Antigenicitate. Imunogenicitate ‘Termenul de antigen a fost folosit pentru a defini orice structura, care este recunoscuti ca straina de un organism si care este capabili si declangeze reacjii imune specifice si si reactioneze cu produsele acestor reacfii, respectiv cu anticorpii. Initial, antigenele au fost clasificate in doua categorii: antigene exogene, cele care proveneau din afara organismului si antigene endogene, cele care proveneau din interiorul acestuia. Astazi, antigenele sunt clasificate in cele doua categorii, exogene si endogene, in functie de compartimentul celular din care provin, sistemul vezicular si, respectiv, citoplasma. Indiferent de provenienta lor, antigenele pot declansa reaefii imune, cum sunt: = sinteza de anticorpi cu specificitate de recunoastere i interactiune pentru ele; = activarea monoclonal’ sau policlonala a limfocitelor; - instalarea memoriei imunologice; = in uncle situafii, antigenele pot induce un rispuns imun exagerat (reactii de hipersensibilitate) sau pot anula réspunsul imun (tolerant& imunologica). Pentru definirea capacitatii de inducere a reactiilor imune, se folosesc doi termeni diferiti (diferenga este functionala): Imunogenicitatea este definits ca proprietate a unei structuri de a induce dezvoltarea unui rspuns imun (generarea de efectori) gi de a interacfiona cu acestia (ex. anticorpii). Antigenicitatea este proprietatea unei structuri de a interactiona specific cu produsii unui rspuns imun, dar nu i de a le induce aparitia. Desi, in vorbirea curent, cei doi termeni sunt intersanjabili, o distinctie trebuie facut, intrucat exist structuri capabile s& interacfioneze cu efectorii sistemului imun specific, dar incapabile si induced dezvoltarea unui rispuns imun. In consecin{4, orice imunogen este un antigen, dar antigenele nu sunt intotdeauna imunogene. In anumite situafii, antigenele pot deveni imunogene. Trebuie menfionat inca 0 datd, c4, in vorbirea curent, termenii sunt interganjabili si, chiar in acest material, termenul antigen va fi utilizat mai des pentru a defini o structurd imunogeni. Condifii si factori care influen{eazi imunogenicitatea, Pentru a fi un bun consecinfa, pentru ca in urma contactului dintre o structura si un organism (sistem imun) si se dezvolte un raspuns imun, trebuie indeplinite o serie de condifii. Aceste condifii au fost clasificate in trei categorii [ condiii dependente de antigen; n. condiii dependente de organismul stimulat antigenic; MI. condifii dependente de calea si modalitatea in care se realizeaz accesul antigenului Ja sistemul imun al organismului. I. Condifii dependente de antigen 1. Caracterul de strain (non-self). Un organism normal nu dezvolté raspuns imun fata de propriile structuri. Acesta este fenomenul de “tolerant la self”. De exemplu, daca injectim un iepure cu propria sa albumind serica, el nu va dezvolta raspuns imun fafa de aceasté moleculd. Daca injectim albumina iepurelui unui cobai, acesta va recunoaste molecula ca pe o structura “strain” si va dezvolta un rispuns imun fafa de ea. In consecingi, prima cerinfa pe care 0 structura trebuie sa o indeplineasca pentru a fi imunogen, este s& fie “non-self”. In general, structurile proprii unui organism nu sunt imunogenice pentru acel organism. Exista situatii in care un individ dezvolta rdspunsuri imune fai de structuri self. Reacfiile se numese reactii autoimune si, in functie de importanfa lor, ele pot duce la instalarea unor situafii patologice, numite generic, boli autoimune. Pentru a clasifica tipurile de antigene, s-a apelat la terminologia utilizata in transplant. Au fost descrise mai multe tipuri de antigene:= antigene autologe (autoantigene, autogrefa, autotransplant). Definese antigenele proprii unui organism, Autogrefa sau autotransplantul reprezinta transplantul efectuat unui individ, cu propriul su jesut sau organ, Fiind structura self, grefa va fi acceptata = antigene singeneice/singenice (grefa singenica sau isogrefi). Reprezinta un transplant efectuat intre indivizi identici din punct de vedere genetic. In specia umand, indivizii identici genetic sunt gemenii monozigofi. In laboratoare au fost create linii de animale identice genetic, numite linii inbred. Transplantul intre asemenea indivizi, identici din punct de vedere genetic, este acceptat. ~ _ antigene allogeneice/alogenice (allogrefti sau homogref&). Allogrefa reprezinti transplantul efectuat intre doi indivizi diferiti genetic, din aceeasi specie. Grefa este recunoscuta ca non-self si va fi respinsi, Antigenele allogeneice sunt antigene ce provin de la un membru al aceleiasi specii, non-identic din punet de vedere genetic cu organismul ce vine in contact cu antigenele respective = antigene xenogeneice/xenogenice (xenogref sau heterogrefa). Reprezinté un transplant efectuat intre indivizi din specii diferite. Si aceasta grefa este respinsa. Structurile proprii pot suferi modificari (self denaturat), astfel ineét nu mai sunt recunoscute de componentele sistemului imun ca self, Ele vor induce dezvoltarea de raspunsuri imune si generarea de efectori, responsabili de indepartarea lor. Ex. celule infectate viral, celule transformate malign 2. Dimensiunea moleculara, O alti conditie ce trebuie indeplinita de catre o structuri pentru a fi imunogenic’ este legat de 0 greutate molecular minima, Desi exist exceptii, este acceptata regula conform céreia, structurile cu greutate molecularé mai micd decdt 5 kDa sunt non- imunogene, structurile cu greutate molecular cuprinsa intre 5 si 40 kDa sunt slabe sau moderat imunogene, iar structurile cu greutate mai mare de 40 kDa sunt foarte bune imunogene. (exemple de excepfii: insulina (1,5 kDa) sau glucagonul (3,8 kDa) sunt foarte bune imunogene; polimerii, cum sunt dextranul sau gelatina sunt slabe imunogene, desi au greutiti moleculare mari). Existi molecule cu dimensiuni mici, care prin ele insele nu sunt capabile si inducd declansarea unui rdspuns imun, dar care reactioneazi cu anticorpii specifici lor, daca ii intalnese (daca acestia exist deja, in sensul cd secrefia lor a fost indus& anterior). Aceste molecule au fost denumite haptene (haptein~a apuca, a prinde) si sunt caracterizate de antigenicitate, nu si de imunogenicitate. Haptenele pot deveni imunogene daca in vitro sau in vivo sunt cuplate cu molecule de dimensiuni mari (cle insele bune imunogene), numite molecule purtitoare sau carrieri 3. Natura chimied. Este recunoscut c& proteinele sunt cele mai bune imunogene, alaturi de glicoproteine si lipoproteine. Glucidele, lipidele, acizii nucleici sunt considerate slabe imunogene, Existi ins excepfii. De exemplu, un component al multor pereti bacterieni, lipopolizaharidul (LPS) este un bun imunogen, 4. Complexitatea moleculari. Se considerd ci imunogenicitatea unei structuri este proportional cu gradul siu de complexitate molecular. Pentru ci majoritatea antigenelor este reprezentati de proteine, este important si injelegem caracteristicile structurale ale acestor molecule. Toate cele patru structuri de organizare a unei proteine contribuie la imunogeni sa. Anticorpii pot recunoaste variate caractere structurale cum sunt: structura_ primara (seevenfa de aminoacizi), structura secundard (structura scheletului lantului polipeptidic, alpha-helix si foaia beta-pliat&), structura tertiard (reprezentat de configurajia tridimensional a proteinei, dati de impachetarea lanturilor polipeptidice si solidarizarea lor prin punti disulfidice, legituri de hidrogen, interactiuni hidrofobe, etc) si structura cuaternari, data de juxtapozifia parfilor separate ale moleculei, daca aceasta este format din dowd sau mai multe subunitati proteice.S ceva demv poly ets fee 9-line stewetura primara Studiile asupra imunogenicitajii proteinelor au demonstrat c&, de fapt, nu toat& molecula este imunogen, in sensul c& nu este recunoscutd in totalitate de receptorii pentru Ag ai limfocitelor, ci anumite fragmente ale sale, care au fost numite determinangi antigenici sau epitopi. rons wmecoys aumibony + EPITOPES cb mo EPITOPE? anmisoD¥2 ANTIBODY 4 — PROTEIN ANTIGEN PROTEIN ANTIGEN Epitopii reprezint& situsuri de la nivelul unui antigen, cu care receptorii pentru antigen ai limfocitelor si, respectiv, anticorpii interactioneaza specific. Ei au dimensiuni extrem de mici, find formagi din 4 - 6 aminoacizi sau 6 - 8 unitafi monozaharidice. Numarul epitopilor variazi de la antigen la antigen si, in general, este cu att mai mare cu cat molecula antigenica este mai mare si mai complex. Numarul epitopilor diferiti de la nivelul unui antigen conferd valenfa antigenului. In general, antigenele sunt multivalente. In functie de pozitia aminoacizilor care participa la formarea lor, epitopii se elasifica in: = epitopi liniari (continui sau secvenfiali) ~ reprezentaji de succesiunea aminoacizilor in structura primari a proteinei; - _ epitopi conformationali (discontinui); 1a formarea lor participa aminoacizi care, in structura primard a proteinei, sunt plasafi la distan{a unul de altul, dar devin adiacenfi spatial (vecini in spafiu), in structura terfiard. Acest tip de epitopi exist numai in structura tertiar& sau cuatemara, denaturarea proteinelor (reducerea la structura primara) ducand la disparitia lor. Epitopii pot fi situasi la suprafaja moleculei de antigen, fiind direct accesibili limfocitelor cu receptori specifici (epitopi externi sau topografici), sau pot fi situafi in interiorul moleculei antigenice (interni), devenind accesibili celulelor imunocompetente, numai dupa procesarea Ag. Epitopii determina specificitatea moleculei de antigen si sunt imunoreactivi, adic sunt capabili si reactioneze cu anticorpii specifici. Imunopotenta reprezint& capacitatea unei regiuni din molecula de antigen de a servi drept determinant antigenic, inducénd réspuns imun specific. Din acest punct de vedere, epitopii nu sunt la fel si intre ei existd o competitie antigenicé, fiind clasific - epitopi dominangi - epitopi subdominant si