See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/274382765

Consumul de droguri din perspectiva teoriei comportamentului

planificat

Chapter · January 2009

CITATIONS READS
0 268

2 authors, including:

Bogdan Popoveniuc
Stefan cel Mare University of Suceava
88 PUBLICATIONS   21 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Values in Psychotherapy View project

All content following this page was uploaded by Bogdan Popoveniuc on 02 April 2015.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 „Consumul de droguri din perspectiva teoriei comportamentului planificat”, împreună cu Simona
Sidoriuc, în Laura Mays şi Mihaela Tomiţă (eds.), Social work perspectives on quasi-coercive
treatment of offenders (Perspective ale asistenţei sociale în tratamentul quasi-coercitiv al
infractorilor), Editura SPECTO, Universitatea de Vest, Timişoara, 2009, pp. 352-363.

Consumul de droguri din perspectiva teoriei

comportamentului planificat
Lector Dr. Bogdan Popoveniuc
Universitatea “Ştefan cel Mare”, Suceava
Drd. Simona Roxana Sidoriuc
Universitatea “Al. I. Cuza”, Iaşi

Abstract

The research upon the drug use phenomenon constitutes a priority theme of research
for social sciences in Romania for at least two reasons. First we have witnessed a worrying
escalation of this phenomenon in our country, in a very short period of time, (c. 300.000
drug users according to ANA rapport on 2007); secondly, although the research and studies
conducted in Romania offers a certain picture of drug use occurrence, it seem to be still
insufficient to assess the proportions, causes, and consequences of a such complex
phenomenon only from epidemiological data, unattended to social norms and attitudes
which provide so much valuable data about drugs use problem and other social health-
related behavior, mandatory for establish adequate drug policies, sensitive to the local
social-cultural context.
Many studies have identified a wide variety of factors related to drug use, ranging
from micro-psychological level through social-psychological or macro-sociological level.
Obviously, the question of why people use drugs is an extremely complex phenomenon
with multiple, interrelated socio-psychological factors. A systemic and integrative
theoretical framework for the various theories and findings related to drug-use motivation
is still needed.

Keywords: drug use, theory of planned behavior, theory of reasoned action, socio-
psychological factors, attitude-intention-behavior relationship.

Ca în orice domeniu supus investigaţiei ştiinţifice şi în cel al consumului de

droguri există un cadru teoretic destul de generos, fapt care sugerează, pe de o
parte, interesul de care se bucură această temă, iar pe de altă parte dificultatea de a
cuprinde într-o singură teorie un fenomen atât de complex.
Teoriile atitudinal – comportamentale au avut un mare impact începând cu
anii ’80, iar dintre acestea s-au detaşat în special teoria acţiunii raţionale a lui
Fishbein şi Ajzen (1975), şi teoria comportamentului planificat a lui Ajzen (1988).
Şi astăzi este acceptată posibilitatea de predicţie crescută a comportamentului
plecând de la atitudinile şi credinţele subiectului sau de la comportamente
anterioare sau relaţionate cu acestea cum ar fi normele, intenţiile comportamentale
etc. Deşi această teorie şi-a pierdut din importanţă în ultimii ani, mai ales în câmpul
dependenţei de droguri, ea rămâne utilă atunci când scopul unui studiu este
predicţia unui comportament plecând de la intenţii, credinţe sau atitudini (Ajzen şi
Madden, 1986), separat sau în combinaţie cu alte variabile.
În cazul comportamentelor în care nu este posibilă exercitarea permanentă a
unui control voluntar sau a unui control exterior persoanei teoria comportamentului
planificat dovedeşte o eficienţă de predicţie mai crescută decât cea a acţiunii
raţionale. Atunci când obiectivul constă în predicţia unui comportament, respectiv
predicţia consumului controlat/necontrolat de alcool sau droguri, cel mai adesea se
iau în calcul două formulări psiho-sociale, anume teoria acţiunii raţionale a lui
Martin Fishbein şi Icek Ajzen şi teoria comportamentului problemă a lui Richard
Jessor. Din punct de vedere teoretic, variabilele distale, „externe”, din teoria lui
Jessor au un impact asupra intenţiilor şi comportamentului, independent de
componentele atitudinale şi normative, ceea ce face ca modelul lui Ajzen şi
Fishbein să fie insuficient. Cu toate acestea teoria acţiunii raţionale (Fishbein şi
Ajzen, 1975) a atras atenţia a numeroşi cercetători, câteva studii meta-analitice
demonstrând utilitatea ei ca predictor al intenţiilor şi comportamentului într-un
mare număr de domenii (Sheppard, Hartwick şi Warshaw, 1988; Van den Putte
(1991) apud. Armitage et al., 1999). Modelul plasează intenţiile (motivaţia necesară
pentru angajarea într-un comportament), ca determinant proxim al
comportamentului, intenţia fiind co-determinată de evaluările generale (pozitive sau
negative) ale comportamentului (atitudini) şi de percepţiile generale asupra
presiunii sociale (normele subiective). Conform acestei teorii, intenţiile
comportamentale sunt determinate de atitudini (în general evaluări
pozitive/negative ale comportamentului), iar percepţia presiunii sociale este
determinată de normele subiective. Aceşti determinanţi proximi ai intenţiei sunt
derivaţi din credinţele subiectului aşa cum rezultă şi din teoriile expectanţă-valoare
precum cea a lui Helen Peak (1955). Prin urmare, credinţele cu privire la
comportament, care reprezintă produsul percepţiei asupra probabilităţii ca anumite
efecte/rezultate să apară (credinţele cu privire la efecte/rezultate) şi evaluarea
acestor rezultate, sunt cele care determină atitudinile. Credinţele normative care
constituie antecedenţii normelor subiective sunt produsul presiunii sociale
percepute, exercitate de referenţii individului (credinţele referente) şi motivaţiei de
conformare la aceşti referenţi. (Armitage şi Conner, 1999)
Pe scurt, modelul lui Fishbein arată că indivizii pot avea numeroase credinţe
despre un anume comportament însă, doar un subset dintre aceste credinţe este
salient, astfel, atât atitudinile, cât şi normele subiective sunt determinate doar de
acest set de credinţe. Fiecare credinţă comportamentală are două componente:
consecinţa credinţei şi consecinţa evaluării credinţei. Consecinţa credinţei se referă
la probabilitatea ca un rezultat particular să apară, de exemplu, probabilitatea
percepută ca cineva să slăbească în urma unei diete, sau probabilitatea ca fumatul
să producă cancer. Consecinţele credinţelor sunt multiplicate de consecinţele
evaluărilor credinţelor pentru a forma credinţa comportamentală, proces care se
bazează pe un raţionament, după care, doar consecinţele semnificative vor fi cele
care vor influenţa atitudinile.

353
 Ca şi credinţele comportamentale, credinţele normative au două componente:
credinţele de referinţă şi motivaţia de a acţiona. Potrivit teoriei acţiunii raţionale şi
credinţele comportamentale şi cele normative sunt însumate pentru a produce o
măsură globală a atitudinii. Pentru predicţia intenţiei comportamentale pornind de
la atitudini şi norme subiective Sheppard et al. (1998) au găsit o medie a corelaţiei
(R = 0,66) şi o medie a corelaţiei intenţie-comportament (r = 0,53), ceea ce conferă
o validitate predictivă satisfăcătoare teoriei acţiunii raţionale. Interesant este faptul
că pentru mulţi cercetători constructul intenţiei comportamentale este considerat
suficient de predictiv pentru comportament, astfel încât ei îl consideră variabilă
dependentă, afirmând că intenţiile conduc la comportament. (apud Armitage şi
Christian, 2003)

CREDINŢE
COMPORTAMENTALE ATITUDINI
INTENŢII COMPORTAMENT

CREDINŢE NORME
NORMATIVE SUBIECTIVE

MODELUL TEORIEI ACŢIUNII RAŢIONALE

Această teorie propusă de Ajzen şi Fishbein cu privire la intenţiile

comportamentale oferă posibilităţi de integrare şi clarificare a cercetărilor din
domeniul consumului de droguri şi, în plus, abordează controversa privind relaţia
dintre atitudini şi comportament. Dacă se poate afirma cu certitudine că consumul
de droguri este un comportament intenţionat orientat către un scop, atunci această
teorie, care se focalizează pe determinanţi specifici ai intenţiilor, se poate aplica
intenţiei de a consuma droguri. Se consideră comportamentul unei persoane, ca
funcţie a intenţiilor sale de a realiza un comportament, intenţia comportamentală
fiind funcţie a doi factori: (a) atitudinea faţă de comportament şi (b) normele
subiective cu privire la comportament, în teoria acţiunii raţionale. (După teoria
comportamentului planificat, ea este funcţie a trei factori (a) atitudinea faţă de
comportament, (b) normele subiective cu privire la comportament, (c) percepţia
controlului comportamental). Influenţa mediului social asupra comportamentului
este o funcţie a credinţelor normative şi a motivaţiei de complianţă, care se bazează
pe informaţiile persoanei pe care le primeşte de la referenţii săi relevanţi. După
Ajzen şi Fishbein aceste două concepte psiho-sociale de bază, atitudini şi norme
sociale, creează o legătură între abordările psihologice şi cele sociologice privind
studiul comportamentului uman, în general, şi pe cel al consumului de droguri în
particular.
Cu toate acestea, dacă putem afirma cu siguranţă că teoria acţiunii raţionale
este eficientă în cazul comportamentelor aflate sub control voliţional, nu acelaşi
lucru se poate susţine despre aplicabilitatea acesteia în cazul comportamentelor

354
pentru care nivelul de control al persoanei variază. În ciuda suportului empiric
existent în favoarea acestei teorii modelul este restricţionat la comportamentele care
se află sub control voliţional (Ajzen, 1988). În plus, includerea consumului de
droguri în categoria comportamentelor orientate către scop este discutabilă din
perspectiva percepţiei controlului comportamental.
Deşi teoria acţiunii raţionale se referă la ceea ce Cohen (1992) ar descrie ca
„o proporţie mare a varianţei în comportament” cercetătorii recunosc că ea
constituie un predictor eficient pentru o anumită clasă de comportamente. (vezi
Armitage şi Christian, 2003) Chiar în intenţia autorului său „teoria acţiunii raţionale
a fost creată pentru a explica comportamentele pur voliţionale” Ajzen (1988), cu
alte cuvinte, comportamente relativ simple, pentru care performanţa la acestea cere
formarea unei intenţii. Astfel, teoria acţiunii raţionale implică faptul că un
comportament este dependent de un agent personal (formarea unei intenţii), iar
controlul asupra comportamentului (resursele personale sau factorii contextuali ai
comportamentului) este relativ neimportant.
Pentru a rezolva această situaţie Ajzen (1988) a propus un nou cadru
conceptual de abordare a problemei „controlului voliţional”, anume, teoria
comportamentului planificat (Ajzen, 1988, 1991). Aceasta reprezintă o extindere a
teoriei acţiunii raţionale prin includerea percepţiei controlului comportamental, ca
determinant atât al intenţiei comportamentale cât şi al comportamentului.
Introducerea percepţiei controlului comportamental ca predictor al
comportamentului se bazează pe următorul raţionament: având o intenţie constantă,
o percepţie a controlului comportamental ridicată va creşte probabilitatea punerii în
act a comportamentului. Mai mult decât atât, percepţia controlului comportamental
reflectă controlul actual, dar şi încrederea în abilităţile proprii, astfel încât
comportamentul va fi direct influenţat. Conform teoriei comportamentului
planificat, percepţia controlului comportamental constituie al treilea determinant al
intenţiei: cu cât un comportament este perceput ca fiind uşor de realizat, cu atât
cineva va intenţiona mai mult să îl pună în practică.
Câteva studii meta-analitice despre teoria comportamentului planificat au
concluzionat că augmentarea teoriei acţiunii raţionale şi măsurarea percepţiei
controlului comportamental au contribuit semnificativ la predicţia intenţiilor
comportamentale şi a comportamentului (Ajzen, 1991, Armitage şi Conner, 2001,
Godin şi Kok, 1996). Cea mai recentă dintre meta-analize (Armitage şi Conner,
2001) a luat în calcul 185 de studii independente rezultând că teoria
comportamentului planificat explică 27% din varianţa comportamentului şi 39%
din varianţa intenţiilor comportamentale. După cum s-a presupus, percepţia
controlului comportamental constituie un predictor semnificativ pentru predicţia
intenţiei şi comportamentului, chiar după ce au fost controlate efectele variabilelor
teoriei acţiunii raţionale. În concluzie, teoria comportamentului planificat extinde
teoria acţiunii raţionale şi explică în proporţie considerabilă intenţia şi
comportamentul, în prezent, această teorie constituind modelul dominant al relaţiei
atitudine-comportament.

355
 CREDINŢE
COMPORTAMENTALE ATITUDINI

CREDINŢE NORME INTENŢIE

NORMATIVE SUBIECTIVE COMPORTAMENT
COMPORTAMENTALĂ

CREDINŢE CU PERCEPŢIA
PRIVIRE LA CONTROLULUI
CONTROL COMPORTAMENTA
L

MODELUL TEORIEI COMPORTAMENTULUI PLANIFICAT

Studiile privind aplicarea teoriei acţiunii raţionale şi teoriei comportamentului

planificat în domeniul comportamentelor legate de domeniul sănătăţii au arătat că
aceste modele explică destul de bine intenţiile, eficienţa lor variind în funcţie de
diferitele tipuri de comportamente (Godin şi Kok, 1996). Cercetările care au aplicat
aceste modele la situaţia consumului de droguri arată că există date care sugerează
că variabilele teoriei acţiunii raţionale şi teoriei comportamentului planificat sunt
utile şi în predicţia comportamentelor legate de consumul de droguri ilegale
(Armitage, Conner, Loach şi Willets, 1999; Conner şi McMillan, 1999; Conner,
Sherlock şi Orbell, 1998; Cook, Lounsbury şi Fontenelle, 1980; McMillan şi
Conner, 2003; Umeh şi Patel, 2004). Conner şi McMillan (1999), de exemplu, au
studiat intenţia de a consuma canabis pe un eşantion de studenţi şi au concluzionat
că predictorii teoriei comportamentului planificat explică într-o proporţie destul de
ridicată atât intenţiile, cât şi comportamentul, iar atitudinile, normele şi percepţia
controlului comportamental sunt asociate semnificativ cu intenţia de consum. Un
alt studiu care a utilizat modelul comportamentului planificat pentru a examina
relaţia dintre atitudini şi consumul de ecstasy în UK a demonstrat că atitudinile sunt
cel mai bun predictor al intenţiilor, astfel încât era mult mai probabil ca
participanţii să utilizeze ecstasy dacă considerau consumul regulat ca având efecte
pozitive (Conner et al., 1998). Normele subiective şi controlul comportamental
perceput au fost predictori semnificativi ai intenţiei. De asemenea, s-a mai arătat că
variabilele teoriei comportamentului planificat sunt predictori semnificativi ai
frecvenţei intenţiilor şi consumului de droguri ilegale, precum LSD, amfetamine,
canabis sau ecstasy. (vezi Litchfield şi White 2006, p. 46)
În ce priveşte testarea teoriei acţiunii raţionale, studiul realizat de Rebecca
Litchfield şi Katherine M. White (2006) a analizat dacă atitudinile şi normele
subiective pot prezice hotărârea de acţiona şi dacă conceptul hotărârii de a acţiona
este util în relaţie cu comportamentele riscante precum consumul de droguri.
Obiectivele acestui studiu au fost de a evalua eficienţa teoriei acţiunii raţionale în

356
explicarea intenţiei de a consuma amfetamine, speed sau ecstasy, respectiv de a
examina modul în care predictorii teoriei acţiunii raţionale (atitudinile şi normele
subiective) prezic hotărârea de a acţiona, ca formă mai puţin raţională a
comportamentului. Conform ipotezelor predictorii teoriei acţiunii raţionale au
corelat atât cu intenţia comportamentală, cât şi cu hotărârea de a acţiona, rezultatele
indicând că participanţii care au atitudini pozitive şi percep într-un grad mai ridicat
presiunea socială de la alţii semnificativi, sunt mai înclinaţi să consume
amfetamine, ceea ce înseamnă că atitudinile şi normele subiective prezic intenţia de
a realiza un comportament. Cu alte cuvinte, acei oameni care au atitudini pozitive
faţă de consumul de amfetamine, şi percep că alţii semnificativi ar dori să realizeze
acest comportament, vor hotărî să consume amfetamine dacă o persoană le va oferi.
Într-un alt studiu realizat de Christopher Armitage şi Mark Conner (1999) cu
privire la aplicabilitatea teoriei comportamentului planificat la consumul de droguri
legale şi ilegale, obiectivul principal al cercetării a constat în măsurarea credinţelor
legate de control şi realizarea distincţiei între auto-eficienţă şi percepţia controlului
comportamental (controlabilitatea), rezultatele furnizând un suport empiric pentru
teoria comportamentului planificat, ca predictor al intenţiilor, precum şi consumului
de alcool şi canabis. Atât alcoolul, cât şi canabisul sunt asociate cu riscuri asupra
sănătăţii, ceea ce înseamnă că înţelegerea antecedentelor psihologice ale acestor
comportamente este vitală. Conner, Warren, Close şi Sparks (2006) au găsit că
percepţia controlului comportamental prezice în mod independent intenţiile şi
comportamentul legat de consumul de alcool, astfel, este posibil ca percepţia
controlului (auto-eficienţa şi controlabilitatea) să contribuie la predicţia intenţiilor
şi comportamentului independent de atitudini şi norme, atât pentru consumul de
alcool, cât şi pentru cel de canabis. În plus, consumul de canabis a fost prezis atât
de intenţii, cât şi de auto-eficienţă; intenţiile de a utiliza canabis au fost determinate
de atitudini, auto-eficienţă şi percepţia controlului comportamental.
Armitage et al. (1999) arată că aceste rezultate le confirmă pe cele ale lui
Ajzen et. al. (1982) care afirma că atitudinile şi intenţiile sunt predictori relevanţi
pentru consumul de canabis. Chiar dacă intenţiile sunt un determinant important al
consumului de canabis, auto-eficienţa este cea care facilitează consumul. În acest
studiu, percepţia auto-eficienţei este intensificată de frecvenţa oportunităţii şi de
motivaţie, iar credinţa cu privire la obligativitatea de a fuma canabis este negativ
asociată cu auto-eficienţa. Pe de altă parte, credinţele despre costuri şi motivaţia au
fost evaluate ca determinanţi puternici ai auto-eficienţei în legătură cu consumul de
canabis. Relaţia negativă dintre percepţia controlului comportamental şi intenţii
sugerează că este mai puţin probabil ca oamenii să intenţioneze să consume canabis
dacă simt că a consuma canabis este un comportament care nu se află în sfera
controlului lor, percepţia lipsei de control asupra comportamentului putând atenua
semnificativ intenţia de a consuma canabis. În încercarea de a schimba
comportamentul, intervenţiile din domeniul sănătăţii pot conduce la schimbarea
credinţelor; teoretic, reducerea oportunităţilor şi a motivaţiei de a utiliza canabis,
concomitent cu creşterea costurilor ar trebui să reducă auto-eficienţa şi
probabilitatea de a consuma canabis. (Fishbein şi Ajzen, 1975)

357
 În ce priveşte consumul de alcool se pare că intenţiile sunt prezise mai ales de
normele subiective, şi mai puţin de atitudini (Godin şi Kok, 1996), ceea ce
înseamnă că presiunea socială are o influenţă mai mare în cazul consumului de
alcool, care este legal, spre deosebire de consumul de canabis care este ilegal.
Consumul de alcool a fost prezis doar de intenţii ceea ce sugerează că acest
comportament se află sub control voliţional (Ajzen, 1988). Chiar dacă consumul de
alcool este voliţional, auto-eficienţa şi percepţia controlului comportamental joacă
un rol important în formarea intenţiilor, iar introducerea unor variabile adiţionale,
precum intenţiile şi încercarea îmbunătăţesc semnificativ predicţia
comportamentului. Este necesară însă precizarea condiţiilor în care sunt activate
intenţiile, pentru ca acestea să fie traduse în acţiuni: „Intenţionez să realizez
comportamentul X, în condiţiile Y”. Rezultatele sunt comparabile cu cele ale lui
Schlegel et al. (1992), care a raportat că, percepţia controlului joacă un rol
important în problema consumului de alcool pentru persoanele care au peste 18 ani
dat fiind că acesta este un comportament relativ voliţional (apud Armitage et al.,
1999). Problema apare însă atunci când consumul de alcool scapă controlului
voliţional şi nu mai reprezintă un comportament intenţionat, ci unul compulsiv
(legătură directă auto-eficienţă – comportament) sau incontrolabil. Rezultatele
acestui studiu arată că teoria comportamentului planificat poate prezice consumul
de alcool şi canabis şi intenţiile asociate. După Fishbein şi Ajzen (1975) schimbarea
credinţelor conduce la schimbări în atitudine, intenţii şi comportament. Sunt
necesare însă studii suplimentare care să identifice antecedentele teoriei
comportamentului planificat şi variabilele care pot fi manipulate pentru a determina
schimbarea comportamentului. De asemenea, în ciuda suportului empiric pentru
modelele comportamentale privind raţionalitatea luării deciziilor, precum teoria
acţiunii raţionale sau teoria comportamentului planificat, în predicţia consumului de
droguri, mulţi cercetători au criticat abordarea raţională a comportamentelor ilegale
şi riscante, precum consumul de droguri, şi au sugerat că luarea deciziilor în aceste
circumstanţe este mai degrabă spontană, sau chiar automată (Gibbons, Gerrard,
Blanton şi Russell, 1998, Schmid, 1998, van der Pligt, 1998). Pe de altă parte,
datele existente arată că este mai rezonabil să afirmăm că hotărârea oamenilor de a
se angaja în consumul de droguri, atunci când li se dă oportunitatea socială este mai
mare decât a acelora care plănuiesc (au intenţia) de a consuma droguri. De
asemenea, intenţiile s-ar putea să fie ineficiente pentru predicţia unui potenţial
comportament în cazul comportamentelor riscante. Se poate ca decizia de a realiza
comportamente riscante, precum consumul ilicit de droguri, să nu fie intenţională
sau raţională, ci, s-ar putea să fie mult mai dependentă de context, mai ales în cazul
tinerilor (Gibbons, Gerrard, Blanton şi Russell, 1998). Gibbons et al. (1998) şi
Gibbons, Gerrard, Quellette, şi Burzette (2000) arată că tinerii s-ar putea să nu fie
capabili să prezică circumstanţele favorabile comportamentelor riscante şi, astfel,
deciziile să fie mai mult reactive decât plănuite. Cum este mai puţin probabil ca
aceste comportamente să apară atunci când oamenii sunt singuri, pare justificat să
afirmăm că un rol important în hotărârea de a realiza un comportament îl joacă
contextul social, mai ales în cazul tinerilor. (vezi Litchfield şi White, 2006)

358
 Considerăm că cercetătorii trebuie să pună accentul mai degrabă pe hotărâre,
decât pe planificarea specifică atunci când este vorba de consumul de droguri
pentru a obţine o imagine acurată a comportamentelor potenţiale în acest domeniu.
În timp ce atitudinile personale şi credinţele sunt importante ca predictor pentru
intenţii şi hotărârea de a acţiona, rolul contextului social devine important atunci
când se iau în considerare potenţialele situaţii de a consuma droguri.
Într-un studiu în care s-a testat generalizabilitatea teoriei lui Fishbein cu
privire la relaţia intenţii-comportament şi consumul de droguri (Lacy, 1981), s-au
luat în considerare variabile adiţionale, precum consumul anterior de droguri şi
pattern-urile de consum ale grupurilor de egali. Studiul a evaluat determinanţii
pentru următoarele tipuri de droguri: alcool, cocaină, heroină, marijuana, opiacee,
psihedelice, sedative şi stimulente. Intenţiile comportamentale pentru consumul de
droguri au fost evaluate prin estimarea şansei de a consuma droguri, chiar
ocazional, trei ani de la data interviului (de la nicio şansă... la şansă ridicată).
Atitudinile, în termenii consecinţelor, au fost măsurate prin răspunsurile la
întrebările privind efectele consumului fiecărui tip de drog (de la foarte rău... la
foarte bun). Normele subiective au fost măsurate indirect prin întrebări legate de
comportamentul altora semnificativi.
Rezultatele indică că intenţiile pentru consumul de droguri sunt semnificativ
legate de atitudinile faţă de consecinţele consumului de droguri şi de consumul
perceput al prietenilor. Cu cât consecinţele legate de consumul de droguri sunt
percepute mai pozitiv, cu atât intenţiile de a consuma sunt mai puternice. O altă
variabilă care influenţează intenţiile comportamentale este consumul anterior de
droguri. După cum au argumentat mulţi psihologi sociali, comportamentul nu este
doar fundamentul şi cauza credinţelor, ci poate fi important şi pentru determinarea
comportamentului ulterior. Legătura dintre comportamentul anterior şi intenţiile
comportamentale a fost utilizată în ce priveşte consumul de marijuana. În acest
studiu, consumul anterior a avut un efect direct semnificativ asupra intenţiilor de a
consuma toate categoriile de droguri, exceptând heroina.
Rezultatele acestui studiu susţin ipoteza după care intenţiile comportamentale
pot fi prezise cu acurateţe utilizând determinanţii propuşi de Fishbein şi Ajzen.
Intenţia de a utiliza diferite droguri corelează semnificativ cu cele două componente
ale modelului. Aceste componente (perceperea consecinţelor consumului de
droguri, consumul de droguri al prietenilor) sunt variabile independente
semnificative pentru predicţia intenţiilor de a consuma droguri. Aceste componente
rămân relativ neschimbate ca semnificaţie statistică faţă de intenţiile
comportamentale atunci când se introduce variabila consum anterior de droguri.
Deşi adăugarea acestei variabile are o contribuţie modestă la creşterea varianţei, ea
are însă un efect direct important asupra intenţiilor comportamentale de a utiliza
droguri, cu excepţia heroinei. Unii cercetători au raportat relaţii slabe sau
nesemnificative între predictorii atitudinali, intenţiile comportamentale şi
comportament. În completare, Weigel, Vernon, Tognacci (1974) au arătat că relaţia
dintre tăria atitudinii şi intenţia comportamentală/comportament depinde în mare
măsură de corespondenţa dintre entităţile atitudinale şi cele comportamentale. De
exemplu, pentru a asigura corespondenţa dintre atitudini şi intenţiile
359
comportamentale privind consumul de droguri, evaluarea atitudinilor ar trebui să
elimine atitudinile generale, nonspecifice legate de consecinţele consumului de
droguri. Efectele normelor sociale şi a atitudinilor personale asupra intenţiilor de a
consuma droguri pot varia în funcţie de un comportament particular de consum. În
cazul acestui studiu consumul anterior de droguri a fost cel mai important factor
pentru determinarea intenţiilor de a consuma anumite droguri (alcool, marijuana şi
sedative), în timp ce perceperea consumului de droguri la prieteni a fost un factor
important pentru intenţiile de a consuma alte tipuri de droguri (cocaină, heroină,
opiacee, psihedelice şi stimulente). (vezi Lacy, 1981) Un alt factor care poate
influenţa relativa influenţă a componentelor modelului poate fi stadiul consumului
de droguri. Aici intenţia de a experimenta un anumit tip de drog se poate datora
normelor sociale puternice, în timp ce consumul ulterior se poate datora influenţei
atitudinilor şi credinţelor personale despre consecinţele consumului. Alţi factori
care influenţează efectele normelor sociale şi ale atitudinilor personale asupra
intenţiilor de a consuma droguri pot fi mediul/contextul particular şi caracteristicile
individuale.
Studiul s-a centrat asupra consumatorilor de droguri, însă este posibil ca cei
care nu s-au angajat în consumul unui anumit tip de drog să aibă intenţia să o facă,
chiar dacă aceste cazuri sunt mai rare. Factori sociologici precum sexul, vârsta,
clasa, precum şi consumul anterior de droguri sunt relaţionaţi cu consumul ulterior
de droguri, însă efectele acestor factori sunt indirecte, iar influenţa lor asupra
intenţiilor comportamentale este mediată de componentele teoriei lui Ajzen şi
Fishbein. O consideraţie finală se referă la relaţia dintre intenţii şi comportamentul
actual; chiar dacă acest studiu nu implică această legătură, alte studii au examinat
legătura intenţii-comportament, precum şi factorii care influenţează puterea acestei
relaţii. Aşadar, intenţiile sunt o condiţie necesară, dar nu şi suficientă pentru un
răspuns comportamental, identificându-se câţiva factori care influenţează această
relaţie, printre care intervalul de timp dintre evaluarea intenţiilor şi măsurarea
comportamentului, abilitatea persoanei de a realiza comportamentul intenţionat,
anumite evenimente care contribuie la luarea deciziei pentru un anumit tip de
comportament.
După cum s-a văzut, în ciuda suportului empiric considerabil pentru teoria
comportamentului planificat, mai există suficiente aspecte care fac obiectul
dezbaterilor printre cercetători. Probabil, mai mult decât alte teorii din domeniul
psihologiei sociale, cercetările din domeniul teoriei comportamentului planificat
sunt privite ca „acţiuni de cercetare” (Christian şi Armitage, 2002), care
examinează mai degrabă dacă teoria comportamentului planificat este într-adevăr
un model general pentru comportamentul social sau nu. Cercetările care au
examinat moderatorii potenţiali ai relaţiei dintre componente (Conner, Sheeran,
Norman şi Armitage, 2000), ca şi validitatea predictivă a variabilelor adiţionale
(Conner şi Armitage, 1998, Ajzen, 1991) încurajează explorarea variabilelor
adiţionale şi privesc teoria comportamentului planificat ca fiind deschisă pentru
includerea altor predictori, atâta vreme cât poate fi demonstrat faptul că aceştia
explică în proporţie semnificativă varianţa intenţiei şi comportamentului, după ce
variabilele teoriei curente au fost luate în calcul.
360
 Desigur, întrebarea firească în ce priveşte explicarea consumului de droguri
ar putea fi următoarea: De ce o teorie bazată pe puţine componente, dezvoltată în
anii ’80, care a pierdut din importanţă în ultimii ani, şi nu o teorie integrativă sau un
model trans-teoretic? În primul rând, pentru că unul dintre punctele forte ale teoriei
comportamentului planificat o constituie larga sa aplicabilitate: modelul fiind
întrebuinţat în numeroase discipline inclusiv asistenţa sau politicile sociale. Chiar şi
în psihologie cercetările nu sunt restricţionate la domeniul celei sociale,
actualmente teoria comportamentului planificat constituind un model dominant şi în
cadrul psihologiei sănătăţii (Armitage şi Conner, 2001). În al doilea rând, teoria
comportamentului planificat poate fi aplicată cu succes în explicarea şi predicţia
fenomenului consumului de droguri legale sau ilegale, rezultatele studiilor care
utilizează această teorie constituind un suport semnificativ pentru adecvarea
politicilor sociale destinate consumatorilor. Un alt argument ţine de validitatea
predictivă a acestei teorii care poate fi îmbunătăţită dacă ţinem cont de scopul său,
teoria tipică a comportamentului planificat conceptualizând comportamentul ca
parte a procesului care conduce la atingerea unor scopuri, care de asemenea va
conduce la întărirea relaţiei atitudine-comportament, care este o relaţie de tip
probabilistic, fără a fi unidirecţională, legătura fiind mai degrabă de „circularitate
cauzală” (Iluţ, 2004). Dacă ţinem cont şi de faptul că aceste comportamente,
precum consumul de droguri, cel puţin de la un anumit moment dat, cu siguranţă
că, nu se mai află sub control voliţional, se impune modificarea teoriei prin
încorporarea unor variabile adiţionale, pentru a îmbunătăţi predictibilitatea acestor
tipuri de comportament care nu se află sub control voliţional complet, aşa cum
sugerează chiar şi autorul ei: „teoria comportamentului planificat este deschisă
pentru includerea altor variabile care sporesc valoarea predictivă a modelului”
(Ajzen, 1991).

BIBLIOGRAFIE

 *** ANA - Agenţia Naţională Antidrog (2007). Studiu privind prevalenţa consumului
de droguri în România - Studiu în populaţia generală, www.ana.gov.ro
 Ajzen, I. (1988). Attitudes, personality, and behavior. U.S. edition. Chicago, IL:
Dorsey Press.
 Ajzen, I. (1991). The theory of planned behavior. Organizational Behavior and Human
Decision Processes, 50, 179-211.
 Ajzen, I., Madden, T. J. (1986). Prediction of goal-directed behavior: attitudes,
intentions, and perceived behavioral control. Journal of Experimental Social
Psychology, 22, 453-74.
 Armitage C. J., Christian Julie (2003). From Attitude to Behavior: Basic and Applied
Research on the Theory of Planned Behaviour. Current Psychology: Developmental,
Learning, Personality, Social. Fall, 22, 3, 187-195.
 Armitage C. J., Conner M., Justin Loach, David Willets (1999). Different Perceptions
of Control: Applying and Extended Theory of Planned Behavior to Legal and Illegal
Drug Use. Basic and Applied Social Psychology, 21 (4), 301-314.

361
 Armitage, C. J. & Conner, M. (1999). Predictive validity of the theory of planned
behaviour: the role of questionnaire format and social desirability. Journal of
Community and Applied Social Psychology, 9, 261-72.
 Armitage, C. J. & Conner, M. (2001). Efficacy of the theory of planned behaviour: A
meta-analytic review. British Journal of Social Psychology, 40, 471-499.
 Cohen, J. (1992). A power primer. Psychological Bulletin, 112, 155-159.
 Conner M. & McMillan B. (1999). Interaction effects in the theory of planned
behaviour: Studying cannabis use. British Journal of Social Psychology, 38, 195-222.
 Conner, M., Sheeran, P., Norman, P., & Armitage, C. J. (2000). Temporal stability as a
moderator of relationships in the Theory of Planned Behaviour. British Journal of
Social Psychology, 39, 469-493
 Conner, M., Sherlock, K., & Orbell S. (1998). Psychosocial determinants of ecstasy
use in the UK. British Journal of Health Psychology, 3, 295-317.
 Conner, M., Warren R., Close, S. & Sparks, P. (2006). Alcohol consumption and the
theory of planned behavior: An examination of the cognitive mediation of past
behavior. Journal of Applied Social Psychology, 29(8): 1676-1704.
 Cook, M. P., Lounsbury, J. W., & Fontenelle, G. A. (1980). An application of Fisbein
and Ajzen's attitude-subjective norms model to the study of drug use. The Journal of
Social Psychology, 110, 193-201.
 Fishbein, M., & Ajzen, I. (1975). Belief, attitude, intention and behavior: An
introduction to theory and research. Reading, MA: Addison-Wesley.
 Gibbons, F. X., Gerrard, M., Quellette, J. A., & Burzette, R. (2000). Discriminating
between behavioural intentions and behavioural willingness: Cognitive antecedents to
adolescent health risk. în Norman P., Abraham C., şi Conner M. (eds.), Understanding
and Changing Health Behaviours: From Health Beliefs to Self-Regulation.
Amsterdam: Harwood Academic Press, 137-161.
 Gibbons, F. X., Gerrard, M., Blanton, H., & Russell, D. W. (1998). Reasoned action
and social reaction: Willingness and intention as independent ppredictors of health
risk. Journal of Personality and Social Psychology, 74 (5), 1164-1180.
 Godin, G., & Kok, G. (1996). The theory of planned behavior: A review of its
application to health-related behaviors. American Journal of Health Promotion, 11,
87-98.
 Iluţ Petru (2004). Valori, atitudini şi comportamente sociale. Iaşi: Editura Polirom.
 Lacy William B. (1981). The Influence of Attitudes and Current Friends on Drug Use
Intentions. The Journal of Social Psychology, 113, 65-76.
 Litchfield Rebecca, White Katherine M. (2006). Young Adults’ Willingness and
Intentions to Use Amphetamines: An Applications of the Theory of Reasoned Action.
Journal of Applied Psychology 2 (1), 45-51.
 Macovei Radu Alexandru, Galetescu Emanoil, Vasilescu Lucian, Tihan Eusebiu,
Căpăstraru Cristian (2006). Elemente de toxicologia drogurilor. Bucureşti: Editura
Focus.
 Peak, Helen. (1955). Attitude and motivation. În Jones, M.R. (ed.). Nebraska
symposium on motivation, Lincoln: University of Nebraska Press, 149-88.

362
  Schlegel, R. P., D’Avernas, J. R., Zanna, M. P., DeCourville, N. H., & Manske, S. R.
(1992). Problem drinking: a problem for the theory of reasoned action? Journal of
Applied Social Psychology, 22, 358-385.
 Schmid, H. (1998). Female and male students' intention to accept illicit drugs as a
function of their risk perception and risk taking. Swiss Journal of Psychology, 57 (1),
47-56.
 Sheppard, B. H., Hartwick, J. & Warshaw, P. R. (1988). The theory of reasoned action:
A meta-analysis of past research with recommendation for modification and future
research. Journal of Consumer Research, 15, 325-343.
 Umeh, K. & Patel, R. (2004). Theory of planned behaviour and ecstasy use: an
analysis of moderator interactions. British Journal of Health Psychology, 25-38.
 Van den Putte, B. (1991). Twenty years of the theory of reasoned action of Fishbein
and Ajzen: A meta-analysis. Unpublished manuscript, University of Amsterdam.
 Van der Pligt, J. (1998). Perceived risk and vulnerability as predictors of
precautionary behavior. British Journal of Health Psychology, 3, 1-4.
 Weigel, R. H., Vernon, D. T. A., & Tognacci, L. N. (1974). Specificity of the attitude
as a determinant of attitude-behavior congruence. Journal of Personality and Social
Psychology, 30, 724-728.

363

View publication stats