PSALMII

PSALMII

Traducere, note ºi comentarii

de pr. Alois Bulai, pr. Anton Budãu,
pr. Iosif Rãchiteanu

Sapientia
Iaºi – 2005
 Imprimatur
a Petru GHERGHEL
Episcop de Iaºi
26.11.2005

Tehnoredactare: pr. Iosif Rãchiteanu

Copertã: Vincenþiu Balint

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

Psalmii / trad., note ºi comentarii de pr. Alois Bulai, pr. Anton
Budãu, pr. Iosif Rãchiteanu. - Iaºi : Sapientia, 2005

ISBN 973-8474-63-9

I. Bulai, Alois (trad.)

II. Budãu, Anton (trad.)
III. Rãchiteanu, Iosif (trad.)

223.2=135.1

Pe copertã: Giuseppe Carta, Regele David (detaliu)

Pictura se aflã în Catedrala romano-catolicã
„Adormirea Maicii Domnului” din Iaºi

© 2005 Editura SAPIENTIA

Institutul Teologic Romano-Catolic
Str. Th. Vãscãuþeanu 6
RO – 700462 Iaºi
Tel. 0232/225228
Fax 0232/211476
www.itrc.ro
e-mail slupu@itrc.ro
 INTRODUCERE

În limba ebraicã, tehillim, în limba greacã, psalmoi (în

codicele Vaticanus) ºi psalterion (în codicele Alexandrinus)
este o carte din Biblie care aparþine Scrierilor (ketubim),
dupã canonul ebraic al Sfintei Scripturi, ºi Cãrþilor sapi-
enþiale, dupã canonul grec al Septuagintei.
Psaltirea canonicã conþine un numãr de 150 de psalmi.
Culegerea actualã este rezultatul unei îndelungi activitãþi
literare ºi a mai multor sistematizãri succesive de culegeri
mai mici. Existã diferenþe de numerotare între textul
masoretic ebraic ºi textul grec al Septuagintei, din cauza
faptului cã uneori un psalm este împãrþit în douã sau doi
psalmi sunt încorporaþi în unul singur. Numerotarea psal-
milor, de la 1 la 8 ºi de la 148 la 150, este identicã. Ca regu-
lã generalã, psalmii, de la 9 la 147, din textul ebraic sunt cu
un numãr înainte faþã de textul grec. Noi vom folosi
numerotarea din textul ebraic, indicând între paranteze
numãrul din textul grec.
Autorul – În textul ebraic, 48 de psalmi sunt anonimi, 73
îi sunt atribuiþi lui David, 12 lui Asaf, 11 fiilor lui Core, doi
lui Solomon ºi câte unul lui Moise, Eman, Etan ºi, proba-
bil, Idutun. Este posibil totuºi ca în multe cazuri sã fie
vorba de pseudonimie.
În general, psalmii sunt introduºi de „titlu”. Acesta
indicã, de cele mai multe ori, autorul, genul literar, circum-
stanþa, instrumentul muzical de acompaniere, melodia, fina-
litatea sau sãrbãtoarea liturgicã cea mai adaptatã pentru
psalmul respectiv. Dintre cei 150 de psalmi, nu au titlu 34
în textul ebraic masoretic, 19 în textul grec al Septuagintei
ºi 20 în traducerea latinã, Vulgata.
6 INTRODUCERE

Limba ºi stilul – Limba originalã a psalmilor este ebrai-

ca. Poezia lor este reglatã de legi care se referã la materi-
alul sonor (aliteraþia, asonanþa, rima, chiasmul, onomato-
peia, paronomasia), la ritm, paralelism, sinonimie, repetiþii,
antiteze, figuri retorice. Un element stilistic frecvent în
psalmi este paralelismul, fie sinonimic, fie antitetic, fie sin-
tetic sau climactic (gradual). Ritmul este dictat de numãrul
de accente, ºi nu de cantitatea silabelor. Este folosit mult
limbajul simbolic. Referitor la Dumnezeu, este folosit sim-
bolismul teologic, antropoformic, somatic, psihologic, cos-
mic ºi militar. Referitor la om, simbolismul antropologic
recurge cel mai des la regnul animal ºi la cel vegetal.
Simbologia prezintã spaþiul divizat, pe verticalã, în cer,
pãmânt ºi dedesubt (locuinþa morþilor, ºeol-ul), iar pe ori-
zontalã, în pãmânt ºi mare.
Data – Psaltirea actualã s-a format de-a lungul a mai
bine de ºapte secole într-un ambient religios privat ºi pu-
blic, în sfera cultului. O mãrturie cu privire la culegerea
psalmilor este atestatã în 2Cr 29,30, unde se spune cã
Ezechia (721-693 î.C.) le-a dat dispoziþie leviþilor „sã-l
laude pe Domnul cu cuvintele lui David ºi ale profetului
Asaf...” Culegerea actualã trebuie sã fi fost terminatã deja
înainte de traducerea greacã a Septuagintei (sec. III-II
î.C.), unde se aflã toþi psalmii. În 1Cr 16,7-36 ºi 1Mac 7,17
sunt citate fragmente din unii psalmi, iar în 2Mac 2,13 se
spune cã Nehemia, „întemeind o bibliotecã, a adunat cele
despre regi ºi despre profeþi ºi ale lui David...” Fiind
folosiþi încontinuu de-a lungul timpurilor, psalmii au sufe-
rit reelaborãri, adaptãri ºi actualizãri, cele mai evidente
fiind trecerile de la rugãciunea individualã la rugãciunea
comunitarã, cu intervenþii de adaptare asupra textului
originar.
Structura – Cartea Psalmilor este împãrþitã, prin analo-
gie cu Pentateuhul, în cinci pãrþi, fiecare parte marcatã
fiind de o doxologie finalã: I. Ps 1–41; II. Ps 42–72; III.
Ps 73–89; IV. Ps 90–106; V. Ps 107–150. În interiorul celor
 INTRODUCERE 7

cinci pãrþi ale Psalmilor, care corespund sistematizãrii

finale, sunt indicii ale unor colecþii parþiale dintr-o epocã
mai veche. Avem grupãri de psalmi care se deosebesc în
funcþie de preferinþa acordatã Numelui divin: Ps 3–41;
90–150 folosesc numele specific al Dumnezeului lui Israel,
YHWH (Domnul), iar Ps 42–83 folosesc numele comun
Elohim (Dumnezeu). Se pot identifica ºi alte colecþii mai
mici: psaltirea fiilor lui Core, Ps 42–49; culegerea elohistã
a rugãciunilor lui David, Ps 51–72; psaltirea lui Asaf,
Ps 50;73–83; psalmii regalitãþii lui YHWH, Ps 93–99;
psalmii aleluiatici, Ps 104–106; 111–117; 135; 146–150;
psalmii graduali sau ai treptelor, Ps 120–134 etc.
Teologia – Ar fi de preferat sã se vorbeascã mai degrabã
de experienþa religioasã pe care psalmii o exprimã în modul
cel mai variat, cãci psalmiºtii nu vorbesc despre Dum-
nezeu, ci i se adreseazã lui Dumnezeu în rugãciune. Întru-
cât în centrul religiei israelite se aflã Dumnezeu, tot interesul
psalmiºtilor este atras de el, de gloria lui, ºi numai în plan
secundar remarcã nevoile lor proprii sau ale poporului.
Nu se gãsesc în Psalmi întrebãri despre existenþa lui
Dumnezeu, pentru cã în tot Orientul antic ateismul teore-
tic este, practic, necunoscut, dar existau chiar ºi în Israel
unele manifestãri ale ateismului practic (Ps 53,2; cf.
10,4.11), iar întrebarea este aceasta: este mai puternic
YHWH decât divinitãþile pãgânilor? Credinþa psalmiºtilor
rãspunde: Dumnezeu este prezent activ în lumea pe care el
a creat-o (Ps 115,3; 135,6). Din înãlþimea cerurilor, el se
intereseazã de lumea oamenilor, de purtarea lor moralã, de
atitudinea lor religioasã (Ps 14,2). Un punct culminant al
manifestãrii lui Dumnezeu faþã de om este dezvãluirea
numelui sãu (Ex 3,13-15), adicã a propriei sale persoane
din care iese o putere care este apãrare ºi mântuire pentru
Israel (Ps 54,3; 20,2.6.8). O prerogativã care stã la baza
diferenþierii totale a lui YHWH faþã de celelalte divinitãþi
este viaþa care îi aparþine lui Dumnezeu în mod propriu
8 INTRODUCERE

(Ps 42,3), pentru cã nu a primit-o de la nimeni: el este veº-

nic, dintotdeauna ºi pentru totdeauna (Ps 90,2; 102,26-27)
ºi tot el este izvorul vieþii (Ps 36,10). Cu omniprezenþa tem-
poralã, eternitatea, se întâlneºte omniprezenþa localã, „în
cer ºi pe pãmânt, în mãri ºi în toate abisurile”, echivalentã
în acelaºi timp cu atotºtiinþa (Ps 139,1-3.5.7-8). Cu deose-
bitã insistenþã este celebratã în psalmi sfinþenia lui Dum-
nezeu, atât în sens negativ, transcendenþa, separarea lui
Dumnezeu de tot ceea ce nu este el, cât ºi în sens pozitiv, ca
plinãtate a puterii ºi a vieþii. Aceasta provoacã în om o teamã
sfântã (Ps 111,9), dar ºi o atracþie irezistibilã faþã de cel care
îi dã putere ºi orice bine (Ps 29,11). Apropiat de conceptul
de sfinþenie, este cel al mãreþiei ºi al gloriei lui Dumnezeu,
sinonime sau substitutive ale persoanei sale (Ps 113,4;
72,19).
Creator prin cuvânt ºi suflul sãu (Ps 33,6.9; 104),
Dumnezeu se îngrijeºte de tot ce a creat (Ps 33,7-8), dar
providenþa sa este îndreptatã în chip special spre om ºi,
mai ales, spre cei care se tem de Domnul (Ps 32,8; 33,18),
faþã de care se dovedeºte refugiu în timp de încercare
(Ps 37,39). Omul se simte în siguranþã la umbra aripilor
sale (Ps 17,8). Dumnezeu este pentru om scut de apãrare,
fortãreaþã, stâncã inaccesibilã ºi de nezdruncinat (Ps 18,2-3;
91,1), mai ales pentru cei sãrmani, triºti, pentru cei care se
aflã în necaz, pentru cei umili ºi sãraci (Ps 25,16; 35,10;
40,18; 68,6; 113,7; 147,6).
Mântuirea este prezentatã, în general, ca o eliberare,
individualã sau colectivã, dintr-o nenorocire, pericol, boalã,
catastrofã, dar acest aspect concret pãmântesc este treptat
îmbogãþit cu sensul mai spiritual al eliberãrii de pãcat,
cauza principalã a rãului, ºi de Cel Rãu (Ps 79,9; 130,8).
Oamenii care îi rãspund lui Dumnezeu în mod pozitiv
sunt sãracii, evidenþiindu-se vãduva, orfanul ºi strãinul,
drepþii, oamenii pioºi, sfinþii, pe care Dumnezeu îi ia în
grijã, îi protejeazã, îi apãrã (Ps 18,28; 22,25; 34,7 etc.). Cei
 INTRODUCERE 9

care refuzã darul divin, intrã în opoziþie cu Dumnezeu ºi se

opun planului sãu sunt clasificaþi ca duºmani, adversari,
nelegiuiþi, fãcãtori de rele.
În Psalmi, rãul apare sub douã aspecte, unul intern, ºi
acesta este rãul moral, vinovãþia, pãcatul, ºi unul extern, ºi
acesta este rãul fizic, boala, nenorocirea. Cele douã aspecte
sunt legate între ele ºi se condiþioneazã. De aceea rugãciu-
nea pentru eliberarea de rãul fizic este mereu amestecatã
cu mãrturisirea propriilor pãcate ºi apelul la milostivirea
divinã pentru iertare.
Întâlnirea omului cu Dumnezeu se realizeazã în patru
arii ale experienþei, semne ale prezenþei Domnului: natura,
care dã mãrturie despre atotputernicia lui Dumnezeu ºi
însoþeºte prezenþa sa în teofanii; istoria, care este epifania
lui Dumnezeu în evenimente; templul, locul prezenþei lui
Dumnezeu; Israelul, obiectul ºi vehiculul mântuirii divine.
Existã în psalmi ºi un alt tip de întâlnire cu Dumnezeu,
experienþa misticã, realizatã prin meditarea legii, tãcerea
înaintea lui YHWH ºi iubirea lui Dumnezeu, manifestatã,
mai ales, prin bucuria pe care psalmiºtii o simt ºi o pro-
clamã în Domnul.
Pe lângã numeroasele traduceri în limba românã apã-
rute pânã acum, ni s-a pãrut oportun sã îndrãznim a veni
cu aceastã nouã ofertã, cu speranþa de a facilita o posibilã
înþelegere mai aprofundatã a acestui tezaur inepuizabil de
rugãciune ºi spiritualitate, plasând fiecare creaþie poetico-re-
ligioasã în cadrul istoric, în ambientul psihologic individual
sau colectiv, în contextul cultual cel mai probabil originar,
apelând la studiile istorico-literare, la interpretãrile ºi rein-
terpretãrile din Scriptura însãºi, la lectura fãcutã de popo-
rul în cadrul cãruia s-a zãmislit ºi s-a creat Cartea Psalmilor,
la modul în care percepe, se alimenteazã, trãieºte ºi oferã
credincioºilor ºi tuturor celor de bunãvoinþã Biserica ºi
liturgia creºtinã aceastã comoarã a revelaþiei.
10 INTRODUCERE

Versiunea în românã a textului Psalmilor este cea folo-

sitã de Liturgia orelor, cu unele mici diferenþe: sunt intro-
duºi psalmii sau fragmentele de psalmi pe care nu le folo-
seºte liturgia ºi sunt semnalate diferenþele dintre textul
masoretic ºi versiunea Noii Vulgate, textul oficial al
liturgiei Bisericii Catolice. Traducerea a fost fãcutã de pr.
Alois Bulai ºi † pr. Anton Budãu (psalmii 1–55) ºi pr. Alois
Bulai ºi pr. Iosif Rãchiteanu (psalmii 56–150). Introducerile
au fost alcãtuite de aceeaºi echipã.
Am apelat la mai multe studii, comentarii ºi traduceri
ale psalmilor, dar ne-am folosit cu preponderenþã pentru
problemele legate de criticã literarã, de exegezã ºi ambi-
entare istoricã de: Gianfranco Ravasi, Il Libro dei Salmi.
Commento e attualizzazione, I-III, Edizioni Dehoniane,
Bologna 1986; Leopold Sabourin, Le Livre des Psaumes.
Traduit et interprété, Bellarmin, Montréal – Cerf, Paris
1988; Louis Jacquet, Les Psaumes et le coeur de l’homme.
Etudes textuelle, litteraire et doctrinal, I-III, Duculot, Lou-
vain-la-Neuve 1975-1977-1979, iar pentru lectura creºtinã,
teologicã, cristologicã, ecleziologicã ºi antropologicã a Psal-
milor ne-am folosit de Spirito Rinaudo, I Salmi, preghiera
di Cristo e della Chiesa, ELLE DI CI, Torino-Leuman
19795.
 PSALMUL 1
Cele douã cãi

1 Fericit omul care nu umblã dupã sfatul celor rãi,

nu zãboveºte pe calea pãcãtoºilor
ºi nu se aºazã în adunarea celor care batjocoresc,
2 dar îºi gãseºte plãcerea în legeaa Domnului

ºi la legea lui cugetãb ziua ºi noaptea.

3 El este ca pomul sãdit pe malul apeic,

care aduce rod la timpul potrivit;

frunzele lui nu se veºtejesc
ºi tot ce începe duce la bun sfârºit.
4 Nu tot aºa este cu cei rãi, nu tot aºad;
ei sunt ca pleava pe care o spulberã vântule.
5 De aceea nu se vor ridicaf cei rãi la judecatã,
nici pãcãtoºii în adunarea drepþilor.

a Lit.: Tora. Înainte de a deveni termen tehnic pentru Legea lui

Moise, Tora indicã toatã învãþãtura revelatã de Dumnezeu în diferite
etape ºi transmisã atât în scris, cât ºi oral.
b A cugeta. Termenul ebraic indicã acþiunea de a murmura, a
recita în ºoaptã, cugetând asupra sensului cuvintelor. Imaginea se
regãseºte în modul în care evreii pioºi recitã ºi azi textele sacre, în
timp ce se miºcã din toate închieturile pentru a-l lãuda pe Dumnezeu
ºi cu trupul.
c Lit.: canal de apã folosit pentru irigaþie. Pe teritoriul Palestinei
nu mai cad precipitaþii din aprilie pânã în noiembrie, de aceea, existã
un sistem de irigaþii foarte dezvoltat. Spre deosebire de copacii de
stepã destinaþi arderii, pomii fructiferi specifici climei mediteraneene
au o vegetaþie foarte bogatã, având nevoie de irigaþii pentru a rodi.
d Numai LXX ºi Vg adaugã aici: nu tot aºa, dar prezenþa expresiei
este cerutã de metrica poeticã.
e LXX ºi Vg adaugã: de pe faþa pãmântului.
f LXX ºi Vg dau verbului o nuanþã escatologicã: nu vor învia. Însã
psalmistul se referã la judecata pe care Dumnezeu o face de-a lungul
12 PSALMUL 1

6 Cãci Domnul cunoaºteg calea celor drepþi,

iar calea celor rãi duce la pieireh.

Psalmul 1 este numit de sfântul Ieronim „prefatio Spiri-

tus Sancti”. El reprezintã portalul de intrare în lumea
bogatã a psalmilor. Este un poem sapienþial anonim. Sunt
prezentate douã destine ale omului: al celui credincios ºi al
nelegiuitului. Autorul se pare cã este un maestru al înþelep-
ciunii (cf. Ier 8,9; 18,18; Prov 8,1 º.u.), care ºi-a propus sã-i
iniþieze pe cei tineri în a cunoaºte viaþa ºi a fi capabili de a
trãi prudent ºi corect, din punct de vedere religios. Psalmul
îl preamãreºte pe omul care îºi gãseºte bucuria în medita-
rea revelaþiei divine, conþinutã în Sfintele Scripturi (v. 2).
În acest om se concretizeazã imaginea „celui drept”, plin de
harurile divine, în contrast clar cu „cei rãi”, destinaþi
pieirii veºnice (v. 6).
În primele secole ale creºtinismului, s-a evidenþiat un
proces de fuziune între psalmul 1 ºi psalmul 2, gãsindu-se,
astfel, o sintezã a celor douã perspective hermeneutice ale
întregii Psaltiri: perspectiva antropologico-eticã a vieþii celui
drept, (Ps 1) ºi cea teologico-mesianicã a speranþei, (Ps 2).
Psalmul 1 ar fi, în acest caz, un fel de oglindã a suveranu-
lui, un portret ideal al celui care urma sã fie întronat, un
fel de manual pentru o guvernare dreaptã, în timp ce psal-
mul 2 ar fi ritualul propriu-zis al încoronãrii.
Imaginile simbolice ale psalmului fac apel la pomul vieþii,
plantat, la început, de Dumnezeu, în paradisul pãmântesc,

istoriei în desfãºurarea evenimentelor: nu se vor ridica la proces pen-

tru a vorbi, pentru a se apãra.
g Verbul „a cunoaºte” are în ebraicã o arie largã de semnificaþii,

cuprinzând intelectul, voinþa, pasiunea, gingãºia, grija. Astfel se

explicã varietatea de nuanþe din traducerile moderne: iubeºte,
favorizeazã, are la inimã, are grijã, pãstreazã în siguranþã etc.
h Lit.: va pieri.
 PSALMUL 1 13

ºi la fluviul ce ieºea din Eden, pentru a iriga grãdina.

Cursul de apã este simbolul vieþii divine ºi pomul este sim-
bolul fecunditãþii aceleiaºi vieþi divine, participatã de om.
În aceste simboluri este sugerat misterul întrupãrii prin
care omenitatea lui Cristos, ca un pom viguros ºi prosper,
îºi înfige rãdãcinile în viaþa divinã a Cuvântului. Roadele
lui Cristos sunt misterele rãscumpãrãrii.
Biserica îl recunoaºte pe Cristos în „cel drept” preamãrit
de psalm, ºi orice creºtin care trãieºte în har poate sã se
recunoascã în el.
Împãrþirea: portretul celui drept (v. 1-3); soarta celor rãi
(v. 4-5); concluzie; (v. 6).
 PSALMUL 2
Regele Mesia

1 Pentru ce se frãmântã neamurile

ºi pentru ce cugetã popoarele lucruri deºarte?
2 Regii pãmântului se rãscoalã
ºi cei puternici se sfãtuiesc împreunã
împotriva Domnului ºi împotriva Unsului sãu:
3 „Sã rupem legãturile lor
ºi sã scãpãm de jugul lor!”
4 Cel care locuieºte în ceruri surâde,
Domnul îi face de ruºine.
5 Apoi, în mânia sa, le vorbeºte
ºi, în furia sa, îi înspãimântã:
6 „Eu sunt acela care l-am unsa pe regele meu în Sion,
pe muntele meu cel sfânt!”
7 Voi vestib hotãrârea Domnului;
el mi-a zis: „Tu eºti Fiul meu,
eu astãzi te-am nãscutc.

a În LXX ºi Vg, versetul acesta îl are ca subiect nu pe Dumnezeu,

ci pe regele mesianic: Eu am fost consacrat rege de el, pe Sion,

muntele sãu cel sfânt.
b Verbul mai are ºi sensul de „a numãra”, „a mãsura”. Aici este pro-

clamarea solemnã a protocolului de numire a regelui, protocol care

nu poate fi anulat, pentru cã e gravat în piatrã.
c Nu este un act biologic (religia ebraicã refuzã în mod radical

orice formã de panteism, adicã o emanare a regelui din divinitate;

dupã teologia ebraicã nu numai regele este fiu al lui Dumnezeu, ci tot
Israelul; folosirea adverbului astãzi aratã cã filiaþiunea regelui începe
 PSALMUL 2 15

8 Cere-mi ºi-þi voi da popoarele ca moºtenire

ºi marginile pãmântului în stãpânire!
9 Tu le vei zdrobid cu un toiag de fier

ºi le vei sfãrâma ca pe vasul olarului!”

10 Acum, dar, regilor, purtaþi-vã cu înþelepciune,

trageþi învãþãturã, judecãtori ai pãmântului!

11 Slujiþi-i Domnului cu fricã,

bucuraþi-vã cu teamã!e
12 Luaþi aminte, ca nu cumva sã se mânie

ºi sã pieriþi pe calef,
cãci mânia lui se aprinde degrabã.
Fericiþi toþi aceia
care nãdãjduiesc în el.

Constituie, împreunã cu psalmul 110, textul clasic al ru-

gãciunii mesianice. Aparþine epocii regale a Israelului. Se
pare cã a fost compus pentru sãrbãtoarea întronãrii regelui
ºi fãcea parte din contextul celebrãrii liturgice. Nu se cunoaº-
te nici poetul care l-a compus, nici regele israelit cãruia îi

în momentul celebrãrii liturgice a întronãrii), ci o adopþiune filialã în

funcþie de fidelitatea faþã de misiunea încredinþatã regelui mesianic
de cãtre Domnul.
d LXX ºi Vg au interpretat termenul ebraic „a zdrobi” drept „a

pãstori”, „a conduce”, modificând rãdãcina ebraicã. Totuºi, paralelis-

mul cu verbul „a sfãrâma” ºi contextul de reprimare a rãsculaþilor, ca
ºi celelalte locuri unde mai apare în Vechiul Testament, favorizeazã
traducerea propusã.
e Textul original ebraic a fost corectat de mai multe ori, iar tradu-

cerile vechi au mai multe variante. În principal, exegeþii reþin trei

variante posibile: 1) Lit.: tresãltaþi cu teamã. 12 Sãrutaþi-l pe fiul – în
acest caz, expresia „Sãrutaþi-l pe fiul” este interpretatã ca o supu-
nere în care i se aduce regelui omagiu; 2) Lit.: Sãrutaþi-i picioarele cu
teamã; 3) Sãrutaþi-l pe cel puternic, înþelegându-se aici regele. Prima
variantã corespunde în mai mare mãsurã textului ebraic.
f LXX are: calea cea dreaptã.
16 PSALMUL 2

este închinat. Probabil, este vorba despre un rege din Iuda,

urcat pe tron la Ierusalim, într-o epocã posterioarã lui
David. Acest rege se adreseazã principilor vasali, care ar
vrea sã se elibereze de suveranitatea lui, ºi le aminteºte
oracolul divin prin care a fost proclamat „fiu al lui Iahve”
ºi pãrtaº la puterea lui regalã asupra tuturor popoarelor, ºi
îi îndeamnã la supunere.
Atmosfera de deschidere a poemului poate sã fie regãsitã
în sistemul politic cultual al întronãrii. Se întrevede tensi-
une, se simt zgomote de rãzboi, se intuiesc miºcãri politice
de revoltã, de atentate, de comploturi. Perioada care pre-
cedea încoronarea noului monarh era o perioadã de crizã
politicã, nu numai din cauza golului de putere ºi a înfloririi
intrigilor, ci, mai ales, pentru cã devenea un moment favo-
rabil vasalilor de a se revolta. Bucuria ºi entuziasmul sãrbãto-
rilor pentru întronare erau, astfel, umbrite de coºmarul
revoltelor de la marginile regatului ºi, de aici, trece în litur-
gia de încoronare dorinþa de victorie ºi de pace. Reela-
borarea acestui poem a dus psalmul, prin idealizare, de la
un ambient istoric la unul escatologic, textul proiectându-se
asupra unei figuri ideale a unui rege sperat ºi aºteptat.
A fost interpretat de tradiþia creºtinã ca referindu-se la
naºterea lui Cristos (sfinþii Ciprian, Ambroziu, Ioan Crisos-
tomul) sau la epifania de la Botez (sfinþii Iustin, Ilariu º.a.).
Alþii îl considerã ca un imn pascal (Bossuet).
Biserica vede în acest psalm nu numai misterele lui
Cristos, ci se vede pe ea însãºi ºi propriul ei mister. Fiind
încã peregrinã pe pãmânt, în timp ce merge pe urmele
Domnului ei, în suferinþã ºi în persecuþie: în calitate de
trup al Capului, ea este asociatã la suferinþele lui; în istoria
umanã, se reînnoieºte, împotriva trupului mistic al lui
Cristos, conspiraþia guvernanþilor de pe pãmânt ºi frãmân-
tarea popoarelor. Nelegiuirea se organizeazã ºi fãrãdelegea
se multiplicã. Satana continuã sã recruteze aliaþi în revolta
 PSALMUL 2 17

sa. În aceastã atmosferã, cuvintele psalmului, deja împli-

nite în Cristos, întãresc ºi dau siguranþã Bisericii. Cei care
suferã persecuþii sunt preamãriþi împreunã cu Cristos.
Cei care refuzã regalitatea lui sunt condamnaþi la fali-
ment ºi la ruinã. Progresul ºi bunãstarea temporarã, a
împãrãþiilor pãmânteºti, nu pot sã caute alt fundament
decât acesta: Cristos nu este numai judecãtorul indivizilor,
ci ºi al împãrãþiilor, al naþiunilor ºi al stãpânitorilor lor.
Împãrþirea: revolta principilor vasali (v. 1-3); reacþia lui
Dumnezeu (v. 4-6); invitaþie la supunere (v. 7-12a); con-
cluzie (v. 12b).
 PSALMUL 3
Dumnezeu este ocrotitorul celui persecutat

1 Psalm. Al lui David.

Pe când fugea din faþa lui Absalom, fiul sãu.
2 Doamne, cât de mulþi sunt vrãjmaºii mei!
Mulþi se ridicã împotriva mea!
3 Mulþi spun despre mine:
„Nu mai este scãpare pentru el la Dumnezeu!” Selaha
4 Tu însã, Doamne, eºti scutul meu,
tu eºti gloria mea, tu îmi înalþi capul.
5 Cu glasul meu strig cãtre Domnul
ºi el îmi rãspunde din muntele sãu cel sfânt. Selah
6 Mã culc ºi adorm ºi mã trezesc iarãºi,
pentru cã Domnul mã susþine.
7 Nu mã tem de mulþimile de popoare
care mã împresoarã din toate pãrþile.
8 Ridicã-teb, Doamne, mântuieºte-mã, Dumnezeul meuc;
pentru cã tu ai lovit peste obraz
pe toþi duºmanii meid;
tu ai zdrobit dinþiie pãcãtoºilor.

a
Termenul ebraic selah apare de 71 de ori în Psalmi. Spre deose-
bire de indicaþiile masoretice, care sunt pe margine, acesta este
inclus în textul psalmilor, fiind o indicaþie pentru a marca împãrþirea
în strofe. Era o pauzã în care se cânta din instrumente sau, în lipsa
lor, se repeta un refren. În liturgia creºtinã, termenul nu mai este o
indicaþie muzicalã, de aceea, unele traduceri nici mãcar nu-l men-
þioneazã.
b Deºi în context (v. 6) s-a vorbit de trezire din somn, în acest ver-

set nu se face apel la un Dumnezeu care doarme, ci la comandantul

 PSALMUL 3 19

9 A ta, Doamne, este mântuirea

ºi binecuvântarea ta peste poporul tãu. Selah

În liturgia orientalã, este considerat rugãciune de dimi-

neaþã, iar în ritualul sinagogal al evreilor, este considerat
ca o cântare la apusul soarelui, când se considerã cã este
începutul unei noi zile. Este o rugãciune care oscileazã
între lamentaþie ºi încredere. Se deduce din psalm cã cel
care se roagã este un suveran care se aflã în faþa unui mare
numãr de duºmani, într-o situaþie disperatã. Înconjurat de
ostilitate ºi sarcasm, el îºi înalþã rugãciunea, plinã de încre-
dere ºi de speranþã, spre Dumnezeu. Psalmul aparþine,
probabil, ritualului regal (titlul psalmului ambienteazã
rugãciunea într-unul dintre momentele cele mai dramatice
ale existenþei lui David, rebeliunea condusã de fiul sãu,
Absalom), în care ideea rãzboiului lui Iahve împotriva duº-
manilor constituie situaþia istorico-salvificã ce ne permite
înþelegerea stãrii specifice a celui care se roagã. Dar, de la
emoþia ºi invocaþia personalã, poezia se tipizeazã, progre-
siv, astfel încât toþi se pot recunoaºte în aceastã rugãciune.
Faþã de aceastã lecturã, un pic romanticã, trebuie sã þinem
cont ºi de atmosfera comunitarã legatã de ceremonialul de

oºtirilor lui Israel, aºa cum îl invoca ºi Moise (Num 10,35). Acesta era
strigãtul cu care israeliþii se aruncau în luptã împotriva duºmanilor,
purtând arca alianþei ca pe un stindard al victoriei. Aici, suferinþa
celui drept devine suferinþa întregului Israel, la strigãtul cãruia
Dumnezeu trebuie sã intervinã. Forma gramaticalã a celui de al
doilea verb, „salveazã-mã”, este un perfect deprecativ sau optativ
care exprimã certitudinea eficacitãþii intervenþiei eliberatoare a lui
Dumnezeu.
c În LXX ºi Vg, v. 8 începe la: pentru cã tu ai lovit.
d LXX ºi Vg au: pe cei care mã duºmãnesc fãrã motiv.
e Nu trebuie sã ne ºocheze descrierea antropomorficã a inter-

venþiei lui Dumnezeu. Cel care se roagã, dupã ce a suferit atâta

nedreptate ºi prigoanã, îºi imagineazã o intervenþie rãzbunãtoare a
lui Dumnezeu, al cãrei rezultat este total ºi definitiv.
20 PSALMUL 3

la templu. Probabil, „a se culca” ºi „a dormi” pot sã fie o

referinþã tehnicã, cultualã precisã, la un rit, prin care un
suveran sau un deservent al cultului petrece noaptea în
templu, în rugãciune, aºteptând o comunicare din partea
lui Dumnezeu (este experienþa pe care o face noul rege,
Solomon, la Gabaon: 1Rg 3,4-16).
Prin psalmul 3, liturgia celebreazã învierea lui Cristos.
Tatãl l-a fãcut pe Fiul victorios asupra unei mulþimi de duº-
mani. Chiar dacã sunt, în continuare, numeroºi duºmanii ºi
cei care se ridicã împotriva ei, Biserica este acum întãritã
de învierea ºi victoria lui Cristos.
Existenþa umanã este, în totalitatea ei, ca un câmp de
luptã, aflându-se mereu între pericole, capcane ºi mizerii
de tot felul. Omul se aflã, în el însuºi, împãrþit. De aceea,
orice viaþã umanã, atât individualã, cât ºi colectivã, prezin-
tã caracteristicile unei lupte dramatice dintre bine ºi rãu,
dintre luminã ºi întuneric. Acest psalm, care este o rugã-
ciune înflãcãratã, este expresia omului cãzut în puterea
Celui Rãu, prizonier al legii pãcatului, în luptã cu el însuºi,
cu semenii sãi ºi cu lumea exterioarã.
Împãrþire: titlu (v. 1); presiunea duºmanilor (v. 2-3); cer-
titudinea ajutorului divin (v. 4-7); rugãciune împotriva
duºmanilor (v. 8); concluzie (v. 9).
 PSALMUL 4
Încrederea în Dumnezeu dã pace sufletului

1 Maestrului de cor. Pentru instrumente cu coardea.

Psalm. Al lui David.
2 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi,
Dumnezeul dreptãþii mele;
din strâmtorare, m-ai scos în largb:
ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea.
3 Fii ai oamenilor,
pânã când veþi fi cu inima împietritã?
Pânã când veþi iubi deºertãciuneac
ºi veþi alerga dupã minciunã? Selah

aAceastã indicaþie apare în 55 de psalmi ºi este interpretatã ca

fiind o indicaþie datã de conducãtorul corului sau al formaþiei de
instrumente. Rãdãcina verbalã ebraicã indicã strãlucirea, dar ºi
„conducerea”, dirijarea.
b Expresia descrie sentimentul de libertate pe care îl simte pãs-

torul nomad la ieºirea din „strâmtorarea” zidurilor cetãþii ºi din

aglomeraþie spre câmpul deschis, având în faþa sa întinderea pajiºtei
pânã spre munþi.
c Este evidentã polemica antiidolatricã a termenilor din acest ver-

set. Întrucât mentalitatea ebraicã nu dispune de o formulare con-

cretã a conceptului de nimic pentru a exprima negaþia, se recurge la
simbolismul golului (zãdãrnicie, deºertãciune). Apare astfel clar
contrastul dintre „a fi” ºi „nimic”, dintre Dumnezeu ºi idoli. De
altfel, idolul este numit uneori, în Vechiul Testament, „minciunã”
(cf. Am 2,4; Ps 40,5). Prin faptul cã adorã (iubeºte) idolul, care nu are
o realitate consistentã, ci una înºelãtoare ºi iluzorie, pãcãtosul dis-
preþuieºte „gloria” (existenþa stabilã, bazatã pe Dumnezeu) ºi îºi con-
struieºte viaþa pe golul care în curând îl va nãrui ºi-l va duce la pieire.
22 PSALMUL 4

4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni

pentru cel credincios:
când strig cãtre el, Domnul mã aude.
5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi!
Meditaþi acestea în inimile voastre,
în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi.
6 Aduceþi jertfe de dreptate
ºi nãdãjduiþi în Domnul.
7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?”
Fã sã rãsarãd peste noi, Doamne,
lumina feþei tale! Selah
8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea
decât au ei atunci când li se înmulþeºte
grâul ºi vinule.
9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã,
cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã.

Psalmul este mãrturia unei conºtiinþe pure ºi senine.

Este un imn în cinstea bucuriei interioare, o rugãciune de
încredere, un imn de searã (cf. v. 9). Cel care se roagã este
un martor privilegiat al iubirii lui Dumnezeu ºi mesajul sãu
de încredere trece, intact, dincolo de frigul ºi întunericul
nopþii. Aceastã rugãciune individualã este, totodatã, un
îndemn cãtre cei care, fiind lipsiþi de un bine sau altul, nu
au încredere în Dumnezeu ºi se îndreaptã spre idoli. Îndem-
nul este întãrit de experienþa psalmistului, a cãrui rugã-
ciune nu a rãmas niciodatã neascultatã, în timp ce peste
vãlul nopþii se desfãºoarã, strãlucitoare, „lumina feþei” Dom-
nului, semn al prezenþei sale pline de luminã ºi dispusã la
dialog ºi comuniune.

d LXX ºi Vg au: fã sã aparã ca un semn.

e LXX ºi Vg adaugã: ºi untdelemn.
 PSALMUL 4 23

Sublinierea ritualã a îndemnului de „a aduce jertfe de

dreptate” ne face sã credem cã autorul ar putea sã aparþinã
personalului din templu, un preot sau un profet cultual.
Rugãciunea din acest psalm, personalã, dar care ar putea fi
ºi comunitarã, ce cuprinde o serie de gânduri ºi de senti-
mente elementare, prin simplitatea poeziei, captiveazã ºi
dã încredere în protecþia lui Dumnezeu.
Unii considerã cã ar putea fi vorba de o rugãciune pen-
tru a obþine ploaie. În timp ce oamenii influenþi se îndoiesc
de faptul cã Dumnezeu îi va asculta ºi se îndreaptã spre
idoli, psalmistul recomandã încrederea necondiþionatã în
Dumnezeu, spre care îºi îndreaptã rugãciunea, recunoscân-
du-ºi slãbiciunile ºi oferind jertfele potrivite.
Biserica, citind aceastã rugãciune, mediteazã asupra
misterelor vieþii lui Cristos, invocã lumina Domnului învi-
at ºi se hrãneºte cu sentimente de încredere ºi de abandon
în Dumnezeu. În felul acesta, Biserica dã mãrturie în lume
despre bunãtatea cu care Domnul îi înconjoarã pe credin-
cioºii sãi ºi le ascultã rugãciunile. Aceastã mãrturie este, în
ea însãºi, un reproº ºi un avertisment pentru cei care se
încãpãþâneazã sã comitã rãul ºi sã lupte împotriva adevãru-
lui. Mãrturia de bucurie ºi de pace supraumanã, pe care
Biserica o îndreaptã spre lume, poate sã devinã un motiv de
speranþã ºi de încurajare pentru cei care trãiesc în dubiu ºi
cãrora le lipseºte încrederea în Domnul.
Împãrþirea: titlu (v. 1); introducere în stil de lamentaþie
(v. 2); îndemn cãtre cei neîncrezãtori (v. 3-6); bucuria inte-
rioarã (v. 7-8); concluzie (v. 9).
 PSALMUL 5
Rugãciune de dimineaþã pentru ajutor

1 Maestrului de cor. Pentru flaut. Psalm. Al lui David.

2 Pleacã-þi urechea la cuvintele mele, Doamne!
Ascultã-mi suspinele!
3 Ia aminte la strigãtelea mele,

regele meu ºi Dumnezeul meu,

4 pentru cã mã rog cãtre tine, Doamne!
Dimineaþa vei auzi glasul meu;
de dimineaþã voi sta înaintea tab ºi voi aºtepta,
5 cãci tu nu eºti un Dumnezeu cãruia sã-i placã rãul,
cel nelegiuit nu-ºi aflã adãpostc în preajma ta;
6 cei mândri nu pot sta înaintea ochilor tãi.
Tu îi urãºti pe toþi cei care sãvârºesc fãrãdelegea
7 ºi-i nimiceºti pe cei mincinoºi.
Domnul îl dispreþuieºte pe cel care varsã sânge
ºi pe cel care înºalã.

a
Termenul ebraic folosit aici este destul de rar întâlnit ºi indicã
douã atitudini: 1) strigãt sfâºietor, prin care omul, conºtient de situa-
þia sa de pãcãtos, i se adreseazã lui Dumnezeu în mod direct, prin
expresia tipicã lamentãrilor orientale; 2) o rugãciune specificã
liturgiei sinagogale, în care recitarea se uneºte cu meditaþia, cu par-
ticiparea întregii fiinþe (vezi nota de la Ps 1,2).
b Expresia poate indica fie poziþia pentru prezentarea unei cereri,

fie prezentarea unor daruri pentru jertfã. Aici nu este indicat com-
plementul direct.
c Rãdãcina verbalã ebraicã provine de la „strãin”, cel care nu avea

cetãþenie, considerat, împreunã cu vãduva ºi orfanul, printre cei de

care Dumnezeu se îngrijeºte în mod special.
 PSALMUL 5 25

8 Dar eu, prin îndurarea ta cea mare,

voi intra în casa ta
ºi te voi adora cu teamã în templul tãu cel sfânt.
9 Doamne, povãþuieºte-mã în dreptatea ta,
înaintea duºmanilor mei!
Netezeºte calea ta înaintea mea.
10 Pentru cã nu este adevãr în gura lor,
inima lor nu este decât o capcanã;
mormânt deschis este gâtul lor,
iar limbile lor sunt înºelãtoared.
11 Judecã-i, Dumnezeule,
sã cadã ei în uneltirile lor.
Alungã-i, pentru mulþimea nelegiuirilor lor,
pentru cã s-au rãzvrãtit împotriva ta.
12 Sã se bucure toþi cei care se încred în tine
ºi în veci sã tresalte.
Cãci tu îi ocroteºti
ºi toþi cei care iubesc numele tãu se vor bucura în tine.
13 Tu îl binecuvântezi pe cel drept, Doamne,
ca un scut îl încoronezi cu bunãvoinþa ta.

Tonul dominant al psalmului este cel de lamentaþie ºi

era recitat, în templu (v. 8), în timpul sacrificiului de dimi-
neaþã (4; cf. 2Rg 3,20; Am 4,4). Autorul aparþine comuni-
tãþii celor drepþi ameninþaþi de un grup de nelegiuiþi ºi
cere, în rugãciune, judecata lui Dumnezeu (v. 11) împotriva
atentatelor celor intriganþi, punându-ºi speranþa în pro-
tecþia lui Dumnezeu (v. 12-13). Numai cel drept poate fi
oaspete al Domnului (v. 8.12-13). Probabil, aici, este o

d
Imaginile din acest verset sunt deosebit de expresive: sunt
evidenþiate lipsa de „sinceritate”, interiorul lor ca un abis, în care
victima cade ca într-un „mormânt”, fãrã nici o posibilitate de a se
agãþa de ceva, limbile lor fiind lunecoase.
26 PSALMUL 5

aluzie la dreptul de azil al celui nevinovat, în sanctuar ºi în

spaþiul lui sacru, inviolabil. Tonalitatea prevalentã este
aceea a unei lamentaþiuni intense. Dacã existã un ateism
pãcãtos, al celor nedrepþi ºi al celor violenþi, împotriva
cãrora se ridicã protestul sever al celui care se roagã, existã
ºi o absenþã a lui Dumnezeu, nevinovatã ºi neimputabilã
omului. În gândirea biblicã, privarea de Dumnezeu ºi ateis-
mul nu coincid. Psalmul 5 este, în felul acesta, ºi strigãtul
amar înaintea unui Dumnezeu mut ºi surd, ca sã reaparã
la orizontul gol ºi dezolat al celui care „crede fãrã Dum-
nezeu”. Toatã atmosfera psalmului poate sã se nascã, în
inima poetului, numai când se aflã în templu, sub aripa
protectoare a cortului divin. Deºi, substanþial, clima psal-
mului este cea cultualã, textul nu pierde referinþa precisã
ºi punctualã la existenþã ºi la societate.
O tradiþie veche considerã psalmul 5 ca fiind o rugãciune
a lui Cristos. La începutul misiunii sale, el îºi îndreaptã
rugãciunea spre Tatãl, proclamã sfinþenia lui înaintea
oamenilor care zac cu toþii sub stãpânirea pãcatului, ºi îºi
aratã dorinþa de a împlini voinþa Tatãlui, pentru a da mãr-
turie despre adevãr în faþa duºmanilor sãi. Cristos denunþã
corupþia lor ºi invocã asupra lor condamnarea meritatã.
Rugãciunea lui Isus este iluminatã de siguranþa cã binecu-
vântarea Tatãlui îl însoþeºte ºi îl protejeazã, ºi acest fapt va
fi motiv de bucurie ºi de speranþã pentru toþi cei care vor fi
învãþat de la el sã-l iubeascã pe Tatãl.
Sfinþii pãrinþi comenteazã, în general, acest psalm ca
rugãciune a Bisericii ºi identificã duºmanii despre care este
vorba în psalm cu ereticii ºi schismaticii. Motivul principal
pe care îl dezvoltã psalmistul în rugãciunea lui este acesta:
Dumnezeu urãºte rãul, duce la pieire pe cel mincinos ºi-i
detestã pe vãrsãtorii de sânge; el binecuvânteazã pe cel
drept ºi-l protejeazã cu scutul bunãvoinþei sale. Acest motiv
ne ajutã ºi pe noi sã ne adecvãm rugãciunea ºi viaþa în
 PSALMUL 5 27

funcþie de acest mod de a acþiona al lui Dumnezeu ºi de a

colabora cu el pentru triumful dreptãþii ºi al iubirii, împo-
triva oricãrei forme de corupþie ºi de rãu.
Împãrþirea: titlu (v. 1); rugãciune (v. 2-4); dreptul de
acces la prezenþa lui Dumnezeu (v. 5-9); cei nelegiuiþi sunt
aspru judecaþi (v. 10-11); binecuvântarea celor drepþi
(v. 12-13).
 PSALMUL 6
Rugãciune în timp de încercare

1 Maestrului de cor.
Pentru instrumente cu coarde. Pe harfa cu opt coarde a.
Psalm. Al lui David.
2 Doamne, în mânia ta, nu mã mustra
ºi, în furia ta, nu mã pedepsi.
3 Ai milã de mine, Dumnezeule,
cãci am ajuns fãrã putere;
vindecã-mã, Doamne, cã-mi tremurã oasele
4 ºi sufletul mi-i tare zbuciumat.
Iar tu, Doamne, pânã când... ?b
5 Întoarce-te, Doamne, mântuieºte sufletul meu,

salveazã-mã pentru milostivirea ta.

6 Pentru cã nimeni dintre cei morþi

nu-ºi aminteºte de tinec;

în locuinþa morþilor, cine te va preamãri?
7 Sunt istovit de atâta geamãt,
în fiecare noapte mã înec în plâns în patul meu
ºi cu lacrimi scald aºternutul meu.
8 Mi s-au împãienjenit ochii de durere,
am îmbãtrânit între toþi duºmanii mei.

a Lit.: pentru a opta. Expresia poate însemna: instrument cu opt

coarde, octava de sus, octava de jos etc.

b În unele traduceri, fraza elipticã este completatã cu: vei întârzia.
c Lit.: pentru cã în moarte nu este amintirea ta.
 PSALMUL 6 29

9 Depãrtaþi-vã de la mine
toþi cei care sãvârºiþi nelegiuire,
cãci a auzit Domnul glasul plângerii mele.
10 A auzit Domnul cererea mea,
Domnul a primit rugãciunea mea.

11 Sã se ruºineze ºi sã se tulbure toþi duºmanii mei;

sã se retragã ºi sã se ruºineze îndatã.

Psalmistul îi prezintã lui Dumnezeu suferinþa cea mai

simplã ºi elementarã: suferinþa fizicã. El este lovit de o
boalã grea ºi cere îndepãrtarea mâniei divine, care se mani-
festã în boalã. Nu este posibil de ºtiut cu siguranþã dacã
este vorba numai de boalã, sau dacã autorul nu vorbeºte, în
sens figurat, de suferinþele pe care i le provoacã atacurile
sãlbatice ale duºmanilor. Probabil este vorba despre amân-
douã. Implorarea ajutorului divin se transformã în strigãt
de victorie asupra duºmanilor, pentru certitudinea cã Dum-
nezeu va asculta rugãciunea. Rugãciunea simplã a indi-
vidului devine rugãciune liturgicã ºi comunitarã; dintr-o
lamentaþie individualã, se extinde într-o invocaþie pe care
tot poporul poate sã o înalþe spre un Dumnezeu care tace ºi
este aparent absent.
Alãturi de plângerea individualã, apare, în subfond, un
al doilea element, mai ascuns, dar tot atât de hotãrâtor:
suferinþa din cauza pãcatului. Încercarea ce vine asupra
celui care se roagã este vãzutã, în lumina dogmei retri-
buþiei, ca pedeapsã pentru un pãcat. Spre deosebire de Iob
ºi de autorul psalmului 17 (v. 2-3), autorul nostru nu are
nimic bun cu care sã se prezinte înaintea Domnului în
apãrarea sa. Nu-i mai rãmâne decât sã apeleze la iubirea
îndurãtoare a lui Dumnezeu. Numai aruncându-se în
braþele lui ºi invocând iertarea sa, cel credincios va putea fi
salvat. Limite ºi culpabilitate, suferinþã fizicã ºi amãrã-
ciune interioarã, simþul durerii ºi pofta de viaþã, febra ºi
30 PSALMUL 6

singurãtatea sunt elementele în jurul cãrora este constru-

itã aceastã rugãciune, ca implorare a iertãrii ºi a vindecãrii.
Tradiþia creºtinã a plasat acest psalm în culegerea celor
ºapte psalmi penitenþiali (Ps 6; 32; 38; 51; 102; 130; 143),
deºi recunoaºterea pãcatului este numai implicitã ºi lip-
seºte complet mãrturisirea sa.
Psalmul 6 este înþeles de evanghelii ca rugãciunea lui
Cristos în timpul pãtimirii ºi ca un cuvânt prin care el,
judecãtorul suprem, va face dreptate împotriva celor nele-
giuiþi ºi va pronunþa condamnarea celor care l-au târât la
moarte.
Biserica, întrucât cuprinde în sânul ei ºi pãcãtoºi, ea,
care este, în acelaºi timp, sfântã, dar are nevoie de purifi-
care, apeleazã la acest psalm pentru reînnoirea spiritualã.
Cu gemete ºi lacrimi, Biserica implorã iertare ºi milostivire
pentru membrele sale zdrobite de pãcat. Prezenþa pãcatului
în viaþa umanã este cauzã de neliniºte ºi de angoasã.
Pãcatul învãluie existenþa într-o atmosferã de infern, pentru
cã este privare de Dumnezeu, de lumina lui, de libertatea ºi
de iubirea lui.
Împãrþirea: titlu (v. 1); antifona de început (v. 2); rugã-
ciune de implorare (v. 3-6); suferinþa psihico-fizicã (v. 7-8);
certitudinea ascultãrii (v. 9-10); concluzie (v. 11).
 PSALMUL 7
Rugãciunea celui drept vorbit de rãu

1 Lamentare. A lui David.

Pe care a cântat-o Domnului din cauza lui Cuº beniamitul.
2 Doamne, Dumnezeul meu,
în tine mi-am pus speranþa.
Mântuieºte-mã de toþi prigonitorii mei
ºi elibereazã-mã,
3 ca nu cumva sã-mi rãpeascã viaþa,
sã mã sfâºie, ca leul,
fãrã ca cineva sã mã salveze!
4 Doamne, Dumnezeul meu,
dacã am sãvârºit aceasta,
dacã este nedreptate în mâinile mele,
5 dacã am rãspuns prietenului meu cu rãu
ºi fãrã motiv mi-am jefuit duºmanul,
6 atunci duºmanul sã mã prigoneascã ºi sã mã ajungã
ºi sã culce la pãmânt viaþa mea,
ºi cinstea mea în praf sã o arunce. Selah
7 Ridicã-te, Doamne, în mânia ta,
înalþã-te împotriva furiei asupritorilor mei
ºi scoalã-tea, Dumnezeul meu,
la judecata pe care ai rânduit-o!
8 Adunarea neamurilor sã te înconjoare:

întoarce-teb asupra ei din înãlþime!

a LXX ºi Vg au: Scoalã-te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca

cu care ai poruncit.
b Citind aici o altã rãdãcinã, unii traduc: Aºazã-te în înãlþime.
32 PSALMUL 7

9 Domnul judecã popoarele;

judecã-mã, Doamne, dupã dreptatea
ºi dupã nevinovãþia care este în mine!
10 Pune capãt rãutãþii pãcãtoºilor
ºi întãreºte-l pe cel drept,
tu, care pãtrunzi cu privirea inimile ºi rãrunchii,
Dumnezeule preadrept.
11 Ajutorul meu este la Dumnezeu,
cel care îi mântuieºte pe cei drepþi cu inima.
12 Dumnezeu este un judecãtor dreptc,
cared se poate mânia în fiecare zi.
13 Oare nu este el cel care îºi ascute din nou sabia,
îºi întinde arcul ºi þinteºte?
14 κi pregãteºte armele morþii
ºi îºi încinge sãgeþile în foc.
15 Iatã, cel rãu a urzit fãrãdelegea,
a zãmislit silnicia ºi a nãscute nelegiuirea.
16 A sãpat groapã ºi a adâncit-o
ºi a cãzut în groapa pe care a fãcut-o.
17 Se întoarce rãutatea lui asupra capului sãu
ºi pe creºtetul lui coboarã nedreptatea.
18 Îl voi lãuda pe Domnul pentru dreptatea lui
ºi voi cânta numele Domnului Preaînalt.

c
LXX ºi Vg adaugã: încet la mânie.
d
Textul ebraic foloseºte cuvântul „’el”, care poate însemna: negaþia
„nu”, „Dumnezeu” sau „puternic”. LXX ºi Vg folosesc atât negaþia
„nu”, cât ºi „puternic”.
e Psalmistul foloseºte imaginea vieþii care trebuie sã aparã pentru

a arãta monstruozitatea crimei ce distruge: acþiunea criminalã pleacã

de la gând, trece parcã printr-o perioadã de gestaþie în premeditare
ºi ajunge la moarte.
 PSALMUL 7 33

Genul literar al psalmului oscileazã între lamentaþia

individualã, apelul pasionant la mântuire, declararea nevi-
novãþiei ºi liturgia judecãþii lui Dumnezeu în templu. De
teama unui adversar care îi ameninþã viaþa, psalmistul îºi
cautã refugiul la Dumnezeu (v. 2-3), îºi declarã nevinovãþia
(v. 4-6) ºi invocã judecata lui Dumnezeu (v. 7-9). Ar putea fi
vorba de o situaþie asemãnãtoare cu cea din 1Rg 8,31-32.
Un acuzat pe nedrept invocã judecata lui Dumnezeu în
templu, Dumnezeu îi face dreptate ºi îl pedepseºte pe duº-
manul calomniator (v. 10-17).
S-ar putea ca psalmul sã fie, în anumite aspecte, rodul
unei redactãri unitare de formule diferite incluse într-o sin-
gurã rugãciune. Elementul dominant este „jurãmântul de
nevinovãþie”. Acesta reprezenta una dintre instituþiile fun-
damentale în ambientul juridic al dreptului sacral al
alianþei cu Dumnezeu. Atunci când cercetarea unui caz nu
reuºea sã ajungã la o concluzie, sau atunci când acuzatul
nu putea sã aducã martori, pentru a-l dezvinovãþi, fãcea
acest jurãmânt. În felul acesta, Dumnezeu este chemat în
cauzã pentru a atesta cã omul este nevinovat.
Declaraþia celui care se roagã, în psalmul 7, adresatã tri-
bunalului suprem de la templu, accentueazã, în special,
aspectul moral ºi social, mai mult decât cel ritual sau, pur
ºi simplu, juridic. Capetele mãrturisirii negative se referã
la acþiuni de moralã socialã ºi propun un ideal etic, animat
de teologia Decalogului ºi a alianþei ºi confirmat de rigoa-
rea „Legii talionului”, care este un apel exigent la drep-
tatea distributivã ºi la echilibru în raporturile interperso-
nale. Pornind de la acest jurãmânt, psalmul se dezvoltã într-o
lamentaþie al cãrei centru este de nezdruncinat: interven-
þia lui Iahve, judecãtorul cel drept.
Dreptul calomniat, care îºi prezintã nevinovãþia ºi face
apel la dreptatea lui Dumnezeu, este Cristos. El, singurul
drept ºi nevinovat dintre oameni, poate sã facã apel la jude-
carea duºmanilor sãi din partea lui Dumnezeu. Putem,
34 PSALMUL 7

acum, sã înþelegem în ce sens Cristos continuã sã recite

psalmul 7 în cadrul Bisericii. El se întruchipeazã în acele
membre care suferã nedreptãþi ºi sunt judecate de lume pe
bazã de minciuni ºi de judecãþi nedrepte.
Totodatã, acest psalm este expresia unui sentiment pro-
fund de dreptate ºi de adevãr, pe care Dumnezeu l-a pus în
fiecare om, creându-l dupã chipul ºi imaginea sa. Dum-
nezeu însuºi se face garant ºi apãrãtor al acestui sentiment
ºi îl rãzbunã, atunci când el este încãlcat, atât în exterior,
cât ºi în intimitatea omului.
Împãrþirea: titlu (v. 1); rugãciune de început (v. 2-3); apã-
rarea nevinovãþiei proprii (v. 4-6); invocarea judecãþii lui
Dumnezeu (v. 7-12); sancþiuni împotriva celor rãi (v. 13-14);
reflecþie sapienþialã asupra rãului (v. 15-17); laudã finalã
(v. 18).
 PSALMUL 8
Maiestatea lui Dumnezeu ºi demnitatea omului

1 Maestrului de cor. Pe gittita. Psalm. Al lui David.

2 Doamne, Dumnezeul nostru,
cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul!
Slava ta se înalþãb
mai presus de ceruri.
3 Din gura copiilor ºi a pruncilor

þi-ai pregãtit laudã împotriva vrãjmaºilor tãi,

ca sã nimiceºti pe cel rãzvrãtit ºi pe duºman.
4 Când privesc cerurile, lucrãrile mâinilor tale,

luna ºi stelele pe care le-ai fãcut,

5 mã întreb: „Ce este omul, cã te gândeºti la el,

sau fiul omului, cã-l iei în seamã?”

6 L-ai fãcut cu puþin mai mic decât pe îngeric,
l-ai încununat cu cinste ºi mãreþie.
7 I-ai dat în stãpânire lucrãrile mâinilor tale,
toate le-ai pus la picioarele lui:

a
Înþelesul cuvântului gittit este nesigur. El poate însemna: 1) melo-
die, ton sau instrument din Gat; 2) cântec legat de culesul ºi tescuitul
strugurilor.
b Semnificaþia verbului ebraic este nesigurã. LXX ºi Vg au s-a

înãlþat. Exegeþii propun verbul „a da” sau „a cânta”, „a lãuda”, „a

celebra”. De aici, ºi diversitatea traducerilor: Aº vrea sã cânt maies-
tatea ta acolo, sus, în ceruri, 3 gângurind ca un copil ºi ca un sugar
(Ravasi, Paolini).
c Lit.: decât Dumnezeu. Omul este comparat cu Dumnezeu, ºi nu

cu fiinþe intermediare, totuºi LXX ºi Vg au forma redatã mai sus.

36 PSALMUL 8

8 oile ºi boii laolaltã,

precum ºi fiarele câmpului,
9 pãsãrile cerului ºi peºtii mãrii,
tot ce strãbate cãile apelor.
10 Doamne, Dumnezeul nostru,
cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul!

Fãrã îndoialã, puþini alþi psalmi se reveleazã atât de

încuiaþi în paradigme conceptuale ca psalmul 8. Ceea ce ne
transmite autorul poemului nu sunt doar senzaþii ºi emoþii
nãscute din fantezie, ci sunt concepte de o limpezime unicã,
concepte meditate ºi hrãnite îndelung, pânã când devin foc
incandescent, poezie, rugãciune, „strãfulgerãri de luminã”
(Pascal), „picãturi de etern ºi de infinit” (Leopardi). Încrân-
gãtura celor trei protagoniºti ai psalmului – Dumnezeu,
omul ºi cosmosul – este nucleul tainic al fiinþei ºi al exis-
tenþei. Psalmul este obiectul multor discuþii ºi suspiciuni în
aplicarea lor, pentru cã în centrul acestui poem se aflã figu-
ra scandaloasã a omului. Într-adevãr, psalmul 8 este o
rugãciune riscantã, mai ales dacã este cititã în spiritul
tehnicist al timpului nostru. Stãpânirea omului pãcãtos
asupra planetei se reveleazã a fi, mai degrabã, o tiranie
vanitoasã, oarbã, adesea crudã.
Este un imn de laudã pentru mãrirea lui Dumnezeu care
se manifestã în creaþie. Observãm, aici, o mare sensibilitate
pentru frumuseþea nobilã a naturii ºi un simþ profund al
revelaþiei lui Dumnezeu, care se ascunde în aceastã fru-
museþe. Departe de a fi cãutatã pentru ea însãºi, natura
este contemplatã doar ca un mijloc pentru a-l înþelege mai
bine pe Dumnezeu, creatorul, ºi pe om, creatura lui privile-
giatã. Psalmistul nu este un iubitor al naturii, în sens
romantic sau modern, ci este un gânditor religios, care
mediteazã ºi se roagã într-un ambient de recunoºtinþã
admirativã. Acest psalm poate fi considerat ca o meditaþie
seninã asupra relatãrii creaþiei din Gen 1.
 PSALMUL 8 37

Omul despre care vorbeºte psalmul, preamãrind mãreþia

ºi demnitatea Creatorului, este Cristos. Tradiþia creºtinã ºi
liturgia recitã psalmul ca pe un imn de laudã adus lui
Cristos, celebrând glorificarea ºi înãlþarea lui la cer.
Biserica contemplã mãreþia ºi strãlucirea lui Cristos, omul
perfect, reflectate pe chipul sfinþilor sãi. Însufleþitã de
Duhul lui Cristos, Biserica este în cãutarea acestei perfecþi-
uni pentru ea însãºi ºi se îndreaptã spre perfecþiunea finalã
a istoriei umane care corespunde pe deplin planului divin
de recapitulare a tuturor lucrurilor în Cristos, cele din cer,
ca ºi cele de pe pãmânt. Pornind de la aceastã încredere,
Biserica propune tuturor acea doctrinã care poate salva
demnitatea omului ºi-l poate ajuta sã ajungã, prin activi-
tatea sa, la mãreþia ºi perfecþiunea proclamate în psalm ºi
actualizate în Cristos ºi în sfinþii sãi. Ea învaþã, cu Sfânta
Scripturã, cã omul a fost creat dupã chipul lui Dumnezeu,
capabil sã-l cunoascã ºi sã-l iubeascã pe Creatorul sãu ºi a
fost constituit de el deasupra tuturor creaturilor, pentru a
le stãpâni ºi a se folosi de ele spre gloria lui Dumnezeu. Din
demnitatea omului derivã sensul ºi valoarea activitãþilor
sale.
Împãrþirea: titlu (v. 1); aclamarea numelui lui Dumnezeu
(v. 2a); atotputernicia divinã ºi omul (v. 2b-5); puterea uma-
nã ºi Dumnezeu (v. 6-9); aclamarea numelui lui Dumnezeu
(v. 10).
 PSALMUL 9 (9 A)
Dumnezeu, judecãtorul cel drept,
este refugiul celui asuprit

1 Maestrului de cor. Dupã [cântecul] „A murit fiul” a.

Psalm. Al lui David.
2 Teb voi lãuda, Doamne, din toatã inima, Alef
voi vesti toate faptele tale minunate!
3 Mã voi bucura ºi voi tresãlta de veselie în tine,
voi preamãri numele tãu, Dumnezeule preaînalt!
4 Duºmanii mei dau înapoi, Bet
se clatinã ºi pier dinaintea feþei tale,
5 cãci tu ai judecat pricina mea

ºi mi-ai fãcut dreptate,

te-ai aºezat pe tron ca judecãtor al dreptãþii.
6 Ai mustrat neamurile, l-ai distrus pe cel nelegiuit, Ghimel

le-ai ºters numele în veci, pentru totdeauna.

7 Au fost distruºi duºmaniic,

nimiciþi pe vecie,
le-ai dãrâmat cetãþile,
a dispãrut, o datã cu ei, ºi amintirea lord.

a
Majoritatea exegeþilor considerã expresia drept titlu al unui cân-
tec cunoscut de evrei, dar nu lipsesc încercãri de traducere: „în sur-
dinã” (CEI); „pentru voci de copii”, „pentru tinere fete”, „pentru
oboi ºi harpã” (BJ ºi TOB).
b În textul ebraic nu avem pronume, însã apare în tot contextul ºi

în traducerile vechi: LXX ºi Vg.

c LXX ºi Vg au singularul. Termenul ebraic „goyim” înseamnã, lite-

ral, „naþiunile”, dar are ºi un sens puternic negativ: „atei”, „necre-

dincioºi”, „nelegiuiþi”.
d LXX ºi Vg adaugã: cu sunet.
 PSALMUL 9 (9 A) 39

8 Dar Domnul stãpâneºtee în veci, He

ºi-a aºezat scaunul lui de domnie pentru judecatã;
9 el va judeca lumea cu dreptate,
fãrã pãrtinire va pronunþa sentinþa pentru popoare.
10 Domnul este refugiul celui asuprit, Waw
scãpare sigurã în vreme de strâmtorare.
11 Cei care cunosc numele tãu se încred în tine,
cãci tu nu-i pãrãseºti
pe cei care te cautã pe tine, Doamne!
12 Cântaþi Domnului care locuieºte în Sion, Zain
vestiþi printre popoare faptele sale.
13 Cãci el, care rãzbunã sângele vãrsat,
îºi aduce aminte de cei nenorociþi,
nu uitã strigãtele lor.
14 Ai milã de mine, Doamne, Het
priveºte la nenorocirea pe care mi-au fãcut-o
cei care mã urãsc;
tu mã ridici de la porþile morþii,
15 ca sã vestesc toate laudele tale
la porþile fiicei Sionului,
sã tresalt de bucurie pentru mântuirea ta.
16 Popoarele pãgâne cad în groapa pe care au fãcut-o Tet
ºi li se prinde piciorul în laþul pe care l-au ascuns.
17 Domnul s-a arãtat, a þinut judecata:
pãcãtosul a cãzut în capcana
pe care a fãcut-o cu mâinile sale. În surdinã f
Selah

e
Lit.: ºade.
f
Deºi majoritatea exegeþilor considerã cã termenul ebraic este o
indicaþie muzicalã, interpretarea lui variazã: cu toatã orchestra,
intermezzo muzical etc.
g LXX ºi Vg au: Pune, Doamne, judecãtori peste ei...
40 PSALMUL 9 (9 A)

18 Sã se întoarcã pãcãtoºii în locuinþa morþilor, Iod

toþi pãgânii, cei care uitã de Dumnezeu.
19 Dar cel sãrman nu rãmâne în uitare la nesfârºit, Kaf
nãdejdea celor sãraci nu va pieri pentru totdeauna.
20 Ridicã-te, Doamne, sã nu se trufeascã omul;
sã fie judecaþi pãgânii înaintea feþei tale.
21 Aºterne, Doamne, fricãg peste ei,
sã ºtie neamurile cã nu sunt decât oameni! Selah

Psalmul este o rugãciune a sãracilor, incredibil de bogatã

în cuvinte, reluãri tematice, probleme de interpretare, nedu-
meriri textuale ºi exegetice. Tot psalmul se desfãºoarã pe o
schemã triunghiularã, care îi are ca protagoniºti pe cel
sãrac, pe Dumnezeu, rege ºi judecãtor, precum ºi naþiunile
pãgâne. Sãracul este cel care stã la dispoziþia celor puternici,
cãrora nu le poate opune vreo rezistenþã ºi care este, în
substanþã, un oprimat, victimã a puterii care are deseori
conotaþii de tip religios. În indiferenþa comunã faþã de situ-
aþia sãracilor, se ridicã vocea psalmistului, care îºi înalþã
strigãtul sãu la Dumnezeu pentru a interveni împotriva
acestor opresori. Gama de sentimente exprimatã în acest
psalm (speranþã, neliniºte, încredere, coºmar, bucurie ºi
suferinþã) ºi varietatea motivelor (eliberare-oprimare,
sãrac-puternic, Dumnezeu judecãtor ºi rege, dar absent,
mãrturia de credinþã ºi criza) fac din acest psalm unul din-
tre cei mai dificili pentru lectura unitarã a textului.
Psalmul 9 este un psalm de mulþumire pentru o victorie
decisivã pe care psalmistul, care trebuie sã fi fost un rege
sau un conducãtor de armatã, o dobândise asupra duºma-
nilor sãi. Iahve, care locuieºte în Sion, este Cel Preaînalt
(v. 3.12), judecãtorul lumii (v. 5.9.17.20), regele veºnic.
Psalmistul doreºte ca toþi sã ia parte la imnul sãu de
recunoºtinþã ºi de laudã a lui Dumnezeu (v. 12-13) ºi im-
plorã din nou ajutorul împotriva duºmanilor sãi (v. 14-15),
 PSALMUL 9 (9 A) 41

descriind nenorocirea pe care ei au suportat-o din partea

dreptãþii divine (v. 16-17).
În lectura creºtinã a psalmului, Cristos îi mulþumeºte
Tatãlui dupã învierea sa. El vrea ca Biserica sã ia parte la
acþiunea lui de mulþumire. Judecata lui Dumnezeu va fi
clarã, în ziua de pe urmã, când cei sãraci vor vedea, împre-
unã cu Cristos, ruinarea celor nelegiuiþi ºi condamnarea lor
veºnicã.
Biserica îi mulþumeºte Domnului pentru nenumãratele
minuni sãvârºite în folosul ei ºi alimenteazã credinþa în cel
care ºade la dreapta lui Dumnezeu, care nu-l abandoneazã
niciodatã pe cel care, aflându-se în necaz, îl cheamã pe
Domnul.
Împãrþirea: titlu (v. 1); mulþumire adusã lui Dumnezeu
(v. 2-3); judecarea celor nelegiuiþi (v. 4-7); mulþumire adusã
lui Dumnezeu judecãtorul (v. 8-9); salvarea celui sãrac
(10-13); mizeria, opera duºmanilor (v. 14-15); Iahve sãvâr-
ºeºte dreptatea pentru cel sãrman (v. 16-17); cei nelegiuiþi
sunt pedepsiþi în ºeol (v. 18-19); Iahve se ridicã ºi se face
dreptate (v. 20-21).
 PSALMUL 10 (9 B)

1 (22) Pentru ce, Doamne, stai departe, Lamed

de ce te ascunzi la vreme de restriºte?
2 (23) Cel rãu, în mândria lui, asupreºte pe cel sãrman,
care cade în cursele pe care acesta i le întinde.
3 (24) Cãci nelegiuitul se laudã în orgoliul sãu,

iar cel lacom de câºtig se considerã binecuvântat.

4 (25) Pãcãtosul îl dispreþuieºte cu aroganþã pe Domnul:

„Nu va cerceta Dumnezeu; nu este Dumnezeu!”

5 (26) Acestea sunt toate gândurile lui.
La fiecare pas îi merge bine întotdeauna,
judecãþile tale sunt prea înalte pentru el;
îi dispreþuieºte pe toþi duºmanii sãi.
6 (27) El spune în inima sa: „Nu mã clatin,

din neam în neam nu mi se va întâmpla nici un rãu!”

7 (28) Gura lui e plinã de blasfemii, Pe
de înºelãciune ºi asuprire;
sub limba lui este rãutate ºi violenþã.
8 (29) Stã la pândã dupã tufiºuria,

ca sã-l ucidã, din ascunzãtori, pe cel nevinovat; Ain

9 (30) ochii lui îl iscodesc pe cel asuprit.
Stã pitit în ascunzãtoare ca un leu în vizuinã,
stã pitit ca sã-l prindã pe cel sãrman.
Îl prinde pe cel sãrman ºi îl trage în laþul sãu.
10 (31) Cel rãu se nãpusteºte, stã la pândã

ºi cei sãraci se prãbuºesc sub puterea braþului sãu.

a Textul ebraic se referã la un „cãtun”, „sat”. LXX are: „cu cei bo-

gaþi”. Multe traduceri recente, presupunând o vocalizare diferitã pentru

termenul ebraic, interpreteazã cuvântul drept „tufiº”, „gard viu”.
 PSALMUL 10 (9 B) 43

11 (32) El spune în inima lui: „Dumnezeu uitã,

îºi întoarce faþa ºi nu vede nimic”.
12 (33) Scoalã-te, Doamne Dumnezeule, ridicã-þi mâna Qof
ºi nu uita de cel sãrman.
13 (34) De ce sã-l dispreþuiascã cel nelegiuit pe Dumnezeu,

spunând în inima lui: „Nu va cere socotealã”?

14 (35) Dar tu vezi, tu iei în seamã truda ºi durerea Reº
ºi le iei în mâinile tale.
În tine se abandoneazã cel nenorocit;
tu vii în ajutorul orfanului.
15 (36) Zdrobeºte braþul celui pãcãtos ºi al celui nelegiuit, Sin

pedepseºte-i rãutatea, ca sã nu mai fie.

16 (37) Domnul este rege în veac ºi în veacul veacului;

vor pieri pãgânii de pe pãmântul lui.

17 (38) Doamne, tu ai ascultat dorinþa celor sãraci, Tau
le întãreºti inima ºi îþi pleci spre ei urechea,
18 (39) ca sã faci dreptate celui orfan ºi celui asuprit

ºi sã nu-i mai înspãimânte omul fãcut din þãrânã.

Psalmul începe cu un apel dramatic: „Pentru ce, Doamne,

stai departe, de ce te ascunzi la vreme de restriºte?” Este o
paginã dominatã în mod explicit de motivul rãului, care tri-
umfã, ºi al binelui, care este umilit ºi ofensat (Iob; Ps 49;
73). Este o lamentaþie dominatã de scandalizanta întrebare
despre tãcerea lui Dumnezeu, un punct de pornire poetic
prezent frecvent ºi denunþat de Psaltire (Ps 22,2.12.20;
35,22; 42,10; 43,2; 44,24-25; 74,1; 88,15). Dumnezeu este
departe, izolat în lumea lui seninã, iar lumea pãmânteascã
este încredinþatã trufiei celui nedrept. De aici izvorãºte
rugãciunea-întrebare a psalmului 10 (9 B).
Logica de fond care gestioneazã textul este cea a rãstur-
nãrii de situaþii, la fel ca în „fericiri-blesteme”, din Lc 6,20-26,
ºi în parabola bogatului ºi a lui Lazãr cel sãrac, Lc 16,19-31.
Judecata divinã schimbã radical echilibrele pãmânteºti ba-
zate pe forþa economicã ºi politicã, pe alegerile celor puternici
44 PSALMUL 10 (9 B)

ºi pe oprimarea celor sãraci. Aceasta este situaþia lumii,

descrisã cu amãrãciune de psalmist (v. 2-11). Intervenþia
lui Dumnezeu rãstoarnã logica celor puternici ºi este cân-
tatã ca speranþã ºi siguranþã, în ultima parte, de o intensi-
tate rarã. Iahve, apãrãtorul celui sãrac, „vede”, ba, mai
mult, privirea lui este pãtrunzãtoare ºi totalã. Privirea lui
se îndreaptã spre cel aflat în suferinþã, de care nimeni din-
tre cei puternici nu se ocupã. Rãdãcina acestei schimbãri a
echilibrelor mondiale stã în faptul cã Iahve este regele cos-
mic ºi veºnic, afirmaþie de credinþã fundamentalã a
psalmului 10 (9 B).
Rugãciunea pasionalã din acest psalm aminteºte strigã-
tul lui Isus de pe cruce. El este sãrmanul împotriva cãruia
s-a descãtuºat violenþa celor nelegiuiþi, care i-au umilit
omenitatea ºi i-au negat divinitatea. În pãtimirea sa,
Cristos s-a rugat ºi a suferit pentru toþi cei umili, pentru
toþi cei care, asemenea lui, sunt victime ale prepotenþei ºi
sunt persecutaþi din cauza credinþei lor. Tradiþia a consi-
derat psalmul ca o profeþie a morþii ºi învierii lui Cristos.
Psalmul 10 (9 B) prezintã douã imagini diferite: în prima,
apare o lume rãvãºitã de dezordine, invadatã de rãu, în
care se agitã cei nelegiuiþi, care conspirã ºi întind curse
celor nevinovaþi (v. 1-3); în a doua, Dumnezeu, din tronul
sãu ceresc, controleazã fiecare lucru ºi este hotãrât sã
intervinã pentru a face dreptate. În aceste douã imagini se
reflectã existenþa creºtinã pe pãmânt ºi viaþa fiecãrui cre-
dincios: când se cutremurã temelia, ce poate face cel drept?
Biserica invocã întoarcerea Domnului, în timp ce diavo-
lul face ultimele sale tentative, pentru a crea iluzia cã în lume
totul este sub puterea lui, cã s-ar putea comite, fãrã a fi
pedepsiþi, orice tip de violenþã ºi cã ar putea fi cãlcaþi în
picioare sãracii care nu se pot apãra.
Împãrþirea: strigãt pentru ajutor (v. 1); situaþia prezen-
tã: cel puternic triumfã, cel drept este oprimat (v. 2-11); al
doilea strigãt de implorare (v. 12-13); intervenþia divinã: cel
prepotent este umilit, dreptul este mãrit (v. 14-18).
 PSALMUL 11 (10)
Încrederea neclintitã în Dumnezeu

1 Maestrului de cor. Al lui David.

În Domnul îmi gãsesc refugiul,
cum spuneþi sufletului meu:
„Fugi în munþii voºtri ca o pasãre”?
2 Cãci, iatã, pãcãtoºii îºi încordeazã arcul,

pe coardã îºi potrivesc sãgeata,

ca sã tragã pe întuneric în cei drepþi cu inima.
3 Când se clatinã temeliile,

ce poate face cel drept?

4 Domnul locuieºte în templul sãu cel sfânt,
Domnul îºi are scaunul de domnie în ceruri.
Ochii lui privesca,
pleoapele lui îi cerceteazã pe fiii oamenilor.
5 Domnul cerceteazã pe cel drept ºi pe cel nelegiuit.

Duhul lui îl urãºte pe acela care iubeºte violenþa.

6 El va face sã plouã peste cei rãi cãrbuni aprinºi,

foc ºi pucioasãb ºi suflare de foc

este partea lor de moºtenire.
7 Cãci Domnul este drept ºi iubeºte dreptatea;

cei drepþi vor vedea faþa lui.

a LXX ºi Vg adaugã: la cel sãrac; alte manuscrise vechi adaugã: la

lume.
b Textul ebraic are trei elemente: laþuri, cãrbuni ºi pucioasã. Dupã

versiunea greacã a lui Simmacus, traducerile moderne corecteazã cu:

tãciuni, cãrbuni aprinºi.
46 PSALMUL 11 (10)

Subfondul acestui imn curajos este contrastul dintre cei

credincioºi ºi cei nelegiuiþi. Este o poezie delicioasã, plinã
de pace ºi seninãtate. Deschide seria rugãciunilor de încre-
dere. Iahve este cel drept, care iubeºte faptele drepte. Omul
drept contemplã chipul lui Iahve cel drept. El este un Dum-
nezeu moral ºi nu rãmâne indiferent faþã de bine sau de
rãu. Iahve este Dumnezeul iubirii ºi îi mântuieºte pe cei
care îºi gãsesc refugiul într-însul. Dumnezeu îl protejeazã
pe cel drept, spune una dintre tezele fundamentale ale teo-
logiei alianþei. Este un fel de asemãnare naturalã între
Dumnezeu ºi cel care îi este credincios. Cel drept este ima-
ginea Dumnezeului celui drept. De aceea, destinul celui
drept este contemplarea chipului lui Dumnezeu, intrarea
lui în comuniune vitalã cu Dumnezeu. Dumnezeu se oferã
pe sine însuºi celui care îi este credincios. Pentru unii,
expresia „vor vedea faþa lui Dumnezeu” (v. 7b) pare sã
indice accesul la templu, vãzut ºi evocat ca spaþiu sacru care
tuteleazã paza credinciosului în faþa asalturilor persecu-
torilor. Este un fel de oazã de pace. Alþii considerã expresia
ca o sugestie a nemuririi ºi ar defini viziunea deplinã ºi
beatificã a credinciosului pios, rãpit de Dumnezeu, aseme-
nea lui Enoh ºi Ilie. Totuºi, ambientul concret în care se
poate experimenta aceastã apropiere, în mentalitatea vig-
uros simbolicã semiticã, este, cu siguranþã, templul. Nu
este vorba numai despre o liturgie, ci este o experienþã reli-
gioasã ºi existenþialã pe care am putea sã o numim „escato-
logie anticipatã sau realizatã”.
În tradiþia creºtinã, pãtimirea lui Cristos reveleazã con-
cluzia luptei dintre minciuna insinuatã de Satana, în inima
omului, ºi adevãrul lui Dumnezeu, manifestat în Isus.
Iubirea, cultul ºi respectul adevãrului, precum ºi folosirea
corectã a cuvântului trebuie sã fie semnul distinctiv al
creºtinului.
În psalmul 11 (10) avem douã tablouri diferite: în primul se
vede o lume rãvãºitã de dezordine în care rãul ºi rãufãcãtorii
 PSALMUL 11 (10) 47

se agitã, fac conspiraþii ºi întind curse împotriva celor cin-

stiþi (v. 1-3); în al doilea tablou, Dumnezeu, de pe tronul
sãu inaccesibil din ceruri, observã orice lucru, hotãrât ºi
prompt în a interveni pentru a face dreptate (v. 4-7). În
aceste douã tablouri gãsim imaginea existenþei creºtine pe
pãmânt ºi a vieþii oricãrui credincios: asediat ºi sub pre-
siunea exterioarã a mii de pericole ºi contraste ajunge, în
interior, în lumina ºi în pacea lui Dumnezeu ºi devine o
cetate de necucerit, întrucât Dumnezeu este apãrarea ei.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); cel nelegiuit ºi succesul lui
(v. 1b-3); cel drept ºi succesul lui (v. 4-7).
 PSALMUL 12 (11)
Rugãciune împotriva clevetirilor

1 Maestrului de cor. Pe harpa cu opt coarde.

Psalm. Al lui David.
2 Mântuieºte-mã, Doamne,
cãci nu mai este nici un drept;
au dispãrut cei credincioºi dintre fiii oamenilor.
3 Oamenii îºi spun minciuni unii altora,
pe buze au numai cuvinte înºelãtoare,
vorbesc cu inimã prefãcutã.
4 Sã nimiceascã Domnul toate buzele mincinoase
ºi limba care vorbeºte cu îngâmfare,
5 pe cei care zic:
„Prin limbile noastre vom fi puternici,
buzele noastre sunt armelea noastre;
cine va fi stãpân peste noi?”
6 „Pentru necazul celor sãrmani
ºi pentru suspinul celor sãraci,
mã voi ridica acum, zice Domnul;
voi aduce mântuire celui pe care ei îl dispreþuiesc”.
7 Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate,
ca argintul purificat în foc
ºi curãþat de pãmânt de ºapte orib;
8 tu, Doamne, ne vei þine
ºi ne vei apãra de generaþia aceasta,
pentru totdeauna.

a Lit.: sunt la noi.

b Alþii traduc: purificat în cuptor de pãmânt, de ºapte ori.
 PSALMUL 12 (11) 49

9 Cãci nelegiuiþii umblã împrejur

atunci când se ridicã la putere ticãloºii
printre fiii oamenilor.

Psalmul poate fi considerat o lamentaþie naþionalã, o

promisiune a eliberãrii Israelului de opresiunea puterii
strãine. Delimitarea între caracterul comunitar ºi cel indi-
vidual este nesigurã. În totalitatea lui, psalmul este o rugã-
ciune pornitã din comunitatea celor pioºi (v. 2), care se
numesc ºi fideli, sãraci ºi neajutoraþi (v. 6). Conþinutul
lamentaþiei (v. 2-5) este decadenþa generalã cauzatã de
minciunã, care se rãspândeºte mereu mai mult în cercurile
influente ºi din cauza cãreia cei mai mulþi au de suferit.
Tema fundamentalã este, de fapt, cea a relaþiilor sociale
care, într-o structurã oralã, cum era cea semiticã, sunt
bazate pe funcþiunea indispensabilã ºi esenþialã a cuvântu-
lui. De aceea, psalmul nu poate fi redus la un banal apel la
sinceritate, nici la o condamnare a plãgii minciunii. În
schimb, este un act dur de acuzã împotriva unei structuri
sociale viciate ºi nedrepte, un act de acuzã paralel cu cele
incandescente ale profeþilor. Dând la o parte adevãrul
cuvântului, se viciazã legãtura ordonatã a drepturilor ºi a
libertãþilor. Aºadar, nu ne aflãm în faþa unei descoperiri
romantice a deziluziei pentru trãdare a unui prieten, sau
pentru o falsitate care distruge dialogul interpersonal ºi
care genereazã neîncredere ºi singurãtate. Dedublarea,
ipocrizia, perfidia sunt, pentru psalmist, calea idealã pe
care se construieºte o putere nedreaptã (v. 5) ºi o arhitec-
turã perversã a statului ºi a societãþii. Rugãciunii îi
rãspunde cuvântul lui Dumnezeu, care promite mântuirea
celor ce se roagã, la fel ca în Is 33,10. Rãspunsul comu-
nitãþii se transformã în imn ce preamãreºte fidelitatea
cuvântului lui Dumnezeu ºi certitudinea ascultãrii (v. 8-9).
Domnul a menþinut promisiunea formulatã în psalm
(v. 6). El s-a ridicat, în mijlocul celor sãrmani ºi sãraci,
50 PSALMUL 12 (11)

trimiþându-l pe Cuvântul adevãrului, în lumea care zãcea

în puterea Celui Rãu. Venit într-o lume dominatã de tatãl
minciunii, Isus a trebuit sã lupte împotriva falsitãþii ºi a
ipocriziei oamenilor, aserviþi puterii întunericului. A fost
persecutat de gurile lor mincinoase ºi a fost condamnat la
moarte de mãrturiile lor false. Dar, înviind din morþi,
Cristos ne-a eliberat de minciunã, a nimicit buzele minci-
noase (v. 4-5) ºi ne-a dat puterea sã-l cunoaºtem pe Dum-
nezeul adevãrat.
Psalmul 12 (11) este o rugãciune potrivitã pentru momen-
tele de ispitã, de ariditate spiritualã, de suferinþã fizicã ºi
moralã. Insistenþa lamentaþiei ne aminteºte cuvântul lui
Isus: „Cereþi ºi vi se va da, cãutaþi ºi veþi gãsi, bateþi ºi vi
se va deschide” (Mt 7,7).
Împãrþirea: titlu (v. 1); duplicitatea în relaþiile sociale
(v. 2-3); rugãciune adresatã lui Dumnezeu, cu strigãt puter-
nic (v. 4-5); oracol divin: rãspunsul oficial al lui Dumnezeu
în liturgie (v. 6); comentariu asupra oracolului (v. 7-9).
 PSALMUL 13 (12)
Strigãtul celui disperat

1 Maestrului de cor. Psalm. Al lui David.

2 Pânã când, Doamne, mã vei uita cu totul?
Pânã când îþi vei întoarce faþa de la mine?
3 Pânã când vei pune în sufletul meu neliniºti
ºi mâhnire în inima mea zi de zi?a
Pânã când se va înãlþa duºmanul meu deasupra mea?
4 Priveºte, rãspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu!
Dã luminã ochilor mei,
ca sã nu mã cuprindã somnul morþii;
5 sã nu zicã vrãjmaºul meu: „L-am biruit!”
ºi sã nu se bucure potrivnicii mei când mã clatin.
6 Eu am încredere în bunãtatea ta!
Inima mea tresaltã de bucurie pentru mântuirea ta!
Voi cânta Domnului,
pentru cã m-a copleºit cu darurib.

Aceastã poezie scurtã, de o neliniºte tulburãtoare ºi de o

nesfârºitã durere, pentru rana morþii care se apropie, poate
fi simþitã ca personalã de fiecare cititor ºi pentru faptul cã
este un text mai sec, mai puþin lucrat, mai esenþial, mai
puþin „profesional” decât multe alte rugãciuni mai com-
plexe ºi mai întortocheate.

a
Unele manuscrise greceºti ºi siriace adaugã: ºi noaptea.
bLXX ºi Vg adaugã: ºi voi cânta psalmi numelui Domnului
preaînalt.
52 PSALMUL 13 (12)

Întrebarea îndrãzneaþã, directã ºi categoricã: „Doamne,

pânã când?”, repetatã de patru ori, defineºte psalmul 13
(12) ca pe o lamentaþie personalã. Este strigãtul unui cre-
dincios care se simte abandonat de Dumnezeul sãu, devenit
indiferent ºi ostil. Este ecoul respiraþiei durerii, care se
ridicã încontinuu din mijlocul omenirii. Tonul crescendo al
acestui protest, îndreptat împotriva lui Dumnezeu, nu ºter-
ge intimitatea ºi speranþa: Iahve este invocat printr-o for-
mulã ce exprimã credinþa ºi încrederea personalã: „Pri-
veºte, rãspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu!” Chiar dacã
inima celui care se roagã, în acest model perfect de rugãciu-
ne, este agitatã de încercare ºi de teamã, el are o stâncã în
care sã-ºi gãseascã refugiul: siguranþa cã are un Dum-
nezeu-persoanã care îl ascultã. Problema cea mai profundã
a neliniºtii lui este aceea cã se simte uitat. Intensitatea
rugãciunii este cauzatã de un coºmar cutremurãtor ce nu
este simpla ameninþare a unui pericol sau a unei ostilitãþi
nedefinite. „Duºmanii tradiþionali” ai lamentaþiunilor lasã
aici locul unei prezenþe, unui duºman prin excelenþã,
moartea, al cãrei suflu este rãspândit în mod difuz în toatã
poezia. În acest caz, ascultarea din partea lui Dumnezeu
rãmâne, într-adevãr, ultimul punct de referinþã. Neliniºtea
extremã, în faþa destinului, de neîndepãrtat, al morþii, nu
lasã spaþiu cererii tradiþionale de rãzbunare asupra
duºmanilor. Aici este un singur duºman ºi numai Dum-
nezeu poate sã-l învingã în mod definitiv. Pentru autor,
moartea nu este un simplu eveniment fiziologic. Ea este
vãzutã ca o putere transformatã într-o personificare apoca-
lipticã, îngerul morþii (1Cr 21,15). De la Dumnezeu, gândul
lui se îndreaptã cãtre inima proprie, neliniºtitã, ºi cãtre
duºman, a cãrui aroganþã ºi bucurie perversã îi fac durerea
ºi mai acutã.
Sfântul Paul citeazã acest psalm pentru a arãta cã, înain-
tea lui Dumnezeu, toþi oamenii trebuie sã se considere
pãcãtoºi (Rom 3,9-12). Totuºi, moartea lui Cristos a fãcut
 PSALMUL 13 (12) 53

ca pe pãmânt sã aparã o generaþie de oameni drepþi ºi

temãtori de Dumnezeu. Dar ºi aceastã omenire nouã, care
formeazã Biserica, trebuie sã lupte împotriva generaþiei
celor nebuni care îl neagã pe Dumnezeu.
Împãrþirea: titlu (v. 1); lamentaþie (v. 2-3); rugãciune
(v. 4-5); mulþumire ºi încredere în eficacitatea rugãciunii
(v. 6).
 PSALMUL 14 (13)
Nebunia celor fãrã Dumnezeu

1 Maestrului de cor. Al lui David.

A spus nebunul în inima sa: „Nu este Dumnezeu!”
S-au corupt, au sãvârºit lucruri oribile;
nu-i nimeni care sã facã binele.
2 Domnul din ceruri priveºte spre fiii oamenilor,

ca sã vadã dacã este un înþelept,

vreunul care sã-l caute pe Dumnezeu.
3 Toþi au rãtãcit, s-au pervertit cu toþii;

nu-i nimeni care sã facã binele,

nu este nici mãcar unula.
4 Oare nu ºtiu toþi cei ce sãvârºesc fãrãdelegea,

care devoreazã poporul meu cum ar mânca o pâine

ºi pe Domnul nu l-au invocat?
5 Acolo vor tremura de spaimã,

cãci Dumnezeu este cu neamul celor drepþi.

6 Aþi râs de nãdejdea celui sãrmanb,

dar Domnul este refugiul sãu.

7 Cine va da din Sion mântuirea lui Israel?
Când va întoarce Domnul poporul sãu din robie,
va tresãlta Iacob ºi se va bucura Israel.

a LXX ºi unele manuscrise greceºti mai târzii introduc aici textul

citat de sfântul Paul în Rom 3,13-18. De fapt, acest text este compus
din Ps 5,10; 140,4; 10,7; Prov 1,16; Is 59,7-8; Ps 36,1.
b Alþii traduc: asuprindu-l pe cel sãrac, veþi fi fãcuþi de ruºine,

cãci...
 PSALMUL 14 (13) 55

Protagonistul psalmului este ateul. Cuvântul ebraic nabal,

cu care este desemnat acesta, este un termen clasic al
vocabularului sapienþial, a cãrui semnificaþie este multiplã:
persoanã inconºtientã, iresponsabilã, nebunã, absurdã,
rea, imoralã. Declaraþia acestui personaj este emblematicã:
„Nu este Dumnezeu!” (v. 1). Este vorba de o declaraþie de
ateism practic: Dumnezeu nu este, acum, aici, în aceastã
situaþie istoricã; nu se intereseazã ºi este departe, indife-
rent faþã de problemele omului ºi faþã de lume. Nici un
angajament nu-l mai leagã de om, nici o alianþã nu-l mai
reveleazã ca o fiinþã personalã, vie ºi operantã. Acest scep-
ticism practic, aceastã indiferenþã religioasã au ca urmare
imediatã indiferenþa moralã; adicã, negarea lui Dumnezeu
înseamnã acþiune perversã, din punct de vedere social ºi
moral. Psalmul nostru, asemenea teologiei profetice, nu
pune problema în termeni de „cunoaºtere-ignoranþã”, ci în
termeni existenþiali.
Cercetãrile cele mai recente au subliniat mai mult tona-
litatea de rugãciune care însoþeºte protestul autorului împo-
triva celui nebun. Psalmul este o „constatare în ton de
lamentaþie” strãbãtutã de numeroase influenþe, provenite
din materiale ºi ideologii profetice ºi sapienþiale.
Cristos îºi întinde mâna sa milostivã cãtre toþi oamenii
care, din diferite motive, în mod conºtient sau nu, sunt vic-
time ale acestei înºelãtorii diabolice care este ateismul, ºi
care îi pune împotriva lui Dumnezeu, a lui Cristos ºi a Bise-
ricii sale.
Negarea lui Dumnezeu a luat, în viaþa lui Cristos, aspecte
dramatice. Oamenii au reuºit sã-l subjuge pe Fiul lui Dum-
nezeu ºi l-au condus înaintea tribunalelor lor, l-au judecat,
l-au condamnat ºi, în cele din urmã, l-au fãcut sã moarã pe
cruce.
Dar moartea lui Cristos a dat naºtere, pe pãmânt, unei
generaþii de oameni drepþi ºi temãtori de Dumnezeu. ªi
aceastã omenire nouã, care formeazã Biserica, trebuie sã
56 PSALMUL 14 (13)

lupte împotriva generaþiei celor „nebuni” care îl neagã pe

Dumnezeu. Lupta este în plinã desfãºurare; psalmul pre-
zice rezultatul: Dumnezeu este cu cei drepþi ºi este refugiul
lor ºi va face sã se întoarcã poporul prizonier; în ziua aceea,
„va tresãlta Iacob ºi se va bucura Israel” (v. 7), adicã po-
porul celor credincioºi.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); lamentaþie cu privire la corupþia
generalã (v. 1b-3); judecata divinã (v. 4-6); antifona finalã
(v. 7).
 PSALMUL 15 (14)
Condiþiile necesare pentru a fi în casa Domnului

1 Psalm. Al lui David.

Doamne, cine va locui în cortul tãu?
Cine se va odihni pe muntele tãu cel sfânt?
2 Cel care umblã fãrã prihanã,
face dreptatea ºi spune adevãrul din inimã;
3 cel care nu calomniazã cu limba

ºi nu face rãu semenului sãu,

nici nu aruncã ocarã asupra aproapelui.
4 În ochii sãi, cel nelegiuit e vrednic de dispreþ,

dar îi cinsteºte pe cei care se tem de Domnul.

Chiar dacã i-ar fi spre pagubã,
nu-ºi calcã jurãmântula.
5 Nu-ºi împrumutã banii pentru dobândã

ºi nu ia mitã împotriva celui nevinovat.

Cel care trãieºte astfel
nu se va clãtina în veci!

Psalmul 15 (14) este o liturgie de intrare sau un act peni-

tenþial care pregãteºte pentru celebrarea liturgicã: la
intrarea în templul lui Dumnezeu, trebuie sã ne purificãm
în mod corespunzãtor; pune problema condiþiilor necesare
pentru a locui în casa Domnului. Astfel de condiþii sunt
date de preot (2Sam 21,1 º.u.; Zah 7,3; Ag 2,11 º.u.) ºi erau

a
LXX, Vg ºi tradiþia rabinicã au: când face un jurãmânt
aproapelui sãu, nu ºi-l retrage.
58 PSALMUL 15 (14)

în uz ºi în timpul lui Isus, când preoþii trebuiau sã decidã

puritatea buzelor ºi, în consecinþã, idoneitatea pentru cult
(cf. Lc 17,14). Grupul de pelerini ce vine la templu întreabã
care sunt condiþiile de intrare în sanctuar (v. 1), iar preoþii
dau rãspuns în numele lui Dumnezeu (v. 2-5b). Însã puri-
tatea ritualã ºi exterioarã tinde sã devinã, mereu mai mult,
eticã ºi existenþialã. În felul acesta, alianþa dintre Dum-
nezeu ºi Israel (Ex 20) devine fondul examinãrii de conº-
tiinþã al credincioºilor care se apropie de cult. Ideologia
alianþei fãcea sã se încruciºeze în inima omului orizontali-
tatea angajãrii sociale cu verticalitatea angajãrii religioase.
În felul acesta, era configurat în mod ideal spiritul cultului
ebraic, aºa cum au subliniat profeþii ºi ºcoala deuterono-
mistã. În aceastã opticã, ºi psalmul acesta reclamã, cu insis-
tenþã, legãtura dintre rugãciune ºi viaþã, dintre liturgie ºi
existenþã, dintre cult ºi societate (cf. Is 1; Am 5,21-24;
Ier 6,20; 7; Os 6,6). În felul acesta, psalmul ar putea sã fie
ºi un exemplu preþios de catehezã sapienþialã ºi un ritual
monarhic pentru ziua de întronare ºi o învãþãturã profe-
ticã.
În Vechiul Testament, cortul este semnul prezenþei lui
Dumnezeu, iar muntele sãu cel sfânt este locul unde aceas-
tã prezenþã îºi stabileºte locuinþa ºi se manifestã. Noul
Testament ne descoperã cã umanitatea lui Cristos este
templul lui Dumnezeu: ea este ºi cortul, ºi muntele cel
sfânt.
Cortul Domnului, în care suntem chemaþi acum sã-i
aducem cult lui Dumnezeu, este Biserica în care am intrat
prin Botez. Paul, în Ef 2,14, aminteºte cã „zidul” de sepa-
rare, care împiedica accesul pãgânilor în zona sacrã a tem-
plului, acolo unde numai evreul pur avea posibilitatea de a
intra, a fost dãrâmat.
Prefigurãrile din Vechiul Testament sunt înlocuite de
realitatea celui nou. Într-însul vedem omenitatea lui Cristos
crescând în trupul sãu mistic; Biserica este formatã din
 PSALMUL 15 (14) 59

toþi oamenii drepþi, adoratori în duh ºi adevãr, în care îºi

fixeazã locuinþa Preasfânta Treime. Acest templu sfânt al
lui Dumnezeu se dilatã pe tot pãmântul ºi creºte în ceruri.
Aici, pe pãmânt, este cortul în care Dumnezeu se face
pelerin împreunã cu oamenii. Acolo, sus, este muntele cel
sfânt. Când Biserica, pelerinã acum, va fi intrat definitiv în
ceruri, va fi cu adevãrat „cortul lui Dumnezeu împreunã cu
oamenii. El va locui împreunã cu ei, iar ei vor fi poporul lui
ºi el, Dumnezeu-cu-ei, va fi Dumnezeul lor” (Ap 21,3).
Împãrþirea: titlu (1a); cererea oficialã de intrare (v. 1bc);
normele fundamentale de eticã, sociologie ºi drept pentru
acces în templul Domnului (v. 2-5b); siguranþa în templu
(v. 5cd).
 PSALMUL 16 (15)
Domnul este partea mea de moºtenire

1 Imna. Al lui David.

Pãzeºte-mã, Dumnezeule,
pentru cã mã încred în tine.
2 I-am spus Domnului: „Tu eºti Dumnezeul meu,
fericirea mea e numai la tine”b.
3 În sfinþii care sunt pe pãmânt, în cei puternicic,
în ei era toatã plãcerea mead.
4 κi înmulþesc durerile
cei care umblã dupã zei strãini,
dar eu nu le voi aduce nici o jertfã
cu vãrsare de sângee,
nici nu voi rosti numele lor cu buzele mele.

aTermenul ebraic mictam are o semnificaþie nesigurã. Poate

însemna: în ºoaptã (în perioada dominaþiei elenistice, evreii nu mai
puteau recita psalmii cu glas tare), inscripþie cu caractere aurite etc.
b LXX ºi Vg au: tu nu ai nevoie de bunurile mele.
c LXX înlocuieºte expresia cei puternici cu a fãcut minunatã toatã

bunãvoinþa în ei.
d Dupã ce, în v. 2, psalmistul dã o mãrturie de credinþã, aici, el îºi

recunoaºte pãcatul din trecut. Sfinþii de pe pãmânt ºi cei puternici

reprezintã în limbaj biblic zeii, idolii, autoritãþile pãgâne în care el îºi
pusese încrederea.
e Traducerea corectã ar fi: „libaþie” de sânge. Este o aluzie la ritu-

alurile pãgâne în care sângele uman era jertfit zeilor. Este cunoscutã
practica jertfelor umane aduse lui Moloh (Ier 7,31; 19,4-6; Is 57,5-6).
 PSALMUL 16 (15) 61

5 Domnul este partea mea de moºteniref

ºi cupa mea cu sorþi,
tu eºti acela care ai în mânã soarta mea.
6 Sorþiig mei au cãzut pe terenul cel mai bun,
într-adevãr, moºtenirea mea e minunatã.
7 Îl binecuvântez pe Domnul
care mi-a dat înþelepciune,
la aceasta pânã ºi noaptea mã îndeamnã inimah.
8 Îl am mereu în faþa ochilor pe Domnul;

dacã el este la dreapta mea, nu mã clatin.

9 De aceea, inima mea se bucurã

ºi sufletuli meu tresaltã de bucurie;

ba chiar ºi trupul meu se va odihni în speranþã,
10 deoarece nu vei lãsa sufletul meu

în locuinþa morþilor,
nici nu vei îngãdui ca sfântul tãu sã vadã putrezireaj.

fDupã ce psalmistul spune un nu hotãrât idolatriei, el mãrtu-

riseºte o încredere totalã în Dumnezeul cel adevãrat, pe care îl alege
ca moºtenire veºnicã. Gãsim aici o aluzie la moºtenirea leviticã.
Pãmântul dat ca moºtenire devine subzistenþã, libertate. Tribul lui
Levi nu primeºte nici un teritoriu, ci subzistenþa lui este asiguratã
din jertfele de la templu. Idealizând aceastã situaþie, psalmistul face
o interpretare misticã: cel consacrat îl alege pe Dumnezeu ca parcelã,
lot de moºtenire. Acest lot rezultat din tragerea la sorþi ºi mãsurare
este partea cea mai bunã care îl saturã de fericire.
g Lit.: funiile. Sunt evocate instrumentele de mãsurat folosite la

atribuirea lotului de pãmânt obþinut prin moºtenire. Termenul poate

indica ºi lotul primit.
h Lit.: rãrunchii. În unele traduceri moderne se modificã subiec-

tul: chiar ºi noaptea el îmi învaþã rãrunchii.

i LXX are: limba mea. Textul ebraic are: gloria mea. Dar cei mai

mulþi exegeþi considerã cã este o greºealã de vocalizare în textul ebra-

ic ºi termenul se referã, de fapt, la interiorul omului, la sediul senti-
mentelor ºi pasiunilor.
j Termenul ebraic poate însemna ºi „groapã”, „mormânt”.
62 PSALMUL 16 (15)

11 Tu îmi vei arãta cãrarea vieþii;

în faþa ta sunt bucurii nespuse
ºi desfãtãri veºnice la dreapta ta.

Psalmul are forma unei mãrturisiri de încredere. Stilul

este cel al rugãciunii, al invocãrii lui Dumnezeu, al medi-
taþiei ºi al dialogului. Nu avem o interpretare unitarã a
situaþiei în care se aflã cel care se roagã, deºi cei mai mulþi
exegeþi cautã sã interpreteze psalmul considerând cã ar fi
creat în timpul imediat de dupã întoarcerea poporului din
exilul babilonian. Alþii considerã cã referinþele la sãrbã-
toarea alianþei, cum ar fi prezenþa lui Dumnezeu (v. 1.8.11),
adorarea lui Dumnezeu în adunarea sfântã (v. 3), separarea
de idolatri (v. 4), determinarea destinului ºi dãruirea pro-
prietãþii (v. 5-6) ºi asigurarea mântuirii (v. 8-11) ar putea
sã indice originea psalmului în celebrarea preexilicã a ali-
anþei.
Psalmul a fost considerat ca fiind „mistica cea mai purã”
(P. Grelot). Prietenia cu Dumnezeu (v. 7), apropierea de el,
(v. 8), bucuria de a crede (v. 9), comuniunea deplinã cu el
(v. 10-11) constituie biografia spiritualã a unui suflet care
trãieºte beþia extazului intimitãþii divine. În aceastã per-
spectivã, se poate adãuga ºi dimensiunea escatologicã ce se
amestecã cu cea misticã: Dumnezeu poate sã-l facã pe cel
care este deja în comuniune cu Cel Veºnic, în timpul vieþii
pãmânteºti, sã treacã ºi frontiera decisivã ºi extremã, aceea
a morþii, pentru a-l introduce în comuniunea definitivã cu
el, deja gustatã cu anticipaþie ºi în embrion.
Vocabularul, imaginile ºi construcþia psalmului ne fac sã
ne gândim la un autor levit sau preot, pentru care mãrtu-
risirea de credinþã dobândeºte o dimensiune „mai eclezialã
ºi pareneticã”.
Sensul mesianic al psalmului ne este revelat în Noul
Testament de sfântul Petru (Fap 2,22-32) ºi de sfântul Paul
(Fap 13,32-37).
 PSALMUL 16 (15) 63

Sfinþii pãrinþi ai Bisericii au continuat aceastã inter-

pretare considerând psalmul ca rugãciunea lui Cristos ºi
vestirea învierii ºi a glorificãrii lui la dreapta Tatãlui. Dupã
ce a ales ca partea lui de moºtenire împlinirea voinþei
Tatãlui, murind pentru mântuirea tuturor, Cristos a pri-
mit ca moºtenire împãrãþia acelora cãrora el le-a dobândit
rãscumpãrarea ºi viaþa.
O tradiþie creºtinã a simþit în psalmul 16 (15) vocea Bise-
ricii întrepãtrunzându-se cu cea a lui Cristos. În realitate,
unde este Capul, acolo este ºi trupul pentru care el a împli-
nit voinþa Tatãlui ºi a înviat din morþi.
În celebrarea euharisticã pentru vocaþii la sfânta Preoþie
ºi la viaþa consacratã, Biserica propune psalmul 16 (15)
pentru aceia care rãspund chemãrii divine: „Tu, Doamne,
eºti partea mea de moºtenire”. Dar ºi pentru fiecare creºtin,
Dumnezeu este unicul ºi supremul bine, partea sa de moº-
tenire; el þine în mânã destinul fiecãrui om. Numai în
Domnul putem sã gãsim izvorul bucuriei, al pãcii ºi al
promisiunii sigure a unei vieþi veºnice dincolo de moarte.
Împãrþirea: titlu (1a); antifona introductivã (v. 1bc);
mãrturisirea de credinþã (v. 2-4); fericirea pentru situaþia
dobânditã (v. 5-6); încrederea în Dumnezeu în faþa morþii
(v. 7-10); calea vieþii (v. 11).
 PSALMUL 17 (16)
Rugãciunea celui nevinovat împotriva persecutorilor

1 Rugãciune. A lui David.

Ascultã, Doamne, dreptatea mea,
ia aminte la strigarea mea;
pleacã-þi urechea la rugãciunea mea,
de pe buze care nu au înºelãciune.
2 Judecata mea sã vinã de la tine,
ochii tãi sã vadã dreptatea.
3 Pune la încercare inima mea,
cerceteaz-o noaptea, încearcã-mã în foc,
dar nu vei gãsi în mine nedreptate.
4 Gura mea nu a pãcãtuit,
fiind pãrtaºã la faptele oamenilora;
pentru cuvintele buzelor tale,
m-am pãzit de cãile fãcãtorilor de rele.
5 Tu îmi pãstrezi paºii siguri pe cãile tale,
ca sã nu se clatine picioarele mele.
6 Strig cãtre tine, Dumnezeule, cãci tu mã asculþi,
pleacã-þi urechea spre mine ºi ascultã cuvintele mele.
7 Aratã-þi bunãtatea ta cea mare,
tu, care cu dreapta ta îi scapi de duºmani
pe cei care se încred în tineb.

a În LXX ºi Vg, împãrþirea frazei este diferitã: 4 Ca sã nu vorbeascã

gura mea lucruri omeneºti, pentru cuvintele buzelor tale, eu am pãzit

cãi aspre.
b LXX are: îi salvezi pe cei care sperã în tine de cei care se

împotrivesc dreptei tale.

 PSALMUL 17 (16) 65

8 Pãzeºte-mã ca pe lumina ochilorc;

adãposteºte-mã la umbra aripilor tale,
9 de faþa celor rãi care mã prigonesc.
Duºmanii sufletului meu mã împresoarã cu furie,
10 ei ºi-au închis inimad,
gura lor vorbeºte cu aroganþã.
11 Acum, vin asupra mea, mã înconjoarã,
ochii lor mã aþintesc, ca sã mã doboare la pãmânt,
12 cu înfãþiºare ca de leu gata de pradã
ºi ca un pui de leu ce stã la pândã în ascunziºuri.
13 Ridicã-te, Doamne! Ieºi în calea lor ºi împiedicã-i!
Cu sabia ta, scapã sufletul meu de cel nelegiuit.
14 Mântuieºte-mã, Doamne, cu mâna ta de aceºti morþi,
de muritorii ce ºi-au luat partea în viaþa aceasta.
Din rezervele tale, tu umpli stomacul lor,
se vor sãtura fiii lor
ºi va rãmâne destul ºi pentru copiii lore.
15 Dar eu, în dreptate, voi vedea faþa ta,
când mã voi sculaf mã voi sãtura de chipul tãu.

c
Lit.: pupila ochilor.
d
Psalmistul prezintã duºmanii închiºi în grãsime, adicã persoane
cu inima cufundatã în „grãsime”; un semn tradiþional al unei bunã-
stãri scandaloase la nivel social ºi al obtuzitãþii intelectuale ºi umane
la nivel personal.
e Textul este foarte vechi ºi existã zeci de interpretãri. Inter-

pretarea tradiþionalã este cã psalmistul, care îºi pune toatã speranþa

în Domnul, cere ca duºmanii care îºi cautã mulþumirea doar în aceas-
tã viaþã sã primeascã toate satisfacþiile doar în lumea aceasta. LXX
înþelege cã ei se vor sãtura de fii. În unele traduceri, aceastã inter-
pretare capãtã o nuanþã ironicã. Traducerile moderne interpreteazã
textul ca pe un blestem: Dumnezeu sã-i sature pe duºmani ºi descen-
denþa lor din mânia sa ascunsã.
f LXX ºi Vg au: când va apãrea gloria ta.
66 PSALMUL 17 (16)

Psalmul 17 (16) este rugãciunea unui drept care, acuzat

pe nedrept, îºi prezintã rugãciunea ºi cauza, cu încredere,
la Dumnezeu ºi aºteaptã de la el o intervenþie salvificã,
prin care sã fie îndepãrtat duºmanul ºi sã i se redea bucu-
ria prezenþei lui Dumnezeu. Aceastã rugãciune subliniazã
multe stãri sufleteºti: fricã, încredere, protest împotriva
nedreptãþii, pasiune. Textul este dificil. De aceea, au ºi
apãrut multe interpretãri divergente. În substanþã, rugã-
ciunea este consideratã a fi o rugãciune personalã, dar
poate fi interpretatã ºi ca un jurãmânt de nevinovãþie,
dupã modelul psalmului 7. Dreptul denunþat pe nedrept
ºi-ar prezenta situaþia la tribunalul suprem din templu. În
acest caz, putem sã adãugãm o nouã nuanþã, vãzând în lec-
tura acestui strigãt din inimã o cerere a dreptului de azil în
templu. Punând toate interpretãrile cap la cap, putem
observa cã psalmul 17 (16) este o rugãciune foarte coloratã:
o cerere plinã de fricã, dar ºi de încredere; un strigãt sincer
din partea celui care are conºtiinþa nevinovatã, ºi, de aceea,
protestul puternic împotriva nedreptãþii care continuã;
este o cântare plinã de fantezie ºi de pasiune. Ultimul ver-
set ar putea fi considerat ca o afirmare a viziunii beatifice.
Tocmai aceastã pluralitate de tonuri ne permite sã-l citim
ºi sã-l ascultãm ca pe o realitate comunã tuturor.
Câteva indicaþii din sfinþii pãrinþi ºi liturgia Bisericii ne
descoperã sensul creºtin al psalmului: Cristos se adreseazã
Tatãlui ca sã i se facã dreptate conform nevinovãþiei sale
(v. 1-5), sã fie eliberat de cursele iudeilor (v. 6-12), sã se
apropie ziua învierii, aºa încât duºmanii sã nu mai aibã
posibilitatea sã-l insulte.
Biserica foloseºte psalmul ca rugãciune la pregãtirea
pentru Paºti, pentru a se putea prezenta înaintea lui
Dumnezeu purificatã ºi a se putea sãtura de contemplarea
Domnului înviat, în aºteptarea propriei învieri finale. Ea se
roagã Domnului sã o aibã în pazã, în timpul persecuþiilor
 PSALMUL 17 (16) 67

pe care le suferã pe nedrept, rãmânând mereu fidelã lui

Dumnezeu ºi cuvântului sãu.
În încercãrile vieþii, acest psalm este o mare mângâiere
ºi putem sã-i vorbim prin el lui Dumnezeu, mai ales atunci
când conºtiinþa ne este curatã: el este drept ºi bun, ne
ascultã ºi ne rãspunde în aceeaºi clipã în care îl rugãm.
Rugãciunea fãcutã cu inimã curatã nu este niciodatã un
monolog, ci un dialog adevãrat cu Dumnezeu. În rugãciune,
Domnul ne întãreºte, ne însenineazã, ne dã posibilitatea
sã-i simþim prezenþa aproape. În timp ce ne rugãm, el ne
pãzeºte ca pe „lumina ochilor” sãi ºi „ne adãposteºte la
umbra aripilor sale” (v. 8). Aparentul succes material al celor
rãi nu trebuie sã ne tulbure credinþa (v 14).
Împãrþirea: titlu (1a); invocaþie de început (v. 1b-e);
declararea nevinovãþiei (v. 2-5); încredere în protecþia lui
Dumnezeu (v. 6-9); asaltarea duºmanului (v. 10-12); apel la
pedeapsa divinã (v. 13-14); încheiere (v. 15).
 PSALMUL 18 (17)
Imn regal de mulþumire adusã lui Dumnezeu
pentru eliberare ºi victorie

1 Maestrului de cor. Slujitorului Domnului, David,

care a spus Domnului cuvintele acestui imn
în ziua în care Domnul l-a eliberat
din mâna tuturor duºmanilor sãi ºi din mâna lui Saul.
2 ªi a spus:
Te iubesc, Doamne, tãria mea,
3 Doamne, stânca mea,

fortãreaþa mea ºi eliberatorul meu;

Dumnezeul meu, ajutorul meu,
în care mi-am pus speranþa,
scutul meu, cornul mântuirii mele ºi scãparea mea.
4 Îl invoc pe Domnul, cel vrednic de laudã,

ºi sunt eliberat de duºmanii mei.

5 M-au înconjurat legãturile morþii
ºi m-au îngrozit râurile pieirii;
6 m-au înfãºurat lanþurile infernului

ºi m-au prins laþurile morþii.

7 Dar, în strâmtorarea mea, l-am chemat pe Domnul

ºi am strigat cãtre Dumnezeul meu;

din lãcaºul lui, el mi-a auzit glasul
ºi strigãtul meu a ajuns pânã la urechea lui.
8 S-a zguduit ºi s-a cutremurat pãmântul;
temeliile munþilor s-au zdruncinat
ºi s-au zguduit, pentru cã el s-a mâniat.
 PSALMUL 18 (17) 69

9 S-a ridicat fuma din nãrile lui

ºi foc mistuitor din gura lui;
cãrbuni aprinºi þâºneau din el.
10 A aplecat cerurile ºi s-a coborât
ºi negura era sub picioarele lui.
11 A încãlecat pe un heruvim ºi a zburat,
era purtat pe aripile vântului.
12 ªi-a pus întunericul împrejur ca un vãl,
s-a înconjurat ca de un cort
de ape întunecoase ºi de nori deºi.
13 În faþa strãlucirii chipului sãu,
s-au împrãºtiat norii, grindina ºi cãrbunii de focb.
14 ªi a tunat din cer Domnul,
Cel Preaînalt ºi-a fãcut auzit glasul:
grindinã ºi cãrbuni de foc.
15 ªi-a trimis sãgeþile ºi i-a risipit,
a aruncat fulgere ºi i-a umplut de groazã;
16 ºi au apãrut izvoarele apelor
ºi s-au descoperit temeliile lumii
la mustrarea ta, Doamne,
la suflarea duhului mâniei tale.
17 A trimis din înãlþime ºi m-a luat,
m-a salvat din apele cele mari.
18 M-a mântuit de duºmanii mei puternici
ºi de cei care mã urãsc,
deºi erau mai tari decât mine.
19 M-au împresurat în ziua necazului meu,
dar Domnul mi-a fost sprijinitor;
20 m-a scos la loc larg, m-a mântuit,
pentru cã ºi-a gãsit bucuria în mine.

a LXX are: în mânia lui.

b LXX omite acest vers.
70 PSALMUL 18 (17)

21 Domnul m-a rãsplãtit dupã dreptatea mea,

dupã curãþia mâinilor mele îmi va da înapoi,
22 pentru cã am pãzit cãile Domnului,
n-am pãcãtuit depãrtându-mã de Dumnezeul meu.
23 Cãci toate judecãþile lui sunt înaintea mea
ºi îndreptãrile lui nu le-am lãsat deoparte,
24 ci am fost fãrã prihanã înaintea lui
ºi m-am pãzit de fãrãdelege.
25 Iar Domnul mi-a rãsplãtit dupã dreptatea mea
ºi dupã puritatea mâinilor mele înaintea ochilor sãi.
26 Cu cel credincios, tu eºti credincios,
cu omul nevinovat, eºti nevinovat;
27 cu cel curat, eºti curat,
dar cu cel viclean te arãþi iscusit.
28 Cãci tu mântuieºti poporul celor sãrmani
ºi ochii celor trufaºi îi umileºti.
29 Într-adevãr, tu aprinzi lumina mea, Doamne;
Dumnezeul meu schimbã în strãlucire
întunericul meu.
30 Prin tine înfrunt trupele duºmane
ºi cu Dumnezeul meu trec ºi peste ziduri.
31 Calea lui Dumnezeu este desãvârºitã.
Cuvântul Domnului este lãmurit în foc,
el este un scut pentru toþi cei care sperã într-însul.
32 Cine este Dumnezeu în afarã de Domnul?
Sau cine e stâncã în afarã de Dumnezeul nostru?
33 Dumnezeu mã încinge cu tãrie
ºi face desãvârºitã calea mea,
34 el face picioarele mele ca ale cerbului
ºi mã aºazã pe înãlþimi;
35 el învaþã mâinile mele la rãzboi
ºi braþele mele întind arcul de aramã.
 PSALMUL 18 (17) 71

36 Tu mi-ai dat scutul mântuirii tale,

dreapta ta mã sprijinã
ºi bunãvoinþac ta m-a ajutat sã cresc.
37 Ai lãrgit calea sub paºii mei

ºi nu s-au clãtinat gleznele mele.

38 Îi voi urmãri pe duºmani ºi îi voi prinde

ºi nu mã voi întoarce pânã nu-i voi nimici.

39 Îi voi lovi ºi nu vor mai putea sã se ridice,

se vor prãbuºi sub picioarele mele.

40 M-ai încins cu tãrie pentru luptã,

ai rãpus pe potrivnicii mei înaintea mea.

41 Pe duºmanii mei i-ai pus pe fugãd

ºi pe cei ce mã urãsc i-am nimicit.

42 Au strigat, dar nu era nimeni ca sã-i salveze,

au strigat cãtre Domnul, dar nu le-a dat rãspuns.

43 I-am zdrobit ca pulberea în bãtaia vântului,

ca pe noroiul din uliþe i-am cãlcat.

44 Tu m-ai scãpat de rãzvrãtirea poporului,

m-ai aºezat în fruntea neamurilor.

Un popor pe care nu-l cunoºteam
a ajuns sã mã slujeascã;
45 cu luare-aminte îmi dau ascultare,
fiii strãinilor mã linguºesc;
46 fiii strãinilor ºi-au pierdut vlagae:

ies tremurând din locurile lor de refugiu.

47 Viu este Domnul ºi binecuvântatã este stânca mea
ºi preaînãlþat este Dumnezeul mântuirii mele!
48 Dumnezeu este cel care îmi dã revanºa
ºi îmi supune popoarele;

c TM are, lit.: umilinþa, iar LXX: educaþia ta mã învaþã.

d Lit.: i-ai fãcut pe duºmanii mei sã-mi arate spatele.
e LXX are: au îmbãtrânit.
72 PSALMUL 18 (17)

49 el mã elibereazã de duºmanii mei înfuriaþi.

Tu mã înalþi mai presus de duºmanii mei,
tu mã mântuieºti de omul violent.
50 De aceea, Doamne,
te voi preamãri înaintea popoarelor
ºi numele tãu în psalmi îl voi cânta.
51 El dã mari izbânzi regelui sãu,
îºi aratã bunãvoinþa faþã de unsul sãu,
faþã de David ºi urmaºii lui pe veci.

Ca formã, este un imn de mulþumire al regelui care se

gândeºte la salvarea dintr-o grea încercare ºi la victoria
asupra duºmanilor. Textul este paralel cu 2Sam 22 ºi cu
Ps 144,1-11. Conþine multe genuri literare diferite: lamen-
taþiuni (v. 5-7), teofanie (v. 8-16), mãrturisirea nevino-
vãþiei (v. 21-28), relatarea faptelor divine de rãscumpãrare
(v. 29-46) ºi doxologia (v. 47-51). Este un psalm solemn, dar
vivace, cu mare putere expresivã ºi creatoare, pitoresc ºi
curajos, irigat cu multe antropomorfisme ºi susþinut de o
reþea simbolicã bogatã, în care este luminatã figura unui
Dumnezeu transcendent ºi irezistibil, ºi totuºi, aproape ºi
atent faþã de om. Compunerea acestui psalm în timpul lui
David, pentru a celebra faptele acestui rege, ºi atribuirea
psalmului lui David nu sunt contrazise nici de conþinut,
nici de forma textului, chiar dacã în transmiterea psal-
mului de-a lungul veacurilor au mai putut interveni mici
modificãri.
Aceastã realitate nu exclude faptul ca acest Te Deum
regal sã fi putut fi cântat în epoci succesive ºi ritualizat
dupã noi coordonate istorico-literare. Dupã unii comenta-
tori, a fost reluat ca imn naþional teocratic dupã exilul din
Babilon ºi, probabil, a fost cântat ºi în timpul epopeii
macabeilor ºi pe timpul dinastiei succesive a asmoneilor.
Poemul devenise atunci un text liturgic naþional ºi primea
ºi nuanþe escatologice.
 PSALMUL 18 (17) 73

Sfântul Paul pune în gura lui Cristos versetul 50

(Rom 15,9). Urmându-l, sfinþii pãrinþi ºi tradiþia au inter-
pretat psalmul 18 (17) ca pe o rugãciune de mulþumire a lui
Cristos înviat cãtre Tatãl. Persecuþiile ºi luptele susþinute
de David au apãrut în ochii sfinþilor pãrinþi ca o profeþie a
pãtimirii Domnului. În duºmanii lui David, ei au identificat
puterile rãului.
Victoriile regelui au vestit pentru tradiþia patristicã vic-
toria lui Cristos asupra Satanei ºi asupra instrumentelor
lui, care lucreazã în lume. ªi cum luptele, victoriile ºi succe-
sele regelui erau în acelaºi timp luptele, victoriile ºi succe-
sele poporului, este clar cã acestea sunt interpretate ca
luptele ºi triumfurile noului popor al lui Dumnezeu,
Biserica. În descendenþa promisã de Dumnezeu lui David,
pãrinþii Bisericii au vãzut descendenþa glorioasã a lui
Cristos, exprimatã în trupul sãu mistic.
Împãrþirea: titlu (v. 1); introducere (v. 2-4); lamentaþie
(v. 5-7); intervenþia divinã (v. 8-20); mãrturisirea nevino-
vãþiei (v. 21-28); mulþumire (v. 29-46); concluzie doxologicã
(v. 47-51).
 PSALMUL 19 (18)
Gloria lui Dumnezeu în naturã ºi în lege

1 Maestrului de cor. Psalm. Al lui David.

2 Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu
ºi firmamentul vesteºte lucrarea mâinilor sale.
3 Ziua încredinþeazã zilei mesajul,
iar noaptea transmite nopþii înþelegerea.
4 Nu e vorbire, nu sunt cuvinte
ale cãror glasuri sã se poatã auzi,
5 ºi totuºi vocea lor strãbate tot pãmântul,
vesteaa lor ajunge la marginile lumii.
6 În ele, acolo a fixat un cort pentru soareb,
ºi el, ca un mire, iese din camera sa nupþialã,
se bucurã ca un viteaz ce porneºte la drum în grabã.
7 Rãsare la un capãt al cerurilor
ºi-l strãbate pânã la celãlalt capãt,
ºi nimic nu se poate ascunde de cãldura lui.
8 Legea Domnului este desãvârºitã,
învioreazã sufletul;
mãrturia Domnului este adevãratã,
îl face înþelept pe cel neºtiutor.

a LXX ºi unele variante greceºti au: ecoul. Rabinii interpreteazã

cu: legea.
b Prin expresia în ele, psalmistul se referã la marginile pãmântu-

lui. LXX ºi Vg au introdus: în soare ºi-a pus lãcaºul. Maniheii, citind

ad litteram, au considerat cã Biblia neagã întruparea pãmânteascã a
Cuvântului, propunând întruparea solarã.
 PSALMUL 19 (18) 75

9 Orânduirile Domnului sunt drepte, înveselesc inima,

poruncile Domnului sunt strãlucitoare,
lumineazã ochii.
10 Frica de Domnul este curatã,
rãmâne pentru totdeauna;
judecãþile Domnului sunt adevãrate,
toate sunt drepte.
11 Ele sunt mai de dorit decât aurul
ºi decât mult aur curat,
mai dulci decât mierea ºi decât fagurele proaspãt.
12 Slujitorul tãu primeºte înþelepciunea prin ele;
pentru cel care le pãzeºte, rãsplata este mare.
13 Cine îºi dã seama de greºelile fãcute din neatenþie?
Curãþã-mã de pãcatele ascunsec.
14 Mai presus de toate,
pãzeºte-l pe slujitorul tãu de mândried,
ca ea sã nu mã stãpâneascã niciodatã.
Atunci voi fi fãrã vinã
ºi curãþat de pãcatul cel mare.
15 Plãcute sã-þi fie cuvintele gurii mele
ºi gândurile inimii mele sã ajungã înaintea tae,
Doamne, stânca mea ºi mântuitorul meu!

Deºi, prin conþinut, ton, limbã ºi metricã, la prima ve-

dere par a fi douã compoziþii (v. 2-7 ºi 8-15), psalmul 19 (18)

c
În v. 13-14, avem patru termeni pentru pãcat. Primul este pãca-
tul involuntar, prin contractarea unei boli considerate impure, ce
apare spontan sau prin molipsire. Al doilea termen indicã pãcatul
necunoscut, sãvârºit fãrã ºtiinþã. Al treilea indicã nuanþa de pãcat
din orgoliu, prin care omul se revoltã conºtient împotriva planului
lui Dumnezeu. Ultimul, pãcatul cel mare, este, pentru psalmist, ido-
latria care distruge raportul dintre om ºi Dumnezeul cel adevãrat.
d LXX ºi Vg au: de cei strãini.
e LXX adaugã: întotdeauna.
76 PSALMUL 19 (18)

este o unitate literarã: nu se poate vorbi despre mãreþia

cursului aºtrilor fãrã a ne gândi la mãreþia mai evidentã a
revelaþiei Legii. Aºa cum lumea nu este iluminatã ºi nu are
viaþã decât prin lucrarea soarelui, la fel, sufletul nu se dez-
voltã ºi nu ajunge la plinãtatea vieþii decât prin Tora.
Genul literar dominant, cel imnic, este unic ºi situaþia pe
care o presupune psalmul este unicã, aceea a cultului:
lauda lui Dumnezeu în naturã ºi în Lege aparþine reperto-
riului motivelor liturgice (în naturã: Ps 8; 29; 104; 148; în
Lege: Ps 119; Neh 8). Dumnezeu lumineazã universul cu
strãlucirea soarelui ºi lumineazã omul cu strãlucirea cuvân-
tului sãu conþinut în legea revelatã. De fapt, ºi legea este
pictatã în acest psalm cu atribute solare: „Orânduirile
Domnului sunt drepte, înveselesc inima, poruncile Dom-
nului sunt strãlucitoare, lumineazã ochii” (v. 9). Aºa cum
soarele oferã lumina lui fizicã orizontului fermecãtor al
universului (v. 6-7), tot la fel, legea este fãclia care dã
luminã orizontului moral al omului (v. 8-9.12). Legea este
mai stabilã decât soarele (Ier 31,35). Din universul soarelui
apar douã concepte de laudã, cel al naturii ºi cel al legii
trãite cu iubire. Poemul subliniazã semnificaþia religioasã a
creaþiei, la fel ca psalmul 8, dar cu un gust artistic mai dez-
voltat.
Sfântul Paul scrie (Col 1,15-17) cã Isus Cristos, Cuvântul
creator al lui Dumnezeu, este raþiunea intimã ºi universalã
a tuturor lucrurilor, principiul absolut al ordinii ºi al armo-
niei universului. Liturgia vede în Cristos soarele dreptãþii
lumii, rãscumpãratã ºi reînnoitã de el. Venit ca sã împli-
neascã Legea, Cristos este el însuºi Legea noului popor al
lui Dumnezeu.
Biserica este noul firmament supranatural pe care l-a
iniþiat Cristos prin rãscumpãrarea omenirii. Pe acest fir-
mament aleargã vestea mãririi lui Dumnezeu: apostolii o
proclamã în mod irezistibil pânã la marginile pãmântului,
pe toatã durata istoriei; o generaþie încredinþeazã mesajul
altei generaþii.
 PSALMUL 19 (18) 77

Slujitoare fidelã a lui Cristos, Biserica se lasã învãþatã de el

ºi, pentru observarea preceptelor lui Cristos, îºi gãseºte rãs-
plata ºi premiul în el însuºi. Lui îi mãrturiseºte slãbiciunea,
îi cere iertare pentru pãcatele ascunse ºi eliberarea de
orgoliu. Asemenea psalmistului, ºi Biserica îºi doreºte sã-i
fie plãcute Domnului cuvintele gurii sale ºi gândurile
inimii sale (cf. v. 15).
Împãrþirea: titlu (v. 1); revelarea lui Dumnezeu în ceruri
(v. 2-7); revelarea lui Dumnezeu în Lege (v. 8-11); fideli-
tatea psalmistului în pãstrarea Legii (v. 12-14); concluzie
(v. 15).
 PSALMUL 20 (19)
Rugãciune pentru rege înaintea unei bãtãlii

1 Maestrului de cor. Psalm. Al lui David.

2 Sã te asculte Domnul în ziua necazului,
sã te ocroteascã numele Dumnezeului lui Iacob!
3 Sã-þi trimitã ajutor din sanctuarul sãu
ºi din Sion sã te întãreascã!
4 Sã-ºi aminteascã de toate jertfelea tale
ºi arderile tale de tot sã fie bine primite! Selah
5 Sã-þi dea þie dupã inima ta
ºi toate planurile tale sã se împlineascã.
6 Ne vom bucura de mântuirea ta
ºi vom înãlþa stindardul în numele Dumnezeului nostru;
sã împlineascã Domnul toate cererile tale.
7 Acum ºtiu cã Domnul mântuieºte pe unsul sãu,
îi rãspunde din cerul sãu sfânt
cu puterea mântuitoare a dreptei sale.
8 Unii se încred în carele de luptã ºi alþii în caii lor,
însã noi suntem puternicib
în numele Domnului Dumnezeului nostru.
9 Ei s-au împiedicat ºi au cãzut,
iar noi ne-am ridicat în picioare ºi rãmânem neclintiþi.
10 Doamne, mântuieºte-l pe regec
ºi ascultã-ne în ziua în care te vom invoca.

a
LXX are singularul.
b
LXX ºi Vg au: ne vom lãuda.
c Termenul ebraic diferã: Doamne, mântuieºte! Regele ne va ascul-

ta în ziua în care îl vom aclama. Urmãm aici versiunea LXX ºi Vg,

aºa cum propun ºi traducerile moderne.
 PSALMUL 20 (19) 79

În acest psalm apar mai mulþi interlocutori. Adevãraþii

actori ai psalmului sunt numai evocaþi ºi nu apar direct în
scenã, dar dominã fundalul poemului: sunt Iahve ºi regele.
Scena însã este ocupatã de adunarea lui Israel, din care se
desprind soliºtii ºi corul. Psalmul se pare cã face parte
dintr-o liturgie sacrificalã care are loc la templu în pre-
zenþa regelui, înaintea plecãrii acestuia într-o expediþie
militarã (cf. 1Sam 7,9; 1Rg 8,44; 2Cr 20,18-19). Gândul
dominant este victoria cerutã de la Dumnezeu pentru unsul
sãu, victorie aºteptatã nu atât de la mijloacele de rãzboi, cât
de la puterea mâinii Domnului. Dupã cum mãrturiseºte
interpretarea mesianicã mai târzie, aºa cum apare în Septu-
aginta ºi în versiunile latine, psalmul este, cu siguranþã,
vechi ºi din perioada monarhiei, dar a suferit diferite actu-
alizãri, prezentându-se acum ca o liturgie pentru starea
de rãzboi sau pentru expediþiile militare sau, în sens mai
general, o liturgie pentru momentele decisive ale naþiunii
ebraice.
Sfântul Augustin prezintã rugãciunea din acest psalm ca
pe o profeþie fãcutã cu privire la Cristos. Aceastã rugãciune
intereseazã Biserica, întrucât ea este poporul peste care
domneºte Cristos ºi ea este armata prin care Cristos îºi
continuã lupta.
Cu acest psalm, Biserica se roagã pentru venirea împã-
rãþiei lui Cristos în lume, pentru victoria ei asupra rãului.
Bucuria victoriei lui va fi ºi bucuria ei; Biserica se roagã
pentru fiii ei angajaþi în aceeaºi luptã pe care a dus-o
Domnul prin pãtimirea ºi moartea sa ºi-l roagã pe Tatãl sã-ºi
aminteascã de oferta ºi sacrificiul pe care ea îl aduce împre-
unã cu Cristos pentru mântuirea oamenilor.
Împãrþirea: titlu (v. 1); rugãciune de implorare (v. 2-6);
certitudinea ascultãrii rugãciunii (v. 7-9); rugãciune pentru
rege (v. 10).
 PSALMUL 21 (20)
Imn pentru încoronarea regelui

1 Maestrului de cor. Psalm. Al lui David.

2 Doamne, regele se veseleºte de puterea ta
ºi de mântuirea ta se bucurã atât de mult!
3 Tu i-ai împlinit dorinþa inimii
ºi cererea buzelor sale tu n-ai respins-o. Selah
4 L-ai întâmpinat cu binecuvântãri alese
ºi i-ai pus pe frunte o cununã de aur curat.
5 El a cerut de la tine viaþã ºi tu i-ai dat-o,
lungime de zile în veac ºi de-a pururi.
6 Slava lui este mare datoritã mântuirii tale,
strãlucire ºi mãreþie aºezi deasupra lui.
7 L-ai rânduit pe el ca binecuvântare pentru totdeauna;
tu l-ai umplut de bucurie înaintea feþei tale.
8 Cãci regele se încrede în Domnul
ºi, prin bunãvoinþa Celui Preaînalt, nu se va clãtina.
9 Îi va ajunge mâna ta pe toþi duºmanii tãi,
dreapta ta îi va ajunge pe cei ce te urãsc.
10 Îi vei face ca pe un cuptor aprins în ziua arãtãrii talea;
Domnul îi va mistui în mânia sa ºi focul îi va înghiþi.
11 Rodul lor, îl vei nimici de pe pãmânt,
ºi urmaºii lor, dintre fiii oamenilor.
12 Pentru cã au uneltit rãul împotriva ta,
au urzit un plan, dar nu vor reuºi.
13 Îi vei pune pe fugã,
cu arcul vei þinti asupra lorb.

a Lit.: în timpul feþei tale.

b Lit.: asupra feþelor lor.
 PSALMUL 21 (20) 81

14 Înalþã-te, Doamne, în tãria ta;

vom cânta ºi vom lãuda puterea ta!

ªi acest psalm presupune o acþiune liturgicã ce se referã,

în primul rând, la rege ca principalul protagonist. În cen-
trul psalmului nostru se aflã, strãlucitoare, figura suvera-
nului evreu, cu coroana lui de aur curat (v. 4), un centru
simbolic, ºi nu teologic, întrucât punctul culminant ideo-
logic ºi structural se aflã în profesiunea de credinþã din v. 8.
Circumstanþa acþiunii liturgice este vagã. Ar putea fi întro-
narea, ar putea fi sãrbãtoarea anualã a întronãrii sau ar
putea fi o altã sãrbãtoare regalã în Sion. Unii interpreteazã
psalmul ca pe o mulþumire pentru victoria regelui, deºi
lipsesc indiciile concrete pentru o victorie trecutã. Despre
înfrângerea duºmanilor se vorbeºte numai în partea a
doua, ºi nu ca despre un eveniment trecut, ci ca despre un
act aºteptat în viitor. Tonusul este pozitiv ºi optimist, pe
cale de a deveni elogiu; fundalul negativ al duºmanilor este
estompat; real sau simbolic, coroana este semnul monarhic
dominant, la care se adaugã aclamaþiile poporului (v. 2. 8.
14). La fel ca psalmul 20 (19), ºi psalmul 21 (20) este com-
pus din douã pãrþi, dintre care prima este o rugãciune
adresatã lui Dumnezeu, iar a doua este asigurarea victoriei,
fãcutã regelui de cãtre preotul celebrant sau de cãtre profe-
tul cultual. Ca timp al redactãrii, cei mai mulþi considerã
epoca târzie a Regatului lui Iuda.
Dupã sfântul Augustin, prima parte a psalmului vor-
beºte despre Cristos, iar a doua parte este o rugãciune
îndreptatã spre Cristos-rege.
Sfânta Bisericã se complace sã contemple ºi sã prea-
mãreascã, în psalmul 21 (20), gloria Domnului ei, în care
vede exprimatã propria sa glorie. Ea este rodul victoriei lui
ºi, de-a lungul secolelor, trece neatinsã prin cuptorul
arzãtor al mâniei divine, care îi devoreazã ºi îi consumã pe
82 PSALMUL 21 (20)

persecutorii ei, pentru a o înãlþa la gloria lui Cristos care se

va întoarce în mijlocul fiilor ei pentru judecata finalã.
Încã de pe acum, Biserica este înãlþatã în gloria Dom-
nului ei prin sfinþii ºi, mai ales, prin martirii ei, care l-au
urmat pe regele divin în luptã ºi în victorie, participând la
pãtimirea, moartea ºi învierea lui. Ei sunt bucuria ºi
coroana Domnului Isus care ºade de-a dreapta Tatãlui în
ceruri.
Psalmul subliniazã douã aspecte fundamentale ale vieþii
creºtine: unul este cel al luptei, al pãtimirii ºi al morþii;
celãlalt este cel al bucuriei, al vieþii, al gloriei ºi al triumfu-
lui.
Împãrþirea: titlu (v. 1); introducere (v. 2); rugãciune (v. 3-8);
oracol profetic (v. 9-13); invocaþie finalã (v. 14).
 PSALMUL 22 (21)
Pãtimirea ºi triumful lui Mesia

1 Maestrului de cor. Dupã „Cerboaica din zori”a.

Psalm. Al lui David.
2 Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,
pentru ce m-ai pãrãsit?
Departe sunt de a-mi aduce mântuirea
cuvintele strigãtuluib meu.
3 Dumnezeul meu, strig ziua ºi tu nu-mi rãspunzi,
ºi noaptea ºi nu am liniºte.
4 Iar tu eºti Cel Sfânt
ºi locuieºti în mijlocul laudelorc lui Israel.
5 În tine ºi-au pus speranþa pãrinþii noºtri,
au sperat ºi tu i-ai eliberat;
6 cãtre tine au strigat ºi au fost mântuiþi,
în tine au nãdãjduit ºi n-au fost fãcuþi de ruºine.
7 Dar eu sunt vierme, ºi nu om,
ocara oamenilor ºi batjocura poporului.
8 Toþi care mã vãd îºi bat joc de mine,
strâmbã din buze ºi dau din cap:

a
Traducerile moderne considerã cã este titlul unui cântec cunos-
cut. Dupã LXX ºi unele versiuni siriace, titlul ar fi: „Pentru învi-
orarea de dimineaþã”, la care adaugã „Spre sfârºit”, expresie inter-
pretatã de Origene ca o indicaþie cristologicã.
b LXX ºi Vg au: greºelilor.
c Textul ebraic este neclar. LXX are: Tu locuieºti în sanctuar, tu,

lauda lui Israel. Poate fi o aluzie la prezenþa lui Dumnezeu în tem-

plu în timpul adunãrii liturgice.
84 PSALMUL 22 (21)

9 „S-a încrezutd în Domnul, sã-l mântuiascã,

sã-l elibereze, dacã îl iubeºte”.
10 Cãci tu m-ai scos la luminã din sânul mamei,
m-ai pus în siguranþãe la pieptul mamei mele.
11 Spre tine m-am îndreptat de când m-am nãscut;
din sânul mamei mele, tu eºti Dumnezeul meu.
12 Nu te îndepãrta de mine,
pentru cã strâmtorarea este aproape
ºi nu este cine sã mã ajute.
13 Mã înconjoarã tauri mulþi,
tauri puternici din Basanf m-au împresurat
14 ºi cascã spre mine gura lor,
ca leul care sfâºie ºi rage.
15 Mã scurg ca apa,
mi se desfac toate oasele,
inima mea este ca ceara,
se topeºte printre mãruntaiele mele.
16 Mi se usucã cerul gurii ca un ciob de oalã
ºi limba mi se lipeºte de gâtlej;
m-ai aºezat în praful morþii.
17 Iatã, mã înconjoarã câiniig,
o bandã de rãufãcãtori mã împresoarã;

d Forma gramaticalã ebraicã este nesigurã, putând fi interpretatã

ºi ca imperativ: încrede-te...
e LXX ºi unele versiuni greceºti au: tu eºti speranþa mea...
f Basan (pãmânt gras) este þinutul aºezat în partea de nord-est a

Palestinei, între lacul Genezaret la sud ºi muntele Hermon la nord,

râul Iordan la vest ºi Siria la est, cu un sol vulcanic foarte roditor, cu
pãºuni întinse care favorizeazã o creºtere intensivã a animalelor.
g LXX ºi Vg adaugã: mulþi. În Orientul antic, câinii erau dis-

preþuiþi pentru agresivitatea ºi periculozitatea lor. În Israel, noþiunea

implicã ideea de impuritate ºi obscenitate: cei care practicau prosti-
tuþia la locurile de cult canaaneene închinate zeilor fertilitãþii erau
numiþi de evrei câini ºi cãþele. A fi muºcat de câine era cea mai mare
infamie ºi dezonoare (Ex 22,31; Mt 7,6; Lc 16,21; Fil 3,2; Ap 22,15).
 PSALMUL 22 (21) 85

mi-au strãpunsh mâinile ºi picioarele,

18 mi-au numãrat toate oasele.
Ei mã iscodesc ºi mã cerceteazã;
19 îºi împart între ei hainele mele
ºi au aruncat sorþii pentru tunica mea.
20 Dar tu, Doamne, nu sta deoparte,
tãria mea, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
21 Scapã de sabie viaþa mea,
din gheara câinelui, singurul meu bine!
22 Salveazã-mã din gura leului
ºi de coarnele bivolilor, pe mine, sãrmanul!i
23 Voi vesti numele tãu fraþilor mei,
în mijlocul adunãrii te voi lãuda.
24 Cei care vã temeþi de Domnul, lãudaþi-l,
toatã seminþia lui Iacob, preamãriþi-l;
sã se teamã de el toatã seminþia lui Israel.
25 Cãci el nu dispreþuieºte
ºi nici nu respinge cererea sãracului
ºi nu-ºi întoarce faþa de la el,
iar când strigã cãtre el, îl ascultã.
26 La tine este lauda mea în adunarea cea mare;
îmi voi împlini fãgãduinþele
în faþa celor ce se tem de el.
27 Cei sãraci vor mânca ºi se vor sãtura;
vor lãuda pe Domnul cei care îl cautã:
„Inimile lor sã trãiascã în vecii vecilor!”

h Textul ebraic luat literal înseamnã: ca un leu. Câteva versiuni

greceºti au: au legat. Considerând forma verbalã ca un participiu plu-

ral, exegeþii moderni traduc: au mutilat, au desfigurat. Forma adop-
tatã de noi este cunoscutã în tradiþia catolicã din rugãciunea Iatã, o,
bune ºi preadulce Isuse, în care textul citat este dupã Vulgata.
i Termenul ebraic este greu de înþeles. Sensul poate fi: rãspunde-mi.

LXX ºi Vg au: umilinþa mea.

86 PSALMUL 22 (21)

28 κi vor aduce aminte ºi se vor întoarce la Domnul

toate marginile pãmântului,
se vor prosterna în faþa lui
toate familiile popoarelor.
29 Cãci a Domnului este împãrãþia
ºi el va stãpâni naþiunile.
30 Lui i se vor închina toþi cei care dorm în pãmântj,
în faþa lui se vor prosterna
toþi cei care coboarã în þãrânã.
Dar sufletul meu va trãi pentru elk
31 ºi urmaºii mei îl vor sluji.
Se va povesti despre Domnul generaþiei viitoarel
32 ºi vor vesti dreptatea lui
poporului care se va naºte:
„Domnul a fãcut acestea!”

Dupã expresia lui Karl Rahner, psalmul 22 (21) dã mãr-

turie despre calitatea înaltã a spiritualitãþii iahviste, care
uneºte îndrãzneala cea mai înaltã cu umilinþa cea mai pro-
fundã. Psalmul presupune marea miºcare ce, din profun-
zimi, se înalþã spre plinãtatea laudei lui Dumnezeu care
umple viaþa ºi lumea. Unde Dumnezeu pare cel mai departe,
acolo este cel mai aproape.

j Ultimele versete ale psalmului sunt considerate contradictorii în

TM ºi, de aceea, exegeþii propun o serie de modificãri. Textul ebraic

ad litteram este: Vor mânca ºi-l vor adora toþi graºii (puternicii)
pãmântului. Exegeþii considerã cã verbul ebraic a mânca ar fi, de
fapt, copierea greºitã a expresiei numai pe el. În continuare, ter-
menul graºi este interpretat cu cei care dorm pentru a se obþine para-
lele la rândul urmãtor.
k TM are: dar sufletul lui nu va trãi. În acest caz, sensul ar fi cã el

nu va trãi, dar descendenþa lui îl va sluji. LXX ºi Vg ºi toate traduce-

rile moderne au: dar sufletul meu va trãi pentru el.
l În TM termenul este inclus în rândul urmãtor cu sensul: vor veni

ºi vor vesti...
 PSALMUL 22 (21) 87

Psalmul ne prezintã un drept în agonie, un om care s-a

nãscut ºi a trãit în credinþa pãrinþilor sãi, abandonat com-
plet în mâinile Dumnezeului sãu, cufundat într-un abis de
suferinþã ºi care se simte apãsat de o neliniºte de moarte.
Pe marginea mormântului, îºi ridicã strigãtul spre Dum-
nezeu care pare departe ºi pare cã a uitat de credinciosul
sãu, abandonându-l în voia durerilor ºi în mâinile duº-
manilor. Însã stãrii iniþiale de lamentaþie individualã i s-au
fãcut douã adaosuri, unul liturgic, ce dezvoltã tema promi-
siunii, ºi unul escatologico-ecumenic, ce are ca temã rega-
litatea universalã a lui Dumnezeu, destinatã sã ajungã
pânã la marginile pãmântului ºi sã fie recunoscutã de toate
familiile popoarelor.
Lucrul cel mai dificil este sã speri; lucrul uºor este sã dis-
peri, ºi aceasta este ispita cea mare. Protagonistul psalmu-
lui, care se roagã, spre deosebire de multe alte rugãciuni,
nu încearcã sã-ºi demonstreze nevinovãþia pentru a-l face
pe Dumnezeu sã intervinã în numele justiþiei; în ciuda
durerilor ºi a strigãtelor, atunci când trupul i se sfâºie ºi
duhul sãu agonizeazã, în adâncul sufletului sãu domneºte
o pace profundã. El geme, se zvârcoleºte, îºi urlã suferinþa;
dar considerã cã este inutil ºi ar fi lipsã de reverenþã voinþa
de a-l opri pe Dumnezeul bun ºi drept prin altceva decât
prin simpla expunere a mizeriei sale: ea este singurul motiv
suficient al rugãciunii. Dumnezeu vede condiþia celui
suferind ºi intervine. Din acest motiv, nu întâlnim în psalm
nici un fel de apel la resurse patetice uºoare ºi ostentative:
este o prezentare sfâºietoare pe deplin umanã a faptelor, ºi
asta e totul. Cel care suferã trãieºte o dramã, dar nu are
nimic de a face cu eroul unei melodrame.
Psalmul 22 (21) a fost considerat întotdeauna, de toatã
tradiþia creºtinã, ca o profeþie clarã a pãtimirii lui Cristos
ºi a mântuirii universale realizate de el. Pãtimirii
dureroase a lui Cristos îi urmeazã bucuria învierii.
Eliberarea lui din moarte este mântuire pentru toþi
88 PSALMUL 22 (21)

oamenii. Însuºi Cristos a vestit bucuria învierii ucenicilor

sãi în multe apariþii.
Reunirile ucenicilor, îmbucurate de apariþiile lui Cristos
dupã înviere, au devenit, dupã Rusalii, marea adunare a
Bisericii în care Cristos îºi oferã sacrificiul sãu de mulþu-
mire prin Euharistie (cf. v. 26). Din acest sacrificiu mãnân-
cã ºi sunt hrãniþi sãracii pe care Domnul a venit sã-i evan-
ghelizeze ºi sã-i elibereze (v. 27). Mântuirea este vestitã de
Bisericã ºi împãrtãºitã tuturor popoarelor pãmântului:
„Cãci a Domnului este împãrãþia ºi el va stãpâni naþiunile”
(v. 29).
O generaþie vesteºte altei generaþii faptele minunate ale
Domnului, iar adunarea celor credincioºi se dilatã pânã la
marginile pãmântului. Tradiþia patristicã vede în partea a
doua a psalmului o profeþie a chemãrii tuturor popoarelor
la credinþã.
Împãrþirea: titlu (v. 1); lamentaþie (v. 2-23); mulþumire
în cadrul liturgic (v. 24-27); imn escatologico-ecumenic
(v. 28-32).
 PSALMUL 23 (22)
Domnul este pãstorul cel bun

1 Psalm. Al lui David.

Domnul este pãstorula meu,
nu voi duce lipsã de nimic;
2 el mã paºteb pe pãºuni verzi,
mã conduce la ape de odihnãc,
3 îmi învioreazã sufletul.
Mã cãlãuzeºte pe cãrãri drepte
de dragul numelui sãu.
4 Chiar dacã ar fi sã umblu

prin valea întunecatã a morþii,

nu mã tem de nici un rãu,
cãci tu eºti cu mine,
toiagul ºi nuiaua ta mã mângâied
5 Tu pregãteºti masã pentru mine
în faþa duºmanilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
ºi paharul meu e plin de se revarsãe.

a
LXX ºi Vg au o formã verbalã: mã paºte.
b
Verbul ebraic ar putea avea ºi sensul de mã lasã sã mã odihnesc.
c Conceptul de odihnã este legat întotdeauna de darul lui

Dumnezeu: pe timpul lui Iosue, David, Solomon etc., Israelul

cunoaºte un timp de odihnã, de pace (Ios 21,43-44; 2Sam 7,10-11;
1Rg 8,56). Pãcatul îl îndepãrteazã pe om de odihna lui Dumnezeu
(Ps 95,11), o odihnã sabaticã ce-l umple pe cel credincios cu acea pace
ºi seninãtate pe care liturgia o exprimã prin odihna veºnicã.
d O altã traducere posibilã: îmi dau siguranþã.
e LXX are: paharul tãu este îmbãtãtor foarte tare.
90 PSALMUL 23 (22)

6 Da, fericirea ºi îndurarea mã vor însoþi

în toate zilele vieþii mele
ºi voi locui în casa Domnului
pânã la sfârºitul zilelor melef.

Acest psalm a fost fãcut nemuritor de delicateþea trãsã-

turilor ºi a imaginilor ºi de interioritatea sentimentului
religios. Se evidenþiazã prin respiraþia seninã a unei pãci
netulburate, care izvorãºte dintr-o încredere de nestrãmu-
tat în Dumnezeu. Aceastã seninãtate este rodul matur al
unei inimi care, dupã numeroase ºi amare experienþe ºi
lupte (v. 4-5), a reuºit, în sfârºit, sã descopere liniºtea sufle-
tului (v. 6) ºi tãria, în comuniunea cu Dumnezeu, în ciuda
tuturor pericolelor (v. 6). Aceastã scurtã compoziþie este
consideratã ca fiind versiunea veterotestamentarã a
parabolei evanghelice a bunului pãstor (In 10,11-15),
amintind în acelaºi timp cã imaginea lui Dumnezeu, pãs-
torul lui Israel, apare des în literatura profeticã, descriind
toatã grija ºi iubirea lui Dumnezeu pentru poporul sãu ºi
pentru toþi membrii lui (cf. Is 40,11; Ez 34). Argumentul
psalmului este dublu: siguranþa sub conducerea lui Dum-
nezeu ºi plinãtatea vieþii la masa lui. Nimic nu-i lipseºte
celui care-i unit cu Iahve. Aceastã declaraþie presupune o
imagine a lui Dumnezeu ºi o definire a sensului vieþii.
Sentimentul primar este cel al încrederii, dar poate însem-
na ºi intrarea în lumea inefabilã a misticii. Cuvântul deci-
siv al psalmului este în v. 4: „Tu eºti cu mine”. Încrederea
se naºte spontan ºi nu se mai stinge, în ciuda obscuritãþii
pe care ne-o rezervã itinerarul existenþei umane. Cen-
tralitatea acestei declaraþii poate fi punctul de pornire
pentru definirea genului literar al psalmului. Psalmul apar-
þine genului cântãrilor de încredere în care se celebreazã

f Lit.: lungime de zile.

 PSALMUL 23 (22) 91

abandonarea seninã ºi totalã Dumnezeului mântuitor

cãruia i se oferã întreaga existenþã. Am putea numi acest
poem ºi o mãrturisire de încredere care se insereazã într-o
lamentaþie.
Specific psalmului 23 (22) este faptul cã menþionarea
duºmanilor, coºmarul încercãrii, teama, care ocupã mult
spaþiu în celelalte compoziþii de încredere, sunt aici abia
schiþate ºi aproape estompate de forþa prevalentã a cre-
dinþei.
În persoana lui Cristos, Dumnezeu, care a fost pãstorul
ºi oaspetele lui Israel, a venit în întâmpinarea oamenilor cu
chip uman ºi cu o iubire ºi bunãtate ce depãºesc orice înþe-
legere.
Biserica este turma lui Cristos reunitã de sacrificiul lui,
purificatã în apa Botezului, nutritã cu pâinea ºi vinul ceresc,
fortificatã cu untdelemnul Duhului Sfânt. Prin sentimen-
tele de încredere exprimate în acest psalm, Biserica îi înso-
þeºte pe credincioºii sãi în trecerea spre eternitate, prin
valea întunecoasã a morþii, cãtre pãºunile verzi ºi apele de
odihnã ale vieþii veºnice, întrucât ea ºtie cã Domnul, care a
deschis calea spre patrie, este împreunã cu ei ºi-i însoþeºte
în cãlãtoria cea mare: el este, în acelaºi timp, calea ºi scopul.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); declaraþie de început (v. 1bc);
cântul pãstorului (v. 2-4); masa abundentã (v. 5); aclamaþie
finalã (v. 6).
 PSALMUL 24 (23)
Intrarea solemnã a Domnului în templu

1 Al lui David.
Al Domnului este pãmântul ºi tot ce este pe el,
lumea ºi cei care locuiesc în ea.
2 Cãci el l-a întemeiat pe mãri

ºi l-a stabilit peste râuri.

3 Cine va urca pe muntele Domnului?
Cine va sta în locul sãu cel sfânt?
4 Cel care are mâinile nepãtate ºi inima curatã,
cel care nu-ºi înalþã sufletul spre lucruri deºartea
ºi nu jurã cu viclenie.
5 Acesta va primi binecuvântare de la Domnul
ºi dreptate de la Dumnezeu, mântuitorul sãu.
6 Acesta este neamul celor care-l cautã pe el,
al celor care cautã faþa Dumnezeului lui Iacobb. Selah
7 Ridicaþi-vã, porþilor, pragurile voastre de sus,
deschideþi-vã, voi, porþi veºnice,
ca sã intre regele mãririi!
8 Cine este acest rege al mãririi?
E Domnul cel tare ºi puternic,
Domnul cel viteaz în luptã!
9 Ridicaþi-vã, porþilor, pragurile voastre de sus,
deschideþi-vã, voi, porþi veºnice,
ca sã intre regele mãririi!

a
Sensul expresiei este: nu se închinã la un idol.
b
În TM lipseºte Dumnezeul lui; în unele traduceri greceºti ºi
latine, precum ºi în Vg, este: faþa Dumnezeului lui Iacob.
 PSALMUL 24 (23) 93

10 Cine este acest rege al mãririi?

Domnul oºtirilor: el este regele mãririi. Selah

Psalmul se prezintã ca o compoziþie complexã formatã

din mai multe unitãþi literare ºi ca un document dintre cele
mai vechi ale liturgiei ebraice. Prima parte a psalmului are
forma unui imn înãlþat Creatorului ºi Stãpânitorului lumii;
a doua parte este o proclamare a dreptului lui Dumnezeu
asupra intrãrii în templu ºi ultima parte este un dialog
între purtãtorii arcei alianþei ºi preoþi, la poarta de intrare
în templu. Trei sunt temele fundamentale ale psalmului.
Prima: Dumnezeu a creat lumea ºi este stãpânitorul ei. A
doua: trebuie sã ne prezentãm înaintea lui Dumnezeu ºi
vom fi întrebaþi despre ceea ce am realizat. A treia: Dum-
nezeu vine la locul pe care el îl posedã ºi vrea sã aibã
intrare liberã. Pe scurt, noi trãim prin lucrarea lui Dum-
nezeu, înaintea lui Dumnezeu ºi putem sã trãim cu Dum-
nezeu.
Intrarea simbolicã a lui Dumnezeu-rege în sanctuarul
sãu este precedatã de cercetarea preliminarã cu privire la
dispoziþiile recerute de la credincioºi pentru a-l urma în
locul sãu cel sfânt.
Fundalul templului din Ierusalim ºi al ritualului sãu con-
stituie punctul unificator al celor trei strofe ale poemului.
Unificarea lor este foarte bine lucratã, probabil în atmos-
fera vie a liturgiei.
Liturgia Bisericii descoperã în psalmul 24 (23) vestirea
profeticã a misterului întrupãrii ºi celebreazã cu acest psalm
intrarea Fiului lui Dumnezeu în lume. Totodatã, Biserica
celebreazã cu acest psalm intrarea triumfalã a lui Isus în
Ierusalim în Duminica Floriilor ºi îl foloseºte la oficiul lec-
turilor din Sâmbãta Sfântã, indicând prin aceasta apro-
pierea victorioasã a Domnului de porþile veºnice ale ceru-
lui. În acelaºi psalm, Biserica descoperã profeþia misterului
înãlþãrii lui Isus Cristos la ceruri. Psalmul 24 (23) este
94 PSALMUL 24 (23)

folosit ºi la începutul ritului de consacrare a unei biserici.

Pentru fiecare credincios, acest psalm aratã condiþiile nece-
sare pentru a ne apropia de Dumnezeu, în Bisericã, în
adunãrile liturgice ºi în sanctuarul intim al inimii noastre.
Împãrþirea: titlu (1a); imn adresat creatorului (v. 1b-2);
liturgia Legii (v. 3-6); celebrarea regalitãþii lui Dumnezeu
(v. 7-10).
 PSALMUL 25 (24)
Rugãciunea plinã de încredere a celui care a cãzut

1 Al lui David.
Cãtre tine, Doamne, înalþ sufletul meu, Alef
2 Dumnezeul meu, mã încred în tine;
sã nu fiu fãcut de ruºine, Bet
ca sã nu râdãa de mine duºmanii mei.
3 Toþi cei care se încred în tine Ghimel
nu vor fi fãcuþi de ruºine.
Vor fi fãcuþi de ruºine
cei care te trãdeazã pentru lucruri de nimic.
4 Fã-mi cunoscute, Doamne, cãile tale, Dalet
ºi învaþã-mã cãrãrile tale.
5 Cãlãuzeºte-mã în adevãrul tãu ºi învaþã-mã, He
cãci tu eºti Dumnezeul mântuirii mele
ºi pe tine te-am aºteptat ziua întreagã. Waw
6 Aminteºte-þi, Doamne, de bunãtatea ºi iubirea ta, Zain
pentru cã ele sunt din veºnicie.
7 Nu-þi aduce aminte de pãcatele tinereþii mele Het
ºi de fãrãdelegileb mele;
adu-þi aminte de mine în îndurarea ta,
pentru bunãtatea ta, Doamne.
8 Domnul este bun ºi drept, Tet
el aratã pãcãtoºilor calea;

a
TM, LXX ºi Vg au: sã nu se bucure.
b
LXX are: ºi cele din neºtiinþã, iar BJ, dupã traducerea siriacã,
omite: ºi de fãrãdelegile mele.
96 PSALMUL 25 (24)

9 îi face pe cei sãraci sã umble dupã dreptate, Iod

îi învaþã pe cei smeriþi cãile sale.
10 Toate cãile Domnului sunt adevãr ºi îndurare Kaf
pentru cei ce pãzesc legãmântul ºi legile sale.
11 Pentru numele tãu, Doamne, Lamed
iartã-mi pãcatul meu, pentru cã este mare.
12 Cine este omul care se teme de Domnul? Mem
Lui îi aratã calea pe care s-o aleagã.
13 Sufletul lui va locui în fericirec Nun
ºi urmaºii lui vor moºteni pãmântul.
14 Domnul descoperã taina sa celor care se tem de el Samek
ºi îi învaþã legãmântul sãu.
15 Ochii mei sunt pururea spre Domnul, Ain
cãci el scoate din laþ picioarele mele.
16 Întoarce-te spre mine ºi aratã-þi îndurarea, Pe
cãci sunt singur ºi nefericit.
17 Elibereazã de neliniºte inima mea, Þade
scoate-mã din necazurile mele.
18 Priveºte la umilirea ºi suferinþa mea
ºi iartã-mi toate pãcatele.
19 Vezi cã duºmanii mei se înmulþesc Reº
ºi cu urã înverºunatã mã urãsc.
20 Pãzeºte sufletul meu ºi mântuieºte-mã; Sin
sã nu fiu fãcut de ruºine
pentru cã mi-am pus speranþa în tine.
21 Nevinovãþia ºi dreptatea sã mã ocroteascã, Tau
pentru cã am sperat în tined.
22 Elibereazã-l, Dumnezeule, pe Israel
din toate strâmtorãrile sale.

c Lit.: va sãlãºlui în bine. LXX are: în cele bune.

d LXX adaugã: Doamne.
 PSALMUL 25 (24) 97

Construcþia exterioarã a psalmului este un acrostih alfa-

betic, iar ca temã dominantã este o lamentaþie personalã
împletitã cu declaraþii de încredere ºi cu reflecþii sapi-
enþiale. Protagoniºtii psalmului sunt trei: eu, Dumnezeu ºi
duºmanul. Acest duºman nu e numai cineva exterior celui
care se roagã (v. 2.19), dar e ºi în interiorul lui, este pãca-
tul care dã naºtere suferinþei ºi creeazã o rupturã între
credincios ºi Dumnezeu. Totuºi, cel care se roagã, în ciuda
pãcatului sãu, rãmâne, în opþiunea lui fundamentalã, un
credincios. Se face, astfel, o distincþie clarã între pãcatul
voit, de moarte, perspectiva globalã de a trãi, ºi pãcatul
care provine din slãbiciunea umanã, dar nu este ales ca
normã moralã generalã. Chiar dacã actul pãcãtos este în
sine „mare” (v. 11), rãmâne totuºi „un pãcat al tinereþii”
(v. 7), adicã nãscut din slãbiciune ºi din incapacitate, ºi nu
poate sã întrerupã complet comunicarea cu Dumnezeu care
continuã sã arate pãcãtoºilor „calea” (v. 8). Construcþia
exterioarã, încorsetatã de modelul acrostihului, împiedicã
în parte libertatea totalã a rugãciunii ºi a sentimentelor;
totuºi, sinceritatea spiritului este liberã sã se manifeste ºi,
la sfârºit, sã învingã. Mai mult, psalmul 25 (24) reuºeºte sã
creeze un anumit progres logic, fãcând sã strãluceascã,
ici-colo, frânturi de înaltã poezie ºi de umanism intens.
Acest psalm traseazã aproape o definiþie a „sãracului lui
Dumnezeu”, în acelaºi timp, drept ºi pãcãtos. Este un om
care „se încrede” în Dumnezeu (v. 3), este unul care
„pãzeºte legãmântul ºi legile lui” (cf. v. 10), este unul care
„se teme de Domnul” (v. 12.14).
Pornind de la versetele 10.13.15, psalmul se pare cã era
folosit la sãrbãtoarea alianþei ºi constituie un izvor de
mângâiere pentru persoanele singure ºi abandonate.
Sfântul Augustin spune cã, în acest psalm, Cristos vor-
beºte ºi se roagã „in persona Ecclesiae suae” (în persoana
Bisericii sale). Prin rugãciunea acestui psalm, Biserica iese
în întâmpinarea lui Cristos care vine ºi se dispune sã
98 PSALMUL 25 (24)

înceapã drumul sacru strãbãtut de Domnul în misterele

vieþii sale muritoare, atunci când a trecut printre noi
sãvârºind binele. Toatã istoria umanã iese în întâmpinarea
lui, a celui care se aflã în glorie: el este raþiunea ei de a fi ºi
scopul sãu ultim. În timp ce Biserica spune: „Cãtre tine,
Doamne, înalþ sufletul meu” (v. 1), în acel timp liturgic,
care este la începutul ºi la sfârºitul mântuirii, înalþã,
împreunã cu sine, spre Dumnezeu, lumea, istoria umanã,
creaþia întreagã pe acea cale care se numeºte Cristos, tra-
versând acel pasaj tainic care este Paºtele Domnului, cele-
brat în Euharistie. Bunãtatea, milostivirea ºi adevãrul lui
Dumnezeu, care strãlucesc în Cristos, sunt lumina în care
se împlineºte cãlãtoria tainicã a reîntoarcerii fiecãrei crea-
turi la Dumnezeu.
Împãrþirea: titlu (1a); antifonã de început (v. 1b-3); prima
rugãciune (v. 4-7); reflecþie de tip sapienþial (v. 8-14); a
doua rugãciune (v. 15-20); concluzie (v. 21); antifonã finalã
(v. 22).
 PSALMUL 26 (25)
Rugãciunea celui nevinovat

1 Al lui David.
Fã-mi dreptate, Doamne,
cãci eu am umblat în nevinovãþie.
În Domnul mi-am pus încrederea
ºi nu mã voi clãtina.
2 Cerceteazã-mã, Doamne, ºi pune-mã la încercare,

verificã în foc rãrunchii mei ºi inima mea,

3 cãci bunãtatea ta este înaintea ochilor mei
ºi umblu în adevãrul tãu.
4 Nu am stat împreunã cu cei care iubesc vanitatea
ºi nu voi intra printre cei fãþarnici.
5 Am urât adunarea rãufãcãtorilor
ºi nu voi ºedea împreunã cu cei fãrã de lege.
6 Îmi voi spãla mâinile în nevinovãþie
ºi voi înconjura altarul tãu, Doamne,
7 ca sã fac sã rãsune cântarea de mulþumire
ºi sã istorisesc toate faptele tale minunate.
8 Doamne, iubesc frumuseþea casei tale,
locul în care locuieºte mãrirea ta.
9 Sã nu iei sufletul meu laolaltã cu cel al pãcãtoºilor
ºi viaþa mea cu cea a vãrsãtorilor de sânge,
10 în mâinile cãrora este nelegiuire
ºi a cãror dreaptã este plinã de mitã.
11 Dar eu umblu în nevinovãþia mea,
mântuieºte-mã ºi îndurã-te de minea.

a Unele manuscrise ale LXX adaugã: Doamne.

100 PSALMUL 26 (25)

12 Piciorul meu stã pe calea cea dreaptã;

în adunãri îl voi binecuvânta pe Domnulb.

Psalmul a fost plasat în genul literar liturgic al „rugã-

ciunilor de intrare” la cult, echivalente cu actul penitenþial
actual înainte de celebrarea euharisticã. Pentru ca nu
cumva cultul sã se reducã la un complex de rituri, cel care
îl celebreazã trebuie sã verifice mai întâi legãtura profundã
dintre rugãciune ºi viaþã, dintre cult ºi caritate. Aceastã
verificare trebuie sã se axeze asupra angajãrii fundamen-
tale faþã de Dumnezeu, credinþa, ºi faþã de aproapele, cari-
tatea. Dacã omul, la sfârºitul acestui examen, nu se gãseºte
„cu mâinile nepãtate ºi inima curatã” (Ps 24,4), nu poate
începe dialogul cu Dumnezeu. În psalmul 26 (25), cel care
se roagã este sigur cã poate sã se deschidã total lui
Dumnezeu, pentru cã alegerile lui zilnice au fost drepte ºi
limpezi ºi conºtiinþa sa este seninã.
Dincolo de aceastã interpretare tradiþionalã a psalmului,
exegeza descoperã în psalm un protest pentru nevinovãþia
celui drept calomniat ºi o afirmare a loialitãþii faþã de
Dumnezeu ºi de încredere necondiþionatã în milostivirea
lui din partea unui om zelos care iubeºte templul ºi ºtie cã
nu poate participa la cult decât cu o conºtiinþã curatã. În
ambientul biblic, punctul de pornire al verificãrii
conºtiinþei este dreptul sacral al alianþei, sprijinit, înainte
de toate, pe Decalog ºi pe legislaþia socio-religioasã derivatã
din el sau în legãturã cu el.
Spre deosebire de psalmii 15 ºi 24, nu preotul este cel
care atrage atenþia asupra condiþiilor cerute pentru a avea
acces la sanctuar; credinciosul însuºi declarã cã toatã viaþa
lui s-a strãduit sã asculte ºi sã pãstreze toate clauzele pen-
tru admiterea înaintea cortului înfricoºãtor ºi sfânt al lui

b LXX are: te voi binecuvânta, Doamne.

 PSALMUL 26 (25) 101

Dumnezeu. Bucuria ºi teama alterneazã în sufletul peleri-

nului care este conºtient cã Dumnezeu pãtrunde „inima ºi
rãrunchii” (cf. v. 2). Aceastã autojustificare nu este farisei-
cã sau orgolioasã. Nu este o profesiune de absolutã nevino-
vãþie. Declaraþia nu se vrea atât o autoconºtiinþã dreaptã,
cât, mai ales, conºtiinþa perfecþiunii, cerutã de prezenþa
divinã.
Conform Scrisorii cãtre Evrei (7,26), „Cristos este marele
preot de care avem nevoie: sfânt, nevinovat, fãrã patã,
separat de pãcãtoºi”. El poate sã protesteze înaintea Tatã-
lui pentru propria nevinovãþie, în timp ce pe altarul crucii
se jertfeºte el însuºi pentru a-i da laudã Tatãlui ºi pentru a
proclama, înaintea oamenilor, minunea învierii.
Tradiþia creºtinã a considerat psalmul 26 (25) ca fiind o
rugãciune a catecumenilor care se pregãtesc pentru Botez
ºi este folosit în liturgia Postului Mare, însoþind Biserica în
drumul ei de pregãtire pentru sãrbãtoarea Paºtelui.
Domnul purificã Biserica în sângele lui, o face pãrtaºã la
propria sfinþenie ºi nevinovãþie ºi o asociazã în cultul pe
care îl aduce Tatãlui prin celebrarea Euharistiei.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); antifonã de început (v. 1b-2);
protest pentru nevinovãþie (v. 3-8); rugãciune (v. 9-11);
antifonã finalã (v. 12).
 PSALMUL 27 (26)
Prezenþa lui Dumnezeu dã siguranþã celui credincios

1 Al lui David.
Domnul este lumina ºi mântuirea mea,
de cine mã voi teme?
Domnul este apãrãtorul vieþii mele,
de cine mã voi înfricoºa?
2 Când nãvãlesc cei rãi asupra mea,
ca sã-mi sfâºie trupula,
aceºtia, persecutorii ºi duºmanii mei,
se clatinã ºi cad.
3 Chiar dacã ar nãvãli o armatã asupra mea,

inima mea tot nu s-ar teme;

chiar dacã s-ar dezlãnþui un rãzboi împotriva mea,
ºi atunci mi-aº pãstra încrederea.
4 Un lucru cer de la Domnul ºi pe acesta îl caut:
sã locuiesc în casa Domnului
în toate zilele vieþii mele,
ca sã privesc frumuseþea Domnului
ºi sã vizitezb sanctuarul sãu.

a
Lit.: sã-mi mãnânce carnea.
b
Lit.: sã examinez, sã cercetez (cf. LXX). Evreul pios dupã ce par-
ticipa la liturgia sãrbãtorii, cerceta cu atenþie ºi admiraþie con-
strucþia impunãtoare – templul – ºi zidurile Ierusalimului, pentru a
povesti la întoarcere celor rãmaºi acasã (cf. Ps 48,13-15). Unele tra-
duceri moderne preferã un sens derivat de la cuvântul ebraic
dãruieºti, ajungând la formulãri ca: sã veghez în templul sãu; sã mã
aflu de dimineaþã în templul sãu.
 PSALMUL 27 (26) 103

5 El mã va ascunde în adãpostulc lui în ziua nenorocirii,

mã va adãposti în ascunzãtoarea cortului sãu,
mã va ridica pe o stâncã.
6 ªi acum, sã se înalþed capul meu
deasupra duºmanilor ce mã înconjoarã,
iar eu voi jertfi în cortul lui jertfe de laudã;
voi cânta ºi-l voi preamãri pe Domnul.
7 Ascultã-mi, Doamne, glasul când te chem:
îndurã-te de mine ºi rãspunde-mi!
8 Din partea ta îmi spune inima:
„Cãutaþi faþa mea”.
Eu caut, Doamne, faþa tae.
9 Nu-þi ascunde faþa de la mine,

nu îndepãrta cu mânie pe slujitorul tãu;

tu eºti ajutorul meu, nu mã respinge
ºi nu mã abandona, Dumnezeul mântuirii mele.
10 Chiar tatãl meu ºi mama mea m-au pãrãsit,

dar Domnul m-a primit la sine.

11 Aratã-mi, Doamne, calea ta,

cãlãuzeºte-mã pe calea cea dreaptã

din cauza duºmanilor mei.

c
Termenii aleºi de psalmist (colibã, cort, ascunzãtoare) evocã
experienþa Israelului din deºert ºi indicã intimitatea lui Dumnezeu
cu cel credincios, cãruia îi deschide cortul alianþei, ba chiar îl lasã sã
intre în partea cea mai tainicã ºi sfântã (sfânta sfintelor), unde cel
persecutat se aflã în siguranþã. Siguranþa lui este asiguratã nu de
rezistenþa cortului, ci de sacralitatea locului ºi de prezenþa protec-
toare a lui Dumnezeu.
d LXX ºi Vg au: el va înãlþa.
e Textul ebraic este: cãtre tine spune inima mea... Pentru a da un

sens frazei, traducerile moderne introduc unele parafraze pentru a

sublinia cã acest imperativ este sãdit în inima psalmistului de Dum-
nezeu.
104 PSALMUL 27 (26)

12 Nu mã lãsa pradã duºmanilor mei,

cãci s-au ridicat împotriva mea martori mincinoºi,
care nu respirã decât violenþa!f
13 Cred cã voi vedea bunãtãþile Domnului
pe pãmântul celor viig.
14 Aºteaptã-l pe Domnul, fii tare,
îmbãrbãteazã-þi inima ºi nãdãjduieºte în Domnul.

Psalmul 27 (26) este compus din douã pãrþi diferite în

ceea ce priveºte tonalitatea ºi conþinutul. Versetele 1-6 con-
stituie un imn de încredere totalã ºi de nezdruncinat în
Dumnezeu, iar versetele 7-14 reprezintã rugãciunea de
lamentaþie a unui om care se aflã într-o situaþie gravã de
necesitate. Asemãnarea expresiei din versetele 4 ºi 13 pre-
supune o situaþie cultualã analogã, ce justificã unitatea
celor douã pãrþi. Diferenþa dintre tonul de siguranþã din
prima parte ºi nesiguranþa din partea a doua se poate expli-
ca astfel: psalmistul este oprimat din cauza unei acuze
nedrepte (v. 2.12); departe de Ierusalim, el îºi face curaj ºi
îºi exprimã toatã încrederea în apãrarea divinã pe care o va
gãsi la umbra sanctuarului. Când ajunge în curtea sfântã,
îi prezintã lui Dumnezeu cauza sa în termenii unei lamen-
taþiuni.
Apropierea de Dumnezeu ocupã o poziþie paralelã atât în
prima, cât ºi în cea de a doua parte a psalmului. Deschi-
derea rugãciunii prin celebra invocaþie adresatã lui Iahve,
„lumina ºi mântuirea mea” (1b), este reluatã în finalul
psalmului, în v. 13, unde se exprimã certitudinea cã autorul
va vedea ºi va contempla bunãtatea lui Iahve. Locul unde

f LXX ºi Vg au în manuscrise, în mod inexplicabil: ºi nedreptatea

s-a minþit pe sine.

g Textul ebraic începe cu o exclamaþie dubitativã irealã: o, dacã

n-aº..., ceea ce în limbile moderne se redã, de obicei, printr-o afir-

maþie puternicã.
 PSALMUL 27 (26) 105

va fi aceastã contemplare este spaþial, dar ºi mistic: „pãmân-

tul celor vii”. ªtiind cã expresia „a cãuta faþa lui Dum-
nezeu” este sinonimã cu „a merge la templu”, deci a se
prezenta înaintea cortului divin, vedem cã templul, prezentat
în mod solemn în prima parte (v. 4), reapare ºi în cea de-a
doua parte, în expresia „caut faþa ta, Doamne” (v. 8).
Aºadar sanctuarul este fundalul care cuprinde întreaga
desfãºurare a psalmului în cele douã acte fundamentale.
La sfârºit, cel care se roagã primeºte de la preot oracolul
divin ºi încurajarea de a nu-ºi pierde niciodatã speranþa în
Dumnezeul lui Israel (v. 14). Unitatea psalmului poate fi
doveditã ºi la nivel literar, prin corespondenþe de ritm ºi de
simboluri.
Sfântul Augustin spune cã în acest psalm rãsunã glasul
mizeriei noastre, geamãtul suferinþei. Domnul cel îndurãtor
a binevoit sã ne ofere, nouã, celor mizerabili, aceste cuvinte
prin Duhul Sfânt pentru a ne mângâia; dar a binevoit, toto-
datã, ca, trãind în noi, sã se foloseascã de glasul nostru ºi de
aceste cuvinte, pentru a-l ruga pe Tatãl în favoarea noastrã.
Întrucât este cap al omenirii, pe care a scos-o din întuneric
la luminã, de la tristeþe la bucurie, de la moarte la viaþã,
Cristos cere ºi pentru noi ceea ce lui i-a fost acordat dintot-
deauna: sã locuim în casa Tatãlui, sã gustãm bunãtãþile
Domnului.
Liturgia din timpul pãtimirii ascultã, din gura lui Cristos,
rugãciunea din cea de-a doua parte a acestui psalm. Tradiþia
primelor secole încredinþa acest psalm noilor botezaþi.
Biserica, întãritã ºi încurajatã de rugãciunea lui Isus, i se
adreseazã lui în rugãciune prin psalmul 27 (26).
Împãrþirea: titlu (1a); partea întâi (v. 1b-6): profesiune de
credinþã în Dumnezeu (v. 1b-e); teama de duºmani (v. 2-3);
locul de refugiu, templul (v. 4-5); o nouã profesiune de cre-
dinþã în Dumnezeu (v. 6); partea a doua (v. 7-13): implo-
rarea lui Dumnezeu (v. 7); refugiul în Dumnezeu ºi în
templu (v. 8-11); teama de duºmani (v. 12); încrederea în
Dumnezeu (v. 13); oracol final de încredere (v. 14).
 PSALMUL 28 (27)
Rugãciune împotriva duºmanilor ºi mulþumire

1 Al lui David.
Cãtre tine strig, Doamne,
Dumnezeul meua, sã nu rãmâi tãcut în faþa mea,
cãci de vei tãcea faþã de mine,
voi fi asemenea cu cei care coboarã în groapãb.
2 Ascultã glasul rugãciunii mele,

când strig cãtre tine,

când îmi ridic mâinile spre templul tãu cel sfânt.
3 Nu mã pune laolaltã cu cei pãcãtoºi

ºi cu fãptuitorii de rele:
ei vorbesc de pace cu semenii lor,
pe când inima lor e plinã de rãutate.
4 Dã-le dupã faptele lor

ºi dupã rãutatea purtãrii lor;

dã-le dupã lucrarea mâinilor lor,
plãteºte-le cum se cuvine.
5 Cãci ei nu au luat aminte la lucrãrile Domnului

ºi la fapta mâinilor sale;

sã-i nãruie ºi sã nu-i mai zideascã!
6 Binecuvântat sã fie Domnul,
pentru cã a ascultat glasul rugãciunii mele.
7 Domnul este tãria ºi scutul meu,
în el ºi-a pus încrederea inima mea.

a În TM în loc de: Dumnezeul meu, avem: Stânca mea.

b LXX ºi Vg au: în lac.
 PSALMUL 28 (27) 107

El m-a ajutat,
ºi de aceea inima îmi este plinã de veseliec
ºi îi aduc mulþumiri prin cântãrile mele.
8 Domnul este tãria poporului sãu,
el este cetate de scãpare pentru unsul sãu.
9 Mântuieºte, Doamne, pe poporul tãu,
binecuvânteazã moºtenirea ta,
fii pãstorul ºi sprijinitorul lui în veci.

Psalmul 28 (27) este cântarea unei aºteptãri, a unei aºtep-

tãri neliniºtite a cuvântului lui Dumnezeu. Este unicul cu-
vânt necesar ºi mântuitor, care desfiinþeazã suferinþa ºi
blocheazã moartea. Tãcerea acestui cuvânt înseamnã moarte
ºi neant. Contrastul din primele douã versete ale poeziei
pune faþã în faþã strigãtul repetat ºi tumultuos al celui care
se roagã ºi tãcerea lui Dumnezeu. Tema acestei tãceri a lui
Dumnezeu este o constantã în istoria spiritualitãþii. Ea
poate sã producã revoltã ºi refuz, ateism ºi blasfemie, dar
poate avea ºi un rezultat pozitiv ca în cazul lui Iob, al lui
Amos ºi al celui care se roagã în acest psalm. Cum spunea
Edith Stein: „Existã o dulce luminozitate nocturnã a spiri-
tului care se elibereazã, se destinde, se adunã din nou, ca sã
se cufunde în raporturile care îl leagã de Noapte”.
Este un psalm de lamentaþie ºi de mulþumire. Rugã-
ciunea este recitatã în templu (v. 2), probabil în prezenþa
comunitãþii ºi a regelui (v. 8-9), ºi provine, probabil, din
liturgia preexilicã a sãrbãtorii alianþei. Psalmistul, copleºit,
probabil, de o boalã gravã, îºi cautã refugiul la sanctuar ºi,
ridicându-ºi mâinile în rugãciune cãtre Dumnezeu, cere
separarea sa de cei nelegiuiþi, care meritã sã coboare în
groapã. Apoi, îi mulþumeºte lui Dumnezeu pentru harul

c
LXX ºi Vg au: ºi a înflorit trupul meu ºi prin viaþa mea mã voi
încrede în el.
108 PSALMUL 28 (27)

primit. În final, corul invocã binecuvântarea divinã asupra

poporului ales ºi asupra unsului lui Dumnezeu. Întrebarea
iniþialã pe care ºi-a pus-o exegeza dintotdeauna se referã la
identificarea strigãtului încãrcat de tensiune ºi de speranþã
a psalmistului: un bolnav grav, înconjurat de ostilitate, sau
un persecutat adus la disperare de o bandã de duºmani sau
comunitatea întreagã care recunoaºte în tãcerea lui
Dumnezeu o condamnare pentru nelegiuirea care îºi face
cuib în poporul ales.
În psalmul 28 (27), Cristos se roagã, ca om ºi mijlocitor al
nostru, la Dumnezeu: el îl implorã pe Tatãl în pãtimirea sa
(v. 1-5), îi aduce mulþumire în înviere (v. 6-7) ºi mijloceºte
pentru Biserica sa (v. 8-9), pentru ca cei care vor crede în
numele sãu sã fie mântuiþi. În arcul sacru al acestei rugã-
ciuni este inclus misterul vieþii fiecãrui creºtin.
Împãrþirea: titlu (1a); lamentaþie (v. 1b-5); aducere de
mulþumire (v. 6-7); aclamaþie coralã (v. 8-9).
 PSALMUL 29 (28)
Glasul Domnului rãsunã ca un tunet

1 Psalm. Al lui David.

Aduceþi Domnului, fii ai lui Dumnezeua,
aduceþi Domnului preamãrire ºi putere,
2 aduceþi Domnului gloria numelui sãu.

Adoraþi-l pe Domnul în strãlucirea sfinþeniei saleb.

3 Glasul Domnului este peste ape,
Dumnezeul slavei tunã;
Domnul este peste apele întinse.
4 Glasul Domnului este puternic,
glasul Domnului e plin de mãreþie.
5 Glasul Domnului despicã cedrii,
Domnul zdrobeºte cedrii Libanului
6 ºi face sã salte Libanul ca un viþel,
iar Sirionulc ca un pui de zimbrud.

a
LXX ºi Vg introduc aici: Aduceþi Domnului berbecuþi (lit.: pui de
berbec).
b Expresia ebraicã mai este tradusã: în veºminte sfinte; în curtea

sa sfântã (cf. LXX ºi Vg).

c LXX interpreteazã numele propriu drept un participiu pasiv:

iubitul. Este numele dat de fenicieni muntelui Hermon.

d Expresiile alese de psalmist au un evident caracter polemic

împotriva idolatriei. Cedrul este un arbore falnic ce ajunge la o

înãlþime de 27 m ºi o circumferinþã de 12 m. Este simbolul puterii
orgolioase în contrast cu atotputernicia lui Dumnezeu. Agitarea
spasmodicã a pãdurilor de cedru dã impresia cã cei doi munþi îºi pierd
stabilitatea. Animalele care pasc la poalele munþilor sunt îngrozite
de sunetul tunetului ºi de vuietul furtunii. Atotputernicia lui
110 PSALMUL 29 (28)

7 Glasul Domnului varsã limbi de foc,

8 glasul Domnului cutremurã pustiul
ºi va cutremura Domnul pustiul Cadeº.
9 Glasul Domnului face cerboaicele sã nascã,
despoaie pãdurile
ºi, în lãcaºul sãu sfânt, toþi îi cântã slava.
10 Domnul stãpâneºte peste potop,
Domnul stãpâneºte în veci ca rege.
11 Domnul va da tãrie poporului sãu,
Domnul va binecuvânta poporul sãu cu pace.

Este un imn închinat teofaniei lui Dumnezeu, de o înaltã

frumuseþe poeticã. În cadrul unei scene cereºti (v. 1-2.10),
autorul traseazã liniile unui cadru pãmântesc, o compoziþie
care, prin structurã, culori ºi sentimente, uneºte în sine
cele mai vii contraste ºi dã consistenþã unui gând religios
fundamental. Acolo, sus, deasupra naturii dezlãnþuite,
Domnul, Regele, stãpâneºte într-o maiestate imperturba-
bilã. De departe, glasul tunetului (v. 3-4) prevesteºte furtu-
na care se apropie. Ea îl ajunge îndatã pe poet (v. 5-6) ºi
face ravagii în jurul lui (v. 7-9). Astfel, psalmul 29 (28) se
referã mai mult la sfinþenia lui Dumnezeu care se mani-
festã în puterea sa. Polaritatea ºi tensiunea credinþei, care
presupun unitatea dintre teama cutremurãtoare ºi entuzi-
asmul plin de bucurie înaintea lui Dumnezeu au gãsit în
acest psalm o expresie artisticã originalã ºi demnã.
Dincolo de forþa artisticã a psalmului, se evidenþiazã
tema religioasã. Faptul cã subiectul este Dumnezeu sau
glasul sãu aratã cã atenþia psalmistului nu se concentreazã

Dumnezeu anihileazã toate simbolurile prepotenþei omeneºti: cedrii

Libanului sunt fãcuþi surcele, falnicii munþi ai Libanului îºi pierd
consistenþa, animalele, care sunt simbolul puterii, sunt îngrozite ºi
distruse (ca viþelul de aur de la Sinai; cf. Ex 32–34).
 PSALMUL 29 (28) 111

asupra unui fenomen natural înspãimântãtor, al furtunii,

ci asupra lui Dumnezeu care se manifestã în tumultul elemen-
telor ºi îºi manifestã mãreþia sa teribilã. Majoritatea exege-
þilor vãd în acest psalm o polemicã împotriva zeului fenician
al furtunii Baal-Hadad. Psalmul descrie puterea maies-
tuoasã, suveranã ºi, totodatã, teribilã a lui Dumnezeu, ca
efect al „glasului sãu” în epifanie (cf. Ex 19,5.16 º.u.).
Dumnezeu, creatorul ºi stãpânul universului, ni s-a des-
coperit în Cristos. El este Cuvântul care a format ºi a orga-
nizat, la început, orice lucru, în timp ce „Duhul lui Dum-
nezeu plutea peste ape” (Gen 1,2). Fãcut om, Cuvântul lui
Dumnezeu a dat poruncã vânturilor ºi mãrii (cf. Mt 14,22-33;
Mc 6,45-52) ºi a umblat pe ape.
La strigãtul lansat de el de pe cruce, în ceasul morþii,
pãmântul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, s-au
deschis mormintele (cf. Mt 27,50-52). În manifestãrile pute-
rii divine ale lui Cristos în lumea naturalã, au fost arãtate
misterele mântuirii, pe care el le sãvârºeºte în istoria
umanã ºi în suflete. În planul divin de mântuire, universul
ºi faptele care se petrec în el vestesc istoria sacrã ºi eveni-
mentele sale. Sfântul Augustin spune cã în psalmul 29 (28)
pot fi înþelese lucrãrile minunate sãvârºite în inimile oame-
nilor de cuvântul lui Cristos.
Împãrþirea: titlu (1a); invitaþie la laudã (v. 1b-2); cele-
brarea glasului lui Dumnezeu deasupra apelor oceanice
(v. 3-4), deasupra munþilor Libanului (v. 5-6) ºi deasupra
deºertului (v. 7-9); concluzie: Dumnezeu se aºazã pe tronul
sãu (v. 10-11).
 PSALMUL 30 (29)
Mulþumire pentru salvarea de la moarte

1 Psalm. Cântec la sfinþirea templului. Al lui David.

2 Te preamãresc, Doamne, pentru cã m-ai eliberat
ºi n-ai lãsat pe vrãjmaºii mei sã râdã de mine.
3 Doamne, Dumnezeul meu, eu am strigat cãtre tine
ºi tu m-ai vindecat.
4 Doamne, tu mi-ai scos sufletul din locuinþa morþilor,
tu mi-ai dat viaþã, ca sã nu cobor în mormânt.
5 Cântaþi Domnului, voi, credincioºii lui,
preamãriþi memoria sfinþeniei sale!
6 Cãci mânia lui þine o clipãa,

dar îndurarea lui þine toatã viaþa.

Seara intrã în casã plânsul,
iar dimineaþa bucuria.
7 Iar eu, în bunãstarea mea, am zis:
„Nu mã voi clãtina în veac”.
8 Doamne, în bunãvoinþa ta,
m-ai aºezat pe un munte puternicb;
dar când þi-ai întors faþa de la mine,
am fost cuprins de spaimã.

a LXX ºi Vg, interpretând „clipa” drept mânie, au introdus: cãci

aprinsã este mânia lui ºi viaþa depinde de voinþa lui.

b LXX ºi Vg au: ai dat tãrie frumuseþii mele; alþii traduc: m-ai sta-

bilit ca un munte puternic.

 PSALMUL 30 (29) 113

9 Cãtre tine, Doamne, am început sã strig

ºi de la Dumnezeulc meu am cerut îndurare.
10 Ce câºtig ai avea din sângele meu,
de-aº coborî în adâncuri?
Oare te va lãuda þãrâna
ºi va vesti adevãrul tãu?
11 Ascultã-mã, Doamne, ai milã de mine!
Doamne, fii tu ajutorul meu!
12 Tu ai schimbat plânsul meu în dans,
mi-ai sfâºiat hainad de pocãinþã
ºi m-ai încins cu bucurie,
13 pentru ca sufletule meu sã-þi cânte fãrã încetare.
Doamne, Dumnezeul meu, în veci te voi preamãri!

Psalmul 30 (29) este un cânt de mulþumire personalã,

care se înalþã spre Dumnezeu dupã ce din orizontul celui
care se roagã a dispãrut neliniºtea dramaticã a morþii. Este
cântarea vieþii, gustatã dupã ce psalmistul a experimentat
gustul amar al morþii. Desfãºurarea psalmului este aceas-
ta: viaþa umanã cunoaºte alternanþe extreme de suferinþã
ºi de bucurie. Departe de a fi semnul unui destin capricios
ºi necontrolat, ele se insereazã în cadrul unui plan coerent
ºi pozitiv. Totuºi, ceea ce viaþa are ca sens negativ reveleazã
tocmai valoarea ºi sensul propriu numai dupã ce a fost
depãºitã criza. Este o miºcare liberã ºi marcatã de con-
traste puternice, o miºcare ce nu ezitã sã anticipe în mod
poetic cântarea vindecãrii (v. 2-6) faþã de cea a suferinþei ºi
bolii (v. 7-11).

c
TM are: ºi de la Domnul meu; unii exegeþi interpreteazã prepo-
ziþia „de la” ca fiind forma scurtã a numelui lui Dumnezeu: „O,
Doamne, Dumnezeul meu...”.
d Lit.: sacul meu.
e Lit.: gloria.
114 PSALMUL 30 (29)

Vindecat în mod miraculos, psalmistul îi mulþumeºte lui

Dumnezeu ºi vrea sã-i facã pe fraþii sãi de credinþã pãrtaºi
de învãþãtura mântuitoare pe care el a dobândit-o din expe-
rienþã: siguranþa înºelãtoare a omului îi provoacã dezgust
lui Dumnezeu ºi el este aruncat în abis; milostivirea divinã,
imploratã cu umilinþã ºi credinþã, îl scoate afarã, schim-
bând doliul în sãrbãtoare ºi durerea în bucurie. Psalmul 30
(29) este o poezie unicã prin originalitatea absolutã a sim-
bolurilor, pentru libertatea emoþiilor care nu se vor con-
strânse într-un cadru obligatoriu.
Psalmul a fost pus în legãturã cu renaºterea naþionalã
concretizatã ºi, în acelaºi timp, tipizatã în dedicarea tem-
plului, realizatã de Iuda Macabeul (1Mac 4,36-59), în anul
164, în urma profanãrii sãvârºite de regele Antioh al IV-lea
Epifanul din dinastia sirianã a seleucizilor. Acest gest, fun-
damental în istoria iudaismului, a fost vãzut ca o reeditare
a actului asemãnãtor sãvârºit de Zorobabel la întoarcerea
din exilul babilonian, în anul 515 î.C. (Esd 5–6). Cu aceastã
ocazie, a luat naºtere o sãrbãtoare, popularã ºi în timpul lui
Isus (In 10,22), numitã Hanuca, ce înseamnã inaugurare,
reînnoire, dedicare.
În psalm gãsim date ideologice ºi teologice comune. Se
face apel la viziunea escatologicã tradiþionalã: ºeolul este
existenþa larvarã, opusã splendorii culorilor pãmânteºti, ºi,
de aceea, este semnul blestemului ºi al depãrtãrii de
Dumnezeu. Este evidenþiatã apoi legãtura retributivã între
bine ºi viaþã, pãcat ºi moarte. Pãcatul fundamental este
orgoliul (v. 7), rãdãcina oricãrui alt pãcat. Dumnezeu este
drept ºi, ca atare, trebuie sã intervinã pedepsind; dar în el
dominã legea iubirii ºi a iertãrii (v. 6). Încercarea în felul
acesta poate sã fie ºi un semn al iubirii divine, are o funcþie
pedagogicã.
Tradiþia patristicã ºi liturgia vãd în psalmul 30 (29) o
profeþie cu privire la învierea lui Cristos ºi îl considerã ca o
mulþumire a lui Cristos faþã de Tatãl, dupã eliberarea lui de
 PSALMUL 30 (29) 115

moarte. Prin acest psalm, în numele omenirii, toatã

Biserica se roagã ºi celebreazã dedicarea noului templu al
lui Dumnezeu, zidit pe piatra unghiularã care este Cristos.
Împãrþirea: titlu (v. 1); lauda lui Dumnezeu pentru vin-
decarea dobânditã (v. 2-4); invitarea celor pioºi de a lua
parte la aceastã laudã (v. 5-6); descrierea spaimei ºi a rugã-
ciunii (v. 7-11); rezumatul minunii ºi promisiunea recu-
noºtinþei veºnice (v. 12-13).
 PSALMUL 31 (30)
Rugãciunea plinã de speranþã a celui drept luat în râs

1 Maestrului de cor. Psalm. Al lui David.

2 Doamne, în tine mã încred,
sã nu fiu dat nicicând de ruºine;
mântuieºte-mãa în dreptatea ta.
3 Pleacã-þi urechea spre mine,

grãbeºte-te sã mã eliberezi.
Fii pentru mine o stâncã de scãpare,
o cetate întãritã, ca sã mã mântuieºti.
4 Tu eºti stânca mea, cetatea mea,

pentru numele tãu, condu-mã ºi cãlãuzeºte-mã.

5 Scoate-mã din laþul pe care mi l-au întins,

cãci tu eºti tãria mea.

6 În mâinile tale îmi încredinþez sufletul,

tu mã vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevãrat.

7 Tu urãºti pe cei care se închinã deºertãciunii idolilor,

eu însã îmi pun încrederea numai în Domnul.

8 Mã voi bucura ºi mã voi veseli de îndurarea ta,

cãci ai privit la neputinþa mea,

tu cunoºti frãmântãrile sufletului meu.
9 Nu m-ai lãsat în mâinile duºmanului

ºi ai pus în loc sigur picioarele mele.

10 Îndurã-te de mine, Doamne,
cãci sunt în strâmtorare;
mi s-au uscat de mâhnire ochii, sufletul ºi trupul.

a LXX are: ºi scoate-mã!

 PSALMUL 31 (30) 117

11 Cãci se sfârºeºte în durere viaþa mea

ºi anii mei în suspine;
sãrãciab mi-a sleit puterile
ºi oasele mele s-au mãcinat.
12 Am ajuns de râsul duºmanilor mei:
spaimã mare pentru vecinii ºi cunoscuþii meic;
cei care mã vãd pe drum mã ocolesc.
13 Sunt dat uitãrii ca un mort,
ca unul fãrã inimã,
am ajuns ca o oalã spartã.
14 Când aud învinuirile multora,
groaza mã înconjoarãd,
când împreunã se înþeleg între ei împotriva mea,
uneltesc sã-mi ia sufletul.
15 Dar eu mã încred în tine, Doamne,
ºi spun: „Tu eºti Dumnezeul meu,
16 soartae mea este în mâinile tale!”
Scapã-mã din mâinile duºmanilor mei
ºi de cei care mã persecutã.
17 Fã sã strãluceascã faþa ta peste slujitorul tãu,
mântuieºte-mã în îndurarea ta.
18 Doamne, sã nu fiu fãcut de ruºine
pentru cã am strigat spre tine,
cei rãi sã fie fãcuþi de ruºine
ºi sã coboare muþi în locuinþa morþilor.

b În textul ebraic apare: din cauza pãcatelor mele. Majoritatea tra-

ducerilor urmeazã LXX.

c Lit.: ºi pentru vecinii mei foarte, iar pentru cunoscuþii mei,

spaimã. Existã încercãri de a modifica termenul ebraic foarte pentru

a obþine un sens coerent: dezgustãtor, ruinã, calamitate.
d LXX ºi Vg confundã rãdãcina groazã cu a locui ºi traduc: când

aud calomnia multora dintre cei ce locuiesc împrejur.

e Lit.: timpurile mele.
118 PSALMUL 31 (30)

19 Fã sã tacã buzele mincinoase,

care vorbesc obraznic împotriva celui drept
cu trufie ºi dispreþ.
20 Cât de mare este bunãtatea ta, Doamnef,
pe care ai pregãtit-o pentru cei care se tem de tine
ºi cu care îi copleºeºti pe cei care se încred în tine
înaintea ochilor tuturor!
21 Tu îi ascunzi sub protecþia feþei tale
de uneltirile oamenilor,
îi adãposteºti în cortul tãu,
departe de limbile care îi clevetesc.
22 Binecuvântat sã fie Domnul,
cãci a fãcut pentru mine lucruri minunate,
într-o cetate întãritã.
23 În neliniºtea mea, ziceam:
„Sunt izgonit dinaintea ta”,
dar tu ai ascultat glasul rugãciunii mele,
când am strigat cãtre tine.
24 Iubiþi, aºadar, pe Domnul, voi, toþi credincioºii lui!
Domnul pãzeºte pe cei credincioºi
ºi pedepseºte cu vârf ºi îndesat pe cei mândri.
25 Fiþi tari, prindeþi curaj,
voi, toþi cei care nãdãjduiþi în Domnul!

Acest psalm este rugãciunea simplã de lamentaþie ºi

mulþumire a unui om care, suferind ani în ºir de boalã
(v. 10-11), calomniat ºi persecutat de duºmani (v. 5.19.21),
evitat de prieteni (v. 12), în faþa ameninþãrii unei morþi vio-
lente (v. 6.14), îºi cautã refugiul la Dumnezeu. Se pare cã
este o rugãciune recitatã, dupã ce a fost ascultat (v. 22), în

f
Apare în puþine manuscrise, dar este necesar pentru claritatea
frazei.
 PSALMUL 31 (30) 119

cadrul cultului comunitar. Psalmul pune în luminã în mod

natural miºcarea vitalã a sentimentelor, a dispoziþiilor ºi a
gândurilor unui suflet care, în nenorocirea sa, cautã ajutor
la Dumnezeu ºi îl gãseºte. Autorul poate sã se prezinte
înaintea lui Dumnezeu aºa cum este ºi, condus în rugã-
ciune de o mânã invizibilã, este în stare sã treacã de la neli-
niºtea cutremurãtoare la mângâierea ºi tãria care izvorãsc
din supunerea faþã de bunãtatea lui Dumnezeu. Totul
permite sã vedem cât de mare este inima lui Dumnezeu.
Prin amestecul uimitor de neliniºte ºi de speranþã,
psalmul 31 (30) a devenit epigraful vieþii drepþilor persecu-
taþi ºi umiliþi, care, în realitate, sunt învingãtori. Cel care
se roagã îl defineºte pe hasid (cel pios) total consacrat lui
Dumnezeu. El rãspunde fidelitãþii veºnice ºi fãrã flexiuni a
lui Dumnezeu prin fidelitatea lui purã ºi limpede. Întreg
poemul reveleazã cadrul psihologic al unei vieþi neîntre-
rupte de rugãciune, reflectã cu fidelitate sentimentele,
impresiile ºi gândurile unui suflet care, în suferinþã, cautã
ºi gãseºte un sprijin la Dumnezeu. Definiþia cea mai înaltã,
rezervatã lui Abraham, lui Moise, lui David ºi slujitorului
suferind ºi celui care se roagã din acest psalm, este aceea de
a fi ebed Iahve (slujitorul lui Dumnezeu), este unul dintre
colaboratorii cei mai preþioºi în realizarea proiectului de
mântuire pe care Dumnezeu l-a desenat pentru istorie ºi
pentru cosmos.
Isus a recitat versetul 6 al acestui psalm pe cruce, înainte
de a muri. Pornind de aici, pãrinþii Bisericii i-au atribuit lui
Cristos tot psalmul 31 (30), gãsind în el o descriere detali-
atã a pãtimirii sale ºi afirmarea încrederii constante în
Tatãl. Sfântul Augustin a sesizat în acest psalm actuali-
zarea unui schimb minunat între Cristos ºi omenire. De
fapt, cel care nu s-a ruºinat sã ne asume în sine ºi sã vor-
beascã limbajul nostru nu se va ruºina nici sã ne transfi-
gureze în sine, pentru ca ºi noi sã ne putem exprima cu
cuvintele sale.
120 PSALMUL 31 (30)

În comuniune cu Cristos, Biserica foloseºte des acest

psalm în liturgie, pentru a implora ajutor în lupta împotri-
va duºmanilor spirituali ºi în timpul persecuþiei. Biserica
ne învaþã sã încheiem fiecare zi a noastrã de pe pãmânt cu
cuvintele acestui psalm, rostite de Cristos înainte de a
muri: „În mâinile tale, Doamne, îmi încredinþez sufletul”.
Împãrþirea: titlu (v. 1); mãrturisirea încrederii în Dum-
nezeu (v. 2-9); implorare (v. 10-19); mulþumire (v. 20-23);
îndemn la fidelitate (v. 24-25).
 PSALMUL 32 (31)
Fericirea omului iertat

1 Al lui David. Poema.

Fericit este omul cãruia i s-a iertat fãrãdelegea,
cãruia i s-a acoperit pãcatul!
2 Fericit este omul

cãruia Domnul nu-i ia în seamã greºeala

ºi în sufletul cãruia nu este prefãcãtorie.
3 Câtã vreme am tãcut, mi se topeau oasele
ºi gemeam ziua întreagã.
4 Zi ºi noapte apãsa peste mine mâna ta,

vlaga mi se usca în dogoarea veriib. Selah

5 Eu þi-am mãrturisit pãcatul meu,

nu þi-am ascuns fãrãdelegea mea.

Am zis: „Voi mãrturisi Domnului fãrãdelegile mele”c.
ªi tu ai iertat vinovãþia pãcatului meu. Selah
6 De aceea te roagã orice credincios

în timpul strâmtorãriid.
Chiar de s-ar dezlãnþui potop de ape,
la el nu vor ajunge.

a Rãdãcina termenului ebraic maskil are sensul de „a învãþa”, de

aceea, multe traduceri au: învãþãtura lui David. Unii exegeþi consi-
derã cã ar fi vorba de o indicaþie muzicalã.
b LXX ºi Vg, modificând rãdãcina cuvintelor, traduc: ºi am cãzut în

suferinþã când spinul tãu mã înþepa.

c LXX ºi unele manuscrise ebraice adaugã: împotriva mea.
d Lit.: în timpul gãsirii lui (pãcatului). LXX ºi Vg au: în timpul

potrivit.
122 PSALMUL 32 (31)

7 Tu eºti pentru mine un loc de scãpare,

tu mã scoþi din strâmtorare,
mã înconjori cu cântãri de bucurie pentru eliberare.
Selah
8 Îþi voi da înþelepciune
ºi îþi voi arãta calea pe care sã mergi;
te voi sfãtui ºi voi aþinti ochii mei asupra tae.
9 Nu fiþi asemenea calului ºi catârului,

lipsiþi de pricepere,
ale cãror fãlcif le strângi cu zãbalã ºi frâu,
altfel nu vin dupã tine.
10 De multe dureri are parte cel rãu,

dar pe cel care nãdãjduieºte în Domnul,

îndurarea îl va înconjura.
11 Bucuraþi-vã, drepþilor, în Domnul ºi veseliþi-vã!
Strigaþi de bucurie, toþi cei curaþi cu inima.

Este al doilea dintre cei ºapte psalmi penitenþiali (Ps 6;

32; 38; 51; 102; 130; 143), dar nu este o rugãciune specific
penitenþialã, recitatã sub neliniºtea imediatã a pãcatului, ci
este un psalm de mulþumire care face referinþã la penitenþã
ºi la iertarea pãcatelor, ºi, din experienþa personalã a
psalmistului, trage învãþãturi pentru fiecare credincios.
Alternarea mulþumirii ºi a învãþãturii creeazã un stil mixt,
aºa încât rugãciunea de mulþumire este fragmentatã de
pasaje apropiate de literatura sapienþialã. Duºmanul cel
mai radical ºi mai periculos pentru psalmist este pãcatul
care se sãlãºluieºte în interiorul conºtiinþei sale ºi de care
sunt condiþionate alegerile lui. Avem aici o referinþã la
teologia veterotestamentarã a retribuþiei, care este ºi

e LXX ºi Vg au: îmi voi aþinti privirea asupra ta, traducând diferit

verbul a sfãtui.
f Termenul ebraic ar mai putea însemna: forþã, ardoare.
 PSALMUL 32 (31) 123

hermeneutica biblicã a pãcatului. Durerea fizicã sau inte-

rioarã care te loveºte este semnul pãcatului. Psalmistul
încercase sã-i ascundã pãcatul lui Dumnezeu. Consecinþa a
fost cea mai gravã crizã de conºtiinþã al cãrei chin i-a fost
luat numai când s-a hotãrât sã-i facã o mãrturisire sincerã
lui Dumnezeu. Lauda cea mai mare care i se poate aduce
lui Dumnezeu, mãrturisirea, înseamnã recunoaºterea
pãcatelor pentru a-i permite lui Dumnezeu sã-ºi reverse
„fericirea” iertãrii (v. 1), care ºterge rãul. Fericirea iertãrii
deschide drumul spre reproducerea simbolicã a stãrii
interne ºi externe a celui pãcãtos. Dominã imaginile de
ardere, ariditate, greutate, slãbiciune ºi geamãt (v. 3-4).
Dar mãrturisirea (v. 5), hotãrârea convertirii, învârtirea
roþii înseamnã eliberare. Aceasta este deplinã, conform per-
spectivei retributive, ºi este fizicã ºi experimentabilã (v. 5-
7). Sentimentul fericit al eliberãrii ºi al siguranþei iertãrii
pãcatelor îl împinge sã-i punã pe alþii în gardã în privinþa
cãii greºite pe care el a strãbãtut-o ºi sã-i conducã pe calea
cea dreaptã, fãrã a se închide cu încãpãþânare harului lui
Dumnezeu, ci sã i se deschidã cu sinceritate ºi încredere.
Sfântul Paul spune cã psalmul 32 (31) este proclamarea
îndurãrii lui Dumnezeu care ne mântuieºte fãrã vreun
merit al nostru (Rom 4,6-8; 5,1-2). Pe fiecare dintre noi,
acest psalm ne învaþã cã trebuie sã ne apropiem de izvorul
harului meritat de Cristos, umilindu-ne înaintea lui Dum-
nezeu prin pocãinþã ºi mãrturisirea pãcatelor. Dacã numai
Dumnezeu poate sã ºteargã pãcatele (v. 1-2.5), omul trebuie
totuºi sã colaboreze pentru a dobândi iertarea (v. 5.6.9;
cf. Rom 6,1-2).
Tradiþia Bisericii ne recomandã acest psalm ca pe un
medicament spiritual pentru cei care au cãzut în pãcat
dupã Botez.
Împãrþirea: titlu (1a); prolog (v. 1b-2); cântarea iertãrii
(v. 3-7); învãþãturã de tip sapienþial (v. 8-10); epilog cu anti-
fonã (v. 11).
 PSALMUL 33 (32)
Imn de preamãrire a providenþei lui Dumnezeu

1 Bucuraþi-vã, drepþilor, în Domnul;

cei fãrã de prihanã
se cuvine sã-i înalþe cântare de laudã.
2 Lãudaþi-l pe Domnul cu harpaa;
cântaþi-i cu alãuta cu zece coarde.
3 Cântaþi-i o cântare nouã,
cântaþi cu mãiestrie ºi cu strigãte de veselie.
4 Cãci drept este cuvântul Domnului
ºi toate lucrãrile sale sunt vrednice de crezare.
5 El iubeºte dreptateab ºi adevãrul,
pãmântul este plin de bunãtatea Domnului.
6 Prin cuvântul Domnului au fost fãcute cerurile
ºi prin suflarea gurii lui toate oºtirilec sale.
7 El þine ca într-un burdufd apele mãrii
ºi pune în vistierii abisurile.

a Termenul ebraic kinnôr (în LXX kythara) se referã la un instru-

ment cu coarde, asemãnãtor harpei, dar de dimensiuni mai mici

decât harpa actualã. Celãlalt instrument, nebel (în LXX, psalterion),
asemãnãtor lui kinnôr, este considerat de exegeþi ca fiind mai
aproape de lirã sau þiterã. Termenul românesc „lãutã”, aplicat prin
extensiune tuturor instrumentelor cu coarde, nu indicã exact vechiul
instrument ebraic, întrucât acesta avea coardele întinse doar pe cutia
de rezonanþã, neavând coadã sau gât ca la vioarã sau chitarã.
b LXX ºi Vg au: milostivirea.
c LXX ºi Vg au: puterile.
d Lit.: ca o grãmadã. Datoritã dificultãþii aplicãrii imaginii la ape,

exegeþii au propus: ca într-un burduf. LXX ºi Vg, plus câteva versiuni

greceºti, care modificã termenul ebraic, au: îndiguind apele mãrii. S-ar
face, în acest caz, aluzie la descrierea creaþiei din Genezã.
 PSALMUL 33 (32) 125

8 Sã se teamã de Domnul tot pãmântul,

în faþa lui sã tremure toþi locuitorii lumii.
9 Cãci el a spus ºi toate s-au fãcut,
el a poruncit ºi toate au fost createe.
10 Domnul destramã planurile naþiunilor,
el zãdãrniceºte hotãrârile popoarelor;
11 dar planul Domnului rãmâne în veci
ºi gândurile inimii sale din neam în neam.
12 Fericit este poporul al cãrui Dumnezeu este Domnul,
poporul pe care el ºi l-a ales ca moºtenire.
13 Domnul priveºte din ceruri,
el îi vede pe toþi fiii oamenilorf.
14 Din locuinþa lui sfântãg,
îi cerceteazã pe toþi locuitorii pãmântului.
15 El singurh a plãsmuit inimile lor
ºi le cunoaºte toate faptele.
16 Regele nu se salveazã prin mulþimea armatei,
nici cel viteaz nu scapã prin marea lui putere.
17 Nu ajunge calul pentru a da mântuire
ºi cu toatã puterea lui nu poate izbãvi.
18 Iatã, ochii Domnului sunt îndreptaþi
spre cei care se tem de el,
spre cei care nãdãjduiesc în mila lui,
19 ca sã scape de la moarte sufletele lor
ºi sã-i hrãneascã în timp de foamete.
20 Sufletul nostru îl aºteaptã pe Domnul;
pentru cã el este ajutorul ºi apãrãtorul nostru,

e TM are: ºi a stat în picioare. LXX, Vg, NVg ºi traducerile mo-

derne au varianta din text.

f Lit.: toþii fiii lui Adam.
g Lit.: locul locuinþei.
h LXX ºi Vg aplicã termenul inimilor: care a plãsmuit inimile

tuturor sau inima fiecãruia în parte.

126 PSALMUL 33 (32)

21 pentru cã în el se va bucura inima noastrã

ºi în numele lui cel sfânt ne-am pus nãdejdea.
22 Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã,
precum ºi speranþa noastrã este în tine.

Acest psalm este un cânt închinat providenþei divine

atotputernice, atotºtiutoare ºi mântuitoare. Este un imn
închinat Cuvântului care creeazã (v. 6.9), care dã stabilitate
ºi consistenþã fiinþei (v. 4), care conduce istoria cu dreptate
(v. 5) ºi cu iubire (v. 5.18.22), care are grijã, mai ales, de
Israel (v. 12) ºi are grijã de cei credincioºi faþã de care se
poartã ca un tatã (v. 19.20). Este un imn închinat Cuvân-
tului creator care nu rãmâne în limitele creaturii, ci este
deasupra ei în transcendenþa lui ºi în veºnicie (v. 11). Este
un imn închinat bucuriei ºi pãcii pe care Cuvântul le oferã
aceluia care ºtie sã aleagã în amalgamul aparent contradic-
toriu al istoriei (v. 1.12.21). Psalmul 33 (32) este dominat
de o viziune optimistã asupra realitãþilor pãmânteºti a cãror
bazã este „harta universului” trasatã de prima paginã a
creaþiei (Gen 1,1–2,4a), presupusã de imnurile închinate
creaþiei în Psaltire (8; 29; 104 etc) ºi preamãritã de monu-
mentalele ºi inegalabilele discursuri ale lui Dumnezeu,
conþinute în Iob 38–41. Însã nu numai realitãþile pãmân-
teºti, fizice ºi materiale, spaþiale ºi cantitative sunt cauzate
ºi organizate de Dumnezeu; ºi fluxul temporal al istoriei,
realitatea umanã ºi moralã din toate epocile sunt coordo-
nate de Dumnezeu într-un plan încãrcat de semnificaþie,
într-o frescã ce este în curs lent ºi progresiv de creaþie, spre
realizarea unei capodopere finale. Psalmul este un imn
închinat ochiului atotvãzãtor al lui Dumnezeu (v. 13-14),
care, din înãlþimea transcendenþei sale poate sã îmbrãþi-
ºeze într-un proiect unic tot orizontul fiinþei. Poemul este
o cântare care dezvãluie coerenþa lumii fizice ºi a celei
morale întrepãtrunse în proiectul divin. Am putea spune cu
Teilhard de Chardin cã: „Adevãrul nu este altceva decât
 PSALMUL 33 (32) 127

coerenþa totalã a universului. Universul ºi istoria au acelaºi

punct de pornire ºi converg spre un unic scop: contemplând
organizarea ºi dezvoltarea cosmosului, omul descoperã sen-
sul destinului sãu ºi al istoriei universale a mântuirii”. Acest
psalm ar putea face aluzie la sãrbãtoarea Anului Nou.
Noi, care trãim în timpurile de pe urmã ale istoriei, am
vãzut manifestarea Cuvântului lui Dumnezeu care a creat
cerurile ºi am primit în noi înºine Duhul lui Dumnezeu
care a desãvârºit lucrarea creaþiei.
Trãind în Bisericã, noi suntem noua creaþie, lucrarea
Cuvântului ºi a Duhului Sfânt, ºi suntem pãmântul adãpat
de iubirea lui milostivã. Biserica este comunitatea celor
drepþi care îl laudã pe Tatãl: în ea trãieºte Cristos, autorul
laudei perfecte ºi perene, care, în Euharistie, se ridicã de la
pãmânt spre ceruri; iar acolo, sus, rãsunã deja vocea Bise-
ricii.
Împãrþirea: invitaþie la lauda lui Dumnezeu (v. 1-3); puterea
Cuvântului lui Dumnezeu în creaþie (v. 4-9); Dumnezeu
conduce istoria (v. 10-12); atotºtiinþa lui Dumnezeu (v. 13-15);
încrederea omului în Dumnezeu (v. 16-19); rãspunsul popo-
rului credincios (v. 20-22).
 PSALMUL 34 (33)
Preamãrirea iubirii ºi a dreptãþii lui Dumnezeu

1 Al lui David.
Când s-a prefãcut nebun înaintea lui Abimelec
ºi, fiind alungat de la acesta,a plecata.
2 Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp, Alef
lauda lui va fi fãrã încetare în gura mea.
3 Sã se laude sufletul meu în Domnul! Bet
Sã audã cei umili ºi sã se bucure!
4 Preamãriþi-l pe Domnul împreunã cu mine, Ghimel
sã înãlþãm numele lui împreunã!
5 L-am cãutat pe Domnul ºi el mi-a rãspuns Dalet
ºi m-a eliberat de orice teamã.
6 Priviþi la el ºi veþi fi luminaþi He
ºi feþele voastre nu se vor ruºina.
7 Acest sãrac a strigat ºi Domnul l-a ascultat Zain
ºi l-a scãpat din toate necazurile sale.
8 Îngerul Domnului vegheazã lângã cei ce se tem de el Het
ºi-i scapã din primejdie.
9 Gustaþi ºi vedeþi cât de bun este Domnul, Tet
ferice de omul care se încrede în el.
10 Temeþi-vã de Domnul, voi, sfinþii lui, Iod
cãci de nimic nu duc lipsã cei ce se tem de el.
11 Bogaþiib au sãrãcit ºi îndurã foame, Kaf
dar cei care îl cautã pe Domnul nu duc lipsã de nimic.

a
În textul din 1Sam 21,11-16, la care se face referinþã, regele filis-
tean se numeºte Achiº. Datoritã acestui fapt, în manuscrisele greceºti
ale psalmului 34 apar variante: Achimelec, Amelec.
b TM are: puii de leu. Aici urmãm LXX ºi Vg.
 PSALMUL 34 (33) 129

12 Veniþi, fiilor, ascultaþi-mã, Lamed

vã voi învãþa frica de Domnul.
13 Cine este omul care doreºte viaþa, Mem
care vrea zile multe ca sã vadã binele?
14 Fereºte-þi limba de rãutate Nun
ºi buzele de vorbe înºelãtoare;
15 fugi de rãu ºi fã binele, Samek
cautã pacea ºi urmeaz-o.
16 Ochii Domnului sunt peste cei drepþi Ain
ºi urechea lui ia aminte la strigãtele lor.
17 Faþa Domnului este împotriva celor ce fac rãul, Pe
pentru a ºterge amintirea lor de pe pãmânt.
18 Când cei drepþi strigã, Domnul îi aude Þade
ºi-i scapã din orice strâmtoare.
19 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobitã Qof
ºi-i mântuieºte pe cei cu sufletul mâhnit.
20 Multe încercãri se abat peste cel drept, Reº
dar Domnul îl elibereazã din toate.
21 El vegheazã asupra fiecãruia dintre oasele sale, Sin
nici unul dintre ele nu va fi zdrobit.
22 Pe cel nelegiuit îl va ucide rãutatea, Tau
iar duºmanii celui drept îºi vor primi pedeapsa.
23 Domnul elibereazã sufletele slujitorilor sãi,
nu vor fi pedepsiþi cei ce se încred într-însul.

Psalmul este expresia unei atitudini de încredere radi-

calã ºi de abandon în Dumnezeu, strãbãtut de la un capãt
la altul de entuziasmul aceluia care se simte iubit de
Domnul ºi vrea ca toþi sã experimenteze bucuria credinþei,
singura certitudine într-o lume plinã de perversitate.
Punctul de plecare al psalmistului este o experienþã per-
sonalã: prin încrederea în Dumnezeu, el, care se roagã, a
gãsit locul de refugiu care l-a eliberat de furtuna încercãrii.
130 PSALMUL 34 (33)

Acest psalm oferã un portret detaliat al sãracilor lui

Dumnezeu. Sunt cei care se tem de Domnul crezând în el
(v. 8.10), sunt cei care îl cautã pe Domnul (v. 11; cf. 5), sunt
cei care îºi pun încrederea într-însul (v. 9), sunt sfinþii lui
(v. 10), drepþii lui (v. 16.20.22), sunt slujitorii lui Dumnezeu
(v. 23), sunt cei care au inima zdrobitã din cauza cãinþei
(v. 19), sunt cei care cautã chipul lui Dumnezeu ºi sunt
luminaþi de acesta (v. 6), sunt oamenii care fug de rãu,
cãutând binele ºi pacea (v. 14.15), sunt cei persecutaþi din
cauza dreptãþii care strigã spre Dumnezeu din mijlocul
suferinþei (v. 18). În întregul sãu, psalmul transmite bucu-
ria credinþei, unica siguranþã într-o lume falsã.
Experienþa personalã se transformã într-un cânt comu-
nitar al adunãrii liturgice ºi este introdusã în circuitul viu
al celor credincioºi, transformându-se într-un mesaj adre-
sat tuturor. Psalmul este un acrostih alfabetic, cu influenþe
din literatura sapienþialã.
În acest psalm, spune sfântul Augustin, Cristos însuºi îi
invitã pe toþi oamenii sã-l laude pe Tatãl împreunã cu el ºi
îi învaþã pe toþi teama sfântã de Dumnezeu.
În liturgie, Biserica a acordat întotdeauna acestui psalm
o mare importanþã. Ea adreseazã îndemnurile acestui psalm
catecumenilor ºi celor care se pregãtesc sã primeascã Bote-
zul, ca sã intre în comuniune de viaþã cu Dumnezeu care
este aproape de cel care suferã ºi-i protejeazã pe cei care-ºi
pun încrederea în el. Botezul este sacramentul credinþei ºi
al iluminãrii supranaturale. Totodatã, Biserica l-a transfor-
mat în cântarea tradiþionalã a comuniunii euharistice:
„Gustaþi ºi vedeþi cât de bun este Domnul!” (v. 9). ªi sfinþii
pãrinþi au folosit psalmul 34 (33) în cateheza euharisticã.
Împãrþirea: titlu (v. 1); mulþumire individualã (v. 2-11);
învãþãturã pareneticã (v. 12-22); încrederea celui drept (v. 23).
 PSALMUL 35 (34)
Cerere de ajutor a credinciosului persecutat

1 Al lui David.
Judecã-i tu, Doamne, pe cei care mã judecã,
luptã tu cu cei ce luptã împotriva mea!
2 Apucã scutul ºi pavãzaa

ºi ridicã-te în ajutorul meu!

3 Ridicã suliþa ºi barda

împotriva prigonitorilor mei!

Spune sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta”.
4 Sã fie ruºinaþi ºi umiliþi
cei care urãsc sufletul meu,
sã dea înapoi ºi sã se facã de râs
cei ce urzesc nenorocirea mea!
5 Sã fie ca pleava luatã de vânt
ºi îngerul Domnului sã-i nimiceascã.
6 Sã le fie calea întunecoasã ºi alunecoasã
ºi îngerul Domnului sã-i urmãreascã!
7 Cãci mi-au întins laþulb lor
ºi fãrã de temei au sãpat o groapã,
ca sã-mi piardã sufletul.
8 Sã vinã pe neaºteptate nenorocirea peste ei
ºi laþul pe care l-au întins, pe ei sã-i prindã,
ei înºiºi sã cadã în nenorocire!

a Termenii ebraici indicã douã feluri de scut: scutul mic, folosit de

luptãtor în mâna dreaptã, ºi scutul mare, folosit de scutieri.

b LXX ºi Vg au: au întins laþul lor peste groapã.
132 PSALMUL 35 (34)

9 Iar sufletul meu va tresãlta în Domnul,

se va desfãta de mântuirea lui.
10 Toate oasele mele vor zice:
„Cine e ca tine, Doamne?
Tu, care mântuieºti pe cel sãrman
de mâna celor mai puternici decât el,
pe cel sãrac ºi lipsit de cei ce-l jefuiesc”.
11 S-au ridicat martori mincinoºi,
care mã întreabã de lucruri pe care nu le ºtiu;
12 ei mã rãsplãtesc cu rãu în loc de bine,
sufletul meu e cuprins de dezolare.
13 Iar eu, când ei erau bolnavi,
mã îmbrãcam în sac,
îmi smeream sufletul cu post
ºi în inima mea mã rugam pentru ei neîncetatc.
14 Mã zbãteam ca pentru un prieten al meu,
ca pentru un frate,
ca ºi cum mi-aº fi jelit mama,
aºa eram zdrobit de durere.
15 Dar ei se bucurã când mã clatin;
se adunã, se strâng împotriva mea
ca sã mã loveascã, ºi eu nu ºtiam;
ca sã mã sfâºie fãrã încetared,
16 mã ispitesc, mã batjocoresc în fel ºi chip,
scrâºnesc din dinþi împotriva mea.
17 Doamne, cât vei mai privi?
Scapã sufletul meu de rãutatea lor,
de puii de leu, pe mine, cel pãrãsit!e

c
Lit.: ºi rugãciunea mea se întorcea în pieptul meu.
d
LXX ºi Vg pun acest rând în v. 16, sub forma: s-au risipit ºi nu
s-au cãit.
e Lit.: lãsat singur.
 PSALMUL 35 (34) 133

18 Te voi preamãri în adunarea cea mare,

în mijlocul unui popor puternic te voi lãuda.
19 Sã nu râdã de mine duºmanii mei mincinoºi,
nici sã facã semne cu ochiul
cei care mã urãsc fãrã motiv!
20 Cãci ei nu vorbesc de pace,
ci, împotriva celor paºnici din þarã,
urzesc planuri viclene.
21 κi deschid gura larg asupra mea ºi zic:
„Bine, bine! Am vãzut cu ochii noºtri”.
22 Tu ai vãzut, Doamne. Nu sta în tãcere!
Doamne, nu te îndepãrta de mine!
23 Ia aminte ºi ridicã-te la judecata mea,
Dumnezeul meu ºi Domnul meu,
în apãrarea cauzei mele!
24 Judecã-mã dupã dreptatea ta,
Doamne, Dumnezeul meu,
ca sã nu râdã ei de mine!
25 Sã nu zicã în inima lor:
„Ce bucurie pentru sufletul nostru!”,
nici sã nu spunã: „L-am înghiþit”.
26 Sã se ruºineze ºi sã fie fãcuþi de râs
toþi cei care se bucurã de nenorocirea mea!
Sã fie acoperiþi de ruºine ºi de ocarã
cei care se cred mari înaintea mea!
27 Sã tresalte de veselie ºi sã se bucure
cei care voiesc dreptatea mea,
sã spunã pururi:
„Preaînãlþat fie Domnul,
cel care vrea pacea slujitorului sãu”.
28 ªi limba mea va vesti dreptatea ta
ºi va cânta lauda ta ziua întreagã.
134 PSALMUL 35 (34)

Psalmistul pare sã fie victima unui complot judiciar

încredinþat unei magistraturi corupte, bazat pe acuze false.
În faþa acestei farse procesuale amare, din cauza faptului
cã acuzatorii sunt foºti prieteni, cel nevinovat nu are altã
soluþie decât aceea de a apela la instanþa supremã, judecã-
torul-Dumnezeu, pentru a interveni ºi a demasca nedrep-
tatea ºi a restabili dreptatea. Apelul la lamentaþie ºi la
implorarea ajutorului (v. 1.19) reflectã neliniºtea interioarã
care îl conduce pe cel care se roagã de la profunzimea
durerii umane trãite ºi de la amãrãciunea adâncã la calea
încrederii în Dumnezeu (v. 9.18.27.28). În acest sens, psal-
mul se transformã într-o mãrturie a veºnicei tragedii a vic-
timei, a celui oprimat, a celui torturat ºi a celui înºelat.
Unica speranþã le rãmâne numai în Domnul dreptãþii, care
nu poate sta în veci indiferent, deci speranþa lor rãmâne în
ajutorul aceluia care „vrea pacea slujitorului sãu” (v. 27).
Presupoziþia cã faptul istoric ce dã naºtere acestui psalm
ar fi persecutarea lui David din partea lui Saul este slab
atestatã. Dimpotrivã, psalmul 35 (34), prin sinceritatea sa
sfâºietoare, prin indignarea care-l cuprinde, mai ales,
înaintea experienþei amare a trãdãrii (v. 11-14), prin origi-
nalitatea plasticã a imaginilor (v. 2.3.5-8.25) ºi amestecul
de tonalitãþi (v. 1.17.21-24), ca ºi prin monotonia realistã ºi
descumpãnitoare a protestului sãu, nu poate fi închis în
cadrul strâmt al unei scheme codificate.
Cristos însuºi s-a identificat cu dreptul persecutat care
se roagã în acest psalm: „Însã acum au vãzut ºi m-au urât
ºi pe mine, ºi pe Tatãl meu. Dar trebuie sã se împlineascã
cuvântul scris în Legea lor: «M-au urât fãrã motiv»” (v. 19
citat în In 15,24-25). În liturgie, psalmul 35 (34) exprimã
plângerea lui Cristos în timpul pãtimirii sale.
Biserica, fiind pãrtaºã la pãtimirea lui Cristos, se roagã
ºi ea, prin acest psalm, în celebrãrile liturgice, împreunã cu
Cristos, Tatãlui ceresc. Sentimentele izvorâte din inima Rãs-
cumpãrãtorului în timpul pãtimirii sale sunt exprimate în
 PSALMUL 35 (34) 135

liturgie prin gura Bisericii. Ea îi împrumutã acum limba ei

lui Cristos în rugãciune, pentru ca mântuirea dobânditã de
el sã fie participatã de oamenii din toate þãrile ºi din toate
veacurile. Astfel, Biserica se roagã pentru toþi cei persecu-
taþi ºi, prin rugãciunea ei, îi susþine în suferinþele lor; însã,
în Bisericã, se roagã Cristos însuºi, care suferã ºi el în cei
care suferã persecuþii din iubire faþã de dreptate.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); invocaþie (v. 1b-3); imprecaþie
împotriva persecutorilor (v. 4-6); descrierea situaþiei (v. 7-8);
mulþumire (v. 9-10); lamentaþie (v. 11-12); mãrturisirea nevi-
novãþiei (v. 13-14); iubirea înºelatã (v. 15-18); rugãciune
(v. 19-21); siguranþa cã Dumnezeu face dreptate (v. 22-26);
mulþumire adusã lui Dumnezeu (v. 27-28).
 PSALMUL 36 (35)
Abisul pãcatului ºi noianul milostivirii

1 Maestrului de cor. Slujitorul lui Iahve. Al lui David.

2 În adâncul inimii celuia nelegiuit ºuºoteºte pãcatul,
înaintea ochilor sãi nu este fricã de Dumnezeu.
3 Atât de mult se mãguleºte pe sine,
încât nu-ºi descoperã fãrãdelegea, ca s-o urascã.
4 Cuvintele gurii sale sunt rãutate ºi înºelãciune,
el refuzã sã înþeleagã ºi sã facã binele.
5 La fãrãdelege se gândeºte în aºternutul sãu,
merge pe calea care nu este bunã
ºi nu urãºte rãul.
6 Bunãtatea ta, Doamne, este pânã la ceruri
ºi fidelitatea ta pânã la nori.
7 Dreptatea ta este ca munþii lui Dumnezeu

ºi judecãþile tale sunt ca abisul cel mare.

Tu, Doamne, ajuþi oameni ºi animale.
8 Cât de minunatã este bunãtatea ta, Dumnezeule!b

Fiii oamenilor îºi gãsesc adãpost

la umbra aripilor tale.
9 Se saturã din belºugul casei tale,

tu îi adãpi din ºuvoaiele desfãtãrilor tale.

10 Cãci la tine este izvorul vieþii

ºi în lumina ta vom vedea lumina.

aTextul ebraic are pronumele la persoana întâi: s-a fãcut

destãinuire în inima mea cã.
b În textul ebraic, vocativul Dumnezeule intrã în rândul urmãtor,

cãpãtând urmãtoarea semnificaþie: zeii ºi fiii oamenilor.

 PSALMUL 36 (35) 137

11 Pãstreazã îndurarea ta peste cei care te cunosc

ºi dreptatea ta peste cei curaþi cu inima.
12 Sã nu vinã asupra mea piciorul celor mândri
ºi mâna celor rãi sã nu mã izgoneascã.
13 Iatã, au cãzut fãcãtorii de rele,
s-au prãbuºit ºi nu se vor putea ridica.

Psalmul 36 (35) opune abisul rãutãþii pãcãtosului abisu-

lui bunãtãþii lui Dumnezeu ºi, alãturi de strigãtul plin de
dispreþ al celui pãcãtos, înalþã lamentaþia celui drept, care
este complet abandonat în Dumnezeu, izvor ce potoleºte
setea ºi luminã ce lumineazã calea. Ne este prezentatã
omenirea ca un mozaic de coruptibilitate ºi de inocenþã, de
urã ºi de iubire, de blestem ºi de rugãciune. Din acest
psalm apare clar cã rãutatea umanã, cauzã a pesimismului
ºi a descurajãrii, nu poate sã învingã strãlucirea bunãtãþii
lui Dumnezeu. Psalmul este compus din elemente diferite:
sapienþiale, imnice, lamentaþiuni. Dar, înrudindu-se cu
psalmii 49 (48) ºi 73 (72), la fel ca aceºtia, dupã o incursi-
une pesimistã pe terenul rãului ºi al perversiunii, se
deschide spre seninãtatea meditaþiei ºi a credinþei.
Multiplicitatea sentimentelor încercate se exprimã printr-o
varietate de tonalitãþi care fac psalmul o compoziþie ire-
ductibilã la o schemã unicã. Libertatea creativitãþii umane
ºi a emoþiilor interioare depãºeºte marginile cataloagelor
prea riguroase. Înþelepciunea, lamentaþia, imnul ºi dialogul
se amestecã în armonia unei singure invocaþii.
Sfântul Paul citeazã, în Rom 3,18, versetul 2 al acestui
psalm subliniind faptul cã, în faþa misterului pãcatului, sub
stãpânirea cãruia zac toþi oamenii, se aflã misterul harului
ºi al dreptãþii lui Dumnezeu care s-a manifestat prin cre-
dinþa în Isus Cristos pentru toþi cei care cred (cf. Rom 3,9-23).
Liturgia ºi pãrinþii Bisericii au gãsit în acest psalm
denunþarea rãutãþii lui Iuda ºi a iudeilor care l-au refuzat
138 PSALMUL 36 (35)

pe Cristos ºi revelarea bunãtãþii, adevãrului ºi dreptãþii lui

Cristos.
Biserica este casa lui Dumnezeu (v. 9), despre care vor-
beºte acest psalm, ºi, în ea, oamenii pot gãsi belºugul vieþii
ºi ºuvoaiele desfãtãrii. Din acest torent ne potolim setea în
Botez ºi, în abundenþa vieþii pe care ne-o dã Euharistia,
putem sã ne bucurãm de iubirea îndurãtoare a lui Cristos;
prin harul sãu, bunãtatea lui Dumnezeu se rãspândeºte
asupra întregii creaþii. Lumina harului, care ne-a fost acum
oferit prin credinþã, ne pregãteºte sã ne bucurãm de lumi-
na veºnicã a viziunii beatifice.
Împãrþirea: titlu (v. 1); reflecþie sapienþialã asupra omu-
lui subjugat de pãcat (v. 2-5); cântarea entuziastã a drep-
tãþii divine (v. 6-11); implorarea dreptãþii divine (v. 12-13).
 PSALMUL 37 (36)
Învãþãtura despre soarta celor pãcãtoºi ºi a celor drepþi

1 Al lui David.
Nu-i invidia pe cei care fac rãul Alef
ºi nu fi gelos pe cei care sãvârºesc nedreptatea,
2 cãci se usucã îndatã ca iarba
ºi ca verdeaþa câmpului se ofilesc.
3 Încrede-te în Domnul ºi fã binele; Bet
locuieºte pãmântul ºi pãstreazã-þi credinþaa.
4 Cautã-þi bucuria în Domnul Ghimel
ºi el va asculta cererile inimii tale.
5 Încredinþeazã-i Domnului calea ta
ºi încrede-te în el,
ºi el va duce la îndeplinire;
6 el va face sã strãluceascã dreptatea ta ca lumina
ºi judecata ta ca soarele la amiazã.
7 Stai în tãcere înaintea Domnului ºi aºteaptã-lb; Dalet
nu-l invidia pe cel care are reuºitã în drumul sãu,
pe omul care urzeºte viclenie.
8 Fereºte-te de mânie, depãrteazã de la tine furia, He
nu te aprinde, ca sã nu faci rãul,
9 fiindcã cei ce fac rele vor fi nimiciþi,
iar cei ce nãdãjduiesc în Domnul vor moºteni pãmântul.

a Lit.: paºte în siguranþã. Expresia este interpretatã în diferite

feluri: LXX înlocuieºte „siguranþã”, „fidelitate”, cu „bogãþie”, tra-

ducând: ºi hrãneºte-te din bogãþiile sale. Inversarea versetelor se
explicã ºi prin dificultatea redãrii verbului „a paºte” înþeles ca: a
pãzi, a pãstra, a trãi, iar „fidelitate” este interpretat drept credinþã
(pãstreazã-þi, trãieºte-þi credinþa).
b LXX are: roagã-te lui.
140 PSALMUL 37 (36)

10 Încã puþin ºi cel rãu nu va mai fi; Waw

vei cãuta locul lui ºi nu-l vei mai gãsi.
11 Dar cei sãrmani vor moºteni pãmântul
ºi se vor bucura de multã pace.
12 Cel rãu unelteºte împotriva celui drept Zain
ºi scrâºneºte din dinþi împotriva lui.
13 Domnul însã râde de el,
cãci vede cum i-a venit ziua.
14 Cei rãi scot sabia, îºi încordeazã arcul, Het
ca sã-l doboare pe cel smerit ºi sãrac,
ca sã-i ucidã pe cei care urmeazã cãi dreptec.
15 Dar sabia lor le va intra în inimã
ºi arcurile lor se vor frânge.
16 Mai bun e puþinul celui drept Tet
decât bogãþia multãd a celor nelegiuiþi,
17 cãci braþele celor nelegiuiþi vor fi zdrobite,
dar sprijinul celor drepþi este Domnul.
18 Domnul cunoaºte zilelee celor neprihãniþi, Iod
moºtenirea lor este veºnicã.
19 Ei nu rãmân de ruºine în timpul nenorocirii
ºi în zilele de foamete sunt îndestulaþi.
20 Fiindcã cei rãi vor fi nimiciþi Kaf
ºi vrãjmaºii Domnului
ca podoaba câmpului vor trece,
ca fumul se vor risipif.
21 Cel nelegiuit împrumutã ºi nu dã înapoi, Lamed
dar cel drept se îndurã ºi dãruieºte.

c
LXX are: ca sã-i înjunghie pe cei drepþi cu inima.
dUnii traduc: bogãþia multor nelegiuiþi.
e LXX are: cãile.
f Dificultatea sensului expresiei ebraice îi face pe mulþi exegeþi sã

modifice textul pe baza mãrturiilor de la Qumran: ca flacãra câmpi-

ilor. Se face astfel aluzie la practica de a arde pajiºtea pentru a fertiliza
terenul ce va fi cultivat. În acest fel, dispare verdeaþa ºi frumuseþea
câmpiei. LXX are: îndatã ce s-au înãlþat ºi s-au îngâmfat, ca fumul.
 PSALMUL 37 (36) 141

22 Cãci cei binecuvântaþi de el vor moºteni pãmântul,

iar cei blestemaþi de el vor fi nimiciþi.
23 Paºii omului sunt întãriþi de Domnul Mem
ºi-l însoþeºte cu iubire pe cãrarea vieþii.
24 Când omul se clatinã, nu cade,
cãci Domnul îl þine de mânã.
25 Am fost tânãr ºi am îmbãtrânit, Nun
dar n-am vãzut sã fie pãrãsit cel drept,
nici urmaºii lui sã cerºeascã pâine.
26 Ziua întreagã, el se milostiveºte ºi dã cu împrumut
ºi neamul lui va fi binecuvântat.
27 Îndepãrteazã-te de rãu ºi fã binele Samek
ºi vei avea o casã pentru totdeauna.
28 Cãci Domnul iubeºte dreptatea
ºi nu pãrãseºte pe credincioºii sãi.
Cei rãi vor pieri pentru totdeauna Ain
ºi neamul celor fãrã de lege va fi nimicit.
29 Cei drepþi vor moºteni pãmântul
ºi-l vor locui în vecii vecilor.
30 Gura celui drept exprimã înþelepciunea Pe
ºi limba lui rosteºte dreptatea.
31 Legea Dumnezeului sãu este în inima lui
ºi paºii lui nu ºovãie.
32 Nelegiuitul pândeºte pe cel drept, Þade
cãutând sã-l omoare;
33 dar Domnul nu-l lasã în mâinile lui
ºi nu-l va condamna când va fi judecat.
34 Aºteaptã-l pe Domnul ºi pãzeºte calea lui Qof
ºi el te va înãlþa ca sã moºteneºti pãmântul,
ºi tu vei vedea când vor fi nimiciþi pãcãtoºii.
35 L-am vãzut pe cel nelegiuit triumfând Reº
ºi ridicându-se ca un cedru înverzitg;

g Urmând versiunea siriacã ºi LXX, unele traduceri au: ca cedrii

Libanului.
142 PSALMUL 37 (36)

36 a trecut ºi nu mai este,

l-am cãutat ºi nu l-am mai aflath.
37 Priveºte la cel desãvârºit, cautã la cel drept, Sin
cãci omul pãcii are parte de urmaºi.
38 Cei nelegiuiþi însã vor dispãrea cu toþii,
urmaºii celor fãrã de lege vor fi nimiciþi.
39 Mântuirea celor drepþi vine de la Domnul, Tau
el este ocrotitorul lor în timpul încercãrii.
40 Domnul le vine în ajutor ºi-i elibereazã,
îi scapã de cei nelegiuiþi ºi-i mântuieºte,
pentru cã ºi-au pus speranþa în el.

Psalmul este o creaþie sapienþialã, formând un acrostih

alfabetic. Un venerabil pios încãrcat de experienþã încearcã
sã stãpâneascã nerãbdarea ºi iritarea unora, probabil,
tineri imaturi ºi fãrã experienþã cu privire la atitudinea
tainicã a lui Dumnezeu, care se simt deziluzionaþi sau scan-
dalizaþi cu privire la prosperitatea celui nelegiuit, prospe-
ritate inexplicabilã în lumina învãþãturii tradiþionale a
recompensei divine. Printr-o serie de observaþii confor-
miste ºi neoriginale, psalmistul îi invitã pe aceºtia sã aibã
încredere în Domnul (v. 3.4.5.7.9.34), sã fie blânzi (v. 11),
pentru cã cei care fac rãul vor fi ºterºi de pe pãmânt (v. 9-
10.22.28.34.38), în timp ce Domnul îi asigurã pe cei drepþi
ºi blânzi cã vor moºteni pãmântul. În felul acesta, promisi-
unea fãcutã lui Abraham este reinterpretatã în relaþie cu
doctrina retribuþiei temporale ºi îi priveºte în mod direct pe
cel care „îl aºteaptã pe Domnul ºi pãzeºte calea lui” (v. 34),
„pe cei drepþi” (v. 29), „pe cei neprihãniþi” (v. 18), pe cel
care „se îndepãrteazã de rãu ºi face binele” (v. 27), „pe cei
binecuvântaþi de Dumnezeu” (v. 22). În timp ce pedeapsa
divinã nu poate sã nu se abatã asupra celor pãcãtoºi, cei

h LXX are: ºi nu a fost gãsit locul lor.

 PSALMUL 37 (36) 143

sãrmani sunt siguri cã se vor bucura de o fericire sigurã (v.

11), în care se realizeazã promisiunea fãcutã lui Abraham.
Autorul psalmului are drept scop schiþarea chipului unui
discipol al maestrului înþelepciunii, cãruia îi sunt propuse
noi idealuri. Discipolul trebuie sã aspire sã realizeze în
viaþã, ca ideal suprem, o comuniune intimã ºi absolutã cu
Domnul.
De multe ori, sunt menþionate „pãmântul”, „þara”
(v. 3.9.11.22.29.34); este vorba de Þara Promisã, Palestina
(Dt 11,1-32), mai târziu, consideratã ca figurã a cerului
(Evr 11,8-16) sau a împãrãþiei lui Dumnezeu (Mt 5,4).
Cristos, cel nevinovat ºi drept prin excelenþã, a venit
între noi sãrman, umil, blând, persecutat de cei nelegiuiþi,
omul durerilor, abãtându-se asupra lui suferinþele tuturor.
Putem, aºadar, sã înþelegem afirmaþiile din psalmul 37 (36)
ca pe un îndemn adresat lui Cristos ºi Bisericii sale: omul
drept despre care vorbeºte psalmul este Cristos; Biserica
este descendenþa lui.
Biserica continuã sã ofere credincioºilor sãi învãþãtura ºi
îndemnurile psalmului 37 (36), recomandând rãbdarea în
încercãri, perseverenþa în bine, speranþa în promisiunile
viitoare, fãrã a se lãsa înºelaþi de fericirea efemerã ºi peri-
culoasã a celor nelegiuiþi.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); îndemn la echilibru în apreci-
erea bunãstãrii altora (v. 1b-9); criteriile retribuþiei divine
(v. 10-33); victoria asupra celor nelegiuiþi ºi triumful celor
drepþi (v. 34-40).
 PSALMUL 38 (37)
Tânguirea omului bolnav

1 Psalm. Al lui David. Pentru comemorarea.

2 Doamne, sã nu mã mustri în mânia ta
ºi sã nu mã pedepseºti în furia ta.
3 Cãci sãgeþile tale s-au înfipt în mine
ºi mâna ta apasã peste mine.
4 Nimic nu este sãnãtos în trupul meu

în faþa mâniei tale,

ºi nu este paceb în oasele mele,
din cauza pãcatelor mele.
5 Cãci fãrãdelegile mi-au acoperit capul,

ca o povarã prea grea pentru mine.

6 Au putrezit ºi s-au înveninat rãnile mele,

din pricina nebuniei mele.

7 M-am încovoiat ºi m-am gârbovit cu totul;

toatã ziua umblu în mâhnire.

8 Rãrunchii îmi sunt cuprinºi de febrã

ºi nu mai e nimic sãnãtos în trupul meu.

9 Sunt frânt ºi istovit cu totul,

strig din cauza zbuciumului inimii mele.

10 Doamne, în faþa ta e toatã dorinþa mea

ºi suspinul meu nu-þi este ascuns.

a Sensul expresiei este nesigur. Unii exegeþi cred cã ar fi vorba

despre o indicaþie liturgicã în legãturã cu jertfa de fãinã ºi unt-

delemn. LXX adaugã: „de sâmbãtã”, dar nici aceastã indicaþie nu
aduce vreo clarificare.
b LXX are: ºi nu este nimic intact în...
 PSALMUL 38 (37) 145

11 Inima mi se zbate, m-au pãrãsit puterile

ºi mi-am pierdut chiar ºi lumina ochilor.
12 Prietenii ºi cunoscuþii se îndepãrteazãc,
din cauza rãnii mele,
ºi rudele mele stau deoparte.
13 Cei care vor sã-mi ia sufletul îmi întind curse,
cei care-mi vor rãul vorbesc de pieirea mea
ºi vicleºuguri pun la cale ziua întreagã.
14 Iar eu, ca un surd, nu iau aminte
ºi sunt ca un mut ce nu-ºi deschide gura,
15 ca omul ce nu aude
ºi nu iese rãspuns din gura lui.
16 Pentru cã în tine, Doamne, mi-am pus speranþa
tu îmi vei rãspunde, Doamne, Dumnezeul meu!
17 Spuneam, de fapt: „Sã nu râdã de mined
când mi se clatinã piciorul,
sã nu se ridice cu mândrie împotriva mea”.
18 Sunt gata sã mã prãbuºesc
ºi durerea înaintea mea este pururea.
19 Cãci eu îmi mãrturisesc fãrãdelegea
ºi mã înspãimânt de pãcatul meu.
20 Duºmanii mei sunt plini de viaþã ºi sunt puternici
ºi s-au înmulþit cei care mã urãsc fãrã motiv.
21 Ei îmi rãsplãtesc binele cu rãu
ºi mã acuzã, pentru cã eu caut binele.
22 Sã nu mã pãrãseºti, Doamne;
Dumnezeul meu, sã nu te îndepãrtezi de la mine!
23 Grãbeºte-te sã mã ajuþi,
Doamne, mântuirea mea!

c LXX are: s-au apropiat înaintea mea ºi s-au aºezat.

d LXX adaugã: duºmanii mei.
146 PSALMUL 38 (37)

Psalmul scoate la ivealã o deosebitã sensibilitate moralã.

O boalã misterioasã ºi grea, probabil lepra, l-a lovit pe pro-
tagonistul acestei rugãciuni. Din perspectiva doctrinei re-
tribuþiei, aceastã boalã este trãitã ca un semn al judecãþii
lui Dumnezeu ºi, prin urmare, ca o ocazie de verificare a
conºtiinþei în descoperirea pãcatului. Rugãciunea psalmu-
lui are în centru o suferinþã grea, o boalã care, în afara urâ-
ciunii fizice a manifestãrii ei, comporta în tradiþia ebraicã
ºi excomunicarea. Dacã aceastã boalã este lepra, atunci, aºa
cum aratã evangheliile, cel bolnav era constrâns sã trãiascã
la marginea localitãþii ºi sã semnaleze prezenþa sa atunci
când se profila la orizont vreun semen sãnãtos. De aceea,
este emblema tragicã a singurãtãþii, a expulzãrii din comu-
nitatea sfântã; leprosul este un om pierdut, este simbolul
care vorbeºte despre impuritate ºi despre pãcat. În felul
acesta, cel care se roagã în psalm simte cã toatã lumea îi
este ostilã ºi duºmanã. Dintr-o rugãciune a celui bolnav,
psalmul se transformã într-o mãrturisire a pãcatului. De
aceea, Biserica a considerat aceastã lamentaþie, încã din
vechime, ca un psalm penitenþial. Psalmul pune înaintea
ochilor noºtri un tablou viu al celei mai profunde suferinþe
umane ºi este, în acelaºi timp, o mãrturie eficace a forþei
încrederii în Dumnezeu, o tãrie sincerã ºi rãbdãtoare în
pocãinþã.
Probabil cã sfântul Luca, descriind abandonul lui Isus
în timpul pãtimirii sale, face aluzie la versetul 12 al aces-
tui psalm (cf. Lc 23,49). Sfântul Augustin spune cã psalmul
38 (37) este rugãciunea lui Cristos în timpul pãtimirii sale.
Tradiþia a propus acest psalm ca pe o rugãciune pentru
penitenþi. Fãcutã eficace de meritele suferinþelor lui
Cristos, rugãciunea devine un medicament mântuitor pen-
tru pãcãtoºi ºi pentru membrele infirme ale trupului mistic.
Asemenea lui Isus cel drept ºi nevinovat, care a oferit
Tatãlui aceastã rugãciune pentru noi, pãcãtoºii, ºi cei care
sunt îndreptãþiþi de harul sãu pot sã iasã în întâmpinarea
 PSALMUL 38 (37) 147

fraþilor lor încã subjugaþi de greutatea pãcatului ºi departe

de Dumnezeu prin aceastã rugãciune. În felul acesta, psal-
mul 38 (37) devine o rugãciune de reparare ºi de ispãºire,
care ne dã posibilitatea de a lua asupra noastrã pãcatele ºi
suferinþele aproapelui ºi de a îngriji rãnile sale ca ºi cum ar
fi ale noastre, dupã cum a fãcut samariteanul milostiv cu
omul cãzut în mâinile tâlharilor.
Poate fi una dintre rugãciunile cele mai eficace ca pre-
gãtire pentru mãrturisirea pãcatelor.
Împãrþirea: titlu (v. 1); antifonã de introducere (v. 2);
lamentaþie ºi cerere (v. 3-21); antifonã finalã (v. 22-23).
 PSALMUL 39 (38)
Meditaþie despre viaþa scurtã ºi efemerã a omului

1 Maestrului de cor. Yedutuna. Psalm. Al lui David.

2 Mi-am zis: „Voi veghea asupra cãilor mele,
ca sã nu pãcãtuiesc cu limba mea.
Voi pune pazã gurii mele
cât timp cel nelegiuit îmi va sta împotrivã”.
3 Am stat mut, în tãcere;

am tãcut chiar când era vorba de bine

ºi durerea mea s-a înteþit.
4 S-a înfierbântat în mine inima mea

ºi în cugetul meu a izbucnit focul.

Atunci mi-am dat drumul limbii:
5 „Fã-mi cunoscut, Doamne, sfârºitul meu
ºi care este lungimea zilelor mele,
ca sã ºtiu cât de scurtã-i viaþa mea.
6 Iatã, tu ai dat zilelor mele

o lungime de câteva palme

ºi durata vieþii mele e ca un nimic în faþa ta.
Într-adevãr, e doar deºertãciune
tot omul care trãieºteb Selah
7 ºi ca o umbrã este omul care trece.
Da, în zadar se zbuciumã;
strânge comori ºi nu ºtie pentru cine le adunã”.

a Dupã 1Cr 16,41 ºi par., Yedutun este conducãtorul unui grup de

leviþi, cântãreþi la templu. Ar putea fi ºi un mod de interpretare carac-

teristic lui.
b Lit.: care stã ridicat.
 PSALMUL 39 (38) 149

8 Iar acum, ce pot sã mai aºteptc, Doamne?

Nãdejdea mea este numai la tine.
9 De toate fãrãdelegile mele mântuieºte-mã,

sã nu mã faci de ocara celui fãrã minte.

10 Am tãcut ºi nu mi-am deschis gura,

cãci tu eºti cel care faci toated.

11 Depãrteazã de la mine loviturile tale;

de apãsarea mâinii tale sunt zdrobit.

12 Prin pedepsele pentru pãcat, tu îl corijezi pe om;

ca moliae îi distrugi tot ce ºi-ar putea dori.

Într-adevãr, tot omul este deºertãciune! Selah
13 Ascultã, Doamne, rugãciunea mea

ºi pleacã-þi urechea la strigarea mea,

nu fi surd la lacrimile mele,
cãci sunt strãin înaintea ta,
un trecãtor, ca toþi pãrinþii mei.
14 Întoarce-þi privirea de la mine, ca sã mã înseninez,
înainte de a mã duce ºi de a nu mai fi!

Este o autobiografie sfâºietoare, o descriere a mizeriei

umane, fizice ºi morale, un imn al sfârºeniei ºi al culpabi-
litãþii, un cântec al morþii ºi al dificultãþii de a trãi. Psal-
mistul este un tip independent, care rupe legãturile cu
formele ºi genurile literare preexistente ºi, în dialogul sãu
propriu cu Dumnezeu, pune în luminã luptele sale inte-
rioare, construind astfel o paginã unicã în toatã Psaltirea.
Psalmul 39 (38) are o importanþã deosebitã nu numai pen-
tru frumuseþea lui literarã sau pentru adevãrul sãu cu
privire la om. Dacã ar trebui sã-l luãm ca pe un rãspuns la
problema supravieþuirii, ar fi incomplet ºi deziluzionant.

c
LXX ºi Vg au: ºi acum, cine este aºteptarea mea? Oare nu
Domnul?
d LXX ºi Vg au: cel care m-ai fãcut.
e LXX ºi Vg au: ca un pãianjen ai subþiat sufletul lui.
150 PSALMUL 39 (38)

Dar el nu este un rãspuns doctrinal, ci o trezire la condiþia

realã a omului. Ne trezeºte din letargia spiritualã ºi ne
aminteºte tragica realitate a morþii. El lanseazã spre noi un
apel la reflecþia asupra morþii ºi a limitei de creaturã, dar o
reflecþie ce are în subfond credinþa iahvistã, o credinþã difi-
cilã, sfâºietoare, totuºi, credinþã ºi, deci, încredere. Este un
psalm tragic ºi curajos în acelaºi timp, ce reveleazã o anu-
mitã maturitate ideologicã ºi, de aceea, trebuie plasat într-o
epocã mai târzie. Tãcerea, chinul interior ºi tonul autobi-
ografic (v. 2-3), ne trimit la celebra mãrturisire a lui
Ieremia (20,9). Acest psalm trebuie ascultat ca o mãrturie
a geamãtului veºnic de durere care nu se stinge niciodatã
de pe faþa pãmântului. Cu toate acestea, psalmul este o
mãrturie a credinþei care se bate pentru seninãtate ºi
veridicitate absolutã.
Expresii similare cu privire la caducitatea vieþii umane ca
în psalmul 39 (38) întâlnim ºi în Noul Testament (Iac 4,14;
1Pt 1,23-24; Rom 8,20-21). Împreunã cu Biserica, pere-
grinã ºi suferindã pe acest pãmânt, ºi împreunã cu toþi
aceia care sunt puºi la încercare sau în diferite strâmtorãri,
putem ºi noi sã recitãm cu suflet reînnoit cuvintele acestui
psalm. Aceste cuvinte, iluminate de revelaþia lui Cristos,
deºi exprimã angoasa umanã cea mai profundã, sunt acum
susþinute de o speranþã care este mai tare decât angoasa ºi
care depãºeºte nu numai caducitatea vieþii, ci ºi misterul
însuºi al morþii. Rãmâne valabilã pentru noi meditaþia
acestui psalm cu privire la efemeritatea vieþii prezente, carac-
terul provizoriu a tot ceea ce ne înconjoarã, limitele timpului
nostru pe acest pãmânt ºi micimea noastrã înaintea lui
Dumnezeu.
Împãrþirea: titlu (v. 1); scandalul vieþii (v. 2-4); lamen-
taþie (v. 5-13); nefericirea ºi nimicul (v. 14).
 PSALMUL 40 (39)
Rugãciune de mulþumire ºi de cerere

1 Maestrului de cor. Al lui David. Psalm.

2 Cu dor l-am aºteptat pe Domnul,
iar el s-a plecat spre mine
ºi mi-a ascultat strigãtul.
3 M-a scos din prãpastia nenorocirii,

din noroi ºi mocirlã,

mi-a pus picioarele pe stâncã,
mi-a întãrit paºii.
4 El a pus în gura mea un cântec nou,

un imn de laudã pentru Dumnezeul nostru.

Mulþi vor vedea ºi vor fi cuprinºi de teamã
ºi îºi vor pune încrederea în Domnul.
5 Fericit bãrbatul care ºi-a pusa încrederea în Domnul
ºi nu-ºi întoarce faþa cãtre cei îngâmfaþi,
nici cãtre cei rãtãciþi în minciunã.
6 Multe sunt minunile pe care le-ai fãcut

ºi planurile tale pentru noi,

Doamne, Dumnezeul meu!
Nimeni nu este asemenea þie!
Aº vrea sã le povestesc ºi sã vorbesc despre ele,
dar ele se înmulþesc fãrã numãr.
7 Jertfãb ºi ofrandã tu nu doreºti,
tu mi-ai deschisc urechile;
nu ceri nici arderi de tot, nici jertfã de ispãºire.

a
LXX are: care se încrede în numele Domnului.
b
Apar în acest verset cele patru tipuri de jertfe ale Vechiului
Testament: zebah – sacrificarea animalului, urmatã de consumarea
152 PSALMUL 40 (39)

8 Atunci, am zis: „Iatã, vin

– în sulul cãrþii este scris despre mine –
9 ca sã fac voinþa ta”.
Dumnezeul meu, aceasta o doresc.
Legea ta este în adâncul inimii mele.
10 Vestesc dreptatea ta în adunarea cea mare;
nu-mi închid buzele, tu ºtii lucrul acesta, Doamne!
11 Nu am tãinuit dreptatea ta,
ci vestesc fidelitatea ºi mântuirea ta.
Nu am ascuns îndurarea ºi adevãrul tãu
în adunarea cea mare.
12 Iar tu, Doamne, nu depãrta îndurarea ta de la mine,
milostivirea ºi adevãrul tãu
sã mã întãreascã pururi,
13 cãci m-au împresurat rele fãrã numãr,
pãcatele mele m-au înconjurat
ºi nu mai pot vedea.
S-au înmulþit mai mult decât perii capului meu
ºi mi-a pierit curajul.
14 Binevoieºte, Doamne, a mã elibera!
Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi!

în comun a jertfei (Lev 3,1-2); minhah – ofranda de produse vegetale

sau tãmâie (Lev 2,1-2); ’olah – holocaustul sau arderea completã a
animalului de jertfã; hatta’ah – sacrificiul de ispãºire pentru pãcat
(Lev 4,2-3).
c Lit.: mi-ai tãiat (perforat) urechea. Interpretãrile principale sunt:

a) aluzie la obiceiul de a strãpunge lobul urechii unui sclav; în acest

caz, psalmistul se recunoaºte sclavul Domnului (Ex 21,6; Dt 15,17);
b) aluzie la circumcizia inimii, spre deosebire de ritul exterior (cf. Ier
6,10); c) cea mai semnificativã interpretare este cã Dumnezeu
opereazã în conºtiinþa credinciosului un act de sensibilizare ºi de
ascultare de cuvântul sãu. De fapt, termenul ebraic exprimã atât
auzul, cât ºi atitudinea de ascultare cu supunere.
 PSALMUL 40 (39) 153

15 Sã se ruºineze ºi sã piarã
cei ce cautã sufletul meu, ca sã-l piardã;
sã se retragã ºi sã fie umiliþi
cei care îmi doresc nenorocirea!
16 Sã încremeneascã de ruºine
cei care-mi spun: „Aºa-þi trebuie”.
17 Sã se bucure ºi sã se veseleascã în tine
toþi cei care te cautã;
cei care iubesc mântuirea ta sã zicã fãrã încetare:
„Preamãrit sã fie Domnul”.
18 Eu sunt sãrac ºi nefericit,
dar Dumnezeu are grijã de mine.
Tu, ajutorul ºi eliberatorul meu,
Dumnezeul meu, nu întârzia!

Acest psalm este format din douã pãrþi: o rugãciune de

mulþumire pentru ajutorul primit (v. 2-11) ºi o rugãciune
pentru eliberarea dintr-un necaz apãsãtor (v. 12-18).
Versetele 14-18 se întâlnesc, cu mici variaþii, ºi în psalmul
70 (69). Totuºi, cele douã unitãþi paralele pot fi explicate ca
un text cerut de o celebrare liturgicã. Prima parte a
psalmului poate fi înþeleasã ca fundamentul experienþei de
credinþã din trecut a celui care se roagã, în timp ce acum el
se aflã în faþa unei noi situaþii dificile. Tocmai experienþa
mântuirii divine, în legãturã cu tradiþia generalã a liturgiei
comunitare, îi dau dreptul ºi garanþia, celui care se roagã,
sã transforme noua lui cerere în rugãciune autenticã plinã
de încredere ºi de curaj.
În realitate, acest psalm, fãrã îndoialã fragmentar, ne
oferã o combinaþie în care mulþumirea, lamentaþia ºi
încrederea sunt întrepãtrunse într-o manierã imposibil de
despãrþit. El face parte dintr-o minicolecþie (Ps 38–41) dedi-
catã reflecþiei asupra pãcatului, ºi totuºi, este independent,
deºi conþine unele aspecte comune: ideea pãcatului consi-
derat ca încercare, imaginea morþii-abis (v. 3) ºi a milostivirii
divine, pe care cel care se roagã o simte din adâncul abisului.
154 PSALMUL 40 (39)

Scrisoarea cãtre Evrei pune în gura lui Cristos câteva

dintre versetele acestui psalm (v. 7-9) în momentul
întrupãrii sale. Recitând prima parte a psalmului, gãsim, o
datã cu descrierea mântuirii noastre (v. 2-4), sentimentele
de mulþumire pe care i le datorãm lui Dumnezeu ºi pãtrun-
dem în inima mesajului evanghelic (cf. Mt 7,21; 12,50),
esenþa întregii vieþi a lui Cristos: îndeplinirea voinþei
Tatãlui din ceruri (cf. In 4,34; 5,30; 6,38). El, „devenit
marele preot al bunurilor viitoare, trecând printr-un cort
mai mare ºi mai desãvârºit, care nu este fãcut de mânã
de om, adicã nu este din aceastã lume, a intrat o datã pen-
tru totdeauna în sfânta sfintelor nu cu sânge de þapi ºi
viþei, ci cu propriul lui sânge, dobândind o mântuire
veºnicã” (Evr 9,11-12).
Tatãl s-a aplecat spre Fiul sãu, care ºi-a pus încrederea
în el (v. 2) ºi l-a scos din prãpastia nenorocirii, din noroiul
ºi mocirla pãcatelor ºi i-a pus picioarele pe stânca vieþii
nepieritoare ºi veºnice (cf. v. 3) ºi a pus în gura lui un cân-
tec nou, pentru ca noi sã credem ºi sã ne punem speranþa
în el (v. 4). Minunatul plan de mântuire manifestat în
Cristos Isus a fost vestit ºi participat în adunarea celor care
cred (v. 10).
Dumnezeu s-a plecat asupra omenirii care aºtepta mân-
tuirea ºi a format Biserica sa. În Cristos, a ridicat-o din
noroi (v. 3), a construit-o ca templu al sãu pe fundamentul
profeþilor ºi al apostolilor, care, la rândul lor, se sprijinã pe
piatra unghiularã care este Cristos.
Împãrþirea: titlu (v. 1); un cântec nou de mulþumire (v. 2-4);
fericire ºi mãrturisire de credinþã (v. 5-6); meditaþie profe-
ticã asupra cultului adevãrat (v. 7-9); mulþumire în aduna-
rea liturgicã (v. 10-11); lamentaþie (v. 12-18).
 PSALMUL 41 (40)
Rugãciunea unui bolnav pãrãsit

1 Maestrului de cor. Psalm. Al lui David.

2 Fericit este acela care se îngrijeºte de cel sãrman,
cãci Domnul îl salveazã în ziua nenorocirii.
3 Domnul îl pãzeºte ºi îl þine în viaþã,
îl face fericit pe pãmânt
ºi nu-l lasã la bunul placa al vrãjmaºilor sãi.
4 Domnul îl întãreºte pe patul de suferinþã,
tu îi vei schimba aºternutul în timpul bolii sale.
5 Eu strig: „Doamne, ai milã de mine,
vindecã-mi sufletul, cãci am pãcãtuit împotriva ta”.
6 Vrãjmaºii vorbesc rele împotriva mea:

„Când oare va muri ºi va pieri numele lui?”

7 Dacã vine cineva sã mã vadã, spune minciuni

ºi inima lui adunã rãutate,

apoi, ieºind afarã, vorbeºte de rãu.
8 Se sfãtuiesc în ºoaptã toþi cei ce mã urãsc,

cugetã împotriva mea cele releb:

9 „O boalã nemiloasã a venit peste el.

El zace ºi nu se va mai putea scula”.

10 Chiar ºi prietenul apropiat, în care mã încredeam

ºi care mânca pâinea mea,

a ridicat împotriva mea cãlcâiul.

a TM are: nu-l vei lãsa în sufletul. LXX ºi Vg au: nu-l va lãsa în

mâinile.
b LXX traduce: Cuvânt nelegiuit spuneau împotriva mea, zicând.
156 PSALMUL 41 (40)

11 Dar tu, Doamne, îndurã-te de mine,

ridicã-mã ºi le voi da rãsplatã.
12 Prin aceasta voi cunoaºte cã mã iubeºti,
dacã duºmanul meu nu râde de mine.
13 Dar pe mine mã ocroteºti pentru nevinovãþia mea
ºi mã faci sã stau în faþa ta de-a pururi.
14 Binecuvântat sã fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veci în veci. Amin! Amin!

Exegeþii nu sunt unanimi în definirea genului literar al

acestui psalm. Se evidenþiazã, înainte de toate, tonul de
cerere care se extinde de-a lungul întregului psalm ºi îl
apropie, în felul acesta, de genul lamentaþiunilor. Preocu-
parea prevalentã a eroului este aceea de a se rãzbuna pe
duºmani; pe lângã aceastã temã, o intuim pe aceea a spe-
ranþei de a redobândi, prin iertare, iubirea lui Dumnezeu.
Unii au vãzut în acest psalm lamentaþia lui David în faþa
rebeliunii fiului sãu, Absalom, ºi a trãdãrii din partea sfet-
nicului lui, Ahitofel, trecut în rândurile revoluþionarilor
(cf. 2Sam 15,31; 16,23; 17,3-5). Cu siguranþã, textul arhaic
a suferit o continuã relecturã în istoria folosirii sale, atât în
ambient liturgic, cât ºi privat. Psalmul pare sã fie rugãciu-
nea unui bolnav care zace în pat. Alãturi de el se aflã un
vizitator care poate fi un cântãreþ de la templu, venit sã-l
viziteze pe pacient. În rugãciunea care urmeazã (v. 5-13),
bolnavul însuºi cere îndurare de la Dumnezeu, fãrã a descrie
natura durerii. El se plânge pentru faptul cã vizitatorii sãi
nu au nici o speranþã cu privire la vindecarea lui fizicã; de
aceea, îi considerã duºmani ºi adversari. Apar continuu
binomurile obiºnuite: pãcat-pedeapsã, vinovãþie-boalã,
iertare-vindecare. Pe baza observaþiilor psihologice, poezia
poate fi consideratã „un psalm dinamic”, întrucât are loc o
schimbare în starea de suflet a poetului, o evoluþie spre
speranþã ºi încredere.
 PSALMUL 41 (40) 157

Isus a folosit versetul 10 al acestui psalm pentru a

denunþa trãdarea lui Iuda (In 13,18). De aceea, pãrinþii
Bisericii ºi liturgia nu au gãsit nici o dificultate în a inter-
preta tot psalmul ca pe o rugãciune a lui Cristos în timpul
pãtimirii sale. Acum, Cristos este pentru totdeauna înain-
tea feþei lui Dumnezeu, la dreapta Celui Preaînalt, ºi cel
care crede în el are promisiunea cã va gãsi un loc acolo
unde el s-a dus. Sfânta Fecioarã Maria, dintre toþi oamenii,
este cea care poate sã spunã Domnului: Prin aceasta am
cunoscut cã mã iubeºti, pentru cã duºmanul meu nu râde
de mine (cf. v. 12). Ea singurã dintre toþi nu a cãzut nici
mãcar pentru o clipã sub puterea diavolului.
Misterul lui Cristos ºi al Mariei îºi gãseºte împlinirea în
Bisericã. Milostivirea lui Dumnezeu ºi a lui Cristos, mirele
ei, se îndreaptã spre dânsa. Biserica este mama celor sãraci
ºi se îngrijeºte de cel sãrman, iar Domnul o va elibera în
ziua nenorocirii (v. 2), când ura vrãjmaºilor o va persecuta
(v. 6-9) ºi când trãdarea celor care erau ai ei, ca niºte fii, ºi
s-au hrãnit din izvoarele iubirii sale, acum o întristeazã
(cf. v. 10). Din nefericire, trãdarea lui Iuda este mereu în
act printre fiii preaiubiþi ai Bisericii.
În meditaþia noastrã, psalmul 41 (40) ne oferã punctul de
pornire pentru tema milostivirii ºi a trãdãrii.
Împãrþirea: titlu (v. 1); fericirea de tip sapienþial (v. 2-4);
lamentaþie împotriva duºmanilor ºi a prietenilor (v. 5-10);
speranþa în Dumnezeu (v. 11-14).
 PSALMUL 42 (41)
Dorul dupã Dumnezeu ºi dupã templul sãu

1 Maestrului de cor. Poema. Al fiilor lui Core.

2 Cum doreºte cerbulb izvoarele de apã,
aºa te doreºte sufletul meu pe tine, Dumnezeule.
3 Sufletul meu e însetat de Dumnezeu,

de Dumnezeul cel viu;

când voi veni ºi voi vedea faþa lui Dumnezeu?
4 Lacrimile îmi sunt pâine ziua ºi noaptea,

când mi se zice în fiecare zi:

„Unde este Dumnezeul tãu?”
5 Îmi aduc aminte de aceasta

ºi sufletul se topeºte în mine

cum înaintam prin mulþime,
pânã la casa lui Dumnezeu,
în strigãtele de bucurie ºi de mulþumire
ale unei mulþimi în sãrbãtoare.
6 Pentru ce eºti mâhnit, suflete al meu,
ºi pentru ce gemi înlãuntrul meu?
Încrede-te în Dumnezeu, cãci iarãºi îl voi lãuda
pe el, care este mântuirea meac
ºi Dumnezeul meu.

a
Acest titlu îl întâlnim ºi la: Ps 32; 44–45; 52–55; 75; 78; 88–89;
142. Vezi nota de la Ps 32,1.
b În textul ebraic, subiectul este cerbul, dar verbul este la forma

femininã. De aceea, LXX ºi multe traduceri moderne au: cerboaica.

c TM are: sa.
 PSALMUL 42 (41) 159

7 E mâhnit în mine sufletul,

de aceea, mã gândesc la tine
din þara Iordanului ºi din Hermon,
de pe muntele Misard.
8 Un abis cheamã un alt abis la vuietul cascadelor tale;

toate talazurile ºi valurile tale trec peste mine!

9 Ziua îmi trimite Domnul îndurarea sa

ºi noaptea cântarea lui mã însoþeºte,

ca o rugãciune cãtre Dumnezeul vieþii mele.
10 Îi spun lui Dumnezeu, stânca mea:

„De ce m-ai uitat?

De ce umblu întristat, oprimat de duºmanii mei?”
11 Mi se sfãrâmã oasele

când mã batjocoresc asupritorii mei

ºi mã întreabã toatã ziua:
„Unde este Dumnezeul tãu?”
12 Pentru ce eºti mâhnit, suflete al meu,
ºi pentru ce gemi înlãuntrul meu?
Încrede-te în Dumnezeu, cãci iarãºi îl voi lãuda
pe el, care este mântuirea mea
ºi Dumnezeul meu.

Psalmistul trãieºte departe de Ierusalim ºi de templul

sãu, probabil în exil. El avusese un rol important în templu
(v. 5). În regiunea în care se aflã, din partea meridionalã a
muntelui Hermon, Iordanul se scurge la vale, formând cas-
cade rãcoroase (v. 7-8). Autorul se consumã de nostalgia
fericirii care i-a fost luatã, dupã ceasurile unirii celei mai
intime cu Dumnezeu, cãruia i se putea abandona atunci

d În textul ebraic, Hermon este la plural. Este vorba de cel mai

înalt munte din aceastã regiune (2814 m) de la poalele cãruia þâºnesc

apele Iordanului. Muntele Misar nu poate fi identificat cu uºurinþã.
LXX, Vg ºi unii exegeþi traduc Muntele Mic, alþi exegeþi înþeleg aici
Muntele Sion.
160 PSALMUL 42 (41)

când se afla la templu. Oprimarea ºi dispreþul duºmanilor

îi acutizeazã conºtiinþa mizeriei totale, din cauza aban-
donãrii din partea lui Dumnezeu ºi a durerii nostalgiei
dupã Dumnezeul sãu. Într-o lamentaþie miºcãtoare, îºi
revarsã sufletul rãnit ºi luptã pentru a se putea apropia de
Dumnezeul pe care se teme cã îl va pierde. Psalmul este
strãbãtut de o neliniºte tulburãtoare, de o dorinþã vitalã, de
un instinct elementar, de o tensiune primordialã spre Dum-
nezeu ºi spre templul sãu, care este apa, viaþa, bucuria,
speranþa, scopul ultim al fiinþei. Sfântul Ioan al Crucii
spunea: „Exilat, departe de tine, mor cã nu mor”.
În strigãtul de durere al cerbului însetat, autorul vede
reflectându-se tragedia lui de exilat, de izolat, de „excomu-
nicat”, de la acel izvor de viaþã care este templul. Dorul
care-l mistuie pe cel care se roagã e cauzat de imposibili-
tatea fizicã datoratã ostracizãrii ºi îndepãrtãrii impuse, aºa
încât nu mai este pe deplin membru al poporului care cautã
chipul lui Dumnezeu, care poate, adicã, sã aibã acces la
experienþa cortului divin, pe care i-o oferã templul. Lamen-
taþia este ºi mai sfâºietoare ºi dramaticã dacã presupunem
cã protagonistul este un preot sau un levit constrâns sã
locuiascã (nu se ºtie pentru care vinovãþie sau motiv) în
Galileea de Nord, departe de centrul iubirii ºi al vieþii sale.
Liturgia considerã acest psalm ca fiind o rugãciune a lui
Cristos în timpul celebrãrii pascale. Sfântul Augustin con-
siderã cã acest psalm este o rugãciune a catecumenilor.
Biserica a consacrat aceastã tradiþie în liturgia solemnã din
noaptea pascalã. Psalmul 42 (41) este cântul acelora care
doresc harul lui Cristos în Botez, cântul acelora care tân-
jesc dupã þara promisã a cerului în pustiul vieþii prezente,
cântul acelora care, sãvârºindu-se din aceastã viaþã, doresc
sã contemple chipul Domnului, aºa încât rugãciunea din
acest psalm va înceta atunci când credinþa ºi speranþa vor
ajunge la împlinirea lor în viziunea beatificã ºi în posesia
veºnicã a lui Dumnezeu.
 PSALMUL 42 (41) 161

Figura cerbului care doreºte izvoarele de apã este una

dintre temele cele mai frecvente ale iconografiei creºtine,
în special, în decorarea baptisteriului.
Împãrþirea: titlu (v. 1); trecutul nostalgic (v. 2-5); anti-
fonã (v. 6); prezentul tragic (v. 7-11); antifonã (v. 12).
 PSALMUL 43 (42) a
Dorul dupã templu

1Judecã-mã, Dumnezeule, ºi apãrã-mi cauza

în faþa unui popor lipsit de credinþã,
scapã-mã de omul perfid ºi trãdãtor.
2 Pentru cã tu eºti Dumnezeul meu ºi locul meu de refugiu!

Pentru ce mã alungi?
Pentru ce trebuie sã umblu trist,
oprimat de duºmanii mei?
3 Trimite-mi lumina ºi adevãrul tãu!

Ele sã mã cãlãuzeascã,
sã mã ducã la muntele tãu cel sfânt
ºi în lãcaºurile tale.
4 Voi merge la altarul lui Dumnezeu,

la Dumnezeul bucurieib ºi veseliei mele,

ºi te voi lãuda cu harpa,
Dumnezeule, Dumnezeul meu.
5 Pentru ce eºti mâhnit, suflete al meu,
ºi pentru ce gemi înlãuntrul meu?
Încrede-te în Dumnezeu, cãci iarãºi îl voi lãuda
pe el, care este mântuirea feþei mele
ºi Dumnezeul meu.

În lupta sufletului împotriva dubiului, cel care se roagã

gãseºte deseori calea de-a lungul cãreia este în stare sã urce
victorios din întunericul durerii la certitudinea ascultãrii

a
Încã din vechime sunt încercãri de unire a psalmilor 42–43 în
unul singur. Ps 43 nu are în TM titlu ºi este asemãnãtor ca formã ºi
conþinut cu Ps 42 ºi refrenul din 42,6.12 este reluat în 43,5.
b LXX ºi Vg au: la Dumnezeu care înveseleºte tinereþea mea.
 PSALMUL 43 (42) 163

rugãciunii. Este vorba despre o rugãciune arzãtoare, plinã de

speranþã, care aºteaptã intervenþia justiþiarã a lui Dumnezeu
pentru a reechilibra balanþa dreptãþii (cf. Ps 7,9; 26,1; 35,24).
Poezia psalmului este îndreptatã spre Sion nu ca spre o
patrie pierdutã din trecut, ci ca spre un scop în viitor. Este
vorba de un vis care nu va rãmâne ireal, întrucât este alimen-
tat de credinþã. În lectura colectivã a acestui psalm, Israelul
reclamã dreptatea divinã pentru a se întoarce în þara proprie,
pentru a urca pe muntele sfânt al Sionului (v. 3; cf. Ps 15,1),
sub conducerea lui Dumnezeu ºi a mesagerilor sãi, pentru a
întâlni, în final, lumina feþei divine ºi a gãsi astfel bucuria
mulþumirii la picioarele altarului (cf. Ps 26,6-7). Dumnezeu
apare în rolul sãu solemn de judecãtor suprem. El apãrã
cauza celui sãrman ºi se revarsã împotriva adversarilor
definiþi ca fiind lipsiþi de credinþã, perfizi ºi trãdãtori (cf. v. 1).
Dumnezeu îl va elibera pe cel care crede într-însul. Totul
atunci se va transforma în bucurie, în jubilare, în cântare, în
muzicã. Dumnezeu este „Dumnezeul bucuriei ºi veseliei
mele” (v. 4). Rugãciunea în templu ºi participarea la liturgie
sunt punctul culminant al oricãrei aºteptãri ºi al oricãrei
bucurii. Datoritã acestei tensiuni îndreptatã spre cult, acest
psalm a devenit rugãciunea de introducere la celebrarea
euharisticã în Misalul roman al lui Pius al V-lea.
Pentru sfinþii pãrinþi, acest psalm este elogiul pasionant al
Bisericii sau suspinul dupã patria cereascã spre care tinde
sub conducerea lui Cristos, pãstorul cel bun.
Dacã, în psalmul 42 (41), întâlnim tema apei ºi a Botezului,
în psalmul 43 (42), tema predominantã este aceea a altarului
ºi a Euharistiei. Cu acest psalm, Biserica a început, timp de
secole, celebrarea euharisticã, invocând eliberarea de
duºmanii spirituali ºi de pãcat, pentru a intra cu o inimã
purificatã la celebrarea Paºtelui lui Cristos (cf. Evr 12,22-24).
Celebrând liturgia noastrã la altarul lui Dumnezeu, parti-
cipãm deja, pregustând-o, la însãºi liturgia cereascã, în Ieru-
salimul cel sfânt, spre care ne îndreptãm în pelerinaj.
Împãrþirea: rugãciune (v. 1-4); antifonã de încheiere (v. 5).
 PSALMUL 44 (43)
Lamentaþia Israelului în timpul nenorocirii

1 Maestrului de cor. Al fiilor lui Core. Poem.

2 Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit;
pãrinþii noºtri ne-au povestit
lucrarea pe care ai sãvârºit-o în zilele lor,
în zilele de demult.
3 Tu, cu mâna ta, ai alungat neamuri ºi i-ai sãdit pe ei,

ai zdrobit popoare ºi i-ai lãsat pe ei sã se rãspândeascã.

4 Cãci nu prin sabia lor au luat în stãpânire pãmântul

ºi nu braþul lor i-a mântuit,

ci dreapta ta ºi braþul tãu ºi lumina feþei tale,
pentru cã în ei þi-ai gãsit plãcerea.
5 Tu eºti regele meu, Dumnezeule,

cel care hotãrãºti victoriile lui Iacob!

6 Prin tine i-am respins pe duºmani

ºi în numele tãu i-am cãlcat în picioare

pe cei care s-au ridicat împotriva noastrã.
7 Cãci nu mi-am pus încrederea în arcul meu

ºi nu sabia mi-a adus salvarea,

8 ci tu ne-ai salvat de duºmanii noºtri

ºi i-ai fãcut de ruºine pe cei ce ne urau.

9 În Dumnezeu ne vom mândri toatã ziua,

preamãrind mereu numele tãu. Selah

10 Acum însã tu ne respingi ºi ne acoperi de ruºine
ºi nu mai ieºia alãturi de oºtirile noastre.

a NVg: nu mai ieºi, Dumnezeule.

 PSALMUL 44 (43) 165

11 Ne faci sã dãm înapoi în faþa vrãjmaºului

ºi cei care ne urãsc ne pradãb.
12 Ne dai ca pe niºte oi la tãiere
ºi ne risipeºti printre naþiunile pãgâne.
13 Îþi vinzi poporul tãu fãrã câºtig
ºi nu te îmbogãþeºti prin vânzarea lui.
14 Tu ne faci de ruºine în faþa vecinilor noºtri,
de râs ºi de batjocurã pentru cei din jurul nostru.
15 Ne faci sã fim de pominã printre pãgâni
ºi popoarele clatinã din cap la vederea noastrã.
16 Toatã ziua ocara este înaintea mea
ºi ruºinea îmi acoperã faþa,
17 din cauza glasului ce mã insultã ºi mã ocãrãºte,
în faþa duºmanului ºi a celui dornic de rãzbunare.
18 Toate acestea au venit peste noi,
dar n-am uitat de tine
ºi n-am cãlcat legãmântul tãu.
19 Inimile noastre nu s-au dat înapoi
ºi paºii noºtri nu s-au abãtut de pe calea ta.
20 Dar tu ne-ai aruncat în locul unde sunt ºacaliic
ºi ne-ai acoperit cu umbra morþii.
21 Dacã am fi uitat de numele Dumnezeului nostru
ºi am fi întins mâinile spre un dumnezeu strãin,
22 oare Dumnezeu nu ar fi bãgat de seamã,
el, care cunoaºte ascunziºurile inimii?
23 Cãci pentru tine suntem daþi morþii toatã ziua,
suntem socotiþi ca niºte oi de înjunghiere.
24 Trezeºte-te, pentru ce dormi, Doamne?
Scoalã-te, nu ne respinge la nesfârºit.

b
Lit.: îºi iau prãzi pentru sine.
c
Versiunea siriacã, urmatã de câþiva exegeþi, are: monstru; dra-
gon. LXX ºi Vg au: loc de chin.
166 PSALMUL 44 (43)

25 Pentru ce îþi ascunzi faþa?

Pentru ce uiþi de nenorocirea
ºi de oprimarea noastrã?
26 Cãci sufletul nostru este doborât în praf
ºi trupul nostru s-a lipit de pãmânt.
27 Scoalã-te!d Vino în ajutorul nostru
ºi, pentru îndurarea ta, mântuieºte-ne!

Este o lamentaþie colectivã. Poporul a fost înfrânt pe

câmpul de bãtãlie de un duºman (v. 11), prizonierii au fost
deportaþi într-o þarã strãinã (v. 12; cf. Am 1,6.9), Israelul
suferã din cauza batjocurilor popoarelor vecine (v. 15.16), prin-
tre ruinele cetãþii distruse locuiesc ºacalii (v. 20; cf. Ier 9,10;
10,22; 49,33; Is 13,22; 34,13), Dumnezeu, Domnul Oºtirilor
cereºti ºi al rãzboiului, care ieºea odinioarã la luptã în frun-
tea armatelor israelite, refuzã sã mai ajute (v. 5.10). Acum,
poporul zace înaintea lui Dumnezeu, în praf (v. 26), ºi se
plânge pentru nenorocirea materialã ºi spiritualã în care se
aflã, cerând ajutor ºi eliberare. Alãturi de rugãciunea ros-
titã în numele întregului popor în versetele 5 º.u. ºi 16, ia
cuvântul o voce singularã, probabil regele sau conducãtorul
armatelor.
Acest psalm devine rugãciunea celor oprimaþi din toate
timpurile. Problema cea mai grea pentru exegeþi este cea
a datãrii psalmului. Ar fi putut lua naºtere cu ocazia lup-
tei Edomului împotriva lui Iuda, pe vremea lui David
(cf. 2Sam 8,5-14), sau cu ocazia invaziei amoniþilor în
Iudeea, pe timpul lui Iosafat (2Cr 20,1-13), sau cu ocazia
invaziei asiriene, sub conducerea lui Senaherib, pe timpul
lui Ezechia, în anul 701 î.C. (2Rg 18–19), sau ar putea sã fie
reflectarea ultimelor zile ale Regatului lui Iuda în perioada
cãderii Ierusalimului, în anul 586 î.C. Mizeria extremã,

d LXX adaugã: Doamne.

 PSALMUL 44 (43) 167

moralã ºi fizicã, ar favoriza aceastã interpretare. Alþii con-

siderã cã psalmul 44 (43) reflectã epoca exilului sau cea
imediat postexilicã, din cauza asemãnãrii literare cu
Ieremia, Deuteronom ºi Isaia; alþii presupun cã psalmul de
faþã se referã în mod explicit la epoca persanã sau la epoca
Macabeilor, în perioada persecuþiei lui Antioh Epifanul.
Problema pusã Israelului de evenimentele la care se
referã psalmul este aceeaºi care este pusã încontinuu celui
care aderã la Cristos. Revelaþia evangheliei lumineazã orice
situaþie dificilã ºi dã un rãspuns supranatural oricãrei
probleme care ar putea sã parã fãrã soluþie. Cel care
sãvârºeºte mântuirea permite sã vinã încercarea pentru a
pune la probã credinþa celor care cred în el, pentru cã
mântuirea este trecerea prin moarte spre izvorul unei vieþi
noi ºi este lucrarea credinþei în Cristos cel mort ºi înviat
(Rom 10,9-11).
Biserica îºi face proprie rugãciunea acestui psalm. Ceea
ce Dumnezeu a sãvârºit pentru pãrinþii Vechiului Testa-
ment este începutul aceleiaºi mântuiri care se actualizeazã
acum în Bisericã, este începutul harului supranatural care
se revarsã acum în inimile credincioºilor ºi rãmâne ca o
garanþie cã Dumnezeu este fidel promisiunilor sale ºi cã va
duce la îndeplinire lucrãrile deja începute.
Martirii suferã pentru toþi fraþii lor iar aceºtia au dato-
ria sã-i mângâie.
Împãrþirea: titlu (v. 1); favorurile lui Dumnezeu faþã de
poporul sãu în trecut (v. 2-9); situaþia prezentã dezas-
truoasã (v. 10-17); declararea nevinovãþiei (v. 18-23); rugã-
ciune (v. 24-27).
 PSALMUL 45 (44)
Cântec pentru nunta regelui cu o prinþesã strãinã

1 Maestrului de cor. Pe melodia „Crinii”. Al fiilor lui Core.

Poem. Cântec de dragoste.
2 Din inima mea se revarsã cuvinte frumoase,
eu vreau sã-i prezint regelui opera mea.
Limba mea sã fie ca pana unui scriitor iscusit.
3 Tu eºti cel mai fermecãtor dintre fiii oamenilor,
har a fost revãrsat pe buzele tale
ºi de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu în veac.
4 Încinge-þi sabia peste coapsa ta, viteazule,
ea este strãlucirea ºi mãreþia ta.
5 Înainteazã cu maiestatea, suie în carul de luptãb,

pentru adevãr, blândeþe ºi dreptatec,

ºi te va învãþa lucruri minunate dreapta ta.
6 Sãgeþile tale sunt ascuþited,

pãtrund în inima duºmanilor regelui;

popoarele cad la picioarele talee.
7 Tronul tãu, Dumnezeule, este veºnic;

sceptrul dreptãþii este sceptrul domniei tale.

a
LXX are: întinde-þi arcul.
b
LXX are: domneºte.
c TM are: blândeþea dreptãþii.
d LXX adaugã: viteazule.
e În textul ebraic, ultima propoziþie se aflã intercalatã între

primele douã. Pentru claritatea textului, traducerile moderne fac

aceastã inversare.
 PSALMUL 45 (44) 169

8 Ai iubit dreptatea ºi ai urât fãrãdelegea;

de aceea, te-a uns Dumnezeu, Dumnezeul tãu,
cu untdelemnul bucuriei
ca pe nimeni altul dintre semenii tãi.
9 Mir, aloe ºi casiaf înmiresmeazã toate hainele tale;
din palate de fildeº, coarde de harpã te înveselesc.

10 Fiice de regi sunt în preajma ta,

regina stã la dreapta ta, împodobitã cu aur de Ofirg.
11 Ascultã, fiicã, priveºte ºi pleacã-þi urechea,
uitã de poporul tãu ºi de casa tatãlui tãu.
12 Regele râvneºte frumuseþea ta;
el îþi este stãpânulh, pleacã-te în faþa lui.
13 Fiicele Tirului aduc daruri;
ºi bogaþii poporului cautã faþa ta.

fCasia – (Cinnamomum casia) este o plantã originarã din

Malabar, China ºi Ceylon, din a cãrei tulpinã se obþin beþiºoare sau
praf parfumat folosit ca parfum. A nu se confunda cu scorþiºorul, din
care se obþine condimentul cunoscut drept scorþiºoarã.
Aloe – esenþã puternic parfumatã, extrasã din lemnul plantei de
aloe (Aquilaria agallocha) care creºte în partea de nord-est a Asiei
Mici. De obicei, se pulverizeazã pe pat ºi pe haine (Prov 7,17), dar se
foloseºte ºi la înmormântãri (In 19,39).
Smirna – cunoscutã ºi sub forma de mir (dar în acest caz este un
amestec de diferite balsamuri), este extrasã din Balsamodendron
myrrha, care creºte spontan în Arabia ºi în zona Mãrii Roºii. Este ca
o rãºinã-gumã de culoare albã care, la ardere, produce un miros plã-
cut. Este folositã pentru parfumarea hainelor, a locuinþelor ºi chiar
în ritul de îmbãlsãmare a morþilor.
g Ofir – Deºi o identificare geograficã sigurã a acestei regiuni sau

localitãþi nu este posibilã, exegeþii considerã cã ar fi vorba despre un

þinut din Arabia de Sud sau de pe coasta sud-esticã a Africii, proba-
bil Somalia, întrucât aurul de acolo era transportat cu corãbiile pânã
în portul Eþion-Gheber de la Marea Roºie. În texte poetice, este de
interpretat mai mult ca o indicaþie a calitãþii ºi fineþei decât ca o pre-
cizare geograficã a provenienþei.
h LXX omite restul versetului.
170 PSALMUL 45 (44)

14 Fiica regelui este strãlucitoare, când îºi face intrarea,

îmbrãcatã în haine brodate cu aur.
15 În haine strãlucitoare e adusã la rege;
fecioare formeazã alaiul ei,
prietenele ei sunt aduse la tine.
16 Sunt aduse în bucurie ºi veselie,
sunt conduse în palatul regelui.
17 În locul pãrinþilor tãi vor fi copiii tãi
ºi îi vei pune stãpânitori peste tot pãmântul.
18 Îmi voi aduce amintei de numele tãu
din neam în neam;
de aceea te vor lãuda popoarele în veci
ºi în vecii vecilor.

Este o cântare de laudã, închinatã unui rege tânãr ºi con-

soartei lui, o principesã din Tir (v. 13), compusã ºi cântatã
de un poet de curte cu ocazia cãsãtoriei stãpânului sãu.
Este vorba, probabil, despre un rege din Regatul de Nord:
cãsãtoria lui Ahab cu principesa fenicianã Isabela. Motivele
datãrii primei redactãri cu aceastã ocazie istoricã sunt
urmãtoarele: palatele de fildeº din v. 9 sunt invocate ºi de
Am 3,15 ºi de 1Rg 22,39 ºi definesc splendoarea palatelor
aristocratice din Samaria, în timpul dinastiei lui Ahab;
parada regalã a carelor de rãzboi (v. 4-6) este paralelã cu
descrierea din 1Rg 22,29 º.u., unde strigãtul de pornire
îi este aplicat lui Ahab. Isabela, numitã „fiica Tirului”
(cf. v. 13), poate sã se refere atât la Isabela cât ºi la cetatea
Tirului.
În faþa deziluziei istorice a perechii cântate în poemul de
faþã (Ahab - Isabela), care, de fapt, a fost duºmanã iahvismu-
lui autentic, ºi în faþa deziluziilor acelora care îºi puneau

i LXX are: κi vor aduce aminte. Alte versiuni vechi au pers. I plural.
 PSALMUL 45 (44) 171

speranþa în dinastia davidicã, mai ales dupã cãderea totalã

din 586 î.C., speranþa renaºte cu trãsãturi ideale. A fost,
astfel, introdus printre psalmii mesianico-regali. Când
monarhia a dispãrut din Israel, atributele regelui din
psalm au fost transferate regelui ideal, Mesia. Profilul
suveranului corespunde acum unei teocraþii perfecte: fru-
mos ca David (v. 3; cf. 1Sam 16,12), erou victorios (v. 4.6),
drept ºi blând ca Mesia (Zah 9,9-10; cf. v. 5.7-8), stabil în
puterea sa dinasticã, aºa cum i se promisese lui David
(2Sam 7,16; v. 7), consacrat de Dumnezeu însuºi ºi, deci,
fiul sãu adoptiv.
Talmudul aminteºte cã psalmul 45 (44) închide ritualul
solemn al binecuvântãrii nupþiale ºi mirii trebuie sã-l recite
timp de ºapte zile dupã cãsãtorie.
În Sfânta Scripturã, istoria mântuirii este prezentatã ca
un mister nupþial. În special, în oracolele profeþilor,
Dumnezeu a vorbit despre logodna lui cu Israelul. Prima
alianþã încheiatã cu el a fost o alegere de iubire complet
gratuitã; mireasa nu avea nimic atrãgãtor în ochii lui Dum-
nezeu; el i-a dat har ºi frumuseþe, dar Israelul a risipit
darurile mirelui divin, comportându-se ca o desfrânatã, ba,
mai mult, ca o adulterã (cf. Ez 16; Ier 2,2-3). În ciuda tutu-
ror, el va cãuta sã-ºi recucereascã poporul. Dacã Dumnezeu
pedepseºte, nu vrea totuºi sã o abandoneze pe cea pe care o
iubeºte, ci vrea sã trezeascã în inima ei o iubire mai arzã-
toare.
Lunga istorie a iubirii lui Dumnezeu faþã de poporul sãu
în Vechiul Testament îºi aflã împlinirea în întrupare, când
Dumnezeu celebreazã nunta Fiului sãu cu omenirea.
Urmând interpretarea Scrisorii cãtre Evrei, sfinþii pãrinþi
au vãzut în psalmul 45 (44) vestirea întrupãrii lui Cristos,
revelarea domniei lui, descrierea virtuþilor mistice cu care
este împodobitã Biserica, mireasa lui Cristos. Biserica a
cules toate aceste interpretãri în liturgie ºi îi place sã
172 PSALMUL 45 (44)

descrie prin acest psalm frumuseþea ºi harul Fiului lui

Dumnezeu. Ea vede misterul sãu adeverindu-se în Fecioara
Maria, care este membrul ei prin excelenþã, fiica preaiubitã
a Tatãlui ºi templul Duhului Sfânt
Împãrþirea: titlu (v. 1); prezentarea scribului ºi binecu-
vântarea (v. 2-3); figura regelui (v. 4-9); cortegiul nupþial
(v. 10-16); scribul ºi binecuvântãrile finale (v. 17-18).
 PSALMUL 46 (45)
Imn de încredere în Dumnezeu, ocrotitorul Sionului

1 Maestrului de cor. Al fiilor lui Core.

Dupã (cântecul) „Fecioarele”a. Cântec.
2 Dumnezeu este pentru noi loc de refugiu ºi putere,
ajutor uºor de gãsit în timp de încercare.
3 De aceea, nu ne temem,
chiar dacã s-ar zgudui pãmântul
ºi ar cãdea munþii în mijloculb mãrii;
4 chiar de-ar clocoti ºi ar spumega apele ei
ºi munþii s-ar zgudui la izbirea ei. Selah
5 Un râu cu braþele salec
înveseleºte cetatea lui Dumnezeu,
locuinþa sfântãd a Celui Preaînalt.

a Termenul ebraic poate fi o indicaþie muzicalã referitoare la

instrument (oboi) sau la modul de execuþie („pentru tinere fete”,

„pentru soprane”, sau „în surdinã”).
b Lit.: inima.
c Imaginea râului în Sion nu corespunde realitãþii geografice. Este

o aluzie teologicã la Dumnezeu, izvorul apei vii (Ier 2,13) care, din
templu, rãspândeºte pace ºi prosperitate, fertilitate ºi fecunditate
(Ez 47,1-12).
d LXX, Vg ºi o serie de traduceri moderne transformã adjectivul

sfânt în verb. Textul ebraic este: „Sfânta locuinþei Celui Preaînalt”.

Este o evocare clarã a încãperii din templu cunoscute ca sanctuar sau
sfânta. În templul restaurat de Irod, sfânta era de 27 m înãlþime, 18
m lungime ºi 9 m lãþime. Uºa era îmbrãcatã în aur ºi avea o înãlþime
de 9 m ºi lãþimea de 4,5 m. Încãperea era luminatã de un lampadar
de aur donat de regina Elena de Adiabene. Se mai aflau aici cande-
labrul cu 7 braþe (menorah), masa pentru prezentarea pâinilor, iar în
174 PSALMUL 46 (45)

6 Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatinã;

Dumnezeu îi vine în ajutor dis-de-dimineaþãe.
7 Naþiunile pãgâne se zbuciumã,
împãrãþiile se clatinã.
El ºi-a ridicat glasul ºi pãmântul se topeºte de groazã.
8 Domnul oºtirilor este cu noi,
Dumnezeul lui Iacob
este un turn de scãpare pentru noi. Selah
9 Veniþi ºi vedeþi lucrãrile minunate ale Domnului,
faptele uimitoare pe care le-a fãcut pe pãmânt.
10 El face sã înceteze rãzboaiele
pânã la marginile pãmântului,
frânge arcul ºi sfãrâmã lancea,
iar scuturilef le arde în foc.
11 „Opriþi-vã ºi recunoaºteþi cã eu sunt Dumnezeu,
eu mã înalþ peste popoare,
mã înalþ peste tot pãmântul”.
12 Domnul oºtirilor este cu noi,
Dumnezeul lui Iacob
este un turn de scãpare pentru noi. Selah

Pentru splendoarea literarã ºi limpezimea teologicã, psal-

mul 46 (45) este considerat un imn închinat credinþei care
nu se clatinã. Este identificatã, în acest psalm, nu numai
inima credinþei în protectorul divin, vizibilã de-a lungul
întregului psalm. Sesizãm, în acelaºi timp, o întrepãtrun-
dere, revelatã cu abilitate de psalmist, între istorie ºi

centru, altarul pentru arderea miresmelor. Pentru intrarea în sfânta

sfintelor nu mai era uºã, ci catapeteasma.
e Dupã mentalitatea orientalã, bezna nopþii nu reprezintã un peri-

col. Acesta apare în zori, când duºmanul porneºte la atac.

f Termenul ebraic indicã niºte „care de transport”, deci nu un ter-

men militar. Urmând LXX ºi Vg, unele traduceri au „scuturi”.

 PSALMUL 46 (45) 175

escatologie, între prezenþa lui Dumnezeu la Ierusalim ºi

prezenþa lui cosmicã, între naturã ºi Sion, între credinþã ºi
speranþã, între victoria prezentã ºi victoria definitivã. Este
primul dintre cele ºase Cântãri ale Sionului (46; 48; 76; 84;
87; 122) care celebreazã Muntele Sionului ºi cetatea lui
Dumnezeu, muntele cel sfânt, locuinþa Celui Preaînalt,
cetatea Dumnezeului Oºtirilor, punctul de sosire al peleri-
najelor triburilor lui Israel, bucuria întregului pãmânt.
Varietatea motivelor escatologice, profetice ºi cultuale
întâlnite în psalmul 46 (45) au dat naºtere multor inter-
pretãri: interpretarea profeticã, asigurarea ºi îndemnul
pentru rãzboiul sfânt; interpretarea mesianico-escatolo-
gicã, celebrarea Ierusalimului transfigurat, capitalã a
împãrãþiei viitoare a lui Dumnezeu; interpretarea cultualã,
preamãrirea regalitãþii lui Iahve. Cea mai probabilã pare
interpretarea istoricã ce vede psalmul 46 (45) ca fiind o
cântare de victorie, dupã o înfrângere zdrobitoare ºi nespe-
ratã a inamicului, aºa cum a fost aceea obþinutã împotriva
asirienilor sub zidurile Ierusalimului, în anul 701 î.C., pe
timpul regelui Ezechia.
Încrederea lui Israel în Dumnezeu, pentru intervenþiile
sale miraculoase ºi pentru intervenþia lui în cetatea sfântã,
susþine acum poporul creºtin, pentru cã Dumnezeu
locuieºte în el prin Cuvântul sãu fãcut trup ºi prin Duhul
sãu dãtãtor de viaþã. Biserica este trupul lui Cristos, tem-
plul cel viu al lui Dumnezeu, cetatea sfinþitã de harul sãu.
Din ziua de Rusalii, un râu coboarã din ceruri, dupã promi-
siunea lui Cristos: „Dacã îi este sete cuiva, sã vinã la mine
ºi sã bea; cel care crede în mine, dupã cum spune Scriptura,
«râuri de apã vie vor curge din pieptul lui». Aceasta o
spunea despre Duhul pe care aveau sã-l primeascã cei care
cred în el” (In 7,37-38).
Râul cu braþele sale, care înveseleºte cetatea lui Dum-
nezeu, reprezintã sacramentele Bisericii (cf. Ap 22,1-2).
Liturgia aplicã acest psalm ºi Maicii Domnului. Psalmii,
176 PSALMUL 46 (45)

care proclamã misterul Bisericii, exprimã ºi misterul Mariei.

Ea este locuinþa sfântã a Celui Preaînalt; Dumnezeu a
sfinþit-o cu harul lui pentru a face din ea chivotul Fiului
sãu. Dumnezeu este cu ea ºi, din momentul zãmislirii sale,
a umplut-o de har
Împãrþirea: titlu (v. 1); Dumnezeu este siguranþa popo-
rului sãu (v. 2-4); Dumnezeu este în mijlocul cetãþii sale
(v. 5-8); triumful lui Dumnezeu (v. 9-12).
 PSALMUL 47 (46)
Imn lui Dumnezeu, regele universului

1 Maestrului de cor. Al fiilor lui Core. Psalm.

2 Toate popoarele, bateþi din palme,
aclamaþi-l pe Dumnezeu cu strigãte de bucurie!
3 Cãci preaînãlþat ºi înfricoºãtor este Domnul,
mare rege peste tot pãmântul.
4 El a supus popoarele sub stãpânirea noastrã
ºi naþiunile sub picioarele noastre.
5 A ales pentru noia moºtenire
mândria lui Iacob, pe care îl iubeºte. Selah
6 Dumnezeu se înalþã în strigãte de bucurie,
Domnul se înalþã în sunete de trâmbiþã.
7 Cântaþi-i lui Dumnezeu, cântaþi-i!
Cântaþi-i regelui nostru, cântaþi-i!
8 Cãci Dumnezeu este împãrat peste tot pãmântul,

cântaþi-i cu mãiestrie.
9 Dumnezeu stãpâneºte peste popoare,

Dumnezeu stã pe tronul sãu cel sfânt.

10 Stãpânitorii popoarelor se adunã

împreunã cu poporul Dumnezeului lui Abrahamb.

Cãci ai lui Dumnezeu sunt puternicii pãmântului,
el se înalþã cu mãreþie.

În iudaismul târziu, acest psalm era folosit în liturgia de

Anul Nou. El celebreazã, în formã imnicã, regalitatea lui

a LXX are: ne-a ales pe noi ca moºtenirea sa.

b LXX, Vg ºi versiunea siriacã au: împreunã cu Dumnezeu.
178 PSALMUL 47 (46)

Dumnezeu asupra popoarelor ºi, împreunã cu psalmii 93;

96–99, constituie genul literar al psalmilor întronãrii lui
Iahve. Discursul este esenþial, energic, marþial. Este un fel
de imn naþional al statului teocratic ebraic. În liturgia
ebraicã, trebuia sã fie recitat de ºapte ori, înainte de a suna
cornul care dãdea semnalul începutului sãrbãtorii Anului
Nou. Scena sãrbãtorii, din psalm, prezintã popoarele ºi
conducãtorii lor adunându-se în sanctuar, unde Dumnezeu
se aºazã pe tron ºi îºi asumã suveranitatea, dupã ce a luat
în stãpânire popoarele ºi a ales pentru sine un popor care
se aflã pe pãmântul moºtenirii sale. Viziunea lui Dumnezeu
este fascinantã ºi înfricoºãtoare. El se înalþã din arca
alianþei, care apare înaintea ochilor întregului Israel actu-
alizând în liturgie marile etape ale mântuirii, începând de
la exod ºi pânã la David. În ceasurile decisive ale istoriei
Israelului, acest psalm era reluat ca o invitaþie la speranþã.
Interpretarea istoricã încearcã sã explice imnul pornind de
la o situaþie istoricã determinatã: fie sfârºitul unui rãzboi
câºtigat, fie terminarea reconstruirii templului, dupã exil.
Interpretarea escatologicã, þinând cont de caracterul gene-
ral ºi universal al psalmului, vede, în acest imn, exaltarea
poeticã a regalitãþii lui Dumnezeu, la sfârºitul timpului.
Biserica cântã acest psalm celebrând intrarea lui Isus în
Ierusalim, în Duminica Floriilor, ºi înãlþarea lui Isus la
ceruri. Natura umanã a lui Cristos, pãtrunsã ºi vivificatã
de Duhul lui Dumnezeu, este divinizatã. Prin înãlþarea sa,
omul-Dumnezeu este stabilit ca rege al veacurilor, Domn al
universului, preot ºi mijlocitor unic între Dumnezeu ºi
oameni, cap al trupului sãu mistic (cf. Ef 1,18-23). Cristos
a mântuit ceea ce crease. Acum, ºi-a încheiat drumul sãu de
rãscumpãrare ºi, devenit centru de gravitate al creaþiei ºi al
istoriei, el este acolo unde se terminã veacurile; de la locul
scopului atins, îi aºteaptã, pe cei care vin la el, pe calea pe
care el a trasat-o. El trãieºte, încã de acum, în gloria în care
îl vom vedea în ultima zi. Totodatã, psalmul 47 (46) este
 PSALMUL 47 (46) 179

înþeles ca fiind vestirea victoriei finale a lui Dumnezeu ºi

instaurarea totalã a împãrãþiei lui Cristos în lume. Lauda
adusã regelui victorios a depãºit graniþele Israelului, ba
chiar ºi pe cele ale pãmântului. Sfântul Ioan a auzit, în
ceruri, aceastã cântare: „Vrednic este Mielul, care a fost
înjunghiat, sã primeascã puterea, bogãþia, înþelepciunea ºi
tãria, cinstea, gloria ºi binecuvântarea. Celui care ºade pe
tron ºi Mielului sã fie binecuvântarea, cinstea, gloria ºi
puterea în vecii vecilor!” (Ap 5,12-13).
Împãrþirea: titlu (v. 1); Dumnezeu este regele Israelului
(v. 2-6); Dumnezeu este regele întregului pãmânt (v. 7-10).
 PSALMUL 48 (47)
Sionul, cetatea Domnului ºi bucuria întregului pãmânt

1 Cântec. Psalm. Al fiilor lui Core.

2 Mare este Domnul ºi vrednic de toatã lauda
în cetatea Dumnezeului nostru.
3 Muntele sãu cel sfânt este cea mai frumoasã înãlþime,

bucuria întregului pãmânt.

Muntele Sion, în partea de miazãnoapte,
este cetatea marelui rege.
4 Dumnezeu, în palatele sale,

este cunoscut ca un loc de refugiu.

5 Cãci, iatã, regii s-au aliat,

au înaintat împreunã;
6 dar abia au vãzut, ºi au rãmas înmãrmuriþi,

cuprinºi de groazã, au luat-o la fugã.

7 I-a apucat tremuratul acolo,

dureri ca ale celei ce naºte.

8 A fost ca vântul de la rãsãrit,

care sfãrâmã corãbiile din Tarºiºa.

9 Tot ce auzisem, aºa am vãzut

în cetatea Domnului oºtirilor,

în cetatea Dumnezeului nostru;
Dumnezeu a întãrit-o pentru totdeauna. Selah

a
Tarºiº – Existã multe încercãri de localizare: Tartessus, pe coas-
ta sud-vesticã a Spaniei, o colonie fenicianã; în Sardinia, colonie feni-
cianã unde se prelucrau metale nobile; Cartagina, Africa de Nord.
Deoarece portul cel mai important pe timpul lui Solomon era Eþion-
Gheber, în sudul Palestinei, unii cred cã ar fi posibilã o localizare
chiar în sud. Cu toate acestea, localizarea rãmâne nesigurã. Acest
 PSALMUL 48 (47) 181

10 Ne amintim de bunãtatea ta, Dumnezeule,

în mijlocul templului tãu.
11 Ca ºi numele tãu, Dumnezeule,
slava ta se întinde pânã la marginile pãmântului;
dreapta ta este plinã de dreptate.
12 Sã se veseleascã Muntele Sionului
ºi sã tresalte de bucurie fiicele lui Iudab
pentru judecãþile tale!c
13 Cutreieraþi Sionul, mergeþi împrejurul lui,
numãraþi turnurile sale;
14 admiraþid zidurile sale,
cercetaþi-i palatele,
ca sã povestiþi generaþiilor viitoare:
15 pentru cã acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru
în veci ºi în vecii vecilor,
el ne va cãlãuzi pânã dincolo de moartee.

La poalele zidurilor de nezdruncinat ale Sionului se

destramã orice putere inamicã. Înfrângerea acestor duº-
mani, neaºteptatã ºi rãsunãtoare, ar putea sã aibã rãdãcini
istorice precise, dar se poate sã fie o simplã stilizare a rãu-
lui care se opreºte în faþa Sionului. Evenimentul istoric ce
ar putea sã stea la originea acestui psalm ar putea sã fie cam-
pania militarã a lui Senaherib, în anul 701 î.C., pe timpul

nume apare întotdeauna legat de pietre scumpe ºi metale preþioase.

Expresia corãbiile din Tarºiº nu se referã la provenienþa corãbiilor, ci
la mãrimea ºi rezistenþa lor. Despre distrugerea unor astfel de corãbii
de un vânt puternic, vezi: 1Rg 22,48; 2Cr 20,36-37; Is 23,1.14.
b Aici, ca ºi în Ps 97,8, expresia se referã la localitãþile din Iuda, din

apropiere de Ierusalim.
c LXX ºi Vg adaugã: Doamne.
d Lit.: puneþi-vã inima în zidurile sale.
e LXX ºi Vg au: în veci. Unii experþi considerã termenul ca o indi-

caþie muzicalã asemãnãtoare cu cea din Ps 9,1 ºi 46,1, care ar trebui

inclusã la începutul psalmului urmãtor.
182 PSALMUL 48 (47)

regelui Ezechia (2Rg 19; Ps 46; cf. Is 31,5-8; 37,33-37).

Rãmâne posibilitatea ca acest psalm sã fie o referinþã la
rãzboiul siro-efraimit din anul 734 î.C., în timpul lui Ahaz,
eveniment care a constituit punctul de plecare pentru
Cartea lui Emanuel (Is 7,1-9). Sfântul Ioan Crisostomul ºi
unii comentatori din antichitate considerau cã momentul
originii psalmului ar fi perioada postexilicã semnatã de
înfrângerea lui Gog (Ez 38–39). În ciuda acestor referinþe
istorice, psalmul are o încãrcãturã liturgicã puternicã, cu
referinþã la Sion ºi la invulnerabilitatea lui, subliniind
clima procesionalã ºi bucuria, care, pornind de la aspectul
militar, se transformã într-o contemplare pacificã a fru-
museþii Sionului, reverberaþie a mântuirii, siguranþei ºi
invincibilitãþii lui Dumnezeu. În felul acesta, psalmul poate
fi considerat ca un cânt liturgic mereu valabil, de o liber-
tate ºi o prospeþime care nu pot fi încarcerate în scheme
rigide. Este explozia liricã a unui îndrãgostit de Ierusalim
care îºi exprimã siguranþa ºi seninãtatea de a fi primit ca în
braþele mamei sale. Psalmul 48 (47) este, pentru evrei, o
rugãciune de dimineaþã.
Mãreþia lui Dumnezeu s-a fãcut vizibilã în Bisericã.
Cristos este bastionul ºi apãrarea Bisericii, Domnul cel
mare ºi vrednic de laudã. Biserica este cetatea lui sfântã
construitã pe muntele cel sfânt care este Cristos. El a dat
Bisericii sale o structurã externã ºi vizibilã, prin organis-
mele ierarhice, ºi a stabilit în ea diferite ministerii orien-
tate spre binele întregului organism. Cristos a dãruit
Bisericii sale vitalitate, frumuseþe ºi tãrie prin suflul
Duhului Sfânt. Noi am vãzut începutul acestei manifestãri
minunate în întruparea Fiului lui Dumnezeu. De aceea,
Biserica, fiind în acelaºi timp societate vizibilã ºi comuni-
tate spiritualã, merge împreunã cu omenirea întreagã ºi
experimenteazã, asemenea lumii, aceeaºi soartã pãmân-
teascã. Ea este fermentul ºi sufletul societãþii umane, des-
tinate sã se reînnoiascã în Cristos ºi sã se transforme în
 PSALMUL 48 (47) 183

familia lui Dumnezeu. Aceastã întrepãtrundere dintre ceta-

tea pãmânteascã ºi cea cereascã nu poate fi perceputã decât
prin credinþã. Rãmâne, în continuare, misterul istoriei uma-
ne, care este tulburatã de pãcat, pânã la manifestarea
deplinã a mãririi fiilor lui Dumnezeu.
Împãrþirea: titlu (v. 1); celebrarea victoriei (v. 2-9); acþi-
unea liturgicã (v. 10-15).
 PSALMUL 49 (48)
Deºertãciunea bogãþiei

1 Maestrului de cor. Al fiilor lui Core. Psalm.

2 Ascultaþi aceasta, voi, toate popoarele,
plecaþi-vã urechea, voi, toþi locuitorii pãmântului,
3 fie oameni de rând, fie oameni de rang înalt,
bogaþi ºi sãraci, toþi împreunã.
4 Gura mea va rosti cuvinte înþelepte
ºi cugetul inimii mele, înþelegere;
5 voi pleca spre pilde urechea mea
ºi voi desluºi enigma mea cântând din harfã.
6 De ce sã mã tem în zilele nefericite,
când nelegiuirea duºmanilor mei mã înconjoarã?
7 Ei îºi pun încrederea în bunãstarea lor

ºi cu mulþimea bogãþiilor lor se laudã.

8 Nici un om nu se va putea rãscumpãra pe sinea

ºi nici nu va putea sã-i dea lui Dumnezeu

preþul rãscumpãrãrii sale;
9 cãci preþul sufletului este atât de mare,

încât niciodatã nu va fi cu putinþã

10 sã rãmânã cineva în viaþã fãrã de sfârºit

ºi sã nu vadã niciodatã mormântul.

11 Ba da, va vedeab: mor ºi înþelepþii,

pier împreunã nebunul ºi cel fãrã de minte

ºi lasã altora bunãstarea lor.

a LXX ºi Vg au: frate pe frate. TM are: pe frate nici un om nu poate

sã-l rãscumpere.
b Este posibilã ºi traducerea: cãci se vede cã.
 PSALMUL 49 (48) 185

12 Mormântul le va fi casã în veac,

locuinþa lor din neam în neam,
deºi cu numele lor ºi-au numitc terenurile proprii.
13 Dar omul nu poate rãmâned mult în strãlucire;
se aseamãnã cu animalele care piere.
14 Aceasta este soarta celor care se încred în ei înºiºi;
acesta este sfârºitul acelora
care se complac în vorbe goalef. Selah
15 Sunt duºi ca o turmã în locuinþa morþilor
ºi moartea îi va paºte.
Coboarã de-a dreptul în mormânt,
li se ºterge orice urmã,
lãcaºul lor este locuinþa morþilorg.
16 Dar Dumnezeu va rãscumpãra sufletul meu,
mã va lua de sub putereah locuinþei morþilor. Selah
17 Nu te teme când cineva se îmbogãþeºte
ºi când creºte faima casei sale,
18 pentru cã nu ia nimic cu el când moare
ºi faima lui nu coboarã dupã el,

c
Altã traducere posibilã: ºi vor fi numite cu numele lor.
d
LXX ºi Vg, urmate de unele traduceri moderne, au: Dar omul,
fiind în strãlucire, nu înþelege. Aici, verbul ebraic indicã duratã, per-
manenþã, pe când în v. 21 are sensul: nu înþelege.
e LXX ºi Vg au: Aceastã cale a lor le este scandal. Aici, ca ºi în v.

21, termenul poate avea douã sensuri: duse la tãiere sau s-au fãcut
asemenea lor.
f Lit.: în gura lor.
g Versetele 14 ºi 15 apar în textul ebraic foarte corupte. Stabilirea

sensului este dificilã. LXX ºi Vg au, în v. 15, urmãtorul text: Ca oile

sunt aruncaþi în infern, moartea îi va paºte ºi vor stãpâni peste ei cei
drepþi, dis-de-dimineaþã, iar ajutorul lor din slava lor va dispãrea în
infern. În traducerile moderne existã o mare varietate de propuneri
de interpretare.
h Lit.: din mâna locuinþei morþilor.
186 PSALMUL 49 (48)

19 chiar dacã în viaþa lui

sufletul sãu se considera binecuvântat:
„Te vor lãuda pentru cã ai agonisit binele”.
20 Va coborî alãturi de strãmoºii sãi,
care nu vor mai vedea niciodatã lumina.
21 Omul, cât timp este în cinste, nu înþelege,
se aseamãnã cu animalele care pier.

Aceastã poezie dramaticã a fost numitã „oratoriu închi-

nat morþii”. Efectiv, psalmul este parcurs de fiorii morþii;
atmosfera este funebrã; bunãstarea ºi lucrurile sunt roase
de un vierme care le anihileazã; mormântul (v. 10.12.15),
ºeolul, locuinþa morþilor (v. 15-16), animalele care pier (v. 13),
pierderea speranþei (v. 15), stingerea luminii (v. 20) alcãtu-
iesc împreunã un mozaic straniu.
Poetul acestui psalm, un om simplu, oprimat de autori-
tãþile bogate, a depãºit, în el însuºi, teama ºi invidia pentru
puterea adversarilor sãi bogaþi ºi îºi expune gândurile care
l-au condus la echilibru ºi seninãtate interioarã. Autorul îºi
însoþeºte cântul cu harfa; este vorba de un imn sapienþial.
În spatele psalmului se ascunde situaþia socialã ºi problema
judecãrii etice ºi religioase asupra bunurilor pãmânteºti ºi
asupra atitudinii practice faþã de aceste bunuri. Autorul
cautã un punct de referinþã care sã-l lase liber, din punct de
vedere interior, de orice supunere faþã de oameni ºi de
obiectele pãmânteºti, ºi sã-i permitã sã-ºi îndrepte privirea
spre ceea ce trebuie cu adevãrat evitat, cãutând, în acelaºi
timp, lucrul sigur în care omul sã se încreadã. El gãseºte
acest punct de siguranþã în veºnicia lui Dumnezeu.
Prima problemã pe care o ridicã psalmul este aceea a
morþii cu care se întâlnesc toþi oamenii (v. 10-12). Instinc-
tul inimii îl face pe om sã respingã ideea unei ruinãri totale
ºi a unei negãri definitive a persoanei sale. Dumnezeu l-a
chemat pe om sã se apropie de el cu toatã natura lui într-o
 PSALMUL 49 (48) 187

comuniune armonioasã cu viaþa divinã, incoruptibilã.

Cristos a dobândit aceastã victorie, înviind din morþi, dupã
ce l-a eliberat pe om, de la moarte, prin moartea sa.
A doua problemã este aceea a semnificaþiei pe care pot sã
o aibã bunurile pãmânteºti, prosperitatea ºi bunãstarea, pe
care le gãsim pe pãmânt, în relaþie cu scopul ultim al omu-
lui (v. 7.12.17.18). Sfânta Scripturã ºi experienþa de veacuri
a oamenilor ne învaþã cã progresul uman, chiar dacã este
un mare câºtig, comportã ºi o mare ispitã. Fiind rãsturnatã
ordinea de valori ºi amestecând rãul cu binele, indivizii ºi
grupurile privesc numai la bunurile proprii, nu ºi la cele ale
altora; în felul acesta lumea înceteazã a mai fi câmpul fra-
ternitãþii genuine, în timp ce creºterea puterii umane
ameninþã chiar cu distrugerea neamului omenesc. Întreaga
istorie umanã este strãbãtutã de o luptã continuã împo-
triva puterilor întunericului. Introdus în aceastã bãtãlie,
omul trebuie sã lupte fãrã pauzã pentru a putea rãmâne
unit cu binele.
Ultima problemã pe care o ridicã psalmul este aceea a
retribuþiei acþiunilor umane (v. 14-20).
Tradiþia patristicã a considerat acest psalm ca pe o învã-
þãturã a lui Cristos îndreptatã spre oameni pentru a-i invita
la mântuire (v. 2-5). Biserica propune acest psalm în zilele
pãtimirii Domnului ºi în timpul pascal, pentru a aminti cã
Isus, sãracul prin excelenþã, nu ºi-a pus încrederea în
înþelepciunea ºi în bogãþia acestei lumi, ci ºi-a pus toatã
încrederea în Dumnezeu ºi de cãtre el a fost eliberat din
moarte.
Împãrþirea: titlu (v. 1); preludiu (v. 2-5); primul tablou:
de ce sã ne temem? Iluzia bogãþiei (v. 6-12); antifonã (v. 13);
al doilea tablou: numai Dumnezeu poate sã ne salveze de
ºeol (v. 14-20); antifonã (v. 21).
 PSALMUL 50 (49)
Jertfa plãcutã lui Dumnezeu

1 Psalm. Al lui Asaf a.

Domnul, Dumnezeul dumnezeilor, vorbeºte,
el cheamã pãmântul de la rãsãritul soarelui
pânã la asfinþitul lui.
2 Din Sion, frumuseþea desãvârºitã, Dumnezeu strãluceºte.
3 Vine Dumnezeul nostru ºi nu tace;
în faþa lui e foc mistuitor,
iar împrejurul lui se dezlãnþuie furtuna.
4 El cheamã cerurile de sus ºi pãmântul,
ca sã-ºi judece poporul.
5 „Adunaþi-i înaintea mea pe credincioºii mei,
pe cei care, prin jertfã,
au încheiat alianþa cu mine”.
6 Cerurile vor vesti dreptatea lui,
cãci însuºi Dumnezeu este judecãtorul. Selah
7 Ascultã, poporul meu, eu îþi vorbesc,
Israele, eu voi depune mãrturie împotriva ta:
Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tãu.
8 Nu pentru jertfele tale te dojenesc,
pentru cã arderile tale de tot
sunt pururi înaintea mea.

a
Asaf – dupã 1Cr 6,16-33, este unul dintre cei trei leviþi puºi de
regele David sã organizeze cântul liturgic. Expresia „fiii lui Asaf”
indicã o formaþie de cântãreþi întorºi din exil împreunã cu Zorobabel
(Esd 2,41) care executau cântãrile la templu dupã stilul lui Asaf sau
foloseau colecþia de psalmi ai lui Asaf: Ps 50; 73–83.
 PSALMUL 50 (49) 189

9 Nu voi primi viþei din casa ta,

nici þapi din turmele tale.
10 Cãci ale mele sunt toate vieþuitoarele pãdurii,
toate miile de animale din munþi.
11 Eu cunosc toate pãsãrile munþilorb
ºi al meu este tot ce se miºcãc pe câmpie.
12 Dacã mi-ar fi foame, nu þi-aº spune þie,
cãci lumea, cu tot ce este în ea, mie îmi aparþine.
13 Mãnânc eu oare carne de tauri
ºi beau eu oare sângele þapilor?
14 Oferã-i lui Dumnezeu jertfã de laudã
ºi împlineºte fãgãduinþele fãcute Celui Preaînalt.
15 Cheamã-mã în ziua nenorocirii:
eu te voi elibera, iar tu mã vei preamãri.
16 Dar celui pãcãtos, Domnul îi spune:
„Pentru ce vorbeºti despre poruncile mele
ºi ai pe buze legãmântul meu,
17 de vreme ce urãºti disciplina mea
ºi cuvintele mele le arunci la spate?
18 Dacã vezi un hoþ, tu fugi cu el
ºi te întovãrãºeºti cu adulterii.
19 Tu dai drumul gurii tale la rele
ºi limba ta þese planuri viclene.
20 Stai ºi vorbeºti împotriva fratelui tãu,
îl cleveteºti pe fiul mamei tale.
21 Iatã ce ai fãcut, iar eu sã tac?
Îþi închipui cã eu sunt ca tine?
Te voi mustra ºi voi pune totul sub ochii tãi.
22 Înþelegeþi aceasta, voi care-l uitaþi pe Dumnezeu,
ca nu cumva sã mã mânii
ºi nu va fi nimeni care sã vã scape.

b LXX ºi Vg au: pãsãrile cerului.

c LXX ºi Vg au: frumuseþea câmpului.
190 PSALMUL 50 (49)

23 Cine aduce jertfã de laudã, acela mã preamãreºte;

celui care merge pe calea cea dreaptã
îi voi arãta mântuirea lui Dumnezeu”.

Tema fundamentalã a acestui psalm este inspiratã din

teologia profeticã în polemica ei antiritualisticã. Cultul,
fãrã o angajare în viaþã, se reduce la magie ºi falsitate.
Sfântul Augustin comenteazã astfel: „Dacã intru în mine
însumi, gãsesc ceea ce trebuie sã aduc ca jertfã..., conºtiinþa
mea va fi altarul tãu. Nu trebuie sã caut ceea ce trebuie sã-þi
ofer, pentru cã tu mi-ai dat deja ce sã-þi ofer”.
Sunt douã lucruri pe care trebuie sã le luãm în seamã,
pentru a defini adevãrata credinþã, împotriva religiozitãþii
tradiþionaliste exterioare. Psalmul 50 (49) refuzã, cu ironie,
deformarea grosolanã a religiei, conform cãreia se crede cã
îi putem oferi lui Dumnezeu lucruri de care el sã aibã
nevoie. Pentru Biblie, omul este cel care are nevoie de
Dumnezeu: „Cheamã-mã... eu te voi elibera” (v. 15). Singurul
rãspuns pe care Dumnezeu îl aºteaptã de la om este jertfa
de laudã (v. 14), celebrarea simplã a mãreþiei lui Dum-
nezeu, strãinã de jocurile de interese, de magie ºi de super-
stiþii. Charles de Foucauld spunea: „Învãþãtura pe care o
scoatem din acest psalm e cã nu trebuie sã-l cinstim pe
Dumnezeu printr-un fast material, ci prin iubire ºi prin
rugãciunea care iese din adâncul inimii”.
Judecata exprimatã de Dumnezeu, în acest psalm, împo-
triva formalismului ºi a ipocriziei a fost reluatã de Isus, mai
ales, în disputa cu fariseii ºi cu conducãtorii spirituali ai
poporului.
Cristos s-a oferit pe el însuºi, total, lui Dumnezeu, ca
Mielul fãrã patã, pentru a purifica conºtiinþa noastrã de fap-
tele moarte, ca sã-i putem sluji cu adevãrat Dumnezeului
celui viu.
Tradiþia creºtinã a vãzut în acest psalm, în afarã de
vestirea primei veniri a lui Cristos, ºi o profeþie a venirii
 PSALMUL 50 (49) 191

sale finale ºi a judecãþii acelora care trãiesc în contradicþie

cu mesajul evangheliei.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); o teofanie cultualã preliminarã
(v. 1b-3); judecata lui Dumnezeu cu „credincioºii” sãi (v. 4-15);
judecata adevãratã ºi proprie împotriva celor care dispre-
þuiesc alianþa (v. 16-22); încheiere (v. 23).
 PSALMUL 51 (50)
Mãrturisirea pãcatelor ºi cerere de iertare

1 Maestrului de cor. Psalm. Al lui David.

2 Când a venit la el profetul Natan
dupã ce pãcãtuise cu Betsabeaa.
3 Ai milã de mine, Dumnezeule,
dupã marea ta bunãtateb,
ºi, dupã mulþimea îndurãrilorc tale,
ºterge fãrãdelegea mea.
4 Spalã-mã cu desãvârºire de nelegiuirea mea
ºi curãþã-mã de pãcatul meu.
5 Cãci recunosc fãrãdelegea mea
ºi pãcatul meu stã pururi înaintea mea.
6 Împotriva ta, numai împotriva ta am pãcãtuit

ºi ce-i rãu înaintea ta am fãcut.

De aceea, tu eºti drept în sentinþele tale
ºi nepãrtinitor în judecãþile tale.
7 Cãci, iatã, în nelegiuire m-am nãscut

ºi în pãcat m-a zãmislit mama mead.

8 Dar tu iubeºti adevãrul în adâncul inimii,
fã deci sã pãtrundã înþelepciunea înlãuntrul meu.

a
Lit.: dupã ce venise la Batºeba (cf. 2Sam 11–12). Batºeba = fiica
abundenþei.
b TM are: dupã bunãtatea ta.
c Termenul ebraic la singular indica iniþial sânul mamei. Forma de

plural ºi, în plus, aplicat lui Dumnezeu indicã un ataºament mai puter-
nic decât cel matern, cuprinzând iubire, grijã ocrotitoare, iertare.
d Se indicã aici condiþia pãcãtoasã a omului în toatã existenþa sa,

ºi nu vreo vinovãþie a pãrinþilor în actul procreãrii, aºa cum inter-

preteazã gnosticii ºi maniheii.
 PSALMUL 51 (50) 193

9 Stropeºte-mã cu isope ºi voi fi curat,

spalã-mã ºi voi fi mai alb decât zãpada.
10 Fã sã audf un cuvânt de bucurie ºi veselie
ºi oasele pe care le-ai zdrobit vor tresãlta.
11 Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele
ºi ºterge toate nelegiuirile mele.
12 Creeazã în mine o inimã curatã, Dumnezeule,
ºi un duh statornic înnoieºte înlãuntrul meu.
13 Nu mã alunga de la faþa ta
ºi duhul tãu sfânt nu-l lua de la mine.
14 Dã-mi iarãºi bucuria mântuirii tale
ºi întãreºte-mã cu duh binevoitor.
15 Atunci voi învãþa pe cei fãrã de lege cãile tale
ºi cei pãcãtoºi la tine se vor întoarce.
16 Mântuieºte-mã de sângeg, Dumnezeule,
Dumnezeul mântuirii mele,
ºi limba mea va preamãri dreptatea ta.
17 Doamne, deschide-mi buzele
ºi gura mea va vesti lauda ta.
18 Pentru cã jertfele nu-þi sunt plãcute
ºi, chiar dacã þi-aº aduce,
arderile de tot nu te-ar mulþumi.
19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit,
inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-o dispreþui.

e Isopul – (Hyssopus officinalis) este o plantã aromaticã ce creºte

în Egipt ºi Palestina, sub formã de tufã, din care se ridicã tulpini tari
ºi lemnoase, cu frunze groase ce pot reþine uºor apa, calitate ce o face
adaptatã ritualurilor de stropire-purificare (Lev 14,4-53; Num 19,6;
Ex 12,22; 24,8).
f Unele traduceri reiau o versiune siriacã: saturã-mã cu...
g În ebraicã, este la plural, fapt interpretat de exegeþi în diferite

moduri: cerere de iertare din partea psalmistului pentru crima sãvâr-

ºitã (uciderea lui Urie – 2Sam 11,12); implorarea evitãrii pedepsei cu
moartea pentru pãcatele sãvârºite; rugãciuni pentru a nu cãdea în
pãcatul violenþei; moartea prematurã ca pedeapsã a pãcatului.
194 PSALMUL 51 (50)

20 În bunãtatea ta, Doamne, fã bine Sionului

ºi reclãdeºte zidurile Ierusalimului.
21 Atunci îþi vor fi plãcute jertfele de împãcare,
arderile de tot ºi ofrandele;
atunci þi se vor oferi viþei pe altarul tãu.

Este psalmul cel mai frumos dintre psalmii penitenþiali,

expresie a conºtiinþei biblice, ebraice, creºtine ºi universale
a pãcatului ºi a iertãrii. Exprimã o viziune realistã ºi opti-
mistã asupra omului ºi a pãcatului. Este un optimism care
nu ajunge la iluzia unei nevinovãþii perpetue ºi radicale a
omului. Radicalitatea acþiunii umane este circumscrisã de
limite ºi de rãu (v. 7). Psalmul 51 (50) a fost însoþitorul
tãcut al tuturor pãcãtoºilor convertiþi, a fost biografia
secretã a sufletelor sensibile, a fost oglinda conºtiinþei vii a
omului îndurerat de propria mizerie, a fost capul de acuzã
împotriva oricãrei forme de fariseism ipocrit. El este rezu-
matul oricãrei rugãciuni a noastre: adoraþie, iubire, sacrifi-
ciu, mulþumire, cãinþã, cerere. El pleacã de la conºtiinþa de
noi înºine ºi de la vederea pãcatelor noastre, ºi urcã pânã la
contemplarea lui Dumnezeu, trecând prin responsabili-
tatea faþã de aproapele, ºi conducând la rugãciunea pentru
convertirea tuturor oamenilor. În acest psalm, uimeºte
spontaneitatea ºi profunzimea interiorizãrii sentimentelor
exprimate în el. Dupã mãrturisirea vinovãþiei, pãcãtosul îºi
reînnoieºte cererea purificãrii interioare pe care numai
Dumnezeu o poate da.
Fiul risipitor, venindu-ºi în fire, îºi descoperã adâncul
vinovãþiei, dar ºi relaþia filialã faþã de Tatãl.
Acest psalm însoþeºte Biserica în trãirea pocãinþei din
timpul Postului Mare ca pregãtire pentru sãrbãtoarea
Paºtelui. Prin el, Duhul lui Cristos ne sugereazã atitudinea
pentru purificarea eficace, necesarã celebrãrii misterelor cre-
dinþei. Omenirea pãcãtoasã, condusã de Cristos, gãseºte dru-
mul pentru a trece de la sclavia rãului la o viaþã reînnoitã
 PSALMUL 51 (50) 195

ºi o inimã purificatã prin harul lui Dumnezeu, pentru a se

oferi pe ea însãºi ca sacrificiu viu, sfânt ºi plãcut lui Dum-
nezeu.
În Liturgia orelor, psalmul 51 (50) este folosit, la laude,
în fiecare vineri, iar în ritualul înmormântãrii, cu acelaºi
psalm, Biserica îi însoþeºte pe cei rãposaþi, de la locuinþa lor
spre bisericã, pridvorul ºi figura Ierusalimului ceresc.
Împãrþirea: titlu (v. 1-2); scurtã invocaþie iniþialã (v. 3-4);
mãrturisirea pãcatelor (v. 5-7); cererea de iertare ºi înnoire
(v. 8-14); mulþumire ºi propunere (v. 15-19); invocaþie
finalã (v. 20-21).
 PSALMUL 52 (51)
Condamnarea celui care se încrede în bogãþii ºi în perfidie

1 Maestrului de cor. Poem. Al lui David.

2 Când a venit Doeg edomitul ºi l-a înºtiinþat pe Saul,
spunându-i: „David a intrat în casa lui Ahimelec”.
3 De ce te lauzi cu rãutatea,
tu, care eºti puternic în fãrãdelege?a
4 Toatã ziua ai pus la cale viclenie;
limba ta e ca briciul ascuþit,
nãscocitorule de înºelãciune.
5 Iubeºti rãul mai mult decât binele,
minciuna, mai mult decât cuvântul drept. Selah
6 Îþi plac toate vorbele ce duc la pieire,
o, limbã înºelãtoare!
7 De aceea, Dumnezeu te va nimici pânã la urmã;
te va smulge ºi te va azvârli din cort
ºi te va dezrãdãcina din pãmântul celor vii. Selah
8 Vor vedea cei drepþi ºi se vor teme,
îºi vor bate joc de el:
9 „Iatã-l pe omul
care nu ºi l-a pus pe Dumnezeu ca loc de refugiu,
ci ºi-a pus încrederea în mulþimea bogãþiilor sale
ºi s-a încrezut în vicleniile sale”.
10 Eu sunt în casa lui Dumnezeu ca un mãslin înverzit,
mã încred în bunãtatea lui Dumnezeu
în veci ºi în vecii vecilor.

a
Lit.: De ce te lauzi cu rãutatea, viteazule? Doar bunãtatea lui
Dumnezeu e-n toatã ziua.
 PSALMUL 52 (51) 197

11 Vreau sã-þi aduc mulþumiri neîncetat

pentru tot ce ai fãcut
ºi în faþa credincioºilor tãi preamãresc numele tãu,
pentru cã tu eºti bun.

Este o compoziþie cu ton sapienþial ºi didactic, o polemicã

personalã ºi realã între cel drept ºi sãrac ºi omul perfid,
prepotent ºi arogant, care este bogatul. Reflectã, probabil,
o ciocnire între douã partide din ambientul sacerdotal ºi
levitic. Psalmul reflectã, probabil, protestul unui preot sau
levit ostil oricãrui compromis ºi oricãrei interferenþe a
politicii în atribuþiunile sacerdotale. Datarea psalmului
este nesigurã. Informaþia din v. 2 cu privire la un eveni-
ment din timpul lui David este, probabil, un adaos târziu.
Unii îl plaseazã în perioada lui Ieremia, iar alþii, în timpul
Macabeilor.
Psalmul vrea sã ne arate cât sunt de înºelãtoare bogãþi-
ile materiale atunci când sunt obþinute ºi menþinute prin
înºelãciune, minciunã ºi nedreptate.
Tradiþia creºtinã l-a identificat pe cel care este „în casa
Domnului, ca un mãslin înverzit”, cu Cristos. El a rezumat
în sine toate promisiunile fãcute de Dumnezeu patriarhilor
ºi Israelului ºi pe el am fost altoiþi noi toþi, dupã ce am fost
desprinºi din mãslinul sãlbatic, cãruia îi aparþineam prin
naturã (cf. Rom 11,17.24).
Adunarea credincioºilor, înmuguritã pe rãdãcina lui
Cristos, poate sã gãseascã în acest psalm motive de încre-
dere în împlinirea unei judecãþi drepte împotriva acelora
care continuã sã-l persecute pe Cristos în membrele sale.
Împãrþirea: titlu (v. 1-2); portretul celui nedrept (v. 3-6);
Dumnezeu ºi cei drepþi în faþa celui nedrept (v. 7-9); portre-
tul celui credincios ºi fidel (v. 10-11).
 PSALMUL 53 (52)
Cel fãrã nici un Dumnezeu

1 Maestrului de cor. Pe „mahalat”a. Poem. Al lui David.

A spus nebunul în inima lui:
„Nu este Dumnezeu!”
2 Sunt corupþi, au sãvârºit lucruri oribile;

nu-i nimeni care sã facã binele.

3 Dumnezeu din ceruri priveºte spre fiii oamenilor,

ca sã vadã dacã este un înþelept care înþelege,

unul care sã-l caute pe Dumnezeu.
4 Toþi au rãtãcit, s-au pervertit cu toþii,

nu-i nimeni care sã facã binele,

nu este nici mãcar unulb.
5 Oare nu ºtiu toþi cei ce sãvârºesc fãrãdelegea,

care devoreazã poporul meu cum ar mânca o pâine

ºi pe Domnul nu l-au invocat?
6 Acolo vor tremura de spaimã,
unde nu este spaimã.
Cãci Dumnezeu a risipit oasele
celor ce te împresurau;
au fost fãcuþi de ruºine,
pentru cã Dumnezeu i-a respinsc.

a
Mahalat – Termen tehnic ce mai apare în Ps 88,1. LXX traduce
cu nume propriu. Probabil, indicã o melodie tristã. Unele versiuni
greceºti ºi Vg au: în cor.
b LXX ºi unele manuscrise greceºti târzii introduc aici textul citat

de sfântul Paul în Rom 3,13-18. De fapt, acest text este compus din
Ps 5,10; 140,4; 10,7; Prov 1,16; Is 59,7-8; Ps 36,1.
c Textul ebraic este corupt. Unele traduceri moderne reiau parþial

textul din Ps 14,5-6: Acolo vor tremura de spaimã, cãci Dumnezeu

 PSALMUL 53 (52) 199

7 Cine va da din Sion mântuirea lui Israel?

Când va întoarce Domnul poporul sãu din robie,
va tresãlta Iacob ºi se va bucura Israel.

Este reproducerea, aproape identicã, a psalmului 14 (13).

În întregul sãu, psalmul este considerat a fi o invectivã pro-
feticã, o lamentaþie sau, probabil, o disputã între cãpetenii.
„Nebunul” neagã prezenþa lui Dumnezeu, aici ºi acum,
fapt pentru care totul îi este permis. Dumnezeu, închis
într-o apatie supremã, nu s-ar interesa de lume ºi ar per-
mite ca cei nelegiuiþi sã poatã sã-ºi facã de cap, liberi, în
istorie. Cei fãrã de Dumnezeu, adicã puterea violentã ºi
nedreaptã, îºi lanseazã provocãrile ironice ºi proclamã cu
aroganþã: „Nu este Dumnezeu!”
Lectura creºtinã a acestui psalm este identicã cu cea a
psalmului 14 (13).
Împãrþirea: titlu (v. 1a); lamentaþie împotriva ateismului
ºi a nedreptãþii (v. 1b-5); oracolul justiþiar al lui Dumnezeu
(v. 6); antifonã finalã (v. 7).

este cu neamul celor drepþi. Aþi râs de nãdejdea celui sãrman, dar
Domnul este refugiul sãu.
 PSALMUL 54 (53)
Ajutorul celui persecutat este Domnul

1 Maestrului de cor. Pe strune. Poem. Al lui David.

2 Când au venit locuitorii din Zif a ca sã-i spunã lui Saul:
„Nu este oare David ascuns printre noi?”
3 Dumnezeule, pentru numele tãu, mântuieºte-mã
ºi fã-mi dreptate prin puterea ta;
4 ascultã-mi rugãciunea, Dumnezeule,
pleacã-þi urechea la cuvintele gurii mele;
5 pentru cã cei mândri s-au ridicat împotriva mea
ºi cei puternici vor sã-mi ia sufletul:
ei nu-l pun pe Dumnezeu înaintea lor. Selah
6 Dar Dumnezeu este ajutorul meu,
Domnul este ocrotitorul vieþii mele.
7 Întoarceb rãul împotriva duºmanilor mei
ºi în adevãrul tãu, nimiceºte-i!
8 Cu bucurie îþi voi aduce jertfã,
voi preamãri numele tãu, Doamne,
pentru cã este bun.
9 Cãci m-a eliberat din orice strâmtorare
ºi ochii mei i-au vãzut învinºi pe duºmanii mei.

a
Zif – Se aflã în sudul Regatului lui Iuda, la 7 km sud-est de
Hebron (1Sam 23,19).
b În textul ebraic verbul este pus la pers. a III-a sg.: el va întoarce,

dar rabinii au înþeles un imperativ: întoarce!

 PSALMUL 54 (53) 201

Acest psalm este considerat a fi modelul ideal de rugã-

ciune. Compoziþia sa, finã ºi esenþialã, adunã, în câteva date
sobre ºi elementare, toatã tematica ºi sentimentele unei
persoane suferinde persecutate, dar plinã de încredere.
Dominã figura lui David ºi trãdarea împotriva lui din
partea locuitorilor din deºertul Zif. Concizia sa, invocarea
plinã de cãldurã ºi patimã a lui Dumnezeu, singurul judecã-
tor drept ºi singurul prieten care ascultã, descrierea vigu-
roasã ºi scurtã a necazului, reprezentarea liturgicã a mân-
tuirii, credinþa de nezdruncinat, schema tradiþionalã
rãzbunãtoare a dreptãþii, prin legea talionului, ºi blestemul
adversarului, orizontul final plin de bucurie, promisiunea
împlinitã în templu sunt motivele clasice ale rugãciunii
care fac din acest psalm un text de bazã al repertoriului
rugãciunii din epocile cele mai diferite ale istoriei biblice,
Imaginea lui David, trãdat, este imaginea lui Cristos; nu
numai întrucât este unsul lui Dumnezeu ºi regele poporu-
lui sãu, ci ºi în persecuþia pe care a trebuit sã o sufere, mai
înainte de a ajunge la putere, precum ºi în timpul în care
ºi-a exercitat regalitatea sa asupra Israelului. Biserica
repetã aceastã rugãciune împreunã cu Cristos, capul ei. Ea
cere ajutor, în itinerarul sãu penitenþial, în vinerea a IV-a a
Postului Mare, ºi cere dreptate împotriva forþelor rãului ºi
a acelora care îi tulburã pacea, încrezãtoare în ajutorul lui
Dumnezeu ºi a lui Cristos.
Datoritã simplitãþii sale, psalmul 54 (53) îºi gãseºte locul
în nenumãrate situaþii ale vieþii obiºnuite, asediatã de
duºmani ºi pericole de tot felul. Psalmul provoacã în noi
dorinþa de Dumnezeu, inspirã încrederea în el ºi ne dis-
pune sufletul spre a-l sluji.
Împãrþirea: titlu (v. 1-2); invocaþie introductivã (v. 3-4);
prima acþiune, a duºmanilor (v. 5); a doua acþiune, a lui
Dumnezeu (v. 6-7); a treia acþiune, a celui credincios (v. 8-9).
 PSALMUL 55 (54)
Prietenul perfid

1 Maestrului de cor. Pentru instrumente cu coarde.

Poem. Al lui David.
2 Pleacã-þi urechea, Dumnezeule, la rugãciunea mea,
nu te ascunde de la cererea mea;
3 ia aminte la mine ºi rãspunde-mi,
umblu agitat în mâhnirea mea
ºi sunt cuprins de tulburare,
4 la glasul duºmanului, la strigãtul celui rãu.
Cãci revarsã asupra mea blesteme
ºi mã persecutã cu furie.
5 Inima mea se zbate înlãuntrul meu

ºi groaza morþii a cãzut peste mine.

6 Teamã ºi cutremur au venit peste mine

ºi m-a cuprins teroarea.

7 ªi am spus: „Cine îmi va da aripi, ca de porumbel,
ca sã zbor ºi sã-mi gãsesc adãpost?”
8 Iatã, mã îndepãrtez în fugã
ºi rãmân în pustiu. Selah
9 Îl aºtept pe acela care sã mã salveze
dinaintea vântului furtunii ºi a vijeliei.
10 Împrãºtie-ia, Doamne, încurcã-le limbile!
Cãci am vãzut în cetate violenþã ºi dezbinare.
11 Zi ºi noapte o înconjoarã peste ziduri
fãrãdelege, viclenie ºi necaz în mijlocul ei
12 ºi n-au lipsit din pieþele ei înºelãciunea ºi silnicia.

a Lit.: sfâºie-i.
 PSALMUL 55 (54) 203

13 Cãci dacã un duºman m-ar fi insultat,

l-aº fi suportat;
dacã cel care mã urãºte
s-ar fi ridicat cu orgoliu asupra mea,
poate m-aº fi ascuns de el.
14 Dar eºti tu, om asemenea mie,
prietenul meu ºi omul meu de încredere,
15 cu care mã înþelegeam aºa de bine
ºi mergeam cu însufleþire spre casa lui Dumnezeu!
16 Sã cadã, dar, moartea peste ei,
sã coboare de vii în locuinþa morþilor,
pentru cã relele umplu locuinþa lor ºi lãuntrul lor.
17 Iar eu strig cãtre Dumnezeu
ºi Domnul mã va mântuib.
18 Seara, dimineaþa ºi la amiazã, eu gem ºi suspin
ºi el îmi aude glasul.
19 El rãscumpãrã sufletul meu în pace
de cei care vin asupra mea,
cãci s-au înmulþit cei care sunt împotriva mea.
20 Dumnezeu va asculta ºi-i va umilic,
el, care este dinainte de veacuri. Selah

Cãci nu este în ei îndreptare

ºi nu se tem de Dumnezeu.
21 Fiecare îºi întinde mâna împotriva aliaþilord sãi,
profaneazã legãmântul sãu.
22 Cuvintele lui sunt alunecoase ca untul,
dar în inima lui este luptã;
vorbele lui sunt mai unsuroase decât untdelemnul,
dar ele sunt sãbii scoase din teacã.

b
LXX traduce: m-a ascultat.
c
În ebraicã rãdãcina verbului este a rãspunde, dar unii traducã-
tori moderni modificã verbul dupã LXX.
d Lit.: celor care sunt în pace cu el.
204 PSALMUL 55 (54)

23 Încredinþeazãe Domnului grijile tale

ºi el te va hrãni,
nu-l va lãsa niciodatã pe cel drept sã se clatine.
24 Iar tu, Dumnezeule, vei face ca ei sã coboare
în prãpastia pierzãrii:
oamenii vãrsãtori de sânge ºi cei vicleni
nu vor ajunge la jumãtatea zilelor lor.
Dar eu, Doamnef, îmi pun încrederea în tine.

Este un text profund uman ºi psihologic. Semnificaþia lui

nu este descifrabilã cu uºurinþã, în toate detaliile sale,
întrucât psalmul se desfãºoarã într-o formã barocã, cu un
ton agitat ºi dens, „exprimarea dezordonatã a gânduri-
lor pare sã reflecte cea mai mare dezolare interioarã”
(L. Sabourin). Sunt douã teme ce se întrec una pe cealaltã:
încrederea în Dumnezeu ºi dorinþa umanã de rãzbunare.
Tradiþia ebraicã interpreteazã psalmul pornind de la
experienþa lui David care a fost trãdat de ministrul ºi sfetni-
cul sãu, Ahitofel, trecut în rândurile armatei lui Absalom,
care s-a ridicat împotriva tatãlui sãu.
Printre creºtini, din cele mai vechi timpuri, s-a rãspândit
interpretarea dupã care acest psalm este vocea lui Cristos
împotriva iudeilor ºi a lui Iuda. Sãrutul lui Iuda se trans-
formã în semn de urã ºi de luptã. Un prieten, pe care el îl
chemase la demnitatea de apostol, pe care îl constituise
crainicul sãu, trimiþându-l sã anunþe venirea lui, pe care îl sta-
bilise ca ministru al împãrãþiei sale, cãruia îi revelase misi-
unea lui ºi, mai ales, filiaþiunea sa divinã, devine trãdãtor.
Totuºi, motivul fundamental al psalmului este cel care
lumineazã pãtimirea lui Cristos (v. 17.18.19.23): Dum-
nezeu îi va asculta rugãciunea ºi îl va glorifica.

e Lit.: aruncã.
f În TM lipseºte: Doamne.
 PSALMUL 55 (54) 205

Între persecuþiile acestei lumi, Biserica merge pe urmele

Învãþãtorului sãu. Drama violenþei ºi a discordiei în care
trãiesc popoarele de pe pãmânt ºi trãdãrile fiilor ei o întris-
teazã, dar ea continuã sã vesteascã iubirea ºi pacea lui Isus
printre oameni. Asemenea lui Cristos, ea suferã ºi se roagã.
Împãrþirea: titlu (v. 1); invocare introductivã (v. 2-3a);
prezentarea terorii din partea duºmanilor (v. 3b-6); reflec-
þie personalã, dorinþa de a fugi (v. 7-9); o antifonã de bles-
tem (v. 10); trãdarea din partea prietenului (v. 11-15); o
nouã antifonã de blestem (v. 16); lamentaþie ºi speranþã
(v. 17-20b); înfierarea ipocriziei (v. 20c-23); antifonã de bles-
tem (v. 24).
 PSALMUL 56 (55)
Rugãciune de mulþumire pentru eliberare

1 Maestrului de cor. Pe „Yonat elem rehoquim” a.

Imn. Al lui David.
Când filistenii îl þineau prizonier la Gat.
2Ai milã de mine, Dumnezeule,
cãci m-a cãlcat în picioare omul;
toatã ziua, rãzboindu-se, mã chinuie.
3 M-au cãlcat duºmanii ziua întreagã, Dumnezeule preaînalt,

cãci mulþi sunt cei care luptã împotriva mea cu trufie.

4 În orice zi în care sunt cuprins de fricã,
eu îmi pun speranþa în tineb.
5 În Dumnezeu, al cãrui cuvânt îl laud,
în Dumnezeu mi-am pus speranþa
ºi nu-mi este teamã:
ce-mi poate face mie omul?c
6 Îmi rãstãlmãcesc cuvintele ziua întreagã
ºi toate gândurile lor rele
sunt îndreptate împotriva mea.

a Sensul expresiei este nesigur. Poate fi titlul unei melodii pe care

se putea cânta psalmul. Unii traduc: Porumbiþa mutelor plaiuri

depãrtate.
b Versetul este ecoul în care David îi aude pe funcþionarii lui Achiº,

regele Gatului, cã vorbesc despre trecutul lui antifilistean ºi de incur-

siunile pe care le-a fãcut împotriva filistenilor (1Sam 21). Este unicul
loc în care David îºi mãrturiseºte frica.
c Lit.: carnea, trupul.
 PSALMUL 56 (55) 207

7 Provoacã certuri, îmi întind curse,

îmi urmãresc paºii, ca sã-mi ia viaþa,
dupã cum vor sã-mi ia ºi sufletul.
8 Pentru ticãloºia lor, alungã-i;

în mânia ta, nimiceºte popoarele, Dumnezeule!

9 Tu, care numeri paºii pribegiei mele,

strânge-mi lacrimile într-un urcior;

oare nu sunt ele numãrate în cartea ta?
10 Atunci vor da înapoi duºmanii mei,

în ziua în care te voi chema.

Am cunoscut cã tu eºti Dumnezeul meu.
11 În Dumnezeu, al cãrui cuvânt îl laud
în Domnul, al cãrui cuvânt îl laud.
12 În Dumnezeu mi-am pus speranþa
ºi nu-mi este teamã:
ce-mi poate face mie omul?
13 Dumnezeul meu, îmi voi împlini fãgãduinþele
pe care þi le-am fãcut,
îþi voi aduce jertfã de laudã,
14 cãci ai eliberat sufletul meu de la moarte,
mi-ai ferit picioarele de cãdere,
ca sã umblu înaintea lui Dumnezeu
în lumina celor vii.

Luând în consideraþie sinceritatea interioarã, poemul

pare a fi o lamentaþie datoritã conþinutului ºi atmosferei pe
care o presupune, dar ºi o rugãciune de încredere pentru
rezolvarea pe care o presupune. Este un urcuº de la fricã la
abandonul credinþei, un abandon ce presupune un oracol
de mântuire, vestit psalmistului la sfârºitul rugãciunii sale
de un preot sau de un profet. Chiar dacã este înconjurat de
duºmani puternici, cel care se roagã nu-ºi pierde încrede-
rea. El descrie maºinaþiunile duºmanilor ºi doreºte sã vinã
pedepsirea lor. Atunci când se simte în siguranþã, este
pregãtit sã-ºi împlineascã promisiunile.
208 PSALMUL 56 (55)

Suferinþele ºi persecuþiile pe care le îndurã psalmistul

sunt vestirea suferinþelor lui Cristos. Duºmanii sãi au cãu-
tat, mai întâi, „sã-l prindã în fapt” (Lc 20,20). Eºuând în
tentativele lor, „cãutau cum sã-l omoare” (Lc 22,2). Dar el
a continuat sã proclame fidelitatea sa faþã de Tatãl.
Biserica gãseºte în sentimentele de încredere exprimate
în psalmul 56 (55) forþa de a rãmâne fidelã în slujirea Dom-
nului.
ªi viaþa noastrã de zi cu zi este asaltatã de capcane de
orice fel ºi este încontinuu expusã riscului, de aceea, devine
uneori grea, bolnavã de melancolie ºi ar fi trist dacã nu ni
s-ar deschide o razã de speranþã.
Împãrþirea: titlu (v. 1); o rugãciune introductivã (v. 2-3);
o mãrturisire de încredere în cuvântul lui Dumnezeu (v. 4-5);
situaþia de persecuþie (v. 6-7); speranþa în Dumnezeu (v. 8-10);
o nouã mãrturisire de încredere în cuvântul lui Dumnezeu
(v. 11-12); scenã de fericire ºi mulþumire pentru cã a fost
ascultat (v. 13-14).
 PSALMUL 57 (56)
Rugãciune pentru salvarea de asupritori

1 Maestrului de cor. Pe melodia „Sã nu distrugi” a.

Al lui David. Imn.
Atunci când David s-a ascuns în peºterã din faþa lui Saul b.
2 Ai milã de mine, Dumnezeule, ai milã de mine,
pentru cã la tine îºi aflã refugiul sufletul meu;
ºi la umbra aripilor tale îmi caut un loc de scãpare,
pânã va trece primejdia.
3 Strig cãtre Dumnezeul cel preaînalt,

cãtre Dumnezeul care îmi face binele:

4 va trimite din ceruri ºi mã va elibera,

îi va face de ruºine pe cei care mã prigonesc,

va trimite Dumnezeu îndurarea ºi adevãrul sãu. Selah
5 Sufletul meu e culcat în mijlocul puilor de leu
care-i sfâºie pe fiii oamenilor;
dinþii lor sunt suliþe ºi sãgeþi,
iar limbile lor, sãbii ascuþite.
6 Înalþã-te peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pãmântul este slava ta!
7 Au întins cursã paºilor mei
ºi au încovoiat sufletul meu.
Au sãpat în faþa mea o groapã,
dar ei înºiºi au cãzut în ea.

a
Probabil începutul sau titlul unei melodii.
b
Este vorba de peºtera Adulam (1Sam 22,1-2) sau cea de la En
Ghedi (1Sam 24,1-9). Vezi ºi Ps 142,1.
210 PSALMUL 57 (56)

8 Inima mea este liniºtitã, Dumnezeule,

liniºtitã este inima mea.
9 Þie îþi voi înãlþa imnuri ºi þie îþi voi cânta.
Trezeºte-te, gloria mea!
Treziþi-vã, harpã ºi alãutã;
vreau sã trezesc aurora.
10 Te voi lãuda printre popoare, Doamne,

îþi voi cânta imnuri printre neamuri.

11 Pentru cã îndurarea ta este mare, pânã la ceruri,

ºi fidelitatea ta pânã la nori.

12 Înalþã-te peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pãmântul este slava ta!

Acest psalm este o combinaþie între o lamentaþie, v. 1-5,

ºi o rugãciune de mulþumire, v. 7-11, unite de un refren
care se repetã în v. 6 ºi 12. Este o compoziþie unitarã, bine
structuratã. Ambientul este cel al templului, iar spaþiul de
timp este cel al unei zile, de seara ºi pânã în ziua urmã-
toare. Pornind de la templu ºi de la liturgia de acolo,
psalmul îºi lãrgeºte îndatã orizontul spre cosmosul întreg.
Începe ca o cântare înãlþatã lui Dumnezeu în templu, care
este, în teologia biblicã ºi orientalã un microcosmos, ºi
ajunge în spaþiile infinite ale cosmosului. În centru însã
este inima omului ca o intersecþie a relaþiilor pe care le
întâlnim în poezie: eu ºi conºtiinþa mea, eu ºi Dumnezeu,
eu ºi cerul, eu ºi pãmântul, eu ºi universul întreg. În plan
îndepãrtat, Dumnezeu este centrul, regele ºi judecãtorul
pãmântului, care rãspunde la toate relaþiile ce se inter-
secteazã în inima omului ºi le transformã. Cel care se roagã
aºteaptã judecata divinã care trebuie sã decidã cine este
vinovat.
Acest poem este o anticipare a pãtimirii ºi a învierii lui
Cristos. Tradiþia l-a vãzut în acest psalm pe Cristos care
se roagã în calitate de cap al trupului mistic: în el este
 PSALMUL 57 (56) 211

slãbiciunea ºi mizeria omului care cautã adãpost ºi ajutor

la Dumnezeu, dar în el este totodatã puterea ºi gloria
Fiului unul-nãscut al lui Dumnezeu.
Rugãciunea capului este ºi rugãciunea Bisericii. Viaþa
Bisericii, aici, pe pãmânt, participã ºi ea la condiþia dublã a
lui Cristos: „Sã participãm la suferinþele lui pentru a lua
parte ºi la mãrirea lui” (Rom 8,17). În felul acesta, psalmul
56 (55) reflectã dubla condiþie a vieþii Bisericii, care este, pe
de o parte, chin, luptã, pocãinþã, suferinþã ºi moarte, iar pe
de altã parte, bucurie, libertate în Dumnezeu, înãlþare,
eliberare de duºmani ºi glorie.
Împãrþirea: titlu (v. 1); rugãciune de cerere (v. 2-4);
coºmarul pericolului (v. 5); antifonã-cerere a intervenþiei
divine (v. 6); eliberare de pericol (v. 7); rugãciune de mulþu-
mire (v. 8-11); antifonã-cerere a intervenþiei divine (v. 12).
 PSALMUL 58 (57)
Rugãciune împotriva judecãtorilor nedrepþi

1 Maestrului de cor. Pe melodia „Sã nu distrugi”.

Al lui David. Imn.
2 Oare cu adevãrat proclamaþi dreptatea,
voi, cei puternici?a
Oare îi judecaþi cu dreptate pe fiii oamenilor?
3 Voi urziþi în inimã nelegiuirea,
mâinile voastre pregãtesc violenþe pe pãmânt.
4 Din sânul mamei, cei rãi apucã pe cãi strâmbe,
încã din sânul mamei
se pervertesc cei ce nãscocesc minciuna.
5 Sunt veninoºi ca ºarpele,
ca vipera surdã care-ºi astupã urechile,
6 ca sã nu audã glasul îmblânzitorului,
al magului care descântã cu iscusinþã.
7 Dumnezeule, sfãrâmã-le dinþii în gurã,
smulge, Doamne, colþii leilor!
8 Sã se risipeascã precum apa ce curge,

sã se usuce ca iarba cãlcatã în picioare!

9 Sã se descompunã ca urma melcului ce trece,

ca pruncul avortat de femeie, care nu vede soarele!

10 Dintr-o datã, sã-i sfâºie

sau spinii, sau fiara, sau focul.

a Lit.: zeilor. Psalmistul îi provoacã cu sarcasm pe cei care se con-

siderã arbitrii istoriei, judecãtorii ºi conducãtorii care hotãrãsc des-

tinele poporului. Aceºtia comit un sacrilegiu în faþa lui Dumnezeu pe
care nu-l iau în seamã ºi o crimã socialã faþã de oamenii pe care îi
manipuleazã în funcþie de interesele lor.
 PSALMUL 58 (57) 213

11 Sã se bucure cel drept vãzând rãzbunarea

ºi sã-ºi spele picioarele în sângele celor rãi!
12 Vor spune oamenii:
„Existã o recompensã pentru cel drept,
da, este un Dumnezeu care face dreptate pe pãmânt!”

Este una dintre creaþiile cele mai neliniºtitoare ale Psal-

tirii, din cauza þesãturii de invective din care este formatã,
din cauza spiritului de rãzbunare ce transpare în fiecare
rând, din cauza bucuriei nedisimulate pentru rãul altuia,
din cauza strãduinþei crude pentru rãzbunare, din cauza
fanatismului religios intolerant. Autorul, plin de o mânie
care îi cuprinde toatã fiinþa, apeleazã la o mulþime poli-
cromã de simboluri, de cuvinte, de emoþii, ca sã creeze o
capodoperã literarã. Putem sã afirmãm cã rãufãcãtorii din
psalmul 58 (57) sunt duºmanii Israelului, opresorii pãgâni
sau colaboratorii lor din interiorul Israelului.
Biserica nu a introdus acest psalm în Liturgia orelor, din
motive de tip psihologic ºi pastoral.
Sfinþii pãrinþi au vãzut în acest psalm rugãciunea lui
Cristos ºi a Bisericii împotriva duºmanilor lor, mai precis,
împotriva nedreptãþilor care se înmulþesc împotriva ade-
vãrului lui Dumnezeu. Tradiþia creºtinã a considerat cã
suntem în faþa unui rechizitoriu rostit de Cristos împotri-
va iudeilor ºi a judecãtorilor nedrepþi din toate timpurile.
În judecãtori trebuie sã se reflecte judecata lui Dum-
nezeu ºi, mai ales, teama de a greºi, care îi face prudenþi ºi
umili în exercitarea unei misiuni atât de delicate, care, în
ultimã instanþã, i se cuvine numai lui Dumnezeu.
Împãrþirea: titlu (v. 1); apostrofarea celor puternici ºi
nedrepþi (v. 2); denunþarea nedreptãþii (v. 3-6); imprecaþii
împotriva nedreptãþii (v. 7-10); bucuria celor drepþi pentru
înfrângerea duºmanilor (v. 11-12).
 PSALMUL 59 (58)
Eliberarea de duºmanii aroganþi

1 Maestrului de cor. Pe melodia „Sã nu distrugi”.

Al lui David. Imn. Atunci când Saul a trimis oameni
ca sã supravegheze casa unde era ascuns ºi sã-l ucidãa.
2 Dumnezeul meu, elibereazã-mã de duºmanii mei,
apãrã-mã de cei care se ridicã împotriva mea.
3 Elibereazã-mã de cei care sãvârºesc nelegiuirea
ºi mântuieºte-mã de oamenii vãrsãtori de sânge.
4Iatã-i cã stau la pândã sã-mi ia sufletul;
cei puternici se ridicã împotriva mea.
5 Nici vinã, nici pãcat nu este în mine, Doamne.

Trezeºte-te la strigãtul meu ºi priveºte;

fãrã nici o pricinã, ei aleargã,
se pregãtesc sã mã atace.
6 Iar tu, Doamne, Dumnezeul oºtirilor, Dumnezeul lui Israel,

scoalã-te ºi cerceteazã toate neamurileb,

sã nu ai milã de trãdãtorii nelegiuiþi! Selah
7 Se întorc seara, mârâie ca niºte câini,
dau târcoale prin cetate.
8 Iatã, gurile lor spumegã,
buzele lor sunt sãbii,
cãci ei zic: „Cine ne aude?”

a Aluzie la 1Sam 19,11-17. În totalitatea sa, psalmul se poate referi

la situaþia unui evreu în diaspora.

b TM este corupt. Se poate citi goyim = neamurile, naþiunile

pãgâne sau gem = trufaºi, îngâmfaþi.

 PSALMUL 59 (58) 215

9 Dar tu, Doamne, îi iei în râs,

îþi baþi joc de toate neamurile.
Scoalã-te, vino în întâmpinarea mea ºi priveºte,
10 mã îndrept spre tine, tãria mea,
pentru cã numai tu, Dumnezeule, eºti scãparea mea.
11 Îndurarea Dumnezeului meu îmi vine în ajutor.
Dumnezeu mã va face sã-i privesc de sus pe duºmanii mei.
12 Sã nu-i ucizi, ca nu cumva poporul meu sã uite;
cu puterea ta, împrãºtie-i ºi alungã-i,
Doamne, scutul nostru!
13 Pãcat este cuvântul buzelor lor;
sã se prindã în laþul trufiei lor,
cãci hulesc ºi împrãºtie minciuni.
14 Nimiceºte-i în mânia ta, nimiceºte-i, ca sã nu mai fie,
ºi vor ºti cã Dumnezeu stãpâneºte în Iacob
pânã la marginile pãmântului. Selah
15 Se întorc seara,
mârâie ca niºte câini,
dau târcoale prin cetate.
16 Ei aleargã dupã hranã
ºi, dacã nu se saturã, încep sã urlec.
17 Dar eu voi cânta puterea ta,
dis-de-dimineaþã voi lãuda bunãtatea ta,
pentru cã tu eºti un turn de scãpare pentru mine,
un loc de adãpost, în ziua necazului.
18 Tãria mea, pe tine vreau sã te laud!
Cãci tu, Dumnezeule, eºti turnul meu de scãpare,
Dumnezeul meu, îndurarea mea!

c Imaginile folosite se referã la nelegiuiþii care acþioneazã în întu-

neric: ucigaºul, hoþul, adulterul; pentru toþi aceºtia, lumina dimineþii

este ca umbra nopþii (cf. Iob 24,14-17).
216 PSALMUL 59 (58)

Psalmul 59 (58) este o rugãciune de cerere naþionalã din

repertoriul liturgic al Israelului, folosit, mai ales, în epocile
tulburate de persecuþii din partea rãufãcãtorilor. Se gãseºte
în psalm glasul unui individ care vorbeºte cu o anumitã
solemnitate, dovedindu-se o porta-voce a unui grup de per-
soane, credincioºii Domnului, cei mai persecutaþi ºi umiliþi
chiar în interiorul poporului ales. Persecutorii sunt duºma-
nii ce se ridicã împotrivã, cei aroganþi care creeazã în Israel
o situaþie dramaticã de crizã ce rãvãºeºte pacea interioarã
ºi aduce poporul lui Dumnezeu într-o stare de naþiune ase-
diatã.
Cel care se roagã, în acest psalm, „se aflã în mijlocul unei
haite de câini care urlã, haitã ce vine mereu la asalt, fãrã
rãgaz, ca rafalele succesive ale vântului, în timp de furtunã”
(G. Garrone).
Tradiþia creºtinã a considerat acest psalm ca o rugãciune
de cerere a lui Cristos adresatã Tatãlui în zilele pãtimirii sale.
Încã de la începutul istoriei sale, Biserica a trãit expe-
rienþa dureroasã descrisã în psalm: în timp ce persecutorii
pãgâni ºi iudei se ridicau împotriva ei, din interior era
sfâºiatã de eretici, de trãdãtori ºi de creºtini rãi. Istoria per-
secuþiilor ºi a trãdãrilor se reînnoieºte în fiecare timp, iar
Biserica repetã rugãciunea ei de cerere faþã de Dumnezeu,
împreunã cu Mirele sãu nevinovat ºi persecutat.
ªi viaþa fiecãrui creºtin reproduce drama pe care au
trãit-o sfinþii din Vechiul Testament, Cristos ºi Biserica de-a
lungul veacurilor.
Împãrþirea: titlu (v. 1); apel îndreptat spre Dumnezeu,
pentru eliberare (v. 2-3); lamentaþie cu descrierea duºmani-
lor (v. 4-6); refren central (v. 7); ironizarea duºmanilor de
cãtre Dumnezeu (v. 8-9); un nou apel adresat lui Dumnezeu,
scãparea celui credincios (v. 10); cererea milostivirii divine
(v. 11-14); din nou refrenul central (v. 15); Dumnezeu cel
milostiv este puterea ºi tãria celui drept (v. 16-17); prea-
mãrirea lui Dumnezeu (v. 18).
 PSALMUL 60 (59)
Rugãciune dupã o nenorocire

1 Maestrului de cor. Pe melodia „Crinul mãrturiei”.

Imn. Al lui David. Spre învãþãturã.
2 Când s-a luptat cu arameii din Mesopotamia ºi cu

arameii din Þoba ºi când Ioab s-a întors ca sã-i înfrunte pe

cei douãsprezece mii de edomiþi în Valea Sãriia.
3 Ne-ai alungat, Dumnezeule, ne-ai împrãºtiat,
te-ai mâniat pe noi. Întoarce-te la noi!
4 Ai zguduit pãmântul, l-ai despicat,
reparã-i spãrturile, cãci se prãbuºeºte.
5 Ai pus poporul tãu la grele încercãri,
ne-ai dat sã bem vinul amãrãciunii.
6 Le-ai dat un semn celor care se tem de tine,
ca sã fugã din faþa arculuib. Selah
7 Ca prietenii tãi sã fie eliberaþi,
sã ne mântuiascã dreapta ta ºi ascultã-ne.
8 Dumnezeu a vorbit în lãcaºul sãu sfânt:
„Mã voi înãlþa ºi voi împãrþi Sihemul
ºi valea Sucot o voi mãsurac.
9 Al meu este Galaadul, al meu este Manase
ºi Efraim, coiful capului meu,

a
Referinþã la luptele lui David din 2Sam 8. Valea Sãrii nu este
localizatã. Situaþia istoricã este asemãnãtoare cu cea din Ps 44; 80.
b În varianta siriacã, textul este: în faþa arcului tãu. Unele vari-

ante, în loc de arc, au adevãr.

c Sihem este o localitate din Palestina centralã, iar Sucot este un

þinut din Transiordania. Ele constituie douã etape ale drumului de

întoarcere a lui Iacob în Palestina (Gen 33,17-18).
218 PSALMUL 60 (59)

Iuda, sceptrul meu de domnie,

10 Moab, vasul în care mã spãl;
peste Edom îmi azvârl încãlþãmintead,
peste þara filistenilor îmi voi striga biruinþa”.
11 Cine mã va cãlãuzi spre cetatea întãritã?
Cine îmi va arãta calea spre Edom?
12 Oare nu tu, Dumnezeule, care ne-ai alungat
ºi nu mai ieºi, o Dumnezeule, cu oºtirile noastre?
13 Vino în ajutorul nostru în timpul necazului,
cãci mântuirea de la oameni este zadarnicãe.
14 În Dumnezeu vom sãvârºi fapte mãreþe
ºi el va doborî pe asupritorii noºtri.

Tonul general, în interiorul psalmului, este cel al unei

lamentaþiuni naþionale. Reproºul voalat adresat lui Dum-
nezeu, care pare indiferent la soarta poporului sãu protejat,
se constituie într-o plângere ce se deschide ex abrupto cu o
declaraþie de provocare a lui Dumnezeu: „Ne-ai alungat,
Dumnezeule, ne-ai împrãºtiat, te-ai mâniat pe noi!” (v. 3). În
centrul poemului, gãsim autoprezentarea lui Dumnezeu, ca
un oracol sacru proclamat de el în templu, ºi are tonul unui
strigãt de bãtãlie a Domnului pentru apãrarea hotarelor
sacre ºi inviolabile ale Israelului. Dupã aceastã sentinþã
solemnã, în loc sã se treacã la speranþã sau la mulþumire,
revine tonul de lamentaþie un pic mai temperatã.
Istoria poporului evreu este prefigurarea istoriei Bise-
ricii. Acelaºi Dumnezeu, care acþiona atunci, continuã sã se
manifeste ºi sã acþioneze în Bisericã într-un mod ºi mai evi-
dent dupã întruparea Fiului sãu.

d
A arunca încãlþãmintea (sandalele) este un gest de dispreþ ºi de
luare în posesie (cf. Dt 25,9; Rut 4,7).
e Versetul 13 din TM constituie stihurile c ºi d din v. 12. Versetului

14 din TM îi corespunde v. 13 din NVg.

 PSALMUL 60 (59) 219

Tradiþia veche vedea în acest psalm rugãciunea aposto-

lilor în timpul pãtimirii lui Cristos, rugãciunea martirilor
în timpul persecuþiilor, rugãciunea întregului popor creº-
tin, în exilul acestei lumi, supus multor tentaþii ºi oprimãri,
dar doritor sã se regãseascã în pace ºi în odihna Domnului
sãu.
Împãrþirea: titlu (v. 1-2); invocarea lui Dumnezeu (v. 3-7);
oracol divin: triumful rãzboinic al lui Dumnezeu (v. 8-10);
lamentaþie (v. 11-13); încredere în mântuirea lui Dumnezeu
(v. 14).
 PSALMUL 61 (60)
Rugãciunea unui exilat

1 Maestrului de cor. Pentru instrumente cu coarde.

Al lui David.
2 Ascultã, Dumnezeule, strigarea mea,
ia aminte la rugãciunea mea.
3 De la marginile pãmântului, pe tine te chem,
când inima mi-e cuprinsã de neliniºte;
cãlãuzeºte-mã la stânca la care nu pot ajunge!
4 Cãci tu eºti un refugiu pentru mine,
turn puternic în faþa duºmanului.
5 Voi locui în cortul tãu pentru totdeauna,
mã voi adãposti la umbra aripilor tale, Selah
6 cãci, tu, Dumnezeul meu,
mi-ai ascultat promisiunile,
mi-ai dat moºtenirea celor care se tem de numele tãu.
7 Vei adãuga la zilele regelui alte zile,
anii lui vor fi ca generaþie dupã generaþie.
8 Va domni în veºnicie înaintea lui Dumnezeu,
îndurarea ºi adevãrul îl vor ocrotia.
9 Atunci voi cânta imnuri numelui tãu în vecii vecilor,
ca sã-mi îndeplinesc promisiunile zi de zi.

a Îndurarea ºi adevãrul sunt atribute divine personificate, care îl

vor însoþi pe regele Mesia (Ps 81,11; 89,15.25).

 PSALMUL 61 (60) 221

Avem în acest psalm o rugãciune de cerere personalã,

cântatã de un credincios plin de încredere, în ciuda obscu-
ritãþii depãrtãrii, o rugãciune ce se transformã, la final,
într-o invocaþie pentru regele a cãrui fizionomie, în perioa-
da post-exilicã, a cãpãtat dimensiuni mesianice. Sunt cân-
tate, în acest psalm, cele douã mari prezenþe ale lui
Dumnezeu: prezenþa în „casa” dinastiei regelui David, con-
form oracolului profetului Natan (2Sam 7), ºi aceea din
„casa” templului conform Rugãciunii lui Solomon (1Rg 8).
Prezenþa temporalã ºi prezenþa spaþialã se împletesc într-o
compoziþie finalã ºi amândouã sunt, acum, cufundate într-o
luminã de aºteptare nostalgicã. Aceastã aºteptare presu-
pune o realitate viitoare ºi nostalgia care este îndreptatã
spre trecut. Amândouã constituie sufletul credinþei ºi al
ideologiei ebraice. La rugãciunea liturgicã ºi la promisiu-
nile caracteristice rugãciunilor personale sau comunitare,
se adaugã tema monarhicã a perpetuitãþii. Eternitãþii rega-
tului ºi a tronului i se asociazã eternitatea mulþumirii, care
devine astfel o laudã perpetuã, adevãratã ºi proprie.
Tradiþia patristicã a considerat acest psalm ca rugãciune
a Bisericii. Ea este strãinã ºi pelerinã pe acest pãmânt ºi
rugãciunea celui exilat gãseºte ecou într-însa: Biserica
mediteazã la tainicul pelerinaj pascal, din aceastã lume la
Tatãl. Acolo, ea va locui pentru totdeauna în cortul lui
Dumnezeu, va cânta imnuri în cinstea numelui sãu, în ziua
care nu va mai cunoaºte necazuri, nostalgii ºi nici apus.
Orice creºtin, aparþinând Bisericii, se simte ºi el un exi-
lat pe pãmânt, un om care are nevoie de ajutorul lui
Dumnezeu ºi care poartã în inima lui nostalgia cerului ºi
neliniºtea pentru venirea împãrãþiei lui Cristos.
Împãrþirea: titlu (v. 1); deschiderea generalã (v. 2); rugã-
ciune de cerere (v. 3-6); urãri pentru rege (v. 7-8); sfârºitul
general (v. 9).
 PSALMUL 62 (61)
Încredere totalã în Dumnezeu

1 Maestrului de cor. Yedutun. Psalm. Al lui David.

2 Numaia în Dumnezeu îºi aflã odihna sufletul meu,
de la el îmi vine mântuirea.
3 Numai el este stânca ºi mântuirea mea,
turnul meu de scãpare;
de aceea, nu mã clatin.
4 Pânã când vã veþi nãpusti asupra unui om, lovindu-l cu toþii
ca pe un zid gata sã cadã
ºi ca pe un gard surpat?
5 Pun la cale doar cum sã-l doboare de la înãlþimea luib,

se desfatã în minciunã;
cu gura binecuvânteazã,
dar în adâncul lor blestemã. Selah
6 Numai în Dumnezeu îºi aflã sufletul meu odihna,
pentru cã numai în el este speranþa mea.
7 Numai el este stânca ºi mântuirea mea,
turnul meu de scãpare;
de aceea, nu mã clatin.
8 În Dumnezeu este mântuirea ºi gloria mea,
stânca tãriei mele,
apãrarea mea este la Dumnezeu.

a
Cuvântul ebraic ’at apare frecvent în acest psalm, v. 2.3.6.7 ºi
poate sã însemne: numai, da, cu siguranþã.
b Este o metaforã de tip rãzboinic, pentru a indica soarta tragicã a

celui care este aruncat de pe zidul unei cetãþi asediate. Aceasta înseam-
nã cã demnitatea psalmistului este umilitã ºi cãlcatã în picioare.
 PSALMUL 62 (61) 223

9 Poporule, pune-þi încrederea într-însul în orice moment,

revarsã-þi inima în faþa lui.
Dumnezeu este adãpostul nostru!
10 Deºertãciune sunt fiii lui Adam,
minciunã, fiii oamenilor.
Dacã s-ar cântãri toþi la un loc,
ar fi mai uºori decât fumul.
11 Nu vã încredeþi în violenþã
ºi nu vã puneþi nãdejdea în jaf;
chiar dacã ar fi sã curgã bogãþiile,
nu vã lipiþi inima de ele!
12 O datã a vorbit Domnul
ºi de douã ori am auzit aceasta:
tãria este a lui Dumnezeu,
13 ºi a ta, Doamne, este îndurarea,
pentru cã tu dai fiecãruia dupã faptele sale.

Acest psalm a fost definit drept actul cel mai explicit de

credinþã din toatã Psaltirea. Suntem în prezenþa unui
psalm cu tonalitãþi multiple, un psalm care este un amestec
de motive, de teme, de situaþii, un psalm care pune în
luminã excesiva situaþie a catalogãrilor. Este rodul unei
dozãri abile între elementele de încredere care presupun o
situaþie de pericole ºi de nesiguranþã (în acest sens, este
lamentaþie), elemente de speranþã ºi de mulþumire, pe fon-
dul liturgiei de la templu, elemente personale ºi catehezã
comunitarã ºi, în sfârºit, elemente sapienþiale, atât în
conþinut, cât ºi în formã. Trecerea de la confesiunea per-
sonalã la îndemn sau la apostrofare pareneticã comunitarã
face acest psalm individual ºi comunitar în acelaºi timp.
Peste toate se aflã figura lui Dumnezeu, puterea adevãratã
ºi milostivirea cea mai înaltã, siguranþã de nezdruncinat ºi
pace fãrã de sfârºit, iar marele mesaj sapienþial al psalmului
este acesta: prea slabã ºi iluzorie este siguranþa lucrurilor
224 PSALMUL 62 (61)

ºi a bunurilor, prea instabilã ºi fãrã de consistenþã este

viaþa fizicã a omului, prea dezamãgitoare sunt certitudinile
istorice.
Psalmul 62 (61) a fost interpretat ca rugãciunea lui
Cristos care s-a plâns în timpul pãtimirii sale de duºmanii
care complotau împotriva lui. Prin el, Biserica îºi exprimã
încrederea în Dumnezeu ºi în Cristos ºi îndeamnã
popoarele lumii sã-ºi punã încrederea în Domnul, în pute-
rea ºi în harul sãu, mai mult decât în forþele ºi în bogãþiile
umane.
Psalmul aratã unde se aflã fundamentul adevãrat al
speranþei omului. Nu este în ceilalþi oameni, nici în puterea
umanã ºi nici în bogãþii; numai în Dumnezeu poate omul
sã-ºi gãseascã siguranþa ºi pacea. În Dumnezeu se poate
spera împotriva oricãrei speranþe, cum a fãcut Abraham.
Împãrþirea: titlu (v. 1); antifonã ce proclamã cã Dum-
nezeu este credincios (v. 2-3); cel drept este asaltat de cei
nelegiuiþi (v. 4-5); antifonã ce proclamã cã Dumnezeu este
fidel (v. 6-7); cel drept îndeamnã poporul la încredere în
Dumnezeu (v. 8-11); antifonã finalã ºi oracol: Dumnezeu
este de partea celui drept (v. 12-13).
 PSALMUL 63 (62)
Omul însetat de Dumnezeu

1 Psalm. Al lui David. Când era în pustiul lui Iuda.

2 Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu,
pe tine te caut dis-de-dimineaþã.
Sufletul meu e însetat de tine,
pe tine te doreºte trupul meu,
ca un pãmânt pustiu, uscat ºi fãrã apã.
3 Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu,
ca sã contemplu puterea ºi mãreþia ta.
4 Îndurarea ta preþuieºte mai mult decât viaþa,

de aceea, buzele mele te laudã.

5 Te voi binecuvântaa toatã viaþa mea
ºi voi ridica mâinile mele invocând numele tãub.
6 Ca ºi cum m-aº sãtura cu mãduvã ºi grãsime,
aºa se desfatã buzele mele când gura mea te laudã,
7 când îmi amintesc de tine în aºternutul meu
ºi mã gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea.
8 Pentru cã ai fost ajutorul meu,
la umbra aripilor tale tresalt de bucurie.
9 Mã ataºez de tine cu tot sufletul
ºi dreapta ta mã ocroteºte.

a Tema binecuvântãrii este atestatã, mai ales, în psalmii consider-

aþi a fi foarte denºi la nivel spiritual: 16,7; 26,12; etc. Aici avem aºa-
numita binecuvântare declarativã, adicã este exprimatã intensa do-
rinþã de a-l lãuda pe Dumnezeu toatã viaþa.
b Lit.: spre muntele tãu, cu sensul: auzind rostindu-se numele tãu.
226 PSALMUL 63 (62)

10 Dar cei ce cautã sã-mi ia sufletul

sã cadã în adâncurile pãmântului,
11 sã fie trecuþi prin sabie, pradã ºacalilor sã fie!
12 Iar regele se va bucura în Dumnezeu;
vor fi preamãriþi toþi cei care jurã pe el,
cãci va fi închisã gura celor care spun minciuni.

Este cântecul iubirii mistice. Aceastã compoziþie este cele-

brarea abandonãrii totale în braþele lui Dumnezeu, expri-
matã în logica iubirii libere în intensitatea cea mai înaltã a
dorului care nu se stinge decât în Dumnezeu, în exaltarea
seninã ºi plinã de fervoare a milostivirii pline de iubire a lui
Dumnezeu. Psalmul constituie un portret strãlucitor al
rugãciunii, înþeleasã ca dorinþã în sensul cel mai profund al
termenului: sufletul, trupul, istoria, existenþa, speranþa
sunt învãluite într-un vârtej unic ce-ºi are centrul sãu în
Dumnezeu. Structura de rugãciune este aceea care conduce
spiritualitatea ºi dinamismul acestui psalm avântat spre
viitor ºi cãtre înãlþimi. Gândul depãºeºte tensiunea ºi-l ori-
enteazã, pe cel care crede, cãtre comuniunea perfectã, la
umbra veºnicã a aripilor lui Dumnezeu. Aºadar, este un
psalm care produce viaþã, tensiune, departe de cenuºiul ºi
de controlul rece al unei religiozitãþi fiscale ºi moralistice.
Psalmul 63 (62) face parte din rugãciunea laudelor din
prima duminicã a sãptãmânii ºi din solemnitãþile din tim-
pul anului liturgic. El exprimã sentimentele lui Cristos
care celebreazã, cu noi ºi în noi, misterele vieþii sale, de la
naºtere la epifanie, de la pãtimire ºi moarte la învierea ºi
înãlþarea la cer. Abia trezit, sufletul creºtin este invitat sã
îndepãrteze faptele întunericului ºi sã îmbrace armele
luminii (cf. Rom 13,12). A-l cãuta pe Dumnezeu, a avea sete
de el înseamnã cã el a venit deja sã ne caute ºi a trezit în
noi, fii rãtãcitori, conºtiinþa sãrãciei noastre ºi nevoia de a
ne întoarce la izvorul vieþii. Sfântul Ioan al Crucii spunea,
comentând acest psalm: „Mor cã nu mor”.
Împãrþirea: titlu (v. 1); setea de Dumnezeu (v. 2-4); foamea de
Dumnezeu (v. 5-9); cântarea dreptãþii lui Dumnezeu (v. 10-12).
 PSALMUL 64 (63)
Cel drept îºi pune speranþa în Domnul
când cei rãi conspirã împotriva lui

1 Maestrului de cor. Psalm. Al lui David.

2 Ascultã, Dumnezeule, glasul plângerii mele,
pãzeºte sufletul meu de teama duºmanului.
3 Fereºte-mã de adunarea celor rãi,
de mulþimea celor ce sãvârºesc fãrãdelegea.
4 Ca sabia îºi ascut limbile lor,
precum sãgeata, aruncã cuvinte amare,
5 pentru a-l lovi, în ascuns, pe cel neprihãnit,
trag pe neaºteptate ºi nu se tem.
6 Se încurajeazã în rãutatea lor,
se pun de acord ca sã întindã curse.
Ei spun: „Cine va vedea?”
7 Au pus la cale nelegiuiri,

au împlinit cele uneltite:

ca o prãpastie este omul ºi inima lui e un abisa.
8 Dumnezeu îi loveºte pe ei cu sãgeþile sale:
pe neaºteptate, ei au fost rãniþi
9 ºi însãºi limba lor îi va face sã cadãb;
oricine, vãzându-i, va clãtina din cap.

a În v. 4-7 avem un cadru de rãzboi, emblema rãului care stãpâ-

neºte lumea ºi care e gata sã-l zdrobeascã pe cel nevinovat. Se evi-

denþiazã limba comparatã cu spada, pentru rãul pe care-l poate face,
ºi cuvintele calomnioase comparate cu sãgeþile.
b Lit.: limba lor greºeºte împotriva lor. Vg interpreteazã: limbile

lor au fost neputincioase. Alte versiuni au: se poticnesc unul de altul

228 PSALMUL 64 (63)

10 Atunci, toþi vor fi cuprinºi de teamã,

vor vesti lucrãrile Domnului
ºi vor înþelege faptele lui.
11 Cel drept se va bucura în Domnul
ºi va nãdãjdui în el
ºi vor fi lãudaþi toþi cei drepþi cu inima.

Psalmul se prezintã ca un model de lamentaþie individu-

alã. Cel care îºi îndreaptã rugãciunea spre cer este animat
de o credinþã nestãvilitã în dreptatea lui Dumnezeu ºi în
triumful moralei. Este o rugãciune care poate fi recitatã de
toþi cei care îºi simt viaþa strãpunsã de sãgeþile veninoase
ale calomniei, ale judecãþii rele, ale duºmãniei nedrepte.
Psalmul se transformã într-un formular de rugãciune des-
tinat tuturor celor persecutaþi ºi calomniaþi, care cautã, în
templu ºi în credinþã, un ajutor divin ºi un loc de refugiu,
în timp ce psalmistul se transformã în reprezentantul
tuturor credincioºilor în Domnul. În centrul psalmului se
aflã figura celui care se roagã. Persecutat de moarte, de
duºmani fãrã scrupule, nu i-a mai rãmas decât sã apeleze
la ultima apãrare, cea divinã. Trebuie menþionatã repre-
zentarea plasticã a victoriei finale a lui Dumnezeu. Duº-
manii, loviþi ºi strãpunºi de suliþele implacabile ale lui
Dumnezeu, cad la pãmânt ºi sunt luaþi în bãtaie de joc de
cei care trec pe alãturi.
Tradiþia patristicã ºi liturgia atribuie cuvintele acestui
psalm lui Cristos în timpul pãtimirii sale. Rugãciunea lui
Cristos suferind se întoarce, în liturgia Bisericii, pe buzele
membrilor trupului sãu mistic, ale apostolilor ºi martirilor
care l-au urmat îndeaproape pe Domnul pe drumul Calvaru-
lui ºi ºi-au spãlat hainele lor în sângele Mielului (cf. Ap 7,14).
Din contemplarea misterului lui Cristos ºi al Bisericii sale,

din pricina limbilor lor sau: limbile lor vor greºi, fiecare împotriva
celuilalt.
 PSALMUL 64 (63) 229

descris în psalm, ºi din viziunea judecãþii împlinite a lui

Dumnezeu împotriva celor care calomniazã izvorãºte un
sentiment de încredere ºi de speranþã pentru orice om ce se
gãseºte în circumstanþe dureroase asemãnãtoare.
Împãrþirea: titlu (v. 1); introducere: apel personal (v. 2-3);
asaltul sãgeþilor calomniei (v. 4-7); asaltul sãgeþilor lui Dum-
nezeu (v. 8-9); laudã comunitarã lui Dumnezeu (v. 10-11).
 PSALMUL 65 (64)
Mulþumire pentru iertare ºi pentru roadele pãmântului

1 Maestrului de cor. Psalm. Cântare.

2 Þie þi se cuvine cântarea, Dumnezeule, în Sion,
ºi þie îþi vor fi împlinite jurãmintele, în Ierusalimb.
3 La tine, care asculþi rugãciunea,

va veni tot omul,

4 fãrãdelegile noastre ne-au copleºit,

însã tu ierþic nelegiuirile noastre.

5 Fericit este acela pe care tu îl alegi ºi þi-l apropii:

el va locui în curþile tale.

Ne vom sãtura cu bunãtãþile casei tale,
cu sfinþenia templului tãu.
6 Dumnezeul mântuirii noastre,
tu ne rãspunzi prin fapte minunate de dreptate.
Tu eºti speranþa tuturor marginilor pãmântului
ºi a mãrilor îndepãrtate!
7 Tu întãreºti munþii cu puterea ta,

te încingi cu tãrie,
8 liniºteºti vuietul mãrii ºi vuietul valurilor

ºi zarva popoarelor.

a Lit.: Pentru tine, tãcerea este laudã. Aºa traduce sfântul Ieronim:

tibi silentium laus. Totuºi, aceastã propunere de traducere nu este

confirmatã în altã parte în VT, de aceea, majoritatea traducerilor
preferã nuanþa sugeratã de LXX: þie îþi corespunde, þi se cuvine; cf. Ps
48,10; 49,13 etc.
b În TM lipseºte: în Ierusalim.
c Lit.: tu acoperi, expresie de tip sacerdotal pentru iertarea divinã

a pãcatelor, obþinutã prin ispãºire (cf. Lev 16; Ps 78,38 etc).

 PSALMUL 65 (64) 231

9 Cei ce locuiesc la marginile lumii

se înspãimântã de semnele tale;
tu faci sã cânte de veselie
porþile dimineþii ºi ale seriid.
10 Tu porþi de grijã pãmântului,
tu îi potoleºti setea cu îmbelºugare;
tu îl copleºeºti cu bogãþii.
Râul lui Dumnezeu este plin cu apã;
tu faci sã creascã grâul pentru oameni.
Astfel, pregãteºti pãmântul:
11 îi uzi brazdele, îi sfãrâmi bulgãriie,
îl înmoi cu ploaie ºi-i binecuvântezi rãsadurile.
12 Încununezi tot anul cu bunãtãþile tale:
pe urmele tale curge belºugul.
13 Se ivesc pãºuni în pustiu,
colinele sunt încinse cu veselie.
14 Pãºunile se înveºmântã cu turme,
vãile se îmbracã cu grâne;
toate strigã de bucurie ºi cântã.

Psalmul acesta este un imn ce porneºte de la Ierusalim,

dar, puþin câte puþin, se extinde la tot universul. Cosmosul
se asociazã corului imens care-l preamãreºte pe Dumnezeu.
Privirea Domnului se extinde pânã la marginile pãmântului,
de la rãsãrit ºi de la apus. Cei doi poli, ai spaþiului (orizon-
tul) ºi ai timpului (dimineaþa ºi seara), sunt, aºadar, în stã-
pânirea Domnului care dominã, astfel, întreaga realitate.
S-a pregãtit în felul acesta ultima parte a rugãciunii, în

d Versetul 9 prezintã o reacþie cosmicã de uimire ºi de bucurie: atât

oamenii, cât ºi natura tresaltã de bucurie în faþa faptelor minunate

ale Domnului. Expresia porþile dimineþii ºi ale serii indicã regiunile
îndepãrtate din est ºi din vest.
e Versetele 11-14 îl prezintã pe Dumnezeu ca pe un agricultor pri-

ceput ºi plin de grijã faþã de naturã.

232 PSALMUL 65 (64)

care natura se dovedeºte a fi în relaþie cu Dumnezeu ºi cu

omul. Este, totuºi, ºi un alt motiv de laudã, pe care numai
omul, ºi în special evreul, poate sã-l experimenteze: este
iertarea pãcatelor, o absoluþiune liturgicã ºi cvasi-sacra-
mentalã. În sensul acesta, putem înþelege invidia pe care o
simte cel care se roagã faþã de preoþii ºi leviþii ce locuiesc în
templul lui Dumnezeu, aproape de izvorul iubirii. În ultima
parte, Dumnezeu este reprezentat ca un cultivator la scarã
cosmicã. Religia biblicã transformã munca, ºtiinþa ºi tehni-
ca în rugãciune. Psalmul devine o cântare entuziastã a apei
pe care Dumnezeu o face sã curgã din rezervoarele de dea-
supra boltei cereºti; este o cântare a câmpurilor, a ferti-
litãþii agricole. Se deschide astfel un tablou idilic de culori
ºi sunete. Totul este bucurie ºi prospeþime. Lãsând pe planul
al doilea tema iertãrii, psalmul este citit ca o reprezentare
a Ierusalimului ceresc, spaþiu de viaþã ºi de fericire: „Un
râu cu apa vieþii, limpede ca cristalul, ieºea din tronul lui
Dumnezeu ºi al Mielului” (Ap 22,1).
Vizita lui Dumnezeu, care dã viaþã (v. 10), devine vizita
salvificã a lui Cristos; fecunditatea este cea a cuvântului lui
Isus; seceriºul este cel al omenirii care îl cautã pe Dum-
nezeu; Sionul este cel ceresc ºi interior, iar Cristos este
templul în care toate naþiunile se adunã pentru lauda per-
fectã adusã lui Dumnezeu.
Tradiþia patristicã a gãsit în acest psalm vestirea chemã-
rii popoarelor la credinþã. Biserica îl citeºte în liturgia pen-
tru morþi pornind de la v. 3, care spune: „La tine, care as-
culþi rugãciunea, va veni tot omul”.
Împãrþirea: titlu (v. 1); Dumnezeu, mântuitorul, prezent
în microcosmosul de la templu (v. 2-5); Dumnezeu, creator
ºi mântuitor, în lume ºi în istorie (v. 6-9); Dumnezeu are
grijã, prin providenþa sa, de naturã (v. 10-14).
 PSALMUL 66 (65)
Imn de mulþumire în timpul jertfei

1 Maestrului de cor. Cântare. Psalm.

Înãlþaþi lui Dumnezeu cântãri de bucurie,
voi, toþi locuitorii pãmântului!
2 Cântaþi mãrire numelui sãu,

mãriþi slava lui prin laudele voastre!

3 Spuneþi-i lui Dumnezeu:

„Cât de mãreþe sunt lucrãrile tale.

Pentru mãrimea puterii tale,
toþi duºmanii tãi te vor cinsti.
4 Tot pãmântul sã te adore

ºi sã-þi cânte þie, sã cânte numelui tãu”. Selah

5 Veniþi ºi priviþi lucrãrile lui Dumnezeu!

Minunate sunt lucrãrile sale înaintea fiilor oamenilor!

6 El a prefãcut marea în pãmânt uscata;
ºi râul a fost trecut cu piciorul:
de aceea, acolo ne-am bucurat în el.
7 El stãpâneºte pe veci cu puterea sa,
ochii lui sunt îndreptaþi asupra naþiunilor,
pentru ca cei rãzvrãtiþi sã nu se înalþe. Selah
8 Binecuvântaþi, popoare, pe Dumnezeul nostru,
faceþi sã rãsune lauda lui!
9 El aduce sufletele noastre la viaþã
ºi nu îngãduie sã ni se clatine piciorul.

a Este o aluzie la faptele minunate ale lui Dumnezeu la ieºirea din

Egipt (cf. Ex 14–15) ºi la trecerea râului Iordan, la intrarea în Þara

Promisã (cf. Ios 5,7-17).
234 PSALMUL 66 (65)

10 Cãci tu ne-ai încercat, Dumnezeule,

ne-ai pus în foc, la probã, ca pe argint.
11 Ne-ai lãsat sã cãdem în cursã,
ne-ai pus o povarã în spate.
12 Ai lãsat oameni sã încalece peste capetele noastreb,
ne-ai fãcut sã trecem prin foc ºi prin apãc,
dar apoi ne-ai scos la refugiu.
13 Voi intra în casa ta cu arderi de tot;
voi împlini fãgãduinþele pe care þi le-am fãcut,
14 pe care le-au rostit buzele mele
ºi le-am spus cu gura mea
când eram în strâmtorare.
15 Îþi voi aduce jertfe grase de ardere de tot,
cu aromã de berbeci,
îþi voi jertfi boi ºi þapi. Selah
16 Toþi cei care vã temeþi de Dumnezeu,
veniþi ºi ascultaþi,
ºi vã voi spune tot ce a fãcut Domnul pentru mine!
17 Am strigat cãtre el cu glas puternic
ºi buzele mele au început sã-l preamãreascã!
18 Dacã s-ar fi vãzut nelegiuire în inima mea,
Domnul nu m-ar fi ascultat.
19 Dar Dumnezeu m-a ascultat,
a luat aminte la glasul rugãciuni mele.

b
TM este obscur ºi dã loc la multe interpretãri: se poate referi la
gestul învingãtorului care-ºi pune piciorul pe gâtul celui înfrânt ca
act de supremaþie (cf. Ios 10,24; Ps 110,1; 2Mac 3,25; 5,2-3; Zah 1,8);
sau se poate referi la gestul, la fel de umilitor, de a purta duºmanul
în spate. Foarte probabil, expresia originalã ºi curioasã din textul
nostru se referã la o stãpânire umilitoare, dar nu atât de strictã încât
sã ducã la pieirea psalmistului.
c Expresia: ne-ai fãcut sã trecem prin foc ºi apã indicã toate

formele de încercare (cf. Is 43,2).

 PSALMUL 66 (65) 235

20 Binecuvântat sã fie Dumnezeu

care nu respinge rugãciunea mea
ºi nu îndepãrteazã de la mine bunãtatea lui.

Psalmul 66 (65) este o compoziþie unitarã, pe mai multe

voci ºi registre, în practicã, pentru solist ºi cor. Este un imn
de mulþumire, în care poporul ºi o personalitate reprezen-
tativã dezvoltã componentele diferite ale genului, în faze
diferite. Presupune ambientul liturgic de la templu.
De pe tot pãmântul se ridicã o simfonie care celebreazã
strãlucirea acþiunii lui Dumnezeu, acþiune ce se desfãºoarã
în sectoare spaþiale ºi temporale. Natura ºi istoria sunt
convocate sã recunoascã intervenþia Domnului în interi-
orul lor, prin creaþie ºi eliberare. Natura este contemplatã
ca ºi cum ar fi o creaturã umanã în rugãciune. Ea este un
instrument admirabil pentru lauda lui Dumnezeu. ªi isto-
ria, dupã cum dã mãrturie crezul lui Israel (credinþa patri-
arhilor, eliberarea prin exod, darul þãrii Canaanului), este
revelaþie divinã. Psalmul 66 (65) pune accentul pe articolul
central al credinþei: eliberarea din Egipt ºi trecerea prin
Marea Roºie, împreunã cu Moise, la fel ca ºi trecerea prin
Iordan, împreunã cu Iosue.
Acestui imn îi urmeazã, fãrã o dezvoltare ordonatã, conti-
nuitatea mulþumirii pe care o rosteºte un solist, ca portavoce
a comunitãþii.
Tradiþia patristicã atribuie Bisericii ºi apostolilor acest
imn de mulþumire. Ei se adreseazã tuturor popoarelor de
pe pãmânt ºi le invitã sã-l laude pe Domnul. Psalmul
vorbeºte despre pãtimirea lui Cristos ºi despre învierea lui.
Domnul a fost pus la încercare ºi, trecut prin foc, precum
argintul, a luat asupra sa jugul nostru. Liturgia pune pe
buzele lui Cristos cel înviat expresia din psalm: „Bine-
cuvântaþi, popoare, pe Dumnezeul nostru, pentru cã el
aduce sufletul meu la viaþa” (cf. v. 8-9). Expresiile lui
Cristos sunt ºi ale Bisericii; ea invitã toate popoarele ºi tot
236 PSALMUL 66 (65)

universul sã-l aclame pe Dumnezeu ºi sã cânte glorie nume-

lui lui Cristos pentru faptele lui minunate.
Împãrþirea: titlu (1a); invitatoriu ºi imn pentru acþiunea
cosmicã ºi istoricã (v. 1b-5); invitatoriu ºi imn pentru acþi-
unea istoricã a lui Dumnezeu (v. 6-12); invitatoriu ºi cele-
brare liturgicã sacrificalã (v. 13-15); invitatoriu ºi imn în
cinstea acþiunii lui Dumnezeu în istorie (v. 16-19); invitatoriu
de încheiere (v. 20).
 PSALMUL 67 (66)
Bunãvoinþa lui Dumnezeu faþã de Israel
ºi faþã de toate neamurile

1 Maestrului de cor. Pentru instrumente cu coarde.

Psalm. Cântare.
2 Dumnezeu sã aibã milã de noi ºi sã ne binecuvântezea;
sã-ºi îndrepte spre noi faþa seninãb,
3 ca sã fie cunoscutã pe pãmânt calea ta,
ºi mântuireac ta la toate popoarele.
4 Sã te laude popoarele, Dumnezeule,
sã te laude toate popoarele. Selah
5 Sã tresalte de bucurie ºi sã cânte de veselie naþiunile,
pentru cã judeci popoarele cu dreptate
ºi cãlãuzeºti neamurile pe faþa pãmântului. Selah
6 Sã te laude popoarele, Dumnezeule,
toate popoarele sã te lauded.

a Textul face referinþã la binecuvântarea sacerdotalã din Num

6,24-26. Expresia: sã ne binecuvânteze se referã la viaþã, fecunditate

(Gen 1,28), la fertilitatea pãmântului (Gen 8,21-22; 27,27-28), o
recoltã bogatã ºi o familie numeroasã (cf. Ps 128,3-4).
b Este o expresie antropomorficã pentru a pune în luminã bunã-

voinþa lui Dumnezeu ºi generozitatea lui în împãrþirea darurilor sale

(cf. Ps 47; 27,8; Prov 16,15; Dan 9,17).
c Este o experienþã profundã, complexã ºi unitarã, care se referã

la toate facultãþile omului. Calea ºi mântuirea lui Dumnezeu înseam-

nã planul sãu, care pretinde de la om un comportament adecvat
(cf. Ps 77,14; 98,2; 138,5).
d Toate popoarele sã te laude, este invitaþia reluatã din v. 4, ca

omenirea întreagã sã se asocieze la lauda ºi mulþumirea pentru bine-

facerile pe care le-a primit Israelul (cf. Ps 3,6.9-11; Zah 8,21-22). Se
238 PSALMUL 67 (66)

7 Pãmântul ºi-a dat roadele sale;

sã ne binecuvânteze Dumnezeu, Dumnezeul nostru,
8 sã ne binecuvânteze Dumnezeu
ºi sã se teamã de el toate marginile pãmântului.

Începutul psalmului este inspirat din binecuvântarea

sacerdotalã solemnã, din Num 6,23-27. Poezia este semnul
vizibil ºi experimental al binecuvântãrii lui Dumnezeu
asupra Israelului, o binecuvântare care devine semnal pen-
tru toate neamurile pãmântului. Binecuvântarea divinã,
experimentatã prin binecuvântarea sacerdotalã ºi culticã,
este primul semn al miºcãrii teologice ºi poetice. Primatul
îl deþine harul lui Dumnezeu, poezia este teocentricã, reve-
laþia divinã se deschide asupra întregii omeniri, chiar mai
înainte ca omul sã-l caute pe Dumnezeu. În centru se aflã
cel care dã, nu darul. În cultul israelitic nu este celebratã
binecuvântarea câmpurilor, ci opera lui Dumnezeu. Lumi-
na chipului lui Dumnezeu, adicã realitatea sa tainicã ºi
binefãcãtoare, asemenea soarelui, se rãspândeºte în între-
gul univers. Lumina este un element pe care nu-l putem
prinde, nu-l putem þine, exact ca ºi Dumnezeu, tainic ºi
complet „altul” decât noi. Însã aceastã luminã ne încãl-
zeºte ºi ne face sã trãim. La fel, ºi binecuvântarea lui
Dumnezeu îmbrãþiºeazã toate marginile pãmântului ºi
dãruieºte, pe lângã bunurile materiale, ºi bucuria ºi drep-
tatea întregului sistem mondial al popoarelor ºi naþiunilor.
Din aceastã îmbrãþiºare dintre Dumnezeu ºi om izbucneºte
„binecuvântarea”, adicã mulþumirea, lauda, din partea
omului care-l binecuvânteazã pe Dumnezeu.
Cristos este chipul care ni l-a arãtat pe Tatãl: chipul plin
de milostivire ºi senin, care îi lumineazã pe cei care cred în

întrevede aici universalismul chemãrii la mântuire, iniþiat prin

binecuvântarea primitã de Abraham.
 PSALMUL 67 (66) 239

el. Pãtimirea lui Cristos ºi moartea sa pe cruce au adus la

noi binecuvântarea Tatãlui ºi mântuirea ºi ne-au obþinut
harul sã putem vedea chipul senin al lui Dumnezeu. Toate
popoarele sunt chemate sã-i mulþumeascã Domnului care
le-a fãcut pãrtaºe de binecuvântãrile rezervate, odinioarã,
lui Israel. Tradiþia patristicã a recunoscut în psalmul 67
(66) glasul apostolilor care implorã binecuvântarea lui
Dumnezeu ºi darul Duhului Sfânt asupra popoarelor pãmân-
tului, invitându-le la credinþã prin predicarea evangheliei.
Este afirmatã, în felul acesta, medierea Bisericii în comuni-
carea mesajului ºi a mântuirii la toate popoarele pãmântu-
lui. Acest psalm este rugãciunea creºtinã pentru rãspândi-
rea credinþei.
Împãrþirea: titlu (v. 1); invocarea binecuvântãrii – îndrep-
tarea chipului senin al lui Dumnezeu – asupra tuturor
popoarelor (v. 2-3); rãspunsul, mulþumirea universalã (v. 4);
rezultatul binecuvântãrii, bucuria ºi dreptatea universalã
(v. 5); din nou mulþumirea tuturor (v. 6); contemplarea
rodului binecuvântãrii (v. 7-8).
 PSALMUL 68 (67)
Mulþumire pentru victoriile strãlucite ale lui Dumnezeua

1 Maestrului de cor. Al lui David. Psalm. Cântare.

2 Dumnezeu se ridicã, vrãjmaºii lui se risipesc
ºi cei care-l urãsc fug dinaintea feþei lui.
3 Cum se risipeºte fumul, aºa îi risipeºti,
cum se topeºte ceara în faþa focului,
aºa pier cei rãi din faþa lui Dumnezeu.
4 Cei drepþi se bucurã ºi tresaltã de bucurie
în faþa lui Dumnezeu,
se desfatã în fericire ºi veselieb.
5 Cântaþi-i lui Dumnezeu, cântaþi imnuri numelui sãu,
pregãtiþi calea celui care încalecã pe nori:
numele sãu este Domnul,
tresãltaþi de bucurie înaintea lui!
6 Dumnezeu este tatãl orfanilorc,

apãrãtorul vãduvelor,
el, care locuieºte în lãcaºul sãu cel sfânt.
7 Dumnezeu dã o casã celor pãrãsiþi,

el deschide prizonierilor poarta libertãþii,

dar cei rãzvrãtiþi vor locui în pãmânt uscat.

aPsalmul 68 (67) este o profesiune de credinþã în Dumnezeu

pentru intervenþiile sale salvifice în exod ºi în cucerirea Canaanului
(cf. Dt 26,5-9; Ios 24,1-13; Ps 136). Probabil a fost compus într-un
context liturgic.
b Versetele 2-4 constituie un imn oficial pentru însoþirea arcei

alianþei în pustiu (cf. Num 10,35) înainte de bãtãliile purtate de

Israel.
c Este un titlu divin frecvent (cf. Dt 10,18; Ps 9,35-39; Is 17,23;

Ier 7,6; Iob 29,12-13).

 PSALMUL 68 (67) 241

8 Dumnezeule, când ieºeai înaintea poporului tãu,

când pãºeai prin pustiu, pãmântul se cutremura Selah
9 ºi cerurile picurau ploaie
înaintea Domnului, Dumnezeului de pe Sinai,
înaintea Dumnezeului lui Israel.
10 Ai dat o ploaie binefãcãtoare, Dumnezeule,

moºtenirea ta, sleitã de puteri, ai înviorat-o.

11 Dumnezeule, poporul tãu a locuit în þara

pe care ai pregãtit-o în iubirea ta

pentru cel sãrac.
12 Un cuvânt spune Domnuld
ºi sunt o armatã mare
femeile aducãtoare de veºti bunee:
13 „Regii armatelor o iau la fugã
ºi femeile, acasã, împart prada.
14 În timp ce voi dormiþi prin staule,
aripile porumbiþeif strãlucesc de argint
ºi penele ei au luciri de aur.
15 Când Cel Atotputernic îi împrãºtia pe regi,
ningea pe Þalmon”.
16 Munte al lui Dumnezeug este Muntele Basanului,
munte cu vârfuri semeþe este Muntele Basanului.
17 De ce sunteþi plini de invidie,
voi, munþi cu vârfuri înalte,
pe muntele pe care Dumnezeu ºi l-a ales lãcaº?
Domnul va locui acolo de-a pururi.

d
Fragmentul 12-19 constituie o aluzie la epoca lui Iosue ºi a
judecãtorilor, întrucât avem o analogie literarã cu cântarea Deborei
din Jud 4–5 ºi sunt numite triburile lui Zabulon ºi Neftali, v. 28,
sugerând astfel campania lui Sisera (cf. Jud 4,12-22; 5,8.13.20).
e Poate fi o referinþã la bãtãlia de pe Ghilgal (cf. Ios 10,7-14).
f Aripile porumbiþei – expresie greu de interpretat. Probabil este

vorba de stindardele militare luate de la armatele duºmane.

g Muntele lui Dumnezeu înseamnã „munte înalt” (cf. Ps 36,7;

80,11).
242 PSALMUL 68 (67)

18 Carele lui Dumnezeu sunt mii ºi mii,

Domnul vine din Sinai în lãcaºul sãu cel sfânt.
19 Te-ai urcat în înãlþimi, ai dus captivã captivitatea,
ai primit în dar oameni:
chiar ºi rãzvrãtiþii vor locui la Domnul Dumnezeu.
20 Binecuvântat sã fie Domnul zi de zih,
Dumnezeul mântuirii noastre ne poartã de grijã. Selah
21 Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii,
Domnul Dumnezeu are putere ºi asupra morþii.
22 Dar Dumnezeu zdrobeºte capetele vrãjmaºilor,
creºtetul pãros al celor ce umblã în fãrãdelegi.
23 Domnul a spus: „Din Basan îi voi aduce înapoi,
îi voi aduce din adâncul mãrii,
24 ca sã-þi afunzi piciorul în sânge
ºi limbile câinilor tãi sã aibã partea lor din duºmani”.
25 Apare alaiul tãu, Dumnezeule,
alaiul Dumnezeului ºi regelui meu, în locul cel sfânt.
26 În faþã merg cântãreþii,
în urmã, muzicanþii,
iar la mijloc, fetele cu tamburine.
27 „Binecuvântaþi-l pe Dumnezeu, în adunãrile voastre,
binecuvântaþi-l pe Domnul,
voi, cei din seminþiile lui Israel!”
28 Iatã-l pe Beniamin, mezinul,
el conduce cãpeteniile lui Iuda ºi cetele lor,
cãpeteniile lui Zabulon, cãpeteniile lui Neftali.
29 Aratã-þi, Dumnezeul meu, puterea,
confirmã, Dumnezeule,
ceea ce ai fãcut spre binele nostru.
30 Pentru templul tãu din Ierusalim,
regii îþi vor aduce daruri.

h
Versetele 20-22 constituie un imn liturgic de mulþumire (cf. Ps 41,14;
89,53; 1Rg 5,21).
 PSALMUL 68 (67) 243

31 Înspãimântã fiara din trestiii,

cireada de tauri cu viþeii popoarelor:
sã se plece la pãmânt cãrând bucãþi de argint!
Împrãºtie popoarele care se complac în rãzboaie.
32 Vor veni mai-marii Egiptului,
Etiopia îºi va întinde mâinile spre Dumnezeu.
33 Cântaþi lui Dumnezeu, împãrãþii ale pãmântului,
cântaþi Domnului imnuri; Selah
34 lui, care vine cãlare pe ceruri, pe cerurile veºnice,
iatã, rãsunã în tunet glasul lui, glasul lui puternic.
35 Recunoaºteþi-i lui Dumnezeu puterea,
mãreþia lui asupra Israelului,
puterea lui mai presus de ceruri.
36 Înfricoºãtor eºti, Dumnezeule, din lãcaºul tãu sfânt.
Dumnezeul lui Israel, el dã poporului putere ºi tãrie.
Binecuvântat sã fie Dumnezeu!

Este cel mai dificil ºi cel mai obscur dintre toþi psalmii,
la nivel textual ºi exegetic: o odã ce se desfãºoarã pe cel mai
înalt pisc al gândirii ºi al compoziþiei poetice. A fost numit
Te Deum-ul lui Israel. Este o creaþie plinã de ecouri, de
aluzii, de citãri din materiale preexistente, dar care îºi are
originalitatea sa nãscutã din geniul redactorului. Cu multã
probabilitate, acest imn de mulþumire colectivã se leagã de
sãrbãtoarea Rusaliilor sau de sãrbãtoarea celebrãrii
alianþei, toamna. În miezul sãrbãtorii se gãseºte revelaþia
lui Dumnezeu care, conform unei teme vechi, vine de pe
muntele Sinai ºi, prin prezenþa sa în cult, îºi face din nou
activã lucrarea sa rãscumpãrãtoare. Psalmul vrea sã amin-
teascã unele etape ale istoriei vechi a mântuirii, de care a
fost fãcut beneficiar mai întâi Israelul. Este posibil ca, în

i
Fiara din trestii – este, probabil, o aluzie la Egipt (cf. v. 32;
Ez 29,3).
244 PSALMUL 68 (67)

afara sãrbãtorii anuale, sã fie amintitã, aici, o procesiune

liturgicã cu arca, reprezentând urcarea triumfalã a lui Dum-
nezeu, de la muntele Sinai pânã pe muntele Sionului.
Mãrturisirea de credinþã în intervenþiile istorice ale lui
Dumnezeu nu se face pentru o simplã plãcere a retro-
spectivei patriotice, ci se înscrie într-o perspectivã com-
plexã a memorialului biblic care, prin natura lui, implicã o
intersectare de planuri temporale evocate simultan, mai
ales, în spaþiul sacru al unui act liturgic. Caracterul tridi-
mensional al memorialului biblic se ancoreazã într-un
eveniment salvific trecut, celebreazã prezenþa actualã salvi-
ficã a Domnului eliberator ºi se îndreaptã spre o mântuire
deplinã viitoare.
Istoria Israelului este recapitulatã ºi reprodusã în per-
soana ºi în viaþa lui Cristos. În el, istoria, trãitã pânã la
împlinirea desãvârºitã, este participatã de întreaga ome-
nire, devine istorie universalã pentru soluþionarea defini-
tivã a destinului uman. Tradiþia patristicã recunoaºte în
acest psalm profeþia primei ºi a celei de-a doua veniri a lui
Cristos, a înãlþãrii lui la ceruri, a dãruirii Duhului Sfânt
apostolilor ºi a chemãrii tuturor popoarelor la credinþã.
Misterele vieþii Domnului sunt participate de Bisericã în
celebrãrile anului liturgic. Aceste celebrãri sunt etape ale
marºului triumfal al lui Cristos, în fruntea poporului sãu,
cãtre cetatea veºnicã a Sionului.
Psalmul 68 (67) celebreazã triumful pascal al lui Dum-
nezeu ºi al lui Cristos în istoria omenirii: din Egipt la Mun-
tele Sionului, de la Biserica pelerinã pe pãmânt la Ieru-
salimul ceresc, el reuneºte, într-o unicã viziune, trecutul,
prezentul ºi viitorul. Ceea ce s-a întâmplat în istoria Israe-
lului, ºi se reînnoieºte în istoria Bisericii, se traduce în
viaþa spiritualã a fiecãrui om. Astfel, psalmul celebreazã
cãlãtoria lui Dumnezeu în viaþa tuturor: o cãlãtorie a haru-
lui, a milostivirii, a luptei ºi a cuceririi. În acest sens,
psalmul devine cântarea înãlþãrilor noastre spirituale:
 PSALMUL 68 (67) 245

viaþa creºtinã se desfãºoarã sub semnul exodului; semnifi-

caþia ei cea mai profundã este aceea de a fi o trecere împre-
unã cu Cristos din aceastã lume la Tatãl.
Împãrþirea: titlu (v. 1); invitatoriu liturgic (v. 2-4); scena
I: cântarea exodului (v. 5-11); scena a II-a: cântarea Þãrii
Promise (v. 12-19); intermezzo: invitatoriu liturgic la
binecuvântare (v. 20-22); scena a III-a: cântarea procesio-
nalã spre Sion (v. 23-34); încheiere: invitatoriu liturgic la
binecuvântare (v. 35-36).
 PSALMUL 69 (68)
Râvna casei tale mã mistuie

1 Maestrului de cor. Pe melodia „Crinii”. Al lui David.

2 Mântuieºte-mã, Dumnezeule,
cãci apele mi-au ajuns pânã la gât!a
3 M-am afundat într-o mlaºtinã adâncãb

ºi n-am nimic de care sã mã prind,

am cãzut în vâltoarea apei
ºi curentul mã trage cu sine.
4 Am ostenit strigând, mi s-a uscat gâtlejul;

ochii mi s-au împãienjenit

aºteptându-l pe Dumnezeul meu.
5 Cei ce mã urãsc fãrã motivc

s-au înmulþit mai mult decât firele de pãr

de pe capul meu;
s-au întãrit duºmanii, cei care mã calomniazã,
trebuie sã le dau înapoi, deºi n-am furat nimic.
6 Dumnezeule, tu ºtii nebunia mead
ºi greºelile mele nu-þi sunt ascunse.

a
Lit.: pânã la suflet.
b
M-am afundat într-o mlaºtinã adâncã – este o imagine pe care o
mai întâlnim în Ps 41,3 ºi Lam 3,53. Este, probabil, o aluzie la expe-
rienþa lui Ieremia (cf. Ier 38,6).
c Este o proclamare a nevinovãþiei ºi a suferinþei nedrepte. Împre-

unã cu Ps 35,1a, constituie fondul pentru afirmaþia persecuþiei ne-

drepte a lui Isus (cf. In 15,24-25).
d Tu ºtii nebunia mea – este o mãrturisire realã a psalmistului

pentru starea lui de slãbiciune, cu intenþia de a-ºi proclama în conti-

nuare nevinovãþia. Termenul ales, în limba ebraicã (iwwalti), indicã:
 PSALMUL 69 (68) 247

7 Sã nu fie fãcuþi de ruºine din pricina mea

cei care sperã în tine,
Doamne, Dumnezeul oºtirilor!
Sã nu fie rãvãºiþi din cauza mea
cei care te cautã, Dumnezeul lui Israel!
8 Pentru tine îndure batjocurã

ºi ruºinea îmi acoperã faþa.

9 Am ajuns un strãinf pentru fraþii mei,

un necunoscut pentru fiii mamei meleg;

10 cãci râvna casei tale mã mistuieh,

batjocurile celor care te insultã au cãzut asupra mea.

11 A plâns în mine sufletul ºi am postit,

ºi aceasta a fost spre dezonoarea mea.

12 M-am îmbrãcat în sac

ºi am ajuns obiectul lor de batjocurã.

13 Cei care stau la porþi mã vorbesc

ºi cântecele beþivilor sunt împotriva mea.

14 Dar eu cãtre tine îmi înalþ rugãciunea, Doamne,

în timpul bunãvoinþei tale;

o nebunie de moment, o slãbiciune trecãtoare, o prostie de scurtã

duratã, dar nu o nebunie radicalã (cf. Ps 14,53), adicã o opþiune delibe-
ratã ºi totalã pentru rãu.
e Lit.: duc, port. Psalmistul are conºtiinþa cã ia asupra sa toate

insultele îndreptate cãtre Dumnezeu (cf. Ps 44,23; Is 53,4-5.12;

Ier 15,15).
f Singurãtatea ºi indiferenþa din partea celor apropiaþi sunt efecte

sociale ºi consecinþe ale acuzelor false (cf. v. 21, Ps 31,12; Ier 12,6;
Iob 19,15-22).
g Rabinii interpreteazã v. 9 în mod alegoric: fraþii sunt musul-

manii, iar fiii mamei mele sunt creºtinii. Israelul, persecutat ºi izo-
lat, se simte ca o victimã de ispãºire pentru pãcatele acestora.
h Este angajarea entuziastã pentru cauza lui Dumnezeu ºi pentru

templu, comparatã cu o flacãrã ce mistuie ºi trezeºte reacþii violente

din partea duºmanilor lui Dumnezeu, oameni cuprinºi de invidie ºi
suspiciune (v. 11-13; cf. Num 25,11.13; 2Rg 12,16; Ier 7). Textul este
preluat de Isus (In 2,17).
248 PSALMUL 69 (68)

în marea ta bunãtate, rãspunde-mi, Dumnezeule,

pentru fidelitatea mântuirii tale.
15 Scoate-mã din mlaºtinã, ca sã nu mã afund,
scapã-mã de cei care mã urãsc
ºi de apele adânci.
16 Sã nu treacã valurile peste mine,
sã nu mã înghitã adâncul
ºi gura prãpastiei sã nu se închidã deasupra mea.
17 Ascultã-mã, Doamne;
îndurarea ta este plinã de bunãtate;
în iubirea ta cea mare, întoarce-þi privirea spre mine.
18 Nu-þi ascunde faþa de la slujitorul tãu,
cãci sunt în necaz;
grãbeºte-te sã mã asculþi!
19 Apropie-te de sufletul meu ºi rãscumpãrã-mã,
elibereazã-mã de duºmanii mei!
20 Tu cunoºti jignirea, ruºinea ºi batjocura mea,
înaintea ta sunt toþi duºmanii mei.
21 Dispreþul îmi sfâºie inima ºi sunt copleºit de apãsare;
aºtept mângâiere, dar în zadar,
aºtept mângâietori ºi nu gãsesc nici unul.
22 Ei mi-au pus venin în mâncare
ºi, când îmi era sete, mi-au dat sã beau oþet.
23 Sã fie masa, înaintea lor, capcanãi
ºi rãsplata lor o cursã.
24 Sã li se întunece ochii, ca sã nu vadã,
ºi rãrunchii lor vlãguieºte-i pentru totdeauna!
25 Revarsã peste ei mânia ta
ºi focul furiei tale sã-i cuprindã!

i Capcana este un simbol vânãtoresc. Masa era, de obicei o bucatã

de piele întinsã pe pãmânt. Toate blestemele care urmeazã se revarsã

asupra trupului: orbirea ochilor, vlãguirea rãrunchilor, locuinþa
pustie etc.
 PSALMUL 69 (68) 249

26 Sã le rãmânã locuinþa pustie

ºi sã nu mai aibã cine locui în corturile lor.
27 Cãci ei persecutã pe cel lovit de tine,
iar pe cel rãnit de tine îl chinuie ºi mai tare.
28 Adaugã nelegiuire la nelegiuirea lor
ºi sã nu ajungã la îndreptãþirea ta.
29 Sã fie ºterºi din cartea celor viij
ºi sã nu mai fie scriºi împreunã cu cei drepþi!
30 Eu sunt nenorocit, copleºit de suferinþã;
Dumnezeu, mântuirea mea, m-a ridicat!
31 Voi lãuda numele lui Dumnezeu prin cântãri
ºi îl voi preamãri, aducându-i mulþumire,
32 ºi-i va fi plãcut Domnului mai mult decât un taur,
decât un viþel care are coarne ºi copite.
33 Sã vadã cei sãraci ºi sã se bucure!
Cãutaþi-l pe Dumnezeu
ºi inimile voastre se vor bucura de viaþã.
34 Cãci Domnul îi ascultã pe cei sãraci
ºi nu-i uitã pe ai sãi, care sunt în închisoarek.
35 Sã-l laude cerurile ºi pãmântul,
mãrile ºi tot ce miºunã în ele.
36 Cãci Dumnezeu mântuieºte Sionul
ºi va reclãdi cetãþile lui Iuda:
ºi vor locui acolo ºi le vor stãpâni.
37 Le va moºteni descendenþa slujitorilor sãi
ºi vor locui acolo cei care iubesc numele lui.

Este o monumentalã lamentaþie, variatã în compoziþie,

strãbãtutã de motive reluate ºi abandonate. Este un text pro-
fetic ºi mesianic, apropiat ca stil ºi conþinut de psalmul 22 (21).

j
Cartea celor vii. Expresia apare o singurã datã în VT, dar este
explicatã de alte pasaje (Ex 32,32-33; Is 4,3; Ier 22,10 etc).
k Poate fi o aluzie la situaþia lui Ieremia (Ier 37–38) sau la aceea a

deportaþilor în Asiria (2Rg 17) sau în Babilon (2Rg 25,8-21).

250 PSALMUL 69 (68)

La nivel textual, poezia se prezintã bine pãstratã ºi trans-

misã corect, deºi unii exegeþi gãsesc douã niveluri textuale.
Timpul compoziþiei pare sã fie cel al exodului, întrucât
proclamarea vie a pãcatului ºi a dreptãþii intrã în sensibi-
litatea teologicã a experienþei traumatice a exilului. Non-
concordanþele ºi repetiþiile sunt semn al genului lamentaþi-
unilor ce se desfãºoarã într-o structurã fragmentarã, cu
introducerea unor elemente diferite, unificate de forþa
suferinþei ºi de teoria retribuþiei pentru care pãcatul, boala,
durerea, rãul de orice fel constituie un complex greu de sep-
arat.
Deºi îºi recunoaºte greºelile pe care le-a comis, psalmis-
tul, care se aflã în necaz, aminteºte cã a fost zelos pentru
casa lui Dumnezeu ºi cã a fãcut pocãinþã. Tocmai de aceea,
tovarãºii lui îl îndepãrteazã ºi îºi bat joc de el. Se presupune
cã însãºi prezenþa lui condamnã viciile acestora ºi, de
aceea, îi adreseazã cuvinte jignitoare. Starea sa de sufe-
rinþã poate explica, fãrã ca sã justifice, apelul sãu la violenþã
ºi la imprecaþii. Spre sfârºit, lamentaþia lui devine laudã
adusã lui Dumnezeu.
În repetate rânduri, Noul Testament a aplicat fragmente
din acest psalm lui Cristos. Ca urmare a acestor numeroase
mãrturii din Noul Testament, pãrinþii Bisericii au fost una-
nimi în a considera psalmul 69 (68) ca fiind mesianic, ºi au
vãzut în aceastã lamentaþie rugãciunea lui Cristos adresatã
Tatãlui, în timpul pãtimirii sale.
De pe buzele lui Cristos, aceastã rugãciune trece pe
buzele Bisericii ºi adunã, de-a lungul veacurilor, durerile
oamenilor pentru a-i sfinþi, în contact cu durerile lui Cris-
tos, ºi pentru a trezi în inima umanã o speranþã de mân-
tuire ºi de întoarcere la patria cereascã. În liturgia Sãp-
tãmânii Sfinte, când este recitat acest psalm, se proclamã
nu numai pãtimirea Domnului, ci este ºi o vestire a unui
mister prezent ºi operant în acþiunea liturgicã.
 PSALMUL 69 (68) 251

Prin faptul cã am devenit creºtini, nu înseamnã cã am

încetat sã mai fim pradã durerilor ºi încercãrilor; dim-
potrivã, ele fac parte esenþialã din viaþa creºtinã ºi
apãrarea credinþei presupune datoria de a înfrunta sacri-
ficii care, începând de la renunþarea la înclinaþiile rele, pot
sã ajungã pânã la renunþarea la viaþa trupeascã.
Psalmul ne ajutã sã intrãm în acest duh de comuniune
cu Cristos suferind ºi care moare, ºi ne oferã o meditaþie
mântuitoare asupra pãtimirii Domnului.
Împãrþirea: titlu (v. 1); strigãt pentru mântuire (v. 2-5);
lamentaþie pentru rãul interior (v. 6-19); lamentaþie pentru
rãul exterior, duºmanii (v. 20-30); invitaþie la mulþumire
(v. 31-37).
 PSALMUL 70 (69)
Strigãt de ajutor

1 Maestrului de cor. Al lui David. Spre aducere-aminte.

2 Dumnezeule, vino în ajutorul meu;
Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi!
3 Sã fie fãcuþi de ruºine ºi sã fie batjocoriþi
cei ce cautã sufletul meu.
Sã dea înapoi ºi sã fie umiliþi
cei ce-ºi gãsesc desfãtarea în nefericirea mea.
4 Sã se întoarcã înapoi, din cauza ruºinii lor,

cei care îmi spun: „Aºa îþi trebuie!”

5 Sã se bucure ºi sã se veseleascã de tine
toþi cei care te cautã
ºi cei care iubesc mântuirea ta sã spunã pururi:
„Preamãrit sã fie Dumnezeu!”
6 Iar eu sunt sãrman ºi lipsit;
Dumnezeule, ai grijã de mine!a
Tu eºti ajutorul ºi eliberatorul meu:
Doamne, nu întârzia!

Este, practic, o variantã a psalmului 40 (39),14-18. Se

prezintã ca o lamentaþie extrasã dintr-un repertoriu de
rugãciuni pentru diferite necesitãþi ºi destinatã oricui avea
vreo cerere de înãlþat la Dumnezeu. Tonul general este ten-
sionat, cel al unei rugãciuni insistente, repetate, care nu
mai vrea sã aºtepte. A devenit un invitatoriu care deschide

a NVg are: grãbeºte-te sã mã ajuþi.

 PSALMUL 70 (69) 253

cele mai multe celebrãri liturgice: Dumnezeule, vino în aju-

torul meu; Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi! (v. 2). Pornind
de la titlu, se pare cã acest psalm era o cântare folositã la
sacrificiul descris în Lev 2 (in memoria), rit care presu-
punea arderea unei ofrande vegetale de fãinã, untdelemn
sau tãmâie.
Tradiþia patristicã îl interpreteazã ca fiind când o rugã-
ciune a lui Cristos pe cruce, când rugãciunea Bisericii opri-
mate de persecutori.
Începând cu v. 2 al acestui psalm, Biserica îi oferã Dom-
nului rugãciunea sa, cerând ajutor pentru a o putea înde-
plini cu demnitate. Domnul nu numai cã vine în ajutor, ci,
cum spune constituþia liturgicã: „Cristos Isus îºi continuã
slujirea sacerdotalã prin Biserica ce îl laudã pe Domnul
fãrã încetare ºi mijloceºte pentru mântuirea lumii”.
Învãþãm de la Isus ºi de la Bisericã sã apelãm la acest
psalm în timpul încercãrii. Domnul ne-a dat aceastã rugã-
ciune pentru situaþiile în care nu ºtim sã gãsim cuvintele
potrivite.
Împãrþirea: titlu (v. 1); invitatoriu, apel care cere inter-
venþia divinã (v. 2); blestem pentru duºmani (v. 3-4);
binecuvântare pentru cei drepþi (v. 5); concluzie, apel care
cere intervenþia divinã (v. 6).
 PSALMUL 71 (70)
Rugãciunea încrezãtoare a celui bãtrân

1 În tine, Doamne, îmi gãsesc scãparea,

sã nu fiu nicicând fãcut de ruºine.
2 În dreptatea ta, elibereazã-mã ºi apãrã-mã,
pleacã-þi urechea spre mine ºi mântuieºte-mã.
3 Fii pentru mine stâncã ºi cetate de refugiu,

ca sã mã mântuieºti,
pentru cã numai tu eºti tãria mea
ºi cetatea mea de apãrare.
4 Scoate-mã, Dumnezeule, din mâna celui fãrã de lege,

din mâinile celui nelegiuit ºi viclean.

5 Pentru cã tu, Doamne, eºti speranþa mea,

Doamne, în tine mi-am pus încrederea din copilãrie.

6 În tine mi-am gãsit sprijin din sânul mamei mele,

încã din sânul mamei mele,

tu ai fost ocrotitorul meu;
în tine este lauda mea de-a pururi.
7 Ca o minunea am ajuns pentru mulþi,

ºi tu eºti ajutorul meu puternic.

8 Sã se umple gura mea de lauda ta,

toatã ziua sã fie plinã de preamãrirea ta.

9 Nu mã respinge în zilele bãtrâneþii mele;

nu mã pãrãsi când îmi slãbesc puterile.

a Pentru termenul minune, autorul foloseºte un cuvânt ambiva-

lent (mopet), pentru a indica ceva care este obiect, semn sau simbol
pentru a trezi uimirea, sau, în sens negativ, poate sã trezeascã
oroarea, teama (cf. Dt 28,46; Il 3,3; Ps 31,12). Aici prevaleazã sensul
pozitiv: autorul a devenit un semn, pentru ceilalþi, de ataºare ºi
încredere în Dumnezeu.
 PSALMUL 71 (70) 255

10 Cãci duºmanii mei vorbesc împotriva mea

ºi cei care pândesc sufletul meu
fac planuri împreunã:
11 „Dumnezeu l-a pãrãsit!
Urmãriþi-l ºi prindeþi-l,
cãci nu are cine sã-l scape!”
12 Dumnezeule, nu te îndepãrta de mine;
Dumnezeul meu, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
13 Sã fie fãcuþi de ruºine ºi sã piarã
cei potrivnici sufletului meu,
sã fie acoperiþi de insulte ºi dezonoare
cei care îmi vor rãul.
14 Eu îmi voi pune întotdeauna speranþa în tine
ºi te voi lãuda tot mai mult.
15 Gura mea va vesti în toate zilele
dreptatea ºi mântuirea ta,
chiar dacã nu cunosc marginile lorb.
16 Voi povesti faptele minunate ale Domnului;
Doamne, îmi voi aduce aminte
cã dreptatea este numai a ta.
17 Dumnezeule, m-ai învãþat din tinereþe,
iar eu vestesc ºi astãzi minunile tale.
18 Nici la bãtrâneþe ºi cãrunteþe,
Dumnezeule, sã nu mã pãrãseºti,
ca sã vestescc puterea ta generaþiei de acum
ºi tãria ta celei care va veni.

b Comparând intervenþia salvificã a lui Dumnezeu faþã de el, cu

toate intervenþiile lui în favoarea Israelului, psalmistul nu e în stare

sã aprecieze mãreþia actului dumnezeiesc.
c Transmiterea faptelor minunate ale lui Dumnezeu cãtre toate

generaþiile este caracteristica actului de cult fie la nivel comunitar

(cf. Ps 78,4), fie la nivel personal (Ps 22,31-32).
256 PSALMUL 71 (70)

19 Dreptatea ta, Dumnezeule, e pânã la cerurid,

tu, care ai fãcut fapte mãreþe,
Dumnezeule, cine este asemenea þie?
20 Tu m-ai fãcut sã vãd rele ºi necazuri multe;
dar din nou îmi vei da viaþã
ºi mã vei scoate din adâncurile pãmântului.
21 Vei înmulþi mãrirea mea
ºi, când te vei întoarce, mã vei mângâia.
22 Iar eu voi cânta fidelitatea ta, Dumnezeul meue,
în sunet de coarde
ºi îþi voi cânta din harpã, þie, Sfântul lui Israel.
23 Vor tresãlta de bucurie buzele mele când îþi voi cânta
ºi sufletul meu, pe care l-ai rãscumpãrat,
24 cãci ºi limba mea ziua întreagã va rosti dreptatea ta.
Vor fi fãcuþi de ruºine ºi umiliþi
cei care cautã ruina mea.

Poezia din acest psalm este o mãrturie personalã ºi realã

a unei experienþe dramatice: neliniºtite ºi, în acelaºi timp,
resemnate; febrile, pline de fricã ºi, în acelaºi timp, încrezã-
toare; dezolate ºi, în acelaºi timp, deschise spre speranþã.
Citãrile ºi repetiþiile capãtã o semnificaþie atunci când sunt
plasate în psihologia senilitãþii, care iubeºte trecutul, care
este în cãutarea, deja cunoscutã, a timpului pierdut. Bãtrâ-
nul care se roagã recurge la rugãciuni deja cunoscute ºi
lamentaþia lui, chiar dacã este dominatã de imaginea trecu-
tului fericit, nu exclude încrederea care devine mulþumire.

d
Contrastul puternic (v. 19-20) dintre înãlþimea cerurilor (drep-
tatea lui Dumnezeu) ºi adâncurile pãmântului (angoasa ºi necazul
care se aflã în împãrãþia morþii, descrisã ca împãrãþia apelor subtera-
ne primordiale) este caracteristic întregului psalm.
e Dumnezeul meu ºi... Sfântul lui Israel indicã, pe de o parte,

familiaritatea ºi intimitatea psalmistului cu Dumnezeu, iar pe de altã

parte, transcendenþa lui Dumnezeu.
 PSALMUL 71 (70) 257

Personajele în acþiune sunt patru: Dumnezeu, punctul ter-

minal al rugãciunii; bãtrânul, a cãrui pasiune de iubitor de
muzicã nu s-a stins o datã cu trecerea anilor; un trecut
aproape personificat, fãcut din dreptate încã din copilãrie ºi
din tinereþe; în sfârºit, la fel de personificat ºi palpabil,
prezentul, întreþesut de încercãri numeroase ºi dure ºi de
duºmani, ºi de pierderea puterilor, care nu se rezolvã într-o
fugã disperatã spre abisul ºeolului, spre moarte. Acest
bãtrân aºteaptã încã un viitor de eliberare, pe care îl sperã,
în ciuda trecerii anilor. Acest viitor va fi o renaºtere, o
recreare, o viaþã ºi o bucurie reînnoitã, în care sã poatã, din
nou, mãrturisi lumii, printr-o angajare misionarã, iubirea
lui Dumnezeu care nu-i abandoneazã pe credincioºii sãi.
Astfel, lamentaþia miºcãtoare a bãtrânului umilit, deºi
rãmâne lamentaþie, se transformã într-o rugãciune de
încredere.
Psalmul 71 (70) este folosit de Bisericã, în celebrarea
euharisticã din Marþea Sfântã, pentru a exprima senti-
mentele lui Cristos în timpul pãtimirii sale. În felul acesta,
pe lângã faptul cã psalmul este o profeþie a pãtimirii lui
Cristos, tradiþia creºtinã a vãzut în el vestirea învierii sale.
Biserica se roagã cu psalmul 71 (70) pentru a cere Dom-
nului, care a învãþat-o, încã din tinereþea ei, sã n-o aban-
doneze, în zilele luptei, atunci când forþele îi slãbesc.
Operele sãvârºite de Dumnezeu în trecut au fost întot-
deauna, pentru Israel, o garanþie a viitorului. Dumnezeu
este fidel ºi drept. Începând o lucrare, el îºi exprimã, în
acelaºi timp, dorinþa de a o duce la îndeplinire, numai dacã
nu intervine voinþa rea a celui care a fost chemat sã cola-
boreze cu el.
Împãrþirea: refren: coºmarul „ruºinii” (v. 1); amãrã-
ciunea bãtrâneþii (v. 2-12); refren: ruºinarea duºmanilor
(v. 13); speranþa bãtrâneþii (v. 14-24a); refren: ruºinarea
duºmanilor (v. 24b).
 PSALMUL 72 (71)
Programul regelui Mesia

1 Al lui Solomon.
Dumnezeule, dãruieºte regelui judecãþile tale
ºi înzestreazã pe fiul regeluia cu dreptatea ta,
2 ºi el va judeca poporul tãu cu dreptate

ºi pe sãracii tãi cu nepãrtinire.

3 Munþii sã aducã pacea pentru popor

ºi dealurileb, dreptatea.
4 El va face dreptate celor sãraci din popor

ºi-i va mântui pe fiii sãrmanilor,

dar pe asupritori îi va doborî.
5 Ei se vor teme de tine cât soarele ºi lunac,
din generaþie în generaþie.
6 Va coborî ca ploaia pe iarbã
ºi ca ropotul ce udã pãmântul.
7 În zilele lui, va înflori dreptatea ºi belºug de pace,
pânã când va fi luna.

a Fiul regelui – este în paralelism cu regele; expresia aratã cã este

vorba de aceeaºi persoanã ºi subliniazã legitimitatea acestuia,

întrucât este rege printr-o succesiune dinasticã legitimã.
b Munþii ºi dealurile personificate, împreunã cu toatã natura, parti-

cipã la misiunea exercitatã de rege ºi aduc pace ºi dreptate (cf. Is 52,7;

Ez 36,8).
c Cât soarele ºi luna. Ideea este: înainte de a se stinge soarele ºi

luna. Metafora duratei aºtrilor, în comparaþie cu viaþa scurtã a omu-

lui, pare infinitã. Aici subliniazã perenitatea ºi stabilitatea învãþã-
turilor divine (cf. Iob 14,12; Lc 16,17).
 PSALMUL 72 (71) 259

8 El va domni de la o mare la altad,

ºi de la Râu pânã la marginile pãmântului.
9 În faþa lui se vor pleca locuitorii pustiului,
iar vrãjmaºii lui vor linge þãrânae.
10 Regii insulelor ºi cei din Tarºiºf vor oferi daruri,
regii arabi ºi din Saba vor aduce prinosuri.
11 Toþi regii se vor închina înaintea lui,
toate popoarele îl vor sluji.
12 El îl va elibera pe sãracul care strigã
ºi pe sãrmanul care nu are ajutor.
13 Va avea milã de cel slab ºi lipsit
ºi va mântui sufletele sãrmanilor.
14 Va rãscumpãra sufletele lor de oprimare ºi violenþã
ºi sângele lor va fi preþiosg înaintea lui.
15 Va trãi ºi i se va da din aurul Arabiei.
Se vor ruga pentru el întotdeauna;
toatã ziua îl vor binecuvânta.

d Sunt descrise frontierele împãrãþiei. De la o mare la alta, de la

Marea Roºie, la sud, la Marea Mediteranã, la nord, ºi de la Râu

(Eufratul), spre est, pânã la marginile pãmântului, spre vest, sublini-
azã extensiunea regatului. Aceste hotare sunt orizontul ideal al regatu-
lui lui David ºi al lui Solomon (Ps 80,12; 1Rg 5,1.4-5; 2Cr 9,26) ºi este
promisiunea fãcutã lui Abraham, care se împlineºte în regele actual.
e Este vorba de popoarele duºmane, agresive ºi rebele. A linge

þãrâna este un gest umilitor de supunere (cf. Is 49,23; Mih 7,17).

f Cf. ºi Is 60,5-6. Este vorba despre popoarele vasale supuse care

aduc tribut. Tarºiº indicã în mod simbolic ultima frontierã occiden-

talã. Localizarea este nesigurã: unii propun Gibraltarul, alþii
Sardinia. 1Rg 10,22 ºi 2Cr 9,21 vorbesc despre o altã localitate
Tarºiº, localizatã în Golful Arabiei. Insulele indicã þãrile riverane de
pe Mediterana ºi simbolizeazã, în general, localitãþile maritime înde-
pãrtate. Regiunea Saba este identificatã cu Arabia Meridionalã
numitã ºi Arabia Felix (cf. Is 60,6; Ier 6,20; Ez 27,22; 38,13).
g Sângele lor va fi preþios – este o expresie tipicã pentru a sublinia

respectul pentru viaþa umanã (cf. Gen 9,4-6; 1Sam 26,21; 2Rg 1,13).
260 PSALMUL 72 (71)

16 Va fi belºug de grâne pe pãmânt,

acestea vor undui pe culmile munþilor;
roadele sale vor înflori precum Libanul
ºi recolta lor va fi ca iarba pãmântului.
17 Numele lui sã fie binecuvântat în veci,
cât va fi soarele sã dãinuiascã numele lui.
În el vor fi binecuvântate toate neamurile pãmântului
ºi toate popoarele îl vor preamãri.
18 Binecuvântat sã fie Domnul Dumnezeu,
Dumnezeul lui Israel,
singurul care sãvârºeºte minuni!
19 Binecuvântat sã fie în veci numele sãu glorios,
tot pãmântul sã se umple de slava lui. Amin. Aminh.
20 Sfârºitul rugãciunilor lui David, fiul lui Iese.

Este una dintre paginile tipice ale teologiei mesianice.

Psalmul, cu aspiraþiile lui concrete la o guvernare dreaptã,
cu tonalitatea sa de cânt liturgic pentru încoronarea
principelui moºtenitor, cu absenþa referinþelor istorice pre-
cise, dar ºi cu istoricitatea aºteptãrilor sale de fond, este
legat, din punct de vedere istoric, de o monarhie precisã.
Psalmul, la originea sa genuinã, este o cântare de laudã a
regelui, fie în ziua încoronãrii sale, fie la aniversar, fie la o
ceremonie liturgicã, fie într-o ocazie istoricã solemnã, fie la
preamãrirea întregii sale dinastii. Deºi, în Israel, regele
este numai un locotenent uman al lui Iahve ºi, deºi, este
numai garantul istoric al dreptului alianþei, tocmai prin
aceastã calitate are o carismã deosebitã, specificatã prin teo-
logia davidicã. Dreptatea perfectã, binecuvântarea divinã,
bunãstarea, stãpânirea universalã, tipologia profeticã a
regelui ideal, bucuria nealteratã, sunt unele expresii ale
acestei carisme a fiului adoptiv al lui Dumnezeu, regele lui

h Versetele 18-19 sunt o doxologie care exprimã rãspunsul hotãrât ºi

plin de încredere al comunitãþii care se roagã (cf. Ps 106,48; Ap 22,20).

 PSALMUL 72 (71) 261

Iuda. Aºadar este vorba despre o poezie „închisã” ºi cir-

cumscrisã ideologiei monarhice dar, tocmai prin aceastã
dimensiune transcendentã ºi teologicã conþinutã în ea,
psalmul se deschide spre un orizont mai amplu. În aceastã
luminã, se intuieºte reinterpretarea mesianicã în sens
strict. Cãzând dinastia davidicã concretã, încheiatã linia
unºilor dinastici, rãmâne în picioare speranþa lui Mesia.
Regele ºi împãrãþia aveau un caracter sacru ºi religios:
prin ele, Dumnezeu îºi manifesta dreptatea ºi puterea lui.
Regele ºi împãrãþia au ºi o valoare profeticã: sunt figuri
care îl vestesc pe cel care va veni sã domneascã în Sion ºi sã
stabileascã împãrãþia sa la toate popoarele.
Gãsim caracterele împãrãþiei mesianice, descrise în
psalm, în Cristos ºi în împãrãþia anunþatã de el în predi-
carea evangheliei ºi fondatã în Bisericã. Nici o forþã ostilã
nu va putea sã opreascã marºul ei cuceritor ºi stãpânirea
universalã. Împãrãþia întemeiatã de Cristos nu este din
aceastã lume; de aceea nu este ca împãrãþiile de pe pãmânt,
circumscrise de hotare, apãrate de forþa armelor, ea este
împãrãþia dreptãþii, o împãrãþie în care sãracii, nenorociþii,
cei slabi ºi oprimaþi îºi gãsesc eliberarea, mântuirea ºi aju-
torul împotriva oricãrei violenþe ºi asupriri. Este o împãrã-
þie de pace ºi de binecuvântare ce poartã în sine împlinirea
tuturor promisiunilor de viaþã fãcute de Dumnezeu oame-
nilor drepþi din Vechiul Testament.
Acest psalm, încã de la începutul Bisericii, a fost consi-
derat unul dintre imnurile cele mai frumoase închinate lui
Cristos rege. Realitatea minunatã, descrisã de psalm, nu
are numai o împlinire exterioarã, în Biserica vizibilã, ci are,
mai ales, o împlinire interioarã, în inima omului.
Împãrþirea: titlu (1a); invocaþie solemnã la intrare (v. 1b-4);
iaculatorie regalã iniþialã (v. 5); dominaþie regalã asupra
timpului ºi spaþiului (v. 6-8); politica externã (v. 9-10); iacu-
latorie regalã centralã (v. 11); politica internã (v. 12-14);
dominaþie regalã asupra timpului ºi spaþiului (v. 15-17);
doxologie solemnã de încheiere (v. 18-19); sfârºitul Colecþiei
rugãciunilor lui David (v. 20).
 PSALMUL 73 (72)
Încrederea celui drept pusã la încercare

1 Psalm. Al lui Asaf.

Cât de bun este Dumnezeu cu Israela,
cu cei curaþi cu inima;
2 dar mie, cât pe ce sã mi se poticneascã picioarele,
puþin a lipsit ca sã-mi alunece paºii,
3 cãci i-am invidiatb pe cei aroganþi,
când vedeam prosperitatea pãcãtoºilor.
4 Ei nu au parte de suferinþã pânã la moarte
ºi trupul lor este bine hrãnit ºi sãnãtos.
5 Ei nu au parte de truda muritorilor
ºi nu sunt loviþi ca ceilalþi oameni.
6 De aceea, mândria este ca o salbã pentru ei
ºi violenþa este haina cu care se îmbracã.
7 Din grãsimea lor curge nelegiuire
ºi din inimile lor se revarsã gânduri relec.
8 Batjocoresc, vorbesc cu rãutate,
vorbesc de sus cu îngâmfare.
9 κi înalþã gura lor pânã la ceruri
ºi limba lor cutreierã pãmântuld.

a
NVg are: cu cei drepþi.
b
Psalmistul prezintã durerea lui interioarã provocatã de ispita de
a-i invidia pe cei prepotenþi, invidie care este un rãu înaintea lui
Dumnezeu (cf. Prov 3,31; Ps 37,1.7; Iob 15,27).
c Imagine plasticã ce reprezintã obezitatea ca semn al bunãstãrii

(Dt 52,15; Jud 3,17-22; Iob 15,27) dobânditã prin nelegiuire ºi gân-
duri rele. În NT, aceastã imagine este reluatã în Iac 5,5 ºi Fil 3,19.
d Expresia indicã aria de acþiune a celor nelegiuiþi: universul, cerul

ºi pãmântul.
 PSALMUL 73 (72) 263

10 De aceea, poporul se ia dupã ei

ºi puhoiul de ape nu-i saturã.
11 Ei zic: „Cum poate Dumnezeu sã ºtie aceasta?
Existã cumva cunoaºtere în Cel Preaînalt?”e
12 Iatã, aceºtia sunt nelegiuiþii:
prosperi întotdeauna, acumuleazã bogãþii.
13 Aºadar, în zadar mi-am pãstrat inima curatã
ºi mi-am spãlat mâinile în nevinovãþie,
14 cãci sunt lovit ziua întreagã
ºi pedepsit încã de dimineaþã.
15 De-aº fi zis: „Voi vorbi ca ei”,
aº fi trãdat neamul fiilor tãi.
16 ªi am cugetat ca sã înþeleg aceasta,
dar anevoios lucru a fost în ochii mei
17 pânã când am intrat în sanctuarul lui Dumnezeu
ºi am înþeles care este sfârºitul lor.
18 Într-adevãr, îi aºezi în loc lunecos
ºi-i faci sã cadã în dezolare.
19 Cum sunt ei abandonaþi ruinãrii,
într-o clipã s-au dus, au pierit de spaimã!
20 Ca un vis la deºteptare, Doamne,
când te trezeºti, faci sã se risipeascã chipul lor.
21 Când mi se frãmânta inima
ºi mã simþeam strãpuns în mãruntaie,
22 eram nepriceput ºi nu înþelegeam nimic,
eram ca un dobitoc înaintea taf.
23 Dar eu sunt pururea cu tine,
m-ai prins de mâna dreaptã.
24 Cu sfatul tãu mã vei cãlãuzi,
apoi mã vei conduce în slavã.

e
Este vorba despre ateismul practic (cf. Ps 9–10; 94).
f
Expresiile tari folosite de psalmist în v. 22 aratã starea lui din
timpurile ispitei: era cât pe ce sã cadã (cf. Iob 18,3; Prov 30,2).
264 PSALMUL 73 (72)

25 Pe cine am eu în ceruri, afarã de tine?

ªi, fiind cu tine, nu mai am altã dorinþã pe pãmântg.
26 Chiar dacã se mistuie trupul meu ºi inima mea,
stânca inimii mele ºi partea mea e Dumnezeu în veci.
27 Iatã, cel ce se îndepãrteazã de tine va pieri,
îi vei nimici pe toþi cei care-þi sunt necredincioºi.
28 Iar pentru mine, fericirea mea
este sã mã apropii de Dumnezeu:
mi-am pus în Domnul Dumnezeu speranþa mea,
ca sã vestesc toate lucrãrile tale
în faþa porþilor fiicei Sionuluih.

Este o capodoperã de cea mai înaltã tensiune spiritualã

dramaticã, dar cu o deschidere seninã. Este un psalm de
frontierã între credinþã ºi revoltã ºi, în ciuda aparenþei
aspre, încãrcate a textului sãu chinuit de dificultãþi lexi-
cografice, textuale, sintactice ºi structurale, este mãrturia
crizei unei personalitãþi spirituale bogate, este expresia
„chinului minþii” care provoacã suferinþã. Problema de fond
este aceea de a-ºi pãstra credinþa în Dumnezeu, în faþa
prosperitãþii celor nelegiuiþi. Poetul, dotat cu o sensibilitate
umanã foarte finã, se confruntã cu aceastã problemã sapi-
enþialã de teodicee. El înfruntã problema retribuþiei cu
accente originale ºi calde. Scandalul nedreptãþii se trans-
formã în criticarea vie a dogmei retribuþiei, care vede isto-
ria desfãºurându-se pe douã linii logice: delict – pedeapsã ºi
dreptate – rãsplatã. Experimentând cu amãrãciune con-
trariul a ceea ce afirmã aceastã tezã teologicã, vãzând cã
pãcatul, pe pãmânt, este însoþit de fericire, de bunãstare,
de bucurie ºi prosperitate, autorul o contestã cu asprime.

g
Versetul 25 este expresia credinþei ferme ºi a încrederii numai în
Dumnezeu.
h În TM lipseºte: în faþa porþilor fiicei Sionului.
 PSALMUL 73 (72) 265

El nu reflecteazã asupra problemelor umane cu detaºare

didacticã, ci este cufundat în neliniºte ºi în dubiu, comparã
situaþia fericitã a celor nelegiuiþi cu starea lamentabilã a
celor drepþi printre care se aflã ºi el. Este ispitit sã-i imite
pe cei pãcãtoºi, dar o revelaþie divinã îi lumineazã destinul
final. Înþelege îndatã cã pãcãtosul prosper este, în realitate,
pe marginea prãpastiei, pentru cã siguranþa lui, aparentã,
este fãrã fundament. Dimpotrivã, viitorul celui drept, al
psalmistului însuºi, se aflã pe temelia sigurã a încrederii în
Dumnezeu, ale cãrei efecte persistã dincolo de moarte.
Ca introspecþie umanã, psalmul este o creaþie superla-
tivã. Amãrãciunea minþii, luptele interioare, acuza perso-
nalã de dimineaþã, condiþiile potenþiale sau ireale spre care
se îndreaptã dialogul interior, slãbiciunea ºi frãmântarea
lãuntricã sunt caracteristici care fac din acest psalm o
lucrare de tip sapienþial.
Tradiþia patristicã vede în acest psalm o profeþie a trãirii
lui Cristos ºi o expresie a rugãciunii lui în timpul pãtimirii.
Cu siguranþã, Cristos nu a încercat invidie pentru prospe-
ritatea celor rãi, ºi nici n-a avut dubii sau ezitãri cu privire
la bunãtatea absolutã ºi la împlinirea voinþei Tatãlui. Dar
el a luat asupra sa nesiguranþele ºi dubiile noastre, care, în
unele momente de dezolare ºi de crizã, îi chinuie ºi pe cei
mai buni. În rugãciunea sa, Isus îi prezintã Tatãlui ispitele
noastre, încercãrile noastre, întrucât el este capul trupului
sãu ºi în glasul lui îºi gãsesc rezonanþã profundã sufe-
rinþele membrelor sale.
Psalmul 73 (72) descrie condiþia de viaþã, comportamen-
tul ºi sfârºitul duºmanilor crucii lui Cristos.
Împãrþirea: titlu (1a); antifonã de introducere (v. 1bc);
prosperitatea celui nelegiuit (v. 2-12); pieirea celui nele-
giuit (v. 13-20); apropierea de Dumnezeu (v. 21-26); înche-
iere (v. 27-28).
 PSALMUL 74 (73)
Sanctuarul devastat

1 Poem. Al lui Asaf.

De ce, Dumnezeule, ne respingi pentru totdeauna?
Pentru ce s-a aprins mânia taa
împotriva turmei pãºunii tale?
2 Adu-þi aminte de adunarea ta,

pe care ai câºtigat-o odinioarãb,

de tribul pe care l-ai rãscumpãrat ca moºtenire a ta,
de Muntele Sionului, pe care þi-ai stabilit locuinþa.
3 Îndreaptã-þi paºii spre aceste ruine fãrã sfârºitc,

duºmanul a devastat totul în sfântul tãu lãcaº!

4 Potrivnicii tãi au scos rãgete

în mijlocul templului tãu.

În locul semnelor noastre, ºi-au pus însemnele lor.
5 Ca unii ce ridicã securea

într-un desiº de codru,

6 aºa au sfãrâmat cu lovituri de securi ºi de ciocane

porþile sale.
7 Au pus foc sfântului tãu lãcaº;

au pângãrit ºi au dãrâmat pânã la pãmânt

locuinþa numelui tãu.

a Printr-o întrebare dublã, retoricã (cf. Ps 22,2; 44,25; 79,5), în

numele comunitãþii, psalmistul îl întreabã neliniºtit pe Dumnezeu,

pãstorul lui Israel, cu privire la situaþia prezentã a turmei sale, aban-
donatã ºi repudiatã de mânia lui Dumnezeu.
b Psalmistul îi aminteºte lui Dumnezeu dreptul lui de proprietate

asupra poporului pe care l-a câºtigat în timpul exodului (cf. Ex 15,13).

c Distrugerea templului din v. 3-9 are ecou în Mt 24,2.15. Însuºi

Cristos este noul templu (In 2,19-21) ºi creºtinii vor fi numiþi la tim-
pul lor temple ale lui Dumnezeu (1Cor 3,9.16).
 PSALMUL 74 (73) 267

8 Au zis în inima lor: „Sã-i distrugem pe toþi”;

au ars toate lãcaºurile lui Dumnezeud din þarã.
9 Semnele noastre nu le mai vedem,
nu mai e nici un profet
ºi nimeni dintre noi nu ºtie pânã când.
10 Pânã când, Dumnezeule, ne va insulta duºmanul?
Oare va dispreþui vrãjmaºul numele tãu la nesfârºit?
11 De ce þi-ai îndepãrtat mâna de la noi,
de ce þii nemiºcatã dreapta ta?
12 Dar Dumnezeu este regele nostru
din timpuri strãvechi,
cel care sãvârºeºte mântuirea pe faþa pãmântului.
13 Tu ai despicat marea cu puterea ta,
ai sfãrâmat capetele balaurilor în ape.
14 Tu ai zdrobit capetele Leviatanuluie,
le-ai dat ca hranã monºtrilor mãrii.
15 Ai fãcut sã þâºneascã izvoare ºi pâraie,
tu ai secat râuri veºnic curgãtoare.
16 A ta este ziua ºi a ta este noaptea,
tu ai creat luna ºi soarele.
17 Tu ai fixat toate marginile pãmântului,
vara ºi iarna tu le-ai orânduit.
18 Adu-þi aminte:
duºmanul l-a insultat pe Domnul
ºi un neam fãrã minte a defãimat numele tãu.

d Este vorba de sanctuarele locale unde se pãstra amintirea patri-

arhilor, singurele lãsate sã existe dupã reforma lui Iosia din 622 î.Cr.
e Leviatanul este un monstru marin cu funcþii cosmice (cf. Iob

40,25–41,26). Dumnezeu îl învinge ºi-l neutralizeazã, aducând pace ºi

seninãtate în întreaga creaþie. Dupã unii exegeþi, Leviatan ºi
Behemot sunt doi monºtri care exprimã în practicã stemele celor
douã puteri supermondiale: Egiptul (Leviatan – crocodil) ºi Babilonul
(Behemot – hipopotam). În tradiþia iudaicã, Leviatanul ar fi trupul
faraonului pãstrat pânã la banchetul escatologic, când va fi servit
celor drepþi la ospãþul inaugural al împãrãþiei mesianice.
268 PSALMUL 74 (73)

19 Sã nu dai fiarelor sufletul porumbiþei tale,

viaþa sãracilor tãi sã n-o dai uitãrii niciodatã.
20 Ia aminte la legãmântul tãu,
cãci toate colþurile ascunse ale þãrii
au devenit cuiburi ale violenþei.
21 Cel asuprit sã nu plece ruºinat de la tine,
cel sãrac ºi cel nenorocit sã laude numele tãu.
22 Scoalã-te, Dumnezeule, apãrã cauza ta;
adu-þi aminte cum te insultã cel nebun toatã ziua.
23 Nu uita strigãtul potrivnicilor tãi,
larma duºmanilor tãi, care creºte mereu.

În acest psalm este concentratã drama perpetuã a

Israelului exilat, persecutat, târât din ghetou la camera de
gazare. Este o poezie maestuoasã, cu un ritm solemn, strã-
bãtutã de o tãcere de moarte, asemenea aceleia care aco-
perea Palestina oprimatã. În special tãcerea teribilã a lui
Dumnezeu lasã cale liberã oricãrei violenþe. Lamentaþia
are ca fundal distrugerea templului ca atare, însã atenþia
poetului se fixeazã asupra dezolãrii care continuã, asupra
tãcerii lui Dumnezeu, care nu se mai întrerupe, asupra
ruinãrii ºi decãderii generale a ebraismului. Acest fapt este
simþit în mod apologetic drept o periculoasã probã a non-exis-
tenþei lui Dumnezeu, pentru pãgâni ºi pentru nelegiuiþi.
Dacã Dumnezeu vrea ca numele sãu sã nu fie blestemat,
trebuie sã intervinã; dacã Dumnezeu vrea sã se arate fidel,
trebuie sã intervinã; dacã Dumnezeu vrea sã fie Dum-
nezeu, trebuie sã intervinã. Psalmistul îndepãrteazã, puþin
câte puþin, atenþia de la templul material asupra iahvismu-
lui ºi a viitorului sãu. Religia iahvistã îºi are sanctuarul
mai degrabã în timp decât în spaþiu. Israeliþii sunt, înainte
de toate, constructori ai timpului, sunt oamenii lui
Dumnezeu, mai atenþi sã dea un sens sacru orelor ºi zilelor,
decât sã-i consacre lui Dumnezeu monumente arhitec-
tonice. Astfel, psalmul 74 (73) se aflã în centrul religiei
 PSALMUL 74 (73) 269

ebraice, o religie istorico-salvificã. În aceastã istorie sfântã,

Iahve este invitat sã repropunã teofaniile sale, sã reia în
mânã cauza lui. Problema este complet în mâinile lui Dum-
nezeu, care nu mai poate sã tolereze ca duºmanul sã dis-
preþuiascã numele sãu. Altfel, s-ar da curs afirmaþiei cã
originea rãului se aflã în Dumnezeu. E prea mare rãul pen-
tru a avea o origine micã. Nesmelov spunea cã Dumnezeu
moare pe cruce pentru a ispãºi eroarea de a-l fi creat...
Isus plânge asupra cetãþii sfinte cãreia îi prevede „urâciu-
nea pustiirii”, prezisã deja de profetul Daniel. În zilele
pãtimirii sale, Isus plânge asupra ruinãrii omenirii întregi.
El experimenteazã aceastã ruinare în templul trupului sãu.
Biserica este noul Israel ºi noul templu al lui Dumnezeu.
Dumnezeu a încheiat cu ea, în sângele lui Cristos, alianþa
cea nouã, care are valoare veºnicã pentru toþi oamenii.
Totuºi, înainte de venirea lui Cristos la sfârºitul timpurilor,
rãul continuã sã fie în lume. Biserica se roagã pentru sine
ºi pentru fiii ei persecutaþi, se roagã pentru suflete, templul
lui Dumnezeu, în care pãcatul seamãnã urgii ºi ruinãri
spirituale.
Împãrþirea: titlu (1a); elegie pentru templul distrus (v. 1b-9);
imn închinat lui Dumnezeu rege ºi creator (v. 10-17); rugã-
ciune de cerere adresatã Dumnezeului alianþei (v. 18-23).
 PSALMUL 75 (74)
Dumnezeu este judecãtorul celui drept

1 Maestrului de cor. Pe melodia „Sã nu distrugi”.

Psalm. Al lui Asaf.
2 Îþi mulþumim, Dumnezeule,
îþi mulþumim ºi invocãm numele tãu;
vestim faptele tale minunate.
3 Voi stabili un timpa
ºi voi judeca cu dreptate.
4 Chiar dacã s-ar cutremura pãmântul ºi toþi locuitorii lui,
eu îi voi întãri coloanele. Selah
5 Am zis celor orgolioºi: „Nu vã mândriþi!”
ºi celor rãi: „Nu ridicaþi fruntea!”
6 Nu vã ridicaþi atât de sus frunþileb;
nu vorbiþi cu aroganþã, cu gâtul înþepenit.
7 Fiindcã nici de la rãsãrit ºi nici de la apus,
nici din pustiu ºi nici din munþi,
8 ci de la Dumnezeu vine judecata:
pe unul îl coboarã ºi pe altul îl ridicã.
9 În mâna Domnului este o cupã
plinã cu vin ameþitor.

a Timpul judecãþii este fixat de Dumnezeu. Dumnezeu face drep-

tate cu siguranþã (cf. Gen 18,25; Jud 12,15-16) ºi nu are nevoie sã fie
provocat de necredincioºi ºi nelegiuiþi (cf. Is 5,19; Ez 12,21-28).
Judecata se realizeazã ºi în istorie, în timp, împotriva opresorilor ºi
a necredincioºilor (Ps 17,2; 58,2; 96,10) ºi are rezonanþe cosmice
(Ps 11,5; 82,5 etc).
b Lit.: nu vã ridicaþi cornul.
 PSALMUL 75 (74) 271

El varsã din ea
ºi vor sorbi pãcãtoºii pãmântului,
o vor bea pânã la drojdiec.
10 Iar eu voi vesti pânã-n veac,
voi înãlþa imnuri Dumnezeului lui Iacob;
11 ºi toate frunþile pãcãtoºilor le voi doborî,
iar cei drepþi îºi vor înãlþa capul.

Este o compoziþie vivace, multicolorã, cu o panoplie scân-

teietoare de imagini ºi de glasuri diferite. Exaltãrii orgoliu-
lui, psalmul îi propune remediul umilinþei, consolându-i pe
cei umili în speranþã. Textul aratã o oarecare rigoare în
organizarea lui, ºi totuºi, e greu a descoperi o raþiune gene-
ralã care sã-l þinã unit ºi sã explice psalmul. Avem, cu sigu-
ranþã, în el, un oracol divin; începutul ºi concluzia sunt în
tonalitatea psalmilor de mulþumire; tema generalã se
înscrie în seria psalmilor închinaþi lui Iahve, rege ºi judecã-
tor; unele simboluri pot fi atribuite cântãrilor închinate
Sionului, iar alte elemente par sã facã parte din genul lite-
rar al rãzboiului sfânt. Mulþi exegeþi plaseazã oracolul divin
în contextul unei liturgii anuale în cinstea Domnului. Aceas-
tã liturgie este formatã din douã pãrþi: oracolul vesteºte
intervenþia eficace a lui Dumnezeu, judecãtorul pãgânilor
ºi al zeilor lor, în favoarea Israelului; judecata, descrisã în
textul psalmului, este o rugãciune ridicatã spre Dumnezeu
de comunitatea oprimatã.
Noul Testament ne aratã cã Isus Cristos este constituit
de Dumnezeu ca judecãtor al tuturor oamenilor. El este
judecãtorul celor vii ºi al celor morþi (Fap 10,42). Tradiþia
patristicã a vãzut în psalmul 75 (74) o profeþie a apariþiei
lui Isus Cristos în lume ºi a ascultat oracolul prezent în

c Avem aici o imagine apocalipticã simbolicã, prin care este expri-

matã în mod plastic judecata universalã finalã (cf. Il 4,9-17).

272 PSALMUL 75 (74)

psalm ca fiind cuvântul lui Cristos. Mai mult decât o pro-

feþie despre judecata viitoare, tradiþia a descoperit în acest
psalm o aluzie la pãtimirea lui Cristos.
Cei drepþi vor fi reabilitaþi la judecata lui Dumnezeu ºi
Cristos îi va elibera cu puterea sa. El este bun, plin de îndu-
rare ºi rãbdãtor, dar este ºi drept ºi va judeca, la timpul
potrivit, orice faptã a noastrã.
Împãrþirea: titlu (v. 1); invitaþie la laudã (v. 2); oracol
divin (v. 3-6); comentariu omiletic asupra oracolului (v. 7-9);
încheierea mulþumirii (v. 10-11).
 PSALMUL 76 (75)
Laudã lui Dumnezeu biruitor

1 Maestrului de cor. Pe instrumente cu coarde.

Psalm. Al lui Asaf. Cântare.
2 Dumnezeu este cunoscut în Iuda,
mare este numele sãu în Israela.
3 Cortul sãu e aºezat în Salem
ºi locuinþa sa în Sionb.
4 Acolo, el a frânt sãgeþile arcului,
scutul, sabia ºi rãzboiulc. Selah
5 Prealuminos eºti tu ºi admirabil,
mai mare decât munþi de prãzi!
6 Au fost despuiaþi curajoºii,
s-au cufundat în somn
ºi toþi cei viteji nu-ºi mai gãsesc puterea.
7 La ameninþarea ta, Dumnezeul lui Iacob,
au înlemnit ºi carele, ºi caii.
8 Înfricoºãtor eºti tu: cine va sta în faþa ta,
când se dezlãnþuie mânia ta?

a Verbul a cunoaºte în v. 2 este într-o poziþie emfaticã ºi indicã o

cunoaºtere adevãratã ºi profundã. Binomul Iuda - Israel indicã totali-

tatea poporului ales ºi unitatea religioasã în mãrturisirea credinþei în
Dumnezeu (cf. Ps 114,2).
b Salem este o desemnare poeticã ºi arhaizantã a Ierusalimului

(cf. Gen 14,18). Prin numele Sion, autorul vrea sã facã legãtura cu
Abraham (Gen 14) ºi cu David (Ps 110,4), fãcând aluzie la originea
cultului.
c Autorul indicã aici triumful Domnului asupra simbolurilor mili-

tare (cf. Ps 46,10; Is 3,25; 21,15; Os 1,7; 2,20).

274 PSALMUL 76 (75)

9 Din ceruri ai rostit sentinþa ta;

pãmântul se cutremurã ºi amuþeºte
10 când se ridicã Dumnezeu la judecatã,
ca sã-i mântuiascã pe toþi cei sãrmani de pe pãmântd.
Selah
11 Omul lovit de mânia ta te preamãreºte
ºi cei care scapã de mânie îþi fac sãrbãtoare.
12 Faceþi promisiuni Domnului Dumnezeului vostru
ºi împliniþi-le,
toþi cei din jurul lui sã-i aducã daruri
Celui Înfricoºãtor,
13 lui, care le ia principilor vlaga
ºi e temut de toþi regii pãmântului.

Dupã Beaucamp, acest psalm constituie „buletinul infor-

mativ asupra victoriei Dumnezeului lui Israel, în Sion, la
puþin timp dupã cucerirea acestuia de cãtre David ºi dupã
transportarea arcei la Ierusalim”. Protagonistul este Dum-
nezeul lui Iacob. Centrul operaþiunilor este Muntele Sionu-
lui, cetatea Ierusalim, þinutul lui Iuda ºi al lui Israel. Acþiu-
nea este o victorie care duce la distrugerea armelor ºi a
rãzboaielor. Intervenþia lui Dumnezeu a fost un strigãt
care a adus somnul morþii ºi neputinþa celor mai valoroºi
luptãtori. Psalmul se miºcã pe douã registre în acelaºi
timp: registrul istoric ºi cel escatologic. Eliberarea concretã
a Sionului este întotdeauna un eveniment cu dimensiuni
cosmico-escatologice. În Biblie, istoria ºi escatologia se
întrepãtrund, evenimentul proclamat în crez nu e nici
numai istorie, nici numai escatologie. Dacã ar trebui sã cir-
cumscriem evenimentul, punctual, am putea sã ne gândim

d Termenul judecatã are caracter militar-juridic ºi are mare impor-

tanþã în teologia psalmilor (cf. Ps 9,1–10,20; 35,23; 44,23-26); ca sã-i

mântuiascã subliniazã aspectul pozitiv al judecãþii lui Dumnezeu.
 PSALMUL 76 (75) 275

la Senaherib, în anul 701, când a trebuit, în mod misterios,

sã întrerupã asediul Ierusalimului. În realitate, însã, eveni-
mentul este înþeles ca o participare la judecata continuã a
lui Dumnezeu asupra istoriei. În acest sens, psalmul poate
deveni o cântare pentru orice fazã a istoriei Vechiului
Testament. A fost, la început, o provocare concretã, legatã
de un act eliberator, sau o celebrare a unei intervenþii sal-
vifice, istoric circumscrise, în prezent sau în trecut; însã,
tocmai pentru cã este act salvific este ºi teofanie, este mân-
tuire divinã, el este iruperea veºnicului în contingent. Ca
într-o miniaturã, în eveniment se aflã o parabolã pentru
întreaga istorie a mântuirii.
Sionul, prin natura sa, este compoziþia unui dualism:
este spaþiu limitat, dar e locuinþa infinitului (templul); este
timp definit ºi fluid ºi este, în acelaºi timp, prezenþa
veºnicului (dinastia davidicã, dupã 2Sam 7).
Ceea ce, în psalm, se spune despre Israel, despre
Ierusalim, despre Sion este referit acum la Bisericã; ceea ce
se spune despre Dumnezeu este referit la Cristos ºi ceea ce
se spune despre duºmanii Ierusalimului e referit la
duºmanii lui Cristos ºi ai Bisericii ºi, se înþelege, ºi ai lui
Dumnezeu.
Biserica preamãreºte, cu acest psalm, puterea lui Cristos
cel înviat, care acum trãieºte în ea ºi îi comunicã forþa. Ea
implorã, de la Cristos, pacea ºi apãrarea de duºmanii
interni ºi externi. În acelaºi timp, îi invitã pe credincioºii ei
sã ofere laude ºi daruri Domnului care o face victorioasã
asupra duºmanilor. Aceastã ofertã este Euharistia, sacra-
mentul unitãþii ºi al pãcii; în ea sunt celebrate victoria ºi
triumful lui Cristos asupra morþii.
Împãrþirea: titlu (v. 1); scenã rãzboinicã în Salem (v. 2-4);
scenã rãzboinicã pe munþi, împreunã cu Dumnezeu (v. 5-7);
scenã de judecatã-rãzboi, fãcutã de Dumnezeu din cer (v. 8-10);
scenã de judecatã-rãzboi, pe toatã suprafaþa pãmântului
(v. 11-13).
 PSALMUL 77 (76)
Meditaþie asupra faptelor minunate ale lui Dumnezeu

1 Maestrului de cor. Yedutun. Al lui Asaf. Psalm.

2 Îmi îndrept glasul spre Domnul ºi strig,
îmi îndrept glasul spre Dumnezeu
ºi el îºi pleacã urechea spre mine.
3 În ziua încercãrii mele, l-am cãutat pe Dumnezeu,

mi-am ridicat mâinile mele toatã noaptea ºi n-am obosita;

sufletul meu refuzã orice mângâiere.
4 Îmi aduc aminte de Dumnezeu ºi gemb,

mã frãmânt ºi duhul mi se sfârºeºte! Selah

5 Ai þinut deschise pleoapele ochilor mei,

sunt tulburat ºi nu pot sã vorbesc.

6 M-am gândit la zilele de demult,

la anii veacurilor de odinioarã.

7 Noaptea îmi revine un cântec în inimã,

mã gândesc la el ºi sufletul meu se întreabã:

8 Oare Domnul ne va respinge pentru vecie,

nu va mai fi niciodatã binevoitor faþã de noi?

9 Oare a încetat pentru totdeauna îndurarea lui,

s-a sfârºit cuvântul lui din neam în neam?

10 A uitat oare Dumnezeu milostivirea,

ori ºi-a închis iubirea sa în mânie? Selah

a Cel care se roagã îºi exprimã dorinþa profundã dupã Domnul, în

atitudine de rugãciune (cf. Ps 28,2; Ex 17,11-12).

b Rugãciunea este însoþitã de plâns. Atmosfera este plinã de o

mare intensitate de sentimente.

 PSALMUL 77 (76) 277

11 ªi am zis: „Aceasta este rana mea:

dreapta Celui Preaînalt a slãbit!”c
12 Îmi voi aminti faptele Domnului
ºi îmi voi aminti de la capãt minunile lui.
13 Mã voi gândi la toate lucrãrile tale,
voi medita la toate faptele tale minunate.
14 Dumnezeule, calea ta este sfântã!d
Care dumnezeu este atât de mare
ca Dumnezeul nostru?
15 Tu eºti Dumnezeul care faci minuni,
tu þi-ai arãtat puterea printre popoare.
16 Cu puterea ta l-ai eliberat pe poporul tãu,
pe fiii lui Iacob ºi ai lui Iosife. Selah
17 Te-au vãzut apele, Dumnezeule,
te-au vãzut apele ºi s-au tulburat
ºi adâncurile s-au miºcat.
18 Norii au revãrsat ape,
cerurile au dat drumul la tunete
ºi sãgeþile tale au þâºnit în toate direcþiile.
19 Glasul tunetului tãu se rostogolea în vârtej
ºi fulgerele tale luminau lumea;
pãmântul s-a tulburat ºi s-a cutremuratf.
20 În mare este calea tag
ºi cãrãrile tale, în ape multe,
ºi urmele tale nu se cunosc.

c Lit.: s-a mutat. Este un antropomorfism care aratã cã dreapta

Domnului, care a sãvârºit fapte minunate în timpul exodului (Ps

118,15-16), acum este imobilã, ca mâna unui bãtrân care nu mai
poate lucra.
d Lit.: în sfinþenie este calea ta. Se exprimã comportamentul (calea)

lui Dumnezeu, în absoluta sa transcendenþã ºi separare (sfântã) în

comparaþie cu alte divinitãþi.
e Fiii lui Iacob ºi ai lui Iosif – expresia apare numai aici în tot VT.
f Versetele 18-19 sunt o descriere teofanicã ce aminteºte de cea de

pe muntele Sinai (cf. Ex 19; Ps 18,8-16; 29).

278 PSALMUL 77 (76)

21 Ai cãlãuzit poporul tãu ca pe o turmã,

cu mâna lui Moise ºi a lui Aron.

Psalmul 77 (76) este o poezie lamentaþie-rugãciune de

încredere, dar cu o anumitã tensiune de luptã, în care este
imploratã intervenþia realã, istoricã ºi eficace a lui Dum-
nezeu, împotriva coºmarului unei ameninþãri. Un vorbitor
oficial, dezorientat din cauza abandonului ºi a indiferenþei
lui Iahve faþã de poporul sãu, lanseazã spre Dumnezeu un
strigãt de ajutor, care se înscrie într-o teologie precisã a
alianþei. El pune o problemã colectivã ºi naþionalã. Tonul
este cel al unui solilocviu personal, dar cel care se întreabã
nu este un om, în general, ce ridicã vãlul de pe mizeria exis-
tenþei, ci este un israelit care examineazã situaþia obscurã
în care zace Israelul. Dumnezeu se dezminte pe sine? Între
trecutul glorios ºi prezentul tragic, e vreo schimbare în
modul de a acþiona al lui Dumnezeu? Iubirea divinã nu este
veºnicã? Alegerea este revocabilã?
Este vorba, aºadar, despre o miºcare interioarã, ce ajunge
la inima ºi la rãdãcinile credinþei, zguduindu-le. Pentru
poet, rãspunsul este acesta: Israelul este abandonat, pen-
tru cã el l-a abandonat pe Iahve. Pedagogia suferinþei pen-
tru convertire nu este simþitã în chip deosebit, ºi nici ilus-
tratã de psalmist, pornind de la situaþia dramaticã prezen-
tã. El pune în centru numai misterul lui Dumnezeu, un
„Dumnezeu ascuns”, al cãrui mod de a acþiona este indes-
cifrabil, dar, mai devreme sau mai târziu, se va ridica,
arãtându-se din nou ca „Dumnezeul revelat”, Dumnezeul
alianþei. În mod treptat, psalmul trece de la tonul de
lamentaþie la cel de imn de laudã ºi de încredere. Rãsp-
unsul speranþei nu este dobândit printr-o dinamicã dialec-
ticã ºi raþionalã, ci prin contemplarea de credinþã a lucrãrii
salvifice primordiale sãvârºite de Dumnezeu, o lucrare ce

g Calea ta – referinþã la Marea Roºie.

 PSALMUL 77 (76) 279

nu poate fi opritã ºi nici dezminþitã. Trecutul nu este o

palidã comemorare patrioticã sau o reevocare nostalgicã a
timpului, ci este semnul viu ºi veºnic al intervenþiei lui
Dumnezeu în istoria umanã.
Aºa cum în psalm se pare cã dezolarea Israelului se con-
centreazã în inima psalmistului, pentru a se manifesta în
rugãciunea lui, tot la fel, dezolarea omenirii se concen-
treazã în inima Mântuitorului, adicã a lui Cristos, în ago-
nie ºi, prin aceeaºi rugãciune a psalmului, ajunge la Tatãl.
Liturgia pune cuvintele acestui psalm în gura lui Cristos,
în Miercurea Sfântã. El este noul Adam în care se rezolvã
istoria veche umanã ºi în care îºi are începutul omenirea
cea nouã.
Rãscumpãratã de puterea lui Dumnezeu, omenirea se
ridicã dintre dãrâmãturi ºi din infidelitatea pãcatului ºi
gãseºte, în apele Botezului, drumul pentru a se ridica la o
viaþã nouã. Ca bun pãstor, Domnul o conduce. Trecerea lui
Dumnezeu prin lume trage omenirea din angoasa fãrã
speranþã în care zãcea ºi lamentaþia ei se transformã în
cânt de bucurie.
Rugãciune a lui Cristos, acest psalm este ºi rugãciune a
Bisericii. Ea face aluzie la cãutarea lui Dumnezeu în
noaptea care este pe sfârºite. Psalmul 77 (76) reveleazã
modul în care o nenorocire naþionalã este trãitã în inima
unui om ºi ne învaþã cum trebuie sã participãm la suferinþa
omenirii ºi a Bisericii din care facem parte. Aceastã parti-
cipare este necesarã, mai ales, în rugãciune.
Împãrþirea: titlu (v. 1); lamentaþie din cauza tãcerii pre-
lungite a lui Dumnezeu (v. 2-10); cântec de speranþã ºi de
credinþã în Dumnezeu (v. 11-16); imn de laudã, vechi,
introdus ca sprijin teologic pentru speranþã (v. 17-20);
încheiere a redactorului poet, care face apel la slujirea lui
Moise ºi a lui Aron (v. 21).
 PSALMUL 78 (77)
Milostivirea lui Dumnezeu ºi infidelitatea omului

1 Poem. Al lui Asaf.

Ia aminte, poporul meu, la învãþãtura mea;
pleacã-þi urechea la cuvintele gurii mele!
2 Voi deschide gura mea în parabolea,

voi descoperi cele tãinuite din vechime;

3 ceea ce am auzit ºi am cunoscutb,
ceea ce ne-au povestit pãrinþii noºtri
4 nu le vom þine ascunse de fiii lor;
vom vesti generaþiei viitoare
faptele glorioase ale Domnului,
puterea ºi minunile pe care el le-a fãcut.
5 A statornicit o mãrturie în Iacob
ºi a pus o lege în Israel;
a poruncit pãrinþilor noºtri
sã facã cunoscute acestea fiilor lorc,
6 pentru ca sã le cunoascã generaþia viitoare,
fiii care se vor naºte.
Când se vor ridica, ei vor povesti copiilor lor,

a Cuvântul ebraic maºal indicã orice fel de învãþãturã: sentinþã,

enigmã, poem, proverb, oracol. Aici are semnificaþia unor adevãruri

profunde care sunt ascunse ochilor care privesc superficial, ºi care
cer efort pentru a fi descoperite.
b Versetele 3-4 delimiteazã cu claritate conceptul de tradiþie: ceea

ce am auzit ºi am cunoscut... (cf. Dt 4,9; 32,7; Ps 44,2; Prov 4,3-4).

c Cuvintele pereche mãrturie - lege apar ºi în Ps 18,9 (cf. Ps 81,5-6).

Mãrturia este protocolul, atestarea oficialã a alianþei lui Dumnezeu

cu Israelul, în timp ce legea, aici, este înþeleasã ca fiind conþinutul
 PSALMUL 78 (77) 281

7 pentru ca aceºtia sã-ºi punã încrederea în Dumnezeu,

sã nu uite lucrãrile lui Dumnezeu
ºi sã pãzeascã poruncile sale.
8 Sã nu fie ca pãrinþii lor,

o generaþie neascultãtoare ºi rãzvrãtitã;

o generaþie care avea o inimã nestatornicã
ºi al cãrei duh nu i-a fost fidel lui Dumnezeu.
9 Fiii lui Efraim, cei ce întind arcul ºi trimit sãgeata,

au dat înapoi în ziua bãtãlieid.

10 N-au pãzit legãmântul lui Dumnezeu

ºi au refuzat sã umble în legea lui.

11 Ei au uitat de faptele lui,

de minunile pe care le arãtase lor.

12 În faþa pãrinþilor lor, a sãvârºit minunie

în þara Egiptului, în câmpia Þoan.

13 A despicat marea ºi i-a trecut prin ea
ºi a ridicat apele ca un dig.
14 I-a cãlãuzit din nor în timpul zilei
ºi noaptea întreagã cu lumina focului.
15 A despicat stânci în pustiu
ºi le-a dat sã bea ca din abisul cel mare.
16 A fãcut sã iasã izvoare din stâncã
ºi apa sã curgã în torente.

practic al mãrturiei, adicã decretul care obligã ºi îi leagã pe Dum-

nezeu ºi omul.
d Nu este cunoscutã circumstanþa istoricã a evenimentului. Poate

cã este o aluzie la Num 14,1-10; Jud 1,23-36. Unii considerã cã ar fi

o glosã care anticipã politica antisamariteanã din v. 67.
e În v. 12-72 sunt enumerate minunile ºi lucrãrile lui Dumnezeu:

în versetele 12-31, avem lucrãrile lui Dumnezeu din Egipt ºi pustiu;

în v. 32-41, avem infidelitatea pãrinþilor ºi rãbdarea lui Dumnezeu;
în v. 42-55, sunt prezentate plãgile din Egipt ºi ocuparea þãrii pro-
mise; în v. 56-64, avem infidelitãþile din timpul judecãtorilor, iar în
v. 65-72, reîntoarcerea milostivirii divine ºi alegerea lui David.
282 PSALMUL 78 (77)

17 Dar ei au continuat sã pãcãtuiascã împotriva lui,

sã se rãzvrãteascã împotriva Celui Preaînalt în pustiu.
18 L-au ispitit pe Dumnezeu în inima lorf,
cerându-i mâncare dupã sufletul lor.
19 Au vorbit împotriva lui Dumnezeu ºi au zis:
„Oare va putea Dumnezeu
sã ne întindã masã în pustiu?”
20 Iatã, a lovit stânca ºi au þâºnit ape
ºi s-au revãrsat ºuvoaie.
„Dar oare pâine e în stare sã ne dea
sau sã procure carne poporului sãu?”
21 Atunci a auzit Domnul ºi s-a mâniat,
s-a aprins foc împotriva lui Iacob
ºi mânia lui s-a ridicat asupra lui Israel,
22 cãci nu s-au încrezut în Dumnezeu
ºi n-au sperat în mântuirea lui.
23 Totuºi, el a poruncit norilor de sus
ºi a deschis porþile cerului:
24 a fãcut sã plouã asupra lor mana, spre mâncare,
le-a dat lor pâine din ceruri.
25 Omul a mâncat pâinea îngerilorg;
le-a trimis hranã din belºug.
26 A stârnit în vãzduh vântul de la rãsãrit
ºi a dezlãnþuit cu puterea lui vântul de la miazãzi.
27 A fãcut sã plouã peste ei carne ca pulberea
ºi pãsãri înaripate cât nisipul mãrii,
28 le-a fãcut sã cadã în mijlocul taberei lor,
de jur împrejurul corturilor lor.
29 Ei au mâncat ºi s-au sãturat bine,
el le-a adus ceea ce au poftit.

f
Face referinþã la ispitirea de la Massa ºi Meriba, consideratã ca
ispitirea tipicã (cf. v.15; Ps 95,9; 106,32).
g Pâinea îngerilor – este versiunea din LXX ºi Vg. TM are: pâinea

celor puternici.
 PSALMUL 78 (77) 283

30 Încã nu-ºi potoliserã pofta

ºi mâncarea era încã în gura lor,
31 când mânia lui Dumnezeu s-a ridicat împotriva lor
ºi i-a nimicit pe cei mai puternici dintre ei
ºi i-a doborât pe cei aleºi ai lui Israel.
32 Cu toate acestea, au pãcãtuit iarãºi,
n-au crezut în faptele lui minunate.
33 De aceea, a spulberat într-o suflare zilele lor
ºi anii lor degrabã.
34 Când Dumnezeu lovea de moarte, ei îl cãutau,
se întorceau ºi se îndreptau spre el.
35 κi aduceau aminte cã Dumnezeu este stânca lor
ºi cã Dumnezeu, Cel Preaînalt, este mântuitorul lor.
36 Dar îl înºelau cu gura
ºi-l minþeau cu limba.
37 Inima lor nu era sincerã faþã de el
ºi nu erau fideli faþã de legãmântul sãu.
38 Dar el, fiind îndurãtor, le ierta vinovãþia,
de multe ori ºi-a potolit mânia
ºi nu a dat drumul furiei sale în întregime.
39 κi amintea cã ei sunt trup,
o suflare ce trece ºi nu se mai întoarce.
40 De câte ori s-au rãzvrãtit ei în deºert
ºi l-au mâniat în pãmânt pustiu!
41 S-au întors ºi iarãºi l-au ispitit pe Dumnezeu
ºi pe Cel Sfânt al lui Israel l-au supãrat.
42 Nu-ºi mai aminteau de braþul lui,
de ziua când i-a rãscumpãrat din mâna asupritorului;
43 de semnele pe care el le fãcuse în Egipt
ºi de minunile lui din câmpia Þoan:
44 a prefãcut în sânge râurile ºi pâraiele lor,
încât sã nu mai bea;
45 a trimis la ei roiuri de muºte care îi mâncau
ºi broaºte care-i nãpãdeau;
284 PSALMUL 78 (77)

46 a dat holdele omizilor,

ºi rodul muncii lor, lãcustelor;
47 a nimicit cu grindinã viile lor
ºi cu îngheþ smochinii lor;
48 a dat pradã grindinei animalele lor,
ºi turmele lor, trãsnetelor.
49 A dezlãnþuit asupra lor focul mâniei sale,
furia, indignarea ºi strâmtorarea,
a trimis îngeri nimicitori.
50 A dat drumul mâniei sale,
n-a cruþat de moarte sufletele lor,
ci i-a dat pradã ciumei.
51 A lovit pe toþi întâii-nãscuþi în Egipt,
pârga tãriei lor în corturile lui Hamh.
52 A scos poporul sãu ca pe niºte oi
ºi i-a cãlãuzit ca pe o turmã prin pustiu.
53 I-a dus în siguranþã ºi ei nu s-au temut,
iar pe duºmanii lor i-a acoperit marea.
54 I-a condus în locul sãu cel sfânt,
la muntele pe care l-a cucerit cu dreapta lui.
55 A dezrãdãcinat dinaintea lor popoare,
le-a împãrþit cu funia moºtenirea;
a pus sã locuiascã în corturile lor triburile lui Israel.
56 Dar ei îl ispiteau ºi-l supãrau
pe Dumnezeul cel Preaînalt,
ºi n-au þinut învãþãturile lui,
57 s-au îndepãrtat de el ºi l-au trãdat ca ºi pãrinþii lor,
au tras într-o parte, ca un arc ce alunecã din mânã.
58 L-au supãrat prin cultul înãlþimilori,
cu idolii lor i-au aprins gelozia.

h
Ham este un apelativ poetic arhaic al Egiptului (cf. Gen 10,6;
Ps 105,23.27; 106,12).
i Referinþã la sanctuarele canaaneene, locuri de cult idolatric pe

vârful colinelor (cf. Jud 10,6-7; Dt 32,21).

 PSALMUL 78 (77) 285

59 A auzit Dumnezeu ºi s-a indignat

ºi l-a respins cu asprime pe Israel.
60 A pãrãsit lãcaºul sãu din ªiloj,
cortul în care locuia printre oameni.
61 A lãsat puterea lui în robie
ºi mãreþia lui în mâinile duºmanilor.
62 A dat poporul sãu pradã sabiei
ºi s-a mâniat pe moºtenirea lui.
63 Pe tinerii lui i-a mistuit focul,
iar fecioarele lui n-au avut cântare de nuntã.
64 Preoþii lui au cãzut sub sabiek,
iar vãduvele lui n-au cântat de jale.
65 Apoi, Domnul s-a trezit ca din somn,
ca un viteaz ameþit de vin l.
66 ªi i-a lovit pe vrãjmaºii sãi din urmã,
acoperindu-i cu umilire veºnicã.
67 A respins cortul lui Iosif
ºi nu a ales tribul lui Efraim,
68 ci a ales tribul lui Iuda,
muntele Sion, pe care îl iubeºte.
69 ªi-a zidit lãcaºul sãu cel sfânt ca înãlþimile cerului,
ca pãmântul pe care l-a întemeiat pe vecim.
70 L-a ales pe David, slujitorul sãu,
ºi l-a luat de la turmele de oi.
71 L-a luat de lângã oile ce alãptau,
ca sã pãstoreascã pe Iacob, poporul sãu,
ºi pe Israel, moºtenirea sa;

jReferinþã la capturarea arcei Domnului dupã 1Sam 4,1-11.

kÎn afarã de sensul general, se pare cã avem o aluzie la cei doi fii
ai preotului Eli, Ofni ºi Finees, care au cãzut în bãtãlia de la Afek
(cf. 1Sam 4,11.19-22).
l Este un antropomorfism puternic. Imaginea este aceea a lui

Samson (Jud 16,14; cf. Ps 44,24-25; 59,5; Is 51,9).

m Dupã psalmist, Dumnezeu însuºi ºi-a construit templul. Ca

înãlþimile cerului – este o expresie care aminteºte de turnul Babel

(Gen 11,4).
286 PSALMUL 78 (77)

72 ºi i-a pãstorit cu o inimã nevinovatã

ºi i-a cãlãuzit cu mâini pricepute.

Este un monumental psalm istoric. G.F. Händel l-a avut

ca fundal pentru oratoriul Israel în Egipt, din 1738. Este,
în acelaºi timp, un discurs comemorativ ºi o mãrturisire de
credinþã care se amestecã, probabil, pe fundalul liturgiei
din care emanã, în mod luminos. Este crezul Israelului,
ancorat nu în teoreme abstracte teologice, ci în procla-
marea acþiunii salvifice a lui Dumnezeu, în interiorul isto-
riei ºi în þesutul evenimentelor tragice ºi luminoase. Tonul
este, mai degrabã, de laudã decât de descriere. Psalmul 78
(77) este o specie de crez recitat oficial de preot în timpul
sãrbãtorii anuale a alianþei. Poemul face apel, cu vigoare, la
exigenþele fidelitãþii faþã de alianþa cu Dumnezeu. În aceas-
tã luminã, capãtã, ici-colo, tonul unui rechizitoriu faþã de
Israel ºi, mai ales, faþã de Efraim, fiind un fel de examen de
conºtiinþã colectivã a pãcatelor poporului ales. Putem
spune, de aceea, cã este un text didactic, în care istoria nu
este, pur ºi simplu, comemoratã, ci este meditatã pentru a
o transforma în lecþie (realitatea trecutã, bogãþia actualã,
proiectul pentru viitor). Aºadar, nu este un psalm istoric în
sens „arheologic” ºi „istoriografic”, ci este un text de „filo-
zofie a istoriei” sau, mai degrabã, de teologie iahvistã a
istoriei. Aceastã dimensiune pareneticã ºi sapienþialã a
psalmului 78 (77) are o miºcare retoricã asemãnãtoare cu
cea a teologiei deuteronomiste. Tradiþionalul binom retri-
butiv: pãcat – pedeapsã este amplificat într-un trinom:
pãcat – pedeapsã – iertare.
Crezul Israelului este, aºadar, istoric; cateheza Israelului
actualizeazã istoria sacrã; meditaþia ºi reflecþia sunt anco-
rate în opera divinã experimentabilã în evenimentele isto-
rice. Însãºi profeþia, mai mult decât cercetarea asupra viito-
rului, este o pãtrundere atentã a mesajului lui Dumnezeu
în prezent. Este, deci, natural ca ºi cultul cãruia îi aparþine
 PSALMUL 78 (77) 287

psalmul sã reflecte aceastã dimensiune: este celebrat Dum-

nezeu, preamãrind dinamica planului sãu de mântuire, care
este o enigmã ce poate fi pãtrunsã numai prin rugãciune ºi
credinþã.
Minunile sãvârºite de Dumnezeu, în istoria Israelului,
nu erau decât prefigurare ºi vestire a ceea ce avea sã se
întâmple, prin Cuvântul fãcut trup pentru întreaga
omenire. Cristos a venit ca sã ducã la împlinire eliberarea
începutã în Egipt ºi pentru a-i elibera din sclavia pãcatului
nu numai pe evrei, ci toate popoarele, fãcându-le sã treacã
prin apele Botezului la o viaþã nouã ºi supranaturalã.
Cristos a venit ca sã introducã poporul sãu în þara
promisã a cerurilor, luptând în fruntea acestuia bãtãliile
spirituale împotriva rãului ºi conducându-ºi turma salvatã
de el ca bunul pãstor. În special, liturgia din Vinerea Sfântã
traduce lamentaþia psalmului în „mustrãrile” adresate de
Cristos poporului sãu infidel. La ºcoala evangheliei ºi a
liturgiei putem considera acest psalm ca pe o învãþãturã
adresatã de Cristos Bisericii sale, ca sã-ºi punã încrederea
în Dumnezeu, sã nu uite ceea ce el a fãcut pentru ea, sã þinã
poruncile lui ºi sã nu se revolte, asemenea evreilor din Ve-
chiul Testament. În sfârºit, putem spune cã psalmul 78 (77)
este o parabolã a vieþii noastre marcate de lumini ºi umbre,
de milostivire ºi har, pe de o parte, de infidelitate ºi de con-
tradicþii, pe de altã parte.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); introducere de tip sapienþial
(v. 1b-2); teologia istoriei (v. 3-12); cântarea pustiului (v. 13-43);
cântarea exodului ºi a Þãrii Promise (v. 44-72).
 PSALMUL 79 (78)
Lamentare pentru distrugerea Israelului

1 Psalm. Al lui Asaf.

Dumnezeule,
popoarele pãgâne au nãvãlit în moºtenirea taa,
au pângãrit templul tãu cel sfânt
ºi au prefãcut Ierusalimul în ruine.
2 Trupurile neînsufleþite ale slujitorilor tãi

le-au dat ca hranã pãsãrilor cerului

ºi carnea credincioºilor tãi au dat-o fiarelor pãmântuluib.
3 Le-au vãrsat sângele ca apa împrejurul Ierusalimului

ºi n-a fost nimeni ca sã-i îngroape.

4 Am ajuns de ocara vecinilor noºtri,

de batjocura ºi râsul celor care ne înconjoarã.

5 Pânã când, Doamne, te vei mânia?
La nesfârºit?
Cât timp va mai arde gelozia ta ca focul?
6 Revarsã mânia ta asupra neamurilor care nu te cunosc,
asupra împãraþilor care nu cheamã numele tãu,

a Moºtenirea Domnului este þara lui Israel (cf. Ex 15,17) ºi, în spe-

cial, Ierusalimul (Ps 48,3).

b Faptul scoate în evidenþã tragismul situaþiei (cf. 1Sam 17,46;

2Sam 21,10). Abandonarea morþilor pe stradã este semn cã nu are

cine sã-i îngroape ºi, în acelaºi timp, subliniazã dispreþul ºi
blestemul. Ier 7,55 prevãzuse lucrul acesta ºi 1Mac 7,17 citeazã
explicit acest text. Profanarea templului, distrugerea Ierusalimului
de cãtre pãgâni, mãcelul sugerat în text, batjocura ºi daunele morale
suferite aratã cã este vorba de distrugerea ºi cucerirea Ierusalimului
din 587 î.Cr.
 PSALMUL 79 (78) 289

7 cãci l-au înghiþit pe Iacob

ºi locuinþa sa au pustiit-o.
8 Nu mai lua în seamã împotriva noastrã

greºelile pãrinþilor noºtri,

ci sã ne întâmpine degrabã îndurarea ta,
cãci suntem cu totul lipsiþi de putere.
9 Ajutã-ne, Dumnezeul mântuirii noastre,

pentru slava numelui tãu!

Elibereazã-ne ºi iartã-ne pãcatele,
de dragul numelui tãu.
10 De ce sã spunã pãgânii:
„Unde este Dumnezeul lor?”
Sã se cunoascã între popoare rãzbunarea
înaintea ochilor noºtri,
pentru sângele vãrsat al slujitorilor tãic.
11 Sã ajungã pânã la tine
gemetele celor prinºi în rãzboid,
scapã cu braþul tãu puternic
pe cei condamnaþi la moarte.
12 Fã sã cadã asupra vecinilor noºtri înºeptit jignirea,
batjocura cu care te-au defãimat, Doamne.
13 Iar noi, poporul tãu ºi turma pãºunii talee,
te vom lãuda în veci
ºi vom vesti lauda ta
din generaþie în generaþie.

c Rugãciunea pentru rãzbunarea sângelui sugereazã rolul de apã-

rãtor (tatã sau soþ, cf. Num 35,19; Lev 25,25-28). De fapt, Dumnezeu
este prezentat ca tatã ºi rudã a lui Israel ºi este datoria lui sã-l apere
(cf. Dt 32,43; 2Rg 9,6-7).
d Gemetele celor prinºi în rãzboi. Referinþa este clarã la deportaþii

din Babilon (cf. Ps 137).

e Expresiile indicã siguranþa apartenenþei speciale la Dumnezeu ºi

subliniazã încrederea ºi siguranþa cã mânia de moment a Domnului

va înceta (cf. Ps 74,1; 80,2; 100,5).
290 PSALMUL 79 (78)

Acest psalm este o lamentaþie naþionalã ºi a intrat în

liturgie în solemnitatea comemorativã a datei tragice a
cãderii Ierusalimului, în 586 î.C., sub armatele lui Nabu-
codonosor. Evreii îl recitã vinerea, lângã Zidul Plângerii din
Ierusalim. Sfântul Augustin îl aplicã celor care persecutã
Biserica, invitându-l pe cititorul creºtin sã nu ia din el pro-
vocãrile rãzbunãtoare, ci încrederea în judecata divinã,
dreaptã ºi echilibratã. Psalmul este primul dintr-o trilogie:
cãderea Ierusalimului (79[78]); restaurarea (80[79]);
renaºterea spiritualã (81[80]).
Deci momentul istoric este acesta: cetatea sfântã este
distrusã, îproºcatã de sângele celor credincioºi, dãrâmatã
sub greutatea mâniei divine. Poemul introduce, spre deose-
bire de alþi psalmi, pãcatul lui Israel ca una dintre cauzele
ruinãrii. Mânia ºi dreptatea lui Dumnezeu nu puteau sã
rãmânã indiferente în faþa rãului care se cuibãrise în Sion
ºi care fusese denunþat cu tãrie, mai ales, de Ieremia. Aºa-
dar, distrugerea devine un act al judecãþii divine drepte, iar
restaurarea, în perspectiva teoriei retribuþiei, nu poate sã
vinã decât prin ispãºire ºi iertare. Pentru psalmul 79 (78),
atenþia se concentreazã asupra supravieþuirii poporului
ales, asupra permanenþei lui ca semn între popoare, asupra
dimensiunii apologetice ºi cultice a acestei supravieþuiri.
Aºadar, psalmul 79 (78) înfruntã marile întrebãri ale exilu-
lui. Este o reflecþie teologicã ºi spiritualã alimentatã de
durere ºi de crizã.
Atât liturgia, cât ºi tradiþia patristicã au vãzut în acest
psalm o rugãciune a Bisericii în timpul persecuþiei. Templul
distrus ºi sângele vãrsat, despre care vorbeºte psalmul, este
cel al omenitãþii lui Cristos. O tradiþie patristicã vede în
acest psalm lamentaþia apostolilor dupã pãtimirea ºi moar-
tea Domnului. Biserica recitã acest psalm în Duhul pe care
i l-a dat Domnul. Ea ºtie cã sângele lui Cristos ºi cel al
membrelor sale, martirii, este sângele rãscumpãrãrii ºi al
mântuirii, este sãmânþa vieþii.
 PSALMUL 79 (78) 291

Biserica foloseºte acest psalm ºi pentru a-ºi exprima sen-

timentele de pocãinþã ºi pentru a implora milostivirea lui
Dumnezeu faþã de omenirea pãcãtoasã ºi faþã de fiii sãi,
care se cãiesc. Sentimentele de pocãinþã exprimate în acest
psalm trebuie sã devinã sentimentele oricãrui credincios,
fãcându-se solidari cu toþi aceia care suferã din cauza urii
colective ºi a rãzboaielor.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); pãtrunderea devastatoare a pãgâ-
nilor în Ierusalim, moºtenirea lui Dumnezeu (v. 1b-4); rugã-
ciune pentru iertarea pãcatelor ºi pentru revãrsarea mâniei
lui Dumnezeu asupra pãgânilor (v. 5-9); rãzbunarea lui Dum-
nezeu asupra popoarelor pãgâne ºi recunoaºterea poporu-
lui ºi a turmei sale (v. 10-13).
 PSALMUL 80 (79)
Rugãciune pentru via devastatã

1 Maestrului de cor. Pe melodia „Crinii mãrturiei”.

Al lui Asaf. Psalm.
2 Pãstor al lui Israela, ascultã,
tu, care-l cãlãuzeºti pe Iosif ca pe o turmã,
tu, care ºezi peste heruvimib, aratã-te în strãlucirea ta;
3 aratã-þi puterea în faþa lui Efraim,
Beniamin ºi Manasec
ºi vino sã ne mântuieºti.
4 Dumnezeule, fã-ne sã ne întoarcem,
fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi!
5 Doamne, Dumnezeul oºtirilor,
cât va dura mânia ta,
fãrã a þine seamã de rugãciunea poporului tãu?
6 Tu ne-ai hrãnit cu pâinea suspinelor
ºi ne-ai adãpat din belºug cu lacrimid.
7 Ne-ai fãcut de batjocura vecinilor noºtri
ºi duºmanii noºtri râd de noi.

a Imaginea lui Dumnezeu ca pãstor este rãspânditã în Biblie

(cf. Ps 23), dar apelativul pãstor al lui Israel apare numai aici.
b Tu, care ºezi peste heruvimi. Este un titlu vechi al lui Dumnezeu,

legat de cultul arcei alianþei (cf. 1Sam 4,4; 2Sam 6,2; Ps 18,10-11).
c Efraim ºi Manase reprezintã triburile din Regatul de Nord

(aceºtia sunt fiii lui Iosif, adoptaþi ca fii de Iacob, cf. Gen 48), în timp
ce Beniamin, fratele lui Iosif, fiu al lui Iacob de la aceeaºi mamã,
Rahela, reprezintã triburile din sud. Numirea lor împreunã sublini-
azã spiritul unitar al psalmului.
d Lit.: ne-ai adãpat cu o mãsurã întreitã de lacrimi.
 PSALMUL 80 (79) 293

8 Dumnezeul oºtirilor, fã-ne sã ne întoarcem,

fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi!
9 Tu ai scos o vie din Egipt
ºi ai alungat popoare, ca s-o sãdeºti.
10 Ai pregãtit terenul pentru ea,
i-ai înfipt rãdãcinile ºi ea a umplut pãmântul.
11 S-au acoperit munþii de umbra ei,
ºi de ramurile ei, cedrii lui Dumnezeu.
12 I-ai întins mlãdiþele pânã la mare
ºi lãstarii ei ajungeau pânã la fluviu.
13 Pentru ce i-ai smuls acum gardul,
încât toþi trecãtorii o jefuiesc?
14 O pustieºte mistreþul din pãdure
ºi o pasc animalele sãlbatice.
15 Dumnezeul oºtirilor, întoarce-te!
Priveºte din cer ºi vezi,
viziteazã via aceasta.
16 Ocroteºte ceea ce a plantat dreapta ta
ºi pe fiul omului pe care l-ai întãrit pentru tinee.
17 Cei care au ars-o cu foc ca pe gunoi
sã piarã la ameninþarea feþei tale.
18 Mâna ta sã fie peste omul dreptei talef,
peste fiul omului, pe care l-ai întãrit pentru tine.

e Unele traduceri preferã: mlãdiþa pe care ai întãrit-o pentru tine.

Alegerea viei (cf. Is 5,1-7) scoate în evidenþã istoria grijii lui Dum-
nezeu pentru poporul lui Israel.
f Omul dreptei tale. Este o aluzie la Beniamin (cf. Gen 35,18) sau

la un membru al tribului lui Beniamin, Saul (cf. 1Sam 9,1), sau la

regele Amasia sau la Zorobabel, unul dintre conducãtorii întoarcerii
din Babilon (Ag 1,1; Esd 3,1). Acest personaj nedeterminat se referã
la unul pe care Dumnezeu l-a ales ºi l-a întãrit pentru o misiune
deosebitã (cf. Ios 1,6-9; Ps 89,22).
294 PSALMUL 80 (79)

19 Atunci nu ne vom mai îndepãrta de tine,

tu ne vei da viaþã
ºi vom invoca numele tãu.
20 Doamne, Dumnezeul oºtirilor,
fã-ne sã ne întoarcem,
fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi!

Psalmul 80 (79) este o lamentaþie naþionalã cu un colorit

delicat, cu emoþii intense ºi spiritualitate curatã. Pentru
caracteristicile sale poetice ºi pentru patosul invocaþiilor
întãrite de o antifonã (v. 4.8.15.20), a fost mereu unul din-
tre textele cele mai dragi pietãþii ebraice ºi creºtine. Sunt,
în acest psalm, douã simboluri centrale: Iahve pãstor (v. 2-8)
ºi Iahve viticultor (v. 9-17). În aceastã poezie, Israelul vrea
sã simtã din nou asupra sa contactul cu mâna lui Dum-
nezeu care îºi conduce turma, o hrãneºte ºi îi potoleºte
setea; cu mâna lui Dumnezeu care pregãteºte terenul pen-
tru a planta ºi a transplanta via preferatã. În felul acesta,
sunt evocate rãdãcinile poporului, naºterea lui în expe-
rienþa fundamentalã a exodului ºi a intrãrii în þara liber-
tãþii. Am putea spune cã acest psalm este o autobiografie a
lui Israel care simte cã s-a întrerupt contactul sãu cu Dum-
nezeul mântuitor. Chiar dacã Iahve este mereu prezent,
aºezat pe tronul arcei sale, pare cã a aþipit, cã s-a îndepãr-
tat, cã este rece ºi indiferent. Psalmistul nu se îndoieºte de
Dumnezeu, dar nu înþelege modul sãu de a vedea. Nu cautã
explicaþii, dar cere ca chipul lui Dumnezeu sã se lumineze
ºi ca în ochii lui sã se citeascã din nou bunãvoinþa ºi bunã-
tatea.
Probabil cã acest psalm a fost compus în Regatul de
Nord (sunt menþionate triburile lui Efraim, Beniamin ºi
Manase), cu puþin timp înainte de cãderea Samariei, în
anul 721 î.C.
Aceastã rugãciune a Israelului, pentru a implora interven-
þia Dumnezeului eliberator, a devenit rugãciunea ºi cererea
 PSALMUL 80 (79) 295

Bisericii, mai ales în timpul Adventului, în aºteptarea mani-

festãrii lui Cristos. Mântuirea pe care Biserica o doreºte
este rãscumpãrarea din pãcat ºi eliberarea de persecuþiile
ºi de luptele din aceastã lume. Turma ºi via Bisericii sunt
devastate de persecutori, de creºtinii cei rãi, de pãcat, de cei
care se strecoarã în staul „în haine de oaie”, dar înãuntru
sunt lupi rãpitori (Mt 7,15), de mercenari ºi de pãstorii cei
rãi, care se îngrijesc mai mult de ei înºiºi decât de oiþele lui
Dumnezeu (cf. In 10,12-13). Biserica foloseºte acest psalm
în timpuri de calamitate.
Misterul Bisericii se reproduce în viaþa fiecãrui om. Noi
suntem oiþele Domnului, pe care el le cunoaºte personal,
noi suntem mlãdiþele viþei divine. În existenþa noastrã
pãmânteascã se reînnoieºte istoria Israelului: o istorie de
har ºi de devastãri produse de rãu, o istorie de cãderi ºi de
reîntoarcere la Dumnezeu.
Împãrþirea: titlu (v. 1); rugãciune intensã adresatã Dum-
nezeului arcei (v. 2-3); antifonã (v. 4); tãcerea dramaticã a lui
Dumnezeu ºi tragedia naþionalã prezentã (v. 5-7); antifonã
(v. 8); cântarea viei: splendoarea trecutã ºi amãrãciunea
prezentã (v. 9-14); antifonã (v. 15); invocarea lui Dumnezeu
ºi promisiunea de fidelitate (v. 16-19); antifonã (v. 20).
 PSALMUL 81 (80)
Reînnoirea solemnã a legãmântului

1 Maestrului de cor. Pe gittit.

2 Tresãltaþi de bucurie în Dumnezeu, ajutorul nostru,
strigaþi de bucurie cãtre Dumnezeul lui Iacob!
3 Începeþi cântarea, bateþi toba,
sunaþi din harpa cea plãcutã ºi din alãutã.
4 Sunaþi din trâmbiþã la lunã nouã ºi la lunã plinãa,
în ziua noastrã de sãrbãtoare.
5 Aceasta este o legeb pentru Israel,
o poruncã a Dumnezeului lui Iacob!
6 El a pus-o drept mãrturie în Iosif
când a ieºit din þara Egiptului.
Atunci am auzit un glas pe care nu-l cunoºteam:
7 „I-am descãrcat povara de pe umeri
ºi mâinile lui au pus coºul jos.
8 În necazul tãu, ai strigat la mine ºi eu te-am eliberat,

þi-am rãspuns din locul tainic al tunetului,

te-am pus la încercare la apele de la Meriba. Selah
9 Ascultã, poporul meu,

vreau sã dau mãrturie împotriva ta;

o, de m-ai asculta, Israele!
10 Sã nu fie în mijlocul tãu nici un alt dumnezeu,

sã nu te închini nici unui dumnezeu strãin!

a Este evident contextul cultual. Se poate referi la Anul Nou, Paºte

sau, cel mai probabil, la sãrbãtoarea Corturilor.

b O lege. Constituie motivaþia sãrbãtorii. Trebuie þinutã sãrbãtoarea,

pentru cã este poruncitã de Dumnezeu (cf. Dt 3,18-21; 10,12-13).

 PSALMUL 81 (80) 297

11 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tãu,

care te-am scos din þara Egiptului;
deschide-þi gura larg ºi eu þi-o voi umple.
12 Dar poporul meu n-a ascultat de glasul meu,
Israel nu mi-a dat ascultare.
13 Atunci, i-am lãsat în voia inimii lor împietrite,
ca sã se conducã dupã planurile lor.
14 O, de m-ar asculta poporul meu,
de-ar umbla Israel pe cãile mele!
15 Într-o clipã i-aº umili pe duºmanii lor
ºi mi-aº întoarce mâna împotriva potrivnicilor lor.
16 Cei care îl urãsc pe Domnul vor deveni supuºii lui,
ºi aceasta ar fi soarta lor pentru totdeauna.
17 L-aº hrãni cu cel mai bun grâu
ºi l-aº sãtura cu miere din stâncã”.

Psalmul 81 (80) este folosit ºi astãzi, în liturgia sina-

gogalã, ca rugãciune de dimineaþã. Pornind de la faptul cã
tematica generalã este aceea a preamãririi angajamentelor
alianþei ºi menþionarea sãrbãtorii de lunã nouã ºi lunã
plinã ºi a pelerinajului prin pustiu, s-a considerat cã
psalmul a apãrut în ambientul cultic legat de sãrbãtoarea
Anului Nou sau sãrbãtoarea Corturilor. Psalmul este anga-
jant pentru exigenþele etice ºi existenþiale pe care le
impune în spiritul teologiei deuteronomiste. El pune în evi-
denþã interacþiunea dintre atitudinea religioasã a poporu-
lui ºi destinul sãu: pãcatul provoacã pedeapsa; cãinþa ºi
convertirea sunt calea restaurãrii. Afirmaþia esenþialã este
aceea cã istoria este atelierul lui Dumnezeu. Istoria lui
Israel este o serie de acþiuni divine care au început cu elibe-
rarea din Egipt, când puterea victorioasã a lui Dumnezeu
s-a manifestat în forma sa supremã. Acest psalm reflectã
„tradiþia decalogicã” emfatizând prima poruncã, rãdãcinã
ºi suport pentru toate celelalte. Astfel, poemul devine un
apel viguros la coerenþa iahvistã. Oracolul divin are scopul
298 PSALMUL 81 (80)

de a readuce Israelul la fidelitatea faþã de clauzele alianþei,

la reflecþie ºi la angajarea credinþei. Dumnezeu apare aici
ca un tatã trist, care cheamã la ordine membrii familiei,
dezvãluindu-ºi resursele de iubire ale inimii sale pline de
îndurare. În felul acesta, psalmul 81 (80) este o epifanie
culticã ºi o reînnoire a hotãrârii de a respecta clauzele fun-
damentale ale alianþei. Este o liturgie de reînnoire a alian-
þei, fãrã a preciza plasarea cronologicã exactã.
A doua parte a psalmului o gãsim în evanghelie în cuvin-
tele lui Isus: „Ierusalime, Ierusalime, care omori profeþii ºi-i
ucizi cu pietre pe cei trimiºi la tine, de câte ori am vrut sã-i
adun pe copiii tãi, aºa cum gãina îºi adunã puii sub aripi, ºi
n-aþi voit!” (Lc 13,34).
Solemnitãþile liturgiei ebraice au fost substituite de cele-
brãrile noii alianþe, care îºi au centrul în sãrbãtoarea
Paºtelui. Biserica este aceea care vesteºte acum marile
solemnitãþi ale anului ºi cheamã la adunare popoarele, ca
sã-l laude pe Domnul în bucuria unei vieþi reînnoite ºi în
multiplicitatea limbilor ºi a exprimãrilor lor interioare ºi
spirituale. Noi celebrãm sãrbãtorile pentru cã Dumnezeu
este totdeauna cu noi. Orice sãrbãtoare pe care o celebrãm
ne adreseazã un mesaj al lui Dumnezeu, care poate fi rezu-
mat în cel proclamat de psalmul 81 (80); el ºi-a amintit de
binefacerile sãvârºite în trecut, care sunt încontinuu
prezente ºi operante în celebrãrile liturgice; este o chemare
plinã de iubire din partea lui Dumnezeu. Sã ascultãm
glasul sãu ºi sã þinem cu fidelitate alianþa pe care am
încheiat-o.
Împãrþirea: titlu (v. 1); invitatoriu liturgic (v. 2-6b); omi-
lie explicativã a oracolului divin (v. 6c-17).
 PSALMUL 82 (81)
Judecata lui Dumnezeu asupra judecãtorilor nedrepþi

1 Psalm. Al lui Asaf.

Dumnezeu s-a ridicat în dumnezeiasca adunare,
în mijlocul zeilora face judecatãb.
2 „Pânã când veþi judeca strâmb
ºi veþi susþine cauza celor rãi? Selah
3 Faceþi dreptate celui slab ºi orfanului,
daþi dreptate celui umil ºi celui sãrac,
4 scãpaþi-l pe cel slab
ºi pe cel lipsit de apãrare
eliberaþi-l din mâinile celor rãi!”
5 Dar ei nu ºtiu ºi nici nu înþelegc,
ci umblã în întuneric;
se cutremurã toate temeliile pãmântului.
6 Eu am zis: „Voi sunteþi dumnezei!
Toþi sunteþi fii ai Celui Preaînalt!”
7 Cu toate acestea, veþi muri ca toþi oamenii,
veþi cãdea ca toþi cei puternici.

a Este insinuatã atitudinea judecãtorilor pãmânteºti care se pre-

tind împãrþitorii absoluþi ai dreptãþii. În v. 6-7, ei vor fi prezentaþi

drept muritori, condamnaþi la moarte ca toþi oamenii.
b Avem prezentatã scena tribunalului divin: Dumnezeu este încon-

jurat de adunarea dumnezeiascã ºi de zeii care sunt prezentaþi doar

în aparenþã ca existenþi. De fapt, ei nu sunt (cf. Is 41,21-24; 43,10-13;
46,1-2). Scenariul se inspirã din mitologia ugariticã.
c Nu înþeleg. Este un comentariu amar despre încãpãþânarea ºi

obtuzitatea zeilor care nu vor sã-l asculte pe Domnul.

300 PSALMUL 82 (81)

8 Ridicã-te, Dumnezeule, judecã pãmântul,

cãci toate popoarele sunt moºtenirea ta.

Acest psalm scurt este descrierea unei judecãþi, un atac

viguros împotriva magistraturilor corupte, care sunt inter-
pelate ºi contestate cu violenþã. Schema generalã este de
matrice politico-juridicã ºi se desfãºoarã în interiorul unui
consiliu de miniºtri prezidat de rege. Suveranul face un
rechizitoriu aspru al miniºtrilor responsabili de corupþie ºi
de nedreptate. Acest flagel, din nefericire mereu prezent
de-a lungul istoriei, altereazã structurile sociale ºi cosmice
ºi trebuie extirpat din rãdãcinã. Sentinþa rostitã de rege
este foarte severã: nu se poate face apel la imunitatea par-
lamentarã, condamnarea la moarte va cãdea ºi asupra
miniºtrilor. În faþa acestei rigori exemplare cu privire la
justiþie, poporul îl aclamã pe suveran, ale cãrui trãsãturi se
dovedesc a fi divine.
Nedreptãþile judecãtorilor din Israel, deplânse în psalmi
ºi în cuvintele profeþilor, au atins culmea atunci când
Domnul s-a manifestat în mod vizibil pe pãmânt în per-
soana lui Cristos. Isus a denunþat deschis nedreptãþile
scribilor ºi ale fariseilor care se aºezaserã la catedra lui
Moise ºi care, pe dinafarã, apãreau drepþi înaintea oame-
nilor, dar, pe dinãuntru, erau plini de ipocrizie ºi de
nelegiuire. Ei devorau casele vãduvelor ºi vãrsau sângele
profeþilor (cf. Mt 23,12-40). Isus însuºi, fãcându-se slab ºi
sãrac, a fost judecat ºi condamnat de aceºti judecãtori
nedrepþi care nu au vrut sã-l recunoascã în el pe Fiul lui
Dumnezeu ºi, deºi au fost chemaþi de Dumnezeu la cea mai
înaltã misiune ºi demnitate, au fost orbiþi de mândria lor ºi
au cãzut la teribila judecatã a lui Dumnezeu ºi cade asupra
lor tot sângele nevinovat vãrsat pe pãmânt de la sângele
dreptului Abel ºi pânã la sângele lui Cristos (cf. Mt 23,35-36).
 PSALMUL 82 (81) 301

Domnul i-a învãþat pe ai sãi sã nu judece, ca sã nu fie

judecaþi, pentru cã cu judecata cu care judecãm vom fi jude-
caþi ºi cu mãsura cu care mãsurãm ni se va mãsura ºi nouã
(cf. Mt 7,1-2).
Cristos este „judecãtorul celor vii ºi al celor morþi” (Fap
10,42). El nu este numai reprezentantul lui Dumnezeu
chemat sã administreze justiþia în numele lui Dumnezeu,
el posedã, la propriu, divinitatea ºi puterea de a judeca. Tot
el va veni, la sfârºit, ca sã facã judecata întregii lumi: va
face dreptate celui slab ºi orfanului, va fi drept cu cel
nenorocit ºi nevoiaº, îl va elibera pe cel slab ºi pe sãrac îl va
smulge din mâinile celui nelegiuit (cf. Ps 82,3-4).
Biserica invocã aceastã dreptate atunci când se roagã cu
acest psalm în liturgie.
Împãrþirea: titlu (1a); deschiderea sesiunii de judecatã
(v. 1bc); pledoaria judiciarã a lui Dumnezeu (v. 2-4); încãpã-
þânarea judecãtorilor acuzaþi (v. 5); sentinþa capitalã (v. 6-7);
închiderea sesiunii judiciare: Dumnezeu este singurul jude-
cãtor pe tot pãmântul ºi în istoria întreagã (v. 8).
 PSALMUL 83 (82)
Rugãciune împotriva coaliþiei popoarelor vecine

1 Cântare. Psalm. Al lui Asaf.

2 Dumnezeule, sã nu taci,
sã nu rãmâi mut ºi nemiºcat, Dumnezeule!
3 Cãci, iatã, duºmanii tãi freamãtã
ºi cei ce te urãsc au ridicat capul.
4 Fac planuri viclene împotriva poporului tãu,
þin sfat împotriva celor apãraþi de tine.
5 Au zis: „Haideþi sã-i ºtergem dintre neamuri,
sã nu se mai aminteascã numele lui Israel vreodatã!”
6 Cãci s-au sfãtuit într-un cuget,
au fãcut legãmânt împotriva ta:
7 corturilea lui Edom ºi ale ismaeliþilorb,
Moabul ºi agareniic,
8 Ghebal, Amon ºi Amalec,
þara filistenilor ºi cei ce locuiesc în Tird.

a
Corturile lui. Este o expresie poeticã pentru a desemna triburile
sau naþiunea (cf. Ps 78,51; 120,5).
b Multe variante ºi traduceri schimbã locul ismaeliþilor în partea

a doua a versetului, aducând Moabul în prima jumãtate.

c Edomul indicã descendenþii lui Esau (cf. Gen 36,8.43).

Ismaeliþii sunt descendenþii lui Ismael, fiul lui Abraham ºi al sclavei

Agar (cf. Gen 16,15; 25,12-18; 37,25-28; 39,1).
Moab împreunã cu Amon sunt fiii lui Lot (cf. Gen 19,37-38). Regi-
unea Moabului era la est de Marea Moartã ºi, la sud, de râul Arnon.
Agarenii sunt popoare seminomade din zonele pustii de la est de
Amon ºi Moab. Nu este sigurã legãtura dintre numele tribului ºi
Agar, mama lui Ismael. Mai sunt amintiþi în 1Cr 5,10.19-20.
d Ghebal este tribul arab din regiunea pustie situatã în zona cetãþii

Petra, capitala nabateilor.

 PSALMUL 83 (82) 303

9 Chiar ºi Asiria s-a coalizat cu ei;

ei sunt braþul cel puternic al fiilor lui Lote. Selah
10 Fã cu ei ce ai fãcut cu Madian,
cu Sisera ºi cu Iabin, la râul Chiºonf.
11 Au fost nimiciþi la Endor
ºi au ajuns sã fie îngrãºãmânt pentru pãmântg.
12 Fã-le pe cãpeteniile lor ca pe Oreb ºi Zeb
ºi pe toþi conducãtorii lor ca pe Zebah ºi Þalmunah,
13 care au spus: „Sã luãm în stãpânire pentru noi
pãºunile lui Dumnezeu”.
14 Dumnezeul meu, fã-i ca pe un vârtej,
ca pleava în bãtaia vântului.
15 Dupã cum focul arde pãdurea
ºi vãpaia lui arde munþii,

Amon, fiul lui Lot, era un trib arameu aºezat de-a lungul râului
Iabok, în Transiordania. Se mai vorbeºte despre amoniþi în 2Sam 10;
2Cr 26,8; 27,5.
Amalec (cf. Gen 36,12) este un trib nomad din zona Negheb ºi din
regiunea nord-orientalã a peninsulei Sinai. Sunt deseori în conflict
cu Israelul (cf. Ex 17,8-16; Num 24,20; Jud 3,13; 6,3.33; 1Sam 14,48;
15,2-9; 2Sam 8,12).
Filistenii aparþin popoarelor mãrii, organizaþi într-o confederaþie de
cetãþi-state, fiind duºmanii clasici ai Israelului, în special, în perioa-
da judecãtorilor ºi a monarhiei.
e Asiria, supraputere orientalã în sec. VIII-VII î.Cr., a cauzat cãde-

rea Regatului de Nord, în 721 î.Cr., ºi a cãzut, la rândul ei, sub

babilonieni, în 612 î.Cr., când a fost distrusã capitala ei, Ninive.
Fiii lui Lot. Este o expresie care se referã la Amon ºi Moab împre-
unã (cf. Gen 19,36-38; Dt 2–9).
f Madian. Se face aluzie la luptele lui Ghedeon (cf. Jud 7,8).

Sisera ºi Iabin fac referire la campania militarã condusã de Barak cu

sprijinul Deborei (Jud 4–5).
g Îngrãºãmânt pentru pãmânt. Expresie tare pentru a arãta

cadavrele neînmormântate de pe câmpul de luptã (cf. 2Rg 9,37).

h Oreb ºi Zeb, Zebah ºi Þalmuna sunt conducãtorii militari înfrânþi

în campania lui Ghedeon împotriva Madianului (Jud 7,25; 8,21).

304 PSALMUL 83 (82)

16 aºa sã-i urmãreºti cu vijelia ta

ºi sã-i înspãimânþi cu furtuna ta.
17 Umple feþele lor de ruºine
ºi aºa vor cãuta numele tãu, Doamne.
18 Sã fie fãcuþi de ruºine ºi de batjocurã întotdeauna,
sã fie umiliþi ºi daþi pieirii
19 ºi sã ºtie cã numele tãu este „Domnul”,
tu singur eºti Cel Preaînalt peste tot pãmântul.

Este ultimul dintre psalmii „elohiºti”. Este o lamentaþie

naþionalã, datoritã elementelor caracteristice acestui gen:
apelul la Dumnezeu, care pare mut ºi inert, descrierea dra-
maticã ºi sfâºietoare a situaþiei în care se aflã Israelul,
imprecaþii împotriva adversarilor, profesiunea de credinþã
în trecutul salvific al lui Israel, arvuna pentru o nouã inter-
venþie eliberatoare. Tradiþia iudaicã îl foloseºte ca rugãciu-
ne de dimineaþã, în ziua a ºasea. Psalmul fãcea parte, proba-
bil, dintre rugãciunile fixe ale repertoriului liturgic ºi se
folosea în timp de rãzboi. Prin cei zece duºmani tradiþionali
amintiþi de psalm, este tipizatã ostilitatea naþiunilor
pãgâne împotriva Israelului. Tensiunea din poezie este deo-
sebit de mare ºi reflectã un coºmar istoric precis. Tona-
litatea este profeticã, ºi nu istoricã, dar se pare cã textul
lasã sã se întrevadã câteva indicii pentru descoperirea mo-
mentului istoric ce l-a generat. Putem spune cã ne aflãm în
faþa unui document care îºi are rãdãcinile într-o realitate
istoricã (probabil, perioada dinaintea cuceririi asiriene), dar,
prin folosirea liturgicã, devine contemporan cu orice stare
de necesitate naþionalã ºi de atac din afarã.
În rãzboaiele duse de Israel în cursul istoriei sale, în spe-
cial, în timpul cuceririi Þãrii Promise, tradiþia creºtinã a
vãzut mereu o prefigurare a luptelor spirituale susþinute
de Cristos ºi de Biserica sa ºi a înþeles duºmanii care se
coalizeazã împotriva poporului ales ca pe o figurã a duºma-
nilor coalizaþi împotriva lui Cristos ºi a Bisericii. Aceºti
 PSALMUL 83 (82) 305

duºmani sunt viciile oamenilor, persecutorii – sateliþi ai lui

Anticrist – ºi duhurile rele.
Acum, nouã ne-a fost dat Duhul Sfânt, pentru ca, privind
la drama istoricã a Vechiului Testament, sã putem desco-
peri realitãþile spirituale care se manifestã în Cristos ºi în
Bisericã. Fiecare om este chemat sã ia o decizie radicalã:
sau cu Cristos sau împotriva lui Cristos.
Împãrþirea: titlu (v. 1); apel cãtre Dumnezeu care pare mut
(v. 2); coaliþia internaþionalã împotriva Israelului (v. 3-9);
douãsprezece imprecaþii împotriva duºmanilor (v. 10-18);
Iahve, Cel Preaînalt, este Domnul (v. 19).
 PSALMUL 84 (83) a
Dorul dupã lãcaºul Domnului

1 Maestrului de cor. Pe gittit. Al fiilor lui Core. Psalm.

2 Cât de plãcute sunt lãcaºurile taleb, Domnul oºtirilor!
3 Sufletul meu suspinã ºi tânjeºte
dupã curþile Domnului.
Inima mea ºi trupul meu
tresaltã de bucurie în Dumnezeul cel viuc.
4 Pânã ºi vrabia îºi gãseºte o casã

ºi rândunica un cuib unde sã-ºi punã puii lor:

altarele tale, Domnul oºtirilor,
regele meu ºi Dumnezeul meu!
5 Fericiþi sunt cei care locuiescd în casa ta,
pentru cã te pot lãuda mereu. Selah
6 Fericit este omul care îºi aflã tãria în tine
ºi cãile tale sunt mereu în inima sa.
7 Trecând prin Valea Plângeriie, o preschimbã în izvor,
ºi ploaia de dimineaþã o îmbracã cu binecuvântãri.

a
Împreunã cu Ps 15 ºi 24, acest psalm este considerat liturgia de
intrare sau liturgia porþii.
b Lit.: corturile tale. Este o aluzie la cortul alianþei din perioada exo-

dului. Pluralul se referã sau la edificiile legate de templu, sau indicã

mãreþia ºi sfinþenia construcþiei sacre (cf. 1Rg 19,14; Rom 11,3).
c Sufletul, inima ºi trupul indicã dimensiunea interioarã ºi exte-

rioarã a fiinþei umane (cf. Ps 16,9).

d Mai mult decât la locuirea materialã în templu, psalmistul se

referã la roadele spirituale ale apropierii de Domnul (cf. Ps 23,6; 27,4;

92,13-15).
e Valea Plângerii. Ar putea corespunde actualului Wadi-el-Meiseh

(=Valea celui care plânge), situat la sud-vest de Ierusalim. Alþii traduc

 PSALMUL 84 (83) 307

8 Ei merg crescând în putere,

pânã ce le va apãrea în Sion
Dumnezeul dumnezeilor. Selah
9 Doamne, Dumnezeul oºtirilor, ascultã rugãciunea mea;
Dumnezeul lui Iacob, pleacã-þi urechea.
10 Dumnezeule, scutul nostru,
priveºte ºi vezi faþa unsului tãu.
11 Cãci mai bunã este o zi în curþile tale,
decât o mie în altã parte;
prefer sã stau în pragul casei Dumnezeului meu,
decât sã locuiesc în casele pãcãtoºilor.
12 Domnul Dumnezeu este soare ºi scutf;
Domnul dãruieºte har ºi mãrire;
nu refuzã nici un bine
celor ce duc o viaþã fãrã de prihanã.
13 Domnul oºtirilor,
fericit este omul care îºi pune încrederea în tine!

Este o cântare dulce, o dorinþã irezistibilã cãtre Dum-

nezeul vieþii, o dialecticã intensã între prezenþã ºi absenþã,
o atmosferã continuã de seninãtate ºi de bucurie; este
cântarea prin excelenþã a pelerinului, o nostalgie tandrã
dupã Dumnezeu. Tensiunea cãtre Ierusalim, polul de
atracþie al tuturor speranþelor lui Israel se transformã într-o
dorinþã intensã ºi pateticã ce se desfãºoarã în trei momente:
dorinþa trecutã de a merge la templu, dorinþa reaprinsã în
timpul cãlãtoriei, dorinþa satisfãcutã în rugãciunea prezen-
tã, care are loc în faþa porþilor templului. Tot itinerarul,
lung ºi zbuciumat, care l-a adus pe cel credincios pânã la

expresia ca Valea Setei sau Valea Balsamului, dupã numele arborelui

care creºte în aceste þinuturi pustii.
f Soare ºi scut. Nicãieri în VT nu mai întâlnim acest apelativ al lui

Dumnezeu, totuºi, sunt unele indicii de asemãnare în Is 60,19-20;

Mal 3,20.
308 PSALMUL 84 (83)

cetatea iubitã ºi sfântã, este uitat ºi transformat într-o pro-

cesiune. Orice altã bucurie pãleºte în faþa fericirii de a fi în
comuniune cu Dumnezeu ºi cu poporul ales, în Sion. Este o
bucurie elementarã ºi aproape fizicã, este o bucurie instinc-
tivã, asemãnãtoare aceleia a vrabiei sau a rândunicii, este
o bucurie ce se transformã în laudã. Iahve este celebrat
prin tot ceea ce îi aparþine: templul sãu, cetatea sa sfântã,
binecuvântãrile ce se revarsã din locul în care se aflã
izvorul vieþii ºi unde se poate gãsi tãria. În Sion se unesc
cerul ºi pãmântul, istoria ºi universul, timpul ºi spaþiul,
sub conducerea unui Dumnezeu infinit, ºi totuºi, prezent
într-un oraº ºi într-un mic spaþiu sacru. Cãlãtoria, pentru
a ajunge în Sion, este vãzutã ca o parabolã a vieþii, o traiec-
torie spre locul de refugiu ºi de pace.
Psalmul 84 (83) este o cântare a Sionului cu o specificare
importantã: este destinat sã fie folosit la porþile templului
ca text liturgic de intrare la celebrarea cultului.
În Vechiul Testament, mai întâi, arca alianþei ºi, apoi,
templul sunt locul prezenþei lui Dumnezeu, ºi rãmân punc-
tul de întâlnire ºi de comuniune a Israelului cu Dumnezeu.
În Noul Testament, prezenþa lui Dumnezeu în lume se
transferã de la templul din Ierusalim la omenitatea lui
Cristos, noul templu al lui Dumnezeu. El este unicul medi-
ator ºi adevãratul punct de întâlnire între Dumnezeu ºi
oameni.
Omenitatea lui Cristos se prelungeºte în Bisericã. Ea
este templul cel viu al lui Dumnezeu. Cristos exercitã prin
ea medierea între oameni ºi Dumnezeu. În Bisericã, oame-
nii pot sã guste, cu anticipaþie, dulceaþa vieþii eterne ºi a
bunãtãþii lui Dumnezeu, care le oferã ospitalitate gene-
roasã la banchetul euharistic.
Liturgia preia cuvintele acestui psalm în Liturghia de la
sfinþirea unei biserici ºi în ritul consacrãrii ei. Biserica con-
sacratã este semnul vizibil al Bisericii, comunitate a celor
credincioºi, ºi îi exprimã taina.
 PSALMUL 84 (83) 309

Psalmul 84 (83) exprimã bucuria ºi abandonarea în

Dumnezeu a celui care trãieºte în harul sãu. El exprimã, în
acelaºi timp, fericirea de a trãi în Bisericã ºi de a se bucura
în celebrãrile liturgice de bunãtatea iubirii lui Cristos. În
faza cea mai frãmântatã a itinerarului sãu cãtre Dumnezeu,
Charles Péguy a gãsit în acest psalm liniºtea ºi bucuria.
Împãrþirea: titlu (v. 1); dorinþa dupã casa ºi altarele Dom-
nului oºtirilor (v. 2-4); cãlãtoria spre casa lui Dumnezeu
(v. 5-9); bucuria prezenþei în curþile ºi în casa Dumnezeului
oºtirilor (v. 10-13).
 PSALMUL 85 (84)
Rugãciune pentru poporul care s-a întors din robie

1 Maestrului de cor. Al fiilor lui Core. Psalm.

2 Doamne, tu ai fost binevoitor cu þara taa,
i-ai adus înapoi pe cei deportaþi ai lui Iacobb.
3 Ai iertat nelegiuirea poporului tãu,
i-ai acoperit toate pãcatele; Selah
4 þi-ai potolit toatã indignarea
ºi te-ai întors de la iuþimea mâniei tale.
5 Întoarce-ne, Dumnezeul mântuirii noastre,
ºi îndepãrteazã mânia ta de la noi!
6 Oare vei continua în veac sã fii supãrat pe noi,
vei þine mânie din generaþie în generaþie?
7 Nu vei veni oare sã ne dai viaþã,
pentru ca poporul tãu sã se bucure în tine?
8 Aratã-ne, Doamne, îndurarea ta
ºi dã-ne mântuirea ta.
9 Voi asculta ce zice Domnul Dumnezeu:
El vesteºte pacea poporului sãu ºi celor sfinþi ai sãi
ºi celor care se întorc la el din toatã inima.
10 Mântuirea este aproape de cei care se tem de el
ºi slava luic va locui pe pãmântul nostru.

a
Þara ta. Aluzia este clarã la þara Israelului. De mai multe ori în
VT, Dumnezeu numeºte Israelul pãmântul meu, þara mea (cf. Is 14,25;
Ier 2,7; Ez 36,5; Il 1,6).
b Psalmistul recunoaºte cã întoarcerea din exil este rodul bunãtãþii

lui Dumnezeu ºi al iertãrii pãcatelor.

c Slava lui. Este referinþã la templu, locul prezenþei lui Dumnezeu

pe pãmânt.
 PSALMUL 85 (84) 311

11 Mila ºi adevãrul se vor întâlni,

dreptatea ºi pacea se vor îmbrãþiºad;
12 adevãrul va rãsãri din pãmânt
ºi dreptatea va coborî din ceruri.
13 Domnul îºi va revãrsa binecuvântarea
ºi pãmântul îºi va aduce roadele sale.
14 Dreptatea va merge înaintea lui
ºi-i va cãlãuzi paºii pe cale.

Monseniorul Vladimir Ghika spunea despre acest psalm:

„Dacã nu este ceva mai drept decât dreptatea, este, totuºi,
cineva mai drept decât ea. Cel care a fãcut-o dreaptã, cel în
care dreptatea ºi milostivirea s-au îmbrãþiºat atât de
strâns, încât este imposibil sã le recunoºti sau sã le separi
una de alta”.
Climatul acestui psalm impune o stare de aºteptare, de
tensiune, de speranþã. Trecutul este ºters, s-a sfârºit furtu-
na care ne cuprinsese din cauza pãcatelor noastre. Dum-
nezeu nu ºtie sã fie mâniat pentru totdeauna. Începe
restaurarea, pe care Ezechiel o pictase în viziunea supra-
realistã ºi barocã a vãii aceleia pline cu oase asupra cãrora
trecea Duhul lui Dumnezeu, transformându-le în carne,
viaþã ºi viitor. Comunitatea restauratã experimenteazã
beþia, dar ºi angajarea libertãþii. Pacea mesianicã, sinteza
oricãrei bucurii ºi a oricãrui bine, mântuirea radioasã,
bunãtatea, fidelitatea, dreptatea, adicã atributele salvifice
personificate ale lui Dumnezeu, prosperitatea naturii, sunt
trãsãturile acestui cadru idilic al noului Israel mântuit. Se
întoarce la Ierusalim gloria lui Iahve, mai precis la cortul
sãu, în templu, ºi acestei întoarceri „teologice” trebuie sã-i
corespundã „întoarcerea” umanã a convertirii din toatã

d Mila ºi adevãrul, dreptatea ºi pacea sunt virtuþile alianþei. Ele vor

reconstitui armonia creaþiei, întreruptã prin pãcat (cf. Gen 2; Is 11).

312 PSALMUL 85 (84)

inima. Se naºte, astfel, o lume nouã, în care iubirea

înflãcãratã a lui Dumnezeu ºi fidelitatea se îmbrãþiºeazã,
dreptatea ºi pacea se sãrutã, adevãrul înmugureºte ca o
primãvarã reînnoitã ºi dreptatea coboarã din ceruri pentru
a începe cãlãtoria sa pe pãmânt împreunã cu mântuirea.
Rugãciunea ºi mesajul profetic al acestui psalm îºi gã-
seºte împlinirea în venirea lui Isus Cristos. El însuºi afirmã
cã a fost trimis: „Sã duc sãracilor vestea cea bunã; m-a
trimis sã proclam celor închiºi eliberarea ºi celor orbi
recãpãtarea vederii, sã redau libertatea celor asupriþi; sã
vestesc un an de îndurare al Domnului” (Lc 4,18-19).
Comentariul cel mai bun al acestui psalm este fãcut de
Bisericã în liturgie. În timpul Adventului, prima parte
(v. 2-8) este rugãciunea Bisericii care îi mulþumeºte Dom-
nului pentru cã a început, o datã cu prima lui venire în
trup, rãscumpãrarea lumii; ea se roagã ca venirea lui litur-
gicã ºi venirea lui de la sfârºitul timpurilor sã ducã la
desãvârºire opera deja începutã.
Un loc cu totul deosebit îl ocupã, în misterul Adventului,
Fecioara Maria, întrucât Cuvântul a intrat în lume trecând
prin ea; în Maria a locuit gloria lui Dumnezeu, în ea s-au
întâlnit milostivirea ºi adevãrul, în ea s-au sãrutat pacea ºi
dreptatea, din ea a înmugurit adevãrul. În Fecioara Maria
se regãseºte Biserica însãºi. În partea a doua a psalmului
(v. 9-14), Biserica ascultã rãspunsul lui Dumnezeu la rugã-
ciunea ei.
Misterul venirii lui Cristos în lume are o istorie a sa,
secretã, în viaþa fiecãrui credincios. Oricine se converteºte
ºi primeºte harul este un exilat care se întoarce în patrie.
Împãrþirea: titlu (v. 1); întoarcerea Israelului ºi întoar-
cerea lui Dumnezeu, în trecut (v. 2-4); întoarcerea Isra-
elului ºi întoarcerea lui Dumnezeu, în prezent (v. 5-8); ora-
colul întoarcerii definitive, în viitor (v. 9-14).
 PSALMUL 86 (85)
Rugãciunea celui drept în ziua necazului

1 Rugãciune. A lui David.

Pleacã-þi, Doamne, urechea ºi rãspunde-mi,
pentru cã sunt sãrman ºi nefericit.
2 Pãzeºte-mi sufletul, pentru cã îþi sunt credincios.

Mântuieºte, Dumnezeul meu, pe slujitorul tãu,

care ºi-a pus încrederea în tinea.
3 Ai milã de mine, Doamne,

cãtre tine strig toatã ziua.

4 Fã sã se bucure sufletul slujitorului tãu,

cãci eu înalþ sufletul meu cãtre tine, Doamne!

5 Cãci tu, Doamne, eºti bun ºi îndurãtor,

plin de dragoste faþã de cei care te cheamãb.

6 Ascultã-mi, Doamne, rugãciunea;

ia aminte la glasul cererii mele.

7 În ziua necazului meu, strig cãtre tine,

pentru cã tu îmi dai ascultare.

8 Doamne, nu este nimeni asemenea þie între dumnezeic
ºi nimic nu este ca lucrãrile tale.

a
Psalmistul care se roagã îºi justificã cererea de protecþie prin fap-
tul cã se declarã credincios, în sens spiritual (cf. Ps 85,9), slujitor ca
Abraham, Moise, Iosue (cf. Ios 24,14 º.u.) ºi ºi-a pus încrederea în
Dumnezeu.
b Atributele lui Dumnezeu enumerate aici fac apel la experienþa din

timpul exodului (cf. Ex 34,6; Num 14,18; Dt 5,10; Ier 31,34; Dan 9,9;
Ps 136,1).
c Mãrturisire a credinþei monoteiste în Dumnezeu (cf. Ex 15,11;

Ps 89,7-9).
314 PSALMUL 86 (85)

9 Toate popoarele pe care le-ai fãcut vor veni,

se vor prosterna în faþa ta, Doamne,
ºi vor preamãri numele tãud,
10 pentru cã eºti mare ºi sãvârºeºti lucruri minunate,
tu singur eºti Dumnezeu!
11 Învaþã-mã, Doamne, calea ta
ºi voi umbla în adevãrul tãu;
dã-mi o inimã simplã,
ca sã se teamã de numele tãu.
12 Îþi mulþumesc, Doamne, Dumnezeul meu,
din toatã inima mea
ºi voi preamãri numele tãu în veac.
13 Cãci mare este mila ta faþã de mine
ºi tu ai eliberat sufletul meu din adâncul infernuluie.
14 Dumnezeule, cei mândri s-au ridicat împotriva mea
ºi o adunãturã de oameni violenþi
vor sã-mi ia sufletul
ºi nu te-au pus pe tine înaintea lorf.
15 Tu, Doamne, eºti Dumnezeu îndurãtor ºi bun,
încet la mânie ºi plin de dragoste ºi adevãr.
16 Priveºte-mã ºi fie-þi milã de mine;
dã slujitorului tãu putere
ºi mântuieºte-l pe fiul slujitoarei tale.
17 Fã un semng de bunãvoinþã faþã de mine,
ca sã vadã cei ce mã urãsc ºi sã se ruºineze,
cãci tu, Doamne, m-ai ajutat ºi m-ai mângâiat.

d Este recunoscutã autoritatea lui Dumnezeu asupra istoriei

tuturor popoarelor; acestea îl vor recunoaºte la sfârºit ºi-i vor da

mãrire (cf. Ps 56,1-9; 66,18-21; Ag 2,6-9; Mal 1,10-11; Tob 13).
e Adâncul infernului. Infernul este comparat cu un abis fãrã fund,

mereu deschis pentru a primi victime. Expresia psalmistului este

mulþumire adusã lui Dumnezeu pentru cã l-a eliberat de pericolul
morþii.
f Este o aluzie literarã la Ps 54,5.
 PSALMUL 86 (85) 315

Acest psalm este descrierea intensã a unui itinerariu

interior, din abisul disperãrii la pace; însã acest drum este
trasat prin expresii ce fac apel la repertoriul rugãciunilor
psalmice, aºa încât, la prima vedere, lasã impresia unei
antologii mai degrabã scolastice sau liturgice. Unii au con-
siderat cã este un fel de mozaic de citate. Dar apelul la un
limbaj deja fixat de tradiþie nu numai cã vrea sã arate
respectul unei norme, care este aceea a stilului liturgic ba
chiar îi permite celui care se roagã sã-ºi aºeze experienþa sa
în contextul mai larg al comunitãþii cultuale, folosindu-se
de modurile acestuia de exprimare ºi de aceleaºi forme de
gândire.
Aºadar, acest amestec de exprimãri deja cunoscute are
„personalitatea” sa, originalitatea ºi tonalitatea proprie,
intensitatea emotivã distinctã, aºa încât devine un frumos
model de rugãciune. Dialogul, plin de încredere, ba chiar
afectuos, cu Dumnezeu, se cufundã, în limbajul tradiþional,
într-un climat diferit ºi miºcãtor.
Liturgia ebraicã l-a introdus în marea liturgie peni-
tenþialã de Kippur. Apocalipsul îl foloseºte pentru a com-
pune cântarea lui Moise ºi a Mielului (Ap 15). Sfântul
Augustin i-a dedicat un comentariu pasionant, citindu-l ca
pe o cântare a întregului trup al lui Cristos în timp ºi-n
spaþiu. Unii susþin cã psalmistul ar fi un rege israelit, care
scrie un fel de scrisoare lui Dumnezeu în trei pãrþi.
Tradiþia creºtinã a interpretat acest psalm ca pe o rugã-
ciune a lui Cristos adresatã Tatãlui, atât pentru sine, cât ºi
pentru membrele trupului mistic, al cãrui cap este. De fapt,
el este slujitorul lui Dumnezeu, sãrman ºi nefericit (cf. v. 1-2).
Cristos cere, pentru sine ºi pentru Biserica sa, un semn al
bunãvoinþei Tatãlui, iar marele semn al acestei bunãvoinþe
este învierea din morþi.

g Semnul are un conþinut dublu: în sens pozitiv, este mântuire

pentru psalmist, iar în sens negativ, este condamnare, pedeapsã ºi

ruºinare pentru cei care îl urãsc.
316 PSALMUL 86 (85)

Cu acest psalm, Biserica invocã ajutorul divin, la înce-

putul Postului Mare, pentru a putea duce la capãt, în mod
fericit, cãlãtoria ei spiritualã spre Paºti; implorã ºi prea-
mãreºte bunãtatea ºi milostivirea Domnului care ne mân-
gâie în orice necaz al nostru; se roagã pentru cei rãposaþi;
celebreazã mãreþia, atotputernicia ºi regalitatea universalã
a lui Dumnezeu ºi a lui Cristos.
Psalmul 86 (85) oferã fiecãrui suflet posibilitatea unei
rugãciuni intime ºi personale în care se exprimã adevãrata
realitate a existenþei þesute din mizerii ºi necazuri, din
neliniºte ºi tentaþii, dar care gãseºte în perfecþiunea lui
Dumnezeu motivul unei speranþe de nezdruncinat.
Împãrþirea: titlu (1a); o rugãciune de început (v. 1b-7);
imn de mulþumire ºi de preamãrire pentru lucrãrile divine
(v. 8-13); rugãciune finalã: Dumnezeu are milã de slujitorul
sãu împotriva duºmanilor (v. 14-17).
 PSALMUL 87 (86)
Ierusalimul, mama tuturor popoarelora

1 Întrucât temeliile sale sunt pe munþii cei sfinþi,

2 Domnul iubeºte porþile Sionului
mai mult decât toate locuinþele lui Iacobb.
3 Lucruri mãreþe s-au spus despre tine,
cetate a lui Dumnezeu. Selah
4 Voi aminti de Rahab ºi de Babilon
printre cei care mã cunosc;
iatã, filistenii, Tirul ºi Etiopia
s-au nãscut acolo.
5 Se va spune despre Sion:
„ªi acesta, ºi acela s-au nãscut într-însul
ºi însuºi Cel Preaînalt îi întãreºte”.
6 Domnul scrie în cartea popoarelorc:
„Aceºtia s-au nãscut acolo”.

a
Avem în mod sintetic în acest psalm acelaºi simbolism din Ps 46
ºi 48: Ierusalimul este ca un sân fecund care dã naºtere la noi fii.
b Porþile Sionului. Avem o figurã de stil pentru a indica toatã

cetatea; locuinþele lui Iacob se referã la toate celelalte cetãþi din

Israel ºi la toate sanctuarele din epoca patriarhalã (cf. Ps 78,59-60;
Ier 7,12).
c Cartea popoarelor. Dumnezeu este vãzut aici în momentul

înscrierii datelor omenirii. Este un fapt analog cu activitatea secre-

tarului de la curtea regalã, care avea misiunea de a-i aminti regelui
datoriile ce-l aºteaptã (cf. 2Sam 8,16; 1Rg 4,3). Domnul va scrie în
viitor în cartea popoarelor printre cunoscuþii sãi, adicã printre cei
fideli ºi naþiunile care au fost duºmane poporului sãu sau, cel puþin,
strãine.
Rahab (cf. Ps 89,11; Iob 9,13; Is 30,7; 51,9) este monstrul din hao-
sul primordial ºi simbol al puterii duºmane egiptene;
318 PSALMUL 87 (86)

7 Iar ei danseazã ºi cântã:

„Toate izvoarele mele sunt în tine”d.

Este, cu siguranþã, una dintre cântãrile Sionului. Chiar

dacã Ierusalimul nu este numit, subiectul cântãrii este în
afara oricãrei discuþii. Este proclamatã stabilitatea cetãþii
sfinte, ca ºi cum autorul ar vrea sã se asigure de perpetui-
tatea acesteia. Dupã lectura Septuagintei, în v. 5, Sionul
apare ca mamã a tuturor popoarelor, aºa cum, în Ezechiel,
Ierusalimul apare ca centrul lumii. Psalmul nostru vede
cetatea sfântã ca pe capitala religioasã a întregului pãmânt.
Maternitatea universalã a Ierusalimului înseamnã ºter-
gerea maternitãþii universale babiloniene, izvor de rupturã
ºi de împrãºtiere (cf. Gen 11). Aceastã maternitate ar însem-
na un fel de participare planetarã la cultul mozaic ºi la
mântuire. Dincolo de instabilitatea ºi de neclaritatea textu-
lui, se pare cã poemul se prezintã numai ca un universa-
lism mediat: Sionul este izvorul unitãþii cosmice, este
rãdãcina armoniei planetare ºi a naþiunilor, este instru-
ment de luminã pentru popoare, punct de referinþã pentru
prozeliþii care în perioada post-exilicã au început sã se
înmulþeascã în diaspora. De aceea, acest psalm ar putea sã
fie ecoul sentimentelor unui iudeu din diaspora, în epoca
persanã.
Psalmul 87 (86) îºi gãseºte semnificaþia deplinã în Cris-
tos, noul templu, în care toate popoarele ºi toate realitãþile
sunt reconciliate. Omenitatea lui este locul în care toate

Babilonul este superputerea din Orient, duºmanã ºi ea poporului

ales.
Prin filisteni, Tir ºi Etiopia sunt indicate popoarele de pe litoralul
mediteranean.
d Expresia este o afirmaþie a universalismului mântuirii. Abun-

denþa apei, izvorul vieþii, face apel la paradis (cf. Ps 46,5; Ez 47,1-12;
Zah 13,1; 14,8).
 PSALMUL 87 (86) 319

popoarele îºi gãsesc casa, templul din care izvorãsc izvoa-

rele de apã vie ce se revarsã asupra întregii omeniri.
În afarã de lectura cristologicã, a înflorit repede inter-
pretarea ecleziologicã, ce va fi dominantã în toatã tradiþia
creºtinã ºi care se bazeazã pe aluzia din Gal 4,26: „Ieru-
salimul ceresc este liber ºi este mama noastrã”. În acest
sens, Lumen gentium spune cã în Biserica universalã sunt
reuniþi toþi drepþii, începând de la Adam, de la dreptul Abel
ºi pânã la ultimul dintre cei aleºi ºi îºi va avea împlinirea
glorioasã la sfârºitul secolelor.
Perspectiva ecleziologicã atrage cu sine ºi lectura mario-
logicã a acestui psalm. El va fi folosit în liturgia marianã ca
text specific pentru a ilustra cã în Maria, la fel ca ºi în Sion,
se actualizeazã plinãtatea cortului divin.
Totodatã, psalmul 87 (86) este considerat ca o paginã
idealã pentru ecumenism.
Fiecare suflet credincios este mireasa Cuvântului lui Dum-
nezeu, mama, fiica ºi sora lui Cristos.
Împãrþirea: cântarea Sionului ca topografie (v. 1-3); cân-
tul maternitãþii Sionului (v. 4-6); aclamaþia finalã (v. 7).
 PSALMUL 88 (87)
Rugãciunea unui om grav bolnav

1 Cântare. Psalm. Al fiilor lui Core. Maestrului de cor.

Pe „mahalat”. Pe „annot”a.
Poem. Al lui Heman Ezrahitul.
2 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele,
zi ºi noapte strig înaintea ta.
3 Rugãciunea mea sã ajungã înaintea ta,
pleacã-þi urechea la strigãtul meu.
4 Cãci sufletul meu e sãtul de rele
ºi viaþa mea se apropie de locuinþa morþilor.
5 Sunt numãrat printre cei care coboarã în groapã,

sunt ca un om care nu mai are putere.

6 Stau întins printre cei morþib,

ca cei uciºi, culcaþi în mormânt,

de care nu-þi mai aduci amintec
ºi pe care mâna ta i-a pãrãsit.
7 M-ai aruncat în groapa cea mai adâncã,
în întuneric ºi în umbra morþii.
8 Mânia ta apasã asupra mea
ºi toate valurile tale le-ai prãvãlit peste mine. Selah

a Annot. Termenul nu se mai întâlneºte în altã parte. LXX traduce

pentru a rãspunde. Unii considerã cã ar indica o stare de tristeþe.

b Imaginea cadavrelor aruncate unele peste altele dupã o înfrân-

gere militarã, într-o groapã comunã, reprezintã pentru psalmist locul

de putreziciune ºi de impuritate totalã.
c Este evidentã aici concepþia biblicã despre împãrãþia ºeolului, a

lipsei vieþii, de unde nu se poate intra în contact cu Dumnezeu,

autorul vieþii.
 PSALMUL 88 (87) 321

9 Ai îndepãrtat pe cunoscuþii mei de la mine,

m-ai fãcut urâciune înaintea lord.
Sunt închis ºi nu pot ieºi,
10 ochii mei s-au stins de suferinþã.
Toatã ziua strig cãtre tine, Doamne,
ºi-mi întind mâinile spre tine!
11 Oare pentru cei morþi ai sã faci minuni?
Sau se vor scula umbrele sã te laude? Selah
12 Se vorbeºte oare în mormânt despre bunãtatea ta
ºi despre fidelitatea ta în locul pierzãrii?e
13 Sunt cunoscute oare minunile tale în întuneric
ºi dreptatea ta în þara uitãrii?
14 Dar eu strig cãtre tine, Doamne,
de dimineaþãf, rugãciunea mea se înalþã la tine.
15 Pentru ce, Doamne, respingi sufletul meu?
Pentru ce îmi ascunzi faþa ta?g
16 Eu sunt sãrac ºi în prag de moarte încã din tinereþeh;
sunt sfârºit, oprimat de spaimele tale.
17 Peste mine au trecut mâniile tale
ºi înfricoºãrile tale m-au nimicit.
18 M-au înconjurat ca apa ziua întreagã
ºi toate împreunã se revarsã peste mine.
19 Ai îndepãrtat de la mine pe prieten ºi vecin
ºi întunecimile sunt cunoscuþii mei.

d Singurãtatea forþatã a psalmistului, înþeleasã ca efect al acþiunii

lui Dumnezeu, este o mãsurã preventivã, luatã pentru el din cauza

leprei (cf. Iob 19,13-14; Lev 13,46).
e Lit.: în Abaddon înseamnã în pierzare; este un termen din litera-

tura sapienþialã corelat cu ºeolul (cf. Prov 15,11; Iob 26,6).

f De dimineaþã. Este timpul cel mai favorabil pentru rugãciune;

aºa cum se aºteaptã ivirea soarelui, tot aºa se aºteaptã bunãvoinþa lui
Dumnezeu care îl ascultã pe psalmistul care s-a rugat toatã noaptea.
g Expresia s-ar putea traduce: pentru ce îþi întorci faþa de la mine.
h Este o hiperbolã pentru a sublinia fragilitatea omului.
322 PSALMUL 88 (87)

Chiar dacã au existat multe voci, în trecut, care au con-

siderat psalmul ca o lamentaþie naþionalã, fãrã un autor
precis, majoritatea exegeþilor de astãzi sunt de pãrere cã
poetul psalmului 88 (87) exprimã strigãtul personal al unui
suferind, în care mulþi oameni, din toate timpurile, se pot
recunoaºte.
Este strigãtul sfâºietor al unui om zdrobit sub greutatea
necazurilor insuportabile, târât pe marginea mormântului,
ba chiar abandonat în întunericul infernului, lovit de
mânia surdã a lui Dumnezeu, care se nãpusteºte asupra lui
fãrã pauzã, solitar ºi marginalizat, închis într-o închisoare
fãrã ieºire, respins continuu de Dumnezeu, deºi îl invocã
mereu, legat de o existenþã pusã în întregime sub semnul
nefericirii încã din copilãrie, torturat psihologic de
coºmaruri de teroare ºi de slãbiciune, redus la nimic de
spaima cã Domnul revarsã în jurul lui un fel de ocean care
e gata sã-l inunde pentru a-l distruge. Acest om, sãtul de
suferinþã, ºtie numai sã strige dupã ajutor ziua ºi noaptea.
Misterul durerii este prea întunecat pentru om. Totuºi, în
acest pustiu teribil se poate intui o oarecare soluþie ºi un
sens superior al situaþiei. Astfel, în lamentaþia neîntrerup-
tã ºi plinã de neliniºte a acestui psalmist, existã o sigu-
ranþã: Dumnezeu, Domnul vieþii ºi al morþii, poate sã
opreascã paºii credinciosului sãu, care este pe punctul de a
cãdea în hãul morþii. Aceastã înspãimântãtoare ieºire din
viaþã, acum vecinã pentru paºii celui suferind, ca un hãu
care e gata sã-l înghitã, ar putea fi îndepãrtatã de Dum-
nezeu. În viziunea încã ezitantã a Vechiului Testament,
morþii sunt în afara sferei salvifice a lui Dumnezeu. De
aceea, moartea este vãzutã numai cu teroare ºi fãrã nici o
fãrâmã de încredere. Dumnezeu nu se intereseazã de morþi
care, reduºi la starea larvarã, nu mai au glas ca sã fie ascul-
taþi de Dumnezeu. Astfel, psalmul acesta este un document
personal, spontan ºi liber al unei fiinþe umane. Este mãrtu-
ria cea mai vie a sinceritãþii rugãciunii biblice, o sinceritate
 PSALMUL 88 (87) 323

dramaticã, pe care Dumnezeu o primeºte fãrã a o judeca ºi

condamna, ba chiar o face sã devinã cuvântul sãu. Existã,
de fapt, o prezenþã tainicã a lui Dumnezeu, chiar ºi în
absenþa lui aparentã.
Glasul unanim al tradiþiei creºtine recunoaºte în acest
psalm rugãciunea lui Cristos în timpul pãtimirii sale, sau o
profeþie despre moartea lui. Infinita tristeþe a acestui
psalm i se potriveºte lui Cristos mai mult decât oricãrui om
de pe pãmânt, oprimat de vinovãþie ºi de suferinþã.
Biserica mediteazã ºi adorã în acest psalm misterele
pãtimirii ºi morþii lui Cristos, ale nimicirii, dar ºi ale iubirii
sale, care sunt prezente ºi operante în celebrãrile liturgice
în care recitãm acest psalm.
Împãrþirea: titlu (v. 1); introducere (v. 2-3); prezentarea
situaþiei (v. 4-6); ostilitatea lui Dumnezeu (v. 7-10a); stri-
gãtul cãtre Dumnezeu (v. 10b-13); aºteptarea unui rãspuns
(v. 14-17); încheiere cu reluarea lamentaþiunii ºi a temelor
sale (v. 18-19).
 PSALMUL 89 (88)
Amintirea promisiunilor divine

1 Poem. Al lui Etan Ezrahitul.

2 Îndurãrile Domnului în veci le voi cânta,
cu gura mea voi proclama
din generaþie în generaþie adevãrul tãu.
3 Cãci ai spus:
„Îndurarea s-a întemeiat pentru totdeauna,
ai stabilit în ceruri adevãrul tãu!
4 Am fãcut legãmânta cu alesul meu,
i-am promis cu jurãmânt slujitorului meu, David:
5 Îþi voi întãri seminþia pe vecie,
din generaþie în generaþie,
îþi voi pãstra scaunul de domnie”. Selah
6 Cerurile laudã minunile tale, Doamne,
ºi fidelitatea ta în adunarea sfinþilorb.
7 Cãci cine este egal, pe nori, cu Domnul,
cine este asemenea cu Domnul între fiii zeilor?
8 Dumnezeu este înfricoºãtor în sfatul celor sfinþi,
mare ºi de temut peste toþi cei care îl înconjoarã.
9 Doamne, Dumnezeul oºtirilor,
cine este asemenea þie?
Tu eºti puternic, Doamne, ºi adevãrul te înconjoarã.

a
Lit.: am tãiat un legãmânt. Este o expresie clasicã. Termenul
legãmânt nu se gãseºte în 2Sam 7, text la care face apel acest verset,
însã aici are semnificaþia legãmântului încheiat de Dumnezeu cu
Abraham (cf. Gen 15,18).
b Este un cor alternativ, format din cerurile personificate (cf. Iob 38,7;

Ps 19,2-5) ºi adunarea sfinþilor. Aceºtia mai sunt numiþi în v. 7 ºi fiii

zeilor (cf. Ps 29,1; 82,1-6; Iob 1,6; 2,1; Gen 6,2-4).
 PSALMUL 89 (88) 325

10 Tu stãpâneºti trufia mãrii,

tu potoleºti frãmântarea valurilor ei.
11 L-ai zdrobit pe Rahabc ca pe un rãnit,
cu braþul puterii tale i-ai risipit pe duºmanii tãi.
12 Ale tale sunt cerurile ºi al tãu este pãmântuld,
lumea ºi toate câte sunt în ea tu le-ai întemeiat.
13 Tu ai creat nordul ºi sudul,
Taborul ºi Hermonule
tresaltã de bucurie la numele tãu.
14 Braþul tãu este puternic,
mâna ta este tare ºi dreapta ta înãlþatã.
15 Dreptatea ºi judecata sunt la baza tronului tãu,
îndurarea ºi adevãrul merg înaintea feþei tale.
16 Fericit este poporul care ºtie sã te aclame,
care umblã în lumina feþei tale, Doamne!
17 Ei se bucurã neîncetat de numele tãu
ºi se mândresc cu dreptatea ta!
18 Cãci tu eºti frumuseþea ºi tãria lor
ºi, în bunãvoinþa ta, le înalþi fruntea.
19 Al Domnului este scutul nostru,
ºi regele nostru al Sfântului lui Israel!

c
Imagine plasticã a triumfului cosmic al lui Dumnezeu. Autorul
reelaboreazã unele afirmaþii mitologice. Rahab (în traducere, „cel
arogant”, „cel care porunceºte furtuna”: cf. Ps 87,4; Iob 9,13; Is 51,9)
este monstrul marin primordial care, împreunã cu Leviatanul
(Ps 74,14; 104,26; Iob 40,25–41,26), cu dragonul Tanin (cf. Ps 91,13;
148,7) ºi cu Behemot (cf. Iob 40,15-24), disturbã creaþia.
d Cerurile ºi pãmântul. Tot universul.
e Nordul ºi sudul reprezintã totalitatea pãmântului.

Taborul (582 m) este muntele care dominã câmpia Ezdrelon, în

Galileea.
Hermonul (2814 m) este un masiv muntos, la graniþa cu Liba-
nul, ºi dominã toatã partea de nord a Palestinei (cf. Dt 3,8; 4,48;
Ios 11,3.17; Ps 68,15-16).
326 PSALMUL 89 (88)

20 Odinioarã, ai vorbit credincioºilor tãi într-o vedenie

ºi ai zis: „Am dat ajutorul meu unui viteaz,
am ridicat un ales din mijlocul poporului meuf.
21 L-am aflat pe David, slujitorul meu,
ºi l-am uns cu untdelemnul meu cel sfânt;
22 pe acesta mâna mea îl va sprijini
ºi braþul meu îi va da putere.
23 Duºmanul nu se va ridica împotriva lui
ºi fiul fãrãdelegii nu-l va asupri.
24 Voi nimici pe vrãjmaºi din faþa lui
ºi îi voi lovi pe cei care îl urãsc.
25 Adevãrul ºi bunãtatea mea vor fi cu el
ºi puterea lui va creºte prin numele meu;
26 voi întinde mâna lui asupra mãrii
ºi dreapta lui pânã la fluvii.
27 El îmi va spune: «Tu eºti tatãl meu,
Dumnezeul meu ºi stânca mântuirii mele!»
28 Eu îl voi face întâiul-nãscutg,
cel mai mare dintre regii pãmântului.
29 Lui îi dau pe veci iubirea mea
ºi legãmântul meu va rãmâne neclintit faþã de el.
30 Îi voi statornici pe veci seminþia
ºi tronul lui va dura cât zilele cerului.
31 Dacã fiii lui vor pãrãsi legea mea
ºi nu vor umbla dupã poruncile mele,
32 dacã vor cãlca orânduirile mele
ºi nu vor pãzi poruncile mele,

f
Este introdus un oracol care aminteºte de un timp istoric concret,
cel descris în 2Sam 7.
g Întâiul-nãscut se bucura de un drept special asupra moºtenirii

paterne. Titlul de întâi-nãscut se referã la tot poporul lui Israel

(cf. Ex 4,22; Dt 32,5-6). Aici, titlul îi este atribuit lui David, pen-
tru a exprima superioritatea lui asupra tuturor regilor pãmântu-
lui (cf. 2Sam 7,9).
 PSALMUL 89 (88) 327

33 atunci îi voi pedepsi cu varga pentru pãcatul lor

ºi cu biciul pentru nelegiuirile lorh.
34 Dar nu-mi voi retrage iubirea de la el
ºi fidelitatea mea nu va înceta.
35 Nu-mi voi cãlca legãmântul
ºi nu voi schimba ceea ce a ieºit de pe buzele mele.
36 I-am jurat o datã pe sfinþenia mea:
nicicând nu-l voi minþi pe David.
37 Seminþia lui va dãinui în veci,
iar tronul lui va fi cât soarele înaintea mea;
38 ºi va fi statornicit de-a pururi, ca luna,
ºi ca martor credincios în ceruri”. Selah
39 Tu l-ai respins ºi l-ai îndepãrtat
ºi te-ai mâniat împotriva unsului tãu;
40 ai rupt legãmântul cu slujitorul tãu,
ai pângãrit în noroi coroana sa.
41 Ai dãrâmat toate zidurile lui,
ai prefãcut în ruinã fortãreþele sale.
42 L-au jefuit toþi cei care treceau pe cale,
a ajuns de batjocurã pentru vecinii lui.
43 Ai lãsat sã se ridice dreapta potrivnicilor sãi,
i-ai fãcut sã se bucure pe toþi duºmanii lui.
44 Ai tocit ascuþiºul sabiei lui
ºi nu l-ai sprijinit în luptã.
45 Ai pus capãt strãlucirii sale
ºi tronul lui l-ai rãsturnat la pãmânt.
46 Ai scurtat zilele tinereþii lui
ºi l-ai acoperit de ruºine. Selah
47 Pânã când, Doamne, vei continua sã stai ascuns
ºi va arde ca un foc mânia ta?

h Este vorba de pedeapsa divinã conform dreptãþii retributive,

prin care se acordã fiecãruia rãsplata sau pedeapsa dupã faptele sale
(cf. Jud 2,11-15).
328 PSALMUL 89 (88)

48 Adu-þi aminte de mine, cât mi-e de scurtã viaþa:

oare zadarnic i-ai creat pe toþi fiii lui Adam?
49 Care om trãieºte ºi nu vede moartea
ºi îºi poate salva sufletul din gheara ºeolului? Selah
50 Unde sunt îndurãrile tale de odinioarã, Doamne,
pe care le-ai jurat lui David, în fidelitatea ta?
51 Adu-þi aminte, Doamne, de batjocura slujitorilor tãi;
port în sânul meu insultele multor popoare,
52 cu care m-au jignit duºmanii tãi, Doamne,
cu care au jignit paºii unsului tãu.
53 Binecuvântat sã fie Domnul în veci!
Amin! Amin!

Suntem în faþa unui psalm monumental, în care gãsim

douã aspecte contradictorii: pe de o parte este expresia
clarã a teologiei davidice, pe de altã parte, sunt introduse
teme cu nuanþe diferite. Tonalitatea generalã este cea
mesianico-regalã dar, ici-colo, este îmbogãþitã de alte tonali-
tãþi. Alãturi de oracol, întâlnim imnuri ºi lamentaþia de la
care se trece la laudã. Existã un centru de convergenþã,
cãtre care se miºcã toate filoanele literare, ºi acest centru,
este promisiunea divinã fãcutã lui David. Aceastã promisi-
une creeazã o unitate liturgico-teologicã, mai mult decât
literarã, a compoziþiei care rãmâne, totuºi, ca exprimare
exterioarã, „antologicã”. ªi timpurile sunt diferite: promi-
siunea glorioasã davidicã din trecut este pusã în crizã de
falimentul din prezent, iar viitorul este încredinþat numai
unei speranþe vagi. Din tensiunea dintre trecut ºi prezent
izvorãºte rugãciunea fierbinte finalã, care proiecteazã
psalmul în viitor, imprimându-i caracterul aºteptãrii pro-
fetico-escatologice. Un trecut promiþãtor, un prezent plin
de deziluzii, un viitor neprecizat, acesta este obiectul cre-
dinþei. Rugãciunea din final se încheie lãsând gura amarã,
dar se încheie cu un cuvânt care a polarizat întotdeauna
 PSALMUL 89 (88) 329

speranþele istoriei biblice: Unsul tãu. Tonalitatea mesia-

nicã este, cu siguranþã, prevalentã asupra celei regale.
Dumnezeu îºi menþine promisiunile ºi jurãmântul fãcut
lui David atunci când l-a trimis „pe Fiul sãu, nãscut din
seminþia lui David dupã trup” (Rom 1,3). La intrarea lui în
lume, a proclamat prin gura îngerului: „Acesta va fi mare:
va fi numit Fiul Celui Preaînalt ºi Domnul Dumnezeu îi va
da tronul lui David, tatãl sãu; ºi va domni peste casa lui
Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârºit” (Lc 1,32-33).
În aceastã perspectivã se înscrie ºi tradiþia patristicã, ºi
liturgia, atunci când, comentând acest psalm, îl atribuie lui
Cristos.
Cristos este regele ºi pãstorul suprem al Bisericii, ade-
vãratul David, Unsul lui Dumnezeu. Însã el a transmis
apostolilor datoria de a învãþa, de a sfinþi ºi de a conduce
Biserica. Misiunea divinã, încredinþatã de Cristos aposto-
lilor, va dura pânã la sfârºitul veacurilor.
Dumnezeu i-a fãcut lui David un jurãmânt ºi a stabilit cu
el un legãmânt faþã de care va rãmâne mereu fidel: în
Cristos ºi în colegiul apostolilor, stabilit de el în Bisericã,
avându-l drept cap pe Petru, el îºi menþine promisiunea.
Descendenþa lui David va rãmâne în veci.
Fiecare credincios este chemat sã trãiascã în harul ali-
anþei pe care Dumnezeu a încheiat-o cu omenirea prin
Cristos. În aceastã alianþã, pe de o parte, se aflã promisiu-
nile lui Dumnezeu ºi fidelitatea lui în a le duce la înde-
plinire, iar pe de altã parte, se aflã disponibilitatea noastrã.
Împãrþirea: titlu (v. 1); introducere tematicã solemnã:
fidelitatea veºnicã a promisiunii fãcute lui David (v. 2-5);
imn cosmic (v. 6-19); oracol istoric, promisiunea davidicã
(v. 20-38); lamentaþia prezentã: criza promisiunii (v. 39-52);
doxologia finalã (v. 53).
 PSALMUL 90 (89)
Fragilitatea omului

1 Rugãciune. A lui Moise, omul lui Dumnezeu.

Doamne, tu ai fost locul nostru de refugiu
din generaþie în generaþie.
2 Mai înainte de a se fi nãscut munþii,

mai înainte sã fi fost plãmãdit pãmântul ºi lumea,

din vecie ºi pânã în vecie tu eºti Dumnezeua.
3 Tu îl faci pe om sã se întoarcã în þãrânã,
tu ai spus: „Întoarceþi-vã, fiii lui Adam!”
4 Pentru cã înaintea ta o mie de ani

sunt ca ziua de ieri care a trecut

ºi ca o strajã de noapteb.
5 Îi iei ca un ºuvoi; sunt ca un vis;
6 dimineaþa sunt ca iarba care creºte;
dimineaþa înfloreºte ºi creºte,
seara este cositã ºi se usucã.
7 Iar noi suntem consumaþi de mânia ta

ºi suntem îngroziþi de furia ta.

8 Ai pus fãrãdelegile noastre înaintea ta,

ºi pãcatele noastre ascunse în lumina feþei tale.

9 Cãci din cauza mâniei tale, toate zilele noastre au apus

ºi anii noºtri se consumã ca o suflare.

10 Numãrul anilor noºtri ajunge la ºaptezeci,

iar pentru cei în putere, la optzeci,

a Avem aici o dublã profesiune de credinþã: Dumnezeu este loc

sigur de refugiu (cf. Ps 71,3; 91,9) ºi Dumnezeu este veºnic.

b Acest verset este reluat în 2Pt 3,8-9.
 PSALMUL 90 (89) 331

însã, în cea mai mare parte,

nu sunt decât trudã ºi durere,
pentru cã trec repede ºi noi ne ducem.
11 Cine cunoaºte puterea mâniei tale ºi a furiei tale,
aºa cum se cuvine celui care se teme de tine?
12 Învaþã-ne sã numãrãm zilele noastre,
ca sã dobândim o inimã înþeleaptãc.
13 Întoarce-te, Doamne; pânã când?
Ai milã de slujitorii tãi!
14 Saturã-ned dis-de-dimineaþã cu bunãtatea ta,
ca sã tresãltãm de bucurie
ºi sã ne veselim în toate zilele vieþii noastre.
15 Umple-ne de bucurie tot atâtea zile câte ne-ai pedepsit
ºi tot atâþia ani câþi am cunoscut nenorocirea.
16 Fã ca slujitorii tãi sã vadã lucrarea ta
ºi fiii lor mãreþia ta.
17 Bunãvoinþa Domnului Dumnezeului nostru,
sã fie asupra noastrã!
Fã sigurã pentru noi lucrarea mâinilor noastre!
Da, fã sigurã lucrarea mâinilor noastre!

Chiar dacã psalmul împrumutã mult din fondul litera-

turii sapienþiale, trebuie, totuºi, sã-l plasãm printre rugãciu-
nile de cerere colective, datoritã structurii ºi temei sale
principale. Psalmistul îºi concentreazã reflecþia asupra vieþii
umane efemere în faþa Dumnezeului veºnic. El explicã

c
Dupã reflecþia asupra vremelniciei timpului nostru de trãit
(v. 9-10; cf. Iob 9,25-28), psalmistul cere darul evaluãrii corecte a
vieþii umane, în special a aspectelor ei negative, pentru ca inima,
adicã mintea omului, sã dobândeascã înþelepciunea pentru a trãi
corect (cf. Înþ 4,8-9; Qoh 11,9–12,8).
d Verbul a sãtura are înþeles simbolic ºi poetic (cf. Ps 17,15; 22,27;

37,19; 63,6).
332 PSALMUL 90 (89)

scurtimea vieþii omului în funcþie de judecata lui Dum-

nezeu asupra pãcatului. Imaginea cea mai cunoscutã este
luatã din naturã ºi se referã la iarba care se usucã. Este o
reflecþie poeticã asupra slãbiciunii umane, asupra
caducitãþii sale, asupra existenþei omului, care este ca un
meteorit pe cerul cosmosului ºi al istoriei. În faþa eter-
nitãþii lui Dumnezeu apare ºi mai evidentã condiþia efe-
merã a omului. Meditaþia sapienþialã din prima parte con-
tinuã cu o lamentaþie publicã din cauza condiþiilor istorice.
În scenã nu mai este omul, ci Israelul, „slujitorul suferind”
al lui Iahve, care implorã îndurarea. Aceastã rugãciune
nocturnã este aceea a unui om care aparþine unei culturi
avansate, unei persoane fãrã iluzii ºi cu o anumitã dozã de
pesimism. Clima de fond, nobleþea reflecþiei, întrepãtrun-
derea aluziilor din text ne fac sã plasãm aceastã compoziþie
într-o epocã târzie, postexilicã. Mesajul sãu final este, cu
siguranþã, mai deschis ºi mai angajant. De douã ori este
invocat ajutorul lui Dumnezeu în sprijinul „lucrãrii
mâinilor noastre”, ceea ce înseamnã cã ea nu este lipsitã de
sens ºi de valoare. În totalitatea lui, psalmul este o invitaþie
la a lua act de situaþia noastrã existenþialã, plasând-o în
timp ºi comparând-o cu existenþa lui Dumnezeu.
Ca perioadã de timp în care ar fi putut sã fie creat psal-
mul, mulþi cercetãtori propun o soluþie liturgicã: probabil,
o serie lungã de coºmaruri frãmântã poporul ºi este intro-
dusã o zi penitenþialã petrecutã în rugãciune. Psalmistul
preamãreºte transcendenþa ºi veºnicia lui Dumnezeu, în
care îºi gãsesc refugiul generaþiile umane.
Psalmul 90 (89) ne oferã o meditaþie deosebitã asupra
caducitãþii existenþei umane ºi a consecinþelor dureroase
ale pãcatului, pregãtind, în felul acesta, sufletele pentru
pocãinþã ºi rugãciune. Recunoaºterea fragilitãþii ºi a scur-
timii existenþei noastre, în faþa mãreþiei infinite a lui
Dumnezeu ºi a plinãtãþii lui de viaþã, este prima condiþie
pentru a stabili adevãrul, în raporturile noastre cu Dum-
nezeu, atât în rugãciune, cât ºi în viaþã.
 PSALMUL 90 (89) 333

Pe de altã parte, Biserica afirmã cã, dincolo de tot ceea ce

se schimbã, rãmân realitãþi imutabile; ele îºi gãsesc funda-
mentul ultim în Cristos, care este întotdeauna acelaºi: ieri,
azi ºi în vecii vecilor. Ea crede cã îºi gãseºte, în Domnul ºi
învãþãtorul ei, cheia, centrul ºi scopul întregii istorii umane.
Pornind de la v. 4, S. Kierkegaard spune cã unitatea se
realizeazã printr-o înãlþare. Atunci, Dumnezeu îl va ridica
pe ucenicul sãu pânã la sine, îl va transfigura, printr-o
bucurie de milenii (Pentru cã înaintea ta o mie de ani sunt
ca ziua de ieri care a trecut), ºi, într-un vârtej de bucurie, îl
va face pe ucenic sã uite fragilitatea sa.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); invocaþie solemnã de introducere
(v. 1b-2); elegie sapienþialã asupra rãului din viaþã (v. 3-10);
o nouã invocaþie solemnã (v. 11-12); rugãciune de cerere
pentru eliberarea de rãu (v. 13-16); invocaþie de încheiere cu
repetarea rugãciunii (v. 17).
 PSALMUL 91 (90)
Încrederea în ocrotirea lui Dumnezeu

1 Cel care locuieºte sub ocrotirea Celui Preaînalt

ºi se odihneºte la umbra Celui Atotputernic,
2 îi spune Domnului:
„Tu eºti locul meu de refugiu ºi fortãreaþa mea,
Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”.
3 Cãci el te va elibera din laþul vânãtorului
ºi de ciuma pustiitoare.
4 El te va acoperi cu aripile lui
ºi vei gãsi refugiu sub penele sale;
fidelitatea lui îþi va fi scut ºi pavãzãa.
5 Nu te vei teme nici de spaima nopþii,
nici de sãgeata care zboarã ziuab,
6 nici de ciuma care se rãspândeºte în întuneric,
nici de molima care bântuie în plinã zi.
7 Vor cãdea alãturi de tine o mie
ºi zece mii la dreapta ta,
dar de tine nimic nu se va apropia.
8 E de ajuns cu ochii sã priveºti
ºi vei vedea rãsplata pãcãtoºilor.
9 Pentru cã ai spus:
„Tu, Doamne, eºti locul meu de refugiu”
ºi pe Cel Preaînalt þi l-ai ales adãpost,

a Laþ, aripi, pene sunt imagini de vânãtoare (cf. Ps 38,13). Se

exprimã prin ele siguranþa protecþiei divine. Aripile pot face aluzie la
cele ale heruvimilor care stau deasupra arcei alianþei, în templu,
tronul prezenþei lui Dumnezeu (cf. Ps 17,8; 36,8).
b Sãgeata – este o metaforã ce indicã o boalã care loveºte pe nepre-

vãzute (cf. Ps 38,3; Iob 6,4; Lam 3,13; Ez 5,16).

 PSALMUL 91 (90) 335

10 nici un rãu nu te va lovi,

nici o nenorocire nu se va apropia de locuinþa ta,
11 pentru cã el va porunci îngerilor sãi
sã te pãzeascã pe toate cãile tale.
12 Ei te vor purta pe mâini,
ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de piatrãc;
13 vei pãºi peste leid ºi peste vipere
ºi vei cãlca în picioare pui de lei ºi balauri.
14 Îl voi salva, pentru cã nãdãjduieºte în mine,
îl voi ocroti, pentru cã îmi cunoaºte numele.
15 Când el mã va chema, eu îi voi rãspunde,
voi fi alãturi de el în necazuri.
Îl voi elibera ºi-l voi preamãri.
16 Îi voi dãrui viaþã lungãe
ºi îi voi arãta mântuirea mea.

Suntem în faþa unui model liturgic antic, restructurat în

perioada post-exilicã, al cãrui succes l-a fãcut sã iasã îndatã
din cadrul liturgiei oficiale, devenind, pentru fiecare israe-
lit, expresia prin excelenþã a încrederii în Dumnezeu. Putem
sã ne gândim ºi la o catehezã sapienþialã, confirmatã de un
oracol final ºi rostitã în spaþiul templului, probabil de un
preot. Unii presupun cã aceastã compoziþie literarã ar
putea sã aparþinã unui om care ºi-a gãsit refugiul în tem-
plu. Este un cânt al providenþei prin excelenþã, iar Paul
Claudel îl numea „imnul sfinþilor îngeri”, al îngerilor pãzitori
din devoþiunea creºtinã, iar pentru faptul cã a fost folosit
de Cristos în timpul pãtimirii, a devenit, pentru creºtini,
dupã cum era folosit ºi de evrei, un psalm de exorcism

c Versetele 11-12 sunt citate de diavol în ispitirea lui Isus (cf. Mt 4,5-6;

Lc 4,9-11).
d Avem o referinþã în 1Pt 5,8-10 unde leul este identificat cu

Satana.
e Lit.: îl voi sãtura de zile lungi (Iob 5,26; Gen 25,8; 35,28-29).
336 PSALMUL 91 (90)

împotriva Celui Rãu. Sfântul Bernard spunea cã între toþi

psalmii este unul adaptat, în cel mai înalt grad, ca sã-i încu-
rajeze pe cei timizi, sã le atragã atenþia celor neglijenþi ºi sã
înveþe pe oricine s-ar mai afla încã departe de idealul per-
fecþiunii. Sub aripile lui Dumnezeu ne sunt asigurate patru
binefaceri: acolo suntem ascunºi, suntem protejaþi împotri-
va celor perverºi, acolo gãsim odihnã împotriva înflãcãrãrii
dreptãþii divine, suntem hrãniþi ºi reîmprospãtaþi.
Tema fundamentalã a psalmului este protecþia divinã
acordatã celui care îºi pune încrederea în Dumnezeu. Ceea
ce psalmul afirmã trebuie referit, înainte de toate, la
Cristos. El locuieºte la adãpostul Celui Preaînalt ºi se
încredinþeazã total în mâinile Tatãlui. De la el a venit posi-
bilitatea pentru oameni de a-ºi gãsi refugiul în Dumnezeu,
el a provocat în inima noastrã încrederea în Tatãl ceresc.
Biserica primeºte promisiunea acestui psalm ca pe un
har supranatural. De aceea, psalmul 91 (90) a devenit rugã-
ciunea sa în timpul Postului Mare. Bisericii îi place sã
repete, pentru ea însãºi, aceste cuvinte sacre, convinsã cã,
în timpul în care se reînnoieºte în ea misterul ispitirii ºi al
luptei, devenind deja victorioasã, prin cel care este capul ei,
Cristos, trãieºte în mod real sub aripile Celui Preaînalt.
Protecþia lui Dumnezeu se extinde asupra fiecãrui om, în
orice circumstanþã a vieþii sale. Psalmul vrea sã alimenteze
aceastã încredere, sã o recreeze atunci când este slabã, sã o
mãreascã atunci când este micã.
Biserica recitã psalmul 91 (90) la Completoriul din dumi-
nici ºi solemnitãþi, dupã Vesperele II. Prin aceastã rugãciune,
înainte de odihnã, încredinþãm în mâinile lui Dumnezeu
viaþa noastrã, pentru ca el sã o protejeze ºi sã o pãzeascã
pentru veºnicie.
Împãrþirea: preludiu (v. 1-2); omilie (v. 3-13); oracol final
(v. 14-16).
 PSALMUL 92 (91)
Laudã fidelitãþii lui Dumnezeu

1 Psalm. Cântare. Pentru ziua sabatului.

2 Cât de frumos este sã-l lãudãm pe Domnul,
sã cântãm numele tãu, Preaînaltea,
3 sã vestim de dimineaþã îndurarea ta
ºi noaptea fidelitatea ta,
4 cu lira cu zece coarde ºi cu harpa,
cu cântare de alãutã.
5 Pentru cã mã faci sã mã bucur, Doamne,
pentru faptele tale,
voi tresãlta de bucurie pentru lucrarea mâinilor taleb.
6 Cât de mari sunt lucrãrile tale, Doamne,

ºi cât de adânci sunt gândurile tale!

7 Omul nepriceput nu va cunoaºte

ºi cel fãrã de minte nu va înþelege aceasta.

8 Chiar dacã pãcãtoºii vor creºte ca iarba

ºi fãcãtorii de rele înfloresc,

ei vor fi nimiciþi pentru totdeaunac,
9 iar tu, Doamne, eºti preaînalt în veºnicie!
10 Cãci iatã, duºmanii tãi, Doamne,
iatã, duºmanii tãi vor pieri
ºi se vor risipi toþi fãcãtorii de rele.

a Preaînalte. Este un titlu vechi dat lui Dumnezeu, folosit deseori

pentru a arãta transcendenþa lui (cf. Gen 14,18-20).

b Este vorba de lucrãrile lui Dumnezeu în creaþie ºi în istoria mân-

tuirii (cf. Ps 36,7; 40,6; 104,24; Rom 11,33).

c Este subliniat succesul trecãtor al celor pãcãtoºi (Ps 36,2; 73,17-

20; Is 40,6-7).
338 PSALMUL 92 (91)

11 Dar tu înalþi fruntea mea

ca pe aceea a unui zimbru,
torni asupra mea untdelemn proaspãtd;
12 ochiul meu priveºte de sus la duºmanii mei
ºi urechile mele aud lucruri teribile
despre cei ce se ridicã împotriva mea.
13 Cel drept va înflori ca un palmier,
va creºte ca un cedru din Liban.
14 Cei plantaþi în casa Domnului
vor înflori în curþile Dumnezeului nostru.
15 Ei aduc roade ºi la bãtrâneþe,
îºi pãstreazã seva ºi prospeþimea,
16 ca sã vesteascã:
„Domnul, stânca mea, este drept,
în el nu este nedreptate”.

În practica sinagogalã, psalmul 92 (91) este folosit ºi

astãzi ca o cântare de intrare în sabat, vinerea, la apusul
soarelui. În trecut, împreunã cu alþi psalmi, fãcea parte
dintr-un repertoriu pe care corul leviþilor îl cânta, în
fiecare zi, pentru a însoþi oferta de vin ce urma dupã cele-
brarea sacrificiului perpetuu ºi zilnic din templu.
În jurul figurii centrale a Celui Preaînalt, Iahve, se dez-
voltã o lume armonicã ºi pacificatã ºi iese în luminã per-
soana celui drept, a cãrui imagine face apel, pe deplin, la
teoria retribuþiei, conform cãreia dreptatea ºi rãsplata,
delictul ºi pedeapsa, sunt de nezdruncinat ºi deja verifica-
bile în istoria omenirii. Psalmul afirmã cã bunãstarea,
bucuria ºi viaþa lungã sunt consecinþa naturalã a unei vieþi
trãite în dreptate. Nu existã nici o fisurã pe suprafaþa aces-
tei seninãtãþi. Astfel, psalmul se transformã într-un imn

d Untdelemnul – evocã ospitalitatea (Ps 23,5), bucuria (cf. Ps 45,8)

ºi sacralitatea (cf. Ps 133,2). Unii traduc: Bãtrâneþea mea este în unt-

delemn proaspãt; Vg are: Bãtrâneþea mea este în îmbelºugatã milã.
 PSALMUL 92 (91) 339

închinat dreptãþii divine, care premiazã binele ºi pedep-

seºte, în mod implacabil, rãul, creând în felul acesta o lume
idealã ºi o istorie perfectã. Imaginea botanicã a palmieru-
lui ºi a cedrului este stema celui drept. Ele evocã viaþa ºi
vivacitatea. Saþietatea de zile multe este prerogativa, împre-
unã cu fecunditatea ºi vitalitatea, a celui drept binecuvân-
tat de Domnul. Dimpotrivã, imaginea botanicã a firului de
iarbã, tãiat ºi uscat îndatã, este imaginea celui nelegiuit a
cãrui obtuzitate este totalã, al cãrui destin este ruina veº-
nicã, dispariþia. Aºadar, avem un cântec de bucurie opti-
mist, abandonat izvorului de fecunditate ºi de abundenþã,
care este milostivirea ºi fidelitatea lui Dumnezeu.
Liturgia creºtinã a cântat întotdeauna acest imn la
Laudele de sâmbãtã. Prin acest psalm, Biserica celebreazã,
în liturgia sa, operele minunate ale lui Dumnezeu ºi înþelep-
ciunea care se manifestã, mai ales, în viaþa glorioasã a
sfinþilor. Din grãdina Bisericii pãmântene, în sãrbãtorile
sfinþilor, liturgia ne deschide viziunea Edenului, a grãdinii
cereºti, acolo unde sfinþii, ca palmierii ºi cedrii debordând
de viaþã ºi plini de frunze într-o primãvarã veºnicã, trãiesc
în lumina ºi cãldura lui Dumnezeu, într-o grãdinã reînno-
itã a prezenþei pomului vieþii, care este crucea lui Cristos.
Bucuria creºtinului izvorãºte din contemplarea lucrã-
rilor lui Dumnezeu, din încrederea în Domnul ºi în provi-
denþa lui, care ne dã tãrie ºi mântuire ºi ne elibereazã de
rãu.
Împãrþirea: titlu (v. 1); splendoarea rugãciunii de laudã
(v. 2-4); cel drept ºi cel nelegiuit înaintea lui Iahve (v. 5-8);
Iahve este preaînalt ºi veºnic (v. 9); Dumnezeu îl înalþã pe
cel drept în faþa duºmanilor (v. 10-12); binecuvântarea
celui drept (v. 14-16).
 PSALMUL 93 (92)
Regalitatea lui Dumnezeu

1 Domnul stãpâneºtea
îmbrãcat în maiestate,
Domnul s-a îmbrãcat,
s-a încins cu putere.
A pus pãmântul pe temelii solide,
ca sã nu se clatine.
2 Din vremuri strãvechi

este aºezat scaunul tãu de domnieb:

tu eºti din veºnicie!
3 Au înãlþat râurile, Doamne,
au înãlþat râurile glasul lor,
au înãlþat râurile vuietul lor.
4 Dar mai puternic decât vuietul apelor nenumãrate
ºi decât vuietul valurilor puternice ale mãrii
este Domnul, în înaltul cerului.
5 Mãrturiile tale sunt cu totul adevãrate,
sfinþenia este podoaba casei tale, Doamne,
în vecii vecilor.

a
Domnul stãpâneºte. Aceastã aclamaþie corespunde expresiei:
Trãiascã regele (cf. 2Rg 11,12; Ps 96,10; 97,1; 99,1); are valoare atem-
poralã ºi se referã la calitatea stabilã ºi profundã a regalitãþii lui
Dumnezeu.
b Scaunul tãu de domnie. Referinþa poate fi la tronul lui Dum-

nezeu din ceruri sau la templul din Ierusalim ºi la arca alianþei care
se aflã într-însul (cf. Ps 29; Is 66,1; Ier 17,12).
 PSALMUL 93 (92) 341

Psalmul 93 (92) ar putea sã se refere, în mod real sau

ideal, la construirea templului lui Solomon: prima întro-
nare a lui Iahve în cetatea sfântã. Este un imn în cinstea
regalitãþii dinamice a lui Iahve asupra cosmosului ºi a isto-
riei. Face parte din secvenþa liturgicã sinagogalã a celor
doisprezece psalmi sabatici ºi era folosit la intrarea în sãr-
bãtoarea sabatului, în ziua de vineri, la asfinþit. Este un
imn entuziast închinat lui Iahve, ordonatorul cosmosului ºi
legislatorul suprem al istoriei. Domnul vorbeºte prin crea-
þia contemplatã cu iubire ºi prin cuvântul sãu, prin lege. În
centrul scenariului, el dominã ca un suveran aºezat pe
tronul sãu de nezdruncinat, a cãrui mantie este splen-
doarea luminii ºi a cãrui cingãtoare este atotputernicia.
Conform cosmologiei biblice, lumea este vãzutã ca un bloc
ce se ridicã deasupra oceanului primordial, simbol al nimi-
cului ºi al forþelor care atacã creaþia. În zadar apele îºi
ridicã strigãtul de trei ori, ca niºte rebeli, împotriva stã-
pânirii suverane a lui Iahve. Din înaltul transcendenþei
sale, Dumnezeu controleazã ºi învinge acest haos rebel,
prin puterea sa. Acest Dumnezeu imens, atotputernic ºi
invincibil este aproape de Israel. Tronului înalt din ceruri
îi urmeazã, în final, tronul arcei din templul din Ierusalim,
puterii vocii sale cosmice îi urmeazã dulceaþa cuvântului
sãu din lege. El nu primeºte învestitura, ca suveran, de la
nimeni, se impune de la sine, rãmânând afarã ºi deasupra
puterii apelor.
În instaurarea împãrãþiei intrã în joc omul ºi libertatea
lui ºi, de aceea, psalmul se îndreaptã spre profesiunea de
credinþã, întrucât „amen”-ul credinþei este rãdãcina
împãrãþiei lui Iahve.
Psalmul, citit în cheie creºtinã, celebreazã împãrãþia
mesianicã a lui Cristos. Împãrãþia lui Cristos este universul
cãruia el, Cuvântul, îi este creator. În el se manifestã gloria
ºi puterea lui. Împãrãþia lui Cristos este templul întemeiat
de el pe pãmânt, Biserica, în care el este prezent ºi trãieºte,
342 PSALMUL 93 (92)

în mijlocul oamenilor, pentru a le manifesta sfinþenia lui

Dumnezeu.
Prin cuvintele acestui psalm, Biserica îl aclamã pe
Cristos ºi îl recunoaºte pe el drept regele magnific ºi puter-
nic, principele pãcii, a cãrui împãrãþie nu are sfârºit.
Noi suntem împãrãþia lui Dumnezeu ºi a lui Cristos,
dupã ce am fost eliberaþi de pãcat în sângele lui; de aceea,
atunci când recitãm psalmul, trãim în adevãrul acelor
cuvinte, suntem învãluiþi în gloria Domnului ºi susþinuþi de
puterea lui.
Împãrþirea: aclamaþie solemnã: Iahve stãpâneºte (v. 1-2);
scena centralã a apelor care se ridicã (v. 3-4); aclamaþie
solemnã finalã: Iahve este în templul sãu (v. 5).
 PSALMUL 94 (93)
Dumnezeu, judecãtorul cel drept

1 Dumnezeule, care faci dreptatea, Doamne,

Dumnezeule, care faci dreptate, aratã-te!
2 Ridicã-te, tu, care judeci pãmântulb,
dã-le celor mândri plata cuvenitã!
3 Pânã când, Doamne, pãcãtoºii,
pânã când pãcãtoºii vor triumfa?
4 Ei bârfesc ºi vorbesc cu îngâmfare,
toþi fãcãtorii de rele se laudã,
5 calcã în picioare poporul tãu, Doamne,
ºi asupresc moºtenirea ta.
6 Mãcelãresc pe vãduvã ºi pe cel strãin
ºi dau la moarte pe cel orfan.
7 ªi spun: „Domnul nu vede,
Dumnezeul lui Iacob nu înþelege!”c
8 Înþelegeþi voi, voi cei lipsiþi de minte din popor!
Când veþi deveni înþelepþi, nebunilor?
9 Cel care a plantat urechea oare nu aude?
Cel care a modelat ochiul oare nu vede?

a Lit.: Dumnezeul rãzbunãrii. Sensul rãmâne pozitiv, adicã apã-

rarea aceluia care a suportat nedreptate din partea judecãtorilor nele-

giuiþi. Dumnezeu este rãzbunãtorul sângelui nevinovat (cf. Gen 9,6;
Lev 17,11; Num 35,19; Dt 12,23; Is 61,1-2).
b Acest apelativ evidenþiazã, mai ales, aspectul negativ punitiv

împotriva celor mândri.

c Este o sfidare injurioasã cu privire la Dumnezeu, este un fel de

ateism condamnat de Ps 14 ºi 73,11.

344 PSALMUL 94 (93)

10 Cel care conduce popoarele oare nu pedepseºte,

el, care a dat omului cunoaºterea?
11 Domnul cunoaºte gândurile oamenilor:
ºtie cã sunt zadarniced.
12 Fericit este omul pe care îl cãlãuzeºti tu, Doamne,
pe care îl înveþi legea ta,
13 pentru ca sã-l pãstrezi netulburat în ziua nenorocirii,
pânã se va sãpa groapa pãcãtosului.
14 Pentru cã Domnul nu respinge poporul sãu
ºi nu pãrãseºte moºtenirea sae.
15 Se va face judecatã dupã dreptatef
ºi o vor urma toþi cei cu inima curatã.
16 Cine se va ridica pentru mine împotriva celor rãi?
Cine îmi va sta alãturi
împotriva celor ce fac fãrãdelege?
17 Dacã Domnul nu mi-ar fi venit în ajutor,
sufletul meu ar fi ajuns curând în locuinþa tãceriig.
18 Când spun: „Mi se clatinã piciorul!”,
îndurarea ta, Doamne, mã susþine.
19 Când multe gânduri negre se frãmântã în inima mea,
mângâierile tale îmi învioreazã sufletul.
20 Oare îþi vei face aliat un tribunal al nelegiuirii
care pricinuieºte nenorocire, împotriva legii?
21 Se nãpustesc asupra vieþii celui drept
ºi osândesc sânge nevinovat.

d
Versetul este citat în mod liber în 1Cor 3,11-20.
e
Sfântul Paul face aluzie la acest verset în Rom 11,1-2.
f Lit.: Dreptatea va întoarce judecata. Este siguranþa plinã de

încredere a psalmistului cã, prin judecata ºi intervenþia lui

Dumnezeu, cei drepþi cu inima nu se vor mai teme cã vor fi nedrep-
tãþiþi (cf. Ps 7,11; 11,2; 32,11; 36,11).
g Locuinþa tãcerii. Este indicatã tãcerea definitivã, adicã moartea

(Ps 31,18; 115,17).

 PSALMUL 94 (93) 345

22 Dar Domnul este loc de refugiu pentru mine

ºi Dumnezeul meu, stâncã de apãrare,
23 ºi va întoarce asupra lor nelegiuirea lor
ºi din cauza rãutãþii lor îi va nimici,
îi va nimici Domnul, Dumnezeul nostruh.

Deºi tonul este sapienþial, psalmul 94 (93) reuºeºte sã ne

transmitã tonul cãlduros al unor profeþii, împotriva corupþiei
magistraturii, a umilirii sãracilor, a pervertirii dreptãþii ºi a
abuzului de putere. Dezvoltarea psalmului este dominatã de
figura puternicã a Dumnezeului care face dreptate, a aceluia
care pare, la prima vedere, absent din situaþiile scandaloase
ale istoriei, încurajând, astfel, în formã indirectã, nedrep-
tatea ºi violenþa. Însã, îndatã, el îºi va face simþitã capaci-
tatea sa de intervenþie ºi de dreptate. Astfel, psalmul nu este
numai un protest social ºi moral, ci este ºi o apologeticã faþã
de aparenta tãcere temporizatoare a lui Dumnezeu, conside-
ratã de cei nelegiuiþi ca o probã a neputinþei ºi, deci, a non-
existenþei lui. Douã sunt motivele care ies în evidenþã: drep-
tate pentru om ºi dreptate pentru Dumnezeu. Pentru aceas-
ta, a fost introdus în liturgia sinagogalã sãptãmânalã.
Psalmul nu vorbeºte direct despre împãrãþia lui Iahve,
dar tema judecãþii divine nu poate decât sã ne conducã la
motivul împãrãþiei: funcþiile de rege ºi judecãtor sunt
cumulative în structura socio-politicã orientalã. Speranþa
în aceastã judecatã va face sã triumfe, în final, adevãrata
retribuþie, ºi aceastã speranþã, cel care se roagã ºi-o doreºte
sieºi, o promite celor drepþi, victime ale puterii, ºi o aruncã
drept provocare pentru cei nelegiuiþi, implorându-l pe
Dumnezeu.
Biserica foloseºte acest psalm în Liturgia orelor ºi mulþi
ridicã întrebarea: Cum este posibil ca Biserica sã rosteascã
imprecaþiile din acest psalm atunci când Cristos i-a trasat

h NVg numeroteazã ultima frazã ca fiind v. 24 (îi va nimici...).

346 PSALMUL 94 (93)

ca normã: „Iubiþi pe duºmanii voºtri, faceþi bine celor care

vã urãsc, binecuvântaþi pe cei care vã blestemã, rugaþi-vã
pentru cei care vã defãimeazã”? (Lc 6,27-28).
Este necesar sã vedem, mai de aproape, unele aspecte
fundamentale ale misterului mântuirii. Toatã istoria
umanã este inundatã de o luptã crâncenã împotriva puteri-
lor întunericului, luptã începutã chiar de la începutul lumii
ºi care va dura pânã în ultima zi. Vechiul Testament ne reve-
leazã un Dumnezeu rãzboinic ce stã în fruntea poporului
sãu ºi care este încontinuu chemat sã stea în stare de
rãzboi; Dumnezeu însuºi instruieºte poporul la luptã ºi-l
conduce în bãtãlii pânã la distrugerea totalã a inamicului.
În felul acesta, Dumnezeu a iniþiat lupta împotriva puteri-
lor rãului ºi ºi-a antrenat poporul într-o astfel de luptã în
aºteptarea trimiterii marelui eliberator care va restaura
drepturile lui Dumnezeu în lume. Venirea ºi manifestarea
Cuvântului lui Dumnezeu în lume este o declaraþie des-
chisã împotriva puterilor întunericului.
Lupta continuã, acum, între Satana ºi Bisericã ºi se
îndreaptã spre epilog. Noi nu invocãm rãzbunarea lui
Dumnezeu împotriva altor oameni, pe care trebuie sã-i
iubim ºi sã-i iertãm, ci împotriva Satanei ºi a sateliþilor
rebeli, duºmani invizibili ºi misterioºi.
Psalmii de acest tip sunt spada Cuvântului lui
Dumnezeu ºi rugãciunea sugeratã de Duhul Sfânt pe care
Biserica o pune, în liturgie, la îndemâna fiilor sãi, pentru a
lupta lupta cea bunã a împãrãþiei lui Dumnezeu.
Împãrþirea: apel înãlþat spre Dumnezeul care face drep-
tate ºi spre judecãtorul cel drept (v. 1-2); triumful scanda-
los al celor nelegiuiþi (v. 3-7); convocarea, interogatoriul ºi
sentinþa împotriva celor nelegiuiþi (v. 8-11); fericirea celui
drept (v. 12-15); în timpul oprimãrii celui nelegiuit spe-
ranþa se îndreaptã spre Dumnezeu (v. 16-21); apel final
spre Dumnezeul care face dreptate ºi spre judecãtorul cel
drept (v. 22-23).
 PSALMUL 95 (94)
Invitaþie la pelerinaj spre templu

1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului,

sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre,
2 sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã
ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrima.
3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul
ºi mare împãrat peste toþi zeiib;
4 în mâna luic sunt adâncurile pãmântului
ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor;
5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o,
ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul.
6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui
ºi sã îngenunchemd înaintea Domnului,
creatorul nostru,
7 cãci el este Dumnezeul nostru,
iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte,
turma pe care mâna lui o cãlãuzeºtee.

a Este o invitaþie insistentã de a se prezenta în faþa Domnului, în

templu, pentru a-i mulþumi în mod solemn (cf. Ps 47,2; 100,2).

b În tradiþia greacã, sub influenþa Ps 94,14, se adaugã: Pentru cã

Domnul nu va respinge poporul sãu. Motivarea invitaþiei din v. 1-2

este mãreþia lui Dumnezeu ºi superioritatea lui faþã de orice altã
divinitate a popoarelor pãgâne (cf. Ps 96,4-5; 97,7; 98,2).
c Este o referinþã clarã la creaþie (cf. Gen 1–2; Ps 8; 19; 29; 104).

Totul depinde ºi se aflã în mâinile lui Dumnezeu, spre deosebire de

divinitãþile pãgâne, unde fiecare dintre acestea avea un sector aparte
ca sã-l guverneze.
d Este un gest de profundã adoraþie care se adaugã invitaþiei de la

început.
e Este formula alianþei (cf. Ex 19,5-6). Imaginea turmei (Ps 23,1-2)

îmbogãþeºte formula alianþei (cf. Ps 74,1; 79,13; 100,3).

348 PSALMUL 95 (94)

8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui:

„Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba,
ca în ziua de la Massa în pustiuf,
9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri,

m-au pus la încercare,

deºi au vãzut lucrãrile mele.
10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta,

de aceea, am zis:
Este un popor cu inima rãtãcitã,
11 nu au cunoscut cãile mele;

de aceea, am juratg în mânia mea:

Nu vor intra în odihna mea!”

La origine, probabil, acest psalm a fost un cânt proce-

sional pentru accesul la templu, în perioada postexilicã. De
fapt, acest psalm este o liturgie ºi un model de liturgie. Un
preot invitã comunitatea cultualã sã-l laude pe Iahve, pen-
tru suveranitatea lui asupra naturii, apoi, reînnoindu-ºi
invitaþia, trece la mãrturisirea legãturii ce provine din
alianþã. În mod neaºteptat, preotul devine sfetnic ºi
îndeamnã, cu accente de tristeþe, comunitatea liturgicã,
legatã de Iahve prin alianþã, sã rãspundã, la timpul
prezent, în mod diferit faþã de cum a procedat generaþia
dinainte, care l-a pus la încercare pe Domnul, într-un alt
timp ºi într-un alt loc: „Astãzi – dacã veþi asculta glasul lui
– nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la
Massa în pustiu”. Acest psalm a fost, de aceea, citit ºi

f Împietrirea inimii este semnul încãpãþânãrii ºi al înverºunãrii

în rãu, experienþã pe care a fãcut-o poporul în pustiu (cf. Ex 32,9;

Dt 9,6.13). Meriba ºi Massa sunt ispitiri ale Domnului (cf. Ex 17,1-7;
Num 20,2-13). Aceastã atitudine devine simbolul necredinþei (cf. Dt 6,16;
8,2; 9,22; 33,8; Ps 78,18 etc).
g Cf. Num 14,22-35; Dt 1,34; 2,15. Este un jurãmânt care expli-

citeazã pedeapsa. Acest psalm este preluat dupã LXX ºi comentat în

Evr 3,1–4,11.
 PSALMUL 95 (94) 349

folosit ca o cântare liturgicã, ancorat în astãzi, în care

evenimentul salvific trecut este ritualizat aproape sacra-
mental.
Iudaismul introdusese acest psalm în liturgia de intrare
în sabat, vineri seara, la apus.
ªi Biserica l-a folosit ca invitatoriu pentru Liturgia
orelor, datoritã tonului sãu predominant de apel la laudã,
la celebrarea Domnului ºi la angajarea eticã de a-i rãmâne
fidel. Comentariul midraºic din Scrisoarea cãtre Evrei 3–4
a oferit o primã interpretare de tip escatologic. Autorul
scrisorii, o frumoasã omilie a Bisericii de la începuturi, a
transpus versetele 7-11 ale acestui psalm în dialectica
„odihnei” perfecte, a deplinei comuniuni cu Dumnezeu în
templul ceresc.
Noi trãim în acest astãzi în care continuã aceeaºi voce a
lui Dumnezeu. Cuvântul acela, pe care evreii l-au înþeles în
pustiu prin Moise, pe care l-au auzit în Þara Promisã prin
profeþi, rãsunã pentru noi prin Cristos, cãruia i-am devenit
pãrtaºi. Odihna la care Domnul ne cheamã nu este pãmân-
tul în care Iosue i-a condus pe evrei, ci este viaþa veºnicã,
în care ne vom odihni în Dumnezeu. Suntem îndeamnaþi sã
ascultãm cu credinþã cuvântul lui Dumnezeu care ne
cheamã sã participãm la viaþa sa.
Psalmul 95 (94), cu care Biserica îi trezeºte în fiecare zi
pe preoþii sãi la rugãciunea liturgicã ºi la docilitate faþã de
cuvântul lui Dumnezeu, poate sã ne ajute pe fiecare sã
trãim orice zi de pe acest pãmânt în duhul cu care Biserica
celebreazã cuvântul lui Dumnezeu în Oficiul divin.
Istoria Israelului ne este pusã în faþã ca un avertisment
sever. De o mare parte dintre ei, Dumnezeu n-a avut plã-
cere ºi, de aceea, i-a fãcut sã cadã în pustiu (cf. 1Cor 10,5)
ºi n-au cunoscut odihna lui Dumnezeu.
Împãrþirea: douã imnuri paralele, invitaþie la lauda lui
Dumnezeu (v. 1-7); oracol profetic ºi cultic (v. 8-11).
 PSALMUL 96 (95)
Domnul - regele ºi judecãtorul întregului pãmânt

1 Cântaþi Domnului un cântec nou!a

Cântaþi Domnului, toþi locuitorii pãmântului!
2 Cântaþi Domnului, binecuvântaþi numele lui!
Vestiþi din zi în zi mântuirea lui.
3 Vestiþi printre neamuri slava lui,
tuturor popoarelorb, minunile sale!
4 Cãci Domnul este mare ºi vrednic de toatã lauda,
mai de temut decât toþi zeii.
5 Cãci toþi zeii popoarelor sunt deºertãciunec,
Domnul însã a fãcut cerurile.
6 Strãlucirea ºi mãreþia sunt înaintea feþei sale,
tãria ºi frumuseþea sunt în lãcaºul sãu sfânt.
7 Daþi Domnului, voi, familiile popoarelor,
daþi Domnului mãrire ºi putere!
8 Daþi Domnului gloria numelui sãu!
Aduceþi jertfe de laudãd ºi intraþi în lãcaºurile lui.
9 Închinaþi-vã înaintea Domnului
îmbrãcaþi în podoabe sfinte;
cutremuraþi-vã înaintea lui, toþi locuitorii pãmântului!

a
Cf. Ps 33,3; 40,8; 98,1; 144,9; 149,1. Expresia cântec nou este des
folositã în Deutero-Isaia ºi se referã la celebrarea mântuirii mesia-
nico-escatologice aduse de Slujitorul lui Iahve (Is 42).
b Faptele minunate ale lui Dumnezeu nu pot rãmâne închise în

sfera unui singur popor; toþi trebuie sã le recunoascã ºi sã se bucure

de ele (cf. Ps 66,18-19).
c Lit.: sunt un nimic (cf. Ps 97,7; Is 2,8.18.20).
d Jertfe de laudã. Este termenul liturgic tehnic pentru ofertele

sacrificale vegetale (cf. Lev 2,1-16).

 PSALMUL 96 (95) 351

10 Spuneþi printre neamuri: „Domnul stãpâneºte!”

El a aºezat pãmântul pe temelii solide,
ca sã nu se clatine;
el va judeca popoarele cu dreptate.
11 Sã se bucure cerurile ºi sã se veseleascã pãmântul,
sã vuiascã marea ºi tot ce se aflã într-însa.
12 Sã se bucure câmpiile ºi tot ce este pe ele,
sã tresalte de bucurie toþi copacii pãdurilore
13 în faþa Domnului care vine,
pentru cã vine sã judece pãmântul.
El va judeca lumea cu dreptate
ºi popoarele în adevãrul sãu.

Titlul acestui psalm, care apare numai în versiunea grea-

cã ºi latinã, aduce o precizare cronologico-liturgicã: „Când
a fost reconstruitã casa, dupã captivitate”. Informaþia este
anacronicã. Psalmul este citat în totalitate în Cartea întâi
a cronicilor 16, ceea ce aratã cã era considerat deja canonic.
Autorul Cronicilor îl plaseazã în liturgia care s-a celebrat
dupã purtarea arcei alianþei, din casa lui Obed-Edom pe
Muntele Sionului. În totalitatea lui, psalmul este o amplã
culegere de citãri sau aluzii din alte cãrþi biblice. Într-ade-
vãr, gãsim o atmosferã postexilicã, în care referinþele
istorice sunt foarte voalate, iar autorul, în loc sã se anco-
reze în trecut, se proiecteazã spre viitor ºi se deschide spre
întregul univers. Psalmul vizeazã venirea unei epoci uni-
versaliste, în care popoarele se vor lepãda de idoli ºi se vor
îndrepta spre templul lui Dumnezeu, spre a-ºi mãrturisi cre-
dinþa ºi spre a aduce daruri. Nu dispar imaginile cultuale,

e
Regalitãþii cosmice din v. 10 îi urmeazã lauda universalã într-un
cor solemn format din toate elementele naturii: cer, pãmânt, mare,
teren cultivat ºi pãduri. Bucuria celor create este o temã constantã în
vestirea mântuirii (cf. Is 44,23; 49,13; 55,12).
352 PSALMUL 96 (95)

proprii imnurilor închinate lui Iahve-rege, însã, acum, ele

se deschid spre dimensiuni cosmice. Centrul de greutate al
credinþei oscileazã de la trecut la viitor, la noutate, de la
exodul egiptean la exodul nou ºi desãvârºit, de la Sion la
orizontul infinit al cerurilor ºi al pãmânturilor. Datele cul-
tice ºi liturgice se bucurã de fluiditate, de libertate ºi de
deschidere, încât nu putem sã determinãm ritul precis în
care a fost folosit psalmul. Remarcãm în acest psalm puri-
tatea teologicã necontaminatã, procesul de decantare a
structurilor mitice, simbolurile sobre ºi distilate. Se
depãºeºte, astfel, templul din Ierusalim, spaþiul sacru, pen-
tru a introduce ideea templului laudei cosmice. În loc sã
rãmânã ancorat în trecut, prezentul se deschide spre viitor.
Prezentul ºi viitorul se amestecã în actualitatea liturgicã,
în proclamarea regalitãþii lui Iahve, care are loc în timp. În
aceastã intersectare dintre cult ºi credinþã, mitul este
purificat, trecutul este înglobat ºi depãºit, escatonul este
anticipat.
Dumnezeu cãuta, încã din Vechiul Testament, sã orien-
teze Israelul spre realitatea pe care a manifestat-o, apoi, în
Cristos, omul-Dumnezeu, în care se recapituleazã toatã
experienþa trecutã a Regatului lui Israel.
Preluând acest psalm în liturgia sa, Biserica vede în el o
profeþie a întrupãrii Cuvântului ºi a chemãrii tuturor
popoarelor pãmântului de la idolatrie la credinþa în el,
venit ca sã salveze toate popoarele.
În aceastã „cântare nouã” se aude ºi glasul creaþiei.
Realitãþile neînsufleþite gãsesc, prin vocea ºi în inima
omenirii reînnoite de Cristos, posibilitatea de a face sã
ajungã lauda lor la Dumnezeu ºi la Cristos. Acest psalm ar
trebui sã fie ºi pentru noi un „cântec nou”, cântat în harul
lui Dumnezeu de oameni reînnoiþi de Cristos cel înviat, în
iubire faþã de toþi oamenii, în aºteptarea plinã de bucurie a
unei lumi care se reînnoieºte în mod tainic, pentru a-l
primi pe Cristos în gloria sa veºnicã.
 PSALMUL 96 (95) 353

Împãrþirea: invitatoriu solemn la laudã (v. 1-3); prima

vestire a bucuriei (v. 4-6); alt invitatoriu solemn la prea-
mãrire (v. 7-9); anunþul cã Iahve este rege ºi judecãtor
(v. 10); laudã cosmicã adusã lui Dumnezeu (v. 11-12); relu-
area vestirii cã Iahve este rege ºi judecãtor (v. 13).
 PSALMUL 97 (96)
Dumnezeu este lumina ºi bucuria celor drepþi

1 Domnul stãpâneºte, sã se bucure pãmântul,

toate insulelea sã tresalte de veselie.
2 Norii ºi negura îl înconjoarã,
dreptatea ºi judecata sunt temelia tronului sãu.
3 Foculb merge înaintea lui
ºi-i mistuie pe potrivnicii lui de jur împrejur.
4 Fulgerele sale lumineazã lumea:
pãmântul le vede ºi se cutremurã.
5 Munþii se topesc ca ceara înaintea Domnului,
înaintea stãpânului a tot pãmântul.
6 Cerurile vestesc dreptatea lui
ºi toate popoarele îi vãd mãrirea.
7 Sã fie fãcuþi de ruºine
toþi cei care slujesc la chipuri cioplite,
cei care se laudã cu idolii.
Sã cadã în genunchi în faþa lui toþi zeii.
8 Sionul aude ºi se bucurã
ºi fiicele lui Iuda tresaltã de bucurie
pentru judecãþile tale, Doamne.
9 Cãci tu, Doamne,
eºti Cel Preaînalt peste tot pãmântul
ºi tu eºti cu mult mai presus decât toþi zeii.

a Toate insulele. În sens strict, este vorba despre insulele din

Mediterana, dar, prin extensiune, se referã la litoralurile þãrilor care

au deschidere la aceastã mare. Expresia indicã universalitatea mân-
tuirii (cf. Is 42,4.10.12; 51,5; 60, 9; 66,19; Ps 72,10).
b Focul este personificat. El simbolizeazã puterea lui Dumnezeu,

care îi mistuie pe duºmani (cf. Ps 18,9; 50,3; Is 10,17).

 PSALMUL 97 (96) 355

10 Voi, care-l iubiþi pe Domnul, urâþi rãul!

El pãzeºte sufletele credincioºilor sãi,
îi va elibera din mâna pãcãtoºilor.
11 Pentru cel drept a rãsãrit lumina
ºi pentru cei cu inima curatã, bucuriac.
12 Bucuraþi-vã, voi, drepþilor, în Domnul
ºi preamãriþi memoria sfinþeniei sale.

Este un alt imn închinat lui Iahve-rege. Afirmaþia, însã,

este ca un sunet de trâmbiþã, pentru a deschide poarta spre
o teofanie puternicã, scena fundamentalã a psalmului. Este
vorba despre o epifanie clasicã a lui Dumnezeu, într-o fur-
tunã cosmicã, împotriva idolilor ºi a idolatrilor ºi în
favoarea celor drepþi. Fundalul ultim ºi definitiv al acestei
poezii este evenimentul istoric al reconsacrãrii templului,
în timpul lui Iuda Macabeul, în anul 164 î.C. Psalmul se
deschide spre orizonturi escatologice ºi universalistice. Tot
pãmântul, pânã la orizontul îndepãrtat al insulelor, este
copleºit de aceastã desfãºurare a puterii teofanice a lui
Dumnezeu. Lumea este iluminatã de pirotehnia fulgerelor
divine. Pãmântul tresaltã pânã în adâncimile sale cele mai
îndepãrtate, munþii se topesc ca ceara, universul se închinã
înaintea Stãpânului sãu, popoarele îi vãd mãreþia, iar
cerurile proclamã dreptatea lui. Cel Preaînalt se ridicã dea-
supra întregului cosmos, învãluit în mantia lui de flãcãri ºi
de nori. Se ridicã deasupra întregii istorii, cu tronul sãu
fundamentat pe dreptate ºi adevãr. El eclipseazã luminile
palide ale pseudo-zeilor. Dupã plinãtatea universalã, vine
cea escatologicã. A sunat ceasul judecãþii. Cei care s-au
sprijinit pe zeii falºi vor fi rãsturnaþi ºi fãcuþi de ruºine.
Credincioºii din Sion ºi din Iuda vor fi umpluþi de bucurie.
Însã, chiar în rândul lui Iuda, va fi o linie de demarcaþie.
Lumina dreptãþii va face sã aparã aurora numai pentru cei

c
Este o referire la Domnul care este luminã ºi dãruieºte bucuria
(cf. Ps 96,2; 106,47; Ex 3,5).
356 PSALMUL 97 (96)

drepþi, pentru cei credincioºi, pentru prietenii lui Dum-

nezeu, care au urât rãul. Zorile noii ere, perfecte, se deschid
numai pentru cei care l-au urmat, în dreptate, pe cel care
este „soarele dreptãþii”, Iahve. Cosmosul, istoria, omenirea
converg spre aceastã zi a dreptãþii ºi a mântuirii. Bucuriei
dominante, pentru triumful luminos al lui Iahve, i se asoci-
azã destinul obscur al idolatrului ºi al celui nedrept, chiar
dacã este evreu. Este un psalm al judecãþii universale, care
are în sine tonul de apel la convertire.
Scrisoarea cãtre Evrei reia traducerea greacã a Septu-
agintei ºi-i aplicã lui Cristos v. 7 al psalmului, spunând cã,
atunci când Dumnezeu l-a introdus pe primul sãu nãscut în
lume, a zis: „Sã-l adore toþi îngerii lui Dumnezeu” (1,6). Este
vorba despre toate fiinþele supraumane, fie îngeri, fie
demoni. Putem sã înþelegem acest verset al psalmului ca
referindu-se la Cristos, la intrarea sa în lume sau la ziua de
la sfârºit, a judecãþii, ºi, de aceea, putem sã-l vedem pe
Cristos în regele davidic despre care vorbeºte tot psalmul.
Aºa face Biserica în liturgie. Cu psalmul 97 (96), ea cele-
breazã manifestarea lui Cristos în trup ca pe o luminã
supranaturalã. Un rol deosebit dobândeºte psalmul în
Sãptãmâna Sfântã. El lumineazã tragedia pãtimirii cu
lumina divinã ºi ne ajutã sã înþelegem cum Cristos, în
suferinþa sa, a devenit, pentru noi, înþelepciunea, drep-
tatea, sfinþirea ºi rãscumpãrarea, pentru a chema în
împãrãþia lui toate popoarele pãmântului.
Caracterul escatologic al psalmului ne face sã înþelegem
uºor într-însul o profeþie a venirii lui Cristos, la parusie.
Venirea finalã a lui Cristos este în act încã din ziua
înãlþãrii sale la cer. Manifestarea sa se face mereu mai pre-
cisã, cu trãsãturile sale glorioase, în timp ce din noi, puþin
câte puþin, dispare omul cel vechi ºi idolatru.
Împãrþirea: teofania cosmicã a lui Dumnezeu (v. 1-6);
reacþia idolilor ºi a idolatrilor (v. 7-9); reacþia celor credin-
cioºi (v. 10-12).
 PSALMUL 98 (97)
Regalitatea universalã a lui Dumnezeu

1 Psalm.
Cântaþi Domnului un cântec nou,
pentru cã a fãcut lucruri minunate;
dreapta ºi braþul lui cel sfânta
i-au venit în ajutor.
2 Domnul ºi-a fãcut cunoscutã mântuirea

ºi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilorb,

3 ºi-a adus aminte de bunãtatea ºi fidelitatea luic

faþã de casa lui Israel.

Toate marginile pãmântului
au vãzut mântuirea Dumnezeului nostru!
4 Înãlþaþi cãtre Domnul strigãte de bucurie,
toþi locuitorii pãmântului!
Aclamaþi, intonaþi imnuri ºi tresãltaþi de bucurie.
5 Cântaþi Domnului imnuri cu harpa,
cu harpa ºi cântãri de psalmi.
6 Sunând din trompetã ºi din cornd,
strigaþi de bucurie în faþa Domnului, regele nostru.
7 Sã vuiascã marea ºi tot ce cuprinde ea,
lumea ºi toþi cei ce locuiesc într-însa.

a
Dreapta ºi braþul lui cel sfânt. Este un antropomorfism pentru a
exprima minunile creaþiei (Ps 89,11.14); ale exodului (Ex 15,16) ºi ale
noului exod, întoarcerea din sclavia babilonianã (Is 40,10; 51,5.9;
52,10).
b Mântuirea (victoria) ºi dreptatea (realizarea planurilor lui Dum-

nezeu) revendicã autoritatea lui asupra lumii ºi asupra istoriei.

c LXX adaugã: faþã de Iacob.
d Sunt instrumente folosite la cultul din templu.
358 PSALMUL 98 (97)

8 Toate râurile sã batã din palmee

ºi munþii sã tresalte de bucurie
9 în faþa Domnului
care vine sã judece pãmântul.
El va judeca lumea cu dreptate
ºi popoarele cu nepãrtinire.

Acest psalm se prezintã ca o partiturã muzicalã sãrbã-

toreascã, un imn închinat lui Iahve-rege. Dumnezeu inau-
gureazã, în mod efectiv, o stãpânire ºi o guvernare univer-
salã, bazatã pe dreptate ºi prezentatã, în mod oficial, prin
fundalul liturgic al templului din Sion ºi al universului, cu
orchestra ºi corul cosmic armonizat pe voci. Este o cântare
postexilicã ºi antologicã. Psalmul este un exemplu de text
istorico-escatologic, în spiritul celei mai bune tradiþii bi-
blice, care nu disociazã în mod apocaliptic escatologia, ca
viitor mitic, ci o seamãnã ca pe un vlãstar în interiorul
însuºi al istoriei. Poemul priveºte retrospectiv la trecut,
marea cotiturã a reîntoarcerii, al doilea exod, cel din Babilon,
cu care pune în legãturã arcul întregii istorii a mântuirii.
El aminteºte de minunile sãvârºite de Dumnezeu, memori-
alul crezului istoric al lui Israel. Amintirea plaseazã acþi-
unea exodului într-o lungã serie de „fapte minunate”, cân-
tând acþiunea recentã; psalmistul aminteºte seria întreagã
de fapte ºi situeazã ceea ce el a vãzut în contextul a ceea ce
a auzit. „Cântecul nou” presupune un altul dupã care vine
ºi pe care-l substituie. În acelaºi timp, psalmul este proiec-
tat spre un viitor, o împãrãþie perfectã de dreptate. Aceastã
dimensiune, escatologicã, ne permite sã folosim ºi astãzi
psalmul în perspectiva creºtinã.

e Este un gest de acompaniament ritmic, la care sunt invitaþi ºi

arborii (Is 55,12) ºi popoarele (Ps 47).

 PSALMUL 98 (97) 359

În Evanghelia dupã Luca se gãsesc unele aluzii la

psalmul 98 (97) în Magnificat, cântarea sfintei Fecioare; în
Faptele Apostolilor este precizat cã mântuirea lui Dum-
nezeu este adresatã de acum pãgânilor ºi ei vor asculta
(Fap 28,28). În acest fel, evanghelia ne explicã faptul cã
mântuirea despre care vorbeºte poemul are un nume: Isus.
El va salva poporul sãu de pãcate.
În sãrbãtoarea Naºterii Domnului, Biserica ne invitã sã-l
lãudãm pe Domnul care a fãcut fapte minunate ºi ºi-a arã-
tat mântuirea faþã de tot Israelul prin cuvintele acestui
psalm.
Liturgia timpului pascal stabileºte o relaþie între minu-
nile lui Dumnezeu, celebrate în psalm, ºi misterul pascal al
morþii ºi învierii Domnului, invitându-i pe cei care au învi-
at împreunã cu Cristos „sã cânte un cântec nou”. Prin
acelaºi psalm, liturgia celebreazã minunile pe care Dum-
nezeu le-a sãvârºit în sfânta Fecioarã Maria.
Tradiþia creºtinã a vãzut în acest psalm o profeþie a
venirii lui Cristos ºi a chemãrii popoarelor la credinþã.
Minunile divine, celebrate de psalmul 98 (97), formeazã
þesutul istoriei sacre; ele se reînnoiesc în sufletele fiecãrui
credincios. Împlinirea mântuirii ºi a judecãþii lui Dum-
nezeu sunt în act în viaþa noastrã interioarã.
Împãrþirea: proclamarea solemnã a mântuirii ºi a drep-
tãþii în istorie (v. 1-3); intervenþia corului grandios pentru
voci ºi instrumente (v. 4-8); proclamarea solemnã a drep-
tãþii escatologice (v. 9).
 PSALMUL 99 (98)
Dumnezeu stãpâneºte în Sion ºi peste toate popoarele

1 Domnul stãpâneºte: sã tremure popoarele;

el ºade peste heruvimi:
sã se cutremure pãmântula.
2 Mare este Domnul în Sion
ºi preaînãlþat peste toate popoarele.
3 Sã laude numele tãu mare ºi înfricoºãtor,
pentru cã este sfânt!
4 Regele puternicb iubeºte dreptatea:
tu ai hotãrât ceea ce este dreptc,
tu exerciþi în Iacob judecata ºi dreptatea.
5 Preamãriþi-l pe Domnul, Dumnezeul nostru,
aruncaþi-vã la picioarele tronului sãud,
cãci el este sfânt!

a Psalmistul construieºte aici un paralelism, exaltând în prima

parte regalitatea ºi notând în partea a doua efectul ºi rezonanþa

asupra creaturilor care sunt cuprinse de o teamã sfântã plinã de reve-
renþã (cf. Ps 95,1; 97,1).
Expresia ºade peste heruvimi se întâlneºte ºi în Ps 80,2; 2Rg 19,15;
Is 37,16. Se referã la arca alianþei, consideratã tronul lui Dum-
nezeu pe pãmânt, care era sprijinitã de doi heruvimi (cf. Ex 25,22;
Num 7,89; 10,33-35; Ps 68,2; Dan 3,53-56).
b Lit.: puterea regelui. Expresia are valoare de superlativ: foarte

puternic.
c Dumnezeu iubeºte dreptatea, pentru cã aceasta este izvorul

echitãþii ºi al dreptului. Acestea constituie baza ºi fundamentul sta-

bil al lumii ºi al istoriei.
d Din v. 9 rezultã cã acesta este muntele Sion, muntele lui cel

sfânt. Dar sensul cel mai direct este cel care se referã la arca alianþei
(cf. Ps 132,7; 1Cr 28,2), iar prin extensiune, este templul care pãstra
 PSALMUL 99 (98) 361

6 Moise ºi Aron, dintre preoþii lui,

ºi Samuel, dintre cei care invocau numele Domnului,
îl chemau pe Domnul ºi el îi asculta.
7 El le-a vorbit din coloana de nor,
iar ei au pãzit hotãrârile lui
ºi legea pe care le-a dat-o.
8 Doamne, Dumnezeul nostru, tu i-ai ascultat:
ai fost pentru ei un Dumnezeu care iartã,
dar i-ai pedepsit pentru greºeli.
9 Preamãriþi-l pe Domnul, Dumnezeul nostru,
ºi adoraþi-l pe muntele lui cel sfânt,
cãci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfânt!

Este cel mai original dintre psalmii închinaþi lui Iahve-

rege, dar ºi cel mai dificil, datoritã bogãþiei teologice a tex-
tului. Unii presupun cã apariþia acestui psalm este legatã
de tradiþia liturgicã ºi cultualã a sãrbãtorii Anului Nou,
întrucât menþioneazã iertarea pãcatelor. Orice suveran, în
ziua încoronãrii sale, acordã amnistia, îi îndepãrteazã pe
duºmani ºi-i supune pe vasalii rebeli. ªi Iahve, în ziua
întronãrii sale, iartã pãcatele Israelului, duºmanul ade-
vãrat ºi intrinsec al împãrãþiei sale. Pentru alþii, psalmul ar
fi legat de o sãrbãtoare a alianþei sau de un ritual de reîn-
noire a datoriilor faþã de aceasta. Menþiunea iertãrii
pãcatelor, prezenþa preoþilor ºi a arcei spre care se stropea
sângele victimei sacrificiului de ispãºire, ideea de sacru
pusã în legãturã cu cea a legii ºi relativa moralã ritualã,
precum ºi alianþa, favorizeazã aceastã identificare.
Suntem, deci, în faþa unei cântãri liturgice preexilice,
închinatã regalitãþii lui Dumnezeu, legatã de teologia

arca ºi chiar cetatea Ierusalimului, construitã pe muntele cel sfânt.

Uneori, se referã la pãmântul însuºi în raport cu cerul, locul tronu-
lui divin (cf. Is 66,1; Mt 5,35).
362 PSALMUL 99 (98)

sfinþeniei divine ºi a alianþei fãrã nuanþe escatologice. Cu

siguranþã, psalmul presupune ca fundal templul din Ieru-
salim ºi comunitatea credincioºilor care se prosterneazã în
adoraþie. Prin alianþã, care este darul divin acceptat de om
în credinþã, ºi comunitatea devine sfântã ºi transfiguratã.
Astfel, psalmul 99 (98) se transformã într-o cântare a haru-
lui ºi într-o meditaþie despre alianþã ºi exigenþele ei, care
nu sunt numai rituale, ci ºi morale ºi existenþiale. Oscilaþia
între transcendenþa ºi imanenþa divinã este aceeaºi pe care
o trãieºte cel credincios între cult ºi viaþã.
Revelarea sfinþeniei lui Dumnezeu impune omului o
purificare nu numai exterioarã, ci, mai ales, interioarã,
care sã-l facã mai puþin nedemn de a sta înaintea lui Dum-
nezeu. Ea trezeºte în sfinþii lui Israel dorinþa dupã puri-
tatea ºi îndreptãþirea interioarã, pe care numai harul lui
Dumnezeu va putea sã o satisfacã, transformând în mod
radical inima omului ºi comunicându-i acestuia sfinþenia
însãºi a lui Dumnezeu.
Sfinþenia lui Dumnezeu a apãrut, în mijlocul oamenilor,
o datã cu întruparea Cuvântului. În Botezul credinþei,
urmaºii lui Cristos au fost fãcuþi, cu adevãrat, fii ai lui
Dumnezeu ºi pãrtaºi ai naturii divine, deci, în mod real,
sfinþi. În felul acesta, sfinþenia lui Dumnezeu, care odi-
nioarã umplea arca alianþei ºi apoi templul ºi care provoca
cutremur ºi teamã, prin Cristos, s-a revãrsat în inima
oamenilor, chemându-i la o comuniune intimã cu Dum-
nezeu ºi participând la însãºi viaþa divinã.
Biserica pune în evidenþã sensul mesianic ºi escatologic
al psalmului, celebrând, prin el, apariþia lui Cristos în
aceastã lume, nãscându-se din Fecioara, revelarea gloriei
sale discipolilor ºi, dupã înviere, regalitatea sa divinã.
Cel care ºade pe heruvimi s-a fãcut asemenea nouã ºi a
transformat astfel condiþia noastrã de viaþã.
 PSALMUL 99 (98) 363

Aºadar, psalmul 99 (98) celebreazã manifestãrile lui

Dumnezeu, rege glorios ºi de trei ori sfânt, în poporul ºi în
sfinþii lui Israel, în Bisericã ºi în pãstorii sãi.
Împãrþirea: Iahve domneºte în Sion, în Iacob, peste toate
popoarele (v. 1-4); antifona: el este sfânt (v. 5); dialogul din-
tre Iahve ºi Israel pe tema alianþei (v. 6-8); antifona:
Domnul este sfânt (v. 9).
 PSALMUL 100 (99)
Bucuria celor care intrã în templu

1 Psalm. Pentru aducere de mulþumire.

Strigaþia de bucurie cãtre Domnul,
toþi locuitorii pãmântului,
2 slujiþi Domnului cu bucurie,

veniþi înaintea lui cu cântece de veselie.

3 Sã ºtiþib cã Domnul este Dumnezeu!

El ne-a fãcut, ai lui suntem,

poporul lui ºi turma pãºunii sale.
4 Intraþi pe porþile lui cu imnuri de mulþumire,
intraþi cântând în casa lui!
Aduceþi mulþumire ºi binecuvântaþi numele lui,
5 cãci Domnul este bun,
îndurarea lui þine pe vecie
ºi adevãrul lui din generaþie în generaþiec.

a
În NVg v. 2 începe cu: strigaþi de bucurie...
b
Verbul a ºti, a cunoaºte - a recunoaºte, în accepþiunea biblicã de
cunoaºtere matrimonialã, presupune ºi gândirea, adeziunea, fideli-
tatea ºi iubirea. Locul acestui verb este central în psalm. Prin el, sunt
invitate toate popoarele pãmântului la o triplã mãrturisire de cre-
dinþã: sã-l recunoascã pe Domnul ca pe unicul Dumnezeu, ca pe cre-
ator (el ne-a fãcut) ºi ca pe Dumnezeul alianþei cu Israelul (ai lui sun-
tem cf. Is 43,1).
c Avem aici o altã mãrturisire triplã de credinþã: bunãtatea lui

Dumnezeu, care este concretã ºi se manifestã în iubirea lui plinã de

grijã ºi atentã faþã de om (cf. Ps 25,8; 34,9; 73,1; 86,9); îndurarea lui
þine pe vecie, adicã nu înceteazã nici mãcar în faþa infidelitãþii omu-
lui; adevãrul sau fidelitatea ce indicã angajarea constantã a lui
Dumnezeu faþã de alianþa pe care a încheiat-o cu Israelul.
 PSALMUL 100 (99) 365

Psalmul 100 (99) este un imn liturgic de mulþumire ºi de

laudã pentru intrarea comunitãþii în templul lui Iahve,
regele ºi Dumnezeul alianþei. Fãrã îndoialã, este vorba
despre un imn, datoritã structurii, tonalitãþii ºi tematicii
sale. Titlul pe care îl are în ebraicã: Psalm. Pentru aducere
de mulþumire, creeazã o posibilitate dublã de interpretare:
sau se referã la sacrificiul de mulþumire, un sacrificiu de
comuniune, cu fãinã ºi ofertã vegetalã, sau se referã, mai
generic, la un imn de laudã purã, o mãrturisire de credinþã.
Suntem, probabil, în faþa unei cântãri procesionale de intra-
re, pentru cor ºi comunitate. Fundalul, pentru contactele
cu psalmii pe care i-am vãzut mai înainte, 95 (94) – 99 (98),
ºi pentru efortul de sintezã teologicã, pare sã fie cel de dupã
exil, în cel de-al doilea templu. Intrarea în templu poate fi
comparatã cu admiterea în sala de audienþe a lui Iahve-
rege, în palatul sãu regal. Motivul teologic al alianþei are o
relevanþã puternicã; verbul „a sluji” (v. 2) are o semnifi-
caþie culticã ºi presupune o referinþã la adeziunea primarã,
la alianþã. Dimensiunea cosmicã a chemãrii, deºi în sine
este neutrã, ne trimite la tonul ºi la clima universalã a
psalmilor 95 (94) – 99 (98).
Deja profeþii au vãzut în pelerinaj ºi în urcarea israeli-
þilor la templul Domnului o prefigurare a convertirii popoa-
relor la credinþa în Dumnezeu ºi o vestire a reuniunii
tuturor oamenilor în Ierusalimul cel nou. Astfel, acestui
psalm, cântat în celebrãrile liturgiei ebraice, i s-a atribuit
un caracter mesianic.
Tradiþia creºtinã a sesizat ºi ea caracterul mesianic ºi
misionar al psalmului, vãzând în el o invitaþie adresatã
tuturor oamenilor de a intra în împãrãþia lui Cristos ºi de
a-l recunoaºte în el pe adevãratul Dumnezeu, creator ºi
rãscumpãrãtor. Bunãtatea ºi fidelitatea lui Dumnezeu,
îndreptate odinioarã spre poporul lui Israel, s-au manifes-
tat în Cristos, ºi el, pãstorul nostru, prin moartea ºi învierea
sa, a deschis porþile ºi curþile templului sfânt al Bisericii,
366 PSALMUL 100 (99)

pentru toate popoarele care doresc sã intre într-însa. A

intra în Bisericã înseamnã a deveni parte a poporului lui
Dumnezeu ºi a turmei sale ºi a participa la bucuria Stãpâ-
nului nostru.
Cu psalmul 100 (99), liturgia însoþeºte conferirea ordi-
nelor sacre, riturile consacrãrii fecioarelor ºi ale profesiunii
cãlugãreºti, îndemnându-i, în felul acesta, pe cei care sunt
chemaþi mai de aproape la slujirea Domnului, sã primeascã
cu bucurie, entuziasm ºi recunoºtinþã profundã harul unei
vocaþii atât de înalte.
Lui Dumnezeu i se cuvine toatã lauda. De aceea, ea este
cu atât mai înaltã, ºi cu atât mai profundã este bucuria pe
care o încearcã, cu cât omul recunoaºte ºi experimenteazã
mãreþia lui Dumnezeu. În rugãciunea de laudã, omul se
purificã ºi devine el însuºi mare. Iar mãreþia omului depin-
de de modul lui de a înþelege ºi de a trãi relaþia care-l leagã
în mod esenþial cu Dumnezeu.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); invitatoriu la laudã ºi la intrarea
în templu (v. 1b-3); al doilea invitatoriu la laudã ºi la
intrarea în templu (v. 4); mãrturisirea de credinþã în bunã-
tatea, iubirea ºi fidelitatea lui Dumnezeu (v. 5).
 PSALMUL 101 (100)
Hotãrârile unui rege evlavios

1 Al lui David. Psalm.

Voi cânta bunãtatea ºi dreptatea,
voi înãlþa imnuri cãtre tine, Doamne.
2 Vreau sã merg cu înþelepciunea
pe calea nevinovãþiei;
când vei veni la mine?
Voi umbla în curãþia inimii mele
înãuntrul casei mele.
3 Nu-mi voi îndrepta privirea spre nici un lucru rãu,

îl urãsc pe cel care face rãul

ºi nu se va apropia de mineb.
4 Va fi departe de mine inima perversã;
ºi nu vreau sã-l cunosc pe cel rãu.
5 Pe cel care calomniazã în ascuns pe aproapele sãu

îl voi nimici!
Pe cel cu privirea trufaºã ºi cu inima îngâmfatã
nu-l pot tolerac.

a
Lit.: vreau sã fiu înþelept. Regele se angajeazã mai întâi faþã de
sine sã fie fidel legii lui Dumnezeu (cf. Ps 78,72; 1Rg 9,4; Înþ 9). Este
vorba de înþelepciunea practicã pe care a cerut-o Solomon de la
Domnul pentru a guverna bine (1Rg 3).
b Este intenþia fermã a regelui de a nu se compromite prin nedrep-

tate ºi de a nu se face complice cu nelegiuiþii (cf. Ps 41,9; Ex 10,10;

Dt 15,9).
c Este vorba despre cei ambiþioºi, care au ca singur scop succesul,

neþinând cont de alþii (cf. Prov 16,5; 21,4; Ps 18,28).

368 PSALMUL 101 (100)

6 Ochii mei se vor îndrepta cãtre cei fideli din þarã,

ca sã locuiascã împreunã cu mine.
Cel care umblã pe calea nevinovãþiei,
acela îmi va sluji.
7 Nu va locui înãuntrul casei mele
cel care practicã înºelãciunea;
cel care spune minciuni nu va sta înaintea ochilor mei.
8 În fiecare dimineaþã, îi voi face sã disparã
pe toþi pãcãtoºii de pe pãmânt,
ca sã-i stârpesc din cetatea Domnului
pe toþi cei ce sãvârºesc fãrãdelegea.

Un monarh iudeu citeºte o declaraþie de facturã sapi-

enþialã, probabil cu ocazia unei sãrbãtori liturgice. De
aceea, regii creºtini au vãzut în acest psalm „oglinda” vir-
tuþilor lor politice. Astfel, Ludovic al IX-lea al Franþei apre-
cia acest psalm ca pe un ghid pedagogic pentru fiul ºi
moºtenitorul sãu, Filip. Conþinutul acestui manual al omu-
lui politic este legat de atributele dreptãþii ºi ale milostivirii
lui Dumnezeu. Cadrul schiþat în psalmul 101 (100) este un
compendiu de educaþie civicã ºi politicã, ºi are douã dimen-
siuni esenþiale. Prima este cea a rigorii morale în viaþa per-
sonalã, care îl angajeazã pe rege la împlinirea integralã a
legii ºi la ascultarea conºtiinþei. Astfel, Domnul însuºi vine
în întâmpinarea slujitorului sãu fidel. În aceastã angajare
personalã, avem ºi un aspect negativ: principele trebuie sã
rãmânã la distanþã, în alegerile sale, faþã de toate atitu-
dinile de rãutate ºi de nedreptate. Aºadar, angajamentul
pentru dreptate este caracteristica decisivã a regelui
desãvârºit. A doua dimensiune este legatã de atitudinile
publice ºi sociale: lupta împotriva calomniei ºi a mãrturiei
false la judecatã, atitudinea fermã faþã de prepotenþii
claselor înalte, apãrarea ºi iubirea sãracilor, alegerea aten-
tã a colaboratorilor, selectarea îngrijitã a oamenilor de
 PSALMUL 101 (100) 369

curte, a consilierilor ºi a miniºtrilor, angajarea continuã

pentru extirparea rãului ºi a nedreptãþilor. În respectarea
acestui program, regele are mereu conºtiinþa cã nu este
decât locþiitorul judecãtorului drept ºi perfect, care este
Dumnezeu. Aceastã fizionomie a regelui desãvârºit a
dobândit o idealizare mesianicã, transformându-se, astfel,
în profilul lui Mesia, regele drept ºi rãscumpãrãtor al
Israelului.
Tradiþia creºtinã a vãzut în acest psalm o exprimare a
judecãþii pe care Domnul o va realiza cu toþi oamenii, în
discursul inaugural al împãrãþiei sale veºnice. El nu a
cunoscut niciodatã rãul ºi va îndepãrta de la sine toate
inimile perverse. Îi va face sã tacã pe cei care l-au trãdat
sau l-au instrumentalizat pe aproapele, pentru cã el nu-i
poate suporta pe cei mândri ºi orgolioºi. Cuvintele acestui
psalm îºi gãsesc ecoul în admonestãrile pronunþate de
Cristos împotriva ipocriþilor din timpul sãu.
Cu psalmul acesta, Biserica îºi formuleazã, la începutul
zilei, propunerile sale de viaþã desãvârºitã înaintea lui
Cristos, mirele sãu fidel, respectând învãþãturile sale ºi
aºteptând a doua lui venire.
Psalmul 101 (100) este un program de viaþã ºi pentru
fiecare creºtin care vrea sã umble înaintea lui Dumnezeu
cu o inimã curatã.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); laudã a bunãtãþii ºi a dreptãþii
lui Dumnezeu (v. 1bc); calea înþelepciunii ºi a nevinovãþiei
(v. 2-3); lupta împotriva rãului (v. 4-5); calea nevinovãþiei
(v. 6-7); lupta împotriva rãului (v. 8).
 PSALMUL 102 (101)
Rugãciunea unui suferind

1 Rugãciunea unui sãrman care este sleit de putere

ºi îºi revarsã plângerea înaintea Domnului.
2Doamne, ascultã rugãciunea mea
ºi strigarea mea sã ajungã la tine.
3 Nu-þi întoarce faþaa de la mine

în ziua suferinþei mele;

pleacã-þi urechea spre mine,
în ziua în care te chem,
grãbeºte-te sã mã asculþi.
4 Cãci zilele mele s-au spulberat ca fumul

ºi oasele mele ard ca jarul.

5 Inima mea a fost lovitã ºi se usucã întocmai ca iarba,

încât uit sã-mi mãnânc ºi pâinea.

6 Din cauza geamãtului continuu,

mi s-a lipit pielea de oaseb.

7 M-am asemãnat cu bufniþac din pustiu,

m-am fãcut asemenea cucuvelei din dãrâmãturi.

8 Stau de veghe ºi sunt ca pasãrea singuraticã pe acoperiº;
9 ziua întreagã mã insultã duºmanii;
cei care mã lãudau rostesc numele meu ca blestem.

a
A-ºi întoarce faþa sau a-ºi ascunde faþa din partea lui Dumnezeu
înseamnã mânie sau dezinteres faþã de cineva (cf. Ps 13,2-3; 30,7-11;
69,18; 89,47).
b Lit.: Din cauza geamãtului meu, oasele mele s-au lipit de carnea

mea.
c Pasãrea numitã în TM nu poate fi identificatã cu exactitate;

multe versiuni traduc cu pelican.

 PSALMUL 102 (101) 371

10 Mã hrãnesc cu cenuºã în loc de pâine

ºi cu lacrimi mi-am amestecat bãutura,
11 din pricina mâniei ºi a urgiei tale;
fiindcã, dupã ce m-ai înãlþat, m-ai îndepãrtat.
12 Zilele mele sunt ca umbra care trece
ºi eu m-am uscat ca iarba.
13 Tu, Doamne, rãmâi în veci
ºi amintirea ta dãinuie din generaþie în generaþie.
14 Tu te vei ridica ºi te vei îndura de Sion,
cãci este timpul sã-þi arãþi bunãvoinþa,
întrucât a venit timpul potrivit.
15 Iatã, servitorilor tãi le sunt dragi pietrele lui
ºi le este milã de ruinele sale.
16 Toate popoarele se vor teme de numele Domnului
ºi toþi regii pãmântului de slava sa,
17 pentru cã Domnul a reconstruit Sionul
ºi s-a arãtat în mãrirea lui.
18 El ia aminte la rugãciunea celor sãrmani
ºi nu dispreþuieºte rugãciunile lor.
19 Aceasta sã se scrie pentru generaþiile viitoare
ºi poporul care se va naºted îl va lãuda pe Domnul;
20 pentru cã el a privit din înãlþimi,
din locuinþa sa cea sfântã;
Domnul s-a uitat din cer asupra pãmântuluie,
21 ca sã asculte suspinul celor închiºi
ºi pentru a-i elibera pe cei condamnaþi la moarte.
22 Pentru ca numele Domnului sã fie vestit în Sion
ºi lauda lui în Ierusalim,

d
Lit.: poporul care va fi creat (cf. Ps 22,32; Is 43,21). Este o refe-
rinþã la poporul care a fost în exil. Acum, este luat din praful umilinþei
în care fusese aruncat. Nu este vorba numai de o renaºtere spiritu-
alã, ca în Ps 51,12, dupã pãcat, ci de o renaºtere globalã: fizicã, spiri-
tualã, naþionalã ºi liturgicã.
e Este indicat interesul lui Dumnezeu faþã de popor, lucru care

înseamnã ajutor ºi protecþie (cf. Ex 14,24; Ps 14,2; Dt 26,15).

372 PSALMUL 102 (101)

23 când se vor aduna împreunã popoarele

ºi împãrãþiile,
ca sã-i slujeascã Domnului.
24 Mi-a vlãguit pe cale puterea,
mi-a scurtat numãrul zilelor.
Am zis: Dumnezeul meu,
25 nu mã lua la jumãtatea zilelor mele;
anii tãi sunt din generaþie în generaþie.
26 De la început ai întemeiat pãmântul
ºi cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.
27 Ele vor pieri, dar tu rãmâi
ºi toate se vor învechi ca un veºmânt,
ºi le vei schimba ca pe o hainã.
28 Dar tu eºti acelaºi
ºi anii tãi nu se sfârºescf.
29 Fiii slujitorilor tãi vor avea o locuinþã
ºi descendenþa lor va rãmâne în siguranþã în faþa tag.

Tonul general al poemului este cel al unei lirici de pro-

fundã dezolare, iar la descrierea graficã a chinului perso-
nal al unui suferind, este asociatã o rugãciune pentru
Sionul redus la ruine ºi pentru fiii sãi ajunºi în sclavie. În
ultima parte, psalmistul trece la strigãtul individual al
celui care se roagã, bolnav, ars de febrã ºi insultat de
duºmani. El îl implorã pe Dumnezeu sã nu-l rãpeascã, la
jumãtatea drumului vieþii, ºi sã-l lase sã se bucure de anii
trecãtori ai existenþei.
La origini, probabil, a fost un psalm personal, care cânta, în
ton de elegie, tragedia naþiunii ºi pe cea proprie. S-a nãscut,

fVersetele 26-28 sunt citate în Evr 1,10-12, dupã LXX, pentru a

indica superioritatea transcendentã a lui Cristos asupra tuturor
fiinþelor create.
g În loc de: în faþa ta, LXX are: pentru totdeauna.
 PSALMUL 102 (101) 373

aºadar, ca o lamentaþie individualã, într-o situaþie de

extremã gravitate personalã ºi comunitarã. Deºi are un
temperament artistic original, caracterizat de o profundã
melancolie, de gust pentru simbolurile provocatoare, de eloc-
venþã miºcãtoare, precum ºi de credinþã vibrantã ºi de rea-
lism teologic, poetul s-a inspirat din tradiþia poeticã biblicã.
Adoptarea psalmului în repertoriul liturgic al templului a
provocat o schimbare de perspectivã. Tema Sionului este
amplificatã, tonul escatologic este accentuat. Filoanele
tematice continuã sã strãbatã întreaga compoziþie, de la
motivul scurtimii vieþii umane la veºnicia lui Dumnezeu,
de la vulnerabilitatea duºmanilor la posibilitatea eliberãrii
de moarte, de la individ la comunitate, de la cerere la spe-
ranþã. Putem spune, deci, cã psalmul 102 (101) este un text
unitar ºi viu, care a crescut o datã cu trecerea istoriei ºi
înviorarea speranþei lui Israel.
Scrisoarea cãtre Evrei (1,10-12) îi atribuie lui Cristos,
Fiul lui Dumnezeu, versetele 26-28 din psalm, recunoscând
superioritatea lui asupra tuturor realitãþilor, pentru cã ele
sunt create de el ºi pentru cã el este veºnic, pe când cerurile
ºi pãmântul sunt destinate sã piarã.
O tradiþie creºtinã veche a meditat acest psalm ca fiind
rugãciunea lui Cristos în timpul pãtimirii sale. Lamentaþia
Domnului care suferã se transformã, pe neprevãzute, într-un
cânt de speranþã ºi de recunoºtinþã pentru mântuirea ce se
întrezãreºte. Mântuirea Sionului este rodul pãtimirii lui
Cristos. Învierea lui este eliberarea noastrã; înãlþarea lui
este promovarea noastrã.
Pãtimirea lui Cristos, din care se naºte lumea cea nouã,
nu s-a terminat. Lamentaþia psalmului este acum pe buzele
Bisericii: „Suntem apãsaþi de necazuri din toate pãrþile,
dar nu striviþi; suntem în cumpãnã, dar nu disperaþi; per-
secutaþi, dar nu abandonaþi; doborâþi, dar nu uciºi.
Pretutindeni purtãm în trupul nostru moartea lui Isus, ca
sã se arate ºi viaþa lui Isus în trupul nostru” (2Cor 4,8-10).
374 PSALMUL 102 (101)

Biserica recitã acest psalm pentru a obþine de la Dum-

nezeu iertarea pãcatelor. Adevãrata cauzã a mizeriei umane
este pãcatul ºi singurul mod pentru a ne rãscumpãra con-
stã în asumarea suferinþei cauzate de pãcat, ca ispãºire
pentru pãcatele comise.
Împãrþirea: titlu (v. 1); lamentaþie individualã pentru
suferinþa proprie (v. 2-12); lamentaþie pentru suferinþa
naþionalã (v. 13-23); reluarea lamentaþiunii individuale
pentru suferinþa proprie (v. 24-28); încheierea generalã a
lamentaþiunii (v. 29).
 PSALMUL 103 (102)
Bunãtatea lui Dumnezeu

1 Al lui David.
Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul
ºi tot ce este în mine
sã binecuvânteze numele sãu cel sfânt!
2 Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul

ºi nu uita nicicând de binefacerile sale.

3 El îþi iartã toate pãcatele

ºi te vindecã de orice boalãa.

4 El îþi scapã viaþa din adâncb
ºi te încununeazãc cu îndurare ºi iubire;
5 el îþi saturã cu bunãtãþi bãtrâneþea

ºi te face sã întinereºti iarãºi ca vulturul.

6 Domnul face dreptate ºi judecatã dreaptã

tuturor celor care suferã nedreptatea.

7 El a fãcut cunoscute lui Moise cãile sale

ºi faptele sale minunate fiilor lui Israel.

8 Domnul este îndurãtor ºi milostiv,

el este îndelung rãbdãtor ºi plin de îndurare.

9 El nu dojeneºte la nesfârºit,

nici nu poartã pe veci mânie.

10 El nu ne rãsplãteºte dupã greºelile noastre,

nici nu ne pedepseºte dupã fãrãdelegile noastred.

a Boala, la fel ca ºi nenorocirea erau considerate ca pedeapsã pen-

tru pãcat (cf. 1Rg 16,19; 2Rg 24,3; Ier 7,19; Tob 12,10; Înþ 1,16).
b Prin adânc este indicat ºeolul, împãrãþia umbrelor.
c Te încununeazã. Imaginea duce cu gândul la demnitatea regalã

ºi la bunãstarea legatã de aceastã demnitate.

d Afirmaþia depãºeºte schema tradiþionalã a rãsplãtirii retributive.
376 PSALMUL 103 (102)

11 Cât sunt de sus cerurile faþã de pãmânt,

tot atât de mare este mila sa
faþã de cei care se tem de el.
12 Cât de departe este rãsãritul de apus,
atât de mult îndepãrteazã de la noi pãcatele noastree.
13 Aºa cum un tatã îºi iubeºte copiii,
aºa îi iubeºte Domnul pe cei care se tem de elf.
14 Cãci el ºtie din ce am fost fãcuþi
ºi nu uitã cã suntem þãrânã.
15 Zilele omului sunt ca iarba,
el înfloreºte ca floarea câmpului.
16 Când suflã vântul, ea dispare,
nici locul în care a stat nu se mai cunoaºte.
17 Dar mila Domnului rãmâne fãrã încetare
peste cel care se teme de el
ºi dreptatea lui peste copiii copiilor lor,
18 peste cei care pãzesc legãmântul sãu
ºi îºi aduc aminte de poruncile lui,
ca sã le împlineascã.
19 Domnul ºi-a aºezat în ceruri tronul sãu,
stãpânirea sa se întinde peste toate.
20 Binecuvântaþi pe Domnul, toþi îngerii lui,
voi, cei puternici, care împliniþi poruncile sale
ascultând de glasul cuvântului sãu.
21 Binecuvântaþi-l pe Domnul, toate oºtirile sale,
slujitorii lui, care împliniþi voinþa lui!

e Versetele 7-12 sintetizeazã intervenþiile lui Dumnezeu în folosul

poporului oprimat, de pe timpul lui Moise, cãruia Domnul i-a revelat

planul sãu de eliberare din sclavia egipteanã (cf. Ex 3,7-10; 33,13).
f Prin imaginile spaþiale ale dimensiunii verticale (v. 11 – cât sunt

de sus cerurile faþã de pãmânt) ºi ale celei orizontale (v. 12 – cât de

departe este rãsãritul de apus) ºi prin imaginea profunzimii
pãrinteºti (v. 13 – aºa cum un tatã îºi iubeºte copiii; cf. ºi Dt 32,6;
Os 11,1-11; Is 64,7; Ier 3,19.22), psalmistul descrie intensitatea iubi-
rii pline de îndurare a lui Dumnezeu.
 PSALMUL 103 (102) 377

22 Binecuvântaþi-l pe Domnul, toate lucrãrile lui,

în tot locul stãpânirii sale!
Binecuvânteazã-l, suflete al meu, pe Domnul!

Este o „binecuvântare” de cea mai înaltã þinutã teologicã

ºi a fost întotdeauna consideratã una dintre perlele psal-
tirii. Popularitatea acestui psalm este atestatã de faptul cã
fãcea parte din liturgia sinagogalã pentru ziua de Kippur,
datoritã simþului viu ºi pasional al pãcatului ºi al iertãrii,
de faptul cã-l întâlnim de mai multe ori la Qumran, de fap-
tul cã a fost introdus în liturgia celui de-al doilea templu ca
o cântare a lucrãrii istorico-etice a lui Dumnezeu, de faptul
cã iudaismul l-a primit ca pregãtire pentru recitarea rugã-
ciunii Shema‘ Israel, de faptul cã toatã tradiþia creºtinã l-a
preluat ºi de faptul cã mulþi artiºti se îndreaptã cu încre-
dere spre el. Mercier scria, în 1956, cã în psalmul 103 (102)
avem, cu cinci secole de anticipare, cea mai frumoasã
parafrazã a motto-ului celebru al lui Ioan: „Dumnezeu este
iubire”.
Vedem în mod clar puterea spiritualã ºi umanã a acestei
poezii, unul dintre cele mai frumoase poeme ale Psaltirii,
fie pentru înãlþimea ideilor ºi delicateþea sentimentelor, fie
pentru nobleþea ºi eleganþa exprimãrii. Deºi rãmâne fidel
cadrului teologic clasic, îl depãºeºte, ignorând orice formã
îngustã; deºi aratã câteva trãsãturi de cronologie ºi istorie
precisã, se prezintã cu o tonalitate aproape atemporalã,
dovedindu-se ca o Cântare a Cântãrilor a bunãtãþii ºi a
iubirii lui Dumnezeu; deºi este personal, în accentele laudei
sale, poetul ºtie sã depãºeascã graniþele înguste ale sferei
personale ºi ne duce la considerarea ºi contemplarea com-
portamentului divin, în favoarea poporului ales ºi a umani-
tãþii, în general; deºi este extrem de sensibil la fragilitatea
radicalã a omului ºi la pãcãtoºenia lui, psalmistul ºtie sã-l
apropie de bucuria iertãrii, fãcând în aºa fel încât portretul
lui Dumnezeu sã fie mai mult acela al unui tatã decât al
378 PSALMUL 103 (102)

unui stãpân, sã fie mai mult cel al iubirii decât cel al drep-
tãþii. Este, în totalitatea lui, expresia miºcãtoare a recu-
noºtinþei pãcãtosului în faþa imensitãþii afecþiunii paterne
a Dumnezeului sãu.
Bunãtatea ºi iubirea lui Dumnezeu, mântuitorul nostru,
au apãrut, pentru noi, în Cristos Isus. În el „avem rãscum-
pãrarea prin sângele sãu, iertarea pãcatelor dupã bogãþia
harului sãu, pe care l-a revãrsat cu prisosinþã asupra noas-
trã în toatã înþelepciunea ºi priceperea” (Ef 1,7-8).
Sfânta Fecioarã Maria repetã cuvintele acestui psalm în
imnul Magnificat.
În liturgia Bisericii, imnul milostivirii lui Dumnezeu a
devenit imnul lui Isus Cristos, în care s-au întrupat toate
binefacerile divine enumerate în psalm. Mulþumirea este
recunoºtinþa cã ceea ce suntem, din ce trãim, ce se întâm-
plã în viaþa noastrã ºi în afara ei este darul lui Dumnezeu.
Expresia cea mai înaltã a mulþumirii ne este datã de
Cristos în Euharistie. În ea, Cristos ne asociazã la mulþu-
mirea pe care el o aduce Tatãlui.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); prima binecuvântare (v. 1b-3);
cântarea iubirii ºi a iertãrii (v. 4-10); cântarea iubirii ºi a
fragilitãþii (v. 11-16); milostivirea lui Dumnezeu faþã de
credincioºi (v. 17-19); a doua binecuvântare (v. 20-22).
 PSALMUL 104 (103)
Minunãþiile creaþiei

1 Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul!

Doamne, Dumnezeul meu,
tu eºti nemãrginit de mare.
Tu eºti înveºmântat în strãlucire ºi mãreþie,
2 învãluit în luminã ca într-o hainã!
Tu întinzi cerurile ca pe un cort,
3 îþi aºezi pe ape lãcaºurile talea,
îþi faci carul din norib,
umbli pe aripile vântului;
4 tu faci din suflãrile de vânt mesageri ai tãi

ºi din flãcãrile focului slujitori ai tãic.

5 Tu ai aºezat pãmântul pe temeliile saled,
ca sã nu se clatine în veci ºi de-a pururi.
6 Tu l-ai acoperit cu abisul
cum l-ai acoperi cu o hainã;
ºi apele stãteau pânã deasupra munþilor.

a Îþi aºezi pe ape lãcaºurile tale (cf. Ps 29,10). Este vorba de apele

superioare despãrþite, în cosmogonia biblicã, de cele inferioare prin

firmament (cf. Gen 1,6-8).
b Metafora lui Dumnezeu care cãlãtoreºte pe nori aparþine tradiþiei

canaaneene ºi celei ugaritice (cf. Dt 33,26; Is 19,1; Ps 68,5). Norii

sunt un element teofanic ambivalent: pe de o parte, exprimã tran-
scendenþa lui Dumnezeu (Ex 16,10; 19,9; Lev 16,2; Dan 7,13), pe de
altã parte, imanenþa lui Dumnezeu în lume; întrucât sunt purtãtori
de ploaie, exprimã lucrarea de rodire a apei.
c Acest verset este citat în NT în Evr 1,7.
d Dupã cosmogonia biblicã, pãmântul se prezintã ca o platformã

care se sprijinã pe coloane solide înfipte în abis (cf. Iob 26,7; 38,4-6).
380 PSALMUL 104 (103)

7 La ameninþarea ta, ele fug,

la glasul tunetului tãu, sunt cuprinse de groazã;
8 se suie pe munþi ºi se coboarã în vãi,

spre locul pe care l-ai statornicit pentru ele.

9 Le-ai pus un hotar pe care nu-l vor trece,

nici nu se vor întoarce sã acopere pãmântul.

10 Tu faci sã þâºneascã izvoarele în vãi

ºi ele se strecoarã printre munþi.

11 Ele adapã toate vieþuitoarele câmpului,

asiniie sãlbatici setea ºi-o potolesc.

12 Pãsãrile cerului locuiesc deasupra lor

ºi dintre ramuri îºi înalþã glasul lor.

13 Tu laºi sã cadã din lãcaºurile tale ploaie peste munþi;

tu saturi pãmântul cu rodul lucrãrilor tale.

14 Tu faci sã creascã iarbã pentru vite

ºi verdeþuri în folosul omului,

ca el sã scoatã hranã din pãmânt:
15 vinul care înveseleºte inima omului,
untdelemnul care face sã strãluceascã faþa sa
ºi pâinea care întãreºte inima omului.
16 Se saturã copacii Domnului,

cedrii Libanului, pe care el i-a plantat.

17 În ei, pãsãrile îºi fac cuib

iar barzaf îºi are locuinþa în chiparoºi.

18 Munþii cei înalþi sunt pentru cerbi,

iar stâncile sunt adãpost pentru iepuri.

19 El a fãcut luna, ca sã arate timpurile
ºi soarele, care ºtie unde sã apunã.

e Asinul este un animal sãlbatic din Siria ºi Palestina, puternic ºi

doritor de libertate. Este greu de domesticit. În Sfânta Scripturã,

este considerat ca simbol al forþei ºi al rebeliunii.
f Barza este numitã în Biblie pioasã. Acelaºi apelativ îl primeºte ºi

la autorii latini ºi greci. Aspectul cel mai lãudat la barzã este dedi-
carea plinã de grijã faþã de pui.
 PSALMUL 104 (103) 381

20 Tu aduci întunericul ºi se face noapte:

atunci miºunã toate fiarele pãdurii,
21 puii de lei rag în cãutare de pradã
ºi cer hrana lor de la Dumnezeu.
22 Când rãsare soarele, se întorc
ºi se duc la culcare în vizuini.
23 Atunci iese omul la lucrarea lui
ºi la munca lui, pânã seara.
24 Cât de numeroase sunt lucrãrile tale, Doamne:
toate le-ai fãcut cu înþelepciune;
pãmântul este plin de creaturile tale.
25 Iatã marea întinsã ºi largã:
într-însa miºunã fiinþe fãrã numãr,
vieþuitoare mici ºi mari;
26 pe ea plutesc corãbii,
în ea este Leviatanul,
pe care l-ai fãcut ca sã se joace într-însag.
27 Toate aºteaptã de la tine,
ca sã le dai hranã la vreme potrivitãh.
28 Tu le dai hranã, iar ele o adunã,
tu îþi deschizi mâna ºi ele se saturã de bunãtãþi.
29 Dacã îþi ascunzi faþa, ele îºi pierd puterea,
dacã le iei suflarea, ele mor
ºi se întorc în þãrânã.
30 Tu îþi trimiþi Duhul tãu ºi ele vor fi create,
ºi vei reînnoi faþa pãmântuluii.

g Marea este descrisã ca întinsã ºi largã (lit.: largã de mâini) fie în

sensul cã nu poate fi cuprinsã cu braþele, fie în sensul cã braþele sale

nu au limite perceptibile. Leviatanul, monstrul antic, a fost îmblân-
zit de Dumnezeu ºi a devenit obiectul sãu de joacã (cf. Ps 74,14;
Iob 40,27–41,26).
h Este un antropomorfism în care ºi animalele sunt vãzute în stare

de rugãciune, cerând hranã de la Domnul.

i Este indicatã dependenþa totalã de Dumnezeu a realitãþilor cre-

ate: viaþa ºi moartea sunt în mâinile lui (cf. Iob 12,10; 33,4).
382 PSALMUL 104 (103)

31 Slava Domnului sã rãmânã în veci!

Sã se bucure Domnul de lucrãrile sale!
32 El priveºte spre pãmânt ºi acesta se cutremurã;
se atinge de munþi ºi ei fumegã.
33 Voi cânta Domnului cât voi fi,
voi cânta din strune Dumnezeului meu cât voi trãi.
34 Sã ajungã cântecul meu pânã la el,
iar eu mã voi bucura în Domnul!
35 Sã piarã pãcãtoºii de pe pãmânt
ºi cei rãi sã nu mai fie!
Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul!
Aleluia.

Acest poem este, cu siguranþã, o operã de artã demnã de

a intra în literatura de cel mai înalt nivel, din toate tim-
purile. Creatorul, creaturile ºi omul îºi gãsesc locul lor într-o
panoplie multicolorã ºi sãrbãtoreascã, din care sunt elimi-
naþi paraziþii, adicã pãcãtoºii. Este o cântare ºi un plan de
armonie. Psalmistul nu contemplã lucrarea creaþiei cu
ochiul omului de ºtiinþã sau al unui estetician, ci cu
privirea profetului care simte cã în spatele figurii exte-
rioare a lucrurilor palpitã un mister divin, ºi-l descoperã, în
acesta, pe cel care, cu puterea lui veºnicã ºi cu înþelepciune,
a dat lucrurilor o existenþã ordonatã, bogatã ºi plinã de
viaþã, în cea mai surprinzãtoare varietate. În aceastã per-
spectivã, Dumnezeu este, fãrã încetare, aplecat asupra crea-
turilor sale, chiar ºi asupra celor microscopice, le urmã-
reºte, le îngrijeºte ºi le iubeºte.
În psalm, creaþia ne apare cu prospeþimea ºi puritatea
luminoasã a clipei în care a ieºit din mâinile lui Dumnezeu.
Prezenþa lui este pretutindeni ºi acþiunea lui se desfãºoarã,
seninã ºi puternicã, în orice colþ al universului. Sub impul-
sul acþiunii divine, universul vibreazã ca un instrument
muzical ºi motivele sale se întrepãtrund, în chipul cel mai
variat, pentru a forma o armonie universalã. Psalmistul
 PSALMUL 104 (103) 383

culege aceastã cântare a universului, în inteligenþa ºi în

inima sa, ºi îi dã un suflet, care face din toatã creaþia un
imn conºtient, de recunoºtinþã ºi de laudã, închinat celui
care dã ºi reînnoieºte încontinuu viaþa, în creaturile sale.
Omul abia cã este amintit, dar este suficient pentru a
vedea cã el este punctul de referinþã al întregii creaþii.
Prezenþa lui în lume este aceea a unui suveran ºi aceea a
unui mediator. El este oglinda cea mai fidelã a lui Dum-
nezeu în lume, dar ºi reprezentantul lui. Dacã existenþa lui
poate fi definitã ca o relaþie cu Dumnezeu, existenþa crea-
turilor este definitã în relaþie cu omul: „Toate sunt ale
voastre: fie lumea, fie viaþa, fie moartea, fie cele prezente,
fie cele viitoare: toate sunt ale voastre, iar voi sunteþi ai lui
Cristos, iar Cristos al lui Dumnezeu” (1Cor 3,21-23).
Poemul începe cu o invitaþie la a-l lãuda pe Dumnezeu.
Apoi, creaturile trec pe dinaintea psalmistului, transfigu-
rate, într-o viziune de cea mai înaltã poezie, în care se pare
cã mãreþia lui Dumnezeu, creatorul lucrurilor, se revarsã în
inima extaziatã a poetului. Înþelepciunea lui Dumnezeu
este, cu adevãrat, mare ºi vrednicã de admiraþie. Ieºite din
mâna lui Dumnezeu, toate creaturile continuã sã pri-
meascã de la el susþinerea necesarã pentru viaþã. Dacã
le-ar lipsi duhul lui Dumnezeu, ele ar pieri. Duhul lui
Dumnezeu este principiul de viaþã ºi de reînnoire continuã
pentru întregul univers.
Revelaþia Noului Testament aprofundeazã cunoaºterea
noastrã despre misterul creaþiei. Creaþia îºi are fundamen-
tul, mântuirea ºi desãvârºirea în Cristos: „Totul a fost
fãcut prin el ºi în afarã de el nu a fost fãcut nimic din ceea
ce existã” (In 1,3). Cuvântul lui Dumnezeu, „strãlucirea
gloriei Tatãlui” (Evr 1,3), a lãsat în creaturi un reflex din
lumina lui. Cristos priveºte lucrurile pe care le-a creat cu o
iubire infinitã ºi le asumã în slujirea tainelor sale. Toatã
liturgia se împlineºte prin semne vizibile, prin care se ali-
menteazã, se fortificã ºi se exprimã credinþa. În mâinile lui
384 PSALMUL 104 (103)

Cristos, realitãþile lumii au devenit izvoare de viaþã veº-

nicã, aºa cum este apa pentru Botez, pâinea ºi vinul pentru
Euharistie, untdelemnul ºi balsamul pentru sfânta crismã.
Împãrþirea: invitatoriu (v. 1a); cerul (v. 1b-4); pãmântul
(v. 5-18); timpul (v. 19-23); o concluzie în formã de imn
(v. 24); marea (v. 25-26); recapitulare: fiinþele vii în mâna lui
Dumnezeu (v. 27-30); concluzie sub formã de imn (v. 31-35a);
invitatoriu (v. 35b).
 PSALMUL 105 (104)
Lucrãrile lui Dumnezeu în istoria Israelului

1 Lãudaþi-l pe Domnul, preamãriþi numele lui!

Faceþi cunoscute printre popoare
faptele sale minunate!
2 Cântaþi-i, cântaþi imnuri de bucurie!
Meditaþia la toate minunile sale!
3 Lãudaþi-vã cu numele lui cel sfânt!
Sã se bucure inima celor care îl cautã pe Domnul!
4 Alergaþi la Domnul ºi la ajutorul lui,
cãutaþi întotdeauna faþa lui!
5 Aduceþi-vã aminte de semnele minunate
pe care le-a fãcut,
de minunile sale ºi de judecãþile gurii lui.
6 Voi, urmaºii lui Abraham, slujitorul lui,
voi, copiii lui Iacob, alesul lui,
7 el, Domnul, este Dumnezeul nostru;
hotãrârile lui sunt lege pentru tot pãmântulb.
8 El îºi aduce aminte totdeauna de legãmântul sãu,
de cuvântul pe care l-a dat pentru mii de generaþii,
9 de promisiunea fãcutã lui Abraham,
de jurãmântul pe care l-a fãcut lui Isaac,

a
Cuvântul meditaþi înseamnã murmuraþi ºi indicã aspectul public
al meditaþiei, care presupune o comunicare cu alþii. Faptele minunate
ale Domnului nu trebuie numai lãudate, ci devin obiect al reflecþiei.
b Este profesiunea de credinþã în Domnul, unicul Dumnezeu al lui

Israel, care este motivarea invitaþiei la laudã ºi comportã ºi

recunoaºterea stãpânirii universale pe care el o realizeazã cu drep-
tate.
386 PSALMUL 105 (104)

10 ºi pe care l-a fãcut lege pentru Iacob,

legãmânt veºnic pentru Israel,
11 zicând: „Þie îþi dau pãmântul Canaanului,
partea ta de moºtenire”.
12 Pe când erau în numãr mic,
puþini ºi strãini acolo,
13 ºi mergeau de la un neam la altul,
dintr-un regat la un alt popor,
14 nu a îngãduit nimãnui sã-i asupreascã
ºi de dragul lor a pedepsit ºi regi:
15 „Nu vã atingeþi de cei unºi ai mei
ºi nu le faceþi rãu profeþilor mei!”c
16 Domnul a trimis foamete asupra þãrii
ºi i-a lãsat fãrã hranãd.
17 A trimis înaintea lor un bãrbate, pe Iosif,
care a fost vândut ca sclav.
18 I-au strâns picioarele în obezi,
i-au pus lanþuri la gât,
19 pânã când profeþia lui s-a împlinit,
pânã când cuvântul Domnului i-a dat dreptate.

c Numai aici, în Biblie, patriarhii sunt numiþi cei unºi ºi profeþii

mei. De fapt, ei sunt sub protecþia lui Dumnezeu, pentru cã lor li s-a
revelat ºi sunt profeþi pentru cã sunt purtãtorii de cuvânt ai lui
Dumnezeu în lume. Abraham este numit în mod explicit profet de
cãtre Abimelec (cf. Gen 20,7) ºi în Gen 15,1-6 este descris cu trãsãturi
de profet.
Versetele 1-15 corespund v. 8-22 din imnul din 1Cr 16,8-36, în con-
textul transportãrii ºi instalãrii arcei alianþei la Ierusalim.
d Lit.: a fãrâmat orice baston de pâine. Este o expresie care indicã

lipsa totalã de pâine. Cuvântul ebraic se poate referi la bastonul cu

care se bate grâul în arie (cf. Is 28,27; Jud 6,11; Rut 2,17) sau se
referã la lopata cu care se scoate pâinea din cuptor (cf. Os 7,4.7.8),
sau la bastonul în care erau introduºi colacii pentru a fi transportaþi.
e Se subliniazã aspectul providenþial al istoriei. Dumnezeu este

acela care îl conduce ºi îl trimite pe Iosif slujindu-se de rãutatea ºi

invidia fraþilor lui.
 PSALMUL 105 (104) 387

20 Atunci, regele a trimis sã-i scoatã lanþurile

ºi stãpânitorul popoarelor l-a eliberat;
21 l-a pus stãpân peste casa lui
ºi mai-mare peste toatã bogãþia lui,
22 ca sã-i instruiascã pe principii sãi dupã inima lui,
sã-i înveþe înþelepciunea pe bãtrânii lui.
23 ªi a intrat Israel în Egipt
ºi Iacob a locuit în pãmântul lui Ham.
24 ªi poporul sãu a crescut foarte mult,
l-a fãcut mai puternic decât duºmanii lui.
25 Acestora le-a schimbat inima
ºi au urât poporul lui,
s-au purtat miºeleºte cu slujitorii sãi.
26 L-a trimis pe slujitorul sãu, Moise,
ºi pe Aron, pe care ºi l-a ales;
27 a fãcut prin ei semne minunate,
a sãvârºit minuni în þara lui Ham.
28 A trimis întuneric ºi s-a fãcut beznã,
dar n-au luat seama la cuvintele lui.
29 Le-a prefãcut apele în sânge
ºi a ucis peºtii lor.
30 Þara lor a forfotit de broaºte
pânã la locuinþele regilor ei.
31 El a poruncit ºi au venit roiuri de muºte
ºi þânþari în toatã þara lor.
32 În loc de ploaie, le-a dat grindinã,
flãcãri de foc în þinutul lor.
33 A lovit viile ºi smochinii lor
ºi a sfãrâmat copacii din hotarele lor.
34 El a poruncit ºi au venit lãcuste
ºi omizi fãrã numãr.
35 ªi au mâncat toatã iarba de pe pãmântul lor
ºi au mistuit roadele câmpului.
388 PSALMUL 105 (104)

36 Au lovit pe toþi întâii-nãscuþi din þara lor,

toatã pârga puterii lorf.
37 I-a scos pe ei încãrcaþi cu argint ºi aur
ºi nu se afla nici un infirm în triburile lor.
38 S-a bucurat Egiptul la plecarea lor,
cãci cãzuse spaimã asupra lor.
39 A întins un nor ca sã-i ocroteascã
ºi un foc sã le lumineze noaptea.
40 Au cerut ºi le-a trimis prepeliþe
ºi i-a sãturat cu pâine din ceruri.
41 A deschis stânca ºi au izvorât ape
care s-au revãrsat ca un râu în pãmânt uscat,
42 pentru cã ºi-a adus aminte de cuvântul sãu cel sfânt
dat lui Abraham, slujitorul sãug.
43 L-a scos pe poporul sãu cu veselie,
pe aleºii sãi în mijlocul strigãtelor de bucurieh.
44 ªi le-a dat lor pãmânturile naþiunilor
ºi au pus stãpânire pe rodul muncii popoarelori,
45 ca sã pãzeascã poruncile lui
ºi sã þinã legile lui. Aleluia.

f
Plãgile descrise în v. 28-36 diferã în ordine ºi în numãr, atât de
cele din Ps 78,44-51, unde sunt prezentate numai ºapte, cât ºi de cele
din Ex 7–12, unde sunt descrise zece. Textul nostru prezintã opt din-
tre acestea ºi se pare cã face apel la o tradiþie mai veche.
g Este o nouã subliniere a fidelitãþii lui Dumnezeu care respectã

alianþa.
h Este sintetizatã aici istoria eliberãrii ºi a libertãþii poporului

ales. Este subliniatã, în special, bucuria care face aluzie la imnul vic-
toriei din Ex 15,1-21 ºi se referã la toatã experienþa eliberãrii pânã la
intrarea în Þara Promisã.
i Pãmântul ocupat de israeliþi nu este rodul meritelor sau al

cuceririi prin luptã, ci este darul gratuit al lui Dumnezeu.

 PSALMUL 105 (104) 389

Acest psalm este o compoziþie didacticã, în stil imnic, a

istoriei sacre a Israelului. A fost folosit în liturgia de la tem-
plu, dupã cum reiese din tonul primelor opt versete ºi de
faptul cã este introdus, de Cartea întâi a Cronicilor 16, ca
un imn de sãrbãtoare pentru transferarea arcei alianþei pe
muntele Sion. Psalmul este o reevocare a operelor sãvârºite
de Dumnezeu în istoria Israelului, din timpul lui Abraham
pânã la intrarea în Þara Promisã. Tema de fond este aceea
cã Dumnezeu este protagonistul ºi dirijorul acestei istorii:
din iniþiativa sa, încheie alianþa cu Abraham ºi cu descen-
denþa lui; alege ºi conduce oamenii, care trebuie sã cola-
boreze cu el, pentru împlinirea promisiunilor; dirijeazã
toate evenimentele spre împlinirea planului lui de mân-
tuire; sãvârºeºte minuni pentru a dãrui Israelului o þarã în
care sã poatã rãmâne fidel lui Dumnezeu, prin împlinirea
legii sale, în aºteptarea lui Mesia.
Centrul vital al istoriei lui Israel sunt evenimentele din
timpul exodului. Dumnezeu cheamã poporul dintr-un con-
flict cu forþele care îl þin sclav ºi, prin nenumãrate inter-
venþii ºi minuni, inaugureazã în mod minunat istoria
Israelului în lume. Celebrarea anualã a Paºtelui va fi o
chemare continuã la acest început glorios al istoriei
poporului ales ºi o garanþie cã Dumnezeu confirmã ceea ce
a început atunci, menþinând fidelitatea faþã de promisiuni
ºi considerându-l ºi acum pe Israel ca predilectul sãu,
chemat sã colaboreze la planul mântuirii universale.
Concluzia pe care o trage psalmul este aceasta: Dumnezeu
a rãmas fidel promisiunilor fãcute, aºadar ºi poporul tre-
buie sã fie fidel faþã de Dumnezeu ºi faþã de legile lui, pen-
tru a nu deveni nedemn de alegerea divinã.
Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac ºi Dum-
nezeul lui Iacob, Dumnezeul care ºi-a descoperit numele lui
Moise ºi a eliberat poporul evreu din Egipt este ºi Dum-
nezeul nostru. Cuvântul care le-a vorbit lor este acelaºi
Cuvânt care s-a revelat ºi s-a întrupat în Cristos. El ne
390 PSALMUL 105 (104)

învaþã, în evanghelie, cu privire la semnificaþia evenimen-

telor istoriei.
Alianþa iniþiatã de Dumnezeu cu patriarhii ºi cu Moise
îºi are sigiliul veºnic în sângele lui Cristos ºi, în el, ne-a reve-
lat ºi ne-a fãcut pãrtaºi la conþinutul sãu spiritual. Vãlul
semnelor, care forma înveliºul exterior, a cãzut, iar noi sun-
tem astãzi în posesia realitãþilor interioare ale harului ºi
ale comuniunii cu Dumnezeu. Evenimentele care au însoþit
încheierea pactului cu Israelul rãmân, pentru noi, o prefigu-
rare ºi o garanþie a acþiunii salvatoare pe care Dumnezeu
ne-o propune, acum, în Cristos Domnul.
Planul mântuirii noastre ºi iniþiativa pregãtirii ei, a dez-
voltãrii ºi a împlinirii sale îi aparþin, în mod absolut, numai
lui Dumnezeu.
Psalmul ne conduce la contemplarea acþiunii minunate a
lui Dumnezeu, care îºi alege colaboratorii sãi ºi dispune
evenimentele vieþii lor în aºa fel încât „el îndreaptã toate
spre bine celor care îl iubesc pe Dumnezeu, adicã celor care
sunt chemaþi dupã planul lui. Cãci pe cei pe care i-a cunos-
cut de mai înainte, de mai înainte i-a ºi hotãrât sã fie
asemenea chipului Fiului sãu, aºa încât el sã fie primul nãs-
cut între mulþi fraþi” (Rom 8,28-29).
Împãrþirea: marele invitatoriu (v. 1-7); marele crez istoric
(v. 8-45): patriarhii (v. 8-15), Iosif (v. 16-22), plãgile din
Egipt (v. 23-36), exodul ºi trecerea prin pustiu (v. 37-43),
dãruirea Þãrii Promise (v. 44-45).
 PSALMUL 106 (105)
Fidelitatea divinã ºi infidelitatea Israelului

1 Aleluia. Lãudaþi-l pe Domnul, pentru cã este bun,

veºnicã este îndurarea lui!
2 Cine va putea istorisi faptele minunate ale Domnului?
Cine va putea face cunoscutã toatã slava lui?
3 Fericiþi sunt cei care pãzesc legea,
cei care înfãptuiesc întotdeauna dreptatea.
4 Aminteºte-þi de noi, Doamne,
din iubire faþã de poporul tãu,
viziteazã-nea cu mântuirea ta,
5 ca sã vedem fericirea aleºilor tãi,
sã ne bucurãm de bucuria poporului tãu
ºi sã ne mândrim cu moºtenirea ta.
6 Noi am pãcãtuit împreunã cu pãrinþii noºtrib;
am sãvârºit rãul, am sãvârºit nelegiuirea.
7 Pãrinþii noºtri, în Egipt, n-au înþeles minunile tale,
nu ºi-au amintit de mulþimea îndurãrilor tale,
ci s-au rãzvrãtit la mare, la Marea Roºie.
8 Dar el i-a mântuit de dragul numelui sãu,
pentru a-ºi face cunoscutã puterea.
9 A ameninþat Marea Roºie ºi ea a secat
ºi i-a trecut prin adâncuri ca prin pustiu.

a Aceste douã imperative subliniazã starea de urgenþã. Amintirea

lui Dumnezeu este eficace ºi puternicã (cf. Ps 105,8.42), pentru cã

aduce mântuirea. Amintirii lui Dumnezeu (v. 4 ºi 45) i se opune fap-
tul cã pãrinþii nu-ºi aduc aminte (v. 7) ºi uitã (v. 13 ºi 21).
b Mãrturisirea pãcatelor pãrinþilor din v. 4-46 urmeazã, în linii

mari, schema teologicã biblicã: pãcat-pedeapsã, rugãciune-iertare,

care se gãseºte în Jud 2 (schema deuteronomistã).
392 PSALMUL 106 (105)

10 I-a mântuit din mâna celor care îi urau

ºi i-a rãscumpãrat din mâna duºmanului.
11 Apele i-au acoperit pe duºmanii lor,
nici unul dintre ei nu a scãpat.
12 Atunci ei au crezut în cuvântul lui
ºi au cântat lauda sa.
13 Au uitat curând însã lucrãrile Domnului
ºi n-au aºteptat împlinirea planului sãu.
14 Li s-a aprins pofta în pustiu
ºi l-au pus pe Dumnezeu la încercare, în pãmânt uscat.
15 El le-a împlinit cererea
ºi a dat saþietate sufletelor lor.
16 În tabãrã, au fost geloºi pe Moise
ºi pe Aron, cel consacrat Domnului.
17 Pãmântul s-a deschis ºi l-a înghiþit pe Datan
ºi a acoperit grupul lui Abiram.
18 S-a aprins foc împotriva grupului lor:
flacãra lui i-a mistuit pe rãzvrãtiþi.
19 ªi au fãcut un viþel în Horeb,
s-au închinat înaintea unui chip turnat
20 ºi au schimbat gloria lor
cu chipul unui bou care mãnâncã iarbã.
21 Au uitat de Dumnezeul care i-a mântuit,
care a fãcut lucruri mari în Egipt,
22 minuni în þara lui Ham,
semne minunate la Marea Roºie.
23 El hotãrâse sã-i nimiceascã,
dacã n-ar fi fost Moise, alesul sãu,
sã iasã la trecãtoarec înaintea lui
pentru a abate mânia lui, ca sã nu-i distrugã.

c Rugãciunea de mijlocire a lui Moise (Ex 32,11-14) este descrisã

plastic prin imaginea eroului curajos care se plaseazã chiar în locul

pe unde duºmanul a reuºit sã spargã zidul.
 PSALMUL 106 (105) 393

24 Au refuzat pãmântul desfãtãrii,

nu s-au încrezut în cuvântul lui.
25 Au murmurat în corturile lor,
n-au ascultat glasul Domnului.
26 Iar el ºi-a ridicat mâna asupra lor,
ca sã-i doboare în pustiu
27 ºi sã piardã descendenþa lor printre neamuri
ºi sã-i împrãºtie prin þinuturi.
28 Ei l-au slujit pe Baal-Peor
ºi au mâncat din jertfele morþilord.
29 L-au provocat prin faptele lor
ºi a izbucnit ciuma printre ei.
30 S-a ridicat Pinhase ºi a fãcut judecatã,
ciuma a încetat
31 ºi i s-a socotit aceasta ca dreptate,
din generaþie în generaþie pentru totdeauna.
32 L-au mâniat ºi la apele din Meriba
ºi Moise a fost pedepsit din cauza lorf,
33 cãci i-au amãrât sufletul,
încât buzele lui au vorbit cu nesocotinþã.
34 N-au nimicit popoarele,
aºa cum le poruncise Domnul.

d Este vorba de consumul cãrnii jertfite idolilor care nu existã,

sunt morþi. Expresia îmbinã dezgustul religios cu cel natural prin

imaginea necrofagiei.
e LXX ºi Vg au Finees în loc de Pinhas. Pinhas era nepotul lui Aron

care i-a lovit pe cei vinovaþi ºi în felul acesta a pus stavilã mâniei lui
Dumnezeu care era gata sã se reverse asupra Israelului. În aceastã
situaþie a acþionat ca un mijlocitor, asemenea lui Moise (cf. Num
11,2; 21,7) ºi acest act i-a fost socotit ca faptã bunã.
f Episodul în sine este neclar. Fãrã sã nege vinovãþia lui Moise,

psalmistul încearcã sã atenueze responsabilitatea lui prezentând

provocarea poporului ca fiind determinantã (v. 33).
394 PSALMUL 106 (105)

35 Ei s-au amestecat cu neamurile pãgâne

ºi au învãþat faptele lor.
36 Au slujit la idolii lor,
care au devenit pentru ei capcanã.
37 ªi-au jertfit fiii ºi fiicele la idoli.
38 Au vãrsat sânge nevinovat,
sângele fiilor ºi fiicelor lor,
pe care i-au jertfit idolilor din Canaan,
ºi s-a pângãrit pãmântul cu sânge.
39 S-au întinat prin faptele lor,
s-au prostituat prin obiceiurile lor.
40 Atunci, Domnul s-a aprins de mânie
împotriva poporului sãu,
i s-a fãcut silã de moºtenirea sa;
41 i-a dat în mâna neamurilor pãgâne
ºi cei ce îi urau au stãpânit peste ei,
42 i-au subjugat duºmanii
ºi au fost supuºi sub mâna lor.
43 De mai multe ori i-a eliberat,
dar ei s-au arãtat împietriþi în rãzvrãtirea lor
ºi au fost doborâþi pentru nelegiuirile lor.
44 Totuºi, s-a uitat la strâmtorarea lor,
când le-a auzit plângerea.
45 ªi-a amintit de legãmântul sãu cu ei
ºi s-a îndurat de ei dupã mulþimea milei saleg.
46 I-a fãcut sã afle îndurare
la toþi cei care îi luaserã în robie.
47 Mântuieºte-ne, Doamne, Dumnezeul nostru,
ºi adunã-ne dintre neamurile pãgâne,
ca sã preamãrim numele tãu cel sfânt
ºi sã ne mândrim lãudându-te pe tine.

g Versetele 10 ºi 45 sunt reluate de Lc 1,71.72.

 PSALMUL 106 (105) 395

48 Binecuvântat sã fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,

din veac ºi pânã în veac!
Sã zicã tot poporul: Amin! Aleluia!h

Acest poem reciteºte istoria Israelului sub semnul infi-

delitãþii poporului – existã în poporul acesta un fel de geniu
al infidelitãþii –, care face sã aparã ºi mai strãlucitoare
iubirea fidelã a lui Dumnezeu. Este un psalm cu o bunã
muzicalitate ºi armonie, în ciuda furtunii ºi a dramei pe
care o denunþã. Psalmul 106 (105) nu este nici imn, nici
poem istoric, nici cântare didacticã, nici lamentaþie, nici
mãrturisire, nici rugãciune, pentru cã are din toate acestea
câte ceva într-însul. Prima impresie, totuºi, este aceea a
unei lamentaþiuni comunitare penitenþiale, plasatã într-un
cadru liturgic. Din punct de vedere teologic, psalmul este o
profundã profesiune de credinþã în Dumnezeu: omul nu
poate sã acumuleze merite, pentru cã istoria sa este o
colecþie continuã de delicte, dar Dumnezeu este infinit de
bun ºi iartã pãcatul mãrturisit. Din meditarea ºi mãrtu-
risirea propriilor vinovãþii, trecute ºi prezente, poporul
gãseºte motiv de a preamãri milostivirea infinitã a lui
Dumnezeu, curajul de a invoca din nou ajutorul lui ºi
gãseºte ºi învãþãturã pentru viitor. Cãlãtoria, obositoare ºi
dramaticã, sãvârºitã de Dumnezeu împreunã cu Israelul,
din Egipt pânã în Þara Promisã, va fi reprodusã, în toatã
istoria succesivã a poporului ales, în cãlãtoria spiritualã pe
care el va trebui sã o împlineascã, sub conducerea lui
Dumnezeu, pentru a ieºi în întâmpinarea lui Mesia cel
promis. Ca ºi atunci, ºi în aceastã cãlãtorie spiritualã,

h
LXX ºi Vg au: Amin! Amin!
Versetele 47-48 sunt o formulã de binecuvântare liturgicã ce
expliciteazã hotãrârea psalmistului de a proclama numele lui
Dumnezeu ºi de a-l lãuda; v. 47 este citat de Lc 1,68.
396 PSALMUL 106 (105)

numai un „rest” mic din Israel va ajunge pânã la capãt.

Poezia psalmului transfigureazã realitatea istoriei, într-o
sferã superioarã de sentimente ºi de interioritate, ºi ne
ajutã sã simþim tragedia acestui popor în conflict cu
Dumnezeu, care îl alesese dintre toate popoarele pãmântu-
lui pentru o misiune înaltã. Deja se profileazã, înaintea
ochilor noºtri, în cruda sa realitate, istoria omenirii, cu
care Dumnezeu, prin Cristos, îºi va extinde alianþa.
Ispitele din timpul exodului, ºi din toatã istoria Vechiului
Testament, revin, în formã decisivã, înaintea poporului
evreu ºi a conducãtorilor sãi, o datã cu venirea lui Mesia.
În Cristos se cumuleazã toate intervenþiile lui Dumnezeu
în istoria Israelului, dar în el sunt exprimate ºi cele mai
înalte exigenþe ale alianþei încheiate de Dumnezeu cu
poporul sãu. Evreii ajung sã se afle la cotitura decisivã a
istoriei lor, atunci când li se prezintã necesitatea unei
alegeri definitive. Cristos este suprema revelare a lui Dum-
nezeu ºi vestirea lui reclamã acea credinþã care sperã împo-
triva oricãrei speranþe, aºa cum i se ceruse lui Abraham, ºi
propune o împãrãþie care este dincolo de împãrãþiile
pãmântului, dincolo de orice ambiþie umanã; cucerirea ei
impune efort, posedarea ei cere purificarea interioarã a
omului, renunþarea la sine însuºi. Cristos nu admite com-
promisuri: cine nu e cu el este împotriva lui. Drumul pe
care istoria nouã trebuie sã o parcurgã este drumul
Calvarului.
Biserica îºi continuã drumul ei din punctul în care
Israelul a deviat. Cristos e ºi astãzi semn de contradicþie ºi
ispitele care l-au asaltat pe Israel continuã sã ne asalte ºi
pe noi. În orice om, conflictul voinþei proprii împotriva
voinþei lui Dumnezeu rãmâne mereu deschis. În aceastã
istorie dramaticã a mântuirii, un lucru rãmâne sigur:
dãruindu-ni-l pe Fiul sãu, pentru a ne ierta pãcatele,
Dumnezeu ne-a confirmat, pentru totdeauna în iubirea lui.
 PSALMUL 106 (105) 397

Împãrþirea: invitatoriu (v. 1-5); mãrturisirea generalã a

pãcatului (v. 6-46): rebeliunea de la Marea Moartã (v. 6-12),
poftele din pustiu (v. 13-15), gelozia din tabãrã împotriva
lui Moise (v. 16-18), adorarea viþelului, la Horeb (v. 19-23),
murmurul evreilor, în corturi (v. 24-27), hrana ritualã, de la
Baal-Peor (v. 28-31), murmurul de la apele de la Meriba
(v. 32-33), idolatria în þara Canaan (v. 34-46); final cu invo-
caþie ºi binecuvântarea doxologicã (v. 47-48).
 PSALMUL 107 (106)
Imn de mulþumire

1 Preamãriþi-l pe Domnul, pentru cã este bun,

veºnicã este îndurarea lui!
2 Aºa sã spunã cei rãscumpãraþi de Domnul,
cei pe care i-a eliberat din mâna duºmanului,
3 pe care i-a adunat din toate þãrile:
de la rãsãrit ºi de la apus,
de la miazãnoapte ºi de la miazãzi;
4 pribegeau prin pustiua, strãbãteau cãi neumblate
ºi nu gãseau drumul spre vreo cetate
în care sã poatã locui;
5 sufereau de foame ºi de sete;
viaþa se stingea în ei.
6 În strâmtorarea lor, au strigat cãtre Domnul
ºi i-a mântuit din necazurile lor;
7 i-a cãlãuzit pe drumul cel drept,
ca sã ajungã într-o cetate în care sã poatã locui.
8 Sã-l laude pe Domnul pentru bunãtatea lui,
pentru minunile pe care le-a fãcut
în folosul fiilor oamenilor.
9 Cãci el a potolit setea sufletului însetat
ºi a umplut de bunãtãþi sufletul flãmând.

aVersetele 4-32 prezintã, în patru strofe, patru categorii de persoane:

1) v. 4-9 – membrii caravanei, rãtãciþi prin pustiu;
2) v. 10-16 – prizonierii;
3) v. 17-22 – bolnavii;
4) v. 23-32 – marinarii.
Fiecare strofã este compusã din patru elemente: prezentarea situ-
aþiei, rugãciunea, eliberarea ºi mulþumirea.
 PSALMUL 107 (106) 399

10 Ei locuiau în întuneric ºi în umbra morþiib,

robi ai sãrãciei ºi încãtuºaþi în lanþuri,
11 cãci s-au revoltat împotriva cuvintelor lui Dumnezeu
ºi au dispreþuit planul Celui Preaînalt.
12 El le-a zdrobit inima în necazuri,
cãdeau ºi nimeni nu le venea în ajutor.
13 În strâmtorarea lor, au strigat cãtre Domnul
ºi i-a mântuit din necazurile lor;
14 i-a scos din întuneric ºi din umbra morþii
ºi lanþurile lor le-a rupt.
15 Sã-l laude pe Domnul pentru bunãtatea lui,
pentru minunile pe care le-a fãcut
în folosul fiilor oamenilor.
16 Cãci a sfãrâmat porþile de aramã
ºi a frânt zãvoarele de fier.
17 ªi-au pierdut minþile pe calea fãrãdelegii
ºi din cauza nelegiuirilor lor au ajuns nenorociþi,
18 sufletul lor era dezgustat de orice hranã
ºi au ajuns pânã la porþile morþii.
19 În strâmtorarea lor, au strigat cãtre Domnul
ºi i-a mântuit din necazurile lor;
20 a trimis Cuvântul sãuc ºi i-a vindecat,
i-a scãpat de la nimicire.
21 Sã-l laude pe Domnul pentru bunãtatea lui,
pentru minunile pe care le-a fãcut
în folosul fiilor oamenilor.
22 Sã-i aducã jertfe de mulþumire
ºi sã vesteascã faptele lui în cântece de bucurie!
23 Cei care plecau pe mare în corãbii
ºi fãceau negoþ pe apele cele mari,

b
Umbra morþii. Expresia indicã întunecimea cea mai densã ºi face
aluzie la împãrãþia umbrelor, adicã la ºeol (cf. Iob 36,8; Ier 38,6).
c Cuvântul lui Dumnezeu este aici personificat (cf. Ps 33,6), vin-

decã de orice dezordine ºi pãcat (cf. Înþ 18,14-15; Is 11,4).

400 PSALMUL 107 (106)

24 ei au vãzut lucrãrile Domnului

ºi minunile lui în adâncurid.
25 El a poruncit ºi s-a pornit furtuna
care a ridicat valurile mãrii:
26 se suiau spre ceruri,
se prãbuºeau în adâncuri;
sufletul lor se topea de groazã.
27 Se clãtinau ºi se împleticeau ca un om beate
ºi toatã priceperea lor pierise.
28 În strâmtorarea lor, au strigat cãtre Domnul
ºi i-a mântuit din necazurile lor;
29 a domolit furtuna
ºi valurile s-au potolit.
30 Ei s-au bucurat cã valurile s-au liniºtit
ºi el i-a condus la portul dorit.
31 Sã-l laude pe Domnul pentru bunãtatea lui,
pentru minunile pe care le-a fãcut
în folosul fiilor oamenilor.
32 Sã-l preamãreascã în adunarea poporului
ºi sã-l laude în sfatul bãtrânilor.
33 El a schimbat râurile în loc uscat
ºi izvoarele de apã în pãmânt arid,
34 pãmântul roditor, în sãrãturã,
din cauza rãutãþii locuitorilor lui.
35 Dar a preschimbat pustiul în întindere de apãf
ºi pãmântul uscat în izvoare de apã

d
Este descrisã seninãtatea acelora care contemplã în imensitatea
mãrii puterea creatoare a lui Dumnezeu (cf. Ps 104,25-26; Sir 43,25).
e Este descris în mod plastic efectul furtunii violente (cf. Prov

23,33-34).
f În v. 32-35, psalmistul prezintã invazia lui Dumnezeu, creatorul ºi

mântuitorul, în realitatea cosmicã ºi în istoria mântuirii (cf. Ex 17,1-7;

Is 35,1-2; Înþ 19,18-22; Iob 38,26-27).
 PSALMUL 107 (106) 401

36 ºi i-a fãcut sã se aºeze acolo pe cei înfometaþi,

iar ei au construit o cetate unde sã locuiascã.
37 Au semãnat ogoare ºi au sãdit vii
ºi ele au adus roade îmbelºugate.
38 I-a binecuvântat ºi ei s-au înmulþit
ºi nu a lãsat sã se reducã numãrul animalelor lor.
39 Apoi a scãzut numãrul lor ºi au fost abãtuþi
din cauza oprimãrii, a relelor ºi a suferinþelor.
40 A revãrsat dispreþul asupra conducãtorilor,
i-a fãcut sã rãtãceascã printr-un pustiu fãrã drumuri.
41 Dar l-a ridicat pe cel sãrman din necaz
ºi a fãcut familiile numeroase ca turmele.
42 Cei drepþi vor vedea ºi se vor bucura
ºi orice nelegiuit îºi va închide gurag.
43 Cine-i înþelept sã ia aminte la acestea
ºi va înþelege bunãtatea Domnului.

Este un grandios imn de mulþumire. Pornind de la rugã-

ciunea a patru categorii de persoane, în timpul unei jertfe
de mulþumire, aceasta se transformã într-o mulþumire
comunitarã. În liturgia sinagogalã, psalmul 107 (106) este
folosit în vigilia Paºtelui. Tablourile din acest psalm se
desfãºoarã dupã schema încercare - rugãciune - eliberare ºi
are un ton de pedagogie a mulþumirii sau de ºcoalã de rugã-
ciune, în încercãri ºi în libertate. Este de o þinutã literarã
foarte bunã, fiind considerat o capodoperã a poeziei reli-
gioase. Pe lângã tonalitatea generalã de mulþumire, întâl-
nim, în poezia psalmului, elemente sapienþiale ºi profetice.
În acest amestec de rugãciune personalã ºi colectivã avem
confirmarea unui aspect des întâlnit în psalmi: rugãciunea
individualã, deseori, se transformã într-o cântare la care

g Închiderea gurii este un gest juridic ºi sapienþial al celui care se

simte înfrânt definitiv (cf. Iob 40,4).

402 PSALMUL 107 (106)

participã toatã comunitatea. În acest psalm, rugãciunea de

mulþumire a cãlãtorului, a prizonierului, a bolnavului ºi a
marinarului este aplicatã, prin relectura din versetele 1-3,
întregului Israel cãlãtor, prizonier, bolnav ºi navigator ºi se
încheie cu un imn comunitar de laudã. Mesajul biblic ne
transmite certitudinea cã omul nu e singur, ba, mai mult,
este de neînþeles dacã e dezrãdãcinat din poporul sãu. De
aceea, pe lângã dimensiunea verticalã pe care o manifestã
rugãciunea, nu poate fi absentã dimensiunea orizontalã.
Sfântul Paul exclamã: „Cine e slab, ca sã nu fiu ºi eu slab,
împreunã cu el?” (2Cor 11,29).
Experienþele evocate în acest psalm transcend istoria
Israelului. O datã cu prezenþa lui Cristos ºi a Bisericii în
lume, istoria întregii omeniri a devenit istoria sacrã, în care
Dumnezeu intervine pentru mântuirea tuturor, ºi ceea ce
Duhul lui Dumnezeu a sugerat odinioarã profeþilor ºi psal-
miºtilor se împlineºte acum pentru toþi oamenii.
Cei rãscumpãraþi, adunaþi de Dumnezeu în adunarea
sfântã a Bisericii, sunt cei care au fost rãscumpãraþi cu
preþul sângelui preþios al Mielului nevinovat, Cristos. Ei
vin de la rãsãrit ºi de la apus de la miazã-noapte ºi de la
miazã-zi ºi vor sta la masã în împãrãþia lui Dumnezeu.
Infirmitãþi de toate tipurile s-au abãtut asupra omenirii,
din cauza pãcatului, dar Dumnezeu a trimis cuvântul sãu
ºi i-a vindecat ºi i-a mântuit de la pierzare. În pustiul inte-
rior al omului, Domnul va face sã þâºneascã apa cea vie a
Duhului sãu ºi izvoarele vieþii supranaturale, iar cei cãrora
le este foame ºi sete vor fi sãturaþi; inima omului va fi
ogorul în care va semãna cuvântul sãu, credincioºii vor fi
mlãdiþele viþei de vie divine ºi vor fi numeroºi ca stelele
cerului. Domnul îi va mângâia, prin Duhul sãu Sfânt, ºi va
fi pãstorul lor.
Euharistia este rãscumpãrarea în act, marea trecere din
pustiu în þara belºugului, din închisoare la libertate, din
întuneric la luminã, de la boalã la sãnãtate, de la furtunã la
 PSALMUL 107 (106) 403

portul liniºtit, din exil în patrie, de la moarte la viaþa fãrã

de sfârºit, de la împrãºtiere la unitate.
Împãrþirea: uvertura solemnã liturgicã (v. 1-3); cântecul
cãlãtorilor (v. 4-9); cântecul prizonierilor (v. 10-16); cân-
tecul bolnavilor (v. 17-22); cântarea marinarilor (v. 23-32);
imnul istoriei mântuirii (v. 33-43): cântarea exodului
(v. 33-35), cântarea Þãrii Promise (v. 36-39), cântarea
întoarcerii din exil (v. 40-42), final de tip sapienþial (v. 43).
 PSALMUL 108 (107)
Imn de laudã ºi rugãciune pentru eliberare

1 Cântare. Psalm. Al lui David.

2 Gata e inima mea, Dumnezeule,
gata e inima mea!a
Îþi voi cânta ºi voi intona imnuri! Bine, gloria mea!
3 Treziþi-vã, harpã ºi alãutã:
vreau sã trezesc aurora.
4 Te voi lãuda între popoare, Doamne,
ºi îþi voi înãlþa imnuri printre naþiuni,
5 cãci îndurarea ta este mare pânã la ceruri
ºi adevãrul tãu pânã la nori.
6 Înalþã-te mai sus decât cerurile, Dumnezeule,
ºi slava ta sã fie peste tot pãmântul!
7 Ca prietenii tãi sã fie eliberaþi,
fã mântuire cu dreapta tab ºi ascultã-mã!
8 Dumnezeu a vorbit în lãcaºul sãu cel sfânt:
„Mã voi bucura, voi împãrþi Sihemul
ºi voi mãsura valea Sucot;
9 al meu este Galaadul, al meu este Manase
ºi Efraim, coiful capului meu,
Iuda, toiagul meu de domnie.

a În TM lipseºte repetiþia gata e inima mea, dar se aflã în toate

versiunile ºi traducerile.
b Mãsura dreaptã ºi braþul drept, când sunt referite la Dumnezeu,

sunt un antropomorfism, semn al puterii ºi al protecþiei în limbajul

tipic al exodului (cf. Ps 28,2; 31,6; 80,18; Is 11,11).
 PSALMUL 108 (107) 405

10 Moab, vasul în care mã spãl;

peste Edom îmi azvârl încãlþãmintea,
peste þara filistenilor îmi voi striga biruinþa”.
11 Cine mã va cãlãuzi spre cetatea întãritã?
Cine îmi va arãta calea spre Edom?
12 Oare nu tu, Dumnezeule, care ne-ai alungat
ºi nu mai vrei sã ieºi, o Dumnezeule,
cu oºtirile noastre?
13 Vino în ajutorul nostru în timpul necazului,
cãci mântuirea de la oameni este zadarnicã.
14 În Dumnezeu vom sãvârºi fapte mãreþe
ºi el va doborî pe asupritorii noºtri.

Este, practic, juxtapunerea a douã fragmente de psalmi:

57 (56),8-12 ºi 60 (59),7-14. Nu este doar o sumã aritme-
ticã de elemente disparate. Rugãciunea pentru cucerirea
Edomului, din psalmul 60 (59),7-14 (= v. 7-14), probabil
din epoca lui Iosia, dar care reia un eveniment de la fonda-
rea regatului davidic, nu mai urmeazã, ca în psalmul 60 (59),
dupã o lamentaþie naþionalã. Ia loc, în schimb, dupã o cãl-
duroasã mulþumire, v. 2-5 (= Ps 57,8-12). Compilarea
psalmului 108(107) este, probabil, din epoca postexilicã.
Sensul nou, al noului psalm, trebuie cãutat în rezultatul
din apropierea celor doi psalmi. Cu siguranþã, combinaþia
avea o finalitate precisã. Prin prezentarea vechiului oracol
monarhic ºi davidic, într-o situaþie tragicã, poetul psalmu-
lui 60 (59) renãscuse speranþa Israelului; în situaþia criticã
de dupã exil, liturgul repropune acel oracol ºi acea tensiune
aplicându-le Israelului din timpul restaurãrii, ca sã se
întãreascã în speranþã. Tema centralã, aceea a posedãrii
þãrii Canaanului, era deosebit de semnificativã în contextul
reconstrucþiei naþionale ºi apelul la încredere era deosebit
de preþios în situaþia concretã de dupã exil, când multe
tendinþe de descurajare ºi multe obstacole externe se
406 PSALMUL 108 (107)

opuneau lucrãrii lui Esdra ºi Nehemia. Era necesar de a

pune la începutul psalmului un preludiu de laudã în formã
de imn. Liturgul s-a gândit sã ia un alt fragment, psalmul
57 (56),8-12, care avea, printre altele, avantajul de a provo-
ca disponibilitatea inimii ºi de a trezi speranþa într-o
aurorã nouã.
În final, putem spune cã avem un psalm de încredere ºi
de implorare a lui Dumnezeu pentru victoria asupra
duºmanilor. Liturgia ºi tradiþia creºtinã au gãsit în psalm
expresii pentru celebrarea triumfului Domnului care,
înãlþându-se la ceruri, a revãrsat gloria sa pe tot pãmântul
ºi a chemat popoarele la credinþã. Tradiþia a vãzut în acest
psalm ºi o rugãciune prin care Cristos îi mulþumeºte
Tatãlui, pentru cã l-a înviat, dupã pãtimirea sa, spre gloria
veºnicã.
Împãrþirea: titlu (v. 1); preludiu de mulþumire (v. 2-5); apel
cãtre Dumnezeu, ca sã intervinã cu mântuirea lui (v. 6-7);
oracolul divin, triumful rãzboinic al lui Dumnezeu asupra
Palestinei (v. 8-10); lamentaþie asupra prezentului ºi
aºteptarea intervenþiei lui Dumnezeu (v. 11-13); antifona
finalã: încrederea în mântuirea lui Dumnezeu (v. 14).
 PSALMUL 109 (108)
Blestemelea unui asuprit nevinovat

1 Maestrului de cor. Al lui David. Psalm.

Dumnezeul laudei mele, sã nu taci,
2 cã ºi gura celui rãu ºi gura celui înºelãtor
s-au deschis asupra mea,
vorbesc împotriva mea cu limbã mincinoasã.
3 Mã înconjoarã cu vorbe pline de urã

ºi se rãzboiesc cu mine fãrã motiv.

4 În schimbul dragostei meleb îmi aduc învinuiri

în timp ce eu sunt în rugãciune.

5 Îmi fac rãu în locul binelui

ºi mã urãsc în schimbul iubirii mele.

6 Ridicã un om rãu peste el
ºi acuzatorul sã stea de-a dreapta lui.
7 Sã iasã vinovat la judecatã
ºi rugãciunea lui sã-i fie socotitã drept pãcat.

a Blestemele (imprecaþiile) sunt apeluri la rãzbunarea divinã împo-

triva duºmanilor lui Dumnezeu sau ai celui credincios (cf. Ps 10,15;

31,18; 54,7; 109,6-20). În mentalitatea retribuþiei temporale, aceste
blesteme exprimã nevoia de dreptate, dar eºecurile experienþei ime-
diate ºi progresul revelaþiei vor sfârºi prin a le confrunta cu misterul
dreptãþii transcendentale a lui Dumnezeu (cf. Iob). De abia NT invitã
la a se depãºi conflictul prin caritate (Mt 5,43-48). Purificaþi astfel de
resentimentul personal, psalmii de rãzbunare rãmân pentru
Bisericã, precum ºi pentru creºtin, expresia aceleiaºi nevoi de drep-
tate în faþa puterilor rãului, active mereu în lume.
b Expresia, repetatã ºi în v. 5, subliniazã cã adversarii nu sunt

strãini, ci provin din cercul rudelor sau al prietenilor sãi (cf. Ps 35,12;
38,21; 120,7; Prov 17,13).
408 PSALMUL 109 (108)

8 Zilele lui sã fie puþine

ºi misiunea lui sã o ia altulc.
9 Sã ajungã fiii lui orfani

ºi femeia lui, vãduvã.

10 Fiii lui sã umble rãtãcitori ºi sã cerºeascã

ºi sã fie alungaþi din dãrâmãturile casei lor.

11 Cãmãtarul sã punã mâna pe tot ce are

ºi strãinii sã-i jefuiascã munca.

12 Sã nu aibã cine sã-i arate milã

ºi sã nu se afle mângâietor pentru orfanii lui.

13 Sã se stingã seminþia lui

ºi într-o generaþie sã li se ºteargã numele.

14 Sã fie amintitã vina pãrinþilor lui înaintea Domnului

ºi pãcatul mamei lui sã nu se ºteargã niciodatã,

15 ci sã fie înaintea Domnului necontenit

ºi el sã ºteargã amintirea lor de pe pãmânt.

16 Pentru cã nu ºi-a adus aminte sã fie îndurãtor

ºi l-a persecutat pe cel sãrac, pe cel lipsit

ºi pe cel cu inima zdrobitã, pânã la moarte.
17 A îndrãgit blestemul: sã vinã asupra lui!

Nu i-a plãcut binecuvântarea: sã se îndepãrteze de el.

18 S-a îmbrãcat în blestem ca într-o hainã

ºi acesta a intrat înlãuntrul lui ca apa

ºi ca untdelemnul în oasele lui.
19 Sã-i fie ca un veºmânt cu care sã se acopere

ºi ca o cingãtoare care sã-l strângã pururea.

20 Aceasta sã fie plata de la Domnul
pentru acuzatorii mei ºi pentru cei care vorbesc rãu
împotriva sufletului meu.

c Expresia este vãzutã de Petru ca fiind realizatã prin soarta lui

Iuda (cf. Fap 1,16.20).

 PSALMUL 109 (108) 409

21 Tu, Doamne Dumnezeule, fii împreunã cu mine

de dragul numelui tãu,
elibereazã-mã, pentru cã mare este îndurarea ta.
22 Pentru cã sunt sãrac ºi lipsit,
ºi inima mea este rãnitã înlãuntrul meu.
23 Mã sting ca umbra care apune
tremur ca o libelulã.
24 Mi se clatinã genunchii din cauza postului
ºi trupul mi s-a descãrnat.
25 Am ajuns de batjocura lor;
se uitã la mine ºi clatinã din cap.
26 Ajutã-mã, Doamne, Dumnezeul meu!
Salveazã-mã dupã îndurarea ta.
27 Sã se ºtie cã aceasta este mâna ta,
cã tu, Doamne, ai fãcut lucrul acesta!
28 Pot ei sã mã blesteme,
dar tu binecuvânteazã-mãd,
pot ei sã se ridice împotriva mea,
dar tu fã-i de ruºine
ºi slujitorul tãu sã se bucure.
29 Sã fie îmbrãcaþi în dezonoare cei care mã acuzã
ºi sã fie învãluiþi de ruºine ca într-o mantie.
30 Îl voi preamãri nespus pe Domnul cu gura mea,
ºi îl voi lãuda în mijlocul mulþimii.
31 Cãci el stã la dreapta celui sãrman,
ca sã-l mântuiascã de cei care îi condamnã sufletul.

d Binecuvântarea ºi blestemul reprezintã posibilitatea de a alege

între bine ºi rãu, caracteristicã a libertãþii fiinþei umane responsabile

de propriile alegeri în faþa sa ºi înaintea lui Dumnezeu. Este declarat
blestemat cel care s-a dat de partea rãului ºi care suferã consecinþele
grave ale alegerii sale.
410 PSALMUL 109 (108)

Psalmul 109 (108) nu a fost folosit de liturgia sinagogalã

ºi nu este prezent nici în Liturgia orelor. Totuºi, primii
creºtini au apelat la el ca la o scriere profeticã, pentru a
interpreta dramatismul actului lui Iuda trãdãtorul.
Psalmul era citit ca prefigurare ºi interpretare biblicã a
tragediei acestuia. Iudaismul din evul mediu îl folosea, în
liturgia sinagogalã, ca remediu perfect ºi ultim împotriva
duºmanilor istorici ai celui credincios. Începând din anul
1932, dupã apariþia unui articol al lui Lagrange, inter-
pretarea psalmului a suferit o schimbare. Autorul articolu-
lui propune, pentru lectura imprecaþiilor din acest psalm,
ca fiind o citare directã, din partea celui persecutat, a
blestemelor pe care le rosteºte persecutorul sãu. În felul
acesta, psalmul ar deveni o cântare a victimei care se
încrede numai în dreptatea lui Dumnezeu. Totuºi, rãmâne
posibilã ºi interpretarea clasicã ce considerã acest psalm ca
fiind imprecatoriu, þinând cont de schemele mentale
obiºnuite ale Vechiului Testament ºi ale Orientului, în
general. Structura psiho-lingvisticã a stilisticii semite este
legatã de exasperarea sentimentelor, îndrãzneala hiper-
bolelor, barocul imaginilor.
Aºadar, psalmul este o lamentaþie personalã, care se
transformã într-o denunþare profeticã împotriva rãului, ce
ajunge paroxismul în blestemele împotriva Celui Rãu.
Dificultatea cea mai mare pe care o ridicã acest psalm, în
conþinutul sãu, este aceea de a justifica prezenþa imprecaþi-
ilor într-o religie atât de elevatã ca aceea pe care Dum-
nezeu a revelat-o poporului sãu, mai ales cã vechea tradiþie
creºtinã nu a ezitat sã-l identifice, în dreptul persecutat al
psalmului, pe Cristos, ºi sã considere psalmul ca o profeþie
a pãtimirii ºi ca o lamentaþie a lui Cristos, care le
reproºeazã duºmanilor sãi, ºi în special iudeilor ºi lui Iuda,
cã l-au asaltat cu cuvinte de urã, cã au luptat împotriva lui
fãrã motiv, cã, în locul iubirii pe care el le-a oferit-o, ei au
venit cu acuze, cã au rãsplãtit binele cu rãul ºi iubirea cu
ura, în timp ce el se ruga pentru ei.
 PSALMUL 109 (108) 411

Rãspunsul constã în faptul cã iudeii, refuzând credinþa

în Cristos ºi cerând ca sângele lui sã cadã asupra lor ºi
asupra fiilor lor, ºi condamnându-l la moarte, au refuzat
binecuvântarea lui Dumnezeu. Domnul nu a fãcut altceva
decât sã sancþioneze o pedeapsã pe care pãcatul o poartã în
sine: „Rãsplata pãcatului este moartea” (Rom 6,23).
Când Isus a prezis Ierusalimului sfârºitul lui trist, nu a
fãcut altceva decât sã prevadã consecinþele refuzului
mesajului sãu de pace din partea Israelului. În felul acesta,
blestemele din psalm, în gura lui Cristos, nu sunt decât
constatarea unui fapt.
Noi, aºa corupþi cum suntem, în sentimentele noastre,
trebuie sã ne apropiem de aceste expresii teribile ale psal-
mului cu teamã ºi cutremur, gândindu-ne cã ele pot sã-ºi
gãseascã semnificaþia autenticã numai pe buzele lui
Cristos.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); invocaþie obiºnuitã a numelui
divin (v. 1b-5); o serie de imprecaþii împotriva duºmanului
care îl persecutã (v. 6-19); blestem scurt, împotriva celor
care calomniazã (v. 20); rugãciune pentru eliberare ºi aju-
tor (v. 21-27); efectele psihologice ale rugãciunii psalmistu-
lui (v. 28); din nou, blestem împotriva celor care calomni-
azã (v. 29); siguranþa ajutorului din partea lui Dumnezeu
(v. 30-31).
 PSALMUL 110 (109)
Mesia - rege ºi preot

1 Al lui David. Psalm.

Aºa vorbeºte Domnul cãtre Domnul meua:
„ªezi la dreapta meab,
pânã voi punec pe duºmanii tãi
aºternut picioarelor tale”d.
2 Domnul va întinde din Sione,

sceptrul puterii talef:

„Domneºte în mijlocul duºmanilor tãi!”

aUn profet cultual se adreseazã suveranului într-un stil de curte,

rostind un oracol de întronare. Expresia Domnul meu este carac-
teristicã stilului de la curte pentru a-l numi pe rege cu solemnitate
(cf. 1Sam 22,12; 25,25; 26,18; 1Rg 1,13.17).
b ªezi la dreapta mea. Este formula de întronare ºi exprimã o pozi-

þie de prestigiu, participarea la aceeaºi demnitate ca a persoanei la

dreapta cãreia se aºazã: la dreapta regelui stã regina (Ps 45,10),
mama lui Solomon (1Rg 2,19). Aici este vorba de participarea la dem-
nitatea lui Dumnezeu, cãruia regele îi este locotenent pe pãmânt.
c Domnul însuºi, în momentul învestirii, îi promite regelui sã-i fie

alãturi în apãrarea poporului.

d Aºternut picioarelor tale sau scãunel picioarelor tale. Simbo-

lismul este cunoscut în Biblie (cf. Ios 10,24; Ps 99,5; Dan 7,14) ºi este
obiºnuit în Orientul antic ca semn al nimicirii totale a duºmanilor.
e Se subliniazã cã puterea regelui vine de la Domnul al cãrui tem-

plu pãmântesc se aflã în Sion.

f Este simbolul victoriei asupra duºmanilor. De remarcat cã nu

este folosit aici termenul specific regal ºebet (cf. Ps 2,9; 45,7; Is 9,3;
11,4; 14,5; Num 17,16-25), ci termenul matteh, un sinonim mai
generic, cu sensul de baston pastoral (cf. Ier 48,17; Ez 19,11), la fel ca
bastonul lui Aron (Ex 7,9.10.12).
 PSALMUL 110 (109) 413

3 În ziua puterii tale,

tu domneºti strãlucind de sfinþenie;
din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscutg.
4 Domnul s-a jurath ºi nu-i va pãrea rãu:
„Tu eºti preot în vecii,
dupã rânduiala lui Melchisedec!”j
5 Domnul este la dreapta ta,
el va zdrobi regi în ziua mâniei sale.

g Versetul 3 este obscur ºi se preteazã la interpretãri diferite. Dupã

LXX ºi Vg, avem aici un oracol nou, referitor la filiaþiunea adoptivã

divinã a regelui, conform protocolului regal ca în Ps 2 ºi pe linia ora-
colului lui Natan (cf. 2Sam 7,14; Ps 89,27).
Mulþi exegeþi vãd aici cel puþin o aluzie la predestinarea regelui
Mesia încã din sânul mamei. Probabil cã versetul intrã în contextul
ceremoniei de încoronare a suveranului. Astfel, în faþa armatei, tot
poporul proclamã angajamentul de a lupta pentru rege ºi pentru
naþiune. O traducere apropiatã de TM ar putea fi aceasta: Poporul
tãu este generos (se angajeazã cu plãcere) în ziua în care apare pute-
rea ta militarã, în splendorile sfinþeniei. Din sânul aurorei, pentru
tine este roua tinereþii tale (adicã, tinerii tãi soldaþi). Aºadar, v. 2-3 ar
descrie forþa ºi abnegaþia poporului ºi a tinerilor militari pe care
Domnul îi pune la dispoziþia regelui pentru a stãpâni asupra duº-
manilor.
Din sânul aurorei, ca roua... Este un simbolism care face apel la
tradiþiile vechi. Este semn al fecunditãþii, al forþei ºi al vieþii. Dupã
LXX, expresia poeticã ar face aluzie la originea misterioasã a lui
Mesia.
... te-am nãscut. În timp ce în Ps 2,7 expresia indicã filiaþiunea
adoptivã a regelui în ziua încoronãrii, aici expresia pare sã indice,
într-un anumit fel, filiaþiunea divinã în sens strict.
h Pentru jurãmântul solemn al Domnului faþã de David, vezi

Ps 89,4.36.50; 132,11.
i Învestitura sacerdotalã vine direct de la Dumnezeu, spre deose-

bire de preoþia lui Aron care se transmitea prin impunerea mâinilor

(cf. Lev 8–9; Ex 34). În felul acesta, David a fost rege ºi totodatã preot
(2Sam 6), la fel ca ºi fiul sãu, Solomon (1Rg 8).
j Dupã rânduiala lui Melchisedec. Este specificat tipul preoþiei

(cf. Gen 14,18-20). Se face astfel legãtura între figura regelui ºi cea
a lui Melchisedec, rege ºi preot totodatã.
414 PSALMUL 110 (109)

6 Va judeca printre naþiuni,

va umple totul de cadavre
ºi va zdrobi capete pe teritorii întinsek.
7 Va bea din pârâu pe cale
ºi de aceea îºi va înãlþa capull.

Psalmul 110 (109) a fost, mai mult decât oricare alt

psalm, obiect de veneraþie, de discuþie ºi de interes, mai
ales din partea poporului noii alianþe. Deºi nu este cel mai
frumos dintre psalmi, deºi nu este cel mai mesianic dintre
psalmii regali, deºi nu are textul cel mai curat, deºi, din
punct de vedere tematic, nu este cel mai clar, acest psalm a
devenit, în mod absolut, cel mai cunoscut ºi cel mai studi-
at. Psalmul în sine, textul sãu, temele sale, interpretarea
lui generalã, detaliile sale, figura regelui protagonist, intro-
ducerea lui Melchisedec, caracterul sãu regal sau mesianic,
toate se bucurã de un interes exegetic fãrã margini.
Cei care-l studiazã îl considerã, în general, ca fiind unul
dintre psalmii regali. Stilul de curte este încãrcat cu expre-
sii retorice, universale, rãzboinice; solemnitatea temei
provoacã orgoliul naþional; „extremismul” anumitor tonuri
ºi imagini deschide drumul spre perspective mesianice pe

k
Psalmistul descrie efectul mâniei lui Dumnezeu (Ps 2,5).
l
Versetul este enigmatic dacã se presupune cã subiectul este
Dumnezeu, la fel ca în v. 5-6. S-ar descrie astfel, printr-un antropo-
morfism, atitudinea lui Dumnezeu ca aceea a unui erou care, dupã o
luptã victorioasã, îºi potoleºte setea ºi îºi înalþã capul cu o atitudine
victorioasã (cf. Ps 27,6). Dacã v. 5b-7 îi sunt atribuite regelui, se
înþelege mai bine popasul la pârâu ºi atitudinea triumfalã a capului
în contrast cu capetele cãzute ale duºmanilor sãi (v. 6).
Versetul 1 este citat direct de Isus în Mc 12,36; Mt 22,44; Lc 20,42.
Mai este citat în Mt 26,64 (cf. Mc 14,62; Lc 22,69). Scrisoarea cãtre
Evrei reflectã asupra Ps 110,1 (Cristos ºade la dreapta lui Dumnezeu:
cf. Evr 1,3.13; 2,5.8; 10,12-13; 12,2; 1Pt 3,22).
Versetul 4 (Cristos - preot dupã rânduiala lui Melchisedec) este
citat în Evr 5,5-6; 7; 8,1.
 PSALMUL 110 (109) 415

care tradiþia ºi liturgia se strãduiesc sã le aprofundeze ºi sã

le foloseascã. Toatã lumea trebuie sã se supunã hegemoniei
locotenentului lui Dumnezeu, regele davidic. Mai precis,
trebuie sã ne gândim la o ceremonie de întronare, în care
nucleul teologic este cel al oracolului lui Natan ºi al alianþei
lui Iahve cu „casa” lui David (2Sam 7). „Unsul” consacrat,
actualmente din familia lui David, slab ºi imperfect, printr-o
hiperbolã laudativã, devine semnul „Unsului” consacrat
perfect, aºteptat mereu ºi iubit mereu, chiar în interiorul
experienþei concrete, modeste a prezentului monarh.
Intervine un al treilea element, mai degrabã curios ºi
problematic, cel al calificãrii sacerdotale a suveranului
prezent, o preoþie cu totul specialã, legatã de tradiþia veche
din Gen 14 – dupã rânduiala lui Melchisedec –, ºi nu dupã
tradiþia aronicã ºi leviticã.
Semnificaþia mesianicã este afirmatã în mod deschis de
Cristos. El îºi aplicã sieºi v. 1 din acest psalm (cf. Mt 22,41-46).
Implicit, pe baza mãrturiei acestui psalm, Isus afirmã filiaþi-
unea sa divinã. Multe texte din Noul Testament vãd, uneori
în mod implicit, alteori în mod explicit, împlinirea oracolului
din psalmul 110 (109), în înãlþarea lui Cristos ºi aºezarea lui
la dreapta Tatãlui. De aici provine ºi sensul escatologic ce se
referã la înãlþarea definitivã a lui Cristos, dupã ce va fi pus
toþi duºmanii sub picioarele lui (cf. 1Cor 15,25-27). În Scri-
soarea cãtre Evrei, tema regalitãþii divine a lui Cristos se
întrepãtrunde, în mod minunat, cu aceea a preoþiei lui
veºnice.
Tradiþia patristicã a citit în acest psalm revelarea naºterii
din veºnicie a Cuvântului din sânul Tatãlui, revelarea natu-
rii duble, divine ºi umane, a lui Cristos, vestirea întrupãrii
lui, naºterea în lumea aceasta, victoria sa ºi înãlþarea glo-
rioasã, la ceruri, la dreapta Tatãlui. Acest mister al lui
Cristos este completat de taina evanghelizãrii lumii, care
urmeazã dupã înãlþare ºi începe, de la Ierusalim, în ziua de
Rusalii.
416 PSALMUL 110 (109)

Biserica luptã, împreunã cu Cristos, bãtãliile lui ºi, împre-

unã cu el, îºi potoleºte setea din pârâul de pe cale, parti-
cipând la pãtimirea lui, ºi-ºi înalþã capul în victoria învierii.
Ea se reîmprospãteazã cu apa vie a Duhului Sfânt, pentru
a duce la desãvârºirea victorioasã lupta începutã de Cristos
împotriva puterilor rãului.
Acest psalm este prezent la Vesperele II din toate dumi-
nicile ºi solemnitãþile de peste an.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); oracol regal (v. 1b-3); oracol sacer-
dotal regal (v. 4-7).
 PSALMUL 111 (110)
Providenþa lui Dumnezeu

1 Aleluiaa.
Îl voi preamãri pe Domnul din toatã inima, Alef
în adunarea celor drepþi, în mijlocul comunitãþii. Bet
2 Mari sunt lucrãrile Domnului, Ghimel
vrednice de luat în seamã Dalet
de cãtre toþi cei care le iubesc.
3 Lucrarea lui este plinã de splendoare ºi mãreþie, He
dreptatea lui dãinuie întotdeauna. Waw
4 El a lãsat o amintire a minunilor saleb: Zain
Domnul este milostiv ºi plin de îndurare, Het
5 dã hranãc celor ce se tem de el; Tet
îºi aduce aminte în veci de legãmântul sãu. Iod
6 El a arãtat poporului sãu puterea faptelor sale, Kaf
dându-le lor moºtenirea naþiunilor. Lamed
7 Lucrãrile mâinilor lui sunt adevãr ºi dreptate, Mem
toate orânduirile lui sunt neschimbãtoare, Nun
8 statornicite pentru veci de veci, Samek
fãcute în adevãr ºi dreptate. Ain

a Aleluia. Lipseºte în versiunea siriacã. De fapt, este vorba despre

un adaos liturgic ce nu intrã în acrostihul psalmistului.

Unele manuscrise greceºti adaugã un titlu cu o indicaþie cronolo-
gicã postexilicã: Pentru întoarcerea lui Aggeu ºi a lui Zaharia.
b Sensul v. 4 este echivoc: El a voit sã-ºi aminteascã de minunile

sale sau: El a fãcut spre pomenire minunile sale.

c Termenul ebraic poate însemna: pradã, provizie, câºtig. În afarã

de referinþa istoricã la manã ºi la prepeliþe (cf. Ex 16; Num 11), este

subliniatã gratuitatea darului ºi faptul cã este acordat în fiecare zi,
pentru cã îºi aduce aminte în veci de legãmântul sãu (cf. Ps 81,17;
136,25; 147,14).
418 PSALMUL 111 (110)

9 El trimite poporului sãu mântuirea, Pe

stabileºte pe veci legãmântul sãu. Þade
Sfânt ºi înfricoºãtor este numele lui. Qof
10 Frica de Domnul este începutul înþelepciuniid: Reº
ea dã pricepere tuturor acelora care o trãiesc. Sin
Slava lui rãmâne pentru totdeauna. Tau

Este considerat a fi geamãn cu psalmul care urmeazã,

112 (111); amândoi sunt alfabetici. În ciuda rigorii acestui
procedeu stilistic, nu este atinsã mirarea bucuroasã a con-
templãrii acþiunii lui Dumnezeu, rãspânditã în toatã isto-
ria mântuirii. Acest psalm proclamã ºi celebreazã suvera-
nitatea glorioasã a lui Dumnezeu ºi iubirea sa rãscumpãrã-
toare. Este un psalm personal ºi liturgic, devenind, în felul
acesta, comunitar, ca orice mulþumire ridicatã spre Dum-
nezeu în templu. În contextul alianþei ºi al cultului, psal-
mistul îl contemplã ºi îl adorã pe Dumnezeu ºi lucrãrile
sale. Contemplaþia genereazã uimire ºi laudã, mulþumire ºi
cântare, în timp ce în interiorul poemului se alterneazã vizi-
unile asupra mãreþiei ºi splendorii lui Iahve, cu acte de
memorial-comemorare a operelor sãvârºite în istorie. A
lãuda, pentru psalmist, înseamnã a iubi ºi a trãi. Acla-
maþia: „Sfânt ºi înfricoºãtor este numele lui”, este un fel de
sintezã a atitudinii celui care se roagã. Teama de Dum-
nezeu nu este numai teamã pentru transcendenþa lui, ci
este, în acelaºi timp, iubire pentru prezenþa lui în istorie;
nu este numai adoraþie ºi veneraþie, ci este confruntare cu
el, în toate clipele existenþei. Psalmistul, care aparþine
poporului alianþei, prin laudã, îl iubeºte pe Dumnezeul sãu

d
Mai mult decât sensul de început, cuvântul ebraic vrea sã indice
culmea, punctul maxim al înþelepciunii, care înseamnã cunoaºterea
completã a realitãþii. Frica de Domnul exprimã rãspunsul de credinþã
plinã de reverenþã religioasã.
 PSALMUL 111 (110) 419

cu toatã inima ºi, în aceastã formã superioarã de iubire,

credinþa, speranþa ºi iubirea se armonizeazã pentru a da
viaþã deplinei rezonanþe ºi semnificaþii pe care o simte cel
care crede.
Pentru aceasta, psalmul 111 (110) trebuie sã fi fost una
dintre rugãciunile preferate ale lui Cristos, pentru cã, în el,
iubirea lui Dumnezeu s-a manifestat în forma cea mai
înaltã ºi numai astfel se pot explica aluziile ºi citãrile
numeroase ale acestui psalm în Noul Testament.
Tradiþia patristicã a considerat psalmul când o mulþu-
mire a lui Cristos, când o rugãciune a Bisericii, care îl laudã
pe Cristos ºi celebreazã lucrãrile lui ºi pe cele ale Tatãlui,
care a dat hrana cuvântului sãu celor chinuiþi de foamea
spiritualã. Adunarea celor drepþi ºi comunitatea de care
vorbeºte psalmul capãtã, la sfinþii pãrinþi, un chip definit.
Ei sunt Biserica, poporul sfânt al lui Dumnezeu, reunit din
diferitele pãrþi ale lumii în numele lui Cristos.
Liturgia adoptã ºi completeazã interpretãrile patristice,
dând întregului psalm o nuanþã creºtinã. Amintirea pe care
Domnul a lãsat-o, despre operele sale, în Euharistie este o
prezenþã, o realitate, o participare a noastrã la acele lucrãri.
Ceea ce Domnul a fãcut rãmâne pentru totdeauna, pentru
cã rãmâne cu noi Cristos, care rezumã în el însuºi toate
lucrãrile ºi manifestãrile lui Dumnezeu în istoria sacrã ºi în
lume.
Împãrþirea: laudã solemnã: dreptatea lui dãinuie pentru
totdeauna (v. 1-3); imn închinat alianþei (v. 4-9); rugãciune
solemnã de încheiere: slava lui rãmâne pentru totdeauna
(v. 10).
 PSALMUL 112 (111)
Roadele fricii de Dumnezeu

1 Aleluia!a
Fericit este omul care se teme de Domnul, Alef
care îºi aflã mare plãcere în poruncile lui! Bet
2 Seminþia lui va fi puternicã pe pãmântb Ghimel
ºi urmaºii celor drepþi vor fi binecuvântaþi. Dalet
3 În casa lui va fi belºug ºi bogãþie, He
dreptatea lui rãmâne pe vecie. Waw
4 El rãsare ca o luminã în întuneric pentru cei drepþi, Zain
el este blând, îndurãtor ºi dreptc. Het
5 Fericit este omul care are milã ºi dã cu împrumut, Tet
el îºi rânduieºte bunurile cu dreptated. Iod
6 El nu se clatinã niciodatã: Kaf
cel drept va fi amintit pentru totdeauna. Lamed
7 El nu se teme de zvonurile rele, Mem
inima lui e tare ºi se încrede în Domnul. Nun

a
Ca ºi în psalmul precedent, aleluia este un adaos liturgic poste-
rior. Numai Vg adaugã indicaþia: Pentru întoarcerea lui Aggeu ºi a lui
Zaharia.
b Puterea se referã atât la stabilitate, cât ºi la abundenþa descen-

denþei în Þara Fãgãduitã.

c Dupã modul în care sunt folosite imaginile ºi atributele, subiec-

tul, care nu este exprimat, nu poate fi decât Domnul, de aceea o parte

din tradiþia greacã adaugã Domnul Dumnezeu la sfârºitul versetului.
Alþii însã traduc: blând ºi îndurãtor este Cel Drept.
d El îºi rânduieºte bunurile cu dreptate, adicã administreazã

bunurile sale echitabil, fãrã înºelãciune ºi fãrã interese ilicite, spre

deosebire de cel nelegiuit (cf. Ps 37,21).
 PSALMUL 112 (111) 421

8 Inima lui este în siguranþã,

nu are nici o teamã, Samek
pânã când va triumfa peste duºmanii sãi. Ain
9 El este darnic faþã de cei sãraci, Pe
dreptatea lui rãmâne în vecii vecilor, Þade
iar fruntea lui se înalþã cu cinste. Qof
10 Cel nelegiuit va vedea ºi se va mânia, Reº
va scrâºni din dinþi ºi se va topi. Sin
Dorinþa pãcãtoºilor rãmâne neîmplinitã. Tau

La fel ca psalmul precedent, ºi psalmul 112 (111) este un

acrostih alfabetic, cu o caracteristicã sapienþialã, prezen-
tându-se ca o cântare pur didacticã. Prevalenþa figurii celui
drept este totalã. Dreptatea stãpâneºte prezentul ºi vii-
torul, nelegiuirea naufragiazã în falimentul cel mai tragic.
Teama de Dumnezeu desfiinþeazã orice altã teamã: ºi pe
aceea a nenorocirii, ºi pe aceea a duºmanilor, ºi pe aceea a
oricãrui tip de rãu. Nelegiuitul este învãluit în mânie, în
faþa triumfului celui drept, ºi se consumã ca focul, devine
nimic, fãrã a lãsa o singurã urmã dupã el. Atenþia citito-
rilor acestui psalm cade, înainte de toate, asupra dimensi-
unii sociale, cu o aplicaþie specialã la pomanã ºi la caritate,
angajare exigentã, dar ºi izvor de binecuvântare. Prota-
gonistul este cel drept ºi faptele sale. Toate versetele îl au
ca subiect pe cel drept sau antiteza lui, cel nelegiuit, jucând
mereu pe binomurile fericire-nefericire, fecunditate-sterili-
tate. Preocuparea psalmului 112 (111) este aceea de a pro-
mova „fericirea” omului care se teme de Dumnezeu. Nu
este o iubire egocentricã sau antropocentricã, pentru cã ea
se deschide spre Dumnezeu, spre aproapele ºi spre reali-
tãþile vieþii. Culmea spre care tinde acest „proiect uman”
este teama de Dumnezeu, adicã credinþa ºi adoraþia. Acest
psalm ne învaþã cã, trecând prin om, se ajunge la cântarea
lui Dumnezeu. A-l cunoaºte pe Dumnezeu ºi a-l iubi pe
fratele nu înseamnã numai a practica un cult, ci a-ºi asuma
422 PSALMUL 112 (111)

cauza celui nefericit ºi sãrac. Conform kerygmei profetice,

dreptatea faþã de aproapele ne conduce la Dumnezeu, care
este dreptatea, mântuirea celui sãrac, participarea la mân-
tuirea realizatã de Iahve în eliberarea exodului. Iubirea
faþã de Dumnezeu ºi iubirea faþã de aproapele sunt douã
cãi indisolubil încruciºate ºi adevãratul credincios nu poate
sã recite numai gloria lui Dumnezeu (din psalmul
111[110]) fãrã a trece ºi prin iubirea orizontalã a psalmu-
lui nostru, porunca unicã a eticii creºtine.
Omul drept, ideal, prezent în psalmul nostru ºi propus
deja de legea cea veche, s-a revelat lumii în persoana lui
Cristos ºi în evanghelia sa. El a venit sã-i înveþe pe oameni
teama filialã de Dumnezeu ºi iubirea reciprocã dintre fraþi.
Dimensiunile iubirii faþã de aproapele, revelate de Cristos,
sunt acestea: ea trebuie sã fie universalã ºi sã-ºi aibã
rãdãcinile într-o inimã purificatã de patimi, trebuie sã fie o
depãºire a dreptãþii ºi sã fie plãsmuitã dupã exemplul
iubirii Tatãlui ceresc. Cristos este primul care a practicat,
faþã de discipolii sãi, ceea ce a învãþat. El a împlinit voinþa
Tatãlui pânã la moartea pe cruce. De aceea, a primit, de la
el, viaþa ºi binecuvântarea. De la Cristos a venit o nouã
generaþie de oameni drepþi, pe care el i-a reunit în Bisericã,
familia cinstei ºi a bogãþiei supranaturale.
Dupã venirea Duhului Sfânt, descendenþa lui Cristos s-a
multiplicat pe pãmânt ºi a înflorit o generaþie de oameni
drepþi. Sfinþii care se ridicã în Bisericã merg pe calea
trasatã de Cristos ºi idealul proclamat de psalmul 112 (111)
s-a concretizat în cele mai variate moduri de viaþã creºtinã
pe pãmânt.
Împãrþirea: fericirea celui care se teme de Dumnezeu, în
descendenþa ºi în casa lui (v. 1-3); omul milostiv care dã cu
împrumut (v. 4-5); dreptul nu se va clãtina în veci (v. 6);
cine se încrede în Dumnezeu, nu se teme (v. 7-9); cel
nelegiuit ºi ruinarea lui (v. 10).
 PSALMUL 113 (112) a
Dumnezeu cel preaînalt are grijã de cei umili

1 Aleluia.
Lãudaþi, slujitori ai Domnuluib,
lãudaþi numele Domnului!
2 Fie numele Domnului binecuvântat,

de acum ºi pânã în veac.

3 De la rãsãritul ºi pânã la apusul soarelui,

fie numele Domnului lãudat!

4 Domnul este preaînalt, mai presus de toate naþiunilec,
slava lui este mai presus de ceruri.
5 Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru,
care locuieºte atât de sus,
6 care îºi pleacã privirea sã vadã
ce se petrece în cer ºi pe pãmânt?d
7 El ridicã pe cel slab din þãrânã,
înalþã din mizerie pe cel sãrac,

a Este primul dintre psalmii care formeazã Hallelul egiptean

(Ps 113–118), folosiþi în cult cu ocazia sãrbãtorilor mari ale Isra-

elului: Paºtele, Rusaliile, sãrbãtoarea Corturilor, sãrbãtoarea Dedi-
cãrii templului, Luna nouã. Dupã Miºna, primii doi psalmi (113–114)
erau recitaþi la sãrbãtoarea Paºtelui, înainte de cinã.
b În sens restrâns, este vorba de preoþi sau leviþi, ca în Ps 135,2,

sau, mai generic, se referã la credincioºi (cf. Ps 19,12.14; 27,9; 31,17;

34,23).
c Este subliniatã regalitatea ºi maiestatea divinã asupra oamenilor

ºi asupra întregii creaþii (cf. Ps 46,11; 92,2).

d Versetele 5-6 prezintã, în acelaºi timp, transcendenþa ºi condes-

cendenþa lui Dumnezeu: el, a cãrui locuinþã se aflã în ceruri, dea-

supra firmamentului (cf. Ps 8,2; 47,10; 57,6.12; 104,3), îºi pleacã
424 PSALMUL 113 (112)

8 pentru ca sã-l aºeze alãturi de conducãtori,

de conducãtorii poporului sãu.
9 El o aºazã pe cea sterilã în casã,
ca pe o mamã ce se bucurã de copiie. Aleluia!f

Psalmul 113 (112), în liturgia ebraicã, este primul din

Hallelul egiptean, folosit la marile sãrbãtori ale Paºtelui,
Rusaliilor ºi Corturilor, precum ºi la sãrbãtoarea Dedicãrii
templului ºi la alte sãrbãtori importante. La Paºti, împre-
unã cu psalmul 114 (113), era folosit înainte de cinã.
Talmudul îºi imagina cã, în noaptea de Paºti, prin acope-
riºurile caselor evreilor ieºea o respiraþie de laudã care,
perforând cerul, ajungea pânã la Dumnezeu. Acest psalm
lasã sã se întrevadã un dialog cultic între comunitate ºi
„slujitorii lui Iahve”, expresie care se referea, pe vremea
aceea, la preoþi ºi leviþi. Auditoriul pe care psalmul îl pre-
supune este însã mai vast decât cel al unei adunãri litur-
gice. El se extinde pânã la sfârºitul timpurilor ºi se lãrgeºte
pânã la marginile pãmântului, incluzând în sine toatã dias-
pora ebraicã. Suntem în faþa unui imn de laudã, în care au
intrat ºi elemente sapienþiale. Psalmul uneºte transcen-
denþa cu prezenþa eficace a lui Dumnezeu, în istoria celor
sãraci. Tonul este universalist ºi se transformã într-o lecþie
de speranþã pentru comunitatea lui Israel rãspânditã pre-
tutindeni.
O semnificaþie nouã a cãpãtat acest psalm o datã cu
venirea lui Isus Cristos care l-a recitat la Cina de pe urmã,
când a substituit liturgia Vechiului Testament cu noua
liturgie pascalã. Psalmul, de acum înainte, va purta în sine

privirile sã vadã în afara cerului ºi a pãmântului, ca sã iasã în întâm-

pinarea omului. În NT, v. 6 este citat în Lc 1,48, iar v. 7 în Lc 1,52.
e Versetele 7-9 sunt o referinþã clarã la cântarea Anei (1Sam 2,1-10).

Sterilitatea era consideratã în Israel un blestem al lui Dumnezeu

(cf. Gen 16,4-5; 1Sam 1,5-6; 2,5; Os 9,14).
f LXX ºi Vg au Aleluia la începutul psalmului urmãtor.
 PSALMUL 113 (112) 425

vestirea marilor evenimente ale rãscumpãrãrii, realizate de

Cristos prin pãtimirea, moartea ºi învierea lui, care, prin
Euharistie, se perpetueazã, în timp ºi în spaþiu, pânã la
venirea glorioasã a lui Isus Cristos. Începând de atunci,
psalmul exprimã lauda ºi mulþumirea întregii omeniri rãs-
cumpãrate, care este fãcutã pãrtaºã, în celebrarea euharis-
ticã, în mod tainic, dar profund real ºi vital, la misterele
pascale ale lui Cristos, care o introduc din timpul prezent
în veºnicia fericitã. Cântând acest psalm, în cadrul cinei
pascale, Cristos ne îndeamnã ºi ne învaþã sã-l lãudãm pe
Tatãl.
Cântând acest psalm, Biserica iese în întâmpinarea rege-
lui sãu pacific, la celebrarea Naºterii Domnului, ºi îi invitã
pe credincioºi sã laude numele sãu preasfânt. Psalmul 113
(112) ne oferã ºi posibilitatea de a cere de la Dumnezeu
împlinirea a ceea ce este proclamat în el, pentru ca, în ziua
Domnului, care nu cunoaºte apus, sã putem participa, în
mod eficace, la învierea ºi la gloria lui Cristos.
Împãrþirea: lauda numelui lui Dumnezeu (v. 1-3); trans-
cendenþa cosmicã a lui Iahve (v. 4-6); imanenþa istoricã a
lui Iahve (v. 7-9).
 PSALMUL 114 (113 A)
Faptele minunate din timpul exodului

1 Când a ieºit Israel din Egipt,

casa lui Iacob din mijlocul unui popor barbara,
2 Iuda a devenit sanctuarul lui
ºi Israel stãpânirea sab.
3 Marea a vãzut ºi a fugit,
Iordanul s-a întors înapoi;
4 munþii au sãltat ca berbecii
ºi dealurile, ca mieii unei turmec.
5 Mare, ce ai tu de fugi,
ºi tu, Iordanule, pentru ce te întorci înapoi?
6 Munþilor, pentru ce sãltaþi ca berbecii,
ºi voi, dealurilor, ca mieii unei turme?
7 Cutremurã-ted, pãmântule, în faþa Domnului,
în faþa Dumnezeului lui Iacob,
8 care preface stânca într-un lac
ºi piatra în izvoare de apã!

a Lit.: un popor bâlbâit, în sensul cã vorbeºte o limbã de neînþeles,

strãinã (cf. Dt 28,49; Is 28,11; 33,19; Ier 5,15).

b Iuda ºi Israel reprezintã poporul ales în unitatea ºi totalitatea sa.

Cele douã substantive: sanctuarul ºi stãpânirea, pot fi luate atât în

sens teritorial, cât ºi în sens spiritual.
c Psalmistul descrie cutremurul de pãmânt din teofania de pe Sinai

(Ex 19) prin imaginea unei turme cuprinse, din senin, de spaimã.
d În limba ebraicã, verbul hwl (a se cutremura) se referã la zbuciu-

mul femeii care naºte (cf. Ps 96,9; Hab 3,10).

 PSALMUL 114 (113 A) 427

Este o cântare a exodului ºi, în acelaºi timp, o cântare

pascalã, folositã în liturgia sinagogalã în octava Paºtelui.
Un poem muzical ritmic, armonic ºi aproape procesional,
de aceea, se considerã cã s-a format în ambientul de viaþã
din tradiþia liturgicã. Din cauza aceasta, datele istorice
sunt abia sesizabile. Pentru psalmist, exodul ºi Sionul coin-
cid din punct de vedere teologic, trecerea Mãrii Roºii ºi cea
a Iordanului nu mai sunt distanþate de cei patruzeci de ani
ai generaþiei din pustiu. Acest ritm este specific memori-
alului care unificã cele trei dimensiuni ale timpului, în acel
„astãzi” al acþiunii „sacramentale” liturgice. Într-o relec-
turã escatologicã, psalmistul vede în exodul istoric semnul
ultimului exod cãtre cerurile noi ºi pãmântul nou.
Noua interpretare creºtinã va transforma, încet-încet,
psalmul 114 (113 A) ºi exodul într-un document unitar
baptismal. Textul pe care îl avem în faþã este din epoca post-
exilicã ºi preamãreºte, sub schema primului exod, actu-
alizarea prezentã în cel de-al doilea exod, din Babilon.
Pentru armonia întâlnitã în psalm ºi pentru regularitatea
ritmicã a structurii dinamice, psalmul 114 (113 A) a fost
considerat dintotdeauna o bijuterie literarã.
Experienþa pe care o face Israelul în relaþia cu Dum-
nezeul mântuitor, viu ºi activ în istoria sa, este experienþa
fundamentalã care va însoþi pentru totdeauna poporul ales
în orice moment al vieþii. O astfel de experienþã va ajunge
la punctul culminant o datã cu întruparea Fiului lui Dum-
nezeu; în acest moment, ºi Paºtele lui Israel îºi gãseºte
desãvârºirea în Paºtele lui Cristos. Calea cea nouã a mân-
tuirii se deschide de acum înainte prin apele Botezului.
Între învierea lui Cristos ºi întoarcerea lui finalã se gãseºte
istoria Bisericii pelerine în lume; între Botez ºi trecerea la
veºnicie se aflã existenþa creºtinului pe acest pãmânt, iar
apa vieþii continuã sã þâºneascã din stâncã, pentru a potoli
setea fiilor lui Dumnezeu, iar aceastã piatrã este Cristos
(1Cor 10,4). Apa vie a Duhului Sfânt, izvorâtã din inima
428 PSALMUL 114 (113 A)

strãpunsã, a devenit, pentru noi, izvor de apã care þâºneºte

spre viaþa cea veºnicã (cf. In 4,14). O purtãm în noi cu
harul lui Dumnezeu ºi, încontinuu, avem posibilitatea sã
sorbim din izvoarele Mântuitorului, în Euharistie ºi în
celelalte sacramente, în timp ce suntem pelerini, ºi noi, din
aceastã lume spre Tatãl, urmându-l pe Cristos.
Împãrþirea: cântarea exodului ºi a Þãrii Promise (v. 1-2);
cântarea mãrii, a Iordanului ºi a muntelui Sinai (v. 3-6);
cântarea teofaniei ºi a experienþei din pustiu (v. 7-8).
 PSALMUL 115 (113 B) a
Nimicnicia idolilor în faþa Dumnezeului celui viu

1 Nu nouã, Doamne, nu nouãb,

ci numelui tãu dã mãrirec
pentru bunãtatea ºi fidelitatea ta.
2 De ce sã spunã pãgânii:
„Unde este Dumnezeul lor?”
3 Dumnezeul nostru este în ceruri
ºi face tot ce voieºted.
4 Idolii lor sunt argint ºi aur,
lucrarea mâinilor omului.
5 Ei au gurã, dar nu vorbesc;
au ochi, dar nu pot sã vadã;
6 au urechi, dar nu aud;
au nas, dar nu pot sã miroase;
7 au mâini, dar nu pipãie;
au picioare, dar nu pot sã meargã;
din gâtul lor nu iese nici un sunete.
8 Ca ei vor fi cei care i-au fãcut
ºi toþi cei care se încred într-înºii.

a În TM ºi în unele traduceri moderne, versetele acestui psalm de

la 1 la 18 corespund numerelor de la 9 la 25 din LXX.

b Comunitatea Israelului nu cere direct dobândirea intereselor

sale, ci pe acelea ale Domnului.

c Targumul adaugã: nu din cauza noastrã ºi nici a nedreptãþii

noastre.
d Psalmistul îºi mãrturiseºte credinþa în transcendenþa ºi atotputer-

nicia lui Dumnezeu. Acesta este rãspunsul la provocarea pãgânilor.

e Polemica antiidolatricã din v. 4-7 este reluatã în 1Cor 10,19-20;

12,2; Rom 1,23; Ap 9,20.

430 PSALMUL 115 (113 B)

9 Casa lui Israel nãdãjduieºte în Domnul:

el este ajutorul ºi scutul lor.
10 Casa lui Aronf nãdãjduieºte în Domnul:
el este ajutorul ºi scutul lor.
11 Cei ce se tem de Domnul nãdãjduiesc în Domnul:
el este ajutorul ºi scutul lor.
12 Domnul îºi aminteºte de noi
ºi ne binecuvânteazã;
va binecuvânta casa lui Israel,
va binecuvânta casa lui Aron;
13 va binecuvânta pe toþi cei ce se tem de Domnul,
pe cei mici ºi pe cei mari.
14 Domnul sã vã facã rodnici
pe voi ºi pe fiii voºtri!g
15 Sã fiþi binecuvântaþi de Domnul,
care a fãcut cerul ºi pãmântul.
16 Cerurile, cerurile sunt ale Domnului,
pãmântul însã l-a dãruit fiilor oamenilor.
17 Nu morþii te vor lãuda pe tine, Doamne,
nici toþi cei ce coboarã în împãrãþia tãcerii,
18 ci noi, cei vii, îl binecuvântãm pe Domnul
de acum ºi pânã-n veac. Aleluia.

Este, cu siguranþã, un imn liturgic, dialogic, ironic ºi

polemic faþã de idolatrie. Critica zeilor este continuã, puter-
nicã ºi legatã de o solidã tradiþie biblicã. Antiidolatria este
o proclamare care, în Biblie, nu este numai teologicã, ci ºi

f Se referã la preoþi (cf. Num 3,10), care erau pãzitorii templului ºi

responsabilii cultului divin.

g Efectul binecuvântãrii se manifestã în rodnicie (cf. Gen 1,28;

8,17; 9,1; Dt 1,11; 1Cr 21,3). Acest lucru este valabil, în special, în
contextul istoric de dupã exil, dupã suferinþele îndurate ºi decimarea
populaþiei.
 PSALMUL 115 (113 B) 431

antropologicã, pentru cã este celebrarea libertãþii credinþei

în faþa coºmarului magiei. Argumentarea decisivã a psal-
mistului este denunþarea batjocoritoare a neputinþei radi-
cale a idolilor, a faptului cã sunt morþi, ba, mai mult, sunt
moarte, adicã sunt obiecte, ºi nu persoane. Credinþa în zei,
în Sfânta Scripturã, este vãzutã ca o crimã religioasã ºi
moralã, un refuz al Dumnezeului celui viu, din cauza suro-
gatelor, fãcute dupã chipul ºi asemãnarea proprie. Amal-
gamul care uneºte ºi face omogen psalmul 115 (113 B), în
ciuda multiplicitãþii culorilor ºi a genurilor literare, este
liturgia. Faptul cã acest psalm aparþine Hallelului egiptean
pascal este o confirmare a acestui fapt. Psalmul, la nivel
textual, este bine pãstrat ºi constituie o parte a liturgiei din
perioada postexilicã. Chiar dacã nu putem defini cu exacti-
tate aplicarea concretã a poemului cultic, el are o funcþie
catehetico-apologeticã faþã de divinitatea lui Iahve, pusã în
crizã de exil, ºi are, totodatã, o funcþie pareneticã pentru
îndemnul cãlduros de trãire a credinþei ºi a fidelitãþii faþã
de alianþã.
Acest psalm era recitat sau cântat, la sfârºitul cinei pas-
cale ebraice, ca rugãciune de mulþumire. În aceastã cele-
brare, era întãritã în israeliþi conºtiinþa chemãrii lor spe-
ciale ºi a poziþiei privilegiate faþã de celelalte popoare.
Chemaþi la credinþã ºi la slujirea unicului Dumnezeu ade-
vãrat, prin celebrarea Paºtelui, ei reconfirmau în fiecare an
voinþa de a-l urma pe Domnul, în marºul pe care l-au
început în Egipt, spre o libertate care trebuia nu numai sã-i
emancipeze de jugul ºi de stãpânirea unui alt popor, ci, mai
ales, trebuia sã-i elibereze de aberaþiile acelora care „au
înlocuit gloria Dumnezeului nepieritor cu imitaþia chipului
omului pieritor, al pãsãrilor, al patrupedelor ºi al reptilelor”
(Rom 1,23). În psalm este reflectatã aceastã semnificaþie
moralã ºi spiritualã a Paºtelui ebraic.
Dumnezeu a dat mãrire numelui sãu, trimiþându-l în
lume pe Fiul, pentru ca acesta sã arate tuturor oamenilor
432 PSALMUL 115 (113 B)

fidelitatea ºi harul sãu ºi toþi sã-l poatã cunoaºte pe Dum-

nezeul adevãrat ºi unic, revelat, în secolele precedente,
poporului lui Israel.
Cristos va demasca idolii, descoperind lumii chipul uni-
cului Dumnezeu adevãrat ºi descoperindu-le oamenilor
chipul lor fãcut dupã imaginea lui Dumnezeu ºi a Fiului
sãu unul-nãscut.
Biserica colaboreazã acum cu Cristos pentru a demola
idolii care mai sunt în lume ºi care se ridicã mereu în inima
oamenilor. Se schimbã formele de adoraþie ºi modurile de
reprezentare a idolilor, dar este mereu identic conþinutul
lor: idoli sunt trupul ºi sângele, banul ºi ambiþia, patimile
umane ºi chiar lucrãrile ce ies din mâinile oamenilor.
Satana, care se aflã în spatele acestor idoli, gãseºte mii de
expediente pentru a intra în inima umanã, pentru a o
provoca ºi a o seduce ºi pentru a o face, astfel, sclavã a pute-
rii sale, îndepãrtând-o de Dumnezeu.
Împãrþirea: catehezã despre Dumnezeul adevãrat (v. 1-11):
prezentarea pozitivã a Dumnezeului nostru (v. 1-3), critica
dumnezeilor lor (v. 4-8), declaraþie de credinþã asupra fide-
litãþii lui Iahve (v. 9-11); binecuvântare solemnã (v. 12-18):
o introducere coralã (v. 12-13), binecuvântarea sacerdotalã,
formula oficialã (v. 14-15), imn final ºi aprobarea comu-
nitãþii (v. 16-18).
 PSALMUL 116 (114-115) a
Încrederea ºi jertfa de laudã

1 Îl iubesc pe Domnulb,
pentru cã ascultã glasul rugãciunii melec.
2 El îºi pleacã urechea spre mine,
în ziua în care îl chem.
3 Mã strângeau lanþurile morþii
ºi mã cuprindeau spaimele infernului,
mã chinuiau tristeþea ºi neliniºtead.
4 Am invocat numele Domnului:
„Doamne, salveazã-mi sufletul!”
5 Domnul este milostiv ºi drept,
Dumnezeul nostru este plin de îndurare.
6 Domnul îi ocroteºte pe cei mici:
am fost umilit ºi el m-a mântuit.
7 Întoarce-te, suflete al meu, la odihna tae,
fiindcã Domnul þi-a fãcut bine.

aPs 116,1-9 din TM apare în LXX ºi Vg ca Ps 114, iar Ps 116,10-19

ca Ps 115.
b Este o formulã care se inspirã din Dt 6,5; 10,12; 11,1; 19,9 ºi este

o profesiune clarã a iubirii lui Dumnezeu.

c Este motivarea declaraþiei de iubire ºi, totodatã, o profesiune de

credinþã.
d Moartea ºi infernul sunt personificate, vãzute ca niºte adversari

fãrã scrupule, care îl strâng pe cel care se roagã, ca sã-l facã sã moarã
(cf. Ps 18,4-7). Este vorba despre o moarte realã sau despre una
moralã, determinatã de necazurile ºi amãrãciunile vieþii (cf. Ps 13;
31,11; 107,39; 119,28; Ier 28,18).
e Cel care se roagã dialogheazã cu el însuºi pentru a-ºi face curaj

(cf. Ps 42,6.12; 103,1-5).

434 PSALMUL 116 (114-115)

8 El mi-a salvat sufletul de la moarte,

a ferit ochii mei de lacrimi,
picioarele mele de la cãdere.
9 Voi umbla înaintea Domnului

pe pãmântul celor viif.

10 Eu mi-am pãstrat credinþa

chiar ºi atunci când spuneam:

„Sunt foarte nefericit”.
11 Am spus în tulburarea mea:

„Tot omul este mincinos!”

12 Ce-i voi da în schimb Domnului

pentru tot binele pe care mi l-a fãcut?

13 Voi lua potirul mântuirii

ºi voi invoca numele Domnuluig.

14 Voi împlini fãgãduinþele fãcute Domnului
de faþã cu tot poporul sãuh.
15 Lucru de preþ este în faþa Domnului
moartea credincioºilor sãii.

f Scãpat de moarte, psalmistul poate sã stea printre cei vii, sã se

bucure de viaþã, sã-l laude ºi sã-i mulþumeascã lui Dumnezeu, trãind

în lumina învãþãturilor sale. Este vorba de o înviere fizicã ºi spiri-
tualã, ca aceea a deportaþilor care se întorc din robia babilonianã
(cf. Ps 40,1-11).
g Cel care se roagã a gãsit modul de a-i arãta recunoºtinþa lui

Dumnezeu: îºi va arãta mulþumirea într-o celebrare publicã.

Potirul mântuirii este o expresie ce se gãseºte numai aici în Sfânta
Scripturã. Poate fi o aluzie la un banchet ritual festiv de mulþumire
(cf. Ps 16,5; 22,27), dar se poate referi la o libaþie ritualã de vin ºi de
untdelemn (cf. Ex 29,40-41; Lev 6,14).
h Aceastã împlinire a fãgãduinþelor avea loc printr-un sacrificiu

de mulþumire sau de laudã, conform normativelor detaliate din

Lev 7,16-17; 22,17-25; Num 6; 15,1-10.
i Pornind de la experienþa trãitã, psalmistul dã mãrturie cã

moartea celor credincioºi nu-l poate lãsa pe Dumnezeu indiferent ºi

inactiv.
 PSALMUL 116 (114-115) 435

16 Ascultã-mã, Doamne, cãci sunt slujitorul tãu,

eu, slujitorul tãu, ºi fiul slujitoarei tale;
tu ai sfãrâmat lanþurile mele.
17 Îþi voi aduce jertfã de laudã
ºi voi invoca numele Domnului.
18 Voi împlini fãgãduinþele fãcute Domnului
de faþã cu tot poporul sãu,
19 în curþile casei Domnului,
în mijlocul tãu, Ierusalime! Aleluia.

Autorul psalmului este cuprins de o mare ºi seninã

încredere. Înainte de a aduce oferta sacrificalã pe care o
promisese, atunci când viaþa îi era în pericol, psalmistul se
prezintã înaintea comunitãþii pentru a-ºi formula mãrturi-
sirea de gratitudine, care conþine concluzii generalizatoare
alãturi de experienþele sale personale. Psalmul a fost la
baza dezbaterii asupra meritului, asupra naturii, asupra
pãcatului originar, asupra credinþei, asupra încrederii ca
dar al lui Dumnezeu, iar prin formularea din versetul 9:
„Voi umbla înaintea Domnului pe pãmântul celor vii”, se va
transforma într-o cântare închinatã Ierusalimului ceresc,
aºezãmânt veºnic al celor drepþi.
Liturgia euharisticã va prelua versetul 13: „Voi lua poti-
rul mântuirii ºi voi invoca numele Domnului” ºi „potirul
mântuirii” de aici va deveni „potirul binecuvântãrii” de la
cina euharisticã (1Cor 10,16) sau „potirul noului legã-
mânt” (1Cor 11,25; Lc 22,20) sau, pur ºi simplu, „potirul
Domnului” (1Cor 11,27). Conform regulilor observate de
psalmii de mulþumire, îmbinarea planurilor temporale nu
este atât de riguroasã. Amestecul dintre lamentaþie,
relatarea coºmarului din trecut, rugãciunea imploratoare,
manifestarea încrederii, evocarea ajutorului eliberator este
sarea ºi piperul acestui psalm cu miºcare ramificatã. Gãsim
în acest psalm candoare ºi sinceritate, pasiune ºi intensi-
tate, realitãþi departe de o scriere simplã care intrã în cult.
436 PSALMUL 116 (114-115)

Este o cântare minunatã de mulþumire, cu trãsãturi origi-

nale, pentru a nu spune unice. A vrea sã impui acestui
psalm, în mod forþat, o schemã clasicã a genului literar,
reducându-l la un model standard, înseamnã a-i lua toatã
savoarea, savoarea unei pietãþi tinere ºi noi, în inima unor
instituþii care sunt pe cale sã îmbãtrâneascã.
Isus a cântat acest imn dupã ce a instituit Euharistia,
noua celebrare pascalã, înainte de a pleca spre Muntele
Mãslinilor (Mt 26,30). În momentul acela, Isus îi mulþumea
Tatãlui, pentru cã, în Euharistie, încredinþase oamenilor
misterul rãscumpãrãrii lor. În Euharistie, Isus consumase
oferta de sine adusã Tatãlui pentru mântuirea tuturor ºi,
în mod tainic, celebrase, mai înainte de pãtimire, „victoria
ºi triumful asupra morþii” (SC 6).
Biserica poate, acum, cu mai mare dreptate decât popo-
rul lui Israel, sã facã a sa aceastã mulþumire. Paºtele pe
care ea îl celebreazã împreunã cu Cristos este adevãratul
Paºte, pentru cã, acum, prefigurãrile din vechime au cedat
locul realitãþii.
Biserica bea încontinuu din acest potir, în celebrarea
sfintei Liturghii, oferind, prin Cristos, un sacrificiu de laudã
lui Dumnezeu, adicã rodul buzelor care mãrturisesc nume-
le lui, recunoscând prin aceasta tot ceea ce Cristos a fãcut
pentru ea în iubirea lui nemãrginitã.
Împãrþirea: introducere tradiþionalã ºi, în acelaºi timp,
originalã (v. 1-2); invocarea numelui lui Iahve (v. 3-13):
coºmarul din trecut ºi eliberarea (v. 3-6), „Domnul a fãcut
bine” (v. 7-13); mulþumirea în templu ºi în mijlocul comu-
nitãþii (v. 14-19).
 PSALMUL 117 (116)
Invitaþie la preamãrirea lui Dumnezeu

1 Lãudaþi-l pe Domnul, toate neamurilea,

preamãriþi-l, toate popoarele.
2 Cãci mare este îndurarea lui asupra noastrãb
ºi adevãrul Domnului rãmâne întotdeauna. Aleluia.

Este cel mai scurt psalm. Însã scurtimea lui a fost con-
sideratã ca un semn al armoniei ºi al esenþialitãþii. Chiar
fãrã a recurge la alegoria tradiþiei rabinice, existã, în
aceastã scurtã poezie, o totalitate stilisticã ºi tematicã.
A. Chouraqui îºi imagina cã în acest psalm existã urmã-
torul mesaj: „Sunt douã versete pentru cele douã pãrþi ale
omenirii, pe care regele Mesia le va reuni în unitatea iubirii
ºi a adevãrului: pe de o parte, Israelul, poporul preot ºi
mesager al lui Dumnezeu, pe de altã parte, naþiunile
pãgâne, supuse celor ºapte porunci date de Noe. ªi, toþi, vor
cânta, într-un singur cor, harul ºi adevãrul Domnului”.
Adevãrata concizie trebuie cãutatã în cele patru cuvinte
esenþiale ale poeziei: lauda, popoarele, îndurarea ºi adevãrul.

a Expresia toate neamurile indicã totalitatea popoarelor, toþi

oamenii, fãrã nici o excepþie, de nici un gen.

b Lit.: Pentru cã puternicã este iubirea lui asupra noastrã (cf. Ps

103,11). Este folosit verbul ebraic gbr, care înseamnã: a fi puternic, a

fi robust, a fi valid, ºi care se foloseºte, de obicei, într-un context de
luptã. Domnul însuºi este numit Dumnezeu puternic (Dt 10,17; Is 9,5;
10,21; Ex 15,1-21). Expresia înseamnã cã Dumnezeu îºi aratã puterea
asupra duºmanilor poporului, apãrându-l întotdeauna, depãºind
chiar ºi învârtoºarea inimii ºi infidelitatea faþã de alianþã, rãmânând
întotdeauna fidel.
438 PSALMUL 117 (116)

Între Dumnezeu ºi om se scurge firul laudei, este deschis

canalul binecuvântãrii. În mod natural, în perspectiva alege-
rii, Israelul este ca o punte care permite tuturor popoarelor
sã-l întâlneascã pe Dumnezeu.
Plasarea imnului într-un ambient liturgic este foarte
probabilã, datoritã structurii ºi tematicii, chiar dacã este
mai greu de definit actul cultic precis în care s-a nãscut
psalmul ºi pentru care a fost destinat. Cu siguranþã, era
prezent în liturgia postexilicã, probabil într-un rit liturgic
legat de reînnoirea alianþei. Dumnezeu actualizeazã, în
mod vizibil, milostivirea sa fidelã, în existenþa istoricã a
unui popor, dar vrea ca aceastã milostivire sã fie iradiatã la
toate popoarele, strãine sau duºmane odinioarã, dar acum
martore ale acestei seminþe aruncate în solul istoriei. Este
vorba despre un universalism temperat, mediat, cu sigu-
ranþã, dar, în mod sigur, mai puþin reticent ºi obscur decât
cel din alte fragmente biblice din Vechiul Testament.
Sfântul Paul a înglobat acest psalm în demonstraþia biblicã
dupã care pãgânii împreunã cu Israelul sunt chemaþi la
iubirea lui Dumnezeu ºi la lauda comunã.
Adresându-se tuturor popoarelor pãmântului, liturgia
Bisericii reveleazã caracterul universal al misterului mân-
tuirii, prin care toþi oamenii pãmântului sunt chemaþi sã
formeze poporul lui Dumnezeu. Pus pe buzele Bisericii,
psalmul 117 (116) îºi dezvãluie ºi caracterul misionar. Din
ziua Rusaliilor, Biserica, trimisã de Cristos sã înveþe toate
naþiunile, pleacã misionarã în lume, adresând invitaþia de
a-l lãuda pe Domnul, luatã din psalm, tuturor popoarelor.
Aceastã misiune devine programul acþiunii apostolice ºi se
traduce în predicarea evangheliei la orice fãpturã ºi în mãr-
turia pe care martirii i-o aduc lui Cristos.
În liturgia creºtinã, însoþeºte adoraþia euharisticã pu-
blicã – Laudate, Dominum, omnes gentes –, fiind sursã de
inspiraþie pentru multe creaþii muzicale geniale.
Împãrþirea: invitaþie la laudã (v. 1); conþinutul laudei în
formã de imn (v. 2).
 PSALMUL 118 (117)
Primirea pelerinilor la templu

1 Lãudaþi-l pe Domnul, pentru cã este bun:

veºnicã este îndurarea lui!
2 Sã spunã acum Israela cã este bun:
veºnicã este îndurarea lui!
3 Sã spunã acum casa lui Aron cã este bun:
veºnicã este îndurarea lui!
4 Sã spunã acum cei care se tem de Domnulb:
veºnicã este îndurarea lui!
5 În strâmtorare, am strigat spre Domnul:
Domnul mi-a rãspuns ºi m-a scos în larg.
6 Domnul este de partea mea

ºi nu mi-e teamã de nimic: ce poate sã-mi facã omul?

7 Domnul este de partea mea, el îmi vine în ajutor,

iar eu mã uit cu dispreþ la duºmanii mei.

8 Mai bine este sã-þi cauþi adãpost la Domnul,

decât sã te încrezi în oameni.

9 Mai bine este sã-þi cauþi adãpost la Domnul,

decât sã te încrezi în cei puternicic.

10 Toate neamurile m-au înconjurat:

în numele Domnului le-am nimicit.

a
LXX are casa lui Israel (cf. Ps 115,9; 135,9).
b
În v. 2-4 este invitat la celebrare tot poporul: Israelul (israeliþii,
în general), casa lui Aron (preoþii ºi leviþii), cei care se tem de
Domnul (grupul celor consacraþi în mod special ºi angajaþi în obser-
varea legii).
c Textul de la Qumran adaugã: Mai bine este sã te încrezi în

Domnul decât într-o mie de oameni.

440 PSALMUL 118 (117)

11 M-au înconjurat, m-au împresurat:

în numele Domnului le-am nimicitd.
12 M-au înconjurat ca roiurile de albine,
s-au aprins ca un foc de spini:
în numele Domnului le-am nimicit.
13 M-au îmbrâncit cu putere, ca sã cad,
dar Domnul mi-a venit în ajutor.
14 Domnul este tãria ºi lauda meae:
el este mântuirea mea.
15 Strigãte de bucurie ºi de biruinþã
se aud în corturile celor drepþi:
16 Dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate,
dreapta Domnului m-a înãlþatf,
dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate.
17 Nu voi muri, ci voi trãi
ºi voi istorisi faptele Domnului.
18 Domnul m-a pedepsit, da, m-a pedepsit,
dar nu m-a lãsat pradã morþiig.
19 Deschideþi-mi porþile dreptãþii,
ca sã intru ºi sã aduc mulþumire Domnului.
20 Aceasta este poarta Domnului:
cei drepþi vor intra printr-însa.
21 Te laud pentru cã m-ai ascultat
ºi ai fost salvarea mea.
22 Piatra pe care au aruncat-o zidarii
a ajuns în capul unghiuluih.

d
TM la acest verset în loc de: le-am nimicit, are: le-am circumcis.
e
În TM lipseºte lauda mea. LXX are în loc: locul meu de refugiu.
În forma actualã, v. 14 este o combinaþie între cântarea lui Moise
(Ex 15,2-14) ºi Is 12,2.
f LXX ºi varianta siriacã (Pešitta) au: m-a înãlþat, pe când TM are:

s-a înãlþat.
g Este o aluzie la valoarea suferinþei omului, la rolul ei pedagogic

ºi purificator (cf. Ps 6,2; Prov 3,11-12; Ier 10,24; 31,18; Lam 3,31-33).
h În interpretarea individualã, cel care este identificat cu piatra cãre-

ia i s-a schimbat destinaþia este cel care se roagã. Piatra unghiularã

 PSALMUL 118 (117) 441

23 Domnul a fãcut acest lucru

ºi este minunat în ochii noºtri.
24 Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul,
sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa.
25 Doamne, mântuieºte-mã,
Doamne, dã-mi biruinþã!i
26 Binecuvântat este cel care vine
în numele Domnului.
Vã binecuvântãm din casa Domnuluij.
27 Domnul este Dumnezeu ºi ne lumineazãk.
Alcãtuiþi alaiul cu ramuri înverzite
pânã la treptele altaruluil.

este piatra de rezistenþã pe care se sprijinã douã ziduri care se întâl-

nesc în colþ (vezi ºi importanþa pietrei numitã cheie de boltã).
În interpretarea colectivã, piatra este Israelul care, aruncat mai
întâi de Domnul în pustiu, a fost reevaluat în timpul restaurãrii, pri-
mind de la Dumnezeu rolul-cheie, locul unghiular, în comunitatea
popoarelor (cf. Is 28,16; Ps 60,3.12-14), dar suportul acestei pietre
(Israelul) este întotdeauna Domnul (cf. Esd 3,10-11).
Versetul 22 este citat ºi în NT de Lc 20,17; Mt 21,42 ºi Mc 12,10,
care fac referinþã ºi la v. 23, dupã LXX. Acelaºi verset este citat în
Fap 4,11-12, aplicându-l lui Isus.
1Pt 2,6-7 citeazã v. 22 unit cu Is 28,16. În Ef 2,19-22 este folositã
imaginea pietrei din capul unghiului în cheie ecleziologicã.
i Versetul 25 este reluat ca strigãt al mulþimii care îl aclamã pe

Isus la intrarea în Ierusalim ºi în templu (cf. Mt 21,9; Mc 11,9-11;

Lc 19,18; In 12,13). În Mt 23,39 este citat ºi v. 26, atunci când Isus
plânge asupra Ierusalimului.
j Preoþii, în templu, îl binecuvânteazã pe cel care se roagã ºi tot

grupul de pelerini care îl însoþeºte.

k Este expresia bucuriei actualizãrii binecuvântãrii sacerdotale

din Num 6,24-25.

l Este citarea unei rubrici liturgice pentru organizarea procesiunii.

Probabil este o referinþã la sãrbãtoarea Corturilor (cf. Lev 23,40;

Neh 8,15; 2Mac 10,7).
Ramurile înverzite sunt semnul vitalitãþii. Treptele altarului se
referã la cele patru coarne ale altarului care sunt semnul puterii efi-
cace a lui Dumnezeu.
442 PSALMUL 118 (117)

28 Tu eºti Dumnezeul meu, pe tine te laud;

Dumnezeul meu, pe tine te preamãrescm.
29 Lãudaþi-l pe Domnul, pentru cã este bun:
veºnicã este îndurarea lui!

Este ultimul psalm din Hallelul egiptean folosit la Paºti

ºi a trezit un interes foarte viu printre studioºi, care l-au
supus la multiple interpretãri. Prima impresie pe care o
oferã textul este savoarea unei atmosfere liturgice în care
se întrepãtrund corul ºi soliºtii. Genul literar pare sã fie
acela al unui imn de mulþumire, în care vocea personalã ºi
invocaþiile corale se suprapun. În desfãºurarea acþiunii,
distingem trei clase de persoane: Israelul – comunitatea
teocraticã –, casa lui Aron – preoþimea – ºi cei care se tem
de Domnul – credincioºii autentici sau prozeliþii –, în
funcþie de cronologia acceptatã pentru apariþia psalmului.
Dupã o declaraþie solemnã de încredere în Domnul, care ne
elibereazã de orice neliniºte ºi de orice persecuþie, rugã-
ciunea redevine antifonalã: solistului, care evocã prin
diferite simboluri oprimarea (albinele, focul ce mistuie
spinii), poporul îi rãspunde, printr-o profesiune de cre-
dinþã, „în numele Domnului”, care este victorie, ajutor,
mântuire. Celebrarea pare sã continue într-o procesiune
cãtre „porþile dreptãþii”, adicã spre templu. Avem un
tradiþional dialog între preoþi ºi credincioºi, în care sunt
enunþate condiþiile recerute pentru accesul la cult, la care
pot participa numai cei drepþi. Semnificativ, la prima lec-
turã, este simbolul „pietrei”, care poate face aluzie la tem-
plu, la Domnul însuºi sau la sãracul aruncat de oameni ºi
recuperat de Dumnezeu pentru proiectul sãu salvific.
Psalmul este simplu ºi complex în acelaºi timp: simplu,
pentru muzicalitatea lui delicatã, care celebreazã iubirea

m Este o profesiune de credinþã ca în Ex 15,2.9.

 PSALMUL 118 (117) 443

milostivã a lui Dumnezeu, dupã modulãrile rugãciunii de mul-

þumire; complex, datoritã concertului de voci care nu este
întotdeauna omogen, datoritã riturilor la care se face aluzie
(intrare, procesiune, templu, gesturi sacre), datoritã acþiu-
nii liturgice vivace, datoritã solemnitãþii protagonistului,
datoritã provocãrii comunitãþii, datoritã aluziilor naþiona-
liste ºi datoritã contrapunctului dintre privat ºi public.
Era recitat în timp ce se umplea cea de-a patra cupã de
vin de la cina pascalã. Sesizãm în acest psalm ºi o anumitã
tensiune escatologicã ce proiecteazã mântuirea istoricã
spre o anumitã plinãtate a sa.
Isus a cântat acest psalm la sfârºitul cinei pascale.
Liturgia de mulþumire a noii alianþe, inauguratã prin
Euharistie, a gãsit în expresiile acestui psalm o concluzie
minunatã. Cu aceste expresii în inimã, Isus a plecat pe
calea dureroasã care avea sã-l introducã în sanctuarul
ceresc ºi în gloria zilei eterne. El a devenit piatra din capul
unghiului a unei noi construcþii. El este poarta Domnului
ºi cu unele dintre cuvintele acestui psalm a fost primit ºi
aclamat, atunci când a intrat, în mod triumfal, în
Ierusalim, înainte de pãtimirea sa.
Compus pentru liturgia ebraicã, psalmul 118 (117) a
devenit un punct de referinþã pentru liturgia creºtinã care
gãseºte în el misterele cele mai importante ale vieþii lui
Cristos. La Crãciun, în Duminica Pãtimirii, la Învierea lui
Cristos din morþi ºi în toatã octava Paºtelui, în fiecare
duminicã ºi în fiecare zi, Biserica aclamã manifestarea lui
Cristos în adunarea creºtinilor, reuniþi pentru celebrarea
euharisticã.
Împãrþirea: invitatoriu solemn adresat Israelului, casei
lui Aron ºi celor care se tem de Domnul (v. 1-4); primul imn
de mulþumire, „în corturile celor drepþi”, în Ierusalim (v. 5-18);
al doilea imn de mulþumire, „la porþile dreptãþii”, în templu
(v. 19-29).
 PSALMUL 119 (118) a
Legea Domnului, izvor de bucurie ºi de pace

I (Alef)
1 Fericiþi sunt cei neprihãniþi pe cale,
care umblã în legea Domnului.
2 Fericiþi sunt cei care pãzesc poruncile lui
ºi-l cautã din toatã inima.
3 Ei n-au sãvârºit fãrãdelege
ºi umblã pe cãile sale.
4 Tu ai dat învãþãturile tale,
ca sã fie pãzite cu fidelitate.
5 O, de ar fi cãile mele statornice
în a pãzi orânduirile tale!
6 Atunci nu mã voi ruºina,
dacã voi fi ascultat toate hotãrârile tale.
7 Te voi lãuda cu inimã curatã,
cunoscând judecãþile tale drepte.
8 Vreau sã pãstrez orânduirile tale,
nu mã lãsa în pãrãsire!

II (Bet)
9 Cum va putea un tânãr sã rãmânã curat pe cale?
Numai pãzind cuvintele tale.

a Psalmul este inspirat, în ceea ce priveºte conþinutul, din Deute-

ronom iar în ceea ce priveºte caracterul interior ºi spiritual al Legii,

vãzutã ca o expresie a alianþei, din Cartea lui Ieremia (cf. Ier 31,31-34;
Ez 36,25-27). Psalmul este format din 22 de strofe de câte opt versete.
 PSALMUL 119 (118) 445

10 Te caut din toatã inima;

nu lãsa sã mã abat de la hotãrârile tale.
11 Pãstrez în inimã cuvintele tale
ca sã nu pãcãtuiesc împotriva ta.
12 Binecuvântat eºti, Doamne,
învaþã-mã orânduirile tale.
13 Vestesc cu buzele mele
toate judecãþile tale.
14 Mã bucur pe calea învãþãturilor tale,
mai mult decât de orice bogãþie.
15 Meditez la poruncile tale
ºi am sub ochi cãrãrile tale.
16 Orânduirile tale sunt desfãtarea mea
ºi nu voi uita cuvântul tãu.

III (Ghimel)
17 Fã bine slujitorului tãu, ca sã rãmân în viaþã
ºi sã pãzesc cuvântul tãu.
18 Deschide-mi ochii, ca sã vãd
minunãþiile legii tale!
19 Eu sunt strãin pe pãmânt:
sã nu ascunzi de mine poruncile tale!
20 Sufletul meu se consumã întruna
de dorul judecãþilor tale.
21 Tu îi mustri pe cei mândri, pe cei blestemaþi,
care se abat de la hotãrârile tale.
22 Ia de la mine ocara ºi defãimarea,
cãci am pãzit învãþãturile tale.
23 Chiar dacã cei puternici se pun împotriva mea,
totuºi, slujitorul tãu se gândeºte la orânduirile tale.
24 Învãþãturile tale sunt desfãtarea mea,
îndreptãrile tale sunt sfãtuitorii mei.
446 PSALMUL 119 (118)

IV (Dalet)
25 S-a lipit de þãrânã sufletul meu:
fã-mã sã trãiesc dupã cuvântul tãu.
26 Eu îþi fac cunoscute cãrãrile mele ºi tu mã asculþi:
învaþã-mã îndreptãrile tale.
27 Fã-mã sã înþeleg calea învãþãturilor tale
ºi voi cugeta la lucrãrile tale minunate.
28 Îmi plânge sufletul de supãrare:
ridicã-mã, dupã cuvântul tãu.
29 Þine departe de mine calea minciunii
ºi dãruieºte-mi legea ta.
30 Am ales calea adevãrului,
mi-am propus sã urmez hotãrârile tale.
31 Am aderat la învãþãturile tale, Doamne,
sã nu mã faci de ruºine.
32 Alerg pe calea poruncilor tale,
pentru cã ai lãrgit inima mea.

V (He)
33 Aratã-mi, Doamne, calea orânduirilor tale
ºi o voi urma pânã la sfârºit.
34 Dã-mi înþelepciune, ca sã urmez legea ta
ºi s-o împlinesc din toatã inima.
35 Cãlãuzeºte-mã pe calea hotãrârilor tale,
cãci pe ea mi-am gãsit bucuria.
36 Înclinã-mi inima spre învãþãturile tale,
ºi nu spre dorinþa de câºtig.
37 Întoarce ochii mei,
ca sã nu priveascã la lucruri deºarte,
ºi fã-mã sã trãiesc pe calea ta.
38 Împlineºte faþã de slujitorul tãu promisiunea ta,
care este pentru cei ce se tem de tine.
39 Îndepãrteazã ocara care mã înspãimântã,
pentru cã judecãþile tale sunt bune.
 PSALMUL 119 (118) 447

40 Iatã, eu doresc poruncile tale:

fã-mã sã trãiesc în dreptatea ta.

VI (Waw)
41 Sã coboare asupra mea bunãvoinþa ta, Doamne,
ºi mântuirea ta aºa cum ne-ai promis;
42 atunci voi rãspunde celor care mã defãimeazã,

cãci mi-am pus încrederea în cuvântul tãu.

43 Tu sã nu iei niciodatã din gura mea cuvântul adevãrului,

cãci mã încred în judecãþile tale.

44 Voi pãzi de-a pururi legea ta,

totdeauna ºi pe vecie.
45 Voi umbla fãrã grijã,

deoarece caut învãþãturile tale.

46 Voi vorbi despre învãþãturile tale în faþa regilor

ºi nu mã voi ruºina.
47 Bucuria mea sunt poruncile tale,

pe care le iubesc.
48 Voi ridica mâinile mele cãtre hotãrârile tale,

pe care le iubesc,
ºi voi cugeta la îndreptãrile tale.

VII (Zain)
49 Adu-þi aminte de cuvântul dat slujitorului tãu,
prin care m-ai fãcut sã sper.
50 Aceasta e mângâierea mea în necazuri:
cãci cuvântul tãu îmi dã viaþã.
51 Niºte îngâmfaþi mã batjocoresc peste mãsurã,
dar eu nu mã abat de la legea ta.
52 Mi-am adus aminte, Doamne,
de judecãþile tale cele din veac
ºi mi-am gãsit mângâierea.
53 Sunt cuprins de indignare din cauza pãcãtoºilor
care pãrãsesc legile tale.
448 PSALMUL 119 (118)

54 Cântãri sunt pentru mine îndreptãrile tale

în casa în care nu sunt decât un trecãtor.
55 Mi-am amintit noaptea de numele tãu, Doamne,
ºi am pãzit legea ta.
56 Acesta e rostul meu:
sã urmez învãþãturile tale.

VIII (Het)
57 Am zis: partea mea, Doamne,
este sã pãzesc cuvintele tale.
58 Am cãutat faþa ta din toatã inima,
aratã-þi îndurarea faþã de mine dupã cuvântul tãu.
59 Am cercetat cãrãrile mele
ºi mi-am întors paºii dupã învãþãturile tale.
60 Mã grãbesc ºi nu vreau sã întârzii
sã pãzesc poruncile tale.
61 Laþurile celor rãi m-au înconjurat,
dar eu nu uit de legea ta.
62 În miez de noapte mã scol ca sã te laud
pentru judecãþile tale drepte.
63 Sunt prieten cu cei care se tem de tine
ºi cu cei care pãzesc învãþãturile tale.
64 Plin este pãmântul, Doamne, de îndurarea ta,
învaþã-mã îndreptãrile tale!

IX (Tet)
65 Ai fãcut bine slujitorului tãu, Doamne,
dupã cuvântul tãu.
66 Învaþã-mã bunãtatea, prudenþa ºi ºtiinþa,
pentru cã am rãmas fidel în hotãrârile tale.
67 Înainte de a fi fost umilit, umblam pe cãi greºite,
acum însã þin cuvântul tãu.
68 Tu eºti bun ºi faci binele,
învaþã-mã îndreptãrile tale.
 PSALMUL 119 (118) 449

69 Cei mândri mã calomniazã,

dar eu voi urma învãþãturile tale din toatã inima.
70 S-a întãrit ca seul inima lor,
dar desfãtarea mea este legea ta.
71 Este bine pentru mine cã am fost umilit,
ca sã învãþ poruncile tale.
72 Mai mult preþuieºte pentru mine legea gurii tale,
decât mii de lucruri de aur ºi argint.

X (Iod)
73 Mâinile tale m-au fãcut ºi m-au plãmãdit;
fã-mã sã înþeleg ºi voi învãþa poruncile tale.
74 Cei ce se tem de tine
mã vor vedea ºi se vor bucura,
cãci mi-am pus toatã speranþa în cuvintele tale.
75 ªtiu, Doamne, cã judecãþile tale sunt drepte
ºi întru adevãr m-ai umilit.
76 Sã-mi fie îndurarea ta spre mângâiere,
dupã promisiunea fãcutã slujitorului tãu.
77 Sã vinã asupra mea îndurãrile tale ºi voi fi viu,
cãci legea ta îmi este desfãtare.
78 Sã fie fãcuþi de ruºine cei mândri,
cãci cu minciunã m-au asuprit,
iar eu voi cugeta la învãþãturile tale.
79 Sã se întoarcã spre mine cei care se tem de tine
ºi cei care cunosc legile tale.
80 Inima mea sã fie neprihãnitã în orânduirile tale,
ca sã nu fiu fãcut de ruºine.

XI (Kaf)
81 Sufletul meu tânjeºte dupã mântuirea ta,
în cuvântul tãu mi-am pus toatã speranþa.
82 Mi-au slãbit ochii în aºteptarea promisiunii tale
ºi spun: „Când mã vei mângâia?”
450 PSALMUL 119 (118)

83 Am ajuns ca un burduf aºezat la fum,

dar nu am uitat de îndreptãrile tale.
84 Câte sunt zilele slujitorului tãu?
Când vei judeca oare pe cei ce mã asupresc?
85 Cei mândri au sãpat groapã înaintea mea;
ei nu sunt dupã legea ta.
86 Toate poruncile tale sunt adevãr;
pe nedrept m-au prigonit: vino în ajutorul meu!
87 Puþin a lipsit de nu m-au ºters de pe pãmânt,
dar nu am pãrãsit învãþãturile tale.
88 Dupã îndurarea ta, dã-mi viaþã
ºi voi pãzi poruncile gurii tale.

XII (Lamed)
89 Cuvântul tãu, Doamne, rãmâne în veci,
neschimbat ca cerul.
90 Fidelitatea ta dãinuie din neam în neam;
tu ai întemeiat pãmântul ºi el se menþine.
91 Din porunca ta, totul dãinuie pânã astãzi,
cãci toate te slujesc pe tine.
92 Dacã legea ta n-ar fi fost desfãtarea mea,
atunci poate cã aº fi pierit în mizeria mea.
93 În veci nu voi uita învãþãturile tale,
cãci prin ele mi-ai dat viaþã,
94 eu sunt al tãu, mântuieºte-mã,
cãci am cãutat învãþãturile tale.
95 Cei nelegiuiþi mã aºteaptã ca sã mã distrugã,
dar eu meditez mereu la poruncile tale.
96 Vãd cã tot ce-i desãvârºit are margini,
poruncile tale însã sunt nemãrginite.

XIII (Mem)
97 Cât de mult iubesc legea ta, Doamne,
toatã ziua meditez la ea.
 PSALMUL 119 (118) 451

98 Poruncile tale mã fac mai înþelept decât duºmanii mei,

pentru cã întotdeauna sunt cu mine.
99 Sunt mai înþelept decât toþi învãþãtorii mei,

deoarece cuget la învãþãturile tale.

100 Am mai multã pricepere decât bãtrânii,

pentru cã pãzesc îndrumãrile tale.

101 Îmi þin paºii departe de orice cale a rãului,

pentru a pãzi cuvântul tãu.

102 Nu mã abat de la judecãþile tale,

pentru cã tu însuþi mã înveþi.

103 Cât de plãcute sunt cuvintele tale

pentru cerul gurii mele!

Ele sunt mai dulci decât mierea pentru gura mea.
104 Am cãpãtat înþelegere din învãþãturile tale,

de aceea, urãsc orice cale a minciunii.

XIV (Nun)
105 Cuvântul tãu e fãclie pentru paºii mei
ºi luminã pentru cãrãrile mele.
106 Am jurat ºi mã voi þine de jurãmânt:
sã pãzesc judecãþile tale cele drepte.
107 Am fost umilit, Doamne, peste mãsurã,
dã-mi viaþã, dupã cuvântul tãu.
108 Jertfa gurii mele sã-þi fie bineplãcutã, Doamne,
ºi învaþã-mã judecãþile tale.
109 Sufletul meu este în mâinile mele totdeauna
ºi nu am uitat de legea ta.
110 Mi-au întins nelegiuiþii cursã,
dar n-am rãtãcit de la învãþãturile tale.
111 Poruncile tale sunt moºtenirea mea în veci,
ele sunt bucuria inimii mele.
112 Îmi plec inima, ca sã împlineascã orânduirile tale:
aceasta este rãsplata mea pentru veºnicieb.

b NVg are varianta: în veci, pânã la sfârºit.

452 PSALMUL 119 (118)

XV (Samek)
113 Urãsc oamenii cu douã feþe,
legea ta eu o iubesc.
114 Tu eºti locul meu de refugiu ºi scutul meu,
mi-am pus toatã speranþa în cuvântul tãu.
115 Îndepãrtaþi-vã de la mine, toþi cei rãi;
eu voi pãzi poruncile Dumnezeului meu.
116 Fii ajutorul meu, dupã fãgãduinþa ta, ca sã trãiesc,
ºi nãdejdea mea nu o dezamãgi.
117 Susþine-mã ºi voi fi mântuit,
ºi-mi voi gãsi neîncetat bucuria în orânduirile tale.
118 Tu îi dispreþuieºti pe toþi cei care se îndepãrteazã
de la orânduirile tale,
pentru cã planurile lor sunt doar minciunã.
119 Ca cenuºa sunt înaintea ta toþi pãcãtoºii pãmântului:
de aceea, am iubit învãþãturile tale.
120 Îmi tremurã carnea de frica ta
ºi mã tem de judecãþile tale.

XVI (Ain)
121 Am fãcut judecatã ºi dreptate,
nu mã da pe mâna celor care mã calomniazã!
122 Ia sub ocrotirea ta binele slujitorului tãu,
ca sã nu fiu asuprit de cei îngâmfaþi!
123 S-au sfârºit ochii mei în aºteptarea mântuirii tale
ºi a promisiunii dreptãþii tale.
124 Poartã-te cu slujitorul tãu dupã bunãtatea ta
ºi învaþã-mã orânduirile tale.
125 Eu sunt slujitorul tãu, fã-mã sã înþeleg
ºi voi cunoaºte învãþãturile tale.
126 E timpul, Doamne, ca sã intervii,
cãci au cãlcat legea ta.
127 De aceea, eu iubesc poruncile tale
mai mult decât aurul, mai mult decât aurul curat.
 PSALMUL 119 (118) 453

128 De aceea, gãsesc drepte toate învãþãturile tale

ºi urãsc orice cale a minciunii.

XVII (Pe)
129 Învãþãturile tale sunt minunate,
de aceea, sufletul meu le pãzeºte cu fidelitate.
130 Explicarea cuvintelor tale dã luminã
ºi înþelegere celor neºtiutori.
131 Îmi deschid gura, cãci ard de sete,
pentru cã sunt însetat de poruncile tale.
132 Îndreaptã-þi faþa spre mine ºi îndurã-te,
aºa cum ai grijã de cei care iubesc numele tãu.
133 Fã statornici paºii mei dupã cuvântul tãu
ºi nu lãsa sã mã stãpâneascã nici o nelegiuire.
134 Scapã-mã de oprimarea omului
ºi voi pãzi învãþãturile tale.
135 Aratã slujitorului tãu o faþã seninã
ºi învaþã-mã orânduirile tale!
136 ªiroaie de lacrimi au vãrsat ochii mei,
pentru cã legea ta ei n-au pãzit-o.

XVIII (Þade)
137 Tu eºti drept, Doamne,
ºi nepãrtinitoare este judecata ta.
138 Cu dreptate ai poruncit rânduielile tale
ºi în tot adevãrul.
139 Pe mine zelul mã consumã,
pentru cã duºmanii mei au uitat cuvintele tale.
140 Cuvântul tãu este încercat în foc
ºi slujitorul tãu îl iubeºte.
141 Sunt mic ºi dispreþuit,
dar nu uit învãþãturile tale.
142 Dreptatea ta este dreptate în veac
ºi legea ta este adevãr.
454 PSALMUL 119 (118)

143 Necazul ºi strâmtorarea m-au gãsit,

dar poruncile tale sunt desfãtarea mea.
144 Învãþãturile tale sunt veºnic drepte,
fã-mã sã le înþeleg, ca sã trãiesc.

XIX (Qof)
145 Am strigat din toatã inima mea
ascultã-mã, Doamne,
ºi voi pãstra îndreptãrile tale.
146 Am strigat cãtre tine, mântuieºte-mã
ºi voi pãzi poruncile tale.
147 O datã cu ivirea zorilor am strigat,
îmi pun încrederea în cuvintele tale.
148 Îmi deschid ochii înainte de strãjile de noapte,
ca sã meditez la fãgãduinþele tale.
149 Ascultã-mi glasul, Doamne, dupã îndurarea ta,
dã-mi viaþã dupã judecata ta!
150 Prigonitorii se apropie de mine cu viclenie;
se îndepãrteazã de legea ta.
151 Dar tu, Doamne, eºti aproape
ºi toate poruncile tale sunt adevãr.
152 De mult timp am cunoscut îndrumãrile tale,
cã le-ai statornicit pentru vecie.

XX (Reº)
153 Vezi înjosirea mea ºi salveazã-mã,
pentru cã nu am uitat de legea ta.
154 Apãrã-mi cauza ºi rãscumpãrã-mã,
dã-mi viaþã dupã promisiunea ta!
155 Mântuirea e departe de cei pãcãtoºi,
pentru cã nu le pasã de orânduirile tale.
156 Multe sunt îndurãrile tale, Doamne,
dã-mi viaþã dupã judecãþile tale!
 PSALMUL 119 (118) 455

157 Sunt mulþi cei care mã prigonesc ºi mã apasã,

dar eu nu mã îndepãrtez de învãþãturile tale.
158 I-am vãzut pe cei fãrã de lege
ºi m-a cuprins dezgustul,
pentru cã nu pãzesc cuvântul tãu.
159 Iatã, eu am iubit învãþãturile tale, Doamne,
dã-mi viaþã dupã îndurarea ta!
160 Temelia cuvântului tãu este adevãrul,
toate hotãrârile tale sunt drepte ºi veºnice.

XXI (Sin)
161 Fãrã temei mã prigonesc cei puternici,
dar inima mea se teme numai de cuvântul tãu.
162 Eu tresalt de bucurie pentru fãgãduinþa ta,
ca acela care a gãsit o comoarã mare.
163 Urãsc ºi nu pot suferi minciuna,
însã iubesc legea ta.
164 De ºapte ori pe zi îþi aduc laudã
pentru judecãþile tale drepte.
165 Cei care iubesc legea ta se bucurã de multã pace,
nici o piedicã nu le stã în cale.
166 Aºtept mântuirea ta, Doamne,
ºi împlinesc poruncile tale.
167 Sufletul meu pãzeºte învãþãturile tale
ºi le iubeºte nespus de mult.
168 Pãzesc poruncile ºi învãþãturile tale
toate cãile mele stau sub privirea ta.

XXII (Tau)
169 Sã ajungã strigarea mea, Doamne,
înaintea feþei tale,
dã-mi înþelegere, potrivit cuvântului tãu!
170 Sã vinã rugãciunea mea în faþa ta,
dupã fãgãduinþa ta elibereazã-mã!
456 PSALMUL 119 (118)

171 Buzele mele sã vesteascã lauda ta,

cãci tu mã înveþi îndreptãrile tale.
172 Sã cânte limba mea cuvintele tale,
cãci toate poruncile tale sunt drepte.
173 Mâna ta sã-mi vinã în ajutor,
cãci am ales învãþãturile tale.
174 Suspin de dor, Doamne, dupã mântuirea ta
ºi legea ta este desfãtarea mea.
175 Sã trãiascã sufletul meu ºi sã te laude,
judecãþile tale îmi vor veni în ajutor.
176 Am rãtãcit ca o oaie care s-a pierdut,
cautã-l pe slujitorul tãu, cãci nu am uitat poruncile tale.

Cu siguranþã, psalmul 119 (118) pare destul de greoi, din

cauza lungimii ºi a monotoniei sale; dar, dacã îl luãm cu-
vânt cu cuvânt, frazã cu frazã, cu multã rãbdare ºi cu
liniºte, descoperim cã aparentele repetiþii sunt, în realitate,
aspecte noi ale uneia ºi aceleiaºi realitãþi: iubirea faþã de
cuvântul lui Dumnezeu. ªi cum aceastã iubire nu poate
avea sfârºit, tot la fel, nu au sfârºit nici cuvintele care o
mãrturisesc. Ele ne pot însoþi în toatã viaþa noastrã ºi, în
simplitatea lor, devin rugãciunea copilului, a omului matur
sau a celui bãtrân. Psalmul este cântarea cuvântului lui
Dumnezeu exprimat în Tora (Legea) în mod eminent. Este
alfabetul rugãciunii ºi al adeziunii la Dumnezeu. Mono-
tonia este de neînlãturat, dar ºi surpriza pentru o creºtere
continuã, conform unei geometrii inedite. Compoziþia lite-
rarã este condiþionatã de artificiul acrostihului alfabetic.
Totuºi, pentru autorul nostru, Legea este revelaþia pe care
Dumnezeu i-a fãcut-o omului, despre sine ºi despre voinþa
sa, prin profeþi ºi prin ceilalþi mesageri ai sãi. Meditarea
acestui cuvânt este pentru psalmist izvor de bucurie ºi de
energie vitalã. Este vorba despre un dialog de credinþã ºi de
iubire, demn de cea mai bunã tradiþie religioasã a
Israelului. Nu trebuie sã aplicãm acestui psalm canoanele
 PSALMUL 119 (118) 457

esteticii occidentale, de la care aceastã capodoperã orien-

talã se sustrage; pe de altã parte, nu trebuie confundatã
nobleþea temei – Legea - cuvântul lui Dumnezeu – cu rigidi-
tatea necesarã unui astfel de exerciþiu de stil literar alfa-
betic. Scopul acestui procedeu este acela de a conduce spre
un ambient pedagogic ºi mnemotehnic, specific structurii
psiholingvistice orale, cu finalitate sapienþialã ºi culticã. Ar
putea fi vorba despre un joc poetic de naturã, mai degrabã,
colectivã decât individualã. S-ar putea imagina un grup de
credincioºi care exprimã, pe rând, iubirea lor comunã faþã
de Lege. Fiecare îºi lasã inima sã vorbeascã liber sub formã
de imn, de rugãciune, de aforisme, de mãrturisiri de credin-
þã, de decizii personale. Singura regulã este de a începe
fraza cu o anumitã literã din alfabet. De fapt, dupã cum
alfabetul are în sine toate posibilitãþile de a scrie ºi toate
cuvintele, tot la fel, Tora condenseazã în sine toate cuvin-
tele lui Dumnezeu ºi toate rãspunsurile pe care omul poate
sã i le dea.
Tema centralã a psalmului este numai în aparenþã legea
iahvistã; în realitate, este întrepãtrunderea dintre cele
douã libertãþi: aceea a darului cuvântului divin ºi aceea a
adeziunii vitale umane.
Psalmul este format din 22 de strofe de câte 8 rânduri;
fiecare rând, din fiecare strofã, începe cu aceeaºi literã din
alfabet. Sunt, în total, 176 de versete, cu 1064 de cuvinte.
Legea divinã este indicatã prin 8 termeni diferiþi, mai mult
sau mai puþin sinonimi: lege, poruncã, învãþãturã, orân-
duire, hotãrâre, cuvânt, judecatã, îndreptare, care sunt
reluaþi, parþial sau total, în fiecare strofã. Aceºti termeni,
cu nuanþe diferite, vor sã exprime mereu aceeaºi realitate
a Legii lui Dumnezeu, în sensul mai vast ºi religios de reve-
laþie a voinþei divine în istoria sacrã, cu efect asupra vieþii
fiecãruia. De-a lungul psalmului, autorul îºi revarsã experi-
enþa lui spiritualã plinã de uimire ºi inefabilã, proclamând
Legea Domnului ºi declarându-ºi iubirea ºi ataºamentul
458 PSALMUL 119 (118)

faþã de ea, în orice circumstanþã a vieþii, pentru cã în ea a

gãsit binele suprem, lumina, bucuria ºi mângâierea, în
timp de persecuþii ºi de suferinþã. Într-o minunatã vari-
etate de tonalitãþi, care trec de la imn la rugãciunea de
cerere, de la lamentaþie la mulþumire, autorul exprimã, în
acest poem de tip sapienþial, sentimentele cele mai intime
care puteau fi provocate în inima unui credincios israelit de
meditarea ºi iubirea faþã de Legea lui Dumnezeu.
Cuvântul lui Dumnezeu s-a manifestat, în mijlocul oame-
nilor, o datã cu întruparea sa în persoana lui Isus Cristos.
El n-a venit sã desfiinþeze Legea ºi Profeþii, ci pentru a le
da împlinirea. În vestirea evangheliei lui Cristos ºi în viaþa
sa, gãsim manifestarea perfectã a cuvântului ºi a voinþei
Tatãlui.
Pãrinþii Bisericii au vãzut în acest psalm vestirea profe-
ticã a vieþii evanghelice, a venirii împãrãþiei lui Dumnezeu
în suflete, ºi l-au considerat ca o introducere în viaþa feri-
citã din ceruri, considerând versetele psalmului ca pe niºte
raze luminoase ºi pline de cãldurã.
 PSALMUL 120 (119)
Dorinþa de pace a celui calomniat

1 Cântare a treptelor.
În strâmtorarea mea, am strigat cãtre Domnul
ºi el m-a ascultat.
2 Doamne, scapã sufletul meu de buze mincinoase,
de limbã vicleanã!a
3 Ce þi se va da, ºi ce câºtig vei avea,
limbã vicleanã?
4 Sãgeatã ascuþitã de rãzboinic
ºi cãrbuni aprinºi de ienupãrb.
5 Vai mie, cã sunt strãin în Meºek,
cã locuiesc printre corturile din Kedar!c
6 Sufletul meu a locuit prea mult
printre cei care urãsc pacead.
7 Eu sunt un om al pãcii,
dar, de îndatã ce o spun, ei cautã rãzboiul.

a Sunt douã expresii sinonime prin care este descris duºmanul.

Acesta este fals ºi mincinos ºi poate fi un idolatru.

b Este o întrebare retoricã ce însufleþeºte textul, cerând de la Dom-

nul, conform legii talionului, sã intervinã printr-o pedeapsã faþã de

duºmanii mincinoºi. Formula poate fi interpretatã ºi ca un jurãmânt
de imprecaþie.
c Meºek (Mosoch) – în Gen 10,2, se referã la numele fiului lui Iafet

ºi indicã popoarele din nord, dintre Marea Neagrã ºi Caucaz.

Kedar (Cedar) – (cf. Gen 25,13-14) este pus în legãturã cu numele
celui de-al doilea fiu al lui Ismael ºi se referã la triburile din
Peninsula Arabã sau din Pustiul Siriei (cf. Is 21,16-17; 42,11-13; 69,7;
Ct 1,5).
d Se simte neliniºtea unui evreu din diaspora, care nu se simte bine

într-o þarã strãinã, dorind sã se întoarcã în patrie cât mai repede.

460 PSALMUL 120 (119)

Este primul dintr-o mini-colecþie de cincisprezece psalmi

care poartã numele de Cântãrile ascensiunii sau Psalmii
treptelor. Erau cântaþi, probabil, de leviþi, în picioare, pe
cele cincisprezece trepte ale templului care duceau de la
curtea femeilor spre curtea bãrbaþilor. Alþii considerã cã
aceºti psalmi au fost compuºi pentru a fi cântaþi de israeliþi
la întoarcerea din exilul babilonian. Dupã opinia cea mai
probabilã ºi comun acceptatã, este vorba despre rugãciuni
sau cântãri care erau recitate de pelerinii ce urcau spre
cetatea sfântã cu ocazia marilor sãrbãtori ale Paºtelui,
Rusaliilor ºi Corturilor.
Psalmul 120 (119) este o lamentaþie care doreºte dia-
logul, un fel de lamentaþie responsorialã. Ajuns în Sion,
credinciosul recapituleazã înaintea lui Dumnezeu rãul
suferit, cere o pedeapsã împotriva persecutorilor sãi ºi mãr-
turiseºte bunãtatea eliberatoare a lui Iahve. Este o rugã-
ciune de cerere cãlduroasã ºi spontanã, care, pornind de la
motive psalmice cunoscute ºi de la tema celui drept perse-
cutat de buze mincinoase, devine protestul comunitãþii lui
Israel împotriva asalturilor ºi a maºinaþiunilor cãrora li se
simte victimã. Itinerariul spre Ierusalim ºi dificultãþile
sunt citite, astfel, în cheie spiritualã. De la pãmânt strãin,
din mijlocul ostilitãþii veninoase, din necesitatea pãcii se
trece în mod ideal la pãmântul pãcii, care este Ierusalimul,
cetate al cãrui cetãþean se simte fiecare evreu pios.
Ascensiunea cãtre Muntele Sion, muntele preferat de
Dumnezeu, pentru cã acolo este construitã cetatea sfântã ºi
templul, a fost ºi cãlãtoria evreilor care ajungeau aici din
Egipt ºi din pustiu sub conducerea lui Dumnezeu.
Tot ascensiune cãtre acelaºi loc sfânt a fost ºi întoarcerea
evreilor din sclavia Babilonului.
Ascensiune era ºi pelerinajul pe care evreii din diaspora,
din diferite naþiuni strãine, îl fãceau, de câteva ori pe an,
urcând la Ierusalim, ca sã-l mãrturiseascã pe Dumnezeul
cel viu ºi sã-i aducã sacrificii de laudã. Fiecare dintre aceste
 PSALMUL 120 (119) 461

cãlãtorii era mãrturia distanþãrii Israelului de practicile

idolatriei, a deosebirii sale de popoarele pãgâne ºi a con-
sacrãrii sale unicului Dumnezeu adevãrat.
Ca toþi israeliþii, ºi Isus a urcat, de mai multe ori, la
Ierusalim, cu ocazia marilor solemnitãþi, dar el a dus la
desãvârºire toate ascensiunile poporului ales, împlinind
pentru toatã omenirea o minunatã înãlþare spre regiunile
cereºti, care, mai înainte de el, erau inaccesibile.
Pe urmele sale, Biserica urcã acum cãtre cetatea cereascã,
iar prin Bisericã se înalþã întreaga omenire. Psalmul 120
(119) ne aratã cã prima condiþie pentru a începe aceastã
cãlãtorie spiritualã este dezlipirea interioarã de lume ºi de
obiceiurile ei depravate, este dezlipirea de noi înºine, ºi
acest lucru poate sã-l facã numai cel care are conºtiinþa cã
nu aparþine acestei lumi.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); declaraþie de încredere: trecutul
este rãdãcina speranþei pentru viitor (v. 1bc); coºmarul buze-
lor mincinoase ºi aºteptarea intervenþiei divine (v. 2-4);
coºmarul rãzboiului ºi aºteptarea pãcii (v. 5-7).
 PSALMUL 121 (120)
Domnul îl pãzeºte pe Israel

1 Cântare a treptelor.

Îmi ridic ochiia spre munþib ºi mã întreb:

„De unde-mi va veni ajutorul?”
2 Ajutorul meu vine de la Domnul,

care a fãcut cerul ºi pãmântul.

3 Nu va lãsa sã þi se clatine piciorulc

ºi nu va aþipi cel care te pãzeºte.
4 Iatã, nu aþipeºte, nu doarme
cel care-l pãzeºte pe Israel.
5 Domnul este pãzitorul tãu,
Domnuld este umbra ocrotitoare la dreapta ta.
6 Ziua soarele nu-þi va dãuna,
nici luna în timpul nopþii.
7 Domnul te va pãzi de orice rãu,
Domnul îþi va apãra sufletul.
8 Domnul te va pãzi la plecare ºi la venire,
de acum ºi pânã în veac.

a Nu este vorba despre o privire obiºnuitã, ci este subliniatã ati-

tudinea de rugãciune a psalmistului (cf. Ps 123,2).

b Este vorba despre munþii care înconjoarã Ierusalimul, însã

expresia este consideratã ca un plural al excelenþei, indicând astfel

muntele pe care este construit templul.
c Unele manuscrise au pluralul: picioarele tale.
d Textul de la Qumran înlocuieºte a doua oarã cuvântul Domnul

cu expresia: în noapte. Totuºi, TM are aici un paralelism progresiv

propriu imnurilor treptelor, care nu poate fi înlocuit.
 PSALMUL 121 (120) 463

Este o poezie liricã delicioasã, închinatã „santinelei”

divine. Liturgia sinagogalã foloseºte acest psalm ºi astãzi,
ca o rugãciune a celui care se aflã în cãlãtorie. Este evocatã
tema cãlãtoriei tutelate de Dumnezeu. Probabil cã psalmul
a fost compus în mod expres pentru a fi cântat de pelerinii
care urcau spre Ierusalim pentru solemnitãþile mari. Genul
literar este cel al încrederii: de la Iahve-creator, se trece,
printr-o deducþie teologicã, la Iahve-protectorul lui Israel,
iar de la Dumnezeul creaþiei se trece la Dumnezeul istoriei;
ulterior, de la protectorul comunitãþii, prin altã deducþie
teologicã, se trece la protectorul personal al celui care se
roagã. Poemul pãstreazã, în interiorul sãu, un dialog litur-
gic între cel credincios ºi preot, apoi devine o cântare alter-
natã între douã coruri, un cor de pelerini ºi unul de leviþi
sau preoþi. Este posibil, în acelaºi timp, ca poetul, prin
meditaþie ºi încredere în Dumnezeu, sã-ºi rãspundã sieºi
printr-o dedublare psihologicã cu el însuºi, cu convingerea
cã rãspunsul de credinþã este întãrit de garanþia externã a
lui Dumnezeu care guverneazã lumea.
Biserica pelerinã pe pãmânt îºi ridicã privirea spre acest
munte al templului lui Dumnezeu, care s-a ridicat de pe
pãmânt pânã la ceruri, în Cristos cel înviat, care ºade de-a
dreapta Tatãlui. Deja, ea este întãritã de rugãciunea plinã
de încredere a psalmului, dar la aceasta se adaugã confir-
marea concretã a cuvântului lui Cristos, care s-a rugat ast-
fel pentru Biserica sa lui Dumnezeu Tatãl: „Nu te rog ca
sã-i iei din lume, ci ca sã-i pãzeºti de Cel Rãu” (In 17,15).
Cristos este mereu prezent în Biserica sa, în chip special
în acþiunile liturgice. Prin prezenþa sa, el vegheazã asupra
ei ºi o protejeazã; prin Duhul sãu Sfânt, îi dã viaþã, iar prin
trupul ºi sângele sãu euharistic, pãzeºte membrele trupu-
lui sãu mistic pentru viaþa veºnicã. Ceea ce proclamã
psalmul pentru noi s-a realizat, în mod concret, în Cristos.
El hrãneºte ºi se îngrijeºte de Bisericã, pentru cã ea este
trupul sãu, Mireasa sa.
464 PSALMUL 121 (120)

Psalmul 121 (120) ne învaþã cã orice înãlþare spiritualã a

noastrã este condiþionatã de o încredere nelimitatã în har
ºi în protecþia activã a lui Dumnezeu, în orice clipã a vieþii
noastre.
Cu acest psalm, Biserica se roagã pentru refugiaþi ºi
pentru exilaþi, în general, pentru pelerinii care strãbat dru-
murile acestei lumi.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); proclamare printr-o întrebare
retoricã ºi un rãspuns de credinþã (v. 1b-2); cântarea închi-
natã „santinelei” divine (v. 3-8).
 PSALMUL 122 (121)
Bucuria sosirii la porþile Ierusalimului

1 Cântare a treptelor. A lui David.

M-am bucurat când mi s-a spus:
„Sã mergem în casa Domnului”a.
2 Iatã, picioarele noastre au ajuns

la porþile tale, Ierusalime!b

3 Ierusalimul este zidit
ca o cetate bine întãritãc.
4 Acolo urcã seminþiile, seminþiile Domnului,
dupã legea lui Israel,
ca sã laude numele Domnului.
5 Cãci acolo sunt scaunele de judecatã,
tronurile casei lui Davidd.
6 Rugaþi-vã pentru pacea Ierusalimului:
„Sã fie în siguranþã cei care te iubesc!
7 Pacea sã locuiascã între zidurile tale
ºi liniºtea în palatele tale”.

aCu foarte mare probabilitate, expresia este o formulã fixã pentru

a indica începutul oficial al pelerinajului (cf. Is 2,3).
b Picioarele indicã toatã persoana, în timp ce porþile se referã la

toatã cetatea. Aici, porþile pot sã indice ºi centura de ziduri care

înconjoarã cetatea.
c Este prima impresie a pelerinului cu privire la cetatea

Ierusalimului, pe care o vede de pe înãlþimile munþilor din jur.

d Exercitarea dreptãþii se fãcea, în mod obiºnuit, la poarta cetãþii

(cf. Dt 17,8; Rut 4,1-12). În Ierusalim era tribunalul ultimei instanþe.

Cetatea Ierusalimului era legatã în chip deosebit de David, pentru cã
el a cucerit-o de la iebusei (2Sam 5,7) ºi pentru cã în Ierusalim a pri-
mit de la Natan promisiunea stabilitãþii dinastiei sale (2Sam 7,16).
466 PSALMUL 122 (121)

8 De dragul fraþilor ºi prietenilor meie,

eu spun: „Pace þie!”
9 De dragul casei Domnului Dumnezeului nostru,
mã rog pentru fericirea ta!

Este una dintre cele mai celebre ºi pasionale cântãri închi-

nate Sionului ºi ascensiunii la Ierusalim. Însãºi menþio-
narea surprinzãtoare a lui David, în titlul psalmului, este o
tentativã de a-i atribui un prestigiu în afara oricãrei dis-
cuþii. Este folosit ºi astãzi de evrei ca rugãciune de dimi-
neaþã ºi este o cântare a pelerinului a cãrui inimã ºi ale
cãrui pupile sunt fixate asupra Ierusalimului. Datoritã
tonului sãu personal ºi tratãrii cu libertate a motivelor
poetice, psalmul 122 (121) este considerat una dintre cele
mai savuroase ºi profunde cântãri ale Ierusalimului ºi
ocupã un loc cu totul special printre Cântãrile Sionului.
Este o creaþie completã, la nivel teologic, ºi vie, la nivel psi-
hologic. Însã, dincolo de fascinaþia esteticã, mãreþia psal-
mului este legatã de patru realitãþi istorico-teologice.
Ierusalimul este, înainte de toate, centrul unitãþii celor
douãsprezece triburi care, în jurul Sionului, devin poporul
alianþei. În al doilea rând, este locul unic, legitim, pentru
cult, dupã reforma deuteronomicã. În al treilea rând, tem-
plul este locul prezenþei vii a lui Dumnezeu, în arca alianþei
ºi în dinastia davidicã. De fapt, în afarã de „casa” materi-
alã ºi spaþialã a templului, Dumnezeu îi oferã lui David o
prezenþã în „casa” dinastiei sale, adicã în succesiunea vie a
istoriei ºi a oamenilor. Dumnezeul nomad al istoriei conti-
nuã sã fie pelerin împreunã cu poporul sãu de-a lungul isto-
riei. În sfârºit, fiind capitalã politicã, Ierusalimul este ºi
locul de judecatã. Dacã este adevãrat cã activitatea judiciarã
se realiza, în ambientul comunitãþilor locale, la porþile cetãþii,
Ierusalimul este tribunalul de apel ºi de decizie pentru

e Psalmistul este purtãtor de cuvânt ºi pentru fraþii ºi prietenii

rãmaºi acasã.
 PSALMUL 122 (121 467

problemele de drept sacru ºi regal. Psalmul se încheie cu o

dorinþã ritmatã pe salutul ebraic shalom, pace, într-un joc
de cuvinte legat de etimologia popularã a Ierusalimului ca
„cetate a pãcii”. Pacea este urarea cea mai completã, pen-
tru cã înseamnã fericire, bunãstare, speranþã, prosperitate.
Pacea este singurul lucru care poate fi dorit, pentru cetatea
cea mai iubitã ºi visatã deja ca locuinþa veºnicã a celor
aleºi: cetatea poporului ales, cetatea cortului divin, cetatea
cultului, cetatea lui David, cetatea dreptãþii, cetatea pãcii,
cetatea lui Emanuel. Ierusalimul este invocat de trei ori de
poet, ca ºi cum ar vrea sã prelungeascã ecoul pãcii sale
pânã la saþietate.
La Ierusalim, se celebra cultul unicului Dumnezeu ade-
vãrat ºi, de aceea, era considerat centrul spiritual al lumii
ºi al universului. În el se revãrsa toatã bogãþia revelaþiei
divine. Viziunea profeticã a noului Ierusalim ia, în
evanghelie, forma concretã, într-o realitate a unui popor
nou, în care Dumnezeu îºi stabileºte locuinþa ca un templu
ºi ca o nouã cetate, construitã din pietre vii. Isus proclamã
cã templul adevãrat al lui Dumnezeu, pentru întâlnirea lui
cu oamenii, este trupul sãu ºi în jurul acestui nou templu
s-a construit noul Ierusalim. În alianþa cea nouã, templul ºi
Ierusalimul sunt o singurã realitate: cetatea sfântã a lui
Dumnezeu, care este Biserica, este, în acelaºi timp, ºi templu.
Bisericile construite pe pãmânt, care celebreazã liturgia
folosindu-se ºi de psalmul 122 (121), deºi continuã prefigu-
rarea vechii cetãþi sfinte, exprimã misterul noului Ieru-
salim devenit templul lui Dumnezeu.
În timp ce cântãm imnuri Ierusalimului Bisericii, ai
cãrei cetãþeni suntem, se apropie ziua în care va fi manifes-
tatã mãreþia ei tuturor oamenilor.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); dorinþa din trecut ajunge rea-
litate: picioarele noastre au ajuns la porþile Ierusalimului
(v. 1b-2); la Ierusalim urcã triburile, pentru cã acolo este
casa lui David (v. 3-5); rugãciune pentru pacea Ierusali-
mului (v. 6-9).
 PSALMUL 123 (122)
Ajutorul nostru este în numele Domnului

1 Cântare a treptelora.
Cãtre tine îmi ridic ochii,
cãtre tine, care locuieºti în cerurib.
2 Iatã, ca ochii slujitorilor

spre mâna stãpânilor,

ca ochii slujitoarei
spre mâna stãpânei salec,
aºa sunt ochii noºtri îndreptaþi
spre Domnul, Dumnezeul nostru,
pânã când ne va arãta îndurarea sa.
3 Ai milã de noi, Doamne, ai milã de noi,
cãci suntem prea sãtui de ocarã.
4 Prea sãtul ne este sufletul
de batjocurile celor care ne urãsc,
de dispreþul celor îngâmfaþid.

aVersiunea siriacã ºi textul de la Qumran adaugã: a lui David.

bCãtre tine îmi ridic ochii este atitudinea normalã pentru rugã-
ciune în Biblie (cf. Ps 121,1). Care locuieºti în ceruri: cerurile sunt con-
siderate ca locuinþa lui Dumnezeu, unde el îºi are tronul (cf. Ps 2,4;
11,4; 1Rg 8,27.30).
c Multe traduceri introduc aici verbul îºi înalþã, dar nu este nece-

sar, întrucât aceastã construcþie nominalã este frecventã în Biblie.

d Aceste persoane sunt fãrã scrupule ºi se simt liniºtite (cf. Am 6,1) ºi

se dovedesc indiferente înaintea lui Dumnezeu, pe care îl sfideazã prin

aroganþã (cf. Is 5,19). Aceastã atitudine a lor îi umileºte pe cei sãrmani
ºi pe cei drepþi, protejaþii speciali ai Domnului. Printre aceºti îngâmfaþi
pot fi enumeraþi duºmanii asupritori ai Israelului ºi popoarele care au
creat probleme pentru reconstruirea naþiunii în perioada de dupã exil.
 PSALMUL 123 (122) 469

Sfântul Augustin de Canterbury considera acest psalm

ca fiind cea de-a patra treaptã a ascensiunii spre Sionul
ceresc, ºi-l considera ca prevestirea perseverenþei în rugã-
ciune, aºa cum slujitorul cel bun implorã în fiecare zi, de la
Domnul, milostivirea sa. El reprezintã vocea Israelului
care se aflã în suferinþã ºi este umilit de strãini. Este un
psalm miºcãtor, pentru sinceritatea ºi vivacitatea senti-
mentelor care îl animã. Un sentiment de dependenþã abso-
lutã, dar plinã de încredere filialã în Dumnezeu, un senti-
ment de jenã din cauza dispreþului oamenilor ºi un senti-
ment arzãtor de dorinþã de libertate. Fundamentul acestui
psalm este spiritualitatea sãracilor lui Iahve; protagonis-
tul, un om pios, genuin ºi sincer, vorbeºte în numele comu-
nitãþii care se simte þinta dispreþului oamenilor puternici,
lipsiþi de credinþã ºi de iubire. Individualitatea ºi comuni-
tatea se amestecã în aceastã rugãciune în mod perfect,
fãcând-o „prima rugãciune care trebuia recitatã în cetatea
sfântã ca o implorare în favoarea Israelului umilit ºi batjo-
corit de vecini ºi de complicii lor, atunci când lucrau pentru
restaurarea þãrii” (L. Jacquet). Atmosfera istoricã reflec-
tatã în psalmi poate fi aceea a întoarcerii din exil, când
reconstrucþia lentã ºi obositoare a naþiunii ºi a Ierusa-
limului era îngreunatã de tensiuni interne ºi de atentate ºi
ostilitate din partea popoarelor vecine. Unii cercetãtori
restrâng unghiul de vedere al psalmului în interiorul comu-
nitãþii sioniste, cãreia i se face o radiografie, din care
rezultã dezechilibre politice, economice ºi sociale ce fac
aproape insuportabile atitudinile aroganþilor prepotenþi.
Aplicaþiile psalmului pot fi multiple ºi reînnoite fãrã între-
rupere în istoria Israelului.
Interpretarea pe care o propune psalmul 123 (122) este
aceea a atitudinii corecte a omului faþã de Dumnezeu, com-
binând în mod înþelept teama reverenþialã, care exclude o
familiaritate deplasatã, total diferitã de teama servilã care
nu se potriveºte fiilor, ºi iubirea plinã de încredere.
470 PSALMUL 123 (122)

Aceastã rugãciune, prin care Israelul, slujitorul lui

Dumnezeu, a implorat milã de la Domnul, în circum-
stanþele cele mai triste ale istoriei sale, îºi gãseºte justifi-
carea deplinã în gura lui Isus Cristos. Deja profetul Isaia îl
prezentase pe Mesia ca pe slujitorul ideal al lui Dumnezeu.
Matei vede aceste profeþii realizate în Cristos. Cu sufletul
plin de amãrãciune, batjocorit, dispreþuit ºi respins de
oameni, în zilele vieþii sale pãmânteºti, a înãlþat rugãciuni
ºi suspine, cu gemete ºi lacrimi, cãtre cel care putea sã-l
elibereze de moarte ºi a fost ascultat datoritã evlaviei sale
(cf. Evr 5,7). El a implorat ajutor ºi milostivire nu numai
pentru sine, ci, mai ales, pentru întreaga omenire ºi, pen-
tru toþi, a obþinut harul eliberãrii.
Biserica, la fel ca ºi Maria, este slujitoarea Domnului.
Slujitori ai lui Dumnezeu ºi ai lui Isus Cristos se declarã ºi
apostolii, în scrisorile adresate creºtinilor. Slujitori ai lui
Cristos sunt ºi creºtinii rãscumpãraþi de el cu un preþ mare.
Dar Cristos i-a numit pe slujitorii sãi prieteni ºi i-a fãcut sã
cunoascã tot ceea ce a auzit de la Tatãl.
Astfel, psalmul 123 (122) rãmâne în liturgie o adevãratã
cântare de ascensiune, în timpul anului, în care creºtinii îºi
împlinesc exerciþiile lor spirituale comunitare. Rugãciunea
Bisericii este înãlþatã, înainte de toate, pentru obþinerea
îndreptãrii de patimi ºi de rele.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); ochii îndreptaþi spre Domnul
(v. 1b-2), pentru cã suntem prea sãtui de dispreþ (v. 3-4).
 PSALMUL 124 (123)
Mulþumire adusã lui Dumnezeu care ocroteºte

1 Cântare a treptelor. A lui Davida.

De n-ar fi fost Domnul de partea noastrã
– s-o spunã Israel –,
2 de n-ar fi fost Domnul de partea noastrã,
când oameni s-au ridicat împotriva noastrãb,
3 atunci ne-ar fi înghiþit de vii

în focul mâniei lor;

4 atunci ne-ar fi înecat apele,

ar fi trecut râurile peste sufletul nostru,

5 atunci ar fi trecut peste noi valuri nãprasnicec.
6 Binecuvântat sã fie Domnul
care nu ne-a lãsat pradã dinþilor lor!
7 Sufletul nostru a scãpat ca o pasãre
din laþul vânãtorului:
laþul s-a rupt ºi noi am scãpatd.
8 Ajutorul nostru este în numele Domnului
care a fãcut cerul ºi pãmântul.

a A lui David. Aceastã specificare lipseºte din versiunea siriacã, de

la sfântul Ieronim ºi din unele manuscrise greceºti.

b Este o exprimare genericã. Se intuieºte cã situaþia este deosebit

de periculoasã, dar nu se ºtie nimic mai mult.

c Pentru imaginea apelor învolburate, cf. Ps 18,5.7.17.18. Se evi-

denþiazã focul (v. 3) ºi apa (v. 4-5), simboluri ale pericolului moral.
Prin foc este reprezentatã mânia furioasã a duºmanului, iar prin apã,
aroganþa acestuia, fãrã limite.
d Este o imagine de vânãtoare (cf. Prov 6,5; Ps 11,1).
472 PSALMUL 124 (123)

Liber de orice orgoliu sionist, psalmistul este convins cã,

dacã Iahve nu s-ar fi dat de partea victimelor, dinþii
monºtrilor puterii i-ar fi strivit. Psalmul este o cântare de
mulþumire comunitarã, susþinut de o mare încãrcãturã de
credinþã. Este sesizabilã în psalm o destinare liturgicã pre-
cisã. Este vorba de un invitatoriu la cult. Poetul se com-
place în descrierea coºmarurilor de care era apãsat Israelul
ºi din care Dumnezeu l-a salvat. Imaginile, deºi sunt vio-
lente ºi dramatice, aparþin repertoriului de rugãciune ºi de
mulþumire. Este un psalm intens, încordat sub emoþia
inimii, cu o intrare ex abrupto, cu o desfãºurare freneticã,
cu o succesiune rapidã a imaginilor. Însã este ºi oarecum
„personal”, pentru cã þesãtura poeticã se încredinþeazã în
întregime formulelor stereotipe ºi împrumutate. Tonul
cald stimuleazã aplicarea coralã ºi derularea imaginilor,
favorizeazã aplicarea imediatã ºi comunã; sentimentele,
formulate în limbajul tradiþional, pot permite oricãrui om
care se roagã sã se recunoascã aici. Este o mulþumire adap-
tatã pentru toate eliberãrile obþinute deja ºi pentru cele
care vor fi obþinute. Acest fapt face dificilã atribuirea
poemului unui moment sau altul din istorie. Atitudinea
generalã este constantã ºi poate fi trãitã ori de câte ori
începe pelerinajul spre templu. Astfel, psalmul devine nu
numai un formular pentru mulþumire, în urma beneficiilor
de care s-a bucurat naþiunea în diferitele momente istorice,
ci ºi un apel la continua recunoaºtere a beneficiilor divine,
la fidelitatea faþã de Dumnezeul care ne rãscumpãrã, la
credinþa constantã în cel care ne elibereazã. Unica miºcare
a psalmului este aceea psihologicã, ce semnaleazã trecerea
de la coºmar la libertate.
Aceastã rugãciune divinã a trecut de pe buzele isra-
eliþilor, conform tradiþiei patristice, pe buzele apostolilor ºi
ale martirilor ºi ale tuturor acelora care, datoritã credinþei
în Cristos, au suferit persecuþii. Cântã acest psalm mem-
brele lui Cristos, care au reuºit sã evadeze deja din aceastã
 PSALMUL 124 (123) 473

lume; îl cântãm ºi noi, uniþi cu ei în speranþã, în timp ce ne

îndreptãm ca pelerini spre patrie.
În orice moment al istoriei sale, Biserica poate face apel
la acest psalm, pentru cã, de n-ar fi fost Domnul de partea
noastrã, Satana ºi aliaþii lui, în ardoarea furiei lor, ne-ar fi
înghiþit de vii.
Biserica repetã de multe ori în liturgie cã „ajutorul nos-
tru este în numele Domnului” (v. 8a). Acest verset rezumã
în sine toate sentimentele de credinþã ºi de gratitudine.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); sintezã introductivã (v. 1b); apel
cãtre comunitate (v. 1c); descrierea pericolului ºi a stãrii de
necesitate (v. 2-5); laudã pentru lucrarea lui Dumnezeu
(v. 6); reluarea pericolului (v. 7); exprimarea finalã a încre-
derii (v. 8).
 PSALMUL 125 (124)
Încredere nezdruncinatã în Domnul

1 Cântare a treptelor.
Cei care se încred în Domnul
sunt ca Muntele Sionuluia:
el nu se clatinã, ci rãmâne în veac.
2 Munþii înconjoarã Ierusalimulb

ºi Domnul stã împrejurul poporului sãu

de acum ºi pânã-n veac.
3 Sceptrul celui nelegiuit nu va rãmânec
peste moºteniread celor drepþi,
ca nu cumva cei drepþi
sã-ºi întindã mâinile spre nelegiuire.
4 Fã bine, Doamne, celor buni
ºi celor drepþi cu inima,
5 iar pe cei ce se abat pe cãrãri strâmbe
Domnul îi va aduna
cu cei care sãvârºesc fãrãdelegea.
Pace peste Israel!e

a Se referã aici la Ierusalim (cf. Ps 87). Muntele este semnul sta-

bilitãþii.
b Nu este nici o referinþã la zidurile care înconjoarã cetatea, ci este

vorba de ºirul de munþi care înconjoarã vechea cetate a lui David de

pe colina Ofel, la sud de actuala piaþã a templului din Ierusalim.
c Lit.: nu se va odihni. Sceptrul este semnul puterii ºi al auto-

ritãþii.
d Moºtenire. Se referã la teritoriul Iudeii ca ereditate de la Domnul

(cf. Ps 37,3.9.18.22.29).
e În v. 4-5 avem, sub formã de rugãciune, exprimatã învãþãtura retri-

buþiei pãmânteºti: rãsplatã pentru cei buni ºi pedeapsã pentru cei rãi
 PSALMUL 125 (124) 475

Prima impresie, dupã o lecturã globalã ºi superficialã,

pare sã orienteze catalogarea acestui psalm spre o lamen-
taþie comunitarã, în care se aude vocea unui Israel ame-
ninþat din interior ºi din exterior, chinuit de nelegiuiþi ºi de
fãcãtorii de rele. Totuºi, sesizãm ºi nuanþe de poezie închi-
natã Sionului; existã, apoi, o proclamare explicitã de încre-
dere la nivel colectiv, încredere ce se bazeazã pe un oracol
de mântuire, de conotaþie profeticã, care se deschide spre o
considerare sapienþialã referitoare la retribuirea celor cre-
dincioºi ºi a celor rãi. Se poate sesiza în psalm ºi o antifonã
finalã de tip liturgic. Contrastul dintre bine ºi rãu, dintre
Israel ºi duºmani, dintre cei drepþi ºi cei nelegiuiþi polari-
zeazã acþiunea psalmului. Însãºi stilizarea liturgicã face
imposibilã o plasare precisã a textului. S-au gãsit douã soluþii:
una presupune cã psalmul ar trebui vãzut ca apãrând în
ambianþa opoziþiilor externe, suferite de Israel în timpul
restaurãrii, ºi atestatã de cãrþile lui Esdra ºi Nehemia. În
cazul acesta, drepþii din psalm sunt exilaþii din Babilon,
repatriaþi ºi înflãcãraþi de sionism; alþii considerã cã cei
care se roagã în acest psalm ar trebui cãutaþi în perioada
elenistico-seleucidã, când Antioh al IV-lea încerca sã impu-
nã modelul polis-ului grecesc în Ierusalim ºi în tot Israelul.
Unii evrei credincioºi, drepþi, buni reacþioneazã nu cu
armele, ci cu rugãciunea. Poetul psalmului se încredinþeazã
rugãciunii ºi intervenþiei escatologice a lui Dumnezeu.
Calea parcursã de Israel, pânã a ajunge la împlinirea
promisiunilor divine, a fost obstaculatã ºi întârziatã, din
cauza defecþiunilor ºi a credinþei slabe a fiilor sãi, mai mult
decât de intervenþia duºmanilor ºi a strãinilor. Domnul
spusese Israelului: „Dacã veþi þine cu grijã poruncile pe
care eu vi le dau ºi le veþi pune în practicã, iubindu-l pe
Domnul Dumnezeul vostru, umblând pe toate cãile lui ºi

(cf. Ez 18). Expresia pace peste Israel este consideratã a fi un adaos

liturgic (cf. Ps 128,6).
476 PSALMUL 125 (124)

rãmânând uniþi cu el, Domnul va îndepãrta din faþa voas-

trã toate naþiunile” (cf. Dt 11,22-23).
ªi astãzi, pe drumul Bisericii, se face simþitã greutatea
acelora care sunt mai atenþi la învãþãturile seducãtorilor
perfizi, decât la cele ale lui Cristos, ºi se lasã cu uºurinþã
târâþi de exemplele perverse ale oamenilor rãi, decât de
viaþa înþeleaptã a celor drepþi.
Ierusalimul este figura Bisericii, dar, în acelaºi timp, este
prefigurarea fiecãrui suflet care trãieºte în Bisericã, întru-
cât sufletul este microcosmosul lumii mari, care este Bise-
rica, ºi toate etapele depãºite de Bisericã, în pelerinajul sãu,
se regãsesc în suflet, în vicisitudinile vieþii sale interioare.
Psalmul 125 (124) ne avertizeazã împotriva tentaþiilor
compromisurilor uºoare, între credinþã ºi circumstanþele
diferite ale vieþii de fiecare zi, ne previne împotriva iluziilor
unei fericiri false ºi a unei bunãstãri care poate sã derive
din aceste compromisuri.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); stabilitatea lui Iahve, a Sionului
ºi a celui credincios (v. 1b-2); drama oprimãrii (v. 3); inter-
venþia divinã, eliberatoare ºi justiþiarã (v. 4-5).
 PSALMUL 126 (125)
De la plâns la bucurie

1 Cântare a treptelor.
Când Domnul i-a întors pe locuitorii Sionului din robiea,
ni se pãrea cã visãmb.
2 Atunci, gura ni s-a umplut de strigãte de bucurie

ºi limba de cântãri de veselie.

Atunci se spunea printre neamuri:
„Lucruri mari a fãcut Domnul pentru ei”c.
3 Lucruri mari a fãcut Domnul pentru noi,

ºi suntem plini de bucurie.

4 Întoarce, Doamne, robii noºtri,
ca pâraiele în Neghebd.

a Psalmistul se referã la cel de al doilea exod (Is 40–55) care a reali-

zat profeþiile din Ier 30,18 ºi din Ez 36,16.

b Ni se pãrea cã visãm: mai mult decât descrierea efectului psiho-

logic al unei eliberãri neprevãzute ºi neaºteptate, este accentuatã aici

actualizarea viziunilor profetice (cf. Il 3,1).
Expresia visului din v. 1 este preluatã în NT la descrierea
eliberãrii lui Petru în Fap 12,9.
c Spre deosebire de întrebarea ironicã ºi blasfemã: Unde este

Dumnezeul lor?, exprimatã altãdatã de popoare (cf. Ps 42,4.11;

79,10), aici, naþiunile pãgâne recunosc în mod deschis lucrarea minu-
natã a lui Dumnezeu în favoarea poporului sãu, care îl preamãreºte
cu cântece de bucurie (cf. Ier 33,9; Ez 36,23-24; Is 35,10; 52,1).
Expresia Lucruri mari a fãcut Domnul... este preluatã în Lc 1,49.
d Traducerea acestui verset este nesigurã. S-ar putea traduce ºi

astfel: Schimbã Domnul soarta noastrã...

Ca pâraiele în Negheb: comparaþia este semnificativã; pâraiele din
Negheb (regiunea de sud a Palestinei) sunt seci din cauza lipsei de
apã, dar în anotimpul ploios devin torente irezistibile, ducând cu gân-
dul la apa dãtãtoare de viaþã (cf. Is 35,6-7).
478 PSALMUL 126 (125)

5 Cei ce seamãnã cu lacrimi

vor secera cu bucuriee.
6 Plecând, mergeau ºi plângeau

aruncând în pãmânt sãmânþaf;

venind, se întorceau cu veselie,
adunându-ºi snopiig.

Lectura psalmului 126 (125), ca imn al repatriaþilor, este,

cu siguranþã, una dintre cele mai imediate ºi sugestive.
Aceastã scurtã compoziþie poeticã, de numai 48 de cuvinte
(în limba ebraicã), ar putea fi sinteza în care se amestecã,
în mod minunat, mulþumirea plinã de bucurie, pentru
marele dar al libertãþii ºi rugãciunea pentru un viitor ori-
zont, care nu este cu totul lipsit de coºmaruri. Dupã cum
itinerarul caravanelor din Babilon spre Ierusalim era vãzut
sub schema unei procesiuni pe Via sacra, complet dreaptã
ºi netedã, la fel, fiecare pelerinaj spre Sion se transforma
într-o comemorare a întoarcerii glorioase spre templu, spre
libertate ºi spre Dumnezeu. Þinând cont de schimbarea de
ton, din versetele 4-5, cercetãtorii susþin cã acest psalm nu
vorbeºte, în mod explicit, numai despre întoarcerea pri-
zonierilor din exilul babilonian, ci, pur ºi simplu, despre o
restaurare a situaþiei Israelului. Chiar dacã psalmul se
aplicã în mod perfect evenimentelor postexilice, poate sã se
adapteze unor situaþii ºi ambianþe diferite ºi succesive din

e Probabil cã psalmistul citeazã un proverb ca expresie de speranþã

în împlinirea rugãciunii din v. 4. Iamaginea este luatã din lumea agri-

colã. Pentru oboseala din timpul semãnatului, cf. Ps 30,6, iar pentru
bucuria din timpul recoltatului, cf. Ps 4,8; Is 9,2; 61,3.
f Lit.: purtând sacul cu seminþe.
g Lit.: purtând snopii.

Imaginea agricolã a semãnatului ºi a recoltatului o gãsim des în

NT: cf. Mt 13,3-9.18-32.36-43; In 4,35-38; 12,24; Gal 6,7-10; 1Cor 9,11;
15,36; 2Cor 9,6-7.10.
Schimbarea lacrimilor în bucurie din v. 5-6 o întâlnim în Mt 5,5;
In 16,20; Ap 21,4.
 PSALMUL 126 (125) 479

istoria Israelului. Vorbind în sens strict, psalmul este o

cântare generalã a restaurãrii Israelului, care are subfon-
dul istoric ºi psihologic al repatrierii exilaþilor din Babilon.
Mirarea, surâsul, bucuria, cântarea, care în timpul sclaviei
le erau imposibile (Ps 137), sunt reacþiile ºi emoþiile care au
inundat inima evreilor eliberaþi. Sarcasmul cu care asupri-
torul îl declarase pe Iahve neputincios, în faþa armatelor ºi
a puterilor politico-militare, lasã, acum, locul unei mãrtu-
risiri de credinþã rostite cu entuziasm de Israel ºi reluatã
chiar de adversari. Aºadar, psalmul este o privire întoarsã
spre trecutul glorios al venirii din exil cu tot cortegiul de
speranþe ºi de aºteptãri, ºi este, în acelaºi timp, o privire
spre viitor, un viitor diferit de prezentul obositor al recon-
strucþiei.
Subliniem cã, în ciuda simplitãþii ºi scurtimii sale, psal-
mul este strãbãtut de o intensã respiraþie poeticã.
Cu siguranþã, se poate vedea, în aceastã restaurare a
Israelului, o referinþã la timpurile mesianice, la care toatã
istoria Israelului aspira ca la deplina ei împlinire. Va mai
rãmâne mult de lucru dupã exil, pentru ca Israelul sã
desþeleneascã pãmântul inimilor ºi sã-l facã în stare sã
primeascã acea sãmânþã a cuvântului lui Dumnezeu, care,
crescând, sã fi adus rodul rãscumpãrãrii ºi al mântuirii.
O datã cu venirea lui Cristos, a venit ºi timpul de a
culege primele roade ale unei semãnãturi, care s-a prelun-
git de-a lungul secolelor în Vechiul Testament. Din ziua
Rusaliilor, munca de însãmânþare alterneazã cu cea a
recoltei. Seamãnã apostolii, seamãnã martirii – sângele lor
este sãmânþa creºtinilor –, seamãnã predicatorii evanghe-
liei ºi misionarii ºi culeg, în acelaºi timp, roadele semãnã-
turilor fãcute de cei dinainte. Speranþa, rãbdarea ºi colabo-
rarea, în caritate, sunt virtuþile care ocupã primul loc în
aceastã muncã pentru a se bucura împreunã ºi cel care
seamãnã, ºi cel care culege, umplând astfel grânarul Bise-
ricii.
480 PSALMUL 126 (125)

Este un psalm al speranþei ºi ne întãreºte în deziluziile

pe care le putem întâlni, chiar dacã trãim cu fidelitate viaþa
noastrã creºtinã. El ne sugereazã cã viaþa creºtinã pe pãmânt
este un timp de semãnat.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); Iahve a restaurat soarta Sionu-
lui (v. 1b-3); rugãciune adresatã lui Dumnezeu pentru resta-
urarea viitoare (v. 4-6).
 PSALMUL 127 (126)
Zadarnicã e truda fãrã Domnul

1 Cântare a treptelor. A lui Solomon.

Dacã Domnul n-ar zidi casaa,
în zadar ar trudi cei care o zidesc.
Dacã Domnul n-ar pãzi cetatea,
în zadar ar veghea cel care o pãzeºte.
2 În zadar vã sculaþi dis-de-dimineaþã

ºi vã culcaþi târziu,
mâncându-vã pâinea în obosealã,
pe când Domnul o dã
preaiubiþilor sãi în timpul somnuluib.
3 Iatã, moºtenire de la Domnul sunt fiii,
rodul sânului este rãsplatã de la el.

a Întotdeauna Israelul a dat mãrturie cã se aflã sub protecþia lui

Dumnezeu pe care îl numeºte Pãzitorul lui Israel (cf. Ps 121,4-5), cel

care vegheazã asupra lui Israel (cf. Ier 1,11-12) ºi asupra celui care
sperã în el (cf. Ps 130,5-7). Cuvântul bait înseamnã fie casã, fie fami-
lie. În acest cerc, casã-familie, este condensatã întreaga viaþã în dimen-
siunea ei familialã ºi socialã. Pe lângã casã ºi familie (cf. Gen 7,7-8),
termenul este ºi o aluzie la templu, locuinþa lui Dumnezeu: fãrã prezen-
þa Domnului, munca la construirea casei, generarea fiilor ºi adoraþia
rãmân fapte goale ºi lipsite de eficacitate (cf. Ez 10,18-22; 11,22-23).
Angajarea materialã, cea familialã ºi liturgicã, fãrã binecuvântarea
lui Dumnezeu, nu au nici un rezultat.
b TM are singularul. Psalmistul atrage atenþia cã, fãrã Dumnezeu,

rezultatul muncii omului este negativ.

482 PSALMUL 127 (126)

4 Ca sãgeþilec în mâna celui viteaz,

aºa sunt fiii tinereþilor.
5 Fericit bãrbatul care-ºi umple tolba cu ei;
nu se va face de ruºine
când va vorbi cu duºmanii sãi la poartã.

Psalmistul cautã, în interiorul imaginilor proprii vieþii

cotidiene, o lecþie spiritualã. Dacã psalmul precedent se
referã la viaþa de la þarã, psalmul 127 (126) introduce un
cadru de viaþã urbanã ºi socialã, fãcut din case, cetate, arhi-
tecturã, porþile cetãþii, turn de pazã, fii, hranã, muncã,
somn. Scopul ultim este preamãrirea lui Dumnezeu ca sin-
gur izvor al binelui ºi al mântuirii. Totul este har pentru
poet, care construieºte un text de facturã sapienþialã, pen-
tru a cânta fericirea comunitãþii (cetatea) ºi pe cea a fami-
liei care se naºte din binecuvântarea divinã. Orizontul
psalmului este amplu, respiraþia este socialã, iar mesajul
îmbracã nu numai experienþa individului, ci ºi experienþa
ºi existenþa tuturor. Psalmul închide în sine douã zicale
proverbiale, de origine distinctã. Versetele 1-2 declarã cã efor-
tul uman este zadarnic dacã binecuvântarea divinã nu-l
face rodnic. Cealaltã afirmaþie pune în luminã fericirea
celui pe care Dumnezeu l-a binecuvântat cu numeroºi fii.
Legãtura dintre cele douã teme ºi scene ale psalmului este
un dat intern pe care îl susþine poetica psalmului, în timp
ce prezenþa providenþialã a celui „fãrã de care nu puteþi
face nimic” (In 15,5) unificã, din punct de vedere teologic,
ceea ce este deja unit la nivel poetic ºi simbolic. Acest poem
sapienþial are o origine extraliturgicã, prezentându-se ca o
cântare religioasã plinã de bucurie, de folosit cu ocazia
naºterii unui fiu, sau pentru binecuvântarea unui tânãr
tatã cãruia Dumnezeu i-a dat un fiu.

c Imaginea este rãzboinicã. În întregul psalmului, aceastã

metaforã vrea sã spunã cã tatãl, împreunã cu fiii sãi, poate sã

înfrunte viaþa ca un luptãtor.
 PSALMUL 127 (126) 483

Experienþa poporului evreu în Vechiul Testament a fost o

continuã confirmare a afirmaþiei acestui psalm: ori de câte
ori poporul a încercat sã devinã autonom înaintea lui
Dumnezeu ºi a voit sã-ºi construiascã istoria proprie dupã
planurile sale ºi cu forþe proprii, a trebuit sã constate cã,
dacã Domnul nu construieºte casa ºi nu pãzeºte cetatea, în
zadar se trudesc constructorii ºi strãjerii. Dumnezeu a avut
milã de poporul sãu ºi l-a trimis, în Cristos, pe acela care tre-
buia sã-l ajute sã-ºi construiascã o casã ºi sã-ºi pãzeascã
cetatea: „În nimeni altul nu este mântuirea, pentru cã nu
este nici un alt nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie
sã fim mântuiþi” (Fap 4,12). Pe ruinele vechiului Israel,
Cristos a construit o nouã casã ºi o nouã cetate: Biserica este
aceastã casã (cf. Evr 3,6) ºi aceastã cetate. Totodatã, el aver-
tizeazã: „Cel care rãmâne în mine ºi eu în el, acela aduce rod
mult, pentru cã, fãrã mine, nu puteþi face nimic” (In 15,5).
Dumnezeu a binecuvântat casa construitã de Cristos ºi a
mângâiat-o cu numeroºi fii. Bucuria, coroana ºi tãria
Bisericii sunt fiii care se nasc ºi cresc într-însa. Aceºtia o
apãrã, atunci când duºmanii intenteazã procese ºi acuze
împotriva ei. Figura Bisericii este Fecioara Maria. În ea s-a
manifestat, în mãsura cea mai înaltã ºi gratuitã, acþiunea
lui Dumnezeu. Ea este casa, pe care Domnul a construit-o
pentru Fiul sãu ºi cetatea pe care a întãrit-o ºi pãzit-o de
orice atac al duºmanului.
Din acest psalm se desprind învãþãturi profunde pentru
orânduirea temporalã a oamenilor, pentru viaþa individu-
alã, familialã ºi socialã. Naþiuni, cetãþi ºi familii nu pot sã
se menþinã fãrã Dumnezeu. Progresul civil ºi cuceririle
ºtiinþifice, fãrã Dumnezeu, sunt cuvinte goale, ºi ceea ce se
exprimã prin ele devine, pentru om, o înºelãciune ºi o cap-
canã.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); fãrã Dumnezeu, în zadar este con-
struitã casa ºi cetatea, iar munca este sterilã (v. 1b-2); cu Dum-
nezeu, fiii sunt numeroºi ºi poarta cetãþii apãratã (v. 3-5).
 PSALMUL 128 (127)
Binecuvântarea lui Dumnezeu asupra familiei celui drept

1 Cântare a treptelor.
Fericiþi toþi cei care se tem de Domnula
ºi umblã pe cãile saleb.
2 Atunci te vei hrãni din munca mâinilor talec;
vei fi fericit ºi toate îþi vor merge bine.
3 Soþia ta va fi ca o viþã roditoare

înãuntrul casei tale;

copiii tãi vor fi ca vlãstarele mãslinului
împrejurul mesei taled.
4 Iatã, aºa va fi binecuvântat omul
care se teme de Domnul!
5 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion,
ca sã vezi fericirea Ierusalimului
în toate zilele vieþii tale
6 ºi sã vezi pe fiii fiilor tãi!e
Pace peste Israel!f

a TM are singularul: fericit este omul care se teme de Domnul,

(cf. Ps 1,1;112,1; 119,1), dar versiunile greacã ºi latinã au pluralul.

Teama de Domnul, ca rãspuns la alianþã, implicã iubirea plinã de
respect ºi reverenþã înaintea lui (cf. Dt 10,12-13).
b Este o imagine simbolicã pentru a indica voinþa divinã (cf. Ps 112,1).
c TM adaugã: cu siguranþã.
d Viþa de vie ºi mãslinul sunt plante obiºnuite în agricultura pales-

tinianã ºi indicã fecunditatea ºi abundenþa roadelor intimitãþii fami-

liale (cf. Ps 104,15; Ez 19,10; Sir 39,26).
e Expresia indicã longevitatea, întrucât nepoþii sunt coroana

bãtrânilor (Prov 17,6).

f Pace peste Israel. Probabil este un adaos liturgic ce lãrgeºte ºi mai

mult orizontul binecuvântãrii: de la prosperitatea familialã ºi cea a

 PSALMUL 128 (127) 485

Avem în faþã un psalm scurt ºi strãlucitor, care, în numai

45 de cuvinte (în limba ebraicã), ne pune în faþã o temã
sapienþialã, într-o creaþie plinã de pace, de bucurie ºi de
luminã, întrucât orizontul acestui psalm este certitudinea
prezenþei lui Dumnezeu. Conform schemei optimiste a retri-
buþiei, poemul cântã bucuria binecuvântãrii ºi a vecinãtãþii
lui Dumnezeu pentru cel care se teme de Domnul. Este un
psalm viu ºi original, care îºi înfige rãdãcinile în realitatea
umanã a iubirii, a vieþii, a muncii ºi a lumii, cãutând sã
descopere în acestea semnele iubirii divine ºi ale binecu-
vântãrii. Ajuns în templu ºi întâlnindu-l pe Dumnezeu în
liturgie, credinciosul primeºte binecuvântarea de la preot.
Cu aceastã protecþie, poate sã se întoarcã pe cãile acestei
lumi, în amestecul evenimentelor ºi al contradicþiilor de
fiecare zi, cu siguranþa cã îl are alãturi pe Domnul, apãrã-
torul ºi mântuitorul sãu. Familia celui credincios va înflori
atunci ca o câmpie fertilã ºi totul va fi bucurie ºi pace.
Protagonistul acestei creaþii poetice este, aºadar, omul
„care se teme de Domnul”, un titlu sapienþial clasic.
„Teama” de Domnul, departe de a fi doar o atitudine de
respect ºi de fricã înaintea unui Dumnezeu îndepãrtat, puter-
nic ºi implacabil, este, mai degrabã, indiciul unei atitudini
globale, cu care trebuie sã-ºi trãiascã religia, adicã o con-
ºtiinþã a dreptãþii lui Dumnezeu, dar ºi a paternitãþii sale.
Aºadar, aceastã atitudine cuprinde ºi iubire, ºi dãruire.
Sfântul Toma de Aquino s-a folosit din plin de conþinu-
tul acestui psalm, pentru imnul sãu Lauda Sion.
Sfântul Augustin îi îndemna pe credincioºii sãi sã asculte
acest psalm ca pe o revelaþie a lui Cristos, în care, ca într-un
singur om, trãiesc cei care se tem de Domnul. Unirea nup-
þialã a lui Cristos ºi a Bisericii rãmâne prototipul din care

Ierusalimului se trece la pacea (plinãtatea tuturor bucuriilor) între-

gului Israel.
486 PSALMUL 128 (127)

derivã, aici pe pãmânt, orice unitate de viaþã ºi de iubire; de

la aceastã unire îºi primesc demnitatea ºi consacrarea lor,
cãtre dânsa sunt orientate, pentru cã în ea îºi gãseºte
împlinirea voitã de Dumnezeu. Scriptura numeºte aceastã
omenire drept mireasa lui Cristos ºi trupul sãu. De aceea,
sfântul Paul, în Scrisoarea cãtre Efeseni (5,21-33), face din
relaþia dintre Cristos ºi Bisericã norma dupã care soþii tre-
buie sã-ºi împlineascã relaþiile lor în familie. Relaþia dintre
Cristos ºi Bisericã nu constituie numai un model pentru
viaþa moralã. Ea trebuie sã-i facã pe soþi sã înþeleagã cã ei
înºiºi, într-un anumit mod, sunt orientaþi unul spre altul,
precum Cristos ºi Biserica. În ciuda imperfecþiunilor care le
sunt proprii, ei îi reprezintã pe Cristos ºi Biserica ºi sunt
chemaþi sã reproducã unirea aceasta. Uniþi în mod sacra-
mental, în cãsãtorie, soþii participã cu adevãrat la perfecþi-
unea ºi la binele unirii dintre Cristos ºi Bisericã.
Unirea dintre Cristos ºi Bisericã este fecundã, ºi aceastã
fecunditate se manifestã în generarea fiilor lui Dumnezeu,
care sunt, în realitate, fiii lui Cristos ºi ai sfintei Maici
Biserici.
Realitãþile cele mai profund umane, cum ar fi munca ºi
familia, consacrate ºi fãcute supranaturale în sângele lui
Cristos, pot sã devinã ajutorul cel mai valid pentru per-
fecþionarea spiritualã a omului ºi a acelora cu care se aflã
împreunã în existenþa temporalã.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); declaraþie introductivã (v. 1bc);
binecuvântarea în muncã ºi în rodnicia fiilor (v. 2-3); feri-
cirea celui care se teme de Domnul ºi binecuvântarea
Ierusalimului (v. 4-6).
 PSALMUL 129 (128)
Poporul asuprit îºi regãseºte încrederea

1 Cântare a treptelor.
Încã din tinereþea, de multe ori, m-au prigonit,
– sã spunã asta Israel –
2 încã din tinereþe, de multe ori, m-au prigonit,
dar nu m-au biruit.
3 Cu plugul mi-au arat spinarea,

au tras pe ea brazde lungib.

4 Dar Domnul este dreptc,
a sfãrâmat jugul pãcãtoºilor.
5 Sã fie fãcuþi de ruºine ºi sã se întoarcã înapoi
toþi cei care urãsc Sionul!d
6 Sã fie ca iarba de pe acoperiºuri,
care se usucã înainte de a creºte,
7 cu care nu-ºi umple mâna cel care secerã
ºi nu-ºi umple poala cel care adunã snopii!e

a
Este o aluzie la perioada exilului (cf. Os 2,17; Ier 2,2).
b
Lit.: au lungit brazdele lor. Simbolul agrar al aratului face aluzie
la biciuire ºi la devastarea provocatã de rãzboi (cf. Mih 3,12; Is 50,6;
53,4-5).
c Drept – indicã aici fidelitatea lui faþã de alianþã, datoritã cãreia

Israelul supravieþuieºte în ciuda tuturor strãmutãrilor ºi oprimãrilor.

d Expresia este echivalentã cu cei care îl urãsc pe Domnul ºi

poporul sãu (cf. Is 4,3; 64,10; Mih 3,10.12; Ps 51,20). De fapt, Sionul
este locul prezenþei casei lui David ºi a templului Domnului, unde se
adunã poporul pentru rugãciune.
e Imaginea din v. 6-7 se referã la iarba de pe acoperiºuri, care se

usucã repede, pentru cã nu are rãdãcinã, ºi la grâul secerat, care nu

488 PSALMUL 129 (128)

8 ªi nici un trecãtor sã nu poatã spune:

„Binecuvântarea Domnului sã fie asupra voastrã!
Vã binecuvântãm în numele Domnului!”

Poemul este un amestec de sentimente ºi de modalitãþi

de exprimare. Are în sine amãrãciunea unei rugãciuni de
cerere, prin reevocarea suferinþelor naþionale ºi implorarea
lui Dumnezeu, ca sã rãzbune atâta durere ºi sã împiedice
reeditarea tragediilor asemãnãtoare. Totuºi, tonul domi-
nant este cel al încrederii, întrucât Dumnezeu a triumfat
asupra duºmanilor poporului sãu ºi Israelul a reuºit sã
supravieþuiascã în mod glorios. Lent, psalmul se îndreaptã
spre mulþumire. În totalitatea lui, se prezintã ca fiind un
psalm al unui solist corporativ al lui Israel, în care poporul
este personificat, din punct de vedere poetic, într-un cân-
tãreþ care vorbeºte în numele sãu. Personalitatea compo-
ziþiei artistice este legatã de vivacitatea ºi originalitatea
simbolurilor.
Aºadar, psalmul 129 (128) este o cântare naþionalã, care
priveºte, în spatele sãu, spre un orizont de coºmar.
Suferinþa, ruinele, opresiunile, care au fost experimentate,
nu sunt definibile dupã coordonate cronologice ºi istorice
precise. Elegia pare sã se adapteze perioadei postexilice.
Din trecutul dureros se ridicã fantasmele distrugerii ºi ale
mãcelului din anul 586, când Nabucodonosor a distrus
Ierusalimul. Imprecaþiile întâlnite în psalm aparþin mode-
lului clasic al lamentaþiilor ºi trebuie recitite, în cheie
creºtinã, ca o denunþare severã ºi exigentã a nedreptãþii.
Pentru iudaism acest psalm a fost hranã pentru rugãciu-
nile împotriva duºmanilor Israelului ºi un motiv de spe-
ranþã pentru viitorul naþiunii sfinte.

foloseºte la nimic, întrucât boabele din spic nu au ajuns la maturi-

tate. Amândouã comparaþiile descriu nimicirea rapidã a duºmanilor
lui Dumnezeu ºi ai poporului sãu.
 PSALMUL 129 (128) 489

O anumitã tradiþie patristicã a considerat acest psalm ca

fiind rugãciunea lui Cristos adresatã Tatãlui, în timpul
pãtimirii sale. El îºi gãseºte aplicarea, aproape literalã, în
persoana Mântuitorului. Persecutat încã de la naºtere,
Cristos, în timpul pãtimirii sale, a fost prins ºi legat, apoi
târât de la un tribunal la altul, a suferit loviturile biciuirii,
care au sãpat brazde adânci în trupul sãu. Însã Tatãl nu a
permis ca duºmanii sã devinã victorioºi asupra lui ºi a tãiat
funiile celor nelegiuiþi, înviindu-l din morþi. Cei care l-au
urât au fost împrãºtiaþi de dreptatea lui Dumnezeu ºi s-au
ofilit ca iarba de pe acoperiºuri, au fost loviþi de con-
damnare, pentru cã nu au produs roadele pe care Domnul
le aºtepta de la ei.
Biserica suferã aceeaºi soartã a lui Cristos de-a lungul
istoriei seculare. Dar, în ziua cea mare a recoltei finale, va
apãrea ºi mai evidentã zãdãrnicia tentativelor duºmanilor
de a îndepãrta Biserica lui Dumnezeu. Acest psalm al
treptelor, fãcându-ne sã meditãm persecuþiile dureroase
suferite de poporul lui Israel, de Cristos ºi de Bisericã ºi
asupra sorþii nefericite a persecutorilor loviþi de dreptatea
lui Dumnezeu, ne îndreaptã la rãbdare ºi la încrederea în
Domnul care îi mântuieºte pe credincioºii sãi oprimaþi ºi
persecutaþi.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); trecutul Israelului oprimat; sim-
bologia agricolã a aratului (v. 1b-3); speranþa Israelului:
viitor de libertate; simbologia agricolã a recoltei (v. 4-8).
 PSALMUL 130 (129)
Dintru adâncuri

1 Cântare a treptelor.
Dintru adâncuria strig cãtre tine, Doamne,
2 Doamne, ascultã glasul meu!
Pleacã-þi urechea ta
la glasul rugãciunii mele.
3 Dacã te-ai uita la fãrãdelegib, Doamne,
Doamne, cine ar mai putea sã stea în faþa ta?c
4 La tine însã este iertared,
ºi ne temem de tine.
5 Eu nãdãjduiesc în Domnul;
sufletul meu se încrede în cuvântul sãu.
6 Sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul
mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor.

aExpresia evoca abisul haotic al apelor înainte de creaþie (Gen 1,2)

ºi împãrãþia celor morþi (1Pt 2,4) ºi face aluzie la mizeria omului ºi a
cunoaºterii sale.
b Psalmistul admite cã este vinovat ºi cã ar merita pedeapsa.
c Lit.: cine ar mai putea sã stea în picioare. Presupunând cã ar fi

vorba de un proces în care Dumnezeu acuzã, autorul sacru afirmã cã

nici un om nu ar putea sã se prezinte cu fruntea sus la judecata lui
Dumnezeu. Înaintea dreptãþii lui Dumnezeu, nici un om ºi nici o
cunoºtinþã umanã nu ar putea sã reziste (cf. Ps 76,8; 102,27).
d Cunoºtinþei pãcatului i se adaugã imediat convingerea ºi credinþa

în mântuirea ºi iertarea lui Dumnezeu (cf. Ex 34,9). La tine..., lit.: în

preajma ta; în compania ta; cu tine. La fel ca dreptatea lui Dum-
nezeu, iertarea personalizatã este vãzutã ca un membru al consiliu-
lui lui Dumnezeu (cf. Os 13,12). Cuvântul ebraic slihah înseamnã
 PSALMUL 130 (129) 491

Mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor,

7 sã nãdãjduiascã Israel în Domnul,
cãci la Domnul este îndurare
ºi belºug de mântuiree.
8 El va mântui pe Israel

de toate fãrãdelegile lui.

Aceastã rugãciune poeticã, inclusã printre Cântãrile ascen-

siunii, se ancoreazã în simbolul primordial arhetipic ºi psi-
hanalitic al profundului fiinþei ºi existenþei. Strigãtului
sfâºietor al psalmistului i se dã un rãspuns plin de încre-
dere: da, Domnul ascultã. Din acest rãspuns ºi-a potolit
setea speranþa tradiþiei ebraice ºi creºtine. Tradiþia înde-
lungatã ºi bogatã a interpretãrilor ºi reinterpretãrilor aces-
tui psalm ne permite sã intuim bogãþia ascunsã în simpli-
tatea ºi în scurtimea creaþiei poetice, consideratã a fi „cel
mai frumos strigãt de speranþã ieºit vreodatã din inima
omului” (M. Mannati), o cântare închinatã milostivirii,
iertãrii ºi convertirii. Ne aflãm chiar la rãdãcina mesajului
biblic. Posibilitatea plinã de bucurie a milostivirii divine, pe
care o intuieºte cel care se roagã, eliminã angoasa pe care
pãcatul o creeazã în inima cãitã. Adevãratul inamic al omu-
lui nu mai este boala, sau persecuþia, sau duºmanul; pãca-
tul este tragedia pe care numai iubirea plinã de milostivire
a lui Dumnezeu poate sã o îndepãrteze din om. Psalmul
130 (129) centreazã tensiunea poeziei pe milostivirea lui
Dumnezeu ºi pe iertarea lui. Inima dogmaticã a psalmului
o gãsim în gratuitatea iertãrii, înþeleasã aproape în ter-
menii Noului Testament. Existã în psalm o singurã axã teo-
logicã, aceea a conºtiinþei profunde a pãcatului, dar fãrã
neliniºte. Pãcatul este mai mult presupus decât decla-
rat, este mai mult admis decât mãrturisit cu claritate.

purificare, îndepãrtare, iertare (cf. Neh 9,17; Dan 9,9; Sir 5,5; Ps 86,5).
Iertarea depãºeºte cu mult dreptatea (cf. Ex 20,5-6).
e TM are: la el.
492 PSALMUL 130 (129)

Posibilitatea iertãrii este vãzutã în bunãtatea ºi în milos-

tivirea divinã, izvor al speranþei ºi al încrederii. Aºadar,
particularitatea ºi mãreþia acestui psalm este rãscumpã-
rarea. În aceastã perspectivã, Dumnezeu este iertare ºi
vieþuieºte iertând ºi, dacã n-ar fi fost aºa, oamenii ar înceta
sã mai existe, în primul rând Israelul. În întrepãtrunderea
acþiunilor descrise în acest poem, Dumnezeu se reveleazã ºi
omul este mântuit. Iertarea, milostivirea ºi rãscumpãrarea
sunt atitudinile de fond ale lui Dumnezeu, veºnice, inalte-
rabile. Dar iertarea nu este automaticã. Rãscumpãrarea se
realizeazã numai în dialogul dintre milostivire ºi rugãciune.
Psalmul, în el însuºi, este o minunatã ascensiune spiritu-
alã: de la conºtiinþa vie a vinovãþiei la speranþa aºteptãrii,
la certitudinea milostivirii divine, care de la psalmist se
extinde la tot poporul; de la penumbra nesigurã a Vechiului
Testament la lumina lui Mesia, care vine sã mântuiascã
poporul sãu de pãcat.
Rãscumpãrarea, spre care tindea poporul ales al Vechiului
Testament, s-a manifestat, în mijlocul nostru, în persoana
lui Cristos. El rãscumpãrã Israelul de toate pãcatele sale ºi
speranþa acelora care cred în el nu este înºelatã. Glasul care
adunã acum neliniºtile omenirii ºi, din profunzimile abisale
sãpate de pãcat, strigã spre iubirea pe care Dumnezeu ne-a
manifestat-o în Cristos, este cel al Bisericii. Acest glas
culege, de-a lungul secolelor, suspinele ºi lacrimile fiilor
risipitori, care, dupã ce au atins fundul cãderii morale, au
înþeles cã numai în iertarea lui Cristos pot sã revinã la
luminã ºi sã regãseascã viaþa. În acest psalm, 130 (129),
Duhul lui Dumnezeu ne-a lãsat o rugãciune în care orice om
ºi întreaga omenire pot sã se regãseascã pe ei înºiºi, înaintea
lui Dumnezeu, în sinceritate ºi adevãr.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); introducere solemnã (v. 1b-2); cor-
pus-ul rugãciunii (v. 3-8): vinovãþie - iertare - teamã (v. 3-4),
speranþã - aºteptare - cuvânt (v. 5-6), vinovãþie - har - rãs-
cumpãrare (v. 7-8).
 PSALMUL 131 (130)
Încredere de copil în Dumnezeu

1 Cântare a treptelor. A lui David.

Doamne, eu nu am o inimã îngâmfatã,
nici nu privesc cu trufie;
nu mã îndeletnicesc cu lucruri prea mari
ºi prea înalte pentru mine.
2 Sufletul îmi este împãcat ºi liniºtit,
ca un copil înþãrcata la sânul mamei sale.
Da, sufletul meu este în mine,
ca un copil în braþele mamei sale.
3 Sã nãdãjduiascã Israel în Domnul,
de acum ºi pânã-n veac!

Este un minunat psalm individual de încredere, delicat,

de o religiozitate limpede. Este o bijuterie de o inegalabilã
intimitate, discreþie ºi emoþie. Iese în evidenþã contrastul
dintre orgoliu ºi simplitate, dintre îngâmfare ºi sãrãcia în
spirit. Fascinaþia acestui psalm tandru este legatã de imag-
inea elementarã a unei mame ºi a copilului adormit în
braþele ei. Se creeazã, astfel, o imagine purã a încrederii
totale ºi absolute. Este cântarea unei credinþe aproape
instinctive, spontane, care conduce la pace ºi siguranþã, în

a Psalmistul subliniazã raportul cu mama, nu numai condiþionat

de instinctul natural (alãptatul), ci este ºi un raport care presupune

o anumitã conºtiinþã (deja înþãrcat). Dupã practica veche înþãrcatul
avea loc dupã doi ani. Atitudinea de copil înaintea lui Dumnezeu este
subliniatã ºi de Isus (Mt 18,3; Mc 10,15; Lc 18,17).
494 PSALMUL 131 (130)

braþele mamei, exprimatã prin simbologia psihologicã ma-

terno-filialã, secretul raportului dintre Dumnezeu ºi omul
credincios. Totul devine palid în faþa siguranþei unice pe
care „sãracul lui Iahve” o are în interiorul lui: credinþa în
Dumnezeu, pacea conºtiinþei ºi adevãrata bucurie, pe care
numai Dumnezeu ºtie sã o dea. În efuziunea ºi deschiderea
spre Dumnezeu, psalmul este expresia unei religiozitãþi
profund interpersonale. Este dilatarea neprevãzutã ºi deli-
catã a inimii unui sãrman care ºi-a manifestat deja opþi-
unea sa, în mijlocul tentaþiilor orgoliului ºi puterii. Este
efuziunea unui suflet împãcat, înaintea aceluia care este
izvorul profund al pãcii sale. Este iluminarea conºtiinþei,
care îºi ancoreazã rãdãcinile seninãtãþii sale în comuni-
unea cu Dumnezeu.
Ne aflãm în faþa unei experienþe profund individuale,
chiar dacã este plasatã, aºa cum se întâmplã mereu în
pietatea biblicã, pe fondul experienþei comunitare a lui
Israel ºi a alianþei dintre Dumnezeu ºi poporul sãu. Este
mãrturia unei mari maturitãþi spirituale, întrucât credin-
ciosul nu se îndreaptã spre Dumnezeu pentru a-i cere
bunuri speciale sau aºteptând intervenþii extraordinare.
Este mãrturia unui suflet înþãrcat, a unei religiozitãþi cu
totul noi.
Tradiþia creºtinã a considerat acest psalm ca expresie a
umilinþei trãite de sfânta Fecioarã Maria ºi de Bisericã.
Gãsim în psalm spiritul copilãriei spirituale, care va fi indi-
cat de Cristos ca fiind calea de a ajunge la împãrãþia lui
Dumnezeu. Îndemnul lui Cristos de a deveni asemenea
copiilor este sinonimul maturitãþii creºtine.
Unul dintre aspectele fundamentale ale spiritualitãþii
Bisericii este atitudinea de umilinþã trasatã în acest psalm
pe care Biserica îl recitã ca pe rugãciunea sa. Aceasta este
calea obiºnuitã spre sfinþenie, pe care Biserica o recomandã
credincioºilor ei. Isus ne-a invitat sã învãþãm de la el, care
este blând ºi smerit cu inima, i-a mulþumit Tatãlui, pentru
 PSALMUL PSALMUL 131 (130) 495

cã a þinut ascunse misterele împãrãþiei sale, de la cei înþe-

lepþi ºi pricepuþi, ºi le-a descoperit celor mici (cf. Mt 11,25);
astfel, psalmul 131 (130) se plaseazã la baza drumului
ascensiunii noastre spirituale. În el, gãsim chipul cel mai
autentic ºi genuin al vieþii creºtine, fãcutã din lucruri mici
ºi obiºnuite, dar îndreptatã complet spre o dãruire filialã,
în grija providenþei Tatãlui ceresc, în pacea seninã a inimii.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); ceea ce nu este încrederea în
Dumnezeu (v. 1b-e); ceea ce înseamnã încrederea în Dum-
nezeu (v. 2); speranþa-încredere în Domnul a Israelului (v. 3).
 PSALMUL 132 (131)
Fidelitatea lui Dumnezeu faþã de casa lui David

1 Cântare a treptelor.
Aminteºte-þi, Doamne, de David
ºi de toate suferinþele sale!a
2 Cum a jurat Domnului

ºi a fãcut aceastã promisiune

cãtre Cel Atotputernic al lui Iacobb:
3 „Nu voi intra sub acoperiºul casei mele,
nu voi urca în patul meu sã mã odihnesc,
4 nu voi da somn ochilor mei,
nici odihnã pleoapelor mele,
5 pânã când nu voi gãsi un loc pentru Domnul,
o locuinþã pentru Cel Atotputernic al lui Iacob”.
6 Iatã, am aflat cã este în Efratac,
l-am gãsit în câmpiile Iaaruluid.

aTextul este corupt. O parte dintre traduceri, LXX ºi Vg au:

îndurãrile sale; alte traduceri au: ostenelile, eforturile, cele îndurate
de el. Psalmistul încredinþeazã amintirii vii a Domnului toate difi-
cultãþile interioare ºi exterioare ale lui David, inclusiv zelul sãu de a
construi un lãcaº vrednic pentru arca alianþei.
b Nu avem nicãieri în Biblie menþionarea acestui jurãmânt.

Probabil este vorba de o ficþiune literarã a psalmistului, pentru a

sublinia jurãmântul lui Dumnezeu faþã de David (cf. v. 11).
c Numele Efrata este tradus, în general, cu cea roditoare ºi este

identificat, de obicei, cu zona Betleemului, oraºul natal al lui David

(cf. Rut 4,11; Mih 5,1; 1Cr 2,50-51; 4,4).
d Câmpiile Iaarului. Lit.: câmpuri împãdurite, dar expresia face

referinþã la Iearim, localitate la 15 km vest de Ierusalim, unde a fost

 PSALMUL 132 (131) 497

7 Sã intrãm în locuinþa lui,

sã ne aruncãm la pãmânt la picioarele sale.
8 Ridicã-te, Doamne, ºi vino în locul tãu de odihnã,

tu ºi chivotul puterii tale!

9 Preoþii tãi sã se îmbrace în dreptate

ºi credincioºii tãi sã tresalte de bucuriee.

10 De dragul slujitorului tãu, David,

nu-þi întoarce faþa de la unsul tãu!

11 Domnul i-a jurat lui David într-adevãr
ºi nu-ºi va retrage cuvântulf:
„Din rodul trupului tãu
voi pune pe tronul tãu.
12 Dacã fiii tãi vor pãzi legãmântul meu
ºi poruncile pe care le-am dat,
atunci ºi fiii lor vor sta din neam în neam
pe tronul tãu”g.
13 Pentru cã Domnul a ales Sionul
ºi a voit sã fie locuinþa luih:
14 „Acesta este locul meu de odihnã pentru totdeauna,
aici voi locui, pentru cã lucrul acesta îl doresc”.

condusã arca de cãtre filisteni (1Sam 7,1-2), înainte de a fi fost trans-

portatã de David la Ierusalim (2Sam 6,2-12; 1Cr 13,1-6).
e Este o aluzie la procesiunea sãrbãtoreascã formatã din cler ºi

popor pentru transportarea arcei (2Sam 6,5). Hainele sacre ale pre-
oþilor trebuie sã fie semne de purificare, de sfinþenie ºi de dreptate
(cf. 1Cr 15,12-14).
f Lit.: adevãr care nu se va întoarce la el. Este subliniatã eficaci-

tatea jurãmântului divin, continuitatea ºi ireversibilitatea lui.

g Jurãmântul divin este condiþionat de fidelitatea ºi împlinirea

clauzelor legãmântului. Ca ºi în 1Cr 28,5-7, unde textul se referã

direct la Solomon, condiþia este exprimatã la modul pozitiv.
h Versetul pare sã fie comentariul unei voci din exterior care leagã

v. 13-18 de prima parte a psalmului.

498 PSALMUL 132 (131)

15 Voi binecuvânta din plin roadele lui

ºi voi sãtura pe sãracii lui cu pâinei.
16 Voi îmbrãca pe preoþii lui cu mântuire
ºi credincioºii lui vor cânta de bucurie.
17 Acolo voi face sã odrãsleascã puterea lui David,
voi pregãti o luminã pentru unsul meuj.
18 Îi voi acoperi cu ruºine pe duºmanii lui,
dar peste el va strãluci coroana”k.

Psalmul 132 (131) constituie o patã de culoare în cadrul

Psalmilor ascensiunii din cauza genului literar, a vocabu-
larului, a temei ºi a extensiunii. Geneza lui poate fi plasatã
în timpul epocii monarhice, atât pentru raþiuni interne, cât
ºi pentru motive lexicale. Referinþa clarã la arca alianþei are
savoare realisticã ºi reflectã un ritual antic. Teologia
davidicã este aprofundatã cu pasiune, fãrã stilizãri. Lexicul
este arhaic. Citarea lui în Cartea a doua a Cronicilor (cap. 6)
presupune cã psalmul era acceptat ºi canonizat deja. Acest
psalm se prezintã ca un curcubeu literar. Gãsim în el rugã-
ciune de cerere, jurãmânt, relatare poeticã, un cor procesio-
nal cu relatarea peripeþiilor arcei alianþei, un oracol divin ºi
atmosfera generalã a unui „memorial”, datoritã cãruia

i Prezenþa arcei în Sion aduce bunãstare ºi binecuvântare. Aceasta

se revarsã de la Ierusalim ca un fluviu peste tot pãmântul Israelului,

dând rodnicie ºi producând pâine pânã la sãturare, chiar ºi pentru
sãraci.
j Termenul a odrãsli are în sine o referinþã puternicã la mesia-

nism: în Ier 23,5 se vorbeºte despre o odraslã dreaptã cu aluzie

mesianicã evidentã (cf. Ier 33,15; Zah 3,8; 6,12), în timp ce în Is 11,1
se vorbeºte despre un vlãstar, o mlãdiþã.
Puterea lui David. Lit.: cornul lui David (cf. Ps 18,3).
Simbologia luminii indicã familia. Ea este simbolul descendenþei
(cf. 1Rg 11,36).
k În contrast cu duºmanii care sunt acoperiþi de ruºine, va strãlu-

ci o coroanã regalã pe capul celui uns.

 PSALMUL 132 (131) 499

evenimentul trecut continuã sã fie prezent în „astãzi”-ul

celebrãrii liturgice, cu toatã potenþialitatea lui salvificã. Este
un imn regal-mesianic, o cântare a Sionului ºi o parte a
liturgiei.
Din punct de vedere teologic, acest psalm se inspirã din
ideologia davidicã, din 2Sam 7. Alegerea lui David ºi
alianþa lui cu Iahve era fundamentul promisiunii Dom-
nului de a-i construi lui David o casã-dinastie. Templului
spaþial, în care trebuia sã fie circumscris Dumnezeu, i se
preferã templul temporal, istoria liniarã davidicã în care se
va revela Domnul, depunând germenul mântuirii ºi al spe-
ranþei mesianice. Promisiunea, chiar dacã din partea
fidelitãþii lui Iahve este imposibil sã fie încãlcatã, pre-
supune un rãspuns, o reacþie, o adeziune ºi o fidelitate
umanã. De aceea, va putea sã cadã dinastia dar va rãmâne
veºnicã lumina promisiunii divine. Originalitatea psalmu-
lui 132 (131) faþã de oracolul din 2Sam 7 este introducerea
armonicã între motivul casei dinastice ºi cel al casei
spaþiale, a templului, tipizat istoric în actul mutãrii arcei
alianþei în Sion, prin lucrarea lui David. Se obþine, astfel, o
teologie unitarã a Sionului, ca sediu al prezenþei divine,
istorice ºi spaþiale, temporale ºi cosmice, interioare ºi exte-
rioare omului. La rãdãcina psalmului stau douã jurãminte:
cel fãcut de David (v. 2) ºi convalidat de Iahve, de a alege
locul pentru arcã în Ierusalim, capitala cea nouã, ºi
jurãmântul fãcut de Iahve (v. 11) ºi primit de David, prin
care Domnul alege dinastia davidicã drept sediu al tainicei
sale prezenþe divine. Cele douã jurãminte sunt integrate ºi
structurate pe schema rugãciune - rãspuns // promisiune -
recompensã. Deci, avem în psalm teme regale, davidice,
tema templului, a Sionului, teme istorice, teme escatolo-
gice ºi mesianice, teme cultuale ºi teologice, care se între-
pãtrund în unitate, fãcând din acest psalm unul dintre tex-
tele mari ale teologiei vetero-testamentare.
500 PSALMUL 132 (131)

Cel puþin în partea a doua, versetele 11-18, psalmul 132

(131) are o clarã semnificaþie mesianicã ºi promisiunile
divine conþinute în el s-au împlinit în Cristos.
Arca cea nouã a alianþei este Biserica, devenitã templu
stabil, în care noi invocãm venirea Domnului. Descendenþa
regalã a lui David, devenitã, în Cristos, forþã puternicã ºi
luminã de nestins a vieþii, se multiplicã în ierarhia Bisericii
ºi în membrele trupului mistic. Duºmanii acestei descen-
denþe regale vor fi acoperiþi cu ruºine, în timp ce pe capul
lui Cristos va strãluci coroana gloriei eterne.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); jurãmântul lui David fãcut lui
Dumnezeu (v. 1b-2); jurãmântul explicitat în cort, casã, loc
(v. 3-5); intrarea procesionalã în locuinþa arcei (v. 6-10);
jurãmântul Domnului, fãcut lui David (v. 11-12); corul
sacerdotal (v. 13-18).
 PSALMUL 133 (132)
Dragostea frãþeascã

1 Cântare a treptelor. A lui David.

Iatã cât de bine ºi cât de plãcut este
ca fraþiia sã locuiascã împreunã!
2 Este ca untdelemnul de preþb pe cap,
care coboarã pe barbã, pe barba lui Aronc,
care se prelinge pe marginea veºmintelor sale.
3 Este ca roua de pe Hermond,
care coboarã pe Munþii Sionului;
pentru cã acolo Domnul a orânduit binecuvântarea,
viaþa pentru totdeaunae.

a
Fraþii pot fi fraþi de sânge sau membrii comunitãþii israelite.
b
Ca untdelemnul de preþ. LXX are: înmiresmat, plãcut mirositor.
Untdelemnul este indicat aici nu pentru funcþia sa nutritivã, ci pen-
tru cea cosmeticã. Aici, probabil, este vorba despre untdelemnul
ungerii marelui preot, untdelemn care era îmbogãþit cu numeroase
esenþe parfumate (cf. Ex 30,22-33; 37,29).
c Barba lui Aron, repetatã de douã ori, redã în mod plastic imagi-

nea scurgerii abundente ºi lente a untdelemnului consacrãrii.

d Ca roua de pe Hermon. Roua sugereazã prospeþimea ºi vitali-

tatea. Cãderea ei este o binecuvântare (cf. 2Sam 1,21).

e Motivarea binecuvântãrii în acest psalm este o profesiune de

credinþã în Dumnezeu. Adverbul acolo se referã ºi la v.1, unde este

subliniatã importanþa fraternitãþii, ºi la v. 3, când se referã la munþii
Sionului, arãtând cã binecuvântarea lui Dumnezeu este ºi izvorul
bucuriei frãþeºti ºi al prosperitãþii vieþii religioase ºi sociale din Sion.
502 PSALMUL 133 (132)

Textul presupune o distribuire coralã, în însãºi structura

sa literarã, în timp ce fascinaþia exoticã a metaforelor este
reintegratã în valoarea lor originarã. Este un imn al bucu-
riei fraterne ºi portretul optimist al unui Israel unit sau al
unei comunitãþi de credinþã în care domneºte liniºtea,
umilinþa, toleranþa, fuga de murmurãri ºi asiduitatea la
rugãciune. Psalmul a constituit un punct de referinþã cla-
sic, în pietatea iudaicã ºi creºtinã. Iubit de iudaismul
rabinic, ce vedea în acest psalm trãsãturile ideale ale
adunãrii sfinte a Israelului, psalmul 133 (132) a devenit
text de bazã pentru orice experienþã comunitarã, chiar
dacã aceastã comunitate, pe care o presupune psalmul, are
hotarele extinse pânã la dimensiunile Bisericii. Carac-
teristicile acestui psalm sunt cele ale cântãrilor treptelor.
Tema centralã este relatarea atmosferei care anima proce-
siunea pelerinilor care urcau spre templu din diferite regi-
uni ºi localitãþi ale Palestinei ºi din diaspora. Atmosfera
este aceea a unei fraternitãþi profunde ºi de nedespãrþit.
Atunci când sunt în templu, ºi vocile se acordã într-un sin-
gur concert de rugãciune, iubirea frãþeascã e experimen-
tatã aproape în mod palpabil. Rugãciunea de mulþumire,
pentru acest dar al iubirii ºi al înþelegerii, înfloreºte spon-
tan ºi entuziast.
Tema iubirii este comentatã printr-o simbologie dublã.
Mai întâi, untdelemnul parfumat, care este simbolul con-
sacrãrii, al puterii ºi al sfinþeniei lui Dumnezeu, se revarsã
din abundenþã asupra omului ºi este simbolul cordialitãþii
ºi al ospitalitãþii. Al doilea simbol este evocat, probabil, în
contrast cu munþii aspri cu care este înconjurat Ierusa-
limul, munþi pietroºi ºi fãrã viaþã. În schimb, Hermonul,
muntele din zona septentrionalã a Palestinei, cu vârful sãu
de 2814 m, era acoperit de zãpezi perene, în timp ce la poale
este plin de vegetaþie verde, iar dimineaþa de rouã. Este o
imagine de prospeþime într-o lume pârlitã de soare, o ima-
gine de restaurare a panoramei imobile sub cãldurã, o
imagine de saþietate într-un ambient însetat.
 PSALMUL 133 (132) 503

În mod cu totul deosebit, ne-a fost revelat de Dumnezeu

cât de bine ºi cât de plãcut este ca fraþii sã locuiascã împre-
unã, în persoana lui Isus Cristos. Fiul lui Dumnezeu a adus
pe pãmânt iubirea, care este în familia trinitarã divinã, ºi,
prin Duhul Sfânt, a revãrsat-o în inimile oamenilor. Uncþi-
unea sacrã a Botezului ºi a sfintei crisme ni-l comunicã pe
Duhul Sfânt ºi darul caritãþii. În felul acesta, caritatea lui
Dumnezeu se comunicã de la cap, care este Cristos, spre
membrele sale, ca o uncþiune sacrã, care este ºi consacrare
pentru slujirea iubirii. Misterul reunirii noastre fraterne în
Cristos se manifestã, în chip vizibil, în unirea credincioºilor
în jurul episcopului. Prin consacrarea episcopalã, are loc o
revãrsare specialã a Duhului Sfânt asupra episcopului.
Unitatea credincioºilor, în Cristos, este fãcutã posibilã ºi
perenã prin consacrarea episcopalã. Aceastã unitate se
exprimã, în mod cu totul special, în adunãrile liturgice.
Cristos le consacrã, în diferite feluri, prin prezenþa sa;
Duhul Sfânt le învãluie în parfumul lui de sfinþenie, le dã
viaþã ºi le face rodnice prin roua harurilor sale cereºti.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); declaraþie tematicã: bucuria frater-
nitãþii (v. 1bc); ilustrarea simbolicã centralã: untdelemnul
parfumat ºi roua (v. 2-3a); declaraþie finalã: binecu-
vântarea de viaþã asupra comunitãþii (v. 3b).
 PSALMUL 134 (133)
Rugãciune de searã

1 Cântare a treptelor.
Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul
voi toþi, slujitorii Domnuluia;
voi, care staþib în timpul nopþiic în casa Domnului.
2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar

ºi binecuvântaþi-l pe Domnuld.
3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion,
el, care a fãcut cerul ºi pãmântul.

Este ultimul dintre psalmii graduali; o scurtã compo-

ziþie, lipsitã de pretenþii poetice ºi de cãutãri erudite, dar
devenitã popularã ca rugãciune de searã, în templu. O datã
cãzutã seara, pelerinii se pregãtesc sã plece de la Ierusalim,
la sfârºitul pelerinajului lor. Înainte de a pãrãsi templul,
credincioºii cer preoþilor sã continue rugãciunea, în timpul
nopþii, ca sã fie o laudã perenã ce se ridicã din Israel spre
Dumnezeu. Preoþii rãspund invitaþiei credincioºilor, împãr-
þindu-le binecuvântarea. În casa Domnului, ei sunt descriºi

a Slujitorii Domnului sunt preoþii ºi leviþii care erau dedicaþi cul-

tului divin. Ei vegheau ºi în timpul nopþii în templu, aºa încât lauda

divinã nu se întrerupea niciodatã (cf. Ps 135,2; 1Cr 9,33).
b Staþi. Lit.: staþi drepþi, în atitudinea oficialã a cultului.
c În timpul nopþii. În TM, aceastã frazã este trunchiatã ºi este

completatã de versiuni ºi traduceri în mod diferit. LXX ºi Vg o leagã

de ceea ce urmeazã: În timpul nopþii, ridicaþi-vã mâinile.
d Binecuvântaþi-l pe Domnul. Textul de la Qumran are: binecuvân-

taþi numele Domnului.

 PSALMUL 134 (133) 505

în atitudinea lor tipicã de rugãciune: îºi înalþã mâinile

cãtre sfânta sfintelor, locul întâlnirii dintre Dumnezeu ºi
Israel. De fapt fiecare evreu în rugãciune, din orice punct al
diasporei, se orienta fizic, în timpul rugãciunii, cãtre inima
întregului ebraism, Ierusalimul. Binecuvântarea celui care
se roagã, ce se urcã de pe buzele credincioºilor ºi a preoþilor,
ºi care este o celebrare a puterii creatoare a lui Dumnezeu,
se transformã într-o binecuvântare, eficace ºi mântuitoare,
ce coboarã de la Creator asupra omului, întãrindu-l ºi
susþinându-l, în nopþile existenþei sale ºi în obscuritatea
drumului vieþii. Ca fundal al acestui psalm se poate imagi-
na o scurtã liturgie de binecuvântare, construitã pe schema
dialogicã elementarã: chemare - cerere ºi rãspunsul tradi-
þional.
Biserica recitã dintotdeauna acest psalm, dupã primele
vespere ale duminicilor ºi solemnitãþilor. La sfârºitul zilei
consacrate Domnului, în rugãciune, în celebrarea Euharis-
tiei, în har ºi în caritate, Biserica îi îndeamnã pe fiii ei sã con-
tinue sã-l binecuvânteze pe Domnul, pentru ca, ºi atunci când
cade noaptea, sã nu înceteze slujirea de laudã ºi de adoraþie
a lui Dumnezeu. Ea aminteºte cã Domnul sãu îºi petrecea
nopþile rugându-se lui Dumnezeu ºi îi invita pe ucenicii sãi
sã se roage mereu, fãrã sã oboseascã (cf. Lc 18,1), pentru a
nu intra în ispitã (Lc 22,40), ºi sã rãmânã veghind în
aºteptarea Fiului Omului care ne va introduce în casa lui
cereascã, unde îl vom putea binecuvânta pentru totdeauna.
Prin rugãciunea ei neîntreruptã, Biserica îi însoþeºte nu
numai pe creºtini, ci ºi întreaga omenire în pelerinajul spre
Dumnezeu, înarmându-i în lupta împotriva diavolului.
Rugãciunea Bisericii îi purificã pe oameni, îi pãzeºte de
rãu, îi ocroteºte de dreptatea divinã provocatã de nenu-
mãratele pãcate, îi împacã cu Domnul pe cei pãcãtoºi, îi
întãreºte pe cei care se aflã în necazuri ºi pe suferinzi,
înalþã lumea cãtre Dumnezeu. Cu mâinile înãlþate cãtre
Dumnezeu, asemenea lui Moise ºi asemenea lui Cristos pe
506 PSALMUL 134 (133)

cruce, prin rugãciune, Biserica lucreazã, zi ºi noapte, pen-

tru mântuirea oamenilor.
Creºtinul, devenit el însuºi templu al Domnului, trãieºte,
pretutindeni ºi întotdeauna, în prezenþa lui Dumnezeu;
sufletul sãu este casã de rugãciune.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); apel cãtre slujitorii Domnului
pentru binecuvântare (v. 1b-2); rãspunsul, binecuvântarea
sacerdotalã (v. 3).
 PSALMUL 135 (134)
Laudã Dumnezeului celui viu

1 Aleluia! Lãudaþi numele Domnului,

lãudaþi-l, slujitori ai Domnului,
2 voi, care staþi în casa Domnuluia,
în curþile casei Dumnezeului nostru!
3 Lãudaþi-l pe Domnul, pentru cã este bun,
cântaþi imnuri numelui sãu,
pentru cã este vrednic de laudã.
4 Cãci Domnul l-a ales pe Iacob,
pe Israel, ca sã-i aparþinãb.
5 ªtiu cã Domnul este mare:
Dumnezeul nostru este mai presus decât toþi zeiic.
6 Domnul face tot ce vrea
în cer ºi pe pãmânt,
pe mare ºi în abisurid.
7 El ridicã norii de la marginile pãmântului,
fulgere a fãcut pentru ploaie
ºi scoate vântul din vistieriile salee.

a Expresia care staþi în casa Domnului se referã, în principal, la

preoþi ºi la leviþi (cf. v. 19-20; Ps 134,1).

b Versetul este o motivaþie a invitaþiei la laudã, aceea a alegerii

poporului lui Israel dintre toate celelalte popoare (cf. Dt 7,6) ca pro-
prietate a sa exclusivã (cf. Ex 19,5; Dt 14,2; 26,17-18).
c Avem în v. 5 o altã motivaþie a invitaþiei la laudã, sub forma unei

profesiuni de credinþã.
d Este o exprimare a libertãþii complete a lui Dumnezeu ºi a efica-

citãþii cuvintelor sale.

e Fenomenul furtunii (nori, fulgere, ploaie ºi vânturi) are, pentru

un semit ce locuieºte într-un pãmânt însetat de apã, o importanþã

508 PSALMUL 135 (134)

8 El i-a lovit pe întâii-nãscuþi ai Egiptului,

de la om pânã la animalf.
9 A trimis semne ºi minuni în mijlocul tãu, Egiptule,

împotriva lui faraon ºi a tuturor slujitorilor sãi.

10 A lovit naþiuni multe

ºi a ucis regi puternici:

11 pe Sihon, regele amoreilor,

ºi pe Og, regele Basanului,

ºi toate domniile din Canaang,
12 ºi pãmântul lor l-a dat moºtenire,

moºtenire lui Israel, poporul sãu.

13 Doamne, numele tãu rãmâne pe vecie.

Doamne, amintirea ta
rãmâne din generaþie în generaþie.
14 Domnul va face dreptate poporului sãu

ºi se va îndura de slujitorii sãi.

15 Idolii neamurilor sunt argint ºi aur,
lucrarea mâinilor omului:
16 au gurã, dar nu vorbesc,
au ochi, dar nu pot sã vadã;
17 au urechi, dar nu aud,
ºi nu este suflare în gura lor.
18 Ca ei vor fi cei care i-au fãcut
ºi toþi aceia care se încred în ei.
19 Voi, casa lui Israel, binecuvântaþi-l pe Domnul,
voi, casa lui Aron, binecuvântaþi-l pe Domnul;

deosebitã (cf. Ier 10,13; 51,16-17). Prin aceasta, Dumnezeu îºi demon-
streazã grija providenþialã faþã de popor.
f Psalmistul alege ca exemplu numai ultima plagã, cea mai gravã

(cf. Ex 11,5; 12,29), pentru a arãta intervenþiile minunate ºi multiple

ale lui Dumnezeu (cf. Ps 78,43.51; 105,23-44; 136,10).
g Se face referinþã în mod simbolic la trei persoane pentru a indi-

ca toþi duºmanii pe care Israelul a trebuit sã-i învingã înainte de

intrarea în Þara Promisã (cf. Num 21,21-35; Dt 1,4; 3,1-13).
 PSALMUL 135 (134) 509

20 voi, casa lui Levi, binecuvântaþi-l pe Domnul;

voi, cei care vã temeþi de Domnul,
binecuvântaþi-l pe Domnul!
21 Binecuvântat sã fie Domnul din Sion,
cel care locuieºte în Ierusalim! Aleluia!

Psalmul de faþã se dovedeºte a fi un imn destinat unei

liturgii pascale, dacã þinem cont de prezenþa puternicã a
exodului ºi a plãgilor din Egipt, a pustiului ºi a Þãrii
Promise. Oricum, psalmul este posterior, întrucât Iahve
este celebrat „din Sion”, un nume care i se dã dupã con-
struirea primului templu. Textul psalmului este puternic
ancorat în evenimentele biblice ºi reflectã o practicã târzie
ºi postexilicã, ce recunoaºte textele anterioare drept cano-
nice, voind sã exalte, mai ales, continuitatea ideologicã ºi
spiritualã între primul ºi al doilea templu, între Israelul
preexilic ºi cel din timpul restaurãrii postexilice. Subli-
niem, totodatã, originalitatea punctului de vedere al aces-
tei creaþii, „în mozaic”. Deºi reediteazã elemente deja
cunoscute, autorul o face cu mare solemnitate. Tradiþia
iudaicã a completat aceastã lucrare, introducând corpul
psalmului, începând de la v. 4 cu tot psalmul care urmeazã,
136 (135), în Marele hallel pascal. În cultul postexilic, se
configureazã, din ce în ce mai riguros, crezul Israelului. El
se fundamenteazã pe douã axe teoretice, cea a creaþiei ºi
cea a rãscumpãrãrii, pe cele douã dimensiuni, cosmicã ºi
istoricã, unite printr-o declaraþie teologicã precisã cu
privire la personalitatea, unicitatea ºi realitatea divinã, în
polemicã ºi în formã antiidolatricã. Reluarea liturgicã a
acestor elemente salvifice este îndreptatã, în mod natural,
spre iluminarea evenimentelor prezente, adicã ale istoriei,
care se reaºazã cu rãbdare. Mãrturisirea de credinþã în
trecutul salvific, în interiorul „astãzi”-ului liturgic, face
acþiunea lui Dumnezeu din nou actualã, eficace, prezentã
„în mod sacramental”. În interiorul acestei derulãri
510 PSALMUL 135 (134)

dogmatico-liturgice se aflã temele teologice majore ale

Vechiului Testament: alegerea Israelului ºi alianþa.
Iahve nu este un dumnezeu local, limitat în raza sa de
intervenþie; el îmbrãþiºeazã tot universul ºi toatã fiinþa,
pânã în zonele umbrei, pe care mitologia obiºnuieºte sã le
încredinþeze imperiului rãului. Pe acest motiv cosmic este
altoit cel al rãscumpãrãrii, care este semnul viu al domniei
lui Dumnezeu asupra întregii istorii. Domnului, suveran
asupra întregii fiinþe, i se opune vanitatea idolilor, opera
unei creaturi, obiecte fãrã suflare, mai întâi infraumane,
înainte de a fi infradivine. Idolatria este, de aceea, o ofensã
adusã inteligenþei, credinþei, demnitãþii omului ºi a lui
Dumnezeu. Tema finalã este Sionul, locul prezenþei lui
Dumnezeu ºi al rãspunsului cultic al omului credincios. În
Sion, sunt recapitulate toate temele psalmului: alegerea, ali-
anþa, revelaþia cosmicã (templul), revelaþia istoricã (David),
cultul pur împotriva idolatriei, comuniunea perfectã cu
Dumnezeu.
Interpretarea cea mai fidelã a acestui psalm o dã Scri-
soarea cãtre Romani: „Aceºtia sunt israeliþi, ale lor sunt
înfierea ºi mãrirea, alianþele ºi Legea, cultul ºi promisiu-
nile; ai lor sunt patriarhii ºi din ei vine, dupã trup, Cristos,
care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în
veci” (9,4-5).
Tradiþia veche a vãzut, în acest psalm, o înãlþare a
Dumnezeului adevãrat deasupra tuturor divinitãþilor
pãgâne ºi l-a considerat o invitaþie adresatã, de apostoli ºi
de Bisericã, oamenilor, ca sã-ºi abandoneze idolii proprii,
pentru a aduce laudã numai lui Dumnezeu ºi lui Cristos,
care ne elibereazã de nimicnicia unei false ºi inutile vieþi
pãgâne.
Împãrþirea: invitatoriu solemn (v. 1-4); profesiune de
credinþã în Dumnezeu (v. 5-18): creatorul (v. 5-7), rãs-
cumpãrãtorul (v. 8-14), Cel Viu (v. 15-18); binecuvântarea
(v. 19-21).
 PSALMUL 136 (135) a
Îndurarea Domnului este veºnicã

1 Lãudaþi-lb pe Domnul pentru cã este bun,

pentru cã veºnicã este îndurarea lui!c
2 Lãudaþi-l pe Dumnezeul dumnezeilor,
pentru cã veºnicã este îndurarea lui!
3 Lãudaþi-l pe Domnuld domnilor,
pentru cã veºnicã este îndurarea lui!
4 El singur face fapte minunatee,
pentru cã veºnicã este îndurarea lui!
5 El a fãcut cerurile cu înþelepciune,
pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

a
Este un imn cu caracter litanic, al cãrui refren se repetã de 26 de ori,
ºi este un principiu unificator al întregii construcþii (cf. Dan 3,52-88).
Acest refren se gãseºte în mod identic în Ps 106,1; 107,1; 118,1.29.
Este un psalm folosit în context liturgic (cf. 2Cr 5,13; 7,3.6; Esd 3,11)
ºi practica iudaicã îl foloseºte pentru sãrbãtorile Paºtelui, Corturilor
ºi Anului Nou. Se aseamãnã cu crezul istoric din Dt 26,5-9; Ios 24,2-13.
b LXX ºi Vg transferã la începutul acestui psalm invitaþia aleluia,

care se aflã la finalul psalmului precedent.

c Conjuncþia pentru cã face legãtura dintre antifonã ºi imnul de

laudã, dându-ne motivaþia radicalã a acestui imn, ºi fiecare articol al

profesiunii de credinþã, oferindu-ne motivaþia comunã, deºi în diver-
sitate, a articolelor de credinþã mãrturisite.
Îndurarea (hesed) lui Dumnezeu, cu toate nuanþele sale seman-
tice, este rãdãcina oricãrei laude, a oricãrei mulþumiri ºi a mântuirii.
Primatul îndurãrii ºi al iubirii divine este cheia hermeneuticã a cos-
mosului ºi a istoriei.
d În TM, cuvântul Domnul este vocalizat în mod greºit la plural.
e Versetul 4 constituie exprimarea tezei care trebuie demonstratã

ºi expliciteazã motivaþia generalã a psalmului.

512 PSALMUL 136 (135)

6 El a întãrit pãmântul peste ape,

pentru cã veºnicã este îndurarea lui!
7 El a fãcut luminãtorii cei mari,
pentru cã veºnicã este îndurarea lui!
8 Soarele, ca sã stãpâneascã ziua,
pentru cã veºnicã este îndurarea lui!
9 Luna ºi stelele, ca sã stãpâneascã noaptea,
pentru cã veºnicã este îndurarea lui!
10 El i-a lovit pe egipteni în întâii lor nãscuþi,
pentru cã veºnicã este îndurarea lui!
11 ªi l-a scos pe Israel din mijlocul lor,
pentru cã veºnicã este îndurarea lui!
12 Cu mânã tare ºi cu braþ puternicf,
pentru cã veºnicã este îndurarea lui!
13 El a despãrþit în douã Marea Roºie,
pentru cã veºnicã este îndurarea lui!
14 El a fãcut ca Israel sã treacã prin mijlocul ei,
pentru cã veºnicã este îndurarea lui!
15 ªi l-a aruncat pe faraon cu oºtirea lui în Marea Roºie,
pentru cã veºnicã este îndurarea lui!
16 El a cãlãuzit poporul sãu prin pustiu,
pentru cã veºnicã este îndurarea lui!g
17 El a lovit regi mari,
pentru cã veºnicã este îndurarea lui!
18 El a dat la moarte regi puternici,
pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

f
Aceastã formulã este caracteristicã eliberãrii în timpul exodului ºi
exprimã stãpânirea lui Dumnezeu ºi puterea sa salvatoare (cf. Dt 4,34;
5,15; 7,19; 26,8).
g Textele vechi latine adaugã între v. 16 ºi 17 quid eduxit aquam

de petra, quoniam in aeternum misericordia eius (care a fãcut sã

þâºneascã apa din stâncã...), probabil sub influenþa Ps 78,20 ºi
105,41.
 PSALMUL 136 (135) 513

19 Pe Sihon, regele amoreilor,

pentru cã veºnicã este îndurarea lui!
20 ªi pe Og, regele Basanului,
pentru cã veºnicã este îndurarea lui!
21 El a dat þara lor ca moºtenire,
pentru cã veºnicã este îndurarea lui!
22 Ca moºtenire slujitorului sãu Israel,
pentru cã veºnicã este îndurarea lui!
23 ªi-a adus aminte de noi când eram înjosiþi,
pentru cã veºnicã este îndurarea lui!
24 El ne-a mântuit de asupritorii noºtri,
pentru cã veºnicã este îndurarea lui!
25 El dã hranã oricãrei fãpturi,
pentru cã veºnicã este îndurarea lui!
26 Lãudaþi-l pe Dumnezeul ceruluih,
pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

Este un imn pentru solist ºi cor, ritmat de antifona „pen-

tru cã veºnicã este îndurarea lui”. Din toatã fiinþa, din tot
cosmosul ºi din toatã istoria se ridicã un cor imens, care
celebreazã, în dimensiunile spaþiului ºi în ritmul timpului,
iubirea lui Iahve (hesed). Termenul ebraic este deosebit de
complex ºi aparþine teologiei alianþei. El presupune fideli-
tatea plinã de iubire a lui Dumnezeu faþã de acest angaja-
ment pe care l-a stabilit cu omul. De aceea, harul, bunã-
tatea, iubirea, tandreþea, fidelitatea, milostivirea, grija,
statornicia intrã toate în acest concept care provoacã lauda
ºi bucuria psalmului. Psalmul 136 (135) este un imn litur-
gic de laudã ºi de mulþumire, care se naºte dintr-o inimã

h
Dumnezeul cerului este un titlu al lui Dumnezeu intrat târziu în
teologia VT. Este caracteristic epocii persane (cf. Iona 1,9; Esd 1,2;
5,11-12; Neh 1,4-5; 2,4; 2Cr 36,23; Dan 2,19.28.37; 4,34; 5,23).
Exprimã transcendenþa sublimã a lui Dumnezeu.
514 PSALMUL 136 (135)

entuziastã ºi recunoscãtoare, este un text care poate sã

însoþeascã un sacrificiu solemn de mulþumire, este un imn
care înfloreºte din bucuria celui ce se roagã. Textul este
întreþesut din articolele de credinþã conþinute în crezul
istoric al Israelului. Astfel, rugãciunea psalmului devine o
sintezã a istoriei salvifice ºi, deci, a întregii Biblii. Sunt trei
articole de credinþã menþionate în psalm: creaþia, v. 4-9,
eliberarea, în exod ºi în trecerea prin pustiu, v. 10-20, ºi
darul Þãrii Promise, v. 21-25. Natura ºi istoria sunt unifi-
cate prin categoria istoricã a Dumnezeului alianþei, în care
creaþia devine primul articol de credinþã, prima manifes-
tare istoricã a lui Dumnezeu. În aceastã lume, dincolo de
orice mãsurã ºi de orice limitã, Dumnezeu este fãrã rivali,
este Dumnezeul dumnezeilor ºi Domnul domnilor. Psal-
mistul nu face apel la teorii filozofice despre creaþie ºi nici
la motivaþii raþionale. Pentru el, unicitatea lui Dumnezeu
este confirmatã de lucrãrile sale: numai Dumnezeu a
sãvârºit lucruri minunate: în creaþie ºi în istorie. Inexis-
tenþa altor dumnezei se deduce din ineficienþa lor. Astfel,
psalmul compune o mare frescã a lucrãrilor cosmice ºi
istorice ale lui Dumnezeu, vãzute ca unica istorie a mân-
tuirii. Repetarea antifonei face din acest psalm un fel de
litanie. Prin repetiþia ei, creºte tensiunea, se întãreºte
coralitatea, se alimenteazã entuziasmul, se aprofundeazã
reflecþia pe aceastã temã, se intrã într-o adeziune spontanã
la rugãciune.
Israelul simþea cã istoria sa era învãluitã în iubirea lui
Dumnezeu. Dupã intrarea în Þara Promisã, istoria lui nu a
fost decât o reluare continuã a ceea ce Dumnezeu împlinise
în timpul exodului. Prin celebrarea Paºtelui, toatã istoria
ebraicã nu face altceva decât sã se miºte pe urmele acelora
care, sub conducerea lui Dumnezeu, au strãbãtut, odinioarã,
drumul din Egipt cãtre Þara Promisã, ºi aceeaºi iubire a lui
Dumnezeu, care s-a manifestat atunci, reconstruieºte în
continuare istoria prezentã, pânã la împlinirea ei.
 PSALMUL 136 (135) 515

ªi Isus Cristos a cântat acest psalm, în seara Joii Sfinte,

dupã celebrarea Paºtelui euharistic. Istoria veche, cu nenu-
mãratele manifestãri ale lui Dumnezeu, ajunsese la împli-
nire; istoria Israelului, reprodusã într-un anumit mod în
viaþa lui Cristos, se deschidea, acum, spre noi perspective:
o eliberare definitivã ºi o moºtenire fãrã precedent era, de
acum, intratã în legãmântul nou, pentru aceia care, par-
ticipând la Paºtele Domnului ºi la exodul lui din aceastã
lume, vor fi devenit copii ai lui Dumnezeu.
Opera creaþiei ºi toatã istoria mântuirii, de la început ºi
pânã la sfârºit, nu sunt decât o singurã ºi mare manifestare
a iubirii lui Dumnezeu faþã de oameni.
Împãrþirea: invitatoriu la laudã (v. 1-3); crezul Israelului
(v. 4-25): creaþia (v. 4-9), exodul (v. 10-20), Þara Promisã
(v. 21-25); invitaþie la laudã (v. 26).
 PSALMUL 137 (136)
Nostalgia deportaþilor faþã de Sion

1 Pe malurile râurilor din Babilona

ºedeamb ºi plângeam,
când ne aduceam aminte de Sion.
2 În sãlciile din þinutul acela

ne atârnasem harpelec.
3 Cãci acolo, cei care ne-au dus în robie

ne cereau cuvintele cântãrilor

ºi asupritorii noºtri ne cereau veselie:
„Cântaþi-ne din cântãrile Sionului!”d
4 Cum sã cântãm noi cântãrile Domnului

pe un pãmânt strãin?
5 Dacã te voi uita, Ierusalime,
sã mi se usuce mâna dreaptãe.

aEste vorba despre Tigru ºi Eufrat ºi de numeroasele canale de

apã dintre ele. Eufratul este cel mai mare fluviu din Asia occidentalã
(2600 km) din Munþii Armeniei, de unde izvorãºte, ºi pânã la revãr-
sarea în Golful Persic. Tigrul este mai scurt (960 km) ºi, în vechime,
se vãrsa, separat de Eufrat, în acelaºi golf.
b A ºedea pe pãmânt este semnul prãbuºirii fizice ºi morale

(cf. Lam 2,10-11). În Ez 3,15 se spune cã deportaþii locuiau la canalul

Kebar.
c Harpele fac parte dintre instrumentele muzicale ale liturgiei

templului. Atârnarea lor în sãlcii înseamnã întreruperea cântului,

deci a bucuriei, lucru care se întâmpla numai în momentele cele mai
dramatice ºi funebre ale naþiunii (cf. Lam 1,4).
d Cântãrile Sionului. Sunt cântãrile sacre, liturgice, dupã cum

este specificat în mod polemic de cãtre exilaþi în v. 4 (cf. Ps 46; 48; 76;
87). Exilaþii înþeleg bine ironia ºi sarcasmul stãpânilor lor: cererea de
a intona aceste cântãri este dispreþuitoare.
 PSALMUL 137 (136) 517

6 Sã mi se lipeascã limba de cerul gurii

dacã nu-mi voi aduce aminte de tine,
dacã nu voi face din Ierusalim
culmea bucuriei mele.
7 Adu-þi aminte, Doamne, de fiii lui Edomf,
care în ziua Ierusalimului ziceau:
„Dãrâmaþi-l! Dãrâmaþi-l pânã la temelii!”
8 Fiicã a Babilonului devastator,
fericit cel care îþi va întoarce rãul pe care l-ai fãcut!
9 Fericit cel care-þi va smulge pruncii
ºi-i va zdrobi de piatrã!g

Distrugerea Ierusalimului de cãtre armatele babiloniene

ale lui Nabucodonosor, în anul 586 î.C., este, cu siguranþã,
evenimentul cel mai important care a zdruncinat conºti-
inþele întregului popor. Solemnitatea prin care evreii come-
moreazã aceastã datã tragicã (9 Av = iulie-august) este ºi
astãzi o zi de doliu, de lamentaþie ºi de post. Psalmul 137
(136) este memoria acestui eveniment tragic, devenit o
emblemã pentru toate tragediile umane, personale ºi soci-
ale. Punctul de plecare al generãrii poetice ºi umane, legatã
de acest psalm, se referã la acest eveniment istoric, psalmul
fiind lamentaþia oficialã a acestei perioade ºi sigiliul acestor

e În limba ebraicã avem un joc de cuvinte cu acelaºi verb: dacã te

voi uita... ºi dreapta mea sã mã uite. Multe traduceri au sensul: a se

usca, a paraliza.
f Fiii lui Edom, rude cu fiii lui Israel, întrucât sunt descendenþi ai

lui Esau (cf. Ps 85,7) ºi vasali ai Israelului, au fost întotdeauna ostili

evreilor.
g Sunt douã blesteme sub forma unui tragic macarism (v. 8-9).

Aceste expresii crude ºi violente, interpretate aºa cum sunt, nu au

nici o legitimare moralã. Probabil este un limbaj convenþional pentru
a exprima mai incisiv ataºamentul faþã de Ierusalim (cf. 2Rg 8,12;
Is 13,16; Os 14,1; Nah 3,10).
518 PSALMUL 137 (136)

ani stropiþi de sânge ºi de plâns. Dupã expresia lui A.

Chouraqui, este, fãrã îndoialã, absolutul mesajului care
explicã de ce Ierusalimul, în toatã istoria, a fost, mereu,
marele învins de peste veacuri. Roma, Atena, Constanti-
nopolul, Alexandria au avut ceasul lor, dar, în realitate, Babi-
lonul este monstruosul triumfãtor al istoriei. Babilonul
legiunilor devastatoare, Babilonul asediator, Babilonul vio-
lenþei, al asasinatului, Babilonul tuturor morþilor. La tri-
umful Babilonului, Ierusalimul este prezent încãtuºat, orb,
învins dar viu ºi prezent. În timpul întregii istorii,
Ierusalimul este cetatea-martir, marea rãstignitã a tuturor
imperiilor.
Evitând o lecturã nostalgicã ºi sentimentalã a psalmului
137 (136), gãsim în el un popor care se ridicã împotriva
altuia ºi, în acelaºi timp, un cult care protesteazã împotri-
va altuia; este ciocnirea a douã naþionalisme, unul strãin de
celãlalt, ancorat fiecare în propriul pãmânt ºi în propria
religie. Babilonul, pentru evreul deportat, este de douã ori
strãin: pentru cã aparþine unui alt popor ºi pentru cã
aparþine altei religii. El este, în acelaºi timp, strãin ºi nele-
giuit ºi, de aceea, caracterul sãu anti-Palestina este, în
acelaºi timp, anti-Israel, adicã anti-Iahve,. În felul acesta,
psalmul 137 (136) devine un apel la a continua sã crezi ºi
sã speri, fãrã a vedea ºi fãrã a ceda ispitei de a te alinia cu
Babilonul. În ciuda faptului cã acest psalm este cântarea
paradoxalã a tãcerii, provoacã, prin natura sa, muzica,
lamentaþia, elegia ºi urletul, melodie nostalgicã ºi imn
marþial. El uneºte durerea ºi mândria, melancolia tandrã ºi
pasiunea, iubirea intensã pentru Sion ºi imprecaþia litanicã
împotriva duºmanilor, murmurul speranþei ºi marºul
implacabil, violent, sãlbatic. Psalmul nu este o rugãciune
de cerere, o implorare a lui Dumnezeu, tonul este acela al
unei elegii funebre despre moartea Sionului ºi a naþiunii.
Acest poem se încheie cu un rafinat tip de blestem: este
vorba despre o „fericire” pentru cei care luptã împotriva
 PSALMUL 137 (136) 519

duºmanului, cu urã, ºi rãzbunã Israelul. În spatele vãlului

lamentaþiunii-blestem, de facturã profeticã, sesizãm cu
claritate un alt gen, cel al cântãrilor Sionului. Este o prea-
mãrire a cetãþii sfinte, în ciuda ruinãrii ei, este mãrturi-
sirea unei iubiri de nezdruncinat sub coºmarul durerii ºi în
spatele lacrimilor care ºiroiesc din ochii autorului. Mai sub-
liniem cã existã o legãturã profundã între psalmist ºi Sion,
împreunã cu liturgia lui.
Þinuta literarã a textului, încãrcãtura puternicã a par-
ticipãrii, coerenþa istoricã generalã a psalmului fac posibilã
plasarea genezei sale în timpul exilului din Babilon, sau a
perioadei imediat urmãtoare.
Dupã expresia sfântului Paul, „ceea ce s-a întâmplat (în
exodul babilonic) este un exemplu pentru noi” (1Cor 10,6).
Babilonul este personificarea puterilor multiforme ale rãu-
lui, simbolul cetãþii pãmânteºti construite ºi crescute în
opoziþie faþã de Dumnezeu ºi faþã de tot ce vine de la el,
este rezultatul tuturor egoismelor ºi al poftelor umane,
este cuibul tuturor duhurilor necurate.
Biserica, formatã din cei care cred în cuvântul lui
Cristos, este aºezatã pe malurile râurilor din Babilon, care
sunt lumea aceasta înºelãtoare care trece. Provocatã ºi
oprimatã de persecutorii sãi, ea plânge în membrele sale
sfâºiate ºi suferinde. Însã, în inima ei, dorinþa dupã
Dumnezeu ºi dorul dupã cer sunt mai puternice decât orice
provocare ºi insinuare a duºmanului.
Împãrþirea: pe malurile râurilor din Babilon (v. 1-4);
amintirea Ierusalimului (v. 5-6); imprecaþie împotriva
Edomului ºi împotriva Babilonului (v. 7-9).
 PSALMUL 138 (137)
Domnul priveºte spre cel umil

1 Al lui David.
Te laud, Doamne, din toatã inima,
pentru cã ai ascultat cuvintele gurii mele.
Îþi cânt înaintea îngerilora.
2 Mã prostern spre templul tãu cel sfânt,
laud numele tãu
pentru bunãtatea ºi fidelitatea ta,
cãci þi s-a mãrit faima
prin împlinirea fãgãduinþelor tale.
3 În ziua în care te-am chemat, m-ai ascultat,

m-ai îmbãrbãtat ºi mi-ai întãrit sufletul.

4 Toþi împãraþii pãmântului, Doamne, te vor lãuda,
când vor auzi cuvintele gurii tale.
5 Ei vor cânta cãile Domnului,
cãci mare este slava Domnului.
6 Oricât de sus ar fi Domnul,
el îl vede pe cel umil
ºi îl recunoaºte din depãrtare pe cel îngâmfatb.

a Înaintea îngerilor. Lit.: înaintea zeilor. Alte versiuni traduc:

înaintea regilor (versiunea siriacã) sau înaintea judecãtorilor

(Targumul). Varianta de faþã este sprijinitã de Ps 8,6; 29,1; 50,1; 82,1;
86,6-9; Is 6,1-4.
b Imaginea este un antropomorfism. Privirea lui Dumnezeu indicã

mântuirea (cf. Num 25,26). Întoarcerea privirii de la cineva înseam-

nã ruinã ºi pierzare (cf. Is 2,10-19). Acest verset este reluat în
Magnificat (Lc 1,48).
 PSALMUL 138 (137) 521

7 Chiar dacã trebuie sã trec printr-o mare strâmtorare,

tu mã faci sã trãiesc,
în ciuda mâniei duºmanilor mei;
tu îþi întinzi mâna
ºi dreapta ta mã mântuieºte.
8 Domnul va duce la bun sfârºit

ceea ce a început pentru mine.

Doamne, bunãtatea ta este veºnicã.
Nu pãrãsi, Doamne, lucrarea mâinilor talec.

Psalmul 138 (137) este o cântare de mulþumire ºi a fost

calificat ca psalmul chemãrii universale sau psalmul celor
botezaþi, al acelora care au fost iluminaþi. În analizarea
psalmului, dacã plecãm de la ideea unei creaþii literare pre-
exilice, trebuie sã admitem cã a fost complet revizuit dupã
exil, sau, dacã pornim de la ideea cã a apãrut în perioada
postexilicã, remarcãm un împrumut substanþial de formule
ºi de termeni arhaici.
Cel care se roagã vorbeºte în mod solemn, implicând naþi-
unile pãmântului ºi deschizând un orizont internaþional.
Într-însul se poate identifica glasul unei personalitãþi
înalte din stat, rege sau guvernator, care prezintã o sufe-
rinþã politicã, un coºmar, creat de duºmani, dar acum înde-
pãrtat deja. Pe buzele celui care se roagã, se naºte mulþu-
mirea, plinã de bucurie, pentru intervenþia eliberatoare a
lui Dumnezeu. De altfel, acest poem este o cântare neîntre-
ruptã de laudã, înãlþatã înaintea curþii cereºti, din partea
celui care crede ºi care este prosternat în aula sacrã a tem-
plului. Cerul ºi templul sunt unite pe verticalã, întrucât
amândouã sunt locul lui Dumnezeu ºi locul întâlnirii cu el.
Prin actul de mulþumire, credinciosul devine un martor
misionar al darului obþinut în faþa tuturor regilor pãmân-
tului, adicã în faþa tuturor oamenilor. El, ºi, împreunã cu

c Versetul 8 este citat în Fil 1,6.

522 PSALMUL 138 (137)

el, Israelul, vesteºte bucuria credinþei într-un Dumnezeu

care rãspunde, atunci când este invocat. Motivele ce cau-
zeazã intervenþia eliberatoare a lui Dumnezeu sunt trei.
Înainte de toate, este fidelitatea lui plinã de milã. Domnul
se simte legat de om, printr-un raport de intimitate ºi de
alianþã, fapt pentru care, aproape instinctiv, vrea binele
aliatului sãu. Pe de altã parte, este vorba despre alegerea
lui Dumnezeu, care priveºte cãtre cel umil ºi suferind ºi îl
dispreþuieºte pe cel arogant ºi puternic. În cele din urmã,
cel care se roagã face apel la continuitatea constantã a
intervenþiei providenþiale a lui Dumnezeu. Domnul nu-l
creeazã pe om pentru a-l abandona, pe un drum plin de
coºmaruri, mizerii ºi contradicþii, ci îl conduce cu iubire
pãrinteascã ºi plinã de grijã.
Pãrinþii Bisericii au interpretat psalmul ca fiind o rugã-
ciune a lui Cristos adresatã Tatãlui, care ascultã întotdeau-
na rugãciunile sale ºi care îºi împlineºte promisiunile.
Biserica îi aduce mulþumire lui Dumnezeu ºi lui Cristos,
prin psalmul 138 (137), pentru milostivirea lor ºi pentru
fidelitatea faþã de ea. Prezenþa îngerilor din acest psalm a
oferit Bisericii oportunitatea de a introduce aceastã rugã-
ciune în sãrbãtorile sfinþilor îngeri. Prin sfinþii sãi, Biserica
este deja concitadinã cu îngerii, în Ierusalimul veºnic ºi în
sanctuarul ceresc. Îngeri ºi oameni sunt adunaþi într-o sin-
gurã laudã ºi adoraþie, prin acelaºi Domn, Isus, care le-a
dat oamenilor harul de a se bucura de libertatea îngerilor
lui Dumnezeu.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); mulþumirea credinciosului pen-
tru numele ºi operele salvifice ale lui Dumnezeu (v. 1b-3);
mulþumirea regilor pãmântului pentru cuvântul eficace ºi
gloria lui Dumnezeu (v. 4-6); viitoarea mulþumire pentru
eliberarea de duºmani ºi de neliniºte (v. 7-8).
 PSALMUL 139 (138)
Atotºtiinþa ºi atotputernicia lui Dumnezeu

1 Maestrului de cor. Al lui David. Psalm.

Doamne, tu mã observi de aproape ºi mã cunoºtia;
2 ºtii când mã aºez ºi când mã scolb;
pãtrunzi de departe gândurile mele;
3 fie cã umblu, fie cã stau culcat, nimic nu-þi scapã;
toate cãrãrile mele îþi sunt cunoscute.
4 Înainte de a-mi ajunge cuvântul pe limbã,
tu, Doamne, îl cunoºti deja.
5 Tu mã învãlui din faþã ºi din spate

ºi mâna ta stã întinsã asupra meac.

6 Minunatã este pentru mine cunoaºterea ta,

prea înaltã ca sã o pot înþelege.

7 Unde aº putea merge departe de duhul tãud
ºi unde aº putea fugi dinaintea feþei tale?
8 Dacã m-aº urca la cer, tu eºti acolo;
dacã m-aº coborî în împãrãþia morþilor,
tu eºti de faþã.
9 Dacã aº lua aripile aurorei
ºi m-aº opri dincolo de mare,

a Lit.: mã scrutezi. Verbul hqr presupune o pãtrundere deosebitã a

privirii care coboarã în secretul propriei conºtiinþe.

b Sunt cuvinte aproape identice ca atunci când Domnul înfruntã

aroganþa lui Senaherib (cf. Is 37,28-29).

c Este semnul protecþiei ºi al stãpânirii absolute a lui Dumnezeu

asupra omului (cf. Ex 33,22-23; Is 8,11; Ez 1,3; 3,14).

d Fraza este o întrebare retoricã ce presupune un rãspuns negativ

(cf. Cartea lui Iona).

524 PSALMUL 139 (138)

10 ºi acolo mâna ta m-ar conduce

ºi dreapta ta m-ar þine.
11 Dacã aº spune: „Cel puþin întunericul sã mã acopere
ºi lumina sã devinã noapte în jurul meu”,
12 dar nici întunericul nu-i întuneric pentru tine,
iar noaptea este luminoasã ca ziua
ºi întunericul este ca luminae.
13 Pentru cã tu ai format rãrunchii meif,
m-ai þesutg în sânul mamei mele.
14 Te laud pentru cã m-ai fãcut
o fãpturã atât de minunatã!
Lucrãrile tale sunt admirabile!
ªi sufletul meu cunoaºte bine aceasta!
15 Oasele mele nu erau ascunse pentru tine
când am fost plãmãdit în tainã,
þesut în chip minunat în adâncimile pãmântuluih.
16 Ochii tãi m-au vãzut înainte de a mã naºte
ºi în cartea ta îmi erau scrise toate;
zilele erau fixate, pe când nu era nici una dintre elei.
17 Cât de adânci sunt, pentru mine,
gândurile tale, Dumnezeule,
de necuprins e numãrul lor!

e Versetul este, probabil, o glosã explicativã (cf Iob 34,21-22;

Sir 23,18-19; Dan 2,22).

f În concepþia biblicã, rãrunchii sunt partea cea mai secretã a omu-

lui, sediul conºtiinþei ºi al vieþii senzitive ºi afective.

g M-ai þesut. Imaginea indicã intervenþia creatoare a lui Dum-

nezeu în crearea omului încã din starea de embrion.

h Adâncimile pãmântului. Varianta poeticã a sânului mamei din

v. 13. Pentru misterul creºterii fãtului în sânul matern, vezi Iob 10,10-11;
2Mac 7,22-23; Înþ 7,1-2.
i Traducerea este nesigurã din cauza dificultãþilor textului ebraic.

Prin aceste imagini, psalmistul subliniazã atotºtiinþa ºi atotputerni-

cia divinã, chiar ºi în privinþa viitorului.
 PSALMUL 139 (138) 525

18 Dacã le-aº numãra, ar fi mai multe ca nisipul.

Când mã trezesc, tot lângã tine suntj.
19 O Dumnezeule, dacã l-ai nimici pe cel nelegiuit!
Depãrtaþi-vã de la mine,
oameni vãrsãtori de sânge!
20 Ei vorbesc despre tine cu înºelãciune,
se ridicã împotriva ta cu viclenie.
21 Oare nu-i urãsc eu, Doamne, pe cei ce te urãsc
ºi de cei ce se ridicã împotriva ta nu mi-e silã?
22 Cu urã desãvârºitã îi urãsc,
ca ºi cum ar fi duºmanii meik.
23 Priveºte-mã cu luare-aminte, Dumnezeule,
ºi vezi inima mea,
încearcã ºi cunoaºte gândurile mele.
24 Vezi dacã nu merg pe o cale greºitã
ºi condu-mã pe calea veºniciei.

Psalmul 139 (138), la nivel simbolic ideologic, se sprijinã

pe conceptul de transcendenþã activã, deci pe ideea de supe-
rioritate, de distanþã, care poate sã înglobeze totul, dar din
înãlþime. Este unul dintre locurile clasice ale teologiei Ve-
chiului ºi Noului Testament ºi al multor altor propuneri
religioase. Atributele divine ale atotºtiinþei, ale atotpre-
zenþei ºi ale atotputerniciei lui Dumnezeu nu sunt expri-
mate de poet în termeni filozofici abstracþi, ci în termenii
unei relaþii personale eu-tu. În totalitatea sa, psalmul este
o expresie autenticã a adevãratei credinþe în Dumnezeu.
Nu suntem în prezenþa unei speculaþii pure asupra divinitã-
þii, a esenþei ºi a calitãþilor sale, nici nu suntem în faþa unei
echilibrãri a antitezei transcendenþã-imanenþã, în termeni

j În v. 17-18 avem noi expresii de uimire (cf. Sir 18,4-7; 43,27-28;

Iob 11,7-18; Gen 22,17; 32,13).

k Sunt expresii de blestem ºi urã foarte puternice (v. 21-22).
526 PSALMUL 139 (138)

strict filozofici. Psalmul este, înainte de toate, o contem-

plare, o meditare, în spirit sapienþial biblic, despre Dum-
nezeu, aºa cum este experimentat în relaþia vie ºi operan-
tã, paternalã ºi dominatoare, tandrã ºi dreaptã faþã de om
ºi de libertatea lui. Este un colocviu intim cu Domnul tutu-
ror ºi a toate, este un act de adoraþie ºi de reflecþie în rugã-
ciune, este admiraþia gloriei divine care se rãspândeºte
asupra oricãrei fiinþe, în calitate de cauzã a fiinþei. Poetul
exprimã uimirea omului, care descoperã cã pe toate cãile
sale este introdus în relaþii care rãmân ascunse ochiului
natural. El nu-ºi aparþine în întregime sieºi, nici nu trã-
ieºte în mod exclusiv viaþa sa pentru sine, pentru cã pre-
tutindeni descoperã legãturi invizibile, care îl leagã de reali-
tatea lui Dumnezeu. Acest psalm este modelul exemplar al
viziunii despre Dumnezeu. El pune în evidenþã penetrarea
reciprocã a credinþei ºi a cunoaºterii. Voinþa de cunoaºtere
este atât de dinamicã, încât, chiar în limitele care îi sunt
stabilite, ea este martorã a incapacitãþii de a-l pãtrunde pe
Dumnezeu. Teama de Dumnezeu nu numai cã abiliteazã
cunoaºterea, ci îi aminteºte cã ºi capacitatea de cunoaºtere
se îndreaptã spre o lume în care dominã misterul. Misterele
lumii nu-ºi au o existenþã proprie: omul nu întâlneºte în ele
decât misterul lui Dumnezeu. Aici este latura fascinantã a
cãutãrii vieþii: îndrãzneala de a fixa reguli, într-o lume în
care trebuie sã calculezi, în fiecare clipã, cã se poate întâl-
ni realitatea total incomensurabilã a lui Dumnezeu.
Psalmul dezvoltã trei teme. Prima este aceea cã omul,
toatã istoria lui ºi toatã fiinþa sa sunt, în totalitate, pre-
zente înaintea lui Dumnezeu. „A se aºeza” ºi „a se scula”
sunt douã extreme care închid între ele întregul arc al vieþii
umane, în totalitate controlat de Dumnezeu. Celelalte aspec-
te: a gândi, a umbla, a se odihni, cuvântul, dimensiunile
spaþiale, toate sunt prezente în orizontul lui Dumnezeu. O
altã traiectorie subliniazã cã prezenþa lui Dumnezeu în cele
patru dimensiuni ale universului – înãlþimea, adâncimea,
 PSALMUL 139 (138) 527

rãsãritul ºi apusul – ºi cele douã alternanþe ciclice, ziua ºi

noaptea, sunt strãbãtute pe deplin de privirea cercetãtoare
a lui Dumnezeu. În iluzoria sa fugã de Dumnezeu, omul
descoperã imposibilitatea de a-i ºterge prezenþa. O a treia
traiectorie este semnatã de aclamarea mãririi de neajuns a
lui Dumnezeu; este dedicatã existenþei umane, în momen-
tul îmbobocirii sale în sânul matern, care este asemenea
sânului întunecat al pãmântului, în care omul va fi primit
la sfârºitul vieþii. Existenþa, suspendatã între aceste douã
sânuri, este cititã complet de Dumnezeu, ca ºi cum ar fi o
carte deschisã.
Finalitatea acestei cântãri este aceea a apropierii iubi-
toare ºi eliberatoare a lui Dumnezeu, prezenþa sa ajutã-
toare. Este, în cele din urmã, o mãrturie de credinþã în
Dumnezeu, a cãrui ascuþime perfectã în cunoaºtere ºtie sã
vadã realitatea ºi fragilitatea noastrã. Un comentator evreu
din secolul al XII-lea, Ibn Esdra, definea astfel psalmul 139
(138): nici un psalm nu este asemãnãtor cu acesta, nici prin
mãreþia sentimentelor, nici prin înãlþimea stilului, nici prin
varietatea figurilor, nici prin profunzimea sensului.
Pãrinþii Bisericii au considerat psalmul ca o meditaþie ºi
o rugãciune a lui Cristos ºi a Bisericii ce ne oferã o învãþã-
turã preþioasã: existenþa noastrã, în cea mai micã miºcare
a ei, este învãluitã de privirea ºi de prezenþa lui Dumnezeu.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); atotºtiinþa lui Dumnezeu (v. 1b-6);
atotprezenþa lui Dumnezeu (v. 7-12); reluarea temei atot-
ºtiinþei lui Dumnezeu (v. 13-16); problema personalã a cre-
dinþei ºi a refuzãrii idolului (v. 17-22); invocarea lui Dum-
nezeu pentru a scruta fiinþa celui care se roagã (v. 23-24).
 PSALMUL 140 (139)
Cei care cer ajutor împotriva duºmanilor

1 Maestrului de cor. Psalm. Al lui David.

2 Scapã-mã, Doamne, de omul rãu,
ocroteºte-mã de omul violent,
3 de cei care urzesc rele în inima lor
ºi toatã ziua pregãtesc rãzboaie.
4 ªi-au ascuþit limbile precum ºarpele,
venin de viperã este pe buzele lora. Selah
5 Pãzeºte-mã, Doamne, de mâinile pãcãtosului,
ocroteºte-mã de omul violent,
de cei care cautã sã punã capcane paºilor mei!
6 Cei mândri mi-au pregãtit laþuri în ascuns
ºi mi-au întins funii ca o plasã,
mi-au aºezat capcane pe cãrareb. Selah
7 I-am spus Domnului:
„Tu eºti Dumnezeul meu;
ascultã, Doamne, glasul rugãciunii mele!”
8 Doamne, Dumnezeul meu,
tu eºti puterea mântuirii mele,
acoperã capul meu în ziua luptei.
9 Nu împlini, Doamne, dorinþele celui nelegiuit,
nu-l lãsa sã-i reuºeascã planulc. Selah

a Simbologia este teriomorfã (ºarpe, viperã). Sunt evidenþiate

rãutãþile limbii: defãimarea, înºelãciunea, calomnia (cf. Ps 58,5; 64,4-5).

b În v. 5-6 avem imagini de vânãtoare frecvente în psalmi (cf. Ps

19; 31,5).
c Vg adaugã: ca sã nu se mândreascã.
 PSALMUL 140 (139) 529

10 Asupra capului celor ce mã înconjoarã

sã cadã nelegiuirea buzelor lor!
11 Sã cadã peste ei cãrbuni aprinºi,
aruncã-i în prãpastie, sã nu se mai ridice!
12 Sã nu rãmânã în þarã vreun om cu limbã rea;
rãul sã-l urmeze pe omul violent pânã la ruina sa.
13 ªtiu cã Domnul va face dreptate celui umil
ºi va face dreptate celor sãrmanid.
14 Da, cei drepþi vor lãuda numele tãu
ºi cei neprihãniþi vor locui în faþa ta.

Este perceput de cercetãtori ca o adevãratã enigmã lite-

rarã ºi istoricã. Tonalitatea generalã este clarã, o rugãciune
de cerere. Unii presupun cã un individ îi expune lui Dum-
nezeu situaþia sa dificilã ºi problemele pe care nu le poate
rezolva. Este frecventa temã a dreptului persecutat, care îºi
depune plângerea la curtea supremã de justiþie, aceea a lui
Dumnezeu. Unii considerã cã psalmistul ar fi chiar o vic-
timã a practicilor magice. Alþi exegeþi au gãsit în psalm o
tensiune colectivã a întregului Israel, asediat din afarã sau
fracþionat de luptele interne. Nelegiuiþii (duºmani sau
trãdãtori sau apostaþi) îºi revarsã rãutatea ºi proiectele lor
nedrepte asupra evreilor sau asupra drepþilor din comuni-
tate. Cel care se roagã se lamenteazã, în mod vag ºi generic,
de perfidia verbalã ºi, probabil, ºi de violenþã, de un mod
ostil ºi pervers de a fi tratat, situaþie care îl zdrobeºte. Nici
adversarul nu este prea bine precizat. Psalmul îl defineºte
ca pe un nelegiuit pervers, calomniator, violent ºi arogant.
Destinul sãu, conform dorinþei victimei, ar trebui sã fie
acela al unui vinovat învins în tribunal sau acela al unui

d Psalmistul dã mãrturie de încrederea sa neclintitã în Dumnezeul

alianþei (v. 7), care intervine de-a lungul istoriei împotriva nedrep-
tãþilor ºi în favoarea celor slabi.
530 PSALMUL 140 (139)

rãzboinic înfrânt ºi aruncat cu faþa în praf. Putem, deci,

considera acest psalm ca rugãciunea anonimã a unui sim-
plu fiu al lui Israel, care, în ambianþa încercãrilor suferite
de naþiune, dupã exil, nu se mulþumeºte sã-ºi înscrie situ-
aþia lui particularã în destinul comunitãþii, ci, luând pe
umerii sãi relele trecute, prezente ºi viitoare ale poporului
sãu, îºi sprijinã actul lui de mulþumire pe cel al tuturor
celor drepþi, menþinându-ºi privirea fixã asupra dreptãþii
depline pe care Iahve, într-o zi, o va face pentru toþi ai sãi.
Tradiþia patristicã ºi liturgia Bisericii ne îndeamnã sã ne
rugãm cu acest psalm ºi sã-l meditãm în lumina pãtimirii
lui Cristos. El a vãzut nãpustindu-se asupra sa violenþa
rãului, care se aflã în gândul ºi în inima oamenilor, ºi
cunoaºte perfidia lucrãrilor lor. Cei care l-au torturat, în
zilele vieþii sale pãmânteºti, ºi l-au dat la moarte exprimau
în ei înºiºi toatã omenirea, din toate veacurile care l-au pre-
cedat ºi din cele care vor fi trebuit sã vinã; nelegiuirile
oamenilor s-au revãrsat asupra acelora pe care Dumnezeu
îi pusese în centrul istoriei pentru ispãºire ºi pentru
iertare. Cel care dirija împotriva Domnului toatã rãutatea
oamenilor, cu scopul de a-l distruge, era diavolul cu toate
puterile infernului, care, încã de la început, a dus lumea la
ruinare. Cristos, fiind Fiul veºnic ºi atotputernic al lui
Dumnezeu, a intrat în aceastã luptã slab ºi muritor, dupã
ce a luat un trup asemenea aceluia al pãcatului, pentru a
condamna în el pãcatul (Rom 8,3), dar a fost de nebiruit,
pentru atotputernicia sa divinã, fapt pentru care infernul
s-a gãsit în faþa unuia mai puternic decât el. Duºmanul
întinsese un laþ, ca sã-l facã pe Cristos sã cadã în groapa
morþii. Isus s-a lãsat prins, dar a rupt laþul.
Textul acestui psalm poate sã ne inspire reflecþii mântu-
itoare ºi o cãinþã eficientã, în timp ce ne atrage atenþia
asupra suferinþelor pe care le-am adus Mântuitorului nos-
tru în gânduri, în cuvinte ºi în fapte. Pe de altã parte, acest
 PSALMUL 140 (139) 531

psalm ne apãrã împotriva atacurilor ºarpelui, care a sedus-o

pe Eva, pentru ca minþile noastre sã nu se lase corupte.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); rugãciune pentru a fi eliberaþi
de calomniatorii comparaþi cu ºarpele (v. 1b-4); duºmanii,
comparaþi cu vânãtorii (v. 5-6); rugãciune de cerere cãtre
Domnul (v. 7-9); blesteme împotriva celor nelegiuiþi (v. 10-12);
mãrturisire de credinþã: Domnul îi va susþine pe cei drepþi
(v. 13-14).
 PSALMUL 141 (140)
Rugãciune în timpul ispitei

1 Psalm. Al lui David.

Strig cãtre tine, Doamne,
vino degrabã în ajutorul meu,
pleacã-þi urechea la glasul meu când te chem.
2 Rugãciunea mea sã se înalþe spre tine

ca fumul de tãmâiea,
ridicarea mâinilor mele sã fie în faþa ta
ca jertfa de searãb.
3 Pune, Doamne, strajã gurii mele
ºi pãzeºte uºa buzelor melec.
4 Sã nu mi se plece inima spre vreun lucru rãu,

spre uneltiri nelegiuite,

împreunã cu fãcãtorii de reled;
sã nu mã înfrupt din bunãtãþile lor!e

a Versetul are un caracter liturgic. Rugãciunea de cerere este com-

paratã cu fumul de tãmâie ºi sunt menþionate cele douã celebrãri de

searã din templu: incensul ºi ritul numit minhah, cu sacrificarea
mielului pe altarul arderilor de tot.
b Ridicarea mâinilor este un gest ce antreneazã ºi trupul în rugã-

ciune, dupã mentalitatea biblicã, dar simbolizeazã ºi o punte dintre

om ºi Dumnezeu într-un gest de adoraþie aproape universalã. Acest
gest este cunoscut ºi în Egipt, Ugarit ºi Mesopotamia.
c Cuvântul ebraic folosit aici (dal) apare o singurã datã în VT.

Domnul este invitat sã pãzeascã gura celui care se roagã, ca sã nu

lase sã iasã blesteme, lamentãri, critici, imprecaþii.
d Evreul care se roagã îi atribuie lui Dumnezeu orice efect, lãsând

la o parte cauzele secundare.

e Expresia apare numai aici în VT, dar se apropie de imaginea ban-

chetului care este semnul comuniunii ºi al împãrtãºirii idealurilor ºi

 PSALMUL 141 (140) 533

5 Sã mã loveascã cel drept

ºi cel credincios sã-mi facã reproºuri,
nu-mi voi mai turna niciodatã pe cap
untdelemn înmiresmatf
ºi rugãciunea mea va fi continuã
împotriva rãutãþilor lorg.
6 Judecãtorii lor sã fie aruncaþi de pe stânci

atunci vor auzi cuvintele mele, cã sunt plãcute.

7 Cum se brãzdeazã ºi se spintecã pãmântul,

aºa ne-au risipit oasele în gura locuinþei morþilor.

8 Doamne Dumnezeule,
cãtre tine sunt îndreptaþi ochii mei,
la tine caut adãpost; fii apãrãtorul sufletului meuh.
9 Pãzeºte-mã de laþul pe care mi l-au întins

ºi de cursa fãcãtorilor de rele!

10 Sã cadã cei rãi în laþurile lor,

în timp ce eu sã trec neatins.

Din detaliile pe care le întâlnim în psalm, tradiþia l-a

considerat drept o cântare a liturgiei de searã, proclamatã
atunci când întunericul serii se fãcea prezent ºi se
aprindeau luminile. Prin aceastã imagine, asistãm la o spi-
ritualizare ºi la o aprofundare a conceptului de relaþie din-
tre Dumnezeu ºi om sau la o perspectivã spre „sacrificiul de
laudã” care era sugeratã de kerigma profeticã. Datoritã

a sentimentelor. Psalmistul îi cere Domnului sã-l elibereze chiar ºi de

familiaritatea cu cei care sãvârºesc nelegiuirea.
f Untdelemnul turnat pe cap este semnul consacrãrii ºi al ospita-

litãþii (cf. Ps 23,5; 45,8; 92,11).

g Psalmistul se angajeazã sã nu se asocieze în actele de cult cu cei

rãi.
h Lit.: fã sã nu slãbeascã sufletul meu. Este imaginea vieþii care se

stinge încet (cf. Lev 17,11-14; 1Sam 1,15; Is 53,12). De fapt, versetul
este o nouã mãrturisire de credinþã în Domnul ca fiind singurul ºi
adevãratul salvator.
534 PSALMUL 141 (140)

dificultãþilor de lecturã a v. 4b-7, unii au tras concluzia cã

ar fi vorba despre un text magic. Apelurile de la început ºi
invocaþiile finale pentru protejarea din faþa capcanelor
celor nelegiuiþi introduc acest psalm în categoria lamen-
taþiunilor individuale. Coºmarul de a cãdea în capcanele
mortale aparþine acestui gen de rugãciune de cerere ca un
element specific. Capcana de care se teme cel care se roagã
se naºte din ispita care provine din succesul scandalos al
celor nelegiuiþi ºi care se rãsfrânge, în mod subtil, în inte-
riorul conºtiinþei psalmistului. Pentru conþinutul sãu,
acest psalm poate fi considerat ºi ca o reflecþie sapienþialã.
Proba de la care autorul implorã eliberarea este mai puþin
comunã în psaltire: adversarii, prin succesul lor, dar ºi prin
înºelãciune, linguºealã ºi ameninþãri, încearcã sã-l atragã
în sfera lor de rãutate, iar credinciosul, nesigur pe forþele
proprii, simte fascinaþia bolnavã ºi atracþia pe care rãul o
exercitã asupra lui.
Singur, ar putea sã cadã ºi sã se lase fascinat de savoarea
mâncãrurilor delicioase ale celor rãi. Masa este semnul
comuniunii de viaþã ºi de intenþii, iar cuvintele pãcãtosului
sunt ca niºte îmbucãturi gustoase. În faþa omului sunt puse
douã ospeþe: cel al nebuniei ºi cel al înþelepciunii, iar invi-
taþia nebuniei poate sã fie mai interesantã. Aceastã invi-
taþie este, în realitate, un laþ, o plasã întinsã pentru pradã.
Imaginea psalmistului este aceea a nevinovatului prezen-
tat ca o pradã înspãimântatã ºi fugarã, gata de a fi cap-
turat. Plasa întinsã pentru cel drept însã îl va prinde pe cel
pãcãtos, întrucât dreptul este protejat de Domnul. Pentru
aceastã victorie totalã asupra rãului interior, ispita, ºi exte-
rior, capcanele celor perverºi, psalmul se transformã într-o
laudã asemãnãtoare jertfei de tãmâie din liturgia de searã.
Imaginea celui care se roagã cu mâinile înãlþate în atitu-
dine de rugãciune, îndreptat spre templu, centrul univer-
sului, pentru cã acolo este prezent Dumnezeu, pare ca o
frescã din catacombe.
 PSALMUL 141 (140) 535

Tradiþia de a recita psalmul acesta la vespere a ajuns ºi

în liturgia actualã. Vesperele sunt sacrificiul de laudã de
searã, sacrificiul tãmâierii spirituale. Biserica îl oferã
amintind sacrificiul euharistic, celebrat în seara din Joia
Sfântã ºi sacrificiul de searã al lui Cristos, Mielul pascal
jertfit pe cruce în seara Vinerii Sfinte.
În totalitatea sa, rugãciunea din psalmul 141 (140) este
rezumatã de Isus în Tatãl nostru: „ªi nu ne duce pe noi în
ispitã, ci ne mântuieºte de Cel Rãu” (Mt 6,13).
Împãrþirea: titlu (v. 1a); psalmistul îl implorã pe Domnul
(v. 1b-2); ispita de a lua parte la cuvintele ºi la faptele celor
rãi (v. 3-4); rugãciunea de corectare a celor drepþi (v. 5-7);
implorarea protecþiei, în mijlocul capcanelor celor pãcãtoºi
(v. 8-10).
 PSALMUL 142 (141)
Rugãciune în timpul persecuþiei

1 Poem. Al lui David. Când era în peºterã. Rugãciune.

2 Cu glasul meu strig cãtre Domnul,
cu glasul meu mã rog cãtre Domnul meua,
3 înaintea lui îmi vãrs necazul,
înaintea lui îmi prezint strâmtorarea.
4 ªi când slãbeºte în mine duhul meub,
tu cunoºti cãrãrile melec.
Pe calea pe care umblam,
mi-au întins cursã.
5 Priveºte la dreapta mead ºi vezi,

nu este nimeni care sã mã cunoascã.

Orice loc de scãpare s-a ascuns de mine
ºi nu este nimeni sã se îngrijeascã de sufletul meu.
6 Am strigat cãtre tine, Doamne,

am zis: tu eºti scãparea mea,

tu eºti partea mea pe pãmântul celor viie.

a
Spre deosebire de rugãciunea obiºnuitã, murmuratã sau fãcutã în
tãcere (1Sam 1,13) aici, psalmistul cere ajutor cu strigãte puternice.
b Expresia se referã la versetele precedente, subliniindu-se gravi-

tatea ºi urgenþa strigãtelor de ajutor.

c Cãrãrile mele - în sensul de „viaþa mea”, „comportãrile mele”.
d La dreapta stã, în general, în limbajul biblic, apãrãtorul, martorul

apãrãrii (cf. Ps 110,5; 121,5) ºi garda de corp (cf. Is 63,12; 2Sam 11,3).
Prin aceastã expresie originalã, psalmistul denunþã indiferenþa tuturor.
e Partea mea. Cuvântul ebraic heleq indica, la origine, o parte din

pãmântul Canaanului (cf. Ios 15,13; 19,9; Ez 45,7; 48,8.21; Zah 2,16),
dar, cu timpul, a dobândit o semnificaþie metaforicã ºi spiritualã. De
aceea Domnul este partea leviþilor (cf. Num 18,20; Dt 10,9), a poporului
 PSALMUL 142 (141) 537

7 Ia aminte la strigarea mea,

cãci sunt atât de slab.
Elibereazã-mã de cei care mã urmãresc,
cãci sunt mai tari decât mine!
8 Elibereazã sufletul meu din închisoare,

ca sã laud numele tãu;

drepþii se vor strânge în jurul meu
atunci când mã vei rãsplãti.

Gãsim, în acest psalm, unul dintre apelurile cele mai

patetice adresate lui Dumnezeu: un apel sfâºietor ºi mult
mai intens decât toate celelalte. Lipseºte din el strigãtul de
rãzbunare sau de urã; o religiozitate purã se desprinde din
text, o intensitate nemaiauzitã a singurãtãþii, a aban-
donãrii care se încheie într-un dialog deschis ºi fervoros cu
Dumnezeu. Prin descrierea angoasei psalmistului, acest
poem este descrierea unui martiriu imens. Genul literar
dominant este evident, este vorba despre o rugãciune de
cerere personalã, cu unele trãsãturi de facturã sapienþialã.
Pornind de la menþionarea închisorii, în v. 8, unii au con-
siderat cã ar fi vorba despre un eveniment istoric, ºi
psalmul ar trebui considerat ca lamentaþia unui încarcerat,
putând fi vorba chiar despre întregul Israel, deportat în
þarã strãinã. Probabil, poetul descrie, cu o intensitate
aparte, încercarea prin care trece ºi persecuþia la care este
supus, dar el nu reclamã nimic precis, ci se roagã doar pen-
tru a obþine de la Domnul un gest de eliberare faþã de el, un
gest care sã-i întãreascã inima ºi sã-l readucã în comuni-
unea celor drepþi. Folosirea expresiilor comune ºi în alþi
psalmi de lamentaþie, chemarea, în final, a celor drepþi,

ales (cf. Dt 32,9). Psalmistul cautã posedarea Domnului, izvorul ºi

plinãtatea vieþii, pe pãmântul celor vii, adicã pe acest pãmânt, pe teri-
toriul Palestinei, în viaþa prezentã, în opoziþie cu pãmântul celor
morþi, ºeolul.
538 PSALMUL 142 (141)

pentru a lua parte la laudã, însãºi stilizarea compoziþiei,

pare sã ne indice o epocã mai târzie, cu siguranþã, postexi-
licã. Deºi foloseºte imagini cunoscute ºi se miºcã dupã
temele clasice ale rugãciunilor, acest poem îºi are eleganþa
ºi vigoarea proprie. De pe treapta de jos a lamentaþiunii se
ridicã, imperceptibil, cãtre tonalitatea siguranþei ascultãrii,
a speranþei, fundamentatã pe bunãtatea lui Dumnezeu, la
care se înalþã prin suportul încrederii.
Psalmistul geme, se roagã ºi plânge înaintea Dum-
nezeului sãu, pentru cã ºtie cã, ºi atunci când este abãtut ºi
strivit de încercãrile dure, Dumnezeu cunoaºte soarta lui.
A putea sã se plângã înaintea lui Dumnezeu este deja o
mângâiere ºi o încurajare. Duºmanii au întins capcane pe
drumul lui. Nu este cine sã-l apere sau, în orice caz, cineva
care sã aibã grijã de el. Orice cale de scãpare pare barica-
datã. Nu-i mai rãmâne altã speranþã decât sã se refugieze
în Dumnezeu.
O tradiþie patristicã mediteazã psalmul punând în evi-
denþã, în special, misterul solitudinii lui Isus Cristos în tim-
pul suferinþelor sale: „Priveºte la dreapta mea ºi vezi, nu
este nimeni care sã mã cunoascã. Orice loc de scãpare s-a
ascuns de mine ºi nu este nimeni sã se îngrijeascã de sufle-
tul meu” (v. 5). În timpul proceselor, la dreapta imputatului
se afla, de obicei, apãrãtorul. Cristos n-a avut apãrãtori, ci
numai acuzatori ºi judecãtori, care sã-l condamne.
Singur în Ghetsemani, singur în faþa marelui preot ºi a
lui Pilat, singur ºi, ca ºi abandonat de Tatãl, pe cruce,
Cristos a voit sã intre în acea solitudine oribilã ºi miste-
rioasã, în care se autoexilase omul, plecând departe de
Dumnezeu: singurãtatea vinei, a pervertirii, a absurdului,
a morþii, a golului, a nimicului. Din aceastã solitudine,
Cristos, flancat ºi de slãbiciunea noastrã, ºi-a înãlþat
lamentaþia sa ºi ºi-a prezentat, înaintea Tatãlui, angoasa
de moarte, adunând, în sufletul sãu, angoasa întregii ome-
niri ºi, în glasul sãu, lamentaþia tuturor pãcãtoºilor.
 PSALMUL 142 (141) 539

Din solitudinea suferitã de Cristos s-a nãscut pentru om

o nouã comuniune cu Dumnezeu ºi, în Dumnezeu, s-a reali-
zat o nouã comuniune între oameni. El ne-a eliberat de soli-
tudinea noastrã, trimiþându-ne, în Duhul Sfânt, un inter-
locutor ºi mângâietor divin.
Cristos continuã rugãciunea sa, în Bisericã ºi în fiecare
om care aspirã la libertatea adusã de el.
Împãrþirea: titlu (v. 1); introducere solemnã ºi invocarea
lui Dumnezeu (v. 2-4a); rugãciunea centralã (v. 4b-8a); con-
cluzie solemnã cu rugãciune de mulþumire (v. 8b).
 PSALMUL 143 (142)
Nimeni nu e drept înaintea lui Dumnezeu

1 Psalm. Al lui David.

Doamne, ascultã rugãciunea mea,
pleacã-þi urechea la cererea mea,
rãspunde-mi în adevãrul ºi în dreptatea ta!
2 ªi sã nu intri la judecatã cu slujitorul tãu,

cãci nici unul dintre cei vii

nu va fi îndreptãþit înaintea taa.
3 Duºmanul prigoneºte sufletul meub,
îmi calcã viaþa în picioare,
m-a fãcut sã locuiesc în întuneric,
ca cei morþi pentru veciec.
4 Se stinge în mine sufletul

ºi neliniºtitã este în mine inima mea.

5 Îmi aduc aminte de zilele de demult,

mã gândesc la toate faptele tale

ºi meditez la lucrãrile mâinilor taled.

a Neavând merite de prezentat înaintea lui Dumnezeu, psalmistul

invocã numai îndurarea ºi fidelitatea Domnului. Adevãrul cã nici

unul dintre cei vii nu este drept înaintea lui Dumnezeu apare de
multe ori în Biblie (cf. Ps 14,3; 51; 103,3.10.14; 116,11;130,3).
b Cuvântul suflet, duh (nefeš) apare de 144 de ori în Psaltire, ºi de

cele mai multe ori (105) cu forma de nafši, al cãrui sens este de viaþa
mea sau eu ºi este un mod de a exprima pronumele personal, sublini-
ind cã este vorba despre eu care sunt în viaþã (Ps 22; 42; 54; 56 etc).
c O parte din v. 3 este luatã din Lam 3,6.

Ca cei morþi pentru vecie. Lit.: ca cei morþi de mult timp, imaginea se
referã la morþii din trecut, asupra cãrora moartea a pus un sigiliu veºnic.
d Amintirea minunilor din istoria salvificã reaprinde speranþa

pentru cel nenorocit în prezent.

 PSALMUL 143 (142) 541

6 Întind spre tine mâinile mele,

sufletul meu este înaintea ta
ca un pãmânt lipsit de apãe. Selah
7 Doamne, grãbeºte-te ca sã-mi rãspunzi,
cã se sfârºeºte duhul meu.
Nu-þi ascunde faþa de la mine,
ca sã nu mã asemãn cu cei ce se coboarã în groapã.
8 Fã sã aud dis-de-dimineaþã îndurarea ta,

cãci în tine mi-am pus încrederea!f

Fã-mã sã cunosc calea pe care voi merge,
cãci sufletul meu spre tine îl înalþ!
9 Elibereazã-mã de duºmanii mei, Doamne,

cãci la tine îmi aflu adãpost!

10 Învaþã-mã sã fac voia ta,

cãci tu eºti Dumnezeul meu.

Duhul tãu cel bun
mã va cãlãuzi cãtre pãmântul dreptg.
11 De dragul numelui tãu, Doamne, îmi vei da viaþã.
În dreptatea ta,
vei scoate sufletul meu din strâmtorare!
12 În îndurarea ta, nimiceºte pe duºmanii mei
distruge-i pe toþi cei care îmi asupresc sufletul,
pentru cã eu sunt slujitorul tãu.

e Imaginea este deosebit de sugestivã pentru evreul care este

înconjurat de pãmânt ars de soare ºi de pustiu. În Biblie apare

frecvent setea de Dumnezeu (cf. Ps 42,3; 63,2).
f Ca soarele de dimineaþã, aºa este cuvântul lui Dumnezeu rostit

dimineaþa de un preot sau de un profet în templu: dã îndurare

(hesed), care înseamnã, pentru cel ce se roagã, încredere, speranþã,
eliberare (cf. Ps 16; 17).
g Duhul tãu cel bun este Duhul Dumnezeului alianþei (Neh 9,20;

Ps 51,13), care a condus Israelul pe drumul din deºert.

Pãmântul drept este pãmântul promis spre care se înainteazã fãrã
obstacole (Is 40,3-4), pentru cã este fãrã denivelãri (cf. Ps 26,12;
27,11; 31,9; Is 26,7).
542 PSALMUL 143 (142)

Este ultima rugãciune de cerere individualã ºi, în acelaºi

timp, ultimul dintre psalmii penitenþiali. Psalmul presupu-
ne un evreu care cunoaºte legea lui Dumnezeu ºi îºi cu-
noaºte propriul pãcat, fiind expus ameninþãrii judecãþii lui
Dumnezeu. Privind, aºadar, propriile fapte, sãrmanul pãcã-
tos ar trebui sã se cufunde în teamã ºi în disperare. Dar el
cunoaºte, în acelaºi timp, faptele, milostivirea, bunãtatea,
fidelitatea, capacitatea lui Dumnezeu de a iubi ºi de a da un
nou duh slujitorului sãu. De aceea, trece la rugãciunea
umilã ºi confidentã ºi, în felul acesta, renaºte speranþa ºi
voinþa de a continua sã slujeascã. Cadrul istoric al compozi-
þiei acestui psalm ar putea fi lovitura de stat încercatã de
Absalom ºi fuga lui David din Ierusalim, sub ameninþarea
armatelor revoluþionare. Dar, în realitate, psalmul se prezin-
tã numai ca o rugãciune pentru o situaþie disperatã, în care
cel care se roagã este implicat ºi din punct de vedere juridic.
El ºtie cã nu poate sã-l acuze pe Dumnezeu pentru încer-
carea prin care trece, pentru cã are conºtiinþa cã nu este
strãin ºi imun de pãcat. Aceastã conºtiinþã a pãcãtoºeniei
radicale a omului este indispensabilã, pentru a gãsi ati-
tudinea corectã a rugãciunii ºi a relaþiei cu Dumnezeu.
Ajutorul Domnului nu poate fi cerut ca un drept. El este
doar rodul iubirii, aºa cum subliniazã v. 5. Motivaþiile inter-
venþiei divine sunt faptele sale, minunile sale, zilele de
demult, adicã gesturile salvifice ale trecutului, mãrturisite
în crezul Israelului. Departe de a avea date istorice, din
arhivele trecutului, evenimentele salvifice oferite pãrin-
þilor sunt promisiunea unei iubiri continue a lui Dumnezeu
faþã de Israel, de care se simte legat printr-un raport de ne-
zdruncinat, de alianþã. Credinciosul se prezintã înaintea
lui Dumnezeu ca „slujitorul”, adicã cel care este legat de
Domnul sãu printr-un raport profund de iubire ºi de fideli-
tate. Astfel, rugãciunea devine o aºteptare neliniºtitã a lui
Dumnezeu. Cel care se roagã este, înaintea lui Dumnezeu,
„ca un pãmânt lipsit de apã” (v. 6). Domnul este apa cea
 PSALMUL 143 (142) 543

vie, care potoleºte setea ºi dã rodnicie. Dacã Domnul ºi-ar

ascunde chipul, creatura ar rãmâne abandonatã destinului
ei, dar Domnul se întoarce dimineaþa, adicã la ceasul
ascultãrii din partea lui Dumnezeu, dupã noaptea petre-
cutã de credincios în rugãciune. Domnul apare ºi-l conduce
pe credincios pe pãmântul întins al bucuriei. Este itine-
rarul unei vieþi eliberate de neliniºte ºi de duºmani, cale pe
care cel care se roagã îºi continuã paºii, cu siguranþã ºi
încredere.
Prin rugãciunea din acest psalm, Cristos se prezintã
înaintea Tatãlui, în numele nostru, al tuturor. El, care a
voit sã moarã pentru noi, vrea ºi sã se roage în noi, ºi sã
exprime cu glasul sãu rugãciunile. Toþi credincioºii sunt
membre ale Bisericii sale ºi formeazã, împreunã cu el, un
singur trup ºi, de aceea, una singurã este vocea pe care noi
o ascultãm în psalm: vocea lui Cristos, capul ºi membrele.
Psalmul a fost punctul de pornire pentru argumentarea
mântuirii nu datoritã faptelor legii, ci prin credinþã, pe care
sfântul Paul o dezvoltã în Scrisoarea cãtre Romani (3,19-23)
ºi în Scrisoarea cãtre Galateni (2,16).
Biserica sugereazã fiilor sãi risipitori, doritori sã facã
pocãinþã pentru pãcate ºi sã se întoarcã la Dumnezeu, sã
foloseascã acest psalm ca rugãciune care învaþã adevãratul
spirit de pocãinþã.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); rugãciune pentru dreptatea di-
vinã, înãlþatã de slujitorul care nu se simte drept (v. 1b-2);
coºmarul morþii (v. 3-6); coºmarul ºeolului ºi speranþa într-un
pãmânt drept ºi în duhul lui Dumnezeu (v. 7-10); un nou
apel cãtre dreptate din partea slujitorului împotriva duº-
manilor (v. 11-12).
 PSALMUL 144 (143)
Mulþumire pentru victorie ºi bunãstare

1 Al lui David.
Binecuvântat sã fie Domnul, stânca mea!
El îmi deprinde mâinile la luptã
ºi degetele pentru bãtãlie.
2 El este aliatul meu fidela ºi tãria mea,

turnul meu de apãrare ºi eliberatorul meu.

El este scutul meu, în care mã încred,
el îmi dã în stãpânire poporul.
3 Doamne, ce este omul, cã te îngrijeºti de el,
sau fiul omului, cã îl iei în seamã?
4 Omul este ca o suflare,
zilele lui sunt ca umbra care treceb.
5 Doamne, apleacã cerurile tale ºi coboarã,
atinge-te de munþi ºi vor fumega.
6 Sloboade fulgerele tale ºi împrãºtie-i;
trimite sãgeþile tale ºi pune-i pe fugã!
7 Întinde mâinile tale din înãlþimi ºi elibereazã-mã,
salveazã-mã de apele cele mari,
din mâna fiilor celor strãini,

a Lit.: harul meu, fidelitatea mea. Din cauza contextului rãzboinic,

traducãtorii preferã sensul acesta, militar.

b Întrebarea cu privire la identitatea omului este aceeaºi ca în

Ps 8,5, dar rãspunsul este diferit. Acolo, omul este lãudat ca rege ºi
stãpân al creaþiei, aici, se constatã mizeria ºi fragilitatea lui, la fel ca
în Lamentaþiuni (cf. Ps 39,6-7.12).
 PSALMUL 144 (143) 545

8 cãci gurile lor spun minciunã

ºi, ridicând mâna dreaptã, jurã fals.
9 Dumnezeule, îþi voi cânta un cântec nou,
pe harpa cu zece strune voi cânta pentru tine,
10 pentru tine, care îi mântuieºti pe regi,
care îl eliberezi pe David, slujitorul tãu,
de sabia celui rãuc.
11 Elibereazã-mã ºi mântuieºte-mã
din mâna fiilor celor strãini,
cãci gurile lor spun minciunã
ºi, ridicând mâna dreaptã, jurã fals.
12 Fiii noºtri sã fie ca vlãstarele ce cresc în tinereþea lor;
fiicele noastre, precum coloanele din unghiurid,
sculptate, pentru templu.
13 Hambarele sã ne fie pline,
încãrcate cu tot felul de provizii;
turmele noastre sã se înmulþeascã cu miile
pe câmpiile noastre;
14 boii noºtri sã fie viguroºi.
Sã nu fie gard surpat, nici spãrturã,
ºi nici þipãt în pieþele noastre.
15 Fericit este poporul care are toate acestea,
fericit este poporul al cãrui Dumnezeu este Domnul!

cAcest verset ne conduce la Ps 18,51. Este subliniatã motivaþia dublã

a imnului de mulþumire: victorie pentru regii din dinastia davidicã ºi
pentru David, iniþiatorul acestei dinastii, numit slujitorul Domnului
(cf. Ier 33,21; Ez 34,23-24; 37,24). Se face aluzie la promisiunea davidicã
din 2Sam 7; Ps 89 ºi 132, care depãºeºte monarhia propriu-zisã.
d Coloanele din unghiuri. Este o expresie ce ne aminteºte de

Ct 5,15; Ps 118,22. Aceastã metaforã a coloanei cu referinþe la fiice

exprimã soliditate, forþã, sprijin ºi se face aluzie ºi la capacitatea de
a da naºtere pentru a umple casa (Prov 31,10-31), dar evocã ºi ideea
de frumuseþe ºi de graþie femininã, þinând cont cã în antichitate erau
multe coloane ºi basoreliefuri sub formã de femei.
546 PSALMUL 144 (143)

Suntem în faþa unei poezii cu multe registre tematice,

nuanþe, articulaþii care nu sunt perfect fãcute omogene,
într-un text compact ºi, de aceea, la prima lecturã, psalmul
se reveleazã ca un curcubeu literar ºi istoric. Este uºor de
sesizat cã prima parte a psalmului, v. 1-11, este aproape
paralelã cu psalmul 18 (17), iar partea a doua, v. 12-15, con-
stituie o compoziþie originalã. Suntem, aºadar, în prezenþa
a douã texte substanþial autonome, dar bine întreþesute
între ele. Redactarea finalã, unitarã, nu poate sã fie decât
postexilicã, cu anumite indicii referitoare la revolta Maca-
beilor. Elementul care a dus la amalgamarea acestui text a
fost, cu siguranþã, tensiunea mesianicã, întrepãtrunsã, de
acum, cu perspective escatologice. Avem, aºadar, mãrturia
originalã, dar nu nouã, a tehnicii prin care se rãspândea
rugãciunea iudaicã, fãcând apel mereu la tezaurul rugãciu-
nii biblice deja canonizate. Aspectul general al psalmului
144 (143) este, dupã cum am vãzut, cel regal mesianic, dar
cu o orientare proprie, mutând tonul de mulþumire spre cel
de rugãciune de cerere. Aspectul rãzboinic este cufundat
într-o opticã defensivã în faþa unui pericol de temut. Întâl-
nim, de asemenea, accente de imn de laudã întreþesut cu
genul literar al mulþumirii ºi cu reflecþii de tip sapienþial.
„Cântecul nou”, din v. 9, explicitat în v. 12-15, ne trimite
la dimensiunea escatologicã ce îmbrãþiºeazã, de altfel, tot
psalmul. Nu se pot omite nici aluziile liturgice, chiar dacã
e greu de sesizat contextul exact. Personalitatea celui care
se roagã, deºi este la singular, este o personificare a întregii
comunitãþi care aºteaptã marea salvare mesianicã.
Prin acest psalm, Domnul învaþã Biserica ºi o întãreºte,
pentru a o ajuta sã lupte împotriva duºmanilor spirituali.
Împotriva lor, Biserica cere ajutor ºi invocã venirea Dom-
nului, ºtiind cã omul, ale cãrui zile trec precum umbra, nu
poate sã-ºi punã încrederea numai în forþele proprii ºi nu
poate sã fundamenteze fericirea numai pe prosperitatea
bunurilor pãmântului, ci toate le poate în acela care-i dã
tãria.
 PSALMUL 144 (143) 547

Biserica este poporul fericit al cãrui Dumnezeu este

Domnul. Fiii sãi, care trãiesc în har, sunt precum copacii
viguroºi ºi tineri, care aduc roade bune, iar fecioarele sale
sunt pline de frumuseþe. Depozitarã a sacramentelor ºi a
oricãrui har supranatural, Biserica este ca un grânar bine
aprovizionat. În ea, singurul staul al lui Dumnezeu, se
adunã, din ce în ce mai numeroasã, din orice parte a pãmân-
tului, turma Domnului. Biserica se prezintã ca o cetate
bine apãratã ºi fortificatã ºi cei care trãiesc în ea sunt
cetãþeni ai cerului ºi pot sã se bucure de bucuria ºi de pacea
fiilor lui Dumnezeu. Victoria obþinutã de Cristos, prin
înviere, face sã rãsune, în Bisericã, noul cântec, expresia
unei noi vieþi.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); cântare pentru victorie (v. 1b-11):
binecuvântarea introductivã (v. 1b-2), profesiunea de umi-
linþã a celui care se roagã (v. 3-4), teofania (v. 5-6), antifonã
(v. 7-8), cântarea nouã a victoriei (v. 9-10), repetarea anti-
fonei (v. 11); cântare pentru pace (v. 12-15): pacea mesianicã
(v. 12-14), fericirea finalã (v. 15).
 PSALMUL 145 (144)
Laudã lui Dumnezeu pentru bunãtatea sa

1 Cântare de laudãa. A lui David.

O Dumnezeule, regele meu, vreau sã te preamãresc Alef
ºi sã binecuvântez numele tãu
în veac ºi în veacul veacului!
2 Te voi binecuvânta în toate zilele Bet
ºi voi lãuda numele tãu
în veac ºi în veacul veacului.
3 Domnul este mare ºi vrednic de orice laudã, Ghimel
mãreþia lui este fãrã marginib.
4 O generaþie va povesti altei generaþii lucrãrile tale Dalet
ºi vor istorisi minunile tale.
5 Vor lãuda strãlucirea mãririi tale He
ºi vor reaminti lucrãrile tale minunate.
6 Vor povesti puterea faptelor tale înfricoºãtoare Waw
ºi vor vorbi despre mãreþia ta;
7 vor rãspândi amintirea bunãtãþii tale fãrã margini Zain
ºi vor proclama dreptatea ta.
8 Domnul este îndurãtor ºi plin de milostivire, Het
el este îndelung rãbdãtor ºi plin de dragoste;
9 Domnul este bun faþã de toþi, Tet
el îºi aratã bunãtatea faþã de orice fãpturã.
10 Sã te laude pe tine, Doamne, toate lucrãrile tale Iod
ºi sfinþii tãi sã te binecuvânteze;

a
Este singura datã când apare acest titlu de psalm.
b
Motivarea imnului de laudã este mãreþia lui Dumnezeu, întrucât
este insondabilã. Acest verset are ºi rolul de tezã care va fi dezvoltatã
de-a lungul psalmului.
 PSALMUL 145 (144) 549

11 sã vesteascã slava împãrãþiei tale Kaf

ºi sã-þi facã cunoscutã puterea.
12 Sfinþii tãi sã descopere tuturor oamenilor Lamed
mãreþiile tale
ºi gloria plinã de strãlucire a împãrãþiei tale.
13 Împãrãþia ta este împãrãþia tuturor veacurilor Mem
ºi stãpânirea ta va dãinui din generaþie în generaþie.
Domnul este fidel în toate cuvintele sale
ºi sfânt în toate lucrãrile salec.
14 Domnul îi sprijinã pe toþi cei care se clatinã Samek
ºi îi ridicã pe toþi cei cãzuþi.
15 Ochii tuturor sunt îndreptaþi spre tine în aºteptare, Ain
tu le dai hranã la vreme potrivitã.
16 Tu deschizi mâinile tale Pe
ºi saturi cu dãrnicie orice fãpturã.
17 Drept este Domnul pe toate cãile sale Þade
ºi sfânt în toate lucrãrile saled.
18 Domnul este alãturi de toþi cei care-l cheamã, Qof
de toþi cei care-l cheamã în adevãr.
19 El împlineºte dorinþele celor care se tem de el, Reº
le ascultã rugãciunea ºi îi salveazã;
20 Domnul îi apãrã pe toþi cei care îl iubesc, Sin
ºi-i nimiceºte pe toþi cei rãi.
21 Gura mea sã vesteascã lauda Domnului, Tau
toatã fãptura sã binecuvânteze numele sãu sfânt
în veci ºi în vecii vecilor.

c În LXX, Vg ºi majoritatea traducerilor moderne, apare partea a

doua a v. 13 (13b), care lipseºte din TM.

d Profesiunea de credinþã a psalmistului se referã la atributele

fundamentale ale lui Dumnezeu: dreptatea ºi fidelitatea. Aceste

atribute, izvorâte din teologia alianþei, sunt extinse la toate lucrãrile
lui Dumnezeu ºi la toate proiectele sale.
550 PSALMUL 145 (144)

Bibliºtii sunt de pãrere cã acest imn alfabetic sigileazã

colecþia davidicã formatã din psalmii 138-145 ºi, în acelaºi
timp, deschide orizontul spre marele ºi solemnul Hallel
final, format din psalmii 146-150. Cântarea începe cu o
binecuvântare, continuã, din binecuvântare în binecu-
vântare, ºi se terminã cu binecuvântãrile veºnice (Rupert
de Deutz).
Tradiþia rabinicã l-a folosit ca o cântare din dimineaþa de
sâmbãtã, afirmând cã cine recitã de trei ori pe zi acest
psalm poate fi sigur cã devine un fiu al lumii viitoare. Este
o mare litanie a atributelor salvifice ale lui Dumnezeu, ca o
pregãtire spiritualã pentru rugãciunea de peste zi. Sfântul
Augustin spune cã, în acest psalm, Dumnezeu se laudã pe
sine însuºi, pentru a-l învãþa pe om cum se cuvine sã-l
laude, pentru a-l face capabil sã laude ºi pentru cã Duhul
Sfânt al lui Dumnezeu este cel care îl laudã pe Dumnezeu.
În slujitorii sãi, este Dumnezeu însuºi cel care cântã, prin
noi, laudele sale.
Imnul este centrat pe Dumnezeu, ca rege ºi Domn al
spaþiului ºi al timpului, ºi care ocupã toatã scena fiinþei.
Regalitatea divinã se desfãºoarã într-o secvenþã inepui-
zabilã de atribute, care exprimã infinita sa bunãtate ºi
mãreþie. Cu regalitatea sa, Domnul transcende evenimen-
tul ºi ritul însuºi. Suveranitatea sa, care cuprinde creaþia ºi
providenþa, se rãspândeºte asupra întregii fiinþe ºi este fãrã
început ºi fãrã sfârºit, e veºnicã, cum este Dumnezeu
însuºi, ºi se revarsã în maiestate, dreptate ºi bunãtate,
clemenþã ºi iubire, fidelitate, protecþie ºi tandreþe paternã.
Este o împãrãþie care depãºeºte ºi înglobeazã timpul ºi
spaþiul ºi, pentru acest fapt, psalmul este escatologic ºi uni-
versalist. Solistul dã voce întregii comunitãþi ºi o pune în
stare sã laude ºi sã contemple, în permanenþã, acþiunea ºi
prezenþa divinã. Chipul regal al lui Dumnezeu, schiþat în
acest psalm, se aseamãnã mai mult cu acela al unui tatã
plin de iubire decât cu acela al unui împãrat triumfãtor.
 PSALMUL 145 (144) 551

Duioºia ºi inima lui Dumnezeu deþin primatul asupra

guvernãrii ºi judecãþii. În toate lucrãrile Domnului, este
posibil sã gãsim un cifru care vorbeºte despre el în termeni
de bunãtate, iubire, glorie care se revarsã. Rigoarea acrosti-
hului alfabetic nu reuºeºte sã rãceascã spiritualitatea fier-
binte ºi originalã a acestei poezii.
Noi am vãzut mãreþia lui Dumnezeu fãcându-se umilã în
Cristos. În misterul lui se întâmplã o rãsturnare a tuturor
valorilor familiare omului. Cu adevãrat, acest Dumnezeu
umil rãstoarnã tot ceea ce omul, în orgoliul rebeliunii sale,
pretinde sã construiascã de la sine. Acest mister poate sã
trezeascã în inima omului expresia cea mai profundã de
uimire ºi de gratitudine, dar psalmul lasã sã se înþeleagã cã
pot sã se ridice nelegiuiþi care, în faþa acestui mister, sã-l
dispreþuiascã pe Dumnezeu.
Biserica celebreazã, cu psalmul 145 (144), regalitatea lui
Cristos ºi împãrãþia lui, care se extinde la toate generaþiile
omenirii. În liturgia sa, Biserica ne-a descoperit semnifi-
caþia creºtinã a formulelor conþinute în acest poem. Putem,
astfel, sã alimentãm pietatea noastrã personalã faþã de
Cristos cu sentimentele de laudã, de recunoºtinþã, de iubire,
de speranþã, care ne sunt sugerate în aceastã rugãciune.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); invitatoriu (v. 1b-3); acþiunile
salvifice ale lui Dumnezeu (v. 4-7); atributele divine (v. 8-9);
din nou, acþiunile salvifice ale lui Dumnezeu (v. 10); centrul
psalmului: regalitatea divinã (v. 11-13); din nou, acþiunile
salvifice ale lui Dumnezeu (v. 14-16); atributele divine
(v. 17); acþiunile salvifice ale lui Dumnezeu (v. 18-20); invi-
tatoriu la lauda-binecuvântare a numelui divin (v. 21).
 PSALMUL 146 (145)
Dumnezeu, speranþa celor oprimaþi

1 Aleluia! Laudã, suflete al meu, pe Domnul!

2 Voi lãuda pe Domnul în toatã viaþa mea,
voi cânta Dumnezeului meu cât voi trãi.
3 Nu vã puneþi încrederea în cei puternici,
în fiii oamenilora, care nu pot sã mântuiascã.
4 Suflarea lor trece, iar ei se întorc în þãrânã
ºi în aceeaºi zi se destramã planurile lorb.
5 Fericit este acela care îl are ca ajutor
pe Dumnezeul lui Iacobc;
care-ºi pune încrederea în Domnul, Dumnezeul sãu.
6 El a fãcut cerul ºi pãmântul,

marea ºi toate câte se aflã în eled.

El este totdeauna credincios cuvântului sãu,
7 el face dreptate celor asupriþi,
el dã pâine celor flãmânzi.

a Fiii oamenilor. Lit.: fiul omului. LXX foloseºte pluralul pentru a

evita orice confuzie cu Fiul Omului escatologic din Dan 7,13-14. Unii
considerã cã v. 3 ar fi o criticã la adresa succesorilor lui Cirus pentru
tergiversarea reconstruirii templului ºi a Ierusalimului (Esd 1,3;
4,4-5.19-24).
b Versetele 3-4 îi îndeamnã pe participanþii la adunarea liturgicã

sã nu-ºi punã încrederea în puterile pãmânteºti, militare, economice

sau politice, oricare ar fi, lucru care a fost mereu o tentaþie pentru
Israel (cf. Is 30,1-18; 31,1-3).
c Dumnezeul lui Iacob este un termen arhaizant al lui Dumnezeu

(cf. Ps 46,8) pentru a sublinia credinþa patriarhilor ºi fidelitatea lui

Dumnezeu faþã de promisiunile pe care le-a fãcut lor.
d Distincþia dintre cer, pãmânt ºi mare corespunde cosmologiei

biblice.
 PSALMUL 146 (145) 553

Domnul îi elibereazã pe cei închiºie.

8 Domnul îi lumineazã pe cei orbi,
Domnul îi ridicã pe cei împovãraþi,
Domnul îi iubeºte pe cei drepþi,
9 Domnul are grijã de cei strãini,

sprijinã pe vãduvã ºi pe orfan,

dar nimiceºte calea celor rãi.
10 Domnul, Dumnezeul tãu, Sionule,

stãpâneºte în veci, din neam în neamf. Aleluia!

Psalmul de faþã cântã, fãrã încetare ºi armonios, lauda

închinatã lui Dumnezeu creatorul, rãscumpãrãtorul, eli-
beratorul, regele. Este portalul de intrare pentru Hallelul
final (146-150). Fãcea parte din colecþia laudativã a imnu-
rilor pentru liturgia de dimineaþã din sinagogã. Simplitatea
poemului ºi dependenþa lui de alte texte din Psaltire ajutã
ca acest psalm sã fie uºor de învãþat pe de rost. Tema
infailibilitãþii ºi universalitãþii iubirii divine fac acest
psalm aplicabil la orice necesitate. În totalitatea lui, psal-
mul este un fel de laudã perenã, care strãbate toatã viaþa
celui ce se roagã, întrucât toatã existenþa lui e sub semnul
protecþiei divine. Este vorba, aºadar, despre o cântate a
„sãrmanilor lui Iahve” ºi a pioºilor (hasidim) postexilici, a
cãror singurã cetate de refugiu este Domnul. Spectrul
amplu al posibilitãþilor de aplicare, sugerat de conþinutul
imnului, nu atenteazã la originalitatea ºi la personalitatea
tonalitãþii generale a acestui psalm. Pe lângã structura de
imn liturgic, mai pot fi semnalate, în psalm, caracteristici
ale cântãrilor împãrãþiei lui Dumnezeu, ale fericirilor de
matrice sapienþialã, dintre care cel mai evident este

e Este o aluzie la eliberarea din Egipt, dar ºi la aceea din sclavia

babilonianã.
f Regalitatea veºnicã a lui Dumnezeu este garanþia acþiunilor sale

creatoare ºi purtãtoare de grijã faþã de om.

554 PSALMUL 146 (145)

scepticismul faþã de inconsistenþa puterii umane ºi de inefi-

cacitatea punctelor ei de sprijin.
Fãrã îndoialã, psalmul 146 (145) aparþine unei epoci
recente, în ciuda dificultãþii unei datãri precise a textului care
îºi aflã originea în liturgie. Punând neputinþa ºi inconsistenþa
umanã înaintea atotputerniciei lui Dumnezeu, psalmul capãtã
un ton de îndemn. Descrierea în detaliu a milostivirii lui Dum-
nezeu faþã de cei nevoiaºi ºi pãrãsiþi face ca acest psalm sã fie
considerat un psalm al Providenþei divine.
Scriptura este o continuã revelare a mizeriei omului ºi a
incapacitãþii sale de a ajunge singur la mântuire ºi este
încontinuu proclamarea milostivirii lui Dumnezeu care vine
în ajutor. Gloria lui Dumnezeu s-a revelat prin lauda sa: pe
când noi eram incapabili sã gãsim mântuirea, Cuvântul lui
Dumnezeu s-a arãtat între noi, în trup, pentru a face drep-
tate celor oprimaþi, pentru a da pâine celor flãmânzi, pen-
tru a-i elibera pe prizonieri ºi a deschide ochii celor orbi.
Aºadar, în Cristos gãsim odihnã pentru sufletele noastre.
Aceasta este mântuirea pe care o aºteaptã Biserica ºi dupã
care suspinã.
Minunile sãvârºite de Cristos au dobândit, pentru cei
care le-au cerut, nu numai vindecarea trupurilor, ci ºi cea a
sufletelor, prin credinþã. Comemorate, acum, în Bisericã,
minunile sãvârºite de Cristos îºi pãstreazã toatã actuali-
tatea. Ele sunt descrierea ºi garanþia minunilor spirituale,
pe care Domnul le sãvârºeºte în oameni, prin sacramente.
Prin acestea, Dumnezeu nu numai cã ne dã o prelungire a
bunãstãrii, pentru viaþa temporalã, ci ne dã viaþa veºnicã
pentru suflet ºi pentru trup.
Învãþãtura Bisericii ni se adreseazã, arãtându-ne cã nu
trebuie sã ne punem încrederea în puternicii acestei lumi ºi
nici în oameni, ci numai în Dumnezeu. Este rodul expe-
rienþei sale de veacuri.
Împãrþirea: invitatoriu aleluiatic (v. 1-2); încrederea în
om (v. 3-4); fericirea încrederii în Dumnezeu ºi litania celor
douãsprezece nume ale lui Dumnezeu (v. 5-10).
 PSALMUL 147 (146-147) a
Dumnezeu cel atotºtiutor se îngrijeºte de poporul sãu

1 Lãudaþi-l pe Domnul,
pentru cã frumos este
sã-l lãudãm pe Dumnezeul nostru;
pentru cã plãcut este sã-l preamãrim pe el.
2 Domnul reclãdeºte Ierusalimul,
îi adunã pe surghiuniþii lui Israel.
3 El vindecã pe cei cu inima zdrobitãb
ºi leagã rãnile lor.
4 El socoteºte numãrul stelelor
ºi le dã nume la toatec.
5 Mare este Domnul nostru ºi atotputernic,
înþelepciunea lui nu are margini.
6 Domnul sprijinã pe cei sãrmani
ºi doboarã la pãmânt pe pãcãtoºid.
7 Înãlþaþi Domnului cântare de mulþumire,
cântaþi imnuri Dumnezeului nostru, cu chitara!

a Ps 147,1-11 din TM apare în LXX ºi Vg ca Ps 146, iar Ps 147,12-

20 ca Ps 147.
b Inima zdrobitã. Lit.: cei zdrobiþi cu inima. Sunt cei care au suferit

mai mult decât alþii, în interior mai mult decât în exterior, din cauza
tragediei exilului ºi a umilirilor. Pot fi identificaþi cu cei sãrmani din v. 6.
c Este o imagine poeticã pentru a indica regalitatea ºi suveranitatea

lui Dumnezeu. Stelele nu sunt divinitãþi, ci slujitoare ascultãtoare de

Domnul (Is 40,26; Bar 6,59). Domnul le dã nume, adicã le cunoaºte,
hotãrãºte destinul lor ºi le este stãpân (cf. Gen 2,19-20; 17,5).
d Un adevãr teologic constant în Biblie, reluat în Lc 1,52.
556 PSALMUL 147 (146-147)

8 El acoperã cerul cu nori,

pregãteºte pãmântului ploaie,
el face sã rãsarã iarbã în munþi
ºi verdeaþã spre trebuinþa oamenilor.
9 El dã hranã animalelor

ºi puilor de corb care strigã.

10 Nu se bucurã de puterea calului

ºi nici nu-ºi gãseºte plãcerea în iuþeala omului,

11 Domnului îi sunt plãcuþi cei care se tem de el,

cei care îºi pun speranþa în milostivirea lui.

12 Laudã, Ierusalime, pe Domnul,
preamãreºte, Sionule, pe Dumnezeul tãu.
13 Cãci el întãreºte zãvoarele porþilor tale,
el binecuvânteazã pe fiii tãi în mijlocul tãue.
14 El dã pace þinutului tãu
ºi te saturã cu cel mai bun grâu.
15 El îºi trimite cuvântul pe pãmânt,
cuvântul lui aleargã cu iuþealã mare.
16 El face sã cadã zãpada ca lâna
ºi presarã chiciura ca cenuºa.
17 Azvârle grindina ca firimiturile
ºi gerul lui cine-l poate rãbda?
18 Trimite cuvântul sãu ºi le topeºte,
stârneºte vântul ºi vor curge apele.
19 El vesteºte lui Iacob cuvântul sãu,
lui Israel, legile ºi poruncile sale.
20 El n-a fãcut aºa cu nici un alt popor
ºi nu le-a fãcut cunoscute judecãþile sale.

e Porþile indicã toatã cetatea. Zãvoarele ºi porþile sunt semnul sig-

uranþei care vine de la Dumnezeu, cel care le întãreºte. Zãvoarele ºi

porþile Ierusalimului sunt prezentate în detaliu în Neh 3,3.6.13-15.
Binecuvântarea lui Dumnezeu (cf. Gen 1,28) este ca o forþã care dã
roade, asigurând înmulþirea fiilor, darul pãcii ºi fertilitatea solului.
Pentru repopularea Ierusalimului, vezi Neh 7,4-5; 11–12; Esd 10,3.15-17.
 PSALMUL 147 (146-147) 557

Psalmul 147 (146-147) este o poezie liricã unitarã, perso-

nalã, limpede ºi elegantã, constituind una dintre cele mai
frumoase creaþii din psaltire. Este un imn cu multe nuanþe
de mulþumire. Tema este reformulatã încontinuu de evo-
luþia internã a poeziei ºi e importantã pentru teologia post-
exilicã: Iahve este Dumnezeul naturii ºi al istoriei, al creaþiei
ºi al rãscumpãrãrii, al cosmosului ºi al timpului, al omenirii
ºi al Israelului. Rãdãcina este unicã: iubirea plinã de îndu-
rare a lui Dumnezeu, pentru care creaþia nu este nimic altce-
va decât primul act al istoriei mântuirii. Aºadar, de-a lungul
psalmului, avem o singurã idee, aceea a prezenþei Domnului,
rege ºi pãrinte, în realitatea umanã ºi cosmicã. Psalmul face
apel la întregul tezaur al Bibliei, pe care poetul îl cunoaºte ºi
îl respirã. Pentru atmosfera din Deutero-Isaia, preocuparea
este aceasta: dacã Domnul este stãpânul universului, este,
cu siguranþã, în stare sã ne redea libertatea ºi patria.
Psalmul 147 (146-147) urmeazã traiectoria inversã, aceea
care de la istorie ajunge pânã la creaþie. Aceastã traiectorie
a gândirii este destinatã sã valorizeze credinþa: rãscum-
pãrarea, pe care noi o experimentãm, are dimensiuni ce
depãºesc omul ºi cuprind cerul ºi pãmântul. Ceremonia de
mulþumire, cu ocazia sfinþirii zidurilor Ierusalimului,
orchestra ºi instrumentele muzicale, corurile care se alter-
neazã, referinþa la porþile cetãþii pun în luminã o bucurie
sonorã, aproape comunicativã. Se evocã, astfel, un eveni-
ment precis din trecut: nu este o cântare a întoarcerii imedi-
ate din exil, ci este o compoziþie ceva mai târzie.
Psalmistul vede, în reconstruirea cetãþii ºi în întoarcerea
prizonierilor, o probã a bunãtãþii lui Dumnezeu. Un sim-
þãmânt de emoþie profundã îi cuprinde sufletul, la gândul cã
Dumnezeul cel atotputernic, creatorul universului, a avut
grijã de soarta poporului sãu, aºa încât s-a aplecat asupra lui
pentru a vindeca inimile zdrobite, pentru a bandaja rãnile ºi
a-i susþine pe oameni, umilindu-i pe cei nelegiuiþi ºi pe per-
secutori.
558 PSALMUL 147 (146-147)

În Noul Testament, creaþia ºi rãscumpãrarea sunt orien-

tate ºi unificate în persoana lui Cristos. El este Cuvântul
prin care a fost creat totul. Întrupându-se, el rãscumpãrã ºi
mântuieºte tot ceea ce a creat. Este o lucrare de recon-
strucþie universalã, rãscumpãrarea împlinitã de el este o
nouã creaþie.
Biserica vede ºi contemplã, în acest psalm, lucrãrile lui
Dumnezeu, pe care el le-a manifestat în Cristos, ºi invitã
toate popoarele sã-l laude pe Domnul care este mare ºi
puternic.
Noul Ierusalim, pe care Cristos, apostolii ºi Duhul Sfânt
îl învaþã, în acest psalm, sã-l laude pe Dumnezeu pentru
binefacerile supranaturale, este Biserica. Reconstruirea
vechiului Ierusalim, dupã întoarcerea din Babilon, era o
prefigurare a Ierusalimului spiritual al Bisericii, care a fost
ziditã pe ruinele cetãþii din vechea alianþã. Noua cetate
sfântã, în care se adunã omenirea, dupã exilul pãcatului,
este construitã de Cristos ca o fortãreaþã de nebiruit. Cei
care locuiesc într-însa sunt moºtenitorii binecuvântãrilor
divine. Ei gãsesc în Cristos pacea cu Dumnezeu ºi pacea
între ei.
Împãrþirea: invitatoriu aleluiatic (v. 1); Iahve, prezent în
istorie ºi în cosmos (v. 2-6); alt invitatoriu aleluiatic (v. 7);
puterea creatoare ºi providenþialã a lui Dumnezeu (v. 8-11);
din nou, invitatoriu aleluiatic (v. 12); prezenþa atotcuprin-
zãtoare a lui Dumnezeu, în istorie ºi în univers (v. 13-20).
 PSALMUL 148 a
Toatã fãptura îl laudã pe Domnul

1 Aleluia! Lãudaþi-l pe Domnul din ceruri,

lãudaþi-l întru cei de sus!
2 Lãudaþi-l, voi, toþi îngerii lui,
lãudaþi-l, toate oºtirile sale!b
3 Lãudaþi-l, soare ºi lunã,
lãudaþi-l, toate stelele strãlucitoare!
4 Lãudaþi-l, voi, cerurile cerurilor,
ºi apele toate care sunt mai presus de ceruri!c

a
Este o laudã solemnã adusã lui Dumnezeu, creatorul ºi Domnul
universului, de cãtre toate creaturile, însufleþite sau nu, din cer sau
de pe pãmânt, mari sau mici, invitate sã facã împreunã un singur cor.
Texte paralele Gen 1,1–2,4a; Iob 38–39; Sir 43.
b Îngerii sunt slujitorii lui Dumnezeu (Ps 91,11; 103,20-21; 104,4).

Credinþa în existenþa îngerilor a intrat târziu în teologia ebraicã. Din

punct de vedere literar ºi istoric, Biblia este dependentã, cu privire la
reprezentarea îngerilor, de concepþiile Orientului apropiat. Expresia
oºtirile sale se poate referi la înºiºi îngerii din prima parte a versetu-
lui, însã destinaþi pentru o altã slujire, aceea a apãrãrii divinitãþii,
aºa cum sunt heruvimii Babilonului (cf. Gen 3,24), având misiunea
de a realiza judecata lui Dumnezeu (2Mac 3,24 º.a.), sau misiunea de
a participa la liturgia cereascã (cf. Ps 29,1; 150,1; Tob 12,12-15).
În Gen 2,1 ºi Is 40,26, oºtirile Domnului sunt stelele (cf. Bar 3,34-35;
Iob 38,7) care constituie armata lui Dumnezeu. Aici nu poate fi vorba
de stele, pentru cã acestea sunt numite în mod expres în v. 3.
Urmeazã o enumerare a elementelor cosmice, în ordine descendentã:
soarele ºi luna, stelele, cerurile cerurilor, apele de deasupra...
c Cerurile cerurilor – expresia este un superlativ semitic. Indicã

locurile cele mai secrete ale boltei cereºti, spaþiul prezenþei divine.
Apele care sunt mai presus de ceruri sunt apele superioare, de dea-
supra firmamentului, dupã cosmologia din Gen 6,8.
560 PSALMUL 148

5 Sã laude numele Domnului,

cãci el a poruncit ºi au fost create,
6 le-a statornicit în veci ºi în vecii vecilor,
le-a rânduit o lege care nu va treced.
7 Lãudaþi-l pe Domnul, voi, cei de pe pãmânt,
monºtrii mãrii ºi toate adâncurilee,
8 focul ºi grindina, zãpada ºi ceaþa,

vântul furtunii, care împlineºte cuvântul luif,

9 munþii ºi toate dealurile,

pomii roditori ºi toþi cedrii,

10 fiarele ºi toate animalele,

reptilele ºi pãsãrile înaripate!

11 Regii pãmântului ºi toate popoarele,

conducãtorii ºi toþi judecãtorii pãmântuluig,

12 tineri ºi fecioare, bãtrâni ºi copiih,
13 sã laude numele Domnului,
pentru cã numai numele lui este vrednic de toatã lauda.

d Psalmistul subliniazã eficacitatea cuvântului lui Dumnezeu

(Ps 33,6-9) ºi afirmã stabilitatea creaþiei. Dumnezeu, prin legile

fixe ale cosmosului, susþine creaþia pentru a nu reveni în haos
(cf. Gen 1,1–2,4a).
e Monºtrii mãrii (cf. Ps 74,13) sunt obiºnuiþi în mitologiile orien-

tale. Adâncurile (abisurile) se referã aici la mare.

f Vântul este vãzut ca un mesager divin care ascultã de cuvântul

lui Dumnezeu. Pluteºte deasupra apelor în creaþie (Gen 1,2), împarte

Marea Roºie în noaptea exodului (Ex 14,21), este instrumentul comu-
nicãrii divine (Ps 104,4), este semnul prezenþei lui Dumnezeu pentru
profetul Ilie (1Rg 19,12-15).
g Autorul urmãreºte aici calea ierarhicã descendentã, pentru cã

toate cuvintele versetului sunt într-un fel sinonime pentru a indica

autoritãþile constituite, continuând în versetele urmãtoare cu tineri
ºi fecioare, cu bãtrâni ºi copii.
h Este reprezentatã toatã omenirea, fãrã diferenþã de sex ºi de

vârstã.
 PSALMUL 148 561

Mãreþia lui este mai presus de pãmânt ºi de ceruri.

14 El a înãlþat puterea poporului sãui
spre lauda tuturor credincioºilor sãi,
a fiilor lui Israel, poporul care îi stã aproapej. Aleluia!

Psalmul 148 este un imn „cosmic” ce convoacã toate

fiinþele sã-l laude pe Domnul, în cer, v. 1-6, în adâncuri, v. 7,
ºi pe pãmânt, v. 8-23. Într-o colosalã coregrafie cosmicã,
defileazã, înaintea Creatorului, toate creaturile. Împreunã,
intoneazã cântarea lor: Aleluia, care face din aceastã rugã-
ciune Te Deum-ul Vechiului Testament. Se pare, aproape,
cã se ascultã o simfonie, în care creaþia ºi istoria sunt invi-
tate sã compunã o armonie unicã, de laudã închinatã Dom-
nului, creatorul, suveranul ºi eliberatorul. Fundamentul
conceptului de creaþie, din acest imn, este trasat de rela-
tarea sacerdotalã a creaþiei, din Gen 1. Prin onomastica,
clasificarea ºi catalogarea cea mai vastã posibilã a realitãþii,
se cautã sã se pãtrundã esenþa. Prin enumerare, se orga-
nizeazã, în câmpuri semantice, cauzalitatea ºi cosmici-
tatea, într-un proiect superior. „Psalmistul, chemându-le
pe nume, pune fiinþele în ordine: deasupra, cerul, doi aºtri
în funcþie de timp ºi, deoparte, stelele; de o parte, pomii
fructiferi, de altã parte, cedrii; într-un anumit plan, rep-
tilele ºi, pe un alt plan, pãsãrile; aici, principii ºi, dincolo,
popoarele; pe douã rânduri, poate dându-ºi mâna, tineri ºi
tinere, pe care Dumnezeu i-a stabilit dându-le un loc ºi o
anumitã funcþie; omul îi primeºte, dându-le loc în limbaj ºi,
dispuºi în felul acesta, îi conduce la celebrarea liturgicã.
Omul apare, astfel, ca pãstor al fiinþelor sau liturg al cre-
aþiei. Limbajul se prezintã ca o casã a fiinþelor sau ca un

i Lit.: cornul poporului sãu, (cf. Ps 18,3; 75,11; 132,17). S-ar putea

traduce ºi cu: fruntea, capul pentru a menþine metafora.

j Multe traduceri au: pe care el îl iubeºte. Expresia care îi stã

aproape se poate înþelege fie în sens subiectiv, fie în sens obiectiv.

562 PSALMUL 148

templu de laudã” (Louis Alonso Schökel). Omul este, în

mod natural, culmea acestei ordini, ba chiar el este cel care
o defineºte, descoperindu-i matricea divinã.
Originalitatea psalmului 148 constã în adresarea directã
cãtre creaturile fãrã de viaþã sau iraþionale, pentru ca ele
sã-l laude pe Creator, rupând tãcerea. Din lumea însãºi se
ridicã o laudã, din ceea ce este creat emanã o mãrturie.
Desigur, vocea omului este punctul culminant al psalmului.
El însuºi laudã, ba chiar devine o laudã continuã, ºi el este
acela care expliciteazã lauda mutã a creaþiei. Cucerit de
mãreþia infinitã a lui Dumnezeu ºi de mãreþia realitãþilor,
poetul vrea sã trezeascã, sã provoace ºi sã înflãcãreze
lucrurile, pentru a-l lãuda pe Dumnezeu. În felul acesta,
omul devine, în aceastã liturgie universalã, cântãreþul, pre-
dicatorul ºi poetul.
Psalmul 148 a fost folosit de liturgia sinagogalã ºi de cea
creºtinã, aproape exclusiv, ca o rugãciune de laudã de
duminicã. Aceastã orã matinalã aminteºte clipa minunatã
în care lumea a ieºit din haosul primar ºi întunecat ºi, la
suflarea vitalã a Duhului lui Dumnezeu ºi în lumina cu care
el a pãtruns universul, lumea ºi-a descoperit chipul. În acest
ceas, creaþia se redeºteaptã, în fiecare zi, la o viaþã nouã. Un
simþãmânt de prospeþime, de vigoare ºi de simplitate
cuprinde toatã realitatea. Într-un anumit fel, opera creaþiei
se reînnoieºte prin puterea lui Dumnezeu. Este ceasul
bucuriei ºi al veseliei: viaþa reîncepe, plinã de speranþã ºi de
spontaneitate. Semnificaþia naturalã a ceasului de dimi-
neaþã pentru laude este, pentru Bisericã, simbolul marilor
mistere sãvârºite de Dumnezeu pentru rãscumpãrarea
umanã. Ora laudelor comemoreazã misterul cel mai mare al
mântuirii: învierea lui Cristos. În prima zi a sãptãmânii,
dis-de-dimineaþã, Cristos a ieºit din mormânt, rãsturnând
piatra pãcatului ºi zdrobind stãpânirea Satanei asupra
lumii. Astfel, a avut loc începutul unei noi omeniri.
Împãrþirea: lauda Domnului din ceruri (v. 1-6); lauda
Domnului pe pãmânt (v. 7-14a); încheiere (v. 14b).
 PSALMUL 149
Recunoºtinþa poporului lui Dumnezeu

1 Aleluia! Cântaþi Domnului un cântec nou,

lauda lui în adunarea credincioºilor sãia.
2 Sã se bucure Israel de creatorul sãub,
sã tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor.
3 Sã laude numele lui în dansuri,
sã-i cânte psalmi cu harpa ºi cu cetera.
4 Cãci Domnul iubeºte poporul sãu
ºi-i încoroneazã pe cei smeriþi cu mântuirec.
5 Sã tresalte de bucurie, în mãrire, credincioºii lui,
sã scoatã strigãte de bucurie în aºternutul lord.

a Cântecul este numit nou nu pentru cã ar fi mai recent, ci pentru cã

este cântecul escatologic al mântuirii definitive (cf. Ier 31,31; Ez 36,26;

Idt 16,13).
Adunarea credincioºilor – sunt israeliþii pioºi, care i-au rãmas
fideli lui Dumnezeu ºi tradiþiilor strãmoºilor ºi au luptat alãturi de
Iuda Macabeul (cf. 1Mac ºi 2Mac), dar în structura psalmului, expre-
sia dobândeºte o valoare simbolicã universalã. Este vorba despre toþi
aceia care au luptat pentru victoria binelui asupra rãului.
b Lit.: creatorii sãi; este vorba de un plural al excelenþei sau al

intensitãþii.
c Expresia indicã mântuirea abundentã ºi completã pe care cei

umili o obþin de la Domnul, aºa încât sã poatã participa cu el la

mãrirea regalã a victoriei (cf. Is 60,1.19-20; 61,10).
d Lit.: sã facã sãrbãtoare în aºternuturile lor. Expresia este inter-

pretatã în mod variat. Foarte probabil, ar vrea sã fie o aluzie la bucu-

ria ºi la lauda fãrã încetare a lui Dumnezeu cel biruitor asupra rãu-
lui, care nu trebuie sã se diminueze nici mãcar în timpul nopþii
(cf. Ps 63,7-8; Dt 6,7).
564 PSALMUL 149

6 Gura sã le fie plinã de laudele Domnului;

ºi sãbii cu douã tãiºuri sã fie în mâinile lore,
7 ca sã arunce rãzbunare asupra neamurilor
ºi pedeapsã asupra popoarelorf;
8 ca sã-i lege pe regii lor în lanþuri
ºi pe mai-marii lor în cãtuºe de fier,
9 ca sã facã cu ei judecata care a fost scrisã;
aceasta este o cinste pentru toþi credincioºii luig.
Aleluia!

Este un text limpede ºi dificil, în acelaºi timp. A fost

definit, asemenea textului din Ez 21, ca „dansul sãbiilor”.
Totuºi, psalmul 149, pe lângã coordonate istorice greu de
stabilit cu precizie, devine o grandioasã celebrare escato-
logicã a luptei prezente ºi viitoare, dintre bine ºi rãu, luptã
al cãrei sfârºit va fi triumful binelui ºi, deci, al împãrãþiei
lui Dumnezeu. În ansamblul sãu, psalmul este o cântare a
speranþei ºi a bucuriei credincioºilor, care cunosc mizeria
ascunsã a nedreptãþii ºi aºteaptã ca Domnul sã-i încoroneze
pe cei umili cu victorie. Fundalul devine, într-un anumit

e Este indicatã atitudinea pe care trebuie sã o aibã cei fideli: nu

numai cã trebuie sã-l laude pe Domnul cu gura, ci ºi prin fapte,

colaborând la aceastã bãtãlie împotriva nedreptãþii. Sabia cu douã
tãiºuri era arma ofensivã cea mai ucigãtoare ºi periculoasã din tim-
pul psalmistului (cf. Jud 3,16; Prov 5,4; Is 41,15).
f Cele douã expresii se referã la realizarea judecãþii lui Dumnezeu

asupra naþiunilor care oprimã Israelul ºi luptã împotriva binelui.

Aceastã judecatã, deja realizatã de Dumnezeu (cf. Is 34,8; 35,4; 61,2),
este cerutã acum de la poporul adevãrat al lui Israel, grupul celor
credincioºi (cf. Zah 9,13-15).
g Credincioºii, acþionând împotriva oricãrei nedreptãþi, nu fac

altceva decât sã împlineascã sentinþa deja scrisã împotriva duº-

manilor lui Dumnezeu ºi ai poporului sãu.
Judecata care a fost scrisã se referã la oracolele profetice
împotriva pãgânilor (cf. Is 13,1–23,34; Ier 46–51; Ez 25,1–32,35;
Am 1,3–2,15; Nah 1,4–3,19 ).
 PSALMUL 149 565

sens, mesianic sau cel al psalmilor împãrãþiei lui Dum-

nezeu. În acest sens, poemul nu este numai un apel la
rãzboiul teocratic ºi un imn rãzboinic de victorie, ci se ali-
menteazã din tradiþia luptei escatologice. Unele texte din
Vechiul Testament asociazã Israelul la acþiunea de rãzbu-
nare a lui Dumnezeu împotriva rãului, iar paradigma
rãzboinicã este unul dintre simbolurile clasice ale judecãþii
istoriei, în literatura profeticã, precum ºi în cea apocalip-
ticã. Cei drepþi vor colabora cu Dumnezeu la înfrângerea
rãului ºi la triumful dreptãþii, printr-o angajare militantã,
putând, în acest fel, sã participe la însãºi suveranitatea lui
Dumnezeu. Istoria prezentã, cu luptele sale pentru drep-
tate, pregãteºte ºi actualizeazã primele etape ale judecãþii
lui Dumnezeu. Perspectiva este aceea a unei escatologii
realizate, în creºtere, în formare, la care drepþii (hasidim)
sunt invitaþi sã participe.
Psalmul 149 este, în sintezã, imnul marþial ºi triumfãtor
al drepþilor din epoca macabeilor, un imn deschis spre o
dimensiune escatologicã, pentru care luptele prezente sunt
vãzute ca parte din marele duel dintre bine ºi rãu, dintre
Israel ºi naþiunile pãgâne. Este probabil ca imnul sã fi fost
cântat în contextul unei liturgii din ajunul unei bãtãlii
împotriva naþiunilor.
Psalmul 149 este o invitaþie insistentã la a se alinia cu
Dumnezeu în lupta împotriva rãului ºi a nedreptãþilor; este
un apel la a se asocia la lauda ºi la angajarea pe care cei
drepþi o au ca unicã þintã, aceea de a participa la proiectul
de pace ºi de iubire pe care Dumnezeu este gata sã-l reali-
zeze în istorie.
Tradiþia creºtinã a vãzut în acest psalm, pe lângã îndem-
nul adresat credincioºilor, de Cristos ºi de apostoli, sã cele-
breze cu o cântare nouã mântuirea manifestatã în Noul
Testament, ºi un anunþ al realitãþilor viitoare: odihna ºi
bucuria promise celor care suferã din cauza numelui sfânt al
lui Dumnezeu ºi puterea acordatã lor asupra persecutorilor.
566 PSALMUL 149

Acest psalm reveleazã un aspect dublu al misterului Bise-

ricii ºi al creºtinilor care trãiesc în aceastã lume: „Gura sã
le fie plinã de laudele Domnului; ºi sãbii cu douã tãiºuri sã
fie în mâinile lor” (v. 6). Caracteristica Bisericii este aceea
de a fi, în acelaºi timp, angajatã în acþiune ºi sârguincioasã
în contemplare, prezentã în lume ºi, totuºi, pelerinã. De
aceea, ne strãduim sã fim, în toate, plãcuþi Domnului:
„Îmbrãcaþi-vã cu armura lui Dumnezeu, ca sã puteþi sta în
picioare în faþa înºelãtoriilor diavolului, cãci noi nu avem o
luptã împotriva sângelui ºi a trupului, ci împotriva con-
ducãtorilor acestei lumi, a întunericului, împotriva duhu-
rilor rãului, care sunt în înãlþimi. De aceea, luaþi armura
lui Dumnezeu, ca sã vã puteþi împotrivi în ziua cea rea ºi,
dupã ce veþi fi învins toate, rãmâneþi în picioare” (Ef 6,11-13).
Împãrþirea: cântarea cea nouã a drepþilor (v. 1-4); acla-
maþia rãzboinicã a celor drepþi (v. 5-9).
 PSALMUL 150
Toatã fãptura sã-l laude pe Domnul

1 Aleluia! Lãudaþi-l pe Domnula în lãcaºul sãu sfântb,

lãudaþi-l în firmamentul puterii sale.
2 Lãudaþi-l pentru faptele sale minunatec,
lãudaþi-l pentru mãreþia sa nesfârºitã.
3 Lãudaþi-l cu sunete de trompetãd,
lãudaþi-l cu chitarã ºi harpã.
4 Lãudaþi-l cu timpanee ºi dansuri,
lãudaþi-l cu instrumente de suflat ºi coarde.
5 Lãudaþi-l cu cimbale plãcut sunãtoare,
lãudaþi-l cu cimbale de veselie.
6 Sã-l laude pe Domnul toatã suflarea!f Aleluia!g

aLit.: pe Dumnezeu. Dumnezeu este numit printr-un termen

comun în întreg Orientul antic, El, ºi de aici se vede aspectul univer-
salistic al psalmului. La sfârºitul imnului, Dumnezeu este identificat
cu Domnul (Iahve) care s-a revelat Israelului.
b Se face aluzie la templul ceresc, de unde Dumnezeu guverneazã

universul. În mod implicit, se face aluzie ºi la templul din Ierusalim,

locuinþa lui Dumnezeu pe pãmânt.
c Sunt faptele creaþiei ºi ale istoriei mântuirii, amintite de mai

multe ori în psalmi.

d Lit.: cu sunet de corn (šopar). Este instrumentul fãcut din coarne

de caprã sau de berbec. La origine, era un instrument de chemare la

rãzboi, iar mai târziu, a devenit un instrument pentru vestirea pãcii
ºi era folosit ºi în cult.
e Instrumentul aduce aminte de tambur ºi era folosit, mai ales, de

femei ºi acompania dansul ritual sau cel de dupã victorie.

f Expresia toatã fãptura este folositã numai pentru om ºi

Dumnezeu (cf. Gen 2,7; 1Sam 22,16). În Ios 11,11 se referã la om; în
timp ce fiinþa umanã are în comun cu animalele duhul, suflarea de
568 PSALMUL 150

Ultimul psalm din colecþie este o doxologie fastuoasã,

solemnã ºi muzicalã, al cãrui „aleluia” pare sã nu se mai
opreascã. Poarta de intrare a Psaltirii, psalmul 1, a fost o
lecþie sapienþialã asupra opþiunii morale fundamentale
pentru a putea strãbate Cartea Psalmilor. Firul sonor al
poeziilor a fost mereu atins de lamentaþiuni, de suferinþe,
de bucurii puþine ºi de multe lacrimi, de zbuciumul lumii ºi
chiar de strigãte de bãtãlie. Rugãciunea psalmicã devine,
acum, în totalitate, laudã. Aceasta este lecþia despãrþirii de
Psaltire. De acum înainte, rugãciunea trebuie sã fie numai
imn, laudã purã, celebrare a gloriei divine, mulþumire
adusã lui Dumnezeu pentru faptul cã existã. Ultimul
cuvânt al rugãciunii trebuie sã fie întotdeauna aleluia, la
fel ca în liturgia cereascã din Apocalips.
Cântarea psalmului 150 nu putea sã nu strãbatã toatã
liturgia, meditaþia, bucuria oamenilor Cãrþii, evrei ºi
creºtini, pentru care prezenþa în liturgie a cântãrii ºi a
muzicii a fost întotdeauna abundentã, somptuoasã ºi glo-
rioasã. Cântãreþii ºi muzicienii cultului, dupã cum dã mãr-
turie acest psalm, nu sunt concertiºti, ci slujitori ai cultu-
lui. Muzica are forþa de a mãri intensitatea rugãciunii, de a

viaþã (ruah), numai omul ºi Dumnezeu au nišmah, semnul cel mai

strâns al legãturii dintre ei (cf. Prov 20,27). În v. 6, termenul
„suflare” se referã în mod clar la creatura umanã, întrucât Domnul
este obiectul laudei. Totuºi, prin extensiune, ºi lumea animalã
(cf. Gen 7,22) este chematã sã-l laude pe Domnul în felul sãu.
Ps 150 este o mare doxologie finalã. Motivele de laudã pe care le-am
gãsit în ceilalþi psalmi sunt reluate: puterea ºi mãrirea lui Dum-
nezeu, revelate în creaþie ºi în istoria mântuirii. Avem impresia cã psal-
mistul vrea sã adune toate vocile pe care le-am ascultat în ceilalþi
psalmi: preoþii, care cântã din trâmbiþã (corn, trompetã) (cf. Num 10,8;
2Cr 5,12); leviþii, care cântã din harpã ºi chitarã (cf. 2Cr 5,12);
femeile ºi tinerele fete, care îºi acompaniazã dansul cu timpanul
(cf. Ex 15,20; Jud 11,34); tot poporul, cu instrumente diferite, cu cim-
bale plãcut sunãtoare, susþine cântecul. Întregul psalm este conside-
rat ca ultimul acord forte al simfoniei psalmilor.
 PSALMUL 150 569

crea unanimitatea în comunitate, de a da culoare ºi solem-

nitate actului de cult. De altfel, muzica, întrucât este cu-
vânt ºi gândire, este un mijloc puternic de comunicare cu
cerul, cu oamenii ºi cu întreaga creaþie. Acþioneazã asupra
spiritului oamenilor, asupra forþelor supranaturale, natu-
rale ºi preternaturale: „Vorbiþi între voi în psalmi, în
imnuri ºi în cântãri sfinte, cântând ºi intonând psalmi în
inimile voastre pentru Domnul, aduceþi mulþumiri lui
Dumnezeu Tatãl întotdeauna ºi pentru toate în numele
Domnului nostru Isus Cristos” (Ef 5,19-20).
„Aleluia” este cântarea cerului prin excelenþã (cf. Ap 19,1-6).
Cristos ne-a fãcut pãrtaºi la bucuria acestui cânt, deschi-
zându-ne, prin învierea sa, porþile veºniciei.

g LXX pãstreazã un psalm, 151, care este un epilog, apocrif, al

Psaltirii. Pentru informare, îl redãm în traducerea Pr. Tertulian

Langa:

1. Psalm scris anume pentru David, peste numãrul rânduit;

când a luptat singur cu Goliat.
Eram cel mai micuþ dintre toþi fraþii mei,
la tatãl meu, feciorul cel mai tânãr.
Duceam sã pascã turma pe care-o avea tata.
2. Cu mâna mea mi-am fãurit un fluier,
din degetele mele s-a înjghebat o harfã.
3. Prin cine va afla aceasta Domnul meu?
Chiar Domnul meu e cel ce mã aude.
4. Pe vestitorul sãu, el l-a trimis la mine,
m-a luat de lângã turma pe care-o avea tata
ºi ungere mi-a dat din untdelemnul sãu.
5. Frumoºi ºi mari erau toþi fraþii mei;
Stãpânul, totuºi, nu i-a ales pe ei.
6. Purces-am sã-l înfrunt atunci pe filistean,
ci el m-a blestemat prin toþi idolii lor.
7. Eu însã i-am smuls spada ºi l-am decapitat,
spãlându-i de ocarã pe fiii lui Israel.
570 PSALMUL 150

Pãrinþii Bisericii au considerat exclamaþia aleluia ca

semnul sensibil al armoniei depline ºi perfecte dintre Bise-
rica de pe pãmânt ºi cea din ceruri. Instrumentele muzicale
despre care aminteºte psalmul 150, au oferit pãrinþilor
Bisericii motivul ºi ocazia pentru înãlþãrile spirituale ºi
consideraþiile cele mai interesante. Dar instrumentul cel
mai important este omenitatea lui Cristos de la care derivã
lauda perfectã adusã lui Dumnezeu. În aceastã perspectivã
a interpretãrii, fiecare creºtin este un instrument din care
Duhul lui Dumnezeu face sã iasã acorduri minunate.
Sfântul Augustin spunea credincioºilor sãi: „Voi sunteþi
trompeta, psalterionul, cetera, dansul, instrumentele cu
coarde, flautul ºi cimbalul sunãtor, dacã sunteþi bine acor-
daþi. Voi sunteþi toate acestea, nimic dezgustãtor, nimic
trecãtor, nimic trivial sã nu pãtrundã în gândurile voas-
tre”.
Împãrþirea: lauda lui Dumnezeu în univers ºi în istorie
(v. 1-2); instrumentele muzicale ºi dansul (v. 3-5); antifonã
(v. 6).
 INDICE DE NOTE

Abaddon – 88, e
adevãr – 100, c
adunarea credincioºilor – 149, a
Amalec – 83, d
amintire – 106, a
Amon – 83, c.d.e
annot (informaþie muzicalã) – 88, a
apã – 124, c; 126, d
arcã – 78, j; 80, b; 91, a; 93, b; 99, a.d; 132, e.i
Aron – 110, f.i; 118, b
Asaf – 50, a
asin – 104, e
Asiria – 83, e
aºternut picioarelor – 110, d
Babilon – 74, e; 87, c
bait (casã, familie) – 127, a
banchet – 141, e
barzã – 104, f
Basan – 22, f
Beniamin – 80, c.f
binecuvântare – 63, a; 67, a; 106, h; 109, d; 115, g; 128, f; 133, e
blestem – 109, a.d; 137, g
bunãtate – 100, c
cadavru – 88, b; 106, d
câine – 22, g
câmpiile Iaarului – 132, d
cântãrile Sionului – 137, d
cântec nou – 96, a; 149, a
cedru – 29, d
cerurile cerurilor – 148, c
cort –27, c; 83, a; 84, b
crimã – 7, e
cunoaºtere – 1, g; 76, a; 100, b
cuvântul lui Dumnezeu – 107, c; 143, f
572 INDICE DE NOTE

David – 110, h.i; 122, d; 132, a

deºertãciune / idolatrie – 4, c
din sânul aurorei – 110, g
doxologie – 150, f
dreapta ºi braþul lui cel sfânt – 98, a
dreptate – 98, b; 99, c; 129, c; 145, d
Duhul lui Dumnezeu – 143, g
Dumnezeul cerului – 136, h
Edom – 83, c; 137, f
Efrata – 132, c
Egipt – 68, i; 74, e; 78, h; 87, c
eu astãzi te-am nãscut – Ps 2, c
Eufrat – 137, a
faþã – 102, a; 138, b
fidelitate – 145, d
fiicã – 144, d
filistean – 83, d; 87, c
fiul omului – 146, a
foc – 97, b; 124, c
frica de Domnul – 111, d
furtunã – 135, e
Ghebal – 83, d
gittit (informaþie muzicalã) – 8, a
goyim (popoare, neamuri) – 9, c
Hallelul egiptean – 113, a
Ham – 78, h
harpã – 137, c
Hermon – 42, d; 89, e
idolatrie / deºertãciune – 4, c
iertare – 65, c; 130, d
infern – 86, e
inima zdrobitã – 147, b
inimã – 17, d; 90, c; 95, f
insulã – 72, f; 97, a
ismaeliþi – 83, c
Israel – 85, a; 87, b; 118, b
iubire – 103, f
Iuda – 114, b
 INDICE DE NOTE 573

îndurare – 100, c; 136, c

îngâmfat – 123, d
îngeri – 148, b
întâiul-nãscut – 89, g
înviere – 116, f
jertfe:
hatta’ah (sacrificiu de ispãºire) – 40, b
minhah (jertfã de laudã, ofrandã de produse vegetale sau
de tãmâie) – 40, b; 96, d; 116, h; 141, a
’olah (holocaust) – 40, b
zebah (sacrificiu de animale) – 40, b
jertfe umane – 16, e
judecatã – 75, a.c; 76, d; 82, a.b; 94, a.f; 122, d; 130, c; 149, f
Kedar – 120, c
kinnôr (instrument cu coarde) – 33, a
kythara (instrument cu coarde) – 33, a
la dreapta – 110, b; 142, d
legãmânt – 89, a; 110, h
lege – 78, c; 81, b
limbi înºelãtoare – 5, d
lucrãrile lui Dumnezeu – 78, e; 92, b; 96, b; 103, e; 105, f; 135, f;
139, g; 150, c
m-ai scos în larg – 4, b
mahalat (informaþie muzicalã) – 53, a
mare – 104, g; 107, d
maskil (a învãþa) – 32, a
maºal (învãþãturã) – 78, a
mãrturie – 78, c
mãslin – 128, d
mâna lui Dumnezeu – 139, c
mântuieºte-mã de sânge – 51, g
mântuire – 67, c; 76, d; 87, d; 96, a; 97, a; 98, b; 149, c
Melchisedec – 110, j
Mesia – 110, g
Meºek – 120, c
mictam (informaþie muzicalã) – 16, a
minune – 71, a
Misar – 42, d
574 INDICE DE NOTE

Moab – 83, c.d

moarte – 116, d.f.i
Moise – 106, c.e.f
monºtrii mãrii – 148, e
Behemot – 74, e; 89, c
Leviatan – 74, e; 89, c; 104, g
Rahab – 87, c; 89, c
Tanin – 89, c
moºtenire – 16, f; 74, b; 79, a; 125, d
nebel (psalterion) – 33, a
nebunie – 69, d
nor – 104, b
odihnã – 23, c
Ofir – 45, g
Oreb – 83, h
partea mea – 142, e
pãcat – 19, c; 106, b
pãmânt – 104, d
pãstor – 80, a
pâine – 105, d
pedeapsã – 89, h; 103, a; 106, b
piatrã unghiularã – 118, h
Pinhas – 106, e
plante:
aloe – 45, f
casia – 45, f
iarbã – 129, e
isop – 51, e
mir – 45, f
smirnã – 45, f
popor – 102, d.e; 117, a
porþile cetãþii – 147, e
porþile dimineþii ºi ale serii – 65, d
potirul mântuirii – 116, g
preot – 110, i.j; 115, f; 118, j
privirea lui Dumnezeu – 138, b; 139, a
psalterion – 33, a
putere – 112, b; 117, b
 INDICE DE NOTE 575

rãrunchi – 139, f
regalitate – 96, e; 99, a; 110, c.e.l
regatul lui Israel – 72, d
retribuþie – 125, e
rouã – 133, d
rugãciune – 1, b; 88, f; 95, a; 104, h; 105, a; 106, b.c; 123, b;
135, b; 141, b.d; 142, a
Saba – 72, f
Salem – 76, b
sanctuar / sfânta – 46, d
sãbii cu douã tãiºuri – 149, e
sãgeatã – 91, b
sceptru – 110, f
selah (pauzã) – 3, a
setea de Dumnezeu – 143, e
sfânta / sanctuar – 46, d
sfinþii ºi cei puternici – 16, d
Sihem – 60, c
Sion – 42, d; 46, c; 76, b; 87, b; 99, d; 110, e; 129, d
slujitori ai Domnului – 113, b; 134, a; 144, c
sorþi – 16, g
stea – 147, c
sterilitate – 113, e
strigãt – 5, a
Sucot – 60, c
suflet – 143, b
ºeol – 88, c.e; 94, g; 103, b; 107, b; 116, d; 142, e
Tabor – 89, e
Tarºiº – 48, a; 72, f
templu – 27, b; 46, c.d; 69, h; 74, c.d; 78, i; 79, b; 84, e; 85, c;
91, a; 93, b; 95, a; 99, d; 110, e; 118, i; 150, b
Tigru – 137, a
toatã fãptura – 150, f
Tora – 1, a
tradiþie – 78, b
treptele altarului – 118, l
Þalmuna – 83, h
þarã – 105, i
576 INDICE DE NOTE

untdelemn – 92, d; 133, b; 141, f

ureche – 40, c
Valea Plângerii – 84, e
vânt – 148, f
viþã de vie – 128, d
Yedutun – 39, a
yonat elem rehoquim (informaþie muzicalã) – 56, a
Zebah – 83, h
Zeb – 83, h
Zif – 54, a
 PROPUNERI DE FOLOSIRE A PSALMILOR
ÎN RUGÃCIUNE

Pentru a-l lãuda pe Dumnezeu

Psalmii 8, 9, 19, 26, 29, 30, 33, 34, 35, 40, 44, 45, 47, 48, 50, 54,
57, 63, 65, 66, 67, 68, 69, 71, 73, 74, 76, 89, 92, 95, 96, 98, 99, 100,
101, 103, 104, 105, 108, 111, 113, 115, 117, 118, 134, 135, 136,
139, 141, 145, 146, 148, 149, 150.
Pentru a-i mulþumi lui Dumnezeu
Psalmii 4, 9, 18, 22, 23, 26, 28, 30, 34, 40, 52, 54, 56, 66, 69, 75,
86, 100, 103, 107, 111, 115, 116, 118, 124, 136, 138.
Pentru a cere ajutorul lui Dumnezeu
Psalmii 3, 5, 6, 7, 9, 12, 13, 18, 22, 26, 27, 28, 31, 35, 39, 40, 41,
44, 52, 54, 55, 56, 59, 60, 62, 64, 66, 69, 70, 71, 74, 77, 79, 80, 85,
86, 88, 102, 120, 123, 137, 140, 141, 142, 143, 144.
Pentru a-i cere iertare lui Dumnezeu
Psalmii 25, 32, 38, 39, 40, 41, 51, 65, 69, 79, 85, 90, 106, 130, 143.
Pentru a exprima încrederea în Dumnezeu
Psalmii 3, 4, 5, 6, 7, 9, 11, 12, 13, 14, 17, 18, 20, 23, 26, 27, 28, 31,
32, 33, 37, 38, 39, 44, 46, 52, 53, 54, 56, 59, 60, 61, 62, 71, 79, 80,
84, 88, 91, 94, 108, 112, 115, 116, 118, 121, 123, 124, 125, 126,
127, 131, 139, 140, 141, 142, 143, 144.
În momente de boalã
Psalmii 6, 22, 38, 39, 41, 88, 102, 115.
Pentru rãposaþi
Psalmii 13, 16, 130.
Rugãciune de dimineaþã
Psalmii 5, 53, 57, 92.
Rugãciune de searã
Psalmii 4, 16, 31, 86, 88, 91, 130, 134, 143.
Pentru timpul Adventului
Psalmii 24, 25, 80.
578 PROPUNERI DE FOLOSIRE A PSALMILOR ÎN RUGÃCIUNE

Pentru sãrbãtoarea Crãciunului

Psalmii 2, 15, 24, 72, 85, 89, 98, 132.
Psalmii „penitenþiali”
Psalmii 6, 32, 38, 51, 102, 130, 143.
 INDICE DE PSALMI

1 Fericit omul care nu umblã dupã sfatul celor rãi

2 Pentru ce se frãmântã neamurile
3 Doamne, cât de mulþi sunt vrãjmaºii mei!
4 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi,
5 Pleacã-þi urechea la cuvintele mele, Doamne!
6 Doamne, în mânia ta nu mã mustra
7 Doamne, Dumnezeul meu, în tine mi-am pus speranþa
8 Doamne, Dumnezeul nostru
cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul!
9 (9 A) Te voi lãuda, Doamne, din toatã inima
10 (9 B) Pentru ce, Doamne, stai departe
11 (10) În Domnul îmi gãsesc refugiul
12 (11) Mântuieºte-mã, Doamne, cãci nu mai este nici un drept
13 (12) Pânã când, Doamne, mã vei uita cu totul?
14 (13) A spus nebunul în inima sa: „Nu este Dumnezeu!”
15 (14) Doamne, cine va locui în cortul tãu?
16 (15) Pãzeºte-mã, Dumnezeule, pentru cã mã încred în tine
17 (16) Ascultã, Doamne, dreptatea mea
18 (17) Te iubesc, Doamne, tãria mea
19 (18) Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu
20 (19) Sã te asculte Domnul în ziua necazului
21 (20) Doamne, regele se veseleºte de puterea ta
22 (21) Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit?
23 (22) Domnul este pãstorul meu
24 (23) Al Domnului este pãmântul ºi tot ce este pe el
25 (24) Cãtre tine, Doamne, înalþ sufletul meu
26 (25) Fã-mi dreptate, Doamne
27 (26) Domnul este lumina ºi mântuirea mea
28 (27) Cãtre tine strig, Doamne
29 (28) Aduceþi Domnului, fii ai lui Dumnezeu
30 (29) Te preamãresc, Doamne, pentru cã m-ai eliberat
31 (30) Doamne, în tine mã încred, sã nu fiu dat nicicând de ruºine
32 (31) Fericit este omul cãruia i s-a iertat fãrãdelegea
33 (32) Bucuraþi-vã, drepþilor, în Domnul
34 (33) Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp
35 (34) Judecã-i tu, Doamne, pe cei care mã judecã
36 (35) În adâncul inimii celui nelegiuit ºuºoteºte pãcatul
37 (36) Nu-i invidia pe cei care fac rãul
580 INDICE DE PSALMI

38 (37) Doamne, sã nu mã mustri în mânia ta

39 (38) Mi-am zis: „Voi veghea asupra cãilor mele”
40 (39) Cu dor l-am aºteptat pe Domnul
41 (40) Fericit este acela care se îngrijeºte de cel sãrman
42 (41) Cum doreºte cerbul izvoarele de apã
43 (42) Judecã-mã, Dumnezeule, ºi apãrã-mi cauza
44 (43) Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit
45 (44) Din inima mea se revarsã cuvinte frumoase
46 (45) Dumnezeu este pentru noi loc de refugiu ºi putere
47 (46) Toate popoarele, bateþi din palme
48 (47) Mare este Domnul ºi vrednic de toatã lauda
49 (48) Ascultaþi aceasta, voi toate popoarele
50 (49) Domnul, Dumnezeul dumnezeilor, vorbeºte
51 (50) Ai milã de mine, Dumnezeule
52 (51) De ce te lauzi cu rãutatea
53 (52) A spus nebunul în inima sa: „Nu este Dumnezeu!”
54 (53) Dumnezeule, pentru numele tãu, mântuieºte-mã
55 (54) Pleacã-þi urechea, Dumnezeule, la rugãciunea mea
56 (55) Ai milã de mine, Dumnezeule,
cãci m-a cãlcat în picioare omul
57 (56) Ai milã de mine, Dumnezeule, ai milã de mine
58 (57) Oare cu adevãrat proclamaþi dreptatea
59 (58) Dumnezeul meu, elibereazã-mã de duºmanii mei
60 (59) Ne-ai alungat, Dumnezeule, ne-ai împrãºtiat
61 (60) Ascultã, Dumnezeule, strigarea mea
62 (61) Numai în Dumnezeu îºi aflã odihna sufletul meu
63 (62) Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu
64 (63) Ascultã, Dumnezeule, glasul plângerii mele
65 (64) Þie þi se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion
66 (65) Înãlþaþi lui Dumnezeu cântãri de bucurie
67 (66) Dumnezeu sã aibã milã de noi ºi sã ne binecuvânteze
68 (67) Dumnezeu se ridicã, vrãjmaºii lui se risipesc
69 (68) Mântuieºte-mã, Dumnezeule, cãci apele mi-au ajuns pânã la gât!
70 (69) Dumnezeule, vino în ajutorul meu
71 (70) În tine, Doamne, îmi gãsesc scãparea
72 (71) Dumnezeule, dãruieºte regelui judecãþile tale
73 (72) Cât de bun este Dumnezeu cu Israel
74 (73) De ce, Dumnezeule, ne respingi pentru totdeauna?
75 (74) Îþi mulþumim, Dumnezeule
76 (75) Dumnezeu este cunoscut în Iuda
77 (76) Îmi îndrept glasul spre Domnul ºi strig
 INDICE DE PSALMI 581

78 (77) Ia aminte, poporul meu, la învãþãtura mea

79 (78) Dumnezeule, popoarele pãgâne au nãvãlit în moºtenirea ta
80 (79) Pãstor al lui Israel, ascultã
81 (80) Tresãltaþi de bucurie în Dumnezeu, ajutorul nostru
82 (81) Dumnezeu s-a ridicat în dumnezeiasca adunare
83 (82) Dumnezeule, sã nu taci, sã nu rãmâi mut ºi nemiºcat
84 (83) Cât de plãcute sunt lãcaºurile tale, Domnul oºtirilor!
85 (84) Doamne, tu ai fost binevoitor cu þara ta
86 (85) Pleacã-þi, Doamne, urechea ºi rãspunde-mi
87 (86) Întrucât temeliile sale sunt pe munþii cei sfinþi
88 (87) Doamne, Dumnezeul mântuirii mele
89 (88) Îndurãrile Domnului în veci le voi cânta
90 (89) Doamne, tu ai fost locul nostru de refugiu
91 (90) Cel care locuieºte sub ocrotirea Celui Preaînalt
92 (91) Cât de frumos este sã-l lãudãm pe Domnul
93 (92) Domnul stãpâneºte îmbrãcat în maiestate
94 (93) Dumnezeule, care faci dreptate, Doamne
95 (94) Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului
96 (95) Cântaþi Domnului un cântec nou, cântaþi
97 (96) Domnul stãpâneºte, sã se bucure pãmântul
98 (97) Cântaþi Domnului un cântec nou, pentru cã
99 (98) Domnul stãpâneºte: sã tremure popoarele
100 (99) Strigaþi de bucurie cãtre Domnul,
101 (100) Voi cânta bunãtatea ºi dreptatea
102 (101) Doamne, ascultã rugãciunea mea
103 (102) Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul
104 (103) Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul
105 (104) Lãudaþi-l pe Domnul, preamãriþi numele lui
106 (105) Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun
107 (106) Preamãriþi-l pe Domnul pentru cã este bun
108 (107) Gata e inima mea, Dumnezeule
109 (108) Dumnezeul laudei mele, sã nu taci
110 (109) Aºa vorbeºte Domnul cãtre Domnul meu
111 (110) Îl voi preamãri pe Domnul din toatã inima
112 (111) Fericit este omul care se teme de Domnul
113 (112) Lãudaþi, slujitori ai Domnului
114 (113 A) Când a ieºit Israel din Egipt
115 (113 B) Nu nouã, Doamne, nu nouã
116 (114-115) Îl iubesc pe Domnul,
pentru cã ascultã glasul rugãciunii mele
117 (116) Lãudaþi-l pe Domnul, toate neamurile
582 INDICE DE PSALMI

118 (117) Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun

119 (118) Fericiþi sunt cei neprihãniþi pe cale
120 (119) În strâmtorarea mea am strigat cãtre Domnul
121 (120) Îmi ridic ochii spre munþi ºi mã întreb
122 (121) M-am bucurat când mi s-a spus
123 (122) Cãtre tine îmi ridic ochii
124 (123) De n-ar fi fost Domnul de partea noastrã
125 (124) Cei care se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului
126 (125) Când Domnul i-a întors pe locuitorii Sionului din robie
127 (126) Dacã Domnul n-ar zidi casa
128 (127) Fericiþi toþi cei care se tem de Domnul
129 (128) Încã din tinereþe, de multe ori, m-au prigonit
130 (129) Dintru adâncuri
131 (130) Doamne, eu nu am o inimã îngâmfatã
132 (131) Aminteºte-þi, Doamne, de David
133 (132) Iatã cât de bine ºi cât de plãcut este
134 (133) Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul
135 (134) Lãudaþi numele Domnului
136 (135) Lãudaþi-l pe Domnul, pentru cã este bun
137 (136) Pe malurile râurilor din Babilon
138 (137) Te laud, Doamne, din toatã inima
139 (138) Doamne, tu mã observi de aproape ºi mã cunoºti
140 (139) Scapã-mã, Doamne, de omul rãu
141 (140) Strig cãtre tine, Doamne
142 (141) Cu glasul meu strig cãtre Domnul
143 (142) Doamne, ascultã rugãciunea mea
144 (143) Binecuvântat sã fie Domnul, stânca mea
145 (144) O Dumnezeule, regele meu, vreau sã te preamãresc
146 (145) Laudã, suflete al meu, pe Domnul!
147 (146-147) Lãudaþi-l pe Domnul, pentru cã frumos este
148 Lãudaþi-l pe Domnul din ceruri
149 Cântaþi Domnului un cântec nou
150 Lãudaþi-l pe Domnul în lãcaºul sãu sfânt
 PRESCURTÃRI

LXX – Septuaginta
TM – Textul masoretic
Vg – Vulgata
NVg – Nova Vulgata
SC – Sacrosanctum concilium
584 PSALMUL
PSALMUL 585
586 PSALMUL
PSALMUL 587
588 PSALMUL
PSALMUL 589
590 PSALMUL
PSALMUL 591
592 PSALMUL
PSALMUL 593
594 PSALMUL
PSALMUL 595
596 PSALMUL
PSALMUL 597