7. NEVOIA DE A RESPIRA Respiratia este functia prin care se asigurd continuu si adecvat, att aportul de oxigen din aerul atmosferic pana la nivelul celulelor care il utilizeaza, cat si circulafia in sens invers a dioxidului de carbon, produs al metabolismului celular. Totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor gazoase, dintre aerul atmosferic si organism, constituie aparatul respirator. Atmosfera exercita pe suprafaja pielii o presiune de circa 15 000 de kilograme, presiune pe care omul nu o simte deoarece gazele din aer care au patruns in singe si fesuturi determind in interiorul organismmului o presiune egala cu cea din exterior. Aerul atmosferic are in componenta sa un amestec de gaze din care fac parte: azotul (79 %), oxigenul (20 %), dioxidul de carbon (0,03 %), gaze nobile si urme de amoniac. Dintre aceste gaze, organismul are nevoie de oxigen pentru procesele'métabolice. Respiratia este procesul fiziologic in care se face schimbul de gaze dintre organism si mediu, prin intermeditil aparatului respirator; ‘oxigenul:din acrut-inspirat este captat Ia nivel alveolar si apoi este trarisportat la fesuturi, iar dioxidul de carbon eliberat din celule este eliminat odata cu aerul expirat. Prin procesul de respiratie oxigenul ajunge la fiecare celula din organism ficdnd posibile toate reactiile de oxidare in urma crora se elibereazi energie. Viaja nu este posibilé in lipsa oxigenului. Celula nervoas’ inceteazd si mai funcfioneze dupa nuniai 3 - 4 minute de deprivare de oxigen. Din punct de vedere anatomic, aparatul respirator are in componenfa sa mai multe segmente. Componentele aperatului respirator sunt: cavitatea nazal, faringele, laringele, trahees, bronhiile principale, c&ile pulmonare si plmanii. fn alcdtuirea plamédnului, se disting douk componente structurale si functional: arborele brongic si tesutul pulmonar propriu-zis. Fig. nr.7.1 - Anatomia plimanului (Sursa: wwne.e, scoala.ro/biologie/respirator/him! ) Arborele brongic este format din c&ile respiratorii.extra- si intrapulmonare, constituite dintr-un sistem de tuburi care servese pentru tranzitul aeruluiin interiorul tesutului pulmonar (parenchim), bronhiile principale se ramificd progresiv in bronhii lobare, segmentare, interlobulare din care se formeaz4 bronhiolele terminale din care iau nastere bronhiolele respiratorii, care se continu cu canalele alveolare ai céror perefi prezinti dilatatii in forma de saci - saci alveolari - in care se deschid alveolele pulmonare. Plaménii congin numeroase alveole si vase de singe. Schimbul de gaze are loc la nivelul vaselor sanguine pulmonare. Traheea si bronhiile extralobulare, au in perefii lor inele cartilaginoase, cu rolul de a mentine deschise cAile respiratorii in conditiile variagiilor de presiune din inspiratie si expiratie. Bronhiolele terminale si respiratorii, lipsite de inelul cartilaginos, conjin un strat musouler dezvoltat, regland astfel circulatia aerului in cAile respiratorii intrapulmonare. Cavitatea toracic& este 0 cavitate inchis&. In inspiratie se creeazd o presiune negativa, iar {in expiratie, o presiune mai mare decat cea atmosfericd. Acest fapt determina o curs& respiratorie pasiva, usor de executat si, oarecum jesité de sub control voluntar. Se faciliteazd ventilatia scutind organismul de efort si tensiune psihica. Efectul pozitiv al respiratiei spontane se valorizeazi prin comparatie, in situatiile cdnd respirafia treduie constientizatd, cum ar fi in obstructia nazala. Fazele respiragiei: Din punct de vedere functional, respiratia poate fi impairfitd fn patru etape: (1) ventilayia pulmonard, adic deplasarea aerului in ambele sensuri intre alveolele pulmonare si atmosfera, (2) difuziunea O2 si CO3 intre alveolele pulmonare si singe, (3) transportul 2 si CO» prin sénge $i lichidele organismului catre si de la celule si (4) reglarea ventilaiei si alte aspecte ale functiei respiratori (1) Ventilatia pulmonaré este procesul prin care se realizeazA circulatia alternativa a aerului intre mediul ambiant si alveolele pulmonare, antrenand astfel patrunderea aerului bogat {in O; cdtre alveole gi eliminarea CO> care exterior. Misc&rile ventilatorii. Circulajia altemativa a aerului se realizeaz’ ca urmare a variatiilor ciclice ale volumului cutiei toracice urmate de migcarea in acelasi sens a pkiménului, care este solidarizat de aceasta prin intermediul foigelor pleurale. Variatiile ciclice ale volumului toraco-pulmonar se realizeazi in cursul a douX migc&ri de sens opus definite ca miscarea inspiratorie $i migcarea expiratorie in timpul misc&rii inspiratorii au loc cresterea volumului cutiei toracice si consecutiv si o crestere a volumului pulmonar. Cresterea volumului cutiei toracice se realizeaza ca o consecin{a a cresteriicelor trei diametre ale sale. Diametrul anteroposterior creste prin migcarea de jos in sus a coastelor II VI, determinatd de contractia muschilor intercostali extern. Tot ca 0 consecinj& a contractiei muschilor intercostali externi are loc si ridicarea coastelor VII - X, alaturi de o migcare de deplasare lateral, dinduntru in afar, ce are drept consecinf& si o crestere a diametrului transversal. Esential pentru cresterea volumului cutiei toracice este cresterea diametrului vertical, realizata prin contractia diafragmului. Contractia fasciculelor musculare ale diafragmului coboar partea central, miscare asemnatoare cu miscarea unui piston intr-un cilindru, Datorita suprafetei relativ mari a diafragmului (aproximativ 250 cm”), coborarea lui cu 1,5 om in cursul unei inspirafii linistite de repaus atrage o crestere de volum a cutiei toracice care reprezinté 75% din cresterea total de volum a cutiei toracice in inspirate. © data cu cresterea volumului cutiei toracice are loc si expansiunea pliménilor, favorizati de bogatia fibrelor elastice din structura parenchimului pulmonar si determinata deexistenfa unei aderente functionale intre cutia toracic& si plméni. Aceasta aderenji functionali este determinata de doi factori: 1. existenfa in cavitatea pleurala a peliculei de lichid care, pe langa faptul cé inlesneste alunecarea foijelor pleurale una fata de cealalté in cursul miscarii respiratorii, creste adezivitatea dintre cele dow pleure; 2. existenta unei presiuni subatmosferice in cavitatea pleurala in intervalul dintre inspiratie si expirafie (“vidul pleural”, cu o valoare de ~ 2,5 mm Hg), care in cursul inspiratiei scade din ce in ce mai mult (- 6 mm Hg), putdnd sa ajunga in inspiratia forjaté pana la — 30 mm Hg. Expansiunea pliménilor si cresterea volumului lor in cursul inspirafiei au drept consecinta 0 scddere a presiunii aerului din interiorul plimanului sub presiunea atmosferic& (aproximativ cu 2 — 3 mm He), realizéndu-se astfel un gradient de presiune datorita caruia aerul atmosferic patrunde in interiorul plaménilor. Migcarea expiratorie (expiratia) reprezint& migcarea de sens contrar inspirajiei, in cursul c€reia ate loc revenirea la volumul inifial a cutiei toracice si a plaménului ca o consecinga a refractiei jesuturilor elastice ale aparatului toraco-pulmonar ce fusesera destinse in cursul inspiratiei si care elibereazd sub forma de energie cineticd, energia potential acumulaté. Ca urmare a sc&derii volumului pulmonar in cursul expirafiei, presiunea aerului va creste peste presiunea atmosferic& (cu 2—3 mm Hg), cea ce determina crearea unui gradient de presiune de- a lungul caruia acrul din plaméni iese cdtre exterior. Volumele si capacitafile pulmonare. fn cursul migeatilor ventilatorii, patrund si ies din plaméni cantitati de aer a edror mérime este in functie de talia persoanei, de varsti, de sex, de postur& etc., si a cdror cuantificare poate aduce informatii asupra integritafii aparetului toraco- pulmonar. Evaluarea volumelor pulmonare se face prin spirometrie si mai ales prin spirografie. Volumul curent (VT) reprezinté volumul de aer care pitrunde in plimani si apoi iese, in cursul unei expirafii de repaus. Valoarea lui medie la persoanele adulte este de 500 ml. Volumul inspirator de rezervé (VIR) reprezinti volumul maxim de aer ce poate fi inspirat la sfarsitul unei inspiratii de repaus. Valoarea lui medie la adulti este de 3000 ml, ceea ce reprezinti 60% din capacitatea vitala. Volumul expirator de rezerva (VER) reprezinta volumul maxim de aer care poate fi expirat la sffrsitul unei expirafii de repaus. Valoarea lui medie la adulti este de 1200 ml, adic& 25% din capacitatea vital’. Volumul rezidual (VR) reprezint& volumul de aer care raméne in pliméni la sférsitul unei expiratii maximale. Are o valoare medie la adulfi de 1300 ml, ceea ce reprezinté aproximativ 25% din capacitatea vital. Capacitatile pulmonare reprezinté valoarea sumei a dou, ori mai multe volume pulmonare: - eapacitatea pulmonaré totala (CPT) = VT + VIR + VER + VR = 6000 ml - capacitatea vitalé (CV) = VIR + VER + VT) = 4700 ml - capacitatea reziduald functional (CRF) = VER + VR = 2500 ml - capacitatea inspiratorie (CI) = VT + VIR = 3500 ml Toate volumele $i capacitafile pulmonare sunt cu aproximativ 20-25% mai mici la femei decait la barbafi, si, evident, sunt mai mari la atleti si mai mici la persoanele astenice. 3