Professional Documents
Culture Documents
··
..ύ j
1·;* W C C£ CUmillD 1« SKE
i" i
";]3
3 '"v 'IS·
- ------ crrr.■', im 'nimu. ii --/ .■
·*.-·
/ .
r
În a i n t e c u v In t a r e
CATRE d r e p t m Ar i t o r u l c e t i t o r .
LA DOUI KI CA
V A M E Ş U L U I Şl A F A R I S E U L U I .
COVlNT tNAINTK.
f ' - l
^l-alţi0menî: jefuitori, ncdrepţî.prcacurvari, sati ca
^şi acest vameş. Postesc de αήυδ ori în sCptCmână;
-dau (jjlccTuTală din t0te căte câştig. Iar vameşul de de-
_p;ir(c stând, nu vrea nici ochii s61 la ceriQ să ridice,
„ci-şT bătca peptul (jiccnd: Domne fii milostiv mic
.păcătosului! l,)ic v0uC, că s’a pogorit acesta mal în-
-drcptat la casa sa, decât acela. (!â tot cela ce se inal-
-ţă,smeri-sc-va,Iar cela cesesmereşte,înălţa-sc-va“.
ln T < | ilu r t p «n lr u V am e; ţi F ir is e O .
i
gelistul cap. IO, stih lK:VS(jut-am prc satana ca un
fulger din ceriu căcjcnd') şi din înger luminat s’a fă
cut drac întunecat. Pentru aceea nimenea pentru bu
I
improtivă, Iar celor smeriţi le dă dar bun. Ca mal
mult Iubeşte Dumnec^cQ pre cel păcătos când se po-
_ căeşte. decât pre cel drept când se făleşte. Pentru a-
ξ ceea măcar şi tote bunătăţile de am face şi totă legea J
Ş de am umplea, să nu ne mărim, nici să ne lăudăm, ci i
pururea să ne smerim şi să ne osindim prc noi. Iar
nu pre altul.
Ac<ista ne învaţă prc noi i)umnc(jeii astăcjl, de
grăeşte cu pildă şi <jice aşa: nD(>I omeni a& intrat
în Hiserică să se r0ge“. IWuC cete de (^rnenl sînt în
lume, adică drepţii şi păcătoşii. Pentru aceea ca de
doi rtmenl grăeşte I)umne<jie0. Pentru drepţi aduce
la mijloc prc fariseii-căci într’acea vreme fariseii e-
raîi âleşi dintru cela-l-alţl 6menl pentru postul şi
pentru dreptatea ce aveau, şi erati cinstiţi şi lăudaţi
ca dc 0menl buni. Iar pentru păcătoşi aduce pre va
meş- căci vameşii sC chemafl cela ce cumpărafi ve
niturile domnilor şi le precupcaă, şi numai pentru
ca să dobânddscfl şi să strîngă mult. năpăstuesc şi
\ LA D UMI NI C A i
'■ F l i U L T l C E L U t CUR VAR. I
CUVIn T ÎNAINTK.
t
)artca ce mi sc cade dintru avuţie. Şi Ie-a împărţit
or avuţia. Ac4stă avuţie Ic-a dat, că î-a tăcut cu min
te slobodă, şi fntr'un chip Ie-a dat suflet inţclcgCtor
şi f^ră de m6rtc şi Împreună le-a dăruit lumea şi t0te
câte sint intr’însa. Şi asemene Ie-a intins un acope-
remlnt ceriul şi un sfeşnic s0rele, şi luna a aprins in
casele lor şi o masă Ie-a aşternut pămentul.şi pl0eln-
tr'un chip le plouă precum celor drepţi, aşa şi celor
păcătoşi.
[ntr un chip le-a împărţit Dumnecieu avuţia Sa,Iar
a o cheltui, nu o aîi cncituit amilndoî într'un chip.
C& feciorul cel mal marc, adică drepţii, acela puru
rea apr6pe de DumnecjeCi sta& şi nici odini0ră de din-
sul nu se depărtdză, şi întru InvCţăturilc lui sc ne-
voesc, şi pre voea Iul umblă, şi avuţia Domnului lor
grijesc să o adauge, să nu o împuţineze. Iar feciorul
cel mal mic, adică păcătosul, cel ce Iubeşte păcatele,
entru păcate grozave şi scârnave să depărtiză de
P ărintele cel milostiv, de Dumnec^ciişi de fratele cel
mal mare, adică de ceta drepţilor şi de îngerii cel lu-
minaţi se depărtdză. Şi de aceea se duce din lumină
----- --- ------ -------------------------- VW'
---- ---------------
_____________________ n lu t o l ciL U l a u T A R
Cu u ll
C lZ A lllt IA DUMimCA
— --------
nlUUJi CIU II CDRVAR 18
r
unul sa& cu d0uC, ci tot-de-una se aprinde şi arde tot
mal spre multe rCutăţI să facă, şi în puţină vreme sc
veseleşte, Iară în veci netrecuţl se munccştc. (lă ac0-
stă tocmdă are păcatul: d'intâlâ îndulceşte, Iar apoi
amărăştc; -in ce chip şi feciorul cel curvar, vCiJen-
3ţ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ^
α
i ti CUUANlt LA OUMUnCA
I
(
fîeş-cc păcătos dacă se întdrce, φccnd: Fiind încă
departe feciorul cel curvar, Iar tată-s5fi dacă l’a νδ-
(jut, t s'a făcut milă de dinsul şi alergând l’a cuprins
şi a că(^ut pre dînsul de-I săruta. Şi a φβ către slugile
I sale: Sa)teţi-m1 veşniîntul cel d'intâl& şi-l îmbrăcaţi
prc dînsul. Daţi inel in mâna lui şi încălţăminte în
piclorele lui. Aduceţi viţelul cel gras de-1 junghiaţi,
să mâncăm şi să ne veselim.i'il filul mcli acesta, mort
era şi a înviat, şi perdut era şi s’a aflat.
O mare Iubire de (>menl ce arată l)umnc(jefi spre
pocăinţa păcătosului dacăseînt0rce!Că nu-l priimeş-
te numai, ci încă şi bucurie face în cer de se veseleşte
r;CU toţi îngerii SCI—cum grăeştc însuşi, φccnd in—
T C -----------------------------------------------------
riluuil rxufl ruBvxii I& γ
4•' sfinta
---------- - — ;- - - - - V
Evangclie (Ia Luca, cap. 15, stih 7): „Bucu-
ric cstc in ccriu de un păcătos cc se pocăcştc*·. Deci,
dc cstc atâta bucurie numai de un păcătos ce se po-
căeşte, dar când s’ar pocăi mulţî, ce bucurie vC pare
că ar face lut Dumne^efi Părintelui lor şi îngerilor
Lu!? CIu adevCr se veseleşte Dumnezeii dc pocăinţa
păcătoşilor, Iar dracii se scârbesc. Şi numai cât gân
deşte păcătosul să se sc0le din păcate şi să se înt0r-
că la pocăinţă, Îndată îl intimpină Dumneijlcâ cu mila
Sa şi-I cuprinde cu ajutorul S6fi. Deci ce te părăseşti
păcătose? Γλ* te leneşti? (]e aştepţi? I'ost-al soţ fc-
clorulul celui cun ar, cât a fost în păcate; fii soţ şi
acum când se pocăeşte! Sc0lă şi tu din păcatele tale!
Părăseşte şi tu faptele cele rele 1Suspină, lăcrămi/ă i
şi tu ca dinsul! Ajungă-ţ1 vremea cc al petrecut în ,
păcatc! Destul iţi este cât al petrecut în rCutăţl! A- ^
|unge-ţ1 cât al făcut voea diavolului! Int0rce-te a- <i,
cum bine, de unde al eşit rCQ! Apropie-te către Dum- .
ne(je& cela ce nu Iubeşte perirca păcătosului! ·
cătrc mila Lui, că de mult te aştâptă! Ispovedueşte
înaintea Lui păcatele tale! Smereşte-tc, pl6că-te îna
intea Lui, că Sfinţia Sa a <Jis: .,C'<ela ce se va smeri
înălţa-sc-va“ (la Luca cap. 18, stih 14). Infringe-ţl
cu f0me şi cu sete, inima ta! pi că al greşit, că Dum-
nc(jeii este milostiv şi va Ierta păcatele tale. Nu va
fi să suspini şi să lăcrămczI, şi să nu au(jă. Suspinele
tale le va vedea. \u va fi să te smereşti, şi să nu uite
mânia Sa, care o al mâniat asupra ta cu faptele tale
cele rele. Nu va iî să te ro^, şi se nu te Ierte. .Adu-
ceţi-vC aminte cât pot lacrimile: cum Manasia rCul
şi spurcatul împSrat a plâns şi Duronc(je& l’a Iertat
(precum scrie la a d0ua carte Paralipomenon cap.
:i3, stih 13j; cum le/echia I s’a rugat şi I-a adaos vi-
V ··> ΙΛ ΙΚΙΜΙΝΙΓΑ
-----------------------------------------------------------
aţă 1Γ) anî (prccuin îarăşi serie la a 4 ( larlc a împC-
raţilor cap. 'Λ), stih 6); cum prc curvă o a miluit; cum
prc vamcşl'a îndreptat; câţi păcătoşTs’aupocâit.câţl
greşiţi s au întors, şi prc toţi î-a priimit Dumnezeu
şi î-a Iertat. Dar ce lucru mare este să nu te priim0-
scă şi se nu te Ierte şi pre tine? Dumnei^eu e.ste, şi
priimeşte păcătoşii. Dacă va vedea pocăinţa ta cea
drepte şi fără de făţărie din totă inima, va eşi înain
tea ta de te va cuprinde cu mila Sa- -ca şi pre acel
fecior curvar-^şi va infrumseţa suHetul şi trupul tCO
cu veşmîntul cei luminat al sfintulul B<)tcz, carele ,
l’al întinat şi l’aTspurcat cu păcatele talc. Şi cu sem
nul darului Duhului Sfint te va dărui. Şi încă şi cu
încălţăminte,ca să nu înghimpediavolul talpele tale,
umblând în calea lui Dumncijeii. ci ca să poţi călca
şi să zdrobeşti capul Iul. Şi de multă bucurie, şi vi- Ă
ţelul cel gras pentru tinejunghia-l-va, adică Dumne- ţ
4eii Părintele, pre unul născut Filul S6u Domnul nos
tru lisus Christos. Şi fomea sufletului tCii o va sătura
cu cinstit Trupul şi Sângele Sfinţiei Sale. Şi întru in-
torcerea ta, va chcma îngerii să se veseidscă şi să se
bucure. Şi fiii şi moştenitor împSrăţiel Sale te va fa
ce, si locuitor binelui de veci.
Acistă pildă a grâit Domnul nostru lisus C:hri-
stos, de şl-a arătat ndufi mila Sa şi a tăcut t0te câte
s’a că(iut pentru spăsenia nrtstră, până în cât celui
mal păcătos decât toţi încă şl-a spus voea Sa. Pen
tru aceea noi de nu vom băga în s<Smă mila Lui, nici
vom lua aminte îndelungă răbdarea Lui, mC tem să
nu păţim mal r2fi decât cela ce a ştiut voea Domnu
lui sea şi n'a tăcut, (iă nu vom fi bătuţi numai pen
tru păcatele n6stre, ci mal mult vom fi bătuţi pen-
^ tru-că ne-a îngăduit de nu ne-a omorît pentru rCută- ^
------------ ------ ------------
^•''StSLr- ---- —
rv IJIsA H IU ·· UK ΓΛΗΙΙΙΙ
LA D U U I K I C A
LASATrLUl DE C A R N K .
CDVlNT ÎNAINTE.
f
is-u Domnul: ( lănd va veni Fiul omcnesc întru
mărirea sa şi toţi sfinţii îngeri cu dinsul, atuncca
va şedea pre scaunul mărircT sale şi se vor aduna
.înaintea Iul totc limbile, şi va despărţi pre cl unul
>de altul, cum alege păstorul oile din capre. Şi va
«pune oile de-a drdpta sa, Iar caprele de-a stingă. A-
,tuncea va <iice împCratul, celor cc vor fi de-a dr6pta
„Iul: Veniţi binecuvintaţil I’ărintelul mefi, de moş-
«teniţl împCrăţia care e gătită vf'niC dela întemeerea
-lumel, că am fost flămând şi ml-aţi dat de am mân
ecat, am însetoşat şi ml-aţl dat de am beut, .strein
-am fost şi m’aţi priimit, gol şi m’aţi îmbrăcat, bol-
„nav şi m’aţi căutat, în temniţă am fost şi aţi venit
-la mine. Atunci vor respunde lui drepţii, (Jicend:
„IVmme, când te-am vCcJut flămând şi te-am hrănit.
,.saii însetat şi ţl-am dat de ai beut, saii când te-am
-ve<Jut strein şi te-am priimit. safi gol şi te-am îm-
-brăcat, saS când te-am vC(^ut bolnav, sau în temni-
-ţă şi am venit la tine? Şi rcspun<icnd împCratul, va
-4'ce lor: AdevCr grăesc vrtuC, căci aţi făcut unuia
-dintr'accşti fraţi mal mici al mei, mie aţi făcut. .\-
,tuncca va (Jice şi celor ce vor fi de-a stingă Iul: du-
-ccţi-vC dela mine blestemaţilor în focul cel veclnic,
-carele e gătit diavolului şi slugilor lui, că am flă-
-mân(iit şi nu ml-aţl dat să mănânc, am însetoşat şi
-nu ml-aţl dat să beaO, strein am fost şi nu m’aţi
-priimit, gol şi nu m’aţi îmbrăcat, bolnav şi în tem- ·
-niţă şi nu m’aţi ccrcetat. .Atuncea vor respunde şi
----- -
LisATuuil I» cAiun 19
------- -- ---------------------
iJ U a t o u i i ακ Γ,ΛΐΐΗΐ__________________________21
Elumne^eQ.
Pentru aceea, fraţilor, aduceţi-vC aminte deacestă
veselie, ce pentru dinsa si sfinţii şl-au pus nu numai .
avuţia,ci şi sănătatea şi viaţaşi mal apoi şi capul ş’afi |
pus. Iar noi acum o tărimă de pâne, saft un oan, ne >
scumpim a da. Pentru aceea, fraţilor, curăţiţi-νδ ţ&· i
catele cu ispovedania, cu milostenia, cu ruga. cu la- j
eriniile, cu paza bisericcl, ca să scăpaţi de muncile
de veci, şi împ6răţia ceriului să dobândiţi, pentru
mila şi darul Domnului nostru lisusChristos că
ruia se cade cinste şi închinăciune, slavă şi mărire,
împreună cu Părintele şi cu Duhul Stint, acum şi
pururea şi intru veci de veci. Amin.
LA DUMI NI CA
l As a t u l t I de BRANZA.
CUVlNT ίΝ Α ϋ Π Χ
^ K»—r·--------------...------ — J
r r : cAtiUoi UÎ ΡΐηωητΛ n»
„du-te, ungeţi capul tCfi, şi faţa ta o spală, m să nu te
.arăţi (imcnilor că posteşti, ci Pănntelul ίδύ celui ce
„este într’ascuns. Şi Părintele teft celcevedeintr a^
„cuns, daţl-va ţie întru arătare. Nu νδ adunareţl
„v0u6 com0ră pre păment, unde moliile şi rueina o
.strică, şi unde furii o sapă şi o fură; ci vC adunaţi
.v0uC conioră in ccrlO, unde nici molie, nicl rugma
.nu o strică, şi de unde furii nu o sapă, nici o fură.
«(UL unde este com0ra vostră, acolo este şi mima
« V 0 S tră . dinln» « ή ί » iflnl* Evinedie.
t
ntâlti arată, când ne rugăm să ne Ierte Dum
nezeu greşalele nostre, aceea Iertăciune o pu
ne I)umne<}efi pre noi. ca să Iertăm noi intâlu
. greşalele iraţilor noştri, adică tieşte-cărul creştin.
► I ϋί ( Uire înveţătură, aui^ind Petru .Apostolul dela 1)om-
I « nul şi InvCţătorul sCu ( Ihristos (la Matei hvangeiis-
*I ? tul cap. 5, stih44)i;lubiţî pre vrăjmaşii voştri, gră-
I iţi de bine pfe ccTa ce vC blestemă pre voi, tăceţi
bine celor ce νδ urăsc pre voi şi νδ rugaţi pentru
Ν cela ce νδ tac νόυδ năpaste şi νδ gonesc pre vol“;—
nu ştia ce va tace. că nu se întâmplă numai o dată in
di scârba şi mânia, ci intru unele φΙε, şi de câte şepte
r ori. Pentru aceea a întrebat pre Domnul Ohnstos
'I ^
în lipse, în împresurări, în bâtăl, în temniţa, in rez-
miriţe, în ostenele, în privegheri, In posturi-.
\^edeţî, binecuvlntaţl cretini,cum este plină Sfîn-
ta Scriptura şi cea \^eche şi cea N6uă, de învCţatura
sHntulul post. Nicăirea nu <Jice să mâncăm mult şi
să nu postim. Nicăirea nu fericeşte lăcomia pânte-
celul. Nicăirea nu laudă neînfrinarea poftei trupului,
a Iarăşi Pavel Ap<wtol (la cartea cea d intâlfi că
tre G)rintenl 8,8), <iice: mâncarea pre noi nu ne
face Iubiţi înaintea Iul Dumne(j[eύ^ Şilncă (mal jos
într’acestaş cap, stih 13): „De va sminti mâncarea
pre fratele meii, nu volfi mânca came nici o dată“.
Aşijderea şi în epistolia cea către RimIenI (U, 21):
nBme e a nu mânca carne şi a bea vin, nici a face
ce-va întru care se poticneşte fratele t£fi“.
/' pentru aceea in t0tă \Temea este bun şi de tribă
% postul—cum <jice marele Vasilie- Iar mal vîrtos in
tru aceste φΐβ ale postului celui marc, pentru ca să ne
gătim ^i să ne curăţim către sfînta ( luminecătură şi
către ţ^iua în vierel a I )omnulul nostru lisus C'.hristos,
omorindu-ne şi noi trupurile cu postul, către muncile
şi către m6rtea Sfinţiei Sale, şi dând a <#ecea din tot
anul câte o φ din (jece (jile, după adeverinţa lui Pavel
Apostolul ce <Jice (la cartea către Rîmlenl 8,17): „( a
de vom răbda cu dinsul (adecă cu ( ihristos), cu dîn-
sul ne vom şi preamări".
Deci fraţilor, să ne socotim pre noi înşine .să nu
âm numai cu numele creştini, Iar învăţăturile Iul
( 'hristos să nu le facem. Că ce folos să te numeşti tu
creştin, şi lucruri creştineşti să nu faci? folos să
creţjl în Christos, şi fapte bune să nu albi? Nu au(jll
ce (#ice însuşi Cliristos la Kvangelie? (Matei 7, 21):
iNu tot cela ce-ml φοβ mie: l)0mne, iVtmne, va in-
---------------------- ■'JL·
U U T D U rt D l w i i w i ______________________ 3<
---
r 1
O ^ Z J L I S r i E
LA DUMIlilCA
Ϊ ΝΤ. ΛΙ Λ Λ S I ' Î N T l Ί . Γ Ϊ ÎM)ST.
CDvtNT Î n a i n t e .
a
blăm după legătura şi aşet^Smîntul lor, şi învCţătu- ;
rile a ştipte Sobore să le priimim, şi întru inimile nos- ^
r r
rjt/ANII LA DUMINICA lBT*lA A S flim itU l POST
C
ul întăreşte, ci şi sufletul din morte veclnică il iz-
ăveşte.
_^cdsta o a făcut Domnul întâlii pentru Sine. Du
pă accea şi pentru noi vrut-a Domnul C.hristos să
pue tiKmela Sa în lucrurile care sint maî de trebă
tuturor (imenilor, fără de care nu pote fi viu omul;
ca să nu se potă tăgădui nimenea să (^ică, că nare
saâ nu ştie.
pentru Sine a făcut Domnul f ’.hristos acesta, pen
tru ca să nu se oprdscă nici odini^ră dragostea Lui
dintru noi, ci pururea să se aprindă şi să se îno«iscă.
Pentru aceea a lăsat n0uC în pâne Pnipul Siii şi in
vin Sângele SCO, pentru ca să fie pomenite muncile
Lui şi nevinovata ni0rtea Lui cum grăeştc şi I*avel
------ - ------
fin -λΐΑ A «rlHTUUlI POST
r
iomenim i/băvirea din robiu ludului pentru murtca
)(>mnulul Christos. Marc semn de bine şi dc milă
este, şi încă mal mare tocmclă este luarea 'I'rupulul şi
SângelulSfinţielSale ce-L luăm în pâne şi în vin de-L
mâncăm şi-i. bem, că este lăsată mila şi draKOstea şi
priinţacreştintiscă. (!ă nu în zadar arată Pavel Apo
stol la întâia carte către Corinteni (K), 17), (Jicend
aşa: „() pâne este, un trup sîntem, măcar că sîntem
şi mulţi; Iară pentru aceea sîntem unul toţi câţi mân
căm dintru aceea pâne şi bem dintru acel păhar-.
I'rumosă dovadă a sHntuluI Pavel, că multe mădu
lare un trup (I (kirintenl 12, 12), la o pâine ce este
din multe grăunţe irământată şi coptă, şi la un vin
ce este din multe borbone stors, ('.ă precum este din
multe grăunţe pânea şi din multe borb0ne vinul, aşa
şi din mulţi 0mcnl este unul într’o credinţă, întru
priinţă, într’o dragoste, într'o împreunare sufleti-
scă. Cum ar fi mădulări multe într’un trup să se lu-
bescă şi să-şl prilască una alteea, aşa sîntem mulţi
intr’un trup intru Domnul ( '.hristos. ( lăci câţi ne-am
botezat înC.hristos,întru(;hristosne-am îmbrăcat—
precum mărturiseşte Iarăşi Favel la epistolia cea că
tre ('.alateni (H, 27).
Acestea t0te sîntchip şi învăţătură pentru priinţa
şi dragostea creştintSscă, ca să ne Iubim unul pre al
tul. ( A Filul lui Dumnet^eu, Domnul nostru lisus
Clhristos, preste t0te ne-a lăsat dragostea: ..Să ne
Iubim unul pre altul “—precum grăeşte însuşi la Ιόη
Hvangelistul (15, 17). .Şi pentru acestă dragoste,
forte tare ne zice, că a pus şi Trupul S€fi în pâne să-i.
mâncăm, şi Sângele SCii în vin să-L bem.
I ară de te miri cum se împarte câte o fănîmă pâ
nea carea se schimbă pre l ’restol in Trupul Iul Chri- Λ
M
-------------------
CAZAmi ΙΑ nUMlMCA
CAJCAKnt LA DUHnOCA
m
împărăţeşte El cu Tatăl şi cu Duhul Sfînt, acum şi ^
pururea şi în veci de veci. Amin. I
L A DUltllTICA
Λ D 0 U A Λ SI Î X T U L U l P O S T .
i
CUVlNT tN AINT*
uit p0tc credinţa, Iubiţii mei, că cu acdsta
se indrept0xă omul şi lâră lucrul Lcgcl. Şi
ftră credinţă, nu e putere cul-va să va(Jă vi
aţa vucilor; că şi credinţa întru tot domneşte, ca o-
cnil în trup, insă când este împreunată cu fapte bu
ne. Pentru care, avendu-o omul întru bunătăţi, câş
tigă mântuire şi aprope de Dumnecjeii se pune—pre
cum şi credinţa acestui slăbănog, de care acum ne
arată Evangelia
DeU Mircu, Cap 2 , Stih 1 .
Î
n vremea aceea, intrat-a lisus în Clapemaum, şi
s’a au(ţit că este in casă. Şi acieaşi s'aii adunat
mulţi, cât numai puteafi încăpea nici pre lângă
„uşă, şi le grăia lor cuvintul. Şi a& venit la el, adu-
,c6nd un slăbănog, pre carele îl duccaii patru. Şi
„neputfindu-se apropia de el, pentru popor, aii des
coperit casa unde era şi desvSlind, αΰ slolM(jlit pa
tul în care zăcea .slăbănogul. Iar lisus v£(^end crq^j
------ -----------------
------------------------------------- g n
-y -* A D00A A WlinOLOl ΓΟΤΤ_________ 4δ | Ί^ '
^ _____ ________________________
CLE—
CAumt LA DOMrmcA
t
CUAni U DOHIKICA A ΙΧ'ιΟΑ A trtirTOU)) ροβτ
celorc€-l purtaii.a(|isslăbănoguluî:Fiîulc,îartă-ţi-sc
păcatcie. Iar cărturarii şi fariseii ce şcdea& acolo, se
mirafi, au(jla& că Iartă păcatele, şi grălaii întru
sineşi:("ine p6te fi acesta, del artă păcatelc? că nime
nea nu p0te să Ierte păcatcie fără numai unul Duip-
nc(jie&. Şi îndată le-a arătat Domnul (!hristos.că âĂh:
tia Sa este I)umnc(jlc& cela ce ştie găndurile 0meni-
lor, şi înaintea tuturor le-a vCdit cugetele lor. Şi le-a
arătat, că de este greQ a Ierta păcatcie, mal (ţreQ este
a (jlice bolnavului ,pc01ă şi umblă. Şi Sfinţia Sa prc
uşor le pote acestea amând0uă a le face: şl păcatelc a
Ierta şi bolnavul a vindeca. Şi îndată a ^is bolnavu
lui de s’a sculat şi şl-a ridicat patul/a umflr şi a eşit
d'inaintca tuturor, cât se mirau toţi şi se cludeau şi
lăudau prc Dumnec^eii,.,
O mare putere a ijî^'Î'IzbăvitoruluI nostru lisus
Cbriştos! Cil nu numai a însănătoşat bolnavul, ci şi
virtute I-a dat. (Iu acest bolnav şi n0uC celor ce sîn-
î ■
tem de suHet slăbănogi, ne (jice Domnul Christos:
Sculaţi şi umblaţi! .Adecă,ηuvCajungă voufi că v’aţl
sculat numa! din căderea păcatclor, ci şi in fapte
bune, suHetdscă umblare să umblaţi. C)ă Tată şi sfin-
tul post, cu faptele cele bune, cu ruga, cu milostenia,
cu răbdarea, cu certarea trupului pentru greşalclece
am făcut, umplerea vremel n0strc de plata greşalc-
lor n0strc, a venit. I’entru care, bucuria cu sfinţii lui
Dumnc^cQ şi dulc^ţa ralului, lumina Iul DumnccjeQ
şi strălucirea feţei Lui, unde este petrecere cu odih
nă şi cu pacc, să dobândim— pentru mila şi pentru
darul Domnului nostru lisus Christos, căruia sc cu
vine t0tă cinstea şi mărirea împreună cu Tatăl şi cu
Duhul Stînt, acum şi pururea şi întru vccl de veci.
^ Amin. j
^ 'g X ^ ------------ -----------------
I
. LA DUMI NI CA
Λ TRKIA Λ SFÎXTL’LUl F ^S T
CUTÎHT ΙΝΑΙΝΤΚ.
., kuninc(Jc& ccl blând şi Iubitor dc 0incnî, prc
'' **lkoţI Π chdmă către Sine cu glas dulcc, pcn-
^ru făgăduinţa vecilor celor bunî; şi carii
merg câtrc dînsul, Π odihneşte în cămara mărire! Sa-
^ le. Iar ccluî ce va să mdrgă după dînsul, îî porun
ceşte să se lepede de sine şi nimic să nu facă prc vo-
I ca sa, ci numaT voca Dumnulul sCii. De-acia şi cru
cea sa învaţă să Îa şi cu aceea să se înarmeze spre
' răbdare, şi împotriva puterilor celor ce staii împon-
ciş! n0uC cum mal lămurit vom au(jii acum dintru
sfînta lîvangelie.
îl. df Cip. 8 Stih U
f
is’a Domnul: ( line va vrea să vie după mine, să
se lepede de sine, să-şî îa crucea sa şi să vie du
pă mine. cine va vrea să-şl spăsiscă sufletul
sCii, pTerde-l’va; iară cine-şl va pTerde sufletul pen-
„tru mine şi pentru evangelie, acela îl va mântui
„pre el. CA ce va folosi omului de ar dobândi lumea
„t0tă şi-şl va pierde sufletul sSti? Sa& ce va da omul
'y „schimb pentru sufletul s€fi?Q cine se va ruşina de ^
------ ---------------
— ' vfţţyhi----
b*i CAZANII LA DUMJNtCA
Î
ntru accstă (jli de toţi creştinii preamărită, sfinta
Biserică pune înainte n0uC tuturor credincioşilor
luIChristos, sfinta Clruce, pre cares’a răstignit
Domnul ncstru lisus Christos şi a făcut mântuire
şi izbăvirea tot neamul omenesc, ca să ne închinăm
cu vesele suflete şi cu bucurate inimi.
Nu în zadar şi fără dc tocmdlă, ci pentru mare fo
los şi pentru mare dobândă sufletelor n0stre, s’a
tocmit acesta.
întâifi pentru acesta, că de acum preste puţine
φΙο, va sosi şi sCptSmâna chinurilor Domnului nos
tru lisus Clhristos, vîn4arca, legăturile Sfinţiei Sale,
rCstignirua, îndoparea. Pentru aceea ne întimpină
astă-^I sfinta şi cinstita Cruce, ca să ne gătim şi să
ne curăţim cu postul şi cu ruga şi cu alte fapte bune
să fim \Tednicl a prăznui muncile Domnului nostru
lisus Christos; şi învierea Sfinţiei Sale, cu curate i-
niml să o vedcm.şi dintru dînsa Iertare păcatelor n0s-
tre .să luăm.
A l doilea, pentru acesta se închină astă>(jll creşti
nii, sfintei Cinici, că în vremea sHntuluI post ne tre-
bueşte ajutor şi armă spre vrăşmaşii noştril ceî ne-
vC^uţl; ca să ne ajutonm, să ne sprijinim de vicle
şugurile diavolilor, dc amăgiturile lor şi să ne intă- P
Λ -m u * * s rlim iu il « x t
k Is »------------------------------------------------------
C iu m · LA DoxnncA
V =trccut
— jidovi!
Γ'
prin \iarea lioşic, î-a dus prc dinşii în
pustiile Sinaei şi acolo umblând, aii însetoşat şi nu
avcafi CC bea 0meniT, până ce s’aii dus într'un loc ce
se chema Merra şi acolo au aHat apă, dar nu o pu
teau bea, că era t0rtc amară cât nu putea omul să o
ba^ein gură. J’entru aceea jidoviirăpştlafi asupralul
Moisi de (jliceafi: Pentru ce ne scoseşi din Iiigipt, de
nu ne lăsaşl să murim acolo? I )ă-ne acum să bem noî,
mueriie nostre şi feciorii noştri! Atunci s’a rugat
Moisi lui l)umne(jeii,săindulc0scăapa aceea.ŞiDum·
ncijefi I-a arătat lui un lemn. Luându-1, l’a băgat în
apa aceea şi s’a îndulcit apa—precum scrie la l'^ire
i 1Γ), 24,2Γ>). Intni accl chip şi cinstita f!rucc a îndul
.
cit amărăciunea lucrurilor celor bune, care mal d’i-
nainte erau amare şi urâte lumel, Iar acum sînt dulci
C
-
şi Iubite. Că ce este mal amar decât m6rtea firel o-
meneştl?
Tar pentru Cruce, aşa o socotesc 0menil, cum n’ar
fi. lia era întristată şi gr0/nică celora ce erau mal
înainte de Cruce, Iar acum de când este Crucea, nu
se mal tem de dînsa, ci încă o şi poftesc, cum aii fost
mucenicil,şiîntâlfi.Apostolii. Aşaatost Petru .Apo
stol ce poftea să-l rSstigndscă cu capul în jos. Aşij-
derea şi Pavel .Apostol, împreună cu celâ-l-alţl, ce
grăia pentru toţi de (jlicea (precum scrie la Rîm-
lenl 8, 35): „Cine ne va despărţi de Iubirea lui Chri-
stos?Scârba.aii greutatea. aQ izgonirea, aii f0mea.aii
goliciunea, aO nevoea, afi sabia?“ Aşa a fost şi David
proroc.ce(Jice (Ps. 43,24): „Pentru tine,D0mne, ne
omorim în t0te Socotitu-ne-am ca oile de
junghiere“. Aşa au fost şi mucenicii ce şl-aii văr
sat sângele pentru dragostea lui Christos. Aşa sînt
şi până astă-<^l, toţi cela ce mor cu m0rte de bună ^
----------- -----------------
λ TKKU λ (trtirroun post
Γ -
voe pentru împiÎrăţÎa ccrluluî, şi bărbaţî şi mueri.
Şi dc vcţt să ştiţi care este niortea cea de bună
voc, este accsta: când îşi om0ră neşcine poftele, când
îşî urăşte frumseţele trupului, când îşTcalcă voea sa
cea rea. Atunci să chemă că more de bună voe. Λ-
tuncltrupulm0re,larsufletulînvia/ă. Atunci schim
bă omul dulciţa acestei lumi trecCt0rc, cu binele şi
cu dulccţa vdculul ce va să fie, netrecut şi nesfirşit.
( ’.ă mal înainte de Cruce, întru curvil şi întru necu-
răţil se îndeletnicea lumea. Iar de când este C'.rucea,
toţi cela ce ne temem de l)umnc4eQ, nu numai de
curvil şi de alte rCutăţI cât ne-am părăsit, ci şi însu
ratul şi măritatul, mulţi au şi urît.'locmdla fire! care
o am ştiut întru 0menl, s’a călcat, şi curăţia ceea ce
n’am ştiut, o am luat. Mal înainte de Cruce, de raiu
eram streini, Iar de când este Crucea, nu numai ra
iul am dobândit, ci şi împărăţiei ceriului sîntem moş
teni. Mal înainte de Cruce, diavolului ne închinam
şi idolilor slujlam; Iar de când este ( Irucea, idolii aii
perit şi dracii sînt goniţi. Mal înainte dc Cruce, nea
mul omenesc era învrăjbit cu Dumnecjeii; Iar de când
este ('.rucea, în loc de fraţi şi de prietenl,a priimit
l)umnc(jleii pre0menl. .Mai înainte de Cruce, sub m0r-
te eram încuiaţi; iar de când este Crucea, învierea s’a
arătat şi viaţa de veci în lume s’a mărturisit, .\cestea
t0te s’afi făcut pentru ca să credem noî că şi mal mari
decât acestea pute să facă stînta ( '.ruce cu numele lui
Christos, celula ce s’a rCstignit pred insa. Actista este
credinţa creştinilor. Cine o va ţinea, va merge în
viaţa de vecI;Iarcineo va părăsi, va merge în munci.
Pentru aceea să ne închinăm cinstitei ( xucl, să
cinstim pirrtnele, să preamărim prc Christos, ccl ce
s’a rgstignit pre dinsa. Să-L mărturisim Uumnec^eu
CAZAim LA DiniiincA
-· r \
iu
LA DUMI NI CA
Λ P A T R A A S F Î N T U L U Î POST.
CUVtNT ΙΝΑΟΓΓΚ.
yw. «umnc(;}cii este pururea isvor al bunătăţel şi
^ t0tă vremea varsă mila Sa, nu numai ce
lor vrednici, ci şi celor nevrednici, (λ un
doftor prea înţelept, tămădueşte t0tă durerea dintru
0menl: celor orbi, lumina acestei lumi le-a dat să o.
vadă, şi dintru alţii cc avefi duhuri necurate, numai
cu cuvintul a scos dracii- precum şi dintru acest titi
de carcle acum mărturiseşte sfinta Rvangelie.
srinla ilHi Mircu, C«p. 9, Slih 17.
Î
n vremea aceea, venit-a un om Ia lisus, îngenun
chind înaintea luT şi ^icend: învCţătorule, adus-
pm pre iilul meâ la tine, având duh mut. ^i uri
„unde îl apucă, îl zdrobeşte, şi face spume, şi scârş-
„neşte cu dinţii sCT, şi se usucă. Şi am (jis Tcenicilor
.,tSI să-l sc0tă şi nu l’aii putut. Iar el rCspuncjcnd
„a (jis: O neam necredincios! Până când volQ ti cu
,voI? Până când νοίΰ răbda prc voi? .Aduceţi-l la
..mine! Şi l'aâ adus la el. Şi vS(jend pre dînsul, aci
uiaşi duhul l'a scuturat pre el şi că(jicnd la păment
„se tăvălia aspumând. Şi a întrebat pre tatăl lui:
„('.âtă vreme este de când i s’a făcut lui accsta? Iar
1
ai
LI
βο C AZJU ni L A DlTMimCA
CDvîNT Î n a i n t e .
I umnc^c&i dăruind lumina înţelcgcrel şi des-
il^copcrind tainele sfatului SCfl cel neschim-
^ a t, şi socotinţa cca maî întâTii de vecî spu-
;3rÎnd Ucenicilor SCTşi aducându-lc aminte'); maî
înainte de m6rtca Sa cea de voc le-a spus pati
ma şi învierea de a treia cji din morţi, cum mal des
chis ne arată n0u6 sHnta Evangelie.
Kvini^Iia ikl* Marra. mp 10. alih 3.ΐ.
,w n vremea acţ;ea, luând lisus pre cel doI-spre-<je-
ucenici al s£i, a început a spune lor cele ce
^era& să i se intîmple Iul: Iată ne suim în leru-
.salim şi Filul omenesc se va da arhiereilor ^i căr-
„turarilor, şi-l vor judeca pre el spre m0rte, şi-1 vor
„da pre el păgânilor, şi vor batjocuri pre el, şi vor
„bate pre el, şi-I vor scuipi, şi vor omori pre el, şi a
„treia (Ji va învia. Şi ati venit la el lacov şi Ιόη fecl-
..oril lui Zevedel, ^icend: InvtSţătorule, vom ca ce
„vom cere să ne taci n0uC. Iar el a (jis lor: Ce veţi să
„fac v0uC? Iar el I-afi φβ: Dă-ne n0uS ca să şedem
„unul de-u drdpta ta şi altul de-a stănga ta. întru
^ ·)Ε ί·1 ,Ιβ .
/ " V O J ÎL Z JÎÎL I s r I E
' LA SÂJtBATA
^ L T J I
fn tn i Inierea tal | i pentru puurea c*a Dumii«)eesO a hil CWistN.
3 -------- .
^ r= ?-
-en^9cv-
U J l LAZAH
L
·) I i · t, ϊβ.
L
-
72 CAZAini L* ι ΑΜβΙτΛ
thania era aprrtpc de Ierusalim şi mulţi jidovi se a-
dunascră pentru ca să pre Martâ şi pre Ma
ria, pentru m0rtca fratelui lor. Iar dac^ S a apropiat
i ihristos şi dacă a înţeles Maria şi soru-sa Marta, în
dată s’au sculat şi afl eşit înaintea Lui. Daca L’aQ vC-
(jut. aii că(jut la picI0rele Luldel.s'aii închinat şi cu
lacrămi grălaii şi (jicca&; IMmne, de aî fi fost aicea,
n’arfi murit fratelenostru;dar şi acumştim că ori câte
vel cere dela I)umne(icu,da-Ţi-va Ţie DumnedcQ.Şi
a(jislorChristos: Invia-va fratele vostru. iarAIarta
a (jis Lui: Ştiu, D0mne,că va învia atunci la înviere,
când vor învia toţi morţii, la (jiua cea de apoi. Chri-
sţos a grăit către dînsa şi a (Jis: lifl sînt învierea şi
viaţaînvierea sînt,căci cu (^isa mea vor învia mor
ţii cel din veci; Iar viaţă, căci cu puterea mea sînt vil
t0te câte sînt. C^cla ce va crede în Mine, măcar dc ar
şi muri trupeşte, insă de mortea sufletului nu se va
teme, adică de muncă; şi carele va fi viii şi va crede
în Mine nu va muri în v e c i O u adevErat, Marto, a
murit fratele t50, dar de vel crede în Mine, să nu te
temi că va fi mort de tot în munci. ( !rc(j!l cum îţi (Jic
Ιίϋ, Marto. Atunci Marta a răspuns şi a (Jis; Oed
Domne. Şi eu am cre<iut că tu eşti ( Ihristos l'ilul lui
Dumnetjeâ, ( lela ce al venit în lume şi umbli pre pă-
ment şi nimenea nu Te cunoşte. Iar Domnul Chri-
sţos dacă a vCcjlut pre .Marta şi pre .Maria plângend
şi toţi câţi se adunaseră acolo, a suspinat cu Duhul
şi S’a turburat întru Sine şi a <Jis: Unde aţi îngropat
pre Lazar?
Aii d0ră nu stia gri'ipa lui I^izar, Cela ce ştiu şi
când a murit? Nu a întrebat că dciră nu ştia, ci pen-
·) Im II, 26.
·) Ii> II, ti.
u it IJ lU B
Vi
tru ca sâ arate, să tncrgă toţi cu Dînsul să-L petrecă
până la gropă, ca să radă minunea cc vrea să facă.
Şi dacă a întrebat unde Tafi îngropat, Iar el au (^is:
Domne, vino de ve^ unde e îngropat, atunci Chri-
stos a lăcrămat, l'iind-că era om deplin cu trup ca şi
noi, pentru aceea a lăcrămat şi s’a turburat, pentru
mortea prietenului S6u, l^azar. Şi dacă a venit Ia gro-
pă, a su.spinat întru Sine şi a ţjis: Luaţi petra.
Δ ΰ doră nu putea ( Ihristossă Ia şi petra şi să o ri
dice cu puterea Sa? Putea Sfinţia Sa să facă şi acista.
dar pentru aceea le-a (Jis lor să o ridicc, ca dacă-I
vor întreba alţi 0menl: ve<Jut-aQ cu ochii sfii? el să
(^ică: şi petra cu mânile nostre o am ridicat.
Şi dacă a <Jis (^hristos să ridicc petra, .Marta a
grăit: D0mne, va fi şi împuţit, că Iată sint patru (Jile
dc când este îngropat. .Şi lara (jis ul Ciiristos: .Λύ nu
ţl-am (Jis Εΰ, că de vel crede vel vedea mărirea lui
I)umne4eu? .Λ& nu ţl-am că Κίϋ sînt I)umne(jeCi
şi poclQ să înviez prc fratele tCîi? Şi nu numai pre
tratele tCu ce este împuţit şi de patru (Jile în gr0pă.
ci şi prc morţii cela ce-s morţi din veci şi sînt numai
ţărină, şi pre acela podii să-I învie/. .Acestea dacă a
^sChristosşi dacă au luat petra de pre gr0pă,atunci
Şl-a ridicat Christos ochii S il in sus către ceriu şi a
(jis; Mulţumescu-ţl ţie Părinte că M’al ascultat. Şi ICO
ştiam că de t0te pururea Μδ asculţi, ci pentru mulţi
mea ce stă aicea (jiselii acesta, ca să cr<^4^ că M'al
trimis Tu. Şi după accea cu glas marc a strigat şi a
(^is: I^zare vino afară. O minune şi puterea lui Dum-
necjeu! Nu a (jis: sc<Slă, sa& învii, saQ ridică-te din
morţi, ci ca şi către un νΐΰ a grăit: Vino atară, I^/arc.
Şi îndată a eşit mortul înfăşat preste mâni şi preste I_ I
piclore, şi faţa legată cu pânză subţire. Atunci a <jis 3
7+ C A Z A in ijk i Am b I t a
_n
_______________
■ ap
w
• ,-lt
LA D U Î I K I C A
F L O R I L O R .
CDTlNT ÎNAINTK.
Ί ,
% crusalim. Dacă u uucjit mulţimea cc sc strînscsc in
Ierusalim pentru praznicul Paştilor, că ( Ihristos va
să vie în Ierusalim, aii luat toţi stîlpăril de finic în
mânile sale şi aii eşit intru întimpinarc înaintea Iul
C.hristos. Apostolii şl-ati pus veşmintele sale pre
asin şi de-asupra a şcijut Domnul (Ihristos. Acolo
unde La intimpinat mulţimea, a tăcut Lui cinstc şi
slavă mare: unii aşterneaii veşmintele sale de căl
ca pre ele asinul lui Christos; alţii tăla& frunză de
puncafi pre cale pre unde mergea ( Ihristos; şi toţi
câţi mergeai! înainte şi venlafl pre urmă, nu numai
bărbaţii şi muerile, ci şi pruncii cel mici şi pruncii
din braţele maicilor, toţi strigafi şi cjiceaii; ( )sana în
tru cel din înălţime! Bine eşti lăudat (lela ce vil în
tru numele Iul Dumnezeii, că Tu eşti împărat Israil-
tenîlor! Aşa cu acdstă laudă a lăudat pre Cliristos
mulţimea aceca. (iu acostă cinstc L'a întimpinat şi
într accst chip L’a lăudat, ca pre cel ce este împărat
morţilor şi biruitor Iadului, hlind-că âmenil cela
ce vC^useră minunea carc făcuse ( ihristos când în
viase pre l^/ar, spuneai) şi mărturiseau tuturorin I-
erusalim, pentru aceca, au(^ind jidovii, au eşit intr’a-
ccst chip înaintea Sfinţiei Sale, de L’aii intimpinat
cu atâta mărire.
"be se va îndoi neşcine pentru cc a încălecat ( Ihri-
slos pre asin, cadc-sc să ştie, că Domnul (Christos
cât a umblat pre păment, tot pedestru a umblat. ÎŞi
in cale departe când a călătorit, nici odini0ră pre
cal n’a încălecat. Dar acum pentru ce a încălecat în-
tr'atâta loc numai 1.") stadii? (Stadiul este o sută de
stânjeni; 1Γ) stadii fac o mie şi cinci sute dc stân jeni,
f I .\tâta estedin VΊthania până în Ierusalim). Intr'atâta
Î loc de puţin a încălecat Domnul (Jhristos, pentru ca i '
iilr v'iî
ru>niu>« 81
Λ —
f
CU lacrănoT, şi cu întristare adincă pomenim şi ne a-
ducem aminte de munca cea grea, cu durere şi cu ru
şine, a Domnului nostru;— prc care muncă, fieşt^ce
creştin este dator să o gânddscă şi înaintea ochilor ;
s£I să o pue; căci înccpCtura a t0tă munca şi mal
apoî şi a morţeî Iul Christos, nu este alt fără numai
păcatele omuluî. Ştim că Sfinţia Sa. păcat saii vide»
şug n’a (ăcut, nici a răbdat pentru vina Sa, ci a răb
dat pentru păcatele n0stre şi pentru binele nos- i
tru—precum şi Isaia prorocul de demult a prorocit
(jiicend (53, 5): „Acela este rănit pentru nedreptă
ţile ndstre, şi este ucis pentru rCutăţile n0stre, şi cu
ranele luT sintem tămăduiţi, că I)umne(^cu Părin- '
tele a pus pre dînsul nedreptăţile n6strc ale tutu-
ror“. Deci adevCrat lucru este, că nu pentru vina Sa, -
ci pentru păcatele nostre a vrut de a răbdat nevino- % j
vatul Dumncijefi. Pentru noi a (ost chinuit; pentru y
noi a răbdat—cum <Jice şi Pavel Apostol la întâia V
carte către CorintenI (15, 3): a murit pentru
păcatele n<)stre“. De n’ar ti greşit omul, nici odini-
0ră Domnul CIhristos n’ar ti răbdat muncă cumplită ;
ca aceea. Păcatul omului este începCtură muncel cel
nevinovate a Domnului nostru lisus ( ’.hri.stos. Pen- !
tru aceea trebueşte tot omul creştin să se umiicsdt
şi să se întristeze, pentru-că strîmbătăţile şi păcatele
lui, aii făcut munca şi m0rtca cea grea a Domnului
sifi Ohristos.
Când s’a apropiat vremea ceea ce era din veci
tocmită, întru carea vrea Dumnezeu să Iacă mântu- ‘
irea n0stră, atunci a făcut cină cu Ucenicii S£I. 1^
ac«^tă cină a aşetjat Legea cea N^uă, a InvSţat prc
Ucenicii S61, pentru dragoste, să se lubescă unul cu i
altul (Ion 15,17^,1-aintăritcucuvintulsănuse spăI·
C A X A V lt Ι Λ
f
otha. Acolo I/a rCstignit pre Dînsul. Şi mal naintc
,’a adăpat pre Dînsul cu oţet amestecat cu fiere. Cu
Dînsul, au răstignit şi doi tâlhari, unul de-a dr^pta,
altul de-a stânga.
Iar după acele munci şi chinuri şi după acele du
reri şi necazuri ce a răbdat pentru noi Domnul nos
tru lisus Christos. scriu lîvangeliştil şi de minuni
CC s'aâ făcut la m0rtea Sfinţiei Sale. ( 'Λ întâi, încă
până a fost vi& pre Cruce, s’a întunecat sorele dela
amiadi până de către sdrâ, in trei ceasuri tocma. A
d0ua, dacă Şl-a dat suHetul în mânile Părintelui,
după m0rtea Sfinţiei Sale s'a rupt ( atapetdzma Hi-
sericel celei mari a Ierusalimului, tocma in d0uC de
sus până jos. .λ treia, s’a cutremurat pămentul. A
putra minune, s'au despicat petrile. /\cincea, s’aii
deschis gropile în ceasul morţel Domnului, şi întru
(jiua învierel Sale s’a sculat morţii şi s’a arătat la
mulţi.
Iată, Iubiţii mei creştini, au(jirăţl m0rtea Dom
nului nostru şi muncile Lui cele grele. Deci să le po
meniţi şi pururea să le aveţi înaintea ochilor voştri,
până când va veni Dumne^eâ întru mărirea Sa. De
pâcate să vS părăsiţi şi pre Domnul C.hristos să Iu-
_______________ JotA CIA mm________ 91
IK SÂ IC B A T A CEA ItA B E
i ^ ‘ ~ 8
născut, ( luvintul lui I )umnc4cîi fiind fără dc morte,
Ciirele ul voit pentru mântuirea n(>stră a tc întrupa
din Siînta NăscCt0rc dc Dumnezeu şi pururea l*c- i
cI0ra iMaria, ncschimbat tc-al făcut om, rCstignitu-
tc-al 4)umnc(^eule şi cu m0rtca pre ni0rtc aî călcat. !
Fiind unul din Sfînta Treime, preamărit cu Tatăl şi
cu Stintul Duh, milueşte-ne pre noî!“
Deci cu unele ca acestea a fost îngropat Trupul
Domnului Christos, Iar Iadul jos dc frică şi de spai
mă sta şi se întrista de pcrirea sa, că se apropia să '
pcrdă sufletele ce le avea ţinute şi înghiţite. Şi care
aii fost cuvintele tânguire! Iul.adecăaie!adulul?l’rc-
cum scrie sfintul Kpifanie, să pomenim şi noi din cu- I
vintelelul: (), mare ncvoe! Val.marc greutate! Amar
^ de lisusNazarineanul feciorul Măriei! Dar cinep0te
fî acesta ce nu se p0te opri, nici se p0te ţinea intru
adincul ţămcntulul? Mal bine ar fi fost să nu tiu în
demnat jidovii să-l rCstigndscă. Inghiţitu-l'am pre
dînsul ca pre un mort şi m6 cutremur dc dînsul ca dc |
un fără de m0rte. Inghiţitu-ram ca pre un om şi mS .
I tem dc dînsul ca dc un DumnedeQ. Apucatu-l'am ca i
pre un slab şi m2 întristez de dînsul ca de un puter- i
nic. Luatu-l’am ca pre un vinovat şi mC spală de din- ■
sul ca de un judecător. Inghiţitu-l'am pre dînsul ca
pre un rob şi-ml este frică de dînsul ca de un împ£- j
rat. I’entru aceea slugile mele demoni, încuiaţi por- ]
' ţile Iadului, inchideţi-lc şi le încuiaţi cu zăv0re şi cu
' lacăte, că Iată vine, lată sosi pcrirea n0stră, şi cum
pricep e&, accsta nu este alt cine-va, ci este Dumne- '
(^efi, care va strica porţile, va zdrobi zăv0relc şi va |
călca puterea n0stră. Dar până când ne vom Ierii
, Până când nc vom strcjui? F’ână când ne vom păzi? ?
' lată vine vremea sfîrşitulul no.stru! Iată sosi perda- *
CAXARII LA
C i t r i Ή 3
U SUVTTA ŞI LUMINATA pi
î
--------------- — I --------------- --------------------------- -
1 ^
'-T ? txviKRU noMKUUil IKWTRU iisua CHMino» 1-2I
'_________________ _________ ■
CAJuuai mncimcA
f i
pistolia cea catre EtesenI 2, 20): ^Zidiţi fiind prestc
'temelia Apostolilor" şi ccle-l-alte.
Deci, dacă ne vom scula din morţi şi vom eşi din
mormcnturl, adecă din robia neprietenului celui su-
Hetesc, putem intra în cetatea cea trum0să cerdscă,
pre carea ηόυδ tuturor să ne-o dăruiască Christos
Dumnezeii spre a o dobândi, şi cu Sfinţia Sa să vi
eţuim acolo unde impCrăţeşte cu Tatăl şi cu Duhul
Sfînt, in veci. Amin.
LA DUMI NI CA
T O .M E I, A D O U A D U P Ă P A Ş T I .
CUVtNT ÎNAINTK.
f
r^iind sdră în c^iua aceea, întru una de sâmbete, şi
tiind uşile incu0te unde erafi ucenicii Iul adu-
^ naţi, pentru frica jidovilor, venit-a lisus şi a stă-
„tut in mijloc şi le-a (jlis lor: l’acc v0uC. Şi acestea
.,(jiccnd, le-a arătat lor manile şi c0sta sa. Şi s’afi
„bucurat ucenicii vâi^end pre Domnul. Deci Iar
„le-a (Ji.s lor lisus; Pace v0uC. C'um m’a trimis pre
„mine 1’atăl şi ed trimit pre voi. Şi acestea (^icend, a
„suflat şi le-a (^is lor: Luaţi Duhul Sfint. ( iărora veţi
„Ierta păcatele, se vor Ierta lor, şi cărora veţi ţinea,
„ţinute vor fl. Iar Toma, unul din cel dol-spre-^ece,
„care .se chtimă g(imCn, nu era cu el când a venit
„lisus. Deci (^icea lui cola-l-alţl ucenici: am vC(^ut
„pre Domnul. Iar el le-a φβ lor: de nu volti vedea in
„mânile lui ranele cuelor, şi de nu volft pune dege-
„tul meu în semnul cuelor, şi de nu volfi pune mâna
„mea în c0sta lui, nu volfi crede. Şi după opt ^ile,
„Iar erafi înlăuntru ucenicii lui şi Toma cu dînşil.
nVenit-a lisus, fiind uşile inculte, şi a stătut în mij-
„louil lor şi a φβ: Face νόηέ. După aceea a (jisTo-
„mel: Adă-ţl degetul tSu inc0ce şi vec^I manile mele;
„şiadă mâna ta, şi bagă în c«Ssta mea; şi nu fi ne-
____________ __ ______________
_ ------------- ------------------------- ----- - i n
S i 12 * c iz A M ii LA om u m c* __________________
1
CAZAVIt LA DUMINICA
LADUUIKICA
CUVÎNT INAINTK.
■V
m0rtcaşi Ia ineroparca Domnului Christos—cum
au^im asta-4l din Sfinta lîvanghelie.
SIluU kvimgbelK: 4t^tiL lUrvM lo, 43—Ο φ Iti, d. lnt:9piU (W.
Î
itâ1&, pentru ca să se cinst0scă şi să se pomends-
Λ drepţii şi sfinţii 0menl acela cari mal d ina
nte aîiau^it învSţătură din rostul Domnului no
stru şi aâcre<jut, Iar după aceea la muncilc şi la m0r-
tea Sfinţiei Sale I-a& slujit. C'.ă fiind de toţi lăsat şi
părăsit, L’aii luat de pre cruce, cu pînză L’a& înfăşu
rat, cu mirexme L’aii uns şi L’a& îngropat. Aceştia
sînt: losif din ArimateeaşiNict^im. Amîndol erafi
l'cenicil lui Christos întru ascuns. Unul din el era
din sfetnicii curţel. .Altul era din b(K:riI cel mari ji-
^ doveştl. Şi pentru-că s’afi arătat credincioşi Iul Chri-
I stos, amîndol aii fost isgoniţi din cinstea lor. Nico-
dim, ţ)entru-că n’a vrut să fie în sfatul jidovilor cc
siătulaâ de Christos, din soborul lor a fost isgonit;
Iar pre losif, după ce a îngropat Trupul lui C.hri-
stos, l'aQ prins şi l’aQ aruncat într'o gropă şi de aco
lo, din puterea Iul Dumne^eQ, a fost scos şi dus Ia
răşi la moşia sa în Arimateea, şi după învierea Iul
(Ihristos multe rSutăţI a păţit dela jidovi, pentru-
că a mărturisit de învierea Sfinţiei Sale.
Pentru aceea astă-<jl slinta Hisericâ le face pome
nire împreună şi cu Mironosiţele acelea, care împre
ună cu Maria Preacurata FecI0ră .Maica Domnului
(.Ihristiis şi cu aceşti doi bărbaţi: cu losii şi cu Ni-
codim, aîi fost la m0rtea şi la îngroparea Domnului
nostru lisus Christos, mir la gr0pă au adus şi învi
erea Sfinţiei Sale întâlfi mal înainte dccât alţii aâ vC-
(^ut.
91 acostă tocmelă a fost aşa: 4>ua aceea întru care ^
losif şi cu Nicodim aQ pogorît de pre cnice 'l'rupul i
---------- - ------------------
HiioHOirraui·. λ TmtUDOpiMjrt 131
LA DUMI NI CA
s l A r An o g u l u î , λ p a t r a DLTA p a ş t i.
C 0 T ÎN T tN A IN T * .
?
is: Vrea-vel să fi sănătos? Iar acel slăbănog a (Jis:
)0mne, n’am pre nimenea să mC bage în fântână
A dacă se turbură apa. Nu ştia bolnavul acela că este
« Christos I m I u I Iul Dumne(^eii, pentru aceea I-a tjiis
- ---------------------- -
CAIANIB DVmUtOk
f
ăcatele nrtstre; că atuncea în lA‘gea V'eche arătase
>umne(je& fântâna oeI,deera de curăţire şi de sănă
tate bolnavilor, Iar acum în I^egea N6uă a arătat
r)umne<jeu, stîntul Botez, ca să ne curăţim de b0la
cea de m0rte.
B0la morţel este păcatul cel greQ; că fieşte-care
păcat ce se face în trup, se face şi în sufletul omului.
De cari ne-am lepădat în sfintul Botez, să nu le fa- '
cem, sînt acestea: minciunile, clevetele, zavistiile, {
lăcomia, beţia, scumpetea, jurămîntul cu strimb,
farmecele, curviile. De aceste lucruri ale satanei ne
am lepădat în sfintul Botez, iar după aceea Iarăşi am |
început a le înmulţi şi am uitat jurămîntul ce ne-am
I Jurat să slujim lui Dumnezeii. Şi mai mulţi sînt de , 1
Ε - □ 1 *0 C AIAin» LA OUMimCA «UbAiIOOUUiI________________ CŞ.
— —
-ΐΐΰβφ^ία-
(O JL Z JL JS T X ^ :
LA DUKIKICA Ϋ
SAMARINENCEI, A C IN d A DUPA PAŞTÎ.
CDVÎNT ÎNAIKTK
rccutn este apa cea dc pl0e ce se pog6ră din
nouri prc pămcnt,şi în multe chipuri lucrc-
ză pre câmpî şi pre dumbrăvi, în flori şi în
pometuri, de Ic creşte şi Ic înfrumseţdză, le albeşte
şi le roşeşte, gălbeneşte şi mohorăşte, unele vcr^I
altele albe; şi măcar că este apa numai într’un fel,
Iar în multe feluri lucr0ză, îndulceşte şi amărăşte;
aşa şi Duhul Sfint în multe chipuri lucrdză; ca apa,
spală şi curăţeşte, creşte şi întăreşte intru înţelege
rea dumnezeiască, înfrumseţeză şi împodobeşte, ne-
părăsit izvorăşte şi setea sufletului potoleşte şi ră
coreşte. De ac^tă apă a grăit Domnul Christos cu
samarindnca la fântâna lui lacov în al şcselea clas
din φ —cum au(jim în Sfînta Evanghelie
DrU 16d cap. 4, iitib ( —42
T
— ' ----------------- --
aAMAHIKlHaH. Λ niwcU DOrX PAţri____________ l-ţs ^ p
CDVÎNT ÎNAINTK.
stă-(Jl Sfinta li vanghelie spune nouiS dc mi-
'^J^C ^n u n c a cc a făcut l)t)miuil C'.hristos, dc a tă-
^ î ^ ^ r m ă d u i t prc un orb ccafost născut din pân-
tccclc maîocT sale orb cum au<Jim mal lămurit din
Sfinta Kvanghelie
■>J« Irtn i » p . 9 , S l i l i 1 38
li
„(|uscră prc el mal înainte c<( era orb, ţp-ălafi: Λδ d('>ră
^nu este accsta carc şwdca şi ccrca?l ’niî (jliccau că a-
„ccsta este; Tar alţii ^iceaii că asemenea lui este; Iar
„el (^icea, că efl sint. Deci I-aO φβ lu î: Dar cum ţi sa
„deschis ţie ochii? RC<puns-a el şi a (^is: l'n om ce se
„chiamă lisus, a făcut tină şi a uns ochii mei şi ml-a
«(^is: Mergi la lacul Siloamulul şi te spală. Deci mer-
-gend şi spălându-mC, am vfidut. i?i î-a ψβ lui: Γη-
^de este acela? i,)is-a: S^i ştifi. I)usu-I’a pre dînsul că-
«tre farisei, prc acela carele odini0ră era orb. Şi era
„sâmbătă când a făcut tina, lisus, şi a deschis lui o-
«chil. Deci Iar la întrebat pre dinsul fariseii, cum a
nvecjut. Iar el a <iis: Tină a pus mie pre ochi, şi m’am
„spălat şi vCd. .Şi grălaii unii din farisei: Acest om nu
„este dela Dumnc<ieO, că nu păzeşte .sâmbetele. .Vi
aţii cjiceaii; ( lum p0te omul păcătos să facă acest fel
„de semne? Şi era gâlceavă întru dînşil. Dccl grălau
'ϋι i „orbului: Dar tu ce (jici de dînsul, că deschise ochii
„tei ? Iar el a (Jis, că este proroc. Dar jidovii nu cre-
„deaii pre dinsul, cum era orb şi a vC<iut, până când a
li .,chemat pre părinţii acelui ce a vC^ut, şi I-a între-
„bat pre dînşil, grăind: .Λύ acesta este feciorul vos-
„tru de care cjiceţl voi că s’a născut orb? dar acuma
„cum vede? Iar părinţii lui au rCspuns lor şi au <Jis:
rŞtim că acesta este feciorul nostru, şi cum orb s’a
„născut; Iar acum cum vede, nu ştim; safi cine l-a
..deschis Iul ochii, noi nu ştim; el este în vîrstă; pre
„dînsul întrebaţi, însuşi de sine să grăiască. Acestea
Γ' „au dis părinţii Iul, că se temeau dejidovi; că aşa se
„tocmiseră jidovii,cum cine va mărturisi pre dînsul
„Christos, să fie lepădat din sobor. Pentru acesta au
„<iis părinţii Iul, că în vîrstă este, pre dînsul între-
„baţl. Deci a chemat de a d6ua 0ră pre omul care
-----------------------
o n ^ jH . A dupX r* y r t 161 ’.'î
f
„fusese orb şi t-a «Jis luî: Dă slavă luî Dumne^eii;
„noi ştim pre omul acesta că este păcătos. Iar el a
„rCspuns şi a (Jis: De este păcătos nu ştifi; una ştift:
„că am fost orb,şi acum vCd. Deci îarl-afl ţjis luî: C-e
„ţl-afăcut ţiu? ( '.um ţl-a deschis ochî teî?RCspuns’a
„lor: lată am spus v0u6 şi n’aţi au<}it; ce veţi îară să
„auriţi? aQ d6ră veţi să fiţi şi vo! ucenici Iul? Iar el
„I’afi ocărit pre dînsul şi 1-aQφε; Tu eşti ucenic ace
stuia, Iar noi sinteni ucenicii lui Moisi. NoT ştim că
1 „lui Moisi a grăit Dumnezeii.Iar pre acesta nu-1 ştim
„de unde este. UCspuns-a omul şi a (Jis lor, că de a-
„c«^sta este minune că voi nu ştiţi de unde este şi a
„deschis ochii mei. i>i ştim că Dumnoc^eii pro păcă-
„toşl nu-I ascultă, ci de este cine-vaşl cinstitor de ,
„DumnetJcîÎşi tace voea lui, pre acela il ascultă. Din
Μ „v0c nu sa au(Jit, cum a dcschis cine-vaşl ochit or- %
învăţaţi..... ......— , -- ,
Tatălui şi al Filulul şi al Duhului Sfint-.
Deci, în chipul orbului ce s’a spălat în Siloam şi a
vC(#ut, şi limbile, din sfintul Botez, s’aii luminat şi afi
cunoscut pre Dumnezeii, pentru învăţătura sfinţilor
Apostoli, şi aO mărturisit p r e C h r i s t o s c â este Dum
nezeii adevCrat. Pentru aceea impCraţil şi domnii ccl
necredincioşi, isgonlaâ şi munceaîi pre cela ce cre
deau în poruncile Iul Christos.
Deci şi noi creştinii ccl ce mal d’inainte am fost
rătăciţi şi orbi, şi dintru învCţătura Iul Christos şi a
sfinţilor Apostoli ne am luminat şi am cunoscut pre
Dumncijcii, să nu ne întunecăm sufletele n0stre Iar
cu păcate, ca să nu fim munciţi şi bătuţi în veci pen
tru nemulţămirea nâstră; că acestea t0te pentru noi
a făcut, şi n0uC ne-a slujit, bunul şi milostivul Dom
nul nostru lisus Christos.
Fântâna aceea a Siloamulul, sfintul Botez a în
chipuit. \'rend Christos să arate, că fieşte-cine de se
va spăla întru apa Botezului, se va lumina sufleteşte,
pentru aceea a trimis acolo şi pre orb să se spele.
in dilele Iul Ezechie împCrat, care a împSrăţit în
Ierusalim in 14 ani (precum scrie Isaia 1,2), a
trimis 0ste mare Senaherim împCratul Siriei, asu
pra Ierusalimului, ca să-l la. Dacă a venit 6stea îm-.
prejurul cetăţel, a cercat pre unde merge apa în ce
tate de b0u omenii, să bea şi el. Şi săpând au affat
:â
\i
i Ca z a k i i la OUMIIOCl
Ji w
& - ^ ·. ^
OMOUII. A ţK*lA DOPi PAftI
ι,Π\Ημΐΐίπΐ(ΐ«Νΐιιΐ M M i i i i s rmiisîiii;
, ^ oţi 0menti aii obicelti u face cinste şi mărire,
^ c e lo r a ce-I izbăvise de vrăjmaşii lor şi se în-
11 3? torc cu biruire la casele sale. Aşa se cade şi
nouS să facem cinste şi mărire lui Christos Dom
nului nostru. Carele ne-a i::băvit de vrăjmaşii noş
tri şi cu biruinţă S’a întors la împCrăţia'Sa; pentru
care lucru, prâiinuim astăn^ cu cântări şi cu veselie
sufletescă.
Domnul nostru lisusCbristos, după muncile Sa
le ce a răbdat pentru binele nostru şi pentru a n0s-
tră izbăvire, a înviat din morţi şi S’a sculat din j;r<i-
, cum S ’a arătat şi luinel cu semne minunate şi i
DOMNorjiI M o m to i i M » cu Knrros IB 7
îiîÎ
isprăvi ca acelea mari şi slăvite. C'u ce cutremur de
pămdnt, cu ce frică şi cu ce mărire şi putere a zdro
bit Iadul, a biruit pre diavolul şi l’a prădat de sufle
tele cele ce le înghiţise sub mâna şi sub robia sa.
I)omnul nostru, necum să remâe în gnSpă, ca şi
alţi morţi, cum le părea jidovilor, ci cu atâta putere
şi cu atâta mărire a înviat,cât şi peceţilelul Pilat au
că^ut, strcjaril de frică mare afi fugit şi învierea luî
OhristostuturorspuneaiSşi mărturislaii. Pânâintr’a-
tâta aduseră pre Pilat şi prc tot neamul jidovesc, cât
se temeaţi toţi şi sesfieii şi cu mare ruşine se ruşinară
şi învierea Sfinţiei Sale nu ati putut să o ascundă; ci
de atunci până acum sînt patru-cjecl de (Jile, adecă
de când a înviat C'.hristos până astă-<jll, când S’a înăl
ţat dc pre păm6nt în cerifl, intru atâtea (jlile tot-dc-
una s’a adeverit şi s’a arătat lumel învierea Sfinţiel-
Sale.
Astă-cjl S’a suit I )omnul ( Ihristos de pre păment
în ceriti, şi cu Sine a dus patriarhii, prorocii şi toţi
drepţii acela, pre cari I-a scos din robia Iadului, şi
cu multă robime, adccă cu sufletele ce le scosese din
muncă, S’a întors la I’ărinteleSCti de unde eşisc. Pen
tru aceea astă-<JI t0tă lumea se bucură şi se veseleşte
şi toţi pământenii mulţămim şi dăm laudă lui Dum-
ne4eQ, că împreună cu Sine ne-a dus la Dumnezeii
l^ărintele Sfiii, din munca Iadului ne-a scos şi din
mânia lui I)umnc(Jeii ne-a mântuit. Numai atâta n.
trebueşte: întru viaţă n0uă şi fără de păcate să um
t blăm şi întru dinsa să petrecem; Iar întru viaţa cea
cu păcate, în carea am fost mal înainte, să nu ne în-
t0rcem.
Astă-φ Domnul ('hristos a stătut pre muntele
Kleonulul şi toţi sfinţii cu Dinsul: unii scoşi din Iad
---- ,Α*ΐ»9ϋ.·-----
r-AtAfffM la btlLŢASSA
'% Seînccrifi.IarăeIdacaL’afiv6(iutprcDînsulducen- t
' dn-Sc in cerifi,atunci L’afi cunoscut prc Dînsul.că es
te Acela Carele S’a pogorît din cerifi prc pămcnt; a-
tunclmal virtossuspinafi şi plângeai) deducerea I.ui.
Dumnetjleîi vC(jl6nd scârba şi mâhnirea tor, a tri
mis lor ingeril S€î, pre Mihail şi pre ('.avriil,ca să-î
mângâe pre dînşiî din scârba lor. Şi adecă stând îna
intea lor doi bărbaţi cu veşminte albe (precum scrie
la Fapte 1, 10, 11), a ţjis lor: Bărbaţi ( ialileenl, ce
staţi de căutaţi spre cerlii? Acest lisus ce s’a înăl
ţat dela voi în cerifi, într'acest chip va veni Iarăşi
de va judeca lumea întru mili0ne de sfinţi îngeri.
Atunci, dacă şl-aii ridicat ochii sfii Apostolii de ati
căutat spre îngeri, afi uitat scârba, mirându-se dc
frumseţea feţelor lor şi de portul veşmintelor ce erafi
pre dînsil, şi s’aii închinat lor; Iar acela afi fost ne-
vS(jluţI a’inaintea lor.
Apostolii s’afi întors, din muntele ce se chiema
Kleonul, cu bucurie multă de petreceafi pururea în
Biserică, cu post şi rugâ marc (precum Iarăşi scrie
în Fapte 1,14)şi aşteptafi fericita făgăduinţăşi veni
rea Duhului Sfint.
Acest praznic prăznuim astă-φ, creştini. Pentru
aceea νδ veseliţi cel mari şi cel mici, bărbaţii şi fe
meile. Să proslăvim acdstă mare şi minunată minu
ne. Să lăudăm taina acesta nepricepută. Să price
pem ce este înţelepciunea Iul Dumnc^efi: cum Dum-
nc(jefi. Cela ce este mal nainte de veci. a venit dc
S’a întrupat pentru noi din Stînta l·'ecIόra Maria, a
însetat, a flămân(jiit, samarindn a tost cuvîntat, în
drăcit a fost grtit, a fugit d’inaintea vrăşmaşilor;
tost-a batjocurii ca un mincinos; fost-a ocărit ca
r,
un amăgitor; fost-a bătut cu palma preste obraz
\
i
i —. ' « ‘Ii'
i* ·-
nOMNVt.Ul NOSTRU llsn» rnRWTO« le»
I
LA D U U I K I C A
A ŞEATTEA DUPA PAŞTI
Pwlru Sfinţii 31$ ΡΐΗ*|ι ce s'aS itria )· ITAeu la Soborul ιΤιηΐω (nul 3?S).
linii, în vremea de demult, aveauobicelii în
tru accst chip: ce om vrea face vitejie la rCs-
bolQ şi vrea birui vrăjmaşii, aceluia, cetatea
din care er.i, îl făcea chipul Iul, precum era el, pen
tru cinste şi pentru laudă, şi de acila puneaii chipul
ucela in mijlocul cetăţel, ca să-l vadă alţi 0menl să
Îndemne spre vitejie. Pentru ac0sta se începuse
o intru dînşii şi închinăciunea idolilor, că pre încet ,,
pre încet se deprinseseră 0meni1 a le face cinste a- 1
------------------
i'V ____ _______________________ A y t m â D U ri PAţtt
---
IRA atxAWM tA MmimcA
#
A ip e CAZunu ra dumuchu
IL · -
-------
CAZANII LA DUMUTICA
Δ
— —
C A U M II LA DOMIKICl
LA S UUI KI CA
Cjnd S'a pogorlt Outiul SO«t pr« AfiestoU, la al Iradea dai din φ.
^ stă-dl pră/nuim,crcştinlbinecuvîntaţl,^i-
L(i^ua cea mărită şi cinstită, intru carea S’a
u^iyî^^pogorit din ccrIQ Duhul Sfint şi a venit prc
Apostoli la vederea tuturor. Intru acostă φ este praz
nicul şi serbăt0rea nrtstrăaceca de cărei prorocii de
demult ati prorocit şi în multe chipuri o aO închipuit.
Toţi Impfiraţil, Patriarhii şi Apostolii, carii aii so
cotit şi aii luat aminte de tocmdla acestei cjile, mal
înainte de ce s’a flcut şi s’a plinit întru accstă <#i de
astă-ijl, socotit-aO şi s’aQ mirat, miratu-s’aO şi nu
s’aii priceput cc a vrut Dumnc4efi să dăruiască şi să
dea celora ce Tubcsc pre Sfinţia Sa. Astă-<jll a plinit
şi a dat Dumnecjieii ce a făgăduit la înălţarea Sa, când
S’a înălţat de pre pămcnt în cerlfi, că va da Aposto
lilor. Astă-<il le-a dat şi le-a dăruit, şi întru dînşil
s’a izbândit nrtuC tuturor. De care lucru ascultaţi
spunerea Sfintei Scripturi în ce chip arată noui şi
nc învaţă de acdstă snntă şi luminată <Ji de astă-φ.
I5upă înălţarea Domnului nostru iisus ( Ihristos,
Apostolii s’att întors în Ierusalim, din muntele lile-
jnulul.şi petrccc;iiiîn Biserică (^iua şi n0ptea.deslr
--- ---------
‘ Ιβ JTşCfcn
jaii lui Dumnccjlca cu post şi cu rugă, şi aşteptau fc-
ricita făgăduinţă CCle făgăduise Oomnul Christos.
Iar când a fost a ţjccea (^i după ce S’a înălţat Chri
stos, la al treilea clas de (jli, atunceaavcnitpredînşil
Duhul Sfînt.cum scrie şi Luca Kvanghelistul la Fap
tele Apostolilor(2,1 13), c^iccnd:(lânds'aii umplut
cincl-^ed de (^ile, eraii Apostolii adunaţi toţi d'im-
preună.Şi a tost de năprasnă un sunet din cerlâ, cum
ar ti un vcnt mare cu vifor,şi a umplut t0tă casa unde
eraii şCcjend. Şi li s’au arătat lor limbi împărţite ca o
văpae de foc şi s’afi pus de aQ şcijlut pre fîcşte-carele
dintr’inşil. Şi s’aQ umplut toţi de Duhul Sfint. şi aO
început a grăi intr’altc limbi, precum le da lor Duhul
Stînt să grăiască înţelepciunea lui Dumnecjiefi. Iar
dacă a fost acest sunet din cerţii şi acest glas, atunci
s'a adunat popor mult, şi s’au amestecat mulţimile
de se miraii şi se cludeaii, căci auc^eaii pre Apostoli
grăind in totc limbile; cine in ce limbă sc născuse,
intru aceea au(jeati grăind mărirea lui Dumneijieîi. Şi
grălaO unul către altul: ce p0te ri acdsta? Aceştia toţi
grăesc in limbă galilcenâscă, şi altă limbă el nu ştia,
dar noi acum îl au(jim pre tieşte-carele din el gră
ind în limba n0stră, in ceeupeam născut. In Ierusa
lim era atunci adunată mulţime mare din t0te lim
bile câte sint pre subt cerlii, pentru praznicul ce a-
veaîi întru acea vreme Jidovii. lirati rarţî, Mezl, l>
lamiţl, Arabi, ligipteni, din Asia, din Livia, din Ro
ma, din l'rigia, din (Irit, şi alţi strCinI din t0te latu
rile. Toţi se miraii de înţelepciunea dumnc(jeâscă,
nici au(jită, nici grăită, ce grălaii Apostolii.
Unii din neamul jidovesc, a& vrut să o&ărască pre
Apostoli şi aii (}is că sînt plinT de vin şi sînt beţi. A-
tunel s’a sculat Petru din cell 1, şi u început a grăi
174 CAZAHIB LA DOMIHTCA
E
re sluj nicile mele intru acele φΐβ volfi turna din
luhul meii şi vor proroci. Că pre Domnul Christos
cela ce voi l’aţl prins şi l’aţl pironit pre cruce şi l’aţl
omorit, pre acela Dumne4ea l’a înviat şi cu pute
rea lui Dumne4cii s’a înălţat şi făgăduinţa Duhului
Stînt a luat dela Părintele şi a vSrsat acesta ce vedeţi
acum şi auriţi. Acest dar a trimis acum Dumne<jlefi
v0u5 şi feciorilor voştri şi tutun>r celor de departe
câţi se vor ruga Domnului Dumnezeului sCfl. Deci vC
mântuiţi de acest neam îndărătnic, v6 botezaţi întru
numele Domnului lisus Christos şi luaţi darul Du
hului SHnt.
Iar el dacă au au^it, sau umilit cu inimile, aîi
cre4ut in numele lui Dumnezeii şi s’afi botezat a-
tuncl trei mii de suflete şi au luat to|( Duhul Sfint
(precum vedem că scrie la Fapte 2, 37—42).
i Acestei tocmeli Dumne<ieeştl şi a venirel Duhului
Sfint, prăznuim şi serbăm întru acostă φ de astă-^Ţ,
ca să pomenim şi să ne aducem aminte în veci de bi
nele ce a fecut n6uC Dumnezeii; pentru-<ă chipul a-
cela al luî Dumnezeii—pre carele îl pusese şi-l ară-
_ tase Dumnezeu in zidirea Sa, adecă in om, şi IntflI&Q^
f f i ------- -----------------------
175
S'
întru Adam—fiind grozăvit şi spurcat de duhul cel
Γδΰ şi înşelător ce înşelase pre Adam, astă-(jlcu Du
hul lui Dumnec^efi cel Stînt, a stătut acel chip cură
ţit şi înfrumseţat intru noî întru toţi. Accl chip fiind
omorit de meşteşugul diavolului, de Duhul Snnts’a
înviat şi este viu şi înoit chipul lui Dumnezeii întru
noi, către mărirea cea de veci; care lucru nu este alt
nimic, ftră numai sufletul ce este în noi, prc carele
l’a suflat Dumnc(jieQ în om. Duhul Sfînt curăţeşte
pre om şi-l sfinţeşte; îl înoeşte şi-I dă în capul lui în
ţelepciune, şi in limbă {^ralO, şi cuvînt, şi ştiinţă să
ştie de lucrurile ce vor h înainte, şi pricepere să pri-
c0pă de tainele cele neştiute, până ce aduce pre om
de-1 schimbă din viaţa lui cea păcăt0săşi-l tocmeşte
de-1 face pre chipul şi pre obrazul lui Dumne(jefi,
niră de pofte şi fără de nici un păcat—în ce chip a
fost Adam când l’a făcut Dumnecjieu întâlfi; şi acela
{ om este de acila biruitor morţel şi moştdn împCrăţi-
el ceriului. Duhul Sfînt aşijderca din 0menl simpli
alege şi face Apostoli, Proroci, învăţători. Păstori
turmei lui ( Ihristos. Pentru aceea .Apostolul Petru
ne dă ştire în Kpistolia sa cea d’intâlQ (2,9), (jiccnd:
„Să ştim că pentru darul Duhului Sfintsîntem neam
ales, seminţie împCrăt^scă, preoţie sfîntă, 0menl câş
tigaţi cu sângele lui Ohristos, ca să mărturisim prc
izbăvitorul nostru, carele ne-a chemat dintru întu-
nerec întru luminata a lui lumină“.
Până aicea aurirăţi folosul Duhului Sfînt cât fo
loseşte în om. De aicea să aucjim Iarăşi, pentru care
lucru vine Duhul Sfint în om. Intâlii, vine pentru
sfintul Botez, căci puţini sînt să p0tă ţinea curat şi
cum se cade, fără de păcate, până la m0rte, sfintul
cum
Rotez. Pentru aceea Domnul f^hristos a lăsat învî-
i " --------- .-«xQiirri------------
CA2AKIt LA DUMimCA
--------
i
Bt»Aunx>R
--------------
17H CAZANI* u numiiicA
W P r- --------------- ^
are prc I)umnc<Jeu. tot binele arc. Are viaţa de vecî,
are mângăerea DuhuluTSfînt, este odrasla rodit6re;
de folos este luT Uumne^eăşi iui-şT şi de apr0peluÎ
sC&.
Pentru aceea să ne nevoim, fraţilor, să avem pre
I)umnc(ieti 0spete în sufletele şi întru inimile n0stre.
Să-I gâtim cale plăcută şi Îubită, cu pocăinţa. Să go
nim cu ispovedania, pre ospetele cel vechîfl, pre di
avolul, pre care l’am chemat în noî cu păcatul. Să
chemăm cu f0me, cu sete, cu rugăciune, cu lacrimT
şi cu suspinurT, ca să vie humncijeu întru noî să ne
înodscă şi să ne curăţcscă de necurăţia păcatelor ce
a făcut în noT duhul cel rCii şi drăcesc, şi să ne dea
UuhulSfint ca să putem mtilţămi 'PatăluT şi l'iTuluI
şi Duhului Sfînt, şi să (jiicem:
SAntă Treime nedespărţită şi neschimbată, 'l'ic nc
închinam, pre Tine avem Duniiiecjieii şi Impi^rat, pre
Tine FăcCtor şi Ziditor mărturisim şi Te propove-
duim a t0tă lumea. Mulţămim milostivire! Tale, că
ne-aî Iubit, că ne-al miluit şi al plinit acestă taînă ce
este minunată şi preamărită şi îngerilor nepricepută.
Pentru aceea rugămu-'Pe şi ne cucerim: aicea să ne
învredniceşti să petrecem viaţă cu pace, fără de pă
cate, fără de smintclă, ne împiedecaţi şi nebiruiţi de
vrăjmaşii trupeşti şi sutleteştl, Iar acolo să ne dă-
rueştl ca să Te cântăm şi să Te preamărim cu îngerii,
cu slînţil, cu câţi au făcut şt fac voea Ta; că Stinţia
Ta eşti lăudat şi preamărit, cinstit şi închinat dela
t0te făpturile, acum şi pururea şi întru netrecuţîşi
nesfirşiţi veci al tuturor vecilor. .Amin.
iL
r
“
nirl nu sint adevCratc, ci numai se vCd a fi şaruri;
1
că curcubeul este nour apătos, din vederea n0stră
prea vederos, Iar din dosul sCti întunecos; are în
tru sine tocmdiă de multe feluri: pre alocurea este
des, pre alocurea rar, pre alocurea incă şi mal rar,
şi pentru acea tocmtilă împerechdtă, are intru sine
văps6lă de multe feluri—de trei chipuri—însă nu e
adevărată din lumina s0reluT. care umbre/.ă pre din-
sul. Iar cele trei chipuri în Dumne<jeire, sint chi
puri adevCrate: Părintele chip adevCrat, Filul chip
lerirat şi Duhul SHnt chip adevSrat.
Cunosc filosotîl preSiinta Treime ţrin apă, când
dinlr'o fântână dtiui isv6re cur^ζ: ImI uI şi Duhul
Sfînt. Oum fântâna şi isvorul sint o apă şi o fire au,
aşa şi ccle trei chipuri Dumne^ecştl sint un Dumne-
(jeti, o adeverinţă au; că Părintele născend pre Im-
Iul,a dat l.ul aceeaşi unire şi nedespărţită Dumneze
ire, care însuşi are; aşijdcrea şi pre Duhul Sfînt slo·
bo()indu-L.dă Lui aceeaşi Dumne(^eire care a dat şi
I mI uIuI şi care însuşi întru Sine are.
Cunosc filosofii pre Treimea Prea Sfinţită, prin
lemn, când dintr'o rădăcină cresc d0uS odrasle. Pă
rintele este rădăcină ilin care aăcrcscut douC odras
le: Filul şi Duhul Sfînt. Precum rădăcina şi odras
lele sint un lemn, a& o fire, aşa şi cele trei chipuri
Dumnc(jeeştl, un Dumnezeii a o fire; pcntru-că nă-
scendu-se 1>Ίΐη1 şi Duhul Sfînt purcede, aceeaşi uni
re lafi dela Tatăl, Dumnecjeire nedespărţită, carea
însuşi Părintele are întru Sine. Rădăcina este mal
întâlîi decât odraslele; şi în trei chipuri Dumne<ţe-
cştl, Tatăl este mal intâlâ decât Filul şi Duhul Sfint,
P
sntru-că I'ilul şi Duhul Sfint dela Părintele sint.
re I m I u I, Părintele, L'anăscutşiu slobo(jit pre Du-
■ o u u iL o a 186
-- --------------------------------------------------- ^
ΟλΖΛΙΠΛ Α οΑα» LA DOMINICA
r
tclc ese, îar dela l'iîul nu esc. Şi când a suflat Chri-
stos pre Apostoli şi a dis lor: „Primiţi Duh Stînt;
cărora veţi Ierta păcatele, se vor Ierta lor, şi cărora
veţi ţinea, se vor tinea“ (Ιόη 20,21), atunci n’a dat
( ihristos Apostolilor chip al Duhului Sfint, ci Ie-a dat
darul Duhului Sfint: putere a Ierta şi a ţineajpăca-
teie. Pentru aceea Duhul Sfint, al treilea chip Dum-
nedeesc, dela Fitul nu purcede.
Când cetesc teologii şi acest cuvînt ce l'a grăit
Apostolul Petru cătrejidovl, despreChristos(Fap
te 2, :W): „Şi tăgăduinţa Duhului Sfint luând dela
Părintele a turnat-;- prin ac«Îstă scriptură cunosc
r
re Sfinta Treime. I)rept aceea Iar scrie Vărsă pre
)uhul Sfint dela Tatăl". Nu este scris: Christos de
ji la Sine a vărsat, pentru-că Duhul Stînt dela însuşi Pă-
β rinteie esc, nu ese dela Fiîul. Pentru aceea şi Pavel
P Apostol dice de Duninecjeii Părintele (Tit 3,5,6):
' „Ci după a Iul milă a mântuit pre noi cu bala fiinţei
şi cu inoirea Duhului Sfint, din carele a vărsat spre
noi cu bogăţie prin lisus Christos Mântuitorul nos
tru·*.
Iar când grăia Christos către Apostoli de Duhul
Stînt: „Acela mC va proslăvi, că dintru al mefi va
lua“, aici însemna Christos, că Duhul Sfint dela a-
celaşl ese, - dela singur Tatăl, şi are a Sa fiinţă din
tru carele El S’a născut şi are a Sa fiinţă. N’a însem
nat Christos cu accst cuvînt, ca să fie eşit Duhul
Sfint dela Din.snl,fiind-căn'a(jis: Dela mine, ci a φβ:
dintru ale mele, adecă dela Părintele va lua. Prin
accst cuvînt a însemnat CIhristos, că Duhul Sfint
aceeaşi învăţătură însuşi avu să o dea 0meniIor,
‘ care a fost dând Cihristos; nu avea nimic să înveţe
O improtiva invCţăturel Iul ("hristos şi a voel. Şi A- i*
r î S i ’· ------------
------
8 '' 1!)2 CXZAKlk Λ DrtUA LA DUMINICA
ROSAUILOR
LA DUMINICA
i
Γ i: r r H O R s i·' i n ţ i l o u
Câreea Π «ficem ţi Duminica. întâia d ap i Rusalii.
& ls- - - - - - - - - _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ^
cx zu m u DumincA
CUVtNT INAINT*.
r
cu rCsbolâ improtivu altul împSrat, atunci
_ mal Înainte strînge ostaşi tntrarmaţl şi de
acila purcedc să’şl slob0dă 0menil sSI din robie;
aşa şi Domnul nostru lisus Christos tmpSratul în
gerilor, vrând să facă rSsboIQ cu vrăjmaşul diavo
lul, ca să slob0dă neamul omenesc din robia lui cea
amară, \iind la Marea Galilcel, a început intâltt de
acolo a strînge Apostoli spre ac0stă tr£bă, cum a-
U(^im spuind sfmta Evanghelie
Ueit Milcl cap t, iJib IA— 28.
i
n vremea aceea umblând lisus pe lângă Marea
(îalileel, v&^ut-a doi fraţi: pre Simon ce se ch0-
mă Petru şi pre Andrei fratele lui, aruncând mri-
„|a in mare, căcf crafi pescari, şi a grăit lor: Veniţi
„după mine să v£ fac vânători de 0menl. Iar el in·
„dată lăsând mrdja se duseră după dtnsul. Şi mer-
„g&nddeacolea,'vg<int-a pre alţi doi fraţi: pre I-
„acov al lui Zevedel şi pre Ιόη fratele lui, in cora-
„bie cu Zevedel tatăl lor, dregcndu-şl mrdja sa, şi
„I-a chemat pre dînşil. Iar el indatăşi lăsând cora- 1
„bia şi pre tată-s&&, s’aQ dus după dinsoLŞi a stră-
L ^ _______________________________ _____________*
C --------------------------------------
π
~ 206 ______________ CAiAmt LA DummcA ________________________C
i
omeni a gonit, morţii a înviat şi tuturor cui trebuia
darul 86ύ îl vărsa, cât sc vestise numele Lui în t0tă
Siria şi în t0tă Palestina.
Ac6stă putere a dat şi Apostolilor Săi. Se cădea
ca ostaşii Împăratului ceresc, să tic înarmaţi şi gr0z-
nicl împrotiva diavolului şi slugilor lui, fiind-că în
tru acea vreme, t0tă lumea se închina diavolului,
întru idolii acela ce tăcea&; împfirăţla satana în lume
cu toţi împ6raţil şi mal marii lumel, şi era un lucru
cu nevoe a înt6rce lumea către Dumne^eâ. Eraii de-
jrinşl 0menil a se închina şi a sluji idolilor, din φ-
ele vechi. Se cădea cu atât mal vîrtos ca Apostolii
să albă acea putere, cu cât el craii săraci şi ne (^r-
turari şi-I trimitea Christos împrotiva împCraţilor
şi înţelepţilor lumel acesteea. Pentru aceea le dedese
putere şi bărbăţie şi Duhul Sfint, şi a (Jis: „Duceţi-
vC că Iată eii trimit pre voi ca pre nişte ol în mijloc
de lupi. Nu v6 temereţl de cela ce ucid trupul, că su
fletul nu-1 pot ucide. Şi când veţi ti duşi înaintea
domnilor şi la împeraţl, pentru numele meu, nu v6
grijireţi nici vC înv6ţaţl ce veţi grăi, că Duhul Sfint
va grăi din voI“ (Mat. 10, 16, 28, 19, 2()).
Aşa I-a învCţat şi l-a înarmat cu blândeţele şi cu
răbdarea şi I-a trimis gata ca să vineze lumea cu
mr0ja învCţăturilor stintel Evanghelii; Iar el îndată*
ascultând şi cre^end cuvîntul Domnului Christos, d
X
şl-afi lăsat părinţii, casele, femeile şi fccIoril, şi aii Si
208 CAZAKll LA DCMWtCA
- t
y
purces după Clhristos, om ncavut şi fSră de casă. i
Din săraci şi din neam de jos, Şl-a ales Christos
Apostolii Sfii; că de I-ar fi ales din cel bogaţi şi din
Hlosofil lumcl acesteea, atunci ar 4icc n0uC păgânii
necredincioşii: Apostolii voştri cu banii şi cu avu
ti ţia afi năimit 0menl întru crcdinţa lui Christos, şi
mulţi s’afi întors către dînşii pentru avuţie. Şi Iarăşi
de ar fi ales pre Apostoli din cel înţelepţi, ar cjice că,
cu înţelepciunea şi cu meşteşugul aO înşelat Omeni!
. şi lumea de a& cre4ut în Ohristos. Dar acest prepus
tot l’a lepădat dintru Apostolii Sfii, şi pentru aceea
n’a ales nici din bogaţi, nici din mal marii lumel, ci
din săraci şi necărturari, din pescari şi din cismarl.
Aceşti bărbaţi simpli şi fără de arme, aii biruit pre
multl bogaţi, pre mulţi domni şi împCraţI, pre mulţi
înţelepţi şi filosoH. Pentru aceea grăeşte şi Pavel
Apostol, ^iccnd (1 Ck)rintenl 1, 27): „Dumnec^eii a-
lese pre cel nebuni din lume, ca să ruşineze pre cel
înţelepţi; şi neputincioşii I-a lăsat, ca să biruiscă
f)re cel puternici". Puterea şi înţelepciunea Aposto-
ilor nu este lumdscă saâ păm6nt6scă, ci este de sus
din cerifl, cu carea ca cu un năvod şi ca cu o mr<yă
aCi vînat t6tă lumea, lui Christos; aii scos mulţime
de suflete din adîncul întunereculul şi le-a& dus la
lumina cea de sus, la împCrăţia ceriului, cu invfiţă-
tura sfintei Evanghelii.
A IMX Λ l ’A ltT E
Prntra TtnarM peştilor calur cavlntâtor) ce I-aA t iiu t Apostolii
cu oiTodul ailntei EranghetU. din m a re· acestei lamL
â
şaag
şa a grăit Domnul Christos pentru Apostoli,
cu pildă,şia4is:
pil „Asέmănă-seîmpfirăţia ceriu- |
___ lui unul
un năvod aruncat in mare şi care de tot ^
felul de peşte adună, şi dacă se umple, îl scot la mar-
------------ ·---------------
-----------------
A D0 0 * O O r l B O S A U l Λ
î : gine şi şed de aleg pre cel bunî în vase, îar pre ceî
r « Π I0păda afară“ (Mateî 13,47).
Ascultaţî, ce închipucştc năvodul, marea, pes
carii ; ce este adunarea de t6te telurile şi ce este ale
gerea celor buni din cel rSI.
ftscaril sfnt Apostolii, precum le-a <#is InsnşI
Christos: „Εΰ νδ νοίύ tace vînătorl de 0menl“.
Marea este acistă lume cu valuri multe. Acistă
lume, cu adevCrat, se asdmenă mărel. Marea pururea
este cu frică şi cu trudă, ftră pace şi fără credinţă.
Unde este m0rte, acolo arată viaţă; când dă dulcâţă,
îl
I ·
atunci amărăşte. Pururea este pre ea schimbare şi
furtuni de scârbe şi valuri de lăcomii şi de necură-
ţil. Şi precum în mare, peştii cel mari înghit pre cel
i mal mici, aşa şi întru acostă lume, mal marii înghit
» έ agonis0la cclor mal mici.
¥ I^vodul aruncat în mare, este învCţătura Apo
► stolilor, mărturia sfintei Evanghelii, pentni-că este
împletit şi legat acest nitvod din învăţăturile Proro-
cilor, Apostolilor şi ale învCţătorilor lumel, şi mal
vîrtos cfe învCţătorul cel adevărat, — de Christos
Domnul nostru>Estc aruncat în marea acestei lumi,
ca să cuprindă mulţime de peşte, adecă sufletele o-
meneştl. Precum sînt Ia năvod legate ochiuri, aşa şi
întru învCţătura lui Christos sînt pilde, de Idgă tai
na şi înţelepciunea amînduror legilor. Precum sînt
ia năvod d0u6 c0rde: una din jos, cu plumb şi cu
Hare, pentru ca să apese intru adînc să nu trdcă pe
ştele, alta din sus u ^ r ă cu plute legată, pentru ca
să ţie de-asupra năvodul să nu-1 lase să se afunde;
aşa şi învăţătura lui Christos are d0u61egl: cea ve-
y che şi cea n0uă. C.ea veche grea. Iar cea n0uă uş0-
'X ră. Cea grea, conteneşte cu muncile şi cu matca fo-
--- -------- ------------------
r 810
-- >fî«5KL··---
CAXAMll t A DOMOQCA
V
lui Dumnezeii în vase şi-I vor duce în curţile împ€- .î'
_____________
A ΟΟΟΛ ΟΟΡΛ B O U U I 211
raţiei ceriului, înaintea feţei împCratuluI ceresc, cu
Dinsul să împCrăţ^scă.
Deci se cade ca tot omul crcştin să ştie, că în0tă
in marea acestei vieţi şi prestc dînsa trece la liniş
tea cea lăudată, pre carea şi îngerii o poftesc. Până
încă este în lume, are frică, nevoi şi primejdii mari,
ca şi pre mare; Iar dacă trece luciul mărel acesteea,
atunci se izbăveşte de t6tă osten0la şi de t0tă frica.
'i CIu bună nădejde se odihneşte de acila filră de nici
o ostenila,veselindu-se pururea întru impSrăţia cea
de sus, unde sint t0te de aj uns şi fără de nici o lip
să, unde şi noi toţi să dobândim parte, D0mne lisuse
C:hrist0sc, acolo unde împCrăţeştl cu Părintele şi cu
Duhul Sfînt, acum şi pururea şi întru veci nesfîrşiţl
şi netrecuţl. Amin.
O S T IE
LA D U U I K I C A
Λ Ţ R r·: 1 \ I ) i p Λ κ i ’ s λ i. i l.
CUVlNT iNAINTK.
£
is-a Domnul: Luminătorul trupuluî este ochiul.
DecT, de va fi ochTul ΙδΟ curat, tot trupul va fi
luminat. Iar de va fi ochTul tCiS riO, tot trupul
„tea va fi întunecat. Deci, de vreme cc lumina carea
>cste întru tine, este întunerec, dar întunerecul cu
„cât maî mare? Nimenea nu p0te să slujdscă la doi
.,domnî, câ saîi pre unul va Iubi şi pre altul va uri,
.satk de unul se va ţinea şi de altul nu va griji; nu
„veţi putea sluji lui Dumnecjicli şi lui Mamona. Pen- ^
ξ „tru acdsta grăesc v0ufi: Nu vS grijireţl pentru su-
> „fletul vostru ce veţi mânca şi ce ve^ bea. nici pentru i
„trupul vostru, cu ce vC veţi îmbrăca. Λύ d0ră nu J
„este sufletul mal mare decât hrana şi trupul decât
„haina? C'.ăutaţl spre paSerile ceriului, că nici nu
„simenă nici nu seceră, nici adună în jitniţă, şi Pă-
„rintele vostru cel din cerlfi le hrăneşte pre dînsele;
„afi d0ră voi nu sînteţi cu mult mal buni decât dîn-
„sele?Şi cine dintru voi gri jindu-se p0te să’şl adauge
„statului seo un cot? Şi de'haine ce vS gri jiţi? Soco-
„tiţl crinii câmpului cum cresc; nici se ostenesc, nici
„torc. Iar grăesc v0uC, că nici Solomon întru t0tă
„mărirea sa, nu s’a îmbrăcat ca unul dintru aceştia.
„Deci, de vreme ce Iarba câmpului, carea este astă-ijl
„şi dimineţă se aruncă în cuptor, Dumne<ieii aşa îm-
„bracă, dar cu cât mal virtos pre voi, puţini credin-
,, „cloşilor! I’entru aceea nu νδ îngrijireţl <#ic6nd: ce v
„vom mânca, sati ce vom bea. sad cu ce ne vom îm-
--------------- ----------------
■ ..... . ....... ....-.·
A TBIU ΟΟρΛ KinAUl 2 tS W
·’ f,
„brăca? acestea t0te le caută păgânii; că ştie Tatăl
„vostru cel ceresc, că νδ trebuesc v0ue acestca t0tc.
„Deci, căutaţi mal înainte impi^răţia lui Dumnc(}eu
hŞÎ dreptatea lui, şi acestea t0te se vor adauge v0uC. j
in t Aia p a h t e
P in tn i lumina luflatulul ţi a trupului ce o In tan eci Itcomia
f i a lt · gtaduri de pAoate.
C
^Jnd petrece omu! în turn, atunci Π lăcrămdză ο
ι.chil şi dcluţim c^inulul îl dor ochii şi orbeşte.
/ Dacă ese la v&Odb curat şi la vreme cu senin,
de se primblă pre lângă isv0re de apă curgăt0re, a-
tuncl sînt mal veseli ochii şi mal curaţi şi sănătate
I dobîndesc din văzduh curat. Aşa şi noi, fraţilor,
1 dacă intrăm în fumul păcatelor acestei lumi, întru
^ mâncări ftră vreme şi în beţii, in lăcomia avuţiei,
£ aurului şi argintului satelor şi vecinilor şi într’alte
5 pofte de păcate, atunci şi n6u6 fbrtefecrămiză ochii
sufletului nostru, şi deluţimea acelui tum înşălător,
durere şi orbire f0rte cumplită rabdă ochii noştri.
Mmic altul nu se as0mSnă isprăvile n0stre întru
acostă lume, decât fumului. Şi nu numai isprăvile
n0stre, ci şi (filele şi anii şi viaţa nostră, tote ca un
fum trec. Cine va petrece întru aceste tumur0se şi
înşelăt0re lucruri, aceluia îl este mintea întunecată
cu întunerecul păcatelor şi cu poftele trupului. Pen
tru aceea Domnul nostru lisus Ohristos, vrând să
ne slobo(jέscă dintru ac<Sstă neputinţă pre noi, aco
stă pildă a pus şi a (jis (Matei 6, 22): „Luminătorul
trupului este ochiul. Deci, de va fi ochiul tCii curat,
tot trupul tfiO va fi luminat. Iar de va fi ochiul tCfi
reii, tot trupul t6& va fi întunecat".
Dică este sănătos ochiul ce este în trupul nostru,
^ vede lămurit t6te făpturile: ceriul, pământul, mun- K
---- --------~---------------- -
214 CAZAHII LA DtmnaCA
/« Λ -------- r —
___________________________ A T M U DOPi «USAUl 218
LA D U K I N I C A
A PATRA ni:p.4 R U S A L I I .
CUVtNT ÎNAINT».
f
recum izvorăsc din izv0ră rîuil si purcede !n-
mulţindu-se apa, aşa şi din credinţă cu fapte
bune, se înmulţesc darurile. Nimica nu tste mal
mare decât credinţa curată, (^la ce crede drept şi
are fapte bune, acela are nădejde neîndoită Intru
Dumnezeii, şi de câte se/0gă şi cere, de t6te dobîn-
deşte;—cum a dobindit şi sutaşul acela, sănătate
slugel sale—de carele scrie Mvanghelistnl Matei
Cep. 8. Stib 5— 13.
vremea aceca, intrând lisus în Clapemaum,
^ ^ s ’a apropiat câtre dînsul un sutaş rugându-1
.e'jf^preel şi grăind: Domne, sluga mea itace în
„casă bolnav şi sc chinueşte rS&. Şi a ijis lisus lui:
„Efi viind voîfl tămădui prc dînsul. larsutaşul res-
„puncjcnd a (Jis: l)0mne, nu slnt vrednic ca să intri
.sub acoperemîntul mcQ, ci numai φ cu cuvîntul
.şi se va tămădui sluga mea; că şi εύ sînt om sub
„stăpâniri, avcnd sub mine slujitori, şi grăesc ces·
„tuia: mergi, şi merge; şi altuia: vino, şi vine; şi ro-
„bulul me&: fă acdsta, şi face. Iar lisus au(||ind ac0-
„sta s’a mirat şi a (jiscelora ce venlatMupă dînsul:
„AdevCr grăesc v6uC, că nici în Israil n’am aflat u-
„tâta credinţă. I,)ic v0uS, că mulţi dela rSsărit şi de-
„la apus vor veni şi vor odihni cu Avraam şi cu 1-
„saac şi cu lacov întru împCrăţia ceriului. Iar fiii
„împCrăţicI vor ti goniţi intru Sntunerecul cel dc a·
„fară; acolo va fi piîns şi .scîrşnirea dinţilor. Şi a
„(jis lisus către sutaşul: Mergi, şi cum al crezut, să
„lie ţie. Şi s’a tămăduit sluga lui întru accl clas.
INTAlA PARTE;
Pentru cntlinţa eataţnlaL
E
rorocil şi cu legea cea veche, şi tocmai de însuşi
lemnul nostru lisus Christos chemaţi, pentru-că
intru dinsil a tăcut minuni şi lor a mărturisit întâlu
Hvanghelia; dar el a& căc^ut dela Dumnccjicâ, pen
tru mulţimea păcatelor lor, cu care aO mâniat pre
Dumne^efi. Pentru nemulţămirca. necredinţa şi pen
tru hula lor cu carea aO hulit pre Sfîntul Domn Sa-
vaot Părintele ceresc şi pre Iubit Filul Lui L’afi mun
cit şi cu m0rte rea L’ati omorit, sînt isgoniţi dintru
-------------------------- ----------------------------------------------s
______________________________ A P A W A D O P i a i n A U l _______ ^
L A DUI CI HI CA
A CINCÎA DUPA RUSALII.
CDVtNT ÎNAINTK.
F
recum otrava este cumplită şi omorîtore de ή-
menl, aşa si meşteşugul ccl rCu al satanei, este
omoritor de suflete omeneşti, şi de ce se atinge
tot munceşte şi mal om0ră. Şi nu numaî pre rtmenî
CC se pun împrotiva luî, ci şi pre dobit0ce,— cum a-
U(jim din cuvintele Sfinte! IvvangheliT pre carea o
scrie Matei Evanghelistul
C«p 8, Btih 28— ckp 9, nljJi I
§
n vremea aceea, trecend lisus de ceea parte, în
laturca (ihcrghesenilor, Taii intimpinat pre din-
sul do! îndrăciţi eşind din morminturi, f6rte rCI,
„cât nu putea nimenea să trdcă pre calea aceea, .Şi
niată strigaQ grăind: ce este n0uC şi ţie, lisuse l'ilul
Iu! Dumnc(^eti> Aî venit aicea mal înainte de vreme
-------- —
A a n d * DUPi B U U U l m
îi
AaHCU ΟΟΡλ lUSAU) 220
Γ -
păcătoşii carii fac improtiva lui Dumnec^câ, cu dîn-
şil SC vor munci.
IVacil de nu ar fi greşit, nu s’ar teme de muncă,
ci ('hristos mcrgcnd improtiva lor, H înfricoşa pre
dinşii cu puterea I)umnc<icircl Sale şi rSutatea şi vi
cleşugul lor îl arăta înaintea Ucenicilor S€î. Atâta
craii deîuţl şi de viclenî.încâtţineaG prc aceîâmenî
în carii intraseră, tot în gropi, şi prin pustii îl gonlafi,
de petri se lovIaO, tiarele şi obc<Jilc stricafi, şi nu
putea nimenea să trică prc acele căi. De acestea de
tote Apostolii s’aC spălmântat,şi alte minuni mal de
înainte ulta&, înainte cu mintea socotlafi şi socotind
nu se priccpea&.
A DOL'A PAHTK:
E
uterea Lui şi să cnidă, se lepădară de Dînsul şi de
inele Lui, şi L’aii izgonit rut^ndu-L să se ducă din ,
I hotarele lor. Pentru accea ( '.hristos l-a lăsat pre dîn- ^
i şil ca pre nişte ncmulţămitorl, cariî iubiră mal vîr- &
I tos întunerecul decât lumina. Sfinţia Sa ( Ihristos le «
adusese lumină şi viaţă, Iar el aleseră întunerecul şi
m0rtea. Pentru accea S’a dus dela dînşii şi le-a lăsat
să Ic fie purcdril invCţătorl şi mărturisitori, ca să le
spue acea minune a lui Christos.
Aşa şi acum Se duce Christos dela cel nemulţă-
mitorl, carii mal mult Iubesc întunerecul decât lumi
na învCţăturilor lui Christos şi vieţuesc viaţă porccs-
că, de l0pădă cele cereşti şi aleg cele pământeşti.
Domnul Christos câte minuni a făcut, le-a făcut
întâiii pentru binele acclora; mal apoi pentru învC-
ţătura n0stră le-a făcut. Aicea cu îndrăciţii a ară
tat pre Iubitorii de argint, pre curvari şi pre nemul-
ţămitorl.
pre Iubitorii de argint, arată năravul lor cel cum
plit, cărora nu le este milă nici dc sărac, nici de ne-
Λ putinclos, nici de neavut. ci dc mare lăcomie, ca nişte
H b H ----------- -------------------
---------.
St «2 C AIAM II LA DUMmiCA
\im t, 14.
O ^ Z ^ U S T I E
LA BUMIITICA
Λ ŞEASEA DUPA RUSALIÎ.
cuTtNT Înainte.
ine nu se va mira de milostivirea şi de în
durarea Domnului nostru lisus ( ’hristos,
U
. jV is y ca atât h este milă de toţi, ca un Părinte şi
I ca un l<'ăc<Îtor, în căt, pentru mila Sa, S'a pogorît din
cel de sus întru ceşti de jos, din cerlQ, pre pământ,
şi pre pământ, din cetate şi din sat in sat umblând, I
căutând 01a cea perdută, şi slobot^ind pre cel apăsaţi
de diavolul, bolnavii tămăduind. stricaţii curăţind,
morţii înviind şi slăbănogii întărind. Acestea νδ-
<j£nd nemulţămitoril jidovi, f0rte se mâniaţi pre Dîn-
sul şi cu pi/.mă II hulIaQ,- cum spune n6u£ astă-(|I
sftnta l<!vanghelic pre carea o sorie Evanghelistul
Matei
C a p 9 . stih 1 - 8 .
t
gândurile lor, a φβ: Pentru ce cugetaţi cele viclene
întru inimile v0stre? C!ăcl ceesţc mal lesne^ a(^ice:
t - · — · î w h x t - ---------------------------------------
--- τ£β<Γ»5ΐω----
A ytotA ρ ο γ Α muailul
0
ănd nc-ar da Dumnccjeu, după pofta n6 stră, bi
nele lumel: sănătate, avuţie, bună intîmplare
intru t0te, atunci am avea prc Dumnecjeii bun
şi milostiv; Iar dacă ar lua accstea t0tc dela noi, a-
tuncl Iarăşi am răpşti si am huli pre Dinsul, ca şi fa
riseii. Pentru aceea, de ar veni pre noi şi scirbe,
dintru socotinţa lui I)umne<jeii, sintem datori să
muiţămim ca şi de bine şi să nu ni se supere în scir
be, ci să răbdăm cu blândeţe.
Ftecum doftorul nu este bun numai atunci când
adapă bolnavul cu erburl dulci, ci şi atunci este bun
când dă bolnavului şi erburl amare şi tae cu briciul
carnea cea rea, numai să tămădulască bolnavul; aşa
şi Dumnezeii, cela ce este socotitor de tot binele, pu
rurea socoteşte bine de făptura manilor Sale. Iar mal
vîrtos de om, să nu piră. rentru aceea, de multe ori
slob0 de certări de rane şi de b0 le. pentru ca să ne
^.simţim şi să alergăm către mila Lui.
^R-
σΕ
— -------
r
stos, a Câruîa este mărirea, cinstea şi puterea, d’im-
preună cu Părintele şi cu I )uhul Sfint. acum şi pu
rurea şi întru vcci vecilor. Amin.
LA B UUI KI CA
A Ş E A P T E Λ DU PA R l S Ă L I I .
CtrVtNT tNAINTK.
Î
saia prorocul mal înainte vreme a vCcJut cu Du
hul Sfînt venirea luî DumnccJeQ pre păment şi bi
nele ce vrea să facă ndmuluî omenesc; pentru a- -
■jt ceea strigând a φβ (3Γ), 4,5): „Vcseleşte-te pustie
^ neumblată, că îată Dumnci^eul vostru va veni şi vC f
va izbăvi pre voî. Atuncea se vor deschide ochii orbi
lor, şi urechile surelor vor auiji, şi deschis va grăi
limba muţilor. Atunci şchiopii vor sări ca cerbii".
Acestea cc a prorocit de demult prorocul, acum
s’afl plinit. Clu adeverat acum s’aiS deschis ochii or
bilor; şi nu numai celor doi, ci la t0 tă lumea a strC-
lucit lumina sfintei Kvanghelil a împărăţiei Iul Dum-
ne<jlciS; s’a vărsat Duhul Sfînt întru inimile 0meni-
lor cele pustii, întru care nu umblase binele Iul Dum-
necjieîi; deschis grăeşte limba celora cc mărturisesc
livanghelia; surzii aud glasul Iul Christos.
Domnul Dumnecjeft cu trup a umblat pre lume,
şi întru umblarea mult bine a făcut niSmuluI o-
menesc. λlergend prc cale, prc o fcmee cc-1 curg^
sânge de dol-sprc-(|ece ani, o a tămăduit (Marcu fi, ^
/· ^2T)). Fata Iul lair o a înviat. Şi dacă a eşit de acolo, &
-----------
342 CAXAJOS LA DUHOnCA
f
τ veniră dupil Dinsul doî orbî de strigaii şi sc rugaâ,
tiind-cîi piinseseră dc veste de minunea ce făcuse
(ihristos în casa luî lair de-î înviase fata. Pentru a-
ceea cu de-adins se rugaO să le deschidă ochiî şi să
le dea vedere, şi (jiceau; Kiiul luî David, milueşte-
ne. Filul lui l)avid iî (jlicer.â orbii, liind-că acest nu
me, mare cinste şi mare slavă avea întru Israilten).
D’intre împăraţii jidoveşti, întâlQ David a fâcut lui
Duninecjleii spre plăcere şi lui I-a făgăduit Dumne
zeii, că din seminţia lui se va naşte Nlesia (Ihristos,
—cum şi scrie: „Din r0da pântecelul tCÎi volu pune
pre scaunul teO“ (Psalm 131, 11). Pentru aceea şi
orbii acela ştiind acesta, Îl strigaţi şi-l ^iceaii: I'ilul
1 lui David.
2 Insă Siinţia Sa Domnul ( ’.hristos, nu vru să-I tă-
^ mădulască pre cale, până n’a intrat în casă. \u pen-
Şr tru alta, numai pentru nemulţămitoril jidovi ce erau
's cu Dinsul, carii pururea hullaii şi ocăraii minunile
Lui ce făceiu Iar dacă a intrat în casă, atunci le-a 4is:
Oare credeţi că poclu face acesta? Intrebat-a (Ihri-
stos, nn c-1 d('»ră nu vedea Siinţia Sa credinţa ce era
intru inimile lor, ci pentru ca să arate şi el singuri cu
gura lor, credinţa, ca să îndemne şi pre alţii către
credinţă. De multe ori minunile ce tăcea Domnul,
nu le făcea numai pentru cel bolnavi, ci mal virtos
pentru cela ce vedeaii şi aucjilaii. .Aşa şi aicea, a cerut
( Ihristos credinţă dela orbi, pentru ca să arate înain
tea mulţimel, că puterea credinţei mult p0 te: pre
mare ca pre uscat a da să umble, morţii să învie,
munţii să mute şi orbilor ocbl să dea.
După ce I-a tămăduit şi le-a dat lumină, le-a (Jis
.să nu spuc nimenul minunea ce a făcut. Cu acesta
ne-a învăţat să nu ne lăudăm cu bunătăţile n0 stre, P
λ ftn u oupJL l o i A u l -MS
f
i'tte iaptcic cele bune au începătură dela Dum-
ne(^eQ. pentru-că Acela este singur lumină ade
vărată, cum a φ 5 însuşi (la Ιόη 12,46κ
sînt lumina lumcl; cela ceva umbla după mine şi
după (fisele melc, acela nu umblă intru întunerec,
ci va umbla pururea în lumină”. Precum este Chri-
stos lumină, aşa şi lucrurile Lui sînt lumină.
Iar faptele cele rele, aii incepStură dela diavolul.
Precum este acela întunecat, aşa sînt şi lucrurile lui
întunecate. Faptele lui cele rele sînt acestea: Ne
credinţa fără frică, adecă când nu se teme cine-va de
Dumnezeii; nemolţămirea, mândria, deşartă mărire,
lăcomia, niănia, nepa/a, lenea, beţia. Dintru acestcu
-----------------------
Λ 2++ CATAH Il L> DUmKIC*____________________________ yi
LA D U M I N I C A
A OPTA DUPA RUSALII.
C m lN T ÎNAINTE.
LA DOUI KI CA
A NcM'A DU PA K I S A L I I .
COTtNT iNAINTE.
_.._am între petrile ccle scumpe, mal tare
decât diamantul nu este, aşa şi intr’alte bu-
. nătăţl creştineşti, mal tare nu este decât
I
. credinţa, însă când este împreunată cu fapte bune.
Acista este nebiruită de t0 te vicleşugurile vrăjmit,
S j W ------------ -------------------
________________________ A Ι Ιι^ Α D O ri B O M U l_____________ _________ 2 6 3 ,
,D ,,
-Tui
............."7 1- n
în t â ia PARTE!
Pantru putere» Dnmnc^eirel lai ChrUtoe ţi pentrti spaima
Apontolilor.
[
)re mare şi păţiati nevoe mare de furtună şi de va-
url, în cât era să se înece. Aciistă primejdie cuprin
sese şi trupurile şi sufletele lor. Domnul nu li S’a
arătat curind, înv6 ţându-I să rabde bărbăteşte scîr-
Ixle câte li se vor întîmpla întru mărturia Kvanghe-
liel. Pentru aceea el erafl în gânduri şi in spaimă
mare şi le era frică să nu-l părăsuscă cum-va InvC-
ătorul lor Christos, şi gândlaQ întru sine de grălaii ;
) 0 ră să nu-L fim scârbit în ce-va de ne îndemnă să
plecăm pre mare singuri fără de Sfinţia Sa, intru a-
cistă n0pte cu întunerec şi cu furtună. De altă parte
% jălulaîi şi le părea rCQ, în ce chip va trece Sfinţia
Sa din pustie unde rCmăsese, către lume, că altă co
rabie acolo nu era, ftră numai aceea în care intraseră
Ucenicii. Intr’alt chip se tîngulaii unul către altul
grăind: De ar fi aicea cu noi învăţătorul şi dulcele
------------------- ----------------------------
_____ CAXAm i 1.A D U M U I I C A _________
Aifiiiryp·------------
----- ■v rA 'K ;-----
* ΜΛυΑ DVPÂ RUBAUl
r -
grăit: Puţin credinclosule, pentru ce te-aî îndoit?
A iVlIfA Ι'ΛΠΤΕ;
Pentru crcdinţ» Apostolilor ţi cum se cade nfte* ca credin;»
m ne apropia o itro Dumneaei.
Î
f^cdinţa şi dragostea aii ftcut pre Petru de s’a
J pogorit din corabie şi a plecat pre apă. Pentru
c ^ z ; ^ 2 ; T iB
LA DUlCIiriCA
.\ l, )ECE. \ D U P A RUSALII.
- -«M·* -
C m iN T IN A IN T Î.
i
gag C A SA m * LA DUMimCA
INTAIa PAKTR:
Pentra paterea Iul Christo* asupra dracilor ei pontm ptcat,
cum est« mal Γ«ύ d ecit dracuL
[
)roroc, fiind-că toţi eraii în puterea şi în legătura
ul, pentru păcatul celui dintâiii născut, până în vre-
4
ApeceADovk ·ηΐΑυΙ____________2β8
I
cile vecinice.
Nu este atâta pagubă când intră dracul in trupul
omului, căci la mulţi, mântuire le agoniseşte; că a-
cea zdrobitură şi muncă ce are trupul, sufletului a-
ducc binele vecinic şi pocăinţă; mulţi dacă se trez-
vesc cad la smerenil şi la pocăinţă. Iar când este
bine trupului şi este sănătos de se desfăt0 ză in dul-
ceţl şi în mâncări. Iar în suflet intră păcatul, este
mal mare pagubă, căci atunci ţine dracul pre acel
suflet în păcatul morţel de veci. Pentru aceea sf.
Ιόη Gură-^e-Aur a <#is, că păcatul este mal τδΰ de
cât drucul, că dracul tace pre 0 menl smeriţi, cum şi
vedem, că dacă ese din 0 menl, acel 0 menl se sfiesc
şi le este ruşine. Iar noi când facem păcate, nu ne
sfiim nici ne este ruşine. Nu este atâta pagubă, când
orbeşte diavolul ochii trupului, pre cât este pagubă
când orbeşte ocbil sufletului, să nu vadă ccrluI, nici
pre Dumne^eQ, nici judecata Lui, nici m0rtea, nici
munca de veci, pentru ca să fle orb să nu vadă nici
să gânddscă de păcat, nici să se p0 tă ieri, saii să p0 tă
scăpa. Mal mare pagubă este când nu lasă să asculte
dojana, în vCţătura, certarea, decât atunci când asur
zeşte urechile. Mal mare pagubă este când Ia graiul
^ să nu se ispovedulască şi-l aduce ruşine de se va is-
264 CAIAXTE LA DUHUnCA
t
mulc crcştine! De ce nu te temi de acel vrăş
maş şi dc chipul luT nu te socoteşti ? Pentru
ce nu scapi din puterea Iul până poţi? De ce
nu uci(jl răutăţile tale cu ruşinea sfintei ispovedanil,
ci Iubeşti pre acel drac, carcle inddmnă limba ta Ia
blesteme, la minciuni şi la cuvinte spurcate. Iar spre
{Spovedanie aşa dc tare tncue şi astupă gura ta?
C un0şte puterea Iul asupra ta. lând gândeşti de
ispovedanie, îndată scirbeşte inima ta, îndată te pă
gubeşte cu alt ce-va, îndată cu valuri te opreşte, în
dată aduce aminte de ruşine şi te sfătueşte că-ţ1 este
destul o dată într'un an a te ispovedui; şi dacă te Iaşi
până la anul, de acila până la alt an, şi aşa în pedeca
iul eşti bucuros să umbli, şi te duce unde nu vel tu,
ci acolo unde va el.
N u te simţi întru acel sfat rCfl, nici te cunoşti că
nu eşti tie, ci aceluiaccstăpâneşte cu tine in păcate?
Domnul Dumnezeii aştâptă şi îngădueşte putere!
lui, cu carc va să te om0 re şi la munca de veci să te
ducă, şi nu o slob0 de, ci preste voea lui te apără de
primejdii şi de m0rte. Iar tu, îngăduirea şi îndelung-
răbdarea lui Dumne<jeu, nu o socoteşti; însă curind
vel vedea ce te va întimpina dela acel armaş, adecă
r£& chinuitor, pentru dreptului judecător,—a
lui Dumnedeii. Acela ce acum nu te iasă să le ispo-
vedueştl, acolo la judecata lui Dumne<Jeti, tare le va
striga şi le va pîri acel vrăşmaş—diavolul.
Pentru aceea, aruncă şi lepădă statul Iul; arată
vicleşugul lui înaintea Duhovnicului tSQ, şi nici la
---- cţ>eÎ9r :--------------------
* ^ΚΜΧΒΟΡλ RinAul____________26S
judecată nicT la marţea ta nu va avea cu ce te înfri
coşa acel vrăşmaş. Nu te lăsa, pentru ruşine, să nu
te ispovedueşti, că stîntul Ιόη Gură-de-Aur <^ice:
Dumnc^câ către păcat a pus ruşine, îar către ispo-
vedanie a pus indrăsnire. Dracul le-a întors: către
păcat a pus indrăsnire, Tar către ispovedanie a pus
ruşine şi-ţi (Jice: Tcrta-te-va l)umne<^e& şi fără dc is
povedanie. I)ar nu te va Ierta, că Însuşi a (^is (Matei
16,19) «Pre cinc veţi dcslega pre păment, deslegat
va fi şi în cerliS". l,)ice Domnul (Ihristos: Pre pă
mânt am ispravnici legătorl şi deslegători; mergeţi
la dinşil. Dc νδ vor dcslcga pre voî dc păcatele v0s-
tre pre pământ, şi dc mine veţi fi deslegaţi în ccrlQ;
Iar de nu veţi alerga şi de nu veţi năxui la ispravni
ci! Mei, să v6 deslege de păcatele v0 stre pre păment. λ
Λ nicî de Mine în cerlfl nu veţi fi deslegaţi. ^
Q , mare milă şi de nimenea necuprinsă! Nu detc y
înger ispravnic, carelc nici odată (după cel căijuţl)
n’a greşit şi cu greşiţii nu s’ar fi înţeles; ci a dat spre
accstă judecată pre fratele mcfi, carele este dintr'un
sânge şi dintru neputinţă ca şi mine, înaintea căruia
mal puţină ruşine îmi va fi, când este şi el om ca şi
mine. Mare bucurie este când in dar şi pentru pu
ţină ostcndlă, atâta greutate de păcate se Iartă. Lă
udat să fie Dumnc(je& pentru milă şi indurare ca a-
ceea!
u te lăsa acelor draci să-ţl astupe gura, că până
nu ajunge apa până la gură, tot este nădejde de eşit;
Iar dacă ajunge apa de umple gura, de aciTa numai
ce rămâne afundarea. Până p0te striga neşcine când
vede tâlharii, prea lesne p0te dobândi ajutor; Tar
dacă apucă de-1 prinde de gruma/T, îl sugrumă şi nu
— -
ίκ — ---- -------------
ί“ 2 ββ C AZA Hn LA DUMOnCl
E
re alţii ce /ac intr’alte păcate de m6 rte, nu -1 scîr-
eşte, nu intră in trupurile lor, fiind-că are sufletul
carele este fără de morte şi mal marc decât trupul.
Pentru aceea binele acestei lumi, să ne fie ηόηδ cu
prepus, şi mal rCft să ne temem decât de primejdiile
şi pagubele acestei lumi. Dobitocul ce va să se jun-
hie şi să se facă de mâncare, se hrăneşte bine. Tar
S
rana cea bună o plăteşte cu m0 rtea.
Altă tocmdlă a satanei nc arată n0uC Domnul
Christos: dacă îl gonim dintru inimă cu ispoveda-
nia şi cu pocăinţa, mat cumplit este decât întâlfi,
căci c<irca ajutor luişi dela tovarăşii s6 I, ca să ne a-
runce din ηοΰ în păcat, şi fără de voe să facem voea
iul. Ia cu sine ş0pte duhuri mal rele şi mal viclene,
întru acel rCsboID. Acistă biruire aâ asupra omului
de nu se va socoti: în mal mari păcate îl va arunca
şi sub mal grei păzitori va fi ţinut; cu acele lanţuri
va fi legat, şi-1 va fi cea de apoi mal amară decât cea
dintâlti.
Avcsalom când omorî pre fratele sCQ Amon, pri-
^ begi de frica tătâne-s£ii David. .Acolo se pocăi
------------------------------------------------
λ (.lic t i ουρΛ iiDEiAUl 267
CUVtNT iNAINTK
€
uin nu este intr’un chip apa măreî cu picătu
rile pioeî, aşa nu este intr’un chip mila luî
I)umnc(ieii cu mila 0menilor. Noi sîntcm da
tori luî Dumnecjefi cu intunerece de talanţi, şi Sfin
ţia Sa nc Iartă toţi. N0uC ne sînt datori omenii mal
câte puţin numai câte o sută de bani— şi noi nu
voim să-I Iertăm. Pentru aceea, Domnul Christos,
pildă ca aceea a pus întru li^vanghelia cc am au(jit
astă-(il, arătându-ne cum ni se cade să fim improti-
va celor ce nc greşesc.
I '»ιιχΙι.·Ιι« .IrU M-'-.l r a p It», »llli 2.1 ift
^ ------------------------- ---------
-H -* 2 Î0 COJWI» t * m m iKicA__________
ccr
t
sa ne aduccni aminle, că aşa va face I)iimne<jcii cu
noT, cum taccm şi noT cu prietenii noştri, adecă cu
tieştc-ce om. 'I'u vel să-ţi rCscumperl strimbătatea
prc iratule tCu, şi Dumnic^eS mal marc şi fără scă
pare rCscumpărare va pune pre tine. Dumnetjeu cu
judecata cea. adevCrata, ( '.arele cu mortea cea vecl-
nică pote să te certe, ţie nu-ţl resplăte.şte; Iar tu sin
gur de bună voe ceri răsplătire cum (jice înţelep
tul: cine va să-şl resplăt(^scă, acela va afla rCsplătire
dela I)umne(jefi. Ştie Dumnezeu creştinătatea nos-
tră, când ma\ multe sfe^l, mal mwUc zavistii, mal
multe rCutaţl, mal multe asuprele fără de vină sint
intru noi creştinii, decât în păgâni. 1 ‘entru puţin lu
cru, certări cumplite şi prade mari, legături, închi
: sori, morţi rele, atâta, în cât sîntem mal nemilos-
tivl unul altuia decât păgânii. Şi după mortea nos-
tră aşa se va face nouC, cum s’a lăcut şi .slugel celei
nemilostive, precum mal desluşit veţi înţelege în a
doua parte a .sfintei livanglielil.
Λ IWIIA PARTC.
Pentra p&ra robului, care a toet p&rlt de soţii ββΐ, şi pentru
oetnda Iul .
f
** ■pune Sfinta livanghclie, că dacă au veijut !M»ţu
ce a făcut acel rob nemilostiv cu datornicul
sCu, se mâhniră şi s’au dus de aii spus domnu
lui lor,
^ ţiile carii arată lui Dumnecjeu nemilostivirca
nostră, sint lacrimile şi suspinele săracilor, argaţi
lor şi lucrătorilor, când sînt asupriţi şi munca lor
neplătită. Acelea spun nemilostivirca nostră înain-
CXZAmt LA DUMIlnCA
-Ml :H ·,ν-- ■
?
-.-((l T 'fT îT r .i ■
LA D U M Iir iC A
Î
n vremea aceea, apropiatu-s’a către lisus un tî-
nCr 0 rc-carcIc inchinăndu-se lui şi (ţicend: Invă-
ţătorule bune, ce bine volii face ca să alb viaţa
„de veci? Iar el a (jislul: (^*ml iţraeştl bun? Nime-
„nca nu este bun, numai unul Dumne<jieii; dar dc
„vel să intri în viaţă, păzeşte poruncile. I.)is-alul:
„( '.are? Iar lisus a Să nu uci<|I, să nu curveşti,
„să nu furi, să nu β mărturie mincin0 să; cinsteşte
„pre Tatăl tCfl şi pre mumă-ta şi să Iubeşti pre veci-
.nul t£fi ca însuţi pre tine. pis-alul tînfiruliTote
„acestea le-am pă/it dintru tinereţele mele; dar încă
„cc n’am plinit? I)is-a Iul: De vel să fi desCvârşit,
.mergi de vinde avuţia ta şi o dă săracilor, şi veT a-
„vea com0ră la ceriti, şi vino după mine. Iar tinS-
i
C A Z t in i LA DUMIinCA A 18-A D U P i (U S A U l 279
E
ădăcina tuturor rCutăţilor este lăcomia avuţiei.
După ciivîntul Iul I’avel Apostol (I Timotel 6 ,
1 0 ), acesta de multe ori pre mulţi 0 menl pierde,
cetăţi tari risipeşte, pământul împarte cu hotare
şi cu vămi îl precupeţeşti·, marea cu sânge amestecă,
rîuri de lacrimi din ochii săracilor varsă. Pentru ea
sint furtişagurile, uciderile, rCsbdele, jurămintele
cu strâmbul. Acesta nu lasă 0menil să intre întru
împ£ră ia c e r i u l u i p r e care lucru îl cun0 ş(em du-
pre ace volnic, carele, pentru multîl avuţie şi strin-
sură CC avea—căci era Dogat f6 rte -el lubla să nu
m0 ră nici o dată, ci să trăiască tot-de-una, să mănân
ce numai şi să bea, că avea de t0te de ajuns. Şi gân
dind în sine să afle vre o calc ca aceea să nu m0 ră, ci
să p0 tă fî şi în ceea lume, să locuiască in veci într'ace-
eaşl avuţie şi într'acelaşi bine cum locuia şi aicea,
merse la Christos cu mare plecare de L’a întrebat,
ce bine va face să albă viaţă in veci ?
Acela ce aii mult şi le este de 10te pre voe, n'ar
iubi să moră nici (»dată, ci ar Iubi să trăiască in veci,
— -----
C âJU m · LA ZHWUnCA
K
răsit pre Ohristos, lumina şi viaţa cea vecinică.
intru aceea Domnul Christos învCţa pro Ucenicii
S£l grăind, că nu este putinţă bogatului să intre in
tru împărăţia ceriului: „AdevCr grăesc νόαδ, că
mal uşor este funiei corăbiei a intra prin urecbla a-
culuî, dccât bogatul întru împCrăţia cerlulul“. . , ,
ρ * -
I 2ft2 CA2AVII LA nUMlRICA
A DOUA PARTK:
Pentm cela oe nAdiJdueac «pre bogăţie Iar nu 8pro Dnm-
ne<)eA.
e
u adcvCrat, după cum funia corăbicî nicî o dată
prin urcchia acului nu va trece, aşa şi bogaţii
celu ce nădSjduesc ma! mult spre bogăţie de
cât spre Dumne^câ, nici o dată întru imperăţia cc-
rluluT nu vor intra. C^nd aşteptă ajutor dela bogă
ţie, Iar nu dela Dumnc(ic&, şi aii nădejde să Ie foio-
s6 scă mal mult bogăţia decât I)umne(jcQ, atunci şi
inima acelora stă la bogăţie. Iar nu la Dumnezeii, şi
se închină bogăţiei în locul Iul Dumnezeii,—prc ca-
rea bogăţie, Pavel Apostol o numeşte închinăciunea
idolilor, l ’nora ca acelora le dă veste Domnul Clhri-
stos ca să se ştie, că până când vor fi de vor vieţui
1
I LA D UMI NI CA _
CUViNT tNJONTl.
kcntru-că pre ac0 stă vreme era culesul viilor pre 1
L _________ ______________ J
28β CAZANII LA DUMINICA _
LVrAlA PARTE:
P oitru hiOTltoril o«l r<I carii afi omortt slagile Domnolol lor
fi mal apel aA em erit fi p r · Dominil lor
M
ulte dovedeşte acostă pildă şi arată binele Iul
Dumne(#eii către (imenl şi mal vîrtos <dtre
neamul jidovesc, care a omorit prorocii luŢ
Dumnezeii. Şi nici aşa nu S’a lepădat de dinşii, ci şi
preFilulSiiii a trimis la dinşii, amănd0 uS legile intru
una a împreunat şi mântuirea lor le-a mărturisit; Iar
el ca nişte nemulţămitori, şi asupra Lui îşi ridicară
mânile. Pentru aceea,Jidovii au că(#utşi limbile s’aîl
sculat.
Domnul a <Jis: Un om 0re-carcle era casnic. Om
pre Sine ^ grăeşte Domnul, fiind-că pentru Iubirea
(imenilor a fost Om.Casnic este,că stăpâneşte t0te:
ceriul şi pământul. C'^sa Lui este t0tă lumea. In ca
locueşte şi domneşte. Acela zideşte şi din nimic face.
sădeşte şi creşte. Acela a sădit din începutul lumel,
în ralti, pre Adam şi pre l£va (Facere 1, 28) şi din
viţa acelora s’a tins până la Avraamşi până la \Ioisi
şi până la t0 tă seminţia lui lacov.
Intâl& seminţia j ido v0 scă s’a chemat via lui Dum-
ne<ieti,pentru-cădinH}ţhipetfu mutată în ţcra_făgă
duiţi şi acolo fu sădită de I )umne4eâ (Psalm 79,9).
De acustă vie a făcut Domnul Cihristos pildă, pen
tru ca să le aducă aminte de aicea să cun0 scă cine
este săditorul şi Domnul casei. Pre ac0stă vie a să
dit-o Dumne<ieO în loc ales, in ţdra făgăduită, şi o
îngrădi cu lege ca cu un gard. A săpat întru dînsa
t0 sc ce se chi5mă Uisericâ, şi jertfelnicul unde jun-
ghiaii jertfei şi făceaţi rugi pentru Iertarea păcatelor.
A zidit întru dînsa, ca un turn tare, cetatca Ierusa
limul, şi de-acil o a dat în mâna lucrătorilor: învCţă-
1
----eiSeiP^to>.------------ ----
A tS-A DOPl RUIIAUl 2fl7
A DOUA PAKTR:
Peatrn cAderea Jidovilor fi p«ntrn chemarea limbilor
ir
face r6 da bună, şi în foc o va arunca (Ιόη 15,1^. Iar i
carea va tace struguri, o va lua in dr0pta Sa, ^ va
veseli de dînsa şi va arăta r0 da şi mărirea eî înain
tea îngerilor lui Dumneţlcu. Pentru aceea şi noi să
ne ncvoim să aducem Lui r0dă dc pocăinţă şi de fap
te bune, ca să scăpăm de munca de vecî şi împCră-
ţia Iul Dumne(jefi să dobândim, pentru darul l)om·
nuluT nostru lisus Clhristos, ('iLru!a se cade cinstea,
ţi^nercii şi t0 tă lauda, d'impreună cu Părintele şi cu
buhul Sfint, acum şi pururea şi in veci vecilor.
Amin.
LA DUMIHICA
A 14i n i l P A R U S A L I I .
COVÎNT tNAlNTl.
vând ar fi un impCrat mare să-şl Iogod0scă
luişl o fată de ţCran şi de neam prost, să o la
să-I Hc Iul impCrăt0^, atunci t0te rudeniile
fetei aceleea ar avea bucurie marc, că pentru acea Io·
t
(odire, Iese din sărăcie t0tă seminţia aceea şi ajunge
a strălucire, la cinstc imp£răt*iscă, la t0 tă avuţia şi
la tot binele. Şi încă mal mare bucurie are neamul a-
cela, că împCratul se împreună în sângele lor de se
chdmă şi el de sânge împărătesc şi moşteni impiiră-
. tiel accleea. -Tot tn aşa chip şi ImIuI Iul I)umne<jcfi,
I Marele ImpSrat, S’a logodit cu neamul omenesc, cu
ίί^
CAJUUm LA DUVnnCA
f
is-a Domnul pilda acesta: Asemănatu-s’a împC-
răţia ceriului omului [impSrat carele a fScut
nuntă fîlulul sCfi. Şi a trimis prc slugile sale să
„strige prc cel chemaţi la nuntă, dar el nu voiră să
„vie. Iar a mal trimis pre alte slugi (Jiccnd: ţ)iceţl
1 „celor chemaţi, Iată că am gătit prânzul meii; jun-
" „cil mei şi cele grase ale mele s’aâ junghiat, şi t0 te
„sîntgata; veniţi la nuntă. Dar el nebăgând siSmă
„s’afi dus, unul la satul sCQ, altul la neguţătoria sa;
„Iar ce1 a-l-alţl prinzând pre slugile lui l-ati pedep-
„sit şi I-afi ucis prc el. Şi aucjind impGratul acela s’a
„mâniat, şi trimiţend oştile sale a perdut prc uci-
„gaşil acela şi a ars cetatea lor. Atuncea a (jis slu-
„gilor sale: Iată nunta este gata, dar cel chemaţi nu
„a& fost destoinici. Deci mergeţi la răspântiile că
nilor, şi pre câţi veţi afla. Π chemaţi la nuntă. Şi cşind
„slugile acelea la rCspântil, a& adunat pre toţi câţi
„aQ aflat, şi buni şi rCl; şi s’a umplut nunta de cel
„ce şedeaii. Iar impSratuI intrând să vadă pre cela
„ce şedeau, vC(jut-a acolo pre un om neîmbrăcat în
„haină de nuntă, şi I-a φβ Iul: Prietene, cum al in-
„trat aicea neavend haină de nuntă? Iar el tăcea. A-
tuncea impiÎratul a (jis slugilor: Legând Iul mânile
----
λ DOPl BOSAUl 293
U
tru una. Pentru [credinţă, sc châmă logodnică Iul ;
' A Dumnezeu, căci a luat trup şi sânge dintru dînsa. A
y Pentru aceea n’a trimis Injţer, nici Arhanghel, nici W
Heruvim sati Serafim ca să o aducă Lui mirtisă,
ci însuşi împăratul şi Mirele, Filul lui Dumne<icii,
purcese dintru scaunul SCâ cel înalt şi a venit din »
cerlfi întru acdstă lume. Λ aflat neamul omenesc le
pădat de credinţa in Dumne<je& şi lipit de credinţa
in idoli. Neamul omenesc se lepădase de Dumne-
(jeii şi credea idolilor şi dracilor. Filul Iul Dumne-
defi a găsit lumea abătută şi totuşi o a Ic^odit Lui
fec1 0 ră curată. Din r0 bă o a făcut împ6 rătc‘să; din
săracă, tegată; din g0 lă, îmbrăcată cu haina cea lu
minată a stîntulul Botez; I-a dat ca inel de logodnă
darul Duhului Sfînt. Zestrele el în dduC păi^I le-a
împărţit: o parte întru acostă lume I-a dat căci a slo
bozit neamul omenesc din robia satanei, sufletul de
păcate l’a curăţit şi dar să fie fiti lui Dumncc^efi l-a
dăruit; altă parte, în vticul ce vine ţine să-l dea în-
iu
A 14-a dop I r o ia u ) 39ft
k
bucate pămcnteşti, ci cu bucate cereşti care dafi
viaţă şi sănătate, nu in jumătate de an, ci intru ani
CAXAHTl LA DUMUnCA
LA D U KI N I C A
CUTlNT ÎNAINTK.'
um este lungorea cumplită trupului, aşa şi
^mărirea deşartă este cumplită sufletului,
____ că multe b()ie bagă întru dinsul: mintea în
tunecă şi de Dumnezeu o desparte in pofte lumeşti
şi trupeşti. De acostă Ixilă suterla tot neamul jido
vesc, ca şi acel legiuitor de carele spune Sfînto li-
vanghelie de astă-φ, pre carea o scrie Matei Evan
ghelistul
C»p. 22, SUh<tfr— W.
vremea aceea, un legiuitor 0re-carele s’a apro-
' lîp ia t către lisus ispitind prc el şi 4icend: InvCţă- v
j ^torule, care poruncă este mal marc în lege?
— --
A 16-A DUPi BDBAUl
CAIAHIl U DtmiinC*
LA DUUI KI C A
A 16i DUPA RUSALU.
CUVtNT tN AINT *.
(‘
* Ι β - λ DOPi RU IAU t
i L
A 1 6 -a d u p A b u b a u I 313
LADUUIKICA
A 17t DUPA RUSALII.
arVÎNT ÎNAINTE:
ecât totc făpturile cAte sînt prc lume, nu este
^l^mal neputincios decât omul. Sub primejdii
in multe chipuri este supus şi de scirbe mul
te este cuprins, nu numul despre ^rtca bdlelor şi
neprisosinţelor, ci şi de uită parte, căci nici de du
hurile cele necurate nu este slubod trupul umulul.
Acesta ne-o arată nevoea acelei fete, pentru care
muma el forte cu {ţre& striga şi glăsula către Dom
nul Christos (^icend: Mântueşte-mC Filul lui Da vid,
că fata mea rCii se îndrăceşte,--cum au4im mal lă
murit spuind n0uS astă zi Sfînta Kvanghelie prc ca
reu o scrie Matei Evanghelistul
Cap IB, Slih 21— 28.
< ^n vremea aceea, intrat-a lisus în laturile Tirului
<Ϋşi ale Sidonulul, şi latăomiiereHananceancădin-
^ t r u acele hotare eşind, a strigat către el (jicend:
„Milueşte-mS, D0mne Filul lui David; fata mea rS&
„se îndrăceşte. Iar el nu I-a rSspuns el cuvint. Şi a-
propiindu-sc Ucenicii lui rugaQ pre el <jicend: Slo-
-------- ------------ -----
— —
λ 17-Λ D UPi R U S tU i S15
r -
„b0dc-o prc ca că strigă prc urma n0stră. Şi el rCs·
„pun<jcnd a (jis: Nu sint trimis dccât cdtre oile cele
„perdute ale casci Iul Israil. Şi ea viind s’a închinat
„Iul (jictind: IMmne, ajutâ-ml! Iar el riispunc^cnd a
„(jiis: Nu estti bine a lua pânca fiilor şi a o lepăda
„cânilor. Iar ca a (Jis: AdevCr, l)0mne, dar şi cânii
„mănâncă din fărtmiturile ce cad din masa domni
ilor lor. Atuncea rCspuncjlcnd lisus a (^is el: ϋ mu
iere. mare este credinţa ta; fie ţie precum vel. Şi s’a
„tămăduit tata el Intr'acel clas.
in t AIa i ’ a r t k
â
postolil şi toţi sfinţii a& pus ηόυδ chip de invC·
ţătură pre muerea hananeeancă; întâlfl, pentru
ca să ne învCţăm din răbdarea el, că tare şi vîr·
t0să minte a avut întru crcdinţa sa, când Domnul
spre rugăcIunca el nu căuta nici găndia. Al doilea,
că o mustra şi o înfrunta pentru păgânătatea el. Al
treilea, că se lepăda Sfinţia Sa să nu facă aceea de ce
ea se ruga. ( ‘.rele erau aceste trei lucruri, care dau a
şti, că Domnul Ohristos nu primeşte rugăciunea el;
dar pentru aceea întru inima el tot se mal aprindea
tocul credinţeţ,cătrc Ohristo^şi nădejde ca aceea a·
vea, in cât din credinţa sa nimic n’a slăbit, şi din ce
o lepăda dela Sine (Ihristos cu cuvîntul, cu atâta ea
se ruga mal cu milă, şi de aceca mal marc nădejde
avea că o va milui Sfinţia Sa, cum a şi fost.
Ou ac<ista nc învaţă să fim stătători tari în bulele
A 17-a D U Pi a o s A U l S I9
LA DUMINICA
A 18·- DUPA RUSAI.ll.
CUVtNT ΐκλίντϊ
T >U e s t e alt nimic prc lume mal drag şi mal
&kUb
vremea aceea, sta lisus lângă ezerul Ghcnisa-
%«rctulul şi a vC^ut douC corăbii stând lângă exer;
-^lar pescarii eşind dintr’însele, spălaO mrejele. Şi
„intrând întru o corabie, carea era a lui Simon, l’a
«rugat pre dînsul să o depărteze puţinei dela uscat;
rşi ş£(icnd învfiţa mulţimea, din corabie. Iar dacă a
„înwtat a grăi, <#is-a cătrc Simon: Depărteză-o la
r
■
.adine şi aruncaţi mrtjele vostre spre venat. Şi rCs-
„pun<#cnd Simon, a φβ lui: Inveţătorule, t0tă ηόρ-
„tea ne-am trudit şi nimic n’am prins; dar după cu-
„vîntultCii νοίΰarunca mrija. Şi ftcendaşa, prins-a
„mulţime mare de peşti, în cât se rupea mrd-ja lor.
„Şi afi fticut semn tovarăşilor carii eraO intr’a'ltă co-
„rabie.casă vie sâ le ajute lor; şi ati venit, şi aii um-
„plut amând0uC corăbiile, încât ele se afundafi. Iar
„Simon Petru v2<iend, a că<iut la picI0rele Iul lisus
„grăind: EşI dela mine, că om păcătos sînt. Domne.
„C i cuprinsese pre el spaimă, şi pre toţi cela ce e-
„raii cu dînsul, de v6 narea peştilor pre carii îl prin-
„seseră, aşijderea şi pre lacuv şi pre Ιόη, feciorii
„lui /evedel, carii eraO părtaşi cu Simon. Şi a (Jis I-
„isus către Simon: Nu te teme; de acum vel vena ό-
„mcnl. Şi scoţând amând0uC corăbiile la u.scut, lă-
„sând t0 te, aii mers pre urma Iul.
ΙΝΤΑΙΛ l'ARTK
Peo<xu Iul ChriaCos fi prnlru T^iutiul peţUlor.
-------------- 1 -------------------
CJUANIR ΙΛ DOMIIflCA
B
acă a aruncat Petru mreja, dupre <iisa Domnu
lui. şi a vCi^ut că s’a vCnat atâta peşte, a cu
noscut că nu este pentru truda sa, ci pentru φ-
sa şi pentru voea luT Dumneijefi, ştiindu-se pre sine
I păcătos. Puterea lui Dumnec^eu vCc^end s’a spălmîn- i
------ ---- ------------
A 18- λ dop* r u u u I ___________ ? 2 7
_________________ _____________
Γ-cend: \u tc teme, câ de acum nu vel vena peşte, ci
328 CAUNII LA UUMIinCA
omeni.
Dacă I-a făgăduit Domnul acostă dregătorie, ce
a făcut I’etru şi cela-l-alţl?—Spune Sfînta Ivvanghe-
lie, că pentru acea minune ce aii vCiJut. a& tras co
răbiile la uscat, aâ lăsat tuteşi aii plecat după Dinsul.
De aicea să ne inveţăm a fi ascultători către Dom
nul Christos; t0te ώ părăsim pentru Dînsul. Să nu
ne <ie mal drag nici avuţie, nici tată, nici mumă, nici
prietenii, mal vîrtos decât Domnul nostru ( Ihristos
şi învCţătura Lui cea sfîntă. Acest gând să tie intru
tot omul creştin, ca pentru chemarea ce ne-a făcut
Domnul nostru, după Dînsul să umblăm. Iar nu după
lume. ( :hlar de ne-ar opri lumea t0 tă şi dc ne-ar fi
şi dc părinţi şi de prieteni a ne despărţi, nici atunci .
^ de după Dînsul să nu ne intorcem şi ^isa Lui să nu J
părăsim; că Iată Apostolii, 0menl de rînd şi necăr- ^
turari fiind, numai pentru cu vînt şi pentru minune aii *
lăsat t0te şi aQ plecat după Din.sul. Noi în t0te (Jilele
au(jlim cuvintul i.ul şi minunile Lui socotim, şi nimic
nu ne p0te îndemna să urmăm Lui. Acela nici acasă
nu s’aO mal întors, ci aii părăsit trtte câte aveaii.
Avraam pentru Dumne<iefi, a lăsat tot, şi ţâra şi
nideniile şi prietenii, şi a fost nemernic (adecă stre
in) într'altă ţară (Facere 12, 1—4); Iar noi, pentru
Dumnc(je&, necum să lăsăm ce-va, ci de nu ne-am
jura încal pre numele Lui. Dacă nu dăm săracului,
încal să nu-1 luăm ce are. Dacă nu ajutorim căcjutul,
neputcmicul, încal să nu-1 asuprim, să nu-l amă-
rîm. Dacă nu ne pasă de binele nostru cel netre-
cut să-l agonisim, încal să nu-1 risipim. Dacă ne
lenevim a sluji Iul Dumnec^eii, încal să nu-1 mâniem.
O DiSmne lisuse ( Ihristose, dă n0u£ ca darul Ί'£ύ
— -.s(t&Sk.z--
A 19-A DOPi BOSAUl 329
I LA D U U I N I C A
A 19·- DUPA RUSALII.
f’
CnrtNT tNAINTK-
iiÎJs^rcnd Domnul nostru lisus C.hristos sâ înveţe
pre 0 menl ca să He blânzi şi răbdători, acestă
y invCţătură a dat de a 4is: Cline nu sc va înt6 r-
ce şi să fle ca un prunc, nu va intra întru împărăţia
ceriului. Pruncul nu ţine mânie, nici arc scîrbă în
sine să gânddscă rCii cul-va. De o parte îl bat şi-l
gonesc, de altă parte se înt0rce şi vine. Pizmă şi za
vistie n’are. A ^ va Domnul să fie credincioşii SCI:
răbdători, blânzi, nemânioşl şi rCfi pentru rCîi ni-
menul să nu iacă. Clum îl au(jim învSţând însuşi în-
tr’acc^stă SHntă livanghelie de astă-φ pre carea o
scrie Luca Evanghelistul
r_î C A l H U IJl ntlUINIC*
Cip Γ· Klih m - HM
,iHs-a Domnul: Prccum vfi este voea ca să facă νό-
. uC 0 menil, faceţi şi voi lor aşi jderca. i;>i de Îu-
I
_ i b i ţ l prc cela ce v6 lubcsc pre'vol, ce dar este
„v0u6.' că şi păcătoşii Iubesc pre cela ce-I Iubesc
„pro dinşit. Şi de faceţi bine c c I o t ce fac V0u2 bine,
„ce dar este v0uC? că şi păcătoşii acecaşI fac. Şi de
„daţi împrumut acelora dela care aşteptaţi a lua. ce
,dar este v0 uC? că şi păcătoşii daii păcătoşilor im-
„pruraut, ca să Ia intocraa. Ci Iubiţi pre vrăjmaşii
„voştri, şi faceţi bine, şi daţi împrumut, nimic;i aş-
„tcptând şi va li plata vostră multă, şi vcţî fi fii celui
„de sus; că el este bun spre cel nemulţămitori şi
„spre cel rCI. Deci, fiţi milostivi cum şi l'atăl vostru
„este milostiv.
im iA l’ARTE:
P ea tru dngu«t«, iSUndeţii şi B«ţiiiar<w intniaL
.,ii
— --
* 1Θ-Α d u p A bukauI 331
r - "
Q
e vel să şti mal bine cum vel putea fi milostiv,
Tată că Domnul dă ηόυδ chip dc nc învaţă cum
vom fi milostivi şi (Jice aşa: „l^ţl milostivi pre
cum şi Părintele vostru cel din cerlO este milostiv-.
Cum este milostiv Părintele nostru cel din cerifl,
plină este Scriptura de ac<Ssta. lată cum grăeşte Da-
vid Prorocul (Psalm. 144,9): „.Mila Domnului este
preste t0te făpturile lui. De mila Iul este plin pă
mântul si merge din neam în neam spre cela ce se
tem de ainsul“.
Mila Domnului se arată mal întâlă Intr’ac&ta,
că pocăinţa omului îndelung o aşteptă şi îndelung
rabdă. Noi greşim, Iar Dumnezeii tace ca şi cum
n’ar şti. Dumnezeu îşi opreşte certarea, Iar noi nu
ne oprim de păcate. Dumnecjeâ ne tinde m ila ^ . Iar
noi ne întindem în răutăţi—precum despre acesta
şi Petru Apostol mărturiseşte picând: „Cu răbdare
i îngădueşte Dumneciefi pentru noi, că nu va pre nicî
un om să pirdă, ci va să se înt0 rcă toţi să se pocă-
î Iască“. Mare milă arată nduC Dumnci^ea cu aciista.
. Pre îngeri, dacă greşiră, nu-I răbdă; pre omul cel
dintâW aşijderea. Pre îngeri din cerlO perdutu-I-,
-------- -
r : S34 c A x iaii ΙΛ DL'MoncA __________
--------- V
prc Adam din ralfi îl isgoni (Facere 3,23), lar acum
aşt0 ptă şi rabdă până la bCtrâneţe, d0 ră când-va ne
vom veni în simţire.
A l doilea, se arată mila Iul Dumnc(Jetl 0menilor
şi mal vîrtos celora ce dc bună voia lor se întorc de
către dinsa, şi cu păcate grozave şi de perire se de-
părtiză de Dinsul; Iar Dumneijea în multe chipuri
şi cu milă în multe feluri îl cuprindc către Sine, Π
ch(Îmă cu bine tot-de-una şi dă tuturor Intr’un chip,
nu numai celor ce nici o slujbă nu-î slujesc, ci şi ce-
iora ce rCutăţl şi păcate înmulţesc.
A l treilea, şi ac0sta este mila Iul Dumne^câ ma
re, când primeşte şi pre omul cel păcătos, dacă se
înt0rce către Dînsul, cl carelc de multe ori L’a mâ-
2 niat cu fapte rele şi grozave,—aşa precum (Jice şi
Prorocul: In ce clas se înt6 rce păcătosul din rCută-
T ţile sale, într'acel clas uUă Dumnezeii păcatele Iul.
Că acdsta este adevCrat, socoteşte pilda ce scrie
Luca Evanghelistul (15, 20,21): (Jând feciorul cel
curvar, dintr'acea slujbă rea a diavolului, s’a întors
la casa tătâne-sCfi, atunci tată-sSQ, dacă l’a v2 (#ut de
departe, îndată a ieşit înaintea Iul de l’a întimpinat,
în Draţele sale l'a cuprins, l’a sărutat, t0 te greşalele
iul şi cheltuelile l-a Iertat, cu veşmîntul cel d’intâlii
l’a îmbrăcat, inel în degetul Iul l-a dat şi încălţăminte
în picI0re. Şi nu pentru alt ce-va, ci numai pentru-că
s'a întors din păcate şi a mărtarisit greblele sale φ-
cend: „Părinte,greşit-am la cerlti şi înaintea ta,şi nu
sînt vrednic să m6 chem filul tSti, ci m£ fă ca pre u-
nul din argaţii tCI'^.
^ Aicea Domnul f'hristos a tîlcuit, că Părintele
^ este Dumnetjcu, Iar tilul este tieşte-ce om păcătos.
urătat mila Părintelui Sfifispre omul cel păcătos,^ ^
-----------
A 19- a DOPA BUSAUl 8S6J
_
\ 3 β J2S- CAZAin· LA DUMOnCA
LA DtruIKICA
20; D U P A R U S A L I I .
CDVtNT ÎNAINTE.
Î
arăşI 4 ic ca şi din început, că nimic nu este mal
dulce sufletului întru acdstă lume, decât atunci
când aude şi crede în învierea morţilor, in inoirea
intru viaţă neputredă şi fără de m0 rte şi in unirea
sufletului cu trupul in lumea ce va să fie. Pentru a-
ceea, pururea ni se cade să ne aducem aminte de a-
cestea ca nişte robi. Precum robii fiind in închisori
şi în robii grele, tot-de-unagândesc la scăparea lor,
la casa şi Ia iii^ ia lo rfv ^^ si noi să gândim tot-de-
una la învierea şi la ^οΒοφβ n0 stră, căci aceea ne
va scăpa dc scirbele şi dc grijile acestei lumi, de
m0rte şi de putrejune. Noi încă sîntem ca intr'o ro
bie întru ac0 stă lume, între duhuri rele şi vrăşmaşe.
----- .-------------
CtUIflB LÂ IHJMIinCA
Τ rurca
: şi intru veci vecilor nctrecuţi şi nesfîrşiţi. '
Amin.
-> LA D U MI NI CA
A 21t DUPA RUSALII.
CDVÎNT ÎNAINTI.
and plu|(aruţ^^ya s$simcnc sCminţa, trimite
ţirialinainte argiiţii^l dc tau mărăcinii .-jţv ;
ară pământul, apoî soite sCminţa din ·
n i^ de o sdmCnă. Acostă sgmînţă trupdscă, se asi- Γ |
mCnă celei suflcteşU. De aicea a luat pildă şi Chri- b i
: stos despre sCminţacuvîntuIuI Iul Dumne(jcu.r4nd ■.
a vrut să-l semene pre pământul cel inţelegCtur al '
inimc) omeneşti, a trimis slugile Sale: pre patriarhi,
legea, prorocii, ca să tae mal înainte spinii păcate
lor şi închinăciunea idolilor din sufletele n0 stre, a-
pol însuşi Dumne(jeti a venit să sdmene sSminţa Sa,
—cum au(jim acum mal lămurit din Stinta Evanghe
lie pre carea o scrie Luca Evanghelistul
Cap 8, Îtih 6 - l ă
li
ţ „găţiiie şi CU grijile şi cu dulceţile acestei lumi um-
^ blând s6 îniică şi nu plinesc rodul. Iar cea de pre
î „pământ bun, aceştia sînt carii cu inimă bună şi cu-
„rată aurind cu\1 ntul îl ţin şi fac rod întru răbdare.
„Acestea (^icend a strigat: Ocla cc are urcchi de a-
„u(;jlit, să aud:1 .
INTAIA PARTE:
Ptntru Mmituitul aMninţel; nun pier tr«I p trţl f i nniiuU %
pktnk pMi· rodeţto.
omnul r)umno4 efi în multe chipuri şi în multe
feluri a grijit de mântuirea neamului omenesc
_ şi cu mare înţclcpclune a grăit către dinşii, une
ori deschis şi la arătare, alte ori acoperit şi cu pil
dă, cum şi aicea, ca dc alt 0 re-cine grăeşte de .Sine,
cum a venit din ccrlfi ca un .semCnător să simene
cu\intul bunel vestiri, şi la pildă din seminţele ce
cad i>re calc, pre p0 tră şi în mărăcini, şi grăeşte: E-
şit-a scmCnătorul.
r: * 2I-Â dui-Λ R tiu u t
t
r '
LA DUUIiriCA
Λ 22- D ITA RUSATJl.
CUVlNT ίΝΑΙΝΤί
η mijlocul altor făgăduinţe, Dumnezeu a fă-
ijMji^găduit celor buni, bine, Iar celor rSI, rSîi să le
.igl^platdscă· Ac0 stă lilvanghelie de astă-(^I, cu pil
da a doi omeni ne arată şi deschis ne spune, cum
a fost. după niiirte. celui rfifi şi cum a fost celui bun:
cel rCu se aHă in muncă, Iar cel bun în A-
vraam; celrSâ, muncit in văpae de foc, ars de sete şi
de usturime, Iar cel bun, desfătat şi desmerdat de
îngeri şi odihnit in sinurile lui A\raam.
Aşa ne învăţăm dintru acdstă Sftntă Evanghelie,
intălâ, că după acostă viaţă trecSt0 re. îndată ce eşim
dintru ca, este altă viaţă, carea arc plată de tieşte-c«
lucru. Al doilea, că In Iad ţu este nici o odihnă, ci
este muncă cumplită tot-de-una. AI treilea, că Dom
nul I)umnc(je& faptele celi- bune cu bine le.plateşte.
Iar pentru cele rele cirtă. Al patrulea spune, cîi i>-
menil cel morţi afi milă c£tre cel vil, şi cela ce sint
in muncă n’ar vrea să vadă pre alţii cu sine acolo,_
cum mal lămurit aui^im din Sfinta Evanghelie de
astă-<jl, pre carea o scrie Luca Evanghelistul
1 Λ ^ϋh
^^jvis-a Domnul: Era un om bogat şi se îmbrăca
g p în porfiră şi în visson, veselindu-sc in t6 te φ-
luminat. Şi era un săracire-carele anume
--------
--------- ----------
350 o u u u n t L» mmimcA
ς ; ' --------------- --- -------------
■ „Lazar, care zăcea înaintea uşcl Iul, plin de bube,
„şi poftea să se sature din fărimiturile ce cădeaâ din
„masa bogatului; dar şi cânii viind lingeau bubele
„Iul. Şi a fost că a murit săracul, şi Taii dus îngerii
„în sinul Iul Avraam. Şi a murit şi bogatul şi l’aii
' „îndopat. Şi în Iad ridicându-şl ochii sCI Hind in
„munci, ve^ut-a pre Avraam de departe, şi pre I-a-
„/ar în sînul Iul. ^ el strigând a <^is: Părinte Avra-
I „ame, milueşte-mC. şi trimite pre I^zar să-şl întin-
„gă vîrful degetului în apii şi să-ml răcor0 scă limba
„mea, că m6 chinuesc în văpaea acâsta. Iar Avraam
„a (jis: Filule, adu-ţl aminte, că al luat cele bune ale
„talc în viaţa ta, şi I^zar aşijderea cele rele; deci
„acum acesta aici ^ mângâe. Iar tu te munceşti. Şi
.j „preste t0 te acestea, între noi şi între voi prăpastie
„mare s’a întărit, ca ccla ce vor să trtică dela noi că- ^
f „tre voi să nu p0tă, nici de acolo la noi să trdcă. A- V
' „tunclaijis: Rogu-ţedat,Fărintc,casă-ltrimiţIpre
„dînsul în casa ^rintelul meii, că am cinci fraţi, ca
„să le mărturisdscă lor, ca să nu vie şi el la acest loc
„de muncă. Ş l Va (jis Avraam lui: Αύ pre Moisi şi
I „pre proroci, să-I asculte pre dînşil. Iar el a cjis: Ba,
„părinte Avraame,cide va merge cine-va din morţi
„la dinşii, se vor iK)căi. Şi I-a φδ Iul: Dacă nu as-
„cultă pre Moisi şi pre proroci, măcar de ar şi învia
„cine-va din morţi, nu vor crede.
i tNTiUA PARTE;
I Piuitni boe»^} (Ml Demilottif) ^ p«ntni Hlbdarea o«iot «in el.
I acistă pildă arată Domnul d0uS cete de ό-
I ţ i ^ .^menl: bogaţii cdf ncmilostivi şi săracii cel răb-
j \iVdătorI. Prccum pier bogaţii, pentru nemilosti- '
Ϊ virc, şi se vor duce în matca focului, aşa şi cel să- P
^ S34
t a i
* 2:i-* DOp A BOMMl_________________ 36t ->
j
pentru bogaţii cel nemilostivl, carii petrec !n hrană,
în beutură şi în tot binele de ajuns, Iar pre cel săraci
nu-1 caută la sără.cia şi la greutăţile lor, ca şi bogatul
din Evanghelie. Acesta se îmbrăca cu porfiră şi cu
visson; cu duloÎţă marc se veselia în t0 te (filele; mân-
-j □
%U __-------------------------------------------------
3ή2 __ _____ CAXAWUl LA DOIUinCA_________________________ ^
1 2 2 ·* DUPl BO U U I 3Β3
I
Dar pentru-că acela nu căuta de sărac şi milă lui
nu-I era, pentru aceea a fost dus în matca focului
, nestins. Acolo fiind in muncă, ridicat-a ochii
sus si a vC(#ut pre Avraam de departe şi pre Lazar în
Iul, şi strigând a (Jis: Părinte Avraame. fie-ţl
1 I milă de mine şi trimite pre Lazar acela carele 6 re-
când zăcea înaintea porţel mele în gunolâ, flămând,
! însetat, de câni încunjurat şi de mine nesocotit. Pre
accla te rog să-l trimiţi să-şl întingă vîrful degetului
sCa în apă şi să-ml răcor^scă limba mea, că mC mun
cesc cumplit întru ac6 stă văpae de foc. .-Vtuncl Avra
am nu-1 rCspunse Iul să-I (Jică: Omule nemilostive,
^ j cum nu-ţl este ruşine a chema pre acela de carele mal
£ înainte te-al scîrbit, şi ceri milă dela carele nici o milă
^ « n u î-aî iăcut? Nici una din acestea nu l-a φβ. Ca' un
1} drept şi înţelept, n’a turburat suflet muncit, că-I era
destul munca în carea era, ci mângâind durerea Iul a
(jis: Inlule, adu-ţl aminte de judecata lui Dumne<^eâ
cel drept, că cu dr^ptă mCsură v’a mgsurat (Matei 7,
2 ). .\du-ţl aminte că tu ţl-al luat binele t^& întru vi
aţa ta. Acolo în lume te-al veselit larg şi desfătat; de
^ ttite poftele te-al îndulcit dupre voia inimel talc, şi
în t0te păcatele slobod al locuit. Pentru aceea, tu a-
icea te munceşti şi rCO chinueşti, Iar I^azar după a-
ţ tâta paiimă rea ce a pătimit, aicea se mângâe în lo-
\ curi luminate şi răcordsc. .Nlultă goliciune şi multă
I fome şi sete a răbdat; pentru aceea aicea este îmbră-
■ cat şi îndestulat şi vesel în veci netrecuţi, cu îngerii
locuind. Dar tu după acea viaţă cu saţiii de tot binele
<1 şi după avuţie multă ce al avut în lume, aicea al venit
i, la sărăcie atât de mare, că o picătură de apă n’al pn
-------- α< Φ 9 ^·—
C A z u m LA DOMimci
-----
LA D U U I K I C A
A 23* DUPA r u s a l i i .
miNT tNAum
jum sint vânturile cclc mari dc gonesc şi ri-
Ksipcsc nourii şi umbra lor nu sep0 te prinde
de mâni de om, aşa şi lucrurile a tot binele
lumel, bunătatea şi avuţia. t0 te cu degrab fug şi trec
dela noi: avuţia dela noi şi noi deia ca, Iar m0rtea
este Ia mijloc de desparte una de câtre alta. Dom
nul ştiind că nici un folos nu ne este dc avuţie aicea
prc lume, ne învaţă să o mutăm fn ccrifi şi acolo să
o ascundem, cum au(Jim lămurit din Sfînta Evan-
!
;helic de astăn^I, pre carea o scrie Luca ICvanghe-
istul
Cnp 1:2 tlib 83— «O
E
trinsorea cea cu lăcomie, o opreşte Domnul Ohri-
stos, arătând nouS că nu sîntem locuitori intru
__ acostă lume, ci ne este a locui în cerlii. Decl.strîn-
stirea cu lăcomie a avuţiei, slujeşte n0u5 numai în
tru acistă lume şi în puţină vreme. Pentru aceea
Domnul Christos ne învaţă să ne grijim de cele vecT-
nicc, Iar nu de cele trecSt0re.
intr’alt chip arată Domnul Christos, că avuţia
este amăgitiire, (îind-că se strică şi piere aicea pre
lume de rugină, dc molii, dc furi şi ae tîlharl. Deci
in zadar va nădCjdui cine-va în lucru ca acela ce
piere. Fiind-că în trei lucruri zacc avuţia: in bani. In
veşminte, în petri scumpe, pentru aceea Domnul
de aceste trei lucruri arată şi spune, că banii se stri
că dc rugină şi cu vremea cheltuindu-se se sfîrşesc;
veşmintele, moliile le mănâncă; petrile cele scumpe
ce nici ruginesc nici moliile le mănâncă, de furi şi
de tilharl pier şi t6te trec. De şi sînt omului de trd-
bă in ac<^tă lume, însă cu lăcomie să nu stringă, ci
numai cât să-I ajungă hrană şi îmbrăcăminte, Iar
de-acil, să dea în mâna săracilor, bisericilor, preoţi
■it.· lor, ca s&afle în cerlii.
.-ίίΦΛί.-
3βϋ cuAKu LA Doimacx
Avuţia accsteT Ium! are un bine amăgitor; pre ea
niciducum nu e cu putipţă omului să nu o lub^scă.
Dar că este amăgit0re a^niţia, spune Sfinta Scrip
tură (II Cronica 33, 11): Manasie impâratul Jido
vesc a fost împSrat mare şi vestit. După aceea ă fost
rob în legătura Vavilonului. Aşijderea Adonivezec
impCrat care prinsese şaptc-cjieci de regi de le tă
iase degetele mânilor şi ale pici0relor, şi se hrăniaâ
sub masa Iul cu fărîmiturilc ce cădeau din masa Iul;
Iar mal apoi ce făcuse el acelora, aşa şi el a păţit (Ju
dec. 1,17). Deci, de este atâta de amăgitore avuţia,
bine a grăit Pavel .Apostol şi a (Jis (I Timotel 17):
Nimenea să nu-şl pue nădejdea intru avuţie nestă-
tătore, ci cu mila, cu milostenia şi cu ajutorul la ne
putincioşi, să agonisim vistierie in cerlfi la I)um-
ne(je&.
cuvintele din Evanghelia de astă-φ, nu le-a grăit
Domnul către cela ce agonisesc din drept şi cu cât
aQ slujesc Iul Dumnecjeii, ci u grăit către cel lacomi
şi a (jis: „Unde vor fi vistieriile vostre, acolo vor (i
şi inimile vâstre*·. Unde este gândul lacomului ? Să
Ia, să stringă, .să ţie, să nu-şl Ia nici luişi, nici să dea
altora; acolo c.ste tută inima Iul, şi t0tă nevoinţa
lui. Pentru aceea Pavel Apostol (}ice, că lăcomia este
închinare idoI(iscă. Precum a fost celora ce s’a& în
chinat idolilor, tot gândul şi t0tă nădejdea fntr'acel
idoli, aşa şi lacomului tot gândul şi ■t0tă nădejdea
ÎI este în bani şi întru avuţie. ,
Deci, a ^ să ne grijim aicca pre lume, încât să nu
perdem cele cereşti pentru cele pămenteştl. Pentru
aceea şi Domnul Clhristos ne aduce aminte şi ne dă
grijă, să ne nevoim mal mult pentru cele vecinice
decât pentru cele trecCtore. Ou ruga, cu postul şi cu
A 2»-Α m F i BOttUl
B
upă aceea a (jis Domnul: „Să fie mijl0cele v0s*
tre încinse şi făcliile aprinse". Aicea înd0mnă
('.hristos Kilul lui Dumnecţcîi să fim pururea ‘1
gata întru întimpinarea Lui. ( !ând va veni de-al do
ilea rind, să fim încinşi, adecă trezi şi gata către e-
şirea dintru acέstă lume întunecată şi cu scîrbe, in
ţdra cea făgăduită n^uS de I)umne<jcii şi de proro
cii I.ul. Făcliilc să fie aprinse în manile n0stre, ade
că să avem dragoste aprinsă către Dumne(|eii şi că
tre de apr0pele nostru; să ardă şi să lumine/e fap
tele n0stre în lume; să nu dormim în somnul păca
telor, ci să iacem ca şi robii cel înţelepţi, carii, dacă
vine domnul lor dela nuntă şi bate în uşă, îndată il
deschid Iul. l'ericc de robii acela pre carii, când vine
domnul lor, il află făcând aşa.
862 CAJU m S LA DUIIIIIICA
LA DUICIKICA
Λ 24' ΠυΡΛ RUSALII.
CDVInT tNA0nX
credincioşi nu se va mira de binele
®OTel mare al lui Dumne<Jefi!? Precum se var-
să riuri dintr’un isvor mare şi adapă 0me-
nil. dobitocele şi hlarele curate şi necurate, aşa şi
dcla Christos, isvorul binelui de veci. se vărsa atunci
j şi se varsă şi acum celor credincioşi, riurimari de le <
^ m â n tu ire sufletelor: nu numai jidovilor, ci şi păgâ-
------------------- t>*rctî>sa'-------------------
364 CJUAim Lâ tHJMUOCA_________
Î
n vremea accca, venit-a un um către lisus, căruia
era numele lair, şi accia era domn soborului; şi
că46nd la pic10rele Iul, l’a rugat pre el ca să intre ;
„m casa luî; că avea numai o tată ca de doI-spre-<ie-
„ce ani şi accca murea. Şi când mergea, împresura
ppre ei mulţimea. Şi o muere fiind întru curgerea
„sângelui de dol-spre-^ece ani, carea cheltuise la
„doftori t6tă avuţia sa şi nici dela unul n’a putut să
„se vindece, apropiindu-se din dos, s’a atins de p0la ■
i „hainei Iul, şi îndată-şl a stătut curgerea sângelui el. S
^ „Şi a 4îs lisus: Cine este cela ce s’a atins de mine? ?
Ί „Şi le^dându-se toţi, <jiis-a Petru şi cel carii eraîi cu "
j „el: InvCţătorule, mulţimea te înbulzeşte şi te îm-
„pres0ră. şi <#icl: Cine este ccla ce s’a atins de mine? '
„Iar lisus a φβ: S’a atins de mine 0re-cine, că eu am
„simţit puterea care a cşit din mine. Iar muerea vC-
„(jând că nu s'a ascuns, a venit tremurând, şi că-
„4end înaintea Iul, I-a spus înaintea a tot poporul
„pentru care pricină s’a atins de el, şi cum s a tămă- |
„duit îndată. Şi el I-a <Jis el: Cuteză, fiică, credinţa (
„ta te-a mântuit; mergi în pace. Încă grăind el, vc- i
„nit-a 0re-cine dela mal marele Sinagogel grăind Iul,
„că a murit fata ta; nu supăra pre (nveţătorul. Iar
„lisus au(}ind a răspuns lui, grăind: Nu te teme, cre-
' „de numai, şi se va tămădui. Iar intrând în casă n’a
„lăsat pre nici unul să intre, ci numai pre Petru şi ·
„pre lacov şi pre Ιόη, şi pre Tatăl fccl0rcl şi pre ^
-----
^ PggA-ggiUl. V
„muina cî. Şi plingcafi toţi şi se tângulafi de dînsa.
^Şi el a (Jis: Nu piîngeţl, câ n’a murit, ci drtrme. Şi-şî
„batcati jocde cl, ştiind cAa murit. Atunci cl gonind
,pre toţi afară şi apucându-o de mână a strigat gră
bind: FccI0ră, sc0lă. Şis’a întors duhul el şi a in-
nViat îndată; şi a poruncit să-I dea el să mănânce.
„Şi s’aQ spălmântat părinţii el. Iar el a poruncit lor
^să nu spue nimSnuIa ce se făcuse.
INTAU PARTE:
S drbek f i neroile ee ne nleac pre DOl, ne întorc c4tr* Dnnme^eA.
Pentru credinţii lerneet acelee» ee-J curg*» iftage.
5 ^ n tinereţele ndstre gândul lieşte-cărula din
^!Lo1 trage către păcat şi tîrea n6stră este a-
_c^lunecăt0rc spre rSutăţl, urmând grcşalel
j/ strămoşilor noştri celor d’intâTâ zidiţi. Pentru a-
, g ceea Domnul Dumnecjt â slob0de spre noi scirbe şi
r nevoi multe, ca pentru unele ca acelea să ne adu-
’ cem aminte şi să năzuim către Dumnetjefi. De n’ar
ii pusă dela Dumneijcii ac<Sstă zăbală în gura nea
mului omencsc, ca un cal ager ar alerga către pă
cate şi nici odini0ră nu şl-ar aduce aminte de Dum
nezeii. Mulţi, petrecând în bine şi in dulceţile lumel,
slobozi, uită pre Dumnec^eti; Iar dacă \ΐη pre dînşii
năpăşti şi greutăţi, atunci se întorc către Dumne-
deti;—precum pre mal marele soborului, m0rtea' . ^
ficel sale îl tntiSrse către C',hristos; pre fcmcea
J^^rgetf%ftng($ub0la el o înt0rse. Aşa şi mulţi alţii, u- |
nil pentru rane şi pentru b61e, alţii pentru alte nevoî
ce aveafi dela diavolul, venlati din laturi de departe»
căci Domnul ('hristos multe minuni făcea numai cu
cuvintul: dracii din 0menl gonea şi t6te b0lele tă-
^ măduea.
A ^ te a au(^ind lair mal marele soborului, şi el
-----------------
366 Ο Λ λ κα LA D O M iinct
I E
LA D U U IH IC A
A 2Γν· DIÎI’A RUSALII.
CTIVlNT iNAINTE
A S6-A D O ri im A U l 871
β
—
372
ÎKTAIA PARTE:
Pontni tntrebKTM legtmtonilal ţ i pentru rtqraiunl lai Chri·
sto« cum ni sa cada · iubi pre O a m iie i^ ţi pre de apr6-
pele noetrn.
Î
)ildă, că tot omul căruia trcbu(^te ajutor şi milă de-
a dînsul. este lui de apr0pe, şi a (^is: Un om 0re-
carele se pogora din ierusalim în Ierihon şi că(Ju în
tîlharl, carii dcsbrăcându-l pre el şi rănindu-l s’afi
dus, lăsându-l abia vi&.
Λ parte
--------------- ----------------
M M H u D um m c*
LA DUUIKICA
A 26·. DUPA RUSALII.
cinlNT rNALvre
f
is-a Domnul pilda acesta: Unul om bogat f0r-
te ÎI rodise ţ6rina, şi cugeta întru sine 4ic£nd:
ce volţi face, că n’am unde aduna rodurile me-
„le? Şi a (^is; .‘W sta νοΙβ face:sparge-volG jitniţile
,,mclc şi mal mari le volfl iddi, şi volfi stringe acolo
„tAtc rndurile melc şi bunătăţile mele; şi volfi 4ice
sufletului mefi: suflete, al multe bunătăţi strinse
r- * Ϊβ-Α oopi UDULUI
__________________________________________ ^
8 8 *_____________ cxu m i L* DOMimc*
G ^ Z JL I E
LA S UUI NI CA
A 27i DUPA RUSALII.
CtrVÎNT ÎN A D n X
--
uliţile de aur, pline de lumină şi de veselie; unde
° scirbă şi viaţă
dulw fără de nici un unt, intru impCrătiacca laraă ^
dwfătală a ceriului prc carca n0u6 tuturor să ne-o
dM. pentru mare mila ba. Domnul nostru lisusChri·
$ cu D uhS Ir f’T ^ i"*rintele
veci Λ · de
LA DUMINICA
j Λ 28* DUPA RUSALII. ί
X -- — 5
j C O V ÎN T m iiN T I . j
0
mul acela carele a gătit cină, este însuşi Sfîntul
şi Iiinecuvîntatul DumnedeîL ( :ina şi cinstea a-
cea mare, se înţelege odihna şi dulc<5ţa binelui
accl desăvirşit ce este in ceriii eătit slugilor şi casni
cilor lui Damne(jeâ, de carea msuşi Domnul Chri·
stos a grăit Ucenicilor Sil φcend: Efi volO găti νό-
uC împărăţie ca să mâncaţi şi să beţi intru împărăţia
Mea la masa Mea. O, minunat ospăţ, şi a t0tâ dulc^-
ţa şi potta şi veselia vrednic! Adeverimu-ne, că a-
t
-------------------
CAZAJtl» LA DinmnCA
t
ină mare numeşte aicea Sfînta Evanghelie, odih
na acea vecinică intru v^cul ce va să fie. După cină
Omenii nu Ies la lucru să se ostendscă,ci se odih
nesc pre pat. Ziua lucrătorii lucrdză şi rabdă ori ză
s duful, ori gerul; Iar dacă vine s0ra, atunci el se odih
------------
----- c j 5 « f c f e » ^ · ----
Λ 28-Λ D O P i R inU L d 3!t7
G ^ Z ^ : n s r i E
LA D7MI K1CA
A 2t»i D U P A R U S A L I I .
a iV ÎN T tNAINTE
i
n vremea aceea, intrând lisus intr’un sat, Γβΰ în-
timpinat pre el (^ece bărbaţi buboşi, carii stafi de
departe, şi acela ati ridicat glas <Jiodnd: lisuse,
jvăţătorule, milueşte-neprenoI.Şi v&Jcndu-l Ie-a
„(#is lor: Duceţi-vfi de νδ arătaţi preoţilor. Şi a fost
„ c ^d mergeafi el, s’aiS curăţit. Iar unul dintru dîn-
„şil ν£^έηα că s'a vindecat, s’a întors, cu glas mare
„slăvind pre Dumnecjefi; şi a căcjiut cu faţa la picI0- ;
^^„rele lui mulţămindu-I; şi acela era samarinean. Şi |^
E tB λ 89-a DOVi IH tA U l S99 C i n
Î ! __________________________ ^
η
^ - CJUUimt LA DUMIHICA
----------- L
A ΙΜΐϋΑ ΡΑΚΤΚ: |
P oitrn ptcatcie din priema cirora on leprft o «rU Dumanfett
pre 0menl.
Î
>lecat mânios. Dar slugile Iul îl rugaii şi i-att (Jis să
acă t0te câte dise prorocul. După cuvintcIe lor s’a
întors şi a crequt, tiind-că nu numai la proroc, ci şi
la apa unde este (Jisa Iul I)umne<Jeri, se pot face t0te
preste firea omului. Şi aşa a mers, s’a spălat în Ior
dan şi s’a curăţit, după cuvîntul proroculul.
De aceea, domnii cel mari al lumel să se păz^scă de
■) IV (U K ^ ) , B. 8.
η Tel Molo, e, l O - H .
^ ____________________ CAIA»» Lk Dt MnCie t ____ ^
LA DUUINICA
A JOr DUPA RUSALII. - / .
•'Λΐή ^
CUVlNT ÎNAINTE. ^ } V» .
I
n vremea aceea, mergând lisus pre cale, (jli.s-a 0re·
cine Iul: VoIO să merg după tine ori unde vel mer
ge, l)0mne. Şi a (^is lisus lui: Vulpile aâ vizunii
,şi paserile ceriului cuiburi, dar Filul omenesc n’are
„unde să-şI plecc capul. Şi a dis către altul: Vino
ndupă mine. Iar el a <jiis: D0mne, porunceşte-ml în-
„tâlQ să merg să îngrop pre tatăl meii. Şi a <#is lui:
„I^să morţii să^şl îngr0pe morfil lor. Iar tu du-te
„de vesteşte împCrăţia Iul Dumne^eB. pis-a şi altul:
„Voia să merg după (ine, D6mne, numai întâlfi mC
„lasă să tocmesc cele ce sînt în casa mea. Iar lisus .
f e .-------- — — A
------------ ------------------------------
a U A N II L * DOlinilCA Â 3 0 -t DDPi «U »A U l <07 } f
------------ ‘"’ϊίβίΐΚΓ'---------——
\
ψζ A aO-A OOPÂ ROTAUl
------------ e'USSgfSi-----------
-------------------
CAZJUni LA DCmnnCA
__
ţiie, că prin multe laţuri de păcate treci, să nu cum
va să ca^I in vre unul din ele. I^să în lume, ca A·
vraam, tatăl şi muma, adecă păcatul care naşte pof
tele cele ce sînt de perire sufletului.
Tuturor celor ce sînt robi păcatului, le (^ise Uom-
nul Christos că sînt morţi, cum au(jim întru acostă
Stîntă Evanghelie, că 0rc-cine a c^is către Christos:
învCţătorule, veni-volii tot după tine, numai ce-ml
<}i să mC duc mal intălâ să-ml îngrop pre tată-me&;
Iar Domnul a 4is lui: I.asă morţii să-şl îngr0pe mot-
ţil s(H. Pentru aceea şi tu să laşi pre cela ce sînt robi
păcatului, măcar de ţl-ar fi şi părinţi şi fraţi. Pre u-
nil ca acela, ^ice Domnul, să-I laşi şi să-I slujeşti Lui,
f&ră de păcate şi tără dc valuri, şi d<ua şi n0ptea.
După aceea să nu te mal întorci îndărăt ca să cauţi
spre faptele cele de mal înainte, căci nu vel putea
fi îndreptat întru împărăţia ceriului.
Fîecum jidovii, dacă eşiră din l'^hipet, se înt0rse-
ră cu gândul la bucatele Eghipetulul, la carnea şi la
căldările ce avuseseră acolo '), şi pentru aceea trupu
rile lor a& că(||ut în pustii şi ţ0ra cea făgăduită nu
le-a fost a o vedea;- aşa şi tu dacă vel începe a te
înt0rce la întunerecul păcatelor acestei lumi, trupul
sufletului tefi va cădea în pustiile v6culul acestuia,
în munci, şi nu vel ajunge să intri în ţdra cea făgă
duită, în Ierusalimul cel de sus.
Lot fugind să scape de arderea Şodomulul, mu-
erea lui se înt0rse de căută îndărăt şi îndată se făcu
stîlp dc sare’). Şi tu de vel căuta înapoi către pofte
le cele de păcate, îndată te vel' face ca un boloilovan
de sare, mort, lins de dobit0cele păcatelor.
Kf» it, 1.
r>on 1«, M
------------ r><ffeKSj------------ s£XS(·
A 90-A DOPl KCTAUl______________________ 4 1 3
t
I
LA DUMINICA
A 31t DUPA RUSALII.
C tn lN T ÎNAINTE.
B
ă ne asemSnăm şi noi acelui orb cu credinţa şi
cu răbdarea, că mult a răbdat şi el când Π (Jicea
mulţimea să tacă şi-l conteneuQ fariseii şi sadu-
cheil cela ce nu Iubea3 minunile Iu! Christos; dar el
mal tare striga şi se ruga, căci aşa este sufletul răb
dător: nici se teme de primejdii, nici îl este frică de
cclmal mari, ci mal tare se aprinde cu ruga şi cu
------ —
A 81-a DOp I BtWAXJl
---- --------------
>}Lh> m. *
LA SUUllTICA
Λ 32? DUPA RUSALII.
cuvtNT În a in t e .
f
n vremea aceea, trecea lisus prin lerihon şi îată
un om anume ZachelQ, şi acela era mal mare va
meşilor şi era bogat. Şi căuta să vadă pre lisus
„cine este, dar nu putea de mulţime, că era mic de
„stat. Şi alergând înainte s’a suitintr’un dud, ca să-l
„vadă pre ei, că pre acolo vrea să trtică. Şi dacă a
„venit la locul acela, căutând lisusl’a vCtJut predîn-
^sul şi a (jis către el: Zachee, grăbeşte de te pog0ră,
„că astă-φ în casa ta mi se cade să fiii. Şi grăbindu-
„se s’a pogorît şi l’a primit pre dînsul bucurându-se.
„Şi vCqend toţT tânjlafi (jlic6 nd că la un om păcătos
„a intrat să găzduiască. Iar Zachelfi, stând, a qis către
„lisus: Iată, jumătate din avuţia mea, D0mne, o daii >
Î „săracilor; şi de am năpăstuit pre cine-va cu ce-va, ţ
ţ „întorc împătrit. I,)is-a către el lisus, că astă zi se 5
„ftcu mântuire caseî acesteea, pentru-că şi acesta
„fi!ul Iu! Avraam este. Căcî a venit Fiîul omenesc
..să caute şi să mântuiască pre cel ce era perdut.
ISTAU PAHTK
Pentrn ■ Ini Domne4et> Inbire cAtre AtnenI ţi penti-n lat4roe-
r e a hii ZachdA.
>
umne4 e& cel nevC^ut, Acela marele şi straşni
cul, stăpânitorul tuturor făpturilor, (larele S’a
arătat în muntele Sinal lui Moisi Proroc, gr0z-
nic şi straşnic, în furtună de foc, în văpae ar^Cnd,
în fum şi în glas de trîmbiţă, în tunete, în fulgere şi
în cutremur de pământ, aşa că, dacăa vCţJut neamul
jidovesc slava Lui cea mare.ijiseră căIreMoisi'): „Să
I nu mal grălascăcu noi acest Dumne<iea, că de vamal
________ Â
4-22 rA^işfn tj^ DOMoncA
CO DDMNEţ)EC SPlNTOI,
a la Ş IT CAZANllLOU nUMWlCn.OR OK PRECTE AN.
L
r CAZANIILE SINAXARlULUl PRA2NICIL0R IMPERATEŞTI
σ Z I E
LA î n t AIO s e p t e m v r i e
------------ · --------- — —
Dacă afi făcut rugă, afi slobui^it cinci călugări cu
funii şi cu luminări. Sfintul I-a vC<}utşi a cţis: I^sa-
ţi-m6 puţintel să-ml dafi sufletul că am slăbit; ce am
început nu putulii săvirşi. El il trăgeafi şi-l împin
geaţi să Iasă, ca şi cum ar fi făcut vre un rS&. L’afi
scos şi l’afi dus la Arhimandritul. Cum l’a v2<iut Ar
himandritul, a căc^ut Ia picI0rele Iul şia <jis: lartă-
mi5 robul lui Dumne^eâ celui dc sus! Te rog să fi
tu mie îndreptător şi mC învaţă să alb răbdare.
După ce a stat sfîntul în mănăstire trei ani, a Ieşit
şi s'a dus într’un munte pustii), şl-a făcut un ocolaş
numai cu petri şi întru aînsul a petrecut patru ani,
fără dc acoperemînt, răbdănd zăduhul şi răcila. Du
pă aceea şl-a făcut un stilp de patru stinjini de înalt
şi a stătut pre el ş0ptc ani. S’a au(jlit de numele hiî
pretutindenea. Mulţi veneaQ la dînsul pentru folo
sul sufletesc, şi I-a făcut Iul alt stilp de tre1 -<jecl de
coţi, şi a stătut pre dînsul cincl-sprc-<}ece ani.
Acest sfînt se asemCna învCţătorulul s5fi Chri-
stos: orbii făcea cu ochi, şchiopii şi ologii cu picW-
re, dracii din 0 menl gonea, t0 tc b0 lele tămăduca şi
alte minuni făcea cu numele Iul Christos, precum
spune în viaţa sfinţiei sale, de acestea de t0 te.
De toţi anii a stătut pre stilp acest prea cuvios,
Mtru-<}ccl şi ş^pte de anl^^şi după aceea l’a chemat
Uumne(jle& să-l odihn«iscă intru locaşul cel de veci.
Era vineri în «Jiua în carea a fost chemat. Şl-a ple
cat genunchii şi s’a rugat până Duminecă, şi aşa s’a
dus către Dumne4ei'i, plata ostenclelorsaledela Din-
sul să Ia. Sfintul şi luminatul Iul trup, a fost dus în
cetatea Antiohiel de episcopi şi de mal marii cetă-
ţel. I-aâ zidit Biserică prea frum0să şi intru dinsa
LAInilO UFTDn-ui 491
trupul lui I’aîi pus cu mare cinste, întru slava Părin
telui şi a FiluluT ş\a Duhului Stint.
li
— ------- Λ®
«SJUr-
I u U ocTovmn
σ Zi ^ IST I Έ3
LA 14 OCTOVRIE
pTMCKWiMl iMictl Mtire Ptnnclwn.
î)iiS?^c&tă sfîntă şi preacuvi08ă fecWră Paras-
..^^cheva era din Epivat, născută din părin^
i^credincluşl şi creştini buni, carii întru t0 tă
^ / ^ ţ a lor cu milostenie şi cu fapte bune se su·
îuneaâlul l)umnc(}e&.
ară de acostă sfîntă, aâ mal avut şi un fiQ pre
carele îl dcdcseră la carte. Dacă a învăţat carte bine,
pre părinţii s2 I şi lumea t0 tă a părăsit şi s’a călu>
gărit, dftndu-i-se numedc călugărie Evtimiu. Pentruitru ^
multele lui bunătăţi a toat pas arhicreji şi păstor la
S i
4U
(,
locul ce se chέInă Imadit. Acolo multe şi mari mi
nuni a făcut. După murtea luî, izvor de mir a curs
din trupul lui.
Iar sfînta în casa părinţilor s2I petrecea, ('-ând a
fost în vîrstă de (Jece ani, după cum avea obiccIQ a
păzi Biserica, s’a dus Intru una din dile ia o Biserică
a Preacuratei FecWre. Ac«ilo a autjit cetind în Sfin-
ta Kvanghelie cuvîntul lui Dumnc<jlcfi cela ce a <^is:
„Cine va vrea să vie după mine, să se lepede de sine
şi să Ta crucea sa şi aşa să vie după mine“. De acest
cuvint ca de o săg(Îtă a fost rănită la inimă. Dacă a
eşit din Biserică, a întimpinat un sărac şi s’a desbră-
cat de haina ce avea de-asupra şi de t0 te pod0 bele
fecioreşti, şi aceluia t6 tc cu osîrdie le-a dat, şi aşa
în casa părinţilor sCI a venit. Dacă afl aflat părinţii, o
a& mustrat destui o afi bătut ca să nu facă şi altă
dată aşa. însă aceea buna şi inţeldpta fecI0ră acestca
nimic nu le socotea, ci şi altă dată altul sărac t0 te
pod0bele sale ce purta le-a dat. Şi nu numai de άό-
uC ori, safl de trei ori, ci de multe ori da săracilor
veşmintele sale şi jiîmîc nu băga în s^mă certarea $i
bătăile cejua dela părinţii sSI pentru actSsta, fiind-<^
era aprind de dumnenjeesc dor şi inima el ardea cu
focul Duhului Sfint. Rîvna ce avea către Dumne
zeii nu putea mal mult să o ţie. De toţi s’a ascuns;
j^rinţil şi rudele, slugile şi slujnicile, d’impreună
şi t0 tă frumseţea acestei lumi a părăsit, şi cu multă
sîrguire a ajuns adîncul pustiei, ştiind că alt nimic
nujpotoleşte săltarea trupului ca viaţa pustiei.
Dacă a ajuns la pustie şi s’a vCcjlut pre sine slobo
dă de t0 te valurile lumel, cu totul s’a dat postului,
nedormirel şi nigel, nepărăsit, în cât în puţină vre
me a omorit t0tă pofta trupului. Acolo viaţă înger6 s-
a f j Î - -----
r- LA U o c T o va tt
---------------TFîCt^
« β
- i
bicclQ, şi mânilc câtre cerlQ ca umilinţă întinse, a
vS«jut un volnic dnnincdcesc prea luminat, care a
venit către dînsa şi I-a qis aşa: Să laşi pustia şi la
moşia ta să te întorci, că acolo se cade să Iaşi trupul
păm6 ntulul şi să treci din acostă lume către l)um-
necJeO pre Clarele al Iubit.
<9 ^ d s tă vedenie dacă a avut sftnta, a priceput că
este arătare dela Dumnccjefi. Se bucura într'un chip
pentru despărţirea trupului, într’alt chip sc scirbea
pentru părăsirea pustiei. Insă şi fără de voe a lăsat
pustia şi s’a întors fn lume. A venit Ia Ţarigrad şi a
mers în Biserica Preacuratei FecI0re ceeste în Vla-
herjia, şi cătrc ic0 na sfinţiei sale a căcjiut şi cu la
crimi se ruga aşa: Stăpâna lumel, maica lui lisus
Clhristos Dumnecjeul mefi, t0tă nădejdea mea o am
pus spre tine Fec10ră, nu lepăda prc o săracă ca
mine, nu te scîrbi de r0 ba ta, că din tinereţele mele,
unuia născut ImIuIuI tfift am caietorit. Şti, FecWra,
neputinţa fîrcl mt^-«ştl, şti» scîrba sufletului mcO.
N'am altă năddde, n’am alt acoperemînt. Tu-ml fi
mie îndreptăt<$re, tu-ml fi iolositdre şi a t0 tă viaţa
mea socotit0re. Până am umblat in pustie, pre tine
te-am avut ajutor; Iar acum dacă m’am întors în lu
me, ce ajutor altul îmi trebucşte fără de tine? DecT
acum, Stăpănă, îndreptiză-me până la săvîrşitul vi-
eţel mele, că altă nădejde n’am.
Âşa cu tot sufletul s’a rugat şi la moşia sa s'a
dns. Acolo nu multă vremepetrecέnd,()stenέlă cătrc
osten^lă şi durere către durere adăogea, cu post şi
cu nedormire pre sine se Înfniiiiseţa.
Vreme multă dacă a trecut, a ştiut de m0 rtea sa
mal d’inainte şi pc dată s’a întors spre rugă, cu la
crimi pământul uda şi aşa se ruga: lubitorule de 6 -
■■ -----------
L* U o c r o v B ii
Î
iile, curviile. N’a Iubit lumea, ca noi, nici binele el.
V-ntru aceea şi Dumnezeii o a cinstit şi în cerlO şi
pre pămCnt, şi a dobândit binele acela pre care nici
ochi de om l’a vfitjut, nici urechi l’a aucjlil, nici la
inima omului a intrat.
Deci şi tu, o omule, de-ţl este voea să scapi de
muncile de veci şi să dobândeşti binele acela, Idpă-
dă şi urăşte şi tu lumea, dar nu de tot ca acostă snn-
tă, ci încal bucuria şi veselia el. Nu ic bucura de
binele el, gu tc veseli de frumseţile şi de poftele el,
nu te îndulci de păcatele el. C>rele îţi par învCţătu-
rile Iul Christos, insă sînt de mare folos. Nu căuta *
pmaY cheltuiala milosteniei, ci caută cc <#ice proro^^j
LA 86 o c r o v u t
LA 26 OCTOVRIE
mucani iflntiW ţi mtrilol muMirie Difflitrie.
------------- I.-WV!. ■ ■—
462
I fac creştini.
A c ^ ta dacă a αυφί împăratul, întâlâ nu I-a pă
rut bine să p0rdă pre un om ca acela, dar după a-
ceea a invCţat să-l aducă înaintea sa, să vadă şi el în
suşi 0re p0teâ adevărat. Deci s’aâ dus dcgrab 0me-
nil acela şi aii aflat pre sHntul unde şedea şi invSţa
cuvintul lui Dumne^efi. Degrab l’aâ apucat pre dîn-
sul, ca nişte lei cumpliţi, şi l’aâ dus înaintea lui Ma-
I ximian irap€rat. Stintul, precum era d'intâlti bucu
ros să mărturis(Sscă de numele lui Christos, nici de
0menil acela, nici de împăratul nimic nu s’a temut,
ci a stătut înaintea împăratului, bucuros şi vesel, a-
tâta cât şi faţa Iul era veselă şi rumenă de căldura
inimel lui.
Şi a disimpCratul către sfînt: Dimitrie, ac0stă nă
dejde am nădSjduit eâ de tine. de te-am pus intru
ao6stă cinste să ne cinsteşti? Efl te-am pusdomn So-
lunulul.lar tu nici o milă deloc n’al eşit înaintea n0s·
tră să ne intimpinl. Siintul a rSspuns: Ιΐΰ preimpfi-
răţia ta cinstcsc ca pre un împârat, Iar pre Dumne-
^eft Cela ce este îmj^rat a tdtă lumea Tl-cinstesc mal
virtos. Şi a (Jis impCratul: Dar dumne<jeul şi împă
ratul tCfl cine este? Sfîntul a rSspuns: Domnul meu
lisusC!hri.stos, Aceia este l)umne(je& adevărat şi îm
părat a-t0te-ţiitor. împăratul Iar a φβ: Deci Aceluia
LA 36 ocTOTui 463
k
vo0scă pentru credinţa n0stră. Numai atâta cere
1^
l)umnc(jc& dcla noi: după cum este tocmula creşti-
n0scă aşa să petreccm. l)e vom petrece cum ne în-
v.iţă Christos, vom avea şi plată dcla sfinţi pentru
praznicele n0stre; Iar de vom petrece viaţa n0stră
fîcend cele ce nu Iubeşte Dumne^efi, in deşert ne
ostenim. Să ne ferim, Iubiţilor, de faptele cele rele
şi să facem lucruri sufleteşti şi dumneijeeşti, ca să se
veseidscă I)umne(ieu intru lucrurile n0strc, sfinţii să
se bucure întru prăznuirea n0stră, Iar noi să ne în
vrednicim împCrăţiel ceriului, pre carea noi toţi să
o dobândim, pentru ('hristos Dumnecjeul nostru, a
('iirula este slava întru veci netrecuţi şi nesfirşiţl.
'
Amin.
LA 8 NOKMVRll·:
U Mb«nri SAnflor Vocvo^ bigereşd Mihi) fi O ivril
k ;
_________________ ----------------------------
__________________U 8 HO«IITMI______________if>^
îngerul este o fire ncvS^ută, v;ăc! nu p0le niraşnî
să-l vadă. S i l i i să-l liste şi pururea SfltSdr,
adecă tot-de-una ca şi mintea omului, şi
nici odiniură nu stă într’un loc, ci tot-de-una umblă
din loc in loc. lîste şi tără de trup, adecă n’are trup
ca 0menil, ci este îmbrăcat cu lumină, însă n’arc lu
mină dintru sine, ci dela Dumneijeii, şi este luminat
şi frumos. îngerul este slujitor Iul Dumne^eO tot-
de-una; şi slujeşte lui l)umne(iefl întru lucruri şi în
tru cântări. Intru lucruri, că-1 trimite de tace ce
este învCtătura Iul Dumnezeii: ori suflet să Ia, ori la
sfînt să s ujdscă, ori vedenii să arate, ori altă slujbă
dumne<ie«isca să slujiscă. Intru cântări slujeşte, că
laudă şi preamăreşte cu cântări pre Dumnezeii.
In ce chip sint îngerii, ce fa^ şi ce chip ufcini-
menl nu ştie, numai I)umne<ieiS, fiarele I-a zidiţiŞlul-
ţimea îngerilor nimeni nu o ştie. Măcar că a şi φβ
baniil proroc: Mii de mii şi milione de mili0ne de
îngeri, insă nici el nu I-a spus la numCr câţi sint.
îngerii sint cu minte slobodă. Din buni pot să se
facă rCl, cum aii fost şi îngerii acela: din îngeri lu
minaţi, draci întunecaţi. Uacă greşesc, n’aii pocă
inţă căci sint fără de trup; numai omului a lăsat
Dumnezeii pocăinţă, pentru neputinţa trupului. în
gerilor nu le trebueşte limbă să grăiască, saii urechi
să audă, căci fără de gralti şi fără de aurire pricep
voea lui Dumnecjiefl.
Feţele lor nu sdmCnă nici unei făpturi din câte
se νδα pre lume; nici sint ale tuturor într’un chip,
ci în multe chipuri, una de alta mal frum0să şi mal
luminată. Nu-I ţine nici uşă, nici zid, nici lacit, nici
încuet0rc, nici pecete, nici alt nimic.
^ Sînt puternici: unul din el p0te perde lumea t0tă.
4 *58
L · ------cTUSjggga
δ ' * ' ________________ ____ l* 8 im iih tih ______ ____________ *59 *^i g
O JL Zi ^ liT I E
LA 21 NOEMVKIE
La bitia.-ea Prtaciralel FecUrt, cM · a< dus ptrinţil d In liM ix t de o aO
M im ii lai Duane^et, fnad prgncl de trd anL
---------- -----------------
CAZAHI
a .A . Z I S T I E
fJAlItiS-
/■
+72
i'
uijira, stătură mult clas ca Ieşiţi din minte, g ân d i^^^^
^ «β --- ------
CAZAIOK----------- -^ '^4
) şi mirându-sc. Apoi cu lacrimi strigară 4icend: noi ‘
sintem Faustin şi Faustian fiiî malcel n0strc acesteca
şi fraţii lui ( Ilimcnt. Şi povestiră către maica n0stră
t0ta patima cu înecatul corăbiei, (picând că dacă s’a
spart corabia, afi ncmerit nişte prădători cu corabia,
carii ne-afi scos în corabia lor, nc-aO dus in Resa-
ria lui Straton şi acolo, schimbându-ne numele, ne-
atl vîndut. Şi ne-aii cumpărat o jupânisă vrednică
anume lusta şi f6rtc ne-a Iubit, ca pre nişte fii al el,
şi ne-a învCţat tot meşteşugul cărţel elineştl. Da
că ne-am făcut mari, ne-a dat de am înveţat şi dog
mele creştineşti, ca să învCţăm păgânii să-l întorcem
la creştinătate. Acest lucru şi n0u6 ne-a plăcut, fu
gind dela închinarea idolilor şi deşertăciunea lim
bilor. După ac0sta ne-am împrietenit cu un Simon
0re-carele, fermecător, carele vrea săne amăgcscă
după mintea Iul cea spurcată; însă cu ajutorul lui
Dumnc(jefi s’a întîmplat un ucenic al lui Chnstos a-
nume Zachelfi, care ne-a învCţat să nu ne înşale Si-
mon. Şi nc-a adus la Apostolul luî ( -hristos, Fetru,
carele deplin ne-a învCţat şi nc-a botezat şi aşa ne
am rugat lui l)umne<icu să te învredniceşti sfîntulul
botez şi tu maica n0stră. Acestea dacă afi spus eî,
maica n6stră amesfecănd lacrimi cu bucurie I-a în-
brăţişat şi dulce I-a sărutat, şi pofti să se boteze.
Petru o a înv2ţat să post0scă câte-va (Jile apo! se va
boteza. Iar noi îl rugam să o boteze că este postită,
de vreme ce de când a intrat în corabie n a mâncat
nimica. Despre acdsta a mărturisit şi maica mea că
tre Petru şi Iar l’am rugat cu toţii să o boteze, ca să
mâncăm cu toţii şi să ne bucurăm sufleteşte; căci cu
I om nebotezat nu mâneam la o masă nici o dată. re-
tru, ca să nu greştiscă Iul Dumnecjiefi ca un sfînt ce
r- —r^fîtîKij·—
LA 24- ROIMS-IUI ♦77
- ·
Qi D
ΐ Ρ __________________ _______ ια 2* MOIMTWK_____________________ 479
LA 6 DECHEMVRIE
Peotni naţ* «flalulDl ^ fiaionilDl i» miainu ticote.
?
at f0rte şi avea trei fete frumcSse f0rte şi nemăritate,
'entru o nevoe 0re-carea s’a întimplat de a sărăcit.
Şi în sărăcie ca aceea a că^ut, in cât numai avea
ce face şi cu ce se hrăni, şi a gândit să-şl dea fetele
m _____________ c u A i n i _ ______
U - -------
diavolului. Accstea a <jlis şi Iară a grSbit întru ace
eaşi φ de a măritat şi fata a d0ua, nădSjduind întru
Dutnncijcd, că cela ce a grijit de cele d0ui fete, va
griji şi de cea de a treia.
Dintru acea <jli tot avea grijă, ca de va veni cum
va acela carele face Iul bine, să alerge după dinsul
să-l ajungă, să vadă cine îl dă lui atâta milostenie.
Sfintul Nicolae, dacă a vCiJut că şl-a măritat şi a
d(')ua fată, a vrut să-şl plin0sc3 binele ce începuse şi
Tar a grăbit de a legat şi alţi trei sute de galbeni şi
s’a dus n0ptea intru ascuns şi I-a aruncat pre aceeaşi
ferestră. Stăpânul casei, care îşi avea grijă de aceea,
cum a audit sunetul galbenilor, a deschis degrab u-
şa casei şi a alergat să ajungă pre sfîntul. vŞi aler
gând amândoi, mal mult grăbi tatăl fetelor, şi cât l’a
v6<iut, îndată l’a şi cunoscut cinc este, că era cuno
scut pentru bunătăţile Iul şi pentru părinţii lui. .·\
căijut boerul acela la picWrele lui şi cu lacrimi a (^is:
Mulţămcscu-ţl robul lui l)umnc(jeQ că ţi s'a făcut
milă de mine şi dedeşi atâta milostenie unul păcătos.
Oe n’al fi grăbit,eu aşti perit şi trupeşte şi sufleteşte.
Sfîntul dacă a vCdut că i s’a vSdit lucrul Iul cel bun,
a φ8 către dînsui: Pentru binele ce ţl-am făcut eu,
voIO şi eii să nu arăţi nimCnuI, nici să spui cul-va ci
ne ţl-a făcut acest bme, şi te jur cu numele lui Dum-
ne4c&: până νοίΰ fi efi viii, să nu Iasă din gura ta a-
cest cuvînt. Aşa a i^is sfintul şi de grab s’a despăr
ţit de dinsul.
ϋ η bine este acesta ce a făcut sfîntul la arătare
mare şi minunat, dar alte bunătăţi ce le-a făcut întru
ascuns!? .Milosteniile, nedormirea, posturile, numai
Dumnezeii le ştie. Numai pentru ac»Ssta pote cun0- >ώ-
ştc fieşte-cine şi cele-l-alte bunătăţi ale sfinţiei sale.
Î f e _____________________ ______________________
De a făcut atâta bine la arătare, dar cu cât mal vîr-
tos întru ascuns, pentru ca să Ia cinste şi laudă deia
Dumne^efi. Insă pre cât le ascundea sfinţia sa, Dum-
ne4eO maî mult le arăta, pentru ca sfintul să se cin-
st^scă şi să SC preamăr0scă de 0menl.
O dată a plccat slintul să sc ducă la Ierusalim ca
să se închine mormintulul lut Christos şi sfintelor
locuri. Mergend cu corabia pre mare, a vCcjiut πόρ-
tea în vis, că se suea diavolul în vîrful catargului şi
tăea funiile corăbiei. \d0ua φ a φβ sfintul Nico
lae cătrc corăbierl: Să ştiţi că mare furtună va să ne
loviscă astă-4 1 , că efi am vCiJut în vis astă-n0pte ce
ne va intimpina astă-φ. Insă pentru aceea nădăjdu
iţi întru Dumncijefi şi nu vC temereţi. Aceste cuvin
te grăind sfîntul, degrab s'a arătat de-asupra lor un
nour întunecat, şi cu nourul vent mare, şi valuri mari
s’a&făcut pre mare, atâta cât era să se înece corabia
cu omeni cu tot. De frică mare, 0menil aîi alergat
la sfintul dc-l rugaii să r0ge pre Dumne<ieii. Sfîntul
stind la rugă, îndată a încetat ventul, marca s'a ali
nat şi corăbicril aii niulţămit.
Unul din corăbieri s’a suit de-asupra catargului
să îndrepte/e vetrela, şi când a fost la pogorît, de
frică şi dc valurile mărel s’a speriat şi a că4ut cu ca
pul in jos in mijlocul corăbiei si a murit. Siîntul Ni-
colcc dacă a vS(jlut scirba şi jalea corăbierilor pen
tru mortea Iul, a făcut rugă şi l'a înviat ca din somn.
Dacă a Ieşit la uscat, mulţi bolnavi a tămăduit şi
multe minuni a făcut.
După CC sfintul s’a închinat mormintulul şi cru-
ccl Iul Christos, a intrat intr'o corabie şi a dat plata
corăbierilor să-l ducă la moşia sa. Iii dacă a& v2<iut
Μ
că le bate vunt bun de a merge cătrc locul de unde ( |
I ^ K i a s -------------------------------------
LA β οιαιικτΒΐι 491
S
albenI arvună. A d0ua φ dacă s’a deşteptat coră-
ierul acela, a aflat în palmă trei galbeni şi a ^is că
tre alţi corăbicri: Astă n0pte am vS^ut în vis un ar
hiereii bCtrân, care ml-a φβ să duc grâul in Mirali
kia, şi Iată că ml-a dat şi trei galbeni arvună; deci
să ne ducem acolo s9-l vindem. Şi aşa s’aîi dus şi a
izbăvit sfintul Nicolae eparhia sa din f0mcte.
Intru acea vreme s‘a întîmplat de a trimis Con
stantin împ£rat trei căpitani cu oste să facă pace cu o
limbă ce se chdmă Talfall, căci îşi ridicaseră alt im-
pirat. I)uccndu-se el le-a tost trecerea pre la eparhia
stîntulul Nicolae, şi acolo a& vS(}utcăaicrgufi la stin
tul bărbaţii şi muerile plângund, iovindu-se şi Jelu-
indu-se sfîntulul, cum a luat domnul cetâţel mită
dela pîrişl şi acum pre trei 0menl din rudenia lor
I-afi scos să-l pdrdă. Sfintul dacă a auiiit i s’a făcut
Icut ' '
milă şi a (ţis căpitanilor: Faceţi ostenelă şi să mcr-
1
geţi cu miae. Dacă aii sosit la locul cel de percjlare.in
clasul acela cc-şl ridicase armaşul mâna ca să le tae
capctele, sfintul cu multă indrăxnire a apucat sabia
din mâna lui, o a lepădat in păment şi însuşi a apu
cat de I-a deslegat prcacel omeni ce vreasă-I p^rdă.
Acesta dacă a ştiut şi domnul cetăţel, a încălecat şi
s'a dus să vadă şi el ce a făcut sfintul. Sfîntul dacă
l’a vS<jut nu s’a temut intru nimic, ci I-a φβ: Eusta-
fie, pentru ce al judecat spre per^are pre aceşti să
raci de 0menl ce nu sînt cu nimica vinovaţi? RCs-
puns-a domnul cetăţel şi a(jlis: Doi din boeril cel
mari aii venit şi a& mărturisit asupra lor, pentru a-
ceea eii cu dreptul am invCţat să-l p^rdă. Şi I-a 4is
sfintul: Tu al luat bani dela pîrişii lor şil-al năpăs
tuit. Iată şi aceşti trei boerl îm{:^răteştl de faţă; el
vor spune impCratuluI că nu eşti judecător, ci eşti
năpăstuitor. Acesta dacă a au(jit domnul cetăţel, u-
na ştiind că fără de vină I-a dat spre per(jare, alta şi
de frica stîntuiul, a că(jut la picI0rele sfintulul de-şl
cerea Iertăciune. Acestea teite a& vC<jlut căpitanii a-
cela. După aceea aii plecat şi s'a& dus şi cu multă ne-
voe aii făcut pace cu Talfalil. Dacă s’aii întors la im-
pCratul Constantin, acesta le-a dat boeril mari şi cu
daruri mari I-a dăruit.
Acesta vficifiad vrăşmaşii lor, s’aii dus la Evlavie,
ce era chip împăratului,şiI-aii pîrit întru acest chip:
El n’aii făcut pace cu Talfaliî, ci aii tocmit cu dinşil
să vie asupra împăratului să impSrăţ0scă el. După
aceea şi bani mulţi aii dat lui Evlavie. Pentru aceea
el s’a aus la împ6ratul de I-a spus şi l-a şi mal pîrit
E
sntru mita ce luase. Şi împăratul gândindu-se că
vlavie este drept şi al sCii om, a învCţat să le dea
ştire in temniţă unde eraii el băgaţi de Evlavie, să
■<·5βΦ^Γ-
LAβDIOIIMVBn
SCerijdscâ dc m0rte, că a d0ua (ji va ii per<^area lor.
A(^sta dacă aQ auc^it ca niştC 0menl nevinovaţi ce
craQ, alt ce se facă? numai ce a& inccDut cu lacrimi
a SC ruga lui Dumne<ţe& şi stintulul N^colae, adu-
ccndu-şl aminte, ce bme a făcut cu acel trei 0menl
ce vrea să-î p^rdă in Miralikia. Rugându-se el pre-
ste t0tă noptea aceea cu suspinurl şi cu multe lacnml,
când a fost de către <#iuă, s'a arătat sfîntul Nicolae
Iul C'onstantin JmpSratul şi I-a (ţis: ImpSrate, cum
mal dcgrab să slobo(^I precel trei 0menl ce vel să-I
per<JI, Iar de nu, eii mC volfi ruga lui Dumnc(jeÎÎ şi
îţi va curma viaţa ta. Şi a (jis împSratul: Cine eşti
tu de mfi înfricoşezi, şi cum al intrat aşa degrab in
case imperăt^tl? Sfîntul a rCspuns: Eti sînt Nico
lae Mitropolitul din Miralikia, şi m'a trimis Dum-
ne^eâ să-ţl tjic să slobo<jI pre cel trei boerl ce vel
să-I percjl. După aceea curând s’a arătat sKntul şi lui
Kvlavie, chipul împăratului, şi I-a φ8: Evlavie, tu al
luat bani mită şi al năpăstuit pre cel trd boerl şi nu
sînt vinovaţi; pentru aceea curend să-I slobozi că
volfl ruga pre Dumnezeii şi îţi va curma viaţa ta. Şi
l’a într^at Evlavie: Cine eşti tu? Sfîntul a răspuns:
sînt robul lui Dumne(je&, Nicolae Mitropolitul
din Miralikia.
Şi când a fost dimin0ţa, a început a spune împăra
tul cătrc Evlavie vedenia ce avusese. Evlavie aşijde-
rea a spus împăratului întru acelaşi chip că a vă^ut şi
el. îndată a chemat pre acel trei boerl de I-a întrebat
împăratul ce farmece aQ făcut el de le-att trimis visuri
gr0znice ca acelea, iar el ca nişte 0menl ce nu ştiaB ni
mic, a&început cu lacrimi a grăi: Noi, împărate, far
iic, lar-
nv^faţî L·
mece nu ştim, că dela părinţii noştri sîntem învăţaţi
acelea să ne ferim, ci fiind noi întru atâta
---------
Îjsfe(^n^
•me raKAKiii
ne-am adus aminte de Nicolae Mitropolitul din Mi-
ralikia, cum a izbăvit dela per<jlare pre treT (>menî,
când ne duceam noî la Talfalî, şi ne-am Intimplat a-
colo de am vC<jut cu ochii noştri. Deci ne-am rugat
Iul l)umnc(jlefişi acelui părinte, să ne sc0tă şi pre noi
din m0rte, ca şi pre acela; Iar alt nimic nu ştim. A-
tuncca fmpCratuls'a mirat şi le-a (jis: lată .să ştiţi că
astă-<^Tacel Nicolae v'a scos pre voi din m6rte; deci
să vC dafi daruri să-I duceţi şi să vCtundeţl acolo îna
intea Iul ca să vadă şi el în <^tă jale aţi fost de când
sînteţi în temniţă şi cum v’a crescut pCrul, după o-
bicelul celor închişi, şi să-l <}iceţl să m6 Ierte. Şi le-a
dat o Evanghelie ferecată, o cădelniţă de argint şi
d<inC sfeşnice poleite. Dacă le-afi luat s’aiS dus de
s’aQînchinat sHntuluI, 1-afi mulţămit, s’afi tuns acolo
înaintea Iul şi s’afl întors la casele lor cu mare bu
curie, mulţămind sfîntulul Nicolae.
Odini(>ră, nişte corăbierl fiind pre mare, s’a tur
burat marea de furtună şi eraţi in primejdii şi în ne-
voe mare; numai cât era& să se înece. Fiind-câ au(jli-
seră de minunile sfîntulul Nicolae, a& început a se
ruga şi a <;|ice: Sfinte Nicolac, ajută-ne! Degrab s’a
arătat sfîntul Nicolae la cârma corăbiei, a apucat
cârma, a început a îndrepta corabia şi a i^is către
corăbierl: Nu νδ temereţl, că efi sînt cu voi. După
puţin s’a alinat marca şi sfîntul a fost nevC<)ut. A-
tuncea corăbieril s’aQ vorbit şi aâ stătut în limanul
MiralikicT şi s’ati dus de aii mulţSmit sfîntulul Nico
lac pentru binele ce le făcuse de-I izbăvise din m6r-
te. Marele Nicolae vS(jând cu Duhul Sfînt că nu este
curată inima lor, ci a& {^eşală, a început a-I învCţa
şi a le 4ice: Socotiţi-νέ, fiii mei, de νδ înt0rccţl către
ne(^e& inimile, şi gândurile v^stre le plecaţi vi
U β O IO IIIIV IU K
LA 25 DECIIKMVKIE
, U lUtila fl IwMati f a lUfIm I Domtlgf Doitni t w OhriHM.
_ [omnui Dumne^eQ, Ziditorul şi Făcătorul
ί \a t0ta lumea, d’intâlQ a fâcut pre Adam cu
t0te darurile împodobit, şi tdte I-a dat pre vo-
^a lu l. DatU'1-a minte slobodă, niminea să nu
biruiască cu mintea şi cu voea luî. Datu-î-a să
albă putere ca un împCrat prcste t6te făpturile luT
DuranecjicQ. Datu-I-a viaţă fără b0lă, fără durere, fă
ră păcate şi fără de m0rte. Şi încă ce I-a mal dat? Da-
tu-I-a voe să mănânce din toţi pomii ralului'). Nu
mai puţinea învăţătură l-a lăsat, dar şi ac<Ssta nu
pentru alt ce-va, ci numai pentru ca să cun0scă că
are şi el mal marc pre I)umne(jefi. Dar el nici prea-
ceea nu o a ţinut, ci a călcat învCţătura Iul Dumne-
4c&; pentru care lucru a fost gonit din ralfi"). Nime
nea nu l’a smintit, nimenea nu l’a izgonit din rală;
însuşi pentru greşala sa s’a izgonit, s’a lipsit de mă
rirea Iul Dumne(je& şi a căc^ut pre acest ţ^meiit ble
stemat.
Nu I-a ajuns cu atâta, ci mal multe rSutăţI s'a în
tors a face omul după aceea: ucideri, cur vil, vărsări
de sânge, vrajbe; t0te lucrurile diavolului le făcea
omul. Şi încă alt mal rCQ decât acestea, că nu se în
china nici Iul Dumnecjefi, ci idoUlor celor muţi şi
»). Kwan %17.
I3t r «■ ■ ■
■— ■ ------ - - ,S fa i
1
2b D i a iK M V R I I
r
C Â Z A R II LA
i
Γ - ^
lui DumnccjcQ. I)c ce sc cumpănea el cu sfatul sSfi,
dc aceea a smintit mai rCii, cad pruncii I-a tădt şi
I-a dus pirişi luişj înaintea lui Dumncţjeu, şi pre
DumnetjcQ, pentru l'ilul SCO, asupra sa Va mâniat şi
împărăţia lui o a scurtat; care lucru să fie departe
de creştini.
Cade-se a şti şi acesta, că Domnul Christos a ve
nit pre lume ^rac şi smerit, întâlâ pentru acesta, ca
toţi smeriţii şi săracii, fără de frică şi fără ruşine să
miirgă <^tre Uinsul. Al doilea, ca să nu fie lepădaţi
şi urgisiţi in lume săracii şi sirmanil de către cel
mal mari şi mal bogaţi, ci să ştie că cine se va lepă
da dc dînşH, de (Christos se lepădă, cura (jice Chri
stos însuşi'): „Cinevaface unuia dinaceştlma!mici,
ori bine, ori rfiiS, mie face“. Al treilea, ca să se arate
ξ însuşi cu sine chip n0ui5, slugilor sale, creştinilor,
pentru ca in ce chip a fost Domnul Christos, aşa să
hm şi noi slugile Lui; nu mal mari dec;it Domniil no-
‘'stru, ci aşa ca şi Dinsul; plecaţi, blâni^I, răbdători,
batjocoriţi şi ocăriţi de ac^slă lume; rCii nimSnuI
nimic să nu faccm, ci înşine să purtăm greul altora.
Al patrdea, ca să se arate slugile Iul antihrist din
slugile Sfinţiei Sale. carii intru tot se pun împonciş
lui Christos: mândrii, măreţii, avuţii, straşnicii, ca
rii cu sila şi de nevoe silesc pre 0menl să urmeze lor
şi tuturor fac nevoe. Iar ei simic nevoe nu vor să
p0rte, cum sînt păgânii şi necrcdincloşil. Al cinci
lea, ( :hristos mai cu de-udins S’a întrupat, ca să sc0tă
tot neamul omenesc din t0tă rCutatea carea agoni
sise luişi pentru neascultarea sa.’ De nu s’ar fi năs
cut Christos Filul lui Dumne^eâ trupeşte, jidovit
A ar fi rCmas întru înşelăciunea lor; noi, limbile, am fi ,,
« ’ ·) UM *6, ω. J
iefe»·--------------
--—
LA 25 D ia m v iit
r -
întru închinădunea idolilor; lumea t0tă ar fi în ro
bia diavolului, ccriul ar ii încu0t, mânia lui Dumne-
(^efi ar ii pre toţi 0menil şi nimenea până acum nu
s’ar fi mântuit, nid din mund nu s’ar fi izbăvit; şi
mal apoT Duhul Sfînt n’ar fi dat 0meniIor, şi lumea
din înşelădune cătrc adevCr n’ar fi venit Accstea
t0te s’aii schimbat din rCfi în bine astă-<jl. n6uC cre
ştinilor, cu Naşterea Domnului Christos.
Pentru aceea şi noi să prăznuim astă-4<, să cin
stim acistă (ji împerătiscă, să mărim prc Christos,
Carele S'a născut astă-^I, nu cu praznice păgâneşti,
nu cu jocuri, nu cu mâncări multe şi cu beţii. Să nu
ne mândrim, nid să ne lăudăm, că m0rteane astdp-
tă. Să nu curvim, nici să ne spurcăm, că focul ne
stins se găteşte pentru unii ca acela. Să nu mâncăm
mult şi să ne îmbătăm, că mâne Iar vom flămâncji,
ca şi cum n'am fi mâncat. Ce dobândim din be(il,
saii ce bine agonisim sufletelor n0stre? ('.âţl a& pe
trecut 4<lc ca accstea, cu cântece cu cimpoi, cu jo
curi, Iar acum sînt ţCrână in pămcnt! Xumal ferice
de cela oe a& făcut şi fac bine pentru sufletul lor.
Pentru aceea flămânzii să săturăm, însetaţii să adă-
păm, goii să îmbrăcăm, bolnavii să socotim, închişii
şi legaţii .să cercetăm, nemernicii să primim, năpăs
tuiţilor să le folosim, pentru păcate să ne pae rSii şi
să plângem, sfinţii să lăudăm. Atuncea va primi
Dumnezeii praznicul nostru şi ne va învrednici îm
părăţiei ceriului, _pre carea noi toţi să o dobândim,
cu mila şi darul Domnului nostru lisus Christos ce
S’a născut astă-(#I, Căruea se cuvine cinste şi mărire,
împreună cu Părintele şi cu Duhul Sfînt, acum şi pu
rurea şi întru veci vecilor. Amin. .
-------------- --------------
1·
1 !■ imiţi U s p i t i ι * ω » i t ι * β
.C M aV lu t i n <t«a dd* ta||Nl,
al d i il n i • t o ia t * I d A m » m · p r ic it*
(Bral ». Ιβ).
J ^ ^ o u C firt maî dc cinstc a ftcut Dutnne^efi:
^ţ|^*Jcca înger0scă şi cea omcndscă, câc! pre In
ie ;^ ''g e r şi prc om l-a fâcut după chipul Λδύ, de
0re-cc aşa a <jis grăind Dumnccjcfi: ,Să facem pre
om dapA chipul nostru şi după asemSnare“. Insă nu
pentru trup, ci pentru suflet este omul asemCnat şi
este făcut clupru chipul Iul Dumnezeii, căci Dumne
zeu n’are trup, ci este duh, fiind-că aşa <Jice Chri-
stos: „Duh este Dumnezeii·*. îngerul în<^ este duh,
căci aşa (Jice cântătonil de psalmi'): „Cela ce făcu
îngerii sei duhurl“. Şi sufletul omului este duh, căci
aşa grăe^te acelaşi proroc; ,,Lua-vel duhul lor şi se
vor sfirşi şi în ţCi^na sa sc vor lht0rcc“.
Dumnec^eâ este nevC<#ut, îngerul este ncvC(^ut şi
sufletul omului este nevC^ut· Dumnezeii este nemu
ritor, îngerul este nemuritor şi sufletul omului este
nemuritor. Uumnetjlcfi are înţelegere şi voe, îngerul
are Înţelegere şi voe şi sufletul omului are înţelege
re şi voe.
Amind0uC acele firi a&t:ă(}ut pentru trufie. în
gerul a poftit să fie asemenea Iul Dumncijca, că aşa
t
., ^ ^ Jk
î»*------- ----
ίΐ------------ -----------------
J
pre dumncv0stră de ascultare,
jă ·) u l i is. V * ** *) K*~' *. i·-
^ -------- ir»4£iiVjn----------
---- ---------------
^ 608 CAZAWi ' a 2- a lARĂfl LA
I
fÎJÎA r----------- -------------------- eSiJtS^
610_________________ CAIAlni A 2-a lA B iţ» IJL__________________________
3E. *
ΒΒ A lt C U A m » A 8 -a l A « i ţ l LA
3 ^
0stea lor ÎV) de bărbaţi, pentru unul Ahar cel rCfi
-pre carele, dupâ porunca lui I)umne<je{j, când l'a
ccrtat cu m0rte şi cum l’a desrădăcinat dintru el, în
tru acela clas se conteni Dumne<jcii a se mânia ca să-I
certe pre eî vrăşmaşii lor şi să-I desrădăcinez·.· din
lume. l’cntru Ahar cel blestemat, toţî Israiltenil ri
maseră blestemaţi, căci aşa (jise I)umne(^e& către I-
sus Navi'): „Nu vor putea sta fiii lui Israil înaintea
feţei vrăşmaşilor lor, ci vor înt0rce spatele înaintea
vrăşmaşilor lor, că sînt de blestem, şi nu voIO mal a-
dauge de acum înainte a fi cu voî“. Pentru aceea
grăeşte Apostolul*): , Aluatul puţin t0tă frământă-
tura dpspeşte“.
' C iîlă Dumnezeii şi pre copiii cel mici şi nevino
vaţi, cu mdrte, pentru păcatele streine ale părinţilor
lor, căc! în vremea potopului, împreună cu părinţii
ccl vinovaţi, şi pre copiii ceî nevinovaţi I-a înecat
Dumnec^efi cu apă. In Sodom şi în Gomor, împre
ună cu părinţii cel vinovaţi, pre copiii cel nevino
vaţi, Iar I-a ars Dumncqleii cu foc de pdtră pucI0să.
Cu t0te acestea ni se cade a şti, că nu c<5rtă Dum
nezeii pre copiii ceî mici, ci cirtă pre părinţii lor cel
rCI, pre tatăl şi pre maica, cari vC(jend supărarea şi
durerea copiilor lor, mal multă b0lă să albă intru i-
nima lor şi să albă întristare multă întru inima lor.,
Aşa certă DumnecjeQ pre impCratul David, pentru
păcate, că a <iis Xatan prorocul către dînsul’c „Fi-
lul teii carele s’a născut dcla tine, cu m0rte va mu
ri". După aceea este scris; Şi zdrobi Dumnezeii co
pilul, carele s’a născut Iul David din muerea luî U-
rie-
y
lXipă aceea arată Dumne<jeâ copiilor celor mici
^ U Mtri 7. I t ^ I, Owi»u«l i. 7. ■) Π l»p<c. (Π amm.), 1«. 1«. ^
KAynKiA ponmiLOt noertu imn cniurroe hth
----------------------------------------------- ^
---------------------- ----------------------------
_____________ iiAşTC iiA pom rouil ιιο ίτ « ρ ib o s α ικ η το β _________ 619
LA TlANUARiE
La Uerea Ιιψ τφτ a OomtuM oottra li·» Chntto*. . . ^
___ J
IJk 1 UHOUItl
LA 6 IANUARIE
U ktml emnM mM CbriMi.
rcdem şi mărturisim că Dumnciiett este din
'fire bun, milostiv şi îndelung răbdător. NicT
odini0ră]reui omului nu’l va, ci lot b?"·**
-------------3ΛίΦ »^·------------------
CAZAVIK
ki -------- ^
L * H lAiniARIE &33
r :
stos Dumnezeului nostru, C!ela cc lumincză tot o-
mul cc sc nuşte în lume.
Pentru accea şi cu mir se unge intâlQ în frunte, ca
să nu caute nici să privdscă lucrurilc cele deşarte ale
acestei lumî. L'nge-se în fălci către urcchi, ca să-şl
astupe urechile de t0te sfaturile dracului şi de cu
vintele cele deşarte, şi să asculte cuvîntul lui Dum-
nec^eîi şi al sfintelor Scripturi, l ’nge-se la gură, în
barbă, ca să grăiască cu gura cuvinte adevărate, şi
pururea rugă şi rugăciune să ducă lui Dumnecjeu,
să-l mulţămtiscă de t0te darurile Lui. Iar de cuvintele
cele grozave şi .spurcate să se lepede. Tnge-sc în spa
te, ca să cun0scă pre i ^la ce Şl-a dat spatele Sale
spre rane pentru păcatele n0stre, şi lemnul acela al
crucel l’a purtat pre spatele Sale de L’a dus la rCs-
tignire pentru mântuirea a totă lumea. Unge-se in
pept, ca să nu-şl aducă aminte de lucruri rele şi dră
ceşti, ci pururea să-şl aducă aminte şi să gând^scă
de binele de veci şi de impCrăţia ceriului. Unge-se
în mâni, ca cu dinsele să facă bine, pururea să le tin
dă spre rugăciune şi spre milostenie, şi să le fertiscă
de apucări şi de alte fapte rele.
Aşijderea şi pirul capului nu se tunde in zadar,
ci ca să pric0pă înţelepciunea lui Dumnetjeti întru
xidirea omului; căci capul lui nu este plecat în pă-
ment ca al dobit0celor şi al hlarelor.ci este drept în
sus tocmit de l)umne<#eti, ca puterea minţel şi a în-
ţelepclunel ce esteîntru dînsul,să nu fie plecate nu
mai spre lucrurile lumel, ci să fie îndreptate în sus
către Dumnecjeii.
Pentru aceea, Iubiţii mei creştini, câţi v6 bo
te/aţi in numele Tatălui şi al Filulul şi al Duhului
Sftnt, să nu spurcăm sfîntul botez cn lucruri şi cu â
----------------------------- M l »
-------------------
F _________________ CAZA^O_______________________
fapte rele, ci câte am făgăduit intru sfîntul botez să
ne nevoim a face; că nc-am fă)ζăduit cuvintul Evan
gheliei să ascultăm, învCţătura Iul ( Ihristos să facem,
mântuirea n0stră să agonisim, impCrăţia ceriului să
căutăm, pre dracul să urtm, de lucrurile lui să ne
ferim, curvie să nu facem, să nu apucăm cu nedrep
tul, să nu ne învrăjbim unul cu altul, să nu osîndim
pre altul, să nu fim ncmilostivi, ncinduraţl, mândri
şi măreţi; să nu avem nici un lucru al diavolului, ci
intru lucrurile Iul Christos să nc invCţăm; sii avem
curăţie. Iubire către streini, dragoste către tot cre
ştinul, nădejdea întru I)umne<jeQ, milostenie spre
săraci, facere de bine întru vrăşmaşii noştril cel tru
peşti, răbdare intru năpăştile trupului, plecare în
tru cel mari şi întru cel mici, răbdare întru poftele
trupului. Acestea t0te şi încă şi mal multe nc-am fă
găduit că vom face.
Pentru aceea, Iubiţii mei creştini, acestea să ţi
nem, acestea să facem. Să nu ne arătăm nemulţămi-
torl şi neinţclepţl. Să cinstim pre ("hristos. Să pro
slăvim ac0stă Φ împfirătescă, nu cu praznice păgâ-
neştl, nu cu beţii şi cu cuvinte deşarte, cu jocuri şi
cu cântece. C^cl cu aceste lucruri nu se face spre
plăcere lui Dumneţ^eC, ci de nc vom smeri pentru
Clhristos Cela ce S’a smerit până la m0rte pentru noi,
de vom posti j>entru C'^la ce a gustat fiere. Atuncea
se mulţămeşte lui Dumnezeii, de vom fi ocăriţi pen
tru dragostea lui Ohristos.r^re a fost pentru noi ocă
rit. Atuncea vom avea dar dela Christos, de vom fi
ocăriţi, de vom fi goniţi, de vom fi închişi. Şi încă
şi alt r60 ce-va de vom păţi pentru dragostea lui
Christos şi pentru dreptate, atuncea să ne veselim,
atuncea să nc bucurăm, că multă plată avem în-
i-----------
-- nwtv*».--
LAβlARUARII
tru împCrăţia ccriulut, cum (Jice Însuşi Christos').
gă primdscă Dumnc^cfi praznicul şi serbăt0rea
n6stră. Aicea să ne învrednic6scă să petrecem viaţă
cu) pace fâră de primejdii, ftră de ^cate, fără de
smintele, cinstiţi de Dumnec^cti şi de 6menî, acolo să
ne învrednicişi in cetcie tuturor slinţilor, în viaţa
de veci, în cinstea aleşilor,întru binele acela pre ca
rele omul nicî cu ochii a v2(#ut, nici cu urechile a
au^it, nici cu mintea p0te să gânddscă, unde este
frumseţe ncputredă şi veselie netrecută, pre carea
noi toţi să o dobândim pentru Christos Dumnezeul
nostru, Căruia se cuvine laudă, cinste, închinăciune
şi mare cuviinţă, cu al SCii fără de început Părinte şi
cu Prea Sfîntul şi tăcCtorul de viaţă Duhul Sfint,
acum şi pururea şi în veci vecilor. Amin.
■
) Z a ku u 4. 2.
t). P . BO, 7.
J t
638 c u u m i Λ 3-λ U b Av> >-» )* ·
I
r*
·) >», M.
--------------------------------------- -
Minunatâ taTnă este şi aceea, că ( ihristos Dumne-
(jieul nostru, fiind om deplin de vîrstă. Se închipu-
eşte intr'o tărimă mică.
Minunat lucru este şi acciaşi taină de minunare:
măcar că este zdrobită pănea întru mii de fărîme,
safi în mal multe părp, aşijderea şi vinul întru atâ
tea picături să fie împărţit, însă în t0te părţile saO
ftrimilc şi întru fieştc-care picătură |cea mai mică a
vinului, Se află Christos întreg.
Minunată taină şi aceea este a sfintei cuminică-
turi, că acolo ascmCnarea pânel şi a vinului, numai
singure fără de adeverinţa sa se află, că atuncea ade
verinţa pânel se facc trupul lui Christos şi firea vi
nului se întdrcc întru sângele Iul (Ihristos.
j^inunată este şi acea taină, că alte bucate când κ
le mâncăm, bucatele acelea se fac trupul nostru şi S
se mistuesc întru dînsul. Iar când mâncăm trupul *
şi sângele lui ('hristos întru sfinta cuminicătură, ;
intru acel clas noi ne facem trupul lui Christos, ne.
tnt0rcem în trupul Lui .*ji petrecem întru Dînsul. '
jyţinunată este şi acea taină, că noi nu vedem pre |
C'hristos întru taina sfintei cuminicăturl. Iar cui va
( Ihristos, acolo Sie arată. .\rătatu-S’a C.hristos ne
credinciosului .^mfilog împăratului sarakinesc. ca
rele a venit in Ierusalim la Biserică la slu jba lui I)um-
ne(jefi,şi Ia liturghiea vC<iut pre CIhristos întru taina |
sfintei cuminicăturl, ca pre un prunc mititel, pre Ca
rele a tăit preotul la altar. N’aîi putut înţelege aceste
taine minunate ovreii, carii, când a<Jis Christos, pre
cum este scris la Evanghelia sfintulul Ιόη'): „Pânea
carea volfi da eii v0u6, trupul meu este pre care ^
am dat efi pentru mântuirea lumel“, el aii rSspuns: )
ϊ
--- ------
---- ----------------
C tlA in i A g-A 1a i A|1 la
J
^ ^ B o m u L o o w m i u j l ιιη β τ ι ι α · η ω α η ι η ο Η ______ ^ ^
[
)r>sti, saîi de va facc metanii, safl de va împărţi mi-
ostenie săracilor, sa& de va face altă pocăinţă carea
l-a dat duhovnicul Iul, omului aceluia Iartă Christos
păcatele lui şi*l dărueştc mântuire picând: Astă-<ţl
fu mântuirea casei acesteea.
fbrma pocăinţei sint acele cuvinte ce (jice pre
otul către cel ce se ispovedueşte: „Filule, lartă-te
pre tine C'.hristos Dumnc(j[eii, pre nevCiJute, şi eO“.
Cu acele cuvinte îl face pre dinsul slobod de t0te
păcatele ce a mărturisit el.
Folosul pocăinţei este, că cine se pocăeşte de pă
catele sale cu t0tă inima, măcar de ar fi şi făcut t0te
păcatele ce se află in lume, îl va Ierta Iul I)umne<}eii
păcatele Iul, numai de se va pocăi cu t0tă inima şi
SC va făf(ădui că nu va mal face acele păcate, căci
Dumne^eâ este cu inimă milostivă şi nu pofteşte
544 C4XA1II» A 2 -* Ia b Aş I la
ί ίί
Τ σ ^ z ^ IST I E
1 \Λ 2 FEVRUARIE
U ţrtknillMna Dtnnuliil notln Btiii CMiloi
k , ------------------ -------------------- ^
.'» ţ
Şi Iarăşi a grăit Simeon către sfinţia sa şi a 4is:
Destul iţi este că te chemi maică acestui Fiii; destul
iţi este că te vel chema impSrăt0să lumel şi maică lui
Dumnezeii. Dacă vel vedea acέsta ce va să fie, atunci
iţi vel aduce aminte de cuvîntul meii, când vel plân
ge, când vel glăsui, Fecldră. Atuncea va trece prin
inima ta arma aceea carea iţi (jic e&şi atunci se vor
descoperi gândurile dintru inimile a mulţi, adecă
când va fi rCstignit Filul teii, judecat, bătut, sculpit,
mal apoi şi omorit. Atuncea se vor arăta, carii vor
ţinea cu Filul tCii şi carii cu jidovii. Cun0şte-se-va
cela ce-L va vinde spre mdrte. Carii îl vor Iubi şi carii
ll vor uri, atuncea se vor cun0şte. Şi nu numai atun
cea, ci şi până la stîrşitul lumel se vor cun0şte carii
vor răMa pentru dragostea Lui munci şi pedepse,
f0me şi sete, şi Iarăşi se vor cun0şte şi cela ce se
vor lepăda de Dinsul.
Axx)lo in Biserica aceea în carea au dus pre Chri-
stos, scrie Luca Evanghelistul (2,36), că era o mu-
ere de o chema Ana, fată lui F^anuil din neamul lui
Asir. Şi aceea imbetrânise în <^ile multe, carea pe
trecuse cu bărbatul numai 7 ani, Iar văduvă ca la
opt-(^ecI şi patru de ani. Şi nu lipsea din Biserici
nici odini0ră cu postul şi cu ruga de slujea Iul Dum
nezeii (jiua şi n0ptea. Acesta, intru acea vreme in
carea luase Simeon pre Christos în braţe, a stătut
şi ea şi a grăit de Domnul Christos, mari şi minu
nate lucruri, către to^ câţi eraîi acolo de aşteptau să
audă ce·va de mântuirea sufletelor lor; u cuvintele
ce a grăit muerea aceea, acestea aii fost: Vedeţi, 0me-
nilor câţi νδ aflaţi astă-^I aicea, acest prunc mititel
a întărit ceriul şi pămentul; acest prunc mic a făcut
lumea t0tă. Vedeţi pre acest prunc mic? Acesta a
------------ lîSiXiŞk
\^ ___ __________________________ LA 2 W T B m « i» ______________ B 5 5 J iţ
L J
B 5 8 ______________________________ CA K A ini f
C ^ Z IS T I E
LA 17 FEVRUARIE
Ptnlra mucera sfla triu l | i m ardiţi Ritoeiiic Teodx Γιηα, c« m p rt» tie ţ(« ^ l·
OoAlU fiaUM I tflanhtl p«tL
n (filele împăraţilor Ma\imian şi Maximin, ce
^ l^ e r a f i elini şi păgâni, multă frică şi nevoe era
;4|^întru creştini, căci trimiseseră în t0tă lumea
cărţi cu mânie, şi cu cărţile trimiseseră şi domni rgl
pretutindenea ca, creştinul care se va lepădadeCbri-
stos, mare cinste să dobănd0scă dela inip£raţl; Iar
cine va petrece în credinţa sa şi nu va vrea să se în
chine dumnetjeilor, rCutăţl şi munci multe să pată.
Deci unii din creştini se duceaâ şi înaintea tuturor
mărturiseaO de f ^hristos, cum că este Dumne<)ettja-
devSrat, şi cu multe munci mureaO. Alţii se temeaii
şi de frică mergeaâ şi se lepădaţi de C'nristos şi se
închinafi dumnezeilor. Iar câţi nici cutezatl să măr-
turis^scă, nici vreafi să se închine dumne(jeilor, fu-
geaii prin munţi şi prin pustii de se ascundeaâ. Al
ţii la arătare ţineaii păgâneşte, iar întru ascuns eraii
creştini.
Unul dintru aceştia era şi marele mucenicTeodor,
n carele se prăznueşte astă-<il. Creştin era şi el intru n
π Ξ --- -- ------------- ----------------- 9 B
cu
___________ CAXARII
Î
>lin de t6te vicleşugurile drăccştÎ, nu te temî de-
)umne()efi, care ţî-a dat acdstă boerie, că încă îmî
(jici să mg l0păd de Dumnecjefi şi să mS închin lem
nelor celor mute şi surde? Atunci a lăsat judecăto
rul pre sfînt, să se mal gânddscă ce va face. 'l'recfend
cât este un clas, a (jis Iarăşi către dînsul: mal bine
este să fi cu noi, sau cu ( ’.hristos? Sfîntul a rSspuns:
Cu Christos am fost, sînt şi volii fi.
Deci dacă a vfiijut judecătorul că nimic nu p0te
face, nici îl mal p0te înt0rce, ci mal multă zarvă se
face, a judeoet să p6rdă pre sfîntul, şi a scris ac<5s-
tăjudecată: Pentru-că Teodor, vrăşmaşul caisei îm
părăteşti, s’a lepădat de dumnezeii noştril şi a cre<jut
în Christos cel rSstignit, pentru aceea am judecat
să-l ardeţi de tot, în cât nici pămentul să nu Ia tru
pul Iul, ci să-l mănânce focul, căci şi el a ars bise
rica Irrel.
Degrab l’ati luat muncitorii şi l’afi dus legat pâ
nă la locul cel de per<|are. Sfîntul s’a descins de brifl,
s’a desbrăcat de veşmântul ce avea şi s’a desculţat
de încălţăminte.M uncitoril a&vrut să-l Γ£stignέscă la
pământ, să nu se spae cum-va. Dar sfîntul n’a vrut,
ci a (}is: Lăsaţi-mS nerCstignit, că Christos Cela ce
ml-a dat putere de am răbdat alte munci, Acela m6
va întări de volii răbda şi focul. Şi nu l’afi rSstignit,
ci l’aii lăsat slobod:
Iar sfîntul ridicând mânile către Dumnezeii şi cu
t------------ ------------------
L * 17 r iT B D U U i 6β9
> --------------- iS Sa
-t-λelW<ÎL!>---------
ΐΛ 17 r iT iU A iii 671
O .A .Z J L ItT IE !
LA 9 MARTIE
Rincera tinţior pitv^ n d« Munaici et ao μ ύ«ι k SMofa.
rn (filele lui Lukian impCrat, f0rte era gonire şi
^urgie mare asupra celor cari! credeafi in lisus
.xChristos, pre carii Π nevolafi silindu-1 să se
iase de Christos şi să se închine idolilor. Deci, carii
se vor lăsa de lisus Christos şi vor aduce jertfă
idolilor, să-şl ţie slujba şi dregătoria ce aveafi;Iar
carele se va închina şi va crede în lisus Christos, să
i se la slujba şi apoi să se dea muncilor, să fie muncit ,
şi omorit cu m0rte rea.
Atunci eraăpatru-^ecl de volnici,toţi intr’o sluj-
__________________________________LA 9 Mt l l T t l __________________________ 579
---------------------------------------------
--- _ —·»ν:ν
UL 8 6 HARTU Ml
LA 25 MARTIK
L« loiu VnlirM pr«i lIÎnW ιΙΙρ Μ aiitrt ^ preacortW FwMnl Haria.
?
;i a (jlis el îngerul: Nu te teme Mărie, nici te mira
nchinăcTunea mea, căcT mult dar al doblndit dela
Oumnc(jeQ. Nu te mira cum Se va naşte Dumnecjeti
şi cum va lua trup din tine, că Cela ce a făcut mi
nuni de demult, ac a izvorit apă din p<5tră s(Scă şi a
secat marea. Acela va face şi acesta, că este Dumne-
ijefi şi câte va, t0te le face. Deci nu te teme Mărie;
mie mi se cade să mC tem de tine, că tu eşti mal cin
stită decât mine, că tu vel naşte Fifi şi numele Lui
se va chema lisus. Acesta va fi mare, Se va grăi Fi-
lul Iul Dumnetjefi, va moşteni scaunul Părintelui
SCfi şi împerăţia Lui sfîrşit nu va avea.
H £spuns-a Mana şi a φβ Iul: Cum să nasc Γι&, că
de bărbat nu ştifl? Multe minuni s’afi făcut de multe
ori, Iar fec10ră fără de bărbat să nască nici odini0ră
n’am au(jit.
ş i Iar a <Jis el îngerul: Nu te mira,Mărie,cum vel
naşte tiind Fecl6ră. N’al au<jiit de Isaia prorocul (ji-
cfind: „Că o FecI0ră va lua în pântece şi va naşte
Fiâ“? Iar în ce chip, e&nu poclfi să-ţl spuIQ, ci numai
atâta ce-ţl <jlic, să-ţl aduci aminte: todgul Iul Aaron
cum a înfrunzit fiind uscat şi neudat; lespec^ile Le-
gel Vechi, cum s’aQ aflat scrise fără mâni de om; Sa
ra muerea Iul .\vraam, cum a născut fiind st^rpă şi
betrână; maica ta Ana, cum te-a născut pre tine, că
a fost şi ea stdrpă. Nu te mira de actSsta, că Dumne-
<je&.('.arele va să Se nască. .Acela va faceşiac<ista. Ru
gul acela ce l’a vCcJutMoisi prorocîn muntele Sinal
ar(j£nd cu văpae de foc, cum n’a ars, ci era verde?
r
LA 2 5 M UITII 686 /*'5
a ^ Z ^ 3 < r i E î
L.\ 23 APRILIE
rwin WMRÎi tanIvM fi MnU Htetmc ψ ηΜ φ die a rtk-
da pim drt«p«M )ί awMl· U M i Ckririot.
- 'î
lieT să scrie cărţi cu răutate asupra creştinilor, a- j
tune! marele mucenic ('.heorghie a stătut în mijlo
cul sfatului şia(Jis:Pănăcând,oimpCrate şivolbo-
erl, veţi face resboîQ asupra creştinilor? Υόυδ se ca
de să faceţi pace în t6tă lumea; dar acum pentru ce
Iubiţi rCsbolul şi vrajba, şi veţi să vărsaţi sânge
stint şi drept şi să nevoiţi creştinii să cr0dă in idoli ?
O, 0menl amăgiţi! Nu sînt idolii Dumneijel. Nu νδ
amăgireţl,nicl vCorbireţl sufleteşte şi trupeşte! ( Ihri-
stos este singur Dumne^eâ, Acela este singur Domn,
dela Acela sa făcut t0te. Inveţaţi-ve şi voi a credc
şi părăsiţi a pedepsi credincioşii.
Accste cuvinte dacă a grăit stîntul. toţi domnii
căutau spre împSratul să vadă ce va răspunde; Iar
împăratul, de mânie multă, n’a putut să răspundă;
numai a făcut semn sfetnicului săfi, Magnentie, să
facă răspuns. Iar Magnentie chemă apr0pe pre sfîn-
tul şi multe grăi de bine şi de cinste mare că i se va
da dcla împăratul, de se va închina idolilor; Iar de
nu va vrea, munci şi pedepse mari şi amară morte
va lua. încă şi împăratul mult a grăit către stîntul
şi cu bine şi cu răfl, dar nimic n’a folosit. Dacă a vă-
^ut că nu-I bagă cuvintele nici într’o s^mă, a negrit
ae mânie şi a Şis slujitorilor să la pre sHntul în su
liţe şi să-l arunce în temniţă. Dacă lafi băgat în tem
niţă, l’aii întins pre dînsul la pămcntşi picI0rele 1-aO
băgat in butuc, Iar de-a supra pre peptul lui a& pus
o pitră mare şi grea; şi aşa a rămas sHntul până a
d0ua φ.
Iar când a fost a d6ua (Ji, a învăţat împăratul de
l’a sa>s din temniţă. Degrab a (jis împăratul dea a-
dus o r0tă mare, şî craii împrejurul cl bătute cuţite
^ ascuţite, şi pre ca ati legat pru stîntul. Acea
---- --------
»-* 23 A f l u » __ __ _ 589 ‘
^
594
[
>ic10re1e sfintulul dc I-a mulţămit, şi pre împCratul
’a blestemat şi pre dumnezeii lui. ImpCratul îndată
a învSţat să tae capul sfintulul împreună şi al împă
rătesei Alexandra. Λ0 luat slujitorii pre sfîntul şi
pre împCrăt0sa şi I-afl scos afară din cetate. ImpC-
răt^sa mergând, se ruga şi lăuda pre Dumnc(jcfi.
( 'ând a fost la mi jloc dc cale, a ostenit şi s’a cerut să
ş<Sdă. Şe(^ând pre o pitră, şl-a dat sufletul în mâna
lui Dumnecjefi.
Iar sfintul Cfheorgbie, dacă a ajuns la locul cel dc
* percjare. şl-a ridicat mănile în sus şi se ruga întru
acest chip: lăudat eşti D0mnc Dumnezeul mefi, că
nu mC dedeşi să mC vâneze cela ce mC cercaţi, nici
Α9β
ΚΛ 24 IUNIE
P o tn i u | « a n i iflntiitw v n in iiila l pnroc IM nw iatD ral Iw nte.
Li
r j^ jiN K
I
nic a intrat Zaharia în Hiscrică, şi în clasul nigăclu-
ncTcând era imbrâcat întru t6te veşmintele ce e pre
oţeşti, a hiat cădelniţa şi a intrat în Biscrica cea ma
re dinlăuntru unde sc chema Stinta Sfintelor, unde
altul nimenea nu intra fără numai preotul; şi t0tă
mulţimea 0menilor sta înaintea uşel dc se ruga. Iar
dacă a intrat înlăuntru i s’a arătat lui îngerul lui
I)umne(jeQ de-a drdpta oltaruluT cădirel. Dacă l’a
vdcjut Zaharia s’a spălmântat şi s’a înfricoşat, şi îna
inte nu putea să mal păş^scă, şi gândea întru sine:
ce lucru p0te iî acesta ce vSd ? înger pute fi, afi alt
preot lără mine slujeşte? Ixgea învaţă numai pre
otul singur să sluj0scă, dar acesta dc unde a intrat
aicea? înger p0te fi, Iar nu om. Dar cu îngerii cum
voia sluji? ('.c voIlS face? Fugi-volfi de aicea, saO în-
china-mC-voI& Iul? că-l vCd luminat şi blând; dar nu
ştitt de este venit cu veste bună, ori cu rCfi şi cu mâ
nie. Isaia şe^^nd a vC^ut pre Dumnecjefi; le/echiii
pre scaun a spus că a ve<Jut pre Dumnecjeâ; Daniil
aşijderea pre rărintele ceresc şecjând L’a vC^ut; Iar
pre acesta îl v6d că stă ca şi cum ar fi venit să strin-
gă şi să întrebe dc păcatele mele şi ale 0menilor, şi
in loc de cinste pentru preoţie volfi avea muncă, t
Acestea gândind Zanaria şi fiind spălmântat, lin^
şi cu blândeţe I-a rSspuns îngerul şi i-a φβ: Nu te
teme Zaharie, că bună veste am venit să-ţl spulii;
l)umnc(jlcu a au(jit ruga ta şi muerea ta Elisaveta va
naşte ţie fiC, şi-1 vel pune numele Iul Ιόη, şi mulţi
pentru naşterea lui se vor bucura. Ţie va fi fiti. Iar
altora tuturor va fi sfeşnic şi lumină. Că va fi mare
înaintea Iul Dumne(jefi, şi vin şi beutură care ame
ţeşte nu va bea, şi de Duhul Sfint sc va umplea încă
din pântecele malcel sale. Şi acela va merge înain- 4
----------- ---------- --------><Ι·9
. 24 i i mi i
[
>re ceea carea p0rtă întru sine pre i^'ăcâtorul a totă
unica? Ck: nu te închini Ck;lula ce este in pântecele
el? că Aceluia se închină t0tc cetele cele îngereşti.
-------—
LA 2+ lu m i 601 )ÎŞ
?
eîi că s’aft plinit t0te cuvintele câtei s’aă grăit dela
)umnc4eâ. Şi a petrccut cu Klisaveta trei luni, bu-
curându-se de darul lui Dumne4e&, şi după aceea
s'a întors la casa sa.
Zaharia era mut, cum am mal φ8. Dacă s’a um
plut vremea să nască Klisaveta, şi a născut fiâ, şi afi
au^it cela ce eraii prin prejur rudeniile el, au venitşi
s’aii adunat toţi la naşterea el şi se veseleati cu dinsa.
Iar când s’au strins rudeniile să pue nume pruncu-
â lui a arătat cu mâna către tată-seO Zaharia, ca şi cum
------------------
-ϋ^ΛίΛ·
ΐ
X ^ . . . ■'. ■H.'r — »·/V '■" Τ ^ *
^ , p i l ^ j(, r».-·-
ϋ.-,,ν *4u- _
O ^ Z i- A .ilS r iŞ * " ’'
LA 29 IUNIE.
Pentru n a U it it 'le '' V n triţilo r A ţo m ll P ttn |i PnaL
__________________________________________________ s ,
ρ βΟβ CAumi
S ^
LA 39 nmii 609
----------------------------------------
βίο CAZAU·
---------
LA20 nim· 611
κ
Ce νοϊύ (jlice, câte spun I'aptele Sfinţilor Apostoli
dacă a crezut! Câtă ncvoinţă şi câtă râvnă pentru
credinţa Iu! Christos! Ce minte p0te să gânddscă,
sau ce limbă p0te să spue truda şi nevoinţa acestui
mare Apostol, ce a trudit pentru jidovi şi pentru
păgâni să-lînt0rcă întru credinţa Iul Christos? Cum
nu este putere să numere cine-va picăturile mărel
şi nisipul, aşa nu p0tc să spue cine-va trudele şi
ostenelelc Iul, ce a pus pentru credinţa Iul Chri
stos şi pentru noi credincioşii Lui. Că ce ţdră pre
sub s0re a fost să nu o fi călcat cu picl0rele sale?
Safi ce oraş a fost să nu fi luminat cu învCţătura Iul ?
SaQ ce limbă şi seminţie a fost să nu să fi îndulcit de
cuvintele Iul? Şi Iarăşi: ce temniţă a fost să nu-1 fi
avut pre dînsul închis şi legat? că şi in Ierusalim şi în
Kesaria şi in Koma şi pretutindenea, în t0tă lumea,
s’a luptat cu 0menil ca cu nişte hlare. Cuvîntul lui
Dumnezeii l’a purtat înaintea domnilor şi a împCra-
ţilor, carii aii fost necredincioşi şi muncitori, şi după
multe bătăi şi legături ce păţea dela dînşii, mal apoi
se întorceai! şi acela şi credeaii în (Christos.
Pentru aceea ^ u m ascultaţi in ce chip s’a întors
şi ispania de a crAut Iul Christos. pentru învfiţăţura
itolulul. O mUt^^TC-carta bogată f0rte şi în-
E
tă şi jupânSă ce o chema Xantipi. avea un băr-
e-1 chema Prov, şi era domn Ispaniel. Ac6sta
au(^ise de Apostolul Pavel şi poftea să-l vadă pre dîn
sul şi să audă cuvîntul din gura lui. Şi a fost voea lui
I)umne(jeii de a căutat jupânâsa aceea din curţile
sale spre târg, şi întru acel clas a vC(jiut pre Pavel A-
postolul şi nevfiiiut l’a cunoscut pre dînsul, că nu
mai pre umblet şi pregraliise cunoştea dintr’alţl ό-
m
menl, că şi chipul şi taţa lui era veselă şi umbletul ^
k ---------------- J i
β12 ouumi
C z ^ nsr I
LA 20 IULIE
U iflntid (i m iritiil pronc Hit.
f i.-
r
rat Israiltenilor, atuncT se strică şi luă pre Virsavia
muerea altuia la sine şi făcu cu dînsa păcat, şi pre
Urie bărbatul el porunci fără dc vină să-l om0re ).
pot şi pentru ac0sta 0meniî cel bogaţi să do-
bând0scă ceriul, că el adese-ori cu tocmită rea ago
nisesc bogăţiile. Cu tocm^lă rea agonisise Ahar bo
găţia, căcî a luat pre ascuns, în Ierihon, un veşmînt
scump împistriţat, d0u6 sute de didrahme de argint
şi alte scule de aur*). Cu tocm<Slă rea agonisise bo
găţia Ahav tmn^ratul Israiltenilor, că a ucis fără de
vinajve Navot israiltinul şi I-a luat via Iul.
*'‘Înca şi pentru acesta nu pot 0menil cel bogaţi să
ajungă ceriul, că el cheltuesc bogăţia lor rfiti, numai
mâncându-o singuri, bând şi veselindu-se. Iar pre
I0meniî cel săraci îl uită, nu-I hrănesc, nu-I adapă,
nu-I îmbracă şi în casele lor nu-I sălăşluesc. Bogat
ca a«Ia era acela de carele scrie Domnul la Evan
ghelie’) de ^ice: „Că se îmbrăca în olofire şi în urşi-
nice şi se veselea în t0te filele luminat, Iar Iul I^azar
celui sărac, carele zăcea înaintea porţelluIîngunoIO,
nu poruncea să-I dea măcar din firimiturile ce că-
.djeaii din maşgju l". __ _ - . __
lai^m etiilcârir sînt şi bogaţi şi pre Dumne(;|e&
nu-L uită, ci-I daâ laudă şi nu se strică întru bogăţi
ile lor, nu se dafi spre rCsfăţarl.şi agonisesc bogâţiile
cu tocm0lă bună, prin ostcndiâ, carii cheltuesc bine
bogăţiile lor nu numai spre folosul lor, ci ajutor^ză
şi 0menil cel săraci, şi zidesc biserici şi mănăstiri,
rCscumpără 0menl din robie;—acela pot prea lesne
dobândi ceriul; că mulţi dmenl aâ fost bogaţi în lu
me şi nimic nu le-a stricat bogăţia, ci prea lesne aâ
yaoDi
dobândit ceriul. /
V) D I«(* r (Π S » ] 11, *». ·) k 7, ai. I 1«, 19.
Γ - N0ufi aici ne este vor0va pentru bofţaţii ceî rfil şi
LA 30 IDUI
l i
iacă cu postul trupul s£fi uşor şi subţire, să ţ}0tă les
ne a ϋ ridicat către cerlâ. Ştiea de acestea siintul
E
roroc Ilie, că 0menil carii se postesc şi se opresc de
ucate şi de beuturl, acela până in vecie vor gu
sta în cerift r0de din pomul vieţel şi vor bea apa
vieţel, de care pom şi apă, pomeneşte în Apocalipsă
sfintul Ιόη cuvîntătorul de Dumnezeii (jicend'): „A-
rătă mie izvor de apa vieţel, luminat ca cristalul,
Teşind dcla scaunul luT Dumne^cQ şi al mielului, pre
mijlocul uliţelor lui, şi de ceea parte de izvor po
mul vieţel făcând r6de d0u2-spre-(;|ec€, după lună
fieşte-care dând rodul lul“. l^omul cel de viaţă şi a-
pa vieţel se ch0mă privirea feţei lui UumnetjeQ, cu
carea se vor sătura sfinţii în cerifi până în vecie. Pen
tru aceea sfîntul Ilie proroc se postea, se oprea de
bucate şi de beuturl, pentru ca să se p0tă sătura in
$ cerlii cu privirea feţei Iul I)umne(jeâ, care se ch6-
5 măpomul de viaţă şi apa vieţel.
I postea, şi pentru aceea stintul Ilie se şi păzea de
/a mânca mult şi de beţii, că pre mâncăcloşi şi pre be-
l ţivi, II cinsteşte Dumne<icfl cu păharul de care po
meneşte Psalmistul(;^ic0nd: „Păharul in mânilc Dom
nului cu vin neamestecat, plin deamestecare, şi tur
nă dintr'acestea in ceea, însă drojdiile lui nu se vor
schimba, şi vor bea toţi păcătoşii pămentulul“. Pa
harul inchipueştc mânia lui Dumneijefi, că aşa iţice
Proroculjlsaia (51,17): „învie lerusalime carele al
beut păharul urgiei din mâna Domnului**. Vinul in-
chipueşte certare trecCt0re: oşti, f6mete, m0rte şi
alte cazne cu care c0rtă Dumnezeii pre 0menl întru
ac0stă lume. „Vinul cel neamestecat“, insemnέzăcer-
* . tarea cea driptă; că Dumnezeii cirtă cu dreptate pre
__________________
ΙΛ 2 0 lU U l «1 9
i
f - ”·
Cium·
K * '
'I », 8. 4. ·). I. ». ţ 8, l i . ·>. emim. 1S4, S.
I
-nsiiÎPSt·
LA 80 IC L IX
h '.
LA β ADOOST
σ ^ ^ Ζ .Α .ΙΤ Ι Ή 3
LA 6 AUGUST.
P ( « f i S e iim b V M f i» a Γ-: 4 nostr* C *'
t
ibgorindu-se din muntele Tavorulul, Ic-a (jis ■
Christos, nimSnuI să nu spue nimic din ce aii vS^ut, (£
-·:ί*Φ565.
LA β ι ο β ο η
V
până nu va învia Christos din morţ!. Şi pentru ce
le-a ^is Christos să nu spue nimfinul? Pentru ca să
nu audă alţî Apostoli să se scîrlwSscă că n’aO fost şi
e! să vadă, şi mal vîrtos Iuda carele tot-de-una căuta
vreme să vîndă pre Domnul Chistos.
Grăesc învCţătoril Bisericeî n0stre, că Domnul
(Ihristos S’a închipuit în muntele Tavorulut înain
tea Ucenicilor S2I numaî cu patru-ijecl de (Jile mal
înainte de r2stignirea Sa, pentru ca să nu-şl uite A-
E
ostolil, ci să-şl aducă aminte în vremea muncilor
ui. Pentru aceea S’a închipuit apr0pe de restigni-
rea Sa.
Oeştinl binecuvîntaţî, noT tocmâla praznicului
nostiii, pentru ce prăznuim şi pentru ce serbăm as-
I
tă-^I, după cât ne-a fost puterea n6stră (Jiserăm.Nu
d u ^ cât a trebuit, ci puţind şi pre scurt ; că după
cum este tîlcul cuvintelor sfintei Evanghelii, îndrăz
nesc de (^ic, că nici îngerii nu pot pre amăruntul să le
grăiască. Numai ci\t νδ rog atâta, cu trică să mulţă-
miţl Domnului vostru, Dumnc(JeuluI vostru lisus
Christos,Carele v’a Iubit şi pentru voia slujit accs-
tea t0te; şi mulţămindu-I, de păcate să v6 părăsiţi,
fapte bune să faceţi şi întru mulţămirea ndstră să <|i-
cem aşa:
Wiilţămimu-Ţl Christ6se împărate, noi ncmulţă-
mitoril şi smeriţii robii Τέΐ, că Sfinţia Ta ca un Dum
nezeu Iubitor de 0menl şi milostiv ce eşti, al venit
şi al purtat trup pentru noi nemulţămitoril; Iar noi
nevreanicil nici un lucru bunprevoeaTanu facem.
Deci ne smerim şi ne rugăm Sfinţiei Tale să nu ne dai
după faptele n0stre, ci după milaTanemilueşte;că
de ne vel judeca după t0te păcatele n0stre şi de ne
vel socoti să dăm s0madet0te faptele, D6mne, cine
i
------
βΜ CAXAKtt A
1 '
c ^ z ;
LA 15 AUGUST.
P)Mtni adarmim praa rfnte) (i prea e v iM MarU U tc M ru PuRiwhil aottni
hn Ckmtot.
S 0te prazniccie sfinţilor sînt sfinte şi cinstite
^ şi creştinii în t0te se bucură şi se veselesc,
^ Iar în praznicile cele împSrătcştI mal mult
ne veselim; căci praznicile împirăteşti aii şi cinste
multă. Cinstea slugilor mal pu^nă slavă are, Iar cin
stea tmpirătdscă, t0tă slava şi mărirea covtrşaşte.
Tot omul atuncea se cade să prăznulascâ şi să se ve-
sel^scă şi să facă t0te câte se cad cinstei împărăteşti.
Praznic ca acela şi ca aceea avem astă-<jl. Al
cul> Al D0mnel de Dumnezeii Născ6t0re, împCră-
tâsa ceriului, Maica neputredulul împSrat. Cme a
vCi^ut, safi cine a aucjlit. Maică să fie Fecloră şi Fe-
t- cUra să fie Maică? Sfinţia Sa şi .Maică a fost împă
ratului nostru lisus ( ’hristos, şi Fccl0ră Intrigă a
rSmas, căci şi mal sftntă este dccăt toţi sfinţii, mal
cinstită decât toţi cinstiţii, mal slăvită este decât
toţi măriţii şi mal minunată este decât toţi minuna-
ă ţii. Kstc a d0ua după SHnta Treime şi mal întâia tu- u î
/»1^*·’ · - - - ----------
t
LA 16 it u in iT
m uuimi
vint V mângăere din gurasiinţiet tale, să ne aducem
aminte noi robii t£I.
/is-a către dinşii Preacurata Fecldra: Iubiţii mei
fii, ascultaţi puţinei.cuvint şi înv5ţâtură din gura
m c i i , pentrU'Că cerep şi Iubiţi. V'edeţl tiii mei, acos
tă lume este ca u neguţătorie, Iar Du mne^eâ este ca
un înserat, şi voi robii Lui sinteţl ca nişte neguţă
tori. Deci să νέ arăt cu pildă. Era un împSrat ma
re şi puternic şi avea d0ug slugi. Docî au(jind el că
în cutare loc se face tirg mare, marc neguţătorie şi
dobândă acolo, sT-a chemat slugile sale şi Ie-a φ $ ;
Luaţi avuţie multă şi vS duceţi in cutareloc unde se
adună tlrg, şi faceţi acolo neguţătorie, şi într’o lună
Iar să νδ înt0rceţl;îar carele va zăbovi mal mult, nu
mai cu capul va plăti. Deci, luănd amândoi slujitorii
acela avuţie, s’aii dus. Unul, ca un nebun şi rCfi cc
era, n’a cumpărat lucruri pre cari Iubea împCratul
şl sfl se Int0rcă corend, ci a cumpărat case, boite şi
moşii, şi câte împăratului nu-I trcbueîiti, nici il ftceafi
tul dobândă. Pânit a drege sluga aceca casele, boi
tele şi moşiile, afi trecut trei patru luni şi mal mnlt.
Iar ceea-l-altă slugă, ca un înţelept cc era, a cumpă
rat petri scumpe şi de ce trcbuea fmperatulu! şi s*a
dus la împăratul. împăratul l’a cinstit pre dftisul ş?
Ta mărit, căci s’a arătat credincios; Tar pre celă-l-alt
a trimis cuvint şi I-a tăât capul ca unul vrăşmaş al
impiratulul. .^şa sinteţl şi voi toţt ApostoliLTri- ■ !
rois-a pre voi Fitul meAsă v6 duceţi in lume ca nişte
neguţători, să dobândiţi sufletele 0nsenilor celor a-
măgiţi. Deci carele dintru voi, tiiI mei, se v« arăta
prieten învăţătorului sC&şi Filulul racii, pre acela
îl va cinsti b împărăţia Sa; Iar carele nu va face pre
I voea InvCţătoruluI βδϋ, înşiv6 ştiţi ce veţi păţi Fea-
------ ------- -
L* 16 *υοι»τ
f
i erilor, întru lauda sfinţilor. Du-te Fecl0ră la locul
4 ilulul tei, la împCrăţia Lui, la puterea Lui. CAntaţl
îngeri, lăudaţi proiocl, preamăriţi arhangheli pre
maica ImpCratulul ceresc, sfeşnicul luminel, ceea ce
este mal înaltă decât ceriul şi mal curată decât s0-
rele, mijlocit0rea creştinilor, folosit0rea neamului
nostru.
C u nişte cuvinte de laudă ca acestea ati petrecut
Apostolii trupul sfinţiei sale. Preacuratei FecWre,
şi aşa şl-aă luat Iertăciune toţi, şi după aceea I’ati în
gropat !n gr0pa ce era mal d’inainte gătită. După a-
ceea trei φΐβ şi trei nopţi afişec^ut Apostolii de stre-
jueafi împrejurul gr0pel Preacuratei Fecl6re.
I ar Toma Apostolul, cu voea Iul Dumnezeii, cum
n’a fost la învierea Domnului Christos, aşii nici a-
tuncl nu s’a aflat. După trei (Jile l’a apucat şi pre el
M ^ o u r u l ş il’adus la gr0pa Preacuratei Fecl6re, ş i„
________ - __________________ »
6*2
■£3=
mergind l’a îndmpinat pre dinsul Preacurata Fe-
cMra de-asupra wopel sfinţie! sale.suindu-se în cerifi
cu trup cu tot. Dacăo a v6<jlut a strigat: Preacurată
Feci0ra, unde te duci? Şi i^reacurata FecI0ra a <}is
Iul; Primeşte acesta;şi a scos del-a dat briul cu care
era încinsă. Dupa aceea n’a mal v6<#ut pre I^reacn-
rata Fcc10ra.
X)ecl a mersşiaatlat pre Apostoli şe(^6nd şi stre-
juind gr0pa, şi a şe(jlut şi el cu dinşii, şi a început a
plânge căci nu s’a aflat şi el să vadă adormirea Prea
curate! Fecl6re, şi a dis: Toţi unul Dascăl sintem
Ucenici, toţi o mărturie mărturisim, toţi unul Domn
stntem slugi; dar pentru ce voi v6 învrednicirăţi de
vCdurăţ! adormirea Preacuratei Fecl0re, Iar efi nu
m6 învrednicilti? Att d0ră nu sînt şi ett Apostol? A&
d6ra nu primeşte Dumne^efi mărturia mea ca şi a
v0stră? Ve-rog deschidcţi-ml măcar mormîntul să
vad trupul sfinţiei sale mort. Măcar acum mal în
urmă să mC închin şi sâ-m! lafl Iertăciune. Şi att as
cultat Apostoli! pre Toma şi afi deschis mormîntul
să vadă trupul IVeacuratel Fec10re, şi nimic n’afi a-
1
flat. căci trupul Preacurate! FecI0re se schimbase
din putrejune intru viaţă neputredă, ca şi trupul
Domnului nostru lisus C'hristos, cu carele S ’a suit
în cerifi; şi ca şi trupurile tuturor 0menilor ce vor
lua drepţii laa d0ua venirea Domnului nostru Cfari·
stos, a ^ şi trupul sfinţie! sale Preacuratei Fecl6re,
mal înainte de toţi s’a schimbat şi a înviat cu acela
cu carele s’a suit sfinţia sa în cerltt la Filul el, de se
r0gă pentru toţi drept măritorii creştini.
Acest praznic prăznuim a.stă-(^I, creştin! binecu-
TÎniaţl; acăstă s&rbăt0re serbăm, insă nu cu lucruri
rele şi drăceşti, ci cu mulţămită, cu rugăciuni, cu
■
3
LA 89 Λ ο α ιη τ MX
LA 29 AUGUST.
Pwlra ■
‘Vru M# ii Mi lettMkni
f z LA 89 ΑΌΟΟη βΜ ■:s
vor asculta. Şi a trimis doi din ucenicii sCI Ia Chri-
stos, ca dacă vor vedea minunile ce face, să ştie că
Aceia este Niesia Christos, să cr0dă întru Dînsul şi
de Dfnsul să asculte. Şi pentru altă tocm^Iă a trimis
pre ucenicii sSI la (Christos, ca să dea ştire Sfinţiei
^ le , că fiind în legătură, curând are a se despărţi de
acostă lume şi se va duce de va mărţurisi celor din
Iad de venirea Lui, ca şi celor de pre p2fment ;-decI
să ştie, veni-va însuşi Christos după dînsul in Iad
ca să isbăvdscă sufletele de acolo, sati pre vre un în
ger va întări şi va trimite? Pentru aceea şi acel cu-
vint a grăit către Christos şi a 4is‘): „Tu eşti cela
ce va să vie, saO pre altul vom aştepta “ ? Intru ace-
I ea Domnul Christos multe minuni a făcut înaintea
ucenicilor lui Ιόη: orbii a făcut cu ochi, ologii cu
pîcI0re, leproşii a curăţit, morţii a înviat şi a adeve i
rit pre Ιόη de t6te câte trimesese la Dînsul.
Iar in ce chip a fost băgat în temniţă şi pentru ce
a fost tădt de Irod, ascultaţi. Irod împSratul, în (}i-
lele căruia s’a născut Christos, carele a tădt în Vit-
leem patru-spre-<jece mii de copil, nădSjduind că
va nemeri dc va tăea şi pre Christos cu dîn^I; avea
patru feciori şi numele for sînt acestea: Filip, Lisa-
nie, Avilenie şi acela ce-l chema Irod pre numele
tătâne-s£&. Deci aceşti patnr fraţi, după m0rtea tă-
tâne-seQ, aâ impărţitţira lui în patru părţi şi dom-
. nea care şi pre partea sa. Iar Ir(^, unul dmtru acel
P
atru f r a ^ ^ ^ ridicatţcu rfisbolfi asupra fifăţine-s^fi
ilip, de I-a luat ţdra câtă avea sub mâna sa şi pre
d0mna Iul ce o chema Irodiada şi t0te câte avea Fi
lip, a plecat sub mâna sa. Şi dacă a luat pre Irodiada
ί muerea lui Filip frăţine-s£Q, o ţinea Iul în loc de mu-
i ■)Mm. i t , «.
Μ C A U IO I
f
tre Ιόη să nu-1 mal vlâes£il pentru greşala sa. Iar
όη a rSspuns către solul lui Irod: Du-te de spune
impSratuluI tSâ, că nu este vremea acum să viQ, că
mal înainte trebueşte a tace voea Iul Uumnedeu de
cât a 0menilor; mal înainte este a arăta lumina ce
lor cu ochi ce vtd, decât celor orbi; va veni însă o
vreme de voi& veni nechemat înaintea împăratului
tC&, f&ră-de-legea Iul o νοίΰ vCdi şi făţăria Iul se va
arăta. Accste cuvinte t6te s’a dus bocrul acela de
. spns lui Irod./---- - —
7 Iar Ιόη dacii a bote»it pre ( Ihristos şi a mărtu
risit de Dinsul cătru mulţimea ce era strinsă acolo,
(jic^nd: „Acesta este mieluşelul Iul Dumnezeii cela
ce a luat păcatele lumel", şi dacă a plinit t6tă taina
mântuirel n0stre, s'a dus şi a stătut înaintea împă
ratului Irod şi a amestcc are tntunerecul cu
luminai Saft: pentru ce al trimes tu, cela ce cald Le
gea, la tocmitonil de aceste cuvinte s'a
ruşinat şi a 4>s: Să de a m£ ocări. Ιόη a
f
iuns: Ea dreptatea am venit pre lume să o măr-
iesc şi fâţftria ta să o vâdesc. Irod de acesta s’a
liat şi a închis pre Ιόη in temniţă. O, val de cela
( kgă doftorul să nu-l p0tă tămădui, şi de cela
----- -- -
i sc0te ochii pentru ca să nu vadă lumină! in a-
\ chip şi Irod a fîcut, carele pre doftorul sufle-
648
:' aceea s’a veselit dacă a ve^ut pre Ιόη tadt, cacT aşa
{ creştc veselia întru umeni] cel rCI dacă vSd că se
! rCscumpăt-ă mânia lor prc cela ce-s mânioşi; dar
! mal apoi vine dela Dumnetjefl plată pre aceştia pre
' i toţi, cum a venit şi pre acest I r ^ pcntm tăerea Iu)
î Ιόη: nu numai în vteul ce va să fie, in muncă, ci şi
' întru ac0stă lume, peddpsă; -că nu după vreme mul
tă după ce a tăiit prc sfîntul şi dreptul Ιόη, a luat de
la I)umne(je& plată împreună cu Irodiada şi cn ju·
căt0rea fata el. F^re tată de viu o a înghiţit pămân
tul. Irod de I^ganie împCratul Romei a fost legat şi
tot ce avea în ^ra jidovέscă I-a fost luat şi prădat;
Iar el cu Irodiada a tost izgonit şi închis intr'o cetate
ce se cb^mă Lugdon tn ţâra Frânc^scă, şi acolo tn-
tru multă sărăcie şi ticăloşie s’a sKrşit, că aşa r£splă- >
> tcşte Uumnc(jeii celora ce se bucură de rSul altora
"5; şi înşiş! cu sine fac rifl. ^
Insă, o sfinte şi mare 16ne, către tine înt0rcem
cuvintul nostru şi ne rugăm: C^ută spru 0menil ce
s’ttu adunat astă-4l să te preamărdscă şi să laude pre
Dumnc^eâ întru pră^auirea ta. Trimite intru noi a- i
jutorul tSO, apără-nc de nevoi şi de primejdii tru-
p ^ tl şi sufleteşti, cela ce eşti mijlocitor cu indrăz-
'
!
a
nire neamului omcnesc şi rugător nepărâsit şi de a- |
pr0pe înaintea scaunului Sfintei Treimi, ajutor tu-
turor celora ce sîntîn nevoi şi în primejdii: pre mare \
şi pre uscat, in închisori, in temniţe şi in rubil, şi ne ,
slodocjl din legdtuiile păcatelor, că al indrăznire ^
mare către Uumne^eâ, că pentru Dinsul şi capul ţl-al
pus şi sângele ţ]-al vărsat.
/ Pentru aceea să socotim şi noi Iubiţilor, cum a-
. cest marele Ιόη, pentru dreptate şi pentru credinţă, .
;a răbdat închisori şi legături, mal apoi şi sângele L
L i i i M M m r
-*y_ ii
»
şi-a V ă ^ t, şt d ^ ă dlhstil toţ) tnuceâiciî şi siinţill
păiiiiţil noştifl multe rtntăţl âQ paţlt pentru ca să
îfttănSscă Legea; lat rtoT de Aiulte ori firă de nicî o
neVoc, firă de ήΐύΐ ogi-eutate ne lepădăm de L ^ e şî
de (iredinţa Adstr^j^nd ne jurăm pre sHnta Evan
ghelie şi sfntem vinovaţi, atuhcea ne lepădăm de
Qjtistos şi de credihţa n0stră; pentru care lucru fă
găduieşte OuiMne(jeti pcd6psă mare celora ce sejură,
şi grd^te cu promcul Zanaria <}ic€nd'), că « vS^ut
prorocul o secera lungă de d0u6-^ecî ae coţi şi lată
de ţjiece coţî, şi Dumlie4eO l-a φβ Iul: Acesta lese
dela faţa lui DumnedeiS şi intră în casa celor ce se
jură prfe aiimele Ini Dumne<iea de-1 pcrde şî-I sfîr-
şe$te.
Deci vedeţi, Iubiţilor, ce mânie tine dela Dum-
nedeâ pre cela ce sejură. Pehtru aceea să fugim de
Jurămint, că ctila cfe jură saii pilne pre altul de jură,
acela este ucigaş sufletului s£&. Cu acest păcat a pe
rit şi Irod de care au(jiraţl că s’djurat fetei aceleea.
Jarămtnttil si!ti a ţinut şi Legea a călcat, şi rrehd să
scape d6 ruşihea acestei lumi, s’a dat pre sine mun
cilor de veci pentftt jurămîrit. Deci ce folos este fra
ţii mei, cfl va jiTra clri6-va să scape de ruşinea aces
tei Itiml, laf de fiişiilM şi de durerea cea netrecutâ,
nici odini0ră nu va scăpa?
' Pe lângă ac^ta se cade n0uS să ne socotim şi să ne
ferim de acest păcat mare şi gr0znic al curviel, cu
carele nu numai Irod, ci şi mulţi din înccputul lumcl
a& perit şi din înţelepciune la nebunie aâ venit, -
cum mărt^ispşte de acdsta şi Scriptura picând *):
„Vinul şi mtfei-ea'aduc pre 6menil cel înţelepţi la
nebunie“. Şi într’alt loc Iarăşi grăeşte: „Cnrvjaşi
·> t, a. ·). b. ank, t«, 1.
3?-
W 8^ . C A «A «I» U 29 t O B t ^
i
c
·). JM m . K , 4, t.
f. m 1.1*. μ 11, f, *■
. 1
K d S d N I H
faţ* %Mm:
ΠββΤΗΊΐ e. AVnf» ΟτίΜΐϋ 4Î mmh*t V
Λ^Η CAXRHt Wa^ IUM KA«rO<M<nÎB^AVH. ΐΰ)
Υ·γνΑ*Η<Γ1ι fiogee^k.
I ^ Λ Q
|ΛΗ
ΛλΤ
f Η .
, w ..
060
f
% * / Î ·,Λ ;/ϊ||
f
‘ ! · Sftrţital CAz&ni«] deU 1781
r«U811:
1 .
PÎMNÎ<MNVAIk .
RWCMiflHÎi ^tfk Τ» forfc ^piWh Kfl^HH>«0{VAf llTHTOfH, M»-
ΤΗΗΠ^ι a^uW zBifTi. OyN^i rih «φΛίΓ^ιιιιΪΛΧ.αν^κ^κΗΝΤί
c*V VcAOBi:, 4;(^^ιπ·Γ4;ςι kV ι.ΛΧΑ'^μι hi iiocaSV^Vm , Kis u‘m
iixTHMAtii c»N eiH gW, i^hmVt (ΑΧηΐ>ΙΗΗ·{; φΜ^ΤΑ
KAfi hV Aâ’n ιΐ(τ HH' oy' ιιζμαητ Ί'ν^ « ^χμχη Ί φχ^χ rţiuu λζ’.
filfX NfAkCOr« .f lţ ^ MHAStXT/.^Β^ΙΜΗ^λΟαφί^ΜΝΗνΑ^οΊΗ.
jy iin iA : iii.f .n i·., r.i't ît iîijid î.D r <i>
1
sm
45. -GksMi· Im- DaMiaieA a dapi RaaaUl 899.
44. ^ a * , A ftemlil , 88 ·.
4ft. a . · fi «U dopl Ktt«alil . . . . . M I.
46. p · * M. · 46«MmI Φ 40U 4«pft BomUI . . , ·. >. 849.
47. . , « Ούα»·4ΜΤ |i tr4U άαμ Bm»U1 ................. 88S.
46. a a a |j patra dapA RwaUl. . . . . 888.
41». « · » dAa«.^S fi «iada dop4 BiuaUl. . . . . 870.
M. · . *a d^tti-^aeS fi fiMa dapA KoaaUI................ 878.
» 1. . a · d ^ a d fi f4ţ«aa dapi I M Î 1 « . . . 884.
kt· » · · fi «eu «ap& RwaKl . . * · . . 880.
S8. · « a d & a ·^ fi alaa d«»l Raaalil................. 89Θ.
M. . . a dapA t e â i L ......................... 40A.
β. a . a tial^sâ fi u a dapA B m a lH ................. 414.
. .. a «I dAoa «apA R o a lil . . . . . 490.
«f. · U 1 Septeerri·. paiAn iftatolal ^ « o a SiStpainl fi
paatn taMpatal aaalA^ pM )^iilfliiil i . ................................. 427.
M . Oawak la Θ SaplMvri* Ia aafMaa Pratttfswi ΝΑ«Μύη> . . . . 488.
M. · · 14 «iplawtHa, tiriU ^ ObrtM Onud .................... 488.
M. · « 14 Oatevcia, «llaU Para«ab«TA . » » . < f . . .448.
•1. · · M 0«o^ ifliMl DM toiA ........... it . . . . 449.
8 XotMTTia. Babatal itoţOdr Toava^ V . . . . 488.
tl. . , SI Kaaevm, latraraa ta BiatrM a PnmmnUl PtA&f, 489.
M. · · 95 KeMmia. i ( M OtuMl *pi»opBl ftaaMl . . . . 488.
M. It · ^ DttokMmi·, «ttatel fi liiUciial d« Miasal Xioala« . . 488.
M. . · M DMhaiftfTKNaftafaa D««aaUl aaatrti Um« UknMaa. 49M.
«?. . a d6aa lartfl la Mftar«a Diaiaolal to«lni lim Ckrialaa . AOe.
M.
»
.
te 1 liMUria, T i m SapH^ar a Dam lii Omalea . . . C91.
. β iMAafla, Boiml Do*o«1bI aaitra liaw Ckriatoa . . 897. i
70. , a diaa larlfl k BMaitl Dosaaftal mmn Umm CSuiato·. . 588.
Ii. . U 80 SlalU tMl I w h L VrHd «A dp«l 0«aai·. ^
pra Mi 4«(4 DaialiiaA 16>a i«pl t«alil . . . 4 . . . . . . 807.
91 (iaaaaU U 8 r«m aiH tatiaipMa DaAualal aaaira t te C It fW 6«0.
78. , . 17 Fvnaaria, afhrtaJ T »A « Tbim. . . v v . . . 689
74. · · f Ifattii, lAoffl 40 4a awwiiirt................................. m.
7«. . · M Marti·. . ..................................... 891.
9#. , . « AprOk nhrtld wial· eSoKie OhwrgU· . . . . & W.
}f. . . 91 M ataţa lapA(»aţl Ow^iairia fi E W V M aA apo!
Caaaai*. pn a«a dala U lifliurrti. 488
t 8^ CaaaaU W 94 lai^ aafMaa A M i t p» Ua eariMoral iMkte. S07.
7f. 99 l a ^ i«afl ăBfmktl Paira fi Far·! ·«.
m. 90 laB ·, iA atal pm«M HM . * · . . . . . 818.
m. 8 AAgwt. 8 ι!ι1ϋΙιιί h a Daaoalel C M tk m 698.
15 AdimiMa IM etf Jf^analal . . . . . •M .
99 K%$m, fAM «apaM w iim ^ l6rn ΒοΜΟΙοηϋ 848.
i.