COLLEEN HOOVER Traducere din limba engleza si note de CRISTINA BUZOIANU « i EPICA Bucuresti, 20191 Aud sunetul de craniu spart inainte ca stropii de singe si ajunga la mine. ‘Tresar si fac un pas scurt inapoi pe trotuar. Unul dintre cal- ie nu nimereste bordura, asa cl mi prind cu mainile de stalpul ‘unui semn de Parcare Interzisi pentru a-mi mengine echilibrul. In urma cu doar cateva secunde, barbatul se aflain fafa mea. Stiteam impreund in mulfimea celor care asteptau ca lumina semaforului si se schimbe in verde, cind a coborit prea devreme pe carosabil sa fost lovit de un camion, M-am repezit spre el si am incercat stil opresc, insi el s-a pribusit inainte sil pot trage ‘napoi. Am inchis ochii cand capul i-a intrat sub roata, dar l-am auzit pocnind ca dopul unei sticle de sampanic, Nu s-a asigurat, ci si-a privit absent ecranul telefonului, probabil un efect secundar al faptului ci traversase acceasi sosea, fara incidente, de foarte multe ori pana acum. L-a omo- rat rutina. Oamenii tresar speriati, dar nimeni nu tip’. Pasagerul vehicu- lului iese imediat din camion si ingenuncheaza ling corpul 7COLLEEN HOOVER barbatului. Ma indepartez de locul accidentului, in timp ce mai mulfi oameni se grabesc si ajute. Nu trebuie sii ma uit la omul de sub roati pentru a gti ci nu a supravieruit. E de ajuns si ma uit la cimasa mea, inainte alba, si la singele improgcat pe ea, si stiu cd un dric i-ar fi mai de folos decét o ambulanga. Ma risucese pe cilcdie si plec,in incercarea de a gisi un loc in care si pot respira, dar semaforul acum aratd verde, mulgimea porneste, iar deplasarea in sens opus devine imposibili in aceasti mare de oameni din Manhattan. Unii nici macar nu ridica ochii din ecranele telefoanelor in timp ce tree prin drep- tul accidentului. Ma oprese gi MA uit inapoi spre accident, avand grija si nu privese direct la barbat. Soferul camionului se afld acum in spatele vehiculului, cu ochii speriati, si vorbeste la telefon. Trei, poate patru per- soane asisti. Cativa sunt furagi de curiozitigile lor morbide gi filmeaza cu telefoanele scena de groaza. Dac inca ag locui in Virginia lucrurile s-ar desfagura intr-o manier’ complet diferitt, Toi cei din jur s-ar opri. S-ar instala panica, oamenii ar fipa si un echipaj de stiri ar ajunge la faa locului in doar cateva minute, Dar aici, in Manhattan, se intimpla atit de des ca un pieton si fie lovit de un vehicul, incit nu reprezint& mai mult decat o simpli neplicere. Pentru unii, o intarziere in trafic, pentru alfii, iste Aaine patate, Pro- babil se intimpla ati de des, incat nici nu se va scrie in ziare. istept ca multimea si se rireasct. Oricat m-ar deranja indiferenta celor de aici, este exact motivul pentru care am ales si ma mut in acest oras, acum zece ani, Oamenii ca mine trebuie si triiaseil in zone suprapo~ pulate. Situafia viefii mele este irelevanti intr-o localitate atat 8 Unity de aglomerata. Aici existi foarte multi oameni cu povesti de viapi mult mai jalnice decit a mea. Aici sunt invizibila. Lipsita de importangi, Manbattanul este prea aglomerat ca si in pentru asta. — Esti anita? Ami ridic privirea si descopar un tip care imi atinge bratul simi cerceteaza ciimasa. Pe chip i se citeste 0 ingrijorare pro- corde vreo atentie gi il iubese funda si ma priveste de sus pani jos, ciutind vreo rand. Din reactia lui imi dau seama ci nu este un newyorkez tipic, prag- matic. Poate cA acum locuieste aici, dar provine dintr-un loc care nu a stors complet empatia din el. — Esti rinita? repet striinul, de data asta privindu-ma in ochi. —Nu. Nue singele meu, Stiteam lang’ el, cand... Nu mai vorbesc. Toemai am vdzat un om murind. Exam atat de aproape de el, singele lui e pe mine! ‘M-am mutat in acest orag pentru a i invizibili, dar, fir doar si poate, nu sunt impenetrabila. Am incercat din rispu- teri si devin la fel de tare ca betonul de sub picioarele mele. Nu prea am reusit. jimt cum toat scena macabri la care am fost martorii mi se agazi greu in stomac. imi acopir gura cu mina, dar o las jos rapid cind simt ceva lipicios pe buze. Mai mult sange. MA uit in jos, la cimasa mea. Atat de mult sange strain! Imi apuc cimasa gi o indepirtez de piept, dar mi s-a lipit de piele in locurile unde stropii de singe s-au inchegat. Cred ci am nevoie de api. Incep si ma simt amefit’, ma lasi picioarele si vreau si imi frec fruntea, si imi ciupesc nasul, 9COLLEEN HOOVER dar mi-e teama si mi ating. Imi ridic ochii la barbatul care inca ma strange de brat. — Am gi pe fara? El strange din buze si studiaza cu privirea strada din jurul nostru, apoi gesticuleaza spre o cafenea din apropiere. — Acolo vom gsi o toaleti, imi spune el, lipindu-5i mana intreb. de spatele meu, in timp ce ma conduce. Mia uit peste strada la clidirea Pantem Press, spre care mit indreptam inainte de accident. Eram atit de aproape! La cincisprezece, poate douizeci de metri distangi de o intilnire la care trebuie neapirat si ajung. ‘MB intreb cat de aproape de destinatia /ui era barbatul care tocmai a murit. Strinul imi gine usa deschisi cand ajungem la cafenea. O femeie care duce cate o cafea in fiecare mani incearci si se strecoare afari din local pe ling mine, pind cind imi vede camasa, Se da in laturi imediat si ne face loc s& intrim. Ma ‘ndrept spre toaleta pentru femei, dar usa este incuiatd. Barba~ tul o deschide pe cea de la toaleta pentru barbagi si imi face semn si il urmez. Se apropie de chiuveti si deschide robinetul, fir a incuia usa in urma noastri, MA uit in oglinds, usurati si vad ci nu arat atat de riu cum ma temeam. Pe obraji am cateva picdturi de singe care incep si se intunece gi si se usuce, iar deasupra sprincenelor mai sunt céfiva stropi fini. Din fericire, cea mai mare parte a ajuns pe cimasi. Omul imi di prosoape de hirtie umede gi imi sterg fata, in timp ce el mai udi cfteva. Acum pot si simt mirosul singel Taul metalic din aer ma trimite cu gindul inapoi in timp, pe 10 Unity cand aveam zece ani. Mirosul singelui a fost atat de puternic, incat mi-I amintesc perfect chiar si dupi tofi acesti ani. Mi se face great si incere sa imi fin respiratia, Nu vreau sa vomit. Dar vreau sii ma dezbrac de ciimagl. Acum. Deschid nastu © pun sub robinet. Las apa si o curefe, in timp ce iau celelalte servefele umede din mana striinului si incep si-mi sterg sin- gele de pe piept. Se indreapti spre ust, dar in loc si-mi acorde intimitate, cu degetele tremurande, apoi mi-o scot gi ct timp stau aici in cel mai putin atrigitor sutien al meu, el blocheazi usa baii, astfel incét nimeni si nu intre peste mine ct sunt dezbricatd. E un gest ciudat de cavaleresc gi ma face s ma simt incomod, fl urmarese incordata, in oglinda. Cineva bate la usi. —Ies imediat, spune el. MA relaxez putin la gindul ci persoana aflati in faa usii mi va auzi fipand, daca va fi nevoie. ‘MA concentrez asupra singelui, pana cand sunt sigur cd |-am curiat pe tot de pe gat si piept. Apoi imi inspectez parul in oglindy, intoredndu-mi la stinga si la dreapta, dar nu vid decat doi centimetri de ridacini intunecate deasupra unei nuange de caramel decolorat, —Poftim, zice barbatul, descheind gi ultimul nasture de la ‘climaga lui alba, impecabila. Imbraci-te cu asta. Deja gi-a dezbricat sacoul, care acum sti atarnat de clanta, Isi da jos camaga, ram: ‘mai inalt decat mine, Camaga lui ma va inghisi. Nu pot purta asta la intalnirea mea important, dar n-am de ales. O iau din mina lui, cand mi-o intinde. Mai smulg cateva prosoape de Jind intr-un maiou alb. Este musculos, ct‘COLLEEN HOOVER hartie i imi sterg bine piclea, apoi o imbrac gi incep si o in- chei. Arata ridicol, dar, privind partea plini a paharului, cel pufin nu craniul mew a explodat pe cimasa alteniva, Imi scot cimasa uda din chiuveta si ma resemnez cu ideea c nimic n-o mai poate salva. O arune in cogul de gunoi, apoi mi sprijin de chiuveti si imi privese reflectia in oglinda. Doi ochi obositi ¢ goi se uiti inapoi la mine. Oroarea la care toc~ mai au asistat le-a schimbat culoarea din ciprui-deschis in cafeniu-inchis. Imi frec obrajii cu palmele pentru a-mi da un. strop de culoare, dar fird niciun rezultat. Arat ca moarta. ‘MA sprijin de perete, cu spatele spre oglind’. Barbatul isi impitureste cravata. O indeasa in buzunarul sacoului si ma cerceteaz’ fugar. — Nu imi dau seama daca esti calma sau in stare de soc. Nu sunt in stare de soe, dar nici calma nu stiu daca sunt. —Nici eu nu-mi dau seama. Tu esti bine? — Sunt bine, imi rispunde. Am vizut lucruri si mai rele, din picate. imi inclin capul, in timp ce incere si analizez rispunsul lui cripti . Se uit’ in alti parte, ficéndu-ma si-I privesc si mai insistent, intrebandu-ma ce ar fi putut si vadi mai groaznic decat capul unui om 2drobit sub un camion. Poate cd sa nds cut la New York. Sau poate lucreaz’ intr-un spital. Are acea alura competent’ a persoanelor care ingrijesc alte persoane. — Esti medic? — Lucrez in domeniul imobiliar, scutura el din cap. De fapt, am lucrat. 12 Unity Intinde mana spre umirul meu ¢i imi indeparteaza ceva de pe cimagi. Camasa lui, Cand isi retrage bratul, mi mai priveste pentru o clip’, dupa care face un pas inapoi. Ochii lui se asorteaza cu cravata pe care tocmai si-a inde- sat-o in buzunar. Au culoarea verde-chartreuse!, Bste atrigitor, dar ceva din postura lui ma face si cred ci igi doreste si nu fi fost. Aproape ca si cum infifigarea ar fi un inconvenient pen- tru el. O parte din el pe care si-ar dori ca nimeni si nu o observe. Vrea si fie invizibil in acest oras. La fel ca mine, Cei mai multi vin la New York pentru a fi descoperiti Restul oamenilor vin aici si se ascunda. — Cum te numesti? ma intreaba el. — Lowen. Face o pauza dupa ce imi aude numele, dar numai céteva secunde, —Jeremy, se prezinti el. Se muti la chiuveti, deschide din nou robinetul si incepe sii se spele pe maini. Continui si ma uit lael, neputind si imi ascund curiozitatea. La ce s-a referit cind a spus ci a vizut Iucruri si mai rele decit accidentul la care tocmai am fost mar~ tori? A zis ci a lucrat in domeniul imobiliar, dar chiar si cea ‘mai proasti zi in slujba de agent imobiliar nu ar putea genera cuiva tristegea pe care o degaji acest birbat — Ce ai pitit? il intreb. Mi priveste prin oglinds. — Ce vrei si spui? — Ai spus cf ai vizut lucruri mai rele, Ce ai vizut? * Verde-aprins, verde-broticel, 13COLLEEN HOOVER Opreste apa gi se sterge pe maini, apoi se intoarce spre mine. — Chiar vrei si sti? Dau din cap. El arunca prosopul de hartie in cosul de gunoi si apoi isi bagi mainile in buzunare. Tristetea lui se adanceste. Ma pri- veste in ochi, dar exist o deconectare intre el gi acest moment. — Am scos corpul neinsufletit al fiicei mele de opt ani dintr-un lac, acum cinci luni. ‘Trag adanc aer in piept si imi due mana la baza gatului. Nu era nici urmé de tristete in expresia lui. Era disperare, — Imi pare nespus de rau, ii soptese. Si simt asta cu adevarat. Imi pare riu pentru fiica lui. Imi pare ru ci am fost curioasi. — Dar tu? ma intreabi el. Se sprijina de dulap, ca si cum aceasta ar fi o conversatie pentru care este pregitit. O conversaie pe care a asteptat-o. Cineva care si vind gi si ii fact tragediile si part mai pugin tragice. E cea ce faci cAnd ai trecut prin situafia cea mai crin- cena, Cauti oameni ca tine... oameni care o due mai riu decat tine... si ii folosesti pentru a te face si te simfi mai bine cu lucrurile ingrozitoare care fi s-au intimplat. Inghit un nod din gat inainte de a vorbi, pentru ci trage- diile mele nu sunt nimic pe linga a lui. Ma gindesc la cea mai recent’, rusinata si 0 spun cu voce tare, pentru ci pare att de nesemnificativa in comparatie cu a lui. — A murit mama, siptimana trecuta. Nu reactioneaza la tragedia mea asa cum am reactionat eu Ja alui. Nu se manifest’ in niciun fel si ma intreb daci este din ccauzai ci spera ca a mea si fie mai rea. Nu este. El stigd. 4 tenity — Cum a murit? — De cancer. Am ingrijit-o in apartamentul meu, in ulti- mul an. Astizi este prima data cand ies din casi, dupa sipti~ mini intregi Eleste prima persoani cAreia ii spun asta cu voce tare. Imi pot simi pulsul zbatandu-se la incheietura mAinii, aga cl mi-o prind cu cealalta. Ne privim unul pe altul pentru inci un moment. Vreau si-i spun altceva, dar nu m-am mai implicat ni ydata intr-0 con- versafie atat de serioasi cu un om care mi-e complet strain. Vreau si se termine, pentru ci nu stiu incotro poate ajunge aceasta discutie. Nictieri. Se opreste. El se uit din nou in oglinda si aranjind o suviti de par rebel. — Am 0 intalnire la care trebuie si ajung. Esti sigura ci 0 examineaza infitisarea, si fii bine? Mi studiaza din nou prin oglind’. —Da Sunt in regula. —In regula? Se risuceste si repeti cuvintele ca pe o intrebare, de parca a fi in regula nu este pentru el la fel de valabil cum ar fi fost daci as fi spus cA sunt bine. — Osi fiu in regula, repet. iti mulfumesc pentru ajutor. Mi-ar placea sa il vad zimbind, dar nu e momentul potri- vit. Sunt curioasi cum arati zimbetul lui. In schimb, ridic& din umeri si spune: — Atunei, in regula, 15‘COLLEEN HOOVER Descuie usa bai. O fine deschisi, dar nu ies imediat. Con- tinui si-I privese, inci nepregititi si dau piept cu lumea de afari. fi apreciez bunatatea si vreau si spun mai multe, si-l risplitese intr-un fel, poate la o cafea sau inapoindu-i cimaga. ‘Mi simt atrasa de altruismul! lui, care, in zilele noastre, este 0 raritate, Dar sclipirea verighetei de pe mana lui stingt ma impinge afari din baie si din cafenea, pe strizile care acum sunt si mai aglomerate. © ambulanfi a sosit si blocheaza traficul in ambele sen- suri, Ma indrept iarigi spre locul accidentului, intrebandu-ma daci ar trebui cumva si dau o declaragie. Astept, lings un polifist care noteaza detalii de la martori oculari. Declaratiile lor nu difera de a mea, dar povestesc si eu, apoi las datele mele de contact. Nu stiu cat de mult ajuti, avand in vedere ci nu am. vizut momentul impactului, Am fost doar suficient de aproape st il aud. Destul de aproape pentru a fi pictati ca un tablou de Jackson Pollock’ ‘MA uit in spatele meu gi vid cum Jeremy iese din local cu © cafea proaspiti in mana, Traverseaz strada, concentrat la destinaia sa, oricare ar fi aceea. Mintea lui este acum altun- deva, departe de mine, probabil la sofie si la ce explicatie si ii dea cand va ajunge acasi fir cimasl. Imi scot telefonul din geanta si verific cat e ceasul. Mai am un sfert de ora pana la intalnirea cu Corey si cu editorul de la Pantem Press. Mainile imi tremuri si mai tare, acum, cind striinul nu mai este aic si mi distragi de Ia gindurile mele. * Pictor american (1912-1956), reprezentant al expresionismului abstract, cunoscut pentru maniera sa de a picta improgeind panzele cu vopsea. 16 Unity cafea ar putea si ajute. Morfina ar ajuta cu siguranga, dar cei de la spital au luat-o pe toatii din apartament, siptimaina tre- cuti, cand au venit si-si recupereze echipamentul dupa ce ‘mama a murit. Pacat ci am fost prea tulburatd pentru a ma indi s-o ascund. Mi-ar fi prins bine acum.