceeasi varsta sau nivel de dezvoltare. Sarcina clinicianului este de a judeca dacé comportamentul problemé este mai mult sau mai putin decdt s-ar astepta de la orice copil de aceeasi varsta si din acel mediu. Un copil de 3 ani, care udtt patul, de exemplu, are un ‘comportament care poate fi considerat "normal" sau "comun” pentru acea varstd, in timp ce un copil de 10 de ani care uddi patul este viteut ca avénd o problemé semnificativa. De asemenea, freeventa problemelor comportamentale se schimbé pe parcursul dezvoltirii, iar unele comportamente se imbundtajese far nici o interventie. Agresivitatea fizicd, de exemplu, atinge un varf in timpul anilor pregcolari si apoi scade in mod natural. Desi agresivitatea fizicd poate fi considerata o problemé la orice varsti, semnificatia sa cliniod creste odatdi eu varsta, Asifel, momentul in care acest comportament se manifest pentru prima datd este la fel de important ca $i comportamentul in sine. In plus, in ani prescolari existd un moment critic pentru identificarea $i imterventia la copiti cu probleme de dezvoltare. Se evalueaza domeniile: 1, Feeic/ motor 2. Cogniti 3. limbaj 4. social 5. Personalitate / emotional 6. Psihosexualdi HL 2. Pitrintele $i caracteristicile familiei Literatura de specialitate oferd dovezi pentru cunoaslerea caracteristicilor si practicilor parentale care faciliteaza dezvoltarea, precum si a celor care fac un copil mai vuinerabil. ‘Componentele unui parenting disfunctional sunt urmétoarele: -neimplicarea $i nerdspunderea cu suficientt-céildurd si stimulare -duritate si control excesiv -incapacitatea de a stabili limite si expectante rezonabile -intérirea comportamentului inadecvat $i ignorarea comportamentului adeevat -mu aseultd copilul -inconsecvent in situafiile care necesitt respectarea regulilor -prea bland sau lent cat reactie la comportamentul inadecvatEvaluare psihologica si psihodiagnostic clinic Componentele unui parenting optim sunt: -consecvenja in impunerea regulilor -expectanye adecvate varstei ~intéreste comportamentul adecvat -accepid sé ingrijeste copilul -modeleazdt comportamentul adecvat -atribuie responsabilitati adecvate varstei -monitorizeazés activiteyile copilului -oferd motive pentru limitele impuse 1. Caracteristicile de personalitate 2, Psihopatologie 3. Starea civile 4. Disponibilitatea si utilizarea de suport social 5. Stiluri si tehnici parentale 6. Relatiile cu frait HI. 3. Caracteristicile de medi 1. Evenimente recente stresante de viata Meditil copilului prevede condigie de seiare pentru comportament, si, in unele cazuri, poate fi mai potrivit pentru interventie decét comportamentul fn sine, Stabilirea condifiilor poate include antecedente foarte specifice ale comportamentului (de exemplu, comenzi repetate, tachinarea, critica) sau evenimente majore (de exemplu, divor paringilor, un deces in familie, boli cronice, sau o mutare iminentd). 2. Nivelul socioeconomic 3. Normele si valorile subculturale HLA, Consecinjele comportamentulut Este necesar sa se aiba in vedere: 1. Strategiile de gestionare din trecut si din prezent 2. Consecinfele pentru copilul 3. Jmpactul comportamentului asupra copilului, parintilor si mediului 4, Prognostic cu si far tratament Informatiile care trebuie colectate cu privire la consecinjele comportamentului includ modul in care paringit reacfioneazts la comportamentul sau problema emoyionaldt in prezent, tehnicile pe care le-cu incercat in trecut, impactul comportamentului asupra copilului, paringilor, familie, si de mediu, precum si prognosticul cu si fara traiament. Lipsa de evaluare atenti a acestor factori, de obicei, ii determind pe péirinti sa rdspundé la sugestit spundnd : Da, dar am tncereat asta si mu a functionat.Evaluare psthologica si psihodiagnostic clinic HI, 5. Statusul medical/al sitnittii I. Antecedente familiale de probleme medicale /genetice 2. Boli cronice (de exemplu, otita medie) 3, Medicamente 4, Istoria prenatald, naslerea si dezvoltarea timpurie Evaluarea medicald/sttirii de stndtate ar trebui sit includéi colectarea de informagii cu privire la antecedentele familiei referitoate la problemele medicale sau genetice, boli cronice ale copilului, starea de stndtate actuald si medicamentele prescrise, istoria prenatala si dezvoltarea timpurie. Parinfii unui bétiefel de 2% ani au apelat la clinician din cauza problemelor de noncomplianté, iritabilitate si a problemelor de somn. Péringii se sineau incapabili sa il ingrijeased in mod corespunziitor, La chestionarul initial, acestia au indicat cd el a avut crize recurente de otitd, de la varsta de 13 luni. fn interviu, paringii au declarat ca medicamentele mu au fost eficiente in conirolul infectiilor, precum $i faptul ed medicul de familie nu crede in intervensie chirurgicalé pentru a plasa tuburi in urechi. Observarea copilului a indicat ed abilititile sale lingvistice erau intarziate $i cdi mu participa intotdeauna atunci cand se discuta cu el. Dupé ce clinicianul si péringii au discutat potentialele efecte negative ale otitei medii asupra dezvoltéirii copilului, paringii au decis si meargii la un ai doilea specialist, care a dus la inserarea chirurgicala a tuburilor. Labilitatea emofionald a copitului s-a imbundititit imediat $i un curs scurt de training parental a rezolvat problemele parinte-copil care mai rdiméiseserdh IV. Evaluarea domeniilor specifice. A. Persistenja comportamentului B. Modificdiri in comportament C. Severitatea comportamentulut D. Freevenga comportamentului B. Specificitatea situariei F. Tipul problemei Avand in vedere faptul ci multe comportamente nu pot fi observate direct de caitre clinician, este important sd se ob{ind 0 analiza descriptiva a problemei. Informatie ar trebui sa ineluda persistenta comportamentului (de cat timp are loc comportamentul problemd?); schimbdiri in comportamentul (6a inriiutitit in timp2): severitate (este un comportament foarte intens, periculos sau e Ia un nivel sciizut, dar "enervant?"); frecvensa (comportamentul a avut loc doar o dati, de doud ori sau de mai multe ori?) specificitatea sitnatiei (comportamentul apare doar la domiciliu sau tntr-o varietate de situagii?) si tipul de problemd (este problema un comportament observabil sau un set de probleme difuce?). V. Determinarea efectelor problemei A, Cine suferai? B. Interferenta cu dezvoltareaEvaluare psthologica si psihodiagnostic clinic Este important de notat cine suferd din cauza problemei, Comportamentul ar putea deranja un parinte, dar mu pe celéilalt, sau poate ft o problema Ia scoala sau cu colegit, dar nu pentru périnti. In alte cazuri, desi comportamentul poate sd interfereze cu dezvoltarea copilului, aceasta nu poate fi priviti cao problema de cdtre parinyi sau de alfi adulfi. Totusi, fair imervenjie, aceasta poate duce la un rezultat slab pentru copil. Un handicap de invajare, de exemplus, nu poate fi privit ca o problemé de cdire patringi, dar copilul este probabil sa sufere consecinte negative tn scoala si tn oportunitifile viitoare in cazul in care este lisatdi netratatth VI. Stabilirea conelor de interventie Dupa evaluarea flectiruia dintre domenitle descrise mai sus, clinicianul ar wrebut set tnjeleagat care este problema si ce informafii suplimentare sunt necesare pentru a o conceptualiza. De asemenea, ar trebui sii fle posibil In acest moment sé formuleze planuri de evaluare si/sau strategii de interventie. Desi nu este posibil sd se rdspundd la fiecare intrebare si/sau sc intervind in mod eficient in fiecare situatie, strategiile de interventie urmeazd natural din procesul de evaluare, daca dezvoltarea si comportamentul copilului, precum si contextul socio- cultural sifizic $i in care el tréieste, aut fost examinate sistematic. De exempiu, obiective pentru schimbare pot fi comportamentele copilului, sentimente, gdnduri sax 0 combinazie a acestora, cu nivelul cognitiv $i emotional al dezvoltarii ghidand alegerea metodei de tratament.Concentrarea tratamentulul in anit de grétdiniti este, de obicei, pe comportamentul copilului, cu trainig-ul abilitdyilor parintelui ca mod tipic de tratament. Pe miisuré ce competenjele cognitive ale copilului se dezvoltii si el devine capabil sc reflecte gdndurile si sentimentele, acestea pot deveni obiective ale intervenjiei, cu un accent mai mare ‘pe tratamentele cognitiv-comportamentale, Abilititile parentale, de asemenea, pot fi sckimbate, dar acestea se vor schimba cu vdrsta —-de la tehnici de management de urgenta, in anii prescolari $i seolari, la tehnici de negociere si abilitayi de comunicare in adolescente A. Dezvoltare 1. Copilul este invéttat noi competente 2. Schimbarea comportamentului prin cresterea sau sediderea acestuia B. Pétringii I. Paringit sunt tnveijagi noi tebnici de educatie parental 2. Schimbarea atmosferei emotionale 3. Tratarea problemelor maritale sau psikopatologia parintilor 4. Schimbarea asteptrilor, atitudinile sau convingerilor paringilor C. Mediul 1, Schimbarea indicilor care au declansat comportamentul 2, A-i ajuta pe paringi sa construiascd refele de sprijin $i sd se ocupe cu problemele din viara de zicuzi 3, Ajutarea copiluluiffamiliet sii se adapteze evenimentelor de vial D. Consecinjele comportamentulut 1. Schimbarea raspunsurilor parinyilor la comportamentul problemé 2. Schimbarea raspunsurilor altora la comportamentul problema 3. Schimbarea recompensei pentru copil E, Starea de sdindtate 10Evaluare psihologica si psihodiagnostic clinic 1. Intervengia asupra cauzei problemei 2. Tratarea efectului problemei 3.Interpretarea si integrarea datelor (Dulcan, Martini & Lake, 2003) evaluare psihologici este 0 activitate complex’, asa cum impune colectarea, integrarea, organizarea ¢i interpretarea urmatoarele tipuri de date: {@) de dezvoltare (inclusiv informatii despre inteligenta, aptitudini de realizare, abilitati perceptive, abilititi sociale, comportement adaptativ, dezvoltare emotionala si caracteristicile de personalitate); (0) comportamentela (inclusiv observatiile de comportament in timpul inceredrii, la gooali, si, acolo unde este posibil, la domiciliu); (©) medicale si (@) de mediu (inclusiv in formarea despre scoali si familie). Informatia este folosita pentru a descrie problema, pentru a estima severitatea acesteia, pentru a identifica factorii legati de comportamentul problem’, dezvoltarca de programe de tratament sau de interventic si de a determina un prognostic. Psihologii care lucreazi cu copiii trebuie sf stie care comportament este adecvat varstei, in scopul dea determina in ce mésura comportamentul unui copil se abate de la norm, Pentru interpretarea datelor este foarte important si injelegem mediul din care provine copilul (Gistemul familial, comunitatea, viafa individului), Absenfa injelegerii factoritor de mediu ‘ingreuneaz infelegerea istoricului si a simptomelor actuale. Stabilirea diagnosticului De-a lungul evaluarii, psihologul colecteaz& date despre copil si familie. ‘Avand toate informatiile de care are nevoie, scopul lui principal este acum de a stabili diagnosticul, in aceast& faz poate si observe cA datele pe care le are trimit spre mai multe categorii nosologice. De exemplu, copiii cu deficite de tnvatare, de obicei au si un diagnostic sccundar care poate sau nu si fie separat etiologic de deficitul de invijare. Evaluarea este un proces ale cru etape initiale se concentreaz& asupra Iudrii unor decizii clinice privind diagnostieul_diferential_(determinarea naturii exacte a_tulburtrii si exeluderea posibilititii ca simptomele si se datoreze unei alte afectiuni). in present exist’ doua sisteme de clasificare a tulburérilor si problemelor de comportament la copii si adolescenti: a) sistemul de clasificare pe categorit si b) cel dimensional. DSM si ICD adopt 0 abordare categorial si definesc tulburirile pe baza unui model medical conform caruia acestea sunt prezente seu absente (categorii distincte cu limite ce se exlud reciproc). Prima versiune a DSM nu descria unEvaluare psihologica si psihodiagnostic clinic decét doua tulburari infantile, DSM-IV abordeaz’ peste 20 de afectiuni care pot apirea pentra prima data in copilirie. In completarea tulburarilor din DSM, pentru perioada de varsta 0-3 ani se utilizeaza in diagnosticare DC:0-3R (editia revizuita). Din punctual de vedere al dezvoltarii individului, sistemul DSM pr '§ mai multe deficiente, inclusiv faptul ci nu defineste tulburatile tinénd cont de modificarile ce survin in manifestarea simptomelor odati cu varsta. Clasificarea dimensionalé este o metoda altenativa de clasificare si diagnoza care abordeaz’ ‘comportamentul ca pe un continuum, si nu pe baza unor categorii distinct si sexclusiviste. fn vreme ce sistemul categorical DSM utilizea7A interviurile structurate si semistructurate pentra obtinerea unor informatii in vederea stabilirii unui posibil diagnostic, sistemul dimensional evalucazii comportamentele pe baza unor scale de evaluare sau liste de probleme. Analiza factorial’ a scos in evidenfa doud dimensiuni comportamentale majore: comportamente de internalizare si de externalizare. Din categoria compottamentelor de internalizare, numite gi supracontrolate, fac parte anxietatea, depresia, izolarea sociald, somatizarea $i timiditatea. Printre comportamentele de externalizare sau subcontrolate se numfr& tulburarea de conduit&, care implic& manifestiri precum agresivitatea, incdilcarea regulilor si delincvenya. 4,Comunicarea rezultatelor Dupa ce psihologul cunoaste diagnosticul, acesta trebuie comunicat fan presupune trecerea in revist! a principalelor aspecte ale evaluat psihologul trebuie sf includ’ urmatoarele aspecte (referitoare la copil): lied. Discutia cu paring Atasament; ‘Temperament; Funcfionarea socialas Funcjionarea emotional; Dezvoltarea cognitiva; Dezvoltarea fizicd: Dezvoltarea limbajului; Puncie tari si punete slabe; Evaluate viitoare; Tratamentul de refering si cel planificat In procesul de comunicare a rezultatelor, psihologul trebuie s& explice problema simplu gi carecum gradat. Discufia ar trebui si inceap’ cu prezentarea punctelor tari ale copilului. Dupa ce diagnosticu! a fost comunicat parintilor si copilului, psihologul trebuie si afle ce pirere au ei despre cele prezentate si impreund si stabileascdi un plan de interventie. Orice proces de evaluare trebuie si vizeze recomandati 12Evaluare psihologica si psihodiagnostic clinic Cursul 3 Metode de evaluare psihologica Cunoasterea factorilor psihologici implicai in sinatate si boali se realizeazA prin procesul de evaluare clinica, in care se utilizeazi metode diverse precum testarea psihologic4, interviul clinic, observatia clinica ete. 1) Observatia clinica Observarea comportamentulai copiilor in cadrul natural este o parte important a procesului de evaluare clinica si psihoeducationala, Observatia adaugi o dimensiune idiografica personalizatt procesului de evaluare, in special atunci cAnd sunt utilizate in coroborare teste proiective si obiective, liste Ge verificare (checklists) a comportamentului, chestionare, interviuri si alte proceduri de evaluare Observatia comportamentalé are urmitoarele fune}ii in procesul de evaluare: 1. Aceasta oferi o imagine a comportamentului spontan al copilutui in situatiile din viata de zi eu zi, cum ar fi sala de clasa, loc de joaca, acasa, sau salon de spital sau in locuri special concepute, cum ar fi sala de joaca dintr-o clinica. 2, Ofer informa despre comportamentul interpersonal al copilului si stilul stu de fnvajare. 3. Ofer’ o inregistrare sistematic& att a comportamentului copilului, cat si a comportamentelor altora, care pot fi utilizate pentru evaluare gi planuri de interventie. 4, Permite verificarea acuratefii raportirilor realizate de pirinti si profesori cu privire la comportamentul copilului 5. Permite comparatii intre comportamentul din situatia de testare si comportamentul din mai multe situafii naturale. 6. Este deoscbit de utili in studiul copiilor mici gi a celor cu probleme de dezvoltare care nu pot fi vsor evaluati prin alte proceduri Informafiile obfinute din observarea comportamentului vor ajuta la evaluarea preocuparilor persoanei de referin{i, 1a stabilirea uaui diagnostic al copilului, la oferirea unui feedback gi a unor sugestii de schimbare ¢ comportamentului gi de monitorizere a eficienfei diferitelor strategii de interventic. Pentru a fi utilé stiintific ca procedura de evaluare, observatia sistematica a comportamentului trebuie si aibi un obiectiv, limite privind cantitatea datelor colectate, 0 metod standardizati de inregistrare, suficienti fidelitate si validitate adecvati.Aceste elemente pot fi realizate prin atentie pentru copil, familie, scoali, comunitate, si sursa sesizari gi printr-un studia al metodelor observationale. Utilizarea metodelor observationale fn observatia sistematic’ a comportamentului, un observator instruit observa comportamentul in mediul natural, inregistreazd sau clasifica fiecare comportament in mod obiectiv asa cum apare sau Ja scurt timp dupa aceea, se asigura c& datele obtinute sunt reproductibile gi converteste datele in informatii cantitative, Observafiile comportamentale pot fi utilizate pentru a obtine impresii globale, evaluarea si integistrarea unei varietifi de comportamente sau sa se concentreze pe comportamente problematice specifice (cum ar fi agresivitatea, neatentia sau comportamente hiperactive) identificate anterior prin mijloace de observatie generald, interviuri, liste de verificare sau rapoarte. Desi principiile stiintifice pe care se bazeazi observatia sistematic’ a comportamentului asigur’ gradul cel mai ridicat de acuratete si precizie, nu este niciodat’ posibil si se capteze in intregime toate comportamentele unui copil in timpul unei perioade de observatie. Astfel, trebuie si se decid’ ce comportament ar trebui si fie observat si modul in care acesta ar trebui si fie inregistrat. Asumptia este c& aceste comportamente, inregistrate pe o perioada de timp, vor constitui un esantion reprezentativ al comportamentelor observate in contextul respectiv. Pentru a fi un observator calificat, avefi nevoie de capacitatea de a distinge un comportament de altul, de a sustine atenfia, de a fi atent Ia detaliile fine, de a reacfiona rapid si de 2 rezuma probele de 1Evaluare psihologica si psihodiagnostie clinic comportament verbal, Sensibilitatea, acuitatea gi. gradul de percepfie sunt cheile pentru a deveni un observater calificat. Definirea comportamentelor observate Comportamentele care urmeazi si fie observate trebuie st fie definite in termeni obiectivi, clari gi completi. Definitiile ar trebui s& ajute observatorul sA recunoasc& atunci cand comportamentul are loc gi s& il disting& de comportamente similare. Unele comportamente sunt mai usor de definit decat altele. La definifii fezabile se poate ajunge prin concentrarea pe comportamente specifice implicate tn schimburi diferite - cum ar fi in cazul fn care copilul observat oferi o jucirie sau un alt object unui alt copil, permite unui alt copil s& stea pe aceeasi sallea sau oferi o bomboank unui alt copil. frilocuirea termenilor imprecisi sau vagi cu cuvintele exacte sau descrieri va ajuta pentra a defini comportamentele de interes. Realizarea observatiilor in seevente in unele situatii, poate doriti s& se inceapa observafiile folosind categorii de codare global (general). Aceast& abordare ar fi adeovati, de exemplu, daca vi s-ar fi cerut s8 observali un copil care avea probleme la scoali. Dupi observarea cu atenfie a comportamentului copilului fn timpul diferitelor ore si momente ale zilei, este posibil s& observafi comportamente specifice pe care ati vrut si le observati mai indeaproape. Observafii suplimentere ar fi apoi directionate citre comportamente specifice de interes. Cand observafi mai intai un copil trimis pentru o anumiti problemi de comportament, nu va concentrati exclusiv pe aceasta problem®, Cel putin pe durata perioadei preliminare de observatie, Incercafi si obfinefi o inregistrare complet si aprofundaté a comportamentului copilului si a altor copii si adulti, in mediu. Acest lucru este important pentru o serie de motive (Nay, 1979). in primul rand, Va ofera posibilitatea de a observa alte comportamente potential importante. in al doilea rand, se plaseazi comportamentul problema in contextul altor comportamente gi, in cele din urmé, aceasta Va permite si evaluafi comportamentul copilului de referinta in contextul comportamentului altor indivizi din acel mediu. Sincronizarea perioadelor de observatie Dupi ce afi definit comportamentele specifice care trebuie observate, asigurati-vai ca selectati o perioad adecvati de observatie, in care activitatea in curs de desfégurare mu este incompatibila cu comportamentul tint. Toate eforturile trebuie ficute pentru a observa copilul pentra care s-a realizat referirea la momente diferite in timpul zilei si in mai multe medii - la domiciliu, la locul de joacd gi la diferite ore. Ocaziile pentru prelevarea de probe ar trebui selectate in functie de reprezentativitatea acestora. Imposibilitatea de a obtine un egantion reprezentativ de comportament va duce la generalizari incorecte. Aplicabilitatea metodelor observationale Metodele de observare sunt deosebit de utile pentru: (@) studierea comportamentelor care au o frecventa relativ ridicat’, (b) evaluarea comportamentelor la nivel general, cum ar fi agresivitatea, retragerea socialé, sociabilitatea si atentia, gi (©) evaluarea progresului unui copil de-a hungul timpului Observafia sistematicd nu poate fi metoda de alegere pentru unele comportamente, in special cele care mu apar freevent sau doar ca rispuns la anumii stimuli. De exemplu, poate si nu fie posibil s& 2Evaluare psihologica si psihodiagnostic clinic se observe un copil care furd sau incendiazi, pentru c& aceste comportamente pot avea loc doar 0 dati la fiecare trei sau patra luni. Teste gi interviuri Observafia comportamentals se desfigoart pe o baz informalé in tis formale si informale gi in timpul interviurilor. ‘Metodele de inregistrare observational, pul administratii de teste Comportamentele diferd in frecvenfa lor, durata, intensitate gi latenta, precum gi in consecventa lor pe parcursul sarcinilor si persoanelor. Unele comportamente apar frecvent, altele relativ rar. Unele au durate lungi, altele durate scurte. Unele sunt intense, altele usoare. Unele au loc imediat dupa 0 cerere, altele sunt intirziate. $i unele sunt consecvente in timpul unui episod, in timp ce altele sunt variabile. fn proiectarea sau alegerea metodei de inregistrare, va trebui s& luafi in considerate le comportamentului fint&.Atributele unui anumit comportament vor determina care metode sunt mai probabile de a asigura cf un comportament va fi observat si scorat. Metodele de inregistrare observationala utile in special pentru sarcini clinice gi psihoeducationale sunt fnregistrarile narative, inregistrarea intervalulud si inregistrarea evenimentului. I. inregistrarea narativa Scopul metodei narative de inregistrare este de a formula o deseriere complet a comportamentulai natural al copilului. Descrierile comportamentului pot fi integistrate prin observatori instruifi, parinti, rude, sau chiar de catre copil. {nregistrarile narative descriu evenimente fird a recurge la proceduri de inregistrare cantitativa. Un continuum al judecitilor inferenfiale Observatiile narative formeaz4 un continuum pornind de la judectti inferentiale sc&izute (afirmatii comportamentale descriptive) Ia judectti inferentiale ridicate (afirmatii comportamentale inferentiale). Cand inregistrezi ceea ce este direct observabil (de exemplu, actiuni, activitate motorie si verbaliziri) realizezi judecati inferentiale sciizute, in timp ce atunei cand inregistrezi inferente bazate pe comportamente care nu sunt observabile direct, realizezi judectti inferentiale ridicate. Afirmatiile comportamentale descriptive prezinté comportamentele aga cum au loc , fir explicatit dincolo de comportament. Afirmatiile comportamentale inferentiale meng dincolo de descrierea comportamentelor, sunt la un nivel integrativ sau teoretic. In primele stadii ale inregistrarii narative concentreazé-te pe afirmatiile comportamentale descriptive, menfindnd afirmatiile interpretative la minimum. Nu substitai interpretiti care realizeazi generaliziri despre comportament cu descrieri ale comportamentului, dar adugati astfel de interpretari atunci cand ele indic& posibilitatea faptului c& le-afi putea omite, Separd fiecare interpretare utilizénd o parantezi, astfel incat raportarea corecté si fie evident. Interpreteazi datele inregistrate numai dup’ ce ai oportunitatea de a studia gi a realiza generalizari despre rezultatele observafionale. Utilizari principale ale inregistririlor narative Observatiile narative pot fi realizate in diferite medii si perioade de timp, oferind o imagine in profunzime a comportamentului unui copil, grup seu profesor. In evaluarea clinicd, inregistrérile narative sunt deosebit de valoroase ca precursor al observatiilor specifice si cuantificabile Exemplu al unei situafii in care pot fi utilizate inregistriile narative Observarea abilitifilor de comunicareEvaluate psihologica si psihodiagnostic clinic fnregistrBtile narative te pot ajuta si invefi despre abilititile de comunicare ale unui copil (Mattes & Omark, 1984). Observafi cu atentie interactiunile copilului cu ceilalti, Observati expresiile faciale ale copilului, gesturile si actiunile, precum si limbajul corpului gi actiunile altora, care comunic& cu el, Observafi modul in care copilul initiazd interaciuni gi cum rispunde atunei cénd interacfiunile sunt initiate de cite alti, Semnele sugestive pentru o tulburare de comunicare includ urmatoarele: © Copiul rareori initiazd interactiuni verbale cu alti, © Colegii rareori initiaz4 interactiuni verbale cu copilul. © Copilul nu rispunde verbal atunci cAnd interactiunile verbale sunt © Comunicarile copilului au pufin sau niciun efect asupra colegilor. © Copilul foloseste gesturi, mai degraba decat vorbirea pentru a comunica, «© Expresiile faciale sau actiunile colegilor indicé faptul c& acestia pot avea dificultati in {nfelegerea comunicarilor copitului. iate de colegi. Comparatie intre afirmatii comportamentale descriptive si afirmatii comportamentale inferentiale (Alessi, 1980) Afirmatii comportamentale descriptive Afirmatii comportamentale inferentiale Iebeste cartea de bancit Este frustrat. O Joveste pe Elena de trei ori cu un ereion. Este supiirat. A recolvat testul la matematied eu 0 acuratefe de 100%. ‘sie talentat la matematice. Spune numai lucruri pozitive despre sine. Are o stimt de sine ridicat Projectarea unei inregistriri narative in proiectarea unei inregistrri narative trebi sii vi decideti asupra (a) numirului de ori in care vei observa copilul, (b) Iungimea perioadei de observatie, (c) perioadele de timp in care observafiile vor fi efectuate, (d) comportamentele {ir inregistrare a datelor. Freevenfa, lungimea si timpul perioadei de observatie. ‘Varsta copilului, contextul si motivul evaluéirii vor determina partial de cate ori va fi nevoie s& observafi copilul, lungimea perioadei de observare sau cAnd vor fi efectuate observatiile. O sedings de observafie poate dura de la 10 la 30 minute sau mai mult. Incercafi s& cronometrati observatiile dys., astfel incat acestea sé produc date reprezentative, dace posibil, observafi copilul in mai mult de 0 ocazie si, uneori, in momente diferite in timpul zilei. Cea mai bund procedura de colectare a datelor reprezentative const in consultarea cu sursa de referinta (de exemplu, profesorul clasei), despre cand si unde apare comportamentul ingrijorator cel mai frecvent si s& se realizeze observatia in acele momente. care trebuie observate si (e) metoda de Nu exist& restrictii cu privire la ceea ce este observat. {n afara comportamentului pentru care s-a ficut referirea descrie complet contextul (de exemplu, include o descricre a scenei, camenilor din context si decurgerea actiunii). Raporteaz orice a ficut si a spus copilul, orice i s-a ficut si i sa spus copilului $i orice au ficut si au spus alfi oameni. Utilizeaz& limbajul descriptiv obignuit in toate nararile. Nararea trebuie s& fie citité ca 0 poveste scurtd, spunind cdnd, ce si cum a avut loc comportamentul ingrijoritor si ce caracteristici ale mediului servese la eresterea sau diminuarea comportamentului, Comportamentele finti In stadiile inifiale ale unui caz sesizat, veti dori, de obicei, si includeti in inregistrarea narativ’ a dvs, impresia general asupra copilului si contextul. Cand este clar care sunt comportamentele principale de interes, poate doriti si vi concentrafi asupra comportamentelor 4Evaluare psihologica si psihodiagnostic clinic preselectate alese pe baza informatiilor din interviu, informatiilor din sesizare sau comportamentul identificat in timpul testarii oficiele. fn astfel de cazuri, observati, de asemenea, evenimentele antecedente si consecinfele asociate cu acele comportamente. Metoda de inregistrare a datelor Datele narative pot fi scrise sau inregistrate pe band’. fnregistrarea narativa, de asemenea, poate fi folositi in coroborare cu alte metode de inregistrare, cum ar fi filmarea Indicatii pentru realizarea tnregistrarilor narative Urmatoarele indicafii te vor ajuta in utilizarea metodei narative de observafie: + Identificafi copilul (Sau copiii sau aduli) angajat in comportament. + Identificarea clara a comportamentului copitului (si alti copii si adulfi, in context) si acei factori din situafie care afecteazi comportamentul. + Identificafi contextul gi ora din zi. + Luafi in considerare modul in care mediul copilului (inclusiv alti copii, adulti si factorii determinangi fizici i spafiali) afecteaz comportamentul copitului iti atent la ambii indici -verbali si non-verbali generati de copil si al + Notati evenimentul, cét mai curdnd posibil dup ce acesta se produce. + Inregistrafi verbalizarile importante cét mai exact posibil, inclusiv citatele directe ale copilului i altele, pentru a pstra modul in care au fost declarate. -Péstrafi ordinca evenimentelor episodului. ti ct mai obiectiv, corect gi complet posibil. + Folositi un limbaj de zi cu zi pentru a inregistra comportamentul. + Descriefi, mai degraba decét interpretati comportamentul copilului. + Inregistrafi reacfiile celorlalti la comportamentul copilului. + Recunoastefi ca impresiile dumneavoastrdi generale initiale pot si varieze pe parcursul observatiei. + [ntotdeauna luati in considerare rolul dumneavoastra in procesul de evaluare, in special modul in care reactionati si simi + Cand interpretati comportamentul copilului dupa inregistrai, incercatis vedere al copilului, mai degraba decat sé impunefi percepfiile de adult asupra comportamentului. + In cele din urma, incercafi s integrati toate sursele de informafii comportamentale intr-o imagine unitara si coerenti privind comportamentul copilului. din mediul copitului, elegeti punctul de Avantajele inregistririi narative Inregistrarea sub forma de naratiune + asiguri o inregistrare 2 comportamentului copilului gi a impresiilor generale + mentine ordinea original a evenimentelor + oferii un mifloc de a aduna informatii gi de 2 descoperi comportamente critice + asigura fnctia de evaluare a progreselor + asigura o inregistrare 2 continuitati dificultatilor + necesit’ foarte putine echipamente + este valoroasé ca precursor pentru proceduri de observare mai sistematicd Dezavantajele inregistrarii sub forma de narafiune Inregistrare sub forma de naratiune snu este potrivité pentru a obfine date cuantificabile * este dificil de validatBvaluare psihologica si psihodiagnostic clinic + nu descrie in totalitate anumite tipuri de comportamente critice *produce rezultate cu generalizabilitate limitata + este doar Ja fel de bund ca observatorul Exemplu de inregistrare narativi (Cohen and Stern , 1970, p. 34) Winky a aritat spre fereastra gi cu fata radianta strigat cu incdntare, "Ninge cu flori de cires.... Sunt albo, apoi verzi, apoi rogii, rosii, rosii, Vreaw si pictez", "El merge la sevalet si rapid smulge un halat. Mergand lingi Wayne, sopteste usor si convingator, "Wayne, vrei albastru? fti dau albastru.Tu si-mi dai rosu pentru c& am de gand sa fac cirege, © multime de cirese rosii ". Dupa ce biiefii fae schimb de borcanele cu vopsea, Winky stt drept gi, cu un oftat de multumire incepe rapid si curefe pensula pe marginea vasului. El face puncte toat’ partea exterioaré a luerftii. Linge cu limba buza de sus, ochii fi stralucesc, trupul sau este linistit, dar intens. Punctele rosii sunt mari, ine-rotunjite, pline de culoare, si in mod clar, separate. in timp ce lucreazi, Winky cént& pentra sine, "oirese rosii, mari, cirese rosii rotunde” . Dup’ prima imagine finalizati, el soliciti ca profesorul s&-i fntind’ planga Ja uscat. Imaginea urmatoare incepe ca prima, dar umple curind intreaga Iucrare. El foloseste si verde, der culorile nu se suprapun. fnci cAnténd fraza lui, Winky picteaza o a treia si a patra imagine, concentrandu-se intens asupra muncii sale. Ceilalfi copii ingank céntecul stu si Wayne incepe si vopseasc’ cu puncte albastre pe plans. Fluturand pensula, Winky intreabé, "Wayne, doresti si incerci ciresele mele?” Rapid si jubiland picteaz cu pensula pe barbia lui Wayne. Razand, el picteaz4 puncte pe propriile sale mAini. "Mainile mele sunt pline de cirese", strigi el. Aleargi prin clasé strigind cétre ceilalfi copii, "mainile mele sunt pline de cirese!” IL inregistrarea intervalului fnregistrarea intervalului (uneori denumit& esantionarea timpului) este © metoda de inregistrare, care se concentreazi pe anumite aspecte selectate ale comportamentului aga cum apar in intervalele de timp specificate,Termenul de esantionare transmite ideea de baz a inregistrarii intervalului — esantionezi comportamentul mai degrabii decat tnregistrezi fiecare comportament asa cum apare fn cursul perioadei de observafie. Perioada de observatic este imp&rfiti in segmente scurte sau intervale, de obicei, de la 5 la 30 de secunde, in functie de lungimea observatiei, in timpul céreia observatorul noteazi dact apare un comportament. Prezenfa sau absen{a comportamentelor fint& predefinite in ficcare interval este numératd. fnregistrarea intervalului este adecvaté in special pentru observafii controlate si studii de laborator. ‘Utiliziri majore ale inregistririi pe interval. Intervalul de inregistrare este util pentru observarea comportamentelor care sunt evidente, care nu au un inceput clar si un sfargit si care apar cu frecvenfi moderata, cum ar fi o dati la 10 la 15 secunde. Exemplele includ citirea, sorierea, atingerea obiectelor, conversafia corespunzitoare, strigarea, fipatul, lovirea, joaca cu juctrii, producerea zgomotului, zAmbirea, statul culcat si suptul degetului. Frecventa, lungimea si timpul perioadei de observati ‘Varsta copilului, contextul si motivul pentru evaluare vor determina in parte de céte ori va trebui si observati copilul, lungimea perioadei de observare gi cdnd se va realiza O sesiune de observare poste dura de la 10 la 30 de minute sau mai mult. incercati si cronometrati observatiile dvs, astfel incdt s& puteti observa un esantion reprezentativ al comportamentului fint&. Dacé este posibil, observati copilul fn mai mult de o ocazie si in momente diferite in timpul zilei. ‘Lungimea intervalului de observareEvaluare psihologica si psihodiagnostic clinic Lungimea intervalului de observatie va depinde de comportamentele int. Lungimea intervalului trebuie si fie adaptatd la debutul si incetarea comportamentelor aflate sub observajie. O lungime adecvati a intervalului va minimize distorsiunea secvenjelor gi frecvenjelor comportamentului. Intervalele scurte sunt de preferat pentru comportamente care dureazi o perioad’ scurti de timp, cum ar fi efectuarea unui zgomot excesiv, impingerea altui copil si introducerea obiectelor in gut. Intervalele lungi sunt utile pentru comportamentele care dureazi o lungi perioada de timp, cum ar fi cearta excesivd, privitul excesiv la televizor etc. Un interval de inregistrare (un interval in care nu se fac observatii) ar trebui si fie intotdeauna folosit ori de cate ori scorarea (sau inregistrarea) va interfera cu observatiile in curs de desfisurare, Oricind este utilizat un interval de inregistrare, un anumit tip de dispozitiv este necesar pentru a semnala debutul si finalizarea intervalelor de observare si inregistrare. Desi diverse dispozitive electronice pot fi utilizate, o metoda simpl& este de a inregistra un ton semnalizind intervalele de inregistrare pe o caset audio si apoi de a asculta banda prin intermediul unui dispozitiv in ureche tn timp ce observi. Alternativ, 0 voce pe banda poate fi utilizatl pentru a semnala observarea si intervalele de inregistrare. Comportamentele tint Comportamentele finti ar trebui si fie sclectate pe baza unor fnregistriri narative anterioare, informafii din interviu, intrebari de sesizare. Metoda de inregistrare a datelor Datele pot fi inregistrate cu creion si hartie sau cu dispozitive de inregistrare electronice.Cnd utilizefi intervale de inregistrare afi putea inregistra scorul pentru comportament fie in timpul intervalului, fie imediat dupa aceea, Dac inregistrafi dup’ interval, intervalele de observare vor alterna cu intervalele pentru Tnregistrarea comportamentului . De exemplu, perioada de observatie poate consta dintr-o serie de cicluti in care intervalul de observatie de 10 secunde a fost urmat de un interval de inregistrare de 5 secunde. O seeventi tipicd ar fi, dupa cum urmeazt: Intervalul de observare (10 secunde) Intervalul de inregistrare (5 secunde) Intervalul de observare (10 secunde) Intervalul de inregistrare (5 secunde) (Ciclul se repeta) A doua metodii este aproape 0 necesitate, atunci cand inregistrati un numar de comportamente in timpul unui interval, pentru ca trebuie si nu mai privesti copilul, in scopul de a realiza notatiile in categoriile corespunzatoare. Lungimea intervalului de observare - precum si lungimea intervalului inregistrarii, dacd este utilizat - trebuie s4 rmand fixate pe parcursul tuturor observatiilor cu scopul de a asigura uniformitatea observatiilor. Protocol de inregistrare a observatiei Copitul de referinga: Andrei Popescu Observator: X Copilul de comparatie: C Co-observator:Y Data: 7 mai 2010 Bfectivul clasei: 30 eleviEvaluare psihologica si psihodiagnostic clinic Clasa: a IV a-iny. doamna Chiran ‘Timp: de la 11:00 Ja 11:03 Motivul observatici De a observa daca, in timpul citirii, comportamentul lui Andrei difera de cel al altwi copil Activitaten clasei si regulile explicite din timpul observatici ‘Activitate: citire Reguli: 1. lucrati in liniste 2. stati in banca 3.ridicati mana pentru a soli ita ajutor Abrevieri: R-copilul de referinta, C-copilul pentra comparatie, X= comportamentul observat, O= comportamentul nu este observat. Tot. =total. Fiecare numar reflect 0 perioada de observatie de 10 secunde urmati de o pauzi de 5 secunde pentru inregistrarea datelor. Trei tipuri de comportament au fost inregistrate: comportamentul off-task pasiv: actiuni inadecvate pasive (de exemplu, priveste in gol, lipsa interesului, absenta perseverentei) comportamentul off-task disruptiv: actiuni active inadecvate (de exemplu, zgomot, lovituri, batai, iesire din banca fara permisiune, amenintarea altora ) comportamentul on-lask : comportament adecvat la situatie (lucreaza in liniste in banca, solicita permisiunea de la profesor ca sa iasa din banca) preter Tor. 123456789 10N12 Ofek pasiv 5] ® |[xolo[ololo]x]x|xjofo[x | c {ofofofololo}xfojolololo Offtasedmuptc i] R [ololo[x[o[o[o|olololojo 0 | c [o[o[ofolo[olofolololofo Ont 6| 8 [0[x|x[o[x]x/ololo[x|x]o] | c [xX] x]x[x[x]xfo[x]x[x[x px Pentru a observa copilul pentru care s-a realizat sesizarea, profesorul si clasa, s-ar putea folosi o procedurd secventiala, in care observi mai intai copilul, apoi profesorul, iar apoi clase. Perioada de observatie de 60 de secunde ar putea fi divizatit in urmétorul mod: observa copilul (1 - 10 secunde) observa profesorul (11-20 secunde) observa clasa (21-30 secunde) “observa copilul (31-40 seounde) observa profesomul (41-50 de secunde) observa clasa (51-60 secunde) (ciclul se repet)Evaluare psihologica si psihodiagnostic clinic Intervalele de inregistrare, daca este necesar, pot fi intercalate cu perioadele de observafie. Urmatoarea secvenfi este format din intervale de observatie de 7 secunde si intervale de inregistrare de 3 secunde: observa copilul (1-7 secunde) inregistrarea comportamentului (8 - 10 secunde) observa profesorul (11-17 secunde) inregistreaz comportamentul (18-20 secunde) observa clasa (21-27 secunde) inregistreazi comportamentul (28-30 secunde) iclul se repets) Procedurile de observare secvenfialli permit o mare flexibilitate in inregistrarea comportamentului indivizilor gi grupurilor. De asemenea, ele pot fi utilizate cu o varietate de sisteme de codare a comportamentului pentru a se potrivi nevoilor specifice de evaluare. Dacti inregistrafi in timpul intervalului, nu va fi nici o pau intre intervale; intervalele de observare vor fi succesive. Pentru un interval de 10 secunde de observatie, intervalele de observare vor fi dupa cum urmeazi: intervalul de observatie gi inregistrare (10 secunde) intervalul de observafie gi inregistrare (10 secunde) intervalul de observatie si inregistrare (10 secunde) (Seeventé continu’) Procedurile pentru calculul indicelui Kappa (K) al lui Cohen Kappa (K) este o statistica utila pentru misurarea fidelititii interobservatori (sau acordul interobservatori) pentru date calitative. Kappa indic& proportia de acorduri corectate pentru acordurile intamplatoare. Ca si coeficienfii corelationali, kappa variazd de la + 1 .00 la - 1. 00. Cand kappa este pozitiv, proportia acordului observat este mai mare decét proportia acordului intamplator. Cénd kappa este egal cu zero, proportia de acord observat este egali cu procentul acordului intmplitor. Cand kappa este negativ, proportia acordului observat este mai mic& decdt proporfia acordului din intamplare. Kappa poate fi folosit pentru mai multe categorii si evaluatori multipli. Formulele sunt prezentate mai jos pentru calculul Kappa pentru doi observatori si categorii multiple. Kappa pentru doi observatori si categorii multiple Pentru a introduce formula general Kappa pentra doi observatori si mai multe categorii, si ne stabilim un tabel de contingent 3 x 3 reprezentéind doi observatori si trei categorii de inregistrare. Denumirile pentru tabelul contingent sunt dup& cum urmeazi: Observatorul 2 Observatorul 1 GQ G&G © [ng [re [ns | me Ce [in | mae _| ms} Mae [ny [hp Tne] ma Dia Mag Raa Fiecare celul este desemnati de dou’ indicii, unul pentru rand si unul pentru coloand (de exemplu, 111, Roa ,nss). Primul indice se referd la rand, al doilea la coloand. Astfel, ms desemneazi celula din al doilea rand, a treia coloani. Randurile si coloanele corespund celor trei categorii diferite de observafie (C, C2, C3), Sumele marginale pentru Observatorul 1 sunt desemnate prin nis, mos, $i nse, iar cele pentru Observatorul 2 sunt desemnate prin nyt, ne2 sims 9Evaluate psihologica si psihodiagnostic clinic Formula general pentru kappa este Unde po=proportia observata de acord, Formulele pentru posi pe sunt = proportia de acord expectaté din intémplare Mie Xnad tO De (iy, xg) to th, NP ‘Unde nie numérul total de acorduri pentru categoria i (diagonala principala) ‘n.=suma marginala pentru observatorul 1 pentru categoria i ‘na suma marginalé pentru Observatorul 2 pentru categoria i N= numéiul total al perioadelor de observatie (de exempla, intervalele) Exemplu: Sa aplictim aceasta formula pentru unele date ipotetice obfinute de doi observatori care au observat acelasi copil utilizand trei categorii de observatie pe parcursul a 10 intervale. Cele trei coduri utilizate de cei doi observatori au fost verbal off-task (VO), motor off-task (MO) si on-task (OT). Datele au fost urmitoarele: Intervale Observatorul 1 | Observatorul 2 1 VO) MO. 2 vo VO 3 MO. MO 4 oT or 5 oT oT 6 Vo vo 7 MO. Mo 8 MO. vo 9 MO MO 10 vo vo Plasnd aceste scoruri intr-un tabel de contingent rezulta: 10Evaluare psihologica si psihodiagnostic elinio vo Observatorat MO oT 8 == x p70 (a. (ig. (xp ei xds x2 losses 1? 100 36 = S36 100 Punem valorile lui p si pein formulé pentru kappa: 80-36 _ 44 r= 36 . In cazul in care ar fi fost folosit un procentaj al acordului direct, nivelul ar fi fost de 80 fa suta (sau cu cit e egal p,). Kappa ne da un coeficient de .69, un nivel ceva mai mic de acord. Un kappa de .70 este considerat a indica un nivel acceptabil de acord. IL. fnregistrarea evenimentului in inregistrarea evenimentului (mentionat& ca si egantionarea evenimentului), fiecare instanfa a unui anumit comportament sau eveniment este inregistrata ca avand loc in timpul perioadei de observatie, Ca in fnregistrarea intervalului, ‘inregistrarea evenimentului _egantioneaz& comportamentul. Cu toate acestea, intrucét unitatea de misurit in intervalul de inregistrare este intervalul de timp impus comportamentului fintd, unitatea de masura in inregistrarea evenimentului este comportamentul in sine. Observatorul asteapti comportamentul preselectat (evenimentul) si apara si apoi inregistreazd. Ca in inregistrarea intervalului, inregistrarea evenimentului este utila in special pentru observatii controlate si studii de laborator. Utilizdri majore ale inregistririi evenimentului Inregistrarea evenimentului asiguri o inregistrare continua temporal a comportamentelor observate $i, astfel, este deosebit de adecvat pentru masurarea réspunsurilor discrete care au clar definite inceputul si sfarsitul. Exemplele sunt ortografierea corecta a unui cuvant, rezolvarea unei utEvaluare psihologica si psihodiagnostic clinic probleme, realizarea unui rspuns social (de exemplu, spunénd: "Bund ziua” sau imprumutarea unei juctrii), dezbrécarea de imbraciminte, comportamentul agresiv, iesirea din banc, folosirea unor cuvinte profane, toaleta, scrvirea mesei, adresarea intrebirilor, convulsii, eroarea de vorbire sau intarzierea la clas. Inregistrarea evenimentului este mai putin potrivita pentru comportamentele cu ocurenfiiridieata sau pentru comportamente care varia7 in durat8. De exempiu, faptul de a aplauda, este un comportament care poate apfrea atat de frecvent incét separatea fiecdrei ocurente devine cil. Alte comportamente care pot si apari prea des pentru integistrarea evenimentui includ mised, gesturi rapide ale capului, mainii, sau picioare, alergarea si atingerea obiectelor. Cum sa proiectezi o inregistrare a unui eveniment In proiectarea inregistrarii unui eveniment trebuie si se decida cu privire la (@) numiirul de ori cand veti observa copilul, (b) lungimea perioadei de observare (c) perioadele de timp in care observatiile vor fi efectuate, (d) comportamentele tint care trebuie observate, iar (€) metoda de inregistrare a datelor. Frecventa, lungimea si timpul perioadei de observatie ‘Varsta copilului, contextul si motivul pentru evaluare vor determina in parte de cate ori va trebui st se observe copilul, lungimea perioadei de observare si cand observatiile vor fi efectuate. O sesiune de observatie poate dura de la 10 la 30 de minute sau mai mult. Incercati s& temporizafi observatiile dvs., astfel incat si putefi observa un esantion reprezentativ al comportamentului fintd. Dacd este posibil, observai copilul in mai mul de o ocazie si in momente diferite in timpul zilei Comportamente tint Ca in inregistrarea intervalului, selectarea comportamentelor {inti se bazeazii pe inregistr anterioare, informare prin interviu, intrebéri de sesizare sau testarea comportamentului, Amintifi-va s& selectafi comportamentele care au un ineeput si sfargit unor perceptibil Metoda de inregistrare a datelor Raspunsurile pot fi inregistrate in diverse moduri, inclusiv cu ajutorul unei liste de verificare, de méné sau electronic. Pentru inregistrarile creion-hartie, diverse metode pot fi folosite: metoda traditional cu linii gi alta este metoda cu punet gi Tinie. stoetcete ote 058 ULd7.0]e 14 Ho Sau metoda traditionala prin lini Pentru inregistrarea duratel unul comportament, puteti utiliza un cronometru, un ceas sau un alt tip de 2Evaluare psihologica si psihodiagnostic clinic Referred chitd: Bill Date: March |, 1986 Comparisen child: Ted Class: Mrs. Jones Toral Day 9.0010 9:30 1120910 11:30 20010 2:30 (Bil/Ted) Monday an 30 2 on Tuesday 40 20 010 0 Wednesday 4 an 10 92 Thursday 20 or uw SA Friday 10 0 on 2 Teal Wa mi 4a 305 2) Interviul clinic Tipuri de interviu (Dafinoiu, 2007) {in fuunctic de regulile tehnice privitoare la comportamentul clinicianului (pe axa non-directiv- directiv), in timpul interviului exist mai multe tipuri de interviu clinic. 4) Interviul directiv (structurat) Acest tip de interviu este utilizat in domeniul psihologiei clinice pentra completarea informatiilor obfinute cu ajutorul altor metode. Caracterul clinic al acestui tip de interviu, in care subjectul rspunde la un set de intrebari strict ordonate, este mai pufin pregnant, din moment ce verbalizarea spontani a experienfelor este redusi la maximum, ier implicarea personal este minima. Un exemplu de interviu clinic structurat este Interviul Clinic Structurat pentru Tulburtirile de pe Axa 1a DSM-IV (SCID-1, Acesta este un interviu semistructurat in vederea diagnostici principalelor tulburari de pe Axa I a DSM-IV (American Psychiatric Association, 1994). Interviurile clinice structurate au fost elaborate cu scopul de a creste fidelitatea diagnostic prin standardizarea procesului de evaluare gi de a spori validitatea prin facilitarea aplicatii criteriilor de diagnostic din DSM-IV si aprofundarea unor simptome care altfel ar putea fi trecute cu vederea. in ciuda importanei acestor scopuri, atat in context clinic c&t si de cercetare, complexitatea gi Iungimea majoritaii interviurilor structurate au limitat utilizarea lor la studii de cercetare, Unul dintre obiectivele elaborarii SCID a fost producerea unui instrument eficient si ugor de utilizat care si permiti transpunerea avantajelor interviului structurat in context clinic. SCID - IT - Interviul Clinic Stracturat pentru Tulburarile Clinice de pe Axa II a DSM Interviul Clinic Structurat pentru DSM-IV, versiunea pentru Copii (KID-SCID), este un instrument semistructurat nou, proiectat pentru 2 genera diagnostice pediatrice conform Manualul de Diagnostic si Statistic a Tulburirilor Mentale, care are la baz varianta pentru adulfi a SCID. b) Imterviul semidirectiv (semistructurat) Acest tip de interviu se desftigoara in baza unui ghid, care cuprinde principalele teme ce vor fi explorate impreung cu subiectul, Inirebirile cuprinse in ghid nu vor fi adresate intr-o maniera strict ordonati, ci la momentul considerat oportun si doar in cazul in care subiectul mu a atins deja, in mod spontan, tema avutd in vedere. Interviurile cu scop diagnostic gi 0 bund parte dintre interviurile terapeutice au aceasti structuri: in cadrul temelor propuse de clinician, subiectul are libertatea de a- siexprima, in felul siu, gandurile, stirile afective, experientele. ¢) Interviul nondirectiv (liber, nestructurat) Acesta este un interviu centrat pe persoand in cursul c&ruia subiectul sau pacientul are libertatea de a vorbi despre problemele, dificultajile sau temele sale de interes. Clinicianul pune din find in cand inirebar, circumscrie o anumité tema, apoi lasé subiectul sd vorbeasca. Pacientul poate SA se abati de la tema propusi, iar clinicianul il asculta fra si-1 intrerupa, adoptind o atitudine 13Evaluare psihologica si psihodiagnostic clinic respectuossi, comprehensiva si empatica, il stimuleaza sa vorbeasca prin manifestari non-verbale si yerbale: migedri ale capului, aprobari, reformulii. Clinicianul va putea si analizeze informatiile obsinute in cursul unui astfel de interviu in functie de continutul manifest (ceea ce spune subiectul), dar gi in functie de confinutul latent (reprezentari si semnificatii, uneori implicite, asociate discursului). Aceasta presupune ca psihologul sé fie atent nu doar la ce anume spune subiectul, ci si Ja cum spune gi céind spune ceea ce spune. 3) Testele Exista numeroase definitii ale testelor, dar o vom retine pe urmatoarea: “Testul este o masura obiectiva si standardizata a unui esantion de comportament” (Anastasi, 1992). Procedurile de interpretare a scorurilor la teste Scorurile brute sunt scorurile primare calculate Ia un test psihologic. Scorurile brute ne adue mai putine informatii despre cat de bine s-a descurcat un individ la un test, despre performanta lui in comparatie cu performanta celorlalti care au sustinut acelasi test sau despre performanta individului Ja un test in comparatie cu performanta sa la alte teste. Scorurile brute mu sunt foarte folositoare in lipsa unor informatii interpretative suplimentare. Pentru a da sens scorurilor brute, ulilizatorii de teste adesea aranjeaza grupele de scoruri brute de la acelasi test in distributii de frecventa sau descriptive precum dimensiunile tendintei centrale, ale variabilitatii si/sau ale relatiilor. Distributiile frecventelor le furnizeaza utilizatorilor de teste o imagine de ansambiu a grupurilor de scoruri, iar statisticile descriptive le furnizeaza valori cantitative reprezentand mediile scorurilor testului si marimea distentei dintre scoruri, Statisticile descriptive mai furnizeaza informatii despre relatia dintre scorurite indivizilor Ia un test si scorurile lor la alt test. Utilizatorii de teste convertese scorurile brute in scoruri-standard mai semnificative, astfel incet sa poata face comparatii intre scorurile testelor si apoi sa compare scorurile convertite cu acelea din ceea ce numim grupul de normare-un grup de indivizi anterior testati. De-a lungul anilor, creatorii de teste s-au straduit sa imbunatateasca fidelitatea si validitatea testelor. Din nefericire, multi utilizatori de teste inca nu inteleg cum sa interpreteze corect scorurile (Lyman, 1998). Cand testele sunt folosite sau intereptate inadeovat, oamenii au mari sanse sa ia decizii gresite in privinta lor si a cclorlalti. Lyman (1998) ofera urmatosrele exemple despre ceea ce se poate intampla: © O studenta in primul an de colegiu, cand i s-a spus ca avea o abilitate medie , s-a retras de la facultate. Consilicrul ei au a adaugat insa in comparatie cu ceilalti studenti de la facultatea ci, unde standardele sunt extrem de ridicate. Studenta s-a gandit ca, daca ea avea doar 0 abilitate medic in comparatie cu ceilalti stundeti, in general, trebuia sa fie foarte putin inteligenta. Si atunci, decat sa se confrunte cu aceasta situatie, a preferat sa renunte la facultate, (probabil au mai fost si alte motive, dar acesta a parut sa fie principalul) Cand o sa incep sa dan gres? ,-a intrebat o data un student . La intrebarile mele, mi-a spus urmatoarea poveste Profesoara mea de la liceu mi-a spus ca am un 1Q de numai 88. A mai spus ca s-ar putea sa infru la facultate doar pentru ca eram un jucator de fotbal recunoscut Ja nivel national, dar cu siguranta voi pica toate examenle si voi fi exelus- cu un asemenca IQ! -am atras atentia Iui Don ca la cursul meu se descurca bine. Am descoperit ca absolvise cu © medic destal de mare primii sai doi anide studiu Ja universitate, [-am reamintit ca nu poti spune despre o budinca daca ¢ buna sau nu pana n-o mananci- si ca dovada reusitei academice sta in notele primite, nu intr-un singur test desemnat sa prezica notele. Peste alti doi ani, don isi incheia studiile cu brio. Cu toate ca sunt multe intrebarile pe care am vrea sa le punem despre utilizarea acestor teste (Au fost teste fidele si valide? Au fost administrate corect? Au fost punctate corect?), una dintre ele este ‘mai importanta pentru tema capitolului de fata: au fost corect interpretate scorurile testelor? In situatiile descrise de Lyman (1998), se pare ca utilizatorii de teste au comis greseli inacceptabile in 14Evaluare psihologica si psihodiagnostic clinic intrepretarea scorurilor Ja teste ale acelor studenti. In cazul in care consilierul facultatii ar fi comparat abilitatea studentei din primul an cu a celorlalti studenti ai facultatii, s-ar fi putut ca studenta sa fi obtinut un scor peste medie? Tinand cont de reusita scolara, se poate ca TQ-ul Ini Don sa fi fost un rang procentual, si nu un scor brut? Distributiile freeventelor Cand un grup de persoane sustin un test, putem sintetiza scorurile obtinute folosind o distributie a frecventelor. O distributie a fecventelor este un aranjament ordinal al unui grup de numere (sau scorurile la test). Distributiile frecventelor ne arata numarul real al observatiilor care se incadreaza intr-un rang sau intr-o categorie; ele ne furnizeaza o sinteza si un tablow al datelor grupului. Daca distributia scorurilor in histograma este simetrica (echlibrata de 0 parte si de alta), distributia frecventelor va inchipui o curba in forma de clopot sau ceea ce numim o curba normala. Distributiile devin mai simetrice cand esantionul scorurilor la test este mai mare, pentru ca ele reprezinta mai indeaproape intreaga plaja a scorurilor. Curba normala Cand administrem un test psihologic unui grup de indivizi, obtinem o distributie a scorurilor reale de la oameni reali. Spre deosebire de aceasta distributie reala a scorurilor, distributiile probabilitatit normale (denumite si curbele normale) sunt distributii teoretice. Aceste distributii teoretice exista in imaginatia noastra, sunt perfecte si simetrice si constau dintr-o familie de distributii care au aceeasi forma generala de clopot-boltita la mijloc si ascutita la capete, Aproximetiv 34,1 % din populatie va obtine scoruri intre medie si deviatia standard 1 deasupra mediei, iar aproximativ 34,1 % va obtine scoruri intre medie si deviatia standard 1 sub medie.Aproximativ 13,6 % din populatie va obtine scoruri intre deviatiile standard 1 si 2 deasupra mediei, iar aproximativ 13,6 % va obtine scoruri intre deviatiile standard 1 si2 sub medie, Aproximativ 2,1% din populatie va obtine scoruri intre deviatiile standard 2 si 3 deasupra mediei, iar aproximativ 2,1% va obtine scoruri intre deviatiile standard 2 si 3 sub medie, Aceasta curba va cuprinde majoritatea scorurilor unei populatii. Cele mai multe distributii ale trasaturilor omenesti, de la ineltime si greutate pana la aptitudini si caracteristicile personalitatii, vor forma o curba normala, daca se culeg date de la intreaga populatie. De exemplu, desi uncle persoane au o inaltime de 1,20 m, iar altele masoara 2 m, cele mai multe au inaltimi intre 1,60 si 1,80. Cele mai multe teste pihologice, cand sunt administrate unor grupuri mari de indivizi, aproximeaza curba normala. Insa nu toate masurarile psihologice produc curbe normale sau in forma de clopot. Unele sunt asimetrice (oblice) cu inclinatie negativa (cand au multe scoruri mari). Altele sunt asimetrice cu inclinatie pozitiva (cand au mai multe scoruri mici). Unele sunt leptocurtice (cand cei mai multi indivizi au acelasi scor). In fine, unele sunt bimodale (cand sunt multe scoruri mici si multe scoruri mati). Statisticile descriptive Lati povestit vreodata unui prieten ce film ati vazut? In loc sa-i povestiti prietenului fiecare detaliu despre film, probabil il sintetizati prezentandu-i doar ideile principale. Asa procedeaza si statisticile descriptive. Distributia freeventelor furnizeaza o imagine a distributiei scorurilor, iar statisticile descriptive descriu sau sintetizeaza 0 distributie a scorurilor la test flosind expresii numerice. Statisticile descritive ne permit sa determinam principalele puncte ale unui grup de scoruri Statisticile descriptive pe care ne bazam de obicei in testarea psihologica includ dimensiunile tendintei centrale, ale variabilitatit si relatiilor Dimensiunile tendintei centrale Cele trei dimensiuni ale tendintei centrale sunt, de regula, media (media aritmetica), mediana si modulul. Fiecare dintre ele ofera indicatii despre segmentul de mijloc dintr-o serie de scoruri obtinute la test. Media este scorul mediu dintr-o distributie. Media este calculata prin insumarea tuturor scorurilor dintr-o distributie si impartirea la numarul total de scorusi. 15Evaluare psihologica si psihodiagnostic clinic Mediana este scorul de la mijloc dintr-o distributie, Mediana este determinata prin ordonarea tuturor scorarilor dintr-o distributie (de la cel mai mic la cel mai mare sau invers) si selectarea scorului de mijloc. Daca exista un numar par de scoruri, trebuie sa aflati scorul de mijioc insumand cele doua scoruri de la mijloc si impartindu-le la 2, Modulul este cel mai comun scor dintr-o distributie. El este calculat prin ordonarea scorurilor dintr- © distributie si observarea scorului care apare cel mai des. Pot exista mai multe module sau niciunul, Daca o distributie a scorurilor este simetrica, media, mediana si modulul vor fi aceleasi.daca 0 Aistributie a scorurilor este asimetrica pozitiv inclinata (intrucat exista multe scoruri mici), media va fi mai mare decat mediana, Daca distributia este negativ inclinata (intrucat exista mai multe scoruri mari), media va fi mai mica decat mediana. Dimensiunile variabilitasit Ca si dimensiunile tendintei centrale, dimensiunile variabilitatii descriu serie de scoruri intr-o forma numerica, Cu toate acestea, dimensiunile tendintei centrale ne informeaza despre centrul unei distributii a scorurilor, in vreme ce dimensiunile variabilitatii arata cat de imprastiat este un grup de scoruri si ne furnizeaza mai multe informatii despre diferentele individuale. Cele mai folosite dimensiuni ale variabilitatii sunt varianta si deviatia standard. Varianta si deviatia standard ne pot da informatii despre dispersia scorurilor intr-o distributie. Varianta ne spune daca scorurile individuale tind sa fie asemanatoare sau substantial diferite de medie. In cele mai multe cazuri, o varianta larga indica faptul ca scorurile individuale difera substential fata de medic, iar 0 varianta restransa indica faptul ca scorurile individuale sunt foarte asemanatoare medici.. Cea mai folosita masura a variabilitatii intr-o distributie a scorurilor la test este deviatia (abaterea) standard. Cu cat distributia scorurilor se apropie mai mult de curba normale, cu atat mai probabil deviatia standard va avea acclasi procentaj in ansamblul distributiei. Acest Iucru este valabil indiferent de cat de asemanatoare sau neasemanatoare sunt scorurile intr-o distributie. O deviatie standard deasupra mediei si sub medie va contine intotdeauna aproximativ 68% din scorarile la test. Doua deviatii standard deasupra si sub medie vor contine intotdeauna aproximativ 95% sin scorurile testului, Aproximativ 99% dintre scorurile testului vor fi incluse in trei deviatii standard deasupra si sub medie, Cu toate ca, teoretic, pot continua la nesfarsit, deviatiile standard se oprese adesea Ia 3, pentru ca foarte putine scoruri apar in afara a 3 deviatit standard de la medie, Deviatia standard este o statistica descriptiva extrem de folositoare pentru ca ne permite sa intelegem cat de asemanatoare sau neasemanatoare sunt scorurile. De exemplu, sa spunem ca profesorul dvs. a administrat un examen cu 100 de itemi cu raspuns la alegere Ia doa grupe, iar cel mai mare scor posibil la acest examen era de 100. Acum, sa ne imaginam ca profesorul ar vrea sa compare cat de bine au raspuns studentii din ambele grupe. Ma intai, ar trebui sa calculeze media ambelor distributii de scoruri. Sa zicem ca media calculata ar fi de 75% din scorul total posibil, adica scorul mediu ar fi o nota de 7, In al doilea rand, profesorul ar putea calcula devietia standard. Sa zicem ea deviatia standard a unei grupe ar fi 17, iar deviatia standard pentru a dowa grupa ar fi 8. Deviatiile standard i-ar permite profesorului sa inteleaga ca, desi scorul mediu a fost acelasi pentra ambele grupe, scorurile din prima grupa au fost mai variate decat scorurile din a doua grupa. Utilizarea mediei si a deviatiei standard pentru a aleatui graficul unei distributii Graficul probabil al distributiei poate fi trasat, presupunand ca media si deviatia standard sunt calculate pentru un esantion numeros si ca distributia este aproape in forma de clopot sau normals, De exemplu, daca media este 14 si deviatia standard este 3,1, putem aleatui graficul distributiei urmand pasii de mai jos: 1, Trasam axa Ox (axa orizontala) si plasam media (14) in centre. 2. Adunam deviatia standard (3,1) si media, plasand numarul obtinut ca deviatia standard 1 deasupra mediei (14+3,1=17,1). Adunam deviatia standard (3,1) la acest numar (17,1) si plasam suma ca deviatia standard 2 deasupra mediei (17,1+3,1=20,2). Procedam similar 16Evaluare psihologica si psihodiagnostic clinic pentru stabilirea deviatiei standard 3 deasupra mediei, apoi repetam pasii pentru determinarea partii opuse a distributiei, dar scazand deviatia standard din medie. Pottivit caracteristicilor distributiei normale, aproximativ 34,1% din populatie va obtine scoruri intre 14 si 17,1 , aproximativ 34,1 % va obtine scoruri intre 14 si 10,9 si asa mai departe, Normele exprimate prin percentile Percentilul se refer& la procentul de persoane dintr-un esantion standard care se situeaz sub tun rezultat dat, Dack 30% dintre subiecfi rezolva mai pufin de x itemi corect, acest rezultat nepreluerat, x va corespunde celui de al 30-lea percentil. Gama de percentile este intre 1 i 99, si reprezinti procentul de persoane din grupul de normare care au scoruri la nivelul sau sub nivelul unui anumit scor. Un percentil indica populafia refativa pentru individ dintr-un esantion standard. Percentilele pot fi considerate ca ranguri intr-un grup de 100 de subiecti. Modul de aflare al percentilelor: se socotesc toate scorurile cu valori mai mici decét scorul care ne intereseaz’; se imparte la numarul total de scoruri; se inmulfeste cu 100. fn rangul de percentile scorul mediei este percentila 50; P 50, ca miisura a tendinfei centrale. Percentilele peste 50 reprezint succesiv realizar deasupra mediei, iar cele sub 50, realizari inferioare. Asta inseamna ci 50% dintre indivizi obtin scoruri peste medie 31 50% obfin scoruri sub medie. Percentiful 25 si percentilul 75 sunt denumite primul si al treilea quartil (sfert) delimitind sferturile inferior si superior ale distributiei scorurilor in populafia de referinfé. Rezultatul neprelucrat inferior oricdrui rezultat din esantionul standard, si rezultatul superior oricdrui rezultat, din ¢santional standard, vor avea rangul PO si, respectiv, P 100. Ayantajele rezultatelor exprimate in percentile: sunt ugor de evaluat si au sens si pentru nespecialisti; pot fi folosite si pentru adulti si pentru copii, si pentru orice tip de test. Dezavantajul principal consti in inegalitatea evident dintre unititi, mai ales in zonele extreme ale distributiei (diferenfele dintre rezultatele brute sunt exagerate prin transformarea in procente; diferentele dintre rezultatele aflate in apropierea extremitailor sunt mult mai reduse).. Norme / scoruri standard Rezultatele standard se pot obfine prin transformari lineare sau prin transformari nelineare ale rezultatelor brute, Cand se obtin prin transformare linear’, vor pistra relatiile numerice exacte ale rezultatelor brute, deoarece sunt obfinute prin scaderea unei constante din fiecare rezultat brut si apoi impristierea rezultatelor conform altei constante. [ntr-un astfel de model, marimea relativa a diferenfelor dintre rezultatele standard derivate va corespunde exact celei dintre rezultatele brute si toate proprietatile distributici inifiale a rezultatelor brute vor fi reproduse tn distribujie rezultatelor standard, Rezultatele derivate linear se mumese gi reaultate standard sau rezultate Z, Calcularea rezultatului Z cere scderea din rezultatul brut al persoanei media grupului normativ si impértirea acestei diferenfe la abaterea standard a grupului. Orice rezultat brut egal cu media va avea valoarea lui z= 0. Avantaj: intre rezultatele Z avem aceeasi distanta. Dezavantaj: in situetia in care media e mai mare ca rezultatul, reaultatul e negativ. Spre desosebire de scorurile z, scorurile T, au intotdeauna o medie de 50 si o deviatie standard de 10. Multi utilizatori de teste preferd si foloseasca scorurile T in locul scorurilor z, pentru c& jumatate din scorurile 2 dintr-o distribuyie sunt negative. Scorurile T sunt intotéeauna pozitive si sunt mai usor de infeles pentru c& oamenii tind s considere scorurile brute ca reprezentind o parte dintr-o scalé de 100 de puncte. T = (ex 10) +50 Clasele normalizate (Minuleseu, 2003) wvEvaluare psihologica si psihodiagnostic clinic Un motiv principal al acestei proceduri consti in faptul c& cele mai multe distributii ale rezultatelor brute, mai ales pentru teste de abilititi, sunt aproape de curba normals a Ini Gauss, Rezultatele standard normalizate sunt rezultate standard exprimate in termenii unei istributii ce a fost transformata pentru a se potrivi curbei normale de distributie. Proprietatile curbei normale de distribugie: 1, Aceasti curba are proprietiti matematice care se pot constitui ca 0 curbé de rezultate stat 2. Scaiderea rezultatelor se face pe un pas egal gi treptat inspre cele doud sensuri, pe masur& ce ne apropiem de extreme. 3. Simetria bilaterala — avand un singur varf la mijloc. Existd diferite modalitagi de a normaliza: 1. impiirfirea acestei curbe in 5 clase normale: 2. impartirea acestei curbe in 7 clase normale; 3. impartirea acestei curbe in 9 clase standard (stanine) 4. impartirea in 11 clase standardizate. Pasii procedurii includ: calcularea tabelului de freevenfe si impértirea lotului de subieoti in unititi procentuale egale, respectiv intervale fntre repere care nu sunt echidistante. Etalonul constituit in 5 clase normalizate are ca procente: 6.7%, 24,296,38.2%, 24.2% si 6.7% dintre subiectii lotului de referings. Echivalenfe intre clase si nivelele calitative: mediu bine Foarte bine Un scor brut |e un test situat in : Clasa | inseamné o performanté Foarte slabd. Clasa IL inseamné o performanta Slabd. in Clasa Il] — nivel mediu, in Clasa TV -o performanta Bund. in Clasa V- Foarte bund. Etalonul in 7 clase normalizate: 4.8%, 11.196,21.2%, 25,8%,21,2%, 11.1% $i 4.8% Etalonul in noua clase, staninele: cu toate c& staninele nu sunt la fel de mult folosite ca percentilele, din cdnd in cfnd veti intalni scorul-standard al unei stanine. Staninele sunt exprimate prin cifre de la | la 9. Scorurile stanine de Ia 1, 2 gi 3 reprezinta, de regula, performanfa sub medic. Scorurile stanine de 4, 5 si 6 sunt , in general, considerate a fi medii sau apropiate de medie. 18Evaluare psihologica si psihodiagnostie clinic Sconutile stanine de 7 si 8 sunt considerate peste medic, iat un scor stanin& de 9 este socotit, in general, ca fiind exceptional (McIntire & Miller, 2010). intr-o distributie normal, 4% din populatie va obtine o stanina de 1, 7% o stanin& de 2, 12% 0 stanin& de 3, 17% 0 stanina de 4, 20% o stanind de 5, 179% 0 stanin& de 6, 12% 0 stanina de 7, 7%0 stanina de 8 si 4260 stanina de 9. Imparfirea in 9 clase standard (stanine) Mai mic Sub medie Medie Pestemedie Mai mare impirtirea in 11 clase standardizate Ftalonul in 11 clase, de obicei__util pentru testele de _personalitate: 3.6%4.5%,7.7% 1 1.6%, 14.6%, 16.0%, 14.6,11.6%, 7.7%, 4.5%, 3.6%. Acest tip de transformiiri nonlineare se efectueazi numai cénd exist un esantion numeros si reprezentativ si cdnd deviatia standard de la rezultatele testelor se datoreazi defectelor testului si ma caracteristicilor esantionului sau altor factori care afecteaz esantionul. Cand distributia reali a rezultatelor brute se apropie de curba normala de distributie, rezultatele standard derivate linear si rezultatele standard normalizate vor fi aproape identice, in astfel de situafii, rezultatele standard si clasele normalizate vor servi aceluiasi scop. 19Evaluare psihologica si psihodiagnostic clinic Coneluzie Convertim scorurile brute in unitati standard de masurare (de exemplu, scorul z, scorul T, percentila) pentru a conferi mai mult inteles scorurilor individuale, astfel incat sa putem compara scorurile individuale cu cele ale unui grup anterior testat sau grup de normare, Normele ne furnizeaza un standard cn care putem compara scorurile individuale la test. Exista numeroase si diverse tipuri de norme, iar utilizatorii de teste trebuie sa selecteze si sa foloseasea grupul de normare cel mai asemanator cu subicetii testelor. Utilizatorii de teste trebuie, de asemenea, sa fie atenti sa foloseasca norme actualizate si sa fie siguri ca grupul de normare este reprezentativ pentru populatia- {inti (McIntire & Miller, 2010). Exemplu: Alan Alexakis, asistent la Catedra de filosofie a unci universitati a raspuns coreot la 210 itemi dintre cei 300 de item ai ipoteticului Orange Test (OT). Scorul sau brut obtinut la cei 210 item inseamna ca raspuns la fel de bine sau mai bine decat: 99% dintre elevii de clasa a VII a din scolile publice din Malone 92% dintre clevii din ultimii ani de studiu de la liceul din Athol 91% dintre absolventii de liceu de la Worcester Academy 85% dintre studentii din primi ani de la Piricia College 55% dintre studentii din ultimii ani de studiu de la Universitatea din Salonic 40% dintre asistentii de la American College din Atena 15% dintre profesorii de engleza de la university College London (Lyman, 1998) Persoana care interpreteaza scorurile testelor trebuie sa aleaga grupul de normare cel mai asemanator cu subiectii testului, Grupul de normare ales poate avea un impact major asupra interpretarii scorului unui individ. Exemple de itemi pentru examen (raspunsul corect este subliniat) Daca scorul dvs. la un test este echivalentul unui rang procentual de 80, putem spune ca: a)ati obtinut un scor mai bun decat 79% din grupul de normare; bjati obtinut un scor egal sau mai bun decat 80 % din grupul de normare ) ati obtinut un scor egal sau mai mic decat 80% din grupul de normare d) 80% din grupul de normare a obtinut un scor mai mare decat al dus. Daca media unel distributit a scorurilor Ia test este de 70 si deviatia standard este de 5, care va fi scorul zal, ui G, daca scorul fui brut este de 80? a) 0 byt 2 dj. Ce tip de distributie este inclinata catre stanga, are un var inalt si multe scoruri mari? a) Distributie asimetrica negativa —_c] distributia asimetrica pozitiva b) Distributia repartizata uniform _) istributia leptocurtica. Exercitiu Sunteti psiholog clinician si administratlclientulul diverse teste psihologice. Unul dintre aceste teste consta din 50 de intrebari iar cllentul raspunde corect la 32. Dat flind ca grupul de normare adecvat are o medie de 28, iar deviatia standard a grupului de normare este 6, oferiti urmatoarele informatii a) Presupunand ca scorurile grupului de normare sunt normal distribuite, alcatuiti diagrama scorurilor (folosind deviatia standard) a grupului de normare. b) Calculati procentajul, scorul z si scorul T ale clientului dvs. 20