Capitolul 1 tn fiecare oras exist un moment intr-un an, cind totul Se apropie de’ perfectiune. Dupa caldura veri, inainte ca Zapada $i ploaia sa se faca simtite, fie si in gindurile noasire sumbre, E aturici o vreme de o puritate de cris- tal,"pe masura ce aetul incepe sa se raceasca; o vreme cind cerul ¢ inca’albastru- luminos, cind ti- se face dor de lineturi calde si cind accelerezi pasul mai mult decit in lunile precedente. O vreme cind tpwii la viata, facind planuri, actionind, traind. tot mai intens pe masura ce _ septembrie se preschimba in octombrie. E vrémea cind " femeile arata mai bine, barbatii se simt mai bine si-chiar $i copii! arata nostim, acum, gind- se intore la $colile lor de la New. York, Paris sau San Francisco. Si toate astea se petrec si mai vizibil la Roma. Toatalumea e iarasi acasa dupa lenea lunilor de vara petrecute in cursele cu _ Vechile taxiuri din piazza pina la Marina Piecola tn Capri,6 sau se simt revigorati de baite. din Ischia, de zilele pline de soare petrecute la San Remo, sau chiar pe’ plaja publica de la:Ostia. Dar in cele*din urma septembrie ia sfirgit si iata ca sosegte toamna! O luna a afacerilor, o lunafrumoasa, cind te bucura simplul fapt ca existi. Isabella di San Gregorio adormea pe bancheta din spate.a limuzinei. isi zimbea siesi, cu ochi vii, stralucitori, cu superbul ei par negru prins in doi piepteni masivi din - carapace de broasca testoasa, in vreme ce privea forfota trecatorilor de pe strada. Traficul era aga cum a fost intotdeauna traficul Romei: inspaimintator. Era obisnuita cu el; traise aici toata viata, exceptind numai vizitele oca- zionale la familia mamei ei de la Paris si anul petrecut in America pe cind avea douazeci gi unu de ani. In anul urmator se casatorise cu Amedeo si-devenise o legenda vie, regina incoronata a modei latine. Era’prin nastere o printesa in acest domeniu, iar\prin casatorie devenise ceva mai mult, dar aura legendara si-o cistigase prin propriul talent, nu,doar capatind numele lui Amedeo. -Amedeo.di San Gregorio era mostenitorul Casei ai San Gregorio, tabernacul al modei latine, culme a prestigiului gi a gustului celui mai rafinat in mijlocul eternei-competitii dintre femei cu uriage aspiratii si posibilitati din lumea intreaga.”San Gregorio - cuvinte sacre destinate unor femei sacre, iar Téabella si Amedeo - cele mai sacre cuvinte, deasupra tuturor! El, in toata splendoarea floren- tina a ochilor sai de un verde auriu, mosténind casa la treizeci si unu de ani;-ea, nepoata lui Jacques-Louis Pa- rel, regele moedei rafinate a Parisului, care-i statea la pi- cioare din 1910. Cu teate ca tatal Isabellei-era italian, se amuza intotdeauna sa ti spuna fetei ca era absolut sigur cA singele din venele ei era_in intregime francez. Avea sentimente frantuzesti ¢iidei frantuzesti, stil frantuzesc si “ “ ¥ 1 as Se eee “ ve. * gustul inconfundabil al bunicului ei francez, La gapte- Sprezece ani_stia mai multe despre haute-couture decit majoritatea oamenilor de afaceri din domeniu la patru- Zeci si cinci. O avea in vene, tn inima gi in spirit. Avea un nedezmintit. talentpentru desen,tumina si culoare, si 0 excelenta cunoastere a ceea ce mergea si ee nu; pro- venind din studierea an dupa ana colectiilor bunicului ei. Cind ea implinea optsprezece ani, bunicul vinduse Pa- rel-ul unei corporatii americane, iar ea igi jurase s& nu-| ierte niciodata, d Wiertase, evident. Numai ca, daca ar mai fi asteptat, daca ar fi stiut, daca... dar atunci viata ei ar fi fostla Paris ol nu l-ar mai fi cunoscut pe Amedeo niciodata, asa cum se intimplase cind, la doudzeci si doi de ani isi des- - chisese un micut atelier de design. Au trebuit 8A treacd gase luni pentru*ca sa li se incruciseze drumurile, sase Saptamini pentru ca inimile lor s& hotdrasca viitorul si doar alte trei luni pentru ca Isabella s5 devina sotia lui Amedeo si cea mai eclatanta stea pe cerul Casei di San Gregorio. Intr-un an ajunsese designer-sef, loc pentru - Gare orice designer s-ar fi-dat de ceasul mortii, * Existau destule motive pentru ca Isabella sa fie invi- diata. Avea totul - eleganta, frumusete, purta coroana succesului cu usurinta cu care ar fi purtat o borsalina oarecare si un stil aparte, care ar fi facut-o- lume sa se opreasca $i sa.0 admire si daca ar fi implinit venerabila virsta de nouazeci de” ani. Isabella di San Gregorio era Tegina din cap pina in picioare si cu toate astea era chiar mai mult decit atit. Risul ei limpede, inedita sclipire dia- mantina a ochilor ce p&reau doua onixuri imense, felul ei de a intelege ceea ce se afla tn Spatele cuvintelor spuse de cei din jur, cine_erau ei cu adevarat, ce erau gi ce nu €rau Sau ce visau sa fie de fapt. Isabella era © femeie-6§ minune intr-o lume a minunilor.© = = > _ ~ Limuzina incetini-intr-un ambuteiaj de jinga Piazza Navona; Isabella se lasa pe spate si inchise ochii visa- toare. Rumoarea claxoanelor si a invectivelor era dimi- nuataé de geamurile ermetic inchise ale masinii, iar urechile ei,erau de prea mult timp obisnuite cu vacarmul Romei, ca s& mai fie si distrase de zgomote. li placeau, o faceau sa se infioare de placere. Era o particica din tesatura existentei .ei, asa cum era gi ritmul nebun al meseriei pe care o facea. I-ar fi fost imposibil sa traiasca _ fara vreuna din ele. lata unul din motivele pentru care nu avea de gind sa isi paraseasca vreodata definitiv afa- cerile, in ciuda cvasi-retragerii ei de anul trecut. Cind:se nascuse Alessandro, cu cinci ani in urma, afacerile erau totul pentru ea; linia lansata pentru primavara, spaima spionajului unor firme-rivale, necesitatea promovarii unei linii de boutique-uri cu confectii prét-a-porter destinate exportului in America, ideea inteleapta de a adauga im- —bracaminte barbateasca si-eventual cosmetice ‘si parfu- ‘muri, sapunuri fine. Toate acestea contau enorm pentru ea. Nu putea sa renunte, nici macar de dragul copilului lui Amedeo. fi erau tn singe, erau viata si visul ei, Dar pe masura ce anii treceau, incepu sa simta un gol-cludat in suflet, o durere ascunsa, un dor neimplinit care crestea si crestea cu fiecare seara in care se intorcea la ora opt si treizeci si copilul dormea deja, agezat in patut de alte miini decit ale ei. i = Te deranjeaz&, nu-i aga? Amedeo o privise stind ginditoare pe scaunul tapitat cu satin argintiu din coltul camerei de zi: — Ge spui? Parea distrata, obosita, tulburata. — ,lsabellezza-frumusete.“ O facea intotdeauna sa zimbeasca, atunci cind fi spunea asa. li spusese aga dint — re 9 es S : prima clipa. Spune-mi ceva! Ea fi zimbi obedienta si scoase un lung suspin. — Da; sint cam trista. s — Te-am intrebat daca te deranjeaza atit de mult faptul ca nu esti cu copilul aici. y aes: Uneori, Nu stiu. E greu de explicat. Ne simtim foarte bine impreuna ori de cite ori ne intilnim; duminica, de exemplu, cind am mai mult timp. Doua lacrimi stinghere Se prelinsera din-ochii negri, strdlucitori, si Amedeo igi intinse bratelée spre ea, Se indrepta spre el din tot sufletul,, cu ochii umezi. Apoi zimbi: Uneori sint nebuna! Doar am totul. Eu... de ce nu-l tine afurisita de bona treaz pina cind venim noi? — Pina la zece? = Dar nu-i, @ doar... igi privi-ceasul cu iritare si descoperi ca el avea dreptate. Plecasera de la birou la opt, se oprisera sa igi vada avocatul la el acasd si mai statusera 0 ofa, se mai oprisera tot »Pentru un minut” sa '$i Sarute clienta favorité sosita‘din America — trasesera la Hassler si gata, zece noaptea! Si el Drace! In regula, e fntr-adevar tirziu. Dar de obicei Sintem acasa la ora opt, iar el nu e treaz niciodata. {I privi pe Amedeo care rise usurel pe cind o tinea in brate. ~ i Ce ai vrea? Un copil din aceia pe care starurile de cinema fi iau la petreceri cind implinesc noua ani? De ce nu iti iei mai mult timp liber? ~ Nu pot. ~ Nu vrei, ~ Da, vreau, Ba nu, nu vreau. Risera amindoi. Era adevarat. Voia-si nu voia. Voia sa fie cu Alessandro ina- inte de a-l pierde cu totul, fnainte ca el sa se-trezeasca implinind nouasprezece. ani, jar ea sa isi rateze. toate $ansele. Vazuse prea multe femei cu cariera patind asta