Studii Si Materiale de Istorie Medie 21 (2003)

ACADEMIA
INSTITUTUL DE ISTORIE "NICOLAE IORGA"
STUDII MATERIALE
DE
ISTORIE MEDIE
VOLUMUL XXI
2003
MUZEUL BRMLEI EDITURA ISTROS
www.digibuc.ro
ACADEMIA
COLEGIUL DE REDACTIE
ANDREESCU, VIOLETA BARBU, OVIDIU CRISTEA,

PAUL CERNOVODEANU (redactor EUGEN DENIZE,
GHEORGHE LAZÄR (secretar de redactie), PAPACOSTEA,
STEFAN KINGA
Revista "Studii i materiale de istorie medie" apare o dat pe an.
tará revista se poate procura pe bazá de comand la Muzeul

Brilei, str. Belvedere nr.1, tel./fax 0040239614725, România.
La revue materiale de istorie medie" parait une fois par an.

Toute commande de l'étranger: Muzeul Bräilei, str. Belvedere nr. 1,
tel./fax 0040239614725, România.
Corespondenta, manuscrisele i vor fi trimise pe adresa

Colegiului de redactie: B-dul Aviatorilor nr.1, 71247, Bucure0i, tel.
01 2125337; fax 3110371
2003, MUZEUL EDITURA ISTROS

Str. Belvedere 1, Tel. 0239/614725
www.digibuc.ro
ACADEMIA
STUDII MATERIALE
DE
ISTORIE MEDIE
VOL. XXI, 2003
SUMAR
IN HONOREM
$ERBAN PAPACOSTEA la 75 de ani (Virgil CioOltan) 11

CONSTANTIN la 75 de ani (Paul Cernovodeanu) 13
FAMILIE, EVUL MEDIU
CLAIRE DOLAN (Québec, Canada), Les testaments multiples en Provence:

rythmes et temps individuels 15
VIOLETA BARBU, Systmes successoraux en pays de coutume: la substitution
en Valachie (1450-1650) 33
CONSTANTA GHITULESCU, Jocurile cdsátoriei Valahia secolului al XVIII-
lea. Studiu de caz: Constantin Brezoianu vs. Filipescu 47
GHEORGHE Familie sentiment Vechiul Regim românesc. Note pe
marginea testamentului lui Radu Goran Olänescu 57
ANDREEA IANCU, Binecuväntarea blestemul pärintilor discursul
testamentar (Bucuresti, de secol XVIII - de secol XIX). Studiu de
caz 67
"Studii Materiale de Istorie Medie", vol. XXI, 2003, p. 1-489
www.digibuc.ro
PUTERI MARITIME, PUTERI TERESTRE (SEC.
RADU VERGATTI, bulgari, cumani la de Jos

prima a secolului al XIII-lea 81
ANDREEA ATANASIU, Nave venetiene genoveze bazinul pontic (sec. XIII-
XIV) 103
OVIDIU CRISTEA, Venetia cruciada de la Nicopol 117
MATEI CAZACU (Paris), Venise et la Moldavie au début du XVe sicle 131
STEFAN ANDREESCU, Un act genovez din 1453 sau despre limitele metodei
cantitative 139
ANCA POPESCU, Flotila otomane (secolul al 151
CRISTIAN LUCA, Alcune considerazioni concernenti una lettera di Alessandro
Läpusneanu al mercante cretese Leonin Servo, con particolare riguardo alle
implicazioni di tipo politico ed economico nei Principati Romeni 161
EUGEN DENIZE, Românii, Liga otomanii epoca de la
Lepanto (1570-1574) 173
ILEANA Rapoarte itinerarii austriece privind strategicd a
române (1716-1739), contextul politicii europene a Imperiului
habsburgic 195
VARIA
ALEXANDRU MARES, Consideratii pe marginea a valoroase

Tetraevanghele slavone 209
TUDOR - RADU TIRON, veche a Transilvaniei legdturile acesteia cu
heraldica familiei de Hunedoara 223
STEFAN S. GOROVEI, Un ctitor uitat la Putna asocierea la atributele puterii
suverane 257
MARIA MAGDALENA cel Mare lumii 271
MARIA PAKUCS, Florini dinari registrele vamale ale Sibiului din secolul al
XVI-lea. Scurt demers metodologic 279
OANA RIZESCU, Construirea statului prin controlul datoriilor.
contractuale Tara Româneascd secolele XV-XVII. Partea I. Sec.
XVI 287
PETRONEL ZAHARIUC, "Prima domnie" a lui Gheorghe (4/14 aprilie -
21 aprilie/ mai 1653) 311
IONEL CANDEA, Cetatea istoriografia româneascä (II) 327
RESTITUIRI
t FRANCISC PALL, Organizarea administrativd, judeatoreascd,

bisericeascd a Transilvaniei sec. XIV-XV 349
PETRE NASTUREL, Schitul Maicilor din Bucuresti. Memoriu istoric 369
ADDENDA ET CORRIGENDA 379
www.digibuc.ro
RECENZII NOTITE BIBLIOGRAFICE 405
Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, vol. XXVI (1641-1642), volum
de I. Capro§u, Edit. Academiei Române, Bucure§ti, 2003, XCVIII+886 p.
(Lauren(iu Rádvan); Documenta Romaniae Historica, B, Tara Româneascá, vol.
XXXIV (1649), de Violeta Barbu, Gheorghe Lazär, Oana Rizescu, Edit.
Academiei Române, Bucure§ti, 2002, 373 p. (C. lan); Documente privitoare la
istoria Acte interne (1726-1740), de loan Capro§u, Edit.
Dosoftei", Ia§i, 2001 [XV + 438 p. + facsimile p. 439-655] (C. lan); N.
RÄILEANU, Documente medievale moldoveneVi din Arhiva de s Suediei,
Tipografia Centralä, Chi§inäu, 2001, 308 p. (Andrei Pippidi) ; der
Stadt Hermannstadt aus dem Mittelalter und der Frühen Neuzeit, ed. loan Albu,
Sibiu, Hora Verlag Arbeitskreis Siebenbürgische Landeskunde Heidelberg,
2002 (Mária Pakucs); KONSTANTIN DI OSTROVICA,
Cronaca turca ovvero Memorie di un giannizzero, a cura di Alda Giambelluca
Kossova, traduzione di Angiolo Danti, note di Marco Clementi, Sellerio editore,
Palermo, 2001, 184 p. Andreescu); Reformation zwischen Ost und West.
Wagners griechischer Katechismus (Kronstadt 1550), ed., introd.,
comentarii trad. de Andreas Köln, Böhlau Verlag, 2000. (Schriften zur
Landeskunde Siebenbürgens, vol. 23), 388 p. + XXXV p. introd., anexä, indici,
bibl. (Mária Pakucs); YUNUS ZEYREK (ed.), Tarih-i Osman
Osman fetihleri (H. 986-988 M. 1578-1580) ve Tebriz'in fethi
(H. M. 1585) (Cronica referitoare la Osman Cuceririle caucaziene ale
lui Özdemiroglu Osman - 986-988 H. /1578-1580 cucerirea de
acesta a Tabrizului - 983 H. /1585), Ankara, Kültür Bakanligi Yayinlan, 2001,
XII + 212 p. (Adrian Tertecel); Missionarum de Hungaria et Transilvania
(1572-1717) I. Editit István György Tóth, Roma-Budapest, 2002, 756 p. (Violeta
Barbu); Demetrii Principis Cantemirii. Incrementorum et decrementorum Aulau
Othman[n]icae sive Aliothman[n]icae Historiae a prima gentis origine ad nostra
usque tempora deductae libri tres, praefatus est Virgil Cândea, critice edidit Dan
Slupnschi, Edit. Amarcord, Timiwara, 2001, 550 p. (Violeta Barbu); MARIA
GEORGESCU, Lapidarium din secolele XV-XIX, Edit. Daim,
Bucure§ti, 2002, 207 p. 114 il. (Radu Vergatd); Arhivele Nationale ale
României, Noi. Indice cronologic nr. 25, vol. I (Sf sec. XIII-
1685), de Marcel-Dumitru Silvia Vátafu-Gditan, Bucurqti, 2002,
309 p. (Gheorghe FLORIN MARINESCU, Roumanika eggrafa tou
Aghios Orous archeio Protatou, Athina, 2001, 658p.; idem, Roumanika eggrafa
tou Aghios Orous archeio leras Monis Aghios Paulou, Athina, 2002, 600 p.
(Violeta Barbu); MANFRED STOY, Historische Südosteuropa,
Band II., Neuzeit, Teil 2: 1521-1918, 687, indice, Oldenbourg Verlag,
2002. (Ileana Cázan); MONICA MIHAELA BUSUIOC, Munca
ei. Secolele Studiu de terminologie, vol. Academia
Fundatia pentru Artä, Institutul de Lingvisticä Iorgu
Iordan-Al.Rosetti", Bucure$ti, 2001-2002 (Pedro Cristian lonescu Pérez);
$TEFAN J. FAY, Cronologia lui loan Kemény (Caietele unui roman care nu s-a
scris), Cluj-Napoca, Casa artii de 2002, 247 p. (Mihai Sorin Rädulescu);
Die Pfarrer und Lehrer der Evangelischen Kirche A.B. in Siebenbargen, I. Band:
www.digibuc.ro
Von der Reformation bis zum Jahre 1700, bearbeitet von Ernst Wagner, Köln,
Weimar, Wien, 1998, XVII 439 p. (Scriften zur Landeskunde Siebenbürgens,
Band 22/1) (Alexandru Ciociltan); loan Studii de istorie,
volum ingrijit de Lucian Leustean, Maria Magdalena Székely, Mihai
Ungureanu Petronel Zahariuc, Polirom, Iasi, 2002, 535 p. (Constantin
GHEORGHE I. CANTACUZINO, medievale Tara
secolele XIII-XVI, Bucuresti, Edit. Enciclopedicd, 2001, 294 p.
Papacostea); Das Zeitalter König Sigmunds in Ungarn und im Deutschen Reich.
Herausgegeben von Tilmann Schmidt und Péter Gunst. Universität Debrecen,
Institut für Geschichtswissenschaften; Debrecen University Press, 2000, 218 p.
(Történelmi Figyelö Könyvek. 8.) (Viorel Achim); NECDET SAKAOÓLU, Bu
Sultan 36 Osmanli Padisahu (Sultanii acestui stat. Cei 36 de padisahi
otomani), Istanbul, Oglak Yayincilik ve Reklamcihk Ltd. 2000, 624 p.
(Adrian Tertecel); NAZIM TEKTAS, Sadrâzamlar viziri), Istanbul, Çati
Kitaplari, 2002, 760 p. (Adrian Tertecel); MIRCEA SOREANU, viziri
1656-1710). politice militare Române Imperiul
otoman, Bucuresti, Edit. Militard, 2002, 320 p. (Adrian Tertecel); RADU
CIUCEANU, Autocratie nationalism. unei dinastii, Bucuresti, 2001,
485 p. + ilustr. + un arbore genealogic. (Mihai VIRGIL
CIOCILTAN, Mongolii Marea
cinghizhanzilor transformarea pontic placa a
euro-asiatic, Bucuresti, Edit. Enciclopedicd, 1998, 299 p. härti. (tefan Aftodor);
$ERBAN TURCU$, Sfántul Scaun secolul al Edit.
Enciclopedicd, Bucuresti, 2001, 354 p. (Victor Spinei); ALEXANDRU ELIAN,
Bizantul, Biserica Cultura Studii articole de istorie. Editie
ingrijitä de pr. dr. Vasile V. Muntean, Trinitas, 2003, 432 p. + il. (Paul
Cernovodeanu); ALAIN BOUREAU, La loi du royaume. Les moines, le droit et la
construction de la nation anglaise Paris, Les Belles Lettres, 2001,
356 p. (Violeta Barbu); ANTONI MIRONOWICZ, Kokiól prawoslawny w
dziejach dawnej Rzeczypospolitej (Biserica in istoria Republici Polone),
Bialystok 2001, 352p; Sylwester Kossow, bialoruski, metropolita kijowski
(Silvester Kossow Rusiei Albe, mitropolit al Kievului), Bialoruskie
Towarzystwo Historyczne, Bialystok 1999, 144 p.; Metropolita Józef Nielubowicz
Tukalski (Mitropolitul Józef Nielubowicz Tukalski), Bialoruskie Towarzystwo
Historyczne, Bialystok 1998, Teodozy Wasilewicz archimandryta slucki,
biskup bialoruski (Arhimandritul Teodosie Wasilewicz arhimandrit de Shick
episcop al Rusiei Albe) Bialoruskie Towarzystwo Historyczne, Bialystok 1997,
80p. (Tatiana Cojocaru); The Refomation in Eastern and Central Europe, edited
by Karin Maag, Scolar Press, Humpshire, St. Andrews Studies in Reformation
History, 1997, p. 235 (Violeta Barbu); STEFAN ANDREESCU, Perspective
medievale, Edit. Nemira, Bucuresti, 2002, 270 p. (Gheorghe MATEI
CAZACU, Minuni, vedenii vise premonitorii, trecutul rornânesc, Edit. Sigma,
Bucuresti, 2003, 216 p. il. color (tefan Andreescu); Arens, Habsburg
und Siebenbürgen 1600-1605: gewaltsame Eingliederungsversuche eines
ostmitteleuropäischen Fürstentums in einen frühabsolutistichen Reichsverband,
Köln, Böhlau Verlag, 2001 (Studia Transylvanica, vol. 27), 397 p., anexe,
indici de localitäti de persoane (Mária Pakucs); LUMINITA DUMITRIU, Der
www.digibuc.ro
mittelalterliche Schmuck des Unteren Donaugebietes im 11.-15. Jahrhundert
(Muzeul de Istorie a României, Monografii II), Bucureti, 2001, 185 p.
11 112 (Victor Spinei); GHEORGHE I. CANTACUZINO, Câmpulung.
Vechi monumente biserici, Edit. Vremea, Bucurqti, 2002, 101 p. +
foto (Gheorghe ANDREI ESANU, VALENTINA E$ANU, NICOLAE
FU$TEI, VALENTINA PELIN, ION (sec. XV-
Studiu istoric, documente, inscriptii i alte materiale ; coordonator
Andrei E§anu, Edit. Pontos, 2003, 563 p. (Gheorghe
Stavropoleos. Ortodoxie, comunitate, vol. al II-lea, publicat de Fundatia
Stavropoleos Edit. Meridiane, coord. protos BucureVi, 2002,
127 p. o ilustratie (C. Bálan); ARISTIDE STEFANESCU, MARIANA
LAZAR, Cotroceni: Un monument istoric Muzeul National
Cotroceni, Bucurqti, 2003, 93 p. 20 (Constanta Ghitulescu); ALEXANDRU
EFREMOV, Edit. Meridiane, Bucure§ti, 2003, 260 p. (C.
Bálan); ION I. SOLCANU, societate (sec. Edit.
Enciclopedicd, BucureVi, 2002, 337 p. (Dan Floares); IOLANDA TIGHILIU,
diavol bunul Dumnezeu. Cler Principatele (1600-
1774), Bucure§ti, Paideia, 2002, 311 p. (C. TEREZA SINIGALIA, Mihai
Viteazul ctitor, Edit. Vremea, Bucure§ti, 2001, 80 p. 2 pl. color
Andreescu); SORIN ULLEA, Un unicat Ortodoxie: Piatra de mormânt din
biserica Sfântul Nicolae 1492, Edit. AXA, 2002, 16 p. (tefan
Andreescu); Szkolnictwo prawoslawne w Rzeczypospolitej
ortodox Polonia), de Antoni Mironowicz, Urszula Pawluczuk, Piotr
Chomik, Bialystok 2002, 256p. (Tatiana Cojocaru); MIHAELA GRANCEA,
prin PrinciPatele Dunarene, Transilvania Banat (1683-1789).
Identitate alteritate. Sibiu, Edit. Universitdtii Lucian Blaga", Sibiu, 2002, 341
p. (Paul Cernovodeanu); IOANA CRISTACHE-PANAIT, vechi
bucurestene Transilvania, Bucurqti, Edit. Biblioteca, 1998, 190 p. (Paul
Cernovodeanu); ANTON PARAGINA, Habitatul medieval la curbura
a Carpatilor secolele - XV, Edit. Istros, 2002, 146 p. 59 (Bobi
CHIRTOAGA, Din Istoria Moldovei de Sud-Est.
anii '30 ai sec. al 1999 (224 p.) Aftodor); VENIAMIN
CIOBANU, ANGELA JIANU, Impresii de la de Jos, ale unui
diplomat englez 1790-1791) Cercetäri istorice", XVIII-XX (1999-2001), Ia§i,
2002, p. 261-282 (Paul Cernovodeanu); SORIN SIPOS, Silviu Dragomir-istoric,
de Ioan-Aurel Pop, Cluj-Napoca, Fundatia Culturald 2002, 440 p.
(Centrul de Studii Transilvane, Oameni care au fost, IV) (erban Papacostea);
HAYRI ERTEN, Konya ailenin sosyo-ekonomik ve
kültürel yapisi y.y. ilk yarisi) (Structura social-economicd culturald a
familiei prima a secolului al XVIII-lea lumina registrelor cadiale de
la Konya), Ankara, Kültür Yayinlari, 2001, XVIII 222 p. (Adrian
Tertecel); NURCAN Bursa Osmanli Hukuku 'nun uygulanmasi
(17. (Aplicarea dreptului otoman Bursa secolul al XVII-lea),
Ankara, Kültür Bakanligi Yayinlari, 2001, 250 p. (Adrian Tertecel);
YUSUF HALACOÓLU, Osmanhlarda ve Menziller
(Transportul comunicatiile la otomani. Locurile de popas), Ankara, PTT Genel
Müdürlügü Yayinlari, 2002, XII 246 p. + 1 (Adrian Tertecel); ZEKI
www.digibuc.ro
ÇELIKKOL, ALEXANDER DE GROOT, BEN J. SLOT, It Began with the
Tulip.The History of Four Centuries of Relationship between Turkey and the
Netherlands in Pictures, Ankara, Turkish Historical Society Printing House, 2000,
XXIV + 358 p. + 121 (Adrian Tertecel); HALIL Topkapi
Sarayi Arfivi 951-952 tarihli ve 2321 numarah Defteri,
2002, 458 p. + 16 p. facsimile (Anca Popescu); IMBER, The Ottoman
Empire, 1300-1650. The Structure of Power, New York, 2002, 405p. (Anca
Popescu); NICOLAS VATIN, Les Ottomans et l'Occident (XVe-XVIe
Istanbul, 2001, 196 p. (Anca Popescu); FLAVIUS SOLOMON, Identitatea
Republica Moldova. bibliografie. Fundatia Academica A.D.
Xenopol", Iasi, 2001 [199 p.], volum apärut sub auspiciile Academiei Române,
Institutul de Istorie A.D. Xenopol", Seria Acta et testimonia, I, coordonatä de
Dumitru Ivänescu (C. Man); Basarabia. Dilemele volum editat de
Flavius Solomon, Alexandru Zub, colaborare cu Sorin D. Ivänescu, Bogdan
Schipor, Fundatia Academica A.D. Xenopol", Iasi, 2001, 324 (C.
www.digibuc.ro
ACADEMIA
STUDII MATERIALE
DE
ISTORIE MEDIE
VOL. XXI, 2003
SOMMAIRE
IN HONOREM
SERBAN PAPACOSTEA 75 ans (Virgil Ciodltan) 11

CONSTANTIN BALAN 75 (Paul Cernovodeanu) 13
MENTALITÉS AU MOYEN AGE
CLAIRE DOLAN, Les testaments multiples en Provence: rythmes et temps

individuels 15
en Valachie (1450-1650) 33
CONSTANTA GHITULESCU, Les strategies de mariage dans la Valachie du
XVIII' sicle. Etude de cas: Constantin Brezoianu vs. Filipescu 47
GHEORGHE LAZAR, Famille et sentiment dans l'Ancien Régime roumain. Notes
sur le testament du Radu Goran 57
ANDREEA IANCU, Bénédiction et malédiction des parents dans le discours
testamentaire (Bucarest, fin du début du sicles) 67
www.digibuc.ro
PUISSANCES MARITIMES, PUISSANCES TERRESTRES (XIII-XVIII
RADU VERGATTI, Roumains, Bulgares, Coumans et Tatares au Bas

Danube dans la moitié du XIIIe 81
ANDREEA ATANASIU, Navires vénitiens et génoises dans le bassin de la mer
Noire sicles) 103
OVIDIU CRISTEA, Considérations sur la participation vénitienne la croisade de
Nicopolis 117
MATEI CAZACU, (Paris), Venise et.la Moldavie au début du 131
ANDREESCU, Un acte génois de 1453 ou les limites de la méthode
quantitative 139
ANCA POPESCU, La flotte du Danube ottoman 151
CRISTIAN LUCA, Quelques considérations en marge d'une lettre du prince
Alexandre Läpusneanu adressée au marchant crétan Leonin Servo, avec un accent
particulier sur les implications politiques et économiques dans les Principautés
Roumaines 161
EUGEN DENIZE, Les Roumains, la Sainte Ligue et les Ottomans l'époque de la
bataille de Lepanto (1570-1574) 173
ILEANA CAZAN, Rapports et itinéraires autrichiens sur la situation stratégique
des Pays Roumains (1716-1739) dans le contexte de la politique européenne de
l'Empire de Habsbourg 195
VARIA
ALEXANDRU MARES, Considérations en marge de deux valeureux

Tétraévangiles slavons 209
TUDOR - RADU TIRON, Une vielle emblme de Transylvanie et ses rapports
avec l'héraldique de la famille de Hunedoara 223
STEFAN S. GOROVEI, Un fondateur oublié de Putna et l'association aux
attributs du pouvoir souverain 257
MARIA MAGDALENA Etienne le Grand et la Fin du Monde 271
MARIA PAKUCS, Florins et dinars dans les registres de douane de Sibiu au XVIe
Courte démarche méthodologique 279
OANA RIZESCU, La construction de par le contrôle des dettes. Le gage"
et les relations contractuelles en Valachie (XVe siècles). partie:
sicles 287
PETRONEL ZAHARIUC, Le premier rgne » de Gheorghe (4/14 avril-
21 mai 1653) 311
CANDEA, Cetatea dans l'historiographie roumaine 327
RESTITUTIONS
tFRANCISC PALL, L'organisation politique, administrative, fiscale, judiciaire,

militaire et ecclésiastique de la Transylvanie aux 349
NASTUREL, Le couvent Maicilor de Bucarest. Mémoire historique 369

COMPTES-RENDUS ET NOTES BIBLIOGRAPHIQUES 405
www.digibuc.ro
ACADEMIA ROMÂNÄ
STUDII MATERIALE
DE
ISTORIE MEDIE
VOL. XXI, 2003
CONTENTS
IN HONOREM
SERBAN PAPACOSTEA's Birthday, (Virgil Ciociltan) 11

CONSTANTIN BALAN's 75th Birthday, (Paul Cernovodeanu) 13
FAMILY, SOCIETY, MENTALITY IN THE MIDDLE AGES
CLAIRE DOLAN, Les testaments multiples en Provence: rythmes et temps

individuels 15
en Valachie (1450-1650) 33
CONSTANTA GHITULESCU, The Strategies of Marriage in Wallachia in the
Eighteenth Century. Constantin Brezoianu vs. Filipescu: A Case Study 47
GHEORGHE LAZAR, Family and Sensitivity in the Romanian Ancien Regime
Remarks on the Last Will of Radu Goran Olänescu 57
ANDREEA The Parental Blessing and Curse in the Testamentary
Discourse (Bucharest, at the End of Eighteenth Century and the Beginning of the
Nineteenth Century) 67
"Studii Materiale de Istorie Medie", vol. XXI, 2003, p.
www.digibuc.ro
SEA POWERS AND LAND POWERS centuries)
RADU STEFAN VERGATTI, Cumans, Bulgarians and Tartars at the

Lower Danube in the First Half of the Thirteenth Century 81
ANDREEA ATANASIU, Types of Ships from Venice and Genoa in the Black
Sea (Thirteenth-Fourteenth Centuries) 103
OVIDIU CRISTEA, Venice and the Crusade of Nicopolis 117
MATEI CAZACU, (Paris), Venise et la Moldavie au début du sicle 131
STEFAN ANDREESCU, A Genoese Document of 1453 or About the Limits of
the Quantitative Method 139
ANCA POPESCU, The Flotilla of the Ottoman Danube in the Sixteenth Century 151
CRISTIAN LUCA, Some Notes on a Letter of Prince Alexander Läpusneanu to
the Cretan Merchant Leonin Servo, with a Special Focus on the Political and
Economic Implication in the Romanian Principalities 161
EUGEN DENIZE, The Romanians, the Holy League and the Ottomans in the Age
of the Battle of Lepanto (1570-1574) 173
ILEANA Reports and Austrian Travel Accounts Concerning the
Strategic Positions of the Romanians Principalities (1716-1739) on the
Background of Habsbourg European Policy 195
VARIA
ALEXANDRU MARES, Reflections on Two Valuable Slavonic Four Gospels 209

TUDOR-RADU TIRON, An old Transylvanian Coat-of- Arms in Brasov and
Some of its Connections with the Heraldry of Hunedoara Family 223
$TEFAN S. GOROVEI, A Forgotten Founder at the Putna monastery and the
Association at the Sovereign Power 257
MARIA MAGDALENA Stephen the Great the End of World 271
PAKUCS, Money of Account in the Customs Register of Sibiu in the
Sixteenth 279
OANA RIZESCU, The Construction of the State through the Control of Financial
Liabilities. The Legal Guarantees in Wallachia from the Fifteenth to the
Eighteenth Centuries. Part. I: Fifteenth to Sixteenth Centuries 287
PETRONEL ZAHARIUC, "The First Reign" of Gheorghe stefan (4/14 April 21
May 1653) 311
IONEL Cetatea Albä in Romanian historiography (II) 327
RESTITUTIONS
t FRANCISC PALL, The Organisation of Transylvania in the Fourteenth-

Fifteenth Centuries Political, Administrative, Financial, Military and Ecclesiastical
Aspects 349
PETRE NÄSTUREL, Maicilor Cloister in Bucharest: A Historical Presentation 369
REVIEWS AND BIBLIOGRAPHICAL NOTES 405
www.digibuc.ro
IN HONOREM
SERBAN PAPACOSTEA LA 75 DE ANI
$erban Papacostea s-a in Bucure$ti la 25 iunie 1928 familie

macedo-romând pe linie ai membri din generatia se
cunoscuti prin ipostaze pentru el angajati politic sens
democratic, cdrturari intelesul deplin al cuvântului, dasali peste de genero$i.
avocatul Petre Papacostea, a fost colaboratorul mare$alului Alexandru
Averescu, i-a fost fidel, zilele bune cele rele, la Unchii
clasicistul Cezar Papacostea balcanologul Victor Papacostea, s-au remarcat mai cu
profesori universitari.
casa ve$nic deschisä, din strada Caragea
Papacostea a avut prilejul o parte din protipendada culturald
a României interbelice. Discutiile aprinse personalitäti orientdri diferite, la care a
asistat ca adolescent perioada rdzboiului, au constituit adevärate lectii de istorie, a
contributie la formarea sa profesionald nu contene$te sä o sublinieze.
Meseria ca atare a fire$te, la Universitatea din Bucure$ti. Profesorul
pe care urmat indeaproape a fost Gheorghe Brkianu, in al domeniu de
activitate, istorie medie universald, s-a specializat ulterior. Deosebit de apropiat
intelectual uman a fost de Andrei Otetea, profesor la aceea$i facultate, apoi director al
Institutului de istorie Mâna sa de protector a fost salvatoare atât pentru
studentul, cât pentru Papacostea, devenit pentru regimul
comunist indezirabild datoritä originii sale Internarea sa
de muncä fortatä de la canalul Dundre-Marea a fost o experientä
traumaticd, care caute perseverent, dincolo de "accident", mari
prezent in trecut, in istorie. Potrivit conceptiei sale, istoricii,
indiferent de perioada specialitkii au datoria se permanent cu mintea toiul
evenimentelor curente, care nu sunt deck rezultante ale jocurilor de forte.
Dealtminteri, aceea$i viziune a fortelor, respectiv a raporturilor de forte,
ascunse de obicei sub pojghita derutantd a fenomenelor, intregime
reflectiile de istoric, chiar unele dintre lucrkile sale ea este doar in
filigran.
Geneza evolutia statelor feudale române$ti cu variatelor aspecte, teme
predilecte cercetdrile lui Papacostea, sunt gândite exclusiv ca ale unor
procese ample, de istorie universald, ai actori principali au fost tot forte mi$care.
mod de a dezveli esenta lucrurilor se regäse$te studiile consacrate istoriei
Negre, directie de cercetare dezvoltatd pe urmele initiatorului ei, Gheorghe
Brkianu. Valoarea contributiilor sale acest domeniu i-a adus recunoa$tere
internationald: el este al doilea maestrul säu, ales 1995 membru al
prestigioasei Academii ligure de litere din Genova.
Nu mai putin ca a fost este Papacostea ca
al tinerilor istorici. Singurul titlu de noblete pe care revendicat este se
www.digibuc.ro
12 Papacostea la 75 de ani
trage din "neam de dascali", dinastie de bunicul Gosu Papacostea,

de izgonit din Grecia tocmai din cauza acestei manifestari a spiritului
national. Vicisitudinile vremurilor nu 1-au nici pe nepot: este evident din ce
motiv organele comuniste i-au barat calea spre catedrä, schimb nu se de ce
conducerea de istorie din Bucuresti a persistat aceeasi atitudine 1989.
Cu tot acest handicap major - pe care ultimii ani la Universitatea din
Constanta nu poate compensa intregime putini sunt profesorii din
superior care se pot cu un de lung de valoros de pe care i-a
ca doctoranzi sau afara cadrului institutional Papacostea.
Stradania lui Papacostea de a contribui la pregatirea unor
capabili afara schemelor marxist-leniniste a o dimensiune
o cu alegerea sa 1990 votul secret al colegilor ca director al Institutului de
istorie "N. pofida presiunilor exercitate de la mai nivel politic al
care urmäreau "cazarea" membrilor proaspät desfiintatului Institut de istorie al Partidului
Comunist clädirea de pe Bulevardul Aviatorilor, institut au fost angajati
exclusiv tineri, criteriul strict al profesionale. politica de cadre"
a fost de imperativul primenirii istoriografiei deceniile de
pervertire stalinistä national-comunista - prioritate conceptia
conducatorului institutiei intervalul 1990-2000.
räspunderii de profesie a fost la Papacostea mereu treaz
s-a manifestat, asumarea inconvenientelor sau a riscurilor de rigoare, ori de ori a
fost nevoie: ofensa mai marelui peste istoriografia generalul
Ceausescu, refuzul, motivat in prin incompatibilitatea "conceptiei a
metodelor", de a colabora la intocmirea Istoriei militare a poporului român, are un
pandant postdecembrist in campania intransigenta de demascare a fraudelor imposturii
prezente tratatul de Istorie a românilor, sub egida Academiei Slujirea
adevärului a binelui public se aflä ierarhia sa moralä deasupra legaturilor personale:
cazul din urmä, edificator pentru sa conduitä, a sacrificat nici o ezitare
solidaritatea de - el este din 1990 corespondent al Academiei
in folosul normalizarii
profesiei este doar un aspect al spiritului civic acut al lui
Papacostea. Din aceeasi sursä provine publicistica sa ultimii ani, care nu a
deloc pe oamenii la putere: autorul ei apare in postura de luminator al
poporului deceniile de Indoctrinare dezvaluie interesul
ittentic complicata lume care träim.
Ceea ce deosebeste destinul lui Papacostea de cele ale covarsitoarei
majoritäti a semenilor säi - de la voia sortii - este
caracterul säu rectiliniar. Credinta valorile superioare, sustinuta de o
de o de caracter iesite din comun, derogári meandrele,
suisurile care i-au stat cale de-a lungul vremurilor.
inspiratä, din deviza Averescu, venerat
casa din Caragea "Linia datoriei este dreaptä".
Virgil Ciocfltan
www.digibuc.ro
CONSTANTIN BÄLAN LA 75 DE ANI
Harnicul mult prea indatoritorul nostru coleg, istoricul Constantin lan a

in aceastä venerabila de 75 de ani.
S-a Bucuresti la 8 mai 1928, urmând cursurile primare
Clementa" din Capita ale liceului militar Nicolae Filipescu" de la
strdmutat apoi cutremurul din 1940 la Predeal. A
studiile secundare la liceul Sf. Gheorghe" din Capita cu sustinerea bacalaureatului in
1947, care s-a la Institutul de Arhivisticd, Bibliologie Muzeografie de pe
Arhivele Statului, ulterior contopit cu Facultatea de Istorie a Universitätii din
Bucuresti. C. sustinut examenul de iunie 1953, repartizat din
luna octombrie a aceluiasi an la Institutul de istorie al R.P.R. denumit ulterior
N. Aici a lucrat cadrul colectivelor de cronici, documente inscriptii de la
sectia de Istorie medie ca cercetdtor principal III la pensionarea sa
prematurd, din motiv de cursul anului 1990. Medievist de valoare, munca sa
de epigrafist paleograf pentru limbile cu caractere chirilice, s-a
caracterizat prin total devotament, perfectiune eruditie. Sub conducerea regretatului
profesor Alexandru Elian colaborare tot de regretatii colegi Haralambie
Olimpia Diaconescu a pentru tipar insemnatul volum de
medievale ale (1395-1800) 1965. Apoi timp de
decenii C. H. au adunat de pe teren din Oltenia, un
de cca. 3300 de inscriptii de la monumentele istorice, ce
valorificarea. Anumite progrese vederea tipdririi s-au inregistrat recent mai
pentru fondul de inscriptii din judetul istoric timp, 1994, C. a
putut publica remarcabilul volum de 646 pagini numai de domnia sa privind
Inscriptii medievale i din epoca a istoric (sec. XIV-
1848), pe baza investigatiilor efectuate mai ales din deceniile precedente, cuprinzdnd
768 texte epigrafice liste inscriptii date sumare falsuri. Cu un an
in 1993, a redactat un studiu preocupdri de epigrafie Ruda et les boyards Rudeanu
d'Arges pendant l'époque de Michel le Brave RRH, XXXII, nr. 3, p. 262-267.
Harnicul cercetdtor s-a evidentiat in domeniul de documente din
DIR DRH, colabordnd la intocmirea volumului de acte interne din domnia
lui Mihai Viteazul (1975) pentru care a primit colectiv Premiul Nicolae al
Academiei (1977) vol. B. Tara (1633-1634) de la inceputul
domniei lui Matei Basarab (1974). Singur a editat numeroase culegeri de documente ca
de - printre altele - Hrisovul Plumbuita Arhivele de la
Athos SMIM, XVI (1998), p. 171-179, Hrisoavele Bolintin vol. In
Honorem Paul Cernovodeanu, Bucuresti, 1998, p. 87-94, etc. C. manifestat de
timpuriu un mare interes pentru vechile noastre de cult, apreciate monumente
istorice. Astfel, domnia sa a publicat din 1965 o micromonografie despre
Dealu (60 p.), apoi 500 ans depuis la fondation du monastère de Putna
RRH, V (1966), nr. 5, p. 893-897 iar recent a lucrat la restabilirea lecturii grafitelor de pe
www.digibuc.ro
14 Constantin la 75 de ani
timpanul de vest al naosului bisericii Sf. Nicolae Domnesc din Curtea de Arge§, scoase
la prin cercetdrile intreprinse 1990 publicate 1992 lucrarea profesorului
Dan Mohanu de la Academia de Nicolae Grigorescu", restaurdrii
importantului edificiu amintit. colaborare cu acelai Dan Mohanu Gheorghe
Mänucu-Adame§teanu, sub indrumarea pdrintelui Marchi, distinsul nostru istoric
a elaborat comun impozanta monografie Stavropoleos. Ctitorie, oameni, fapte,
volume 2000 i 2002.
C. a manifestat interes pentru istoria socio-economicd culturald din
trecutul elaborând o serie de studii de profil, ca de
regimul obstilor din Tara a doua a secolului
al XVII-lea la inceputul veacului RdI, XXXIX (1986), nr. 10, p. 962-981;
Biserica, clerici ctitori socio-politicá a (sec. XVII a doua
jumätate - sec. XIX primele decenii). Unele RI, serie V (1994), nr.
1-2, p. 75-88 i Aspecte ale economice Tara (sec. XVIII a
doua - sec. XIX primele decenii) ibidem, nr. 7-8, p. 701-709. alte studii
au fost consacrate voievozilor Mihai Viteazul i Constantin Brâncoveanu: Câteva
consideratii despre activitatea diplomaticä a lui Viteazul 1597
RdI, XXVIII (1975), nr. 4, p. 515-526 Domnia personalitatea voievodului
Constantin Bräncoveanu. consideratii ibidem, XLI (1988), nr. 9, p. 849-851.
cea mai valoroasd realizare a istoricului omagiat s-a dovedit
colaborarea sale la elaborarea volumelor VI (Epoca fanariotd) - unde a fost
secretar de redactie V (sec. XVII) din marele tratat de Istoria românilor, editat sub
auspiciile Academiei Române 2002-2003, evidentiindu-se printr-o de un
devotament ie§it din comun, prin abnegatie, eruditie o
constituind un model rar Pentru meritele sale tiintifice, istoricul
nostru a fost distins de altfel de Prqedintele Rornâniei din anul 2002 cu Ordinul
National Pentru Merit", de cavaler.
Constantin este unul din colegii cei mai din Institutul de istorie
Nicolae pentru sensibilitatea sa pentru ajutorul neprecupetit pe care
dorneniu unde are competentd tuturor celor care solicitd, pentru
serviabilitatea i modestia de care imprejurare, constituind o pildá
toti cei care apreciazd stimeazd. De Constantin o prietenie
de decenii, de o afectiune neprecupetitá pentru sufletul generos altruist
senindtatea i curajul cu care a unei vieti nelipsite de
privatiuni i mea admiratie probitatea competenta sa de
de Cu frumoasei vârste de 75 de ani urez,
prietene, multe alte succese pe profesional pe
care onorat cu atâta cinste de cinci decenii. La Multi Ani!
Paul Cernovodeanu
www.digibuc.ro
FAMILIE, MENTALITATI IN EVUL MEDIU
LES TESTAMENTS MULTIPLES EN PROVENCE :

RYTHMES ET TEMPS INDIVIDUELS
CLAIRE DOLAN (Québec, Canada)
Depuis Michel et Pierre Chaunu qui les ont utilisées pour déterminer
les attitudes devant la mort1, toutes les parties du testament ont été exploitées: d'une part,
le protocole religieux, les demandes de messes, les funérailles, la sépulture ont permis
d'explorer les attitudes face aux relations avec l'au-delà; d'autre part, les relations
familiales et les liens de solidarité ont été mis au jour grâce aux informations concernant
l'héritage2. D'abord traités de façon sérielle, les testaments ont permis d'appréhender les
transformations des attitudes dans la longue durée. Puis, quand les études sérielles ont
troqué la société vue largement pour les groupes plus restreints qui la composaient, les
testaments ont cessé d'inviter l'historien observer la durée. Insérés dans un ensemble
d'actes familiaux, ils n'ont plus parlé que d'un moment, celui de la mort et des
conséquences qu'elle entraînait. En utilisant les testaments, les historiens ont en quelque
sorte choisi de faire du moment de la mort, le condensé de toute une vie, faisant du
temps individuel, moins une durée qu'un moment précis qui se laisse saisir en parlant
d'autre chose.
La raison du testament et les formules qui le parsèment associent sa
rédaction au caractère inéluctable de la mort. Inéluctable, la mort n'est pas pour autant
imminente pour tous les testateurs. En Provence, ces derniers, s'ils dictent leurs
testaments dans la perspective de la savent bien que les dernières volontés ne sont
définitives que quand la l'impose. Il n'est donc pas rare d'y trouver plusieurs
testaments dictés la personne diverses étapes de sa vie. C'est sur ces
testaments multiples que je voudrais attirer l'attention, pour ensuite montrer, l'aide d'un
cas concret, l'apport que fournit cette curiosité archivistique, somme toute exceptionnelle
Michel Piété baroque et déchristianisation en Provence au Les

attitudes devant la mort d'après les clauses des testaments. Paris, 1973; Pierre Chaunu, La
mort Paris. XV, et Paris, Fayard, 1978.
2
Les travaux ayant utilisé les testaments sont extremement nombreux, je n'en signalerai
que quelques-uns: Marie-Thérèse Lorcin, Vivre et mourir en Lyonnais la fin du Moyen Age,
Paris, Éditions du CNRS, 1981, 208 p.; Jacques Chiffoleau, La comptabilité de Les
hommes, la mort et la religion dans la région d'Avignon la fin du Moyen Age (vers 1320-vers
1480). Rome, École française de Rome, 1980, 494 p.; Ralph Houlbrooke, Death, Religion, and the
Family in England, 1480-1750. Oxford, Clarendon Press, 1998, 435 p.
www.digibuc.ro
16 Claire Dolan
dans le paysage testamentaire européen, la compréhension des rythmes qui scandent

les attitudes individuelles, le temps d'une vie3.
Les testaments multiples

Dans les pays coutumiers, le testament existe, mais n'y sert pas determiner
la devolution des biens. L'ordre des héritiers ayant été prévu par la coutume, les
volontés du testateur ont peu d'impact sur le patrimoine, ce qui confre au testament
coutumier un rôle bien different de celui que joue son homonyme dans les pays de droit
écrit. En effet, selon le droit romain, le testament est un acte de souveraineté qui repose
sur la seule volonté du testateur qui peut en tout temps le révoquer. pour assurer
la devolution matérielle des biens, le testament a surtout pour effet de faire un héritier,
titre dont la signification symbolique est encore plus grande que les consequences
matérielles de cette nomination. quand le bien est épuisé ou inexistant, l'héritier
testamentaire a sa raison C'est lui en effet qui assure la mémoire du défunt, qui
devient dépositaire de la personnalité juridique du testateur4.
Dans le Midi de la France, toutes les classes de la société revendiquent et
utilisent le pouvoir de tester. En Provence particulirement, ceux qui peuvent tester usent
de ce pouvoir sans restriction et l'on peut estimer au sicle 25% les testateurs qui
le font sans attendre l'article de la mort5.
Cette dissociation entre le testament et le moment de la donne aux
testateurs le temps de changer d'idée. D'eux-mêmes, ou cédant aux pressions qu'ils
subissent, ils expérimentent le caractere révocable de leurs dernires volontés et
produisent, au grand bonheur des historiens, de multiples testaments6. Tous ne sont pas
utiles notre propos. Ceux qui se ravisent aprs quelques jours nous disent que la liberté
Les données sur lesquelles repose cet article ont été mises en re dans un ouvrage
paru en 1998 aux Presses de l'Université de Toulouse-Le Mirail, dans la collection "Histoire
notariale", Claire Dolan, Le notaire, famille et la ville. Aix-en-Provence du
410 p.
M. Humbert, "L'acte cause de mort en droit romain" in Actes cause de of
Last Will. Recueils de la Société Jean Bodin pour l'histoire comparative des institutions. Tome
LIX, partie: Antiquité, p. 137.
Cet ordre de grandeur a été établi partir d'un stock de 1100 testaments, rédigés
Aix-en-Provence, entre 1558 et 1575. De ce nombre, 50% des testateurs étaient malades, 40%
n'indiquaient pas leur état de santé et ceux qui faisaient préciser qu'ils étaient en bonne santé ne
comptaient que pour 10%. Pourtant, si on ajoute aux testateurs en bonne santé ceux qui, sans
mentionner leur état de santé et sans "vieux et décrépis", étaient assez bien pour se rendre
chez le notaire pour faire rédiger leur testament, on atteint la proportion de 25% des testateurs pour
qui la n'était pas imminente. Observée Avignon ds le XVe par Jacques Chiffoleau,
cette tendance tester en bonne santé ne concernait alors qu'une faible de l'ensemble des
testaments. Jacques Chiffoleau, La comptabilité de l'au-deld...op.cit., p. 83. semble bien la
du sicle, la pratique ne soit plus exceptionnelle et qu'on n'attende pas que la rôde
pour en prévoir les conséquences.
6
Dans l'échantillon précédent, 108 testateurs parmi 948 multiplient ainsi les testaments.
ne s'agit que des testaments trouvés de façon aléatoire (relevé tous les cinq ans de tous les
testaments passés chez tous les notaires aixois). Certains de ces testaments auraient pu étre
remplacés par des codicilles et il est difficile de voir pourquoi les testateurs ont choisi de refaire un
testament quand ne s'agissait que de modifications mineures.
www.digibuc.ro
Les testaments multiples en Provence 17
du testateur n'est pas absolue. Les autres, qui changent d'héritiers aprs quelques annees,
pour réparer une erreur de jugement, parce que l'héritier pressenti est décédé, ou parce
que la situation des enfants s'est transformée, nous montrent les testaments comme
autant d'instantanés d'une situation familiale changeante. Si certains utilisent le testament
pour ponctuer les grandes étapes de leur vie familiale et refont l'exercice quand un
événement qu'ils jugent majeur se produit, tous ne nous livrent pas pour autant une
image d'eux-memes bien différente de celle du testament précédent. Pour que les
testaments multiples permettent d'éclairer les effets du temps sur un individu, ils doivent
s'étirer sur une assez longue période et pouvoir s'inscrire dans un contexte familial bien
documenté.
1. S'adapter aux circonstances

Les six testaments du seigneur de Bouc, Jean Puget, ne s'échelonnent que sur
dix ans7. Tour tour, ils indiquent les principaux événements qui ont troublé sa vie, sans
pour autant nous laisser voir comment ces événements l'ont transformé. Son passage au
protestantisme, révélé par son testament de 1566, n'a été que temporaire, bien que
l'intéret qu'il manifeste pour de pauvres filles marier dans ses testaments catholiques
subséquents rappelle l'attachement des protestants favoriser les pauvres8. Les autres
événements évoqués par ses dernières volontés touchent ses relations familiales: les
frasques de son aîné qu'il déshérite dans l'un des testaments, son remariage et
l'exhérédation des fils du premier mariage dans un autre, l'exclusion dans l'ordre de
substitution de tous ses petits-enfants au profit des enfants de ses frres dans un dernier.
De Jean Puget lui-même, ses testaments ne disent pas grand-chose, sinon qu'il ne tenait
sa lignée. Les dix années que couvrent ses testaments sont une période bien
courte pour que des changements profonds aient eu le temps de se manifester. Ce temps
individuel, comme le fait l'événement dans la temporalité historique, atomise tel
point les processus de changement qu'ils finissent s'évanouir.
Delphine Matharon, fille du seigneur de Salignac, a fait au moins quatre
testaments et un codicille, entre 1558 et Lors de son premier testament, Delphine
choisit comme héritiers son frre et sa le testament suivant privilégie sa et le
la de cette dernière, favorise de nouveau son Entre le premier et
le dernier testament, Delphine est pourtant entrée en religion et est ensuite sortie du
couvent tout en se considérant encore "en religion". Son dernier testament fait la part
belle au couvent de Sainte-Claire qu'elle a quitté, mais elle souhaite se faire ensevelir.
Cette présence dominante du couvent donne son dernier testament un caractère
Codicil le, 17 juin 1562, Arch. départ. Bouches-du-Rhône, dépôt Aix, [toutes les cotes
d'archives référeront désormais ce dépôt] 307 E 647 f. 480 notaire Guillaume Brueys;
testament, 15 novembre 1563, 309 E 870 f. 214 notaire Jean Estienne; testament, 27 mars 1566,
303 E 125, notaire Arnoux testament, juin 1571, 308 E 1211 f. 926 notaire Raymond
Chavignot; testament, novembre 1571, 308 E 1211, f. 1704, notaire Raymond Chavignot.
8 Michel La mort et l'occident. De 1300 nos jours. Paris, Gallimard, 1983,
p. 235. Un grand nombre de catholiques, l'époque, ont toutefois adopté cette pratique.
Testament du 12 juillet 1558, fait chez un notaire de Lambesc, et suivi le lendemain
d'un codicille, testament qui révoque ces deux derniers actes, le 22 mai 1559, 307 E 659 f.279,
notaire Louis Autran; testament, 26 juin 1563, 307 E 649 f. 794 notaire Guillaume Brueys;
testament, 7 septembre 1575, 307 E 673 f. 939v., notaire Blaise Brueys.
www.digibuc.ro
18 Claire Dolan
original. En effet, l'ensemble des testaments de Delphine ne présente que peu de

variation et plutôt la permanence de ses craintes et des moyens qu'elle a trouvés
pour les assouvir. L'une de ses peurs, la crainte enterrée vivante, l'a tenaillée
pendant les 17 ans que couvrent ses testaments. Pour l'apaiser, elle a imposé, dans
chaque testament, que son corps soit gardé pendant 24 heures avant que ne soient
entamées les cérémonies d'inhumation Chaque fois, elle a veillé elle-même
l'organisation de ses funérailles et a une messe perpétuelle de la Passion et des
Cinq Plaies. Les les messes et le montant des legs n'ont jamais changé. Seules
les églises bénéficiaires de sa générosité se sont relayées: l'église des dans ses
premiers testaments, le couvent de Sainte-Claire dans son dernier. Les circonstances de
sa vie ont modifié les intermédiaires qu'elle a choisis entre elle et l'au-delà,
mais elle a gardé, face la mort, la attitude. En 17 ans, la vie de Delphine
Matharon s'est transformée, mais Delphine elle-même ne semble pas avoir beaucoup
changé.
Ces deux exemples indiquent que les testaments multiples permettent de suivre
l'état des relations familiales travers les changements d'héritiers universels, ou travers
la modification des legs faits aux héritiers particuliers. Ils sont ainsi utiles l'histoire
d'une famille en particulier et confirment souplesse du d'héritage méridional
qui permettait de s'adapter toutes les circonstances11. De ce fait, ils correspondent ce
que la majorité des testaments multiples. En effet, ces derniers n'abordent pas
tous au niveau la temporalité humaine. Certains font des événements qui rythment
la vie familiale leur sujet principal, recopiant invariablement, de testament en testament,
les clauses qui ne touchent pas l'héritage. Pour d'autres, le testament est l'occasion de
réévaluer l'ensemble de leurs décisions. Seulement chez eux le changement d'attitudes
est perceptible, mais il côtoie toujours des permanences tenaces. C'est dire qu'il ne
suffit pas d'avoir plusieurs testaments d'une personne pour avoir prise sur
le temps individuel, encore faut-il que ces testaments s'étendent sur une durée porteuse
de changement et que les testateurs aient accepté d'en donner des indices.
2. Changement de contextes ou changement chez l'individu?

Le premier testament de Madeleine Mati que contiennent les archives d'Aix est
daté du 25 mai Son principal est de révéler le conflit ouvert entre son mari
et la de la testatrice. En effet, ce testament annule un testament précédent, rédigé
sous la dictée de sa mre, et fait de ses futurs enfants ses héritiers universels. Une clause
La peur enterré vif ne se serait pas manifestée avant le sicle, selon

Philippe Aries, L'homme devant la mort. Paris, Seuil, 1977, p. 389-399, qui la note pour la
premire fois chez un testateur en 1662. Michel quant lui, fixe la naissance du
"fantasme de l'enterré vif" l'époque des Lumires, tout en indiquant la fin du sicle,
"quelques isolés" réclamaient qu'on attende avant de les enterrer. Michel La mort en
occident... op.cit. , p. 455. Cette peur, en Provence, s'est en fait déclarée au moins un sicle plus
tôt, si elle n'est présente que dans de rares testaments.
Souplesse bien connue et surtout mise en évidence dans les études sur les mouvements
fonciers, voir notamment Bernard Derouet, "Parenté et marché foncier l'époque moderne: une
réinterprétation", Annales HSS, mars-avril 2001, no 2, pp. 350-351.
Testament du 25 mai 1571, 309 E 966 f. 28, notaire B. Delphin Upais; codicille du 30
mai 1571, Ibid., f. 33 testament du 4 décembre 1592, 307 E 814 f. 1406, notaire Honoré Gilles.
www.digibuc.ro
prévoit de plus que son mari, Abel Hugoleni, deviendra son héritier universel, au cas o
elle n'aurait pas d'enfant. Le testament est impersonnel, les funérailles laissées la
discrétion du mari et aucun legs pie ne vient souligner les dévotions de la femme. Jeune
mariée, grassement dotée par son feu (ce qu'a contesté sa devant les
tribunaux), Madeleine n'est ici qu'un instrument entre les mains de son mari. Elle semble
devenue une toute autre femme, quand, malade, 21 ans plus tard, elle fait un nouveau
testament. C'est désormais de ses enfants qu'elle souhaite se faire enterrer et non
plus auprs de son elle multiplie les legs pies, fait dire des messes aux Carmes, fait
prier pour elle et pour les Mati chez les Minimes, donne de l'argent un pauvre enfant
nourri en sa maison, et pense aux enfants de son frre que son mari a dépouillés en
réclamant pour elle son héritage. Elle fait de ses deux ses héritiers universels et leur
substitue, non plus son mari, mais les enfants de ses et de sa sceur, laissant
toutefois son mari les fruits de l'héritage sa mort. Entre la jeune femme
ballottée entre sa et son mari que montrait le premier testament et celle qui
"répare" en quelque sorte le tort fait ses neveux, s'est profilée une femme qui semble
pouvoir penser toute seule. Devenue mre, Madeleine Mati s'est en quelque sorte
Le temps et les circonstances de la vie ont fait d'elle une autre femme,
relativement autonome sa dot et au don de qu'elle a reçus son
mariage. Le testament de 1571 rédigé dans le seul but d'écarter sa était empreint
d'indifférence envers tout ce qui entoure la mort, celui de 1592 une femme pieuse,
généreuse, encore liée sa propre famille. On atteint ici les limites du document qui,
tout en révélant des moments clés, tait une bonne partie du contexte. Est-ce Madeleine
Mati qui a changé ou sa situation? Le contexte immédiat qui préside la d'un
testament porte une lourde responsabilité quant aux décisions prises le testateur. En
assumant des contextes divers, les testaments multiples donnent l'historien les outils
nécessaires pour mesurer les effets du changement de contexte sur un individu, mais
permet-il d'appréhender un autre niveau le temps individuel?
Un an aprs le dernier testament de Madeleine Mati, Abel, son mari, a fait le
sien. Madeleine et ses deux fils y ont été nommés ses héritiers universels, la condition
qu'elle ne demande jamais ni sa dot, ni les dons qui l'accompagnaient. Madeleine n'a pas
fait d'autre testament avant sa en 1593, Abel, quant lui, en a fait rédiger 9 autres.
Pendant 35 ans, régulièrement, il a ainsi fait le point sur l'avenir de sa famille et corrigé
les mesures prendre pour assurer le salut de son de l'histoire de la famille
Hugoleni qu'ils permettent de retracer, les testaments multiples d'Abel placent sa vie sur
la ligne du temps et invitent tirer de ses décisions les indices d'une permanence ou
d'un changement attitude. Par leur caractère exceptionnel, les dix testaments d'Abel
Hugoleni offrent une occasion inespérée de vérifier si le temps individuel est une réalité
observable dont on peut mesurer les effets, autrement qu'en l'associant au changement
des circonstances.
Je propose d'observer le temps d'Abel Hugoleni comme on suit le travail d'un
insecte. L'échelle est et fait du une maîtresse, mais c'est ce prix que
le temps individuel prend son sens. Les méthodes de l'analyse sérielle des testaments qui
organisaient en catégories d'informations les données testamentaires qu'elles
comparaient dans la longue durée ne sont pas loin de la méthode que j'utilise ici. Les
testaments de toute façon, qu'ils soient ceux d'une personne ou de personnes
différentes, se bien ce type de découpage.
www.digibuc.ro
20 Claire Dolan
La longue durée d'Abel Hugoleni : le contenu des testaments

Suivre le notaire Hugoleni travers ses testaments tient la fois du travail
biographique et de la critique méthodologique. Le premier permet en effet la seconde
offrant ainsi aux historiens utilisateurs de testaments uniques des repres quant la
port& des informations que reclent ces documents.
1. Statut social et durée au

La catégorie sociale laquelle appartiennent le testateur et sa famille est une
information fondamentale. Les conclusions de Michel sur l'antériorité de la
déchristianisation des élites au sicle reposent en grande partie sur les
informations sociales fournies par les testaments. De la façon, la distribution
sociale de certaines dévotions a été mise au jour grâce aux informations contenues dans
les testaments13 qui ont également servi associer les volontés d'ostentation certains
statuts sociaux. Si les choses sont claires pour le sicle, il n'en va pas de au
xvr en ce qui a trait l'identification sociale d'un individu. Cette dernire est
d'autant plus difficile déterminer que le personnage a vécu assez longtemps pour
"réussir" sa promotion sociale. Abel Hugoleni a exercé, comme son pre avant lui, la
profession de notaire. C'est ailleurs ainsi qu'il s'identifie de 1571 1609. De 1615
1622, la profession de notaire qui le situait socialement a été remplacée par la
qualification de bourgeois14, alors que dans ses deux derniers testaments, en 1627 et
1628, il est devenu écuyer, titre qui l'associe la noblesse. En moins de 20 ans, Abel
Hugoleni a gravi plusieurs échelons, comme d'ailleurs plusieurs de ses concitoyens qui
utilisent la visite chez le notaire pour faire inscrire dans un document notarié la
promotion sociale qu'ils veulent se faire reconnaître15. Fragile, le passage trop rapide la
condition d'écuyer a besoin de se faire oublier. Bien qu'il soit difficile de croire que ses
concitoyens aient été dupes, le souvenir des racines de la famille Hugoleni semble
embrouillé mesure que l'image a développé son efficace. En 1638, la de la
seconde femme d'Abel, Victoire Dodon, fille d'un marchand de Marseille, les
cérémonies funéraires ont été copiées sur celles des personnes de qualité. On justifie les
armoiries dorées qu'on a faire pour l'enterrement par "la naissance et mérite et
qualité" de Victoire Dodon et de son mari, Abel Hugoleni16. De ces trois raisons, seul le
Michel Piété baroque... op.cit., p. 337.

Le terme bourgeois signifie en Provence celui qui vit de ses rentes.
Un exemple parmi d'autres: dans un testament de 1567, Honoré Masse est greffier la
sénéchaussée; en 1575, il est devenu bourgeois. Greffier la sénéchaussée et notaire sont deux
professions de môme niveau social. 303 E126, fol. 527 et 303 E127 fol. 97, notaire Antoine
Rigord.
16
A la fin de l'Ancien Régime, certains privilges, comme le droit avoir des armoiries,
étaient communs aux bourgeois et aux nobles. Maurice Agulhon, La vie sociale en Provence
intérieure au lendemain de la Révolution. Paris, Société des Etudes Robespierristes, 1970, p. 108.
La remarque du compte qui rapporte cette dépense laisse croire que les armoiries étaient justifiées
par la naissance des Hugoleni alors que son statut de bourgeois aurait suffi pour qu'il puisse les
arborer, du moins la du Les frais funéraires payés lors de la de Victoire
sont rapportés dans le compte tutélaire des pupilles de son fils Martin Hugoleni, Archives
municipales d'Aix-en-Provence, CC 1295.
www.digibuc.ro
mérite ne peut contesté. Il a sans doute entraîné avec lui la qualité et transformé de
ce fait le souvenir de la naissance. Le temps a ici joué en faveur des Hugoleni. Si Abel
n'avait pas vécu aussi longtemps, serait mort simple notaire. Parce que l'amélioration
du statut social d'une famille se voit surtout par la progression des fils et des petits-fils
dans la hiérarchie, on pourrait en conclure que le changement de statut se fait par
génération. Or, l'histoire sociale d'Abel Hugoleni montre que la promotion sociale, au
XVIe sicle, est une affaire de temps et d'opportunités. Pour un peu que l'on dure, on
n'a besoin ni de ses ni de ses petits-fils pour porter sa place l'honneur acquis.
L'analyse sérielle qui aurait considéré les testaments rédigés 1622 aurait
fait d'Hugoleni un noble, et son testament aurait contribué définir les attitudes propres
â cette catégorie17. Ce ne serait pas si grave si Hugoleni avait adopté les attitudes des
écuyers mesure qu'il s'arrogeait le titre et les signes qui les distinguaient. Notaire,
Hugoleni aurait fait un testament de notaire, écuyer, un testament d'écuyer. Ce n'est
pourtant pas ce que révlent les autres parties de ses testaments.
Les funérailles constituaient l'un des moments les plus importants pour faire
montre de son statut social et les obsques d'un président â la Cour des Comptes ne
pouvaient confondues avec celles d'un apothicaire18. Or, Abel ne s'est jamais
préoccupé que de l'accompagnement de sa dépouille. Alors qu'il était simple notaire, en
1593, il demanda â &re accompagné par les Mendiants, tout en laissant le reste des
cérémonies la discrétion de son épouse. En 1595 et en 1596, toujours notaire, ajouta
aux Mendiants, les 13 pauvres qui indiquent qu'on a des prétentions, mais continua de
s'en remettre pour le reste, son épouse19. En 1609, et méme quand on le qualifie de
bourgeois, en 1615, 1620 et 1622, ne précise plus rien, laissant sa femme et ses
héritiers le soin de faire au mieux. En 1627 et 1628, alors qu'il se dit écuyer, réclame
cette fois accompagné par les seuls Carmes et par les prieurs de la confrérie de la
Miséricorde qui porteront, en compagnie d'autres personnes choisies ses héritiers, 13
flambeaux blancs. Entre les funérailles que prévoit le notaire et celles de l'écuyer, le
besoin d'ostentation ne s'est gure accru. Peut-étre Abel Hugoleni comptait-il sur ses
héritiers pour faire de son service funbre une cérémonie adaptée son statut social.
Nous touchons ici au débat de jadis entre Philippe Aries et Michel sur le sens
des silences testamentaires20. Le temps a modifié le titre et le statut social d'Abel
Le titre d'écuyer conduit en général les historiens de la Provence considerer celui qui
le porte comme faisant partie de la petite noblesse. Maurice Agulhon, La vie sociale... op.cit., p.
77, note 17.
18 Comme le montrent les dépenses pour les funérailles de Monsieur Jean Des
lands, sieur de Rauville, premier président la Cour des Comptes (Archives municipales
d'Aix, CC 1196 fol. et celles des obsques de Louis Bruny, l'apothicaire (Archives
municipales d'Aix, CC 1188, fol. 456-479).
La proportion des testateurs qui réclament la fois les pauvres et les couvents
mendiants pour les accompagner leur dernier voyage a presque triplé entre 1550 et 1594. Claire
Dolan, Entre tours et clochers. Les gens Aix-en-Provence au siècle. Aix-en-
Provence/Sherbrooke, Edisud/Centre d'études de la Renaissance, 1981, p. 110-111.
Michel La mort en occident... op.cit., p. 415-422. Michel
d'ailleurs ce &bat, en ces termes, dans la Préface pour l'édition de 1997, de Piété baroque e:
déchristianisation en Provence au XVIl Paris, Editions du CTHS, 1997, p. : "c'est
Philippe je le dis sans feinte reconnaissance, que je dois la critique la plus pénétrante de ma
thse; et si silence et la discrétion, qui se substituent au du sicle des Lumires la profusion
www.digibuc.ro
22 Claire Dolan
Hugoleni, mais il semble bien que cela n'ait pas suffi changer son comportement.
L'enquete est trop jeune pour en tirer des conclusions péremptoires. tout le moins,
incite-t-elle la prudence méthodologique.
2. S'occuper des morts et les oublier

Ce n'est certes pas son changement de statut que l'on peut attribuer le
désintérét d'Abel face l'au-delA, la de sa vie. Avant de conclure une progressive
indifférence religieuse qui se serait installée chez Abel Hugoleni dans les 35 dernières
années de sa vie, il faut étudier de plus cet étonnant changement. Dans ses premiers
testaments, Abel entretient le contact avec grâce aux morts de sa famille. Par un
habile transfert de qu'ils récupèrent pour eux-mémes, les morts sont chargés de
veiller sur le salut de son Abel Hugoleni souhaite alors que soient fondées deux
messes: l'une pour prier pour de son et celle de sa belle-mre et l'autre pour
prier pour ses prédécesseurs et pour son âme lui. partir de 1609, les testaments
d'Hugoleni ne contiennent plus aucune référence l'intervention des défunts, ni au salut
de son Pourquoi? Ayant fait construire en 1604 une tombe familiale dans l'église
des Carmes o étaient ensevelis la plupart des morts de sa famille, il a probablement, par
la mme occasion, fondé de son vivant les deux messes dont parlent ses testaments
précédents. Ces derniers stipulaient en effet que les messes seraient fondées par ses
héritiers la condition qu'il ne les ait pas lui-méme fondées avant sa mort. Les deux
messes perpétuelles et la construction d'une tombe familiale ont probablement joué pour
Abel un rôle semblable celui d'une police d'assurances pour l'au-delA, qui le libérait en
quelque sorte de ses devoirs envers les morts de sa famille, tout en lui conservant leurs
Les mesures nécessaires ayant été prises, le testament n'a pas les rappeler.
Encore une fois, la longue vie de notre notaire lui a permis accomplir lui-méme ce que
d'autres auraient attendu de leurs successeurs.
Le souvenir qu'entretient Abel de ses morts se aussi avec le temps. En
1593 et 1595, il accorde une place privilégiée son pre, André Hugoleni et la de
sa femme, Marguerite Fresquière, tous deux morts de la peste 7 ans
d'intervalle et ensevelis hors du tombeau familial. C'est peut-étre leur isolement dans
l'au-delA qui l'incite fonder pour prier pour eux nommément, une messe l'église
Noce-Dame de la Seds. En 1596 toutefois, ils ont perdu leur identité et se sont fondus
avec les ' trépassés" pour qui est désormais fondée la messe Notre-Dame de la Seds. Le
d'Abel continue identifier son au début du testament, mais il n'est plus un
mort privilégié. Il a mis 16 ans disparaître, tandis que la belle-mère d'Abel, avec
laquelle il ne s'était pas toujours entendu, s'est estompée de sa mémoire 9 ans. Le
fait de ne pas ensevelis avec le reste de la famille a sans doute favorisé ce silence.
En effet, la d'Abel, inhumée avec les enfants décédés de ce dernier, ne reçoit
aucune attention particulière de son mais elle est associée chaque fois au lieu de
sépulture de ce dernier. La de la femme d'Abel semble toutefois l'avoir
momentanément éclipsée en 1595, puisque ce dernier veut alors étre enterré de sa
femme et de ses enfants, sans mentionner sa Malgré son remariage, Abel
par la suite sa sepulture sa femme, sa et ses enfants, jusqu'en
des gestes et du discours, loin indices de detachement, étaient au contraire le signe de

gence d'une religiosité intériorisée et plus authentique?"
www.digibuc.ro
1627, moment o la référence sa femme disparaît. Ses enfants, sans jamais

qu'ils aient été nommés, ont identifié sa sépulture du premier testament jusqu'au dernier.
Comment peut-on expliquer les choix qu'a faits la mémoire d'Abel? En effet, le
temps n'a pas joué de la façon pour tous les défunts. Ses enfants décédés ne sont
jamais nommés, sa non plus (sauf pour l'identifier au début du testament). La
présence forte de son 15 ans aprs sa mort, indique probablement l'emprise qu'il a
exercée sur son fils. Toutefois, quand Abel commente la mort de son Ore, il note aussi
celle de sa belle-mre, morte de la peste également. Le caractère dramatique de leur
et surtout le fait qu'ils soient tous deux enterrés loin de la tombe familiale ont
probablement pesé sur la conscience d'Abel pour qu'il les réintègre parmi les morts de la
famille. Ce devoir devait extrêmement important puisque, remarié, Abel
continue de prévoir une messe pour la mre de sa femme. Le temps finit par
faire son et la fin de sa vie, les morts de sa famille dorment anonymes dans la
tombe familiale. Seule Madeleine Mati, sa femme, morte plus de 30 ans plus
tôt, a encore un nom. Il est vrai qu'Abel ne pouvait pas l'oublier: tenait encore sa dot et
tentait par tous les moyens de la rendre ses fils sans pour autant ruiner le reste de la
famille.
3. Longue vie, grande famille, mille soucis

Si Abel Hugoleni une fois pour toutes le de ses morts, de leur
salut et du sien, c'est pour pouvoir se consacrer tout entier aux vivants dont le
monopolise de plus en plus ses testaments. S'il était besoin de le montrer, les testaments
d'Hugoleni prouveraient qu'ils racontent d'abord l'histoire de sa famille immédiate.
mesure que sa famille se transforme, sa succession lui cause en effet bien du souci. En
1593, au moment rédige son premier testament, il n'a que deux peut donc se
permettre de faire un don un pauvre garçon qui habite chez lui, et prévoir entretenir le
frre de sa femme, criblé de dettes, et ses enfants. Deux ans plus : sa
femme est morte, s'est remarié et a eu un troisième garçon. Les deux fils du premier lit
demeurent ses héritiers universels et le fils du second lit reçoit un montant d'argent mais
Abel peut encore réitérer son arrangement pour entretenir les enfants du frre de sa
femme, céder un autre neveu une somme d'argent que ce lui doit et
léguer 25 écus un serviteur. partir de 1609, les choses se compliquent. Outre les
deux fils du premier lit, Abel doit veiller sur trois garçons et deux filles issus de son
second mariage, prévoir leur éducation et leur constituer le pécule nécessaire pour les
établir. Il commence â manifester son inquiétude en s'excusant auprs de sa femme de
ne pouvoir lui donner plus "eu esgard a la quallite de ses moyens et heritaige et nombre
de ses enfans". Inutile de dire partir de cette date, seule sa famille proche existe pour
Abel et que sont disparus tous les legs particuliers aux étrangers ou aux neveux des
testaments précédents. Le patrimoine familial n'est pas ce point extensible et il est
évident que la générosité des testateurs doit interprétée la du rapport qui
s'installe entre leur fortune et leurs obligations.
Le testament de 1620 marque un tournant dramatique dans la vie d'Hugoleni.
Son aîné du premier lit, Antoine, qui il avait confié la promotion de la famille en lui
achetant une charge de contrôleur général des finances en Provence, en laissant
des enfants. Les problèmes risquent importants pour la famille puisque les enfants
Antoine ont droit â la dot de leur grand-mère décédée (toujours gérée par Abel) ainsi
www.digibuc.ro
24 Claire Dolan
qu'â la part revenant leur pre dans l'héritage d'Abel. Abel a été nommé tuteur et
administrateur des biens de ses petits-enfants, ce qui était le plus pour ses propres
biens, mais la femme d'Antoine et sa famille gardent ouvert.
Ce nouveau testament tente de satisfaire les neuf personnes que sont ses enfants
et petits-enfants. Ajoutée au poids des ans, cette lourde responsabilité finit par écraser
Abel "considerant qu'en ses vieux ans2' qu'il debvroit avoir quelque solagement et
repos2 Au contrere se treuve enveloupé de grands afferes soict a l'administration de ses
biens et des enfans hoirs de me Anthoine Hugolen vivant conseiller du roi et
conterroleur de ses finances en provence ses felezains". Incapable d'apaiser ses
inquiétudes, entre cette date et 1628, Abel rédige cinq testaments, cherchant trouver la
meilleure façon d'éviter que sa entraîne ses enfants dans des procs sans fin23.
Eviter les conflits est bien ce qui le motive. Les dots de ses deux femmes et
celles de ses belles-filles qu'il a administrées lui ont permis de constituer un capital qui
tire son importance de la concentration qu'il en a faite. Cette concentration est précaire
puisque sa entraînera non seulement le retour des dots â leur propriétaire, ou ses
enfants, mais exigera aussi que les promesses faites aux contrats de mariage soient
respectées.
Faire de tous ses fils ses héritiers universels, ou choisir de privilégier l'un
d'entre eux? La difference ne se mesure pas en termes de répartition du bien mais plutôt
en termes de partage des responsabilités. L'héritier, on le sait, transmet la personnalité
juridique du testateur. Il en est la mémoire.
En 1609, Abel nomme son fils aîné, Antoine, héritier universel. Abel lui a
acheté un office de contrôleur des finances et il est clair, étant
l'importance des legs particuliers qu'il fait ses autres enfants, qu'il ne restera rien pour
l'héritier universel quand tout aura été payé. En le choisissant, Abel persiste le
privilégier : pourvu du meilleur que pouvait acheter son pre, Antoine, devenu
héritier, porte désormais la destinée de la famille Hugoleni. En 1615, Abel essaie autre
chose. Il fait de ses deux du premier lit, Antoine et Jacques et de raîné du second,
21 Les "vieux ans" d'Abel Hugoleni correspondent davantage l'idée contemporaine de

la vieillesse celle de Montaigne pour qui peu de gens arrivaient l'âge de 47 ans, ou
encore celle de dont les personnages "vieux" n'étaient que quadragénaires. Patrice
Bourdelais, L'âge de la vieillesse. Histoire du vieillissement de la population. Paris, Editions
Odile Jacob, 1997, p. 21. Nous ne connaissons pas l'âge exact d'Abel Hugoleni, mais supposer
ait eu 20 ans en 1571 alors il se marie et il est djA notaire, aurait en 1620, 69 ans, ce
qui est un minimum.
22 Cette idée d'un repos légitime au moment de la vieillesse était présente au
Georges Minois, Histoire de la vieillesse en Occident de l'Antiquité la Renaissance.
Fayard, 1987, p. 334. semble avoir été remplacée, au sicle, par la volonté de
faire du vieillard un actif la fin de sa vie. Jean-Pierre Gutton, Jean-Pierre Gutton,
Naissance du vieillard : essai sur l'histoire des rapports entre les vieillards et la société en
France. Paris, Aubier, 1988, p. 157 (s'appuyant sur La Hontan, Montesquieu et Buffon). C'est
également au que la notion de retraite réussit s'implanter contribuant caractériser
la vieillesse non "par une rupture brutale et par l'inactivité, mais par une vie bien accomplie". Ibid.
p. 215.
23
Les conflits familiaux la mort du sont frequents, comme l'a montré jadis
Alain Collomp, "Conflits familiaux et groupes de residence en Haute-Provence", Annales ESC,
année, no 3, mai-juin 1981, pp. 408-425.
www.digibuc.ro
Martin, ses héritiers universels. Or, contrairement ce qu'on trouve habituellement dans
les testaments provençaux, Abel les biens qu'il donne chacun de ses héritiers
universels. Antoine a reçu son office de contrôleur et une bastide et il ne peut rien
demander d'autre; Jacques a obtenu le greffe des insinuations ecclésiastiques, a été nourri
pendant plusieurs années avec sa famille et a reçu des avances d'argent, obtient la
moitié des biens restant la condition qu'il ne réclame pas la donation de 9 000 livres
faite par son son contrat de mariage. Martin obtient l'autre moitié de ce qui reste.
La part d'Antoine &ant supérieure â celle des deux autres héritiers, doit payer tout seul
les legs particuliers qui se montent â 9 000 livres. Les héritiers universels devant
la succession, il est probable que la valeur de ce qu'ils touchent ne &passe pas beaucoup
les 9000 livres auxquelles Jacques doit renoncer. Entre le testament de 1609 et celui de
1615, c'est moins la valeur de la part de chacun qui a été modifiée (Jacques recevait en
1609, 9150 livres) que la responsabilité familiale désormais partagée entre trois.
1620, la d'Antoine a tout bousculé. Abel d'abord la question de la
dot de sa femme qu'il partage entre les enfants d'Antoine et leur oncle Jacques,
puis nomme ses héritiers universels, Jacques, du premier lit, et Martin, du second.
Cette ne le satisfait pas longtemps. Deux ans plus tard, alors qu'il corrige les
legs particuliers pour égaliser la part de chacun de ses fils, choisit comme heritiers
universels, Jacques, pour un tiers, Martin, pour un tiers, et les deux fils d'Antoine pour
un autre tiers. Cinq ans plus tard, s'ajuste de nouveau et ajoute un autre héritier
universel aux quatre premiers, François, fils issu du lit. Tous reçoivent un
quart de l'héritage, deux enfants d'Antoine partageant leur quart. Abel ne tarde pas
comprendre les problmes qu'entraînera une telle répartition. En 1628, il refait son
testament, retire les enfants d'Antoine comme héritiers universels et confie sa succession
â Jacques, Martin et François, croyant que ses fils pouvaient réussir â partager son bien
en préservant l'harmonie familiale. Faire de ses petits-fils ses héritiers universels
signifiait que leur et sa famille interviendraient dans le partage. Cette dernire et
son ayant déjâ Abel un avant-goût des qu'ils feraient subir aux
autres héritiers s'ils étaient introduits dans la bergerie, Abel a donc de les
éloigner en leur donnant leur sans plus. Cette exclusion des enfants de son fils aîné
les remet entre les mains de la famille de leur et les en quelque sorte de la
famille Hugoleni. Leur seule prise sur les Hugoleni sera désormais la dot de leur grand-
et leur légitime dont ils pourront toujours contester le règlement.
L'inquiétude d'Abel quant aux conflits que pouvaient entraîner ses dernires
volontés n'était pas exagérée. Le jour méme de sa mort, le 26 février 1629, la veuve de
son fils Antoine, a fait faire un inventaire de tous les livres de raison et de tous
les papiers qui se trouvaient dans la maison du mort, pour prévenir toute tentative de
spolier ses enfants. Un an plus tard, ne reste plus que deux héritiers, François étant
et ayant fait de Martin son héritier24. En décembre 1632, la succession n'a
toujours pas été réglée et les uns comme les autres réclament leur part. Victoire, la
seconde femme d'Abel, exige sa dot, Jacques et son neveu, fils d'Antoine, revendiquent
la dot respectivement de leur et grand-mre et commencent contester des accords
anciens conclus par Abel pour la dot de sa femme. L'estime et le partage des
24 Inventaire des sacs et papiers d'Abel Hugoleni, 28 novembre 1630, 303 E 281, f. 1203
notaire Barthélémi de Citrane.
www.digibuc.ro
26 Claire Dolan
biens d'Abel ont finalement lieu le 20 avril 1633 et la valeur de l'héritage y est estimée
38 000 livres. La dot de Madeleine Mati évaluée 9 500 livres est retournée Jacques et
son neveu. Victoire Dodon retrouve quant elle la somme de 6 300 livres. Il reste
partager en trois parts une valeur de 22 200 livres soit un peu plus de 9 000 livres pour
chacune. Martin ne profitera pas longtemps de ses deux parts. Il son tour le 9
septembre 1635, ayant pris soin, la veille de son déces, de faire de sa mre l'usufruitière
de tous ses biens ce que son fils, héritier, ait 25 ans. C'est sa également, et
non sa femme, qu'il avait confié l'administration et la tutelle de ses enfants, transférant
toutefois cette les legs faits sa mre si elle venait refuser la mission.
Victoire n'a pas la capacité d'administrer l'héritage de son fils, mais elle ne refuse pas les
legs. La femme de Martin et le de celle-ci s'occupent donc de l'héritage la
mort de Victoire, le 13 janvier 1638. Il sera difficile pour le mari d'une des
d'Abel, devenu tuteur des enfants de Martin le 16 mars 1638, de remettre sa place le
de ce dernier qui avait pendant presque trois ans géré le bien des Hugoleni
comme s'il été le sien. La mort de Victoire clôt l'histoire de la famille Hugoleni.
L'héritage de Victoire est accepté sous bénéfice d'inventaire par ses héritiers, les
nombreux encore en cours hypothèquent largement ce qu'ils peuvent en tirer.
Les précautions prises par Abel et l'histoire de sa succession par la suite
montrent quel point le respect des volontés du en Provence était fragile. Les
problèmes, chez les Hugoleni, sont arrivés par les brus et leurs familles et il semble bien
qu'Abel, comme Martin, aient été conscients du danger qu'elles représentaient. Il est
vrai qu'ils avaient tous deux, par leur métier, l'expérience des conflits des autres25.
Les hésitations d'Abel sur la façon de partager son héritage nous invitent la
prudence quand il s'agit de caractériser le choix des Pour trouver la cohérence
dans les choix Abel, il faut chercher de la stratégie patrimoniale. Quel que soit
le nombre de ses héritiers universels, le bien qu'il laisse chacun de ses fils adultes est
toujours le mme. Pourquoi alors changer si souvent d'héritiers? Parce qu'Abel
continuait de réfléchir aux meilleurs moyens d'éviter les conflits et que chaque fois qu'il
croyait avoir trouvé la solution, il l'inscrivait dans un testament. Sa idée était de
rejeter hors de la famille les fils Antoine, qui sait ce qu'aurait pu contenir le testament
suivant, s'il avait survécu?
La forte symbolique dont était investi l'héritier donnait ce dernier une certaine
autorité. De nombreux héritiers diluaient en quelque sorte cette autorité tout en
renforçant l'identité familiale autour du Les derniers testaments d'Abel disent
cependant que tous ses héritiers universels ne jouissaient pas d'un égal crédit de
lui. C'est Martin en effet il confie, la de sa vie, tous ses papiers et ses livres de
raison, conférant ainsi son aîné du second lit un pouvoir symbolique nouveau. En effet,
Martin ne doit se dessaisir de ces documents que pour "la défense commune des susdits
héritiers et non s'en vouloir plaider l'un contre l'autre". Par ce geste, Abel fait de Martin
le nouveau gardien de l'harmonie dans la famille.
S'il est un effet du temps que nous les dix testaments d'Hugoleni, c'est
bien celui de la fragilité des stratégies. Entre les multiples possibles, le hésite.
Contrairement l'image rassurante que donne le testament unique qui ne laisse aucun
doute sur la cohérence des décisions paternelles faisant croire un plan soigneusement
25 Martin Hugoleni était avocat.
www.digibuc.ro
mis en place, les testaments multiples insistent sur incertitude qui accompagne chaque
«coup» joué dans cette partie dont les du jeu comportent une partie de hasard.
4. Le temps des amitiés

Refroidies par les critiques sérieuses dont elles ont fait l'objet, les ardeurs
historiennes utiliser le testament pour mesurer l'intimité des relations des testateurs se
sont un peu calmées. amitié, en effet, n'est pas facile retracer quand on a pour tout
recours des documents qui n'ont pas pour but de s'épancher sur les sentiments. On sait
que dans les testaments, des formules comme "pour la bonne amitié" ou "pour les bons
services et amitié" ne conduisent pas bien loin26. Par ailleurs, les hommes, contrairement
aux femmes, n'ont pas l'habitude de léguer des objets personnels leurs amis, ce qui
nous prive d'une information précieuse. Or, tous les testateurs doivent choisir, parmi les
gens en qui ils ont confiance, des personnes qui s'occuperont de faire exécuter leurs
dernières volontés. Les exécuteurs testamentaires, au nombre de deux, peuvent donc
nous parler des personnes de confiance choisies par un testateur27. Abel Hugoleni a pu
compter pendant toute sa vie sur des amis fidles, alors que d'autres amitiés se faisaient
davantage l'écho des circonstances.
En 1593, Abel Hugoleni nomme Jean Charrier et Jean de Citrane exécuteurs
testamentaires. Ensemble, ils feront de plus l'inventaire des biens d'Abel et en estimeront
la valeur. En 1595 et en 1596, Jean Charrier est toujours accompagné cette fois de
Barthélémi Lieutaud. Jean de Citrane est encore chargé de faire l'inventaire, sans
toutefois &re exécuteur testamentaire.
Alors que sa famille s'agrandit, en 1609, Abel fait entrer parmi ses exécuteurs le
de la femme de son aîné, Gaspar Simeonis qui agit comme exécuteur, avec
Lieutaud, dans le testament de 1615 également. En 1620, son aîné étant décédé, Abel
reprend Jean de Citrane comme exécuteur testamentaire qu'il associe cette fois au
procureur au parlement Jacques Marrot, puisque Barthélémi Lieutaud est décédé en
1619. Ils resteront ses exécuteurs dans le testament de 1622. En 1627 et en 1628, il
choisit comme exécuteurs l'un de ses beaux-fils, Sébastien Carbonnel et sa propre
femme, Victoire Dodon.
Deux périodes peuvent ainsi tre décelées dans le choix des exécuteurs. Les
premiers testaments d'Abel font appel un réseau d'amis serré qui s'échangent les
services. Jean de Citrane est un ami de longue date des Hugoleni, il a fait son
apprentissage chez le d'Abel, a ensuite reçu en apprentissage le fils d'Abel, Jacques,
et a été témoin au testament de la femme d'Abel, Madeleine Mati. Barthélémi
Lieutaud a été témoin au contrat de mariage d'Antoine, le fils aîné d'Abel, et parrain du
fils d'Antoine. Il était également le parrain d'Isabelle Paul, la femme de Martin Hugoleni.
Il a par ailleurs servi de parrain l'un des fils de Jean de Citrane qui a lui-méme fait
baptiser le fils de Jean Charrier. La fille de ce dernier était également la filleule d'Abel et
26 Claire Dolan, Le notaire, famille... op. cit., p. 56.

Souvent "compre" du testateur, l'exécuteur testamentaire peut aussi choisi parce
que sa profession ou son statut le rend digne de confiance: les procureurs au parlement, les notaires
et les ecclésiastiques se retrouvent ainsi régulirement parmi les exécuteurs cause de leur
profession. Il est assez rare que les executeurs soient des membres de la famille immédiate, mais
les beaux frres et les beaux sont fréquemment recrutés pour ce rôle.
www.digibuc.ro
28 Claire Dolan
la sceur d'Abel, Bernardine, partageait une filleule avec Jean Charrier28. Les marques de
entre eux, avaient donc une longue histoire et leurs liens de solidarité étaient
réciproques. partir de 1609, la stratégie d'Abel change et il fait désormais appel â ses
alliés. L'apparition du beau-pre de son ce moment confirme le sens qu'il donne
cette nouvelle alliance en laquelle il a toute confiance. La de son fils et la chicane
qui s'ensuivit avec sa belle-famille exclurent le beau-pre du testament d'Abel qui finit
par se reposer sur sa femme et sur le mari d'une de ses Effet du temps qui passe et
qui a emporté l'un l'autre ses amis de toujours? Avec l'âge, Hugoleni n'a plus
renouvelé les amis que la avait pris. Bien vite, le cercle de ses relations s'est rétréci
et sa famille est devenue le seul milieu sur lequel pouvait compter.
Le temps de l'amitié est un temps humain que rompt la mort, contrairement aux
liens de solidarité renouvelables que fournit la famille. Les testaments d'Hugoleni
laissent penser qu'il y a un temps pour l'amitié, celui de la jeunesse et de la force de
et un temps pour la famille, qui se situe avant et
Les testaments d'Hugoleni, exceptions dans le paysage archivistique français,
ont montré que la longue vie d'Abel Hugoleni était, du point de vue du temps individuel,
une longue durée composée de rythmes divers29. Ces rythmes surgissent d'une mise en
série des testaments d'une personne comme si la longue durée se aussi la
variation d'échelles30. serait un peu vain de ne tirer des testaments d'Hugoleni qu'une
construction biographique somme toute assez classique et quelques précisions
méthodologiques. Il me semble que des conclusions plus larges quant aux racines des
processus sociaux peuvent sourdre des divers rythmes qui ont scandé la vie du
personnage.
Rythmes, temps individuel et jeu d'échelles

Premier rythme: celui des événements qui changent brusquement la trame de la
vie et offre au récit biographique. La plupart des testaments multiples leur font
la part belle puisque la raison de ces derniers est souvent l'arrivée inopinée d'un
événement qui provoque la remise en cause des décisions prises. vue,
événement explique toutes les modifications au testament, faisant du temps le
oteur de tous les changements. Observés sur un temps long, ces événements parlent
de permanence. Assez perturbateurs pour exiger que l'on refasse un testament,
28 Deux pratiques sont reconnues par la coutume: le choix d'un parent qui a pour effet de
doubler en quelque sorte la parenté de sang d'une parenté spirituelle (choix endo-baptismal), et le
choix d'un parrain puissant, l'extérieur de la famille, protecteur de l'enfant (choix exo-baptismal).
La spirituelle. Textes rassemblés et présentés par Françoise Héritier-Augé et Elisabeth
Copet-Rougier. Paris, Editions des archives contemporaines, 1995, 293 p. notamment Julian Pitt-
Rivers, Le parrain de Montesquieu", p. 2.
29 Le Goff, "Le changement dans la continuité", in no 34-35,
1986, p. 22 a insisté sur la signification de la longue durée selon Fernand Braudel, moins une
tranche chronologique" qu'un "rythme d'évolution".
La seule méthode alable pour suivre ces rythmes exige de retracer tous les testaments
d'une memo personne. Le travail peut étre facilité quand le testateur prend la d'indiquer la
du testament précédent. C'est cependant loin d'étre toujours le n'est pas rare que celle-ci
soit approximative (Louis Baussan, ménager, a fait au moins 4 testamLnts, mais n'y réfre que
par le temps qui s'est écoulé entre eux y a "environ 8 ou 9 ans", 302 E786, fol 762 notaire
Antoine Danugue, et 309 E932, 2142 notaire Borrilli)
www.digibuc.ro
ils peuvent de deux types: soit ils marquent une rupture (celle du &part, de la mort
ou du conflit), soit ils sont porteurs d'espoir31 (un nouvel enfant, un récent mariage, ou
un fils prodigue). Toujours pourtant, ils des testateurs attentifs maintenir entre
le présent et l'avenir la meilleure concordance.
Cette conscience de l'avenir est favorisée par le pouvoir qu'on croit avoir sur lui.
Comme ce pouvoir s'exerce au présent, s'établit entre maintenant et le futur des liens
de dépendance qui inscrivent l'avenir dans le moment présent et font que si le présent
change, l'avenir doit aussitôt corrigé. Ce trait de mentalité est-il particulier la
Provence? D'autres travaux sur les testaments multiples pourraient le dire. Je crois pour
ma que la conscience du changement est plus aigué qu'ailleurs, sont répandus
les testaments multiples qui en tiennent un compte rigoureux.
rythme, celui, régulier, de la famille qui s'agrandit, atteint son zénith
et se réduit ensuite lentement au rythme des morts et des &parts. définition, le
testament provençal fait le point sur l'état de la famille32. Les testaments multiples
compensent ainsi, pour les périodes anciennes, l'absence de recensement. On y suit
l'arrivée et la disparition des enfants, leur mariage, l'arrivée des petits-enfants. Ce qu'on a
jadis appelé le temps familial s'y déploie de façon limpide: les jeunes ménages partagent
tour de rôle pendant quelques années avec le pre et sa famille la maison paternelle
surchargée d'enfants et de petits-enfants, puis les filles partent chez leur mari, les fils
finissent s'installer et il ne reste plus la maison du pre que les plus jeunes qui y
amneront plus tard leur épouse et y élèveront un temps leurs enfants. En effet, au XV
Aix-en-Provence, la maison du pre n'est jamais vide et celle d'Hugoleni est
peuplée de gens divers selon le moment de sa vie. Les testaments multiples montrent
donc qu'en ville, la cohabitation avec le pre n'est pas réservée mais qu'elle
est offerte tous les fils, tour de rôle, et parfois de façon concomitante. Le temps
familial est également perceptible travers les legs particuliers qui n'existent que
lorsque le nombre d'enfants satisfaire le permet. Pendant un certain temps, quand on
ne sait pas ce que deviendront les jeunes enfants, toute l'attention est tournée vers eux et
vers leur avenir.
Le testateur adapte ses dernires volontés l'état de sa famille et aux espoirs
qu'il met en elle. Ses espoirs sont parfois déçus, par la qui frappe, ou par
l'inaptitude d'un fils. Le temps favorise en quelque sorte la meilleure décision du
31
Ils peuvent aussi indiquer la fin d'un espoir. Alexis Guisol, un ménager de
Vauvenargues, fait de ses enfants qui naîtront ses héritiers universels, en 1563; quand refait son
testament en 1571, il n'a pas eu d'enfant et ne prévoit pas en avoir puisqu'il fait de ses deux frres
ses héritiers universels. C'est sa femme qui perd dans l'affaire, puisqu'elle n'a plus droit qu'â trois
écus, alors qu'en 1563, il l'avait substituée â ses enfants espérés. 302 E 824 fol. 493 notaire
Sauvaire Castol et 302 E 839 fol. 597 notaire Jacques
32
Le droit permet en effet aux enfants mâles et femelles de faire annuler le testament de
leur ou mre si ces derniers les ont oubliés en dictant l'acte. La rgle vaut aussi pour les
grands-parents qui auraient omis de mentionner leurs petits-enfants dont les parents seraient
morts. Alors qu'au sicle les juristes comprennent bien la port& de cette rgle, au
sicle, la plus grande confusion demeure sur le droit des collatéraux utiliser cet instrument de
contestation. Pour éviter des problmes, la plupart des testateurs choisissent donc de nommer le
plus de parents possibles, pour prévenir cette plainte appelée plainte d'«inofficiosité» ou de
J. J. Julien, Nouveau commentaire sur les statuts de Provence, Aix, t. I, 1778, p. 449.
www.digibuc.ro
30 Claire Dolan
testateur qui ne se pas pour exclure un fils qui lui a fait honte au profit d'un autre au
plus grand potentiel. Mais son jugement n'est pas toujours bon et il le sait bien. Quelques
testateurs indiquent leur deception, mais d'autres se contentent d'intervertir les héritiers
et les heritiers particuliers, sans commentaire. Les testaments multiples nous montrent
donc comment se modifie avec le temps, la de la famille et comme il est risqué
de ne la considerer partir d'une image généalogique immobile.
Le troisième rythme que les testaments multiples est celui de la
promotion sociale, passant d'une longue immobilité une soudaine vers la
fin de la vie. Cette promotion, facile au par rapport aux suivants,
montre que le plus difficile est de l'amorcer. Il est en effet plus de passer de
notaire bourgeois que de bourgeois écuyer. Une fois le processus enclenché, il suit
son cours, travers les enfants, si le temps ne suffit pas. Lié la fortune que l'on peut
amasser et aux activités qui ont construit la reputation, le statut social n'est pas figé. Le
titre de bourgeois vient habituellement la fin de la vie alors que celui d'écuyer se
transmet plus facilement et peut portée des jeunes. Le rythme social est
cependant un peu décalé rapport celui de la fortune qui augmente tant que les dots
sont injectées dans le familial, puis plafonne et s'immobilise malgré les années
qui s'ajoutent.
Le dernier rythme sur lequel je souhaiterais attirer attention est plus complexe.
C'est celui des conflits et des qui s'ordonnent selon un double mouvement.
L'amitié, tantôt conjoncturelle, tantôt de longue durée, s'oppose aux conflits, cycliques,
conjoncturels, presque toujours provoqués par les qui réclament une plus
grande des biens. Le milieu professionnel favorise la de liens durables, le
voisinage aussi. Les les plus fragiles sont celles qui découlent d'une alliance;
que l'intérét des deux parties ne co'incident plus, le lien s'effrite et devient alors prétexte
des procs sans fin.
Les rythmes que scande le temps individuel annoncent ceux du temps
historique. Les individus s'adaptent, changent leurs decisions, selon les circonstances,
tout en préservant les valeurs fondamentales qui les guident. Les testaments multiples
disent notamment que cette "liberté vis-A-vis des formes rigides et des origines de la
reproduction des structures de domination" qui permet le changement socia133 n'est pas
toujours rassurante pour les individus. Ils l'exercent cherchant tirer des
événements, le meilleur parti, selon une "forme de rationalité selective, qui ne cherche
pas exclusivement la maximisation du profit", comme disait Giovanni Cette
rationalité ne peut mise au jour qu'en comparant ses manifestations dans le temps, ce
que les testaments multiples permettent de faire. frequents en Provence, ils
constituent une source exceptionnelle pour l'étude du temps individuel, mais ils
peut-etre aussi un trait de mentalité des Provençaux qu'il faudrait approfondir. En effet,
les testaments multiples manifestent chez les Provençaux une sensibilité au changement
si forte qu'elle exige une immediate et sa consignation. vue simple
curiosité régionale, la pratique des testaments multiples en Provence montre qu'au-delA
du droit qu'elle sert, elle est pour les Provençaux une tentative de circonscrire les
Giovanni Levi, "Les usages de la biographie", Anna les ESC, novembre-décembre

1989, no 6, pp. 1334-1335.
Ibid., p. 1334.
www.digibuc.ro
bouleversements, en leur donnant par la consignation dans un testament une existence

juridique.
Puisque les historiens, les philosophes et les sociologues ont réfuté l'unicité du
temps historique pour privilégier les temps multiples qui se superposent en un temps
donné35, il n'est pas inutile de s'interroger sur la place que tient la temporalité
individuelle dans ce foisonnement de temps divers. Riches des grandes réflexions qui ont
permis de mieux définir les temps historiques ces dernires années36, les historiens
parcouru tour tour les chemins de la longue durée et ceux de l'événement. Qu'il soit
court ou long, le temps, pour historique, ne s'interprète l'aune des processus
sociaux. La temporalité individuelle, dans ce contexte, s'arrime la durée d'une vie et
pourrait n'évoquer qu'un autre temps court. Pourtant, si, comme le disait Bache lard, "[le
temps] n'apparaît continu que sous une certaine épaisseur, la superposition de
plusieurs temps indépendants"37, on peut croire que le temps individuel participe de la
construction du temps historique. Ds lors, comme on observe l'effet du temps sur des
institutions ou sur une société, peut-on s'intéresser l'effet du temps sur l'individu. Il
reste trouver comment intégrer cette nouvelle couche celles qui produisent
l'histoire.
Sans que le fait de vieillir ait été occulté par l'histoire38, les transformations
subies les individus au cours de leur vie ont été évoquées dans un cadre biographique
ou en relations avec le cycle de vie qui affecte chaque famille. Quand ils touchent au
plus profond de ces changements, perçus au singulier, suivent un rythme que ne
reconnaissent ni la société ni ses institutions. La lenteur qui affecte les transformations
des pratiques culturelles ou des mentalités voile en effet les changements radicaux que
se permet l'individu. En accéléré dans ses avancées comme dans ses reculs, le temps
individuel est rebelle l'opération de synthse qui conduit cerner les évolutions.
pour les historiens, il ne doit pas pour autant négligé. Sans qu'il soit facile de
concilier les multiples temporalités qui parcourent les documents, l'historien doit
néanmoins s'attacher les reconnaître.
Le temps individuel n'est pas proprement parler un temps court. Il a ses
événements, ses conjonctures et sa longue durée et trouve son sens, comme le temps
historique, dans la conjonction de ces durées. Métaphore du temps historique, le temps
individuel ne peut plus réduit l'une des nombreuses couches qui s'agrègent pour
constituer le temps historique. La forte conscience du changement qui touche les
Provençaux dans leur vie quotidienne, comme le caractre conjoncturel des conflits
François Chenet, Le Temps cosmique, temps vécu. Paris, Armand Colin, 2000,
p. 150; Reinhart Koselleck, Le futur passé. Contribution la sémantique des temps historiques.
Paris, de l'École des Hautes en Sciences Sociales, 1990, p. 10; Georges Gurvitch,
The spectrum of social time [traduction de multiplicité des temps sociaux], Dordrecht, D. Reidel
Publishing Company, 1964.
36
Les éditions du Seuil ont d'ailleurs publié, en 1999, sous la plume de Jean Leduc, un
ouvrage qui en fait la synthse: Les historiens et le temps. Conceptions, problématiques, écritures.
Collection Points Histoire, 328 p.
Gaston Bachelard, La dialectique de la durée. Paris, Quadrige/PUF, 1989, p. 92,
38
On s'est en effet intéressé la vieillesse dans l'histoire et l'évolution des rapports
qu'entretenaient les personnes avec la société. Georges Minois, Histoire de la vieillesse...
op.cit. ; Jean-Pierre Gutton, Naissance du vieillard...op. cit.
www.digibuc.ro
32 Claire Dolan
familiaux ou le rythme saccadé de la promotion sociale éclairent sous des angles divers
les processus sociaux. Étudié travers les rythmes qui le traversent, le temps individuel
sert en quelque sorte de laboratoire l'historien de la société.
www.digibuc.ro
SYSTÉMES SUCCESSORAUX EN PAYS DE COUTUME:
LA SUBSTITUTION EN VALACHIE (1450-1650)
VIOLETA BARBU
Il est légitime de s'interroger, au début de cette enquéte, quelles seraient les

raisons pour une nouvelle approche la question, tellement disputée dans
l'historiographie roumaine, de la transmission du patrimoine l'aide de la fiction
juridique : fille la place du fils et beau-fils la place du fils (mariage en gendre ?
En faisant l'état des lieux, il suffit de regarder le dossier bien fourni des recherches sur le
privilge de la masculinité en Valachie (XVe-XVIe sicles), les positions et les
polémiques, y compris les tentatives plus récentes de réconciliation, pour comprendre
qu'on doit avoir une solide justification pour s'y approcher.
Une grande partie des historiens du droit, la plupart de formation juridique ou
de leurs émules parmi les historiens, s'accordent pour constater que, la différence de la
Moldavie ou le partage des successions se faisait entre tous les héritiers, sans distinction
de sexe, en Valachie, seuls les descendants mâles pouvaient participer la succession ab
. Afin d'introduire une fille dans la propriété, dans le vieux droit coutumier il y
avait deux pratiques, assez fréquemment attestées dans la deuxime partie du XVe sicle
jusqu' au sicle : adoption fraternelle de la coté de ses frres, avec lesquels
elle venait en concours et la praefectio, la transformation fictive de la fille en fils. Cette
dernire pratique est mise l'ceuvre en absence de tout héritier mâle, afin
que la propriété soit aliénée, en occurrence qu'elle ne revienne au prince.
De l'autre coté, si le nombre des auteurs soit plus modeste2, on a produit
tout autant d'arguments pour prouver la thse contraire : les filles venaient la
D. Mototolescu, Privilegiul Bucuresti, 1915 ; Marcel Emerit, La femme

en Roumanie pouvait-elle hériter? dans RHSEE, IV, 1927, nr. p. 4-6 propos du droit des
femmes l'héritage en Valaclzie, ibid., V, 1928, nr. I. Minea L. T. Boga, Cum se
mofiile Tara la secolului al XVI-lea, I, Iasi, 1933, 175-
; P. P. Panaitescu, Tara Moldova, Bucuresti, 1964,
p. 175-176 ; H. H. Stahl, Contribufii la studiul satelor românegi, II, Bucuresti, 1959 ;
Valentin Georgescu, la studiul trimiriei » al operei lui Mihail Fotino, dans RA,
IX, 1966, p. 103-112; Ovid Sachelarie, Privilegiul Tara la
sec. al XVII-lea, dans "Studii", XXIII, 1970, nr. 3, p. 495-496; dreptului
1980, vol. p. 519-521; Institufii feudale din färile Dictionar, coord.
par Ovid Sachelarie et Nicolae Stoicescu, Bucuresti, 1988, s. movenire.
2 Nädejde, Dreptul de al femeilor coborâtoare din al coborâtoarelor
prin femei, Bucuresti, 1910; I. D. Condurachi, Expunere a teoriei movenirilor
vechiul drept Bucuresti, 1919 ; G. Fotino, Contribufiuni la studiul regimului succesoral
vechiul drept românesc, Craiova, 1927; Pagini din istoria dreptului românesc, Bucuresti, 1972,
p. 92-131 ; Em. Sävoiu, Contribufiuni la studiul succesiunei testamentare vechiul drept
"Studii i Materiale de Istorie Medie", vol. XXI, 2003, p. 33-46
www.digibuc.ro
34 Violeta Barbu
succession en concours avec leurs ; mme celles mariées et dotées pouvaient

bien faire valoir leur vocation la masse successorale, mais en faisant le rapport dotal.
Cette assertion dépourvue de tout support documentaire dans la pratique sociale
reste plutôt une simple assertion apriorique, reposant surtout sur les normes prévues dans
le droit écrit, adopté en 1652 (Indreptarea Legii, L'enseignement de la Loi).
Enfin, la troisime catégorie redevable au méme type d'approche, c'est-A-dire
l'analyse normative et fonctionnaliste, admet la coexistence de ces deux
coutumiers la parution du droit positif (1652) qui ait imposé, selon la loi
byzantine, égalité des sexes.
Cette tradition disciplinaire s'est formée chez nous la pensée de l'institution
et en occurrence de la famine a privilégié surtout le corpus des textes juridiques du droit
positif ainsi que les dispositifs les plus formellement les plus stables aussi. La
base en est le plus souvent une description empirique, fondée sur l'exploitation d'une
source ou d'un de sources : elle permet de compter, de classer, de hiérarchiser.
Bien que la base documentaire se fut progressivement élargie et la logique juridique
embrassa également la statistique et la typologie, cette tradition trouva ses limites dans
l'impossibilité de rapporter les institutions en tant qu'entités juridico-politiques la
réalité sociale. y avait, sans doute, tôt, avant la guerre mondiale, la
conscience de certains juristes adeptes de la perspective socio-juridique, qu'il faut « se
dédoubler » de pouvoir suivre «les méandres infiniment intriqués de la coutume
travers la vie sociale des villages
Les sociologues n'ont pas tardé de manifester eux aussi un vif intérét pour les
d'héritage ; les enquétes menées dans les villages roumains, dans les années
trente du passé, par les équipes interdisciplinaires sous la direction de Dimitrie
Gusti ont apporté les résultats attendus d'un travail sur-le-champ4. La survivance au XXe
sicle des normes et des pratiques coutumières attestées au long des ouvrait de
nouvelles perspectives la recherche. L'un des membres de ces Stahl,
l'auteur d'une riche monographie sur les villages propriété indivise, a mis au de
sa recherche le sociologique5. D'abord, éclater la chronologie en faveur
d'une archéologie sociale ». Ensuite, dans son livre, paru dans les années '60, Stahl
avança une proposition plus ambitieuse de redéfinition du contexte dans lequel analyser
le problme du droit. ne s'agissait pas seulement d'abandonner une perspective
formelle et institutionnelle, inféodée la chronologie, mais de mettre profondément en
cause prétendue dépendance des pratiques des normes sociales. L'analyse des
de droit devrait partir des pratiques, des comportements sociaux, car c'est qu'on peut
assister la gense des normes sociales. Guidé par cette méthode, qui n'est pas du tout
la nouvelle anthropologie historique, Stahl réussit dégager les traits
de l'institution mariage en gendre » qui représentait, l'époque de son enquéte, 25 %
Craiova, 1942, p. 81-84 ; G. medievale Bucuresti, 1969, p.

31-80.
Ion Georgescu-Vrancea, Consideratiuni asupra coexistentei dreptului scris a celui
nescris noastni, dans Revista de studii sociale », I, 1911, nr. 6, 17.
Dimitrie Gusti, tiinfa sociale, Paideia, 1999, p. 39-48.
H. H. Stahl, op. cit., p. 5-10 ; aussi la synthse en anglais Traditional Romanian
Village Communities, Cambridge University Press et Maison des Sciences de l'Homme, Paris,
1980.
www.digibuc.ro
La substitution en Valachie (1450-1650) 35
des formes de propriétés dans les terroirs du village du Pays de

l'endroit ou l'enquete fut menée.
faut s'attarder aussi sur la synthse anthropologie comparée de Paul H.
Stahl, sate din Sud-Estul Europei7 qui met en relation les structures sociales,
magiques et religieuses des populations balkaniques. L'ensemble des données récoltées
de quatre groupes ethniques (albanais, grec, roumain et serbe) fait ressortir une
classification comparative La situation de la fille sans en prend place, parmi les
considérés par Paul H. Stahl comme essentiels l'opération d'en dégager les
ressemblances aux autres sociétés européennes. Selon Stahl, il s'agirait bien d'une
fiction juridique mise en place afin de corriger une situation familiale qui se soustrait la
normalité (le de fils) ; cette fiction ne fait que renforcer et confirmer le patriarcat
et le privilège de la masculinité. On ne saurit voir dans cet artifice de la coutume, en
aucun cas, l'émergence d'un matriarcale.
Vers une nouvelle approche

y aussi, depuis peu de temps, un troisième lieu ou la famille, avec les
problèmes juridiques afférents, est redevenue objet de recherche : l'anthropologie
historique et juridique. vrai dire, il ne s'agit pas seulement de renouvelé des
historiens pour les problèmes de droit, mais d'un changement de perspective. L'histoire
du droit n'est plus un épiphénomne de la réalité sociale ; elle se retrouve, radicalement
repensée, au niveau d'une histoire des pratiques, saisies le discours et par
rapport aux normes hautes », produites par les institutions, dans une pluralité de
champs normatifs. Les sujets sociaux possèdent chacun sa propre competence d'engager
des rapports sociaux, de mobiliser leur profit les des normes, de reorganiser
les valeurs selon un certain mode de representation. L'agrégation en groupes sociaux,
qui produit les changements de configuration du champ social, est le résultat de cette
position envers les différents normatifs ou envers des pratiques partagées.
Les suggestions méthodologiques les plus importantes les avons trouvées dans
les livres de Thomas Kuehn9, David et Christiane Klapisch-Zuberl° sur la
gense des normes travers les pratiques qui les produisent et sur le règlement des
conflits, puis dans la réflexion engagée par Pierre Bernard Lepetitl2, Alain
6 H. H. Stahl, Satele vol. II, p. 124-133.

La version roumaine chez Paideea, 2000.
Paul H. Stahl, op. cit., p. 208-209.
Le livre de Kuehn est le premier employer le syntagme anthropologie juridique:
Law, Family and Women. Toward a legal Anthropology of Renaissance The University
Chicago Press3, 1994, p. 3-16; une autre réflexion porté théorique sur l'anthropologie juridique
chez J. Hook, Dimensions analytiques et herméneutiques d'une histoire historienne du droit, dans
Annales ESC, 1989, nov.-déc., p. 1487-1490.
Les toscans et leurs familles, Paris, 1978, p. 77-106.
Esquisse d'une théorie de pratique, précédée de trois études d'éthnologie kabyle,
1972, p. 11-26.
12 Histoire des pratiques, pratiques de l'histoire, dans Les formes de l'expérience. Une
histoire sociale, Albin Michel, 1995, p. 9-22.
www.digibuc.ro
36 Violeta Barbu
Simona Cerutti et Luc Boltanski" autour de la question de l'accord, de la

convention et de la légitimité, du conflit, de remploi, de la compétence inductive de
nature juridique. On voit bien que ces concepts, également partagés par la pragmatique
et la sociologie, ruinent la distinction réductrice entre les faits et leurs interprétations.
Vu que le des pratiques et des normes juridiques en Valachie n'est pas
autonome par rapport l'administration et que la parution du droit positif fut attardée par
la domination du droit coutumier la moiti du le modle
wébérien" de monarchie patriarcale et l'analyse phénoménologique du droit
d'Alexandre Kojvel6 nous ont aidé trouver les repres de l'usage d'une fiction
juridique. La mise l'épreuve du de Kojve, dans l'anthropologie juridique, peut
sembler un peu &range, vu son an historicité. Mais en répudiant la notion de gense, de
précurseur, l'histoire des sciences a renoncé depuis longtemps descendre
paresseusement, d'amont en aval, au fil du temps.
D'abord qu'est-ce que c'est la substitution? En terme du droit classique,
substitutio" est une juridique complexe qui sous-tend une diversité de types de
relations juridiques. Dans l'histoire du droit roumain, la substitution est habituellement
interprétée comme fiction juridique, spécifique au droit coutumier, mise en usage pour
corriger l'inégalité des sexes et changer l'ordre dans la succession patrimoniale. Du
point de vue phénoménologique et mise part toute contextualisation, il faut dire
d'emblée que la substitution, en tant que juridique, une grande qualité :
elle met en oeuvre la capacité manipulatrice des acteurs sociaux, leurs accords sur la
façon de contourner les normes. En Valachie, le successoral selon la coutume
caractéristique aux pourrait décrit, dans l'historiographie
traditionnelle, de la manire suivante : l'usage de la fiction juridique de la substitution
fut conditionné l'existence d'un inégalitaire. Les sont exclues la
succession des biens-fonds ab intestat, cause de la dot reçue l'occasion du mariage.
La substitution vient de corriger cette inégalité, en restituant aux filles la capacité
d'hériter en concours avec leurs frres ou toutes seules, faute de descendants masculins.
Le cas de la substitution du gendre la place d'un fils (mariage en gendre) est une
conséquence de la substitution. Cette fois-ci, le remplacement est double :
fictivement, une unique ou la dernière-née est mise la place d'un fils, tandis que
son conjoint installé dans la maison de ses beaux-parents, prend la place de cette fille
(mariage en gendre »).
13 Propositions pour une histoire restreinte des mentalités, dans «Annales ESC »,
XLIV, 1989, nr. 6, p. 1501 ; La compétence inductive. Un de compétence inductive, dans
Les formes de l'expérience, p. 23-38.
14
L'amour la justice comme compétences. Trois essais de sociologie de ['action,
Paris, 1990, p. 35-53.
Sociologie du droit, Paris, PUF, 1986, p. 191.
16 Esquisse d'une phénoménologie du droit, Gallimard, 1981.
17 Dans le dictionnaire Institufii feudale din ed. cit., la substitution est
évoquée seulement s. . substitujia
www.digibuc.ro
Substitution et equivalence
Notre analyse se fonde sur le fait que la mise en place de la substitution

intervient dans un de droit familial qui n'est pas d'inégalité, mais d'équivalence,
selon le fournit par Alexandre Kojve18: les membres égaux de la famille ont des
devoirs équivalents envers les membres inégaux du point de vue de leur statut juridique.
En occurrence, dans le droit valaque, le pre, les frres ou la mre veuve sont
obligés d'assurer la dot aux voir aux sceurs. Cette situation &rive du statut de
parenté, étant un aspect intrinsque l'étre (le droit familial de statut), selon l'analyse de
Kojve. En tant que statut, le degré de parenté est fixé par le seul fait de l'existence de
l'individu, c'est-à-dire par le fait de sa naissance. La filiation dans le lignage organise la
division et la succession du patrimoine.
On retrouve les traces de cette représentation de la parenté en Transylvanie,
depuis le XIIIe grand nombre de documents de succession renvoyant jus
naturae. Dans les autres pays roumains, l'appel au droit de la personne selon la nature
(jus naturae) est une inovation de la législation civile l'aube de la modernité : le Code
Calimachi et la Loi
rapport au droit familial de statut, la substitution suppose un droit familial
de la fonction, puisqu'elle crée, d'une consciente et volontaire, un nouveau lien
de parenté (fonction positive) ou détruit un lien préexistant (répudier un enfant
légitime = fonction négative)20. C'est le principe de l'équivalence qui régit ce nouveau
lien de parenté : une reçoit les mémes droits patrimoniaux et les mémes devoirs
d'un fils.
Qui sont les bénéficiaires de la substitution fille la place d'un fils dans la
pratique sociale ? Le dépouillement des sources publiées dans le corpus Documenta
Romaniae Historica B, Valachie, dans la période a pris en
considération les paramtres suivants : le nombre des filles, l'initiateur de la
juridique, la nature des biens, le statut des acteurs sociaux et les conditions (clauses
juridiques) du contrat. la suite de cette approche statistique, nous avons pu glaner les
données suivantes :
1. 1463-1500 ; 12 occurrences, sur un échantillon déterminé la
occurrence (1463) de l'énoncé juridique la place du fils ». Il s'agit d'adoption
fraternelle entre les membres de la méme famille, d'habitude entre et Parmi
18 Alexandre Kojve, op. cit., 515-516.

19 dreptului românesc, 1111, p. 139, 244: dans La loi Caragea on trouve une
classification des personnes selon "la nature" tandis que le Code Callimachi se réfre
au droit naturel de l'homme drit al omului).
Alexandre Kojve, op. cit., p. 513.
21 Les sources dépouliées se trouvent éditées, d'une manire intégrale, dans seria
B, vol. I-VIII, XI, XXI-XXV, XXXII, XXXIV, DIR, sec. XVII, vol. I, II et sous la forme
des régestes dans Catalogul documentelor din Arhivele Statului (1627-1638), vol
III, Bucuresti, 1978, (1633-1639),vol. IV, (1640-1644), Bucuresti, 1981, vol. V (1640-1644),
Bucuresti, 1985, tous les deux rédigés par Marcel-Dumitru Doina Duca-Tinculescu, Silvia
(1645-1649), vol. VI, Bucuresti, 1992, rédigé par Marcel-Dumitru et Silvia
Vätafu-Gditan, (1650-1653), vol. VII, Bucuresti, 1999, rédigé par Marcel-Dumitru Silvia
Melentina Bâzgan.
www.digibuc.ro
38 Violeta Barbu
ces 12 occurrences, 3 ont pour bénéficiaires des filles uniques, affréries leur pre et
leur oncle paternel, avec la condition : le du pre, la fille sera héritire
de son oncle. En ce cas, la fiction sert contourner la norme coutumire, selon
laquelle les ascendants masculins étaient privilégiés, en écartant les descendantes. Les
autres cas ont pour but soit l'insertion des filles dans une propriété indivise détenue par
le pre dans une frérche élargie, soit la simple association des filles au patrimoine
indivis possédé par le sans aucune distinction d'ordre juridique entre bien-fonds et
d'autres types de fortune (tziganes), entre bona aviatica et bona aquisita (« de
de cumpärätoare ») et sans prendre en compte le statut marital des
2. 1501-1527 ; 14 occurrences, dont 8 concernent la fille unique, substituée la

place d'un fils. En 7 de ces 8 cas, adoption a comme effet juridique la capacité de la
fille de succéder au sa mort. Si la était de laisser au pre, d'une manire
exclusive, l'initiative de corriger par le biais de la substitution, le de la coutume,
en 152722, ce fut le prince qui, de par son autorité, en recours. Le prince Radu de
Afumati se met la place d'un pre et, faute d'une adoption réclamée durant la vie de
celui-ci, octroie quatre filles (Neacsa, Manea, Floarea et Ganea) le droit de succéder
leurs pre, Ganea et d'entrer dans la possession de ses trois tenures (Mirilesti, Jid,
Liseni) qui lui ont appartenu.
mérite de s'attarder sur la charte octroyée par Radu de Afumati, puisqu'on y
retrouve pour la fois énoncé du principe d'égalité des sexes : « C'est
pourquoi, nous avons mené une et nous avons pu constater que le fils est pareil
la fille, l'un tout comme l'autre, et de plus, les fines prennent soin de l'âme et de la
mémoire de leurs parents On voit bien que l'égalité des sexes y soit reconnue et
môme renforcée, l'appui de l'autorité princire. Ce qui n'est plus aussi clair ce sont les
fondements de cette de droit, s'il est vrai que la demire proposition de l'énoncé
normatif renvoie une motivation raisonnable (les filles prennent soin de l'âme et de la
mémoire de leurs parents ), qui plus est, semble apporter en discussion un précieux
élément contractuel. La traduction littérale du syntagme employé en roumain serait la
suivante: «les parents bénéficient de la charité de la de leurs filles» ou le mot charité
(si. pomate) pourrait avoir un double sens : 1. porter secours en cas de maladie et
vieillesse 2. prendre soin de l'ame et de la mémoire, aprs déces, selon les prescriptions
de l'Eglise24.
Mais la charte de Radu de Afumati est atypique beaucoup d'égards. Quel type
d'accord y est-il énoncé ? Faisant nôtres les propos de Max Weber, on peut se
demander : qui » la loi, le prince ou la société25 ? Pour répondre cette question, il
faut partir du principe wébérien selon lequel toute action juridique dotée de sens a une
puissance rationnelle. Cette puissance se manifeste en acte, dans le droit coutumier,
22 DRH, B, III, p. 62.

23 "De aceea, am cercetat domnia mea este ca unul ca altul
au de la
Cf. la charte de 18 mai 1626, DRH, B, III, p. 18-19 : deux soeurs sont affréries deux
conditions qu'elles « prennent soin des péches <de leurs frres n.n.>, en faisant charité »
«drept acéle surori ale a cu pomenire pentru
25 Max Weber, op. cit., PUF, 1986, p. ; voir, pour le cas roumain l'époque de
l'Ancien Régime, Daniel Barbu, contra Nemira, 2001, p. 48-70.
www.digibuc.ro
travers l'accord des agents sociaux. Est-ce que le prince se contente dire » une
nouvelle rgle, prenant acte que les acteurs sociaux ont trouvé, dans la pratique sociale,
un accord nouveau sur l'égalité des sexes qui commence s'imposer comme norme ? Ou
bien, la suite de « son », en jugea bon de mettre au privilge masculin,
puisque, dans les termes du droit de statut, l'égalité est fond& sur jus naturae : « le fils
est pareil la fille, l'un tout comme », tandis que dans les termes du droit de
fonction, les filles sont capables de prester, en échange, des services de nature
symbolique, le cas échéant, la commémoration des parents : de plus, les filles prennent
soin de et de la mémoire de leurs parents » est intéressant d'observer que le
souci de préserver un patrimoine dans la famille, principale raison pour réclamer la
substitution de la la place du fils, se voit remplacer, dans le raisonnement juridique
du prince Radu de Afumati, par deux principes : l'égalité naturelle, renforcée
l'égalité de fonction (la commémoration).
En jugeant d'aprs la pratique témoignée les documents de la période
antérieure 1527, ce fut la société qui preuve d'une capacité créative, en se glissant
dans les espaces interstitiels que les univers des rgles et des valeurs ménagent entre eux,
en mobilisant leur le systme des normes ou des taxinomies le plus adéquat26.
s'agit, en effet, d'un parcours de jurisprudence de droit commun. Si la société apporte la
pratique commune effective et la conviction commune de la conformité au droit, le
prince aura la possibilité de manifester son imperium », l'aptitude de rationalisation.
Par voie de conséquence, on est enclin voir dans l'énoncé du prince Radu de la
Afumati une rgle juridique octroyée dans le domaine du droit civil, dont le caractre est
assuré par son aspect formel, dépourvu de contrainte juridique, sauf la garantie de
l'autorité princire et le consensus des acteurs sociaux.
D'ailleurs, n'est pas inutile d'observer, dans les chartes octroyées par ce
prince, la fréquence de l'apparition de la femme coté de son dans les actes
concernant la propriété, élément inovatif qui sera intégré ensuite dans la norme. Qui plus
est, une lecture des procs jugés le met en évidence une certaine tendance
protéger les des femmes, qu'on ne saurait pas trouver chez ses prédécesseurs.
Néanmoins, on ne poura ignorer désormais la prééminence de la charte de 1527
en tant qu'énoncé normatif de l'égalité des sexes, sur le code de droit positif Indreptarea
legii 1652), reconnue dans l'historiographie juridique comme la du privilge de la
masculinité en Valachie27.
3. 1528-1550 15 occurrences ; la plupart des acteurs sociaux sont des paysans
possédant des terres en indivision. L'usage de la juridique la place
du » donc préserver la position de la communauté familiale dans la propriété
collective villageoise et doit étre envisager dans le systme plus vaste de la dynamique
de l'indivision familiale.
ce point de la discussion il est peut utile de s'interroger, encore une fois,
sur le type de communauté familiale qui existait en Valachie au sicles28. De
nombreux documents, ceux en particulier qui concernent la vente, la donation ou toute
26 Bernard Lepetit, op. cit., p. 20.

27 feudale din Dictionar, Bucurqti, 1988, p. 310-311.
28 Des formules utilisées dans des recherches plus récentes famille élargie
Solcan, istoria sec. XVI-XVII, dans Istoria României. Pagini
transilvane, Cluj, 1995, p. 117.
www.digibuc.ro
40 Violeta Barbu
autre forme d'aliénation, témoignent sur l'assentiment des fils et de la femme coté du
pre, administrateur du patrimoine, ce qui amne croire qu'il s'agirait de famille-
souche (parents et enfants habitant provisoirement avec leurs parents)29 ou du premier
type d'entité familiale, d'aprs la classification donnée par Juliusz Bardach pour les pays
de l'Europe Centrale39. D'autres types évoqués par Bardach - la frérches et la
communauté élargie, englobant les villageois copropriétaires voisins - s'y retrouvent
aussi, mais d'une manire statistiquement moins fréquente.
Faut-il s'étonner du grand nombre d'affrrements pre/fille(s) dans les
communautés paysannes valaques? Cette catégorie occupait, du point de vu statistique,
une place privilégiée dans la typologie de la substitution. Aucune trace au niveau du
discours ne nous éclaircit sur les vrais fondements de adoption des filles/sceurs. De
toute façon, ne s'agit ni d'un règlement de conflit, ni de l'intention de légitimer une
solution équitable pour l'accs des femmes au patrimoine immeuble. Pourtant, de faibles
indices il y a l'appui de ce dernier argument d'équité, mais je doute qu'on en
puisse faire un précédent juridique pour un comportement social. exemple, quelques
témoignages provenant du monde des villages attestent adoption fraternelle des filles
sur les terres de la famille titre d'instrument d'assurer la dot, défaut des biens
meubles (bétail, grains) et de argent comptant.
Alors, quelle serait le vrai ? C'est l'indivision et le souci de la préserver qui
animent les acteurs sociaux ? Au sicle, le des frérches paysannes »,
selon l'expression de Marc Bloch31, y compris « la fraternité artificielle » fut une
coutume largement répandue en Valachie, surtout pour des raisons de transmission de la
tenure32. Gheorghe a dénombré 222 affrrements entre membres de la méme
famille et 268 entre personnes étrangres33. La substitution faisait également partie de
cette dynamique contractuelle34 qui, tout en laissant les traces dans les documents
29
André Bourguire, L'anthropologie historique, dans nouvelle Histoire, sous la
direction de Jacques Le Goff, Paris, 1978, p. 137-161; idem, Pour une typologie des formes
d'organisation domestique de l'Europe moderne siècles), dans Annales ESC, 1986, nr.
3, p. 643 (le type moyen-occidental); P. Chaunu, Histoire, science sociale, Sedes, Paris, 1974, p.
353-367 ; Istoria dreptului românesc, responsables Dumitru Firoiu, Liviu P. Marcu, vol.
Bucarest, 1984, p. 251.
Juliusz Bardach, L'indivision familiale dans les pays du Centre-Est européen, dans
Famille et parenté dans l'Occident médiéval, sous la direction de George Duby, Ecole française
de Rome, 1977, p. 340-341.
31
Marc Bloch, della e la nascita dell'individualismo agrario , trad. it.,
Jaka Book, 1997, p. 15-16.
32
Tout comme en Italie méridionale, en pays roumains l'affrrement n'était donc
seulement une forme d'association permettant de mettre les biens en commun, mais un artifice
juridique pour assurer une succession la famille, A. Marongiu, L'affratellamento come negozio
giuridico, dans Studi di storia e dirritto in onore de A. Solmi, vol. Milan, 1941, p. 259-300.
Gh. op.cit., p. 10-80; la fleuraison de cette coutume dans les pays danubiens et
en Ukraine se produit une époque plus tardive par rapport l'Hongrie, J. Bardach, op.cit., p. 347.
Marcel Emerit fut le premier parler du caractre contractuel de cette institution,
L'adoption fraternelle en Valachie et son influence sur la formation de la propriété collective,
dans Mélange de la Bibliothèque de l'Institut Fraçais des Hautes Etudes en Roumanie, Bucarest,
1928 (tirage part), p. 1-17.
www.digibuc.ro
d'archives, nous instruit surtout sur une étape de déclin de indivision35. En effet,
affrrement et sa forme particulire qui est la substitution, se propagrent et eurent
besoin juridiquement formalisées, juste au moment ou la propriété individuelle
était bien enracinée. C'est pourquoi l'institution de l'indivision devait un
caractère solennel, dont on n'avait pas besoin le cadre de la communauté familiale
existante rendait possible l'extension de l'indivision d'une façon naturelle, selon les
pratiques coutumires.
4. 1551-1600 ; 26 occurrences ; en commençant de 1557 (4 occurences), le
syntagme lle la place du » est systématiquement abandonné en faveur d'une
terminologie plus explicitement contractuelle : instituer, léguer, disposer » (a wza, a
tocmi), ce qui montre abandon de la fiction juridique de la substitution en faveur d'un
contrat soit d'affrrement, soit de dot ou en faveur du testament qui gagne de plus en
plus d'autorité. Au fur et mesure que la dot devient le sujet de réglement juridique, le
recours la substitution devient superflu ou, en cas exceptionnel, opérateur lorsque les
parents sont constraints faire des distinctions entre plusieurs filles dotées ou
héritires36. Il est supposer que la généralisation, la fin du XVIe sicle et au début du
XVIIe sicle du régime dotal et, par conséquence, du principe propter dotem ait
abouti un nouveau renforcement du des rapports d'agnation37.
Pluralité des
Des données et des considérations précédentes, il en résulte une autre
classification :
1. Filles, mariées ou célibataires, associées sur le patrimoine indivis par adoption
fraternelle, coté des frres ;
2. Filles mariées ou célibataires associées réciproquement sur le patrimoine

indivis, faute de descendants per masculos ;
3. Filles mariées, associées réciproquement et avec leurs maris sur le patrimoine
indivis, faute de descendants per masculos ;
4. Fille unique, mariée ou célibataire, héritire universelle, faute de descendants
per masculos 8.
Quelques observations s'imposent en marge de cette typologie : il est surtout
évident que ces pratiques conservées dans les documents constituent un
normatif assez hétérogène. Les variables du censées l'organiser d'une
manire cohérente, auraient du la dot et les descendants masculins. En d'autres
termes, les pratiques de type aurait du trouvé une justification raisonnée dans l'absence
de la dot, tandis que les trois autres semblent déterminés par l'absence des
Cf. M. Emerit conçevait le processus rebours: l'adoption était censée d'engendrer et

de consolider la propriété collective.
36 V. doc. 12 novembre 1576, DRH, B, VIII, nr. : le logothte pre de quatre
filles, décide de doter deux et de donner deux autres droit de possession sur la tenure, la
troisime puisqu'elle resta orpheline sans bijoux » la quatrime pour avoir soigné
ses parents ; ibidem nr. 251, une fille reçoit la dot, l'autre est affrérie avec son frre sur la tenure
etc.
V. M. Bellomo, Ricerche sui rapporti patrimoniali tra coniugi. Contributo alla storia
della famiglia medievale, Milano, 1961, p. 163-185.
www.digibuc.ro
42 Violeta Barbu
descendants masculins. Or, il est bien clair que dans les pratiques de substitution, la
compétence des de devenir des fils ne prend pas en compte et ne fait point de
distinction sur leur statut marital, sur l'absence ou la presence de la dot, sur l'absence ou
la présence des autres descendants per masculos.
Le risque de cette interprétation est d'éliminer la dimension temporelle de
cette configuration normative. Mais l'historicité du ne suppose pas
automatiquement le recours la chronologique. Ranger tous les exemples sur l'axe
chronologique nous mnent la tentation de croire une complication progressive du
L'examen de la configuration des pratiques contredit cette assertion.
1600, les substitutions de type et 2 disparaissent progressivement, tandis que les types
3 et 4 s'avèrent viables jusque dans la modernité.
Le mariage en gendre
Un cas particulier de substitution, le gendre la place du fils, conséquence

secondaire de la substitution fille unique ou dernière-née au lieu du fils, aura une
existence plus longue. H. Stahl en a saisit les effets au XXe dans le monde
rural, les contraintes du dominant de famille patrilocale. Ses stratégies
ont traversé la modernité: le genre qui vit avec sa femme et ses beaux-parents adopte le
nom de leur lignage38 et prend une position d'infériorité sociale dans la communauté
église et au cimetière).
Les exemples rares (5 occurrences dans la période 1400-1650) que j'ai pu
enregistrer tiennent apparemment l'état des sources. Dans la attestation le
11 mars, que j'ai pu identifier, c'est le gendre qui apporte la dot dans la maison
de son beau-père : de l'argent (2 800 aspri), un cheval et 4 boeufs, condition que sa
femme qui est la fille ainée, donne la dot ces deux soeurs cadettes. Depuis la
occurrence la de cette série, qui datte de 16524°, on n'eut pas besoin
de l'autorisation du prince pour reconnus comme gendres héritiers du patrimoine de
leurs beaux-parents. Détail significatif qui nous laisse soupçonner un ultérieur
développement souterrain, mais caché dans le silence de la coutume. C'est sans
doute ce qui explique le fait que cette institution ne laissa que de rares traces dans
les documents. En analyse, si la substitution « mariage en gendre » eut
une vie plus longue, la modernité, il est bien que la substitution cessa
un réseau de pratiques travers laquelle la famille pourrait toucher la grande
échelle de l'organisme social.
38 II est bien connu le cas du sluger Preda, le mari de Florica, la fille du prince Michel le
Brave qui prit le nom de sa femme : Preda Floricoiul, espce de sobriquet, signe de son infériorité
sociale.
B, VII, p. 168-169.
notre étude Privilegiul mezinului : Mtre realitatea basmului,
dans AG, (VIII), 1998, p. 49-62.
www.digibuc.ro
Une perspective comparée

Est-ce qu'on peut supposer un état préexistent plus raisonné de la pratique de la
substitution ? Est-il légitime de chercher dans le silence de la coutume la gense d'une
pratique cohérente, pure, non contaminée, est-il possible de dégager dans la stratification
sociale un archétype, compliqué ensuite par l'usage ? Ou faut-il se résigner reconnaître
la pluralité d'un univers normatif et d'un de pratiques ?
un certain point de leur démarche, les historiens (Marcel Emerit, P. P.
Panaitrescu, George Fotino) ont convoqué la perspective comparative. Du point de vue
épistémologique, cette méthode classique a été parfois dénoncée comme asymétrique.
Forcément, s'agit toujours de mettre répreuve la conformité d'un objet que l'on
connaît moins ou peu ou pas, un objet qui pour sa part est connu. De plus, la
comparaison met le problme des frontières (culturelles, politiques, religieuses) ; Marc
Bloch avertissait sur le risque de ne comparer que les sociétés limitrophes ou
contemporaines, puisqu'on ne trouve que ce qu'on avait pressenti. Mais la fois, dans
son article sur l'histoire comparée des sociétés européennes41, Bloch avançait le
du mélange, des passages, des médiations, des transferts et des emprunts.
L'intuition d'une analogie entre le statut de la femme dans la coutume valaque
de la succession et le jus valachicum observé par les habitants roumains de la
Transylvanie, sujets la fois au droit coutumier hongrois, en effet pleine de
suggestions. A ce propos, Marcel Emerit convoque deux documents (1449 et 1509)42,
selon lesquels les héritiers masculins collatéraux se voient obligés juxta ritum Valachiae
de constituer la dot d'une seule descendante directe, celle-ci n'ayant rien hérité. Un
autre document, provenant du pays de se la substitution des deux fines
en fils, per defectum masculos. S'il est légitime de comparer ce celui de la
Valachie, comme d'ailleurs Emerit le fait, on ne saurait néanmoins ignorer les coutumes
successorales des autres peuples transylvains : les Hongrois et les Szeklers.
Caractérisée par un d'inégalité, la coutume hongroise43 (regni
consuetudine), n'exclue pas la femme, pour laquelle on prévoit la quarta ou
puellaris, c'est-à-dire le droit de la fille de bénéficier, sa dot, d'un quart de la
masse successorale, si elle se marie un noble. Il s'agit bien de la réception du
germanique d'assignation nuptiale". Celui-ci réservait la femme le tiers ou le quart des
biens héréditaires de son époux ou de son Elle touchait son droit la du
et indépendamment de la dot et des dons de noce (res parafernalia). défaut des
descendants masculins, on lui accorderait la capacité juridique de substituer le fils
(praefectio), s'il y avait la volonté librement manifestée de son sanctionnée par
l'autorisation royale. En cas de déshérence absolue ou si la volonté de de cuius avait
41 M. Bloch, Pour une histoire des sociétés européennes, dans Revue de

historique, XLVI, 1928, p. 15-50, repris dans Mélanges historiques, I, Paris, 1963, p. 16
40.
42 Marcel Emerit, femme en Roumanie pouvait-elle hériter? 4-6.
K. Kadlec, Verbocyevo Tripartitum a soukrome pravo uherske a chorvatske slechty
nim obsazene, Prague, 1902, p. 191 sq. ; R. Rauscher, rodinem nedilu ceskom a uherskem
pravu zemskem pred Tripartitem, Bratislava, 1928, p. 125 sq. ; de feudale,
s. movenitor.
Paolo Cammarosano, Les structures familiales dans les villes de communale
dans Famille et parenté dans l'Occident médiéval, p. 183-184.
www.digibuc.ro
44 Violeta Barbu
pas fait recours la praefectio, le patrimoine irait au du roi. usage de la rgle

dans le coutumier Tripartition nous montre que, dans la pratique, la fille
pourrait exiger elle-meme au roi la praefectio si elle était la seule héritire ou pauvre ou
mariée un noble sans possession.
Le droit coutumier des szeklers rédigé en écrit dans Les Constitutions de
a contre, un d'exclusion, accordant aux le privilege de succession,
condition qu'ils prévoient la dot de leurs Faute de descendants per nzasculos, le
patrimoine était transmis la virilisée ». Lorsqu'il y avait deux sceurs, le
patrimoine devait d'une manire néanmoins, la cadette alait hériter la
maison des parents.
n'est pas difficile observer que la pratique de la substitution (praefectio)
était présente dans tous les deux systèmes, qui lui font place d'une manire plus
coherente, par rapport la pluralité des coutumes valaques; de la coutume des
szeklers avre plus proche, pareil au en Valachie.
Dans la pratique des roumains transylvains, les choses semblent beaucoup plus
compliquées. Chez les familles des nobles originaires de Banat, le privilege masculin ou,
au contraire, l'égalité des sexes sont mis ad libitum. Il s'agit du libre choix de
la stratégie la plus appropriée qui puisse servir et le patrimoine de
chaque famille. La famille par exemple, s'est montrée attachée au privilege
masculin jusqu' au moment ou ses membres prirent, en 1458, la de s'affrrir la
famille de Bizere ; l'acte juridique concernait tous les descendants des Bizere (filiis,
et consanguineis suis), tandis que les Racovita excluaient les (natis scilicet
et nascendis masculini)46. Prenons un autre exemple qui rend compte de la capacité des
acteurs sociaux de manipuler les normes leur : le cas de la famille Fiat, originaire
de Caransebes. Dans un document émis Caransebes en 1531 par les juges des nobles de
la ville, on témoigne que le noble roumain Francisc Fiat d'Armenis s'oppose deux
decisions royales, concernant la succession des biens de la famille. L'enjeu est important
puisqu'il s'agit une fortune importante de 21 tenures dans le district de Caransebes et
Mehadia. On y trouve énoncé, d'une manire plus explicite, le privilege de la
masculinité. Le noble concerné s'est préoccupe de temoigner et de protester égard
du fait que lui, aussi bien que ses prédécesseurs, sont habitués et ont été habitués de tenir
en possession les terres selon la descendance masculine, pas » « per modum
protestaciones et inhibiciones protestare curavit in hunc modurn, quod licet ipse et
predecessores sui possessiones infrascriptas ad semenam virilem et non usus
esset et usi fuissent Francisc Fiat contre les droits de deux héritires
concurrentes, Ana, fille unique de Ladislau Fiat et Ecaterina, unique de loan Fiat et
de Magdalena Racovita. si la famille Racovita pratiquait seulement le privilege
masculin, les femmes de la famille Fiat étaient capables d'hériter. Le grand-pre de
Ecaterina, Ladislau Fiat de Armenis, a sollicité au roi Vladislav la praefectio, en
occurrence le droit de transmission sur la ligné feminine. D'ailleurs, en 1525, le roi
Ludovic II confirmait Ecaterina, encore mineure (nobilis puella) le droit de possession
Székely Oklevéltár, ed. Szabo Karoly, Cluj, 1876, vol. II, p. 120-121.
46 Costin Fenesan, Documente medievale (1440-1653), Timisoara, 1981,
p. 40-42.
C. Fenesan, op. p. 52-54.
www.digibuc.ro
sur les tenures de son Autrement dit, Francisc Fiat s'oppose, au nom de la
coutume, une décision prise par son et confirmée par deux rois.
De l'autre coté de la Transylvanie, dans le pays de les statuts de 1508
stipulaient que les femmes, selon la loi des roumains (in lege valachorum) n'ont pas de
droit de succession aux héritages nobles, mis part les parties prévues pour les
conjointes (portionibus uxorum). Qui voudrait transformer (praefectio) sa fille/ses filles
dans des héritiers masculins devrait posséder un acte parfaitement légal, scellé
octroyé par le dominus terrae et ensuite les juges du pays".
Faut-il reconnaître ces traits un certain fonctionnement social des normes
coutumières caractéristiques aux roumains de la Transylvanie, qui fait que les pratiques
de succession adoptées, comme on l'a vu, par chaque famille restent dans le sens
wébérien, des droits subjectifs ? La réponse semble affirmative. Il y a plus ; dans le droit
de la famille, on ne peut plus parler des pratiques cohérentes caractéristiques une classe
ou groupe social, puisque, de toute façon, il y a une pluralité des pratiques qui changent
pas seulement d'une famille l'autre, mais d'une génération l'autre, au sein de la
famille.
partir de ce constat, il est donc possible, me semble-t-il, d'imaginer une
hypothétique association entre le privilège de la masculinité avec exclusion totale des
femmes, spécifique au droit coutumier valaque, et la coutume hongroise de la praefectio,
défaut des descendants masculins. L'élément nouveau, en Valachie, fut la mise
l'ceuvre de l'institution de l'affrairement pre/fille(s), fait une substitution déguisée,
probablement d'origine de cette pratique, qui n'obtient jamais la
reconnaissance du droit imperial.
Consensus principi
Le transfert de la substitutio en Valachie a entraîné aussi l'intervention

obligatoire du Tiers (tertium), ce qui fait que tous les actes de cette
soient réglés autorité du prince. D'une implicite, cette exigence trouve son
expression dans une charte de 1570, le 19 juillet51. Parmi les autres du dossier,
c'est le seul cas de revendication en vertu d'une prétendue substitution. Calea, une des
trois de du noble de porta plainte contre ses deux sceurs,
Rada et Vladaia, en réclamant, pour elle seule, toute la fortune de son et de son
défunts. avoir donner la dot deux de ses filles, le aurait institué l'égalité
entre son $uica et la troisième Calea. le de son celle-ci a la
prétention de le substituer et, par conséquent, de devenir titre universel. Le
prince fit appeler en instance la de ces trois filles qui s'opposa aux prétentions de
Calea, faute d'une attestation de la de substitution. Le conflit nous instruit sur la
48 Ligia Boldea, nobile de Caransebq (sec.

XV-XVI), dans "Medievalia Transilvanica", IV, 2000, nr. 1-2, p. 98.
D. Prodan, lobágia Transilvania Bucuresti, 1968, 4.
V. la dernire prise de position sur le rapport entre l'affrrement dans les pays
roumains et la législation impériale byzantine, qui n'en fait pas mention, Evelyne Patlagean,
Christianisation et parent& rituelles. Le domaine de Byzance, dans Annales ESC, XXXIII, 1978,
nr. 3, p. 632.
DRH, B, VI, nr. 216.
www.digibuc.ro
46 Violeta Barbu
distinction opérée, l'époque, entre la dot et la substitution, la un acte formel

et légal (confirmé par le prince) étant requis.
Faire basculer le privilège de la masculinité par substitutio per defectum semine
semblait une pratique raisonnable et efficace. Mais dans le jeu des rapports, la
cohérence de ce fut bouleversée, lorsqu'il croisa les séries des pratiques
d'adoption fraternelle, dont apogée se situe au
L'entrelacement de ces séries de pratiques, y compris la rgle de l'égalité, fonde
la configuration d'un normatif pluriel et assez imbriqué. L'absence de
distinctions pertinentes au niveau des normes de la substitution aboutit au début du
XVIIe son élimination progressive. Un coup décisif lui porta la reconnaissance
officielle en 1555 de l'autorité du testament et la dissolution de la propriété indivise.
Mais faut-il conclure que l'accord social des acteurs sur le privilge de la masculinité se
défait ? Je ne le pense . En dépit des normes égalitaires de souche byzantine
(Indreptarea legii, 1652), l'accord sur le privilge de la descendance agnatique se
réorganise en subsidiarité aprs cette date et aprs avoir abandonner la substitution, pour
émerger de nouveau dans le droit positif la du (Pravilniceasca
condicá, 1780)52. De nouvelles pratiques seront mises l'ceuvre dans cette période, la
plupart relevant du droit coutumier53 ou de l'usage du testament. la différence de la
substitution, elles seront organisées dans un sens contraire, dans le but de contourner la
norme de l'égalité.
52
Istoria dreptului coord. par Dumitru Firoiu et Liviu P. Marcu,
Bucuresti, 1984, p. 257-259.
Par exemple l'institution "du foyer" (instituda cäminului), qui prévoit l'exclusion des
femmes de la succession des tenures qui représentent l'origine d'une famille noble (Legiuirea lui
Caragea) ; a ce sujet, notre étude mezinului, p. 49-50.
www.digibuc.ro
JOCURILE VALAHIA
SECOLULUI AL XVIII-LEA.
STUDIU DE CAZ: CONSTANTIN BREZOIANU VS. MARICA FILIPESCU*
CONSTANTA GHITULESCU
Istoriografia româneasci familia. Perioada veche de la 1945, cunoaste

o dezbatere cu privire la familie. Istorici, sociologi, juristi etnologi s-au aplecat
asupra acestui cercetând aspectele referitoare la sistemul succesoral, statutul
conditia a femeii, cdsätoria divortul. Analiza sistemului succesoral a
un numär important de studii, unele dintre ele astäzi valoarea. Dar
toate aceste cercetdri de la 1945 prin lipsa surselor de
documentele. Ele se prezintä ca o amdnuntitä asupra diverselor Pravile Coduri
de legi, ca cercetarea sustinutd planul practicii juridice cotidiene.
1945 suspectä se asterne asupra acestor subiecte de istorie Când la
1970, Anicuta Popescu un articol asupra cdsätoriei, ea nu face decât
cercetarea la 1945, o "vulgarizare" a pravilelor, adauge nimic
plus. ce autoarea reprosa poate retinut ca pentru propria
cercetare. Dar iatä ce spune: "In istoriografia veche, studiul acestei institutii (a
n. n.), in lumina pravilelor a obiceiului juridic din secolul al XVII-lea, a fost neglijat,
cercetdrile unor aspecte particulare ale acestei probleme sunt necorespunzdtoare din
punct de vedere prin baza documentard restrânsd, prin caracterul
fragmentar prin pozitia autorilor fatä de problemd... S-au publicat in acest sens lucräri
articole cu generalizdri lipsite de documentarea Generalizare, cuvântul
bine ales, el se potriveste foarte bine cu articolul mai sus-amintit care apare ca o
prezentare a glavelor a zacealelor din Pravila de la Govora, Pravila a lui
Eustratie indreptarea legii de alti
zeci de ani, Andrei Pippidi manifestd interesul asupra dragostei la români,
articol intitulat sugestiv, Amour et société; arrièere-plan historique d'un problème
littéraire3, un bun inceput, dar abandonat de autor anii urmdtori. Ne-am asteptat ca
1989, studiile in aceastä directie, atât de cercetatd Occident,
prolifereze. Din päcate suntem in domeniul articolelor acestea destul de putine.
*0 variantä a acestui articol a fost prezentata la masa organizata la New

Europe College data de 25 noiembrie 2002 tema "Istoria antropologia familiei.
Istoriografie noi de cercetare".
A. Popescu, condifia a femeii din Tara
Moldova in secolul al XVII-lea, "Studii", tom. 23, 1, 1970, p. 57.
2 Ibidem, p. 80.
Andrei Pippidi, Amour et société; historique d'un problème littéraire,
"Cahier d'études litteraire", nr. 3, 1988.
www.digibuc.ro
48 Constanta Ghitulescu
Printre ele trebuie articolele Violetei Barbu4, Mariei Magdalena

Mihai Ungureanu6. nu are ca subject de cercetare familia, cartea
lui Toader recent nu poate cu vederea. incercarea de a
"societatea mentalitätile colective", Toader analizeazd
mari "atitudinile" tdranilor din Transilvania fata vietii a mortii. Cartea
este bine bine documentatd este de o vastä bibliografie7. De asemenea,
o carte trebuie aici, dar sens negativ, ca modelul ideal despre cum nu
trebuie se istoria. Este vorba de cartea lcan, Familia secolul al
la Editura Universitätii din 1999. Cum
cartea "s-a bucurat" deja de atentia criticii de specialitate nu vom insista8.
"In jurul unui : Filipescu vs. Costandin Brezoianu. de
la o serie de documente cu privire la familiile Brezoianu Filipescu, mare parte
inedite, vom surprindem importanta de boierimea
a secolului al XVIII-lea. copil, este sau pune o
serie de probleme particulare : constituirea unei zestre, alegerea unui bun partener
din punct de vedere economic, simbolic, prepararea unui mare cu
participarea unui mai mare de nunta§i, de de Strategia
matrimoniald nu se supune unor anumite reguli dinainte precizate, cum am tentati
credem9. Ea se va construi treptat functie de interesele imediate de
urmarite, anume : transmiterea patrimoniului, perpetuarea neamului,
constituirea unei largi retele de aliante. Pentru au fost alese
familii boiere§ti, Filipe§tii Brezoienii, ambele aflate prim planul vietii politice la
sfaritul secolului al XVII-Iea inceputul celui ambele au avut politici
matrimoniale interesante, ambele vor anii 40 ai secolului al XVIII-lea. Cele
familii s-au aliat probabil la inceputul secolului al XVIII-lea ani mai s-au
separat, posibilitatea vedem acest conflict nu numai pe actorii
direct implicati, cei doi soti, ci familia
Pe la 1731, mahalaua Brezoianu era mare. Marele boier Costandin
Brezoianu vel dorea divorteze. Cei doi soti proveneau din marile familii
boiere§ti ale vremii. Costandin Brezoianu era fiul lui Brezoianu, mare postelnic,
mare ban mare vornic vremea domnitorilor Constantin Brancoveanu (1688 - 1714)
Violeta Barbu, "Ceea ce Dumnezeu a unit, omul nu ". Studiu asupra

divorfului Tara perioada 1780 - 1850, RI, 1992, nr. 11 - 12, 1143 - 1155;
Eadem, de familie. Eseu asupra familiei patrimoniale Tara secolul al
XVII-lea, RIS, 1, 1996, p. 29 - 50; Privilegiul mezinului: realitatea
basmului, AG, V (X), 1998, nr. 1- 2, p. - 76.
Maria Magdalena Székely, Structuri de familie societatea
molodoveneascd, AG, IV (IX), 1997, nr. 1 2, p. - 117.
6 Mihai Räzvan Ungureanu, ale Europei. Despre
societatea la inceputul secolului XIX, "Secolul XX", 1997, - 115.
Toader Transilvania la inceputurile timpurilor moderne (1680 - 1800).
Societate colective, 2001.
8 Vezi recenzia de Maria Magdalena Szekely SMIM, XVIII, 2000, p. 281 -
286.
acest sens vezi P. Bourdieu, Les strategies matrimoniale dans le de
reproduction, Annales ESC, nr. 3 - 6, 1972, p. 1107 et condition paysanne, "Etudes
rurales", 5 6, 1962, p. - 135.
www.digibuc.ro
Jocurile in Valahia (sec. XVIII) 49
$tefan Cantacuzino (1714 - 1716). Ascensiunea a acestui boier

o matrimoniald fiicei sale, Stanca, cu
marele Radu Cantacuzino i-a asigurat cele mai importante dregdtorii in ierarhia
politick dregkorii ocupate, de altfel, numai timpul domniei lui Cantacuzino,
fratele ginerelui Cea de-a doua Ilinca a fost Bäldceanul,
cea de-a treia, Despa, Cârstea, lui arstea Popescu, mare vornicm. hi de
Costandin Brezoianul, a mai avut 4 Fiera,
Despre carierele momentul de foarte putine lucruri'2.
ceea ce prive§te identitatea Mariei Filipescu, lucrurile se un pic
altfel. Paul Cernovodeanul crede este lui Grigore Filipescu mare pitar a
deoarece cei doi apar ca semnatari ai scrisorii de angajament de
Filipescu13. Dar din testamentul pitar Grigore Filipescu reiese el nu a
fost cu Voichita, ci Ilinca. Printre copiii celor doi se o cu
numele de dar ea nu poate solia marelui Costandin Brezoianu dintr-un
motiv foarte simplu, la 21 martie 1736, când taal ei diata, ea nu era
iar tatäl ce urma a se vinde pentru a-i face nunta pentru a
de doi Radu, principalii ai patrimoniului
familial. La acea numai era Greceanu mare serdar.
grijului, Grigore Filipescu mo§tenitori pentru sora
aceea§i zestre pe care el o alcdtuise pentru prima Pentru mai sigurantk el
nota cu minutiozitate ceea ce revenea Marie ca zestre ceea ce trebuia a se vinde
pentru a face o frumoasd. Ba mai mult, el nota lipsa de zestre ce rämäsese
primei sale
Scrisoarea de angajament a Brezoianu, Filipescu, era la
20 septembrie 1731, a§adar, cu mult testamentului, din care reiese
(taal o nume§te astfel testament) fiica lui Grigore era o Totodatk
trebuie precizat doi Filipe§ti apar in document in calitate de rude nu de
De altfel, scrisoare nu se precizeazd prea gradul de rudeniei, existent
trei. posibilitate eliminatk o foarte tentantk
Filipescu, fiica lui Matei Filipescu a Mariei Maria,
Pentru cariera acestui boier vezi N. Stoicescu, Dictionar al marilor din

Tara Moldova, BucureVi, 1972, p. - 125.
N. Stoicescu in dictionarul nu vorbe§te de Matei. El apare ca al marelui ban
Brezoianu serie de documente individuale cum este de la 5 iunie 1729 unde are
rol de boier hotarnic, sau din 2 februarie 1722 unde apare de
ambele documente declinânduli identitatea ca al fostului mare DANIC, Fond
Mitropolia Tärii Românqti, CCC/8, CCCXXXI/1. Vezi documentul din 8 decembrie 1729 unde
Despa Brezoianca un sigan Arghirei vel portäreasa. La semndturi apar doi fii, Costandin
Fiera. Mitropolia Tärii Române§ti,
12 N. Stoicescu, op. cit., p. 124 - 125. Dar i Mihai banul Cantacuzino, Genealogia
Cantacuzinilor, Nicolae BucureVi, 1902, p. -315.
13 Vezi Paul Date de interes socio-medical izvor românesc de la
secolului al XVIII-lea, SMIM, vol. XIII, 1995, p. 144.
DANIC, Fond Mitropolia Tärii Române§ti, Vezi i Hoindrescu,
Contribufii la istoria familiei Filipescu in veacurile XVI - AG, V, 1998, 1 - 2, p. 295 -
296.
www.digibuc.ro
50
Ipoteza este confirmatd de un alt documet de la 1718 aprilie 19, unde

cei doi Costandin, apar acest document, Costandin
Brezoianu are drept de protimisis satul Filipevii din Prahova, sat care
prin zestre sotiei sale. Despre ce este vorba? La popa Dumitra$co din
partea sa de mo$ie din sat pentru o ce o are de jupan
Chiriac de la Câmpina. Pentru define mare parte din mo$ia satului, Costandin
Brezoianu intervine popii Dumitra$co, lasându-i totu$i mo$ia,
acestuia. Preotul nu va putea niciodatd mo$ia altcuiva: o
nu volnic a o vinde altora, ci la noi sä vie o Actul este semnat de
doi soti, dar semneazä cu numele ei de Filipescu. Ca martor al
acestei apare Pârvu Cantacuzino. Precizarea identitätii acestei femei este
deosebit de importantd, miza acestui proces de a constituit-o averea
zestrea
Cäsdtoriile fetelor lui Filipescu sunt de asemenea bine familia
inrudindu-se cu Caramanlâu, Bujoreanu apoi cu Ruset". Dar copii de
sex masculin, Matei a avere cele trei fete ale sale näscute dintr-o a
se pare de Maria, cea de-a treia a sa, eliminând-o pe cea
de-a patra fiicä rezultatd dintr-un mariaj anterior. De aici, conflictul moartea
mama Maria, fiica lui Grigore Filipescu a Saftei Sturza. Aceasta,
considerand a fost nedreptätia prin zestrea primitä, la moartea tatälui revendicd de la
mama o parte din mo$tenirea de ceau$ul de
aprozi, mai ales de socru, capuchehaia la Constantinopol, ea sporeascd
averea Ecourile acestor procese vor testamentul Ancutei, al
Ajunse la senectutii, ele vor aminti cum mici erau de
mama pe la u$ile tribunalelor. una, alta ar vrut sä se pe acestei
care le-a adus numai necazuri, dar nici una, nici alta n-o va face. cum
testamentul Filipescu : "las nepotd-mieu Costandin Caramanläul mo$iia ot
Foc$ani sud nu i cade las nimic dästul ne-au ne-au prädat
urma miei ne-au fäcut nedreptate, socru-sdu putere
postelnic capichihiia la maica-mea pä la cu noi
trele mici zestrea mo$iile
dän Moldova ai jupânesii
unei politici familiale, Costandin au constatat la scurt
timp nu prea au nimic comun, de averea onoarea ce
trebuiau prezervate cu transmise intacte mo$tenitorilor de drept. câtiva ani
de cäsätorie, plictiseala", cochetând cu Vasile Saigiul. Se
pare pe la 1731, relatia dintre doi de mult aceastä devenise un
lucru destul de serios, capabil pe Obraz de chiste, boierul nu
poate suferi o asemenea ru$ine, mai ales majoritatea slugilor vecinilor cuno$teau
demult "legdtura de a jupânesei. A$adar, el cere ajutor mitropolitului
15 Hoindrescu, art. cit., p. 289 - 290.

16
DANIC, Fond Mitropolia
Hoindrescu, art. cit., p. 289 -290; Vezi N. Stoicescu, op. cit., p. 178 - 179.
18 DANIC, Fond Manuscrise, mss. 705, f. 261v, documentul din 18 septembrie 1700.
DANIC, Fond Mitropolia Române$ti, CCXCIII/39 LXX/3. Vezi Fond
Manuscrise, mss. 454, f. 245v 246 Fond Achizitii Noi, XCIV/15.
www.digibuc.ro
Jocurile Valahia (sec. XVIII) 51
singurul spune astfel de cazuri. Mitropolitul citeste

plangerea, reflecteazd desi adulterul este dovedit, nu vrea acorde pe
motiv cei doi sunt obraze de cinste trebuie reprezinte un exemplu demn de urmat
pentru cei multi "prosti" este folosit pentru a-i desemna pe
din clasa de jos). Dar care sunt faptele? De timp, era
peste cap de amantul ei pe introducea odaia sa, pe din dos, cu ajutorul
slujnicei, Slamna a unei vecine, Ilinca Mucioaia, complice la amorul dintre
cei doi. de celelalte slugi din cask pune la cale un flagrant la care-i
pe prietenii lui, boieri ai divanului. Participarea acestora nu este
ei vor deveni indispensabili derularea procesului. Nestiind cel Vasile
Saigiul a venit seara ca de obicei, a calul la vecini de aici, de a
purces spre odaia amantei sale unde era voia". De data aceasta, vizita i-a
fost de feciorii din care au intrat au ia la pumni. cu
chiu cu vai din Vasile se refugiazd casa Mucioaia
povesteste speriat aventura tocmai ce au de la feciori, au mersu
la casa ei i-au spus el cu gura lui ei cum 1-au prins feciorii postelnicului Costandin
i-au luat inelul den deget i-au luat 15 den apoi, ce s-au dus
de la au mai trimis cu ginere-sd Vasile bani de au 50 cu cei
i-au dat Slanmei, i-au dus de i-au dat feciorilor,
pace cu ei". jefuit de slugile incornorat, amantul nu la
dragostea pentru altuia.
Cum rangul nu-i participe la o asemenea rusine, boierul Brezoianu
potolirea lucrurilor apoi pune slugile povesteascd fata
boieri. Apoi trece totul pe pune se semneze cu astfel de dovezi,
cere mitropolitului mai pe ocolite despartd, dar mare jurul
cazului, doar este boier nu vrea sufere o astfel de cerc restrans,
procesul este judecat. Ilinca Mucioaia este fata popii
Mihai de la biserica din mahala a popii Isac de la biserica Cretulescu. Cum doi sunt
boieri, mitropolitul le propune un compromis, cu conditia ca
iertare se va indrepta. La 20 septembrie 1731,
gresit cu toate nu sunt minciuni menite s-o dar cum
este de dovezile sotului, femeia se fata boierilor a rudelor
este obligatá ia urmdtorul angajament: eu, Filipeasca, dat-am
scrisoarea mea la dumnealui sotul mieu, Costandin Brezoianul, cum
mai nainte dumnealui mine cum nu-mi cinstea ce fac
lucruri necuviincioase, eu dumnealui cum nu sunt nici
de acelea ce aude dunmealui toate minciuni. au fost acum, eu in
ca acéia dovedindu-mä dumnealui au vrut va
eu am la dumnealui cu mare rugdciune ca iarte, de
acum nu vor mai nici de acéle voi cu dumnealui cinste
voia dumnealui, tot neamul asupra dumnealor". Actul va
semnat de Filipescu, mare care este Voichita Filipescu, probabil
Pantazi Primichiriu, mare medelnicer, cumnat, surorii Vochita, la
Costandin mare paharnic.
Scrisoarea de angajament, epocii instrument important
solutionarea conflictelor familiale, n-o va impiedica pe penduleze timp de 9
www.digibuc.ro
52 Constanta Ghitulescu
ani patul conjugal al amantului. acordul din 1731, autentificat de

prezenta inaltelor fete biserice§ti a cinstitilor cei doi soti sunt separati numai de
corp pe o nelimitatd nu carte de despärtire definitivd. toamna anului
1740, sätul de atâta ru§ine dezonoare, intervine pe mitropolitul Neofit, care
este i duhovnic, primeascd carte de despärtire zestrea care revenea
conform Pravilei. De data aceasta, procesul se public cu participarea
publicului. Vecinii sunt chemati märturie asupra unor fapte desfd§urate cu 9
ani pentru boierul Brezoianu are nevoie de probe zdrobitoare pentru a-i
confisca averea zestrea bogatei sale sotii. Acum miza procesului nu mai este onoarea,
ci averea. Vechile fapte sunt readuse la lumind, vechile documente sunt scoase de prin
cufere puse sä lucreze in favoarea boierului, numai n-are de gând cedeze
atât de u§or. Punctul tare al procesului rämâne märturia Mucioaia.
Dimineatä de 3 octombrie 1740, cele se prezintä la
Mitropolie in fata soborului de Rezultatul procesului e previzibil i Brezoianu
savureazd deja Mitropolitul Neofit prin a cele punând
de-o parte, i de alta. intr-adevär probele sunt zdrobitoare, dar dunmealui o
poate ierta pe dumneaei doar sunt obraze de cinste atât cât mai de
de ce renunte, conchide Prea Sfintia Sa. Dar nici dunmealui, nici dumneaei
n-au de gând sä cedeze fata "cuvintelor duhovnicgti" i a sfaturilor
"neputând nici smerenia cu nici un a-i precum am zis mai
sus lucru dovedit", divortul este acordat. Dar de teatru, zestrea nu-i poate
confiscatd pentru a reprimit-o patul conjugal, chiar a preacurvit cu altul.
sustinerea acestei sentinte, mitropolitul Neofit 215, 15 din
care zice urmdtoarele: "de vréme ce va curve*te muiarea cu
altii, i-i va fi i zis s-au i jäluit de multe ori, cu aceastea au n-au avut ce
mai face, nici au sä o la judecdtoriu, ce o au tinut ca pe o
s-au cu atunce nu mai poate nici necum moarte, o
la judeatoriu cum au preacurvie, nici poate zeastrele, nice alt
nemica". totu§i, mitropolitului nostru o de salvare. va
dovedi ea a continuat i ce s-a angajat prin scrisoare, va da
zestrea.
Averea Filipescu, cum reiese din testamentul este i
cuprinde un important de sate i moii care apartin de generatii patrimoniului
Filipe§tilor, moOle de la Bucov, Filipqti, Chiliani,
munti Prahova, rumâni, schimb, Brezoianu a plecat din casa
"numai cu trupul", cum singur diata sa. Casa din
Bucure§ti a trebui s-o räscumpere de la ceilalti frati i pentru se afla ruinä a cheltuit
"multi bani, fdcând curtea i ceale ce Ba mai mult, Costandin a fost obligat
se ocupe de Matei, la ingroape, .
aceste conditii apare foarte limpede de ce vrea cu pret sä punä pe
DANIC, Fond Mitropolia diata sa dar

care putea intervalul 1743 iunie 1 - 1744 mai 3, in care Fiera Brezoianu
apare ca mare vistier. Acesta din apare diata marelui arma cu acest ca martor i
calitate de ii datora 525 de Asupra dregatoriilor ocupate de Fiera Brezoianul,
vezi Theodora Sfatul domnesc mari dregatori ai din secolul al
XVIII Liste cronologice cursus honorum, Bucurqti, 1972, p. 298.
www.digibuc.ro
Jocurile cdsátoriei Valahia (sec. XVIII) 53
zestrea sotiei sale. de zile, innebunit sä noi noi probe

care s-o incrimineze mai mult pe infidela lui sotie cere cercetarea vecinilor. Cu
cartea de blestem un cleric al soborului se mahalaua Brezoianu
cerceteze pe mahalagii "cum ce chip au fost precum de-n
trecutele vremi s-au zvonit cu Vasilache saigiul dentr-alte pärti cum sä
va ver ce chip". Mahalagii nu prea au de ales cáci Prea Sa amenintä
cu afurisenia, ba mai mult cum nu se poate mai "sä mosteniti bubele lui
Ghezei sä cutremurul lui Can sä nu de agoniseala caselor voastre
ca praful nu veti märturisi adevärul precum veti iertdciune nu veti lua". La
chemarea mitropolitului vin cinci vecini: Chiriac, unchiasul Visan, Mihai
paharnicul, popa Platon Gheorghe. Ei nu-si mai amintesc mare lucru,
ulitä, Vasilache care s-a cu nu se cine pentru amanta lui scandal, Ilinca
Mucioaia implicatä aceastä afacere cu ginere-säu. Doar
Mihai paharnicul aduce ceva nou toatä aceastä poveste. El aminteste urmatoarele:
au auzit au mersu Filipeasca cu caräta la acel Vasilache s-au speriat caii din
curtea lui au fugit ia au acolo". toate märturiile culese,
procesul poate sä
Mare le Costandin Brezoianu se prezintä din nou la Mitropolie, dar pentru
derularea procesului prezenta este obligatorie. Cum ea nu se prezentase
Prea Sa se direct aducerea femeii la judecatä. acest caz,
mitropolitului Neofit este greu la incercare. Transmiterea zilei de judecatä se
deja oral intermediul unui al soborului nu prezentase prea mare dificultate,
distanta mitropolie mahalaua Brezoianu, unde locuia un obstacol.
dimineata judecatii prea cucernicul preot chir Emanuel ridicat poalele
sutanei a alergat pe ulitele mahalalelor s-o anunte pe dumneaei trebuie "sä stea
cu Costandin Brezoianu". pe prea cucernic sub pretext "i-au
venit caii va sä piece la Cum n-o crede, mitropolitul insistä diaconul Neofit
din nou casa numitei cucoane. De data asta dumneaei nu numai
dar "au alte cuvinte proaste." totusi, mitropolitul nu capituleaza chir
Metodie el drumul de báltoace noroaie al Brezoianu.
de insistente femeia promite va veni a doua zi dimineatä. Increzatori,
mitropolitul, arhiereii s-au la Mitropolie, dimineata devreme,
venirea impricinatei. ore bune de asteptare, se un preot
s-o anunte are de judecatä trebuie totusi se prezinte. Nici acesta nu are
prea mult succes o pe de nu se poate urni din
pat. Prea Sa, "nici chip nu va vie stea de cu
dumnealui vel pentru ca sä descoperim lucru mai cu adevär" se hotäräste
judece lipsa jupanesei. mitropolitul din nou Pravila pe
Armenopol pe baza acestora, voie boierului Brezoianu nu numai
zestrea sotiei dar a treia parte din avere, copiii la mijloc. Totodatd, femeia
pierde dreptul de a se mai
Desi a procesul, Brezoianu nu posesia zestrei. Testamentele
celor doi soli, cam aceiasi anii 1742 - 1744, demonstreazd
21 DANIC, Fond Manuscrise, mss. 139, f. 217 - 221v; documentul a fost folosit de
Paul Cernovodeanu, Date de p. 143 - 145.
www.digibuc.ro
54 Constanta
i-a averea a prin testament rudelor sale de

surorii sale, Filipescu, nepotilor22. diatele tot
ani au testat una favoarea celeilalte, soarta asupra aceleia
care va supravietui. moare la 11 aprilie 1743, la sora ei era deja
a§adar, ea va averii pe care o va la rândul
rudelor sale de sânge, nici ea copii.
Totodatd, nici interdichia de a nu se recdsätori nu a fost
mdritându-se, probabil 1742, Iordache, fost mare portar. Cei doi au trdit
numai 5 luni, dar se pare aceste luni au fost fericite lini§te sau putin
se diata acesteia. Prin testamentul inträ posesia mo§iilor
de la Mdgureni, lucru pe care Costandin Brezoianu n-a reu§it
ani buni de cdsnicie23.
Aceste documente ne pun mari familii boiere§ti propriile
strategii matrimoniale, propriile de solidaritate. Filipescu este
descendenta unei familii puternice, care au acumulat o avere considerabild
care au tiut creeze un grup mai larg de rude, prieteni, pe care
foloseascd caz de nevoie i pentru reglarea diferitelor ale familiei. Curajul,
indräzneala independenta dovedia pe parcursul proceselor se datoreazd tocmai acestei
descendenhe, la o familie prestigioasd bine
rehea de solidaritate. Neavând descendenhi de sex masculin, Matei Filipescu a
patrimoniul cele trei fiice ale sale, s-a dovedit nu numai un bun
administrator, ci un bun pästrätor al averii familiei cum se eu
n-am vândut nici o mo§ie, nici nu sunt datoare un ban".
Costandin Brezoianu provine dintr-o familie de boieri,
care reu§e§te la treapta de mare dar de§i a ocupat
importante, de mare postelnic, mare mare ban, timp de doi ani, 1714 -
1716, vremurile erau destul de tulburi pentru acumularea de averi. Partizan al
austriecilor, el avea "sub securea" lui Nicolae Mavrocordat care i-a
avere acumulatd24. vâltoarea evenimentelor, marele ban nu
a reu§it termine nici la Brezoaiele 1715 i abia de
fiul octombrie 1748. nurorile marelui ban au fost imediat
de domn, iar au reu4it greu prin Transilvania. Ei
vor reveni abia vremea domniei lui loan Mavrocordat25.
De§i a chiar a reu§it o matrimoniald care ridice
familia plan politic social, 1716 aceasta nu-i mai era de nici un celui mai
mare dintre Brezoianu. Mazilirea domnitornlui Cantacuzino,
politica proprie de 1-au hinut probabil ani buni La
1731 octombrie era postelnic i va urca numai treptele micilor mare
22 DANIC, Fond Mitropolia Românesti, documentul din 26 mai 1743;

CCXCIII139, documentul din octombrie 1754.
23 Ibidem.
24 Istoria de la octombrie 1688 la 1717, ed. de
Constantin Grecescu, Bucuresti, 1959, p. 128.
Alexandrescu A. Vasilescu, sub austrieci 1716 - 1739. 1 Istoria a
Olteniei sub austrieci, Bucuresti, 1925, p. 36.
www.digibuc.ro
Jocurile cdsätoriei Valahia (sec. XVIII) 55
mare pitar mare armas26. Dintre frati, doar va ajunge la 1745 mare de
pentru o de Fiera Brezoianu, ajuns mare vistier, nu
este frate cum presupune Nicolae Stoiecscu Dictiona?8, ci cum reiese
din diata primului. Mare le a iesit din casa pärinteascd "numai cu trupul"
o retea de amploarea celei a Filipestilor, Costandin Brezoianu nu
va reusi nici avanseze, nici sporeascd averea. La moarte nu mare lucru celei
de-a doua sotii copiilor minori29. Dar marele dezavantaj, pentru
pentru Brezoiani va constitui absenta mostenitorilor care continue neamul
prestigiul pe scena a Copiii, indiferent de sexul fost de mare
marelui in legarea unor aliante constituirea unor solidaritäti, lucruri
importante ascensiunea unei familii39.
Totodatd, acest scurt studiu ne-a demonstrat de importantd apare
publicarea documentelor de istorie medie Cunoasterea ne-ar
acum relatiile aliantele de rudenii prezente diferitele
personaje deseori sub pana acestor boieri care foarte bine cine sunt de ce
au fdcut la ei alta nu.
de la un de documente referitoare la mari familii
boieresti, de la inceputul secolului al XVIII-lea, am modalitätile de
construire a unor strategii matrimoniale, ca model mari familii boieresti de la
inceputul epocii moderne. Cum este politicä matrimoniald, cine decide
asupra unei maniere sau alta, cum se actorii principali, care este miza unei
separdri, cum se ajunge la cuplului cum privesc cei doi parteneri acest esec.
mari familii se la inceputul secolului al XVHI-lea prin institutia
se aflau prim planul vietii politice, dar timp ce Filipestii erau bogati
puternici din punct de vedere politic, economic simbolic, Brezoianii erau numai
puternici din punct de vedere politic, datoritä pozitiei de familiei. Se poate
spune familia Brezoianu era o familiei ascensiune, dar la jumdtatea
drumului nu datoritá unei politici prost inspirate, ci mai
conditiilor istorice defavorabile tuturor familiilor boiersti din acea perioadd. Absenta
unei descendete va constitui principalul motiv al deaderii familii pentru o
de timp.
26 Th. Rädulescu, op. cit., p. 458, 447, 466, 467.

27 Ibidem, p. 126.
28 N. Stoicescu, op. cit., p. 124.
29 DANIC, Fond Mitropolia Române5ti, CCCLXXXII/41.
privire la supravietuirea copiilor sAi, aflati probabil la o foarte
Vezi C. Klapisch-Zuber, maison et le nom. Stratégies et rituels dans de la
Renaissance, Paris, 1990, vezi mai ales capitolul HI, "Parents, amis et voisins", p. 80.
www.digibuc.ro
56 Constanta
THE STRATEGIES OF MARRIAGE IN WALLACHIA

IN THE EIGHTEENTH CENTURY.
CONSTANTIN BREZOIANU VS. MARICA FILIPESCU: A CASE STUDY.
Abstract
Based on relevant documentation from the beginning of the eighteenth century,

the study deals with reconstructing the marriage strategies of two major Wallachian
aristocratic families. The main questions of the investigation concern the methods of
building the marriage policy, the decisive factors of this policy, the attitude of the main
persons involved, as well as the perception of separation/divorce as a failure of the
marriage. The families under examination, Brezoianu and Filipescu, were powerful both
politically and economically within the Wallachian society. Their alliance through
marriage however did not reach its aims: the lack of descendants provoked the decline of
both families for a long period of time.
www.digibuc.ro
FAMILIE SENTIMENT
ÎN VECHIUL REGIM ROMÂNESC.
NOTE PE MARGINEA TESTAMENTULUI LUI RADU
GHEORGHE
Pentru Vechiului Regim familia aspectele ce tin de aceasta,

ciuda unor promitätori realizati ultimul timp, continuare un domeniu
explorat istoriografia românä'. Pe multe alte cauze ce pot invocate
care au determinat aceastä situatie, lipsa izvoarelor utilizate cu predilectie pentru acest
tip de cercetare (cronicile de familie, corespondenta membrii aceleia§i familii,
ar cu realitatea din Europa Occidentalä) profundul
caracter patrimonial al documentelor medievale ce ni s-au pästrat de-a lungul timpului,
reprezintd de departe piedica principald. aceste conditii, testamentele, ciuda
numärului mic care au ajuns zilele noastre, reprezintä unul dintre putinele
izvoare documentare care ne pot detalii asupra familiei, modului ei de functionare
mai ales asupra sentimentelor care au caracterizat viata familiale. Mai mult,
importanta testamentelor pentru Vechiul Regim nu numai din faptul
nu de putine ori acestea ne elemente de cunoa§tere de prim ordin ceea
prive§te pe testator, familia i neamul säu, viata activitatea sa, din aceea
adeseori ne sunt oferite informatii asupra unor personaje, preocupdri activitäti pe care
nu le regäsim nici o parte.
Din perspectivä, testamentul lui Radu Goran Oldnescu, pe care
acum, prin continutul dimensiunile sale (ca urmare a revenirilor succesive),
reprezintd o de exceptie pentru secolul al XVIII-lea. Fiu al lui Radu
nepot de lui Goran logofdt Stanciovice, acesta nu se va evidentia planul vietii
Vezi o succintA trecere in revistA a bibliografiei la Constanta Ghitulescu, Jocurile

Valahia secolului al XVIII-lea, in acest numär.
2 Eadem, Familie societate Tara Românescd (secolul al XVII-lea), SMIM, XX,
2002, p. 101 ; Maria Magdalena Székely, : o abordare RIS,
1997-1998, p. 25-30.
Acestuia va reveni sarcina gestiondrii averii, urma decesului sAu, calitate
de frate mai mare la majoratul fratilor acest sens vezi documentul din 1692, august 7
(DANIC, M-rea Hurezi, documentul este mentionat i de Violeta Barbu, Privilegiul
mezinulukintre basmului, AG, V(X), 1998, nr. p. 74)
din 1693, mai 18 (N. lorga, din arhiva Hurezului precum din a protopopiei
Argesului, din a boierilor a altor neamuri, Bucurqti, 1907, p. 249-251).
Acesta este deosebit de Radu Goran logoMtul ce pare a jucat un rol de prim rang
evenimentele de la secolului al XVII-lea din Tara vezi Dumitru
Oameni fapte din istoria Buridava, 4, Rm. 1982, p. 101- 108;
"Studii i Materiale de Medie", vol. XXI, 2003, p. 57-66
www.digibuc.ro
58 Gheorghe
politice cum au ocupând functii mai putin importante, cum ar

acea de clucer, prezent la nivel documentar mai adesea
de boier hotarnic5, facând diverse achizitii6.
teama de a nu-si vietii in pe drumuri»
evenimentele tragice din viata lui, rob la nemti casa mi-au stinsu
din slujba domnilor a sunt argumentele ce determinat pe amintit mai
sus ca in anul 1755 » casa ca sä
cum va urma». Vor mai urma « la zi », una anul 1759, cealaltä la
o ulterioard, oricum de 1767 când Catrina redacteazd prima sa
Radu acest moment.
un scurt preambul in care motivatiile religioase specifice acestui
gen de document mentiunea s-a realizat deplindtatea mintale,
obisnuitele precizdri ceea ce priveste gestionarea averii, ce revin
membru al familiei, precum cele referitoare la indeplinirea ritualurilor
funerare.
Dincolo de aceste elemente, care ne duc cu gândul la Capetele de ale
mitropolitului Antim Ivireanue, importanta documentului din informatiile pe care
acesta ni le dezvdluie asupra relatiilor legdturilor de solidaritate din interiorul familiei
testatorului. Existenta unui copil neajutorat - « cu mut - neintelegerile
ginerele fiica rezultata dintr-o cu Maria, fata lui capitan9,
determind pe Radu Goran avere seama celei de-a doua sotii, Catrina,
ori maritându-se, ori », desi potrivit cutumei pravilei
supravietuitoare primea numai o parte din bunuri, de o treime.
De departe noutatea documentului din detaliile pe care ni le
dezvaluie asupra raporturilor dintre copii, putine cazurile pentru spatiul
românesc care asemenea detalii; ceea ce atentia este preocuparea, grija
afectivitatea testatorului pentru copilul grave probleme de rezultat din
ceea de-a doua «1-au epilepsie i-au pierit vorba de acum
». Practic putem vorbi de o «obsesie», care acesta este
termenul mai potrivit, a Radu de soarta acestui - « nu
sufletul copilului mieu »-, document o a sentimentelor de iubire,
dragoste a a preocupdrii pentru ocrotirea acestuia, ciuda
Andreescu, Goran din Cantacuzinesc », in idem, Istoria

românilor : cronicari, ctitori (sec. XV-XVI1), Bucuresti, 1997, p. 95- 108.
Vezi porunca din 1740, mai 22 a domnului Constantin Mavrocordat prin care
imputerniceste, de Barbu Gänescu, stabileascd hotarele dintre mosia Mare, a
Arnota mosia a Catalogul
documentelor de la Arhivele din Vâlcea (1467-1800), de Corneliu
Ion Soare, Carmen Manea-Andreescu, vol. II, Bucuresti, p. 85-86, nr. 329).
6 Vezi documentele din 8 1741 (DANIC, Mitrop. Rom., CLVIII/27); 2 octombrie
1754; 3 ianuarie 1756 (Gh. Corneliu Tamas, medieval. Studiu documente
(1388-1820), Rm. 1995, p. 118, nr. 264, 265).
DANIC, Mitrop. T. Rom., CLVIII/29.
Vezi Gabriel Antim lvireanul, 1997, p. 214- 218.
Numele acestei prime solii nefiind cunoscut din alte surse documentare ; vezi acest
sens arborele genealogic al familiei realizat de Grigore P.
(DANIC, Planuri. Diverse, nr. 20).
www.digibuc.ro
Testamentul lui Radu Goran 59
afectivitate care dincolo de de moarte, copilul

urmând, conform dorintei testatorului, «unde voiu eu»
care ne duce cu gândul la un aforism care a dominat mentalitatea Europei Occidentale:
Se spune iubirea cea mai mare de pe lume e aceea a unui pentru fiul lui»'°.
Acela§i paternum (indatoriri manifestä de fiica
rezultatd din prima cdsätorie, ciuda raporturilor incordate. Din perspectivd,
testamentul lui Radu Goran ne importante detalii asupra practicii normelor din
Vechiul Regirn românesc ceea ce prive*te statutul juridic al fetelor raport cu averea
afara zestrei mamei sale, (« dându-i zestrea sotiei mele cei
dântâi »), Radu Goran nu se mai acesteia o serie de mo§ii, «ca unul ce-i
sânt ea iaste din oasele méle». Mai mult, acesta nu ajute
ginerele, imprumutându-i bani diverse ocazii, 1-am la medelnicer » sau
pentru a obtine pecetluit boiarii dä neam za vel
Documentul ne dezväluie o mai putin a raporturilor dintre
cei doi Imposibilitatea fiului neputincios de a se fata pornirilor
ale surorii vitrege, Maria, care s-a "cu fire rea...zicând copilul nu iaste nimic"
este motiv de ingrijorare pentru grijuliu; ingrijorare care de altfel avea se
confirme timp, când aceasta, moartea lui Radu Goran a sotiei sale, va
revendica justitie mo§iile bunurile läsate de favoarea Mitropoliei12.
Preocupare care desele reveniri ale grijuliului de-a lungul actului luarea
calcul a tuturor situatilor, pentru pune pe acesta la Astfel, moartea sa,
ocrotire a fiului revenea sotiei, care «au cu dânsul de când
s-au de de foc, de de mänânce sotiei
rdspunderea, cazul care copilul, ciuda infirmitdtilor sale, îi va
supravietui, un epitrop care poarte mai departe de
Tot Catrinei, cu care a «fdcut de a doao care am ani 16»
revenea rdspunderea implinirii tuturor datinilor - cu toate céle
trebuincioase »- moartea sotului: pomenire la toate soroacele pentru primii trei ani,
la mormânt fdcut de un arhiereu, zece sdrindare pe la alte biserici, toate acestea
Philippe Aris, Georges Duby (coord.), Istoria private. De Europa la

Renavere, vol. III, Bucure§ti, 1995, p. 324.
Asupra acestui aspect nu putem vorbi de un consens istorigrafia pentru
diversele opinii, vezi: George Fotino, Studiu asupra femeii in vechiul drept romänesc,
idem, Pagini din istoria dreptului Bucure§ti, 1972, p. 56-72 ; Anicuta Popescu,
Institutia condifia femeii din Tara sec.
Studii, 23, 1970, nr. 1, p. 55-80; Violeta Barbu, de familie. Eseu asupra
patrimoniale Tara in al XVII-lea, RIS, I, 1996, p. 29- 49; Maria
Magdalena Székely, Structuri familie in societatea AG, IV (IX),
1997, nr. 1-2, p. 59- 117; Constanta Zestrea practicá. Tara
XVII-lea, SMIM, XVIII, 2000, 213- 222.
12 Vezi actul de cu mitropolitul Grigore din 1781 martie 22, de
domnitorul Alexandru Ipsilanti, DANIC, Mitrop. T. Rom., CLVIII 32.
13 Din cea de-a doua diatä a Catrinei, calugäritä la mändstirea Dintrunlemn sub numele
de Calistia, la 10 octombrie 1779, acest copil nu i-a supravietuit, murind la
de 28 de ani, inmormântat la biserica de la Gorani, de ea; tot aici, respectând
dorinta au fost aduse "oasele raposatului boierului mieu..., cu arhiereu parintele
episcop...facând parastas pomenire", DANIC, Mitrop . T. Rom, CLVIII/30.
www.digibuc.ro
60 Gheorghe Lazar
presupunand cheltuieli pe care Catrina avea sä le asigure din «din dobitoace

din vinuri i din alte venituri ale casei».
Enumerare atentä, ce trebuie nu numai pe seama preocupdrii lui Radu
Goran pentru viata de dincolo a sentimentelor religioase de care aceste
momente, ci cu o anume dorintä de a unui prestigiu social economic, poate
nu indeajuns afirmat in timpul vietii. Aspect ce reiese de foarte din rugämintea
sotiei de a-i face «parastasuri frumoase», cum i se cade unui de
cinste ". acest sens trebuie interpretatä cererea arhiereului care
va mitropolitul sau episcopul de läsa acest sens o serie de
mo5ii (cea de la din Ruda) ca "biséricd de cu o la
Voinige5ti, scaun de unde de altfel va odihna
cum afläm din prima a Catrinei.
aceastä scurtä prezentare a testamentului lui Radu Goran
prin a ne exprima speranta introducerea circuitul a mai multor
asemenea documente nu va Numai analiza a acestora punerea
a circumstantelor intocmirii coroboratd cu o cercetare atentä a cutumelor
normelor utilizate poate noi perspective dosarul privind familia
romanesc.
ANEXA
1755 (7263) 13
Filaret al Ungrovlahiei adeverez

t
numele Tatälui al Fiiului al Sfant, amin. Leat 7263, iunie 13.
t De vréme toate ale lumii ace5tiia trecdtoare asémenea ca fumul ca
roao am lume toate le-am cunoscut de5erte
mincinoase nimic n-am cunoscut mi s-au pärut ac intrat pe o
am ie5it pe alta, dar numele lui Dumnezeu tot sä läudat. Déci, din porunca lui
Dumriezeu, la nu
victii pe drumuri, vrut-am bine am voit mai nainte de ceasul
mieu, la minte socoteala mea ca eu aceastä
a mea casa toate ale méle ce-am avut ca tie cum sä va urma
mieu, care las sufletul mieu cu mare blestem ca nimic nu
strämute, nici sä strice din am läsat, pecum jos, anume :
t Intäi pentru fii-mea, Maria, care o am cu sotiia mea cea
fata lui Babotä cäpitan, träind eu sotiia mea cea dintâi cäsätorie ani 9 pol
ea au rämas moartea mume-sei de ani 5 eu pe Catrina, fata lui
Alexandru Uiescul a doao au crescut fie-mea, toate
trebuicscu pentru zéstre o am märitat-o la casa3 ei cu zéstre
cum foaia de zéstre. am fie-mea, m-am voit cu genere-
www.digibuc.ro
mieu, Preda postelnic Zdtreanul, i-am fdcut foaie de zéstre dându-i toatä zéstrea sotiei
méle cei pentru zéstrea acéea i-am mai dat de la mine mai mult,
cum foaia mume-sei cea de zéstre foaia ce i-am dat-o eu sä va vedea
prisoséste mai mult ce i-am dat de la mine Dar eu, ca unui ce-i
ea iaste din oasele méle, nu rn-am a nu-i la mieu
am socotit zéstre i-am dat o am acélea sä toate de la mine ,
sfarsitul mieu i se zéstrea mume-sei foaia cea de zéstre
sä va vedea, eu n-am luat zéstrea deplin de la socru-mieu, murind
curând ce au am aice ca sä le copila de la unchii ei,
cluceariul / (f. ) i frate-sdu, Preda, care am cartea dumnealui banului
Manolache de judecatä pe au mi se nu le-au implinit.
ce au : din doao suflete de au dat unul au
unul nedat; n-au dat-o; un covor n-au dat; un de aur nu dat alalte
cum insemnate foaia judecatä
$i-i mai las toate mosiile de peste Olt: ale tätiilui Constantin
unchiu-mieu, care stea ginere-mieu, Preda, le verii miei, Diicul i
Costandin a patra parte din toate mosiile ce-au avut unchiu-mieu din
Brätäsani, din Cosovéni, din Urechesti, din iar Grojdivod numai unchiu-mieu au
avut iar ceialalti n-au avut mai las din dealul Ugrinilor viia de la
Duca de la Zobordnoaie, aceastä vie i-am läsat-o lipsei zestrilor ce nu
vor putea din neajungandu-se sä i sä celelalte zestri
din casä, pentru pentru haine, las ia patru suflete de anume Radul
Sälävarta doi feciori ai lui, anume Dobre i Dumitra, cu bani
zestrilor. dentr-acéstea ce mai sus, mai mult nu sä
ginere-mieu, Preda i fie-mea,
Dumnezeu de am facut de a doao ingreoindu-mi sufletul
de am luat pe Catrina care am ani 16 am fäcut cu aceasta un copil
au fost cinci ani ani s-au copilului de
epilepsie i-au pierit vorba5 de aflä acum intr-acea dar numele lui
Dumnezeu tot läudat. De va avea zile copilul acesta sä pe Catrina
o las clironomiseascd toatä casa cu casele de la
Voinigesti mosiia cu tot hotarul din dealul Ogrinilor viia de la o
de ce iaste mai las sotiei méle, Catrina, cu
copilul din opt anume: Matei sigan cu lui i Nitul sälasul
lui, cu sälasul lui trei feciori i doao féte, Pârvul cu sälasul lui i
doi Tudor cu sálasul lui i patru féte, Joan lui i cu doi
feciori, Ion sälasul lui i un fecior doao féte, Marin lui i
o i (f. frate-sdu, Toader, Dumitru sälasul i un fecior, anume
Costandin, Preda sälasul lui i Preda fata din casä casele din
care le-am eu.
Acestea toate le las Catrinei sotii méle le copilul
va avea de va copilul, sä unde voiu
eu ce va socoti Catrina sotiia mea dea danie dentr-<a>cestea ce am
läsat, iar célelate toate le Catrina va avea ea moartea ei
sä le lase unde va voia ei, ori ori nemäritându-se,
i le-am eu de mea sânt date pentru zestrele ei nimeni din
www.digibuc.ro
62 Gheorghe Lazär
neamul mieu sä nu o supere, nici sä se améstece cu acéstea. de va muri Catrina

copilului va copilul, atunci Catrina epitrop pe cine va
socoti ea va purta grija copilului, lase aceluia poarte
cu toate céle ce i-am de va sä copilul epitrop le
dea toate danie unde ne vom noi, fie-mea nu nici o
decât mai dea epitropul acela din céle ca va socoti, din din vii i din
dobitoace de vor cine va ispiti a strica acest ce am läsat pentru
Catrina pentru copil, au fie-mea au alte rudenii ale méle sau din
biserice*ti politice*ti, unii ca aceia sä fie blestemati neiertati de Dumnezeu de
mine sä dea lui Dumnezeu.
Mijderea, aici arät céle ce am läsat pentru pomenirea sufletului mieu, precum
de mi se va mor aici Bucure*ti, las sä la
mitropolie unde iaste mo*u mieu, Goran clucer, las mitropolii
locurile din capul ogräzii episcopii Rânmecului in Valea lui Mato
Tanii, cum hrisovul rdposatului Costandin voievod Brâncovanul
un de anurne Nitul cu lui, care aceste locuri sânt mie de
cumpärdtoare de la Contorotanul; de voiu muri la casa mea la
episcopie acést ce am la mitropolie le stäpâneascd episcopie, iar
säla*ul de la mitropolie.
pentru pornenirile méle las iar asupra sotiei méle
toate trebuincioase ca pe un de cinste, la trei ani, pomenire
pe la toate soroacele sä dea 50 la un arhiereu un la mormânt
voiu / (f. i mai las mai dea zéce pe la bisérici
unde va socoti parastase cheltuialä sä va face la toate pomenirile méle
la trei ani, neavând eu bani gata sä cheltuiascd, am läsat asupra sotiei méle, Catrinei,
din dobitoace din vinuri i alte venituri ale casei toate
datoriile méle pe unde voiu cu zapise bune, cum foaia cea de mine va
pentru sotiia mea, Catrina cu copilul urma mea clironomi casei.
de nu sä va ajunge cheltuiala plata datoriilor
vânzarea dobitoacelor i cu venitul casilor, atunci din ce va socoti mai u*or sä
ce am zis mai sus.
din i din Ruda ce-mi sânt de cumpdrätoare le las asupra
arhiereului unde mä voiu ca le de o
la Voinige*ti unde sunt casele, dore*te sufletul mieu ca acea
având gätere de ceva*i var, pretul mo*iilor coprind mai multi
decât cheltuiala beséricii. toti anii nu lipseascd de la din
Voinige*ti.
Rumânii, câti vor ai miei pe de pace slobozi, ei
copiii ca pomeneascd.
mai aduc aminte pentru Catrina pentru copil, ca moartea
amândurora, de va da Dumnezeu copilul, asupra
dar eu cum de acum se fire rea asupra noasträ a
copilului, zicând copilul nu nimic, mue, pentru aceea am
ca moartea mea va avea va va pecum au
necäjit cu dânsul de când s-au de de foc, de de nu-1
rnoartea a Catrinei lase la un epitrop care va socoti va
www.digibuc.ro
frica lui Dumnezeu poarte de toate, nu sufletul

copilului mieu, cum mai sus mai pe largu.
Catrinei de sufletul mieu, toate pomenirile cu sdrindare
cu parastasuri frumoase, cum am mai sus de copil,
sufletul nostru. cum am o las judecata lui (f. Dumnezeu,
nu fata lui Hristos la la trei ani dezgroape,
fácându-mi parastas arhiereu.
nu va diiata aceasta, ori fie-mea, ori ginere-mieu, Preda, au
altcineva din judecdtorii vor ispiti a o strica, supt blestemul a sfinti
de la Nicheia moarte neiertati, eu cum m-au luminat Dumnezeu
mi-am facut pentru casa mea mult, putin ce-am avut le-am
sotiia mea, Catrina, prada ce mi s-a la vremea rdzme<ri>tii,
rob la némti casa mi-au stinsu din slujba domnilor a
Mo$iia din partea mea de la Goran clucériul, cu i
cu de las la un epitrop carele va Catrinei de ajutor va
niscareva pentru trebile casei, stea epitrop umble judece pentru
ar treaba acela mo$iia din au ginere-mieu Preda de va
vrea stea la judecatd, au nepotd-mieu Preda Vladescul; am pentru aceasta.
Las nepotd-mieu Barbului Vulturescul un cal o de
Las nepotd-mieu Diicul Vulturescul un cal o de
nepotu-mieu, lui Tudor Gligore7, nu-i las nimic pentru mi-au vândut ni$te
rumâni 100 nu mi-au dat nici nici banii; le iert ace$ti bani le
ajunge atât mai nici in casa mea n-au venit cercetéze
ale vor mai fi, le las toate asupra Catrinei, ori
ori nemi$cdtoare.
Am vândut eu o mo$ie a Catrinei de zéstre, stânjeni 90, pentru treaba mea
200; ace$ti bani ia din au din alalte ce va pohti ia.
Pentru mo$iia Ro$iianii den sud Romanati Oltet, care au fost a unchiu-
mieu, tata Costandin / (f.ce-au avut-o de la moartea
dumnealui au fost Mariei Conteascdi de vietii
dumneaei va cum scrie diiata unchiu-mieu, având eu cu
dumneaei la divan rdposatului Grigorie voievod, i-au ca
moartea dumneaei mo$iia la mine, ffindu-i eu nepot de care
nu poate la aceasta. ca mo$ie moartea
Mari<e>i ginere-mieu, Predei postelnic Zdtreanul.
Acéstea ce din sus le-am cu mea nesilit de nimeni,
cu mintile toate nestrdmutate
moartea mea. s-au diiata aceasta cu iscdlitura mea toate foile au adeverit
deasupra cu isalitura prea sfintiei sale pdrintelui mitropolitului chir Filaret.
Radul Goran .
am scris eu, Mihai logofdt ot mitropolie, cu dumnealui clucer

Radu Goran märturie.
www.digibuc.ro
64 Gheorghe Lazdr
Ghenarie 10 dni, 1759

släbiciune, acuma aduc aminte aici ce am avut cu
cumnatul stefan un zapis al mieu iaste la dumnealui de 200, care zapis au
toate zapisele, unul dä 40, altul de 20, cä plätiti suma zapisului
cel mare 200 i-am dat astä-vard 50 o bute vin, drept 50 la
Bucurqti. eu am la cumnat zestrile surori-sa 150 ca dea cu carte
a banului Manolache mai am la dumnealui 37 dintr-un (f. 4')
dä la Verde, care au spus cumnatii cänd era cumnatu bolnav.
t Pentru o din ce au fost Radului
127, ne-au fost vorba, dumnealui cine va da banii din neamul
mieu, acela o pentru un zapis mieu 200 ce iaste la
dumnealui logofit Radu, s-au dat bani au 70 din banilor nu
din capete s-ar nu-i ia, au luat la mine.
t 25 ce dator Tornii, eu am la dumnealui 50
banite porumbi 4 ani, ce o va una pentru alta.
Alta nu mai cine va aduce zapisul mieu scris cu mea cu
isaitura mea, acela iaste bun.
t Am cu iscälitura mea, i alte obraze de
Radu Goran clucer'.
Leat [...]4
Acum foarte slabu i la vietii méle,
las cu sufletul mieu nästrämutat aceastä päntru sotiia mea, Catrina
nu dä gineri-mieu, Preda i fii-mea, arät ce nu i
s-au datu dupä fo<a>ia zéstre : un aur, o cercei de aur cu
märgäritar i o rochie ghiermesutu za 10, vie 8. Acestea márturisescu eu cu
sufletul mieu au nedate.
ce am la gineri-mieu 30, am datu 1-am plätit la
medelnicer; i-am mai dat danie déntr-un pogondrit, eu taxildar 3 galbini
[.]9 i-am datu dä au scos un pocetluit boiarii neam za vel samä.
Ace§ti bani socoteascd lipsa zéstrilor,/ (f. iar mai multu casa mea sä
nu casa mea, multu, putin am läsatu clironomiseascd sotiia mea,
Catrina, cu care o am luat-o le-am agonisitu sufletul mieu
sotii méle, Catrinii.
pentru zestrile sotii méle cei le-am cheltuit la pomenirile ei,
vor judecdtorii va cu cale a i sä da fii-mea, sä i dea, iar pentru
mo§iia mume-sii zestre nu se supere casa6 ca sä i dea acea mo§ie i s-au dat
foaia zéstre.
Catrina a da ale casei din cele la pogrebanie i la pomenire
i la särindare, pentru bani gata nu s-au aflat
dumnealui nepotul Preda Vräd<escul> las" a la toate
ale casii, sotiia mea, Catrina, la o va avea sau la
sau la altele ce va avea mea sä grija a toate prin
dumnealui i eu las dumnealui la mine danie partea mea dän
peste tot mi va veni cu säli§tea, cu vad
moarä, care mo§ie iaste mo§tenire la mieu, aibä dar a o
www.digibuc.ro
coconii dumnealui cu pace de tot neamul mieu, sotiia mea

Catrina, la dumnealuil2, va din partea ei ceea ce va socoti.
Acestea toate ce scrie mai sus, acum la méle, le las cu sufletul
mieu nestrdmutate. intärescu cu iscdlitura mea cu pecetea ca
altii márturii.
Radu Goran
DANIC, Mitrop. T. Rom., CLVIII/28.

Orig. rom., hârtie (34 x 23), sigiliu Actul confine 6 prima ultima
albe; primele trei scrise au josul paginii sernndtura autografd a lui Radu
Goran Oldnescu.
1 autografd.
2 al Ungrovlahiei mdrturisesc». este posterioard anului
1755, mitropolitul Grigorie pdstorind 28 1760.
3. la casa, peste alt cuvânt
4. rupt orig.
6. citire probabild.
7. ad. interlinear.
8. textul ce este scris de
9. cuvânt indescifrabil.
10. post.
11. îl las, peste alt cuvânt.
12. post. dumnealui, barat.
www.digibuc.ro
66 Gheorghe Lazar
FAMILY AND SENSITIVITY IN THE ROMANIAN ANCIENT REGIME.

REMARKS TO THE LAST WILL OF RADU GORAN
Abstract
The family and the multitude of research perspectives connected to it are,

despite the encouraging steps taken during the past years in this direction, still an area to
be explored. One of the possible explanations for this lack of attention could lie in the
scarcity of primary sources especially with regard to the typology of sources utilized in
the West-European literature. Therefore, the few extant last wills represent a most
valuable source for exploring the family and its functioning in the Romanian past. The
last will of Radu Goran Oldnescu, a descendant from a prominent Wallachian noble
family, is an outstanding document for the eighteenth century on account of both its
contents and its length. The testament has several additions made in subsequent years
from its first writing in 1755. The short preamble comprises specific religious
justifications and formulae particular to this type of primary source. Beside the usual
provisions regarding the administration of the wealth, the testament reveals significant
details with respect to the relations and solidarity within the testator's family. A great
emphasis is put on the father's caring words and parental advice to his ill son from the
second marriage. The ritual requests which were to be carried out after the testator's
death the expression of his religious sentiment and a statement of his social and
economic status as well.
www.digibuc.ro
BINECUVANTAREA BLESTEMUL PARINTILOR
DISCURSUL TESTAMENTAR
(BUCURESTI, DE SECOL XVIII - DE SECOL XIX)*
ANDREEA IANCU
Relatiile de familie sau transmiterea patrimoniului in familie nu sunt subiecte

nici istoriografiei nici istoriei vechiului drept romdnesc. Totusi, exceptia
ultimilor cincisprezece ani, interesul de istoria a crescut mod
familia rämâne o multe necunoscute. de la inceputul secolului trecut,
istoricii dreptului au oferit o perspectivd asupra familiei, dar mai ales asupra
strategiilor de transmitere a mostenirii. Din ea se reduce adeseori la o
descriere a prevederilor din codurile de legi luate discutie. Chiar initial, unii
propuseserd o analizá comparativd dreptul scris obiceiul juridic, lipsa
documentelor a speculatiilor pe marginea unei cutume despre care nu se
mai nimic2. De aici decurg limitele istoriografiei vechiului drept romdnese. multe
*Comunicare sustinutä in ziva de 25 noiembrie 2002 la New Europe College, cadrul

mesei rotunde titlul « Istoria antropologia familiei. de cercetare ».
Andrei Pippidi, Amour et société; arrière-plan historique d'un littéraire,
« Cahiers roumains d'études littéraires », nr. 3, 1988, pp. 4-26; Lemny, Sensibilitate
istorie secolul XVIII românesc, Bucuresti, 1990 ; Violeta Barbu, Ceea ce Dumnezeu a unit omul
nu despartä. Studiu asupra divorfului Tara perioada 1780-1850, RI, III, nr.
11-12, 1992, pp. 1143-1155 ; Eadem, Cronica de familie.Eseu asupra familiei patrimoniale
Tara in secolul al XVII-lea, RIS, nr. 1996, Iasi, pp. 29-49; Maria Magdalena
Székely, Structuri familie societatea medievalä moldoveneascä, AG, IV(IX), nr. 1-2, 1997,
pp. 59-117; Constanta Ghitulescu, Viafa in doi. Identitate familialä in Tara in
secolele Identitäfi colective identitate nafionalä. Percepfii asupra identitäfii
lumea medievalá modern& In memoriam Alexandru coord. Mirela-Luminita Murgescu,
2000, pp. 53-73 ; Eadem, Zestrea si practicä. Tara Româneasa secolul al XVII-lea
(I-II), SMIM, vol. XVIII, 2000, pp. 213-222 vol. XIX, 2001, pp. 254-263; Eadem, Familie
societate Tara (secolul XVII-lea), SMIM, vol. XX, 2002, pp. 89-114 etc.
Studiile devenite clasice ale etnologilor, sociologilor antropologilor sunt un reper
important incercärile istoricilor de a reconstitui structurile relatiile de familie pornind de la
informatiile mai mult sau mai lacunare pe care documentele timpului le Simion
Florea Nunta la Români, Bucuresti, 1890; Idem, Nascerea la Români, Bucuresti, 1892;
Idem, fnmormântarea la români, Bucuresti, 1892 ; Henri H. Stahl, Contribufii la studiul satelor
vol. Bucuresti, 1958, 1959, 1965 ; P. H. Stahl, Appartenence des
enfants. Parenté ou propriété?, "Etudes et documents balkaniques et méditeranéens", vol.15,
Paris, 1990, pp. 119-128; Idem, sate din sud- estul Europei, Bucuresti, 2000 etc.
2 Andrei Rädulescu, Dreptul de al sofului supraviefuitor, AARMSI, seria III,
tom V, Bucuresti, 1925, pp. 55-141; Emilian Em. Contribufiuni la studiul succesiunei
www.digibuc.ro
68 Andreea
dintre la care istoricii dreptului au sä actuale,

altele : ordinea succesorald era ea respectatd practica testamentard ?
nu, cum putea testatorul evita constrangere anularea actului
sau contestatiile venite din partea rudelor primeascd o parte din bunuri ?
Puteau moteni » (persoanele din afara testatorului) ? ce conditii ?
Ce avea decizia de a mo§tenitorii din strdinilor » raport
cu solidaritatea de ? Stint la care propun la meu
mai a cercetdrii. Pentru moment o cantitativa
a testamentelor ar prematurd. Motivul este simplu: numárul relativ redus al
documentelor pe care le-am transcris din arhive (aprox. 80).
De aceea, cred o abordare a testamentelor care valoare imaginarul
familiei i al succesiunii ar mai potrivitd. optica antropologilor, notiunile de
ritual, simbol limbaj sunt reevaluate. Ele nu mai constituie simple anexe ale unei
societäti date, cadrul unui spectacol lipsit de semnificatie, ci imaginea a
mecanismului care acea societate functiona. Ca exemplificare, propun o
de a limbajului a ritualului ca indicatori ai relatiilor de familie, ia
testamentului ca ritual de pregdtire pentru moarte3, ca preludiu al ceremonialului funerar.
Testamentul este un act individual, elaborat spatiul privat al

locuintei autorului, dar intotdeauna unui format din rude apropiate,
duhovnic, vecini, prieteni sau confraii de cazul i al
negustorilor), prezenti acolo calitate de martori. intocmirea lui reprezintd un moment
de mare solenmitate, care testatorul spectatorilor o repetitie
ceremoniei de a ordine lucrurile "sufleteVi" i
el se pe cei dragi pentru un nou De
aceea, un prim gest este desemnarea aceluia care, moartea lui, va lua locul. Apoi
averea moVenitori legatari, datoriile nu ultimul
regizeazd slujbele de pomenire, uneori cele mai mici detalii. Ca
socotelile cu viata, testatorul trebuia mai se cu el
acceptand ideea propriei dar cu cei pe care-i moarte, urma
sa. A§adar, el cere i la lui iertare : Ce rog lui Dumnezeu ca unui
milostiv iarte multimea pdcatelor méle ce am gre§it ca un
testamentare, Craiova, 1942 ; George P. Nedelcu, vechiul drept románesc,

Ploiesti, 1933, pp. 158-164 etc.
Richard C. Trexler, Public in Renaissance Florence, Academic Press, New York,
1980, pp. 129-130.
In acest studiu nu vom lua considerare deck testamentul public sau nuncupativ,
cel elaborat scris de un redactor, dictarea testatorului. Pronuntarea (lat.
nuncupatio) a ultimei vointe presupune prezenta public format din cel putin trei martori. Vezi
Pierre Chaunu, La mort Paris au XVII', Paris, 1978, passim; Jacques
Chiffoleau, La Comptabilité de l'au-dela. Les hommes, la mort et la religion dans la région
d'Avignon du Moyen Age (vers 1320- Française de Rome, 1980, pp. 67,
; Despina Tsourka-Papastathi, L'acte cause de en droit post-byzantin, Actes cause
de mort/ Actes of last will, Ire partie: Antiquité, Recueils de la Société Jean Bodin pour l'histoire
comparative des institutions , nr. 60, Bruxelles, 1993, p. ; Ovid. Sachelarie, N. Stoicescu,
feudale din Dictionar, Bucuresti, 1988, vocea: ; dreptului
românesc, coord. Ceterchi, Bucuresti, 1980, p. 527.
www.digibuc.ro
Binecuvantarea blestemul (sec. XVIII-XIX) 69
lume. A$ijderea rog tuturor cre$tinilor cui ce voiu gre$it sä iarte. de mine
sä ertati vor mi-ar fi facut
Nelipsitä din testarnente, iertarea este tema a rnesajului de adio pe
care defunctul adreseazd, unele cazanii de sau ertäciuni la
celor pe ultimul drum, dar nu numai : Mai pre
toate rudeniile, prieteni, toti vecini läcuitori acestui
toti cunoscuti omilitul glas zice : "Eu cu voi, cinstitilor
iubitilor, am bine au voit mult induratul nostru,
Dumnezeu, viiata. Drept aceia, supus eu neputinti de a gre$i, ori cu
nepriceperea sau cu priceperea, ori cu voia care din fire este plecatä spre cele rele, de
multe ori va fi vä gre$esc multe multe chipuri. De aceia,
precum apostolul ne porunce$te tuturor, : Purtati sarcina unuia altuia veti
legea lui Hristos (Galateeni 6, stih », eu, cu cucernicie, mä rog ca,
privind la fireasca omului neputintä släbiciune, sä faceti bine sä ertati, ca pre
dumneavoasträ Dumnezeu erte. eu din vä pohtesc pacinick
dumneavoastra casilor dunmeavoastra mai pre cununa cea neve$tejitä a
bunätätilor de la milostivul Dumnezeu sä o Din tot sufletul vä
foarte la cei ce n-ati pregetat a osteni la petrecania mea dintru
lume a petrece cu cinste ticalosul meu trup a$eza dintru carele s-au
alcatuit. Dunmezeu sä platnic osteneli dumneavoasträ. pohtesc ca,
va Dumnezeu pre fieVecare din dumneavoasträ din lume, sä
aveti parte de bun petrecanie cinste, precum
arätat mine. eu mä rog ca sä ertati".
Acestea creVinilor rugare de räposatul. noi [...] sä
Dumnezeu pentru ertarea pacatelor odihna sufletului acestui precum zice
apostolul : unul pentru altul ca sä vä vinecati". $i rugäciunea noasträ
zicem toti nostru pre urmä Dumnezeu erte odihneascä
(16 aprilie <1>820)
Ambele texte trirnit la rugaciunea de a Tat& nostru (Matei,
: 9-12) : « noao noastre, cum noi no$tri »8,
patemitatea apartine, de Bisericii. prea importantä
din moment ce textul o aparte numai timpul ceremoniei,
caracterului sacru cu care pronuntarea inzestra. acel moment,
Antim Ivireanul, Opere. Didahii (ed. a II-a), ed. Gabriel Strempel, Bucure$ti, 1997,
p. 352.
6 G. $trempel, op. cit., passim.
BAR, ms. rom. 2507: Iertdciuni la oameni morti. toate rudele allii », f. 174-
175v.
8 Antim Ivireanul ideea nu numai in ízvodul dietii » din de
(Antim Ivireanul, op. pp. 345-353), ci in predicile sale de sau in
comentariul asupra RugAciunii care au pre apostoli Domnul nostru lisus
Hristos nostru carele esti ceruri" din besericeasca la céle trebuincioase
mai pentru preotilor ( p. 327): [...] « iartä noao gre$alele noastre, cum
noi gre$itilor no$tri ». rugdciune ne mai mult sä celor ce
ne noao, ca Dumnezeu iarte päcatele noastre ce vrémea gresim de pre
cum la Matheiu 6 capete zice : « sä va läsa voao »".
www.digibuc.ro
70 Andreea
adevdratul autor era numai acela din partea cäruia venea mesajul. De aceea, nu
continutul sine discursului atrage neapärat ci felul care acesta este
transmis.
Biserica este cea care pune discursul gura testatorului, fie cea a
defunctului. De fiecare datä o face Fragmentul citat din « izvodul dietii
aduce mai a confesiune, de autor in parte redactorului
pentru fi consemnantä. El nu se adreseazä decât indirect unui anumit public, destul de
vag definit de -« tuturor cui ce voi ». Gândurile
indreptate acel moment spre confratii nu traduceau atât o pornire generoasd i
gratuitä, cât o incercare de a atrage bunävointa era adevdratul
destinatar al rugämintii sale. Dar rugämintea lui nu ia forma unei rugdciuni, a unui dialog
cu ci a unei dorinte pe care märturise§te lui ca rezultat al unui
examen de iar formularea la persoana I-a singular este felul care el
pune orânduiald treaba sufletului ».
textul modelului de testament pare reprezinte o confesiune
schimb, cazaniile ertäciunile la oameni » rostite la inmormântare ating
momentul culminant atunci când defunctul se direct, la persoana a II-a plural,
celor prezenti. La fel i « iertdciunile » sau rugäciunile de iertäciune »,
cum le numea S. Preotul vorbe§te numele celui plecat dintre vii sau,
mai bine zis, este interpretul acestuia. Prin cuvintele adresate asistentei nu se urmärea
doar un efect scenic, pe al impact psihologic s-ar mizat, ci marcarea prezentei
unei eshatologice prezentate drept pentru curat
pentru päcätos ceasul »13 sau Povestea sufletului drept » i Povestea
sufletului »14 descriu sufletului, odatä ce acesta se desparte de trup.
de sufletul pe pämânt care viziteazä casa i
pe dragi, pentru ca, cele din urmä, prezent la propria inmormântare:
duc la casa sa, adecä la oasele lui. Oamenii iau oasele de le duc la
de le slujesc preotii, merg cu sufletul dupä oase la besérecd. déca slujesc
Vezi p. 3, nota 5.
Spiritualitatea cre.ytin (tr. rom.), vol. : Rugiciunea,
Sibiu 1998, 36 urmdtoarele.
BAR, ms. rom. 850, <Miscelaneu>", f. 70v-72 : [...] de strângeti/
luati ertdciune./ Vino, draga me voi / särut obrazu !/
prieteni vecini ! [...] ».
12 S. la Bucuresti, 2000, pp. 218-221.
BAR, ms. rom. 573, f.
14 BAR, ms. rom 5911, f. 35-43. Manuscrisul mi-a fost semnalat de Ileana
Stänculescu. de ocazie pentru a exprima multumirile mele. Vezi Ileana StAnculescu,
Giudivo Universale nella pittura murale esterna nord della Moldavia, p.62 ; Lemny,
op. , p.141. precizat alte versiuni ale cdlätoriei sufletului moarte,
care sufletul defunctului asistä la inmormântarea trupului, ce trecuse de cele 24 vämi
(numärul variazä de sursa textului) vizitase iadul Raiul (BAR, ms. 573).
fndreptarea legii 1652, ed. 1962, p. ; P.H. Stahl, Le départ des
Quelques exemples roumains et balkaniques, rurales », nr. 105-106, 1988, pp.
215-216 ; Violeta Barbu, moriemur": Discourse upon Death in Wallachia during the Ancien
Regime, RRH, XXXIII, nr. 1-2, 1994, p. 104.
www.digibuc.ro
Binecuvântarea blestemul pdrintilor (sec. XVIII-XIX) 71
preotii, oamenii merg de sä iartä oasele (s.n.) »16 La inderrmul ingerilor, sufletul
prive*te pentru ultima mormântul pentru recunoa§te la Judecata de Apoi,
care definitiv lumea celor vii pentru a trece prin examenul celor 24 de
(« scaune ») a ajunge final la Poarta Raiului, unde se va tribunalului
celest, primind judecata lui Dumnezeu.
Nu este momentul aprofunddm aici studiul acestor texte. Ele ne intereseazd
deocamdatd numai pentru a demonstra prin rugdciunile de iertdciune defunctul
era cel care le vorbea spectatorilor. Preotul oficiant indeplinea rolul de intermediar între
cele lumi, devenind vocea » sufletului care-vi lua bun. Spre deosebire de
formularul de testament al lui Antim, mesajul din cazaniile de inmormântare este
adresat direct publicului care nu mai este cvasianonim, ci unul care retelele de
solidaritate sunt bine delimitate ierarhizate sub forma unor cercuri concentrice care se
organizeazd dinspre spatiul privat public : rude, prieteni, vecini, cunoscutii
locuitorii ora§ului.
ce am aruncat o privire asupra celor texte, dar indeosebi asupra
formei care se prezintd, nu putem constata decât spectacolul din ritualul
funerar din izvodul mitropolitului Antim. Nici imaginarul eshatologic al
celor lumi nici impactul rugdciunilor de » nu se
aici. Totui, nu acela§i lucru poate fi spus despre fiecare testament parte. Oricât de
fidel ar fost acesta modelului care se cerea a respectat, existau adeseori detalii sau
de care cei de mai ales redactorul documentului erau poate prea putin
con§tienti.Unele dintre aceste sunt simple de redactare. Uneori
pot semnificative într-un document, ceea ce vom pe scurt
cele ce
Voi limita argumentele numai la exemple, primul cel al Sultanei :
Deci, mai toate, eu, ca o gre§itä tuturor, cu rugdminte cer ertdciune
de la toate rudeniile mele de la tot omul voi fi fel de
rog tuturor ertati (s.n). Cu ertu pre fie§tecarele de
mi va fi ca aflu pre iubitoriul de oameni, Dumenzeu milostiv milei
nevrednicii roabei Sale, ca un bun iubitor de oameni »17
Cel de-al doilea exemplu este al Obedeanu : rog tuturor,
atât parte cât mireneascd, ca ertati (s.n) ori de ce voi
despre partea mea ertati raport modelul, schimbarea ce intervine
fragmentele citate din cele testamente este una de aceea§i se trece
pe nesimtite de la adresarea la persoana a III-a plural la persoana a II-a plural.
la Antim Ivireanu se utilizeazd numai persoana a III-a plural atunci când iertarea
este solicitatd testamentele celor femei registrul de adresare oscileazd.
acest fel, oralitatea vorbirii directe se insereazd discretie textul Medierea
redactorului care trebuie transpund cuvintele transmise pe cale devine
16 BAR, ms. rom 5911, f. 36.

DANIC , Mitropolia Bucuresti, CCCXCIX/7 (10 1814).
18 BAR, ms. rom. 611, 0 diatä a Obedencii » (9 martie 1798), f. 75-77v,
descris publicat de $t. D. Grecianu., Genealogiile documentate ale familiilor
vol. II, Bucuresti, 1916, pp. 236-237 ; vezi studiul nostru Familie $patri,noniu.
testamente (Bucurestii anilor 1796 - 1805), SMOD, vol. XIII, 1999, pp. 20-21.
www.digibuc.ro
72 Andreea
imperceptibild, la fel ca cazul preotului care slujba de inmormântare.

Publicul vizat este el mai bine conturat.
Astfel, prin solemnitatea ultimei vointe, implicit prin punerea
a redactdrii, dar prin pe care iertarea o stabile§te public actorul
principal al reprezentatiei testamentul devine un preludiu al ultimului rit de
trecere inmormântarea.
Conceputd de cele mai multe ori modelul lui Antim Ivireanul'9, structura
testamentului este in general cam aceea§i, preambul religios, restituirea zestrei
sotiei, echitabild a averii läsate spre mo§tenire, prevederile referitoare la
milostenii pomeniri » » final, sanctionarea prin
blestem a nerespectdrii dispozitiilor sau a contestdrilor care ar putut pune sub semnul
indoielii validitatea documentului20, semndtura sau a acestuia a
martorilor care asistaserd la redactarea documentului. Uneori formalismul tipic unui
act juridic este anume atunci când care se ordine
lucrurile rememoreazd trecutul de familie
sau atunci când le celor prezenti ultimele » gânduri le adreseazd
copiilor ultimele »
Antim Ivireanul, op. cit., pp. 352-353. De-a lungul sec. XVIII la inceputul sec. XIX,
« izvoadele » concepute de mitropolit pentru foi de zestre au circulat copii mai sau
mai putin complete, una dintre acestea publicatä de N. scriitori din
veacurile XVII-XIX, AARMSI, tom. XXIX, 1906, pp. 21-22. Alte copii : BAR, ms. rom. 2158,
f.25 ; ms. rom. 3404, « cum sä cade sä sä sau foile de zestre, scoase de
preasfintiia sa mitropolitul kiriu kir Grigorii la 1780 (1775), in luminatului
nostru Alexandru Ipsilant voevod », f.5-7 (1813), formular de Corfus descrierea
manuscrisului [Cronica Dobrescu (1802-1830), SAI, VIII, 1966, p.311]
identificat de Gabriel Catalogul manuscriselor vol. III, 1987, p. 117; ms.
rom. 3774, f.12-13; ms. rom. 3275, ms. rom 5579, (22 martie 1819) etc.; vezi
Gabriel op.cit., 1-4, Bucuresti, 1978-1992.
Mitropolitul Grigore tipäreste, 1775, a II-a a Capetelor de (inclusiv
izvodul dietii »), de numele lui Antim, ca autor al cu al
(loan Bianu, Nerva Hodos, Bibliografia veche, 1508-1830, II, Bucuresti, 1910, pp.
210-211). Vezi Aurelian Sacerdoteanu, "Capete de poruncá " de Antim Ivireanul, GB, XXV, nr.
9-10, 1966, pp. 831-839) ; Emilian Em. "Capetele poruncä" ale lui Antim Ivireanul,
BOR, LXXXIV, nr. 9-10, 1966, pp. 997-1006.
oricare din mostenitorii miei care am zis mai sus, au din judecätori din
sau din cei sau din cei ar vrea sau aceastä diatä a mea
a da la zioa acéia a mnaintea celui drept
nefatarnic, nostru Hristos, Dumnezeul adevkat. » (Antim Ivireanul, op. cit.,
p. 353). prezentarea de fatä nu ne vom asupra a blestemului ca judiciara de
protejare a deoarece nu face noastre. De altfel, acest aspect a fost
indeaproape studiat de Valentin Al. Georgescu Ovid Sachelarie Judecata domneasca Tara
Româneasca Moldova (1611-1831), partea a II-a Procedura Bucuresti, 1982, pp.
41-43, 159-166 mai apoi de Cristina Codarcea, Confirmarea religioasä a deciziei politice
Valahia secolului al XVII-lea, "Sud-Estul si contextul european. Buletin », III, 1995, pp. 11-29;
Eadem, malédiction dans les documents de la Valachie, RESEE, XXXII, nr. 1-2, 1994, pp.
53-61; Eadem, Société pouvoir en Valachie (1601-1654). Entre la coutume et la loi, Bucarest,
2002, pp. 319-334.
www.digibuc.ro
Binecuvântarea blestemul (sec. XVIII-XIX) 73
Genealogiile documentate ale familiiilor boierevi21, D. Grecianu

publica o copie a unui document ce apartinea marelui ban Constantin :
Diata ce am Intocmit-o pentru legauri (legate) i pentru pomenirea sufletului meu

toate aparentele nu putea decât un testament, formularul mitropolitului
Antim mari respectat: religios, legatele, partea sufletului
(slujbele de pomenire). Lipseau elementele esentiale, de care testamentul nu
avea nici o valoare: desemnarea succesorilor mostenirii acestia22. Din
punct de vedere juridic, actul este un codicil al testamentului scris aceeasi (6 mai
1829)23, prin care sumele ce urmau legatarilor moartea sa cele
destinate inmormântärii, slujbelor de pomenire, sdracilor (de acelasi timp,
actul devine un prilej, poate ultimul, de a rämâne memoria copiilor
ultimele sale sfaturi de dragoste.
182924, Constantin Bäläceanu se lumea la
gândul avea cine numele mai departe va domni
cei copii ai -4 2 fiice25 - chiar atunci când el nu va mai : Am
socotit din vreme fac ca nu nu las $i i-am
cu deosebite foi de [...] de care nu cu cresterea
ce le-am dat26, vor avea cea mai dihonie ce-si averea
fii, marele ban mai avea o de rezolvat anume desemnarea
celui care avea preia locul fruntea familiei. Alegerea se opreste asupra primului
näscut, care ajunsese de vreme la vârsta maturitätii (42 de . Pe umerii
lui povara unor mari responsabilitäti. calitate de epitrop (executor testamentar),
el avea se ocupe de indeplinirea dispozitiilor testamentului, pentru ca dea apoi
socoteald de felul care se achitase de sarcina ce-i fusese de
tatäl bor. Prin autoritatea pe care o ca al familiei, avea
tutorele (curatorul) mai tineri, indeplinind acelasi timp rolul de frate de
pärinte. De aceea, el avea nevoie de incurajarea de binecuvântarea tatälui care läsa pe
mâinile lui soarta mai ales renumele familiei.
Sfaturile pärintesti iau uneori forma unui veritabil testament spiritual. Brusc,
marele boier nu-si mai testamentul redactorului, ci vorbeste direct :
21
D. Grecianu, op. vol. H, pp. 214-218.
22
Multumesc doamnei Emanuela Popescu-Mihut pentru amabilitatea cu care mi-a atras
atentia asupra faptului documentul luat discutie nu este un testament in sensul juridic al
termenului.
23 Constantin Balaceanu-Stolnici, Cele trei Destine la cu istoria : Saga
Bucuresti, 1990, 259, nota (testamentul se arhiva autorului).
24 Redactat la trei luni ce se aldturase protestului lui impotriva
de generalul Kiseleff a unei adunäri de care sä aprobe Regulamentul
Organic (februarie 1829), actul era un semn marele ban asumase riscurile opozitiei sale. Vezi
Constantin Balkeanu-Stolnici, Cornelia Papacostea-Danielopolu, Sfaturile marelui ban
Constantin Bálaceanu atre copiii (1815), azi », Bucuresti, 1984,
pp. 139-145; Constantin op. cit., pp.182-183.
Ibidem, 210-268.
26 Scrisoarea din 1815 a banului Constantin Bäldceanu cei patru ai care se
aflau la studii in este o a educatiei pe care le-a oferit-o. Vezi Constantin
Bdldceanu-Stolnici, Cornelia Papacostea-Danielopolu, op.cit., pp. 141-145.
27 Ibidem, pp. 216-226.
www.digibuc.ro
74 Andreea
«Asupra cärora las epitrop pe d-lui, fiule (s.n.), ca faci zapt din casa la acestä
de bani ce sunt supt pecete se urmezi toate aceste ce se coprinde mai
jos [...]. Asemenea te las locul meu ca sä vä aveti bine uniti ».
Modul de adresare se chiar interiorul aceleiasi fraze, trecindu-se de la de la
stilul indirect la cel direct, la persoana a II-a singular sau plural. Aparent ar fi vorba de o
de redactare. Dar in fapt, se in mai multe
documente. Sä fie oare o modificare deliberatd a registrului de adresare? rdspunsul
este afirmativ, scopul oralitatii in textul scris se contureazd claritate: vocea
cuvintele, care par de dincolo de moarte, aveau persiste memoria
urmasilor impresioneze acestia nu tentati ignore ultima
vointä a pärintelui bor. textului i se spiritual autoritatea pe
care numai «limba de moarte» o avea.
Femeile la pe impactul adresdrii directe. Spre deosebire de
ele la chiar la compasiune pentru ca vointa fie
respectatd. Este cazul Mariei Filipescu care-i vorbeste fiului mare, [...]
aduci aminte dragoste te-am crescut te-am iubit blagoslovenie
las din tot inimii mele [...] fie de sufletul mieu din va da
sufletul la 7 » (trebuie subliniat faptul ea läsase bani pentru
pomeniri numai la trei ani)28. aceiasi termeni se adresa Ilinca Fälcoianu
nepotului executorilor testamentari: «Deci, pentru aceste de mai sus
de mine intocmite, mä rogu preasfintiei sale pärintelui Argesu, kyr i
dumitale, stolnice vere Grigorasco Hasan i dumitale, clucer nepoate Ionitä Fälcoiene,
aduci aminte te-am crescut de mititel te-am iubit mi-au fost de tine.
rogu pe ca de sufletul mieu urmati aseminea dupä cum
eu am randuit»29. Tonul frazei nu pare sä tradua o modestie gratuitä, ci una mai
ca urmare a credibilitati juridice a femeilor acele timpuri.
De lipsa dreptului de a participa ca martor la unui testament spune mult
despre autoritatea pe care o avea societatea epoci. De aceea, fdceau
mai la generozitatea la datoria moralä pe care unii dintre ei o
aveau de acestea sau invocau instanta divinä pentru a se face ascultate.
Revenind la testamentul spiritual al marelui ban Constantin Bälaceanu,

care uneste care dezbinä constituie pe care se construieste mesajul
lui. Spiritul familiei, ca expresie a dintre «glasul sangelui»
dragostea aproapelui Dumnezeu, trebuia protejeze descendentii implicit
neamul de tot ce era exterior ostil intereselor familiei. Ce vrea sä
exterioritate? Marele ban o prin «vorbele oamenilor care sä bage
frati ». Cu alte cuvinte, suspiciunea, invidia, räutatea gratuitä sau interesatä dominä
relatiile dintre oameni, onoarea, discretia cinstea nu-si gäsesc locul
model ideal, aproape imposibil de urmat. Exteriorul alteritate cu toate atributele
ei negative. Tot ce e de familie poate fi imprevizibil suceptibil de intentii
necurate. Tot ce e devine o posibilä amenintare, o insinuanta,
instaureze dezordinea familie chiar sä o distrugä. Interioritate/
28 BAR, ms. rom. 612, « Diiata Marii (august 1805), f. 130v-134.

29 BAR, ms. rom. 612, Diiata Fälcoencii » (15 1805), f. 127-130.
www.digibuc.ro
Binecuvantarea blestemul (sec. XVIII-XIX) 75
exterioritate3° este raportul care se impune in parte a documentului. Pe de-o parte

pdrintesc afectuos protector, a cärui interioritate vine din «glasul sângelui», nu
va decât la dragoste . De parte este intriga
la cale de » cu scopul de a distruge dintre de
binecuvântarea Venit din exterior, cuvântul care trebuie refuzat respins
acela$i spatiu al dezordinii, unde zvonurile se nasc, se pe ce se
uneori proportii incontrolabile pentru ca, cele din ele se risipeascd,
stingandu-se, dar intodeauna urme.
definitiv, de oriunde ar venit amenintarea, din afara sau din
familiei31, ar trebuit s-o singur fel : respectând
respectandu-se reciproc, aceeasi dragoste Erau conditii pe care ar
trebuit sä le pentru a putea primi binecuvântarea cu ea,
pe cea unul pe altul aveti omenie ajutati unul pe
altul, purtati cu cinste dacä blagoslovenia lui Hristos a Maichii
Precistii a mele, «Copiilor miei le las spre a
[...] sfátuiesc de-a pururea unire dragoste
ascultare cei mici celor mai mari buna orânduiald»33.
Binecuvantarea blestemul sunt de neconceput o la
modelul divin, model prin care consecintele. Binecuvantarea
blestemul lui Dumnezeu, nu sunt simple de stil ale respectiv
ale furiei sau divine, ci afecteazd de a spitei umane :
Violeta Barbu, Cronica farnilie..., p. 46.

31 Ibidem ; vezi Eadem, diate din a doua jumätate a al
XVII-lea, RIS, nr.1, 1996, pp. 495-506, in care este publicat testamentul postelnicului Constantin
Cantacuzino (ante 20 decembrie 1663), pp. 502-503. pentru Constantin adevarata
amenintare o reprezinta oamenii care pe pentru
postelnicul Constantin Cantacuzino pericolul putea veni chiar din interiorul familiei, poter4ialii
de aparitia neintelegerilor la mostenini nurorile acestuia.
in testamentul ei din 1688, Elina Cantacuzino, postelnicului flica lui
aseazá eventualul conflict oarecum diferita. In ochii ei, reusise
in familie sotiile fiilor ei. grijulie neinduplecatä, ea era
vor intre la mostenirii, vina nu va a
nevestelor cele proaste invräjbitoare care fac nevi* ». Teama influenta nefastä a
femeilor ar putea compromite bunul renume al familiei este de mare Elina
blestemul acestia ar fi dat ascultare altor sfaturi cele Asijderea,
mei, mai adaog o den ceale ce v-au vostru v-au legat
blestem. Acum dar eu aceaia urmez leg sub blestemul lui Dumnezeu sub blestemul meu
cel parintescu, ca sä nu vä urechile voastre sub ascultarea cuvintelor jupaneselor voastre
.1. lar, avea carea cumva la vostru ceva ca ni$te oameni, voi singuri
[...] ca nu carea cumva numele bun
neamului vostru in ponosul oamenilor » [N. lorga (ed.), Documente privitoare la
familia Cantacuzino, Bucuresti, 1908 pp. 104-1101.
32 BAR, ms. rom. 612, f. 133v .
BAR, ms. rom. 611, Diiata raposatei » (28 aprilie 1799),
f.106-107v.
Dan Horia Mazilu face o trecere a blestemului pärintesc, special a
blestemului de din literatura balcanica central europeana: a
Polirom, 2001, pp. 201-208.
www.digibuc.ro
76 Andreea
reproducerea, continuitatea. De aceea, cea mai pe care omul putea

imagina era disparitia lui a neamului De cealaltä parte, darul cel mai de pe
care Dumnezeu muritorilor, viata, ia forma legämântului Avraami5,
legämânt reconfirmat apoi cu Isaac prin care fiilor lui Israel li se promitea
prosperitate, dar mai ales perenitatea neamului.
o imagine noutestamentard (Matei, 25: 34-46) a binecuvântdrii,
respectiv a blestemului implinit, ca o completare a celei vetero-testamentare : la Judecata
de Apoi, cei binecuvântati de Dumnezeu Tatäl vor mosteni cerurilor, pe când
blestemati vor dezmoteniti. Prin lectura crestinä, acordul sau reprobarea
un alt sens, anuntând mostenirea Raiului sau a pe care Hristos o va
la sfärsitul timpului. Diferenta dintre cele imagini este : timp ce gratia
sau imprecatia vetero-testamentard afecteazA viata muritorilor pe pämânt, prin
anularea legdturii de verdictul lui Hristos la Judecata le va soarta
lumea de dincolo, viata sau moartea vesnicä.
documentele timpului se regäsesc másurä ambele modele.
Indreptarea legii p. 275) gäsim, un a este
indicatä drept: dascäli Isus, feciorul lui
«[...] pentru ruga blagoslovenia mumänii casa feciorilor, blestemul
temeaele». Parafrazând acest Maria Obedeanu,
marelui serdar Nicolae Obedeanu, avertizeazd fiica cea mare la celui de-al
doilea testament al (1803), nu-i va respecta ultima vointä, atunci blestemul
pärintesc se va «[...] a le pace [...] blagoslovenia mea cea
blagoslovenia casele fiilor. cu blestemul
mieu de vor a le strdmuta»36. testament anterior (1798), aceeasi
Maria Obedeanu avea sä-si ameninte fiica o pedeapsä mai teribilä: «Urmând
toate acestea cum orânduiesc, sä ertatá blagoslovitä de milostivul Dumnezeu, cum
mine. neurmându, dea seama cu päcatele mele la Judecatd»37.
concluzie, femeia invoca rânduri binecuvântarea blestemul pärintesc, dar de
efectele sanctiunii spirituale erau altele: se simtite timpul vietii,
moartea fiicei, când la Judecata de Apoi, ea va da socotealä pentru
Transmiterea mostenirii din este márturia peste timp a legdmântului

Avraam, iar binecuvântarea, expresia protectiei divine care garanteazd continuitatea
neamului. mostenirea sine reprezenta suportul exclusiv material al viitorului
care rämâneau urma testatorului, gestul pdrintelui de a conferi «gratie»
transferului se dorea o rememorare a aliantei vetero-testamentare.
Jérôme Baschet oferä o interpretare remarcabilä a legämântului divin Avraam in

sein du Abraham et la paternité dans l'Occident médiéval, Gallimard, Paris, 2000, passim
(pp 64-73)
36 B.A.R., ms. rom. 611, f. 75-77v.
ms. rom. 612, Mariei (27 martie 1803), f. 4-7v ; vezi
Andreea art. p. 21.
Radu Nun, couronne Dieu». Neagoe Basarab (1512 1521) et l'image du
pouvoir , L'empereur hagiographe. Culte des saints et monarchie byzantine et
byzantine, coord. Petre Guran, Bucurqti, 2001, p. 190.
www.digibuc.ro
Binecuvântarea blestemul pärintilor (sec. XVIII-XIX) 77
Mare le ban Constantin Bäläceanu ultimele sfaturi cu o

referintä la alianta ca o concluzie a testamentului säu spiritual: «De care rog pe
milostivul Dumnezeu ca cu blagoslovenia Sale cu a mea vä
sä sporeasca casele voastre, cum au blagoslovit Domnul Dumnezeu
pe Avraam, pe Isac pe asemenea pe voi ca
având frica Domnului Dumnezeului nostru totdauna inimile
Nu testamente, binecuvântarea adeseori
desemnarea mo§tenitonilui. Succesiunea glavelor referitoare la mo§tenire Îndreptarea
legii este un argument acest sens. Astfel, 283, este cinsteascd
pärintii ca poatä primi binecuvântarea ca blestemul pärintese al
lui Dumnezeu. Ea este de 284 : «Vinile carele fac pe feciori de motenire
de bucatele pentru feciorul se va de voia tätâne-
cu alte cuvinte, a datoriei de putea deveni un motiv care
acesta putea dezmo§tenit', dar blestemat.
De asemenea, binecuvântarea nu trebuie consideratd numai o standard,
golitä de continut prin utilizarea ei excesivd. Ea este expesia unui ritual de o
valoare spirituald aparte, prin care gratia era pentru a proteja patrimoniul
transmis, dar mai ales persoana care avea primeascd. Sensul binecuvântdrii este
similar din alte documente de a pace «darul» (dania) oferit,
formula prin care se invoca protectia mo§tenirii a motenitorului.
conditioneazd binecuvântarea printr-un schimb' ai termeni erau riguros stabiliti.
Filiatia presupunea drepturi obligatii atât din partea pärintilor, a copiilor ajun§i la
maturitate. dintâi aveau datoria progeniturile, le educe, sä le asigure
protectie un confort material pe statutului social, timp ce copiii erau
obligati pärintii bolnavi sau ajun§i la vârsta senectutii le «caute
sufletul» ce nu vor mai Testatorul nu face decât reaminteascä
urma§ului ce mod firesc el avea de invocând mai ales faptul
motenirea, sä se respectat obligatiile care o se va la
un moment dat. Astfel, spiritul protector care transmiterea succesiunii de la o
generatie la alta se putea oricând transforma intr-unul malefic, punitiv, distructiv. Miza
schimbului era una foarte mare. averea spre motenire putea marca viitorul
celui care urma o primeascd, de oficierea slujbelor de pomenire a mortilor depindea
viitorul defunctului lumea cealaltd43. Blestemul devenea astfel expresia dezamägirii
D. Grecianu, op.cit., p.216.

fndreptarea legii 1652, ed. cit., pp. 275-276.
41 Marcel Mauss, Eseu despre dar (tr. rom.), Iasi, 1993, pp. 45-66.
42 Paul H. Stahl, L' appartenance des enfants..., p. 119 ; Idem, sate..., pp. 192-
196.
Chiffoleau, op.cit., p.74 : «C'est la grande force de l'Eglise que d'avoir réussi lier
dans le acte, l'avenir des vivants l'avenir des morts». Despre de schimb ce
raporturile dintre vii vezi Natalie Zemon Davis, Ghosts, Kin and Progenity:
Some features of Familly Life in Early Modern France, "Daedalus", 106, nr.2, 1977, pp. 92-96;
Patrick J. Geary, Living with the Dead in Middle Ages, Cornell University Press, Ithaca/ London,
1994, pp. 77-95 ; Michel Lauwers, La mémoire des ancétres, le souci des morts. Morts, rites et
société au Moyen de siècles), Beauchesne-Paris, 1997, passim ;
www.digibuc.ro
78 Andreea
chiar a celui privat de de a-si räscumpdra moarte.

teama de moartea era cateodatä mai puternicd decät dragostea pärintelui decât
dorinta lui de a ierta.
Rareori testarnente urme ale dezarnägirii mai

märturia blestemului Existä schimb documente prin care fiul blestemat,
impovärat de greselilor sale, cere iertare; risipitor trimite
adesea la istoria dramaticä a unei mosteniri. Unul dintre aceste documente, publicat de
George Potra45, din 1815 este descris ca un act prin care Constantin,
postelnicului Stroe, cere iertare tatälui pentru toate greselile repus in
dreptul de mostenire ce i se cuvenea. De fapt este un act de dezlegare prin care
iertat anterior primind partea lui de mostenire din timpul vietii tatälui renuntä
la pretentie momentul executdrii dispozitiilor testamentare. Documentul
in acelasi timp povestea dezmostenirii a iertärii pärintesti.
ce-si fäcuse testamentul, averea cei doi ai
stolnicul Stroe avea mai târziu asupra deciziei. Din cauza nenumdratelor
pe care mare, Constantin, i le provocase ultimul timp, acesta
dezmostenise legase sub blestem pdrintesc. Blestemul astfel senmificatia
unei dezmosteniri spirituale care anularea drepturilor pe care mare le
avusese la succesiune. Sau, inversand termenii intrepretdrii, actul dezmostenirii fusese
consecinta materiald a blestemului. Tatäl astfel cea mai profundä care
Jacques Le Goff, Jean-Claude Schmitt, Dictionnaire raisonné de l'Occident médiéval, Fayard,

Paris, 1999, pp. 772-773. Asupra acestei idei vom reveni studiu mai amplu.
«Blesteme este titlul unui subcapitol din lucrarea deja a lui Dan
Horia Continutul pärti din acest subcapitol - «Excluderea din comunitate»- nu pare
sä titlul propus. Aici, autorul readuce discutie cazul turcirii lui Rare$,
consideränd afurisirea lui de este un exemplu de blestem implinit.
Prin alegerea sa, abandonase religia strämo$ilor säi, päräsind de bunävoie
comunitatea cre$tinä. lui nu putea nepedepsit. Cea mai
potrivitä pe care o gäseste pentru este condamnarea la uitare
prin $tergerea numelui domnitorului din de la proscomidie a bisericii din Frumos,
cläditä de säu (Petru Rare$) din evangheliarul de la Voronet. opinia lui Dan Horia
Mazilu, «insemnarea de pe manuscrisul de la echivaleazd blestem (p. 236).
poate considerat acest gest de damnatio memoriae un blestem, dar mai ales un blestem
implinit?
Se cä Occidentul medieval, timpul unui ritual de blestem, se practica »
radierea din ap-numitele libri memoriales a numelor donatorilor inconsecventi sau a celor
excomunicati. [Subiect abordat de Geoffrey Koziol prelegeri sustinute cadrul
seminarului condus de Alain Boureau, "Les mauvais pouvoirs en Moyen Age (1240-1340)",
respectiv al celui condus de Jean-Claude Schmitt, "Anthrpomorphism et historicité des images
médiévales", la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales, Paris, anul universitar 2001-
2002. Vezi Marta Madero, Tabula picta. L'ecriture, la peinture et les supports dans le droit
médiéval , «Annales HSS», nr. 4-5, 2001, p. 83]. intrebarea este pentru
documente care confirme explicit un blestem ce actul de damnatio memoriae. Altfel,
gestul sine nu poate imaginat ca o a blestemului, nicidecum ca implinire a
acestuia.
George Potra, Documente privitoare la istoria orasului Bucuresti (1594-1821),
Bucure$ti, 1961, pp. 706-709.
www.digibuc.ro
Binecuvântarea blestemul pärintilor (sec. XVIII-XIX) 79
exista ei, de sânge. Pronuntarea a imprecatiei pare ia locul

legdturii de sânge o cu o conotatie profund - sub
blestem pdrintesc» -, care a Constantin
cu care el familia lui se zbäteau nu se datora decât
blestemului : «Dar cunoscând taicd-mieu, pentru multele necazuri ce i-am fäcut,
mä are urgisit supt blestem pärintesc legat, din care a blestemului pdrintesc
neputând nici da a chivernisi lume, am catandisit in proastä stare
präpádind cdscioara de zestre a solii mele, patru copii
pe drumuri».
Totusi, care apelese la dispusi garanteze
pentru bunele sale intentii, tatäl fusese
cele din induplecat. acordase iertarea
cu ea, dezlegarea de sub blestem blagoslovenia. Marcându-se astfel sfärsitul
maginalizdrii sociale familiale, se premizele unui Sub aparenta
ritualului de excludere care punea accent pe valorile spirituale ce se
ascundea o realitate mult mai pragmatica. Incapabil asigure prin proprii
unei familii numeroase, Constantin avea nevoie de sprijin. Tatäl era
atât de naiv inchipuie neputinta fiului era o a blestemului
cerându-si iertare, acesta va deveni peste noapte un bun gospodar sau un cap de
familie exemplar. El iertarea nu pentru ar fost induplecat de
alungat, ci pentru ca lui nu de suferit de pe urma greselilor unui tatä
iresponsabil. cele din se la o de compromis. Nu
este principalul beneficiar al pärtii de mostenire care-i revenea, ci nepotii stolnicului.
blestemul este o cu valoare prin care

docurnentul trebuia protejat de eventuale contestatii. Dar evidentierea blestemului
binecuvâtärii, integratd de sfaturile era oare de sens de
acelasi formalism pe care regäsim actele de cancelarie? nu, care era
Sunt la care voi numai o
aprofundatä a documentelor, dar mai ales a testamentelor invalidate a altor acte
judiciare referitoare la contestäri de testamente.
www.digibuc.ro
80 Andreea
BÉNEDICTION ET MALÉDICTION DES PARENTS

DANS LE DISCOURS TESTAMENTAIRE
(BUCAREST, FIN DU XVIIIE-DÉBUT DU XIXE
Résumé
Cette étude est un schéma d'analyse du langage et du rituel comme indicateurs

des relations de famille, mais aussi une analyse du testament comme rituel de
préparation la mort.
Le testament pourrait imaginé comme un prélude de la cérémonie funéraire
par la solennité de la prononciation de la volonté, par la mise en de la
rédaction de l'acte, par les dispositions relatives aux aumônes, messes pour
l'âme ou l'enterrement et par le lien dont le pardon l'établit entre le public et l'acteur
principal de la mise en du testament.
La paire bénédiction/malédiction prend la forme d'héritage/d'exhérédation
spirituel(le) projeté(e) dans l'avenir. Dans les testaments et en particulier dans ceux des
boyards ou de leurs femmes, la bénédiction parentale accompagne souvent la désignation
des héritiers en tant qu'esprit du don qui protge le patrimoine transmis et la personne
laquelle il était destiné. C'est-à-dire, si l'héritage en soi fonctionnait comme un support
exclusivement matériel de l'avenir des vivants, le geste du parent de conférer la »
la matérialité du transfert reproduisait l'accord divin vétérotestamentaire avec
Abraham, qui permettait la continuation de la vie en paix et en harmonie. Mais le bon
esprit du don pouvait changer en mauvais esprit. Si les fils ou les filles n'obéissaient pas
la demande de leurs parents, ils risquaient d'attirer sur eux la sanction spirituelle. Les
conséquences de la malédiction s'exercent soit pendant la vie terrestre, par le désordre
dans la famille ou par la disparition de la maison (au sens large), soit dans l'au-
o ils risquaient punis non seulement pour leurs propres péchés mais aussi
pour les péchés de leurs parents, conséquence de la malédiction.
www.digibuc.ro
PUTERI MARITIME, PUTERI TERESTRE: SEC. XIII-XVIII
ROMÂNI, BULGARI, CUMANI

LA DUNÄREA DE JOS
ÎN PRIMA PARTE A SECOLULUI AL XIII-LEA
RADU STEFAN
Problema pe care ne propunem o a fost relativ discutatA

istoriografie, lungul timpuluil. Cu toate acestea, ea nu pierdut din interes,
mereu prin prisma documentelor noi puse circulatie, prin modul
deosebit de abordare tratare. Din punctul de vedere al istoriografiei nu numai, tema
se impune a fi deoarece epoca pentru a analizatd este imediat
anterioard statelor care nu au apärut din neant, ci ca urmare a
evolutiei societätii din jurul de Jos.
Este necesar ldmurim ce prin zona Dundrii de jos", deoarece
termenul a fost interpretat mod deosebit de la un autor la cazul de am
intrebuintat sintagma sensul larg, cuprinzdnd ea zona din jurul marelui fluviu, de la
Marea la Cazane, apropierea actualului Drobeta-Turnu-
Severin.
in cazul de ne propunem informatiile oferite de un grup mic de

izvoare, cel al cronicilor franceze despre Cruciada a IV-a, semnalate oarecum de
mai autori, dintre care amintim pe cei pe care cu o pondere pentru
problemâ: Grigore Tocilescu, Documente indedite privitoare la istoria Românilor, RIAF,
p. 183-192, 378-388; idem, p. 209-235; idem, p. 542-544; Nicolae
Istoria literaturilor romanice legaturile dezvoltarea vol. I, ed. a II-a, Bucuresti, 1968, p.
130-141 (am citat scrierea istoricului român unde cronicarii francezi ai Cruciadei a IV-a sunt citati
in forma cea mai densä) ; Gheorghe BrAtianu, despre intemeierea statelor
ed. a II-a, Bucuresti, 1980, p. 64-84; Papacostea, Românii secolul al
- Imperiul Mongol, Bucuresti, 1993, p. 18-90 (utilizeazâ informatiile cronicarilor
francezi de Villehardouin, Robert de Henri de Valenciennes pentru discutarea
militare politice din sud-estul Europei); Turcus, Sfântul Scaun
secolul al Bucuresti, 2001, passim; Istoria Românilor, de Academia Românä, vol.
III, Bucuresti, 2002, p. 466-467 (unde au fost utilizate operele a doi cronicari francezi, Geoffroy de
Villehardouin Robert de Clari). Au fost folosite informatiile cronicarilor special pentru a
reliefa puterea militará a vlahilor originea a
2 A se vedea acest sens, P. Diaconu, Les Petchénègues au Bas-Danube, Bucuresti,
1970, passim; idem, Les Coumans au Bas-Danube aux et Bucuresti, 1978, passim.
"Studii Materiale de Istorie Medie", vol. XXI, 2003, p.81-101
www.digibuc.ro
82 Radu stefan Vergatti
Vom recurge la exploatarea, special, a unor izvoare continând date despre

popoarele din de Jos primele decenii ale secolului al XIH-lea: cronicarii
francezi ai Cruciadei a IV-a (1202-1204). Prin operele s-au impus patru cronicari:
Geoffroy de Villehardouin3, Robert de Clari ?)4, Henri de Valenciennes5, Phillipe
Mouskées6.
Desi am mai discutat subiectul in ne simtim datori
deoarece primii trei cronicari amintiti au venit contact direct cu
popoarele din zona Dunärii de Jos, le-au cunoscut bine ca urmare, au putut date
precise despre ele. Cel de-al patrulea cronicar, Phillipe Mouskées, oräsean de din
Tournai, a bine ce s-a petrecut la Dunärea de Jos datoritä existentei in armata
Cruciadei a IV-a a primilor ai Imperiului Latin de a numerosi oameni
proveniti din Hainaut din Ori, aceste regiuni erau vecine orasul de
cronicarului.
informatiile cronicarilor francezi au fost cunoscute, ele nu au ajuns
exploatate mod exhaustiv8, ci numai partial. Ori, acum urmärim tocmai folosirea
intregului informatiilor aflate operele corelatie, cât vom considera necesar, cu
alte izvoare. Ne-am aplecat de mult asupra deoarece au scris bunul spirit al
occidentalilor obisnuiti exactitatea oamenilor care treceau usor de la mânuirea sabiei
la aceea a penei, de la rugdciuni la rezolvarea treburilor adminiitrative,
având o disciplind educatie a muncii prin prisma judecau rapid precis
capacitatea, inteligeno posibilitátile acelora cu care urmau in contact.
Geoffroy de Villehardouin (1152- 1213), mare senior, cu un rol important
Imperiul Latin de a läsat date despre evenimentele de la de Jos cuprinse
anii 1199-1207, cum au fost de oamenii aflati vârful piramidei
Cf. Geoffroy de Villehardouin, La conquéte de Constantinople, de E. vol.

I-II, Paris, 1938-1939 continuare se va cita G. de V.).
Cf. Robert de Clari, La de Constantinople, de Ph. Lauer, Paris, 1924
continuare se va cita R. de C.).
Cf. Henri de Valenciennes, Histoire de l'empereur Henri la suite de Geoffroy de
Villehardouin La conquéte de Constantiople de Natalis de Wail ly, Paris, 1882
continuare se va cita H. de V.); J. Lognon, Introduction la Henri de Valenciennes, La Chronique,
Paris, 1928 conunuare se va cita J. Lognon, Introduction).
6 Cf. Geoffroy de Villehardouin, maréchal de Champagne et de Histoire de
l'empire de Constantinople sous les empereurs françois avec la suite de cette histoire jusque l'an
MCCXL tirée de l'Histoire de France Ms. de Ph. Mouskées, chanoin dépuis évéque de Tournay,
publ. de B. Javarina, Venezia, 1779 (in continuare se va cita P. M.); un exemplar din
lucrare se la Acad. Rom., cota 33008, având pe prima mentiunea din
biblioteca Odobescu", care semndtura literatului istoricului român; Philippe
Mouskées, Historia Regnum Francorum, publ. de Adolfus Tobler, Monumenta Germaniae
Historica, tom XXVI, Hannoverae, 1836 continuare se va cita M. I.).
Radu Ciobanu (Vergatti), despre la Philippe Mouskies,
cronicar francez din XIII-lea, Muzeul National", 11111976, p. 246-256;
idem, despre la cronicarii francezi din XIII-lea, România An
XI, august, 1978; idem, Les chroniquers français de la IV-e croisade et les Roumains de l'aire de
la orientale, NEH, 7/1985, p. 157-176.
V. Nota 1.
www.digibuc.ro
bulgari, cumani (sec. XIII) 83
feudale9. Robert de Clari (? t ?1216), la a evenimentele

anii 1200-1213, cum le-au micii nobili dintre care fdcea parte
elm. Henri de Valenciennes, menestrel la curtea celui de-al doilea al
Imperiului Latin de Henri de Hainaut (1205-1216) a redat faptele petrecute
anii donmiei acestuia cum le-au curtenii". fine, Phillipe Mouskées, bogat
episcop al bisericii catolice din natal'2, a avut ca opera sa,
primul chronograf rimat limba bine informatd'4, date
referitoare la evenimentele desfd5urate la de Jos anii
Termenul utilizat de cronicarii francezi pentru a-i desemna pe români a fost
acela de blas"16, folosit concomitent cu varianta de blac"17 . Este identitatea
cu termenul de Vlah"18, intrebuintat in scrierile medievale române5ti. cum fost
demonstrat secolul al XVII-lea, special de care stolnicul Constantin Cantacuzino'9,
numele de blas-vlah" a fost dat de popoarele germanice apoi folosit neintrerupt
pentru români tot lungul Evul Mediu de cronicarii bizantini occidentali.
Pentru biografia lui Geoffroy de Villehardouin, a se vedea Albert Pauphilet, Robert de

Clari et Villehardouin, Mélange de linguistique et littéraire offert Alph. Jenaroy, Paris, 1928,
p. 559-564; Ed. Introduction, G. de V., vol. I, p. V-LXVII; Geoffroy de Villehardouin, La
de Constantinople, de J. Dufournet, Paris, 1968 (prefata cronologie).
Cf. A. Pauphilet, op. cit., cit; idem, Robert de Clari, Romania, LXII (1931), p.
289-311; Edgar The Conquest of Constantinople of Robert de Clari, "The Records
of Civilisation", vol. XXIII, New York, 1936, passim; Robert de Clari, The Conquest of
Constantinople, trad. lb. de Edgar Holmes McNeal, New York, 1997, p. 1-29, 135-145
biografie bibliografie).
Viata acestui cronicar este foarte putin cunoscutd; cf. Ed. De la
Croisade au début de la guerre de cent ans (1202-1337), J. Bedier, P. Hazard, Littérature
française, t. I, éd. II, Paris, 1948, p. 102; J. Lognon, Introduction, passim.
12 Cf. Baron Reiffenberg, Introduction la Philippe Mouskees, Cronique, Les
Chroniques Belges", T. I, Bruxelles, 1837, p. 3-40; R. Ciobanu (Vergatti), despre
la Philippe Mouskees, cronicar francez din sec. al XIII-lea, Muzeul National", p.
249-256.
Cf. P. M., p. 87; autorul märturiseste:
Phelipies Mouskes s'entremt,
Ensi ke point faus ny met,
Tout sans donner & sans promettre,
Des Rois de Franche en reme mettre
Toute l'estoire & la ligne..."
14 Cf. Baron Reiffenberg, Introduction la Philippe Mouskees, La Cronique, Les
Chroniques T. I, Bruxelles, 1837, p. 25.
15 realitate, din text cä Philippe Mouskees s-a referit la evenimente care merg
in anul 1242; mai bun exemplu acest sens constituie descrierea invaziei mongolilor
cätre Europei, care s-a anul 1242.
16 G. de V., I, p. 202, 207, vol. II, p. 215, 404 etc.
Idem, vol. II, p. 215, 405 etc.
18 document din anului 1481, locuitorii judetelor Buzäu
adresându-i-se domnitorului Mare au afirmat cä ei - « românii » - sunt
(Blasi). (cf. I. Bogdan, Documente privitoare la rela(iile cu Brapvul cu
Tara Ungureascá X-XVI, Bucuresti, 1905, p. 282-284).
19 Cf. Constantin Cantacuzino, Istoria Tärii de pe un manuscript
necunoscut, publ. de N. Cartojan D. Simonescu, Craiova, 1944, p. 38-72.
www.digibuc.ro
84 Radu Vergatti
Numele de Blas" a apärut la cronicarii amintiti - la Geoffroy de

Villehardouin 34 paragrafe, la Robert de Clari de 30 de ori, la Henri de Valenciennes
de 23 de ori, iar la Philippe aproximativ 40 versuri. comparatie
bulgarii cumanii, aliati ai vlahilor luptä, numele acestora din este mai des
folosit de autorii cronicilor Probabil situatia este ciocnirii mai
dese a francezilor cu tätarii sunt destul de putin mentionati, situatia
explicabild deoarce prezenta in zona Dundrii de Jos - perioada discutatd -a fost
Intensitatea care a fost folosit numele de Blas" demonstreazd, pe de o
parte, interesul care erau ei priviti, pe de parte, importanta care le era recunoscutä
sud-estul Europei.
De asemeni, este important se evidentieze cronici se mentioneazd tara
("pays des "Blaquie"21 sau tiere as
iar titlul lui Ionitä Caloian (1197-1207) apare forma "li rois di Blaquie"23 sau "li
rois di Blaquie et de Bougrie"24 etc.
Aparitia tranzitiei de la un nume etnic la un topic - "Blaquie" - sensul de
stat tirile din cronicile bizantine, maghiare, occidentale din actele papale.
Folosind izvoarele bizantine, istoricii au discutat ardoare localizarea Valahiei. Ei au
ajuns la trei solutii: se gäsea la sud de pe ambele maluri ale fluviului26,
fie la nord de acesta27. Date le furnizate de cronicarii francezi aduc unele precizári asupra
pozitiei Valahiei. Astfel, Robert de a despre Valahia: ...Blakie est une terre
qui est du domaine de l'empereur...si est Blakie une molt fort terre, qui toute est enclose
20 Cf. G. de V., vol. II, p. 160-162, 352.

Idem, vol. I, p. 207, § 223; idem, vol. II, p. 823, § 273.
22 Cf. P. M., p. 820.
Cf. G. de V., vol. p. 118-120, § 311, p. 144-146, § 335 etc.
24 Idem, vol. I, p. 207 § 202; idem, vol. II, p. 84 § 276; p. 144 § 335 etc.
A se vedea, spre Brezeanu, Imperator et Vlachiae. jurul genezei
termenului din titulatura Asan, RdI, t. XXXIII (1980), 4, p.
653-655; Genoveva Cancova Petkova, pri Asenovici, 1978, passim; N.
Din nou despre geneza caracterul RdI, XXXIV (1981), 7, p.
1297-1311; Papacostea, op. cit., p. 18 i urm.
26 Cf. N. Un d'histoire médievale: et caractère du second
Empire bulgare (1185), Bucurqti, 1943; idem, état bulgare et les pays roumains,
Bucarest, 1947, passim; S. Dragomir, Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice Evul Mediu,
Bucure*ti, 1959, p. 136-139.
27 Cf. D. Onciul, Originile principatelor Scrieri istorice, publ. de A.
Sacerdoteanu, vol. I, Bucurqti, 1968, p. 560-715; A. Täutu, Margherita di Ungheria, imperatrice
di Bysanzio, Antemurale", 111/1956, p. 51-79; idem, Le entre Johanitza Assen et Emeric,
roi de Hongrie (1202-1204), Studi e testi, Melangées Eugène Tisserant , vol. III, partea a 2-a,
Vatican, 1964, p. 392-393; Relatiile fn secolele IX-XIV
statului RSL, IV, p. 531-542; E. Byzance et les pays roumains aux
in Actes du International des Byzantines, vol. I, Bucarest,
1974, p. 409; B. Primov, Crearea celui de-al doilea farat bulgar vlahilor,
romano-bulgare de-a lungul veacurilor, I, Bucurgti, 1971, p. 9-56; a se vedea punctul de
vedere exprimat recent Istoria Românilor, publ. de Academia Românk vol. III, Bucurqti, 2002,
p. 427-437.
www.digibuc.ro
bulgari, cumani atari (sec. XIII) 85
de montaigne; si que on n'y pust entrer ni issir fors par un destroit...Or est Comanie une
terre qui marchist
La rândul de Villehardouin 1-a confirmat pe Robert de Clari când
a descris o a valahilor de la Adrianopol (aprilie 1207). El a
Valahia se la o de 5 zile de drum de Adrianopol,
dincolo de Montaigne de Blaquie" de cetatea Eului". Tinând seama de durata
urmdririi de viteza medie cu care putea o de cavaleri occidentali - circa
35 leghe pe zi - este sigur muntii pe care de Villehardouin Montaigne de
Blaquie" sunt Balcanii, la aproape 160 km. de Adrianopol. La aceasta se
remarca celor doi cronicari, potrivit Valahia se putea intra printr-o
Era normal scrie astfel, atunci Muntii Balcani puteau trecuti numai prin
Pasul
Cetatea Eului, sau poate Castelul Eului, nu a putut de cerceatorii
din domeniul geografiei istorice. Informatia asupra existentei castelului Bias "-ilor
interes deoarece construiascd secolul al XIII-lea
asemenea fortificatii calificate astfellimbajul precis al cronicarilor francezi. Nu a fost
un caz izolat, el asemánându-se altora existente Balcani' sau nordul
Poienari32, Cetäteni33, Cetatea de pe Dealul sau chiar cetatea" de la Turnu-
Severin35.
Geoffroy de Villehardouin ne-a oferit alte date asupra tacticii folosite de
români Aflând se reträgeau cavalerii francezi, românii le-au blocat trecdtorile
din capetele i-au atacat, asupra pietre trunchiuri de copaci.
Cavalerii cruciati, pentru a se salva, au fost obligati descalece lupte ca pedestrai,
multi dintre ei pierzânduli viata36. Tactica utilizatd pare viitoarea luptä din
28 Cf. R. de C., c. LXV, p. 59; c. LXVI, p. 60-61.

29 Cf. G. de V., vol. II, p. 304-306, 491.
30 S-a propus localizarea medievale acolo unde se astäzi satul (cf. W.
Thomaschek, Zur Kunde der Sitzungberichte der Wiener Akademie, Phil.
Hist. Klasse", t. XXXIII, p. 320).
31 Cf. Nicetas Choniates, Istoriile, Fontes Historiae Daco-Romanae, vol. III,
Bucuresti, 1975, p. 309.
32 Alexandru Lapedatu, vechi Poienarii Buletinul
Comisiei Monumentelor Istorice, an III (1910), p. 177-189; Maria Ciobanu (Vergatti), Nicolae
Moisescu, Radu Ciobanu (Vergatti), Cetatea Poienari, Bucuresti, 1984, p. 35-70;
N. Moisescu, Cetatea Poienari - Ghid Bucuresti, 1996, passim (prin textul nu
aduce nimic nou, 11 urmeazä pe cel existent prima lucrare
Cf. Al. Lapedatu, op. cit., cit.; Lucian Chitescu, de arheologie la
Cetáteni-Arge$, Muzeul National", IV/1976, p. 155-190; Gheorghe I. Cantacuzino,
medievale din Tara (secolele XIV-XVI), Bucuresti, 1981, 115 urm.
Cf. Gr. Ionescu, Arhitectura pe teritoriul de-a lungul veacurilor, ed. a II-a,
Bucuresti, 1982, p. 150-152; Gh. Cantacuzino, op. cit., p. 120 urm.
Ne referim la cetatea româneascä de la Turnu-Severin, cu fortificatiile
maghiare (cf. R. Florescu, Chateau fort de Turnu-Severin, Studien zu den Roms.
des 6 Internationalen Limeskongresses in Köln, Graz, 1967, p. 144-
151).
36 Cf. G. de V., vol. II, p. 306-308, 493; a se vedea cum comenteazA modul de al
românilor in munti M. Dogaru, desi nu a operele cronicarilor (cf. M. Dogaru, Le
www.digibuc.ro
86 Radu stefan Vergatti
9-12 noiembrie 1330, care regele Ungariei, Charles Robert d'Anjou (1306-1342) a
fost acelasi mod de voievodul Valahiei, Basarab I (?1310- t?1352),
fondatorul statului37.
Afirmatia Blaquie" - Valahia se afla la o de zile bune de
drum - probabil cinci zile - de principalele baze de aprovizionare ale armatei cruciate a
fost confirmatd de cronicarul Henri de Valenciennes in descrierea altei a
succesorului lui Ionitä Caloian, (1207 - de Henri I de
Hainaut. Sustindnd reproduce cuvintele cronicarul a Boril a
pustiit tara - cum vor in Evul Mediu - armatele
cruciate vor de
localizarea Valahiei exclusiv prisma celor de cronicarii
francezi, ca militari care erau interesati precizeze unde se afla dusmanul, putea
spune ea se teritoriul de basileii bizantini, ai
mostenitori se pretindeau cruciati. Acest teritoriu era delimitat de Muntii
Balcani, de Cumania de Bulgaria. Cumanii" ocupau, anul
aceea, Moldova Valahia orientald41. Acolo ei detineau primatul politic, cu toate
populatia era cea situatie de ce mijlocul
secolului al cumanii au fost asimilati s-au pierdut total populatiei
autohtone, net dominantd numeric.'
ceea ce priveste Bulgaria, cum din cronicile occidentale" care
descriu drumul prin Peninsula Balcanicd al armatelor occidentale (1189-1190),
participante la cea de-a treia (1189-1192), in frunte Friederic I
rôle de la montagne dans la perpetuation du peuple roumain, dans la formation de sa pens& et de

son art militaire au Moyen Age, guerre et la montagne dans l'histoire des Roumains,
Bucuresti, 1991, p. 80-102).
Cf. Holban, Despre raporturile lui Basarab Ungaria despre
rejlectarea campaniei din 1330 diplomele regale Cronica Studii" 20/1967,
p. 1-43.
H. de V., p. 320, 529.
R. de C., p. 63 face un scurt comentariu asupra vietii obiceiurilor cumanilor; ei
erau cunoscuti Europa Occidentald ca buni militari (cf. L. Musset, Les Invasions, vol. H, Le
second assaut contre l'Europe chretienne Paris, 1965, p. 72-74; Papacostea,
op. it., p. 21 urm.).
Cf. P. Nästurel, Coumans et Byzantins sous le de Manuel
Byzantina", I, Thessalonic, 1969, p. 175. acel an o parte a cumanilor din zona
Gurilor s-a indreptat Nipru pentru a-i ajuta pe cosanguinii lupta impotriva
41 A. Sacerdoteanu, Guillaume de Rübrouck et les Roumains au milieux du

siècle, Paris, 1930, p. 80 urm.; P. Diaconu, op. cit., p. 84 urm.; evident, localizare se
referä la Cumania (cf. Papacostea, op. cit., p. 21 urm.); Cumania era mult spre
de fluviul Nipru (Ibidem; I. Cumanii episcopia 1931, passim).
42 Cf. P. Diaconu, op. cit. p. 133; Lucien Musset, op. cit., p. 72-74; a se vedea
explicatia de $. Papacostea pentru distrugerea organizatiei politice a cumanilor, dinspre vest
de conduse de papalitate, dinspre est de trupele mongolilor (cf. Papacostea,
op. cit., p. urm.)
Cf. Ansbert, Historia de expeditione Friderici imperatoris, publ. de A. Chroust M.
G. H., Nova series, V, Berlin, 1928, p. 28; Historia peregrinorum, de A. Chroust, M. G.
H., Nova series, Berlin, 1928, p. 132.
www.digibuc.ro
bulgari, cumani (sec. XHI) 87
Barbarosa (1155 - ea ocupa actualul teritoriu Bulgariei de vest de sud-

Acolo se gäsea Bulgarica45, unde cruciatii au trebuit lupte contra
bulgarilor care erau
Prin urmare, Blaquie" - Valahia de cronicarii francezi era
delimitatä de Muntii Balcani la sud, de Cumania la est, de Bulgaria la vest probabil, de
Muntii la nord.
Am opinat pentru hotdrnicirea Valahiei cu Muntii Carpati nord
preluaserd stäpanire pämanturile care basileilor, mult
nordul unde puterea a cumanilor46 nu era peste tot. La rändul
Regatul Maghiar se la inceputul secolului al XIII-lea la linia Muntilor
oprise expansiunea42. zona care se gäse§te Muntii
Carpati existä traditia unei a valahilor care denumirea de
cu cea de Blaquie" utilizatd de cronicarii Tot acolo se i
Blacorum, nume care o veche a romanilor48, cu
Bulgarica49 cu Blacorum Bissenorum din Transilvania50 .
La aceste argumente putem numele de Terra Blacorum, gäsit act
din anul 1222, referitor tot la spatiul carpato-danubian51. sens
bunele relatii ale cu din Dunärii. Spre anul 1185,
au fost de bizantini, ei s-au refugiat nordul marelui fluviu, unde au
primit de la de la cumani53.
Cf. Reinerius Sacchoni, Summa de Catharis et Leonistis, A. Doudaine, Traité

néomaniché du Roma, 1939, p. 77; N. Bänescu, Medieval Bulgaria and the Dualistic
Heresies in Western Europe, historiques l'occasion du x international des
sciences historiques, Sofia, 1960, p. 98-99.
Cf. Ansbert, op. cit., p. 28.
Cf. P. Nästurel, op. cit., p. 174 i urm.; P. Diaconu, op. cit., p. 84 urm.;
Papacostea, op. cit., p. 31 urm.
Scrisoarea Papei Inocentiu al (1198-1216) trimisä regelui maghiar Emeric, prin
care se sä se limiteze conflictul dintre catolici obedienti ai arhiepiscopului Vasile de
aratä autoritatea Curiei papale se in sudul Transilvaniei asupra unor
pärti din Banat (cf. Gesta Innocentii - Papae III, J. P. Migne, Patrologiae cursus completus:
Series Latina, Paris, 1890, CCXIV, 413-417); B. Hóman, Geschichte des Ungarischen
Mittelalters, II, Berlin, 1940, passim; Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. I, Cluj, 1971, p.
131-201; Papacostea, op. cit., p. 36 urm.; Mircea Dogaru, De Esculeu â Alba -Un
millénaire d'histoire roumaine dans les chroniques et les ouvrages histoirques Hongrois-
Allemands, Bucurqti, 1993, p. 25-35.
48 Cf. C. C. Giurescu, Istoria Bucuresti, 1976, p. 20, 30.
Cf. Ansbert, op. cit.
Cf. DIR, C, I, Bucure§ti, 1951, p. 209.
Cf. A. Sacerdoteanu, op. cit., p. 97; României, vol. II, Bucurqti, 1962, p. 47,
264.
52 Cf. B. Primov, op. cit., p. 18.
Cf. G. de V., vol. I, p. 207 § 202; R. de C., c. LXIV, p. 159.
www.digibuc.ro
88 Radu Vergatti
Tabloul legdturilor dintre nordul sudul este completat i prin

descoperirile arheologice. Ele o populatie numeroasd zona
precum rezidente voievodale, ca aceea de la Curtea de Arge§55.
a polemizdm, suntem sä conchidem elementele succint
amintite anterior demonstreazd nu a fost niciodatä un hotar imposibil de
trecut. Blaquie" - Valahia se Intindea, deci, pe ambele maluri ale fluviului nu doar
jurul nordul Balcani, cum s-a presupus.
Atunci când cronicarii francezi vorbeau despre Blas"-i afara frontierelor le
precizau totdeauna locul unde se gäseau de unde veneau. de a
i-a pe malul li Bras Saint George"56, pe de
Marmara, Philippe Mouskées a auzit se &eau jurul ora§ului Philipopol'. In
cele pe care le-am folosit pentru exemplificare este vorba de vlahii din sudul
care mase compacte Thesalia, Epir i Pind58.
Textele cronicilor permit formularea ipotezei Blaquie" exista la inceputul
secolului al XIII-lea o organizare bine avea un monarh, o armatA o
boierime care participa la viata politicd.
Ionitd-Caloian, fratele minor al lui Asan al lui Petru, succesorul pe tronul
Imperiului Româno-Bulgar, a fost amintit frecvent cronici sub numele de Johannis59,
Johans60, , Jehans62, Johanins63, Johanisses64. Numele lui a fost asociat
majoritatea cazurilor cu supranumele li Blakis"65, ceea ce originea sa sau

cu titlul in forma scurtä Johannis rois de li rois Jehan"67, fie
forma probabil cea completd, Johanisses li rois de Blakie et de Bougrie", li rois
de Bougrie et Precizarea Ionitd-Caloian era valah de origine a
apärut cu claritate la de Villehardouin care a introdus cronica sa câteva
elemente biografice.
Cf. Poenaru-Bordea, C. Popa, Circulafia monedelor bizantine anonime

regiunile sud est carpatice secolele comunicare - manuscris - prezentatd la
Societatea Numismaticä noiembrie 1990.
Cf. N. Constantinescu, Curtea de Arges. 1200-1400, Bucuresti, 1984, passim.
56 G. de V., vol. II, p. 196, § 387.
P. M., I, p. 88.
58 Cf. E. Stânescu, La population cit., p. 5 urm; I. Brâtianu, op. cit.,
p. 56 urm; C. Murnu, istorice privind trecutul românilor de peste Bucuresti,
1984, passim; Gheorghe Zbuchea, timoceni (text bilingv româno-sârb), Timisoara, 2002,
p. 35 urm.
G. de V., vol. H, p. 82, § 273.
Idem, p. 118-120, § 311.
61 Idem, p. 143, § 333.
62 R. de C., p. 60.
63 P. M., I, p. 89.
H. de V., p. 308, § 506.
65 R. de C., cap. LXIV, p. 59; idem, cap. LXV, p. 60; idem, cap. CVI, p. 86; G. de V.,
vol. I, p. 207 § 202; P. M., I, p.89.
G. de V., vol. II, p. 226 § 413; idem, p. 286, § 472 etc.
67 P. M., I, p. 95-96.
de V., vol. 208, § 318; idem, 216, § 404; idem, 236, § 424 etc.
G. de V., I, p. 207, § 202.
www.digibuc.ro
bulgari, cumani i atari (sec. XIII) 89
Ideea s-a ridicat contra basileilor bizantini - pe care i-a -

i-a eliberat pe valahi apare i la Robert de El a redat-o fantastica
aldturând datelor din biografia româno-bulgarilor fapte din viata lui
Spiridonas, cipriot de conditie care s-a ridicat la denmitatea de guvernator
al regiunii Smolin din
Precizarea cronicarilor francezi era român poate mai
polemica referitoare la originea lui Unii istorici, bazându-se pe izvoare
bizantine mai putin explicite, au considerat proveneau dintr-o familie de
valahi, valaho-bulgari, fie bulgari, bulgaro-cumani, Ca
argument decisiv a fost discutie o a papei Inocentiu al unde
ar afirmat era succesor al care s-au fruntea
Tarat Bulgar. S-a scurs un secol de când istoricul austriac K. von ler,
analizând textul corespondentei dintre Ionitd-Caloian papa Inocentiu al HI-lea a
demonstrat primul vorbea numai de predecessores", de politici de pe
tronul Bulgariei, a preciza era cu ei73. Deci el accentua o pe linie
politicd, nu existenta unei rudenii.
Sintetizându-se opiniile majoritätii istoricilor, s-a accentuat Ionitd-Caloian
era român, origine evidentiatä permanent de cronicarii francezi. discutie
pasionatd jurul originii etnice a lui ar aduce numai prejudicii
progresului Ionitd-Caloian pentru istorie nu
numai prin lui ci mai ales prin sale. Puterea lui a fost
recunoscutd de mai multe ori de cronicari, direce5 .... Johans li rois de Blaquie
et de Bougrie...mult fu riche d'avoir... "76, aldturarea la numele a
de rege pe care cruciatii i refuzat, pe care 1-a de la papalitate", fie
prin descrierea de admiratie a armatei sale. Mentionarea lui i a
descendentilor lui cu titlul de rege cronicile francezilor, lumea titlurile erau
la mare pret, a constituit primul poate singurul ecou puternic ce demonstra acceptarea
momentand a acestui rang de occidentali.
de a de rege s-a reflectat in heraldica perioadei
respective. Armorialul Wijnbergen, Suedia, cel mai vechi armorial francez
R. de C., cap. LXIV, p. 59.

Cf. Ed. G. de V., vol. I, p. 51, p. 207, nota 3.
Cf. G. Ostrogorski, Histoire de Byzantin, Paris, 1969, p. 427, n. 1; B. Primov,
op. cit., p. 16-17 etc.; Dirnitri Obolenski, Un commonwealth medieval: Bizanpl, Bucuresti, 2002,
p. 242.
Cf. K. R. von Die Wallachen als Begriimder des Zweiten bulgarischen
Reiches des Asseniden, 1187-1257, Sitzungsberichte des historischen Klasse der K. Alad
der Wissenschaften, T. 95, 1879, p. 229-245; aceeasi idee se gäseste la L. R. Wolff, The Second
Bulgarian Empire: its Origin and History to 1204, Speculum", XXIV (1949), n. 2, p. 167-206.
romäno-bulgare prima jumätate a secolului al XIII-lea,
Omagiu lui P. Bucuresti, 1965, p. 223-228.
Cf. R. L. op. cit., p. 181.
G. de V., vol. II, p. 216, § 404.
A fost uns rege la 8 noiembrie 1204 (cf. J. P. Migne, Patrologie..., ed. cit., CCXIV,
cap. LXV, LXXXVII); James Ross Sweeney, Hungary and the Bulgarian Coronation.
A Study in Medieval Papal Diplomacy, Church History", XVII (1973), 1, p. 320-334; idei
similare la Brezeanu, lmperator Bulgariae..., cit.
www.digibuc.ro
90 Radu Vergatti
cunoscut prezent, cuprinde ecusonul du roi de datând din secolul al

XIII-1ea78, realizat probabil ca urmare a lui a contactului direct cu
nobilii de la curtea Baudouin Henri I, care
Constantinopolul blazoane strdlucitoare79. Se pare Ionitd-Caloian
doreau titlul de rege pentru a legitima noul stat propria ascensiune la tron.
conditiile existentei mentalitätii feudale, ei justifke fie ca prim
tare" Bulgar, binecuvântat de papalitate, prin obtinerea coroanei din mâinile unei
cu pretentii de universalitate, cum era care pretindea toate
pdmânturile aflate frontierele Imperiului Bizantie.
Armata lui Ionitd-Caloian a fost cu exactitate atât sub aspectul
compozitiei etnice, cât sub al numdrului de soldati. Referindu-se la marea de
la Adrianopol (14 aprilie unde a comandat ariergarda, Geoffroy de
Villehardouin a a adunat sub arme români, bulgari 14.000
Relatând acelasi eveniment, Robert de Clari a armata lui Ionitä culori
Din aceste scurte mentiuni despre blas"-i cronicile franceze

autorii nu au simtit nevoia precizdri asupra locului de al vlahilor,
binecunoscut de ei. Probabil atitudinea cronicarilor se prin participarea la
de Ionitä, a tuturor blas"-ilor din sud-estul Europei, de la nordul cât de la
sudul Suntem de blas"-ii din nordul marelui fluviu au luptat
de impotriva cavalerilor occidentali, blas"-ii au fost totalitatea
totdeauna camarazi de bulgarii cumanii, vecinii bor.
textele cronicarii francezi nu fac o distinctie românii nord-
danubieni cei sud-danubieni, ultimii numiti balcanici. Probabil au
utilizat pentru toti acelasi termen, deoarece francezii care au venit contact cu românii
din nordul din sudul au constatat acestia vorbeau aceeasi -
diferentele sesizate de nefiind esentiale - aveau aceleasi obiceiuri, aceeasi
structurd a gospoddriei85 etc. Unitatea tuturor blas"-ilor, binecunoscutd de cronicarii
se prin originea care are ca izvor acelasi grup etnic al
78 Dan Cernovodeanu, Les émmissions monétaires armoriées des princes de

aux XIV et XV et leurs implications dans l'histoire de cette principauté, in Recueil du X
international de Numismatique de Berne, le 15 septembre 1979, p. 461; idem, Das
Wappenbuch Wijnbergen und die Heraldik der Wallachischen Dinasten, in Der Trappert", T.
XIV, 1975-1979, p. 1-15.
Cf. James Ross Sweeney, op. cit., p. 324.
Ibidem.
N. Choniates (op. cit.) dateazä lupta la 15 aprilie 1205.
82 G. de V., vol. II, p. 160-162, § 352; Numärul mentionat de cronicar este irnpresionant;
cavalerii occidentali au putut rezista aceastä luptä, desi impäratul a fost luat prizonier, datoritä
tehnicii militare net superioare fatä de cea a adversarilor.
83 R. de C., cap. CXII, p. 88-89.
Cf. August Kovacek, Descrierea istroromânei actuale, Bucuresti, 1971, p. 31-32;
Florica Dimitrescu Istoria limbii române, Bucuresti, 1978, p. 24-44, 57-73, Gh. Zbuchea,
op. cit., passim.
85 Cf. S. Dragomir, op. cit., p. 136-139.
www.digibuc.ro
Români, bulgari, cumani tätari (sec. XIII) 91
romanitätii orientale86, a existentd era viguroasd secolul al XIII-lea. Un alt

element care a contribuit la conservarea impresionantei a vlahilor a fost, de
asemeni, permanenta transhumantei locuitorilor de pe cele maluri
ale mentinutä la crepusculul secolului al
Tactica utilizatd de Ionitd-Caloian lupta de la Adrianopol a fost redatä
detaliu de Geoffroy de Villehardouin. româno-bulgar a ordonat aliatilor säi,
cumanii, comandati de printul" Kotzas" sä atace potrivit obiceiului
de evantai, ademeneascd pe cavaleri, urmäreascd, dezorganizeze,
le rândurile apoi ucidä. Planul a reu*it". timpul luptei, cruciat
Baudouin I s-a avântat mijlocul confruntdrii dintre cele armate. Robert de Clari,
inregistrând spusele cavalerilor, a motivat aventura latin prin dispretul
nejustificat arätat de acesta armatei vlahilor cumanilor90. Baudouin I a fost luat
prizonier, armata a intrat in s-a retras dezordine. Villehardouin, care
se in fruntea ariergardei, a reu*it restabileascd disciplina. El a povestit cum
blas"-ii, cumanii grecii au decimat o mare parte a cavalerilor folosindu-se de arcuri
sägeti91, arme favorite ale românilor Evul Mediu.
Luarea captivitate a Baudouin I cavalerilor
francezi la Adrianopol au märit prestigiul recunoscut al puterii militare a vlahilor. Acest
eveniment a fost istorisit mai multe cronici occidentale, imediat, fie mai târziu, ca
cazul lui de Valenciennes. Acest cronicar a motivat, printre alte cauze, lupta lui
de Hainaut, fratele lui Baudouin, impotriva Boril (1207 - 1218)
prin aceea din era frate cu Ionitä - impotriva cruciat voia
se räzbune92.
cum Geoffroy de Villehardouin a scris, consecinta a victoriei lui
Ionitä-Caloian a fost pierderea de cruciati a majoritätii teritoriilor Imperiului
Latin', redus acum la hinterlandul ora§ului Constantinopol al cetätilor Rodestos"
Selembria95. Aceia§i cronicari foarte bine informati au notat numele unora dintre cele
mai importante cucerite de vlahi prin capitularea populatiei, anii
86 Cf. Istoria poporului sub cond. Acad. A. Oletea, Bucuresti, 1970, p. 91-
115; Românilor, publ. de Academia vol. III, ed. cit., p. 427-437.
87 Cf. Gh. Mocanii Dobrogea, Graiul românesc", 2, p. 142; C.
Constantinescu Mircesti, Pdstoritul transhumant lui Transilvania Tara
secolele XIII-XIX, Bucuresti, 1976, p. 15; Metes, din
Transilvania secolele XIII-XX, Bucuresti, 1977, p. 11-21.
88 Cf. N. Choniates, op. cit., p. 317.
89 Ibidem; G. de V., vol. II, p. 172, § 372.
Cf. R. de C., p. 186.
' G. de V., vol. p. 172, § 373.
92 H. de V., p. 308, § 306.
G. de V., vol. II, p. 106, § 387.
Port la Marea Marmara, aflat la o ce putea timp de trei
izvoarele bizantine apare sub numele de Rhaidestos; in zilele noastre, locul lui se
Tekir-Dagh (Turcia europeand).
(port) la Marea de Marmara, situat la de Constantinopol
In izvoarele grecesti poartä numele de Selybria sau Selymbria;
medievale, se localitatea Silivri, pe european al de Marmara.
www.digibuc.ro
92 Radu Vergatti
1205-1207: Sere96, Philipopol9' - unde o parte a locuitorilor care erau popelicani""

le-au cerut valahilor sä-i elibereze de sub autoritatea lui Renier de Tritt - Rousses",
Naples'°°, Arecloi '°' etc.
Ales de cruciati, Henri I nu a putut contra-atace din lipsä de
oameni. Doar alianta momentand, 1206, cu grecii din Peninsula i-a permis
lupta impotriva lui care asedia Adrianopolul
impäratul s-a indreptat impotriva celor cetäti la chemarea locuitorilor acestora,
perfect constient de pericolul actiunii, deoarece fusese prin mesageri greci
cä avea mai mult de 40.000
Dimensiunile armatei lui Ionitä - care, afara celor 40.000 luptätori Mare,
mai cuprindea pedestrasi - nu par cu nimic exagerate le la
informatiile despre ostirile succesorilor säi. Henri de Valenciennes, referindu-se la o
Philipopol, data la 1 august 1207, a scris armata lui avea
33.000 oameni, 16 batailles"m4. Philippe Mouskées aprecia armata
succesorului lui Ion Asan (1218-1241), care a asediat Constantinopolul 1236-
1237, avea sute mii de räzboinici cumani, valahi numär mare, greci, bulgari'05.
Armata s-a impus nu numai numär, ci prin organizarea corp-uri
de - batailles" - prin armamentul similar celui occidental. anul 1206, când a
atacat Demotika, Ionitd-Caloian s-a folosit de masini de aruncat pietre. Deoarece aceste
dispozitive aduse nu erau suficiente pentru cucerirea cetätii asediate, el a ordonat
noi'°6, avea la dispozitie mesteri capabili construiascä
imediat noi masini de El dispunea de oameni care puteau
sub ziduri, apropierea sau sub fortificatiile cefätilor (trenchors as murs")1°7,
folositoare asedii, cum a fost cazul Adrianopolului (iunie 1206).
Localitate Grecia pe valea Strymon; izvoarele bizantine apare sub denumirea de

Serres, Serrai; numele actual este Serrai.
Acest nume corespunde orasului Plovdiv de (Bulgaria).
98 Acest nume desemneazä o sectä a eretice a maniheenilor, cunoscuti sud-
estul Europei sub numele de pavlicieni; au fost colonizati la Philipopol de basileul loan Tzimiskes
(96 969).
Geoffroy de Villehardouin istoriseste orasul se gäsea la o zi alare de
Constantinopol (cf. G. de V., vol. II, § 410); Henri de Valenciennes situeazä la zile
fatä de (H. de V., § 566). izvoarele bizantine apare sub numele de Rusion; in
locul lui se aflä localitatea Kechan (Turcia europeanä).
Naples sau Neapolis, numit Apros denumirea anticä a se gäsea
Traianopolis Panedos la 12 leghe vest de Rodestos la o de drum la est de Rousse
(cf. G. de V., § 405; H. de V., § 566, 654).
Port la Marea de Marmara; a fost cedat de cruciati venetienilor 1207; izvoarele
bizantine regäsim sub numele de Heracleea sau Perinthos; locul se gäseste
localitatea Eregli (Turcia europeanä).
102 G. de V., vol. II, p. 224, § 412.
103 Idem, p. 242, § 429.
104
H. de V., p. 322, § 530.
105 P. M., p. 95-96.
106
G. de V., vol. II, p. 238, § 425.
107 Idem, p. 286, § 472.
www.digibuc.ro
bulgari, cumani (sec. XIH) 93
Informatiile cuprinse opera lui de Villehardouin au fost completate de

de Valenciennes, care a scris valahii erau cu cu fier lung din
Randurile scrise de ace§ti cronicari nu doar pentru
demonstreazd valahii luptau cu armament de calitatem, ci deoarece
preocuparea de a aduce armament superior cantitate pentru
Tot de aici, bogätia a vlahilor, aveau mijloacele cumpere
aceste arme dintr-o metalurgicd. Armata vremea lui
cum au prezentat-o cronicarii francezi, era la nivelul celor mai puternice
armate din Europa Occidentald prin de luptdtori, prin organizare prin
armamentul greu prin soldatii specializati folosirea lui, capabili victorii
remarcabile impotriva cruciatilor francezi.
Cele scrise de cronicari duc la concluzia Romano-Bulgari
secesiune, voievozii taratelor" Bulgare au fost ajutati de un grup
de oameni puternici, probabil Geoffroy de Villehardouin a povestit cum,
timpul atacului Serres, a trimis ca mesageri la cruciati
25 dintre cei mai importanti oameni din anturajul (halz . Robert de Clari
a remarcat el existenta Valahia a unui grup de persoane de rang Malt, doritoare
pe cavalerul Pierre de Bracieux1".
Povestirea dintre de suita din boierii i
cavalerul Pierre de Bracieux, permite surprinderea altor aspecte ale evolutiei
valahe. Les hommes bien vus" inconjurau pe Ionitä s-au curio§i
personal pe faimosul cavaler francez nu numai din dorinta de vedea de aproape,
mai ales pentru a obtine un la intrebarea cea mai importantd pentru ei: de ce erau
? Probabil pentru ace§ti oameni, care duceau un defensiv, era de
actiunea acestor cavaleri de foarte departe. Rdspunsul lui Pierre de
Bracieux, pur formal, prin care s-a declarat al locuitorilor Troia replica
valahilor, care i-au spusele, gradul de al acestora din le
socotim 12. Simpla mentiune a Troia nu este suficientd pentru a preciza
stadiul culturale ale valahilor. Ea demonstreazd, poate, doar romanul
medieval despre Troia avea o circulatie pe gustul boierilor valahi,
care, probabil, el similitudini de idei.
homes" sau les haus hommes de Blakie", amintiti de de
Villehardouin Robert de ei de Henri de Valenciennes, pot asemdnati cu
acei majores terrae" care apar Diploma Cavalerilor Ioaniti"3. Mentiunea din acest
act - Diploma acordatá cavalerilor Ioaniti la 2 iunie 1247 - a fost precedatd de
constatdrile cronicarilor francezi care au surprins scrierile cu patru decenii mai
de acest moment, afirmarea clasei feudale Termenii din Diploma
Cavalerilor sunt similari cu cei ai cronicarilor, diferentele doar
traducerea sintagmei de homme bien vu" francezd.
de V., p. 322, § 530.

109 Cf. Gh. I. op. cit., p. 75.
de V., vol. II, p. 202-204, § 393.
R. de C., cap. CVI, p. 86.
112 Cf. Gh. I. Brátianu, op. cit., p. 76-77.
113
DRH, B, vol. I, Bucuresti, 1966, p. 4; pentru comentarea acestui act, Papacostea,
op. cit., p. 111 urm.
www.digibuc.ro
94 Radu Vergatti
uciderea lui Ionitd-Caloian la Salonic"4, privim prin prisma

cronicarilor putem considera de atunci a secesiunea Imperiului
Româno-Bulgar, fenomen dificil de prin detaliile altor izvoare cunoscute
acum"5. Pentru Henri de Valenciennes, care a descris confruntarea dintre Henri I
acesta din era un träddtor, ajuns impotriva vointei lui Dumnezeu a
ratiunii"6. vederea luptei impotriva lui de$i acesta era membru al
latin cavalerii lui au decis Valahia ca sä se alieze cu
un comandant al poporului din aceastä Acesta din era pe
ura de moarte deoarece furase o parte din
Tratativele dintre Henri I las s-au desf4urat bine. fapt, ei au decis
printr-una matrimoniald: una din fiicele latin
luase pe regele Ungariei, Andrei (1205 -1236)"9, ce-a de-a doua, o
naturald, urma se las. Acesta indeplinea cerute de cavalerii
francezi: descindea dintr-o familie domnitoare o remarcabild militard.
Pentru oficierea la sfâr$itul lunii noiembrie a venit la
Constantinopol unde s-au organizat In momentul despärtirii de fiica sa,
Henri I i-a dat mai multe sfaturi cu modul care trebuia se comporte
viitorul ei
Afirmatia cronicarului-menestrel las era un este prin
necunoa$terea de acesta a limbii acela$i timp nici
principesd nu limba lui probabil limba Cu toate
acestea, nu a fost consideratd acest caz se poate observa Henri de
Valenciennes judecat gräbit, superficial pe pentru era tributar
Antichitätii clasice, pentru se comanditarilor
Cine era - le haus home" i-au acordat atâta importantd de

Valenciennes Philippe Mouskées ?
Din scrierile claritate era unul dintre membrii familiei
vär i conducdtorul unei a Valahiei. S-a conchis, fdcându-se
apel la alte izvoare, era unei surori a lui situatie care ne
era de acela$i sânge româno-bulgar, valah. Conexarea
datelor oferite de Henri de Valenciennes cele din cronica de Georgios
Akropolitas a permis se scrierile bizantinului, care nu a fost
Hristo Hristov, Bulgaria, 1300 Years, Sofia, 1980, p.51.

115 N. Tanasoca, op. p. 1299.
116
H. de V., p. 320, § 528.
Cf. N. Tanasoca, op. cit., p. 1310; Papacostea, op. cit., p. 36 urm.
H. de V., p. 306-308, § 305.
119
M., I., 96.
120
Cf. J. Longnon, Introduction, p. 53, n. 1.
121H. de V., p. 336-338, § 555-557.
122 Idem, p. 338, § 558.
123 Cf. V. Zlatarski, na därjava prez srednita vekove, T. III,
1940, p. 272, nr. 4; I. Balgarsco srednovekovie, Sofia, 1972, p. 385-399.
www.digibuc.ro
contemporan evenimentele'24, apare sub numele de Sthlavus, conduator

independent al Valahiei Apoi, s-a sustinut el era Tzepinal26, pe
baza semndturii sale executatd cu anul 1220 pe un act de donatie
pentru Mändstirea Speleotissa din Melnic, s-a presupus ar fost acelasi cu Alexios
Sclavos ar purtat titlul de despot'22 acordat de de Henri 1129.
Numele de Sthlavos - Sclavos a fost interpretat ca un nume etnic ce
un ca atare un Dar din datele oferite de cronicarii francezi din
corespondenta Henri care 1-a cunoscut pe las, nu ar fost
ci, dimpotrivd, valah.
ar fi primit titlul de despot de la nu este de nici un
document132, pasajul din cronica lui Henri de Valenciennes133, folosit ca pentru
a fost considerat indoielnic de bizantinistii Bojidar Ferjanic134
Günther Prinzing'38. Ducând discutia mai departe, putem afirma categoric pasajul din
Henri de Valenciennes nu poate folosit pentru a se sustine Esclas-Sthlavos a primit
titlul de despot de la sau de la Henri I, fragmentul respectiv continând doar
elementele unui banal contract de vasalitate. Nici de la Boril nu putea obtine titlul,
deoarece ei era o permanentd stare de conflict. se admite las-
Sthlavos Alexis Slavos identitate136 (semnatarul actului din 1220), atunci titlul
124
Pt. biografia lui Akropolites, vz. Fontes Historiae Daco-Romaniae, vol. II, Bucuresti,
1970, p. 396
125 Cf. Georgios Akropolites, Opera, ed. A. Hausenberg, Lipsca, 1905, Fontes
Historiae Bulgaricae, vol. VIII, Sofia, 1972, p. 159-160.
126 Cf. V. Zlatarski, op. cit., p. 213; I. Duicev, op. cit., p. 389.
127 Cf. J. B. Papadopoulos, A. Vatopedinus, Un act du despot Alexios Sthlavos au
sujet du couvent de Spéléotissa près de Mélénicon, Spis. Ban", 45, s. Ist.-Filolog.-Filozofsk.-
Obst. 22/1933, 2.
128 Cf. P. Mutaviev, Vladelit na Prosk. Sranici iz istorijata na Bulgarite kraja na
XII in naaloto na 13 vek, Sbornik", Ban I, 1 Sofia, 1913, p. 46; Istoria na Bulgaria, vol. III,
ed. cit., p. 148-150.
129 Cf. V. Zlatarski, op. cit., p. 278.
271-272; Bozidar Ferjandic, Die Despoten in Byzanz und den
Länden, Beograd, 1960, p. 33, 141-142.
Cf. J. B. Buchon, Recherches et matériaux pour servir une histoire de la
domination française aux XIII-XIV dans les provinces démembrées de l'empire grec la
suite de la quatrième croisade, tome 1, vol. 2, Paris, 1840, p. 211.
132 B. Ferjanic, op. cit., p. 33, N. 31, p. 34, N. 34.
H. de V., p. 336, § 556.
B. Ferjanic, op. cit., p. 33, N. 31, p. 34, N. 34.
Cf. G. Prinzing, Die Bedeutung Bulgariens und Serbiens in den Jahren 1204-1219 im
Zusammenhang mit der Entstehung und Entwicklung der byzantinischen Teilstaaten nach der
Einnahme Konstantinopels ifolge des 4. Kreuzzuges, Miscellanea Byzantina Monacensia 12,
Munchen, 1972, p. 101, N. 13.
136 Ne unele rezerve asupra dintre Esclas-Sthlavos Alexios Slavos
- vigoare de J. B. Papadopoulos A. Vatopedinus - deoarece pare cel putin bizar
nici Henri de Valenciennes, nici Giorgios Akropolitas nu au pomenit numele de Alexis. Acest
nume nu se nici corespondenta Henri, cu toate era ginerele acestuia.
de originea lui ca de mentionarea lui acte care a fost la curtea
lui loan Asan II in 1220 apoi mai ar fost poate prea pentru un al Evului
Mediu, se poate avansa ipoteza documentele persoane deosebite. acest caz,
www.digibuc.ro
96 Radu tefan Vergatti
de despot ar fi putut acordat, potrivit ritualului bizantin, numai de loan Asan II,
cu care era se bune raporturi.
ceea ce priveste Valahia stdpânitä de las, se poate spune potrivit lui
Henri de Valenciennes, ea reprezenta doar o parte din Blakie" a Este foarte
probabil, vedere pozitia Tzepina legaturile cetatea Melnic'37,
Valahia de era partea de sud-vest a Blakie"-i
iar lui s-a extins nord. Este vrednic de retinut, privinta
statutului Valahiei lui las, Akropolites a scris era independent&38. Ca atare, se
poate considera tara se separase de Imperiul marcând dezmembrarea
acestuia. Este probabil Valahie din vest cea din nordul a
existat o permanentd stabilia prin Banat prin Olteniam. Emitem
supozitie deoarece era imposibil ca aceste formatiuni politice nord-danubiane
conduse din centre de rang voievodal, atestate din primii ani ai secolului XIII, existe
a avea regiunile valahe din sudul fluviului, mai ales relatiile
românii de pe ambele maluri ale sunt atestate de mentiuni documentare.
Prezentând lupta valahilor pentru independentei pdmânturilor
Philippe Mouskées relateazd episodul revoltei impotriva contelui Renier de Tritt care,
cu familia lui, domina Philipopol-ul imprejurimile. represiunea primei
impotriva acestuia, valahii, despre care s-a precizat nu parte din
Blaquie" ci erau locuitori ai unui din aceasta, de s-au
ridicat din nou 1229-1230, de aceastá
Triumful valahilor balcanici nu i-a nelinistit pe cavalerii lasi
Philippe Mouskées consemna cea mai mare le-a fost provocatá de
armatele valahilor care i-au atacat 1236-1237, aliati cu armatele cumanilor, grecilor
bulgarilor, asediind, cucerind jefuind Constantinopolul. Atunci, marele -
singurul bastion al Imperiului Latin - a putut salvat doar gratie eforturilor
extraordinare ale occidentalilor condusi de cruciat Jean de Brienne, ajutat de
de Villehardouin, nepotul cronicarului, de pisani, venetieni genovezi'41.
Reusita s-a datorat avaritiei lui loan Asan II, care nu ii-a soldatii, cruciatii reusind
chiar Blakie"I
Din relatdrile cronicarilor despre valahi se o admiratie pe de
parte ei nu s-au abtinut de la a-i blama; Philippe Mouskées consemneazd
multumire infrângerea tAtarilor de care regele" valahilor:
Des Tartares revint noiele
par tot le monde fu
Que li rois de la tierre as Blas
Les ot a un
putea un românesc, poate Stanislas, transcris gresit atât de cronicarul

cât de bizantin.
Cf. I. Duicev, op. cit., p. 230 urm.
138 G. Akropolites, op. cit., p. 159-160.
A. Täutu, Margherita di Ungheria..., ed. cit., p. 51-79.
P. M., I., p. 96.
141 Cf. R. Grousset, L'empire de Levant. Histoire de la question d'Orient, Paris, 1946,
p. 466.
142 P. 96.
Idem, p. 819, col. I.
www.digibuc.ro
bulgari, cumani (sec. XIH) 97
Aurelian au precizat cele de

Philippe Mouskées reprezintd informatii senzationale. Pornind de la mentiunea a
prof. A. Sacerdoteanu, cercetätorul Aurel Decei a Nu este imposibil ca
minor - marele far loan Asan al a 1242 -
la o victorie de secundará asupra
Informatia tätarii de regele Blas"-ilor nu poate fi
la Ea i-a fost furnizatd lui Philippe de oamenii din Hainaut
din imprejurimile ora§ului Tournai. Cronicarul a verificat, probabil,
autenticitatea confruntand ele mai multe ale celor care se
din zona de Jos. Era firesc procedeze astfel, deoarece, cum din
scrierile altor francezi - cum ar fi Rutebeuf, poet-ziarist al Parisului'47 -
secolului al XIII-lea au constituit un real pericol pentru Occident,
de trupe ale hanilor au fost cu atentie. Victoria românilor a fost
confirmatd prin bine informata de Ränd-od-DTn. cea mai
traducere a pasajului referitor la intreprinse de trupele comandate de
Batu-Khan centrul Europei148, se informatii care interes pentru de
la de
Prin coroborarea informatiilor din cronica lui Philippe Mouskées cele oferite
de de izvoarele limba de episcopiei cumane', de
Carmen Miserabile" - de Rogerius'51, de Notitia d'Epternac"152 chiar de
cronica lui Mathieu de Parism se raidul cavalerilor stepei prin teritoriile
episcopiei catolice cumane. prädalnied a s-a datorat deciziei
Kuriltai"-ului hanilor din jurul lui Batu-Khan, cucerirea distrugerea
Kievului (6 decembrie 1240).
precizeazd armata tätarilor drum centrul Europei
s-a divizat cinci condus de Orda, condus de Baydar, condus de
Batu, condus de Kadan condus de Trupele de condui de
hanii Orda Baydar au actiuni comune in Polonia Moravia, ajungând
Cf. A. Sacerdoteanu, Marea invazie Bucuresti, 1930, p. 33.

Pascu, Invazia pe teritoriul noastre,
României, vol. II, ed. cit., p. 122.
146
cf. A. Decei, romäno-orientale, Bucuresti, 1978, p. 207. Pentru invazia
a teritoriilor românesti, V. Marea XIII-XIV,
1998, p. 129 urm.
147 Cf. Oeuvres complètes de ed. de J. Bastin, E. vol. I, Paris, 1959, p.
251-255, 322-329, 537-544.
Cf. A. op. cit., p. 194-195.
149 Ibidem; Papacostea, op. cit., p. 90 urm; V. Ciocaltan, op. cit., p. 132 urm.
Cf. I. op. cit., passim; Gh. Moisescu, Catolicismul in Moldova la
veacului XIV, Bucuresti, 1942, passim; J. M. A. Salles-Dabadie, Les conciles
dans l'histoire, Paris, 1963, p. 232.
151 Cf. Rogerius, canonic de Oradea, Cântec de jale, Izvoarele istoriei românilor,
de G. Popa-Lisseanu, V-VI, 1935.
Ap. A. Sacerdoteanu, Guillaume de Rubrouck... ed. cit., p. 174-175.
Cf. Mathieu de Paris, de R. Vaughan, Cambridge, 1958, p. 135, 140.
www.digibuc.ro
98 Radu Vergatti
Silezia154, cele conduse de hanii Kadan Büri au devastat Transilvania, unde au

(saxonii din Transilvania). Singur Böek a invadat
regiunile românesti extra-carpatice, unde, potrivit lui a intrat pe drumul
a jefuit populatia de a peste teritoriile lui
Termenul de pare indice acea parte a românilor care depindeau

politic de cumani'57, Moldova Valahiei, deci zona episcopiei
cumane. Se pare apoi Böek a Valahia, de vreme ce cronicarul persan
poporul a fost biruit. Aceastä denumire - - a fost
scrierile orientale pentru a-i desemna pe români'58, diferenta
probabil independenta a celor din Pe drumul urmat,
Böek a Muntii sau Tinând seama de
posibila configuratie a traseului de intinderea pddurilor Evul Mediu`59, se poate
conchide este vorba de lva Blachorum, sub denumirea se ascund
colinele ce inconjurau muntii nu Carpatii este dificil de crezut
mongolii pe crestele stâncoase ale acestora.
ceea priveste pe acel mentionat el era un print român
dintr-una din regiunile situate Muntii Carpati acest sens se poate face
cu voievod mentionat Diploma Cavalerilor Ioaniti ca aflat
Uldgh-ilor. Apropierea dintre numele de cel de Seneslas", voievodul
mentionat este deoarece primul apare doar ca
Asocierea rangului lui cu descoperirile de la Curtea de
vin sprijinul acestei ipoteze. De-a lungul veacului al acolo au
existat complexe voievodale unde se putea ca
avut rezidenta. Descoperirea de la Curtea de prin planul capelei,
aceasta era destinatd oficierii serviciului religios de rang princiar. Potrivit mentalitätii
medievale, capul bisericii intotdeauna monarh, pentru a-i binecuvânta
urcarea pe tron actiunile'.
Nu suntem de acel conducdtor ar identic cu cel mentionat de
Philippe Mouskées, deoarece cronica a fost Este
greu de crezut regele Blas"-ilor a cutezat atace pe atarii aflati
victorioasd. lt mai probabil, acesta a utilizat o defensivd de retragere de
asteptare a unui moment mai favorabil pentru a declansa cu succes un contra-atac.
154 Cf. Gustav Strakosch-Grassman, Der Einfall der Mongolen in Mitteleuropa in den
Jahren 1241 und 1242, Innsbruck, 1983, passim.
Cf. A. Decei, op. cit., p. 194, 200-202.
156 Idem, p. 205-206.
Idem, p. 204.
158 Ibidem.
159 Cf. C. C. Giurescu, Istoria ed. p. 20, 65, 172.
Cf. A. Decei, op. cit., p. 205.
161 Idem, p. 205-206.
162 Cf. N. Constantinescu, op. cit., passim.
163 Cf. C. C. Giurescu, fntemeiera Mitropoliei Ungrovlahiei, BOR, LXXVII, nr. 7-
10/1959, p. 673-697.
www.digibuc.ro
aceastá situatie, continuat drumul, probabil prin sudul Valahiei, prin Oltenia,
pe la Severin prin Banat, cätre
continuare se neindoielnic, la pe
Sájo (11 aprilie 1241) de regele maghiar Bela al (1235 +1270), de
numele apare titlul Kiral", provenit din ungurescul király" (rege). Dupä
retragerea regelui insula Veglia repaosul trupelor tätare pe platoul Tisa
(Tunha), Kadan s-a aliat Büri Böek au reinceput raidurile,
sudul Dunärii. Se poate ca noul atac se produs pe la sfarsitul verii anului 1241,
de sosirea vestii despre moartea marelui han (11 decembrie 1241).
conditiile circulatiei informatiei Evul Mediu, Kadan a putut afla deabia la
sfarsitul lunii decembrie 1241 sau la inceputul lui ianuarie 1242.
de moartea lui Batu a ordonat retragerea ostilor tätare,
gräbit sä imediat la Karakörum unde Kuriltai-ul urma desemneze un nou mare
han. perioadä, condusi de li rois de la tiere as Blas" au obtinut o
victorie Cu toate reusitä nu a putut modifice rezultatul al
campaniei tätare impotriva centrului Europei, pierderile mongolilor rezistenta
valahilor, amintite cronica panegiricd a lui Räkd-od-DTn, sigurantä au fost
importante. Aceste evenimente au fost inregistrate de cronicarii francezi, aflati la sud
de Balcani, de unde urmäreau atentie actiunile tätarilor pe care ii considerau o
amenintare iminentd. Victoria de li roi de la tierre as Blas" atestä o
plus valoarea armatei de succes, timp ce ostiri ca cea a lui Bela al
sau cea comandafá de loan Asan al II-lea apoi de (1241
inregistrau un esec altul.
Dar cine era li roi de la tiere as Blas" ?
stadiul actual al cercetdrilor nu i se cunoaste numele. Este imposibil sä
identificat succesorul lui loan Asan al II-lea, deoarece acesta nu beneficia
nici de experienta nici de capacitatea de a conduce un atac impotriva
totusi el ar fost acel li rois de la tiere as Blas", cavalerii aflati permanent
contact ramura a - din care parte Boril, Asan al
etc. pe care nominalizau - ar cine era regele victorios.
Desi numele lui li rois de la tiere as Blas" nu este accesibil, titlul de rege
permite se era probabil descendent al lui rangul lui, recunoscut
de francezi localizarea posesiunilor, aflate pe drumul dintre Chilia'65
stabilirea unei voievozii Diploma Cavalerilor
Cronicarul a utilizat mod natural titlul de rege, nu era familiarizat cu
terminologia termenul de voievod necunoscut, ca atare
imposibil de armonizat Europa
Am opinat pentru incadrarea le roi des Roumains" spatiul situat
Dunäre Muntii Carpati, aci, afara consideratiilor anterioare, cronicarul RäUd-od-
a confirmat exista un mare numär de Ulägh"-i (romani). de aceastä
informatie caracter etno-demografic, plasarea regelui de la tiere as Blas" acest
teritoriu este sustinutä de descoperirile arheologice: cetätile de resedintele
voievodale amintite. Aceste erau necunoscute lui B. P. Hasdeu care
164
Cf. A. Decei, op. cit., p. 204.
165 Ibidem.
Cf. L. Génicot, Le sikle européen, Paris, 1968, p. 160.
www.digibuc.ro
Radu Vergatti
1898 a scris din päcate, nu existä dovezi asupra existentei la nordul

Dunärii'67, citat, din nefericire, folosit astäzi. Aceste descoperiri, pentru moment,
nu au echivalent a spatiului carpato-dundrean, acolo unde se poate presupune
existenta unui voievod la secolului al XIII-lea.
Informatiile cronicarilor francezi asupra românilor sunt fructele primului

contact direct, amplu, pentru un timp indelungat cele popoare. Legkurile
dintre lumea catolicä lumea sud-est europeand, ortodoxd, au accentuat marea
deosebire care le separa, dând posibilitatea aparitiei a numeroase frictiuni
confruntki168
de aceste raporturi sporadice, cu caracter antagonist, românii
cavalerii cruciati francezi au stabilit relatii de vecinkate, consacrate prin
diplomatici, dublate de aliante matrimoniale, cu caracter de contract politic.
Stirile consemnate de cronicarii francezi au fost scrise limbaj mult mai
exact ca acela al cronicarilor bizantini orientali, fapt datorat lumii apartineau
ca atare, contin observatii pretioase pentru cele petrecute spatiul dintre Dunke
Muntii Carpati perioada imediat anterioard na§terii statului medieval Tara
Româneascd.
Relevând pentru datä totalitatea informatiilor continute operele celor

patru cronicari mentionati'69, se pune relief, cu deosebitä pregnantä, existenta
premiselor a rädäcinilor statului feudal, mult mai profunde deck acelea vag creionate
Diploma acordatä Cavalerilor Ioaniti.
Ace§ti cronicari au pus in existenta unei populatii numeroase bogate,
ce victoriile lui ale succesorilor lui impotriva cavalerilor
cruciati a tkarilor. Pe aprecierile cantitative trebuie reliefate permanenta apreciere
a calitkilor ale românilor aflati permanent fruntea evenimentelor din sud-estul
Europei. Se poate constata o continuitate a vietii militare politice a valahilor,
izvorul evolutia internä in interinfluentele externe, observatie care
permite sä se afirme de atunci s-au format caracterele originale ale civilizatiei
române§ti.
Nu putem aceste rânduri a sublinia o arhivele
occidentale sau chiar izvoarele editate existä o de date neexploatate
totalitatea Suntem convin§i exploatarea poate lumina na§terea feudale
determina, timp, incheierea a numeroase polemici nedorite
malefice lumea
167 Cf. B. P. Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae, T. IV, Introducere, Bucuresti,

1898, p. L.
168 Cf. W. Norden, Das Papstum und Byzanz. Die Trennung der beiden Mächte uznd das
Problem ihrer Wiedervereiningung (1453), Berlin, 1903; D. Kindliman, Die Eroberung von
Konstantinopes als politische Forderung des Westens in Hochmittelalter. Studien zur Entwicklung
eines latinischen Kaiserreichs in Byzanz, Zürich, 1969; R. de C., trad. publ. de E. H.
McNeal, ed. cit., p. 25 urm.
169 Câteva fragmente din cronicile scrise de Geoffroy de Villehardouin, Robert de Clari
Henri de Valenciennes au fost utilizate de C. C. Giurescu D. C. Giurescu pentru a
originea a Asänestilor in oarecare a puterii militare (Cf. C. C. Giurescu, D. C.
Giurescu, Istoria romdnilor, vol. II, Bucuresti, 1975, p. 196-196).
www.digibuc.ro
Români, bulgari, cumani i tätari (sec. XIII) 101
VLACHS, CUMANS, BULGARIANS AND TARTARS AT THE

LOWER DANUBE IN THE FIRST HALF OF THE
THIRTEENTH CENTURY
Abstract
In this article, we have intended to discuss the political domination at Lower

Danube in the first decades of the century, using, mainly, the information offered by
the French chroniclers of the crusade: Geoffroy of Villehardoin, Robert of Clari,
Henri of Valenciennes, Philippe Mouskees. We have proceeded like this, because the
Romanian historians had less used the writings of these chroniclers, although they knew
very well the situation at the Lower Danube with which they came into direct contact.
Also, the information of the Persan chronicler Rashid od'Din and the results of the
archeological diggings have been used.
New specifications have been brought in several directions:
a) the size of the army - about 40,000 people;
b) the weapons used by the Vlachs - of the best quality (javelins, swards
brought from Bohemia, fight machines" against the fortresses etc.);
c) there had permanently existed an alliance between the
Bulgarians and Cumanians against the Eastern Latin Empire who had never imposed
in the rural zones outside the cities (Constantinopol, Adrianopol, Philopopol etc.);
d) the leaders of the Second Vlachs-Bulgarian Empire were the members
of the Asan's family. They were Vlachs of origin. After the death of Ionita-Caloian
(1207), Boril (1207-1218) occupied the throne. During his time, dynasty
divided: those of ethnical origin passed in the North of the Danube, those of
Bulgarian origin remained in the South of the Danube.
e) During the invasion in 1241, the Tartars led by Batu-han destroyed a
series of localities, such as Chilia harbor. The Persan chronicler, participant at the
expedition, wrote that the Vlachs had opposed them and they had obtained a victory.
The Persan chronicler called leader of the Vlachss Miselav. The French
chronicler Philippe Mouskees recorded himself the same information, but called the
Vlachs's leader las. The difference of the name - Miselav/Esclas - comes,
probably, from the different phonetics existent between Persan and French language.
It is important to record the existence of a Vlachs political leader at Danube in
1241. He was able to obtain a victory against Tartars and to prepare premises
for his successors, listed in the diploma granted on June 2, 1247 by the king of
Hungary, Bela IV, for the Knights of the order St. John.
www.digibuc.ro
www.digibuc.ro
NAVE VENETIENE GENOVEZE BAZINUL PONTIC
(SEC. XIII-XIV)
ANDREEA ATANASIU
istoria lumii au existat perioade care navigatia a jucat un rol important,

determinant dezvoltarea societAtii. Nave le navigatia au constituit constituie un tot
indivizibil, o conditie esentialä pentru cresterea puterii unui stat care a fost fericit de
soartä cu iesire la mare. Istoria grecilor, fenicienilor, a cetätilor hanseatice medievale a
republicilor maritime italiene - Amalfi, Genova, Pisa, Venetia - este mare parte
istoria flotelor bor. Desi Evul Mediu a adus pulverizarea unitätii Imperiului Bizantin, a
intrerupt drumuri traficuri, a deplasat piete, a impulsionat pirateria, orasele costiere ale
Peninsulei italice, prin proprii, au reusit conserve mai apoi dezvolte
activitatea Cu incertitudinea provocatä de continuarea
invaziilor a rdzboaielor de pe teritoriul Peninsulei, traficul pe mare usor
profitabil. Astfel, o retea de comunicatii lega tot litoralul italic chiar porturile
clasice Ostia, Miseno, Ravenna au decdzut, s-au dezvoltat altele adaptate la
exigente, ca : Venetia, Ancona, Napoli, Amalfi, Pisa Genova. cursul secolelor XII-
XV, comertul interregional intern cunostea un nivel ridicat de dezvoltare, se
pasi decisivi crearea unei piete mediteraneene din Italia pe coastele Crimeei in
Caucaz. era strâns legatá de central nord-europene cu care se
fäcea un schimb intens de iar mijlocul de transport cel mai ieftin constituit
ambarcatiunea, navigatia devenind unul din cei mai importanti barometri ai vietii
economice desfäsurate de orasele maritime italiene mai ales de Venetia Genova.
Coastele Greciei ale Dalmatiei au fost dominate de marina care a ajuns din
regiunile litorale ale Imperiului Bizantin, Occident, Franta meridionald,
Corsica, Sardinia intrând in sfera de anumite perioade ei
"dominatia" Africa septentrionald, din Egipt Tunisia, pânä porturile
Algeriei Marocului chiar regiunea Coloanelor lui Hercule coastelor Spaniei
orientale.
Dezvoltarea a republicilor maritime italiene a intensificat expansiunea
maritimd, orase ca Venetia Genova participând direct la evenimentele din Imperiul
Bizantin, asigurându-si astfel privilegii nu numai comerciale ci politice. Orient,
insulele din Marea Egee diferite zone din Asia au apärut posesiuni venetiene
genoveze. De asemenea, italienii s-au stabilit bazinul Negre, mai ales
Crimeea Marea de Azov unde ridicat "clädit" emporii
comerciale solide, prin care tranzitau cele mai felurite supuse negotului, ce
proveneau din lumea. Noii veniti au continuare navele de tip roman la
care au fäcut impuse de noile necesitäti, ele destinate negot-ului
rdzboiului.
www.digibuc.ro
104 Andreea Atanasiu
Succesul comertului maritim international a fost legat de schimbdrile ce

frecvent navigatiei. Instrumentele de bord s-au perfectionat continuu,
s-au portulanele nautice, constructia navelor au
importante. De asemenea, s-au diversificat tipurile de nave destinate transportului
ajungându-se la situatia care marfa "opta" pentru tipul de ambarcatiune ce
folosit.
secolele XIII-XIV marina mediteraneeand se confunda deja cu marina
Marea prin Strâmtori de Marea Mediterand de
care-i componentä, nu poate fi desprinsä de tabloul navigatiei desfa§urate de
maritime
Ambarcatiunile venetiene genoveze ce navigau Marea secolele
pot mari tipuri: "vase lungi" echipate cu rame i "vase
pântecoase" echipate cu vele.' Alegerea unuia dintre aceste tipuri era determinatä de
caracterul transportului i de conditiile de navigatie. Pentru mirodenii i märfuri cu
valoare mare, exotice, se foloseau cu precädere galerele ce aveau un tonaj mai mic, dar
erau mai rapide i u§or manevrabile. schimb, grânele, lemnul, mineralele, märfurile de
mare erau transportate cu navele "rotunde" cu vele ce nu aveau o mare, dar
aveau o capacitate de considerabild erau foarte stabile.'
Dromonul bizantin cu structura lui cu rânduri de bänci pentru
a cedat locul unei nave lungi subtiri, o cu un singur de bänci.
Principala caracteristia a acestui tip de era mobilitatea sa, tocmai de aceea ea era
folositä mai ales de pirati, aceastä calitate era capitald. Pentru combaterea pirateriei
era necesar ca celelalte nave asemenea calitäti. Desigur, ca toate epocile
s-au folosit nave cu rame, libertatea de mi§care era de anduranta a
antichitate, pe grece§ti sau romane, erau de protejati
impotriva inamicilor sau impotriva intemperiilor; dar pe navele medievale erau de
bänci nu se bucurau de nici o protectie, asta pentru erau prizonieri de sau
criminali pedeapsa pe galere.3
categoria vaselor lungi propulsate cu ajutorul ramelor inträ galera sau galea,
tipic mediteraneand direct descendentä din triera greceascd, trirema i
dromonul bizantin.4 Acest tip de a apartinut statului particularilor.
Ambarcatiunea era propulsatd cu ajutorul ramelor cu cel al velelor. Velele aveau
o importantä secundard, adevärata motrice energia Termenul de
desemneazd o varietate de tipuri ce ca dimensiuni i caracteristici6 fapt ce
Michel Balard, La Romanie Génoise (XH-début du XV siécle), École Française de

Rome, Roma,1978, p.546.
2 Karpov, La navigazione veneziana nel Mar Nero. XIII-XV secc, Edizioni del
Girasole, Ravenna, 2000, 21.
W. O. Stevens et A Westcott, Sea Power. Histoire de la puissance maritime de
l'Antiquite a nos jours, Payot, Paris, 1937, p.94.
Bruno Veronese, "Neptune François" e le sue imagini navali, "Rivista Maritima",
mensile della Marina Militare dal 1868, anno CXXII, gennaio, 1989, p. 82.
Hendrik van Loon, Storia della navigatione (dal 5000 a. C. ai nostri giorni), Editore
Bompiani, Milano, 1939, p.105.
6 Michel Balard, I mercanti genovesi dall'Atlantico alla Cina, "Storia Illustrata di
Genova", Elio Sellino Editore, 16, 1993, p.246.
www.digibuc.ro
Nave venetiene genoveze bazinul pontic 105
reiese din textele de XIII, dar din pretul Galerele de au fost

general de dimensiuni nu aveau calitäti maritime deosebite8, iar capacitatea de
era destul redusä, circa 20 de tone jumdtate9. Majoritatea aveau o lungime
de 40 metri 5 metri jumätate lätime'° ca predecesoarele nu ie§eau deasupra
apei mai mult de un metru jumdtate." Ca mijloc auxiliar de propulsie, galera dispunea
de una sau vele latine (triunghiulare, pe brate lungi, inclinate), pe unul sau
doi arbori. Galerele erau folosite pentru transport de actiuni militare,
timp de pace se intrebuintau mai ales velele, timp de ramele.12 Modelul
erau liburnele romane.
Galera avea o punte, bord erau rânduri de 25-28
sau 28-30 de bänci pe care stäteau lungul puntii exista un culoar pentru
gardienii ce-i . 0 putea avea una, sau trei rame la care, la inceputuri
trägea un Ceva mai au amplasati mai multi oameni la
aceea§i o trei rame la o bana era denumitä "galea a terzaruolo".13
functie de de de pe o galerele se bireme (câte doi
trireme (câte trei). Triremele aveau, de jur de 150-168
de bireme care navigau 100-112 oameni la vâsle, având o o stabilitate mai
Initial doar extremitdtile galerei erau acoperite o punte. Cea de la prova
constituia, caz de principala de astfel aici era depozitat tot
armamentul. la de foc era vorba doar de arme albe ca arbalete,
arcuri dar se principal, o de dimensiuni ce arunca pietre
diferite alte proiectile, functionând pe principiul catapultei. Pentru aceastä armá era
de bordul navei, trebuia ca nava functie de tint" Puntea de la
pupa, schimb, functiona ca post de comandament, ea era acoperitä o foaie de cort
constituia acela§i timp "cabina" ofiterilor'5.
La secolului al importante transformdri impuse de
necesitdtile au afectat constructia Apar de acum galere
ware ce s-au remarcat prin rapiditate galere a constructie,
arhitectii au imbinarea avantajelor oferite de galere cu cele ale
pântecoase. Rezultatul a fost realizarea unor nave o mare capacitate de mult
mai eficiente practicarea maritim'7.
Atât la Genova cât la Venetia, autoritätile au elaborat norme severe ce
privea parametri de constructie a navelor de control al recrutdrii echipajelor, dotärile
Laura Balletto, Genova. Mediterraneo. Mar Nero (secc.XIII-XV), "Studi e testi-

Serie storica", Civico Istituto Colombiano, Genova, 1976, p.129.
8
Alexandru Retinschi, Epopeea navelor, Bucuresti, 1979, p.61.
Michel Balard, I mercanti, p.246.
Idem, La Romani, p. 548.
H. van Loon, op. cit., p.105.
12
Bruno Veronese, op. cit., p. 82.
Ibidem, p. 83.
P. Karpov, op. cit., p.22.
Marc-Antonio Bragadin, Histoire des Républiques Maritimes Italiennes. Venise-
Payot, Paris, 1955, p. 37.
16 Alexandru Retinschi, op. cit., p.61.
Michel Balard, I mercanti, p.246.
www.digibuc.ro
106 Atanasiu
armamentul acestora. Liber Gazarie, de Gazarie 1314, ce

cuprinde o serie de dispozitii, date 1330 1340, privire la traficul galerelor pe
rutele Levantului`8, informatii privire la constructia galerelor usoare.
Referindu-se la anul 1333, documentul precizeazd dirnensiunile : lungime -
40,19 m, lungimea chilei - 33,492 m, - 2,066 (la navei)'9.
Ceva mai 1340, au fost inregistrate dimensiunile galerelor grele : lungime
- 40,19 m (la ca la galerele ware), - 5,954
nu era indicate. Pentru contractele de transport pe mare, trebuia calculat tonajul navei,
el privind, pe de o parte greutatea pe de parte spatiul. Exista tonajul de greutate
echivalent a 1 000 de kg tonajul de capacitate echivalent 2,832 metri cubi. La
ambarcatiunile medievale tonajul capacitate, general, era calculat "vegetes"
(botti) la Genova tonajul de greutate "milliaria" la Venetia.'
Galerele grele aveau general doi arbori dar, spre secolului al XV-lea,
ajung la 3 arbori 4-5 vele, ele erau folosite mai ales transportul mdrfurilor. Galerele
ware, schimb, o o manevrabilitate mai mari, erau foarte eficiente
luptele navale, atunci se impunea acest lucru. Diferenta dintre galerele ware
cele grele era de de arbori de raportul dintre lungimea
ambarcatiunii. galerele grele cele ware aveau un aproape egal de
ce pentru cele grele o pierdere de Viteza galerelor usoare
era de circa 3-5 noduri putea ajunge la 7-10 noduri (pentru o de
la 20 de minute), timp ce, viteza galerelor grele vele putin 1,5
nodurin.
prima a secolului al XIV-lea deosebirile dintre cele tipuri se
interiorul grupului de galere de transportat märfuri. Diferenta se la
specifice tip parte la natura transportate.
1350 documentele disting tot mai galerele grele de cele ware, primele devenind
galere pentru transportul de märfuri, cele din o functiune de
patrularen. mod obisnuit, galerele aveau pe lungime o punte sub care se aflau
pentru ce trägeau la rame. Ramele aveau toate aceeasi dimensiune de 11,83
din care 3,80 m se aflau interiorul navei erau actionate de 3 la 5 care
pentru a bate apa se de pe locul se asezau miscarea era
Un exemplu constituie galera "Santa Maria" ce avea 174 erau 3 pe
o dreptul bord se 29 de Galerele erau
18 Giovanni Forcheri, Navi e navigazione a Genova Trecento Liber Gazarie),

"Collana Storica di Fonti e Studi", Genova, 1974, p.7.
19 G. Clerc-Rampal, La Mer. La Mer dans la nature. La Mer et l'homme, Librerie
Larousse, Paris, f.a., p.113.
Alexandru Retinschi, op. cit., p. 61.
21 Laura Balletto, "Milliarium"-ul Marea "Byzantino-
Bulgarica", VII, Sofia, 1981, p. 209.
22 S. P. Karpov, op. cit., p.23.
23 Michel Balard, La Romanie, p. 551.
24 Clerc-Rampal, op. cit. 144.

Geo Pistarino, Mercanti Trecento da Savona Mar Nero, "Studi in memoria di
Federigo Melis", Giannini Editore, 1978, p. 38.
www.digibuc.ro
Nave venetiene genoveze in bazinul pontic 107
arcasi, 4 pe timp de pace 30 pe timp de rdzboi26. Galera avea doar 3 tunuri

pentru era de mici dimensiuni, la prova, la pupa respectiv, centrul navei. Toate
trei puteau lansa 44 kg de moment, astfel echipajul 30 de
persoane, reveneau 0,146 kg de fier "sarcina"
Galerele genoveze de secol XIV aveau un greement latin, de obicei,
catarge echipate pânze pe care Liber Gazarie le impunea la bord : artimonul,
papafico25, cea din utilizatd se pare pe vreme rea. Manevrarea navei era
de cânnele dispuse lateral, traditia secolului al XIII-lea de cele cârme curbe
fixe de la etambou denurnite "timone baionese" amintirea marinarilor care le-au
introdus Mediterana. Despre acest tip de Enciclopedia La Mer
"avea o admirabil conceputd pentru folosirea ramelor (...), de o
perfectiune pe care nu a depdsit-o"29. Avantajele oferite de galerele
comerciale din secolul al XIV-lea destinate transporturilor rapide regulate, au fost date
de pânzele latine, de utilizarea ramelor de marea de navigatie.
aceeasi perioadd, ambele republici maritime italiene, s-a construit o
de mare ce reprezenta o reunire a caracteristicilor
galionului nava vele cele ale galerei navigatia rame
oferea cazurile care vântul ambarcatiune, bord
3 arbori, ce folosea, aproape exclusiv, ca mijloc de propulsie velele, a fost
galeasa, tip de ce se categoria de "nave rotunde"31. Cu un raport de la 5
lungime o lungime de 60-70 metri deplasament de
1000 tone, actiona greoi in velierele usoare32. De
altfel, a pentru tip de era de linia de plutire
de tocurile de fier dispuse pe fetele laterale.33 Galeasa avea un numk de 170 de
rame o lungime de 20 de metri, manevrate de 7 la 9 oameni, avea pupa mai
mai putin deck a galerei, iar guvernarea era asiguratd prin rame
plasate in ambele borduri la pupa'. Multi o grea pentru
motivul pretul de vânzare al unei galease era asemdnator al unei galere35.
Totusi, galeasa, de obisnuitä a acelor timpuri, putea avea la 55 de
tunuri care lanseze mii de kilograrne de tier moment. in care
echipajul era de 1 000 de se un randarnent de 1 kg de fier pe cap de orn.
grele erau, galeasele, aveau o stabilitate mare, iar vâslasii erau ceva mai
protejati de internperii. Dimensiunea a prejudiciat, manevrabilitatea acestui tip de
care, cum am mai spus, confruntare navele vele devenea total
26 H. van Loon, op. cit., p. 105.

p. 114.
28
Alexandru Retinschi, op. cit., p 61.
Clerc-Rampal, op. cit., p.143.
30 Bruno Veronese, op. cit., p. 89.
S. P. Karpov, op. cit., p. 22.
32 H. van Loon, op. , p. 114.
L. Balletto, p. 211.
Alexandru Retinschi, op. cit.,p. 62.
Michel Balard, La Romanie, p. 553.
H. van Loon, op. 114-115.
www.digibuc.ro
Un alt tip de constituia galiota, diminutiv ce a generat confuzie.

Este vorba de o cu 16-20 de catarge
cârme laterale. Galiota era potrivitd luptelor navale37. Tot o dar
ceva mai mare, a fost galionul. El avea 19,5 metri lungime, un deplasament de 180
tone, un echipaj de 30 de oameni, 3 catarge 6 pânze.38
Pentru transportul mdrfurilor la distante mari, genovezii foloseau galere mari
lasând militare de galerelor Majoritatea fondurilor de
documente din a doua a secolului al XIII-lea, cele din registrele Massaria
Communis Janue, faptul navigatia mare se
special cu galere, având sprijinul direct sau indirect al puterii publice. Erau galere ce
aveau functiuni de custodie sau erau nave private ce treceau serviciul de stat printr-o
guvernamentald.° In acela§i timp, genovezii au folosit un tip particular de
bastarda, ce nu diferea de galera decât prin dimensiunile ei
putin mai mari. Bastarda servea ca amiral pentru comandantii escadrelor care aveau
nevoie de mai mult spatiu pentru statul major'. Ea era o de
cu bordul de mijlocie, cu 24-32 de pentru vâsla§i.42 Venetia,
dimpotrivd, a preferat foloseascd Marea general, galerele ware numite
"alla misura di Romania", adaptând o serie de la caracteristicile tehnice ale
galerelor grele ce trimise, dese ori, Flandra. In caz de necesitate, erau trimise
spre tinuturile Pontului chiar cele mai galere venetiene denumite "alla misura di
Fiandra" De asemenea, venetienii aveau o amiral propulsatd cu ajutorul ramelor
ce se numea bucintoro. poate consideratd reprezentativd pentru dogii
Venetiei, ei o foloseau la ceremonialul cunoscut ca "cdsätoria Venetiei cu marea",
ceremonial initiat 1311 cinstea victoriei obtinute de Pietro Orseolo impotriva
piratilor dalmati. Când nava era la dogele rostea cuvintele: "Desposimus te
mare in signum veri, perpetuiqui dominii"." Bucintoro era o de dimensiuni,
cu constructii decorative cu armament complementar. In cursul secolelor
bucintoro a fost utilizat, cu precddere, marina
Galera era consideratd numai cazul care avea un numär
riguros determinat de membri ai echipajului. acestora nu mijloacele
tehnice, distingeau o de una nearmatd. Nici o nu era consideratd
echipajul era sub 60 de persoane.

38 Nikolai Ovcharov, Ships and shipping in the Black Sea centuries),St.
Kliment Ohridski University Press, 1993, p. 82.
Gian Giacomo Musso, Armamento e navigazione a Genova tra Tre e Quattrocento
(appunti e documenti), estratto da "Miscellanea Storica Ligure", anno III (Nuova Serie Periodoca),
Tomo secondo, N. 1, p. 20.
Marc-Antono Bragadin, op. cit., p. 40.
N. Ovcharov, op. cit., p. 64.
S. P. Karpov, op. cit.,p. 25.
Bruno Veronese, op. cit., p. 81.
Idem, L'impero di Trebisonda,Venetia, Genova e Roma 1204-1461. Rapporti politici,
diplomatici e comerciali, Veltro Editrice, Roma, 1986, pp. 97-98.
www.digibuc.ro
Un alt tip de provenit din bizantind a fost xandalum. Cuvdntul, de

origine desemna initial un mic dromon. Numai pentru anii 1289-1290, acesta
nu mai reprezenta o ambarcatiune deoarece avea o capacitate de 192 tone metrice.
El a fost comparat, mai din punct de vedere al arhitecturii navale, cu un
secolul la care ne referim xandalum-ul se includea, deja, categoria navelor de mare
capacitate, acele nave "pdntecoase" sau "rotunde"47. aceastá categorie se
vasele a proportie lungime varia de la 2,06 la 3,7 metri. Erau nave cu
vele care detineau ca avantaj principal posibilitatea de a efectua o navigatie pe
distante mari. Bordurile ale acestui tip de ambarcatiune aveau rolul de a
echipajul ce era cu arcuri, arbalete arme albe. La secolului
inceputul secolului XV, la bordul navelor cu vele, pe castelele de la pupa sau prova, sau
pe puntile acoperite, au amplasate piese de artilerie. '30 ai secolului
XIV, mici bombarde au fost instalate la bordul navelor genoveze.
Ca o caracteristick navele rotunde erau mai lente greutäti
timpul furtunilor, ele erau folosite la transportul märfurilor cu volum mare valoare
cursul secolelor XIII-XV, tipul principal al navelor rotunde a fost velierul
navis sau nef. Acesta se printre cele mai grele nave deriva din vasele
comerciale ale antichiatii49. aveau o lungime de 23 la 37 metri, de
obicei catarge: arborele din prova (mai greu) arborele mediu (mai usor mai
greementul era constituit din vele latine Acest tip de avea
bordurile la pupa la prova iar suprastructurile de aici se numeau castelem.
La jumdtatea secolului XIII nef-urile aveau urmätoarele dimensiuni : 34,8 -
37,05 m lungime, 9,13 - 10 m lätime, 3,70 - 4,32 m calei52. Nef-ul venetian de
secol XIII de la la patru Nave le puteau avea un tonaj
de 545 la 1 085 tone, iar echipajul era compus din 25-65 persoane, timp ce, pe o
cu patru echipajul 50-110 persoane. secolul XV, tonajul mediu al
navelor cu 3 arbori putea varia de la 360 la 720 tone. Genovezii au construit,
nave mai de la 1 000 tone vase dirijate cu ajutorul a rame
de guvernare laterale. Ele erau potrivite pentru transportul de cruciati pelerini, de
arme, cai contract din 27 1298, la de notarul
Francesco Guidoni, informatii interesante legate de un navis. Documentul
reprezintd un contract de inchiriere al unui nef de proprietari, grup de
negustori. se la Caffa de unde plecarea era
la 15 august; vasul se spre Constantinopol unde fácea o de 5 zile
de a-si continua drumul spre Genova. Se specifica act echipajul 80 de
persoane, se mai aflau la bord 25 de arcasi, se provizii pentru luni (aceasta
N. Ovcharov, op. cit., p. 91.

Michel Balard, La Romanie,p. 553.
S. P. Karpov, p. 27.
G. Clerc-Rampal, op. cit., p. 142.
S. P. Karpov, op. cit., p. 27.,
52 Michel Balard, La Romanie 554.
Karpov, op. cit., p. 27.
Michel Balard, mercanti genovesi, p. 246.,
www.digibuc.ro
110 Atanasiu
durata aproximativá a voiajului Caffa-Genova), numele navei era "Santa

Maria".55
Criza de ce a urmat sfarsitului cruciatelor decdderea constructiilor
navale a determinat o schimbare a tonajului. Se acum mai putin construirea
unor nave mari cât reducerea costurilor de transport urmdrindu-se realizarea unor
economii exploatarea navei mod special in folosirea de lucru56. Aceastä
preocupare a determinat o schimbare tehnica nautica, inlocuirea nef-urilor latine cu
cogga cu vele Acest tip de ce "genetic" din "cocha", vasul
"cog" din nordul Europei, a apärut la sfârsitul secolului secolului XIV,
Mediterana. Cogga apare sporadic din celei de-a Cruciate
(1189-1192) dar, Italia, constructia propriu-zisd a acestui tip de a un
mai târziu. la jumdtatea secolului XIV capacitatea navelor nef o pe
cea a acestora din iar diferenta de constructie era aceea unica sa
era pupei timp ce nef-urile aveau rame-cârmd
Cogga, schimb, nu avea ci o mare, fapt ce a usurat navigatia
pe vânt mai slab. Catargul acestei ambarcatiuni ajungea la 45 de metri, iar
capacitatea de varia 150 1 000 tone59.
Cogga avea la 3 3 4 arbori cu platforme construite
pentru a sub foc navele inamice, cu sau trei castele la 6-7 metri.
cogga era cu catapulte arbalete mari locul au fost instalate mai
apoi bombarde tunuri La navei se un lembo - ambarcatiune un
catarg vele una mai functie de tonaj de scopul care era
folositd, existau mai multe tipuri de cogga, nave care, din cauza tonajului erau
considerate giganti ai pentru epoca respectivd, deseori comparate 8-12
galere62. Acceptarea a cogga de catre genovezi a sub impulsul
negustorilor de alaun - ne referim la transportul de volum mare
pe maritime strdbatute de italieni. Penuria de de lucru provocatd de Ciuma
poate explica ea triumful acestui tip de precise ale acestui
bastiment nu sunt cunoscute, se numai raportul dintre lungime era,
general, de 1 : 3,6 m, gratie celui stabilit la Venetia, prin anul 1410, manuscrisul
Fabrica di galee63.
Calificativul de "baonesca" ce apare uneori texte legat de cogga se la
originea navei dotata o carma de tip baiones, de etambou, dar genovezii au
perfectionat pentru a realiza cea mai unitate navigantd a secolului
L. Balletto, A Caffa 1298-1299, problemi Mar Nero passato e

presente, Genova, 1993, p. 22.
M. Balard, La Romanie, p. 555.
S. P. Karpov, op. cit. , p. 28.
58 Alexandru Retinschi, op. cit., p. 61.
1128-2000. porto di Genova. The port of Genoa. Le port de Genes, Consorzio
Autonomo del Porto di Genova, Editrice Sagep, Genova, 1971, p. 37.
S. P. Karpov, op. cit. , p. 28.
61 Alexandru Retinschi, op. cit., p. 62.
62 S. P. Karpov, op. cit., p. 28.
63 Balard, Romanie, p.557.
www.digibuc.ro
XV. de un echipaj redus la 50 de oameni protejatd de arca$i, cogga a

devenit bastimentul mai important din
perioada anilor '80 ai secolului XIV - anilor '20 ai secolului XV,
cogga domina rândul navelor rotunde venetiene, tonajul mediu era de 500-
900 butoaie, aproximativ 300-540 tone. La bord deserveau 27-43
existând un raport de un marinar la 20 de butome, timp ce pe nef, secolul XIII,
standardul prevedea un marinar pentru 10 milliari, iar secolul XV, un marinar
pentru 12 butoaie65. Deja, cursul secolului XIV cogga a se confunde cu nef-
ul, iar termenul nef semnifice cogga'. secolul XV, navigatia
cogga a fost inlocuitä cu o care a reu$it combine avantajele sale cu cele ale
nef-ului: o pe arborele central, o centrale. Se
pare transformdrile suferite de cogga au dus la aparitia unui nou tip de caraca.68
afara navelor lungi a navelor pântecoase, flotele ora$elor maritime
italiene au mai functionat alte tipuri de ambarcatiuni folosite secolele XIII-XIV
relatiile cu Orientul. Una dintre ele a fost nava "lignum" termenul desemnând
un bastiment modest propulsat prin forta ramelor, la Venetia, un vas de
transport. Pentru Genova, care folosea la rândul ei distingem de
vânzare ale navei, foarte variind probabil de tipul de lignum
tranzactionat69. Un tip de lignum era cel de bandis sau de orlo, ca rezultat se pare al
transformdrii galerelor mici Este vorba de o cu vele, cu bordurile
ce aveau rol de protectie (ele erau completate cu un fel de de la
pupa la prova) care transporta de la 50 la 100 tone de De un lignum
de orlo, numit "Gesu Cristo" ce apartinea lui Pellegrino Danielle era destinatd
traficului intern Marea pe ruta Chilia-Pera), putea transporta cai, o
cantitate apreciabild de metal pretios, acelasi Un alt tip era ligna de
(tipul mai apropiat de un bastiment punte manevrat
exclusivitate de vâsla$i, era un bastiment dotat pe care se zbirul
ramelorn. Diferenta principald dintre o un lignum de era de
ramelor : mai mult de 100 la galere 60 100 pe un lignum de Un act
notarial asimila acest tip de lignum panfila. o la care mai
cercetätori, ce nu este nef, sau este lignum de
aceea lignum-ul apare ca sinonim, documente, pentru sau taridd74.
ce prive$te panfila, numele ei vine din grecescul "panfilos" care
Bizant reprezenta o propulsatd de rame la transportul materialelor de
64 Idem, I mercanti, p.246.

65 Karpov, op. cit., p.28.
Ibidem.
67 Ibidem, p.29.
68 N. Ovcharov, op. cit., p. 86.
69 Laura Balletto, Genova,p.129.

G. Pistarino, op. cit. , p.46.
Giovanni Forcheri, op. cit., pp.37-39.
Giovanni Forcheri, op. cit., pp. 37-39.

Michel Balard, La Romanie, p.559.
www.digibuc.ro
rdzboi75. Panfilele erau ambarcatiuni de tipul galerelor dar de dimensiuni reduse,

numärul variind, de obicei, 40 de persoane76. La sffirsitul secolului
XIII, panfilele erau nave cu 70 la 84 de rame, unele dintre ele erau echipate
pentru piraterie tocmai pentru se printre navele mici ale flotei genoveze,
rapide de apte pentru lovituri fulgerdtoare. Nava a
de secol proportii mai ample apropiindu-se de galerele armate dar
totusi o foarte
Un alt tip de al secolului XIII a fost destinatd transportului rapid de
cai materiale de Velierul avea fundul plat, iar peretii de deasupra liniei de
plutire erau verticali, 20 la 50 de de bord avea un raport de
1 la 8,5 m lungime ldtime78. era o ambarcatiune cu punte cu
pe unul sau doi arbori, laterale de la 10 la
maximum 20 de bord. secolele XIII-XIV, taridele venetiene serveau,
general, pentru transportul a mici grupuri de soldati (circa 30 de persoane
masini de sau mai mici79, cam de 100-200 tone. Treptat, elementele de
constructie ale taridei au fost modificate a ajuns semene nef mai
mc80, fapt demonstrat de de mai mic al unui nef, cogga sau
galere. Ca tip de a fost folositä cu preadere de genovezi, cum spune
Pachymeres: "venetienii au traversat oceane cu navele lungi", schimb,
"genovezii riscau navige la bordul unor nave de o hmgime mai
ce se numeau taride."82
La mijlocul secolului XII, genovezii au construit cea mai mare
secolul XIII, trei dar referirile la ele sunt foarte rare de unde
de acest gen nu au intrat uzul curent. secolul XIII, apare cabina
("thalamum", "paradisus", "camera"). ceea ce priveste arborii la navele
catarge, din prova era mai greu mai Malt avea trei vele, timp ce
al doilea catarg avea numai Existau 4 la 7 vele de diferite dimensiuni
adaptate schimbdrilor de vreme, confectionate numai din de bumbac, la cele
mai bune manufacturi din Genova sau Marsilia. Nava mai dispunea de rame de
guvernare laterale, iar puntea de deasupra era partial protejaa de atacuri, de o
din lemn ("orlum") ce se de la pupa la prova pe parte a navei.
ambarcatiunea a transportului de cruciati, puntea de jos a
fost spatii speciale pentru cai. Pe taridele genoveze o punte,
erau acesteia. Uneori, erau echipate cu un fel de
elevatoare, punti miscare, ce aduceau o mai mare procesul de imbarcare-
debarcare. Acest tip de nave mai avea castele construite suprapus, iar camerele

76 S. P. Karpov, op. cit., p. 25.
Eugene H. Byrne, Genoese shipping in the and thirteenth centuries,
Cambridge, Massachusetts, 1930, p. 5.
Karpov, op. cit., p. 30.
si Laura Balletto, Genova, p. 129.
82 Georges Pachymeres, Relations Historigues, II, Livres IV-VI, p.534.
www.digibuc.ro
amenajate pentru negustori (care erau mai pretentiosi decât cruciatii) aveau un confort
un lux deosebit."
navele de mai mici dimensiuni existente in perioadd, se
nava bucius sau buzo-navis consideratd, secolul XIII, un tip de
Era o de transport de medie, cu un echipaj ce varia 11-35 de marinari".
Bucius era o apropiatd de latin dar mai ea nu mai apare documente
1275 decât sub forma bucius-navis care e total cu latin85.
Numeroase alte nave, de tonaj mic, deserveau paza sau fdceau servicii
locale. De ambarcatiuni cu rame de galerelor dar de dimensiuni reduse erau
fusta negustoreascd, se pare de sagitta, al
de varia de la 40 Printre micile nave rotunde tipul mai
era borca88, variantele erau marani i chiatte (salandrie). Initial sub
numele de salandria se o de cu rame dar, secolul XIII,
denumire o cu vele, cu rame. Capacitatea acestei
ambarcatiuni varia de la 275 la 290 tone nu avea mijloace nautice prea elevate .
secolul XV, transportau la 500 de cântare 10,5 tone de

ajungeau la dimensiunile urmdtoare : 12,6 m lungime, 3,5 m lätime 1,2 m
Aceste nave mai erau denumite "bune pentru scop". Ele erau
ambarcatiuni de dimensiuni mici-mijlocii, aveau un catarg cu perpendiculare
pe care se intindeau panzele,89 pupa o rapiditate destul de mare. Au fost
folosite de italieni, de greci, regiunea .
Pentru transportul vitelor mai ales al cailor au fost folosite navele uscieri sau
uxerii, uneori erau denumite simplu "transportatoarele de cai". secolul XIII câteva din
navele de transport de acest tip puteau lua la bord 200 de cai 600 de persoane; mod
obisnuit ele aveau un echipaj ce 80-90 de persoane91.
Printre tipurile de nave mentionate de actele notariale genoveze de la Chilia,
secolul al XIV-lea - panfilo, barca, cogga, galiota legno - apare ciguta,
ambarcatiune despre care nu se mai nimic, informatiile care ne parvin sunt
insuficiente pentru a putea stabili provenienta acestui tip de precum
caracteristicile ei principale. Un document la Chilia la septembrie 1360,
o ciguta a explica tipul navei. act similar din 5 mai 1361 se
pomeneste nava "Sanctus Gregorius" care este ca o ciguta de orlo sau
lignum parvum de lemn). Calificativul "de orlo" este des la alte
tipuri de nave genoveze se presupune se la o prelungire a bordajului deasupra
puntii, asa-numitul "bastingaj" sau "parapet".92
83 Eugene H. Byrne, op. cit., p. 7.

S. P. Karpov, p. 30.
6 Bruno Veronese, op. p. 84.
7 Karpov, p. 25.
8 Alexandru Retinschi, cit. ,p. 62.
9 N. Ovcharov, cit., p. 94.
S. P .Karpov, p. 29.
Ibidem.
Neculai Pädurariu, Ciguta. pe "Marea
Noasträ", anul III, nr. 10, ian.-mart., 1994, p. 11.
www.digibuc.ro
Statute le interziceau navigatia anumite perioade; din actele notariale

redactate de Lamberto di Sambuceto despre nave se rdresc considerabil
perioada 22 decembrie 1289-14 martie 1290. De despre legni nu mai apar
9 noiembrie, despre navi 19 august, despre galere 16 iunie, despre taride
27 iunie, bucio apare abia la 1 barca e la 29 noiembrie
contract de vânzare-eumpdrare. Nave le puternice nu cont de interdictii riscau
navigheze lunile care navigatia era actele notariale la
care facem referire apar mentionate asemenea veliere putemice: legni la 23 martie, navi
la 16 martie, taride la 20 martie, galere la 28 aprilie sandalo la 6 mai.93
Din studiul documentelor se desprinde concluzia navigatia practicatd
zonele meridionale septentrionale ale Negre, aceasta de
prevalau navele cu capacitate mijlocie, lignum cele asimilate ca tip.
Procentul era de 64,4% din navele inregistrate, ambarcatiunile mari-galere, nef,
cogga - prezente mai de circa actele notariale
instrumentate la Caffa de Lamberto di Sambuceto sunt mentionate cam toate tipurile de
nave ce au navigat Marea anii 1289-1290, acestea legni, navi,
galere, bucius, sandalo bärci.95
cum se navele de secol XIII-XIV erau principal nave comerciale
puteau deveni, atunci când era necesar, nave de un program de ape
apropiate sau nu excludea o constana pentru pe care
transportau navele. Este un moment care "se cdsätoresc"96.
Negustorii-rdzboinici, aristocrati sau nu, ce au cucerit Chios au creat
seniorii insule pe litoralul peninsular, au efectuat expeditii ca cele de la Fregoso, au
pus bazele unor centre comerciale din Alexandria la Tripoli de la Beirut
Damasc, s-au extins, de la Tauro, imprejurul Negre, puncte maritime cheie sau
regiunile danubiene, ca de exemplu, Licostomo.97
cu aparitia artileriei la bordul vaselor, arhitectii navali au fost nevoiti
reconsidere structura pentru a le face reziste la recul. anul 1316,
Statute le Gazariei, navele de au fost obligate dotare bombarde, al
depindea de greutatea Astfel, o de 600 de tone trebuia 5
bombarde cu 120 de proiectile de fier sau piatrd98. Important este faptul valoarea
combativA a unei nave era cantitatea de fier pe care o putea arunca asupra
inamicului, pe minut99. Spre deosebire de galere, navele vele aveau flancurile libere
pe ele se puteau numeroase astfel, navele vele au
devenit adevdrate citadele de tunuri pe toate dând, cele din o
de gratie navigatiei
L. Balletto, Genova, p. 134.

S. P. Karpov, op. cit., p. 32.
L. Balletto, Genova, p. 127.
G. G. Musso, op. cit., p. 20.
Ibidem, 21.
98 Augusto V. Vecchj, Storia generale de la Marina Militare,vol. I, Tipografia di
Raffaello Giusti, Livorno, 1895, p. 114.
H. van Loon, op. cit., p. 114.,
Ion A. Manoliu, Nave Bucuresti, 1984, p .40.
www.digibuc.ro
ceea ce priveste activitatea comerciald propriu-zisä tipul navei folosite, se

poate spune cea care determina alegerea navei era inceputul acestui
proces s-a fäcut remarcat la inceputul secolului XIII, dar el nu a atins navigatia
galerelor de linie italiene, nave implicate navigatia pe distante lungi pentru märfuri de
mare valoare. Motivul acestei schimbdri a fost transformarea structurii
cresterea cotei, pe a märfurilor originare din zonele Märii Negre. Reorientarea a
fost determinatä de tarifului de inchiriere a navelor rotunde, de märirea
capacitätii de imbunätatirea caracteristicilor tehnice de accelerarea ritmului
navigatiei.
TYPS OF SHIPS FROM VENICE AND GENOA IN THE BLACK SEA

(THIRTEENTH - FOURTEENTH CENTURY)
Abstract
There were periods of times in the world's history when the navigation had an
important role in the development of the society. The ships and the navigation had been
and it will be an indivisibile unit, an essential condition for the development of the
authority of a state who has outgoing at the sea. The history of the Greeks the
Phoenicians, of the medieval hanseatic fortress and of the Italian maritime republics -
Amalfi, Genoa, Pisa, Venise - is more the history of its fleet. Although the Middle Ages
had brought to the spraying of the Byzantine Empire unity; it had interrupted roads and
trades, it had removed markets and it had impeled piracy, the coastier cities of the Italic
Half-Isle had succeeded, through itselves, in preserving and promoting their antique
maritime activity.
The on sea appeared easy rewarding, although the wars and
invasions from the half-isle brought about uncertainty. Thus, a communications net
united the whole seacost even if the classical harbours like Ostia, Miseno, and
Ravenna had went down, another ones developed and they were adjusted to the new
exigencies (Venice, Ancona, Napoli, Amalfi, Pisa and Genoa). During 12-th and
15-th centuries, the interregional and internal trade was developed; there were made
important steps for creating a Mediterranean market from Italy far to Caucasus
Crimea coasts. This market was connected to the central and north - European ones,
with wich it intensively changed goods.
The most cheaper vehicle was the boat and the navigation became one of the
most important barometers of the economic life in Italian maritime cities, especially
Venice and Genoa. The coasts of Greece and Dalmatia were dominated by Italian
navy Wich had laid till the Byzantine Empire, in West, all the Whole meridional France,
in Corsica Sardinia, being under their influence. In some periods of time they laid
their "domination" in septentrional Africa and Maroco and even in the region
of Hercules Columns and the Spanish oriental coasts.
Political development of the Italian maritime republics had brought a new
maritime expansion. Cities like Venice Genova took part in Byzantine Empire
events and so they ensured some commercial and political favours. In East, the
www.digibuc.ro
islands from Aegean and different parts of Asia Minor, there were genoese and venetian
possessions. The Italians had settled down in the Black Sea area, too, especially in
Crimea and Azov Sea where they built fortresses and durable commercial emporiums,
through wich they converged in transit different goods from all kind of countries for
trade. The newcomers had used the Roman boats but they did some changes required by
the new needs because they were meant to the trade and also to the war. The success of
the international trade was very tied up to the changes that it had often appeared in the
navigation sience. The board instruments had been improved continuously, the portulans
and the nautic maps had been multiplied and the construction of the ships had been
suffered important changes. The types of ships made for transportation diversified and
the good ware "made it's option" for the type of boat wich had to be used.
During the 8-th and century, Mediteranean navy, and Black Sea, being
tied up through straits of the Mediteranean Sea and other Seas wich it was, consisted of,
can't be detatched of the board of the navigation spread in all the Italian maritime cities.
The Venetian and Genoese ships that had been sailling on Black Sea, during 8-th
and centuries, were of two types: "long boats" wich oars and "pot-bellied ships"
with sails. The selection of the boat was determined by type of transportation
by the navigation's conditions.
The galleys had a tonage but they were fast easy workable dud they
were used for spices and valuable and exotic goods. cereals, the wood, the minerals
big goods were transported with the "round" boats with sails. These ships didn't
have such a speed, but they had a considerable loading capacity they were very
steady. In the category of long boats impeled the help of the oars "came in" the
galley or galea wich it was of two types: easy galleys, caracterized by fineness and
rapidity, and heavy galleys for wich the builders had tried to blend the benefits of the
galleys the "pot-bellied" ship. Galeasa was an another type of "pot-bellied" ship, an
alternative of big galley, with a high board and three masts, which it used for propulsion
almost exclusivlly the sails. Ather types of galleys were: the galliot, the the
bastard the bucintoro. Xandalum was another type of ship who came from
Byzantine tradition and it appointed at the beginning a little dromon. From the viewpoint
of arhitecture it was later compared with a The "pot-bellied" boats
were slower and they had big difficulties during the storms and between 13-th and 14-th
centuries, the navis or the nef was the main type of "pot-belleid" ship. In time the nefes
had been replaced with boats with a bigger capacity - cogga, wich came from
the ships from Northerner Europe. Besides long ships and pot bellied boats, in the navy
of Italian maritime cities were some other types of crafts used during 13-th and
centuries for relation with East. These were: lignum de bandis or orlo, ligna of
panfila, bucius or buzo-navis, fusta, sagitta, borca uxerii.
Regarding the commercial activity and the type of the used ships, we can say
that the cargo determined the selection of the boat. The beginning of this action was at
the beginning of the 13-th entury, but it didn't "touch" navigation of the Italian
galleys involved in long-distance navigation for big valuable goods. The reason of this
change was transformation of the trade structure, development of the quotation
on market of the goods from the Black Sea area. The change was detemined by the
renting tariffs waning of the "pot-belleied" ships, by the enlarging of its capacity and the
improvement of the speeding of navigation traffic.
www.digibuc.ro
VENETIA CRUCIADA DE LA NICOPOL
OVIDIU CRISTEA
memoria lui Francisc Pall
1. Leul Semiluna (1381-1396) '

Politica Venetiei de Imperiul otoman a fost mult prea pentru a
sintetizatd Franz Babinger considera pentru Serenissima a fost
crearea unui sistem de securitate pentru Adriatica, obiectiv mult mai realist decât
alungarea otomanilor din Pentru savantul german politica a fost
caracterizatd, mai ales declansarea crizei de structurd a Imperiului otoman 1402,
prin exemplard, prin perspicacitate admirabild prin miraculoase.
Existä puncte de vedere care pun sub semnul intrebärii politicii
venetiene de Imperiul otoman. Astfel, Camillo Manfroni a sustinut desi ar
turcii constituiau o serioasd, Republica Marcu ar ratat
toate ocaziile ce i s-au oferit pentru a zdrobi puterea sultanilor multumindu-se cu o
strict defensivd rareori de câte o actiune ofensivd;
unei cruciade anti-otomane, Venetia s-ar orientat expansiunea Terraferma4.
Totusi, ar de remarcat Venetia nu s-a extins doar Peninsula ci a anexat
Titlul acestui capitol ar putut fi, preluând o folositä de Palmira Brummett,

The Ottoman as a World Power what we don't know about Ottoman Sea-Power, "Oriente
Moderno", XX(LXXXI), 2001, 1, p. 2, "Balena Elefantul" a sugera conflictul dintre o
putere maritimä o putere teresträ. cum se precizeazd chiar studiul citat "The whales are
naturally adapted to the sea. The elephant is not. It has neither the natural inclination, nor the
desire for life at sea. The image of the Ottoman Empire as elephant, thus accounts for an essential
paradox in the history of Ottoman sea-power - the story of a sea-power that is not supposed to be
interested in the sea".
2 Franz Babinger, Le vicende veneziane nella lotta contro i Turchi durante il secolo XV,
"La Veneziana del Quattrocento", Firenze, 1956, p. 55.
Ibidem, p. 54.
Camillo Manfroni, La Battaglia di Gallipoli e la politica veneto-turca (1381-1420),
"Ateneo Veneto", 25, 1902, t. 2, fasc. 1, p. 3-34 fasc. 2, p. 129-169.
Pentru extinderea Terraferma recent a fost formulatA o interesantd; ar
vorba nu de de a-si constitui o bazä teritorialä Nordul Italiei care sA compenseze
pierderea unor in Levant sau de de a compensa pierderile comerciale printr-o
reorientare dinspre domeniul maritim spre terestru, ci de un firesc al Republicii fatä de
agresivitatea altor principate italiene Maria Nadia Covini, Liens politiques et militaires dans le
systeme des Etats italiens vol. colectiv Guerre et concurrence entre les Etats
européens du X1V au sous la direction de Philippe Contamine, Paris, 1998, p. 28-31
care aratA cA 1380-1402 ducatul Milanului a exercitat o presiune politicA militarä
extraordinard Lombardia. Provocarea ar antrenat alte puteri de
actiuni militare; Venetia Genova ar fi vreme dacA nu afara,
www.digibuc.ro
118 Ovidiu Cristea
teritorii din Romania fapt ce sugereazd venetienii nu s-au rezumat Levant doar la
defensivä. venetienii au fost preocupati primul de apärarea pozitiilor nu
e mai putin adevärat a fost vorba de o defensivä activä care a sä preintâmpine
actiunile adversarilor.
rdzboiului Chioggiei Serenissima pare sä mentinut relatii
relativ bune cu sultanul Murad I. 1381 Pantaleone Barbo, bailul Republicii la
Constantinopol, era imputernicit sä "unum nuntium ad Moratum, amicum nostri
dominii(subl. m)" pentru ca acesta sä acorde aceeasi bundvointä venetienilor teritoriile
pe care le stäpanea6. Trei ani mai conducerea räspundea unei solii
trimise de Murad multumind pentru bunele intentii arätate de acesta la adresa supusilor
Serenissimei; acelasi timp Senatul se scuza pentru refuzul de ajuta pe sultan
impotriva genovezilor din Pera explicand cä nu era ruperea päcii de la Torino
deoarece Genova onorase toate obligatiile asumate, iar Venetia dorea rândul ei
sä-si respecte angajamentele7.
Bunele relatii cu Murad au pärut se schimbe putin de bätälia de la
Kossovopolje (1389) de teama unui atac otoman asupra centrelor Coron Modon8,
Serenissima a purtat pentru aderarea la o antiotomand9; dupä
moartea sultanului Murad I relatiile cu otomanii s-au deteriorat rapid, Baiazid I
o atitudine mult mai agresivä. toamna lui 1389 noul sultan un tratat
genoveziil°, iar anul urmätor ocupa emiratele Menteshe cu care Serenissima
avea vechi acorduri comerciale. plan politic cucerirea acestora accentua presiunea
otomanä asupra imperiului colonial venetian din Egeea. acest sens, cronicarul bizantin
la marginea teatrului de dar tentativa familiei Visconti de a crea un puternic stat teritorial
care ar afectat echilibrul italian a obligat Venetia sä intervinä. Potrivit acestei interpreari
Serenissima ar fost "târâtä" conflict nu ar existat un plan de extindere in
Terraferma.
6
N. in Marea Dobrotici, AARMSI, s. II, tom 36, 1914, p.
1064; F. Thiriet, Régestes des delibérations du Sénat de Venise concernant la Romanie, I, Paris-La
Haye, I, doc. 611, p. 150-151.
N. in Marea II. cu cu din Balcani
de la lupta de la Kossovo cea de la Nicopole (1389-1396), AARMSI, s.2, tom 36, 1914,
doc.1, p. 23: "Sicut toti mundo exstat notorium, nuper firmavimus pacem Ianuensibus quam
pacem ipsi Ianuenses nobis observaverunt et observant, et versa vice nos observavimus et
obsLrvare intendirnus pro honore et fama nostri dommii". prezentare a raporturilor
otomanii in la Elizabeth Zachariadou, Trade and Crusade. Venetian
Crete and the Emirates of and Aydin (1300-1415), Venice, 1983, p. 73-75.
Vezi Kate Fleet, Early Turkish Naval Activities, "Oriente Moderno", XX (LXXXI),
2001, 1, p. 131, nota 10.
iunie 1388, la un an de la incheierea tratatului cu Murad I, Genova propunea
formarea unei ligi anti-otomane la care mai puteau adera imparatul Bizantului Ordinul
Ospitalier. Venetienii au räspuns favorabil sub rezerva respectärii unor conditii. Acestea prevedeau
ca venetienii sä face in teritorii ostile genovezilor, acestia având la rândul drept
relatii comerciale teritorii ostile Venetiei; Genova trebuia promitá nu va anexa
nici un teritoriu Chios cum Serenissima prirnitea sä nu ocupe nici
un teritoriu a Partivento usque Colivolum vezi Fr. Thiriet, Régestes, I, doc. 739, p. 178, Michel
Balard, La Romanie génoise - début du XVe I, Roma, 1978, I, p. 95.
M. Balard, La Romanie I, p. 97; Elizabeth Trade and Crusade,
p. 76.
www.digibuc.ro
cruciada de la Nicopol 119
Ducas ce "Baiazid a toate domniile cele multe de pe fata

Asiei Mici", a o de "zeci de de care a atacat
Chios, insulele Ciclade, Eubeea Atenei". Repercusiunile politico-miltare ale
cuceririi emiratelor anatoliene de Baiazid au fost agravate de consecintele
comerciale, cea mai intereselor venetiene interdictia exportului de
cereale, al ecou tot cronica lui
Venetia a negocieze solie la Baiazid pe Francesco
Quirini. Sultanul se angaja tratatele pe care emirii de Menteshe
le avuseserd Venetia acorda supu§ilor libertatea de a face
teritoriile sale. Dar ciuda acestor promisiuni, o mai era interzis exportul de
interdictie vigoare 1402, venetienii erau dispu§i pläteascd
o exorbitantd (1 hyperper/l modius de
anii Romania a continuat se deterioreze. La 21
februarie 1391 conducerea constata situatia care se &eau Nauplion,
Coron, Modon Negroponte care erau zilnic atacate de turci. Ace§tia capturaserd multi
ai Republicii Negroponte sub un asemenea asediu nimeni nu
plece pe mare. fata presiunii otomane Venetia a apropie
populatia greceascd din teritoriile pe care le in Romania, reprezentantii
Republicii primind instructiuni respecte obiceiurile locale; situatii
extreme venetienii au recurs chiar la scutiri de impozit pentru ca populatia
fortificatiile le asigure paza15.
1392 venetienii constatau puterea lui Baiazid a crescut foarte mult "ad
damnum cristianitatis, per terram et per aflau ingrijorare turcii armau
apropiere de Constantinopol, Thessalonic alte teritorii supuse mai multe
Ducas, Historia Turcobyzantina (1341-1462), ed. Vasile Grecu, 1958,

p. 74.
12 Ibidem: "Baiazid a oprit apoi trimiterea de cereale ce se primeau fiecare an din Asia
pentru aprovizionarea insulelor"; este de notat grânele nu serveau numai la aprovizionarea
insulelor din Egeea, ci a ora§elor din Italia.
Elizabeth Zachariadou, Prix et marchés des en Romanie (1343-1405),
"Nuova Rivista Storica", 51, 1977, 3-4, p. 298-299. distrugerea Tanei comertului
a devenit mai dificilä.
N. Marea II, doc. XXI, p. 35 "Cum loca nostra Neapolis
Romanie, Coroni et Mothonj multum opprimantur a Turchis, et quotidie dicti Turchi capiant de
nostris et vadant jn cursu circa loca nostra predicta, et precipue tenent locum nostrum Negropontis
sub tanta obsidione quod nequeunt, nec audent exire per mare".
Pentru colaborarea populatia greceascd Alain Major, Un
de la quatrième croisade: les Vénitiens Nauplie et Argos au "Plerinages et
croisades. Actes du 118e congrs national annuel des sociétés historiques et scientifiques", Paris,
1995, p. 292 amintete in 1429 arhimandritul ortodox de Argos era de conducerea
venetianä pentru modul admirabil care condusese rezistenta impotriva unui atac otoman. ExistA
exemple contrare; documente existau care fugeau din
venetiene "Turchia". Un astfel de caz, anii 1400-1401, este comentat de Elizabeth
Zachariadou, Notes sur la population de Mineure turque au siècle, "Byzantinische
Forschungen", 12, 1987, p. 230.
Marea II, doc. XXVIII, p. 37.
www.digibuc.ro
120 Ovidiu Cristea
galere alte numeroase zvonurile care circulau indicau drept Sinope`7,

Serenissima ordona care se impuneau pentru protectia posesiunilor sale'. Un
an mai târziu, 1393, cronicarul Antonio Morosini nota Baiazid armase Strâmtori
trei galere mai mutt de 60 de alte tipuri de ambarcatii astfel nimeni nu ar mai
putut naviga in acele ape avut un numär mare de galere.
Anii premergdtori cruciadei de la Nicopol au fost din ce ce mai dificili pentru
interesele venetiene in Romania; acordul cu Baiazid nu adusese nici un fel de
a relatiilor comerciale, raidurile otomane impotriva teritoriilor venetiene
au continuat 1390. fata imposibilitdtii organizdrii unor ligi navale
modelul celor care, prima a secolului al XIV-lea, asiguraserd victoriile de la
Adramyttion Smirna, Venetia a mai defensive ce se
impuneau, contribuind la Constantinopolului, apoi a negocieze din
nou cu Baiazid, gest la care a renuntat doar in momentul care a avut certitudinea
cruciadei de la .
Se poate aprecia politica raport cu otomanii a fost intervalul

1381-1396 excesiv de prudentd, Republica incercând obiectivele exclusiv pe
cale diplomaticd. Aceastä strategie a dat roade doar pe timpul domniei lui Murad I a
disparitie a contribuit la deriorarea a raporturilor cu noul factor de putere din
sud-estul Europei. Probabil unul din punctele slabe ale politicii venetiene a constat nu
atitudinea defensivd adoptatd, cât faptul s-a aplicarea in cu
otomanii a solutiilor adoptate in raporturile cu emiratele de Menteshe21. Aceste
emirate erau - potrivit formulei d-nei Palmira Brumett - "balene" formatiuni
politice care obtineau mari câ§tiguri din raidurile maritime intreprinse impotriva
teritoriilor bizantine sau latine din Romania. Incursiunile nu vizau noi cuceriri, ci
obtinerea unei cât mai substantiale.
Emiratul osman era, schimb, un "elefant" a a vizat de la
expansiunea terestrd, raidurile maritime sporadice. Abia timpul lui
Baiazid apare nucleul unei maritime otomane al scop pare fost
intreruperea circulatiei prin Strâmtori pentru negustorii italieni, pozitiei
strategice de la Gallipoli instituirea blocadei asupra Constantinopolului astfel
bizantinii nu poatá primi ajutoare dinspre mare. Flota nu putea intreprinde,
o actiune avea mai mult timp când se va transforma
instrument eficient mâinile sultanilor.
Ibidem.
Kate Fleet, Early Turkish Naval, p. 133 documentele publicate de Nicolae
The Morosini Codex edited by Michele Pietro Ghezzo, John R. Melville-Jones,

Andrea Rizzi vol. H Marino Falier to Antonio Venier (1354-1400), Padova, 2000 [Archivio del
Litorale Adriatico, III], p. 192-194. Multumesc colegului Marin pentru amabilitatea de
a-mi semnalat pus la dispozitie editia.
Elizabeth Zachariadou, Trade and Crusade, p. 78-79.
21 Astfel 1385 determine pe Nerio Acciaiuoli, Atenei,
nu intrarea ambarcatiunilor piratilor musulmani in porturile sale, special Megara Kate
Fleet, Early Turkish Naval Activities, p. 132. Este exact mäsura impusä catalanilor din ducatul
Atenei in deceniile doi trei ale sec. XIV, prin care se dorea impiedicarea jonctiunii
navele catalane cele ale emiratelor maritime Sarukhan, Qarasi).
www.digibuc.ro
Venetia cruciada de la Nicopol 121
2. cruciada de la Nicopol
Este destul de potrivit Venetia nu s-a implicat direct
cruciada de la Nicopol, Signoria rezumandu-se doar la Constantinopolului
a Perei perioada imediat urmdtoare catastrofei. mai vechi exprimate de
Camillo Manfroni, Max Silberschimdt, Nicolae sau Freddy Thiriet22 au fost
de o a Senatului venetian, savantul
clujean ajungea la urmdtoarele concluzii:
- politica a vizat mentinerea unui echilibru libertatea de
circulatie prin dorinta de a nu compromite relatii1e cu Imperiul otoman.
- cifrele referitoare la efectivele flotei venetiene prezente 1396 Levant
trebuiesc respinse.
- márturia cronicilor venetiene care vorbesc de pdtrunderea flotei venetiene pe
de colaborarea trupele de uscat trebuie, de asemenea, deoarece alte
categorii de surse dovedi escadra nu a Marea
cele ce nu ne propunem contrazicem concluziile la care a ajuns
Pall, ci doar le Cred pentru a evalua implicarea
cruciada de la Nicopol, trebuie nu numai stabilim gradul care Venetia a luat parte la
evenimente, dar o explicatie pentru felul care Republica a
actionat.
primul trebuie cont de faptul una dintre consecintele cele mai
dramatice ale "rdzboiului Tenedosului" a fost reducerea a numdrului de vase de
ale Serenissimei. Istoricul italian Camillo Manfroni observa la
veacului al la inceputul celui Venetia redus flota "a tal
punto da compromettere seriamente i suoi piu vitali interessi"24. 1381-
1390, de§i hotärile Senatului prevedeau ca escadra Golfului reuneascd 10 galere,
rareori au fost armate 4, maximum 5 dintre care doar metropold, restul revenind
seama coloniilor Creta Negroponte. Cauzele acestei de efective trebuiesc
uria§a existentd la celui de-al treilea al
Stramtorilor, lipsa oamenilor pentru echipaje25 (situatie accentuatd de
22 Camillo Manfroni, crisi della marina militare di Venezia dopo la guerra di

Chioggia, "Atti del reale istituto veneto di scienze, lettere ed arti ", 69, 1909-1910, p. 988-989;
Max Silberschmidt, Das Orientalische Problem zur Zeit der Entstehung des Reiches
nach venezianischen Quellen. Ein Beitrag zur Geschichte der Beziehungen Venedigs zu Sultan
Baiezid L, zu Byzanz, Ungarn und Genoa und zum Reiche von Kiptschak (1381-1400), Leipzig,
1923, p. 166-171; Fr. Thiriet, Venise et l'occupation de Ténedos..., p. 240; Idem, crise des
vénitiens, p. 61.
23 Francisc Pall, Considerazioni sulla partecipazione veneziana alla crociata
antiottomana di Nicopoli (1396), RESEE, 7, 1969, p. 187-197.
24 Camillo Manfroni, La crisi della marina militare, p. 983; cf. Frederic C. Lane, Venise
une république maritime, Paris, 1985, 276
Nevoia de a completa numärul de vâslasi a pus Serenissima situalia de a recurge la
tot felul de expediente; astfel 1402 Senatul decidea galera din la
Negroponte putea sA recruteze o parte din vâslasi de pe drum David Jacoby, Les gens de mer
dans la marine de guerre vénitienne de la mer Egee aux et idem, Studies on
the Crusader States and on Venetian Expansion, Northampton, 1989, p. 190.
www.digibuc.ro
122 Ovidiu Cristea
din 1376-1381 de pierderea Dalmatiei)26, precum i dorinta de a echipa un

numär mai mare de vase comerciale, conditie revitalizdrii comertului
Levantul.
Aceastä reducere s-a repercutat asupra protectiei convoaielor care au devenit
foarte vulnerabile fata atacurilor navelor otomane. Trebuie subliniat anii
1399-1402 navigatia venetianä in bazinul pontic s-a fdcut doar pe cocche, nu pe galere,
din cauza asediului Constantinopolului de otomani. Mäsura de conducerea
Serenissimei s-a datorat faptului di pattuglia veneziana non era in grado di
accompagnare efficacemente le caravane delle galere mercantili"27 . Cocca, de§i era o
greoaie i putin manevrabild, era foarte foarte bine comparatie
cu galera; sä se apere singurä, cocca se putea dispensa de protectia vaselor de
scutind astfel conducerea de cheltuieli importante.
paralel cu problemele flotei de räzboi venetiene se poate constata - potrivit
documentelor venetiene din anii '90 ai secolului al XIV-1ea28 - o a puterii navale
otomane. Ar mai vorba de o aparentä ascensiune a marinei otomane rezultat,
mai al crizei puterilor maritime italiene, urmarea unui proiect al sultanului
Baiazid de construire a unei flote redutabile. Elizabeth Zachariadou a subliniat
secolul al XIV-lea, navele otomanilor nu puteau rivaliza cu cele venetiene sau genoveze
care au continuat detinä domeniul maritim o suprematie La
aceastä suprematie s-a adäugat momentul cruciadei din 1396 o semnificativä
sporire a numärului de galere de i dacä este adevärat cifrele oferite de cronicile
venetiene pentru efectivele flotei Serenissimei 1396 sunt exagerate cum observa
pe dreptate Pall), este la fel de adevärat comparatie deceniul
al secolului al XIV-Iea, Republica adriaticd a la mijlocul anilor '90 un efort
financiar apreciabil scopul contracardrii pericolului turcesc.
Un alt lucru de care trebuie cont atunci dorim apreciem pozitia
Venetiei raport cruciada de la Nicopol se la rolul pe care Ungaria avut
pregdtirea i desf4urarea acestei expeditii. Nu trebuie pierdem din vedere faptul
mai de temut du§man al Serenissimei 1355 1381 a fost Ungaria Angevinä.
Faptul Republica adriaticä nu a profitat de luptele pentru tron care au urmat mortii lui
Ludovic cel Mare, sugereazd faptul ciuda dorintei de a recuceri orwle dalmate,
venetienii nu dispuneau nici de mijloacele militare, nici de cele financiare pentru a tran$a
problema favoarea Atunci cand Sigismund de Luxemburg a reu§it se
recunoscut ca rege, balanta de Ungaria Venetia era net defavoarea celei
26 Camillo Manfroni, La Battaglia di Gallipoli, p. 8.

27 Serghej P. Karpov, La navigazione veneziana nel Mar Nero XIII-XV sec., Ravenna,
2000, p. 104.
28 Vezi Fr. Thiriet, Régestes, I, doc. 928, 217. la care se poate adäuga un fragment
publicat de N. Marea Neagrá, II, doc. XXII, p. 35: "Quamplura ligna Turchorum
exiverunt in mari".
29 Pasajul din Ducas pe care 1-am semnalat mai sus nu de ce fel de nave de
räzboi este dar e foarte posibil ca Baiazid construit coräbii de galere
presupus timp.
Elizabeth Zachariadou, Holy War in the Aegean during the Fourteenth Century,
vol. colectiv Latins and Greeks in the Eastern Mediterranean 1204, London, 1989, p. 215-
217.
www.digibuc.ro
din De aceea momentul care s-a pus problema organizdrii unei cruciate
menite la alungarea turcilor din Balcani, Serenissima a trebuit ia calcul
situatia care expeditia s-ar cu succes, eventualitate care Ungaria ar avut
foarte mult de Teama consoliddrii regatului Sf. stefan Balcani
parte, reticenta venetienilor de a se angaja neconditionat cruciadd,
vreme pivotul expeditiei anti-otomane Sigismund de Luxemburg.
timp regele a Dalmatia, venetienii nu au mai putut detine monopolul
incontestabil Adriatica obligati lupte impotriva care aveau, mai
adesea, bazele porturile de pe coasta de est a acestei De una dintre
conditiile pe care Serenissima intentiona le 1395 lui Sigismund pentru a adera
la cruciada anti-otomand era ca regele porturile dalmate pentru cei care
"Golf' scopul intereselor venetiene.
Rivalitatea a constituit prin urmare o
proiect de actiune impotriva turcilor. Emmanuele Piloti observa disputa
pentru Dalmatia "empéchoit moult l'abilité du strenuissime empereur dessusdit contre
lex Turcs, pource que nesun ne peut faire aulcune chose de conte, faillant l'ayde et la
puissance de la Segnorie de Venise par la voye de la mer, de faire de tres grans fais
contre les Turcs"32. Aceea§i stare de lucmri era sintetizatd admirabil, a doua
a secolului al XV-lea, de papa Pius al II-lea discutie ambasadorul Florentei.
Solul florentin - adversar al Serenissimei al expeditiei impotriva turcilor - argumenta
in cazul cruciade care s-ar succes, Venetia ar devenit prea
puternicd deoarece ar anexat toate teritoriile pe care le revendica: Peloponesul, Beotia,
Attica, Acarnania Epirul; suveranul pontif a Venetia nu putut
consolida foarte tare Balcani din cauza disputei Ungaria care avea propriile interese
acea
Un alt motiv pentru care Venetia a fost foarte reticentd la propunerile de a
participa la cruciada de la Nicopol de felul care s-au desf4urat negocierile, partea
de care a fost pe picioare expeditia. Contrar
unei larg initiativa organizdrii expeditiei din 1396 nu a revenit
exclusivitate lui Sigismund de Luxemburg. mai adesea evolutiile politice
occidentale, istoricii au cruciada din 1396 urmarea solicitdrilor de
ajutor fdeute de regele Ungariei. fapt aceste solicitdri ar
fusese cazul, de exemplu, turneul intreprins anii '60 de Pierre de Lusignan la
occidentale, al regelui Armeniei Leon al VI-lea care a vizitat Anglia
iarna 1385-1386, sau al basileului Manuel al Paleologul) Apus nu ar
existat premise favorabile unei actiuni anti-otomane. din 1384 se conturase
perspectiva unei reglementdri a conflictului anglo-francez; situatie care o expeditie
31 Propunerea a apartinut lui Michele Steno, dar nu a primit deck un vot, trei
impotrivä 16 abtineri; vezi Sime Ljubié, Listine odnosajih izmedju juznoga slavenstva i
mletacke republike (= Monumenta spectantia historiam slavorum meridionalium), IV, Zagreb,
1874, 487, p. 342.
32 Traité d'Emmanuel Piloti sur le Passage en Terre Sainte (1420), par Pierre
Herman Dopp, Louvain-Paris, 1958, p. 9.
Memoirs of a Renaissance Pope. The Commentaries of Pius II. An Abridgement, ed.
with a introduction by Leona C. Gabel; translated by Florence A. Gragg, London, 1960, p. 354-
355.
www.digibuc.ro
124 Ovidiu Cristea
impotriva musulmanilor era drept solutia pentru incheierea Schisme

din Biserica Occidentalä, pentru pacificarea creOnätätii pentru impäcarea celor mai
puternice regate - Franta i Anglia - Dumnezeu34. conjuncturá
primele discutii despre o actiune "tinuturile de peste mare" de la conferinta de
la Amiens (1390) care a reunit reprezentantii Frantei, Burgundiei Angliei. 1391
ducele Burgundiei, Filip indráznet, trimitea pe Guy de la Trimouille la Venetia cu
"apropiate inimii noastre", anul urmätor Carol al VI-lea negocia cu Genova
scopul obtinerii sprijinului necesar cruciadei. ianuarie 1394 regele Angliei,
Richard al II-lea, a trimis emisari pregAtirii diplomatice a räzboiului
cu necredincio§ii. John land, de Huntingdon, a ajuns Ungaria ce a purtat
la Venetia, John Golofre s-a deplasat timp ce John Beaufort a
discutat cu Mare le maestru al Ordinului teuton38. Ultimele aranjamente urmau se facá
la Venetia ianuarie 139536. Or, la data stabilitä, reprezentantii regatului Sfântului
$tefan nu au sosit la la insistentele Senatului venetian, Guy de la Tremouille -
imputernicitul puterilor occidentale - i-a amânat plecarea cu o lunä37 ( solul burgund a
plecat la 4 februarie 1395)38, dar nici acest interval solii unguri nu au ajuns; ei
§i-au abia luna martie a anului 1395, cum
sublinia J.J.N. Palmer, "the delay proved fatal to the whole enterprise. Had it set out in
1395 the crusade would almost certainly have conformed to its original conception"39.
Altfel spus, ocazia ca la actiunea sä participe regii Frantei Angliei,
cu ducii de Burgundia, de Orléans de Lancaster a fost ratatä. Concluziile istoricului
britanic se i pozitiei adoptate de Venetia; este de presupus pragmatismul care a
dirijat politica cetätii a impus o oarecare prudentä evaluarea anselor unei expeditii la
Vezi studiul fundamental al lui J.J.N. Palmer, England, France and Christendom
(1377-1399), London, 1972, 181-186.
Ibidem, p. 198-202.
36 Sime Listine, 482, 338 la 23 decembrie Venetia informa pe
ambasadorul impäratului Bizantului cä erau asteptati ambasadorii "Francie, Burgondie,
Anglie et etiam un räspuns privinta participärii venetiene putea dat doar
ligii reprezentantii puterilor mai sus mentionate.
Ibidem, doc. 483, p. 338: la 21 ianuarie 1395 conducerea Venetiei trimitea, la
lui Guy de la Tremouille, o scrisoare ducele burgund scopul
in acestuia. Se preciza nobilul burgund era asteptarea solilor (dominus
de Tremoilla maraschalcus Burgondie excellentie vestre orator expectans ambaxatam
principis domini regis care nu ajunseserä la acea (quia usque in
diem presentem ambasiata ipsius regis minime comparebat). Venetienii precizau au insistat pe
maresalul burgund mai astepte un numär de zile pe solii (suasimus satis ipsi
domino mareschalco quod adhuc expectare deberet per aliquos dies).
38 Ibidem, doc. 484, p. 339: precizeazd rdspunsul venetian momentul solului
burgund care nu mai putea astepta pe emisarii unguri (non posset expectare adventum
Hungarie). Republica rdspundea era totul participe la lupta
impotriva necredinciosilor cum fusese numeroase situatii din trecut.
J.J.N. Palmer, England, France..., p. 203; istoricul britanic precizeazd pe
in ambasadei ungare retragerea monarhilor Frantei Angliei s-a datorat retensiondrii
relatiilor dintre douä monarhii in urma revoltei gascone, proiectelor matrimoniale ale lui
Richard II-lea disputei Carol al VI-lea papa de la Avignon Benedict al XIII-lea.
Pentru esecul negocienlor de la Venetia vezi Kenneth M. Setton, The Papacy and the Levant
(1204-1571), I, Philadelphia, 1976 p. 343.
www.digibuc.ro
care nu au participat un mult mai mic de cavaleri decât

istoricii de azi nu cunosc, din motivele solilor unguri este de
presupus venetienii au fost la curent cu cauzele acesteia, motiv suplimentar
de de expeditia anti-otomand de Sigismund. De aici se poate
introduce o concluziilor lui Pall; este politica a
vizat mentinerea unui echilibru libertatea de circulatie prin Strâmtori dorinta de a
nu compromite relatiile cu Imperiul otoman40, dar trebuie atâta timp
intentiile Ungariei au ambigue, Serenissima nu a se angajeze
total, pentru ca apoi se trezeasca situatia de a duce Acest
lucru se poate desprinde chiar din discutiile de venetieni solia
de de Kanisza; aceasta prezenta punctul de vedere al lui Sigismund care solicita o
de 25 de galere care blocheze Strâmtorile astfel "ne Turchi transirent in
de Grecia, et e converso"42. Venetia rdspundea, ce prezenta o
de riscuri de la care s-ar expus aderarea la actiunea anti-
era de acord un sfert din galerelor solicitate de
Sigismund conditia ca cifra a fortei maritime nu mai mare de 25 de
galere: "non transeundo numero galearum vigintiquinque, hoc modo videlicet, quod si
armata erit et si per omnes ponentur XXV galee, nos ponemus sex, si viginti, ponemus
quinque et cet., que galee nostre vacabunt et stabunt ad dictum opus tantum, quantum
stabunt galee aliorum et quantum maiestas sua et domini predicti ad persecutionem
et destructionem turchorum stabunt in partibus antedictis"43.
acelasi timp, emisarii chestionau venetian
situatia care regii Frantei Angliei nu ar mai participat la cruciadd. Serenissima a
era gata ofere un sfert din galerelor chiar cazul neparticipdrii
Vezi prima parte din räspunsul dat de venetieni ungare 10 martie 1395 Sime
Ljubié, Listine, doc. 487, 340: "quod volentes habere respectum et utilitatem et comodum
mercatorum qui in bono numero et cum magnis quantitatibus personarum
conversantur in terris Turchorum". Siguranta acestora era in pericol de deschiderea
conflictului Baiazid.
Trebuie sä amintim cä, potrivit cronicii de la Saint-Denis, Sigismund de Luxemburg ar
propus la Buda ca oastea sä-1 atepte pe Baiazid initiativa; o asemenea strategie ar
pus situatie extrem de delicatä posesiunile sale din Pelopones direct expuse
unui atac. Este adevärat cum am subliniat articol consacrat elabordrii discursului
referitor la de la Nicopol de cronicarii occidentali lia de la Nicopol
viziunea surselor occidentale: mentalitate mentalitate ecleziastia, RI, 9, 1998, 5-
6, p. 431-441), atirmatiile izvorului narativ pot privite drept un procedeu literar prin care
a evidentieze opozitia dintre razboinicii de valoare cei turbulenti.
este de faptul la 1 martie 1396 Sigismund ii anunta pe venetieni intentiona ca la
inceputul lunii mai se oastea sa "ad quendam locum, qui Ulnavi, qui est
supra /lumen Danubii, et deinde postea per totum mensem usque Constantinopolim". Aceste
intentii dovedesc cä Sigismund viza o ofensiva, nu de aVeptare.
42 Sime Listine, doc. 487, p. 340; unei escadre de asemenea proportii era
estimat la 35 000-40 000 de
Ibidem, 341.
www.digibuc.ro
126 Ovidiu Cristea
monarhilor occidentali conditia ca Sigismund de Luxemburg sprijinul

regelui Poloniei, al regelui Bosniei al ducelui Austriei".
cele din venetienii angajat flota cruciada din 1396, ciuda
tuturor rezervelor exprimate, chiar nici una din conditiile de mai sus nu a fost
la indeplinire. Flota din patru galere se din februarie 1396
partibus Romanie. La acea Senatul ordona cdpitanului golfului nu atace
Strâmtori navele turce§ti45 de incetineala care se desfd§urau
pregdtirile pentru fapt ce ingrijora conducerea lagunelor. Astfel aprilie
1396 de§i venetienii asigurau pe regele Ungariei de ajutorul impotriva
necredincio§ilor46, exprimau acela§i timp nelini§tea pentru faptul "nos non
audimus ab nec sentimus ab extra, quod dicti tres principes (= ducii de Burgundia, de
Orléans de Lancaster) cum ipso domino rege se moveant (...) sed apparet solum, quod
dominus rex solus cum suo sit dispositus prosequi istud opus"47 . Sigismund
primea garantii, chiar aceste conditii, flota din patru
galere va Romania la mijlocul lunii iulie putând a§tepta jonctiunea
trupele de uscat "usque dimidium mensis augusti". acest scop Senatul solicita
regelui lira la curent pe comandantul flotei asupra trupelor
de uscat anunte eventualitatea care campania urma fie pentru ca
galerele nu a§tepte inutil apele Romaniei".
Venetia onorat promisiunile in luna iulie galerele sale aflate in
Romania erau pe picior de atentie lui Baiazid. Acesta
apreciabil Gallipoli atât oameni, cât in vase de blocheze
o eventuald tentativd a adversarilor de a Strâmtori. Se pare acest obstacol
era foarte greu de cum a argumentat convingdtor Pall, flota
Sime Ljubié, Listine, doc. 488, 343; cele douä pärti fuseserä purtate
din septembrie 1394, a se ajunge la un acord ferm. La acea regele Ungariei
exprima sä porneascä campanie impotriva lui Baiazid mai 1395 (Ibidem, doc. 476, p.
335-336).
N. lorga, Marea II, doc. LIV, p. 47.
46 Ljubié, Listine, IV, doc. 513, p. 363: la exprimatä de Sigismund de a
campanie "in festo penthecostes", Republica replica "alias sibi promisimus, et dare sibi nostram
subventionem in subsidium tam utilis opera pro tota christianitate".
Ibidem, doc. 513, p. 364.
48
Ibidem: "Et propterea ipsam maiestatem suam affectuose precamur, quatenus placeat
tali modo providere, quod ipse capitaneus sit de tempore in tempus informatus de via sua et
de tempore suo, et similiter si aliquo casu non posset ire ad illas partes, ut possit providere de
dictis galeis nostris, quia non esset bonum, quod defferet ibi, nisi debetur illuc ire, imo foret cum
magno damno et incomodo galearum et gentis nostre".
N. Marea Neagrá, doc. LV, p. 47.
Ibidem, doc. LVI, p. 47-48: "...de potentia Basiti, que multiplicat in partibus et loco
Galipolis, tam de gentibus, quam navigijs, cum quibus magis vigilare videtur ad damnum
christianorum euntium et redeuntium per strictum"; februarie 1396 Serenissima purtase
Baiazid pentru ca sultanul nu atace navele venetiene ce navigau prin Strämtori
Kate Fleet, Early Turkish Naval, p. 133.
Acest fapt e sugerat de itinerariul flotei ospitalierilor de Philibert de
Naillac; de la Rhodos acesta s-a indreptat spre Smyrna, dar de aici traseul se pierde Jean-
Christian Poutiers, Les Chevaliers de Rhodes la croisade de Nikopol (1396), EB, 17, 1981, 1,
www.digibuc.ro
Venetiei nu a avansat la nord de Tenedos. Prin urmare, la expeditia pe au

participat doar nave ale Ordinului Ospitalier" (desi acest episod este foarte obscur) ceea
ce sugereazd pe mare, cruciada nu a avut un comandament unic fiecare putere
implicatä acord cu propriile interese".
Serenissimei ar deci unul modest, dar o asemenea
concluzie ar timp conceptia strategicd a expeditiei din 1396
flota nu a avut un rol cu totul secundar. timpul tratativelor cu Ungaria se
vorbise de tentativa de a bloca Stramtorile este cert aceastä intentie a fost abandonatd
timp cifra preväzutd la - 25 de galere- nu a putut atinsd54. Putem constata
afara Ospitalierilor a participare este greu de apreciat, Serenissima a fost
singura putere care indeplinit obligatia de a arma partea sa de nave.
aceste conditii "flota cruciatä" nu putea bloca trecerea trupelor sultanului din Asia
Europa cu mai putin se putea angaja actiune de amploare.
Pentru a evalua mai corect implicarea Venetiei trebuie luäm calcul nu
numai operatiunile maritime din timpul cruciadei, dar pe cele
dezastrul survenit la 25 septembrie 1396. Chiar - cum a argumentat
convingdtor Francisc Pall - expeditia a flotei venetiene este, mod sigur, o
pläsmuire a cronicarilor venetieni dornici ingratitudinea lui
Sigismund de Luxemburg fatä de interventia a Venetiei sprijinul
Constantinopolului a Perei a contribuit mare la salvarea acestora. Pe de altä
parte cruciatilor punea imperiul venetian Romania situatie
Baiazid ar fost poate dispus acorde Venetiei pace mare" - pentru a lipsi
Constantinopolul de sprijin maritim - dar nu dorea garanteze teritoriile venetiene
p. 123 presupune flota a ajuns in Oltenia; Nail lac debarcat cu oamenii

ar jonctiunea oastea Banat. constructie o
simplä subminatä de slabele cunostinte ale autorului situatiei din Tara
Astfel la nord de "les populations et leurs voYevodes (sic)
étaient loin este cu totul J.C. Poutiers din vedere faptul cä, la Nicopol,
in crestinä s-a aflat Mircea
52 Pentru participarea Ordinului la expeditia din 1396 vezi Jean-Christian Poutiers, Les
Chevaliers de Rhodes, p. 89-123. Nu cunoastem exact de ambarcatii cu care Ospitalierii
au participat la campania pe expeditie care are multe necunoscute.
La vechea rivalitate care a opus pe venetieni de Rhodos putem aminti
primii erau ai pontifului roman, ceilalti ai papei de la Avignon.
pärere la J. Delaville Le Roulx, La France en Orient au
du maréchal Boucicaut, vol. I, Paris, 1885, p. 287 care efectivele flotei
crestine la 24 de nave. Istoricul lipsa de dar concluziile sale sunt in mare
parte anulate de observatiile lui Francisc Pall.
Vezi de ex. The Morosini Codex, p. 196: ce povesteste cum flota lui Tommaso
Mocenigo a contribuit la salvarea regelui Ungariei, cronicarul Antonio Morosini astfel
capitolul consacrat cruciadei "E da puo' per algum spacio de tenpo adevene che per
dito re hover per la chorona d'Ongaria molto se abia levado chontra questa dogal Signoria non
chognosando el beneficio fatoi in la persona soa, intanto che con quela lui tolse vera e el
tirituorio trivixam per zente lui zoxo e da puo' tratado con lui per ani V trieva."
56 de expeditie Senatul venetian era preocupat de posesiunilor sale
din Romania cazul la liga antiotomand Sime Listine, doc. 487, p. 340.
Participarea nu s-ar putut face "dubia, damna pericula".
www.digibuc.ro
128 Ovidiu Cristea
cucerite (non volendo dare pacem locis per nos de novo acquisitis) situatie care erau
Argos, Nauplion, Atena, Durazzo Scutari, pe care le revendica personal (quia dicerent
quod forent sua, et quod sunt sue venationis)57; Serenissima schimb ar fi
un acord posesiunile sale terestre, dar nu intentiona sä accepte pacea pe
mare: "quam pacem nunquam habuimus cum aliqua natione pagana vel christiana, nam
bene scivisse et scire potest, quod nostre galee in quibuscumque partibus in mari
persecuntur piratas et predatores maris"58. Refuzul Venetiei de a accepta pacea
a stat la baza initiativelor care au vizat crearea unei ligi navale la care ar fi
urmat participe Ospitalierii, genovezii din Chios ducele Naxos-ului59 care ar
avut drept de operatii insula Tenedos; dar ciuda tuturor sperantelor puse
asemenea proiect, amintirea "räzboiului Chioggiei" era prea puternicd pentru ca Genova
la o concesie de asemenea importantä favoarea rivalei sale.
Ultimii ani ai veacului al XIV-a au fost foarte grei pentru interesele venetiene
Romania; presiunea a facut ca basileul Manuel al H-lea päräseascd
capitala autarea de sprijin Apus ciuda indelungatelor eforturi ale
reprezentantilor Serenissimei care au sä-1 pe nu
Constantinopolul. Pe pericolul präbusirii bizantine, exista teama pierderii
posesiunilor venetiene; Argosul azuse 1397, iar 1400 circulau zvonuri despre un
posibil atac al otomanilor asupra insulelor Creta Negroponte.
Salvarea a venit cele din gratie victoriei lui Timur Lenk la Ankara
crizei de structurd a Imperiului otoman care a urmat, pentru Republica Sfantului Marcu
deschizandu-se perspectiva unei noi perioade de ascensiune a relatiilor comerciale cu
Levantul.
*
Concluzii: participarea venetianä la cruciada de la Nicopol este de netägdduit
chiar rolul Republicii a fost mai unul marginal. Episodul campaniei
este, cum a argumentat Francisc Pall, o pldsmuire a cronicarilor venetieni,
dar este cert Serenissima s-a implicat la salvarea crestinilor prin
negocierea räscumpärdrii acestora. Ezitärile Republicii premergdtoare campaniei trebuie
privite contextul general al timpului; trebuie cont de interesele venetiene
Romania (numeroase documentele prin care se reamintea puterilor crestine multi
supusi ai cetätii lagunelor se teritoriile din Romania erau expusi represaliilor
otomane), de situatia raporturilor cu Ungaria, nu ultimul de evolutia
negocierilor privind expeditia ani-otomand. Tonul documentelor venetiene aduse
discutie reflectä scepticismul cu o actiune preconizatd reuneascd pe regii
Frantei, Angliei Ungariei pe ducii de Burgundia, Orléans Lancaster, dar la care,
cele din nu au participat Sigismund de Luxemburg un numär de cavaleri
burgunzi francezi. Vestile contradictorii care au circulat cu expeditia au
impus Serenissimei o atitudine deoarece, dintre toate puterile ce intentionau
parte la campania impotriva lui Baiazid, Venetia era cea mai represaliilor
acestuia.
S. Ljubici, Listine, IV, doc. 553, p. 404.

58
Ibidem.
N. Notes et extraits pour servir l'histoire des croisades au XVe vol. IV,
1896, p. 247; Elizabeth Zachariadou, Trade and Crusade, p. 80.
Elizabeth Zachariadou, Trade and Crusade, p. 80.
www.digibuc.ro
Modestä ca desfAsurare de ca implicare evenimente, participarea

s-a dovedit a pentru Constantinopolului perioada
imediat urmätoare dezastrului.
Esecul expeditiei din 1396 a dovedit pentru succesul unei cruciade era
necesarä o colaborare strânsä fortele terestre cele maritime; din acest motiv
anii urmätori Sigismund de Luxemburg a solicitat numeroase rânduri ajutorul
venetian, -o de secol mai târziu - cruciada de la Varna a fost construitä pe
strategia trupelor lui Murad al II-lea Asia Micä de o venetiano-
burgundä61.
CONSIDERATIONS SUR LA PARTICIPATION VENITIENNE A

LA CROISADE DE NICOPOLIS
Résumé
Pour la plupart des historiens qui se sont sur le déroulement de la

croisade de Nicopolis, le bilan de la participation vénitienne était plutôt négatif:
- le but de la politique vénitienne époque était d'établir un équilibre entre
la liberté de circulation par les Détroits et le souci de ne pas compromettre les rapports
avec le sultan;
- on doit rejeter les chiffres concernant effectifs de la flotte vénitienne
donnés par les chroniqueurs de la République;
- les témoignages qui racontent une expédition des navires vénitiens sur le
Danube doivent &re, leur tour, rejetés car d'autres sources prouvent le contraire.
Pourtant, la part prise par Venise dans le déroulement de la croisade de
Nicopolis doit tenir compte non seulement de militaire de la République de
Saint Marc, mais aussi du contexte politique dans lequel l'expédition de 1396 s'est
déroulée. Il faut tenir compte de la situation économique de la Sérénissime la du
XIVe sicle; du rôle joué par le roi d'Hongrie, Sigismond de Luxembourg, dans la
préparation de expédition et des relations tendues entre la Sérénissime et la Hongrie
qui ont représenté un obstacle sérieux pour toutes les tentatives menées réaliser une
alliance contre les Turcs et du déroulement des négociations entre les puissances
chrétiennes. Un jugement équilibré sur la contribution vénitienne doit prendre en
consideration non seulement le déroulement des opérations maritimes, mais aussi les
efforts de la Sérénissime au lendemain de la catastrophe pour la sauvegarde de
Constantinople et de Pera. Cet effort est d'autant plus important qu'aprs la défaite de
Nicopolis les possessions vénitiennes en Romanie étaient trs exposées aux représailles
des Turcs.
61
Asupra acestui plan vezi Papacostea, Génes, Venise et la croisade de
Varna, "Balcanica Posnaniensia", 8, 1997, p. 27-39.
www.digibuc.ro
www.digibuc.ro
VENISE ET LA MOLDAVIE
AU DÉBUT DU
MATEI CAZACU (Paris)
L'émergence de moldave comme puissance pontique dans la dernire

décennie du XIVe sicle par l'occupation de la ville de Maurocastro (Moncastro, Cetatea
conjuguée avec l'expansion de la Pologne-Lituanie vers le sud2, d'une part, et
avec la crise politique de la Horde d'Or tatare du Kiptchak, d'autre part3, ont eu comme
résultat l'organisation d'un vaste systme d'alliances stratégiques entre les Etats de la
région en vue d'organiser et de protéger les routes du commerce de la mer Noire, la
véritable "plaque tournante du commerce international la du Moyen Age".4 Aux
Voir en dernier Papacostea, "La pénétration du commerce génois en Europe

centrale: Maurocastrum (Moncastro) et la route moldave", in Mar Nero, III (1997-1998), p.
149-158 ; Andreescu, "Note despre Cetatea in SMIM, XVIII (2000), p. 57-78, avec la
bibliographie plus ancienne.
2 B. Spuler, "Mittelalterliche Grenzen in Osteuropa. I. Die Grenze des Grossfürstentums
Litauen im Südosten gegen Türken und Tataren", in Jahrbuch für Geschichte Osteuropas, VI
(1941), p. 152-170 ; M. Cazacu, "A propos de l'expansion polono-lituanienne au nord de la mer
Noire aux sicles : Czarnigrad, la «Cité noire» de l'embouchure du Dniestr", in Passé
turco-tatar. soviétique. Etudes offertes Alexandre Bennigsen, Louvain-Paris, 1986,
p. 99-122.
B. Spuler, Die Goldene Horde. Die len in Russ land 1223-1502, 2e éd.,
Wiesbaden, 1965, p. 140 et suiv. L'ouvrage de I.B.Grekov, Vostochnaja Evropa i upadok Zolotoj
Ordy (na rubezhe vv, Moscou, 1975, n'apporte rien de nouveau ce sujet. Voir aussi
Bennigsen et Le khanat de Crimée dans les Archives du Musée du Palais de Topkapi, Paris,
La Haye, 1978.
G.I.Br. tianu, "La mer Noire, plaque tournante du trafic international la du Moyen
Age", in RHSEE, XXI (1944), p. 36-69 ; W. Heyd, Histoire du commerce du Levant au Moyen
Age, II, Leipzig, 1885-6, p. 156 et suiv. ; St. Kutrzeba, "Handel Polski ze Wschodem w wiekach
srednich", in Przeglad 38 (1903), n° 148, p. 189-219, 462-469 ; n° 149, p. 512-537 ; n°
150, p. 115-145 ; I. Nistor, Die auswartigen Handelsbeziehungen der Moldau im XIV, XV. und
XVI; Jahrhundert. Nach Quellen dargestellt, Gotha, 1911 ; Idem, Handel und Wandel in der
Moldau bis zum Ende des 16. Jahrhunderts nach den Quellen dargestellt, 1912 ; L.
Charewiczowa, Handel sredniowiecznego Lwowa, Lvov, 1925 ; P.P.Panaitescu, "La route
commerciale de Pologne la mer Noire au Moyen Age", in RIR, III (1933), p. 172-193 ; R.
Manolescu, Moldovei cu Brasovul (secolele X1V-XVI), Bucarest,
1965 ; G. I. Brätianu, mer Noire. Des origines la conquéte ottomane, Munich, 1969 ; M.
Malowist, "Les routes du commerce et les marchandises du Levant dans la vie de la Pologne au
bas Moyen-Age et au début de l'époque moderne", in Méditerranle et Indien, travaux du
sixiéme colloque international d'histoire maritime (Venise, 20-24 septembre 1962), Paris, 1970, p.
157-168 ; Zs.P.Pach, "Le commerce du Levant et la Hongrie au Moyen Age", in Anna les ESC,
Paris, 1976, n° 6, p. 1176-1194 ; E. Nadel-Golobic, "Armenians and Jews in medieval Lvov. Their
www.digibuc.ro
132 Matei Cazacu
côtés de la Moldavie et de la Valachie (cette dernire maîtrese un temps de Kilia,

l'embouchure du Danube5, les puissances intéressées dans cette vaste concertation ont été
la Hongrie de Sigismond de Luxembourg (1387-1437, empereur depuis 1410), l'Union
polono-lituanienne de Vladislav Jagello (1384-1434) et de Vito ld (1386-1430), et
son empire colonial de Crimée avec Caffa comme capitale et, dans une moindre mesure,
Byzance et l'empire de Trébizonde. S'y sont ajoutées, partir de 1424-1428, trois
nouvelles puissances locales aux destins différents : la principauté de Teodoro
(Mangoup), en Crimée, le khanat de Crimée fondé par Haggi Giray, et la Podolie
polonaise depuis 1430 lorsqu'elle est gouvernée par la puissante famille des Buczacz.
La Moldavie choisit, 1387, la suzeraineté polonaise, alors que la Valachie
reste vassale de la Hongrie tout en payant, depuis 1417, un tribut aux Ottomans. Ce
faisant, les deux pays suivaient une politique différente, en rapport avec les engagements
internationaux de leurs suzerains respectifs, mais aussi avec leurs bien compris.
Ainsi, la Valachie s'est trouvée engrenée dans le long conflit de la Hongrie avec
Venise pour la possession de la côte dalmate. En 1358, Louis de Hongrie (1342-1382)
arrache la Dalmatie Venise et finit par contrôler, de la sorte, ensemble avec son alliée
deux importants débouchés en mer Noire et Adratique par o s'écoulent les
grands courants du commerce international entre l'Europe centrale et l'Asie. Les
principaux bénéficiaires du vaste systme de privileges mis en place par Louis 1er et
son successeur, Sigismond de Luxembourg, sont les marchands allemands et les Génois.
Lorsque Venise réussit récupérer la Dalmatie en 1409, Sigismond, battu lors des
confrontations armées ultérieures, décida de mettre en place un blocus anti-
vénitien et de drainer la totalité du commerce avec l'Asie sur la route valaque de Kilia
Brasov (Kronstadt, en Transylvanie) et de vers Bude, Vienne et l'Allemagne du sud6.
Ce projet fut rendu officiel en 1412 le traité de Lublau (15 mars) avec la
Pologne et lors de la conference internationale tenue Bude en avril de la année.
Le traité secret) prévoyait que, en cas de non-acceptation les deux pays
roumains des décisions prises par leurs suzerains, la Moldavie allait divisée entre la
Hongrie et la Pologne; qui plus est, Kilia allait revenir la Hongrie et Moncastro la
Pologne7.
role in oriental trade 1400-1600", in CMRS, XX (1979), 345-388 ; Papacostea, "Inceputurile

politicii comerciale a Moldovei (secolele XIV-XVI). Drum star, SMIM,
X (1983), p. 9-56 ; repris dans Idem, Geneza evul mediu românesc. Studii critice, Cluj,
1988, p. 151-204 ; M. Berindei, "L'empire ottoman et la "route avant la de
Chilia et de Cetatea (1484)", in Raiyyet Essays presented to Inalcik on his
Seventieth Birthday by his Colleagues and Students, Harvard, 1986, p. 47-71.
P.P.Panaitescu, "Legaturile moldo-polone secolul XV problema Chiliei", in RSL,
III (1958), p. 95-114 ; Andreescu, "Une ville disputée : Kilia pendant la moitié du
sicle", in RRH, XXIV (1985), p. 217-230.
6 Papacostea, "Kilia et la politique orientale de Sigismond de Luxembourg", in RRH,
XV (1976), p. 421-436 avec la bibliographie notamment allemande du problème; Idem, "Din nou
cu privire la politica orientala a lui Sigismund de Luxemburg", in la 85 de ani, Cluj,
1977, p. 243-246.
F. Constantiniu et Papacostea, "Tratatul de la Lublau (15 martie 1412)
internationalä a Moldovei la inceputul veacului al XV-lea", in Studii, XVII (1964), p. 1129-1140.
www.digibuc.ro
Venise et la Moldavie 133
Les principaux bénéficiaires de ce traité en mer Noire étaient les Génois qui
espéraient de la sorte limiter la concurrence vénitienne réduite la Tana (en mer
d'Azov)8 et â quelques autres comptoirs de moindre importance.
En ce qui concerne la Moldavie et la Valachie, ces deux pays voyaient leur
horizon commercial bloqué par les villes de Lvov, pour la première, de Brasov
(Kronstadt) et Sibiu (Hermannstadt), pour la seconde, villes qui bénéficiaient du
privilge de (droit d'étape et de dépôt) qui interdisait aux marchands
&rangers d'aller plus loin avec leurs marchandises9. Les études fondamentales de Serban
Papacosteaw ont prouvé le caractère plus accentué de la dépendance des Valaques envers
la Hongrie telle qu'elle se dans les privilèges de commerce accordés par le prince
Mircea l'Ancien (1386-1418) aux marchands de Brasov en 1413. En revanche, la
Moldavie d'Alexandre le Bon (1400-1432) a fait beaucoup moins de faveurs aux
marchands de Lvov, la preuve étant le privilège accordé ceux-ci en 1408 par le prince
de Moldavie.
En 1409-10, lorsque Venise s'emparait de la Dalmatie, la Moldavie était l'alliée
fidle de la Pologne contre les Chevaliers Teutoniques et leurs alliés, dont la Hongrie de
Sigismond et la république de C'est pourquoi semble assez d'accepter
l'existence d'un privilège d'Alexandre le Bon en faveur des Génois en 1408-9, comme
l'affirme avec conviction Stefan Andreescu: en effet, cet acte a disparu, tout comme le
privilge similaire qu'aurait accordé ce prince aux marchands de Brasov â la
époque".
Quoi qu'il en fut, l'affirmation de la Moldavie comme puissance pontique prit
une dimension supplémentaire en 1428 lorsque le môme prince Alexandre occupa Kilia
et la conserva en dépit des menaces et des interventions de Sigismond de Luxembourg et
du prince de Valachie. Qui plus est, le prince moldave bloqua le cours du Danube
empêchant l'entrée des navires génois et réduisant néant le projet de Sigismond
d'installer les Chevaliers Teutoniques Kilia'2. Trois ans plus tard, au printemps de
1431, Alexandre de Moldavie imposa sur le trône valaque un prince allié, Alexandre
Aldea, qu'il aida contre le prétendant soutenu par Sigismond de Luxembourg. Ce dernier
se trouvait loin et ne put donc intervenir plus efficacement dans les affaires de la
Valachie".
M. Berindei, G. Veinstein, "La Tana-Azaq de la présence italienne l'emprise

ottomane", in Turcica, (1976), p. 110-201; Papacostea, "Quod non iretur ad Tanam". Un
aspect fondamental de la politique génoise dans la mer Noire au sicle", in RESEE,
(1979), p. 208-217.
M. Cazacu, "L'Impact ottoman sur les pays roumains et ses incidences monétaires", in
RRH, XII (1973), p. 159-192 ; Papacostea, "Inceputurile politicii comerciale.. ", art. cit.
Et notamment "Inceputurile politicii comerciale...", "art.
$t. Andreescu, "Note despre Cetatea "art. cit.", p. 68-70.
12 M. D. Popa, "Aspecte ale politicii internationale a Moldovei
timpul lui Mircea cel Alexandru Bun", in RdI, XXXI (1978), p. 253-271 ; V.
Ciociltan, "Chilia primul sfert al veacului al XV-lea", in RdI, XXXIV (1981), p. 2091-2096 ;
Andreescu, un titlu domnesc", in n. s., XI (2000), p. 97-105.
Voir le livre indigeste mais riche en informations de I. Minea, Principatele
politica a Sigismund. Note istorice, Bucarest, 1919 ; plus récemment, D.
Barbu, "Tara Româneasca Conciliul de la Basel", in RI, n.s., V (1994), 5-16.
www.digibuc.ro
134 Matei Cazacu
C'est alors qu'éclata la guerre entre Venise et anes (le 8 avril 1431), guerre
dont Papacostea écrit qu"eIle "engendra l'une des plus graves crises de la
domination génoise dans le bassin
On n'a pas suffisamment remarqué qu'au méme moment l'Europe centre-
orientale connaissait elle-aussi un conflit de grandes proportions axé sur une coalition
antipolonaise organisée entre octobre 1430 et juin 1431 par Sigismond de Luxembourg
et qui regroupait, outre la Hongrie, la Lituanie de Swidrigailo, le successeur de Vito
l'Ordre des Chevaliers Teutoniques, la Moldavie d'Alexandre le Bon et la Valachie. Le
reviriment d'Alexandre vis-a-vis de son suzerain Vladislav Jagello était le résultat de
toute une série de conflits accumulés le long des ans au sujet de la Pokutie, de la
protection accord& aux Hussites en Moldavie et, last but not least, de l'intention du roi
de Pologne d'annexer la Volynie et la Podolie, voisines de la Moldavie, sa couronne, et
de transformer la Lituanie en une simple province polonaise aprs la
accidentelle du prince Vito ld en octobre 1430.
Lors d'une incursion en Pologne l'été 1431, moldave, qui avait avancé
Lvov, fut repoussée par les troupes des Michel et Michel-Muzhylo
Buczacki. Les trois Buczacki - Theodoryk (Dietrich), Michel et Michel-Muzhylo
- avaient été install& 1430 en Podolie la de Vito ld, tout comme cela avait
été le cas 1362 avec les Korjatovicz; les premiers gouverneurs et
colonisateurs de cette province sise entre le Dnestr et le Dniepr et s'étendant
nominalement jusqu'au littoral de la mer Noire. Les Korjatovicz ici toute une
série de villes fortes comme Kamenec Podolsk (la seule en pierre, dans une position
imprenable), Smotrycz, Czerwonogrod, Skala, Braclav, Zvenigorod et Bakota. Leurs
relations avec la Moldavie, leurs voisine l'ouest, ont été fortes, un des trois
Korjatovicz, Jurij, ayant méme régné en Moldavie15.
En 1411-12, Vladislav Jagello confia la Podolie son cousin Vito et, sa
mort, aux Buczacki, des représentants de l'aristocratie coloniale galicienne (de
Halitch). L'ancienne principauté russe de Halitch disposait, avec Lvov, d'un grand
emporium débouchaient les deux grandes routes du commerce de la mer Noire, la
route tatare et la route moldave, cette prenant de plus en plus d'importance
la conquéte de Moncastro les Moldaves entre 1387-1392. La route tatare
continua quand méme fonctionner depuis la Crimée par Perekop-Tavan-Koniecpole-
Mogilev-Kamenec-Skala-Tarnopol-Lvov avec une variante par Ocakov-Tavan-Haggibeg
Mayak-Czarnigrad -Karavul (Raskov), ces trois dernières localités se trouvant sur la rive
gauche du Dniestr16. En chargeant les Buczacki de gouverner et de coloniser la
Podohe la mer Noire, le roi de Pologne entendait raviver la route tatare
14
Papacostea, "Une révolte anti-génoise en mer Noire et la riposte de anes (1433-
1434)", Mar Nero, I (1994), p. 286. Voir aussi N. "Le conflit entre et
l'empire de la veille de la turque (1418-1449)", in Studi bizantini e
neoellenici, V (1939), p. 4-10; F. Dupuigrenet Desroussilles, "Vénitiens et Génois
Constantinople et en mer Noire une lettre de Martino da Mosto, baile Constantinople, au
baile et aux conseillers de Ngrepont", in CMRS, XX (1979), p. 111-122.
R. Bachtold, Südwestrussland im Spätmittelalter. (Territoriale, wirtschaftliche und
soziale Verhältnisse), 1951, p. 19 et suiv., 84 et suiv ; M. Cazacu, "A propos de l'expansion
polono-lituanienne...", "art. cit."
Outre les ouvrages cités dans la note (4) supra, voir R. Bachtold, op. cit., p. 42 et suiv.
www.digibuc.ro
qu'elle devienne une route polonaise, alors que jusque c'étaient les douaniers et les
troupes lituaniennes de Vito ld qui assuraient son bon fonctionnement. Cette route devait
presenter un maximum de sécurité pour attirer les marchands et les dissuader
d'emprunter la route moldave et c'est pourquoi Vito ld avait Haggi-Giray s'installer
en Crimée fonda un khanat des Lituaniens et des Polonais et hostile la Horde
d'Or. En 1442, le roi Vladislav II de Pologne accordait Theodoryk Buczacki, châtelain
de Kamenec et capitaine général de la Podolie, les châteaux forts Caravul (Raskov),
Czarnigrad et Haggibeg Mayak comme recompense pour ses efforts de de la
Russie (Halitch) et de la Podolie face aux Tatars de la Horde
Revenant maintenant la "guerre nordique", la mort d'Alexandre de Moldavie
en 1432 laissa le trône son qui continua la politique d'alliance avec
Swidrigailo et l'Ordre Teutonique. Le 15 octobre 1432, l'Union de Grodno, les
Polonais reconnaissent comme prince de Lituanie Sigismond, le plus jeune de
Vito ld, qui leur la Podolie et la Volynie avec Luck. Battu les forces polono-
lituaniennes, Hie dut faire sa paix avec Vladislav Jagello en juin 1433, ce qui eut comme
résultat le mécontentement d'une bonne partie de la noblesse moldave. Celle-ci soutint
donc un frre occuper le trône avant le 3 novembre 1433: le nouveau
prince s'empressa lui-aussi serment de fidélité au roi polonais et lui céda la ville
de enlevée aux partisans de Swidrigailo.
La nouvelle orientation politique et de en faveur de la Pologne
s'explique le fait qu'ils avaient compris que Sigismond était incapable de défendre la
Moldavie et la Valachie contre les Ottomans qui avaient passé le Danube en juin 1432 et
avaient attaqué la Valachie, la Transylvanie et la Moldavie. Papacostea considre
qu'il s'agissait d'une campagne destinée soutenir les Génois dans leur conflit contre
Venise : "Fintervention des Turcs en faveur des Génois en 1432 a été massive en Egée,
dans les Détroits et en mer Noire"18.
a régné seul jusqu'en 1435, lorsqu'il la paix avec la
Moldavie est ainsi divisée entre les deux dans le nord et dans le sud
avec la ville de Kilia mais, chose curieuse, sans Moncastro qui devait bénéficier depuis
un certain temps d'une certaine autonomie locale.
C'est dans ce contexte que l'on peut mieux comprendre l'initiative de "pater
illius qui dominatur Moncastro qui caloierus est", initiative mentionnée dans la
du de Venise du 17 avril 1435, d'entrer en relations de commerce avec la
Sérénissime dont les marchands allaient recevoir d'importants La démarche
de l'ecclésiastique, du "dominus avait été faite Constantinople
B. Spuler, op. cit., p. 157 et suiv. ; Al. Bennigsen et op. cit.

Papacostea, "Une révolte p. 288, note 39.
Voir la lettre de Vladislav en date du 1er septembre 1435 chez M.
Costâchescu, Documentele moldovenesti de cel Mare, H, 1932, p. 681-683.
20
N. lorga, Notes et extraits pour servir l'histoire des croisades au I, Paris,
1899, p. 573-574, 581: "Noi descoperiri privitoare la istoria Românilor", in AARMSI, s. III,
t. XIX (1937), p. 189-196; N. Bänescu, "Maurocastrum-Moncastro-Cetatea ibidem, t. XXII
(1939), p. 165-178.
www.digibuc.ro
136 Cazacu
du baile Marino Zane qui a rempli cette fonction du 11 mai 1432 jusqu'en 143421.
Par ailleurs, Andreescu a déduit avec raison que l'initiative moldave était une
réaction en liaison étroite avec la révolte anti-génoise de 1433-4 dans le bassin
pontique22.
Revenant cette révolte, nous suivrons la chronologie proposée par
Papacostea: l'été 1432, une flotte vénitienne dirigée par Stefano Contarini appareillait
pour la mer Noire afin, entre autres, d'encourager le prince Alexis de Mangoup
(Theodoro), en Crimée, de s'emparer du port de Cembalo (Balaklava) occupé les
Génois, ce qui arriva en février 1433. Cette révolte attira aussi une partie des Tatars de
Crimée, dirigés Sid Ahmet, alliés de Swidrigailo, qui se mirent harceler les
marchands génois et assiégèrent Caffa23.
Ce fut donc cette époque - 1432-1434 - que le mystérieux "caloyer", le
du seigneur de Moncastro, contacta le baile Constantinople. Depuis la découverte des
documents vénitiens par Nicolae et leur publication en 1899 (et une seconde fois,
en entier, en 1937), les historiens roumains se sont posé la question de son identité. Moi
aussi, en suivant en celà Nicolae nescu, j'ai opiné pour le protopope (archiprétre)
le du futur chancelier Mihul de Moldavie24. La récente étude de stefan Andreescu
rappelle pourtant avec raison que Mihul était, en 1433-1435, encore un homme
jeune, secrétaire dans la chancellerie princière, qu'il est impossible qu'il remplir
une fonction aussi prestigieuse que celle de gouverneur de Moncastro- Cetatea Je
retire donc l'hypothse que j'avais avancée en 1986 et je me permets de présenter une
autre : je persiste croire que l'appelation "caloierus" donnée par Mario Zane son
interlocuteur moldave recouvre celle de protopope (protopapas, en grec), mais aussi de
topotiritis (vicaire) de la Moldovalachie, telle que nous la rencontrons dans la signature
de Constantin, protopope et vicaire du diocse moldave sur l'acte final d'union du concile
de Florence25.
faut rappeler Byzance et en Serbie aux XIVe-XVe le protopope
était le de l'église princière ou métropolitaine26. Pour le baile, le vicaire de la
métropole de Moldavie était donc un moine, méme si celui-ci avait un fils. Le protopope
Constantin qui se rendra en 1437 Ferrare ensemble avec le Neagoe et le
métropolite Damien, titulaire du diocse mais qui résidait Constantinople, Constantin
donc, un grec, est notre candidat. Outre la signature grecque sur l'acte de l'union, son
21 A.
"Din nou despre inscrip(iile de la Cetatea in In honorem Paul
Bucarest, 1998, p. 79 ; Andreescu, "Note despre cetatea "art. cit.",
p. 70-76.
22 Andreescu, art. cit., p. 72.
23 B. Spuler, op. cit., p. 162-3.
24 M. Cazacu, "A propos de l'expansion...", "art. cit."
25 Laurent, Les "Mémoires" du Grand Ecclésiarque de l'Eglise de Constantinople
Silvestre Syropoulos sur le Concile de Florence (1438-1439), Paris, 1971, III, 3 (p. 162) et p. 164,
note 7 ; E. Popescu, "Compléments et réctifications l'histoire de l'Eglise de Moldavie la
premire moitié du sicle", in Idem, Christianitas daco-romana. Florilegium studiorum,
Bucarest, 1994, p. 470.
26 H.-G. Beck, Kirche und theologische Literatur im Byzantinischen Reich, Munich,
1959, p. 115 ; C. Jirecek, Staat und Gesellschaft im mittelalterlichen Serbien, I, Vienne, 1912,
p.48.
www.digibuc.ro
nom, inconnu l'époque en Moldavie et seulement sous la forme Costea, est un

argument en faveur de son origine. En outre, était vicaire de la métropole de Roman,
donc du Bas-Pays, le sud de la Moldavie qui englobait Moncastro et Kilia cette
époque.
Mais y a plus: dans les actes moldaves de 1436 1447 apparaît un membre du
conseil princier appelé pan Manuel le Grec qui est désigné, le 23 février 1438 (donc
l'époque o le protopope Constantin était Ferrare) comme du protopope" (Manoil
Protopovici)27. Nous croyons donc que le sieur Manuel le Grec, fils d'un protopope en
1438, ne peut que le fils de Constantin, vicaire de la métropole de Roman, et grec
lui-aussi, la difference de son contemporain le protopope partisan du prince
Stefan28.
Revenant au voyage Constantinople du protopope Constantin en 1432-1434,
nous semble plausible de le mettre en relation avec les deux missions de Cristoforo
Garatoni, l'envoyé du pape IV (lui aussi un Vénitien) en vue de les Grecs
de tenir le concile d'union dans la capitale impériale. On sait que la mission de
l'envoyé papal a eu lieu en juin 143329 et la seconde en septembre de la année30.
En tant que vicaire de la métropole de Roman, le protopope Constantin a d
l'empereur et le patriarche de Constantinople pour assister aux
negociations avecc Cristoforo Garatoni. Le moment était bien choisi, Venise avait
conclu sa paix avec Milan, donc aussi avec le 26 avril 1433, une paix dont le
pape n'était pas &ranger.
On peut donc proposer une reconstitution approximative des événements: en
juin 1433, le Ilie de Moldavie envoie le protopope Constantin Constantinople
pour rencontrer Cristoforo Garatoni en vue de discuter du lieu du concile d'union des
Eglises. Par la occasion, le prince charge son envoyé d'entamer des négociations
avec les Vénitiens les invitant se rendre de nouveau Moncastro pour faire du
commerce, en leur promettant des privileges en ce sens. La avait pour but de
revitaliser la route moldave du commerce pontique qui était de plus en plus concurrencée
par la route tatare/polonaise. Si notre hypothèse était exacte, alors le "dominus
de 1433 serait le sieur Manuel le Grec, le fils du protopope Constantin, un
protégé du prince Ilie. Ceci expliquerait son apparition seulement dans les actes de ce
prince entre 1436-1438, et non pas dans ceux de en tant que prince du Bas Pays
(18 mars 1436-aoüt
Un acte du 20 juin 1438 contient parmi les un pan Manuel de Hotin,
donc gouverneur de cette forteresse qui se trouvait dans le Haut Pays. Mihai
Costachescu, l'éditeur de l'acte, qui a suivi attentivement les de Manuel le Grec
et de Manuel de Hotin, hésite les identifier l'un avec l'autre, mais remarque que les
deux dignitaires n'apparaissent jamais ensemble dans les listes du conseil princier:
Manuel le Grec entre le juillet 1436 et le 23 février 1438, puis en 1447 - en tout sept
Costächescu, op. cit., II, p. 11-12

28N. Grigora*, Mihu", in Studii si istorice, XIX (1946), p. 124.
29 E. Cecconi, Studi storici sul Concilio di Firenze, I, Florence, 1869, p. CXII, CXVI, n°
XLI et suiv.
30 N. Notes et extraits, II, Paris, 1899, p. 2 (16 septembre).
L. $imanschi, "Precizäri cronologice privind istoria Moldovei dintre anii 1432-1447",
VII (1970).
www.digibuc.ro
138 Matei Cazacu
mentions; l'autre (?), Manuel de Hotin, entre le 20 juin 1438 et le 30 septembre 1445,
ensuite de 1448 1455 Hotin), ensuite gouverneur de (dernire mention en
1467)32.
En conclusion, la participation de la Moldavie du prince en 1433 la

révolte anti-génoise en mer Noire s'est traduite par un appel aux Vénitiens en vue de
briser le monopole génois du commerce de Moncastro. Le retard mis la Sérénissime
accepter cette offre s'explique le changement du prince de Moldavie en novembre
1433 et par son remplacement par son stefan, vassal fidle de la Pologne. Et ce
n'est sans doute pas sans intérét de constater que la nomination d'un vice-consul vénitien
Moncastro était décidée seulement le 15 mars 1436: le prince avait retrouvé son
trône entre le 5 1435 et le 8 mars 1436; aprés cette date, il partage le trône avec son
frre jusqu'en 1442. Mais ce dernier était sans doute moins favorable aux Vénitiens, ce
qui pourrait expliquer la suspension de l'escale de la galre vénitienne de la muda di
Romania qui devait se rendre Cetatea
32 M. Costächescu, op. cit.,II, p. 197-199.
www.digibuc.ro
UN ACT GENOVEZ DIN 1453
SAU DESPRE LIMITELE METODEI CANTITATIVE
STEFAN ANDREESCU
Revolutia cantitativä istoricii francezi" - se intitula un articol scris de

Emmanuel Le Roy Ladurie, care el bilantul unei generatii" (1932-1968).
Publicat mai ziarul Le Monde" din 25 ianuarie 1969, acest articol va deschide
ulterior volumul Le territoire de l'historienl .
din primele rânduri Le Roy Ladurie declara entuziast
din 1932, la revolution quantitative a totalement transform& dans notre pays, le métier
d'historien", la sfársitul eseului el introducea o rezervä: Cependant, les
disciplines pionnires et prometteuses (celles qui concernent, par exemple, la
psychologie historique) demeurent résolument qualitatives; et elles refusent, avec raison,
de se laisser «quantifier»"2.
cele ce voi printr-un studiu de caz,
care metoda cantitativä pare aplicabilä nici o dificultate prin urmare,
la rezultate valabile un element de Mai exact, uneori un singur
document poate rästurna o demonstratie pe baza unui abundent material
cantitativ.
Profesorul Michel Balard, de la Sorbona, a publicat anul 1996 un studiu
despre exportul de din Crimeea la secolului al XIV-lea secolul al
XV-lea, care a pus la contributie datele cuprinse registrele Massariei (Trezoreriei)
din Caffa, principala colonie din nord-pontic. Este vorba de un lung
de asemenea registre: dacä din veacul al XIV-lea s-au pästrat doar izolate (1375,
1381, 1386), din urmätor, un registru din 1410 urmeazä o autentica serie,
1420, intreruptä din 1426 1441, din 1442 1446 din
1448 in 1454; lipsesc, de asemenea, registrele din ultimii ani dinainte de cucerirea
otomanä (1472-1475)i.
La inceputul studiului profesorul Balard a citat un dintr-un tratat
din 1420 despre trecerea" Tara Sfäntä, care Emmanuel Piloti denunta -
odatá plus! - rolul jucat de genovezi traficul sclavi: La de Gaffa est de
Genevois et si est vosine et circondée de pays payens comme les Tartres,
de Cercassi et de Rossi <=rusi> et d'auldres nations payens. Jusque celles pars le
souldain du Cayre mande ses facteurs et fait achatter esclaves, lezquelx n'ont nesune
Emmanuel Le Roy Ladurie, Le territoire de l'historien, Gallimard, Paris, 1973,

p. 15-22.
2 Ibidem, p. 15, 22.
Michel Balard, Esclavage en et sources fiscales génoises au siècle, In
"Byzantinische Forschungen ", Bd. XXII, 1996, p. 10.
www.digibuc.ro
140 Andreescu
aultre voye de monter en mer se non que en la cité de Gaffa"4. A§adar, una din
destinatiile traficului respectiv era Egiptul Mamelucilor. alta, era
reprezentatd de metropold, de Genova. Mai la Caffa exista o institutie
speciald, sancti Anthonii, care se ipa exclusiv cu vinderea exportarea
mâinii de lucru inrobite.
cu era atât de profitabil, anului 1380 Caffa a
instaurer une sorte de monopole génois de la traite en mer Noire,
particulirement vis-à-vis des Vénitiens et des Turcs: une délibération du Sénat vénitien
du 28 octobre 1384 proteste contre les autorités génoises qui prétendent interdire aux
sujets de la Sérénissime le transport d'esclaves tatars en Turquie"5.
Potrivit calculelor lui Michel Balard, secol - din 1374
1472 - les ventes sont passées de de 3200 esclaves moins de 600 par an, soit une
chute de prs de 80%, qui se traduit par la rareté des sujets pontiques sur le marché
génois dans la seconde moitié du XV-e sicle". alt concluzie a domniei sale este c
declinul acesta a precedat Constantinopolului, mais a été accéléré par la
fermeture plus ou moins des Détroits au commerce occidental, aprs 14536.
Un exemplu elocvent al prdbu5irii" (l'effondrement) profitului obtinut de la
sancti Anthonii in de al secolului al XV-lea este dat de
urmdtoarele cifre: anul 1447 profitul se ridica la 67.052 aspri, câtiva ani mai
târziu, 1454, el la 21.145 de aspri, ceea ce o diminuare cu
treimi. Citez din nou: On mesure ainsi quel bouleversement la conqute ottomane a
apporté dans les circuits traditionnels de la traite. Le commerce des esclaves dans les
régions pontiques dépend totalement de l'ouverture ou de la fermeture des Détroits aux
navires occidentaux"7. Intr-un cuvânt, cucerirea Strâmtorilor 1453 ar fi fost cauza
principald a - despre o a fost vorba! - comertului
sclavi al genovezilor din Crimeea ...
vedem acum ce ne spune documentul de care aminteam la El a fost

i semnalat la Bucure5ti, august 1999, ocazia celui de-al VIII-lea Congres
inte de studii sud-est europene. Autorul comunicdrii, Alfonso Assini, a
actül, ce data 31 ianuarie 1453, face parte dintr-un pachet" ce fusese descoperit
odinioard de Gian Giacomo Musso, dar - disparitia acestuia - se
imensele arhive din Genova8. Toate actele din acest pachet" numär de 87,
privesc Marea Neagre.
Ibidem, p. 9.
p. 10.
6
Ibidem, p. 13-14.
Ibidem, p. 14.
Pentru semnalarea initialä a existenlei acestui act, vezi Gian Giacomo Musso,
I Genovevi e il Levante tra Medioevo ed Moderna. Richerche d'archivio (Con appendice
documentarta a cura di M.S. Jacopino), Genova, la Liguria e l'Oltremare tra Medioevo ed
Studi e ricerche d'Archivio, II, Genova, 1976, p. 137-138 (Collana diretta da
Raffaele Belvederi). Totusi, din cele spicuite de el din text nu rezulta aproape importaga
deosebita a actului: Licet, antea litteris et sermones illustris et excelse princeps,
www.digibuc.ro
Un act genovez din 1453 141
Actul este o scrisoare a consulului din Caffa, Borruele Grimaldi,

dogelui Pietro Campofregoso. El ne dezvdluie mecanismul prin care otomanii
au izbutit de cucerirea Constantinopolului se infiltreze nordul
Negre concureze cu succes comertul genovez. Asaltul acesta a beneficiat de
sprijinul al hanului tätarilor crimeeni, Hadji Ghirai, de al printilor din
Mangop, Olobei fratii rdposatului Alexie". De fapt, spärtura principald
sistemul comercial genovez s-a fdcut chiar prin intermediul portului Calamita, care
apartinea Mangopului'°.
la Caffa, ultima vreme negustorii otomani frecventau cu
asiduitate Calamita si alte locuri din imprejurimi". Astfel, ce descdrcau aici o
mare cantitate de acestia se indreptau spre resedinta hanului, (ufut-
kale), unde Hadji Ghirai construise de un palat, care nu cum
obisnuiesc ci ca cum ar fost un negustor latin" (residat ibi non ut
imperatores Tartarorum sed uti esset mercator Latinus).
trecut Caffa depäsise toatd provincie imperiul
Gazariei" privinta mdrfurilor importate din Turcia", acum, dimpotrivd, toate aceste
- bumbac, teskuri, articole de etc. - erau aduse mai la Kirk-yir, de
unde apoi zilnic erau transportate la Caffa. Totul se datora faptului
otomani erau atrasi spre resedinta hanului de mic cu care puteau achizitiona acolo
sclavi, pe care cu cheltuieli de asemenea reduse conduceau portul Calamita, unde
erau dupd voie" pentru Turcia". Aici, la Calamita, taxele erau
foarte mici comparatie cu cele percepute la Caffa.
De unde proveneau sclavii otomanilor direct sau pe piata din
yir? Mai din scala care nu este recent la Savastopoli, pe coasta de
la marginea Albei Zichia. Acolo, otomani duceau cu cordbiile foarte
mari cantitäti de mdrfuri". schimb achizitionau care anterior erau
de fapt pe piata din Caffa, unde erau adusi potrivit vechii rdnduieli
prerogativelor pe care strämosii nostri le aveau din vechime, cu demnitate, acest oras".
Acum, otomani cereau ca aceastä legislatie sä fie
Pe de parte, o scald" - care, spune Borruele Grimaldi, dacd va
dura va cea mai periculoasd dintre toate" -a luat la Copa, unde
otomani, schimbul mdrfurilor achizitionau o mare cantitate de de
magnificique et spectabiles domini, fuerint dominaciones vestre avisate de immenso incomodo et

deviamento que passa est et patitur civitas ista, propter scalas, comerchia et frequentaciones quas
De fapt, de "teneretur" trebuie citit "Teucrorum" (vezi anexa H).
Alfonso Assini, Una ritrovata. La riscoperta di importanti documenti genovesi
su Costantinopoli e il Mar Nero, Orientale", 12, 1999, p. 13-35 special p. 18
30-32). Autorul acestui studiu, care la din Genova, a avut bunävointa
la dispozitie originalul documentului, conditiile care, cu Enrico Basso, o
editie a intregului "pachet" de documente redescoperit. adresez pe cale multumirile
mele.
'° Pentru portul Calamita, vezi Michael Bibikov, The Comparative Study of the Medieval
Ports of the Northern Pontos 12th - 15th Cent.), porti come impresa economica. Atti della
"Diciannovesima Settimana di Studi", 2-6 maggio 1987, a cura di Simonetta Cavaciocchi, Le
Monnier, 1988, p. 955-956 (= Istituto Internazionale di Storia Economica "F. Datini" - Prato, Serie
II, 19). Dupä pärerea autorului : "The significance of the port has rapidly arisen after the of
Constantinople in 1453 and when the Turks were inserted into the Black Sea commerce".
www.digibuc.ro
142 Andreescu
care de acolo, pe o cale (exinde secreta via maritima) erau

transportati cu ambarcatiuni mici (cum monosilis, casapalibus, lignis navigabilibus)
la Vosporo de unde, pe cale de ajungeau la
apoi, la Calamita.
Astfel, din principalele surse de aprovizionare ale Caffei, Copa
Zichia, practic de cucerirea Constantinopolului. Negutätorii
otomani actionau constient pentru anihilarea monopolului comercial genovez, - ne
spune acelasi extraordinar document - ei vindeau mdrfurile la Copa Zichia la
mai mici decât cele pe care le cereau, pentru aceleasi bunuri, negutätorilor
genovezi. pentru sclavi impuneau chip special mult prea ridicate pentru
punga caffezilor. se face la Sf. Anton au ajuns se venituri
rare aproape nule" (de officio Sancti Antonii pauci et quasi redditus
percipiuntur). gabelele" (impozitele sau taxele) din Caffa, si înainte de toate
gabelele sclavilor", au fost închiriate la un mai decât de obicei, din acelasi
motiv al modificdrilor de trafic descrise mai sus. situatia aceasta continua, avertiza
consulul din Caffa, orasul acesta va nimicit, precum Tana, odinioard un de
mare bogat" et opidissima, nunc ad reducta).
deci mecanismul prin care comertul otoman s-a infiltrat zona de
miazdnoapte a Negre anii imediat anteriori cuceririi Strâmtorilor. La origine s-a
aflat, cum ne limpede scrisoarea-raport din 31 ianuarie 1453, colaborarea
- foarte marea - între printii de Mangop hanul
Hadji Ghirai, cei dintâi indemnându-1 necontenit noi scale" pentru
care, trebuia ocolirea porturilor genovezen.
Asadar, comertul sclavi, directia Egiptului mai ales - care, unele
opinii, de aproape un secol devenise la principale risorsa quale si fondava la
economica din - s-a in ceea ce-i privea pe genovezi, nu din
pricina cuceririi Constantinopolului, cum a crezut Michel Balard, ci din pricina
devierii spre portul Calamita. Acest infloritor fusese mare parte
preluat, la secolului al XV-lea, de otomani nu avea cum
mai reflectat cifrele registrele Massariei din Caffa ...
ASG, San Giorgio, sala 35, Cancellieri di San Giorgio, filza 223, document
nenumerotat. Vezi i rezumatul extins al lui A. Assini, op.cit., p. 30-31. Zichia" era
denumirea pentru litoralul caucazian al Negre, precum pentru stepa din Kuban, la
Marea de Azov, spatiu locuit de cerchezi.
12 Enrico Basso, Caffa 1453: tensioni interne e alla vigilia della
caduta di Costantinopoli, Orientale", 12, 1999, 64. Autorul a publicat un act din 11
octombrie 1452, care atesta prezenta la Caffa a unor negutätori din Egipt. Ei ar fost persecutati
de consulul Borruele Grimaldi, pentru a li se stoarce bani. Acesti egipteni se
Indeletniceau cu sclavi pentru a se evita consecinte nepläcute pentru genovezii
rezidenti teritoriile sultanului mameluc, acestia din urmä l-au trimis la Caffa pe Gaspare
Marruffo (doc. nr. 1, p. 75). Avem deci dovada continuärii traficului sclavi spre Egipt pentru
mijlocul secolului al XV-lea.
www.digibuc.ro
Elementele amänuntite oferite de actul din 31 ianuarie 1453 sunt confirmate de

cel putin alte trei documente, care acum, luate izolat, nu-si dezväluiau adevärata
semnificatie.
Astfel, negutätorilor otomani la Cetatea prin 1447 sau 1448 ne
este de un memoriu adresat, la Genova chiar, de Lucas Sacherius
autoritätilor de acolo. Acesta se plângea, la 7 aprilie 1449, pe când de la
Caffa la Genova, Gallipoli - teritoriu otoman - a fost luat prizonier cu
bunurile sale. aceasta din pricina caffezilor care, in hotärärilor regulilor din
Caffa, prädaserd pe neguOtorii turci la Mocastro" (ob deffetum illorum de Caffa qui
et predam fecerant dictis Teucris in Mocastro contra decreta et ordinationes
Caffe). consecintä, Lucas Sacherius a suferit o constând din retinerea a 12
sclave, a valoare era la suma de sute de florinip.
Actul acesta era inedit. Dar continutul lui a fost odinioard rezumat de Nicolae
Iorga". Mai trebuie spus Lucas Sacherius pare fostul consul din Sinope,
mentionat la 12 decembrie De asemenea, este de cä el sosise la
Genova cu putin de septembrie ceea ce incidentul de la
Gallipoli cu sigurantä cursul anului 1448.
faptul bunurile negutätorilor otomani au putut confiscate la Cetatea
de negutätori din Caffa ca pune
pe de o parte, autonomia de care beneficia continuare colonia de la
limanul Nistrului, pe de alta dependenta ei de Caffa. Pentru problema
noasträ, acest episod ilustreazd - credem - lupta genovezilor din Caffa pentru a-si
monopolul asupra comertului din spatiul nord vest pontic, conditiile care se
cele dintâi semne ale penetratiei otomane.
Borruele Grimaldi, consulul care a dictat scrisoarea-raport din 31 ianuarie 1453,
a avut dusmani, care au din metropold demiterea inlocuirea lui. Au
adresat deci, mai multe rânduri, la Genova memorii anonime - semnate doar:
habitatores Caffe" -, care au meritul läsând de o parte delatiunile, pe
alocuri stärile de fapt consemnate rapoartele Numai atribuie vina
aceste de lucruri consulului Borruele Grimaldi sustindtorilor lui.
De sfärsitul unei scrisori anonime redactate la Caffa 30 ianuarie
1453, asadar ziva precedentd intocmirii raportului lui Borruele Grimaldi, putem citi
urmätoarele rânduri: Nam isto aplicato nuncio, Vestre Dominacioni patefiet
capitulum supra, continentem ut Sarraceni allio itinere ad propria reddere elegerunt
etcetera, vere conscriptum fuisse, cum in eorum totalem additum et comercium locum
Calamite et eius mare in portum elexerint, ut consulum suaderent extorsiones"17. Avem
deci la dispozitie o confirmare explicitä a deplasärii traficului comercial otoman
13 Archivio Segreto, filza 3037/, doc. Nr. 73.. Vezi anexa

14 N. Notes et extraits pour servir l'histoire des croisades au siècle, t. III,
Paris, 1902, p. 240. Semnalat a doua de S.P. Karpov, New documents on the Relations
between the Latins and the Local Populations in the Black Sea Area (1392-1462), "Dumbarton
Oaks Papers", t. 49, 1995, p. 39.
N. op.cit., t. I, Paris, 1899, p. 34.
16 L.T. Belgrano, Prima serie di documenti riguardanti la colonia di Pera, Atti della
Ligure la Storia Patria, t. XIII, II, 1878, nr. CXXXIV, 216-217.
Enrico Basso, op.cit., p. 83 nr. 4).
www.digibuc.ro
144 Andreescu
spre portul Calamita, doar pentru schimbare de este sub

acuzatie lui Borruele Grimaldi! Fapt este cä el a rämas continuare la post,
ce autoritätile din Genova nu au de acuzele aduse de
dusmanii 8
Ultimul izvor la care dorim ne referim este un crâmpei din lungul raport
trimis din Caffa la 11 septembrie 1454 de cätre consulul Demetrius de Vivaldis, care
subiectul principal era recenta incercare a unei flote otomane de a cuceri orasul, urmatä
de acceptarea unui tribut anual. Iatä crâmpeiul cu pricina, care el coroboreazä
perfect spusele lui Borruele Grimaldi: Quemadmodum in premissis descripsimus vobis
si, cara hujus urbis salus est, statum oportet hujus imperatoris eguali ruminatione
extirpare. Nam ultra que descripsimus de facinora, rebus sese ded quod unquam
auditum est solicitus maritimis proprias habens fustas proprias tenens cum quibus
merces exagitat capitaque transfretat que in hujus urbis mirum inferunt nocumentum,
mira conferunt dampna, et ad Simisso partes et plurimum mercatur et ad hujus ponti
cetera loca et omne id et que extrahuntur locis que quidem solebant Caffam remeare,
ipse ad ciuitates suas nouo facit conducere transitu. Iraque ex hoc contingit quod fere
omnes res Zichieque capita Caffam solentia aduenire ad Vosporum transmittuntur ... ex
Turchia veniunt ad Calamitam
Nu este de mirare noile când comertul Caffei era
amenintat cu sufocarea, s-au ivit planuri pentru cucerirea castelului din Mangop, care ar
atras sine intregii Gotii" mâna genovezilor20. Asta ar fi
negresit mai ales lichidarea portului Calamita, care stätea ca un ghimpe ochii
autoritätilor din Caffa21.
ANEXE
aprilie 1449
Vorbis illustri et excelso domino domino Lodovico de Campofregoso, Dei

gratia Ianuesium duci, et vestro magnifico consilio dominorum Antianorum civitatis
humiliter et devote supplicatur parte Luce Sacherii, eiusdem dominationis
servitoris, quemadmodum ipse Lucas alias tempore quo de Caffa veniebat Ianuam in
18 Ibidem, p. 63.
19 Amedeo Vigna, Codice diplomatico delle colonie Tauro-Liguri durante la signoria
dell'Ufficio S. Giorgio, t. Genova, 1868, nr. XXXIII, p. 111.
Vezi, de planul cdpitanului Giovanni Piccinino, comunicat din Caffa
protectorilor Bäncii San Giorgio la data de 6 septembrie 1455 (Ibidem, I, nr. CLIII, p. 370).
21 Vezi acest sens instructiunile pentru noile autoritAti alese pentru Caffa, din 8
februarie 1458 (Ibidem, p. 815-816). Printre amänuntele pe care le mai in textul actului din
1453 este acela emisarul care dus la Genova s-a oferit in numai 55 de
zile tot la inapoiere. Apoi, mai atentie deosebitä mentiunea cu privire la
deplasarea fratelui lui Hadji Ghirai Niprului, cu fortele sale alcdtuite
din oamenii lui Seid Ahmed. Pare vorba de miscarea ce a precedat provocat confruntarea
a lui Hadji Ghirai cu Seid Ahmed, hanul tdtarilor de pe Volga fostul (pentru
datarea luptei 1453 nu 1455, vezi observatia lui C. Andreescu, Din legaturile
mijlocul sec. XV, extras din "Arhiva", XLI, 1934, 3-4, p. 9-10).
www.digibuc.ro
Galeopoli teritori (sic) Teucrorum fuit captus ipse et bona sua ob deffetum illorum de
Caffa qui dampnum et predam fecerant dictis Teucris in Mocastro contra decreta et
ordinationes Caffe, ob quam predam ipse Lucas damnificatus et spoliatus bonis suis
abseque aliquali restitucione illi facta a dictis Teucris accessit et coram
dominatione querelam exposuit de predictis; que tunc dominatio dictam causam et
querelam commisserat spetabili Officio Romanie ut supra predictis cognosceret et
provideret indempnitati dicti Luce, prout ex informationibus per eum habitis. Quod
officium volens facere que debebat scripsit in Caffa quatuor civibus Caffe
commorantibus qui se informarent si dicti de Caffa fecerant dampnum Teucris contra
regulas et ordines Caffe an ne et dictum Officium avisarent per literas. Qui cives predicti
per literas suas scripserunt spetabili Romanie quod illis constabat ex
informacionibus quas habebant quod dicti de Caffa fecerant dampnum ditis (sic) Teucris
contra consuetudines et regulas ac capitula Caffe, quam informacionem et avisationem
recepit dictum Officium Romanie, quod officium retulerat illustrissime
dominationi et consilio dictum Lucam supplicantem de capitibus sclavorum et sclavarum
duodecim fuisse a Saracenis et seu a dictis Teucris interceptum et dampnum habuisse de
florenis quingentis et ita retulit dominationi predicte, ex qua relacione ipsi Luce non
fuit aliqualiter satisfatum. Quare benigne dominationibus prelibatis supplicat ut
dignentur et velint ipsi Luce per expresum assignare ut solucionem bonorum amissorum,
de quibus supra, consequi posit in bonis comunitatis Caffe et ipsum comune pro dicta
summa assignare, atento precipue quod ipsorum culpa fuit dampnificatus et quod ipsum
comune Caffe bona ipsorum Saracenorum retinuit, aut etiam represalias eidem
concedere contra dictos Teucros et Saracenos ut est concedi quemcumque
opresum, considerato maxime quod ad ipsos Saracenos non potest recursus pro
consequenda iusticia et multis in prernissis considerandis, aut aliter quomodolibet
providere, ut ipse supplicans servetur indempnis a dicta opresione et violencia, ut
confidit in vestris benignisimis dominationibus.
+ MCCCCXXXXVIIII°, die aprilis.

Responsio illustris et excelsi domini Ludovici de Campofregoso, Dei gratia
Ianuensium ducis, et magnifici consili dominorum Antianorum comunis in pleno
numero congregati, est quod spectatum Officium Romanie, sumptis expedientibus
instructionibus tam ab dominis commissariis missis Capham quam ab a quibus
edoceri statuerint, primum cognoscant an Turcis illata fuerint damna superius memorata
contra leges et constitutiones Caphe nec ne et an idem Lucas propterea passus sit damna
que ab eo narrantur. Que si vera esse invenerint, cogitent ac ipsis illustri domino duci et
consilio referant quibus subveniendum putent huic damno ipsius Luce supplicantis.
Luce Saccerii.
Concessio represaliarum contra Caffe.
ASG, Archivio Segreto, Diversorum Filze, filza 3037, doc. nr. 73.
www.digibuc.ro
146 Andreescu
31 ianuarie 1453
Illustri et excelso principi et domino domino Petro de Campofregoso, Dei gratia
Ianuensium duci, magnifico dominorum Antianorum consilio et spectabili
provisionis Romanie
Licet antea literis et sermone multorum, illustris et excelse princeps

magnifficique et spectabilles domini, fuerint dominaciones vestre avisate de immenso
incomodo et deviamento que passa est et patitur civitas ista propter scalas, comerchia et
frequentaciones quas Teucrorum genus in loco Calamite ceterisque locis huic urbi
circumstantibus circa cuius rei remedium cum hic fuerunt cellebrata conscilia per
que semper intellectum et deliberatum extitit quod erat necessaria effectualis provixio,
sed incomodum monete que sine difficultate reperiri non' poterat id prohibuit. Ab alia
per dominaciones vestras ut plurimum patronatus triremis huius urbis colatus fuit
personis de tali exercicio indoctis et inexpertis adeo quod minus malum iudicabatur
ipsam triremem non armare quam talibus ellectis patronis conferre. Nunc autem pestis et
iactura predicta adeo crevit quod cohacti sumus in predictis si non sufficiens saltim
aliquale remedium adhibere, quod quidem remedium ut in preterito ita et nunc palpamus
et intelligimus esse armare triremem huius civitatis, sed imbecillitas huius masarie id
non patitur et enim reditus ipsius masarie vix vacat sumptibus ordinariis, maxime hoc
tempore quo crevit ipsa masaria stipendiis sociorum triginta prioribus diebus per
dominationes vestras huic urbi destinatorum, maxime quia de officio Sancti Antonii
pauci et quasi nulli redditus percipiuntur et cabelle Caffe, et maxime cabelle capitum
viliori precio quam solite erant venduntur ob scalas et deviamenta predicta, que quidem
incomoda et deviamenta adeo creverunt quod perhibenda remedia non sunt amplius
dillatanda, que quidem si non adhiberentur vel si differrerentur indubie brevissimo
pro certo potest teneri quod hec civitas efficeretur ut civitas Tane et
opidissima nunc ad nihilum reducta, quia solitis comerchiis et mercatorum acessibus et
egressibus caret. Signifficamus enim dominacionibus vestris prout ad locum Calamite
frequens comerchium et acessus continuus ultra solitum fit per multas naves, navigia et
galeacias Teucrorum cum magna mercatorum et mercium somma, de quo loco se
transferunt ad Cerche ... et mansionem imperatoris Tartarorum, ubi imperator ipse nuper
pretorium in magna forcia construi et fecit residatque ibi non ut
imperatores Tartarorum sed esset mercator Latinus; nempe ibi tunos ac duganas
construi fecit que premissis multa conferunt comoda ipsi imperatori. Et processere a
maxima coniunctione et quam dictus imperator nuper compilavit cum Olobei
et fratribus, filiis quondam Alexii de lo Tedoro2, continue persuadentibus eidem
imperatori et eum inducentes (sic) in similibus [sc]alis navigiorum fiendis. Omnes
antedicti una sese conveniunt hanc intestinam pestem nutrire in huius urbis iacturam et
perniciem; quo ut quemadmodum in pre[teri]to civitas ista exuberabat totam istam
Urmeazä potuit.
2 cum.
www.digibuc.ro
provinciam et imperium Gazarie rauba3 et [m]ercibus hinc exitum habentibus, nunc per
oppoxitum de dicto loco Chercararum ac Sul[ca]to quotidie Cafam conducuntur
cotonine, clameloti, pelemina et huiusmodi rauba et merces de Teucria extrahi solite,
quod mirabile et incogitatum est, ad quos eciam dictos Te[uc]ros inducit vile precium
quo in dicto loco Chercararum capita emunt et habili[tate] ac cum multa minori
impensa conducunt Calamitam ubi ea pro libito carrigant pro Teucria. Enim in dicto loco
Calamite multos minores comerchiorum sumptus habent et cabelarum, que
quidem soluptiones non tantum ipsos Teucros gravant quantum [a]ufert libertas
extrahendi quecunque gravaciones capita pro libito voluntatis quod hic Caffe aliter
ordinatum est. Ultra quam frequenter scalam Calamite aliam nuper susitaverunt ipsi
Teucri que non parva est in Savastopoli et costeria, nuncupata Alba Zicha, quo
acessus per eos cum navigiis, mercatoribus et rauba et inde extrahunt multa
capita que omnia solita erant huc conduci, ut iubent antiquus ordo et prerogative quas
maiores in ista civitate antiquitus digne habebant, quas consuetudines et
prerogativas querunt abolere. Cum a multo tempore citra non fuerit provisum armamento
triremis in preterito annuatim solite, ob cuius triremis armamentum et expensam
annualem principaliter institute fuerant cabele capitum que non parve sunt, cessavit
itaque triremis armamentum et onus cabellarum restavit, inde sequitur ut mercatores,
postposito timore, per insolitas vias et scalas vigilant eorum comodo et utilitati favere.
Ultra quas specifficatas scalas nuper nova susitatur que si perseveraret ceteris pernicisior
esset. Ac usus enim nuper fit rursus Teucriam cum rauba in Goticorum loco consumare
solita Coparium et exinde talia navigia indilate preter aliqualem metum nostri recedunt,
dimissis in ipso loco mercatoribus cum rauba et mercibus, qui quidem mercatores Teucri
talibus mercibus comperant magnam sommam sclavorum et sclavarum quos exinde
secreta via maritima cum monosolis et casapalibus, lignis navigabilibus conducunt
Vosporum, unde via terrestri acedunt ad dictum locum Chercararum et sucesive
Calamitam, quod si prosequeretur ultra dampnum capitum cum gustaverunt ipsi Teucri
et Gotici similem habilitatem et comoditatem dubitamus quod in brevi tempore cessabit
et comodum quod nostri mercatores et civitas ista in dicto loco Coparii et Zichia
percipere soliti erant, quia Teucri antedicti possunt quascunque res in dictis locis Coparii
et Zichie expeditivas er viliori precio vendere nostris quia hic eiusdem nature res
et merces emunt similiter et in capitibus precia multum excesiva conferunt quod
nostri facere non posunt, que loca Coparii et Zichie sunt ex prestancioribus membris que
ista civitas presencialiter habeat; ad cuius scale et frequentaciones prohibicionem
persepe fecimus barchas ad hoc ut talia ligna navigabilia interciperent, sed ipse
non reperuere cum de eorum recesu diem statutam proprie nesciveramus. Ad que omnia
discrimina et dampna sublevandum, licet omnino non satisfaceret, tamen in magna parte
prodesset provixio triremis si armaretur, non obstante quod universalis sentencia sit et
intelligencia quod ... principis sola triremis non satisfaceret quia res iam sunt
inveterata quia eciam navigant isti Teucri cum galeaciis magnis, et armis bene
ordinatis, quibus sola triremis obesse non posset. Ab alia certifficati sumus veridico
relatu prout dominus Sinoparum fecit navem unam portate modiorum
octingentorum cum qua similia viagia tantum modo facere propoxuit, licet hoc sit contra
federa nobiscum nuper condita per que dicto domino Sinoparum non licet tantam navem
rauba: original raubam, cu m

mercatores.
www.digibuc.ro
148 Andreescu
habere sine nostra licentia, sed visso quod in obstando non habemus promptas vires
paucum curat ipsi paci contravenire, non obstante quod nuper nobiscum
celebraverat; ultimate intellecto quod ubi opus est facto verba non sufficiunt,
celebravimus solempne conscilium complurimorum civium et burgensiurn, quorum
omnium sentencia fuit et est quod enim omnibus provideatur in premissis si et
uxores ignorare deberemus. Im quo conscilio conclusum fuit quod preparetur et
ordinetur triremis que in mari perficiatur et sic facere ordinabimus infra mediam
quadrageximam venturam, subsequente providebimus de patrono et sic curabimus quod
in dicta trirerni sint debita municiones et armamenta. Im quo eciam conscilio
deliberatum fuit predicta dominacionibus vestris notifficare presenti nuncio qui se
optulit accessurum ad presentiam dominacionum vestrarum infra dies quinquaginta
quinque et in totidem reversurum, extimantes quod occurrentibus rebus que Pera
occurrunt verisimiliter per dominaciones vestras debeat aliqua provixio fieri in dicto
loco, que provixio de ordine et comissione dominacionum vestrarum ac (?) huic
loco prodesse et satisfacere quam provixionem tenemus presentem nuncium adhuc Ianue
reperturum. Et quia dubitamus ne propter itineris distanciam remedium et provixiones
adhibende infirmitati huius urbis tardent similiter contingere possent quod per D.V. nula
fieret provixio que non modo est necesaria sed oportuna, igitur eas quas possumus et
viros reperiemus et armabimus ipsam triremem atque quia propter imbecilitatem
masarie, ut prediximus, pecunia pro tali armamento fienda aliter quam dicta masaria
reperire oportebit, cohacti erimus monetam in predictis necessariam providere via
alicuius drictus imponendi vel via vendendi loca tresdecim cum dimidio, que vel circa
sunt scripta super nomine masarie in comperis huius civitatis, quorum locorum due
tercie partes et ultra empte fuerunt tempore nostri consulis, et quicquam in premissis
facere expediet semper facere curabimus cum consciliis et convocatis aliisque
solempnitatibus congruis studebhnus, quod semper de seccuturis dominaciones vestras
avisare, sed quia saluti huius urbis anuatim est necesarium et opportunum dictam
triremim armare, propterea convenit anuatim reperire aliquem certum ordinem qualiter
silicet sit reperienda moneta pro talis triremis armamento anuatim necessaria, de quo
modo secundum quod dictum occurrent dominaciones vestras avisabimus maxime cum
distincius intellexerimus ac [sc]iverimus quanta sit ipsius armamenti expensa, que vestre
dominaciones possint talem reperiendam formam comprobare vel reprobare, prout
eorum censura melius vissum fuit. Et ut eciam ultra predicta omnia occurencia in
partibus istis dominacionibus vestris patefiant Iancharei Soltam, frater huius imperatoris
Agigarei, nuper intercepit populos Seit Acomet cum quibus se creavit imperatorem
multo maioris potencie isto Agigarei qui soltam nunc rescidat cum dictis populis in
contratibus lice et fertur quod ad istos se transfere proponit honera que res secundum
quod comprehendere possumus afferti huic Agigarei aliqualem formidinem, non
propterea cessat nobiscum se habere modo quo supra. Qui si ad istos se
transferet dabimus operam et cum illo nos habebimus secundum et prout comodum et
honorem huius urbis perspiciamus. Data Caffe, die XXXI ianuarii MCCCCLIH.
Boruel de Grimaldis, consul Caffe, massarii et consilium Ancianorum eiusdem
civitatis, dominacionum vestrarum humilissimi servitores.
ASG, San Giorgio, sala 35, Cancellieri di San Giorgio, filza 223.
www.digibuc.ro
A GENOESE DOCUMENT OF 1453

OR ABOUT THE LIMITS OF THE QUANTITATIVE METHOD
Abstract
Few years ago, Prof. Michel Balard published a study on the slaves exports
from Crimea between 1347-1472, based on the Massaria (Treasury) registers in Caffa.
The conclusion of this research was that after 1453 the above mentioned traffic,
especially directed to Egypt and Genoa collapsed due to the fall of Constantinople and
the closing of the Straits by the Turks.
A new discovered document in the Genoa's Archives, a report from 31 January
1453, signed by the Consul Borruele Grimaldi, shows that the reason of this
phenomenon was an other one: few years before the fall of Constantinople, the Ottoman
merchants succed to penetrate the Genoese commercial monopoly in the Northern
regions of the Black Sea, with the precious help of the princes of Mangop and of the
Tartars'Khan. So, the major number of the slaves were bought outside of the Caffa
market and it was never recorded in the Massaria registers.
www.digibuc.ro
www.digibuc.ro
FLOTILA DUNÄRII OTOMANE (SECOLUL AL XVI-LEA)*
ANCA POPESCU
Asaltul otoman la de Jos, de la Severin la Chilia, din anul 1420, a

sultanului Mehmed I de a pune stäpinire pe acest segment al fluviului. Ca
urmare, Giugiu, Turnu, Enisala s-au vechilor dunkene ale
turcilor osmani, dobindite de la secolului al XIV-lea, Vidin, Nicopole, Rusciuc,
Silistra. Frontiera a statului otoman partea sa europeand se de atunci la
de Jos.
Dupä Constantinopolului la mijlocul secolului al XVI-lea
dominatia asupra fluviului s-a consolidat prin cucerirea Belgradului (1521), a
(1538) s-a extins pe segmentul Dunkii Mijlocii prin luarea a Budei
1541). Dunkea, de la Buda la devine frontierd imperiald otomand'.
Chestiunea flotei otomanilor de la Dunke se subsumeazd deopotrivä problemei
sistemului militar comercial al acestui fluviu sub turcilor-osmani
chestiunii generale a navigatiei otomane diferitele sale etape de organizare. la
punctul al unei asemenea investigatii vor necesare multe studii stadii)
particulare ale cercetkii informatia se aflä dispersatd surse de cele mai diferite
tipuri proveniente De aceea rindurile urmdtoare nu au pretentia epuizeze tema ci
doar examineze aspecte, de detaliu, ca tipologia ambarcatiunilor care
compuneau flotila sau mai generale, interesind organizarea frontierei otomane
pe acest fluviu, cum este problema comandamentul flotilei Dunkii.
sistemul navale otomane, flota imperialä (donanma-i
consideratä flota a statului otoman, de marele amiral (kapudan pap)
acoperea apkarea din spatiul Negre Mediterane. Dar nevoia unei
capacitäti operative mai rapide pe o de actiune tot mai departe de centru a condus la
organizarea unor flotile independente de marele amiral. Cele mai importante au fost
flotilele de la Kavala, Mytilene Rhodos, din Marea Egee; flotilele de la Alexandria
Alger din Marea Mediterand; flotilele de la Suez Muha Marea Rosie; flotilele de pe
* Documentarea pentru temä nu ar fost sprijinul financiar din

partea Fundatiilor Soros (RSS, Open Society Support Foundation) llon (American Research
Institute in Turkey).
Tahsin Gemil, otomanii secolele Bucuresti, 1991, p. 99-103
p. 185-189.
2 Prima cercetare aprofundatd asupra navale otomane apartine lui I. H.
Uzunçarsili - Osmanli Merkez ve Bahriye (Organizarea a
Imperiului otoman), Ankara 1948; pentru terminologia Henry
Renée Kahane, Andreas Tietze, The Lingua Franca in the Levant, Urbana, 1958; pentru flota
turcilor otomani, excelentele studii ale lui Colin Imber, The navy of the Magnificent,
vol. Studies in Ottoman history and Law, Isis, Istanbul, 1996, p. 1-69 A. C. Hess, The
evolution of the Ottoman Seaborne Empire in Age of the Oceanic Discoveries, 1453-1525,
"The American Historical Review", 1970, 125 VII, p. 1892-1919.
www.digibuc.ro
152 Anca Popescu
fluvii (ca Eufratul, Aceste flotile erau de obicei numele

portului care aveau baza, dar administrative otomane ca flotila
Egiptului (Muir categoria acestor flotile, independente de amiralitatea
de la Istanbul, se flotila otomane. Informatii mai consistente despre ea
avem abia din secolul al XVI-lea.
Date le esentiale furnizate de sursele otomane flotila de pe
se reduc la categorii: nomenclatura navelor a ambarcatiunilor, pe de-o parte,
detalii de constructie (sau de functie), pe de parte. Cronicile, referindu-se la
evenimente militare petrecute regiunea cu participarea flotei, folosesc pentru
cordbiile otomane, cu predilectie, termenul "gemi"4. Documentele o
terminologie Un raport militar bastimentele de mic tonaj, kayik
kalita, trimise de la Istanbul, via Marea ocazia asediului
Belgradului anul 15215. Registrele cadiilor (sicil) din ultimul sfert al secolului al
XVI-lea la Vidin vase de din care unele erau anbar (cu
Documente din colectia (Condica afacerilor importante)
ambarcatiunile palandaria, folosite pentru transportul trupelor flotei
militare de pe Aceste documente nu sunt explicite privinta detaliilor de
constructie: dimensiuni, capacitate, greement etc. lt mai coerente
descrieri ale ambarcatiunilor folosite pe in perioada otomane sunt cele
oferite de reglementdrile comerciale (kanunanme) ale porturilor dar, fire§te,
acestea se la flota de curent de comert. Documentele amintite
marcheazd terminologic distinctia bastimentele maritime (de§i capabile
navigheze pe amabarcatiunile specifice navigatiei acestui fluviu. prima
categorie sunt numitele deniz gemisi maritime),
mentionate la sau marfe. Din acelea§i documente se vede
Aceastä flotilä, la inceput, supraveghea marea Mediterana orientalä prin cele

baze navale componente, Alexandria Suez. Din anul 1560 flota Egiptului se scindeazA in
flotile independente: cea a Suezului cea a Alexandriei. Pentru comandamentele flotelor din
imperiul otoman Colin Imber, op. cit., p. 35-46.
De ex.: Asikpasazade (ed. Atsiz, Istanbul 1970), 154, 163, 211; Nesri (ed. F. R.
Unat M. A. Köymen, Ankara 1957, vol. p. 829-831; Tursun Bey (ed. A. M. Tulum, Istanbul
1977) p. 80-81. Kâtip Çelebi utilizeazà, pentru descrierea flotei otomane participante la
bätälii navale in Mediterana in Marea o teminologie diferentiatä: kadargas, kokas. Vezi
History of the maritime wars of the Turks. Translated from the turkish of Haji Khalifeh, ed. J.
Mitchell, Londra 1831, p. 17, 19.
Jean-Louis Bacqué-Grammont, Un rapport de Beg sur l'investissement de
Belgrade en 1521, "Orientalni Institut u Sarajevu", 1980, vol. 30, p. 20.
6 Rosita Gradeva, War and peace along the Danube: Vidin at the end of the seventeenth
century, "Oriente Moderno", 2001, nr. 1, p. 165.
Vezi A. Popescu, Un centre commercial du Bas-Danube ottoman au siècle:
Braila (Bra'il), p. 221 234-235. Cf. M. Maxim, Osmanli döneminde bir Tuna liman kenti:
Ibrayil - un portuar la epoca otomand), in Avrupa
Arastirmalan Dergisi", 12 cilt 1982-1998, Istanbul 1998, p. 174 176-177. Aici autorul,
pentru kanun-ul din anul 1570 editia (1994), "uitä" sä mentioneze a cunoscut
In intregime acest document prin referatul meu de doctorat (Centre comerciale la de Jos
secolul al XVI-lea: ca prin comunicdri tinute 1991 (la Institutul N.
1993 (la Acest referat a constituit o parte din teza de doctorat comerciala a
de Jos otomane, secolul al XVI-lea. Articolul publicat de M. Maxim Turcia anul
www.digibuc.ro
Flotila otomane (sec. XVI) 153
aceste maritime" urcau pe la Silistra8. era locul

obi§nuit unde, secolul al XVI-lea, se efectua transbordarea de ambarcatiunile
fluviale pe cele maritime invers, pentru transporturile de märfuri destinate unor centre
pontice sau venind de acolo9.
Un alt termen folosit, probabil, pentru a desemna coräbiile maritime este
garabw. Reglementarea comerciald pentru portul Chilia din anul 1570 precizeaza aici,
"corabia" dispäruse din uz la data reglementdrii. Sub forma korab este
de reglementarea pentru Vidin, tot in a doua a secolului al XVI-
lea, cu transportul tipul de constructie al tuturor acestor
maritime, denumite variat arätate diferite puncte ale cursului Dunärii, nu se poate
preciza pe baza acestor surse.
Indiciile cuprinse kanunname-lele oferä de asemenea posibilitatea unei
aproximative, a ambarcatiunilor otomane mentionate de acestea
(urmdrind cuantumul taxelor de trecere) intuirii caracteristicilor de
constructie.
Cele mari pot considerate donbaz-ul, navrad-ul nasad-ul.
celor mici se aflä: ladya, esbaba. Donbaz-uli2 avea 2 catarge, putea cu
1998 mi-a necunoscut acum, desi a fost conducatorul al tezei mele

(1992-1999). Kanun-ul kanunname-lele altor centre din sancak-ul Silistra mi-au fost date
spre publicare de profesorii N. Beldiceanu d-na Irne Beldiceanu-Steinherr, timpul stagiului
post-universitar din anul 1990-1991 la Ecole des Hautes Etudes, IV-me section; vezi aceast
nota 8 de la pag. 332 a articolului: Anca Popescu, Un document ottoman concernant le
commerce au Bas-Danube, RRH, 1992, nr. 3-4. Am reamintit toate acestea ele
acum ceva din absurda incriminare de M. Maxim la sustinerea tezei mele de doctorat
privind asa-zisa utilizare a documentului original. a
kanunname-lelor pentru sancak-ul (A. Osmanli kanunnameleri ve hukuki
otomane bazele juridice, Istanbul, 1994, vol. VII) este posterioad
mele comunicari publicatii din materia documentelor confine erori sau neglijente de
Anca Popescu, kanunanmea de la 1570, "Istros", 1994,
184, n. 10 (comunicare la - mozaic etnic, 7-9 mai 1993"). Datorez numai
profesorilor Nicoar si Irne Beldiceanu cunoasterea acestor documente sprijinul pentru
8 Kanunanme pentru schela Silistrei, Basbakanlik Osmanli Istanbul, fondul Tapu

ve Tahrir, registrul nr. 483 (se va cita BOA, 483), f. 28; Bistra Tetkova, Actes concernant la
vie konomique des villes balkaniques aux XV et REI, 43, 1, 1975, p. 144-145; A.
kanunnameleri, vol. VII, (1994), p. 742-743.
din secolul al vorbesc de asemenea de transbordarea marfurilor
aduse dinspre Marea nu numai la ci la pe "vase tesite", capabile
navigheze pe fluviu amonte de punctele amintite, despre române, vol.
VII, editat de Maria M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Paul Cernovodeanu, Bucuresti,
1980, 254 (La Croix) 560 (Cornelio Magni).
Forma garab a fost din limba "corabie", care la
din slavul korabli, M. Berindei G. Veinstein, Règlements fiscalité de la
province de Bender-Aqkerman, 1570, CMRS, 22, 2-3, 1981, p. 321.
Ibidem.
12 donbaz este de origine Bistra Tvetkova traduce prin "péniche", deci
un de dar cu propulsie proprie pinze), Bistra Tvetkova, Vie économique de
villes et ports balkaniques aux et REI, 1970, 38, 2, p. 292.
www.digibuc.ro
154 Anca Popescu
(anbarlt) sau (anbarstz), se dubele din sudul Rusiei13. Era folosit,

ca la transportul de materii grele cum sunt cerealele piatra. Acestea erau
donbazele mari. Existau donbaze mici despre care se aveau
folosite pentru transportul lemenelor de foc, a fructelor etc. era o ambarcatiune
de mari dimensiuni, utilizatd scopuri civile (comerciale) scopuri militare16.
era pentru navigatia in apele putin de la vaduri sau zonele
cu ale fluviilor, cum era portiunea gurilor folosite navigatia
pe Marea utilizau pentru propulsie dar puteau folosi ca alternativd
Versiunea turceascd a era mai mare cea a
era mai mic decât donbazul mare. Cu el se transportau lemne de foc sare.
Nasad-ul erau de asemenea ambarcatiunile folosite organizate de
otoman pentru "vinarea" sturionilor20. Navrad-u121 transporta sare, cereale,
miere seu. Ladya22 era mai donbazele mici ca acestea, avea
N. Ovcharov, Ships and shiping in Black Sea centuries), Sofia 1993,

p. 95 Gülderen Yusuf, Kanuni sultan döneminde (1520-1566) Tuna ve Tuna'ya akan
diker nehirlerdeki ve gemilikleri (Santierele navale flota de la Dunäre alte care
se varsä ea timpul sultanului Süleyman Legiuitorul), vol. Tarih Kurumu, Ankara 22-
26 Ankara 1993, vol. IV, p. 1793.
14 Kanun-ul pentru porturile Tulcea, Isaccea Mäcin, BOA, TT 483, f. 25. A.
Osmanli kanunnameleri, vol. VII (1994), p. 737.
este limba turco-osmand limbile slave in
maghiard; desemna ambarcatiunile usoare de folosite de cazaci, pe Marea pe
bratele luntrile dintr-un trunchi de copac (monoxile), folosite la pescuit,
ambarcatiunile cu fund plat pentru transportul märfurilor, Uzunçarsili, op. cit., p. 458,
M. Berindei, G. Veinstein, Règlements fiscaux et fiscalité de la province de Bender-Aqkerman, p.
321, n. 86, N. Beldiceanu, Recherche sur la ville ottomane au XV Paris 1973, p. 177, n. 7.
Putea fi armatä pe laturi cu 4-5 tunuri, ambarca 50-70 de oameni transporta cca. 150
t., V. Ostapchuk, Five documents from the Palace Archive on the Ottoman defense of
the Black Sea against the Cossacks (1639), vol. Raiyyet Rusumu. Essays presented to
H. Inalcik, 1986, p. 49-50; N. Ovcharov, op. cit., p. 101 116-117.
N. Ovcharov, op. cit., p. 80 98.
Idem, op. cit., p. 116-117.
19 nasad este de origine maghiarä. Pentru "nasadnici", N. lorga, Chestiunea
Istorie a Europei rásaritene cu aceastä chestie, ed. V. Spinei, Bucuresti 1998,
p. 103.
Bistra Tvetkova, Actes concernant la vie économique des villes balkaniques
et REI, 40, 2, 1972, p. 367.
21 Eadem, op. cit., p. 366 375. B. Tvetkova considera termenul neelucidat. Pentru
explicatia lui (de la slavul epamumu, "care nu se mai intoarce", desemnind mijloace de plutire
fluviale propulsie proprie) precum pentru foarte importante observatii privitoare la
vechimea navigatiei fluviale spatiul carpato-danubian, Aurora Ilies, Drumurile transportul
Tara (secolele XV-XIX), SMIM, vol. VII, 1974, p. 237. V. C. C. Giurescu,
Contributii la istoria tehnicii in al XV-lea - inceputul secolului la XIX-
lea, Bucuresti, 1973, p. 104.
22 are o origine o ambarcatiune vele rame, cu fundul
plat. serbo-croatä existä o forma mai "lade de cea veche, "ladija", Rje¡nik
Hrvatskoga Srpskoga jezika (Dictionarul limbii sarbo-croate), Zagreb, 1898, p. 866. V. Bistra
Tvetkova, op. cit., p. 379.
www.digibuc.ro
laterald. Transporta miere, seu, dar cereale23. era mai mare

donbazele mici. Este pomenit mai ales transportul Esbaba
apare, pe segmentul de Jos, doar reglementarea pentru schela Cladovei.
Singurul detaliu tehnic se poate deduce din imprejurarea o de
(resm-i dümen)26. cazul altor operatiuni pe fluviu, cum este traversarea, se
termenul . Kanun-ul portului Smederevo unele "ghimii" aveau
altele de
Tipologia flotilei militare otomane de la este mai bine cunoscutd prin
informatiile din colectia de documente Mühimme Pentru campania impotriva
Ungariei (1565-1566), de exemplu, Magnificul a cerut: 250 de ambarcatiuni
de transport 50 de din Smederevo, 140 de vase de transport mai multe
palandaria din Vidin29, 5 din Ruse30. Din flotila a fdceau parte
de tipul (galiotd) din care unele erau construite §antierele locale, cum
era cel de la Belgrad31. Pentru aprovizionarea flotei cu cereale, ca pentru
furnizarea de se lansau cereri in sancak-urile aflate de-a lungul
domnilor Române§ti32. Asemenea provizii erau transportate cu speciale
numite zahire gemileri33.
Se poate spune cadrul flotilei nu exista o separatie tipologicd
categoria ambarcatiunilor "civile" utilizate de exemplu pentru
transporturile legate de comer categoria navelor ambarcatiunilor militare care
cuprindea ambarcatiunile de cele de transport. De exemplu sandal donbaz,
Kanun-ul pentru schela BOA, TT 483, f. 26. V. A. Osmanli

kanunnameleri, vol. VII (1994), p. 278; kanun-ul pentru schela BOA, 483, f. 23
24 çernik este o mostenire in terminologia nauticä turco-osmand,
Henry Renée Kahane, Andreas Tietze, The Lingua Franca in the Levant, p. 8.
25 pentru porturile Tulcea, Isaccea BOA, 483, f. 24.
A. Osmanli kanunnameleri, vol. VII (1994), p. 736.
26 M. Berindei, Marielle G. Veinstein Actes de sur la
de Vidin et remarques sur les qanun ottomans, SOF, 35, 1976, p. 52. Denumirea esbab ar putea
proveni din persanul esb "cal" atunci ar vorba de un echivalent pentru palandaria
sau at gemisi (ambarcatiuni militare de transport pentru cavalerie), mai jos. Interpretarea nu
este existä turco-otomand arab esbab care "lucruri",
"märfuri", ceea ce ar conduce la ideea unor de
27 s-a pästrat in româneste sub forma "ghimie", cu sensul de corabie
Dictionarul explicativ al limbii (DEX), Bucuresti, 1975.
28 Despre "gemi" nu ca generic pentru ci ca tip special, echivalent tipului cocca din
flotele occidentale, N. Ovcharov, op. cit., p. 89.
29 Palandaria erau ambarcatiuni de transport pentru artilerie cavalerie (izvoarele
raguzane le numesc "parandarie", S. Columbeanu, navale Marea timpul lui
cel Mare, RdI, 1975, nr. 1, p. 84). Alte documente otomane le numesc at gemisi (coräbii
pentru cai) sub denumire mentionate de exemplu kanunnameaua pentru portul
Vidin mai sus n. 26), C. Imber, The navy of the Süleyman the Magnificent, p. 67.
30 Idem, op. p. 63.
Gülderen Yusuf, op. cit., p. 1793. V. 12 Numarah (978-979/1570-
1572), Ankara, 1996, doc. 209.
32 Ibidem.
6 Numarah defteri, doc.. 383 7 defteri, Ankara 1999,
doc. 2235.
www.digibuc.ro
56 Anca Popescu
ambarcatiuni cunoscute ca mijloace obisnuite pentru transportul mdrfurilor au fost

folosite ca ambarcatiuni de contra-atac extrem de eficiente impotriva cazacilor34. Pe de
parte, ambarcatiuni de (sefer kin) cum erau kayik i sunt atestate
cu transporturi civile35. Numitorul comun era constructia la
conditiile de navigatie fluviald, cu zone de sau Din aceast punct
de vedere este foarte elocvent faptul unele din tipurile de ambarcatiuni amintite erau
proprii nu numai navigatiei pe dar pe alte fluvii din aceeasi
(ex. pe Nipru, kayik; pe Arges, ayka; pe sau din alte
regiuni, (pe fluviile Piave Adige, care se Adriatica, se
sandal-u036.
S-a avansat ideea flotila a a fost de otomani ca
la preocupanta a atacurilor cazacilor37. Se poate accepta
doar avem vedere ca una din etapele existentei flotilei
otomane o de reorganizare). flota de pe precede
perioadei cazacilor aceastä regiune. Ca privinta navelor
ambarcatiunilor civile, flotila de la este mostenitoarea flotilelor
existente aici anterior cuceririi otomane. Despre din ambarcatiunile rapide, proprii
scopurilor militare, de la de Jos cu precizie fac parte din traditia
a fluviului. Nicetas Choniates pe bizantind stationa o
cu rapide (tahinautasas)38. Sandal-ul are un identificabil
epoca bizantind: ambarcatiunea cu sandalion, apartinind flotilei de
pescuit39. Bifunctionalismul civil-militar al unor ambarcatiuni nave o cale a
ambarcatiunilor de a fost adaptarea unor tipuri de nave traditionale
navigatiei pe a vechime nomenclatura greco-slavo-
maghiard) trebuie apreciabild. Nu trebuie uitat de asemenea de
provocarea din partea cazacilor, riveranii au trebuit
expeditiilor rusilor kieveni, care, secolul al IX-lea ajungeau cu monoxilele
("luntrile dintr-un singur trunchi") la Constantinopol, pe la
de slavo-varegd, evocate mai de stilul
zaporojene, au influentat la de Jos fondul local al traditiei monoxilelor a
vechime la epoca traco-getilor41.
Pentru ambarcatiunile utilizate diferite puncte sau sectoare ale cu
itin timp de cucerirea informatii care, nu sunt abundente,
V. Ostapchuk, op. cit., p. 49, n. 2 p. 59. kanun-ul se spune

ambarcatiunile numite donbaz, navrad sunt folosite de negustori pe Dunäre, BOA,
483, f. 23.
6 Numarali Mühimme (972/1564-1565), Ankara, 1995, doc. 356 516.
36 V. Ostapchuk, op. cit., p. 56; Aurora Ilies, op. cit.
V. Ostapchuk, op. cit., p. 59.
Hélne Ahrweiler, Byzance et la Mer, Paris, 1966, p. 228, n. 6. V. Al. Barnea,
Voies de communications au Bas-Danube aux - après J. C., EBPB, III,
Bucuresti, 1997, p. 36-37 (pentru abilitatea bizantinilor de a naviga pe
Hélne Ahrweiler, op. cit., p. 409-410.
Constantin Porfirogenetul, Carte de pentru Romanós, traducere de
Vasile Grecu, Bucuresti 1971, p. 18-20
41 S. Columbeanu, Aspecte istoriei navigatiei (din cele mai vechi timpuri
la tratatul de la Adrianopol,1829), Studii, t. 25, 1972, nr. 4, p. 722-723.
www.digibuc.ro
Flotila Dundrii otomane (sec. XVI) 157
sunt sugestive: cordbiile numite de Schiltberger "kocken", mentionate de acesta la

folosite scopuri comerciale; ambarcatiunile lui Vlad Dracul numite
"manocques" (monoxile) de flotila de Walerand de Wavrin pe
(1445); navele (naviculae) sau mari navis) pe care de
Hunedoara le-a opus lupta de la Belgrad (1456)42. Cronicarul otoman
Ibn-i Kemal pomeneste un kapudan al Chiliei (deci un comandant al flotei moldovenesti
de aici) capturat de de Silistra inceperii operatiunilor militare
otomane din anul 1484 pentru cucerirea celor ceati-porturi ale Moldovei43.
Ipoteza cucerirea porturilor otomanii au fructificat potentialul
naval local pentru organizarea propriei flote danubiane are o confirmare
Nomenclatura ambarcatiunilor civile militare de pe secolul al
XVI-lea putin, este predominant Tipologic, navele ambarcatiunile
care intrau componenta flotilei otomane de pe au fost mostenitoare ale
unei traditii nautice locale care se poate din antichitate in epoca
medievald timpurie. Traditie care sintetizeazd creatia autohtonilor influentele marinei
negustoresti mediteraneene (prin negustorii italieni sau catalani) ale marinei militare
romano-bizantine. Din punct de vedere tehnic este vorba de nave ambarcatiuni
specializate navigatia dar adaptate cabotajului maritim.
Vidin, Smederevo, Belgrad, Rusciuc, Nicopole erau locuri cunoscute pentru
constructia ambarcatiunilor destinate flotei otomane a Dundrii45. Este de remarcat
asemenea constructii navale, ca destinatie flota se executau nu numai pe
malurile acestui fluviu dar pe afluentii lui. se pe Drina)
Morava (de ex. la Osyek, Pojega)46. Intr-o din 1507, geograful Nicolaus
Germanus nota dreptul segmentului cuprins aproximativ Lom
"hic struit rex turcarum suas naves et post hoc in Danubium
Situatii ca acestea mai mult de conditiile de din perioada pregdtitoare
a unor campanii zona asemenea speciale construiau sau
trimiteau cordbiile necesare diferite alte navale din imperiu, de
42 despre , vol. I, editat de Maria Holban, Bucuresti, 1968,

p. 30 p. 86; N. Stoicescu, Istoria a poporului vol. H, Bucuresti 1986, p. 76;
C. C. Giurescu, Constructii navale Principatele secolele XVII-lea al XVIII-
lea, vol. Omagiu lui P. Constantinescu-lasi prilejul implinirii a 70 de ani, Bucuresti, 1965, p.
318.
N. Beldiceanu, La des marchandes de Kilia et de Cetatea par
Bayezid vol. Le monde ottoman des Balkans (1402-1566), Institutions, economie,
Variorum Reprints, Londra, 1976, p. 65. Despre flotele maritime fluviale ale principatelor
Cdrvunei, Tärii Românesti, Moldovei Transilvaniei S. Columbeanu, Aspecte ale istoriei
navigaliei p. 719-742 Idem, navale, p. 73-89; N. Stoicescu, Istoria
poporului vol. II, Bucuresti 1986, p. 75-76.
Denumirile ambarcatiunilor civile militare de pe secolul al XVI-lea sunt
dominant ne-otomane. Astfel avem termeni slavi: donbaz, navrad, ladya, çernik, maghiari:
nasad; korab; grecesti: sandalion; italieni: griparia(tc. igirbar).
Rosita Gradeva, War and peace along the Danube, p. 165.
Gülderen Yusuf, op. cit., p. 1786-1787.
M. Popescu-Spineni, istoria carograjlei la 1600, Bucuresti, 1938,
vol. II, harta nr. 37. pe cale domnului Petre Diaconu pentru mi-a semnalat
aceastä pentru alte aduse acestui articol.
www.digibuc.ro
158 Anca Popescu
de ex. Nikomedia sau Istanbul". Aceste mecanisme de campanie deschid

problema comandamentului flotilei
Asigurarea comunicatiilor pe inclusiv paza drumurilor terestre prin
patrule organizate de-a lungul malurilor, protectia u de atacurile
oricäror (harami) sunt obiective care curent poruncile sultanului
cadiii sancak-beg-ii din centrele dunärene". toate aceste cerinte a
luat flintä institutia Dunärii (Tuna Kapudanligi)50.
Uzunçar§ili, perioada urmdtoare cäderii Ungariei au avut o serie de
restructurdri organizarea statului otoman care s-a crearea Cäpitäniei
Dundrii5t. Aceasta se compunea din sectoare: de la värsarea la Vidin de
la Vidin la Buda. sector era condus de un capitan (kaptan, kapudan) care avea
subordinea lui trupe de La secolului al XVII-lea, conditiile
inaintärii spre a imperiului habsburgic detrimentul Portii otomane a
pierderii de care aceasta din a Ungariei centrale pacea de la Karlowitz din
1699), Cdpitänia se reorganizeazd ca Mare Cdpitänie a (Tuna
cuprinzind un singur sector, de la Belgrad la gurile Dundrii52. Arsenalul
(tersane_) principal functiona la Rusciuc care devine centru de al flotei
din urmä functie pare sä cu decenii datei
prezurnate pentru reorganizarea Un sicil din 1657 mentioneazä la
Rusciuc un kapudan-pa5v54. Un kapudan de Vidin este atestat la Date le sunt prea
putine pentru a preciza detaliile reorganizdrii Cdpitäniei secolul al XVII-lea.
Ar pute fi vorba de o fluctuatie a sediului kapudanhk-ului Dunärii sau de existenta unor
sub-structuri pe care nu le cunoa§tem.
Istoria kapudanhk-ului este departe de a necesitind cercetäri
ample sistematice. Trebuie semnalate, ca noutate importantä in privinta
inceputurilor acestei institutii, documentare care pärerea lui
Uzunçarili cu epoca Cdpitäniei mai vechi volum
cunoscut de Mühimme defteri, publicat integral de Halil Sahillioglu, este mentionat
anul 1544 un de (Tuna kapudani). Acestuia i se ordona colaboreze
48 Yusuf, op. cit., p. 1777-1779.

Shmuelevitz A., The Jews of the Ottoman Empire in late and the sixteenth
centuries, Leiden-Brill, 1984, p. 162. Defteri, vol. 12, doc. 1148.
Kapudan: termen italian adoptat de otomani, desemnInd pe comandantul flotei.
Kapudan-pasa sau kapudane-pasa sau kaptan-pasa se traduc prin amiral, New Redhouse,
Turkish-English Dictionary, Istanbul 1968. Elocvente sunt echivalentele latine din dictionarul lui
Meninski (Meninski Fr., Lexicon Arabico-Persico-Turcicum, Viena, 1780, vol. 3, p. 962):
kapudan: praefectus navis aut integrae classis; praefectura classis; kapudan-pasa:
architalassus, rei maritimae praefectus.
51 Uzuncarsili, op. cit., p. 403-404. V. M. Maxim, Documente privind kazaua
Giurgiului secolul al XVI-lea, vol. file de istorie, Bucuresti 1978, p. 190 (ca perioadä a
infiintärii Kapudanlik-ului Dunärii autorul considerd "ultimul pätrar al secolului XVI").
52 Uzuncarsili , cit.
Ibidem.
Rosita Gradeva, op. cit., p. 165.
Ibidem, p. 166.
www.digibuc.ro
beglerbegul de Buda pentru aducerea la indeplinire a poruncilor sultanului

asigurarea transportului la a unor materiale militare56.
Alte informatii din colectia defteri, relevate de C. Imber, aratä cä la
1560 beg-ul de Mohács a cenü aici a unei flote flota din Buda e
prea departe pentru a actiona la nevoie aceastä regiune. Kapudan-ul de la Mohács este
mentionat de un ordin din 1565 ceea ce aratä se curs cererii beg-ului de
Mohács, se poatä stabili cu exctitate la ce noua cdpitänie57.
regiunea se afla pe
Asadar Cdpitänia otomane a functionat ca o unitate de comandá
superioard acoperind un segment larg al Aceasta subordona unitätile mai mici
reprezentate de flotilele unor centre dunärene importante (de ex. Mohacs, cu
probabilitate Nicopole, a.). Este de relevat necesitäti similare de organizare au fdcut
ca institutia din secolul al XVI-lea, anumite perioade ale existentei sale,
ca o resuscitare a unei structuri bizantine: se in secolul al XI-lea exista un
comandament bizantin al in sectoare: thema Bulgariei (partea
occidentald a Dunärii de Jos) thema Paristrion-Paradunavon. Aceasta din era
condusä de un arhonte cu titlul de duce - katepan - al Paristrionului-Paradunavon59.
Organizarea Cdpitäniei otomane a a avut contextul de
reorganizare a imperiului interprinse de sultanul Süleyman Legiuitorul, a problemelor
de cazaci a necesitätilor de sustinere a campaniilor otomane spre
interiorul teritoriilor habsburgice. Cercetäri aprofundate vor aduce care
lipsesc deocamdatä datei exacte a aparitiei acestei institutii, a metamorfozelor
suferite, a relatiilor cu ceilalti mari comandanti militari din (beglerbeg-ul Budei
al Rumeliei, comandantii flotilelor de pe afluentii etc.), a corpurilor militare
regulate auxiliare subordonate, a titularilor Cdpitäniei otomane a etc.
De pregätirea flotilei Dunärii rdspundea - in fata sultanului sau a marelui vizir
nu a marelui amiral al flotei centrale - kapudan-ul dar, ca cazul flotei centrale,
conducerea operatiunilor militare pe timp de räzboi nu revenea automat acestuia ci unor
comandanti special numiti de sultan sau de marele-vizir60. Schematic, sultanul
plänuia o campanie regiunile occidentale ale (cum au fost asediul Belgardului
din anul 1521, din Ungaria 1526, asediul Vienei din 1529,
antihabsburgice din 1543 etc.) pregätirile pe aveau urmátoarele obiective:
construirea unui adecvat de de luptä de ambarcatiuni de transport
porturile afluentilor ei ale Negre; convocarea flotei citeva puncte
strategice ale Dunärii (Vidin, Semendria, Belgrad); construirea podurilor de dube peste
artileriei, a altor materiale de rázboi a proviziilor alimentare
(zahire): orasele situate de-a lungul se turnau tunurile, se adunau magazii
pesmeti, seu alte alimente; recrutarea echipajelor, cápitanilor de corabie a trupelor.
Material uman, contribuiau in primul sancak-urile situate de-a lungul dar
56 H. Sahillioglu, Top/cap H. 951-952 tarihli ve E-12321

defteri, Istanbul 2002, nr. 30 31.
Colin Imber, The navy, p. 62.
P. Diaconu, Les Petchénègues au Bas Danube, Bucuresti, 1970, p. 40-42;

Ahrweiler, op. cit., p. 140, n. 3 si p. 144.
Gülderen Yusuf, op. cit., p. 1783 1788.
www.digibuc.ro
160 Anca Popescu
erau trimise de asemenea ordine multor cadiate aflate regiunea Negre. La sfirsit,
sultanul desemna comandantul flotei pentru durata campaniei proiectatem.
Dunärea imperialä ca cea bizantina, a avut o importantä functie
strategic& Stäpânirea Dunärii asigura otomanilor dominatia in Peninsula
Constantinopolului constituia un suport logistic al inaintärii spre centru
Europei62. De aceea sultanii otomani au acordat organizdrii militare a
frontierei Sistemul imperial otoman de control al cursului fluviului a
reeditat multe privinte pe cel roman bizantin. Cingätorii de de pe malul
drept, capetelor de pod pe malul flotei de coräbii usoare (classis) a din
perioada romano-bizantinä63 le-au corespuns imperiale de pe
malul banda de teritoriu a "raialelor" de pe malul sting nu ultimul
flotila kapudanhk-ului
THE FLOTILLA OF THE OTTOMAN DANUBE

IN THE SIXTEENTH CENTURY
Abstract
The fleet of the Ottoman Danube was created with a view to defending the
border, as an instrument for conquests in the Central Europe and for commercial
purposes. It was independent of the Central fleet. The ships belonging to it can be
divided into two categories: the ones, specific to the Danube and used by the inhabitants
living on both shores of the river many centuries before the Ottoman conquest (nasad,
navrad, çernik, ladya, the ones used by the Ottomans in the fleet from the Black
Sea and the Eastern Mediterranean Sea kayik, The head-quarters of the
Danubian squadron has been better known since Süleyman's reign and Buda's conquest
(1541). It is in 1544 when the oldest official documents mention the Danubian Admiral
(Tuna kapudanhk) and Admiralty (Tuna with two sectors: from Vidin to
Blegrade and from Belgrade to the Danube Delta. We can notice its similarity to the
Romano-Byzantine organization of the Danubian fleet.
Toate detaliile acestui "mecanism de articolul citat al lui Gülderen Yusuf.

62
N. lorga, Les anciens Balkaniques et la Rome byzantine in vol. Etudes byzantines,
Bucure§ti, 1940, I, p. 74:
63
Idem, Chestiunea p. 26-27 p. 60-61.
64 A. Velkov, E. Radushev, S. Dimitrov, Ottoman Garrison on the Middle Danube.
Based on Austrian National Library, 1549-1550, Budapesta, 1996.
www.digibuc.ro
ALCUNE CONSIDERAZIOM CONCERNENTI UNA DI
ALESSANDRO AL MERCANTE CRETESE
SERVO, CON PARTICOLARE RIGUARDO ALLE
IMPLICAZIOM DI POLITICO ED ECONOMICO
NEI PRINCIPATI ROMENI
CRISTIAN LUCA
Agli inizi della seconda Cinquecento i traffici mercantili fra Venezia e

Levante, pur incontrando alcune dovute all'intransigenza delle provinciali della
Porta, erano ancora notevolmente attivi. I mercanti della Serenissima, dovevano condurre i
loro affari questa area rispettando le condizioni stabilite dall'Impero Ottomano, quale
accuratamente l'ingresso delle navi straniere nel Mar Nero, e limitava secondo propri
interessi passaggio attraverso gli stretti verso gli empori dell'interno. sistema doganale
ottomano, nei porti e nell'entroterra, cercava ovviamente di raccogliere maggior frutto
dall'attività mercantile, ma l'importazione di determinati prodotti, di importanza strategica per la
politica ed estera della non veniva ai occidentalil, e veneziani in
particolare, salvo nei casi cui le ottenuto l'autorizzazione di proseguire oltre
Costantinopoli verso i porti commerciali del Mar Nero. trasporto navale delle merci, abbassando
i e aumentando i guadagni, rendeva proficuo commercio a lunga distanza,
ma il totale controllo ottomano del Mar annullava la di navigazione dei vascelli
e demandava al mercato costantinopolitano molo privilegiato di intermediario negli
scambi commerciali tra Occidente e Levante.
dei rapporti scambio delle merci, i Principati Romeni nel
Medioevo e in si collocavano, per la consistenza e l'orientamento delle low
relazioni alla periferia dell'economia mercantile europea. L'esportazione prodotti
tipici della soprattutto materie prime e prodotti dell'allevamento, bovino e ovino,
seguiva due direzioni principal verso sud, attraverso la Penisola Balcanica sul mercato
costantinopolitano, raggiungendo attraverso la Dalmazia anche la Penisola italiana, e verso nord-
ovest, direzione di alcuni mercati dell'Europa centrale e occidentale. L'ascesa di Alessandro
LApuneanu (1552-1561, 1564-1568), illegittimo Bogdan 1112, al trono moldavo lo
delle nuovo principe, che aveva alle spalle una breve esperienza di
Maurice Aymand, Venise, et le commerce blé seconde moitié

Parioi 1966, p. 95, p. 125.
Constantin Rezachevici, Cronologia a domnilor din Tara Moldova, a.
1324-1881, vol. Secolele Bucarest 2001, pp. 615-616.
www.digibuc.ro
162 Cristian Luca
funzionario amministrazione centrale paese, e che era reduce da lunghi periodi di esilio in
Polonia3, aveva compreso che commercio di prodotti assai richiesti sui mercati occidentali
poteva riempire le casse dello Stato, ed aumentare anche la fortuna personale, mettendolo cosi al
riparo dai problemi che potevano insorgere con la Porta. Questi favori cosi l'incremento dei
rapporti commerciali con la Repubblica di Venezia, la quale mostrava assai interesse per
l'importazione di alcune merci: soprattutto bovini e, in casi particolari, anche granaglie.
forte incremento dato dal principe di bestiame verso i mercati
dell'Europa centrale e occidentale raggiunse vette monopolistiche, che dimostra quanto
proficuo commerciare in merci di cui la Moldavia aveva grande disponibilità Nel tali
Alessandro si avvalse della collaborazione di alcuni facoltosi mercanti, sudditi
veneziani o polacchi, tra i quali spiccano le figure dei cretesi Costantino e di suo
cognato, Leonin Servo5. La tra i due e Giovanni Despota voivoda, durante
breve periodo in cui quest'ultimo trono del principato di Moldavia (1561-1563), chiaro
dell'esistenza di di divergenti sulla gestione del commercio con
viceversa i due cretesi collaborarono attivamente Alessandro Upusneanu allo
dei traffici, mentre nuovo principe, dall'inizio, intese amministrare a suo modo tale
di denaro, rinunciando alla collaborazione di chiunque intrattenesse rapporti col suo
avversario nella conquista del trono.
Nel 1559 si avviarono i primi contatti fra gli inviati di Alessandro Upusneanu e
bailaggio veneto Costantinopoli, trattare l'invio bovini nella
fine lagunare attraverso
la Dalmazia6. Come di bailo Marino Cava lli, avendo anche funzioni effettive di
della Repubblica veneta nella capitale della Porta, si del e, nel novembre
del 1559, il doge del fatto che la merce moldava interessava alcuni italiani,
a smistarla sui mercati tedeschi e su quelli della Penisola italiana, ma il principe
non volle autorizzare l'esportazione, senza aver una ufficiale dalla
Si veda lo studio monogratico recente sull'argomento: Gheorghe Pung, Tara Moldovei in

vremea Alexandru Iassi 1994, 38 e seqq.
Archivio di Stato di Venezia (d'ora in poi citato ASV), Capi Consiglio X. Lettere di
ambasciatori. Costantinopoli, 1563-1570, b. [busta] 3, cc. 21-22; Nicolae lorga, Relatiile
comerciale ale Terilor cu Lembergul, Bucarest 1900, p. 41, p. 52, pp. 59-61; Andrei Pippidi,
Esquisse pour le portrait d'un homme d'affaires crétois du XVI in Idem, Hommes et idées du Sud-
Est européen l'aube moderne, Bucarest-Parigi 1980, pp. 125-131.
ASV, Capi Consiglio Lettere di ambasciatori. Costantinopoli, 1563-1570, b. 3, cc.
48 a, c. 50; ASV, Capi Consiglio dei Parti Secrete, reg. 8, cc. Vladimir Lamansky,
Secrets Venise. Documents, extraits, notices et a éclaircir les rapports de la
Seigneurie avec les Grecs, les Slaves et la Porte Ottomane a la du XV et au XVI S.
Pietroburgo 1884, doc. 16, pp. 071-073, doc. 18, pp. 074-075; N. op. cit., p. 49, p. 64; Idem,
Bucarest 1972, p. 45; Christiane Villain-Gandossi, Vettore
Bragadin, baile Constantinople (12 juillet 1564-15 juin 1566), in Turcica. Revue d'études turques",
1978, Annexe 9, pp. 103-104; A. Pippidi, op. cit., p. 126 e nota 7; C. Villain-Gandossi, Les
in Eadem, La Méditerranée aux XII-XVI Relations maritimes,
diplomatiques et commerciales, Londra 1983, Annexe 9, pp. 103-104.
Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei vol. I,
Bucarest 1929, doc. 216, p. 170; op. cit., p. 80.
www.digibuc.ro
Alcune considerazioni concernenti una lettera di Alessandro 163
Serenissima2. Forse perché la trattativa non si arenasse e si vincesse l'indecisione veneziana,

principe moldavo inviö nella di S. Marco alcuni regali, tra cui un certo numero di pecore,
portate da suoi nel maggio 15608. lo stesso anno si a Venezia il mercante
Giuseppe de' Francisci, probabilmente un intermediario di Alessandro Läpusneanu, che doveva
favorire, la primavera 1561, l'attuazione del negoziato8. le relazioni epistolariw tra
doge ed principe moldavo, di della retorica del tempo, dovevano ufficializzare l'inizio di
quegli scambi commerciali che, neppure giugno 1561 erano avviati. Le vicende
successive, che videro nella difesa trono, ambito dal pretendente
greco Jacobo Basilikos Despota, di fede protestante, distolsero moldavo dalle trattative
con ma della strada aperta Alessandro seppe approfittare suo
avversario", che sped in Italia un carico di bovini nell'estate del 156312.
Nel quadro qui delineato e riguardante sia i rapporti Venezia, avviati da
Alessandro Läpusneanu, bailaggio di Costantinopoli, sia le successive dispute per il
principato che opposero a Despota, va anche un altro personaggio, e
Michele dragomanno della rappresentanza diplomatica veneta presso la Porta, il quale
era interessato alla raccolta di informazioni anche sulla situazione della in quanto spia
degli Asburgo. emovi613, prima di scoperto dai veneziani, nelle lettere spedite
segretamente imperatore tramite Zaccaria Dolfin, patrizio vescovo Lesina e nunzio
pontificio a Vienna, ebbe modo riferire non poche notizie sulla Valacchia e sulla Moldavia. E
sono soprattutto le manovre di Giovanni Despota voivoda a catturare l'attenzione del dragomanno,
poco che egli fosse smascherato bailo, messo sull'avviso dal Consiglio dei Dieci.
Cosi, nella lettera spedita Costantinopoli 3 marzo 1563, il emovie accennava al passaggio
Eudoxiu di Hurmuzaki (a cura di), Documente privitoare la romanilor, vol. VIII,

Bucarest 1894, doc. CXVI, p. 87; Gh. op. cit., p. 80.
8 A. Veress, Documente cit., vol. I, doc. 221-222, p. 173; Gh. op. cit., p. 80; A. Pippidi,
Paesi Romeni e Nuove testimonianze, in dell'Istituto Romeno di Cultura e Ricerca
Umanistica Venezia", no. 1, 1999, 29 e nota 33.
E. di Hurmuzaki (a cura di), Documente cit., vol. VIII, doc. pp. 88-89; Gh. Pungä, op.
cit., p. 80.
Constantin Esarcu, Documente istorice descoperite arhivele Italiei, Bucarest 1878, p. 14;
ducale Alexandru in XIX, no. 1-3, 1933, pp. 36-39; Gh.
op. cit., p. 80.
p. 75; A. Pippidi, Romeni p. 29.
12 A. Veress, Documente cit., vol. 1, p. 245; Gh. op. cit., p. 80.
ASV, Capi del Consiglio dei X. Lettere di Costantinopoli, 1563-1570, b. 3, c. 3,
cc. nn. [carte non numerate], 18 marzo 1563; V. Lamansky, op. cit., doc. XLVIII, pp. 70-73, doc. XVIII, p.
460; A. Veress, Documente cit., vol. L doc. 315, pp. 259-260; Josef ontar, Michael ernovie,
Geheimagent Ferdinands und Maximilians und seine Berichterstattung, in Mitteilungen der
Österreichischen Staatsarchiv", XXIV, 1971, pp. 169-222; Giovanni K. Hassiotis, Venezia e i domini
veneziani tramite di sui Turchi per gli Spagnoli nel secolo XW, in centro di
mediazione tra Oriente e Occidente (secoli XV-XVI). Aspetti e problemi, vol. I, a cura di Hans-Georg Beck,
Manoussos Manoussacas, Agostino Pertusi, 1977, p. 135, nota 57; A. Pippidi, drogmans
de Constantinople au siécle, in Idem, Hommes et p. 136; Michel Lesure, Michel ernovie
secretus» Constantinople (1556-1563), in Turcica. Revue d'études turques", XV, 1983, pp.
127-154; Paolo Preto, servizi segreti di Venezia, edizione, Milano 1999, p. 113, p. 334.
www.digibuc.ro
164 Cristi an Luca
Valacchia del protestante Wolfgang quale, giunto in Moldavia, venne imprigionato

e quindi spedito nella capitale ottomana per Despota; la lettera, inoltre, riferisce in breve
dei rapport intercorsi tra Despota voivoda principe valacco Pietro il Giovane (1559-1568):
[...] Valacco ha dato ogni favor a quel Sraiber, che dovesse andar al Despota, senza haver
avvisato a questa Porta; li ambasciatori hanno risposto che quello veniva per le cose della fede, et non
per disse, come sapete Voi, che venendo lui mandato dalli inimici del Signor che
pretesto della fede ne venisse a macchinar altre cose, per il che si vede che Despota si ha portato
fedelmente del Valacco, per haver mandato detto homo qui, il qual povero posto alla cadena dove
si cristiani persone condennati al remo; che Signor Turco mandar uno
chiaus al Valacco che renda al Despota altri luoghi che tiene et che sono della jiurisditione della
Moldavia, anchora non partito questo"I5.
Ma il emovie non era il solo ad occuparsi, nelle sue lettere, di Basilikos,

quale, di principe di si faceva chiamare Giovanni Eraclide Despota.
L'avventuriero greco, di fede protestante, che, per breve tempo, privô Alessandro Upusneanu del
trono moldavo, incuriosi anche Daniele Barbarigo, bailo a Costantinopoli. diplomatico
veneziano, un lungo dispaccio, per aspetti oscuro, che ai Capi Consiglio dei
Dieci, notizie poco affidabili informazioni di cui aveva perfetta conoscenza,
le seguenti notizie i viaggi di un religioso, ritenuto un di fiducia
Despota che, poco, seguito ad una rivolta era stato detronizzato16:
Illustrissimi et Eccellentissimi Signori

in Mengredia calogiero ciprioto che hora non li so il nome, et alloggiö in casa de
Costantino Francopulo Zanthe, abitante in quel loco, per esser salito di et ragionando insieme
li disse della desgratia et calogiero disse: io ti ancor fatti miei in confessione, et
se vuoi venir ad essi in Bogdania dal non haverai spesa altra, soggiungendo era ditto
in Corte di Sua Cesarea Maestà, et fu a chiamar con consentimento di
doi altri delli primi di Cipro, deli quali non disse nome, et venne quattro anni nascostamente,
dicendo esser nipote de Re Zaco, et andö in casa del ditto Hercules, che farlo Re, et lo
consigliavano ad andar senza pompa per non si discoverzer, et perché non li pareva di dar quello
Maria Holban, En marge de la croisade protestante du groupe de Urach pour la de

l'évangile dans les nationales Sud-Est européen: l'épisode Schreiber, in RESEE, n. s.,
no. 1-2, 1964, pp. 127-152 ; Adina Berciu-DrAghicescu, domnie Moldova:
Bucarest 1980, pp. 76-79; Manfred Jakob Basilikos Heraldides (Despot Fürst der Moldau
1561-1563, und die Habsburger, in Mitteilungen Instituts Osterreichische Geschichtsforschung",
100, no. 1-4, 1992, p. 326; A. Pippidi, bizantina secolele
edizione, e Bucarest 2001, pp. 254-255.
ASV, Capi Consiglio dei Lettere di ambasciatori. Costantinopoli, 1563-1570, b. 3, c.
3.; in un'altra lettera, spedita da Costantinopoli il 18 marzo 1563, e che contiene senz'altro informazioni
ricavate da varie fonti in loco e dagli avvisi confidenziali al bailaggio veneto, aggiunge
nuovi elementi: [...] venuta nova come Dimitrasco [Demetrio Wigniowiecki] insieme Lasco
[Alberto Laski] si vegniva da Polonia danni del Despot, la qual ditto Despot ha
agiuto al Signor Turco et gli hanno dato 4 sanzachi che, se vero, debbano prestar aiuto. [...] andö
Chiaus con lettere Signor Turco, et Bassà, al Despota Voivoda, et subito debba restituir [il
Valacco] Moldavo loci che tien, et che ciö faccia senza fallo, non so quello che Cfr.
Ibidem, b. 3, cc. ad datum.
Rezachevici, Cronologia cit., vol. I, pp. 663-668.
www.digibuc.ro
Alcune considerazioni concernenti una lettera di 165
[che] desideravano, lo consigliarono a in Caramania et aspettarli, et zonti lui calogiero in

et a darli in nome venisse qui, che lo avvisariano quello che a et in
Caramania faceva il medico, dopo andô in Soria, et Aleppo, et venne qui et in
a far intendere dove l'era, et che aspettava l'ordine suo, dando al ditto calogiero ducati 700, con ordine
che non lo trovando qui l'andasse a trovano Moscovia, et in con
ditti, et li dettero do lettere sigillati in piombo, con gran et venne qui, et non trovando
Moscovia, et non l'havendo trovato per molti paesi, et giunse Mengredia, et in casa del
ditto Costantin, et li disse che in man uno greco da Messer Zorzi ducati
500, et il resto mocenigi, do coppe, una et una d'arzento, do simitare simili, mezzo
et d'arzento, una mazza ferrada d'oro con il manego de lion como, et uno lion como, et altre
che prometteva a ditto Costantin, che sol voleva servirlo et andar con lui Bogdania, et
commission a Tommaso Ferraris, patron et parcenevole navilio, per tutto, et
pagar ducati 25 li suoi debiti, et tutti doi montarono naviglio, et essendo per strada doi giannizzari,
che erano compagnia sopra il ditto navilio, havendo inteso questi pensarono che avessero
et lo mesero fern, grandissima fuga et dicea voler presto gittarsi acqua, che
venir qui, subito decapitato, et fece tanto de Tommaso presto pregö gianizzari a
con donarli uno calor, avendo promesso Costantin di sattisfar Tommaso '1 calogiero
mancasse, et liberato ferri dismontar alla volta Caffa, et Costantin fece animo
insieme con Tommaso venisse longo, essendo lo et come
homo Despota commesso suo non lo patir, et cosi venero qui 19, qual non si lassava
veder né meno ho potuto dove el non di provverar di haver
le lettere, et intender chi erano quelli compagni che non Li so il nome, et subito avviso a
Vostre Signorie Eccellentissime, et che fusse morto quel Giacomo che predicava in
Cipro, intesi, ma non con fondamento, de uno calogiero che portava lettere ditto cattolico dal
haveva amicitia con Alessandro Candito, che stanzia qui, avendomi
detto all'hora ditto che lo aspettava essendo alle 25 a dirmi
che uno suo che di Fiandra aveva condotto Bogdania, era sta[to] ammazzato dal
Signor di Bogdania nuovo, et che havevano tolto 7.000, richiedendomi per
tener uno commento da bon proposito in base di dimandarli mai quel
calogiero, e per veder poteva Mengredia, disse haver inteso che
ma non ancor et nel ragionamento suo che in cosa,
avendomi ditto haver havuto lettere dal ditto Messer Giacomo, et invitato il calogiero Bogdania
in compagnia di peroto, che fu morto da Signor novo et non saper suo nome, et
haver scritto do sol el Despota in di questo calogiero; intender qualche cosa
con fondamento con far saper a Vostre Signorie Havendo il passato mandato alle Vostre
Eccellentissime Signorie le et in prosontion usata dinanti di me Leonin
Servo di Candia, et ultimamente una ch'el present, la par che li habbi
negato, la che havea col Despoto Constantin suo cognado,
defenderlo inanti Magnifico Li mando la inclusa lui,
per la Vostre Eccellentissime Signorie vederanno, ho Truciman et che io
persona Magnifico l'ho favorito, et difeso, questo non faccio non per
presentarLi tutto, et farLi conoscer che quando ho Magnifico
solamente stato la causa et rispetti che mie Li ho 7.
in turco: tercUman, vale a dire interprete.

ASV, Capi del Consiglio dei X. Lettere di ambasciatori. Costantinopoli, 1563-1570, b. 3, cc.
21-22, 29 settembre 1563; recentemente abbiamo questo documento, pubblicando solo
alcune informazioni, quelle attinenti ad un argomento limitato di ricerca, Cfr. Cristian
occidentali sull'atteggiamento politico di alcuni principi dei Paesi Romeni nei secoli e XVII, in
Quademi della Casa Romena di Venezia" (numero tematico: Occidente-Oriente. influenze,
image de l'autre), 2002, pp. 106-107, 16.
www.digibuc.ro
166 Cristi an Luca
Evidentemente mancato consenso tra bailo, lo scrivente della lettera, ed mercante

Leonin Servo da Candia, a quest' ultimo di chiedere al Gran Visir ottomano risarcimento
per i danni patiti da Costantino Corniact, socio e parente mercante cretese, per colpa di
Giovanni Despota voivoda; l'ex principe di Moldavia aveva giustiziato Michele Corniact, fratello
di Costantino, per sottrargli 60.000 ducati d'oro, frutto degli affari che facoltoso mercante
conduceva in Moldavia e Polonia18. Tuttavia i disaccordi tra e Leonin Servo non
durarono a lungo, infatti, nell'estate dell' anno successivo, 1564, mercante, insieme col nuovo
bailo, Vettore Bragadin, trattava per dagli Ottomani l'autorizzazione ad importar grano a
Venezia Levante. di Alessandro Upusneanu sul trono spinse cretese ad avviare
simili negoziati anche in dove avvalersi degli ottimi rapporti che aveva col
principe stesso.
Tale episodio riguardante tentativo veneziano d'importare grano dalla non
a tutt'oggi sufficientemente documentato, trascurato dalla storiografia
cosi come da quella italiana. Le ragioni cui Venezia indotta a grano nelle
terre romene si iscrivono nella difficile congiuntura economica che colpi la Serenissima nel 1564.
Venezia visse, in quell'anno, una serie di naturali19 che compromisero raccolto, e che
costrinsero le a valutare ogni che consentisse l'importazione di tale merce ad un
prezzo conveniente la Repubblica S. La del cretese Leonin
Servo, suddito veneto, in un dispaccio che bailo a Venezia, 16 luglio 1564,
nella s'impegnava ad organizzare l'importazione grano dalla
rispondeva dunque alle immediate approvvigionamento alimentare della Serenissima.
Consiglio dei Dieci accolse la di Leonin Servo, cui si associö, probabilmente, anche
Costantino Comiact, per il raggiungimento di un accordo con il principe moldavo. I magistrati
veneti chiedevano che alcune condizioni vincolanti nell'acquisto
della merce. Cosi, il 17 agosto 1564, scrivendo bailo Bragadin, i Dieci insistevano su
alcuni punti, innanzitutto sul fatto che grano dovesse essere di ottima quindi che la merce
fosse trasportata rapidamente le navi fino a Costantinopoli, donde proseguisse quanto
celermente alla volta della e infine che contratto si esclusivamente anno
21.
Naturalmente le disposizioni dei magistrati veneti erano precise anche sul prezzo
acquisto, e fissavano oltre cretese non doveva spingersi.
Cosi Consiglio dei Dieci nella al Bragadin:
18
A. Pippidi, Esquisse pour le portrait cit., p. 127.
15 luglio 1564, Consiglio dei Dieci avvisava bailo che, a delle alluvioni avvenute
sulla terraferma, si cercava di procurare grano anche da Con, Zante e Creta, donde si poteva
importare solo una scarsa di merce, poiché anche i presidi militari veneti stanziati nelle isole
dovevano essere regolarmente di provviste alimentari, Cfr. Capi Consiglio dei X. Parti
Secrete, 8, cc.
M. Ayrnard, op. cit., p. 136.
21 ASV, Capi Consiglio dei Parti Secrete, reg. 8, cc. abbiamo cercato tracce della
stessa vicenda l'Archivio di Stato di Venezia, nei appartenenti al fondo Archivio proprio
Costantinopoli, purtroppo, le lacune, nel materiale cinquecentesco, riguardano gli anni in cui
si svolsero tali negoziati. per il periodo del bailaggio di Vettore Bragadin, non si conservata la
relazione conclusiva che doveva essere presentata nella citt lagunare al rientro dalla missione svolta a
Costantinopoh, Cfr. Maria Pia Pedani-Fabris, Elenco degli inviati diplomatici veneziani presso i sovrani
ottomani, Venezia 2000, p. 26.
www.digibuc.ro
Alcune considerazioni una lettera Alessandro 167
Delle lettere Vostre de 16 passato havernmo inteso quel tanto che Vi occorso a notitia
nostra intorno discorso partito de grani fattoVi dal fedel nostro Leonin Servo dalla Canea [...].
Quanto poi alla sostanza et conclusione di esso partito, Vi dicemmo che non Noi le spese, che
possono succeder dalle biade di si come saranno benissimo note a Voi, che siete sopra luogo, ci
risolviamo dirVi, in somma, che quando essi grani non siano costame, sin a questa nostra
Citt, di diese22 in circa lo veneziano, compreso etiam il delle navij, che di
condurranno a Venezia, et la tratta la quale sia data all' fllustrissimo Signor Alessandro, siamo
che si operi et attendi a questa impresa, quando si dovesse trapassar questo precio de
diese in circa, non intendiamo che se ne parli altramente"24.
mercante cretese, spesso nominato nelle lettere il oppure il

nostro"25 , era di sopra di ogni sospetto, e i legami che egli vantava, sia in Moldavia,
come in Polonia e a Costantinopoli, dov'era residente da anni, divennero un requisito
ugualmente importante quando i Dieci decisero di affidare a lui, in collaborazione con il
bailo, l'incarico di procurar grano in Moldavia. Nel caso in cui fosse disponibile la di
merce richiesta dai veneziani, problema grande era quello di riuscire ad ottenere dagli
Ottomani26 permesso di passare attraverso stretti, con le galee che, probabilmente, dovevano
caricare grano nel porto di Galati, oppure nei porti delle ex colonie italiane Mar Nero. Non si
escludeva neppure l'eventualità, sorta alle proposte fatte dai locali, di importare
dalla Transilvania, alle mandrie bovini, grano necessario alla Nel
frattempo, mentre a Costantinopoli negoziava bailo Bragadin, nelle terre moldave si
recavano, con un incarico altrettanto preciso, gli di Leonin Servo. Gli sforzi del mercante
cretese, risultarono inefficaci, poiché nello stesso anno, 1564, a causa delle razzie dei Tartafi
e dello scarso raccolto, anche la Moldavia era andata incontro ad una grave carestia. una
del principe Alessandro che chiarisce, senza dubbio, i motivi per cui
la missione Leonin Servo falli nel avviare, almeno temporaneamente,
l'importazione di grano dalla
La originale, in slavo, che Alessandro al suddetto mercante,
fu consegnata, il 19 dicembre 1564, nelle mani destinatario, a Costantinopoli, da un inviato
fidatissimo del principe, Matteo CrAciun28, gran ciambellano quale probabilmente, nel
suo viaggio verso la capitale ottomana, accompagnò un messaggero Leonin Servo che tornava
dalla Moldavia. lettera, importante documento principe giustifica la sua
temporanea indisponibilità a soddisfare le mercato veneto, fu consegnata, a sua volta,
Leonin al bailo Bragadin, e quest'ultimo venne allegata ad uno dei dispacci ordinari che egli
Consiglio dei Dieci, 1565. 11 dispaccio Bragadin, conservato presso
22 Questo era, in quel periodo, prezzo corrente di vendita grano, Cfr. M. Aymard, op. cit., p.
110.
23 Staio: misura di veneziana, equipollente a due mezzani=83,317200 litri, Cfr. Angelo
Martini, Manua le di metrologia ossia misure, pesi e monete in uso e anticamente presso tutti i
popoli, Roma 1976, p. 818.
Capi Consiglio X. Parti Secrete, reg. 8, cc.
V. Lamansky, op. cit., doc. 16, pp. 071-073, doc. 18, pp. 074-075.
26 Anche sul mercato costantinopolitano vi erano scarse quantit di grano, ed naturale che la
Porta stessa avrebbe importato quanto disponibile di questa merce dai Principati Romeni, Cfr. M. Aymard,
op. cit., p. 137.
ASV, Consiglio dei X. Parti Secrete, 11, cc. nn., novembre 1564.
28
Gh. Pungä, op. 72, p. 82, p. 112, p. 114, pp. 134-135.
www.digibuc.ro
168 Cristian Luca
l'Archivio di Stato di Venezia in originale29, per cifrato, ed in una copia3° contemporanea

col testo decifrato, fu pubblicato, privo della lettera in slavo Läpu§neanu, senza per suscitare
l'interesse degli studiosi31. Riproponendo testo del suddetto dispaccio, pubblicato, ma per
molti aspetti sconosciuto alla romena, la copia cinquecentesca, nella quale
segretario dei Dieci ha inserito solo alcune variazioni rispetto all' originale cifrato.
Dunque, 1'8 gennaio 1565, il bailo veneto di Costantinopoli informava i magistrati veneti sulle
riguardanti la vicenda del grano moldavo:
È messo che Messer Leonin Servo Moldavia, con la risposta di suo nipote,
quanto egli scrisse per partito di formenti per quella solita [Venezia], il quale
avviso, et per li molti danni che sono fatti da Tartan quelle paese era cosi esausto, et
specialmente la degli molini, et per l'anno presente non si poteva far disegno di cavame una
minima quantita, ma che per un anno si a qualche cosa; fra tanto egli tutte
quelle informationi che saranno in proposito, et tutto avviso ad esso Messer Leonin, quale
poi andar a concluder con quel Signor quanto di maggior vantaggio della Vostra. Ha
et havuta una lettera del Signor Alessandro, mando con questa mia presente, e in lingua bogdana
non qui persona confidente da poterla far interpretar, la mando a Vostre Eccellentissime
Signorie a che de h la possino farla tradur et veder quanto in essa si contiene; quello mezzo non si
mandar frumento in quella Citta, come desiderio mio, la carestia
che de qui32 vi si aggionge le molte che si fanno et
[ottomana], che non lasciano che ella ardisca dimandar tratti di frumenti
Questo dispaccio, quindi, rivela modo in cui bailo fu informato sui negoziati attivati
Leonin Servo, cui a Costantinopoli essersi incontrato Moldavia col
nipote stesso cretese. Facendo rapporto a Bragadin sull'andamento delle
con principe messo che Messer Leonin Servo in Moldavia"
le ragioni cui era fallito di grano dal principato romeno. Alle spiegazioni
fornite chi si recato personalmente Moldavia, si aggiunsero ovviamente le informazioni
che bailo trasse dai suoi colloqui Leonin Servo. Probabilmente durante qualcuno di
mercante al diplomatico veneziano la lettera in slavo.
La lettera originale, indirizzata Alessandro al mercante Leonin Servo, fu
tradotta nella di S. Marco dal dragomanno Nicolö Cambini, quale, stando alla sua
traduzione, alquanto libera, mostra un discreto livello di conoscenza dello slavo che, allora, si
usava nella Cancelleria del moldavo. La lettera del principe Moldavia appare concisa,
ma lascia intravedere una nei riguardi del mercante cretese. Tuttavia un fatto
29 ASV, Capi Consiglio dei X. Lettere di ambasciatori. Costantinopoli, 1563-1570, b. 3, c.

48; stato decifrato e pubblicato da C. Villain-Gandossi, Les dépéches cit., in Turcica.
Revue d'études turques", 1978, Annexe 9, pp. 103-104; Eadem, La Méditerranée
cit., Annexe 9, pp. 103-104.
ASV, Capi Consiglio dei X. Lettere di ambasciatori. Costantinopoli, 1563-1570, b. 3, c.
48 a.
Tale fu comunque citata da A. Pippidi, Esquisse pour le portrait p. 126,
nota 7.
32
M. Aymard, op. cit., p. 137.
Accenna ai preparativi militari che 'assedio di si veda in tal
p. 125.
ASV, Capi Consiglio dei X. di ambasciatori. Costantinopoli, 1563-1570, b. 3,
48 a.
www.digibuc.ro
Alcune considerazioni una lettera Alessandro 169
appare strano. Anche se conosceva greco, italiano e, in parte, mrco e slavo, evidente
che non fu in grado di tradurre lettera o comunque di riferirne al bailo veneto
l'intero contenuto. Altrimenti non si spiegherebbe perché, a detta bailo, in mancanza di
persona confidente da poterla far diplomatico non altra soluzione che quella
di allegare l'originale al dispaccio da inviare a Venezia.
L'originale slavo, che riteniamo a tutt'oggi inedito, redatto in una calligrafia accurata e
ben leggibile. Sul verso si nota appena l'impronta in cera rossa di un piccolo sigillo. La lettera,
carta semplice, stata ripiegata, e sul verso sono stati scritti nome e l'indirizzo del destinatario.
testo della lettera il seguente:
t
MICT
epe
WhCH W C'hM
II MA
C'hM
[A terga] [aggiunta di un'altra

mano, probabilmente di Leonin Servo stesso:] Ricevuta con Crecuni postelnico, sotto li
dicembre [1564], dove mi response per li lo Illustrissimo Signor Alessandro Voivoda"35.
Ibidem, c. 51; la traduzione italiana, da noi eseguita, la seguente: t Alessandro voivoda,

per grazia di Dio, principe di Moldavia. Scrive all'amico della mia signoria, Signor laloni [Leonin] da
Costantinopoli; sappia Sua Signoria, per quanto riguarda la lettera inviatami, che noi L'abbiamo ben
compresa; quanto al grano che Ella mi chiede di vendere, e di inviarLe, siamo senz'altro favorevoli ad
intraprendere rapporti commerciali con quei di Venezia e coll'onesto bailo. Cosa che volentieri
avremmo fatto, accontentare quei Stimatissimi, se, nel frattempo, non fossero i mulini e
grano, di cui rimasta una certa quantia solo nella Bassa cui non ne abbiamo al momento
da inviarLe. Come in passato, abbiamo cercato di reperire alcuni buoi i nostri affari. Questo tutto
ciö che abbiamo da dirti, saluti. Amen. Scritto a nel novembre 3° giorno"; la
traduzione in romeno la seguente: t Eu, Alexandru voievod, din mila lui Dumnezeu, domn
Moldovei. Scrie domnia mea prietenului domniei mele, jupan de Tarigrad, despre aceasta
donmia ta, pentru cartea pe care mi-ai trimis, bine am rugându-mA pentru grâul am de
vânzare, trimitem acolo, facem acei domni din
cinstitul bail. Ci bine cu bucurie vom pentru acei cinstiti Ci, in acea morile
au ars grâu este de Jos, de nu avem unde trimite acum. Ca mai vreme, am cercetat
pentru rândul boilor. Aceasta de Amin. Scris noiembrie 3 zile, [1564].
Prietenului dornniei mele, jupan laloni de la Tarigrad; de o altA mAnA,
probabil chiar de cAtre Leonin Servo:] prin [intermediul] Crecuni postelnicul, la 19
decembrie [1564], aspunse, ceea ce priveste grânele, Ilustrul Domn Voievod",
trascrizione e traduzione del testo slavo a cura Paul Korea, revisione trascrizione e della traduzione
a cura di Marcel-Dumitni
www.digibuc.ro
170 Cristian Luca
i
A
1 A
5
l
I r
.
4
q
l
1. ASV, Capi del Consiglio dei Lettere di Costantinopoli, 1563-1570, b. 3, c.

51: 1564, novembre 3; lettera, originale in slavo, indirizzata dal principe di Moldavia, Alessandro
Lipu§neanu, al mercante cretese Leonin Servo. Riproduzione dell'originale concessa con
l'autorizzazione del Ministero per i Beni e le Culturali della Repubblica Italiana.
dragomanno Cambini, che tradusse la lettera, ebbe ad interpretare alcune

parole slave, per cui ritenne di doverle evidenziare, circoscrivendole con punti. La traduzione del
funzionario veneziano, non sappiamo se consegnata autografa o in una copia realizzata dal
segretario Consiglio dei Dieci, la seguente:
Vaivoda, per Iddio grazia del Paese di Moldavia, scrive all'amico di mia Signoria,
mio jupan Loni Constantinopoli [Loni Tarigrad], et questo per adviso di tua Signoria che mi
hai riadvisato ho ben inteso, et mi hai richiesto se ho formenti da mandar che mandi ivi si
concluderebbe mercato con li mercanti Veneziani et ... bailo con buona data ... in questo tempo li
rnolini sono arsj et le biave sono poche in campagna, di modo che per adesso no n'ho da dove
ma se per l'avvenir et con tempi ve ne fusse eadvisaremmo questo quanto ti do in noticia et
stami sano.
www.digibuc.ro
Alcune considerazioni concernenti una lettera di Alessandro 171
Tradotta per Messer Cambinj Dragornanno"36.
Una volta chiusa, alla fine 1564, la vicenda riguardante grano della Moldavia, non
dobbiamo ritenere, stando almeno a quanto scrive principe Alessandro nella sua
lettera, che si escludessero per il futuro simili tentativi. L'episodio che abbiamo riportato alla luce,
tramite alcuni documend veneziani cinquecenteschi, dimostra, d'altro canto, che un'impresa come
questa poteva essere conclusa soltanto in via straordinaria, come accade nell'anno in cui Venezia
fu costretta a prendere in considerazione la di importare, da un paese cosi lontano,
grano che le era necessario. Del resto la via marittima verso i porti del Mar Nero, raggiungibili solo
attraverso gli stretti controllati dalla Porta, risultava difficilmente percorribile. Diversa, la
situazione dei trasporti commerciali via terra, soprattutto nel caso di merci che
l'interesse di Venezia e che tradizionalmente erano disponibili in grande nella Moldavia
del Seicento. Come dimostra anche la lettera di Alessandro specialmente i bovini
rappresentavano nel merce assai apprezzata sul veneziano.
L'episodio delle trattative commerciali, intercorse tra principe moldavo Alessandro
mercante cretese Leonin Servo, suddito veneziano, rappresenta uno degli aspetti
meno noti della questione relativa ai rapporti i Principati Romeni e Repubblica veneta,
che, verso la del XVI secolo, ma in particolare durante tutto segnano un progressivo e
sostanziale incremento.
36 Ibkkm, c. 50; sul verso di questa carta si specifica: Traddottion de lettere del Signor di
Bogdania de' scritti al suo agente in Constantinopoli, venute in lettere lo in Constantinopoli de X
del mese di gennaio 1565".
www.digibuc.ro
www.digibuc.ro
LIGA OTOMANII ÎN EPOCA
DE LA LEPANTO
EUGEN DENIZE
de la Lepanto, cu tot ceea ce i-a premers cu tot ceea ce i-a urmat, a

un moment important lungul al luptelor antiotomane sustinute de
române. Profitând de incordarea relatiilor dintre Habsburgii spanioli turci, de crearea
unei noi ligi sfinte, cu participarea Spaniei, a papaliatii de declan5area
rdzboiului dintre aceasta române au incercat, echilibreze
raporturile cu Imperiul otoman, u5ureze presiunea tot mai care se
exercita asupra bor.
ciuda unor numeroase deceniile opt ale secolului
al XVI-lea au avut o mare relatiilor Habsburgilor cu Poarta
mai ales privinta conflictului turco-spaniol din Mediterana, conflict care a
avut asupra spatiului românesc. Moartea lui Carol Quintul a
Tudor, ambele survenite 1558, pacea de la Cateau Cambrésis din 1559 au deplasat
axa principald a imperiului lui Filip al II-lea din nord sud, Mediterana'. Pentru
ani, de pe la 1560 la 1574, Spania, eliberatd temporar partial de
presiunile din alte zone ale Europei care, de5i continuau existe, nu mai erau atât de
acute ca trecut, a putut concentreze mare atentia eforturile asupra
Mediteranei a cu turcii. Nu trebuie pierdut din vedere faptul aceastá
confruntare, care a cunoscut acum momentele ei de intensitate, a fost
de permanente de a se ajunge la un acord, la un modus vivendi reciproc
acceptabil2, atât Spania, Imperiul otoman având du5mani putemici alte regiuni
geografice.
Fernand Braudel, La Méditerranée et le monde méditerrannéen l'époque de Philippe

tome II, Paris, 1966, p. 265.
2 Astfel, lip II-lea, de incheierea päcii de la Cateau Cambrésis, era dispus
angajeze pentru un armistitiu turcii, pregAtindu-se sä in acest scop la sultan pe
Secco Francesco de Franchis Tortorino (ibidem, II, p. 281). vara lui 1565, solul
otoman Hadji Murad, venit in pentru a cere lui Carol al IX-lea sä o lui
José Naci, evreu portughez emigrat Imperiul otoman ajuns duce de Naxos, a avut o
intrevedere la Perpignan, pe atunci in posesia Spaniei, cu decele de Alba. 1567, sol a
cerut sA medieze Incheierea unui armistitiu pe zece ani Imperiul Otoman
Spania (P. Grunebaum - Ballin, Joseph Naci, duc de Naxos, Paris, La Haye, 1968, p. 116).
acelasi an 1567, ianuarie, la agentul spaniol Hernandez s-a
ambasador turc, Ablain Bey (Fr. op. cit., II, p. 348), mai, ambasadorul spaniol de la
Paris a intrat el directä cu solul Hadji Murad (lbidem), in aceeasi lunA, Chantonay,
ambasadorul Spaniei de la Viena, a trimis, prin episcopul de Agria, o scrisoare la Poartä cu
conditiile lui Filip al II-lea pentru un armistitiu. Toate aceste au rämas
nici un rezultat concret(/bidem, p. 349).
www.digibuc.ro
174 Eugen Denize
Principalele succese spaniole din perioadd, dezastrul din 1560, de

la Djerba3, au fost respingerea otomane de a cuceri insula Malta, 15654,
incheierea unei ligi sfinte, septembrie 1570 i mai cu participarea Venetiei i
a papalitätii, puteri care actionând unit au reu5it marea victorie de la Lepanto
(7 octombrie 1571)6. acest complex favorabil de domnii
sperau presiunea va cunoa*te o oarecare relaxare i erau gata parte la
evenimente. Astfel, martie 1571, ambasadorul venetian de la Viena, Giovanni
Michiele, scria din Praga moartea principelui transilvan loan al II-lea Sigismund
Zápolya trebuie de liga pentru asigura concursul Transilvaniei, ca
apoi, pe se constituie o care pe regele polon, pe
domnii Moldovei ai Tárii poate, chiar pe marele cneaz al Moscovei7. Cu
ocazie, ambasador i-a spus Maximilian al prin luarea
sub protectia sa a principelui Transilvaniei, s-ar i adeziunea domnilor din
Moldova i Tara Româneascd "...toti trei ind foarte potriviti lupte Impotriva
H, pp. 294-296.
pp. 319-329; Vander Linden, L'hégémonie européenne. Période italo-
espagnole, Histoire du monde, publiée sous la direction de M.E. Cavaignac, Paris, 1936, p. 236;
Contre amiral de Brossard, Histoire maritime du monde, vol. II, Paris, 1974, pp. 34-35; P. Luis
Fernández, Fernández de Retana, en tiempo de Felipe II 1556-1558), Historia de
EspaTia, dirigida por Menéndez Pidal, tomo XIX, vol. II, Madrid, 1958, pp. 62-65.
F. Braudel, op. cit., II, pp. 377-384; P.L. Fernández, F. de Retana, op. cit., pp. 76-77; I
libri commemoriali della Repubblica di Venezia. Regesti, tomo VI, Monumenti storici publicati
dalla r. deputazione veneta di storia patria, serie prima, Documenti, vol. XI, Venezia, 1903, pp.
321-323, nr. 141; Samuele Romanin, Storia documentata di Venezia, edizione, tomo VI,
Venezia, 1914, pp. 301-302; Eugenio Musatti, Storia di Venezia, vol. II, Milano, 1937, p. 435;
Orestes Ferrara, Philippe II, Paris, 1961, pp. 254-263; William Thomas Walsh, Felipe Madrid,
1943, p. 448; T.G. Djuvara, Cent projets de partage la Turquie, Paris, 1914, pp. 106-113.
6 Henri Sée, Armand Rebillon, Le sikle, Paris, 1934, p. 281; F. Braudel, op. cit., H,
pp. 395-396; idem, Billan d'une bataille, vol. Il Mediterraneo nella seconda alla
luce di Lepanto, a cura di Gino Benzoni Firenze, 1974, pp. 109-120; Los tercios de en la
ocasión de Lepanto, obra dirigida y redactada por José Gárate Córdoba, Madrid, 1971,
Correspondencia diplomática entre y la Santa Sede durante el de S. Pio
V, ed. L. Serrayo, vol. IV, Madrid, 1914, pp. 299-399; G. A. Quarti, La guerra contro il Turco a
Cipro e a Lepanto MDLXX-MDLXXI. Storia documentata, Venezia, 1935, pp. 425-429; Domenico
Caccamo, Coversione dell'Islam e conquista della Moscovia nell'attivita diplomatica e letteraria
di Antonio Possevino, vol. Venezia e Ungheria nel Rinascimento, a cura di Vittore Branca,
Firenze, 1973, p. 168; Robert Mantran, L'écho de la bataille de Lépante Constantinople,
Annales. ESC, 28e année, no. 2, 1973, pp. 399-400; Barkan, L'Empire Ottoman face
au monde au lendemain de Lépante, vol. Il Mediteraneo nella seconda
alla luce di Lepanto, pp. 95-107; William Stirling-Maxwell, Don John of Austria passages from
the history of the sixteenth century. 1547-1578, vol. I, London, 1883, pp. 384-441; Carlos
de Ibero, Don Juan de Austria y su mediterránea, "Revista de historia militar", VIH, 16,
1964, pp. 59-70; Nicolae Chestiunea Márii Mediterane, Istorie a Europei de
cu chestie, Välenii de Munte, 1914, pp. 167-186; idem, Turci
bazinul al Márii Mediterane, "Drum drept", an nr. 3-6, 1914, pp. 135-145; idem,
Lupta de la Lepanto. Caracterul ibidem, pp. 167-175.
Hurmuzaki, Documente, VIII, p. 164.
www.digibuc.ro
Liga otomanii (1570-1574) 175
turcilor"8. Aceste cuvinte reprezentau, de fapt, o afirmare a importantei pe care

române o aveau tentativd de constituire a unui front comun antiotoman.
Dar ciuda acestor insistente, ca a acelora vanite din partea curtii de la Madrid,
Maximilian al a refuzat participe la liga pretextând dieta imperiald nu
vota subsidiile necesare9. Din actiunile navale victorioase nu au putut
sustinute de o puternicd terestrd, care ar prins cleste fortele otomane.
Traditionala de coordonare a actiunilor Habsburgilor spanioli austrieci spunea
din nou cuvântul.
In aceeasi anterior de la Lepanto, Poarta
o mare infrângere expeditia impotriva Astrahanului'°. Proiectatd de sultanul Selim
al II-lea din 1566 sau 1567, ea a fost de Qasim, beilerbeiul Caffei, care a
dispus de 15000 de soldati turci, dintre care 3000 erau ieniceri, la care s-au
efective tätare de 50000 de oameni conduse de hanul Ghiray. La aprovizionarea
acestei numeroase armate au contribuit Moldova Tara Moldova
trebuia dea 800 de cai de tractiune pe care urma le la Caffa.
Valoarea acestor cai trebuia teoretic, din tributul annual. Tot Moldovei i s-au
cerut cantitAti neprecizate de grâu care trebuia trimis la Caffa pe uscat sau pe mare.
Domnul Românesti trebuia, de asemenea, trimitä 300 de cai de tractiune'2.
Principalele obiective ale expeditiei erau recucerirea de la marele cneaz al
Moscovei a hanatelor de Kazan Astrahan, tdindu-se, astfel, legdturile Rusiei Marea
Marea degajarea hanatului Crimeii de amenintdrile care planau
asupra sa consolidarea lui pentru mai vreme, anexarea la otoman a
teritoriilor situate la nord de Caucaz, la fel ca cele Don Volga, care
trebuiau legate printr-un canal, usurarea impotriva Iranului Safavid prin
deschiderea acestei noi fluviale extinderea dominatiei otomane asupra
Caspice, care o Asia , precum incercuirea
Iranului'3. Expeditia a esuat opozitiei tdtarilor din Crimeea care se temeau
de o crestere a puterii otomane regiune
expeditie de la Astrahan, liga din Europa, ca o
puternicd centrul Yemen, 157015, au supus Imperiul
otoman unei incontestabile presiuni care i-a fdcut pe domnitorii români o
oarecare desprindere din clestele turcesc, rând pe diplomatice, dar apoi
8 Ibidem, p. 153; Gh. contextul relafiilor politice sud-est

europene la secolului al XVI-lea, vol. Românii istoria universalá, I, Iasi, 1986, p.
77.
L. Serrano, La Liga de Lapanto entre Venecia y la Santa Sede (1570-1573).
Ensayo histórico a base de documentos diplomáticos, vol. II, Madrid, 1919, p. 99-101, 283-284;
D. Caccamo, art. cit., p. 168.
Alexandre Bennigsen, L'expédition turque contre le Astrakhan en 1569 d'après les
Registres des "Affaires importantes" des Archives ottomanes, CMRS, vol. VIII, no. 3, 1967, pp.
427-446; Tayyib Gökbilgin, L'expédition ottomane contre Astrakhan en 1569, ibidem vol. XI,
no. 1, 1970, pp. 118-123; F. Braudel, La Méditerranée..., p. 357.
A. Bennigsen, art. cit.,
12 Ibidem, p. 438.
13 T. Gökbilgin, art. cit., pp. 118-119.
Ibidem, p. 121.
F. Méditerranée..., II, p. 357.
www.digibuc.ro
176 Eugen Denize
la forta armelor, cel care a avut curajul de a trage spada impotriva semilunei
Ion Viteaz.
care au folosit mijloacele diplomatice au fost Alexandru al H-la Mircea
(1568-1577), domnul Române§ti, Bogdan (1568-1572), domnul
Moldovei. vara anului 1571, putin timp de la Lepanto, Alexandru
al II-lea Mircea a trimis o scrisoare la Venetia, prin intermediul episcopului de Almissa,
scopul de a unui reprezentant al regelui Spaniei, dar lipsa acestuia, a
fost la cuno§tinta Senioriei'6. scrisoare, domnul se oferea sprijine liga
impotriva turcilor nu numai tara sa, ci Moldova,
Transilvania, Bulgaria, Serbia Bosnia. Se pare existase o anterioard
acest sens el liga deoarece declan§area fusese pentru
martie 1571, dar cum domnul, moartea principelui Transilvaniei, al
Sigismund Zápolya, a vigilenta turcilor acele impiedicat
realizeze intentiile. Toate aceste lucruri continute scrisoare au fost communicate
verbal de episcopul Almissei ambasadorului spaniol, de Silva, care, la rândul
le-a transmis regelui Filip al
Din aceastä la fel ca altele din trecut, a nici un
din partea Spaniei, care era interesatd mai mult de problemele Mediteranei ale
Africii de Nord decât de cele ale Peninsulei Balcanice, unde refuza considerare
chiar propunerile care vizau trecerea ei a unor teritorii destul de
ce-1 prive§te pe Bogdan Läpu§neanu, se pare el incheiase

Sigismund al II-lea August al o impotriva
turcilor'9. Implicarea Moldovei planurile de ale ligii cre§tine reiese din
faptul copii ale jurdmântului depus de Bogdan de regele polon
au ajuns nu numai la Viena, ci la Venetia20. De alfel, conform unui raport
constantinopolitan din aprilie 1572, lui Bogdan era nu
16 Ciordnescu, Documente privitoare la istoria culese din arhivele din

Sintancas, Bucuresti, 1940, p. 53. Un raport al ambasadorilor venetieni din Speyer, Giacomo
Soranzo Giovanni Michiele, din 10 august 1570, amândoi domnii tärilor române,
Alexandru al II-lea Mircea Bogdan se adresaserd impäratului Maximilian al II-lea
oferindu-i colaborarea eventualitatea unei campanii antiotomane (A. Veress, Documente
privitoare la istoria Ardealului, Moldovei vol. I, Bucuresti, 1929, pp. 53-54,
59; Andreescu, Daciae.(Rela(iile politice dintre Tara Moldova
Transilvania 1526-1593), Bucuresti, 1980, p. 46).
Al. Cioränescu, op. cit., p. 53.
18 A se vedea acest sens propunerea regelui Spaniei, in 1571, de Pedro
Chincharo, care viza cucerirea Albaniei (R. Magdalena Redondo, Catálogo general Archivo de
Simancas. Papeles e Estado - Milán y Saboya, Milano, 1969, pp. 86, 108, 115-116, 122, 215).
Bineinteles astfel de propuneri erau lipsite de realism, ce respingerea dar ele
aratä lupta antiotomanä dusä de Spania era consecinta unor tendinte expansioniste nicidecum
a crestine. Revelatoare in acest sens este relatarea ambasadorului venetian Girolamo
Lippomano, acreditat pe don Juan de Austria, de la Lepanto. El acesta
spera sä din partea Venetiei un stat Balcani sau Orient oricum nu va ocazia,
aceasta se va ivi, de a-si crea un stat (C.I. de Ibero, art. cit., pp. 60-61).
19 Dinu C. Giurescu, Ion Viteaz, Bucuresti, 1966, ed. a p. 127.
Hurmuzaki, Documente, 11,5, pp. 150-152; pp. 592-594.
www.digibuc.ro
Românii, Liga Sfântä otomanii (1570-1574) 177
numai de infrângerea turcilor la Lepanto, ci de trimiterea la seimul de la Varsovia a

numerosi soli din crestind, care i-au cerut regelui polon sä adere la Acest
raport este confirmat de altul, fdcut ceva mai devreme, martie 1572, la Napoli, de
spaniolul Esteban López de Avila, care fusese 13 ani sclav la Constantinopol.
Acesta capitala lui otoman circula zvonul sârbii, polonii
moldovenii adunaserd 15000 de 30000 de pedestrasi intelegându-se pentru a se
impäratul impotriva turcilor22. Adäuga, de asemenea, in Balcani, grecii
albanezii asteaptä pe don Juan de Austria nu cer decât arme oameni priceputi ca
comande pentru a se a provoca multe pagube turcilor23
Importante pentru rolul pe care române joace cadrul
coalitiei antiotomane, recunoscându-se, astfel, importano pe plan politic general
european, sunt douä discursuri ale unor prelati catolici de rang Malt. Astfel, legatul
apostolic din Varsovia, cardinalul Commendone, a tinut fata nobilimii polone, la
inceputul anului 1572, o interesantä cuvântare. Pentru a releva pericolul pe
reprezintd turcii, el a mentionat numeroasele teritorii ocupate de acestia, care se
aflau Cetatea Ungaria Epirul. Deoarece musulmanii, el, ajunseserd acum
stäpânii Moldovei, de fapt o exagerare explicabild prin strädania de a obtine
efectul perspectivd ai Transilvaniei, inconjurând, astfel, regatul polon,
regele polon era rugat sä adere la liga acelasi an, protonotarul apostolic
Giulio Ruggiero, a tinut un discurs in fata papei Pius al V-lea care sublinia necesitatea
unei actiuni comune a ligii crestine cu statele din sud-estul Europei, care un rol
important trebuia Moldovei. Era relevatd, de asemenea, importanta cetätilor
Chilia Cetatea pentru lumea din nordul Dundrii25.
Dar regele polon Sigismund al II-lea August, la fel ca
Maximilian al ciuda acordului secret cu Bogdan Läpusneanu, nu avea deloc
intentia de a participa la o coalitie antiotomand, fapt dovedit de rdspunsul pe care
dat legatului papal, mai 157226.
Cu toate aceste refuzuri, mai mult sau mai putin intemeiate, reprezentantii
popoarelor din sud-estul Europei au continuat propuneri de colaborare
antiotomand din apus, printre care Spaniei. Uneori, prentre acesti reprezentanti
s-au aflat români. Astfel, timpul negocierilor purtate la Napoli Madrid, 1573
1574, de arhiepiscopul de Ohrida, vederea unei räscoale antiotomane Epir, se
un personaj cu numele trei : Panesternicos, Panos Kaistolikos
21 Ibidem, 11,1, pp. 619-620; art. cit., p. 78.

22 Al. Ciordnescu, op. cit., p. 56.
23 Ibidem; Stephen Fisher - Galati, Revolutionary activity in the Balkans from Lepanto
to Kuchuk Kainardji, SOF, XXI, 1962, pp. 194-195.

24 Hurmuzaki, Documente, 11,5, pp. 711-717.
25 Nicolae Studii asupra Albe, Bucuresti, 1899, pp. 333-

334; Gh. Pungä, at. cit., p. 79.
26 Deliberacjia o i zwiazku Korony Polskiej z pany charzeiciahskih przeciwko
Turkami, ed. Turowski, Kraków, 1858, pp. 19-20, apud Veniamin Ciobanu,
raporturile politice polono-habsburgo-otomane din deceniile 6-7 ale secolului al XVI-
lea, vol. in I, Iasi, 1986, p. 119.
www.digibuc.ro
178 Denize
Panos Estolnicos. Este vorba, de fapt, cum a stabilit istoricul Andrei Pippidi27, de un
Pano stolnicul, dintre boierii Petru (1559-
1568), care detinuse dregdtoria 1563 iunie 1568.
Luptele dintre ale otomane din Mediterana,
nu au direct române, au avut, o destul de importantd
asupra cum situatia a influentat, oarecare desf4urarea
zaherelei moldo-muntene aprovizionarea capitalei Imperiului
otoman a armatelor otomane a crescut mai in deceniul opt al secolului al XVI-lea,
când de la Lepanto a dus intensificarea atacurilor corsarilor
Mediterana asupra cu provizii egiptene. a doua a
apar interdictii asupra exportului pentru a
provocate de de Lepanto, Poarta a luat din
Tara numai 1572, 3000 de cântare (1700 tone) de seu, a
mari comenzi de in, câlti (200 de care), a poruncit lui Alexandru al
Mircea dispozitie 20000 de beilerbeiului defterdarului de
Timiwara, al poruncit, repetate cantiati
cât mai mari de de praf de
scrisoare din Var§ovia, din 15 martie 1572, a unui mitropolit, Timotei,
adresatä papei, de sultan Lepanto: noi recrutdri de copii
cre§tini pentru corpul de ieniceri construirea unei noi flote de 300 de Pasajul
referitor la domnul Tärii Alexandru al II-lea Mircea, este urmätorul: a
poruncit domnului Tärii Române*ti armuirea domn Tara
Româneascd voia este cre*tin, român, are nume Alexandru, ca dea
sute de care, in i dat. i-a poruncit dea
Alexandru de mii de oameni pentru a oamenii ca
faptul turcii cuceriserd Ciprul, 1570, in acee* scrisoare se
spunea : "A§a e cu privire la domn dintâi
era : când a Ciprul a robit pe cre§tini a mare bucurie a de a venit
Adrianopol bucurie mare s-a ca codrii a trimis
Române0, scrise scrisori turce§ti, spune :
meu, Dumnezeu a ajutat"31. aceeai scrisoare era vorba de un proiect de cruciadd,
care preconiza atacarea Imperiului otoman din trei directii : din Germania, prin Ungaria
27 DIR, XVI, B, vol. III, Bucuresti, 1952, pp. 176-268; Nicolae Stocescu, Dictionar al
dregatori din Tara Moldova in sec. XIV-XVII, Bucuresti, 1971, p. 77;
Andrei Pippidi, Les pays danubiens et Lépante, Hommes et idées du Sud-Est européen l'aube
de moderne, Paris, 1980, 36.
28 N. lupta de la Lepanto, RI, X, nr. 4-6, 1924, pp. 106-107; Mihai
Maxim, Regimul economic al dominatiei otomane in Tara a doua
a secolului XVI-lea, RdI, tom 32, nr. 9, 1979, pp. 1753-1754. de 20 000 de
pe care dau izvoarele ni se pare, evident, exagerat, dar el exact presiunea
economicd la care erau supuse perioadd.
29 Mustafa Ali Mehmed, Documente privind istoria României, vol. I, 1455-1774,
Bucuresti, 1976, pp. 91, 109, 116-118.
30 N. lupta de la Lepanto, p. 106.
Ibidem,p.107 .
www.digibuc.ro
spre Constantinopol, prin Durazzo prin Zante Moreea. Acest proiect de

se bizuia pe ridicarea a populatiei din Balcanin.
Descoperitorul acestei scrisori, Nicolae a gäsit continuarea ei care
este porunca pe care Selim al II-lea a adresat-o lui Alexandru al II-lea
Mircea. Ea astfel : "Fiul meu. Dumnezeu a ajutat am am luat Ciprul, pe
oamenii cei necredincio§i care nu mi se inchinau. acolo semne mari de bucurie,
Tara Româneascd, aratá locului cum am ca afle lumea. tu,
Alexandru, domn al meu, plecarea ca vii cu mine,
facem oaste pe uscat, cordbiile pe mare, Corfu. Apoi mergem cu
asupra Venetiei celei dulci, unde sunt postavurile cele multe alte de la
Venetia mergem la Roma. scriu te poruncesc vii. cum
spun "33.
1573, Báthory, noul principe al Transilvaniei, ales a primit
o scrisoare din partea sultanului asemändtoae cu cea domnului
probabil una acela§i sens fusese Moldova', cu greutate a
reu§it pe acesta nu-i ocupe
Alexandru al II-lea Mircea, Bogdan Läpu§neanu Báthory au
mic§oreze presiunea primul prin mijloace diplomatice, a fost
un domnitor care, a renunta la diplomatie, a avut de a trage sabia din
de a urgia semilunei. Acesta a fost Ion cel Viteaz, domn al
Moldovei 1572 1574.
incercarea de a prelua scaunul Moldovei 1551, ajutorul
imperialilor al polonilorn, Ion a 1563 a trecut slujba
armatelor imperiale, capete sprijinul Maximilian al II-lea38.
ianuarie 1565 se zvonea despre o incercare a Habsburgilor de a ataca Transilvania de a
schimba domnul din Moldova39, dar nu s-a nimic. nu poate obtine
ajutor de la Habsburgi, Ion a trecut Imperiul otoman, unde a stat o
32 Ibidem.
Idem, Ordinul lui Selim al cátre Alexandru al Tárii (1572),
RI, XI, nr. 7-9, 1925, p. 153.
Elementa fontium editiones, vol. VIII, Documenta Polonica ex Archivo Generali
Hispaniae in Simancas, I pars, ed. Valerianus Meysztowicz, Romae, 1963, p. 176.
A. Pippidi, op. cit., p. 46.
36 Ibidem; Monumenta Poloniae Vaticana, V, p. 429; Rodica Ciocan, Etienne Báthory,
prince de Transylvanie, roi de Pologne et les Roumains, Bucarest, 1940; idem, Etienne Báthory et
de croisade, "Balcania", 8, 1945, pp. 154-178.
Constantin Rezachevici, Prima incercare a lui Ion Viteaz de a ocupa domnia
Moldovei ca urmare a "turcirii"lui (iunie 1551), un izvor polon inedit, RA, an
LII, vol. XXXVII, nr. 4, 1975, pp. 383-392.
38 B. P. Hasdeu, Ion Cumplit, Bucuresti, 1865, pp. 10-15; A. D. Xenopol, Ion
Cumplit. Un capitol din istoria "Arhiva stiintifice literare din
Iasi", tom I, 1889-1890, Iasi, 1890, p. 531; D. C. Giurescu, op. cit., p. 30; Nicolae Grigoras,
Politica a Moldovei timpul domniei lui Ion Viteaz (1572-1574), vol.
Coordonate culturale vrâncene, Bucuresti, 1974, p. 61.
Hurmuzaki, Documente, pp. 530-531, 534.
www.digibuc.ro
180 Eugen Denize
insula Dar steaua lui Ion nu va atunci când

pozitiile lui Bogdan vor se clatine exterior, cât interior.
Pe de o parte, Poarta a tot mai de pozitia
a lui Bogdan mai ales de tratatul pe care el incheiase cu regele
polon la 2 octombrie 156941, unde se pare erau cuprinseclauzele secrete
antiotomane42, despre care am vorbit mai iar pe de
parte, Bogdan
Läpu§neanu i-a atras i nemultumirea boierimii moldovene deoarece se inconjurase de
prea multi poloni43. Este adevärat pe o naturald, interese
comerciale destul de importante, indeosebi cu negustorii italieni din indreptau,
de asemenea, pe Bogdan Upu§neanu spre regatul vecin din
Temându-se de o moldo-polond, Poarta a 1572, inlocuirea lui
Bogdan Ordinele pentru pregdtirile militare trimise domnului
din decembrie 157146. Acesta le-a comunicat lui Báthory
care, la rândul intiintat pe impäratul Maximilian al II-lea47. Este o
de solidaritate antiotomand a române dar, din nici nici regele
polon nu erau ceva pentru sprijini pe Bogdan
timp ce Ion cumpdrase tronul Moldovei la Constantinopol, oferind
200000 de ducati marelui vizir Mehmed Pa§a, iar primului 20000 de
ducati48, pornea cu o oaste puternicd spre Moldova, unde a fost intâmpinat, la Galati,
de boieri de frunte ca Gavril logofátul i Dinga hatmanu149, Bogdan Upusneanu era
prizonier, ianuarie 1572, la granita de Cristofor Sborowski50. Numit
domn ianuarie, Ion a Moldova cu câteva mii de ia
la Suceava lupte, la lui februarie deja
Ibidem, p. 615; B. P. Hasdeu, op. cit., pp. 228-232:

41 Hurmuzaki, Documente, pp. 601-602.
42 Dinu C. Giurescu, op. cit., pp. 34-35.
loan Lasicki, Istoria despre intrarea polonilor sub comanda lui Nicolae Mielecki
Nicolae Moldova cu Bogdan voievod i-a urmat uciderea
turcilor, la Papiu - Ilarian, Tesaur de monumente istorice pentru România, vol. III, Bucuresti,
1864, p. 258; Haidensteinii Reinholdi, Rerum polonicarum ab excessu Sigismundi Augusti libri
XII, Francofurti ad Moenum, 1672, p. 3.
Dinu C. Giurescu, op. cit., p. 36.
Nicolae Costin, Letopiseful Moldovei de la zidirea lumii la 1601, ed. loan
Petre, Bucuresti, 1942, pp. 509-510; Leonard Gorecki, Descrierea purtat de
domnul Moldovei, cu Selim sultanul turcilor, la cu mare apoi de
moldoveanul Eremia a fost prins de otomani ce V-au dat
prin la Al. Papiu - Ilarian, op. cit., III, pp. 215-216.
Dinu C. Giurescu, op. cit., p. 37.
Hurmuzaki, Documente, 1, pp. 613-614.
Ibidem,p. 615; A. Veress, Documente, I, p. 308; Dinu C. Giurescu, op. cit., p. 38; N.
Grigoras, art. cit., p. 64.
L. Gorecki, op. cit., p. 216; N. Costin, op. cit., p. 510.
L. Gorecki, op. cit., pp 213-215; N. Studii documente, vol. XXIII, p. 103.
Cronica lui Azarie, Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI publicate de loan
Bogdan, de P. P. Panaitescu, Bucuresti, 1959, p. 149.
Al. Ciordnescu, op. cit., pp. 54-55.
www.digibuc.ro
inceputul domniei lui Ion a fost marcat de confruntarea cu Bogdan

Läpusneanu, sprijinit de poloni, care ocupaserä Hotinul care regretau acum
sa temporard. De asemenea, chiar de la o parte a boierimii s-a opus
noii domnii, plecând Dar Incercarea lui Bogdan Läpusneanu din primdvara
lui 1572, de a domnia cu comandanti1or poloni Mielecki
Nicolae Sieniawski a esuat54. Mai mult, Ion Vodä a ripostat, atacând la rândul sudul
Poloniei provocând mari pagube Pocutia Podolia55. El a tot timpul
apere impotriva agresiuni, indiferent din partea cui ar venit.
De asemenea, trebuie avut vedere 1572, Poarta se temea ca
seimul polon, la indemnurile repetate ale dar ale Venetiei Spaniei,
accepte aldturarea, cele din la liga folosindu-se de conflictul existent
Moldova, declare räzboi56. Din aceastä ezitä predea pe
Bogdan Läpusneanu, turcii au intensificat pregdtirile militare. Hanul tätarilor,
sangeacbeii de Vidin, Silistra, Nicopole Tighina, domnii române au primit ordin
sä gata de pentru a ataca Hotinul acestor pregätiri
amenintatoare, a fost cedeze august 1572, Ion a reintrat
posesia Hotinului".
Importanta Moldovei, ca, de fapt, a tuturor române cadrul luptei
antiotomane a fost din nou, 1572, de prezenta aici a unui venetian pe
nume Vincenzo di Alessandri.
Trecerea acestuia prin Moldova a avut moment dificil pentru
Venetia, a rdzboiului Ciprului (1570-1573), care i-a
noi teritoriale importante Levant. cadrul vastei activitäti diplomatice
desfäsurate de Seniorie cu scopul de a realiza o antiotomand s-a
tentativa de atragere in a regatului persan, pentru a crea sultanului,
simultan pe pe european pe asiatic. La 30 octombrie 1570 senatul
venetian a solia in Persia lui Vincenzo di Alessandri, propriul secretar,
care avea avantajul de a stat vreme la Constantinopol, de a cunoaste bine Wile
orientului limbile vorbite acolo59. Acesta, pentru a ajunge la curtea regelui persan, a
sträbdtut Germania, Moldova, la Cetatea s-a pe un vas care
läsat la Sinope, de aici a sosit Persia, la Tauris (Tabriz)6°. Misiunea s-a soldat
cu un esec, deoarece regele Tahmasp I (1524-1576), ciuda multumirii pe care a
exprimat-o la aflarea vestii despre realizarea unei coalitii antiotomane Europa a
faptului la rândul a trimis pe Uruch beg misiune diplomaticd exploratorie
Grigora§, art. cit., pp. 69-71.

Lasicki, op. cit., pp. 255-267; L. Gorecki, op. cit., p. 217; N. Costin, op. pp.
511-516.
Hurmuzaki, Documente, 11,1, pp. 632-635; A. Veress, Documente, I, pp. 311-315, 319.
56 A. Veress, Documente, I, pp. 320-322.
Hurmuzaki, Documente, 11,1, 632 635.
58 Dinu. C. Giurescu, op. cit., p. 58.
Andrea Morosini, Historia veneta ab anno MDXXI usque ad annum MDCXV,
Degl'istorici delle cose veneziane I quali hanno scritto per Pubblico Decreto, tomo VI, Venezia,
1719, p. 274; Eugenio Alberi, Relazioni degli ambasciatori veneti al senato, serie III, vol. II,
Firenze, 1844, 104.
A. Morosini, op. cit., pp. 274-275.
www.digibuc.ro
182 Eugen Denize
Europa, Rusia, Germania, Italia Spania61, a refuzat atace pe turci

dificultätilor interne prin care trecea propriul stat. Acest rezultat putin fericit al soliei
sale I-a fdcut, de altfel, pe Vincenzo di Alessandri ca, relatarea pe care a prezentat-o
fata Consiliului celor zece, la 11 octombrie 1572, exagereze defectele regelui
Persiei62.
Interesant pentru noi este drumul de Intoarcere al venetian spre
patrie, drum care 1-a adus din nou prin Moldova care i-a prilejuit, de data aceasta,
consemnarea câtorva impresii despre cele aflate aici, impresii transmise
superiorilor
Plecat de la curtea regelui persan la 12 noiembrie 1571, Vincenzo di Alessandri
s-a oprit pentru a astepta iarna la Tauris, de unde a plecat din nou, la sfärsitul
lui februarie 1572, a Armenia Georgia, ajungând la Trapezunt un drum
chinuitor ocolurilor pe care le-a fdcut pentru a de urmdrirea otomanilor.
De aici, pe mare, a ajuns la Sinope, putin mai târziu capitala imperiului, la
Constantinopol, unde a gäsit o corabie care pleca spre pentru a grânele
produse in regiune. Toate aceste informatii, precum altele, care privesc situatia
economicd, din Imperiul otoman se mentionate scrisoarea din
25 1572, dogelui Alvise Mocenigo senatului, din Cracovia63. Ultima parte
a acestei este consacratd trecerii prin Moldova, unde credem s-a aflat pe la
lunii mai sau inceputul lunii iunie 1572, informatiile furnizate de Vincenzo di
Alessandri privind situatia a din primele luni de domnie ale lui
Ion Viteaz. Dar mai bine cuvântul venetian64:
"Serenisime principe, prea domni....Plecat de la Constantinopol am ajuns
la intrat pe bratul numit Gheorghe, am sosit prin mijlocul Moldovei
Polonia-n.n.); de la scribul emirului65 am aflat Bogdan voievod se rdsculase
61 Récueil des relations et des mémoires concernant la géographie et l'histoire de la

Russie avant 1700, I, Berlin, 1854, Don Juan of Persia. Relaciones (1560-1564), apud A.
Pippidi, art. cit., pp. 47-51. 1572 Europa erau sperante destul de serioase ca regele Persiei
atace turci (T. G. Djuvara, Cent projets de partage, pp. 104, 113, 117).
Relatarea lui Vincenzo di Alessandri la E. Alberi, op. cit., pp. 105-127 Guglielmo
Berchet, La repubblica di Venezia e la Persia, Torino, 1865, pp. 167 urm.
63 G. Berchet, op. cit., pp. 163-167.
Eugen Denize, Un italian necunoscut Moldova secolului XVI, vol.
pentru istoria istoria Ia§i, 1988,
pp. 28-30.
Personaje neidentificate.
www.digibuc.ro
Românii, Liga otomanii (1570-1574) 183
sultanul trimisese pe Ion voievod ca domn al acelei acesta ca

sangeacbeii de Silistra, Bender Akkerman ajutorul deoarece Bogdan
era gata intre polonilor. I s-a zisul ajutor nu-i putea dat deoarece
sangeacbeiul de Silistra avea ordin spre Adrianopol
hotarele. intrat Moldova am armata acelui domn care putea de 20 de mii
de oameni toti lipsiti de de arme de cu securi
câtiva sulite, caii nu erau de ci mârtoage67.
In ziva care am ajuns la Iasi, unde se domnului, a fost
in public capul a din partida lui Bogdan voievod68, care doreau ca noaptea
pe Ion voievod, dar acesta cu mare deoarece nu este
iubit nici de nici de popor, aceasta pentru prea marea tiranie a sa de supusi,
pentru care lucru domnul dinainte este acum de fiecare69, este aici
Polonia, se puterea sa Moldova cetatea Hotin, cetate numita la hotarul
Informatia lui Alessandri nu este exactä totalitate datoria sursei otomane de la care
provine. Bogdan Läpupeanu nu se rdsculase impotriva otomanilor, dar apropierea sa
accentuatd de Polonia anturajul polon au provocat ingrijorare la Constantinopol o
mare nemultumire Moldova (N. Costin, op. cit., pp. 509-510; A. Veress, Documente, pp. 316-
320; Dinu C. Giurescu, op. cit., p. 37). de 29 noiembrie 1571 se afirma capitala
Moldovei se produseserd de boierii care voiau un alt domn se pare
au trimis o plângere la au stabilit cu pretendentul Ion,
de sprijinul pentru preluarea Lasicki, op. cit., p. 257; 1. Gorecki, op.
cit., p. 215; Annales rerum polonicarum, 1572, la N. Acte fragmente, vol. I,
Bucure§ti, 1895, p. 111; B. P. Hasdeu, op. cit., p. 15; Dinu C. Giurescu, op. cit., 37; N. Grigora5,
art. cit., pp. 67-68). Prin Ion Vodä, sprijinul a putut ajunge domn al
Moldovei datoritä sprijinului interne, care au constituit factorul principal reu§ita
sale.
67 Informatiile cu privire la armata Moldovei, exacte sub aspectul al
compozitiei ei sociale, predominant sunt inexacte ce capacitatea ei
combativd calitatea armamentului din dotare. Marea putere de luptä a armatei lui Ion Vodä s-a
timpul ostilitAtilor din 1574, când ea a unor mult mai numeroase, acest
lucru posibil datoritä armamentului modern cu care era inclusiv celor
110 tunuri, dintre care 80 erau de mare calibru (N. Costin, op. cit., p. 520; T. Nicolau, Artileria
veacurile "Revista artileriei", XIV, 1932, pp. 249-271; Teodor
Atanasiu, Campania din 1574, "Revista militard", LXXVII, nr. 7-8, 1940, p. 82; Dinu C.
Giurescu, op. cit., p. 165; N. Grigoras, Lupta de eliberare de Ion cel
(februarie-iunie 1574), in CI, serie V, 1974, p. 109).
68 Este vorba, probabil, de o parte din 30 de care au condamnati pentru
complot executati decapitarea lui Sbierea, la 6 1572 (A. Veress,
Documente, I, pp. 316-320; Dinu C. Giurescu, op. cit., p. 63).
Aceste informatii cu la popularitatea lui Ion sunt inexacte.
erau doar partizanii lui Bogdan Läpu§neanu o parte a de executarea lui
Sbierea a ecoul acestei de lucruri destul de puternic Polonia
(Dinu C. Giurescu, op. cit., p. 65). Dar cea mai mare parte a continua lui Ion
se opunea la o eventuald revenire a lui Bogdan (Hurmuzaki, Documente, 11,1, pp. 627-
628).
www.digibuc.ro
184 Eugen Denize
nu altceva pentru a intra din nou impotriva numitului decât

strânsul recoltei, trebuind acea pentru a merge
grânele celelalte treburi. Liov se vor face mari pregdtiri de
daja au venit numerosi nobili seniori nu se unde se vor duce...".
scurtá relatare, desi contine destul de multe inexactitäti, atât de
informatie, i de interpretare, este interesantd importantd pentru noi, deoarece
reprezintd o care importanta Moldovei cadrul raportului de
dintre lumea Imperiul otoman, momentele de
confruntare, cum este la care se scrisoarea cäldtorului venetian.
Suntem convinsi multe dintre inexactitdtile relatdrii sale sunt rezultatul necunoasterii
pozitiei reale a lui Ion credintei, neintemeiatä pe nimic concret, o
revenire a lui Bogdan scaun, cu ajutor polon, ar putea deschide calea
pentru o eventualä participare a Moldovei la Liga a puterilor apusene. Evolutia
ulterioard a evenimentelor va dovedi lucrurile stäteau cu totul altfel, dar momentul
care Ion se va afla angajat toate sale lupta antiotomand, ajutorul
puterilor crestine din Apus va lipsi cu la fel cum se
numeroase alte asemändtoare din trecut, române au trebuit
singure amenintarea semilunei.
Pentru moment ce a reintrat posesia Hotinului, se pare Ion
a depus un omagiu de de regatul vecin, dar nu s-a stabilit nici o
asupra eventualelor obligatii militare ale Moldovei de Oricum, Bogdan
Läpusneanu, lipsit de sprijinul Poloniei, aflatá de interregn72,
precum de sprijinul boieresti din Moldova, favorabild lui, dar lichidatd de Ion
Von, aprilie a trecut pe teritoriul Imperiului habsburgic a cenit sprijinul lui
Maximilian al II-lea74. Cu toate a propus ca Suceava, Hotinul Soroca
La 25 1572, la care Alessandri scrie epistola, situatia lui Bogdan

Läpusneanu se schimbase in fapt care nu este deloc mentionat, pentru nu era
cunoscut de solul venetian, fie pentru nu convenea acel moment intereselor generale ale
Venetiei, nostru transmitä o informatie de acest gen. Moartea regelui
Sigismund al II-lea August, survenia la 7 1572, deschidea problema succesiunii la tronul
polon considerabil posibilitatea ajutordrii lui Bogdan (Hurmuzaki,
Documente, I, 1, p. 24), fapt care retragerea garnizoanei polone, in a doua junttate
a luni, din Hotin, cetatea lui Ion p. 25 vol. 1, pp. 640-
641; Dinu C. Giurescu, op. cit., p. 58).
Lasicki, op. cit., pp. 269-270; Teodor Holban, Henri de Valois en Pologne et les
Roumains, ARBSH, tome 1942, p. 83.
72 Histoire de Pologne, publié sous la direction de Stefan Kieniewicz, Warszawa, 1972,
pp. 207-211.
A. Veress, Documente, I, pp. 316-320; Hurmuzaki, Documente, 11,1, pp. 627-628; N.
Costin, op. cit., p. 511; Richard Knolles, General History of the Turks, from the the
beginning of the Nation to the rising of Ottoman Family, London, 1603, p. 906.
N. Grigoras, Politica a Moldovei..., pp. 74-75.
www.digibuc.ro
de garnizoane imperiale75, el nu a primit ajutorul ateptat76, Báthory a cerut

arestat ar cuteza intre pe teritoriul Transilvaniei77.
Politica a lui Ion s-a desf4urat, la limitele impuse de
suzeranitatea asupra Moldovei. Ca atare, interesele de imperiali,
Rusia au determinat atitudinea a lui Ion Paralel el a
intreprins unele actiuni indreptate impotriva puternicului suzeran, lupta
pentru independenta
Un moment de in politica a lui Ion constituit
interregnul din problema alegerii unui nou rege aceastá Principalul
candidat, de Valois, fratele mai mic al regelui Carol al IX-lea al Frantei, avea
sprijinul care, in virtutea mai vechii sale aliante aceastä spera, ca
intermediul consolideze pozitiile influenta perspectivd
nu convenea lui Ion din principale considerente, anume:
consoliddrii axei polono-otomane, care ar limitat mai mult capacitätile
de actiune, diplomaticd militard, ale Moldovei, promisiunii pe care Henric
de Valois o fácuse seimului polonez de a anexa definitiv Moldova cazul alegerii sale
ca rege78.
fata acestei Ion nu a ezitat sugereze marelui vizir o
expeditie impotriva Poloniei. cerea un ajutor de numai 5000 de oameni pentru a
transforma stat tributar turcilor79. Era o propunere sorti de
pe care turcii au refuzat-o dar, acela§i timp, au refuzat cererea
ambasadorului francez ca Moldova Polonieim. ciuda acestui succes
diplomatic, Ion ar vrut pe tronul polon nu pe de Valois, ci pe
arhiducele Ernest, pe Ivan Groaznic, care 1-ar putut ajuta lupta sa contra
pe care se pare o deja. Din el a fdcut tot ce a putut
pentru a impiedica alegerea lui de Valois, dar nu a reu§it82.
Ibidem, p. 75.
76 Hurmuzaki, Documente, 11,1, pp. 650-654; Dinu C. Giurescu, op. cit., pp. 68-69.
Hurmuzaki, Documente, pp. 717-718; N. Grigora§, Politica a
Moldovei..., p. 75.
78 de 6 septembrie 1572, de Valois declarase alegerea sa ca rege
al Poloniei, va anexa Moldova (Constantin I. Andreescu, Moldova alegerea lui Henri de Valois
ca rege al Poloniei, in "Arhiva", XLIII, 1936, 49). an, diplomatia a incercat
otoman pentru trecerea Moldovei sub suzeranitate cazul
alegerii lui de Valois (Dinu C. Giurescu, op. cit.,p. 117), Carol al IX-lea a dat
instructiuni ambasadorului Montluc, cerdndu-i ca ambasadorii pe seim insiste
asupra ofertei privind Moldova, lucrul putea adus la indeplinire prin
(Hurmuzaki, Documente, I, 1, p. 25; C. I. Adreescu, art. p. 50).
timp, solii poloni francezi de la atacau pe Ion este un
personaj dubios, aliat al lui Maximilian al II-lea al moscovitilor, cereau inlocuirea lui
Albert Laski (N. Grigora, Politica externä a Moldovei..., pp. 77-78).
Hurmuzaki, Documente, I, Supl. 1, p. 36; II, pp. 714-716; A. Veress, Documente, II,
Bucure5ti, 1930, pp. 41-44; B. P. Hasdeu, op. cit., pp. 50-51.
Ciordnescu, op. cit., p. 64.
81 Nicolae Dan, privitoare la istoria culegerea a lui St.
V. Lukonski, SMIM, II, 1957, pp. 217-220.
82 T. lban, art. cit., pp. 98-103.
www.digibuc.ro
186 Eugen Denize
aceastä situatie, a schimbat politica, incercând intre gratiile noului rege,

scriind la 2 octombrie 1573, o*tile sale erau gata oricând
ajutor" i trimitând soli de cadouri84.
Henric de Valois ales rege la 16 mai 1573, a preluat tronul abia la 24
februarie 1574" i a profitat de moartea a fratelui Carol al IX-lea, pentru
a fugi secret din o domnie care a durat numai câteva luni86. in
acest scurt interval de tirnp, nebänuid evenimentele care vor urma, el se
cu principele Transilvaniei, Báthory, cu Moldova i Tara
formeze un bloc care eficient politica antihabsburgicd a
Frantei nicidecum o antiotomand". Nu numai acest plan nu s-a
realizat, dar neputând alipi Moldova88, cum sperase, i fusese informat
era un scut al Poloniei impotriva expansiunii otomane, de
Valois a refuzat categoric ajute pe Ion lupta pe care o incepuse, nedorind
vechile tratate cu Poarta". De fapt, un refuz la fel de categoric a primit Ion
atunci când s-a adresat ajutor direct lui Carol al IX-lea al .
Neputând spera nimic din partea Frantei, Ion indreptat atentia

asupra imperialilor. Cu ace§tia el s-a nu numai pästreze raporturi bune, dar a
chiar o apropiere. Astfel, la 17 iunie 1572, a venit la colonelul imperial Hans
Rueber, comandantul Ungariei de nord i al Slovaciei, un sol aducând un omagiu scris al
lui Ion Maximilian al Domnul Moldovei este va
mereu de cei care impotriva turcilor oferea oOlor imperiale, caz de
nevoie, sprijin militar financiar, provizii
La inceputul lui decembrie an, sosea la Ca§ovia mitropolitul Abraham,
depunând in numele lui Ion un nou de de Maximilian
lea. Ca a primit asigurdri binevoitoare, dar Hans Rueber a evitat un
83 Ibidem, p. A. Veress, Documente, II, p. 11.

Al. Ciordnescu, tiri noi despre domnia lui Ion cel Cumplit, in XX, nr. 4-6,
1934, 170; T. Holban, art. cit., p. 111; N. Politica a Moldovei..., p. 83.
85 A. D. Xenopol, art. cit., p. 537; Histoire de Pologne, pp. 207-211.
86 Din februarie in iunie 1574 (Histoire de Pologne, 211).

87 N. La France et le Sud-Est de l'Europe, RHSEE, XII, 1936, pp. 33-36; N.
Grigora§, Politica a Moldovei..., p. 85; Marquis de la Noailles, Henri de Valois et la
Pologne en 1572, vol. III, Paris, 1867, pp. 323-325.
88 Nu numai sultanul s-a opus la aceasta, cum am arätat mai sus, dar nobilimea
in seimul din 31 octombrie 1572, a interzis celui care urma ales fel de amestec
treburile Moldovei (Elena Materiale inedite privitoare la epoca primului interregn
polonez la politica domnului moldovean Ion (1572-1574), RSL, XI, 1965, p. 303),
pentru a nu provoca o din partea turcilor.
89 L. Gorecki, op. cit., p. 222.
Paul Cernovodeanu, Cárátoria lui Pierre Lescalopier Tara

Transilvania la 1574, SMIM, IV, 1960, pp. 439-440; N. Grigora§, Politica a
Moldovei..., p. 83.
91 Hurmuzaki, Documente, pp. 630-631; Dinu C. Giurescu, op. cit., p. 130;
N. Politica a Moldovei..., p. 78.
www.digibuc.ro
Românii, Liga i otomanii (1570-1574) 187
tratat acest sens mai mult, a informat greW pe nu se putea pune temei pe
ofertele lui Ion
Lipsa de de toate aceste propuneri, prezenta i uneltirile lui
Bogdan Läpuweanu pe teritoriul imperial politica mereu a Vienei de
otomani au ca lui Ion Astfel, momentele de mare
ale anului 1574, când flinta a Moldovei era amenintatd, Viteazul
ei domn s-a aflat singur, cu exceptia câtorva contingente de cazaci, fata puterii
a Imperiului otoman. El n-a ezitat putere, sacrifice propria sa
dar aceastä va salva Moldova.
ceea ce-i pe turci, se pare ace§tia erau pe Ion
din ianuarie Ei doreu aibe pe tronul Moldovei un domn absolut
sigur conditiile care pregdteau o mare expeditie i impotriva
Tunisului, sub conducerea lui Euldji Ali94, Ion era de cu
imperialii nu era in raporturi prea bune cu polonii, ceea ce putea provoca complicatii
neprevdzute.
Cu toate acestea, sultanul nu ar o cu Moldova,
preferând ca pentru moment lase tronul lui Ion dar cu conditia ca acesta
accepte o sporire a obligatiilor economice atât de necesare Portii acele
Astfel, la 21 februarie 1574, o solie i-a cerut dubleze haraciul, care acel
moment era de 35000 de ducati, precum i darurile obipuite95. fata refuzului
al domnului, sprijinit de sultanul a decis, martie 1574, inlocuirea lui Ion
Petru Schiopul, fratele domnului prii Române§ti, Alexandru al Mircea96.
Poarta, Ion era contient nu se putea baza decât
pe propriile sale forte. Imperialii, cum am mai se eschivaserd de la fel de
angajament nu vor contribui cu nimic la lupta lui Ion iar noul rege al Poloniei,
Henric de Valois, a respins categoric ideea trimiterii ajutor, cum, de
asemenea, am spus-o mai sus. Singurul ajutor, dar acesta mai mult simbolic, a venit
92 Hurmuzaki, Documente, 650-654; Dinu C. Giurescu, op. cit., p. 130;

N. Grigoras, Politica a Moldovei..., p. 78.
Hurmuzaki, Documente, pp. 668-670.
ce Venetia iesise din Liga un tratat de pace cu Poarta, la 7
martie 1573, prin care se obliga pläteascd o despägubire de de 300000 de ducati
tributul pentru insula Zante la 1500 de (S. Romanin, op. cit., pp. 339-340;
E. Musatti, op. cit., p. 455), Spania a continuat Imperiul otoman, la 11 octombrie 1573
don Juan de Austria cucerind Tunisul, la 25 octombrie Bizerta (F. Braudel, Méditerranée...,
II, pp. 421-422; P. L. Fernández, F. de Retana, op. cit., pp. 148-149; W. Stirling - Maxwell, op.
cit., II, pp. 6-24; C. I. de Ibero, art. cit., p. 65).
L. Gorecki, op. cit., pp. 217-218; Bartolomeu Paprocki, Adeváratä descriere a
purtat de voievodul moldovean impotriva turcilor, de asemenea cum din ce
li s-a opus s-a apárat cu pe turd pe munteni, dar fost aceea
trádat mod infam, la Al. Papiu - Ilarian, op. cit., III, p. 275; B. P. Hasdeu, op. cit., p. 59; Mihai
Berza, Haraciul Moldovei sec. XV-XIX, SMIM, II, 1957, pp. 12-13; Dinu
C. Giurescu, op. cit., pp. 136-137, N. Grigoras, Politica a Moldovei..., p. 83.
96 Hurmuzaki, Documente, pp. 671-672. aceeasi dogele Venetiei, Alvise
Mocenigo, era gresit informat Ion Vodá se refugiase Polonia (A. Veress, Documente, II,
p. 24) Bogdan Läpusneanu redevenise domn (Hurmuzaki, Documente, , pp. 672-673).
www.digibuc.ro
188 Eugen Denize
din partea cazacilor, care au trimis 1200 de oameni sub comanda hatmanului
Svierciovski97.
aceste conditii Ion concentrat armata la Ia$i pentru a putea actiona
pe interioare". acela$i timp, expeditionar otoman, care trebuia
instaleze domn pe Petru $chiopul, numära 30000 de oameni, urmând i se
oastea Românesti, de Alexandru al II-lea Mircea, 2000 de soldati din
Transilvania pe care stefan Báthory nu-i va trimite99.
Actionând rapid surprinzandu-si adversarul, la momentul semnalul
stabilite, noaptea de 13 spre 14 aprilie 1574, luptdtorii din oastea lui Ion "...au
din laturi asupra neintocmite a lui Petru" ($chiopul - n.n.), care "...fu
sculatä din somn pentru a vedea moartea"'. satul Jili$te, la sud de Foc$ani, pe
malul Râmnei, afluent al Putnei, o$tenii lui Ion relatarea lui Grigore Ureche :
"impârtindu-se trei polcuri, i-au luat când ei dormiia impresurându-i
veste moarte Mcând birui Vodd"101.
Victoria de la Jili$te, care a probat calitätile de strateg tactician ale
voievodului moldovean, capacitatea comandamentului de a se orienta rapid in
tactic strategic, adoptând cele mai eficace ca mobilitatea, disciplina vitejia
oastei de curte, a fost obtinându-se un rezultat decisiv. Ecoul biruintei de la
Jili$te a ajuns repede capitalele unor state europene a fost comentat de cercuri
oficiale de la Constantinopol Viena, din Franta, Polonia, Genova Venetia'w.
Imediat aceastä mare victorie, vornicul de Jos, Dumbravd, s-a
indreptat Bucuresti, pe care cucerit pus scaunul Tärii Române$ti pe
dintre lui cel Bunm. Din acesta a rezistat foarte
pierzânduli atât tronul viatam4. schimb Ion primele zile
ale lunii mai, a atacat a obtinut noi victorii la Tighina Cetatea Albe5.
N. Acte $fragmente, I, p. 116; Eugen Sanescu, Colaborarea dintre

cazaci ultimul al veacului al XVI-lea, Studii, tom 7, nr. 3, 1954, p. 127;
Magdalena B. P. Hasdeu despre folclorul ucrainean, RSL, X, 1964, p. 115.
98 Dinu C. Giurescu, op. cit., p. 140.
V. Motogna, la epoca lui Ion RI, XI, nr. 10-12, 1925,
p. 268; N. Grigora$, Lupta de eliberare de Ion cel Viteaz..., p. 110.
N. lorga, Istoria vol. V, Bucuresti, 1937, pp. 145-146.
Grigore Ureche, Tärii Moldovei, ed. a II-a, ed. P. P. Panaitescu,
Bucuresti, 1958, p. 159; a se vedea N. Costin, op. cit., p. 524; Dinu C. Giurescu, op. cit., pp.
143-149; Victor Atanasiu, de la Bucure$ti, 1974, pp. 41-64; N. Grigoras, Lupta de
eliberare de Ion cel Viteaz..., p. 110; Hurmuzaki, Documente,I1,1, p. 694.
Al. Ciordnescu, Documente Simancas, pp. 65-66.
Hurmuzaki, Documente, 1, pp. 682, 690, 694; C. Esarcu, Sumarul documentelor
pästrate general al Venefiei, In an vol. III, 1884, p. 179.
Grigoras, Lupta de eliberare de Ion Viteaz..., p. 110.
105 L. Gorecki, op. cit., pp. 227-229; B. Paprocki, op. cit., pp. 279-280; N. Costin, op.
cit., pp. 525-526; Andreae Maximiliani Gestarum populi poloni sub Henrico Valesio
poster vero rege, ed. a II-a, Gdansk, 1960, pp. 172-179; Dinu C. Giurescu, op.
pp. 153-154; Hurmuzaki, Documente, pp. 695, A. Veress, Documente, II, p. 42;
T. Holban, Armeanul, extras din "Luminätorul", 1938, p. 30; Scarlat
Callimachi, Pagini despre Studii, tom 5, nr. 2, 1952, pp. 181-182
www.digibuc.ro
Aceste mari nea*teptate victorii au avut, cum am mai sus, un

puternic ecou Europa. Ele veneau moment care liga a puterilor
apusene nu mai exista doar Spania se mai afla räzboi cu Imperiul otoman nordul
Africii. Ele au fost cunoscute foarte repede de Báthory au fost primite cu
multä satisfaoie de Maximilian al Franta se recuno*tea faptul
de la Lepanto turcii nu mai suferiserd infrângeri asemändtoarem La venetienii
informati din Constantinopol din turcii, nelini*titi de victoriile
moldovenilor, erau dispu*i se chiar cu Ion sacrifice
pe Petru pe Cantacuzino, favoritul marelui vizir", sustinätor al
acestuia la
ceea ce prive*te Spania, care se mai afla luptä cu turcii impotriva
ace*tia pregäteau o mare expeditie, ea a aflat destul de repede, prin Napoli,
Venetia Germania, de bätälii din Deosebit de interesantd acest
sens ni se pare scrisoarea pe care viceregele Neapolelui, cardinalul de Granvella, a
trimis-o regelui Filip al H-lea, la 15 iulie 1574. ce spunea el aici : "Prin Corfu am
primit ve*ti care ar adevdrate ar avea o foarte mare importantä de*i nu
mi-au parvenit din sursä, mi se par a adevärate.... Se spune muscalul se aflä
campanie cu un mare de oameni"' ajute pe moldovean
impotriva turcului. Doresc mult ca aceastä se conflrme, deoarece este
turcul nu va putea multi oameni pentru este
bänuiesc aceasta nu s-a o cu regele Persiei care, aflând turcul
are dificultäti, ar putea intre nu va de mirare se vor
impotriva turcului unii dintre supu*ii aceastä scrisoare gäsim exprimatä
exact spaniold, dar a altor puteri apusene ale vremii, care aprecia la
justa ei valoare lupta a dar nu le ajute cu nimic
concret, ci numai sfaturi vorbe goale.
timp victoriile lui Ion Viteaz, care provocau bucurie
Europa, produceau ingrijorare nelini*te la unde se crease impresia
acest conflict ar putea se generalizeze, implicdnd pe imperiali, poloni chiar pe
ru*i"3. Turcii, care se pregäteau pentru o mare expeditie Africa de
Nord, nu doreau sub nici o de fäcut unei noi coalitii cre*tine
Europa, lupte pe fronturi. Ei trebuiau cât mai repede rezistenta
lui Ion pentru faptul adeverindu-se cele presupuse de cardinalul de
Hurmuzaki, Documente, p. 695; N. Grigoras, Lupta de eliberare condusá de Ion

Viteaz..., p. 111.
N. Acte ifragmente, I, p. 22.
N. Grigoras, Politica a Moldovei..., p. 85.
Ibidem; Scarlat Callimachi, Un izvor istoric despre Ion Cumplit, IN,
fasc. 9, 1931, 72.
Ciordnescu, Documente Simancas, pp. 67-68.
Este vorba, de fapt, doar de un contingent, foarte limitat de cazaci nu de moscovki,
care nu numärul de 1200 de oameni, condus de hatmanul Svierciovski.
Cioränescu, Documente Simancas, p. 68.
Hurmuzaki, Documente, 1, pp. 35-36; p. 696; B. P. Hasdeu, op. cit.,
pp. 111-112; Dinu C. Giurescu. op. cit., p. 157.
www.digibuc.ro
190 Eugen Denize
Granvella, rdsunetul victoriilor sale provocase mai multe räscoale ale populatiilor din
Epir, Albania din sudul Balcanilor"4
Din toate aceste considerente, turcii au actioneze cu rapiditate
insemnate. Ei au elaborat un nou plan strategic care prevedea pdtrunderea unei
formatä din trupele beilor de Nicopole Vidin, sub comanda lui Ahmed Pasa,
peste Milcov inaintarea ei ulterioard lungul Siretului spre nord, executarea
concomitentä a unor actiuni ofensive de o grupare de comandatd de
beilerbeiul Rumeliei, care trebuia forteze pe la Oblucita inainteze spre
totodatä, pentru ca domnul Moldovei amenintat din mai multe directii silit
disperseze sultanul a ordonat beiului din Cetatea trupelor tätare de
sub comanda fiului hanului sä atace dinspre Nistrum unele izvoare, efectivele
fortelor invadatoare, a concentrare se terminase la inceputul lunii iunie,
100000 de oameni 120 de tunuri, iar altele, 60000 de luptdtori 100 de tunuri116.
ceea priveste pe Ion Von, conditiile ridicdrii la lupta de a
oastei celei mari a el dispunea de 30000 de oameni, dintre care 13000 de
110 piese de artilerie, 80 de calibru armatä a fost concentratd la
Husi, aproximativ ca de Cetatea de
hotarul Tara Româneascd, de unde se putea actiona pe linii interioare scopul
grupdrilor de inamice"8.
primä tentativd a turcilor de a trece la Oblucita a fost opria de
comandantul cavaleriei moldovenesti"9. aceasta pentru
30000 de galbeni, a trecut de partea lui Petru Schiopul'20, a permis
turcilor Moldova a transmis domnului informatii eronate
efectivele inamicului. Crezându-1, Ion Vodä a la ofensivd, bätälia
hotdrâtoare având la sud de lacul Cahul, la 10 iunie 1574. timpul
sângeroasd, a intervenit boierimi, pe Cernduteanu,
trecând boierii Cosma Murgul, o
pierzând sprijinul artileriei, o ploaie de
de pulbere, oastea lui Ion eforturi sub
presiunea puternicd a turcilor, a reusit se seara zilei, Roscani'22, o
asezare devastatd putin timp de lupte datoria lipsei
de crezând cuvântul turcilor, Ion s-a predat, la 14 iunie 1574. A fost
114 S. Fischer - cit., p. 195; N. Grigoras, Politica externä a Moldovei..., p. 85.

despre vol. Bucuresti, 1970, pp. 416-417;
A. Veress, Documente, II, pp. 38-41.
T. Nicolau, art. cit., pp. 267-269; N. Grigoras, Lupta de eliberare de Ion
Viteaz..., 116.
119 L. Gorecki, op. cit., pp. 236-239; N. Grigoras, Lupta de eliberare de Ion
celViteaz..., 118.
Mihail Dan, art. cit., p. 280; N. Costin, op. cit., p. 529.
121 L. Gorecki, op. cit., pp. 237-240; B. Paprocki, op. cit., pp. 281-282; N. Costin, op.
cit., pp. 530-531; Dinu C. Giurescu, op. cit., pp. 161-173.
122 N. Costin, op. cit., p. 535; L. Simanschi, -o de a textelor,
XV, 1978, pp. 39-58; C. Cihodaru, Cu privire la localizarea unor evenimente din istoria
Moldovei: Direptate, Roscani, ibidem, XIX, 1982, pp. 637-652.
www.digibuc.ro
asasinat de turci, iar cea mai mare parte a arrnatei sale a fost masacratä, prada din
de invadatori 400 de care'.
Prin faptele sale de arme, prin care a ridicat la
impotriva celei mai mari puteri militare a vremii din sud-estul centrul Europei, Ion
Viteaz se galeria marilor diplomati cornandanti de o*ti ai
secolului al XVI-lea. acest sens o constituie faptul la Mihai
Viteazul, al demn a fost, nici un alt voievod care i-a urmat nu a
retinut mai mult atentia arturarilor, diplomatilor opiniei publice europene ca el.
Amintirea faptelor de arme ale lui Ion Viteaz se multe
apärute italiand, francezd, rusk ele subliniind vitejia
voievodului a o*tenilor sfär*itul lui tragic pus, de obicei, pe
"destinului". Pe amintiti deja, note, Paprocki, Gorcki Lasicki, alti
istorici cronicari sträini din secolele al XVI-lea al XVII-lea, printre care Lancelot
Voiysin, seigneur de la Popelinire, Joachim Bielski, Mihaels von Isselt, Cesare
Campana, Richard Knolles, Alessandro Guagnini, Aggripa d'Aubigné, Michel Bardier
de Languedoc, Johan Haubold Kirchbach altii, au socotit evenimentele militare din
Moldova anului 1574, rezistenta Imperiului otornan, abnegatia eroismul
lupatorilor personalitatea domnului moldovean, printre faptele demne de a
inserate lucrdrile ce prive*te diplornatia aceasta a informat
conducerea cetätii lagunelor mod sec exact, despre desfä*urarea evenimentelor din
Moldova' despre moartea lui Ion Venetia indiferentd fatä de cele
petrecute in regiune deoarece incheiase o pace turcii, 1573, nu avea nici
o intentie de a relua lupta acestora.
Valoarea rezistentei lui Ion importanta ei europeand din faptul
pentru a rdzboiul, Poarta a trebuit un effort deosebit, suporte mari
cheltuieli sufere mari Rapoarte diplornatice spaniole, din septembrie
decembrie 1575127, la un an de la evenimente, scot penuria
alimentard la Constantinopol ca urmare a distrugerii moldovenesc.
Dar lipsa de ajutor din partea altor puteri cre*tine a ca efortul deosebit al
lui Ion al sale nu impiedica, cele din succesul expeditiei
navale terestre otomane impotriva spaniolilor Africa de Nord. La 25
august 1574, trupele de debarcare au cucerit de la spanioli fortäreata La
Goletta, iar peste alte zile, la 13 septembrie, a fost cucerit Tunisul128. De*i
importanta luptei lui Ion importanta acesteia pentru u*urarea propriilor
pozitii, spaniolii nu au nimic, nici militar nici diplomatic, pentru ajuta
ceva. Aceastä de coordonare a actiunilor, dorintei de a nu se angaja

124 Raportul bailului Antonio Tiepolo, din Pera, de la 18 mai 1574, despre luptele din
Moldova la Hurmuzaki, Documente, VIII, p. 178.
p. 179.
Holban, Henri de Valois en Pologne et les Roumains, p. 130, anexa 14.
Al. Cioränescu, Documente Simancas, pp. 69-70.
128 F. Braudel, La Méditerranée..., II, pp. 425-426; P. L. Fernández, F. de Retana, op.
pp. 173-175; Mustafa Ali Mehmed, Istoria turcilor, Bucurqti, 1976, p. 220; Aurel
Istoria hnperiului otoman la 1656, Bucure*ti, 1978, p. 239.
www.digibuc.ro
192 Eugen Denize
luptä a Venetiei, Poloniei a impäratului habsburgic a permis turcilor sä victoria

pe toate fronturile.
Dar nu este mai putin adevärat victoriei a fost foarte ridicat.
1574, conditiile care se profila posibilitatea unui cu Persia, la
granitele de räsärit ale Imperiului otoman129, Poarta s-a dezangajat din Mediterana, la
decizie contribuind, opinia noasträ, lupta de eroism a lui Ion
care a demonstrat la frontierele europene ale imperiului luptele puteau fi oricând
reluate. La rândul ei, Spania indreptat atentia, tot mai mult, asupra Oceanului
Atlantic a Lumii Noi, unde pozitiile cucerite tot mai amenintate de
flota de corsari a Angliei frunte cu Francis Drake.
perioada 1570-1574 a marcat finalul confruntdrilor majore turco-
spaniole victoriile otomane din 1574 va urma o deteriorare
a puterii maritime a turcilor. Pacea, de facto, stabilitä Imperiul otoman Spania
va contribui la inactivitatea flotei otomane la distrugerea ei tocmai prin
aceastä inactivitate. Interesul celor puteri pentru Mediterana va dispärea aproape
simultan va pozitiile zona sa de
ceea ce priveste situatia române lui Ion ea s-a
caracterizat printr-o intensificare a dominatiei otomane, politice economice, care le va
aduce pragul disparitiei ca state. Având de ales a-si pierde statul sau a lupta,
românii vor alege lupta personalitatea persoana lui Mihai
Viteazul, vor declansa o fulminantd antiotomanä care-i va aduce din nou
atentia Europe la dintre secolele al XVI-lea al XVII-lea.
Ajungând la capätul acestui studiu incercând facem un sumar al
epocii marcate de marea de la Lepanto, nu putem constata decât el este
favorabil turcilor cu totul nefavorabil puterilor crestine. vreme ce Imperiul otoman
cucerea Ciprul de la Venetia, La Goletta Tunisul de la Spania zdrobea pe Ion
puterile crestine grupate liga sfântä nu au reusit fructifice sub nici o
victoria de la Lepanto. Neincrederea reciprocd, obiectivele divergente urmärite de
Venetia Spania, neputinta de atrage pe impäratul Maximilian al II-lea alianta
antiotomand nepdsarea marilor puteri crestine fatä de lupta disperatä a lui Ion au
fäcut ca ele iroseascd victoria de la Lepanto le ofere turcilor prilejul unor noi
importante victorii cuceriri teritoriale. Acest fapt nu trebuie ne mire ci
dimpotrivd. secolului al XVI-lea a impus tot mai mult pe primul plan
ratiunea de stat, dauna a continutului a semnificatiilor religioase pe care,
de formä, la mai actiunile diferitelor state europene. Acest fapt a dus la esecul
sfinte al antiotomane, Imperiul otoman nemaifiind privit ca un
dusman de al ci ca un partener dinamic necesar al echilibrului
de stabilit Europa acest secol.
129 Mustafa Ali Mehmed, Istoria turcilor, 221.

130F. Braudel, Bilan d'une bataille, pp. 119-120.
131 E. Charrire, Négotiations de la France dans le Levant, tome III, Paris, 1853, pp.
886-888; F. Braudel, La Méditerranée..., II, p. 429; A. Decei, op. cit., p. 260.
www.digibuc.ro
THE ROMANIANS, THE HOLY LEAGUE AND THE OTTOMANS IN

THE AGE OF THE BATTLE OF LEPANTO (1570-1574)
Abstract
The study tackles problems referring to the place and part of the Rumanian
Countries in the context of the international relations during an extremely agitated and
important period, one of the naval warfare of Lepanto. Taking advantage of the
accomplishment in 1570 of a Holy League, with the participation of Spain, Venice and
the papacy, the voivocles of Moldavia and Wallachia tried by diplomatic but also by
military means, to reduce more and more suffocating Ottoman pressure that was
being exerted over their states. They offered military, political, diplomatic and economic
support to the powers of the Holy League, especially to Venice and Spain; but they did
not receive any encouraging answer instead. The Holy League itself, being confronted
with contradictions and mistrust, became inoperative after the Lepanto victory. The
Venetians made peace with Turks in 1573, and the Spaniards, although seriously
threatened by the Turks in Northern Africa, attended passively at the crushing of John
the Brave, prince of Moldavia's resistance. Thus, all the christian powers had something
to lose : Venice lost Cyprus, Spain lost La Goletta and the Tunis, Moldavia was
crushed devastated by the Turkish-Tartar armies. The Turks' victory was not
accidental at all. It reflected advanced stage of modernization of the European
countries that did not regard the Turks as a irremediable religious enemy anymore, but as
a factor of balance within the framework of the ratio of forces settled on the continent
during that century.
www.digibuc.ro
www.digibuc.ro
RAPOARTE ITINERARII AUSTRIECE PRIVIND SITUATIA
STRATEGICA A TÄRILOR (1716-1739),
CONTEXTUL POLITICII EUROPENE
A IMPERIULUI HABSBURGIC
ILEANA
Succesul de la pe Prut (1711), impotriva armatelor Petru I, i-a

incurajat pe otomani Europa pentru a diminua efectele
catastrofale din 1699, cu austriecii.
Noua era Moreea, unde venetienii s-au dovedit incapabili
Epoca de aur a Venetiei, ca vioara levantin raporturile
diplomatice cu Imperiul otoman apusese de mult. ciuma din 1630-1631, care a
46 000 de victimet, declinul economic implicit militar al Republicii Lagunelor a
fost rapid. plus atacurile piratere§ti de pe coastele o
Leului lui San Marco.
Din aceste motive Imperiul otoman a considerat o din
vara toamna anului 1715 otomanii i-au alungat pe venetieni din Peloponez, din
Creta din uncle insule ale arhipelagului ionic. Succesul a näscut la Istanbul ideea
a recuceririi Dalmatiei, a Ungariei pe cea a unei noi campanii impotriva
Vienei2.
Conjunctura diplomaticd era favorabild Imperiului habsburgic. Franta
reu§ise prin pacea de la Utrecht (1713), ce incheiase räzboiul de succesiune,
ca un reprezentant al dinastiei Bourbon preia tronul Spaniei, candidatura
austriacd astfel lungii dominatii a Habsburgilor spanioli Peninsula
Iberia. Din punct de vedere teritorial, Austria era cea favorizatd prin pacea de la
Ratstatt, din 1714. Ea primea fostele teritorii ale de Jos spaniole (aproximativ
Belgia Luxemburgul de azi) importante Italia (Milano, Mantova,
Mirandola), ca partea peninsulard a regatului Neapole insula Sardinia'. ciuda
c4tigului de problema succesiunii la tronul Spaniei, Franta pierdea teren fata
Austriei, care rotunjea posesiunile patrimoniale, chiar la granita vechii rivale. De
aceea 1716 nu se putea pune problema reangajdrii Frantei eventual conflict
Habsburgi i otomani, de partea celor din Austria se putea considera
ceea ce privea un atac din flancul francez.
Christian Bec, Istoria Venetiei, Bucuresti, 1999, p. 94.

2 Nicolae Ciachir Gh. europeanä epoca Bucuresti,
1984, p. 175.
Erich Zöllner, Istoria Austriei, vol. I, Bucuresti, p. 323.
www.digibuc.ro
196 Ileana
Clement al XI-lea a sprijinit politica austriacä Italia Carlowitz

Rastatt Imperiul habsburgic s-a ridicat definitiv la rangul de mare putere europeand, cum
fusese odinioard Imperiul german medieval.
inaintarea a trupelor otomane Moreea Peloponez ameninta pozitiile
recent cucerite de Austria diplomatia de la Viena s-a gräbit ofere ajutor Venetiei,
ajutor considerat de otomani, drept o violare a din 1699. Ca urmare a protestelor
Portii, Austria a declarat Imperiului otoman, comanda a trupelor
revenind deja vestitului general, Eugeniu de Savoia.
imperiald s-a asezat la Petrovaradin, unde s-a dat lupta din 5
august 1716, prin care turcii au fost Printul Eugeniu a ocupat Timisoara, unde
si-a instalat Cartierul General, grosul trupelor a iernat
anul la 15 iunie 1717, a asediul Belgradului. Printul
Eugeniu a un atac conjugat, pe uscat pe Pentru inarmarea flotei
cu galere, teritoriile austriece au impozite märite, evreilor
s-a perceput un impozit specia15. Cu toate acestea prima parte a asediului s-a desfdsurat
prost pentru armata imperiald, care era pe punctul de a se gäsi situatia care se aflase
Kara-Mustafa, fata Vienei 16836. In ajutorul Belgardului se deplasase o mare
Comandantul imperial a decis rapid lase un mic corp in fata cetätii
asediate grosul armatei otomane, mars. Aceastä i-a adus
victoria Armata marelui vizir, Ali Pasa, s-a retras dezordine, iar Belgradul a
capitulat. Campania din 1717 s-a cu un succes Erau recuperate din
turcilor teritorii de 150 de ani de Habsburgi: Banatul Serbia de nord.
fata succeselor militare din 1716-1717 in s-a un curent
de eliberare de sub dominatia care se intensificase prin instaurarea regimului
fanariot, Moldova Tara
Din 1716 boierimea a intrat cu diplomatia
contactele devenind mult mai intense Petrovaradin. In august 1716 clasa
conduckoare din Tara a a sosit momentul
nemultumirile adunate impotriva domnului Nicolae Mavrocordat, acuzat stoarce
bani" de la cei care odinioard aveau numai privilegii7.
Boierii s-au adresat comandantului militar al Transilvaniei, contele Steinville,
solicitandu-i ajutorul. Acesta a trimis detasamente, ce au intrat prin Orsova, spre
Oltenia. La vestea sosirii trupelor imperiale, turcii s-au retras la sudul
contingentul condus de boierul Petru Obedeanu a fost pus pe fue. Din
cronicarului Radu Popescu se pare acest Obedeanu a de fapt, faciliteze
intrarea trupelor imperiale nicidecum o A urmat
alungarea domnului din arestarea sa noiembrie 1716) prizonieratul acestuia
p. 327.
Jean Beranger, Geschichte des Habsburgereichs 1273 bis 1918, Wien, Köln, 1990,
438.
6
C. Giurescu, Material pentru istoria Olteniei supt austrieci, vol. I, Bucuresti, 1913,
p. 21.
Serban Papacostea, Oltenia sub austriacä 1718-1739, Bucuresti, 1998,
pp. 17-18
www.digibuc.ro
Rapoarte itinerarii austriece (1716-1739) 197
boierii au sperat cu Nicolae Mavrocordat avea din Tara

Româneascd prezenta scurt timp au fost Oltenia,
a fost ca o de securitate la granita cu Imperiul otoman din
necesitatea economicd de a se controla cursul pe malul românesc, de la
de Fier la värsarea Oltului, nu lucru s-a intâmplat teritoriul din stânga
Oltului. Chiar Eugeniu de Savoia a considerat mai sä nu se aventureze sä ocupe
un teritoriu greu de apärat, a cärui dislocare din sistemul defensiv otoman ar putut
o din partea Portii. se face trupele imperiale, o
ocupatie vremelnicd a Bucurestilor, au päräsit de 800 de familii
mari boieresti, intrate fata unor posibile represalii turcesti9.
Din partea solutia de restabilire a ordinii Tara Româneascd
a fost cu una sultanul pentru a nu pierde defmitiv
boierimea munteand, care refugiatä din ar complotat permanentä
teritoriile austriece, asteptând momentul pentru a reveni cu armatele imperiale, când
acestea ar considerat a sosit timpul. La 24 februarie 1717, noul domn numit de turci
Mavrocordat permitea ultimelor contingente imperiale se de la Märgineni
Câmpulung, Oltenia a fost recunoscutd ca parte din teritoriile nou inglobate
de Austria.
La 21 iulie 1718 tratatul de pace, la Passarowitz (Pozareva), a
consfintit victoria armatelor imperiale asupra celor otomane importantele cesiuni
teritoriale pe care Imperiul otoman fusese obligat le facä; Banatul, Serbia de nord,
plus o la granita de nord a Bosniei Oltenia, de austrieci Mica Valahie.
Tratatul a fost de o conventie de navigatie de care austriecilor li
se reinnoiau privilegii mai vechi, puse acum precisi.
Impdratul controla 1718 ambele ale Tisei
Gura Timocului, ce desparte Serbia de Bulgaria de aici la värsarea Oltului. La 27
iulie 1719 s-a tot la Passarowitz Conventia de comerf i naviga(ie, ce reglementa
pentru prima liberul acces al negustorilor ambelor pe
Tratatul cuprinde 20 de ce
1) Libertatea pentru supusii puteri teritoriile celelaltei puteri
contractante, precum prohibite: armele praful de puscä.
2) Libertatea comertului pe la Vidin Ruse, unde negustorii austrieci
puteau transbordeze märfurile pe care le aduceau, din care de aici urmau
continue drumul pe uscat. Preturile pentru transport erau cele obi.ynuite" i se
garanteazd protectia statului otoman pentru märfurile negustorilor austrieci. Vase le
austriece puteau intra Românesti, dar acest aspect nu face obiectul
clauzelor tratatului Tot articolul 2 prevede interzicerea accesului navelor
comerciale austriece Marea dar märfurile de pe aceste nave puteau
imbarcate de la Bräila, Isaccea sau Chilia eici turcesti sau pe alte
vase ce aveau acces Marea Neagrä.
Ibidem, p. 20.
Ibidem, p. 21
Handlungseinverständniss zwischen dem Kaiserl. Königl. Hofe und der ottotnanischen
Pforte, Wien, 1785, pp. 45-72, Raccolta dei trattati e delle principali convenzione concernanti il
comerciao e la navigazione dei sudditi austriaci negli stati della Porta Ottomana, Viena, 1844, p.
urm.
www.digibuc.ro
198 Ileana Cäzan
3) Taxa pentru märfurile austriece era de 3%, plus vasele austriece

o suplimentard porturile otomane, care aveau acces. Taxa se numea
4) Austriecii primesc clauza favorizate.
5) impäratul poate numi consuli Imperiul otoman, stabilindu-se modalitatea
numirii functie acestor reprezentanti diplomatici judecarea
conflictelor comerciale.
6) Pentru prima otomanii numesc teritoriile austriece consuli, numiti
procuratori, competente similare diplomatilor austrieci.
7) Se dreptul vaselor sub pavilion austriac de a intra de a face manevre
porturile turcesti (mai putin Marea
8) caz de pericol sau marinarii otomani erau datori sä ajute navele
austriece.
9) Piratii din Tunis Tripoli erau obligati sä nu atace navele austriece.
10) Supusii otomani ce cu nave austriece sau care transportau märfurile
cu acestea erau obligati pläteascd un egal cu practicat de companiile engleze,
franceze olandeze.
11) Vasele militare austriece nu puteau silite sä transporte trupe otomane.
12) Se reglementeazä ceremonialul de primire de salut al navelor de pentru
ambele pärti.
13) Se reconfirmä dreptul supusilor austrieci de a cälätori nestingheriti Imperiul
otoman
14) Evreii, sub amenintarea pedepsei, nu aveau voie se amestece, nesolicita(i, ca
mijlocitori reprezentarea supusilor imperiali sau rusi.
15) Se prevede unor hanuri special destinate depoziarii märfurilor
16) Trecerile frauduloase la Islam urmau a fi pedepsite.

17) Se prevede eliberarea austriecilor, prizonieri de care pirati.
18) caz de räzboi ambele state urmau supusii
teritoriul li se acorda timpul necesar repatrierii.
19) Se taxele pentru supusii persani, acestia ar pe
Turcia.
Acest tratat a reglementat mai bine de un veac raporturile comerciale de
navigatie dintre cele douä Imperii, unele prevederi nu s-au aplicat deck la
seeolului al XVIII-lea.
ce au fost semnate actele oficiale de inglobare a Olteniei, a un
proces de introducere a absolutismului birocratiei habsburgice teritoriu care
puterea boierimi fusese atunci de necontestat. la boierii din
teritoriul cucerit au sperat Carol al VI-lea putea doar cu o
suzeranitate mai mult sau mai putin scurt timp au s-au
Curtea de la Viena a refuzat un domn pämântean, impäratul incluzând
titlurile sale pe acela de principe al Valachiei de dincoace de cisalutane. Provincia a
fost pusä sub controlul neo-aquistice pentu noile achizitii teritoriale) sub
autoritatea a cornandantului suprem austriac din Transilvania, care era
director suprem al Olteniei.
Prezenta boierimii autohtone conducere a fost prin acel colegiu
format din 4 mari boieri, numit simplu Administra fia sau modelul Romei antice
www.digibuc.ro
Senat. Sediul acestui oraganism semi-electiv'2 a fost la Craiova, atributiile erau

acelea de a transmite organelor locale Curtii de la Viena, de a gestiona
financiar provincia de judeca procesele instantd. scurt timp s-a dovedit
aceste atributii erau prea mari, pentru ca Administratia nu submineze
autoritatea imperialä, boierimea de pe care o
lucrurile urma provinciei.
Terenul cel mai sensibil, pe care s-au mari divergente, a fost cel al
fiscalitdtii, unde s-au infruntat metode de strângere a taxelor impozitelor: unul
modern, care veniturile erau orientate spre trezoreria statului, iar cuantumul
impozitelor seama de capacitatea de a contribuabililor, stabilitd prin
recensäminte unul ancestral prin care boierimea beneficia de o parte importantd din
strângerea taxelor, prin incasarea prin scoaterea din evidentele
a unui important de contribuabili, acei scutelnici poslu.ynici.
Evident aici controversele au fost ireconciliabile cele din s-au
prin dizolvarea Admnistrafiei civile trecerea provinciei regim de ocupatie
militard.
Pe acest al problernelor fmanciare, a existat un conflict
reprezentantii Curtii de la Viena, cum se vede din rapoartele oficialilor imperiali. La
acest conflict a mocnit apoi a devenit acut, Fiscul imperial Comandamentul
militar de la Sibiu disputânduli incasarea taxelor impozitelor gestionarea
fondurilor.
1720 comandantul militar, contele von Steinville sä controlat
obstructionat de consilierul Camerei Aulice organul fiscal central). Primul raport venit
din Oltenia cu informatii despre acest conflict este de inginerul militar Friedrich
Schwantz, insärcinat de contele von Steinville o a Olteniei
construiascd o cale de acces dinspre Oltenia Transilvania, prin defileul Oltului,
triumfal Via Carolina.
Oltenia a fost 5 judete i s-a rezervat o pentru
inscrierea stemei. Schwanz nu a desenat deck alegoria provincii, care
reprezentatd de un butoi din care curge este de un personaj
alegoric al picior se pe un pe$te. Acesta este inconjurat de oi, porci
capre. se purtând spice co$uri cu Aceasta era viziunea
austriacd asupra acestei provincii. Raportul descrie
cele 5 steme cum Vâlcea un roditor pentru acolo cresc
multe poarne"; judetul Jiul de Sus un cerb subliniind prin acestea vândtorile aducdtoare
de vânat mult"; Jiul de Jos un pe$te din cauza multelor de mare
judetul Romanati un snop de grâu, iar pentru judetul Mehedinti un stup pentru a
bel$ugul de roade marele de pe urma albinelor pe care aceste judete le au
mai presus de
Drumurile sunt un alt punct de interes strategic pe care insistä Schwanz.
Drumul de de-a lungul Oltului la Râmnicul Vâlcea numele
12 Pentru condiliile concrete care s-a manifestat stäpânirea austriacä Oltenia vezi
Papacostea, op. cit., pp. 27 urm.
13 Ibidem, p. 266.
14 Fr. Schwantz, Beschreibung der Kleine Valachei, textul german Hurmuzaki, vol
1, Bucuresti, 1897, pp 620 urm, traducerea limba straini..., vol IX, 65.
www.digibuc.ro
200 Ileana
de Via Trajani, continuat chip firesc de denumirea triumfald, noii de acces,

Via Carolina, ce se oprea pasul la cetatea austriacd Strassburg.
Aceastä cetate a fost construitä de autoritätile austriece la 3 ore de mers de
Turnu-Rosu, punctul Via Carolina ce venea de la Bucuresti.
acel punct s-a pus inscriptia Strassburg nannte sie Steinville, Arxavia haben die Römer
zu ihr gesagt. Verjage die feindlichen Pfeile von der Staatlichen Chausse"I5.
1722 s-a lungit la unde s-a pus o inscriptie Halte
an Reisender! Wo die Natur Dir befiehl anzuhalten und der ewige Mut angehalten hat.
Hier unter den Auspizien VI., des Kaisers, des hochenwürdigen als die Dacia
Ripensis durch einen kurzen Krieg, aber mit viel Mannesmut von Eugen, dem obersten
Kommandaten und Stellvertreter des Kaisers wurde, um durch gegenseitige
Verbindungswege vereint zu werden, als der Mitte mit dem Bergland, noch dem
Felsen zersprengt und hinabgerollt wurden, und nachdem die Karpathen augeglichen
und durch eine Brücke vereint wurden, hat sich ein Wagen-Weg von Stünder
eröffnet" . Desi lucrdrile au fost comandate sub supraVegherea lui Stephan
von Steinville, acesta a murit in 1720 ele au fost incheiate de inginerul-cartograf
Frederic Schwanz, a abilitate aruncarea aer a rocilor i-a adus porecla de von
Springfels ce avea numele innobilare.
lui Schwantz referitoare la punctele strategice ale Olteniei au fost
de directorii supremi ai provinciei, care i-au urmat lui Steinville. Schwantz
atentia asupra importantei punctului de la unde se trei drumuri
principale acest punct ar trebuit cu atentie. A doua de interes
strategic au fost de la Brâncoveni. De asemenea l-au preocupat aile de
acces pe care in decursul timpului, invadatorii Pe aceste
se aflau intäriturile deja mentionate, ce s-ar putut reconstrui mult mai bune.
Drurnul ce sträbdtea pe care avansau, de obicei, atarii din Bugeac,
pentru aveau potabild, din zona din belsug pentru cai, putea
supravegheat de la Complexul de la Brâncoveni ca Casa Bniei din
Craiova, de mänästirile din Oltenia, ar putut usor fortificatel7 transformate
viitoare centre de unei invazii otomane.
Schwanz manifestd aceeasi obsesie pentru ruinele romane ca mai toti
germani, din secolul al XVI-lea. Aluzia permanentd la ruinele romane revine ca
un leit-motiv, pentru a legitima expansiunea Habsburgilor la de Jos Europa
de sud-est prin moVenirea al continuator de drept era Sfântul Imperiu
roman de cucerirea Olteniei era acoperia de ideea
"Steinville a numit-o Strassburg, romanii i-au spus Arxavia. de sägefile

oseaua imperialä", Marin Popescu-Spinei, op.cit., 265.
16 Acolo unde natura le te curajul de veacuri
s-a oprit. Aici sub auspiciile Carol al VI-lea, cel demn de Dacia Ripensis a
Jost cuceritd, dupä un scurt curajul lui Eugeniu, comandantul suprem loctiitorul
Ca se construiascd o cale de acces de ambele care fie legatá
de munfilor, au sparte dupá care au Jost unifi
printr-un pod s-a deschis un drum de trásuri de 11 ore de mers".
sträini..., vol. IX, p.p 48-58.
18 Il. Cäzan, Politica a Casei de Austria in izvoare cartografice scrieri
umaniste germane din secolul al XVI-lea, RI, nr., 1994, pp. 1187-1189.
www.digibuc.ro
continuitdtii imperiale-romane. Boierii, reuniti Administratie, au fost denumiti senatul

dacic.
De-a lungul al Oltului, al Jiului, la Orsova, la Vodita, la Calafat sau la
Celei nu numai aici) sunt marcate urme de ruine romand9.
de aspectele de interes strategic sau istorico-etnografic social
date despre populatie, port, obiceiuri, conducerea politicd, organizare
ecleziasticd), la Schwanz apar primele informatii privind conflictul dintre agentul
fiscului Ignatiu Haan contele von Steinville, protectorul lui Schwantz. Sistematic Haan
pe Steinville la Viena nu autoritatea la 2 ani
moartea lui Steinville, 1722, Schwantz pierdut postul, antipatiei pe care
i-o purta acelasi Ignatiu Haan'.
Manevrele consilierului aulic au dat roade problema jurisdictiei asupra
populatiei. Un document din octombrie 1724 locuitorii din Tara Lovistei,
de Steinville drept supusi ai autoritätii militare intraserd grija fiscului a
autoritätii vamale de la Caineni21.
Imediat ce Oltenia a intrat in componenta Imperiului habsburgic acesta pus
problema exploatdrii sale economice, nu doar a organizdrii ei ca de securitate la
se face timp ce Schwanz a fost insárcinat cu cartografierea provinciei
Mihail Schendos, venetian prin nastere, dar dintr-o familie originard din Peninsula
Balcanicd Grecia22, a fost trimis exploreze subsolului.
Schendos era medic armata imperiald avatarurile legate de mostenirea
averii unchiului matern 11 aduceau Transilvania, unde impresiona pe Steinville
prin cunostintele sale in domeniul stiintelor naturii. Imediat a fost cu
inventarierea naturale ale Olteniei. Date le culese de el s-au oprit cu
asupra apelor termale, din ce ce mai apreciate Europa vremii, iar rocile
colectate le-a trimis savantului ungur Köleseri23, cu care a scris o lucrare
nepublicatd. Observatiile sale sunt legate de zácdmintele de sare, de mica
moscovitd" i de minereurile de Explordrile mineralogice fac pe Schendos
descrie destul de amdnuntit drumul parcurs diferitele puncte, mândstirile
cale, de acces, sunt drumuri sau poteci de picior, prin munti24.
1521 Olteniei, Schendos a fost chemat de domnul Nicolae Mavrocordat,
din exil, calitate de medic de curte. Cu ocazie Schendos a fdcut
printre primii drumul de la Viena la Bucuresti, cea mai mare parte pe Din
despre Schendos nu spune deck a durat 1 a inchiriat
la Viena o corabie din cele mari", cu care a infruntat cataractele Dundrii25. Nu
Originalul härtii la Kriegsarchiv-Wien, B III a 199, adus la Cabinetul de al

Academiei de care Nicolae Docan, cu cota H.231- DV 35 H.1002 - DXXVII 5.
p. 44.
21 C. Giurescu, op. cit., vol. p 627
22 Tatäl era macedonean, iar mama Prin mama sa era nepotul de al lui loan
Avramios, fostul predicatorul de curte al lui Constantin Bräncoveanu. Avramios a murit refugiu
la Brasov i-a läsat acestui nepot averea.
23 Lucrarea publicatá de invätatul maghiar, Auraria Romano-Dacica, reprodusä in
vol VIII, 66 urm.
24 vol IX, 86 urm.
p. 83.
www.digibuc.ro
202 Ileana
a navigat la Severin sau la Giurgiu, beneficiind de prevederile tratatului de

navigatie, ce pacea de la Passarowitz. Observatiile sale facute timpul
§ederii Bucure§ti au fost publicate 1723 sunt foarte putin mdgulitoare pentru
domn, pe care considerd arogant i pentru Schendos nu a reuit
recupereze nici investitia de 3 000 da renani, investitie
medicamente in pe
Informatii de ordin strategic a transmis rapoartele sale Karl von Tige
(francez de origine - numele era Charles de Tige) care, calitate de
subordonat direct al comandantului militar din Sibiu, a fost ocupe, 1716,
Bucure0i. Ajuns aici a informat despre de trupe ale turcilor tdtarilor
despre situatia deta§amentului imperial de la Märgineni, care nu se afla in pe
pozitia Concluzia sa cu privire la prezenta Habsburgilor Tara Româneascd a
greu Eugeniu de Savoia a luat decizia de a nu ocupa Oltenia, pe
moment au fost voci care acuzat de defetism26. Von Tige aträgea atentia
interventia trupelor imperiale ar fost total nepotrivia pentru Bucure§tii se aflau prea
departe de frontul austriac prea aproape de garnizoanele turce§ti de la Giurgiu
1731 din Oltenia sosea la curtea un raport semnat de generalul

conte Franz Paul von Wallis de baronul von Rebentisch. doi reprezentau, pe
moment, cele austriece aflate conflict din 1720; von Wallis era
comandantul militar suprem al Transilvaniei directorul Olteniei, von Rebentisch
era consilier cameral aulic (agentul Fiscului). Din fericire pentru situatiei din
cei doi s-au aflat bune relatii.
Amândoi surprind situatia de-a dreptul dramaticd care se ajunsese din
agentilor Fiscului de a subordona mai multe ale Olteniei Pe
ce pericolul unui nou se indepärta ace§tia deveniserd tot mai
mai agresivi la adresa militare. Principala nemultumire era de inscrierea
sub jurisdictia Camerei aulice a principale de Oltenia: Craiova, Cerneti,
Caracal, Jiu Râmnic. Directorii ce se succedaserd, Virmond Königsegg nu
arogantei consilierilor aulici, Ignatiu Haan von Viechter, care
1725 populatia Olteniei la exasperare, atât pe contribuabilii
de pe boieri. Von Tige, director 1725 i 1731, a reuit aplaneze
conflictul, pentru era prieten cu noul consilier aulic von ler, dar
1731 se ajungea la un nou moment de cria cu recensdmântul populatiei,
locuitorii au intrat temându-se de noi impozite au fugit care Cei doi
reprezentati ai de la Viena, mentionati mai sus, ajungeau la o concluzie
cauzele populatiei Oltenei sporirea exageratd a
catastrofald a zlotului,sistemul aberant al stabilirii impozitelor
regimul de de impus de agentii Fiscului".
Maiorul apoi colonelul Weiss, inginer militar topograf, a fost trimis
1731 Oltenia stabileascd planul de din atunci se
deja, 1717, chiar timpul rdzboiului austro-turc, mândstirea Cozia Episcopia din
Râmnic, iar 1720 fortul de la (cetatea Strassburg). urma misiunii din
151.
27
Ibidem, pp. 164 urm.
www.digibuc.ro
Oltenia maiorul Weiss a inaintat, la 17 august 1732, 13 planuri de un raport

referitor la sarcina incredintatä: fortificarea punctului de la a Casei
Lazaretului de la Vadul Diului ( respectiv punctul de carantinä de Calafat) a
Casei Bäniei din Craiova, ca de refugiu pentru Administrafie, cazul nävälirii
tätarilor.
Rezultatele raportului dovedesc mult spirit practic din partea maiorului armatei
imperiale, el identificând cele mai rapide mai putin costisitoare de a
provincia cazul unui atac turco-taar. Weiss toate mânästiri din
Oltenia, fortificate deja de austrieci (Cozia episcopia Râmnicului) sau având vechile
ziduri de incintä medievale (Tismana, Stehaia, Bistrita, Hurez, Polovraci). Pe acestea
le considera puncte potrivite pentru cantonarea unitailor militare timp de räzboi
pentru aceasta propunea depozitarea de alimente munitie,
necesare cazul unei retrageri precipitate. Casa putea cu un minim de
efort financiar ar oferit un sigur
ceea ce priveste punctul de la unde se propusese chiar de care
Schwantz sä se mute capitala provinciei Olteniei austriece, zona era potrivitä pentru
ceva, feritä, prin relief, de atacuri inopinate. plus era la intersectia a cinci
drumuri comerciale strategice, la mai multor râuri. Singura era
aceea o fortificatie ar contravenit clauzelor pácii de la Passarowitz
acest punct s-ar putut construi, pe moment, cel mult depozite de alimente
cu palisade. ceea ce privea construirea unei noi capitale acest lucru ar
trebuit cu chibzuiald, nimic de sau costisitor".
La Vadul Diului locul ar fi fost ideal pentru construirea unei de uncle
s-ar fi putut supraveghea malul turcesc, plasându-se o baterie de artilerie. plus
construirea fortificatiei de aici ar fi putut usor mascatä prin lucraile de reamenajare a
depozitelor de märfuri pentru negustorii aflati in carantind la granite. ceea ce privea
Brâncovenii aici era, pärerea lui Weiss, locul cel mai ruinat dintre toate
fortificatiile oltenesti, distrus aproape intregime timpul räzboiului din 1716-
1718. aici s-ar putut reface din palisade", caz de putut
cantona acolo câteva trupe".
Propunerile lui Weiss aveau devinä imperioase anii imediat urmaori, când
europeanä, de la Varsovia la Istanbul de la Paris la Moscova avea
stare de din cauza mai multor evenimente care au sfärsit, 1737, cu
unui nou Poartä, Rusia Austria.
La februarie 1733 a färä urma§i, regele August al II-lea al Poloniei i
succesiunea a devenit din nou de disputat cum
nu se putea mai aprig. Prima putere care a intervenit a fost Rusia, care controla deja, din
1717, situatia din republica nobiliarä, prin trupele acceptate de August al II-lea
de Seimul polon, drept garantie a publice rege Prin tratatul
la Varsovia la 17 ianuarie 1717 acceptase protectoratul rus.
28 Weiss, Scurtä descriere a mândstirilor celor mai insemnate a locurilor mai

din Oltenia anexatá planurilor prospectelor", traducerea
Cálátori stráini..., vol. IX, pp. 186-189, textul german publicat AO, VII, 1928, pp. 282 urm.
29 Ariadna Stilles, Rusia, Imperiul otonian 1725-1800, Bucuresti, 2001, p.66.
www.digibuc.ro
204 Ileana
La moartea lui August al Seimul polon nu 1-a ales pe fiul defunctului

rege, tot un August, ci a preferat un candidat dintr-o veche familie pe Stanislas
Leszczynski, ce mai avusese o tentativd de a prelua coroana 1706-1710. Franta s-a
sprijine candidaturd, trupele rusesti, trimise de Ana
Ivanovna (1730 - 1740), au ocupat pentru a asigura alegerea lui August. Pe acest
fond acumulate de au izbucnit se din nou de
civil. In mod paradoxal de succesiune la tronul Poloniei (1733-1738)
avea se afara granitelor acestui stat a fost purtat, Rusia, Franta, Austria
Imperiul otoman. Rusia s-au amestecat de la sprijinind, câte un
candidat pe Leszczynski Rusia pe August, principe elector de Saxa), Austria a
fost acest conflict de care a folosit ca pretext criza electorald ca
atace Austria, pentru a cuceri Lorena.
Rusii implicati conflict impotriva Frantei s-au ajutorul
Imperiului habsburgic pentru prima in istoria Europei un detasament de 13 000 de
soldati rusi s-au deplasat peste continent, de la est la vest, venind ajutorul armatelor
imperiale, aflate pe Rin. In 1735 au tratativele de pace Austria,
care aveau se fmalizeze mai multe etape, prin 3 tratate semnate la Viena. Austria a
pierdut o parte din teritoriile achzitionate prin pacea de la Rastaat (1714), respectiv
Neapole Sicilia, care au fost trecute Bourbonilor spanioli, dar a primit compensatie
Parma Piacenza, pierzänd, in Lorena (Lotharingia) in favoarea lui Stanislas
Leszczynski, care accepta la tronul polon. Tronul i-a revenit lui August al III-
lea de Saxa, regelui decedatm. Rusia era acum asiguratd de lealitatea noului rege ce
avea deplin acord cu politica aliniind zonei de control politic rus.
timpul acestui conflict se conturase o ruso-austriacd, concretizatd prin
semnarea unui acord secret 1736, prin care Austria s-a angajat se Rusiei
conflict armat cu otomanii. din 1734 un ruso-turc iminent pentru
otomanii au fost la un pas de a declara Rusiei, pentru a sprijini candidatura lui
Leszczynski31. acelasi timp Rusia nu renuntase la planul de a bazinul pontic
de a transforma Marea dintr-un lac otoman intr-unul rusesc.
1734 abia un nou conflict cu Persia nu au avut
posibilitatea implice pe un al doilea front. Rusii, la rândul erau ocupati
apoi campania de pe Rin, dar reluarea marsului spre Marea era doar o
hestiune de timp.
Lucrurile s-au agravat când aflând despre tratatul secret habsburgo-rus,
a insistat la prin ambasadorul ca Imperiul
desi era pentru lumea acesta nu era din punct de vedere
militar pentru o confruntare de anvergurd Europa. Otomanii de
curând confruntdrile cu Persia, silitit retrocedeze toate pozitiile ocupate 1722-
Sultanul Mahmud I (1730-1754) afla prin ca prin
propriile mijloace de informare, Rusia Austria au negociat teritoriile de
liner p. 334.
31 Ariadna Stilles, op. cit., p. 68.
32 Adrian Tertecel, Preliminaride rdszboiului ruso-austro-turc din 1735-1738, comunicare
sustinutä la Institutul de Nicolae lorga", mai 2002.
www.digibuc.ro
granitä ale imperiului säu; tarinei avea sä Crimeea Azovul, Habsburgilor

Bosnia Hertegovina..
Acest tratat schimba total echilibrul politic european, din Austria
Rusia un de putere ce ar putut anihila toate politice contemporane, inclusiv
Imperiul otoman. Pentru diplomatia acest tratat a fost considerat a
unul din actele diplomatice cele mai grave ale secolului al XVIII-1ea"33, care ducea
inevitabil la trei linii de actiune comune Rusia Austria:
Anihilarea eforturilor Suediei de a deveni un factor de decizie european
Anihilarea franceze politica europeand
Extinderea teritoriald a celor state defavoarea Imperiului otoman.
Acesta era inceputul a ce s-a numit istoria diplomatiei, diplomatia de
ce avea dusä la perfectiune de Rusia de Imperiul habsburgic
ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, prin dezmembrarea Poloniei (1772, 1793
1795) prin granitelor Imperiului otoman, dar pe cele ale vasale
acestuia, Moldova Crimeea.
Nu este de mirare Rusia, sigurä de pozitiile sale, sub pretexte mai mult
sau mai putin inventate, trimitea un ultimatum sultanului reclamänd ale
de la Prut34. Sultanul respingea ultimatum-ul astfel se declara oficial noul conflict
armat, luna mai 1736. Armata rapid, sub conducerea feldmare§alului
succese regiunea Donului ocupând Baccisarariul, capitala
Hanatului Crimeii. Imediat aceste victorii a fost din nou cetatea Azov, de
la Gurile Donului cetatea Kimbrun, de la Niprului35, Rusia asigurându-§i o
spre Marea
Conform anterioare, anul 1737, urma unei conventii militare,
Austria a fost obligatä intre onoreze asumate prin tratatul
din 1736. de intra efectiv Austria a fost Anglia,
Olanda de guvernul de la Sankt Petersburg arbitreze conflictului ruso-
turc, cadrul unei conferinte la Nemirovo, luna septembrie 1737. Pretentiile
Rusiei, expuse scurt memoriu de feldmareplul erau de neacceptat,
nici pentru Imperiul otoman, pentru celelalte puteri europene. Acest memoriu
abrogarea tratatelor anterioare, ocuparea ultimelor teritorii Crimeea Kubanul,
libera navigatie pe Marea prin Strdmtori, Mediterana, trecerea
Moldovei Tärii Române§ti, sub protectorat rusesc36. La aceastä delegatii
Imperiului habsburgic au venit ei cu propriile de§i dupä primele
pe de Austria se afla pozitie defavorabild, care nu i-ar permis sä
dicteze conditiile Stiindu-se sprijiniti de Rusia, Habsburgii nu au pregetat sä
anexarea Tärii Românqti, la Dâmbovita, o parte din Moldova de nord, ce
A. Vandal, Louis XV et Elisabeth de Russie, Paris , 1888, p. 102.

Opiniile cu privire la aceste incidente sunt istoriografia considerA reale
aceste datorate contingentelor de Mari ce atacau teritoriile ruse dinspre Crimeea
Bugeac, tip ce istoriografia aceste incidente, considerându-le pure ale
cancelariei de la Sankt Petersburg, pentru a justifica un Imperiul otoman. Pentru
vezi A. Tertecel, räzboiului ruso-austro-turc din 1735-1738...
N. Ciachir, Gh. Bercan, op.cit., pp.177-178.
36 A.D.Xenopol, dintre turci i înräurirea asupra románe,
Bucure§ti, 1997, p. 41.
www.digibuc.ro
206 Ileana
mai din Serbia zona Vidinului, toate aceste cereri justificate prin
necesitatea asigurarii unui zone de securitate la granita Imperiul otoman.
Rusia a repurtat victorii victorii, intrând ultimul an de conflict
Moldova, unde ocupa Hotinul (21 august 1739) stabilea Cartierul general la Iasi,
dorind chiar schimbe pe domnul Grigore Ghica dintre lui Antioh
Cantemir. Prezenta trupelor ruse Moldova a boierimii de aici adevdrata a
ajutorului pe care putea astepta de la de ce veneau scape pe
români de tirania turceasca. Cronicarul Neculce a läsat un tablou dezolant al
pagubelor provocate de armata de ocupatie, care a venit tot la Iasi"37.
plus proclamatia care moldoveni, de acelasi feldmaresal Münich, nu nici
un asupra a ceea ce rusii prin protectorat. locuitorii urmau se
dovedeascd a leali Rusiei, Moldova nu putea nici un tratat cu o ostilä
Rusiei, pe teritoriul Moldovei oastea avea aprovizionatd restrictii, iar
feldmaresalul urma a primi 90 de pungi cu bani" pe 100 de pungi
anii"38, ce circa 12 000 de glabeni de aur unguresti, sau 3 000 de
Austria s-a dovedit a fi mai norocoasa aceastä confruntare a pierdut
una alta luptele date otomanii. Teatrul de operatiuni militare a fost pe cursul
colonelul Weiss a fost trimis 1737 construiascd câteva
redute, la vasarea a Jiului. La 27 februarie Weiss a fost raporteze
zona nu este propice unor de constructii, inundabild prost din punct
de vedere strategic, departe de alte garnizoane imperiale. El propunea ridicarea
unor redute la Scaisoara la Slatina39.
Din cauza greutailor financiare pe care le avea Curtea de la Viena, angrenatd
din permanentele cu Franta, cele redute nu au fost
ridicate, cum nici planurile lui Weiss din 1731 nu au fost duse la bun sfärsit.
Singura fortificatie construita, din toate cele proiectate de colonelul Weiss, a fost cea de
la Casa Lazaretului din Vadul Diului.
acelasi an, la 18 mai 1737, colonelul Weiss a trimis un alt raport intitulat
Observaiii asupra principatului Moldova. Raportul este interesant pentru mai putin cu
o de implicarea Austriei räzboiul se fdceau explordri pe
teren pentru a se fixa de acces de interiorul Moldovei
Transilvania centrul provinciei. câteva pagini sunt principalele
amplasarea teren de provinciei, ce rute de acces existau
câte zile de mers se putea parcurge drumul40. Este evident avem de-a face cu genul
de informatii de cercetare, ce premerg campanie militard, pregatitä cu seriozitate.
ciuda eforturilor depuse rezultatele rdzboiului din 1735-1739 au fost
dezavantajul Austriei, chiar Rusia câstigase din nou teren posesiunile otomane.
Pacea de la Begrad, la 18 septembrie 1739 de ambasadorul
Frantei la Istanbul, punea capät acestui aducând clauze deosebit favorabile
Portii. Rusii au incheiat, la câteva zile austrieci, o pace otomanii prin
care: retrocedau toate cuceririle de la vest de Bug, acceptau demolarea Azov, ce
Ion Neculce, Letopiseful Moldovei, ingrijitä de Bucuresti,

1955, p. 449.
38 A.D. Xenopol, op. cit., p. 43.
C. Giurescu, op.cit.,vol II, 1947, pp. 102-103.
straini..., vol IX, pp.
www.digibuc.ro
Rapoarte i itinerarii austriece (1716-1739) 207
devenea un al unde atât turcii cât ruii puteau construi o cetate, dar nu pe
locul celei demolate; posibile amplasamente ar fost, pentru pe Don, pentru
otomani, pe apa Kubanului. tratat se mai faptul incursiunile de jaf,
de teritoriul tdtarilor crimeeni urmau a oprite, se retrocedau
prizonierii se prevederea asupra libertätii comertului, interzicerea a
prezentei §antierelor navale a navelor ruse Marea de Azov Marea
negustorii ru§i märfurile doar pe vase otomane. Este de notat cum
diplomatia a reu§it clauze deosebit de favorabile, pentru Imperiul
otoman, acolo unde realitatea fusese alta.
Tratatul cu Austria era firesc i mai folositor Imperiului otoman. Astfel
Habsburgii pierdeau cam tot ceea ce cuceriserd la Carlowitz, Belgrad i
Sabatz, precum Serbia; au fost obligati retrocedeze Oltenia Române0
demoleze cetatea de la Peri§ani, din Tara Lovitei42.
Politica Imperiului habsburgic de otoman a ultimul
deceniu al secolului al XVIII-lea una de expectativd de diplomatice pentru a
nu se repeta situatia din 1739, când Austria pierduse drept de apel pozitia atât de
avantajoasd Balcani pe cursul inferior al avea
dea roade de mai prin alipirea Bucovinei 1775. De Austria a
din trecutului a folosit toate mijloacele diplomatice, de la
deschise la pentru a obtine o rectificare a granitelor otoman, in urma
unui la care Imperiul habsburgic nici nu a participase.
REPORTS AND AUSTRIAN TRAVEL ACCOUNTS CONCERNING

THE STRATEGIC POSITIONS OF THE ROMANIANS
PRINCIPALITIES (1716-1739) ON THE BACKGROUND OF
HABSBOURG EUROPEAN POLICY
Abstract
Since the begining of the eighteenth century, Austria is coming back in power
in central and south-eastern Europe, and opens the struggle against the Ottoman Empire
in order to get the hegemony in this area. The international position was propitious for
the Hapsburg's Empire. The second siege of Viena, failed, the Ottomans suffered defeat
after defeat. This changed the power balance in south-eastern Europe. The Ottomans
were losing eastern Hungary and Transylvania.
In 1716, the Ottoman Empire considered that is was the time to get even with
the Habsburgs. The result of the campaign was the opposite. After a few victories in
Moore, which eliminated the last Venetians possessions in the area, the Ottoman army
struggles, again, with the imperial troops, lead by the well-known general Eugene of
41 Textul tratatului Acte documente relative la istoria renasterii Romäniei,

Bucurqti, 1900, vol I, pp. 108-115.
42 Ibidem, p. 48-58.
www.digibuc.ro
208 Ileana Cäzan
Savoy. In 1718, the hostilities ended with the peace treaty from Passarowitz, which
brought to Austria the sangeac of Temesvar (Banatul de Timisoara), The North of
Serbia, and a part of southern Wallachia (Oltenia).
The integration of Oltenia in the administration and bureuacratic system of the
Habsburg Empire was a difficult task. The local nobility (boierime) hopped that a large
autonomy from the Austrian officials could be obtaind. The reality destroyed this hope.
In the same time, Austrian officials (the Transylvania military commander and the
financial authority) were in conflict for the population jurisdiction and the fees. The
consequences of this conflict were negative for the county administration. Fearing the
fees, the village people deserted their homes, and, as a result of the spoliation, the county
became poor.
Since the moment of the conquest, information about this things could be find
in the reports arrived from Oltenia. The authors were Friedrich Schwanz, Franz Paul von
Wallis, Baron of Rebentisch, and Karl von Tige. These reports were designated to gather
the accurate data about the county: geographical and strategic position, economy,
religion and society. In the same time, started design of the first topographical map
of Oltenia, as well.
The first map was design by the topographer engineer Friedrich Schwanz,
which also, lifted, a large description of the county, many details. The Schwanz'
map tried to give accurate topography of the area, to note all the interesting places,
from the Roman ruins, to the thermal waters. Schwanz was the same engineer which
built the first road through Olt valley, named, after the emperor Carl the Sixth, Via
Carolina.
The strategic interest for Oltenia was related to new configuration of
frontier, the Low Danube was the natural border between Ottoman Empire and
Austria. It was a new issue to strengthen the Austrian side of the river. fortification
points were Tânfäreni, the mansion of Brâncoveni, the Governor House of Craiova (Casa
Bäniei) and custom building of Vadul Diului. The idea for strengthen these points
was the concern of the of Viena till 1731, when I.C. Weiss, engineer and
topographer, was sent to establish the project for the fortification of the area. Because of
the high costs, the Austrians fortified only the custom of Vadul Diului.
Between 1735 - 1739, because of the Russian interests, the Ottoman Empire
was attacked again, and Austria allied itself Russia. result of the new
confrontation was disadvantageous for the Habsburgs. The peace treaty of Belgrade
stipulated that Austria might give away Oltenia. This county has been regained by the
Wallachia. diplomacy of Viena taught the history lesson. Austria understood that it
was necessary to pursuit alone its own political and strategic interests by all means, from
the negotiations to bribe. The results were been evident in 1775, when the Habsburg
Empire took over a of North Moldavia (Bucovina), without being involved in the
war between Russia and the Ottoman Empire.
www.digibuc.ro
VARIA
CONSIDERATII PE MARGINEA A VALOROASE

TETRAEVANGHELE SLAVONE
ALEXANDRU
Tetraevanghelul pitarului
Manuscrisul, pe care pitarul 1-a 1492 unui

religios necunoscut pentru a i se pomeni numele al familiei sale, s-a
aflat prezent atentia mai multor cercetätori. Ei s-au deopotrivd interesati
stabileascd identitatea voievodului Alexandru, ale zile s-a efectuat cumpdrarea
Tetraevanghelului. Episcopul Melchisedec, care 1885 a manuscrisul la
mändstirea moldoveand Bistrita, considera pe Alexandru voievod lui cel
Mare. Acesta se vede era investit de cu oarecare atribute domnesti o parte
a anume partea despre Ungaria". Interpretarea lui Melchisedec nu 1-a satisfAcut
pe A. I. Iatimirski. Ea ar fost atât de vremea care a fost scris manuscrisul,
de calitatea de voievod atribuitd lui Alexandru. data din
incompletd, boierul de fapt epoca lui Alexandru
Opinia savantului rus nu a fost de Emil Turdeanu, pentru care veridicitatea
datei nu trebuia sub semnul Alexandru voievod din insemnare a fost
lui Mare, care 1492 era asociatul la domnie al tatälui pentru
muntoase» ale de jos"3. Faptul pitarul nu apare nici un document al
vremii ar doar un semn acest boier n-a ocupat un notabil printre dregatorii
doi din aceeasi Mihail Ivan, care au printre solii lui
cel Mare la curtea principelui Lituaniei, nu apar nici ei documentele interne'.
P. P. Panaitescu s-a raliat punctului de vedere exprimat de A. I. Iatimirski - data este
incompletd anul 7 ... = 15 ...") - identificându-1 pe Alexandru voievod cu
Alexandru Mircea, domnitorul Tärii Românesti6.
istorice archeologice adunate de pe la 48 monastiri biserici din

Moldova, Bucureti, 1885, p. 71.
2 p) CaHKT
1905, p. 325-326, idem, rpiiropiii C.- Ile 1904, p. 119-120.
Manuscrisele slave din timpul lui stefan cel Mare, Bucure0, 1943, p. 164 (extras din
literare, V, 1943).
Ibidem.
nota 4.
Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei R. P. R., vol. I, [Bucurqti], 1959, p. 291.
"Studii Materiale de Istorie Medie", vol. XXI, 2003, 209-221
www.digibuc.ro
210 Alexandru
La scurt timp publicarea primului volum din catalogul manuscriselor slave

de P. P. Panaitescu, Emil Turdeanu a renuntat mai Tetraevanghelul
de pitarul rândul manuscriselor slave apartinând epocii lui cel
Mare. Invocând cele interpretdri la care se lectura datei din insemnare
(7100=1492 respectiv, 7[...]=15[...1), el a acorde credit interpretärii lui
P. P. Panaitescu7. Dar, a precizeze Turdeanu, le dernier mot appartiendra
somme toute celui qui réussira identifier le
controversd ultimul care s-a pronuntat a fost Andreescu.
Distinsul istoric a remarcat numele este neobisnuit onomastica
moldoveneascd"9, nu apare documentele moldovenesti din intervalul 1384-
1625. 0 identificare a pitarului s-ar putea realiza 1-am socoti pe
acesta genovezului Cattaneo, atestat slujba lui Mare având
prin anii 1464-1465 sotie Suceava", care va fost desigur o moldoveancd
Ipotezele enuntate se diferentiazd, cum s-a functie de lectiunile

oferite datei din Cei care au considerat data B ar incompletd au
datat manuscrisul secolul al XVI-lea (A. I. Iatimirski)" sau a doua a
secolului al XVI-lea (P. P. Panaitescu)'2. A. I. Iatimirski a sustinut, de foarte
categoric, lectura datei de episcopul Melchisedec este contrazisd de vremea
scrierii manuscrisului" plus, aceluiasi i s-a prezenta
cuvântului pitar la secolului al XV-lea'4. Argumentatia lui A. I. Iatimirski nu a
fost examinatd de care care au sustinut lectura datei 7000=1492. mod
indiscutabil el nu avea dreptate cazul cuvântului pitar, inregistrat documentele
moldovenesti din anul Foarte probabil datarea Tetraevanghelului
secolul al XVI-lea, a doua sa jumdtate, de P. P. Panaitescu, determinat
pe Emil Turdeanu nu mai acorde credit lectiunii 7000=1492, pe care o sustinuse
1943. Evident aceasta nu mai putea vreme manuscrisul fusese copiat
1492. Este datarea Tetraevanghelului secolul al XVI-lea? Nici
A. I. Iatimirski nici P. P. Panaitescu nu au produs vreo in sprijinul datdrilor
avansate.
L'activité litteraire en Moldavie l'époque d'Étienne le Grand (1457-1504) RER,

V-VI, 1960, p. 30.
8 Ibidem; vezi reproducerea studiului de littérature roumaine et d'ecrits slaves
et greques des principautés roumains, Leiden, 1985, 122. Paragraful intitulat Tetraevanghelul
pitarului din studiul Manuscrisele slave din timpul lui cel Mare a fost eliminat
mod tacit cu prilejul republicarii acestui studiu 1997; vezi volumul Oameni i de altädatá.
Editie de stefan Gorovei Maria Magdalena Székely. Note complementare, traducere,
postfatä de Gorovei, [vol. Bucuresti, 1997, p. 25-167.
In de un genovez printre boierii Moldovei?, Din istoria Márii
Negre (genovezi, spat pontic secolele XIV-XVII), Bucuresti, 2001, p. 304.
Ibidem, p. 305.
Op. cit., p. 325.
12 Op. cit., p. 290.
cit., p. 326.
Ibidem.
Bogdan, Documentele lui $tefan cel Mare, volumul I, Bucuresti, 1913, p. 208.
www.digibuc.ro
Examinarea Tetraevanghelului (B.A.R., ms. 197) pärerea

celor doi savanti. Variantele de filigran intâlnite pe hârtia manuscrisului, toate de
italiand, se subsumeazd urmdtoarelor tipuri: cap de cerb 1; variantä
asemändtoare din clopot 2; variantä asemänätoare din
(fig. 3; variantä asemändtoare din 4; asemándtoare din
5; asemänätoare din 1391 Chiar dacä in
cataloagele de filigrane cercetate nu se intâlnesc variante identice cu cele din
manuscrisul nostru, nu putem trece vederea faptul variantele asemändtoare pe care
le-am inregistrat sunt atestate interval de timp relativ restrâns: 1389-1404.
Tocmai convergentä timp a variantelor de filigran constituie un indiciu serios
pentru datare. Putem afirma, teama de a gresi, manuscrisul a fost copiat la o
care se situeazä jurul anului 1400, probabil ultimele decenii ale veacului al
XIV-lea sau primul deceniu al veacului urmätor.
Potrivit rezultatului desprins din examinarea filigranelor, lectiunea 7000=1492
nu ar mai trebui suspectatd. Reexaminând am constatat data ei este
incompletd, perfect lizibild, mai notate slove-cifre, care au
fost necunoscute (cf. 6). Pe pozitia a se mai distinge totusi
extrem de slab slova-cifrá A doua a putut oricare dintre slovele-cifre
corespunzdtoare zecilor: i (=10), .... data, forma ei
completd, se la mai multe interpretdri: (=7015, 1506 au 1507),
(=7025, 1516 sau 1517) (=7095, 1586 sau 1587). Aceastä mare
varietate de interpretäri favorizeazd numai ipotezele enuntate de A. I. Iatimirski P. P.
Panaitescu: Alexandru voievod a fost Alexandru Läpusneanu (1552-1561, 1564-1568)
sau Alexandru Mircea (1568-1577). Prin raportare la acesti domnitori, in ale
domnii trebuie plasat pitarul, data de insemnare a putut (=7065, 1556
sau 1557), (=7075, 1566 sau 1567) (=7085, 1576 sau 1577). Una
dintre primele date pare a fi cea in vreme ce nu detinem nici o
indicatie manuscrisul a fost copiat Tara Româneascd, cum pretindea P. P.
Panaitescu, in schimb, la secolului al XIX-lea el se afla la mänästirea
Bistrita din Moldova.
Prin datarea sa timpurie, jurul anului 1400, Tetraevanghelul pitarului
prezintä un interes deosebit. va fost copiat Moldova, atunci el devine mai
vechi manuscris moldovenesc despre a existentä avem cunostintä.
atentie aparte meritä elementele decorative din acest manuscris: vignete
formate din cercuri initiale tip entrelacs, colorate altele rosu,
galben albastru 7-9). 0 a fost dintr-un alt manuscris
deasupra textului de la f. 10r, prilej cu care a fost chenar albastru (fig.
7). Sursele acestor ornamente initiale, precum depistarea unor modele asemändtoare
alte manuscrise moldovenesti sunt teme de cercetare ce sä abordate.
16
Ch. M. Briquet, Les filigranes. Dictionnaire historique des marques du papier des leur
apparition vers 1282 jusqu'en 1600, Paris, 1907, nr. 15490; cf. vol H, p. 777.
17 Ibidem, nr. 4033; cf. vol. p. 252.
18 Ibidem, nr. 4688; cf. vol. I, p. 287.
Ibidem, nr. 6256; cf. vol. I, p. 360.
20 Ibidem, nr. 6687; cf. vol. I, p. 378.
www.digibuc.ro
212 Alexandru
2. Tetraevanghelul cneaghinei Teodora
Frumosul Tetraevanghel slavon apartinând Bibliotecii Nationale din Varsovia,

scris pe pergament legat din initiativa cneaghinei Teodora Dragna, fata lui Duma
pâralabul, s-a bucurat de o atentie din partea specialistilor. Constantin
Rezachevici, semnalarea descrierea manuscrisului, a
Teodora-Dragna a fost nepoata lui cel Mare'. De acest Tetraevanghel s-a mai
interesat numai Petre Nästurel. Desi a cunoscut codicele numai prin mijlocirea
descrierii oferite de istoric, Domnia sa a fäcut observatii pertinente: una referitoare
la cele miniaturi -a evanghelistului Matei respectiv, a evanghelistului Marcu -,
care, prin elementele de compozitie ale desenului, de miniaturile evanghelistilor
din manuscrisele slavone de copiate Moldova", a doua privind datarea
manuscrisului primul sau al doilea deceniu al secolului al XVI-lea pe considerentul
il faut admettre peut-étre un certain décalage chronologique entre les générations"23 (s-a
avut desigur vedere faptul cneaghinei Teodora, Ion zis la
vremea manuscrisului functia de spätar, timp ce strdbunicul Vlaicu, murise
probabil 1484).
Prezenta profetului Isac a sfântului Botezdtorul medalioanele care
reprezentdrile evanghelistilor Matei Marcu (vezi nu este, P.
Ndsturel, intâmplätoare, Teodorei se numea iar un frate al ei purta
numele Isac. Autorul se chiar miniaturile pierdute (cu reprezentärile
evanghelistilor Luca Joan) nu figurau medalioanele chipurile sfintei Ana ale
profetului Ilie, a ar putea presupusd tinându-se de faptul sora
cneaghinei se numea Ana, al era Ilie24. Remarca este ingenioasd, dar, totodatd,
de fapte. Sursele acestor medalioane care componenta reprezentärii
evanghelistilor precitati nu au nici o membrii familiei Teodorei. Medalionul
profetul Isac reprezentarea evanghelistului Matei câteva manuscrise
grecesti slavone ale celor patru evanghelii, dintre care cel mai vechi (Evanghelia
Parisinius grec. 74) din secolul al In aceleasi manuscrise miniatura
evanghelistului Marcu contine medalion imaginea
Ceea ce nu se este aceste miniaturi nu au fäcut parte initial din
manuscris. Având prilejul sä cercetez manuscrisul 1971, am constatat acesta are
caietele de opt exceptia caietelor 2 9, care s-au introdus câte (o
pliatá una continând miniatura (f. 11"
cotor este vizibil ei). Miniaturi au existat 112 (a
evanghelistului Luca), precum filele 176 177 (a evanghelistului dar
acestea au fost ulterior Ele nu au fost introduse prilejul scrierii manuscrisului
nici prilejul ferecdrii" lui, ci mult mai târziu. Dovada ne-o furnizeazd miniatura de la
21 Un Tetraevanghel necunoscut familiei dinspre a lui

Mare, Studii materiale de istorie medie", vol. VIII, 1975, p. 161-183.
22 De la d'un évangéliaire slavo-roumain de Varsovie, Cyrillomethodianum",
III, 1975, p. 166.
Ibidem, p. 167.
24Ibidem, p. 168.
G. Popescu-Vilcea, Un manuseris al voievodului Movilá, 1984, p.
18 pl. I.
26 Ibidem, p. 18 pl. XIX.
www.digibuc.ro
f. unde spatiul situat deasupra capului evanghelistului totodatd, sub sintagma

se scris cu litere mai dar totu§i vizibile urmätoarea inscriptie:
(=17[..16); vezi 11. Penultima ilizibild
nu putem indica anul când diaconul Fteofan, un ucrainean probabil
fonetismul numelui realizat miniaturile. Faptul atât de târziu, secolul
al XVIII-lea, s-au introdus aceste miniaturi deosebirile de stil sesizabile
reprezentarea evangheli§tilor pe care acest manuscris le raport cu alte
manuscrise slavone moldovene§ti datând din secolele al XV-lea - al XVI-lea.
privinta celorlalte elemente decorative (vignete, frontispicii initiale; vezi fig. 12-15),
manuscrisul din capitala Poloniei poate cu altor manuscrise slavone
copiate Moldova jurul anului 150027.
precizare, de genealogicd, este de o strecuratd
in traducerea copistului. fragmentul incriminat:
H H transpunerea lui
Constantin Rezachevici §i al copiilor Ion zis Vlaicu fratele ei
(subl. n.; Al. Mare§) Isac i sora Ana i ei Ilia"29. lui",
nu ei", deci filiatia genealogicd stabilitä de acesta30:
Duma
I I I
Dra na (Teodora) Isac Ana
Ion zis Ilia
trebuie astfel:
Vlaicu
Duma pâralabul
(Teodora)
Ion zis Isac Ana

I
Ilia
27 Vezi Repertoriul monumentelor istorice obiectelor de din timpul lui Stefan cel
Mare, [Bucuresti], 1958, p. 375, 377, 380, 394, 396, 397, 413, 418, 432.
Biblioteka Narodowa w Warszavie, B.O.Z sygn. 4, f. cf. Constantin
Rezachevici, op. cit p. 166-167.
cit., p. 168.
cit., p. 170.
www.digibuc.ro
214 Alexandru
cu neamul dinspre al lui Mare ar mai de facut o

Indreptare. Anusca, fiica lui Dragos, nepoata lui Duma printre ai copii
se un Ilea (act din 29 aprilie nu este altcineva Ana, fiica
Teodorei. In nu a fost lui Duma cum a crezut
Constantin Rezachevici, ci, chiar cneaghinei Teodora.
CONSIDÉRATIONS EN MARGE DE DEUX VALEUREUX

TÉTRAÉVANGILES SLAVONS
Résumé
1. Le Tétraévangile de pitarnmarechal du logis)

L'examen filigranologique permet la datation du codex autour de 1400.
S'il a été écrit en Moldavie, il devient le plus vieux manuscrit slavon connu
présent appartennant cette région historique. La date quand le Tétraévangile a été
acheté comporte le chiffre slavon corespondant 7000, mais aussi, en troisime
position, le chiffre slavon corespondant 5. Elle peut dechifrée 7065
-1557), 7075 (.1566-1567) ou bien 7085 (.1576-1577), le prince Alexandru, dont fait
mention l'inscription, étant probablement Alexandru Läpusneanu.
2. Le Tétraévangile de la cneaghina" (dame) Teodora
Dans ce beau Tétraévangile, écrit sur parchemin et relié sur l'initiative de la
dame Teodora dit Dragna probablement au début du sicle, les miniatures ont été
introduites deux sicles plus tard par le diacre Fteofan. Quelques liaisons généalogiques
soutenus par Constantin Rezachevici relatives aux parents de Teodora doivent
rectifiées, parce que elles s'appuient sur une faute de traductione du colophon.
31 cit., p. 179.
cit., p. 180.
www.digibuc.ro
Fig. 1
Fig. 2
www.digibuc.ro
216 Alexandru
Fig. 3
Fig 4
Fig. 5
www.digibuc.ro
;.
Fig. 6
Fig. 7
www.digibuc.ro
218 Alexandru
iM(d
Fig. 8
Fig. 9
www.digibuc.ro
Douä Tetraevanghele slavone 219
Fig. 10
www.digibuc.ro
220 Alexandru
-"
Fig. 11
www.digibuc.ro
Fig. 12
Fig. 13
Fig. 14
Fig. 15
www.digibuc.ro
www.digibuc.ro
VECHE STEMÄ A TRANSILVANIEI
LEGÄTURILE ACESTEIA CU HERALDICA
DE HUNEDOARA
TUDOR - RADU TIRON
Cercearile istorice nu au ocolit acum interesanta care se

mai poate vedea pe un pilon al navei centrale a Bisericii Negre din Brasov. Amplasatd la
nivelul tribunei - suprapundnd armele "Orasului - executatd din
bine aceasta pe azur, o cu aripile desfdcute
zborul cu cioc gheare de aur. de de argint, cu ornamentatii de aur,
acoperia de o cu cruciulite de aur din care ies mai
multe pene de strut. De la porneste o ornarnentând laturile sternei.
Totul este asezat pe un mantou de azur, cu interior rosu, bordat cu de aur2 (fig.1).
Sterna a fost succesiv analizatd de Ernst Kühlbrandt3, Sebéstyen
Jószef4 Adrian Victor5, intrând cele din literatura de specialitate ca
Armele sunt asezate cuprinsul navei centrale a bisericii amvonul;

desi la o apreciabild, ele sunt totusi descifrabile dirnensiunii desenului.
Imediat dedesubt, deci in raport de subordonare fatä de sterna discutie, se coroana
rädäcini, a Brasovului.
2 la interior, armele putut in zilele noastre; astfel, Mateiu
Caragiale, lucrarea contributie heraldica la istoria publicatd Opere, Editura
Fundatiei Culturale Române, Bucuresti, 1994, p.214 nota 1, atenta restaurare
de Ernst Kühlbrandt in anii '20, care a respectat strictete pentru
fresca Fecioarei), culorile vechi ale stemelor, autorul Crailor de Curtea Veche le
pe la 1900.
Ernst Kühlbrandt, Die evangelische Stadtpfarrkirche A. B. in Kronstadt, 1926, pl.XIV
text p.33-34 (descriere consideratii; se ar sterna Hunedorestilor, dar se rernarcä
cirnierul diferit, trirnitându-se la boneta de doge al Venetiei).
Keöpeczi Sebéstyen Jószef, A brassai fekete Templorn Matyás-Kori cirnerei, Cluj,
1927; articolul are sterna de la Brasov doar ca pretext pentru o incursiune ex tunc ex
nunc, heraldica lui de Hunedoara. Armoariile mai sus sunt reproduse la p.4
(desenul autorului din 1926, stare cu cea actualä), iar la p.5, cheia de din
capela de la Hunedoara (aceasta din o reconstituire, ca singura
reprezentare modernä care corbul are cioc!).
Victor Adrian, Biserica din Bra,Fov, Editura Meridiane, Bucuresti, 1968,
reproducerea armelor la p.18 comentarii: "... s-ar putea tot de bine ca sterna a
guvernatorului de Hunedoara, care fusese o binevoitor de se
la 1457 este arnintit ctitori"; se aratA sterna a fost acel abia
incendiul din 1689 - asa, cunoasterea de brasoveni a semnificatiei acestui
www.digibuc.ro
224 Tudor - Radu Tiron
al familiei de Hunedoara; aceasta ar fi venit in rânduri contact cu Bra§ovul: mai

prin vizita din 1457 a lui de Hunedoara, aflat acum culmea gloriei cu
putinä vreme de a muri6; contribuind unele sume de bani, el va fi, de
trecut rândul ctitorilor. La nici zece ani, 1467, acestuia, devenit rästimp
atât de scurt rege al Ungariei sub numele de Matia Corvinul, se va el aici,
constrâns de nevoile nefericitului räzboi pe care tocmai purtase Moldovi. Acum,
sau poate chiar ceva mai devreme, dar nu de 1477 - data cdsätoriei (a II-a)
Beatrice, fiica regelui Neapolului8 - marele sprijinitor al Rena§terii a finantat construirea
portalului sud-estic al bisericii, ornamentat o de sterna sa
care corbul nu apare singur, ci timbreazd chip de ecuson sfertuitul: 1.
Ungaria; 2. Bohemia; 3. Dalmatia 4. semnul puterii regale maghiare9, chip de
favoare pentru cetatea cäreia acordase alte privilegiii° (fig.2).
De fapt, stricto sensu, continutul stemei din monumentul bra§ovean este
complet diferit de binecunoscutele reprezentdri proprii Hunedorgtilor'1. armele
blazon se prin amplasarea lui deasupra propriilor arme cum am

supra, la nota 1.
6 Ne vine greu credem o altminteri foarte (datoritA
legendei justificative a bastardului regelui Sigismund - vezi interpretarea "politicd" a unei atare
imagini Oliver Velescu, Caste de la Hunedoara, Monumente muzee. Buletinul Comisiei
a Muzeelor Monumentelor Istorice Artistice, Editura Academiei R.P.R., 1958, p63
- vezi infra, nota 80), ar putut deformat tocmai ocazia venirii Brasov a unui
personaj atât de important, era de Hunedoara 1457.
Victor Adrian, op.cit., p.18. Despre rolul Brasovului conflictul dintre Matia Corvinul
Mare, vezi Gernot Nussbdcher, Din cronici hrisoave, Editura Kriterion,
Bucuresti, 1987, 45-46.
Louda, Michael Maclagan, Les dynasties dEurope, Paris, 1998,
Nouveau Larousse Librairie Larousse, Paris, 1900, p.797.
Vezi Ernst Kühlbrandt, op.cit., contracoperta reprezentând rezultatul
Victor Adrian, op.cit., p.18, care propune datarea portalului pentru anul 1477; vezi acelasi sens
800 de ani biserica a germanilor din Transilvania, Wort und Welt, Innsbruk, f.a., p.99
foto cat.89. Frurnoasa stilul goticului reprezentând pe Fecioara Pruncul
Ecaterina Sf.Barbara, este in partea inferioard de scuturi incoronate
reprezentând: primul pe regele Matia, care sfertuit: 1. Ungaria, 2. Bohemia, 3. Dalmatia, 4.
crucea peste tot - Hunedoara; scutul reginei Beatrice este pe orizontald opt
1. 8. Franta (Anjou lambel), 2. 7. Ungaria, 3. 6. 4. 5. Aragon (armele
multiplicate ale acesteia, regele Ferdinand I al Neapolului, 1457-1508).
Gernot Nussbdcher, op.cit., p.51-52 (contributia osteni la militare ale
Ungariei) Pascu, Voievodatul Transilvaniei, Editura Dacia, Cluj, 1979, p.170-171
(inlesnirea punerii de municipalitate a unui eficient sistem de
antiotomand).
Existä chiar o indirectd asupra non-apartenentei blazonului de la Brasov la
patrimoniul heraldic al Hunedorestilor; este cea a regretatului heraldist Jean N. care,
prudent, in articolul Das Osvaldussymbol in der Osteuropas, Genealogica &
Heraldica, Helsinki 1984, nu sterna de la Brasov nu reproduce fotografia desenul
lui Sebéstyen Jószef, autor a lucrare o Pe de parte, mai veche
a lui Mateiu Caragiale (vezi supra, nota 2) o confuzie privire la heraldica lui
de Hunedoara; astfel, autorul mai sterna lui lancu de Ladislau
Postumul (la 1453), abia apoi o aminteste pe cea de la Brasov, pe care o pune in
www.digibuc.ro
veche a Transilvaniei 225
regelui Matia nu mai de mult mobilele paterne, mod normal ereditare, reduse
la combinate, cum era cu cele ale provinciilor coroanei
nici stemele din timpul vietii tatälui mai ales armele de la 1453, nu
asemändri notabile.
de Hunedoara a purtat, pe un scut azuriu, un corb cu
aripile desfácute, de culoare cioc un de aur cu asezat
deasupra unei ramuri (câteodatd, era de o o stea de aur). de
in cimier corbul din scut, de stea, cu lambrechini,
probabil, de azur aur" (fig.3 4). Ulterior, regele Ladislau Postumul
un scut sfertuit, W, pe azur, corbul cu aripi desfäcute, cu dar
astri, II III, pe argint, un leu rosu o de aur (figurile
textul diplomei, din curtoazie). de incoronatä, cimier un zbor de
de aur. Lambrechini aur argint'5
Ulterior acestui act, de Hunedoara, devenit guvernator al regatului
Ungariei, comite de Hunedoara va face un mare uzaj de steme pe lucrdrile
eu prima, färä ca realitate sä existe, din punctul de vedere al blazonului armelor, vreo
identitate intre cele exemple.
12
Pentru combinatiile sterna lui Matia Corvinul armele provinciilor Coroanei
Keöpeczi Sebéstyen Jószef, op.cit., p.7, Jean N. Mänescu, op.cit., p.419, Sigismund
Jakó, cu referire la Transilvania, DIR, Introducere, p.591.
13 C. Reichenauer Reichenau, G. Csergheö, O. Bárczay, J. Siebmacher's grosses
und allgemeines Wappenbuch (...). Der Adel von Siebenbargen, Ntirenberg, 1898, p.267, *** A
pallas nagy lexikona, Budapesta, 1895, vol.IX, p.481, corbul din cimier de stea
Dan Cernovodeanu, arta heraldica Editura enciclopedicd,
Bucuresti, 1977, pl.LXXIII (reproducerea vechiului cimier), Jean N. op.cit., p.416,
a+b, Oliver Velescu, la Hunedoara, Editura Meridiane, Bucuresti, 1961, 23, 29.
14 Distinsa cercetdtoare dr. Maria Dogaru ne oferä - lucrarea Din heraldica Romaniei,
Editura Jif, Bucuresti, 1994, - o fotografie dupä matricea unui sigiliu de la de
Hunedoara calitate de "perpetuum comitis bistricien" (obiect reprodus anterior Sigiliile,
ale trecutului istoric, Bucuresti, 1976, p.123, nr.97), de tipul scut scartelat (deci post
1453), spre surprinderea anul 1440!
Donatia de arme din 1453 reprezintA "poleirea" blazonului Hunedorestilor. S-a ales
formula unui scut sfertuit, care figurile sunt textul diplomei, din curtoazie. Corbul,
aripile desfäcute "gustul" acvilelor romane, este redat detaliile (ramurä frunze, astri -
deveniti pesemne inutili prin colorarea câmpurilor pe pergament), care heraldica de la
Hunedoara ne obisnuise. Acesta este sfertuit un leu, despre care Jean N. Mânescu credea ar
al casei de Luxemburg (= lancu de Hunedoara, lui Sigismund), care-si scoate coroana de
pe cap, renuntând deci la drepturile vechii dinastii, favoarea celei noi (= Ladislau, fiul lui Albert
de Habsburg, ajuns efectiv la putere abia 1452) - comunicare personald. Tot acum, se in
chip de cimier (ceea ce ne inexistentei de jure, sterna veche, a unui asemenea
ornament, care Ungaria se acorda, cum se doar printr-un act al regelui, ulterior
conceddrii propriu-zise de arme), o de de aur. aripä un
"dezmembrämänt" al acvilei Sf. Imperiu, dar culorile inversate, eventual modelul stemei
orasului Viena? Sau doar sursa "acvilind" (vom avea mai multe date atunci când vom identifica
rostul acvilei neincoronate de pe sarcofagul de la Alba Iulia al lui Camil
Muresan, de Hunedoara .yi vremea sa, Editura tineretului, Bucuresti 1957, p.59) a
lambrechinilor, despre care Jean N. Mânescu afirma ar anquerre culorile
lerusali mu !?
www.digibuc.ro
monumentale intreprinse la proprietdtile sale de la Hunedoara Teius'6. Dintre

voievozii principii Transilvaniei el mai prolific comanditar de compozitii
heraldice, de de bun gust (fig.6), care dovedesc existenta unui
"train de vie" dintre cele mai bune; castelul de pe apa Streiului a fost umplut la
refuz cu diferite compozitii figurative, gustul goticului matur, care corbul Sf.
negru al sotiei sale, Elisabeta Szilágy (stranie potrivire a unei figuri
cu alta infernald!), se aflau mereu la de cinste'7.
Niciuna dintre variantele sculptate sau pictate pe pergament, proprii
familiei de Hunedoara, nu sunt identice cu sterna de la Brasov, atribuitd bor. Avem aici
de a face cu si nu cu un corb'8, precizare pe care o sustinern nu numai prin
cuvenitele detalii anatomice'9, nu numai prin asezarea ei aripile pozitie
iar nu uzantele heraldice, ci prin lipsa detaliilor care
16 Ctitoria romano-catolicd de la Teius, in 1449 pe spezele lui de

Hunedoara, este un potrivit bine monument stilul goticului (Vasile Drägut,
enciclopedic de Editura enciclopedicä,
Bucuresti, 1976, p.296-297); se pästreazd pe o cheie de bola a sacristiei un scut cu vechi
ale Hunedorestilor (corb cu ciot de ramu& dar astri), un scut cu emblema bisericii, un
pelican (Jean N. Mänescu credea este tot un corb din fat), deasupra principale
un tambur-piedestal pentru satuie pe fiecare parte câte un scut, unul fasciile
Ungariei crucea (vezi infra, nota 75).
La Hunedoara se pot afla astfel embleme de toate tipurile, corbul aripile desficute
ori strânse, sau astri, apoi corbul väzut din (despre care vom vorbi mai jos),
complete sau doar elementele acestora, apoi armele de la 1453, sau modificate. Cu un
lapidariu de bogat, nu se poate totusi care au fost &cute de lancu, care se datoreazd
comenzilor Elisabetei care sunt restau&rii prin anastilozd din a doua jumätate a
secolului XIX-lea (pentru castel, vezi Aranyi Lajos, Vajda-flunyad vára 1452, 1681, 1866
szóban és képben, Bratislava, 1867, arh.István Moeller, A vajdahunyadi var épitési korai,
Budapesta, 1913; V. artei feudale Române, Bucuresti, 1959; pentru
armele Szilagyi, Nagy Iván, Magyarország családai czimerekkel és nemzékrendi tablákkal, Pest,
1857-1868, p. 137; C. Reichenauer Reichenau, G. Csergheö, O. Bárczay,
p.232 p1.169).
18 Desenul, mai ales al prevaleazd acest exemplu asupra
aspect pentru unii specialisti care, abstractie de cutumele heraldice ale regiunii, au
reprezentarea unor animale legate sine qva non de anumite culori - de aur, urs negru, vulpe
rosie etc. - care ar putea numite, pentru a prelua expresia unui distins teoretician contemporan,
"culori conventionale" (vezi Michel Pastoureau, Traité Grands Picard,
1993, p.114).
19 pasärea de la Brasov ar o mai apropiat echivalent pe care
putea ar cioara de câmp ("Corvus frugilegus") sau, cu unele rezerve asupra calotei craniene,
banala ("Corvus corone"); sub nici o examenul ciocului, al capului, al
penajului, al ghearelor cozii, nu ne credem am avea de-a face cu un corb
("Corvus corax"); vezi prof. I. Simionescu, Fauna României,
pentru literaturä artä "Regele II", Bucuresti, 1937, p.129; *** Lumea animalelor (dupá
Brehm), Editura Bucuresti, 1964, p. 606-607 foto 57.
20 Regulile desenului heraldic au de timpuriu exemplare de inaripate care
aveau comun cu cele din decât numele; pe atunci, acea pasäre care avea o
cioc se numea acea care-si smulgea din carnea pieptului pentru a-si puii,
pelican. Era o conventie, de necesitatea emblemei, inclusiv de
conventie facilitatá de unele caractere (ochi mari, ciocuri puternice, gheare - vezi
www.digibuc.ro
particularizeazd armele acestor presupu*i descendenti21 ai casei de Luxemburg,

peisajul imaginare. inelul, animus al legendei de neam
la Hunedoara din porunca.regelui Matia), ramura din ghearele
lipsesc luna steaua, prezente adesea ornamentele heraldice ale acestor
nobili23. Din cimierul reprezentat la o ochelari,
conferit la 1453), este dintr-un interesant de mare senior,
cum s-au imaginat destule secolul al XV-1ea24, o aceleia de
Michel Pastoureau, Traité d'héraldique, p.148-152), care uniformizau compozitiile heraldice

medievale. Tot asa, corb era pasärea reprezentatA din aripile lipite de trup vreun
alt atribut (un astfel de corb stemä maghiard, Csoma József, Magyar nemzetségy czimerek,
Budapesta, 1903, vreme ce acvila, cu ale ei aripi desacute, era cea mai de
simetria a blazonului (Nouveau Larousse Illustré, supra, pl.Blason, Arthur C. Fox -
Davies, A complete guide to heraldry, Gramercy Books, New-York, Avenel, 1993, p.248
fig.473). totusi, maghiar mai un exemplu in care corbul este tratat ca o
blazonul lui Barrwy Simón, de Sigismund de Luxemburg la 20 mai 1417 amintit
de Jean N. Mänescu, op.cit., p.416 (nu nici de ce, desenul anexat, corbul are aripile
albe, vreme aceeasi stemä, reprodusä Nyulásziné Straub Eva, évszád cimerei a Magyar
Országos Levéltár cimereslevelein, Corvina, 1987 (pe CD), reprezintd un "corvus corax"
in negru!).
21 Istoriografia a realizat a defmitivat un autentic credo din a
acestei familii ca o evolutie socialä, de la Voicu, mic cneaz hunedorean, care
lancu celelalte rude (ulterior, al doilea copil al Elisabetei de Marginea, fost numit
lancu, pesemne pentru a fi el beneficiar al diplomei, situatia mortii fratelui mai mare),
1409 (nefiind altceva, din punct de vedere juridic, decät un ostean al regelui), bogatul
domeniu al Hunedoarei alcätuit din cetate, 40 de sate, mine de aur etc.; la urmätoarea
generatie, lancu, flul cneazului proaspät innobilat, devine voievod al Transilvaniei al
Ungariei, un domeniu imens la a generatie, gäsim deja pe Matia Corvinul ca rege...
Stefan Pascu, op.cit., p.55-56 nota 31. Vezi David Prodan, Din istoria Transilvaniei,
Editura enciclopedicd, Bucuresti, 1991, p.258: "... de la o discutabilä ea, la
uriasul latifundiar, ale intregeau cu mult fntindere nu numai pe ale
mari feudali, ci pe cele regale" intinderile imense ale sale, care de azi de
ridicau la de hectare, fost suportul solid al oastei sale".
22
la acordarea diplomei din 1453, ramura era (in chip de ciot noduros)
toate stemele lui de Hunedoara; aceastä (o restitutie tárzie a corbului, de
sägetat, pe pecetea tinutului Hunedoarei, reprodusä in *** A pallas nagy lexikona,
Budapesta, 1897, vol.XVI, p.590; aceastä teritoriald va ca prin minune,
marea unire - cf. Maria Dogaru, Din heraldica..., fig.206), o stabilizare (sub
influenta textului diplomei), a formulei heraldice statuare Oliver Velescu, op.cit.,
fig.35; Maria Dogaru, poporului spre unitate simbol,
Editura enciclopedicd, Bucuresti, 1981, fig.18), la care de vedem obligati
aplicarea regulilor curtoaziei figuri, obicei germanic corespunzAtor unei gândiri heraldice
de o calificare (vezi scutul armoriat din piaträ, figurile spre Muzeului
National de Istorie al României, Bucuresti); toate scuturile sfertuite, corbul este figurat doar cu
inelul, ce respectarea aidoma a stemei conferite la 1453.
23 Ne referim, fireste, la situatia dinainte de regularizarea armelor lui de
Hunedoara de la 1453; vezi nota 22.
24 Secolul al XV-lea a echivalat consolidarea uzantei unei coroane deschise,
general trei sau cinci fleuroane, pe coiful persoanelor de Cu toate acestea,
nobili se inconjurau, ocazia costisitoarelor cavaleresti, un lux aplicat mai ales
www.digibuc.ro
doge al Venetiei, expresia lui Ernst Kühlbrandt25, dar maniera

englezeascd a unui "cap of maintenance"26 nu cu pene ascutite, de
rdpitoare, ci cu podoabele placide din coada Motivul acestor pene nu era nici el
nou sfera heraldicii maghiare, gäsim armele regale ale lui Carol Robert de
Anjou curiozitatea reprezentdrii unui heraldic cioc o potcoavd),
pene de acestea din imprumutate non-
dinasticd - cum este, cea de la Brasov - un obicei al marilor baroni
maghiari, atestat Transilvania28.
Chiar mai mult, stilul reprezentdrii este mod anacronic al sfdrsitului de
veac XIV - de XV, nepotrivindu-se cu niciuna din compozitiile contemporane
lui de Hunedoara, ca nu mai vorbim de "quattrocento"-ului din
heraldice, folosind astfel diverse pe care compozitiile heraldice le reflectau

ulterior; ca un exemplu veridic, de catifea cu nestemate cusute a regelui Carol VII-
lea al din "Armorialul Ecvestru al de (Michel Pastoureau, Heraldry. An
Introduction to a Noble Tradition, Discoveries, 1997, pl.I); alte heraldice Arthur C. Fox
- Davies, Heraldry. A Pictoral Archive to Artists & Designers, reimp., Dover Publications Inc.,
1991, p.34. p.38. p.39. p.42. p.75. p.89. fig.1, 9 etc. mod curios,
am putut constata cum impodobitä cu pene de päun, din portul popular al Nasäudului
Georgeta Stoica, Paul Petrescu, Diciionar de Editura enciclopedicA, Bucurqti,
1997, p.345, care sunt amintite: "... negre, cu <gherdane> din
mai cu semicercuri de 40-50 cm diametru, Acute din pene de care se
prind de o parte a calotei"), are certe in privinta directiei de purtare a penajului,
a aceluia§i Carol al VII-lea (v.*** Nouveau Larrouse Illustré, Librairie Larousse, Paris,
f.a., vol.H, p.687), vreme ce amploarea dispunerii ornamentale a pare a reconstitui
"ecranelor" armoriate ale inceputului de veac XIV (de Armorialul de la Zürich,
care atare ornamente sunt frecvente - vezi Michel Pastoureau, Traité d'héraldique, fig.136, 146),
de raspândite apoi lumea germanicä. nu putem vorbi de o nemijlocitA,
exemplul nostru dore§te sä atentia asupra modelelor, a formelor a
care nu cun4ea binefacerile Internet-ului
25 Ernst Kühlbrand, op.cit., p.33-34; pentru forma "comului" de doge al Venetiei, vezi
Nouveau Larousse pl. Couronnes Giacomo Bascapi, Marcel lo del Piazzo,
Insegne e simboli. Araldica publica e privata, medievale e moderna, Ministero per i beni culturali
e ambientali, Roma, 1983, voce corno dogale, p.1022 p.506-511.
26 Cf. Arthur C. Fox - Davies, A complete guide..., p.380, fig.663.
27 Szabo de Vajay, Les sources numismatiques de l'héraldique d'Etat hongroise,
tirage din Recueil du Berna, 1968, p.7, Dr.Ottfried Neubecker, Le grand
livre de héraldique, Encyclopedie Elsevier, Paris, 1977, p.35; chiar spatiul
românesc, cimierul angevin apare din cele ilustratii la Chronicum Pictum Vienensis,
lupta de la Posada 1330, cf. Tudor R. Tiron, Stemele familiei Kendeffy de Malomviz,
nota 4, sub tipar;
28 Voievozii Transilvaniei combinau armele proprii, dar cu
exercitarea cu ale blazonului regal, pentru demonstra puterea influenta
pe monarh Sigismund op.cit., p.598). sens am putea cita o monedä de
la de Hunedoara, având pe avers legenda + IOHAN(N)ES D(E) H(VNIAD)
W(EIVODA) R(EGNI) VNGARIE GV(BERNATOR), un scut sfertuit, I
fasciat de 8 (Ungaria), II, leul cu iar III corbul (= Hunedoara, armele concedate
la 1453) - apud. Constantin Moisil, Monete ziarul Universul, 1941.
www.digibuc.ro
de mare umanist ale regelui Matia Corvinu129. Este vorba de un scut destul de ascutit,
putin asemändtor cu oricare din cele atestate la Hunedoara, acestea din având
partea inferioard la rotunjire30; coiful de deasupra este imaginat o
de naturalism de sculptorului care a lucrat binecunoscuta
minunata cheie de din de la Hunedoara31, examinatd de autor in situ,
1996; la Brasov, lambrechinii au forma primitivd de au stagnat deci
epoca cruciadelor sau a regilor angevini, ne referim numai la spatiul de
maghiard32. Nu este o de cancelarie, ea voievodald, ci doar o creatie
29
Jean N. Mänescu, op.cit., p.419. Heraldica regelui Matia reprezintd o
a celei mai potrivite formule pentru heraldica de stat (vezi supra, nota 12). Scutul mai
gustat este sfertuit, pentru o dispunere mai probabild reminiscentä a
blazonului regelui Ludovic cel Mare din Armorialul (cf. Dr. Ottfried Neubecker,
p.35), aldturând cam figuri: fasciile, crucea capetele de leopard ale Dalmatiei, leul
Bohemiei (a prezentä a determinat abandonarea folosirii celui concedat la 1453, de
corb, probabil pentru a nu se crea confuzie Scutul sfertuit diverse combingii -
lucrdrile din biblioteca "Corvina", scuturi "quattrocento" sfertuitul Ungaria-
Bohemia peste tot, ecusonul Hunedoara; cf. ***A pallas nagy lexikona, Budapesta, 1895,
voce Corvina, pl. color de la Le Livre au Moyen Age, sous la direction de Jean Glerisson,
Presses du CNRS, 1988, p.108) va usor asimilat de mijloacele de exprimare numismaticA,
va schimbarea dinastiei chiar epoca exceptii -
insitiunea la proportiile unui cartier, pentru armele orasului Fiume, sterna de stat din
1874, cf. Szabo de ajay op.cit., p.17); poate tot acest sfertuit va sta la baza cornpozitiilor
heraldice ardelenesti din sec. XVI-XVII.
30 Jean N. Mänescu, op.cit, Oliver Velescu, op.cit., fig.23. Rotunjirea a
scutului, fond, suprafetei utilizabile a acestuia, se
continue a detaliilor din desenul heraldic primul animalier, arta secolului
al XV-lea. Astfel, ca volurnul efectiv figurii reprezentate fi crescut, elementele definitorii
(ciocuri, gheare, pene, bucle etc.), tratate din ce in ce mai amplu un anurnit gust al
picantului, acapareze suprafata scutului, atingdndu-i marginile descriind plan aceea
de corp profilat care, detrirnentul fundalului cromatic, induce privitorului impresia celei
de a dimensiuni. Scutul ascutit, gotic el, dar corespunzAtor unei perioade care avea se
o trecerea de la al XIV-lea la al XV-lea veac, constituia fundalul unui alt tip de
reprezentare; aici, volumul figurilor era tributar desenului "romanic" (pentru a prelua
sintagma lui Michel Pastoureau), vrerne ce figurile erau - pentru a folosi un termen
juridic! - alcdtuite ca "res genera", ca lucruri "de serie"...; un asemenea model de scut nu
avea cum sä decât o redare schematicd, pesemne mai apropiatA de spiritul heraldic, dar
caz condarnnatä de o care, prin dimensiunea avea
alternativa flamboaiantd ca orientare europeand!
31
Jean N. Mânescu, op.cit, fig.3a (apud. Sebéstyen Jószef, op.cit., p.5):
desenul interbelic al lui Sebéstyen are semnificatia unei reconstituiri a prezentei inelului pe acest
izvor heraldic. Fotografiile anterioare, ca cele posterioare, mai reproduc nici noi, atunci
când am vizitat castelul, 1996, nu väzut, ca lipsa lui se datoreze distrugerii cä
pliscul corbului nu purtase niciodatd un obiect). reproduced noi Dan
Cernovodeanu, op.cit., pl.LXXIII, fig.6, Oliver Velescu, op.cit., fig.29. etc.
32 acelasi stil se pot gäsi stemele vechilor familii maghiare din secolul al
XIV-lea, care, pe sigilii care inceputul acapardrii accelerate de
nobilime a pdmântului a determinat o acutizare a nevoii reprezentArii juridice pecete, orientare
opusä practicilor cutumiare atunci existente), constituiau principala modalitate de exprimare
heraldicd - astfel de reproduced, Csoma József, fig.30; Carol Wagner, Collectanea
www.digibuc.ro
stilul gotic provincial, eventual, ca izvor o pecete azi necunoscutä33 ori vreun
model cu o oarecare (fig.7). despre draperia care inconjoarä
sterna, acesta constituie o realizare a stilului baroc, pictatä pe mortar; inspirat
poate din mantoul de pe Casa Sfatului, unde coroana cu a
ora§ului, acesta a fost colorat ro§u, aur albastru, culori care eminentul heraldist
Jean N. Mänescu le considera a culorile Transilvaniei35, de a fi cele ale
moderne, cu care se mod fericit.
genealogico-historica, Buda, 17..., vezi lui Nicolaus Kont (1363), Stibor de Stiboricz
(1395), Sigismund Jakó, op.cit., pl.VI, sterna orasului Bistrita din 1413, pecete cu un model
etc..
Hazardul ne-a sä in sterna medievald a orasului moldovenesc Tg.
Frumos, reprodusd de Dl. $tefan S. Gorovei Ghibänescu (St. S. Gorovei, fndreptar de
heraldicä (nu AG, IV(IX), 1997, nr.1-2, p.329, vezi Buletinul
Institutului de Genealogie "Sever Zotta", nr.4-6, 2000, cu republicarea
integrald a articolului lui Gh. Ghibänescu Thrgului Frurnos", tipärit in "Opinia", nr. din
23 1912, p.3), o acvilä izbitor de asemändtoare cu exemplarul de la Brasov: aripi cobordte,
in sensul axului scutului, picioarele parte, de o lunä o stea (5
raze). Credem la originea emblemei, imprimatä, s-a folosit un obiect armoriat non sigilar (jeton,
nasture etc.), cum trebuie circulat destule in Transilvania la care s-a
ulterior inscriptia in litere chirilice (Jean N. Mänescu credea sterna zisului "Roy de
din Armorialul Wijnbergen (1270-1285), ar fost la un simplu scut de armoriat,
luat de de cu ocazia luptei de la Adrianopole (1205) cu Balduin de
adoptat apoi ca de forrnatiunea
Pe dinainte de Mare le a tinutului Albei apärea pe pe o terasä de
aur, o neagrä cu aripile ridicate (*** A pallas nagy lexikona, Budapesta, 1897, p.495
harta), scut de ovalä alte ornamente. Acvila aceasta era desigur inspiratä,
datoritä aspectului ei foarte naturalist, din "signum"-ul stäpanirii romane, centru coincidea
cu localitatea regiunea de a voievozilor principilor ardeleni. Aici, ca alte sterne
ale aceluiasi (Arhivele Nationale Istorice Centrale - Bucuresti, Fond Comisia Consultativä
Heraldicd, Dosar 6, doc.5 - reprezentäri ale acvilei, pe administrative, emailurile
enuntate supra (ba chiar cu acvila pe purpuri!), dar iesind dintr-o terasä naturald, respectiv un
rosu; doc.25 - emblema Preturii din Abrud, acvilä heraldicd acvila avea
cateodatä un corp necunoscut denumire din heraldica Din
pAcate, Comisia nu a respecte vechimea acestei embleme, inlocuind-o cu un legionar de
argint pe azur (un "soldat de plumb", cum zicea räposatul heraldist Jean N. Mänescu),
astfel Maria Dogaru, op.cit., fig.96, cu textul la p.97; nedreptatea nu a fost nici
sub Ceausescu (sterna post 1972 a in Dan Cernovodeanu, Jean N. Mänescu, sterne
ale judge/or municipidor extras din RA, Anul LI, vol.XXXVI, nr.1-2, p.97 p1.3, fig.])
nici sub epigonii acestuia.
In Transilvania dinaintea Unirii din 1918 coexistau astfel: 1. culorile rosu-galben-
albastru, folosite in mod legitim de populatia prin analiza cromaticii scutului
acestui principat in versiunea de la 1765 proscrise de autoritätile austriece numai
ce provinciile extracarpatine adoptaserd tricolorul formula cunoscutd); o
reminiscentd a steagului de cätre o constituie asezarea orizontald a culorilor,
"reprezentdrile vexilologice, utilizate pentru cea din la adunarea de la din
1918; 2. culorile "natiunilor", parte inspirate din azur aur pentru vorbitorii de
maghiard, respectiv azur pentru sasi 3. culorile heraldice ale lambrechinilor blazoanelor
(azur aur la dreapta, rosu argint la stänga), folosite neintrerupt din epoca principilor sub
www.digibuc.ro
este fapt emblema vechilor legiuni romane, transpusd

contururile ale artei heraldice medievale. Este acvila cu corpul profil cu
aripile coborâte, de tinutul Albei, centrul vechii Dacii al
voievodatului, ca blazon propriu36 (fig.8), reprezentatd pe baniere ale (al
"vexilifer" sau "ductor" purta numele de "Aquila"), unor documente
din 1331, 1437, apoi atribuitä de Conrad Grdnenberg unui "Herzog von der
Weyden in Ungern", care recunoastem tocmai pe voievodul Transilvaniei (ca functie,
nu ca persoand!), cum credea acelasi Jean N. Mdnescu38. Mai apoi,
nu cu mult deosebitd de cea din sterna a României, acvila este
- sigilografia Báthorestilor din 1595, 1598 (fig.9, 10)
alte izvoare contemporane (fig.11) , respectiv (uneori cu coltii de lup),
Habsburgi (Jean N. Mänescu, Mihail G. Stephänescu, Enluminures héraldiques des

siècles dans la collection de Roumaine, RRHA, XVII, Bucuresti, 1980, p.43.).
36 Jean N. Mánescu, Les armes de la Transylvanie RRH, XXXI,
Bucuresti, 1992, p.29-49.
Jean N. Mänescu, op.cit., apud. J. Bedeus Schaarberg, Die Wappen und
Siegel der Fürsten von Siebenbürgen und der einzelnen stândigen Nationes dieses Landes...,
Hermannstadt, 1838, p.2-3. Citäm, apud. C. Reichenauer Reichenau, G. Csergheö O.
Bárczay, op.cit., p.2, referintele cu privire la acesti purtátori de "ductor aquille seu vexilii
Universitatis regnicolarum hungarorum parime Transsylvanarum" (1331), "Vexillifer universitatis
regnicolarum Hungarorum et Vallachorum" (1437), "Vexillifer aquilae gentium Transsylvanarum
hungaricalium" (1555).
38 Jean N. Mänescu, op.cit., p.31., apud. C. Grünenberg, Wappenbuch des Conrad
Grünenberg, Ritter und Burger zu Constanz (1483), Walther Leonhardt, Das grosse Buch der
Wappenkunst, Editura Georg D. W. München, 1976. Este vorba despre armele unui
numit "Herzog von der Weyden in Ungern", in care J.N.Mänescu a recunoscut pe voievodul
("vajda" in ungureste) Transilvaniei; sterna este aici - despicat argint azur, o acvilä dintr-unul
cu rosie. cu gratii, incoronatä, cimier acvila din scut, iesind. Lambrechini
argint azur. va prelua Virgil Solis, care in a sa Wappenbuchlein ...Despicarea armelor
culorilor, desi normalä la Virgil mai ales la Grünenburg, ar putea
prin alte izvoare ardelenesti din prima parte a veacului al XVI-lea, care sternele au cârnpul cu
culori alternante; armele Brasovului, reprezentate pe dar având
particularitatea unor culori dintr-unul in celälalt", constituie un exernplu cu totul inedit.
Dan Cernovodeanu, op.cit., pl.XLIX, fig.1-5, apud. Andrei Veress, Documente
privitoare la istoria Ardealului, Moldovei Tárii Románeyti, Bucuresti, 1929-1939, tornul IV,
p.185-188 (armele lui Sigismund Báthory) tomul V, p.XXX (armele lui Sigismund, ale Mariei
Christierna ale cardinalului Andrei Báthory). V. Constantin Moisil, Stema României, Boabe
de nr.2, februarie 1931, p.77, cu ilustratiile reproduse desenele lui Mihai
Popescu (Sigiliul lui Sigismund Báthory, principele Transilvaniei, RA, H, 1926, nr.3, p.328-
332); alte cu descrieri ale blazoanelor - J. N. Mánescu, op.cit., p.31-32, 34-38,
C. Reichenauer Reichenau, G. Csergheö, O. Bárczay, op.cit., p.8, p1.7, Keöpeczi Sebéstyen
Jószef, Erdély czimere, Turul, Budapesta, XXXV,1917, p.33-48. Compozitia pentru sigiliu, dar
armele declarate la primirea lui Sigismund in Ordinul "Lânii de Aur", (chiar
manierä discutabild), armele Transilvaniei cu ale celorlalte române, aflate din primävara lui
1595, de facto de jure, uniune personald sub suzeranitatea principelui ardelean, armele
acestea, acum augmentate cu acvila imperialä, timbrdndu-le pe celelalte; sterna Ardealului din
"Cronologia" lui Levinus Hulsius, tipäritä la Nürenberg in 1596 (citatä Dan Cernovodeanu,
op.cit., pl. XLIV), versiunea non dinasticä, teritoriald, a principatului: I
incoronatä iesind, in II, surmontate de un turn, 4 3 infra, nota 63).
www.digibuc.ro
cum se poate vedea unele surse monetare4, medalistice41, sau bibliofile42, pentru
ca lucrarile Dietei de la din 24 mai 1659 adoptatä, sau mai
consfiintitä43, ca simbol al (fig.12). Ultimul act care ne intereseazä
Adolf Resch, und Medaillen von 1538 bis zur gegenwart,

Hermannstadt, 1901, p.77, monedele la Brasov, 1612-1614, p.44, de la Mihai
din 1672 (acvila pe fascia cu turnuri); Huszár Lajos, Pap Ferenc, Winkler
Judit, Erdély a 16-18 században, Editura Kriterion, Bucuresti, 1996, de la
Gabriel Báthory din 1613 cu un cap ecusonul Báthory pe piept - p.38, fig.32), florin de la
Acatiu Barcsai din 1660, la Brasov (in III, acvilä profil, cu aripile coboräte, coada
parte - p.65, fig.65); George Buzdugan, Octavian Luchian Constantin I. Oprescu,
Monede Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1977, p.155, nr.887, p.156,
nr.898 p.161, nr.1094 din 1609, respectiv ducat din 1610 piesä de 6 ducati, de la Gabriel
Báthory cu acvila ecusonul princiar); nefiind descendent direct al lui Sigismund Báthory,
nu avea cum sä poarte acvila a Imperiului, trebuind se multumeascd cu armele simple
de familie, pe pieptul "vulturului transilvan".
41 Seria reprezentärilor figurate, care acvila cu un singur cap este in directä
cu ideea unui regat al Daciei, cu medalia de Sigismund Bathory
memoria luptei de la din 1595. Acvila de pe avers, gheare o de lauri,
este direct un model roman, pentru ca pe revers sä aparä aceeasi pasäre, in zbor
deasupra geniilor care monumentul triumfal (Huszár Lajos, Pap Ferenc, Winkler
op.cit., p.114-115, fig.105). Alte acvile, de iesite din atelierele sunt
pe: medalia cetätii Alba-Carolina (ibid., p.135, fig.121), medalia Emeric
naturalistä rästumänd un bärbat in costum maghiar - ibid., p.126, fig.114), medalia "Pragmatica
Sanctiune" din 1722 in cioc un urovor, interior capul
zeului - ibid., p.139, fig.127), medalia "SECURITAS DACIAE MDCCLXII" (acvilä
naturalistd, arbore la stä o femeie costum antic, cu cotul sprijinit pe
escusonul Transilvaniei - ibid., p143, fig.130).
42 Lucrare in limba despre faptele lui Mihai Viteazul; pe pagina de scut
cu acvila unicefald, cu ecusonul Báthory (cu coltii de lup incoronati). Deasupra scutului,
cu 5 fleuroane, 4 arce reunindu-se sub un glob cruciger. ceea ce priveste medalia lui
Cristofor Báthory, data 1580, aceasta pare a principelui Gabriel, realizati
incercarea de a antedata crearea stemei Transilvaniei. Reversul astfel ecusonul Báthory,
din care se o cu un cap, flancat de soare lunä; dedesubt, se aflä cele
inarcate cu turnuri, in semicerc (Dan Cernovodeanu, op.cit., pl.XLIV, Huszár Lajos, Pap Ferenc,
Winkler Judit, op.cit., p.112, fig.103).
Reprezentarea "Universitär armele Principatului este respinsä prin teoria
descompunerii "a posteriori" a sternei ardelenesti, intuitä de J. Bedeus Schaarberg (J.
Bedeus Schaarberg, op.cit., p.2-3) enuntatä de A. Arz Straussenburg (Das Wappen von
Siebenbürgen, Der Tappert, Mitteilungen des Wappen-Herold, Darmstadt, 1966, p.1-18, citat
Szabolcs de Vajay, op.cit., p. 15, unde este amintit, in aceeasi chestiune dr. Neubecker,
Die Aufange einer sachgerechten Anordnung der Wappen der Erblander im Wappen von
astfel, de la momentul 1659, maghiarii, secuii sasii au revendicat anumite
simboluri in compozitia (dar foarte "construità") a stemei principatului. Ulterior, acvila,
astrii turnurile, separat, au intrat cu timpul in cutuma, nu chiar in folclorul celor trei
nationalitäti simbolizate - sursele care au surprins aceste tendinte, mentionäm Atlasul
Geografic al lui F. - I. Reilly, Viena, 1789-1791, p1.1, fig.7-9 (apud. Dan Cernovodeanu,
op.cit., pl.XLVI), care comitatele sunt simbolizate printr-o naturalä, pe rosu, precurn
ornamentele sterne conferite de Leopold I pentru ardeleni (Jean N. Mänescu, M. G.
Stephanescu, op.cit., fig.11,12). problema descompunerii Transilvaniei Dan
Cernovodeanu, op.cit., p.133, nota 17 Jean N. Mänescu, Les armes..., loc.cit., p.30.
www.digibuc.ro
materie, patenta Mariei Theresia, calitate de mare principesd a Transilvaniei,

la 2 noiembrie 1765, mod definitiv stemei provinciei,
din fericire, neschimbatd azi45 (fig.13).
de asemenea, interesantul tip al monedelor ectatea Brasov
1612 - 1614, pe care aversul scutul cu armele orasului Coroanei, purtat
pe pieptul unei acvile cu un astri, vreme ce reversul
reprezintd coroana neincluse scut. Este vorba, principiu, despre
ca arhetip al prin curtoazie pentru indicarea locului de emitere
scutul Brasovului apoi aceeasi reprezentatd pe fata cealaltd,
virtutea, credem, a unui drept special limitativ acordat46 (fig.14).
Autorii de heraldice oscileazd asupra justei denumiri oficiale a acestei

päsdri: acum de ani, C. Reichenauer Reichenau, G. Csergheö, O. Bárczay, heraldisti
oficiali ai monarhiei dualiste, acvila (pe azur, pe o inverzitä, o
neagrä - p1.3) este emblema maghiare, trimitând la actul de la 1659 (C. Reichenauer...,
op.cit., p.2). Dupä Unire, Constantin Moisil (op.cit., p.74), el personaj (era director al
Arhivelor Statului), articolul Sterna României, ba chiar inclus in
Enciclopedia României, Bucuresti, 1938, p.65, care trimitând tot la de la 1659,
cä: "... acvila era de mai sterna nobilimii sau a comitatelor (mereu
aceastä atribuire colectivd!)... prin <nobilime> sau <cornitate>, se totalitatea
oarnenilor liberi unguri din Ardeal". Punctul lui de vedere va mari
azi.
printr-un rosu, in I, pe azur, o cioc de aur rosie),
iesind, de un soare (figurat) de aur de o (spre dreapta), de argint, II, pe aur,
turnuri ferestre negre), 4 3. de un model particular, va
pentru prima oarä pe din 1595 ai lui Sigismund Báthory, deasupra scutului familial,
mai apoi de Principatul Transilvaniei (cf. Constanta Ana-Maria
Velter, Emil Hunescu, Circulatia talerilor in secolele XVI-XVII in Tara
Cercetäri Numismatice, VI, Bucuresti, 1990, p1.1, Tenanti, femei
moda antick atributele Justitiei ale Recompensei (inspirate, pesemne, prin hazard, chiar din
compozitia alegoricd de pe reversul medaliei lui Rákoczi din 1703, cf. Lajos Huszár,
Ferenc Pap, Judit Winkler, op.cit., p.132, fig.118). Stema prin diploma, de
Maria Theresia calitate de de suveran al Ungariei) pentru
Transilvaniei rang de Mare Principat, a fost amintitá de C. Reichenauer Reichenau, G.
Csergheö, O. Bárczay, op.cit., coperta, A. Arz Straussenburg, Das Siebenbürgische
Landeswappen, zur Siebenbürgischen Wappenkunde, Köln-Wien, 1981, p.24-25,
fig.12, Szabolcs de Vajay, op.cit., p.14, Dan Cernovodeanu, op.cit., p.138 pl.XLV-XLVI, Jean
N. Mänescu, op.cit., p.29 etc..
46
Adolf Resch, op.cit., p.77 p1.21 George Buzdugan, Octavian Luchian
Constantin I. Oprescu, op.cit., p.161, nr.1094-1150. Tipul monedelor de la Brasov, despre care
Resch spunea de acum un veac ar reprezenta "der gekrönte siebenbürgische Adler",
reprezintd fapt o steme pe ambele asemenea monedelor de statele
componente ale Imperiului German, care ante 1918 aveau monede acvila imperiald, pe avers
suveranului/armele liber pe revers (cf. Revue, Numismatischer Verlag,
Köln, nr.2/februarie 1985, p.146-148), grosii de la Brasov simbolurile principatului ale
care suportase emisiunea executase monedele. Acvila aici
entitatea abstractd a Transilvaniei, a purta ecusonul Báthory (din cauza
incordate principe), prin similare, valoare mai
numismaticä decât heraldicd (ecusonul deosebit de emblema mare a
reversului, ca indicare a atelierului precum alte semne, o o initiala S, de la
www.digibuc.ro
Culorile acestui par a rezistat netulburate pentru o

perioadd. sursa imaginii este indiscutabil - a presupune vreo
de la retragerea aureliand Evul Mediu! - interpretarea nu
poate medievald, cadrul cu conditiile heraldice ardelene. Cu
toate acestea, culoarea acvilei pare a proveni de la nobila a "Regelui Rornanilor",
deci a mo§tenitorului tronului Sf. Irnperiu, in ale arme aceasta de culoare
pe aur48 (fig.15); ca o restitutie cumva, ca un abuz, este crearea post
1870 a noii sterne a Imperiului German, in care Prusiei hegenionice erau a§ezate
mesterul Simon Goldarbeiter etc.). De asemenea, prezenta numai a acvilei teoria

descompunerii a posteriori a stemei Transilvaniei; sasii brasoveni ar trebuit foloseascd
turnurile Siebenbürgen-ului locul acvilei "natiunii maghiare"!
Specialistii in numismaticd consultati nu ne-au putut indica, cum ne-am asteptat,
un corpus bine inchegat de monede romane acvila. Ca emblematicd, aceasta este
preferinta pentru imaginea impäratului (consecintd a conducerii unicefale din
perioada Principatului), pe revers de diversele alegorii, care justificau emisiune
monetard. Acvila putea gäsitä, doar ca un auxiliar zoomorf al diverselor din
panteonul roman, ori scena "consecratio", apoteoza impäratului. Prin
existä unele emisiuni ordonate mai ales de Senat, care moneda este special
pentru acoperirea cheltuielilor unui purtat in numele Romei, de soldati barbari, sau
pentru a alimenta circulatia a unui stat clientelar. Aceste monede trebuiau poarte
aläturi de capul cezarului (cáci pilda lui se pe un lucru real) acvila statului roman,
cunoscutd neindoios de vecinii imperiului Monnaies du monde entier,
ed.fr., Bordas, 1990, fig.456). cazul Daciei, numismatica romanilor, antonini sau nu,
este reprezentdri de acvile intr-acolo cel mai cunoscut exemplu
controversatul de aur, incadrabil, de care unii autori (Th. Mommsen, J. Friedlander,
V. Pârvan, D. Mitrea, H. Daicoviciu; George Buzdugan, Octavian Luchian Constantin I.
Oprescu, op.cit., p.XXXVI), sistemului monedelor pentru circulatia externä cazul de
fatä, pentru plata mercenarilor din Dacia, angajati de consulul M. I. Brutus luptei de la
Philippi din 42 Buna executie acestei monede ne determind o in
posibilelor surse de inspiratie ale stemei de la Brasov.
48 V. Otto Posse, Die siegel der deutschen Kaiser und Könige, Dresda, 1912,
(1493-1711), : sigiliile Habsburgilor calitate de regi ai Romanilor, Bohemiei etc. (citate in
ordine), reprezintd scutul cu armele provinciilor, mai adesea sfertuit, pe pieptul acvilei
singur cap, aureolatd ca aceea a Imperiu (care a inlocuit-o, domnia lui
Sigismund de Luxemburg), dar sceptru, ori glob (ultimul Habsburg, care a sigilat cu
monocefalä, a fost losif al II-lea, 1764, ca "rege al Romanilor" - ibidem., vol.IV (1711-
1806, 1871-1913), p1.36, fig.4); ne nu cumva marea din altarul Bisericii
Evanghelice de la Sibiu (1445), nu apoteoza unei admirabile acvile a
"Romani lor" de culoare neagrä pe aur), la dreapta de crucea dublä a
la stânga de leul Bohemiei registrul inferior de ecusoanele Ungariei Austriei.
Acvila, care aici are un singur cap - nu constituie nici pe departe emblema Sileziei, cum se
in *** 800 de ani biserica a germanilor din Transilvania, p.96 - este, mod curios, unica
heraldicd din cele patru ale decoratiei, care se aflä scut; celelalte se
doar de niste targe de puternic (o reproducere a frescei, tonuri de gri, in Ion
Miclea, Sibiu, Editura Dacia, 1972, culori, pe o carte o fotografie a
arh.Hermann Fabini, in vânzare, mai acum doi ani, la mai sus sibiand).
Culoarea a ecusoanelor de crucea ungureascd leul Bohemiei trebuie
rezultat prin contaminare de la scutul cu acvila.
www.digibuc.ro
chiar pe pieptul acvilei negre, cu un cap, scut auriu49. timp prescurtare a

stemei imperiale, ea purta de fapt culorile noii Rome asupra celei vechi, adjudecându-i
simbolul formele heraldice consacrate (acvila ca o constructie
simetricd, cu un picior la dreapta cu la stânga aripile larg desfäcute)50 .
Câmpul scutului nu putea decât azuriu, aceasta era culoarea cea mai
Transilvania, ba chiar regiune, putin la
secolului al XVII-1ea51; de heraldica ardeleneascd cuprinde alte câteva acvile
negre pe azur, contrazicere a cunoscutei interdictii a culoare peste
culoare52.
Nouveau Larousse vol. I, pl. "Allemagne", fig.2: pe aur, o acvilä cu

cioc gheare ro$ii (Germania), purtând pe piept un ecuson de argint, cu o acvilä neagrä,
cioc gheare ro$ii (Prusia), la rândul ei pe piept cu un ecuson sfertuit argint negru
(Hohenzollern). imperialä. Tenanti, doi sdlbatici de camatie, fiecare o lance
cu steagurile armoriate ale Prusiei Brandenburgului. Pavilion de cu
coroanä imperialä. Deasupra, chip de oriflamä, un steag al imperiului
cele trei culori (negru-alb-ro$u) lung, surmontat de o Deviza - MIT UNS"
Colanul Ordinului "Pour le Write". Sterna (1871-1918) a fost astfel de impärat, in
vreme ce imperiul avea doar acvila cea mare, incoronad ornamentatd de ordinul mai sus
mentionat.
este stat nou ori care a reunit importante teritorii, are
nevoie de un care sä-i simbolizeze constitutiunea, mai presus mai expresiv decât
dintre simbolurile componente, Germania, sau, mai corect zis, "Imperiul German", a optat
pentru o care o imita pe aceea a regatului Prusiei, amintind in timp acvila regelui
Romanilor, dar prin descriere, o asemenea oficializare a unor "armoarii
de pretentiune" putem presupune ideea acvilei a Imperiului German
cu destul de 1871) va face in Italia, crucea Savoiei, in Iugoslavia, acvila a
Serbiei, România, cu acvila cruciatä a Munteniei "extinsA" celorlalte etc. Psihologia
arta de oameni care s-au näscut format in vremea
de-al doilea Imperiu, constituie un uluitor la valorile resimtite prin prisma
intelectualitätii novatoare de orientare europeand, slujba eficiente a maselor;
läsând deoparte conotatie politicd, vom observa niciodatä, in epoca spatiul
Europei continentale, heraldica nu a mai fost atâta distinctie
Un sondaj realizat pe un esantion de 140 de sterne din 1629-1660, reproduse
Sándor Imre, Cemerlevelek, Cluj, 1912, a dat urmätoarele rezultate: 10 scuturi rosii, 2
scuturi cerulii, unul de patru bicromate 123 de scuturi celestine (=amrii);
majoritatea acesora indicä mai presus de cancelariei princiare, dar ale
beneficiarilor stemelor, in marea majoritate oameni simpli, li se adresau cu deosebire
aceste co7ozitii atât de descriptive de naturale.
In biserica reformatä de la se aflä sterna a lui Dobai Balint (1896-1949),
cuprinzând pe azur, o cioc de aur, de o de
de o stea de (textul epitafului Entz Géza A Koloszvári Farkas
utcai templom Budapesta, Editura Balassi din Budapesta Editura Polis din Cluj, 1995,
p.90); familia Péchy din la pe azur, trei munti de argint pe care o
profil o variantá ulterioarä, pe casa acestei din Cluj, strada
Iuliu Maniu nr.15, un cioc un de aur. o cromaticA
se pot vedea Nagy op.cit., familiile Skabák (acvilä deasupra unei
terase verzi), Szegedy in profil, pe un munte cu o de lauri deasupra
capului, sceptru dr. sabie st.), Szontagh (deasupra a trei munti verzi,
ghearele pe laterali). Chiar granitelor ale Transilvaniei, gäsim armele
www.digibuc.ro
Armele rezultate, care au precedat cu mult emblema napoleoniand, alcdtuit

cam acelea§i rationamente53, au stat umbra personale sau ereditare
ale voievozilor Transilvaniei, demnitari baroni ai regatului54 care nu se bucurau
de inamovabilitate (ar trebui amintit celelalte state ale regiunii -
Imperiu, Ungaria, Bohemia, Rusia etc. - Ardealul Române erau
printre care aveau scutul de azur).
Nu putem de la acvila era reprezentatd cu
a§trii - care au ulterior suprafata non-saxond a stemei Transilvaniei - dar,
luând considerare scutul din Biserica de la Bra§ov, a s-a
astdzi55, care nu apar nici soarele nici luna, credem nu, deoarece, cum
am anterior56, acestea erau heraldica anterioard secolului al XVI-lea
a produs o inflatie planul constructiei tehnice a
blazoanelor), ni§te detalii doar pentru indicarea culorii azurii a câmpului,
preluate sau omise, facultativ, la utilizarea armelor de descendenti57. Mai mult,
doar in care blazoanele din Biserica de la Bra§ov culorile
nobililor pe care o profil cu aripile

câmp azuriu (Jozef Rodove erby na Slovensku Vydavatel'stvo
Osveta, fl., 1980, p.125, 127) sau cele ale nobililor Tövisi Becchei, pe azur, o
profil, cu aripile desfäcute, o sabie cu lama (Nyulásziné Straub Eva, op.cit.,
fig.368). Dar cel mai vechi exemplu materie pare a acvila profil sägetatd, pe azur,
concedatd de Sigismund de Luxemburg, la 28 iunie 1431, unui Krisztal6ci Tarcasics
(ibidem.,
H. Gourdon de Genouillac, Les du blason, de la noblesse et de la féodalité,
Paris, 1868, p.43; reputatul heraldist Michel Pastoureau acvila, "prin o
imperiald (M. Pastoureau, Heraldry. An Introduction to a Noble Tradition, Discoveries, N.Y.,
1997, p.39).
V. Pascu, op.cit., p.69, apud. Werböczi, "Tripartitum...": "...
baroni> palatinul, judele Cur(ii, banul Dalrnagei, voievodul Transilvaniei, banul
de Severin cornitele secuilor, apoi mari precum de Tim4oara $ de
Pojon (Bratislava)" - este interesant de notat in ierarhia a Ungariei medievale,
eprezentantii teritoriilor care azi sunt românesti se bucurau de o pozitie mai mult decât onorabilä,
al importantei crescânde.
desenul lui Keöpeczi Sebéstyen Jószef, datând din 1926 (aldturat articolului
vreo surprizd, sterna rämânând, timp de 74 de ani, neschimbatd.
Eventualelor obiectii care s-ar putea ridica cu privire la pdstrarea a culorilor le vom
räspunde invocând exemplul stemelor pictate pe cheile de ale bisericii Sf. Margareta din
Media,5. Aici, restaurarea prin a vechilor nu a decât releve desenul in
urmä cu 400 de ani, de tonuri absente Dnei arh.
Eugenia Greceanu, pe cale).
56 Tudor R. Tiron, Stemele familiei Kende& de Malomviz, sub tipar, nota 10,
comunicare prezentatä la cel de-al IX-lea Congres de Genealogie Heraldicd de la 7-10 mai
1998.
blazonul contesei Rozalia Béldi de Uzon, in 1834 (apud. Entz Giza
op.cit., fig.17), care piciorul sträpuns de o heraldicd
a nobililor Béldi (reprezentându-1, poate, pe Sf. Sebastian, la fel ca sägetat al
nobililor Barczay), nu mai este de stea (pentru aceste detalii, frontonul
armoriat al palatului neoclasic al familiei Béldi de la Budila, jud. Bra§ov Nagy op.cit.,
vol.
www.digibuc.ro
mai putin alterate, prezenta unor de un albastru violet sau cobalt, o

nuantä sumbrä58 care recunoa§tem "coeruleum"-ul diplomelor ardelene de mai
culoare folositá rar59 nu pentru oricine.
Atunci o familie s-a stabilizat la conducerea un rege Poloniei
(pe stefan Báthory), fratele Christofor nepotul Sigismund au fost pe
voievozi ai Transilvaniei, acesta din urmä, cu värul Andrei nepotul
Gabriel, principi, familia, persoana Sigismund, s-a väzut impodobitä cu
rangul de principe al Sfantului necesitätile de reprezentare ale
primei uniuni, sens medieval, a Prilor au cenn fabricarea unui sigiliu61,
58
era de traditia acestui foarte sumbru albastru, incât cancelariile
foloseau chiar cu riscul de a face greu lizibile figurile reprezentate deasupra; astfel
epocii regelui Matia Corvinul o stemä regalä de tipul sfertuit (apud. Pannonia
Regia. Mvészet a Dunántúlon 1000-1541, Galeria Budapesta, 1994, pagina
de reproducând miniatura unei "corvine", din biblioteca care al cartier
cuprinde pe azur o acvilä neagrä, cu aripile coborâte purtând pe cap o
de aur. Nefiind armele marchizatului Moraviei (scut azuriu, cu o in tablä de aur
rosu, incoronatd), pe care regele Matia le mai folosise Mátyás Kiraly, Budapesta, f.a.,
p.489), ne intrebäm, analizând culorile, nu avem de-a face tot cu o reprezentare a armelor
Transilvaniei.
Veritabild "sectiune arheologicr a heraldicii maghiare, lucrarea Dnei
Nyulásziné Straub ne urrnärirea a folosirii acestei culori. Astfel, luând
considerare un esantion de 34 de sterne (anii 1405-1489), am constatat dintre acestea, nurnai
au scuturile pictate azuriu deschis aceasta indiferent scrisorile pentru noblete
sau blazon au fost alcdtuite la Buda, Viena, Bratislava sau Constanta. mai ales armele
concedate de regele Matia, la 27 mai 1478, lui "Petrus Gentile Senilis de Montefalco"
(fig.30), care scutul, augmentat cu un cap de corb concesiune din de neam
a regelui), este pictat cobalt sumbru, ca de vitraliu gotic!
Textul diplomei un desen al sternei sunt reproduse de Andrei Veress,
Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei Tárii vol.IV, C.R., Bucuresti,
1932, p.185-188 (descriere) 187 (ilustratie). impotriva celor care mai cred figurile de pe
armele Bathorestilor reprezintd de elefant, aducem ca argument textul oficial al
diplomei, in Praga, la 28 ianuarie 1595: "... scutum videlicet rubeum, in medio lupinum
mandibulum album tribus dentibus (s.n.) sive armatum ostentans, quod Dilectioni ipsius
familia tanquam militare signum praetulit...". Aceste arme ereditare au fost asezate (interesand
oportunitate de interpretare a rolului acvilei ca suport al scutului, care aici, ca in sigiliile
vicarilor Imperiului, nu purta mesajul unei asimildri politice, ci doar pe acela al unui statut juridic
particular de care beneficiau posesorii stemei; diferenta era tocmai de atributele din ghearele
bicefale, ca semn al autoritätii!) pe pieptul unei acvile negre, in scut de aur, timbrat de un
coif incoronat, cu lambrechini negru argint (pe desen) iar cimier aripi de negre,
cu literele R A A ("Rudolphus Austriacus Augustum"). Din acest moment, prin
contaminare, acvila a Ardealului va asezatä pe aur, intreaga stemä a lui Sigismund
cunoscutd inregisträrii ei armorialul Lânii-de-Aur, al cavaler era (vezi infra,
nota 63).
61 Dan op.cit., pl.XLIX, 1, 2, apud Andrei Veress, op.cit., vol.V,
p.XXX. Sigismund Báthory folosea in exerga pecetii sale titlul de "principe, prin lui
Dumnezeu, al Transilvaniei, Moldovei, Valahiei al Sfântului Imperiu"; intelesul in spiritul
dreptului feudal, putern considera pecete, 1595 (deci realizatd imediat
primirea titlului de principe al Sfântului Imperiu, deoarece include scutul acum concedat), este cea
dintâi manifestare politicA, exprimatä printr-un corect mesaj heraldic, a unitätii celor trei
www.digibuc.ro
acvila, acum a putut reprezentatä la cuvenit62. aceste vremuri,

marcate de politica interventionistä a casei de Habsburg, au consacrat o neagrä pe
aur, culorile Imperiului63, cursul secolului al XVII-lea autonomiste ale
principilor au adus din nou principala mobilä a armelor la un aspect apropiat
cromaticii arhaice, cum se vede, de pildä, pe steagurile restaurate aflate colectiile
muzeale64.
locuite de (chiar rostul aici, a scenei cunoscute sub

numele de "Nova
62 deschisä unor influente pe care marea a beneficiarilor de sterne -
genere putin instruiti - ar putut greu le asimileze, heraldica intracarpatind a cultivat in
pragul contemporaneitätii figurile naturale opunându-le abstractelor piese
onorabile. de puternic ne pare a gustul nobililor "armalisti" pentru lungile de lei,
grifoni, ursi pelicani, observdm, la o neexhaustivd a stemelor acordate de
sectiunea transilvand a Cancelariei Habsburgice, o continuare a tipului de constructie a
desenului, proprie 1500-1600. Deasernenea, proiectiei in simbolistica
zoologicä religioasd a unui limbaj de exprimare pur heraldic, care, raportat la o artä renascentistA
totusi era un "verbum regens" al momentului, constituind o contrazicere a
naturalismului de program pe mai cu in sculpturd
aplicate. Aceasta de ce, in care, in Anglia desenul heraldic era intr-o
accentuatä, Transilvania säseascd, pietrele aflate azi ferula de la Sibiu, mausoleul
episcopilor de la din Brasov, se pot läuda un desen animalier de
De ce, prin arta lui Elias Nicolai, acelasi gust a domnit, un moment, la nord
la sud de Carpati. De ce, fine, zoologie heraldico-religioasd avea cultivatä, mai
lemn, in decoratia altarelor din Moldova Muntenia de in veacul al
63 Vezi Jean N. Mänescu, Les armes..., p.36; descriere a stemei
Transilvaniei din 1596, moment in care Sigismund Báthory Regelui de Arme al
Ordinului "Lâna de Aur" (ordin care principele Transilvaniei tocmai fusese admis cavaler)
sterna sa, descrisä de J. J. Chiffletius anuarul Insignia gentilitia Eqvitum Ordinis
Velleris Aurei..., Antwerp, 1632, p.155, nr.265. Spre deosebire de sigiliului alcätuit, precum am
mai sus, anul 1595, armele de cavaler al Ordinului de Aur" o modalitate
de compunere; nu mai este vorba despre reunirea a mai multor simboluri
distincte, pentru a deosebire se mai la suprapuneri de cartuse, decât la
juxtapuneri de spatii tipic heraldice, ci politic al armelor princiare tinde spre centralizare,
trei Täri Române reunindu-se pentru echilibrare, scena "Nova
Plantatio"), ideal scut sfertuit. Mai aspectul "privat" al scutului acordat lui
Sigismund Báthory la 1595 - care acvila este o concesiune teritorial,
inaltului rang de principe al SfAntului Imperiu - se pierde in armele sale
care ecusonul de lup se va dispune peste sfertuire (de altfel, consonantä
actele din 20 mai, respectiv 3 iunie 1595, urma Sigismund Báthory era drept a se
intitula principe al celor trei Täri acvila devenind, acelasi timp, suportul
rost unificator al din sfertuire (ceea ce ne aduce aminte de momentul 1863, de
un tip de a Principatelor Unite, care simbolurile sunt reunite pe pieptul unei acvile
care, nepurtAnd cruce, se a fi imaginatä ad-hoc - vezi Dan Cernovodeanu,
pl.LXV, pl.CXIII,
Jean N. Mänescu, Les armes..., p.43. Autorul armele de pe baniera de
investiturd de Comite al Sasilor, din 1680, care a apartinut lui Georg Armbruster.
Aici, acvila, reprezentatd strAvechea culoare este asezatä rosu rezultat din
dorinta netei diferentieri de suprafata - mod obligatoriu azurie! - de soare
de ne-ar putea pärea aceastä suprapunere a unei culori peste o culoare
www.digibuc.ro
Cu exceptia unui scurt interval, marcat de preluarea a Transilvaniei

integrarea acesteia structurile Imperiului65, când acvila, din nou pe era
pe pieptul acvilei bicefale, epoca Mariei Thereza a determinat stabilizarea
forma de ardeleni: printr-un brâu rosu, I, pe azur o
cu cioc de aur de un soare de aur de o de argint, II, pe
aur, turnuri rosii, 4
- alta azurul aspectul de compozitie nu se pierde, heraldica ardeleneasca

asimiländ rosul, considerat ca alternativä acolo unde, mod
azurul nu-si mai putea locul. Intr-un sfertuit, de rezultat prin dedublarea unor arme de
era normal ca al cartier sä azurii; era anormal, schimb, ca al
al sä identice. Din considerente pur estetice, se admitea preschimbarea cromaticii
campurilor secundare din azur culoarea imediat urmatoare ca importantä - adia
rosul - astfel ca parte, simbol la fel de natural ca
ar fost vorba de un scut subdiviziuni (vezi, spre exemplu, armele funerare ale lui
C. Gotzmeister (+1633), apud. *** 800 de ani a Germanilor din Transilvania, p.142
foto, cat.207).
65 Cu referire la putem aminti douä arme unor persoane
nobile, care elemente care amintesc sterna Transilvaniei sunt alaturate, acelasi scut, unor
piese onorabile (detaliu care in mod indubitabil la o de tip vienez, mai mult ca
sigur de concesiune). Mai ar heraldic al unui I.R., având azi piatra in
ferula bisericii evanghelice din Sibiu (cornpozitie nedatata, scut de renastere, intre
sapte 3 si 4, o cu un lup alergänd, cu de o
un bärbat costum de husar, o si un dar sterna familiei
Vásárhely de Kézdi-Vásárhely (apud. Nagy op.cit., p.76 - pe azur, o
respectiv trei de fiecare surmontata de un turn de acelasi, o
de argint, dragon, in o conturnatä si un de argint); ajunsä la
maturitate in prima a secolului al XVIII-lea, concesiunea unor elemente ale unei heraldici
dinastice teritoriale nu avea cum ocoleasca Transilvania, proaspätä achizitie a
casei de Habsburg.
Jean N. Mänescu, Les p.45. Vom in chip de detaliu util
relativ mari a acestui tip de compozitia pe care am pe un vitraliu
(cca.1900), biserica mänästirii franciscane din Dej: deasupra stemei, probabil de neam, a unui
Kuhbacher Ferenc, se scuturile (incoronate "diadema ale Ungariei
Transilvaniei, acesta din in parte, pe aur, o acvilä iesind, surmontata de
un soare o rosie, in a parte, pe azur, verzi, 4 3, din
scutului, pe fiecare aflându-se un turn de argint. Este evident aceastä care
ca tip, de pe la secolului al XV1I-lea, este varianta conceputa anexarea
Transilvaniei prin Diploma Imperialä din 4 decembrie 1691 (vezi Dan Cernovodeanu,
pl.XLVII, de cancelaria care a avut vedere mai cu modelele
heraldice aflate uz la inceputul secolului (vezi armele principelui stefan Bocskay, dispuse
decoratia unei conferita la 15 decembrie 1605, Dan Cernovodeanu, pl.XC, fig.3,
apud. Andrei Veress), pentru partea cromatica, heraldica Báthorestilor, a apropiere de
simbolistica imperiala am constatat-o deja.
67 Vezi supra, la nota 45. motivele care au determinat definitiva statuare a armelor
Principatului Transilvaniei putem marea diversitate a modelelor aflate uz,
ce a echivalat, pentru aceastä parte a Imperiului Habsburgic, cu generala inflorire a
artelor; alegând un exemplu, vom invoca reprezentarea de pe pictura unuia dintre
altarele laterale ale bisericii iezuite din Cluj, databil (vezi Nicolae Sculptura
in Editura Meridiane, Bucuresti, 1992, p.101), reprezentând, la baza compoziki
www.digibuc.ro
Ne înadins de a rosti câteva cuvinte despre asemänärile între

aceastä corbul familiei de Hunedoara; prima, cea mai de
din cromatica scuturilor, aflate pasäre pe
azur (formula va face heraldica Hunedorestilor va cunoaste o foarte
dezvoltare, inspirând chiar armele mai multor familii68). necesitatea pästrdrii
câmp ni se pare de imitarea, sub deghizare cu
având ca magilor, un rocaille, despicat, I-a parte, pe rosu, patru fascii de

argint (Ungaria), a II-a parte, pe azur ("coelestinum"), rânduri de munti verzi, sus 3, jos 4,
pe fiecare un turn de argint, care se aflä o de acelasi iar cantonul dextru al
un soare de aur, iesind (Transilvania). Peste tot, un ecuson rosu, cu o fascie de argint,
incoronat princiar (Austria). Chiar in compozitia se poate urmäri sterna
natiunii "saxone" - entitate heraldicd rezultatä (potrivit teoriei lui A. Arz Straussenburg,
amintitä supra, la nota 43), prin descompunerea "a posteriori" a armelor complete ale
Transilvaniei - mijloc trebuie un proces cu traiectorie datorat administratiei
austriece care, in primele decenii anexarea Transilvaniei, a decis, pentru motive care
deocamdatd ne scapä, descompunerea armelor acesteia trei simboluri egal valorice (acvilä,
turnuri, astri) folosirea de sine stätätor (mai ales decoratia diplomelor de
innobilare, care, potrivit uzantelor de cancelarie, exteriorizarea prin a personalitätii
suveranului trebuia haina unor multiple ecusoane, a ordine de preeminentä era
spre deosebire de alte provincii state de sub Habsburgilor, ecusoanele
ardelenesti aveau fundament eminamente juridic, prin raportarea trei simboluri la
sens iar nu la teritorii sens domenial), ori prin asociere cu acvila
imperialä (vezi moneda de cätre impäratul Leopold I pentru Transilvania, in 1694, de
cätre Dan Cernovodeanu, op.cit., pl.XLV, fig.1, apud. Adolf Resch).
Dintre familiile ale arme vom putea regäsi corbul cu in cioc amintim,
pentru Transilvania, pe nobilii Nopcsa de F. Szilvas de Puscariu,Date istorice privitoare la
familiile nobile Sibiu, 1892-1895, voce. "Nopsca de F. Szilvas"), pentru Polonia Rusia,
pe nobilii herburilor lepowron, Korwin Pobóg (Jean N. Das Osvaldussymbol...,
p.421-422, clasici ai blazonului polonez cum ar fi Jan Simon Okolski, Bartosz
etc.), pentru Austria, pe nobilii Die Schiffer Neuhaus (Christoph Weigel, Des
Grossen und Vollkommen Weigelischen Wappen Buchs, fl., f.a., nr.28, respectiv
nr.46), ca pe contii Hardegg (Christoph Wagner, Schlosshotels und Restaurants in Österreich
und Südtirol, fl., 1993/1994, p.101). La aceasta, trebuie familiile nenobile ale
Europei Centrale, ale cäror arme se pot regäsi negre cioc,
"contaminare" din partea faimoasei embleme a Hunedorestilor (vezi, in privintä, lucrarea
eminentului heraldist dr.Ottfried Neubecker, Grosses Wappen-Bildert-Lexikon. Der bürgerlichen
Geschlechter Deutschlands, Oesterreichs und der Schweiz, München, Battenberg, 1985, p.370-
371, 378), iar, pentru a nu neglija nici spatiul heraldicii insulare, vom cita (apud. Debrett's
Peerage, Baronetage, Knightage and Companionage, Odhams Press Limited, London, 1961,
p.362), cimierul baronului Denman (creatie 1834), reprezentând "a raven rising proper aripile
in the beak an annulet or". fine, pentru a nu ne opri aici, amintim chiar o
de boier (sfertuit, I, un trandafir tulpinä frunze, rdsturnat, in II, un leu o sabie
coada printre picioare, in HI, o zborul coborât, surmontatd de o
anticä, IV, un tinând o sabie, peste tot, un corb in cioc un
picioarele pe o - pisanie din 1833, de cätre cdminarul Gr. Buzoianu-Hrisoscoleu
la biserica Sf. Nicolae-Adormirea din Câmpina)!
Câmpul de culoare azurie era, hotäritoare, "uzual" al mai tuturor
armelor private din perioada contemporanä Hunedorestilor. ne putem raporta la totalitatea
- evident, imposibil de cuprins, a stemelor existente - am analizat, recurgând din nou la metoda
sondajului, constituenta cromaticd a scuturilor nobilimi a Transilvaniei in epoca
www.digibuc.ro
trufie a acvilei antice, de la alatuirea primei sterne de sau

pentru Iancu70: corbul nu este aici o care, reprezentatd tonuri sumbre,
trimitá la ceva banal, care heraldica era proces de autare a
ineditului! descrieri, corbul este - cu riscul comiterii unui pleonasm - de culoare
la fel ca aceastá transilväneand71. Apoi, cercetdtorul nu va putea gäsi
nici un tratat de arme o care reprezinte chiar acest tip de De ce? Pentru
heraldicd, un asemenea "corvus corax" (ca denumirea
este reprezentat intotdeauna din cu aripile or, patrimoniul emblematic
heraldic J. Siebmacher's grosses und allgemeines Wappenbuch (...). Der Adel von
Siebenbürgen, al autorilor C. Reichenauer Reichenau, G. O. Bárczay.
Parcurgând sectiunea "Herzöge, Fürsten, Grafen", am determinat dintre cele 46 de
familii ale Transilvaniei (restul de la 55 sunt de origine sträinä), doar 10 nu au scutul de
de culoare azurie. Iasi raport, privire la heraldica de conferire a veacului al XVII-lea
(care pästra numeroase caracteristici ale heraldicii anterioare, inclusiv a celei de asumgiune), a
constituit obiectul unui alt sondaj, ale rezultate le-am descris supra, la nota 51.
70
Intrucât desenul al stemei - care trebuie se fi datorat unei conferiri - nu s-a
mai ne märginim ne intemeiem analiza pe alte izvoare contemporane, indeosebi pe cele
sculptate in provenind de la castelul din Hunedoara. Cea mai expresivä imagine a armelor
Hunedorestilor o regäsim pe un capitel, provenit poate de la fosta a Dietei (reprodus in
Mátyás király, Budapesta, f.a., p.193), corbul, având trupul aripile (care sunt
desfdcute läsate in jos) perfect paralele cu marginea scutului, reprezintd, prin toate detaliile
(penaj, gheare, chiar aripi, a räsfrângere privitor sugereazä o
accentuatd de tridimensionalitate, prin care se accentueazd rolul "zborului" in constructia armelor),
tipul heraldic, propriu-zis, de care a fost transformata in prin inlocuirea capului.
Cimierul, numit "vechi" in unele (vezi Dan Cernovodeanu, fig.6;
vezi Oliver Velescu, Castelul..., fig.29), reproducea figura din scut, mereu aripile
o conturnatd o stea. o abordare mai "tehnicd", vom
un astfel de ornament al coifului - care ar putut fi, realizat purtat fizic de care
de Hunedoara - expresiv din oricare parte ar fi fost privit: din chip de
cu aripile in manier cimierului de la 1446 al stemei stemei Regelui Romanilor Peter
Gwynn-Jones, The of Heraldry, Parkgate Books, f.a., p.14 - atribuirea a stemei ca
apartinând unui "Holy Roman-German Emperor", deoarece acvila este monocefald), sau din profil,
de astä ca un corb, adaosul semilunei a steiei, fixate, pesemne, chiar spinarea nobilei
71 Particulard alte reprezentdri acviline, emblema veche a Transilvaniei nu avea

cum sä considerati ca "naturali colori depictus", tonalitatea penajului acestei nu ne
referim, fireste, la vulturul - "aegipius monachus"!) care nu putea apropiatä de vreuna
din culorile admise de blazonului, cerând astfel un precis determinativ cromatic. Este
motivul pentru care descrierea (vezi, din nou, supra, nota 45), publicatä lucrarea
nu mai a autorilor C. Reichenauer Reichenau, G. Csergheö, O. Bárczay
(op.cit., p.4 p1.4), expres acvila este de culoare neagrä. privinta corbului
Hunedorestilor, este identicd, lucrarea heraldia mai sus vorbind despre
# im Schnabel einen g. Ring mit s. Stein (Diamant) aufrecht
(descriere care va de Jean N. Mänescu, articolul Das
Osvaldussymbol..., p.416). Mârturisindu-ne ignoranta privire la existenta, arta heraldicd, a
unor corbi de altä culoare cea nu putem gäsi in aceastä din urmä precizare cromaticd
decât rostul apropierii de o altä "zburdtoare" heraldicd, având un prestigiu mai mare
preexistentä, spetä acvila din armele Transilvaniei.
www.digibuc.ro
al nobilul totemn va fi figurat astfel doar arziu, epoca regelui Matia

(fig.17). Pentru ce s-a abandonat frumosul display al corbului cu aripi desfdcute, de
caracteristic heraldice care s-a format pe spezele lui de
Hunedoara? Pentru ce sterna veche, cea conferitd printr-o
din multe puncte de vederen conservau detaliu anquerre acestea multe
multe exemple - cu exceptii discutabile - culmindnd chiar cu etalarea, pe
peretele aripii de nord a castelului de la Hunedoara, a corbului din pozitia
a acvilei heraldice, aparitie majestuasd demi-imperiald74 (fig.18),
72 Judecând problematica din perspectiva a heraldicii maghiare, prezenta

unei päsäri aripile strânse ne trimite cu mai de grabä, la insigna de clan (atribuitä) lui
Attila, decât la o de provenientä europeanä, asimilatd de societatea nobiliard a
Regatului Apostolic celelalte ale blazonului; in acest sens este o miniaturä de
la finele veacului al XIV-lea, reprezintä pe vechiul conducAtor al hunilor costum
contemporan lucrärii, purtând un scut argintiu (care aratä mod evident interpretarea
protoheraldicä pe care Evul Mediu gotic o mitieului cu o profil
aripile strânse, ale cärei particularitAti - cap rotund, cioc proeminent puternic incovoiat -
aratä o certä inspirare a artistului din exemplare mai vechi, desigur demodate, ale artei heraldice
(de pildä vestitul "Codex Manesse"), scopul inducerii privitor a unei de
imemorialitate care excede regulilor propriu-zise de constructie a unui scut, ajunul domniei lui
Sigismund de Luxemburg (*** Attila, the Man & his Image, Budapesta, Corvina, 1993, p.87)!
loan Drägan, Nobilimea din Transilvania anii 1440-1514, Editura
Enciclopedick Bucure§ti, 2000, p.304. Diploma apare imediat preluarea tronului maghiar de
nevarstnicul Postumul, moment care (suveranul inconjurat de o
ostilä partidei Hunedore§tilor) lancu consolideazA irevocabil pozitia, numit comite ereditar
de Bistrita (un "peerage" creat ad-hoc!), general al Regatului, mai mare
Ladislau devenind ban al Dalmatiei (diploma a fost apud. Eudoxiu de Hurmuzaki,
Documente, (1451-1510), 1891, p.20) - vezi nota 15, supra.
pe cale cercetAtorului Oliver Velescu, care ne-a atras
asupra deosebitului material documentar (asupra plasticii gotice de la Hunedoara), constituit de
lucrarea A Vajda Hunyadi vár épitésikora a arhitectului Möeller István (vezi pl.XXH, fig.3). Este
vorba despre scutul, pandant celui familiei Elisabetei Szilágyi, reprezentant pe frumosul
extrados unghiular pe care regäsim pe latura de NE a aripii Matei: scut gotic, baza puternic
rotunjitä, pe care se aflä reprezentatä o coroanä cu trei fleuroane, deasupra se corbul
väzut din fatä, cu desfácute zborul coborât, de o semilunä spre
senestra de o stea raze. Nu ne putem explica, rostul coroanei din prezenta
care ar putea trimite, pe de o parte, la ipoteza cimierului al lui lancu de
Hunedoara (ante 1453) -a cärui scut ne amintete sculptura de pe
timpanul portalului (ibidem.), care forma unui scut gotic drept ecran al
sterne a - dar pe de alta, la ratiunea armonizArii acestor arme cele ale
Elisabetei Szilágyi (tipul al II-lea), care gäsim o Läsând la o parte ultimä
conjecturä, care ar fost mai de acceptat cele figuri - corbul apul -ar fost
una cealaltd, din curtoazie, vom aminti un curios fenomen, care avea sä determine
anumite conceperea armelor nobilimi este vorba despre
reprezentarea a unei mobile heraldice antropo- sau zoomorfe, care, la un moment dat, se
vede prin intermediul unei coroane, inspirat, pesemne, din sterna Regatului
Ungariei. Ceea ce am constatat, deja, patrimoniul heraldic al veacului al XVII-lea, pentru
armele familiilor Kemény, Kendeffy Bánffy ni se confirmA acum, ca un mai vechi,
contemporan epocii de inflorire a castelului de la Hunedoara. Astfel, neamului Szilágyi de
Horogszeg avea sA fie mai (ibidem., pl.XVI, pentru ca ulterior, poate
www.digibuc.ro
reflectând o mentalitate care istoria este poate mai putin -

regretatul Jean N. acest scut reprezenta cimierul vechi al casei de Hunedoara,
cu tot cu coroana sustindtoare, detaliu pe care acelasi heraldist apropia de
reprezentarea de pe portalul bisericii catolice din Teius, ctitoria lui de
Hunedoara75.
Dar totul a luat o datä cu de soare de Zemun... . a
fost strämutatd la Budapesta sau a intrat pe mâna unor maestri perfectionisti,
printr-o regalä (desenul stemei de pe balustrada capelei de la Hunedoara amintind mod

admirabil reprezentkilor din vremea lui Sigismund de Luxemburg a succesorilor acestuia),
acelasi animal sä iesind dintr-o coroanä. Viitorul va procedeul este sau nu o
brizurk cont de faptul alte rude ale neamului Szilágyi, descinsi din acelasi vechi clan
- ca de contii Teleky de Szek - vor folosi nu iesind din ornamentul
mai sus citat (vezi C. Reichenauer Reichenau, G. Csergheö, O. op.cit., p.97,
care, pornindu-se de la reprezentarea a in armelor contale ale familiei
Teleky, se pomeneste o din 24 februarie 1409, la Sigismund de Luxemburg,
familiei Szilágyi de Horogszeg).
Land calcul tocmai existenta, cuprinsul aceluiasi monument, a unui scut
cuprinzand armele lui de Hunedoara, scut care se "tipicul" celor deja constatate la
Hunedoara, vom constata cum, de fapt, corbul din de care vorbea regretatul Jean N.
Mänescu nu ar fi avut deck putine de a reprezentat astfel, uzantele feudale la noi,
ca aiurea, ca armele seniorului reprezentate public forma cea mai cunoscuta,
diferitele licente artistice teren de desfasurare pe planul privat in consecinta,
neostensibil) al uzantelor heraldice. de ce credem timpanul ctitoriei de la ar trebuit
poarte eventualitatea in care programul arhitectural ar propus pentru a aici reprezentate
tocmai armele donatorului), corbul din profil, in cioc aripile desEcute, iar nu aceea
tot dar intr-o pozitie pe care, heraldic vorbind, nu o putem accepta deck pe cale de
exceptie. Apoi, credem am putea invoca logica unui alt heraldist care, analizand aceeasi
reprezentare, i-a dat o interpretare, dar nu corb! Keöpeczi Sebéstyen
Jószef, a crezut, pe executa decoratia a bisericii de la (1926), figura
inaripatä de la reprezenta un fenix; replica pe care a dat-o, in relua astfel
particularitkile stilistice ale goticului de la Teius, forma scutului chiar desenul
Rezultatul amintea, prin suprapunerea unui cvadrilob gotic peste un chenar de miniaturile
diplomelor pentru blazon din epoca Sigismund de Luxemburg Frederic, vreme ce
necesarele arabescuri surse eteroclite: ornamentica secuiascd, etc.
fine scutul, de doi grifoni de aur (al desen apropie, cumva, de din sterna
Romaniei, la 1921 de acelasi Keöpeczi Sebéstyen Jószef), pe azur, un
fenix de argint iesind din de soare auriu!! Aripile ale acestuia, a cAror schematizare
ar fi prefigurat (dintr-o perspectivä totusi negermanica), celui de-al Reich,
ciocul alungit aproape cameleonica a tindeau spre o suprapunere morfologica
ceea ce se afla stare de degradare nu mult de cea pe portalul
bisericii de la Teius. ceea ce ne priveste, analiza a evidentiat o de
un stomac ceva mai amplu deck ceea ce a crezut a vedea Sebéstyen Jószef, iar
partea jos, in de soare, alte mai aripile
un pelican heraldic protejand, intre aripile sale pe doi dintre puii simbolica
pe Hristos; prin aceasta, rostul unei atare reprezentari pe un timpanul unei biserici
catolice a veacului al XV-lea se intrutotul.
76 din Jean N. (Das Oswaldussymbol..., p.419, apud. Keöpeczi
Sebéstyen Jószef, op.cit., p.14), combinatiile heraldice foarte eteroclite care corbul regelui
Matia se simbolurilor Coroanei Apostolice. Cu privire la corb, remarcam, dincolo de o
anumitä nesigurantä a detaliflor (paskea de de stea,
www.digibuc.ro
care, numele idealurilor Renqterii, au pretins acest corb nu are cum

decât banala heraldicd al desen un aer naturalist".
Modest, cu aripile lipite, firav anemic, corbul regelui Matia s-a de bunul model
heraldic paternn mäsura care regele avea alte planuri pentru genealogia
a säi. A fost momentul care a marcat ruptura
Transilvaniei semnul celor care sunt sortiti o vecin
picioarele asezate succesiv pe o dar pe o aspectul uniform al "plierii" aripilor

(detaliu prezent in mod egal scutul regelui Matia din compozitia reprezentând-o pe Sf. Fecioarä,
in frescä la Biserica din Brasov - Jean N. Mänescu, ibidem.), care se pästreazd
neschimbat indiferent de tipul de reprezentare, desen (pe diferitele miniaturi care impodobesc
paginile celebrelor "Corvine"), (*** Pannonia Regia..., p.334, fragment heraldic post
1475, la galeria de de la Budapesta) sau (platou de cu armele
regelui Matia ale reginei Beatrice, cca.1485-1490, aflate azi la Victoria & Albert Museum din
Londra - Pannonia Regia..., p.380).
Mai mult, contemporane regelui Matia artei sale heraldice sunt
reprezentäri care corbul (mereu cu aripile strânse), este de leul o coroanä -
trimitând direct la blazonul acordat lui 1453 - credem am putea vorbi despre o
modificare a posteriori a armelor Hunedorestilor, corespunzând, plan simbolic,
numelui "Corvin" din cognomen nomen! Vom invoca astfel (apud. Keöpeczi Sebéstyen Jószef,
A brassai fekete..., p.7), un medalion dintr-o editie a cronicii lui Thuroczi (Augsburg, 1488), dar
cahle armoriate, piese care o räspândire concertatä a modelelor heraldice "oficiale",
modele transformate, pe depärtdrii de centrele politice artistice de la Buda sau
Bratislava, adevärate "clipart"-uri ale sfärsitului de veac XV (aceste sunt cu atât mai
interesante pentru arheologia medievalä, ca pentru heraldicd, ele descoperite prin
chiar la de Carpati - vezi Paraschiva-Victoria Batariuc, Elemente heraldice pe
descoperite Moldova (secolele XV-XVI), AG, II (VII), 1995, nr.1-2, p.328-329, fig.10
apud. Lia Adrian Bdtrâna). Cu toate acestea, ne vedem datori o
a epocii regelui Matia Corvinul, un monument heraldic care - ciuda
metamorfozdrii deja oficializate a corbului Hunedorestilor - se va conserva, de astä datä scop
pur cronologic, desenul nobilei avut de cätre aceasta sub lancu de Hunedoara. Este vorba
despre fresca heraldicd din loggia Matei de la Hunedoara (acum dispärutd), realizatd cu scopul de a
recrea, principiile panoramei documentare de mai târziu, un ambient de semioticd
pentru frumoasa naratie a origini a lui lancu de Hunedoara (Weller István, op.cit., pl.VIII,
p.I8-20): un de scuturi gentilice ale nobilimi maghiare - pictat interiorul
unui cvadrilob de o pretioasä decoratie vegetalo-geometricd - la mijlocul gäsim un straniu
scut argintiu, cu de aur, din care iese un corb negru, cu aripile desacute
zborul Dedesubt, pe o era o inscriptie, intregime ilizibild la
analiza singurului desen culori azi. Ce rol va fi avut reprezentare? Nu
va fi fost un "badge", o emblemä pentru care inscriptia de dedesubt constituit cândva un
"corpus". Nu dacä va fost cimierul insu*i al lui de Hunedoara (primul tip), redat din
nou sub straie de - ba mai mult, sub träsäturile unei acvile desenul corespunzitor celei
de-a doua jumätäti a veacului al XIII-lea - de nobila a Hunedorestilor ar trebuit
continue, planul formelor, indepärtata a Sfäntului Imperiu, pe care
prezumatul al lui lancu a purtat-o ultimul monocefald!
78
Vezi Drägan, Nobilimea p.79-81, lucrare care autorul admite
notiunea de "dinastie româneascd", referindu-se la succesiunea de conducdtori ai destinelor
Regatului Apostolic: care lancu de Hunedoara a reprezentantul
nobilimii din Hunedoara Banat, aceeasi aceasta a de pozigile
sale preeminente statul ungar, faptul acesta este mai mult evident".
www.digibuc.ro
veche stemä a Transilvaniei 245
anumit sens, a aparitia a simbolului acestei cu un secol79. Veritabil

cântec de lebädä, din loggia Matei a castelului de la Hunedoara reprezintä
heraldizarea rebours a stemei pärinte§ti: la pe o stä lunga siluetä a
corbului cu aripile strânse, care recunoa§tem pe una din primele "victime" ale
curentului Rena§terii, cáreia heraldica i-a sacrificat inclusiv bestiarul ei alternativ81.
79 nu cumva modificarea aspectului corbului chiar momentul pe tron a

lui Matia), s-a produs tocmai pentru a nu rezulta incärcarea armelor regale printr-o care,
amintind prea puternic de simbolul unei având o pozitie particulard fatä de Coroana
ar determinat o suprapunere de planuri exteriorizarea complexei situalii politice
interne. concret, ecusonul familiei de Hunedoara - "consflintitä" prin diploma
din 1453 - ar fi fost suprapus peste armele Regatului Ungariei, ale Regatului Bohemiei, ale
Regatului Dalmatiei, ale Ducatului Sileziei ori ale Comitatului Lusaciei, iar "confuzia" dintre
corbul Hunedorestilor acvila Transilvaniei ar operat sens invers, s-ar putut pretinde
sterna Transilvaniei, nu cea a regelui Matia, este cea sub a egidä se aflä acum statul
apostolic. fine, ca act dinastic, modificarea aspectului corbului va coincide legitimarea
puterii lui Matia, operatiune intreprinsä prin invocarea descendentei - fie nelegitime - din
impäratul Sigismund de Luxemburg (având ca reprezentare de la Hunedoara),
prin asumarea, ca sträbun al regelui, a eroului antic Valerius Messala Corvinus N.
Mänescu, Das Oswaldussymbol..., p.421). Amintim aici - ca pe o coincidentä nu o
pentru prezentul studiu asumarea spectaculard a aceluiasi erou ca agnat, de cätre
familia nobililor polonezi nobili care fäceau parte din herbul $lepowron (vezi Mariusz
Karpowicz, Arta XVII-lea, Editura Meridiane, Bucuresti, 1979, p.95-96,
114-115). Or, acest herb era tocmai unul dintre cele care, anterior campaniei de la sudul
din 1444 (moment pe care Jean N. Mänescu considera a reprezenta cel contact al nobilimii
poloneze heraldica lui de Hunedoara - comunicare personalä), o pasäre alte
atribute particulare, pentru ca, ulterior acestei date, pasärea primeascä un cioc,
transformându-se pe cale corb (vezi supra, nota 68).
Weller István, pl.VIII, pl.IX-Xl, p.21-23, Oliver Velescu,
p.35-38. deoparte continutul, necomplet elucidat, al cornpozitiei in patru tablouri
succesive - care, cercetAtorul Oliver Velescu, a avea certitudinea este
vorba de numita (a originii bastarde a lui de Hunedoara din Sigismund de
Luxemburg, regele Ungariei - n.n.), se pare o narafiunea
care s-a din (de cronicarul clujean
Gaspar Heltai, care o auzise din surse orale care pästrau memoria mijlocului de veac XV - n.n.)
scenele amintite" - ceea ne atrage este silueta de pasäre cu aspect corvid,
pilierul imediat Invecinat curioasei compozitii cu corbul iesind din descrisä supra la nota
77; chiar desenul acuarelä reprodus de arhitectul Möeller István o pasäre
culoare verzuie, pozitia acesteia ca tinctura cenusie pe care o are realitate
(constatatA de noi in situ, la Hunedoara), invederând un corb care, "extras" dintre
frontierele unui scut, tinde sä intruchipeze, o compozitie descriptivä, ideea naturalistA a unei
reprezentdri simbolice, opozitie cea heraldica, exprimatä nu numai de corbul iesind din
coroanä, ci de toate celelalte blazoane nobile insotitoare.
81 Arta celei de-a doua a secolului al XV-lea reprezintä, prin modalitätile de
constructie a figurilor din bestiarul deja aflat uz, apogeul unei a desenului heraldic
pe mai bine de 250 de ani; pe de o parte, in vreme ce stilul, ca a stemei in
ei tindea un naturalism aproape fotografic, care ar vrut sä consemneze, afara
abstractiuni, - devenitä patrimoniald! - posesorul stemei obiectele
reprezentate in aceasta, figurile inregistrau realitatea o transformau sens armalist, prin
suprapunerea unor care modificau constructia propriu-zisä, dar nu identitatea geneticA
a animalului astfel reprezentat. Procedeul, care "accelerat" din anii 1370-1386 -
www.digibuc.ro
a luat o de "sincretism heraldic", pentru practica

blazonului Mediu transilvdnean; din dorinta creerii unui mod
egal spectacular subtil, inrudirea stemei Transilvaniei cu cea a marelui de
care a fost de Hunedoara reflectd, pentru spatiul central est-european,
circulatia principiilor practicilor bunei heraldici.
Acest ultim argument al existentei unei sterne arhaice a Transilvaniei (precum
al identitätii cu cea la influentare a stemei Hunedorqtilor
de un model mai vechi cu mult mai din punct de vedere simbolic, care
nu provenea din cancelaria lui Sigismund de Luxemburg, este sustinut (e drept, per a
contrario, ca fenomen posibil), de procesul de schimbare a personalitdtii acvilei
Românqti, unde emblema de stat este mai de dinastie, decât de functie:
punând luptelor interminabile motenitorii legitimi ai tronului acestui
voievodat, marele boier Matei, din neamul devine domn 1512,
inaugurând o de prefaceri culturale. Sub influenta propriilor arme, pe care de
le-am semnalat heralditilor", el din corb heraldia a
când ducelui de a inregistrat sterna regelui Scotiei, care leul din scut,
tipic acelei perioade, nu nici un chip cu din cimier, gen de amintind
cumva arta a (dr. Ottfried Neubecker, Le grand livre..., p.35) - se va
intact mai bine de de secol, când armorialul de la cel al Conrad
vor generaliza tratarea exclusiv atât a din scut, cât a celei din
cimier, care se (la alte proportii), suprapunere. aceste douä träsäturi
morfologice, naturalismul "fotografic" pentru seniori, ale scuturi de
&eau o reprezentare (in plastica pietrelor tombale, de inclusiv
mäiestrit "reprodusä", naturalismul, de astä heraldic, pentru armoariile nobili care,
negäsindu-si exprimare artisticä, se transformau, nu ca descriere, ci ca desen, in pure modele
conceptual-formale, stemele Hunedorestilor mai prima pozitie; ceea ce blazonul
armelor poate ar fi omis, adicä tocmai aceastä foarte mestesugitä "deghizare" a corbului
acvilä cu vechi origini antice, desenul venea compenseze, prin pseudo-fotografice
ale naturalismului heraldic. Corbul nu mai era o heraldicd, ci un anumit corb, având,
prin urmare, un anumit dovedind cä bestiarul simbolic putea asuma o
metarnorfozare reguli proprii. sensul invers deja constatat, loggia de la Hunedoara,
corbul putea reprezentat cu aripile strânse, prin comparatie contrast cu probabilul cimier
invecinat (vezi supra, nota 77), va fi avut de a-i determina acestuia din urmä originea,
pânä la urmä, totemic. Dar aiurea, afara acestui ansamblu (unul dintre primele pe care le-a
dat Renasterea din Transilvania), nu ar mai trebuit modificat, exprimând prin el
ideea ce se dorea manifest exteriorizatä...
82
privinta originilor a lui Neagoe Basarab la prof.
Tara Româneascä, Editura Bucuresti, 1965. Amintim a
doua a directe a Neagoe din Basarab Tepelus, de cätre Dan Plesia
de Dan Cernovodeanu articolul Reprezentdri heraldice din vechi
manuscrise (sec. al XVI-lea), cetate a culturii
Lucrdrile Sesiunii din 21-23 decembrie 1972, partea I, Bucuresti, 1974, p.144).
83 Obiectul pe care avem vedere este chivotul de argint de
Barbu, Pârvu, Danciu Radu Craiovescu mändstirii Bistrita. Datând de la inceputul secolului al
XVI-lea lucrat argint, chivotul reprezintä un model de de bizantind,
având ornamentat de mai multe pinioane gotice a arcadä este
sterna: un scut gotic (cu vârful puternic bombat marginea superioard cu retragere),
cu o cruce timbrat de un coif (cu gratii?!), având cimier o cu aripi strânse,
probabil un corb (cf. Sp. Cegäneanu, Obiecte bisericesti, Institutul de arte grafice Carol Göbl,
www.digibuc.ro
Domnieim, de a aräta, printr-o sui generis, mutatia survenitá

structura dinastica a puterii; programul centrele proaspät deschise
avea multiplice acest transrnitä astfel
constiintei românesti elementele acestei heraldice85 de la particularul privat la
Bucuresti, 1911, p.17 fig.IV). Am retinut, din lucrarea mai sus a prof.
relatiile constante pe care boierii Craiovesti le-au spatiul cultural al
Europei Centrale, prin intermediul Transilvaniei säsesti (prof. op.cit., p.93-94),
ceea ce ar putea presupune, cazul acestui chivot, legaura dintre donatori obiectul
donatiei de vreme ce executia pare a se datora unui atelier "gotic" (probabil din Banat -
vezi Vasile Florea, artei veche Editura Hyperion, Chisiau, 1991,
p.368), care a a respecta pretentiile comanditarilor (de unde inscriptia in litere
slave), nici prezenta unor armoarii nu putea Or, dacä aceste armoarii pe
un aruit de o anumitä familie, nu vedem pentru ce n-am putea presupune, raportându-ne la
ce Michel Pastoureau numea "les armoiries: un état civil au service de l'archéologue"
(Michel Pastoureau, Traité d'héraldigue, p.247), aceste au apartinut Craiovestilor.
Oncare ar provenienta unei asemenea zburatoare din armele pe care le atribuim
Craiovestilor, vedem cum modelul tinde o multiplicare (ceea ce este destul de nefiresc chiar
pentru arta metalelor de la noi; arh. Sp. chiar "o curiozitate a
acestui chivot este de care decoreazd invelitoarea"), cu valoare de
laitmotiv. lar regretatul Dan Cernovodeanu aräta publicat acum 30 de ani -
referindu-se la sterna Tärii Românesti de pe Evangheliilor lui Matei Luca din
Evangheliarul slavonesc, lucrare tipäritä de atre Macarie chiar 1512, anul venirii la tron a lui
Neagoe Basarab "...zburatoarea cu capul conturnat negru,
cioc o cruce zborul semideschis, cdt aspectul mixt
-de - corb" (s.n., vezi Dan Reprezentari heraldice ..., p.136). Apoi,
primul cercetAtor care a presupus aceastä modificare (inclusiv dacA in
considerare descrierile care vor preciza, de acum este vorba de un corb - ibidem.,
p.145), adia o brizurä datoratä mutatiei de putere din 1512, a fost Aurelian Sacerdoteanu, adept al
teoriei care Neagoe Basarab ar intr-adevär vornicului Pârvu Craiovescul (vezi articolul
Contributii la studiul diplomaticei slavo-romdne. Sfatul domnesc sigiliile din timpul domniei lui
Neagoe Basarab (1512-1521), RSL, X, 1964, p.405-434, citat apud. Dan Cernovodeanu, op.cit.,
p.144). Oricare ar realitatea ascendentei lui Neagoe Basarab, certe a.
existenta unei puternice de interese "partida" Craiovestilor Neagoe Basarab
(prof.$tefan Baia..., p.107-109), b. afisarea ostentativä constantä a domnului ca
al lui Basarab (prof.$tefan ibidem., 109) c. schimbarea certA produsä
sterna de stat (acest din urmä fapt acceptat de cAtre Dan Cernovodeanu, op.cit., p.145), proces
care, situatia unei legitime continuitAti a puterii, ar avut motive de a se produce.
la toate acestea cA, mod curios, pecetea lui Neagoe de pe era boier (vezi
Dan Cernovodeanu, pl.LXXXIX, fig.3) nu avea nimic comun cu armele dinastice, mai
exact cu acele de prétention" pe care un veritabil "os de domn" ar fost in drept le
poarte, chiar TArile Române (vezi, de armele -e drept, mai - ale lui Nicolae
apud. Dan Cernovodeanu, ibidem., pl.VI, pl.VII, fig.4-6).
85
Vezi concluziile lui Dan Cernovodeanu cu privire la concertatä a armelor
de stat cuprinzând un corb, constatatA prin tipäriturile veacului al XVI-lea, articolul
Reprezentäri heraldice ..., p.146-147. folosirea de autor a sintagmei "pseudo-
prin care se dorea indicarea unei pozitii tipic acviline a figurii din armele de de
1512, precum continuarea, pe cale, a heraldicii domnesti deja atestate pentru
secolele al XIV-lea al XV-lea (Dan Cernovodeanu, heraldice ..., p.138). plus,
ceea ce se poate observa inclusiv pe pecetea lui Neagoe Basarab din 1517 (vezi Dan
Cernovodeanu, pl. IV, fig.5), devine mai "acvilia" ca niciodatd,
www.digibuc.ro
generalul public oficial, chiar inversul procesului constatat pentru Transilvania

inceputului de XV.
Secolele urmätoare vor atesta Moldova Tara RomâneascA,

Transilvania, destule exemple de inrâurire, ori de armele de stat a celor
particulare, ori de armele particulare a celor de stat. Procedeul, normal logic,
ciuda nelegalizärii lui, echivoc prin memorare a poporului la
anumite valori, receptivitatea la nevoia schimbArii justificate a acestora.
UNE VIELLE EMBLÉME DE TRANSYLVANIE ET SES

RAPPORTS AVEC L'HÉRALDIQUE DE LA
FAMILLE DE HUNEDOARA
Résumé
En 1927, l'héraldiste transylvain Joseph Sebéstyen de publiait les

armoiries sculptées sur un pilier de Noire de en les attribuant
l'appartenance l'héraldique de la famille de Hunedoara, dont les plus fameux
représentants ont été le grand capitaine Jean de Hunedoara et son fils le roi
Mathias Corvin de Hongrie. Croyant voir dans l'oiseau de sable y peint le corbeau de
cette famille, Sebéstyen de a une histoire héraldique, travers
les diverses époques de l'existence de ces descendants présumes du roi Sigismond de
Hongrie. Analysant nous-mémes les armoiries concernées, nous avons essayé d'établir la
vraie appartenance, par la suite non celle des de Hunedoara, mais l'une plus haute, plus
vielle et plus fameuse: l'aigle de Transylvanie, oiseau héritée de l'insigne antique de
l'état Romain et des armoiries transylvaines modernes et actuelles de la
Transylvanie.
perpetuarea unui insemn mai vechi prin nu prin culoare transformarea in corb se
produsese deja, cum am ardtat mai sus), abia aici intervenind din insemnele
boieresti ale lui Neagoe, care in interiorul unui scut gotic cu baza rotunjitd
urmdtorul "badge": un terasat de o cu aripile desfäcute - exemplar care vedem
doar o intre sterna de pe chivotul de mänästirii Bistrila corbul din sterna
de pe Evangheliarul slavonesc de la 1512.
www.digibuc.ro
LISTA ILUSTRATIILOR
Sterna Transilvaniei din Biserica de la Brasov. Reproducere Keöpeczi
Sebéstyen Jószef, A brassai fekete Templom Matyás-Kori cimerei, 1927, p.4.
Fig.2. Sterna regelui Matia Corvinul pe portalul sud-estic al Bisericii Negre din
Brasov. Reproducere Keöpeczi Sebéstyen op.cit., p.12.
Fig.3. Armele lui lancu de Hunedoara ante 1453 (tipul 1). Reproducere Matyás Kiraly,
Budapesta, f.a., p.193.
Fig.4. Tirnbrul armelor lui de Hunedoara ante (tipul I). Reproducere
István, A Vajda Hunyadi vár épitésikora, Budapesta, 1913, fig.2.
Fig.5. Armele lui lancu de Hunedoara conferite de care regele Ladislau Postumul la februarie
1453 (tipul II). Reproducere Keöpeczi Sebstyen Jószef, p.6.
Fig.6. Armele reprezentate pe luneta portalului bisericii catolice din Teius, ctitorie a lui lancu de
Hunedoara din anul 1449. Exemplu de goticä cu o reprezentare heraldid
neelucidatä. Desenul autorului.
Pecetea medievald a Frurnos. Exemplu de constructie având o probabild
origine cu sterna Transilvaniei de la Brasov. Publicatd de Gh. Ghibänescu in ziarul
"Opinia", nr. din 23 martie 1912, p.3, republicatä de Dl. S. Gorovei, Mic
de heraldica (nu numai in AG, IV(IX), 1997, nr.1-2, p.329, fig.2. in Buletinul
de Genealogie Heraldicá "Sever Zotta", nr.4-6, 2000.
Armele comitatului Alba de Marea Unire. Reproducere A nagy
lexikona, Budapesta, 1897, p.495.
Fig.9. Sigiliul principelui Sigismund Báthory din 1595. Reproducere Dan Cernovodeanu,
arta heraldica pl.XLIX,
Sigiliul principelui Andrei Báthory din 1599. Reproducere Dan Cernovodeanu,
pl.XLIX, fig.3.
Sterna Transilvaniei Levinus Hulsius, Chronologia, in que provinciae sequente
pagina nominatae et in tabula topographica comprehensae, breviter describuntur, ex
dignis authoribus collecta, Tipografia lui Christofor Lochner, Nürnberg, 1595, pagina
de titlu (reproducere dupä Dan Cernovodeanu, op.cit., pl.XLIV, fig.2).
Fig.12. Sterna cornitatelor Transilvaniei atlasul geografic al lui Reilly, Schauplatz der
fünf Theile der Welt. Mit bestaendiger Rücksicht auf die besten Originalwerke in drei Theile
zusammengetragen von einer Geographen..., Tipografia lui Ignaz Albrecht, Viena,
1789-1791, fig.7 (reproducere Dan Cernovodeanu, op.cit., pl.XLVI, fig.2).
Fig.13. Sterna Marelui Principat al Transilvaniei, de Maria Thereza prin din 2
noiembrie 1765, C. Reichenauer Reichenau, G. Csergheö, O. Bárczay, J.
Siebmacher's grosses und allgemeines Wappenbuch (...). Der Adel von Siebenbürgen, Nürnberg,
1898 (reproducere Dan Cernovodeanu, op.cit., pl.XLVI, fig.6).
Fig.14. Acvila Transilvaniei in reprezentare integrald, pe aversul de argint de
orasul Brasov 1612 1614, George Buzdugan, Octavian Luchian Constantin I.
Oprescu, Monede bancnote Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1977, p.163, nr.1131.
Fig.15. Arrnele Regelui Romanilor, dupä din altarul Bisericii Evanghelice de la Sibiu
(1445), cf. Ion Miclea, Sibiu, 1972, fig.28. Model heraldic având un mare prestigiu arealul
Central - European, aceastä acvilä a putut heraldice a Transilvaniei
propria sa cromatid.
Fig.16. Sterna lui Sigismund Báthory calitate de principe al Transilvaniei, al Moldovei,
al Sfántului Cavaler al Ordinului de (1596), J. J.
Chiffletius, Insignia gentilitia Eqvitum Ordinis Aurei..., Antwerp, 1632, p.155, nr.265
(reconstituirea autorului descrierea din Jean N. Mänescu, Les armes de la Transylvanie
s.), RRH, XXXI, 1-2, Bucuresti, 1992, p.36).
Fig.17. Corbul familiei de Hunedoara abordare contemporanä domniei regelui Corvin.
Fragment dintr-o compozitie mai probabil de Desenul autorului reproducerea
din *** Pannonia Regia. a 1000-1541, Galeria Maghiar,
Budapesta, 1994, p.334.
Fig.18. Corbul lui de Hunedoara deasupra unei coroane, decoratie in piaträ de la
Hunedoara, pe extradosul unghiular al laturii de NE a aripii Matei. Reproducere arh. Möeller
István, A Vajda Hunyadi vár épitésikora, Budapesta, 1913, pl. XXII, fig. 3.
www.digibuc.ro
-
www.digibuc.ro
Fig.2
Fig.3 Fig.4
www.digibuc.ro
Fig.5
tin
Fig.6
www.digibuc.ro
Fig.7
Fig.8
www.digibuc.ro
Fig.9
Fig.10
www.digibuc.ro
veche stemä a Transilvaniei 255
Fig. 11 Fig. 12
Fig. 13 Fig. 14
www.digibuc.ro
Fig. 15 Fig. 16
Fig. 17 Fig. 18
www.digibuc.ro
UN CTITOR UITAT LA PUTNA
ASOCIEREA LA ATRIBUTELE SUVERANE*
STEFAN S. GOROVEI
Cu vreo cincilase ani urma, timpul unei vizite la Mändstirea Putna, am

zdrit pronaos, marcat de mormântul baldachin al lui Bogdan de
lespedea surorii sale, Maria-Cneajna, un de cu litere slavone. cercetare nu
se putea face atunci, locul ocupat de icoane; am avut totu§i, impresia citesc
literele - Am presupus imediat - era singura presupunere care se putea face cu
bun temei - este un din lespedea a unui sfetnic (vistiernic sau
vornic) la Putna. a o asemenea nu
ca atare, mai vechile de referintd, din domeniul epigrafiei
române§ti', fie referitoare in mod special la istoria Mändstirii Putna2. Nici importantul
corpus al inscriptiilor epocii lui Mare nu o Tot4, despre
fragmentul de lespede despre mormântul care - intâmplätor sau nu corespunde sub
pardosealä s-a scris, destul de recent, cum voi la locul potrivit4.
vara anului trecut, mai lini§tite la Puma mi-au (cu
binecuvântarea Pdrintelui Stares cu ajutorul unora dintre cercetez pe
in locul mentionat, pozitie acum paralel
zidul care desparte pronaosul de ce a fost cândva camera mormintelor, orientatd,
pe directia nord-sud. Concluziile mai largi, de un interes mai Malt, constituie
materia expunerii de cu ce numi descrierea
*Comunicare cadrul celui de-al V-lea Seminar (Iasi, 16 aprilie 2003)

organizat de Programul de cercetäri privind ideologia medievald a Puterii, cu tema
Mare. ale Puterii.
Eugen A. Kozak, Die aus der Bukovina. Epigraphische Beiträge zur
Quellenkunde der Landes- und Kirchengeschichte, I. Viena, 1903, cap. IX.
Putna, p.60-97 observatiile, nu intotdeauna drepte, ale lui N. Studii documente cu
privire la romdnilor, VI, 1904, p.616-623); N. Românismul trecutul
Bucovinei, 1938, p.368-372, limba românä, cu mentiunea : S-au
intrebuintat lecturile lui Eug. Kozak, Die aus der Bukovina" (p.361,
2 Dan, Mândstirea comuna Putna, Bucuresti, 1905; cf. capitolul IV,
Mormintele din Mänästirea Putna, p.34-41. Autorul - rezultatele
cercetdrilor austriece - in pronaos s-a mai aflat, mormântul lui Bogdan voievod, un
despre care nu se cine odihneste (p.39).
piatra a iesit la ulterior, probabil cursul restaurdrilor de al doilea räzboi mondial
infra, p.262 n.25). Poate publicarea materialelor läsate de regretatul arheolog N. va
aduce lämuririle necesare.
Repertoriul monumentelor obiectelor de din timpul lui Mare,
Bucuresti, 1958, p.246-275 (pietrele funerare).
Cf. infra, p. 262 notele 24-26).
www.digibuc.ro
258 S. Gorovei
forma ei de azi, piatra are dimensiunile de circa 53 cm x circa 80 cm; este un

fragment dintr-o lespede lipsesc laturile mici dinspre cap i
picioare). Textul inscriptiei a fost foarte cu litere elegante, de circa
centimetri; ceea ce a mai din el (26 de litere) se poate citi a§a:
- ... B ... - pe latura de perete;
- ... H io ... - pe latura dinspre pronaos.
Latura a pietrei e foarte tocia i ea este continuare degraddrii de tälpile
celor care participd la indiferenti la a trecutului. Väleatul a fost, de
aceea, foarte cu greu citit, literele-cifre stabilite prin compararea cu datele altor
inscriptii din acee*
Fragmentele acestea se pot astfel:
B<OBOAA> // Wh )
) B'h H,
Pentru rest, se poate propune o intregire conform tipicului acestui gen de izvor
scris :
C'hH CCT(h) rpos(h) ....
sau
) ...
genitivul care se cuvântul vistiernic, ne indreaptä
mai spre prima
Din vdleatului, se citesc cu claritate zecile unitätile, 98;
mentionat numele lui voievod, e de cifrele pentru mii sute nu pot
fi decât 69. Avem, deci, anul de la Facerea Lumii 6998 de la Hristos 1490.
intervalul 1457-1490, marea vistierie a Moldovei se urmdtoarea
succesiune5:
Stanimir 1457 - 1458
1458 1479
Chiracola 1479 - 1484
Boldur 1486 1491.
Dintre aceste patru personaje, a activitate 35 de ani din domnia lui
cel Mare, ies din discutie primul ultimul. Primul, Stanimir, e un boier a
(sporadice) sfatul domnesc se de zidirea Mändstirii Putna
(1466) e foarte putin probabil ca el - personaj despre care, deocamdatd, nu mai avem
alte tiri - murit tocmai 32 de de la din functie fost
biserica Putnei.
Cf. Aurelian Sacerdoteanu, Divanele lui tefan Mare, Analele Universiatii

«C. I. Parhon»", 5, Bucure§ti, 1956, Seria sociale (istorie), p.204; N. Stoicescu, Lista
marilor ai Moldovei (sec.XIV-XVII), VIII, 1971, p.419 - aici, meMionarea lui
Boldur ca vistiernic la 1479 martie 9 provine dintr-un document a falsitate a fost
de Fr. Pall din 1933 : cf. DRH, A. Moldova, (1449-1486), volum de Leon
$imanschi colaborare cu Georgeta Ignat i Dumitru Agache, Bucure§ti, 1976, p.455.
6 Cf. DRH, II, nr.65 (p.95-96), 66 (p.97-98), 67 70 (p.103-104);
comentariul de p.128.
www.digibuc.ro
Un ctitor uitat la Putna 259
Ultimul, Boldur, iese el din discutie, a mult peste

6998 : a fost dintre eroii rdzboiului cu polonii, din octombrie 1497 a murit
14 martie
Dintre ceilalti doi, Chiracol sau Chiracola e un boier din categoria lui Stanimir:
afara dregdtoriei pe care o preia 1479 - 24 mai8 11 - o define
paralel, se pare, aceea de mare al nu mai avem nici o
despre el.
Astfel, pe cale nu mare vistiemic perioada 1458-
ulterior membru al sfatului dregdtorie, mai 1484.
Dar, ajun§i la acest personaj, fata lucrurilor se
vistiernicul e bine cunoscut ca un mare donator la Putna. 1476, la 25 ianuarie,
1 iunie 20 iunieu, el a acut danii insemnate Mändstirii Putna - chivote,
bani lichizi, cai, oi, precum satul de zidirea
Putnei, Mändstirii Moldovita, la 1462, trei dvere, un
(toate de damasc ro§u), o un cal 25 de galbeni'4. Pentru toate
aceste patru danii, vistiernicul a läsat documente scrise, cu clauze identice:
pomeniri, slujbe rugdciuni pentru el, pentru Nastea, pentru copilul iubit",
Mihul (cea§nic la 1476) pentru fiica mea (Soptea). Toate cele patru acte
sunt redactate ca un fel de contracte, care ambele reciproc cuvenitele
egumenul Anastasie al la 1462 arhimandritul
egumenul Putnei, la 1476, fägdduiese donatorului slujbele rugdciunile se vor face
va acest sfänt toate cele patru acte, este prieten
(sau este dragostea de prietenia sa). toate cele patru acte, donatorul se
intituleazd, cu mândrie, pan Ignatie numit marele vistiernic al lui Joan
voievod"5. Recunoa§tem, aceastä intitulare, o parte din inscriptia de la
Putna: acolo, personajul este identificat nu prin simpla mentionare a
dregdtoriei, ci prin raportarea la domnul al lui Joan voievod". Nu altfel se
Nicolae Stoicescu, Diclionar al marilor din Tara Moldova.

Sec. XIV-XVII, Bucuresti, 1971, p.262.
8 DRH, II, nr.218, p.331-332.
Ibidem, nr.219, p.333-334.
Ultima mentiune la 29 mai (ibidem, nr.262, p.402-403). Pentru intervalul 29 mai 1484
- 14 septembrie 1486, nu sunt cunoscute documente cu marea nu se poate
preciza momentul când Sima Boldur a succedat lui Chiracol.
I. Bogdan, Documentele lui Mare, II, Bucuresti, 1913, p.369-370.
12 de 24 mai 1479 - mai sus, pentru Chiracol. e interesant el e
mentionat, dregâtorie, document din 6987 septembrie 20 (DRH, H, nr.221, p.337-
338). Aceasta nu poate avea o explicatie in succesiunea la dregatorie, dar
explica deplin inceputul anului ar fost la 1 septembrie, anul de la Hristos
in acest caz, 1478. Pentru intoarcere la anul de la septembrie - cf., recent, Alexandru
Nichitici, inceputul anului calendaristic cancelaria statului moldovenesc medieval,
Pergament. Anuarul Arhivelor Republicii Moldova", II, 1999 2001), p.217-241.
DRH, A, II, nr.205 (p.310-311), 207 (p.314-315) 208 (p.315-316).
" Ibidem, nr.102, p.144-145.
15 Traducerile românesti, publicate DRH, dau forma vistier"; cum toate celelalte
dregatorii nume formate chip similar au aceeasi desinentä -nic ceasnic/paharnic,
stolnic, postelnic), nu nici un motiv pentru a la forma slave, vistiernic.
www.digibuc.ro
260 S. Gorovei
inscriptia lespezii funerare de la Tutu, marele al lui

Stefan voievod.
Despre pan Ignatie numit nu avem nici un de informatii. Nu se
familii ii apartinea sa, nu se ce au devenit copiii
- s-ar - de veacului: la 1499, e doar Nastea'6. Din
informatiile azi cunoscute, se vede panul nu pare a avut nici o proprietate
atât satul cât de erau schimb,
personajul dispunea de numerar de argintdrie. Este o constatare importantd, asupra
voi reveni de
Nu cred mai poate vreo cu privire la identitatea celui
in biserica Putna din a s-a pästrat un
fragment: este, desigur, vistiernicul mare prieten" al ctitoriilor voievodale
generos donator la Putna. de aceste danii, perfect chipul care el
se recomandd actele sale, ca pe piatra de mormânt : marele vistiernic al lui
voievod". ingroparea sa biserica menitä a necropola familiei lui
cel Mare genereazd, de care par a lumina un drum necercetat
istoria medievald.
Mai trebuie - de a pe acest drum - câteva detalii.
Ultimele mentiuni documentare ale lui ca sfetnic dregdtorie in fruntea sfatului
domnesc (al cincilea), din mai 1484; lespedea väleatul 6998,
A.D. 1490. E o constatare care ne apare stânjenitoare, ne-am obisnuit credem
disparitia unui personaj (mai ales unul oficial) din acte coincide, aproximativ, cu
trecerea lui din Din acest punct de vedere, distanta de ani e,
stânjenitoare. Dar e de acceptat nu intotdeauna iesirea din viata trebuie
cu iesirea din mare de familie, o grea, o
infruntare cu domnul - câteva motive, la intâmplare, care puteau determina pe
cineva scena vietii publice. Un mare dregkor iesit astfel din lumina
reflectoarelor noastre putea intra (de voie ori silit) monahism, pentru a-si petrece
ultimii ani ai vietii sale smerenie rugdciuni; exemplul mai potrivit
fostul mare vistiernic care a ca monah, ctitoria sa de la
putin 17 ani (1529-1546), ce pierduse dregdtoria cu vreo alti
ani mai lucrurile istoria ca realitate" - adeseori de istoria
povestitä de izvoare de de istoria reconstituitd de istorici ! - cei vase ani
de asupra lui vistiernicul nu mai constituie o parantezd stânjenitoare. Se
poate pierdut copiii marele vârtej al anului 1484, se poate
el a dobândit grele luptele din acel an sau vreo a fost silit
renunte la prezenta sfatul domnesc, ce activase acolo vreme de numai putin de
26 de ani. Exclud cu certitudinea posibilitatea unui conflict cu domnul - ceea ce
n-ar mai inhumarea sa Putna, sub o tocmai numele lui
voievod maxima strdlucire. Deopotrivd, exclud cu
certitudinea ipoteza sale monahism, tocmai pentru faptul piatra
16
DRH, III (1487-1504), volum de C. Cihodaru, I. Caprosu N. Ciocan,
Bucuresti, 1980, nr.244, p.433-436 (se o vie la danie a vistiemicului higa la
Voronet, unde domnul altá vie, cumpäratä acum de la solia rdposatului vistiernic, cneaghina
Nastea). pentru Mändstirea Bistrita (nr.246, p.438-443).
Cf. Nicolae Stoicescu, Dictionar al dregatori ..., cit., p.304.
www.digibuc.ro
cu titlul de care el trebuie fost foarte mândru : vistiernicul lui loan

tefan voievod. Trebuie, deci, la aceste prima - a ie4it
din la 1484 a murit la 1490; a doua -a fost nu vreo ctitorie
personald va existat vreuna), ci chiar necropola familiei domnului
asemenea cinstire ne sA pentru cel Mare fostul
vistiemic era, el, un ctitor al Putnei.
a fost i nu afara ei, o ceea ce s-a mai
din lespedea sa Literele de elegante care compun numele lui
Stefan voievod, ca delicatul ornament care le precede, nu mai
prospetimea de azi ar fi stat
Aceste ne readucem in discutie un fapt evidentiat acum
aproape 150 de ani. La 1856, deschiderii criptelor de la Putna, comisia cesaro-
a avut pronaos un mormânt plus de cele marcate
de pietrele cunoscute. Reamintesc faptul pronaosul bisericii Putna se
- dreapta - mormântul lui Bogdan III, la perete, cu baldachin, al
surorii sale, Maria-Cneajna, cu lespedea la pardoselii; chip simetric,
se stânga - mormântul doamnei Maria a lui Petru la perete, cu
baldachin, al lui cu lespedea la nivelul
pardoselii. Meticulo§ii cercetätori de la 1856 au identificat, la picioarele criptei lui
Bogdan III, un al cincilea mormânt, despre care nu se face nici o mentiune mai sus
amintitele monumente pietre funerare din pronaos"18; s-a acest mormânt,
craniul rdposatului, complet acoperit cu o de 19, precum
ve§mintele bogate, ve§minte care constau din stofe de initial - probabil -
roO, foarte grele"; sub aceastä vestimentard, s-a putut o alta, scurtd,
cu nasturi de metal de trecuti oxidare,
descusuti, la mâini impodobitä fluturi din metal nobil"20. Trec peste caracterizarea de
nationald" a acelei haine scurte, caracterizare nepotrivitä chip identic s-a vorbit
despre broderia de pe gulerul logofätului Täutu !), pentru a sublinia judiciosul
rationament al comisarilor" de la 1856 ; la intrebarea cui poate apartinut [...]
cadavrul aflat din al cincilea din pronaos21, ei au formulat un
de o premise : trebuie se conchidd, din faptul in sunt
numai membri ai familiei de ctitori, a lui Mare, stofele
bogate de descoperite pe cadavru, celorlalte ve§minte
princiare, acesta este un mormânt al unui descendent al pomenitei familii
la concluzie, comisarii" au. azut capcana informatiilor
documentare au identificat pe cu Alexandru, lui Mare. Azi
letopiseMui anonim" sau de la Bistrita zis Putna I",
acest domnesc a fost la Bistrita, lângd strdbunicul lui,
18
Ion Zugrav Vasile M. Commissionsprotokoll die Eröffnung der
Klostergriifte von Putna, CC, (Serie - Analele Universitätii Mare»",
Sectiunea istorie), 2 (12), Suceava, 1996, p.391.
Ibidem, p.392.
Ibidem.
21 Ibidem, p.399.
22 Ibidem, p.400.
www.digibuc.ro
262 S. Gorovei
Alexandru voievod"23. Dar cele letopisete nu erau cunoscute la 1856,

comisarii" au fost la acea concluzie.
Respingând, pe drept cuvânt, atribuire, Claudiu Paradais a sugerat,
1982, am avea de-a face cu mormântul Mariei Despina, doamna lui Radu cel
Frumos soacra lui Mare, la 11 1500 Mändstirea
Putna24; cu acel prilej, d-1 Paradais afirma, acest mormânt enigmatic" a
fost marcat recent cu o de lespede mändstire"25. Câtiva ani mai târziu,
in masivul volum dedicat comorilor Putnei, autor a descris sumar lespedea
aici cu prilejul ultimei restaurdri a bisericii, anul 1970";
d-sa a observat pe lespede «se pot data de 6998 (= 1490) câteva cuvinte
slavone§ti din care ar rezulta Io voievod" a fAcut-o pentru mormântul unui
vistiernic» 26; relatie cuvintele ale inscriptiei funerare
informatiile documentare despre vistiernicul mare donator la Putna, Paradais a
conchis respectiva lespede nu are nici o mormântul pe
marcheazd"27 a la opinia ocultul mormânt de la Putna ar putea fi atribuit,
destul temei, doanmei Maria Despina, lui Radu cel Frumos"28.
toate cele aici, cred nu se poate sustine atribuirea
acestui mormânt doamnei Maria Despina mi se pare mai credibild ipoteza acolo a
fost marele vistiernic A§ezarea de lespede tocmai
acel a fost, desigur, o dar ea a avut un temei logic : singurul fragment de
lespede descoperit, foarte probabil29 , a fost a§ezat pe singurul
mormânt lipsit de lespede !
In afara faptului a fost in biserica destinatd de Mare a

necropold de familie, marele vistiernic nu are nimic spectaculos biografia sa
Despre personalitatea lui, ne vorbesc cele patru acte ale sale, redactate un
formular unic; de ele, este deosebit de sugestivd daniilor, dar - mai
ales - unor funciare mo,stenite. din realitate poate
trei cauze : personajul era un de (cum va logofätul Toader
23 Cronicile din sec. XV-XVI publicate de Bogdan, ed. P. P.

Panaitescu, Bucuresti, 1959, p.11 47 (text 20 52
24 Claudiu Paradais, Mormintele voievodale de la Putna, MMS, LVIII, 1982, 3-4,
p.256 (Opmdm, in consecintä, neidentificatul de la Putna, ar putea cu
destul temei, doarnnei Maria Despina, solia lui Radu cel Frumos"). V. p.263-264.
25 Ibidem, p.256.
26 Idem, ale la Putna, Iasi, 1988, p.39, n.34. Din

autorul nu precizeazd cui apartine lectura fragmentelor de inscriptie - d-sale sau altcuiva -
micile paternitate !
Ibidem.
28 Ibidem, p.39 (cf. supra, n.24).
29 Presupun aceasta, e singurul fragment de lespede refolosit biserick
fragmente ale altor lespezi funerare se aflä lapidariul din curtea Mändstirii.
Mihai Costächescu, Arderea Floci a lalomitei 1470. fapt necunoscut
din luptele lui Mare muntenii, Iasi, 1935, p.54-56; pe aceste informatii se
vocea" redactatd de Nicolae Stoicescu, op. cit., p.277.
www.digibuc.ro
Bubuiog"), un foarte de jos, care nu rnostenise nimic de la (caz

absolut exclus pentru vremea aceasta), - din contra - apartinea celui mai Malt nivel
social, familiei domnitoare. Elementele care s-ar putea discerne pozitia a
personajului nostru sunt foarte putine. prenumele luga - purtat de un
frate al bunicului lui cel Mare - dar ceea ce s-ar putea interpreta ca o
pentru damascul rosu (material din care au fost broderiile liturgice
de el foarte probabil, cu care a fost sunt a
sustine apartenenta marelui vistiernic la neamul din care se trägea domnul
trebuie se observe a fost cripta nu
eventuald ctitorie de familie pe vremea sotia sa era in (mai
noiembrie 1499), deci nu s-ar putea spune de-a face cu sfetnic
familie de care domnul recunostinta, pentru slujba
credincioasd, pentru bogatele daruri Putnei. Pe de parte,
se face moment Putna nici nu-si implinise, rolul de
necropold a familiei lui : abia se acolo Maria de Mangop (1477)
micii principi Bogdan (1479) Petru (1480); copii, la 1478, s-a
acolo trupul Mitropolit Teoctist I care, din aceeasi perspectivd,
pune ea tulburdtoare ...). lucrurile, trebuie admitem
inhumarea vistiernicului la Putna a fost urmarea nu a cererii familiei sale, ci a
vointei marelui ctitor, care era domnul Necropola dinasticd o expresie a
constiintei dinastice31, cuiva acolo, din timpul ctitorului,
!) calitatea de la ctitorie, pe aceea de
apropiatd. ani mai propriul mostenitor al lui cel Mare a
trecut la cele vesnice, a fost dus nu la Putna, ci la Bistrita, strdbunicul lui".
Cazul lui Ignatie-Iuga - unic, se pare, la Mändstirea Putna - ne

aducem pe terenul actualei cercetdri cazurile altor boieri, mari sfetnici
domnesti, bisericile unor mändstiri menite a necropole princiare sau alte
biserici mändstiri ctitorite de principii Moldovei. Astfel, cazul lui Micoa,
de - la octombrie 1495 biserica Mändstirii
Neamtului, sub o impodobitä de Io voievod, domn al Moldovei"32 -
avem sfetnici ai lui Petru ctitoriile acestuia. Nu este, poate,
relevant cazul lui Toma, marele vistiernic al lui Petru la 21 august 1543
biserica Sf. Dumitru din Suceava, ctitoria donmului sub o lespede
de sa 33; poate nici la Mändstirea Probota, a de
Neamt, la 1544, nu va relevantd, dat faptul se pare, familia
31 Andrew W. Lewis, Le sang royal. famille capétienne et l'État, France, r -

siècle, Paris, 1986, p.79, cu referire la Saint-Denis : L'existence d'une nécropole familiale
implique une forme de conscience de soi, qui en l'occurence était probablement dynastique ...".
aceea§i lucrare (p.77-79), observatii despre nume incärcate de o
investite cu conotatii speciale", folosite pentru a marca apartenenta la dinastie sau legdturile cu
ea. Vistiernicul lui cel Mare ar putea purtatorul unui asemenea nume ?
32
Repertoriul monumentelor obiectelor de ..., cit.,
Maria Magdalena Székely, Sfetnicii lui Petru Rares, Ia§i, 2002, p.343-352.
www.digibuc.ro
264 S. Gorovei
sotiei sale se afla mai vechi cu acest inmormântarea, 1545, tot

la Probota, a lui de Hotin, corespundd mai limpede
modelului pe care sugereazd prezenta lui Ignatie-Iuga necropola princiard de la
Putna: Hâra apartinea unei familii care avea propria ctitorie, la Zahare§ti, unde el
pusese (1542) o pe mormântul mamei sale, Marena; neamul a rämas legat,
târziu prin urma§ii pe linie feminind), de acest sat. totu§i, mormântul acestui
foarte fidel servitor al lui Petru se necropola princiard de la Probota35. tot
acolo s-a fdcut un nefericitului portar de Suceava Petru Vartic36, de§i
pentru (nedoveditd) hiclenie de (7 aprilie 1548).
inmormântarea este un drept derivat din calitatea de ctitor
al respectivului atunci, chip evident, trebuie ace§ti boieri erau
socotiti printre ctitorii Probotei. Tot acolo se o necropold a familiei
Stroici, cu morminte pentru membri din sau poate chiar trei generatii37. cazul
acestora din putea vorbi de exercitarea unui drept (mo§tenit) de ctitorie38.
cazul boieri la Probota39?
Un de ni-1 tot Probota. actul de inchinare a acestei
mändstiri Patriarhia de Ierusalim Mormânt), redactat de Mitropolitul
Dosoftei la 1676/1677 (7185), se o care ar trebuit dea acum de
gândit istoricilor; anume, se spune stricarea mändstirii la 1621/1622 (7130),
p.265-267.
Ibidem, p.193-205. E interesant de constatat un frate al lui anume
de Hotin loan a fost inmormântat nu ctitorit de familia sa la Zaharesti,
ci biserica Mänästirii Humor - cf. Zahariuc, genealogie de familia
AG, I (VI), 1994, 3-4, p.227-228.
36 Maria Magdalena Székely, op. cit., p.304-320.
Cf. Voica Maria Puscasu, Lespezile funerare de la Probota,I II, in AG,
II (VII), 1995, 1-2, p.147-157 respectiv, III (VIII), 1996, 1-2, p.255-268.
38 Ipoteza aceasta necesita o separatä, pentru explicarea unor fapte neclare;
astfel, in stadiul actual cunostintelor noastre, ctitorul Probotei era, cu certitudine,
ramura lui Luca Stroici, prin acestuia, Päsaina, nepoata de a fratelui uterin al lui Petru
Rares, Toader pärcälabul de Hotin - cf. Maria Magdalena Székely, Noi contribufii la genealogia
familiei Stroici, AG, II (VII), 1995, 1-2, p.67-70, cu indreptärile aduse de autoare, Sfetnicii lui
Petru Ram, p.177-179 anexa 16); dar, din se la Probota doar
Päscälina poate, ei, Iona§co Stroici (Voica Maria Pu§ca§u, op. cit., I, p.153 n.26;
p.267); in schimb, aproape familia lui Simion (el, sotia, doi o aflat locul de
veci acolo, ceea ce observatia familia Stroici - mod special, [ramura lui] Simion
Stroici -a fost la Probota" (ibidem, p.155; aut.). Era, sa o
nepoatd a Mariei (ibidem)? ipoteza o a Stroici, anume
Vasilca, a fost ingropatä la 1569 de tatäl Ion Stroici, in mändstirea Probota" (ibidem,
p.152 155, n.28), unde s-a decenii mai cel de-al treilea frate, Grigore,
fost egumen al Probotei (ibidem, II, p.262), atunci trebuie rediscutatd, lumina
rol ctitoricesc mai vechi al Stroicestilor. La Humor, de urmasul vechilor ctitori
devine al doilea ctitor", dupä Toader Bubuiog", al
D-na Voica Maria a remarcat, dreptate, caracterul special
boieresti de la Probota : inmormantarea unor personaje boieresti cuprinsul pronaosului
Probotei Noi apare ca un act subiectiv - initial o a voinfei permisiunii) domnessti, cu
ample semnificatii de acordarea privilegiilor, ele post-mortem" (Voica Maria Puscasu,
op. cit., II, p.268; aut.).
www.digibuc.ro
Un ctitor la Putna 265
Probota a cunoscut o foarte grea, stând chiar descoperia vreme de doi ani,
domneascd, nu cuteza o acopere". A trebuit
domn Vasile Lupu pentru ca, land Probota direct sub ocrotirea lui,
(déde voe") marele postelnic dreptul de a biserica
acela$i timp, domnul a refacut zidul de incintá fratele marele paharnic
Gheorghe, a reparat trapeza (e drept, schimbul unui munte cedat de soborul
Ideea exprimatd de Dosoftei se decenii mai
testamentul lui Miron Barnovschi, din 1633; cu
fostul domn al Moldovei spune preziva tragicului Pentru Monastire
care iaste de noi, vedem vremi ce alt nime nu va
putea o numai o putere domneascd. Pentru de va alege Dumnezeu
un domn crestin ca acela o Dumnezeu fie ajutor"41.
mändstirea de Miron a fost isprävitd de un al Moldovei, Istratie
Dabija, unei nepoate colaterale a ctitorului mare42. Evident respectiva prevedere
testamentard nu se la puterea economicd a vreunui succesor scaunul domnesc:
existau, desigur, destui boieri foarte bogati, stare zidirea mändstirii.
E, la ca cazul Probotei, cutezan(a de a se face ctitor la o ctitorie domneascd,
precum spune foarte Dosoftei. Ceea ce aminteste o intâmplare povestitd de
Miron Costin cu trecerea puterii domne$ti de la Vasile Lupu la
Gheorghe «La Roman petrecându cerca toate
acmu unile, apoi altele de a lui Vasilie tupilate, ori ori bani. Den dzi dzi
unile la un altele la altu S-au oblicit la sluga lui den
boieriia lui, anume un surguci de a lui Vasilie tupilat la dânsul de
pret, pe dânsul la toate ce lua den casa lui Vasilie pentru credinta
pre sama lui era odoardle, Multu au gându ce
acel acea a lui. Nu ce i-au pre dânsul dentr-alte
mai denainte den fapta aceasta cu surguciul, i-au capul Roman,
dzicându De ar hi oprit unu lucru ce i s-au cuvinit lui, hi iertat eu. El au furat
un lucru ce cuvine unui domnu"»43. Era, deci, ca un fel de sacrilegiu, ca furtul unor
vase sau ve$minte de cult dintr-o ori ca spurcarea unei sfinte
ceea ce se cuvenea ceea ce nu se cuvenea, stätea cutezanta. a cuteza
se cuvenea numai unora, acelora care se puteau socoti la exercitarea
atributelor puterii suverane ori pe care aceasta asocia la exercitarea acelor
atribute. Dosoftei spune cât se poate de explicit Vasile a dat
de a Probotei. Dar, este oare altul cazul
bisericii Mändstirii Humor?! Ea trece drept ctitoria lui Toader Bubuiog", marele
al lui Petru Rare$, dar votiv reprezintd nu pe logofdt, ci pe domnul
cu familia sa, timp ce chipul lui Bubuiog" (ca acela al sotiei sale) se vede
numai portretul funerar. pisania spune biserica s-a zidit cu dania
Cf. Serafim Dictionar geografic al Suceava, Bucuresti, 1894,

DRH, A, XXI (1632-1633), volum de C. Cihodaru, I. Caprosu
L. $imanschi, Bucuresti, 1971, nr.333, p.426 (subl. mea).
42 Cf. Maria Magdalena Székely, Note despre bisericile Sf Vineri nierea Capului Sf
Botezatorul din SMIM, XIX, 2001, p.36-37.
Miron Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, Bucuresti, 1958, p.168 mea).
Cf. Maria Magdalena Székely, Sfetnicii lui Petru Ram, cit., p.42-80.
www.digibuc.ro
266 S. Gorovei
osteneala" marelui dar din vointa cu ajutorul" lui Petru voievod45. Avem,
deci, aici, un de concesionare a dreptului de a ridica din nou un vechi asezämânt,
ctitorit cândva de o domneascd46. De neam mare va fost logoatul Toader
cum par indice detalii de la Humor, precum de jupan trei
izvoare contemporane, ca rosii cu care e asa-zisul portret
funerar47; o cercetare Toader Bubuiog" ar boier
reprezentat, arta acelei vremi, purtând toate celelalte personaje
reprezentate cu asemenea sunt domni sau membri ai familei
Ctitoria de la Humor o cercetare sub acest aspect, de ea se
elemente care de exercitarea puterii, dintre care de o
covârsitoare pentru acest domeniu: la Humor a trimis, in 1473, faimosul
Tetraevanghel cu minunatul portret al lui cel Mare, manuscris a notitä
dedicatorie domnul e numit pentru prima cu de nu e altul decât
tocmai manuscris pe care Petru purtat bagajele lui de pribeag la
Istanbul, 1540-1541. ne putem Petru nu a concedat marelui
dreptul domnesc de a reface Humorul tocmai pentru a da acelui manuscris o
anume, ca un chivot pentru o
La Humor a marele logont loan la 1492, un manuscris mai
putin insemnat, un Minei al lunii februarie, scris pe hârtie". e,
tocmai potrivit unei cercetdri recente, i-a revenit onoarea urmeze pilda
sau, mult, se aläture initiativei lui Mare" in promovarea picturii
exterioare51. Constatând existenta picturii exterioare la Bälinesti aceeasi vreme care
ctitoriile domnesti erau pregätite primeascd somptuoasd
Dumitru Nastase : Nu marele era initieze pictura
exterioard, el neputând aceastä decât sä se conformeze modelului oferit, sau
propus, de domnul Nu totusi mai târziu, ci aproape, sau chiar cu
simultaneitate presupune o acord, dar care sfetnic
secondeazd suveranul In lumina constatärilor generale de aici,
seama de pictura exterioard a fost ca un manifest de putere ca un
Traducerea pisaniei la G. Bal§, Bisericile moldoveneVi din veacul al

XVI-lea. 1527-1582, Bucurqti, 1928, p.26 (fotografie la p.28). Textul la Eugen A. Kozak,
Die aus der Bukovina (cit. supra, p.29, care o traducere la Maria
Magdalena Székely, op. cit., p.76-77.
46 Este concluzia la care a ajuns Leon Simanschi, Cele mai vechi sigilii
din Moldova (1387-1421), XVII, 1980, p.145. V. Maria Magdalena Székely,
op. cit., p.76.
Maria Magdalena Székely, op. cit.,
48 Ibidem, p.55.
Termenul (cf. Repertoriul monumentelor obiectelor de ..., cit., p.388) a suscitat
interpredri contradictorii. Problematica toad bibliografia la Dumitru Nastase, Mare
SMIM, XVI, 1998, p.65-102. Nu cum, textele care apare, termenul respectiv
ar putea traducere decât cea de îlnpärat.
Repertoriul monumentelor obiectelor de ..., cit., p.402.
Dumitru Nastase, Biserica din pictura ei exterioarä, SCIA, seria
43, 1996, p.16.
52 Ibidem, p.17.
www.digibuc.ro
atribut puterii suverane, mi se pare lesne de avem de-a face, acest caz,
nu atât concedare, cât cu o asociere la exercitarea atributelor puterii suverane.
Sunt alte märturii care pot la acest dosar, abia deschis acum.
Astfel, rolul lui Costea Bucioc, 1611-1617, la precum rolul lui Dumitrasco
Soldan54, 1632 la se bine numai spiritul acestor precizdri:
ambele cazuri, avem de-a face doi mari, sfetnici domnesti, care au cutezat
se ctitori - pentru a relua cuvintele Mitropolitului Dosoftei - vechi ctitorii
princiare. Cred in ambele puterea domneascd a dat celor
doi boieri cuteze, aceasta Bucioc, parte din
categoria celor se cuvenea respectiva cutezantä. In ordine de idei, e
suficient amintim Bucioc a fost, la un moment dat, candidatul la tronul
Moldovei57 iar - cumnatul pentru un timp - era cumnat de al lui
Costea Bucioc a zidit, la 6 iunie 1611 30 septembrie 1617, un pridvor

mare ca o (G. op. cit., p.79), având un alt aspect pridvoare"
(idem, Bisericile moldovenesti din veacurile al XVII-lea al XVIII-lea, Bucuresti, 1933, p.60);
intrarea somptuoasd a fost nu numai o pisanie vechiul tipic (cf. N.
din bisericile I, Bucuresti, 1905, p.52; foto la G. Bals, op. cit., p.60, fig.73), ci
sterna a noului ctitor, piaträ, de-o parte de alta a portalului
(G. Bals, op. cit., p.61, fig.74). Pentru rosturile ei, cf. S. Gorovei, Cu
privire la heraldica medievald AG, II (VII), 1995, 1-2 [= heraldice (I)],
p.273-284.
Pisania de la cum a fost publicata - G. Bals, Bisericile
moldovenesti din veacul al XVI-lea, p.180 (foto la fig.216; textul traducerea
româneascd la p.347) - titlul de vel vist[iernicr, dar editorul a pus un semn de intrebare
dupA priveste data, ea a fost 7151 sep[tembrie] 8 (G. Bals, op. cit.,
p.180, dA, din eroare, ziva de 10). pe de o parte, Dumitrasco murise din
1640/1641 (Nicolae Stoicescu, Dic(ionar al marilor dregâtori ..., cit., p.448), iar pe de parte,
el n-a fost niciodatA vistiernic (ibidem, p.447-448)! care conjecturile sunt permise,
sunt cred trebuie citit 7141 - argumente : 1° cifra zecilor, fotografie
(G. Bals, op.cit., p.188), e mai (40) (50); 2° pomelnicul (ibidem,
p.347), respectiva activitate, privegheatd de ieromonahul Andonie, e pusä sub anul 7144
(1635/1636), unde o confuzie literele-cifre (1) A (4) este acceptabila.
anul pisaniei devine 7141 (septembrie 1632), atunci lui e aceea de spätar
(Nicolae Stoicescu, op. p.447).
nota precedentd.
56 Pisania s-a pierdut; partea a textului ei, anul (1560),
s-a pästrat, pentru zidirea Mänästiri - cf. Petre Nästurel, Le
Dit du monastère de I. Premières recherches, BBRF, X (XIV serie 1983,
p.397. Lui Dumitrasco pare sA i se datoreze partea de sus a bisericii, pe care pisania -
din 8 septembrie 1642 -o numeste, modest, (G. Bals, Bisericile mänästirile
moldovenesti din veacul al XVI-lea, p.180 (foto la p.188, textul la p.346). Aceastä
pisanie, ca informatiile din pomelnic (ibidem), o Bisericani, de
unde provenea ieromonahul Andonie, pristavul" de la Dar Soldan
ctitor la Bisericani - mai departe, text.
Maria Magdalena Székely, Familia Genealogie ctitoriceascä, AG,
IV (IX), 1997, 1-2, p.40-41. Se intrevede o posibilä a lui Bucioc urmasii ctitorului
vechiului de la prin familia ii apartinea Ion logofAtul, unul dintre
cei doi pristavi" ai din 1542 (ibidem, p.39-40; eadem, Sfetnicii lui Petru p.48-
51 240-248).
www.digibuc.ro
268 S. Gorovei
Vasile (acesta pe de parte, ginere al aceluiasi Bucioc)58. nu

descendenta din vechii domni ai Moldovei59, putin apropiata Movilestii
pentru apartenenta la casa domniei" lui Vasile au justificat asocierea
celor doi la exercitarea unor atribute ale puterii suverane. Cazul lui Dumitrasco
s-ar putea sä fie mai interesant, el este cunoscut ca ctitor la Bisericani -
unde a contribuit la construirea zidului de a pivnitei a clisiarnitei6° - dar la
Probota, unde schimbul unui sat) a acoperit clisarnita un turn", cum spune
Dosoftei actul de inchinare deja Actele ctitoricesti ale acestor -
Bucioc - au relevat anterior aspecte demne de o cercetare atente2.
Un ultim exemplu, din acelasi veac XVII, mi se pare la fel de luminos,
solicitand el o cercetare mai Este vorba de folosirea Sffintului loan Nou (de
la Suceava) pentru hramul unor paraclisul lui Mare de la
Mänästirea Bistrita (1498), acestui ocrotitor al statului al domniei i-a fost
biserica de la (1507), de Luca Arbure, partial Mändstirea
de Miron deopotrivd Sfdntului Gheorghe) o
din Iasi, de hatmanul Doi domni doi - dar amândoi
boierii parte din cercul care exercita puterea: Nicoritá era cumnatul lui
Luca Arbure (cum s-a sugerat recent') chiar neamului
domnesc.
Safta, lui Dumitrasco $oldan, era vará doamna Tudosca a lui Vasile
Lupu: mamele - Nastasia (cäs. Cârstea Buhus; 2° Caraiman) Costea
Bucioc) - erau surori, fiicele lui loan vamesul foarte probabil, ale unei fete a lui
Petru Cf. I. C. Miclescu-Prájescu, unei familii din Moldova, extras din RIR,
X, 1940, p.12. Pentru aceste idem, New Data Regarding the Installation of
Princes, SEER, XLIX, 1971, nr.115, p.214-234 [versiunea româneascd : Noi date privind
Movileytilor, AG, (IX), 1997, 1-2, p.159-178]; S. Gorovei, Pe marginea
unei incerte: Maria lui Petru CI (s.n.), XI, 1980, 325-330;
Dumitru Nastase, Maria, leremia a despotului" Petru Rarey, AG, III
VIII), 1996, 3-4, p.303-305; S. Gorovei,Nepotii Movileytilor",
AG, I (VI), 1994, 3-4, p.123-132. A doua sotie a lui Costea a fost Candachia, sora lui
I umitrasco
Cf. nota precedentä.
Elena Pomelnicul de la Bisericani, RSL, XIV, 1967, p.447. Numele
Andonie - care a indeplinit la Pângárati rolul de pristav - este de mai multe ori
mentionat acest pomelnic.
Serafim op. cit., p.261.
62 Maria Magdalena Székely, Ceva despre doamnei Elisabeta
comunicare din 21 septembrie 1999 a Filialei Iasi a Comisiei de Genealogie
Sigilografie curs de publicare).
63 V. Voica [Maria] Puscasu, Actul de ctitorire ca fenomen istoric Tara
Moldova al XVIII-lea, Bucuresti, 2001, indicele din
Anexa 1.
ceea ce priveste interesul Sfäntului loan Nou de la Suceava de acest domn
si de unii dintre contemporanii sai, S. Gorovei, Mucenicia loan cel Nou. Noi
te de vedere, in volumul inchinare lui la 80 de am, ed. lonel Paul
Cernovodeanu Gheorglie 2003 p.555-572 p.567-569).
www.digibuc.ro
Asocierea la atributele puterii suverane reprezintd, cred, unul dintre aspectele

dimensiunii subiective a Puterii : este pe care domnii o acordau unor rude
colaboratori foarte apropiati de a cuteza se la exercitarea unor
atribute, nu delegare, ci mai printr-o concedare a dreptului la anumite
manifestdri. Astfel, unii deveneau ctitori noi la vechi domnesti, altii puteau
arbora" protectia unui sfant al domniei sau puteau recurge la manifeste de
putere abia aflate la de drum; unora li se cuteze a reface totul
monahale ctitorite de vechii domni, altora cuteze a deveni
de titularul incoronat. Acesta mi se pare a fi tocmai cazul lui marele vistiernic al
lui loan tefan voievod, ctitor - azi uitat - la Putna.
Addendum
cunoscuta sa scrisoare din 16 septembrie 1476, Baldassar de Piscia

rolul vistiernicului luptele din vara acelui an. Conform acestei
informatii, Juga Visternicus, capitaneus Domini Stephani" fusese pe malul
al o mie de ivirea turcilor", la aparitia se
gräbire spre Episodul se spre mijlocul lunii iulie, astfel
documentul din 29 iunie ar putea socotit ca emis ajunul plearii la oaste
vederea acestui eveniment. Observatia lui I. Ursu - Rolul, care i-a fost
atribuit de Piscia 1476 ocazia expeditiei lui Mahomet, nu e
confirmat de alte izvoare" 67 nu are nici o nu intotdeauna un fapt este
atestat de sau mai multe izvoare. Mentionarea vistiernicului numele
exact corect rolul destinat de domn este o pentru
veridicitatea informatiei. era unul dintre sfetnicii cei mai de
ai lui o participarea sa la discutiile de la Hotin, din octombrie
1467, trimisii regelui Cazimir al Poloniei
Aceste realitäti pun strecuratd,
aproape cinci decenii, cercetare privind puterea a lui Mare:
pentru a sustine teoria comploturilor boieresti a marilor
respectivei cercetdri mentionau cazul vistiernicului care se sustrage sistematic de
la Nu numai izvorul (relatarea lui Baldassar de Piscia) nici nu spune
ceva nici nu o asemenea interpretare, pdstrarea lui sfatul domnesc
apoi la 1484 dovedeste tocmai contrariul!
65 Maria Magdalena Székely, lui Luca Arbure. volumul In

honorem Paul Cernovodeanu, ed. Violeta Barbu, Bucuresti, 1998, p.419-429.
Cf. Cinci sute de ani de la campania din 1476. culegere de
texte, coord. Manole Neagoe, Bucuresti, 1977, p.191-192 194.
67 Ursu, cel Mare, Bucuresti, 1925, p.306.
68 loan Bogdan, Documentele lui cel Mare, II, Bucuresti, 1913, p.297-299.
Ceilalli trei soli moldoveni erau Vlaicu (unchiul domnului), Goian de Hotin
de la Dorohoi.
69 Focseneanu, Diaconu, Bazele puterii militare a lui Stefan Mare, volumul
Studii cu privire la Mare, Bucuresti, 1956, p.159.
www.digibuc.ro
270 S. Gorovei
inmormântarea lui la Putna aduce dezmintirea categoricd a acelei interpretdri de

rea-credintd, care veninul luptei de
A FORGOTTON FOUNDER AT THE PUTNA MONASTERY AND THE

ASSOCIATION AT THE SOVEREIGN POWER
Abstract
In the church of the Putna Monastery, nearby the tombs of some members of
the Moldavian ruler family - Stephen the Great (t 1504), Bogdan the Third (t 1517) and
Stephen the Fourth (t 1527) - there is a piece of an unknown gravestone. Its fragmentary
inscription does not contain the name of the person buried in that place. But the analysis
of the inscription's rest proves that the enigmatically person was higa, great treasurer
(1458-1479) of Stephen the Great and member of the Moldavian Council until 1484,
which died in 1490. In 1476, made rich gifts to the Putna Monastery. This case and
another similar cases from the XVIth and XVIIth centuries indicate that was a ruler
family's relative. The author hypothesizes that Stephen the Great associated at the
Putna Monastery's foundation and he allowed him to prepare his tomb in this church.
www.digibuc.ro
STEFAN CEL MARE LUMII*
MAGDALENA SZÉKELY
Europa de la inceputul Timpurilor Moderne, ori manifestatd,

este pretutindeni". cuvintele pe care Jean Delumeau le-a asezat la inceputul
sale inchinate expunerea istoricului se poate conchide
omul Europei apusene desigur, al Europei din veacurile
XIV-XVIII se temea de tot ceea ce-i putea pricinui o durere trupeascd sau o suferintä
spre de boli, de foamete, de rdzboaie, de vrdjitoare, de Antihrist. se
mai temea de lumii. Sfântul Joan spune : ... am un
pogorându-se din cer, având cheia adâncului un mare in mâna lui. $i a prins pe
balaur, cel vechi, care este diavolul satana, legat pe mii de ani. 1-a
aruncat adânc a pecetluit deasupra lui, ca sä nu mai
neamurile, ce se vor sfärsi de ani. aceea trebuie dezlegat vreme.
am tronuri celor ce pe ele li s-a dat judecatd. am
celor pentru lui pentru cuvântul lui Dumnezeu, care nu
s-au fiarei, nici chipului ei, nu au primit semnul ei pe fruntea pe mâna bor.
ei au au cu Hristos mii de ani. ceilalti nu ce
nu se vor de ani. Aceasta este cea dintâi"2. s-a crezut
acest eveniment fusese asteptat se anul S-a dovedit,
anul o mie al erei crestine nu a fost ca atare de imensa majoritate a oamenilor, care
ignorau sau nu-si faceau nici cea mai privinta lui"4, examinând
scrierile istorice compuse de contemporani, suntem uimiti descoperim de caz
au fdcut, de implinirea a o mie de ani de la frica de
anul este o târzie, de prin veacurile XV7 sau XVI8, abia de pe la
*Comunicare cadrul celui de-al V-lea Seminar (Iasi, 16 aprilie 2003)

organizat de Programul de cercetäri privind ideologia medievalä a Puterii, cu tema cel
Mare. ale Puterii.
Jean Delumeau, Frica Occident (secolele cetate asediatd, traducere,
postfal note de Modest Morariu, Bucuresti, 1986, p.52.
2 Apocalipsa, 20:1-5 (aici in continuare, am folosit Biblia sau Scripturä, tipäritä
sub indrumarea cu purtarea de grijä a Prea Fericitului Pärinte Teoctist, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române, aprobarea Sfântului Sinod, 2001).
Georges Duby, Anul 1000, traducere de Maria Ivänescu, postfatä de Mihai-Rdzvan
Ungureanu, Iasi, 1996, p.7.
Dominique Barthélemy, Anul o mie pacea lui Dumnezeu. Franfa
anii 980-1060, traducere de Giuliano Sfichi, Iasi, 2002, p.43.
Georges Duby, op.cit., p.33-34.
6 Ne - scria Henri Focillon - in prezenta unei situatii paradoxale : pentru
secolului al X-lea pentru tot cursul celui de-al XI-lea, avem probe categorice sau urme
importante ale in lumii; pentru anii care preced nemijlocit anul o mie pentru
anul o mie, nu mai avem. decisivä i-ar aflat pe oameni nesimtitori" (Henri Focillon,
Anul o mie, româneste de Tudor Topa, Bucuresti, 1971, p.46).
Georges Duby, op.cit., p.7.
Dominique Barthélemy, op.cit.,
www.digibuc.ro
272 Maria Magdalena Székely
mijlocul secolului XIV se produce o consolidare o difuzare mai a

de lumii", pe unui pesimism genera19.
Desi nu-i era dat dinainte momentul celei de-A Doua
(Iar de ziva de nimeni nu nici din ceruri, nici ci
numai I), au fost destui aceia - catolici, protestanti ortodocsi, deopotriva - care
s-au cu socotirea vremurilor, facând estimdri, care mai de care mai
fanteziste12. Cristofor pe care avem obisnuinta privim ca pe un
marinar cu de vaste cunostinte a fost preocupat de asemenea
ajungând concluzia Facerea sfarsituI trebuiau se 7000 de
an03. Erau, discutii cu anul Facerii, ce complica mai
ca lumii plimbat, nestingherit, din XIV
veacul
ceea ce lumea bizantina - atât de interesata de magie, de semne, de
profetii -, ea a cunoscut curentele de gândire din secolul
VII'6, dar vremea se o recrudescentd a acestor curente,
crizei grave care trecea imperiul, pe de o parte, apropierii anului 7000, pe de
Pentru bizantinii credeau indicate Apocalipsä ar putea
Jean Delumeau, op.cit., II, p.8, p.26, 31. acest pesimism

oamenilor din amurgul Evului Mediu", Johan Huizinga dezgustul de se
desigur, convingerea e aproape, convingere pe care o
a predicilor populare ale cer§etori a sufletele oamenilor, cu
noi cu un colorit sporit al imaginatiei. Vremurile intunecate tulburi mizeria
provocatä de erau foarte propice pentru intensifkarea acestei idei" (Johan
Huizinga, Amurgul Evului Mediu. Studiu despre de de din secolele
al XV-lea Prile de de H. R. Radian, cuvânt introductiv
de Edgar Papu, Bucure§ti, 1970, p.51). Nu este, mai putin de prin
XIII se -e drept, cercuri ecleziastice - conceptii noi despre
venirea Antihristului, diferite de cele ale Sfântului Augustin, care atunci
(Marjorie Reeves, Model scop istorie Evul Mediu Renastere, vol. Teoria
Apocalipsei lumii, editor Malcolm Bull, traducere de Bucurqti, 1999,
p.111-115).
Marjorie Reeves, op.cit., p.116-117.
Matei, 24:36.
12 Jean Delumeau, op.cit., II, p.55-60.
Ibidem, p.56-57.
A. Vasiliev, Medieval Ideas of the End of the World : West and East, Byzantion",
XVI, 1942-1943, p.466-469, 476-478; Jean Delumeau, op.cit., II, p.55-60.
V., dintre lucrdrile mai noi pe aceastä Paul J. Alexander, The Byzantine
Apocalyptic Tradition, Berkeley-Los Angeles-Londra, 1985; Henry Maguire, From the Evil Eye to
the Eye of Justice : The Saints, Art, and Justice in Byzantium, vol. Law and Society in
Byzantium : Ninth - Centuries, Edited by Angeliki E. Laiou and Dieter Simon, Dumbarton
Oaks, 1994, p. 217-239; André Gouillou, Le bonheur Byzance, in EB, 1, 1994, p.9-27; Byzantine
Magic, Edited by Maguire, Dumbarton Oaks, 1995.
John Wortley, Literature of Catastrophe, BS, 4, 1977, 1, p.1-17.
17 Arhiepiscopul Averchie Pdrintele Serafim Rose, Apocalipsa
traducere de Maxim, Editura ICOS, 2000, p.216-217 (pentru semnificatia
rdstimpului de o mie de ani despre care se vorbe§te Apocalipsä); A. Vasiliev, op.cit., p.470-471;
Marie-Hélne Congourdeau, Byzance et la fin du monde. Courants de pensée apocalyptiques sous
les Paléologues, in vol. Les traditions apocalyptiques au tournant de la chute de Constantinople,
www.digibuc.ro
Stefan Mare Lumii 273
sugereze ca punct al existentei lumii celui de-al mileniu'8.

Profetiile bizantine despre sfarsitul lumii nu aveau la 1453 (an care s-a
doar o parte a anume aceea despre lui Constantin Mare),
ci au continuat circule o de vreme .
Cdrturarul Gheorghe (din Ghenadie) Scholarios, devenit primul
patriarh de cucerirea Constantinopolului de turci, a mai multe
despre sfarsitul lumii21. 1472, el a alatuit o cuprinsul a
calculat, cu acribie, anul lumii : 7000 de la Faceren, ceea ce putea
1492 - era bizantina, 1513 - se aplica metoda de calcul a lui
Flavius Josephus. Scholarios a optat pentru cea
Vremea Europa cea cea catolicd, astepta cu
lumii corespunde, Moldova, domniei lui cel Mare. Oare
vor ajuns pe aceste meleaguri spaimele escatologice24? Din nu avem la
dispozitie izvoare precum Sfdntului Augustin sau ale lui Ghenadie Scholarios,
pe temeiul putem da un direct. Cum Moldova avea, pe atunci, apus
la miazdnoapte, granite cu state catolice, cum negustorii solii treceau pe aici
drumurile spre dinspre Europei, ar trebui presupunem ideea despre
apropierea sfarsitului lumii era cunoscutd. Dar, desi nu texte sau vestigii
toate am vrea le o deductie nu este penh-u a trage
o concluzie. Trebuie dovada.
dovada se la biblioteca Putna, de
turnul tezaurului se sub forma unui Ceaslov copiat de monahul Paladie, care
cuprinde, printre canoane o pascalie pe 84 de Pascalia a fost in
7001 (1493). Desigur enuntat astfel, lucrul nu are, la prima vedere, nici o relevantd
pentru subiectul adus aici dicutie. Dar o mai aprofundatd, care
comparatii situatii similare, din alte spatii ortodoxe, sustine contrariul.
Actes de la Table Ronde d'Istanbul (13-14 avril 1996), édités par Benjamin Lellouch et Stéphane
Yerasimos et publiés par l'Institut Français d'Etudes Anatoliennes Georges-Dumézil d'Istanbul,
Paris-Montreal, 1999, p.55, 63. Sfär§itul lumii se mai weptase in anul 6000, dar rezultat
(A. Vasiliev, op.cit., p.469-470).
A. Vasiliev, op.cit., p.497; Congourdeau, op.cit., p.55-56, 66-73.
19 Donald M. Nicol, The Immortal Emperor. The and Legend of Constantine
Palaiologos, Emperor of The Romans, Cambridge, 1992, p.74-76.
20 Marie-Hélne Congourdeau, op.cit., p.64-66.
21 A. Vasiliev, op.cit., p.498-499; Marie-Hélne Congourdeau, op.cit., p.69-70.
22 A. Vasiliev, op.cit., p.499 (traducere Marie-Hélène Congourdeau, op.cit.,

p.94 (textul grec), 95 (traducerea
23 Marie-Hélne Congourdeau, op.cit., p.72, 94 (textul grec), 95 (traducerea
nota 85.
24 La intrebare, Andreescu a dat un räspuns negativ (Stefan Andreescu,
de Un genovez printre boierii idem, Din istoria Negre.
Genovezi, români pontic in secolele XIV-XVII, Bucure§ti, 2001, p.305).
Dominique op.cit., p.41.
26 Mänästirea Putna, manuscrisul M 53. Vezi Claudiu Paradais, ale
la Putna,Ia§i, 1988, p.419, nr.69.
Egumenul de mai al Putnei, Siluan, o va relua va calcula data pentru
un rästimp de 420 de ani (1519-1940) : Claudiu Paradais, op.cit., p.125.
www.digibuc.ro
1912, biserica Sfântul Dimitrie din Tesalonic au fost descoperite inscriptii

continând o pascalie pentru anii 1473-149228. Cu alte cuvinte, ea se opre$te la
7000. explicatia de Marie-Hélène Congourdeau, cum pascaliile se
dinainte, pentru perioade lungi de timp, lumea avea se 1492, nu mai
avea rost se stabileascd data Pa$tilor dincolo de acest an29.
Mai mult lumea se va la 1492 a trecut din la
Moscova30. Aici, sub marele cneaz Ivan III, mitropolitul Zosima a o pascalie
pentru de-al optulea mileniu, altfel spus, din
Tinând cont de aceste exemple continuând ideea formulatd de
lne Congourdeau, s-ar deduce la Putna a existat o pascalie care la
7000, când, probabil, era a$teptat lurnii. acesta nu s-a produs,
pascalia a fost continuatá de monahul Paladie pentru un nou de câteva decenii,
din mileniul al optulea. Din manuscrisul care trebuie cuprins pascalia
1492 nu s-a sau n-a fost descoperit.
Din cele expuse aici se na$te o intrebare : va fi avut
Mare de prezicerile calculele privind lumii sau acestea circulau nurnai
printre câtiva initiati - cdrturari din mediul monahal domnul Moldovei (asemenea
al vremii sale) simbolic, a mai fost dovedit alte rânduri, când a
fost analizatd atentia pe care o acorda unor date, unor din calendar
unor semne32 când a fost cercetatd semnificatia unui odor mändstirii Putna -
din 1470. Pe de parte, sau nu, alcdtuirea pascaliei celui de-al
optulea la Moscova s-a aflat cu ap-numita a
iudaizantilor, din care a fdcut parte lui Mare, Olena, nora
marelui cneaz Ivan III. Secta sau erezia iudaizantilor - una din multele care s-au
manifestat pe terenul ortodoxiei ruse$ti - a la Novgorod s-a rdspândit la
Moscova cucerirea Novgorodului de Ivan III, la 1471. interneietorul ei era
Zaharia, un evreu, se pare, care studiase magia, filosofia, astronomia astrologia, foarte
probabil la Kiev35. sale, transmise pe oculte, au atras nu numai
demnitari, ci biserice$ti36, precum mitropolitul Zosima37, autorul pascaliei.
Apartenenta unor ierarhi la erezia iudaizantilor a provocat un
membrii simpatizantii ei, pe de o parte, adversarii ei, pe de alta. Una dintre figurile
ale ereziei a fost Theodor ilustru diplomat moscovit, de incredere
28 Marie-Hélène Congourdeau, op.cit., p.72.

29 Ibidem.
A. Vasiliev, op.cit., p.500.
Ibidem, p.501; Boris Uspenskij, La perception de l'Histoire et la doctrine -
troisième Rome», vol. Royauté sacrée dans le monde chrétien, publié sous la direction de
Alain Boureau et Claudio Sergio Ingerflom, Paris, 1992, p.131.
32 Maria Magdalena Székely, S. Gorovei, Semne minuni" pentru
voievod. Note de mentalitate SMIM, XVI, 1998, p.49-64.
Maria Magdalena Székely, Vino pe mireasa, femeia Mielului".
de la Putna ei, vol. inchinare lui Petre la 80 de ani,
Muzeul Bräi lei, 2003,
George Vemadsky, The Heresy of the Judaizers and the Policies of Ivan of
Moscow, Speculum", VIII, 1933, p.437.
p.437-438, 450-452.
36 p.439.
p.439-440.
www.digibuc.ro
Stefan Mare i Lumii 275
al marelui cneaz Ivan38. moartea lui Kuritân, un sobor al Bisericii ruse, la

1504, a luat discutie pericolul pe care erezia iudaizantilor prezenta; au
arestdrile i condamndrile, care mergeau de la inchiderea mändstire la arderea
39.
pe Iudaizantii nu la religia cum au fost acuzati, ci
adoptaserd doar câteva ritualuri i dogme din religia Ei considerau
hermeticd, Kabbala i astrologia drept ale revelatiei". ce o
domnita Olena, se pare a fost convertitá de un iudaizant, Ivan
Apartenenta Olenei la erezia iudaizantilor a fost una din cauzele aderii ei dizgratie la
Moscova, care a dus apoi la moartea sa i a Dimitrie42. Iudaizantii s-au
manifestat lupta impotriva Bisericii ruse nu numai pe terenul criticilor pentru coruptie
ci pe acela al polemicilor legate de lumii. Pascalia lui Zosima este expresia
acestor de idei43.
lumii nu reprezenta o preocupare a unor oameni interesati de A
Doua Venire, ci era o componentd importantd a ideologiei politice. Originea ei trebuie
conceptia Roma trebuia sä existe pentru totdeauna. Aceasta
se opunea, conceptiei potrivit oamenii trebuiau a§tepte cea de-A
Doua Venire a lui Hristos i intemeierea Noului Ierusalim". Cucerirea Romei de
vizigoti apoi de vandali, secolul V, a distrus credinta eternitatea Romei dar
i-a impresionat puternic i pe gânditorii cre0ini45. timp, Constantin
Mare intemeiase Constantinopolul, care trebuia o a Romei (Noua
cum i s-a spus). Succedându-i Romei, Constantinopolul era menit dureze, de
asemenea, la sens invers, distrugerea Constantinopolului marca
sau prevestea lumii. 1453, Moscova, ca succesoare a Constantinopolului,
a fost consideratd de drept A Treia Desigur nu intâmplätor mitropolitul
Zosima a avut lege alcdtuirea pascaliei de conceptie politicd,
scriind, cuprinsul operei sale, despre noul Constantin" - Ivan III despre
noua cetate a Constantinopolului" - Moscova47. Am cu alt prilej,
indicii, Mare socoteascd Moldova drept centru al lumii
ortodoxe de prin lucrul devenind explicit la bizantinii
lumii de Constantinopol, ca mo0enitor al Romei, iar - de
Moscova, ca mo0enitoare a Constantinopolului, Mare lega
evenimentul apocaliptic de lui, ca centru al lumii ortodoxe. acest context,
alcdtuirea pascaliei de monahul Paladie, la Putna ctitoria lui $tefan, cea care
avea al odihnei la cea de-A Doua Venire - nu poate fi
interpretatd ca o personald a unui alugär cdrturar, ci ca implinirea unei porunci
din partea ctitorului, nimeni altul decât domnul
38
Ibidem, p.439, 441, 448-45
Ibidem,
Ibidem, p.442.
Ibidem, p.453.
42
Ibidem, p.453-454.
Ibidem, p.440; A. Vasiliev, op.cit.,
A. Vasiliev, op.cit., p.462.
Ibidem, p.462-463.
46
p.461 165.
Ibidem, p.501; Boris Uspenskij, op.cit., p.131 i observatiile urmatoare, la
p.137.
48
Maria Magdalena Székely, Vino pe mireasa, femeia Mielului", p.432.
Eadem, S. Gorovei, Semne pentru voievod, p.54.
www.digibuc.ro
Mare nu era de lurnii aceasta acea

parte din ansamblul gândirii lui politice se vede din letopisetul de curte
(cunoscut i ca de la Bistrita"), scris vremea i din porunca lui se
victoria de la Vaslui, din 1475, s-a voievod cu tosi
lui ca un purtätor de biruinte"5° iar lupta de la Râmnic, din 1481, domnul
voievod de acolo s-a ca un purtätor de biruinte"51. Dar Purtaor de
este Mare Mucenic Gheorghe, voievodul lui Hristos", Mare i-a
nu numai câteva ctitorii, ci i o un steag de trimise mândstirii
Sfântului Gheorghe de la Zografu'. Pe de parte, loan spune, Apocalipsa:
Si am Mielul a deschis pe cea dintâi din cele apte peceti, am auzit pe una
din cele patru zicând cu glas ca de tunet : Vino vezi. uitat iatä un cal
alb care pe el avea un arc; i s-a dat lui a pornit ca un biruitor ca
biruiascd"53. chip evident, autorul letopisetului de curte descris pe
modelul Sfântului Gheorghem al biruitorului din Apocalipsa.
Ideea Noul Ierusalim putea se pogoare Moldova - idee pe care am
dezvoltat-o de argumente venite din alte de cercetare - nu este prin
nimic surprinzdtoare. Cu câteva secole mai se crezuse Noul Ierusalim avea
fie Constantinopolu156, contemporanul lui Mare, Savonarola, prezicea Noul
Ierusalim va Florenta57, timp ce mizau, pe Moscove.
lumii era o componentä a ideologiei politice, se cuvine ne
punem, referindu-ne direct la Mare, o intrebare formulatd de Marjorie Reeves:
Oare conduckorii i politicienii formulat strategiile contextul
Vremii Sfär§itului sau pur simplu au privit imaginile intense ale profetiei ca
folositoare pentru retorice diplomatice? Aceste imagini au influentat
intr-adevär reactiile sau rdspunsurile politice?"59. Mai o precizare: au fost istorici
care au explicat cucerirea Constantinopolului de care cruciati, la 1204, prin
de apärätori, care datorat faptului oamenii ateptau imperiului i al
lumii ce-1 prive§te pe Mare, lipsa lui de reactie din timpul
campaniei lui Baiazid II, 1484, a fost deja pe unui blocaj psihologic,
determinat de semne Poate pentru a mai nuantat atitudinea
domnului acel moment, decisiv pentru soarta Moldovei, la prevestirile pentru anul
1484, la ploaia de sânge de la Roman la arderea Putnei cuveni
Cronicile din sec. XV-XVI publicate de Ion Bogdan,

completatä de P. P. Panaitescu, Bucuresti, 1959, p.18.
Ibidem, p.19.
52 Maria Magdalena Székely, S. Gorovei, Semne minuni" pentru tefan
voievod, p.55.
Apocalipsa, 6:1,2.
Andrei Pippidi, bizantina le secolele XVI-XVIII,
editie addugitä, Bucuresti, 2001, p.101; Dumitru Nastase, Mare
SMIM, XVI, 1998, nota 57.
Maria Magdalena Székely, Vino pe mireasa, femeia Mielului", p.430-432.
56 A. Vasiliev, op.cit., p.465.
Marjorie Reeves, op.cit., p.124.
Maria Magdalena Székely, Vino pe mireasa, femeia Mielului", p.429.
Marjorie Reeves, op.cit., p.122.
A. Vasiliev, op.cit., p.496-497.
61 Maria Magdalena Székely, S. Gorovei, Semne minuni" pentru
voievod, p.61-64.
www.digibuc.ro
Stefan cel Mare Lumii 277
apropierea lumii. Astfel, se poate la intrebarea mai

sensul apropierea Vremii Sfaritului a putut influenteze unele reactii
rdspunsuri politice ale lui Mare.
Pe de parte, ceea preocupa pe oameni nu era sfâr§itul propriu-zis al
lumii, cât Judecata care avea urmeze62. Evanghelia Matei se spune : Iar
strâmtorarea acelor zile, soarele se va i luna nu va mai da lumina
ei, stelele vor din cer puterile cerurilor se vor zgudui. Atunci se va pe
cer semnul Fiului Omului vor plânge toate neamurile pdmântului vor vedea pe Fiul
Omului venind pe norii cerului, putere i cu [...]. Drept aceea, privegheati,
nu ziva, nici ceasul când vine Fiul Omului [...]. va veni Omului
slava Sa, cu El, atunci va edea pe tronul slavei Sale. se vor aduna
Lui toate neamurile va pe unii de altii, precum desparte oile
de capre. vapune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga"63.
Nu era foarte Judecata de Apoi avea imediat
sffir§itul lumii sau avea precedatd de un lung rästimp de pace. Din acest motiv,
pentru eventualitate, trebuiau fdcute toate gesturile necesare vederea mântuirii,
ca nu nimeni prins pe nepregkite. Pe linie de gândire se
dezvoltarea, precedent, veacurile XV-XVI, a unei teme iconografice: Judecata de
lumea ortodoxd, scena se perioada amintitd, cu elemente noi,
unele dintre ele - reminiscente ale unor legende precre§tine, altele - reflectdri
ale unor politice, sociale i religioase contemporane63. Atentia de care s-a
bucurat trebuie privia context mai - al
de ctitorire in general. actele de donatie efectul unei neliniti colective
conjuncturale?", se Dominique Barthélemy66. Fire§te erau. De aceea
cred paralel celelalte explicatii date acum
intensei activitäti de construire inzestrare a de de
Mare°, activitate la 1487, imediat incheierea turcii,
trebui vedere explicatia apropierii sfârsitului lumii, a Judecdlii
a§teptarea o de evlavie nu era
Cu toate care au bântuit Europa de la un la al ei, lumea
nu s-a la 1492. La Florenta, Savonarola continuat proorocirile despre A Doua
Venire Marsilio a proclamat intrarea Epoca de Aur, timp ce din Spania
un genovez pe nume Cristofor Columb pornea peste ocean care avea
se descoperirea Americii. Moldova viata continuat când
semne - iarnd grea foarte cum nu fusese niciodatd"68, de ploi mari
62Analiza testamentelor din Moldova dovedeste la acea vreme, moartea

era asteptatA senindtate, degajare, era orânduità era ca
poartä spre adevärata - viata Infricosätoare era nu moartea, ci Judecata de Apoi
(Maria Magdalena Székely, Testamentele : o abordare RIS, 1997-1998,
p.28).
63 Matei, 24:29, 30; 25:13, 31-33.
Jean Delumeau, op.cit., H, 30-31.
65 Miltiadis K. Garidis, sur le Jugement Dernier post-byzantin du la du
Tesalonic, 1985, p.29, 60-62, 116.
Dominique Barthélemy, op.cit., p.10.
67 Dumitru Nastase, Tárile Române. Geneza ei raport
vechea româneasca (secolele XIV-XV1), Atena, 1972, p.6-10.
Cronicile slavo-române, p.22. Vezi Grigore Ureche, Letopiseful Moldovei,
editia a II-a, ingrijitä de P. P. Panaitescu, 1958, p. 121 (iarnä grea câtu n-au
fostu nici odinioard").
www.digibuc.ro
revärsäri de ape înecuri din pricina apelor mari"69 - sä un alt

sfar§it al lumii. Era anul 1504. La 2 iulie, cel Mare se la Domnul. Pentru
Moldova, se atunci, adevärat, o lume.
STEPHEN THE GREAT AND THE END OF THE WORLD

Abstract
A century manuscript opens the discussion about the apocalyptic theory in

the Moldavian Principality. The manuscript (Ceaslov), copied in the Putna Monastery,
contains a list with the Easter dates (Pascalia), beginning from the year 7001 (1493).
This means that it could exist an earlier manuscript with a similar list, finished with the
year 7000 (1492). The whole Orthodoxy thought that the world will end in the year 7000
(1492). So that Greeks and Russians made lists with Easter dates until 7000 (1492) or
from 7001 (1493). The End of the World was a part of the political ideology, because
Roma aeterna (and later the Second and the Third Rome) had to exist forever. In 1493,
prince of Moldavia was Stephen the Great (1457-1504). The Putna Monastery's
manuscript is another proof that Stephen Great considered the Moldavian
Principality the heir of the Byzantine Empire.
69
Cronicile slavo-române, p.22. Vezi Ce spun cronicarii despre tefan
Mare, de N. Orghidan, Craiova, 1915, p.59 (cronicarul polon Wapowski ... lunile lui
martie se de ploile cele multe din albiile cum nu se pomenise
atunci") Grigore Ureche, op.cit., p.121 (ploi gréle povoaie de ape muld înecare de
apa s-au fäcut").
www.digibuc.ro
FLORINI DINARI REGISTRELE VAMALE ALE SIBIULUI
DIN SECOLUL AL XVI-LEA:
SCURT DEMERS METODOLOGIC*
PAKUCS
dintre cele mai fascinante aspecte ale economice medievale

reprezintd moneda de calcul (sau de cont). Peter Spufford, specialist al economiei
monetare Evul mediu apusean, a oferit cea mai cuprinzdtoare a acestui
fenomen: Europa medievald exista o dihotomie monedele reale aflate
circulatie la un moment dat monedele de calcul folosite ca ale valorii; cele mai
multe tranzactii erau mai calculate exprimate monede de calcul, iar se
evident monede sau, surprinzdtor de des, Monedele de calcul erau
un instrument util lume care monedele ratele de schimb se schimbau cu
repeziciune.
Realitatea acestei divergente dintre monedele de calcul intâlnite diversele
registre sau surse diplomatice monedele reale este binecunoscutd istoricilor
economiei numismatilor2, dar ea adeseori din atentia istoricilor mai putin avizati
chestiuni monetare, chiar atunci când acestia se asupra istoriei comertului
sau folosesc ca surse arti de socoteli3.
Registrele vamale ale oraselor Brasov Sibiu sunt izvoare importante
pentru istoria medievald a Transilvaniei a schimburilor (economice, politice, culturale)
ale acesteia cu Tara Româneascd Moldova. natura aceste registre
au fost/sunt considerate surse directe neviciate ale realitätilor economice, sociale etc.
* Am abordat foarte succint studiul cu mirodenii al

omelor Sibiu Brapv prima jumätate a secolului al XVI-lea, SMIM XX, 2002, p. 79-80.
Textul de reprezintd o a comunickii la sesiunea a
Institutului de Istorie "Nicolae 5-6 iunie 2002.
Petter Spufford, Coinage and Currency Cambridge Economic History of Europe,
vol. II, Trade and Industry in the Middle Ages, ed. a doua, ed. M. M. Postan Edward Miller,
Cambridge, Cambridge University Press, 1987, p. 839-40. (Traducerea din lb.
apartine.)
2 Cele mai recente prezentAri ale sistemelor de cont din Transilvania la
Bogdan Murgescu, Circulatia Tärile Române secolul al XVI-lea, Bucuresti, 1996,
p. 37-50.
Cea mai a neintelegerii adecvate a monedelor de cont
medievale este modul cum este abordatä chestiune sinteza de
romanilor, vol. IV, ed. coord. Stefänescu, Bucuresti, 2001, p. 102. Definitiile oferite de
autori sunt foarte superficiale nu nici un punct de sprijin cititorilor.
www.digibuc.ro
280 Pakucs
ale epocii, ale secolului al XVI-lea. Cercetaorii socotelilor vamale ale

Bra§ovului Sibiului au identificat "capcanele" pe care acestea le aspecte
exterioare surselor sine (inconsecventa contrabanda, scutirile de
interogheze care informatiile din registre pot utilizate tale quale5.
Studiul de nu propune demonstreze existenta monedei de calcul
nicidecum minimalizeze contributiile importante istoria comertului ora§elor
Evul Mediu. Scopul primar al acestei cercetdri este exemplifice pe cazul special al
registrelor sibiene pe care o consider cea mai pentru acestui
obstacol metodologic.
Transilvania medievald nu exceptie de la monedele de calcul sunt
documentate pentru prima regatul maghiar anul 13546. Cea mai de succes
monetard, prin care s-a creat sistemul de al monedei de calcul din Evul
Mediu epoca a fost cea a regelui Matia Corvin din anii 1467-8.
Astfel, regele stabilea florin de aur era echivalent cu 100 de dinari de argint,
care a intrat sistemul de calcul uzitat regatul De altminteri,
acestui sistem este demonstrafá de longevitatea utilizdrii sale chiar
dezmembrarea regatului ungar: el a continuat folosit deopotrivd principatul
Transilvaniei Ungaria superioare. Ordonante regale repetate prescriau rata de
schimb (cursus) pe care monedele noi trebuiau o tranzactiile financiare9.
Samuel Goldenberg, Der Südhandel in den Zollrechnungen von Sibiu (Hermannstadt)

im 16. Jahrhundert, RESEE, 1964, nr. 34, p. 385-421, special p. 388-9. Radu Manolescu,
comerciale ale cu Sibiul la inceputul veacului al XVI-lea "Analele
Universitätii C.I. Parhon", Seria Sociale (Istorie), nr. 5, 1956, p. 207-260; Idem,
Moldovei cu Brasovul, sec. Bucurqti, 1965, special p.
91-95.
Francisc Pap a observat diferenta care exista uniformitatea uniatilor monetare din
registrele vamale ale Clujului (unde ca monede de cont erau folosite ca la Sibiu florinul
dinarul) diversitatea tipurilor de monede in tezaurele monetare; a atras asupra
acestui aspect, nu a oferit pentru "justa integrare" a aspectelor ce de istoria
studiile de istorie economia Efectiv monetar de calcul comerful extern clujean
a sec. XVII) "Potaissa", 1978, p. 93-97.
6 Márton Gyöngyössy, "Mátyás pénzreformja és annak folytatásai 1521-ig", tezá de
doctorat ms., ELTE, Budapesta, 2002, 6.
András Kubinyi, A kés6középkori magyar-nyugati lcereskedelmi kapcsolatok kérdése
R. Várkonyi emlékkönyv, ed. Péter Tusor, Budapesta, ELTE, 1998, p. 114 cá
aceastä ratä de schimb a rämas neschimbatá pânä in 1521.
8 Huszár Lajos, introducere la Dezsö Dányi, Vera Zimányi, Soproni árak bérek a
középkortól Budapesta, Akadémiai Kiadó, 1989, 48-9.
Una din marile probleme cu care se confruntau era baterea circulatia
monedelelor false pe de o parte, precum impunerea noilor bani ca monede oficiale cu un curs de
schimb stabil respectat toate tranzactiile pe de alta. Vezi UKB VI, doc. 3321, 145-6, când
aprilie 1463 regele Matia scria consiliului Bistrita: (...) hactenus multiplicem
variationem ac crebram vilificationem monetarum pertulerunt, unam novam bonam et
durabilem cuius centum denarii, oboli vero tricenti unum valeant cudere fecimus.
Volumusque ut ipsa nova moneta omni alia moneta antiqua extranea per
regnum nostrum et sibi subiectas cursum (...).
www.digibuc.ro
Registrele vamale ale Sibiului 281
Datoritä comerciale intense cu spatiul otoman, orasele säsesti

special Brasovul au introdus sistemul de calcul asprul otoman: 1 florin echivala cu
50 de aspri, iar un aspru valora 2 dinari Importanta asprilor comertul Brasovului
Sibiului este subliniatä de un interesant document emis de regele Vladislav II 1505:
incercând sä reintroducd ordinea circulatia din regat, acesta ordonase
scoaterea din uz a banilor falsi, inclusiv a asprilor otomani, precum folosirea
a monedelor de atelierele regale. Cunoscând totusi situatia oraselor
säsesti care foloseau din plin acele monede turcesti (monetas peregrinas
sive turcas quas asperas vocant et que hactenus inter vos pro usu et comerciis habite
interzicerea asprilor ar dus disparitia negustorilor la inchiderea
drumurilor de care românesti, regele a permis ca o folosirea
continuare a asprilor buni la Brasov la Sibiu - doar schimburile cu negustorii din
Tara Moldova -, a cursul de schimb la 2 dinari pentru aspre.
Devreme ce florinul, dinarul asprul) de cont purtau aceleasi denumiri ca
monedele "reale", confuzia dintre cele tipuri de unitäti monetare este foarte usor de
fäcut, desi dintre ele sunt adeseori evidentiate de sursele istorice. fapt,
divergenta ratei de schimb dintre florini dinari tranzactiile nominale cea din
cadrul sistemului de cont a apärut abia primul deceniu al secolului al XVI-lea.
cum am amintit deja, cursul de 100 de dinari de argint la un florin de aur s-a
neschimbatä timp de aproape o de secol, la inceputul secolului al XVI-lea
cadrul tranzactiilor fmanciare florinul de aur se schimba cu 103-105 dinari".
apar pentru perioada de 1521, când baterea unor dinari de argint cu
continut mai mic de metal pretios' au dus la modificarea ratei de schimb dintre florin
dinar, timp ce florinul de aur - cel Transilvania cel din imperiu -a
fost mentinut stabil ca greutate (aprox. 3,51 g Au net) de-a lungul intregului
secol al XVI-lea'4.
Monedele de aur erau rareori folosite tranzactiile schimburile cotidiene.
Banii folositi mod curent erau monedele mici de argint, iar secolul al XVI-lea
tezaurele monetare intrarea a monedelor poloneze
Manolescu, p. 305, anexa numismaticd.

Hurmuzaki, d. CCCXV, p. 170-1: Quoniam civitates nostre prefate,
cibiniensis videlicet et brassoviensis, in confinibus site sunt mutuamque, moldaviensibus,
transalpinensibus negociatoribus in vendendumque vel opere
mechanico consuetudinem habent, illique hoc genere monetarurn asperarum uti
consueverunt, fore nobis consultum non videtur ut de eisdem civitatibus aspere bone omnino
deleantur: perditis et annullatis asperis bonis, ex eisdem civitatibus questura huiusmodi
forensium negociatorum periret, et per hoc eisdem civitatibus nostris ex parte Moldavie et
parcium transalpinensium via negociandi precluderetur, et exinde eedem civitates in extremam
paupertatem ob pecuniarurn illarum penuriarn possent devenire.
12 Kubinyi, p. 115.
13 Murgescu, p. 105, tabelul 14.
14 Huszár Lajos, Az erdélyi fejedelemség pénzverése, Budapest, 1995, p. 11; János Buza,
A magyar török dukát a 16. század közepén, "Századok", nr. 4, 2001, p. 892-3.
www.digibuc.ro
282 Mária Pakucs
de argint (gro§ii, precum multiplii submultiplii acestora).' de socoteli

din Transilvania de cu monede de aur (aurei) sunt
intotdeauna specificate ca atare. Registrul de socoteli din 1547 al Bistrita
cuprinde inventarul aceasta continea o varietate de monede - nu numai
florini sau dinari dar obiecte de argint, care au primit la rândul registru o
valoare exprimatá florini dinari (de calcul).16
Deprecierea monedei märunte de argint, continutului de metal
pur, a dus la modificarea a ratei de schimb dintre florin dinar consecintä,
a echivalentelor dintre florinul de aur cel de cont. Cursul de schimb al florinului de aur
unguresc din perioada 1490-1700 este cunoscut datoritä cercetárii lui Tibor-Antal
Horváth," iar baza de date oferitä de autor a fost punctul de plecare al demersului
meu.
tabelul 1 am cuprins date privind rata de schimb dintre florinul de aur
florinul de calcul pentru anii din care s-au pästrat registre vamale la Sibiu. Am coroborat
oferite de Horváth (care a compilat date din toatä Ungaria istoricd, iar uneori
realitätile din Transilvania de cele din alte regiuni) cu date din surse directe din
socotelile ora§elor säse§ti.
Tabel 1: Cursul florinilor de aur florini de cont Transilvania, 1500-1597.
AN CURS AN CURS
1500 1:1 1578
1537 1:1.24a 1579
1537 1583
1540 1585 1:1.6"
1541 1587
1542 1588
1543 1597
1546 1593 1:1.6"
1550 1594
1553 1595
1559 1597
F. Pap, Circulafia Transilvania perioada 1526-1571, XXIV-

XXV, 1987-88, p. 624.
16 Arhivele Nationale Maghiare (MOL), Microfilme, Arhiva Bistrita, mf. 296-
282, p. 21: Remanserunt in consistorio: cuppe argentee quincque // cocharia argentea pecunia
erecta pecunia 29 d. pecunia vetus mixta cum 6 d. et in auero
1.
Tibor-Antal Horváth, A magyar aranyforint értékváltozása, 1490-1700,
"Numizmatikai Közlöny", LVIII-LIX, 1959-60, p. 33-35.
www.digibuc.ro
Horváth, p. 34 (Cluj-1536).
Date culese de mine din socotelile de la 1541-46. MOL, Microfilme.
Arhiva Bistrita, mf. 296, 472: /1544/ aureos decem pro 13 d. 33.
Horváth, p. 35 (Brawv-1546).
Informatie din registrul de socoteli al magistratului Sibiului, extrase publicate
Herbert Heinrich, "Die Gesundheitspflege in Hermannstadt bis zum Ende des
sechszehnten Jahrhunderts" Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde. Neue
Folge, (1885), 24, nota 31: /1549/ aurei ex consistorio sunt accepti, reliquos
aureos 16 dominus magister civium coemit unum 1 d. 45, facit 23 d. 20
Hurmuzaki, XI, p. 786 (Brawv-1552: aureos facit 2 asp. 45).
Horváth, p. 36.
g Horváth, p. 37 (informatie din anul 1576).
h Horváth, 37 (Alba-Iulia -1595, Cluj -1596). Dieta transilvand din 1595 stabilea
cursul florinului de aur dinari astfel: "am cheltuit am schimbat florinul de aur cu
160 de dinari". EOE, III, p. 486.
ciuda fluctuatiilor a cursului de schimb a florinului a dinarului,

echivalentele dintre monede sistemul de cont au astfel, registrele
vamale ale Sibiului un florin (de calcul) este divizat de dinari (de calcul), la
la sfär§itul secolului al XVI-lea deopotrivd.
Con§tientizarea dihotomiei dintre unitätile de calcul intâlnite registre
monedele metalice are o importantä pentru aprecierea realä a
traficului de márfuri tranzitate Sibiului. Particulariatile inregisträrii de la
de 1500 nu fac defalcarea diferitelor componente ale
traficului comercial decât functie de oriental, nu provin
exclusiv de pe urma acestui
Aplicând ratele de schimb dintre florinul de aur
cel de calcul de-a lungul
secolului al XVI-lea conform tabelului 1, se contureazA o imagine mai precisä a
magnitudinii reale a valorii märfurilor aduse la Sibiu.
18 Nu voi insista asupra aspectelor legate de tipologia registrelor Sibiului, i-am

dedicat un capitol din teza de doctorat. Este registrele in detaliu informatii doar
despre negustorii care erau implicati tranzitarea märfurilor orientale pe de o parte,
registrele nu in totalitate volumul schimburilor comerciale dintre Sibiu Tara
Româneasca pe de alta, cum a observat deja Samuil Goldenberg, Der Südhandel, p. 387.
Rectificarea care trebuie celor acum este registrele Sibiului
informatii laconice despre contabilizate periodic bani: se poate presupune acestea
reprezintA taxe vamale plätite in numerar pentru altele decât cele orientale.
www.digibuc.ro
284 Mária Pakucs
Tabel 2: Valoarea traficului comercial reflectat registrele Sibiului exprimati

florini de calcul florini de aur, 1500-1597
AN COMERTUL NON- COMERTUL TOTAL

ORIENTAL ORIENTAL
A B A B A B
1500 13760 13760 7457 7457 21217 21217
1537 10111.4 8154 7992.6 6446 18104 14600
1538 12242.6 9873 7783.4 6277 20026 16150
1540 8650.4 7149 12130.86 10025 20781.26 17174
1541 8939.4 6721 20704.6 15567 29644 22288
1542 7538.6 5668 24775.2 18628 32313.8 24296
1543 11548.2 8683 19352.7 14551 30900.9 23234
1546 14658.2 10858 20513.85 15195 35172.05 26053
1550 20486 14128 13159.65 9076 33645.65 23204
1553 25603.2 17657 47501.2 32759 73104.4 50416
1559 11583.2 7722 19126 12751 30709.2 20473
1578 10819.2 6935 13134.15 8419 23953.35 15354
1579 17907 11479 11027.3 7069 28934.3 18548
1583 15410.2 9631 12730.4 7957 28140.6 17588
1585 21460.6 13413 9689.2 6056 31149.8 19469
1587 10751.4 6720 11804.6 7378 22556 14098
1588 15747.2 9842 14273.6 8921 30020.8 18763
1591 15944.6 9965 11925.8 7454 27870.4 17419
1593 15618.6 9762 25001.62 15626 40620.22 25388
1594 10234.8 6397 14115.95 8822 24350.75 15219
1595 12592.2 7870 730.9 457 13323.1 8327
1597 23552 14720 23570.7 14732 47122.7 29452
A valoarea comertului exprimatä de calcul; B = valoarea

in de aur
Douä precizäri de incheiere. Una priveste neconcordano dintre sumele

din tabelul 2 cele prezentate de Samuil Goldenberg studiul dedicat comertului
sudic al Sibiului'9. provin din faptul sumele calculate de mine se
pe prelucrarea a registrelor nu pe totalurile mentionate acestea, deoarece
registrele contin invariabil erori de calcul, care duc unele cazuri la mari pe de o
parte. Pe de altä parte, incasärile nu au constat exclusiv din taxe vamale, ci din
sume (märunte) plätite de negustori schimbul obtinerii de platä a värnii
(sigillai is), sume care duc din nou la modificarea a totalurilor.
Cea de a doua observatie se la concluziile pe care Goldenberg le-a oferit
bazându-se pe cifrele "brute" din registre care nevoia de a se lua
Goldenberg, op. cit, p. 390.
www.digibuc.ro
critice specifice breslei istoricilor chiar cazul unor surse atât de exacte precum
registrele de socoteli. Goldenberg aprecia foarte entuziast doar valoarea comertului
oriental sine pentru secol al XVI-lea a urcat la peste 3 200 000 de florini, care
aproape 10 tone de aur20. Din propriile mele calcule, media a traficului
comercial (cu toate componentele sale) pe la Sibiului (exceptând minimul din 1595
maximul inregistrat 1553) era putin sub 20 000 de florini de aur, ceea ce
aproximativ 7 tone de aur pentru veac. Pe de parte, Goldenberg aprecia
schimburile comerciale ale Sibiului cu Tara Peninsula
Orientul au crescut mod deosebit21. Din nou este evident aprecierile reputatului
specialist trebuie nuantate: traficul inregistrat registrele Sibiului a cunoscut
fluctuatii importante care se datoreazd probabil unor cauze complexe, dar nici un caz
nu putem vorbi de o a acestuia.
MONEY OF ACCOUNT IN THE CUSTOMS REGISTER OF SIBIU IN

THE SIXTEENTH CENTURY
Abstract
The present study examines the question of the usage of the money of account
in medieval account books applied to the particular case of the customs registers of Sibiu
from the timespan between 1500 and 1597 (22 customs journals). Previous historians
dealing with these special sources for history of trade did not take into account the
fact that the denominations which appear in the registers, namely florins and denars, are
actually not real coins but money of account. Since the florin of account underwent a
serious devaluation throughout sixteenth century, being aware of the dichotomy
between two types of moneys becomes even more important for assessing secular
trend of trade registered at the customs of Sibiu. Having a small database for the ratio
between gold florin and the of account as a starting point, reevaluation of
the entire commercial through Sibiu in sixteenth offers a more
realistic picture of the magnitude of this trade.
Ibidem, p. 391.
21 Ibidem, p. 420: "Der Südhandel von Sibiu mit der Walachei, der Balkanhalbinsel und
dem Orient in dieser Epoche merklich." (subl. mea, M.P.)
www.digibuc.ro
www.digibuc.ro
CONSTRUIREA STATULUI PRIN CONTROLUL DATORIILOR.
RELATIILE CONTRACTUALE TARA
SECOLELE XV-XVII
PARTEA I: SEC. XV-XVI
RIZESCU
Strâns de evolutia dreptului de proprietate a schimburilor comerciale,

sau prin care cineva se constituie garant pentru respectarea obligatiilor
asumate de o fata legii, este o institutie importantd ce se
integreazd categorie de reglementdri mai cea a obligatiei, definitä
Institufiile lui Justinian ca legdtura (vinculum iuris) temeiul
suntem, mod necesar, constrân*i (adstringimur) facem, conformitate cu
prescriptiile juridice ale o prestatie oarecare". Diferia de reprezentarea
justitie, prin care o este imputernicitä reprezinte interesele cuiva ca
cum ar chiar persoana garantia constituie un raport juridic accesoriu de o
obligatie principald, doar asigure pe creditor va despdgubit
eventualitatea care debitorul, devenind insolvabil, nu-*i va putea onora datoria2. Petre
Strihan Valeriu autorii articolului din dictionarul-sintezd
feudale din apreciazd institutia era frecvent particulari
cu statul, din cele mai vechi timpuri"3. Cei doi autori un prim
context românesc de utilizare, actul de danie al lui Alexandru cel Bun Ringala,
fosta sa semnat cu boierii, ca martori cheza*i ai obligatiilor luate de
domn. Pentru perioada dintre acest prim caz semnalat documentar Moldova
mentiunile din legiuirile de secol XVII-XIX care reguli consuetudinare sau din
dreptul romano-bizantin, se considerd a existat o utilizare relativ
cu obiceiul dreptul bizantin receptat, asemändtoare, nu
' Justinian, Institutes, ed. P. Kruger, Berlin, 1954, III, 13 pr.

2 obligatiei constä legätura juridicd" care se stabileste creditor debitor.
Aceasta este obligatia uneori civilä" prin provenienta sa dintr-un contract liber
consimtit este de obligatiile naturale" care decurg din consideratii morale sau din
de familie (copii in potestas, in manu, diferite persoane in mancipio). Din bibliografia
obligatiilor vezi mai ales François Dumont, Obligatio, Mélanges Ph. Meylan", I, Lausanne,
1963, p. 77-90. lb. rom., Vladimir Hanga, Drept roman. Bucuresti, 1977, cap.
Obligatiiie" pentru unele aspecte importante din istoria problemei vezi Gh. Brätianu,
Reglementarea datoriilor private in Antichitate Novela lui lustinian din 555, Idem, Studii
bizantine de socialá, trad. rom. de Alexandru-Florin Platon, ed. de Ion
Toderascu Alexandru-Florin Platon, Iasi, 2003, p. 63-72
Ovid Sachelarie, Nicolae Stoicescu (coord.), feudale din
Dictionar, Bucuresti, 1988, p. 97.
www.digibuc.ro
288 Oana Rizescu
chiar Moldova Tara Româneascä. mod crestomatiile

de texte juridice vechi4 lucarile de istoria dreptului românesc5 subiectele
tratate, deci materia obligatiilor, cu trei documente apreciate ca revelatoare.
Mdrturiile românesti sunt invocate potrivit unui inventar al materiilor de drept, cum
se aranjeazd acestea canoanele tratatelor moderne. Astfel, ilustreazd
garantiile personale la rubrica Proba obligatiilor. Garantia efectele ei", cadrul
capitolelor generale referitoare la Obligatii contracte". de datul
probeazd, potrivit acestor ce inventariazd
practicile juridice, dar nu-si propun aprecieze ponderea dintre ele, conditiile
de derulare a contractelor reale (donatia, schimbul, imprumutul), consensuale (vânzarea-
cumpdrarea, inchirierea, arenda, asocierea, mandatul) sau ne-numite (depozit sau
comodat). Potrivit lucarilor de istoria dreptului, un fond ancestral cutumiar se
primeneste permanena cu forme noi. Ideea contractuale este apreciatd
ea ca de origine cutumiard, implicia raporturile ce se stabilesc societate
cu prilejul unor evenimente fundamentale, precum (zestrea) sau organizarea
prestatiilor comun etc'. aceasa interpretare, dreptul bizantin este un set de
norme receptat de români doar functie de nevoile socieatii
Cu se admite a existat din cele mai vechi timpuri - datoriile
obligatiile care decurg din ele afecteazd societate nu poate
documentele interne decât pentru perioade relativ Materialul pe care ne propunem
analizám este furnizat precddere de documentele din secolul XVII, din
aceastä se intâlnesc din ce ce mai mult, contexte juridice precise,
de ciuda faptului nu pot statistice riguroase,
indicele de al cataloagelor de documente interne din arhivele statului ne
sugereazd termenii au folositi mult mai aceasa
perioadd. Cataloagele sub de voce termenul pentru un
document din 17 august 1594,12 iar la secolului mai termenul
scrisoare din 5 septembrie 1599 a boierilor munteni, adresatá celor
refugiati Moldova, care se plâng de abuzurile tiranului" Mihai Viteazul (1593-
Crestomatie pentru studiul istoriei statului dreptului Republicii Populare Române,

Feudalismul", de stefan Pascu, Vladimir Hanga, Bucuresti, 1958.
loan Ceterchi (coord.), Istoria dreptului românesc, Bucuresti, vol. 1980.
6 p. 573.
Ibidem, p. 574.
Ibidem, p. 577.
Ibidem, p. 577.
VI. Hanga, Les institutions du droit coutumier roumain, Les obligations", Bucuresti,
1988, p. 96-103.
Val. Al. Georgesco, La réception du droit romano-byzantin dans les Principautés
Roumaines (Moldavie et Valachie), In Publications de l'Institut de droit romain de l'Université de
Paris, XVII. Droits de l'Antiquité et sociologie juridique. Mélanges Henry Levy-Bruhl", Paris,
1959, p. 373-391.
12
seria B, vol. XI, (1593-1600), de Damaschin Mioc,
Adam, Constantin Man, Maria Man, Sasa Caracas, Ruxandra Olimpia
Diaconescu, Fotino, Bucuresti, 1975, doc. nr. 83, 17 aug. 1594. Vezi Catalogul
documentelor din Arhivele Statului (Catalogul documentelor), vol. I, 1369-1600,
de Ion Radu Mircea, Bucuresti, 1974.
www.digibuc.ro
Construirea statului prin controlul datoriilor 289
1601), care asupreste care le-a impus responsabilitatea colectivd, dându-i pe boierii
dovediti necredinciosi altor mari Trebuie cont de
faptul multe documente nu s-au altele, poate la fel de multe, au fost
distruse din potrivit practicii spargerii divan" de domn,
care erau distruse toate probele sub de continând informatii contrazise
de alte probe sau lipsite de actualitate. timp a utilizdrii acestei notiuni
prima a secolului al XVII-lea, putem de mentiuni la un
total de documente din este urmdtoarea: o mentiune la 1601'4, urmdtoarea abia la
1628, pentru ca 1630 consemnând unul, maximum
patru de utilizare pe Astfel, 1601 1653 cataloagele de documente din
Tara Româneascd, ce rezumatele a circa 8 250 de hrisoave, zapise private,
porunci domnesti, diate, de donatii, de judecatd, arti de etc.,
conservate original sau copie, doar 46 de documente care sunt mentionati
termenii sau Pentru realizarea unui studiu mai amplu privind
transgresiunea normelor secolul al XVII-lea Tara Româneascd, am parcurs un
important de documente din a doua a secolului. investigatie a
mai scos la 26 de documente relevante'6. Modul care ele institutia
ne credem eventualitatea realizdrii unei baze de date
exhaustive pentru secolul al acestor mentiuni, din a doua
a secolului, ar nu credem ca intregirea bazei documentare
modifke radical interpretdrile ce vor expuse partea a doua a acestui articol, bazate
pe analiza celor 70 de cazuri inventariate.
B, vol. XI, doc. nr. 341, 5 sept. 1599.

Catalogul documentelor, vol. II, (1601-1620), de Maria Soveja, Doina Duca-
Tinculescu, Reghina Dragomir, Bucuresti, 1974, nr. 29, 14 dec. 1601.
Ibidem, vol. III, (1621-1632), de Doina Duca-Tinculescu, Marcel-Dumitru
Bucuresti, 1977, documentele cu datele: 4 ian. 1628, 18 mar. 1628 (ce acelasi
caz din 4 ian.), 22 mai 1630, 13 apr. 1632; Ibidem, vol. IV, (1633-1639), de Marcel
Dumitru Doina Duca-Tinculescu, Silvia Bucuresti, 1981, documentele cu
datele: 31 dec. 1633, 11 mai, 13 iun. 20 iun. 1634; 25 mar., mai mai 1636; 5 feb.,
3 apr. 1639; Ibidem, vol. V, (1640-1644), de Marcel Dumitru-Ciuca, Doina Duca-
Tinculescu, Silvia Bucuresti, 1985, documentele cu datele: 5 feb. 1642; 30 ian., 15
mai, noiem. 1644; lbidem, vol. VI, (1645-1649), de Marcel Dumitru Ciucä, Silvia
Bucuresti, 1993, documentele cu datele: 4 sept., 9 oct. 1645; 29 apr., 15 1
dec. 1646; 28 ian., 12 mar., 15 mar., 9 apr., 18 mai 1647; 6 1648; 1 mai, 18 mai 1649; Ibidem,
vol. VII, (1650-1653), de Marcel Dumitru Silvia Vätafu-Gditan, Melentina
Bâzgan, Bucuresti, 1999, documentele cu datele: 9 mar., 20 16 aug. 1650; 15 mar. 1651; 18
ian., 15 mar., 19 iunie, 5 1652; 20 mar., 30 mar., 26 apr. 1653.
16 Arhiva documentard a Institutului de istorie Nicolae lorga" Insemnärile
echipelor care de-a lungul anilor au editarea colectiei de documente medievale românesti
Documenta Rotnaniae Historica. de de semnalare documentare de
bibliografice realizate de cercetätorii institutului din colectivul de Izvoare" din 1949, se
un numär important de transcrieri documente de medie 150 de documente pentru
an. Comparând prin sondaj numärul cel al de
documentare, am constatat doar un procent variind 1/3 din semnalri beneficiaz de
transcrieri. Asadar, estimare, pe baza transcrierilor existente, a de in
epocA ale termenului chezäsie este hazardatd, dat numärul mare de documente netranscrise.
www.digibuc.ro
290 Rizescu
Articolul de dictionar mai sus amintit atrage atentia luate,

chezasii erau pe bani-când se garanta o bäneascd"--si pe om-când se
garanta omul se va caz de chezasul plätea toate datoriile celui
garantat". Pentru o adecvatä a institutiei trebuie
considerare asadar, categoria mai a datoriilor. Spre deosebire de chezäsie, datoriile
sunt consemnate aproximativ 70 de documente la circa 200 de
documente din cele 8 250 ale perioadei 1601-1653. un numär mic de documente
este comun celor liste, cea a cea a datoriilor, o se
impune: nu reglementeazd doar datorii, cum datoriile se pot stabili
interventia unui garant. Sursa a unei dihotomii materia obligatiilor se
cele izvoare mari ale obligatiilor din dreptul roman apoi romano-bizantin,
anume contractele delictele18. pentru reglementarea juridicä a ambelor
este posibilitatea utilizärii unui neimplicat direct afacere. Desi contractul
este un acord de cu efecte juridice, ne-executarea are ca efect plata unor
daune-interese, delictul este o a ordinii juridice, care statul intervine
pentru restabilirea ordinii, ambele contexte institutia pune valoare
capacitatea societatii de a face apel la un arbitru, personal sau impersonal. Dreptul este
rezultatul specific al unei configuratii de care face imposibild neglijarea
acestora riscul de a perturba ordinea ca transgresorul sä nu se astepte la o
sanctiune pentru aceasta. Analizarea reglementdrilor juridice despre datorii context
social este evidentieze conceptul fundamental de institutiile
promovate pentru a o asigura.
Potrivit studiilor sociale, cea mai frecventd transgresiune a secolului al XVII-
lea este fuga de pe mosia din cauza incapacitätii de plate. Generalizatd la toate
DRH, B, vol, I, (1247-1500), întocmit de P. P. Panaitescu Damaschin Mioc,

Bucuresti, 1966, doc. nr. 69; Ibidem, vol. (1501-1525), întocmit de Olimpia
Diaconescu, Bucuresti, 1972, nr. 9, 194, 245; Ibidem, vol. III, (1526-1535), coord. D. Mioc,
Bucuresti, 1975, doc. nr. 11, 18, 141, 211; Ibidem, vol. IV, 1536-1550, de D. Mioc,
Bucuresti,1981, doc. nr. 107, 219; Ibidem, vol. V, (1551-1565), întocmit de D. Mioc Marieta
Adam, Bucuresti, 1983, doc. nr. 21, 31; Ibidem, vol. VI, (1566-1570), întocmit de
Olimpia Diaconescu, Bucuresti, 1985, nr. 30, 78, 91, 113, 138, 217; Ibidem, vol. VH, (1571-
1575), de Olimpia Diaconescu, Bucuresti, 1988, nr. 69, 89, 133,
136, 200, 223, 226, 246; Ibidem, vol. VIII, (1576-1580), de Constantinescu,
Bucuresti, 1996, nr. 18, 40, 65, 69, 112, 174-176, 197, 226, 235, 250, 254, 256, 288, 323,
330; Ibidem, vol. XI, nr. 27, 40, 83, 128, 135, 143, 154, 164, 167, 183, 185, 214, 224, 236,
255, 274, 312, 319, 332, 339, 389, 392.
interpretarea distinctiilor garantiei romane vezi Paul Frederic Girard, Manuel
élémentaire de droit romain, ed., de F. Senn, Paris, 1929, p. 795-832. Vezi de asemenea
Thévenot-Dessaules, Dictionnaire du Digeste ou substance des pandectes justiniennes, Paris,
1808, vol. I, lit. A-L, articolele garantie, gage, jugement.
Bronislaw Malinowski, Crime and Custom in Savage Society, Londra, 1926, p. 59,
nota 45.
Emile Benveniste, Le vocabulaire des institutions indo-européennes, vol. II, Paris,
1969, p. 100.
21 C. Rezachevici, Fenomene de crizá social-politia Tara al
XVII-lea, SMIM, IX, 1978, p. 59-84; Fl. Constantiniu, Papacostea, Aspecte ale rumâniei
ultimele decenii ale veacului al XVII-lea, RA, tom III, nr. 2, 1960, p. 226-247; G. Iscru, Fuga
www.digibuc.ro
categoriile de plätitori, evaziunea din problema factorilor care-i

favorizeazd dezvoltarea deci a functionärii interne a Tärii Române§ti sub dominatie
otomanä. Numärul mare de porunci care limiteze abuzurile membrilor
aparatului de stat exercitarea functiilor cu care au fost indicä
existenta unor interese divergente la actorii sociali din acea vreme. Analiza acestor
interese divergente pune coexistenta a tipuri de presiuni trebuia
sä le fatä societatea: solicitärile fiscale otomane (cuantumul, stabilitatea,
impunerile abuzive, cadrul legal) gestionarea a acestor de
aparatul de stat (repartizarea pe categorii fiscale, cisluirea, valoarea cuantumului
pe cap de contribuabil, abuzurile administratiei rezolvarea juridia a litigii
cauzate de conflictele de interese potentiale). Perceperea evaziunii fiscale ca o
transgresiune la norma juridicä este de apelativele utilizate de domnitori atunci
când numesc pe oameni i hicleni" care nu stau suporte greul
Practica juridicä a domniei pentru consolidarea activitätii administrative
general i a impunerilor fiscale particular un nou raport de lege:
pragmatic, interesat, adaptând obiceiurile noilor rnanipulând cutuma pentru
a obtine pe aceastä cale consimtämântul supuWor. acest ansamblu de date,
pe relatii individuale de tip contractual, ce valori ca cele de interes
incredere, se institutiei traditionale a dar cu o semnificatie
conferitä de contextul politic economic al secolului XVII. Explicatia
personale o gäsim sentimentul de solidaritate ce caracteriza diferite familii Evul
mediu"22, apreciazd de istoricii dreptului. Dar secolul XVII, sunt
preadere oameni solvabili, ce dispun de resurse materiale, ei parte de obicei
din familie sau comunitatea säteascd. Utilizarea este mai o asigurare
contra factorilor de risc o exercitare a solidaritAtilor familiale. dregätori,
negustori, vistiernicei, logofeti de vistierie, mändstirile prin egumenii sau
ispravnici, primesc gaj, domnia accept&
practica sfera relatiilor fiscale pe care le are cu
supu*ii ei. Mai mult, domnul oamenii aflati inchisoare pentru
diferite vini (furt, incapacitate de datorii etc.) pentru ca resurse
sä pläteascd amenda rdscumpere creantele. Caracterul volitiv al unui contract este
alterat de interventia domniei prin mijloacele de sanctiune de care dispune i dintre care
cel mai este inchisoarea pentru datorie.
Ne propunem analizäm ca pe un detaliu revelator al
juridice dintre obiceiul vechi i nou din societatea secolului XVII, cu scopul
de a pune functionalitatea ei cadrul aparatului de stat23. acest scop,
dorim privilegiem contextele de folosire ale termenului practica actorilor oficiali
din cauza caracterului documentelor române§ti, mai ales cea a domnitorului. Investit
- forma de impotriva exploatárii veacul al XVIII-lea Tara

Studii", tom 18, nr. 1, 1965, p. 125-146.
22 Florin Istoria statului dreptului Bucuresti, 2000, p. 74. Vezi
Emil Cernea, E. Istoria statului dreptului ed. a V-a, Bucuresti, 1996, Forme
de räspundere", p. 118-121; Liviu Marcu, Istoria dreptului romanesc, Bucuresti, 2002.
Nicole Arnaud-Duc, Les valeurs" et le atail": sur la pratique de
l'histeire du droit, Droit et Société", nr. 10, 1988, p. 409-423.
www.digibuc.ro
292 Oana Rizescu
sarcina de a spune dreptul"24, acestuia ii revine obligatia de a decide

instantä asupra intereselor sociale care iau forma drepturilor subiective totodatd, de a
stabili care sunt regulile principiile apartinând sistemului juridic de referintd.
Caracterul juridic al practicilor sociale este ca relativ reversibil.
Regulile interesele pozitive", sanctionate" de domn calitate de judecätor nu
sunt decât o fatetä a unui vast ansamblu de reguli interese construite anumite medii
sociale25. Alegerea sa nu va depinde doar de optiuni politice etice care au
regulile explicite26; judecând", el va retine acea interpretare care va cea mai
asigure coerenta ordinii juridice ca congruentä armonie ideologicd,
indiferent de provenienta sa, cutumiard, receptatd sau donmeascd27. Acomodarea
normelor interne cu statutul de stat tributar imperiului otoman care pläteste prin
haraci pacea externä, face pe domn instaureze prin deciziile sale o ordine care le
este garantatä tuturor securitatea. Auctoritas, non facit teoria
conceptia potrivit norma este neputincioasä ordinea
o situatie doar prin ea Decizionismul" considerd printr-un act de
individul produce o decizie suverand, ce determind instaurarea unei ordini
juridice o normale. Prin deciziile administrative sau sentinte judeckoresti
luate de domnitorii români, institutii juridice, cum ar de exemplu, se
impun modeleazd ansamblul valorilor traditionale. Considerdm capacitatea
persuasivä a domniei este cu mai remarcabild cu se apreciazd cä: spre deosebire
de epoca practicile constitutionale nu luau niciodatd Vechiul Regim forma
unor politici publice nici nu puteau viza astfel de politici. Autoritatea principelui se
oprea la granita dreptului privat. Domnul detinea o putere asupra oamenilor, dar
era relativ neputincios in fata lucrurilor. mod normal, domnul guverna vietile
nu bunurile acestora. atunci totuti sä o fack actele
sale erau imediat considerate ca abuzive ilegitime"30 .
Intruat un studiu special despre chezäsia româneascd secolul XVII nu
bibliografia istoria de specialitate, pentru a sesiza functia pe care institutia o are
perioada de care ne este extinderea cercetdrii pe mari directii:
24 Ost, M. van de Kerchove, Juris-dictio et du droit, Droits", nr.

10/1, p. 53 urm.
A. J. Arnaud, considerd regulile de drept nu se evidentiazd deck pe un fond general
numit infra-droit". Pentru acest concept, vezi A. J. Arnaud, Critique de la raison juridique, Paris,
1981, p. 325.
26 H. Kelsen apreciazd in aplicarea regulilor de drept, toate interpretArile sunt juridic
echivalente alegerea judeckorului nu depinde de optiuni politice, Hans Kelsen, Théorie
pure du droit, trad. de Ch. Eisenmann, Paris, 1962, 457. Pentru editia in limba rom. vezi Teoria
a Bucuresti, Humanitas, 2000.
Cf. R. Dworkin, La chaîne du droit, Droit et Société", Paris, 1985, nr. 1, p. 51-79;
Paul Ricceur, Le Juste, vol. Paris, 1995, p. 121-142.
28 Carl Schmitt, et legitimité, Idem, Du politique. `Légalité et légitimite et
autres essais ", textes choisis et présentés par de Benoist, Paris, 1990, p. 39-51.
29 Val. Al. Georgescu, La place de la coutume dans le droit des Etats roumains
de la Valachie et de la Moldavie jusqu'au milieu du RRH, VI, nr. 4, # 11, La
confirmation des coutumes", p. 573-574.
30 Daniel Barbu, Dreptatea legii sau despre economia a
Studia Politica. Romanian Political Science Review", vol. I, nr. 2, 2001, p. 355.
www.digibuc.ro
mai analizarea documentelor din secolele XV-XVI referitoare la implicarea

românilor relatii comerciale externe, pentru a degaja contextele de utilizare ale
dinainte de secolul XVII; apoi, analizarea secolul XVII raport
regimul obligatiilor din societate cum se ele din ansamblul contractelor
realizate perioadd. Articolul de se limiteazd la prima parte a analizei, cea
referitoare la secolele XV-XVI.
Chezásia economice juridice externe

secolul al XVII-lea
1. comerciale cu Ungaria
Prime le mentiuni ale documentele din Tara Româneascd apar
contextul reglementdrilor privind datoriile contractate timpul schimburilor comerciale
externe. Termenii de cheza.y, legate de comert, sunt de
altfel de origine maghiard, imprumuturi lexicale intrate formularele de cancelarie
slavone32. Etimologia acestor cuvinte utilizarea documente ce privesc
comerciale ale Române§ti Ardealul sugereazd practica introducerii garantiilor
personale schimburile comerciale române§ti s-a un model extern. Garantul
- nu aceea§i acte interne
referitoare la schimburi de márturii, ca un produs al
române§ti. Cea mai apropiati institutie sens de garantie din este cea a jurdtoriei,
co-jurdtorii sunt garanti de credibilitate, judecdtori-tocmelnici, adeveritori sau
hotarnici nu suportä plata unor daune interese, nici nu preiau datorii sau vinovätii36.
Asupra evolutiei jurdtoriei ne propunem revenim studiu viitor, limitându-ne
acum doar comerciale externe ale Române§ti contextul
apare garantia accesorie la o obligatie principald.
Privilegiile comerciale maghiare din sau 126038 ale regilor Andrei al II-
lea (1205-1235) pentru teutoni respectiv, al lui Bela al (1235-1270)
Dictionarul limbii (DLR), tom I, partea a 2-a, Bucuresti, 1940, chezas,

(<magh. kezes), cheltuiald, chelciug koltseg); Ibidem, Serie tom VI, a 2-a,
Bucuresti, 1965, vite", avere miscätoare", (<magh. marha ); Ibidem,
tom XIII, I, litera V, Bucuresti, 1997, vamk (<magh. yam); vame$, (<magh. vamos).
Pandele Olteanu, Slava veche slavona Bucuresti, 1983, glosar; Lucia
Djamo, Terminologia comerciald din documentele slavo-române din secolele XIV-
XV, AUB, Filologie, IX, 1960, nr. 18, p. 363-390.
jemac, jamac, loan Bogdan, Documente privitoare la relatiile
cu cu Tara Ungureascä sec. XV-XVI, vol. I, 1413-1508, Bucuresti, 1905,
p. 385.
Ibidem, p. 116, 187.
Ibidem, doc. nr. CCXVIX CCC din 12 apr. 1500, p. 345-347.
36 Gheorghe Cronl, medievale de mosie. Jurátorii,
Bucuresti, 1969.
Documente privitoare la istoria culese de Eudoxiu de Hurmuzaki
(Hurmuzaki, Documente), I, p. (1199-1345), culese de note de Densusianu,
38 Ibidem, I, p. I, p. 286.
www.digibuc.ro
294 Oana Rizescu
reglementând regimul al importurilor de coloniale latine, dovedesc existenta unor

relatii comerciale timpurii regiune ce au avut, se consecinte economice39 i
politice40 pentru evolutia spre centralizarea la sud de Carpati. Dovezi ale
orientdrii preferentiale ale legdturilor comerciale la inceputurile statului muntean spre
Ungaria au fost gäsite a§ezarea capitalelor pe ruta drumurilor ce mergeau spre
Ardeal (Arge, Câmpulung, Thrgovi§te), ca existenta coloni§tilor sa§i târgurile
mai mari sau moda occidentald a boierilor de la curte. Pe existenta unui comert la
mare care Române§ti i-a revenit rolul de a asigura tranzitul mirodeniilor
a altor märfuri orientale din bazinul Märii Negre spre Europa Centralä,
tezaurelor monetare bizantine pe teritoriul românesc sud-carpatic practicarea
unui comert direct spre Constantinopol din secolul al XIII-lea, cadrul
exportul românesc era reprezentat de grâne, pe§te, pieile de cornute mari, carnea
importurile constau podoabe, tesäturi märfuri orientale42. marele comert al
bazinului pontic superioritatea au avut-o comerciantii greci din imperiul bizantin43, apoi
italieni, mai ales genovezi venetieni, dar nu este posibilitatea unor participdri
muntene§ti la traficul de pe pe mare de
Una din sursele privind reglementarea relatiilor comerciale care erau
implicati negustorii valahi o reprezenta, astfel, practica partenerilor de italieni.
la cucerirea Chiliei Albe de otomani 1484, negustorii genovezi au
transmis mediilor de din zona Negre propriile practici comerciale45. Printre
acestea, procedura represaliilor ce confiscarea de un locuitor al
unei tári sträine, a unei similare de la un locuitor tara datornicului. Aceasta a
relatiile dintre italiene secolul IX s-a perfectionat secolul
XIV, când a decadd46. Genovezilor sau venetienilor, care cuno§teau de mult
D. Z. Furnia, Din istoria comerfului la mai ales Publicafie de

documente inedite 1593-1855, Bucuresti, 1908; Nicolae lorga, Istoria cu Orientul,
Idem, Opere economice, ed. ingrijitä de Georgeta Penelea-Filitti, Bucuresti, 1982, p. 355-364.
Radu Manolescu, Comerful Moldovei cu Brasovul (secolele
XVI), Bucuresti, 1965; Papacostea, inceputurile politicii comerciale a
Moldovei (secolele XIV-XVI). Drum stat, SMIM, X, 1983, p. 9-55.
P. P. Panaitescu, Mircea ed. Gheorghe Lazär, Bucuresti, 2000, p. 112;
Radu Manolescu, Le problème du patriciat dans les villes de la Valachie et de la Moldavie
moitié du RRH, tom XV, nr. 1, (jan.-mars), 1976, p. 29-37.
42 D. C. Giurescu, economice ale Peninsulei
Balcanice perioada feudalismului timpuriu (sec. X-XIII), RSL, X, 1964, p. 364-369; Radu
Manolescu, transportul produselor economiei agrare la de pe Marea
secolele XHI-XV, RI, tom I, nr. 6, 1990, p. 545-570.
Klaus-Peter Matschke, Commerce, Trade, Markets, and Money, Thirteenth-Fifteenth
Centuries, Angeliki E. Laiou (coord.), The Economic History of Byzantium: from the Seventh
the Century, Dumbarton Oaks Studies, 2002, vol. II, partea a IV-a, p. 755-790.
Octavian Iliescu, Monedele Prii ale Moldovei la Marea
(secolele XIV-XV), tom I, nr. 6, 1990, p. 649-656.
Gheorghe Brätianu, Marea De la origini la cucerirea trad.
lb. rom. de Michaela Spinei, vol. II, Bucuresti, 1988, p. 112-118.
M. F. Hendy, Byzantium, 1081-1204: An Economic Reappraisal, in Transactions of
the Royal Historical Society", 5th ser., 20, 1970, p. 31-52, reluat Idem, The Economy, Fiscal
Administration, and Coinage of Byzantium, Northampton, 1989; N. Oikonomides, Hommes
www.digibuc.ro
timp represaliile, trebuie sä le atribuim introducerea obicei Europa i

de Est, care se regäse*te documentele Apreciem, a§adar, principiile i
institutiile utilizate rezolvarea litigiilor materie de datorii, pe care le in
primele privilegii comerciale ale domnitorilor pentru sau sunt
rodul unei experiente istorice mai vaste ce sintetizeazd practicile zone comerciale
de care apartin
Analiza celor mai vechi privilegii vamale acordate negustorilor bra§oveni
pentru Tara emis de regele Ungariei Ludovic I la 28 iunie
al Vodä 28 ianuarie fac referire
concedate acestor de domnia regelui, respectiv emitent.
Cuantumul taxelor din tratatul de comert Mircea (1336-1418) cu
bra§oveni din 6 august 1413 trebuie s-a stabilit urma unor practici
anterioare acestei Totdeauna reglementarea datoriilor,
face obiectul privilegiilor sau tratatelor dintre Tara este
relatie de fapt anterioare tratatului
prive§te datoriile bäne§ti, specificul perioadei dinainte de XVII este
reprezentat de documentele emise de pentru
care mentioneazd datorii i de secolului al XV-lea
a lui voievod (1418-1420) bra§oveni, se precizeazd
orice din tara domniei a domniei mele care are la
bra§oveni, sä datoria de datornic; iar de nu-i
va pläti de voie, pe acela sä-1 pargarilor, vor avea de
ia, ace§tia vor nu va avea datornicul de unde
iar batä ochii nu i-a dat avutul la cinstit"50 .
Docurnentele medievale nurnesc pe creditor datornic. Aici
cazul unui document la traducerea lui s-a utilizat datornic
sensul din limba de debitor.
interpretdm datornicul este debitorul bra§ovean unei datorii un
creditor atunci docurnentul faptul din poate merge sä-§i caute
platnicul, datoria", contractul considerandu-se deci ca rezultatul unei
caz de contestare a datoriei sau de dol, de nu-i va pläti de voie",
privilegiul domnesc recunoa§te impune lex loci, debitorul judecat de
care-i bunurile: vor avea de unde ia, vor
pläti". Totodatd, este recunoscut principiul sintetizat de qui cum alio
contrahit non debet esse ignorus conditionis eius: cine contracteazd nu trebuie ignore
grecs et latins Constantinople, sicles, Montreal, 1979, Idem, The

Economic Region of Constantinople: From Directed Economy to Free Economy, and the Role of
the Italians, Europa medievale e mondo bizantino", G. Arnaldi, G. Cava llo (coord.), Roma,
1995; M. Balard, La Romanie genoise, du Roma-Paris, 1978; F. Thiriet, La
Romanie venitienne au Moyen-Age, Paris, 1975.
Hurmuzaki, Documente, XV, p. 1, (1358-1600), ed. Bucuresti,
1911, doc. 1.
48 Ibidem, doc. nr. II, p. 1-2.
loan Bogdan, op. cit., doc. nr. 1, p. 3-6.
DRH, seria D, Relatii române", vol. I, 1222-1456, Bucuresti, 1977, doc.
nr. 123,
www.digibuc.ro
296 Oana Rizescu
conditia partenerului Asadar, res creditori, acesta pierzând pe rdspundere

proprie, posibilitatea unei alte executii. dintre domnul Românesti
orasele säsesti impune un tratament reciproc. Documentul indicând metodele
ilicite de pe care le sanctioneazd:
$i nimeni nu ia aici de la oamenii drepti dintre
brasoveni nu se oricine va supere
cât un de pär, va <de mâna> pdrintelui domniei mele de domnia mea.
Ci sä-si acolo datoria de la datornic, porunca domniei
mele".
Privilegiile domnesti ulterioare favoarea negustorilor utilizeazd un formular
diplomatic asemändtor. Ele protectia pentru cei ce nu sunt implicati direct
deseirmati ca dar recunosc sfera celor impusi la plata
acesteia pe garantii obligatiei: si cine va da datorie caute
datornicul sau chezasii, are, iar de omul drept se fereascd; nimeni nu tulbure
pe oamenii Oamenii drepti" sunt care sunt de decise
scop de represalii -opreala- pe care tratatele doresc protejeze. Privilegiul
mai multe rânduri, 1431 consemneazd explicit: si cine este dator sau din
dornniei mele la unguri sau din Tara Ungureascd tara dornniei mele, caute datoria
cu legea, se pläteascd, oprealä nu nici omul sau nu se
Represaliile românesti mentionate aveau un caracter defensiv. 1470,
Radu Frumos (1462-1473, prima domnie) nu respectä
conventiile stabilite confiscarea intreprinsä contra bunurilor unor negustori
proveniti din acest din nevoia de a proteja interesele comerciale ale negustorilor
cdci mergeau acolo <la Brasov> cu avutul le luati avutul
voi, säracii rämâneau nu erau slobozi cu avutul De
aceea am eu tot oamenilor Mai arziu, la 9 iunie 1520, tratat
mai amplu Neagoe Basarab (1512-1521) loan Zapolya (1510-1526) ca
aceste certuri räzmeritä sau tâlhärii sau hotii sau sä nu se ci
mare pace vizând cu preadere stabilirea hotarelor din munti dintre cele
täri, se reiau sintetic prevederile privilegiilor anterioare acum raportate la ansamblul
dintre români unguri: Si care va pe datomicul i se lege
dreaptd"54.
51 DRH, D, vol. I, doc. nr. 134, 21 noiembrie 1421. Vezi, de asemenea, privilegiile lui
Dan voievod pentru din 23 octombrie 1422, 10 noiembrie 1424, 30 1431
DRH, D, vol. I, nr. 136, 142, 175 176, sau al lui voievod din 8 aprilie 1437
nr. 243; pentru seria domnesti ca a documentelor private
consemnând datorii bänesti rezultate din comerciale cu Brasovul vezi loan Bogdan, op.
cit.
52 DRH, D, vol. I, doc. nr. 175, 30 ianuarie 1431.
Pentru originea institutiei limitele temporale ale utilizArii ei, vezi Dictionarul
institufitlor..., art. represalii", p. 407-408, precum Valentin Georgesco, Petre Strihan, Les
représailles ou lettres de marque (zbor, izem, tragere, proprire) dans le droit féodal
roumain Revue de droit français et &ranger", nr. 3-4, 1977, p. 649-651.
DRH, B, vol. II, nr. 194, 9 iunie
www.digibuc.ro
Din aceste documente reiese stabiliti de e un acord liber

consimtit cu consecinte juridice ce trebuie respectate, iar domnitorii recunosc prin
deciziile valabilitatea contractelor private. Vlad COlugärul (1482-1495, a doua
domnie) scrie pârgarilor pue mâna pe acele nevestele lui Jima
negustori, ce erau datori lui jupan Dumitru al lui Volata, ca pläteascd ducatii
jupânului Dumitru se dea mâinile omului säu la un aspru", s-au pus
pentru ace§tia la i se vor pläti ducatii"55. utilizarea cautiunii ca
o vederea obtinerii unor beneficii pe cale e respinsä cu vehementä.
Radu voievod (1495-1508) pe de abuz pärtinire in cazul retinerii lui
Stanciu din judecatä a eliberdrii acestuia contra cost:
voi pus pe ei - pe Stanciul pe lui - pe unul
spânzurat judecatä, iar celuilalt luat 7 florini i pus apoi la
ca mai 10 nici o Dar acest
om ar vinovat, ca cel pe care spânzurat, cum de nu spânzurat pe el
pus nurnai rog deci faceti judecatá sä i se
pläteascd banii ce i s-au luat, in pace, n-are nici o ci e
drept"'.
nici o relatiile comerciale externe documentele confirmä
folosirea chezgilor diverse cazuri de imprumuturi ce implicau negustori din
Tara de asernenea, cu opreala au fost proferate
aplicate, o face unul din domnitori: noi nu vom läsa pe omul nostru
ci vom lua mai mult de la un al vostru"58.
Valoarea de cutumá a acestor practici va recunoscutd mult mai când
Luca logofdt din Câmpina a hrisoavelor de daune-
interese, retinând de la sine putere doi ce la Câmpina, contul
unui de-al lui care fugise la cu 20 de ani in Solicitat de judele
Mihai Goldschmidt, sä intervind reglementarea acestei retineri, Matei
Basarab (1632-1654) la 14 noiernbrie 1644 nu poate ie§i din obiceiul
nu numai ciastä are obiceiu ca cesta, ce toate pile au obiceiuri, oamenii
pentru mo§iile intr-acest chip [...] cu moii se toate
Nici un document intern nu apel la
pentru garantarea interiorul române§ti. Cum utilizarea
se limiteazd la sfera comerciald se manifestO cu preadere reglarea
datoriilor bäne§ti, atunci aceastä constatare nu trebuie mire cáci mijlocul
loan Bogdan, op. doc. nr. CLXI, 1482-1496, 196-197. Dumitru al lui Volata din
acest document credem este lui Gheorghe Vallata din Cetatea care primea 1469 un
salv-conduct din partea consilierilor genovezi din Caffa prin care i se acorda dreptul de
Caffa alte posesiuni genoveze din Crimeea. Familia Vallata apare ca parte din
categoria marilor comercianti ale interese sunt protejate de cätre domnitorii români. Vezi
alte informatii la Radu Manolescu, Le probléme du patriciat des villes ..., p. 32-33.
56 loan Bogdan, op. cit., nr. CLXXXI, p. 217-218. Pus la interpretAm
ca pus la inchisoare de unde impricinatul se sub unor chezasi.
Ibidem, nr. CLXI, p. 196-197.
Ibidem, doc. nr. CLXXXI, p. 217-218.
Catalogul documentelor, vol. V, nr. 1483.
www.digibuc.ro
298 Rizescu
secolului al XVI-lea, apelul la credit tranzactiile interne pare fi fost relativ limitat".
Totodatd, din cauza volumului fizic redus al produselor comertul de tranzit,
se apreciazd de care istoricii economiei Tara nu a suportat transformdri
de structurile economice. cont de fapt, comertul produse
occidentale (stofele mai ales) orientale necesita costuri riscuri ridicate pentru
transportul la mare distantä, practicarea acestuia era rezervatd exclusivitate marilor
comercianti". Micii comercianti pe care registrele vamale ale oraselor
Sibiu participau mai cu la exportul produselor naturale cadrul
importului, mai ales la comercializarea mdruntisurilor mai putin la tranzitarea
articolelor orientale65. Dreptul de de depozit acordat de regii maghiari orasului
Brasov 1395 pentru toate mdrfurile cu destinatia Tara obliga negustorii
apoi pe cei aici toate märfurile66, limitandu-le acest fel
posibilitätile de actiune relatiile juridice care puteau eventual implicati
micii negustorii. Principalii ai tranzitului de au fost negustori,
sau institutia domniei. Domnia mai ales intermediul
a contributie la veniturile bänesti ale statului au preponderente
secolul al XVI-1ea67. Firesc este ca domnia perpetueze regulile ce
afecteazd sfera comerciald.
2. Relatiile comerciale Imperiul Otoman

Nu se cunosc tratate comerciale directe Otoman Tara
Revizuirile recente ale turcologice atrag atentia
asupra izvoarelor istorice din secolele XVI-XVIII, care obiceiul" este invocat din
plin, ridia problema prezentei sau absentei cutumei in dintre Tara
Imperiul Otoman", care puteau afecta sfera relatiilor comerciale. Cum
60
Bogdan Murgescu, secolul al XVI-lea,
Bucurqti, 1996, p. 194.
61
Bogdan Murgescu, Florin Bonciu, Consideratii asupra abordärii mondiale a
proceselor istorico-economice, XXX, 1993,Aplicatii la cazul românesc", p. 539-542.
62 Radu Manolescu, Le du patriciat des villes ... , p. 34-35.
63
Idem, Schimbul de dintre Tara prima a
secolului al XVI-lea, SMIM, vol. II, 1957, p. 117-204; Idem,
Moldovei cu Brayovul XIV-XVI), Bucureti, 1965.
Idem, comerciale ale Tárii cu Sibiul la inceputul veacului al XVI-
lea, Analele Universitätii C. Parhon - Bucurqti, Istorie", 1956, p. 207-260.
65
La tranzitul de märfuri orientale inregistrat prin la 1503 negustorii mici
participau procent de % negustori 99 %, vreme ce negustorii 97 %
din exportul de negustorii din satele române§ti i la 53 % din Idem,
de p. 184-185.
Idem, Tärii p. 24.
67
Daniel Chirot, Schimbarea societate Formarea unei
balcanice, (1976), trad. rom. de Victor Rizescu, Bucurqti, 2002, cap. 3, Natura a
sistemuluiloolitico-economic de tip comunitar-comercial. 1250-1500", p. 33-64.
Viorel Panaite, Cutuma romäno-otomane (secolele XVI-XVIII). Puncte de
plecare pentru o tom XXX, 1993, p. 507-522; Idem, Pace, rázboi
Române i dreptul otoman popoarelor (secolele XV-XVII),
1997, ... cum din trecut s-a ob4nuit...", p. 380-394.
www.digibuc.ro
cutuma se define5te ca o practicd continua", pentru conturarea regulilor cutumiare este

inregistrarea repetitiei unui act; vom o desprindem din documentele
interne române5ti, a putea preciza precedentul" juridic care se regäse5te
pe care impune.
general, pentru cre5tinii, regimul statutul negustorilor
Imperiul Otoman a fost stabilit sub forma privilegiilor care serveau de
substitute ale tratatelor comerciale apoi tratate de pace ce stipulau principii pentru
viata comerciald69. Prevederi generale otomane ce decurg din aplicarea conceptului de
amân7° (protectie, scutire-iertare), referitoare la liberul acces, piata securitatea
negustorilor a proprietätilor taxelor de se unor
prevederi precise despre durata aplicdrii reglementdrilor tratat, interdictia de a
confisca caii negustorilor, protectia drumurilor de acces, inviolabilitatea bunurilor unui
negustor care se
Tara Româneascd in mod particular nu beneficiazd de privilegii comerciale din
partea Imperiului Otoman. Cu toate acestea, prin tratatul intre Ungaria
Imperiul Otoman la 20 noiembrie 145172, Tara Româneascd era plasatä sub dubla
dependentä a celor puteri. Alinierea sistemului monetar românesc la otoman al
asprului in a doua a secolului al XV-lea schimbdri orientarea
economicd a a reformei monetare intreprinse de voievodul
Vladislav al II-lea (1448-1456, a doua domnie) a statutului de dubld
suzeranitate"74 a fost integrarea in curentele economice balcanice mult mai intens
decât atunci totodatd, dreptul de circulatie pe care negustorii
români imperiul otoman75. ordinul76 adresat de Suleiman Magnificul (1520-1566)
lui Petru cel (1559-1568) la 7 mai 1560 sau beratu177 din 17 septembrie 1585
prin care sultanul Murad al (1574-1595) pentru a doua tronul
69 Traian Stoianovich, The Conquering Balkan Orthodox Merchant, Journal of

Economic History", vol. 20, nr. 2 (Jun., 1960), p. 234-313; Stanford J. Shaw, The Aims and
Achievements of Ottoman Rule in the Balkans, Slavic Review", vol. 21, nr. 4, (Dec., 1962), p.
617-622; Halil Inalcik, Capital Formation in the Ottoman Empire, of Economic
History", vol. 29, nr. 1, The Tasks of Economic History" (Mar., 1969), 97-140; Viorel Panaite,
Trade and merchants in the century. Ottoman-Polish Treaties, RESEE, tom XXXII, 1976,
nr. 3-4, p. 259-276; Idem, Pace, comer; Islam..., p. 355.
Viorel Panaite, Trade and merchants ..., p. 263.
Ibidem, p. 273-276.
Nicolae Acte fragmente cu privire la istoria adunate din depozitele
de manuscrise ale Apusului, vol. III, Bucurqti, 1897, p. 23-27; vezi DRH, D, vol. I, nr.
305.
Matei Cazacu, L'impact ottoman sur les pays roumains et ses incidences monétaires
(1452-1504), RRH, tom XII, nr. 1, 1973, p. 172.
Georgescu, Istoria românilor de la origini zilele noastre, ed. a III-a,
Bucure§ti, 1992, Statutul international politica externä", p. 54-70.
Matei Cazacu, cit., p. 178.
Mihai Maxim, Fontes Orientales, vol. Moscova, 1974, nr. 2, p. 260-262.
Idem, L'autonomie de la Moldavie et de la Valachie dans les actes de la
Porte, au cours de la seconde moitié du Idem,L'Empire ottoman au nord du
Danube et l'autonomie des Principautés Roumains au Etudes et documents", Istanbul,
1999, p. 37-38.
www.digibuc.ro
300 Oana Rizescu
Valahiei lui Mihnea al II-lea (1585-1591), vor fi prevdzute câteva despre

datorii: Nimeni nu se de márfuri sau atenteze la viata celor care
vin pentru Valahia". de asemenea, dacd li se negustorilor
aceste cazuri bunurile defunctului se consemneze de voievod prin
grija unui de incredere trimise la Aceste reglementdri se
tratatele comerciale pe care Poarta le puterile crestine.
tratatele otomanilor cu polonii din secolele XVI-XVII se prevedea,
cu datoriile contractate de diversi negustori, rezolvarea acestora se va urma
practica a locului. Astfel, se recunostea nimeni nu putea retinut sau
molestat pentru o (boro) sau o (gunah) a altcuiva, atâta vreme cât el nu era
pentru daunele aduse proprietkii78. este chezas, judecata trebuia se
poarte fata cadiului sau a judecdtorului locului o prealabild anchetd79, nimeni
apartinând unui grup de negustori (tuccar tayfesi) nu trebuia retinut pentru o
nu este garantul acesteia80. Desi tratatele recunosc principiul lex
impun apelul la judeatorul locului pentru conflict, ele caravanei
dreptul de a rezolva disputele din interiorul grupului de negustori (tuccar tayfesi
yantnda)81. Reconstituind statutul Românesti de diplomele de
investire din 1577 1585, tratatele de tip ahidname ce s-au pentru Moldova,
Transilvania Ragusa, sau din inforrnatii europene, Mihai Maxim
reglementdrile comerciale despre care nu avem nici un motiv ne trebuie
se aplicat comertului româno-otoman: Un regim vamal obisnuit, taxelor
locale, pentru otomane care intrau principate; un regirn preferential (clauza
natiunii celei mai favorizate") pentru produsele românilor tributari care intrau
teritoriile otomane, <reprezentând> o de numai 2-4 % ad valorem, de 5,5 %
negustorii din 'Casa ca sarcinile aproviziondrii capitalei
imperiului devenit o pentru Tara Româneascd ca gelepii abuzeze de
libertatea comertului, a doua a secolului al pacea turcii a
actionat mai ca un catalizator al comertului românesc Peninsula
constaam principii comerciale comune stau la baza relatiilor
Românesti Ungaria sau Poarta se documentele românesti
dar tratatele otomano-polone: lex inviolabilitatea negustorilor pldtitori de taxe.
este surprinzdtor, Imperiul Otoman a preluat vechile relatii comerciale
iar negustorii din Balcani, cu preadere cei din Vest, au avut o orientare
spre comertul din Mediterana, contact cu orasele italiene". de
Viorel Panaite, Trade and merchants..., anexa 3, punctul IV, pag. 274.
punctul VI, p. 275.
Ibidem, punctul XIV, p. 275.
punctul XVIII, p. 276.
Mihai Maxim, Cadrul juridic al
evul mediu, Bucuresti, 1993, pag. 243.
Matei Cazacu, L'impact ottoman..., p. 187; Traian Stoianovich, The Conquering ..,
p. 301; Anca Popescu, Circulatia la de Jos kanunname-le (a
doua a secolului XVI-lea), RI, VI, nr. 3-4, 1995, p. 255-278.
Inalcik, Capital Formation ..., p. 102-103.
Olga Maridaki-Karatza, Legal Aspects of the Financing of Trade, in Angeliki E. Laiou
(coord ), The Economic History of Byzantium: from the Seventh through the Century,
www.digibuc.ro
Construirea statului prin controlul 301
secolul al XVII-lea, ambele cu care Tara Româneascd relatii comerciale

aveau reglementate interventiile privinta datoriilor recunovteau la tratatelor
existenta garantilor.
Mentiunile interne referitoare la datoriile externe i la reglementarea
Documentele interne cä, cazul datoriilor, turcii fac apel la

judecdtorii locali. Mentionarea turcilor documente se face se
specifice locul unde au fost contractate datoriile, formalitätile indeplinite sau momentul.
La iunie 1526 domnitorul Radu voievod (1525-1529, a domnie)
lui Neagoe mare vistier cumnatilor Staico Pârvul, stäpânirea a 14
sate a mai multor sälave de Documentul nu are ca subiect datoriile, ci
recapitulând satele domeniul pe care se intocmesc cei trei, amintevte istoria
a 5 dintre ele. Când s-au cei trei divan, probabil au fost utilizate
mai vechi care atestau stäpânirile asupra satelor amintirea litigiului privind datoriile,
ca mentionarea rezolvdrii acestuia actul de intärire, sporeau acestuia
autoritatea numele acelei datorii nu mai puteau fi ridicate pretentii ulterioare.
Cei trei rämâneau peste toate averile, satele, [...] când nu se
vor mai afla din Neagoe vistier nici din Staico din Pârvul, iar atunci averile
satele iar prädalice nu niciodatä"86.
Cinci dintre cele 14 sate cumpärate mai de mult de Socol de Chirca,
respectiv, unchiul lui Neagoe vistier. La un moment dat, Chirca a dator
pläteascd pentru turceascd". Cum stingerea datoriei nu a avut timpul
vietii debitorilor, moartea lui Chirca a lui Socol, au acestora
pläteascd datoria: Pentru aceasta, pentru datoria care a de la Chirca Socol,
turcii au venit au apucat pe lui Chirca ai lui Socol, iar [acevtia, patru s-au
de acea s-au $ de de le-au läsat sä se piardr. Ulterior,
doar Stoica, unul din lui Chirca, Neagoe vistierul, lui Socol, rdscumpärä satele
pierdute:
nici un chip n-au vrut lase se averile pentru acea mai sus
ci au plätit datoria acestor turci, de pus averile la Barbul ban
al Craiovei la Badea vornic la Albul vistier. aceea, vândut
Neagoe al lui Socol marfa lui agoniseala cu trudä, ce a avut, de a
aceste 5 sate, ce sunt mai sus-scrise au fost puse la acevti
mai sus zivi
Devi obiectul judecátii domnevti particular, datoria din
documentul citat are elementele pe care, prin le presupune obligatia: subiecti
(creditorii-turcii mai apoi marele ban, vornicul vistierul-, debitori-pdrintii lui
Neagoe Staico, apoi ei obiectul-prestatia (contravaloarea turcevti)
sanctiunea (actiunea personald pe care creditorul putea o intenteze vederea
realizdrii dreptului impotriva debitorului care conduce initial, din cauza
Dumbarton Oaks Studies, 2002, vol. 3, p. 997-1112; Traian Stoianovich, The Conquering ..., p.
323 F. La Méditerrange et le monde méditerrangen l'époque de Philippe
Paris, 1949.
86
DRH, B, vol. III, doc. 18. Document comentat de Bogdan Murgescu pentru
aspectele privind creditul variatia formelor de p. 193.
www.digibuc.ro
302 Oana Rizescu
incapacitdtii de la lepddarea de datorii de avere divan din partea

mostenitorilor). mostenesc datoriile neputandu-le pläti, se de
datorii de avere. Destinatia mosiilor se nu este precis dar
lepädarea de mosii cedarea unor drepturi de proprietate.
Documentul faptul succesiunea se deschide moarte la aceastä
totii succesibilii se sub conditia rezolutorie a Nimeni nu este obligat
accepte mostenirea ce i se cuvine trei dintre lui Staico decid nu participe la
mostenire. Acceptand succesiunea sub beneficiu de inventar, Neagoe vistier
pentru datoriile sarcinile mostenirii. El sau agonisita
lui" ce separarea patrimoniului succesoral de patrimoniul mostenitorilor.
au aceste 5 sate ce au fost puse la acesti mai sus zisi
cele 5 sate cumpdrate de Stoica parte din masa de bunuri
succesorale, reiese intra vires, o nu era datoriile ori
acopere un pasiv a ceea ce primise sau poseda din activ. Lepädarea de
datorii pune problema masei de bunuri succesorale asupra ei vom reveni studiu
separat57. priveste rolul domniei, acesta nu este foarte dar apucarea" fiilor
datornicului de turci trebuie s-a prin domneascd.
Alte informatii privind responsabilitatea de
datoriile private contractate de La 29 decembrie 1532, (1532-
1535) lui Vlaicu clucer fratilor lui mai multe sate de Pentru
2 sate este indicat faptul provin dintr-o confiscare a domniei pentru
Pentru a recompensa slujba credincioasd a lui Vlaicu, domnitorul
posesie satele hiclenilor Barbul ban Drdghici. Documentul
Iar aceea, aceste averi s-au n.] de jupanul
clucer, pentru Barbul banul fratele ei au datori eminului din
Vidin cu 40 000 aspri eminului din Rahova cu 50 000 aspri. acesti
erau ai de la vaduri, din socoteala lui tefterdar basa al
Schinder Celebi. mare a avut rdposatul voievod din partea Portii
pentru acei aspri. $i a plätit domnia lui acea mai sus zisii aspri, 90 000
aspri. am vrut domnia mea -scrie domnul Vintild-, iau acea mai
sus datorie de la acei boieri care lui Barbul ban ale lui
Drdghici. lar ei au azut s-au rugat la domnia mea, miluim cu am
domnia mea datoria lui Barbul ban, ca li se cheme cumpdrate acele
mai sus zise averi. cu ce a boierul domniei mele, jupan
clucer de la rdposatul Vlad satele mai sus-zisi,
pretul de 13 500 de aspri"88.
Nu este un lucru neobisnuit ca documentele nu precizeze motivele
obligatiilor. Mobilul de fapt care i-a determinant pe primii contractanti se oblige este
un element pur psihologic astfel, afara normelor de drept. Nu de ce
Barbul ban au contractat datoriile la eminii de Vidin Rahova, ei
o functie care obliga pe domn acesta motivul
87 Vezi Oana Rizescu, Cessio bonorum" intervenfia reglementarea

datoriilor. Curama" lepädarea datoriilor" divan Tara Româneasca al XVII-
lea, in curs de aparitie RI, 2003.
88 DRH, B, vol. III, doc. nr. 141, 29 dec. 1532.
www.digibuc.ro
ulterioare-, sau au angajat o afacere care implica doar pe ei. Afläm doar
domnia a procedat la pedeapsa cu confiscare a creantele boierilor hicleni i
poartä pâra turcilor. Doar ce datoria, domnul sä o boierilor
ai mosiei. Documentul o spune explicit: si am vrut sä iau mai sus-zisa
de la acei Acestia s-au rugat" li se dea dreptul banii
stäpâneascd. fapt, domnul voia recupereze banii dati contul
concede vânzarea pdmântului din domeniu domnesc.
mod asemändtor, document ce din 1535, se
un anume Badica a cu mari datorii cätre turci: toate datoriile fac aspri 150 000".
Datoriile turcilor au fost achitate in acest caz de donmul la acea Radu
Paisie (1535-1545): Si s-au plätit acei mai sus zisi aspri cu averea domneascd au
acei mai sus ai lui Badica sä domnesti, ai domniei mele". Abia
aceea domnia face ce vrea cu tiganii89.
Domnia este asadar responsabild pentru datoriile contractate de
supusii români, fatä de supusii turci. Numai in calitate, de gestionar al datoriilor
supusilor preludrile de domnie ale datornicilor, Alexandru al II-
lea Mircea (1568-1574, prima domnie) poate judeca pricina opune pe Radul al
lui Mandrea egumenului Simion de la mänästirea Benedic pentru stdpânirea satului
Cosainul. Egumenul sustinea stäpânirea ii apartine satul fusese rdscumpärat
pentru datorii de cätre domnul acesteia aceea: Radul al lui
Mandrea a fost dator unui turc 70 000 aspri. Astfel turcul acela a vrut ia satul Cosainul
pentru acei mai sus-zisi aspri. voievod, domnia lui a mai sus-zisii aspri
acelui turc a dat satul Cosainul la sfänta mändstire numitä Benedic". Alexandru
voievod prin judecata din 9 mai 1573, dupä dreptate dupä lege, cu cinstilii
dregätori ai domniei mele" aflä acuzatia nu este intemeiatä: Si am aflat am
adeverit domnia mea cä n-a fost dator turcului, nici n-a voievod nici un
aspru pentm Radul al lui Mandrea, ci a rämas egumen Simeon de lege
dinaintea domniei .
Interventia domniei de intoarcere a banilor" pentru datorii private se poate

justifica, credem, prin motive: sau prin aplicarea principiului de domenium
eminens" pe care domnul pdstreazä asupra tuturor proprietdtilor, de sträinul
de ultimul drept revendice stäpânirea mosiilor; sau, vedem
un drept suveran al domnitorului ea o obligatie fapt ce-i revine
de supusii puterii suzerane, Poarta, de a indeplini executarea datoriilor. Cert este
la aceastä pentru datoriile localnicilor de turci, niciodatä nu se
mod direct de mosiile din putem presupune ele
garanteaza credibilitatea imprumutului, dovedind solvabilitatea debitorului, nu gäsim
nici un caz care chiar puse gaj, prin executarea acestuia, in posesia mosiilor intre
creditorul turc. Dreptul la autonomie91 se Ea este rodul
capitulatiilor" convenite secolul XV iar domnia boierii sunt garantii
respectdrii angaj amen telor luate.
vol. doc. 211, 24 oct. 1535.

vol. VII, nr. 133, 9 mai 1573.
91 Mihai Maxim, L'autonomie de la Moldavie et de la Valachie..., p. 11-35.
www.digibuc.ro
304 Oana Rizescu
Un ultim caz de secol XVI pe care aducem atentie pe

problema responsabilitätii domniei ca garant de a datoriilor contractate de
supu§ii pe aceea a responsabilitätilor aparatului de stat de satisfacerea
datoriilor globale ale Române§ti puterea suzerand. Cazul pe Mihai
voievod (1593-1601) calitate initial de mare prive§te datoriile lui Pârvul mare
din vremea lui Mihnea voievod (1585-1591, a doua domnie). Motivul este expus
documentul din 10 iunie 1594 unde este provenienta datoriei lui Pârvul ca
de stat: Au fost Pârvul 40 000 de aspri, birul lui cându
au pribegit Mihnea viind au apucat catast*le lu Mihnea
au aflat de ace§ti bani ce am zis mai sus, birul lui neplätit." In contul acelei
datorii este impus la Mihai, mare apoi, intr-aceia, cu Scurtul
aga, ei m-au apucat pe domnia mea atuncea, când am fost vel la vodä, cum
domnia mea ace§ti mai sus-zi§i bani satele morile toate
pärtile Pârvului logofdt cu tot venitul. am plätit domnia mea toate satele
pentru acei bani"92. Totii banii, cei 40 000 de dati de Mihai pentru datorii, alti
40 000 a Pârvului logofdt de ne§te telegari" precum 15 boi luati de birari
pentru birul marelui de la rumânii din vor de de la
mändstirea Co§una, unor danii ale lui Pârvu.
Concluzii partiale
Cazul meritä senmalat integrat problematia mai vastä a

responsabilitätilor fiscale din aparatului de stat românesc. Cum s-a mai
remarcat, cine ia domnia, iar responsabilitatea achitärilor noului
titular al functiei mod automat93. Este lucru pentru existau registre,
sämi de visterie", pe catasti§e, cum precizeazd documentul lui Mihai
au apucat catasti§ele lui Mihnea Mai putin clare sunt
responsabilitdtile ale boierilor mari pe satele din domeniul boieresc dar
pentru judetele de bir. Acordatä regim de fermaj, strângerea
pe un pare depindä de locul de rezidentä al dregdtorului zona impozitatd.
Argumentele ar putea cunoaterea zonei implicarea oamenilor de de
incredere ai dregdtorului activitätile stäpanului lor94. Mihai voievod nu nici un
motiv care de vreo de rudenie pentru care el fost obligat
suporte datoria lui Pârvul mare logofät, lui Stepan clucer din Cioroini: ei m-au
apucat pe domnia mea atuncea, când am fost vel la cum plätescu
domnia mea ace§ti mai sus-zi§i bani tiu satele toate pärtile
Pârvului logofdt cu tot venitul"95. Totodatd, el nici nu o ca
92
DRH, B, vol. XI, doc. nr. 63, 10 1594.
Daniel Barbu, Care le domniia, cel mai vechi principiu
constitutional Idem, arheologie documente,
Bucuresti, 2000, p. 37-48.
Nicoale Stoicescu, Despre marilor dregatori din Tara
Moldova (sec. XV - mijlocul sec. XVIII), SMIM, vol. VI, p. 61-90; Idem, Unele categorii de
ai statelor feudale Tara Moldova, SAI, vol. XII, 1968, p. 107-121.
DRH, B, vol. XI, doc. nr. 63, 10 1594.
www.digibuc.ro
Aparent, preluarea datoriei de Mihai aga nu a fost o prea grea, asupra

dreptului baza ea i-a fost mai trebuie autat rdspunsul.
de interpretare ar existenta unor rdspunderi solidare orizontale"
sau verticale" aparatul de stat, marele boier
strângerea cei din subordine. Participanti la aceeasi retea interpusd
pldtitorul de dajdie de bir beneficiarul ultim, Poarta, domnia aparatul de stat, sunt
responsabili indeplinirea ce decurg din raportul politic extern al
Românesti.
preluare de datând tot de la secolului al XVI-lea, desi
consemnatä document târziu din 10 iunie 165696, cele de mai sus,
läsând se un sistem de responsabilitati aparatul de stat muntean. Oprea,
nepot de frate al banului Dobromir, fusese birar Gorj zilele lui Mihai
voievod" de Tudor Saitanul, fost mare ban al Craiovei. Oprea fuge din
läsând o la vistierie de 35 000 de aspri de argint. Stroe Buzescu, fost atunci
mare se pune chezas" pentru Oprea de la Modul
care este compensata paguba prin acordarea de domn a satului Runcu
apartinând lui Oprea, plätitorului la vistierie, este pentru cu doar
un contract de acest tip - acordarea de bir de domnie sub garantia unui
mare boier -, trebuie s-a stabilit cu nu ci la intrarea lui functie.
Faptul amândoi impusi la ocupau functia de - care se mai
târziu a avut sarcini politienesti -, ar sugera rdspunderea acestuia asigurarea
stabiliatii celor care ocupau functii in aparatul
Pentru a interpreta datele prezentate acum, anticipând directiile
de cercetare din partea a doua a acestui studiu, fatä de domnie se
contracteazd cele mai ridicate sub forma amenzilor care trebuie sau a
sarcinilor fiscale care trebuie indeplinite. Sunt sanctionate aspru trädare prin
de domni la tron, de mosii antrenând diminuarea patrimoniului
boierilor indatorarea familiilor domnie au crescut corelatie
cu obligatiile fatä de otomani, impingând contribuabilii comercializeze fortat in
conditii defavorabile o parte crescândd din produse". Ponderea consecintele
asupra schimb românesti au fost potentate de obligatiile luate
de români vederea dobândirii sau tronului. Valoarea haraciului a
ajuns la cote exorbitante 99 1591-1594 când putem vorbi de traficarea a
Gr. G. Tocilescu, Documente inedite privitoare la istoria romänilor. Chrisovul

Buzeyilor, Revista Tinerimea I-1, Bucure§ti, 1898, p. 119-120. Pentru identificarea
persoanelor implicate, vezi Andreescu, Mihai Viteazul, Cantacuzinii i marea de
Craiova, XXV, vol. H, 1988, 192-193 Nicolae Stoicescu, Dictionar al marilor
dregätori din Tara Moldova (sec. XV-XVII), Bucure§ti, 1980.
DRH, B, vol. H, 1501-1525, doc. nr. 9.
98 Mihai Berza, Moldovei al sec. XV-XIX, SMIM, II,
1957, p. 7-47; Idem, Variatiile exploatärii de Poarta sec. XVI-
XVIII, Studii", 11, 1958, nr. 2, p. 59-71; Damaschin Mioc, Despre modul de impunere
percepere a birului Tara la 1632, SMIM, II, 1957, p. 49-116; Idem,
Cuantumul birului pe fáräneascä Tara secolul XVI-lea, SMIM,
V, 1962, p. 151-173; Mihai Maxim, Regimul economic al dominatiei otomane Moldova Tara
a doua jumätate a secolului XVI-lea, RI, tom 32, 1979, nr. 9, p. 1761-1762.
Mihai Berza, Haraciul..., p. 29-34; MihaiMaxim, Regimul economic..., p. 1765.
www.digibuc.ro
306 Oana Rizescu
tronului românesc de otomani. la acesta se mai restul mai

greu de cuantificat100, este verosimil Tara Româneascd nu putea pläti apeleze
la credite pentru o de 150 000 - 200 000 de galbeni anual'°'. Supu$i unei
presiuni constante, nesiguri ceea ce prive$te stabilitatea donmiei, domnitorii sunt
nevoiti accepte dobânzi mari la imprumuturile contractate la negustorii
Caruselul datoriilor exorbitante este astfel alimentat nu numai de datoriile stabilite
de domnul functie, sau de cele contractate avans de candidatul la domnie care
reu$este sä indelungi tratative tronul, dar un domn nou numit de
preia asupra sa toate datoriile contractate de concurentul Indiferent care au fost
motivatiile ce au primat declan$area revoltei anti-otomane din incetarea
a adus o relaxare pe plan imediat'°4 iar pe termen lung ea a convins pe
otomani modereze exigentele fmanciare. Valorile datoriilor
din secolul XVI nu vor mai fi atinse decât secolul Pentru secolul XVII,
preluând o apreciere a lui P. P. Panaitescu asupra relatiilor româno-otomanem,
exploatarea Tkii Românesti prin intermediul domnitorilor români deck
introducerea unei administratii directe otomane. Mai mult, incapacitatea de a
datoriilor a dobânzilor de domnitori, antrena cointeresarea creditorilor turci,
evrei, greci recuperarea acestora de la o domnie româneascd. Combinarea controlului
economic cu cel politic a dus la drenarea surplusurilor ckre domnie ale
Domnia devine astfel o a de pentru
asigurarea bunei a unei retele formate din plätitorii de bir din
aparatul de stat-cuprinfând micii boieri. aceste conditii, de fiscalitate
excesivd, domnia trebuie asigure cooperarea aparatului de stat obedienta pldtitorilor
de stat.
Mihai Maxim, militare, in muncá de transport ale Moldovei

de Poartá in a doua jumátate a veacului XVI, AUBI, XXVIII, 1979, p. 99-109.
Bogdan Murgescu, observagi pe marginea datoriilor domnilor
Moldovei in 1594, RI, tom VI, 1995, nr. 3-4, p. 247.
1u2 Ibidem, p. 248, unde se cu cazul pretendentului Radu, lui Mircea
Ciobanul, care a promis 400 000 de de aur pentru procurarea tronului
Domnul numit locul Surdul, lui loan Cumplit, preia asupra sa plata
celor 400 000 de beni.
103
Opinii divergente la Bogdan Murgescu, externe, fiscalitate economie
monetarä in Tara la secolului al XVI-lea, RI, IV, 1993, nr. 5-6, p. 470-
471 $tefan Andreescu, din 1594 chestiunea
Constantinopolului, Idem, Din istoria Márii Negre. (Genovezi, in pontic
secolele XIV-XVII), Bucure$ti, 2001, p. 197. Vezi pentru aceea$i punctul de vedere
exprimat de Beldiceanu care leagä revolta de alte revolte similare din
Imperiul otoman, provocate de criza de devalorizarea asprului. Cf
Beldiceanu, La crise monétaire ottomane au XVI-eme et son influence sur les
Principautes roumaines, Idem, Le monde ottoman des Balkans 1402-1566). Institutions,
société, economie, Londra, 1966, p. 85-86.
Damdschin Mioc, Cuantumul birului... , p. 158, 165.
105 P. P. Panaitescu, De ce n-au cucerit turcii Idem., Interpretäri
Studii de istorie ed. a II-a de S. Gorovei Maria
Magdalena Székely, Bucurgti, 1994, p. 111-118.
www.digibuc.ro
a pe plan juridic, Poarta sä aplice principiul

rotatiei cadrelort°6, larg utilizat administratia pe care doar adapteazä
specificului dominatiei pe care o Valahia: schimbarea functie de
interesele fiscale. domnia propriile garantii prin asigurarea
unui control strict al datoriilor contractate. Gratie calitätii sale de reprezentant comun,
numele celor pe care reprezinta, domnului este recunoscutd implicit
legitimitatea puterii107 secolul XVII, la a pe plan juridic,
deci reactii de domnii impun principiul cine pläteste datoria, a lui
este mosia" cáci tara este a dajnicä" asigurä astfel plata datoriilor
vistierie. Solidaritätile traditionale de tip egalitar sunt inlocuite, sub domniei,
cu altele de tip ierarhic108. din secolul XVII va avea aspectul unei institutii noi
prin intermediul ei se produce o inovatie sociale9 prin transformarea
organizärii sistemului social ansamblul lui.
Una din care se vor impune XVII va fi cointeresarea aparatului
administrativ strangerea därilor prin impunerea garantiilor la strangerea därilor. Birarii
vor acum responsabili pentru strangerea därilor, dar asigurati cä in caz de a
debitorului, domnia le va tot concursul pentru recuperarea
despägubirea pägubasilor. Stabilitatea functie competentele specifice strangätorilor
de vor contribui la profesionalizarea unui nurnär mare de membrii ai ansamblului
institutional fiscal la crearea unei birocratii avant la lettre"°. Ansamblul de institutii
folosit pentru strangerea därilor se dovedeste mai mult un simplu aparat
administrativ" apt functioneze sub sistem vom descriem mai
apropiat de documente partea a doua a acestui studiu. inchisoarea
datornicilor, responsabilizarea aparatului de stat credem sunt aceluiasi proces
construirea aparatului de stat sub autoritatea domnului prin controlul datoriilor
impunerea principiului respectdrii conventiilor.
La capätul unei prime pärti a investigatiei asupra constatäm ideea
de secolul XVII nu era sträinä practicilor comerciale externe care
era implicatä Tara Recunoscutä relatiile ce presupun credit
Karen Barkey, In Different Times: Scheduling and Social Control in the Ottoman
Empire, 1550 to 1650, Comparative Studies in Society and History", vol. 38, nr. 3, (Jul.,
1996), p. 463-464.
107 Carl Schmitt, Les trois types de pensée juridique, Paris, 1995, cap. I, partea a 2-a,
La pens& en fonction de la décision (décisionnisme)", p. 80-83.
Pentru opozitia dintre les solidarités dominante d'égalité" i les solidarités
dominante hiérarchique", vezi Yves Durand, Les solidarités dans les sociétés humaines, Paris,
1987.
109 Potrivit studiilor antropologice, inovatia socialä este unei dinamici care a
provocat-o i, in acelai timp, inceputul unei alte dinamici care, prin intermediul sociale,
va ajunge la transformarea a societätii. Inovatia räspunde unei situatii de
sau unei provocari exterioare (sau Vezi Jean-William Lapierre,
Stat? Eseu asupra puterii politice inovatiei sociale, ed. ingrijitä de Anton Carpinschi, trad. lb.
rom. de Gabriela Scurtu-Ilovan, Ia§i, 1997, p. 161. Vezi i Georges Balandier, Anthropo-logiques,
Paris, 1974, p. 189 urm.
110
Berton H. Kaplan, Notes on a Non-Weberian Model of Bureaucracy: The Case of
development Bureaucracy, Administrative Science Quarterly", vol. 13, nr. 3, Special Issue on
Organizations and Social Development", (Dec., 1968), p. 471-483; Robert V. Preshus, Weberian
Bureaucracy in Traditional Society, Administrative Science Quarterly", 6, nr. 1,
(Jun., 1961), p. 1-24.
www.digibuc.ro
308 Oana Rizescu
ea nu se documentele interne ce bunuri sau

cazul datoriilor contractate pe obraz" sau pe bani", cum va scrie mai târziu
Vom analiza documentele interne care o explicit secolul XVII cu
intrebarea nu cumva absenta ei documentarä de acum nu este
motivatä mai mult de inexistenta institutiei decât de vicisitudinile conservärii märturiilor
care sä o ateste. Altminteri, o apreciere a documentelor aratä datoriile interne
persoane se cu precddere prin achitarea sau cu garantii reale. acest
scop, debitorii au mai multe solutii dar mai adesea, contravaloarea datoriei
contractate. Forma plätii de dezvoltare economiei timpului se
face bani, vânzând mosii, mori, pentru a-si procura banii necesari, sau
bunuri bani. altä solutie este schimbul de bunuri, mai ales mosii,
evaland integrând tranzactiei datoria. Nu ultimul rând, recurgând la o
modalitate traditionalä de a recompensa pe un pentru binele fácut, se
creditorul pe plätesc concedându-i de fapt dreptul de co-proprietate.
De ce nu credem s-a impus practica ca urmare a relatiilor
comerciale dintre Tara Româneascd säsesti? Explicatia pe care o propunem
cont de teoretice care nu economice de sistemul
social, economicul incorporat fenomen social Pentru a
societätile mai putin dezvoltate, care relatiile economice sunt foarte strâns
inrädäcinate in sistemul social (pre-market civilizations"), este nevoie de modele
explicative de tranzit din care fdcea parte Tara nu era
mäsurä furnizeze un model de functionare socio-economic, elementul
românesc nu parte structural din acea Astfel, nici
juridice aferente acestui sistem nu erau i se Abia când Tara
Româneascd s-a integrat propria productie sistem de modelele
operationale ale unui sistem economic orientat au putut se
societätii românesti. Relatiile contractuale responsabilitatea individuald s-au impus
societate prin practicarea relatiile comerciale cu Imperiul otoman pe din ce ce
mai inglobând un mare de persoane din päturi sociale diferite'.
Marcel Mauss, Eseu despre dar, trad. lb. rom. de Dumitru Scortanu, 1993;
Pierre Vilar, Pour une meilleure compréhension entre économistes et historiens, Revue
Historique", nr. 233, 1965, p. 293-312; A. E. Laiou, Economic and Non-Economic Exchange,
Eadem, The Ecomomic of Byzantium: from the Seventh through the Century,
Dumbarton Oaks Studies, 2002, vol. II, partea a IV-a, p. 665-673.
112 Once the economic system is organized in separate institutions, based on specific
motives and conferring a special status, society must be shaped in such a manner as to allow that
system to function according to its own laws", Karl Polanyi, Origins of Our Time: The Great
Transformations, Londra, 1945, p. 63-64. Pentru receptarea teoriilor Polany de
antropologi, vezi S. G. Humphreys, History, Economics, and Anthropology: The Work of Karl
Polanyi, History and Theory", 8, nr. 2, (1969), p. 165-212. Vezi de asemenea rom.,
Peter Burke, Istorie teorie trad. de Cosana Nicolae, postfatä de Sorin Antohi, Bucumti,
1995.
113
Traian Stoianovich, Cities, Capital Accumulation, and the Ottoman Balkan Command
Economy, 1500-1800, Charles Tilly, Wim P. Blockmans, Cities and the Rise of States in
Europe, A. D. 1000 to 1800, Boulder, 1994; Elazar Weinryb, The Justification of a Causal Thesis:
An Analysis of the Controversies over the Theses of Pirenne, Turner, and Weber, History and
Theory", vol. 14, nr. 1, (Feb., 1975), p. 32-56. Richard Bonney, What's New about the New
French Fiscal History?, Journal of Modern History", vol. 70, nr. 3 (Sep., 1998), 639-667.
www.digibuc.ro
THE CONSTRUCTION OF THE STATE THROUGH

THE CONTROL OF FINANCIAL LIABILITIES.
THE LEGAL GUARANTEES IN WALLACHIA FROM
THE FIFTEENTH TO EIGHTEENTH CENTURIES.
PART. I: FIFTEENTH TO SIXTEENTH CENTURIES
Abstract
The article studies the uses of legal guarantees in the juridical practices, in
Wallachia, in the and XVIth centuries (the second part will continue the same
analysis for the century). It starts by highlighting the fragmentary character of the
available documentation. The very term designating the practice made its appearance in
two types of official documents issued by prince's chancellery: those regulating the
commercial relations with Transylvanian cities, those referring to civil law suites
involving foreign merchants and debts towards the Turks. Across entire period of
time covered in article, the practice of the legal guarantees was confined to the
sphere of commercial affairs, being employed mainly as a devise for regulating money
liabilities. After the integration of Wallachia into orbit of Otoman domination,
accompanied by the reorientation of agrarian production towards larger market of
empire, the diversification of activities led to generalization of the practice
of guarantees. The main thesis of the article is that the practice in question can be
studied as a privileged revealing example of overall institutional transformations
induced, in the Wallachian society, by the need to respond to the pressures of Otoman
domination. guarantees used by the prince with task of raising the
efficiency of the taxation system.
www.digibuc.ro
www.digibuc.ro
"PRIMA DOMNIE" A LUI GHEORGHE
(4/14 APRILIE 21 APRILIE/1 MAI 1653)
PETRONEL ZAHARIUC
"Gheorghie cu oastea unguriascd prin Roman, scoatä

pre Vasilie vodä din domniie, iar un bivolar al lui au esit dintr-o
bat, targului, au a a bate palme a zice: «Dragul
badii, mai bine domniie boieriie. Asia te
sau nu, chiar a fost spus la "cuvantul" reprodus de Neculce ne
sä vedem de bine domnie lui Gheorghe pentru
lumea se obisnuise mari 1ogofeti pe boierii din "casa" "a schimbat
lui cu domnia altuia" - cum inspirat a scris N. Dar cum s-a
spus despre Vasile Lupu la inceputul domniei este flul lui Aron s-a
despre Gheorghe zvonul ar discendenti da gli antichi prencipi
della Moldavia4. Paul de Alep, dintre cei mai buni cunosatori ai Moldovei din
acea vreme, a dat crezare acestor zvonuri, scriind: "tatäl
odinioard domni; ei se numeau Stefan"5.
La Roman, joi, 31 aprilie, Gheorghe era inconjurat de o
numeroasd oaste transilvand comandatä de loan Multi observatori ai acestor
evenimente consemneazd impotriva lui Lupu principele Rákóczy trimisese 15 000 de
osteni6. La acestia se de oaste muntenesc comandat de spätarul Diicu
Ion Neculce, de cuvinte, Opere, editie criticá studiu introductiv de Gabriel

$trempel, Bucuresti, 1982, p. 183 ("cuvântul" XXXIII).
2 N. lorga, Studii documente privire la istoria vol. IV, Legäturile
Principatelor Ardealul de la 1601 la 1699. Povestire izvoare, 1902, p.
CCXLV.
Idem, Vasile Lupu ca urmätor al de tutelarea Patriarhiei de
Constantinopole a Bisericii ortodoxe, AARMSI, s. II, t. XXXVI, p. 212.
N. Maiolino Bisaccioni civile" din Moldova <textul italian>,
"Arhiva", II, 1890-1891, p. 704. Despre istoricul italian textul foarte bine informat
referitor evenimentele din 1653 din Tärile vezi Lizica Papoiu, Un istoric italian,
Maiolino Bisaccioni, despre fárile (secolul XVII), in "Studii materiale de muzeografie
istorie militarr, t. 7-8, 1974-1975, Bucure$ti, p. 181-192 (articol superficial, care, printre
contributia fundamentalä a lui N.
despre VI, vol. de M. M. Alexandrescu-Dersca
Mustafa Mehmet, Bucuresti, 1976, p. 77.
6 Scrisoarea Paul principele Picolomini, din 2 mai 1653 (Hurmuzaki-
Slavici, Documente privitoare la istoria românilor, Bucure$ti, 1885, p. 15, nr. XX);
Girolamo Giustinian adresat Senatului venetian, din 10 mai (ibidem, Bucuresti, 1897, p.
20, nr. XXXIV); Joseph Teutsch, Kurzgefasste Jahr-Geschichte von Siebenbürgen besonders
Burzenland, Quellen zur Geschichte der Stadt IV, 1903, p. 106 continuare: Quellen);
"Studii Materiale de Istorie Medie", XXI, 2003, p. 311-326
www.digibuc.ro
312 Petronel Zahariuc
Buicescu7. ce au reparat podul de peste Siret, Gheorghe au

pornit spre Ia§i, unde au ajuns dupd-amiaza duminicii Floriilor (3/13 aprilie).
Gheorghe a tras la casa lui nu la Curtea domneascd, pentru a§tepta
"ales" "uns". A doua zi, "au alergat multi den toate de la la
au la Chimini strigându: ne hie domnu Gheorghie
logofdtul»8. Comandatul ardelean le-a fAcut pe plac, bucurându-se s-a
noului ce a fost aclamat de popor, Gheorghe a intrat biserica
Sfântul Nicolae Domnesc, unde i-a citit "molitva de domnie Ghedeon episcopul de
Mitropolitul Varlaam era "ie§it la munte, la mändstirea deoarece fusese
un colaborator apropiat al lui Vasile a fost nevoit din calea noului domn.
cu el s-au addpostit episcopii de Roman de Anastasie care,
spre deosebire de Varlaam, bi-au scaunele noua domnie. Cel de-al treilea
episcop al in ordine ierarhicd, a fost nevoit rugAciunea de
primind schimb scaunul mitropolitan. Nu mai multe despre ceremonialul
la biserica pentru patriarhul Macarie a trebuit se
el, probabil la mándstirea Golia, din cauza faptului "locuitorii
s-au schimbat cu totii tâlhari La ie§irea din bisericd, "boierii, armata tot
poporul au ingenuncheat lui i s-au supus pentru era din neamul
Probabil, o cu "transformarea" lui Gheorghe din logofdt domn, a avut
ridicarea ranguri a boierilor ce vor forma noul Sfat domnesc; pentru acum, a
simtit nevoia Paul de Alep "lista boierilor de la curtea
domnului Moldovei". A§adar, credem a avut numita promotio archontum15.
Alegerea noului domn de a fost de de la principele
N. Studii documente, XX, p. 207, nr. XXXIII. Paul de Alep vorbeste despre "o
mare de aproape treizeci de mii de dispozitia marelui logofdt de Rákóczy Matei
Basarab; cifra este, exageratd despre Tári le VI, p. 74). D.
Nekesch-Schuller scrie cronica sa loan Kemény a comandat "o de mii de oameni", ceea
ce este, o (Quellen, p. 236).
Georg Kraus Cronica Transilvaniei (1608-1665). Traducerea studiul
introductiv de G. Duzinchevici E. Reus-MArza, Bucuresti, 1965, p. 155), Kemény nu mai
asteptat pe Diicu, "pentru dorea singur pretul rodul izbAnzii".
8 Miron Costin, Letopisetul Tärii Moldovei de la Aron Opere. Editie
criticA cu un studiu introductiv, note, comentarii, variante, indice glosar de P. P. Panaitescu,
Principe le Rákóczy cerea bistritenilor, la 15 aprilie, sA afle dacA "poporul se la
voievod sau la oastea ori a s-a rdzletit" (Hurmuzaki-Iorga, Documente privitoare la
istoria românilor, XV/2, Bucuresti, 1913, p. 1213, nr. MMCCLXXIX).
Miron Costin, op. cit., p. 141.
' Mircea PAcurariu, la istoria Episcopiilor Romanului, yi Huyilor
secolul secolului MMS, an. LV, nr. 1-2, 1979, p. 66-67.
12 Un corpus al acestor texte liturgice la Violeta Barbu, Gheorghe Coronatio.
liturgicä in Tärile universal istoria romänilor. Studii oferite
prof dr. Serban Papacostea cu ocazia implinirii a 70 de ani, redactori Ovidiu Cristea Gheorghe
Bucuresti, 1998, p. 40-68.
despre Române, VI, p. 76.
Ibidem.
Violeta Barbu, Gheorghe op. cit, p. 66.
www.digibuc.ro
"Prima domnie" a lui Gheorghe $tefan 313
de la Matei Basarab, prin mijlocirea Kemény a spätarului

Pe acesta din urmä pare ispitit gândul "sä hie el la domnie"17, lucru care
anumitä comportamentul lui luptele ce vor urma.
alegerea "ungerea" noului domn, toatä lumea "se tobele, se
cântä din fluiere timbale, simtindu-se siguri toate privintele purtându-se ca cum
1-ar pe Hanibal"18. Mai rämäsese de obtinut confu-marea din partea Portii, drept
pentru care domn a trimis "o deputatiune de 12 boieri la Constantmopol, ca sä se
de Lupu sä confirmarea alegerii"; din nefericire, boierii nume
au fost prin$i la Galati pu$i de o ceatä de cazaci trimi$i de
era prilej de bucurie, putini puteau sä o guste, pentru la cei mai

privirea le era Hotin; unii gândindu-se la fabuloasa avere a
fostului domn, iar altii, cu fria urmdtoarele ale lui Lupul ale
"rubedeniilor" sale de dincolo de Nistru. o parte dintre unguri dintre munteni
au pornit cu repeziciune pe urmele fostului domn. Gheorghe stefan a "ales o samä de
oameni den cu Pätra$co Moreanul hatmanul au trimis spre Hotin"20. Alegerea a
cäzut asupra lui Pätra$co Moreanul pentru era sotul Anitei, lui
Toader sora sotiei sale, Safta21. Acesta vä adea lupta de la Popricani,
ucis de oamenii strân$i la oaste, de prin "sate boiere$ti", de paharnicul, nepotul
lui Vasile Lupu22. Moartea lui datoratä unor (Miron Costin), este un alt
prilej pentru C. Cihodaru de a demonstra luptei de clasä": "Au participat la
actiune din mai multe sate desigur din satul Moreni, pe malul
stâng al Prutului apropierea locului unde s-a dat lupta. Din acel sat era hatmanul
care a fost ucis timpul acestui atac. el nu era grec putem ce motive
aveau omoare"23. Motivul - lupta de clasä!
tot acest rästimp, Vasile Lupu a dobândeascd ajutorul prietenilor
poloni al proaspetelor rude de la Cighirin. L-a trimis pe Miron Costin la Petru Potocki,
starostele de Camenita, pe un alt boier la hatmanul Hmelnitki24. amândurora
ajunsese asemenea grea situatie: pe Potocki scos din robia tätarilor,
mânia hanului, pe Hmelnitki acceptat ca stârnind ingrijorarea
vecinilor. Înainte de pdräsirea Ia$ilor, Vasile Lupu a fost negocierile dintre
16 Georg Kraus, op. cit., p. 155; din cele scrise de cronicarul sas, se vede cum "intArirea"
domnie nu s-a deck multe dezbateri", purtate cei doi comandanti
de osti in Moldova.
18 Georg Kraus, op. p. 155.
Eudoxiu de Hurmuzaki, Fragmente din istoria românilor, III, trad. de loan Slavici,
Bucuresti, 1900, 232. Despre acesti "deputati" trimisi la avem din raportul
rezidentului Simon Reniger, din 8 mai (ibidem, p. 224).
Costin, op. cit., p. 142.
21 de rudenie a fost descoperitä de C. Cihodaru din 1653 din
Moldova, serie sectiunea III, a. Istorie, t. XIV, 1968, p. 105), dar a cita
dovadä sprijinul afirmatiei sale. Pentru "dovezi", vezi articolul nostru despre lui
Vasile sub tipar AIIX, XL, 2002.
22 Miron Costin, op. cit., p. 156 368.
23 C. Cihodaru, op. cit., p. 109.
24 Miron Costin, op. cit., p. 142-143.
www.digibuc.ro
poloni cazaci. Naveta diplomaticd cele trei capitale o realiza "nobilul" Gheorghe
Kutnarski, secretarul domnului; acesta a fost trimis (25 martie) la regele loan Cazimir cu
o declaratie a lui Hmelnitki, din care regele putea unde duce mintea acestui
pe ce se sprijina"25. Negocierile au o cu "räscoala", domnul
preocupat de rezolvarea "surprizei" nepldcute pe care i-au facut-o unii dintre boierii
faptul nu s-a se dezastrul se vede din scrisoarea la 16
aprilie, lui Stanislav "Revera" Potocki, prin care explica de ce nu putut ajuta pe
trimisul polon la Szeligowski: nevoit plece de sus al Hotinului", din
a fost de un räzboi subit neasteptat din partea unora dintre boierii
adus noastre mie din nu a putut asigure trecerea prin
Dar nici pentru el nu mai era de la Hotin, a cenit
invoke pentru a se pe polon, cazul care va fortat
Nistrul. Tot aceste zile, Lupu a tratativele cu pentru primirea sotiei
sale (probabil a familii) zidurile Probabil la recomandarea
starostelui de Camenita, Vasile Lupu a "pasaportul" necesar retragerii in
de aceea, a regelui pentru bundvointa de a-i fi acordat permisiunea se
cu lui, regatului Poloniei" (in viscera regni Poloniae)28 .
Fostul domn s-a folosit de acest pasaport foarte scurtä vreme, deoarece, la
auzul zgomotului de ostile lui stefan o "repede privire", nu
are cu cine dea rdzboiu"29, a Nistrul, Carnenita; pentru a
tärdgänat a fost ajuns de a pierdut care avutie tunuri
(Georg Kraus le-a in urma sa, pentru ca dusmanii sä timp
jefuirea La trecerea Nistrului, vinerea in de dinaintea Pastilor (8-9
aprilie, stil vechi)31, a trebuit sä focul deschis de urmdritori de boierii care
s-au asezat cetatea Hotinului. care au trecu Nistrul au urcat lui
fiicele ginerii Cantacuzino, (un raport trimis la Venetia
din Polonia consemneazd Vasile Lupu a intrat in Camenita "numai 15
Ilie Corfus, Documente privitoare la istoria României culese din arhivele polone.
Secolul al XVII-lea, Bucure§ti, 1983, p. 164-165, nr. 97. Printr-o scrisoare, domnul pe
Coroanei Koryczyfiski sä inlesneascd la rege a secretarului säu (ibidem,
p. 165-166, nr. 98). Despre prezenta lui Kutnarski Polonia, vezi memoriile lui Albert
Stanislaw Radziwill (Hurmuzaki-Bogdan-Skupiewski, Documente, vol. III, supliment II, p. 43, nr.
XXX).
26 Ilie Corfus, Documente. Sec. XVII, p. 167, nr. 99.
27 Andrei Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei
Românegi, X, p. 258-259, nr. 171; un raport trimis din Brzek la Venetia, data 25 aprilie (stil
nou; 15 aprilie stil vechi).
28 Corfus, Documente. Sec. XVII, p. 174, nr. 105; scrisoarea data de 3 mai.
Editorul crede cä, realitate, ar putea vorba de 3 aprilie 1653".
29 Miron Costin, op. cit., p. 143; Vasile väzuse tuturora slujitorilor
pre avea mare nAdejde".
Georg Kraus, op. cit., p. 155.
31 mare", dupä Paul de Alep despre Prile Române, VI, p.
74). Dar comandatul trupelor ardelene, loan Born se afla deja la Hotin, la 8/18 cum
se vede dintr-o scrisoare unui din (Ilie Corfus, Documente. Sec. XVII,
p. 169, nr. 101).
www.digibuc.ro
"Prima domnie" a lui Gheorghe 315
persoane"32). s-au spre "la domnu ce

domn "i-au de credincioOrea cu carea era le-au fdcut nu
se va mai intoarce"34. La trecera Nistrului, mai mic al lui Lupu, a fost
de un tot acum, Ghinea jupdneasa lui fiica
lui Gheorghe hatmanul, au pierdut actele satului Sturzeni; se spune act de
a satului care Duca mare vistiernic, din 20 aprilie 1665: de la la Hotin,
când au pribegit Vasile Tara când gonit Gheorghe din
ns). obositoarea trecere a Nistrului, Vasile Lupu s-a un
uitändu-se spre din care a fost gonit. Dar era pe ce afle moartea,
dintr-un de slobozit de un "cu
paharnicul"37. Acesta voia se pentru a a fost la Hotin "la
a azut asupra fostului vornic de din era vär cu
Gheorghe prezumtiv participant la complot. Miron Costin
"läsarea o§téni a cetaii Hotinului, den care ieste lui
Vasilie cu casa". Din nou sfetnicii domnului au fost de situatie. Lucru de
care nu se Kutnarski, secretarul polon domnului; pentru scrie Miron Costin
urma discutiei purtate cu acesta: "Au suspinat Cotnarschii, cum ar hi va
nesocotitd cetatea acéia"39. Sau, cine poate nici Kutnarski nu era de complot,
deoarece cu un an ceva se Transilvania pisarul "era
foarte legat de domnul .
înainte de trecerea "vräjmawlui" Polonia, au încercat

creditul pe care îl avea acesta la rege printre magnati, interesati
ca Lupu nu primeascd ajutorul pe care îl solicita. Astfel, la 6/16 aprilie, din
("scaunul voievodal"), generalul Joan Kemény trimite o scrisoare nobililor poloni
la Camenita, care aflate Moldova nu au nici o
de regatul polon; cei trei principi au numai
32 Hurmuzaki-Slavici, Documente, p. 19, nr. XXXII.

Gheorghe $incai, Opere, III, Hronica românilor, t. III. Studiu asupra
limbii de Florea Fugariu. note de Manole Neagoe, Bucuresti, 1969, p. 77.
Georg Kraus, op. cit., p. 155. Oastea noului domn s-a cu "300 de mercenari
germani, care nu au vrut se predea; acestia "trimisi lui Lupu ca lefegii, cu trei sau patru
de ginerele cazac".
36 Arhivele Statului Bucuresti, Documente istorice, CXCIV/18 (in continuare: ASB);
Paul Mihail, Documente zapise de la (1607-1806), Iasi, 1948, p.
63-64, nr. 46, de Ghinea, citeste peste tot Ghica (un rezumat data 24 1665, la
Constantin N. Velichi, Documente moldovenesti (1607-1673) din arhiva Sfântului Mormânt de la
Constantinopol. Extras din "Buletinul Institutului din Sofia", 1942, p. XVII).
Vezi actul din 1 1659, in care se spune actele unui vad de de la satul
pe Putnei, ce fusese de Gheorghe hatmanul, lui Vasile däruit
mänästirii Peonul, "s-au de au s-au jecuit la Hotin" (T. G. Bulat,
Documentele Väratec, 1939, p. 91-92, nr. XIV).
Ibidem, p. 140; cronicarul spune era "unchi" lui Gheorghe $tefan (probabil din
era mai
p. 144.
Andrei Veress, Documente, X, p. 237, nr. 152.
www.digibuc.ro
316 Zahariuc
"vicleanului" voievod Vasile Lupu, cel care "tulbura pacea dintre principii crestini"41.
Nici nu apucase Vasile Lupu se aseze pe mal al Nistrului o scrisoare,
de aceastä de cdpitanul Boros, avertiza pe un polon nu se
"minciunile pe care le spune voievodul Vasile"42. preajma tronului,
loan Kemény a aflat, foarte scurt timp, despre trecerea lui Vasile Lupu Polonia. De
aceea, prima zi de Pasti (10 aprilie), printr-o scrisoare adresatá cdpitanului loan
Kondracki (trimisul regelui Kemény cere ca Republica sä nu dea ajutor
domnului fugar, doreste raporturile prietenesti cu "confederatii"
(Transilvania, Valahia Transalpind Moldova)43.
principele transilvdnean a actionat de la pentru intärirea neincrederii
pe care o manifesta regele polon de Vasile Lupu. zilele in care sale se
aflau trecätorile Carpatilor, principele a trimis o scrisoare regelui (25 martie),
explicandu-i care au stat la baza expeditiei in Moldova: "palatinul" Moldovei a
uneltit impotriva crestine din vremea lui Gheorghe Rákóczy I, motiv pentru
care pdrintele s-a aliat cu "domnul voievodul Valahiei Transalpine", pentru a
curma oculte" ale lui Vasile Lupu". Acum, pe cale domnul
moldovean putea concordia principii crestini devenea, astfel, o stare
de fapt. De aceea, principele cu "intregul consiliu" au asezarea marelui
in dornnia Moldovei, potrivit dictonului: praevenire quam .
Pe fondul acestui dialog ostil, degeaba a mai Vasile Lupu, odatä ajuns
la Camenita, caute ajutorul Pentru aceasta, a fdcut daruri bogate
demnitarilor poloni47, de pe care spus la Hotin, atunci
nepotul i-a adus avutia: "De acmu mi-oi da n-or
nepriietenii"48. "Neprietenii" se sträduiau printre poloni o atitudine
de fostul domn. Astfel, "transilvdneanul valahul, unire cu au
interceptat o scrisoare a lui Vasile Lupu au trimis-o regelui; acea scrisoare se
spunea "Vasile se va uni cu Hmelnitki pentru pe principele Matei din
Valahia pe Rákóczy din Transilvania, pentru a o da pe prima lui Bogdan pe a
doua fiului lui Vasile". Astfel din unirea celor patru va rezulta o "puternicd
inonarhie", care va avea ca principal scop, lupta impotriva Poloniei49. Despre o scrisoare
interceptatä vorbeste generalul Kemény scrisoare dregdtorilor
din Camenita; aici alianta lui Vasile Lupu cu cazacii este ca un mare
41 Corfus, Documente. Sec. XVII, p. 168-169, nr. 100.

42 Ibidem, p. 169, nr. 101; o scrisoare cu data 18 aprilie (8 aprilie stil vechi).
p. 170-171, nr. 102.
Sándor Szilágyi, Levelek és okiratok Rákóczy György Fejedelem diplomácziai
összeköttetései történetéhez, "Történelmi 1889, p. 459-460.
Andrei Veress, Documente, X, p. 333-334; o scrisoare din 12 ianuarie 1659, prin care
principele nu a fácut nimic, in chestiunea domnilor români, consimtämântul
46 Hurmuzaki-Bogdan-Skupiewski, Documente, vol. supliment p. 43, nr. XXX.
Istoricul italian Maiolino Bisaccioni scrie Vasile Lupu a däruit unui "general"
polon un cal cu harnasament bogat (N. Iorga Maiolino Bisacciont, p. 705).
N. Maiolino Bisaccioni, p. 705.
www.digibuc.ro
pentru schimb, noul domn promite un aliat sincer fidel,

care va protectia regelui
Un singur sprijin mai avea Vasile printre magnatii poloni, - pe ginerele
Janusz Radziwill. Acesta continua spere apropiere polono-cazacd
de Vasile Lupu. Astfel chiar zilele refugiului socrului la Camenita, va trimite
o scrisoare cu rugdmintea de a continua mijloceasa incheierea cu Bogdan
Hmelnitki52. Fostul domn nu bundle pentru mai credea
utilitatea acestei aliante. Unele detalii ale acestei initiative politice au fost stabilite,
cum chiar Vasile Lupu o spune, la intâlnirea cu hatmanul lituanian: "am discutat
amdnuntime situatia <a Poloniei>". Pe initiativd, Janusz Radziwill
sprijin pentru o mi§care impotriva regelui, comunicându-i socrului faptul
"notabilii din provincie nefiind din cauza unor asemenea actiuni ale regelui,
este acum (subl. ns.)53. La hatmanul a fost
de sotia sa, care voia probabil durerea familiei situatie foarte
grea. Totodatd, Radziwill va mai domoleascd ceva din "furia" lui Gheorghe
Rákóczy impotriva lui Vasile Spera gândindu-se la
credinta la bundle pe care le cu principii Rákóczy
momentele dificile ale relatiilor polono-transilvdnene. Nici initiativd nu a dat
rezultatele dorite. Mai mult, a dus, se pare, la sporirea temerilor regelui Kazimir
de pericolul potential (la adresa Poloniei), care ar reie§it din consacrarea acestor
initiative.
Ajutorul pentru redobândirea tronului va veni din partea celuilalt ginere,
Hmelnitki. Am Vasile Lupu a trimis mai multe solii la cuscrul pentru a
obtine ajutor. Pozitia acestuia nu era la de entuziastä ca a lui Timu§. Acesta din
nu avea nimic din firea unui diplomat, lucru care nu se poate spune despre care
negocia de buni cu principii transilvdneni; pentru ne spune Miron Costin,
ajungea Racotii cu Hmil pentru la Dialogul diplomatic a continuat
aceste conditii foarte grele56, dar, ca alte nu s-a stadiul promisiunilor
50 Idem, Studii documente, XX, p. 206 (o copie a aceleiasi scrisori la idem, Acte
fragmente cu privire la I, Bucuresti, 1895, p. 217-218).
N. Maiolino Bisaccioni, p. 706; lui Vasile Lupu va readuce Moldova
In situatia de a "cere protectia Poloniei".
52 Nistor, Contribufii la istoria relapilor dintre Moldova Ucraina veacul al XVII-
lea, AARMSI, s. III, t. XXIV, 1933, p. 201, nr. X.
Tahsin Gemil, Relapile Tärilor cu Poarta documente turcesti
(1601-1712), Bucuresti, 1984, p. 292; documentul este datat de editor "<1653 aprilie-mai>", dar ar
putea de la anului când Vasile Lupu s-a aflat la Hotin, tot pentru a trata incheierea
polono-cazace.
La 3 aprilie, Janusz Radziwill trimite o scrisoare principesei-mamd Susana
rugând-o intervind pe ei diferite chestiuni de interes reciproc pe care nu le
precizeazd (Sándor Szilágyi, Transsylvania et Boreo-Orientale az
háború. Levelek es okiratok), vol. I, Budapesta, 1890, p. 258-259).
56 Sándor Szilágyi, Transsylvania et Bellum Boreo-Orientale, I, p. 257; o scrisoare a
hatmanului cazac principe din 29 martie 1653; nu mult aceea a ajuns la Cighirin un sol
ardelean, Lucz (ibidem, p. 258).
www.digibuc.ro
reciproce. Hatmanul cazac a promis nu-i va da ajutor rudei sale din Moldova57, dar
la polcurile au trecut Nistrul. scrisoare lui Rákóczy,
Hmelnitki se aratä nedumerit de sprijinul acordat de acesta "rebelilor" moldoveni
a ordonat fiului se din Moldova, unde a plecat sa58.
ciuda existentei unor tatä fiu59, ambii i-au oferit sprijin lui Vasile
Lupu pentru a redobândi tronul. Astfel, la 18 aprilie, Bogdan Hmelnitki scrie lui Vasile
Lupu asigurându-1 de prietenia lui anuntându-1 sän, "cu câteva mii de oameni",
va veni promite cä-i va linisti pe tätari, care se bucurau de necazurile
care a Din aceeasi zi, o scrisoare de socrului
printr-un anume Mihalache, prin care anunta de sâmbätä (este vorba de prima
de Pasti, 16 aprilie, stil vechi) a plecat spre Moldova61.
de a ne cu Moldova, vedem care era pozitia lui
Vasile Lupu la momentul sale, dregdtorii otomani aflati
vecindtate trecând de partea räzvrdtitilor. Desigur, nu rugäminti
bogate promisiuni venite din partea acestora din Astfel, din Silistra
(fost viitor mare vizir) "a pus puternicd toate strâmtorile din munti toate
trecdtorile, ca impiedice orisice comunicatiune Lupu Poartd"62. La
Constantinopol se aflase ca de la Buda, nu sunt de atacul
armat impotriva lui Lupu63. Pe vom anii ce vor urma implicat
afacerile din jurul scaunului domnesc al Moldovei. Nici dregdtorii otomani de la Bender
Akkerman nu au stat când au aflat "beiul Moldovei s-a cu
adevdrat". Imediat s-au gândit este momentul hotarul Moldovei,
devasteze tara präddciuni. Vasile Lupu este informat de de Orhei
Läpusna despre "nedreapta" a acestora. Astfel scrie unui otoman despre
acest lucru totodatd, arate nu este asemändtor cu "ceilalti ghiauri
rdzvrätiti", deoarece "ne vin mereu oameni scrisori ilustre de-ale efendiului nostru,
<marele vizir, nota editorului>, de aici. am avut
vreo purtare de felul acela dacä am sävârsit vreo atunci el ar luat
ar pus sä se cerceteze intr-adevär, se pare marele vizir,
Mehmed a intreprins o oarecare cercetare Moldova, trimitând, pentru aceasta, la
fata locului un capugiu65. Bine informat asupra situatiei precare a noului domn, motivat
Gheorghe op. cit., p. 77.

Corfus, Documente. Sec. XVII, p. 171, nr. 103.
La Venetia se aflase la inceputul anului, dintr-o sursä polonezä, despre neintelegerile
dintre Hmelnitki provocate tot de atitudinea de Vasile Lupu (Hurmuzaki-Slavici,
Documente, p. 18, nr.
Acte fragmente, I, Bucurqti, 1897, p. 216-217.
p. 217 (scurte rezumate ale acestor acte, la idem, Studii documente,
XX, p. 208, nr. XXXIII). Este greu de spus cine este acel Mihalache. Poate marele stolnic
Mihai, pe care Vasile Lupu folosit alte misiuni diplomatice.
62 Eudoxiu de Hurmuzaki, Fragmente din istoria românilor, p. 225.
p. 223; N. Maiolino Bisaccioni, p. 704.
64 Mustafa A. Mehmet, Documente turcesti privind istoria României (1455-1774), 1,
Bucuresti, 1976, p. 187, nr. Acelasi document este publicat, cu destul de mari deosebiri de
traducere, de A. Decei lui Vasile Lupu Matei Basarab cu Poarta lumina unor
documente inedite, AIIC, XV, 1972, p. 79-81, nr. VIII).
Eudoxiu de Hurmuzaki, Fragmente din istoria românilor, p. 225.
www.digibuc.ro
de 20 000 de promisi de fostul domn66, marele vizir a trecut de partea lui Vasile
Lupu. Totusi, sunt märturii care a o vreme. Astfel, la Varsovia se
prima a lunii mai, "vizirul a trimis steagul domniei Moldovei logofaului"67.
Era o pentru timp cuvintele lui Vasile Lupu de la
unui otoman, se "va duce la Iasi cinci sau zece zile"68, au
devenit real tate.
Vasile Lupu, ostenii ginerelui säu se indreaptä spre Iasi, se putea gândi
câteva zile va reocupa tronul. Ei n-au uitat in scaunul Moldovei a fost ales un
"domn - Gheorghe multe ale principelui transilvdnean ale
nobililor maghiari se insistä asupra faptului marele a fost ales de Era
doar poate adevdrat, dar insistenta care acest lucru principele
transilvdnean se datora de a nu-si zdruncina prea tare pozitia la La
Constantinopol, interesati de desfäsurarea evenimentelor din Moldova, cum ar
rezidentul imperial Simon Reniger, când despre Gheorghe spune, de multe
ori, "alesul este limpede stau lucrurile, dar era o modalitate de
a aräta nu primise confirmarea de la sultan.
Asadar, Gheorghe a ca domn ales de a avea
confirmarea Portii, din ziva de luni a mari, in ziva joi, de
duminica Tornei. Prea multe urme treburile interne ale nu a läsat. De altfel,
aceste zile nimänui nu-i mai stätea acte domnesti, pentru cumpärdturi
sau de mosii; iar domnul avea vor veni vremuri mai linistite, când va
putea slugile credincioase. Un singur act postura de al
pdmântului Moldovei - actul, din 14 aprilie 1653, prin care Mitropoliei
Moldovei satele sale le acordä scutiri7l. era un semnal pentru ierarhii
Bisericii va continua politica predecesorului chiar a venit sprijin
calvin; poate a urmat ridicärii in mai scaun chiriarhal a episcopului Ghedeon,
Ibidem, p. 224.
67 Hurmuzaki-Slavici, Documente, p. 22, nr. XXXVI. Vasile Lupu regelui
Cazimir, din Hotin, la 24 mai, despre faptul "Poarta nu
este complice" cu "trädätorii" lui Corfus, Documente. Sec. XVII, p. 177, nr. 107).
68 Mustafa A. Mehmet, Documente I, p. 187, nr. 181; editorul documentului
crede cä "aga din vecinätate" este Ahmed aga sau Sefer aga. timp ce A. presupune
acest otoman este lui Vasile vodä, Rizvan aga (op. cit., p. 61).
69 Recenter ellectus vaivoda scrisoarea din 28 de
principele Rákóczy comitelui palatin (Hurmuzaki-Slavici, Documente, p. 15, nr. XIX).
Eudoxiu de Hurmuzaki, Fragmente din istoria românilor, p. 244-245.
Din tezaurul documentar sucevean. Catalog de documente, 1393-1849, de
Vasile Miron, Mihai-Stefan Ceausu, loan Caprosu Irimescu, Bucuresti, 1989, p. 160,
nr. 433. Cu o lunä de acest act, avem surpriza de a mai gäsi un act de la Gheorghe
data 15 martie 1653 (ASB, Documente istorice, LXXXIV/210). Actul este de diacul Corlat
data foarte clarä, sernnätura autografd a domnului sigiliul timbrat. Prin acest act,
Gheorghe lui diac de satul mostenit de la socrul säu, Istratie
logont. Data de an este gresitä, actul a fost emis 1654 sau in 1655 (N. Studii
documente, XI, p. 76, publicând actul o copie, a presupus "data trebuie sä copiatä
condicd"). Documentul este folosit de Vasile Eugenia Neamtu, Contribufii la
satului din fostul ocol al Sucevei, "Studii materiale", istorie, III, 1973, Suceava, p. 14,
dar ca emitent apare Vasile Lupu!
www.digibuc.ro
care i-a citit "molitva de domnie". la Nicolae Domnesc, când a fost uns
domn, episcopii de Roman de nu au fost prezenti, peste câteva zile, la slujba
fnvierii, au fost de fatá "episcopii
De asemenea, acest act poate a precedat "cartea" de multumire de
Gheorghe ostenilor ardeleni la plecarea din Moldova". Este unul dintre
putinele documente cosigilate din veacul al XVII-lea, la care, sub sigiliul domnesc
vedem sigiliul Mitropoliei sigiliile episcopiilor de Roman,
(lipsesc senmdturile episcopilor) Acest lucru vrea arate acordul primit de domn
de la ierarhii Bisericii pentru actiunea sa politicd. Actul este scris de domnului,
foarte expresivd (pe care o vom multe din anii ce vor
urma); pentru importanta lui deosebitä reproducem
Gheorghie $tefan voievod, cu mila lui Dumnedzdu, domnul Moldovei,
cu boiarii cu toate chipul
cu noastre dirépte cum
prealuminatul Ardealului, cinstitul Ghiorghie, nu intr-altu
ce pre impotriva de numele voievod,
ca ne pre noi, dumnealui
slobodzitul-au sa de nu ca
niqte tocma ca oamenii noqtri de frumos pre s-au purtat,
fost voia den au iefit. Pre mare noi
carte a au de la Adam, 7161 <1653>,
luna aprilie dzil(e), s(e)
Interesantä disocierea dintre "numele" "fdptura" domnului. aceasta,
Gheorghe stefan a vrut sä nu s-a ridicat impotriva voievodului, ci impotriva
omului Vasile Lupu, care ultima vreme nu mai este demn ocupe
scaunul domnesc. Jurdmântul este boiarii vitéjii cu
toate rândurile, chipul acest lucru s-a datorat cererii lui
Kemény76, pentru "generalul" ardelean dorea ca angajamentul domnului
de bard anii care vor urma unele ale domnului vor de ale
prin care jurau principelui Rákóczy.
72 despre VI, p. 78.

Pe actului este o insemnare ungureste "de unul dintre cdpitani:
«Märturia lui de mergerea in Moldova»" (N. scrisori
ale lui Gheorghe Cv. L, an. XXXIV, V, Bucuresti, 1900, p. 927; continuare:
scrisori
Petronel Zahariuc, Note de sigilografie ecleziastica sub tipar,
"Herb. Revista de Iasi, 1999.
Am transcris actul excelenta fotocopie de N. la sfdrsitul
Acte din Ardeal , privitoare cea mai mare parte la legiturile secuilor cu Moldova,
BCIR, H, Bucuresti, 1916, (transcrierea actului la p. 219). Documentul a mai fost publicat de N.
scrisori de un comentariu foarte al evenimentelor din
aprilie 1653).
76 instructiunile date de Gheorghe Rákóczy I solului Acatiu Barcsai trimis, in
septembrie 1643, la Vasile Lupu se prevedea ca domnul jure mai tare poate s-o
domnia sa, pentru pentru implinirea cu boierii, ostasii lui ns.)
acea s-o voievodul in scrisoare pecetea iscdlitura sa" (Andrei Veress,
Documente, X, p. 147, nr. 86).
www.digibuc.ro
Noul domn s-a cu slobozirea ardelene, crezând Bogdan

Hmelnitki va ajuta pe Vasile Lupu, datoria dialogului diplomatic dintre
hatmanul cazac principele transilvdnean. Matei Basarab vi-a retras oastea de
ar supere din cale pe sultan, pentru "au intratu cu o$tile lui raiava
La acestea se posibilitatea aparitiei "vreunui hicle§ug de
din partea boierilor, care aveau modelul la Timpul a fost prea scurt pentru a se
putea urzi un complot. De nici nu era necesar, deoarece a la câteva zile
Pa§ti, se zgomot de arme de dincolo de Nistru. Gheorghe a
trebuit gäsi alti aliati, pe aceia care 1-au ajutat dobândeascd
domnia. Ca o de domnul se adreseazd voievodului
Ruteniei, Stanislav Lanckoroski, asupra planurilor lui Bogdan Hmelnitki
de a ataca cele din acesta ar fi spus, scrisorile pe care oamenii lui
Gheorghe le-au interceptat, ce va pe du§manul de la Ia§i,
voi cu mea putere asupra celuilalt". Proaspdtul domn nu incercase
de a se urca pe tron pe poloni de partea sa, pentru scrie:
adresez, acum cu necunoscuta, dar cu indatorata binevoitoarea mea
prietenie". acela§i timp, fostul mare logofdt, foarte bun cunosator al tainelor
stdpânului promite nu lucreze pentru Republica chip neutru", cum a fdcut
Vasile Lupu; fostul domn este foarte nimerit etichetat de marele logofdt: "vicleanul
neutralist"78. Ca o a credintei, Gheorghe se gata a se
Republicii oastea sa oastea "nu numai contra cazacilor,
ci impotriva turcilor"79. Aceste scrisori continuau dilaogul diplomatic purtat cu regele
cu magnati poloni de Gheorghe Rákóczy Joan au dus la atragerea
Poloniei de partea noului donm. se face evenimentele din vara toamna
anului 1653, Republica nobiliard va juca un rol determinant lui
scrisoare lui Stanislav Lanckoroski, Gheorghe

hatmanul cazac trimis pe cu câteva mii de cazaci spre Moldova, pe care ar
vrea "la Nistrului", trimitând, pentru aceasta, "trei mii
de osta§i". Domnul comandantul ardelean, loan a§teptau un ajutor de
"cincisprezece mii de o§teni buni de la sa domnul
la Ia§i, pentru a continua tratativele cu Hmelnitki; jund lui se mai aflau doar "600 de
trimi§i 16 ca pe au fost
spulberati de cei aproximativ 10 000 - 15 000 de cazaci (amestecati, ca de obicei, cu
atari)82, care au trecut Duminica Tornei hotarul Moldovei83, pe la Soroca.

78 Corfus, Documente. Sec. XVII, p. 173, nr. 104; scrisoarea are data de 26 aprilie
1653, dar desi este de domnul moldovean se calendarul gregorian, lucru care se
observä din evenimentelor.
Hurmuzaki-Slavici, Documente, p. 20, nr. XXXIII.
Documente. Sec. XVII, p. 173, nr. 104.
Andrei Veress, Documente, X, p. 259, nr. 172.
82 Cifrele nu sunt intotdeauna concordante: 10 000 de cazaci 3 000 de
(Hurmuzaki-Slavici, Documente, p. 21, nr. XXXVI); 15 000 de " (ibidem, p. 21, nr.
XXXV); 10 000 de (ibidem, Documente, 12, p. 3, nr. IV); 10 000 de cazaci (N.
Studii documente, XX, p. 5,03, nr. XXV); "2 polcuri, 12 000, moldoveni" (Relatiile istorice
www.digibuc.ro
miercuri, 20/30 aprilie, oaste a lui s-a strâns la Prut, pe care trecut a
doua zi zori". La un vad al Jijiei, de sub dealul Popricanilor, lui
Stefan au pe cazaci pe moldovenii Vasilie
vodä, pe pdharnicul, den den o câti7cercheji
de-a lui Vasilie Gheorghe reusise la "ca la 12 000 de
oameni scurt timp, numärul ostenilor a trecut de 20 000. Desi avea o oarecare
superioritate numericd, donmul moldovean a retragere, pentru ostenii nu
luptau din toatá (n-au "fost la un gând"), unii dintre ei au fugit la casele
"läsând osteniia, cum Miron Costinn. Lipsa de convingere a ostenilor, teama
inspiratd de cazaci dezertdrile au ca joi, 21 mai, nu mai o
propriu-zisd, ci o abandonarea lor mâinile lui Timus.
Acesta a curtile cele domnesti", pe comisul Grigore89
socrului aflat la Zwaniec, vestea biruintei. Vasile Lupu primeste vestea cea
de marea sárbätoare a Sfäntului Gheorghe, de
"gazdei" sale, voievodului de lav, Petru Potocki, despre succesul
campaniei intreprinse de Moldovan printr-o multumeste
va pleca la Hotin91. aceeasi zi, a din nou "haina de
dintre popoarele R. S. S. veacurile XV-inceputul celui de-al

Documente materiale trei volume XV
XVIII II, Bucuresti, 1968, p. 240, nr. 77);
15 000 de cazaci (I. C. Filliti, Din Vaticanului. II Documente politice 1526-1788,
1914, 127, CXXXV); 16 000 de "ostasi zaporojeni" (Georg Kraus, op. cit., p.
156); 6 000 de cazaci, la care s-au mai 12 000 (Eudoxiu de Hurmuzaki, Fragmente din
istoria românilor, p. 232-233). Vasile Lupu, scrisoare regelui Joan Kazimir, spune
a comandat "cincisprezece mii de cazaci" Documente. Sec. XVII, p. 176, nr.
107). Aproximativ acelasi de cazaci este mentionat scrisoare a secretarului
Gheorghe Kutnarski: "12 000 de cazaci, care au fost numai 2 000 de Mari" (ibidem, p. 179, nr.
109).
83 despre VI, p. 80.
Corfus, Documente. Sec. p. 179, nr. 109; scrisoarea lui Gheorghe Kutnarski
loan Kazimir.
Miron Costin, op. cit., p. 145-146; credem Hâncestii sunt una aceeasi
familie, pe care cronicarul a scris-o din de ori.
86 Ibidem, p. 145.
era acéia oaste de la Chimini putea, la 24 000 sä
socoteascr (ibidem, p. 146). Nici acest caz, sunt riguros exacte; Gheorghe
$tefan ar comandat: 20 000 de oameni (N. Studii documente, XX, p. 503, nr. XXV);
12 000 de "transalpini" 6 000 de pedestrasi moldoveni" (Hurmuzaki-Slavici,
Documente, p. 21, nr. XXXVI); "20 000 mai mult de ostasi unguri moldoveni" (Ilie
Documente. Sec. XVII, p. 180, nr. 109).
88 Miron Costin, op. cit., p. 146. Despre luptele din aceste vezi scrisoarea lui
Petru Potocki, voievod de Braclaw staroste de Camenita, la acea vreme
voievod (N. lorga, Acte $fragmente, 732-734).
Ibidem, p. 147.
N. Acte fragmente, I, p. 220. scrisoare se spune vadul Jijiei unde
Gheorghe a incercat pe Hmelnitki nu era Cornul Sas.
Ilie Documente. Sec. XVII, p. 175, nr. 106; istorice, II, p. 383, nota
166.
www.digibuc.ro
soboli" a trecut Nistrul, din care fusese gonit trei La

Hotin, i s-a o - Iona5co târgovetii nu
primit cetate, nevoit a5eze câmp. Acest lucru i-a dat prilej lui
Miron Costin o interesantd observatie de psihologie "ori au vrut a5ea
de credincio5i hie lui care lucru da hie
pentru singura ns.), ori s-au pentru jacuri ce
tdrgovetii boierilor"92. inclinarea balantei cu mare repeziciune când spre
o când spre cealaltd, u5urinta care boierii au jurdmintele de
din nou Vasile Lupu a "a doua domnie" pune de

la o mare - realizarea a dintre cazaci poloni.
Aceasta datoria pozitia sa de mediator se schimbase, pentru "a doua
domnie" o obtinuse ajutorul cazacilor. ochii rduvoitorilor, acesta era primul pas ce
indica zvonurile privitoare la "puternica monarhie" la care s-ar Vasile Lupu
se confirme. Lupu trebuia pe regele polon asupra
planurilor sale de viitor. De aceea, la 24 aprilie/4 mai lui loan Kazimir,
va "conferi pe baza primite prin
Gheorghe Kutnarski"; pentru drumurile erau "periculoase", nu avea cum discute
direct hatmanul cazac, dar s-a angajat "trateze mod serios despre
chestiune a incheierii Timu5, care se afla oastea la Aceea5i intentie
este scrisoarea Coroanei stefan Magnatul
este anuntat tratativele vor foarte scurt timp, pentru domnul se
porneascd "din Hotin Curtea nu a pornit la data 24
aprilie/4 mai, ci a mai zile Hotin. De Gheorghe Kutnarski
pe rege asupra tratativelor mediatie
nu binevoi te bagi, deoarece lucrurile nu sunt sigure; un cap
atât de pervers? a trimis atâta pe oastea
Moldova, a se uita de putin la o5tile voastre"95. wile
polone, frunte pe loan Cazimir, se aflau aproape de granita Moldovei, la
Gliniany96, de unde
Joi, 28 aprilie/8 mai, Vasile Lupu a intrat in Trecuse o de
fusese nevoit pribegeased o de când fugise,
stdpânirea lui Ginerele lui Vasile a procedat fel ca 1650;
a ingrozitor zona motivând "locuitorii
domnul Vasile voievod"98. evreii au fost supu5i la "cazne
92 Miron Costin, op. cit., p. 147.

Corfus, Documente. Sec. XVII, p. 176, nr. 107.
Ibidem, p. 178, nr. 108.
Ibidem, p. nr. 109. In aceeasi zi, Gheorghe Kutnarski scrie
Koryczyski, informându-1 asupra din Moldova (ibidem, p. 180-181, nr. 110).
N. Acte fragmente, I, p. 218-219 (un scurt rezumat al idem, Studii
documente, XX, p. 206-207).
despre VI, p. 84.
Ibidem, p. 83. Miron Costin cA a sosi Vasilie au azacii
Codrii Iasilor de la drumul Cdpotestilor, aproape de Husi" (op. cit., p. 146). o
confirmare a celor de Miron Costin, act din 8 martie 1654, care Gheorghe
www.digibuc.ro
violente neinchipuite", moldovenii au mai Mu". imprejurul Iasilor,

au luat vitele oamenilor", "au despuiat chiar pe femeile acestora" au prädat biserici
A fost un nou episod din lungul de distrugeri vara anului
1650.
acest timp, Gheorghe se reträsese Moldova de Jos, unde astepta
Acest lucru nu s-a intâmplat, pentru oastea retragere a fost
de de la Miron Costin scrie a fost pedestrimea
de Kemény, zilele care se pärea tronul era defmitiv câstigat de
Gheorghe Drept pentru acesti osteni a fost trimis fratele cronicarului,
Alexandru Costin, care avea pätimeascä apoi "un anu témnitä la
schimb, cronicarul sas Georg Kraus vorbeste despre atacarea de
oastea de a contingentului condus de Kemény; dezastrul suferit de
transilvdneni este descris de cronicar: loan Kemény au
fost päräsite, el greutate, alare, iar cei ce de pe mâna
ostii de i a täranilor, care-i pândeau cu coasele cu alte unelte pregAtite de
trecdtorile ale muntilor. Cei pe care nu i-au ucis, au fost omorâti
pietre rostogolite de pe busteni sloboziti asupra dintre
cei care aproape ajunseserd pe rämâneau pe dintr-o datä câte 30, 40 sau
50". Comandatul ardelean, care autase "prin coclauri neouate", a mai pierdut
acest prilej "8 tunuri mari"102.
la a reusit muntii, de unde a poruncit se prade
voie" Moldova, pentru a se pentru a recupera "tunurile
munitii Câteva mii de osteni, profitând de plecarea lui Vasile Lupu spre
Muntenia, la Roman Trotus, tot ce cale,
intäreste lui niste mosii: actele acestor mosii, "toate au pierit au trecut
Hmilnitchi oaste Tara Munteneascd cu socrul Vasilie atunci
au pierit dintr-o cocie in Codrului i avutie haine"
epoca feudalismului, IV, 1986, p. 248, nr. 108). la 14 iunie 1659, in fata lui Gheorghe
Ghica au venit satului Epureni pe Jijia, in tinutul s-au plâns zapisul de
"s-a din unui unchiu a anume Nechita, au vinit cazacii
aicea au trimis aicea prade bejeniile in Codrul (ASB, M-rea Neamt,
XXII/13).
Miron Costin, op. cit., p. 146. Cronicarul spune cA Vasile Lupu a räscumpärat de la
cazaci vitele oamenilor, plätind "ate un
despre VI, p. 83. rezumat al evenimentelor
"Valahia", in 1653, fäcut de nuntiul papal din Polonia, se spune: Incolarum provincie
ac precipue Jassensis civitas domos, et monasteria spoliari a suis permittit, eos qui sibi
suisque rebus fuga consulere voluerunt, in sylvarum recessibus et latebris, adhibitis etiam canis
venaticis, et extrahi mandat (I. C. Filitti, op. cit., p. 127, nr. CXXXV). Acelasi
este schitat, 12 de pana rezidentului imperial aflat la Costantinopol: "Sosesc acum
de seamä despre groaznica purtare a tiranului Hmelnitki timpul expeditiunii fäcute primdvara
ca ridice pe Lupu din nou scaun: nici stare, nici nici sex, nici pozitiunea
nici nevinovätia, nici nu erau scutite in fata furiei setei de a armatei
care despuiau pe cei care nu-i treceau prin sabie,
fugind goi in (Eudoxiu de Hurmuzaki, Fragmente din istoria românilor, p. 244).
Costin, op. cit., p. 148.
102 Georg Kraus, op. cit., p. 156.
www.digibuc.ro
intregime mändstiri, multi care li se i le pricinuiserd

pagube munti, nu nici copiii din leagän". Nu mai rämäsese nici o
din purtarea de la inceputul lunii aprilie, zugrdvitä de Gheorghe cu
sugestivele cuvinte: "ca oamenii no§tri de frumos pre s-au purtat"w3.
Victime ale räzbundrii lui Kemény au azut preotii ortodoc§i, sub pretextul
nu tiau a rosti cum trebuie rugáciunea Tatäl Din aceastä Kemény
s-a ales un mare blestem, care a cäzut asupra lui timpul campaniei nefericite din
putin ne spune Paul de Alep: "Aceastä rdzbunare care a peste
maghiari a fost urmarea navälirii sfintele ale lui
Dumnezeu, biserici i mändstiri a uciderii, sau indurare, a
preotilor cre§tinilor din Moldova". Tot diaconul sirian "Blestemul lui
Dumnezeu asupra pentru sunt> dumanii religiei lui Hristos ai
icoanelor ai slävitei cruci. sunt astfel, am ei intrau biserici
distrugeau icoanele sau le scoteau ochii säbiile i au alte fapte
impotriva cdlugärilor i a clerului, pe multi dintre ace§tia, cum am spus
mai vremea <domniei> lui Vasile <Lupu>"°5.
aceste vremuri tulburi, nu numai preotii ortodoc§i au avut de suferit, ci
preotii catolici ("preotii unguri"). Suferinta acestora s-a datorat, principal, cazacilor;
ace§tia auzeau de catolici se imediat la poloni, scoteau säbiile prädau tot
ce cale. au procedat au trecut prin drum spre Muntenia;
vedem acest lucru act de la Constantin Duca: a mers Vasile voievod asupra
lui Matei voievod, a mers nepotul lui Vasile voievod, cazacii la au
aprins biserica i au arsu toate Episcopiei"'.
Cum era greu sä doi domni Gheorghe stefan "au luat
jos pren Foc§eani, Tara läsandu-i lui Vasile Lupu tronul
pe care nu a reuit pentru sine trei Aceste trei säptämani de
domnie l-au indrituit pe N. despre Gheorghe a fost doar "un
103 Lucrurile nu au stat chiar asa, pentru mai târziu locuitorii tärii se vor plânge
altor domni, spunând: "aceste direase ce au avut au pierit de la dânsii de unguri
când s-au Gheorghi stefan ungurii pre Vasilie din tad" (Gh.
Ghibdnescu, Din traista cu vorbe, Iasi, 1906, 252; actele satului Oniceni pe Bârlázel, tinutul
Vaslui).
Jurnalul de al lui Conrad lacob Hiltebrandt, despre Tärile
Române, V, vol. de Maria Holban, M. M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru Paul
Cernovodeanu, Bucuresti, 1973, p. 593. Nici preotimea catolid nu se bucura de prea mare respect
din partea Gheorghe Rákóczy se gândea, ca tatäl chiar "la o campanie
impotriva Romei" (Ladislas Makkai, Histoire de Transylvanie, Paris, 1946, p. 239);
spusese, "la un prânz", despre "peotii catolici ce locuiesc in Turcia" "sunt informatori ai
ar vrea, s-ar ca aceia ucisi" (din scrisoarea de
prepozitul catolic de Nicopole, loan Petru de Domankov Bukovecky, chiar celui care spusese
aceste cuvinte; la Bucuresti, la 3 octombrie 1642 (Mircea Paicu, Un document privind
relaliile politice ale prilor Române prima jumátate a secolului al XVII-lea, RA, an. LXIX,
vol. LIV, nr. 1, 1992, p. 87).
105 despre Tärile Române, VI, p. 178-179.
106 "Arhiva", I, Iasi, 1889 p. 115-118; act din 24 mai 1702, pentru mosiei
Trebesul, de
Miron Costin, p. 146.
www.digibuc.ro
domn de numai dupá douä luni va redobândi tronul (6/16

1653), pe care va aproape cinci ani, cu trei saptámâni înainte de
sarbátorirea Pastilor (21/31 martie), anul 1658.
"THE FIRST REIGN" OF GHEORGHE

(4/14 APRIL 21 MAY 1653)
Abstract
After a reign of almost twenty years, Vasile Lupu was overthrown by a plot
headed by his great chancellor, Gheorghe stefan. In other paper, we have analyzed
comprehensively why and how was dethroned Vasile Lupu. In present study we have
recounted the facts happened between 4/14 April and 21 May 1653, the time
during Moldavia was ruled by Gheorghe $tefan. At 4/14 the great chancellor was
"chosen" by the people and "anointed" as prince by Ghedeon, the bishop of Husi. The
new ruler was confirmed only by those who assisted him to take throne: loan
Kemény and Diicu Buicescu, as representatives of Gheorghe Rákóczi and, respectively,
Matei Basarab.
In the meantime, Vasile Lupu fled to Poland where tried to get military
assistance from the Poles and the Cossacks. Despite the efforts of his son-in-law, Janusz
Radziwill, the Poles did not offer him their help. But the other son-in-law,
Hmelnitki, as head of an army of 10-12000 Cossacks, entered Moldavia and at 21
April/1 May, in the battle of Popricani, defeated Gheorghe stefan. A week later, at 28
May, Vasile Lupu arrived at Iasi, regained his throne hold it until 6/16 July
1653.
N. lorga, documente, IV, p. CCXLV.
www.digibuc.ro
CETATEA ISTORIOGRAFIA
IONEL CÂNDEA
Istoriografia
Cu aparitia Hronicii a mai multor neamuri, Gheorghe
din perspectiva Ardelene, prima istorie a poporului
care acesta este privit ca un corp unic.
Vom descoperi lucrare ce se pe o eruditie, pe
parcurgerea a mii de documente a zeci de izvoare narative, referiri la Cetatea
Cum era de a§teptat, la izvoare externe ce cu mult
pe cel folosit de Dimitrie Cantemir, Hroniciii privitoare
la Cetatea cu de la Lublin craiul Poloniei, Vladislav Jaghello
regele Ungariei Sigismund de Luxemburg (15 martie 1412).
Gheorghe sprijinindu-se pe Dlugoy, Cromer yi Enghel, au
ca Bialogrodul cu o se lui Vladislav Chilia cu
lui Sigismund
Cetatea revine sub pana istoricului o cu mentionarea evenimentelor
din Moldova anului 1451, de precipitate: Hotinului, uciderea lui
Bogdan II, au cuprins Cetatea Neamful l-au pre seama lui Alexandru
Evident, aici, se tot de Dlugosz pe care
Cetätii Albe sub turci 1484, este prezentatd din perspectiva unei
scrisori a secretariului lui Malatesta la Leunclavie, astfel: Au purces de-aici
turcii tátarii, cu prea mare oaste la Cetatea Moncastrului cetatea,
Prima parte a acestui studiu a fost publicatä in vol. XIX, 2001, p. 217-226.
Gheorghe Hronica romailor, I, Opere I, ed. Fugariu, Manole
Neagoe, Bucure§ti, 1967, 604 p. + ilustratie foto. Este adevärat ingrijitorii acestei editii nu fac
nici o observatie cu privire la modul care Gh. a tradus din Diploma cavalerilor
(1247) pasajul care se enumerä Pojon, Mojon,$opron Cetatea de Ferr Cetatea Alb.
Ibidem, p.415. La fel a procedat Grigore Tocilescu din 1886 când a trecut chiar
toponimul Cetatea indicele lucrärii. Gheorghe din Chronica romdnilor,
ed. a II-a, t.III, Bucure§ti, 1886, p.520, sub voce. Aici se trimite la p.431 din Chronicii
românilor, unde gäsim tocmai acest text (Diploma cavalerilor ioani(i).
Numai autorii volumului de documente din seria DRH, D, I, Relatiile
traduc pasajul astfel: Pojon, Moson, Sopron, Cetatea de Fier, Cetatea (doc.10,
p.23 27) scotând din o eventuald trimitere - deloc de context - cetatea de la
limanul Nistrului.
2 Ibidem, p.572.
Ibidem, II, p.33.
www.digibuc.ro
328 Cândea
ca averile, nu ci Baiazet ca la 500

familii au dus din Moncastru 7'arigrad4.
Se trimite apoi, pentru esential episod al istoriei la
Cromer... Baiazet nu mare de au luat cele prea tari
de sboccatura Moncastrul de sboccatura Nistrului
Marea
Este citat, continuare, Miron Costin: Despre luarea Chiliei
Moncastrului prin turci, Miron logofeitul «In anul 6992, Baiazet cu
mare au au bätut Cetatea acolo au
domnul muntenesc cu muntenii ajutoriu...
acest an, 5 avgust, au luat Cetatea pircálabi Gérman
luat alte tefan nu la
continuare, documentarea a lui se adevere§te o
el citând cu acest eveniment Anonymul grecesc: al treilea (nu al doilea)
an al sale, sultanul Baiazet II au purces asupra Moldovlahiei au luat
yiAsprocastrul. Un scurt comentariu face la acest pasaj, care
...Sansovin zice s-au Baizet cu voevodul Carabogdaniei multe
au cuprins Chilia, apoi Moncastrul, s-au chiemat mai de
Hermonassa, luat supt condifii, care nefinändu-le, cinci sute de familii au dus din
cetatea la Tarigrad7.
Eruditia lui ne apoi, in ceea ce prive§te subiectul pe care
un alt izvor de pentru istoria Annalii
de Leunclavie scriu despre Baiazet IL turcesc: «Dupá
ce au pornit cu oastea din Odriu au trecut Moldova au cuprins Cetatea Chili. Nici
vreme au trecut au luat Cetatea Chiermen (Akerman n.n.= Cetatea Albä)
din acelea»8.
citând din preavestitul Enghel, privitoare la revolta lui Selim,
lui Baizid al H-lea, contra sultanul din anul 1511: feciorul
Baiazet cu pentru urmarea frate-sau Ahmet,
sultänie, au mers la Cajfa... Bogdan au crezut Selim pentru aceia au
oaste, ca Moldova... aceaia lui au incungiurat cetatea
Achermanului, care se prin Déchie au luat Achermanul.
au Selim Akermanul, feciorul hanului din Crim au la Dásso
marginea Moldovei9.
continuare, inceputul domniei lui Mihai Viteazul posibilitatea
mentiunii Albe, cu ajutorul initial dat de turci lui Aron Tiranul,
pentru a intra Ardeal cu Mihai contra lui Sigismund Bathory: Lui
p.106.
Ibidem.
6 Este interesant acest scurt fragment din Miron Costin este luat de Gh.$incai
din Ms. chronico Valachico, cap.29 (Cf. Gh.$incai, op.cit., p.108, nota 3).
Ibidem, p.106-107.
8 Ibidem, p.107.
p.174-175.
www.digibuc.ro
Cetatea istoriografia româneasca (II) 329
Aron ajutoriu pre turcii cei din marginile Moldovei, din Tehina
(Tighina), Acherman pre ca meargá el asupra Ardealului10.
1595, Aron vodá, precum scrie Heidenstein, iarna primävara aceasta,
ardeleni o de cazaci cu sine, au prädat Bénderul, au ars Achermanul
mai multe lucruri multe .
Citând Istoria incai aminteste el de evenimentul atât de

caracteristic pentru raporturile dintre Vasile Lupu Matei Basarab, petrecut 1641.
au voit turcii pe Matheiu au la
la Cetatea au mers Vasilie cu lui la Cetatea de la care
avea turcii indemnare se pe Matheiu Deci au venit se
Matheiu la Cetatea cu toate ostile lui,
La inceputul secolului al XIX-lea, apärea limba greack la Viena (1806),
lucrarea intitulatd Istoria de fratii Tunusliu. lui George
Sion, traducatorul acestei lucrári limba Istoria fostu
limba limba (pote de sau ne
.
Oricum, i se acorde vreo atentie speciald, Cetatea Alb este amintitä

doar din paginile care istoria Tärii Românesti se interfereazd cu cea a
Moldovei. Este vorba de chemarea lui Matei Basarab acolo, fapt de care pasa de Isaccea
Vasile Lupu nu erau sträini: Imperätia aceasta, aceasta a ordonatu lui Matei
ca se ostirea sa la Acherman pentru interesele voda
pleca, dar pe drumu alu Moldovei s'a unitu cu de la
Isaccea ca se'lu pérda, s'a inturnatu la Bucurescii5.
Spre sfärsitul epocii fanariote (1816-1818), Dionisie Fotino aVea
limba Istoria a Daciei, pe care 1859 George Sion a tradus-o a
publicat-o la Bucuresti'6.
Aici Cetatea este cu unele episoade din istoria
Moldovei dar a Românesti. Cronologic ele se astfel: Mai cu prilejul
cunoscutei dispute pentru tronul Moldovei, Alexandru cel Bun, când luptele dintre
sfäsie principat, se consemneazd: Junele Vladislav (regele
Poloniei, n.n.) atunce, ca ce era cu veni la mijlocu ca pace
cele de pe urmä isbuti de Moldova tefanu opri de
Ibidem, p.332.
Ibidem, p.341.
12 Ibidem , p.53. Pentru chemarea, de fapt atragerea lui Matei Basarab la Cetatea
la sugestia lui Vasile Lupu, de turci, vezi I.Candea, Maxineni, 1996,
p.19-24 unde discutia, note.
Fratii Tunusli, Istoria a Terei Romanesci de la cea mai veche a
sa la anulu 1774, mai la lumina limba la anul 1806 de...,
tradusä de George Sion, Bucuresti, 1863, 192 p.
Ibidem,
Ibidem, p.145.
Dionisie Fotino, Istoria a Daciei sau a Transilvaniei, Terei a
Moldovei, traducere de George Sion, Bucuresti, 1859, tomurile
www.digibuc.ro
330 Cândea
josu Cetatea (Akermanulu), Chilia altele; lui de

Hotinul, Suceava altele".
Pentru inceputul domniei lui stefan Mare, Fotino afirmä ceva mai departe,
evident eronat, cu privire la cele douä cetäti: aceasta, la anul 1465,
tote puterile, s-au dusu asupra cetlilor Chilia Cetatea (Akerman) care timpul
domniloru de mai nainte mánile otomaniloru bätändu-le le-a luatu a
de Aici George Sion, traducätorul, face urmatoarea precizare
notä (2):
«La anulu 1462 s'a incercatu aceste, dar o
la un picioru, n-a mai inaintatu mai departe istoria
Moldovei sub stefan cel Mare, Fotino relateazä, cu destule confuzii, campania din 1476
a lui Mehmet al Fatih contra biruitorului de la Vaslui, al final ne intereseazd
districtulu Sucevei, au arsu cu asemine
nume s-au inturnatu jefuindu totu ce le cale. atunce
a trimisu soli sultanulu fäcutu pace turciloru cele Chilia
Cetatea (sau Akermanulu) precumu mai o a parte din Moldova de Josu
care vine spre sudulu Basarabiei Bugeacu20. Traducatorul,
George Sion, atrage atentia asupra faptului «nici un istoric nu vorbeste de pacea
aceasta nici despre darea ». Fotino, citând pe George Frances
(Georgios Sphrantzes) Stricofski va conchide cu soarta cetätilor surori:
Auzindu de trecerea din vial a sultanului Meemetu, s-a sculatu la anului
1482 a luat Chilia et Cetatea ucizându o de turci. Dar
viindu mai pe sultanulu Baiazetu asupra lui, a luatu n-a
mai nainte, de cursele lui carele nu esia la
voea s-lu tragá la locuri - ci s'a lundu cu sine la
Constantinopole femeele ce robise (anulu 1484)21.
Pentru ultima opera sa, Dionisie Fotino vorbete despre Cetatea Alba
contextul cunoscutului episod al chemarii lui Matei Basarab cetatea de la limanul
Nistrului pentru a prins de cätre turci Vasile Lupu: Porta, aceasta, a
secretu o stratagemä: a ordonatu lui Sinan adune
stea la Oblucila, pe de altá parte a scrisu lui Mateiu lui Vasile
ca vie cu la Akermanu, sau Cetatea s stea acolo la
doilea ordinu. Mateiu atunce, trebue vreunu
planu ascunsu din partea lui Vasile temändu-se ca nu cumva vie
focuri, a refuzatu de a din trimis la Portá justificárile sale22.
De istoricul mai pentru Moldova perioadei de
a istoriografiei este Mihail Kogälniceanu. La numai 20 de ani, a
sau a debuturilor stängace, student Universitatii din Berlin, se
realizeze o sintezä de istorie româneascd, publicatä 1837 capitala
Prusiei. Intitulatä Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques
17 III, p.16-17.
18 p.21.
Ibidem, p.29-30.
21
Ibidem, p.32-33.
22 II, p.94-95.
www.digibuc.ro
Cetatea istoriografia (II) 331
transdanubiens, ea contine, din primele pagini consacrate istoriei Daciei, o

mentiune despre Cetatea ca de exil al lui Ovidiu ce, initial, poetul se
asezase la Tomis. C'est pendant ce temps qu'Ovide, exilé de Rome par Auguste devenu
empereur, vint habiter De alla demeurer Akkerman ou Villee Blanche. On
i voit encore un lac que les habitants du pays appellent lac d'Ovide23.
Scriind doar despre istoria valahilor transdanubieni a Valahiei, a se
ocupa de Moldova din motive politice, Mihail Kogälniceanu a avut prilejul o
serie de momente care Cetatea a jucat un oarecare rol trecutul
al Moldovei. se face episodul ce priveste exilul lui Ovidiu la
Tomis Cetatea (Tyras) autorul episodul nereusite de a-1 prinde
pe Matei Basarab de Sinan , pasa de Isaccea, cu Vasile Lupu. Cei doi, in
atras pe Matei la Cetatea catre care domn al
s-a pornit. Ulterior, cum relateazd Kogdlniceanu, Le prince de Valachie
se mit en marche, mais comme la fois découvrit pendant son chemin la ruse
qu'on tramait contre lui, celle de la mettre entre deux ennemis, d'un côté les Turcs, de
les Tartares, retournera bien vite écrivit au divan pour
de ce qu'il n'était pas allé Akkerman et acheta le depart des Turcs24.
Descriind evenimentele ce au tulburat sfdrsitul domniei lui Matei Basarab,
prelungite sub urmasul Constantin Basarab, care se implica Poarta
tätarii, Mihail Kogálniceanu face referire la ordinul sultanului situatia complexa
din (de fapt numirea lui Radu Mihnea ca domn): Le sultan irrité nomma pour
Mihnea, Grec d'origine d'un serrurier, et comanda au Khan des Tartares
de se tenir Akkerman avec quarante mille hommes, et Fasli pacha, gouverneur
de Silistrie, d'entrer en Valachie par Roustchuk25.
Mai departe, Kogdlniceanu, reproducdnd articolul XVI al Tratatului de la
Kuciuc Kainargi, din 1774: L'Empire russe restitue la Sublime Porte toute la
Basarabie, avec les villes d'Akkerman, de d'Ismal et autres bourgs et villages,...
comenteazd, subliniind pentru prima Tara putut
decide soarta sa acest tratat.
Intr-una din dezbaterile de la Academia Mihail Kogälniceanu
insereazd o extrem de interesantd [Privitor la muzeul
"Soroceanul care, partea suna astfel: Soroceanu a facut
Cetatea Pendicapea, Olivia (Olbia, n. A.Z.) etc. Are peste 120 vase etrusce,
la Akkerman Soroceanu a trimis Academiei, acum doi ani, monografia asupra
descoperirilor Ce se va facut cu dinsa?26.
23 M.Kogálniceanu, Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques

transdanubiens, tome premier, Histoire de la Dacie, des Valaques transdanubiens et de la
Valachie (1241-1792), Opere, II, Scrieri istorice, Alexandru Zub, Bucurqti, 1976, p.53.
Mai mult decât atât, ar murit Cetatea (Akkerman),
Kogálniceanu prelua o din evul mediu vremea
Histoire de la Valachie, chiar ulterior, ne precizeazä Al. Zub, op.cit., p.337, nota 22.
24 Ibidem, p.218.
25 Ibidem, p.227.
26 Comunicdri la Academia Románá, idem, Opere, II, p.585, unde
afläm din notele lui Al. Zub cä dezbaterea pe aceastä problemä a avut 1882, iar Grigore
www.digibuc.ro
332 Cândea
nu Paul Nicorescu nici Grigore Avakian nu sunt primii români

care au cercetat arheologic Cetatea ci acest Soroceanu despre care Kogálniceanu
informa Academia pentru a nu mai vorbi de colectia sa, - Muzeul Soroceanu -
care precede pe intemeiat in 1920 de Paul Nicorescu.
mentiune a Albe avea chip neateptat opera lui
M.Kogalniceanu cu prilejul Discursului rostit la Academia Românä la 1/13 aprilie 1891.
continuarea unor precizäri de ordin autobiografic el avea meu a fost
nicul Kogálniceanu, maica mea, Stavilla, era
dintr-o familie de secole vechea colonie de la Cetatea
(Akerman), de unde, apoi fost Basarabia...27 .
Cu Nicolae Bälcescu continua literatura noasträ seria contributiilor
privitoare la cetatea de la limanul Nistrului, din perspectiva unor izvoare sträine. Astfel,
revolutionarul de la 1848 a fost care a tradus publicat pentru prima un
fragment din lucrarea florentinului Andreea Cambini intitulatd Libro della origine de
et imperio Ottomani28. Aceasta a mai la Florenta in 1537, apoi
editie, mai târziu, la Venetia, Ei bine, aceastä a
naratorului florentin a fost cunoscutd de din aceasta a citat
studiul Puterea arta la
La abordare a istoriei Cetätii Albe, 1865, Bogdan
Petriceicu Hasdeu va fi care, "Arhiva Istorica a României" va continua traducerea
pasajului din Cambini, folosind prima editie a lucrdrii, cea din 15373°.
Se publica astfel cea mai veche tire izvor occidental cu privire
la incheierea unui tratat intre sultan domnul Româneti, in
ajunul expeditiei ce avea sä la ocuparea Chiliei Albe .
Tot 1865 tot Arhiva a României, sub nr. apärea Inscriptia
refacerii zidului de la Cetatea titlul unei note care tot B.P.Hasdeu publica
in limba descrise de N.Murzakewici "Efemeridele Societätii
anticarie de la Odessa"33. Bogdan se va ocupa mai târziu de de la
Cetatea Albk el nu aceastä incercare româneascd de a descifra pretioasele
i voare34. categorie de "fântâni istorice" se introducea astfel istoriografia
lescu, in calitate de specialist, la propunerea lui urma sä Muzeul

oceanu in sfârsit, nu ajunsese fondurile Academiei (ibidem, notele 2-4).
2 Dezrobirea tiganilor, stergerea privilegiilor boieresti, emanaparea fdranilor, idem,
Op re II,
Pentru contributia lui la istoriografia privitoare la Cetatea a se vedea
dea, Cu er rea Albe de turci la 1484 izvor italian mai pufin cunoscul,
SMIM, XVII, 1999, p.27-31.
p
studiul nostru, citat mai sus, la nota 103, special p.31 nota 15.
32 Arhiva a Romaniei", I, 1865, p.178.
ImnepaTopcKaro oaeccKaro
tom II, Odessa, 1851, p.480-483.
P lucru despre Andrei Pippidi care aminteste pe Hasdeu
p intre traducätorii inscripliilor in disculie, Din nou despre inscripliile de la Cetatea
in ) on Paul Cernovodeanu, Bucuresti, 1998, p.75 85 unde Textul la care
www.digibuc.ro
Cetatea istoriografta (II) 333
privitoare la acest dar ele erau datate vag 1475),

privire la numita inscriptie "de pe muru" se locul anului este nedescifrabil35.
se fdcea urmdtoarea afirmatie cu asterisc *): acest
annu Cetatea fu de Turci apoi redebunditä de cátre
Moldoveni, care trebuinfa de a preveni unu allu duoilea assediu din partea
Cea mai importantd colectie de documente externe ale istoriei noastre,

la sfdrsitul secolului al XIX-lea, a fost cea Eudoxiu de Hurmuzaki. Aici36,
de ale istorice care pe N.Iorga,
O.Densusianu etc., au publicat izvoarele cele mai atingdtoare de
istoria românilor, descoperite ele37 relatdrile faptelor lui
Aron Tiranul, domnul Moldovei, care 1595 a asediat Cetatea
relatare o Analele lui Fugger ce vorbesc despre aceste introduse
istoriografia 1880, de intemeietorul colectiei, Eudoxiu de
Hurmuzaki'. Asadar, o preocupare pentru Cetatea de
Hurmuzaki aducea printre primii literatura istoricd, noi surse - de data aceasta
- privire la trecutul de la limanul Nistrului.
Peste vreme, 1884, Grigore Tocilescu periodicul "Revista
pentru istorie, arheologie filologie", de sub directia sa, textul limba precum
traducerea episcop Melchisedec la Sf cel Nou dela Suceva39.
Aici era descrisd, mod caracteristic unor astfel de texte, moartea de martir a
negustorului Joan Trapezunt la Belgrad sau grad (Cetatea Moatele
sale au fost aduse la Suceava cinstea, de Alexandru Bun, la o ce
discutii, la fel ca multe alte aspecte ce se ridia acest
voi referi nu este necunoscut; dimpotrivd, fost editat, reprodus mecanic sau doar traducere de
A.P.) ori, ca toate problemele dezlegate.
"Arhiva Istorica a Românier, I, 1865, nr. 23, p.178, (nota *), unde se trimite la
izvoare externe occidentale, italiene mai Serra, Storia di Genova, t.3, p.249, polone,
Dlugossi, t.2, p.533 cronicarul Gr. Ureche. aici faptul contributie la
descifrarea inscriptiilor de la Cetatea este atribuitd eronat de care N.Stoicescu lui
Bogdan. Vezi N.Stoicescu, Repertoriu bibliografic al localitätilor monumentelor medievale din
Bucuresti, 1974, continuare, Repertoriul).
36 Documente privitoare la Istoria Romdnilor culese de ..., Bucuresti, 1876-1942
cuprinde un de 45 volume.
Hurmuzaki, III, 1880, p.225-228.
Ibidem.
Episcopul Melchisedec, Sf loan Nou dela Suceava, "Revista pentru
istorie, arheologie filologie, anul II, Bucuresti, 1884, p.163-174. Titlul tradus din
cuprinsul manuscrisului atribuit lui Grigore Tamblac, de traducator, este: Martiriul
slävitului martir loan cel Nou, s'a Cetatea Scrisus'a de Grigore
Monachul prebiterul la marea a Moldovei.
In legáturá problemele pe care le martirizarea lui loan de Trapezunt la
Cetatea (Belgrad sau Beni grad), identificarea lui Grigore Tamblac drept autor al acestei
diferitele puncte de vedere exprimate martirajului, a datei acestuia
a aducerii moastelor, a se vedea V.Spinei, Moldova 1994, p.244
notele 145-149.
www.digibuc.ro
334 Cândea
1889, tot colectia Hurmuzaki, Alexandru Odobescu publica, altele,

Jurnalul de campanie facut serviciul Rusiei de generalul contele de
Langeron.
Publicând fragmentul privitor la descrierea cetätii, Al.Odobescu
introducea istoriografia un text important atât prin continutul prin
afirmatia categoricä a generalului conte cä cetatea fusese de genovezi:
Akermann, situ& sur un rocher - a été bâtie par les Genois, qui jadis,
maitres du commerce de la Mer Noire, y avaient construit beaucoup de forteresse. Les
d'Akermann gothiques. Les Génois y ont entassé murailles sur
murailles et toutes prodigieusement élevée41.
Spre secolului al XIX-lea, Zamfir Arbore la (1898) o
masivä monografie a Basarabiei care Albe - Akkerman - avea consacre
un de pagini42. Aici erau adunate date fapte cunoscute autorului
care se mentionau inscriptii - una de la 201 arheologii iar cea
de-a doua era tocmai inscriptia 1438, descoperitä de Trachtmann i ajunsä la
Muzeul arheologic din Odesa, asupra se pronuntase Murzakievici.
1899 (data de pe fila de titlu) / 1900 - (data de pe coperta lucrdrii), in
istoriografia o lucrare privind marea cetate de la Nistrului.
Este vorba de volumul, multe privinte nici apartinând lui N.Iorga,
intitulat Studii istorice asupra Chiliei Albe. pe o documentare, cu
o gândire in pofida "varstei" autorului, cu nelipsit
subiect abordat, la care se intuitia i forta de a sintetiza subiect de istorie
sau universald, aceastä lucrare una de referintä la peste un veac de la
aparitie.
Fire§te, ea nu a fost de unele erori, perfect explicabile prin felul care
circula atunci informatia a posibilitätilor de verificare a unor date, cum s-a
intâmplat, de cu din inscriptiile aici. Dar, pentru prima datá, Cetatea
aláturi de deveneau subiectul unei monografli de istorie nationalk
context universal. Lucrarea tândrului membru corespondent al Academiei
Române, a fost räsplätitä cu premiul Alexandru Bodescu, al inaltului for
recunoscându-i-se meritele de exceptie.
cum am mai sus, primul care a publicat dintre inscrptiile de
mare importantä de la Cetatea a fost arheologul rus Murzakievici. Apoi
B.P.Hasdeu, la rândul säu, le-a fäcut cunoscute 1865, pentru prima la noi.
Zamfir Arbore monografia amintitä, Basarabia secolul al XIX-lea,
precum studiu special dedicat acestei probleme43, crezare textului
publicat de rus. La säu, N.Iorga, lucrarea celor cetäti
surori ale Moldovei proceda la fel 1899.
Tocilescu, conferintä la societatea istoricä a studentilor s-a
pronuntat pentru o altä 1438 (Murzakievici, Z. Arbore N.Iorga) a plasat
continutul textului inscriptionat in epoca lui Mare.
A.I.Odobescu, in Hurmuzaki, Documente, supl.I, Bucurqti, 1889, p.112.

42 Z. Arbore, Basarabia secolul al XIX-lea, 1898, p.264-279.
Idem, Inscripliunea de la Cetatea NRR, III, 1900, nr.28, p.180.
www.digibuc.ro
Cetatea istoriografia româneascd (II) 335
discutia privire la inscriptia de pe poarta cea mare a Albe au

intervenit alti istorici, mai mult sau mai pregkiti pentru o descifrare
a inscriptiei, mai ales conditiile de
Astfel Tanoviceanu va polemiza succesiv cu Joan Bogdan, Z.Arbore
Nicolae ultimul revenind asupra lecturii acestei date" socotind-o, la fel ca loan
Bogdan Z.Arbore46 - 1484.
Mare le slavist Bogdan, s-a lansat cu pasiune descifrarea
acestei inscriptii47, anul 1908 un real progres prin aparitia cadrul Memoriilor
Academiei a unui studiu amplu, cuprinzdnd tentativa descifrdrii tuturor
inscriptiilor ctmoscute, acel moment, legate de Cetatea Pe de parte el dorea
ofere o definitivd pentru acestea". Trebuie spunem pentru loan Bogdan,
cele patru inscriptii (1440, 1454, 1476 1479) au o vie a Cetätii Albe, pe
baza a reconstituit, a doua parte a studiului, liniile esentiale ale
Moldovei asupra ei. plus, el o a Cetätii Albe, 1374-
1484, deosebit de importantd istoriograftei noastre.
Seria contributiilor la cunoa§terea Albe, prin prisma unor noi categorii
de izvoare, avea continue 1913 cu un interesant material al lui Alexandru Lapedatu.
Aici se aduceau gravuri de la Cetatea A1b49 care: o de
pe la 1790 (imagine cu Langeron), o fotografte a castelului (citadelei)
dinspre sud vest cu marcarea pe zidul de vest a ferestre (?) 3). Apoi
4 5, aproape identice ca unghi (vedere a laturilor de nord est), reprezentau o
respectiv, o fotografie a aceleia§i imagini. La fel de importante pentru
problema aspectului unor ziduri, cu mai mult cu unele restaurate
anume momente, sunt
Tot 1913 o interesantd descriere a Cetätii Albe de
N.Dundreanu, de ce par circulat acea vreme genul
I. Tanoviceanu, Data rezidirii Albe, CL, XXXV, 1901, p.462-469, unde

data trebuie 1474 nu 1484 pentru numai 1474 existau in documentele
cunoscute atunci, drept Gherman Apoi, idem, Piatra Albe,
NRR, III, 1900, nr.25, p.38-39; idem, inscriplia de la Cetatea rev. cit., nr.27, p.136-137
idem, unei polemici, rev.cit., nr.29, p.237.
N.Iorga, rev.cit., III, 1900, nr.24, p.474.
46 Z.Arbore, Inscriptiunea de la Cetatea in rev. cit., III, 1900, nr.28, p.180; idem,
Piatra Albe, rev. cit., nr.25, p.38-39.
I.Bogdan, 1484 poarta cea mare a Albe, in CL, XXXV,
1901, p.247-253; idem, Data rezidirii rev.cit., p.469-472. Precum se vede punctul
de vedere uneori, acelasi al CL (din 1901), in continuarea interventiei lui
I.Tanoviceanu.
48 I.Bogdan, de la Cetatea Moldovei asupra ei,
AARMSI, tom XXX, 1908, p.311-360 + 5 foto un plan Ernst von Stern).
Alex[andru] Lapedatu, Gravuri de la Cetatea
istorico-arheologice asupra moldovenesti, BCMI, VI, 1913, Bucuresti, p.57-66.
Este vorba de a doua imagine din tot cu nr.5, reprezentAnd poarta cea
mare (turnul lui stefan Mare, n. I.C.)
www.digibuc.ro
336 Cândea
dintre ele sunt identice cu cele publicate de Alexandru

Lapedatu (figurile 3 5 - prima cu cifrd)51.
1914 Alexandru Lapedatu publica sub titlul dela Cetatea
trei fotografii: «interiorul celei mari (1), ce latura de nord-
vest cea de sud-vest (2) precum un din cetate (din interiorul curtii nr.2 n.n.
cadrul unei educative "Din publicatiile Casei Scoalelor - Biblioteca

secundarä", nr.5, tot 1914, Alexandru Lapedatu, un cercetätor dar
popularizator al monumentelor noastre istorice, o ilustratä care reunea
texte ce ne intereseazä: Cetatea timpul n:oldovene de loan
Bogdan descriere - rânduri ce-i apartineau - privitoare la Cetatea AlbA53.
Scurte referiri la Cetatea AlbA, pe baza textului lui Langeron, va publica
L[apedatu]"Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice", cu putin timp
de intrarea noasträ primul mondia154; in 1916, pe linia acelorasi
el Cele mai stampe reprezentad Cetatea Sucevei Cetatea
Buletinul Comisiunii55.
primul mondial - pentru noi, rázboiul de intregire a neamului -
Paul Nicorescu, un harnic arheolog care va deveni primar de Cetatea a organizat
un muzeu, pentru a piesele rezultate din sdpäturile de la Tyras56, Acute
Au destul de repede date ale unor cercetári privind Cetatea

AlbA din alte perspective. Astfel, Grigore Avakian publica 1922 un studiu
despre biserica armeneascd de aici57, urmat, an, de studiul lui M. Ciachir,
Explicarea numirilor turco-tatare58, unde se numelui de Akerman
pentru cetatea de la limanul Nistrului, limbajul neamurilor
Anul urmätor, 1923, marcheazä aparitia studiului lui Grigore Avakian consacrat
inscriptiilor armenesti de la Cetatea AlbA59, precum cel al lui Scarlat Panaitescu
despre de ale Basarabiei66.
ceea ce-1 priveste, Grigore Avakian publica "Revista cu
generozitate la dispozitie de Nicolae un numär de 38 de inscriptii armenesti,
N.Dundreanu, la Akerman, "Calendarul Minervei", 1913,

p.17-22.
52 La sectiunea Comunicari, BCMI, VII, 1914, p.I41-143.
Monumentele noastre lecturi ilustrate, alese, publicate pe
seama Tinerimei de..., 115 ilustratiuni in text, Bucuresti, 1914, p.116-128.
L[apedatu], Vechile contele de Langeron,
BCMI, VIII, 1915, p.70-71. N.Stoicescu atribuie gresit, aceste note, lui NJorga.
Cf. BCMI, IX, 1916, p.25-28.
56 Ion Andriesescu, Vasile BCMI, XXII, 1929, p.147.
Grigore Avakian, ucmopuu XIX
Cetatea 1922, 33 p.
M.Ciachir, Explicarea numirilor turco-tdtare, in "Revista Societatii de Istorie
arheologie bisericeascd", 1922, p.57-63.
Grigore Avakian, Inscriptiile de la Cetatea RI, IX, nr.7-9, 1923,
p.123-136.
Scarlat Panaitescu, oraselor de din Basarabia, in "Scoala
Basarabiei", nr.1-2, 1923, p.54-58.
www.digibuc.ro
Cetatea istoriografla româneascd (II) 337
uncle dintre ele având valoare artisticd, nu numai istoricd. Oricum, ele mdrturiseau
chip temeinic despre viata activitatea coloniei de la Cetatea Albä. Cea mai
veche dintre ele, 1699, se afla altarul bisericii vechi a acestei comuniati. Multe
dintre ele publicate, dar cu pe care Grigore Avakian le
de vechile inscriptii pomenind de anume faze de
constructie sau reconstructie la cetate, atât de discutate, alte izvoare epigrafice se
acum istoriei scrise a Cetátii Albe.
Apoi, rând pe rând, "Revista Istoricd", alte periodice române0 sau
interesul pentru cetatea de la limanul Nistrului va spori contributiilor de
tot felul pentru cunoa§terea sa.
Astfel, 1924, N.Iorga publica Actul lui Mohammed al II-lea pentru negustorii
de la Cetatea o completare importantd la Studii istorice asupra Chiliei
Albe, cu un sfert de veac mai nainte. Este important constatAm interesul cu
totul deosebit al sultanului ce cucerise capitala drum spre Belgrad,
pentru libertatea negustorilor de la Cetatea bä la Adrianopol,
Brusa Constantinopol.
Scarlat Panaitescu se ocupa acela§i an, sub un titlu sugestiv - le - ruini
- de Cetatea Albä, dând o descriere de planuri trei fotografii
"Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice pentru Basarabia"'.
Tot acest moment - deosebit fast - Paul Nicorescu, publica sub auspiciile
$colii Române din Roma63, rezultatele cercetdrilor arheologice intreprinse la
Cetatea o foarte istorie a a primelor cercetdri
arheologice intreprinse aici de Ernst von Stere 1900, continuate 1904 1912, ele
au fost duse mai departe de profesorul Warneke de la Universitatea din Odesa.
1918, din V.Pârvan a primele de pregdtire
de inregistrare topografick cercetdrile arheologice propriu-zise, conduse de Paul
Nicorescu, din 1919 afara medievale, pe malul limanului. Sunt
prezentate apoi rezultatele, mai bine zis inventarul arheologic rezultat, pe
categorii: din metal ceramicd.
Concomitent cu publicarea primelor rezultate ale de la
Tyras, din aria antice (greco-romane), Grigore Avakian lansa un avertisment
cu degradarea distrugerea medievale wzând imagini din 1890
61
Cf. RI, X, nr.4-6, 1924, p.105. N.Iorga reproduce textul Friederich Kraelitz,
Osmanische Urkunden in türkisher Sprache aus der zwiten des 14. Jahrhunderts, care, la
fotografie de mieu prieten I.Bogdan (originalul e
rusesti din Moscova), precizeazd marele istoric.
62 S.Panaitescu, ruini, ACMIB, I, 1924, p.103-106.
63 Paul Nicorescu, Scavi e scoperte a Tyras, "Ephemeris annuario
della Scuola Romena di Roma, Roma, 1924, p.378-415.
Nici Paul Nicorescu nu cunostea nimic despre lui Soroceanu de
dinainte de 1882, de care aminteste Vezi supra
Grigore Avakian, Cetatea Cum se distruge un monument istoric, CNA, IV,
1924, 7 p. + IV foto.
www.digibuc.ro
338 Cândea
1924 ale aceluiasi Totodatä, periodicul Numismatice Române, el

aträgea atentia asupra unor descoperiri monetare deosebite'.
1925 consemndm prezenta lui G. I. Brätianu istoriografia româneascd
privind Cetatea Studiul despre prezenta bulgarilor aici, la inceputul secolului
al XIV-lea, apärea 1926 "Byzantion"67, anuntând un specialist redutabil. Apoi,
Gheorghe a reprodus studiul dedicat Bisericilor lui Mare o a
Cettii Albe tot .
monografia Basarabiei, Ciobanu avea consacre câteva
pagini orasului cetätii69 timp ce N.Iorga aducea acelasi an, 1926, Lucruri noi
despre Cetatea Mare le istoric, memoriu prezentat Academiei, se
dovedeste la fel de preocupat de subiectul tratat chip magistral din 1899/1900. El
date noi despre doi negustori venetieni din Moncastro, Nicolo Polo lui, din
Candia, care fäceau negustorie sub autoritatea moldovenilor acolo (act din 26
februarie 1463); deasemenea, din Arhivele din aducea o interesantd despre
Joan Polo care vindea arhiducelui Maximilian manuscrisul despre Acute de
sultan Patriarh de Constantinopol cu privire la Treime la
cumpäratä la Genova reprezentând o vedere a Akkiermanului (oder
Bialogrod) la 1789, completeazd aceastä nouä contributie a marelui la
cunoasterea Albe.
Imediat, G. I. Brätianu, publica sub titlul Contributions l'histoire de Cetatea
(Akkerman) aux XIII-e et XIV-e sikles71, comunicarea la Belgrad cadrul
celui de-al doilea Congres de studii bizantine. meritele lui N.Iorga din studiul
amintit mai sus, apoi din fundamental din 1900, G. I. Brätianu aträgea asupra
importantei sdpäturilor arheologice de rusi continuate de noi 1918. La
fel, monedele publicate de Gr. Avakian ceva mai surprind deloc,
ele dovada activitätii unei colonii armenesti la Totodatä,
G.I.Brätianu aceste märturii din regatul crestin din Cilicia, puteau
aduse aici de negustori occidentali. Apoi aduce atentie un act de comanditä transcris
de un notar genovez din Caffa, datat 8 mai 1290, care Giacomo di Finale
mergea la acea Malvocastrului apoi la Constantinopol 72
Tot Academiei Române, un prezentat la inceputul anului
1926 de generalul Radu Rosettin cu privire la modul in care purta räzboiul
Idem, Trei monede ale regilor armeni la Cetatea BSNR, nr.49-50,

1924,
67 G.I.Bratianu, Les Bulgares Cetatea (Akkerman) au debut du in
"Byzantion", Revue Internationale des Etudes Byzantines, t.1I (1925), Paris-Lige, 1926,
p.153-168.
68 Gheorghe Bisericile lui Mare, BCMI, XVIII, 1925, p.228.
$tefan Ciobanu, Basarabia, 1926, p.87-89 respectiv 185-190.
70 Cf. AARMSI, seria III, t.V, mem. 1-9, Bucuresti, 1926, p.325-333.
Cf. ARBSH, t.XHI, 1926, p.1-7.
72 Ibidem, p.2. Cf. recenzia ce i se face in CI, 1926-1927, p.282-284, de
I.Minea.
R.Rosetti, Studii asupra chipului cum rásboiul de Mare,
AARMSI, seria III, t.VI, cu 2 planuri o fotografie.
www.digibuc.ro
Mare, avea centrul atentiei valoarea Albe pentru Moldova ca

fortificatie de
cercetdrile privind epoca a fortificate de la
gura Nistrului, Paul Nicorescu va publica 1928 Taurul pe monedele de la
Tyras".
N.Iorga semnala 1929, practic lucrarea publicatd de G. I.
Brätianu la Paris intitulatd Recherches sur le commerce dans la Mer Noire au
care se grâu Vicina Moncastro75. Tot
N.Iorga avea consacre 1929 câteva pagini descrierii Albe, sub genericul Les
châteaux occidentaux76 de trei un plan.
deceniului trei secolului trecut a reprezentat un moment fast
de la Cetatea aplecati mai mult sau mai putin asupra
subiectului, mici contributii ori de ori au prilejul, mai ales cadrul
publicatiilor Comisiunii Monumentelor Istorice. aici faptul sistematic,
edintele Comisiei atrag atentia asupra unor fapte sau de de la Cetatea
Publicând 1930 un interesant volum de documente externe, ce veneau din
spatiul polon, P.P.Panaitescu aducea un important izvor literatura
anume descrierea Albe la 1843, facutä de care I.J.Kraszeszewski78.
An deosebit de bogat studii materiale privind cetatea de la limanul
Nistrului, 1931 avea dominat de scrierile lui Grigore Avakian Paul Nicorescu.
Astfel, primul, din Tyras" Cetatea secolul al ,
publica masivul arheologice efectuate 1929 la exteriorul
laturii de est de sud a citadelei precum la mormântul de pe latura de sud
interiorul acesteia).
La rândul Paul Nicorescu el tiparului materiale
importante: de consolidare la Cetatea care descrie opera constructivd
de restaurare de români acolo, deosebit de importantd salvarea unor
vestigii (a§a, se apartinând curtea nr.2 pe jumátate
restaurat) precum Cetatea .
Vezi 1928, p.81-88.

Cf. N.Iorga, RHSEE, p.292-293.
Vezi BCMI, XXII, 1929, p.52-56.
Cf. ibidem, XVII, unde se semnaleazd prezenta unui cimitir in cetate; ibidem,
XVIII, 1925, unde se militarii stria cetatea; ibidem, XIX, 1926, se cerea
anularea parceldrii glassisului, cu un an ibidem, XXIV, 1931, p.94 se
aprobau la Cetatea ce urmau a fi acute de Muzeul Militar National.
Remarcdm, tot aici, studiul lui M.Popescu, din prejurul Principatelor
române, ibidem, XX, 1927, p.81 (despre luptele turci la Cetatea precum St.
G. Berechet, Inscriplii, insemnäri, ACMIB, II, 1928, p.137-138.
78 P.P.Panaitescu, poloni románe, Bucuresti, 1930, p.245-251.
Cf. ACMIB, II, 1931, p.105-114.
Gr. Avakian, Cetatea Albá secolul al XIX-lea. Observatii pe marginea unor
scrise, AB, 1930, p.441-449.
81 Idem, de la Cetatea ACMIB, HI, 1931, p.37-104.
82 Ibidem
83 P.Nicorescu, Craiova, <1931>, 33 p. + 24 planse.
www.digibuc.ro
340
Tot acum, N.Bdnescu, bizantinist ce continua se afirme, publica Vechi

ale noastre genoveze, volum omagial lui N.Iorga,
unde aducea câteva acte inedite, din secolul al XV-lea, privitoare la Cetatea Albá.
Interesul pentru Cetatea dar pentru unele subiecte ce atingeau pe aceasta, a
continuat se manifeste. Astfel Constantin Andreescu ocupdndu-se studiu din
1932/33 de franciscane la Marea Neagrá secolele
aducea date noi privitoare la Cetatea ce intrarea pe Nistru. Tot atunci la
rândurile lui Nicolo Barsi care, 1632, trecuse pe la Cetatea
Cu binecunoscuta-i N.Iorga a continuat noi contributii
subiectului pasionase din Astfel, 1933, publica
neobservatä a la Bizantini82 vreme ce G. I. Braianu aducea, revista ce-si
clädea un serios prestigiu prin studii temeinice de orientare, o cercetare
despre genovezi Moldova veacului al XV-lea88. aceeasi prestigioasd un an
mai P.Panaitescu publica un amplu studiu dedicat drumului comercial de la poloni
la Marea evul mediu89, cautând mai multe probleme: originea
acestui Liovului al Cracoviei prin Moldova, privilegiile comerciale,
ruta comerciald suzeranitatea Poloniei asupra Moldovei, comerful de la Mare,
privilegiul lui Mahomet al II-lea pentru Cetatea italienii comerful Poloniei la
Marea precum marelui pe ruta moldoveneasca.
Anul 1934 avea un nou spor in ceea ce priveste izvoarele documentare
de privire la Cetatea Astfel Andrei avea descopere
documente despre cucerirea Chiliei Cetätii Albe de turci la 1484, in
Biblioteca Egipteand de la publicându-le revista generosului N.Iorga.
acelasi continuare, gratie cäutdrilor neobosite ale polihistorului,
materialul intitulat Noi bizantine despre istoria Românilor91, o serie de notife
de cronia de räbdarea, dárátoare de roade a lui Spiridon
Larnbros92.
La jumdtatea deceniului patru, se impunea ca un istoric
al evului mediu universal, mai ales a celui circumscris
Negre, prin lucrarea intitulatä Recherches sur Vicina et Cetatea Partea cea mai
a studiului era consacratd problemelor Vicinei iar ultima sa parte se
Vezi, fnchinare lui Cluj, 1931, p.32-37.

Vezi CI, VIII-IX, 1932-1933, nr.2, p.151-163.
86
istorico-arheologice bisericesti din vol.XXIII, 1933,
p.302-1933, nr.2, p.151-163.
87 Cf. RI, XIX, nr.4-6, 1933, p.159.
88 G.I,Brätianu, Notes sur les en Moldavie au RIR, 1933,
p.152-158.
89 P.P.Panaitescu, La route commerciale de Pologne la Mer Noire au moyen age,
RIR, 1934, p.172-193.
Andrei Antalffy, documente din Biblioteca Egipteanä de la Cairo despre
cucerirea Chiliei Albe 1484, RI, XX, nr.1-3, 1934, p.33-42.
NJorga, ibidem, p.45-47.
92 p.45.
G.I.Brätianu, Recherches sur Vicina et Cetatea Contribution l'histoire de la
domination byzantine et et du commerce génois sur le litoral roumain de la Mer Noire,
Bucuresti, 1935.
www.digibuc.ro
aduceau Contributii la istoria Akkerman (Cetatea urmätoarele

directii: bizantinii i genovezii la Nistru; bulgarii la Cetatea la
Enceputul secolului al genovezi Moldova sec. al XV-lea. Aceste studii, rod
al cercetärilor arhivele sträine se cu patruzeci de acte ale notarilor genovezi
de la Pera Caffa (1281-1290) privind Vicina Cetatea Trebuie sä spunem
volumul aduna, de fapt, mai vechile cercetari ale istoricului privind spatiul danubiano-
pontic, pe care continua sä le le documentar, cum se
vede din adaosul celor patruzeci de acte notanale.
P.Constantinescu-Iasi publicase despre cetatea de la
limanul Nistrului revista "Arhivele Basarabiei" avea reproducd, 1936,
descrierea Albe de Saint-Prist
Unul din cei mai istorici de posesorul unei strdlucite colectii de
comparatd, ceramist innäscut, Barbu Slätineanu, a pus discutie probleme
de ceramica bizantina din trei puncte situate pe un traseu bizantin danubiano-
pontic totodatä: Turnu Severin - Enisala Cetatea Din nou argumentul
arheologic era folosit pentru a valorifica o serie de materiale extrem de interesante dar
insuficient studiate atunci.
din 16 aprilie 1937, N.Iorga, neobosit cercetätor al istoriei noastre,
prezenta Academiei publica ulterior un memoriu, care, aducea noutäti
indreptäri mai vechilor sale despre Cetatea de La Cetatea
domnul roma pe vechiul domnitor care era Hanul
sau Adaug legaturile cu Genova adeverite vremea moldoveneasca
prin cronicii lui Wavrin... La 1445 se spune apriat cetatea
ale Genovezilor». Ei deci un fel de patronat economic... aceasta ar
explica, cum putea spune, la 1410, un notar genoves,.. e posesiune un
care apartinea Moldovei avea garnizoanä Am de ce
Alexandru cel Bun oasele loan de la Cetatea ca din cu
oaste...
La säu, N.Banescu, prezenta la 13 octombrie 1939 la Academia
memoriul Maurocastrum-Moncastro-Cetatea pe care 1-a publicat, mai
limba Acelasi studiu avea in limba meritul
P.Constantinescu - Iasi, Basarabia arheologica artistica, p.43-46.

AB, VIII, nr.1-4, 1936, p.64: Akkerman est une place forte situ& l'embouchure du
Niester; elle est gardée par des Jannissaires et command& par un Musseli eux retevant (?) du
Pacha d'Okzakow et de Babadag. Ses habitants sont au nombre de 40.000, savoir 30.000
mahometans et 10 12.000 Rayas, Armeniens, Grecs ou Moldaves; on n'a jamais voulu que les
s'y établissent; aussi n'en voit-un Le est assez bon, les navires peuvent y hyverner.
y a environ 40 batiments de divers grandeur affect& ce port et appartenant divers habitants
de la ville. y a aussi quelques chantiers affect& pour la construction des batiments.
Barbu Slátineanu, Contributiuni la ceramica bizantina de la Turnu Severin, Cetatea
Enisala, RFR, IV, 1937, nr.10, p.321-340.
N.Iorga, Noi descoperiri privitoare la istoria romanilor, AARMSI, seria III, t.XIX,
1937, p.189-196 + 2
98 p.189.
p.189-194.
N.Bänescu, Maurocastrum - Moncastro - Cetatea ARBSH, XXI, 1939,
p.20-31.
www.digibuc.ro
342 Cândea
principal al lucrarii acela de a demonstra netemeinicia lui Jakob

Bromberg care, dorea cu tot dinadinsul localizeze Maurocastrum Crimeea,
contestând, totodatä identitatea Maurocastrum-Cetatea
Aceeasi pasionantd de geografie de toponimie medievald
circumponticd avea revinä paginile consacrate de G.I.Brätianu pentru Vicina
analiza in capitolul VI, celor toponime Maurocastron et Asprocastron.
G.I.Brätianu va ajunge la incheierea: Ainsi l'identité de la ville au nom double est
démonstrée: Maurocastrum = Moncastro = Bielii Grad = Cetatea
anii ce au precedat ultimul mondial, ca in timpul conflagratiei, s-au
adus contributii, uneori remarcabile, cunoasterii istoriei Cetätii Albe ansamblu, mai
ales din perspectiva participdrii armenilor la viata economia dar cultural - spiritualä.
Astfel Bänäteanu lucrare mai despre armenii din va
face referiri la vechimea acestora la Cetatea iar H.Dj.Siruni, amplu
studiu Tara voievodului $tefan105, o scurtä trecere revista a prezentei armenilor
orasele din Basarabia, consacrä un capitol remarcabil Cetätii Albe ca centru
armenesc, insistând apoi asupra Ceaslovului armenesc de la Cetatea Alb, din perioada
de a domniei lui Mare (1460).
Aceeasi epoca tulbure a rdzboiului a mentinut atentie istoria marelui port
punct strategic care a fost Cetatea astfel Mihai Dräghicescu, Statului
Major al Flotilei, avea publice cadrul unei mai ample un capitol
intitulat Cetatea o cunoastere a bibliografiei problemei.
Tot acum, Paul Nicorescu continua sä studieze materialele aflate in Muzeul de
la Cetatea raportând despre moartea custodeluim jar ceva mai publica
unele monede moldovenesti de secolului al XV-leaw8.
räzboiul mondial in 1945, interesul pentru trecutul Albe,
cu toate schimbärile politice, n-a pentru istoricii români un
major, umbrit, din päcate, de patimä de
acest sens cercetdrile din anii cincizeci - tributare situatiei
create. Cel mai elocvent exemplu constituie Barbu T. "masivul"
studiu despre rolul genovezilor la gurile clädit de pe pozitii" ideologice
politice.
(11 Idem, Maurocastrum - - Cetatea AARMSI, seria III, t.XXII,

(1939-1940), 1941, p.165-178.
102
G.I.Brätianu, Vicina Nouvelles recherches sur l'histoire et la toponymie
nicdievales du littoral roumain de la Mer Noire. A propos des "Miscellanies" de M.J.Bromberg,
Bucarest, 1940.
103 Ibidem, p.32.
Bänäteanu, Armenii istoria Bucuresti, 1938, p.31.
105 H.Dj.Siruni, Tara voievodului "Ani", Anuar de culturä armeanä, Bucure§ti,
1941, p 427-449.
Lt. colonel Mih. Draghicescu, Istoricul principalelor pe de la gura
Tisei la de la Varna la Odesa, Bucure0, 1943, p.473-483.
107
Paul Nicorescu, in 1942, p.I69-170.
Idem, Monede la Cetatea CI, 1943, p.75-88.
Barbu T.Câmpina, Despre genovezilor la gurile
'S u ', 6, nr.1, 1953, nr.3, p.79-119.
www.digibuc.ro
Cetatea istoriografia româneascd (II) 343
contrast cu astfel de aborddri, cätre deceniului secolului

trecut, istorici ca N.Constantinescu sau, mai ales Constantin C.Giurescu, aveau
onoreze de slujitori sine ira et studio ai muzei Clio prin pagini importante
despre Cetatea
Astfel, continuând eforturile lui Barbu Slätineanu care aträsese atentia asupra
importantei ceramicii bizantine de pe linia Dunärii de la limanul Nistrului,
N.Constantinescu avea publice noi contributii la aceastä
Adevärate pagini monografice pentru articolul Cetatea avea realizeze
Constantin C.Giurescu cadrul sintezei sale despre târgurile
lucrare realizatä formä 1959-1960 publicatä abia 1967. opus
trimiteri pe diferite probleme la Cetatea Albä, reusind sintetizeze
datele faptele cunoscute moment112. Trebuie
faptul istoricul, de pragmatic, publicase pagini importante consacrate subiectului,
cadrul sintezei sale de istorie a românilor
Gheorghe Diaconu, arheolog istoric, tiparului la sfärsitul anilor
cincizeci, limba rusk un studiu despre cetätile din Moldova, incercare de a
demonstra efectele pe care le-a avut, altele, artileria asupra ceatilor de
Strälucit reprezentant turcologiei europene, elev al profesorului G.I.Brätianu,
Beldiceanu avea din 1960, contributii majore la
cunoasterea Cettii Albe, prin prisma documentelor otomane. Astfel "Revue des
Etudes Roumaines", de la Paris, el avea publice o documentare, inclusiv
pe baza unor acte din turc al cabinetului oriental al Bibliotecii Nationale din
Paris, studiul despre campania lui Baiazid al II-lea din 1484115. Peste vreme,
ce stabilise cronologia expeditiei sultanale din 1484, 26 aprilie 14 august,
neobositul osmanist relua problema, de fapt o continua, cu un aspect fundamental -
cucerirea celor comerciale Chilia Cetatea de Baiazid al
Era o urmare a studiului mai sus amintit, bazat pe o excelentá cunoastere a
istoriografiei europene, inclusiv otomane, Pe precizärile aduse,
N.Beldiceanu stabilea, regimul impus celor cucerite la
campaniei din 1484.
N.Constantinescu, la cunoasterea ceramicii bizantine de la Cetatea

(Belgorod Dniestrovski), SCIV, X, 2, 1959, p.441-451 + 4 planse. Materialul ceramic provenea
din säpkurile de la Cetatea Albá realizate de Grigore Avakian 1929 (nota autorului, N.C.)
Constantin C.Giurescu, sau orase moldovene din secolul al X-lea
la secolului XVI-lea, Bucuresti, 1967, p.200-220.
112 Vezi op.cit., indicele,
Cf. Constantin C.Giurescu, Istoria Românilor, II, ed. a IV-a, Bucuresti, 1943,
Orasele de la lärmul Märii, p.428- 432.
114
XIV-XV ee., "Dacia", n.s., III, 1959,
p.535-552.
115 N.Beldiceanu, La campagne ottomane de 1484: ses préparatifs militaires et sa
chronologie, RER, t.V-VI (1957-1958), Paris, 1960,
116 Idem, La des cites marchandises de Kilia et de Cetatea par Bayezid
SOF, XXIII, 1964, p.36-90. A se vedea recenzia lui H.J.Kissling, Einige Bemerkungen zur
Eroberung Kilia's und Akerman's durch die 1484), "Beiträge zur Sùdoesteuropa
Forschungen", 1966, p.331-338.
www.digibuc.ro
344 Cândea
Revenit câmpul cercetdrii ani grei care a plätit un nemeritat

tribut activitätii sale politice de dinainte de 1945, Constantin C. Giurescu in 1965,
un studiu cu privire la fdcut sub dominatia Moldova, mai ales prin
Cetatea Albä Chilia"'.
Sfär$itul anilor inceputul anilor $aptezeci avea in
istoriografia un important corpus de izvoare externe anume datorat
cdlätorilor
astfel, 1968-1971 primele trei volume din care se
publicau cele mai insemnate descrieri ale Cetätii Albe pästrate aceastä categorie de
in veacul al
studii cu o problematicd mai generald, cum sunt al lui Olteanu
privind comertul pe teritoriul Moldovei Românesti secolele sau
al lui Al.Bol$acov-Ghimpu despre localizarea fortáretei Cetatea revine
preocupdrile istoricilor acestei perioade.
Pe linia unor preocupdri deosebite pentru inzestrarea istoricilor medievisti cu
instrumente de lucru, Nicolae Stoicescu a realizat 1974 un repertoriu bibliografic
monumentelor din
Cu putin timp fusese intocmitä sustinutä de Lucid o
de doctorat, care s-a o asupra Moldovei din secolele
XIV-XVI. El avea preia o serie de din istoriografia din Moldova dintre Prut
Nistru, verificarea ce se impunea123, cu inscriptiile de la Cetatea Albä.
Aproape aceea$i vreme, reputatul medievist Papacostea, pornind de la
o nouä a lui V.A.Voitehovski asupra inscriptiei gäsitá la jumdtatea secolului al
XIX-lea pe din turnurile Cetätii Albe, a o serie de consideratii pe
acestui izvor'24, acceptând existenta lui Costea ca din cei care au asigurat
construirea fortificatiilor de la Cetatea
117 Constantin C.Giurescu, Le commerce sur le territoire de la Moldavie pendant la

domination tartare (1241-1352), NEH, 1965, p.55-70.
118 despre I, volum de Maria Bucuresti,
1968, cuprinzand itinerariul grec de la sfarsitul secolului al XIV-lea (p.16), relatarea lui G. de
Lannoy din 1421 despre intemeierea (p.57-58). Relatarea lui Francois de Pavie, senior de
Fourquevaux, din timpul unei efectuatä anul 1585 tinuturile sultanului ibidem, III,
1971, p.179-180. La fel, volumele ulterioare ale vor publica celelalte relatári, evident,
mult mai târzii.
Stefan Olteanu, pe teritoriul Moldovei sec.X-X1V,
"Studii", XXII, 1969, 5, p.849-874.
120 Al. Bolsacov-Ghimpu, La localisation de la forteresse RESEE, VII, 1969,
p.689-690, sä demonstreze a fost la Tyras nu la Turnu Mdgurele.
121 Nicolae Stoicescu, Repertoriul al localitáfilor monumentelor
medievale din Moldova, Bucuresti, 1974, 984 p., unde p.172-177 a dea o
bibliografie mai a Cettii Albe la acea
122 Lucia Chitescu, Moldovei secolele voievodale
Rezumatul tezei de doctorat, Bucuresti, 1972, 42 p.
123 Cf. Andrei Pippidi, op.cit., loc.cit., p.76 notele 8-10.
124 Serban Papacostea, La statului moldovenesc. pe marginea
unui izvor necunoscut, SMIM, VI, 1973, p.43-59.
www.digibuc.ro
Cetatea in istoriografia româneasa (II) 345
Inscriptia - unice a stimula pe cercetätori -

apoi, simultan, pe Victor Spinei S. Gorovei primul folosind-o monografia
Moldovei secolele XI-XIX`25, iar de-al doilea avea consacre câteva
rânduri de observatii Anuarul Institutului iesean de cercetdri istorice arheologice
"A.D.Xenopol"26, care mentiondm: inscriplia ar confine numele
data care au intrat deja circuitul ea nu inceputul
la Cetatea socotit de S. Gorovei cu decenii mai
. Apoi, ea, "nu poate" arunca nici un de asupra activitätii
constructive a lui acolo, pentru acesta abia preluase domnia. Mai mult,
(subl.$.S.G.), acest Costea, va citit pe inscriptie, el ar primul al unui
pâralab de Cetatea Evident, Cetatea avea in vederile
cerceatorilor care s-au ocupat special de istoria Moldovei sau a spatiului pontic.
paginile rezervate de Victor Spinei celebrei fortificatiilor
ei, monografia veacurilor de ale Moldovei'28, atât de bine primite de
istoria româneascd nu numai, profesorul iesean a revenit stdruitor
profund asupra subiectului. Astfel, ingrijind celebra lucrare a lui G.I. despre
Marea Neagrd'29, a facut, din 1988, observatii pertinente cu privire la aspecte
ce se ridicau cu rolul rosturile Albe evul de Mai târziu,
1994, cadrul unei problematici mai largi, pe geneza oraselor din sud estul
Moldovei a raporturilor comerciale ale acestora secolele XIII-XIV130, Victor Spinei
va da un solid studiu, tipärit prestigioasa "Balkan Studies". Aici, ca
Moldova secolele XI-XIV, ajunsä la cea de-a treia editie'31, Cetätii Albe sunt
acordate spatii largi, pentru problematia ce sau
precizdri.
1996 avea la o lucrare mai din punctul
de vedere al arhitecturii militare, un studiu al arhitectei Mariana $lapac'32. Doi ani mai
târziu, aveam constatdm istoriografia se cu o lucrare a cärei
era nu inexactitäti, dar o de
real prestigiu pentru autoare'33. Lucrarea avea meritul de a face mai mult cunoscutd la
125 Victor Spinei, Moldova secolele XI-XIV, Bucure§ti, 1982, p.330, unde, pe baza ei,
socotete Costea ca reprezentant domnesc la Cetatea
tefan S. Gorovei, Inscriptia lui luga - din 1399, "ADX", XIX, 1982,
p.657-659.
Ibidem, p.659.
128 Victor Spinei, Moldova secolele XI-XIV, Bucurqti, 1982, p.383.
129 Cf. G.I. Brätianu, Marea De la origini la cucerirea II,
Bucurqti, 1988, nota 17; p.250, nota 52; p.305, notele 57 60.
Victor Spinei, La des villes du sud-est de la Moldavie et les rapports
comerciaux des BSt, 35, 2, Tessaloniki, 1994, p.197-269.
131 Idem, Moldova secolele XI-XIV, 1994, 492 p.
132 Mariana Cetatea "Arta '96", 1996, p.56-71.
133 de pildá, de§i aträsesem atentia asupra pästrärii discutia de
a unei zise "ipoteze otomane" pentru constructia citadelei, I. Cândea, Altarul bisericii
din citadela de la Cetatea "ipoteza privind ridicarea "Arheologia
Medievald", II, 1998, p.215-220. M. a continuat vorbeascd despre "ipotezä
in teza de doctorat in 1998.
www.digibuc.ro
346 Cândea
noi istoriografia sovieticd despre acest monument, despre asezarea medievald de

la limanul Nistrului.
Studiul ultimilor românesc nu numai, I-a fäcut pe
cercetätorul Victor Spinei se apropie din aceastä perspectivä de asezarea
de la Cetatea a istoriografia o aici,
liniile ei generale. Marea invazie dislocdrile de populatii ce au avut au
ca Albe i se consacre noi consistente pagini. Ne referim aici la studiul
Les mouvements ethniques au nord des bouches du Danube aux
care sunt atinse probleme ce survin pe o arie cu mult mai ce ajung,
la Cetatea
S. Gorovei avea anime mai mult dezbaterea unor probleme ce
privesc Cetatea o cu aparitia unui volum impozant consacrat problemelor
controversate din vremea intemeierii Moldovei'36. Aici, un distinct Cetatea
drumul moldovenesc137, nu o propunând alte solutii, mai mult sau
mai putin acceptate de care confrati.
Redutabil cercetkor al evului mediu românesc, mai ales a problemelor legate de
intemeierea vietii de stat la români, Papacostea este prezent istoriografia
noasträ câteva contributii privitoare la Cetatea Semnaldm, de lucrarea
mai sus, mai din ultimul deceniu al secolului ce a trecut:
Moncastro Cetatea identitatea unei asezari medievalei38, Moldova lui
Mare genovezii din Marea sau La pénétration du commerce génois en
Europe centrale: Maurocastrum (Moncastro) et la route moldave140.
Am mai sus, din momentul introducerii circuitul nostru a
celebrelor inscriptii limba de la Cetatea Albä, contributia de a lui
Andrei Pippidi
La rândul Andreescu, s-a aplecat acribie asupra unor
aspecte ce privesc prezenta genovezilor Marea pe românesti ale
acesteia evident, la Cetatea din contributii preocupdri vechi
stratornice asupra unui subiect interesant important: Mitropolia de
142
Halici episcopia de Asprokastron. Câteva Note despre Cetatea
Apoi trebuie amintim dreptul aceluiasi reputat medievist contributia Noi
134 Victor Spinei, Les mouvements ethniques au nord des bouches du Danube aux
Acts XVIII" international Congress of byzantine studies, Moscow 1991, volume II,
Shephersstown, USA, 1996, p.298-324.
p.303-313.
136 Stefan S. Gorovei, Intemeierea Moldovei. Probleme controversate, Iasi, 1997, 329p.
p.200-210 notele 195-245 la p.274-276.
138 Cf. RI, s.n., t.6, 11-12, 1995, p.911-915.
I, 29, 1992, p.67-73.

"° "Il Mar III, 1997/98, p.149-158.
Vezi supra p. nota 109.
142 i universal istoria Studii oferite prof dr.Serban
Papacostea cu ocazia implinirii a 70 de ani, Bucuresti, 1998, p.125-136. Studiul limba
a fost reluat sub titlul The Metropolitanate of Halicz and the Bishopric of Asprokastron. A few
Considerations, Études bzyantines et post-byzantines, III, recueilles et publiées par Emilian
Popescu et Tudor Teoteoi, 2001, p. 141-151.
143 SMIM, XVIII, 2000, p.57-77.
www.digibuc.ro
despre portul de cereale prin Cetatea gurile (prima a

secolului al XV-lea)I".
Cercetdri rezultate speciale, din perspectiva unor izvoare deosebit de
importante, au venit acest de la numismati nu numai. Amintim aici, unul
dintre cele mai importante studii, datorat lui Octavian Iliescu: Les armoiries de la ville
d'Asprokastron et leur origine byzantinet45, ca rezultat al cercetdrii emisiunilor
monetare descoperite la Cetatea Apoi studiul al lui Ernest Oberldnder
Thrnoveanu, Moldavian merchants and commerce in Constantinople in the
century in the Book of Accounts of Giacomo
sfär*it, faptul anilor ai veacului ce a trecut,
au marcat tentativa cercetdrilor arheologice la Cetatea Ca
urmare a fost publicat raportul preliminar pentru anii respectivi: arheologice
din anii 1997-1998 de la Belgorod-Dnestrovsk (Cetatea
incheierea acestor consacrate prezentei Albe istoriografia
dorim subliniem faptul acest a fost tratat doar prin prisma
celor mai importante contributii la cunoa§terea sa. este con§tient de
faptul continuare noi noi titluri autori se vor ivi din trecutul de mult
cercetat al monumentului medieval peste care am trecut, vrem. cu
mai mare interes noile aborddri, de oriunde ar ele despre acest faptele legate
de el.
SMIM, XX, 2002, p. 321-325.

145 Octavian Iliescu, in byzantines et post byzantines, II, recueilles et publiées par
E. Popescu, O. Iliescu et T. Teoteoi, Bucuresti, 1991, p. 151-164.
146 p.165-180.
147 urma Acordului de colaborare semnat Institutul de arheologie al Academiei
Ucrainiene de Institutul Român de Tracologie al Ministerului Educatiei Nationale, care a
cercetärile, semnatarul acestor a putut dessura douá campanii la Cetatea
punctul citadeld, 1997 1998.
148
volumul apärut sub,egida Ministerului Educatiei Nationale a Institutului Român
de Tracologie, arheologice aria nord-tracd, III, Bucuresti, 1999, p.385-456. Acelasi
text, cu o traducere integrald limba rusä, realizatd de Simion Copilu, a fost publicatä "Istros",
IX, 1999, p.223-312.
www.digibuc.ro
348 Cândea
"CETATEA IN THE ROMANIAN HISTORIOGRAPHY

Abstract
The author continues his brief research on the scholars' contributions which
clarify the history of "Cetatea He had started his analysis with the historians of
the modern period to continue with contemporary ones and he commented on them from
the angle of the Romanian historiography. All the elements of analysis and synthesis
which had been converted into rich and diverse material regarding the most important
mediaeval fortification on the Romanian territory, by specialists such as: Gheorghe
Sincai, Gheorghe Brätianu, Nicoale Papacostea, Victor Spinei and
Andreescu, to name but a few; were reviewed by author.
He also highlighted that the role and position of in the epoch in
which it was part of the Moldavian territory became favourite subjects of reasearch
while precisely that epoch is preferred by the researchers in the domain of the Romanian
historical sciences.
www.digibuc.ro
RESTITUIRI
ORGANIZAREA POLITICA,
BISERICEASCA A TRANSILVANIEI
SEC. XIV -
t FRANCISC PALL
Toate aceste aspecte ale suprastructurii au ajuns Transilvania la deplina

constituire tocmai aceastá perioadd, o veacurile
anterioare. Ele au, fireste, rddäcinile baza
a dezvoltdrii istorice.
Voievodatul transilvänean. sec. XIV voievodatul Transilvaniei manifestd
aceleasi tendinte de autonomie de regatul Ungariei ca veacul precedent.
Desi incercarea lui Ladislau Kan de a transforma Transilvania voievodat aproape
autonom esuase, datoria consoliddrii vremelnice a puterii centale sub dinastia angevind,
tot* continua se bucure de o quasi-autonomie.
Pentru a impiedica realizarea tendintelor de autonomie ale Transilvaniei, regele
numea voievozi dintre dregkori verificati ceea ce priveste credinta de
prin slujbele anterioare. puterea voievodului, regele
Carol Robert a scutit 1324 nobilimea transilvand de pe care i le
atunci. Cu toate acestea, unii voievozi au reusit autoritatea se
timp indelungat, cum a fost Toma de (1322-1342); s-au constituit
chiar un fel de dinastii de voievozi; astfel 1349 1376 dregAtoria voievodald a fost
mici intreruperi, de membri ai familiei Lackfi, iar 1415-1437 o
detineau doi membri ai familiei Csáki.
Voievodul, numit revocat de rege, alegea subalterni - de la vicevoievod
comiti la - dintre familiarii" oameni aflati slujba sa personald, care
depindeau de el numai fatä de el, virtutea acelei familiaritas,
a raporturilor vasalice regatul Ungariei. Voievozii vicevoievozii nu aveau
o ci stäteau de obicei la curtile de pe domeniile Deoarece mai ales
de la inceputul sec. XV, voievozii se aflau tot mai des mai afara granitelor
Transilvaniei, indeosebi la curtea ei läsau conducerea de fapt a treburilor aproape
exclusiv pe seama vicevoievozilor. De vicevoievodul Lorand Lépes a
* Textul de este versiunea a contributiei istoricului Pall la

proiectata editie a doua a tratatului României care, din motive ideologice, a fost retras de la
tipar vremeea lui Nicolae Ceawscu. A se vedea nota a autorului (n.red.).
www.digibuc.ro
350 t Pall
peste 20 de ani (1415-1438). De la mijlocul sec. XV, absenta din Transilvania,

voievozii supravegherea conducerii, exercitate de voievozi, unor
guvernatori", care la rândul puteau sä aibä vice guvernatori. Astfel, Lorand Lépes a
fost guvernator 1444-1445, când voievod era de Hunedoara.
De la sec. XIV - ca uneori veacul precedent - se un
duce al Transilvaniei", fratele regelui Ludovic I. Demnitatea aceasta
superioará celei de voievod acesta din urmä era subalternul ducelui, membru al dinastiei
regale.
din veacul XV dregátoria de voievod cea de vicevoievod erau
exercitate adesea de doi sau chiar trei demnitari acela$i timp.
Voievodul mâinile sale atributiile administrative, judiciare
militare cele mai din Transilvania. Autoritatea sa a fost limitatá treptat la cele
$apte comitate de sub jurisdictia lui proprie. Acestea erau: Solnocul Interior, Dobâca,
Cluj, Turda, Tanava, Alba Hunedoara. 1236-1465 voievozii au purtat aproape
permanent titlul de comiti de Solnoc, Toma de Széczény a detinut vreme
functia de comite al Sibiului.
Pe teritoriul celor comitate transilvdnene existau enclave scutite -
integral sau partial - prin privilegii regale de jurisdictia voievodald, indeosebi
orä$ene$ti din jurul ocnelor Ocna Dejului, Dej, Turda, Baia de Arie$. Clujul
avea o scutire similard. Numeroasele mo$ii ale episcopului cele ale capitlului din Alba
precum cele ale mánástirii din Cluj-Mán4tur erau ele obi$nuit scoase de sub
jurisdictia voievodului, ce a dat na$tere câteodatä la violente. Printr-o
din 1344, confirmatä 1395, imunitatea judecaoreascd a pomenitului
episcop a fost limitatá favoarea
Comitatele apusene: Samar, Crasna, Solnocul de Exterior, Bihor,
Zarand, Arad, precum comitatul Maramureplui comitatele din Banat, nu fäceau
parte din voievodatul Transilvaniei, ci aveau o organizare aparte. Teritoriile care au
fost secuii sa$ii nu intrau nici ele sub jurisdictia obi$nuitä a voievodatului, care
nu putea interveni treburile acestor colectivitäti etnice deck temeiul imputernicirii
regale date de la caz la caz. Dar timp ce sa$ii au reu$it consolideze tot mai mult
autonomia fatä de autoritatea voievodald, autonomia secuilor a devenit iluzorie de pe la
sec. XV, de când voievozii, de Hunedoara (1441), ocupau
demnitatea de comite al secuilor.
Din motive politice, al au fost conferite de
regele Ludovic I ca feude domnilor Tárii Române$ti, situatie care a danuit a
doua a sec. XV. Spre sfär$itul veac Ciceul Cetatea de Bala au fost
donate de regele Matia Corvin ca feude domnilor Moldovei. Existenta acestor feude ale
domnilor Tali Moldovei Transilvania a contribuit mai mult la
strângerea legAturilor multilaterale neintrerupte dintre aceste
Adunärile (congregatiile generale) . Adunärile ale Transilvaniei
- putin studiate acurn istoriografia noasträ - erau de mai multe categorii au
suferit transformai decursul timpului. De obicei, ele erau caracter judiciar;
mai rar se ocupau cu alte probleme, economice sau administrative litigioase, ca
Documente, C, veac. XIV, vol. II, p. 45-49, 63-66. 307-308, 313 ; Zimmermann-
Werner-Müller, Urkundenbuch, vol. p. 143.
www.digibuc.ro
Organizarea Transilvaniei (sec. XIV-XV) 351
reglementarea raporturilor dintre nobilime cu privire la dijmele ecleziastice,

problema feudale, de acte de danie etc. Uneori cu
caracteruljudiciar,
lor, puteau unul legislativ 1342, se nobilimii
dreptul de asupra iobagilor)2.
Convocarea congregatiilor nobilimii din comitatele Transilvaniei voievodale
era motivatä adeseori prin necesitatea de a pe tâlhari" rduncätori", ca pe
tulburdtori ai ordinii publice feudale3. Prin termenii amintiti documentele nu
numai pe nobilii care in contradictiile dintre ei prädau mosiile vecinilor sau
alte nelegiuiri, ci pe care, de greutatea exploatdrii, se transformau in
haiduci atacau pe asupritorii
Adundrile obstesti din Transilvania erau convocate de rege, in mod
obisnuit, de voievod sau, mai rar, de vicevoievod. Ele corespundeau adundrilor
comitatelor apusene, intrunite uneori tot de rege, dar de de palatin sau
vicepalatin. Prima mentiune cunoscutd despre cele din Transilvania din 1288,
din timpul lui Roland-Borsa, unul din cei mai putemici voievozi; e vorba de o adunare
a nobilimii Transilvaniei", Turda de vicevoievod,
voievodului4. Majoritatea congregatiilor generale urmdtoare, din sec. XIV
inceputul sec. XV, sau caracteristicile acestei La
neregulat, 1320 ele erau intrunite aproape anual sau chiar de ori pe an.
de nobilimea celor comitate, la adundrile obstesti luau parte
adeseori alte elemente interesate in procesele sau celelalte treburi dezbdtute acolo:
secuii sasii, precum oamenii de stare din Transilvaniei",
nobili nenobili", prelati, baroni, nobili ceilalti oameni de conditie, având
posesiuni". Asadar aceste aveau - ca toate adundrile similare din evul mediu,
inclusiv cele din Moldova Româneascd, mai târziu - un pronuntat
caracter de deoarece la ele nu participa lipsitä de proprietate
de la o vreme, jurisdictiei senioriale.
Desi românii alcdtuiau majoritatea populatiei din Transilvania, ei nu participau
genere la aceste congregatii lärgite, cea mai mare parte aserviti. Uneori sunt
mentionati românii - desigur cnezi alti oameni liberi -, precum reprezentantii
târgurilor oraselor, când ele aveau procese ori alte interese de sustinut fatä de
nobilime. Românii sunt amintiti astfel la congregatia din mai 1355, de
voievod Turda cu prelatii, baronii, nobilii, secuii, sasii, românii ceilalti
oameni de stare sau conditie, ... Transilvaniei'.
Probabil românii au luat parte la adunarea din octombrie 1344 tot
de voievod orasul Turda cu nobilii secuii ... sasii cu oamenii
alte neamuri (nationum) din acea parte", din Transilvania6. La adunarea
din mai 1366 un feudal se plângea impotriva altuia din unor pe care
le-ar un cneaz dependent (iobag") al acestuia un voievod local7.
2 Documente, C, veac. XIV, vol. IV, p. 84-86.

p. 214, 367, 405.
C, veac. XIII, vol. II, p. 300-301.
Documenta Romaniae Historica, C, vol. X, p. 325-327.
6 Documente, C, veac. XIV, vol. IV, p. 214, 623.
I. Minea, Cercetari istorice, X-XII (1934-1936), nr. 2, 96.
www.digibuc.ro
352 t Francisc Pall
timp ce congregatiile generale la care participa numai nobilimea erau

convocate de voievodul Transilvaniei din proprie virtutea sale,
cele lärgite, la care luau parte alte elemente sociale sau etnice, erau de - sau
mod exceptional de alti mari demnitari - din porunca regelui.
cazuri când regele personal obstesti lärgite,
sale prin De exemplu, Andrei III a martie 1291 Alba o adunare cu
toti nobilii, secuii românii din pärtile Transilvaniei" pentru indreptarea stärii
Ludovic I a prezidat 1366 o congregatie la Turda, luând parte
voievodul.
de adunärile de la Turda, voievodul mai convoca din proprie initiativä
congregatii ale nobilimii din câteva comitate invecinate9.
Uneori sunt amintite pe districte, ca cea de vicevoievod la iunie
1360, urma unui ordin regal adresat voievodului, cu obstea cnezilor a oamenilor de
stare sau conditie" din districtul Hategului pentru restabilirea drepturilor
1428 regele Sigismund de Luxemburg a o asemenea adunare cu
nobilimea, cnezii de stare" din districtul Mehadiei".
adunare deosebitä se cunoaste cazul sasilor, la Sibiu
1372, din porunca lui Ludovic I, de voievod cu obstea celor scaune".
ceea ce priveste comitatele apusene cele palatinul sau, mai rar,
un alt mare convocau ei, din insärcinarea regelui, adunäri obstesti, pentru
sau de obicei mai multe comitate. De altminteri, sec. XIV-XV aceste comitate
tineau adesea, pe congregatiile palatine, propriile generale,
de comite sau vicecomite, la din proprie initiativä, apoi din mandat regal. Aceste
adunäri aveau judecarea pricinilor mai importante ale nobilimii locale, care
depäseau competenta scaunului de judecatä al comitatului, probabil pentru judecarea
pricinilor urgente, care nu puteau amânate la periodice ale palatinului,
fäcute cam din doi doi ani, de la sfärsitul veacului XIV la intervale mai mari.
comitatul Solnocul Exterior vicecomitele tinea asemenea congregatii din
voievodului, calitatea acestuia de comite de Solnoc.
Comitele de Timis, care de obicei reunea sub autoritatea lui o serie de
comitate vecine (Caras, Cenad, Arad, Zarand, etc.) congregatii pentru teritoriile
respective, banul Severinului pentru nobilii cnezii districtelor românesti de sub
jurisdictia sa.
Pe la mijlocul sec. XV, locul congregatiilor voievodale, au apärut
congregatiile generale ale nobilimii" sau ale locuitorilor (regnicolae), prin care
se de fapt numai privilegiate. Aceste adunäri nu mai aveau un
caracter judiciar nu erau periodice. Sub presiunea räscoalei de la de teama
nobilimea maghiarä päturile instärite ale secuilor sasilor -
devenite sari privilegiate - au folosit aceste pentru fäurirea aliantei impotriva
maselor exploatate. Ele se intruneau din când când, din initiativä proprie, la Turda sau
8 Documente, C, veac. XIII, vol. II, p. 369, 509.

Ibidem, veac. XIV, vol. III, p. 431.
Hunyadmegyei történeti és régészeti társulat évkönyve, Deva, 1882, p. 60-62 data
gresitä: 2 iunie 1360).
H Pesty, A szörényvárgegyei hajdani oláh kerületek, p. 59.
www.digibuc.ro
la Medias, pentru luarea de comune, pentru votarea de subsidii, strângerea de

trupe, intocmirea unor statute etc.
Dintre categoriile de obstesti de care a fost vorba mai sus, cele mai
importante pentru dezvoltarea a Transilvaniei au fost congregatiile voievodale
lärgite, ele contribuind la legdturilor dintre clasele posedante. Ele sunt o
premergätoare a dietelor din sec. XVI, cu care o parte a vechii istoriografii a identificat,
in chip gresit, toate aceste
Organizarea a Transilvaniei. Organizarea politicd-administrativä a
Transilvaniei s-a conturat treptat, sec. XIV apärând bine inchegate comitatele,
districtele românesti scaunele secuiesti, precum scaunele, respectiv districtele
säsesti.
Comitatele nobiliare. Comitatele din vreme nu mai sunt vechile
organizatii ale cetätenilor domeniilor regale. Prin intärirea nobilimii feudale sec.
XIII - favorizata de släbirea puterii centrale ele se transformä organizatii
nobiliare ce se bucurau de o oarecare autonomie treburile interne. Dar tot
din veac comitii din Transilvania voievodalä erau numiti de voievod.
Comitele sau loctiitorul vicecomitele, conducea comitatul, ajutat de juzii
nobililor, alesi de obstea nobilimii comitatului, din sânul ei. Comitatele Transilvaniei
voievodale aveau doi, iar celelalte comitate câte patru juzi ai nobililor. Din sec.
XIV, comitele sau vicecomitele juzii nobililor erau asistati obisnuit de 6 jurati asesori
comitatele transilvänene, in cele apusene de 12, alesi de nobilime. Cei doi juzi ai
nobililor cei asesori de comitat transilvanean asistau pe voievod
conducerea adunärilor obstesti de la Turda, iar comitele sau vicecomitele cei patru
juzi ai nobililor din comitatele apusene asistau pe palatin congregatiile de
acesta
Comitele sau vicecomitele, juzii nobililor asesorii formau scaunul de
judecatá (sedes iudiciaria, sedria) al comitatului. Desi atributiile acestor institutii -
adunärile palatinale, sau de comitat scaunul de judecatá - erau mai ales judiciare, ele
se ocupau felurite alte treburi, administrative juridice.
Districtele voievodatul Maramureplui. Românii aveau
propriile organizatii administrative, judiciare militare, dintre care unele, cnezatele
voievodatele, erau vechi institutii autohtone altele, districtele, care erau
cuprinzând un numär de cnezate sau voievodate locale, s-au format paralel cu celelalte
organizatii teritoriale, cum erau comitatele, scaunele secuiesti, scaunele sau districtele
säsesti, primind ele câteodatä numele de scaun". Aceste organizatii asigurau
autonomii locale, mai largi sau mai restrânse, variabile timp
Se cunosc zeci zeci de asemenea districte, fiecare cuprinzând un numär de
sate. Cele mai multe districte se in Banat, dar cele mai vechi sunt mentionate
pärtile Fägärasului ale Hunedoarei sec. XIII; acestea nu sunt pomenite de la
chiar termenul de district, ci de (terra), prin care se indica probabil, ca
cazul scaunelor secuiesti, o organizatie teritorialä mai putin inchegatä administrativ,
premergätoare districtului. Majoritatea districtelor se gäsea jurul regale de
margine, depinzând de castelanii parte din aceste districte,
12 Documente, C, veac. XIV, vol. IV, p. 214, 365, ; DRH., C., vol. X, p. 29-30 ;
Zimmermann-Werner-Müller, Urkundenbuch, II, p. 378.
www.digibuc.ro
354 t Pall
respective, au trecut ca danii regesti, posesiunea particulard. Un numär relativ mai

redus existau pe domeniile unor mari feudali, eclaziastici laici.
Nu putem aminti aici decât districtele cele mai importante, ordinea care
apar documentele cunoscute. Existenta e, de mai veche, primele
mentiuni nu vorbesc despre ci doar le existenta. E posibil ca
unele din ele, numite terrae originea in vechile autohtone,
asemändtoare celor atestate pentru X-XI.
ordine cronologicd apar mai districtul mentionat ca terra
Blacorum (tara românilor) 1222 terra (tara 1372;
numele de district prima 1428. districtul
mentionat 1247 ca terra Harssoch (desigur de Hatszoc), apoi
1360 termenul de district, a doua jurndtate a sec. XIV la 1377), de
districtul cetätii Hategului, comitatul Hunedoarei apar alte patru districte: ale cetátilor
Hunedoara Deva, al târgului Dobra de pe cursul superior al Streiului; bucurându-se
de autonomie teritoriald. autonomie se manifestd prin actiuni comune
sau prin afirrnarea solidaritätii fata autoritätilor comitatului. Astfel 1371 toti
românii din cele patru scaune, districte ale Devei" pretind ca românii
judecati legea românilor, nu alte legi ale tdrii"13. Invocarea strdvechilor
obiceiuri juridice rezistenta populatiei românesti la statului feudal
maghiar de a-i autonomia. Despre scaunele Devei Hategului" e vorba
1434'4.
organizare mai bine conturatd o autonomie deosebit de au dobândit
districtele aflate sub autoritatea banului de Severin, care apar documente pe
la mijlocul sec. XIV (1343-1347). Ele erau situate vecindtatea din Hunedoara,
tot unor regale: Iladia, Almaj, unirea târgul districtul
Caran: Caransebes), Crasova, Bârzava, Comiat, Lugoj Mehadia. Din 1391 se
o tot mai administrativd-judiciard nobilii acestor opt
districte de pe teritoriul comitatelor 1451 sunt amintite de de
Hunedoara cele scaune românesti"15, din ele nu fdcea atunci parte districtul
Comiat, ajuns vremelnic posesiune particulard. 1457 regele Ladislau V,
reincorporând districtul Comiat, confirma nobililor cnezilor, precum celorlalti
români" din cele opt districte, considerate ca o unitate administrativd, vechile
privilegii. Ca al district se poate socoti mentionat din 1348, care
ajungând 1405 definitiv posesiune particulard n-a urmat evolutia celorlalte
districte de sub dependenta
Banat mai existau o serie de alte districte, dar ele nu erau inzestrate
privilegii. Sunt pomenite, de asemenea, districte comitatele Zarand, Bihor, Crasna,
Sätmar, Cluj, Solnocul Interior Dobâca.
Dar cea mai puternicd organizatie româneascd din sec. XIV
Transilvania acceptiunea mai a termenului) era voievodatul
Maramuresului. Acest tinut apare in documente de la veacului XII (1199),
13 Documenta Valachorum, p. 233-234.

14 Magyarorszég történeti földrajza, V, p. 62.
Pesty, Szörényi bánság és Szörény várnegye, III, p. 61-64.
16 Hurmuzaki, 11/2, p. 92-93,
www.digibuc.ro
uneori sub forma de Maramures, apoi ca terra (1299), pentru ca din sec. XIV i
se mai district (1326) sau comitat (1368).
Anterior comitatului a existat un voievodat al Maramuresului, sträveche
organizatie Regalitatea a subordoneze acest voievodat comitatului,
care reprezenta interesele stdpânirii feudale maghiare. Aceste tendinte ale politicii regale
au intâmpinat din partea populatiei românesti: daniile sau privilegiile -
unele neobisnuit de mari - acordate de regii angevini unor voievozi cnezi nu se pot
explica numai prin meritele câstigate de luptele impotriva atarilor in
Moldovei, ci probabil prin de a domoli rezistentä. Carol
Robert Ludovic I nu au izbutit deck o parte din conducdtoare a
voievodatului, cu Dragosestii; o parte, frunte cu voievodul
Maramuresului, Bogdan, s-a 1343. Voievodatul maramuresan a continuat
existe ce Bogdan s-a retras cu oamenii Moldova. Voievozi ai
Maramuresului, oficial recunoscuti de Ludovic I sunt amintiti 1349 1360, când e
vorba de doi nepoti ai lui Bogdan, credinciosi regelui. Voievodatul
coexista cu comitatul maramuresan, ceea ce de fapt punerea organizatiei
teritoriale românesti sub controlul acestei detinute de feudali, care se
aflau acelasi timp fruntea altor comitate vecine.
Comitatul Maramuresului nu apare complet organizat deck pe la 1368, când
sunt amintiti aici juzii nobililor congregatiile de comitat, acestea din desigur
ca o transformare a adundrilor de mai ale cnezilor din Maramures. Din 1373
unul dintre Dragosesti, mentionat titlul de comite al Maramuresului, reunea
mâinile sale aceastá dregdtorie cea de voievod maramuresan; la aceste a
fost asociat, anii urmdtori, fratele Drag. Maramures, un document din
1385, conducere a comitatului - comite, vicecomite, cei patru juzi ai nobililor -
era româneascd. Comitatul, ale functii de conducere erau detinute de
nemesii" de vitä voievodald se suprapunea deci voievodatului maramuresan,
pe care 1-a absorbit deceniile urmkoare".
Scaunele secuiegi. Secuii au fost Transilvania pe teritorii
locuite de o numeroasd populatie româneascd, regalitatea acordându-le
Organizarea a sasilor e in parte asemändtoare, datoritä unei

dezvoltdri paralele, a se putea atesta o dintr-o parte sau alta.
Organizarea poartä o a rostului militar-grdniceresc care
au fost stabiliti räsdritene ale Transilvaniei. Teritoriul de era
administrative - judiciare numite scaune" (sedes).
din 1224, documentele asezkile secuiesti sub diferite nume, ca terra,
universitas, DISTRICTUS etc., probabil forme premergdtoare scaunelor. Termenul de
sedes la Secuime apare mai act ce poate datat aproximatie
1321 1327, apoi 1366, spre a se generaliza veacul El din
termenul scaun de judecatd" (sedes iudiciaria), intrebuintat Ungaria medievald.
extinderea sensului, termenul s-a raportat asupra intregului supus jurisdictiei
unui scaun de judecatd, nu numai cazul secuilor, ci acela al precum
Mihaly, Diplome maramurepne, p. 62, 69, 73, 85.

Vezi mai sus.
www.digibuc.ro
356 Francisc Pall
al românilor hategani bänäteni (dar atestat mai rar). la cumanii din Ungaria
au luat pe la inceputul sec. XV, urma desträmärii relatiilor gentilice, unitäti
teritoriale numite scaune. Un scaun al cumanilor e pomenit comitatul Cenad
din 1424).
Documentele amintesc de regulä scaune secuie§ti. Acela§i numär se
regäse§te cazul organizatiilor similare din sudul Transilvaniei, al celor
din Banat, precum al celor cumane din Ungaria. mai important dintre
scaunele secuie§ti era Odorhei (numit la urmau apoi Mure§, Ciuc,
Arie§, Chendi Orbo. Scaunele secuie§ti s-au format treptat; au luat na§tere
scaune filiale.
Fiecare scaun avea doi dregatori proprii: cäpitanul judele scaunului. Primul,
care era mai purta printre alte denumiri mai vechi, pe aceea de primipilus.
El apare izvoare 1324, la sub denumirea de conduator al oastei. Cel de-al
doilea se numea judele (iudex terrestris), atestat din 138119, mai
acest titlu, abia din sec. XVI cu acela de jude (iudex sedis). Acesta prezida
forul de judecatä al scaunului, pe cdpitanul La putea
asista, la ob§te a scaunului, dar, pe mäsurä ce se desträmau legaturile
gentilice, pronuntarea sentintei aveau tot mai greutate frunta§ii, dintre care se
recrutau, din sec. XV, juratii asesori, de obicei numär de 12.
Capitanul judele erau reprezentantii ob§tii scaunului. Cu timpul, cele
dregatorii au ajuns rezervate numai primelor stäri secuie§ti (primores
primipili, frunta§ii devenind prerogative legate ereditar de mo§iile
unor familii instärite. Ob§tea secuilor de treptat sub dependenta economicä
a celor mai stare" (potiores), a fost inläturatä, la inceputul sec. XVI, dintre
asesori.
Din 1426 apare documente dregätoria de jude regal. Ca reprezentant
scaun al comitelui secuilor - din care motiv se mai uneori vicecomite - prin
comitele secuilor totodatä reprezentant al regelui, el controla
veghea la indeplinirea poruncilor comitelui strângea gloabele ce i se cuveneau
acestuia.
Comitele secuilor, pomenit din sec. XIII, era numit revocat de rege. El
nu era ales dintre secui, ci din marea nobilime maghiara. calitate de Malt
sale atributiile militare, judiciare administrative superioare ale
Secuimii. Sub jurisdictia sa au stat vreme unele de a§ezare säseascd;
districtele Bistritei Bra§ovului, scaunele Seica. Uneori comitele secuilor -
Andrei Lackfi (1342-1351), devenit mai voievod al Transilvaniei - era
titularul altor comitate: Sätmar. Adeseori, indeosebi sec. XV,
dregatorie era timp de doi demnitari. De voievodul Transilvaniei
cumula dregatoria de comite, vicevoievodul, la rândul era vicecomite al secuilor.
Comitele convoca congregatii generale pentru toate scaunele, numai
pentru o parte sau unul din Asemenea congregatii, pe care le cunoa§tem cu
din 1344, serveau ca de apel pricini judiciare. Din a doua jumätate a sec. XV
ele puteau lua de interes general pentru Secuime. Din privilegiul regelui
Vladislav II, din 1499, care libertatile strävechile obiceiuri" ale secuilor,
oklevéltár, IV, p. 7-8.
www.digibuc.ro
reiese adunarea putea fi convocatd de capitanul scaunului de Odorhei, din

mandatul secui (seniores). Totusi, de libertatile" confirmate - cum
rezultä din izvoare - nu prea se puteau bucura secuii de amenintati tot mai mult cu
aservirea.
Scaunele districtele Coloni$tii sasi apar Transilvania cu
organizare mai dezvoltatd secuii. La stabilirea ei
demult randuielile gentilice, fiind organizati obsti sec. XIII
XIV, datoria dezvoltdrii mestesugurilor sate s-au transformat
sec. XIV XV, patriciatul a ízbutit controlul
asupra organizatiilor teritoriale inlocuind pe greavi. Aceastä
ajunge deosebeascd organizatiile de comitatele nobiliare, de
scaunele secuiesti de districtele care aveau orase mai putin
dezvoltate.
Cele ob$ti säsesti, amintite de documente, constituiau
judiciar-administrative numite comitate". Prin reorganizarea din 1224, fostele
comitate" s-au transformat, se pare, organizatii numite scaune. Documentar acestea
sunt mentionate pe anii 1302 1349, mai devreme amintit scaunul
de Sibiu, de Sebes, Cincu, Rupea (Cohalm sau Kosd), Sighiwara,
Nocrich (Altina) Mercurea.
Un veac diploma regelui Andrei II, cam 1325-1328, sistemul judiciar
administrativ al regiunii Sibiului - principala regiune de -a trecut
printr-o reorganizare. Probabil ea a fost cu din
1324. ei, Carol Robert a dregdtoria de comite al Sibiului. De
altminteri, lipsa unei nobilimi propriu-zise, comitatul Sibiului nu urmase
celorlalte comitate regale, care se transformaserd comitate nobiliare.
fruntea scaunelor regele a numit un jude regal, atestat pentru
1329. Juzii regali exercitau, scaunul atributiile pe care le
avuseserd mai peste tot cuprinsul comitatului sau provinciei" Sibiului comitele
sau loctiitorii Pe judele numit de rege, se afla scaun un jude
ales de ob$tea scaunului. El era subordonat judelui regal. De$i izvoarele
cunoscute amintesc abia din 1413 - mai ca jude scdunal", apoi, din 1440,
jude - indirect din documente institutia juzilor exista
din sec. XIV.
Juzii regali cei ai - ca ai secuilor -, judecau prezenta
ob$ti a scaunului. Dar, urma adancirii diferentierii sociale, pronuntarea
sentintei la sasi cu timpul jucau un rol tot mai important fruntasii obstii, oamenii
mai Dregdtorii scaunului aveau atributii administrative-fiscale, ca
repartizarea strangerea precum militare, de a de ostasi pe
care sasii trebuiau dea oastea Totusi, scaunele nu au avut un
caracter pronuntat militar ca cele secuie$ti deoarece sasii nu au jucat un rol militar
comparabil cu al secuilor. De aceea printre dregdtorii nu nici asemändtor
cdpitanului de scaun din Secuime.
Totalitatea scaunelor provinciei" - ca Secuimii -
denumirea de $apte scaune", pe care o izvoare tot mai des din anul
Documente, C, veac. XIV, vol. H, p. 266 (nr. 522).
www.digibuc.ro
358 t Pall
cadrul scaunul Sibiului, centrul acest pozitia

dominantd, dobanditä din timpul sasilor. Provincia" Sibiului se compunea
realitate din opt scaune; notiunea de scaune, scaunul Sibiului s-a inclus
implicit, ca for conducätor al provincii".
Pe la sec. XIII dreptul sibian sau libertatea (prin care se
totalitatea drepturilor confirmate prin actul din 1224) a fost adoptat
de sasii din Vurpk, mai de cei din scaunele Media Seica (atestate
din 1318), toate cä acestea din se aflau sub jurisdictia comitelui secuilor.
Au existat douä districte säsesti: al Brasovului al Bistritei, rezultate de
asemenea din transformkile suferite de organizarea anterioard comitate.
Districtul - zis uneori provincia" - Brasovului, format sec. XIII
comitatului regal nume, era unitatea teritoriald a orasului a unui numär de
sate din apropiere, asezate Tara Autonomia administrativä a acestui
urma dezvoltdrii Brasovului, a fost consfintitä veacul urmätor de Ludovic I prin
separarea districtului de restul comitatului. timp ce comitatul avea frunte,
continuare, pe comitele secuilor, reprezentat de castelanii de la Bran, districtul era
condus de un comite din partea locului (comes terrestris), numit mai jude (1368),
ales de obstea cetätenilor oaspetilor". Apoi, prin incetarea jurisdictiei comitelui
secuilor, a doua jumätate a sec. XV, atributiile sale calitate de reprezentant al
regelui, au fost preluate de judele orasului al districtului'.
Districtul Bistritei cuprindea orasul satele dimprejur. Acest district - uneori i
se spunea scaun - apare ca posesiune a reginei, tot sec. XIII. 1330 de aici
obtin dreptul de a nu mai judecati deck de comitele sau judele ales de obste,
scosi de sub jurisdictia voievodului sau a altor dregatori. 1366 Ludovic I, printre
altele, dispune ca judele sä judece comitele regal sau säi le
stabileste ca de apel Sibiul. Jurisdictia comitelui secuilor, ca reprezentant al
regelui, dispare complet acest district in a doua a veacului XV23.
Disparitia jurisdictiei comitilor regali acestedistricte, precum
dobandirea dreptului de a juzilor regali cele sapte scaune" cele
scaune" Seica), au netezit calea unifkärii acestora organizatie
teritoriald mai Astfel s-a format spre sec. XV Universitatea
sasilor" (Universitas Saxonum), autonomia teritorialä a tuturor sasilor din
Transilvania, de Matia Corvin 1486.
Organizarea parte din comitate, districtele, scaunele, precum
episcopiile aveau Organizarea administrativä
a e dezvoltarea economicä
a a unitkilor teritorial-politice mai mari din care faceau parte. Aspectul
administrativ-judiciar era rezultatul prefacerilor petrecute viata economicd socialä a
organizarea conducerea oraselor se anumite schimbki
determinate de evolutia raporturilor dintre sat, de transformkile din baza social-
a de intensificarea luptei de dintre feudali, de
21 DRH., C, vol. X, p. 342-344.

22 Zimmermann-Werner-Müller, Urkundenbuch, II, p. 94, 364, 368, 479-481, 536;
Zimmermann-Gündisch, Urkundenbuch, p. 164.
23 Documente, C, veac XIV, vol. H, p. 339-340, 406-407 ; Zimmermann-Werner-Müller,
Urkundenbuch, II, p. 250.
www.digibuc.ro
contradictiile dintre de relatiile dintre puterea

centralä.
Orasele aveau o oarecare autonomie, recunoscutd de puterea acte
privilegiale, asemändtoare chartelor comunale ale apusene. De autonomia cea
mai se bucurau orasele libere regesti", scutite de jurisdictia voievodului sau de
aceea a comitelui. Orasele aveau dreptul de autocârmuire, putând organele
de conducere, care exercitau atributiile administrative, judiciare, militare
asupra obstii
Orasul era condus de un sfat - numit mai târziu magistrat" - frunte
judele (iudex). Juzii unor orase mai de târguri, se chemau villici. Sfatul se
compunea de obicei din 12 jurati, recrutati, ca judele, dintre cei mai
Atât ei, judele, erau anual de care variau aproape de
la la oras. Din a doua a sec. XIV, unele orase (Sibiu, Sighisoara,
Medias, temporar Brasov), de jude - de identic judele regal
al scaunului sau districtului, numit de rege - apare un (Bürgermeister,
magister civium), ales de repetate rânduri de la sfârsitul sec. XV, cele
denmitäti se gäseau reunite mâinile aceleiasi persoane. Pe jude
caz, burgärmester, unele orase exista un administrator (Hann, villicus), care avea,
printre altele, grija bunurilor orasului judeca in pricini iscate
tranzactiile de pe Cauzele mai importante erau rezervate judelui sfatului,
care judecau dreptul oräsenesc, un ansamblu de obiceiuri juridice prin
privilegii regale.
Din a doua a sec. XV, sub presiunea mestesugarilor care revendicau o
parte tot mai mare la conducere, a orasele Transilvaniei - mai
la Cluj 1458, din 1459 la Sibiu, Brasov alte centre urbane - centumviratul,
un consiliu mai larg, de o de bärbati, alesi dintre stare de jude
sfat, preajma expirdrii mandatului acestora. Centumvirii alegeau apoi pe judele
juratii noi; se mai ocupau repartizarea alte sarcini din administratia
orasului.
unele orase era dregdtorii alesi de ele
reprezentantii regelui; era la Cluj primele decenii ale sec. XIV24 in alte orase.
Autonomia oraselor episcopale era mai juzii juratii aflându-se sub
dependenta episcopilor sau a capitlurilor. anumite orase - Oradea, Satu Mare - au
existat vreme comunitäti separate, corespunzdtor unor grupuri de
cartiere deosebite, având judele juratii
Uneori solidaritatea de interese nastere la confederatii de orase. Astfel la
veacului XV se cunoaste confederatia patru orase miniere din Muntii
Apuseni: Abrud, Baia de Aries, Baia de Bäita, având un for comun de
in comun
Desi privilegiile au fost conferite comunitätii a orasului, vremea de
ele au beneficiat numai päturile instärite. Conducerea a fost acaparatd treptat -
alte - de grupuri restrânse de familii patriciene. sec. XIV, la câteva
neamuri a putere se mai ales pe proprietätile de din
orasului, transforme dregdtoria de jude sfatul oräsenesc fel de feude-
24 Documente, C, eac. XIV, vol. I, p. 251-253.
www.digibuc.ro
360 t Pall
familiale ereditare. sangeroase ale acestei aristocratii urbane25 - deosebite de

manifestdrile tipice ale anarhiei feudale doar prin faptul se pe
orasului - manifestärile similare, clasice, din comunele italiene flamande ale
epocii.
Ca urmare a dezvoltdrii negotului mestesugurilor, acest patriciat de tip agrar,
seminobiliar, a cedat treptat locul patriciat nou, recrutat mai din
negustori, apoi din mestesugarii Astfel de la mijlocul sec. XIV
conducerea oraselor din Transilvania tot mai multe elemente
nu numai ca jurati, ci ca juzi26. Cu timpul acest patriciat comercial
monopolizeze veniturile oraselor interesele sale
de
unele orase populatie negustoreascd din punct
de vedere etnic, antagonismele sociale se impleteau contradictii elementele
maghiare pentru conducere. Din a doua a veacului XIV,
conducere acaparatd la Cluj de sasi bogati, elementele maghiare
revendicau ele o participare la dregdtorii. cele din 1458, prin mijlocirea
puterii centrale, s-a ajuns la functiilor de conducere pe de paritate.
Organizare fiscalá. Relativa a puterii centrale sec. XIV a insemnat,
datoria reformelor lui Carol Robert, o reorganizare financiard, care a consolidat
situatia vistieriei. consolidare se intemeia, primul pe veniturile din
monopolul exploatdrii ocnelor, din mineritul metalelor pretioase monopolul
acestora, din emiterea unor monede cu valoare din oraselor in
dezvoltare, din exterior (tricesima = treizecimea).
Existau comitate" de monetare, diviziuni teritoriale pentru
baterea administrarea monedelor, frunte cu un comite (comes
camerae). Printre cele patru comitate de mai vechi (din sec. XIII) era al
diecezei Cenadului, care functiona la Lipova. La ele s-au alte care
al Transilvanier - despre care un document din 1336 spune era din
vechime"27, centrul la Cluj; de Satu Mare, al centru fu mutat din
orasul respectiv pe la veacului XIV la Baia Mare; de Oradea.
Fiecare comitat monetar cuprindea un de comitate obisnuite, administrative; de
exemplu de Transilvania avea raza lui de actiune cele comitate ale
Transilvaniei voievodale. Teritoriul de asezare a sasilor din sudul Transilvaniei nu facea
parte nici din cornitatele monetare; virtutea privilegiului din 1224, confirmat 1317,
sasii din provincia" Sibiului continuau vistieriei regale anual - titlul de
venit al (lucrum camerae) - impozitul global de 500 din
scaunele Seica regele Carol Robert le fixa, in 1318, tot ca dare pe an
400 de Comitatele monetare (ca de altfel miniere, care coincideau
teritorial erau ele, sau de sare oficiile vamale
tricesimale) erau date arena de rege unor oameni de bancheri, de obicei
bogati, care deveneau astfel comiti
Ibidem, vol. III, p. 541-543, 608-609.

vol. p. 245, 296; Documente Rom.Hist., C, vol. X, p. 104-105 ;
Zimmermann-Werner-Müller, Urkundenbach, p. 611; p. 48.
27 Documente, C, veac. XIV, vol. p. 337.
www.digibuc.ro
schimbul sumelor avansate vistieriei, acetia beneficiau de veniturile pe care

le obtineau nu numai din baterea monedei ci de acelea ale impozitului pe porti" , care
vechiul venit al se cherna continuare cu acest nume. Darea pe
era un impozit ordinar anual, introdus in 1336 pe gospoddrii, denumirea sa
cu poarta prin care putea intra un car cu sau grâne. La
de 18 dinari, el a crescut mai târziu, chiar seama de devalorizaile dintre
timp. Astfel prin decretul lui Sigismund din 1411 se stabilea 30 de dinari noi" pe o
poartd 15 din aceea§i pe o jumatate de poartd"28,
relatie desigur cu fragmentarea gospoddriilor (sesiilor) cadrul procesului de
agravare a situatiei
Tot pe se puneau unele dintre impozitele extraordinare. 1323 s-a
o asemenea dare valoare de o de fertun - cam 50 de dinari din acea
vreme - de strâns acela*i an de care comitii folosul ei luând
baterea unei bune, noi necurmat durabile monede", Apoi, se
punea adeseori pe o dare extraordinard (taxa, taxa extraordinaria, subsidium
etc.), de puterea pentru acoperirea cheltuielilor militare tot mai mari,
indeosebi de pe la sec. XIV, spre a face razboaielor impotriva turcilor.
dare, ajungând la un florin (100 de dinari ai epocii), era o
grea, care perceputa, de pe la mijlocul veacului XV, aproape an, a devenit sub
domnia lui Matia Corvin chiar principalul venit al vistieriei, uneori de
doud-trei ori pe an.
acest impozit extraordinar, luat bani, s-au contopit treptat
extraordinare mai vechi produse, transformate ele uneori bani, ca dreptul de
al al regelui, la darea alimentelor sau alte
impuneri, tot extraordinare, purtând numele generic de collecta ori exactio.
continuau dea vistieriei regale vechea dare
cincizecimea din oi, pe care o culegea uneori feudal, chiar bani,
prin concesia puterii centrale. Despre dare s-au multe
din sec. XIV-XV (anii 1331, 1360, 1377, 1453, 1468 etc.)29. De asemenea, se
pentru secui o obligatie de rege, la incoronarea lui: darea de
cum se document din
(oaspetii regali") locuitorii ora§elor libere rege§ti"
acum regelui an un impozit regulat (teragium, census) raport situatia
materiald, cum de din confirmarea vechilor libertai" ale Clujului
1316 sau din actul privilegial acordat 1329 oaspetilor" din
Maramure§. Pentru tagul Vadul se 1305 un cens" anual de 100
de vistieria regald31. caz, ora§ele erau o importantä de venituri pentru
vistierie.
28 Corpus juris Hungarici, vol. I, anii/1000-1526, p.252.

29 Documente, C, veac. XIV, vol. III, p. ; Mihaly, Diplome maramuresene, p. 38;
Zimmermann-Werner-Müller, Urkundenbuch, II, p. 478 (nr. 1083), Hurmuzaki, 1112, p. 40-41, 186
(nr. 168).
30 Hurmuzaki, p. 390-392.
Documente, C, veac. XIV, vol. II, p. 251-253, 413-415 ; HI, p. 283-286, 398-400 ;
Málysusz, Zsigmondkori okl., nr. 3921.
www.digibuc.ro
362 t Francisc Pall
Nobilimea din Transilvania, avusese, ea obligatii de de

voievod, ca darea fertunului, a alimentelor, precum sarcina gdzduirii. 1324 Carol
Robert a scutit-o cu iobagii ei de aceste indatoriri, ca de darea pe cap
(tallia, probabil cazul iobagilor), care voievod sau alti mari baroni", rezervând doar
pentru sine dreptul gdzduirii. scutire a fost 1366 de Ludovic 132.
Feudalii nu priveau favorabil impozitele, nici pe ordinar, nici mai ales pe
cele extraordinare, percepute de puterea centrald, sub privegherea marelui vistier
(magister tavernicorum), iar de la finele sec. XIV sub aceea a tezaurarului
(thesaurarius). Ei se temeau aceste fiscale, concurând sarcinile senioriale in
exploatarea gospoddriei ar putea izvorul de venituri.
Organizarea Caracterul de al justitiei feudale nu
numai din procedura de judecatá din continutul legiuirilor, dar din faptul
feudali erau judeatorii oamenilor sub dependenta
sec. vechile obiceiuri juridice ale autonomiilor românesti, secuiesti
sunt tot mai mult cu legiuirile feudale ale statului. Românii cereau
se respecte legea" (lex Olachorum). pricinile mai mici scaunele
de districtuale, formate din cnezi, uneori figurând de ei preoti
oameni de rând, ca o desigur a situatiei din obstile sätesti de odinioard.
districtele românesti din dependenta regale, scaunele de judecatá erau
prezidate de castelanii acestora, Hateg câteodatä de voievodul sau vicevoievodul
Transilvaniei, districtele de banul Severinului sau chiar de rege,
districtul de voievodul sau vicevoievodul acestui district subordonat
episcopiei
Prin organizarea consolidarea comitatului nobiliar aceste regiuni,
altele, de autonomii românesti, prin numire de juzi regali scaunele cele
secuiesti - despre care s-a vorbit mai sus - s-a extins peste tot sistemul juridic al statului
feudal maghiar.
ce priveste organizarea a Transilvaniei voievodale, ea
cunostea mai multe instante, se poatä vorbi totdeauna de o delimitare precisä a
competentei bor.
Prima era jurisdictia senioriald, exercitatd de feudal asupra
dependent cauzele judiciare mai simple. Voievodul a acordat acest drept
nobilimii transilvdnene adunarea din 1342 (despre care a mai fost vorba),
drept recunoscut apoi, 1365, de rege33. Pe ce se agrava exploatarea crestea
lupta de a se mijloacele de reprimare judeatoreascd ale
feudalului: de pe la veacului XIV un tot mai mare de feudali au
obtinut de la puterea dreptul gladii), dreptul de a
condamna la moarte pe acela de a ridica spânzurdtori cuprinsul domeniilor
pentru pedepsirea
jurisdictia senioriald urma scaunul de al comitatului ca
de apel pentru cu judecata feudalului pricinile cu dependentii acestuia
sau impotriva feudalului nu aveau drept de apel contra stäpânului
32
Documente, C, veac. XIV, vol. II, p. 137-139 ; Hurmuzaki, p. 121.
Zimmermann-Werner-Müller, Urkundenbuch, II, p. 230-231; vezi p. 256-259 (anul
1366).
www.digibuc.ro
cazul in care un feudal aducea vreo iobagilor unui alt feudal, acesta lezat
interesele sale, putea ridica impotriva lui.
De la comitat se putea face apel la scaunul de al voievodului, respectiv
al vicevoievodului. Acestea din se la octave", principiu, a opta
zi de la data unor sec. XIII-XIV octavele judiciare de obicei coincideau
octavele dar de la sfarsitul sec. XIV uneori erau ulterioare, ba chiar
anterioare särbätorilor la care sunt raportate. la inceputul veacului XIV voievodul
judeca personal, dar pe ce adundrile obstesti de la Turda
el exercita atributiile judecdtoresti tot mai mult la aceste judecata de la
octave pe seama vicevoievodului. Scaunul de judecatä al acestuia schimbat de mai
multe ori resedinta: de la finele veacului XIII in deceniul III din veacul XV era la
Santimbru Alba apoi mai cu la Turda.
de aceste instante de judecatd, au jucat un rol judiciar important
adundrile obstesti, care uneori serveau ca foruri de iar alteori ca foruri de
apel de judecata vicevoievodului sau chiar a voievodului.
ca de apel era curtea regele judeca personal
nurnai cazuri exceptionale, loctiitorul judiciar primul judele curtii
regale; dar existau alte foruri de la curte, numele, competenta
variind decursul timpului.
priveste orasele inzestrate cu privilegii, ele se bucurau - cum s-a
mai sus - de o autonomie judeatoreascd variabild aproape de la caz la caz. Forul
judiciar suprem era marele vistier.
Organizarea Printre atributiile voievodului Transilvaniei era aceea
de comandant de cdpetenie; el conducea oastea trupele din comitatele
supuse jurisdictiei sale. calitate de mare feudal Malt dregdtor, voievodul avea
banderiul" (steagul) lui propriu, compus din cetele sale de familiari".
mari nobili, episcopii abatii, virtutea imunitätilor de care se
bucurau, aveau, de asemenea, suitele de familiari" pe care le conduceau la
nobili dregâtori de - Drag - aveau,
ca baroni, cetele
Nobilii de erau obligati la serviciul militar personal in rdzboaiele de
apärare a hotarelor regatului, a datori participe la expeditiile conduse de rege
afara regatului pe cheltuiala sa. Precizarea acestor militare asigurat-o
prin Bula de aur din 1222; ea se mici variante, in sale
ulterioare. Nobilii din comitatele apusene, nu erau familiarii" unor feudali mai
puternici, participau la oastea sub conducerea comitilor.
Un rol militar important au jucat cnezii voievozii locali, precum boierii
ca reprezentanti ai organizatiilor extinderea
maghiare asupra acestor organizatii, frunte cnezii voievozii erau
supusi la obligatii militare de castelanii regale sau de feudal,
laic ori ecleziastic, pe domeniile se aflau. Slujbele la cetäti oaste pe care le
de atributiile administrativ-fiscale, ba chiar mai mult au
favorizat ascensiunea a voievozilor. In sec. XIV-XV, pentru merite
paza Transilvaniei, luptele cu atarii turcii sau pentru
Documenta Valachorum, p. 267 (anul 1376), p. 442 (anul 1393).
www.digibuc.ro
364 Pall
colaborarea puterea impotriva cnezilor voievozilor dintre ei

- mai Maramures, Hunedoara, Banat - au de la rege, de la voievodul
Transilvaniei sau de la banul Severinului danii care i-au apropiat de feudalii maghiari;
indatoririle militare au ajuns sä asimilate ale nobilimii.
La sfärsitul veacului XIV inceputul celui mosiile
erau grevate de obligatia de a servi, caz de oastea lance".
Lancea" era unitate - apusene - cuprinzând un cavaler
(cäläretul greu inzestrat lance, care purta o suita sa
formatä din mai insi, care contau de fapt ca un singur luptätor35.
organizarea a Transilvaniei un rol aveau - cum s-a
secuii, care mergeau la oaste sub comanda comitelui luptând de obicei
avangarda sau ariergarda armatei regale. Când voievodul Transilvaniei aceastä
dregátorie, cetele secuiesti se gäseau sub conducerea sa directä.
Sasii jucat un rol militar mai redus. Prin privilegiul din 1224 ei erau obligati
un numär de ostasi regale: 500 100 regele
expeditia peste granitä 50 oastea era comandatä de un loctiitor al
Pe temeiul privilegiilor obtinute sec. XIII sau la inceputul celui
orasele Satu Mare, Dej, Cluj - care se &eau oaspeti" germani din afara teritoriului
de asezare masivä - erau datoare trimitá armata un numär
de ostasi. Din timpul lui Ludovic I se obisnuia rdscumpärarea de
oaste ale din 1378 Clujul vistieriei regale 200 de in anii când se
pornea o expeditie. Sigismund a märit din an in an oraselor pentru cheltuieli
militare36.
De la sec. XIV expansiunea amenintând din ce ce mai mult
ungar, Sigismund a trebuit adopte o strategie defensivd pe
din pärtile sud-estice. 1405 s-a hotärât orasele se inconjoare ziduri.
Pe de altä parte, dezastrul de la Nicopole, dându-si seama de incapacitatea
invechitei organizatii militare a nobilimii, care de se de la
sale ostäsesti, Sigismund a s-o completeze, voind nobilimii
trimiterea sub arme a unei pärti din iobdgime, in raport proprietätii feudale.
Ca urmare, el a de ia dieta din Timisoara 1397 hotdrârea sä se echipeze câte
un de fiecare numär de 20 de iobagi.
Dintre ulterioare de organizare militard, amintim proiectul elaborat de
cclasi rege sfetnicii 1433, potrivit aruia la luptele impotriva turcilor trebuiau
participe militare din Transilvania comitatele apusene. cazul când
oastea ar trebuit spre pärtile bdnätene, luau parte trupe episcopilor de
Oradea Cenad, ale comitatelor Torontal, Arad, Zarand, precum
rorriânii, filistenii (iasii) cumanii"37. 1435 Sigismund cerea inarmarea unui
de numär de 33 de iobagi38. Aceastá nu s-a din cauza
opoziliel feudalilor, care se temeau desigur ca armele date iobagilor nu
Pesty, Szörenyi básnsag es Szörény vármegye, III, p. 11, Mihalyi, Diplome

p. 186 ; Zimmermann-Werner-Milner, Urkundenbuch, III, 149.
Ibidem p. 494-495.
M.G. Kovachich, S tpplementum ad vestigia comitiorum,I, p. 432-433, 446-447.
Jrpus juris Hung, (I), p 246.
www.digibuc.ro
impotriva sä nu li se veniturile prin echiparea plecarea acestora la

oaste.
Puterea situatiei militare critice prin angajarea de
mercenari. Acestia apar numär mai mare din timpul expeditiilor lui Ludovic I in
Italia, pe la mijlocul veacului XIV. Poate sub influenta victoriilor engleze din
de o de ani, mentionatul rege instaleazd arbaletieri englezi noua cetate (castel) de
la Bran, ridicatä ultimii ani ai stäpanirii sale39. Era vorba de mercenari cu
arbalete, adia arcuri grele, cu care se putea trage mai departe arcurile simple.
lefegiilor sträini creste sub Sigismund, care trimite asemenea trupe
ajutorul donmilor Mircea Dan II. Stibor, voievodul
Transilvaniei, Nicolae Perényi, banul Severinului, aveau, de asemenea, in
mercenari .
Care mijlocul sec. XV se armele de foc, mai sub
de tunuri rudimentare (bombarde) de fontä sau cu ghiulele de sau de
fier. Bombardele armele de foc manuale au jucat un rol relativ redus chiar luptele
lui de Hunedoara, un rol mult mai redus de adoptate de la husiti.
mare parte a armamentului era produs Transilvania, Brasovul Sibiul
armurieri vestiti, care lucrau pentru Tara Moldova.
organizarea un de detineau, cetätile din
interiorul de la marginile Dintre acestea veacurile XIII-XV mai importante
erau: Chioar, Unguras, Ciceu, Cetatea de Feldioara, Bran, lea, Rupea,
Tälmaciu, Deva, Hunedoara, Piatra Craivii, Soimus. Orasele inconjurate ziduri
bisericile fortificate (biserici-ceati") aveau, de asemenea un rol insemnat.
oraselor era breslelor.
Organizarea bisericeasa. Biserica continua sec. XIV-XV, joace un rol
deosebit de important in societatea a Transilvaniei, mentinand mai departe
justificarea ideologia a mai mult alianta ierarhiei sale clasele
posedante izbutind parte pozitia dominantä asupra culturii
scrise.
Biserica a populatiei autohtone din Transilvania a contribuit -
cum se - la perpetuarea, constiinta epocii, a constiintei de neam a romanilor
transilvdneni la legdturilor restul comunitätii de la
de Carpati, precum celelalte popoare ce apartineau sferei de
culturä bizantino-slavd.
Informatia istoria cunoscutd e relativ privire la organizarea
bisericeascd a romanilor din Transilvania, totusi sunt amintite biserici
unele mai vechi veacul XIV sau din acesta, hunedorene (la
Densus, Strei, Strei-Sangiorgiu, Gurasada, Ostrov, Santämäria-Orlea, Prislop etc.),
Tara (la Scorei), Tara la de Mures,
apoi (la Cuhea, Giulesti, Peri etc.). Din sec. XV se pomenesc in comitatul
Zarand (la Criscior, de asemenea, hunedorene (la
De Thurócz, Chronica Hungarorun, partea a III-a, cap. 38, ed. Schwandtner,

Scriptores rerum Hung.,Viena, 1746, p. 193.
Zimmermann-Werner-Milner, Urkundenbuch,III, p. 149.
www.digibuc.ro
366 t Pall
Tot din veacurile sunt atestati numele preoti chiar protopopi

populatiei românesti. Läcasurile ei bisericesti nu puteau decât
de episcopi ortodocsi, la de de la sud est de Carpati - despre care se face o
amintire sec. XIII iar mitropoliilor Tara
Moldova, de prin a doua a sec. XIV, de pomenitele mitropolii.
Aceasta putin in parte, deoarece rornânii maramureseni se vor fi aflat - ca de
cei din Moldova, de epoca mentionatd - sub dependeno mitropoliei de Halici,
centrul ortodox mai apropiat de ei atunci. 1391 mándstirea din Peri, ctitorie a
Dragosestilor, a devenit o stavropighie" subordonatd nemijlocit patriarhiei din
Constantinopol, obtinând, sub patronatul o jurisdictie aproape episcopald nu numai
asupra ortodocsilor din Maramures, a celor din alte invecinate, din nord-
vestul Transilvaniei41.
Papalitatea regalitatea o propagandd pentru
convertirea românilor schismatici" la catolicism, recurgând uneori la mäsuri de
1366, 1428). tot asemenea se cunoaste numele celui
dintâi episcop ortodox, loan din Caffa (Crimeea), care, ajuns Transilvania
necunoscute, apare lumina izvoarelor 1456, românii hunedoreni
bänäteni42. E pomenit apoi Macarie, titular" (adicä doar numele) de Halici,
trecut la unire biserica Romei, care, prin anii 1460, peste românii
din Transilvania. Spre aceluiasi secol in prima a celui urmätor se
face amintire despre avându-si resedinta la Feleac, lângä Cluj; biserica din
Feleac a fost probabil ajutorul domnului Moldovei, Mare, cum
tot cam aceeasi vreme, 1495, biserica din Brasovului a fost
sprijinul domnului Românesti,
Informatia e mai bogatä pentru organizarea bisericii catolice,
apartineau ungurii, secuii Episcopia (dieceza) a Transilvaniei"
la Alba precum cea a cea a Cenadului, intemeiate - cum s-a
väzut - veacul XI, erau subordonate, din veacul XII, arhiepiscopiei de Calocea
(Kalocsa). parte a organizatiilor bisericesti prepozitura Sibiului decanatul"
Bârsei, se aflau sub dependenta arhiepiscopiei de Strigoniu (Esztergom) dar jurisdictia
duhovniceased asupra era revendicatd uneori de episcopia Milcoviei, care avea
- cum se -o localizare imprecisd o existentd mai mult nominald.
Pentru apartenenta bisericeascd a sasi maghiari din episcopii
Transilvaniei se conflict cu de Agria (Eger) care au reusit din sec. XIV
exercite efectiv autoritatea in regiunea contestatä. Tot sub jurisdictia spirituald a
se aflau catolicii din Zarand.
Episcopiile catolice, se arhidiaconate" (= protopopia), care
cuprindeau, la rândul plebaniile" parohiile), comuniatile de credinciosi.
Plebaniile grupate decanate" sau, un alt termen, capitluri"43. timp
ce câteva decanate - printre care de Sibiu de Bârsa - atârnau de arhiepiscopia
Strigoniului, marea majoritate - ele decanatul de Bistrita - subordonate
Hurmuzaki-lorga, XIV/1, p. 13-15.

42 Waddingus, Anna les Minorum, XII, p. 366-368.
Documente, C, veac, XIV, vol. I, p.93-94 ; 104-105, 107, etc. ; vol. p. 41-253
(socoteli de dijme, care oglindesc elemente ale biserice§ti).
www.digibuc.ro
episcopiei Transilvaniei, prin mijlocirea unor arhidiaconi, membri ai capitlului episcopal.

Capitlurile episcopale" erau colegiile de canonici, care, pe alte atributii, ajutau
pe episcopi administrarea diecezelor. Tot ele alegeau pe episcopi, la mijlocul sec.
XIV; apoi acestia erau sau propusi de rege caz, trebuiau
de La Arad exista un capitlu colegial" (neepiscopal), depinzând
direct de arhiepiscopia Strigoniului. Capitlurile aveau dese cu
episcopii arhidiaconii pentru dijmelor ecleziastice, la care era
populatia catolicd, manifestau tendinte de autonomie, care se adáugau la
similare ale scaunelor districtelor pe politic. Prepozitura Sibiului (care
de decanatul de Sibiu, mai cuprindea, aceea vreme, alte decanate), a fost
de clerul mirean catolic, era numeros - cel

Pe (conventurile") de mai ale benedictinilor (dintre
care cea mai era acum cistercienilor, premonstratensilor,
veacurile XIII-XIV franciscanii dominicanii s-au stabilit aproape toate orasele. De
asemenea, au mändstiri de ale acestor ordine, care, ca ordinul
ospitalierilor, intretineau aziluri. De amintit ordinul augustinilor acela al
paulinilor.
Membrii clerului superior se recrutau de cele mai multe ori din rândurile
nobilimii, ingâmfarea, silnicia, läcomia de bunuri materiale a mediului
social din care proveneau. e printre altele, exemplul lui
Gheorghe Lépes, episcopul Transilvaniei, din timpul rdscoalei de la Bobâlna. Episcopii
sau prepozitii mai mult la curtea ca sfetnici, läsând grija unor loctiitori
functiile bisericesti, bucurându-se doar de veniturile acestora, ca o salarizare a
serviciilor lumesti, politice, pe care le indeplineau.
Cu toate scdderile ce se pot constata viata institutiilor bisericesti din
Transilvania, nu trebuie scape din vedere culturale
preocupdrile literar artistice, cele scripturistico-juridice sub forma
de adeverire etc.), care continuau se chiar se intensifice, desi sub
vesmânt religios, cadrul trebuie seama de faptul din
ecleziastici se recruta cea mai mare parte, intelectuald a Transilvaniei
acea perioadd.
Omiteri completäri la bibliografia din României, II, Bucuresti, 1962, p. 282-

283 cu contributia mea pentru o editie).
Zimmermann-Gündisch, Urkundenbuch, IV, p. 217-220.
www.digibuc.ro
368 t Pall
De omis din H.
Chalcocondil ...
Quellen zur Gesch.Siebenbürgens ...
De la XI. Izvoare:
Csánki D., Magyarország történeti foldrajza a Hunydiak korában, vol. V,
Budapesta, 1913.
Documenta Romaniae Historia, C, Transilvania, vol. I, Bucuresti, 1977.
Waddingus L., Anna les Minorum, vol. XII, Quaracchi, 1932.
La III. generale:
Studii de istorie a germane a ei cu
vol. 1976.
La IV. speciale:
Bunea, A., Ierarchia din Ardeal Ungaria, Blaj, 1904.
Bunytay, V., A várady története, vol. II, Oradea, 1883, 1884.
S., A magyar királyság pénzügyei és gazdaságpolitikája Károly Róbert
karában, Budapesta, 1921.
Istoria bisericii române, vol. I, Bucuresti, 1957.
Istvanyi G., A generalis congregatio, Levéltári Közleménes, XVII-XIX,
Budapesta, 1939-1941.
www.digibuc.ro
SCHITUL MAICILOR DIN BUCURESTI
MEMORIU ISTORIC*
PETRE NÄSTUREL
lucrare veche o vechiului meu prieten,

Constantin la împlinirea a 75 de ani de la nastere.
Vara era toi de pe dealurile Bucure$tilor se läsau voia soarelui care

le cocea strugurii, când o augäritä, maica Tatiana Hagi Dina, de la chir
Cosma, igumenul sfintei mändstiri Gäiseni 4 pogoane livede de pomi 5 de
ca sä un schit intru cinstea sfintei Buni Vestiri"2. Locul, al
se ridica la 35 de noi3, se afla apropierea bisericii Albe a Postävarilor, cam
mändstirea a räposatului mitropolit chir Antim Ivireanul, de turci,
dealul mändstirii Mihai Cumpärarea se la 27 1726. Monahia
Tatiana acum poate stäpâni de cu pace de tot
neamul" pdrintelui Cosma. se sä din temelie un schitulet.
Pisania bisericii de acolo arata la octombrie, acela$i an, era gata,
impodobit pe pe având chilii pentru locuinta alugäritelor4.
pisanie ne mai cam tot ceea ce despre ctitora schitului.
De neamul ei, era rusoaicd. I se spunea Hagi Dina, mirenie, pe semne pentru
mersese cândva de se inchinase la Ierusalim. La botez primise numele de Tatiana
când se ea in Timotea. cu ce
de turci, Hagi Dina, dupä mântuirea ei din robie"5 intemeieze un schit la
marginea ora$ului Bucure$ti. Acest schit astäzi. Numele lui de Hagi Dina
doar istoricii mai cunosc: obi$nuit i se spune Schitul Maicilor".
Ctitora schitului fu de jupâneasa Smaranda. Pasha li, vel za
seimeni, fu ispravnicul lucrärilor6.
*Arhiva Institutului Al Momumentelor Istorice (I.N.M.I), Fondul Directia

Monumentelor Istorice (D.M.I.), Dosar Nr. 1838, File le 57-69.
Zapisul e publicat de Stoica Nicolaescu, Schitul Maicilor din Bucuresti, metohul
Gazeta Municipalä, IX, 1940, nr. 433, p. 1.
2 Vezi pisania bisericii, publicatd de Henri Stahl, Bucuresdi ce se duc, ed. a 2-a,
Bucuresti, 1935, p. 129 (dupä transcrierea fAcutä de Em. Virtosu). Are o de tipar
(« aci Tatieni » de agi -Tatieni), de St. Nicolaescu, art.cit., desi nu
pomeneste de cartea lui Stahl.
Vezi nota
Vezi nota 2.
Dupä pisania bisericii.
6 Potrivit pisaniei.
www.digibuc.ro
370 Petre Nästurel
Cine era Smaranda? Domn era pe acea vreme Sa

Nicolae Alexandru Mavrocordat, un fanariot luminat, ctitorul minunatei
mdnästiri podoaba arhitecturii din veacul al XVIII-lea. A lui
se cherna Smaranda Panaiotachi7. Pomelnicul bisericii, la 1896, pästreazd pe
numele lui Nicolae pe acela al Smarandei Doamna. sunt
printre ctitorii bisericii.
Totu$i nu este ca pisanie i se spus Doamnei
,jupaneasa Smaranda". Prin urmare, sprijinitoarea maichii Tirnotea ne
necunoscutd.
Cu toate acestea faptul cdpitanul seimenilor, alte cuvinte cdpetenia
domne$ti, Pasha li, a fost ispravnicul lucrdrilor, este un schitul s-a bucurat
de la bun de sprijinul domnesc.
printre hrisoavele schitului, se de la Nicolae
Mavrocordat. Astfel, porunca lui din 22 iunie 1728 schitului 300
din ce iaste marginea Bucure$ti despre Podul
Calicilor de supra" ..., $i mo$ie stätkoare neclatitä ia venitul ori din ce
s-ar afla pe mo$ie, pentru rn-am milostivit domnia mea de am dat la
Schit ace$ti de mo$ie ce mai sus ca de maicilor alugärite
de ca numele domniei mele al domniei mele pururi
la jirtvelnic"8.
danie (care nu exclude alte binefaceri ei din partea
voievodului) trecerea lui Nicolae Mavrocordat doamna-i printre
ctitori.
Nu trecuse un an la 27 aprilie 1729, acela$i domnitor schitului un
hrisov9, foarte frumos impodobit chipul arhanghelului al
Maicii Domnului celdlalt, iar la mijloc stemele Moldovei
De vreme ce monahia Timothiia care nume$te Hagi Dina
din osteneala ei au o bisericä de din temelie mele
Bucure$tii, cinstea Bunii Vestiri a Prea Näscdtorii Pururea
Fecioarii Mariei o au pe dinlduntru pe toate cuvioasile
podoabe o au inconjurat-o zid cu chilii precum veade"..., voievodul
... ajutorim pre aceastä bisericd" din mila ce ne-au miluit
milostivul Durnnezeu" urmdtoarele mili pe care le vom sistematic:
1. 300 de "din mo$ia domneascä marginea Bucure$ti despre
Giurgiov (=Giurgiu), din hotarul mo$iei
2. 3 de
3. 100 de pe an de la domneascd la vremea praznicului bisericii (Buna
Vestire).
4. 20 de bolovani de sare de la ocne.
5. bucatele bisericii pace iertare, de vite treizeci; de oerit oi 200;
de stupi i litre va avea vinul va face de vindriciu"; de
pogondrit pogoane 15.
I.C. Filitti, Arhiva Gheorghe Grigore Cantacuzino, Bucuresti, 1919 : tabelul

genealogic al Mavrocordatilor.
8 St. Nicolaescu, art.cit., nr. 433, f. 1.
Id., art.cit., nr. 433, f. 2.
www.digibuc.ro
Schitul Maicilor din Bucure$ti 371
6. schitul va avea 2 preoti pentru paza slujba biserici" scutiti de birul

preotesc de mitropolitului.
7. o pivnitä Bucure*ti, cu cârciumarul ei, scutitä de cdmänärit, vin
domnesc; cärciumarul ei, pus pentru vânzarea bunurilor bisericii, este lertat de toate
orânduialile oricâte ar peste an in tärg".
8. schitul liude 20, oameni care vor iertati de toate
9. un care de treaba pe*telui care sä iertat el de toate däjdiile.
10. o târgul Bucure*ti, de schimb, covoare iar
sä iertat de toate däjdiile.
Vom aräta mai jos hrisoavele altor voievozi au schimbat pe alocuri unele din
date schitului de Mavrocordat.
Spusele pisaniei existau biserica chiliile sunt de hrisovul lui
Mavrocordat. Din el mai reiese octombrie 1726 27 aprilie 1729 se mai
imprejmuirea schitului.
Vrednic de a luat este faptul Hagi Dina, maica Timotea,
nu a fost staretä peste maicile din schitul putin la
când lucrdrile de ridicare a schitului erau toi, la 5 septembrie 1726
(aproape o de bisericii), monahia Magdalina, soacra popii
Stanciului de la biserica Tuturor din Bucure*ti, däruie*te schitului nou
Anastasia starita", 5 pogoane de vie cu struguri cu tot in dealul
Neagovanilor, ca i se scrie numele la pomelnic. Dania o face cu voia fiicei Ilinca
a ginerelui säu, popa Stanciu. Drept despägubire a cheltuielei depuse pentru a se lucra
via, monahia Magdalina, primi 10 Ea trebuie fost una din noii
ob*ti de abia inchegate.
Nu când a murit Hagi Dina. Se mai multe documente (din
1728, 1729 1731), care pomenesc când de maica Hagi-Dina", când de
monahia Timotea Hagi Dina" sau de "maica de monahia Timothiia ce s-au
numit Hagi Dina". Aceste documente roadele trudei monahiei acesteia pentru
ctitoriei sale.
La 25 martie 1728 Safta Popeasca, lui vornicul
Popescul, 8 pogoane de vie din dealul Bozianilor sfintei biserici a sale"
Hagi Dina, ca pomenirea a no*tri". Martori la
scrierea zapisului au fost Rafail monahul Stanca spätäreasa''.
Pe la aceluia*i an, anume la 13 noiembrie, marele clucer Barbu
cu nepotul Radu Brezoianul care au mea, Badestina,
fata sorori-mea clucereasa Preoteasdi", seama la moartea ei, Badestina
a läsat 8 pogoane de vie, cu locul de supt cu locul ce este sterpu, la deal
la vale"... care vii sunt dealul Bozianilor, ale surorii mea,
clucereasa, ca dea pentru sufletul ei al pärintilor", le le
cu pace atât sa maica Timothea, cât in urma sale, oricine ar
rämânea nästavnic
Id., nr. 437, f. 1.

Id., art.cit., nr. 437, f. 1.
12
Id., art.cit., nr. 437, f. 1.
www.digibuc.ro
372 Petre Nästurel
dealului Bozianilor aceste zapise dovede$te maica

Timotea cum sä rudele aceluia care dädea un vreundeva, ca
capete alte pärti de mo$ie care rotunjeascd dania cea dintâi.
acela$i lucru se la 27 martie 1729 când Sima, ginerele
igumenului Cosma de la (de la care Hagi Dina cumpdrase, cum am locul
pe care clädi schitul), vându cu 4 maicii Hagi Dina 3 de vie
cu pomet cu casá pe dealul lui Mihai din Bucure$6, aldturea cu via care a
cumpdrat-o de la socru meu, de au mändstirea acolea". Zapisul precizeazd, potrivit
obiceiului, vânzarea este cu tuturor care vor mai
jos". Astfel josul zapisului numele lui Radu Brezoianu martor",
al sotului rdposatei Badestina de
Dar daniile dobândite de harnica Timotea pentru ctitoria sa nu se opresc
aici. Jupâneasa fata marelui spätar ctitor de sfinte Mihai Cantacuzino
(fratele lui $erban lui Rudeanul vel sluger la 13 august
1729, din mo$iile tatälui mo$ia Neguciul din sus de sfäntului schit cu tot
hotarul ei ot sud Vla$ca, care cuprinde apa cu vad de Arge$, mo$ii de
câmp de pädure hotärâtd, ca sfântului schit de ajutor de a tot
neamului nostru pomenire", precum un de tigani14.
Tot la 10 decembrie 1729, cumnata Stanca comisoaiajupâneasa
dumnealui rdposatului Mihai Cantacuzino biv vel comis sin dumnealui räposatului Mihai
Cantacuzino spätar" scrisoarea ei sfântului schitulet" din temelie de
maica Agi Dina din mila sale domnului nostru Io Nicolae Alexandru Voievod",
adeverind cum dumnealui räposatului sotului meu, Mihai
Cantacuzino Costandin, venit-au sa maica Anastasia, schitulet ce
a zis mai sus, pä acea vreme staritä, de s-au rugat dumnealui mieu pentru o
ca dea pentru pomenirea dumnealor sfântului schitulet, lipsit de
mo$ii". induplecându-se, rdposatul comis atunci din mo$iile de la tatäl
mo$ia Neguciul din sus de Copäceni, dar moartea facä scrisoarea de
danie schitulet. De aceea, lui indeplini punând blestem
asupra lui de ar ele strice dania'5.
Felul curn se acest zapis despre maica Anastasia, pe acea
vreme", se ea nu mai era fruntea schitului decembrie 1729.
Tinând la zapisului lui Barbu Meri$anu din 13 noiembrie 1728 se
spune via din dealul Bozianilor se maicii Timotea, urma ei
nästavnicul ce va atunci schitului, dovede$te la acea nästavnicul,
schitului, era ctitora Hagi Dina. Pe semne la 25 martie 1728
inchinarea din aceea$i vie o gäsi pe maica Timotea Hagi Dina fruntea
schitului
Credem nu gre$im socotim atunci când s-a schitul (iulie-
octombrie 1726), maica Timotea nu se destul de coaptä cele duhovnice$ti
pentru a râvni o ob$te de maici. S-a pus deci sub maicii Anastasia.
Id., art.cit., nr. 437, f. 2.

Id., art.cit., nr. 433, 2 (vezi I.C. Filitti, tabelul genealogic al
Cantacuzinilor).
Id., art.cit.., nr. 437, f. 2.
www.digibuc.ro
Schitul Maicilor din Bucuresti 373
Curând aceea 5 septembrie 1726 13 noiembrie 1728,

fete ale Bisericii o socotirä ea staritä ctitoriei
Nu putem trece vederea cuvântul cum Stanca comisoaia
spune noului schit. Nu am gäsit nici un act din care numärul maicilor care se
nevoiau in acest Biserica, nu prea mare, nu a fost fäcutä pentru
multe La a fost desigur un schitulet", cu putine maici.
La 1791, planul Bucurestilor al lui Ernst al lui Purcel aratá schitul inconjurat
ziduri cládiri de jur biserica cuprinde tot Dar pe planul lui
Borroczyn din 1852 nu se mai altele, decât case, dintre care cea care
fiinteazä cu latura de miazdnoapte a bisericii18.
Documentele lämuresc aceste deosebiri; ele räspund totul de dezvoltarea
decaderea prin care a trecut schitul.
Astfel, 1726 1729, schitul izbutise a se dezvolta. Hrisoavele aratä pe
lângä o mosie de 600 stânjeni marginea Bucurestilor, schitul mai avea târg o
cu un cdrciumar pentru vânzarea vinului din schitului; o cu un Wan;
niste argati al numär a mers putin de la 20 1729 la 5 1752 la 10 1798;
un care purta de pestelui cu care maicile se putin 30 vite
mari 200 de oi, a mai vorbi de mosia Neguciul (poate chiar de altele
vândute cândva) de obisnuitele danii de tot felul pe care credinciosii le mereu
sfântului schit mdicutelor de acolo.
Cu toate acestea schitul se lupta mereu, mai la fiecare donmie, ca sä i se
mai departe scutirile capete altele. Greutätile ale epocii fanariote
de apdsätoare stoarcere turceascä se din plin aceste hrisoave.
Desi s-au pierdut cele hrisoave ale lui Grigore Ghica (1733-1735
1748-1752) hrisovul din 12 martie 1797 al lui Alexandru Ipsilanti, totusi din s-au
pästrat reiese limpede sträduinta schitului pentru sau chiar dobândi
din nou milele de trecatorii voievozi care val vârtej se perindau in scaunul
Românesti. La nevoie s-au falsificat
afarä de hrisovul mare din 27 aprilie 1729 al lui Nicolae Alexandru
Mavrocordat19 (care-i ca ctitor biserica schitului), cunoastem hrisovul lui
Mihai Racovitä2° (10 mai 1731); al lui Matei Ghica (4 dec. 1752) care aminteste de 2
hrisoave ale tatälui Grigore al lui Constantin Racovitä22 (15 februarie 1755)
16 tot acest se moartea comisului Mihai Cantacuzino,

vagA dar mai precisA totusi deck a lui Filitti, op.cit. (genealogia Cantacuzinilor), care punea data
din 1722. Nu cunoastem lista staretelor schitului Hagi Dina. In de
Anastasia de Hagi-Dina-Timotea, se la 1791 era o Magdalina (vezi mai
departe hrisovul din acel an).
Publicate de G.D Florescu, Din Vechiul Bucuregi, Bucuresti, 1935 (la pag. 35
date istorice despre schitul Hagi Dina : data s-a e gresit in
documente Hagi Dina nu numele de Chiriachi).
18 Planul ridicat de Artur Borroczyn, Bucuresti, 1852 (vezi coloana
E 4), la biblioteca Academiei, H1642 - DXLVI. Planul manuscris tot acolo: ne intereseazA
H1807 - DLIV nr. 48.
Hrisovul din 27 aprilie 1729 aratA de cifre la unele mili.
Vezi mai sus nota 9.
St. Nicolaescu, art.cit., nr. 437, f. 2.
Arhivele Statului Bucuresti, 3.
www.digibuc.ro
374 Petre Nästurel
al lui Constantin Gheorghe Hanger li (9 1798 care pomeneste de acela al lui

Alexandru Ipsilanti din 12 martie 179723.
Din cercetarea schimbdrilor mai de ale acestor hrisoave fatá de acela al
lui Mavrocordat se desprind urmdtoarele constatdri. de 100 cât
schitul la 1729, se dädeau numai 60 de la 1731 1755, la 1798
la 50. La 1798 cei 20 bolovani de sare se la 50 de bolovani. Pe când
schitul se bucura din 1729 de scutire de toate pentru 20 de oameni, hrisovul din
1752 o märgini la 5 liude, la 1798 scutirile privesc 10 argati pästori. Celelalte scutiri
din hrisovul lui Mavrocordat par a se mai departe, desi unele nu se mai
pomenesc, mai ales sub domnia lui Matei Ghica.
Ca stdpânitor de schitul Hagi Dina a purtat vecinii
Sunt multe vechi care povestesc pe de certurile aprige dintre schit
mändstirea pentru mosia domneascä. Nu-i locul ca le istorisim; ne
multumim doar a au câstigat maicile24. De asemeni mändstirea Radu
a arei mosie Lupestii era hotar cu mosia schitului25.
Darurile de tot felul ale credinciosilor, precum cumpäräturi mänoase
schitul putin câte putin. Astfel, la 1 august 1772, schitul o de
la Ghergäneanu de la Stan Moraru26. La 1776, 9, Constandin Bärsescul,
epitropul averii rdposatului popa Sandul ot Bosani, dädu schitului Hagi Dinii un vad de
La 1 iunie 1847 pitdreasa läsa, ei, o patru
Un alt al sfântului a fost originalul fanariot Nicolae
Mavrogheni. Acesta, la 28 februarie 1787, induiosându-se de gerurile strasnice
de iarnä" ce bântuiesc ca, cu a noasträ cheltuiald, facem la toate
aceste biserici, ce s-au numit mai jos, din orasu domnii mele, Bucurestii, câte o
care oarescare bisericilor, la vremi dä
când slujáscu leturghii, crestin sta face rugaciunea
a pätimi a sä sacatifsi cum preoti asemenea".
Printre aceste bucurestene, saisprezece la a fost de la Schitu
Maicilor"29.
Anul 1805 aduce o schimbare cu totul deosebitä viata schitului: este
metoh schitului Hrisovul din 7 iunie 1805 al lui Constantin Alexandru
Ipsilanti, dat in acest scop, istoriseste care au silit pe mitropolitul Dositei
desfiinteze schitul Turbati de Snagov metoh al schitul
Ha&ii Dinii din Bucuresti. Schitul Hagi Dina era la 1805 impresurat" de mahalagii.
Neavând o de mir, ei se duceau la aceea a schitului, pricinuind astfel nu
scandeld" maicilor. de aceasta, socoteala strämutatä,
22 Ibid., XX/ 4.
23 Ibid., 3.
24 Despre ele vorbesc mai ales documente de la Arhivele Statului din
Bucuresti, M-rea 1; 7; 2; 5; 6; 10, etc.
25 Arhivele Statului Bucuresti, M-rea Radu 136/ 3.
26 Ibid., M-rea 3.
27 Ibid., 4.
28 Ibid., XVIII/ 6.
29
de de la Volum
documentar comemorativ de Emil Ion Bucuresti, 1938, p. 143-144 (nr. 186).
www.digibuc.ro
Schitul Maicilor din Bucure5ti 375
schitul fusese zidit numai numai pentru cei ce au viiatä singuralnicd". Pentru a
aceastä neorânduialä, mitropolitul au fäcut o chibzuire ca aceasta,
Tigäne5ti de maici ce este supus duhovnice5tii otarmuiri a nästavnecului din
ca un ostrov incungiurat de laturi pädure,
unde s-au adunat din zi zi maicilor, inflorind
sporind fapte au gäsit cale sä sä supue mai sus numitele schituri
Hagi Dina toate acareturile la schitul
Tigäne5tii, mutându-se toate maicile dintr-amândood la biserica schitului
Turbati de mir seama satului de acolo, iar schitul Hagi Dina rämâie ca un
metoh schitului ca, va cale de ot
purtdtoare de schitului, a priimi acolo la schit ce
au prigoniri de bärbatii aici la mitropolie a da izbävire
judecätii de la mitropolie pun la maici li sä orânduiiascd hrana
trebuincioasd pentru cum cealalatä va trebuincioasä,
prisosul din tot venitul la and va vie
acolo aici la pentru trebuinta sa sau pentru a schitului nu preumble
prin case mirene5ti, ci la metoh, orânduind o maici care
vor cale de ob5tii Tigäne5ti30.
Hrisovul lui Ipsilanti Caragea la 5 mai 1813 Grigore
Dimitrie Ghica la 27 octombrie 18243'. Bunurile schitului Hagi Dina trecând astfel
el pe seama Tigäne5tilor, pârile mändstirea a trebuit sä le
poarte de acum noua cea de la Tigäne5ti.
acum deaderea schitului. De la 1852, Borroczyn nu mai avea
aproape o clädire de inregistrat planul Au32.
Odatä schitul la treapta de metoh, lui a fost
mai departe de mahalagiii care atâta putin datele
din catagrafia bisericilor din Bucure5ti, Se la
biserica schitului Hagi Dinului (sic! ) sunt 2 preoti Constandin sin popa loan, 26 ani,
betiv, insurat..., de preot..." Radu sin 30 ani, bun, neglobit, insurat...,
fecior de mirean".
Pe Constantin hirotonisi preotie arhiereul Sofronie de Vrata, cu carte de
preotie a mitropolitului Dositei la leat 1806, august 17". Radu fu hirotonit de chir
Dionisie Sevastei, carte de preotie de la acela5i mitropolit din 10 august 1807.
Ambele hirotoniri s-au chiar biserica fostului schit. Se vede astfel se pästra
mai departe datina de hrisoavele domne5ti care ca la
Schitului Hagi Dinu doi preoti. Credem hotdrârea mitropolitului din
1805 a pricinuit care slujeau atunci la schit, tinerii doi de mai
sus.
Secularizarea din 15 decembrie 1853 nu metohul.
fu confiscat. Numai urma repetatelor ale comitetului, Ministerul
Cultelor, prin ordinul nr. 14530 din 19 mai 1864, convine scoatá dintre imobilele
lui Constantin Ipsilanti din 7 iunie 1805. Arh. Stat., M-rea 4.

Ibid., 5 6.
32 Vezi nota 18.
Alex. Läpädatu, Catagrafia bisericilor bucuregene la 1810, BOR, XXXI, 1907,
p. 689-690.
www.digibuc.ro
376 Petre $.
puse la licitatie i restituie Biserica fu parohiei

Albä-Postävari35. La 1896 se felurite la bisericd36. pisanie zugrävitä
pronaos Acest sf. s-a reparat s-a peste tot, zugrdvindu-se pe
dinduntru, cum se vede, la anul 1896 de care robii lui Dumnezeu Vasile
i sa, Elena V. loan Felonida schimonahia, sotia räpausatului
Sebe..."
Numele lui Sebe se cite§te pe de fier ce duce pronaos. Tot el, pe
semne, va adäugat nepldcutul dgeamlâc de fier al pridvorului, chipul lui se
pictat pronaos, pe peretele de miazd-zi. Din zugrdveala cea veche, se pare nu a mai
cea din pridvor, cu nedibdcie. Tot atunci s-au stricat de
dintre naos pronaos.
aceste au dat prilej se tâmpla una stil
neo-gotic care aduce aminte pe aceea din biserica mare a mändstirii Antim. Vrednice de
luat sunt icoanele ei cu de la cea veche. Stilul
le din veacul al XVIII-lea. Avem un Sf. Nicolae, o Maica Domnului, un
Hristos i icoana (Buna Vestire) de mare artisticd: chipurile
sunt deosebit de icoanele Mäntuitorului Sfmtei Fecioare
au fost argint din punct de vedere artistic ele ar
mult li s-ar scoate aceste ferecdturi37.
Din planul lui Borroczyn mai reiese un fapt foarte pretios pentru viitoarea
restaurare a bisericii: un lipit de peretele nord (vezi copia aldturatä planul
lui Borroczyn).
Se mai preotul Nicolae Sachelarie, stricând turlele bisericii, le
prin cele de care i acum. Nu se ce an38. Aceste
dau mult pitoresc bisericute.
Henri Stahl undeva schitul avea veacul trecut o poartá de
intrare
La 1920, preotul D. Teodorescu a facut reparatii la pe dinduntru i pe
o mai cu unele sfinte. Imprejmuirea, stricatä decursul celui
mondial fu
La inceputul anului 1926, stareta mändstirii de la patriarhul
Miron casa din curtea fostului metoh. Consiliul parohial al parohiei
Postdvari ne mai putändu-se astfel de casa aceea, la ceru
Patriarhiei ca biserica se inapoieze mändstirea Cu
Patriarhiei biserica se mändstirii data de 20 aprilie 192641.
Damian Stänoiu, Bucuresti, 1916, p. 13.

Id., op.cit., p. 17.
36 Id., op.cit., p. 24.
de asemenea usile de lemn ale bisericii sunt cele de la 1726 (lucräturi de
lemn de o mare al pronaosului, lângä stranele se un jilt
vechi, care trebuie sä tot de atunci.
38 D. Stänoiu, p. 24.
H. Stahl, op.cit., p.127.
D. Stänoiu, op.cit.,p. 24.
Id., op.cit., p. 17.
www.digibuc.ro
Schitul Maicilor din Bucure§ti 377
Un iubitor al trecutului Bucure§tilor scria aceste rânduri despre starea schitului

in 1935: Din vechea mändstire au doar, de o 5 chilii
pentru gdzduirea trecere prin a mai o
transformatd grajd pentru calul bri§tei cu care stareta vine la ora§. Imensa
de a a fost parcelatd... Cimitirul schitului a devenit
de zarzavat. Prin colturile curtii mai vezi, aruncate, crucile mormintelor celor de mult
uitati"42.
La 1952 patriarhul Justinian a de drept schitul Maicilor
De fapt maicile de la mai vin locuiascd casa veche, de
ori li se poposeascd in Bucure§ti43.
N.B.
cercetare de mine când eram istoriograf principal al Directiei
Monumentelor Istorice din CSAC, s-a Arhiva Institutului National al
Monumentelor Istorice, fondul dosarul nr. 1838, filele 57-69, sârguintei
prietene§ti a D-lui Mihai Sorin Rddulescu, conf. univ. la Facultatea de Istorie din
Bucure§ti.
la tipar cum am injghebat-o in 1955 la rugdmintea arhitectului
Patriarhiei, rdposatul arh. D. Ionescu-Berechet, cu restaurarea. Se
aflându-md la Paris, nu am mijloacele de a o mai dezvolta. totu§i câteva date ce vor
putea folosi altor cercetdtori.
Astfel, Maica Timotea - Tatiana Hagi - Dina avea de duhovnic pe arhiereul
Ioanichi, ctitorul mändstirii Stavropoleos din Bucure§ti, vezi: protos. T. Marchi§,
C. Bälan, D. Mohanu, Gh. - Adame§teanu, Stavropoleos. Ctitori - oameni,
fapte, [Bucure§ti, 2000], p. 27 p. 57, n. 120. Nu credem, biserica
Stavropoleos cea de la Schitul Maicilor, se anumite asemändri arhitectonice.
Despre Schitul Maicilor vezi N. Stoicescu, Repertoriul bibliografic al
monumentelor feudale din Bucuregi, [Bucure§ti, 1961], p. 223, 224 C.C. Giurescu,
Istoria BucureVilor, Bucure§ti, 1979, p. 93, 103, 191, 207.
Privitor la prigonirea schitului, târât de la locul lui de intemeiere pe o depdrtare
de 245 metri prin grija Bisericii a Statului" sub dictatura a se vedea
volumul Biserica Monografie - album, Bucure§ti, 1987, p. 347, 357-
358, fotocopii, p. 347-349. Alte fotocopii (cea a schitului de
mutare, alta unde biserica se vede de moderne gata se
asupra ei) carte a lui Jeanine Costescu, Bucarest la
recherche de son âme. Bucumti, Carouge Genve, [1991], p. 48-49.
Paris, 30.X11.2002
42 H. Stahl, p. 128.
Informatie oralä pentru care ii cucernicului preot Mihail Avramescu de la
biserica Schitul Maicilor.
www.digibuc.ro
www.digibuc.ro
ADDENDA ET CORRIGENDA
Un izvor despre persecutiile religioase din Moldova. Textul pe care

doresc semnalez a fost publicat româneascd de d-na M. M.
Alexandrescu-Dersca Bulgaru mai rar frecventat de cercetdtori: ziarul
Ararat" (Serie an. XIII, nr. 1 (238), din ianuarie 2002, 6). Este vorba de
una din micile cronici" armene$ti, tipärite din 1957 la Erevan, dar ... rämasä
necunoscutd la noi. Cronica aceasta priveste, la fel ca cea a lui Minas din Tokhat -
accesibild mai demult - prigoana de Rare$, consens cu
vârfurile ierarhiei eclesiastice ortodoxe cu din sfatul domnesc, 16
august 1551, primul rând contra armenilor din Moldova.
stefan era de neam, de rege al Suceava
al neamului El a convertit la credinta sa o mie de familii de sub
stäpânirea sa le-a trecut pe toate la credinta ( = ortodoxd). Cine refuza
convertirea era numaidecât trecut ascuti$ul Bisericile erau
devastate: Vase le lucrurile sfinte, crucea potirele, aurul argintul le-au luat pe
toate cu ele au potcoave pentru cai le-au unul altuia dar ..." etc.
Problema care se pune este aceastä persecutie religioasd s-a limitat numai
la populatia armeneascd din Moldova sau a lovit alte confesiuni. Unii cred
a fost exclusiv contra armenilor (Sorin Ulea). Izvorul de fatä spune
chip cum nu se poate mai explicit: Acest spurcat a convertit la credinta sa nu
numai pe armeni, ci franci" (s. n. - A.). pe catolici luterani!
Din acest punct de vedere, relatarea armeneascd publicatd de d-na
Alexandrescu-Dersca Bulgaru este de altminteri de textul jurdmântului lui
Alexandru Läpu$neanu de regele Sigismund August Poloniei, din 22 iunie
1553, care se poate citi acest angajament: ... vom se repare se
bisericile säsesti armene$ti, distruse de voievodul
Corfus, Documente privitoare la istoria României culese din arhivele
polone. Secolul al XVI-lea, Bucure$ti, 1979, nr. 84, p. 175). Asadar, persecutia din
vremea lui stefan a avut un caracter general - cum a sustinut
Papacostea - de explicat ratiunile ei.
2. scrisoare a lui Francesco Pastis di Candia. de-al volum al
despre române, franciscan Francesco Pastis din
Candia este prezent doar un raport al ce a fost datat aproximatie anii 1595-
Mai de curând acelasi raport a fost retipdrit limba italiand, dar cu o atribuire
cronologicd schimbatd: mai-iulie 15922. Datarea documentului este importantä, deoarece
despre III, volum de Maria Holban, M.M.

Alexandrescu-Dersca Bulgaru Paul Cernovodeanu, Bucuresti, 1971, p. 638-639.
2 Moldvai Csángd-Magyar (1476-1706), vol. I, sub Ingrijirea lui Benda
Kálmán, Jászay Gabriella, Kenéz Gyözö, Toth István György, Budapesta, 1989, nr. 22, p. 113-114.
Pe de altä parte, Cesare Alzati a argumentat pentru o datare mai timpurie a relatiei,
Materiale de Istorie Medie", vol. XXI, 2003, p. 379-404
www.digibuc.ro
380 Addenda et Corrigenda
la inceputul lui Francesco Pastis spune a stat Tara Româneascd Moldova vreo
§apte ani (circa 7 anni continui).
Autorii volumului mentionat din nu au avut de o
a franciscan cu privire la ederea sa noastre. Este adevärat
scrisoare a lui, redactatd la Ia§i, 21 aprilie 1588, se publicatie
greu accesibild. De voi reproduce acum continutul:
et Reverendissimo Signor.
Ritrovandomi nella Transalpina commissario di quel monasterio, et da quello
principe proposto vescovo di quella provincia nella quale ho fatto quel frutto che al
mondo manifesto; hora questo principe di Moldavia con littere del sig.
Bartolomeo Bruti mi ha chiamato in questa provincia, et venuto che fui, trovai gran
scandali fra catolici, ma questo principe come vero e bon christiano et vero
catolico non ha voluto condescendere alle loro et ritrovandosi ancora Rev'
Padre patriarcha di Costantinopoli, si mese alla diffesa, come vero Catolico, et
difender stato della chiesa santa, et favorir in publico et in privato le fatiche et contrasti
continui sig. Bartholomeo Bruti. Onde per gratia del Signor Iddio habbiamo
aquietato le cose non senza gran risigo della vita del detto sig. Bruti, et non so qual
sarebbe quello nelli giorni di hoggi, che si vorrebbe metter a tal impresa. Et il principal
accordo che fu tra loro si che hanno adimandato uno vescovo legitimo consecrato, per
poter far preti che siano della lingua loro; et di tutto resto si vol sottoponer piedi
della santa chiesa. Per la qual cosa, parso a questo principe, di proponer et far
elettione di me indegno, onde questi popoli siano contentati et quietati; per la qual cosa
credo che il sig. Princio <sic5 et il sig. Bruti <sic5 minutamente a Sua
et a V.S. et facendo con inchinarmi capo bascio le sacre mani, offerendomi
suo obediente figliolo et servitore. Di Jasi 21 Aprile del 1588. Di V.S. servo et
amico Fra Francesco Pastis di Candia"3.
Când vor intocmite volumele de completdri" la seria
márturia de va trebui incluse.
3. despre lui Mihai Viteazul. De curând, colega Violeta
Barbu a redeschis dosarul" atât de controversatei probleme a legdturii" lui Mihai
Viteazul. Domnia sa s-a demonstreze 1613 acest legislativ
ar pdräsit sfera dreptului domnesc" - ca de drept - sfera
dreptului cutumiar. acest context ar functionat câtd vreme era
procedurd probatorie coroborare cu de drept, cea a dreptului de
motenire sau de cumpdrare". Dar, aceasta este concluzia moartea lui
Basarab, din lipsa mijloacelor rationale probatorii", legdtura" lui Mihai Viteazul
ar mai efecte juridice reale". Este citat exemplul actelor unui
proces judecat de Matei Basarab 1652, din care ar rezulta legitimitatea" invocdrii
anterior anului 1592 (Terra romena tra Oriente e Occidente. Chiese ed etnie nel tardo
Milano, 1982, 263, nr. 50).
E. Smurlo, t. II-2, St. Petersburg, 1913, p. 431-432.
Pentru biografia lui Francesco Pastis, ajuns mai confessor al principelui
transilvänean Sigismund vezi Cesare Alzati, p. 79.
www.digibuc.ro
Addenda et Corrigenda 381
legdturii" era compromisä, care chemarea unor martori contemporani cu

emiterea ei devenise greu de realizat de admis5.
existä dovezi ulterior lui Mihai a functionat ca o
adevdratä lege, a i se limita sau pune la nici un fel efectele. Mä refer
acum la douä documente din vremea succesorului la tron al lui Matei Basarab,
Constantin Unul dintre ele a fost emis de Ghiorma mare ban al Craiovei data
de 8 august 1654, de Constantin la 5 ianuarie 1655,
Bucure§ti.
Ambele documente privesc un proces pentru stäpânirea unui grup de vecini din
satul arna. pretindeau nu surit vecinii lui clucer din Belcin,
pdrintele nu a fost surprins de lui Mihai vodä" satul ci pe atunci el
era rob la turci. schimb, Constantin dat-au lu Vädislav clucer leage
12 care au jurat la scaunul Craiovei", cu pe Evanghelie, besearica
domneascd", pdrintele acelor vecini intr-adevär a fost vecin de mo§tenire din
prins Legätura lui Mihai vodä cum n-a fost ... rob, nici au avut hoget
turcesc"6.
gräbesc adaug aceste acte nu fac decât cornpleteze
documentatia reunitä odinioard de C. Giurescu care dus la concluzia "perioada
ei <a legdturii> efective se prima domnie a lui Grigore Ghica
(1664)". ulterior "legdtura lui Mihai este numai procese cari
pentru desbätute domniile anterioare".
Oricum, nu cunosc prea multe legi ale statului modem care sä avut o
de aplicare atât de mare, de aproximativ §aptezeci de ani...
4. Cazacii pe Bosfor anul 1624. Nu iau de alte alte
ecouri ale uneia dintre cele mai isprävi navale ale cazacilor prima jumätate
a secolului al XVII-lea, expeditia unei flotile de eici vecindtatea capitalei
imperiale otomane, anului un asemenea ecou, de care am luat
prin intermediul unui excelent al lui Victor Ostapchuk8.
Este vorba de o scrisoare din 24 1624, a lui Gédoyn Le Turc", redactatd
insula Chios, unde el sosise cu 20 de zile, venind de la Istanbul. Citez cele
auzite de scrisorii:
... vendredi dernier 19e de ce mois, septante barques de Causaques et Rousses,
dont la moindre portait cinquante hommes, vinrent aux Tours de la mer Noire, dans le
canal de Constantinople, éloignées du Sérail environ autant qu'il y a de Paris
Denys, et mirent en terre la plupart de leurs hommes dans un grand bourg (qui se nomme
Violeta Barbu, lui Mihai Viteazul efectele juridice prima a

secolului al XVII-lea. abordare, RI, Serie nouä, t. XIII, 2002, 3-4, p. 107-109.
6 Marcel Dumitru Dan Livezeanu, Documente de la Athos privitoare la
Jitianul 1654-1813, RA, an LVI, vol. XLII, 1979, 2, anexele 1 2, p. 192-
194. Vädislav clucer din Belcin era fiul lui Hamza postelnic B, XXX, nr. 185, 226).
Vezi datele culese anterior la Andreescu, contra dominafiei otomane
asupra Negre prima a secolului al cazaci
SMIM, XIX, 2001, p. 134.
Victor Ostapchuk, The Human Landscape of the Ottoman Black Sea in the Face of the
Cossack Naval Raids, "Oriente Moderno", XX (LXXXI), n. s., 2001, 1, p. 71.
www.digibuc.ro
Villeneuve9, cause des palais et superbes bâtimens que plusieurs Bachas et autres
grands de la Porte y faisaient continuellement élever), saccagrent, pillrent et brôlrent
tout, turent indifféremment les Grecs comme les Turcs, et emportrent plus d'un
million d'or, faisant ce grand dégât la vue du Grand Seigneur qui n'eut aucun moyen
de s'en ressentir; l'on arma bien quelque barque, jusques cinq cens, pour leur opposer,
mais elles ne aucun effet et ne les approchrent la port& du mousquet,
tellement que leur retraite fut faite sans désordre, manquans en cela seulement qu'ils
hasardrent pas de forcer le sérail que on leur eut bientôt abandonné. Il y a longtemps
j'ecris hardiment ce je vois, mais j'ajouterai qu'il n'est pas croyable les
Turcs sont faibles aujourd'hui, desquels l'étonnement est si grand que Constantinople se
pourrait entreprendre avec moins de quarante galres bien armées. Tels avis passent pour
chimres en chrétienté sur l'opinion fausse que l'on garde de leur ancienne valeur,
laquelle a maintenant cessé, sans ressource ni apparence aucun
Ar mai fi de potrivit unei alte märturii, a lui Louis Deshayes de

Cormenin, care 1621 se afla la Istanbul, de pe atunci s-au ivit cazacii la intrarea
Bosfor, unde au prädat sau trei sate. A fost suficient, spre a produce
printre locuitorii orasului, neobisnuiti cu ceva".
5. Meletios Sirigos Angelo Petricca da Sonnino. Patriarhul ecumenic
Lukaris, de orientare pro-calvind, gäsit tragic data de 20 iunie 1638. La
lui a contribuit din plin vicarul patriarhal catolic din Constantinopol, Angelo
da Sonnino. Or, acesta cariera de misionar ani mai devreme,
1632-1633, când aläturi de colegul säu Francesco Antonio da San Felice a efectuat un
stagiu Tara Româneascd Moldova'2.
scrisoare adresatä din Constantinopol, 29 august 1638, de Angelo Petricca
da Sonnino De propaganda aminteste de o de prietenie
stabilità de el tocmai Moldova cu un ortodox, care nu poate deck marele
teolog Meletios Sirigos. Voi reproduce din scrisoare care este
evocatä reintâlnirea dintre cei doi: ... Andando poi l'altro giorno a visitare un monaco
Greco dotto col quale ho avuto amicitia sei anni sonno in Moldavia, trovai in camera sua
l'opre di S. Giovanni Xr.mo in Greco stampate dagl'heretici, e gli dissi che essendo la
Chiesa Greca stata inimicissima de heretici era ora vergogna tenere quel libro, e
leggendolo trovassimo molte falsificationi, perché negli loro stessi antichi manuscritti
diceva diversamente, e gli heretici hanno mutate molto cose che sono apertamente contro
de loro errori, sicché sarebbe bene, come quel monaco stesso disse, fare che Mons.
Patriarca con pena di scomunica si facesse portare da tutte le parti della Grecia simili
stampati dagli heretici, e che gli facesse bruciare, e poi ogni anno mandare qualche
Yeniköy.
Journal et correspondance de "Le Consul de France Alep (1623-
1625), ed. A. Boppe, Paris, 1909, p. 146-147.
Andreescu, Crimeea viziunea observatorilor occidentali XVII
XVIII, volumul Inchinare lui Petre . la 80 de ani, volum de I.
P. Cernovodeanu Gh. 2003, p. 681.
12 Idem, de Tara Moldova din anii 1632-
1633, III-3, pentru istoria românilor, vol. de
Stefan S. Gorovei, 1988, 51-60.
www.digibuc.ro
numero di libri cattolici in Greco, e dargli a Mons. Patriarca acció gli dispensi per gli
loro monasterij e vescovati che sono restati in
$tim Meletios Sirigos se afla Moldova 23 septembrie 1632, când a
rostit o omilie cu ocazia hirotonirii mitropolitului Varlaam. se mai gäsea acolo
6 martie 1633'4. Deci, el s-a putut cunoaste acest cu Angelo
Petricca.
Scrisoarea de mai sus pune un efort comun al celor doi spre a curma
inrâurirea spatiul ortodox. nu Meletios Sirigos a parte
1642, de Porfirie, mitropolitul Niceei, din delegatia Patriarhiei ecumenice care
a discutat, cadrul Sinodului" de la Iasi, textul Mdrturisirii Ortodoxe" a lui Petru
deci, pe temeiul aceleiasi scrisori din 1638 a lui Angelo Petricca,
nu cumva Meletios Sirigos a o vreme viziunea a lui Petru
privinta raporturilor cu catolicismul. Ceea ce ar explica anume referiri oarecum
surprinzdtoare" (Al. Elian) ce apar forma a Mdrturisirii Ortodoxe"5.
STEFAN ANDREESCU
***
precedentul volum din Studii i Materiale de Istorie Medie (XX, 2002, pp.
350-351), academicianul Papacostea mi-a onoarea de a scrie rânduri
despre unul din studiile cuprinse cartea mea Byzance, Rome et les Roumains. Essais
sur la production politique de la foi au Moyen Age (Editions Babel, Bucarest, 1998).
Textul care, la patru ani de la aparitia sa, a stârnit reputatului istoric se numeste
"La production politique de l'Orthodoxie. Note liminaire"16. Din câte pot da seama,
trei sunt obiectiile ce sunt aduse. Le redau, cu fidelitate sper, ordinea ce
apartine notei critice a domnului Papacostea.
Mai mi se interpretarea pe care am dat-o pelerinajului la
Constantinopol intreprins 1391 de nobilul maramuresean din Bedeu
baza pe "o inchipuire, care se la contactul cu realitatea istoricd" (p.
350). mai multe documente din anii 1392 1393, referitoare la donatii
regale de care au beneficiat ar dezminti ipoteza unei
distante, nu chiar tensionate, acestia Sigismund de Luxemburg,
confirmând schimb teza domnului Papacostea privind misiunea diplomaticd cu rosturi
anti-poloneze ce i-ar fost lui de regele
Apoi, plan oarecum mai teoretic, mi se aminteste de
constructiile de idei, originale sau imprumutate de la curentele
Antonio de Sanctis, Un tentativo di unione fra Roma e Costantinopoli nel sec. XVII.
P. Angelo Petricca Cony. Vicario Patriarcale latino di Costantinopoli 1638-
1640), Assisi, 1966, anexa 4, p. 97-98.
14 Vezi J. Pargoire, Meletios Syrigos, sa vie et ses in "Echos d'Orient", t. XI,
1908, p. 338.
Vezi, sub acest din aspect, discutia la: Andreescu, Restitutio Daciae, II,
Relagile politice dintre Tara Moldova Transilvania in rästimpul 1601-1659,
Bucuresti, 1989, p. 202-204 notele de p. 219-222.
16
Byzance et les Roumains ..., pp. 13-23.
www.digibuc.ro
occidentale, ele nu dispenseazd pe istoric de recursul la fapte", deoarece "recursul critic

la izvoare mai sigur i obligator de apropiere de realitkile
trecutului" (p. 351). Se cred, sunt demascat pentru vina de a cedat ispitei
ideilor, ele personale sau de origine de a pierdut, pe cale de
contactul cu realitkile faptele din trecut.
ce este o eroare gramaticald studiul supus
analizei, sunt cu pedagogia ironie consult o gramatia 351).
Fire§te, sunt recunosator pentru remara. Voi observa la rândul
meu, improvizând pe marginea unui cunoscut proverb, nu gramatica face pe istoric.
voi imediat pe deplin contient de deviationismul meu idealist: nici
"apropierea de realitkile trecutului".
sunt dispus asum riscul de a trece, ochii rigurosului avocat
al materialismului istoric care se dovede§te a domnul Papacostea, drept un
adept ireductibil al idealismului individualist i cosmopolit de traditie kantiand. Cu alte
cuvinte, nu increderea capacitatea (istorice acest caz),
de a restitui fapte, de a descrie realitki, de a descifra precizie relatii
economice, sociale i politice ce ar avut (sau ar ocupat un trecut.
Dimpotrivd, consider trecutul este epistemologic "ireal", ceea ce nu este totuna
"fictiv" nu ni se poate prezenta sub specia "faptelor" sine, ci doar a "urmelor".
Documentele sunt urme, obtinute mai principii non-figurative deck
canoanele realismului socialist, menite ne formeze convingerea rezonabild anumite
evenimente s-au petrecut Wie es eigentlich war, celebra a lui
Ranke dramatic metoda istoriografia de literard,
ca atare, nedeterminat. Pentru sursele nu re-dau fapte, le Cu acest
titlu, ele nu ne aduc faptele mai "aproape", le alteritate definitiva de
prezent. Dintr-o perspectiva explicit weberiand, evenimentele istorice nu pot lua pentru
noi, astäzi, deck forma unui "sistem de intelesuri" (Sinnzusammenhiinge) pe care
cunoa§terea istoria organizeazd ajutorul re-prezentdrilor pe care le face despre
urmele documentare pe care le atribuie unei anume epoci. "Recursul critic la izvoare"
este metoda cardinald a cunoa§terii istorice, singura conditie ca demersul
critic eliberat de ceea ce Karl Popper numea "mizeria istoricismului". Altfel spus,
istoricul trebuie mereu con§tient izvorul nu contine o fotografie a ci
este el produsul unei lecturi a realitkii. De
a trecutului imediat din care se constituie sursele istorice este suficient de
sub raportul pentru a-i impune istoricului obligatia elementard de
a nu introduce, timpul propriului "recurs critic la izvoare", absente din
inventarul de referinte intelectuale al documentelor examinate. Atunci and, de
domnul Papacostea considerd drept "realitki" ale veacului al XIV-lea românesc,
"constituirea statelor" sau "sistemul de relatii internationale"" nu are cum se refere,
numai metaforic, la wie es eigentlich war, pentru obiectele intelectuale numite
astäzi "state" nu pot gândite, raporturile reciproce dinamica propriei
evolutii constitutionale, decât constituirea, pacea westfalia, a unui
publicum europaeum, vreme ce, desigur, "relatii internationale" nu se pot
E.g. "Cuvânt înainte" la Evul mediu politice curente spirituale,

Corint, Bucure§ti, 2002, p. 5.
www.digibuc.ro
decât "state-natiuni", care, in ceea ce le prive$te, devin actori politico-juridici

majori numai secolele al XIX-lea al XX-lea. nu avem de-a face aici simple
anacronisme, ci chiar cu modul de lucru al materialismului istoric care, fidel originilor
sale hegeliene, considerä statul, natiunea, clasa, politica alte asemenea entitäti
intelectuale ca "realitäti", structuri istorice imanente, intrupate toatä
profunzimea temporalitätii.
Surprinzdtor de durabila dintre medievi$tii români materialismul
istoric se prin dezinteresul oarecum general de drept, de producerea
validarea normelor, fatä de suveranitate, legitimitate alte credinte practici sociale
"nepolitice", politica aici ca acel ansamblu de actiuni prin care statul
puterea raporturile sale cu tertii. nu traditia marxistä a
materialismului istoric dreptul nu este mai mult decât o creatie oportunistä a clasei
conduckoare are rostul exclusiv de a-i asigura acesteia controlul statului.
abordare ce pare, paradoxal, sä dobândeascd tacit nemdrturisit o legitimitate
din ce ce mai mare comunismului, subiectul de predilectie al
istoriografiei statul, implicit ca centru de al grupului social
dominant. Membrii acestuia erau condamnati de chiar apartenenta de clasä se
comporte intotdeauna ca dominanti, in virtutea unei de sine pentru sine".
un nobil nu avea cum sä fie doar un simplu pelerin la Constantinopol 1391.
El trebuia agentul politicii, acest caz a statului in numele
actiona chip determinist.
Plecând tocmai de la acest episod istoric precis, domnul Papacostea sustine
fi un inacceptabil "mare salt (manipulând evenimente de la sfär$itul
veacului al XIV-lea o cititorul avizat), atunci când am
socotit ostilitatea doveditä public 1401 de fratii de regele
Sigismund ar putut avea coborând in 1391 (p. 350). Sunt la rândul
meu mirat de salt conceptual pe face criticul meu atunci
descrie, studiul a o considerd de ipoteza mea, conjunctura
care se evenimentul din 1391 termeni de a
independentei politice (a Moldovei)" sau de a autonomiei de stat (a
Moldovei)"". Concepte precum stat, ori chiar nu sunt numite de
români propria decât spre secolului al XVIII-lea nu par le
fi fost cunoscute prin intermediul altor limbi decât cel mult cu un veac mai devreme. Or,
ceea ce nu are un nume nu a fost gândit fire$te, nici insä
asemenea terminologice trebuie sä minore din perspectiva istoricismului,
a "mizerie" (poverty) intelectuald, pentru a relua o datä formula popperiand,
constä tocmai capacitatea lui de orienta cunoa$terea functie de
particularitätile nu chiar de particularismele) prezentului. Una din formulele cele
mai ilustre ale istoricismului a fost leninismul, unul din procedeele favorite ale
acestuia a fost acela de desfiinta adversarul ideologic ce-i atribui afirmatii pe care
nu le-a niciodatä. Citesc astfel, nota a domnului Papacostea (p. 350)
atributiile legate de succesiunea mitropoliei Haliciului de patriarhia
ecumenicd fratilor Balita mi s-ar fi "a fi fost o compensatie oferitä de
et la creation de la «Métropole de Moldaviee, EBPB, II, 1991, p. 133 et

passim.
www.digibuc.ro
patriarhul din Constantinopol celor doi maramureseni pentru pierderile suferite de

pe urma unei presupuse [de mine, a stdpânirii teritoriile nordice
ale Transilvaniei» de regele Sigismund de Luxemburg". Trimiterea este la pagina
21 din studiul meu, unde recitesc cu totul altceva: care
regele ungar dominatia familiei lui de Bedeu teritoriile
septentrionale ale Transilvaniei, patriarhul ecumenic decidea autoritatea
acestui nobil neam dincolo de frontiera momentul care drepturile
feudale se gäsau amenintate, au fost investiti de patriarhul Antonie
cu collationis [...] Ar imprudent considerdm pe de Bedeu ca pe un
trimis al lui Sigismund de Luxemburg pe patriarhul din Constantinopol, lucrând
1391 beneficiul regelui al aliantelor pe care acesta le urzea impotriva
mod evident, se gäsea orasul imperial pentru treburile familiei
sale. a existat cumva vreun raport regele Ungariei pelerinajul
constantinopolitan al nobilului român, el a fost mai de domeniul dizidentei decât
de al coniventei".
cititor poate vedea imediat nu numai nu afirm, dar nici nu
sugerez, oricât de aluziv, actul patriarhal ar contine vreo intentie compensatoare sau
ar consemna vreun raporturile, oricare ar fost starea dintre
Sigismund. Fie numai pentru nu stätea puterea Biserici constantinopolitane
dea ce regele Ungariei era capabil Constat, pur simplu, chiar pe
baza colectiei de documente pe care mi-o opune domnul Papacostea, 1391
Sigismund de Luxemburg patru sate apropierea cetätii Huszt lui Luca Kun,
pe va cinci ani mai târziu pentru citarea a voievodului Dragos'9.
Nici interpretarea acestei donatii nu-mi apartine. text fac trimitere explicitd la
semnificatia de Radu Popa respectivului document: "Cam din vreme par
dateze ale coroanei pentru limitarea restrângerea puterii Un
directie din 1391 Am contrapus, pe de o parte, ce
mi s-a pärut a fi, pe urmele lui Radu Popa, primul semn, poate vag, al unei actiuni
regale de spargere a coerentei territoriale a de privilegii feudale ce fácea din
cu titluri diferite, dar impletite, Maramuresului, iar pe de parte o
serie distinctd de privilegii, de ordin ecleziastic, acordate familiei lui acelasi
an, pentru temporar, pentru Halici, de patriarhul Antonie. ochii
cele fapte" documentare sunt concomitente, dar nu se aflä raport de
cauzalitate. Acesta apartine strict unei constructii de idei" ce nu se textul meu, ci
semnat de academicianul Papacostea. ce studiul meu -
ce nu reiese nici o din nota a lui Papacostea - era
felul care dreptul bizantin a putut folosit pentru constituirea unei unitäti de
dominatie asupra unui teritoriu dat. acest scop, am un lucru foarte modest:
am citit actul patriarhal din august 1391 ca pe un sistem de al sfärsitului de
veac al XIV-lea. Am constatat este vorba acolo despre un pelerin venit la
Constantinopol, din Bedeu, care obtine de la patriarh privilegiul de a administra
Documenta historiam Valachorum in usque ad annum 1400

p.Christum, curante E. Lukinich et adiuvante L. ldi, Budapesta, 1941, pp. 423-424, 487-488.
Radu POPA, Tara Maramureplui in veacul al Editura Academiei R.S.R.,
Bucuresti, 1970, p. 254 192.
www.digibuc.ro
numele Biserici dreptul civil dreptul canonic posesiunile sale

maramure§ene, precum un beneficiu conditionat mitropolia invecinatä a Haliciului.
Nu am citit respectivul sigilliôn nimic despre Sigismund, Ungaria,
diplomatie, relatii internationale alte asemenea evidente infinit mai
incercatul istoric care este Papacostea. Am acolo ceva ce a
experimentatei priviri a domnului Papacostea: istoria de sens de consecinte a
impostorului Paul Tagaris Paleologul. Implicarea vremelnicd - probabil strict
-a administrarea scaunului Haliciului este "urma"
istorie de Tagaris. Restul, tabla de a diplomatiei ungaro-polone, este,
cu seriozitate la formula lui Ranke, doar o fictiune sau, pentru cita pe
$erban Papacostea, "o inchipuire". Cu mai mult cu alte acte patriarhale
contemporane au mentioneze pe regele Ungariei ori de ori materia
reglementatä sau are o de atingere cu acesta21.
mai adaug oare metodele de guvernare ale lui Sigismund de Luxemburg
ignorau deviza leninistä "cine nu este cu noi e impotriva noasträ"? Cum deci
donatiile intäririle regale de care au beneficiat 1392 1393 care
apar domnului Papacostea drept o de netägdduit a lui
de Sigismund? Exact acela§i mod care trebuie interpretdm faptul
promovdrile functie donatiile de rege, de la 1387 la 1397, baronilor
nobililor din liga de cancelarul loan Kanizsai, urmau
nu au fost deloc mai putine confiscdrile pe care acela§i grup nobiliar a
trebuit le in aceea§i Intr-un regim patrimonial din secolul al XIV-
lea, donatia putea un instrument tot de convingdtor ca confiscarea atunci
trebuia asiguratd legitimitatea dominatiei princiare in fata contestärilor potentiale sau
actuale. Tocmai pentru Ungaria lui Sigismund nu era ceea ce din secolul al XVI-lea se
va numi stat, principele nu monopolul absolut al violentei legitime. Violenta
- confiscarea de exemplu - risca drept ilegitimd, mai ales
legitimitatea regelui avea titluri contractuale, cum a fost cazul lui Sigismund in
prima parte a domniei sale ungare. Oricum ar fi, donatiile de Sigismund
Drägo§e§tilor 1392 nu au Pregätit, in spiritul unei de cooperare", un
"cadru necesar al proiectatei actiuni commune Halici Moldova", cum crede
Papacostea (p. 351). Ci au fost, pur simplu, pentru participarea lui
de rege, ca de alti baroni nobili, la campania de pe impotriva
turcilor din vara anului respectiv'. A slujba cu de era, de
altfel, principalul mod de a consolida legitimitatea De altminteri, iarna 1394-
1395, unii din participd la campania din familia pierduse
de un an dreptul de colatiune provizorie a scaunului mitropolitan al
Haliciului. In iulie 1393 patriarhul ecumenic reträsese deja implicit acest drept, din
moment ce trimite ca apocrisiar al Galitia pe Mihail de Bethleem, pe va
21
E.g. actul din ianuarie 1397 reprodus fragmentar Fontes Historiae Daco-Romaniae,
IV, ediderunt H. R. Uzärescu, N.$. Tanasoca, T. Teoteoi, Editura Academiei R.S.R.,
22
Elemér Mályusz, Kaiser Sigismund in Ungarn 1387-1437, Akadémiai Kiadó,
Budapest, 1990, pp. 31-32.
23
Documenta historiam Valachorum in illustrantia, pp. 430-432.
24 Radu Popa, loc.cit.
www.digibuc.ro
numi ulterior, 1397, exarh cu puteri depline asupra mitropoliei25. Dincolo de

improbabilele ei pe teren, solutia succesorald pe care a reprezentat-o august
1391 vicariatul pseudo-episcopului Simeon, protejat al a fost nu
numai dar conjuncturald. Ca atare, ea nu poate in calcul ca o a
subtilului joc diplomatic mijlocit de intre Ungaria pe care
imagineaza Papacostea. putin din 1392, desemnarea unui succesor canonic
pentru mitropolia Haliciului devine o exclusiv regele Vladislav
al Poloniei, temporal al Galitiei patriarhul ecumenic, spiritual al
galitienilor de rit bizantin2b. Tocmai din aceastä am scris explicit pelerinajul
lui la Constantinopol nu are nici o pentru legdturile dintre nobilul
maramure§ean regele oricare ar fost calitatea acestora. Wie es eigentlich war
1391 s-a petrecut exclusiv la nivelul productiei juridice. Ratiunea practica a normelor
pare singurul lucru pe care un istoric contemporan mai are comun cu actorii
veacului al istoricul zilelor noastre pierde sau
ratiune, el devine o ideologia istoricistd, ce-1 va determina
transforme pe Sigismund de Luxemburg fel de Wilhelm al iar pe
voievodul aflat pelerinaj la Constantinopol soi de print
negociind la Ankara improbabile aliante. Ceea ce materialismul istoric se
ignore, cu toate riscurile intelectuale ce pot decurge de aici, este faptul dreptul
reprezintd, probabil, singurul sistem de care are reguli de in
1391 2003.
Abia acest moment am ajuns, la obiectul istoric i-am
consacrat studiul pe care Papacostea a avut citeascd, dar al
cuprins necunoscut cititorilor notei sale critice. Am analizat sistemul de
intelesuri al episodului din 1391 doar pentru a ilustra modul care patriarhia
constantinopolitand a incurajeze organizarea secolul al XIV-lea, afara
unui imperiu descompus fragmentar, a unei societäti intemeiate pe dreptul
nomocanonic care principiul puterii nu ar fost exterior legilor, ca Bizant, ci
produs chiar de acestea. Problema Maramure§ului, a Haliciului a eventualului
relatiile ungaro-polone a avut pentru mine o totul secundara. Spre
deosebire de domnul Papacostea, nu am considerat nici o vizita lui la
Constantinopol ar sine, o chestiune" (p. 350). mi se pare
stradania patriarhiei de a da un sens juridico-istoric acestei oricare ar
fost ratiunile ei. Marturisesc relativa mea de raporturile dintre Polonia
Ungaria 1391, ca zece ori de ani mai precum de eventualul
rol pe care 1-ar putut juca respectivele un nobil din Maramure§.
Recunosc sunt interesat mai de modul care Ortodoxia
bizantina a contribuit la producerea corpului politic al Mi s-a a§adar
in 1391 Marea din Constantinopol s-a situatia strategica de a se angaja
tentativd de Cel putin spre o asemenea concluzie m-a condus
"recursul critic la izvoare".
25 Fontes Historiae Daco-Romaniae,1V , pp. 235, 253-257.

26
John Meyendorff, Byzantium and the Rise of Russia. A Study of Byzantino-Russian
Relations in the Fourtheenth Century, Cambridge University Press, Cambridge, 1981, pp. 249-
250.
www.digibuc.ro
Din punctul meu de vedere, lucrurile nu pot mai limpezi deck atât.
observatie doar. clarificare este mai deck nota
din trei motive, toate la fel de serioase. Mai rând scris de Papacostea
este, pentru mine, ca vechi constant admirator al distinsului istoric, mult prea pretios
pentru a o reflectie. al doilea rând, cum nu a reiesit din
nota a domnului Papacostea ce face de fapt obiectul studiului meu, rn-am simtit
dator prezint cititorilor câteva detalii despre tema pe care am explorat-o. cred
cele aproape pagini pe care academicianul Papacostea le-a consacrat unui singur
amänunt din textul meu au meritat o discutie mai pentru dau
chipul mai semnificativ despre tipul de cunoastere ce se astázi de
autoritate mediul academic românesc. Acestä cunoastere utilizeazd un discurs
istoriografic ce se dovedeste a fi un dominant dominat. Dominat irevocabil de
materialismul istoric sträbätut de toate reflexele ideologice ale istoricismului.
DAMEL BARBU
Din inadvertentd suficienta mea de atentie la corectarea sumarului

volumului VI din tratatul Istoria la Bucuresti 2002, s-a strecurat o
eroare la p. VII care pozitie direct implicat. Astfel cap.
V intitulat Tara Moldova sub regimul fanariot, paragraful 4 tratând
de emancipare nationalä Moldova Tara alckuit din
subdiviziuni, are ca autori comun pe dr. Florin Constantiniu pe subsemnatul.
ca titlu trecute mod corect numele celor doi colaboratori ele au
separat, o confuzie arbitrard.
tratat a apärut (p. VII):
1. de emancipare Moldova Tara Româneasca
(Fl. Constantiniu) 512
a) Prima a luptei de emancipare
(P. Cernovodeanu) 514
b) A doua a luptei de emancipare
(P. Cernovodeanu) 519
Bibliografie 523
de:
4. de emancipare Moldova Tara
Constantiniu P. Cernovodeanu) . 512
a) Prima a luptei de emancipare nationald Constantiniu

P. Cernovodeanu) 514
b) A doua a luptei de emancipare Constantiniu
P. Cernovodeanu) 519
Bibliografie 523
Drept care fac cuvenita scuzele de rigoare calitatea mea de unul din
coordonatorii volumului.
PAUL CERNOVODEANU
www.digibuc.ro
***
Cu privire la un pretins codice de la mänástirea CApriana. revista

Biserica din anii '70-'80 ai secolului trecut, o informatie ni s-a
de-a dreptul ea se vorbea de un codice, datat sec. XV-lea, care
cu sute de ani ar fäcut parte din colectia de cdrti-manuscrise a
din Basarabia. Interesul curiozitatea nesimulatd ne-a
la Cluj pentru a lua la locului de manuscrisul s-ar
confirmat cele mentionate mai sus, acest codice putea fi o carte manuscrisä, la
mändstirea pe timpul lui cel Mare.
Este vorba de lucrarea 101 Manuscrise slave din Transilvania (sec.
XVII) de preotul Pistrui'. este deosebit de pentru
toti cercetdtorii literaturii culturii vechi Autorul
un considerabil de manuscrise, care au fost copiate apoi au circulat
secole la se prezent biblioteci
mirene ecleziastice din Transilvania. De mentionat faptul multe dintre ele provin
din Moldova Tara Meritul autorului aceea a depistat a pus
pentru prima circuitul acest important lot de carte veche de
expresie deschizand pe cale unor cercetdri mai aprofundate
a acestui patrimoniu.
Din cele 101 manuscrise ne-a atras atentia, un codice,
care, conform autorului, a fost copiat a apartinut un timp indelungat (sec.
XV- sec. XVII) mändstirii Cdpriana. Anume la acest codice manuscris ne vom
opri mai detaliat continuare, pornind de la examinarea studierea proprie a acestei
Investigatiile noastre urmäresc scopul de a verifica veridicitatea informatiilor lui
Pistrui. De codicele respectiv ce un interes de mare, a fost
copiat a circulat in istoria a Moldovei, cea
de Pistrui.
Trebuie de mentionat manuscrisul examinat se prezent sectia
de manuscrise a Bibliotecii Lucian Blaga" a Universiatii din Cluj Napoca la cota 4172,
iar in lucrarea lui Pistrui acesta este descris la Codicele este
in limba de are dimensiunile 210 x 145 mm 27
duri pe Manuscrisul a fost copiat de cu acuratete, dar pe
hartie de calitate inferioara nu contine ornamente, viniete miniaturi bogat
impodobite (caracteristice manuscriselor executate la comanda
domnitorilor sau dregdtori de stat din ceea ce demonstreazd
faptul a fost copiat de vreun pentru uzul intern al mändstirii. file din
lipsesc, dar continutul lui inscriptia de la -
lunii mai) este vorba de un Minei pe luna mai. Manuscrisul
183 caiete a 8 file fiecare. Filele (din cele pdstrate) - 128
Pistrui 101 Manuscrise slave Transilvania BOR, ,

1 78 nr. 1-2, p. 127-148; nr. 3-4, p. 303-310; nr. 5-6, p. 608-624; 1979, nr. 3-4, p. 531-562;
1981, nr. 1 2, 123-130; nr. 5-6, p. 643-654.
www.digibuc.ro
cuprind Slujbele bisericqti de pe zilele 2-31 mai (conform Tipicului) cu

Aceea§i 2 - Cel dintre Sfinti pdrintele nostru Atanasie, arhiepiscopul
Alexandriei", la filele 129-183 includ Sinaxarul", adic vietile sfintilor i
pomenirile sfintelor särbätori din luna mai, Prorocul mare
mucenic Filosof', pomenit la mai.
Repere pentru datarea manuscrisului pot servi filigranele hârtiei, unele forme ale
scrisului, ortografierea limba care a fost scris textul, precum inscriptiile marginale
posterioare sau chiar ale copistului manuscrisului. Filigrane : foarfece (f. 56, 57
cu trei degete, pe degetul din mijloc se o care se cu
rozetä, mâna partea jos mâner. Filigranul - de 110 mm lat de 30 20
mm (f. 128
Preotul Pistrui manuscrisul al XV-lea, el nu
subliniazd drept criteriu pentru aceasta i-au servit filigranele hârtiei. Examinând cu
atentie filigranele manuscrisului, noi am constat importante similitudini cu filigranul nr.
1611 din catalogul lui Mare§, filigran care pare ne indice o de hârtie din
Tara Româneascd cu data de productie a anului
Probabil, predecesorul nostru, pentru a data manuscrisul s-a bazat mai pe o
mai târziu de vreun cititor pe ultima pe 183, verso
H HHAHA. (adaos de
continuare) <7025= (S-a
cinstitului sfântului hram Proroc inchinarea ... anul 1517).
Putin mai jos, tot de a doua insemnarea este dar de
numele augärului, apoi anul 7125 (=1617): A-k(T)
<7125=1617> (30) (Visarion anul 7125 (1617) luna
aprilie 30 zile"). Aceasta ar opinia Visarion a scris data gre§it
(omitând a doua P" = o ), de aceea a reluat aceeai inscriptie cu
data 7125 1617. Deci se poate presupune Visarion a nota, mai curând, la
1617. Prin urmare, anul 1517, care a fost luat drept reper de datare de Chiril
Pistrui, nu poate fi concludent. noi, mai convingdtoare pentru datarea
manuscrisUlui ar inscriptia de la fila 128, care, judecând forma scrisului, este
de alt scrib i nu de cel care a copiat anterior codicele:
<7093= 1585> <25>" (Acest Minei l-a renovat ieromonahul

Chiprian de la mänästirea Proroc anul 7093 (=1585) august 25). Prin
urmare, renovarea codicelui s-a la 1585, apoi, evident, cartea a fost
mai de Pentru a data mai exact codicele, vom i la
alti parametri ai manuscrisului. Astfel, filigranul indicat mai sus, data acestei note,
precum forma care a fost caligrafiat textul ne permit codicele cu secolul al
AL, Filigranele intrebuinfate

Bucuresti, 1987, nr. 1611, p. 340, 415.
doamnei Valentina Pelin pentru ajutorul acordat la descifrarea
marginale ale manuscrisului.
www.digibuc.ro
XVI-lea 1509 ante august 1585). Faptul mai sunt cunoscute alte
manuscrise (un Mineiu Sf copiate la Proroc
ne face credem a fost copiat aceeasi scriptorie
De ce, totusi, Pistrui a ajuns la concluzia Mineiul a apartinut mänästirii
? analizand descifrarea de Pistrui a
aceleiasi inscriptii din 1585, de la 128 : Acest Minei este a ieromonahului
de la Chipriana proroc anul 7093, februarie
256). primul din descifrarea reiese este vorba de mändstirea
Proroc nicidecum de Capriana. doilea, sec. al
XVI-lea hramul Sfantul Proroc purta o mänästire din Suceava, de
Mare7 , mändstirea Adormirea Maicii Domnului"8.
treilea, w(T)
a renovat manuscrisul la 1585, nu de ieromonahul cum a citit
Pistrui. al patrulea, acelasi a confundat numele ieromonahului
Chiprian cu al Cdpriana, astfel la o concluzie privinta
apartenentei acestui manuscris mändstirii basarabene.
Potrivit inscriptiei, un timp oarecare a apartinut Sf. Proroc
din Suceava. Pe la 1585, de mai vreme, manuscrisul sau numai
coperta s-a monahul Chiprian din mänästire (nicidecum cum
considerd Pistrui), cum inscriptia reprodusd mai sus, renovat. Pe la
1617 mai era posesia mändstirii Sf. Proroc despre care fapt
lui Visarion.
de la fila 128 verso, ne dezväluie
alte detalii despre soarta de mai departe a manuscrisului: tlyec(T)
ti
// ANN
7191=1683> <27> npui
Minei Lupul $tefan Savin
din dat biserica Pre la ca le
Pa§chivschi manuscrise: un Mineiu Sf revista

Junimea XIV, 1925, nr. 1-3, p. 43-55.
101 Manuscrise slave Transilvania (sec.XII-XVII), BOR, 1979, nr.
3-4, p. 556.
N. de la Gheorghe AARMSI, Seria III,
tom IV, Bucuresti, 1925, p. 411-434; Biserica acestei mänästiri, precum pisania a fost
ctitoritä de Mare in 1488. Vezi mai detaliat: Costea <Hostiuc> Erast
voievodului (1488-1783-1938), 1940, Repertoriul
monumentelor obiectelor de arid din timpul lui Mare, Bucuresti, 1958, p. 67-76.;
Stoicescu Nicolae. Repertoriul al monumentelor medievale din
Moldova, Bucure§ti, 1974, p. 413.
8
e pe Kunpuana, Hcmopuu u
TOM. 1844, 288-292. este in cartea de danie a
lui Alexandru de la aprilie 1559 1560
u Cn6., 1840, c. 171-173; MEF, 29, p. 74-77) ,
1585 ucmopuu Cn6.,1896, c.3-5).
www.digibuc.ro
veci zilele Duca voievod [1678-1683]. anul 7191 [1683] luna aprilie prin
lerei Ursul ca s se Astfel, cum reiese din inscriptie, pe la 1683 cartea
a fost (nu se de unde de la cine) de trei dregdtori de la visterie
bisericii hramul Sfänta Treime din bisericii situate la Poarta cea
Mare a Curtii din I*9, fapt de ierei Ursul", probabil, slujitor acest
lt mai manuscrisul a apartinut Bibliotecii Universitätii din
Drept servesc cele ovale de la filele 1 52 (neobservate de
Ch. Pistrui), care au imprimate centru sterna Imperiului Habsburgic (un vultur), pe
margini inscriptia CZERNOWITZ * K.K. UNIVERSITÄS BIBLIOTHEK* ". $tiut
faptul Universitatea din a fost 1875, acest teritoriu a
parte din componenta Imperiului Habsburgic in 1918, se poate concluziona cele
au fost aplicate ocazia includerii manuscrisului colectia bibliotecii
acestei institutii.
La o necunoscutd, 1918 manuscrisul a ajuns in posesia
Muzeului de Naturale din Sibiu, care la 22 iunie 1955 ddruie§te Bibliotecii
Centrale Universitare din Cluj cdreia apartine prezent
A§adar, Mineiul pe luna mai, prezent la Cluj, trebuie datat secolul
al XVI-lea, el provenind din spatiul istoric al Moldovei, dar nicidecum
nu a fAcut parte din colectia bibliotecii mándstirii Cdpriana, precum sustine Pistrui,
ci Proroc Ilie din Suceava. Eroarea provine, precum am
de la descifrarea a inscriptiei marginale din 1585, numele ieromonahului Chiprian
de la mändstirea hramul Sf. Proroc din Suceava confundat a mändstirii
din Basarabia.
ANDREI E$ANU, VALENTINA ESANU

***
articolul nostru Revizuiri toponimice: Fälciul, tomul XX (2002) al

revistei SMIM s-au strecurat erori. facem de rigoare:
- Propozitia: care sunt "überzeugend" (neconvingdtoare) 329, r. 4, jos) se va
reformula astfel: care nu sunt -"überzeugend" (convingdtoare).
- Nota 56: se va citi 24 august 1642 de 1624).
- Nota 66: se va citi apartenenfa partenenenfa.
- Sufixul (p. 339) este, de fapt,
- Litera greceascd E (p. 338 notele 58, 76) se va citi, peste tot, ca i semivocalic.
- Semnul (notele 66, 76) se va citi ca u semovicalic.
- Elipsa determinantului (p. 341, r. 5, sus) se va citi: elipsa determinatului.
MIRCEA CIUBOTARU
Stoicescu Nicolae, Repertoriul bibliografic al monumentelor..., p. 413.
multumiri Hantea director al Bibliotecii Universitare din

Cluj, care ne-a pus la dispozitie manuscrisul ne-a o copie xerox a codicelui.
www.digibuc.ro
studiul Giovenale Falco da Cuneo «enigma» crucii de la Galda" -

volumul Istoria românilor: cronicari, ctitori (sec. XV-XVII), Bucuresti,
1997 - domnul Andreescu aduce contributii importante la mai buna cunoastere a
misionarului catolic Giovenale Falco da Cuneo a unor aspecte din evolutia
comunitätii säsesti din Câmpulung vremea domniei lui Matei Basarab.
Sasii câmpulungeni au fost luterani anul 1639 când misionarii
Contrareformei, cu sprijinul domnului Matei Basarab, i-au readus la credinta catolicd.
dintre artizanii acestei actiuni a fost tocmai Giovenale Falco care a devenit parohul
comunitätii säsesti (1639-1646).
Pe o cruce de argint Transilvania la de Sus Alba) s-au
putut descifra trei nume: Matei Basarab, Giovenale Falco (ambele caractere latine)
caractere chirilice) urmat de anul 1645. Distinsul cerceator a
convingätor al doilea nume e al parohului catolic din Câmpulung iar ultimul
apartine unui sas din acelasi care era gofman (= epitrop) al catolice.
Numai numele de gotman vine din dar nu din Gutsmann nota
21 din articolul domnului Andreescu e trecutá corect forma de plural: Gottesmänner) ci
din cuvântul Gottesmann (plural Gottesmänner); vezi Fr. Teutsch, Geschichte der
evangelischen Kirche in Siebenbürgen, I. Bd., 1150-1699, Hermannstadt, 1921, p. 64,
79. lumea transilvand sinonimul Kirchenvater.
Din relatarea misionarului catolic Petru Deodatus - care a vizitat mai
multe rânduri comunitatea din Câmpulung - are de
bisericä aceastä un an apoi pe altul dintre ei acestia sunt
chip de procuratori". despre vol. V, Bucuresti, 1973,
p. 263). Din descrierea de mai sus, pare rezulte e vorba doar de un gotman, or la
Câmpulung ca Transilvania institutia respectivä functiona cu doi
documente ale comunitätii catolice din Câmpulung [1639-1745] mentioneazd numele
ambilor gotmani; vezi N. Studii documente cu privire la romänilor,
Bucuresti, 1901, p. 274-304.
Desi au fost cercetätori care au personajul Hantul Gotman pe
argintar sas din Transilvania care a realizat crucea (sau mânerul ei) totusi un nou
document vine sä confirme justetea propuse de domnul Andreescu.
document din 8 ianuarie 1650 - prin care niste rumâni ai mândstirii Câmpulung
s-au räscumpdrat din rumânie - se face mentionarea: S-a fäcut zapisul cu
Stan judet, Staico judet, Stanciul Focan, chivärar, Oprea pârgar,
Ivan Scrie Tudor (Catalogul documentelor RomâneVi
din Arhivele vol. VII, 1650-1653, Bucuresti, 1999, Doc. Nr. 9, p. 17).
Domnul Andreescu a pus numele cu caractere chirilice
Gotman de pe crucea de la Galda cu informatia cuprinsä relatarea misionarului P.D.
(1640) potrivit comunitatea säseascä din nu mai graiul
vorbea doar româneste predica se fäcea tot in limba românä. Din coroborare
de izvoare, domnia sa conclude Gotman era un sas românizat". Noi
prin termenul românizat" procesul de asimilare mediul românesc era
deja incheiat. Or aceastä vreme persistä elemente specifice identitätii germane la
Câmpulung. (A. Ciodltan, Identitatea germane din Muscel
www.digibuc.ro
secolele XIII-XVIII Erasmus", nr. 13/2002, 94-98). Aici ne vom referi doar la
câteva dintre ele.
P.D. a inregistrat la 1640: Când am fost gata de plecare, au
venit cei mai la mine mi-au cerut binecuvântez zicând «voiam ne
ca o vesminte pontificale ca vedea românii, pentru
ei ne dispretuiesc mult, zicând credinfa e necuratä legea ar
mai rea decât toate celelalte»". ..., V, p. 212). De aici acestia,
desi românofoni, nu se considerau nicidecum totuna cu românii, existau la Câmpulung
comunitäti conturate, aflate situatie de antagonism. Românii nu-i
considerd nici ei pe sasi de-ai alteritatea reciprocd a celor etnii
incheierea procesului de asimilare a sasilor mediul românesc. Desi
sufletesc, Giovenale Falco, vorbea bine predica o fdcea aceeasi ei
un preot de neamul ..., V, p. 211). Exista constiinta
de neam!
Având o confesiune decât majoritatea ortodoxd, sasii acestia ei
cadrul propriei comuniati bisericesti. indreptarea Legii se interzice
un partener [de dintr-un alt mediu religios decât cel ortodox".
(Constanta Ghitulescu, Familie societate Tara (secolul al XVII-lea)
SMIM, vol. XX/2002, p. 90). Doar trecând la ortodoxie puteau sasii contracta
cu români. Câteva cazuri sunt inregistrate de surse la Câmpulung. Nu cunoastem
exemple sens invers.
Din relatdrile lui reiese la 1640 sasilor din Câmpulung era de
500, opt ani mai târziu doar 229; au fugit Transilvania ca urmare a
impuse de Matei Basarab (stefan Andreescu, op.cit., p. 179).
Din documentul din 8 ianuarie 1650 ne putem da seama Hantul, gotmanul
n-a optat pentru emigrare, la vatra care au descdlecat"
din Transilvania legendarul secol XIII.
ALEXANDRU CIOCiLTAN
***
1. tomurile XVIII XIX ale revistei SMIM, D-na Constanta a

publicat un studiu despre Zestrea Tara
al XVII-lea, I, p. 213-222 respectiv, II, 255-263. Läsând pentru o ocazie
discutarea continutului propriu-zis a metodei de abordare, ne aici la
semnalarea unor erori sau inadvertente punctuale mai ales transcrierea
interpretarea documentelor care au stat la baza elabordrii acestui studiu :
1. Redactarea de zestre este competenta « capului de familie », cum
apare la p. 215, dar aceeasta nu se la rudele masculine de doi, cum
se la p. 214-216 ci este o obligatie pentru mama care devenea
capul familiei » (ex. gr. B, XXX, nr. 203, 352, XXXII, nr. 64, 126 doc. nr. 2
din anexa publicatd de autoare); ierarhii Bisericii asumau aceastá rdspundere
pentru fetele orfane lui Antim Ivireanul, Opere, ed. G.
Strempel, Bucuresti, 1972, p. 332, codicilul 10 Pentru unei fete).
www.digibuc.ro
2. La p. 220 se generalizeazd mod reductionist : cazul mortii unuia din

zestrea se la familia fetei » ; norma de drept garanta acest lucru familiei femeii,
numai cazul decesului acesteia ab intestat de urmasi. cazul care
supravietuia copii, ca aceasta avea dreptul la recuperarea zestrei la
proprietatea asupra ei, putând de ea mod liber ; acest caz,
conform pravilei, zestrea nu se patrimoniul familiei, chiar aceasta se
implica demersurile judiciare de recuperare. recunoastere a dreptului deplin
de proprietate al femeii asupra zestrei sale este un proces ce se consolideazd timp
trebuie pus pe schimbdrii importante produse la secolului al XVII-lea.
Trecerea de la zapisul contract » socru pereche
coproprietari) foaia de zestre » (formularul Antim Ivireanul) de
beneficiul fiicei (flica proprietard, sotul analizatd la p. 216 are
importantá nu aceea pur de validare, cum crede autoarea. A se vedea
acest sens intuitia corectä a autorilor I. Minea L. Boga cartea Cum se
Tara la secolului al XVI-lea, I, Iasi, 1933, care
zestrei capitolul al X-lea (p. 168-185), la inceputul veacului al
XVII-lea. Lectura acestui capitol i-ar autoarei aspecte considerate nu
s-au bucurat de atentia » in istoria dreptului românesc ca, de regimul
dotal, de zestre, zestrea restituirea de zestre, procese pentru zestre,
zestre zestre zestre prin testament etc. au mai fdcut
obiectul unor anchete.
3. Aluzia la « Adam » din doc. 3 nu trebuie sensul cA Adam
a instaurat obiceiul logodnei al » p. 256 ; formula, alt tip de
zapise, asa-zisul zapis al lui Adam », care, vechiul drept românesc, reprezintd
fundamentarea conceptului de contractualitate autentificarea prin
sau ; Val. Al. Georgescu, La légende populaire du « Contrat
d'Adam » et ses implications juridiques (droit babylonien et ancien droit roumain), in
Studi in onore Edoardo Vaterra, VI, Einaudi, p. 607-617 ; document, de altfel,
contextul sugereazd acest sens : obicei, cum au facut
Adam, noi ne-am tocmit ».
4 doc. 4, numele celor sate transcrise de Constanta Ghitulescu :
cim trebuie emendate i Bucim ; satul se
Elinei Cantacuzino N. Documente privitoare la familia
Cantacuzino, Bucuresti, 1902, p. 56 prin urmare fâcea parte din patrimoniul familiei,
nu este sat de Mihai Cantacuzino, cum crede autoarea la p. 257.
5. in doc. 5 nu se satul Necsetesti, cum se sustine la p. 257.
6. in doc. paradigma verbului a avea la conjunctiv sg. trebuie transcrisd aib nu
(p. 263), potrivit morfologiei limbii vechi, care forma de pers. I aib este
curentä . Ovid Densusianu, limbii II, Bucuresti, 1961, p. 153); acest
complet sensul clauzei referitoare la case. transcrierea Constantei
Ghitulescu, se popa Hiera doreste ca fiica lui casele de zestre
din Bucuresti, cu ginerele cu socrul, doar la moartea socrului, ce
nu are nici un sens, din moment ce fiica este inzestratd aceste case : Si a
cu dumneata voiu muri in Transcrierea este : aib a cu
dumneata voiu muri in ce logica cutumiard a institutiei
gineririi pe curte » : probabil cu o ginerele este primit casa
www.digibuc.ro
socrilor, urmând locuiascd la decesul acestora, ca el

dreptul dea
- de la nu au armuri, ci hamuri ;
emitentul de zestre, popa Hiera nu este un mic preot de » p. 258;
zestrea ce o fiicei lui, Maria, cu mosia de la se
prin faptul este ctitorul bisericii cu din Bucuresti, Dumitru I.
Biserica din Bucuresti, BOR, LVI, 1983, nr. p. 1-30 (extras),
fragment din foaia de zestre p.6; a avut parohie a locuit Bucuresti, cum o
casele däruite foaia de zestre, mahalaua care a slujit ca preot purta
numele la sfârsitul secolului al XVII-lea .
7. o serie de greseli de ortografie foi p. 213, propriu zisá p.213, femei
p. 221, cei mari p. 216, i-a locul p. 256, redactarea foi de zestre p. 257 etc.),
dezacorduri (unul din partenere p. 213, nemul(umirile p. 219 etc.), precum
multe alte greseli de tipar o impresie
2. preambulul studiului Roma imperiul ei (secolul

XVII-Inceputul secolului XIX), SMIM, XX, 2002, p. 231-251 privind originile
interesului pentru Roma imperiului ei la umanistii români din secolul al XVII-lea,
Eugen Denize convingerea potrivit constiinta ideii originii romane
a poporului român nu a pätruns la români ca urmare a contactului cu scrierile umanistilor
ci a avut o origine » (p. 232-234), idee temeinic
argumentatd 1965 de Papacostea studiul Les Roumains et la conscience de
leur romanité au Moyen Age, RRH, IV, nr. 1, p. 15-24. Cu alte cuvinte, procesul
anterior secolului a XVII-lea ar cunoaste etape: autohtond a originii
romane reflexul ei, direct sau indirect, opera umanistilor,
Mai o cale privilegiatd prin care românii au venit in contact direct cu

Roma cu secolul al XV-lea, iar prezenta acolo a urme opera
umanistilor. Despre acest contact direct, studiul lui Eugen Denize pomeneste
atunci când din 1453 a lui Flavio Biondo. Credem aceastä
directie merita cu mai atentie, pentru ea duce la conturarea unei alte
imagini a Romei constiinta cultura românilor, imaginea ei religioasd. Calea prin
care imagine a fost construitd era pelerinajul religios la pragurile
apostolilor », care aträgea milioane de pelerini din toate Wile europene in cetatea
mai ales anii jubiliari. Prin pelerinaj, dimensiunea religioasd a imaginii Romei
pentru românii transilvdneni catolici din secolul al XV-lea apoi pentru cei uniti din
veacul al XVIII-lea, o valoare simbolicd semnificativd comparabild cu constiinta
originii romane, asupra s-a oprit exclusiv studiul lui Eugen Denize.
dosarul imaginii Romei ca religios al lumii europene, centru al Bisericii
Apusului, care românii s-au indreptat adesea, am selectat aici doar câteva piese.
1965, Alexandru punea atentia istoricilor a lingvistilor români un
document datând din 1411: scrisoarea unui umanist diplomat bizantin, Manuel
Some remarks on the Dacians met in Roma by Manuel Chrysoloras, RESSE, HI,
1965, nr. 3-4, p. 647-650; cf. Violeta Barbu, Márturii despre limba (II). XV-
lea (I), LR, XXXIX, 1990, nr. 3, p. 143-148.
www.digibuc.ro
Chrysoloras, profesor de la Florenta2, apoi, 1400 1403, la Milano

Pavia. Acesta fdcea parte din categoria cdrturarilor bizantini care au asigurat marele
proces de translatio studi3, dinspre Constantinopol spre Roma, cu mult de
aderea imperiului. Contactele lui Chrysoloras cu Occidentul se statorniciserd deja de la
sfar§itul secolului al XIV-lea, când fu invitat, in temeiul unui contract decenal, predea
gramatica literatura la Universitatea din Florenta. perioadd, se
la Constantinopol, ca apoi trimis ca delegat, din partea orientalilor, la
conciliile ecumenice de la Constanta Florenta. Pentru a cât mai corect valoarea
märturiei sale, trebuie mai de faptul era un profesionist, ce
poseda o impecabild pregkire autor al unor versiuni importante ale unor
fundamentale ale Antichitätii4 limba
favorabild schismei dintre cele biserici,
Chrysoloras relateazd la Roma5 sosesc pelerini din toate Europei: din Spania,
Franta, insulele britanice, Germania, Sarmatia, Panonia Grecia. Documentul mai
ace0 pelerini s-au spovedit au primit chiar limba
situatie s-au aflat britanicii, spaniolii, cei din Dalmatia din Dacia. Un
grup important provenind din putea vorbinduli limba nu
numai biserick ci i pe sau piete. Alexandru Dutu nu se de faptul
ace§ti pelerini erau români; problema pe care pune este aceea de a din care
provincie a Daciei proveneau. Rdspunsul dat le cuprinde pe toate trei: "either of
Transylvania, where Catholicism has been powerfully fostered by the Angevins as an
instrument of policy (conceived in sense), or of Wallachia or Moldavia, where the
policy of Vlajko and Mircea the Old or Alexander the Good favoured at certain moments
the catolic propaganda, connected with the diplomatic relations with Hungary and
Poland"6. Argumentul decisiv invocat de Alexandru Dutu7 este studiul lui Eugen
Stdnescu8 intreprins asupra terminologiei etnice la cronicarii bizantini (Sphrantzes,
Dukas, Chalcocondil, Critobul), din care reiese la unui proces al
se secolul al XI-lea care va dura in veacul al XV-lea, termenii de
dac get au sfärit prin a se identifica cu
2
Manuel Chrysoloras (1350-1415) a adresat probabil lui viitorul
bizantin al VIII-lea; manuscrisele care au transmis epistolele carturarului bizantin
precizare mai târzie. Vezi Endre von Europa in Jahrhundert von
Byzantinern gesehen, Graz-Wien-Köln, 1954, p. 109.
Nigel G. Wilson, Da Bisanzio all'Italia. Gli studi greci nell'Umanesimo italiano,
Edizioni dell'Orso, Alessandria, 2000, p. 9-15.
Ar de amintit Republica lui Platon, precum manualul de
Impresionat de renasterea eterne sub efervescentei create de pelerinii

care soseau din toate lumii, Chrysoloras pune in cele Rome, cea
cea pe cale de a deveni centrul absolut al Enrico V. Maltese G. Cotassa,
Roma parte cielo. Confronto tra e la Nuova Roma » di Manuele Crisolora, Torino,
2000.
op. cit., p. 649.
p. 650.
Vezi Eugen StAnescu, Les "mixobarbares" du Bas-Danube au (Quelques
problèmes de la terminologie des textes), NEH, vol. III, Bucuresti, 1965, p. 43-53.
www.digibuc.ro
timp, cercetând textul epistolei, traducerea efectuatd de

Endre von Ivánka, reputat bizantinolog, am constatat editorul a echivalat, se
termenul de locuitori ai Daciei cu "Denn in der Kirche der Apostel
wird in den vergchiedensten Zungen gebeichtet: dort kann man einen Priester im
Beichstuhl sitzen sehen, der das Sündenbenkenntnis von Briten anhört, die eigens zu
diesem Zweck von ihren Inseln gekommen sind, dort einen mit Dalmatinern oder
Rumänen. Auf den in der Stadt und in der Kirche schwirren die verschiedenen
Sprachern durcheinander"9.
Cu toate acestea, seama de evolutia extrem de a terminologiei
geopolitice evul mediu, interpretarea de Al. Endre van Ivánka nu
poate fi de arbitrar. Raportându-ne numai la trei studii de acest tip, toate având ca
realitatea acoperitä de termenul Dacia, constatdm realitate este extrem
de Constantin I. Karadja, Cea mai veche menflune a "Daciei" Eugen
L'unité du territoire roumain la des mentions extérieures. Le nom de
"Valachie" et ses sens", cu un capitol special consacrat Daciei'2 sfarsit, Adolf
Armbruster, Evolufia sensului denumirii de "Dacia". de a raportului
terminologia politico-geograficd realitatea Astfel,
termenul desemneazd pe rând, in secolele al XV-lea al XVI-lea: 1) teritoriu
locuit de români; 2) Transilvania (Dacia Traiand); 3) Tara Româneascd; 4) Moldova; 5)
Tara Moldova. Subliniem cä studiile repertoriazd culese mai ales
literatura istoricd, geograficd, memorialistia sau apartinând zonei
culturale vest- centro-europene.
Tocmai de aceea, este dificil opinia lui Chrysoloras multitudine
de alte sustinute de cu formatii diferite. credem totusi prin
Dacia, in conceptia umanistului bizantin, se numai Dacia
Transilvania. Care concluzie ne-au aläuzit mai multe considerente:
a) Manuel Chrysoloras, intemeietor al studiilor umaniste limba la
Florenta, era un savant adevärat, pentru care Dacia ca pentru alti
remarcabili, numai Dacia teritoriul romanizat intens secolele al II-lea -al III-
lea.
b) Epistola sa un fapt pe care-I vom regäsi, câteva decenii mai
târziu, 1453, sub pana lui Flavio Biondo: valahi din Dacia Ripensis mergeau anual
pelerinaj la Roma, mândrindu-se cu originea "loquelo ostendant" ("pe care o
se din vorbirea . articol consacrat acestei Ion Ghetie'5 a
demonstrat "dacii ripensi cunoscuti la Roma de Flavio Biondo erau sau
E. von Ivánka, op. cit., p. 122.

Extras din AARMSI, Seria III, Tom XXII, 1940, Mem. 24, p. 1-6.
RRH, VII, 1968, nr. 6, p. 877-898.
12
Ibidem, p. 894-897.
, XXII, 1969, nr. 3, p. 423-444.
Vezi A. Marcu, di storia rumena in opere italiene dei secoli XIV e XV,
"Ephemeris dacoromana", I, 1923, p. 362-363.
Vezi din 1453 a lui Flavio Biondo inceputurile scrierii cu litere
latine, vol. Inceputurile scrisului limba Bucuresti, 1974, p. 21-23.
www.digibuc.ro
hunedoreni", evolutia propagandei catolice românilor din aceste

regiuni modul care acestia au reactionat la ea.
Mai mult chiar, documentele din vremea pontificatului lui Eugen al ne
importante grupuri de pelerini români din Transilvania chiar sasi din Tara
Romaneasca in pelerinaj la Roma aläturi de impäratul Sigismund de Luxemburg
(1433), unii pentru a se boteza, altii pentru a primi indulgente pentru ei, familiile
fundatiile religioase le erau ctitori, pentru a binecuvânta altare portabile, relieve
Coroborate, toate aceste surse atestând prezenta pelerinilor români la Roma
veacul al XV-lea pot da seama de dimensiunile de importanta contactelor directe,
precum de locul latinitätii limbii române ansamblul acestor fapte, secole
mai devreme de epoca umanistä.
Fireste primele decenii ale veacului al XV-lea, românii departe de a
fi, dintre locuitorii Transilvaniei, unicii vizitatori ai pragurilor apostolice ; numeroase
surse de epocä chiar jurnale, asupra arora nu ne vom opri aici, descriu emulatia
pelerinajului ad limina apostolorum rândul nobililor carturarilor maghiari din
voievodatul Ardealului. Cu toate acestea, Endre von Ivánka nu s-a gândit deloc sä
identifice pe dacii lui Chrysoloras maghiarii, considerând, probabil, cä mentionarea
Panoniei rândul tinuturilor de unde proveneau pelerinii pe unguri.
Suntem deci fata unui fenomen care s-a mentinut mai multe decenii, un
prin care, atât de timpuriu, românii s-au legat direct de Roma nu numai ca de un centru
al constiintei originii afirmatá puternic ales prin ci ca centru spiritual,
näscut din alianta redutabilä a sacrului politicul. intrerupt apoi mai bine de sute
de ani, contactului direct Roma se va relua prin cärturarii Ardelene, nu
intotdeauna sub auspiciile fascinante ale intoarcerii la leagänul originii latine. Pentru
episcopul Inochentie Micu-Klein, personaj faimos pe care nu il regäsim in dosarul
alatuit de Eugen Denize, Roma va o imagine a exilului, dramatic deplâns
corespondenta editatä de Pall, Inochentie Micu-Klein. Exilul la Roma, 1745-
1768, Cluj-Napoca, 1997.
Imaginii religioase a Romei este subordonatä propaganda Contrareformei
secolul al XVII-lea, care a dezvoltat multiple strategii de promovare a interesului
pentru cetatea ca de pelerinaj, de studiu, al politice
bisericesti, la exercitarea unei hegemonii absolute pe care nici un alt nu a mai
avut-o Europa Vechiului regim, organizând afara frontierelor lumii
catolice ; despre acestea sinteza monumentalä a lui Labrot, L'image de Rome.
Une arme pour la Contre-Réforme, 1534-1677, Paris, 1987. Este de aceea legitim ne
dacä interesul pentru originea latinä a poporului a limbii române pe care
manifestat doi dintre cronicarii moldoveni, Ureche Costin, educati in colegiile iezuite
din Polonia, nu provine din contactul cu mitizarea» Romei prin intermediul
scrierilor imaginilor Contrareformei, care consolidau suveranitatea simbolicä
prestigiul caz, Contrareformei apartine text limba
rostit la Roma 1608: predica lui Franciscus Lovas la Colegiul Roman, cu ocazia
ducelui de Nevers, pentru care Claudiu Isopescu, la
16
Documente comentate de Barbu, Byzance, Rome et les Roumains. Essais sur la
production politique de foi, Babel, Bucarest, 1998, p. 159-181.
www.digibuc.ro
Roma 1608, Codrul Cosminului », 1925 1926, 280-282 ; text editat de

Al. Mare§, Crestomatia române vechi, I, Bucure§ti, 1994, p. 163.
Chiar lipsa unui contact direct cum au fost pelerinajele, imaginea Romei a
stäruit ulterior mentalitatea elitelor române§ti mai ales ca centru religios politic al
cre§tinätätii libere. Acest tip de reprezentare este tot de ca urmele läsate de
Roma de imperiul ei la nivel discursiv, incadrate de obicei locul comun al originii
etnice. spiritul metodelor noi ale imagologiei acordäm reprezentärilor tot
credit discursului prezent diverse tipuri de documente, nu se poate nu
recunoa§tem reprezentarea Romei ca centru al deciziilor politice religioase
importante pentru cre§tinätatea liberä », dar pentru cre§tinii träitori sub Turcocratie,
cäderea Constantinopolului, a indus Wile române comportamente, proiecte
practici politice semnificative, pe care le putem urmäri cu consecventä mai ales pe
parcursul veacului al XVII-lea.
La p. 235, pe marginea unui citat din Cronica a lui Moxa, care
traducätorul echivaleazä sintagma locuitor al Romei cu Eugen Denize
e de pärare cä avem de-a face cu o confuzie romani români. mäsura care
aceastä confuzie este cu adevärat semnificativä », cum crede autorul, trebuie adäugat
faptul primul care aceastä solutie de traducere este diaconul Coressi Apostolul
de Bra§ov 1563 ed. I. Bianu, Lucrul Apostolesc, Bucure§ti, 1930, p. 76). Moxa,
identificarea romanilor cu românii se mai regäse§te la mitropolitul Dosoftei,
locuri din traducerea romaneascä a pentru care vezi George Giuglea,
Coresi face cea dint& apropiere « romani » rumâni » vol. Fapte de
despre trecutul românesc, Bucure§ti, 1988, p. 234-236.
VIOLETA BARBU
Cronica expansiunii otomane, 1296-1417 (Traducere studiu introductiv de

Dumitru Nästase). Reväzând pentru tipar versiunea a acestei lucräri, am putut
face unele intregiri indreptäri, introducerii, notelor traducerii. aici pe
cele mai importante dintre ele, in vederea utilizärii la lectura versiunii române§ti,
publicate sub titlul de mai sus volumul In honorem Ia§i, Polirom,
2002, p. 227-268. Trimiterile se fac la paginile notele acestei editii. Notele
nenumerotate, din paranteze, sunt ale prezentelor adaosuri.
intemeindu-se pe faptul in cronicä se cunoa§te numele de al sârbului
care a omorât pe sultanul Murad I la Kosovo Polie (1386), nume ce nu apare decât
izvoare (de 1453), slavistul rus E.P. Naumov datarea la 1451-
1452, mai aproape posibil de cäderea Constantinopolului" (p. 229). A nu se
de scurta mea observatie aceastä privintä, de la p. 230 (o singurä se
cu urmätorul pasaj, ce trebuie introdus la p. 239, dupä al 2-lea aliniat.
cronica minunea sfântului Dumitru sträpungând cu lancea pe
bulgar Skiloian" (= Ionitä Kaloian) este citatä pentru a-i comparat actul eroic
la Kosovo Polie de sârbul (unul dintre o§teni viteaz foarte, numit Milo§")
pe Murad I (necuratul Amorat") IV, p. 263; Rom. IV, p. 255).
www.digibuc.ro
Numele lui se diferite alte relatéri istorice, bizantine

toate de dupé céderea Constantinopolului. Dar celui qui nous apprend,
avant les chroniqueurs serbes, le nom de ce héros de Kosovo" este bizantinul
Chalcocondil (n. Rade Mihalie, Les batailles de la Maritza et de Kosovo. Les dernières
décennies de la serbobyzantine, Simposium, Atena, 1993, Byzantium and Serbia
in the Century, Atena, 1996, p. 109). Pentru sentimentele favorabile
pentru admiratia de actul lui Milos, de care dau sursele bizantine ale
de la Kosovo lie, vezi Grégoire, L'opinion byzantine et la bataille de Kossovo,
Byzantion", 6, 1931, p. 247-251, unde se un fort intéressant article", mie
inaccesibil, de N. Radojie, Les sources grecques de la bataille de Kossovo, Glasnik
Skopskog naunog Dru§tva", 3-4, Skoplie, 1930, p. 153-175.) Or, pentru mentionarea
episodului, Chalcocondil drept a informatiilor sale versiunea sa greacé
bizantina (Elinii - cum numeste el pe bizantini - spun"), care, el, contrar
marturiei turcesti, acest act de (n. Laonici Chalcocondylae, Historiarum
Demonstrationes codicum recensuit, Eugenius Darko, I, Budapesta, 1922, p.
49-51; Chacocondil, de V. Grecu, p. 50): este exact ceea ce face textul
nostru medio-bulgar! cele expuneri ale faptului, mai pe deasupra
elemente de detaliu comune sau convergente: un foarte viteaz Numele acestui
era Milos" (Chalcocondil); unul dintre osteni, viteaz foarte, numit Milos"
(vezi mai sus). Chalcocondil (loc.cit.), méruntaiele lui Amurat au la
Cosovo, Or tocmai aceste sunt mentionate
anterior, pasaj-cheie, de cronica ea precizeaza, intr-adevär,
cunoaste numele, oricurn de Chalcocondil), ce strépunse cu
sulita" pe necuratul Amorat", scoase toate märuntaiele scarnavul suflet" (n.
Rom. IV, p. 255; p. 263. Subliniat D.N.). Suntem deci drept deducem
cel mai vechi dintre autorii celor texte a fost el bizantin, cules
informatiile citate se acordé cu cele ale urmasului grec, din aceleasi spuse ale
elinilor" ca acesta din
despre comparatia cu Skiloian (= Skylokiannis), ea nu existé nici la
Chalcocondil, nici la ceilalti cronicari, greci sau care evenimentul.
Ajunge amintim cel care manifesta viul interes pentru personaj, de
pe aceleasi pozitii cu aceeasi poreclé, pe aceeasi vreme cu cronica
este Hortasmenos (n. Vezi p. 238-239 n. 44, 75).
P. 241, 1. Pasaj de corectat completat cum urmeazé: numele

genoveze de pe Marea Arnastris, in text (n. 92), corespunzand
acuzativului grec popular al vremii, cum se unele cronici scurte":
(p. 94.), (n. Schreiner, Kleinchroniken, I, p. 546, aparat).
P. 244, r. 4 de jos al textului, 1399-1401", de introdus noté de subsol:

Vezi special de acte patriarhale pe care Jean Darrouzs, Le registre synodal du
patriarcat byzantin au Paris, 1971, p. 76-77, le atribuie lui Hortasmenos
care se la II, de la 1399, spre 1401.
P. 245, r. 5. A se intercala, punct, urmétorul pasaj: Tot acest important

document, se face un fierbinte capitalei asediate, numite acest sfant oras"
www.digibuc.ro
(n. MM. II, p. 361.), ca cronica aceeasi.vreme, o

celebrare a Constantinopolului, de acelasi tip, sub pana reputatului anti-unionist
Vryennios (spre 1350-1431/1438 [putin 1431]), binecunoscut lui
Hortasmenos: acesta intituleazä filosof, scrisoare pe care i-o adreseazd care
de admiratia sa pentru el (n. H. Hunger, Johannes Chortasmenos (...). Briefe,
Gedichte und kleine p. 161-162, scrisoarea nr. 11:
Or Vryennios caracterizeazd
Constantinopolul drept sant" pe deasupra precizarea este
mai sant dintre primele 12 mari orase ale Oecumenei (n. Erwin Fischer, Laudes
Constantinopolitanae, München, 1968, p. 250-251. Pentru Vryennios, mai recent,
Nikolaos Ch. Ioannidis, - - 'Epp Atena,
1996).
P. 249, ultimul al. p. 230 n. 17). Distinsul istoric bulgar, colegul dr. Ivan
Biliarski, mi-a procurat timp articolul lui E.P. Naumov, Anonimnaja Bolgarskaja
hronika XV veka (Nekotorye voprosy textologii i terminologii), Sbornik est na prof
dr. Hristo Gandev ..., Sofia, 1985, p. 103-108, de care nu putusem lua anterior
decât indirect, dintr-o a lui de a doua Constat discutia in
jurul termenilor este aproape singurul lucru din acest scurt articol de
care trebuia ocup o deja suficient datele avute. Pentru o
observatie a autorului, vezi aici, infra, n. 27. Acesta acum sigur cronica pe care o
comenteazd e anonimd - putin o numeste peste tot - de pe
pozitie se diverse consideratii, mai mult sau mai putin generale, dar din care
nu am a decât urmdtoarele: spre Naumov subliniazd totusi insuficienta
necesitatea aprofunddrii problemei relatiilor Cronicii Anonime Bulgare"
cu alte produse ale istoriografiei balcanice din acea vreme primul rând
din secolele XIV-XV), deosebi" bizantine cronicile scurte"), sârbesti, slavo-
muntenesti [?!] moldovenesti" (art.cit., p. 108).
P. 236-23. De la n. 59: Aceastä greceascd, in care Murad I e

numit, ca cea medio-bulgard pe care o traduc, Amorat lui Orcan", poate
datatä putin 1470/1471 (P. Schreiner, Kleinchroniken, I, p. 179; p. 156).
Aceeasi ibidem, I, nr. 70/6, p. 543: b
Codexul continând textul e din secolul XVI ultima notitä, 1 august 1571, ne
termenul ei post quem (ibidem, p. 542). Partea unde se mentiunea
este din exzperte aus einer unbekanten Sultanenchronik" (loc.cit).
E drept formula se cronici Cea mai veche asemenea
mentiune apare letopisetul zis Cetinski Ljub.
Stojanovie, srpski rodoslovi i letopisec, Belgrad - Sr. Karlovci, 1927, p. 91), care
se cu moartea mitropolitului Maxim Brancovie (1516), dar apartine unui zbornik
copiat la veacului XVI (ibidem, p. XXXVI). mentiune
[sic!]) se listá de sultani otomani, a doua a
veacului XVII (ibidem, p. 305, 307).
cum se vede, primul cronologic dintre aceste exemple este grecesc
contemporan cu scrierile ultimilor cronicari bizantini, pe când mentiunile sârbesti citate
www.digibuc.ro
sunt mult posterioare. Chiar cazul grec urmätor, contemporan cu prima dintre aceste
mentiuni, precedä cu aproape un secol exemplul corespunzdtor (cronicd,
respectiv ambele ale sultanilor). Socot deci putin cel mai vechi din citatele
grecesti retinute, poate pus raport cel echivalent din cronica
P. 240, n. 83. De adäugat (al.

Sä care, din 1347, abandonned the usual title of
with wich the Byzantius had hitherto adressed the ruler of Moscow, and adressed
the Grand Prince Symeon as: a fost
loan VI Cantacuzino. A.E.N. Tachiaos, The Testament of Photius Monembasiotes,
Cyrillomethodianum", 8-9, 1984-1985, 90, n. 56.
P. 245, n. 128 p. 132"), a se insera: traducere a actului, la

J.W. Barker, Manuel II Palaeologus ..., p. 202-204.
se spune Murad I (Amorat") a trimis la noul al
Bulgariei, i-o dea pe sora sa cdsätorie, iar el, chiar nu voia, i-a dat pe sora sa
kera Thamar (p. 254). n. 13: Acest sens al frazei e general acceptat,
... unica exceptie a lui Tjutjunaievenko, care forteazä textul, traducerea sa
pasajului". A se cum
a surorii lui Sinodiconul Bisericii Bulgare": Kera Thamari... a fost
marelui amira Amurat, dar ventru izbävirea poporului bulgar..." (textul bulgar la G.
Sinodik carja Borila, 1928, p. 89, 126). restul notei.
P. 258-259.
Baiazid I ar fost ucis de oameni etiopieni" (pentru care, vezi
p. 258, n. 24) 28 1402: data este aceea, acceptatd de drept a
de la Ankara. Conform rezultatului unor cercetäri recente, se pare trebuie usor
corectatd, vineri 29 iulie 1402. Vezi nota lui Dan Prodan, indicatii bibliografice, la
lil Inalcik, Imperiul otoman. Epoca 1300-1600, ed. studiu introductiv de
Mihai Maxim, trad. de Dan Prodan, Bucuresti, 1996, p. 38.
P. 259, n. 27.
De modificat nota, cum
S-ar putea ca textul cronicii sä avut o continuare. Vezi E.P. Naumov, op.cit.,
104-105; cf G. lä, Cronica evenimentelor, 21; idem, Note, VIII, n. 7.
DUMITRU NÄSTASE
www.digibuc.ro
RECENZII BIBLIOGRAFICE
Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, vol. XXVI (1641-1642), volum

de I. Edit. Academiei Bucure$ti, 2003, XCVIII+886 p.
Colectia de izvoare, Documenta Romaniae Historica, s-a

recent cu un volum, al XXVI-lea, din seria A, Moldova, care cuprinde izvoarele
documentare interne din anii 1641-1642.
Cel care a volumul de este unul dintre cei mai apreciati editori de
izvoare medievale, loan a prodigioasd activitate de scoatere la a
vechilor documente se pe o de peste trei decenii. Joan s-a
remarcat indeosebi prin preocupdrile legate de publicarea documentelor din cadrul
de izvoare Documenta Romaniae Historica, unde a cu
istorici de renume domeniul medievisticii ie$ene, precum Constantin Cihodaru sau
Leon Simanschi, volumele (1384-1448), la Bucure$ti 1975, III (1487-1504),
Bucure$ti, 1977, XXI (1632-1633), Bucure$ti, 1971, XXII (1634), Bucure$ti, 1974,
XXIV (1637-1638), Bucure$ti, 1997, toate din seria A, Moldova. Pe numeroase
studii scrise, referitoare la structurile administrative din Moldova medievald,
1999-2001, loan a publicat nu mai putin de cinci volume de Documente
privitoare la istoria acoperind perioada 1408-1755, oferind astfel
speciali$tilor posibilitatea de a consulta numeroase izvoare inedite, intregind istoria
principalei re$edinte a dintre Carpati Nistru.
volumul ce numärul XXVI, dintre cele 643 de documente autentice
cinci false mai mult de sunt inedite, majoritatea publicate acum cea
mai arhive. Cea mai mare parte a actelor sunt editate
originale (400 de documente dintre care 300 sunt limba 100 slavä veche),
restul cópii, mentiuni, rezumate vechi. Editorul volumului nu se
dezminte nici de toate actele publicate cele mai riguroase criterii
$tiintifice. De mare pentru speciali$ti sunt detaliatele descrieri arheografice ale
documentelor, care cuprind informatii pretioase privitoare la caracterul extern al actelor,
inlesnind deslu$iri foarte necesare auxiliare ale istoriei. Volumul se deschide cu
obi$nuita continuatd de bibliografie rezumatele documentelor, limbile
francezd. Ultimul rezumat confine o denumiri de institutii
dregatori traduse limba pentru a mai buna a acestora de
cititorii
informatii a volumului este incomensurabild. conditiile care
mare parte din documente sunt inedite, este de prisos vorbim despre importanta
acestora. Toate actele sunt emise doi dintre anii de ai lui Vasile Lupu, cel
considerat de un monarh al Moldovei. Istoricul interesat aici
informatii cuprinzdtoare despre diverselor categorii sociale, indeosebi cele ale
www.digibuc.ro
406 Recenzii notite bibliografice
mändstirilor boierilor, dar ale ca despre complexa organizare

administrativd a Moldovei din prima a secolului al XVII-lea. Precum
volumele precedente, majoritatea documentelor reglementeazd sapânirea a diverse
locuri aflate vetrele sau pe hotarele numeroaselor din acte de danie, zapise
de vânzare-cumpdrare, domnesti, pentru locuri, hotarnice
altele.
Volumul contine mai multe documente de interes pentru cerceatorii
fenomenului urban din Moldova, printre altele, publicate acte emise de
pârgarii din Adjud, lad Vaslui, care acestia de ocine. alte
documente, conduatorii oraselor Botosani, Tecuci Roman figureazd
ca martori la incheierea a diverse Multe tranzactii se efectuau chiar casa
soltuzilor, precum 14 decembrie 1641, Ionasco Herte vinde o cu 20 de
galbeni, bani pe care "i-am luat târg la soltuzul, au fost
cu 12 pârgari". perioadd, creste rolul reprezentantilor domniei târguri,
acestia mentionati mai multe rânduri, soltuzilor. act din 4 aprilie
1641, Ghenea pâralab, pârgarii din Tecuci, precum multi alti oameni (cel
putin 36 de alti martori) dau pentru acute de la peste 20 de
persoane de Dumitrasco sluger Bucium, tinutul Tecuci. situatie
la lad unde, 4 ianuarie 1642, Isac vornicul din oras, urmat de
soltuzul cu 12 pârgari, dau o carte de márturie pentru Anosiia bärbatul ei,
Avram Mândzatul, Vasilie sora sa la "le-au capul de o moarte de orn".
Anosiia Avram, neavând bani au fost nevoiti o
erau solicitati de dornni uneori chiar din locuri aflate hotarul
argului bor. Astfel, pentru "a slujit dornniei mele din vremuri de demult" pentru
"a slujit din toaa sa cu mare credina la Tarigrad", Vasile Lupu lui
vistier un din hotarul argului lad. pârgarii din acest oras,
precum toti argovetii tineri", fac cu trimisul domnului
hotdmicia acelui punând pe actul dat, obicei, pecetea orasului
(acte din 3 iunie 16 august 1641).
Nu lipsesc din volurn instrurnentele necesare cercetätor, anume Indicii
materii, foarte cuprinzdtori, cu detaliate de persoane,
monumente, precum lista de cuvinte expresii slavone din documentele limba
ro De asemenea, editorul prezina lista de concordana a documentelor publicate
acest volum actele publicate anterior, sub alte date. final, sunt redate, conditii
grafice bune, nu mai putin de 214 de facsimile, folositoare cunoscdtorilor de paleografie
dar dornici tainele vechilor
documente.
Lucrarea se conditii grafice deosebite, cum bine unui volum
al unei astfel de colectii de izvoare. Speam continuarea acestui efort ale roade
se vor vedea studiile istorice care vor folosi aceste documente pentru a clarifica
numeroasele chestiuni controversate care mai istoriografia româneascd.
Lauren
www.digibuc.ro
Recenzii notite bibliografice 407
Documenta Romaniae Historica, B, Tara vol. (1649), de

Violeta Barbu, Gheorghe Oana Rizescu, Edit. Academiei Bucure§ti,
2002,373 p.
Prin strädaniile Colectivului preocupat de editarea actelor interne, de la

Institutul de Istorie N. a lumina tiparului un alt volum al seriei:
Documenta Romaniae Historica, B. Tara de Violeta Barbu,
Gheorghe Oana Rizescu. Este al treilea, din cele pregdtite de noua de
cercetätori avizati, care acum continuitatea Colectiei DRH, B,
cu decenii in de prestigioi specialiti.
distinctivd marcheazd opusul de prin modul de abordare a
problematicii documentelor incorporate aici, se desprinde din Studiul
introductiv de Violeta Barbu. Avem mai ales vedere discutiile cu
datarea unor acte, despre formularul deosebi referitor la continutul celor 306
inscrisuri, majoritate originale române§ti, cópii, rezumate i mentiuni, fond care se
integreazd 24 de texte slavone (p. V - XXII).
Lista cu prescurtarile bibliografice (p. XXIH - XXX), stäruinta
autorilor de a baza informationald, nu numai pe arhivistic, dar sfera
publicatiilor aferente.
Rezumatele actelor, traduse limba XXXI-LXX), o
perspectivd asupra cuprinsului textelor, cum de altfel atâtea aspecte de
socio-economicd, institutionald, cu referire la demnitari ai voievodului Matei
Basarab, la alti dregdtori slujitori din lumea ora§elor rurale se fac tiute
prin tipdrirea Documentelor anului 1649 (p. 1-271). Ele au fost redate criteriile de
transcriere folosite de filologi, seama de dominant al
limba elaborate atât cancelaria domneascd, centrele administrative ale
statului, mediile largi ale satelor. Este filologului Violeta Barbu,
deopotrivd cerceator domeniul istoriei al istoriei de a celorlalti doi autori,
Gheorghe Rizescu, de a fi dat noii formule editoriale,
prezent la publicarea DRH-ului B, cum recomandaserd de la initierea
vechii a D/R-ului.
Actele limba au fost de Gheorghe cu tot mai vizibil
spirit analitic mai adecvate la
Pentru a motiva absenta sau introducerea unor inscrisuri cuprinsul volumului
au fost repertoriate documentele cu date rectificate 273), de
onomastici (p. 275-337), de cel de Materii (p. 339-351), apoi de lista cu termeni
slavoni actele române§ti 353-354) i fotocopii (p. 355-371).
Suntem fata unei laborioase investitii de a Colectivului nu numai
pentru detectarea inscrisurilor descoperite ultima vreme, afara celor deja semnalate
in Cataloagele intocmite de Directia Arhivelor Nationale Istorice Centrale, mai ales
pentru adaptarea transcrierii documentelor la sistemul fonetic, interpretativ, recomandat
de filologicd, ca i la solutionarea atator probleme necesare identifickii
onomasticelor, toponimelor
www.digibuc.ro
Au i unele lapsusuri carente, general minore, ca lipsuri la

corectarea textelor, situatii inerente la de acest gen, care se cer a amendate.
Volumul indubitabil o a capacitätii Colectivului editorial de a
asigura indelungatä Seriei DRH, B, cum o impune stadiul actual al dezvoltdrii
istoriografiei nationale
C.
Documente privitoare la istoria ora.yului Acte interne (1726-1740), de loan

Edit. Dosofter, Ia§i, 2001 [XV + 438 p. facsimile p. 439-655].
Cel de al volum din seria de documente privind istoria este o

realizare pentru cei interesati de trecutul vechii capitale a Moldovei, dar i a
Principatului de la est de Carpati.
Introducere pot surprinse problemele deosebite intâmpinate de autor
pentru adunarea din atâtea fonduri numeroase publicatii a inscrisurilor aduse in vad
editorial, fapt reflectat de Bibliografie (p. IX-XIV).
Din cele 426 de acte 158 sunt domne§ti, acestea i
privilegii acordate etnicilor armeni, evrei, catolici - preoti franciscani sau iezuiti. lume
din care se rosturile Bisericii de vegheate de ierarhi ai
Mitropoliei ai Patriarhiilor din Orientul apropiat sau de la Athos, sustinute
cu danii venituri ale metohurilor moldave, cum din alte 30 de inscrisuri ale
unor prelati i reprezentanti ai clerului.
Spatiul Ortodoxiei de la est de Carpati este marcat acum de factori
dinamici din structurile socio-economice, cum se desprinde din cele 195 de zapise,
arti ale dregkorilor locali, hotarnice .a., o vreme a preocupdrilor pentru
activitäti de a interesului pentru schimburilor pe
secvente ce se subsumeazd timp, drumului spre modernitate; realitäti invederate i de
43 de texte rezumative.
Din ansamblul societdtii ie§ene - mai vizibil surprinse - se fac simtite
atâtea alte aspecte de pe culturii, inscrisurile limba
dezväluind ele o cale spre afirmarea ideii nationale, contextul care se
continua limba promovat cu deosebire timpul domniilor
fanariote, dar carte de identitate peci - al unui Pricop ungurian", venit
la Scoala sloveneascd" din Ia§i pentru a aici, cu datele necesare
identifickii sale, ca om mic de stat, cu ochii mierii" (nr. 308), din categoria
actelor mai rar intâlnite, datat de la 1737 (7245) februarie 6.
Publicate cu rigoare documentele adunate cu in volumul
de fatä de Prof.Univ.Dr. loan deschid un mai larg orizont asupra capitalei i
lumii moldave a veacului al XVIII-lea.
C.
www.digibuc.ro
N. RAILEANU, Documente medievale din Arhiva de a Suediei,

Tipografia Centrald, 2001, 308 p.
De 150 de ani se tot documentele istoriei românilor, socotim

spre 1750 un trecut i se mai spune medieval", cum o
$tim n-a fost la indeplinire. Mai e destul de lucru, chiar n-ar vorba de
actele interne, din ce ce mai mare in secolul al XVIII-lea, ca pentru a
compensa neobipuita din primele veacuri, ci numai de izvoare externe. Multe
sunt ele, mai ales risipite prin toate arhivele Europei, e vorba de
strdinilor asupra vietii române$ti, ori de cuvintele unor români - nu dintre cei de
rând, aceia nu carte -, ale peste au produs o literaturd
In ultima vreme, de informatii astfel a sporit prin contributia

istoricilor de peste Prut. De cercetdrile d-lui Ion Varta au descoperit arhivele
mai mult decât a pretiosul volum pe care publicat la Bucure$ti.
Domnul N.Rdileanu, de la Muzeul National de Istorie a Moldovei, a folosit o la
Stockholm pentru a aduce de acolo o de documente, mare parte
inedite, dintre care majoritatea se la sfâr$itul domniei lui Gheorghe
Moldova (1653-1658) la pribegia lui Suedia. Recuno$tinta pe care o
nu poate de defectele editiei, de$i ele nu sunt, cum vom vedea, nici
putine, nici neinsemnate. care cunoaVerea
personalitätilor care au compus istoria noastrá trebuie lumina tiparului. Chiar
când editorul ei n-o pe deplin, ajunge sub ochii altora, mai
restituie sensul. Gheorghe nu este o mare istoricd, trecerea lui prin
plan al scenei a durat numai cinci ani, iar proiectul de a pune Moldova sub protectia
Rusiei, ceea ce i-ar destinul Ucrainei, din fericire n-a izbutit. nu putem
insensibili la umanitatea personajului: putin in scrisorile sale române$ti, ba, pe
in cele dictate diacului ce le traducea latine$te, el are o voce distinctd,
nimeni nu-i va sinceritatea.
Din corespondenta lui Dumitru Brätianu, publicatd de Al. Cretzianu 1933, se
$tie a existat 1848 un plan privind culegerea manuscriptelor de la Oxford
Stockholm". Cu prilejul sale Suedia, N. a senmalat, 1926,
liturghierul de la Uppsala, de Nicolae Spdtarul, 1929 o de scrisori
domne$ti la Stockholm, care din anii 1598-1711. C.I. Karadja, el, a
spicuit de prin române izvoare iconografice. De curând, cele
volume ingrijite de Veniamin Ciobanu, au fost editate rapoartele diplomatilor
suedezi trimi$i la Constantinopol la secolului al XVIII-lea ele cuprind, printre
observatii asupra Chestiunii Orientale, date despre situatia Moldovei
La atât, sau aproape numai la atât, se reduce materialul suedez care era accesibil
istoricilor de aparitia acestei
Ca introducere, o de biografie a lui Gheorghe se indeosebi
pe dinainte de Revolutie sau chiar, indirect, pe istoria de
Asachi Gane. De acolo provin ca de de nedejde,
doamna era cea care conducea sau aceste discutii au fost auzite de
lui Gheorghe (pp.7,9). Nu e posibil se scrie române$te
Klauzenburg" (p.27): de e vorba de lupta de la Cluj.
www.digibuc.ro
410 Recenzii i notite bibliografice
E curios autorul n-a consultat textul lui N. Dräganu, Codicele pribeagului Gheorghe
tefan, voievodul Moldovei, Dacoromania, III (1924-1925), pp.181-254, nici
culegerea istorice dintre popoarele URSS Despre lui
Vasile Lupu ar fost de articolul lui Franz Babinger, comunicarea lui N.
Petrecerea lui Vasile Lupu exilul de la Constantinopol, Analele Academiei
Române, seria a III-a, Memoriile Sectiunii Istorice, t.XI, 1930, precum i scrisoarea
descoperitä relativ recent. schimb, aici referiri la Analele Institutului Pedagogic
de Stat din lti, unde se pare au 1958 documente tratativele
dintre Ia§i, Cehrin Moscova ajunul incheierii acordului din 1656. E bine
umilinta de Gheorghe cu ocaza vizitei sale la Moscova 1663. Textul
introducerii este rezumat rusä.
documentele, originalul latin, precedat de i
ruse§te. Aproape toate au o reproducere de calitate (exceptie nr.19,
de fotografia n-rului 15). Relatiile lui Gheorghe cu suedezii, din
1656, erau de fapt o de la Gheorghe Rakoczi II, Transilvania aliatä
Suedia din timpul Rdzboiului de 30 de ani din cauza inamicului comun care era
Imperiul habsburgic. De la Gheorghe sunt 25 de scrisori, care regii Carol X
Gustav Carol XI, senatorii Suediei contele Per Brahe. Alte au
fost scrise de de exil cärora domnul le misiunea de a negocia
numele Ludovic de Biala (nu Biata") Bielski i colonelul Constantin Nacul, una
de la väduva lui Gheorghe care semna Principissa Moldaviae". Constantin
Serban, domn al Române§ti, aliatul credincios al lui Gheorghe era
refugiat la Saros Patak pe domeniul din Ungaria al familiei Rakoczi, când el lui
Carol-Gustay. Avem apoi o scrisoare de la Dimitrie Cantemir, dar ea nu e adresatá lui
Carol XII (cf. p.308), ci unui ministru suedez care se gäsea 1711 la Bender, unde se
addpostise de la Poltava. ultimele din anii 1710-1714,
acela§i destinatar - lui Carol i se adreseazd doar nr.49 -, sematura lui
Nicolae Mavrocordat. Nr. 47 singur, lipse§te finalul, e tot de la Mavrocordat,
probabil Poniatowski, dat de print. Introducerea alte
piese, cea din urmä având data de 3 decembrie 1721, absenta din volum
neexplicatd. Nr. 51, fragmentar, nu e nici el un mesaj regele Suediei, deoarece se
vorbe§te despre acesta la persoana a III-a.
Nu putem nu spunem traducerea din latine§te e un dezastru, de*i la ea au
colaborat trei cadre didactice de la catedra de Filologie a Universitätii din
cuvântul preliminar, li se pentru asistentä. Mai
chiar unele lecturi sunt eronate, dar ele pot corectate prin comparatia fotografia
documentului. De Cliniae" este Cliviae, ducatul german de Kleve, titlurile
lui Per Brahe apare la p. 55 Drocetum" la p. 119 Drobeto", tradus cu Drocet" sau
(!), când e vorba de prescurtarea pentru Dominus, Harsanyi devine
Starsanii", iar Hibernia, Irlanda, "Stybernia". La fel sunt stâlcite numele lordului
Winchelsea, ambasadorul Angliei la al boierului Nacul, "Nakulowicz",
semnând moda dar editorul a citit Minichelssey" Nakobowitz". La
p. 210 Pientissimae", nu Clienti", la pp. 291, 295, 297, Demirk4, nu
Demiteche". Halcionia, nu halcionea", interval de timp senin, o
aluzie mitologia (p.127, nu s-a tradus La numele proprii, tot Samastian",
din Zamosc", Steinbilken" este baronul Sten Bielke, Liliecron" se la
www.digibuc.ro
diplomatul Gustaf Lilliekrona, misiune la cazaci. la acestor lecturi

gre§ite, la p. 167, atrage traducerea: eu am echipat 400 oameni de-ai mei pe care i-am
trimis la Maiestatea Sa Amglia". Cineva care n-ar verifica pe fotografie ar
un detapment de moldoveni a luat parte la vreo prin Scotia. in realitate, original
citim: 4 p-sentes meos", cuvântul prescurtat praesentes", sensul de
puternici, de frunte", n-au fost decât patru membri ai la Londra.
Lista contrasensurilor e mult mai de§i incompletd. Dei gratia" nu se
traduce cu ajutorul Domnului" ci din mila lui Dumnezeu. In titulatura
monarhului suedez, trebuia conte palatin al Rinului, nu domnitor Rheni", Iuliaci"
este Julich, numele ducatului Berg n-a fost e ca latine§te Montium".
categorii de gafe apartin traducerea in pacificationem Danicam legatis" prin
soli Danemarca - de pentru cu Danemarca" -
identificarea Holmia" ca probabil tot din Pomerania" (p.30): este chiar
Stockholm!
La p. 291, Chanus Tartarorum", al atarilor, a fost tradus prin hanul
Tartarului, Iadului". Audivissem felicissimum progressum" nu eu,
preafericitul, am auzit", ci auzisem fericita inaintare a trupelor suedeze Polonia. La
p. 59, "servitiones" trebuia tradus prin slujbe, nu prin plecdciuni Die
Martis", marti, a fost omis. Nobilis Ateniensis" nu e vestitul atenian", ci nobil
din Atena, cum illustrissimus dominus" nu poate remarcabilul dome. de
pentru cauza evanghelicilor, a protestantilor din Europa centrald, s-a tradus din
cauza Decenter petit", cere cuviincios,nu cer cu pietatea
potrivitd"... Lumina clarissima", la plural, s-a tradus cu singularul, iar columina
Regni" cu coloanele Sale". Ar trebuit nu componeno
federatiei", acolo unde era in societatem foederis". Sacerdotissa" e preoteasä, nu
La p.99, citim: le comunicaserd deja schimbarea puterii mele faptul eu
sunt confederator al asociatilor". E mai greu de tradus române§te decât originalul,
mutationem Dominii ac confoederatorum sociorum denuntiabant", ce
amenintau cu schimbarea mea din domnie a aliatilor". La p.121, de
curtean sfetnic al meu" s-a tradus aulae meae familiarem et consiliarium" prin rudd
a curtii mele a consilierului". A teloniorum solutione liberi" va de
plata vmilor", nu a tributului". La p.109, Gheorghe e fficut declare: "eu
mortal luptd...eu am schimbat aceastä muritoare cu
etern fericit al nemuritorilor". Nu, nu e un mesaj de dincolo de mormânt: pur
simplu, "commutavit", la a se la Gheorghe Rakoczi II.
Nu mai e nevoie de alte exemple pentru a dovedi editorul la fel de
putin ca geografia sau chiar istoria. documentele ar avut nevoie
de note de indicarea cotei pentru sau a fondului, care e aici
referirea la Krigsarchivet (Arhiva de de*i pentru n-rele 10-12, toate
trei din acee* zi, 24 noiembrie 1662, Carol XI, Senat Per Brahe,
§tim sigur se gäsesc Arhiva a Suediei, seria Diplomatica, Turcica, Bihang
Moldavo-Valachica, Tot acolo existä o scrisoare a lui Gheorghe Carol
X, de la 24 august 1655, care n-a mai fost culegere, probabil
fusese deja Hurmuzaki p.67. Aceea*i din care provin trimiterile
precedente, de Gyorgy Szekely colaboratorii, Hungary and Sweden, Early Contacts,
www.digibuc.ro
412 Recenzii notite
Early Budapest, 1975) inventariazd un material bogat din care s-ar fi putut
extrage märturii de pentm perioadd.
De pildá, urmätoarele:
11 19 iunie 1653, din Varsovia, despre lupta de la Finta; 20 august
cazacilor la Suceava; 4 septembrie 1653,
doamna Vasile Lupu prizonierd; 19 noiembrie 1653, despre planul de
Moldova, Tara Transilvania
(Extranea, vol. 142, Polen);
23 1655, Gotthard Carol X, din Epedes, despre luptele
din Moldova;
(21) august 1656, von Sternbach, Cluj, despre situatia
Moldova atacul tätarilor;
26 noiembrie aceiasi, din Radnot, despre situatia din
(Bihang Transsylvanica, vol.2 3);
15 octombrie 1656, Carol X Gheorghe Rakoczi recomandare
pentru Daniel Olivenberg", grec de la Muntele Mdslinilor
(Riksregistraturet);
14 1657, Gheorghe Rakoczi Gheorghe din Glina,
cererea de a läsat prin Moldova (Extranea, vol.173 Turldet,
Bihang Siebenburgen);
1657-1658, Claes Ralamb, in Constantinopol sau Adrianopol, despre
misiunea sa Imperiul otoman observatii despre (Turcica,
Huvudserien, vol. 2 3).
Pe de parte, doc. nr. 29 din d-lui Rdileanu, care e un memoriu al lui
Ludovic de Biala Bielski, emisarul lui Gheorghe pentru acesta cresterea
pensiei, nu are dar, deoarece face aluzie la moartea lui Carol-Gustav, este scris
1660. Carol XI, i se adreseazd scrisorile nr. 9, 11, 14, 15, 16, 18, 19, 20, 22,
24, 26, 27 28, era minor, in 1655, cu doar cinci ani de a-i
la tron tatälui Regina a interventie o doc. nr. 29 este Christina, care,
abdicarea ei 1654, pästrase ca apanaj Pomerania, provincia unde träia exil
domn al Moldovei. Asadar, räspunsul la cererile lui Gheorghe
scrisoarea cu alte ale reginei, ea a trecut biblioteca
mostenitorului Christinei, cardinalul Azzolino, apoi aceea a cardinalului Alessandro
Albani, de unde a copiat-o Arckenholtz pentru cartea sa.
Hambourg,le 15 Mars 1667
Mon Cousin,
Je vous remercie de m'avoir dans vos Lettres que mon Gouverneur de Poméranie
a exécuté mes ordres, en vous mettant en possession des Biens, et comme je l'attends ici
de jour en jour, je ne manquerai pas de lui ordonner de vous satisfaire aussi sur les autes
choses que vous desirez. Cependant, je vous prie d'etre persuadé que, comme ma
volonté et mon estime vous sont entierement acquises, aussi je tacherai de vous les
temoigner de plus en plus par des effets, priant Dieu etc."
(Arckenholtz,Mémoires concernant Christine, reine de servir
l'histoire son principalement de sa vie privée et aux
évènemens de l'histoire tems, civile et littéraire, Amsterdam-Leipzigod759,
www.digibuc.ro
minutioasä ca cea de mai sus nu trebuie jigneascd: ea nu e

doar de neajunsuri pe care ea, ce le-a constatat, le indreaptä, ci chiar de
utilitate a volumului. Valoarea sa o constituie informatiile, mare parte noi, despre
Gheorghe Chiar introducere este reprodus actul de inchinare cu care s-au
prezentat solii moldoveni la cinstitele trepte de sub sfintele picioare" ale tarului Alexei
1656. Redactat in de vtori Grigore Neaniul, documentul
patriarhilor Macarie al Antiohiei Paisie al Ierusalimului. Principalele
revendicdri erau: rusii nu haraci de la vilaiet...asa cum au luat pdgânii",
restituirea cetätilor din Basarabia ocupate de turci, domnia pe rezervatd românilor
excluderea alogenilor). Realitatea fundamentald era tara", expresie
in greceste, ca la Matei al Mirelor, nu se la teritoriu, ci
statul.
Se perindä apoi oamenii de prin care domnul cu
Suedia, cu Transilvania, cu un Frangepan, dintr-o familie de origine
integratd demult nobilimea grecul Daniil de la Atena, ajuns la Ierusalim
(abatul", cum se traduce la Ludovic de Biala Bielski era cunoscut din publicatia
lui unde au opt din documentele aici, din anii
1656, 1662, 1664, 1666 1668. Gheorghe se plângea de nestatornicia rusilor
se ruga stdruitor i se pensia de 2000 de nu putea nici
aprovizionarea sa a suitei sale o capete pe credit. Relatiile cu regele Angliei, Carol
II, la care trimis pe Nicolae Spdtarul, demult studiate de Eric Tappe, episod
care un rol Patrick Simpson, negustor scotian care se ocupa de cu
din Moldova (cf. nr. 27). Interventia ambasadorilor Angliei Frantei la Poartä ar
fi trebuit lui Gheorghe intoarcerea ca domn la care n-a
viseze la Articolele care ar trebuit pentru acest sunt
Charles and the Prince of Moldavia, The Slavonic and East European Review",
XXVIII, 1950, pp. 406-424, cu o completare ibid., XXXI, 77, 1953, pp. 528-529, An
English Contribution to the Biography of Nicolae Milescu, Revue des Etudes
Roumaines", I, 1953, pp.152-160.
Scrisoarea lui Cantemir atinge chestiunea unei datorii, un colonel suedez
creditorul banului". Boierul moldovean din acea vreme pe aceastä
dregdtorie e Savin document, "iuxta dictamen iurium istius
provinciae" nu e referitor la proclamarea drepturilor asupra acestei provincii"
dupd cum o legile").
Oricât de stângace ar fi forma care se documentele, prin simplul fapt
aceste intregiri ale adevdrului istoric ele ne sunt de la
judecata nu se poate cuvenita
Andrei Pippidi
www.digibuc.ro
der Stadt Hermannstadt aus dem Mittelalter und der Frühen Neuzeit, ed.
loan Albu, Sibiu, Hora Verlag und Arbeitskreis für Siebenbürgische Landeskunde
Heidelberg, 2002.
Seria Quellen zur Geschichte der Stadt Hermannstadt, 1880, este

mai bine de un veac la initiativa Cercului de studii transilvane a editurii
Hora din Sibiu cu un exceptional (al treilea al seriei, al doilea
cât de curând) cuprinzând sibiene din evul mediu epoca timpurie.
Munca de Joan Albu inchegarea acestui instrument de lucru este de
atentia admiratia comuniatii
Volumul se deschide cu o impresionantd introducere privind istoria orasului
Sibiu a principalelor sale monumente, se cu descrierea surselor pentru
dispdrute - care constituie o treime din totalul acestora, cu o tipologie a
inscriptiilor cu o a tipurilor de scriere Preponderente sunt
cu caracter funerar, pe care autorul le catalogheazd le analizeazd evolutia
istoricd. Catalogul propriu-zis al celor 293 de inscriptii cu cea mai veche
dintre acestea, din 1350, pe bisericii parohiale se cu inscriptia
de pe o liturgicd din 1711 a aceleiasi biserici. Note le critice descrierile
minutioase nivel profesional al lucrdrii. Indicii sunt de asemenea
impresionanti complecsi: de locuri, persoane, institutii, mesteri artisti, profesii,
titluri, relatii interumane, initiale, cuvinte-cheie, citate biblice, texte liturgice expresii
literare, obiecte inscriptionate, tipuri de scriere, explicitarea acestora,
iconografie. Anexele 1, 3 cuprind topografia monumentelor funerare din biserica
evanghelicd din Sibiu. anexa 4 editorul o "vizitatia"
mormintelor din 1692 (conspectus sepulchrorum). Lucrarea se cu o
colectie de
Mária Pakucs
KONSTANTIN DI OSTROVICA, Cronaca turca ovvero Memorie di

un giannizzero, a cura di Alda Giambelluca Kossova, traduzione di Angiolo Danti, note
di Marco Clementi, Sellerio editore, Palermo, 2001, 184 p.
La cererea marelui bizantinolog italian Agostino Pertusi, profesorul

Danti (1939-1979), specialist filologie a pentru culegerea La caduta di
Costantinopoli. Le testimonianze dei contemporanei lui Constantin Mihailovici
de Ostrovita (vol. I, Verona, 1976, p. 254-256). Dar Angiolo Danti nu s-a limitat la acest
crâmpei, ci a Intregime izvorul, care, cum prea bine se are o
de pentru istoria descrie, capitol special (al
XXXIII-lea), expeditia Tara Româneascd, din anul 1462, a sultanului al II-lea
editia de p. 107-111).
Un grup de prieteni ai prea de timpuriu dispdrutului filolog italian a decis
amintirea lui, manuscrisul acestei noi a memoriilor ienicerului
Din el nu a mai apucat studiul introductiv nici notele. Din
introducerea de Alda Giambelluca Kossova Le brillanti indagini di
www.digibuc.ro
Danti, che presero in esame tutte le testimoniaze testuali, lo portarono ad identificare i

due rami della tradizione ceca e di stabilire a quale di essi sia appartenuto l'archetipo
polacco. Dimostrato poi che «il testo polacco deriva da quello ceco per via di traduzione,
con un atteggiamento 'creativo' Traduttore, che riuscito a conferire al suo testo una
veste letteraria ignota all'originale ceco la pretesa di fare un'edizione critica
testo polacco appare ampiamente giustificata, in quanto possiamo considerare, affermava
Danti, i Pamigtniki Janczara, nonostante le sue implicazioni genetiche, come un'opera a
sé stante, indipendente dal modello dal quale deriva, per quella parte dell'attivitd
creatrice, o ricreatice, che va riconosciuta al Traduttore. quale un co-
autore, la cui fa per noi testo»".
tefan Andreescu
Reformation zwischen Ost und West. Valentin Wagners griechischer Katechismus

(Kronstadt 1550), ed., introd., comentarii trad. de Andreas Köln, Böhlau
Verlag, 2000. (Schriften zur Landeskunde Siebenbürgens, vol. 23), 388 p. + XXXV p.,
introd., indici, bibl.
Studiul introductiv la editia catehismului grecesc scris de Valentin Wagner este

un rezumat al tezei de doctorat a editorului, care este deja publicatä sub titlul
Humanistisch geprägte Reformation an der Grenze von östlichen und westlichen
Christentum. Valentin Wagners griechischer Katechismus von 1550, Mandelbachtal-
Cambridge, 2000. Biografia reformatorului umanistului Valentin Wagner
elementele-cheie care ajutat pe editor traducerea textului. opinia
lui acest catehism este prima incercare de prezentare reprezentare a teologiei
reformate de bisericile ortodoxe. incercând sä indentifice un posibil public-tintä avut
vedere de Valentin Wagner, editorul este de pärere el a sä se adreseze
special grecilor ortodocsi care secolul al XVI-lea locuiau deja Brasovului
la Sibiu, desi nu erau numerosi, dar nu se poate exclude nici ideea cä un alt al
tiparirii in limba sä un exercitiu pentru mai buna a limbii, cum
mai sunt exemple printre tipäriturile reformate (p. XVII). Pe baza unor tipice de
limbä de ortografie, editorul presupune Wagner a fost ajutat scrierea
catehismului de sârbul Dimitrie Ljubavi, deoarece inceputurile activitätii
acestuia la Târgoviste sunt contemporane cu scrierea catehismului, iar o de subsol
pe Ljubavi cu ortodox Dimitrios care vizitat pe Melanchton la
Wittenberg 1559 (p. XIX, nota 11). Analiza a textului relevä, ciuda unui
anume "eclectism" (p. XX ), o a lui Wagner cätre teologia lui Melanchton,
care este explicatd de editor prin particularitätile Reformei din Brasov.
propriu-zis al catehismului traducerea limba sunt publicate
sub forma unei editii critice de cu note filologice numeroase, dar
trimiteri la circumstante biblice referinte teologice care ajutä pe cititorul sä
pätrundä toate textului. Catehismul este structurat pe cinci pärti,
continând 10 sau 20 de dialoguri.
www.digibuc.ro
ciuda eforturilor evidente ale lui Wagner de a formula teologia

ecleziologia cât mai "prietenoasd" pentru potentialii säi cititori ortodocsi,
editorul este de aceste eforturi nu au avut succesul scontat.
Anexele editiei contin indici cu trimiteri la citate concepte biblice, la
Bisericii, antici scrierile lui Erasmus din Rotterdam.
Mária Pakucs
YUNUS ZEYREK (ed.), Tarih-i Osman Pax. Özdemiroklu Osman

fetihleri (H. 986-988 / M. 1578-1580) ve Tebriz'in fethi (H. 993 / M. 1585) (Cronica
referitoare la Osman Pasa. Cuceririle caucaziene ale lui Ozdemiroglu Osman Pasa - 986-
988 H. /1578-1580 - cucerirea de acesta a Tabrizului - 983 H. /1585), Ankara,
Kültür Bakanligi Yayinlan, 2001, XII + 212 p.
otomano-iranian din 1578-1590 un bine in

ansamblul numeroaselor conflicte armate dintre cele state musulmane vecine. El
s-a cu victoria Imperiului otoman, care a anexat la otomano-
iranian din 1603-1612) regiunile nord-vestice ale Iranului de azi, precum actualele
teritorii ale Gruziei, Armeniei Azerbaigeanului. De asernenea, a fost o
Marea Ca rezultate durabile, consolidarea
otomane asupra litoralului caucazian al Negre asupra regiunilor
vestice ale Gruziei de azi, dar accentuarea adversitätii otomano-iraniene care va cauza
mari deceniile urmdtoare va sadea capacitatea acesteia de a
interveni militar Europa (inclusiv
carte confine trei izvoare otomane prezent, inedite)
privitoare la otomano-iranian din 1578-1590. Editorul acestor izvoare este
istoricul turc Yunus Zeyrek. Primul izvor este un jumal de campanie (al autor a
necunoscut) care descrie expeditia regiunile caucaziene ale
Iranului de atunci anii 1578-1580. Al doilea izvor este o scrisoare a comandantului
militar otoman Ozdemiroglu Osman Pasa (remarcat timpul expeditiei din 1578-
1580) Ivaz Efendi privind luptele otomano-iraniene din 1581-1583. cel
de-al treilea izvor este un raport (risale) al cronicarului poetului otoman
Ibrahim despre cucerirea Tabrizului (1585) de trupele
Portii aflate sub conducerea sus-amintitului comandant, devenit timp mare vizir
(1584-1585). Textul trei izvoare otomane turco-osmand) este publicat
transliterare din alfabetul arab alfabetul latin, facsimil. Din motivele sus-
amintite, aceastä carte este nu doar pentru otomanisti ci pentru
specialistii care se de istoria statelor europene vecine cu Imperiul otoman.
Adrian Tertecel
www.digibuc.ro
Liuerae Missionarum de Hungaria et Transilvania (1572-1717)1. Editit István György

Roma-Budapest, 2002, 756 p.
Harnicul istoric István György Tôth, cunoscut pentru studiile culegerile de

documente privitoare la istoria catolicismului Europa centralä, inclusiv spatiul
transilvänean Trei Scaune, ne un masiv volum de documente inedite,
transcrise din arhivele romane. Volumul este cel de-al patrulea din seria Fontes
sub egida Bibliotheca Academiae Hungariae din Roma cuprinde 242 de piese
(corespondentd misionard, vizitatiuni canonice etc.) redate limba originald
italiand), preväzute cu un rezumat limba cu bogate note care inlesnesc
utilizarea materialului documentar.
aparitia volumelor de documente alcdtuite de Marko (Le missione
cattoliche nei Balcani durante la guerra di Candia (1645-1666), 1, II, Roma del
Vaticano 1992 Le missione cattoliche nei Balcani tra le due guerre : Candia (1645-
1666), Vienna e Morea (1683-1699), Roma, Cittä Vaticano,1998), intreprinderea
realizatá de istoricul maghiar se complementaritate, acoperind
segmentul cronologic 1572-1636. Cea mai mare parte a corespondentei misionare a fost
1622, Congregatiei de Propaganda Fidae. Raporturilor
dintre institutie a cardinalilor, produsul mai semnificativ al eforturilor
Contrareformei de a revitaliza credinta de a sprijina propagarea ei teritoriile unde
catolicii erau minoritari sau chiar amenintati cu disparitia, István György Tóth
un substantial studiu introductiv. majoritatea raportelor scrisorilor privesc
activitatea misionard cele Ungariei : cea imperiald cea
perioada când jurisdictia a fost
nuntiului vienez, Republicii venetiene vicarului patriarhiei latine a Constantinopolului,
cât când coordonarea misionarilor a devenit mult mai coerentd.
Câteva figuri importante se desprind din materialul adunat acest : cea
a lui Pietro Massarecchi, preot din Kossovo, care avea arhiepiscop
catolic de Antivari, cea a raguzanului Albert Regjich, episcop misionar la
ale franciscanilor bosniaci Simone Matkovich Paolo Papich etc. care aveau
mai apoi române, Angelo Petricca, Antonio di san Felice, precum
administrator apostolic al Moldovei, Marco Bandini, ni se ca
intemeietori de misiuni in zona Carasovei regiunea Timisoarei, unde se
jurisdictia provinciei franciscane Bosna Argentina, a prezentá s-a fdcut
cum se cunoaste, viata românilor träitori aceste tinuturi. Emulatia de
propaganda misionard Ungariei otomane, ca Bosnia, Croatia,
Muntenegru, care au dus la conflicte cu autoritätile otomane, abuzuri persecutii se
deosebesc cu totul de de al misionarilor Transilvania, obisnuitä cu
diversitatea confesionald Aici, ciuda de etnia din care cu
preadere recrutati, etnia bosniacd, au reusit cu succes provoace o intoarcere a
comunitätilor rurale la catolicism, suplinind lipsa parohi, una din consecintele
Reformei.
Dincolo de aceste aspecte, documentele sunt märturia tipului de religioasä,
a pietätii populare, a eresurilor greselilor sanctionate de Contrareformd de
populatiile din aceste Ungariei. De aceea, valoarea unei astfel de culegeri pentru
studiile de antropologie religioasd, nu numai pentru istoria religioasd, este inestimabild.
www.digibuc.ro
Pentru istoriografia româneascd, beneficiul este de asemenea considerabil, se

astfel un terrnen de comparatie un context larg de a prezentei misionarilor
Moldova Muntenia prima a secolului al XVII-lea.
Violeta Barbu
Demetrii Principis Cantemirii. Incrementorum et decrementorum Aulau Othman[n] icae

sive Aliothman[n]icae Historiae a prima gentis origine ad nostra usque tempora
deductae libri tres, praefatus est Virgil Cândea, critice edidit Dan Edit.
Amarcord, Timisoara, 2001, 550 p.
Manuscrisul celei mai importante opere a lui Dimitrei Canternir, Istoria

descreVerii Imperiului Otoman, descoperit 1985 de Virgil Cândea la
Biblioteca Houghton a Universiatii Harvard, vede lumina tiparului editie
de exceptie, clasicistului Dan Slusanschi. De soarta aventuroasd a acestui codice
este o istorie din informatii eronate, al autor este savantul german
G. F. membru al Academiei imperiale de din S. Petersburg. Prefata editiei
pe care o prezentdm, de Virgil Cândea, corecteazd restituie cititorului drumul
sinuos al manuscrisului original din biblioteca contelui von Thorns de
carte ale prestigioasei universiati americane, in care au
traducerile din secolul al XVIII-lea, raportul dintre versiunile
manuscrisul Houghton.
Or, din acest punct de vedere, editia realizatd de Dan dovedeste de
la bun caracterul asigurat de faptul spre deosebire de editia
princeps Tindal (Londra, 1734-1735) - astfel numele pastorului englez care
a asigurat traducerea - de editiile Paris, 1743) (Hamburg, 1745),
arnbele bazate pe traducerea de se restituie, pentru prima
textul limba lui originald, manuscrisul olograf, revizuit operei.
Asadar, editia de reproduce, pentru prima in chip integral, textul latin,
acuratetea cu care ne-au obisnuit alte opere ale lui Dimitrei Cantemir
editate de profesorul Dan Slusanschi. Aparatul critic, rational alatuit,
pasajele arabe/turcesti inserate in text, corecturile de scribul manuscrisului,
adnotdrile autografe ale lui Dimitrie Cantemir, diferite ale editorului, grafii
lectiuni probabile. Un efort imens de a necesitat transcrierea notelor
(annotationes) alcdtuite de Dimitrie Cantemir la opera sa, note care a inserat,
de ample ldmuriri, forma originald a numelor proprii sau a unor termeni specifici
turca Numai cine a consultat editia de facsimile a manuscrisului
Houghton, 1999 la Editura Roza Vânturilor, poate aprecia imensa
investitie de acribie, talent filologic paleografic pe care editorul a
editie capitald.
spiritul acribii, editorul a la transcrierii textului un
indice alfabetic al tuturor termenilor numelor proprii care au fost adnotate de Dimitrie
Cantemir, precum o a sultanilor otomani.
Destinatd serveascd cerceatorilor interesati de
istoriografiei otomane, cum o conditiile limbile care
sunt redactate prefata anexele - -,
www.digibuc.ro
descreVerii Imperiului otoman mansucrisul latin original este un act major de

un model de editie filologicä pentru aceia, din ce ce mai putini, care,
cultura româneasa mai umanismul, mai larg, dar mai
strict al termenului.
Violeta Barbu
MARIA GEORGESCU, Lapidarium din secolele XV-XIX, Edit. Daim,

Bucuresti, 2002, 207 114
Este suficientd o prezentare pentru carte ? A fost intrebarea care ne-a

minte imediat ce am am cartea Mariei Georgescu ne-a stäruit
ce am citit-o. Autoarea, fostä cercetätor principal gr. I la Muzeul National
Curtea din actualmente doctor Istorie conferentiar
universitar la Universitatea Valahia s-a vädit, cursul timpului, prin mai multe
succesive, o cunoscdtoare a artei din Evul Mediu românesc. Prin ultimä
carte, prefatatä de acad. Virgil Cândea, cu textul limba francezä (Le
Lapidarium de Târgoviste sicles) (The Lapidarium of
autoarea a reusit redea o istorie scrisä a fostei capitale
a Românesti a imprejurimilor ei. urma unei judicioase au fost reunite
cele mai de piese patrimoniul de la cele cedate, dar
expuse momentan Muzeul din
Obiectele pietrarilor români vädesc o mdiestrie deosebitä a oamenilor care au
sä traditia autohtond creatiei Renasterii sau a Barocului din
Europa Centralä, ajunse fosta resedintä domneascä prin transilvdneanä. Un
exemplu gräitor convingätor acest sens este cel al lespezilor tombale a fiului adoptiv
a sotiei donmului Matei Basarab. Ambele sunt splendide realizäri baroce sibiene,
piese de glorie din lapidariumul din o a imbinärii creatoare a
stilurilor.
Comentariul care fotografiile este competent, folosind o terminologie
de având meritul de a lämuri lectorul asupra rostului
fiecärui obiect existent ilustratie. Demn de retinut ni s-a pärut autoarea nu s-a oprit
exclusiv asupra lapidariumului domnesc, de el bogat. Lui i-a aläturat piese
provenite de la clerici institutiile mirene sau monastice, precum altele de
sorginte boiereascd. Astfel, pietrele vorbesc istorisesc faptele primelor ordine
privilegiate ale societätii, mai ales avem la dispozitie pomelnice säpate de
mare interes pentru micro-istorie, trecutul unor familii.
Nu putem a afirma aceastä carte, pe drumul pe care a
mers regretata profesoard Nicolescu, constituie un instrument de lucru pe
trei planuri: istoria artei, istorie regionalä istorie nationalä.
se impune o observatie traduatorilor, nu autoarei.
Ar fi fost necesar ca folosit de traducdtori respecte mai termenii de
specialitate din limbile respective - cazul de fatä limba limba
Radu tefan Vergatti
www.digibuc.ro
Arhivele Nationale ale României, Achizirn Noi. Indice cronologic nr. 25, I
(Sf sec. XIII- 1685), de Marcel-Dumitru Silvia Bucuresti,
2002, 309 p.
La o distantä de aproape o jumätate de secol, sub semnatura a doi cunoscatori

de ai fondurilor noastre documetare, Marcel-Dumitru Silvia
Arhivele Nationale ale României reiau seria publicarii indicilor cronologici ai
principalelor colectii de documente constituite sub egida acestei importante institutii. De
aceastä este vorba de primul volum al colectiei Achizitii Noi, una dintre cele mai
vaste acelasi timp importante colectii de documente pentru studierea istoriei
României.
Acest prim volum, ce acoperä un interval de timp de aproape 400 de ani,
cuprinde rezumatele a 3072 de documente, indiferent de forma sub care s-au pästrat
(originale, traducerii, cópii, regeste sau rezumate) se dovedeste a un binevenit
indispensabil instrument de lucru pentru specialistii Evului Mediu românesc.
Din punct de vedere al metodei de alcatuire al acestui volum, numärul mare de
documente a impus redarea sub de rezumat a acestora, cu retinerea a unor
elemente esentiale. Astfel, pe numele emitentilor special domnii celor
românesti principii Transilvaniei), rezumate au fost incluse numele marilor
dregatori ale membrilor familiilor boieresti ; de asemenea au fost consemnate numele
dregatorilor diversilor functionari märunti, cele ale diecilor ce au alcätuit documentele,
precum cele ale mestesugarilor negustorilor. aceeasi au fost prelucrate
numele patriarhilor, mitropolitilor, episcopilor egumenilor de mänästiri.
ce priveste continutul documentelor, informatiile vehiculate sunt
diverse, acoperind un spectru foarte cum era de asteptat, cele mai multe
documente contin informatii ce se la diverse de
rumâni etc. Nu lipsesc totusi informatiile referitoare la alte aspecte. Astfel, pentru
organizarea institutionald a statului este demn de semnalat documentul din vremea lui
Serban Cantacuzino prin care domnul boierii dau zapis lui Chiritä Manolachi
pentru 7 000 de cum era consemnat zapisul pentru o de la
Antonie » (nr. 2858). Volumul confine o serie de documente referitoare la diverse
aspecte ce au caracterizat societatea româneascd din Astfel,
Lupul este de la inchisoare deoarece a rusinat o de apoi a
omorât-o », platindu-i capul cu un cal 20 de lei, » (nr. 2053). Tot de o
omucidere este vorba document din 1661, Tiron vätäman cu altii, la
ucis pe Ivan copil din casa lui Vasile Turcu ; pentru a acestia dau
bani lui Vasile Turcu sotiei mortului (nr. 2101). Interesant pentru mentalitatea
epocii este cazul calugärului Pavel care ca zestre sale, pe mosiile
de rigoare mai multe de cult, printre care un Tetraevangheliar, un Liturghier, o
Psaltire .a. (nr. 2834).
Nu putine sunt documentele ce amintesc despre diverse danii acute favoarea
cele mai multe la vreme de petrecanie ; reprezentativ pentru forta
coercitivä a blestemului societatea epocii este cazul lui Vasile Talpä, aflat la ceasul
mortii, care pentru pomenire Humor o mosie pe care o cumparase de
la aceasta, « deoarece se teme de blestem (nr. 2918).
Interesante sunt informatiile ce ne sunt oferite asupra urmärilor dramatice pe
care evénimentele politico-militare din a doua jumätate a secolului al XVII-lea le-au avut
www.digibuc.ro
asupra celor române§ti. Astfel, Gheorghe Ghica lui Savin din

Mogo§e§ti fost stdpânirea asupra mai multor sate, ale zapise s-au pierdut
când a fost räscoala lui Gheorghe » (nr. 2034) ; cu alte bunuri, i-au
fost luate zapisele lui Mecula fost vistier de cazaci, când au venit cu Costandin
vv. la Ia§i », motiv pentru care ai divanului dau zapis de (nr.
2094). De asemenea nefaste nu au fost ocolite nici ; astfel, Gheorghe
Duca domnul Române§ti Vaideei ca metoh de la
Mâstâne§ti, pustie de tätari » (nr. 2815). vremuri
sunt amintite document domnesc din 1659, prin care popa Duma este obligat
pläteascd negustorului Panait cei 500 de galbeni odoarele lui când a
fost prada grecilor » (nr. 2024).
Nu lipsesc nici despre relatiile dintre române cele vecine,
special cele cu Poarta Printr-un Mihnea al cerea slujitorilor
locuitorilor lase pe Emerzei-bei pace spre
Silistra (nr. 2026). Pentru avea « mare nevoie de la pentru iarba de
», Radu Leon câte 3 ughi de cruce (nr. 2478) ; tot
pentru a face cererilor otomane, vremea lui Duca s-au vândut mo§iile
tara...pentru haraci (nr. 2785).
Documentele inserate volum amintesc, de asemenea, despre relatiile cu
Rusia; este cazul documentului din anul 1665 prin care Radu Leon lui
stdpânirea asupra satului sat pentru de Constantin
Serban aflat lungul exil Tara Tara Ungureascd, precum pentru
solia «la Moscu» (nr. 2265). aceea§i serie amintim scrisoarea de recomandare a
tarului Rusie, Alexandru Mihailovici, arhimandritului Teodosie de la (nr.
2360).
Volumul este de un index onomastic toponimic a utilitate
consultarea volumului de speciali§ti nu mai trebuie mentionatd. Cele câteva
erori sau inadvertente ar putea semnalate (de exemplu,
monahia Magdalina (s.v.) este una aceea§i cu
<Cocordscu>, aceasta din rasa o destul de
tumultoasd), sunt inevitabile asemenea situatii. fi§area, identificarea
redactarea unui asemenea index, ce un mare volum de informatie de
reprezintd o de incercare pentru specialist, cei doi autori dovedind
o profesionalismul bor.
Cele câteva aspecte semnalate mai sus nu au alt merit decât de a semnala
complexitatea informatiilor acest volum de a scoate evidentd,
mai este necesar, celor doi autori ce s-au incumetat la un asemenea
Gheorghe
www.digibuc.ro
FLORIN MARINESCU, Roumanika eggrafa tou Aghios Orous archeio Protatou,

Athina, 2001, 658p.; idem, Roumanika eggrafa tou Aghios Orous archeio leras Monis
Aghios Paulou, Athina, 2002, 600 p.
grafice excelente, Centrul de Studii Neoelenice din Atena

publicarea cataloagelor documentelor de la Sfantul Munte Atos
volume noi, care arhivele mändstirilor Protaton respectiv, Pavel.
Structura volumelor este volum contine rezumate
categorii: rezumate datate rezumate datate de editor conjectural.
Volumul privitor la mänästirea Protaton contine 1057 de rezumate 46 de rezumate
datate conjectural, care valorificd arhivele mändstirii Pavel 927
de rezumate i 31 de rezumate datate conjectural, ce peste 2000 de piese
arhivistice repertoriate, copii originale. Semnificativ este, pentru din
aceste volume, data la care se actelor ce au cu spatiul romanesc,
1861 (Protaton) respectiv, 1927 (Sfantul Pavel). secularizare,
se cazul mändstirii Pavel prin mentinerea unor sporadice cu
Basarabia, unde de confiscare a averilor mänästire§ti vor veni doar mai
rezumat este cum data, locul, continutul documentului,
redat in extenso, cota de pästrare, suportul, culoarea cernelii, dimensiunile, cazul
originalelor, perilipsisul, bibliografia. Anexa care consultarea acestor
instrumente de lucru confine un indice de persoane, care numele sunt i de
transliterarea limba
Nici studiile introductive nu ca structurd de la un volum la altul. Ele se
deschid o introducere evolutia a prin prisma
legaturilor Cu sprijinul documentelor care sunt repertoriate acum
pentru prima sistematicd, Florin Marinescu
completeazd lista daniilor a contributiilor de fel a domnilor,
Mare Ilia la secularizare. apoi metohurile dintre
aceste lavre atonite, prezentate ajutorul unor instrumente de lucru extrem de
utile pentru cercetdtorii interesati de urmärirea sistematicd a relatiilor de ale
lista cronologia a egumenilor a altor personaje importante cum ar
epitropi, eclesiarhi etc., un inventar al averilor, lista daniilor a altor
contributii. aceasta, se pun temeiurile unor studii care ar putea continue, un
material documentar infinit mai bogat, sinteza realizatd de Petre Nasturel, privitoare la
legaturile Atosului la inceputul secoului al XVII-lea.
Valoarea documentará a cataloagelor realizate de Florin Marinescu este
inestimabild, mai ales erau a§teptate de vreme de comunitatea istoricilor din
in special a medievi§tilor. serie de documente, astfel senmalate pentru
prima data, au putut fi integrate in volumele corespunzdtoare cronologic ale seriei
nationale de documente mredievale, Documenta Romaniae Historica.
Rezumatele ordonate cronologic de care editor vor fi, pentru acei
care cunosc limba de pentru regandirea ansamblului
relatiilor dintre Wile Muntele Atos pe o dar pentru
construirea unor modele de functionare a acestor relatia de autoritate
de mändstirile schiturile inchinate de fondatorii Multe alte aspecte mai
cercettorn: tipologia a unor modele monastice, relatiile economice
www.digibuc.ro
fiscale, gestionarea domeniald a resurselor de tot felul de care acestea dispuneau,

circulatia oamenilor etc. Din limba de redactare a cataloagelor, cu exceptia celui
dintâi care deschide seria, este limba ceea ce nu e de permitä,
limitat, accesul unor grupuri mai mari de cercetdtori la acest tezaur, care vede,
lumina zilei.
a§adar, tot atâtea motive de a saluta continuarea unui proiect important,
asumat chip aproape eroic de un singur cerceator, a sluje§te,
deoptrivd, cultura cultura relansare a studiilor de româno-
(bizantine, postbizantine neoelene), ilustrate atâta de
Demostene Russo, Alexandru Elian, Nestor Ariadna Camariano, Petre
altii ar o potrivitd pentru care s-a trudit circulatie tot acest imens
material documentar.
Violeta Barbu
MANFRED STOY, Historische Bücherkunde Südosteuropa, Band II., Neuzeit, Teil 2:

1521-1918, 687, indice, Oldenbourg Verlag, München, 2002.
Lucrarea de fatä face parte dintr-o serie mai privind bibliografia

a Europei de sud-est. Colectia a debutat anul 1970, sub conducerea lui Gerhardt
Seewan. de la sarcina de a aduna de a redacta materialul privind spatiul
românesc a revenit lui Manfred Stoy, care prezent, a mai publicat, 1992
1994, volume referitoare la bibliografia a Romäniei. Perioadele istorice
acoperite de aceste 2 volume sunt 1971-1980 secolele XIII-XVI, 1521.
Cel de la treilea volum, publicat 2002, chip fericit munca de
peste 25 de ani a reputatului istoric Stoy, care cu o deosebitd acribie pasiune
s-a aplecat asupra istoriei românilor', elaborând un instrument de lucru realizat cu cea
mai probitate Ultimul tom al impresionantei bibliografii cuprinde
perioada 1521-1918.
Interesantd este metoda de lucru de autor, care a pus la dispozitia
istoricilor europeni o deosebit de care nu se multumgte
doar citarea titlurilor, ci se la o scurtä prezentare a lucrdrii, indicând, acolo
unde este cazul, originalitatea importanta citate. Din autorul a
fost obligat la o oarecare selectie, datoratd, partial, faptului nu a mentionat nici o
lucrare o consultat prealabil. Tilurile sunt citate original traduse
limba
Volume le de bibliografie au limba sub egida prestigiosului
Südosteuropa Institut din München acest lucru contribuie mod esential la
rdspândirea unui instrument de lucru cerc mult mai larg de istorici, decât
li se adreseazd bibliografia istoricd, de Academia Bibliografia de
Manfred Stoy este el un pasionat al istoriei românilor. Lui i se

datoreaza un studiu monografic referitor la viala domnia lui Gaspar Gratiani, articole despre
prezente la Viena ca despre Radu ultimul dintre acestea, "Südost-
Forschungen", nr. 54/1995, a fost recenzat de noi volumul XIX/2001, din SMIM.
www.digibuc.ro
este la fel de istoricilor români, pentru ea tematic lucrári

care se de probleme ale istoriei românilor. Multe din aceste
sunt inexistente iar prezentarea chiar succintd, este de un real
Ordonarea este cea la acest gen de publicatii, ea se

primul la Genera istoria istoriografie, manifestäri
stiintifice, volume colective, auxiliare). capitolul rezervat Izvoarelor
(izvoare volume de documente interne, cronici, izvoare narative externe),
sectiune se de lucrdrile dedicate internationale ale spatiului românesc, pe
pe perioade istorice, din secolul XVI in 1918. Este bibliografia
istoria a provinciilor românesti, acelasi interval de timp. Alte mari sectiuni
istoria statului a dreptului, istoria social-politicd, Biserica istoria
românesti.
concluzie volumul o arie de referitoare la
românesti, publicate atât cât a dovedit o
temeinicd cunoastere a bibliografiei istorice românesti; au fost consultate inclusiv
numeroase periodice, pentru a se extrage articolele citate. Au fost citate aproximativ
de periodice, care toate periodicele istorice de renume din Anuarele
institutelor de cercetare, "Arhivele Olteniei", chiar "Magazin istoric", reviste literare
mai vechi mai noi, revista Universitdtii din - "Codrul Cosminului", periodice
religioase. Lista publicatiilor care au articole referitoare la istoria
românilor, este ea impresionantd. Spicuim doar "Österreichische Osthefte" (Viena),
"Jahrbücher für Geschichte Osteuropas" (Wiesbaden), "Jahrbuch des Vereins für
Geschichte der Stadt Wien", "Mitteilungen des Österreichischen Staatsarchivs Wien",
"Leipzieger Vierteljahrsschrift für Südosteuropa", "Dacoromania. Jahrbuch für östliche
Latinität" (Freiburg, München), "Cahiers du monde russe et sovietique" (Paris),
"Byzantinia" (Salonic), "Cahiers internationaux d'histoire économique et sociale"
(Napoli), "Byzantinische Forschungen" (Amsterdam), "Slavonic and Eastern European
review" (Londra), "Studia monastica" (Barcelona), la care se periodice din
Bulgaria, Cehia, Slovacia, Ungaria din alte
Prezentarea de este un argument suficient pentru a pe
istoricii români consulte bibliografia de istoricul Stoy, care se
cu printre autorii care au contribuit esential la cunoasterea istoriei
istoriografiei românesti Europa.
Ileana
MONICA MIHAELA BUSUIOC, Munca ei. XVII-XVIII. Studiu de

terminologie, vol. I-II, Academia Fundatia Nationald pentru
Institutul de Lingvisticd Iorgu Iordan-Al.Rosetti", Bucuresti, 2001-2002.
Lucrarea Munca ei (2 volume, publicate 2001 2002) de

Monica Mihaela Busuioc, doctor cercetdtor principal la Institutul
de Lingvisticd Iorgu - Al. Rosetti" al Academiei Române este rezultatul
cercetdrii evolutiei unei speciale a lexicului românesc pe care autoarea o
www.digibuc.ro
muncii, a microsistemului de lexicale prin care se

relatia, fundamentald comunitate dintre efectuarea unei
munci recompensa acesteia. Caracterul diacronic al cercetarii din faptul se
semantic mentionat conceptul de terminologie" a
acceptiune ideea de uz limitat la nivel social), se acesta
documentele din secolele al XVI-lea cele mai vechi
documente conservate), al XVII-lea i al XVIII-lea, la care se primii
21 de ani din secolul al XIX-lea. extinderea timp, i stabilirea a douä perioade
distincte de secolul al XVIH-lea secolul al XVIII-lea cu inceputul secolului al
XIX-lea) sunt motivate lingvistic istoric i pe deplin justificate de perspectiva
a cercetarii intreprinse de autoare. Corpusul de din care autoarea ca obiect de
studiu toate acele documente care contin informatii asupra
se la materialele publicate astäzi; dat documentelor
netipdrite este mult mai numeros, este rezultatele nu sunt definitive, dar,
i chiar impotriva opiniei autoarei (care crede o surprizd"
ca rezultat al extinderii fondului documentar analizat), provizoratul se doar la
aspectele cantitative de distributie ale obiectului studiat. problemele
fundamentale pe care le pune o cercetare de acest fel defmitiv i excelent
rezolvate. Ne referim, primul la baza teoretica i la metodologie, conditiile
care - ne subliniem - lucrarea la care ne referim este o noutate
peisajul lingvisticii Autoarea deschide o directie studiul limbii
care cu mult domeniul la o privire superficiald, s-ar
(lexicologia istoricd). Munca ei" se cu
pe noua linie a cercetdrilor de sociologie a limbii, la o ne
seama fmalitatea a studiului intreprins este ldmurirea unuia dintre
aspectele cele mai importante ale vietii sociale moment care (secolul
al XVHI-lea sau al reformelor fanariote") un sustinut sistematic proces de
modernizare, adoptarii unor norme de organizare care,
corectivele de rigoare, au ajuns a dominante lumea de azi. Se dovede§te o
studierea limbii noua perspectiva de autoare, este un instrument
indispensabil pentru cunoa*terea trecutului nu numai pentru lunga
de sau a izvoarelor scrise, ci pentru perioade mai recente bine
documentate.
Cercetare de grad de dificultate nu de riscuri, ca lucrare
referitoare la perioade vechi de dar mai ales, date acest caz, nu numai
noutatea temei i a perspectivei, dar i absenta unui inventar analitic complet al
documentelor a bibliografiilor de specialitate, a unor studii asupra
social-economice implicate procesul i ierarhia
aceste conditii, subliniat apreciat modul care autoarea a reu§it
aceste incertitudini i ofere publicului avizat o cercetare ce
reprezintd un model de urniat studierea lexicului vechi romanesc.
ceea ce prive§te perioada analizatd, cercetarea se faptul
secolul al XVIII-lea nu a mai fost prezent studiat din punct de vedere lingvistic.
Principalele contributii, a avea un caracter sistematic, sunt de istoricd,
deci mod firesc rezultate care sunt relevante primul pentru istorie - dar de
care autoarea a trebuit cont la care a trebuit se refere de
www.digibuc.ro
fapt, singurele. Centrul de interes special este secolul al XVIII-lea, ce cuprinde epoca
domniilor fanariote care la 1821, autoarea obligatd, din acest motiv,
inceputul de secol al care, din analiza
documentelor a rezultat o evolutie sensibil deosebitd, de la secolul al XVII-lea la secolul
al XVIII-lea, a de recompensare, investigatia a trebuit vedere i
documentele de la instaurarea domniilor fanariote.
circumscriere a perioadei a fost pentru lucrare, deoarece
compararea celor stadii de evolutie (unul, la domniile fanariote altul, al
domniilor fanariote), a servit drept mod de organizare a materialului.
Meritul principal al constä faptul pornind de la informatia oferia
de corpusul documentar, autoarea a conceput un model original de a relatiilor de
muna i rdsplatä, care s-a dovedit util la detectarea unor comune, valabile
pentru oricare termen de care servesc la descrierea continutului semantic al
tuturor termenilor luati discutie.
Introducerea de la primul volum, autoarea expune pe larg metoda pe
care a elaborat-o, considerdnd este cea care se mai bine obiectivului
propus care a rezultat din parcugerea integrald a tuturor tipurilor de
documente retinute pentru studiul temei.
Confrunarile permanente pe baza exclusiv a materialului selectat supus
cercetdrii au condus la reconstituirea, pe baza informatiilor sumare, ori
lacunare, dar a informatiilor indirecte pe care le documentele, a sistemului de
din epoca studiatd.
Au fost analizate capitole separate, tipurile de raporturi de categoriile
de persoane care efectueazd munca primesc rdsplata, natura muncii, categoriile care
angajeazd care acorda rdsplata, natura acesteia, forma de angajare
etc. - cuvânt, tot ce poate avea cu ideea de
Felul care autoarea i-a definit conceptele cu care a operat pe parcursul
cercetdrii acceptiune foarte a notiunilor de de
dar i de angajare), precum distinctia dintre modaliati de recompensare diferite,
dar coexistente perioada cercetatd (respectiv forme de propriu-zise
surse de sunt convingdtoare.
Cele de refleca stadiul de evolutie a societátii feudale
române§ti din secolele XVII-XVIII, evolutie ce trecerea de la mai vechile
sisteme de recompensare (care sunt abandonate in perioada cercetatd) la cele noi
moderne (care apar inregistrate documente care
Cele modaliati mentionate se traduc mod diferit pe plan lingvistic.
Analizati din punctul de vedere al vechimii (prima atestare), al originii (termenii provin
din 19 limbi; se derivate de la etimoane din 8 limbi) al rdspândirii
geografice, termenii prin care cele de recompensare sunt desemnate,
destul de numeroi (85 de lexicale; 31 atestate prima perioadd, dintre care 5 nu
mai apar a doua i 54 noi termeni a doua ) i in mare
necunoscuti cititorului de provin din diverse zone semantice.
Din punctul de vedere al imaginii care se desprinde din
concluziile la care s-a ajuns, cartea o serie de cli§ee locuri comune, corecteazd
afirmatii acoperire i cunoWerea unei epoci controversate
istoriografia una este afirmatia despre amplul proces de
www.digibuc.ro
modernizare a Tärilor Române ce caracterizeazd epoca fanariotilor alta este

demonstrarea acestei afirmatii. demonstrgie este adusä tocmai de
carte, care prezintä la de faptul acest proces este reflectat
de terminologia epocii, de felul care noile relatii de muna sunt denumite.
Astfel, la aparitia acestei o asemenea era la modul
general, acum, datoritä acestui studiu, ea capätä o altá valoare. acest sens, deosebit de
sugestive sunt relatiile dintre termenii simbrie sau dintre termeni
ce ar putea fi considerati termenii-cheie ai semantic analizat cárora autoarea
le capitolele cele mai mari din lucrare.
Pe de parte, senmificatiile unor cuvinte ca , simbrie, hac etc. nu
par a mai ridica vreo problemd, considerate deja cunoscute, lectura acestei
cititorul secolul al XVIII-lea exista o alfel de simbrie
reprezenta secolul al XVII-lea una din recompensele boierilor-dregdtori, iar hac era o
utilizatä, secolul al XVIII-lea, similar cu simbrie.
Lucrare de rod al mai multor ani de cercetare, cartea Mihaela
Busuioc se efortul de investigare de interpretare a documentelor românesti
publicate, mult mai complicatä pare la
prima vedere: descrierea societätii prin prisma relatiilor de a
ei, cum apar reflectate lexicul documentelor vremii.
Analizand relatiile social-economice implicate procesul ierarhia
importanta constá faptul a reusit evindentieze semnificatia
istoricá a reformelor promovate secolul al XVIII-lea prin analiza schimbdrilor produse
plan lingvistic. Descriind istoria profesiilor, a functiilor, a denumirilor a relatiilor
dintre executanti lucrarea ilustreazd astfel o importantä a vietii
sociale din perioada discutie, cu diferitele aspecte de ordin
istoric, economic, juridic, religios, cultural lingvistic.
Caracterul modern avansat al acestor reforme, nu numai fatá de
perioada anterioard, dar raport cu contextul european mai larg, ca introducerea
unor institutii noi au determinat schimbäri profunde ce au afectat toate sferele vietii
sociale, la apropierea societátii de contextul european. Sunt de real
interes tabelele din anexe, care privesc ansamblul socio-economic. Ele demonstreazd
antrenarea secolul al XVIH-lea noile relatii de remunerare a muncii a unui
din ce ce mai mare de categorii de persoane, precum modificarea sistemului de
a muncii, implicit modificarea termenilor utilizati denumirea
Cercetarea de un caracter interdisciplinar prin natura ei, se
prin de material, acuratetea interprearii, rigoarea precizia
care trimit constant la surse, detaliu o semnificatie lumina
ansamblului.
Studiu inedit, cu ultimele metode ale sociologiei limbii
sociolingvisticii (pentru cei care acceptä distinctie), Munca i ei pune
valoare rezultate de mare interes investigatia lingvisticd viitoarele analize ale
epocii, analize de sau social-economicá. nu ultimul lucrarea
contribuie la pentru Dictionarul Limbii elaborat la
Institutul de Lingvisticd Iorgu-Iordan - Al. Rosetti ", care furnizeazd o
serie de termeni noi, dar atestári mai vechi ori sensuri noi, rezultate din situatii noi de
www.digibuc.ro
utilizare ale unor termeni deja cunoscuti. Totodatd, lucrarea completeazd informatiile
continute Dictionarul de institutii feudale, elaborat la Institutul de Istorie N. .
incitantd pentru cititorul, dar mai ales cercetätorul pasionat de
perioade mai vechi de istoria limbii i a vorbitorilor ei.
Pedro Cristian lonescu

(Universitatea din Santiago de Compostela - Spania)
J. FAY, Cronologia lui (Caietele unui roman care nu s-a scris),

Cluj-Napoca, Casa de 2002, 247 p.
Descendent al nobilimi maghiare din Transilvania, scriitorul J. Fay

1919) este lui de Fay (1892-1927), deputat Parlamentul de la
i diplomat serviciul 1918, post la Tokyo i la Bruxelles,
i al sotiei sale baroana Gabriella Kemény, care a träit la cele
mondiale, strânse de prietenie cu membri ai elitei
aristocratice intelectuale române§ti. J. Fay a crescut sub influenta unor mari
precum Mircea Vulcdnescu Constantin Noica, pe care i-a evocat
cartea sa Sokrateion (1991), sau sculptorul Ion Jalea, al atelier frecventat.
Scriitorul rememoreazd biografia sa puternic de originea sa,
Caietele unui risipitor (1994). Opera a lui J. Fay, care un
interes foarte viu pentru subiectele istorice, nu poate afara sale. De§i
descendent din familiile Kemény, Bethlen, Teleky, Wesséleny, Rhédey i din numeroase
alte neamuri de magnati unguri, J. Fay a ales limba pentru exprima
personalitatea, o personalitate foarte acela§i timp culturii occidentale, mai
ales franceze, celei române§ti. Istoria plinä de dramatism a Transilvaniei i trecutul
strämoOor pasionat din acest interes a provenit poate cel mai bun
roman al Moartea baroanei (ed. I, 1988; ed. a 1994).
carte cu acest roman este cea care face rândurilor de
spre deosebire de ceea ce a scris J. Fay prezent, Cronologia lui
loan nu este o literard, ci o lucrare care, cum se poate citi
subtitlu sa, ar putut constitui documentatia pentru un roman cu titlul
Principele neprimit, un roman ce nu a mai fost scris. Este vorba de biografia acestui
personaj atât de dinamic de pasionant care a fost loan Kemény (1607-1662), foarte
asemändtor unui cavaler al Renaterii, direct al autorului.
J. Fay a mo§tenit casa de la Bichi (Bekes) (jud. Mure§),
unde s-a näscut viitorul principe al Transilvaniei. Acesta vi-a scris Memoriile, pe care
este in mare Cronologia, care au fost publicate de curând la Cluj, cu
prefata lui J. Fay. documentatia sa este mult mai ea cuprinde, de
asemenea, cronicile lui Georg Kraus Gheorghe de cdlätorie, documente
i scrieri ale istoricilor români maghiari din secolele XIX-XX. In primul
capitol al este reconstituitd genealogia familiei Kemény scrierile lui Joan
cavaler de Pu§cariu, Nagy Iván, Szabolcs de Vájáy. la
inceputurile secolului al XIII-lea, la cnezii români Nicola, care s-au maghiarizat i au
trecut la catolicism. de cavaler din familie a fost Simion Kemény, care a azut
www.digibuc.ro
1442 impotriva turcilor, viata stApânului säu de

Hunedoara.
Joan era fiul lui Balthazar (1576-1630), care jucase el
un rol la curtea de la Alba relatiile cu domnitorii Române§ti
ai Moldovei. Autorul detaliu copildria educatia a acestui tânär nobil,
care locul privilegiat anturajul principelui Gabriel Bethlen, unchiul
precum misiunile sale de incredere
Rämânând credincios märturiilor surselor documentare, J. Fay a reu§it
atmosfera epoci, cu tensiunile puterea principatul
Transilvaniei Imperiul habsburgic. Povestind viata lui Joan Kemény,
istoria acestei provincii atât de râvnite, care clasa conduckoare, nobilimea maghiard, a
sä-§i privilegiile autonomia in fata puterii suzerane, lima
Pe de parte, legdturile cu otomanii erau folosite impotriva Imperialilor, contextul
Rdzboiului de Treizeci de Ani.
Istoria acestei perioade forfote§te de evenimente biografia lui Kemény
ilustreazd bogätie de personalitäti, de bätälii de intrigi. Cartea uneori
cu un roman de aventuri se u§or acest material documentar ar sta la
baza unei opere literare, tinând cont de dramatismul vietii eroului. fel, romanul
proiectat de J. Fay cu treizeci de ani, a fost pentru cum se
pe dreptate, realitatea adesea fictiunea. Este cazul lui Kemény
care a dus o de rdzboinic tätarilor, apoi a fost eliberat 1661, a
fost ales al Transilvaniei. Domnia viata sa au luat anul urmätor, când
a fost ucis de la (aproape de Sighi§oara), impotriva otomanilor.
loan Kemény pentru autor, idealul luptei cavalere§ti, curajul
diplomatia puse slujba Dincolo de realitatea el este o simbolicd, a
evocare proiecteazä asupra rolului Transilvaniei - al Principatelor
dundrene, general - europeand. J. Fay demonstreazd din nou cu
lucrare ce servicii poate aduce un cunoa§terii istorice, care este adesea
intim - mai trebuie oare reamintit acest fapt? - de literaturd de arte.
Mihai Sorin
Die Pfarrer und Lehrer der Evangelischen he A.B. in I. Band: Von

der Reformation bis zum Jahre 1700, bearbeitet von Ernst Wagner, Köln, Weimar,
Wien, 1998, XVII + 439 p. (Scriften zur Landeskunde Siebenbürgens, Band 22/1).
Lucrarea de datele biografice esentiale ale preotilor, predicatorilor,

dasailor studentilor Bisericii Evanghelice C.A. din Transilvania
intervalul cuprins Reforma anul 1700.
mäsura care sunt cunoscute au fost inregistrate informatii genealogice
referitoare la persoanele cercetate, desigur tot prescurtatd.
Acest prim volum cuprinde trei pärti: 1) Partea introductivd, 2) Lista clericilor
dasedlilor transilvani 3) Anexa.
Partea introductivä (p.1-46) sunt prezentate istoria organizarea
administrativ-bisericeascd a sa§ilor accent pe cuprinsä Reformä
www.digibuc.ro
ultimul deceniu al secolului XX; pregdtirea profesionalä, studiile gimnaziale

ale clericilor dasailor; sursele lucrdrii; matricolele de hirotonisire cele
ale deceselor.
Partea a doua, Lista clericilor dasalilor transilvani (p. 47-359),
principiul alfabetic pentru numelor cunoscute la 1700. Nu mai putin de
4320 persoane (preoti, predicatori, dasali studenti) au fost cercetate sub aspect
biografic. Despre unii din ei s-au pästrat mai multe informatii astfel putem vorbi de
mini-biografii", altii, sunt cunoscuti doar cu prenumele, data locul pästoririi etc.
Sunt cazuri de care au pästorit räposat perioada de trecere de la catolicism
la Reforma e neclar au devenit sau nu evanghelici. Altii, ce au fost
luterani, au trecut la alte confesiuni reformate (calvind, unitariand sabatariand),
aträgând sau nu, dupä caz, comunitate pe care o pästoreau. Exemplul tipic in
acest sens este Francisc David.
prezentul volum sunt cuprinsi clericii luterani din afara Principatului,
sträini care au propovAduit cuvântul Domnului Transilvania, precum localnici care
si-au activitatea peste hotare. Studentii dasalii sasi sträinätate
Ultima parte a volumului, Anexa (p. 361-439), cuprinde: o inregistrare a tuturor

comunitätilor, districtelor bisericesti a fostelor capitluri ale Bisericii Evanghelice C.A.
din Transilvania diaspord) structurarea de la inceputul anului 1940; Izvoare
bibliografie un Indice oiconimic, toponimic hidronimic.
Se cuvin a câteva observatii Probabil o de tipar face
ca anul mortii lui Francisc David aparä 5791 (!) de 1579 (p. 59). Preotul Fal(c)k
Andreas (Nr. 1686, p. 170) este amintit ca decedat la 25.01.1632 la Câineni, Oltenia;
or el nu putea mai preot 1662 la Miercurea Sibiului. vorba de 1622 sau
data mortii lui este trecutä gresit? Alt preot, Roth (Ruffinus) Christian (Nr. 672, p. 94),
näseut la Râsnov mort 1591 la Vulcan Tara Bârsei (a nu se confunda cu Nr. 924,
p. 113!) a fost hirotonisit predicator la Brasov la 15.01.1580, pentru ca 1587 sä
preot la Vulcan. A scäpat celor care au adunat aceste date o consemnare din
1587 mense Junio wird der Compolunger Pfarrer Herr Christianus Roth, zum Pfarrer
gegen Wolkendorf berufen. Cat. Past." (Quellen zur Geschichte der Stadt Brassó, IV.
Bd, Chroniken und [1143-1867], Brass& 1903, p. 101). Prin urmare el a
activat ca preot mai la Câmpulung la sud de Carpati, cândva 1580
1587. cum se capitolul referitor la matricolele de hirotonisire ale
Bisericii luterane din Transilvania (p. 27) Matricolä au 1573
intrerupte in 1580, pentru ca abia din aprilie 1601 reluate. Ca predicator
Brasov, Christian Roth mai consemnat matricold (1580) dar nu când e
hirotonisit preot pentru Câmpulung. de aici el este al cincilea preot luteran
cunoscut nominal care a slujit Tara Româneascd 29) intervalul cronologic
abordat de volumul
Cronicarul sas Georg Kraus mentioneazä un preot luteran la Câmpulung
Tara Româneascd: cunoscut eu timpul mele, un preot sas
numit Popa Ananias ... A fost hirotonisit pentru Câmpulung la Biertan, de cätre domnul
episcop Schiffbaumer. A fost gazda timp de 12 ani a anul 1642".
(Georg Kraus, Cronica Transilvaniei 1608-1665, trad studiu introductiv de G.
Duzinchievici E. Revs-Mirza, Bucuresti, 1965, p. 12). Nici acesta nu apare lucrarea
preotilor dasailor luterani, cum ar la Preoti predicatori
www.digibuc.ro
Recenzii i notite bibliografice 431
care au activat afara Transilvaniei secolul XVII" (p. 320-321). Cercetdri ulterioare
vor lämuri probabil mai bine aspecte legate de identitatea acestui preot campulungean
Ananias.
In caz, cei doi preoti luterani care au activat la Campulung, Christian Roth
Ananias, numärul celor cunoscuti a propoväduit Domnului Tara
de la patru la (p. 29).
Valoroasa lucrare este un instrument de lucru indispensabil pentru istoricii care
abordeazd Reforma organizarea Bisericii säsesti perioada Principatului
transilvan; ea un bogat material de studiu celor interesati de onomastica
genealogia sasilor ardeleni. Nu ultimul aceasta oferä o mai cunoastere a
trecutului maghiarilor romanilor pe Universitätii säsesti, nu numai.
Alexandru Ciodltan
In honorem Caprosu. Studii de istorie, volum de Lucian Leustean, Maria

Magdalena Székely, Mihai Ungureanu Petronel Zahariuc, Polirom, Iasi, 2002,
535 p.
Näscut ca un omagiu adus activittii stiintifice a medievistului Joan Caprosu,

despre acest volum de studii se poate spune de la reprezintä o realizare
remarcabild a istoriograftei contemporane. Dincolo de relativa heterogenitate a
studiilor cuprinse in paginile sale, aceastä lucrare va un punct de referintä
fundamental peisajul bibliografic al istoriei universale. Volumul
reprezintd de asemenea un pariu prezent viitor, maestri elevi numele
seriozitätii cercetärii istorice Un pariu de tinerii istorici care au
contribuit la realizarea lui si de cercetätorii consacrati ce dat concursul la
punerea opera a unei asemenea initiative editoriale.
Gäzduind paginile sale peste 25 de studii, dintre care mai mult de
sunt dedicate istoriei medievale, volumul debuteazd un studiu asupra personalului
administrativ al Daciei Romane se cu articolul lui I. consacrat
explordrii unor aspecte particulare ale revizionismului maghiar interbelic. pozitie
secundä, studiul lui Alexandru Florin Platon dedicat unei analize sintetice a metaforei
organiciste cultura medievalä occidentald, deschide seria articolelor de istorie
medievald. De la filosofia antia la nominalismul ockhamian, de la scrierile patristice
la mistica renaniand, urmärind dinamica traseze
pricipalele repere ale evolutiei paralele a organicismului religios si secular. De la
dimensiunea a corpului exploratd de Alexandru Florin Platon, Ovidiu Cristea
se studiul asupra rolului Companiei Catalane redefinirea
raporturilor de putere Occident. Temeritatea abordärii unui de
controversat subiect este bine pe de o parte de eruditia autorului de
intuitia acestuia. Dincolo de o anumitä inconsecventd lingvisticd ceea ce priveste
reproducerea textelor primare2 ce contrasteazd excesiva scrupulozitate a reda
opiniile cerceatorilor occidentali ce au abordat acest subject, Ovidiu Cristea reuseste
demonstreze dosarul Companiei Catalane, in ciuda vastei bibliografti aferente, este
2
P.73 nota 2 , p. 82 nota 35, p.84 nota 48
www.digibuc.ro
departe de a definitiv inchis. Tot asupra lumii bizantine se Emil Dragnev

Virgil Pâsläriuc cautarea unui reper istoric pentru ancorarea studiului asupra
practickii rhinocopiei române. Pe un teren metodologic mai arid se
analiza cantitativä pe care Marius Chelcu o propune incercând sä demonstreze
vitalitatea birocraticd a cancelariei lui Alexandru cel Bun, plecând de la inventarierea
mentiunilor din documente ulterioare. Studiul lui Laurentiu Rädvan consacrat istoriei
urbane este dedicat inceputurilor orasului Departe de a epuiza acest subiect,
demonstreze particularitätile dezvoltärii acestui comparatie cu alte
din Tara Româneascd promite o aprofundare a cercetdrii din alte perspective.
La rândul Constantin Burac se studiul urmätor tot asupra unei
investigatii Explorând atestdrile documentare evolutia administrativd a
Tinutului - autorul surprindä atât plan diacronic
sincronic dinamica istoria a acestui teritoriu dintre Prut Nistru.
Cu venetiene despre tärile române, Cristian Luca
acest volum efortul de-a reda circuitului surse medievale italiene referitoare la
români. in paginile urmatoare, Sorin Iftimi un mai vechi, propune
initierea unei cercetdri de istorie eclesiasticd al obiect este Biserica Doamnei de la
Curtea din Iasi. Autorul reuseste pe parcursul acestui articol nu numai sä articuleze
anumite ipoteze privind profilul institutional al acestui de cult, dar exploreze
cu succes legäturile ierarhice prin care aceastä se insera peisajul ecclesiastic
al Moldovei. Studiul ce-i succede, dedicat prezentei genovezilor Moldova medievald,
apartine lui Andreescu. de la terminologia prin care erau desemnate
izvoarele genoveze române, autorul acest context nu doar cercetärile
anterioare asupra acestui dar un izvor inedit. Tot un text (oarecum) inedit
face obiectul studiului ce succede anchetei lui Andreescu. Este vorba despre un
document de la pe care Maria Magdalena Székely circuitului
bibliografic editându-1 canoanele cunoscutei colectii Documenta Roumaniae
Historica. in paginile urmdtoare Dumitru Nästase se de editarea unei text.
Numai cazul este vorba despre studiul critic traducerea Cronicii expansiunii
otomane, asupra s-au mai aplecat loan Bogdan sau G.
Logica cronologicd a succesiunii studiilor inserate acest volum face ca textul
lui Dumitru sä urmat de articole consacrate legdturilor române cu
de la muntele Athos. Primul, apartine lui Petronel Zahariuc noi
contributii documentare din perspectiva relatiilor cu mándstirea Iviron. Al doilea, dedicat
relatiilor cu Vatoped, este redactat de Florin Marinescu reprezintd
unei cercetdri mai vaste.
studiul sau N.A. Ursu revine asupra unui controversat al istoriografiei
românesti anume chestiunea capitulatiilor. Perspectiva autorului este una
incidentald aborddrilor traditionale. Ea este dedicatä studiului patemitätii discursului
moldovenesc endogen asupra existentei acestor capitulatii. Prin studiul Violetei Barbu
istoria ecclesiasticd irupe din nou paginile acestui volum. Purgatorium
missionarum, cercetarea autoarei propune o structurald a activitätii bisericii
catolice Moldova perioada 1753-1817. Fidel preocupdrilor editoriale ale autorului,
textul semnat de Paul Cernovodeanu, aduce atentie noi documente diplomatice
situatia române perioada rdzboiului ruso turc din 1768-1774. Prin
studiul lui Mihai Ungureanu dedicat misiunilor protestante Principatele
Române prima a secolului XIX domeniul istoriei medievale este abandonat
www.digibuc.ro
paginile ce profitul cercetdrilor de istorie contemporand.

Remarcabile acest context sunt articolulele lui Gheorghe Cliveti dedicat studiului
reactiei publice a romänilor la moartea lui Napoleon al cel al lui Lucian
Leu§tean consacrat analizkii debutului operatiunilor militare române§ti contra
guvernului lui Bela Kun 1919. De asemenea o atentie particulard meria studiul lui
Paul Paltânea despre latinofilia lui V.A. Urechia sau al lui Mihail Cojocaru dedicat
activitätii politice a lui Mihail Kogalniceanu perioada adundrilor ad hoc.
Chiar problematica studiilor de istorie medievald inserate acest volum
este departe de-a seriozitatea aborddrii unele mici
irelevante exceptii, ca lucrare un model pentru tentative analoage. Un
model ce vine pledeze nu doar pentru un schimb intergenerational ci pentru o
abordare interdisciplinard a stiintei istorice.
Constantin Dobrilä
GHEORGHE I. CANTACUZINO, medievale Tara

Edit. Enciclopedicd, Bucure§ti, 2001, 294 p.
Lucrarea e o contributie insemnatä la cunoa§terea sistemului defensiv al

Române§ti din vremea atestdrii formatiilor politice anterioare constituirii statului
anii instaurkii hegemoniei otomane asupra deceniile care au urmat
regatului ungar. Rezultat al unor indelungate cercetdri pe teren biblioteci, lucrarea
o documentatie temeinicd o de cercetare riguroasd.
Materia lucrkii e in patru capitole. Primul capitol evolutia
fortificatiilor medievale dintre Carpatii meridionali i Dunke din secolul al XIII-lea
prima a secolului al XVI-lea; al doilea capitol tipurile de
- fortificatii de fortificatii ale de zid, fortificatiile
curtilor donme§ti, incintele din secolul al - apoi le analizeazd
individual; al treilea capitol e consacrat caracteristicilor tipologice ale fortificatiilor
modului de apkare a al patrulea capitol sintetizeazd rezultatele cercetdrii
rolul fortificatiilor sistemul de apkare a
Câteva pagini sunt consacrate stadiului cunotintelor cu privire la fortificatii
perioada anterioard secolului al XIII-lea. In centrul acestor consideratii se
fortificatiile dela Slon, de pe unei insemnate artere comerciale care lega
Transilvania de regiunea E subliniatd influenta sud - privinta
tehnicei constructiei fortificatiei.
discutie temeinicd e consacratd problemei fortificatiilor construite de
cavalerii teutoni «dincolo de muntii de se in stadiul actual al
cercetdrii nu pot localizate deck titlu de constructiile cavalerilor. Observatii
pertinente se la vremea cavalerilor ioaniti a invaziei mongolilor. Sunt
mentionate fortificatiile de pe cursul superior al Arge§ului i al Dâmbovitei, iar la
de Olt cele din zona Severinului. Aceste trebuie puse cu formatiile
politice române§ti atestate de diploma cavalerilor ioaniti cu expansiunea regatului
ungar de-a lungul vremea lui Basarab a urma§ilor principalele
www.digibuc.ro
fortificatii se aflau pe de impotriva principalului adversar, regatul ungar.

acest context apar cetatea Dâmbovitei.
Deosebit de important este subcapitolul intitulat inchegarea a
sistemului defensiv al timpul lui Mircea contributie de
prim ordin la actiunii militare viguroase a marelui domn. Cu eruditie
sunt dezbdtute toate referitoare la fortificatiile vremii la rostul organizarea
istoria a epocii. Informatii exhaustive ultima subdiviziune a primului
capitol consacratd fortificatiilor Române§ti pierderea cetdtilor de la
vremea hegemoniei otomane.
Al doilea capitol «principalele grupate in cinci categorii:
fortificatii de fortificatii ale cetätile de zid, fortificatiile curtilor
donme§ti, incinte secolul al XVI-lea. Al treilea capitol «caracteristicile
tipologice» ale fortificatiilor felul care erau Ultimul capitol integreazd masa
de informatie cu privire la fortificatii problematica a organizdrii
politice militare a Române§ti.
Lucrarea remarcabil datele furnizate de cercetdrile arheologice,
efectuate de cu cele extrase din izvoarele
analizate cu cele competent, spirit
Cunoa§terea evolutiei sistemului de fortificatii al carpato-dundrean
semnificativ consoliddrii statului a uneia din
functiile sale esentiale: Lucrarea discutatä in rândurile de mai sus e avadar
o contributie la cunoa§terea istoriei Române§ti vremea celei mai
puternice ei relatiile internationale.
Papacostea
Das Zeitalter König Sigmunds in Ungarn und im Deutschen Reich. Herausgegeben von
Tilmann Schmidt und Péter Gunst. Universität Debrecen, Institut
Geschichtswissenschaften; Debrecen University Press, 2000, 218 p. (Történelmi
Könyvek. 8.)
Volumul reune§te contributiile prezentate la un simpozion

septembrie 1997 la Debretin (Ungaria), cadrul unui program de cooperare
universitätile din Rostock Debretin. Sunt total 17 studii articole care
aspecte personalitatea epoca uneia dintre ale evului mediu
european: Sigismund de Luxemburg - rege al Ungariei (1387-1437), romano-
german (din 1410/1411) rege al Boemiei (din 1420).
Lui Sigismund de Luxemburg i s-a consacrat de-a lungul timpului o bibliografie
impresionantd. Interesul istoricilor fatá de a sporit ultima vreme,
conditiile pe care o reprezintd integrarea europeand ale nevoii - dar
oportunitdtii care se istoricilor - de a o perspectivd istoria
asupra acestui proces. Sigismund a nutrit visul mai vechi al punerii
Europei cre§tine sub ascultarea romano-german prin cariera sa a anticipat
unificarea unui complex de pe care o va realiza dinastia de Habsburg.
circumstante ale integrdrii europene, actiunii gândirii politice a lui Sigismund i se
www.digibuc.ro
noi valente. S-a ef un prototip al europene. Sigismund este

studiat tot mai mult din perspectiva integrdrii Europei central-rdsdritene.
Conferinta de la Debretin volumul care a rezultat sunt, cu sigurantk expresia
acestei noi valorizdri a lui Sigismund, chiar materialele de aici se mentin la
de entuziasmul care caracterizeazd unele mai noi, din partea unor istorici
preocupati mai putin de faptele istorice i mai mult de instrumentalizarea istoriei.
Desigur cele mai utile, sensul la ele vor face apel multi medievi§ti, sunt
studiile de istoriografie. Pe studiul lui Jörg K. Hoensch, Schwerpunkte der
Sigismund-Forschung nach 1945 (p. 9-28) - care trece pe probleme, un foarte
mare numär de titluri, nu numai din istoriografia germank ci din istoriografiile
vecine (indeosebi cea - sunt publicate studii care analizeazd istoriografia
cu privire la Sigismund.
István Bársony, Sigismund in der ungarischen Geschichtsschreibung (p. 29-37)
analizeazd pe istoricii maghiari care, speciale sau cu caracter mai
general, au analizat rolul lui Sigismund istoria Ungariei: László Szalay, Mihály
Horváth, Gyula Schönherr, lint Erik Fügedi, Pál Engel, Gyula Rázsó i Dezsö
Dümmerth. cum a fost regele Sigismund, de la judeatile aspre lipsite de
ale primilor istorici amintiti (in a doua a secolului al la
analizele subtile ale lui Erik Fügedi i Pál Engel din anii '70 '80 ai secolului trecut.
Cei doi istorici au scos raporturile regelui Sigismund cu aristocratia
nobilimea cu implicatii ce organizarea i functionarea statului. Pál
Engel un tablou pozitiv al personajului Sigismund, atunci vorbe*te de
reformele pe care acesta le-a introdus Ungaria, de institutiilor i de
contributiile de ordin cultural.
Vilmos Erös, Die Rolle von Elemér Mályusz in der ungarischen Sigismund-
Forschung (p. 39-43) face o trecere a operei marelui istoric maghiar care a
consacrat special lui Sigismund epocii sale zeci de studii. Spre deosebire de
predecesorii preocupati de istoria politick Mályusz s-a apropiat, din anii '30, de
istoria sociall Interesante sunt observatiile lui Vilmos Erös cu privire la optiunea
ideologia" a lui Elemér atunci epoca lui Sigismund.
Prejudeatile lui Mályusz de aristocratie i simpatia de nobilime, faptul el a
privit nobilimea, primul cea din straturile superioare, ca purtaoarea ideii de
suveranitate democratie, explia de ce medievistul maghiar a acordat atentie timp de o
istoriei nobilimii. Chiar Mályusz unele progrese inregistrate de regatul
Ungariei timpul lui Sigismund, imaginea acestui suveran amâne una predominant
negativd. Mályusz, principala a lui Sigismund a fost aceea s-a de
problemele imperiului nu s-a putut identifica cu interesele ungare; insuccesele sale
politica vor avea consecinte nefaste pentru Ungaria.
Studiul lui Barta, Dynastische Ostpolitik der ersten Habsburger und der
Luxemburger (p. 45-54) se la o mai Ungaria medievald a
jucat mai multe un rol politica romano-germani, mai ales a celor
din dinastiile de Habsburg de Luxemburg. secolul al XIII-lea regii arpadieni au fost
implicati conflictul pentru mo§tenirea austriaa. 1526 Ungaria a avut doi
suverani din familia de Habsburg (Venceslav, 1301-1305; Albert, 1438-1439) unul din
familia de Luxemburg (Sigismund, 1387-1437).
www.digibuc.ro
Studiul lui Pál Engel, Ungarn und die Türkengefahr zur Zeit Sigismunds (1387-
1437) (p. 55-71) este, credem, cea mai importantd contributie din acest volum. Este un
text extrem de dens, care politica regelui Sigismund a regatului ungar
de Imperiul otoman. folose5te concluziile la care a ajuns anterior studiile sale,
dar sintetizeazd informatiile noi acest domeniu din istoriografia maghiard. Acest
text este util nu numai pentru reconstituirea unor evenimente etape ale politicii
maghiare, ci pentru a raporturilor politice din sud-estul Europei,
incluzând aici pozitia a Române5ti. De aceea, credem ar
traducerea acestui text in cu 1390 (când s-a produs prima
incursiune otomaa in teritoriul regatului) la moartea regelui Sigismund
(decembrie 1437) sunt etapele politicii actiunii ungare de primejdia
luate au fost mereu altele, acord cu provocki cu
posibiliatile interne. Ream simplificatd aceste etape: atacurile ungare
teritoriile stäpânite de otomani - la care ungurii au recurs primii ani; tratativele
diplomatice 1395 cre5tine, dar cu sultanul mameluc al Egiptului,
vizând asigurarea sprijinului international; constituirea la granitele de sud ale regatului
ungar a unui sistem de state-tampon (Serbia, Tara Româneascd Bosnia), aflate sub
suzeranitate acestui sistem ce s-a ajuns ca regatul
Ungariei Imperiul otoman existe o construirea unei retele de
de (a definitivare a cu sfar5itul anilor '20 ai secolului al XV-lea)
alocarea unor resurse umane materiale corespunzdtoare; '30 granitelor
de sud, de la Adriatica la Severin, a fost centralizatd sub Thallóczy a
functionat relativ bine. plan fiscal legislativ s-au aaugat o serie de mäsuri
care au sporit resursele aflate la dispozitia regelui destinate au
modificat sistemul de mobilizare la oaste, introducând aici principii noi.
Sigismund und der Deutsche Orden (p. 73-82) analizeazd relatiile
sinuoase ale lui Sigismund de Luxemburg cu Ordinul teuton, sintetizând o
extrem de bogatá pe acest cu 1410 Ordinul a jucat un rol planurile
financiare, dinastice polico-teritoriale ale lui Sigismund. cazul Ungariei, aceasta s-a
concretizat aducerea cavalerilor banatul de Severin, 1428.
Attila A joint effort for a new Europe in the early fifteenth century:
political relations between Sigismund und King Henry V of England (p. 83-102) se
de vizita regelui Sigismund Anglia 1416, vizia care a urmat unor tratative
acesta trimi5ii lui V.
Erzsébet Die Gesetzgebung Sigismunds. Gesichtspunkte zur Analyse
seiner Gesetze aus den Jahren 1387 und 1405 (p. 103-107) face analiza diplomaticd a
decrete din timpul domniei regelui Sigismund, anume din 1387 1405, unul
privind dreptul de strdmutare al iar ocupându-se de problemele
ora.5elor.
Studiul lui András Kubinyi, König Sigismund und das ungarische Städtewesen
(p. 109-119) sintetizeazd cercearile mai vechi ale acestui istoric cu privire la politica lui
Sigismund de din Ungaria. Regele Sigismund a sprijinit mari
de cca 30), dar aproape deloc mici târgurile. De asemenea, el a incurajat
cre5terea nobilimii mici mijlocii ora5e. Concluzia studiului este
epoca lui Sigismund s-au pus fundamentele juridice economice ale ora5elor ungare
evul mediu târziu.
www.digibuc.ro
studii bine documentate se de politica economicd Ungaria

epoca lui Sigismund: Attila Ulrich, Geldpolitik und Geldverkehr in Ungarn während der
Herrschaft Sigismunds (p. 121-132) i István Draskóczy, Das königliche
Salzhandelsmonopol in Ungarn in der ersten des 15. Jahrhunderts (p. 133-143).
Tilmann Schmidt reia, apelând la sursele epocii, atitudinea lui Sigismund
de Jan Hus mi§carea husitä (Tilmann Schmidt, König Sigismund und Johannes Hus, p.
145-159).
Manfred Jatzlauk, Die Belehnung des Nürnberger Burggrafen Friedrich VI. mit
der Markgrafschaft Brandenburg durch König Sigmund (p. 161-172) se de un
episod cu consecinte majore pentru istoria europeand, anume acordarea de
Sigismund, 1415, a märcii Brandenburg lui Frederic de Hohenzollern.
un care se de episcopii de origine care au stat
fruntea diocezelor bisericii ungare: Stanislaw S. Sroka, Polen auf Bischofsstühlen in
Ungarn zur Zeit Sigismunds von Luxemburg (p. 173-180).
Se de un ora de la Marea epoca lui Sigismund: Ernst
Mecklenburg zur Zeit von König und Kaiser Sigmund (1410-1437) (p. 181-190).
Volumul se cu un articol care se de reprezentatiile teatrale
Ungaria medievald (István Bitskey, Repräsentation in Ungarn während der
Herrschaft von Sigismund und Matthias Corvinus, p. 191-208) un altul de istoria
arhitecturii sculpturii, care face referiri mai ales la Oradea, Debretin Cluj (Csaba
Kovács, Die Kunst in der Epoche von Luxemburg im Gebiet zwischen Siebenbürgen und
der ungarischen Tiefebene, p. 209-218).
Volumul adus aici la cuno§tinta special4tilor români este, un chiar
partial, al istoriografiei lui Sigismund epocii sale. Suntem nevoiti sä
constatäm cercetärile istoricilor români privindu-1 pe Sigismund contextul relatiilor
Ungariei Tara i Moldova sau contextul raporturilor internationale din
sud-estul Europei - nu ne referim aici la contributiile române*ti care privesc aspecte
particulare de confesionald sau ce nu fac obiectul nici unuia dintre
materialele volumului - nu sunt amintite. Dar omisiunea nu credem poate fi
imputatä contributorilor la acest volum.
Viorel Achim
NECDET SAKAOÓLU, Bu 36 Osmanli (Sultanii acestui

stat. Cei 36 de otomani), Istanbul, Oglak Yayincilik ve Reklamcilik Ltd.
2000, 624 p.
carte este o monografie masivä vietii, domniei personalitätii

din cei 36 de monarhi otomani (de la Osman I la Mehmed al VI-lea). Ea
este destinatd istoricilor, cât publicului larg, doritor mai profund
istoria de peste veacuri (1281-1922) a Imperiului otoman. a folosit
cronici documente otomane (edite inedite), i ale istoricilor turci din
secolul XX i ale unor istorici occidentali majoritatea cazurilor, traduse
cum se moartea sultanului Legiuitorul (1520-1566),
putini sultani otomani s-au putut impune adevärat fata militarilor, ulemalelor
www.digibuc.ro
functionarilor administrativ-fmanciari din din provinciile imperiului. Totu§i,

activitatea dintre ei a avut importanta sa istoria statului otoman. De aceea,
de§i contine relativ putine date noi, lucrarea istoricului turc Necdet Sakaoglu este de o
incontestabild utilitate. Ea ne permite accesul rapid la principalele informatii istorice
bibliografice privitoare la din suveranii otomani, mod inevitabil, carte
contine, formä concentratd, importante informatii referitoare la evolutia relatiilor
romano-otomane la viziunea asupra acestora.
Adrian Tertecel
TEKTAS, viziri), Çati Kitaplart, Istanbul, 2002, 760 p.
monografte de mari dimensiuni prezintä viata activitatea

din cei 218 mari viziri otomani (de la Alaeddin Pasa la Ahmed Pasa). Unii
dintre acestia au exercitat aceastä functie de mai multe ori. Astfel, titularul functiei a fost
schimbat de 298 de ori. Lucrarea este destinatd nu numai istoricilor, ci publicului larg,
interesat de indelungata (1281-1922), foarte importanta pasionanta istorie a Imperiului
otoman. Autorul a utilizat izvoare istorice otomane (edite inedite), ale
istoricilor turci din secolul XX ale unor istorici occidentali cele mai multe cazuri,
traduse limba Functia de mare vizir sau vezir-i sau vezir-i
evvel) corespundea, Imperiul otoman, functia de prim-ministru din statele
actuale. Mare le vizir ocupa treapta a doua a ierarhiei statale otomane, pe treapta
situandu-se sultanul. moartea sultanului Legiuitorul (1520-1566),
guvernarea a statului otoman a fost tot mai ferm de marele vizir,
calitatea sa de imputernicit absolut (vekil-i mutlak) al sultanului. perioada 1656-
1683, viziri din familia au fost conducdtorii de fapt ai Imperiului otoman.
Desi, cel putin teoretic, sultanul putea mazili chiar ucide) pe marele vizir,
acesta din a continuat cea mai mare parte a restului existentei Imperiului
otoman) sä exercite guvernarea efectivä. Din aceste motive, lucrarea istoricului turc
este foarte binevenitd. Ea accesul rapid la principalele
istorice bibliografice referitoare la din otomani. Nu
trebuie uitate nici importantele informatii privitoare la istoria relatiilor romano-otomane
exi tente carte.
Adrian Tertecel
MIRCEA SOREANU, viziri (1656-1710). politice militare

Trile otoman, Edit. Militard, Bucure§ti, 2002, 320 p.
Rezultat al unui efort de aproape de ani, lucrare a d-lui Mircea

Soreanu este forma revizuitd a tezei sale de doctorat la 7
octombrie 1998, la Facultatea de Istorie a Universitdtii din Bucure§ti, sub conducerea
a d-lui prof. univ.dr. Mihai Maxim). Cartea este cuprinzatoare. Ea
politica europeand a tuturor celor mari viziri otomani din familia
www.digibuc.ro
Köprülü (1656-1710), cu privire asupra politicii de le a

consecintelor acesteia. Sunt pe scurt, situatia a Imperiului otoman
acea vreme, precum eforturile sus-amintitilor mari viziri destinate sale.
Problematica de lucrare este foarte importantd. cum se
confruntarea politico-diplomaticd dintre vecinii europeni
desfäsuratä perioada sus-mentionatd a avut insemnate efecte pe termen scurt, mediu
lung asupra a numeroase state popoare (inclusiv asupra Tärilor
Lucrarea de fatä are urmdtoarea structurd. Ea cu o (p. 5-6)
de prof.univ.dr. Mihai Maxim. Se subliniazd principalele merite ale acestei
o Introducere (p. 7-9) care autorul motivatiile elabordrii
acestei (marea importantä a subiectului insuficienta sa tratare, istoriografia
dar istoriografiile sträine) speranta de a reusit
importante, prin abordarea a problematicii respective, prin
atenta utilizare a rezultatelor de istoricii din diverse täri, precum a
izvoarelor istorice de (mai ales a celor edite).
Criza sistemului otoman este titlul capitolului I (p. 11-42) acestei
jurul anului 1580, a fost de expansiunea
pe trei continente (Asia, Europa Africa), fapt ce implica permanente foarte
mari cheltuieli, de incapacitatea societätii otomane de a se adapta la
progrese economice, tehnicoltiintifice, militare politico-administrative ale statelor
occidentale (care se indreptau, cu pa$i repezi, spre capitalism). Efectele respectivei crize
s-au fäcut simtite mai pe plan intern (tulburdri economice, sociale politico-
militare), capacitatea de a armatei otomane
confruntarea acesteia cu armatele europene, precum cu armata iraniand. aceste
conditii, la mijlocul secolului al XVII-lea, otoman ajunsese situatie foarte
pe plan intern, pe plan international. conceptia conducdtorilor Portii,
doar o forte, reimpunand conducerea autoritard disciplina
administrativä din epoca de aur" a sultanului Legiuitorul (1520-1566), putea
readuce pe linia de plutire.
Capitolul al II-lea se intituleazd Köprülü (p. 43-82). Acesta a fost
mare vizir anii 1656-1661. Sultanul minor Mehmed al (1648-1687),
disperare de a acceptat confere absolute, institutia marelui vizirat
astfel deasupra sultanatului. clasica sus-amintitä, noul mare vizir a
restabilit, pe termen scurt, situatia a imperiului a o
Europa. El a readus cele trei state (cu veleitdti de independentä)
sub o strictä suzeranitate a obligat Venetia care Poarta se din
1645 pentru stäpanirea insulei Creta) la defensivd. Pentru a sigur
reformele sale (de fapt, o restauratie") vor continuate, el 1-a impus ca functie
pe Fazil Ahmed intemeind astfel celebra dinastie" de mari
viziri Köprülü, istoria
Vietii marelui vizir Fazd este dedicat
capitolul al (p. 83-129) al acestei El a exercitat functia de mare vizir
anii 1661-1676. A continuat politica de tatäl A
victorios räzboiul cu Venetia (1645-1669), a vasalitatea fatá de
a de la Polonia cetatea Camenita o parte din Podolia (1672-1676) a
un dificil antihabsburgic (1663-1664), principala bátálie, dar
www.digibuc.ro
obtinând o pace avantajoasá. Pierderea acestei era un indiciu Imperiul

habsburgic era ascensiune, redresarea pe reforme limitate,
orientate spre trecut, nu putea durabild.
Urmätorul mare vizir otoman a fost celebrul Merzifonlu Kara Mustafa
(1676-1683). Capitolul al (p. 130-180) analizeazd viala activitatea acestui
ginere al lui Mehmed Pa§a, considerat de autor (din acest motiv) ca
membru, prin al familiei 1654, pericolul ruse0
spre Marea devenise tot mai evident. In urma Rdzboiului ruso-otoman din 1676-
1681, Poarta a un succes limitat, impunânduli controlul asupra
cazacilor de la vest de Nipru. Apoi, ambitiosul mare vizir a fdcut imensa de a
spatele Rusiei Poloniei (care abia a§teptau ia revan§a) de a ataca
Viena, a de avertismentul din 1663-1664 de pericolul constituirii unei
mari coalitii cre§tine antiotomane. cum se tie, 1683, asediul Vienei (la care au
participat, domnii Moldovei Române§ti) s-a prin
infrângerea zdrobitoare a otomanilor de austro-poloneze.
la Belgrad, marele vizir a fost sugrumat din ordinul sultanului. Redresarea
temporard a Imperiului otoman (1656-1683) a luat Poarta a intrat declin
ireversibil.
Catastrofa din 1683 a constituit inceputul indelungatului dintre
Imperiul otoman Liga (1683-1699). coalitia antiotomand au intrat
mai intâi, Imperiul habsburgic, Rusia s-a 1686.
astfel lupta pentru mo§tenirii otomane ("Problema orientald"). Poarta
a fost tratatele de pace de la Karlowitz (1699) Istanbul (1700). Ea a
cedat Habsburgilor Ungaria Transilvania, Podolia, Venetiei
Moreea, iar Azov Taganrog, precum o relativ importantd portiune de
teritoriu stepa ucraineand, acordându-i accesul la de Azov, dar nu la Marea
Moldova Tara Româneascd (vldguite de sub suzeranitatea
Portii, supravegherea stoarcerea otomane accentuându-se.
Planurile secrete oscilau rnentinerea otomane
redobândirea independentei sau a unei largi autonornii, special, cu ajutorul Rusiei.
Evenimentele din 1683-1700 tirnidele reforme otomane din 1700-1702 sunt
prezentate capitolele V-VII (p. 181-272). Se pune accentul pe viala activitatea
marilor viziri Abaza Hac (1687-1688), Fazil Mustafa
(1689-1691) (1697-1702). Prirnul dintre ace§tia a fost ginere
al lui Pa§a, membru prin al familiei
Remaram faptul 1683, membrii acestei familii au mai devenit mari viziri doar
momente foarte dificile pentru Profitând de evolutia contextului international,
au stabilizat, pentru moment, situatia, a putea redresa imperiul.
Capitolul al VIII-lea (ultimul al acestei este intitulat
Numan (p. 273-283). Se prezintd, situalia politica
europeand ale Portii anii 1702-1711, inclusiv viata activitatea ultimului mare vizir
din familia Köprülü (iunie-august 1710). dezastruosul din 1683-
1699, Poarta a pästrat neutralitatea (tarafsalik) in 1700-1710,
neintervenind in cele mari europene care erau prinse atunci Rusia
Imperiul habsburgic. Stabilizarea a situatiei interne a cre§terea
pericolului rusesc victoria antisuedezd de la Poltava (27 iunie/8 iulie 1709) i-au
www.digibuc.ro
determinat pe conducdtorii otomani preventiv ruso-otoman din

1710-1711. Profitând de faptul o parte din trupele ruse pe frontul
antisuedez, Poarta a câ§tigat acest a recuperat integral teritoriile nord-pontice
cedate Rusiei in 1700. Pericolul rusesc a fost doar temporar declinul
otoman a continuat. atitudinii proruse adoptate de Dimitrie Cantemir mod
deschis) de Constantin Brâncoveanu mod secret), Poarta nu mai putea avea
incredere in domnii români. Moldova (1711) Tara Româneascd (1716) au fost
instaurate domniile fanariote (care au durat 1821). Otomanii astfel
pozitiile Principatele Române, de mare economicd strategicd.
Un Rezumat limba (p. 284-296), un Indice (p. 297-315), o de
(p. 316-318) Cuprinsul (p. 319) intregesc, mod binevenit, lucrare.
Concluziile finale ale (incluse sus-amintitul Rezumat) sunt clare
pertinente. Reformele orientate spre trecut (mai o restauratie") intreprinse de
din familia Köprülü nu au modernizat Imperiul otoman. De aceea, redresarea
Portii a fost de (1656-1683). cu grava de la Viena
(1683), aceastä redresare a luat declinul otoman a devenit ireversibil.
Concomitent a lupta pentru mo§tenirii otomane (Problema
Scurta redresare sus-mentionatd a contribuit, la prelungirea existentei
Imperiului otoman.
ceea ce prive§te române, in anii 1656-1711 politica le-a adus
istovitoare numeroase materiale umane. Transilvania a
fost de Imperiul habsburgic, in Moldova Tara Româneascd au fost
instaurate domniile fanariote. Poarta a accentuat astfel supravegherea
stoarcerea economicd a acestora. declinului Imperiul otoman a reprezentat
un scut care a contribuit la meminerea existeMei statale a Moldovei
Române§ti fata politicii expansioniste a Rusiei a Imperiului habsburgic.
Meritele acestei sunt indiscutabile. Ea umple un gol istoriografia
româneascd chiar istoriografia Pentru prima o monografie
activitatea tuturor celor viziri otomani din familia
Autorul se pe o foarte documentare, dovedind o mare putere de
Expunerea este limpede Concluziile sunt clare pertinente.
Remaram utilizarea, cu mare a izvoarelor române§ti de
Desigur, mod inevitabil, o lucrare de o asemenea dificultate are unele
lipsuri. De exemplu, recomanddm autorului ca cazul reeditdrii lucrdrii), privinta
istoriei relMiilor ruso-otomane zbuciumata 1686-1711, utilizeze colectia
de documente Pisma i bumaghi imperatora Piotra Velikogo, precum
monografiile elaborate de S.F. Ore§kova (Russko-turefkie naceale
de M.M. Bogoslovskii (Piotr Materialf biografii).
concluzie, cele câteva sus-mentionate nu scad valoarea acestei
meritorii a d-lui Mircea Soreanu. Ea este foarte pentru istoricii care
istoria Imperiului otoman, a române a statelor europene vecine cu
Poarta de 1656-1711.
Adrian Tertecel
www.digibuc.ro
RADU CIUCEANU, Autocratie Destinul unei dinastii, Bucure§ti, 2001,

485 + ilustr. + un arbore genealogic.
carte despre familia Ghica este o lucrare de mult. Este vorba de teza
de doctorat de Radu Ciuceanu la Universitatea din Bucure§ti. Elaborarea sa
este de cercetdrile arheologice intreprinse de autor la cele ctitorii principale
ale Ghicule§tilor din Bucure§ti: la mändstirea Pantelimon - 1983 - la
palatul lui Grigore IV Ghica de la Colentina-Tei.
Nu este vorba de o monografie genealogicd propriu-zisä, ciuda elementelor
care de auxiliard a istoriei, ci de povestea trecutului unei familii ilustre
pe plan politic i pe plan spiritual. Lucrarea, al tiraj a fost, din foarte
redus, pune pe rolul cultural jucat de aceastä familie protejarea
locurilor din ortodox, precum rengterea din
secolul al XIX-lea. Ghicu1e§tii aparitia istoria Principatelor din
prima a secolului al XVII-lea ei aveau locul
secolul XX. Ei reprezintd un caz semnificativ prin puterea de
adaptare: domnitori ai ai Moldovei de otomani cu decenii
regimului fanariot, ei au domnit de multe ori de-a lungul veacului al XVIII-lea
iar cel au intruchipat mare trezirea spiritului national. Nu este
acesta un destin simbolic pentru majoritatea principilor care au
un echilibru pentru interesele divergente ale marilor
puteri? Este fascinant urmáre§ti destinul acestei dinastii, deoarece ea poate
recunoscut drumul istoric al poporului locul istoria Europei de Sud-Est
dincolo de frontierele ei, tentativele sale de propria sa
identitate.
Lucrarea bogat ilustratd a lui Radu Ciuceanu de a se situa la
surselor istorice: informatiile continute cronici documentele istorice
se cele revelate de arheologice. Sunt folosite, de asemenea, izvoare
iconografice sigilografice pentru a reconstitui evolutia acestei familii. Patronajul
cultural al Ghicule§tilor s-a exercitat activitatea
teatrului, precum foarte numeroasele ctitorii religioase Moldova, din
Tara i din lumea ortodoxd, general. este reprodusd lista
celor 82 timpul Ghicule§tilor (pp. 386-405). Ajutoarele
financiare acordate de ei mändstirilor ortodoxe din Imperiul otoman sunt
sintetizate, de asemenea, (pp. 274-275) este surprinzdtoare intinderea
acestei actiuni de patronaj care i Muntele Athos, Patriarhiile din
precum numeroase din Grecia, Bulgaria, Serbia,
Albania Apropiat.
existä, de asemenea, un arbore genealogic al ramurii din Tara
dar care confine, din multe gre§eli. De exemplu, putea cita
chestiunea sotiilor primului domnitor din familie. Potrivit cercetdrilor lui
Cernovodeanu Paul se Gheorghe Ghica s-a cdsätorit (sau a avut
o o - al prenume nu este cunoscut - din cartierul
contantinopolitan Pera apoi a fost cu Smada, fiica boierului Stamate de la
Bro§teni (jud. Neamt).
www.digibuc.ro
ciuda câtorva erori genealogice, cartea aceasta contribuie la punerea

a felului care istoria Române s-a cu cea a marilor familii care
le-au influentat destinul, incercând construiascd un echilibru politic pe temeiul
se va putea apoi edificiul spiritualitätii.
Mihai Sorin
VIRGIL CIOCiLTAN, Mongolii $ Marea secolele Contributia

la transformarea bazinului pontic placa a comertului euro-
asiatic, Edit. Enciclopedicd, 1998, 299 p. +
Secolele XIII-XIV au reprezentat perioada cea mai din viata comerciald

a bazinului pontic care, de altfel, functiuni traditionale noi totodatd.
Realitdtile economice din aceste secole, raportate la spatiul amintit, 1-au determinat pe
Gheorghe Brätianu afirme Marea a fost placa a comertului
international". inspiratd, rämasä care e des astäzi.
mod paradoxal, dar nu surprinzdtor, mongolii, un popor hidrofob, au avut un
rol determinant evolutia extraordinard a activitAtilor economice din bazinul pontic.
Cartea istoricului Virgil Ciociltan vine nu doar precizeze acest rol ci
mecanismele generatoare la ce a fost contributia cinghihanizilor la
transformarea bazinului pontic placa a comertului euro-asiatic". acelasi
timp avem fatä o abordare a istoriei Negre. Orientalistul Virgil Ciociltan
analizeazd temeinic (pe baza unei impresionante bibliografii) expune stil
felul cum cele mari state mongole, Hoarda de Aur (sau ulusul Giuci)
Ilhanatul, au influentat dezvoltarea schimburilor economice, precedent prin
amploare, spatiul pontic.
primele capitole ale autorul prezintä datele generale ale
problemei abordate, precum atitudinea mongolilor fatä de comert raportul dintre
expansiunea axele euro-asiatic.
Ascensiunea mongolilor la scard mondialä", kuriltaiul din 1206, a marcat
profund pe contemporani, impresionând zilele noastre. Artizanul organizdrii
militare cuceririlor a fost Ginghiz-Han. Totusi, victoriile tätarilor au cauze
conditii complexe. Conteazd, produsul acestora: 1207-1241 cdläretii stepei au
pus bazele unui imperiu care se de la Oceanul Pacific la gurile Istoricul
Virgil Ciociltan accentueazd ideea expansiunea a urmat ca fir numitul
drum al (p. 32-36), care pornea din China, traversa Asia Centrald, Iranul,
Orientul Apropiat ajungea pe tärmul Mediteranei Orientale. Ultima campanie
panmongold, 1251, a avut drept obiectiv ocuparea Semilunei Roditoare
controlul drumurilor mirodeniilor, cu cele segmente ale sale care legau prin
Golful Persic Irak, prin Marea Rosie Egipt, Indian de tärmul
Mediteranei" (p. 49).
Ultima campanie panmongold spre Vest, desi cu succese repurtate 1258 a
fost ocupat Bagdadul) s-a terminat, sugereazd autorul, cu o jumätate de victorie".
Califatul abbasid a fost distrus, ca Egiptul sä cucerit, rämas puterea
mamelucilor. Mai mult, 1260, mamelucii (re)ocupaserd Siria Palestina. Granita
www.digibuc.ro
dintre mongoli statul mameluc era stabilitä pe Eufrat. acest mod, doar drumul
irakian" al mirodeniilor intra sub control mongol.
campania din anii 1235-1241, când principalele victime au fost
cnezatele ruse*ti, a avut drept formarea Hoardei de Aur stepele nord-
pontice. cu centrul la Sarai, pe Volga), ultima campanie panmongold a avut drept rezultat
formarea unui nou stat mongol: Ilhanatul.
cele state mongole au izbucnit rivalitäti care nu se vor stinge pe
durata existentei Virgil Ciociltan argumenteazd faptul deoarece aveau disperatá
nevoie de resurse financiare, principalele surse de conflict au fost de economick
comerciald. Pozitia precumpdnitor belicoasd a apartinut Hoardei de Aur,
inferioritate, de a*ezarea ei excentria de principalele axe ale
comertului euro-asiatic. intr-adevár, Ilhanatul, prin dispunerea sa geograficd, controla
sectiunea terminald" (p. 53) a artere comerciale care pornea din China.
Bineinteles, Ilhanii detineau drumul irakian al mirodeniilor". Aceste realiati
autorul, la care se probleme legate de legitimitate din partea ilhanilor, au
generat conflictul iremediabil Hoarda de Aur De precizat bogatele
ale Transcaucaziei impundtoarea metropold a Tabrizului au fost obiectivele
cu cea mai mare asiduitate de de la Sarai.
de Hoarda de Aur, ilhanii au avut o atitudine quasi-defensivd. de
statul mameluc, ei au dus o agresivd. Pe directie, obiectivul
maximal era eliminarea statului mameluc prin ocuparea Egiptului, scopul
inglobarea celuilalt segment al drumului spiteriilor. Obiectivul minimal de ilhani
era asigurarea regatului Armeniei Mici a centrului Aias de eventualele
atacuri mameluce, aici debu*au cele artere comerciale care
Ilhanatul.
rivalitdtilor comerciale intra extramongole au dus, pe de o parte, la
dezmembrarea imperiului, iar pe de alta, la constituirea triunghiului de forte Sarai-Cairo-
Tabriz. Alianta dintre Sarai Cairo a fost conditiile existentei dumanului
comun: Ilhanatul. Initiatorii aliantei au fost: sultanul Baibars, din partea mamelucilor
Berke, din partea Hoardei de Aur. Având conditii generatoare concrete obiective pe
alianta giucido-mamelucd nu a avut o eficacitate prea mare, rezultatele stând
mult potentialitate.
cum precizeazd istoricul Virgil Ciociltan, axa Sarai-Cairo, a impus
a ixiliari. Este vorba, mai ales, de republica a Genovei, care, prin cordbiile sale,
avea rolul de intermediar statul din stepele nord-pontice cel din delta Nilului. De
subliniat Genova asigura aprovizionarea statului mameluc cu robi din Hoarda de Aur.
De fapt, acest comert cu robi din stepele nord pontice Caucaz era un mobil mai mult
decât serios pentru sultanii mameluci functionarea aliantei cu Saraiul. Genovezii nu
s-au limitat doar la acest statut de interesele mercantile au dus la cooperare
chiar alianta cu Ilhanatul. Republica prin alianta cu ilhanii
controlul exercitat de statul mameluc asupra drumului mirodeniilor" sau
presiunea pe care acesta o executa Levant asupra pozitiilor cre*tine.
Un alt auxiliar de al axei Sarai-Cairo a fost restauratul Imperiu
bizantin (1261), care trebuia asigure libertatea Strâmtorilor, conditie a
colaborarii celor puteri.
www.digibuc.ro
Una dintre ideile fundamentale ale lui Virgil Ciociltan, care iese
evidentd, este urmätoarea: comerciale ale conflictelor dintre giucizi
pe de o parte, cele dintre ilhani mameluci, pe de parte, au determinat
conectarea Negre la rute ale euro-asiatic. transformare a
realitätilor economice s-a realizat prin devierea Marea a segmentelor
terminale ale celor axe comerciale. Drumul a suportat derivatia
giucidd". Astfel, acesta nu a mai urmat traseul Buhara-Tabriz-Aias ci Buhara-Urghenci-
Sarai-Tana\Caffa. Drumul irakian al mirodeniilor nu a mai urmat itinerariul Ormuz-
Bagdad-Aias, ci Ormuz-Tabriz-Trapezunt. Situatia bazinului pontic a devenit mai
favorabild contextul inchiderii Mediteranei Orientale comertului statelor occidentale,
la sfarsitul secolului al XIII-lea.
Analiza prezentarea acestor implicatii majore viala
comerciald a Negre reprezintd, credem, aspectul mai important al
prezentate.
Ultima parte a cea mai consistentd de altfel, se opreste asupra politicii
Hoardei de Aur Marea Sunt trei dimensiuni ale acestei politici:
geneza politicii pontice a Hoardei de Aur; relatiile statului tätar republicile maritime
italiene; problema Strâmtorilor din prisma intereselor Saraiului.
prima de mentionat doar autorul stabileste
domnia hanului Berke (1257-1267) ca de evolutia realitätilor politice
comerciale prezentate mai sus.
privinta relatiilor Hoardei de Aur cu republicile maritime italiene (este vorba
de Genova, care prin monopolul asigurat de tratatul de la Nymphaion (1261) avea o
pozitie extraordinard Marea al doilea este vorba de Venetia) se
constante, ale unei complexe provocatd de scopurile judicios
de parteneri, chiar acestea, de multe ori, s-au aflat pe pozitii mai mult
decât contrare.
Un fapt indiscutabil, hanii de la Sarai erau profund interesati mentinerea unor
pozitive Genova Venetia, tocmai pentru a dezvolta comerciale de
anvergurd care veniturile vitale organismului statal acelasi timp
alianta" Genova era indispensabild functionarea axei Sarai-Cairo. La fel de
este Hoarda de Aur nu avea cum accepte existenta pozitiilor tot mai
puternice detinute de genovezi pe litoralul pontic precddere la acestea
erau o la adresa ideologiei statale mongole. Comertul robi, pe
care Genova practica stepele nord-pontice provoca, timpul, epuizarea resurselor
umane ale Hoardei de Aur ameninta potentialului militar statal, fapt ce s-a
adeverit secolul al XIV-lea.
viziunea autorului acestui volum, cele constante ale raporturilor
Hoardei de Aur cu republicile maritime italiene anume cooperare (p. 137-
224) par mai consecinte ale unei realitäti complexe. De retinut, derularea
evenimentelor religiosul nu este decât un simplu pretext nu un scop sine.
Cooperarea s-a materializat privilegiile economice deosebite de care s-au
bucurat negustorii genovezi venetieni ulusul Giuci, care devin principalii
ai functiunilor comerciale deosebite jucate de bazinul pontic acele secole. Cea mai
importantd colonie este Caffa apartine genovezilor. Venetienii reusesc o
pozitie la Tana, abia 1332.
www.digibuc.ro
dintre Hoarda de Aur i republicile maritime italiene au cuprins mai

ales domniile lui Tokta (a doua parte) Geanibek, care au con§tientizat reversul
cu italienii. Geanibek a incercat, pentru a distruge pozitia Caffei, speculeze
traditionale dintre cele republici italiene, prin favorizarea Venetiei, dar
a fost oarecum rezultatele nu s-au apropiat de obiectivele
de han, ba din
Din aceste cel care a pierdut cel mai mult a fost statul mongol,
epuizat ca urmare a intreruperilor legdturilor comerciale. 1356 se declinul
Hoardei de Aur ca mare putere. Acest lucru a impus noi directii trasarea relatiilor cu
Genova Venetia. Mai ales republica s-a dovedit câ§tigdtoarea
a reu§it conditiile mongolilor Venetiei: coloniile sale de pe
litoralul pontic, cu Caffa, desfd§urau activiati intense, ca acest
o regionald. cu disparitia Ilhanatului instabilitatea din
Hoarda de Aur 1356) artere ale euro-asiatic nu mai sunt
functionale.
Ultima de autor este aceea a Strâmtorilor". Având imperios
nevoie de libertatea navigatiei pentru functionarea aliantei dintre Hoarda de Aur Statul
mameluc, hanii de la Sarai trebuiau controleze deciziile Constantinopolului.
Instrumentul care a indeplinit conditie a fost Hanatul de Jos, a
a fost Nogai, ce-§i avea centrul la Isaccea.
A§adar, Hanatul de Jos garanta interesele Saraiului la Constantinopol
(libertatea Strämtorilor). spatiul balcano-dundrean era supus
Hoardei de Aur. Mongolii au fost de puternici regiune timp cât
fruntea hanatului cu centrul la Isaccea s-a aflat Nogai. disparitia sa (1300) se
declinul, ca domniei lui Ozbek (1340) autoritatea statului
spatiul balcano-dundrean.
incheiere, concluzia autorului asupra cercetdrii sale este urmdtoarea:
«includerea bazinului reteaua marelui datoria devierii axelor sale a
drumului prin Hoarda de (Urghenci-Sarai-Tana\Caffa), respectiv al celui al
mirodeniilor prin (Ormuz-Tabriz-Trapezunt) cel mai de aport
al celor state mongole la transformarea Negre placa a
international"» (p. 260).
SERBAN TURCUS, Scaun secolul al XIII-lea, Edit.

Enciclopedicd, Bucure§ti, 2001, 354 p.
Imperativul armonioase a secventelor din trecutul

ampla derulare a continentale - un veritabil truism doctrinar - este recunoscut
pretutindeni drept o necesitate stringentd, evocat persuasiv lumea
autohtond pentru toate compartimentele cronologice ale devenirii a poporului
cu axiomaticd, promulgat bona sau doar formal, i

realitatea produsului finit se din o flagrantd de
www.digibuc.ro
frecvent oferta nu realizeazd decât o

complezentd a nationalului universalului. Neimplinirea respectivd nu se
datoreazd intotdeauna unei incapacitki profesionale de a modelelor
preexistente, ci absentei instrumentarului adecvat cercetätorului autentic
imposibilitkii accederii spre medii elevate.
Din acest din punct de vedere istoric transilvdnean
a fost un privilegiat. Produs al unei istorice reputate - Universitatea
-, care evul mediu a constituit statornic un domeniu de investigare de
profitând de indrumarea unor dasali de prioritate a conduckorului
de doctorat, academicianul Camil prefetei volumului), d-sa a
avut de formatia sfere de notorietate din
Italia Franta.
Stagiile indelungate de documentare biblioteci celebre, precum de
Vatican, Roma, Firenze, Venetia, Paris, Pisa consilierea doca generoasd
a câtorva savanti renumiti, frunte cu profesorul Cesare Alzati de la Universitatea din
Pisa, s-au repercutat asupra prezentului volum nu ne asupra
profilului intelectual al autorului ei.
Decurgând din aceste stagii de utilitate, documentatia este de o
varietate deosebitd, reflectând meritorii disponibilitki poliglote. In acest sens
se facilitate o predilectie spre literatura italiand, ceea ce
este pe deplin prin prisma sejurului prelung centrele universitare amintite
mai sus. Apetenta pentru lucrdrile limba lui Dante se atunci când
locul editiilor originale s-au preferat traducerile italiene ale unor monografii ilustre,
precum cele purtând semndtura lui Francis Dvornik, Ernst Kontorowicz, John
Meyendorff, Georg Ostrogorsky, Steven Runciman etc. Infuzia a reperelor
bibliografice peninsulare, uneori partial subestimate chip nedrept - pe plan mondial,
este pe deplin cazul temei abordate, dat contributiile majore datorate
din generatiile mai vechi sau mai noi din Italia.
Din punct de vedere metodologic, apelul constant la comparatismul istoric a
fost de proiecteze mai realitätile ecleziastice române$ti pe qichierul
european le confere un plus de comprehensiune. Prin aceasta s-a evidentiat elocvent
anumite evenimente derulate tinuturile de la Dunkea Inferioard nu au avut o
evolutie autarhick ci reprezintd segmente ale unui diseminat la continentalá.
Acest mod de prospectare a impus un plan specific al lucrdrii, sensul
expunere strict a faptelor proceselor a trebuit substituitd
una preponderent doar subsidiar cronologicd. permis
cadrul capitol ample excursuri pe diacronic sincronic, disocieze
aspectele locale de cele generale nici cele confesionale de acelea politice. sa
principald a reprezentat-o nu doar cuantificarea evenimentelor, ci definirea, precizarea
explicarea conceptelor care le-au germinat drenat.
literatura occidentald existä contributii esentiale, pe ogorul
demersul constituie multe privinte o de pionierat, ce
alte ecuatii diverse aspecte ale orânduielilor canonice ale vietii biserice$ti din evul
mediu.
Evantaiul problemelor abordate volum este extrem de larg, analizându-se
detaliu structurile institutionale ale Bisericii romano-catolice, convergentele greco-latine
www.digibuc.ro
avatarurile tentativelor de unire, evolutia confesionald a Ungariei arpadiene, calitatea

de spatiu de frontierd a teritoriilor române§ti, raporturile Sfântului Scaun instantele
ecleziastice ale românilor, sensul semnificatia actiunilor cruciadei regiunile nord-
promotorii acestora (cavalerii teutoni ioaniti), activitatea monahismului
cistercian, dominican desa§urarea conciliului provincial
de la Buda din anul 1279 (de ale stipulatii s-a ocupat mod special
volum aparte - Sinodul general de la Buda (1279), Cluj-Napoca 2001,
cvasi-concomitent cu ce face obiectul acestor rânduri -, prezentându-le
original traducere româneascd integrald, realizatd de profesorul Vasile Rus, pentru
prima istoriografia noastrd).
Pentru fiecare din aceste aspecte reliefeazd mai
puse valoare prezent, neocolind problemele ce au generat controverse
mai vechi sau mai recente. este le discutie
integralitatea acest cadru permitându-ne doar conotatii lapidare acord sau
dezacord
De sunt precizdrile sale privind semantica anumitor
notiuni, deosebire cele a utilizare improprie a condus adesea la confuzii. ceea
ce prive§te "marea schismr, vom subscrie la ideea anul 1054 nu reprezintd singura
dintre cele biserici (p. 61), aceasta precedatd succedatd de
momente aproape la fel de tensionate, ce au condus la separarea ortodoxiei de
catolicism, ei cortegiu de consecinte imprevizibile. reverberatiile
contorsionatelor tratative pentru unirea bisericilor din vremea domniei
Mihail VIII Paleologul, culminând acelea de la conciliul de la Lyon din 1274 (p.74-
81), nu par se resimtit acut mediul românesc nord-dundrean, prezentarea o
pentru ambiantei coabitdrii dintre organismele institutionale din
Orient Occident.
Observatia potrivit majoritatea cinului monahal din Regatul arpadian ar
fost constituit din elemente alogene este probabil dar cauza acestui fapt nu credem
"slabele progrese inregistrate domeniul conversiunilor" (p.101), ci
realitatea ungurii, nedispunând atunci de un nivel adecvat de pregdtire confesionald,
nevoiti apel la aporturi
mod firesc, o atentie se lucrare initiativei convertirii
cumanilor prin râvna dominicanilor, a unei episcopii sub obedienta
Scaunului Apostolic. Primirea cumanilor Câmpia Pannonicd nu a avut drept
obiectiv - precum opina Francis Dvornik - contracararea progresiei elementului (p.
118-119), ci urmärea sporirea potentialului militar al regatului moment de
era previzibild o avansare spre vest a hoardelor mongole. De
asemenea, prin prisma prospectdrii informatiilor letopisetelor ruse§ti a materialului
arheologic, supozitia lui Jean Richard nucleul initial al episcopiei cumanilor
aflat adâncurile stepei, spre Nipru 166), nu are de a fi verosimild. schimb,
reputatul medievist francez are desigur dreptate apreciazd demersurile misionare
s-ar desfa§urat independent de factorii laici din vecindtatea eparhiei cumanilor, idee
de 159).
o supralicitare a surselor, vigoarea instantelor monahale
române§ti din Transilvania perioada arpadiand chiar cea angevind, pomind de la
www.digibuc.ro
o estimare credibild a numärului de asezäminte specifice, intreprinsä mai demult de

eruditul bizantinolog Gyula Moravcsik.
Cu toate confesionale din de-al lea Tara vlaho-bulgar ies
din temei nominalizate titlul volumului, raporturile sale Sfintul Scaun au
fost luate consideratie, dar se conchide, desigur ele au avut implicatii
preponderente numai zona Balcanilor doar subsidiar Europa Central-Orientald.
Pe de parte, chiar se recunoaste influenta statului la nord de
Dunke, se tägäduieste idea initiativele prozelitice ale Romei arealul respectiv ar
fost pregnant de prerogativele asumate de conducdtorii taratului (p. 185-186).
ocolitä in cea mai mare parte istoriografia româneascä priveste
dreptul de proclamare a cruciadei, care lucrare se aduc explicatii
concludente (p.190-205), pe linia constatkilor formulate de francezul Michel Villey,
volum apärut la Paris anii naziste (La Croisade. Essai sur la
formation d'une théorie juridique, Paris, 1942), din prea mare ecou
medievistica postbelicd. Pe deplin este remarca autorului referitoare la
modificarea perceptiei ideii de cucerirea Constantinopolului de latini
anul 1204 188-190). Nu-i aprecierea potrivit ckeia cruciada
antimongold, proclamatä de papa Grigore LX iunie 1241, nu s-ar intreprins din cauza
retragerii ostilor lui Batu-han (p. 204). realitate, respectivul demers nu s-a materializat
din cauza mortii inaltului pontif a inertiei dinastilor europeni, care totusi
actiuni militare Impotriva cavalerilor stepei, dar in afara stimulentelor papalitätii (cf.
Piackson, The Crusade Against the Mongols (1241), "The Journal of Ecclesiastical
History", 42, 1991, 1, p.1 urm.).
de asemenea, câteva observatii de care nu
perceperea globalului: "inceputurile institutionale ale cancelariei regale maghiare" nu
pot vremea lui Bela III (p. 216), ci mai multe decenii timpul
domniei sale impunându-se doar rigori organizatorice suplimentare; o pdtrundere a
crestinismului la cumani pe nu s-a realizat niciodatá mod palpabil, numele
slavoide ale unor apetenii ale nomazilor (p. 291) reflectdnd anumite cazuri stabilirea
de raporturi matrimoniale, nu convertirea turanicilor; reproducerea unor pasaje
din izvoarele diplomatice latine este justificatd, numärul citatelor ample limbi de
circulatie preluate din literatura de specialitate nu numai
note, ci textul propriu-zis, ni se pare excesiv de ridicat. considerdm
autorul s-ar folosit mai mare de lucrdrile unor specialisti români (C.
Auner, Gh. I. Moisescu, Pop, V. Ciociltan, V. Achim etc.), anumite
specifice spatiului carpato-dundrean ar fost poate mai conturate.
ansamblu, sinteza elaboratd de reprezintä o
ceea ce ne priveste o - - surprizd, datoria nu numai
documentatiei de o abundentä deconcertantd, ci a interpretative, a fortei de
a tutela dezinvolturd un subiect complex dificil. Detasat de puseuri nationaliste,
universitar clujean a realizat o de o obiectivitate indubitabild,
preceptele europene actuale, dar punând valoare chip neostentativ
valorile nationale din trecutul medieval.
Monografia sa constituie, totodatä, un model pentru ancorarea istoriei locale
cea continentald. acelasi timp, lectura ei constituie o adeväratä desfkare, datoritä
constructiilor logice a stilului elevat, cu formulki elegante subtile, de autentic
www.digibuc.ro
intelectual. Lucrarea o cu pasiune obstinatie, reliefänd

un istoric cu un real har profesional.
Victor Spinei
ALEXANDRU ELIAN, Bizantul, Biserica Cultura Studii articole de

istorie. Editie ingrijitä de pr. prof. dr. Vasile V. Muntean, Trinitas, Iasi, 2003, 432 + il.
Din initiativa I.P.S. Daniel, mitropolitul Moldovei al Bucovinei, a

lumina tiparului un volum reunind scrieri ale cunoscutului elenist prof. Alexandru Elian,
membru al Academiei Române, la cinci ani decesul deoarece pretioasa sa
bibliotecd a fost achizitionatä de Mitropolia Moldovei. Volumul al cärui titlu a fost dat
de I.P.S. Daniel, sintagma ingrijitorului säu, pr. prof. dr. Vasile V. Muntean, discipol
al autorului, ce a respectat dorinta formulatä de acesta, reuneste cinci pärti divizate
tematic, 23 de studii articole realizate 1935 1990 publicate diferite
culegeri periodice.
cuvânt lämuritor editorul creioneazd viata autorului reproduce
bibliografia sale opere, incluzänd anumite läsate manuscris.
partea I-a sunt reunite patru studii inchinate relatiilor Moldovei
secolul XV-lea, personalitätii mitropolitului arturar Dosoftei legaturilor Bisericii
din Moldova cu Muntele Athos la inceputul veacului al XIX-lea. Primul dintre aceste
studii este deosebit de valoros relevând caracterul precar al contactelor directe ale
Moldovei cu Bizantul secolul al XV-lea - ultimele decenii de existentä ale
milenarului imperiu - care se pot remarca doar firave urme ale schimburilor de ordin
ecleziastic lipsite de un veritabil impact politic. Preluärile domeniul artei culturii
medievale provin ele nu din contacte directe ci au parcurs calea anevoioasä a zonelor
intermediare, nu totdeauna lesne de localizat spatiu au reclamat ca sä se introducd,
perioade greu de delimitat timp" (p. 94). Partea a H-a a volumului cuprinde alte cinci
studii dedicate tot istoriei ecleziastice anume legäturilor Mitropoliei Ungrovlahiei
Patriarhia de Constantinopol celelalte Biserici ortodoxe la 1800, culturii
teologice din vremea lui Constantin Brâncoveanu personalitätii lui Antim Ivireanu
precum relatiilor mitropolitului Moscovei, Platon, cu clericii români la Curtea
Ecaterina a 1769-1771. Cel mai important mi se pare primul studiu care
autorul insistä asupra caracterului avut de legäturile Mitropoliei Ungrovlahiei
Bisericile ortodoxe anume de receptare a unei duhovnicesti de
recunoastere a Biserici (Patriarhia din Constantinopol) ca instantä ecleziasticA
superioard, apoi mai ales de ajutor binefacere fatä de celelalte patriarhii mai
indepärtate din Orient suferind de mai multä vreme sub opresiunea Islamului, ca cele
de la Alexandria, Antiohia Ierusalim, de relatii vremelnice de subordonare
fatä de unele Biserici din Balcani (ca de pildä cea de la Ohrida) de colaborare cu
patriarhia pravoslavnicä
Partea a HI-a a culegerii reuneste studii de interes mai mult filologic
paleografic dedicate unui dictionar neogrec românesc manuscris modelului säu
grecesc, elementelor de paleografie greacä, primului manual de caligrafie chirilica
româneascd Partea a IV-a - constituitä mai mult ca varia - materiale legate
www.digibuc.ro
mai ales de personalitäti apartinând perioadei fanariote ca favoritul

mavroghenesc Tumavitu, mitropolitul Ungrovlahiei Ignatie, grec Rhigas
Feraris etc. sfärsit ultima parte a culegerii, anume a cincea, graviteazd jurul a
bine cunoscute personalitäti ale lumii moderne contemporane românesti, Mihai
Eminescu Nicolae Un rezumat al culegerii editat limba de ingrijitorul
editiei un util indice tematic acest pretios volum, reunind cele mai importante
studii ale regretatului erudit elenist profesor Alexandru Elian, apreciind mai mult decât
republicarea
Paul Cernovodeanu
BOUREAU, La loi du royaume. Les moines, le droit et la construction de la

nation anglaise Les Belles Lettres, Paris, 2001, 356 p.
Unul din cei mai exponenti ai actuale de la Annales, Alain

Boureau carte pe deplin mäsura capacitätii sale de a construi modele
explicative pornind de la norme practici juridice, lumina creativitätii
teologice, perioada Evului Mediu timpuriu. Pentru multi istorici ai societätii
medievale, lipsa de importantä a dreptului de absenta unui Stat dotat cu monopolul
fortei publice mai ales a politiei, singura susceptibild de a sä asigure
normelor, prin constrângere, o eficacitate realä. Spre deosebire de pozitie
antropologia juridia, recent Franta (Norbert Rouland, Alain Boureau,
Thomas, Simona Cerutti) Marea Britanie (Thomas Kuehn), tinde sugereze
grup uman elaboreazd o structurd juridia, sau implicitä, utilizând rituri,
obiceiuri sau legi. Existä asadar, din acest punct de vedere, o juridicitate a
grupurilor sociale, cum existä un sens religios.
Alain Boureau se desprinde de aceastä pozitie metodologicä,
propriul säu utilaj conceptual. Diferenta orientdrii ce se la baza acestei constä
recursul la ceea ce autorul ei numeste abstractie judiciará, acordul generalizat
pentru a formaliza situatiile complexe infinit diverse care dau nastere la conflicte. Prin
abstractizare nu se pur simplu codificare, o simplä de corespondentA
fapte calificarea ci un proces dinamic, ce nu se texte sau
doctrine ci de schematizare construit paralel cu alte procese de
acelasi tip specifice acestei perioade : abstractizarea abstractizarea
scolasticä.
Obiectul de studiu al autorului este de aceastä societatea
intervalul 1066 (cucerirea normandä) -1215 (Magna Carta), rästimp care Anglia,
ciuda diviziunilor a invaziilor, construieste o identitate un sistem juridic care
culmineazd cu elaborarea, 1215 a Magnei Carta. Mai precis, Alain Boureau se
concentreazd asupra a ceea ce face specificul dreptului insular, The Common Law
interactiunea lui cu dreptul romano-canonic produs mediile monastice. Pe continent,
dreptul roman oferea, Bizant, ca partea occidentall a Europei unde a fost receptat
formularea pe care i-au dat-o Justinian, o formalizare a procedurii
mai ales, un limitat de actiuni, contrabalansat de o de exceptii. De cealaltä
parte, se situa traditia cutumiard, Common Law, un drept al oralitätii al
www.digibuc.ro
precedentelor, juratilor. Monahilor in circa 500 de mänästiri preajma

inceputului veacului al XIII-lea le revine meritul creativitkii i al sintezei un drept
regal pontifical, pe de-o parte, dreptul traditional pe de alta, prin atentia care
procedurd, natura cauzelor, stilul formularelor, raporturile dintre actorii
sociali. Cu ajutorul unor studii de caz (Wilhelm de Saint-Calais, Thomas de
Marlborough, Cronicii abatiei Evesham, conflictul dintre mändstirile Crow land i
Spadling, afacerea Saint-Albans etc.), Alain Boureau descrie procesul de constituire a
dreptului religios, a raportului acestuia cu Common Law, dreptul comun (jus commune)
cu constructia politicului. ceea ce prive§te contributia lumii monastice la amorsarea
procesului de natere a politicului, analiza lui Alain Boureau scoate natura
a comunitkii monahale, o lume mult mai Anglia deck pe
continent, care deplasdrile rapide de putere neereditard, prin alegere, sunt foarte
vizibile, dar a este de numeroase sisteme normative (regula ordinului,
dreptul canonic, privilegiile Bisericii). Autogestiunea abatii,
märturisitd registrele arhivistice cronici, este un element pretios progresul
experientei politice a autoguverndrii.
Cartea lui Alain Boureau este, doar poate, un jalon de
metodologicd pentru cei care se asupra dreptului a sistemelor de norme
practici care Ea sustine, cu argumente convingdtoare, istoricitatea
abstractizdrii juridice, care cu cea monetard, se acum, Europa zilelor
noastre, constructii politice.
Violeta Barbu
ANTONI MIRONOWICZ, prawoslawny w dziejach dawnej Rzeczypospolitej

(Biserica istoria Republici lone), Bialystok, 2001, 352 p.; Sylwester
Kossow, bialoruski, metropolita (Silvester Kossow Rusiei
Albe, mitropolit al Kievului), Bialoruskie Towarzystwo Historyczne, Bialystok, 1999,
144 p.; Metropolita Józef Nielubowicz Tukalski (Mitropolitul Józef Nielubowicz
Tukalski), Bialoruskie Towarzystwo Historyczne, Bialystok, 1998, 127 p.; Teodozy
Wasilewicz archimandryta slucki, biskup bialoruski (Arhimandritul Teodosie
Wasilewicz arhimandrit de episcop al Rusiei Albe) Bialoruskie Towarzystwo
Historyczne, Bialystok, 1997, 80 p.
Considerdm prezentarea a patru deoarece au aceea§i

Prima este o istorie a institutiei Bisericii Ortodoxe din Prima
la 1795. Cartea este structuratd pe 12 capitole cronologice. cu o parte
introductivd care autorul modul de abordare metodologia iar la
12 capitole ckeva pagini de observatii finale.
Prime le capitole Biserica statul $ al Jagiellonilor
(p.19-28) Biserica a doua a secolului XVI-lea (p. 28-55) au
rolul de a continuitatea sunt indispensabile pentru
destinului bisericii ortodoxe perioada 1569-1795 (de la Uniunea de la Lublin la
dezmembrarea statului polon). s-a concentrat mod intentionat asupra
chestiunilor de organizare a bisericii ortodoxe politice Primei Republici
www.digibuc.ro
lone, asupra statutului bisericii ortodoxe mod con*tient a eliminat aspecte de

spirituld. Ortodoxia a fost un element permanent tabloul confesional al
Republicii lone. secolul al XVI-lea credincio*ii orotodoc*i biserica s-au
bucurat de sprijinul regilor din dinastia Jagiello, unirea de la Brest 1596, timpul
regelui Sigismund III Wasa, rutenii sunt divizati uniti orotdoc*i, documentele emise
de seimurile de 1596, cu exceptii, sistematic principiile
religioase drepturile consacrate atunci bisericii räsdritene. spus, autorul ne
o istorie a celei mai dificile perioade din bisericii ortodoxe din
Pentru cercetätorul un interes deosebit ar putea reprezenta capitolele V (Z
reaktywowanq hierarchiq -Reactivarea ierarhiei, p. 80-97) VI (W czasach Piotra
Mohyly - timpul lui Petru p. 97-124).
Antoni Mironowicz a foarte mult material din lucrdrile sale anterioare,
meritul nu noutatea informatiei, ci modul in care este sistematizatä
problematicd. afara faptului este o introducere istoria bisericii
ortodoxe din Polonia, cartea este un bun instrument de lucru, deoarece cerceatorul
interesat va gäsi o bibliografie actualizatd, indici de persoane locuri
geografice, tabele ale patriarhilor Constantinopolului, Moscovei, Ierusalimului;
ale mitropolitilor ortodoc*i uniti ai Kievului patru härti detaliate
episcopiile mändstirile ortodoxe.
Telul urmätoarelor trei este, cum nu numai
prezentarea unor personalitäti ale vietii spirituale ortodoxe, dar obtinerea, prin
intermediul biograftilor respective, a unor fragmente din istoria bisericii. Viata
activitatea corespunde unei perioade zbuciumate a istoriei polone: biserii
räsdritene, intensfficarea Contrareformei, a conflictelor unito-ortodoxe, räscoalele
cazacilor rdzboaiele Republicii aproape vecinii Cei trei ierarhi erau
buni cunoscdtori ai chestiunilor de ale Republicii (erau adeptii
statul polon se impotriveau categoric subordondrii Moscovei
considerdnd pentru soarta bisericii granitele un patriarhat propriu)
protectori ai vietii intelectuale culturale a rutenilor (Silvestru Kossow profesor de
retoricä filozofie la Academia Movileand, autor a mai multor polemice, a
patronat tipdrirea a numereose religioase; Teodosie Waszilewicz autorul unui
proiect de unire, al doilea al lui Petru care venea din partea unui ierarh
ortodox; Tukalski initiatorul lui Atanasie de la Brest, prima canonizare
a bisericii din teritoriile de unirea religioasd).
Tatiana Cojocaru
The Refomation in Eastern and Central Europe, edited by Karin Maag, Press,
Humpshire, St. Andrews Studies in Reformation History, 1997, p. 235.
seria de Centrul de Studii ale istoriei Reformei de pe

Universitatea St. Andrew, una din cele mai vechi uhiversitäti europene, culegerea de
studii coordonatd de Karin Maag reune*te contributii unor cercetátori din Marea
Britanie (Karin Maag, Christine Peters, Andrew Pettegree, Graeme Murdock, Valery
Rees, Rona Johnston Gordon), Europa (Heinrich Richard Schmidt, Michael G.
Miller, Norbert Kersken) Europa Centro-Orientald (Janusz Sergiusz
www.digibuc.ro
Michalski, Jiri Pesek, Maria Crdciun). cum o Andrew Pettegree Karin

Maag introducerea volumului, scopul acestei antologii de studii a fost integrarea
spatiului central i est european ansamblul istoriei europene a Reformei, la care s-a
aflat profund articulat secolul al XVI-Iea pe care istoriografta domeniului nu a
perceput-o acum ca atare. aceasta pentru trei motive majore: succesul
al Contrareformei veacul a dus la estomparea importantei impactului
Reformei. La aceasta se barierele lingvistice, nesemnificative pentru
abordarea tematicii sfár§it, izolarea de care Wile regiunii au avut parte
vreme de o de secol celui de al doilea mondial.
de studii dedicate protestantismului Boemia, Prusia sau
sudul Austriei, atras atentia câteva contributii cu Transilvania
de articolul Christinei Peters, Mural paintings, ethnicity and
religious identity in Transylvania: the context for Reformation (p. 92-117), publicat deja
culegerea de Maria Ovidiu Ghitta, Ethnicity and Religion in Central
and Eastern Europe, Cluj, 1995, Sergiusz Michalski a ales apel la acela*i tip de
suport documentar, iconografia teologia ei, pentru a examina, foarte scurt
studiu, tratativele dintre teologii protestanti Biserica (The image
controversy in the religious negotiations between protestant theologians and Eastern
orthodox Churches, p. 118-125). Autorul se concentreazd cu precddere asupra
insemnátätii disputei iconoclaste tratativele angajate teologii de la Tübingen
patriarhul de Constantinopol, al II lea, perioada 1574-1581 episcopii
nonjurors ai Bisericii Anglicane patriarhiile de Constantinopol Ierusalim
intervalul 1716-1725. Studiul Mariei examineazd implicatiile episodului Despot
istoria religioasd a Moldovei (Protestantism and Orthodoxy in sixteenth-century
Moldavia, p. 126-135), iar Graeme Murdock studii de caz zone ale
Ungariei (Zemplén i Kiskomárom) pentru a putea descrie procesul de a
disciplinei morale, declan§at de actorii Reformei principe, nobilime, autoritdtile
locale) prima a secolului al XVII-lea (Church building and discipline in
early seventeenth-century Hungary and Transylvania, p. 136-154). Perspectiva aborddrii
nu se märgine§te la antropogie religioasd, ci face apel i la sociologic, incheierile
la care istoricul englez ajunge la anchetei sale privesc consolidarea clerului
reformat ca un grup social puternic, o bine-educatd, cautionatd cu
autoritate de administratia respectatd de credincio§i.
Volumul coordonat de Karin Maag articole de cu studii
punctuale, ce nu intotdeauna este o calitate. Lectura transversald, chiar
o multitudine de aspecte circumscrise unei varietdti geografice senmificative,
totui impresia unei coerente : aceastä impresie este mai ales de inculturarea
care este de observat toate punctele geografice ale regiunii alese. Spiritul
Reformei a corespuns perfect acestui multicolor mozaic etnic al Europei centrale
estice i varietätii culturaleinstitutionale care o subintinde. Tocmai diversitate
era preexistentd Reformei, crezare obervatiilor istoricilor catolicismului din
arie, succesul ei.
Violeta Barbu
www.digibuc.ro
STEFAN ANDREESCU, Perspective medievale, Edit. Nemira, Bucuresti, 2002,

270 p.
Sub semndtura cunoscutului medievist Andreescu apare o culegere

de studii inchinate Evului Mediu românesc. cea mai mare parte, volumul reuneste
articole publicate de-a anilor diverse reviste de specialitate culegeri de
studii (primul a lumina tiparului acum o de secol). acelasi timp,
volum se unele materiale "inedite", predate initial, anul 1977, vederea
intocmirii celui de-al volum al proiectatului tratat de istorie preluate
autorului, "sub o cu unele intregiri" (p. 7), vol. IV al recentei
Istoria românilor, sub egida ...Academiei Române!
Sub aspectul metodei utilizate de autor, ciuda faptului sunt reunite studii
elaborate timp de o de secol, se cuvine subliniat din capul locului acribia,
rigoarea analiza evenimentului istoric contextul politic mult mai larg,
precum "raportarea necontenitä la izvor".
ordonarea celor 12 studii selectate pentru a republicate cu
predilectie criteriul cronologic, acoperind perioada a doua a
secolului al XIV-lea vremea domniei lui Matei Basarab.
Primul studiu (Mitropolia de Halici episcopia de Asprokastron.
considerafii) este unei probleme care ample discutii istoriografia
cea a contextului politic religios al intemeierii mitropoliei Moldovei la
sfArsitul sec. al XIV-lea; de interesul pe care o reprezintd este
dovedit de faptul noua cronologie de autor a atras reactia din partea lui
Serban Papacostea, chiar paginile acestei reviste anterior.
Pornind de la un izvor de pentru istoria medievald
româneascd - pomelnicul - publicat de Aurelian Sacerdoteanu-,
studiul Boierii lui Radu de la (Observa(ii asupra pomelnicului
autorul, urma unei riguroase analize, a mod subtil una din tezele
forte ale istoriografiei comuniste: rolul nefast al boierimii subordonarea
celor române de Poarta ale ecouri nu s-au stins pe
nici prezent. Comparând lista boierilor morti "pentru credinta
timpul luptelor din vremea lui Radu de la Afumati, amintiti izvorul mai sus-amintit, cu
cea a divanului din acea concluzia autorului venea in contradictie cu
viziunea istoriografiei oficiale ("aproape dintre membrii sfatului din
1522-1523 au fost inlocuiti din pricina pierderilor din 1523-1524", p. 44).
de la o mai veche incercare de identificare a unor portrete pictate
interiorul unei biserici vâlcene - este vorba de Tudor mare logofdt din unul
din cei mai de boieri din prima a sec. al XVI-lea - pozitionarea
raport cu familia ctitorului amintit, studiul a
portretelor din naosul bisericii de la Andreescu ne
introduce complicatele evenimente ce au caracterizat viata a Românesti
imediat sfârsitul domniei lui Neagoe Basarab la urcarea pe tron a lui Mircea
Ciobanul. Coroborând o multitudine de informatii - documentare, epigrafice,
diplomatice, etc. - autorul reconstituie cu claritate acribie, contextul dramatic al
tot mai puternice a preponderentei otomane in legdturile de
www.digibuc.ro
solidaritate, optiunile politice care se conturau la nivelul factorilor de decizie i

violentele pe care afirmarea acestora le-a presupus.
aceea§i directie, cea a optiunilor politice, se articolul referitor la
Politica lui Mircea Ciobanul, unul dintre domnii ce au la activ » numeroase aieri de
a imagine s-a perpetuat timp, impietând asupra unei analize
istoriografice obiective. incercând fapt s-a datorat politica sângeroasd a
acestui domn, autorul, o prezentare detaliatd a evenimentelor interne
internationale, avanseazd ca explicatie a acestei sari opiniile divergente dintre
donmie i boierime ceea ce prive§te noile raporturi ce urmau a stabilite Poarta
« cheie » descifrarea reproducerii concomitente, naos pronaos, a

portretelor domne*ti la Snagov, unul dintre cele mai importante läca§uri de cult ale
Evului Mediu românesc, ne este de stefan Andreescu studiul Portretele
murale de la Snagov Tismana. Reinterpretând viziune dublarea portretelor
donme§ti mai sus - amintit, fenomen atât de rar spatiul românesc, i
stabilind o situatiile existente alte mändstiri muntene -
Tismana - autorul demonstreazd mod convingdtor la Snagov s-a fdcut pentru
prima arta medievald româneascd distinctia portretul ctitoricesc traditional
un nou tip de portret - portretul » (p. 126).
Nu putine au fost situatiile care actiunile militare ale lui Mihai Viteazul din
anii 1599-1600 au trezit sperante le-au fost acordate i scopuri care
realitate nu au existat; directie s-au inscris sperantele grecilor domnul
muntean va restaura Imperiul bizantin. Sperantele de§arte ale diasporei grece§ti,
anumia de Patriarhia de Constantionopol, evidentiate de
rapoartele venetiene planurile politico - militare, mult mai limitate, de
domnul muntean sunt analizate studiul Mihai Viteazul restaurarea Imperiului
bizantin : márturia ambasadorilor venetieni la Constantinopol.
Epocii lui Matei Basarab sunt consacrate studii, ambele având la o
documentatie. Astfel, recenta publicarea a unor documente emise de cancelaria
lui Matei Basarab, au oferit autorului prilejul acribie cariera al lui
mare vistier mare ban, unul dintre acei greci ce au jucat un rol de
frunte primele decenii ale sec. al XVII-lea, asupra unor evenimente din
timpul acestui important domn a lui Matei Basarab).
consistent studiu - Giovanni Tiepolo Note pe marginea unor
documente din arhivele - autorul, de având la o mai bogaa
informatie, revine asupra misiunii diplomatice a lui Giovanni Tiepolo, anii 1645-1647,
pe curtea scopul realizdrii unui proiect de « » venetiano-
Noile piese scoase la din dosarul » acestei misiunii judecarea
context mai larg rolul pe care cele trei provincii
urmau joace planul de «diversiune» proiectat de Venetia,
situatiei aflaa conflict cu Poarta pentru controlul insulei Corfu,
demersurile diplomatice ale celor doi domni români pentru o cât mai
a situatie politico-militare din
Tot perioadei secolelor XIV-XVI este consacrat studiul Tipologia
bisericilor de curte din Tara (secolele al XIV-lea - al XVI-lea), ce reune§te
materiale publicate initial ca distincte. este aceea a momentului
ridicdrii bisericii satului Dragomire§ti Târgovi§te), ctitoria lui Staico marele
www.digibuc.ro
logofdt din Bucov. Noi observatii au oferit prilejul de a relua discutia asupra acestui
important monument medieval, a vechime, opinia autorului, in a doua
a sec. al XV-lea. lespede de piatrá din vremea lui Petru (1559-
1568), tabloul votiv asemändrile arhitecturale cu alte monumente ce s-au din
aceastä - Cepturoaia, Ruda -, sunt argumentele invocate de autor
sprijinul demonstratiei sale. cu problematica
parte se cea de-a doua parte a studiului : utilizarea planului dreptunghiular
ridicarea bisericilor curtilor din Tara sec. XIV-XVI. opinia
autorului, utilizarea acestuia nu a fost abandonatd, analiza comparativd i-a permis
evidentieze stabilirea unor asemändrii cu situatia existentd Transilvania, in
Moldova.
Comparatia cu situatia existentd la biserica Sf. Maria «Peribleptos» din
Constantinopol, detaliu amintit de ambasadorul regelui Henric al al Castiliei,
permite autorului avanseze o explicatie in ceea ce prive$te una din probele
invocate la inceputul secolului al XVII-lea de mändstirii Campulung - este
vorba de icoana Maicii Domnului, un posibil pomelnic de la proscomidie » -
sustinerea unei revendicdri de mo$ie fata domnului. acela$i studiu,
dispärutá un titlu domnesc, pornind de la asemdnarea dintre titulatura mitropolitului
Moldovei cea a printului Alexie de Mangop, apropiere de Petre
mai vechi studiu, Andreescu o in jurul sensului pe care il
are termenul de parathalassia », ce apare pe unele broderii din vremea lui Alexandru
Bun.
faimosul atac de noapte al lui Vlad impotriva
taberei sultanului Mehmet II «modelul» biblic, este de autor studiul
Biblia. alte informatii referitor la acest episod,
dovedeasca recurgerea la modelul biblic nu a fost ea realizandu-se
moment cu totul special ce prive$te raporturile dintre faimosul domn
Bisericd.
episod «romanesc», dar consistent al unui gentilom francez, este vorba
de Francois Ponthus de la Planche, aflat serviciul domnilor Petru Cercel Aron
este prezentat studiul francez slujba a doi voievozi la veacului
al XVI-lea.
ultimul studiu consacrat tot figurii lui Mihai Viteazul, - Un o
expresie folosite de Mihai Viteazul - este analizat un aspect mai putin abordat
istoriografia anume asupra » verbale ale domnului muntean ;
astfel, sunt analizate explicate asemenea expresii care o
asupra temperamentului personaliatii lui Mihai Viteazul.
incheiere nu ne initiativa autorului de a pune la
speciali$tilor, mai tineri nu numai, culegere de studii ce se
prin rigoare diversitatea subiectelor abordate. Valoroasd prin faptul
devin mai accesibile o serie de studii publicate diverse reviste, din ce ce mai dificil
de consultat. acela.$i timp este efortul autorului de «aducere la zi», acolo unde
a fost cazul, a acestor studii, prin inserarea critic discutarea contributiilor
mai noi problemele abordate.
Gheorghe
www.digibuc.ro
CAZACU, Minuni, vedenii vise premonitorii, trecutul românesc, Edit.

Sigma, Bucuresti, 2003, 216 il. color.
Cartea aceasta a lui Matei Cazacu este de toate o lucrare necesard.

asta deoarece constituie un inventar riguros, cu lt profesionalism, al
tuturor mdrturiilor despre un capitol fundamental al vietii spirituale a poporului
moaste icoane de minuni, aparitii miraculoase, semne vise
premonitorii. Oarecum afara subiectului, sau cum se mai spune - mi s-a
sectiunea a (p. 174-203), credintelor vampiri, moroi, strigoi
varcolaci sau pricolici. Acesta este, totusi un domeniu spiritual care nu de spatiul
sacru crestin.
Sunt nenumdrate istorice din trecutul care anumite
fapte sau evenimente au fost de semne" sau de alt soi. De
subiectul acesta i-a preocupat chiar paginile acestui anuar pe Maria M. Székely
S. Gorovei (Semne minuni" pentru Stefan voievod. Note de mentalitate
medieval& SMIM, XVI, 1998, p. 49-64). Dar este pentru prima avem de-a
face cu un demers de amplu acelasi timp, riguros construit.
Am o observatie, de fdcut. Matei Cazacu se
(p. 79-80 120), la dania unor moaste - capul Sfantului Haralambie un deget
de la a Sfdntului loan Botezdtorul de un voievod al
pe nume Vladislav la mändstirea Sf. de la Meteore (Grecia). Domnia
sa crede ar vorba de o danie din 1487-1488 trebuie atribuitd unui Vladislav
care nu a domnit niciodatd in Muntenia dar a este Documentul
care vorbeste despre aceastä danie a fost identificat fotografiat de mine la mándstirea
El are data realitate avem de-a face cu Vladislav III (1523-1525,
intreruperi), cel ce a däruit capul Sf. Haralambie a fost de fapt Dragomir mare
vornic din Bänesti, sfetnic de al lui Alexandru Mircea (Acte medievale din
arhive RdI, t. 34, 1981, 9, p. 1738-1746).
Andreescu
MEINOLF ARENS, Habsburg und Siebenbürgen 1600-1605: gewaltsame

Eingliederungsversuche eines ostmitteleuropiiischen Fürstentums in eines
friihabsolutistichen Reichsverband, Böhlau Verlag, Köln, 2001 (Studia Transylvanica,
vol. 27), 397 p., anexe, indici de de persoane.
Obiectivul declarat al autorului este cercetarea cauzelor,

consecintelor eforturilor depuse de Casa de Habsburg pentru integrarea Transilvaniei
imperiul austriac prin militare, diplomatice administrative din perioada 1600-
1605. Capitolul introductiv al este o reflectie asupra istoriografiei europene
asupra regiunii a cel lung", iar din stadiu actual al cercetärii decurg
telurile la care doreste räspunsuri. Istoriografia
cu mici exceptii, face discordantd din toate punctele de vedere:
perspectiva "national-româneascd" nu a produs deck vetuste care nu au nimic
www.digibuc.ro
comun metodele tendintele istoriografiei europene. Marea preocupare asupra unirii

celor trei romne sub sceptrul legendarului Mihai Viteazul nu s-a stins ea nu
duce deck la "izolare (p. 15). Autorul este critic de istoriografia sasilor
din care enclavizeazd istoria destinul sasilor ardeleni de celalalte stäri
politice etnii ale principatului transilvan.
Capitolul al doilea, intitulat "Politic6 societate danubiano-carpatic
la 1600", analizeazd cu o minutiozitate läudabild inceputurile "Rdzboiului cel
Lung", situatia a Ungariei destrdmate la veacului al XVI-lea, precum
bazele cultural-geografice ale Transilvania 1600 cu analiza situatiei politice sociale
ale stärilor, dar a grupurilor neparticipante la Dieta principatului. Capitolele urmkoare
(3-8) constituie miezul miza cktii: autorul urmkeste indeaproape cele cinci tentative
ale Habsburgilor de instaurare a directe asupra Transilvaniei, cu a
doua incercare din vara lui 1600-august 1601, care au fost oprite cele din prin
de Bocskai 1604-1605 prin pacea de la Viena din 1606,
prin care casa de Habsburg a recunoscut suzeranitatea asupra principatului.
Marea permanenta provocare pentru Casa de Austria a reprezentat-o
de surse financiare pentru sustinerea armatei Transilvania pe timp de
perioadele de pace. Unul din meritele incontestabile ale perspectivei propuse de M.
Arens este redimensionarea rolului jucat de personajele din prim-planul actiunilor
militare politice, cont de faptul nationale acestea erau
eroi (Mihai Viteazu, Bocskai) antieroi (generalul Basta, Simion
Moise Székely).
Autorul este de pkere cei ani care Transilvania comitatele estice
nord-estice ale Ungariei au fost un permanent teatru de au avut efecte imediate
concrete asupra demografiei a structurii etnice (subcap. 7.2, p. 207-223). Analizand
conditiile fizico-geografice ale principatului din preajma anului 1600, autorul ajunge la
concluzia o treime din suprafata Transilvaniei era nelocuitd nelocuibild, care
situatia a celor mai importante etnii ale principatului,
opinia sa, a doua etnie ca numk la acea Examinarea indeaproape a
itinerariilor armatelor Transilvania, a locurilor de precum a regiunilor
devastate de jafuri, incendii, foamete epidemii duce la urmdtoarele concluzii: cele mai
atinse regiuni au fost cele din preajma marilor orase, special Cluj Bistrita,
Transilvaniei. Acestea au suferit de populatie, timp ce regiunile
muntoase (Carpatii Occidentali, Hateg, Maramures, Secuilor) au fost mai ferite
nu au cunoscut ale structurii etnice. Casei de Habsburg de a
coloniza orasele regiunile miniere cu colonisti catolici germani au esuat, timp ce
1605 a o mai puternicd imigrare reasezare a romanilor din Transilvania,
dar din Moldova Prin izolarea politicd, dar
prin modul de traditional, nu au participat numär mare la actiunile
militare din au avut mai putine victime etnicii maghiari
germani. Aceste puncte de vedere sunt desigur deranjante pentru
istoriografic din dar ele nu pot combdtute deck argumente
neemotionale, care din tiparul mental de bine de autor introducere.
Anexa documentard a artii 251-338) 46 de izvoare de
foarte diferite, mare parte publicate, care ilustreazd foarte bine tematica cercetkii.
Bibliografia confine un volum impresionant de
www.digibuc.ro
460 Recenzii notite
Cartea lui Meinolf Arens este o contributie importanta la cunoaVerea unei

perioade foarte agitate din istoria regiunii, mai ales prin perspectiva politicä
de autor.
Mária Pakucs
LUMINITA DUMITRIU, Der mittelalterliche Schmuck des Unteren Donaugebietes im

11.-15. Jahrhundert (Muzeul National de Istorie a Romaniei, Monografii II),
2001, 185 p. + 11 + 112
Ideea de a se realiza o lucrare de referitoare la obiectele de

medievale din ni se pare binevenita, cu mai mult
categorie de nu s-a bucurat prezent de un interes corespunzator
istoriografia toate un bogat variat fond de materiale. Mentionam,
de asemenea, nici literatura de specialitate din pile nu cunoa§tem
globale despre toate categoriile de podoabe.
circumstantiata a pieselor de orfevrarie poate furniza date
edificatoare nu numai pentru tehnicile de prelucrare a metalului a altor materii prime,
ci asupra fluxului influentelor culturale, vestimentatiei populatiei,
structurilor de ordin social etc., dar pentru a converge spre concluzii pe deplin
acceptabile un prim pas decisiv ar fi trebuit constituie repertorierea pieselor,
de clasarea, cartarea cronologica riguroasa.
Este ceea ce propus Luminita Dumitriu, cercetatoare la Muzeul
National de Istorie a din Bucure§ti, lucrarea sa monografica, o "premiera"
in acest domeniu al arheologiei medievale nu a beneficiat ca punct
de pornire de apropiate ca structura, autoarea s-a putut folosi de unele studii
speciale competente, dedicate unor aspecte particulare, nu lipsite de mai largi,
care amintim aici pe cele elaborate de Petre Diaconu, Eugenia Neamtu, Marin
Matei Popescu, Dan Gh. Teodor, Theodorescu etc. ca cele
semnate de M. orovi-Ljubincovie, L. Doneva-Petkova, G. F. Korzuhina, A.
Kralovánsky etc. din invecinate. spirit critic concluziile celor ce au
Drecedat-o preocupari, autoarea a avut acces direct la numeroase din vestigiile
arheologice descoperite, dintre care unele inedite, ceea ce i-a permis observatii pline de
interes.
Titlul volumului nu corespunde totul pentru
notiunea de Dunärea de Jos (Inferioara) se includ Moldova Bulgaria de la nord de
balcanie. De aceea, fost potrivit ca subtitlul se precizat a
avut in vedere numai teritoriul Munteniei Dobrogei. De cele regiuni
furnizeaza un lot consistent de piese, absolut suficient pentru intocmirea unei
voluminoase lucrári. Aceasta a preluat cea mai mare parte structura tezei de doctorat
in anul 1996 cadrul Institutului de Arheologie din Bucure§ti, sub
coordonarea eruditului istoric Petre Diaconu, semnatar al unui lapidar cuvant
introductiv, ce pe dreptate importanta subiectului abordat, dificultatea
sale.
www.digibuc.ro
o succina "Introducere", unde se precizeazd obiectivele cercetdrii i

urmate pentru materializarea s-a intreprins o prezentare a principalelor realitäti
politice de la de Jos, de explice anumite aspecte legate de proliferarea
pieselor de Partea cea mai i temeinicd a dintr-o detaliatd
tipologicd a materialului arheologic avut vedere. ceea ce ne privete,
considerdm istoricul cercearilor ce precede structurarea tipologicd ar fost
binevenit se urmeze mai riguros succesiunea cronologicd a descoperirilor i se
indice chiar anii când au fost piesele analizate.
cu tipologia obiectelor, trebuie remarcatd pentru
Autoarea nu s-a doar cu clasificarea materialelor,
ci a indicat numeroase analogii din restul românesc din regiunile
Totodatd, a fost ofere date privinta cronologice
exacte a tuturor tipurilor variantelor uneori se pronunte privire la originea
directiile de Angajarea acest demers complex pretentios a presupus
un mare volum de consultarea unei literaturi vaste nu numai din România, ci
din numeroase din Europa Centrald, de Sud-Est. Dintre categoriile de
piese analizate credem ar trebuit excluse medalioanele imagini religioase
cataramele, care nu pot inserate cadrul podoabelor, ele piese de cult
respectiv, accesorii vestimentare.
Un capitol interesant al se dedicat tehnicilor de
orfevrdrie, asupra literatura de specialitate româneascd este deocamdatä
Autoarea face o expunere a principalelor metode de realizare a obiectelor de
toate nu a avut la dispozitie rezultatele analizelor efectuate de chimi§ti
fizicieni, care ar de se in viitor, cum s-a procedat alte
revelatoare lucrdrile lui B.A. Rybakov, A. Oldeberg, W.
Holmquist etc.
Un segment al monografiei este aferent catalogului
unde se toate piesele avute vedere, contextul de unde provin
bibliografice. Prin aceasta autoarea ne pune la dispozitie un instrument de lucru extrem
de folositor, care, pe de o parte, migala muncii depuse, iar, pe de parte,
permite operativd a concluziilor.
Lucrarea mai contine un cuprinzdtor rezumat limba o
bibliografie, care la destul de putine completdri. Am remarca doar lipsa unor
volume la cu succinte date despre arta giuvaergiei din interfluviul
Nistru (Cf., altele, E. A. Rikman, Khudozhestvenye sokrovishchea drevne
Moldavii, 1969; V. I. Markevich, ale trecutului / Dalekoe blizhkoe / These
remote near ages, 1985; etc.). N-ar trebuit, de asemenea, omise remarcabilele sinteze
datorate lui Cândea Originea i evolufia la secolului al
XVI-lea, 1995) i Dumitru Teicu (Banatul montan evul mediu, Timiwara,
1998).
Traducerea unui text cu o abundentd terminologie orfevrdriei
medievale ca cel al Luminitei Dumitriu nu putea asumatá decât de un specialist cu
profesionald un bagaj lingvistic complex, din ce ce mai greu de
Românie in ultimile decenii de cea mai mare parte a etnicilor
germani. Preluând responsabilitate, cunoscutul bucure§tean
Radu Harhoiu etalat i cu acest prilej domeniul facil al limbii
www.digibuc.ro
germane, chiar pe alocuri nu a putut evita transpuneri mai putin fericite cazul
unor antroponime termeni geografici (ex.: "Baltische Meer" - p.89 de
"Ostsee" pentru Marea
sfar*it, se cuvine mentionat utilul material ilustrativ compus din tabele,
desene i fotografii alb-negru color, la care ar fost de constant
scara Ilustratia se printr-un nivel calitativ elevat, special
cazul fotografiilor, realizate de chiar autoarei - George Dumitriu -, un autentic
profesionist.
cadrul s-au strecurat pe alocuri inerente inadvertente, dintre care vom
semnala doar câteva, atât mai mult dintre ele apar textele altor
medievi0 din Astfel, se exagereazd extensia domeniilor controlate de ordinul
cavalerilor teutoni zona extracarpaticd (p. 13); nu se poate vorbi despre intreruperea
legdturilor comerciale Hoarda de Aur i Crimeea (p. 16) de vreme ce circa trei
din respectivul areal peninsular se afla chiar posesia mongolilor; locul de
descoperire al unui pandantiv filiform (pl. 93/13) este indicat când la
(p. 49), când la (p. 129); nu ni se pare formularea
disjunctivd termenii Basarabia Moldova (p. 35, 50, 79, 91), dinai desemnând
de fapt jumdtatea a spatiului moldav; la citatul care se textul propriu-zis
(p. 102) s-a omis i se indice locul de etc. din piesele
supuse investigatiei par a originare din räsdritul Europei nu din regiunile
balcanice.
Dincolo de asemenea formuldri pripite de neconcordante, volumul realizat de
Luminita Dumitriu reprezintd o lucrare care reale datoria analizei
a unui material extrem de vast, a judicios articulate, a
conexiunilor largi geografic de-a lungul unui diapazon
cronologic amplu. complexitätii autoarea a o
care se printr-un mod original de prezentare, fructul unui
travaliu deosebit, care a permis extragerea unui de concluzii interesante,
adevdrate pentru arheologia medievald
Victor Spinei
GHEORGHE I. CANTACUZINO, Cdmpulung. Vechi monumente biserici, Edit.

Bucure§ti, 2002, 101 p. foto.
Lucrarea reputatului specialist Gheorghe Cantacuzino, aduce o

la mai buna cunoatere a ora§ului Câmpulung, centru urban de o
importantä pentru de a Tärii situatie de
ce decurge din statutul de prim centru urban i a voievozilor
pentru de din prezenta importante comuniati de care i-a
pus amprenta asupra evolutiei din pozitia sa punct de
economicd, etc.
Având vedere toate aceste aspecte, initiativa unei asemenea
trebuie apreciatd la adevärata ei valoare. Con§tient de pe care o asemenea
intreprindere le presupune, i-a propus o prezentare a istorie Câmpulungului
prisma analizei celor mai importante ansambluri arhitecturale ale atât a ce
www.digibuc.ro
se mai a celor dispärute, pretioase märturii de civilizatie ale secolelor

trecute »
analiza sa, s-a oprit asupra unor monumente a
pentru istoria nu mai trebuie subliniatd - este cazul ansamblului vechii
re§edinte domne§ti, al al fostei mndstiri dominicane (Kloster) etc.-,
asupra unora de mai (biserica Popa Savu).
de rigoare stil a reu§it prezinte
principalele caracteristici ale monumentelor supuse cercetdrii. Fiecare asemenea
monument este prezentat o », abordate urmátoarele aspecte: momentul
intemeierii ctitorii (cu prezentarea discutarea principalelor puncte de vedere
referitoare la acest aspect), fazele de evolutie, elementele importante pentru
arhitecturii medievale din romanesc, urmele documentare epigrafice,
programul iconografic etc.
Lucrarea este completatä de o foto care posibilitatea cititorului ia
un prim contact o parte din monumentele prezentate paginile acesteia, precum de
o pentru o mai plasare spatiu a acestora.
De§i de dimensiuni, este, acela§i timp, o excelentd a
rezultatelor istoriografice ce prive§te istoria centrului urban de la Campulung
un util instrument pentru o mai cunoa§tere a principalelor sale monumente.
Gheorghe
ANDREI ESANU, VALENTINA ESANU, NICOLAE FUSTEI, VALENTINA

ION NEGREL (sec. XV- XX). Studiu istoric, documente,
inscrip(ii materiale ; coordonator Andrei E§anu, Edit. Pontos, 2003, 563 p.
La aproape sute de ani de la intemeiere, istoria mändstirii - unul

dintre cele mai importante monumente medievale dar acela§i timp o
evolutie dramaticd, care a atras de multä vreme atentia speciali§tilor - se de o
abordare din partea unui grup de speciali§ti, sub coordonarea cunoscutului istoric
Andrei Noua monografie se a reprezenta, opinia autorilor, o modestä
contributie » la o mai cunoWere a istoriei acestui important centru religios i
cultural al Moldovei dintre Prut i Nistru, nu putine momentele care vitregia
s-a asupra acestuia. inchinarea ca metoh la mändstirea Zograf de la Muntele
Athos 1698) administrarea de cdlugárii athoniti va coincide prima mare
pierdere din importantul patrimoniu cultural - spiritual ; vor urma alte
tot de importante ca urmare a evenimentelor tragice legate de participarea
la primul mondial transferarea spre Rusia a unei din
patrimoniul national (1916-1917), de URSS a acestei pärti din teritoriul
(1945), cu val de distrugeri ce a aceastä schimbare de
teritoriald ideologicd actiunii brutale a autoritätilor sovietice de inchidere a
mdnästirii (1962).
Prima parte a - Cdpriana. Privire -, elaboratd de
Andrei E§anu Valentina E§anu, se dore§te, cum reiese din titlu, a o prezentare
a evolutiei timp a acestui important de cult, sectiunea cea mai consistentd
sub aspectul problemelor discutate. atentie deosebitä este stabilirii
www.digibuc.ro
inceputurilor mänästirii, având vedere in literatura de specialitate acest moment a

fost pus cu domnia lui Alexandru cel Bun, cu cea a lui cel Mare.
Utilizând o serie de informatii de documentard, edite sau inedite, precum unele
rezultate recente ale cercetärilor arheologice realizate incinta mändstirii, cei doi autori
considerd putem vorbi de faze evolutia a Cdprianei.
care este rezultatul unei initiative particulare, a unui Chiprian, este
vremea domniei lui Alexandru Bun, autorii identificând mándstirea de la
», mentionatd in hrisovul domnesc din 10 februarie 1429, cu viitoarea
mándstire Cdpriana. Cea de-a doua este de numele lui cel Mare, fapt
confirmat de altfel de traditia populard, acest moment plasat spre sfar§itul
domniei acestuia, mai exact anii 1491-1496. cel Mare de o
de ale vestigii s-au in zilele noastre, lucrdrile
fmalizate de acestuia, Petru Rare§, care i-a faimoasa Evanghelie de
«una dintre cele mai valoroase piese de din Moldova
» (p. 26). sustinerea acestei ipoteze autorii aduc, afara deja cunoscutelor
informatii de documentard, o serie de argumente de arheologicd
arheologice din anul 1993 stabilind o similitudine fundatiile descoperite i
planimetria edifiiciilor eclesiastice specifice epocii lui Mare) i epigraficd
(inscriptiile salvone de la m-rea Zograf ce amintesc despre daniile domnului moldav
favoarea acestui important athonit, precum Pomelnicul mändstirii
apriana, recopiat la inceputul secolului al XIX-lea care reproduce, opinia autorilor,
unul mai vechi, elaborat la sfar§itul sec. al XV-lea) Vitregia vremurilor, cutremurele
de precum deldsarea dezinteresul manifestat de cAlugärii athoniti, sarcina
a trecut administrarea mändstirii 1698, spus cuvântul. aceste
conditii, având vedere starea in care se mitropolitul Gavriil
Bodoni decizia demoldrii i reconstruirii acesteia, lucrare de amploare
noiembrie 1820, conservate numai partial elemente din vechiul de cult.
Aceea§i acribie profesionalism au dovedit cei doi autori efortul de
reconstituire, mäsura care documentele au permis-o, a altor aspecte ce privesc viata
mänästirii. Amintim acest sens stabilirea listei staretilor mändstirii din momentul
primei atestdrii (sec. al XV-lea) zilele noastre (p. 26- 46); surprinderea unor
aspecte privind viata interiorul comunitätii monahale, influenta, nu de putine ori
exercitatd de disputele de (p. 47- 58) activitdtile cultural -
(p. 71- 88); constituirea evolutia timp a domeniului mándstirii (p. 58-
71) ; relatiile cu mändstirea Zografu de la Muntele Athos (p. 88- 97) ; hramul, necropola
i pomelnicul mándstirii (p. 116- 134), etc.
Partea a doua a (p. 139-383), un bogat util repertoriu documentar,
realizat prin contributia celor cinci autori, contine nu mai de 244 documente, la
care se 4 documente indoielnice, ce privesc mod direct istoria mändstirii
Cdpriana. Documetele publicate in extenso, cea mai mare parte, limba
cazul originalelor slavone s-a redat numai traducerea limba
istoria mändstirii de la inceputurile ei (primul document din 1420 (6928),
aprilie 25 este un act de la Alexandru cel Bun) la evenimente recente din zilele
noastre (ultimul act publicat este un extras din Sinodului Bisericii Ortodoxe
Ruse din 22 iulie 2002 cu privire la destituirea arhimandritului Platon din functia de
staret al mändstirii Cdpriana). Documetele incluse volum informatii capitale
asupra subordonarea Cdprianei de Neamt (act din 1470,
aprilie 1), inchinarea mändstirii ca metoh la mändstirea Zograf de la Muntele
www.digibuc.ro
Athos (act din 1698, ianuarie 30), privilegiile scutirile de pe care

le-a obtinut din partea a diversi domni, supravegherea internarea calugärilor bulgari
in mändstire momentul primului mondial, interventiile
brutale ale autoritätilor sovietice in activitatea mänästirii ce au culminat cu incetarea
acesteia (1962) revenirea la normalitate evenimentele din anul 1989.
Având vedere importanta documentelor ce perioada «sovieticd » de
a credem ar fost de un real acestora de o traducere limba
ciuda numeroaselor a reusit conserve

zidurile ei o impresionana bibliotecd, ceea ce confirmä o statutul exceptional
pe care aceasta 1-a ocupat peisajul cultural al Moldovei de peste Prut. Incercare de
reconstituire, atât a fost cu a bibliotecii mändstirii o Valentinei
lin, cunoscutd specialista a istoriei basarabene. Astfel, Domnia Sa partea a
III-a a lucrärii, Biblioteca manuscrise vechi (sec. XV-XIX)
(p. 384 - 424), a reusit identifice descrie nu mai putin de 108 manuscrise
ce au apartinut timp bibliotecii acestei importante Fiecare manuscris sau
carte, pe titlu, continut, anul locul locul de (in mäsura
care acest lucru a fost posibil) este de o bibliografie.
Principalele izvoare epigrafice conservate interiorul mändstirii sunt redate de
Valentina Esanu cea de-a patra sectiune a istorice din incinta
(p. 425- 436).
De asemenea, lucrarea mai cuprinde o sectiune de Andrei Esanu
Valentina Esanu, p. 437- 496) care sunt incluse diverse legende, descrierii impresii
referitoare la Cdpriana, o bibliografie principalele inchinate
acestui important monastic (autor Valentina Esanu, p. 496- 504), precum o
fotografii un index onomastic toponimic.
Prin maniera de prezentare, complexitatea vastitatea problemelor abordate,
eruditia profesionalismul de care au dat autorii, monografia de se impune
ca un model domeniu ; nu ne decât sä acesta va urmat nu va
trebui prea mult pentru a vedea publicate alte asemenea monografii inchinate
monumentelor basarabene ce ne dezväluie secretele.
Gheorghe
Stavropoleos. Ortodoxie, comunitate, vol. al publicat de Fundatia

Stavropoleos Edit. Meridiane, coord. protos Marchis, Bucuresti, 2002, 127 p.
Cuvântul protosului Iustin este reliefatd necesitatea aparitiei de fatä,

pentru punerea a tezaurului de adus la efectuarea sistematicd
a lucrdrilor de restaurare a Bisericii a complexului de constructii din incinta mändstirii
Stavropoleos (p. 5-6).
Este meritul unor consacrati domeniului, ne referim la Popa
studiul analitic: Biserica Stavropoleos monument de o privire asupra Epocii
brâncovenesti post brâncovenesti raportatd la Bucuresti, ca la Arhitectura, Pictura
la Desfasurarea la Locul Bisericii Stavropoleos in
arhitecturii (p. 7-60).
www.digibuc.ro
Acestuia demersul Constantei Costea indreptat Iconostas ca

a Sculpturii remarcabilei opere dältuite cu mestesug lemn, o
a ctitoriei de la Stavropoleos (p. 61-82).
Cercetarea este asupra unor teme despre ansamblul arhitectonic sau
arhitectural al mänästirii Stavropoleos. Avem vedere analiza lui Costin Tutunea
la restaurarea a läcasului a incintei (p. 83-90), a Donei Postolache,
atentä la restaurarea iconostasului cu problematicd tehnico-stiintificä de care a
trebuit sä se seama pentru punerea in valoare conservarea acestei adevärate
bijuterii (p. 91-98).
Preocupäri similare de studiu extinse la Decoratia piaträ a Bisericii de la
Stavropoleos sunt vädite la Rusu 99-104). Acestea sunt urmate
de o Sintezä a datelor istorice privind restaurarea propuneri de amenajare a clddirilor
din incinta Bisericii Stavropoleos, viziunea Constantei Carp (p. 105-110).
de incheiere (p. 111-112), dialog protosul
distinsul Arhitect Prof. Aurelian Triscu, sunt comunicate impresii ce dezväluie valoarea
operei de restaurare a ctitoriei bucurestene, de care aceasta nu ar fi fost
redescoperitä astäzi, pentru a fi apreciate la adevärata valoare comorile ei, semnificative
trecutul de artä eclesiasticd post brancoveneasa Sunt imagini pe care
bogata ilustratie o dezväluie pentru tot ceea ce ctitoria de la Stavropoleos a putut
conserve peste vremi.
C. lan
ARISTIDE MARIANA Cotroceni: Un monument

istoric dispárut, Muzeul National Cotroceni, Bucuresti, 2003, 93 p. + 20
Monografia asupra mändstirii Cotroceni date importante privire la

fondarea, disparitia acesteia a doua a secolului al XIX-lea. Cartea
are doi autori. Aristide se de perioada mai veche din istoria mosiei
Cotroceni analiza privire asupra satelor din jurul mosiei, care vor fi
inglobate averea viitoare asupra proprietarilor care au detinut
familiei Cantacuzino. detalii cu privire la intemeierea
mänästirii de atre domnitorul Cantacuzino (1678 - 1688) o scurtä incursiune
"ansamblul arhitectural" al complexului mändstiresc. Mariana completeazd
istoria mändstirii Cotroceni cu noi noi informatii asupra la Muntele Athos,
constituirea evolutia domeniului feudal, evolutia timp a läcasului la demolarea
bisericii 1984. Autoarea utilizeazä importante surse inedite provenind primul
din Fondul Mändstirii Cotroceni, dar pune valoare alte documente
nepublicate din fondurile Manuscrise, Mitropolia sau Documente
Istorice. Tot Mariana Lazär a cele anexe de la sfarsitul : o trecere
revistá a tuturor egumenilor mändstirii, o referitoare la mosiile cumpdrate sau
däruite mändstirii diferite perioade de timp .
Lucrarea reprezintä o contributie importantd la istoricul mändstirii Cotroceni, cu
multe materiale de arhive inedite, de asemenea o carte folositoare pentru toti cei care
sunt preocupati de aceleasi teme de cercetare.
Constan fa Ghifulescu
www.digibuc.ro
ALEXANDRU EFREMOV, Icoane Edit. Meridiane, Bucure§ti, 2003, 260 p.
delectare pentru domeniul artelor, al culturii o constituie aparitia

distinsului specialist Alexandru Icoane Editura Meridiane,
Bucure§ti, 2003.
Suntem in fata unei experiente de o dobânditd de autor cercearile sale
de istorie a artei medievale, de conservare i restaurare a picturii din Tezaurul National,
anii de de ample investigatii intreprinse cadrul Directiei Monumentelor
Istorice la Muzeul National de - Bucure0.
(p. 8-9), Al. Efremov precizeazd a fost preocupat
sintetic sistematic problematica evolutiei din sfera picturii de icoane
de la inceputuri jumdtatea secolului al XVIII-lea.
Studiul introductiv (p. 10-22), deschide adevdrate perspective asupra trecutului
rostului icoanei, a prezentei ei pe teritoriul sud-est nord carpatic, cre§tine cu
traditii milenare, care simbolurile credintei se dezvdluie
procese, deosebi intemeierea statelor române§ti.
Capitolele cu referire la Tara (p. 23-71), Moldova
(p. 73-177), dar la Transilvania (p. 119-157), elementele de specific, ca
cele de unitate din viata spirituald a lumii române§ti exemplificate cu remarcabile
imagini, care marcheazd perenitatea icoanei spatiul locuit statornic de
prezentei ei.
Specialist mare vocatie Conservarea i restaurarea picturii, Al.
va comunica apoi interesante informatii despre Elemente de (p. 158-161),
reliefând prin tabele i grafice, deopotrivd strädaniile depuse cu abnegatie acest
domeniu, dar experienta dobânditd ne referim de la datele despre Frecventa
pigmentilor (p. 164-166).
Lucrarea cuprinde de asemenea Note la studiile mentionate, Catalog al
pieselor investigate o (p. 168-250), se cu Lista ilustratiilor (p.
250-257), total 311 imagini executie irepro§abild, ca un corolar la deceniile de
i realizdri ale atât de bine cunoscutului specialist.
C.
ION I. SOLCANU, societate (sec. XIV-XVIII), Edit.

Bucure§ti, 2002, 337 p.
Arta medievald din spatiul românesc a fost subiectul unui impresionant

de studii. Majoritatea au tratat doar dimensiunea teologicd a picturii religioase
române0, dispunerea acesteia spatiul sacru, canonul i abaterea de la acesta, alte
cuvinte, erminia. Latura a acesteia a fost receptatä doar tangential de multe ori
eronat, cdutându-se van o componentä ideologicd pur Demersul de semnat
de un cunoscut specialist istoria artelor, a evitat acest anacronism, oferind solutia
a evidentierii acelor aspecte aparent umile", marginale, care s-au strecurat
penelul artistului medieval. Forta dogmei a ca specificul local rar;
descoperirea lui a presupus, desigur, nu ultimul un
profesionalism.
www.digibuc.ro
a nega dimensiunea preponderent a picturii murale medievale,

autorul propus izoleze, cadrul acesteia, aspectele economice sociale, militare,
etnografice sau folclorice. Aceasta pentru cum se din introductiv,
pictura postbizantind nu a fost intotdeauna o nationalitate"; pictorii
de aici au ilustrat textele biblice cu locale, este vorba de unelte, arme,
costume sau instrumente muzicale. Chiar se recunoa5te onest asemenea cercetdri
s-au mai este de remarcat totu5i nimeni nu a o pe
mai curând, demersul de se constituie o aproape
Structurat trei majore -a patra un relativ scurt studiu de caz -
volumul debuteazd cu un capitol referitor la economia (p. 15-81). Este,
o abordare cu totul a acestui aspect esential al lumii medievale. Sursele
iconografice reprezentdri ale instrumentelor de arat (aratruri pluguri),
sape), recoltat (seceri, coase, greble, furci) sau ale uneltelor folosite
viticulturd (cosoare, sape, ciubere). Regäsim, tot contexte biblice, dar cu detalii
locale, ocupatiile complementare agriculturii - pdstoritul, pescuitul sau vândtoarea.
Me5te5ugurile casnice sau specializate, aspect important, care civilizatiei
unei regiuni evul de mijloc, sunt ele relevate pe zidurile bisericilor române5ti ale
timpului. Mijloacele de transport, pe uscat sau pe ce au conotatii similare, au putut
fi reconstituite acum sub aspectul tipologic. Pentru viitor, este limpede
eventuald având ca economia medievald româneascd, va trebui
cont de aceste pagini.
Urmdtoarea sectiune Via fa (p. 85-127). mai bine
reprezentaa cronistica diplomatica vremii, nici acest aspect major nu poate refuza
beneficiul adus de imaginea propriu-zisd. Aceasta, fire5te, rezerva, formulatd de
de autor: nu imagine privitoare la echipamentul militar, de sau de
aceste izvoare iconografice constituie dovada indubitabild a utilizdrii
acestuia de români, pentru faptul nu cunoa5tem intotdeauna nationalitatea
zugravului sursa de inspiratie" (p. 85-86). Au fost puse formatiunile de
(cavaleria, pedestrimea), incercându-se delimitarea unor categorii speciale
(curteni, lefegii etc.), sfär5it, echipamentul militar harna5amentul
scuturi, pinteni), sectiunea cea mai rezervatd armelor.
Aspectele legate de Etnografie folclor (p. 128-236) se constituie cel mai
amplu capitol, debutând cu un efort de reconstituire a costumului epocii analizate.
Recunoscând meritele investigatiei anterioare, aceea a Corinei Nicolescu, cercetarea de
aici nu a mai insistat privinta costumului aulic, directionându-se preponderent asupra
costumului medieval sau pe specificul portului feminin. Au reie5it astfel
numeroase contingente costumul dacic. Au fost analizate apoi motivele coregrafice
din iconografie, dezvdluindu-se astfel o extrem de interesantd, aproape cu totul
neglijatd acum a române5ti din trecut. S-au motivele comune sud-
est europene de specificul local, evidenitiindu-se dansurile practicate aici, precum hora,
dansul sau Urmdrirea instrumentelor muzicale in pictura
moldoveneascd, de Constantin Bobulescu, se face aici cu alte mijloace,
rezultând o reconstituire superioard prin acribie pragmatismul clasificdrilor,
deosebindu-se astfel categoriile membranofone (timpanul, tambura, daireaua), cordofone
(cobza) aerofone (fluierul, buciumul, trompeta, cimpoiul). Observatiile
asupra unor obiceiuri locale informatiile
www.digibuc.ro
cele ale lui Dimitrie Cantemir, precum cu cercetdrile folclorice moderne ale lui
Simeon Florea o ideea unei anume autonomii a pictorilor de
atunci.
Urmare a unor preocupdri mai vechi, studiul de caz care volumul,
Motivatii etnico-religioase ideologice ale actului de ctitorire (p. 239- 277), se la
semnificatiile ctitoririi cazul particular al lui cel Mare. S-au relevat aici noi
dimensiuni ale acestei uriase personalitdti a evului mediu românesc. Clasificarea
oarecum a motivatiilor respective este ardtându-se absenta unei
demarcatii ale acestor ipostaze. A primat firesc invocarea gratiei divine, motivatiile
ideologice grefându-se pe aceasta completând-o.
Concluzionând, suntem fata unui studiu multidisciplinar, care pictura
a fost tratatá ca un document, acelasi profesionalism care specialistii
respectivi documentul diplomatic, cronistic sau arheologic. Atributul
multidiciplinar se prin apelul constant la celelalte categorii de surse, amintite
mai sus. Prezentarea de calitate eruditia, nivelul Malt se
intâlnesc prea rar peisajul istoriografic actual. Volumul de reprezintá o meritorie
exceptie.
Dan
IOLANDA TIGHILIU, Intre diavol bunul Dumnezeu. Cler in Principatele

(1600-1774), Paideia, Bucuresti, 2002, 311 p.
Lucrarea spirit pragmatic, imagini de din prezenta

activitatea slujitorilor Bisericii viata Moldovei a Tdrii Românesti din veacul al
XVII-lea al optulea deceniu al secolului al
Cercetätoare mari disponibilitdti studierea fenomenelor lumii de
de la sud-est de Carpati, a institutiilor, a mentalului, a proceselor demo-istorice,
este preocupatd opusul de realitdti din existenta eclesiastilor mai
ales adevdrate ale spiritualitdtii, produse etnic
romänesc, cum autoarea al Argument, ce volumul (p. 5-6).
Demersul se cadru figurat din
Capitolul I: Lumea clerului (p. 7-71), care nu doar
explice sintagma: intre diavol bunul Dumnezeu", ci de fapt reflecte trebuinta
de a mentine vie imaginea preceptele Bisericii, pe calea
slujitorilor ei din cinul monahal, dar mai ales din rândul preotilor de mir, supusi uneori
pdcatelor lumesti, pentru credintei. Autoarea nu se opreste numai la aspecte
dogmatice de ritual, ci ce semnificatia rostul focarelor de
eclesiastica, promovarea invátämântului, a scrisului limba expresie
se Tighiliu, Lumea clerului monahal a celui de mir in veacurile

XVI-XVII, SMIM, XVI (1998), p. 117-140 ; Idem, Ctitori clerici secolul XVII-lea, vol.
In Honorem Paul Cernovodeanu, Violeta Barbu edita, Bucuresti, 1998, 145-159; Idem, Clerici
ctitori in Principatele (1716-1774), vol. istoriei. Existenje,
dinamici. Omagiu academicianului tefan tefinescu, lucrare ingrijitä de Tudor Teoteoi, Bogdan
Murgescu, Bucuresti, 2000, p. 505-515.
www.digibuc.ro
a valorilor nationale protejate de ale conditiile de

vitrege pe care ele le-au cunoscut adesea.
acela$i spirit, observatii pertinente, a fost Capitolul II: Carturari
isiha,stri (p. 73-176), care autoarea supune discutiei eforturile clericilor - oameni de
carte, a celor de spiritul ascetic, cu imagini ale angajdrii inaltilor prelati sau
iscusiti ieromonahi sprijinirea tiparului, a artilor imprimate sau copiate
scriptoriile de cult, sporirea autoritdtii Mitropoliilor,
Capitolul III: Ctitorii (p. 177-254), evalueazd strddaniile eclesia$tilor la zidirea

sau refacerea multor edificii urbane dar la sate, uneori
locuitorii din alte categorii sociale. general o lume a pdturilor mijlocii, care tinea la
afirmarea a individualismului modern, structurile sale psiho-sociale, asupra
colectivismului medieval" (p. 242), cum apreciazd Tighiliu. Este o viziune ce ar
trebui raportatd la colectivitäti structurile cum sunt figurate acestea
tablourile votive din ctitoriile megie$ilor, negustorilor, me$tepgarilor sau ale
reprezentantilor vietii administrative plan local. Individualismul modern in stricto
senso, trebuie autat mai
Autoarea a o a ctitoriilor clerului din Tara
unde, pentru anii 1717-1774, 107 prezente la atare acte 183-194), iar
pentru Moldova, doar 23 de 194-196), tabele, desigur orientative, care pot
suporta amenddri, unor noi situatii acte necercetate.
ultimul capitol, al cititorului sunt date despre:
de (p. 255-294), din care nu omise nume ca cel al lui Anastasie sau
operele sale miniate, de asemenea Slujebnicul mitropolitului dar numele unor
zugravi sau copi$ti de manuscrise din sfera de a prezentelor clerului spatiul
culturii.
(p. 295-296), de a autat
surprindd diferitele niveluri de cunoWere dogmaticd de instruire pe care se aflau
oamenii Bisericii", deosebire pregdtirea cuno$tiintele preotilor de mir
monahii din ob$tile din s-au prestigio$i cdrturari.
Autoarea va eforturilor depuse de prelati pe acelea ale mirenilor interesati
luminarea spre a semenilor bor.
lucrare in care, Bibliografia (p. 299-309), stdruinta
de a prezentele eclesia$tilor, semnificative pentru viata
nu $abloane, ci cum le dezvaluie sursele vremii.
C.
TEREZA SINIGALIA, Mihai Viteazul ctitor, Edit. Vremea, Bucure$ti, 2001, 80 p. +

2 pl. color.
Este neindoielnic binevenitä adunarea copertile unei a datelor

cunoscute privire la ctitoriile lui Mihai Viteazul din Tara
- mai ales - din Transilvania.
www.digibuc.ro
Autoarea cu Mihai din (p. 6-22), spre a

continua cu Picturile din diaconiconul Domne§ti din 23-32).
Aici am, de o observatie: Tereza Sinigalia, pe temeiul fragmentelor
picturii a bisericii, care s-a diaconiconului, a
demonstrat cu suficiente argumente ce a zugrävit biserica Domneascd de
Petru Cercel a fost nimeni altul decât fratele Mihai Viteazul. Mai mult, a
presupus ansamblului de de la va fost zugravul Mina, cel
ce a lucrat picturile din biserica mändstirii a fratilor (p. 30-32). Ipoteza
domniei sale ar i mai ar utilizat datele reunite de
subsemnatul cu privire la biografia lui Mina din care el a fost un de
din Târgovi§te (Doi soli ai lui Mihai Viteazu), Revista Istoricd", Serie t. I,
1990, 5, p. 474-476). Cu alte cuvinte, angajarea lui a echipei lui pentru executarea
frescelor din interiorul bisericii Domne§ti apare cum nu se poate mai
continuare, autoarea se de biserica din Ocna Sibiului (p. 33-37), de
biserica din Lujerdu (p. 38-39), de sediul mitropoliei ortodoxe din Alba (p. 40-43),
de paraclisul din cetatea Târgu (p. 44-45), de biserica Sf. Nicolae din
Brgovului (p. 46- 47), de ansamblul domnesc din Caracal (p. 48-49), de
Clocociov (p. 50-51), de biserica din (p. 52), precum de biserica
Râmeti 53). Un de 32 de alb-negru color textul.
Andreescu
SORIN ULLEA, Un unicat Ortodoxie: Piatra de din biserica Sfântul

Nicolae 1492, Edit. AXA, 2002, 16 p.
cursul arheologice conduse de d-na Voica vara anului

2001, pronaosul bisericii Sf, Nicolae din Boto§ani a ie§it la o piaträ de
mormânt bine conservatd cu o inscriMie perfect lizibild. D-na a comunicat
lectura proprie a textului inscriptiei slavone din anul 7000" 1492)
la Institutul de Arheologie Vasile Pârvan" din Bucure§ti, ziva de 18
aprilie 2002. Am fost eu de
Enigma de inscriptie prive§te persoana a apartinut piatra
D-na a citit Nurod vornic de Boto§ani". Dl. Sorin lea a incercat, la
rândul in pe care o semnalez, problema. Mai
sa, din pricina faptului Moldova medievald nu a avut vornici de" ora§, or
din inscriptie trebuie tradus prin din". A§adar, vornicul era doar originar din
Boto§ani.
chestiunea a numelui personajului: Sorin lea crede ar
vorba de cuvântul rusesc, care azi nebun", minte". El ar trimite
epistola I a Apostol Pavel Corinteni (4, 10): Noi suntem nebuni
Hristos, voi sunteti noi suntem slabi, voi - puternici; voi aflati cinste,
noi - necinste". Traducerea a inscriptiei ar "Acest
mormânt este al robului lui Dumnezeu vomicul nebun din care s-a mutat
acest loca§. Ve§nica lui pomenire. anul 7000".
www.digibuc.ro
ce se subliniazd caracterul de unicat lumea a unei asemenea

pietre de mormânt, autorul crede sub ea a fost lovit de o incurabild
propune identificarea lui cu marele vornic Boul.
Andreescu
Szkolnictwo prawoslawne w Rzeczypospolitej ortodox

de Antoni Mironowicz, Urszula Pawluczuk, Piotr Chomik, Bialystok, 2002,
256 p.
Lucarea de fatä este cea de-a treia parte a unei tematice consacrate
ortodoxiei din prawoslawny w dziejach Rzeczypospolitej i krajów
- Biserica in istoria Poloniei a vecine, Bialystok 2000,
monastyczne w Rzeczypospolitej, Viata Bialystok 2001).
Initiativa apartine unui colectiv de la catedra de Istoria Culturii de Frontierd (Zaldad
Kultur Pogranicza) a Institutului de Sociologie al Universitätii din Bialystok,
i s-au aláturat Episcopia de Gdask-Bialystok Frätia
Metodiu. Volumul este dedicat ortodox cuprinde lucrdrile prezentate la
conferinta din mai 2002 de la Bialystok. Ordinea materialelor este cronologicd.
Volumul se deschide cu reflexiile episcopului de Gdansk-Bialystok, Jakub
Kostiuczuk (Nauczanie i szkolnictwo prawoslawne -
p. 7-17 despre lui Isus transmisd prin intermediul Duhului
Sfânt apostolilor deveniti la rândul cea de-a doua parte a sunt
discutate disciplinele studiate cadrul teologice de la Alexandria Antiochia.
studiul ortodox Republica (p. 18-39) Antoni
Mironowicz propune o trecere a evolutiei ortodox,
de la frätiilor la institutii de superior de azi. Pornind de la premisa
despre un ortodox comparativ cel catolic se poate vorbi abia din a doua
jumätate a secolului al XVI-lea, autorul prezintd, mod proportional cu
§colile existente teritoriile de traditie ale Republicii lone. Organizarea
unui destinat ucrainenilor belarusilor a parte din programul de
reformare din interior al bisericii ortodoxe. Lipsa unui destinat comunitätii
ortodoxe determina pe urmeze colegiile iezuite sau protestante
deseori renunte la propria Autorul un spatiu Frätiilor
Ortodoxe. Prime le au fost la Vilnius 1584 pe mändstirile Sfântul Duh
Treime au reprezentat un model pentru celelalte frätii (Kiev 1588, Lvov
1589, Minsk 1592, Brest 1595, Mochylew 1597, Luck 1617). Vilnius a studiat
viitoarea polemi§ti viitori mitropoliti ai Kievului. caracteristia
a tuturor este importanta pe care au acordat-o studierii limbilor
pe veche belarusd), liturgicd. Pentru
perioada a mai existe ca stat, ortodox a continuat
functioneze sub obläduirea mitropolitului de Kiev influenta bisericii ruse.
restabilirea statalitätii, 1924 se organiza Facultatea de Teologie cadrul
Universitátii de la Var§ovia. Cadre le didactice au fost aduse din Rusia, dar alte biserici
ortodoxe au fost solicitate noua institutie. Patriarhia a trimis la
www.digibuc.ro
pe dr. Moisescu, mai patriarh al României pe ebraistul Sergiu

Kisiel-Kisielewski. Din 1957 existä o la Academia Teologicd
(CHAT) iar din 1999 o facultate de teologie la Universitatea din Bialystok.
Scopul articolului Akademia Kijowsko-Mohylanska (Academia Kieviano-
Movileand) p. 40-55 al Teresei Chynczewska Hennel se mdrginete la prezentarea unor
opinii din istoriografia despre activitatea lui a
Academiei sale. Astfel, este discutie studierea polonei pe care
le considera cheia integrdrii rutenilor - ai Republicii - in viata
G. Florowski considerd ca influenta Academiei asupra mediului ortodox nu
numai din teritoriile Coroanei ale Lituaniei, dar din Rusia a fost negativd. schimb,
bine a observat Aleksander Naumow, care a Academia de la Kiev un de
a culturii fata culturii occidentale, un mecanism care a asigurat
ortodoxiei autonomia raport cu catolicismul, dar cu alte structuri ale ortodoxiei, de
exemplu Moscova. autoarea pe scurt noua preocupare a istoricilor
de actuala Academiei de la Kiev (printre ei N. Jakovenko Toloczko)
anume reanalizarea mitului Kievul ca Bohochranymoho hrada (Kievul secolului al
XVII-lea era considerat Rusiei Kieviene), creatie a intelectualilor kievieni
din preajma lui Petru
Akademia Ostrogska (Academia de la Ostrog) p. 55-80, articolul lui Tomasz
Kempa, surprinde momentele principale din istoria acestei institutii. Biserica
pierdea protectorii sprijinul economic pe care primea de la prin
convertirea unei considerabile a acesteia la catolicism ce urmase un colegiu
iezuit sau protestant. Prima reformdrii a apartinut
Constantin Ostrogski, voievod de Kiev, dintre cei mai bogati
magnati ai Republicii lone, politic, protector al bisericii ortodoxe. Cum la
XVI-lea nu putea vorba de acordarea dreptului de organizare de
ortodoxe, voievodul de Kiev a obtinut actul de fondare pe din dos"
deoarece, in privilegiul de Bathory, era specificat se acordau
venituri vederea organizdrii unui spital (academia) unei mändstiri
Santa Treime. chestiune asupra se opre§te este denumirea sub care
apare izvoare de la Ostrog: academie, gimnaziu trilingv
numai pentru anumite perioade se poate vorbi de un
de nivel superior la Ostrog, chiar istoriografie s-a consacrat
de Academie. de de a reprezentat o
a traditiei ortotodx. Tomasz Kempa
documentele care ne o imagine despre organizarea Academiei, ne dea
despre programul sunt putine indirecte, experieno Academiei de la
Ostrog nu ar existat Academia de Kiev. Se putine despre conducerea
colectivul de profesori. Primul rector a fost polemistul Herasim Smotrycki. Profesorii
proveneau din mediul intelectual autohton, dar au fost invitati profesori din Grecia
Achileos de la Colegiul Sf. Athanasie din Roma, Dionisie Rally, mitropolit de
Kizikos, protosinghelul patriarhal Nichifor Parasios aflat cu ocazia sinodului
de la Brest) sau de la Universitatea din Cracovia ( Jan Latosz, doctor in
matematicd). Nu clare despre profesori protestanti este bine
colaborarea la seim a voievodului de Kiev cu protestantii sau faptul unii protestanti au
publicat la tipografia din Ostrog. Sub nepotii trecuti la catolicism (Constantin
www.digibuc.ro
Ostrogski moare 1608, singurul säu rämas ortoclox, Alexandru, moare 1603)
Academia decade. Soarta ei a fost strâns de lupta bisericii ortodoxe pentru intrarea
legalitate (dupä 1596 era de drept dar de facto toleratä). Fiica lui
Alexandru, Anna Aloizia Chodkiewiczowa, catolicd, motenitoarea unei jumätäti din
Ostrog, protectoarea pune bazele 1626 unui colegiu iezuit reu§e§te
directioneze veniturile Academiei iezuiti. cealaltä din Ostrog, Dominik
Zaslawski, lui Janusz Ostrogski, a introdus unirea. Ostrog inceteazd astfel mai
reprezinte centrul de al rezistentei culturale ortodoxe.
Articolul prawoslawne w rozumieniu Sylwestra Kossowa (Scolile
ortodoxe acceptiunea lui Silvestru Kossow) p. 80-92 al Ludmilei Utrutko
argumentele lui Silvester Kossow episcop Rusiei Albe 1635-1647 mitropolit de Kiev
1647-1657 pentru studierea polonei a latinei de tinerii ortodoc§i, pentru un
spirit ortodox care nu mai prejos, din punct de vedere al actului
educational, de cel occidental catolic. Kossow s-a justificat prin polemice, prin
intermediul rdspundea atacurilor venite din partea catolicilor i unitilor care
acuzau de erezie, dar atacurilor coreligionarilor conservatori care nu vedeau cu
ochi buni studiul latinei, bdnuindu-1 ar trecut tainä la unire, este arian,
calvin sau protestant. Autoarea mai face o a carierei de profesor a lui Kossow,
reamintqte câteva rânduri despre prietenia care legat de Petru precum
colaborarea cadrul Academiei de la Kiev.
De o cu totul este lucrarea lui Piotr Chomik (Elementy dydaktyczne
w poezji maryjnej jako forma kultu cudownych ikon matki Boiej w Wielkim
Litewskim- Elemente didactice poezia ca a cinstirii icoanelor
de minuni ale Fecioarei Marele Ducat al Lituaniei) p. 237-255. Cinstirea icoanelor
Fecioarei a Polonia Lituania jurul secolului al a cunoscut
perioada sa de apogeu secolele XVII-XVIII. Autorul face o detaliatd prezentare a
conditiilor aparitiei icoanelor Fecioarei Maria (molime, räzboi, boli, drame
personale, etc), a locului aparitiei (ulterior locul era marcat prin ridicarea de troite,
mdnästiri unde, la cererea Fecioarei Maria icoana sa era deseori se organizau
pelerinaje), a martorilor a celor ce le gäseau sau li se Fecioara.
continuare se fac consideratiuni interesante asupra cinstirii Fecioarei literaturä
valorile didactico-morale ale acestei literaturi luând ca exemplu icoane cunoscute de pe
teritoriul Lituaniei din teritoriile belaruse ale Marelui Ducat al Lituaniei (icoanele
Fecioarei Ostrobramska din Vilnius, Zamkowa de la Nowogrodek, icoanele din
mänästirile din Bielsk, yrowice, Kupiatycz). Cinstirea icoanelor Fecioarei a
unit oamenii nu numai jurul problemelor religioase, dar politice
sociale (särdcie, epidemii, calamitdti naturale, etc). XVII-XVIII este predominantd
a poeziei inchinate Fecioarei. Scopul acestei literaturi era didactic, de a
un model ficelor, sotiilor i mai târziu Pentru perioada romanticd cea mai
cunoscutd din Lituania unde gäsim urmele unei literaturi dedicate
Fecioarei este Pan Tadeusz al lui Adam Mickiewicz. zilele noastre cinstirea icoanei
Fecioarei este sursa unei literaturi aparte; icoanelor din mändstirea (p. 249) sau
icoana de la Bielsk (253) li se cel mai des versuri.
www.digibuc.ro
studii Halina Surynowicz Urszula Pawluczuk se de

biserice§ti sec al din gubernia Grodno (Szkolnictwo cerkiewne na
w XIX wieku - bisericesc tinutul Grodno ) respectiv
seminariile ortodoxe de la Krzemieniec Vinius (Seminaria duchowne w i
w Wilnie - Seminariile de la Krzemieniec Vilnius). Pentru perioada de de-al
doilea mondial problematica a ortodox este de
Jerzy Tofiluk (Szkolnictwo prawoslawne w powojennej - ortodox
Polonia i Dariusz Malaszewski (Nauczanie religii prawoslawnej na
obszarze diecezji wroclawska-szczeciskiej w latach 1945-1970 - Studierea religiei
ortodoxe dieceza Wraclaw-Szczecin 1945-1970). incheierea volumului sunt aduse
la zi, pe baza legislatiei vigoare a statului polon, instruirea profesorului de religie
regimul invätämântului ortodox (Jan Zieniuk, Ksztalcenie,
doksztalcanie i doskonalenie nauczycieli religii prawoslawnej w latach 1990-2000 -
Formarea perfectionarea profesorilor de religie 1990-2000, Jaroslaw
Matwiejuk Podstawy prawne nauczania religii prawoslawnej w Rzeczypospolitej
polskiej - Baza a studiului religiei ortodoxe Polonia).
Prin cele scrise mai sus am intentionat sä indreptäm interesul cercetätorilor
interesati de istoria spre parte din istoria Poloniei mai putin cunoscutd
cercetatd.
Tatiana Cojocaru
MIHAELA GRANCEA, prin Principatele Dundrene, Transilvania $

Banat 1683-1789). Identitate alteritate, Edit. Universitätii Lucian Blaga", Sibiu,
2002, 341 p.
Cercetätoarea Mihaela Grancea de la Universitatea Lucian Blaga" din Sibiu

i-a propus - prin intermediul analizei a 85 de sträini - surprindd felul in care
imaginarul european de a suferit perioada 1683-1789 mutatii
sensibilitate, perceptibile etno imaginile cu referire la români. Sunt in
general reactiile unor observatori mai perspicace ca Anton Maria del Chiaro, Francesco
Grisellini, generalii Bauer Langeron, J.J. Ehrler, Domenico Sestini, Iganz Raicevich,
Hacquet, Franz Joseph Alexandre d'Hauterive privinta
realitätilor prezentate de regimul fanariot Principate i habsburgic instaurat
Transilvania i Banat.
Sunt luate considerare perceptii ale naturii, reprezentäri ale spatiului urban
rural, imaginea principilor, elitelor, religiozitatea aspecte ale vietii cotidiene,
profilul etno psihologic romänesc, marginalizatii: evreii Autoarea a tinut
realizeze o descriptivä a motivelor, i stereotipurilor care
explicatia etnoculturald (construirea propriei identitäti reconstituirea imaginard
a identitátii Celuilalt) deschizând sau comunicarea inter culturalä" (p. 6).
www.digibuc.ro
Lucrarea este pe Cálátori despre române, vol.

I- (vol.X2 n-a parvenit autoarei la timp) in general se pe o bibliografie
serioasd; gäsesc limita a lucrärii, de 1789, ca putin importantd, deoarece
pentru noastre nu are epocä vreo semnificatie deosebitd, mult mai - ca
punct final - aceea de incheiere a räzboiului austro-ruso-turc prin de la
(1791) i Iai (1792). ansamblu este o lucrare de interpretare menitä sä
suscite interesul cititorilor.
Paul Cernovodeanu
IOANA CRISTACHE-PANAIT, Circulatia vechi bucureVene Transilvania,

Edit. Biblioteca, Bucure§ti, 1998, 190 p.
urma a numeroase peregrindri prin de rugä ortodoxe din

Transilvania, autoarea a reuit depisteze un numär impresionant de liturgice
scoase de sub teascurile tiparnitei Mitropoliei de la Bucure§ti - sau din alte centre
religioase ale Tärii Române§ti, dar procurate din amintita cetate de scaun - care s-au
diferite parohii din provincia de peste munti. cärtii vechi
române§ti a fost mai activä in veacurile XVII-XVIII cunoscând perioade de adeväratä
inflorire culturalä mai ales timpul domniilor lui Cantacuzino Constantin
Brâncoveanu a elitei sociale a vremii, ca genero§i donatori de opere liturgice. Sunt
enumerate o serie de tipärituri cunoscute cum ar Cheia Apostol (1678-
1682), Biblia lui (1688), (1691), Evanghelia greco-romanä (1607),
Liturghier (1713) Numeroase de pe arti demonstreazd interesul cu care
au fost citite sau uneori modul de procurare, afara donatiilor, cumpdrare,
de proprietate colectivd etc. Autoarea insistä asupra rolului tipdriturilor
bucure§tene intärirea con§tiintei de neam de a ob§tii române§ti din
ransilvania. Apreciez lucrarea ca foarte eruditä de numeroase ilustratii
edificatoare (coperte, foi de titlu cu insemnäri marginale .a.).
Paul Cernovodeanu
ANTON Habitatul medieval la curbura a Carpatilor

secolele XV, Edit. Istros 2002, 146 p. 59 pl.
sub egida dinamicului muzeu din cu toate ar fi fost mai firese

cunoascä tiparului sub auspiciile muzeului din - locul unde a
activat ca muzeograf profesor, cartea lui Anton se pe eforturilor
de istor'cii arheologii români, mai vechi mai noi, de a decripta
fenomenele ce s-au manifestat afara arcului carpatic care au generat
social-poli economice ce caracterizeazd statele medievale române§ti.
Rodul unor eforturi ce decenii de asidue cercetdri, lucrarea de
fatä face dovada unei atente exegeze a numeroase surse documentare - material
arheologic, acte diplomatice, cronici, insemnäri ale cdlätorilor piese numismatice,
www.digibuc.ro
date etnografice toponimice, privitoare la regiunea de la Curbura Carpatilor, delimitatd

de väile Oituz Buzdu, prima jumdtate a celui de al doilea mileniu.
pauperitatea izvoarelor scrise relative la acest spatiu geografic
intervalul cronologic mentionat, meritul cercetätorului este pus de creionarea
realitätilor specifice curburii exterioare a Carpatilor prin datele pe care acesta le-a cules
calitatea sa de arheolog. Trebuie acest studiu nu ar mai avut
consistenta aportul bogatului de cele mai multe ori ineditului material
arheologic, care constituie, de fapt de drept, filonul central al acestui tom.
Cartea este prima lucrare de asupra istoriei regiunii vrâncene - prin care
se vechile regiuni moldovenesti: Adjud, Putna, Tecuci muntenesti:
Râmnicul-Sdrat, privite ansamblu prima a mileniului al doilea. Ea este
de o prezentare de profesorul Victor Spinei, conducdtorul tezei
de doctorat ce a constituit nucleul al acesteia, urmând apoi argumentul ce a stat la
baza micromonografiei pe care o prezentAm.
capitol, intitulat Cadrul geografic, pe muzeograful arheologul
Anton calitatea sa de vrâncean, de bun eunoscátor al cadrului natural care
s-a manifestat factorul antropic supus atentiei sale. a sunt
subliniate individualitatea unitätilor de relief, a climei, a retelei hidrografice, a florei
faunei specifice tinutului vrâncean. Autorul atrage atentia asupra repercusiunilor avute
de mutarea cursurilor inferioare ale Milcovului, Putnei Siretului, asupra evolutiei
umane din
capitolul al doilea, dedicat demografice, este dinamica
omenesti. fluctuant al acestora pe parcursul celor cinci secole
investigate, schimbärile petrecute, acest spatiu, atât de ordin politic cât cele
de ordin hidrografic. elaborarea acestui capitol, s-a folosit de juxtapunerea
informatiilor de natura istoricd, arheologicd toponimicd. Sunt analizate aspectele
materiale ale Dridu raporturile acesteia cu lumea bizantind. Autorul se opreste
asupra prezentei a Ordinului teutonic se de localizarea cetätii
Cruceburg. Se se o localizare a Episcopiei cumanilor mai apoi a
Episcopiei Milcoviei. Prin toponimia identifice amprentele
läsate de populatiile migratoare. De asemenea, sunt prezentate primele mentiuni
documentare - apartinând proaspetelor cancelarii ale române de sud
de Carpati, privitoare la satele din aceastä
Capitolul al treilea se de prima a
mileniului al doilea i reprezintd partea cea mai consistenta a luerärii. Este o a
societätii locale din punct de vedere politic, social-economic religios. Capitolul este
structurat pe trei subcapitole intitulate sugestiv: economicd, Organiz9re social-
subcapitolul sunt analizate ocupatiile practicile
economice ale locuitorilor acestor zone: culesul, pescuitul, vândtoarea, agricultura,
pomicultura, viticultura, cresterea animalelor, exploatarea
comertul. creionarea acestor aspecte de viatä economicd un rol precumpdnitor l-au
avut rezultatele campaniilor arheologice intreprinse de autor. subcapitolul al doilea
Anton lipsa de justificare aprecierea unor istorici care au calificat
regiunea Vrancei ca o sau o republicd ce nu a cunoscut stäpânirea boiereascd.
Ca un contra argument este existenta punctelor acest teritoriu, precum
mentiunea unor ca stápâni peste sate ultimul subcapitol cerceatorul
www.digibuc.ro
ilustreazd procesul de cre§tinare a acestei zone, apartenenta populatiei locale la ritul

cre§tin-ortodox, precum i fAcute de papalitate i regatul ungar de a atrage
la catolicism prin intermediul Cavalerilor teutoni, Episcopiei
cumanilor, Episcopiei Milcoviei. demersul autorul se de un vast
material arheologic prin care aduce noi dovezi asupra cre§tinismului de rit bizantin
de populatia indigend.
Capitolul al patrulea, Zona de a Carpatilor, contextul sud-est
european, secolele X-XV, principalele evenimente politice de la
Inferioard. Sunt prezentate ultimele mari migratii ce au marcat sud-estul Europei
primul sfert al mileniului al doilea, rolul Cavalerilor teutoni, i activitatea
Episcopiei cumanilor, impactul invazii mongole i Episcopiei
Milcoviei i a a§a-numitului Culoar angevin. se opre§te elucideze
modul care a fost stabilit hotarul la curbura exterioard a Carpatilor Tara
Româneascd Moldova, avansând opinii proprii, ce fac discordantd cu ceea ce s-a
postulat acum.
Pentru ca demonstratiile pe care le-a tot cuprinsul sale capete
o credibilitate a fost la acesteia un util repertoriu al
descoperirilor arheologice al localitätilor atestate documentar, de un sugestiv
material ilustrativ din härti - elocvente ce privWe reliefarea aspectelor
de ordin demografic economic, dar de o calitate a reproducerilor ce de
cazuri, desene fotografii piese marea majoritate inedite, introducând
felul acesta noi materiale circuitul materiale care vor sta la baza
unor noi concluzii ce vor mai aduce un strop de de intunecatele care
premerg aparitia in afara arcului carpatic. Nedorind sub nici un chip a
desconsidera eforturile depuse de cei care au editat carte, credem ar fost mai
potrivit ca josul paginilor care contin ilustratii fost redate explicatiile adecvate i
nu pe liste separate, acest lucru o explorare mai a materialului publicat.
Cartea se evident, cu concluziile autorului, la care s-a un
consistent rezumat lucru care vehicularea informatiilor pe plan
.
Cu toate ipoteze avansate vor mai necesita reflectii cizeldri, pentru a
dobândi o acceptare generalizatd, lucru care va posibil o cu de noi date
referitoare la problematica in lucrarea regretatului Mton deschide calea
studiilor consacrate vrâncean, erijându-se felul acesta indispensabil
instrument de lucru pentru istoricii ce se vor ocupa mai departe de aprofundarea acestui
segment al trecutului medieval românesc.
Bobi
CHIRTOAGA, Din istoria Moldovei de Sud-Est. anii '30 ai sec. al

lea, 1999, 224 p.
Cartea istoricului vine domeniul istoriografic

obiectivitatea eruditia expunerii sale. Titlul este edificator privinta
temei abordate. De altfel, din introducere autorul obiectivul: in
www.digibuc.ro
acest studiu ne propunem sä prezentäm o schitä istoria a pärtii de sud-est a spatiului

carpato-nistrean, cu prioritate a evolutiei etnice i politice a românilor i a
geto-dacii, a legdturilor acestora cu vecinii anii '30 ai secolului al XIX-lea"
(p. 5). Pentru ca completeze: In lucrare se cerceteazd cu prioritate partea de sud-est a
spatiului carpato-nistrean, numitä ulterior Bugeac" (p. 5).
Lucrarea este structuratä cinci capitole. realizarea ei autorul a studiat i
utilizat o bibliografie semnificativd, de la documentele cancelariei moldave cele
turce*ti la cronicile interne sträine sau lucrdrile de ale istoricilor ce s-au
preocupat de trecutul Moldovei. atentie deosebitä a fost datelor arheologice,
toponimice nu numai.
dar expresivd, sunt trasate principalele caracteristici ale
Moldovei de sud-est, elemente ce valabilitatea de-a lungul secolelor, chiar
factorii creatori de istorie s-au schimbat continuu. Ideea este aceea zona
de de la sud de Codri este parte constitutivä spatiului romdnesc, care geto-dacii
s-au dezvoltat au fost procesului de romanizare, a
etnogenezei
perspectivd universalistä" rolul al Bugeacului (intim legat de
al gurilor Dunärii) a fost acela a reprezentat o de contacte, schimburi,
influente tranzit pentru diferite populatii asiatice europene. perioada
greci, bastami, sarmati etc. convietuiesc, elementele de civilizatie se
intrepätrund. faptul persistent a fost elementul autohton (getii),
care prime§te, secolele de Hristos, influente profunde din partea lumii romane.
geopoliticd a Bugeacului, ca element de obligatorie
stepele nord-pontice i Dunärea de Jos, a impus o interdependentä istoria acestui
spatiu a celor vecine, de aici preocuparea istoricului de extinde prezentarea pentru
un areal mai larg", tocmai pentru o reflectare mai obiectivä a trecutului regiunii sus
mentionate. Aceastä abordare se regäse§te atunci se destinul populatiei
autohtone perioada migratii" 26-71). Populatii nomade, precum hunii,
gotii, slavii, bulgarii, maghiarii, pecenegii, uzii, cumanii, tranziteazd prin aceste stepe ale
Bugeacului, läsându-§i mai mult sau mai putin amprenta asupra societätii locale,
inferioard din punct de vedere politic. Cert lucru aici populatia romanizatä a a
rämas pe procesul de formare a poporului a limbii române continuând
normal tot arealul Populatiile turanice (sec. IX-XIII) au avut o influentä puternicd
tot spatiul carpato-dunärean, incetinind procesul de evolutie a românilor.
sä se coaguleze formatiuni politice autohtone, atestate de izvoarele scrise
sträine sau de märturiile arheologice. Fapt semnificativ, legdturile românilor cu Bizantul,
uneori intrerupte, se restabilesc i se sub Macedoneni i Comneni.
XIII-XIV, de departe, Hanatul Hoardei de Aur are importanta cea
mai mare destinul acestui teritoriu romdnesc. Nogai stabile§te re§edinta la Isaccea,
concentrânduli puterea Bugeac i la gurile Tätarii, sunt eliminati din
aceastä regiune dupä 1330 (ce-i drept treptat), ca urmare a presiunii polono-maghiaro-
muntene i mai moldovene.
Chirtoagd faptul anii '80 ai secolului al exista o
formatiune politia partea de sud-est a spatiului carpato-nistrean, care
ulterior s-a unit cu cea care avea centrul la Suceava, formandu-se un organism statal
unitar. prezintä, a§adar, includerea Bugeacului a gurilor
www.digibuc.ro
componenta Moldovei, proces derulat ultimele decenii ale secolului al XIV-lea

inceputul secolului al XV-lea. De asemenea, este subliniatd importanta economicd
internationald a Cetätii Albe a Chiliei. continuare istoricul
presiunea permanentd pe care Ungaria, Imperiul Otoman au
mentinut-o asupra Moldovei, pentru a controla respectivele cetäti-porturi.
Deznodämântul se produce 1484, Baiazid al II-lea (1481-1512) a ocupat Chilia
Cetatea Mai mult, campania din 1538, Suleyrnan Magnificul (1520-1566)
smulgea Thigina (ulterior Bender) Moldovei. Astfel, Bugeacul,
românesc, intra in componenta Imperiului Otoman.
Concluzia lui Chirtoagd referitoare la impactul turanic asupra populatiei
române§ti este urmdtoarea: 1484, din cauza turcilor mai târziu a nogailor,
regiune s-a considerabil a doua a secolului al XVII-lea,
a se (p. 124). Se argumenteazä abia
1750 a revenirea aceastä regiune a românesc,
proces firesc, intrerupt de evenimentele primelor decenii ale secolului al XVIII-lea.
Preocupat mai mult de a regiunii, autorul se
prea putin asupra problemelor politice care a fost inclusä regiunea Bugeacului. De
exemplu, nu abordeazd decât sumar rolul pe care acest spatiu avut in proiectele de
antiotomand initiate de domnii români, la räscrucea secolelor XVII-XVIII, care
au fost prezentate Rusiei, de al concurs aveau nevoie,
intruchipare a sperantelor (mai ales Petru cel Mare a aceastä
Conform acestor proiecte, o trebuia sä se Bugeac, strategie ce
viza indepärtarea pericolului pe constituiau tätarii din Crimeea din dreapta
Nistrului, instrumente eficace ale sultanilor.
Ultimul capitol, o perioadä (trei decenii) cuprinde partea cea
mai consistentä a Practic este prezentatd originea dramei acestui spatiu românesc
(prin extensie putem vorbi de Basarabie). Prin Pacea de la Bucure§ti (1812)
Imperiul Tarist anexa teritoriul Moldovei din stânga Prutului, ce invinsese Imperiul
Otoman. Istoricul prezintä primele decenii ale politicii (care ulterior se
de schimbare a caracterului etnic al din Bugeac" folosul Rusiei.
expulzarea turanicilor din Bugeac sunt incurajate colonizärile cu ru§i, ucrainieni, bulgari,
incercarea românilor de a se stabili aici este respinsä de autoritätile ruse§ti sub
diferite pretexte. Ca urmare acestei politici de discriminare ponderea românilor din
Bugeac treptat se reducea" (p. 184).
ultimele pagini sunt expuse succint evenimentele importante ale istoriei
acestui spatiu, mai bine zis a tragediei continue pe care a träit-o, dintr-un anumit punct
de vedere, o träie§te
Volumul istoricului basarabean, bazat pe o documentatie reprezintd un
punct de reper extrem de interesant important, pentru o problematica
$tefan
www.digibuc.ro
VENIAMIN CIOBANU, ANGELA JIANU, Impresii de la de Jos,

ale unui diplomat englez (1790-1791) Cercetdri istorice", XVIII-XX (1999-2001),
Iasi, 2002, p. 261-282.
Autorii extrag din lucrarea Memoires and Correspondance and

Familiar) of Sir Robert Murray Keith, K.B. Envoy at the Courts of Dresden,
Copenhagen and Vienna, from 1769 to 1792, Gillespine Smith, vol. II, Londra, 1849,
patru scrisori trimise de ambasadorul britanic la Viena, Sir Robert Murray Keith,
sora sa Anna, 6 octombrie 1790 - 27 aprilie 1791, prind cdlätoria de la Viena la
unde s-a congresul de pace austro-turc urma rdzboiului din 1787-1791,
mediat de care reprezentantii diplomatici ai Britanii, Prusiei Olandei.
Corespondenta trecerea prin Banat socotit ca una din cele mai fertile zone ale
Europei colonizat elemente foarte diverse din Lorena, Serbia Italia. Apoi
pe Dunäre de la Orsova la Giurgiu, descriindu-se rämäsitele podului lui Traian de la
Turnu Severin; se fac eronate sumare asupra limbii originii
poporului la Bucuresti, casa marelui boier Brancoveanu, diplomatului
englez displace orasul prin murddrie, podirea ulitelor cu de lemn säräcia
caselor.
Paul Cernovodeanu
SORIN Silviu Dragomir-istoric, prefatä de Ioan-Aurel Pop, Cluj-Napoca,

Fundatia Culturald 2002, 440 p. (Centrul de Studii Transilvane, Oameni care
fost, IV).
Prin de istoriografia s-a cu o valoroasd cercetare

dedicatä unuia dintre reprezentantii de ai istorice din noasträ
interbelia armonios prezentarea datelor
biografiei lui Silviu Dragomir cu cercetarea temeinicd a operei sale istorice.
Lucrarea e alcdtuitä din cinci capitole: cel sursele utilizate de
autor, metoda de cercetarea sa contributiile predecesorilor la cunoasterea
operei lui Silviu Dragornir; al doilea capitol, intitulat pe
temeiul unei investigatii cuprinzdtoare mediul care s-a a crescut, studiile
secundare universitare, cariera didacticä politicä a istoricului perioada interbelicd,
cea mai fecundá a activitätii sale, vicisitudinile existentei sale regimul comunist,
inclusiv detentia la Sighet, aláturi de alti fruntasi ai vietii politice
situatia sa dupä iesirea din detentie reluarea, grele ale statului totalitar
ale cenzurii, a activitätii sale la capätul zilelor sale; al treilea capitol e
consacrat operei sale de medievist; al patrulea capitol prezintä cercetärile sale dedicate
Unirii cu Roma; al cincilea capitol analizeazd scrierile sale referitoare la Revolutia din
1848 Transilvania. pagini de finale, o bibliografie
un rezumat limba anexe documentare un indice.
vor cu precädere paginile dense consacrate de
monografiei scrierilor substantiale ale lui Silviu Dragomir din domeniul evului mediu
Acestea pot fi grupate subdiviziuni: cea consacratd trecutului
nord-balcanice cea care are centrul atentiei istoria romanilor din
Transilvania medievald, a institutiilor a legaturilor cu sasii maghiarii. Cu
www.digibuc.ro
privire la prima a preocupdrilor ale lui Silviu Dragomir, autorul

monografiei analizeazä conceptia metoda care au demersul cercetätorului,
baza sa documentard rezultatele principale ale cercetärilor sale referitoare la vlahii
nord-balcanici; e pregätirea filologicä temeinicd a istoricului, stäpânirea
limbilor slave, care i-a domine bibliografia de specialitate. Deosebit de
sunt paginile consacrate noii faze a cercetärii balcanici
conditiile de lucru specifice regimului comunist anii relativului ideologic
poststalinist, iesirea istoricului din detentie.
Pagini dense sunt consacrate prezentärii cercetdrilor lui Silviu Dragomir
referitoare la istoria Transilvaniei medievale, la institutiile românesti din spatiul cuprins
hotarele regatului ungar, la relatide dintre români maghiari, respectiv sasi. E
subliniatä constatarea istoricului cu privire la caracterul românesc al institutiei
voievodatului al cnezatului; mare valabilitatea constatärile lui
referitoare la evolutia acestor institutii conditiile create de cucerirea ungarä. Formatia
sa de slavist 1-a ajutat pe istoric efortul de a stabili caracterul real al institutiilor
societätii românesti medievale din Transilvania. Un defmirea
caracterului päturii suprapuse a românilor transilvdneni avut cercetarea fundatiilor
bisericesti reprezentärii chipurilor pictura bisericeascd. Nu mai putin insemnate
sunt concluziile cercetärilor sale privire la raportul numeric al toponimiei,
concluziile sale privire la raportul numeric dintre cele comunitäti pe
Medievistii vor consulta deosebit paginile consacrate de autor

contributiei insemnate a lui Silviu Dragomir cu privire la Unirea bisericeascä Roma a
unei a românilor transilvdneni de urrndrile acestei evolutii secolul al XVIII-lea;
e prezentatd baza documentard a cercetdrii acestui aspect deosebit de important
istoriei Transilvaniei, de investigatiile sale. Resin atentia
consideratiile autorului monografiei cu privire la atitudinea lui Silviu Dragomir
anii regimului comunist.
Documentatia care se la baza lucrdrii, tratarea metodia a materiei
claritatea expunerii fac din lucrarea d-lui Sorin un model al genului. Când
istorici din trecut vor beneficia de astfel de monografii, vom avea o mult mai
cuprinzdtoare deck o putem avea astäzi asupra istoriografiei noastre din secolul de
curând incheiat. E un la continuarea acestui gen de investigatii la intocmirea
unor monografli similare dedicate activitätii altora dintre istoricii care au ilustrat
istoriografia perioada de avânt dintre cele mondiale
jumdtatea de secol a regimului comunist.
Papacostea
HAYRI ERTEN, Konya ailenin sosyo-ekonomik ve kültürel

yapisi (XVIII y.y. ilk yansi) (Structura social-economicä culturald a familiei prima
a secolului al XVIII-lea lumina registrelor cadiale de la Konya), Ankara,
Bakanligi Yayinlart, 2001, XVIII + 222 p.
Dupä cum se familia este institutia de a societäti. Desigur,

societatea nu putea face exceptie de la De aceea, o
cunoastere a situatiei familiei otomane (musulmane) diferite epoci regiuni este
www.digibuc.ro
foarte importantd pentru a istoriei Imperiului otoman. Având

vedere acest fapt, istoricul turc Hayri Erten a elaborat aceastä monografie privind familia
importantul anatolian Konya prima a secolului al XVIII-lea.
a utilizat registrele cadiale (judeckore§ti) ale cazalei Konya din acea vreme,
precum numeroase ale turcologilor turci occidentali privitoare la familia
(musulmand) in diverse epoci regiuni. Construitä pe sus-amintita
documentard, cartea constituie un valoros studiu de caz care acela§i timp,
situatia familiei existentd atunci la Konya de ansamblu a otomane
(musulmane) din acea vreme (dar din alte perioade ale istoriei Imperiului otoman). Se
numeroase informatii noi privind formarea desträmarea familiei, membrii
acesteia statutul precum problemele economice, sociale, culturale juridice
legate de aceastä institutie fundamentald forma care ea a existat la Konya prima
a secolului al XVIII-lea). Nu trebuie uitat in mod inevitabil, familia
musulmand din Konya acelei epoci semäna, in destul de multe privinte, cu familia
musulmanä din provinciile europene ale Imperiului otoman (inclusiv cu cea din
teritoriile române§ti aflate sub administratie directd). concluzie,
lucrare a istoricului turc Hayri Erten este importantd atât pentru speciali§tii in
istoria Imperiului otoman, cât pentru istoria Tärilor Române.
Adrian Tertecel
NURCAN Bursa ehri'nde Osmanli Hukuku 'nun uygulanmasi (17.

(Aplicarea dreptului otoman ora§ul Bursa secolul al XVII-lea), Ankara, Kültür
Bakanhgi Yayinlan, 2001, XIV 250 p.
Aceastä monografie elaboratd de istoricul turc Nurcan Abaci analizeazd

functionarea justitiei otomane importantul Bursa (din nord-vestul Anatoliei) a
doua a secolului al XVII-lea. Baza documentard a o constituie registrele
cadiale ale cazalei Bursa din perioada respectivd, precum numeroase
ale turci occidentali dedicate dreptului otoman acestuia
diverse epoci regiuni. din aceastä documentard, cartea constituie
un excelent studiu de caz, incadrând, acela§i timp, realitätile justitiei de la Bursa
ansamblul justitiei otomane din acea vreme din alte perioade ale istoriei
otomane). numeroase in privinta organizdrii
tribunalului de la Bursa (condus de cadiul local), privinta analizdrii
problemelor de drept civil de drept penal cu care s-a confruntat acesta
sus-amintita perioadd. Având vedere marea a justitiei cadrul statului
otoman, precum faptul vreme, teritorii române§ti (Dobrogea,
Bugeacul, Hotinul, Giurgiu, Turnu, Banatul Cri§ana) s-au aflat sub
administratie este lesne de monografie este foarte
valoroasd atât pentru speciali§tii istoria Imperiului otoman, cât pentru
istoria Tdrilor Române.
Adrian Tertecel
www.digibuc.ro
YUSUF HALAÇOÓLU, ve Menziller (Transportul

comunicatiile la otomani. Locurile de popas), Ankara, Müdürlügü Yayinlan,
2002, + 246 p. +
once stat istoricd, transportul i comunicatiile au jucat un

rol foarte important. o functionare a acestora, activitätile economice, militare
politico-diplomatice se pot bloca, existând chiar riscul statului respectiv.
Desigur, Imperiul otoman (stat pe trei continente având o de peste ase
secole) nu a fäcut exceptie de la monografie a istoricului turc
Yusuf Halaçoglu analizeazd transportul comunicatiile Imperiul otoman (cu accent
pe drumuri i popasuri) din secolul XV-lea la secolului al XIX-lea.
Autorul a utilizat o bibliografie occidentald, precum foarte numeroase
izvoare otomane special, documente de cancelarie) edite inedite. Este
prima monografie care abordeazd ansamblul acestui subiect. Studiile i
anterior doar diverse aspecte ale problematicii respective. Lucrarea lui Yusuf
Halaçoglu contine capitole. Se intemeierea sistemului de drumuri i locuri
de popas (menzil) Imperiul otoman dezvoltarea acestui sistem, lista principalelor
drumuri i locuri de popas otomane din Peninsula Balcanicd i Anatolia, lista
principalelor trasee maritime porturi otomane (maritime dundrene), organizarea
juridia a locurilor de popas otomane (unde existau cai de schimb,
alimente pentru oameni cai), slujitorii de la locurile de popas, precum
radicale de sistemul otoman de drumuri locuri de popas la
secolului al XIX-lea, cu aparitia telegrafului, a ailor ferate a po§tei
sensul modern al cuvântului). cu toate aspectele sus-mentionate, lucrarea de
aduce numeroase Nu putem omite nici faptul o serie de drumuri otomane
numeroase locuri de popas) strábdteau Dobrogea, Bugeacul Banatul (aflate sub
stdpânirea Portii) erau cu reteaua de drumuri din le Române.
concluzie, lucrare a istoricului turc Yusuf Halaçoglu este foarte
importantä, reprezentând un real progres cunoWerea unui de o deosebitd
Adrian Tertecel
ZEKI ÇELIKKOL, ALEXANDER DE GROOT, BEN J. SLOT, It Began with the

Tulip.The History of Four Centuries of Relationship between Turkey and the
Netherlands in Pictures, Ankara, Turkish Historical Society Printing House, 2000,
XXIV + 358 p. + 121 il.
Rod al colabordrii dintre un istoric turc doi istorici olandezi, lucrare

(cu text paralel limbile a recent la Ankara, sub egida
Turce de Kurumu). Este o trecere revistá a de
ansamblu a relatiilor otomano-olandeze pe parcursul a patru secole, de la stabilirea
a relatiilor diplomatice economice bilaterale (1612) anul 1996
prezentate unele informatii despre contactele neoficiale oficiale anterioare anului
www.digibuc.ro
1612). Cartea contine numeroase ilustratii special, fotocopii de documente

otomane olandeze), precum valoroase anexe. Pentru a facilita prezentarea acesteia,
vom indica doar paginile la care se textul limba sau text bilingv
(legendele ilustratiilor).
Cartea de este structuratd modul Cuprins (p. VIII),
un (p. XVII-XXIV), cadrul se motivatiile
elabordrii acestei (necesitatea unei priviri generale asupra evolutiei relatiilor
bilaterale a facilitdrii elabordrii unor noi studii pe probleme de detaliu) se
face o trecere a istoriei raporturilor otomano-olandeze turco-olandeze.
Capitolul I este intitulat Prologul unor (text la p. 4-5, ilustratii la
p. 6-15). Pelerinii olandezi deja la Ierusalim (aflat pe teritoriul otoman)
anul 1525. Primul bulb de lalea a fost adus din Imperiul otoman Olanda 1594.
Aceastä floare a un simbol al relatiilor dintre cele state. istoria
ea a fost simbolul unei perioade distincte numitä Epoca lalelelor" (1718-1730).
Stabilirea relatiilor oficiale este titlul capitolului al II-lea (text la p. 18-19,
ilustratii la p. 20-35). anul 1612, a sosit la Istanbul ambasadorul olandez permanent
Cornelis Haga. acelasi an, el a obtinut de la Capitulatiile" (carte de privilegii
diplomatice, juridice comerciale) prin care s-au stabilit relatiile oficiale bilaterale.
Negustorii olandezi s-au putut instala pe teritoriul otoman sub protectia ambasadorului
a consulilor bor. Era un document cu caracter de concesie unilaterald, deoarece supusii
otomani nu beneficiau de astfel de privilegii pe teritoriul Olandei.
Capitolul al se intituleazd Haga i succesorii (text la p. 38-
39, ilustratii la p. 40-61). Este pe scurt, evolutia relatiilor otomane-olandeze
anii 1612-1655.
Warner familia Colyer este titlul capitolului al al de (text
la p. 67-71, ilustratii la p. 72-109). Se face o prezentare a istoriei raporturilor
bilaterale anii 1655-1724. olandez Imperiul otoman s-a dezvoltat, iar
ambasadorii olandezi la Istanbul de cei englezi) au mediat incheierea
puteri europene vecine cu aceasta anii 1698-1699, 1711-1713 1717-
1718. Olandezii au devenit vor pentru mult timp europenii mai iubiti de
otomani.
Evolutia relatiilor otomano-olandeze anii 1725-1744 este pe scurt,
capitolul al V-lea intitulat Calkoen, un ambasador cáruia i-a la
Istanbul (text la p. 112-113, ilustratii la p. 114-135). S-a mentinut tendinta
raporturile bilaterale. Medierea anglo-olandezd din anii 1736-1739 pentru incetarea
rdzboiului dintre ruso-austriacd a esuat, preferatd medierea
(mai favorabild otomanilor).
Capitolul al VI-lea se intituleazd A doua de activitate
comerciald (text la p. 139-141, ilustratii la p. 142-175). anii 1744-1784, pe fondul
mentinerii unor bune relatii politice otomano-olandeze, olandez Imperiul
otoman s-a intensificat.
Frederik von Dedem van de Gelder epoca revolutiilor este titlul
capitolului al VII-lea (text la p. 179-181, ilustratii la p. 182-219). Perioada 1784-1810
este caracterizatd prin rolului politic international al Olandei a importantei
politice otomano-olandeze. schimb, comertul olandez Imperiul otoman a
relativ important.
www.digibuc.ro
Capitolul al VIII-lea se intituleazd Restabilirea relatiilor bilaterale sub

conducerea ambasadorului Gaspard Testa (1814-1839) (text la p. 222-223, ilustratii la
p. 224-235).
pauza din anii 1810-1814, de anexarea Olandei de care
napoleoniank relatiile oficiale bilaterale au fost prin sosirea la Istanbul a unui
ambasador olandez. Pe plan politic, raporturile otomano-olandeze au fost bune, dar
importanta internationald a fost Pe plan comercial, activitatea pe
teritoriul otoman a fost importantd, navele comerciale olandeze au in mare
Marea Neagra (devenitd, 1803, mare
Adaptarea la epoca (1839-1920) este titlul capitolului al IX-lea (text
la p. 239-241, ilustratii la p. 242-265). Reformele intreprinse Imperiul otoman
perioada Tanzimatului (1839-1876) anii imediat premergdtori acesteia au dus la
modernizarea diplomatiei otomane (cu efecte directe asupra relatiilor otomano-
olandeze). Principiul reciprocitätii s-a impus in raporturile politice, cele
comerciale dintre Olanda. Pe baza acestui principiu, s-a tratatul
comercial otomano-olandez din 1840 (care Capitulatiile" din 1680). 1849,
ambasadorul otoman de la Londra a fost acreditat la Haga. 1855, s-a legatia
din capitala olandezd. politice bilaterale au continuat bune.
contextul care Olanda nu mai era de mult o mare putere, declinul Portii continua
pofida reformelor), importanta a acestor era
bilateral (mai ales exporturile olandeze) a crescut mult. La finele secolului al XIX-lea,
Poarta a redevenit unul dintre principalii parteneri comerciali ai Olandei.
otoman la Primului Mondial (1918) a reprezentat o
pierdere economicd pentru Olanda, factorii politici economici olandezi regretand-o
foarte mult.
Capitolul al X-lea se intituleazd Kemal nasterea Turciei moderne (p.
269-271). Este prezentatd, pe scurt, activitatea lui Mustafa Kemal anii 1919-
1938, consolidarii Republicii Turcia (proclamatd, la 29 octombrie
1923, pe o parte din teritoriul fostului Imperiu otoman).
dintre Turcia lui Olanda este titlul capitolului al XI-lea
(ultimul) al acestei lucrári (text la p. 273, ilustratii la p. 274-289). Olanda a recunoscut
foarte repede Republica Turcia a stabilit cu aceasta relatii politice
comerciale. Acest fapt a fost facilitat de statutul de neutralitate pe care avut
ai le perioada interbelicd.
Textul propriu-zis al acestei se cu un Epilog (p. 293-295).
1945, relatiile turco-olandeze continuat evolutia ascendentd. (neoficial) in
1594 sub lalelei, este de sperat autorii) urmdtoarele secole ele se
vor dezvolta pe aceeai linie a prieteniei colabordrii. Se lucrare
va aduce contributia sa acest sens, stimuland cercetarea a istoriei
raporturilor bilaterale.
Anexele (p. 317-335) au o mare valoare Ele contin cinci liste. Este
vorba despre principale care detin izvoare inedite privind istoria relatiilor
otornano-olandeze, numele reprezentantilor diplomatici otomani (apoi, turci) Olanda
perioada 1615-1940, numele reprezentantilor diplomatici olandezi Imperiul otoman
(apoi, Republica Turda) perioada 1612-1938, otomane care au existat
consulate olandeze despre lista relatdrilor olandeze de cáldtorie in otoman
(1525-1900)) cunoscute prezent.
www.digibuc.ro
Bibliografie (p. 343-347), lista principalelor izvoare edite

privitoare la sus-amintitul precum un Indice (p. 349-358)
intregesc lucrare.
carte are numeroase merite. Demersul celor trei autori a
fost incununat de succes. Ei au reu§it elaboreze o excelentd a istoriei relatiilor
otomano-olandeze turco-olandeze cele patru veacuri ale existentei acestora,
astfel un gol literatura de specialitate. Ilustratiile, anexele bibliografia
contin numeroase informatii valoroase. Astfel, lucrarea aceasta constituie o foarte
de pornire pentru elaborarea unor de detaliu referitoare la diverse aspecte ale
subiectului sus-mentionat. Nu trebuie faptul a doua a secolului al
XVII-lea prima a secolului al XVIII-lea, relatiile otomano-olandeze au
jucat un rol important in istoria Rusiei, Imperiului habsburgic, Poloniei, Venetiei,
bazinului Negre Peninsulei Balcanice (prin activitatea
diplomatilor negustorilor olandezi). De istoria acestor relatii este importantd
pentru istoricii din numeroase (inclusiv din Romania).
Putinele lipsuri ale acestei sunt, probabil, inevitabile. Considerdm, tot4,
publicarea sa editii separate (una limba iar in limba
ar permis prezentarea unei mai mari cantitäti de informatii textul propriu-zis,
in anexe bibliografie.
concluzie, micile lipsuri anterior amintite nu scad valoarea acestei Ea
este foarte pentru toti istoricii care istoria Imperiului otoman (apoi, a
Republicii Turcia) a dar a regiunilor sus-mentionate, secolele
Adrian Tertecel
SAHILLIOCLU, Topkapz Sarayz Arfivi H 951-952 tarihli ve E-1232 numarah

Mühimme Defteri, Istanbul 2002, 458 p. + 16 p. facsimile.
Volumul de documente din colectia "Condicile afacerilor importante" publicat

de distinsul specialist paleografie Sahillioglu, a mai cunoscut
o publicare, (Mihnea Berindei Veinstein (L'Empire Ottoman et les Pays
Roumains, 1544-1545, Paris, 1987) care erau selectionate 83 de documente privitoare
la spatiul romanesc, traducere francezd. De data aceasta cele 557 de porunci grupate
volumul arhivistic E-12321 sunt integral editate, limba turco-osmand. Ele constituie
cele mai vechi documente din colectia Mühimme Defteri, cu o informatie nu
numai pentru regiunile dar pentru alte zone ale Imperiului otoman (zona
Negre a Egee, Egipt, Peninsula cea anatoliand, Muntele
Athos etc.), pentru relatiile otomanilor cu puterile europene (Venetia, Franta), pentru
istorie militard, dar economicd, religioasd.
Anca Popescu
COLIN IMBER, The Ottoman Empire, 1300-1650. The Structure of Power, New York,
2002,
asupra principalelor institutii ale statului otoman (capitolele: Dinastia,

Palatul, Provinciile, Legea, Armata, Flota) reprezentind viziunea unui cunoscut specialist
www.digibuc.ro
al istoriei otomane. Este utilizatd istoriografia a subiectelor

cercetdrile proprii bazate pe o documentatie importantd.
Anca Popescu
NICOLAS VATIN, Les Ottomans et l'Occident siècles), Istanbul, 2001,

196
Culegere de studii de istorie (Le de Mytilène, 1501; La conquéte

de Rhodes), istorie diplomaticd (Une tentative manqué d'ouverture diplomatique: la
lettre de créance d'un envoyé de Bajazet II de Louis L'emploi du grec
comme langue diplomatique par les Ottomans, XV-début sikle),
otomane (Note sur l'attitude des sultans et de leurs sujets face la captivité des leurs en
terre chrétienne; Pourquoi un Turc ottoman racontait-il son voyage? Note sur les
relations de voyage chez les Ottomans des Sultan au Seyahatnâme
incitante asupra conceptiei administratiei statul otoman
a relatiei cu "celdlalt" din perspectiva turcilor-otomani.
Anca Popescu
Pentru istoria monetard, comerciald a imperiului otoman,

volume fundamentale datorate unor specialisti de prim rang: Pamuk, A Monetary
History of the Ottoman Empire, Cambridge University Press, 2000, 276p;
Sahillioglu, Studies on Ottoman Economic and Social History, Istanbul 1999, 221 p.
(culegere de studii).
Anca Popescu
FLAVIUS SOLOMON, Identitatea i Republica Moldova.

bibliografie. Fundatia Academicd A.D. Xenopol", Iasi, 2001 [199 p.], volum sub
auspiciile Academiei Institutul de Istorie A.D. Xenopol", Seria Acta et
testimonia, I, coordonatd de Dumitru Ivdnescu.
cum (p. 7-8), lucrarea cuprinde o bibliografie

totalizdnd 1195 de titluri, grupate prima parte a volumului. Ea priveste problema
apartenentei etnice-nationale a populatiei din Republica Moldova, de
actualitate discursul politic de la Titlurile bibliografice umple o
existentd acum acest domeniu, ele referindu-se la Basarabie la
Transnistria istoricd, precum la minoritatea foarte numeroasd la 1940,
pe teritoriul Reichului.
Pentru o mai consultare a materialului a fost un Indice cu
numele de autori, precum un (p. 139-156), urmate de 80 de Tabele
referitoare la populatia Basarabiei, sub diverse aspecte ale prospectdrii etnice (p. 157-
199).
C. Bälan
www.digibuc.ro
Basarabia. Dilemele editat de Flavius Solomon, Alexandru Zub,

colaborare cu Sorin D. IvAnescu, Bogdan Schipor, Fundatia Academia A.D. Xenopol",
Iasi, 2001, 324 p.
Volum Seria Biblioteca Academice A.D. Xenopor, VI.

Coordonator Alexandru Zub, are la origine Simpozionul international despre identitatea
basarabeaa, organizat la Iasi - (8-11 octombrie 2001), la initiativa Institutului
A.D. Xenopol", cu Asociatia ASTRA Facultatea de Istorie de la
Universitatea de Stat din La lucrArilor s-a adoptat o Declaratie cu
privire la dreptul românesti din Republicä de a-si limba istoria, cum
precizeaa Alexandru Zub,
sunt grupate trei Sectiuni: identitate, etnicitate - cu 11
comuniari 11-120); Istorie, politica, integrare europeana - cu 12 interventii 121-
245); literatura, cultura comunicarii - cu 10 expuneri (p. 247-320).
incheiere este participantilor la Simpozionul international
Republica Moldova autarea identitätir, din 11 octombrie 2001,
(p. 321-322).
C.
www.digibuc.ro
www.digibuc.ro
Tipar: S.C. "PAPER PRINT INVEST" S.A.
BaIdovinesti nr. 20
0239/610210
www.digibuc.ro
www.digibuc.ro
AUTORI
Pentru o mai colaborare viitor, Redactia face urmätoarele

precizäri:
materialele si studiile vor fi culese pe computer programul WORD
for WINDOWS sau intr-unul compatibil, Redactiei nd a-i
remise discheta i exemplare complete ale materialului (nu vor
admise materiale fragmentare). In cazul care nu aceastä
posibilitate, autorii sunt rugati se adreseze Redactiei din timp
vederea efectudrii acestei operatii cadrul Institutului.
autorii sunt rugati insistent foloseascd redactarea notelor ce vor
culese subsolul paginii i numerotate continuare sistemul de
folosit de revistä i publicat paginile acesteia nd cu
vol. XVII (1999);
materialele i studiile vor obligatoriu de un rezumat
de circulatie (englezd, francezd, de max. 2 pag. i care
sä i titlul acestora;
nd cu acest volum, pentru a dezbaterile pe marginea
unor noi privind Evul Mediu, Redactia a reintrodus rubrica
Addenda et corrigenda;
rubrica Recenzii Note Bibliografice, care va cuprinde prezentari de
studii, reviste cu strictä referire la Evul Mediu, va ocupa un
spatiu mult mai amplu economia revistei t acum,
contributie sau sugestie acest sens binevenite; materialele pot
simple prezentari (1-2 pag.) la recenzii de mai mare amploare
(max. 7 pag.);
scopul lärgirii informatiei bibliografice a cititorilor, vor apärea
noi sosite la Redactie (unde vor incluse titlurile
noilor aparitii editoriale privind Evul Mediu, autorii rugati sä
trimitä pe adresa Redactiei te un exemplar din publicatiile i
Buletin Bibliografic (ce va cuprinde informatii din materiale
ce contin referinte asupra Evului Mediu nesc);
pentru o a procesului tipografic termenul limitá de
predare a studiilor i a celorlalte materiale este luna decembrie a
anului curs; materialele sosite dupä functie de
rubricile stabilite de Redactie, vor incluse numär viitor al
revistei.
www.digibuc.ro
MEMBRILOR INSTITUTULUI DE
ISTORIE N. IORGA"
Viorel ACHIM, Banatul Evul Mediu. Studii, Bucure§ti, 2000.

ANDREESCU, Din istoria (Genovezi, români
pontic secolele Bucure§ti, 2001.
Violeta BARBU, Miniatura Manuscrise ilustrate ornamentate,
Bucure§ti, 2000.
despre române, vol. X, part. I-II, vol. îngrijit de (t) Maria
HOLBAN, Maria M. Alexandrescu - Dersca BULGARU, Paul
CERNOVODEANU, Bucure§ti, 2000-2001
Ileana CAZAN, Habsburgi otomani la Tratate de
pace.1526-1576, Bucure§ti, 2000.
Paul CERNOVODEANU, Alte spicuiri de istorie Aalborg-
Danemarca, 2000.
DENIZE, Români spanioli de-a lungul veacurilor, Aalborg- Danemarca,
2001.
DOCUMENTA ROMANIAE HISTORICA, seria B, Tara vol. XXXII
(1647), volum întocmit de Violeta Barbu, Gheorghe Oana Rizescu,
Bucure§ti, 2001.
N. Istoria Românilor, vol. VI, Monarhii, editie de
Andreescu, Bucure§ti, 2000.
Serban PAPACOSTEA, Geneza statului Evul Mediu românesc, a
Bucure§ti, 1999.
Serban PAPACOSTEA, Evul Mediu românesc. politice curente
spirituale, 2001.
Constantin REZACHEVICI, Cronologia a domnilor din Tara
Moldova, A. 1324-1881, vol. I, Bucure§ti, 2001.
EDITURA ISTROS A
MUZEULUI
I. Origini la secolului al XVI-lea,

1995.
V. SPINEL Reprezentanfi de ai istoriografiei filologiei
mondiale, 1996.
I. CANDEA, Maxineni, 1996.
V. SIRBU, G. FLOREA, Imaginar imagine Dacia 1997.
D. BADARA, românesc la sfârfitul secolului al XVII-lea inceputul
secolului XVIII-lea, 1998.
SIRBU, G. FLOREA, Les Géto-Daces. Iconographie et imaginaire, Cluj-Napoca,
2000.
Mihai Sorin RADULESCU, Genealogia bibliografie,
2000.
ISSN 1222 4766

www.digibuc.ro

Studii Si Materiale de Istorie Medie 21 (2003)

Uploaded by

Document Information

Original Description:

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Studii Si Materiale de Istorie Medie 21 (2003)

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

ACADEMIA

INSTITUTUL DE ISTORIE "NICOLAE IORGA"

MUZEUL BRMLEI EDITURA ISTROS

ANDREESCU, VIOLETA BARBU, OVIDIU CRISTEA,

Revista "Studii i materiale de istorie medie" apare o dat pe an.

tará revista se poate procura pe bazá de comand la Muzeul

La revue materiale de istorie medie" parait une fois par an.

Corespondenta, manuscrisele i vor fi trimise pe adresa

2003, MUZEUL EDITURA ISTROS

$ERBAN PAPACOSTEA la 75 de ani (Virgil CioOltan) 11

FAMILIE, EVUL MEDIU

CLAIRE DOLAN (Québec, Canada), Les testaments multiples en Provence:

"Studii Materiale de Istorie Medie", vol. XXI, 2003, p. 1-489

RADU VERGATTI, bulgari, cumani la de Jos

ALEXANDRU MARES, Consideratii pe marginea a valoroase

t FRANCISC PALL, Organizarea administrativd, judeatoreascd,

ADDENDA ET CORRIGENDA 379

SERBAN PAPACOSTEA 75 ans (Virgil Ciodltan) 11

MENTALITÉS AU MOYEN AGE

CLAIRE DOLAN, Les testaments multiples en Provence: rythmes et temps

"Studii Materiale de Istorie Medie", vol. XXI, 2003, p. 1-489

RADU VERGATTI, Roumains, Bulgares, Coumans et Tatares au Bas

ALEXANDRU MARES, Considérations en marge de deux valeureux

tFRANCISC PALL, L'organisation politique, administrative, fiscale, judiciaire,

ADDENDA ET CORRIGENDA 379

SERBAN PAPACOSTEA's Birthday, (Virgil Ciociltan) 11

FAMILY, SOCIETY, MENTALITY IN THE MIDDLE AGES

CLAIRE DOLAN, Les testaments multiples en Provence: rythmes et temps

"Studii Materiale de Istorie Medie", vol. XXI, 2003, p.

RADU STEFAN VERGATTI, Cumans, Bulgarians and Tartars at the

ALEXANDRU MARES, Reflections on Two Valuable Slavonic Four Gospels 209

t FRANCISC PALL, The Organisation of Transylvania in the Fourteenth-

SERBAN PAPACOSTEA LA 75 DE ANI

$erban Papacostea s-a in Bucure$ti la 25 iunie 1928 familie

"Studii Materiale de Istorie Medie", vol. XXI, 2003, p. 11-12

trage din "neam de dascali", dinastie de bunicul Gosu Papacostea,

Harnicul mult prea indatoritorul nostru coleg, istoricul Constantin lan a

"Studii Materiale de Istorie Medie", vol. XXI, 2003, p. 13-14

LES TESTAMENTS MULTIPLES EN PROVENCE :

Michel Piété baroque et déchristianisation en Provence au Les

"Studii Materiale de Istorie Medie", vol. XXI, 2003, p. 15-32

dans le paysage testamentaire européen, la compréhension des rythmes qui scandent

Les testaments multiples

1. S'adapter aux circonstances

original. En effet, l'ensemble des testaments de Delphine ne présente que peu de

2. Changement de contextes ou changement chez l'individu?

La peur enterré vif ne se serait pas manifestée avant le sicle, selon

La longue durée d'Abel Hugoleni : le contenu des testaments

1. Statut social et durée au

Michel Piété baroque... op.cit., p. 337.

2. S'occuper des morts et les oublier

des gestes et du discours, loin indices de detachement, étaient au contraire le signe de

1627, moment o la référence sa femme disparaît. Ses enfants, sans jamais

3. Longue vie, grande famille, mille soucis

21 Les "vieux ans" d'Abel Hugoleni correspondent davantage l'idée contemporaine de

25 Martin Hugoleni était avocat.

4. Le temps des amitiés

26 Claire Dolan, Le notaire, famille... op. cit., p. 56.

Rythmes, temps individuel et jeu d'échelles

Giovanni Levi, "Les usages de la biographie", Anna les ESC, novembre-décembre

bouleversements, en leur donnant par la consignation dans un testament une existence

Il est légitime de s'interroger, au début de cette enquéte, quelles seraient les

D. Mototolescu, Privilegiul Bucuresti, 1915 ; Marcel Emerit, La femme