a) ¢ om ‘i omer PAULLINA SIMONSDt doce ah fe, © rh in Le . hi, mr toel cle Le Dea Rha Mob atiana are doar saptesprezece ani cand nazistii invadeaza Rusia, in 1941, Locuieste impreuna cu familia in douad cdmarute din Leningrad, ducand o viata modest, dar linistita. Razboiul n-a atins inc& acest oras marturie a unei glorii apuse, unde mai exista speranta. Fire romantica, Tatiana simte c4 perioada copilariei a luat sfarsit cand il cunoaste pe Alexander, un locotenent din Armata Rosie de care se indragosteste la prima vedere. Dar intamplarea face ca rivala ei pentru inima ofiterului sa fie chiar Dasa, sora ei mai mare, Prinsa intre dragostea de sora si iubirea pentru Alexander, inima Tatianei devine, si ea, un camp de batilie. Cei doi indragostiti, Tatiana si Alexander, vor fi angrenati in juresul evenimentelor si vor avea de dus 0 lupta apriga, plina de sacrificii, pentru a-si castiga libertatea si dreptul de a-si trai iubirea. Un fascinant roman despre pasiune, secrete ascunse, tradare si supravietuire, in care realismul evenimentelor se impleteste magistral cu trairile intense ale personajelor. $a ei A ISBN 978-606-0754-38-3 er o Frasoontsaseal > Fictiune pentru tineri. Cover photo © Kirill Sakryukin/Trevillion Image www.edituraepica.roerata intr-o naratiune idioas’. Romanul ne prototipul aces- f in care Razboi si folstoi culege elogiile bserva repede ca Origine rusa Paullina paneste acest gen de e pline de stralucire, 7 Fay oneal de starea lor tragica si isi vor putea construi propria __ imagine despre ce a insemnat cu _ adevarat pentru locuitori asediul Leningradului.’ —800KLIST ,Aminteste de Doctor Jivago.” —PEOPLE PAULLINA SIMONS (1963) s-a nascut in Sankt Petersburg sila varsta de zece ani a emigrat in Statele Unite impreuna cu familia ei. A absolvit Stiinte Politice la Uni- versitatea din Kansas si a lucrat ca jurnalista in domeniul financiar si ca traducatoare, Pe langa bine-cunoscuta sa trilogie, Caléretul de aramd, multe dintre romanele Paullinei au dobandit popularitate international, ajun- gand pe listele celor mai bine vandute carti in numeroase tari, In prezent, Paullina si sotul ei locuiesc in Long Island, New York, si au patru copii, una dintre fete pur- tand numele eroinei din Calaretul de aramé, Tatiana.CALARETUL DE ARAMA > 0) povejte de hageile PAULLINA SIMONSCALARETUL DE ARAMA => 0) povelle de dhagoile PAULLINA SIMONS Traducere din limba engleza si note de IRIS-MANUELA ANGHEL i EPICA Bucuresti, 2018Editor: Anca EFTIME Redactori: Elena~Anca COMAN, Cristina BUZOLANU Tehnoredactare computerizata: EPICA DTP The Bronze Horseman, Paullina Simons Copyright © 2001 by Paullina Simons First Avon paperback edition published in 2009 Toate drepturile asupra edifiei in limba romana apartin Editurii Epica. © 2018, Editura Epica. ISBN: 978-606-8754-38-3 Bucuresti, 2018 La pretul de vanzare se adaugi 2%, reprezentand valoarea timbrului literar ce se vireazi Uniunii Scriitorilor din Romania cont nr. RO44 RNCB 5101 0000 0171 0001, BCR Unirea, Bucuresti Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a RomAniei SIMONS, PAULLINA. Calaretul de arama / Paullina Simons; trad. din Ib. engl si note de Iris Manuela Anghel. - Bucuresti : Epica, 2018 ISBN 978-606-8754-38-3 I. Anghel, Iris Manuela (trad.) 821.111Pentru bunicii mei dragi, Maria si Lev Handler, care au supraviefuit Primului Razboi Mondial, Revolutiei Ruse si Razboiului Civil Rus, au fost martorii celui de-al Doilea Razboi Mondial, ai asediului din Leningrad si ai evacuarilor, au indurat foametea, epurarile, perioada lui Lenin si a lui Stalin si au ajuns acum, in amurgul viefii lor, la New York, unde au reusit sa indure, fara aer conditionat, doudzeci de veri fierbinti. Dumnezeu sa va binecuvanteze!EPIGRAF Intr-un ragaz de tihnd asadar, Zarim acele farde moarte ape — Chiar cand nu ni-s aproape — Ce-aici ne-adus-au, si macar Spre ele-o clipa dubul ni-i drumar, Pe tirmi sd vada cum se joacd prunci, S-auza-al undei vuit — ca pe atunci... William Wordsworth — ,,Oda semnelor nemuririi (Din amin- tirile primei copilarii)” — Antologie de poezie engleza de la incepu- turi pand azi, vol. II, traducere de Tudor Dorin, Biblioteca pentru toti, 1981, Editura Minerva, Bucuresti.Cartea intéi LENINGRADPartea intai AMURGUL STRAVEZIU CAmputL LuI MarTE Soarele patrundea pe fereastra, scaldand inc4perea in lumina diminetii. Tatiana Metanova isi ducea somnul inocentilor, somnul bucuriei frematatoare, al noptilor albe si calde din Leningrad si al serilor de iunie, invaluite in miresme de iasomie. Dar mai presus de toate, imbatata de o pofta nebund de viati, isi ducea somnul exube- rant al tineretii neinfricate. Dar somnul dulce avea sa ti fie curand tulburat. Cand razele soarelui strabatura odaia si poposir’ la cdpataiul Tatianei, isi trase cearsaful peste cap, incercand sa se ascunda de lumina zilei. Usa camerei se deschise, iar podeaua scarfai o data. Era sora ei, Dasa. Daria, Dasa, Dasenka, Daska. Intruchiparea a tot ce ti era Tatianei mai drag. Acum ins& Tatiana, ar fi vrut s-o strangi de gat. Caci Dasa incerca — si, din pacate, si reusea — sa o trezeasci. Mainile puter- nice ale Dasei o zgiltaiau viguros, in timp de vocea ei — degi armo- nioasa in mod obisnuit — ii soptea strident la ureche: — Psst! Tania! Trezeste-te! Hai, trezeste-te odata! Tatiana suspina adanc. Iar Daga dadu cearsaful la o parte. Nicicand nu fusese mai evident diferenta de sapte ani dintre ele decat acum, cand Tatiana voia si doarmi, iar Dasa...12 PAULLINA SIMONS — Inceteazi! murmuri Tatiana, cdutand neajutorat’ cearsaful, pentru a-l trage la loc, peste ea. Nu vezi ci dorm? Cine te crezi? Mama? Usa odaii se deschise din nou, iar podeaua scartai de doui ori. Acum chiar era mama. — Tania! Te-ai trezit? Scoali-te imediat din pat! Tatiana n-ar fi putut si spund niciodat’ ci mama ei avea o voce armonioasi. Irina Metanova nu era nicidecum o femeie blanda. Era mica de staturd, galagioasa si avea revoltator de multa energie. Purta pe cap o basma, pentru ca parul si nu-i cada pe fata, caci, probabil, statuse deja in genunchi gi frecase baia comuni, in halatul ei albastru de vari. Arta obosita si gata si incheie ziua de duminica. — Ce e, mama? intreba Tatiana, fara si-si ridice capul de pe perna. Parul Dasei ii atingea spatele, iar m4na fi era pe piciorul ei, apoi Dasa se apleci deasupra ei, vrand parc si o sarute. Tatiana simti un moment de tandrete, insa, inainte ca sora ei si ii spund ceva, glasul strident al mamei le intrerupse. — Scoali-te imediat! Peste cateva minute, vom asculta la radio un anunt foarte important. — Si tu unde ai fost asear4? ii sopti Tatiana Dasei. Te-ai intors cu mult dupa ce s-a luminat de ziua. — Ce si fac, ii rispunse Dasa, incantati, dacd aseari zorile s-au ivit la miezul noptii? M-am intors la o ord cat se poate de decent’, continua ea zambind. Dormeati cu tofii. — Zorile se ivesc la ora trei, iar tu nu erai inca acasi. — O si-i spun tatei cd. am ramas blocata pe celalalt mal al rau- lui cand podurile s-au ridicat, la ora trei, spuse Dasa, dupa o clipa de tacere. — Da, asa si faci. Explica-i ce c4utai pe celalalt mal al raului la ora trei dimineata! i-o intoarse Tatiana, risucindu-se cu fata spre ea. Daga arita uimitor in dimineata aceea. Avea parul castaniu-in- chis rivasit, fata rotunda, expresiva, cu ochii negri, ce-i tradau mereu sentimentele. Acum aratau o exasperare ce se impletea cu veselia. Tatiana se simtea si ea exasperatd, desi nicidecum Ia fel de vesela. Voia s4-si continue somnul.CALARETUL DE ARAMA 13 Zari pentru o clipa chipul incordat al mamei. — Ce anunt? Mama ei strangea asternuturile de pe canapea. — Mama! Despre ce anunt e vorba? repeta Tatiana. — Guvernul va face un anunt peste cateva minute. Asta e tot ce stiu, ii rispunse mama, pe un ton st&ruitor, clatinand din cap, de parca ar fi vrut sa zicd: Ce e asa greu de inteles? Tatiana se trezise fara voia ei. Un anunt. Se intampla rar ca muzica de la radio si fie intrerupt’ pentru un comunicat guverna- mental. — Poate ci am invadat din nou Finlanda, se gandi ea, frecandu-si ochii. — Taci din gura! o mustra mama. — Sau poate ci ei ne-au invadat pe noi. Vor sa-si recupereze granitele inca de cAnd le-au pierdut anul trecut. — Nui-am invadat, o corecta Daga. Anul trecut, noi ne-am dus s& le luaim pe ale noastre inapoi. Cele pe care le-am pierdut in Primul Razboi Mondial. $i n-ar trebui si mai tragi cu urechea la discutiile adultilor. — Nu ne-am pierdut frontierele, riposta Tatiana. Tovarasul Lenin le-a cedat de bunavoie. Asa ca asta nu se pune. — Tania, nu suntem in riézboi cu Finlanda. Ridica-te acum din pat! Insa Tatiana refuza s4 se supuna. — Atunci cu Letonia? Lituania? Belarus? Nu ne-am infruptat si din ele dupa pactul Hitler-Stalin? — Tatiana Georgievna! Inceteaza! Mama ei ii pronunta ambele nume ori de cate ori voia si ii dea de inteles c4 nu ii ardea de glume. Tatiana se prefacu serioasa. — Ce a mai rimas atunci? Avem deja jumatate din Polonia. — Am spus sf incetezi! striga mama. Gata cu jocurile tale! Coboara din pat! Daria Georgievna, da-o jos pe sora ta din pat! Dasa nu se urni. Mama lor iegi bombanind din camera. Intorcindu-se iute spre Tatiana, Dasa ii sopti pe un ton con- spirativ: — Vreau s4-ti spun ceva.14 PAULLINA SIMONS — Ceva frumos? intreba Tatiana, din cale-afara de curioasi. Dasa era extrem de discreti cand venea vorba despre viata ei de adult. Tatiana se ridic imediat in capul oaselor. — Ceva extraordinar! ii rispunse Dasa. M-am indragostit! Tatiana isi dadu ochii peste cap si se pribusi din nou in pat. — Inceteazi! ii spuse Dasa, sirind peste ea. Vorbesc cat se poate de serios, Tania. — Da, bine. L-ai cunoscut cumva ieri cand s-au ridicat podu- rile? ii zambi ea. — Ieri ne-am intalnit pentru a treia oara. Tatiana clatind din cap, cu ochii atintiti asupra Dasei, a carei veselie era molipsitoare. — Acum poti si te dai jos de pe mine? — Nu, nu pot, ti rispunse sora ei gadiland-o. Nu ma dau la o parte pana nu-mi spui: ,Ma bucur, Dasa”. — De ce ti-as spune asta? exclama Tatiana razand. Chiar nu ma bucur. Termina odata! De ce-ar trebui sé ma bucur? Ew nu sunt indragostita. Opreste-te! Mama intra din nou in camera, aducand gase cesti pe o tava rotunda si un samovar din argint — un vas, tip urna, prevazut cu un incalzitor in care se fierbe apa pentru ceai. — Potolifi-va amandoua! M-ati auzit? — Da, mama, ii raspunse Dasa, gadiland-o pe Tatiana pentru ultima oard. — Au! fipa ea cat putu de tare. Mama, cred c4 mi-a rupt coastele. — Va rup eu pe amandoui, intr-un minut. Suntefi prea mari pentru jocurile astea! Dasa scoase limba la Tatiana. — Foarte matur din partea ta, remarca ea. Mamusca nu stie ci ai doar doi ani. Dasa continua sa-si tind limba afara din gura. Tatiana i-o prinse intre degete. Dasa incepu sd tipe. lar Tatiana fi dadu drumul. — Ce v-am spus eu voui?! strigi mama. — Asteapti si-1 cunosti! ti sopti Dasa la ureche Taniei. N-ai intalnit in viata ta un barbat mai chipes decat el. — Vrei si spui c& arata mai bine decat Serghei, baiatul dla cu care m-ai torturat? Nu ziceai cA el eva cel mai aratos din lume? — Termini! ii spuse Dasa printre dinti, lovind-o peste picior.CALARETUL DE ARAMA 15 — Fireste, ii zambi Tatiana. $i asta nu se intampla, oare, chiar saptamana trecuta? — N-o sf ingelegi niciodata, pentru cd tu esti incd un copil incapatanat, riposta Daga, lovind-o din nou. Mama incepu si tipe. Iar fetele incetara. Tatal Tatianei, Georgi Vasilievici Metanoy, intr4 atunci in odaie. Un barbat scund, de vreo patruzeci si ceva de ani, cu parul negru, des si murdar, care abia acum incepea sd incdrunteasca. Dasa ii mostenise buclele rebele. Tata trecu prin fata patului ¢i ii aruncd Tatianei, invelitd inca in asternuturi, 0 privire goala. — S-a facut de pranz, Tania. Scoali-te. Altfel o si avem neca- zari. In doud minute vreau sa fii imbracata. — Asta nu e greu, ii rispunse Tatiana, sarind in pat $i aratandu-le parintilor si surorii ei ci inca era imbricata cu fusta si bluza pe care le purtase cu 0 zi in urma. Dasa si mama clatinara din cap; mama schité un zimbet vag. Tata igi atinti privirea spre fereastra. — Ce-o sa facem cu ea, Irina? »Nimic”, isi spuse Tatiana in gand. ,Nimic, atat timp cat tata se uit’ in alta parte.” — Trebuie si ma cisatoresc, spuse Dasa, fara sii se ridice din pat. Ca si pot avea, in sfarsit, propria camera in care sé ma imbrac. — Glumesti, ii rispunse Tatiana, sirind in pat. O sd rimai tot aici, cu sotul tiu. O si dormim toti trei intr-un pat, cu Pasa la picioarele noastre. Romantic, nu-i aga? — Nu te mirita, Dasenka! ii spuse absenti mama ei. De data asta, Tania are dreptate, Nu avem loc si pentru el. Tata nu spuse nimic si dadu drumul la radio. Odaia lor lunga si ingusti avea un singur pat, unde dormeau Tatiana si Dasa, o canapea pe care o imparteau parintii lor si un pat de campanie din metal, unde dormea Pasa, fratele geamin al Tatianei. Acesta era asezat la picioarele patului surorilor lui, astfel ca Pasa se autoporeclea catelugul lor credincios. Bunicii Tatianei, babuska si deda’, locuiau intr-o odaie alatu- rata, legata de a lor printr-un hol mic. Daca se intorcea tarziu acasa, Dasa mai dormea uneori pe canapeaua micuti de pe hol, ca si nu 1 Babuska — bunica; deda — bunic.16 PAULLINA SIMONS isi deranjeze parintii si sd evite astfel necazurile pe care le-ar fi avut a doua zi. Canapeaua avea doar un metru si jum&tate lungime, fiind mult mai potrivit pentru Tatiana, de vreme ce sora ei nu era cu mult mai inalta. Dar Tatiana nu era nevoita si doarm’ pe hol, deoarece rareori se intampla si se intoarcd acasi tarziu, pe cand Daga era exact pe dos. — Unde e Pasa? intreba Tatiana. — isi termina micul dejun, fi rispunse mama, foindu-se prin odaie. in timp ce tatil lor stiitea pe canapeaua veche, neclintit ca 0 stancd, mama lor se agita de colo colo, adunand pachete goale de tigari, asezand c4rtile pe raft si stergand masuta cu mana. Tatiana ramAsese in picioare pe pat. lar Dasa statea jos. Membrii familiei Metanov erau norocosi — aveau doud odai si 0 portiune separat’ din holul comun. Cu gase ani in urmd, con- struiseri in capatul coridorului o us care ii despartea practic de restul ,vecinilor”. Era ca si cum aveau propriul apartament. Cei din familia Iglenko, ce numirau gase suflete, erau obligati si doarma cu tofii intr-o singura inc4pere, fari un hol despartitor. Asta da ghinion! Soarele patrundea prin perdelele albe, ce fluturau in bitaia vantului. Tatiana stia cd numai pentru o clipa efemer’ avea s4 se bucure de posibilitatile acelei zile frumoase. Intr-un moment avea si dis- para. Si intr-un moment disparu. Cu toate acestea... soarele ce scilda inciperea in lumina, zgomotul indepartat al autobuzelor ce razbiatea prin fereastra deschis’, adierea blanda a vantului, asta ii placea Tatianei in zilele de duminica: inceputul. Pasa intra in camera impreuni cu deda gi babuska. In ciuda faptului cd era fratele geamin al Tatianei, nu semana deloc cu ea. Era un biiat bine facut, cu parul negru, o versiune mai tanard a tatalui lor. O saluta pe Tatiana cu un gest ugor din cap si ii sopti: — Ce par frumos ai! Tatiana scoase limba la el. Nu apucase inc’ si se pieptene si si-si lege parul. Pasa se aseza pe patul lui pliant, iar babuska se cuibari langa el. Pentru ci era cea mai inalti dintre membrii familiei Metanov, o respectau cu totii si ti cereau sfatul in toate privingele, cu exceptia problemelor de moralitate, pentru care apelau la deda. Babuska eraCALARETUL DE ARAMA 17 o femeie cu parul argintiu si o staturi impunitoare, care spunea intotdeauna lucrurilor pe nume. Deda era un om modest si cumse- cade. El se asezi pe canapea, lang’ tata, apoi murmura: — E ceva important, fiule. Tata dadu ingrijorat din cap. Mama isi continua nelinistita curdtenia. Tatiana o privea pe babuska cum il mangaia pe Pasa pe spate. — Pasa, i se adresa in soapt4, mergand in patru labe spre mar- ginea patului si trigand de fratele ei. Nu vrei si mergem mai tarziu in Gradinile Tauride? O si te inving si 0 sa castig razboiul. — N-ai dec&t si visezi cAt vrei, fi rispunse Pasa. Nu o si ma infrangi niciodata. La radio incepuri si se audi o serie de paraituri. Era ora 12.30, in ziua de 22 iunie 1941. — Tania, taci din gura si stai jos! ti ordona tatil ei. Trebuie si inceapi. Irina, asazii-te si tu! Tovarigul Viaceslav Molotov, ministrul de Externe al lui Iosif Stalin, lui cuvantul: »Barbati si femei, cetteni ai Uniunii Sovietice, guvernul si condu- c&torul firii, tovarisul Stalin, m-au desemnat si va aduc la cunos- tint urmatorul comunicat: La ora patru dimineafa, fara o declaratie de rizboi si fara solicitarea vreunei pretentii la adresa Uniunii Sovietice, trupele germane ne-au atacat tara, ne-au atacat frontiera in mai multe locuri si au bombardat aerian orasele Jitomir, Kiev, Sevastopol, Kaunas gi alte localititi. Atacul s-a produs in ciuda pactului de neagresiune dintre Uniunea Sovietica si Germania, desi fara noastra a respectat cu strictete toti termenii acestuia. Am fost atacati, desi pe toat’ perioada pactului guvernul german nu a acuzat niciodaté URSS-ul ci nu si-ar fi respectat obligatiile... Guvernul apeleazi, asadar, la ajutorul vostru, femei si barbati, cetifeni ai Uniunii Sovietice, rugdndu-va si va adunafi si mai strans in jurul gloriosului Partid Bolsevic, al guvernului sovietic si al marelui nostru conducitor, tovarisul Stalin. Cauza noastra este justa. Inamicul va fi zdrobit. Victoria va fi a noastri.” *18 PAULLINA SIMONS Radioul amuti, iar familia Metanov rimase incremenit intr-o tacere apasatoare. — O, Doamne! exclami, in cele din urmi, tata, privindu-l sta- ruitor pe Pasa. — Trebuie si ne scoatem imediat banii de la banc, spuse mama. — Nu din nou evacuare, interveni babuska Anna. Oare putem s4 trecem iar prin asta si sé supravietuim? E aproape mai bine si ramanem in oras. — Ag mai reusi, oare, si obtin un post de dascal pe timpul eva- cuarii? se intreba si deda. Am aproape gaizeci si patru de ani. E timpul s4 mor, nu si ma mut in alta parte. — Dar garnizoana din Leningrad nu pleaca in rizboi, nu-i asa? intreba Dasa. Razboiul vine la garnizoana din Leningrad? — Razboi, Tania, ai auzit? striga Pasa. O si ma inrolez. $i 0 si lupt pentru Mama Rusia. Inainte ca Tatiana si apuce si-i rispundd — ceea ce insemna si isi manifeste zgomotos entuziasmul — tatil ei sari de pe canapea gi incepu sa tipe, adresandu-i-se numai lui Pasa: — Unde fi-e capul? Cine crezi cd o si te ia pe tine? — Fii serios, paposka'! ii zise Pasa zambind. In razboi e intot- deauna nevoie de barbati buni. — Da, aga e. De barbati buni, nu de copii, ii raspunse tiios tata, asezandu-se in genunchi pe podea ¢i uitandu-se sub patul Tatianei si al Dasei. — Riazboi, de ce? Nu cu putinta, spuse Tatiana incet. Tovaragul Stalin n-a incheiat un tratat de pace? — Tania, e cat se poate de adevarat, ii rispunse mama, turnand ceai. E cat se poate de adevarat. — O si ne... evacueze? intreba Tatiana, incercand sa-si ascunda incAntarea din glas. Tata scoase de sub pat un geamantan vechi si ponosit. — Atat de repede? Deda si babuska fi povestisera despre vremurile zbuciumate din perioada revolutiei de la 1917, cand fuseserd nevoiti si se stabi- leasci intr-un sat aflat la vest de Muntii Ural, al carui nume Tatiana TataCALARETUL DE ARAMA 19 nu si-l amintea niciodata. Cum asteptasera trenul cu toate lucrurile lor, cum se ingraméadisera si traversaser4 Volga cu barjele... Ideea de schimbare o fascina pe Tatiana. Necunoscutul ii imbata gandurile. Fusese o singura data la Moscova pe cand avea opt ani — merita oare s-o puna la socoteali? Moscova nu era un loc exotic. Nu se asemana cu Africa sau cu America. Nu se asemana nici miacar cu Muntii Ural. Era doar Moscova. In afara de Piata Rosie, nu mai avea alte atractii. Mersesera in familie, de vreo cateva ori, si viziteze Tarskoe Selo si Peterhof. Bolsevicii transformaseri palatele de vara ale tarilor in muzee grandioase, inconjurate de peisaje de vis. Cand Tatiana stra- batea holurile palatului Peterhof, pasind cu griji pe marmura rece, ti venea greu sa creada cA acolo, candva, locuisera oameni. Dar apoi familia se intorsese la Leningrad, in cele doud cimarute din clidirea de pe Soviet Cinci, unde, inainte de a ajunge in camera ei, Tatiana trebuia si treacd pe lang’ cei sase membri ai familiei Iglenko, care locuiau in cimiruta de la capatul holului, cu usile deschise. Pe cand avea trei ani, Tatiana petrecuse, impreund cu parintii si fratii ei, o vacanti in peninsula Crimeea, locul care in aceasta dimineati fusese atacat de nemti. Singurele amintiri pe care Tatiana le mai pistra de atunci erau mormolocii pe care fi vizuse intr-un iaz mic, cortul in care dormise inveliti intr-o pAturi si cartoful crud pe care il mancase — primul gi ultimul, de altfel. Isi amintea vag mirosul apei sirate. In apa rece de aprilie a Marit Negre, Tatiana simtise pentru prima gi ultima data in viata ei o meduzi, ce straba- tuse valurile, pe lang’ trupusorul ei gol, si o ficuse si tipe, cuprins4 deopotriva de spaimi si incantare. Gandul evacuarii fiicea ca stomacul Tatianei si se string’ de emofie. Nascuta in 1924, anul mortii lui Lenin, dupa revolutie, dupa perioada foametei si dupa razboiul civil, Tatiana vazuse lumina zilei dupa ce trecusera cele mai agitate vremuri, dar inainte de a veni timpuri mai bune. Se nascuse undeva intre. — Taneska, la ce te gandesti? o intreba deda, ridicandu-si spre ea ochii negri, de parca ar fi vrut si-i desluseasci tainele sufletului. — La nimic, ii raspunse ea, incercand sa afigeze pe chip o expre- sie calmi.20 PAULLINA SIMONS . — Ce se petrece in cipsorul ala al tiu? A izbucnit rizboiul. Intelegi? — Inteleg. — Am impresia ci nu e deloc asa, ii rispunse deda, apoi pastra o clipa de tacere. Viata pe care ai dus-o pana acum s-a sfargit. Tine minte ce-ti spun! De acum inainte nimic nu va mai fi cum ti-ai imaginat. — Exact! exclama Pasa. fi vom invinge pe nemti si ii vom tri- mite inapoi in iad, acolo unde le ¢ locul. ii zambi apoi Tatianei, care ii darui si ea un suras. Parintii lor ramasera tacuti. — Da, spuse apoi tata. $i pe urma? Babuska veni gi se asezi pe canapea, langai deda. Punandu-si mina imensi peste a lui, isi tuguie buzele gi incuviinta din cap, intr-un mod care fi dadu Tatianei de inteles cd babuska stia anumite lucruri pe care le tinea pentru ea. $i deda le cunostea, dar, indiferent ce stiau, nimic nu se putea compara cu zbuciumul sufletesc al Tatianei. »Dar nu e nicio problemi’, isi spuse ea in gand. ,Nu au cum sd inteleaga. Caci ei nu sunt tineri.” — Ce faci, Georgi Vasilievici? rupse mama ticerea ce se aster- nuse in camera. — Prea multi copii, Irina Fedorovna. Sunt prea multi copii pen- cu geamantanul lui Pasa. — Chiar aga, tata? interveni Tatiana. Si pentru care dintre copii tai ai vrea si nu-ti mai faci griji? Fara si-i raspunda, tata se indrepta spre dulapul de haine pe care il imparteau cu tofii si, deschizind sertarele lui Paga, scoase la intamplare straiele baiatului si i le arunci in geamantan. — Il trimit cat mai departe de aici, Irina. Il trimit in tabira din Tolmacevo. Ar fi plecat oricum saptimana viitoare impreuni cu Volodia Iglenko. O sa ajungi ceva mai devreme. Tot cu Volodia. Nina se va bucura sa-i vada plecati cu o saptamana mai devreme. Stai linistiti! Totul va fi bine. — Tolmacevo? O si fie in siguranta acolo? Esti sigur? — Categoric, ii rispunse tata. — Categoric nu, se impotrivi Pasa. A inceput razboiul, tata! Nu mi duc in nicio tabara. Vreau s4 ma inrolez in armata.CALARETUL DE ARAMA 21 Bravo, Pasa”, gandi Tatiana. Dar cand tatal lor se risuci pe cal- cAie si il sageta cu privirea pe fratele ei, Tatiana intelese totul. Apucandu-! pe Pasa de umeri, tata il scuturd cu putere. — Ce tot spui? urli el. Ti-ai pierdut mintile? Cum sd te inrolezi? Pasa se lupta in zadar sii se elibereze din stransoarea tatalui siu. Dar acesta refuzd si-i dea drumul. — Tati, lasi-mi in pace! — Pavel, esti fiul meu gi o sma asculti! Mai intai, vei pleca din Leningrad. Apoi vom mai discuta despre inrolarea in armati. Deo- camdati trebuie si prindem trenul. Scena, ce se petrecea intr-o camaruta intesati de oameni, parea cumplit de stanjenitoare si umilitoare. Tatiana ar fi vrut sd se ascunda, dar nu avea unde. In fata se aflau bunicii ei, in spate stitea Dasa, iar in stinga erau pirintii i fratele ei. 1si 1484 capul in jos gi inchise ochii. Isi imagin4 ca statea intins’ pe spate, pe un camp plin de flori, si manca trifoi dulce. Nu se mai afla nimeni prin preajmi. Cum de se schimbase totul in doar cateva clipe? Deschise ochii gi clipi. O secunda. Clipi din nou. Mai trecu o secunda. Cu cAteva secunde in urmi, dormea. Cu cAteva secunde in urma, vorbea Molotov. Cu cateva secunde in urma, deborda de energie. Cu cateva secunde in urma, vorbea tata. Si acum Pasa pleca. Mai clipi de trei ori. Deda si babuska pistrau, ca de obicei, 0 tacere diplomatica. Deda — Dumnezeu si-| aiba in paza! — nu pierdea niciodatd oca- dia de a ticea chitic. Babuska, pe de alta parte, nu pierdea niciodata ocazia de a spune tot ce-i trecea prin minte. In acel moment insa, se hotirase si-i calce pe urme. Poate ca de vini era mana cu care deda ti strangea piciorul de fiecare data cand deschidea gura si vorbeasci. Dar, indiferent de motive, babuska nu scoase niciun cuvant. — Tati, e o nebunie ce vrei si faci, interveni Dasa, ridicindu-se in picioare, fari si se teama de mania tatalui lor si nici de perspec- tiva indepartata a rizboiului. De ce vrei si-] trimiti de aici? Nemtii nu s-au apropiat de Leningrad. Doar ai auzit ce-a spus tovarisul Molotov. Sunt in Crimeea. Iar asta inseamni mii de kilometri departare.22 PAULLINA SIMONS —Tazci din guri, Dasenka! o repezi tatal ei. Nu stii nimic despre nemti. — Dar nu sunt aici, tata, repeta Dasa, cu vocea ei puternicd, ce nu lisa loc de contradictii. Tatiana si-ar fi dorit si fie si ea la fel de convingitoare ca Dasa. Dar glasul ei era stins ca un ecou, de parca ii lipsea un anumit hor- mon feminin. Si nu era departe de adevar. Cici ii venise ciclul abia anul trecut si nici nu avea lunar. Ci mai degrabi sezonier. li venise in iarn’, apoi, pentru cd nu ii placuse, probabil, anotimpul, mai apiruse abia in toamni. Jar in toamna nu paruse sd se mai opreasc. De atunci ii mai venise doar de doua ori. Poate daca ar fi avut un ciclu regulat, glasul Tatianei ar fi cdpatat aceleasi tonalitati risund- toare ca vocea Dasei. Ai fi putut si fixezi ceasul dupa ciclul surorii ei. — Daria! N-am de gand sa mi cert cu fine pe aceasta tema! tip tatal ei. Fratele tiu nu poate sa ramand in Leningrad. Pasa, imbracé-te! Pune-ti niste pantaloni si o cimasa eleganta! — Tata, te rog! — Ti-am spus si te imbraci, Pasa! Nu avem timp de pierdut. Taberele de copii se vor umple in mai putin de o ora si nu voi mai reusi sd te inscriu si pe tine. Poate ca nu fusese o idee prea bun s4-i spuna acest lucru lui Pasa, cici nicicand nu-| mai vazuse Tatiana pe fratele ei migcandu-se atat de lent. Pierdu mai bine de zece minute cdutand singura cimasi eleganti pe care o avea. isi feriri cu tofii privirile in timp ce Pasa se imbrica. Tatiana inchise din nou ochii, cdutandu-si pajistea imaginara, invaluita in parfumul ademenitor al verii presdrat cu arome de cirese albe si urzici. Voia si mandnce niste afine. Realiza atunci ci fi era putin foame. Deschise ochii si privi de jur imprejur prin odaie. — Nu vreau si plec, se vaicarea Pasa. — Doar pentru scurt timp, fiule, ii rispunse tata. Este o masura de precautie. Vei fi in siguranta in tabara, ferit de primejdii. Vei sta acolo cam o lund, ca si vedem cum evolueaza lucrurile cu razboiul. Apoi te vei intoarce acasi, iar dacd se va pune problema evacuarii, te vom scoate din oras, impreuni cu surorile tale. Da! Asta voia Tatiana si auda. — Georg! il striga deda cu glas stins. Georg! — Da, paposka, ii rispunse cuviincios tatal Tatianei.CALARETUL DE ARAMA 23 Nimeni nu-l iubea pe deda mai mult decat fiul sau, nici macar Tatiana. — Georg, nu o si poti si impiedici recrutarea baiatului. Nu ai cum sa faci asta. — Ba da, o si pot. Nu are decat gaptesprezece ani. — Exact, saptesprezece ani, sublinie deda, clitinandu-si capul carunt. II vor lua. Pe chipul tatalui lor trecu, pret de o clipi, umbra unei temeri cumplite, insi dispiru numaidecat. —— Nv-] vor lua, paposka, raspunse tata cu glas rigusit. Nici nu inteleg la ce te referi. Nu putea si exprime in cuvinte gandurile care-i treceau prin minte: Taceti cu tofii si laésafi-md sa-mi salvez fiul asa cum stiu eu! Deda se rezema de pernele de pe canapea. Facindu-i-se mila de tatal ei si vrand si-i fie de ajutor, Tatiana incepu sa spun: — Inca nu am... Dar mama o intrerupse: — Pasenka, ia si un pulover cu tine, dragul meu. — Nu iau niciun pulover, mama! riposti el. Suntem in toiul veri! — Dar acum doua saptamani a dat inghetul. — $i acum a venit cildura. Nu il iau. — Ascult-o pe mama ta, Pavel! il sfitui tata. Noptile vor fi reci in Tolmacevo. Ia ceva mai gros cu tine. Pasa ofta din rarunchi, indaratnic, dar lua puloverul gi il aruncad in geamantan. Tata il inchise si apoi il incuie. — Ascultati-mi cu tofii. Iata care este planul meu. — Ce plan? il intrempse Tatiana, usor frustrati. Sper c& planul tiu presupune sd si mancdm ceva, deoarece... — Stiu prea bine motivul, o repezi tata. Acum taci si asculti-ma! Toate astea te privesc gi pe tine, continua el, apoi incepu si le explice exact ce avea fiecare de facut. Tatiana se tranti la loc in pat. Daci nu urmau si fie evacuafi in clipa aceea, nu mai voia si auda nimic. Pasa pleca in fiecare vari in tabara de baieti din Tolmacevo, Luga sau Gatcina. El prefera Luga, pentru ci raul de acolo era perfect pentru inot. Tatiana prefera si ea ca Pasa si mearga in Luga, deoarece se afla aproape de casa lor de vacant’ — dacha —, lucru24 PAULLINA SIMONS care ii permitea si-1 viziteze mai des. Tabara din Luga era situati la doar cinci kilometri de dacha lor, daca o luai chiar prin mijlocul padurii. Tolmacevo, pe de alta parte, se afla la douazeci de kilometri de Luga, iar supraveghetorii taberei de acolo aveau reguli stricte si te obligau si te trezesti la rasdritul soarelui. Pasa spunea ca era cam la fel ca in armati.,,Acum ar fi ca si cum s-ar inrola”, isi spuse ea in gand, fara si-1 mai asculte pe tatil ei. Dasa 0 ciupi cu putere de picior. — Au! tipd ea cat putu de tare, in speranta cd sora ei avea si fie pedepsita pentru fapta sa. Dar nimanui nu ii pasa. Nimeni nu spunea nimic. Nici nu se uitau la ea. Toate privirile erau atintite asupra lui Pasa, care stdtea stangaci in mijlocul camerei, imbracat in pantalonii lui cafenii si camasa bej, ponosita. Era ca un boboc ajuns la capitul adolescentei, gata si-si deschida petalele. Un boboc iubit de tofi. Iar el stia asta. Era copilul preferat, nepotul preferat si fratele preferat. $i asta pentru ca era singurul baiat al familiei. Tatiana se ridic& din pat si se duse lang’ Pasa. — Nu mai fi trist! il imbarbata ea, luandu-l in brate. Esti atat de norocos! Te duci in tabard. Eu nu merg nicdieri. EI se indepartd usor de ea, dar foarte putin, nu pentru ca se simtea stanjenit de imbratisarea ei — Tatiana o stia prea bine —, ci pentru c4 nu se considera norocos. Stia ca fratele ei isi dorea mai mult decat orice pe lume sa devini soldat. Nu voia sa plece intr-o tabard prosteasci. — Pasa, i se adres ea vesela, mai intai trebuie si castigi razboiul cu mine si abia pe urma te poti inrola in armata ca si te lupti cu nemtfii. —Taci din guri, Tania! ii rispunse Pasa. — Taci din gura, Tania, repeti si tata. — Tata, continua Tatiana, pot si-mi fac si ew bagajul? Vreau si eu in tabard. — Esti gata, Pasa? Hai si mergem, zise tata, fara s4-i mai ris- punda Tatianei. Caci nu existau tabere pentru fete. — Hai si-ti spun o glum, draga Pasa! insist Tatiana, fara sd se dea batuta in fata carcotelilor fratelui ei. — Nu vreau sa aud glumele tale nesarate, draga Tania.CALARETUL DE ARAMA 25 — Dar asta o sa-ti placid. — Oare de ce ma indoiesc? — Tatiana! Nu avem timp de glume, se rasti tata. — Georg, las fata si vorbeasc4! interveni deda in favoarea Tatianei. Multumindu-i din cap bunicului ei, Tatiana ist incepu anecdota: — Un soldat este condus in fata plutonului de executie. ,Ce vreme urati avem astizi!” le spune el escortelor sale. ,la te uitd cine se plange!” ii rispund acestia. Voi trebuie sd ne si intoarcem.” Nimeni nu se clinti. Nimeni nu schita vreun zambet. Paga ridici din sprancene, o ciupi usor si ii sopti la ureche: — Bravo, Tania! Ea ofta adanc. ,Intr-o zi”, isi spuse ea in gand, ,spiritualitatea mea va fi apreciata, dar nu astazi”.— Tatiana, nu are rost si va luati rimas-bun. O si-l revezi pe fratele tau peste o luna. Coboara si deschide-ne usa din fata. Pe mama ta o supara spatele, fi spuse tata in timp ce se pregiteau si transporte bagajele si gentile cu mncare ale lui Pasa pentru tabard. — Bine, tata. Apartamentul semana cu un vagon de tren — avea un coridor lung, marginit de noua camere. Erau doud bucitirii — una in fata apartamentului, iar cealaltd in spate. Baile gi toaletele erau anexate de bucitarii. In cele noud camere locuiau douazeci si cinci de suflete. Cu cinci ani in urmd, fusesera treizeci si trei de oameni in apartament, dar opt dintre ei fie se mutaseri, fie muriseri, fie... Familia Tatianei locuia in spate. Era mult mai bine si locuiesti in spate. Bucdtaria era mai mare decat cea din fata si avea trepte ce duceau pe acoperis si in curtea interioar’. Tatiana prefera scirile din spate, pentru cd astfel nu mai era nevoitd s& treacd prin fata camerei lui Slavin cel nebun. Bucataria din spate avea un cuptor mai mare si o baie mai mare decat cea din fata. $i doar trei familii le foloseau impreund cu membrii familiei Metanov — familia Petrov, familia Sarkov si Slavin cel nebun, care nu gitea si nu se spala niciodata. Slavin nu se afla pe hol in clipa aceea. Foarte bine! In timp ce stribitea coridorul spre usa din fata, trecu pe lang’ telefonul pe care il foloseau cu totii. Acolo il vizu pe Piotr Petrov. Cat de norocogi erau, isi spuse Tatiana in gand, pentru ci telefonul lor mergea. Marina, verisoara Tatianei, locuia intr-un apartament unde telefonul era mereu stricat, din cauza cablurilor defecte. Era greu si ia legitura cu ea daca nu ii scria scrisori sau nu se ducea personal si o vada, lucru pe care nu reusea si il faci prea des, deoa- rece Marina locuia in cealalta parte a oragului, peste raul Neva. In timp ce se apropia de Piotr, Tatiana observa cA acesta era extrem de agitat. Astepta, evident, o legitura. Desi cablul telefonu- lui era prea scurt pentru a-i permite si se plimbe de colo colo,CALARETUL DE ARAMA 27 reusea sd se agite stand pe loc. Piotr obtinu legitura exact atunci cand Tatiana trecea pe lang’ el pe coridorul ingust. Ea intelese asta, deoarece il auzi tipand in receptor: — Luba! Tu esti? Tu esti, Luba? Tipatul sau fusese atat de puternic gi de neasteptat, incat Tatiana tresari speriati gi se lovi de perete. Cand igi reveni, trecu iute pe lang el, apoi incetini pasul ca s4-i aud spusele. — Luba, mi auzi? Legatura e proasta. Toati lumea incearcd si prinda fir. Luba, intoarce-te la Leningrad! M-ai auzit? A inceput razboiul. Ia cu tine ce pofi, lasi restul acolo gi urca-te in primul tren. Luba! Nu, nu intr-o ora, nu maine! dcum! Ai inteles? Vino imediat! Apoi, dupa o pauza: — Nu te mai gindi la lucruri, ti-am zis! Ma asculti, femeie? Intorcandu-si capul, Tatiana ziri o parte din spatele incordat al lui Piotr. — Tatiana! tata o strafulgeri cu o privire ce pirea si-i spuni: Dacé nu vii acum... Dar Tatiana mai z4bovi putin, ca si asculte mai mult. — Tatiana Geogievna! o strigi din nou tatal ei. Vino si ne ajuti! La fel ca mama ei, si tata ii rostea numele complet numai atunci cand voia si-i dea de inteles ci era vorba despre o problemi serioasi. Tatiana grabi pasul, gandindu-se la Piotr Petrov gi intrebandu-se de ce fratele ei nu putea si deschida singur uga de la intrare. Volodia Iglenko, care era de aceeasi varstd cu Pasa si il insotea in tabara din Tolmacevo, cobora treptele impreund cu familia Metanov, carandu-si valiza si deschizandu-si singur usa. Mai avea inci trei frafi. Era nevoit si se descurce singur. — Pasa, hai sa-ti arat, ii spuse bland Tatiana. Aga se face: pui mina pe clantai gi apesi. Usa se deschide. $i iegi afara. Apoi se inchide in urma ta. Hai si vedem daci te descurci. — Tania, deschide odata usa aia, ii rispunse Pasa. Nu vezi ca trebuie si-mi car geamantanul? Afara, pe strada, pret de cateva clipe ramasera toti incremeniti. — Tania, fi ordoni tata. Ia cele o sutd cincizeci de ruble pe care ti le-am dat si du-te sé cumperi mancare! Dar nu pierde vremea, cum faci de obicei. Du-te imediat! Ai inteles? — Am inteles, tata. Mi duc imediat.28 PAULLINA SIMONS — Te bagi inapoi in pat, ii sopti Pasa, pufnind in ras. — Haideti, ar fi bine sa plecim, interveni mama. — Da, incuviinta gi tata. Hai si mergem, Pasa. — Pe curand! ii spuse Tatiana, lovindu-| peste brat. El mormai nemultumit gi 0 trase de par. — Leagi-ti parul inainte sa pleci de acasa, o sfatui Pasa. O s4 sperii trecatorii. — Mai taci din guri! i-o intoarse Tatiana, fara urma de ran- chiund. Altfel ma tund. — Bine, hai si plecim acum! zise tata, trigand de Pasa. Tatiana isi lua la revedere de la Volodia, ii facu mamei cu mana, mai aruncd o ultima privire spre spatele lui Pasa, care igi urma parintii fara tragere de inima, dupi care se intoarse la etaj. Deda si babuska se pregiiteau si plece cu Dasa. Mergeau la banca pentru a-si retrage economiile. Tatiana rimase singuri. Rasufla ugurati si se tranti pe pat. Tatiana stia ci venise prea tarziu pe lume. $i ea, si Pasa. Ar fi trebuit s4 se nascd in 1917, ca Dasa. Dupi sora ei, parintii lor mai avusesera gi alti copii, dar nu pentru mult timp: doi frati, unul nas- cut in 1919, iar celalalt in 1921, fuseserd ripugi de tifos. O fetita, nascut& in 1922, murise de scarlatind in 1923. Apoi, in 1924, in vreme ce Lenin isi didea ultima suflare si Noul Plan Economic — 0 revenire efemera la libera initiativa — se sfargea, iar Stalin isi con- solida pozitia politica in prezidiu cu ajutorul plutonului de executie, Pasa si Tatiana veniseri pe lume la o diferenti de sapte minute, cand Irina Fedorovna avea douazeci gi cinci de ani si deja era seca- tuita de puteri. Cei doi soti isi dorisera baiatul, pe Pasa, insa aparitia ‘Tatianei ii luase cu totul prin surprindere. Nimeni nu avea gemeni. Cine avea gemeni? Aproape ci nimeni nu auzise vreodata de gemeni. Si nu aveau loc pentru ea. Ea gi Pasa fusesera nevoiti si impart acelasi patut in primii trei ani de viata. lar dupa aceea Tatiana dormise cu Dasa. Totusi, prezenta ei ocupa un loc foarte valoros in pat. Dasa nu se putea cAsdtori pentru cA Tatiana folosea locul in care ar fi trebuit s4 doarma sotul ei. Si nu pierdea niciodata ocazia de a-i reprosa acest lucru: ,Din cauza ta o si mor fat batrana”. La care TatianaCALARETUL DE ARAMA 29 riposta imediat: ,Sper s-o faci c&t mai curand. Ca eu si ma pot casatori si si dorm lang’ soful meu”. Dupi ce absolvise scoala, luna trecut4, Tatiana se angajase, ca si nu mai trebuiascd s4 petreaci incd o vara lunga la Luga, citind, vaslind sau jucindu-se cu copiii pe ulitele prafuite. Toate verile copilariei si le petrecuse la dacha lor din Luga sau in apropierea lacului Ilmen din Novgorod, unde pirintii Marinei, verisoara sa, aveau $i ei o dacha. In trecut, Tatiana astepta cu nerabdare si m&n4nce castraveti in iunie, rogii in iulie $i poate nigte zmeur4 in august, si culeaga ciu- perci si afine si si pescuiasca pe rau. Toate — niste placeri atat de mici! Dar vara aceasta avea si fie cu totul diferita. Tatiana realizd c4 se siturase si mai fie copil. Dar nici nu stia cum si fie altceva, aga ci se angajase la fabrica Kirov, aflata in sudul oragului Leningrad. Asta parea si poarte amprenta maturitifii. Acum lucra gi rasfoia mereu Ziarele, clatinand din cap atunci cand citea despre evenimentele din Franta, despre maresalul Pétain sau despre Dunkirk si Neville Chamberlain. Incerca s4 pastreze 0 mina serioasd, dand grav din cap cand vedea stiri legate de criza din Tarile de Jos sau din Extremul Orient. Acestea erau concesiile pe care Tatiana le facea ideii de maturitate — slujba de la Kirov si articolele din Pravda. Ii plicea s& lucreze la Kirov, cea mai mare fabrici din Leningrad si poate din intreaga Uniune Sovietic4. Tatiana auzise ci, undeva in fabrici, muncitorii construiau tancuri. Dar era sceptica. Nu vazuse niciunul pana acum. Ea lucra la tacamuri. Treaba ei era si aranjeze in cutii cutitele, furculitele si lingurile. Era penultima persoana in procesul de asamblare. Ultima era o fata care sigila cutiile. Tatiana o privea cu mild, cAci i se pirea cumplit de plictisitor si sigilezi cutii. Macar Tatiana mAnuia trei ustensile diferite. Avea si fie distractiv si lucreze vara asta la Kirov, isi spunea ea, stand intinsa pe pat, dar nu Ja fel de distractiv cum ar fi fost o evacuare. Tatiana ar fi vrut s4 poatd citi cateva ore. Tocmai incepuse povestirile satirice ale lui Mihail Zoscenko despre realitatile iro- nice ale vietii din Uniunea Sovieticd, insd tata ti diduse instructiuni foarte clare. Se uit cu jind la carte. De ce atata graba? Adultii se30 PAULLINA SIMONS purtau de parca ar fi izbucnit un incendiu. Nemfii erau la doud mii de kilometri depirtare. Tovarasul Stalin nu avea sa il lase pe trida- torul de Hitler si patrunda in inima farii. Jar Tatiana nu ramanea niciodat’ singur4 acas4, in clipa in care intelesese c& nu avea si urmeze 0 evacuare ime- diati, perspectiva rizboiului nu i se mai paruse atat de fascinanti. Era micar interesantd? Da. Dar povestirea lui Zoscenko — Baia — unde personajul principal se duce si isi spele hainele la o baie public si isi pierde numerele hainelor ramase la garderoba — era de-a dreptul hilar’. Dar omul, cand e gol, unde sa bage numerele? (...) Mi-am scos ‘pan- talonii, caut numdarul: numarul nicdieri. Sfoara ¢ acilea, pe picior; hértiuta nu se vede..A muiat-o apa. Ii dau aluia de la garderoba sfoara; nu urea, — Pe baxa de sfoara, xice, nu eliberex nimic. Asa, oricine poate sa-mi vind cu o gramada de sforicele, ca nu mi-ar mai ajunge paltoanele. Mai Stai, xice, pand pleacd tofi, si atuncea fi-I dau pe dla care o ramane', De vreme ce nimeni nu era evacuat, Tatiana citi povestirea de doui ori, stand intinsa in pat, cu picioarele rezemate de perete, si yazand cu lacrimi. Dar ordinele erau ordine. Trebuia si plece s4 cumpere mancare. Astazi insd era duminic& si Tatianei nu-i plicea si iasi dumi- nica in oras dacd nu se imbrica elegant. Fara si mai cear4 voie cuiva, imprumuta sandalele rosii cu tocuri inalte ale Dasei, in care se clitina ca un vitel nou-nascut, cu doud picioare rupte. Dasa mer- gea mult mai bine; era obisnuita cu ele. Tatiana igi perie parul lung si foarte balai, tanjind dupa buclele negre si bogate ale celorlalti membri ai familiei sale. Al ei era drept si nesuferit de blond. i lega mereu in coada sau il impletea. Astazi il prinse in coada. Culoarea si forma parului ei rimaneau un mister. Mama ii spunea ci gi ea il avusese drept si balai in copilarie. Da, iar 1 Romanfa samovarului (prozd umoristicd), autori Mihail Zoscenko, Panteleimon Romanoy, Ilia Ilf si Evgheni Petrov, povestirea Baia de Mihail Zoscenko, tradu- cere de Igor Block, Editura Univers, Bucuresti, 1976CALARETUL DE ARAMA 31 babuska povestea cd atunci cand se cdsdtorise avusese doar patru- zeci si sapte de kilograme. Tatiana isi lua singura rochie elegant’ pe care o avea si dupa ce se asigur4 cd era curati din cap pana in picioare si ca avea fata, dintii si mainile bine ingrijite, iesi din camera. O suta cincizeci de ruble era o sum colosala. Nu stia de unde avea tatil ei atatia bani si nici nu era treaba ei 4-1 intrebe. Pareau 84 fi aparut ca prin minune in miinile lui. Ea trebuia s4 se intoarcd acasi cu... cu ce oare? Cu orez? Cu votcd? Uitase deja. — Georg, n-o trimite pe ea! il avertizase mama. N-o sa ia nimic. Tatiana incuviintase din cap. — Mama are dreptate. Trimite-o pe Dasa, tata! —Nu! exclamase tata. $tiu cd o si te descurci. Ia o plasi cu tine, du-te la magazin si cumpari... Ce ti spusese oare si cumpere? Cartofi? Faina? Tatiana trecu prin fata camerei familiei Sarkov si le vizu pe Zhanna si pe Zhenia Sarkov stand pe fotolii, sorbind din ceai si citind, la fel de relaxate ca intotdeauna, de parca era o zi obisnuita de duminica. ,Ce noroc au sa locuiasc4 singure intr-o camer atat de mare!” isi spuse ea in gand. Slavin cel nebun nu se afla pe hol. Foarte bine! Aveai senzatia cA anunful pe care il facuse Molotov cu doar dou ore in urmi era o simpla aberatie intr-o zi cat se poate de normala. Tatiana incepu sa se intrebe daca intelesese corect mesajul tovarasului Molotov — asta pana iesi afara si ajunse pe strada Greceski Prospekt, unde grupuri imense de oameni se indreptau spre Nevski Prospekt, principala strada comerciala din Leningrad. Nu-si amintea si fi vizut vreodati pe strizile din Leningrad atata puzderie de oameni. Se intoarse si porni iute spre Suvorovski Prospekt. Voia s4 ocoleascd puhoiul de lume. Daca toatd multimea aceea se indrepta spre magazinele de pe Nevski Prospekt, atunci ea avea sd o ia in directie opusa, spre Gradinile Tauride, unde prava- liile, nu prea bine aprovizionate, nu aveau nici prea multa cdutare. Doi trec&tori, un barbat si o femeie, o privira stiruitor, cu zam- betul pe buze, atrasi de rochia ei eleganta. Tatiana isi las& ochii in pamint, dar zambi si ea. Se imbracase cu rochia ei splendida — alba cu trandafiri rogii. O avea din 1938, cand implinise paisprezece ani. I-o cumparase32 PAULLINA SIMONS tatal ei dintr-o piati din Swietokryst, un orag aflat in Polonia, unde se dusese intr-o delegatie pentru uzina de api din Leningrad. Mer- sese in Swietokryst, Varsovia ¢i Lublin. Cand se intorsese acasa, Tatiana credea ci tatal ei facuse inconjurul lumii. Dasei si mamei lor le adusese ciocolati de la Varsovia, dar ciocolata se terminase cu mult timp in urma — mai precis, acum doi ani ¢i trei sute gaizeci si trei de zile. Tatiana purta insd in continuare rochia cu trandafiri rogii, brodati pe o tesatura deasa gi find, din bumbac alb ca zapada. Trandafirii nu erau boboci, ci infloriti. Era o rochie perfecti de vari, fara maneci, cu bretele subtiri. Partea de sus se mula pe piept, in timp ce fusta, lunga pana la genunchi, era atat de larga, incat — atunci cand Tatiana se invartea suficient de repede — capita forma unei parasute. Dar, in luna iunie a anului 1941, rochia avea o singuri pro- blema: era prea mica pentru Tatiana. Snurul din satin, incrucigat pe spate, pe care Tatiana reusea candva sa il string’ complet, acum trebuia sa fie mereu largit. O supira faptul ca trupul ei, in care se simtea tot mai strain’, nu mai incapea in rochia ei preferata. Corpul séu nu cipata formele ademenitoare ale Dasei, care avea solduri, sani, coapse si brate implinite. Nicidecum. Soldurile Tatianei, desi rotunde, ramiseser mici, iar bratele si picioarele ii erau tot subfiri. Numai sanii ii cres- cusera gi aici era problema. Daca gi-ar fi pastrat proportiile, Tatiana n-ar mai fi fost obligata si desfaca tot timpul snurul, expundndu-si spatele gol privirilor tuturor. Adora modelul rochiei, ii placeau atingerea bumbacului pe pie- lea ei gi trandafirii brodati pe care ii mangaia cu degetele, ins4 nu-si suporta trupul mirit, prins in materialul ce nu o mai lasa nici sa respire. li plicea si isi aminteascd momentul in care imbricase rochia pentru prima oar, la paisprezece ani, cand era slab ca un tar, gi plecase, intr-o zi de duminica, la o plimbare pe Nevski. in amintirea acelor vremuri o imbracase si in acea duminica, ziua in care Germania invada Uniunea Sovietica. Un alt motiv— mult mai drag sufletului ei — pentru care Tatiana adora rochia era o mica eticheti pe care scria FABRIQUE EN FRANCE. Fabriqué en France! | se parea extraordinar sa detind un lucru care nu era facut superficial de sovietici, ci era creat cu iscusinti siCALARETUL DE ARAMA 33 romantism de francezi. Caci cine erau mai romantici decat france- zii? Ei erau maestrii iubirii. Toate popoarele erau diferite. Rusii erau de neintrecut in suferint’, englezii in reticenti, americanii in pofta de viata, italienii in dragostea pentru Hristos, iar francezii in speranta pentru iubire. Astfel, atunci cand creasera rochia pentru Tatiana, o invaluisera in promisiuni.,,Imbrac-o, chérie — pareau s4-i spund — gi vei iubi cum am iubit si noi! Imbrac-o si vei descoperi dragostea adevarata!” Si, imbracaté cu rochia ei alba, presaratd cu trandafiri rosii, Tatiana nu dispera niciodaté. Daca ar fi fost creatia americanilor, ar fi fost fericita. Daca ar fi fost facuta de italieni, ar fi inceput sa se roage, iar daca ar fi fost opera englezilor, ar fi devenit mai rezervati. Dar, pentru ca francezii fuseserd cei care o creasera, nu isi pierdea niciodata speranta. Totusi, in clipa aceea, in timp ce strabatea Suvorovski, simtea cum trupul ei adolescentin isi dorea cu disperare si se elibereze din stransoarea nemiloasd a vesmantului. Afara era cald si placut, iar faptul ci Hitler se afla in Uniunea Sovietica intr-o zi atat de frumoasi si plina de promisiuni era un adevarat soc. Tatiana clatind din cap pe drum. Deda nu isi ascun- sese niciodati neincrederea pe cafe o nutrea pentru Hitler. Cand tovaragul Stalin semnase tratatul de neagresiune cu Hitler in 1939, deda le spusese ca Stalin se aliase cu diavolul. Tar acum diavolul il tridase pe Stalin. $i oare de ce ni se parea atat de surprinzator? De ce ne asteptaseram la mai mult din partea lui? Cum de ne putuse- rim inchipui ca diavolul ar fi putut si se comporte onorabil? in conceptia Tatianei, deda era cel mai intelept om din lume. El sustinuse — inc’ de la invadarea Poloniei din 1939 — ca Hitler urmirea si cotropeasci Uniunea Sovieticd. In urmi cu cateva luni, in primavara, incepuse si faci provizii de conserve. Prea multe, bomb§nise babugka. Fi nu ii convenea ca o buna parte din salariul lui deda sa se cheltuiasca pe nofiuni ipotetice precum: pentru orice eventualitate. Ce tot vorbesti acolo? Ce rizboi? il certa ea, privind conservele cu sunci. Cine o si m&nance gunoaiele astea? Eu in niciun caz. De ce arunci banii pe mizerii? De ce nu cumperi ciu- perci marinate sau rogii? Iar deda, care o iubea pe babuska mai mult decat merita vreo femeie si fie iubitd, o lisa si-si verse naduful, aplecindu-si capul, fard si spuna nimic, dar in luna urmitoare se intorcea cu alte conserve cu sunca. Aducea si zahar, cafea, tutun sau34 PAULLINA SIMONS votcd. Acestea insd nu se pastrau prea mult, caci la fiecare aniver- sare, Zi onomasticd sau de 1 mai votca si cafeaua erau baute, tutunul fumat si zaharul pus in ceai sau in aluatul de paine si plicintd. Deda era un om care nu le refuza nimic celor dragi, insi siesi isi refuza totul. Asadar, de ziua lui refuza si deschida sticla cu votca. Dar babuska tot desfaicea cate o punga de zahar ca sa-i facd placintd cu afine. Singurele provizii care nu scadeau niciodati, ci, dimpotriva, se inmulteau in fiecare luni, erau conservele de sunca, pe care toatd lumea le ura si nimeni nu le manca. Misiunea Tatianei de a cumpiara toate pungile cu orez si toate sticlele de votcd pe care putea sa le gaseasci se dovedea mult mai grea decat isi imaginase. Pravaliile de pe Suvorovski nu mai aveau nicio sticla de votca. Aveau doar brinzi. Dar branza nu finea prea mult. Aveau piine, dar nici painea nu putea fi pastrata mult timp. In rest, nu se mai gasea nimic — nici salam, nici conserve si nici pic de faina. Grabind pasul, Tatiana intra in toate privaliile de pe strada Suvorovski, mergind mai bine de un kilometru, insa niciuna dintre ele nu mai avea conserve sau provizii care sd tind timp indelungat. Si era abia ora trei dupa-amiaza. Trecu apoi pe lang’ doua banci de economii. Amandoua erau inchise. Aveau pe usi afise scrise in graba de mani, care spuneau: AM {NCHIS DEVREME. ,,De ce-ar inchide bancile devreme? Nu se poate si fi rimas fara bani. Doar sunt banci’, isi spunea ea in gand, chicotind de una singuri. Membrii familiei Metanov zaboviseri prea mult — realiza Tatiana — ficindu-i bagajele lui Pasa, certandu-se intre ei si lisandu-se cuprinsi de deznadejde. Ar fi trebuit si plece imediat de acasi daci voiau si mai giseasci provizii. Pierdusera, in schimb, timp pretios, trimitandu-] pe Pasa in tabard. Iar Tatiana intarziase si ea, citind povestirea lui Zoscenko. Ar fi trebuit sa plece de acasa cu o ord mai devreme. Daca s-ar fi dus pe Nevski Prospekt, acum ar fi stat la coada impreuni cu restul lumii. Dar, in ciuda tristetii provocate de faptul ca nu reusise si cum- pere nici macar o cutie cu chibrituri, Tatiana simtea, in aerul cald al verii, cum miresmele trecutului se impleteau cu adierea unei noi ordini mondiale, lucruri pe care nici nu le cunostea si nici nu le intelegea. ,Oare o si-mi amintesc mereu aceast zi?” se intreba inCALARETUL DE ARAMA 35 gand, tragand cu nesat aer in piept.,,Mi-am mai spus gi alta data ca nu voi uita niciodata o anumita zi, dar am uitat toate zilele pe care am crezut cd nu le voi uita niciodati. Imi amintesc momentul cand am vazut primul mormoloc. Cine ar fi crezut? Tin minte cand am gustat pentru prima oara apa sdrata din Marea Neagra. Imi amin- tesc ziua in care m-am rAtacit, pentru prima oari, in padure. Poate c4 ne amintim mereu numai lucrurile pe care le-am trait prima data. N-am trecut niciodata printr-un razboi adevirat”, se gandi Tatiana. ,Poate cd asta nu voi uita niciodata.” Pori apoi spre magazinele din apropierea Gradinilor Tauride. Ti placea aceasti zona a orasului, departe de iuregul de pe Nevski Prospekt si strajuiti de copaci inalti. Erau putini oameni prin preajma. Se bucura de ragazul pe care i-] ofereau aceste clipe de singuratate. Dupi ce intra in alte trei sau patru pravalii, Tatiana avu de gand sa se dea batutd. Voia sd se intoarcd acasi si sd-i spun tatalui sau cd toate eforturile ei fusesera in zadar, dar gandul cd avea 4-1 dezama- geasci, nereusind sa-si ducd la bun sfarsit misiunea pe care i-o incredintase, ii umplea sufletul de neliniste. Aga cd merse mai departe. In apropiere de locul in care strada Suvorovski se inter- secta cu strada Saltikov-Scedrin, se afla un magazin in fata ciruia se intindea o coada imensi de oameni, pe o alee de altfel pustie. Tatiana se ageza cuminte in spatele ultimei persoane de la rand. Mutindu-se cand pe un picior, cand pe altul, continua s4 stea la coada, intreband uneori cat e ceasul. Dupa un timp, oamenii inain- tar un metru. Oftand adanc, o intreba pe doamna din fafa ei pentru ce st&teau la coada. Aceasta ridici agresiv din umeri, intorcandu-se apoi cu spatele. — Pentru ce, pentru ce? mormii ea, tinandu-si geanta lipiti de piept, de parca Tatiana ar fi vrut s-o jefuiasca. Stai la coada ca noi tofi si nu mai pune intrebari tampite! $i Tatiana ramase, ascultatoare, la locul ei. Sirul de oameni mai inaint& un metru. Ea intreba din nou cat e ceasul. — N-au trecut nici zece minute de cand m-ai intrebat ultima oara! se rsti femeia. Cand tanara din fata femeii irascibile pronunta cuvantul danci, Tatiana ciuli urechile.36 PAULLINA SIMONS — Nu mai au bani, fi spunea tanara unei femei mai in varsta, ce stitea lang’ ea. Stiati? Bancile de economii au rinias fara bani. Habar nu ami ce vor face acum. Sper cA ai pus ceva deoparte la ciorap. Femeia mai in varsta clitind ingrijorata din cap. — Am avut dou sute de ruble, economiile mele de-o viati. E tot ce am la mine acum. — Atunci cumpira! Cumpiri orice! Conservele ar fi alegerea cea mai... — Dar nu-mi plac conservele, ii raspunse femeia, clatinand din cap. Pe Atunci ia caviar! Am auzit ci cineva a cumpirat zece kilo- grame de caviar de la magazinul Elisei de pe Nevski. Ce-o sa faca Oare cu atata caviar? Dar nu e treaba mea. Eu vreau ulei. $i chibrituri. — Ia si niste sare! o sfatui femeia mai in varsta. Poti sa bei ceai fara zahar, dar nu pofi si m&nanci terci fara sare. — Nu-mi place terciul, ii rispunse tanara. Nu mi-a plicut nici- odata. Refuz sa-1 mananc. E o simpli fiertura, nimic mai mult. — Atunci ia caviar! Iti place caviarul, nu-i asa? — Nu. Poate niste cArnati, ii rispunse ganditoare tandra. Prefer niste 4o/basa afumat. Au trecut mai bine de douazeci de ani de cand proletariatul a luat locul tarului. $tiu de acum la ce si ma astept. Doamna din fata Tatianei fornai zgomotos pe nas. Cele doud femei din fata ei se intoarsera spre ea. — N-ai de unde si stii la ce si te astepti! le rispunse ea ridicind vocea. E razboi! exclama apoi, scotand un sunet trist ca un suierat de tren, —Ti-a cerut cineva parerea? — Razboi, dragi tovarase! Reveniti cu picioarele pe pamant, la realitatea lui Hitler! Cumpirati-vi caviar si unt si mancati-le disear’! Pentru ci, tine minte ce-ti spun, in ianuarie, cu cele douad sute de ruble ale tale nu vei mai putea si cumperi nici macar 0 paine. — Mai taci din gura! Tatiana lasa capul in pamant. Nu-i plicea sd se certe. Nici acasa, nici pe strada, cu strdinii. Doi oameni ieseau din magazin, carand la subrat niste pungi mari de hartie.CALARETUL DE ARAMA 37 — Ce-afi luat? ii intrebi ea, politicoasa. — Kolbasa afumat, ii raspunse morocinos un barbat, grabind apoi pasul. Dup4 cum o privea, ai fi crezut ci Tatiana avea sd porneascd pe urmele lui, ca sd-i ia blestematii de 4o/basa afumati. Tatiana conti- nud si stea la coada. Nici macar nu ii placeau carnatii. Dupi alte treizeci de minute, pleca. Pentru c& nu voia sa-1 dezamageasca pe tatal ei, se duse iute in statia de autobuz. Voia si ia autobuzul 22 ca si ajunga la magazinul Elisei de pe Nevski Prospekt, de vreme ce stia ci acolo avea si gaseasc’ macar caviar. Dar apoi se gandi: caviar? ,Va trebui si-1 mancim pana sapti- m4na viitoare. Caviarul nu se poate pistra pana la iarna. Dar oare acesta este scopul? Si facem provizii pentru iarni? Nu se poate”, decise ea in gand; iarna era prea departe. Iar Armata Rosie era invincibila — insusi tovardgul Stalin declarase asta. Porcii de nemti aveau si fie alungati pana in septembrie. in timp ce dadea colful strizii Saltikov-Scedrin, elasticul cu care isi legase parul pocni si se rupse. Statia de autobuz se afla pe cealalta parte a strazii, langa Gradi- nile Tauride. De obicei, de acolo lua autobuzul 136 cind se ducea in vizitd la verisoara ei, Marina. In acea zi avea si ia autobuzul 22 ca si ajungi la magazinul Elisei, dar stia ca trebuia si se gribeasca. Din cate spuneau femeile de la coadi, in curand si caviarul avea si dispara din galantare. Tatiana z4ri atunci in fata ei un chiose de inghetata. Inghetata! Ziua ii paru, dintr-odata, pling de posibilitati. Un barbat citea Ziarul, stand pe un scaunel, sub o umbreluta ce-1 apara de soarele fierbinte. Tatiana grabi pasul. Auzi in urma ei zgomotul autobuzului. Se intoarse si il vazu apropiindu-se de statie. Stia ca il va prinde ugor daci o va lua la fuga. Cobori de pe trotuar ca sa traverseze strada, se uita din nou la autobuz, apoi iar la chioscul de inghetat& si se opri. Isi dorea cu ardoare si minance o inghetata.38 PAULLINA SIMONS Muscandu-si buza, las4 autobuzul sa treaca. ,Nu-i nicio grab3’, isi spuse in gand. ,Urmatorul va veni in curand, iar intre timp 0 s4 mananc gi o inghetati in statie.” Indreptandu-se spre chiosc, il intrebi neribdatoare pe vanzitor: — Vindeti inghetata, da? — Scrie inghetati, nu-i asa? Iar eu sunt aici, dupa cum bine vezi. Ce doresti? Ridicandu-si apoi ochii din paginile ziarului si vizind-o pe Tatiana, expresia i se inmuie: — Cu ce pot si te servesc, draga mea? — Aveti cumva... incepu ea cu glas tremurator. Avefi créme bralée? — Da, rispunse vanzatorul, deschizand congelatorul. La cornet sau la pahar? — La comet, va rog, spuse Tatiana sarind pe loc. Apoi plati bucuroasa; i-ar fi plitit si dublu daca i-ar fi cerut. Nerabdatoare s4 se desfete cu desertul, Tatiana traversa strada, gri- bindu-se s4 se ageze pe banca din statie, la umbra copacilor, ca si-si savureze inghetata in tihna, in timp ce astepta autobuzul ca si ajung’ la magazin si sé cumpere caviar, pentru ca izbucnise razboiul. Nu se mai afla nimeni prin preajmi, iar Tatiana se bucura de acele clipe de singuratate, infruptandu-se dupa pofta inimii din mica ei placere vinovati. O scoase din hartia alba si aruncd amba- lajul in cogul de gunoi de lang bancd, apoi o adulmeca si atinse cu limba caramelul cremos, dulce gi rece. Inchizand ochii, coplesiti de fericire, Tatiana zambi si savurd inghititura, lasind-o si se topeasc4 pe limba. »Prea buna!” isi spuse in gand. ,Mult prea buna!” Vantul ii flutura prin pir, iar ea si-1 tinu cu o mani in timp ce lingea inghetata de jur imprejurul cornetului. Isi tncrucisi si des- crucis4 picioarele, isi didu capul pe spate, inghiti inghetata si fre- doni cAntecul ce se afla atunci pe buzele tuturor: ,Candva, ne vom intalni in Liov, eu si iubitul meu”. Era o zi perfecti. Timp de cinci minute, uiti cu totul de rizboi, bucurandu-se de o zi splendida de iunie in Leningrad. Cand isi ridicd ochii, Tatiana vazu un soldat care o privea insis- tent de pe cealalta parte a strazii.CALARETUL DE ARAMA 39 Nu era nimic neobignuit s4 vezi un soldat intr-un orag-gar- nizoana ca Leningrad. Soldatii constituiau o priveliste la fel de comund precum bitranele incircate cu plase de cumparituri, cozile din fata magazinelor sau berariile. In mod obisnuit, Tatiana |-ar fi ignorat si gi-ar fi vizut mai departe de drum. Acesta insi o privea de pe cealalta parte a strizii cu o expresie pe care Tatiana nu o mai vazuse niciodata. Se opri din a manca inghetata. Locul unde stitea Tatiana era invaluit in umbri. Soldatul era ins& scaldat in soarele fierbinte al dupa-amiezii. Se uita i ea la el pentru o clipa, iar in acea clipa simti cum ceva fremata inlauntrul ei. Fremata imperceptibil, i-ar fi placut sa spund, dar lucrurile nu stiteau deloc asa. Avea senzatia ca sangele ii zvacneste cu putere prin vene, iar inima ii bitea nebuneste in piept. Clipi, cu rasuflarea intretdiat’. Soldatul parea ca se topeste pe caldaram, in bataia soa- relui dogoritor. Autobuzul opri atunci in statie, blocandu-i privelistea Tatianei. Aproape ci tipa gi se ridici iute in picioare, dar nu ca s se urce in masini — nu, nici pe departe —, ci ca sé porneasca pe urmele sol- datului, ca si nu il scape din priviri. Soferul deschise usile autobu- zului, privind-o rabdator. Desi de obicei tacuti si prietenoasi, Tatianei acum ii venea aproape sa se rasteasca la el, ca si plece odata din calea ei. — Urci in autobuz, domnisoara? Nu pot si te astept la nesfarsit. Sa se urce in autobuz? — O, nu, nu urc, ii raspunse ea. — $i atunci de ce dracu’ mai stai in statie? tipa soferul inchi- zand usile. Tatiana facu un pas inapoi spre banc si il vizu pe soldat aler- gand dupa autobuz. Apoi se opri. Se opri si ea. Soferul deschise din nou usile autobuzului. — Vrei si urci? il intreba soferul pe soldat. Soldatul se uitd la Tatiana, apoi la sofer. — Pentru numele lui Lenin ¢i al lui Stalin! urli soferul inchi- zand din nou usile masinii. Tatiana rimase incremenita in fata bancii. Apoi facu un pas inapoi si, poticnindu-se usor, se asezi din nou la locul ei.40 PAULLINA SIMONS — Am crezut cd e autobuzul meu, spuse soldatul pe un ton indiferent, ridicand din umeri si dandu-si ochii peste cap. — Si eu Ja fel, ingdimi ea, cu 0 voce rigusita. —Ti se topeste inghetata, ti spuse el binevoitor. Si se topea intr-adevar, prelingdndu-i-se pe rochie, prin varful cormetului. — O, nu! exclami ea, incercind si stearg’ pata, dar nefacind altceva decAt s-o intinda si mai mult. Grozav! murmur’ apoi, observand cA mana cu care stergea rochia fi tremura ugor. — Astepti de mult? o intreba soldatul. Avea 0 voce puternica si grav, presirati cu tonalititi... pe care nu $tia de unde si le ia., Nu e de pe aici”, isi spuse in gand, tinandu-si capul plecat. — Nu chiar de mult, ii rispunse ea. Apoi, cu rasuflarea intretdiata, isi ridicd usor ochii ca si-1 pri- veasci mai bine. $i ii tot ridicd. Era inalt. Purta uniforma militar — bej, extrem de eleganti, iar pe cap avea o beret cu stea rosie. Avea epoleti mari pe umeri, impodobiti cu franjuri din fire argintii. Pireau impresionanti, dar Tatiana habar nu avea ce simbolizau. Oare era un simplu soldat? Avea si pusca. Soldatii de rand aveau pusti? Pe partea sténgi a pieptului purta o singura medalie de argint, cu margini din aur. De sub beret’ se iveau cateva suvite de pir negru. Tineretea si parul negru ii confereau o frumusete aparte, isi spuse Tatiana, in clipa in care privirea ei timid ti intalni ochii de culoarea carame- lului — putin mai inchisi decat inghetata ei créme brilée. Erau oare ochii unui soldat? Sau ai unui barbat? Erau blanzi si surazatori. Tatiana si soldatul se privird cateva clipe unul pe celalalt — cateva clipe care se dovedird ins mult prea lungi. Strainii isi aruncd priviri fugare, apoi se uitd imediat in alta parte. Tatiana avea sen- zafia ci putea si-i rosteasci pani si numele, atat de bine prea si-l cunoasci. Isi desprinse ochii dintr-ai lui, simtindu-se nelinistita si infierbantat’. — Inghetata fi se topeste in continuare, repeti soldatul, la fel de binevoitor. — Of, inghetata asta! M-am siturat de ea, adaiugi Tatiana, rosind.CALARETUL DE ARAMA 41 Se ridicd in picioare si o arunci, cu un gest teatral, in cogul de gunoi, dorindu-si sa fi avut o batist cu care si stearg’ pata de pe rochie. Nu-si didea seama dac& era de aceeasi varst{ cu ea; nu, parea mai mare. Un tanar ce-o scruta cu ochii unui barbat. Continua si priveasc4 staruitor, cu obrajii imbujorati, caldaramul dintre sanda- lele ei rogii si ghetele lui negre de armati. Un autobuz se opri atunci in statie. Soldatul se indrepta spre masina. Tatiana il urmari cu privirea. Chiar gi din felul in care mer- gea parea si fie dintr-o alti lume; inainta cu pasi prea fermi si prea mari, dar nimic nu parea disonant. intruchipa imaginea perfectiunii desavarsite — desavarsite si cunoscute. Ca un tablou de mult pier- dut, peste care dai din intamplare. Peste cateva clipe, autobuzul avea si-si deschida usile si el avea s4 urce, iar dupa ce avea sa-i facd semn cu mina, avea sa dispard pentru totdeauna., ,Nu pleca!” ii strig’ ea in gand. In timp ce se apropia de autobuz, incetini pasul si apoi se opri. Se retrase in ultima clipa si clatina din cap, dandu-i de inteles soferului cd nu avea de gand si se urce in masina. Soferul inchise usile, cu un gest de frustrare, dupa care pleca din statie. Soldatul se intoarse si se asezi pe banca. Gandurile disparura din mintea Tatianei, fari si-si ia macar rimas-bun. Tatiana si soldatul impirtaseau o clipa de tacere.,,Dar cum pu- tem si impartasim tacerea?” isi spuse ea. ,Abia ne-am cunoscut. Dar stai putin! Nici macar nu ne-am cunoscut. Cum am putea si impartasim ceva?” Scrut& strada in lung si-n lat, cuprins4 de neliniste. N-ar putea oare el si-i auda bataile frenetice ale inimii? se intrebi deodata. Dar cum ar putea si nw le auda? Freamatul ei launtric alungi ciorile aflate pe crengile copacilor din spatele lor. Pasarile igi luara zborul inspaimntate, agitandu-si deznadajduite aripile. Din cauza iuregu- lui sentimentelor ei — o stia prea bine. Acum isi dorea cu disperare si se urce in autobuz. Acum! Era soldat, e adevarat, dar mai vazuse gi alta data soldati. Era chipes, e adevarat, dar mai intalnise si alta data soldati chipesi. Si asta chiar vara trecuta. Unul dintre ei — uitase cum il chema, asa cum uita, de obicei, foarte multe lucruri— ii cumpirase o inghetata.42 PAULLINA SIMONS Nu uniforma militara si nici infatisarea lui o impresionau acum atat de tare. Ci intensitatea privirii cu care o cercetase de pe cealalta parte a strizii, despartiti de zece metri de beton, de un autobuz si de liniile electrice ale tramvaiului. EI scoase un pachet de tigiri din buzunarul uniformei. — Vrei si tu una? o intreba apoi. — O, nu, nu! ii rispunse Tatiana. Nu fumez. Soldatul puse pachetul inapoi in buzunar. — Nu prea cunosc oameni care nu fumeazi, ii spuse el pe un ton vesel. Ea gi bunicul ei erau singurii care nu fumau, se gandi Tatiana. Nu putea s& mai pastreze mult timp tacerea; devenea penibila. Dar cand deschise gura s4 vorbeasci, tot ceea ce voia si spuni i se parea atat de ridicol, incit prefera si tacd, rugandu-se ca autobuzul si vind mai repede. Dar acesta intarzia si apara. — Astepti autobuzul 22? o intrebi soldatul, rupnd, in cele din urmé, tacerea. — Da, ingaima Tatiana cu glas pierdut. Ba nu, addugi apoi, vazand in apropiere un autobuz cu trei cifre — 136. Pe asta il iau, spuse iute, ridicandu-se in picioare. — O suti treizeci si gase? il auzi ea murmurind. Tatiana porni spre autobuz, scoase cinci copeici si se urcd in magina. Dupi ce plati, se indrepta spre locurile din spate gi se agezd pe un scaun exact in clipa in care soldatul se urca si el, ocupand apoi un loc in spatele ei, pe randul de vizavi. Tatiana igi atinti privirea pe fereastri, incercind si nu se gin- deasca la el. Unde voia si ajunga cu 136? O, da, acesta era autobu- zal care o ducea acasa la Marina, pe Polustrovski Prospekt! Acolo avea si mearga. Avea si coboare la statia Polustrovski si si sune la usa Marinei. ‘Tragea uneori cu coada ochiului la soldat. Dar e/ unde se ducea cu 136? Autobuzul trecu de Gradinile Tauride gi o lua pe Liteinii Prospekt. Tatiana isi aranja faldurile rochiei si mangaie cu degetele tran- dafirii brodati. Aplecandu-se printre scaune, isi regia bretelele san- dalelor, sperand ca soldatul si nu coboare in stafiile in care autobuzul oprea. ,Nu aici”, se ruga in gand, ,,nu aici! Si nici aici!”CALARETUL DE ARAMA 43 Unde isi dorea si coboare n-ar fi putut sa spund; stia doar cd nu voia sa-] vada coborand in statia de aici. $i soldatul pirea s-o asculte. Caci statea linistit la locul lui si se uita pe fereastra. Uneori, isi indrepta ochii spre partea din fata a autobuzului, apoi zabovea cu privirea asupra ei. Dupi ce traversa podul Liteinii de pe Neva, autobuzul isi con- tinua drumul prin oras. Cele cateva magazine pe care Tatiana le z&ri pe fereastra erau fie intesate de oameni, fie inchise. Strizile deveneau treptat tot mai goale — strizi luminoase si pustii ale Leningradului. Si statiile treceau, una cate una, prin fata ochilor ei. Autobuzul se indrepta spre partea de nord a orasului. Tatiana realiza in scurt timp ci trecuse de mult de statia Marinei, de pe Polustrovski. Acum nici nu mai stia unde se afla. Cuprins’ de teamé, se agita incordatd pe scaun. Incotro se ducea? Habar nu avea, dar nu putea s& coboare din autobuz. in primul rand, soldatul nu didea semne ca ar avea de gand s& coboare si, in al doilea rand, nu cunostea locurile. Daci avea si se dea jos la urm&toarea statie, trebuia si traverseze strada si s4 ia autobuzul inapoi. Dar ce spera, la urma urmei? Sa vada unde cobora ca sa vind, intr-o alta zi, impreuna cu Marina, in acelasi loc? Gandul ii tulbura sufietul. Sd porneasca in cdutarea soldatului ei. Era ridicol. Deocamdata, tot ce-si dorea cu ardoare era si se retragi cu demnitate si si se intoarca acasi. . Ceilalti cilatori coborara, unul cate unul, din autobuz. In final, singurii pasageri care isi continuau drumul erau Tatiana si soldatul. Autobuzul incepu s4 mearga tot mai repede. Tatiana nu stia ce s faca, Soldatul nu avea de gand s4 coboare. ,In ce m-am bagat?” se intreba ea. Cand se hotiri, in sfargit, si apese pe sonerie ca si coboare, goferul se intoarse spre ea si o intreba: — Vrei si cobori aici, fetito? Dar e 0 zona industriali. Te intélnesti cu cineva? — Adi... nu, ingaimd ea. — Atunci mai asteapta pana la urmitoarea statie! Acolo e si cap de linie. Coplesita de rusine si umilintd, Tatiana se tranti la loc pe scaun.44 PAULLINA SIMONS Autobuzul opri intr-o autogar4 prafuita. — Asta e capitul, le spuse soferul. Tatiana cobori in autogara incinsd, construiti pe un teren pitra- fos, la capatul unei strazi pustii. fi era team si priveasci in jurul ei. Isi duse mana la piept ca si-si domoleasca bataile inimii. Ce-i rimfnea de facut acum? Nimic altceva dec&t s4 ia autobuzul inapoi. Se indeparta ugor de statie. Apoi, numai si numai dupi ce trase adanc aer in piept, Tatiana indrazni si se uite in dreapta gi il vizu stand pe loc, cu un zambet jucaus pe buze. Avea o dantura perfect’ — bine ingrijita gi alba ca laptele —, lucru cu totul neobisnuit pentru un rus. li rispunse gi ea cu un suris. Pe chip i se citea, probabil, un sentiment de usurare. De ugurare, de teami si de neliniste; si nu numai. — Gata, mi dau bitut, ii spuse soldatul zambind. Unde vrei 4 ajungi? Ce-ar fi putut sa-i raspunda? Rostea cuvintele cu un accent aparte. Vorbea corect ruseste, dar cu un anumit accent. Incerca si-i descopere originile in functie de accent si de dintii uluitor de albi. De unde era oare? Din Georgia? Armenia? Sau poate de undeva de langi Marea Neagri. Ii asocia graiul cu apa sarati a marii. — Poftim? fi raspunse ea in cele din urma. — Unde vrei sa ajungi? repeta soldatul, cu acelasi zambet pe buze. RidicAndu-si capul spre el, Tatiana simti o durere in gat. O pri- vea de sus, dominand-o cu statura lui impundtoare. Desi purta tocuri inalte, abia daca ii ajungea la baza gatului. Ar fi vrut sa-1 intrebe — dac avea sii-si mai recapete vreodati darul vorbirii — ce inalfime avea. , Toate acestea — dintii, accentul si inaltimea — le-ai dobandit din acelasi loc, tovarase?” Stdteau inlemniti in mijlocul strizii pustii. Autogara era aproape goali intr-o zi de duminici in care izbucnise rizboiul. In loc si se plimbe cu autobuzul, oamenii stateau la cozi interminabile ca s4 cumpere mancare. Dar nu era cazul Tatianei, care statea ca bleaga in mijlocul strizii. — Cred c& am ratat statia unde ar fi trebuit s4 cobor, murmura ea. Trebuie si ma intorc.CALARETUL DE ARAMA 45 — Dar unde voiai sa ajungi? repeta el politicos, stand in fata ei, fara s4 faci vreo miscare, incremenit ca o stand de piatra ce eclipsa pana si soarele. — Unde? intrebi ea retoric. Parul ii era ravasit, nu-i aga? Nu se machia niciodata, dar in ziua aceea isi dorea si-si fi dat cu putin ruj pe buze. Sa fi facut ceva — orice — ca si nu se mai simtd atat de stearsa gi de ridicola. — Hai si traversim strada! ii propuse el. Nu vrei sa stai jos? o intreba apoi, aritandu-i o banca din apropierea statiei de autobuz. Putem si asteptim aici urmatoarea masini. $i se agezara pe banca. Prea aproape unul de celilalt. — S-a intamplat un lucru extrem de ciudat, incepu Tatiana dupa cateva clipe — mult prea indelungate — in care isi dresese glasul. Verisoara mea Marina locuieste pe Polustrovski Prospekt. La ea voiam s4 ma duc... . — Dar asta se afla la cativa kilometri departare de aici. Am trecut de mult de statia aia. — Nu se poate, ii rispunse agitata Tatiana. Cred ci am ratat-o. — Nu-ti fie teama! ii spuse el cu o mind serioasa pe chip. O si te duc inapoi. Autobuzul va veni peste cateva minute. — Dar fw... unde voiai sa ajungi? il intreba ea, scrutandu- cu privirea. — Eu? Fac parte din garnizoana. ar astazi patrulez prin oras, ii explica el, cu un licdr in ochi. »Grozav!” isi spuse Tatiana, uitandu-se in alta parte. El se afla in misiune de patrulare, iar eu mai aveam pufin si ajungeam in Murmansk'. Ce proasta am fost!” Stanjenita si rosie la fata ca racul, simfi deodata cum totul se invartea in jurul ei. isi lis capul in pamant. — N-am mincat nimic astizi, in afar de inghetati, ii spuse ea cu glas stins, aflandu-se la granita dintre constiinta si inconstienta. — O, nu, n-ai sd legini aici! ti spuse soldatul cu 0 voce fermi si calma, cuprinzind-o cu bratul. $i nu lesina. 1 Oras din Rusia, situat pe peninsula Kola din regiunea arctica, in apropiere de granita cu Norvegia46 PAULLINA SIMONS Ametita si dezorientata, nu isi inti capul spre el, cici nu voia si-i vada ingrijorarea din priviri. fi imbatd ins% simfurile cu parfumul lui plicut si masculin. Nu mirosea a alcool si nici a sudoare ca majoritatea rusilor. Dar a ce mirosea? A spun? A apa de colonie? Dar barbatii din Uniunea Sovietici nu-si dideau cu apa de colonie. Nu, asa mirosea el. —Imi pare rau, ti spuse Tatiana viiguit’, incercind si se ridice in picioare. ff: multumesc, adaugi apoi, acceptindu-i ajutorul. — N-ai pentru ce. Te simti mai bine? — Fireste. Cred ci mi-e putin cam foame, asta-i tot. El continua s-o sustina. Bratul ei se pierdea in mana lui imensa, ce parea cat o tard ceva mai mici, poate cat Polonia. Tremurand usor, Tatiana se ridic& in picioare, iar el ii didu drumul, [sand un gol imens in locul miinii sale calde. — Ai stat mult in autobuz, apoi in soare... remarci soldatul cu ingrijorare in glas. O s-ti revii. Hai si mergem! Vine magina, ada- ugi apoi, aritandu-i autobuzul care se apropia. Soferul, acelasi cu care veniser4 ceva mai devreme, ii privi prin- tre sprancenele ridicate, fara si spuna insa nimic. De data aceasta se asezara unul langa altul, Tatiana la fereastra, iar soldatul rezemandu-si bratul de spatarul din lemn al scaunului ei. fi era cu neputintd sd-1 priveascd acum, cand stiteau atit de aproape unul de altul. Nu avea cum sa fuga de ochii lui iscoditori. Dar tocmai ochii isi dorea Tatiana si-i vada cu ardoare. — Nu mise intampla sa lesin mereu, ii spuse ea, uitandu-se pe fereastra. Dar era o minciuna. Caci lesina adeseori. Nici nu-i trebuia mult — o simpla lovituri la genunchi si se pribugea inertd pe podea. Profesorii de la scoala trimiteau acasa cite doua sau trei notificari pe luni, in care ii instiintau pe parintii ei de starile frec- vente de lesin ale fiicei lor. Tatiana ii intalni privirea. — Cum te cheami? o intreba soldatul, cu acelasi zambet ferme- cator pe buze. — Tatiana, ii raspunse ea, cercetandu-i barba usor nerasi, con- turul proeminent al nasului, sprancenele negre si cicatricea mica de pe frunte.CALARETUL DE ARAMA 47 Chipul ars de soare ii scotea si mai mult in evidenta albul coplesitor al dingilor. — Tatiana, repeta el cu glasul lui grav. Tatiana, spuse apoi, mai incet si mai bland. Tania? Taneska? — Tania, fi raspunse ea oferindu-i mana. El i-o lua intr-a sa, inainte de a-i spune cum il cheama. Mana ei micufi si delicata disparu cu totul in palma lui imensi si calda. Avea si-i simta prin degete, prin vene ¢i prin tofi porii bataile fre- netice ale inimii, isi spunea in gand. — Eu sunt Alexander, se prezenti el, continuand s4-i tina mana intr-a lui. Tatiana — un nume pur rusesc, continua apoi. — Ca si Alexander, fi rispunse ea, lasandu-si ochii in pamént. igi desprinse apoi, cu greu, mana dintr-a lui. Alexander avea miinile curate, degetele lungi si subfiri si unghiile ingrijite. In uni- versul Tatianei din perioada sovieticd, era o anomalie ca un barbat sa aiba unghiile taiate si curate. . Isi indrepta apoi privirea spre fereastra murdar’ a autobuzului. Se intreba cine le spila si cat de des o ficea. Incerca si-si abati gandurile de la el. fi simtea ins privirea atintita asupra ei rugand-o in tacere si nu-l evite, gata parca s-o atinga cu mana gi s-o intoarca cu fata spre el. Ea se supuse rugimintii lui ticute si, ridicindu-si ochii, il intreba zambind: — Vrei si-fi spun o gluma? — Abia astept. — Un soldat este condus in fata plutonului de executie. ,Ce vreme urata avern astazi!” le spune el escortelor sale. ,,Ja te uita cine sep !” ii raspund acestia. Voi suntem obligati si ne intoarcem, nu tu.” Alexander rise cu pofti, fird si-si desprinda nicio clipa privi- tea-i vesela de la chipul ei. Tatiana simtea cum se topea sub ochii lui. — E nostim, Tania, ii spuse el. — Ip multumesc, rispunse ea zambind gi adaugand apoi iute: Mai stiu o glumi. ,,Domnule general, ce soarti credeti ci va avea razboiul nostru?” — Pe asta am auzit-o si eu, interveni Alexander. ,Dumnezeu stie cA e deja pierdut”, raspunde generalul. — ,$i atunci de ce ne mai luptim?” continua Tatiana. — ,Ca si vedem cine va pierde”, incheie Alexander.48 PAULLINA SIMONS Zambir’ amandoi, afintindu-si apoi ochii in alta parte. — Bretelutele tale sunt desfacute, il auzi Tatiana spunand. — Poftim? . — Ti s-au desfacut bretelele rochiei. Intoarce-te cu spatele la mine ca si le prind. Ea se supuse, iar el ii leg panglicile subtiri din satin. — Cat de stranse le vrei? — Asa e bine, ii raspunse ea, cu glasul gatuit de emofie gi risufla- rea intretdiata. La gandul ca privirea lui ar putea sa alunece pe spatele ei gol, dincolo de bretelele rochiei, se simti deodata coplesita de stanje- neali si sfial. Cand se intoarse cu fata spre el, Alexander isi drese glasul si o intreba: — Cobori la statia Polustrovski? Ca s-o vezi pe verigoara ta Marina? Caci ne apropiem. Sau vrei si te conduc acasa? — Statia Polustrovski? repeta Tatiana, de parca ar fi auzit cuvantul pentru prima oar. O, nu! exclami apoi, punandu-si mana pe frunte. Nu pot si m& duc acasa. O si am necazuri. — De ce? intreba Alexander. Cu ce pot si te ajut? De ce il credea sincer? $i, mai ales, de ce simtea dintr-odata un sentiment de usurare, de parca cineva i-ar fi luat o piatri de pe inima? De ce se simtea mai puternica si nu se mai temea sa ajunga acasa? Dupi ce fi povesti despre rublele pe care le avea in buzunar si despre esecul misiunii ei de a aduce mancare acasa, Tatiana incheie, spunandu-i cu tristete: — Nu stiu de ce mi-a incredintat tata sarcina asta. Dintre toti membrii familiei mele, sunt cea mai putin capabila s-o duc la bun sfarsit. — Nu te subestima! o incuraja Alexander. In plus, pot si te ajut. — Serios? Ti explici apoi cd avea si o ducé la unul dintre magazinele des- tinate numai ofiterilor din armata, magazine ce purtau numele de Voentorg, de unde putea si cumpere majoritatea lucrurilor de care avea nevoie. — Dar eu nu sunt ofiter, ii rispunse ea. — Tu nu, dar eu da.CALARETUL DE ARAMA 49 — Serios? — Da, ii raspunse el. Alexander Belov, locotenent-major. Esti impresionata? — Mai degrabi sceptica. Alexander izbucni in ras. Tatiana spera sa nu fie atat de batran incat s% aiba gradul de locotenent-major. — Pentru ce-ai primit medalia din piept? il intreba ea. — Pentru virtute militara, ii rspunse el ridicand indiferent din umeri. — Ooo! exclama Tatiana, schitand un zambet timid de admi- ratie. Ai dat dovada cu adevarat de fapte de vitejie? — N-am facut mare lucru. Unde locuiesti, Tania? — Langa Gradinile Tauride, la intersectia strizii Greceski cu Soviet Cinci, ii explica ea pe loc. $tii unde e? — Patrulez peste tot, fi rispunse Alexander, incuviintand din cap. Locuiesti cu parintii? — Desigur. Cu pirintii, cu bunicii, cu sora si cu fratele meu geamn. — Toti intr-o singura incipere? intreba apoi pe un ton neutru. —Nu, avem doui! exclamé incantata Tatiana. Iar bunicii mei se afla pe o listi de asteptare pentru locuinte, ca s4 primeasca o alta camerd atunci cand se va ivi vreuna. — $i de cand se afla pe aceasta listd de asteptare? intreba Alexander. — Din 1924, rispunse Tatiana $i amandoi izbucnira in ras. Pareau si meargi de-o vesnicie cu autobuzul. — N-am cunoscut niciodata doi frati gemeni, spuse Alexander cand coborara din masina. Sunteti apropiati? — Da, desi Pasa poate fi uneori ingrozitor de enervant. Crede c&, daca e biiat, are dreptul si iasi mereu invingator din orice con- fruntare. — Si nu se intampla aga? — Nu, daca imi sta in puting’ s4-1 impiedic, fi raspunse Tatiana, evitandu-i ochii iscoditori cu care o tachina in tacere. Tu ai frati sau surori? — Nu, am fost singur la parinti, spuse Alexander, adaugand apoi iute: Am ajuns de unde am plecat. Din fericire, nu suntem50 PAULLINA SIMONS departe de magazin. Vrei si mergem pe jos sau asteptim autobu- zul 22? Tatiana il privea nedumerita. Folosise cumva verbul /a trecut? Spusese cumva: Am fost singur la parinti? — Putem si mergem pe jos, rispunse ea incet, scrutandu-i cu ochi curiogi oasele faciale, proeminente si vizibile, ce-i confereau 0 frunte inalta si un maxilar puternic, Avea chipul cioplit, parca, in piatra. $i parea c& scragneste din dinti. — De unde esti, Alexander? il intreba ea, rostind cuvintele cu grija. Ai un accent... deosebit. —— Spune-mi ci nu vad bine! exclami el privindu-i sandalele cu tocuri inalte. Dar vei putea si mergi cu aceste incaltari? — Da, mi descurc, rispunse ea. Incerca oare si schimbe subiectul? Una dintre bretelele rochiei fi alunecase de pe umar. Alexander i-o ageza la loc, atingandu-i pielea cu degetul. Tatiana se facu rosie ca racul. Nu suporta faptul ca se imbujora toata fara motiv. Alexander o privea cu o expresie... Cum ar fi putut oare s-o defineascA? Uimire gi incantare deopotriva. — Tania... -— Hai sa mergem! spuse ea, simtind cum focul mistuitor al unor sentimente complet necunoscute pana atunci ameninta sa-i parjoleasca sufietul. Totul i se parea naucitor: lumina puternicd a zilei, ticiunii incingi pe care parea si pageasca, dar si glasul lui. Sandalele fi rineau picioarele, dar nu voia s4-i spuna asta. — Magazinul e departe de aici? — Nu foarte departe. Dar va trebui si trecem pe la cazarmi, ca s& predau arma gi sd semnez ci mi-am incheiat misiunea de patru- lare. Voi fi ins nevoit si te leg la ochi tot restul drumului. Doar nu trebuie sd afli unde e cazarma soldatilor, nu-i aga? Tatiana nu avea de gind sa-i cerceteze chipul ca si vada daca glumea sau nu. — De cand ne-am cunoscut, n-am vorbit deloc despre razboi, spuse ea pe un ton neutru, afisand insd o mina cat mai serioasi. Alexander, ce parere ai de actiunile lui Hitler?CALARETUL DE ARAMA 51 De ce o privea cu ochi atat de veseli? Ce ii spusese de i se pirea atat de nostim? — Chiar vrei si vorbim despre rizboi? — Fireste, insista Tatiana. E un subiect extrem de grav. — Era inevitabil si izbucneasca, ii raspunse el, cu aceeasi expre- sie de uimire pe chip. Ne asteptam sa inceapa. Hai pe aici. Trecura pe lang’ Palatul Mihailovski sau-Castelul Inginerilor, cum i se mai spunea uneori, si traversari podul de pe raul Fontanka, aflat la intersectia canalelor Fontanka si Moika. Tatiana adora podul de granit, usor arcuit, si se plimba uneori pe parapetele scunde ale acestuia. Nu avea si o faca si in acea zi, fireste. Caci nu voia sa se poarte copilareste. Trecura apoi pe lang capatul vestic al Gradinii de Vara, Letniy Sad, si ajunsera pe Campul hui Marte, Marsovo Péle, destinat para- delor militare. — Fie vom ceda fara in mainile lui Hitler, continua Alexander, fie vom lupta pana la ultima suflare pentru Mama Rusie. Dar aceasta ultima varianta ne va aduce si sfarsitul. Cazarma se afld dincolo de c4mp, ii spuse apoi, aritandu-i locul cu mina. — Sfarsitul? Vorbesti serios? intreba Tatiana cu emotie in glas, incetinind pasul. Voia s4-si scoata sandalele si si mearga desculta prin iarba. — Vei pleca pe front? — Voi pleca unde mi vor trimite, rispunse Alexander, mergand si el mai incet $i apoi oprindu-se. Tamia, de ce nu-fi scoti sandalele? O si te simti mult mai bine. — Mi simt bine gi aga. De unde gtia cd o dureau picioarele? Era atat de evident? — Hai, scoate-le! insista el cu blandefe. Iti va fi mult mai usor s4 mergi prin iarba. Avea dreptate. Cu un sentiment de usurare, isi desficu repede cataramele sandalelor si le scoase din picioare. —E mai bine aga, ii spuse apoi, ridicandu-se si cercetandu-1 cu privirea. Alexander rimase, pentru o clipa, tacut. — Acum chiar esti micutd de statura, rupse el tacerea in cele din urma. — Nu sunt micuti de staturd, riposta Tatiana. Esti tu prea inalt.52 PAULLINA SIMONS Simtind cum obrajii fi iau foc, isi lis ochii in pamant. — Cai ani ai, Tania? — Mai multi decat iti imaginezi, ii raspunse ea, incercind s4 para mai mare si mai maturi. Suvitele blonde ii fluturau prin aer in bataia caldi a vantului din Leningrad, acoperindu-i fata. Tinandu-si sandalele intr-o mani, incerca s4-si aranjeze parul cu cealalti. Isi dorea si fl avut un elastic cu care si-l prinda in coada. Alexander intinse mana gi ii dadu parul la o parte de pe fat&. Privirea ii aluneci peste chipul ei, admi- randu-i ochii in treacat si poposind apoi asupra gurii sale. Era murdara de inghetat4? Da, probabil ci acesta era motivul. Cat de stanjeniti se simtea! isi plimbi limba peste buze, incercind si-gi curete colturile gurii. — Ce e? il intreba ea. Sunt cumva murdari de inghetata?... — De unde stii cati ani imi imaginez ci ai? Spune-mi cAti ani ai! — O si implinesc in curand saptesprezece. — Cand? — Maine. — Nu ai nici micar saptesprezece ani, murmur’ Alexander. — li tmplinesc méine! repeti ea, indignati. — Da, corect. Esti foarte ,batrana”, remarca el cu un licdr vesel in ochi. — Dar tu cAti ani ai? — Douiazeci si doi. Fix douazeci si doi. — Aha! spuse ea, fari si-si ascunda dezamigirea din glas. — Ce e? Ti se pare ca sunt foarte batran? o intreba Alexander cu zimbetul pe buze. — Strivechi as putea spune, rispunse Tatiana, la fel de surazi- toare. Stribateau, cu pasi lenti, Campul lui Marte. Tatiana mergea desculta, tinand in maini sandalele rosii. Cand ajunsera din nou pe caldaram, si le puse in picioare si, dupi ce traversar strada, se oprira in fata unei clidiri maronii, din stuc, cu patru etaje, care se distingea prin lipsa usii de la intrare. Un coridor intunecat si adanc te purta induntru. — Aceasta este cazarma Pavlov, unde sunt incartiruit, ii spuse Alexander,CALARETUL DE ARAMA 53 — Aceasta este renumita cazarma Pavlov? intreba Tatiana, pri- vind clidirea insipida si murdar’. Nu-mi vine sa cred! — Dar ce te asteptai sd vezi? Un palat cu turle acoperite de vApada? — Vin gi eu cu tine? — Doar pana la poarti. Predau arma si semnez de plecare. Ma astepti, da? — Te astept. Dupa ce strabatura o arcada lung§, ajunser4 in fata unor porti de fier adancite in zidaria intrarii. Un soldat tandr, aflat de straja, ridica mana in semn de salut. — Poftiti, domnule locotenent! Cine v4 insoteste? — Tatiana. O sa mi astepte aici, sergent Petrenko. — Fireste, raspunse soldatul, privind-o pe furig pe Tatiana. il urmiri pe Alexander trecand de portile de fier ale intrarii si traversand o curte interioari, unde — dupi ce se saluta cu un alt ofifer tanar — se opri ca sd stea de vorba si si rad& cu un grup de soldati care fumau. Apoi igi vézu mai departe de drum. Nimic nu-| distingea de ceilalti, cu exceptia staturii sale inalte, a parului negru ca abanosul si a dintilor albi ca laptele, a umerilor lati si a mersului ferm si apasat. A faptului cd era plin de viata, pe cand toti ceilalti erau incremeniti in tacere. Petrenko o intreba dacd voia sd stea pe scaun. Tatiana clatina din cap. Alexander ii spusese si-l agtepte acolo, aga cd nu avea nici cea mai micd intentie s4 se clinteasc4. $i cu atat mai putin s4 se aseze pe scaunul altui soldat, chiar daci simtea nevoia si stea jos. In timp ce scruta cu privirea poarta cazirmii, asteptandu-I pe Alexander, Tatiana avea senzatia ci pluteste pe aripile destinului, ce-i impletea in cale neprevazutul cu dormga. Si pofta de viata. »Viata este atat de imprevizibila’, obisnuia deda s4 spun. ,Asta nu-mi place de/oc la ea. Ag vrea si semene mai mult cu matematica.” Dar in ziua aceea Tatiana nu era de acord cu asta. Ar fi preferat oricind 0 zi ca aceea in locul oricirei alte zile petrecute la scoala sau la fabrica. De fapt, ar fi preferat-o in locul oricirei alte zile din viata ei.54 PAULLINA SIMONS — Civilii au voie inauntru? il intreba apoi pe paznic, ficind un pas spre el. — Depinde ce are gi santinela de cAstigat, ii rispunse Petrenko, zambindu-i si facdndu-i cu ochiul. — Te-ai cam intrecut cu gluma, sergent Petrenko. E timpul sa te opresti, fi ordona Alexander, trecand iute pe langa el. SA mergem, Tatiana! Nu mai purta arma pe umar. Tocmai cand se pregiteau sa strabat’ arcada ca si iasd in strada, un soldat le sari in cale, aparand pe neasteptate din spatele unei usi secrete pe care Tatiana nu o vizuse. Se sperie atat de tare, incat scoase un tipat indbusit, ca un scheunat. — Dimitri, de ce-ai facut asta? il mustri Alexander clitinand din cap $i punandu-si mana pe spatele Tatianei. — Ca si vad ce fete faceti, ii raspunse soldatul razand zgomo- tos. De-aia! Tatiana isi recipati iute stipfnirea de sine. Avea senzatia ca Alexander facuse nu doar un pas spre ea, ci se si asezase in fata ei, in dorinta de a o apira. Se insela oare? Ce absurd! — Alex, cine e noua ta prietena? il intreba apoi soldatul zam- bind. — Dimitri, ti-o prezint pe Tatiana. EI fi stranse cu putere mana Tatianei, refuzind si-i mai dea drumul. Ea si-o retrase cu multa gratie. Dupa standardele rusesti, Dimitri avea 0 inaltime medie, dar era scund in comparatie cu Alexander. Avea trasaturi tipic rusesti: chipul sters gi lipsit de culoare, nasul lat si carn si buzele extrem de subfiri, ca doud benzi elastice, prinse slab intre ele. Gatul ii era presirat pe alocuri cu cateva taieturi de brici. Sub ochiul stang avea o alunitd neagra. Bereta pe care o purta pe cap nu era impodobita cu vreo stea rosie, ca aceea a lui Alexander gi nici epoletii de pe umeri nu aveau franjuri argintii. Cei ai lui Dimitri erau rogii, cu 0 dungi subfire si albastra. Tunica uniformei nu se bucura nici ea de vreo distinctie militara. — Ma bucur si te cunosc, ii spuse el Tatianei. $i unde va ducefi? ii intreba apoi. Alexander ii marturisi care le era destinafia.CALARETUL DE ARAMA 55 — Dac vreti, pot si v4 ajut si ducefi cumpiariturile acasa, se oferi Dimitri. . — Ne descurcam si singuri, Dima. Iti multumim oricum, ii ris- punse Alexander. —— Dar nu-i niciun deranj. Plaicerea e de partea mea, insista Dimitri, privind-o staruitor pe Tatiana. $i cum I-ai cunoscut pe locotenentul nostru? o intrebi apoi, mergand langa ea, in timp ce Alexander ii urma indeaproape. Tatiana igi intoarse capul spre el, citindu-i ingrijorarea pe chip. Privirile li se intalnirad pentru o clipa. Alexander grabi pasul, luand-o inaintea lor. Magazinul Voentorg era chiar dupa colt. — Ne-am izbit unul de celalalt in autobuz, rispunse Tatiana. Ts-a facut mild de mine si mi-a oferit ajutorul. — Norocul a fost de partea ta, spuse Dimitri. Cici nimeni nu sare mai repede decat Alexander in ajutorul unei domnisoare aflate la ananghie. — N-ag putea spune cd sunt la ananghie, murmuri Tatiana, in timp ce Alexander 0 impinse usor cu mana, indemnand-o s intre in magazin si punand astfel capat conversatiei lor. Tatiana fu uimita si descopere ce se afla dincolo de o simpla usa din sticla, pe care statea scris: ACCESUL PERMIS NUMAI OFI- TERILOR. In primul rand, nu stitea nimeni la coada. Si, in al doi- lea rand, magazinul era intesat cu saci de provizii, iar mirosul de peste si suncd afumati ce plutea in aer se impletea cu miresmele de cafea gi tigari. Alexander 0 intreba cati bani avea la ea, iar Tatiana era convins c& raspunsul il va lisa fara grai. El ridicd doar din umeri, spunand: — Am putea si-i cheltuim pe toti numai pe zahar, dar trebuie s4 fim prevazitori, nu-i asa? — Nici nu stiu ce-ar trebui si cumpar. Cum ag putea sa fiu prevazatoare? — Cumpiri ca si cand nu vei mai vedea niciodatd aceste pro- duse, o sfatui el. Tatiana ii oferi banii fara s4 mai stea nicio clipa pe ganduri. Tar Alexander ii cumpara patru kilograme de zahir, patru kilo- grame de faina alba, trei kilograme de ovaz, cinci kilograme de orz, trei kilograme de cafea, zece conserve de ciuperci marinate si zece conserve de rosii. Mai lua si ea un kilogram de caviar negru, iar cu56 PAULLINA SIMONS cele cAteva ruble care ii mai rimaseseri mai cumpari doua conserve de suncd, pentru a-i face pe plac lui deda. $i un baton de ciocolata pentru plicerea ei. Zambind, Alexander ii spuse ca va plati ciocolata din banii lui, apoi ii cumpara cinci batoane. O sfatui apoi si ia si nigte chibrituri. Tatiana stramba putin din nas, spunandu-i — cu inteligent’, credea ea — c& nu poti manca chibrituri. i mai sugerd si cumpere nigte ulei de motor. Dar nu aveau masind, protest’ ea. Alexander insist s{ cumpere oricum. Tatiana refuza s4-1 asculte. Nu voia si cheltuiasca banii tatalui ei pe fleacuri, cum erau chibriturile si uleiul de motor. — Dar, Tania, intreba el, cum o si folosesti faina daca nu vei avea chibrituri ca s4 aprinzi focul? {ti va fi greu si coci paine daci nu vei putea s4 aprinzi cuptorul. Accept si cumpere chibrituri numai dupa ce afld c4 nu costau mai mult de cateva copeici, dar chiar gi aga, lua doar o singuri cutie cu 200 de buciti. — Nu uita sf iei si ulei de motor, Tania! — Cand voi avea masini, voi cumpara si ulei. — Dar daci, in iarna asta, nu vei mai gisi pic de kerosen? intreba Alexander. — $i ce daca? riposta ea. Avem electricitate. — Cumpiri-| oricum! insisti el, incrucisandu-si bratele. — Ai spus , iarna asta”? Ce tot vorbesti? intrebi ea fluturandu-si indiferenta mana prin aer. Dar e abia iunie. N-o si ne luptim cu nemftii pana in iarna. — Spune-le asta londonezilor! pled el. Spune-le asta francezi- lor, belgienilor sau olandezilor! Se lupti... — Dacé actiunile francezilor se pot numi lupti... — Tatiana, cumpari niste ulei de motor, insist’ Alexander razand. N-o sa-ti para rau. Ar fi vrut 4-1 asculte, dar glasul tatalui ei fi risuna cu putere in minte, certand-o pentru ca fi cheltuise banii pe fleacuri. Asa ca refuza. liceru, in schimb, vanzatorului un elastic subfire, cu care igi leg frumos parul, in timp ce Alexander plitea cumparaturile. Tatiana il intreba cum aveau sd duca proviziile acasa.CALARETUL DE ARAMA 57 — Nu-ti face griji! raspunse Dimitri. De asta v-am insotit pana aici. — Ne vom descurca singuri, Dima, ii zise Alexander. — Alexander, interveni Tatiana, Avem foarte multe... — Vi-1 prezint pe Dimitri, calul dumneavoastri de povara! Sunt la dispozitia dumneavoastra, tovarase Alexander, continua Dima, ranjind sarcastic. Tatianei nu fi scipa ranjetul sardonic, amintindu-si atunci expresia de uimire pe care i-o surprinsese pe chip — aceeasi ca sia ei — in clipa in care intraseri in magazinul destinat NUMAI OFITERILOR. — Esti in aceeasi unitate cu Alexander? il intreba Tatiana pe Dimitri in timp ce aranjau proviziile in lizi de lemn. — O, nu, nu! raspunse el. Alexander este ofiger, pe cand eu sunt doar un simplu soldat. Fata de statutul meu umil, are multe grade inalte. Lucru care ii permite si md trimit’ pe frontul din Finlanda, continua apoi, cu acelasi ranjet pe buze. — Nu in Finlanda, il corect’i cu blandete Alexander. $i nu pe front, ci in Lisiy Nos, unde trebuie sa verifici intaririle armate. De ce te vaiti? — Nu mi vait. Te ridic in slavi pentru cat esti de prudent. Tatiana ii aruncd o privire lui Alexander, nestiind cum sa inter- preteze ironia pe care o tridau buzele intinse si subtiri ca doua benzi de elastic ale lui Dimitri. — Unde se afl Lisiy Nos? intreba ea. — Pe istmul Kareliei', ii raspunse Alexander. Poti si mergi pe jos? — Fireste, ii raspunse Tatiana. Abia astepta s4 ajunga acasa. Sora ei avea si ramana fara grai cand avea si o vada insotita de doi soldati. Cara lada cea mai usoara, cea cu pachetele de cafea si caviar. —Ti se pare grea? o intreba Alexander. —Nu. De fapt, era destul de grea si nu stia cum avea sa ajunga pana la statia de autobuz. Aveau sd ia magina, nu-i aga? Doar nu intentionau 1 Tstmul Karelia este fasia ingusta de pamant dintre golful Finic si lacul Ladoga, in nord-vestul Rusiei.58 PAULLINA SIMONS si strabata pe jos tot drumul de la Campul lui Marte pana la apar- tamentul ei din Soviet Cinci! Deoarece caldaramul era ingust, erau nevoiti si mearga in sir indian — Alexander in fata, Tatiana la mijloc, iar Dimitri in arier- — Alexander, strigi Tatiana gafaind, mergem acasi... pe jos? Aproape ci nu mai avea suflare. Alexander se opri. — Di-mi mie lada! ii ceru el. — Nu, ma descurc. Alexander lisa lada lui jos si, asezdnd-o pe a ei deasupra, le lua apoi pe amandoui, de parca ar fi fost usoare ca un fulg. — Probabil c4 picioarele te dor cumplit in sandalele alea. Hai sa mergem acum! Deoarece aleea pe care o stribiteau devenea acum mai larga, Tatiana i se alatur’ lui Alexander, Dimitri o fianci gi el la stanga. — Tania, crezi cd eforturile ne vor fi rasplatite? — Cred ci tata va va servi cu niste votca, fireste. — Tania, isi continua Dimitri tirul de intrebari, obisnuiesti si iesi in oras? Sa iasd in oras? Ce intrebare ciudata! — Nu prea, rispunse ea sfioasa. — Ai fost vreodata la Sadko? —Nu. Dar sora mea merge deseori. Spune ci e un local frumos. — N-ai vrea s& vii cu noi la Sadko la sfarsitul siptamanii vii- toare? intreba Dimitri, aplecandu-se spre ea. — Nu, multumesc, raspunse ea, lisandu-si ochii in pamant. — Hai, vino! insista Dimitri. Ne vom distra de minune. Nu-i asa, Alexander? Dar Alexander nu raspunse. Mergeau toti trei alituri pe caldaramul lat. Tatiana se afla la mijloc. Cand se intalneau cu alti trecitori, Dimitri pasea in spatele Tatianei ca si le facd loc. Dar de cfte ori era nevoit si treaci in spatele ei, o facea fara tragere de inimi, oftand adanc, ca gi cand ar fi dus o lupta aprig’ si trebuia si-si cedeze teritoriile in mainile dugmanului. La inceput, Tatiana crezuse c4 trecdtorii erau dusmanii lui, dar intelese in curand c& adevaratii sai inamici erau, de fapt, ea si Alexander, careCALARETUL DE ARAMA 59 continuau si mearga unul lang’ celilalt, fard si facd vreun pas in urma. — Te simti obosita? o intreba Alexander incet. Tatiana incuviinta din cap. — Vrei si te odihnesti cateva minute? o intreba din nou, lisand lazile jos. Dimitri ficu gi el la fel, cu ochii atintiti asupra Tatianei. — Asadar, Tania, tu unde mergi si te distrezi? — Sa mi distrez? repeti ea. Nu stiu. Ma duc si ma plimb in parc. Sau merg cu familia la dacha noastra din Luga. Apoi, intorcandu-se spre Alexander, il intreba: — Ai de gand sa-mi spui de unde esti sau trebuie si ghicesc? — Cred ci va trebui sa ghicesti, Tania. — Dintr-o regiune cu apa sdrata. —— Nu ti-a spus inc’? interveni Dimitri, stand foarte aproape de ei. — Smulg cu clestele raspunsurile din gura lui. — Un lucru surprinzator, intr-adevar! — Bravo, Tania! rispunse Alexander. Sunt din Krasnodar, un oras de langi Marea Neagra. — Da, din Krasnodar, spuse si Dimitri. Ai fost vreodati acolo? — Nu. N-am fost nicaieri. Dimitri isi atinti privirea asupra lui Alexander, care lua lazile, spunand tiios: — Hai si mergem! Trecura pe langi o bisericd si traversara Greceski Prospekt. Tatiana era atat de adancit& in ganduri, incercind cu disperare si gaseasci o cale prin care sa-1 revada pe Alexander, incAt trecu, absentia, pe lang’ clidirea unde se afla apartamentul ei. Strabatu- seri deja cateva sute de metri, ajungand aproape de intersectia cu Suvorovski, cand se opri brusc. — Vrei sa te mai odihnesti putin? intreba Alexander. — Nu, rispunse ea, incercind s4-si ascundi tremurul din glas, care i-ar fi tridat freamitul launtric, Am trecut de cladirea in care stau. — Am trecut de ea? exclama Dimitri. Cum e posibil? — Am trecut gi pace! Asta e! rispunse ea. E in celalalt capat al strazu.60 PAULLINA SIMONS Alexander isi lisi capul in pamant, zambind. Facura apoi cale intoarsa. — Stau la etajul trei, le spuse ea dupa ce deschisera uga de la intrare. Veti putea urca ducind greutitile astea? — Avem de ales? intrebi Dimitri. Existé cumva vreun lift? Fireste ci nu, adaugi tot el. Doar nu suntem in America. Nu-i aga, Alexander? — Cred c& nu, raspunse el. Urcari scirile in fata Tatianei. — Iti multumesc, gopti ea in spatele lui Alexander, mai mult pentru sine. De fapt, gandea cu voce tare. Gandurile ii erau asurzitoare, asta era tot. — Cu plicere, raspunse el fri s4 se intoarcd spre ea. Tatiana continua si urce treptele, cu pagi sovaitori. Cand deschise usa apartamentului comun, spera ca Slavin cel nebun sa nu zaca pe podea, in mijlocul coridorului. De data aceasta insd sperantele ii erau desarte. Caci zacea intins pe hol, cu picioa- rele in camer, risucit ca un sarpe, slab, murdar ¢i duhnind cumplit, cu fata acoperit& de parul incAlcit gi slinos. — Slavin a luat-o iar razna, fi sopti ea lui Alexander, care o urma indeaproape. — Cred ca asta e cea mai mica dintre problemele lui, raspunse el, tot in soapta. Mormiind, Slavin o 1asa pe Tatiana si treac& pe langi el, dar il prinse pe Alexander de picior gi izbucni intr-un ris isteric. — Tovarase! interveni Dimitri, sarindu-i in ajutor lui Alexander si punandu-si piciorul pe mana lui Slavin. Da-i drumul domnului locotenent! — Mi descurc gi singur, Dimitri, spuse Alexander impingandu-1 cu cotul. Slavin schelalai inc&ntat si se agita si mai tare cu mana de gheata lui Alexander. — Tanegka noastra aduce un soldat chipes acasi, strigi Slavin. Pardon! Ba chiar doi soldati chipesi! Ce-o si spund tatal tau, Tanegka? O sia fie de acord? Nu cred. Nu cred deloc. Nu-i place si-i aduci baieti acasa. Va spune cd doi sunt prea multi pentru tine. Da-iCALARETUL DE ARAMA 61 unul si surorii tale, draga mea, da-i si ei unul! spuse Slavin razand frenetic. Alexander isi trase cu putere piciorul, eliberandu-se din stran- soarea lui. Slavin vru sa-l prinda si pe Dimitri, dar, privindu-i chipul, lisa mina jos, fara si-] mai ating’. Continua ins si strige dupa ei: — Da, Taneska, adu-i acasi! Adu mai multi! Adu-i pe toti! Caci, peste trei zile, vor pieri cu totii. Impugcati de tovarasul Hitler, un prieten atat de dun al tovarisului Stalin! — A fost in razboi, incerca Tatiana si le ofere o explicatie, risu- fland usurata cand trecur4 mai departe. Ma ignor4 atunci cand sunt singura. — Mi cam indoiesc, ii raspunse Alexander. — Ma ignor’, crede-mi! insist’ Tatiana, rosie la fat ca racul. S-a s&turat de noi, pentru cd gi noi il ignorim. — Nu e minunat traiul in comun? sopti Alexander, aplecdndu-se spre ea. — Avem de ales? intreba Tatiana, uimitd de cuvintele lui. — Nu, rispunse el. Numai in acest fel vom putea si ne remode- lim sufletele egoiste si burgheze. — Exact asta spune gi tovarasul Stalin! exclama Tatiana. — Stiu, rispunse Alexander cu 0 expresie grava pe chip. N-am facut altceva decat s4-l citez. Stapanindu-si cu greu rasul, Tatiana il conduse in fata usii camerelor ei. Inainte de ao deschide, le arunc’ o privire insotitorilor ei, spunandu-le cu emotie in glas: — Am ajuns acasi. Apoi, deschiz4nd usa, il invita pe Alexander induntru, cu un zAmbet pe buze. — Pot sa intru si eu? intreba Dimitri. — Pofteste, te rog, Dimitri! Membrii familiei Tatianei se aflau cu tofii in camera bunicilor ei, in jurul mesei de sufragerie. Tatiana big’ capul induntru de pe hol. — Am venit! ii anunga ea. Nimeni nu isi ridica privirea.62 PAULLINA SIMONS — Unde ai fost? intreb& mama, cu aceeasi indiferent cu care ar fi intrebat-o daca mai voia niste paine. — Mama, tata! Priviti ce bunatati am adus! — Bravo, fata mea! ii spuse tatal ei, privind-o peste marginea paharului de votca. Ar fi putut la fel de bine sa se intoarc gi cu mana goala. Oftand usor, isi indrepta privirea spre Alexander, care stitea pe hol. Ce-i trada oare expresia de pe chip? Simpatia? Nu, nu doar atat. Ceva mult mai frumos si mai cald. — Lasi lizile jos si vino cu mine! fi sopti ea. Apoi, intrand in camera si incercand sa-si stavileasca freamatul glasului, facu prezentirile: — Mama, tata, babugka gi deda, vreau sa vi-] | prezint pe Alexander... — Si pe Dimitri, interveni acesta iute, de parci Tatiana l-ar fi uitat. — $i pe Dimitri, incheie Tatiana. Isi stransera cu totii mainile, aruncandu-le priviri uimite cand lui Alexander, cand Tatianei. Mama si tatal ei ramasera pe scaune, in fata mesei, pe care se aflau o sticla de votca si doua paharele. Deda si babuska se asezar’ pe canapea ca si le facd soldatilor loc la masa. Parintii ei aveau o expresie tristd pe chipuri. Incercau oare sa-si inece amarul in bautura, suparati pentru ca Pasa nu le mai era aldturi? Sau rontdiau murdturi in speranta cd, astfel, isi vor mai ostoi dorul ce le mistuia sufletul? — Te-ai descurcat de minune, Tania, ii spuse tata, ridicandu-se de pe scaun. Sunt mandru de tine. Veniti si luati o dusca! ii invita apoi pe Alexander si pe Dimitri. — Nu, multumesc, refuzi Alexander, clitinand politicos din cap. Am treaba mai tarziu. — Vorbeste doar in numele tau! spuse Dimitri, facdnd un pas in fata. rata turna bautura in pahar, privindu-l incruntat pe Alexander. Cine nu voia si bea un pahar de votca? Poate ca Alexander avea motivele lui pentru care refuza gestul ospitalier al gazdei sale, dar astfel nu avea s4-i castige simpatia tatalui ei, care avea si il agreeze mai mult pe Dimitri. Un lucru atét de minor, cu urmiari atat de grave! Dar tocmai pentru ci il refuzase, Tatiana il admira i mai mult pe Alexander.CALARETUL DE ARAMA 63 — Tania, n-ai luat cumva i niste lapte? o intreba mama. — Tata mi-a spus s4 cumpar numai produse uscate. — De unde esti? il intreba tata pe Alexander. — Din regiunea Krasnodar, ii raspunse el. — In tinerete, am stat mult in Krasnodar. Nu pari si fii de acolo, riposta tata, clatinand din cap. — Dar de-acolo sunt, repeti Alexander pe un ton calm. — Vrei, poate, putin ceai? il intreba Tatiana, dornica si schimbe subiectul. Pot si-ti fac niste ceai. — Nu, iti multumese, raspunse el cu caldura in glas, apropiin- du-se de ea gi lasénd-o aproape fara suflare. Nu pot sa stau prea mult, Tania. Trebuie s4 ma intorc la cazarmi. Tatiana isi scoase atunci sandalele din picioare. — Imi cer scuze, ii spuse ea cu un zambet pe buze. Dar nu mai pot sa... Desi incercase din rasputeri si pretind’ cd se simtea bine, nu mai putea si ignore durerea cumplita a picioarelor, provocati de rnile sangerande ale degetelor. Alexander ii privi picioarele, clitinand din cap. Apoi poposi asupra chipului ei. Iar ochii lui de culoarea migdalelor capatara din nou aceeasi expresie tulburatoare pe care Tatiana nu stia cum s-o defineasci. — E mai bine desculfi, spuse el in soapta. Dasa intra atunci in camer’. Incremeni, cu privirea atintiti asu- pra celor doi soldati. Era stralucitoare gi rivasitoare — poate prea stralucitoare si prea rvisitoare, isi spuse Tatiana. Dar inainte de a apuca sa rosteasca vreun cuvant, Dasa exclami, radiind de fericire: — Alexander! Ce cauti aici? Nici nu se uita la Tatiana, care il privea uluita pe Alexander. — O cunosti pe Dasa...? ingdima ea, lasand insa cuvintele si se piarda in clipa in care intelese totul din expresiile ce se derulau, rand pe rand, pe chipul lui impietrit: stupoare, resemnare gi tristete. Tatiana se uita cand la Dasa, cand la Alexander. Simtea cum sangele ii ingheata prin vine. ,O, nu!” ar fi vrut sd strige. ,Nu e cu putinga!” El ii zambi Dasei, cu chipul impasibil, si fi raspunse Tatianei, fara si-i arunce nici micar o privire:64 PAULLINA SIMONS — Da. Eu si Dasa ne-am mai intilnit. — Poti s-o mai spui o data! exclama Dasa, razand gi ciupindu-l de brat. Alexander, ce caufi aici? Tatiana scruti camera cu privirea, ca si vada daci cineva mai urmérea scena ce se desfasura sub ochii ei. Dimitri manca mura- turi. Deda citea ziarul, cu ochelarii pe nas. Tatal ei dadea pe gat un alt pahar de votcd. Mama ei desficea o cutie cu fursecuri, iar babuska motiia cu ochii inchisi. Nimeni nu vedea ce se petrecea in jur. — Soldatii au insotit-o pe Tatiana. Ne-au adus mancare, explicd mama. — Serios? intreba curioasa Dasa, indreptandu-si atentia spre Alexander. De unde 0 cunosti pe sora mea? — Nu 0 cunosc, raspunse el. Ne-am lovit azi unul de altul in autobuz. — Te-ai lovit de sora mea mai mica? repeti Dasa. Nu-mi vine si cred! E mana destinului! continua apoi, ciupindu-! din nou de brat. — Hai si stim jos! Cred ca o sd iau o dusca, spuse Alexander, indreptandu-se spre masa asezat’ in mijlocul camerei si lisandu-le pe Dasa si pe Tatiana lang’ usa. Dasa se apleca spre sora ei si ii sopti la ureche: — Ele cel despre care ti-am vorbit. — Cand? — De dimineafi, ii spuse Dasa printre dinti. — De dimineata? ~— Dar toanta mai esti! Cu el ma intalnesc! Tatiana nu era toanta. Caci intelesese totul mult prea bine. Dar voia sa dea uitarii dimineata aceea. Voia si-si aminteasci doar mo- mentul in care astepta autobuzul, iar Alexander fi aparuse in cale. — Aha! murmuri ea, stavilindu-si iuresul de sentimente, ce ameninta s4-i copleseasc4 sufletul. Era inca incremenita de uimire. Dasa se duse la masa gi se agez4 pe scaunul de lang’ Alexander. Aruncindu-i o ultima privire tristi, Tatiana iesi din camera ca si aranjeze proviziile. — Taneska! o strigi mama. Pune-le unde trebuie, nu unde le asezim in mod obisnuit!CALARETUL DE ARAMA 65 — Nu va bateti capul cu pahirelele de votca! spuse Alexander. Pot sa beau si dintr-un pahar obisnuit. — Bravo fie! rispunse tata, turnandu-i biutura. $4 ciocnim paharele! In cinstea unei noi prietenii! — Tania, hai sa dai noroc cu noi! o chema Dimitri. Dar cand intra din nou in camera, tata spuse cA Tania nu avea voie sd bea, pentru ca era incd prea mica, iar Dimitri isi ceru iertare. Dasa se oferi si bea pentru amandoué, de parca nu asta ficuse pana atunci, ripost tatal lor. Toati lumea izbucni in ras, cu exceptia bunicii, care incerca si trag% un pui de somn, si a Tatianei, care isi dorea cu disperare ca ziua sa se incheie cat mai repede. In timp ce cira, una cate una, lazile cu provizii si le ducea in bucatarie, surprindea de pe hol franturi de conversatie. — Fortificatiile trebuie construite cat mai repede. — Trupele trebuie mutate spre frontiere. — Aeroporturile trebuie bine organizate. Toati lumea trebuie s& se inarmeze. Toate pregatirile de lupta trebuie accelerate de urgenta. — Tania noastra lucreaza la Kirov, il auzi spunand, putin mai tarziu, pe tata. Abia a terminat scoala — cu un an mai devreme. Anul viitor, cand va implini optsprezece ani, vrea si se ducd la uni- versitatea din Leningrad. Cand 0 vezi, nu-i dai atata, dar a terminat liceul cu un an mai devreme. V-am spus deja asta? Auzindu-i vorbele, Tatiana zambi duios. — Nu ingeleg de ce a vrut sa lucreze la Kirov, spuse mama ei. E foarte departe, practic la periferia Leningradului. Nu stie si-si poarte singura de grija. — De ce ar face-o, de vreme ce toati viata ai avut grija de ea? ripost tatal, — Tania! o strigi mama. Daca tot esti acolo, spala si vasele noastre, te rog! in bucitirie, Tatiana incepu si aranjeze toate proviziile pe care le cumpirase. In timp ce cara lizile, trigea cu ochiul in camer’, unde il vedea pe Alexander, care statea cu spatele la ust. $i Karelia, si finlandezii, si granitele, si tancurile, si superioritatea armelor, si padurile mlastinoase, unde era greu si castigi teren, si razboiul cu Finlanda din 1940... toate treceau pe lang’ ea.66 PAULLINA SIMONS Se afla tot in bucitirie cand Alexander, Dasa si Dimitri iesira din camera. Alexander o ignora complet. Purtarea lui 0 facea sa-1 asemene cu o conducti de apa, c4reia Dasa ii inchisese robinetul. — Tania, hai sa-ti iei la revedere! ti strigi Dasa. Musafirii nostri sunt pe picior de plecare. Tatiana ar fi vrut si devina invizibila. — La revedere, le spuse ea de la distanta, stergandu-si mainile murdare de faind pe rochia ei alba. Vi multumesc inca o data pen- tru ajutor. — Vin si eu sa va conduc, spuse Dasa, luandu-1 pe Alexander de brat. Dimitri o intrebase pe Tatiana daci putea s-o mai viziteze. Poate cA spusese ,da” sau poate ci daduse doar din cap. Cici abia il auzise, — Mi-a facut plicere si te cunosc, Tatiana, ii spuse Alexander, atintindu-si ochii asupra ei. — $i mie, rispunse ea sau, cel putin, aga isi inchipuia, caci nu era sigura. Plecari apoi toti trei, iar Tatiana ramase singura in bucitarie. Mama ei iesi atunci din camer’, spunand: — Ofiterul si-a uitat bereta. Nici nu apuca s-o ia bine din mana mamei sale, ci Alexander se si intoarse — singur — in bucatirie. — Mi-am uitat bereta, spuse el. Tatiana i-o dadu, fara si rosteasc4 vreun cuvant sau s3-i arunce vreo privire. In timp ce isi lua bereta din mana ei, degetele ti zabovird pentru o clipa peste ale ei. Atingerea mainii lui o ficu s4-si ridice privirea spre el, Tatiana il cercet’ cu ochi plini de tristete. Ce fac adultii in asemenea cazuri? Ea ar fi vrut si planga. Dar nu avea alta cale decat si-si stivileascd lacrimile si s4 se poarte ca un adult. — Imi pare rau, ii spuse Alexander atat de incet, incat Tatiana crezu ci nu auzise bine. Se intoarse apoi pe cilcaie si pleca. — Ce crezi cd faci? o intreba mama cu o privire incruntati. — Fii multumita cd am gisit ceva de-ale gurii! ripost4 Tatiana, pregatindu-si ceva de mancare.CALARETUL DE ARAMA 67 Unse o felie de paine cu unt, manca o parte din ea, pierdutd in ganduri, apoi se ridica in picioare gi aruncé restul la gunoi. Nu avea unde si se ascunda. Nici in bucitirie, nici pe hol si nici in dormitor. Isi dorea s4 aib& o cimaruti — numai a ei — unde si-si scrie gandurile intr-un jurnal. Dar nu avea o camaruti numai a ei. Si, drept urmare, nu tinea niciun jurnal. Jurnalele, asa cum si le imagina din carti, contineau insemnéri intime si ganduri personale. In lumea Tatianei ins’ gan- durile intime nu-si aveau locul. Ele trebuiau adanc ferecate in suflet, in timp ce impérteai patul cu altcineva, chiar dacd persoana respectiva se intampla sa fie chiar sora ta. Lev Tolstoi, unul dintre scriitorii ei preferati, tinuse un jurnal care acoperise anii copilariei, ai adolescentei si ai tineretii sale. Un jurnal menit sa fie citit de mii de oameni. Nu un asemenea jurnal voia Tatiana sa tind. Ea isi dorea un jurnal in care s4 scrie numele lui Alexander, fara ca cineva sa-1 citeascd. Voia o camera numai a ei, unde s4-i rosteascd numele cu glas tare, fara ca cineva s-o audi. Alexander. Dar nu avea nimic din toate astea. Se intoarse, asadar, in dormi- tor, unde se aseza langi mama ei si incepu sd rontiie un biscuit dulce. Parintii ei vorbeau despre banii pe care Dasa nu putuse sd-i scoata de la banca, deoarece inchisese mult prea devreme. Atinsera in treacat subiectul evacuarii, firi si pomeneasci ins’ numele lui Pasa — cum ar fi putut s-o faca? — si fara ca Tatiana s4-i pome- neascd numele lui Alexander — cum ar fi putut s-o faca? Tatal ei sustinea ci Dimitri parea un tanar de treaba. Tatiana statea tacutd la masa, incercdnd sa-si adune puterile adolescentine. Cand Dasa se intoarse in camer, ii facu semn Tatianei s-o urmeze in dormi- torul lor. Ea se supuse fara cracnire. — Ce parere ai? o intreba Dasa, invartindu-se incAntata pe loc. — Despre ce? raspunse Tatiana cu glas istovit. — Despre el, Tania! Ce pirere ai despre e/? — E drigut. — Drigut? Hai, fii serioasi! Ce ti-am spus eu? N-ai vazut pe nimeni mai chipes decat el. Tatiana schitd un zambet vag. — Am avut dreptate, nu-i aga? Nu-i asa? insist’ Dasa razand.68 PAULLINA SIMONS — Ai avut dreptate, Dasa, ii rispunse Tatiana. — Nu tise pare extraordinar faptul c4 soarta v-a impletit dru- murile? — Ba da, rispunse Tatiana cu sufletul pustiit, ridicandu-se in picioare ca si iasi din camera. Dasa se propti inst in fata ugii, aruncandu-i faré si vrea Tatianei manusa provocarii. Ea nu-si dorea ins’ confruntari — nici mici, nici mari. Fara dueluri, igi promise si asta si facu. Asa fusese mereu. Dasa era cu sapte ani mai mare. Era mai puternicd, mai inteligenta, mai spirituala si mai atragatoare. Tatiana nu avea sorti de izbanda in fata ei. Asa cd ceda si se asez4 din nou pe pat. — Dar de Dimitri ce pirere ai? Ipi place? o intreb’ Dasa, ase- zandu-se langi ea pe pat. — Cred ci da. Ascult’, Dasa, nu trebuie si-fi faci griji pentru minel — Dar cine isi face griji? rispunse Dasa ciufulindu-i parul. D&-i o sansi lui Dima! Cred c& te place, continua ea, parand aproape uimita. Poate din cauza rochiei. — S-ar putea. Uite ce e, Dasa, sunt obosita! A fost 0 zi lunga. — Imi place Alexander, Tania, ii spuse sora ei, punandu-si mana pe spatele Tatianei. Imi place atat de mult, cA nici nu pot s4 explic in cuvinte. Tatiana simfi cum un fior ii strabatu trupul din cap pana in picioare. Pentru cd il cunoscuse si se plimbaseri impreuna, zam- bindu-si unul altuia, intelese cu tristete cd relatia Dasei cu Alexander nu avea sa fie o aventura efemer’, ce-avea si se sfarseasci pe trep- tele palatului Peterhof sau in gradinile Amiralitatii. Nu avea nici cea mai mic& indoiala ci, de aceasta data, sora ei privea cu foarte multa seriozitate relatia aceea. — Nu trebuie si-mi explici nimic, Daga. — Intr-o zi vei intelege si tu, Tania. Tatiana o privea cu coada ochiului pe sora ei, care stitea pe marginea patului. Deschise gura sd vorbeasca. Voia si-i spund cd Alexander traversase strada pentru ea. Se urcase in autobuz dupa ea gi strabatuse orasul numai pentru ea. Dar Tatiana nu putea sa-i spund nimic din toate astea surorii ei mai mari.CALARETUL DE ARAMA 69 Voia si-i spund ca, de-a lungul timpului, Dasa avusese nume- roase relatii. Ca putea oricand si-si gaseasca alt prieten. Ca era fermecitoare, inteligenta si stralucitoare gi castiga simpatia tuturor. Dar pe Alexander il voia pentru ea. nCe-ai zice daci ma place mai mult pe mine?” ar fi vrut s-o intrebe. Dar nu spuse nimic. Caci nu stia daca era ceva adevarat in toata povestea asta. Mai ales ultima parte. Cum ar putea s-o placi mai mult pe Tatiana? Uiti-te la Dasa cat e de frumoasi! $i poate ci Alexander traversase strada si pentru Dasa. Poate ci strabituse orasul pentru ea si traversase raul ca s-o intalneasca la ora trei dimineaga, cAnd se ridicau podurile peste Neva. Asa ci inchise gura. Ce ironie! Ce gluma proasta! — Tania, Dimitri este soldat, spuse Dasa scrutand-o. Nu stiu daci esti pregatita pentru un soldat. — Ce vrei si spui? — Nimic, nimic. Dar trebuie sa te ,modelim” putin. — Sa mi ,modelati”? repet’i Tatiana cu rasuflarea intretiiat’. — Da. Sa-ti dim cu putin ruj, si purtim o mica discutie... spuse Daga ridicindu-i parul Tatianei. — Poate ca o si facem gi asta. Alta data, bine? Apoi, imbricata in rochia ei alba cu trandafiri rosii, Tatiana se ghemui in pat, cu fafa la perete.Alexander strabatea cu pasi repezi Ligovski Prospekt. Mersera un timp in ticere, apoi Dimitri spuse cu risuflarea intretaiata: — Draguti oameni! — Foarte draguti, rispunse Alexander cu glas domol. Nu simtea nevoia si-si tragd sufletul. Si nici nu voia s vor- beascd cu Dimitri despre familia Metanov. — Mi-o amintesc pe Dasa, spuse Dimitri, reusind cu greu si tind pasul cu Alexander. Agi fost impreuna de cateva ori la Sadko, nu-i asa? —Da. — Sora ei chiar e grozava, nu crezi? Alexander nu-i rispunse. — Georgi Vasilievici a spus ci Tania are aproape saptesprezece ani, continud Dimitri. Saptesprezece ani! repeti el, clitinand din cap. Iti mai amintegti cum eram noi la varsta asta? — Mult prea bine, ii raspunse Alexander, continuand si mearga la fel de repede. ‘si dorea si nu-si mai aminteasci atét de bine perioada aceea. Adancit in ganduri, realizi putin mai tarziu ci Dimitri vorbea cu el. — N-am auzit ce-ai spus. Poti sa repeti? — Te-am intrebat, ii spuse Dimitri rabdator, daca, pentru varsta ei, ti se pare frageda sau mult prea coapta. — Mi se pare mult prea fragedi pentru tine, Dimitri, fi ris- punse Alexander pe un ton tiios. Dimitri pastra un timp tacerea. — Este foarte frumoasi, spuse el in cele din urma. — Da. $i mult prea frageda pentru tine. — Dar ce-ti pasa tie? Tu esti apropiat de sora mai mare, iar eu vreau S-o cunosc pe sora mai mica, continua Dimitri chicotind. $i de ce nu? Am putea sa formam... un cvartet, nu crezi? Doi prieteni buni, cuplati cu doui surori... Am crea o simetrie perfecti...CALARETUL DE ARAMA 71 — Dar cum ramAne cu Elena pe care ai vizut-o asear4? il in- treba Alexander. Mi-a spus ci te place. As putea si-ti fac cunostinta cu ea saptamana viitoare. — Chiar ai vorbit cu Elena? il intreba Dimitri, fluturandu-si cu indiferentd mana prin aer. Nu. Pot si gasesc zeci de Elene, continua el razand. Dar de ce nu m-as incurca si cu Elena, la urma urmei? Nu. Tatiana nu e ca ele, adaugi apoi, frecindu-si miinile, cu un zambet pe buze. Niciun muschi nu se clinti pe chipul lui Alexander — nicio zvacnire a ochilor, nici vreo inclestare a buzelor sau vreo incruntare a sprancenelor. Nimic nu-i trida sentimentele, cu exceptia pasilor tot mai repezi cu care strabiitea strada. Dimitri incepu sa alerge dupi el. — Alexander, stai putin! Nu te superi... dacd.... as avea o relatie... cu Tania? — Fireste ci nu, Dima, fi raspunse Alexander pe un ton neutru. De ce m-as supara? — Chiar asa! exclami el, lovindu-l prieteneste pe spate. Esti un om bun. Vrei si aranjez o mica petrecere pentru...? —Nu! — Dar esti de planton toati noaptea. Hai s& ne distram cum o facem de obicei! — Nu. Nu in seara asta. Apoi, dupa o pauzi, continua: — Si nici alta data, bine? — Dar... — Am intarziat deja, ti spuse Alexander. Trebuie si ma grabesc. Ne vedem la cazarma.MARI NEEXPLORATE A doua zi, cand Tatiana se trezi din somn, primul lucru pe care il vazu cu ochiul mintii fu chipul lui Alexander. Nu ii rispunse Dasei, evitand s-o priveasc4 pe sora ei, care, inainte de a pleca, ii urase ,La multi ani!” — Da, Taneska, la multi ani! ii spusese si mama sa, pregatindu-se sia de plecare. Nu uita sd incui usa! Tata o sdrutase in crestetul capului, spunandu-i: — Si fratele tau implineste tot saptesprezece ani. — $tiu, tata. El lucra ca inginer la uzina de apa din Leningrad. Mama ei era croitoreasa la un atelier de croitorie de pe Nevski, care producea uniforme medicale. Dasa era asistenta unui doctor stomatolog, cu care avusese si o aventur’. Lucra cu el de cand renuntase la facul- tate, in urma cu doi ani. Dupi ce pusesera capit relatiei, Dasa con- tinuase si lucreze acolo, deoarece ii plicea ce facea. Postul ii oferea un salariu bun, iar atributiile nu erau deloc solicitante. Tatiana pleca la Kirov, unde toata dimineata asista la gedinge si discursuri patriotice. Directorul departamentului ei, Serghei Krasenko, intreba dacé cineva era dornic si se inroleze in Armata de Voluntari a Poporului, ca si sape transee in sud, contribuind astfel la infrangerea dusmanilor vrednici de ura. Astizi Germania era vrednica de ura. Ieri fusese un aliat mult iubit. Cum avea si fie oare maine? Teri Tatiana il cunoscuse pe Alexander. Krasenko isi continua discursul. Fortificatiile din nordul Lenin- gradului, ce se intindeau de-a lungul vechii frontiere cu Finlanda,CALARETUL DE ARAMA 73 trebuiau bine consolidate. Armata Rogie banuia ca finlandezii intentionau s4 recucereasca tinutul Karelia. Tatiana ciuli urechile. Karelia, Finlanda. $i Alexander vorbise ieri despre asta. Alexander... Tatiana isi pierdu interesul. Femeile il ascultau pe Krasenko, dar nimeni nu se oferi voluntar. Nimeni, cu excepfia Tamarei, cea care se afla ultima pe scara ierar- hicd in procesul de productie. — Ce-am de pierdut? sopti ea incantati, ridicandu-se in picioare. Atat de plictisitor era postul pe care il ocupa Tamara! In ziua aceea, inainte de pranz, Tatiana primi ochelari de protectie, o masca pentru par gi un halat cafeniu. Dupi pranz, avea si descopere cd nu mai impacheta linguri si furculite. Acum, pe banda de montaj, veneau gloante de metal, mici si cilindrice. Aces- tea clideau cu grimada in cutii de carton, pe care Tatiana trebuia si le aseze in lizi mari, din lemn. La ora cinci dupa-amiaza, Tatiana igi scoase halatul, masca pen- tru par gi ochelarii, apoi, dupa ce se spala pe fata, isi leg din nou parul in coada si iesi din clidire. Porni pe Prospekt Stacek, de-a lungul zidului ce imprejmuia uzina Kirov, o structuri din beton, inaltd de gapte metri, care se intindea pe o distant de cincisprezece blocuri. Trecu pe langi trei dintre aceste blocuri ca s4 ajunga la statia de autobuz. $i in statie o astepta Alexander. Cand il vazu, Tatiana nu isi putu stapami bucuria. Chipul i se lumini dintr-odata si, punandu-si mana pe piept, se opri inmar- murita. Alexander ii zambi, iar ea, rosie toat la fata, igi lua inima in dinti si se indrepta spre el. Observa ci isi tinea in maini bereta de ofiter. isi dorea si se fi spalat mai bine pe fata. Turesul gandurilor, ce-i tulburau mintea si sufletul, o impiedica si-gi gaseascA vorbele ca sA intretina o simplA conversatie, exact in momentul in care avea mai mare nevoie de cuvinte. — Ce faci aici? il intreba ea sfioasa. — Suntem in rizboi cu Germania, ii rispunse Alexander. Nu am timp pentru scuze si pretexte. Tatiana voia si spuna ceva, orice, ca si nu-i lase replica fara rAspuns. — Aha! reusi ea sd ingaime. — La multi ani!74 PAULLINA SIMONS _ fp multumesc. —Ji-ai facut planuri pentru diseara? — Nu cred ci e cazul. Astazi e luni si toaté lumea e obosita. O sa ludm cina. Si poate vom ciocni vreun pahar, ji rispunse ea, oftand adanc. Intr-o alti lume, poate ca |-ar fi invitat, de ziua ei, la cin’. Dar nu in cea in care traiau acum. Asteptau autobuzul in ticere. Pretutindeni in jurul lor vedeau oameni cu chipuri posomoriate. Tatiana nu se simtea ins4 deloc trist’. ,,Asa o si art si eu cind o sa stau singurd in statie, asteptand autobuzul alituri de ei?” se intreba ea, »Aga o si arat tot restul vietii?” »Dar suntem in razboi”, isi spuse apoi. ,Cum o si arate restul vietii mele?” — De unde ai stiut ci sunt aici? — Tatal tau mi-a spus ieri c& lucrezi la Kirov. Si m-am gandit ca astepti autobuzul. — De ce? il intrebi ea vesela. Crezi ci transportul in comun ne aduce cumva noroc? — Te referi la noi, poporul sovietic? intrebi Alexander zam- bind. Sau la noi doi? Tatiana se imbujora iar la fata. Autobuzul 20 opri in statie, avand un numir limitat de locuri. Oamenii se imbulzira cu tofii spre usi, urcindu-se claie peste gri- mada in magina. Alexander si Tatiana ramaseri pe loc. — Hai si mergem pe jos, ii propuse el in cele din urmi. — Pina unde? — Pan acasa. Vom putea si vorbim mai mult pe drum. Ea il scruta cu indoiala in ochi. — Asta inseamni si mergem opt kilometri pe jos, ii spuse Tatiana, privindu-si incaltimintea. — Porti niste pantofi mai comozi azi? o intrebi el zambind. — Da, iti multumesc pentru grija pe care mi-o porti, rispunse ea cu aceeagi sfiala, mustrandu-se in gand pentru stanjeneala ei, asemnatoare cu a unei fetite prostufe. — Uite ce-ti propun eu! Hai si mergem pe jos inca un bloc distant4, pana pe strada Govorova, iar de acolo s4 ludm tramvaiul 1.CALARETUL DE ARAMA 75 Poti si parcurgi pe jos distanta asta? Toatd lumea asteapt3 autobu- zal sau troleibuzele. Noi 0 si luim, in schimb, tramvaiul. Tatiana cizu o clip’ pe ganduri. — Dar nu cred ca tramvaiul ma las& chiar acasi, ti raspunse ea in cele din urma. — Asa este, dar la gara Vargovia poti sa iei tramvaiul 16, care te va lisa la intersectia strazii Greceski cu Soviet Cinci sau putem si ludm amandoi tramvaiul 2, care pe mine mii va lisa mai aproape de cazarmi, iar pe tine la Muzeul rus de Stat. Sau putem s& strabatem tot drumul pe jos, adaug’ apoi, dupa o clipa de tacere. — Nu megg pe jos opt kilometri, raspunse Tatiana. Indiferent cat de comozi ar fi pantofii. Hai si luaim tramvaiul. Nu avea de gind sa coboare la nu-stiu-ce-gara ca si ia singurd un alt tramvai spre casa. Pentru cd cel pe care il asteptau intarzia deja de mai bine de douazeci de minute, Tatiana accepti si meargi cativa kilometri pe jos, pand la tramvaiul 16. Lasara in urmi strada Govorova gi intrara pe Skapina, care se oprea pe digul Canalului Circular — Obvodni Canal. Tatiana nu voia sd se urce in tramvaiul ce avea si o ducd acas4. Nu voia nici ca Alexander sa plece spre cazarmi. Voia sa se plimbe de-a lungul canalului albastru. Dar cum si-i spuni asta? Voia si-1 intrebe gi alte lucruri. Incerca mereu sa nu fie prea directa. Incerca s4 spund numai ce se cuvenea gi, pentru cd nu avea incredere in pendulul etichetei, ce-i oscila adesea in minte, prefera si pastreze ticerea, lucru perceput adesea fie ca timiditate, fie ca aroganta. Dasa nu se confrunta niciodata cu problema asta. Ea spunea exact ce-i trecea prin minte. Tatiana stia ci trebuia si aiba mai multa incredere in glasul ei launtric. Caci era destul de rasunitor. Voia si-1 intrebe despre Dasa. Dar el i-o lua inainte, spunand: — Nu stiu cum s& mia fac ct mai bine inteles, incepu el. S-ar putea si ma crezi arogant. Dar... Se opri, lisand cuvintele suspendate in aer. — Dacé te cred arogant, remarca Tatiana, atunci poate ca aga si esti. Alexander pistra tacerea.76 PAULLINA SIMONS — Dar spune-mi oricum despre ce e vorba. — Tatiana, trebuie sa-1 convingi pe tatal tau sa-I retrag’ pe fra- tele tiu din tabira de la Tolmacevo. In acest timp, in fata lor se ivea, in toaté splendoarea ei imperi- ala, gara Varsovia, iar Tatiana fsi imagina cum ar fi si calatoreasct prin Varsovia, Lublin si Swietokryst. Gandurile ii fur brusc intre- rupte in clipa in care il auzi vorbind despre Pasa si Tolmacevo si... Nu despre asta se astepta sd-i vorbeasci. Ea isi dorea cu totul altceva. In schimb, Alexander ii pomenea de Pasa, pe care nu avea de unde s&-] cunoasci, deoarece nu-| vizuse niciodati. — De ce? il intreba Tatiana in cele din urmi. — Pentru ca exista pericolul ca Tolmacevo si cada in miinile nemfilor, fi raspunse el dupa o scurta ezitare. — Ce tot spui acolo? Nu infelegea si, chiar daca ar fi inteles, prefera si n-o faca. Nu voia si se lase coplesita de tristete. Era prea fericité pentru ca Alexander venise s-o vada din proprie vointi. Dar tonalitatile glasului sdu, accentele grave pe care le conferise celor trei cuvinte — Pasa, Tolmacevo si nemti — rostite intr-o singura frazi o pusera pe ganduri. Oare bituse tot drumul pani la Kirov ca s-o sperie? Dar de ce? — Si ce pot sa fac ew? il intreba Tatiana. — Incearca sa-1 convingi pe tatal téu sd-l ia pe Pasa de la Tolmacevo! De ce I-a trimis acolo? exclamii el. Ca si fie in siguranta? continua Alexander, tresdrind infiorat, in timp ce, pret de o clipa, o umbra ii intuneca chipul. Tatiana il privea cu ochi scrutitori, fari si indrazneascd nici micar si clipeasca, asteptand o explicatie. Dar in locul cuvintelor, se lisa o tacere apasatoare. — Acolo sunt tabere pentru biiefi, ii explicd ea, dregindu-si glasul. De aceea I-a trimis. — Stiu, ii raspunse el, incuviingand din cap, cu chipul lipsit de orice expresie. Foarte multi leningrideni si-au trimis ieri biietii acolo. — Alexander, nemfii sunt in Crimeea, continua Tatiana. Asta a spus si tovarigul Molotov. Nu i-ai ascultat discursul? — Da, asa e, Sunt in Crimeea. Dar frontiera noastri cu Europa se intinde pe doud mii de kilometri. Iar armata lui Hitler a ocupatCALARETUL DE ARAMA 77 fiecare metru de granitd, Tania. Din sudul Bulgariei pana in nordul Poloniei. EI se opri. Iar Tatiana pastra tacerea. — Deocamdati, Leningradul este cel mai sigur loc pentru Pasa. Crede-mi pe cuvant! Tatiana il privea cu indoiala. — De ce esti atat de sigur? il intreba ea, vorbind cu tot mai multi insufletire. De ce auzim la radio cd Armata Rosie este cea mai puternica din lume? Avem tancuri, avioane, artilerie si arme. La radio auzim cu totul altceva fata de ce spui tu, Alexander, isi continud ea pledoaria, rostind cuvintele ca pe un repros. — Tania, Tania, Tania! murmuri el, clatinand din cap. — Ce e? Ce e? Ce e? intreba ea, vazind pe chipul grav al lui Alexander un zambet vag. Acest lucru o facu si schiteze si ea un surds, in ciuda seriozititii care i se citea in priviri. — Tania, de-a lungul timpului, Leningradul a avut atat de multe conflicte cu Finlanda, aflata la douazeci de kilometri in nord, incat am uitat s4 mai inarmam gi granita de sud. De acolo vine acum pericolul. — Daci de acolo vine pericolul, atunci de ce il trimiti pe Dimitri in Finlanda, unde, dupa cum sustii, ¢ liniste si pace? Un timp, Alexander nu mai spuse nimic. — I] trimit in recunoastere, ii raspunse el in cele din urmé, pas- trind anumite lucruri sub ticere — Tatiana era convinsi de asta. Vreau doar s& spun, continua apoi, ca ne-am comasat toate mijloa- cele de apirare in nord. In sud si sud-vest, Leningradul nu are nici macar o singurd divizie, un singur regiment gi nici vreo alta unitate militari. Intelegi ce-ti spun? — Nu, ii raspunse ea pe un ton usor sfidator. — Vorbeste cu tatil tau despre Pasa! repeti el. Serabatura apoi in ticere strazile cufundate intr-o liniste deplina. Totul parea incremenit in jurul lor: si soarele in amurg, si frunzele copacilor. Numai Alexander si Tatiana mergeau cu pasi lenti, incetinind la capatul fiecdrui bloc, privind caldarémul sau citind-indicatoarele strizilor. ,Nu vreau ca plimbarea noastri si se sfarseascd atat de repede”, isi spuse ea in gand. El la ce se gandea oare?78 PAULLINA SIMONS — imi pare riu pentru intamplarea nefericita de ieri... incepu Alexander. Dar ce puteam sa fac? Eu gi sora ta... N-am stiut ci sunteti surori. Ne-am intalnit la Sadko... — Stiu. Si inteleg prea bine. Nu trebuie si-mi explici, il intre- rupse Tatiana. Ti era recunoscatoare pentru ca adusese subiectul in discutie. — Ba da. $i imi cer iertare dac& te-am... Ezita usor, apoi continua: —...dacd te-am suparat. — N-ai de ce sa-ti ceri iertare. Nu-i nicio problema. Mi-a povestit despre tine. Tu si ea... Tatiana se opri, lasand cuvintele suspendate in aer. Ar fi vrut s4-i spund c& legatura lui cu Dasa nu o afecta deloc, dar nu reusi sa dea glas vorbelor. — Cum e Dimitri? il intreba in schimb. E drigut? Cand se intoarce din Karelia? Il intreba toate astea doar ca si-] impresioneze? Habar nu avea. Voia doar si schimbe subiectul. — Nu stiu. Cand igi va termina misiunea. Peste cateva zile. — Am obosit. Putem s4 luim tramvaiul? — Fireste, ii rispunse Alexander incet. Hai sa-l asteptim pe 16. Stateau impreuna pe scaunele din tramvai, cand Alexander isi relua firul gandurilor. . — Tatiana, eu si sora ta nu avem intentii serioase. Li voi spune — Nici sa nu te gandesti! exclama ea atat de tare, incat cei doi barbati care stiteau in fata lor se intoarsera intrebatori spre ei. Nici si nu te gandesti! repet apoi mult mai incet, dar pe un ton la fel de hotarat. Alexander, e imposibil! continua ea, ascunzandu-si fata in miini. E sora mea mai mare. Intelegi? »Am fost singur la parinti’, ii risunau prin minte cuvintele Lui. — E singura mea sora, continua Tatiana cu glas mult mai domol. $i are intentii serioase in privinta ¢a, Mai era nevoie si continue? Nu credea ci mai era cazul, dar nemultumirea din privirea lui ii dadu de inteles cd trebuia s4-i ofere si alte argumente. — Voi mai intalni si alti baieti, adaug’ in cele din urmé, ridi- cand din umeri, dar nu voi mai avea niciodati o alta sora.CALARETUL DE ARAMA 79 — Nu mai sunt un biietandru, ii raspunse Alexander. — Atunci voi mai intalni si alti barbati, ingaima Tatiana. Discutia devenea tot mai stanjenitoare gi mai dificild pentru ea. — Ce te face sa crezi c4 vei mai intalni i alti barbati? Uluitd, Tatiana reusi totusi si-i raspunda: — Voi constituiti jumitate din populatia lumii. Dar faptul ca am doar o singura sora ramane o certitudine.. Pentru ca Alexander pistra ticerea, indrizni si-l intrebe: — {gi place Dasa, nu-i aga? — Fireste, ii raspunse el incet. Dar... — Atunci am limurit problema, il intrerupse Tatiana. Nu mai are niciun rost si vorbim despre asta, continud ea, oftand adanc. — Asa e, incuviinta Alexander, oftand ¢i el ugor. — In regula atunci, spuse ea, atintindu-si ochii pe fereastra. Modelul pe care Tatiana isi dorea s4-] urmeze in viata era cel al bunicului ei — intruchiparea demnitatii desivargite cu care isi ducea existenta atat de simpla. Bunicul ei ar fi putut sa-si aleaga orice alti profesie, dar preferase si fie profesor de matematicd. Tatiana nu stia daca matematica il ajuta pe deda si abordeze pro- blemele intangibile ale vietii cu aceeasi exactitate a stiintei pe care o preda sau daci chintesenfa firii sale fusese cea care il atrisese spre valorile absolute ale matematicii, dar, indiferent de motive, pentru Tatiana, deda intruchipa un exemplu vrednic de urmat. Ori de cate ori oamenii 0 intrebau ce voia si devina atunci cand avea sa creasca, le raspundea invariabil: ,, Vreau sa fiu ca bunicul meu”. ‘Tatiana tia ce-ar face bunicul ei. Nu i-ar frange niciodatd inima surorii lui. Tramvaiul trecu de Piata Insurectiei. Alexander o ruga sa coboare cu cateva statii inainte de Soviet Cinci, langa spitalul Greceski, aflat la intersectia strazii Soviet Doi cu Greceski. — Aici m-am niscut, ii spuse Tatiana, aratandu-i spitalul. — Spune-mi, Tania, iti place Dimitri? Trecurd cateva minute bune inainte ca Tatiana s4-i rispunda. Ce raspuns voia oare si auda? Juca rolul de spion in numele lui Dimitri sau al lui insusi? $i ce-ar fi trebuit s4-i spun? Daca juca rolul de spion in numele lui Dimitri, iar Tatiana avea si ii raspunda ca nu-! plicea, avea si rineasci sentimentele prietenului sau si nu voia sa faci asta.80 PAULLINA SIMONS Dacé intreba in numele lui, iar Tatiana avea sd ii dea un raspuns afirmativ, atunci avea si fi raneasci sentimentele lui Alexander, lucru pe care, de asemenea, nu si-| dorea. Ce fac fetele in asemenea situatii? N-ar trebui si se joace putin? Sa flirteze, si se prefaca, sd atraga in mreje. Dar Alexander era prietenul Dagei. $i atunci sora ei mai mic ii mai datora un raspuns cinstit? Dar el oare si-] dorea? Da, si-] dorea. — Nu, fi raspunse ea in cele din urmé, cdci nu voia s4-i rineasca sentimentele lui Alexander. Expresia de pe chipul lui fi dadu de inteles ca fi oferise rispun- sul corect. — Dasa sustine cd ar trebui sa-i dau o sansa. Tu ce parere ai? — Nu, fi raspunse el, fara s& stea nicio clipa pe ganduri. Stateau la intersectia strazii Soviet Doi cu Greceski Prospekt. Cupola bisericii din fata cladirii apartamentului ei strilucea in bataia soarelui, la cateva sute de metri distanga. Tatiana nu accepta gandul ci Alexander avea sa plece in curand. Acum, dup§ ce ii ceruse imposibilul i primise un refuz, se temea cd nu avea s4-] mai vada niciodati asa. Singur, intre patru ochi. Nu putea s4-1 lase si plece. Nu inca. — Alexander, il strigi ea incet, cercetindu-i chipul cu ardoare, parintii tai au ramas in Krasnodar? — Nu, ii rispunse el. Nu mai sunt acolo. Ea il privi cu aceeasi fervoare. El isi adanci privirea in ochii ei. — Tania, sunt foarte multe lucruri pe care ag vrea si ti le explic, dar nu pot. — Incearca! il indemna Tatiana, cu risuflarea intretdiata. — Tot ce se intampli acum in Armata Rosie — confuzia, incompetenta, dezorganizarea — trebuie privit numai prin prisma ultimilor patru ani. Intelegi? — Nu prea, ii raspunse ea, stand incremenita. Ce legatura au toate astea cu parintii tai? Alexander mai facu un pas spre ea, protejand-o de lumina puternica a asfintitului.CALARETUL DE ARAMA 81 — PSrintii mei au murit, Mama in 1936, iar tata in 1937, impuscati, adauga i in soapti. De NKVD, politia care nu mai e atat de secreté. Acum trebuie si plec. Socul ce se citea pe chipul Tatianei il opri, determinandu-| s-o miangaie pe brat si si-i spund cu un zambet trist pe buze: — Nu te speria! Uneori, lucrurile nu merg pe fagasul pe care ni-l dorim. Indiferent cate planuri ne facem sau cAte iluzii ne fau- rim. E adevarat? — Da, aga e, ii raspunse Tatiana, lasindu-si privirea in pamAnt. Dintr-un motiv sau altul, avea impresia cd nu se referea doar la parintii lui. — Alexander, vrei si... — Trebuie si plec, o intrerupse el pe un ton taios. Ne mai vedem. »Cnd?” ar fi vrut sa-] intrebe, dar se multumi doar s4-i rispunda: — Bine. Tatiana nu voia sa se intoarcd in apartament, in bucitarie sau in dormitor — nu voia nicidecum induntru. Voia sd se afle din nou intr-un tramvai sau intr-o statie de autobuz, intr-un magazin sau chiar pe strad’ — oriunde, dar nu in camerele ci, unde Alexander nu-si avea locul. Cand intra in cladire, rimase inmarmuritd pe palier, desenand absent prin aer cifra opt inainte de a-si continua drumul. Apoi, cu inima ca de piatra, urci treptele.Familia ei discuta despre rizboi. Nu pregitisera nicio masi fes- tiva, dar bautura curgea din plin. Starnind dispute aprinse. Care avea sa fie oare soarta Leningradului? Cand Tatiana intra pe usa, tatél si bunicul ei discutau in contradictoriu despre intenfiile lui Hitler — de parca amAndoi t-ar fi cunoscut personal. Mama ei voia 84 stie de ce tovarisul Stalin nu le vorbea oamenilor. Iar Dasa se intreba daca mai avea vreun rost s& lucreze. — Si ce-ai vrea sd faci? riposta tdios tata, Uita-te la Tania! N-are nici saptesprezece ani, dar nu se intreaba daca mai are vreun rost si lucreze. Parintii si bunicii ei, dar si Dasa ti aruncara Tatianei priviri incarcate de tristete. Tatiana isi lisa geanta jos. — Azi am implinit saptesprezece ani, tata. — O, da! exclaméa tatal ei. Asa e! A fost o zi nebuna astizi. Haideti si inchinam paharele in sanatatea lui Pasa! $i a Tatianei! adauga apoi, dupa o scurtd ezitare. in lipsa lui Pasa, incAperea prea si mai mica. ‘Tatiana se rezemi de perete, intrebandu-se cand ar fi momentul cel mai potrivit ca si aduca in discutie subiectul intoarcerii fratelui ei din tabara de la Tolmacevo. Nimeni nu vedea ca abia se mai tinea pe picioare, cu exceptia Dasei, care o privea de pe canapea. — De ce nu mannci niste supa de pui? o intrebi ea. E pe sobi, in bucdtarie. Era o idee buni si ciuguleasci ceva, isi spuse ea. In bucatarie, isi turnd doua polonice de supa cu morcovi si carne de pui si apoi, asezandu-se pe pervazul ferestrei, incepu s4 scruteze gridina in lung si-n lat, lasnd supa sa se raceasca. Nu putea si manance nimic fierbinte. Avea oricum senzatia ci sufletul ii ardea in flacari. Cand se intoarse in camera, ii auzi pe parintii ei vorbind.CALARETUL DE ARAMA 83 — Razboiul asta nu va tine pana la iarna, spunea pe un ton blajin mama ci, incercand s’-si consoleze barbatul. Totul se va ter- mina pani atunci. E] pistra tacerea, aranjandu-si faldurile camiasii. — $i Napoleon a invadat Uniunea Sovietica tot in iunie, spuse tatal in cele din urmi. — Napoleon! exclama sotia lui. Ce legituri are Napoleon cu povestea asta, Georgi Vasilievici? Fii serios, te rog! Tatiana deschise gura ca si le sugereze parintilor ei si-1 aducd pe Pasa inapoi la Leningrad, dar nu stia cum si comunice familiei ei mature, atotstiutoare si insuportabile un mesaj atat de important si nici cum sa le explice — daci avea si fie nevoit s-o fact — modalitatea prin care intrase in posesia unei informatii atat de pretioase referitoare la inaintarea implacabild a nemtilor in Rusia. »Dacd voi fi nevoit’ si o fac?” se intreba in gind. Raspunsul o facu s inchid’ gura. Tatal sau stitea lang’ mama ¢i, cu ochii pironiti in paharul gol. — Hai sa mai luim o dusca! spuse el. $i si inchinim paharele in cinstea lui Pasa! — Hai si mergem in Luga! ii propuse incantati mama. Sa ple- cm din oras si si petrecem putin timp la dacha noastri de la tara! Acum era momentul si intervina. Nu putea si-I rateze. — Poate ci... incepu Tatiana, dregandu-si glasul i balbaindu-se, curajoasi ca un miel si uluita de propria indrazneala... poate ca, intre timp, am putea si-1 aducem si pe Pasa inapoi acasi. Parintii, bunicii si Dasa 0 priveau cu ochii plini de uimire si cdintd, surprinsi parcd de faptul ca Tatiana stia si vorbeasca si cu- prinsi de regrete pentru c& discutau lucruri importante in prezenta unui copil. — Ar trebui si-1 aducem inapoi, spuse mama, incepand si planga. Astizi e ziua lui si e complet singur. »E gi ziua mea”, isi spuse Tatiana in gand. Se ridicd in picioare, hotirata si facd o baie. — Unde te duci? o intrebi tiios tata. — Sa spil. — Ce sa speli? se rasti gi mama. Daca tot te duci la bucitirie, ia si niste farfurii cu tine!84 PAULLINA SIMONS — Ma& duc s& ma spal pe mine, raspunse Tatiana, strangand farfuriile murdare de pe masa. Dasa plecd apoi de acasa. Tatiana nu o intrebi unde se duce. Banuia ca avea sa se intalneascd cu Alexander. Nu obisnuia si-si planga singura de mild si nu avea de gand sd inceapa acum. Daca regreta ceva, era turnura evenimentelor, care ii permiseserd sa cunoasc pentru prima oar fiorii dragostei, ca apoi sa-si vada inima franti intr-un joc absurd al destinului. Dar nu voia si cada prada unei autocompatimiri desarte — nu voia si fie sfasiata de demonul maniei. Incercd s& reciteasc’ vreo cateva dintre povestirile lui Cehov, care, prin lentoarea lor, izbuteau mereu si-i domoleasca freamatul launtric. Cele sapte povestiri pe care reusise s4 le parcurga — ultima descriind o fata care statea pe o banca alaturi de un barbat mai in varsti — o trimisera iute in lumea viselor. Ji auzea pe deda si pe tatal ei purtand discutii aprinse legate de razboi. — Perspectiva razboiului este inspaimantatoare, spunea deda, dar multi oameni nu-l privesc ca pe o pura tragedie. Razboiul s-ar putea si le aduci libertatea. S-ar putea sa le ofere sansa unei vieti normale. — Nimic nu va mai scipa Rusia de povara cumpliti a bolse- vicilor, auzi Tatiana vocea tatalui ei, ametit de aburii alcoolului. Nimic nu ne va mai reda gansa la o viata normala. Tatal ei era un pesimist incurabil, credea Tatiana. Iar paharele de votca il ficeau si mai moroc&nos. Trebuia sd existe ceva care s& le confere tuturor sansa la 0 viata noua. Dar ce anume? Nu avea rispunsuri la intrebarea asta. Adormi. Se trezi din somn la ora unu gi patruzeci i cinci de minute noap- tea, in vuietul unor sunete stridente ce veneau de afara. Zgomotul asurzitor al unei sirene tulbura linistea noptii cermite. Tipa inspai- méantati, iar tatal ei se duse lang ea, spundndu-i si nu-i fie teami, caci era doar o sirend antiaeriani. Ea il intreba daci nemftii incepu- sera deja si bombardeze oragul gi daca trebuia si se scoale din pat. — Culci-te la loc, draga mea Taneska! ii rispunse tata. Dar cum avea si mai doarma cind sirena continua sa urle ametitor, iar Dasa nu se intorsese inca acasa? Sirena se opri dupa cateva minute, dar Dasa tot nu era acasa.A doua zi, la sedinta de dimineata de la Kirov, Tatiana afla ca, din cauza eforturilor de razboi, programul de lucru avea sa se pre- lungeasci pind la ora sapte seara, pana la noi dispozitii. Pana la noi dispozitii insemna pana la sfarsitul razboiului, banuia Tatiana. Krasenko isi informase muncitorii ci, impreund cu secretarul de partid de la Moscova, luase hotirarea de a accelera productia de KV-1, tancul greu sovietic destinat aparirii Leningradului. Krasenko le spusese cd orasul avea si fie aparat cu tancurile, munitia $i artile- tia produse la Kirov. Stalin nu avea si transfere armele de pe frontul sudic pe frontul din Leningrad ca s& apere orasul. Armamentul si mancarea produse in Leningrad aveau si fie singurele mijloace de aparare si subzistenti ale cetatenilor, astfel ca eforturile lor trebuiau dublate. Dupa aceasta sedinta, muncitorii se oferiseri, care mai de care, si plece voluntari pe front, lucru care o facuse pe Tatiana sa creada ca fabrica avea si se inchida in curand. Departe de ea norocul! impreuna cu Zina, o alta colegi de munci — o femeie intre doua varste, istoviti de greutatile vietii —, reveni la linia de productie a proiectilelor. Mai tarziu, in ziua aceea, pistolul de bitut cuie se stricase, iar Tatiana fusese nevoita sa sigileze cutiile cu gloante, batand cuiele cu ciocanul. La sfarsitul programului, nu-si mai simtea nici spatele, nici bratul. Tatiana si Zina mergeau pe lang’ zidul ce imprejmuia uzina Kirov si, inainte de a ajunge la statia de autobuz, Tatiana zari sta- tura inalti a lui Alexander, impreuna cu parul lui negru, ivindu-se printre multimea de oameni. — Trebuie si plec, ii spuse ea Zinei, cu risuflarea intretaiata. Ne vedem maine, adiuga apoi, grabind pasul. Zina fi rispunse ceva in soapta.86 PAULLINA SIMONS — Buni, il salut ea cu glas ferm, in ciuda bitailor frenetice ale inimii. Ce faci aici? Era prea obosit’ ca si mimeze dezinteresul, asa ci ii zambi cu multa caldur’. — Am venit sd te conduc acasi. Ai avut parte de 0 zi de nastere frumoasa? Ai vorbit cu parintii tai? — Nu, ii rispunse Tatiana. — Nu raspunsul la ambele intrebari? — N-am vorbit cu ei, Alexander, ii spuse Tatiana, evitand su- biectul zilei sale de nastere. N-ar putea s4 vorbeasca Dasa? E mult mai curajoasi decat mine. — Serios? — O, da! exclami ea. Eu sunt fricoasi ca un iepure. — Am incercat s4-i explic gi ei situatia lui Pasa. Dar nu e deloc ingrijorat’. $tiu, nu e treaba mea, continui el, ridicand din umeri. Incerc sa va ajut si eu cum pot, adauga apoi, privind sirul intermi- nabil de oameni. Nu vom reusi si ne urcim in autobuz. Nu vrei si mergem pe jos? — Doar pani la tramvai, ii rispunse ea. Sunt atat de obosit’, ci abia imi mai misc picioarele. Astepti de mult? il intreba apoi, aranjandu-si parul strans in coada. — De doui ore. . Brusc, Tatiana nu se mai simtea atat de istovita. I] privea uimita. — Astepti de doua ore? Mad astepti de dou ore? ar fi vrut, de fapt, s4-l intrebe. _- Programul de lucru s-a prelungit pana la ora sapte. imi pare rau cd ai asteptat atat de mult, ii spuse apoi cu glas duios. Se indepartara de multimea care astepta autobuzul, traversara strada si se indreptara spre Govorova. — De ce esti inarmat? il intreba Tatiana, aritandu-i pusca pe care Alexander o purta pe umir. Esti in misiune de patrulare? — Sunt liber pana la zece, ii raspunse Alexander. Dar am primit ordin si port tot timpul arma cu mine. — N-au ajuns deja pana aici, nu-i asa? intreba Tatiana pe un ton jovial, incercand sa glumeasci. — Nu inc, ii rispunse el scurt si taios. — E grea?CALARETUL DE ARAMA 87 — Nu. Vrei sa ti-o dau gi fie? intreba apoi cu un zimbet pe buze. — Da, incuviinta ea. N-am finut niciodat’ o arma in mani. In clipa in care o lua din bratele lui, descoperi cu surprindere ci era cumplit de grea, luptandu-se din risputeri s-o tind cu ambele miaini. O tinu un timp, apoi i-o didu inapoi lui Alexander. — Nu stiu cum reusesti s-o cari cu tine, impreund cu multe alte lucruri. — Dar nu doar o port cu mine, Tania, ci si trag cu ea. Alerg inarmat $i ma arunc pe jos, apoi sar in picioare, tinand-o in mini, in timp ce car in spinare o ranita grea. — Nu stiu cum reusesti, repeta ea. Ar fi vrut si fie gi ea la fel de puternici. Astfel, Pasa n-ar mai fi putut s-o infranga in lupta. Se urcara apoi in tramvai. Era aglomerat. Tatiana ii oferi locul ei unei doamne mai in varsta. Alexander nu prea si fi avut nici cea mai mica intentie de a sta pe scaun. Se tinea cu o mand de cureaua gentii, iar cu cealalté de cureaua armei. Tatiana se tinea de bara de metal partial ruginita a tramvaiului. Uneori, cand acesta vira brusc, zgaltaindu-si pasagerii, se izbea de Alexander gi isi cerea iertare de fiecare data. Trupul lui era la fel solid ca zidul ce imprejmuia uzina Kirov. Tatiana voia si fie singura cu el, ca si-] intrebe mai multe lucruri despre parintii lui. Nu puteau s& vorbeasc4 despre asta in tramvai. Dar era oare de bun augur s4-i cerceteze tainele vietii? Cunoasterea secretelor sale nu-i apropia oare prea mult, cénd ar fi trebuit sd se indeparteze cat mai mult cu putinta? isi continuara drumul in ticere pani la statia de pe Voznesenski Prospekt, de unde luara tramvaiul 2, ca si ajungi la Muzeul rus de Stat. — Trebuie si plec, ti spuse Tatiana — fara tragere de inima — dupa ce coborara. — Nu vwrei si mai stai putin? o intrebi deodata Alexander. Ne putem odihni pe bancile din Gradinile Italiene. Ce zici? — Bine, ii rispunse ea, incercind si-si stavileascd bucuria in timp ce mergea cu pasi mici alituri de el. Dupi ce se agezara pe o banca, Tatiana simti ci Alexander avea ceva pe suflet; voia sa-i spuna ceva, dar nu putea. Spera ca nu era88 PAULLINA SIMONS vorba despre Dasa. ,N-am depisit oare pragul asta?” Ea nu reusise s-o faci. Dar el era mai mare. Ar fi trebuit si-1 depaseasci. — Alexander, ce e clidirea aceea de acolo? il intreba ea, ar3- tandu-i cu mana o constructie impunatoare aflati pe cealalta parte a strazii. — E Hotelul European, ii raspunse el. Acesta, impreund cu Astoria, sunt cele mai bune hoteluri din Leningrad. — Seamini cu un palat. Cine are voie sa stea acolo? — Swrainii. — Acum cAtiva ani, tata a fost intr-o calatorie de afaceri in Polonia, ii povesti Tatiana, iar cand s-a intors in tara, ne-a spus ca la hotelul din Varsovia unde a fost cazat stiteau si polonezi din Cracovia. Pofi si-ti imaginezi asa ceva? Nu !-am crezut mai bine de o siptimana. Cum ar putea polonezii si stea la un hotel din Varsovia? continua ea chicotind. E ca gi cum ag sta eu la Hotelul European de acolo. — Sunt locuri in lume unde oamenii pot s4 cAlatoreasc’ unde vor in propria tard, fi spuse Alexander, privind-o cu o expresie amu- zat pe chip. — Asa 0 fi, ii raspunse, fluturandu-si mana prin aer. Ca Polonia. Apoi, inghitind in sec si dregindu-si glasul, continua: — Alexander... Imi pare nespus de rau pentru soarta parintilor tii. Povesteste-mi ce s-a intamplat, il rugd ea atingandu-i umarul cu un gest bland. — Tatal tiu are dreptate, incepu Alexander cu un suspin de ugu- rare, Nu sunt din Krasnodar, ii marturisi el dupa o clipa de ticere. — Serios? Dar de unde esti? — Ai auzit vreodata de un oras cu numele de Barrington? — Nu. Unde se afla? — In Massachusetts. Nu auzise bine — probabil ci urechile ti jucau feste. {1 privea cu ochii cat cepele. — In Massachusetts? ingaima ea. Ca acela din America? — Da. Ca acela din America. — Esti din statul american Massachusetts? il intreba Tatiana, complet uluita. — Da.CALARETUL DE ARAMA 89 Timp de cateva minute, Tatiana nu mai fu in stare si rosteascd niciun cuvant. Inima ii bitea frenetic si asurzitor in piept. Incerca in zadar sa-si inchida gura. — Mi tachinezi, ii spuse ea in cele din urma. Nu sunt atat de naivi. — Nu te tachinez, rispunse Alexander, clitinand din cap. — Stii de ce nu te cred? — Da. Te intrebi cine ar vrea sa vina aici, nu-i aga? — Exact asta mi intreb. — Traiul in comun a fost o mare dezamagire pentru noi, isi incepu Alexander povestea. Am venit aici plini de sperante — cel putin, tata nutrea mari sperante — si am descoperit cu stupoare c4 nicdieri nu exist duguri. — Dusuri? — Nu conteaz. Dar unde era apa caldi? Nu puteam si facem nici macar o baie normala in hotelul rezidential la care stateam. Voi aveti apa calda? — Fireste ci nu. Fierbem apa pe soba gi o turnim in cada peste apa rece. In fiecare simbata ne ducem si ne spalam la baile publice. Ca toata lumea din Leningrad. — Din Leningrad, din Moscova, din Kiev, din toaté Uniunea Sovietici, spuse Alexander dand din cap. — Ne putem considera norocosi. Marile orase se bucura de apa curenta. Cele din provincie n-au nici miacar aceasta facilitate. Asa sustine deda c& stau lucrurile si in Molotov’. — Are dreptate, incuviinti Alexander. Dar chiar si la Moscova toaletele functioneaza rareori, iar mirosul din bai devine insuportabil. Eu si parintii mei am reusit cumva sd ne adaptam la noul stil de viata. Giateam la foc de lemne si ne imaginam c4 suntem familia Ingalls. — Cine? — Familia Ingalls? a trait in Vestul Salbatic la sfarsitul anilor 1800. Dar noi ne aflam aici, intr-o utopie socialistd. Intr-o zi i-am 1Oragul Molotov, ce purta numele lui Viaceslav Molotov, se numeste astzi Perm gi este situat in apropiere de Munfii Ural, pe malurile raului Kama, la sute de kilometri distant de capitala farii. ? Laura Ingalls Wilder (1867—1957), scriitoare american’, cunoscutd pentru seria romanelor pentru copii Little House on the Prairie, bazate pe copiliria ei petrecutd intr-o familie de colonisti.90 PAULLINA SIMONS spus ironic tatalui meu ca, intr-adevar, aici e mult mai bine decat in Massachusetts. Mi-a rispuns ca nu pofi construi socialismul intr-o singurdé far! far’ o lupta asidua. Un timp a crezut, probabil, cu tarie in acest slogan. — Cand afi venit? — In 1930, imediat dupa pribusirea pietei bursiere din 1929. Vazand nedumerirea de pe chipul Tatianei, Alexander ofta adanc, reluandu-si apoi firul povestirii. — Lasa, nu e important. Aveam unsprezece ani. N-am vrut niciodata sa plec din Barrington. — O, nu! murmuri Tatiana. — Faptul ci trebuia si gatim pe un arzitor Primus cu kerosen ne-a demoralizat cumplit. Apoi intunericul si duhoarea in care eram obligati s4 trim si-au pus amprenta asupra noastr4, cum nu ne-am imaginat vreodata. Mama s-a apucat de bautura. De ce nu? Toata lumea bea aici. — Da, aga e, incuviinga Tatiana. Si tatal ei bea. — Dupi ce bea gi gasea toaleta ocupata de alti straini care locu- iau in ,palatul” nostru din Moscova — nu ca cel European —, mama se ducea in parc ca sa foloseasci toaletele publice de acolo— o simpla groapa in pimant. Amintirile il facura s4 se infioare. Tatiana incepu si ea sd tre- mure in adierea calda si inmiresmati a seri de vari din Leningrad. Ii atinse cu blandete umarul lui Alexander. Pentru ca nu se clinti si pentru cd st’teau sub bolta copacilor maiestuosi, dar si pentru ci nu se mai afla nimeni prin preajmi, Tatiana ii stranse usor umarul, lasandu-si degetele si poposeasca apoi pe fesatura uniformei sale. — Sambata, continua Alexander, mergeam cu tata — cum mergi si tu cu mama gi cu sora ta — la biile publice, unde asteptam cate doua ore la coadi ca si prindem o baie liberi. Mama se ducea singura in zilele de vineri, dorindu-si probabil sd fi avut o fata, ca s& nu se mai simta atat de singurd si si nu mai sufere din cauza mea. — Suferea din cauza ta? ‘ Teoria socialismului intr-o singura tard reprezint’ o tezd emisa de Stalin in 1924 si sprijinitd mai departe de Nikolai Ivanovici Buharin, care susfine c4 »pro- letariatul poate si trebuie si construiascd societatea socialist intr-o singurd tara” in absenta victoriei proletariatului vest-european.CALARETUL DE ARAMA 91 — Nespus de mult. La inceput, am acceptat situatia, dar, odata cu trecerea anilor, am inceput s4-i condamn pentru viata pe care 0 duceam. Traiam la Moscova in perioada aceea. Eram saptezeci de idealisti — unii avand si copii — care locuiam ca gi tine, pe un coridor lung, strajuit de trei toalete si trei bucdtirii mici. — Ho! murmur’ Tatiana. — Iti place tabloul? — Pe palierul nostru sunt doar douazeci si cinci de oameni, ii rispunse ea, clizind pe ganduri. Dar... ce pot si spun? [mi place mai mult dacha pe care o aver in Luga. Rosiile sunt proaspete, iar aerul e atat de curat dimineata! — Exact! exclama Alexander, de parca Tatiana ar fi rostit cuvan- tul magic: curat. — Tar pe de alta parte, continua ea, nu-mi place sa stam tot timpul claie peste grimada. As vrea si am putin... Se opri, lisand cuvintele si pluteasca prin aer. Nu reusea si, gi- seasci vorbele potrivite. Stand cu picioarele intinse, Alexander se intoarse usor spre ea, privindu-i chipul cu ochi iscoditori. — Intelegi ce vreau sa spun? il intreba ea sfioasa. — Da, Tania, inteleg prea bine, raspunse el, incuviintand din cap. PL Ar trebui, asadar, si ne bucuram ci ne-au atacat nemtii? — Scipim de dracu’ si dim de taici-sau. — Ai grijé cum vorbesti! ii spuse Tatiana, clitinand din cap. Dar curiozitatea ei adolescentini nu ii dadea pace, invingAnd, in cele din urmé, prudenga: — Si cine e dracu? il intreba ea. — Stalin. E un pic mai zdravin. — Tu gi bunicu’, murmura Tatiana. — Bunicul tau imi impartaseste parerea? intrebi Alexander cu un zambet pe buze. — Nu, ii raspunse Tatiana, daruindu-i si ea un suras. Tu ii impiartasesti parerea bunicului meu. — Tania, nu te imbata cu apa rece! Poate ci unii oameni, in special cei din Ucraina, vid in Hitler un izbavitor, care fi va scipa de Stalin, dar nu va trece mult si le va spulbera iluziile. Asa cum a facut in Austria, in Cehoslovacia sau in Polonia. fn orice caz,92 PAULLINA SIMONS dupa terminarea razboiului, indiferent care va fi soarta intregii lumi aici, in Uniunea Sovietic4, ne vom intoarce de unde am plecat. Apoi, sovaitor, gasindu-si cu greu cuvintele, o intreba cu ingri- jorare: — Familia... te-a protejat? De... povestile din trecut? — N-am avut prea multa tangenti, ii rispunse ea, strangandu-i umiarul cu degetul. Nu-i plicea sa abordeze subiectul. O speria putin. — Am auzit la un moment dat cd un coleg de munca al tatalui meu a fost arestat. Iar un barbat gi fiica lui, care locuiau aici, au dispirut in urmi cu c4tiva ani si, in locul lor, a venit familia Sarkov. igi cantirea cu grija cuvintele. Stitea in cumpina daci si-i mir- turiseasc4 sau nu faptul cd tatal ei sustinea cA sotii Sarkov erau informatori NKVD. — Da, m-au protejat cumva. — Ei bine, eu nu am avut norocul asta, spuse Alexander, scotand din buzunar o tigari gi o brichetd. Chiar deloc. De aceea nu pot sa-i uit pe parintii mei, care au venit aici plini de sperant’, ca sa piard apoi zdrobiti de convingerile pe care le-au sustinut inci de la nastere. Te deranjeaza daca fumez? o intrebi, aprinz4ndu-si tigara. — Nicidecum, ii rispunse Tatiana privindu-L fi plicea chipul lui. — Cum era viata in America? il intreba apoi. Probabil c4 nu era atat de buna daci un american ca tatil tau si-a parasit tara. Alexander pastra tacerea cat timp fuma figara. — Hai s4-fi spun cum era! incepu el. Comunismul in America anilor ’20 — Deceniul Rosu’ — era la moda in randul oamenilor bogati. 1Sintagma Deceniul Rosu ii apartine jurnalistului si istoricului Eugene Lyons, care a folosit-o pentru a descrie o perioada din anii ’30 din istoria Americii, caracterizat4 printr-o admiratie exacerbat’ a comunismului, in general, si a stali- nismului, in special. Lyons sustine c& idolatrizarea lui Stalin si entuziasmul ma- nifestat fata de realizarile bolsevicilor au atins apogeul in 1938, ,contaminand” intelectuali, jurnalisti, oameni cu viziuni liberale si chiar reprezentangi ai guver- nului american.CALARETUL DE ARAMA 93 Harold Barrington, tatal lui Alexander, voia ca fiul lui si devina membru al Uniunit Tineretului Comunist din oragul lor, pe cand Alexander implinea zece ani. Uniunea Tinerilor Pionieri ai Americii avea prea putini membri, sustinea Harold, de aceea orice fortd proaspata era bine-venitd. Alexander refuzase. Facea deja parte din Asociatia Cercetasilor Americani, ii spusese el tatalui siu. Barrington era un oriasel din estul statului Massachusetts, care purta numele familiei Barrington. Acestia traiau acolo inci de pe vremea lui Benjamin Franklin. Strabunii lui Alexander luptasera in Razboiul de Independenta al Statelor Unite. In secolul al XIX-lea, patru dintre membrii familiei Barrington devenisera primazri, iar trei din- tre stramosii lui Alexander luptasera si murisera in Razboiul Civil American. Tatal lui Alexander voia si-si lase propria amprenta asupra cla- nului Barrington. Voia s-si urmeze propriul destin. Gina, mama lui Alexander, venise din Italia la inceputul secolului XX, pe cand avea optsprezece ani, ca si imbritiseze stilul de viafa american, iar in momentul in care isi schimbase numele in Jane $i se cisitorise cu Harold Barrington, la noudsprezece ani, il imbritisase din toati inima. isi lasase familia in Italia ca si-si urmeze, la randul ei, pro- priul destin. La inceput, Jane si Harold impartasisera vederi radicale, apoi social-democrate, iar in final devenisera comunisti. Triiau intr-o tari care ii lisa si adopte orice ideologie doreau, aga cd imbritisasera comunismul din tot sufletul. Jane Barrington, o adepta a modernis- mului i a progresului, nu-si dorea copii, iar Margaret Sanger, fon- datoarea Asociatiei de Planificare Familiali, fi spusese ci nu era obligata si devina mami. Dupa unsprezece ani de idei radicale, Jane se hotdrase si aibi copii. Dupa cinci ani de incercari si numeroase avorturi, reusise s4 aduci pe lume un singur fiu — pe Alexander —, care se nascuse in 1919, pe cand ea avea treizeci si cinci de ani, iar Harold treizeci si sapte. Alexander inspirase doctrina comunisti cu mult inainte de a invita si vorbeasci. In tihna casei sale din America, stand in fata focului din semineu, invelit in paturi de land, Alexander rostea cuvinte ca proletariat”, ,egalitate”, ,manifest” sau ,leninism’ cu mult inainte de a le intelege semnificatia.94 PAULLINA SIMONS Cand implinise unsprezece ani, parintii lui se hotdraserd sa tra- iascd pe viu ideologia pe care o promovau. Harold Barrington ajun- gea adesea in arestul politiei pentru demonstratiile deloc pasnice pe care le organiza pe strizile din Boston. In cele din urmi, ceru ajutorul Uniunii Americane pentru Libertati Civile ca si obtina azil in URSS. Pentru asta era dispus s4 renunte la cetfenia ameri- can gi s4 se mute in Uniunea Sovietica, unde putea si se identifice cu poporul. Unde nu existau clase sociale. Nici somaj. Nici prejudecati. Si nici religie. Sotii Barrington nu erau chiar atat de incAntati de eliminarea religiei din viata oamenilor, dar, pentru cd erau niste intelectuali cu vederi progresiste, il puteau lisa deoparte pe Dumnezeu ca si clideasci marele experiment comunist. Harold si Jane Barrington isi predasera pasapoartele si pleca- sera la Moscova, unde fusesera primiti cu brafele deschise, ca niste capete incoronate. Numai Alexander prea sa observe mirosul din bai, lipsa sapunului si prezenta cersetorilor, cu picioarele invelite in zdrente, care se adunau in fata ferestrelor restaurantului lor, in speranta cA se vor infrupta din firimiturile ramase pe farfuriile murdare ale clientilor. Mizeria si atmosfera dezolanta din berariile unde Harold Barrington isi ducea fiul erau atat de deprimante, incat Alexander refuza si-1 mai insoteasca, indiferent cat de mult isi dorea sa fie alaturi de tatl Lui. La hotelul unde stateau se bucurau de un tratament special, impreund cu alti expatriati din Anglia, Italia si Belgia. Harold si Jane primisera pasapoarte sovietice, rupand astfel pentru totdeauna legiturile cu Statele Unite. Fiind inca minor, Alexander avea si obtina pasaportul sovietic abia la saisprezece ani, urmand sa intre in evidenta centrelor militare pentru efectuarea stagiului militar obligatoriu. Alexander se duse la scoala, invatd rusa si isi ficu multi prieteni. Se adapta, incetul cu incetul, la noua lui viata cand sotii Barrington primira vestea, in 1935, cd trebuiau sa elibereze camera de hotel, pentru care nu plateau chirie, si si-si castige singuri existenta. Guvernul sovietic nu mai putea sa-i intretina. Le fu insi cu neputinta si gaseasc’ o camera la Moscova. Nici macar o singura camera in vreun apartament comun. Hotirara atunci si se mute la Leningrad si, dupa multe saptamni de ciutiri, in care se plimba- sera de la un comitet de repartizare a locuintelor la altul, gasira, inCALARETUL DE ARAMA 95 cele din urma, doud camere intr-o cladire sordida situati pe malul sudic al Nevei. Harold se angaja la uzina Izhorsk. Iar Jane incepu s& bea din ce in ce mai mult. Alexander se concentra asupra coli, incercdnd sa iasi cat mai putin in evidenta. Totul se sfarsi in luna mai a anului 1936, luna in care Alexander implinise saptesprezece ani. Jane si Harold Barrington fura arestafi in cel mai neasteptat mod — dar si in cel mai obisnuit. Intr-o zi, mama lui Alexander nu se mai intorsese acasd de la piata. Harold voia sa-i dea de veste fiului sdu, dar, in urma unui schimb dur de replici, baiatul nu mai venise nici el acasa de vreo doud nopfi. Patru xile mai tarziu dupa disparitia sofiei sale, cineva batu usor la usa lui Harold la ora trei dimineata. Harold nu avea de unde sé stie ca reprezentanfii Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne il luasera deja pe Alexander in custo- dia lor. Leonid Slonko era anchetatorul lui Jane la Bolsoi Dom. — Ce lucruri ,interesante” imi spui, tovarasa Barrington! ii ras- punse el. Cum de-am fost convins ca exact asta imi vei spune? — Dar nu ne-am cunoscut niciodata, ripostd ea. —Am cunoscut mii de indivizi ca tine. »Da, mii, intr-adevar!” ar fi vrut sd-i spund, ,Chiar vin mii din Statele Unite?” — Da, mii, ii confirma Slonko, de parca i-ar fi citit gandurile. Vin cu gramada, Sd ne stilizeze si sd ducd 0 viata lipsita de ideile capitaliste. Comunismul cere sacrificii, 0 stii prea bine. Trebuie sa renunti la estetica burghexa si sé adopti viziunile reformate ale femeilor sovietice, nu ale americanilor. — Dar am renunfat /a estetica burgheza, ti raspunse Jane. Am renuntat la casa mea, la slujba mea, la prietenti mei, la intregul meu univers. Am venit aici i am inceput 0 viata noud, pentru ca am crezut cu toatd taria in principiile comunismului. Iar voi n-afi facut altceva decat sd ma tradati. " Sediul NKVD din Leningrad96 PAULLINA SIMONS — $i cum am facut asta? Hranindu-va? Imbracandu-va? Ofe- rindu-va un loc de munca? $i 0 locuinga? — Si atunci de ce sunt aici? il intreba ea. — Pentru ca tu esti cea care ne-a tradat, ti raspunse Slonko. Nu putem sa-ti toleram decepfiile cand incercdm sd remodelam rasa umand in folosul intregii omeniri. Cand incercam sa eradicdm sdracia si mizeria din lume. Si as urea sa te mai intreb ceva, tovarasa Barrington, adauga Slonko, In momentul in care ti-ai exprimat dispretul fata de fara noastra, ductndu-te la ambasada Statelor Unite din Moscova, acum cateva saptimani, ai uitat cumva ca ai renuntat la juraméntul de credinja fata de Statele Unite, sustinand inlaturarea democrafiei? Pactizand cu Frontul Popular? $i renunfand la cetafenia americana? Nu mai esti cetétean american. Nu-i mai intereseaxa daca traiesti sau nu. Cat de naivi suntefi cu tofii! continua el razand. Venifi aici din farile voastre, criticand metodele, obiceiurile si stilul respingator de viata al guvernantilor vostri, Dar cand dati de necazuri, pe cine contactati? intreba Slonko, lovind cu pumnul in masa. Guvernului american putin ti pasd acum de soarta voastra. Poti sa fii sigura de asta, tovardsa. Au uitat de existenta voastra. Departamentul de Justifie al Statelor Unite a sigilat dosarul tau, al sofului si al fiului tau si le-a aruncat in arhiva. Sunteti ai nostri acum. Era adevarat. Jane se dusese la ambasada Statelor Unite din Moscova cu doud séptamani inainte de arestarea ei. Mersese cu trenul impreund cu Alexander. Probabil ca fusesera urmarifi. Reprezentantii ambasadei o primisera cu réceala — asta ca sd descrie situafia in ter- meni mai putin duri. Americanii nu aveau niciun interes sd-i ajute — nici pe ea, nici pe fiul ei. — M-ati urmarit? il intreba ea pe Slonko. — Dar ce credeai? ii raspunse el. Ne-ai dovedit ca loialitatea nue punctul tau forte. Eram indreptafifi sa te urmarim. Eram indreptatiti sé nu avem incredere in tine. Acum vei fi judecata pentru tridare in baza Articolului 58 din Constitutia Uniunii Sovietice. Sti asta. Stii ce te asteapta. — Da, ti raspunse ea. As vrea ca totul sd se termine mai repede. — Dar care ar fi rostul? Slonko era un barbat solid si impundtor, care, in ciuda varstei sale inaintate, parea puternic si destoinic.CALARETUL DE ARAMA 97 _— Infelegi foarte bine care este imaginea pe care fi-ai creat-o in ochii guvernului sovietic. Ai rupt legaturile cu fara in care te-ai ndscut $i ai cdlcat-o in picioare pe cea care v-a primit — pe tine si pe familia ta — cu bragele deschise. O duceati bine in America, chiar foarte bine — v0i, familia Barrington din Massachusetts —, panda v-afi hotarat sa va schimbati viafa. Si afi venit aici. Bine, ne-am spus noi..Am fost convinsi cd erati cu totii spioni. V-am urmarit din prudenja, nu din razbunare. Apoi am vrut sa vd ajutim sa stati singuri pe propriile picioare. V-am promis cd vom avea grija de voi, dar pentru asta aveam nevoie de loia- litatea voastra neconditionata. Tovardsul Stalin nu se asteapté, nu cere altceva. Dar te-ai dus la ambasada pentru ca fi-ai schimbat parerea in privinta noastra cum fi-ai schimbat parerea si in privinta Americii. Americanii ti-au spus: Ne pare rau, dar nu te cunoastem. lar noi iti spunem: Ne pare rau, dar nu te vrem. Ce-fi mai ramane, asadar, de facut? Unde sa te mai duci? Ei nu te mai primesc, noi nu te mai vrem. Ne-ai aratat cé nu esti demnd de incredere. Care-i solufia in acest caz? — Moartea, murmura Jane. Dar va rog sd-mi crufati fiul! il implora ea, lasdndu-si capul in pamant. Era doar un copil cand am plecat. N-a renunfat niciodaté la cetdtenia americana. — A renuntat la ea in momentul in care s-a inrolat in Armata Rosie si a devenit cetafean al Uniunii Sovietice, ii réspunse Slonko. — Dar Departamentul Statelor Unite nu define vreun dosar cu actiuni subversive infaptuite de el. Nu s-a inscris niciodata in Partidul Comunist de acolo, nu are nicio legaturd cu povestea asta. Va rog!... — Dar el este cel mai periculos dintre voi tofi, tovardsa, ti spuse Slonko. : Jane si-a mai vazut soful o singura data inainte de a aparea in fata unui tribunal prezidat de Slonko. Dupd un proces rapid, a ajuns inain- tea plutonului de execufie. Péand la arestarea sa, grija pe care Harold Barrington i-o purta fiului sdu nu era mai presus de deznddejdea provocata de visurile-t Spulberate. Nu era pentru prima oara cand ajungea in arestul polifiei. $i facea un adevirat titlu de glorie din condamnarile la inchisoare pentru con- vingerile sale, un title pe care il afisase cu mandrie in America. ,Am stat in cele mat bune inchisori din Massachusetts’, obisnuia Harold sa spund.98 PAULLINA SIMONS »Nimeni nu-si poate imagina si nici nu poate indura calvarul prin care am trecut in Noua Anglie pentru principiile mele.” Uniunea Sovieticd se dovedise a fi 0 imensd cantina a séracilor. Comunismul nu funciona atat de bine in Rusia, asa cum spera o lume intreaga, tocmai pentru cd era aplicat in Rusia. Ar fi functionat de minune in America, isi spunea Harold. Accla era térémul ideal pentru comunism. lar Harold voia sa-I duca inapoi acasa. Acasa. Nu-i venea sd creada ca, pentru el, America inca insemna ,acasa”. Nu reprosa nimic Uniunii Sovietice, dar nu se simfea acasd, iar comunistii sovietici o stiau prea bine. Acum refuzau sa-1 mai protejeze, chiar daca lui nu-i venea sa creada. Devenise dusmanul poporului. Dar ti ingelegea. Caci lua America in deridere. O dispretuia pentru superficialitatea si moralitatea ei falsd, 0 ura pentru etica individualist i considera ca ideea de democratie era imbratijata doar de 0 anumita categorie de idioti. Acum insd, cand statea intr-o celula sovietica, cu perefi din beton, Harold isi dorea sa-si duca baiatul inapoi in America, cu orice rise si orice pref. Uniunea Sovieticd nu-l putea salva pe Alexander. Numai America putea s-o fac. »Ce i-am facut fiului meu?” se intreba Harold. ,Ce mostenire i-am lasat?” Ce insemna comunismul, la urma urmei? Nu mai stia sal defi- neasca. Nu vedea decat admiratia din ochii lui Alexander in timp ce Harold profera invective de la un amvon, in Greenwich, Connecticut, intr-o zi de sambata din anul 1927. »Cine este acest baiat caruia ti spun Alexander? Daca eu nu stiu, el cum va mai sti? Eu mi-am gasit calea in viafa, dar el cum o va mai gasi intr-o fara care nu il vrea?” Tot ce-si mai dorea Harald in anul petrecut in inchisoare — un an presdrat de interogatorii fard sfarsit, de tagdduiri, de rugdminti si umilinge — era sa-I mai vada o data pe Alexander inainte de a muri. Apelase la omenia lui Slonko. — Nu apela la omenia mea! ii raspunse el. Nu cunose nofiunea. Omenia nu are nicio legatura cu comunismul, cu zamislirea unei ordini Sociale superioare, Acest lucru, tovardse, implica disciplind, staruinga si 0 oarecare detasare. — Nu doar detasare, ii raspunse Harold, ci si un suflet de gheata.CALARETUL DE ARAMA 99 — Fiul tau nu poate sa vind sa te viziteze, spuse Slonko. Pentru ca este mort. Tatiana ramase fara grat lang’ Alexander, mangaindv-i bratul. — Imi pare riu, fi gopti ea, dorindu-si cu ardoare si-i ating’ chipul, dar neavand curajul s-o faci. Alexander, m-ai auzit? Imi pare nespus de rau. — Te-am auzit. E-n regula, Tania, rispunse el, ridicandu-se in picioare. Mi-am pierdut pirintii, dar eu sunt inca in viata. E si asta ceva. Tatiana nu se putea clinti de pe banca. — Alexander, stai putin! Cum ai ajuns sa-ti schimbi numele din Barrington in Belov? Si ce s-a intamplat cu tatal tau? Ti-ai mat revazut vreodati parintii? Alexander se uit la ceas. — Cum de pierd notiunea timpului cand sunt cu tine? mur- mura el. Trebuie sa plec. O s4-ti povestesc intr-o alta zi, ii promise apoi, intinz4ndu-i mAna ca s-o ajute si se ridice in picioare. Candva, mai tarziu. Inima ii tresiri de emotie. Aveau si mai petreaca atunci gi alte zile impreuna? lesir4 incet din parc. — I-ai povestit si Dasei toate astea? il intreba Tatiana. — Nu, raspunse el fara s-o priveasc’. Ea mergea cu pasi usori langa el. — Ma bucur ca mi-ai povestit mie, ii spuse Tatiana in cele din urma. — Si eu, rispunse Alexander. — Imi promiti c4, intr-o buna zi, imi vei depana si restul povestii? — O si-ti promit intr-o buna zi, fi raspunse el cu un zimbet pe buze. — Nu-mi vine si cred cd esti din America, Alexander! Este ceva cu totul inedit pentru mine, ii marturisi Tatiana, imbujorandu-se pana in varful urechilor. El se apleca spre ea gi o séruta usor pe obraz. Dezmierdnd-o cu buzele-i calde gi intepand-o cu barba aspra. — Ai grija si ajungi teafird acasa. Tatiana incuviinti din cap, urmarindu-| cum se indepirta, cu inima coplesita de deznadejde.100 PAULLINA SIMONS Daca avea sa se intoarca si s-o vada stand incremenita si pri- vindu-l cu ardoare? Cat de prostuta avea si-i para! Nici nu isi duse gandul la bun sfarsit, ci Alexander se gi intoarse spre ea. Prinsi asupra faptului, ea incercd si faci un pas, dar picioarele ii tridara descump§nirea. El ii facu semn cu mana. ,Ce-o crede oare vizan- du-mi ci il privesc cu atata insistenti?” Isi dorea si fie mai smecheri, asa ca isi promise si invete. $i apoi ti facu si ea cu mana.Acas&, Dasa era pe acoperis. Locuitorii fiecrei clidiri desem- nasera cate o echipa de muncitori, care aveau si curete molozul in urma raidurilor aeriene si urmareau de pe acoperiguri avioanele germane. Dasa stitea pe cartonul gudronat de pe acoperis si fuma o tigar4 in timp ce vorbea cu cei doi frati mai mici ai familiei Iglenko, Anton gi Kiril. In preajma lor se aflau cAteva gileti cu api si mai multi saci cu nisip. Tatiana voia si se aseze lang sora ei, dar nu avea loc. Dasa se ridica in picioare gi spuse: — Eu plec. O sa fiti in siguranta aici? — Fireste, Dasa. Stai fara grija! Anton mi va proteja. Anton era cel mai bun prieten al Tatianei. — Nu sta prea mult! o sfatui Dasa, mangaind-i parul. Nu te simti obosita? Ajungi atat de tarziu acasi! Kirov e prea departe pentru tine. De ce nu te angajezi la uzina de apa unde lucreaza tata? Ai fi acasa intr-un sfert de ori. — Nu-ti face griji, Dasa! Ma descurc, raspunse Tatiana, schitand un zambet vag, ca pentru a-si intari spusele. Dupi plecarea Dasei, Anton Iglenko incerca s-o inveseleasci pe Tatiana, dar ea nu voia s4 vorbeasca cu nimeni. Voia si stea sin- gurd cu gandurile ei — un minut, o ori sau chiar un an. Voia si-si fac& ordine in ganduri si sentimente. Accept, in cele din urmi, s4 joace jocul lor preferat: si identi- fice, pe nevazute, anumite locuri geografice. Isi acoperi ochii cu mana, iar Anton 0 invarti pe loc, oprind-o apoi brusc. Ea trebuia si arate in ce directie se afla Finlanda. Oare incotro era regiunea Krasnodar? Dar Muntii Ural? Dar America? Apoi Tatiana il invarti pe Anton. Dupa ce epuizara toate tinuturile care le veneau in minte, numarara locurile identificate corect. Pentru c4 era invingatoare, Tatiana trebuia s4 topiie pe loc.102 PAULLINA SIMONS Dar, in seara aceea, nu avea chef si topaie. Aga cd se tranti, obo- siti, pe acoperis. Gandurile ii zburau la Alexander gi la America. — Nu mai fi atat de posomorita! o indemna Anton, un baiat blond i sfrijit. Totul e atat de captivant! — Serios? — O, da! Peste doi ani voi putea si mi inrolez. Petka a plecat ieri. — A plecat ieri? Unde? . — Pe front, o limuri el razind. In cazul in care n-ai observat inca, draga mea Tania, a inceput razboiul. — Am observat prea bine, raspunse Tatiana, infiorandu-se usor. Ati mai primit vreo veste de la Volodia? Volodia era cu Pasa in Tolmacevo. —Nu. Eu gi Kiril am fi vrut si plec4m gi noi. Kiril abia asteapta si implineascd saptesprezece ani. Spune ca va putea si plece in armata la saptesprezece ani. — Da, va putea sa plece in armati la saptesprezece ani, repeta Tatiana ridicAndu-se in picioare. — Dar tu, Tania, vei putea sa pleci undeva la saptesprezece ani? o intreba Anton zambind. — Nu cred, Anton. Ne vedem maine. Spune-i mamei tale sa treacd maine-seara pe la mine ca si-i dau niste ciocolata! Apoi cobori treptele. Bunicii ei citeau, in ticere, pe canapea, la lumina difuza a lampii. Se strecura intre ei, aproape cuibarindu-se in poala lor. — Ce s-a intamplat, draga mea? o intreba bunicul. Nu-ti fie teama! — Nu mi-e team, deda. Sunt doar nedumerita. »9i nu am cu cine si vorbesc”, isi spuse in gand. — Din cauza rizboiului? Ti era cu neputinta si le mrturiseasc’ indoielile care-i micinau sufletul. Asa c&, in schimb, intreba: — Deda, mi-ai spus mereu s& am rabdare in viata, cAci viitorul imi va asterne multe lucruri in cale. Acum mai ai aceeasi parere? Bunicul pastri ticerea, iar Tatiana isi primi raspunsul. — O, deda! se tangui ea. — O, Tania! raspunse bunicul, luand-o protector in brate, in timp ce bunica ii mangaia genunchiul. Lucrurile s-au schimbat peste noapte in lumea intreagi.CALARETUL DE ARAMA 103 — Asa se pare, confirma ea. — Poate ci n-ar trebui si mai ai rabdare. — Asta ma gandeam si eu, ii rispunse Tatiana, incuviintand din cap. Cred ci rabdarea ca virtute este oricum supraapreciata. — Dar asta nu inseamnd si incalci principiile moralitatii, con- tinud deda. $i ale virtutii. Nu uita cele trei intrebari pe care te-am invitat sd tile pui ca si descoperi cine esti cu-adevirat. Nu voia si si le aminteasca. $i nici nu avea interesul sd gi le puna in seara aceea. — Deda, noi, toata familia, iti sim fie virtutea, ii rispunse Tatiana, schitand un zambet vag. Noud nu ne-a mai ramas nimic. — Ba, dimpotriva, Tania, e fof ce v-a mai rimas, spuse bunicul, clitinandu-si capul incadrat de par cirunt. Stand in pat, Tatiana se gandea la Alexander. Se gandea la valu- rile involburate ale existentei lui, in iuresul cirora fusese gata s4 piara. El nu ii impartasise doar o simpla poveste de viata, ci ii infatisase un tablou rascolitor, in care aproape se pierduse si ea. Cat timp isi depanase amintirile, Tatiana il ascultase cu risuflarea intre- tiata si cu gura usor cdscat, sorbindu-i cu nesat cuvintele, suflarea si durerea. Avea nevoie de cineva care si-| ajute s4 poarte pe umeri crucea vietii. Avea nevoie de ea. Si spera ci era pregatita. Nu se mai putea gandi la Dasa.Miercuri dimineati, in drum spre Kirov, Tatiana vazu cum pompierii construiau rezervoare de apa si instalau niste dispozitive ce semnau cu hidrantii de incendiu. Leningradul se astepta oare la alte incendii? se intreba ea. Nemfii aveau de gand sa prefaca oragul in scrum? Nu-si putea inchipui asa ceva. Tabloul era la fel de ini- maginabil ca si America. In depirtare, catedrala si manistirea Smolnii deveneau tot mai greu de recunoscut. Muncitorii le acopereau cu plase de camuflaj in nuante de verde, maro gi gri. Cum aveau oare si acopere turlele catedralei Sfintilor Petru gi Pavel, dar gi pe cele ale Amiralitatii, care erau mult mai greu de camuflat, dar si mai greu de localizat din aer? Deocamdata, continuau sa striluceasci in toatd splendoa- rea lor. Inainte de a pleca de la munci, Tatiana se spala bine pe mini gi pe fata, apoi, stand in fata oglinzii aflate langa dulapul ei, isi piep- tind parul, ldsandu-! si-i cada in valuri pe umeri. Purta o fustd petrecuti, cu modele florale, si o bluza albastra, cu mAnecé scurta si nasturi albi. In timp ce se privea in oglinda, se intreba daca arata ca o fetitd de doisprezece sau treisprezece ani. A cui surioara era? O, da,a Daseil , Te rog si mia astepti”, isi spuse in gand, grabindu-se si iasd din fabrica. Porni cu pasi iuti spre statia de autobuz, unde o astepta Alexander, care isi tinea bereta in maini. — Imi place cum iti sti parul, Tania, fi spuse el zambind. _ iti multumesc, niurmuri ea. Ag vrea si nu mai miros a petrol, A petrol gi a lubrifiant. — O, nu! exclami el, dandu-si ochii peste cap. S4 nu-mi spui cd iar ai facut bombe! Tatiana izbucni in ras. Privira multimea de oameni posomorati care asteptau autobu- zal, apoi, uitandu-se unul la celalalt, spusera intr-un glas: — Mergem la tramvai?CALARETUL DE ARAMA 105 Incuviintari amandoi din cap si traversar’ strada. — Macar noi mai avem inci de munc, spuse veseli Tatiana. Pravda sustine c& locurile de munca sunt o adevarati problema in America ta. Aici, in Uniunea Sovieticd, somajul e inexistent. — Da, ii rispunse Alexander, aplecandu-se spre ea in timp ce isi continuau drumul. Nu existd somaj in Uniunea Sovietica, asa cum nu existi nici in inchisoarea din Dartmoor! — gi din acelasi motiv. Zambind, Tatiana ar fi vrut si-l ,,acuze” de afirmatii subversive, dar se abtinu. — Ti-am adus ceva, ii spuse Alexander in timp ce asteptau tramvaiul, oferindu-i apoi un pachet invelit intr-o hartie cafenie. S$tiu c& luni a fost ziua ta. Dar n-am apucat sa-fi iau nimic pana astazi... — Ce mi-ai adus? il intreba ea cu un nod in gat, vadit surprins4, luand etul din mana lui. — In America exista un obicei, ii rispunse el coborandu-si gla- sul. Cand cineva ifi ofer’ un cadou de ziua ta, il desfaci si spui multumesc. — Mulrumesc, ii spuse ea privind pachetul, gatuitd de emotie. Nu era obisnuita si primeasca ceva in dar. Cu atat mai putin cadouri frumos impachetate. Darurile erau o raritate, chiar si atunci cand erau impachetate intr-o hartie obisnuita. — Nu. Desfa-1 mai intai! Apoi spui mudtumese. — Si cum fac? il intreba cu un zambet pe buze. Scot hartia? — Da.O mpi. — Si apoi? — Apoi arunci. — Tot pachetul sau doar hartia? — Doar hartia, o 4muri el pe un ton calm. — Dar l-ai impachetat atat de frumos! De ce s-o arunc? — Pentru cé este o simpla hartie. — Daca este doar o simpli hartie, de ce 1-ai mai impachetat atat de frumos? — Desfi-l, te rog! 1 Inchisoare de barbafi, situata in Princetown din comitatul Devon, Marea Britanie106 PAULLINA SIMONS Tatiana sfasie hartia, frematand de nerabdare. Induntru erau trei c4rti — un volum cu coperti cartonate intitulat Cal/éreful de arama $i alte poeme, apartinand lui Aleksandr Puskin, si dowd carti mai mici. Una intitulata Despre libertate, al carei autor — John Stuart Mill — ii era complet necunoscut, era scrisi in engleza. Iar cealalta era un dictionar englez-rus. — Dictionar englez-rus? intreba Tatiana zambind. Nu-mi este de niciun folos. Caci nu stiu nicio boaba de englez4. L-ai adus cu tine cand ai venit aici? — Da, ii rispunse Alexander. $i, fara el, nu vei putea sa-I citesti pe Mill. — ip multumesc din suflet pentru toate, spuse ea. — Colectia de poeme a lui Puskin a fost a mamei mele, ii explicd Alexander. Mi-a dat-o cu cAteva saptamani inainte de ares- tarea ei. ‘Tatiana nu stia ce sa-i rispunda. —imi place Puskin, murmuri ea in cele din urma. — M-am gindit eu ci s-ar putea sa-ti placa. Tofi rusii il-adora. — Stii ce-a scris Maikov! despre Puskin? — Nu. Sub imperiul ochilor sai sfredelitori, Tatiana incerca in zadar s4-si aminteascd versurile. — Spunea... Stai si-mi aduc aminte... Graiul lui nu pare plamddit din asta lume, Ci dintr-un aluat fara de moarte, Preschimband ale lumii simtaminte -— Pasiuni, iubiri si suferinte — In ale xeilor dorinte. — Preschimband ale lumii simraminte — pasiuni, iubiri si suferinte — in ale zeilor dorinte, repeti Alexander. Tatiana incepu sa scruteze strada in lung si in lat, rosie la fata ca racul. De ce nu mai venea odat& tramvaiul ala? — Ai citit vreodata ceva de Pugkin? il intreba ea cu glas stins. 1 Apollon Nikolaievici Maikov (1821—1897), poet rus ale crui versuri descriu imagini din patria natal, dar si momente din istoria Rusiei.CALARETUL DE ARAMA 107 — Da, am citit, ii rispunse Alexander, luandu-i din mand hartia cu care invelise cartile si arunc4nd-o. Calareful de aramd este poe- mul meu preferat. — Si al meu! exclami ea, privindu-] uluita. A fost 0 vreme ‘ngrozitoare... E treaza amintirea ¢i... Eu despre ea, amicii mei, Voi glasui — si 'ntristatoare Istorisirea-mi va parea.* — Tania, reciti din Puskin ca un rus get-beget. — Pai, sunt rusoaica get-beget. Atunci ver si tramvaiul. — N-ai vrea si mergem putin pe jos? o intrebi el cand ajunseri la Muzeul rus de Stat. Tatiana n-ar fi spus mw nici daca ar fi vrut. Nici dacd ar fi vrut. Pornira apoi spre Campul lui Marte. — Tu cu ce te ocupi aici? Muncesti vreodata? il intreba ea. Dimitri pleaci in misiune in Karelia. Dar tu ce faci? Nu simti nevoia sa faci gi uw ceva? — Ba da. Eu raman aici, la datorie, ii raspunse Alexander cu un zambet pe buze. $i ii invat pe soldati si joace pocher. — Pocher? — Este un joc de carti american. Poate ci, intr-o buna zi, o sa te invit si pe tine. Am primit, de asemenea, misiunea de a instrui Armata de Voluntari a Poporului. Fac instructie cu ei de la ora sapte dimineata pana la sase seara. lar de la zece seara pana la mie- zul noptii sunt in misiune de patrulare. ‘Tatiana stia asta. Cici atunci se intalnea, probabil, cu Daga. — Din cauza programului incdrcat, continua Alexander, sunt liber la sfarsit de saptimana. Nu stiu insa cat va mai dura situatia asta. Probabil ci nu prea mult. Mi aflu aici, impreund cu garni- zoana din Leningrad, ca sa apr orasul. Asta este misiunea mea. Cand vom ramane fira oameni pe front, mi vor trimite acolo. | Calareful de arama, A. S. Puskin, traducere de George Lesnea, Editura Cartea Rusa, Bucuresti, 1949108 PAULLINA SIMONS »Rapindu-te de lang’ noi”, isi spuse ea in gand. — Unde mergem? — In Letniy Sad — Gradina de Vara. Dar stai putin! spuse el, oprindu-se in apropierea cazirmii. De cealalti parte a strazii, strajuind Campul lui Marte, se aflau cateva binci. — Asteapta-mi putin pe o banca, pentru cA vreau si ma duc s4 iau ceva de mancare. — Mancare? — Da. Vom sarbatori ziua ta cu o micd masa festiva, ii spuse el, oferindu-se si-i aducd niste paine cu sunci. Poate voi gisi si niste caviar, adiuga zambind. Pentru cd esti rusoaica get-beget, adori caviarul, nu-i asa, Tania? — Mmn,, spuse ea. N-ar fi bune si niste chibrituri? il intrebi apoi usor soviiitoare, evocind scena din magazinul Voentorg, fara s& tie daci Alexander avea si guste gluma sau nu. — Daca vrei si aprinzi ceva, putem s4 folosim torta eternd de pe Campul lui Marte. Am mers pe lang’ ea duminica trecuti, ai uitat? Nu, nu uitase. — Nu putem sf atingem simbolul bolsevic, ii rispunse ea, facdnd cativa pasi inapoi. Ar fi un sacrilegiu. — Uneori, in noptile in care suntem liberi, gitim sig kebab la flacira tortei, fi rispunse Alexander razand. E gi asta un sacrilegiu? in plus, credeam ca nu exist Dumnezeu. Tatiana il privi un timp cu ochi iscoditori. O tachina oare? — Ai dreptate. Nu existi Dumnezeu. — Firegte ci nu existd, sublinie el. Doar ¢rdim in Rusia comu- nist. Suntem cu totii atei. Tatiana isi aminti atunci o anecdota. — Tovarasul Unu il intreaba pe tovarasul Doi: ,Cum e recolta de cartofi anul asta?” Tovarasul Doi ti raspunde: ,Foarte buna, foarte buna. Cu ajutorul lui Dumnezeu, recolta se va indlta pana la Ceruri”. Tovarasul Unu riposteaza: ,Ce tot spui acolo, tovarase? Doar stii foarte bine cd nu exist’ Dumnezeu”. Iar tovaragul Doi ii rispunde: ,Atunci nu exista nici cartofi”.CALARETUL DE ARAMA 109 — Aici ai perfecta dreptate, ii rispunse Alexander razand. Nu gasesti nici urma de cartofi. Acum du-te gi asteapta-mi pe o banca. M4 intorc imediat. Tatiana travers’ strada gi se agez pe o banca. {si pieptina parul cu degetele gi, strecurandu-si mana in geanta de panzi, mangaie c&rtile primite in dar, lisdndu-se purtatd pe aripile... Dar ce facea oare? Era atat de obosit’, ci nici nu mai gandea limpede. Alexander n-ar fi trebuit si fie acolo cu ea. Ar fi trebuit si fie cu Dasa. ,Un fapt de netagaduit”, isi spuse ea, »Cici, daci Dasa md va intreba unde am fost, nu voi putea s4-i mar- turisesc adevirul.” Ridicandu-se in picioare, Tatiana facu cativa pagi cand il auzi pe Alexander strigand-o: — Tania! Alerga apoi intr-un suflet la ea, aducdndu-i dou’ pungi de hartie. — Unde te duci? — Tania, ii spuse Alexander cu blandete in glas, iti promit cd, dupa ce mandnci, te conduc acasa. Vreau doar s4-ti ofer o masa festiva, bine? Pentru ziua ta. Tinand pungile intr-o mana, fi mangaie parul cu cealalti. — Hai, vino cu mine. Nu putea sa plece si o stia prea bine. O stia oare si Alexander? Asta era si mai rau. Era oare constient de valtoarea gandurilor si sentimentelor in care se zbatea fara putinta de scpare? Traversari Campul lui Marte gi se indreptara spre Gradina de Vari. Raul Neva strilucea in bataia razelor de soare, desi era aproape ora noua seara. Gradina de Vara nu se dovedi o alegere prea fericita. Caci nu reusira si gaseasca nicio banca liber’ pe aleile lungi ale parcului, printre statuile grecesti, printre ulmii falnici si cuplurile de indragostiti inlantuiti ca ramurile incalcite ale trandafirilor. In timp ce strabateau aleile gridinii, Tatiana isi tinea capul in pamant. Gasira, in cele din urmi, o banc libera lang’ statuia lui Saturn. Nu era un loc ideal, se gandi Tatiana, de vreme ce Saturn era infatisat110 PAULLINA SIMONS devorandu-si cu nesat unul dintre copii'. Alexander cumpirase putin’ votca, niste salam de Bologna si paine alba. Luase si un borcan de caviar negru si un baton de ciocolati. Tatiana era fla- manda. El ii spuse s4 manance tot caviarul. Ea protesta la inceput, dar nu cu multa convingere. Dupa ce manc4 mai mult de jumatate, cu ajutorul unei lingurite pe care Alexander avusese griji si i-o aduc4, Tatiana ii oferi borcanul. — Termini-l tu, te rog, il rugi ea. Lui si o inghititura de votcd, direct din sticla, tresdrind involun- tar. Ura votca, dar nu voia sa-i dea impresia cd era doar o copilita. Alexander izbucni in ras cind o vazu infiorandu-se si, luand sticla din mana ei, sorbi din ea. — Nu trebuie si bei votca, ti spuse apoi. Am adus-o doar ca s4 sarbatorim ziua ta de nastere. Dar am uitat complet de pahare. Stitea intins pe toata banca, periculos de aproape de ea. Daca indraznea si respire, o parte din ea sigur ar fi atins o parte din el. Prezenta lui i se parea atat de coplesitoare, incat fi era cu neputinta si rosteasc4 vreun cuvant, pierind, incetul cu incetul, in valtoarea sentimentelor sale. — Tania, iti place mancarea? o intreba cu blandete Alexander. — Da, ii rispunse ea, addugand apoi, dupa ce isi drese putin glasul: E foarte buna, iti multumesc. — Mai vrei niste votca? —Nu. Tatiana incerca din risputeri sa-i evite ochii surazatori cind o intrebia: — Ti s-a intamplat vreodata sa bei prea multa votca? — Mada, incuviinti ea, refuzaind sa-si ridice privirea spre el. Aveam doi ani. Am baut cam o jumitate de litru. Am ajuns la sectia de copii a spitalului Greceski. 1 In mitologia romana, dup’ ce si-a omorat tatal, Saturn a ajuns stipanul uni- versului, aldturi de sora lui, Ops, care i-a devenit si sotie. I s-a prezis ci, intr-o zi, avea si-si piarda puterile cand unul dintre fiii lui se va intoarce impotriva sa. Pentru ca acest lucru sd nu se intample, de fiecare dati cand Ops ii daruia cate un copil, Saturn il devora. Cand s-a nascut al saselea fiu, Jupiter, Ops I-a ascuns pe insula Creta. Acesta va implini profetia, cici, dupa un razboi ce aproape a distrus universul, Jupiter il va inchide pe Saturn in Tartar gi va prelua puterea Olimpului.CALARETUL DE ARAMA 111 — La doi ani? $i n-ai mai baut de atunci? o intreba el, atin- gandu-i usor piciorul cu al lui. — De atunci, nu, ii raspunse ea, imbujorati toata la fata. igi retrase piciorul si schimba subiectul, abordind problema razboiului. Oftand usor, incepu apoi si-i povesteascd ce se intam- pla la garnizoana. Cand Alexander era cel care intretinea discutia, vorbindu-i indelung, Tatiana isi atintea ochii asupra lui si ii analiza minutios trisiturile. li cerceta barba nerasi, dorindu-si si-] intrebe daca se barbierea vreodata, dar i se pirea o intrebare mult prea indrazneati, asa ci renunti si i-o mai puna. Barba era mai proemi- nent in jurul gurii, scotandu-i in evidenta buzele. Voia si-| intrebe de ce avea un dinte usor ciobit, dar nu avea curaj s-o fac. Voia si-l roage s4 n-o mai priveascd cu ochii lui surazatori, in nuantele inghetatei cu caramel. Voia si-i daruiasca si ea un zanubet. — Alexander... mai tii engleza? — Da, desi nu o mai vorbesc. N-am mai vorbit in engleza de cAnd parintii mei... Se opri, lisand cuvintele suspendate in aer. — Imi pare ru, ii spuse Tatiana, clitinand din cap. N-am vrut sa... Voiam doar sa stiu daca ai putea si ma inveti c4teva cuvinte in engleza. Alexander o privea cu ochi atat de scAnteietori, incat Tatiana simti ci obrajii ii iau foc. — Ce cuvinte ai vrea sd te invat in englez4, Tania? intrebi el incet. Nu putea si-i rispunda, de team ci se va balbai. — Nu stiu, ingaimi ea in cele din urma. De exemplu, voted. — Asta-i usor, ii rispunse el razand. Se spune vodka. Alexander avea un ras fermecitor. Sincer, vese! si profund mas- culin, ce devenea molipsitor prin tonalitatile sale incantatoare. Lua sticla de votca gi ii desfiicu dopul. — Pentru ce ai vrea si bem? o intrebi el ridicand sticla. Pentru tine. Pentru ziua ta de anul viitor. Sa/ut! Sper s te bucuri de 0 zi frumoasa. _— ig multumesc. O si iau o inghititurd pentru asta, ii rispunse ea, luand sticla din mana lui. imi place si-mi sirbatoresc ziua ali- turi de Pasa.112 PAULLINA SIMONS Fara niciun alt comentariu, Alexander puse deoparte sticla de votcd, atintindu-si ochii asupra lui Saturn. — Ar fi fost frumos si stim langi o alta statuie, nu crezi? spuse el. imi rimne mancarea in git cind vad cu cata pofta isi devoreaza Saturn propriul copil. — Unde ti-ar fi plicut si stai? il intreba Tatiana, rontaind o buc&ticd de ciocolati. — Nu stiu. Poate acolo, lang’ statuia lui Marc Antoniu, ris- punse el, scrutand imprejurimile. Crezi cd exist vreo statuie a Afro... — Putem si plecim? il intreba Tatiana, ridicandu-se brusc in picioare. Trebuie si-mi fac plimbarea de dupa masa. Ce cauta acolo? In timp ce ieseau din parc si se indreptau spre rau, Tatiana voia si-l intrebe daci mai avea si alt nume in afari de Alexander. Dar era o intrebare la fel de stanjenitoare ca si celelalte, asa ci se abtinu gi de aceasta data. Ar fi trebuit sd se mulfumeasc’ doar cu o plim- bare pe digul de gramit in amurg. Ar fi vrut sa-] intrebe cum il alintau cei dragi si cum ii plicea sd i se spuna, dar nici asta nu putea si faci. — Vrei sa stai jos? o intreba Alexander dupi un timp. — Nu neapirat, raspunse ea. Doar daca vrei si tu. — Da, hai si stim undeva. Se asezara pe o banc, intorsi cu fata spre Neva. Pe celalalt mal al raului se inalta semeata cupola aurie a catedralei Petru si Pavel. Alexander ocupa aproape jumatate de banc4, stand cu picioarele larg depirtate si cu bratele rezemate de speteazi. Tatiana se cuibari in celalalt colt, avand griji si nu-i ating’ piciorul cu al ei. Alexander era inzestrat cu o relaxare si o naturalete uluitoare. Se migca, stitea jos sau se odihnea fari si-si dea seama de efectul covarsitor pe care il exercita asupra unei fete sfioase si timorate de gaptesprezece ani. Degaja prin toti porii sai o incredere de sine greu de zdruncinat si o convingere de fier ci igi merita locul in univers. » Toate — trupul, chipul, inaltimea si puterea— mi-au fost daruite”, parea si spuni. ,Nu sunt creatia mea. Nu le-am cerut si nici nu m_-am luptat si le obtin. Sunt un dar divin, pentru care ii mulpumesc Cerului in fiecare zi in timp ce ma spal sau ma pieptin, un dar pe care nu-l exploatez si cdruia nu-i dau prea mult insemnatate. Nu mé simt mandru, dar nici umil. Nu sunt arogant, dar nici modest.”CALARETUL DE ARAMA 113 »otiu foarte bine ce sunt”, spunea Alexander prin fiecare gest pe care il facea. Tatiana nu mai indraznea nici s& respire. Tragand, in cele din urmé, aer in piept, isi indrept’ ochii spre rau. —imi place si privesc Neva, spuse Alexander incet. Mai ales in timpul noptilor albe. In America nu exist acest fenomen. — Poate ci exista in Alaska. — Poate. Dar frumusetea Leningradului este unica — imprej- muit de apele stralucitoare ale Nevei gi scaldat in lumina soarelui ce apune in spatele universitatii si se inalta in fata noastra, alaturi de catedrala Sfintilor Petru si Pavel... Se opri, clatinand din cap. Tacerea se asternu asupra lor. — Cum adescris Puskin tabloul in Ca/aretul de arama? o intreba Alexander. Si cand pe cer facdnd popas, Nevrénd sé-i deie noptii glas, Vin zorii repede sa schimbe... Se opri. — Nu-mi mai amintesc continuarea. Tatiana stia pe dinafari Ca/areful de aramd, aga ci ii sari imediat in ajutor. — Ali zori, ca’'n raze sa se’nimbe, Déand noptii mai putin de-un ceas. Alexander isi indrepta ochii spre Tatiana, care continua sa pri- veasci raul. — Tania, de unde ai pistruii? o intreba el domol. — Da, stiu, sunt atat de suparatori! De la soare, ii raspunse ea, atingandu-si chipul imbujorat, de parca ar fi vrut sd-si stearga pis- truii, care fi acopereau varful nasului si i se rispandeau sub ochi. le fog, nu te mai uita la mine!” il implor’ ea in gand, inspii- miantat de privirea lui patrunzatoare, dar si de bataile frenetice ale inimii ei. — Dar parul blond de unde il ai? continua el pe acelasi ton calm. Tot de la soare?114 PAULLINA SIMONS Tatiana ii simfea bratul intins pe speteaza bancii. Daca il migca putin, putea s4-i ating’ parul, ce-i cidea in valuri pe umeri. Dar nu 0 ficu, — Noptile albe sunt un fenomen extraordinar, nu-i aga? intreba el, fara si-si desprinda ochii de la ea. — Dar iarna platim pentru ele cu varf si indesat, murmuri Tatiana. — Da, aga e. Iernile nu sunt prea placute la Leningrad. — Uneori, cand apele Nevei incremenesc sub suflarea iernii, ne dam cu sania pe gheata. Chiar si pe intuneric. In lumina obscura a aurorei boreale. — Cu cine te dai pe gheata? — Cu Paga gi cu prietenii nostri. Uneori, doar cu Dasa. Dar ea e mult mai mare. Nu mai petrecem prea mult timp impreun. De ce ii spusese ci Dasa e mult mai mare? Incerca oare si fie riuticioas’? Mai taci odata!” se mustri Tatiana in gand. — Probabil ca o iubesti foarte mult, murmurd Alexander. Ce voia oare si spund cu asta? Dar mai bine si nu afle rispunsul. — Esti la fel de apropiata de ea cum esti de Pasa? mai intrebi el. — Nu. Avem o relatie diferiti. Eu si Pasa... Se opri, lisind cuvintele si pluteascd in aer. Ea si Pasa manca- sera amandoi din acelasi castron. Dasa le pregatea mancarea si le aducea castronul. — Impart patul impreund cu sora mea. Sustine ci n-am cum si mA castoresc, pentru ci nu vrea ca sotul meu si doarmi in acelasi pat cu noi. Ochii li se intalnira. Tatiana nu rupse vraja privirilor. Spera ca Alexander sa nu-i observe obrajii purpurii in amurgul auriu al soa- relui. — Esti prea tanara si te cdsitoresti, rispunse iute Alexander. — Stiu, riposta Tatiana, adoptand, ca intotdeauna, un ton defensiv cand venea vorba despre varsta ei. Dar nu sunt prea tanara. »Prea tanird pentru ce?” se intreba ea. Nici nu apucd si-si ducd gandul la bun sfarsit, cd il si auzi pe Alexander intrebind-o cu glas domol: — Prea tanara pentru ce? Expresia din ochii lui era mult prea coplesitoare. Totul era coplesitor — Neva, Gradina de Vari, totul.CALARETUL DE ARAMA 115 Nu $tia ce s&-i raspunda. Ce i-ar spune Daga? Ce-ar spune un adult? — Nu sunt prea tanari ca si ma inrolez in Armata de Voluntari a Poporului, ii raspunse ea in cele din urmi. Jar tu ai putea si ma instruiesti, adiugi cu un zambet fals pe buze, pierzandu-se in pro- pria stanjeneala. — Esti prea tanard chiar si pentru Armata-de Voluntari a Popo- rului, riposta Alexander tresarind ugor, fara s4 schiteze nici cel mai mic zimbet. Nu te vor accepta pani la... Dar nu continua, lisand cuvintele suspendate in aer. Le simtea plutind in jurul ei, dar nu-i intelegea ezitarea din glas si nici frea- mitul buzelor. La mijlocul buzei de jos avea o mic& adancituri... moale si seducitoare... ca 0... Nu-i mai putea privi buzele nici macar o clip’ in timp ce sta- teau singuri pe malul raului, scdldati in lumina amurgului. Se ridicd iute in picioare. — Trebuie s& plec acas. Se face tarziu. — Bine, incuviinti Alexander ridicandu-se, mult mai incet, in picioare. E 0 seara atat de frumoasa! — Da, rispunse ea fara si-si indrepte ochii spre el. Pornira impreuni de-a lungul raului. — Alexander, ti-e dor de America? — Da. — Te-ai intoarce acolo daca ai putea? — Cred ca da, raspunse el pe un ton neutru. — Ai putea si pleci? — Cum si ajung acolo? intrebi Alexander, privind-o cu ochi scrutatori. Cine m-ar lisa? Cum as putea si-mi revendic numele american? Tatiana ar fi vrut si-l ia de mani si s4-] mangaie cu blandete, incercAnd si-i aline cumva suferinta. — Spune-mi ceva despre America, il rugi ea. Ai vazut vreodata vreun ocean? — Da, Atlanticul. $i ¢ impresionant, — E sarat? — Da. $i rece, si nemArginit. Plin de meduze gi de barci cu vele albe. — Am vazut si eu o data o meduzi. Ce culoare are Atlanticul?116 PAULLINA SIMONS — Verde. — Verde ca frunzele copacilor? Alexander cercetd imprejurimile, privind Neva, copacii si apoi chipul ei. — O nuanti de verde ca aceea a ochilor tii. — Un verde att de spalacit si de murdar? Emofiile erau atat de coplesitoare, incat Tatiana abia mai reusea si respire. ,Dar nu trebuie si respir acum’, isi spuse ea in gand.,Am respirat toata viata.” Alexander ii sugera ca, in drum spre casa, sa stribata din nou Gridina de Vari. Tatiana accept, dar isi aminti de cuplurile de indragostiti care mergeau imbrafigati. — Poate c4 n-ar trebui s-o luam tot pe acolo. Nu exist o cale mai scurta? —Nu. Ulmii inalti si semeti aruncau umbre alungite in bataia soarelui care apunea in spatele lor. Intrara in parc si pornira pe aleea ingusti, strajuita de statui. — Parcul pare diferit in amurg, observa ea. — N-ai fost niciodati seara aici? — Nu, recunoscu Tatiana, adaugind apoi iute: Dar am fost in alte locuri. Odatd, am... — Tania, vrei si-ti spun ceva? o intreba Alexander, aplecandu-se spre ea. — Ce anume? rispunse ea, incercand si se indeparteze usor de prezenta lui tulburitoare. — Ador faptul ca nu obignuiesti s4 iesi seara in oras. Rimasi fari grai, isi continua drumul, cu pasi soviitori, atintindu-si privirea in pamant. Alexander mergea alaturi, adaptandu-si ritmul la al ei. Era o sear4 calda; bratele ei goale atinsera de doud ori materialul aspru al uniformei lui. — Trim cea mai frumoasi perioada, Tatiana, rupse el tacerea. Vrei sa gtii de ce? — Te rog si nu-mi spui! — Nu vom mai prinde niciodati un timp ca acesta. Atat de linistit si lipsit de complicatii.CALARETUL DE ARAMA 117 — Ti se pare lipsit de complicatii? exclama Tatiana clatinand din cap. — Fireste, ii rispunse Alexander, adaugind apoi, dupa o clipa de tacere: Suntem doi prieteni care se plimba prin Leningradul scildat in amurgul stravexiu. Se oprira in dreptul podului Fontanka. — Intru in misiune de patrulare la ora zece, ii spuse el. Altfel te-as conduce pana acasi... — Nu e nevoie. Ma descurc si singura. Nu-ti face griji! Iti multumesc pentru masa. fi era cu neputinta si se uite in ochii lui Alexander. O salva indltimea lui. Caci fi ajungea doar pani la nasturii uniformei. Pe care ii putea privi fara teama. — Cum iti mai spun oamenii in afari de Tania sau Tatiana? o intreba dregandu-si glasul. — La cine te referi? ii raspunse ea, simtind cum inima ii tresalta in piept. Un timp, ce nu pirea si se mai sfargeasci, Alexander pastra tacerea. Tatiana se retrase putin, iar cand se afla la cativa metri depir- tare, isi ridica ochii spre el. Isi dorea cu ardoare s4-i priveasci chipul minunat. — Uneori, ii raspunse ea, oamenii imi spun Tatia. El zambi. Clipele de tacere o innebuneau. Ce-ar putea sd fac in acest rastimp? — Esti foarte frumoasi, Tatia, ii spuse Alexander. — Inceteaza! murmuri ea cu glas stins, simtind cum genunchii ise frang. — Daca vrei, poti si-mi spui Sura, ii strigi el. psura! Ce nume frumos! Cat mi-as dori sa te alint spunandu-ti Sura!” — Cine iti spune Sura? — Nimeni, ii rispunse Alexander, salutand-o apoi. Tatiana prea sa-si ia zborul. Parea sa fi prins aripi si si plu- teasci pe cerul de azur al Leningradului. Dar, cand ajunse acasi, constiinta-i incircati de vinovatie o aduse cu picioarele pe pimant, frangandu-i aripile. Isi lega parul gi isi ascunse cartile pe fundul118 PAULLINA SIMONS gentii. Dar nu reusi si urce imediat in apartament, zabovind cateva minute bune rezemati de zidul cladirii, cu pumnii inclestati la piept. Dasa stitea la mas’ — in mod surprinzator — impreuna cu Dimitri. — Te asteptim de trei ore, ii spuse Dasa pe un ton artigos. Pe unde ai umblat? Tatiana se intreba daca puteau simti miresmele Leningradu- lui pretutindeni in jurul ei — parfumul lui Alexander sau aro- mele de iasomie, atingerea soarelui pe bratele ei goale sau mirosul de votci, de caviar si de ciocolat’. li vedeau oare si ceilalti pistrui care ii aparuseri pe varful nasului? ,M-am plimbat sub cerul scaldat in luminile Polului Nord. Bucurandu-mii de caldura soa- relui nordic.” Puteau oare si vada toate astea in ochii ei cumplit de tulburati? — Imi pare riu ci m-afi asteptat. Lucrez pani tarziu zilele astea. — Ti-e foame? o intreba Dasa. Babuska a facut cotlete cu piure de cartofi. Probabil ca esti lihnita de foame. Hai s4 mananci ceva! — Nu mi-e foame. Sunt obosita. Dima, te rog si ma scuzi, spuse Tatiana ducandu-se si se spele. Dimitri mai stitu inci doua ore. Bunicii ei isi revendicasera camera pe la ora unsprezece, astfel ci Dimitri, Daga si Tatiana urcara pe acoperis, unde statura de vorbi pana dup4 miezul noptii, in lumina difuza. Tatiana nu spunea prea multe. Dimitri era prie- tenos si vorbaret. Le arati fetelor basicile de pe maini provocate de cele doud zile in care sapase transee de dimineati pana seara. Tatiana fi simtea ochii atintiti asupra ei, incercind cu ardoare s4-i intalneasca privirea. Jar atunci cand reusea, ti daruia un zambet larg. — Spune-mi, Dima, tu si Alexander sunteti apropiati? il intreba Dasa. — Da, raspunse Dimitri. Am parcurs amandoi un drum foarte lung. Ne avem ca fratii. Clipind de doua ori si cu mintea-i incetosati, Tatiana incerc’ si desluseasca talcul cuvintelor lui.CALARETUL DE ARAMA 119 »Doamne Dumnezeule!” se rugi in noaptea aceea Tatiana, stand cu fata la perete si tragandu-si peste cap piatura subtire, imbricata intr-un cearsaf alb. ,,Daca Te afli undeva si imi auzi ruga, te implor si ma inveti cum sa ascund ceea ce n-am stiut niciodata si arat.”Toata ziua de joi, in timp ce asambla aruncitoare de flicari, gandul Tatianei zburi numai la Alexander. Iar dupa program el o astepta in aceeasi statie de autobuz. Nu il mai intreba de ce venise. Si nici el nu ii mai oferi vreo explicatie. Nu ii mai darui cadouri si nici intrebari nu ii mai puse. Abia daca scoteau vreun cuvant; doar bratele li se mai atingeau din c4nd in cind. La un moment dat, cand tramvaiul se opri brusc in statie, Tatiana se impiedica gi se lovi de Alexander, iar el, fri si se clinteasca, o ajuta si-gi recapete echi- librul, cuprinzdndu-i mijlocul cu bratul. — Dasa m-a convins si trec diseari pe la voi, ii spuse el incet. — Foarte bine, raspunse Tatiana. Nu-i nicio problema. Parintii mei se vor bucura sa te revada. Erau binedispusi de dimineati, con- tinua ea. Ieri mama a reusit s4 vorbeascd la telefon cu Pasa. Se pare cd se simte bine in tabari... Se opri brusc. Se simtea dintr-odatd mult prea abatut’ ca si continue. Pornira cu pasi lenti spre tramvaiul 16, unde mersera in ticere, atingandu-si bratele, pana cand ajunsera la spitalul Greceski. — Pe curand, domnule locotenent, il saluta ea. Ar fi vrut sa-i spuna Sura, dar nu putu. — Pe curand, Tatia, ii raspunse Alexander. Mai tarziu, in seara aceea, se intalnira pentru prima oari toti patru pe Soviet Cinci si plecara la plimbare. Cumpirara inghetati, o cafea cu lapte si o bere. Dasa mergea alaturi de Alexander, aga- tandu-se de bratul lui ca o lipitoare. Tatiana pastra o distant poli- ticoasi. fara de Dimitri, luptindu-se din rasputeri si n-o mai priveascd pe Dasa cum se agiita de Alexander. Era surprinsa si des- copere cat de mult ii displicea faptul cd ii vedea impreuni. Prefera si stie ci se intalnesc intr-un loc necunoscut din Leningrad, cat mai departe de ochii ei.CALARETUL DE ARAMA 121 Alexander pirea la fel de relaxat si de mulfumit ca oricare alt soldat sa se plimbe alaturi de Dasa. Abia daci ii mai arunca vreo privire Tatianei. Cum aratau impreuna Dasa si Alexander? Aritau bine? Mult mai bine decat ea si Alexander? Nu avea raspunsuri la aceste intrebari. Nu stia cum arata cand se afla in preajma lui Alexander. $tia doar cum se simtea in preajma lui. — Tania! o strigi Dimitri. — Imi cer scuze, Dima. Ce spuneai? De ce ridicase glasul? — Ma intrebam daca Alexander n-ar trebui si mi transfere, alaturi de el, de la divizia de puscasi la regimentul motorizat. Si voiam sa-ti cunosc parerea. — Nv $tiu ce sa spun. Se poate aga ceva? N-ar trebui si stii sa conduci tancul sau alte vehicule motorizate? Alexander schité un zambet. Dimitri pastra tacerea. — Tania! o strigi Dasa. Ce stii tu despre diviziile motorizate? Mai taci din guri! Alex, o sa ici raurile cu asalt si o sd ataci dusmanul? il intreba ea chicotind. — Nu, ii raspunse Dimitri. Mai intai, ma trimite pe mine in recunoastere. Ca si fie sigur ci nu-1 pandeste niciun pericol. Abia apoi pleaci la atac. Si e promovat din nou in grad. Nu-i asa, Alexander? — Cam aga ceva, Dima, ii rispunse el, mergand alaturi de prie- tenul sau. Desi, uneori, te iau si pe tine cu mine. ‘Tatiana nici nu auzea ce se vorbea in jurul ei. De ce mergea Dasa atat de aproape de el? Si la ce se referise Alexander cand spusese c& il lua si pe Dimitri cu el? — Tania! o strigi din nou Dimitri. Tania, ma asculti? — Da, fireste, ii raspunse ea. De ce continua si ridice vocea? — Pari complet absentia. — Nu, nicidecum. E o seara frumoasi, nu-i asa? — Nu wrei si mi iei de brat? Pari gata si te pribusesti. — Ai grija, pentru ca s-ar putea si lesine in orice clip’! spuse Dasa, aruncandu-i Tatianei o privire indiferenta.122 PAULLINA SIMONS in seara aceea, cand Tatiana se urcd in pat, isi trase patura peste cap, preficandu-se ci doarme in clipa in care Dasa se aseza lang’ ea sii se adresa in soapti, inghiontind-o usor: — Tania, Tania! Dormi? Tania! Nu voia insa sa asculte, pe intuneric, confidentele Dasei. Voia doar si rosteasc4 numele lui cu glas tare. Sura.Vineri, la uzina, Tatiana observa ca foarte putini muncitori mai lucrau la Kirov. Doar cei foarte tineri, ca ea, si cei foarte batrani. Cei cativa barbati care mai ramdseserA aveau fie peste saizeci de ani, fie ocupau posturi de conducere, fie amandoui. In primele cinci zile de razboi, prea putine vesti rizbiteau de pe front, lucru ce-fi punea anumite semne de intrebare. Crainicii de la radio ridicau in slavi victoriile fulminante ale sovieticilor, fari si spuna insi nimic despre puterea militar’ a Germaniei, despre pozitia nemtilor in Uniunea Sovietica, despre pericolul ce pandea Leningradul sau despre eventualitatea unei evacuari. Radioul mer- gea toata ziua, in timp ce Tatiana umplea aruncatoarele de flacari cu petrol si nitroceluloza, iar masinaria de metal arunca pe banda transportoare proiectile de diverse marimi. Auzea clinc, clinc, clinc, sunetul gloantelor de metal, in ritmul secundelor, si, cum ziua ei lung’ era plimaditi din numeroase secunde, nu auzea decat cline, cline, clinc. $i nu se gandea decat la ora sapte seara, cand se incheia programul. In timpul pauzei de masa auzi la radio ci programul de ratio- nalizare ar putea fi pus in practicd de saptamana viitoare. Tot in pauza de masi Krasenko le spuse muncitorilor lui ca, de luni, aveau s4 inceapa exercitiile militare, iar programul de lucru avea si se prelungeasca pani la ora opt seara. Inainte de a pleca, Tatiana igi frecd mainile timp de zece minute, incercand, in zadar, s4 inlature mirosul de petrol. Pe cand iesea in graba pe usile fabricii, impreuna cu Zina, pornind apoi la drum pe langa zidul ce strajuia uzina Kirov, voia s4-si deschida sufletul in fata cuiva, marturisindu-si indoielile si nefericirea. In clipa aceea insa il vizu pe Alexander scotindu-si de pe cap bereta de ofiter gi tinand-o in miini, in timp ce o astepta in statia de autobuz. $i Tatiana isi uita toate framantirile de pana atunci. Se abfinea cu greu si n-o ia la fuga. Traversara apoi strada si se indrep- tari spre Govorova.124 PAULLINA SIMONS — Hai si mergem un pic pe jos, ii suger’ Tatiana. Nu-i venea si creada ci, dupa o zi atat de grea, ea era cea care fi facea propunerea. Nu mai simtea insa povara zilei. Stia ca, la sfargit de saptimand, nu avea si aiba sansa de a petrece nici macar un minut in compania lui. — Cat inseamni acest ,,pic”? — Tot drumul spre casi, ii rispunse ea, trigand adanc aer in piept. Pornira incet pe strizile aproape pustii, nestiuti de nimeni. Erau flancati la dreapta de ogoare gi gine de tren, iar la stanga de cladirile industriale ale oriselului Kirov. Tacerea nu le era tulburata nici de sirenele antiaeriene, nici de zgomotele motoarelor de avion. Pe cerul senin domnea doar soarele cald de vari. Nu se vedea nici tipenie de om. — Alexander, de ce Dima nu este si el ofiter ca tine? Alexander pistra un timp tacerea. — A vrut si devind ofiter, ii rispunse el in cele din urma. Am intrat impreund la Academia Militara. Tatiana nu stia nimic. Caci Dimitri nu pomenise niciun cuvant despre asta. — Nici n-o va face vreodati. Am intrat impreuna, convinsi fiind ci 0 vom termina impreuni, dar, din pacate, Dima n-a reusit. — Ce s-a intamplat? — Nu s-a intamplat nimic. Nu putea si stea sub apa fara si intre in panicd, nu putea s4-si tind respiratia, nu reusea si fie destul de silentios in timpul exercitiilor de simulare a incendiilor, nu stia s4-gi pistreze sangele-rece, isi pierdea iute cumpatul si nu reusea sd parcurga in timp util opt kilometri. Nu putea sa facd nici cincizeci de flotari odati. Nu putea sd faci foarte multe lucruri. La diverse nivele. Dar este un soldat bun. Chiar foarte bun, sublinie el. Nu este insd facut si fie ofiter. — Nu ca ine, spuse Tatiana, rostind pronumele fine cu glasul debordand de incantare. Alexander o privea cu un licar vesel in ochi. — Eu sunt un soldat care se lasi prea mult condus de manie, ii spuse el clatinand din cap. Tramvaiul se opri atunci chiar in fata lor. Se urcara in el fara tragere de inima.CALARETUL DE ARAMA 125 — Dar Dimitri ce parere are? Tatiana nu mai incerci si-1 evite pe Alexander atunci cand, zgaltaiti de mersul tramvaiului, se loveau unul de celdlalt. Acum abia astepta aceste momente. Ba chiar venea in intampinarea lor, asezandu-se in dreptul lui Alexander gi tinandu-se superficial de bara de metal. Iar el stitea neclintit, ca o piramida risturnati, prin- zand-o cu bratul de mijloc. in seara aceea, cand o prinse din nou, mana fi zbovi pe talia ei. fi ficu semn si-si continue ideea. Dar ea nu putea si rosteasci niciun cuvant pana el nu avea si isi ia mana de pe trupul ei. — Despre ce? o intreba el, desprinzandu-si, in sfarsit, mana. Despre faptul ci nu a reusit si devina ofiter? — Nu. Despre tine, — Are exact pirerea pe care ti-o imaginezi. Tramvaiul se opri in statie. Ca s-o ajute s4-si mentini echilibrul, Alexander o prinse pe Tatiana de brat. Atingerea lui ii starni ‘fiori din cap pana in picioare. — Cred ci Dimitri considera cd multe lucruri imi vin oarecum ca o manusi, continua el, dandu-i drumul. — Ce lucruri? il intreba Tatiana, reusind cu greu si-si stavi- leasc& freamatul launtric. — Nu stiu. Lucrurile in general. Armata, exercifiile de tragere... Se opri, lasand cuvintele suspendate in aer, Ea il cerceti cu privirea, asteptand sd continue. Ce avea de gand si-i spund mai departe? Ce alte lucruri ii veneau ca o manusi lui der? — Dar nu fi-a picat nimic din cer, Alexander, spuse Tatiana in cele din urmi. Ai avut o viati presirati de numeroase greutiti. — Tar greul abia a inceput, ii raspunse el. Eu si Dimitri im- partasim o lunga poveste de viata, continua apoi cu anumite infle- xiuni ale glasului, ce tridau o falsi blandefe. Pentru ca il cunosc foarte bine pe Dima, sunt ferm convins ci, la momentul potrivit, iti va spune anumite lucruri despre mine pe care iti va fi greu sa le crezi. Ma mira faptul ci n-a ficut-o inci. — Lucruri adevirate sau lucruri pur nascocite? — Nu stiu ce sa-ti rispund, ii spuse el. Unele vor fi adevarate, altele pure nascociri. Dimitri este inzestrat cu un dar aparte, care il126 PAULLINA SIMONS ajuta si imbine de minune minciunile cu adevarul. Reuseste sa te nauceasca. — Da, un dar aparte, ce si zic! $i cum voi reusi si deosebesc adevarul de minciuna? — Nv ai cum s-o faci. Pentru ci totul iti va prea adevarat, ii raspunse Alexander, cu ochii pironiti asupra ei. Daca vrei si stii adevarul, intreaba-ma si ti-1 voi spune. — Imi vei marturisi adevarul despre absolut orice? il intreba ea, ridicéndu-si privirea spre el. — Da. Tatiana isi tinu rasuflarea, cAci, pentru o clipa, inima incet4 sa-i mai bati. Inceti si-i mai bat’ sub imperiul unei intrebari ce ameninta si-i scape printre buze. Isi mugca limba ca si nu-i dea glas. Ma iubesti? ar fi vrut si-l intrebe. Isi dorea si se prefacd intr-o stand de piatra laolalt4 ‘cu gandurile si sentimentele sale, dar nu putea. Alexander voia si audi o intrebare de pe buzele ei? Aceasta era intrebarea care ameninta si spargi z4gazul dintilor ei inclestati, al ticerii si al inimii sale fara suflare. — Vrei sé ma intrebi ceva, Tania? spuse el cu glas cald. — Nu, ii raspunse ea, atintindu-si privirea asupra barei de metal a tramvaiului gi asupra femeii cu parul nins ce stitea in fata ei. — Am ajuns, spuse Alexander, coborind apoi impreuna la Obvodni Canal. Nu mai luari urmatorul tramvai, asa cum faceau de obicei, ci parcursera pe jos ultimii cinci kilometri. Trecura de o poarti de fier, in spatele cAreia se afla o usa. Aces- tea nu pareau sa duci nicdieri, de parca ar fi fost clidite fari noimi. — Aceste porti si usi, spuse Alexander aratandu-i-le cu mana, ar putea sa ascundi niste urechi tainice, care te asculté — acum, ieri sau maine — la Kirov sau in patul in care dormi noaptea... — $tiu c& glumesti. Bunicii dorm ling’ patul meu. Doar nu vrei si spui cd sunt informatori? — Nu spun asta. Vreau doar si-fi atrag atentia ci... adiugi Alexander dupa o clip de ezitare... nimeni nu este demn de incre- dere. $i nimeni nu este in siguranta. — Nimeni? repeta Tatiana, tintuindu-I cu privirea. Nici macar tu? continua ea, tachinandu-l. — Maiales eu.CALARETUL DE ARAMA 127 — Nu esti demn de incredere sau nu esti in siguranta? il intreba apoi cu un zAmbet pe buze. — Nu sunt in siguranti, raspunse el, zambindu-i la randul lui. — Dar esti ofiter in Armata Rosie! — Da, si? Spune-le asta ofiterilor din Armata Rosie care au fost impuscati in 1937 si 1938! De aceea nimeni nu vrea si-si asume responsabilitatea pentru acest razboi. — Dar ew sunt in siguranta? il intreba, in cele din urmi, Tatiana, apropiindu-se incet de el. — Tatiana, ii sopti Alexander la ureche, suntem urmiriti pretu- tindeni. S-ar putea ca, intr-o buna zi, cineva si-ti apard in cale din spatele unei usi secrete si si te ducd in biroul unui barbat, care va dori s& stie ce-ti spunea Alexander Belov cand te conducea acasa. — Mi-ai spus deja prea multe, Alexander Belov, ii rispunse Tatiana, indepartandu-se usor de el. De ce mi-ai impirtasit atat de multe lucruri daca credeai c4 voi fi interogat’? — Trebuia si am incredere in cineva. — De ce nu i-ai marturisit Dasei toate astea, de ce nu i-ai pus ei viata in pericol? Alexander ezita un timp inainte de a-i rispunde. — Pentru ci am vrut si am incredere in tine. — Nu-ti voi trida increderea, il asigura Tatiana veseli, inghion- tindu-l usor. Dar am o mare rugiminte la tine. De acum incolo nu-mi mai imp4rtasi nimic din tainele tale, bine? — E deja prea tarziu, ii spuse Alexander, inghiontind-o gi el. — Vrei si spui cA soarta ne e pecetluita? rise ea. — Pe vecie, rispunse Alexander. Pot si-ti cumpir o inghetata? — Chiar te rog, ii spuse ea sur4zatoare. — Créme briilée, da? — Fira indoiala. Statura pe o banci, in timp ce Tatiana isi manca inghefata. Ramaseri acolo, chiar si dupa ce ea termina de mancat, vorbind vrute gi nevrute, pana cand Alexander se uita la ceas gi se ridica in picioare. Era aproape ora zece seara cand ajunseri la intersectia strazii Greceski cu Soviet Doi, aflandu-se la trei blocuri distant de cladi- rea ei.128 PAULLINA SIMONS — Treci putin mai tarziu pe la noi? il intreba ea sovaitoare, oftand adanc. Dasa a spus ca s-ar putea si ne faci o vizita. — Da, ii raspunse el, oftand la randul sau. Cu Dimitri. Tatiana nu mai spuse nimic. O ticere apasatoare se cobori asu- pra lor, in timp ce stiteau incremenifi, cercetandu-se cu privirea. Alexander se afla atat de aproape de ea, incat Tatiana isi imbata simturile cu parfumul lui. Nimeni din jurul ei nu mirosea atat de frumos ca el. Crezu pentru o clipa cd voia sa-i spund ceva. Deschise gura si igi inclina capul, cu o expresie incruntati pe chip. Ea astepta cuvintele incordata, dorindu-si cu disperare, dar temandu-se totodata si le audi. Ar fi vrut ca, in locul ghetelor urate de munc4, si poarte san- dalele rosii ale Dasei. Da, erau ale Dasei, isi aminti Tatiana, cici ea nu avea nici macar o singura pereche eleganta de incaltaminte. Ar fi vrut si stea desculfa in fata lui, simtindu-se coplesita deopotriva de emofie si vinovitie, sentimente ce, pani atunci, ii fusesera com- plet straine. Facu un pas inapoi. Alexander se retrase si el. — Hai, fugi acasa! ii spuse el. Ne vedem diseara. Tatiana se indepartd, simtindu-i ochii atintiti asupra ei. intor- candu-si capul, il vizu in departare urmarind-o cu privirea.Alexander si Dimitri sosiri dupa ora unsprezece. Afar’ era inca lumina. Dasa nu ajunsese acasa. Seful ei o obliga sa lucreze peste program, scof4ndu-le clientilor sai dintii de aur. In vremuri de crizi, oamenii preferau aurul in locul valutei forte, deoarece aurul isi pastra valoarea. Dasa stitea, asadar, tot mai mult peste program, lucru ce nu-i era deloc pe plac. Voia ca viata la Leningrad sa se desfisoare la fel de firesc ca intotdeauna si s4 se bucure de o vari tihnita, calda si prifuitd, presirati cu iubiri fragede si tineri indragostiti. Tatiana, Dimitri si Alexander stateau stingheri in bucatarie, in timp ce apa curgea in chiuveta din fonta. — Ce-afi pitit de sunteti atat de posomorati? intreba Dimitri, uitandu-se cand la Tatiana, cdnd la Alexander. — Sunt obosita, ii explicd Tatiana, marturisindu-i adevarul doar pe jumatate. — lar mie mi-e foame, spuse si Alexander, privind-o cu ochi scrutatori. — Tania, hai si mergem la plimbare. — Nu, Dima. — Ba da. Il lasim pe Alexander s-o astepte pe Dasa, insist Dimitri zambind. Oricum, n-au nevoie de noi. Abia asteapti si ram4na singuri. Nu-i asa, Alexander? — Nu vor avea norocul asta aici, murmuri Tatiana. Slava Domnului! Alexander se apropie de fereastri si cercetd cu privirea curtea interioar’. — Nu pot, protest4 Tatiana. Chiar nu pot... — Hai, Tanegka! insist’ Dimitri luand-o de brat. Ai mancat, nu-i asa? Atunci hai si mergem! Ne intoarcem repede, iti promit. Ea igi indrepti ochii spre umerii lati ai lui Alexander. Ar fi vrut s-1 strige Sura. — Alexander, vrei si-ti aducem ceva de mancare?130 PAULLINA SIMONS — Nu, Tania, ii raspunse el, intorcdndu-si capul spre ea. Pe chip i se asternu, pentru o clipa, un val de tristete, pe care il ascunse insd imediat. — De ce nu intri? Babuska a facut piroste’ cu carne. Du-te si mananci ceva! Avem gi ciorba cu bors. Dimitri o impingea deja spre usa. Pe coridor dadura de Slavin, care st&tea pe podea cat era de lung. Parea ci se odihneste in tihn’, dar in clipa in care Tatiana se apropie de el, isi inalta capul si o prinse de glezni. Dimitri il calcd fari mild pe mani, iar Slavin fi dadu fetei dru- mul, scheunand de durere si strigand dupa ea: — Rami acas4, drag Taneska! E prea tarziu si iegi la plimbare. Stai acasa! il ignora cu totul pe Dimitri, care il cilci din nou pe mani, aruncandu-i vorbe de ocara. Afard o intreba pe Tatiana dac4 vrea s4 manAnce inghetat’4. Nu voia inghetata de la el, dar accepti, in cele din urma, rugandu-l sa-i ia una cu vanilie, O mancé cu sufletul innegurat de tristete in timp ce se plimbau pe strada, Era o sear calda. Un singur lucru ii ban- tuia gandurile. — La ce te gandesti? — La razboi, il mingi ea. Tu? — Eu mi gindesc la tine, ii rispunse el. N-am cunoscut nicio- dat o fat& ca tine, Tania. Nu te asemeni cu fetele cu care ma intal- nesc eu de obicei. Tatiana ii murmuri un mulfumesc anemic si nefericit, concen- trandu-se asupra inghetatei. — Sper ci Alexander se va duce si minance ceva, spuse ea. Daga s-ar putea si mai intarzie vreo ora. — Tania, despre asta vrei s4 vorbim? intreba Dimitri. Despre Alexander? Chiar dacé era lipsiti de experienta, Tatianei nu ii scipa tonul glacial al lui Dimitri. — Nu, fireste ci nu, rispunse ea iute. Incerc doar si intretin conversatia, Ce-ai facut astazi? il intreba apoi, schimband subiectul. ? Coltunasi umpluti cu carne, cartofi, branz4, marmelada sau dulceatiCALARETUL DE ARAMA 131 — Am sipat alte transee. Linia intai a frontului din nord este aproape terminat’. SaptimAna viitoare vom fi gata ,s4-i primim cu bratele deschise” pe finlandezi, ii explici el ranjind. Stiu ce intre- bare iti sta pe buze, Tania. De ce nu sunt gi eu ofiter ca Alexander, nu-i asa? Tatiana pastra ticerea. — De ce nu m-ai intrebat asta pani acum? — Nu stiu, ti raspunse ea, simtind cum inima incepea sd-i bata navalnic in piept. — Parca ai sti deja raspunsul. — Nu. De unde sacl stiu? zise ea apoi, dorindu-si si arunce restul de inghetati si s-o ia la fuga spre casi. — Vorbesti cu Alexander ‘despre mine? — Nici vorba! exclama incordata Tatiana. — Si atunci de ce nu mi intrebi cum de-am ramas un simplu frontovik', in timp ce el a ajuns ofiter? Tatiana nu stia ce si-i rispundi. Se afla intr-o situatie cat se poate de absurd. Nu-i plicea si spuna minciuni. $i-asa i se pérea suficient de greu sa ocoleasci rispunsurile, sa se ascunda in spatele unei misti inexpresive sau si-i evite privirile. Minciunile se dove- deau, agadar, un adevarat calvar. Caci nu avea deprinderea de a le nascoci. — Eu gi Alex am vrut si devenim amandoi ofiteri. Acesta a fost planul nostru initial. — Ce plan? Dimitri nu fi mai raspunse, iar Tatiana nu insist’. Ins& intreba- rea prinse radicini in mintea ei. Méainile incepurd si-i tremure ugor. Nu voia si fie singura in noapte alaturi de Dimitri. Nu se simfea in siguranta. Ajunsera la intret&ierea strizii Suvorovski cu Gradinile Tauride. Desi soarele mai zabovea inca pe cer, nu mai reusea s4 strapunga frunzisul copacilor din parc, sub crengile carora era deja intuneric. — Vrei si ne plimbam putin prin gridini? o intreba Dimitri. — Cat e ceasul? — Nu stiu. ‘Soldat132 PAULLINA SIMONS — Trebuie si ma intorc acasa. — Nu inca. — Ba da, Dimitri. Parintii mei nu sunt obisnuiti si ma intorc tarziu acasa. Se vor supra pe mine. — Ba nu se vor supara deloc. Am reusit sd le castig simpatia, o asiguri el, ficand un pas spre ea. Tatal tau ma place foarte mult. In plus, parintii tai stau tot timpul cu gandul la Pasa ca si mai observe cand pleci si cand te intorci sw acasi. Tatiana se opri in drum si se intoarse pe calcaie. ~— Mai duc acasi, spuse ea, pornind inapoi pe strada Suvorovski. Dimitri o prinse de brat. —~ Tania, nu fugi de mine! ii spuse el, fara si-i dea drumul din stransoare. Hai si stim impreuna pe o banca sub copaci! — Dimitri, nu ma plimb cu tine printre copacii din parc, ii spuse ea, fra si se clinteasc. Acum pofti si-mi dai drumul? — Hai cu mine prin gradini, insista el. — Nici vorba, Dimitri! $i acum da-mi drumul. EI mai facu un pas spre ea, strangand-o cu putere de brat. Tatiana simtea cum degetele lui i se infigeau in carne. — Dar daca nu vreau si te las s& pleci, Taneska? Ce-ai sa faci atunci? Tatiana nu se clinti. Dimitri ii cuprinse mijlocul cu bratul liber si o trase cu putere spre el. — Dima! striga Tatiana, fara si-si piarda cumpatul, privindu-1 direct in ochi. Ce faci? Ti-ai pierdut mintile? — Da, raspunse el, aplecandu-se ca s-o sarute. Tipand usor, Tatiana isi lisd capul in pamant, incercand cu dis- perare sa-l evite. — Nu! Lasi-mi in pace, Dimitri! zise ea, fara si-si ridice capul. Dimitri o eliber’ deodata din stransoare. — Imi cer iertare, spuse el cu un freamit in glas. — Trebuie sa plec acasa imediat, fi spuse ea, pornind la drum cu pasi iui. Dima, esti prea matur pentru mine. — Nu, nu! Te rog! Am doar douazeci si trei de ani. — Nu la asta m-am referit. Sunt prea tanar4 pentru tine. Eu imi doresc pe cineva... Se opri, adancita in ganduri.CALARETUL DE ARAMA 133 — ...care nu are atat de multe asteptiri din partea mea, isi relud ea firul gandurilor. — Adica? — Cineva care nu asteapti nimic. —Imi pare nespus de rau pentru ce s-a intamplat, Tania, repeti el. N-am vrut si te sperii in halul asta. — Nu-i nicio problema, ii rispunse ea, evitindu-i privirea. Doar ca nu sunt genul de fat care se plimba prin parcuri. »Cu tine”, isi spuse in gand, amintindu-si, cu o strangere de inim, de plimbirile prin Gradina de Vara. — Am inteles asta acuin. Poate tocinai de aceea te plac atat de mult. Doar ci, uneori, nu stiu cum si mi port in preajma ta. — Incearci si ai ribdare si si fii respectuos. — Bine. Iti voi dovedi ca pot fi la fel de rabdator ca Iov, 0 asi- guri Dimitri, aplecindu-se spre ea. Caci n-am nici cea mai mica intentie si te las in pace, Tanegka. Ea grabi pasul. — Sper ca Dasa il place pe Alexander, spuse pe neasteptate Dimitri. — Da, il place foarte mult. — Pentru ci e/o place nespus de mult. — Serios? ingtima Tatiana. De unde sti? — Aproape ci a pus capit activititilor sale extramilitare, care pana acum erau de necontrolat. Dar nu-i spune asta Dagei! I-ai frange inima. Tatiana ar fi vrut sa-i spund ci nu intelegea nimic din aluziile lui, dar se temea ca Dima abia astepta sa-i desluseasca talcul lor. Cand ajunsera acasi, Dasa si Alexander stiteau impreuna pe canapeaua mica de pe hol si citeau, razand cu gura pani la urechi, din povestirile lui Zogcenko. Singurul lucru pe care Tatiana gasi de cuviinfi si-1 spun’, pe un ton ursuz si morocdnos, era ci volumul respectiv ii apartinea. Din motive de neingeles, replica surorii ei i se paru extrem de amuzanti Dasei, starnind chiar si un zambet pe chipul lui Alexander. Incercand si treacd iute pe lang’ ei, Tatiana se impiedica de picioa- tele intinse ale lui Alexander gi era si cada. Si ar fi cizut, fara doar si poate, daci el n-ar fi prins-o la timp. Apoi fi didu imediat drumul.134 PAULLINA SIMONS — Tania, ce-ai pit la brat? intreba Alexander. — Poftim? O, nimic important! Spundndu-le apoi c& se simte obosita, le urd noapte buna si disparu in camera bunicilor ei, unde se asez4 pe canapea, intre deda si babuska, si ascult4 impreund cu ei emisiunea de la radio. Apoi, incetul cu incetul, vorbind in soapta despre Pasa, Tatiana incepu s4 se simta mai bine. Ceva mai tarziu, in timp ce statea in pat, cu fata spre perete, o auzi pe Dasa murmurand: — Tania! Tania! — Ce e? intrebi Tatiana, intorcandu-se spre sora ei. Sunt obosit’. — Tania, nu mai apucim s4 vorbim deloc, ii spuse Dasa, sdru- tandu-i umarul. Pasa a plecat, iar noi nu mai stam deloc de vorba. Ti-e dor de el, nu-i asa? O sa se intoarcd in curand. — Da, mi-e dor de el. Esti foarte ocupata in ultimul timp. Vor- bim maine, Dasenka. — Sunt indragostita, Tania! ii sopti Dasa. — Ma& bucur pentru tine, raspunse ea pe acelasi ton goptit, intorcindu-se din nou cu fata spre perete. — De data asta, cred ci m-an1 indragostit cu adevarat, continua Dasa, strutand-o pe Tatiana in crestetul capului. O, Taneska! Nu stiu ce si ma mai fac. — N-ar trebui sd te culci cumva? — Tania, numai la el mi gandesc. Imi tulburi mintea. Este atat de... ,fierbinte” si de glacial in acelagi timp! In seara asta a fost rela- xat si amuzant, dar sunt zile in care... habar nu am cum sa-I descriu. Tatiana pastra ticerea. — Stiu ci nu pot si-i cer totul deodata, continua ea. Faptul ci a acceptat si vind aici este un adevarat miracol. Pana duminica trecuti, cind a venit cu tine si cu Dima, n-am reusit s4-l conving si treacd pe la noi. Tatiana ar fi vrut s4-i spund ci vizita lui Alexander nu era meri- tul Dasei, dar ticu mile, fireste. — Calul de dar nu se cauta la dinti — cunosc prea bine zicala si incerc s-o pun in practica. Am senzafia ca i-am c4stigat cu totii simpatia. Stiai cd e din Krasnodar? Dar n-a mai fost acolo de cand s-a inrolat in armata. Nu are nici frafi, nici surori. Si nu vorbeste niciodata despre parintii lui. Este... Nu stiu cum s4-ti explic. ExtremCALARETUL DE ARAMA 135 de discret. Nu-i place si vorbeasci despre viata lui. fmi cere, in schimb, si-i povestesc numai despre mine, adaugi ea dupa o clipa de tacere. — Serios? ingaima Tatiana. — Imi spune ci ar da orice s& nu fie rizboi. — Fireste, ti rispunse Tatiana. Cu totii ne dorim si nu fie rizboi. — Dar, astfel, viitorul pare plin de speranta, nu-i asa? Imi cre- eaza iluzia unei vieti mai bune alaturi de el odata ce razboiul se va sfarsi, continua Dasa, vorbind in soapta, printre guvitele de par ale surorii sale. Tania, iti place Dimitri? — Da, e dragut, rispunse Tatiana in soapta, rostind cu greu cuvintele. — El chiar te place. — Nu e adevirat. — Ba da. Dar tu nu stii nimic despre lucrurile astea. — Ba stiu cate ceva, iar Dimitri chiar nu mi place. — Vrei si vorbim despre ceva anume? S4 mf intrebi ceva anume? —Nu! — Tania, trebuie si-ti invingi timiditatea asta, spuse Dasa, pe un ton indiferent. Ai deja saptesprezece ani. De ce nu pofi si mai cedezi si tu putin? — Si-i cedez lui Dimitri? sopti ea, Niciodati, Dasa. Cu putin inainte de a adormi, Tatiana realiza ci se temea mult mai putin de relativitatea rizboiului decat de iminenta inimii ei frante.Sambiati, Tatiana se duse la biblioteca public’ din Leningrad, de unde imprumuti un dictionar frazeologic rus-englez. Cunostea alfabetul latin, pentru ci il invitase la scoala. Petrecu, astfel, cea mai mare parte a zilei incercind s4 rosteasc& cu glas tare expresiile englezesti. Literele W si R-ul pronuntat moale, cat si grupul de litere 7A ii creau cele mai mari greutati. Propozitia The weather will be thunder and rain tomorrow era 0 constructie menitd si-i dea mari dureri de cap. Doar verbul ¢o de se pronunta mai usor. Duminici, trecand o fuga pe la ei, Alexander le lipi ferestrele cu fasii de hartie, pentru ca sticla s4 nu se spargi in urma undelor de soc provocate de exploziile bombelor care ar putea si cad asupra Leningradului. — Toati lumea trebuie si-si lipeasc ferestrele, le spuse el. In curand, patrulele vor face controale in tot oragul ca si vada daca oamenii si-au protejat geamurile. Nu vom mai avea cu ce si inlo- cuim ferestrele sparte daci nemfii vor ocupa Leningradul. Familia Metanov il privea cu mult interes, in timp ce mama fetelor il admira necontenit pentru indltimea lui, pentru dexterita- tea si iscusinta méinilor sale, cat si pentru abilitatea cu care reusea si stea pe pervazul geamului. Ea voia si stie de unde invatase si facd toate astea. — Dar este ofiter in Armata Rogie, mama! fi raspunse Dasa pe un ton iritat. — Si asta v-au invitat si faceti in Armata Rosie, Alexander? Sa stati pe pervazurile ferestrelor? il intreba Tatiana. — Mai taci din gurd, Tania! o repezi Dasa razand. Alexander rise gi el, fard s-o reducd insi la tacere. — Ce reprezinti modelul pe care I-ai facut pe geamuri? il intrebi mama, cand Alexander sari de pe pervaz. ' Maine va ploua cu tunete gi fulgere.CALARETUL DE ARAMA 137 Tatiana, Dasa, mama si babuska priveau cu atentie forma fasiilor de hartie lipite pe fereastri. In locul liniilor incrucigate pe carele vazuser’ pe geamurile altor locuinte din Leningrad, modelul crt de Alexander semana cu un copac. Un copac cu trunchiul gn, usor aplecat intr-o parte, si frunzele lunguiete, mai lungi spre bai si conice spre varf. — Ce e la, tinere? il intreba babuska pe un ton imperios. — Acela, Anna Lvovna, este un palmier, ti rispunse Alexand:. — Un ce? intreba Dasa, stand in preajma lui. De ce se didea mereu pe langi el? ~— Un palmier. Stand ling’ usa, Tatiana il privea fara si clipeascd. — Un palmier? repeti Dasa, pe un ton intrebator. — Este un arbore tropical. Care creste in Americi si in sud Pacificului. — Hm! spuse mama. Ciudati alegere pentru ferestrele noastr, nu credeti? — Dar e mai frumos decat un model cu lini incrucisate, mu- mura Tatiana. Alexander ii zambi. Iar Tatiana ii surase si ea. — Uite ce e, tinere, interveni babuska cu glas ursuz, candte apuci de ferestrele mele, te rog si nu faci cine stie ce lucruri extu- vagante! Vreau doar niste linii incrucisate. Nu am nevoie de palmiet. Apoi Alexander $i Daga plecar’ in ora, lsind-o pe Tatiana familia ei obosit& si capricioasd. Tatiana se duse si ea la bibliotea din Leningrad, unde statu cAteva ore, murmurand doar pentru six cuvintele ciudate si straine ale limbii engleze. I se pirea cumplite dificil sa citesti, si vorbesti si sd scrii in aceastd limba. Data viitoat cand avea s& se mai intalneasca cu Alexander, avea sa il roage si spuni cateva cuvinte in englez4. Doar ca si audd cum se pronuni. Se si gandea deja la urmitoarea lor intalnire, ca gi cand ar fi fosto certitudine. [si fagadui in tacere cd avea 84 ii dea de inteles sim mai vind atat de des la Kirov. Ficuse promisiunea chiar in sem aceea, in timp ce statea in pat, cu fata la perete, mangaind cu deg- tele tapetul vechi si spunand in gand: ,Promit, promit, promit”.|i strecura apoi mana intre pat si perete si atinse Ca/areful de arani, volumul de poezii al lui Puskin, pe care il primise in dar deh Alexander. Poate ci avea sa isi implineasc’ alta data fagiduid&138 PAULLINA SIMONS Dupi ce el avea sa fi spund cateva cuvinte in engleza, dupa ce aveau si dezbati subiectul razboiului si dupa ce... O alta sirena antiaeriand sfasie linistea noptii. Dasa se intoarse acasi mult mai tarziu, cind tacerea se asternuse din nou, trezind-o pe Tatiana din somn. Ea isi tinea degetele lipite de perete.10 Luni, la munca, Krasenko o chemi in biroul lui si ii spuse cd — desi asambla foarte bine aruncatoarele de flaciri — trebuia s-o transfere de urgenta la unul dintre departamentele de fabricare a tancurilor, deoarece primiseri ordin de la Moscova ca uzina Kirov si produca 180 de tancuri pe lund, indiferent de capacitatea sau numérul muncitorilor. — Dar cine va mai asambla aruncatoarele de flicari? — Se vor asambla singure, ii rispunse Krasenko, aprinzandu-si o tigara. Esti o fata de treaba, Tania. Acum du-te si manancd niste supa la cantina. . — Credeti ci Armata de Voluntari a Poporului m-ar accepta? il intreba ea. —Nu! — Am auzit ci 15 000 de oameni de la Kirov au plecat sa inta- reasca transeele din Luga. E adevarat? — Nu poti si pleci, asta e singurul adevar pe care trebuie si-1 accepti. Acum fugi de aici! — Luga e in pericol? isi continua ea tirul de intrebiri, cu gandul la Pasa, care se afla in apropiere de Luga. — Nu, ii raspunse Krasenko. Nemtii sunt mult mai departe. E doar o masura de precautie. Fugi acum! in cadrul departamentului de fabricare a tancurilor lucrau mai multi oameni, iar linia de productie era mult mai complicata, motiv pentru care sarcinile Tatianei se diminuau considerabil. Rolul ei era s& asambleze pistoanele in cilindrii aflati dedesubtul camerelor de ardere ale motorului diesel ce punea in miscare tancurile V-12. Unitatea era imensa cat un hangar de avioane, cenusie si intu- necata. La sfarsitul zilei, motorul diesel era perfect asamblat, datorita Tatianei. Masiniria avea deja rofile montate pe senile si carcasa blindata, dar nu avea nimic inauntru — nici instrumente, nici pupi- tru de comand§, nici arme, nici compartimente pentru proiectile, nici140 PAULLINA SIMONS lansatoare de rachete si nici turela — practic nimic nu o deosebea de o masini blindata. Dar, spre deosebire de celelalte activitati — sigilarea munitiei pentru armele de calibru mic, asamblarea arun- catoarelor de flacari sau gresarea bombelor explozive de aviatie, de uz general —, contributia ei in fabricarea tancului ii conferea Tatianei un sentiment de implinire cum nu mai simtise niciodati de cand muncea. Avea senzatia ci tancul KV-1 era numai creatia ei. $i mai avea un motiv de mandrie: Krasenko ii spusese cd nemtii nici nu-si puteau imagina un tanc atat de bine construit si atat de bine inarmat, atat de simplu, de agil si de usor de manevrat, in ciuda blindajului de ofel de 45 mm si a unui tun de calibrul 85 mm. Ei credeau cd tancul lor Panzer IV era cel mai bun din lume. n»Lania”, ii spusese el, ,ai asamblat de minune motorul diesel. Poate c& ar trebui si te faci mecanic cAnd o sa cresti mai mare.” La ora opt seara, Tatiana o lua la fuga spre iesire, dupa ce se spala pe mini, igi aranja hainele si igi pieptna parul. Nu-i venea si creada ca mai putea si alerge dupa unsprezece ore de munca, dar fugea mancand pamantul, temandu-se ca Alexander nu avea si o mai astepte. Dar se insela. Caci o astepta, ca intotdeauna, fara si mai afiseze ins’ vreun zambet pe buze. Cu sufletul la gura, Tatiana incerca cu greu si-si recapete stipa- nirea de sine. Pentru prima oar, de vinerea trecuti, era singura cu el, singura intr-o mare de necunoscuti. Sunt atdt de fericita ca ai venit sé ma vezi! ax fl vrut s4-i spun’. Ce se intamplase cu fagidu- iala facutd deunazi cand ar fi trebuit si-i sugereze sd nu mai vind s-o vada? Cineva o strigi atunci cu glas tare; Tatiana isi intoarse capul, fara tragere de inima. Era Ilia, un baiat de saisprezece ani, alaturi de care lucra la departamentul de fabricare a tancurilor. — Tei autobuzul? o intreba el, cu ochii atintifi asupra lui Alexander, care nu spunea nimic. — Nu, Ilia, dar ne vedem miine, ii rispunse Tatiana, facindu-i apoi semn lui Alexander si traverseze strada. — Cine e dla? o intreba Alexander. Tatiana il privea complet uluita. — Un coleg de munca.CALARETUL DE ARAMA 141 — ffi face probleme? — Poftim? O, nu, nicidecum, il asigura ea, marturisindu-i ade- varul doar pe jumitate, cici Ilia o deranja putin. Am inceput si lucrez intr-un alt departament. Fabricim tancuri pentru frontul din Luga, ii spuse ea, mandr din cale afara. — Cat de repede le fabricati? intrebi Alexander, dand din cap. — Cate unul la dou zile, rispunse Tatiana. E bine, nu-i asa? — Ca si ajutati frontul din Luga, va trebui si produceti cate zece pe Zi, fi spuse el. Observand ceva ciudat in atitudinea lui, Tatiana isi ridica privi- rea, incercand sa afle ce se ascundea dincolo de masca pe care o purta pe chip. Nu reusi insa. — Te simti bine? — Da. — Ce s-a intamplat? insista ea. — Nimic. Oamenii care asteptau tramvaiul in statie fumau in ticere. Nimeni nu scotea un cuvant. — Vrei si mergem pe jos pani acas? il intreba timida Tatiana. — Am facut toata ziua instructie militari, ii raspunse Alexander, clitinand din cap. — Credeam ci ai trecut de faza de instructie, il tachina Tatiana, inghiontindu-] cu degetele. — Eu da. Ei ins’, nu. Am facut manevre militare, trageri cu arma si adiposturi antiaeriene. Din cine stie ce motive, parea vlaguit de puteri. Atat de bine ii citea inflexiunile vocii? Sau expresiile fetei? — Ce s-a intémplat? il intreba din nou. — Nimic, repeti el. O prinse apoi de mand si ii ridicd putin maneca, dezvaluindu-i vanataile de pe brat. — Tania, ce e asta? — Nimic, ii raspunse ea, incercind s4-si retragi mana din stransoarea lui. El nu voia insa si-i dea drumul. — Nue nimic grav, il asiguri ea, fari s4-1 priveascd. Ma simt bine. — Nu te cred, ripost’ Alexander. Ti-am spus s4 nu te incurci cu Dimitri.142 PAULLINA SIMONS — Dar nu m-am incurcat cu el. Se infruntara pentru o clipa din priviri, apoi Tatiana isi atinti ochii asupra nasturilor uniformei lui. — Alexander, chiar nu e nimic grav, repeti ea. A vrut doar si mi convingi sa stim impreund pe o banca. —Te rog sa-mi spui dacd iti mai face rau vreodati, ai inteles? ii ceru Alexander, eliberandu-i bratul. Insa ea nu-si dorea sa scape din stransoarea fermé, dar blanda a degetelor lui. — Dima e un biiat de treaba. Doar ci nu este obisnuit cu fete ca mine, spuse ea tusind usor. Cine ar fi? Oricum, am rezolvat pro- blema. Sunt convinsa ca nu se va mai repeta. — Serios? Ai rezolvat problema la fel cum ai rezolvat-o si cu Paga? ii reprosa el. Tatiana pastra un timp ticerea, apoi ii rispunse: — Alexander, ti-am spus ci nu-mi este usor si vorbesc cu fami- lia mea. N-ai reusit s-o convingi nici macar pe sora mea de doua- zeci si patru de ani s-o faca. De ce nu incerci fu? Vino intr-o seara Ja masa, bea niste votci impreuni cu tata si infatigeazi-le lucrurile cum mi le-ai prezentat mie. Si vedem ce reactie vor avea. Arati-mi cum se face. Pentru cd nu ma descure singura. —Nu poti si le vorbesti alor t&i despre pericolul care il pandeste pe fratele tau, dar ai reusit, in schimb, sa-1 pui la respect pe Dimitri? — Exact, incuviinti Tatiana, ridicand usor glasul. »Ne certim?” se intrebi ea, cu sufletul innegurat de tristete. ,De ce ne certam?” In tramvai gasira doua locuri libere. Tatiana se tinea cu mainile de scaunul din fata ei. Alexander gi le tinea impreunate in poala. Era tacut si evita s-o priveasc’. Ceva il deranja in continuare. Dimitri? Stiteau insi unul lang’ celalalt, atingdndu-si bratele si picioarele. Piciorul lui parea daltuit in marmuri. Tatiana nu se clinti niciun milimetru de lang’ el — de parc’ ar fi si putut s-o faci, de ar fi avut vreo sans. O atrigea cu puterea unui magnet. neercind s& indulceasci putin atmosfera incordata dintre ei, Tatiana aduse in discutie subiectul razboiului. — Unde se afl frontul acum, Alexander? — Se indreapta spre nord. — Dar e incd departe. Nu-i asa? Departe de...?CALARETUL DE ARAMA 143 — in ciuda bravadei noastre militare, suntem o tara de civili, spuse el, evitand s-o priveasca. Manevrele si antrenamentele noas- tre superficiale, avioanele si tancurile noastre janice... Habar nu avem cu cine ne masurim fortele. Tatiana se lipi si mai mult de el, vrand parca sa-1 absoarba cu totul prin porii ei. — Alexander, de ce nu pare Dimitri incAntat sd plece pe front? La urma urmei, o face ca sd-i alunge pe nemti din tara. — Nu-i pasd de nemti nici cét negru sub unghie. I intereseaza doar un singur luctu... Se opri, fara si-si termine fraza. Tatiana pastra tacerea, asteptandu-| si continue. — Trebuie si stii ceva despre Dimitri, Tania. Pentru el, instinc- tul de autoconservare este un drept inalienabil. — Ce inseamni... inalienabil? il intreba ea, privindu-] nedumerita. — Un drept pe care nimeni nu fi-] poate lua, fi explici Alexander, cu un zambet pe buze. — $i cine spune asta? murmuri Tatiana, adancita in ganduri. Avem noi asemenea drepturi? Nu sunt, de obicei, rezervate statului? — La care noi te referi? Si unde anume? — Aici, ii rispunse ea in soapti. In Uniunea Sovietic. — Nu, Tania. Noi nu avem asemenea drepturi. Caci sunt intr-a- devar rezervate statului. $i unor oameni ca Dimitri, continua apoi, dupa o clipa de ticere. in special, instinctul de autoconservare. — Inalienabil. N-am auzit niciodati cuvantul Asta, spuse Tatiana ingandurati. — $i nici n-o sa-I mai auzi vreodati, ti raspunse el cu 0 expresie calda pe chip. Cum ai petrecut restul zilei de duminica? Ce-ai mai facut? Cum se simte mama ta? De fiecare dati cand o vad, am senzatia ca abia se mai tine pe picioare. — Da, asa e. Grijile nu-i mai dau pace in ultimul timp, raspunse €a, uitandu-se pe fereastri. Nu voia si vorbeasca din nou despre Pasa. — Stii ce-am facut ieri? il intreba apoi, schimband subiectul. Am invatat cteva cuvinte in engleza. Vrei si fi le spun? — Da, dar mai inti hai si coborim. Sunt cuvinte frumoase? Nu prea stia la ce se referea, dar se inrosi oricum pnd in varful urechilor.144 PAULLINA SIMONS Coborara din tramvai si, pe cand treceau prin fata garii Varsovia, Tatiana vizu o multime de oameni — femei cu copii si batrani cu bagaje — stand ghemuiti unii intr-altii, intr-o asteptare fremata- toare. — Ce asteapta? intreba ea. —Un tren. O migcare inteligenta din partea lor. Parasesc oragul, ii explici Alexander. — I] pardsesc? — Da, intiri el, adaugind apoi, dupa o clipa de ezitare: $i tu ar trebui sa pleci, Tania. — Sa plec? $i unde si ma duc? — Oriunde. Cat mai departe de aici. De ce oare, cu o sptimana in urmi, ideea evacuirii i se paruse atat de incAntatoare, ca sa capete acum spectrul unei condamnari la moarte? Nu era vorba despre evacuare. Ci despre un exil. — Dupi cate am inteles, continua Alexander, nu le putem tine piept nemtilor. Suntem complet nepregititi si neinarmati; nu avem nici tancuri, nici arme corespunzatoare. — Nu-ti face griji! spuse Tatiana cu falsa veselie. Maine vom avea un tanc. . — Nu avem nimic, in afari de oameni, Tania. In ciuda comuni- catelor optimiste de la radio. — Da, sunt intr-adevar extrem de optimiste, ii rispunse Tatiana, incercAnd in zadar si-si pistreze si ea optimismul. — Tania! — Da. — Tu auzi ce spun? Nemtii se vor indrepta, in cele din urma, spre Leningrad. Nu esti in sigurant4 daca ramii aici. Trebuie s4 pleci. — Dar familia mea nici nu vrea si auda de plecare. — Si ce daci? Pleaca fara ei! — Alexander, ce tot spui acolo? exclama Tatiana razand. N-am fost nicdieri singuri in viata mea! Abia dacd m& duc singura la magazin. Nu pot sa plec fara ei. $i unde s4 ma duc? Singur, in Muntii Ural sau in vreun alt loc unde sunt trimisi oamenii evacuati? Acolo vrei si plec? Sau poate vrei si ajung in America, in tara ta? Voi fi in siguranta acolo? continua Tatiana chicotind, caci totul i se parea mult prea absurd gi hilar.CALARETUL DE ARAMA 145 — Fir’ indoiali cd, daca te-ai duce in tara mea, ai fi in siguranta, ii raspunse Alexander pe un ton grav. Cand se intoarse in seara aceea acasd, Tatiana purta o discutie cu tatal ei despre Pasa si perspectiva evacuirii. Tatal su o ascultd pret de trei pufaituri de tigard. Tatiana le numirase. Se ridicd apoi in picioare gi, stingand tigara pentru a-si accentua cuvintele, spuse cu fermitate in glas: — Taniusa, de unde dracu’ iti vin ideile astea? Nemfii nu vor ajunge aici. Si nici eu nu voi pleca de aici. Iar Pasa este in siguranta. Fara umbr de indoiala. Uite, daca asta te va ajuta sd te simti mai bine, mama il va suna maine ca si ne convingem cu tofii cd este teafar si nevitarnat. Bine? — Tania, interveni deda, am cerut sa fiu evacuat la est de Molotov Oblast, lang Muntii Ural. Am un var in Molotov. — E mort de zece ani, Vasili, spuse babuska, clatinand din cap. Inc& din perioada foametei din ’31. — Sofia lui inca traiegte acolo. — A murit de dizenterie in '28. — Asta a fost a doua lui sotie. Prima, Naira Mihailovna, locuieste tot acolo. — Nu in Molotov, Ai uitat? Locuieste in satul dla unde am stat si noi. Cum s-o fi numind oare? — Femeie! ii strigi deda. Vrei sa vii cu mine sau nu? — Vin ew cu tine, deda, spuse veseli Tatiana. E frumos in Molotov? — O savin si eu cu tine, Vasili, incuviintd babuska. Dar nu mai sustine ci avem neamuri in Molotov! Am putea la fel de bine si mergem si in Ciukotka'. — Ciukotka... interveni Tatiana. Nu e langa Cercul Polar Arctic? — Ba da, fi raspunse deda. — In apropiere de stramtoarea Bering? — Ba da, repeti el. 1 Districtul autonom Ciukotka este un district administrativ din Orientul inde- partat al Rusiei.146 PAULLINA SIMONS — Atunci poate ca ar trebui si mergem in Ciukotka, spuse Tatiana. Daca tot trebuie si ne ducem undeva. — In Ciukotka? Dar cine m-ar lisa si plec acolo? exclama deda. Crezi c4 pot si predau matematica prin partile acelea? — Tania e o prostut’, spuse mama ei. Tatiana ticu. Nu se gandea nicidecum la posibilitatea ca deda s4 ajunga dascal acolo. Se gandea la cu totul altceva. La ceva atat de ridicol si de fantasmagoric, incat — daca nu s-ar fi aflat in fata unui ycomplet de judecata” atat de aspru — ar fi izbucnit in ras. — De ce ai pomenit de stramtoarea Bering, Tania? o intreba deda. — Se gandeste mereu la lucruri cat se poate de absurde, inter- veni $i Dasa. Are un univers launtric absurd si ridicol. — Nu am niciun univers lduntric, Dasa, ii rispunse Tatiana. Ce se afla dincolo de stramtoarea Bering? — Alaska, ii rispunse deda. Dar de ce intrebi? Ce legaturd are cu noi? — Tania, mai taci din gura, bine? o cert’ mama. In seara urmitoare, tatal Tatianei aduse acasa cartele de ratie pentru alimente. — Va vine sa credeti? spuse el. Au gi rationalizat produsele. Dar ne descurcam. Nu e atat de rau. Angajatii primeau 800 de grame de piine pe zi. Cat si un kilo- gram de carne pe saptamana gi o jum&tate de kilogram de cereale. Mancarea parea si fie intr-adevar din belgug. — Mami, ai incercat sa-1 suni pe Paga? o intreba Tatiana. — Da, am incercat, ii raspunse ea. Am fost chiar gi la biroul telefoanelor interurbane de pe strada Zeliabova. Dar n-am putut si obtin legitura. O si mai incerc si maine. Vestile de pe front nu erau deloc incurajatoare. Buletinele infor- mative despre razboi — afigate peste tot in Leningrad pe panourile din lemn unde tronau candva gazetele publicate zilnic — erau ametitor de evazive. Crainicii de la radio ridicau in slavi victoriile repurtate de Armata Rosie, dar fortele germane cAstigau tot mai mult teren. Care erau atunci victoriile Armatei Rosii daci nemfii castigau teren? se intreba Tatiana.CALARETUL DE ARAMA 147 Cateva zile mai tarziu, deda le spuse ci avea mari sanse s obtina un post de dascal in Molotov i le sugera s4 inceapa s4-si fact baga- jele. . — Nu plec fara Pasa, se rasti mama. In plus, adaug’ apoi pe un ton mai domol, la fabric’ am inceput si facem uniforme pentru Armata Rosie. Contributia mea este vitala pentru eforturile de riz- boi, isi continua ea pledoaria, dand din cap. Dar razboiul se va incheia in curand. Afi auzit doar comunicatele de la radio. Armata Rogie obtine victorie dupa victorie. Va alunga dusmanul de pe pamanturile noastre. — O, Irina Fedorovna! spuse calm deda, clitinand din cap. Ne confruntim cu cel mai bine inarmat si mai antrenat dugman din lume. N-ai auzit cd englezii se lupt4 cu nemtii de optsprezece luni? Singuri. Englezii, cu tot RAF-ul’ lor, nu au reusit si inving’4 dusmanul. — Asa e, paposka, interveni tata, sarind in ajutorul sotiei sale. Dar nazistii sunt angrenati acum intr-un rizboi adevarat, nu doar intr-unul aerian. Frontul sovietic este imens. Le vom face zile fripte. re Eu va propun s4 nu ramanem aici ca s4 vedem cat de , fripte vor fi. — Eu nv plec, repet’ mama, — Iar eu o sustin pe mama, spuse Dasa. »Fireste c o sustii!” isi spuse Tatiana in gand. Pasa nu era de fata, asa cd nu-si putea exprima pirerea. Stdteau cu tofii in camera lor lung’ si ingusta — parintii fumAnd, bunicii clatinandu-si, in tacere, capetele cirunte, iar Dasa brodand. Tatiana prefera s4 tacd, spunandu-si ins in gand: ,,Fi bine, nici eu nu am de gand si plec”. Era bine aparati. Caci isi sipase de jur imprejur o linie de trangee, pe care o numise Alexander si pe care n-o putea parasi. Tatiana traia pentru ora petrecuta alaturi de el, ce-i pava drumul spre un viitor presarat de sperante, dar gi de un iures de sentimente dureroase, ce abia luau fin’, sentimente pe care nu stia nici cum s4 Je exprime, nici cum si le deshuseasc4. Erau doar doi prieteni care se ” 1 RAF — Royal Air Force — forta aerian3 a Marii Britanii148 PAULLINA SIMONS plimbau in amurgul straveziu. Nu indraznea si nici nu spera sa pri- measca mai mult de la el, cu exceptia unei singure ore de la capatul unei zile lungi si grele, cand plutea pe aripile fericirii, cu risuflarea intretdiat’ si inima batandu-i navalnic in piept. Acasa stitea strajuitd printre ,meterezele” protectoare ale fami- liei sale, de care fugea insa adesea, ferecindu-se in cochilia ei. ii privea in fiecare sear, ca si acum, i le analiza firile capricioase, ce nu-i inspirau niciodati incredere. — Mama, |-ai sunat pe Pasa? — Da. Am prins legatura. Dar nu mi-a raspuns nimeni, ii explici ea. Nu mi-a raspuns nimeni din tabira. M-am gandit ci am gresit numarul. Am sunat apoi si in satul Dohotino, unde se afla tabira, dar nici de la consiliul sovietic de acolo n-am primit vreun rispuns. Incerc din nou si maine. Toata lumea incearcd sa sune. Probabil ci liniile sunt suprasolicitate. Mama incerca de nenumirate ori si vorbeasca cu Pasa, dar nu-i mai raspunse nimeni la telefon. Nici vestile de pe front nu erau bune si nici perspectiva evacuarii nu parea prea apropiata. Alexander nu mai venea seara in vizité. Dasa lucra pana tarziu. Jar Dimitri era undeva in apropiere de granita cu Finlanda. Daz, in fiecare 2i dupa ce termina programul de muncé, Tatiana igi pieptina parul gi iesea intr-un suflet afara, rugandu-se si-] gaseascd in statia de autobuz si, de fiecare data, Alexander o astepta acolo. Desi nu o mai invita niciodati si se plimbe prin Gradina de Vara sau si stea impreuna pe vreo banca intr-un pare, o astepta intotdeauna, finandu-si bereta in mini. Strabateau, cu pagi istoviti gi lenti, strizile serpuitoare, coborand dintr-un tramvai si urcandu-se intr-altul, ca apoi si se desparta, cu ochi tristi si goi, pe Greceski Prospekt, la trei blocuri departare de cladirea unde locuia Tatiana. In timpul plimbarilor lor, vorbeau uneori despre America, tara de bastina a lui Alexander, sau despre viata pe care o dusese in Moscova, iar alteori vorbeau despre lacul Ilmen si verile pe care Tatiana le petrecuse in Luga. Atingeau in treac&t si subiectul riz- boiului, dar o faceau tot mai rar, macinati de temeri si de griji pen- tru viata lui Pasa. Uneori, Alexander o invata pe Tatiana anumite cuvinte in englez4. Alteori, spuneau glume sau mergeau in tacere,CALARETUL DE ARAMA 149 adanciti in ganduri. O lasa, de cAteva ori, si-i poarte arma ca pe un baston de sprijin in timp ce strabatea bordura inaltd si ingustd de pe marginea canalului Obvodni. — Ai grija si nu cazi in apa, Tania! ii spuse el la un moment dat. Pentru c4 nu stiu sa inot. — Vorbesti serios? il intreba ea, nevenindu-i si-si cread& ure- chilor, gata si cad peste marginea canalului. — Nu e cazul si aflam, ii raspunse el zambind gi apucand cu miainile capatul pustii, ca s-o ajute sa-si recapete echilibrul. Nu vreau si-mi pierd arma. — Dar nu trebuie s4-ti faci griji, ti rispunse Tatiana razand veseli si leginandu-se periculos pe bordura canalului. Eu stiu si jnot foarte bine. Pot si-ti recuperez arma. Vrei si vezi? — Nu, multumesc. Uneori, cand Alexander ii povestea ceva, Tatiana se trezea pri- vindu-| cu gura cascati, simtindu-se apoi stanjenita pentru ca ny-si putea controla expresiile faciale. Dar nu stia unde si se uite cand il auzea vorbind — ochii lui, in nuantele caramelului, cand suraza- tori, cand trigti, sau buzele-i fremitatoare o captivau nespus. II cer- ceta cu ardoare, trecand de la ochi la gura si zabovind apoi asupra parului si a maxilarului sau, de parca ar fi vrut s4-1 soarba cu totul din priviri. Anumite crampeie din viata-i fascinanta Alexander prefera si le tin’ sub t&cere — adanc ferecate in sufletul séu. Nu voia si-i povesteasca ce se intamplase ultima oar’ cand isi vizuse tatal, nici cum devenise Alexander Be/ov si nici cum primise medalia militara. Tar Tatiana ii respecta dorinta. Mulpumindu-se s4 primeasc’ atat cat voia Alexander si-i daruiasc si asteptand cu nerabdare ziua in care avea sa ii impartseasci tainele de nimeni stiute.11 — Zilele sunt prea lungi, i se planse Tatiana intr-o seard de vineri, schitand un zambet obosit, zambetul unui om infrant de doudsprezece ore de munca. Ti-am asamblat un tanc intreg astazi, Alexander! Cu o stea rosie si numarul treizeci si ase. $tii si con- duci un tanc? — Mai mult de-atat, ti raspunse el. Stiu sa-1 si dirijez. — Si care e diferenta? — Nu fac mai nimic, dau doar ordine si astept s& fiu ucis. — Si care e avantajul? murmuri ea in timp ce zimbetul fi pierea de pe buze. As vrea si m4 mut la brutirie. In loc de tancuri, unii oameni mai norocosi fac paine. — Cu cat mai multe, cu atat mai bine, ii rispunse Alexander. — Ce anume? Tancuri? — Nu. Paini. — Ni s-au promis prime daci vom face tancuri peste norma de lucru. Iti vine si crezi? Prime! repeti Tatiana chicotind. Notiunea de profit economic pe timp de razboi — faptul cd ar trebui si mun- cim mai mult pentru cateva ruble in plus — vine in contradictie cu toate invataturile pe care le primim inca din leagin. Dar asta este situatia. — Da, Tania, asta este, intr-adevar, situatia, incuviinté Alexander. Dar nu trebuie sa-ti faci griji. Caci vor continua si te remodeleze pani cand vei refuza sa mai muncesti chiar si pentru cateva ruble in lus. , — Renunti la ideile astea subversive! il mustra ea cu un zambet pe buze. Nici nu e de mirare ci viafa iti este in pericol. In orice caz, stresul isi spune cuvantul asupra Zinei. Sustine ci mai bine s-ar inrola in Armata de Voluntari a Poporului, cici n-ar putea fi mai rau decAt presiunea cumplitd exercitata la munca. Alexander pastra un timp ticerea, adancit in ganduri. Mergeau aproape unul de celilalt, in ciuda caldaramului lat, atingindu-si bratele in treacat.CALARETUL DE ARAMA 151 — Zina are dreptate, spuse el in cele din urmd. Ai griji si nu faci greseli! Cunosti povestea lui Karl Ots, nu-i asa? —Acui? — A fost director la Kirov pe vremea cand aceasta se numea uzina Putilov. Karl Martovici Ots. Dupa asasinarea lui Kirov din 1934, Ots a incercat s4 mentina ordinea in fabricd gi si-si protejeze muncitorii de eventuale... represalii... ca si folosim un eufemism. Tatiana stia cate ceva despre Serghei Kirov de la tatal si bunicul ei. — Te referi la arestari? $i executii? intreba ea. — Dala ambele intrebari, ii rispunse el dand afirmativ din cap. Asadar, intr-o zi, in timpul unor inspectii tehnice de verificare a unui tanc T-28, s-a descoperit ci acestuia ii lipsea un bolt.’'Tancul urma sa fie trimis armatei. S-a iscat, fireste, un scandal imens, in urma caruia toata lumea a pornit in cautarea ,sabotorilor inamici”. Alexander se opri pentru o clip’, tragdnd adanc aer in pi¢pt. Tatiana pistri ticerea, asteptand ribdatoare ca el si-si reia firul povestirii. — Dar Ots stia ca totul se datora unei greseli stupide, continua Alexander cand se oprira la o intersectie. Neglijentei mecanicului care uitase sa fixeze boltul. Asta era tot — nici mai mult, nici mai putin. Ots stia prea bine asta, asa cA a refuzat si porneascd o vana- toare de vrajitoare. — Dar lasa-mi s& ghicesc! interveri Tatiana. A dat gres. — Era ca si cand ar fi dat peste o tornadi gi ar fi spus ci nue nimic serios, doar un vant manios. — O tornada? repeta Tatiana, vidit nedumerita. — Sute de oameni au disparut din uzina, continua Alexander. — $i Ots? intreba Tatiana, lisandu-si capul in pamant. — Mada. $i, odata cu el, au disparut gi succesorul lui extrem de competent, alaturi de directorii departamentului de contabilitate, unitatile de fabricare a tancurilor, departamentul insarcinat cu angajarea de personal, atelierul mecanic, ca si nu mai vorbim de fostii angajafi ai uzinei Putilov — cei care lucrau deja in alti parte, ocupand pozitii inalte in guvern, precum Secretarul de Partid din Novosibirsk sau Secretarul de Partid pentru regiunea Neva. O, dar si nu-l uitim pe primarul din Leningrad! $i acesta a disparut.152 PAULLINA SIMONS Culoarea semaforului se ficu verde, apoi rosie si din nou verde. Atunci traversara strada, fara si-si mai ating’ bratele. Tatiana mer- gea adancita in ganduri. — Vrei s-mi spui, asadar, c4 trebuie si fiu atenta cum fixez bolturile? rupse ea tacerea in cele din urma. — Da, exact asta vreau s4-ti spun. — Zina are intr-adevar dreptate. Nu avem nevoie de atata stres si presiune. E complet epuizata. Vrea si plece la Minsk ca si stea cu sora ei. Minsk era capitala Belarusului. Alexander isi frecd ochii cu mana si isi aranja bereta pe cap. — Spune-i sd uite de Minsk! o sfitui el cu glasul incordat. Sa se concentreze asupra tancurilor! Cate trebuie si faceti pe luna? — O suti optzeci. Dar nu reusim. — Cer prea mult de la voi. — Ia stai putin! spuse Tatiana, apucindu-| cu mana de brag. Surprinsa apoi de propriul gest, si-o retrase iute. — De ce si uite de Minsk? — Mimskul a cazut in mainile nemtilor acum treisprezece zile, ii rispunse Alexander, cu chipul grav, daltuit parca in piatra. — Poftim? — Da. — Acum freisprezece zile? O, nu, nu! repeti ea, clatinand din cap. Nu se poate, Alexander, E cu neputinti. Minskul se afla la doar cativa kilometri de... Se opri, caci nu putea s4 rosteascd acele cuvinte cu glas tare. — Nu e chiar atat de aproape, Tania, ci la sute de kilometri, ii spuse el, incercnd sa-i aline sufletul coplesit de temeri si nelinisti. — Nu, Alexander, ii raspunse ea, simtind cum picioarele refu- zau s-o mai sustina. Nu sunt chiar atat de multi. De ce nu mi-ai spus? — Tania, este o informatie strict secreta! ffi spun atat cat imi este cu putinta. Sper sd strecoare in comunicatele de la radio cate 0 stire care si se apropie cat de cat de adevar. Cand ma conving ci nu stii nimic, atunci ifi spun mai multe. Minskul a cizut dupa doar gase ile de razboi. Vestea I-a luat prin surprindere chiar si pe tovarasul Stalin.CALARETUL DE ARAMA 153 — De ce n-a spus nimic siptamana trecutd, cind ne-a vorbit la radio? — V-a numit frafii si surorile lui, nu-i asa? Vrea si vi convinga sa va luptati cu mnie si cutezanta. Ce rost ar avea si vi spuna cat de mult au patruns nemfii pe teritoriul Uniunii Sovietice? — $i cat de mult au patruns? Pentru ca Alexander refuza sd-i raspunda, isi lua inima in dinti si il intreba cu glas pierdut, reugind cu greu sa articuleze cuvintele: — Cum ramine cu Pasa? — Tania! strigd el. Nu inteleg ce vrei de la mine. Ti-am spus de Ja bun inceput, inci din prima zi, s4-1 chemati inapoi la Leningrad! Tatiana isi intoarse capul intr-o parte, caci ochii ii inotau in lacrimi. Nu voia s-o vada plangand. — N-au ajuns inci in Luga, ii spuse apoi pe un ton mai domol. $i nici in Tolmacevo. Incearc4 si nu te lagi doborata de teama. Pot s4-ti spun insd cd, in prima zi de rizboi, am pierdut 1 200 de avioane. —— Nici n-am gtiut cd avem 1 200 de avioane. — Cam att am avut. — Si ce-o sd facem acum? — Cine? Noi? intreba Alexander, tintuind-o cu privirea. Ti-am spus, Tania. Pleaca din Leningrad! — Iar eu ti-am spus ci familia mea nu vrea si plece furd Pasa. Alexander nu mai rosti niciun cuvant. Isi continuar’ drumul in ticere. — Esti obosita? o intreba apoi incet. Vrei si te duci acasa? »Da, sunt obosit3”, isi spuse in gand. ,Dar nu vreau s& ma duc acasi.” — Vrei si ne plimbin: pe Podul Palatului? continu’ Alexander, vazand c4 nu primeste niciun rispuns. Cred ci mai putem gisi inghetata la o tonetd de langa rau. Dupa ce mancara inghetata, Alexander si Tatiana pornira, in lumina strivezie a amurgului, pe digul ce strijuia Neva, vegheati de miretia si splendoarea Palatului de Iarna. La un moment dat, un om aflat pe cealalta parte a strazii o ficu pe Tatiana si se opreascd din drum. In fata muzeului Ermitaj stitea un birbat inalt gi slab, intre doui varste, cu o barba maiestuoasi, lungi si cenusie si cu chipul sfasiat de tristete si regrete.154 PAULLINA SIMONS Chipul lui o ficu pe Tatiana si incremeneascd. Ce putea si-i starneascd expresia pe care i-o citea acum in priviri? Stitea in spa- tele unui camion militar si urmdarea ctiva tineri ce ingirau pe bor- dura din fata Palatului de Iarna mai multe 1izi din lemn. Pe acestea Je privea cu 0 tristete sfasietoare, de parca ar fi fost prima lui dra- goste pierdutd cu mult timp in urma. — Cine e barbatul acela? intreba, vadit tulburati de expresia chipului su. — Custodele muzeului. — Si de ce priveste cu atata ardoare lazile acelea? — Pentru ci ele ii sunt pasiunea de-o viati, ii raspunse Alexander. Nu stie dacd le va mai vedea vreodata. Tatiana il privea, la randul ei, fascinata. Ti venea si se duc la el si s-i aline sufletul innegurat si abatut. — Ar trebui si nutreasci mai multi speranti, nu crezi? — Sunt de acord cu tine, Tania, incuviinti Alexander zambind. Ar trebui si nutreasci mai multi speranti. Sa creada din tot sufle- tul cd, odata cu sfargitul razboiului, isi va revedea lizile mult iubite. — Dupi fervoarea cu care le priveste, tinzi sd crezi ci, la sfarsitul razboiului, le va aduce inapoi de unul singur, cu propriile maini, spuse Tatiana, vizand apoi patru camioane blindate, parcate in fata muzeului. Ce crezi cd se intampla? Alexander nu ii raspunse, facandu-i semn s4 urmireasca scena mai departe, fari si se clinteascd. Peste cAteva clipe, alfi patru oameni iesira pe usile mari ale muzeului, carand alte 1azi din lemn. Perefii lazilor erau gauriti pe alocuri cu burghiul. — Tablouri? Alexander incuviinta din cap. — Patru camioane pline cu tablouri? — Si asta nu-i nimic. Sunt convins ci e doar o cantitate infima din incrcatura lor. — Alexander, de ce iau tablourile de la Ermitaj? — Pentru ci a izbucnit razboiul. — $i salveazi operele de artd? isi continu’ Tatiana, indignata, tirul de intrebari. —Da. — Dar dacd se tem atat de tare ci Hitler va ajunge la Leningrad, de ce nu-i salveaza mai intai pe oameni?CALARETUL DE ARAMA 155 Vazandu-i zambetul fermecator de pe buze, Tatiana aproape ci igi uitd intrebarea. — Tania, cine le-ar mai tine piept nemtilor daci oamenii ar pardsi orasul? Tablourile nu pot si apere Leningradul. — Dar noi nu suntem antrenati si luptam in razboaie. — Voi nu, dar noi da. Garnizoana noastri este alcdtuitd din mii de soldati caliti in lupta. Vom baricada orasul gi ne vom bate pana la ultima suflare. Mai inti, ii vom trimite pe soldatii frontoviz... — Adica aceia ca Dimitri? — Exact. li vom trimite pe strizi ca si infrunte dusmanul cu pusca in mana. Apoi, cand acegtia vor cadea secerati de gloantele cotropitorilor, vom scoate tancurile la bitaie — cele pe care le fabrici tu. Cand gi noi vom cadea nimiciti, alaturi de baricadele, de armele si de tancurile noastre, cei ca tine vor fi nevoiti sd apere oragul cu pietre. — Si cand vom pieri si zoi? intreba Tatiana. — Voi sunteti ultima linie de aparare. Cand veti pieri gi voi, Hitler va marsalui pe strizile din Leningrad asa cum a facut si prin Paris. Iti mai aduci aminte? — Dar nu e corect. Caci francezii n-au opus rezistenta, spuse Tatiana, dorindu-si s4 fie oriunde in alti parte ca si nu mai vada cum oamenii se luptau si salveze operele de arti ale Ermitajului, incircdndu-le in camioane blindate. — Ei n-au opus rezistentd, Tania, dar voi o veti face cu indarjire. Veti apara pand la ultima picatura de sange fiecare strada si fiecare cladire, Iar cand lupta va fi pierduta... — Arta va fi salvata. — Exact! Arta va fi salvata! repeti Alexander cu emotie in glas. Si un alt pictor va crea un tablou splendid, zugravindu-te cum incerci sd fii piept tancurilor germane cu o bata in mana exact in clipa in care acestea sunt pe cale si te zdrobeasca sub privirile sta- tuii lui Petru cel Mare calare pe calul lui de arama. Tabloul va trona apoi pe unul dintre perefii Ermitajului, iar la inceputul unui alt razboi, custodele muzeului va sta din nou pe stradi, varsand lacrimi amare dupa operele lui de arta. Tatiana privea cum tot mai multe lazi erau insirate pe bordura din fata muzeului.156 PAULLINA SIMONS — Zugriavite in cuvintele tale, scenele par atat de romantice! ii spuse ea. Iar moartea pe strizile Leningradului nu mai pare lipsiti de sens. — Asa o considerai? Lipsita de sens? — Poate ci nu e atat de rau sa fii nazist, spuse Tatiana, intin- zand bratul drept. Am putea sa-1 salutim pe Fithrer, continua ea, imitand salutul nazist. Oricum, il salutim si pe tovarasul Stalin, adaugi apoi, indoindu-si bratul in semn de salut. Nu vom mai fi liberi, ci vom deveni cu totii sclavi. $i ce daci? Miacar vom avea ce s4 mancim. $i vom ramane in viata. Fireste, ar fi mult mai bine si traim in libertate, dar orice viaté e mai buna decat moartea, nu-i a? Vazand ci Alexander o scruta cu privirea, fara s4 spuna nimic, Tatiana continua: — Nu vom putea sa calitorim in alte tari. Dar nici acum nu putem. Cine ar vrea s ajunga in lumea liber4 a Vestului Salbatic, ptesirat de mahalale sordide si rau famate, unde oamenii se omoari pentru cativa — cum se numesc aia? — cengi? Nu asta invatim in scolile sovietice? isi continua Tatiana pledoaria, sustinandu-i privi- rea lui Alexander. Poate cA ar fi mai bine si mor in fata Calaretului de Arama, cu o piatri in mani, oferindu-le altora sansa de a se bucura de o libertate pe care nici macar nu pot si mi-o imaginez. — Da, spuse Alexander cu glas rigusit, poate cA ar fi mai bine. $i, cu un gest pe cat de disperat, pe atat de tandru, isi puse mana pe gatul Tatianei. Avea palma atat de mare, incat fi acoperea toat suprafata de la claviculé pana la sani. Atingerea lui o isi aproape fara suflare, iar inima inceta si-i mai bata in piept. Tatiana il privea inmarmuritd cum se apleca spre ea, dar, in clipa aceea, un paznic in uniform le strigi manios de peste drum: — Hei, voi doi, plecati de acolo! Miscati-va odata! La ce va holbati? Ce e atat de interesant de vizut? Gata! Ajunge! Ati vazut destul. Acum valea de aici! Alexander isi lua mana de pe gatul Tatianei si, intorcandu-se pe calcaie, ii arunca o privire nimicitoare paznicului, care se retrase cativa pasi, mormaind printre dinti cd nimeni nu e mai presus de lege, nici macar ofiterii Armatei Rogii.CALARETUL DE ARAMA 157 Cand isi luard la revedere, cdteva minute mai tarziu, nu pome- nira nimic despre intamplarea de mai devreme si nici ochii nu li se mai intalniri, cici nu se incumetau si se uite unul la celalalt. Acasa Tatiana manca iute o portie rece de cartofi cu rondele de ceapd prajita gi apoi se urcd pe acoperig, unde scruta cerul cu privi- rea in c4utarea avioanelor dusmane. Acestea ar fi putut ins s4 stearga oragul de pe fata pamantului i Tatiana n-ar fi observat, cAci nu vedea decat ochii patimasi ai lui Alexander si nu simtea decAt atingerea febrila a mainii lui pe pieptul ei frematator. Candva, in s{ptimanile acelea, Tatiana isi pierdu inocenta. Sin- ceritatea si inocenta erau pe veci pierdute, c&ci stia cd avea si tra- iasc& numai in ingelaciune si minciuni, zi si noapte, in vers si proza, in cAméruta lor ticsit4, cat gi in patul pe care il impirtea cu Dasa. In inseliciune si minciund. Caci se indragostea de Alexander. Dar sentimentele pe care Tatiana le nutrea pentru el erau cat se poate de sincere. Sincere si surde la glasul constiintei. »O, cat ador si ma plimb prin noptile albe ale Leningradului, cand zorile si amurgul se impletesc in tonuri de platina!” igi spuse Tatiana cu fata spre perete — tot spre perete, ca intotdeauna. »Alexander, gandurile necontenit tu mi le bantui, zi si noapte, ceas de ceas, clipa de clipa. In scurt timp, fiecare din noi o va lua pe un alt drum, iar viata isi va urma fagasul firesc. Inima imi va bate intr-o buna zi pentru altcineva, aga cum ni se intampl tuturor. Dar inocenta n-o voi mai regisi nicicdnd.”12 Doua zile mai tarziu, in cea de-a doua duminici din iulie, Alexander si Dimitri, imbracati in haine civile, veniri acasi la Tatiana si Dasa. Alexander purta niste pantaloni negri din in si o camasi alba’ din bumbac cu manecd scurt’. Tatiana nu-l vazuse niciodata imbricat intr-o cimasd cu manecd scurtd, nu-i vizuse niciodata pielea, cu exceptia fetei si a méinilor. Avea bratele van- joase si arse de soare. Si fata proaspat barbierita. Nici proaspat bar- bierit nu-] mai vizuse vreodata. Cand se intalneau la ceas de sear, Alexander avea mereu barba nerasi. Arata extraordinar de chipes”, isi spuse Tatiana cu o strangere de inima. — Unde vreti si mergem, fetelor? le intreb’ Dimitri. Hai si ne gandim la un loc cu totul deosebit. SA mergem la Peterhof! Dupi ce cumparara ceva de mancare, se dusera si ia trenul din gara Varsovia. Peterhof se afla la o depirtare de o ora de mers cu trenul. Pornir’ tofi patru pe jos de-a lungul canalului Obvodni, unde Alexander si Tatiana se plimbau in fiecare zi. Tatiana straba- tea drumul cufundatd in ticere. La un moment dat, cand Alexander o lua inaintea ei, pe caldaramul ingust, ca si mearga alituri de Dasa, bratele goa/e li se atinsera in treacat. — Tania, spune-le si prietenilor nostri cum numesti tu Peterhoful, rupse Daga tacerea odatd ce se urcara in tren. Hai, spune-le, te rog! . — Poftim? intrebi Tatiana, adanciti in ganduri. O! li spun Versailles-ul Uniunii Sovietice. — Cand Tatiana era mai mica, spuse Daga in continuare, voia s fie regina si si locuiasci in Marele Palat din Peterhof, nu-i asa, Taneska? — Mada. — Cum iti spuneau copiii din Luga? — Nu-mi mai aduc aminte, Dasa. — Iti spuneau... regina... regina... Era nostim cum ffi spuneau...CALARETUL DE ARAMA 159 Tatiana isi indrepta ochii spre Alexander, intalnindu-i privirea. — Tania, ce-ai face prima data daca te-ai urca pe tron? o intreba Dimitri. — As instaura pacea in monarhie, ii rispunse ea. Si apoi i-as decapita pe tofi cei care ar tulbura-o. Tzbucnira cu totii in ras. — Mi-a fost tare dor de tine, Tania, ii spuse apoi Dimitri. Zambetul pieri de pe buzele lui Alexander, care igi atinti ochii pe fereastra. Tatiana isi aruncd si ea privirea pe geam. Stateau in diagonal pe bancheti, unul cu fata spre celalalt. Dimitri ii atinse usor pirul strans in coada de cal. — Tania, de ce nu ti-l desfaci? o intreba apoi. Te-am vazut o dati si iti statea foarte bine. — Dima, las-o balta, interveni Dasa cu indiferenti. E cumplit de incapapanata. $i noi ii spunem mereu acelagi lucru. De ce nu-| lagi liber dac& tot nu-l aranjezi in niciun fel? Dar nu vrea si pace. Nu-i asa, Tania? — Asa e, Dasa, ii raspunse Tatiana, dorindu-gi cu ardoare si se afle in fata peretelui ei sau in spatele oricdrui alt paravan care si-i ascunda chipul imbujorat de ochii iscoditori ai lui Alexander. — Lasi-l liber acum, Taneska, insista Dimitri. Hai, desfi-l! — Da, Tania, i se altura si Dasa. Desfa-l! Tatiana trase incet de elasticul ce-i tinea parul strins, lasandu-1 si-i cada liber pe umeti, si igi atinti ochii pe fereastra, pastrand apoi tacerea tot drumul. Ajunsi la Peterhof, pornira la intamplare pe aleile serpuitoare ale palatului si prin gradinile magnifice, frumos ingrijite, oprindu-se in cele din urma intr-un loc mai retras, la poalele unui pale de copaci de lang Marea Cascadia, unde se asezara pentru picnic. Mancar cu pofta pranzul incropit din cateva oui fierte, paine si branza. Dasa adusese chiar gi o sticla de votca, din care bauri toti, in afard de Tatiana. Apoi fumari toti cate o tigari, in afari de Tatiana. — Tania, spuse Dimitri, nu bei si nici nu fumezi. Dar ce faci? — Roata! exclama Dasa. Nu-i asa, Tania? In Luga, toti baietii luau lectii de gimnastica de la Tania, care ii invita sa facd roata. — Tofi? intreba Alexander. — Da, da, chiar asa, ii tinu si Dimitri isonul. Erau baieti in Luga?160 PAULLINA SIMONS — Da. Si toti roiau in jurul Taniei. — Ce tot vorbesti, Dasa? murmura Tatiana, coplesita brusc de stanjeneala, reusind cu greu sA-i evite ochii lui Alexander. — Tania, povesteste-ne cum atrigeai micile fiare salbatice! con- tinua Dasa, razand si ciupind-o pe Tatiana de coaps4. Misunau in jurul tau ca ursii la miere. — Da, povesteste-ne, Tania! insist’ $i Dimitri. Numai Alexander nu spunea nimic. Tatiana era rosie ca racul. — Dasa, eram: un grup de sapte copii. Baieti si fete. — Da. Si tofi se invarteau in jurul tau, raspunse Dasa, privind-o cu drag pe sora ej. Tania noastra era un copil extrem de drdgalas. Avea ochii rotunzi ca niste nasturi, pistrui pe nas si parul blond, dar nu un blond obisnuit, ci aproape alb. Semana cu o minge alba de foc, ce se rostogolea in toati Luga. Batranicile o mangaiau tot timpul. — Doar batranicile? intreba Alexander pe un ton neutru. — Arat&-ne si noua cum faci roata, Tania! spuse Dimitri, tinandu-si mana pe spatele ei. Arata-ne ce poti sa faci! — Da, Tania! o incuraji si Dasa. Hai! E locul perfect pentru asta, nu crezi? Aici, in fata unui palat grandios, inconjurat de fan- tani splendide, gradini inmiresmate, flori de gardenie... — Si de nemtii care au intrat in Minsk, completa Tatiana, lup- tandu-se in continuare s4 nu se lase furata de privelistea pe care i-o oferea Alexander, stand intr-o parte pe patura, rezemat in cot. Parea atat de destins, de apropiat... $i, in acelasi timp, atat de inabordabil si intangibil. — Lasa-i in pace pe nemfi! spuse Dimitri. Acesta este un loc unde dragostea pluteste in aer. Exact de asta se temea si Tatiana. — Hai, Tania! spuse Alexander domol, ridicdndu-se in capul oaselor si incrucisandu-si picioarele. Vrem si vedem gi noi celebrele tale ,rofi”, adiuga apoi, aprinzandu-si o figara. — N-ai refuzat niciodata si faci roata, insist’ Dasa. Dar in acea zi nu voia s-o faca. Se ridicd oftand de pe patura lor veche. — Bine, incuviinti ea in cele din urma. Desi, sincera sA fiu, nu stiu ce regina ar face roata in fata supusilor ei.CALARETUL DE ARAMA 161 Tatiana purta o rochie — nu celebra ei rochie, ci una roz, de vara, lejera si comoda. — Sunteti gata? ii intrebi ea, indepartandu-se cativa metri. $i, de la departare, il vedea pe Alexander sorbind-o din ochi. — Priviti! ii invita Tatiana, punandu-si in fata piciorul drept. Aruncindu-se pe bratul drept si creand un arc perfect, aterizd mai intai pe bratul stang gi apoi pe piciorul stang. Fara s4 mai res- pire si cu parul fluturandu-i prin aer, Tatiana se roti de nenumiarate ori intr-un cerc divin, urmand o traiectorie dreaptd, spre Marele Palat, ce o purta inapoi spre copilarie si inocent4, cat mai departe de Dimitri, Dasa si Alexander. Cand se intoarse din nou Ia ei, cu obrajii rosii si parul rivasit, ii arunci o privire lui Alexander. $i vazu pe chipul lui tot ce-si dorea si vada. — Ce v-am zis eu? spuse Dasa razand si cazAnd peste Alexander. Are talente ascunse. Tatiana isi lis& ochii in pamént gi se asez4 pe patura. — Ce scamatorii surprizi ne mai ascunzi, Tania? o intreba Dimitri, masandu-i spatele cu mana. — Doar att, raspunse ea pe un ton scurt gi taios. — Dasa, Tania, cum ati defini voi dragostea? le intreba, putin mai tarziu, Dimitri. — Poftim? — Cum afi defini dragostea? Ce inseamni iubirea pentru voi? — Dar cine vrea si stie, Dima? ii rispunse Dasa, zambindu-i lui Alexander. — E doar o intrebare, Dasa, spuse Dimitri, luand o inghititura din sticla de votcd. O intrebare care se armonizeazi de minune cu un loc magnific ca acesta gi cu o zi splendida de duminicd, adauga el, zambindu-i Tatianei. — Nu stiu ce s& zic. Alexander, ce parere ai: s-i raspund sau nu? il intreba Dasa. — Ra&spunde-i daca vrei, spuse Alexander, fund si ridicind nepasator din umeri. »Patura e prea mic4 pentru toti patru”, isi spuse Tatiana in gand. Ea statea in capul oaselor, cu picioarele incrucisate, Dima se afla in stanga ei, intins pe burt’, iar Dasa se rezema de Alexander.162 PAULLINA SIMONS — Bun. Hai si vedem! spuse Dasa. Dragostea este... Di-mi o mani de ajutor, Tania, te rog! — Das, te descurci foarte bine si singura. Sunt convinsa de asta, rspunse Tatiana, cAci sora ei avea o experient4 vast in domeniu. — Hmn... dragostea inseamni... inseamni... ca iubitul si vind la intalnire la ora stabilitd, spuse ea, inghiontindu-| pe Alexander. Inseamni si-si ceari scuze atunci cand intarzie, continua apoi cu un zambet pe buze. Inseamna s4 nu mai aiba ochi pentru alte fete, cu exceptia mea, adaugi inghiontindu-! din nou. Ce parere ai de definitiile mele? — Foarte bune, Dasa, ii rispunse Alexander. Tatiana tusi cu subinteles. — Ce e, Tania? Nu esti multumita de raspunsurile mele? o intreba Dasa. — O, ba da! ii spuse Tatiana cu o usoara sovaiala in glas, dornica s-o tachineze. — Ce e, draga mea surioara geniala? Ce-am gresit? — Nimic, Dasa. Doar ci am senzatia ci ne-ai explicat ce inseamni sé fii iubit, spuse ea ezitand usor. Dragostea nu inseamna oare ceea ce ii daruiesti ‘v partenerului, si nu ceea ce-ti diruieste e/? continua apoi, dupa cateva clipe de tacere. Nu e oare o diferenta? Ma ingel eu cumva? — Amarnic chiar, ii rispunse Dasa cu un zambet pe buze. Dar ce gtii tu despre asta? — Nimic, intr-adevar, incuviinta Tatiana, atintindu-si privirea intr-un punct mort. — Taneska! o strigi Dimitri. Ce crezi ¢u cd este dragostea? Tatiana avea impresia cA voia s-o atraga intr-o capcana. — Tania! Spune-ne ce inseamna iubirea pentru tine, insistd Dimitri. — Hai, Tania! interveni si Daga. Spune-i lui Dimitri ce in- seamni iubirea pentru tine. Pentru Tania, continua apoi cu glas afectuos, ca si o necajeasci, dragostea inseamna o vari intreaga petrecuti in tihna printre paginile cirtilor. Inseamni si dormi pani tarziu — asta este prima iubire. Inseamna si mananci inghetata créme brilée — ba asta e prima iubire. Tania, fii sincera! Spune-mi ci, dac& ai putea si dormi panda tarziu toata vara gi sd citesti in timp ce mananci toatd ziua inghetati, n-ai fi in al noualea cer de fericire!CALARETUL DE ARAMA 163 adauga Daga razand. Dragostea inseamna — gata, stiu! — deda! Eve prima ei iubire. inseamné, de asemenea, si Marele Palat. Inseamna si ne facd si radem cu glumele ei naive. Dragostea inseamna Pasa — ele, ftird doar si poate, prima ei iubire. Dragostea inseamni... Ol... si faci roata dezbricata! exclama Dasa, radiind de bucurie. — Sa faci roata dezbricata? repeta Alexander, fara si-si des- prinda nicio clipa privirea de la Tatiana. — Nu wrei si ne ariti si nou’ cum faci asta? spuse Dimitri. —O, Tania! Chiar ar trebui si le arati! In lacul Ilmen a reusit si se invarta de cinci ori, pana a ajuns in api. Stai putin! exclam apoi cu incAntare in glas. Mi-am amintit! Regina roatei din lacul Ilmen, asa iti spuneau copiii de acolo! — Da, ii raspunse Tatiana pe un ton calm. Nu regina dezbra- cata din lacul Ilmen. Pe cand Alexander incerca sa se abtina cu greu, Dasa si Dimitri se tivileau de ras pe patura. — Aveam doar sapte ani pe atunci, Daska, ii raspunse Tatiana, rosie la fata ca focul, aruncand in sora ei cu o bucatica de paine. — $i acum ai tot sapte ani. — Mai taci din gura! Daga se napusti asupra Tatianei, rasturnand-o pe patur’ si gadi- land-o fara mila. — Tania, Tania, Tania! striga ea. Esti atat de nostima! Ia uite ce de pistrui ti-au iesit pe nas! exclama apoi gi o saruta pe obraz. Pro- babil ca stai foarte mult pe afara. Sa nu-mi spui cd mergi pe jos tot drumul de la Kirov! — Nu. Acum di-te la o parte! Esti mult prea grea, spuse Tatiana, gadiland-o si ea si eliberandu-se de sub greutatea ei. — Tania, nu mi-ai raspuns la intrebare! interveni Dimitri. — Da, spuse si Alexander. Las-o pe Tatiana si ne raspunda la intrebare. Tatianei ii trebuird cateva minute bune ca si-si traga sufletul. — Dragostea inseamni... incepu ea soviitoare, intrebandu-se, cu inima fremititoare, ce-ar fi putut si spuna in clipele acelea. Cat adevar si cata minciuna? Dar cat anume reprezenta adevi- rul? Spus pe jumatate sau in totalitate? Ce putea si marturiseascd acum? Tinand seama de ,auditoriu’.164 PAULLINA SIMONS — Dragostea inseamni, repet’ ea incet, cu ochii atintiti numai asupra Dasei, si-ti hranesti iubitul atunci cand ii este foame. Dra- gostea inseamna si stii cind ii este foame. — Dar, Tania, tu nu stii si gatesti, spuse Dasa. Ar muri de foame, nu crezi? — Dar ce faci daca este infierbantat? intreba Dimitri razand atat de tare, ci incepu si sughite. Dragostea inseamni si stii si cand e infierbantat? $i si-i hranesti poftele? — Mai taci dracului din gura, Dimitri! il mustrului Alexander. — Dima, esti atat de necioplit, spuse Dasa. N-ai pic de rafina- ment. Tntorcandu-se apoi spre Alexander, il inghionti usor, spunandu-i cu un zambet pe buze gi cu ardoare in glas: — Acum e randul tau. Stand incremenita, in capul oaselor si cu picioarele incrucisate, Tatiana privea dincolo de Alexander, spre Marele Palat, gandindu-se la sala tronului, poleit’ cu aur, si la visurile din copilirie, ce incoltiserd in sufletul ei in timp ce se bucura de frumusetile nemai- vazute ale Peterhofului. — Dragostea inseamna si daruiesti si s4 primesti in schimb iubire, rispunse Alexander. Tatiana privea in continuare, cu ochi scAnteietori gi buze tremu- rande, Palatul de Vara al lui Petru cel Mare. — Frumos ai grait, Alexander, spuse Dasa rezemandu-se de el, cu zimbetul pe buze. Numai in clipa in care se ridicari cu totii in picioare si stranseri patura, pornind inapoi spre gard, Tatiana realizi ci nimeni nu il intrebase pe Dimitri ce insemna dragostea. In seara aceea, in timp ce stitea cu fata spre perete, Tatiana se simtea, pana in adancul fiintei sale, macinat de remugcari. Caci, intorcandu-i spatele Dasei, trebuia si recunoascd ceea ce era cu neputinta de recunoscut, si accepte ceea ce era de neacceptat, sd ierte ceea ce era de neiertat. Trebuia sa inteleagd faptul cd — atat timp cat avea si-si intoarca fata spre peretele intunecat si tacut — inseliciunea si minciuna aveau si devina un stil de viata. Cum putea Tatiana s4-si ducd viata alaturi de sora ei, inspirand acelasi aex $i impartind acelasi pat, daca avea sd stea in fiecare noapteCALARETUL DE ARAMA 165 cu spatele la ea? La sora ei, cea care o lua candva la cules de ciu- perci, carand doar un cogulet, fara vreun cufit sau vreo punga de hartie, ,ca si nu inspire teama ciupercilor’”, ii spunea Dasa. La sora ei, cea care o invatase pe Tatiana sa-si lege sireturile la pantofi la varsta de cinci ani si si mearga pe bicicleti la sase ani, dar si cea care o invitase si manance trifoi. La sora ei, cea care avusese grija de ea, vara de vara, care ii impartasise nazbatiile, ii gitise, ii imple- tise parul gi ii facuse baie cAnd era mica. La sora ei, cea care o luase intr-o seara in oras, impreun’ cu amorezii ei infocati, ldsind-o sa vada o farama din comportamentul nebunesc al tinerilor. Tatiana stituse rezemati de zidul de pe Nevski Prospekt, mancand o in- ghetata si privind stanjeniti cum biietii mai mari le sérutau pe fetele mai mari. De atunci Dasa nu o mai luase niciodata cu ea, devenind mai protectoare ca niciodatd cu sora ei mai mica. Tatiana nu mai putea si continue in felul acesta nici micar 0 zi. Trebuia s4-i spund lui Alexander sa nu mai vind la Kirov, Nutrea sentimente contradictorii. Acest lucru era de netigi- duit. Dar trebuia sa se poarte cu totul altfel. Si acest lucru era de netagaduit. Intorcandu-se cu fata spre Dasa, Tatiana fi mangaie usor buclele bogate. — Cat de bine e, Taneska! murmur’ Dasa. — Te iubesc, Dasa, spuse Tatiana, cu chipul brazdat de lacrimi. — Sieu te iubesc. Culcd-te acum! $i in tot acest timp, cat ducea o lupti apriga cu notiunea binelui sia riului, Tatiana ii soptea numele in ritmul batailor navalnice ale inimii ei. SU-RA, SU-RA.13 In lunea de dupa plimbarea Ja Peterhof, cand Alexander o intampina cu un zambet pe buze pe Tatiana, in fata uzinei Kirov, ea il privi cu o mina grava, spunindu-i fara alte introduceri sau amabilitati: — Alexander, nu mai pofi sa vii aici. E] rimase incremenit in fata ei, intr-o ticere apasdtoare, in timp ce zambetul ii pierea incetul cu incetul de pe chip. — Hai si mergem! ii raspunse in cele din urma, impingand-o usor cu mana. Strabatura cu pasi lenti distanta de un bloc pana pe strada Govorova. — Ce s-a intamplat? o intreba apoi, cu privirea atintita in pamant. — Alexander, nu mai putem continua in felul asta. Nu se mai poate. El rimase ticut. — Eu nu mai pot, continua Tatiana, prinzand curaj in timp ce privea caldaramul de beton pe care cilca. Se bucura ci mergeau si nu era nevoiti sA se uite in ochii lui. — E prea greu pentru mine. — De ce? o intrebi el. — De ce? Buimicit4 cu totul de intrebarea Jui, nu mai rosti niciun cuvant. Caci nu putea si-i ofere niciunul dintre raspunsurile ce-i bantuiau sufletul. — Suntem prieteni, Tania, nu-i asa? continua Alexander, cu glas domol. Doar duni prieteni. Vin pentru ci stiu ca esti obosita. Ai avut o zi lungi si grea si te-asteapt un drum lung pani acasi. Tar seara de-abia a inceput. Vin pentru cd, uneori, imi zambesti cand suntem impreund si imi inchipui cd esti fericita. Ma insel oare? De aceea am continuat sd vin. Nu e mare lucru.CALARETUL DE ARAMA 167 — Alexander! exclama Tatiana. Da, ne prefacem ca nu e nimic important. Dar hai sa fim sinceri! continua ea, tragind adanc aer in piept. De ce nu-i spunem Dasei ca vii si mii iei de la Kirov? $i de ce coboram, de fiecare dati, cu trei blocuri inainte de clidirea unde locuiesc? — Dasa nu ar ingelege, murmuri el. I-am rini sentimentele. — Desigur ci i le-am rani. Asa e si firesc s-se intample. — Dar, Tania, prietenia noastra nu are nicio legatura cu Dasa. Incercand cu disperare si-5i pastreze stipanirea de sine, Tatiana isi inclesta atat de tare pumnii, incat unghiile i se infipsera in carne. — Alexander, soful are legatura cu Dasa. Nu mai pot si ma culc alaturi de ea, in pat, seara de seara, coplesita de team si remuscari. Te rog! Cand ajunser’ in statia de tramvai, Alexander se opri in fata ei. —— Tania, uitd-te la mine. — Nu, refuzi ea, intorcandu-si capul intr-o parte. — Uita-te la mine, repeta Alexander, luandu-i miinile intr-ale sale. Ea isi ridic privirea spre el. Atingerea mainilor lui imense ii alina zbuciumul launtric. — Tatia, uitd-te la mine si spune-mi, privindu-mi in ochi: Alexander, nu vreau si mai vii si ma iei! — Alexander, murmuri ea, nu vreau si mai vii si mi ici. Nu ii eliberi mainile dintr-ale sale si nici ea nu si le retrase. — Dupi ziua de ieri ai descoperit cd nu mai vrei s4 vin? o intreba el cu glas tremurand. — Mai ales dupa ziua de ieri, ti rispunse Tatiana, evitandu-i privirea. — Tania! o striga el, deodati, cu vocea lui rasunatoare. Hai sa-i marturisim totul! — Poftim? ingaimé ea, nevenindu-i si creada ce auzea. — Da! Hai sa-i spunem totul! — Ce s4-i spunem? intrebi Tatiana, gatuit’ deodati de o teama cumplita. Tremura, infiorat4, sub faldurile bluzei sale fara mAneci. — N-avem ce si-i spunem, adiugi apoi. —Te rog, Tatiana! insista Alexander, privind-o cu ochi scip3- ratori. Hai si-i spunem adevarul si si suportim consecintele! Hai168 PAULLINA SIMONS si fim corecti $i si facem ce se cuvine! Are dreptul si cunoasca adevarul. Voi pune capat relatiei mele cu Daga si apoi... — Nu! exclami ea, incercind si-si retragd mainile. Te rog si nu faci asta! Te implor! Va fi distrusi, ii spuse ingrozita Tatiana, conti- nuand apoi, dupi o clip’ de ticere: Trebuie si ne gandim si la cei din jur. * Dar la noi cine se gandeste? o intreba Alexander, strangand-o de maini. Tania... murmuri el, cum rimAne cu noi doi? — Alexander, te rog! ingaimi ea, gatuiti de emotie. — Si eu se rog si incetezi odati! ii spuse el taios. M-am saturat pana peste cap de toatd povestea asta, numai pentru ci tu nu esti in stare si faci ceea ce este.corect si faci. — De cand este corect si fringi sufletul oamenilor? — Dasa o si-si revina. — $i Dimitri? Vazand ci Alexander nu spunea nimic, Tatiana insist’: — Si Dimitri? — Lasi-mi pe mine si-mi fac griji pentru Dimitri, bine? — Dar te ingeli. $i inca amarnic. Caci Dasa nu va accepta prea usor despartirea voastra. Crede ci esti iubirea vietii ei. — Atunci ea este cea care se ingala. Nici macar nu mi cunoaste. Tatiana nu mai putea si-] asculte. —Nu, nu! spuse ea, retrgdndu-si miinile. inceteaza! Alexander st&tea in fata ei, incremenit pe caldaram. — Sunt soldat in Armata Rosie. Nu sunt doctor in America. $i nici vreun om de stiinti din Marea Britanie. Sunt soldat in Uniu- nea Sovieticd. Si ag putea si mor oricAnd, in fel si chip. Acestea ar putea si fie ultimele clipe petrecute impreuna. Nu vrei si-mi fii alaturi? — Deocamdati, tot ce-mi doresc acum este si mi cuibaresc in pat... ingdima Tatiana, prinsd in mrejele glasului gi cuvintelor lui. — Da! exclama el cu fervoare. Sa te cuibaresti in pat, anga minel — Nu avem unde si ne ducem... sopti Tatiana, clitinand fara viagi din cap. Alexander se apropie usor de ea si, cuprinz4ndu-i chipul in cdusul palmelor, ii spuse cu glas frematator si plin de speranfa: — Vom gisi o solutie, Tatiasa. fi promit ci vom...CALARETUL DE ARAMA 169 — Nu! plinse ea. Alexander isi las mainile sa-i cad& pe lang’ trup. — Ai... inteles gresit, baigui Tatiana. Am vrut si spun ca nu avem ce s4 facem. El isi las ochii in pamant. lar privirea ei urma aceeasi cale. — E sora mea, ii spuse apoi. De ce nu infelegi? Nu vreau si-i frang inima surorii mele. — O, da, aga e, mi-ai spus-o de la bun inceput! riposti Alexander sardonic, retrigdndu-se usor. In viata ta vor mai aparea gi alti baieti. Dar nu vei mai avea niciodati alta sora. Si, fir’ s4 mai rosteasca alt cuvant, se intoarse pe cilcdie si porni in directie opusi. — Alexander, stai putin! il striga Tatiana, urmandu-l cu sufletul la gura. Dar el isi continua drumul. Tatiana nu putea si tind pasul cu el. — Opreste-te, te rog! ii striga ea, ajungand pe strada Govorova. Intoarce-te, te rog! sopti apoi, rezemandu-se de zidul unei cladiri galbene, din stuc. Tar el se intoarse. — Sa mergem! ii spuse pe un ton sec. Trebuie si ma intorc la cazarma. — Ascultd-mi putin! insisti Tatiana. Dacd ne oprim acum, vom putea si-i privim in ochi fari team sau rugine pe cei care ne sunt alaturi, care ne iubesc gi care depind de loialitatea noastra. Dasa si... — Tatiana! ii strigi Alexander, repezindu-se spre ea atat de brusc, incat o ficu si se dea cu un pas inapoi. Isi lua inspaimantata mana de pe zid, gata sd se prabuseasca. El o prinse de brate si o ajuta sa-si recapete echilibrul. — Ce tot spui? o intreba apoi. Tradarea este o notiune cat se poate de concret&. Doar pentru faptul cA nu le-am marturisit nimic, crezi ci nu i-am tradat? — Inceteaza! Dar Alexander nu inceta. — Doar pentru.cé eviti s4 ma privesti, pentru cd ti-e team4 ci toata lumea va citi in ochii tai ce citesc si eu, crezi cd nu i-am tradat?170 PAULLINA SIMONS Cand iegi de pe portile uzinei cu chipul surazitor... Cand iti lasi parul s4-ti cada liber pe umeri sau imi vorbesti cu buzele tremu- rande... Crezi ci nimic din toate astea nu-ti trideaza sentimentele? continua el, cu risuflarea intretiiati. — Inceteazi odati! ii spuse ea, manioas’ si imbujorati la fata, incercfnd in zadar sa se elibereze din stransoarea lui. — Tatiana, in fiecare clip petrecut4 cu mine ai mintit-o pe sora ta, |-ai mintit pe Dimitri, i-ai mingit pe parintii tai, L-ai mintit pe Dumnezeu gi pe tine insdti. Cand vei inceta s-o mai faci? — Inceteaza tu, Alexander! murmura Tatiana. El ii dadu drumul. — Ai dreptate, ii raspunse ea g4faind. Pe mine ins’ nu m-am mintit. De aceea trebuie si ne oprim aici, Te rog... ii sopti apoi, dupi o clipa de tacere. Nu vreau sd ne certim. $i nici nu am puterea si-i frang sufletul Dasei. Nu am puterea si fac nimic din toate astea. — Puterea sau dorinta, Tania? — Puterea, ii raspunse ea, intinzindu-si bratele intr-un gest de implorare. N-am mintit niciodati cum am facut-o acum. Intelegind semnificatia miarturisirii pe care tocmai o facuse, Tatiana se inrosi pana in varful urechilor, coplesita de stanjeneala, dar ce putea si faci? Trebuia s4-si ia inima in dinfi si sd continue. — Habar nu ai ce inseamni pentru mine si mi ascund tot tim- pul de Dasa, in fiecare zi si in fiecare noapte. Sa privesc cu nepasare si s4-mi inclestez dintii, si nu dau frau liber simtimintelor. Habar nu ai ce inseamni toate astea pentru mine. — Ba da, imi dau prea bine seama, ii raspunse el cu glas tiios ca lama de cutit. Sunt singurul care stie adevarul. Acesta e si motivul pentru care vreau sd pun capat acestei garade. — Bun! rabufni Tatiana, cuprinsé de mamie. $i apoi ce se va intampla? Te-ai gandit ce va urma? continua ea, ridicand glasul. fi pui capit. $i apoi? Eu trebuie si traiesc in continuare alaturi de Dasa! adauga cu un ras exasperat. Ce-ti imaginezi? Ca pofi si-mi faci curte dupa ce-i dai papucii Dasei? Ca poti si treci nestingherit pe la noi si si luam masa impreuna? Ca pofi sa stai la taclale cu familia mea de parca nimic nu s-ar fi intamplat? Tar ew.., ce fac, Alexander? Ez unde ma duc? Vin cu tine la cazarma? Nu intelegi cd impartim acelasi pat? Si ci nu am unde si ma duc?! tip’ Tatiana.CALARETUL DE ARAMA 171 N-ai decat s4 faci ce vrei, fi strigd ea. Dar trebuie si intelegi ca, daci © parasesti pe Dasa, nu vei mai putea si ma vezi niciodata. — Nu mi ameninga, Tatiana! se rasti Alexander, cu ochii scipa- rand de mnie. $i eu care credeam ci tocmai asfa era si ideea. Tatiana gemu, inecata in lacrimi. — Bine, gata, nu te intrista! continua, coborand glasul si man- gaindu-i usor bratul. — Atunci nu mi mai supira! Alexander isi retrase mana. — Vezi-ti mai departe de viata, ii spuse Tatiana. Esti barbat, adaugi, lisandu-si ochii in pam4nt. Continua relatia cu Dasa! Ea este potrivit’ pentru tine. Este femeie in toata firea. Eu nu sunt decat... — Oarba! exclama Alexander. Tatiana statea incremenita pe strada Govorova, simtind dezna- dajduita cum pierdea tot mai mult teren in fafa lui. — Alexander, ingaim ea, ce vrei de la mine...? — Totul, ii sopti el cu ardoare. Tatiana clatina din cap, inclestandu-si pumnii la piept. — Tatia, te mai intreb pentru ultima oari, ii spuse Alexander, trecandu-si degetele prin parul ei. — Iar eu iti dau acelasi rispuns pentru ultima oar’, murmurd ea, reugind cu greu s4 rosteasca acele cuvinte. indreptandu-si umerii, Alexander inceti s-o mai ating’. Tatiana facu un pas inainte, punandu-si cu blandete mana pe bratul lui. — Sura... Nu sunt stipana pe soarta Dasei. Nu pot si sacrific viata surorii mele dupa bunul nostru plac... — Gata, am inteles, o intrerupse el, srnulgandu-si bratul din mana ei. Mi-ai infatisat lucrurile cat se poate de limpede. Vad cai m_-am inselat in privinta ta. Poti s4 pui punct acestei discuii. Dar trebuie s% stii ci o sa fac asa cum vreau eu, nu cum vrei tu. O sa termin cu Dasa si nu mi vei mai vedea niciodati. —Nu, te implor... — Nu vrei sa pleci, te rog? ii ceru Alexander, aritandu-i strada. Pleaca! Du-te acasa! Du-te la Dasa ta! — Sural!... ingaima ea cu glasul stins de durere.172 PAULLINA SIMONS — Nu-mi mai spune aga! ii ceru el cu vocea rece ca gheata, impreunandu-si mainile pe piept. Pleacd odata! Tatiana clipi, cu ochii inecati in lacrimi. in fiecare seara, cand se desparteau, absenta lui ii lisa un gol imens pe care nimeni nu i-] putea umple. Cand ajungea in camera ei, se inconjura de cat mai multi oameni, ca si nu-i mai simta lipsa cu atéta durere si si nu-i mai doreasc4 prezenta cu atata fervoare. Dar in fiecare noapte, cand se urca in pat, alaturi de sora ei, se intorcea cu fata spre perete gi ruga zidul tacut si rece sa-i dea putere. »O si mi descurc”, isi spuse in gand.,,Am petrecut saptesprezece ani cu Dasa gsi numai trei saptamAni cu Alexander. Voi reusi si merg mai departe. Voi reugi si-mi inabus sentimentele.” Tatiana se intoarse pe calcaie si se indeparta.14 Cand Dasa se duse sa-1 vada, Alexander se finu de cuvant si, luand-o la plimbare pe Nevski Prospekt, ii spuse ca avea nevoie de timp ca sa-si faci ordine in ganduri. Dasa incepu sa plang’, lucru ce nu-i era deloc pe plac, deoarece lacrimile femeilor ii sfasiau sufletul, apoi il rug’ staruitor si nu puna capit relatiei lor. Alexander nu se lis& insa induplecat nici de lacrimile, nici de rugamintile ei. Nu putea sa-i spuna cd era manios pe sora ei mai mic. Furios pe o fiinta timida si micutd, care — in ciuda faptului cd i-ar fi incAput in cdusul palmei — nu facuse cu niciun pret vreun pas inapoi, nici miacar de dragul lui. Cateva zile mai tarziu, Alexander aproape ca se bucura pentru ca nu-i mai vedea chipul Tatianei. Descoperise ci nemtii se aflau la doar optsprezece kilometri in sud de linia — superficial fortifi- cata — a frontului din Luga, ce se gasea la doar optsprezece kilo- metri in sud de To/macevo. Vestile care circulau prin garnizoana nu erau deloc incurajatoare: toata lumea vorbea despre faptul ca, in doar cAteva ore, nemtii rasesera din temelii intregul oras Novgorod. Acesta, aflat la sud-est de Luga, era locul unde Tatiana ficuse roata in lacul Ilmen. Armata de Voluntari a Poporului, desi alcituiti din zeci de mii de oameni, abia incepuse s4 sape transee in Luga. Anticipand un eventual atac din partea finlandezilor, majorita- tea resurselor militare destinate instalarii minelor de teren, saparii de transee antitanc si construirii de fortificatii din beton fisesera repartizate in nordul Leningradului. Linia frontului finlandezo-so- vietic din sudul Kareliei era cea mai bine aparata din Uniunea Sovietic’ — si cea mai pagnica. ,Probabil ci Dimitri e fericit”, isi spuse Alexander. Inaintarea rapida a lui Hitler in sudul Leningra- dului luase prin surprindere Armata Rosie. Soldatii, impreuna cu Voluntarii Poporului, incepusera si construiasca in grabi o linie de apirare pe o distanta de 125 de kilometri de-a lungul raului Luga, de la lacul Ilmen pana m Narva. Zona era imprejmuiti, asadar, cu174 PAULLINA SIMONS transee, amplasamente de artilerie si ganturi-capcana antitanc, dar nu erau suficiente. Realizand cA trebuiau luate masuri de urgent, comandamentul din Leningrad incarc4 in camioane barierele anti- tanc din beton si le transport’ in Luga. $i, in tot acest timp, Armata Rosie continua sa se retrag’ dupa zile intregi de lupte necontenite. $i nu numai ci se retrigea. Ci cedase nemtilor o suprafata de 500 de kilometri in primele trei siptamani de rizboi. Combatantii sovietici nu mai primeau sprijin aerian, iar cele cateva tancuri de care dispunea Armata Rosie erau insuficiente, in ciuda eforturilor supraomenesti depuse de Tatiana. La mijlocul lunii iulie, armata sovieticd, alcituiti in mare parte doar din plutoane de puscasi, tre- buia si tind piept batalioanelor de tancuri Panzer, artileriei mobile, avioanelor si infanteristilor germani. Sovieticii ramaneau, incetul cu incetul, fard arme si fara oameni. Responsabilitatea apararii frontului din Luga cidea acum pe umerii Voluntarilor Poporului, care nu aveau pregitire militar’ si, mai rau, nu aveau nici arme. Constituiau un zid de aparare, alcituit din batrani si femei tinere ce trebuiau si infrunte armata imbata- bila a lui Hitler. Singurele arme pe care si le procurau erau cele ale soldatilor sovietici morti pe campul de lupti. Unii voluntari aveau lopeti, topoare si tarnacoape, dar cei mai multi se luptau cu mainile goale. Alexander refuza s4-si imagineze tabloul luptatorilor sovietici finand piept tancurilor germane doar cu o bata in mana. Caci il cunostea mult prea bine.TUNETE $1 FUM Lumea Tatianei se schimba complet dupa ce Alexander inceti s4 o mai viziteze. Era printre ultimii oameni care mai lucrau la Kirov. Si in timp ce iesea, cu pagi lenfi, pe usile duble ale fabricii, scruta imprejurimile cu privirea, sperand cd poate avea s4-i zireascd uniforma, pusca si bereta pe care o tinea de obicei in mini. Se indrepta apoi spre statia de autobuz, mergind pe langa zidul ce imprejmuia uzina Kirov. Se ageza pe banca si il astepta. Apoi strabiitea pe jos cei opt kilometri pana acasa, cAutandu-l si vizandu-1 practic pretutindeni. Cand ajungea acas4, la unsprezece seara sau poate si mai tarziu, bucatele pe care familia ei le pregitise inci de la ora sapte erau deja reci si tari. Acas& toata lumea asculta cu infri- gurare comunicatele de la radio, fard si pomeneasca niciun cuvant despre singurul lucru care le bantuia gandurile — soarta lui Pasa. tr-o sear’, Dasa veni acasa, cu ochii scAldati in lacrimi, si ii spuse Tatianei cd Alexander ii ceruse un rigaz ca si-si facd ordine in ganduri. Plansese amarnic vreo cateva minute bune, in timp ce Tatiana o mangaia cu blandete pe spate. — Dar n-am de gand sa renunt prea usor, Tania, spuse Dasa. Nici vorba! Alexander e viata mea. S-a intamplat ceva. Cred cd se teme, ca majoritatea soldatilor, de angajamente gi de relatii de lung durati. Dar n-am de gand sa ma dau bituta. A spus cd are nevoie de putin timp ca s4-si limpezeasci gandurile. Asta nu inseamna o vesnicie. Doar o perioada de gandire, nu-i aga? — Nu stiu, Dagenka. Cine se tinea de cuvant in vremurile acelea? Tatiana nu cunostea pe nimeni care si-si implineasca promisiunile facute.176 PAULLINA SIMONS Dimitri venise la un moment dat acasi la ei si petrecuser’ o ord impreund, inconjurati de familia ei. O mira faptul ci nu trecea mai des, iar el isi ceruse iertare, invocind niste pretexte — cam jalnice, dupa parerea Tatianei. Dima era cu mintea in alta parte. Nu stia nimic despre pozitia nemtilor in Uniunea Sovietica. Iar sarutul pe care i-] daruise Tatianei pe obraz, la plecare, parea la fel de indepar- tat ca Finlanda. Pe acoperig, copiii din clidire cercetau cerul cu incantare, spe~ rand cd aveau sa vada exploziile incendiare ale bombelor. Dar bom- bele intarziau si cada. Linistea nopfii era tulburata doar de rasetele lui Anton gi ale prietenilor lui, dar si de bataile inimii ei. Pe acoperis, Tatiana se gandea la momentul serii — momentul in care iegea pe usile uzinei, isi intorcea capul spre stanga si ii cduta chipul. La momentul serii in care stribatea strada in fuga, prinzand aripi de fericire, la momentul in care isi ridica ochii spre el si il privea cu zambetul pe buze. Noaptea, se intorcea cu fata spre perete si cu spatele spre locul gol al Dasei, care lipsea deseori de acasa. Tatiana si-ar fi continuat existenta deplorabilé, fara si se plang’, dar, intr-o dimineat’, membrii familiei Metanov auziri la radio ca, in ciuda masurilor luate de vitejii soldati sovietici, nemfii se apro- piau de Luga. Nu faptul cd dusmanii se apropiau de Luga ii lisase fara suflare, impiedicandu-i si manance sau s4 mai rosteascd vreun cuvant. Ci faptul ci Luga era la doar cativa kilometri de Tolma- cevo, unde Paga se afla in sigurantd, credeau ei — nu, erau ferm convinsi —, stand ascuns in tabira de baieti. Daca nemfii aveau si treacd prin Luga cu tavalugul, ce avea si se intample cu Tolinacevo? Unde era fiul, nepotul si fratele lor? Tatiana incerca s4-si consoleze familia cu vorbe goale si fard noimi. ,E teafar. Va sc4pa cu bine”, le spunea ea. Dand greg, conti- nua: ,Vom reusi s4 luam legatura cu el. Te rog, mama, nu plange!” Pentru ca stradaniile ei erau de prisos, incerca din nou: ,Mama, simt ci e in viata. E fratele meu geaman. E teafar si nevitamat, te asigur de asta”. Dar totul era in zadar. Nu aveau nicio veste despre Pasa si, in ciuda cuvintelor ei de incurajare, Tatiana se temea tot mai mult pentru viata fratelui ei.CALARETUL DE ARAMA 177 Biroul sovietic local nu putea sa le ofere niciun raspuns. Nici biroul districtelor sovietice nu gtia ce si le raspunda. Tatiana si mama ei merseri impreuna si ceara informatii. — Ce pot si vi spun? le rispunse functionara, cu chipul aspru si cu gura strajuiti de o mustatd subtire. Tot ce stiu este ci nemtii se apropie de Luga. Nu detin absolut nicio informatie referitoare la Tolmacevo. — Si atunci de ce nu reusim si lum legatura cu cei din tabere? intrebi mama. De ce nu merg telefoanele? — Dar cine ifi inchipui cA sunt eu, tovarisul Stalin? Crezi ca gtiu toate raspunsurile? — Putem s& ajungem in Tolmacevo? — Ce tot vorbesti? Vrei sa ajungi pe front? Vrei si iei autobuzul ca s& ajungi pe front, tovarisa? Da, n-ai decat. Drum bun gi cale batuta! spuse femeia cu mustati, izbucnind in ras. Natalia, vino si auzi ceva de pomina! Tatiana ar fi vrut si-i rispunda pe acelagi ton sarcastic si groso- lan, dar nu avu curajul s-o faci. Dorindu-gi sa fi incercat cu mai multa ardoare si-si conving’ familia si-1 aducd pe Pasa inapoi la Leningrad, o conduse pe mama ei afara din biroul consiliului dis- trictual. in noaptea aceea, pe cand Tatiana se prefiicea cA doarme, stand cu fata la perete si atingand cu mana Calareful de arama al hi Alexander, ii surprinse pe parintii ei vorbind in soapta, cu glasul inecat in lacrimi. Mama plangea cu suspine, iar tata incerca s-o linisteasca. In curand insi incepu si el si planga, iar Tatiana isi dorea cu disperare s4 se afle oriunde in alti parte, numai acolo nu. Auzea cuvinte rostite in soapti, franturi de propozitii si dorinte tanguitoare. — Poate ci e teafiir, spuse mama. — Poate ci da, ii rispunse tata. — O, Georg! Nu putem sa-l pierdem pe Pasa. E cu neputint’, continua ea, suspinand de durere. Baiatul nostru! —— Baiatul nostru drag! adauga si tatal. Singurul nostru fiu! Mama izbucni iar in lacrimi. Tatiana auzi asternuturile fosnind. Mama continu si plang’, trigand aerul pe nas.178 PAULLINA SIMONS — Ce fel de Dumnezeu ar putea si ni-] ia? —Nu exist niciun Dumnezeu. Incearci si te linistesti, Irina! ii spuse tata pe un ton blajin. $i nu mai vorbi atat de tare! O si le trezesti pe fete. — Nu-mi pas4, strig’ n1ama, continudnd apoi in soapti: De ce nu a luat-o Dumnezeu pe una din ele? — Irina, nu mai vorbi asa! Nu stii ce spui. — De ce, Georg, de ce? Stiu cd si tu gandesti la fel. N-ai renunta la Tania pentru fiul nostru? Sau chiar la Dasa? Dar Tania este atat de timid’ si de nevolnica, inc4t n-o s& faci nimic in viata. — Dar ce viata o asteapti aici, indiferent daca e timid’ sau nu? intreba tata. — Alta ar fi soarta fiului nostru, spuse mama. Alta ar fi soarta dragului nostru Pasa. Tatiana igi trase pitura peste cap ca sd nu-i mai auda. Dasa continua sé doarmi. Parinfii adormira si ei in scurt timp. Tatiana nu mai reusi ins& si inchid& ochii, cici cuvintele mamei ei ii risu- nau ametitor prin minte. De ce n-a luat-o Dumnezeu pe Tania in Jocul lui Pasa?A doua zi, dupa terminarea programului, cu sufletul coplesit de teami, Tatiana isi lua inima in dingi si se duse la cazarma Pavlov. O intampina, cu un zambet larg pe buze, sergentul Petrenko, ciruia ii spuse ci dorea si-l vadi pe Alexander. Cand acesta se duse sa-1 cheme, Tatiana se rezema de zid, sperand ca picioarele n-aveau s4 0 tradeze tocmai atunci. . Cateva minute mai tarziu, Alexander iesi pe poart’. Incordarea ce i se citea in priviri se transforma pentru o clipa in... dar numai pentru o clipa. Ochii lui erau umbriti de cearcine. — Buni, Tatiana, o saluti el cu raceali, pastrand o distanta poli- ticoasa fata de ea in pasajul umed gi rece. S-a intamplat ceva? — Oarecum, ii rispunse ea. Tu ce faci? Arafi... — Bine, raspunse scurt Alexander, la fel de taios. Tu ce-ai mai facut? — Nu prea bine, marturisi Tatiana, temandu-se apoi ca nu cumva vorbele ei s4-i lase impresia cd el era cauza tristetii sale. Ag vrea si... continua ea cu glasul frant. Era ingrijorati din cauza lui Pasa, e adevarat, dar sufletul ii era bantuit si de alte sentimente. Pe care nu voia sa i le impartigeasc4 Jui Alexander. Pe care voia s4 le ascunda de el. — Alexander, crezi cd ai putea si afli ce s-a intamplat cu Paga...? — O, Tania! murmuri el, privind-o cu ochi indurerati. Ce rost ar mai avea? — Te rog! Ai putea si faci asta? insistd ea. Parintii mei sunt deznadajduiti. — Poate ar fi mai bine sa nu stiti ce s-a intamplat. — Te rog! Trebuie si stie. Nu-si mai revin. noi eu vreau sa stiu. Nici eu nu-mi revin.” — Crezi cd le-ar fi mai ugor daca ar sti adevarul? — Fireste. Intotdeauna e mai bine sa stii ce s-a intamplat. Atunci incerci s4 accepti realitatea, rispunse ea, evitandu-i privirea. Incertitudinea ii distruge.180 PAULLINA SIMONS Pentru ci Alexander pistra ticerea, Tatiana continua, mus- candu-si buza: — Daci am afla adevarul, atunci poate cd eu si Dasa, gi poate gi mama, vom pleca la Molotov impreuna cu deda si cu babuska. Alexander isi aprinse o tigara. — Vei incerca... Alexander? Se bucura ca avea ocazia si-i rosteasci numele cu glas tare. Voia sa-i ating’ bratul. Se simtea atat de fericita, dar si atat de trista si-i revada chipul, incat isi dorea si se apropie de el. Nu purta toate piesele uniformei. Probabil ci venea direct din camera, caci purta o camasi incheiat’ doar la cativa nasturi, pe care nici n-o bagase in pantaloni. Sa indrazneasci s4 se apropie de el? Nu, nici vorba. Alexander continua si fumeze in tacere. Aplecindu-si capul intr-o parte, o privea cu ochi scrutatori. Tatiana incerca sa-si ascundi freamatul liuntric sub masca unui zambet palid. — Vei pleca la Molotov? o intrebi el. —Da. — Bine, ii raspunse fara sovaire. Tania, fie ca voi afla sau nu ce s-a intamplat cu Pasa, va frebui si pleci. Bunicul tau se poate con- sidera norocos pentru cA a obfinut un post in alta parte. Majorita- tea oamenilor nu sunt evacuati. — P&rintii mei sustin cd oragul este inca un loc sigur. De aceea mii de oameni de la tara vin la Leningrad, spuse Tatiana pe un ton ugor autoritar. — Niciun loc din Uniunea Sovieticd nu e sigur, ii raspunse Alexander, — Ai grija ce spui! il mustra Tatiana, coborandu-¢i glasul. Alexander se apleca spre ea, iar Tania isi ridicd ochii spre el, sorbindu-l cu nesat din priviri. — Ce e? Ce e? il intrebi ea in soapta. Dar, inainte ca Alexander sa apuce s4-i raspunda, Dimitri aparu la poarta. — Buni, o saluta el pe Tatiana, privind-o incruntat. Ce cauti aici? — Am venit si te vad, ii rispunse ea iute. — Iar eu am iesit la o tigara, spuse Alexander. — N-ar trebui si mai fumeze cand primesc vizitele tale, ii spuse Dimitri Tatianei, cu un zambet pe buze. Drigut din partea ta ci ai venit. Sunt impresionat, adaugi el, cuprinzandu-i mijlocul cuCALARETUL DE ARAMA 181 bratul. Lasa-mi si te conduc acasa, Tanegka! fi spuse apoi, indem- nand-o cu mAna sa porneasca la drum. Vrei si mergem undeva? E © seara frumoasi. — La revedere, Tania, ii spuse Alexander. Tatiana simtea cum sufletul i se frangea in bucati. Alexander se duse si-] vada pe colonelul Mihail Stepanov, Luptase sub comanda colonelului Stepanov in Razboiul de Tarna din 1940 cu Finlanda, cand colonelul fusese capitan, iar Alexander sublocotenent. Colonelul avusese multe sanse de pro- movare, oferindu-i-se nu doar gradul de comandant de brigada, ci si cel de general-major, dar le refuzase pe amandoui, preferand si-si pastreze gradul de colonel si s4 ramand in fruntea garnizoanei din Leningrad. Stepanov era un barbat suplu gi inalt, aproape la fel de inalt ca Alexander. Afisa o atitudine rigida, ce contrasta izbitor cu migcarile sale blande si domoale. Ochii albastri fi erau invaluiti intr-o negura de tristete, pe care nici macar zambetul de pe buze nu reusea si i-o spulbere. — Buna dimineata, tovarase, il saluta Alexander. — Buna dimineata, locotenente, ii raspunse colonelul, ridi- candu-se de la biroul su. Pe loc repaus, soldat! igi stranser mainile, apoi Stepanov se asezA din nou la birou, — Ce faci? — Foarte bine, tovarase. — S-a intamplat ceva? Cum se poarti maiorul Orlov cu tine? — Nu s-a intimplat nimic, tovarise. Totul e in ordine. Va multumesc. — Cu ce pot sa te ajut? — Am venit s4 va cer cateva informatii, raspunse Alexander, dregandu-si glasul. — Am spus pe loc repaus. Alexander isi departa picioarele si isi puse mainile la spate. — Voiam si va intreb ce stiti de soarta voluntarilor, tovarase. — De soarta voluntarilor? Dar stii foarte bine ce-i agteapti, locotenente Belov. Doar tu i-ai antrenat. — Mi refer la cei de angi Luga si Novgorod.182 PAULLINA SIMONS — Novgorod? repeta Stepanov, clitinand din cap. In zona aceea voluntarii au fost implicati in lupti. Situatia din Novgorod e extrem de grava. — Aha! — Femei fari pregitire militara sunt nevoite si fina piept tan- curilor Panzer, aruncind in ele cu grenade. Unele nici grenade n-au. Arunci cu pietre, ii explic colonelul, scrutandu-| pe Alexander cu ochi patrunzatori. Dar de ce intrebi? — Domnule colonel, spuse Alexander, lovindu-si cilcaiele, incerc sa gisesc un tanar de saptesprezece ani aflat intr-o tabard de baieti de langa Tolmacevo. Pentru ci nu se mai stie nimic de soarta lui, familia a intrat in panic, continua Alexander, tintuindu-! cu privirea pe superiorul lui. Este vorba despre un baietandru, tovarase, adiuga apoi, dupa o clipa de tacere. Numele sau este Pavel Metanov. P4rintii l-au trimis intr-o tabara din Dohotino. Colonelul pastr’ pentru cateva clipe ticerea, scrutindu-l pe Alexander cu o privire iscoditoare. — Ocupi-te de indatoririle tale! ii spuse el in cele din urma. O si vad ce pot sa aflu. Dar nu-ti promit nimic. — Va multumesc, tovarise, fi rispunse Alexander, salutandu-l. Mai tarziu, in aceeasi seari, Dimitri intra in camerele pe care Alexander le impartea cu alfi trei ofiferi. Jucau carti cu totii. O figard ii atarna moale in coltul gurii, in timp ce impartea cirtile. fi aruncé in treacat o privire lui Dimitri. Ghemuindu-se lang’ scaunul lui Alexander, acesta igi drese glasul. — Saluta-] pe comandantul tau, Cernenko! ii ordona subloco- tenentul Anatoli Marazov, fara si-gi desprinda ochii din carti. — Tovarise, spuse Dimitri, ridicandu-se in picioare gi salu- tandu-l pe Marazov. — Pe loc repaus, soldat. — Ce s-a intamplat, Dima? il intreba Alexander. — Nu mare lucru, fi rispunse Dimitri, ghemuindu-se din nou pe podea. Nu putem si mergem undeva s4 stam putin de vorba? — Putem si vorbim gi aici. E vreo problema? — Nu, e-n regula. Umbla zvonul ci am ramane pe loc. — Nu rimanem pe loc, Cernenko, spuse Marazov. Ramanem si aparim Leningradul.CALARETUL DE ARAMA 183 — Finlandezii se considera cobeligeranti, continua Dimitri, pufnind dispretuitor pe nas, Daca se aliaz4 cu nemtii, suntem ca si morti. Am putea la fel de bine si ne punem armele in cui. — Un adeviarat spirit combatant, spuse Marazov. $i cand te gandesti c4 face parte din trupele mele!! Oare nu tu mi I-ai tran- sferat, Belov? — Locotenentul Marazov are dreptate, incuviinta Alexander, intorcandu-se spre Dimitri. Ma surprinde atitudinea ta, Dima. Chiar nu te recunosc. Nu-fi sta in fire s4 vorbesti asa, il mustrd el, pe un ton neutru, lipsit de orice inflexiune. — Nu Asta era visul nostru cand ne-am inrolat in armati, nu-i asa, Alexander? ii raspunse Dimitri cu un zambet viclean. Ma refer la razboi, adauga apoi, vazand ci nu primeste niciun rispuns. — Nu, n-a fost visul meu sa lupt in razboaie. Dar nutreste oare cineva acest vis? A fost cumva visul tau? il intreba Alexander, dupa o clipa de tacere. — Nici pe departe, dupa cum bine stii. Dar, spre deosebire de tine, eu nu am avut de ales. — Tu ai avut de ales, Belov? il intreba Marazov. Lasand cirtile pe masa, Alexander stinse tigara i se ridica in picioare. — M4é intorc imediat, le spuse el celorlalti ofiteri, strabatand incperea cu pasi mari. Dimitri il urma cu pasi mult mai mici. Coridorul era intesat de ofiteri; cobor4ra treptele si, deschizand o usa laturalnica, iesira in curtea interioara. Trecuse de ora unu noaptea. Cerul era zugravit in trei nuante intunecate de gri. ‘Trei soldati fumau la cativa metri departare. Dar nu aveau cum si se bucure de mai multi intimitate. — Dima, termini cu prostiile astea! ti spuse Alexander. Nu am avut de ales. Inceteaza s4 mai crezi asta! Ce alte ganse am avut? — Sansa de a fi in alta parte. Alexander nu ii mai rispunse. {si dorea si fie oriunde in alt& parte, oriunde fari Dimitri. — Finlanda este un loc mult prea primejdios pentru noi acum, ii spuse acesta. — Stiu, ii rispunse Alexander. Nu voia sa vorbeasca despre Finlanda.184 PAULLINA SIMONS — Sunt prea multi oameni de ambele parti, iar trupele de fron- tier ale NKVD-ului sunt pretutindeni. Regiunea Lisiy Nos este intesati de trupe — si ale lor, si ale noastre — si este imprejmuitd cu sarma ghimpati si terenuri minate. Nu e deloc o zona sigura. Nu gtiu ce-o si facem. Esti sigur c4 finlandezii vor veni spre Lisiy Nos din Viborg? Alexander fuma in ticere, adancit in ganduri. — Da, ii rispunse el in cele din urmi. Aga vor face. Intr-o bund zi. Vor si-si recupereze vechile frontiere. Vor veni in Lisiy Nos. — Ce ne ramane atunci de facut? Va trebui sa asteptim momen- tul potrivit, spuse Dimitri. Dar va mai veni oare vreodati, Alex? continua el, vizind c& vorbele i se pierd intr-o ticere apasdtoare. — Nu stiu, Dima. Om trai si om vedea. — Intre timp, n-ai putea s& ma transferi din Regimentul Unu de Puscagi? il intreba el oftand adanc. — Dima, te-am mutat deja din Batalionul Doi de Infanterie. — Stiu, dar sunt inci prea aproape de un eventual atac. Oame- nii lui Marazov sunt in linia a doua. As prefera si plec ca cercetas in misiuni de recunoastere sau sd fac curatenie. Sau s4 aduc provizii. Ai mai multe sanse de supravietuire daca alergi de colo colo, nu crezi? il intreba apoi, dupa o scurta ezitare. — Vrei si aduci provizii? Vrei si asiguri munitia trupelor din linia intai? intreba Alexander, vadit uimit. ~~ Ma gandeam mai degraba sa aduc corespondenta gi provi- ziile de sigari unitatilor de ariergarda. — O si vad ce pot si fac, bine? fi rispunse Alexander zambind. — Hai, incearci sa fii mai vesel! ti spuse Dimitri, aruncind tigara si zdrobind-o cu piciorul de caldarim. Ce-ai patit in ulti- mele zile? Doar n-o fi dracu chiar atat de negru. Nemtii n-au ajuns aici, iar vara e inc’ frumoasa. Alexander nu ii raspunse. — Alex, continud Dimitri, ag vrea si vorbesc ceva cu tine... Tania e tare draguta! — Poftim? — Tania e tare dragut’! — Da, aga e.