Nu se poate, nu se poate si totusi aga este. fntr-o zi, Ivan Tlic intelege c3 e mutitor. A in- vvatat asta sila scoala: samenii sint muritori, Caius este om, cleci Caius este muritor. Omul in general trebuie si moara. El insi nu e om i general, el nu este Caius, ele Ivan Ilici Ele un om carea avut intotdeauna un trai plicut, cw viincios, conform cu regulile societatii. De aici incepe una dintre cele mai riscolitoare cri care s-au seris vreodat&. Monrtea tui foam Ici este mai ales Viala lui foam Ilici. Viata uitucu- Jui Ivan Ilii. Viafa muritorului Ivan Hlici. LEV NIKOLAEVICI TOLSTOI (1828-1910), prozator rus, autorul romanelor Rizboi si pace, Anna Karenina, Invierea, al nuvelelor Sonata Kreutzer, Stipin si slugd, Dumneziesc si pin- tesc, Parintele Serghie. A scris si eseu flozofic, povestiri popular, piese de teat. LEV TOLSTOI MOARTEA LUI IVAN ILICTI ‘Traducere din rusi de C. CLEJAN Prefata de EMIL CIORAN Ei HUMANITAS BUCURESTIColectie ingrijta de IOANA PARVULESCU Ccperta colectiei IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE Descrierea CIP a Bibliotecti Nationale ‘YOLSTOJ LEV NIKOLAEVIG ‘Moartea lui twas ici/ Lev Tolstoi; trad.:C. Clejan; pref: Emil Cioran. ~ Bd. a 2a Bucuresti: Humanitas, 2002 144 p.; 18 cm. ~ (Cartea de pe noptier’; 25) ISBN 973-50-0096-2 1.Clejan, C. (trad) IL Cioran, Emil (pref) 821.161.1-32135.1 LEV TOLSTO} SMERT’ IVANA ILICA © Humanitas, 2002, pentru prezenta editie Prima editie a acestei traduceri a aparut in 1978 Ja Editura Minerva ISBN 973.50-0096-2 Cea mai veche dintre spaime Pe marginea unsi text al lui Tolstoi* Natura s-a aratat generoasi doar fat’ de cei pe care i-a crutat de gindul mortii. Pe ceilalti i-a dat prada celei mai vechi s eribile spaime, fard s& le ofere sau macar si le su- gereze mijloacele prin care si se lecuiasc’ Daca e normal si mori, nu-i in schimb nor- mal sA stérui asupra ideii mortii sau si te gindesti la ea cu orice prilej. Cel care o are mereu in minte dovedeste ci ¢ egoist si vani- tos; si cum trajeste in functie de imaginea pe care ceilalti o au despre el, nu poate accepta gindul ca intr-o bund 2i wu va mai fi nimic; uitarea find cosmarul lui de fiecare clips, ¢ agresiv si veninos, si nu pierde nici un prilej de a-si manifesta frustrarile si proastele ma- * Cf, Emil Cioran, Ciderea i timp, trad. Irina Ma- vrodin, ed. a la, Editura Humanitas, Bucuresti, 1998, pp. 119-134. Versiunea francezs a aparut in 1964 (n.d)niere. Caici nu-i oarecum inelegant si te temi de moarte? Aceasta spaim’, care-i roade pe ambifiosi, abia dac’-i atinge pe cei puri.Cei- lalti o indurd cu greu, urindu-i pe toti cei ce nu o simt. Niciodat& un Tolstoi nu le va ierta fericirea dea nu o cunoaste, si el iva pedep- si, obligindu-i s{ 0 simta, descriind-o cu o minutie ce o transforma in ceva respingator si totodata contagios. Arta lui va consta ina face din orice agonie agonia insasi si in a-1 sili pe cititor sé-si repete, ingrozit si fascinat: Deci asa se moare!” in decorul oarecare, in lumea conventio- nala in care traieste Ivan Ilici, izbucneste dintr-o data boala. Mai intii, el crede c& doar o indispozifie trecaitoare, o infirmitate ce nu las urme; apoi, sub influenta unor suferinte tot mai precise si curind de nesu- portat, infelegind gravitatea cazului siu, isi pierde curajul. ,.van Mlici vroia uneori, in clipele de dupa o indelungata suferinta, si oricit de rusine i-ar fi fost s-o recunoascs, vroia ca cineva si-l compatimeasca !a fel ca pe un copil bolnavy, si plinga la cSpitiiul lui, vroia sa fie dezmierdat, sérutat, asa cum sint dezmierdati si linistiti copiii. Stia c& e mare -consilier, c3 in barba i s-au ivit fire albe si ca de aceea asa ceva nu era cu puting’; si totusi © dorea” [p. 105] Cruzimea, in literatura cel putin, este un semn de superioritate. Cu cit un scriitor este mai talentat, cu atit el isi pune personajele in situayii mai fara de iesire; le urmareste, le tiranizeaz’, le constringe sa infrunte toate méruntele imprejurari ale unei clipe de im- pas sau pe cele ale agoniei. Nu de cruzime ins&, ci de ferocitate e nevoie, ca s& insisti asupra aparitiei unei boli incurabile in exis- tenfa cea mai anodin§, asupra celei mai mici nuante a ororii ce s-a abatut ca un flagel asupra unui individ banal. ,,Deodaté, [Ivan ici] simi iar durerea cunoscut8, siciitoare, indaratnic’, surda, nimicitoare” [pp. 87-88]. Tolstoi, de obicei atit de avar cu adjectivele, gaseste acum patru pentru a caracteriza 9 senzatie, dureroas’, e drept. Camea aparin- du-i ca o realitate fragila si totusi cumplita, ca marea datatoare de spaimd, el observa, pe buna dreptate, pornind de la ea, fenomenul mortii. Nu exist deznodmint in absolut, independent de organele si de bolile noas- tre. Cum si te stingi induntrul unui sistem? Si cum s& putrezesti? in metafizicd nu-i loc pentru nici un cadavru. $i nici, de aitéel, pentru vreo fiin)& vie. Cu cit devii mai abs- 7