Professional Documents
Culture Documents
Eruptia DP
Eruptia DP
Curs 3
ERUPŢIA DINŢILOR PERMANENŢI
FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ ERUPŢIA DINŢILOR PERMANENŢI
a. factorii fiziologici
Încetiniri ale erupției
calamităţile, războaiele,
nutriţia are un efect limitat sau nu influenţează de loc erupţia
Accelerări ale eruptiei:
sexul: erupţia la fete este mai accelerată cu câteva luni,
rasa şi gruparea etnică (la negrii, filipinezi, indieni mai repede),
starea socio-economică bună determină erupţia precoce,
mediu urban accelerează erupţia,
tendinţa seculară modifică momentul erupţiei la populaţia actuală.
b. factori patologici
factori generali care pot afecta exfolierea (resorbția radiculară) a dinţilor
temporari afectează și erupția DP
Erupție întârziată
factorii dismetabolici-rahitism, carenţe vitaminice
factori cromozomiali: sindromul Down care întârzie erupția şi se asociază cu
modificarea ordinii de erupţie
factori genetici: displazia cleidocraniană prin supranumerari, osteopetroza, DLMP
factori endocrini: hipopituitarismul, hipotiroidia
Erupție precoce
hiperfuncţie hipofizară, tiroidiană
alte boli care favorizează exfolierea prematură a DT sunt: cherubismul (displazia
fibroasă a mx şi md), periodontita juvenilă, sindromul Papillon Lefevre (boală
autozomal recesivă ce apare între 1-5 ani. Se caracterizează prin hipercheratoză
palmoplantară şi periodontitiă urmată de pierderea prematură a DT şi DP),
histiocitoza X (granulomul eozinofil), leucemia, neutropenia ciclică.
factori locali
Erupție întârziată
- obstacole ca dinţi supranumerari, tumori odontogene şi non odontogene, cicatrici
pe crestă;
caria complicată poate determina pierderea precoce a dinţilor temporari cu 1-2 ani
înainte de exfolierea fiziologică ceea ce conduce de întârzierea erupţiei prin apariția
postextracțională a unui capac osteofibros gros;
- anchiloza dento-alveolară a dinţilor temporari
- fibromatoza gingivală
- lipsa de spaţiu conduce la incluzia dinţilor M3, C
Erupție precoce
caria complicată poate determina pierderea precoce a dinţilor temporari cu 6 luni-
1 an înainte de exfolierea fiziologică ceea ce conduce la erupția precoce a DP
succesori aflați în os mai aproape de creasta alveolară
angioamele feţei accelerează erupţia prin creşterea afluxului sanguin în zonă.
DINȚII NATALI ȘI NEONATALI sunt exemple de erupţie dentară precoce atât dpsv
cronologic cât și biologic
Definiţie:
Dinţii natali sunt dinţi care sunt prezenţi în gură la naştere.
Dinţii neonatali sunt dinţii care erup în primele 30 zile de viaţă.
Frecvenţa :
- este mică de 1/800-1/6000
- se observă mai ales la fete
- la incisivii centrali inferiori 85%, incisivii superiori 11%, rar la molari 3% şi
foarte rar la canini
- dinţii natali sunt mai frecvenţi
- de obicei erup simetric dar pot fi unici sau multipli
- frecvent sunt dinţi din seria normală dar pot fi şi dinţi supranumerari.
- apar frecvent ca şi cazuri izolate dar uneori pot apar în cadrul unor sindroame
ca : Sindr. Ellis van Creveld (displazia condroectodermală), sindr. Pierre Robin
Cauza
Cauza nu a fost pe deplin elucidată dar au fost implicaţi următorii factori
etiologici: poziţia superficială a mugurelui, factori genetici şi factori generali
Clinic:
Coroanele au formă, dimensiune, culoare normale sau
Pot fi deformaţi (conici), nanici,
Pot avea modificări de culoare (opaci, galben-maronii) ca urmarea a defectelor de
structură (hipoplazii și hipomineralizări ale smalțului)
Dinții sunt fragili și prezintă diferite grade de imaturitate (hipoplazie,
hipomineralizare, rădăcini subţiri scurte)
dinţii sunt mobili cu risc de a fi pierduţi prin înghiţire sau aspirare şi de aceea se
pot exfolia rapid sau pot fi extraşi pentru a preveni aceste complicaţii
pot provoca leziuni ale mameloanelor mamei sau ale părţilor moi orale ale
copilului (ulceraţii ale buzelor sau limbii noului născut - boala Riga Fede),
tulburări de supt
Tratament
o dintele se păstrează
- dacă este dinte din seria normală, bine format şi care nu provoacă ulceraţii mamei
sau copilului
- dacă gradul imaturităţii este mic sau absent
- dacă gradul mobilităţii este mic sau absent.
Dacă dintele este păstrat se vor rotunji muchiile ascuţite cu discuri de hârtie sau
plastic şi se efectua fluorizarea.
o dintele se extrage
dacă dintele este supranumerar (Rx),
dacă are un grad mare de imaturitate mare şi are o mobilitate mare
provoacă complicaţii.
Se extrage după 2 săptămâni iar dacă se face mai devreme se administrează
vitamina K pentru evitarea sângerărilor.
ANCHILOZA DENTO-ALVEOLARĂ (ADA)
Poate produce erupţie cronologic întârziată a succesorilor
Definiţie
ADA este o anomalie de erupţie care implică fuziunea cementului radicular cu
osul alveolar asociată cu obliterarea ligamentului periodontal.
ADA poate apărea în timpul, înaintea sau după emergența dintelui în cavitatea
bucală. De asemenea apare frecvent după replantarea unui dinte avulsionat sau
grav intrudat.
ADA poate apărea chiar şi după stabilirea contactului ocluzal cu antagonistul
(reincluzie).
Frecvenţă
- este mai frecventă la dinţii temporari (1-14%) şi mult mai redusă ca frecvenţă la dinţii
permanenţi (de 10 ori mai puțin frecventă),
- incidenţa afecţiunii creştere semnificativ la rude,
- molarii temporari sunt dinții cei mai frecvent afectaţi de anchiloză
- arcada inferioară este de 10 ori mai frecvent afectată faţă de arcada maxilară,
- anchiloza poate apărea la unul sau la mai mulţi molari temporari (tendinţă familială
pentru anchiloze multiple),
- afectarea simetrică a dinţilor este mult mai obişnuită la arcada inferioară iar afectarea
unilaterală este mai frecventă la arcada superioară.
- copiii negrii par a fi mai puţin frecvent afectaţi de infraocluzie faţă de copii albi. Unele
popoare ca de ex. cel israelian pot fi mai frecvent afectate.
- prevalenţa creşte cu vârsta. Infraocluzia poate fi detectată precoce în jur de 3 ani, dar un
maximum al prevalenţei se situează între 8-9 ani.
- proportia afectării fete / băieți este 6/5
- infraocluzia uşoară este mai frecventă faţă de infraocluzia medie sau gravă.
- infraocluzia gravă este specific raportată la lipsa succesorului permanent.
Etiologie
Teoriile etiologice principale sunt: teoria genetică, traumatică şi teoria dezordinii
ligamentului periodontal.
Aspecte clinice şi radiologice
- prezenţa şi gradul infraocluziei (ușoară – suprafața ocluzală este plasată cu 1 mm
deasupra pct. de contact, medie – 1 mm deasupra și sub pct. de contact, gravă – sub pct
de contact cu mai mult de 1mm, totală – dintele nu mai este vizibil pe arcadă fiind
complet reinclus în os)
- apare o tonalitate înaltă la percuţie (semn de diagnostic inconstant).
- pierderea mobilităţii dentare
- resorbţie radiculară frecvent încetinită, asimetrică
- complicaţii: dinţii vecini se înclină spre dintele anchilozat, supraerupţia dintelui
antagonist, erupţie dentară întârziată a succesorului, modificări de poziţie intraososasă a
succesorului, tulburări ocluzale ale dinţilor permanenţi.
- examenul radiologic relevă obliterarea spaţiului ligamentului periodontal (inconstant)
- examenul radiologic relevă prezenţa sau absenţa succesorului precum şi gradul
dezvoltării sale, înclinarea sau poziţia acestuia.
- în cazurile de infraocluzie gravă prin reincluzie (intraosoasă şi submucosă) apar semne
de atriţie, carii sau restauraţii ale dintelui anchilozat ca semn altrecerii dintelui prin
cavitatea bucală.
Tratament
Factorii de care depinde tratamentul sunt:
- vârsta pacientului,
- gradul infraocluziei,
- prezenţa/absenţa complicaţiilor precum şi gravitatea lor,
- prezenţa şi localizarea succesorului permanent sau absenţa lui.
În funcţie de acești factori se va stabili prognosticul infraocluziei în funcţie de
care se elaborează planul de tratament.
Tratamentul constă în :
a. pentru cazurile de afectare uşoară sau moderată se recomandă:
expectativa
cu sau fără refacerea coroanei clinice (coroane prefabricate,
refaceri ocluzale cu compozit pentru eliminarea infraocluziei)
b. pentru cazurile de anchiloză severă cu succesor
se recomandă extracţia DT urmata de tracțiunea și alinierea ortodontică a d. succesor ,
c. pentru cazurile de anchiloză severă fără succesor
o se recomandă extracţia DT urmată de tratament ortodontic precoce pentru a
permite mezializarea molarului unu permanent, limitând astfel reducerea osului
alveolar vecin şi pentru a permite un răspuns ortodontic bun. CRONOLOGIA
FORMĂRII
DINŢII PERMANENŢI
1. debutul formării mugurelui:
VIU pt M6 ani la 4 viu luni, incisivii şi caninii în lunile 5-6 viu
PN: ceilalţi dinți
PM1 la naştere,
PM2 7-8 luni postnatal,
M2 la 8-9 luni postnatal,
M3 4 ani.
2. debutul mineralizării coroanei
I centrali superiori şi inferiori: 3-4 luni postnatal
I laterali superiori: 8-12 luni postnatal
C 4-5 luni post natal
PM1 1-11/2-2 ani
PM 2: 2 ani -21/2 ani
M 6 ani: naştere
M12 ani: 2ani-21/2-3 ani
M3 7-10 ani
3. terminarea mineralizării coroanei
I central 4-5 ani
Ilateral 4-5 ani
C 6-7 ani
Pm1 5-6 ani
Pm2 6-7 ani
M6 ani 2-3 ani
M12 ani 7-8 ani
M3 12-14 ani
4. erupţia - vezi la eruptie
5. închiderea apexului.
Icentral 2-3 ani după erupţie
I lateral 2-3 ani după erupţie
C 1-3 ani după erupţie
PM1 2 ani după erupţie
PM 2 2 ani după erupţie
M1 3-4 ani după erupţie
M2 2-3 ani după erupţie
M3 3-4 ani. după erupţie
M1 mx 0,1 7,3/7,2
M2 mx 1,4 8,2/6,8
M1 md 0,7 7,7/7
M2 md 2,7 9,9/7,2
Situaţie clinică