Universitatea de Stat “Alecu Russo” din Bălți

Catedra de Matematică și Informatică

Referat
Informatica apicată și tehnologii
informaționale

A elaborate:
Pîntea Victoria, student în grupa EG14Z,
A verificat:
Ion Olaru, conf.univ., dr.,
Catedra Matematică și Informatică

Bălți, 2017
 Lucrare individual la compartimentul Word

Cuprins:
1. Informatica..............................................................................................3
1.1 Disciplinile informaticii....................................................................3
1.2 Obiectul informaticii.........................................................................4
1.3 Entimologie și istorie........................................................................5
1.4 Noțiune de informație.......................................................................6
2. Informatica aplicată................................................................................8
3. Tehnologii informaționale......................................................................9
4. Implimentare a tehnologiilor informațonale în procesul de învățare...10
4.1 Principiile de implimentare TIC în educație....................................11
4.2 CD-urile...........................................................................................13
4.3 Power Point......................................................................................13
4.4 Imprimanta......................................................................................15
4.5 Tabla interactivă..............................................................................17
4.6 Programe de lucru pe internet.........................................................18
4.7 Procesarea de text și DTP (desk top publishing)............................18
4.8 Poșta electronică.............................................................................19
5. Importanța noilor TIC în educație........................................................21
Bibliografie.....................................................................................................24

2
 Lucrare individual la compartimentul Word

1. Informatica
Informatica este ştiința care se ocupă cu studiul prelucrării informației
cu ajutorul sistemelor automate de calcul, poate fi teoretică(ocupându-se cu
analiza numerică, teoria informației etc.), a sistemelor (se ocupă cu arhitectura
calculatoarelor, ierarhia resurselor, rețelelor ș.a.), tehnologică (are ca bază de
studiu componentele electronice, semiconductoarele, echipamentele periferice
etc.), metodologică (compilație, limbaje de programare) și aplicată (aplicațiile
calculatoarelor în diverse domenii).
Fig.1 Disciplinele informaticii

1.1 Disciplinele informaticii

Pe lângă aceste trei domenii principale, mai există:
inteligență artificială, considerată drept interdisciplinară, într-o anumită
măsură de sine stătătoare.
Utilizarea informaticii în diferite domenii ale vieții de zi cu zi, ca de exemplu
în economie, geografie, domeniul medical, este cuprinsă în termenul de
informatică aplicată.
Informatica teoretică poate fi considerată ca bază pentru alte domenii
derivate. Aceasta asigură cunoștințele fundamentale pentru decidabilitatea
unei probleme, sistematizarea complexității și pentru formalizarea automatelor
și a limbajelor formale.

3
 Lucrare individual la compartimentul Word

Pe aceste fundamente teoretice se constituie informatica practică și

informatica tehnică. Acestea se ocupă cu problemele centrale ale prelucrării
informației și oferă soluții pragmatice și adaptabile. În acest punct cele doua
domenii de dezvoltare sunt strâns legate unul de altul, diferențiindu-se prin
apropierea sau depărtarea de microelectronică. Din punctul de vedere al
informaticii, electronica nu reprezintă decât un instrument și nu un domeniu
central de cercetare. În informatica practică, găsirea soluțiilor se face în așa fel
încât să se obțină o cât mai mică dependență de electronică.
Rezultatele își găsesc în final utilizarea în informatica aplicată. Acestui
domeniu îi revine realizarea echipamentelor și a programelor (hardware și
software), prin urmare și marea parte a pieței tehnologiei informației TI (în
engleză Information 1Technology2 - IT). În domeniile interdisciplinare se fac
cercetări pentru găsirea posibilelor soluții pe care tehnologia informației le-ar
putea oferi. Astfel se poate menționa aici dezvoltarea de sisteme
geoinformaționale, sau informatică economică ori bioinformatică.
1.2 Obiectul informaticii
Consideratã ca suport al cunoştinţelor umane şi al comunicãrii în
domeniile tehnicii, economice şi sociale, informatica se contureazã ca
activitate practicã şi concepţie teoreticã, pe mãsura dezvoltãrii calculatoarelor
electronice şi a perfecţionãrii tehnologiei de prelucrare a datelor.
Din acest punct de vedere informatica este definitã ca fiind ştiinţa care
se ocupã cu studiul şi elaborarea metodelor de prelucrare a informaţiei cu
ajutorul sistemelor automate de calcul.
Activitatea umanã, indiferent sub ce formã se desfãşoarã, este
generatoare de informaţii. Cu cât aceastã activitate este mai complexã şi mai

1 Din engleză – informație;

2 Din engleză – tehnologie;

4
 Lucrare individual la compartimentul Word

dinamicã, cu atât volumul de informaţii creşte şi se diversificã tinzând sã

satureze sau chiar sã blocheze procesul decizional. Apare astfel un conflict
între creşterea volumului de informaţii şi posibilitãţile limitate ale sistemelor
clasice de prelucrare, sisteme ce nu pot furniza informaţii suficient de rapide,
complete şi corecte necesare luãrii deciziilor.
În aceste condiţii, rolul informaticii este decisiv în deblocarea şi
fluidizarea sistemelor informaţionale şi decizionale, prin asigurarea gestiunii,
prelucrãrii şi distribuirii informaţiei într-un mod cât mai eficient cãtre
utilizatori.
În accepţiunea curentã, informatica cuprinde toate activitãţile legate de
proiectarea, realizarea şi exploatarea sistemelor de prelucrare automatã a
datelor, în scopul creşterii eficienţei activitãţilor umane, influenţând în mod
decisiv fizionomia economiei şi societãţii în general şi prefigurând societatea
informatizatã de mâine.
1.3 Entimologie şi istorie
Termenul informatică provine din alăturarea cuvintelor informație și
matematică. Alte surse susțin că provine din combinația informație și
automatică. Istoria informaticii începe înainte de momentul apariției
computerului digital. Înainte de anul 1920, termenul de "computer" se referea
în limba engleză la un o persoană care efectua calcule (un funcționar). Primii
cercetători în ceea ce avea să se numească informatică, cum sunt Kurt Gödel,
Alonzo Church și Alan Turing, au fost interesați de problema computațională:
ce informații ar putea un funcționar uman să calculeze având hârtie și creion,
prin urmărirea pur și simplu a unei liste de instrucțiuni, atât timp cât este
necesar, fără să fie nevoie ca el să fie inteligent sau să presupună capacități
intuitive. Una din motivațiile acestui proiect a fost dorința de a proiecta și

5
 Lucrare individual la compartimentul Word

realiza "mașini computaționale" care să automatizeze munca, deseori

plictisitoare și nu lipsită de erori, a unui calculator sau computer uman.
În perioada anilor 1970, când mașinile computaționale au cunoscut o
evoluție accelerată, termenul de "computer" și-a modificat semnificația,
referindu-se de acum mai degrabă la mașini, decât la predecesorii săi umani.
1.4 Noţiunea de informaţie
Însăşi cuvântul „informaţie” este cunoscut din antichitate şi provine de
la cuvântul latin „informatio”, ce înseamnă explicare sau comunicare.
Actualmente informaţia nu poate fi definită atât de simplu şi se utilizează
diferite definiţii a noţiunii de informaţie.
Definiţie: Informaţia este o reflectare a lumii reale sau inventate şi
prezentate prin intermediul simbolurilor şi semnelor. Această definiţie este
prea filozofică şi în prezent se folosesc definiţii cu un sens mai îngust.
Definiţie: Informaţia reprezintă cunoştinţe care pot fi păstrate,
prelucrate şi transmise. Noţiunea de informaţie este legată de obiectul sau
fenomenul real sau inventat şi elimină nedeterminarea acestuia reflectându-i
esenţa în măsura necesară pentru realizarea scopului.
Conform art.3 al Legii „Cu privire la informatizare şi la resursele
informaţionale de stat”, nr.467-ХV din 21.11.2003, informaţia3 reprezintă
cunoştinţe despre persoane, subiecte, fapte, evenimente, fenomene, procese,
obiecte, situaţii şi idei. Totodată informaţia are o anumită formă: articol,
mesaj, comunicare, film, pictură, desen tehnic, cântec, model matematic,
semnal electronic, undă electromagnetică. Informaţia permanent se găseşte în
circulaţie şi trece următoarele etape:
1. Perceperea informaţiei

3 Informațiile circulă atât între componentele fiecărui sistem în parte, cât şi între sistemul respectiv şi alte sisteme din
spațiul exterior.

6
 Lucrare individual la compartimentul Word

2. Prelucrarea informaţiei
3. Transmisia informaţiei
Prezentarea informaţiei
Perceperea informaţiei – este un proces ce constă în acumularea
cunoştinţelor despre proprietăţile, structura şi interacţiunea obiectelor sau
fenomenelor. Prelucrarea informaţiei – este un proces ce constă în analiza şi
sinteza informaţiilor.
Transmisia informaţiei – este un proces ce constă în transportarea
informaţiei de la un emiţător către un receptor.
Prezentarea informaţiei – este un proces ce constă în demonstrarea prin semne
convenţionale a caracteristicilor calitative şi cantitative ale informaţiei.
Informaţia poate fi caracterizată prin următorii parametri:
 Autenticitatea;
 Plinătatea;
 Actualitatea;
 Claritatea.
Conceptul de informaţie reprezintã o noţiune de maximã generalitate
care semnificã o ştire, un mesaj, un semnal etc. despre evenimente, fapte, stãri,
obiecte etc., în general despre forme de manifestare a realitãţii care ne
înconjoarã. Sub aspect filozofic, alături de materie şi energie, informaţia
reprezintă reflectarea în conştiinţa noastră a legăturilor cauză-efect din lumea
reală înconjurătoare.
Forma de exprimare şi transmitere a informaţiilor o reprezintã
comunicarea, informaţia fiind o comunicare despre un anumit aspect al
realitãţii obiective.
Se poate spune deci cã în esenţă informaţia este un mesaj, dar cu
precizarea cã nu orice mesaj este o informaţie. Dacã mesajul nu transmite nici

7
 Lucrare individual la compartimentul Word

o noutate şi nu are un suport real, atunci acesta nu prezintã interes pentru

receptor, şi deci nu are caracter de informaţie.

2. Informatica apicată
Informatica aplicata este un domeniu major al informatici ce constă în
aplicarea practică a tuturor tehnologiilor, metodelor și mijloacelor disponibile
în cadrul sistemului informatic universal.
Formele de utilizare a calculatoarelor
Resursele unui calculator pot fi orientate la utilizarea individuală de
către un utilizator sau la utilizarea comună de către mai mulţi utilizatori.
Există trei forme de bază de utilizare a calculatoarelor:
I. individuală-autonomă, când resursele calculatorului sunt folosite
autonom-izolat de un singur utilizator;
II. colectivă-autonomă, când resursele calculatorului sunt folosite în
comun de mai muţi utilizatori, dar fără posibilităţi de acces la resursele
altor calculatoare;
III. în reţea, când utilizatorii pot folosi resursele mai multor calculatoare
interconectate.
Cea mai avansată formă este utilizarea calculatoarelor în reţea, care poate
să ofere utilizatorului:
 ·resurse bogate de informaţii şi de calcul;
 ·gama largă a serviciilor oferite, viabilitatea funcţionării;
 ·eficacitatea înaltă a utilizării mijloacelor informatice.

8
 Lucrare individual la compartimentul Word

Fig.2 Instruirea programată

3. Tehnologii informaţionale
Noțiuni generale
Dacă informatica reprezintă știința și practica prelucrării automatizate a
informației în general, atunci tehnologii informaționale țin de domeniul „cum”
se realizează prelucrarea informațiilor. Deși parte componentă a informaticii,
tehnologia informațională este un domeniu foarte vast, soluțiile implimentate
întrunind esențial eficiența prelucrării informațiilor. Ea cuprinde un set foarte
bogat de funcții, aspecte, activități, care pot fi grupate în următoarele
categorii:
a. colectarea, reprezentarea, înregistrarea (scrierea) și identificarea
(citirea) informațiilor;
b. organizarea în memorie și păstrarea informațiilor;
c. prelucrarea informațiilor;
d. căutarea și extragerea informațiilor;

9
 Lucrare individual la compartimentul Word

e. transmiterea informațiilor;
f. securitatea informațiilor;
g. redarea informațiilor.
Tehnologii informaționale, abreviat TI, sunt acele tehnologii necesare
pentru colectarea, stocarea, prelucrarea, căutarea, transmiterea, prezentarea
datelor, textelor, imaginilor şi sunetelor, utilizând calculatoarele electronice.
Disciplina Tehnologii informaționale înglobează mai multe module practice,
cel dintâi, fără de care este imposibil lucrul la un calculator electronic, este
sistemul de operare. Sistemul de operare reprezintă un ansamblu de programe
de bază care realizează utilizarea optimă a resurselor calculatorului, asigură
legătura între componentele logice şi fizice ale sistemului de calcul şi interfaţa
omcalculator. Este un sistem de operare ce poate executa mai multe programe
în acelaşi timp şi dispune de o interfaţă grafică uşor de utilizat. Este o versiune
produsă de cea mai mare companie americană din lume, producătoare de
software – Microsoft, utilizată pe calculatoarele personale de tip PC, inclusiv
pe cele din domeniul afacerilor, pe desktopuri, laptopuri, Tablet PC-uri,
netbookuri şi PC-uri de tip Media Center Edition (MCE). Sistemul de operare
Microsoft Windows 7 a intrat în faza „liber pentru producţie” la 22 iulie 2009.
Apariţia pe piaţă a fost în data de 22 octombrie 2009 – la mai puţin de 3 ani de
la lansarea sistemului anterior Windows Vista.
Denumirea Windows 7 se abreviază deseori Win 7, Win7 sau chiar W7.
Spre deosebire de versiunile anterioare, Windows 7 include o serie de
caracteristici noi.
Tehnologiile multimedia prevăd reprezentarea în a diferitor tipuri de
date. Ele asigură prelucrarea concomitentă a textelor, imaginilor, inclusive în
mișcare, și a secvențelor audio. Aceasta permite, de exemplu, redarea
imaginilor în mișcare însoțite de texte și informații audio. Folosirea

10
 Lucrare individual la compartimentul Word

tehnologiilor multimedia necestită dotarea calculatoarelor cu CD-ROM,

difuzoare și pachete audio, Video-CD, camera de luate vederi și plachetă
video, în funcție de aplicațiile utilizate, de exemplu în sistemele de instruire, la
prezentări de produse, în medicină, biologie, recreație.
4. Implementare a tehnologiilor informaţionale şi de comunicare
în procesul de predare- învăţare:
4.1Principiile de implimentare TIC în educație:
 principiul adecvării: aplicarea TIC trebuie să fie orientată la un scop
concret, în dependenţă de domeniu - informatică, matematică etc;
 principiul imagisticii: aplicarea la maximum a capacităţilor vizuale ale
calculatorului şi ale altor instrumente tehnologice informaţionale;
 principiul aplicării TIC ca instrument de cunoaştere: presupune că în
procesul de învăţare, în funcţie de obiectul de studiu, se acordă
prioritate utilizării TIC ca instrument de cunoaştere, de rând cu
utilizarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicare ca un sistem de
învăţare;
 principiul independenţei în studierea TIC: o atenţie deosebită trebuie
acordată activităţii independente a studenţilor în elaborarea de softuri
educaţionale şi de alte instrumente necesare în procesul de învăţare;
 principiul orientării cu privire la utilizarea TIC în viitoarea activitate
profesională;
 principiul sistematic: utilizarea TIC în procesul de învăţare are un
caracter continuu şi systematic
În noile orientări ale învăţământului problema interacţiunii pedagogului
cu elevul este una fundamentală. În acest context apare evidentă necesitatea

11
 Lucrare individual la compartimentul Word

unui sistem educaţional centrat pe elev, axându-se pe nivelul de dezvoltare a

potenţialului acestuia, aplicând tehnologii adecvate.
Tehnologiile educaţionale presupun mijloace şi metode, structuri şi
forme diferite care coreleaza diferite concepte operaţionale: proiectul
pedagogic, mesajele educaţionale, conexiunea inversă etc. Integrarea
tehnologiilor educaţionale în cadrul învăţământului formativ presupune ca
şcoala să se centreze pe dezvoltarea gândirii, selectând prin aceasta conţinutul,
metodele, formele şi criteriile de formare şi evaluare, adică să elaboreze acea
tehnologie educaţională care dezvoltă un anumit stil de învăţare cu efect
durabil.
Sorin Cristea, în „Dictionarul de pedagogie”, atestă următoarea semnificaţie a
termenului „tehnologie educaţională”, care aici este numită „tehnologie
pedagogică”: „Tehnologia pedagogică reprezintă ansamblul tehnicilor şi
cunoştinţelor practice imaginat pentru a organiza, a testa şi a asigura
funcţionalitatea instituţiei şcolare la nivel de sistem. În contextul problematicii
specifice procesului de învăţământ pot fi delimitate patru acţiuni distincte, dar
complementare, care asigură dimensiunea aplicativă a conceptului de
tehnologie a educaţiei/ instruirii: organizarea resurselor pedagogice existente,
planificarea şi aplicarea curriculumului, pregătirea şi folosirea materialului
pedagogic şi aplicarea cunoştinţelor în activitatea de învăţare.”
Elaborarea unor tehnologii educaţionale moderne permite nu numai
îmbunătăţirea calităţii procesului educaţional, ci şi rezolvarea problemei
însuşirii unui volum imens de informaţii într-un timp relativ scurt fără a afecta
starea psihică a instruiţilor. Resursele informaţionale au devenit la fel de
importante ca resursele materiale şi cele energetice. În condiţiile societăţii
informaţionale bazate pe utilizarea tehnologiilor informaţionale şi
comunicaţionale (T.I.C.), în sistemul de învăţământ devine un imperativ

12
 Lucrare individual la compartimentul Word

necesitatea centrării procesului de învăţământ pe elev, el devenind subiectul

procesului de învăţământ şi care presupune individualizarea (cel puţin
relativă) a acestui proces. Folosirea tehnologiei informaţionale reprezintă o
posibilitate reală de individualizare a procesului de învăţământ bazat pe clase
şi lecţii. În contextul noilor tehnologii informaţionale se creează noi
posibilităţi în instruirea elevilor.
4.2CD-urile

Fig.3 Modele de CD-uri

În baza tehnologiilor multimedia apare posibilitatea realizării
materialelor didactice computerizate, care pot fi grupate, în funcţie de tipurile
tehnologiilor utilizate şi de scopurile pe care le realizează, astfel: manuale
electronice, care reprezintă o expunere textuală a materiei cu un număr mare
de ilustraţii, care pot fi instalate pe server şi transmise prin reţea, manuale
electronice cu o dinamică înaltă a materialului ilustrativ, executate pe CD-uri,
sisteme moderne pentru efectuarea lucrului de cercetare ştiinţifică, sisteme
virtuale, în care elevul devine element al modelului computaţional, care
reflectă lumea reală şi sisteme de instruire la distanţă.
4.3 Power Point
Pot fi utilizate, în acest sens materiale PPT, care, pe lângă designul
atractiv, facilitează o mai bună coerenţă în prezentare, precum şi contactul
permanent a elevului cu varianta vizual-auditivă a învăţării. În spaţiul lecţiei
pot fi inserate materiale create anterior sau pot fi create astfel de materiale
împreună cu elevii, în cazul în care există conexiune la Internet în sala de

13
 Lucrare individual la compartimentul Word

clasă. Aceste materiale dezvoltă creativitatea elevilor şi asigură o învăţare de

plăcere.

Fig.4 Prezantare Power Point

Tehnologiile moderne sunt eficiente nu numai în transmiterea noilor
unoştinţe, ci şi în consolidare deprinderilor formate şi în realizare transferului
de informaţii între diferitele domenii ale cunoşterii. Astfel, se pot realiza lecţii
recapitulative cu ajutorul materialelor PPT, exerciţiile propuse având la
dispoziţie posibilitatea autocorectării răspunsului eronat, solicitării sprijinului
în identificare răspunsului corect, aprecierii în situaţia unui răspuns just,
identificării unor informaţii conexe. La final de lecţie se poate realiza o sinteză
sub forma unui flyer realizat de elevi, aceasta prezentând atractivitate şi
utilitate prin consolidarea capacităţii de sinteză, dar şi prin dezvoltarea
abilităţilor de utilizare a mijloacelor TIC. Tehnologiile educaţionale moderne
favorizează într-un mod cu totul deosebit învăţarea prin descoperire atât la
capitolul informaţii, cât şi în ceea ce priveşte varietatea modalităţilor de
utilizare a computerului în sine cu economie de efort şi timp.
Evaluarea reprezintă unul dintre aspectele în cadrul cărora tehnologiile
educaţionale moderne sunt cel mai eficient inserate. Astfel, se pot folosi teste

14
 Lucrare individual la compartimentul Word

on-line, în format PPT, formulare realizate cu ajutorul Google docs etc., în

cadrul cărora răspunsul este primit foarte rapid, obiectivitatea fiind ridicată,
monotonia este alungată, se creează o mai bună dispoziţie a participanţilor,
prin înlăturarea contactului direct cu evaluatorul, se stimulează abilitatea de
autoevaluare, spiritul competiţional cu sine însuşi.
Evaluarea realizată cu ajutorul tehnologiilor moderne devine un
moment mai puţin costisitor din punctul de vedere al consumului emoţional,
reuşindu-se performanţa transformării utilului în plăcut, modificându-se
atitudinea elevilor raportat la procesul evaluării în sine.
Tehnologiile educaţionale moderne urmăresc facilitarea procesului
didactic ajutând cadrele didactice să creeze contexte favorabile învăţării,
formării deprinderilor, constituirii unui complex de atitudini care să stimuleze
curiozitatea, dorinţa de a cunoaşte mai mult, spiritul competiţional cu sine,
plăcerea de a progresa şi de a-şi dezvolta posibilităţi de autoinstruire, dar şi o
raportare corectă la evaluare, aspect absolut necesar în poziţionarea noastră, a
fiecăruia, în spaţiul cunoaşterii. Învăţământul are nevoie de tehnologii
educaţionale moderne însuşite de cadrele didactice şi aplicate inteligent şi
constructiv în derularea procesului instructiv-educativ.
4.4 Imprimanta
Imprimanta este un echipament periferic de ieşire care este ataşat unui
calculator, cu scopul de a tipări documente, grafice etc. Deoarece este un
dispozitiv cu ajutorul căruia se pot obţine rezultate, imprimanta este un
echipament de extragere a rezultatelor. Ea facilitează predarea şi învăţarea.
În funcţie de modalitatea de imprimare, imprimantele se clasifică în:
Imprimantele matriceale (9, 18 sau 24 de ace) realizează imprimarea cu
ajutorul unor ace din material preţios, acţionate deelectromagneţi. Aceste ace
acţionează peste o bandă tuşată asupra hârtiei.

15
 Lucrare individual la compartimentul Word

Fig.5 Imprimantă
Imprimantele cu jet de cerneală, funcţionează prin pulverizarea fină a
unor picături de cerneală pe hârtia de imprimat.
Imprimantele laser folosesc raza laser sau mici diode luminiscente care
încarcă electrostatic un tambur de imprimare, corespunzător caracterului ce
urmează a fi imprimat. Datorită încărcării şi descărcării electrostatice,
particulele de toner (pulbere specială care aderă în locurile în care tamburul
este încărcat static şi care au la bază diferite substanţe: răşină artificială,
carbon, polipropilenă, gel siliconic şi coloranţi adecvaţi) se fixează pe tambur
şi pe hârtie.
Astfel, imprimanta ne oferă posibilitatea să creăm un mediu mai
prielnic pentru studiul în clasele primare, gimnaziu, liceu şi în alte instituţii de
învăţământ prin imprimarea:
1. lucrărilor de evaluare;
2. testelor;
3. temei pentru acasa;
4. unor reguli gramaticale;
5. tabele;
6. grafice;
7. imagini interactive etc.

16
 Lucrare individual la compartimentul Word

4.5 Tabla interactivă

Tabla interactivă este un dispozitiv din domeniul tehnico-informatic
care contribuie la uşurarea considerabilă a procesului de învăţământ şi la
crearea orelor mai interactive iar a informaţiei mai atractive pentru elevi, care
la moment sunt greu de condus şi este greu de captat atenţia lor. Prin
intermediul acestui dispozitiv lucrurile se simplifică atât pentru profesor, cât şi
pentru elevi.

4.6 Programe de lucru pe Internet

Între cele mai importante softuri utilizate în prezent, aflate într-o
dezvoltare permanentă se află web browser–ele. Netscape Navigator, Internet
Explorer sau Opera sunt cele mai răspândite programe care lucrează în
Internet şi oferă accesul la resursele acestuia. Aceste resurse pot fi folosite
pentru a căuta mai rapid informaţia necesară şi pentru a simplifica procesul de
predare-învăţare.
Domeniile de utilizare a lor sunt:
 navigare în Internet
 căutare de informaţii
 poştă electronică

17
 Lucrare individual la compartimentul Word

 transferul de fişiere
1. grupuri de discuţi
2. alte aplicaţii (chat, video-chat, fax)
4.6 Procesarea de text şi DTP 4
Programele de procesat text permit crearea modificarea şi tipărirea de
documente aflate în formă digitală. Avantajele utilizării lor:
capacitatea de a edita broşuri, manuale etc.;
utilizarea şi convertirea de documente din/în formatul HTML pentru
Internet;
corectarea textului, gramaticii şi traducere;

Programele DTP sunt programe mai specializate în producerea de cărţi,

manuale, broşuri şi care oferă mai multe facilităţi în acest domeniu (grile,
formatări, stiluri).
4.7 Poşta electronică (e-mail)
Pe scurt, poşta electronică, sau e-mail (electronic mail), reprezintă un
instrument puternic şi complex, care permite unui utilizator să trimită orice
document creat pe un calculator către oricine are o adresă e-mail. Mesajele e-
mail pot conţine text, grafică, alte fişiere ataşate, secvenţe audio sau video;

4 DTP - desk top publishing;

18
 Lucrare individual la compartimentul Word

deci putem spune că prin intermediul poştei electronice poate fi transmis orice
fişier de tip text sau binar.
Sistemul de poştă electronică poate fi utilizat şi pentru a transmite
acelaşi mesaj mai multor persoane în acelaşi timp (de exemplu, o felicitare cu
ocazia diverselor sărbători se poate scrie o singură dată şi apoi să fie transmisă
tuturor prietenilor).
În general pentru a putea transmite un mesaj prin intermediul poştei
electronice este nevoie de un calculator; un modem care să conecteze
calculatorul la reţeaua telefonică; un program software care va permite
utilizarea acestui serviciu de Internet; un acces la Internet, oferit de un
provider sau de un serviciu online, şi o adresă de e-mail. Mesajul care se
doreşte a fi transmis este preluat în reţeaua Internet de către un server şi apoi
livrat calculatorului menţionat în adresa de e-mail.
În general, sistemele de poştă electronică pun la dispoziţie cinci funcţii
de bază, şi anume:
Compunerea – se referă la procesul de creare a mesajelor. Pentru
compunerea mesajelor se poate utiliza orice editor de text, dar sistemul însuşi
pune la dispoziţie un editor pentru compunerea mesajelor, dotat cu anumite
facilităţi pe care le oferă utilizatorului: extragerea adresei iniţiatorului din
mesajul primit, inserarea automată în locul potrivit din cadrul răspunsului.
Transferul – se referă la trimiterea mesajului de la emiţător (sursă) la
receptor (destinatar). Aceasta necesită stabilirea unei conexiuni la destinaţie,
sau la un calculator intermediar, emiterea mesajului şi eliberarea conexiunii.
Raportarea – se referă la informarea emiţătorului (sursei) despre ce s-a
întâmplat cu mesajul transmis, şi anume: a fost livrat, a fost respins, a fost
pierdut? În funcţie de aplicaţia utilizată aceste servicii pot fi mai mult sau mai
puţin prezente.

19
 Lucrare individual la compartimentul Word

Afişarea – se referă la afişarea mesajelor la destinatar, pentru a putea fi

citită poşta. În funcţie de aplicaţia utilizată uneori pot fi necesare conversii sau
trebuie apelat un program de vizualizare special.
Dispoziţia – se referă la ceea ce face destinatarul cu mesajul, după ce l-a
primit: eliminarea lui înainte de citire, eliminarea lui după citire, salvarea sa
etc.

Tabelul 1. Formele de organizare a procesului de învăţare, utilizând

tehnologiile informaţionale şi de comunicare.
Formele de Conținutul
organizare
Grup/auditori În timpul lecţiilor, toţi studenţii efectuează
u acelaşi tip de acţiune. Profesorul formulează
probleme, prezintă metode de soluţionare şi
monitorizează procesul. Controlul unui acelaşi
tip de sarcini şi evaluarea studenţilor.
Proiect de Utilizarea unui grup de calculatoare se
grup desfăşoară în conformitate cu distribuirea
rolurilor în cadrul proiectului între elevi. Se
complică activitatea profesorului şi evaluarea
rezultatelor fiecărui student, fapt ce necesită
cunoştinţe noi de la profesori
Activitate Forma de activitate individuală presupune
individuală lucrul la calculator acasă şi utilizarea
tehnologiilor informaţiei şi de comunicare în
instituțiile de învățământ.
Realizarea
modelului
Acest model de organizare la
cel mai bun nivel reprezintă un
învăţământ tradiţional.
Se implementează oricare
dintre modelele de utilizare
TIC în funcţie de conţinutul
proiectului.
Se implementează orice model
care prevede utilizarea TIC,
atât în cadrul lecţiilor, cât şi
după ore

În scopul de a forma competenţele respective participanţilor la procesul

educaţional din instituțiile de învățământ, de a contribui la dezvoltarea şi
autoinstruirea lor maximală într-un climat în care se amplifică contradicţiile
dintre ritmul de formare a cunoştinţelor şi abilităţilor şi posibilităţile limitate
de planificare a lor, au fost testate, în cadrul compartimentului experimental

20
 Lucrare individual la compartimentul Word

diferite strategii de învăţare. Prin noţiunea de strategie înţelegem totalitatea

metodelor şi tehnicilor de asimilare practică şi teoretică a materiei, care duc
nemijlocit la realizarea sarcinilor propuse în activitatea profesorului şi
studenţilor. Într-o societatea informaţională autionstruirea (acumularea de
cunoştinţe, presupunând o îmbinare organică între interesul personal al
studentului şi studierea independentă a materiei) determină independenţa
socio-culturală şi autonomia individului.
5. Importanța noilor TIC în educație
O nouă acţiune de promovare TIC în educație este acțiunea eSchola,
implementată ca parte componentă a iniţiativei eLearning și urmăreşte să
demonstreze potenţialul de informare şi comunicare ale noilor tehnologii,
stimulând instituțiile de învățământ şi cadrele didactice în implicare, schimb
reciproc de experienţă şi metode de aplicare TIC. În cele din urmă, în 2001,
campania de valorificare TIC în educație, organizată de European Schoolnet a
urmat direcțiile:
 eSchool, ce se referă la şcolile sau grupurile de şcoli ce utilizează TIC
sistematic; ˗ eTeaching, cu referire la profesorii care integrează TIC în
activitatea lor de predare;
 myEurope, destinată cadrelor didactice sau şcolilor care realizează
educaţia specială în Europa;
 eTeacher Trening - este direcţionată spre organele sau centrele de
formare a cadrelor didactice.
În Republica Moldova se înregistrează progrese în utilizarea TIC, ca
rezultat al dezvoltării factorului socio-economic. Din aceste considerente,
aplicarea TIC în educaţie, dar și în procesul de formare inițială a cadrelor
didactice a căpătat o importanţă vădită în edificarea societăţii informaţionale
naţionale. Principala instituţie care coordonează activităţile din domeniul
21
 Lucrare individual la compartimentul Word

educaţiei din Republica Moldova este Ministerul Educaţiei, care asigură

mecanisme eficiente pentru aplicarea TIC în sistemul educaţional. În 2006, pe
lângă Ministerul Educaţiei şi-a început activitatea Centrul Tehnologiilor
Informaţionale şi Comunicaţionale în Educaţie (CTICE), fiind responsabil de
utilizarea sistemului informaţional educaţional în ţara noastră. În cadrul
Centrului se realizează instruirea cadrelor didactice privind predarea/utilizarea
TIC la toate disciplinele de studiu. Dezvoltarea mediului electronic în
Moldova treptat ia amploare datorită și acțiunilor stipulate la nivel de stat:
 aprobarea Strategiei Naţionale de edificare a societăţii informaţionale -
„Moldova electronică” (2005), pentru a asigura şi realiza accesul la
rețeaua Internet și mijloace TIC în toate domeniile vieţii sociale;
 organizarea Conferinţei Internaţionale în domeniul tehnologiilor
informaţionale și comunicaționale Bit+ (2004);
 inițierea Programului Prezidenţial „SALT” (2004) pentru utilizarea TIC
în procesul de predare-învățare-evaluare;
 aprobarea Concepţiei Sistemului Informaţional Educaţional (SIE, 2007)
şi elaborarea documentaţiei tehnice pentru utilizarea TIC în educaţie şi
în formarea cadrelor didactice. În societatea informațională, utilizarea
TIC este inevitabilă.
În formarea profesională a cadrelor didactice, competenţele digitale
reprezintă sisteme integrate de cunoștințe, abilități, deprinderi, atitudini şi
valori, formate și dezvoltate în pregătirea profesională inițială. Prin urmare, un
grup de specialiști (coordonator A. Gremalschi) din Republica Moldova
elaborează Standarde de competențe digitale pentru cadrele didactice din
învățământul general (2015), acestea fiind:
o Comunicarea digitală;
o Gestionarea informaţiei;
22
 Lucrare individual la compartimentul Word

o Crearea de conţinuturi digitale educaţionale;

o Implementarea aplicaţiilor de management şcolar;
o Sisteme de gestionare a conținuturilor educaționale;
o Utilizarea echipamentelor digitale în educaţie;
o Respectarea normelor etice și legale în spațiul digital
În consecință, cadrele didactice trebuie să-și actualizeze în mod constant
competențele și să le adapteze la noile condiții. Competenţele profesionale ale
cadrelor didactice sunt ca un ansamblu de capacităţi cognitive, afective,
motivaţionale şi manageriale, care interacţionează cu trăsăturile de
personalitate, conferind calităţile necesare efectuării unei prestaţii didactice de
a asigura realizarea obiectivelor proiectate, iar progresele obţinute să se
plaseze aproape de nivelul maxim al potenţialului intelectual. Inovaţia şi
tehnologiile în învățământ este un semn distinctiv al instituţiilor educaţionale
de succes, care au fost permanent asociate cu progresul şi modernizarea.

23
 Lucrare individual la compartimentul Word

BIBLIOGRAFIE:
1. Inceu, V., Informatica economica. București, 2004.
2. Popov, L. Indicaţii metodice cu aplicaţii şi însărcinări practice pentru
lucrări de laborator la disciplina Tehnologii informaţionale de
comunicare pentru studenţii Facultăţilor de Economie şi Ştiinţe ale
Naturii şi Agroecologie, Modulul Sistemul de operare, Presa
universitară bălţeană, Bălţi, 2007, 12 p.
3. Evdochimov, R., Conceptele de bază ale Tehnologiei Informației și
Sistemului de calcul: Note de curs. Bălţi: Presa universitară bălțeană,
2011, 74 p.
4. http://informatica.ase.ro/site/A140220/cap1.htm[on-line][citat
27.11.2017]
5. Oboroceanu,V., Didactica Pro, nr.1 (95),2016, pag.16-20.

24