CAPITOLUL I Scurt dialog intre mine si un mort Sint convins c& multi dintre cititorii acestor pagini, si nu neaparat dintre cei mai sceptici, vor considera ca intim- plarile pe care le relatez mai jos sint neverosimile... Ma rog! nu le-o iau in nume de rau, cer doar putind atentie si, pind la urmi, fiecare e liber sA tragé concluzia pe care o dereste. Nu am s& polemizez, de exemplu, nici cu cei care nu vor accepta povestea cu farfuria zburatoare iden- tificata in zona : Malu-Mare — Ocolesti — Virtoapele, pe tarla si pe deasupra lacului, sau pe cea cu scheletul care isi schimba culoarea, ori dispdrea, dupa legi nu inde- ajuns studiate la aceasta ord. Daci am s& afirm de la bun inceput ci toate acestea au fost vazute de mine-personal, multi au s& facd binecunoscutul gest cu degetele in drep- tul timplei : a luat-o razna gi asta, sdracu’ !... As fi bucuros, mérturisesc, daci nu s-ar pune la indoiali macar primele transmisiuni de pe solul lunar ale profesorului Gicu C. Niculescu. Evident, cea mai comoda pozitie'e si te incdpa- tinezi si sd spui: ,,Cind am ajuns noi, romanii, in luna, domnule! S& fim seriosi!“ Dar transmisiunile lui Gicu, cu care sint prieten, au fost inregistrate pe banda de mag- netofon de numerosi amatori de muzica usoara (caci era vorba de niste compozifii proprii) iar autorul, desi absent, a luat premiul intii la festivalul de muzici pop, organizat anu] acesta, nu la Mamaia, ca de obicei, ci, in mod excep-thonal, la Malu-Mare, orasul natal al multilateralului cos- monaul. S-ar putea afirma de catre altii ci intimplarile despre care se pomeneste aici dep&sesc limitele unei povesti sana- toasc si odihnitoare, cu care sintem deprinsi inca din fra~ ged copilarie de citre bunicile noastre, si in consecinta nu pot fi acceptate fara dovezi serioase de nici un om cu seaun la cap. Fara indoiala ci un personaj care se provoacd pe sine insusi la duel e cam greu de intilnit in zilele noas- tre, iar dacé am sa fac imprudenta sa afirm c& duelul chiar a avut loc, nimeni nu o sé ma creada. Dupa cum tot inere- dibild pare a fi si discutia avuta de mine cu un individ dececat inci de anul trecut !... — Stop! a obiectat, pe marginea manuscrisului, prie- tenul meu, Raminagrobis, ciruia i-am dat s& citeascd no- tele inainte de a le bate la masina... Nu vinde toate stafi- dele de la inceput. Si ar fi cazul, cred eu, s& inserezi si ceva cam in genul acesta: ,,contributia pe care dinstinsul om de stiinfé Raminagrobis a avut-o in elucidarea enig- melor amintite in aceasta carte a fost esentiala...“. — P&i am scris asta in capitolele XI si XVII, am pro- testat cu cind am dat ochi cu el. — O mai treci o data si in primele capitole. Sint legi ale compozitiei pe care n-am vreme sf ti le explic acum. Tn esen{a, cititorul trebuie sa aib&i o imagine de ansamblu de la inceput... * Fic si aga, daca {ii neaparat ! Acum s& continui tot cum stiu eu. Despre personalitatea celui care scrie aceste rin- duri, adicd despre mine, ma intreb dac& e cazul s& mai spun ceva. Intr-o lucrare aparuti mai de mult, am dat toate amanuatele, ba ma tem ci m-am cam ldudat putin.Pentru cei care nu au apucat si cumpere cartea?, ma voi prezenta in citeva cuvinte: Ionescu Nicolae, patruzeci si ceva, tip sobru, distins, maniere alese, o somitate in pro- fesie dacd ne ludm dupa revistele de arheologie din {ara si strainatate. (Pe margine, o not a lui Raminagrobis : ,,Tare as vrea sA vad si eu revistele alea !..." Si intr-alt loc : ,,Dar de cer- cetirile tale in domeniul oenologiei nu pomenesti ni- mic ?...*), Sint mici rautati, evident, nu ma formalizez pentru atita, totusi, pentru spiritele mai neinerez&toare, tin s& precizez c& publicatiile la care m-am referit se gasesc la Biblioteca Central, raftul doi si trei, si pot fi consultate zilnic intre orele 8 si 14, mai putin lunea cind se face cu- ritenie. Cit despre oenologie, ma indoiese sa fie multi ne- Vinovati care s4 arunce cu piatra si in nici un caz cenzorul meu nu poate face parte dintre acestia. Important de retinut in ceea ce ma priveste este faptul c& descind dintr-o ilustra familie de artisti de circ : mai mult, eu insumi am luerat in arena cu talas, de mic copil si pind am intrat in facultate. Din aceasta se poate deduce sper, ca, la o adic&, stiu si dau si s& primese un pumn, mult mai bine decit altii. (Nota lui Raminagrobis: ,,Esti mare, Nicule!... dar” Jas-o mai moale si nu te mai lduda atita !“). Bine-bine. Fiindeé sintem la acest capitol, trebuie sa recunose ci nici amicul meu nu e mai prejos cind vine vorba de incercarea puterilor si c&, de multe ori, cu lovitura Jui speciala numita : ,,bot de morun“, a facut vid in jur, tocmai cind personajele pozitive, adicd eu si cu el, pareau gata si manince bitaie. a otirul sfintului Pancratiu" (n.a.)