- Acuma, reluai eu, reprezintaé-ti in felul acesta starea naturii noastre cu privire la stiinté si nestiinta, inchipuieste-ti niste oameni intr-o locuinta subterana, in forma de pesterd, avand pe toata latimea ei o intrare deschisa la lumina; acesti oameni sunt acolo din copilaria lor, cu picioarele si gatul in lanturi; in acest fel c4 ei nu se pot nici misca, nici privi in alté parte decat inaintea lor, lantul impiedicandu-i a intoarce capul; lumina le vine de la un loc aprins departe in spatele lor; intre foc si prizonieri trece un drum ridicat: Imagineaza-ti ca pe acest drum este construit un zid mic asemenea paravanului pe care acei ce araté marionetele il asaza in fata si deasupra carora ei isi arataé minunatiile lor. - Vad aceasta, spuse el. - Inchipuie-ti acum de-a lungul acestui zid oameni care duc tot felul de obiecte care depasesc zidul, statuete de oameni si animale in piatra, in lemn gi in alte feluri de materii; natural, ca intre acestia unii vorbesc, altii nu. - Este, spuse el, un tablou straniu si stranii sunt prizonierii. - Ei seamana cu noi, am raspuns, si inainte de toate crezi tu ca intr-o asemenea situatie ei au vazut vreodata altceva din ei insisi si din vecinii lor decat umbrele proiectate de foc pe peretii cavernei care le stau in fata? - Cum ar fi facut-o, observa el, dacé sunt fortati sa stea toata viata lor cu capul nemiscat? - Si pentru obiectele care trec nu este acelasi lucru? - Fara indoiala. - Dar daca ei ar putea vorbi impreuna, nu crezi tu ca ei ar lua, ca obiecte reale, umbrele pe care le vad? - Este necesar. - Si daca peretele din fund al pesterii ar avea un ecou, de fiecare data ce unii din purtatorii obiectelor ar vorbi, ar crede ei ca aud altceva decat pe umbrele care trec inaintea lor? - Pe Zeus nu, spuse el. - Desigur, reluai eu, acesti oameni nu vor atribui o realitate decat umbrelor obiectelor fabricate. - Este absolut necesar. - Gandeste-te acum la ceea ce li s-ar intampla in mod natural daca ei ar fi scapati de lanturile lor si ar fi vindecati de nestiinta lor. Daca unul din acesti prizonieri ar fi desfacut, daca el ar fi fortat sd se ridice numaidecat, sa intoarca gatul, sé mearga, sa ridice ochii catre lumina; facand toate aceste miscari, el va suferi - si orbirea luminii il va impiedica sa distinga aceste obiecte, din care, inainte, nu vedea decat umbrele. Ce crezi tu ca ar raspunde el, daca cineva ar veni sa-i spuna ca el nu a vazut pana atunci decat numai fantome goale, dar cé acum, mai aproape de realitate, si intors catre obiecte4e mai reale, el vede mai drept? Daca, in fine, aratandu-i fiecare din lucrurile care trec, I-ai obliga s& spuna intrebandu-l ce sunt acestea? Nu crezi ca el ar fi incurcat si ca umbrele pe care le vede inainte ii vor aparea mai adevdrate decat obiectele care ii sunt aratate acuma. - Mult mai adevarate, recunoscu el. - Si daca il silesti s& priveascd lumina ea insasi - ochii sai .nu vor fi raniti? Nu va fugi el de privirea ei, pentru a se reintoarce la lucrurile pe care poate sa le vada si nu va crede el ca acestea sunt mai distincte decat cele care i se arata? - Desigur.- Si daca, reluai eu, el este smuls din pestera cu forta, daca este pus sa urce urcusul greu si prapastios si daca nu i se da drumul inainte s fie tarat pana la lumina soarelui, nu va suferi el mult si nu se .va plange de aceste maltratari? $i cand va fi ajuns la lumina, va putea el, orbit de stralucirea ei, sa distinga singur intre lucrurile pe care acum le numim adevarate? - Nu o va putea face, raspunse el, cel putin la inceput. - El va avea nevoie de obisnuinté pentru a vedea lucrurile din regiunea superioara, intai, va distinge mai usor umbrele, apoi chipurile oamenilor si ale celorlalte obiecte care se reflecté in apa, dupa aceea, infruntand lucirea stelelor si a lunii, va putea sé contemple mai curand in timpul noptii corpurile ceresti si cerul insusi decat ziua, soarele si lumina soarelui. - Desigur. - La sfarsit, imi inchipui, va fi soarele insusi, in locul lui si nu imaginile lui goale, reflectate in apa sau alte lucruri. - Este necesar, zise el. - Dupaé aceea va ajunge la concluzia despre soare, ca acesta face anotimpurile si anii, ca el conduce totul in lumea care se vede, si ca, intr-un fel oarecare, este cauza a tot ceea ce vedea cu tovarasii sai in pestera. - Sigur ca va ajunge la aceasta concluzie. - Atunci insé aducandu-si aminte de prima sa locuinté, de ce se stie (cunoaste) acolo si de cei care au fost tovarasii sai de captivitate, nu crezi tu ca el se va bucura de schimbare gi cd va plange pe acestia din urma? - Da, desigur. - Si daca acestia si-ar imparti intre ei onoruri si laude, daca ei ar avea premii pentru acela care prinde cu un ochi mai ager trecerea umbrelor, care-si aduce mai bine aminte de cele care trec de obicei intai sau cele din urma, sau de cele care trec impreuna si care, prin aceasta, ar fi cel mai indem&natic a ghici aparitia lor, crezi tu cA omul nostru ar fi gelos de aceste distinctii si ca ar invidia pe acei dintre prizonieri care sunt onorati si puternici? Sau nu ar prefera el de o mie de ori, ca si eroul lui Homer, sa nu fie decat servitor la plug si sé sufere totul pe lume mai curand decat sa se reintoarca la vechile lui iluzii si sa traiascd aga cum traia? Acuma, draga& Glaucon, reluai eu, trebuie s& aplicam punct cu punct aceasta imagine la acelea ce am spus mai sus; sa comparém lumea pe care ne-o arata vederea cu timpul petrecut in inchisoare si lumina focului care o lumineaza, puterii soarelui; cat despre ridicarea in regiunea superioara, la contemplarea obiectelor ei, daca tu o consideri ca o ascensiune a sufletului c&tre inteligibil, atunci nu te vei insela asupra gandirii mele, fiindcd tot doresti s-o cunosti, in ceea ce ma priveste, aceasta este parerea mea: in lumea inteligibild, ideea binelui este perceputd cea din urma gi cu greutate; dar nu poti s-o vezi fara s& tragi concluzia cé ea este cauza a tot ce este drept si frumos in toate lucrurile. Ca ea a creat in lumea vizibila lumina si pe suveranul luminii si cd, in lumea inteligibila, ea insasi este suverana si imparte adevérul si inteligenta. (Platon: Republica, cartea VII)