1

PROBLEME din REVISTA MATEMATICĂ şi FIZICĂ, numărul 3, MAI 1950

NICOLAE DOLHA

profesor C.N. ”ELENA GHIBA BIRTA” ARAD

1) Să se arate că numărul N = 22n + 15n − 1 este divizibil prin 9, oricare ar fi
valoarea lui n.

Sp. Ghiţescu

Soluţia I
Vom folosi inducţia matematică. Se subı̂nţelege că n ∈ N.
Pentru n = 0 şi n = 1 se verifică uşor că 9|N .
Presupunem că 22n + 15n − 1 = 9k, k ∈ N∗
Se obţine că 22(n+1) + 15(n + 1) − 1 = 22n · 22 + 15n + 14 = 4(9k + 1 − 15n) +
15n + 14 = 36k − 45n + 18 = 9(4k − 5n + 2), deci se divide cu 9, demonstraţia
fiind ı̂ncheiată.
Soluţia II
Fie n ∈ N, n > 2, pentru n = 2 se verifică 9|N .
Avem N = 4n − 1 + 15n = (4 − 1)(4n−1 + 4n−2 + .. + 4 + 1) + 15n =
3(4n−1 + 4n−2 + .. + 4 + 1 + 5n) = 3[(3 + 1)n−1 + (3 + 1)n−2 + .. + 3 + 1 + 5n] =
3(3k1 +1+3k2 +1+..+3kn−1 +1+5n) = 3[3(k1 +k2 +..+kn−1 )+n−1+1+5n] =
3[3(k1 + k2 + .. + kn−1 ) + 6n] = 9(k1 + k2 + .. + kn−1 + 2n),
k1 , k2 , .., kn−1 ∈ N, deci N se divide cu 9.
Soluţia III
N = 4n + 18n − 3n − 1, să demonstrăm că 9|(4n − 3n − 1). Putem proceda
tot prin inducţia matematică, dar vom da o soluţie folosind formula
an − bn = (a − b)(an−1 + an−2 b + .. + abn−2 + bn−1 ), n ∈ N, n > 2.
Avem 4n −1−3n = (4−1)(4n−1 +4n−2 +..+4+1)−3n = 3(4n−1 +4n−2 +..+
4+1)−3n = 3(4n−1 +4n−2 +..+4+1−n) = 3(4n−1 −1+4n−2 −1+..+42 −1+4−1))
Se obţine că 3|(4n−1 − 1), 3|(4n−2 − 1), .., 3|(4 − 1), deci expresia se divide cu
3 · 3 = 9, deci numărul N este divizibil cu 9.
2

Evident că pentru n ∈ {0, 1}, numărul precedent se divide cu 9.

1 1
2) Se dau funcţiile: y1 = x2 · sin şi y2 = x3 · sin .
x x
Să se arate că ele au următoarele proprietăţi ı̂n punctul 0:

1. y1 şi y2 sunt continue şi derivabile

2. y1 0 nu este continuă (şi deci nederivabilă)

3. y2 0 este continuă, ı̂nsă nu derivabilă.

I. Hitzig

Notă. Astfel de funcţii joacă un rol important ı̂n teoria oscilaţiilor şi oglindesc
ı̂n acelaşi timp proprietăţi importante pe care le poate avea o funcţie ı̂ntr-un
punct dat.
Soluţie:
Observaţie. Evident că y1 (0) = y2 (0) = 0.
Vom da o generalizare a acestei probleme pentru punctul 1.
1 1
Considerăm funcţiile y1 = x2k · sin , y2 = x2k+1 · sin , k ∈ N∗ şi
x x
y1 (0) = y2 (0) = 0.  
1
1. Deoarece |y1 | = |x2k | · sin  6 x2k şi lim x2k = 0, iar y1 (0) = 0, funcţia y1

x x→0
este continuă in x = 0.
Analog, funcţia y2 estecontinuă in x= 0.
y1 − y1 (0) 1
lim = lim x2k−1 · sin , care este egală tot cu 0, cu demonstraţia
x→0 x x→0 x
anterioară, deci y1 este derivabilă ı̂n x = 0.
La fel se procedează şi pentru funcţia y2 .
1 1
2. Avem y1 0 = 2x · sin − cos .
x x
Să demonstrăm că y1 0 nu este continuă ı̂n x = 0.
1
Este clar că lim x sin = 0.
x→0 x
1 1 ∗
Fie xn = π n=
, y π , n ∈ N şi xn → 0, yn → 0.
2nπ + 2nπ +
2 4
1 π π 1 π π π
Dar cos = cos(2nπ + ) = cos şi cos = cos şi cos 6= cos , deci
xn 2 2 yn 4 2 4
1 0
lim cos nu există, iar funcţia y1 nu este continuă ı̂n x = 0.
x→0 x
 3

1 1
3. y2 = 3x2 sin − x sin
x x
Folosind demonstraţiile anterioare se obţine că lim y2 0 = 0, iar y2 0 (0) = 0, deci
x→0
y2 0 este continuă ı̂n x = 0.
y2 0 − y2 (0) 1 1 1 1
Avem lim = lim (3x sin − sin ), dar lim x sin = 0 şi lim sin
x→0 x x→0 x x x→0 x x→0 x
nu există. Demonstraţia este la fel cu cea de la punctul 2.
3) Un pătrat are latura variabilă x, iar altul latura 1. Latura unui al treilea
pătrat, care să aibă aria egală cu diferenţa ariilor primelor două pătrate este
evident o funcţie de x(0 < x < ∞).
Se cer expresiile analitice ale acestei funcţii şi reprezentarea ei geometrică.

Tiberiu Ionescu

Indicaţie:
√
Fie x > 1, atunci latura celui de-al treilea pătrat este l = x2 − 1.
√
Dacă x ∈ (0, 1), atunci latura pătratului este l = 1 − x2 .

În ı̂ncheiere, propunem pentru rezolvare câteva probleme interesante, ı̂ncepând

din clasa a V-a şi continuând până ı̂n clasa a XII-a
1) Să se rezolve ecuaţia x4 + 4x3 + 7x2 + 6x + 1 = 0.

H. Dascalescu

2) Pe cutia unui aparat sunt 12 borne identice. Dintre acestea, trei trebuiesc
scurt-circuitate, iar alte două reprezintă intrarea şi iesirea unui alt aparat (polul
+ şi -). Presupunând că electricianul a uitat care sunt aceste borne, se ı̂ntreabă
care este numărul maxim de ı̂ncercări ce ar putea să se facă pentru a obţine
montajul corect.

N. Patraulea

3p + 2
3) Să se determine numărul p ı̂ntreg, astfel că fracţia să se reducă la un
p−4
număr ı̂ntreg.

Virgil Clamdian
4

4) Să se găsească numărul ı̂ntreg N ai cărui factori primi sunt 2, 3 şi 5, ştiind
28 · N
că cel mai mare divizor comun al lui N şi al numărului ı̂ntreg este 72.
25
E. Mereuta

5) Să se determine m şi n astfel ca polinomul

P (x) = 12x5 − 16x4 − 37x3 + 37x2 + mx + n sa fie divizibil prin (x − 2)(2x + 3).
Să se descompună apoi polinomul ı̂n factori, fără să se rezolve ecuaţia P (x) = 0.

Gh. D. Simionescu

6. Se consideră trapezul isoscel având baza mică DC egală cu laturile neparalele

DA, CB. Fie E intersecţia bazei mari AB cu diametrul cercului circumscris
corespunzător vârfului D.
Să se arate că:
a) Triunghiul ADE este isoscel
b) Dreptele AC, AE sunt perpendiculare.

C. Ionescu-Bujor

7) Se dă ecuaţia nedeterminată px + qy = a.

Presupunând p şi q cunoscuţi, să se determine a, astfel ca ecuaţia:
a) Să admită ı̂n mod sigur soluţii ı̂ntregi şi pozitive.
b) Să admită ı̂n mod sigur cel puţin m soluţii ı̂ntregi şi pozitive.
Se cere ca problema să se rezolve cu ajutorul fracţiilor continui.

Gh. D. Simionescu

8) Să se găsească numerele A formate din factorii 2 şi 3, ştiind că numerele
care reprezintă numărul divizorilor numerelor A, 6A şi 96A sunt trei numere ı̂n
progresie aritmetică.

Emilian Mereuta

9) Să se arate că dacă a · b · c + 1 = 0, avem

(1 + a)3 · (1 + b)3 · (1 + c)3 (1 + a)3 (1 + b)3 (1 + c)3 24(1 + a) · (1 + b) · (1 + c)
3 3 3
+ 3
+ 3
+ 3
= .
(1 − a) · (1 − b) · (1 − c) (1 − a) (1 − b) (1 − c) (1 − a)2 · (1 − b)2 · (1 − c)2
C. Ionescu-Tiu