SUPPORTING THE LOCAL PRODUCERS AND EDUCATING THE

CONSUMERS THROUGH THE CREATION OF TRANSNATIONAL

COOPERATION THEMATIC TOURISM ROUTES RELATED TO
TRADITIONAL FOOD

SUSȚINEREA PRODUCĂTORILOR LOCALI ȘI EDUCAREA

CONSUMATORILOR PRIN INTERMEDIUL CREĂRII UNOR RUTE
TURISTICE TEMATICE DE COOPERARE TRANSNAȚIONALĂ
LEGATE DE PRODUSELE ALIMENTARE TRADIȚIONALE

Laura CISMARU1, Silvia COSTACHE2, Iuliana COADĂ3, Cătălin DOBRESCU4, Vasile

PĂDUREANU5

Abstract
The 1st direction within the 2010 EU Tourism Policy refers to promoting thematic tourism products in order to
stimulate the development of local economies through tourism. Thematic tourism routes related to traditional
food & beverage can be successful products within a Euro-region, particularly for the small family businesses of
the local producers of traditional food & beverage products but also for the consumers. The 5th area for action
from the European Innovation Partnership „Agricultural Productivity and Sustainability” refers to creating
tools for changing consumption patterns and corresponding education, information, and learning tools. Within
the Regulation No 1144/2014 the EU Parliament and Council strongly support the public relation work and
information campaigns when it comes to raising awareness of the authenticity of the traditional food
specialities. In the context presented above, this paper introduces the strategic approach of creating
transnational cooperation thematic tourism routes related to traditional food as a tool for supporting the local
producers and for educating the consumers. Most of the present living generations of consumers look for
authentic products, authentic experiences. As recently stated by the EU experts „one of the Union’s strengths in
food production lies in the diversity of its products and in their specific characteristics which are linked to
different geographical areas and different traditional methods and which provide unique flavours, offering the
variety and authenticity that consumers increasingly look for, both inside and outside the Union”. In such
context, tourism can be used as a trigger for local development and for creating consumption patterns. Based on
the experience economy matrix created by Pine and Gilmore, the present article supports the idea of offering
authentic educational and escapist experiences for the young consumers from Generations Y and Z through the
creation of transnational cooperation gastronomic routes related to traditional food.
Key words: experience economy, gastronomic tourism routes, generational theory,thematic tourism
products, traditional food products, transnational routes.
JEL: Z380; Z330; Z320.

1. Importanța rutelor gastronomice în turismul european

1.1. Produsele turistice tematice – rol cheie în cadrul Politicii europene în turism
Prima direcție din cadrul Politicii europene în turism adoptată în anul 2010 și intitulată
„Stimularea competitivității sectorului turistic în Europa” [3, p.8] se referă la promovarea
produselor turistice tematice în scopul stimulării dezvoltării economiilor locale prin
intermediul turismului. În cadrul celei de-a treia direcții, „Consolidarea imaginii și vizibilității
Europei ca ansamblu de destinații turistice durabile și de calitate”, se subliniază importanța
1
Conferențiar universitar dr., Universitatea Transilvania din Brașov, e-mail: laura.cismaru@unitbv.ro
2
Masterand, Universitatea Transilvania din Brașov, e-mail: costachesilvia.alexandra@yahoo.com
3
Masterand, Universitatea Transilvania din Brașov, e-mail: iuliana.coada@yahoo.com
4
Masterand, Universitatea Transilvania din Brașov, e-mail: dobrescucatalin20@gmail.com
5
Profesor universitar dr.ing., Universitatea Transilvania din Brașov, e-mail: padu@unitbv.ro
punerii în valoare și sporirii vizibilității diferitelor produse tematice cu dimensiune
europeană [3, p.13].
Începând cu anul 2011, Comisia Europeană a susținut prin diverse instrumente
financiare multe proiecte culturale transnaționale prin care au fost dezvoltate produse turistice
tematice [6]. Alături de Uniunea Europeană, și alte organisme europene cu rol important în
politicile din dommeniul turismului, cum ar fi Comisia Europeană a Călătoriilor sau Consiliul
Europei, au stabilit ca obiectiv strategic promovarea și susținerea produselor turistice
tematice transnaționale [5, 6, 19].
În exprimarea specialiștilor Comisiei Europene, astfel de produse tematice europene
pot include „totalitatea patrimoniului în întreaga lui diversitate, patrimoniul cultural (inclusiv
itinerariile culturale), creația culturală contemporană, siturile naturale protejate, turismul de
relaxare și de sănătate (inclusiv turismul termal), turismul de educație, turismul oenologic și
gastronomic, cel istoric, sportiv sau religios, agroturismul, turismul rural sau turismul de
punere în valoare a patrimoniului maritim și cultural subacvatic, precum și a patrimoniului
industrial sau a cadrului economic al unei regiuni” [3, p.8]. După cum se poate observa din
enumerarea de mai sus, componenta culturală este pregnantă în cadrul acestor produse
turistice tematice. Exemplul clasic de produs turistic tematic este „ruta culturală”.

1.2. Rutele gastronomice – un nou trend în turism

O clasificare a rutelor culturale în funcție de tematica rutei le împarte în două mari
categorii: rute care se concentrează pe o singură tematică și rute care combină mai multe
tematici [23, p.40]. Astfel de tematici posibile sunt: istoria, arhitectura, religia, gastronomia,
arta, tradițiile etc.
Turismul gastronomic a fost considerat o „expresie a turismului cultural” [7, 11],
ținând cont de faptul că, în cadrul experienței turistice gastronomice, turiștii caută să
descopere originea mâncărurilor, legendele și poveștile legate de acestea și istoria locurilor.
Turismul gastronomic a fost definit ca făcând referire la călătoriile experiențiale într-o
regiune cu resurse gastronomice, în scop de recreere sau de divertisment, incluzând vizitele la
producători primari sau secundari de produse alimentare, participarea la festivaluri, târguri
și diverse alte evenimente gastronomice, precum demonstrații de gătit sau degustări de
produse culinare [12].
În acest context, rutele gastronomice reprezintă produse tematice culturale
specializate. O rută gastronomică a fost definită ca un sistem cuprinzător și tematic care, de
regulă, beneficiază de un brand propriu, definit prin unul sau mai multe itinerarii într-o
anumită zonă geografică, incluzând o serie de produse turistice sau puncte de atracție
precum restaurante, festivaluri, târguri sau puncte de producție și/sau degustare concentrate
în jurul unor produse culinare specifice zonei. Ideea de bază în dezvoltarea unei rute
gastronomice este legată de combinarea mai multor produse și puncte de atracție într-o formă
de tip „pachet turistic” în vederea reținerii turiștilor mai mult timp într-o anumită zonă decât
dacă ar vizita un singur punct de atracție [22, p.7]. În consecință, rutele gastronomice
reprezintă produse turistice complexe [15].
La nivelul Uniunii Europene, cercetările recente demonstrează că pentru 26% dintre
cetățenii europeni, principalul motiv de a alege destinația de vacanță este de natură culturală,
aici fiind incluse exemplificativ religia, gastronomia și artele [7, 11]. Cheltuielile turiștilor
europeni cu alimentația se situează în medie pe locul al treilea [11, 22], iar în cazul anumitor
naționalități este chiar pe locul întâi (Bulgaria) sau pe locul al doilea (România) [11]. Un
aspect și mai important este legat de principala motivație a turiștilor europeni de a se întoarce
în aceeași destinație care, pentru 31% dintre europeni este legată de atracțiile culturale
(religie, gastronomie și arte) [7].
Pe baza datelor statistice care demonstreaază preferința turiștilor europeni pentru
produse culturale bazate pe gastronomie, includerea componentei gastronomice în produsul
turistic a dobândit o importanță din ce în ce mai mare în politicile Uniunii Europene [3, 5, 13].
Interesul crescând pentru gastronomie poate fi constatat la nivelul întregii societăți, nu doar în
Europa, aceasta fiind recent denumită „noul rock & roll” [13, p.221]. Este adevărat că mare
parte din turismul gastronomic a fost concentrat pe oenoturism [22, p.7]. Recent, se poate
identifica însă un trend legat de preferința pentru turismul gastronomic raportat și la alte
produse alimentare a turiștilor europeni de toate vârstele.
Rutele gastronomice sunt produse din ce în ce mai căutate în ultimii ani, succesul
acestor produse turistice complexe putând fi înțeles foarte bine în contextul economiei
experienței.

2. Consumatorii de experiențe

2.1. Economia experienței

La sfârșitul anilor ’90, Joseph Pine și James Gilmore au lansat conceptul de
„economie a experienței” [18] pentru a explica tranziția societății către un nou tip de
economie în care produsul nu mai este reprezentat de bunuri sau servicii, ci de trăirile,
emoțiile și sentimentele cu care rămâne consumatorul după ce este implicat direct.
În funcție de doi indicatori, autorii au conceput un model matriceal cunoscut sub
denumirea de „cele patru tărâmuri/dimensiuni ale experienței” [18, p.71-73]. Primul indicator
este „nivelul de participare al consumatorilor”, axa mergând de la participare activă la
participare pasivă. Al doilea indicator este „tipul de conexiune care leagă consumatorul de
experiență”, axa mergând de la absorbție (experiența este adusă în mintea consumatorului) la
imersie (consumatorul este integrat fizic sau virtual în experiență). Cele patru tipuri de
experiență rezultate sunt: experiența estetică, experiența de divertisment, experiența
educativă și experiența de evadare (a se vedea Figura 1).
În domeniul turismului, conceptul de economie a experienței a fost îmbrățișat cu
rapiditate, acesta generând transformări și reformulări ale unor aspecte și teorii de bază în
managementul și marketingul turistic. Astfel, produsul de bază a devenit în turism
„experiența”, aceasta făcând referire la trăirea autentică a turistului și la emoțiile și
sentimentele memorabile ale acestuia [16], cu care rămâne după o vacanță. Sursa obținerii
avantajului competitive a devenit astfel plusul de trăire autentică și memorabilă pe care îl
poate obține turistul în timpul vacanței.
În contextul mai sus prezentat la punctul 1, se înțelege importanța cheie pe care
Uniunea Europeană și alte organisme decizionale în turism o acordă în ultimii ani produselor
turistice complexe de tipul rutelor culturale. Prin nivelul ridicat de complexitate, pe scurt
explicat mai sus, produsele de tip rută turistică tematică sunt în măsură să ofere turiștilor
experiențe memorabile, ca un cumul de trăire și emoție.
Privite din perspectiva „celor patru tărâmuri ale experienței”, rutele gastronomice sunt
în măsură să asigure turiștilor o experiență cu adevărat complexă și cuprinzătoare, incluzând
atât o dimensiune estetică, una de divertisment, una de educare, cât și una de evadare [16, 18].
Multe dintre componentele unei rute gastronomice pot să acopere dimensiunile estetică și de
divertisment ale experienței, prin faptul că degustând alimente, turiștii își bucură simțurile, iar
de cele mai multe ori, atenția le este captată în mod plăcut în cadrul vizitelor la producători, a
degustărilor, a participării la târguri și festivaluri culinare etc. Unele rute turistice pot cuprinde
și produse cu componentă educațională, cum ar fi cursuri de gătit, concursuri de gătit,
deprinderea unor activități specifice fermelor turistice etc. Prin faptul că iau contact direct cu
alte culturi și stiluri de viață, uneori fiind implicați activ în diverse activități specifice legate
de alimentație, turiștii beneficiază și de dimensiunea escapistă a experienței, rutele
gastronomice fiind în măsură să le asigure o „evadare” din viața de zi cu zi, care se
îmbogățește ulterior, ca urmare a experienței trăite.
 2.2. Cele patru generații actuale de consumatori de experiențe
Teoria generațiilor a fost creată de doi autori americani, William Strauss and Neil
Howe, care, analizând istoria Statelor Unite ale Americii, au constatat o ciclicitate în tiparele
de valori și comportamente ale unor grupuri sociale numeroase, determinate în funcție de anul
nașterii [2]. Astfel, la începutul anilor ’90, aceștia au publicat prima carte în care și-au
prezentat rezultatele cercetărilor. Sintetizând ideile de bază ale teoriei generațiilor, se poate
remarca faptul că o generație este compusă din indivizii care sunt născuți într-o perioadă de
aproximativ 20 de ani, aceștia având un nucleu valoric comun care determină preferințe și
comportamente asemănătoare și predictibile. Există patru mari arhetipuri generaționale:
profetică, nomadă, eroică și artistică. Patru generații compun de regulă un ciclu generațional
iar, odată cu terminarea unui ciclu, se reiau, în aceeași ordine, cele patru tipologii
generaționale. Fiecare generație a fost denumită de către părinții teoriei generațiilor într-un
mod semnificativ. În prezentul ciclu generațional, cele patru generații sunt: generația Baby
Boom (compusă din persoanele născute aproximativ în perioada 1940-1960), generația X
(compusă din persoanele născute aproximativ în perioada 1960-1980), generația Y sau
milenială (compusă din persoanele născute aproximativ în perioada 1980-2000) și generația Z
sau casnică (compusă din persoanele născute după anul 2000).
Teoria generațiilor s-a dovedit a fi utilă în multe domenii. În marketing, aceasta
reprezintă un instrument de mare ajutor în crearea de profiluri de consumatori pentru grupe
foarte mari de indivizi, pe baza identificării valorilor comune, a preferințelor, nevoilor
specifice și a comportamentelor acestora. Astfel, teoria generațiilor permite conceperea unor
strategii de marketing croite pe profilul consumatorilor din anumite generații. În domeniul
turismului, teoria generațiilor a devenit din ce în ce mai populară, în ultimii ani existând
numeroase studii și cercetări prin care această teorie a fost testată și, de cele mai multe ori,
validată [2].
Un aspect interesant este legat de legătura care se poate face între economia
experienței și teoria generațiilor, cele două fiind formulate la scurt timp una de cealaltă.
Astfel, se poate observa faptul că trecerea la economia experienței s-a realizat odată cu
ajungerea la vârsta adultă a celor din generația Baby Boom, aceștia putând fi considerați
primii consumatori de experiențe. Pe măsură ce s-au maturizat și celelalte generații, nevoia de
a consuma experiențe a devenit din ce în ce mai complexă, astfel că membrii generației X au
început să dorească experiențe care să îi împlinească, cei din generația Y doresc experiențe
multiple și cât mai variate, unice, în timp ce membrii celei mai tinere generații – Z – se pare
că doresc să consume experiențe care să le transforme viața [24].
Analizând aceste aspecte din perspectiva experienței complexe oferite de produsele de
tip rută gastronomică, este mult mai ușor de înțeles cum s-a conturat trendul actual de consum
legat de preferința turiștilor pentru turismul gastronomic și pentru produse turistice complexe
și unice.

3. Crearea unor rute turistice tematice de cooperare transnațională legate de produsele

alimentare tradiționale
Astfel cum s-a demonstrat prin cercetare, consumatorii din cele patru generații care
compun actualul ciclu generational au o relație activă cu dezvoltarea durabilă [2]. În special,
generațiile tinere, Y și Z, sunt orientate către aplicarea în practică a acestui concept. În
literatura de specialitate în domeniul turismului, turiștii din noile generații de consumatori au
fost denumiți „turiști orientați către sustenabilitate” [14], însemnând că aceștia „caută cu
precădere să consume, pe perioada unui sejur, produse și servicii care sunt realizate,
respectiv prestate, de către întreprinderi sau persoane fizice/asociații care respectă
principiile dezvoltării durabile, un astfel de comportament de consum fiind în măsură să
răsplătească și să impulsioneze eforturile producătorilor și prestatorilor de servicii” [14,
p.103]. În actualul context generațional, lucrarea de față propune crearea unor rute turistice
gastronomice nișate pe produsele alimentare tradiționale. Ținând de esența conceptului de
dezvoltare durabilă, păstrarea tradițiilor este un element foarte important în politicile Uniunii
Europene. În acest cadru, producerea și promovarea alimentelor tradiționale este susținută
prin diverse măsuri la nivelul Uniunii.

3.1. Susținerea produselor alimentare tradiționale în politicile Uniunii Europene

După cum au subliniat recent specialiștii europeni, „unul dintre atuurile Uniunii în
producția de alimente constă în diversitatea produselor sale și caracteristicile specifice ale
acestora, corelate cu diferitele zone geografice și metodele tradiționale diverse, oferind atât
gusturi unice, cât și diversitatea și autenticitatea pe care le caută tot mai mult consumatorii
atât în Uniune, cât și în afara sa” [17, p.56].
Cea de-a cincea arie de acțiune din cadrul Parteneriatului European pentru Inovare,
„Productivitate și Sustenabilitate în Agricultură” face referire la crearea unor instrumente la
nivel European pentru schimbarea tiparelor de consum și pentru educarea, informarea și
învățarea care sunt asociate [4], astfel încât consumatorii să fie susținuți să consume produse
alimentare în mod responsabil. În același document programatic, Uniunea Europeană susține
inovarea managerială în agricultură prin constituirea grupurilor de producători și încurajarea
lanțurilor de distribuție mai scurte [4]. Începând din anul 2017, Uniunea Europeană
desfășoară un program amplu de susținere a promovării produselor provenite din micile ferme
europene, numai în anul 2018 fiind alocate 179 de milioane de Euro în acest scop,
preconizându-se o creștere pentru anii viitori a finanțării [8]. De asemenea, încă din anul
2014, în Regulamentul nr. 1144, Parlamentul și Consiliul Uniunii Europene susțin puternic
activitățile de relații publice și campaniile de informare atunci când este vorba despre
sublinierea caracterului autentic al specialităților de alimente tradiționale.
În contextul prezentei lucrări, este de subliniat un aspect important, remarcat recent de
către specialiștii Comisiei Europene care susțin că îmbinarea între producția de alimente
tradiționale și diverse industrii bazate pe servicii, precum turismul, educația, ospitalitatea
etc. poate da naștere la nișe de piață foarte interesante [1].

3.1. Adăugarea componentei transnaționale în dezvoltarea rutelor gastronomice

Gastronomia joacă un important rol de conector social [1], aceasta putând conecta
oameni de diferite vârste, pregătiri, etnii, etc., precum și diverse organisme și structuri, atât
din mediul privat cât și din cel public. În cazul rutelor gastronomice, acest rol conector crește
exponential deoarece mai multe comunități sunt conectate în cadrul rutei prin intermediul
gastronomiei. O clasificare a rutelor gastronomice realizată în funcție de criteriul teritorial le
împarte în patru categorii [23, p.40]:
1. Rute locale;
2. Rute regionale (includ localități din cadrul unei regiuni interne dintr-o țară);
3. Rute naționale (includ mai multe regiuni dintr-o țară);
4. Rute transnaționale (includ regiuni din mai multe țări).
În acest context, este foarte important de observant că rutele gastronomice nu sunt
limitate de granițele naționale, „gastronomia neavând granițe” [11, p.14]. O abordare
transnațioală a culturii gastronomice s-a dovedit a fi mai benefică atât pentru productori cât și
pentru consumatori, dar în special pentru dezvoltarea comunităților locale [13]. Într-un astfel
de cadru, turismul poate fi folosit ca generator al dezvoltării locale și al creării de tipare de
consum. În politica Uniunii Europene, în domeniul turismului s-a subliniat că „sinergiile
transnaționale pot favoriza o mai bună promovare și o vizibilitate turistică sporită” [3, p.8].
De asemenea, Comisia Europeană a considerat recent că „multe dintre aceste inițiative ar avea
de câștigat dacă ar fi recunoscute și ar beneficia de o legitimitate europeană care ar garanta
caracterul lor transnational” [3]. În acest context European, rutele gastronomice turistice
legate de produsele alimentare și băuturile tradiționale pot fi produse de succes într-o
euroregiune, în mod special pentru micile afaceri de familie ale producătorilor locali de
alimente și băuturi tradiționale, dar și pentru consumatori. Euroregiunile de cooperare
transfrontalieră sunt structuri de cooperare transnațională care grupează mai multe teritorii ce
aparțin diferitelor state europene. Printre avantajele acestor forme de organizare au fost
enumerate: stimularea resurselor umane și materiale din anumite zone care, altfel, ar rămâne
neutilizate; reducerea sărăciei; reducerea disparităților economice; creșterea calității vieții
populațiilor locale; intensificarea colaborării între actorii locali etc. [21]. Ținând cont de
modul în care sunt organizate euroregiunile, diversitatea culturală a resurselor existente în
cadrul acestora creează premise deosebite pentru colaborare în dezvoltarea unor produse
bazate pe turismul cultural. În acest context, produsele turistice de tip „rute tematice
culturale” sunt cele mai concordante cu principiile de organizare și funcționare ale unei
euroregiuni [21].
În cadrul de mai sus, această lucrare prezintă propunerea strategică de creare a unor
rute gastronomice euroregionale legate de produsele alimentare tradiționale, ca instrument
de susținere a producătorilor locali și de educare a consumatorilor.
Pe baza modelului matriceal al „tărâmurilor/dimensiunilor experienței”, creat de Pine
și Gilmore, se va poziționa acest produs de tip rută gastronomică euroregională nișată pe
produse alimentare tradiționale, analizându-se dimensiunile experienței oferite turiștilor din
perspectiva teoriei generațiilor.

3.1. Poziționare în matricea experienței

S-a susținut în literatura de specialitate că turismul gastronomic este legat de
experimentare și de învățare; turiștii dobândesc cunoștințe despre atributele și calitățile unor
produse alimentare, despre modul de producere și experimentează stiluri de viață specifice
zonelor unde sunt produse [12]. De asemenea, conform specialiștilor Organizației Mondiale a
Turismului, turismul gastronomic oferă turiștilor experiențe de învățare [19, 22]. Analizând
cele de mai sus în contextul celor patru dimensiuni ale experienței, astfel cum acestea au fost
concepute de Pine și Gilmore, s-ar putea trage concluzia că o rută gastronomică oferă o
experiență de educare. Considerăm că o astfel de accepțiune ar fi reducționistă deoarece o rută
gastronomică oferă o experiență complexă turiștilor, care include, astfel cum am menționat la
punctul 2.1 de mai sus, toate cele patru dimensiuni ale experienței. Pentru explicarea pe scurt
a afirmației precedente, considerăm că ar fi util să se plece de la corelarea între produsul „rută
gastronomică” și principalul obiectiv urmărit de consumatori în cazul celor patru dimensiuni
ale experienței. Astfel, în cazul dimensiunii educaționale, turiștii urmăresc să învețe ceva nou,
[18, p.81] iar după cum s-a subliniat la începutul acestui paragraf, în cazul unui produs de tip
rută gastronomică, există un consens general în a susține că turiștii beneficiază de o
experiență de învățare. Totuși, principalul motiv pentru care turiștii aleg un produs de tip rută
gastronomică este faptul că iubesc mâncarea [12]. Raportat la obiectivul urmărit de turiști,
putem astfel susține că ei urmăresc să își bucure simțurile degustând și privind diverse tipuri
de mâncare. Astfel, dimensiunea de divertisment este cuprinsă într-un produs de tip rută
gastronomică. Dimensiunea estetică este mai ușor de explicat prin exemplificarea dezvoltării
deosebite a oenoturismului, în contextul în care mulți dintre cei care aleg să petreacă vacanța
în destinații oenoturistice nu sunt consumatori fideli de vin, principala motivație a acestora
fiind că își doresc pur și simplu să fie acolo, în mediul respectiv. De multe ori, în cazul
diverselor evenimente și târguri care fac parte dintr-o rută culinară, turiștii vor doar să fie
acolo, să se bucure de atmosferă. Astfel, și dimensiunea estetică este cuprinsă într-un produs
de tip rută gastronomică. Turiștii din generațiile tinere, în special Y și Z, doresc implicare
activă din ce în ce mai mare. În primul rând ei nu vor să se plictisească, sunt mai practici și
doresc experiențe care să îi modeleze, să le amprenteze sau chiar să le transforme viața. În
contextul alegerii unei rute gastronomice, acești turiști vor să facă ceva în mod concret – să
gătească, să pregătească, să concureze etc. Astfel, produsul de tip rută gastronomică cuprinde
în multe situații și dimensiunea escapistă, de evadare din viața cotidiană.
Statisticile recente au demonstrat că membrii generațiilor tinere, Y și Z, îi depășesc
numeric în mod semnificativ pe cei din generațiile Baby Boom și X [10]. De acest aspect s-a
ținut cont în însăși formularea ideii de a crea produse de tip rute gastronomice euroregionale
de nișă axate pe produsele alimentare tradiționale, precum și în reprezentarea grafică a acestui
tip de produs în modelul matriceal „Domeniile experienței” din Figura 1.

Figura 1: Poziționarea în matricea experienței a rutelor gastronomice euroregionale

axate pe produse alimentare tradiționale

Sursa: Adaptare personală pe baza matricei „Domeniile experienței” [18, p.73].

Turiștii din generația Y caută varietatea de experiențe, trăirile noi și autentice [22,
p.7] și vor mereu să obțină un plus de cunoaștere [2]. Și turiștii de generația Z doresc să își
îmbogățească bagajul de cunoștințe în vacanță, diferența față de cei din generația Y fiind
legată de profunzimea demersului, milenialii fiind considerați foarte superficiali, în timp ce
membrii generației Z sunt mai tradiționaliști, inclusiv în privința dobândirii de cunoaștere. O
valoare comună în nucleul valoric al generațiilor Y și Z este simțul practic – acești turiști
dorind să dobândească mai multe cunoștințe, dar în mod practic, ulterior putând să le
folosească, cel puțin pe unele dintre ele, și în viața cotidiană. O altă valoare comună a
membrilor celor două generații este abordarea practică a dezvoltării durabile; ca turiști,
aceștia sunt mai responsabili față de resurse: protejează mediul înconjurător, sunt adepți ai
sharingului de resurse, se implică activ în voluntariat, respectă diversitatea în toate formele
ei, motiv pentru care respectă și tradițiile și obiceiurile tuturor comunităților etc.
O rută turistică gastronomică nișată pe produsele alimentare tradiționale este în măsură
să satisfacă nevoile specifice de consum ale turiștilor din generațiile tinere Y și Z. Fiind însă
vorba despre produse tradiționale, adică unice, turistul dorește să învețe despre aceste tradiții
mai mult decât într-o simplă rută gastronomică obișnuită, unde obiectivul principal este să
simtă, să se bucure de gustul alimentelor. De asemenea, tot datorită faptului că rețetele
tradiționale sunt unice, oferind astfel turiștilor posibilități unice de a învăța în mod efectiv să
le prepare, dimensiunea escapistă este mai pregnant reprezentată în cazul rutelor nișate pe
produse alimentare tradiționale decât în cazul rutelor gastronomice clasice. Pe baza celor mai
sus expuse, considerăm că cele două dimensiuni – educațională și escapistă - se regăsesc mai
puternic reprezentate într-o experiență oferită în cadrul unui produs complex de tip rută
gastronomică euroregională nișată pe produse tradiționale. În consecință, astfel de produse
sunt mai bine croite pe profilul generațional al generațiilor Y și Z. Pe lângă faptul că ele sunt
în măsură să satisfacă mai bine nevoile specifice ale celor mai numeroase generații de
consumatori, aceste rute aduc beneficii multiple și pentru alte grupuri implicate, cum ar fi
producătorii locali, structurile asociative, localnici și comunități.

3.3. Beneficii ale produsului de tip rută gastronomică euroregională axată pe

produse alimentare tradiționale
În cazul oricăror rute turistice transnaționale, gradul de complexitate raportat la
dezvoltarea produsului și promovarea acestuia crește din cauza faptului că întregul demers de
marketing trebuie să fie unul colaborativ, forțând concurenții și diverși alți actori cu interese
diferite, de multe ori aparent contrare/concurente, să colaboreze atât în dezvoltarea rutei cât și
în promovarea acesteia [15, 23]. Cu toate acestea, beneficiile care pot rezulta sunt multiple
pentru toți actorii implicați. În continuare vor fi exemplificate o serie de astfel de beneficii, în
cazul unui produs de tip rută gastronomică euroregională axată pe produse alimentare
tradiționale.
Componenta gastronomică a acestui produs permite turiștilor să aibă acces la cultura,
istoria, tradițiile și obiceiurile unei macro-destinații complexe și compuse din destinații ale
mai multor state [11, 19]. Astfel, ruta contribuie la dezvoltarea durabilă a destinațiilor care
sunt parte a rutei, la conservarea tradițiilor, a obiceiurilor, a rețetelor etc. [9]. Prin intermediul
mâncării tradiționale, turistul este reconenctat cu locul în sine, pe care acesta începe să îl
respecte mai mult [9, p.157], astfel că prin intermediul rutelor gastronomice nișate pe produse
tradiționale se contribuie și la reducerea impactului asupra mediului înconjurător.
Aceste produse sunt în măsură să contribuie la creșterea calității vieții pentru fiecare
comunitate europeană implicată, prin faptul că se creează locuri de muncă, se aduc venituri la
comunitățile locale, sunt susținute alte sectoare, cum ar fi agricultura sau meșteșugurile etc.
Prin dezvoltarea unor astfel de rute se poate reduce migrația populației din mediul rural, în
special a populației tinere [5]. Cu precădere în cazul comunităților rurale, sursa obținerii
avantajului competitiv se găsește întocmai în produsele tradiționale [22] deoarece, de cele mai
multe ori, elementele legate de produsele alimentare tradiționale sunt unice acestea putând
genera experiențe autentice [23]. Astfel, susținând producerea și promovarea produselor
alimentare tradiționale în comunitățile rurale mici prin intermediul turismului, aceste
comunități pot să se diferențieze și să ofere experiențe autentice consumatorilor, devenind
puncte de interes pentru un număr semnificativ de turiști. Prin dezvoltarea acestui tip de
produse, se poate astfel contribui la regenerarea economică a unor comunități [5].
Un mare avantaj este legat de intensificarea cooperării actorilor din cadrul destinațiilor
care fac parte din rută [5]. S-a considerat că rutele gastronomice transnaționale ajută la
îmbunătățirea relațiilor diplomatice, nu numai între state, dar și între indivizi și diverse
organisme, termenul de „gastrodiplomație” fiind astfel recent propus în literatura de
specialitate [20]. Colaborarea se poate realiza între micii producători de produse tradiționale,
diverse structuri asociative din regiune, autorități locale, euroregionale, naționale, diverse alte
întreprinderi prestatoare de servicii etc. Astfel, spre exemplu, după cum s-a sugerat în
literatura de specialitate, colaborarea se poate dezvolta și cu restaurantele și hotelurile
importante din zonă, care pot începe să introducă treptat în meniurile acestora și unele
produse realizate după rețete tradiționale [5]. O consecință foarte importantă a acestei
colaborări privește faptul că actorii din cadrul destinațiilor care fac parte din rută devin mai
conștienți în legătură cu importanța patrimoniului cultural în ansamblu și a tradițiilor culinare,
în special [1]. Organizațiile culturale locale de tip asociativ pot primi mai multă susținere
reală, ca urmare a acestui proces de conștientizare.
 S-a considerat în literatura de specialitate că aceste rute gastronomice axate pe
produsele tradiționale pot fi văzute ca o formă de protest împotriva standardizării globale,
care este un adevărat pericol pentru micii producători de produse alimentare tradiționale [9,
p.157]. Beneficiile directe pe care le pot dobândi producătorii de produse alimentare
tradiționale care fac parte dintr-o astfel de rută sunt:
- creșterea vânzărilor, determinată de numărul mai mare de consumatori care vor
cumpăra produsele acestora;
- creșterea calității serviciilor prin faptul că producătorii sunt obligați să obțină
diverse certificări privind calitatea produselor tradiționale pe care le produc;
- reducerea costurilor prin faptul că, de regulă, costurile legate de marketing sunt
împărțite între partenerii care fac parte din rută [5];
- vizibilitate ridicată prin faptul că promovarea este comună, sub un brand-umbrelă,
de regulă, unic, care este mai puternic decât sub-brandurile producătorilor;
- accesul micilor întreprinzători la noile tehnologii și la mijloace moderne și
performante de promovare etc.
În politicile recente din domeniul agriculturii, Uniunea Europeană susține crearea
lanțurilor de distribuție mici deoarece acestea pun accentul pe calitatea produselor alimentare
oferite consumatorilor, care sunt mult mai proaspete [4]. O rută gastronomică euroregională
nișată pe produse alimentare tradiționale este bazată întocmai pe lanțuri de distribuție mici.
Astfel, un alt beneficiu care se poate identifica este legat de sănătatea turiștilor, oferindu-le
acestora acces la consumul unor produse mai proaspete și mai sănătoase [5].
Dimensiunea transfrontalieră este foarte importantă la nivelul Uniunii Europene. În
acest context, produsele de tip rută gastronomică euroregională axată pe produsele alimentare
tradiționale, propuse prin prezenta lucrare, sunt în măsură să susțină întreaga construcție
europeană care are la bază principiul „unitate în diversitate”.

Bibliografie

1. Cavicchi, A., Ciampi Stancova, K. (2016). Food and gastronomy as elements of

regional innovation strategies. Spain: European Commission, Joint Research Centre,
Institute for Prospective Technological Studies. EUR 27757 EN.
2. Cismaru, L., Proca, A. (2015). Strategies for the sustainable development of tourist
destinations based on Generation Y profile, Proceedings of the 15th International
Multidisciplinary Scientific Geoconference SGEM 2015, Ecology, Economics,
Education and Legislation, Volume III, pp.561-569.
3. Comisia Europeană. (2010). Europa, destinația turistică favorită la nivel mondial – un
nou cadru politic pentru turismul european. Bruxelles: COM(2010) 352 final.
4. Comisia Europeană. (2012). Cominicarea Comisiei către Parlamentul European și
Consiliu privind parteneriatul european pentru inovare „Productivitatea și durabilitatea
agriculturii”. Bruxelles: COM(2012) 79 final.
5. Council of Europe & European Commission. Impact of European Cultural Routes on
SMEs’ innovation and competitiveness. Provisional edition. Disponibil: http://culture-
routes.net/sites/default/files/files/StudyCR_en.pdf.
6. European Commission. Cultural tourism. Disponibil:
https://ec.europa.eu/growth/sectors/ tourism/offer/cultural_en#cultural_routes.
7. European Commission. (2016). Preferences of Europeans towards tourism. Flash
Eurobarometer 432. European Union.
8. European Commission. (2018). Promotion of EU farm products. The European Union
(EU) promotion policy helps producers to sell their EU farm products in an
increasingly competitive global marketplace, at the same time as delivering jobs and
growth at home. Disponibil: https://ec.europa.eu/info/promotion-eu-farm-products_en.
9. Everett, S., & Aitchison, C. (2008). The role of food tourism in sustaining regional
identity: A case study of Cornwall, South West England. Journal of sustainable
tourism, 16(2), 150-167.
10. Fry, R. (2016). Millennials Overtake Baby Boomers as America’s Largest Generation.
http://www.pewresearch.org/fact-tank/2016/04/25/millennials-overtake-baby-boomers/.
11. Gheorghe, G., Tudorache, P., & Nistoreanu, P. (2014). Gastronomic tourism, a new
trend for contemporary tourism. Cactus Tourism Journal, 9(1), 12-21.
12. Hall, C. M., Sharples, L., Mitchell, R., Macionis, N., & Cambourne, B. (Eds.). (2004).
Food tourism around the world. Routledge.
13. Hjalager, A. M., & Richards, G. (Eds.). (2003). Tourism and gastronomy. Routledge.
14. Iunius, R., Cismaru, L., Brătucu, G. (2014). Contribuţia unui sistem de tip DSS
conceput pentru turiştii orientaţi către sustenabilitate la dezvoltarea durabilă a industriei
ospitalitaţii din cadrul euroregiunilor. Dezvoltarea economico-socială durabilă a
euroregiunilor și a zonelor transfrontaliere (Volumul XXII). Iași: Editura Tehnopress,
pp.101-113.
15. Mason, R., & O'Mahony, B. (2007). On the trail of food and wine: The tourist search
for meaningful experience. Annals of Leisure Research, 10(3-4), 498-517.
16. Oh, H., Fiore, A. M., & Jeoung, M. (2007). Measuring experience economy concepts:
Tourism applications. Journal of travel research, 46(2), 119-132.
17. Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene. (2014). Regulamentul nr.1144
privind acțiunile de informare și promovare referitoare la produsele agricole puse în
aplicare pe piața internă și în țările terțe și de abrogare a Regulamentului (CE) nr.
3/2008 al Consiliului. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 317.
18. Pine, B.J., Gilmore, J.H. (2010). Economia experienței. Orice afacere e o scenă și tot ce
faci e un spectacol. Publica.
19. Sirse, J. (2014). Gastronomic cities: city strategy on gastronomy as a tool for tourism
and employment development. Disponibil: http://citeseerx.ist.psu.edu/viewdoc
/download?doi=10.1.1.711.9760&rep=rep1&type=pdf.
20. Suntikul, W. (2017). Gastrodiplomacy in tourism. Current Issues in Tourism, 1-19.
21. Vărvăruc, D., Stoican, M., Camarda, A. (2018). The importance of cross-border regions
and trends in tourism development in the Danube-Criş-Mureş-Tisa Euroregion. Social
Economic Debates, Vol.7 (1).
22. World Tourism Organization. (2012). Global Report on Food Tourism. Madrid:
UNWTO.
23. World Tourism Organization. (2015). Affiliate Members Global Reports, Volume
twelve – Cultural Routes and Itineraries. Madrid: UNWTO.
24. Howe, N. (2014). Introducing the Homeland Generation. Forbes.