PANTOMIME.

Played as if the actress were really alone in the room; turns on the
audience's back when needed; does not look in the lounge; does not rush as if she
were afraid the audience would be impatient.

KRISTIN alone. Weak violin music at a distance in scottish tempo.

KRISTIN grins for the music; leaves after Jean, dishes at the coffee table, dries and
sets in a cupboard.

Then she takes off the kitchen apron, takes out a small mirror from a table drawer,
places it against the lilac pot on the table; turns on a telltale light and heats a
hairpin, with which she curls her hair in her forehead.

Derpa out the door and listen. Returns to the table. Finds Miss Miss's handkerchief,
which she takes and smells of; then, as in the mind, she spreads it out, stretches it,

smooths it and folds it into four parts, etc. S

JEAN alone.

Yes, but she's crazy! Such a way to dance! And the people are laughing at her
behind the doors. What do you say about it, Kristin?

KRISTIN.

Alas, these are her times now, and. then she is always so strange there. But does he
want to come and dance with me now?

JEAN.

You're not mad at me for letting me ...

KRISTIN.
Not! - Not too little, he probably knows; and I know my place too ...

JEAN puts her hand on her life.

You're a sensible girl, Kristin, and you'd be a good wife ...

Miss in; unpleasantly surprised; with forced playfulness.

You are just a charming cavalry - running away from your lady.

JEAN.

On the contrary, Miss Julie, as you can see, I hastened to seek out my abandoned!

Miss Tour.

Do you know that you dance like no one! - But why do you go to the livre on a
holiday eve! Take care of it right away!

JEAN.

Then I have to ask the lady to remove for a moment, because my black coat hangs
here ... goes to the right with

and gesture.

MISS.

Does he bother me? To change a rock! Then go in and come back! Otherwise he
can stop, so I turn my back.

JEAN.

With your permission, my miss! goes to the right; you see his arm when he
changes rock.
Miss to Christ.

Listen to Kristin; is Jean your hubby after he's so confident?

KRISTIN.

Fiancé? Yes, if you want! We call it that.

MISS.

Call?

KRISTIN.

Well, Miss has had a hubby, and ...

MISS.

Yes we were really engaged ...

KRISTIN.

But it turned into nothing anyway ...

JEAN into black bonjour and black melon hat.

MISS.

Très gentil; sir Jean! Très gentil!

JEAN.

Vous voulez plaisanter, madame!

MISS.

There are many French francs! Where did you learn that?

JEAN.

In Switzerland while I was a sommelier at one of the biggest hotels in Lucerne!

MISS.

But you look like a gentleman in that redingot! Charmangt! sit down at the table.

JEAN.

Oh you flattery!

Miss supported.

Does he flatter you?

JEAN.

My natural modesty forbids me from believing that you are saying legitimate
manners to someone like me, and that is why I allowed myself to assume that you
were exaggerated, or as it is called flattery!

MISS.
Where did you learn to put the words like that? You must have visited the theaters
a lot?

JEAN.

Even that! I have visited many places, me!

MISS.

But you were born here in the neighborhood?

JEAN.

My father was a statewide to the Attorney General here, and I have probably seen
Miss as a child, though Miss has not observed me!

MISS.

No, really!

JEAN.

Well, and I especially remember once ... well I can't speak about that!

MISS.

Ahjo! Do it! Lift? This is exceptional!

JEAN.

No I really can't now! Another time maybe.

MISS.

Another time is a rogue. Is it so dangerous now?

JEAN.

It is not dangerous, but it receives! - Look at it then! suggests KRISTIN, who has
fallen asleep in a chair by the stove.

MISS.

It will be a nice wife, there! Maybe she snores too?

JEAN.

She doesn't, but she speaks in her sleep.

Miss Cynically.

How do you know she speaks in her sleep?

JEAN naughty

I have heard that!

Pause, during which they look at each other.

MISS.
Why don't you sit down?

MISS.

But if I command it?

JEAN.

Then I obey!

MISS.

Sit down then! - But wait! Can you give me something to drink first?

JEAN.

I don't know what we can have here in the ice thighs. I think it's just beer.

MISS.

It's not just that! and I have such simple taste that I prefer it to wine.

JEAN produces a beer from the ice thighs

bottle, which he pulls up; seeks in the cupboard a glass and a plate and serves.

Be so fun!
 

MISS.

Thanks! Don't you want to drink yourself?

JEAN.

I'm just not a beer lover, but if the miss commands!

MISS.

Commands? - I think that as polite cavalry you can keep your lady company.

JEAN.

I cannot allow that in your presence!

JEAN.

It is very remarkably! opens another bottle, takes a glass.

MISS.

Drink my bowl now!

JEAN hesitant.

MISS.

I think the old man is shy!

JEAN on his knees, jokingly parodic; raising his glass.

My ruler's bowl!

MISS.

Bravo! - Now you are going to kiss my shoe too, then it really hit.

JEAN hesitant, but then bold

grabbing her foot, which he kisses lightly.

MISS.

Excellent! You should have been an actor.

JEAN rises.

This is no longer possible! Miss; someone could come and see us.

MISS.

What would it do?

JEAN.

That the people talked, simply! And if Miss knew how their tongues went up there,
then ...

MISS.

What did they say then? Tell me!

- Sit down now!

JEAN sits down.

I don't want to hurt you, but they used expressions - which cast suspicions of that
kind, that ... yes it can

you understand! You are not a child after all, and when you see a lady drinking
alone with a man - let alone a domestic - at night - - so ...

MISS.

So what? And for the rest, we're not alone.

Kristin is here.

Asleep, yes!

JEAN.

MISS.

Then I'll wake her. rises. Kristin!

Do you dare?

CHRISTIAN in sleep.

Blah blah blah blah!

MISS.

Kristin! - It can sleep!

Pag 33

MISS.

What opportunity?

JEAN.

As in question! Last time...

The Miss is rising.

Silent! I don't want to hear anymore!

JEAN.

She didn't want that either - it's strange.

Well, then I ask to go and lie down.

Miss Gently.

Go to bed on Midsummer Night!

JEAN.

Yes! Dancing with the pack up there really didn't amuse me.
MISS.

Take the key to the boat and calm me out on the lake; I want to see the sunrise!

JEAN.

Is it wise?

MISS.

It sounds like you should be afraid of your reputation!

JEAN.

Why not? I want the eyes to be ridiculous, the eyes to be run away without grades,
when I need to establish myself. And I think I have a certain obligation to Kristin

Pag 34

MISS.

Well, that's Kristin now ...

JEAN.

Yes, but so are you. - Obey my advice, and go up and lie down!
 

Should I obey you?

MISS.

JEAN.

For once; for your own sake! I beg you!

Night is advanced, sleep is drunk, and headache is getting hot! Go to bed! For the
rest - if I don't hear wrong - the people come here to seek me! And if you find us
here, you are lost!

The choir is approached singing:

Two wives came from the forest Tridiridi-ralla tridiridi-ra.

One was wet on the foot of Tridiridi-ralla-la.

They talked about a hundred riksdaler Tridiridi-ralla tridiridi-ra.

But I hardly own a daler Tridiridi-ralla-la.

And the wreath I give you Tridiridi-ralla-tridiri-ra

Another one I'm thinking of Tridiridi-ralla-la!

Pag 35

MISS.

I know the people, and I love it, as they love me. Let them come, you will see!

JEAN.

No, Miss Julie, they don't love you. They take is food, but they spit after it! Believe
me! Listen to them, listen to them just what they sing! - No, don't listen to them!

Miss misses.

What are they singing?

JEAN.

It's a nudge! About you and me!

MISS.

Infamously! Oh, boy! And so insidious! -

JEAN.

Packets are always cowardly! And in that battle you can only escape!

MISS.

Escape? But where? Out we will not! And we can't go to Kristin!

JEAN.
So! In to me then? Necessity knows no law; and you can trust me, for I am your
true, sincere and reverent friend!

MISS.

But think! - what if you are looking for you?

JEAN.

I lock the door, and if you want to break in, I shoot! - Come on! on knees. Come
on!

MISSION important.

Do you promise me ...?

JEAN.

I swear!

MISS out quickly to the right.

JEAN awesome after.

Ballett.

Peasant people in festive attire, with flowers in the hats; a violin player at the head;
an anchor weak drink and
a cut liquor, seared with green, is placed on the table; glass is produced. Then
drink. Then you ring

and sings and dances the dance game: "Two wives came from the forest."

When this is done, they go singing again.

MISS in alone: sees the devastation in the kitchen; join hands; then she picks up a
puff of powder and powder her face.

JEAN in; Excited.

There look nine! And you've heard! Do you consider it possible to stay here?

MISS.

No! I don't think so! But what should we do!

JEAN.

Escape, travel, far from here!

MISS.

Trip? Yes, but where?

JEAN.

To Switzerland, to the Italian lakes; where have you never been?

MISS.

No! Is it beautiful there?

JEAN.

Oh, an eternal summer, oranges, stocks, oh!

MISS.

But what should we do there?

JEAN.

There I set up a hotel with first class goods and first class customers.

MISS.

Hotel?

JEAN.

It is a lif shall you believe; incessant new face, new languages; not a minute's leave
to ponder

or nerves; no search for employment - when the work comes to itself: night and
day the bell ringing, the train blowing, the omnibus coming and going; underneath
the gold pieces roll on the desk. It's a lif!

MISS.
Yes, it is to live! And I?

JEAN.

The mistress of the house; company ornament. With your looks ... and your way -
oh - it's a poisonous success! Colossal! You sit like a queen in the office and move
the slaves to press

on an electric button; the guests defile before your faith and shyly place their
treasure on your table - you can never believe what the people are trembling when
they get a bill in their hand - I will salt the notes and you will suck on them with
your most beautiful smile - alas! let's go from here - pick up a communication

table out of pocket - right away, with the next train! - we are in

Malmö at six thirty; Hamburg eight and forty in the morning early; Frankfurt-Basel
one day, and in Como through the Gotthardsbanan about, let me see, three days.
Three there!

MISS.

All that is good! But Jean - you must give me courage - Say you love me! Come
and embrace me!

JEAN hesitant.

I want to - but I dare not! Not here in the house

MISS.

But you are a fool; it's not me.

JEAN.

Thief is not the worst! There is worse variety! And by the way: when I serve in a
house, in a certain way, I consider myself a member of the family, as a child in the
house, and you do not count the theft of the children snatching a berry from full
bushes! His passion wakes up again. Miss Julie, you are a wonderful woman, just
too good for someone like me! You have been roaming for a drunk, and you want
to hide the mistake by imagining that you love me! You do not, unless possibly my
outer will attract you - and then your love is not better than mine - but I can never
content myself with being the mere animal for you, and I can never awaken your
love.

MISS.

Are you sure about that?

JEAN.

You want to say that it can happen! - That I could love you, yes, without a doubt:
You are nice, you are nice, approach her and get her hand formed, lovely

when you want, and the man's flame you have raised probably never goes out. puts
her arm around her life. You are

like sparkling wine with strong spices, and a kiss of yours ... he seeks to feed her;
but she slowly wears herself loose.

MISS.

Relax me! - Not that way you win me!

Ți-ai spus viața, acum vreau să-ți spun a mea, așa că ne cunoaștem în partea de jos,
înainte de a începe drumeția împreună.

JEAN.

Un moment! Ne pare rău! Gândește-te, dacă nu te pocăiești, atunci ai dat tainele

vieții tale la preț!

MISS.

Nu esti prietenul meu?

JEAN.

Da, uneori! Dar nu ai încredere în mine.

MISS.

Tu spui doar așa; - și în rest: secretele mele știu că toată lumea e unde ești. -
Vedeți, mama mea era de origine de neatins, ceva foarte simplu. Ea a fost crescută
în învățăturile ei despre egalitate, libertatea femeii și toate acestea; iar ea a avut o
decizie

lipsa de voie pentru căsătorie. Așa că, atunci când tatăl meu a eliberat-o, ea a
răspuns că nu a vrut să fie niciodată soția lui, dar ... încă era. Am venit pe lume -
împotriva dorinței mamei mele pentru ceea ce puteam înțelege. Acum aș fi crescut
de mama pentru a fi un copil natural și pentru a învăța tot ce ar trebui să învețe un
băiat, că aș fi un exemplu despre cum femeia era la fel de bună ca bărbatul. Aveam
voie să mă plimb în haine de bârfă, să învăț să am grijă de cai, dar să nu mă plimb
în hambar; Trebuie să rumeg și să fac harnașament și să merg la vânătoare,

da chiar încercați să învățați agricultura! Și în curte

Domnișoară Julie. 4

bărbații au fost puși la locuri de muncă pentru femei, iar femeile la locuri de muncă
pentru bărbați - cu rezultatul că proprietatea era

să mergem sub și am fost batjocoriți de cartier. În cele din urmă, tatăl meu trebuie
să se fi trezit din fermecare și s-a revoltat, astfel încât totul s-a schimbat în funcție
de dorințele lui. Mama era bolnavă - ceea ce nu știam -, dar de multe ori a avut
convulsii, s-a ascuns în vânt și în grădină și a putut sta toată noaptea. Apoi marele
foc care s-a întâmplat

ai auzit despre. Casa, grajdul și hambarul au ars și în circumstanțe care au bănuit

un incendiu de crimă, căci accidentul a avut loc a doua zi după încheierea
trimestrului de asigurări, iar primele trimise de tatăl meu au fost întârziate de
slarful ofertei, astfel încât acestea să nu ajungă la timp. Ea umple paharul și bea.

JEAN.

Nu mai bea!

JEAN.

Is Mrs. Mom!

 
MISS.

Do you know who the brick maker was?

JEAN.

Your mother's lover?

MISS.

Do you know who the money was?

JEAN.

Quiet a bit - no I don't know?

MISS.

It was my mother's!

JEAN.

So, if it was not a pact, Grefvens?

MISS.

It fans no pact! - My mother had. a small fortune that she did not want under my
father's management, and that is why she deposited them with her friends.
 

Who fucked them!

JEAN.

MISS.

Right! He kept them! - All this comes to my father's knowledge; he cannot process,
not pay his wife's lover, not prove that it is his wife's money! - It was my mother's

MISS.

O, ce face! - Stăteam pe dealurile goale și trebuia să dormim în vagoane. Tatăl meu

nu știa de unde să obțină bani pentru construirea casei. Apoi mama îl cheamă sfatul
să împrumute de la o tânără-

un prieten al ei, un constructor de cărămidă aici în apropiere. Tatăl împrumută, dar

nu plătește nicio dobândă, ceea ce l-a surprins. Și așa a fost construită curtea! - bea
din nou. Știți cine a ars ferma?

JEAN.
Este doamna mamă!

răzbunare pentru preluarea puterii în casă. - De data asta a fost împușcat! - se

zvonea că a făcut-o și a eșuat! Dar el continuă, iar mama mea trebuie să-și restituie
acțiunile! Au trecut cinci ani pentru mine, poate credeți! Am simpatizat cu tatăl
meu, dar am făcut petrecere pentru mama mea,

atunci nu am cunoscut circumstanțele. Dintre ea, învățasem neîncrederea și ura față

de bărbat - pentru că ura oamenii oamenilor pentru ceea ce auziți - și i-am jurat,

să nu devină niciodată femeia sclavă a bărbatului.

JEAN.

Și așa v-ați angajat cu cancelarul!

MISS.

Doar pentru că el era sclavul meu.

JEAN.

Și nu a vrut?

MISS.

Probabil a vrut, dar nu a făcut-o! Mi-a părut rău pentru el!

JEAN.

Am văzut-o - la grajd?
MISS.

Cum arăta nouă?

JEAN.

Ce am văzut - cum a rupt logodna

Este o minciună! Eu am fost cel care s-a despărțit! A spus că a fost el, cel rău?

JEAN.

Probabil că nu era deloc penibil! Urăști bărbații, domnișoară?

MISS.

Da! - În mare parte! Dar uneori - când vine slăbiciunea, oh!

JEAN.

Mă urăști și pe mine?

MISS.
Nemărginită! Aș vrea să te fi omorât ca animal ...

JEAN.

În timp ce te grăbești să tragi un câine nebun.

Nu-i asa?

Doar așa!

MISS.

JEAN.

Dar acum nu e cu ce să tragi - și niciun câine! Ce ar trebui să facem atunci?

MISS.

Călătorii!

JEAN.

Să vă torturați unii pe alții până la moarte?

MISS.

Nu - să te bucuri, două zile; opt zile, cât se poate bucura și apoi - să moară.
JEAN.

Die? Atât de prost! Atunci cred că este mai bine să înființăm hoteluri!

Dor de a auzi Jean.

- la Lacul Como, unde soarele strălucește întotdeauna, unde copacii din stoc sunt
verzi pentru Crăciun și portocalele strălucesc.

JEAN.

Lacul Como este o pădure tropicală și nu am văzut alte portocale decât în cabinele
de condimente. dar există unul

bun străin, pentru că există multe vile închiriate cuplurilor iubitoare și este o
industrie foarte recunoscătoare - știți de ce -? Ei bine, fac contractul de închiriere o
jumătate de an - și apoi pleacă după trei săptămâni!

Miss naiv.

De ce după trei săptămâni?

JEAN.

Desigur, devin urâte! dar chiria trebuie plătită în mod egal! Și apoi vă închiriați din
nou. Și așa se dispare, pentru că dragostea este suficientă - chiar dacă nu durează
atât de mult!

JEAN.

Să vă torturați unii pe alții până la moarte?

MISS.

Nu - să te bucuri, două zile; opt zile, cât se poate bucura și apoi - să moară.
JEAN.

Die? Atât de prost! Atunci cred că este mai bine să înființăm hoteluri!

Dor de a auzi Jean.

- la Lacul Como, unde soarele strălucește întotdeauna, unde copacii din stoc sunt
verzi pentru Crăciun și portocalele strălucesc.

JEAN.

Lacul Como este o pădure tropicală și nu am văzut alte portocale decât în cabinele
de condimente. dar există unul

bun străin, pentru că există multe vile închiriate cuplurilor iubitoare și este o
industrie foarte recunoscătoare - știți de ce -? Ei bine, fac contractul de închiriere o
jumătate de an - și apoi pleacă după trei săptămâni!

Miss naiv.

De ce după trei săptămâni?

JEAN.

Desigur, devin urâte! dar chiria trebuie plătită în mod egal! Și apoi vă închiriați din
nou. Și așa se dispare, pentru că dragostea este suficientă - chiar dacă nu durează
atât de mult!

MISS.

Nu vrei să mori cu mine?

JEAN.

Nu vreau să mor deloc! În timp ce amândoi îmi place să trăiesc și pentru că

consider sinuciderea o crimă împotriva providenței, ceea ce ne-a dat viață.

MISS.

Crezi în Dumnezeu, nu?

JEAN.

Da, da! Și merg la biserică în fiecare altă duminică. - Sincer vorbind, acum m-am
săturat de asta și acum mă culc.

MISS.

Ei bine, și crezi că sunt mulțumit de asta? Știi ce datorează un bărbat unei femei cu
care glumește?

JEAN ridică și portofele

aruncă o monedă de argint pe masă.

Fii atât de bun! Nu vreau să datorez nimic!

MISA fără să se prefacă observarea

insulta.

Știți care este legea ...

JEAN.

Din păcate, legea nu prevede nicio pedeapsă pentru o femeie care te seduce!

Dor ca înainte.
Vedeți altfel decât cel pe care îl călătorim, ne căsăm și ne despărțim?

JEAN.

Și dacă refuz să intru în maiallian?

MISS.

Mésalliancen ...

JEAN.

Da mea! Vedeți: am strămoși mai buni decât voi, pentru că nu am niciun arzător de
omor în familia mea!

MISS.

Poți ști?

JEAN.

Nu poți ști contrariul, pentru că nu păstrăm pedigrele - altele decât în poliție! Dar
v-am citit pedigreul într-o carte de pe măsuța de cafea. Știți cine a fost strămoșul
meu? Era un moșier, a cărui soție îl avea pe rege să doarmă într-o noapte în timpul
războiului danez. Nu am o astfel de strămoșeală! Nu am niciun indiciu, dar pot fi și
eu un indiciu!
MISS.

Am asta pentru că mi-am deschis inima unui nevrednic, pentru că am dat onoarea
familiei mele ...

JEAN.

Dizgrație! - Da, vezi, am spus! Nu ar trebui să bei, pentru că atunci vorbești! Și nu

ar trebui să vorbești!

MISS.

O, ce regret! - Ce regret! - Și dacă măcar mă iubești!

JEAN.

Pentru ultima dată - ce vrei să spui? Ar trebui să plâng, ar trebui să sar peste tija de
călărit, ar trebui să te sărut, să te păcălesc în Lacul Como în trei săptămâni și
apoi ... ce ar trebui să fac? ce vrei? asta devine jenant!

Dar atunci este să mergi și să-ți lipi nasul în afacerile femeilor! Domnișoară Julie!
Văd că ești nefericit, știu că suferi, dar nu te pot înțelege. nu

avem asemenea alegeri pentru noi; nu avem ură între noi! Ne place să ne jucăm,
când munca ne oferă timp; dar nu avem timp toată ziua și toată noaptea ca tine! Te
consider bolnav; cu siguranta esti bolnav.

MISS.

Îmi vei fi bun și acum vorbești ca ființă umană.

JEAN.

Da, dar fii uman! Mă scuipe și nu îmi permiteți să mă șterg - pe tine!

MISS.

Ajută-mă, ajută-mă; spune-mi ce să fac - unde să merg?

JEAN.

În numele lui Iisus, dacă l-aș ști eu!

MISS.

Am fost furios, am fost nebun, dar atunci nu poate exista salvare!

JEAN.

Stai și fii calm! Nimeni nu știe nimic.

MISS.

! imposibil Oamenii o știu și Kristin o știe!

JEAN.

Ei nu știu acest lucru și niciodată nu pot crede ceva de genul acesta!

RĂSPUNSĂ ÎNTÂRGERE

Dar, - se poate întâmpla din nou!

JEAN.

Este adevărat!

Și consecințele?
 

MISS.

A surprins JEAN.

Consecințe! - Unde mi-a fost capul că nu m-am gândit la asta? Da, există doar unul
- de aici! departe pe dreapta! Nu te urmăresc, pentru că atunci totul se pierde, dar
trebuie să călătorești singur - afară - oriunde!

MISS.

Singur? Încotro? - Nu pot!

JEAN.

Trebuie! Și asta înainte ca contele să se întoarcă! Dacă vă opriți, știm cum va

merge! Dacă ați eșuat odată, doriți să continuați, după ce paguba s-a întâmplat deja
... Atunci devii un îndrăzneț și un îndrăzneț și - în sfârșit, stai acolo descoperit!

Deci călătorește! Apoi scrie-i contelui și mărturisește totul, cu excepția faptului că

am fost! Și nu poate ghici asta! Niciodată nu cred că este dornic să știe!

MISS.

Voi călători dacă veniți!

JEAN.

Ești furios, omule? Domnișoara Julie avea să rămână cu valetul ei! A fost în ziare a
doua zi dimineață și nu a supraviețuit niciodată contelui!

MISS.

Nu pot călători! Nu ma pot opri! Ajută-mă! Sunt atât de obosit, atât de obosit
nelimitat - Poruncește-mă! Să mă mișc, pentru că nu mă mai pot gândi, nu mai fac
cumpărături ...!

JEAN.

Vedeți cât de vicios ești acum! De ce perie

ridici nasul și respiri ca și cum ai fi creatorii creației! Ei bine: îți voi comanda!
Urcați-vă și îmbrăcați-vă; asigură-te cu respenges și vino

deci jos!

Dor pe jumătate înaltă.

Atenție!

JEAN.

În camera ta? - Acum ești din nou nebun! - Hesitates pentru o clipă. - Nu! Du-te!
Imediat! Ia-o de mână și o duce afară.

MISTA în ceea ce umblă.

Vă rog să-mi vorbiți, Jean!

JEAN.

O comandă sună întotdeauna neprietenos; caracterizat prin! caracterizat prin!

JEAN singur; atrage un suspin de ușurare; stai jos la masă; pregătește carte de
adnotare și stilou; contează din când în când; minte tăcută, până când Kristin va
intra îmbrăcată în biserică, cu o rochie de noapte și o eșarfă albă în mână.

KRISTIN.

Doamne Iisuse, cum arată asta! Ce ai făcut pentru tine?

JEAN.

Ah, dorul a atras oamenii. Ai dormit atât de tare încât nu ai auzit nimic?

KRISTIN.

Am sofvit ca un buștean!

JEAN.

Și deja îmbrăcat?

KRISTIN.

Ei bine! El a promis că mă va însoți la scris astăzi!

JEAN.

Da, a fost atât de adevărat! - Și acolo ai șurubul! Deci, haide! Stai jos; Creștinul
începe să-l îmbrace în cămașa de noapte și în eșarfa albă.

Pauză.
JEAN somnoros.

Care este Evanghelia astăzi?

KRISTIN.

E bine dacă Ioan Botezătorul este decapitat, pot să mă gândesc!

JEAN.

Probabil că va fi grozav de mult acolo! - Oh, mă strangulezi! - Oh, sunt atât de

adormit, atât de adormit!

KRISTIN.

Da, ce a fost el toată noaptea; este cu adevărat verde în față?

JEAN.

Am stat aici vorbind cu domnișoara Julie.

KRISTIN.

Atunci nu știe ce este potrivit, persoana respectivă!

Pauză.

JEAN.

O auziți pe Kristin, tu!

KRISTIN.

Ei bine?

JEAN.

Este ciudat cel puțin atunci când te gândești la asta.

- Ea!

KRISTIN.

Ce este atât de ciudat?

JEAN.

Toate din ea!

Pauză.
KRISTIN privește geamul în picioare

pe jumătate goală pe masă.

Ai băut și tu împreună?

JEAN.

Da!

KRISTIN.

Fy! - Privește-mă în ochi!

JEAN.

Da!

KRISTIN.

 
Este posibil? Este posibil?

Da! Asta e!

JEAN după raport.

KRISTIN.

Hopa! Niciodată nu aș fi putut crede asta! Nu, nu! Fy!

JEAN.

Nu ești gelos pe ea, nu?

KRISTIN.

Nu, nu pe ea! Dacă ar fi fost Clara sau Sofi; atunci am avut ochii albi pe tine! - Da,
așa este acum; de ce nu stiu.

- Nu, a fost urât!

JEAN.

Atunci ești supărat pe ea!

KRISTIN.
Nu, dar pe el! A fost prost făcut, foarte rău! Fată săracă! - Nimeni nu știe; Nu mai
vreau să fiu aici în casă; când nu se poate respecta stăpânul.

JEAN.

De ce ar trebui să le respectăm?

KRISTIN.

Da, spune-o, cel care este atât de fraged! Dar nu vrea să slujească oameni
indecenți? Lift? Cred că îți este rușine de asta, cred.

JEAN.

Da, dar este un confort pentru noi că ceilalți nu sunt puțin mai buni decât noi!

KRISTIN.

Nu, nu cred; căci dacă nu sunt mai buni, atunci nu există nimic care să se
străduiască să devină oameni mai buni. - Și gândește-te la conte! Gândiți-vă la cel
care a avut atâta întristare în zilele sale! Nu, nu mai vreau să fiu aici în casă! - Și cu
un bărbat ca el! Dacă ar fi fost cancelarul; dacă ar fi fost un om mai bun ...

Ce fel?

JEAN.
KRISTIN.

Ei bine! Probabil este bun pentru sine, dar oricum este diferit pentru oameni și
oameni. - Nu, nu pot uita niciodată - domnișoară care era atât de mândră, atât de
amabilă cu bărbații, încât nu ai crede niciodată că va merge și va renunța ... - și să
mănânce așa! Ea care era pe punctul de a o împușca pe Diana mai săracă pentru că
a alergat după poarta porții! - Da, o spun! - Dar aici nu mai vreau să fiu și până la
douăzeci și patru de octombrie mă duc pe drum.

JEAN.

Și atunci?

KRISTIN.

Da, după ce am vorbit despre asta, așa am fost și noi

ceaselessly - - new countries - and then we come to Hamburg and look at the zoo
in passing - you think so - and then we go to the theater

and listen to the opera - and when you come to Munich, we have the museums,
you, and there are Rubens and Rafael, the great painters you know - - You have

heard about Munich where King Louis lived - the king, I know, who went crazy. - -
And then we'll see his castle - he has castles that are still decorated just like in the
fairy tales - and from there is not far to Switzerland - with the Alps you - think the
Alps with snow in the middle of summer - and there grows oranges and stores
which are green all year round - - -
JEAN is seen in the right backstage, stroking his razor on a strap, which he holds
with his teeth and his left hand; is satisfied with the call and nods occasionally.

Miss tempo prestissimo.

- And there we take a hotel - and I sit at the checkout, while Jean stands and
receives the travelers ... goes out and trades ... writes letters - - It will be

a lif you must believe - then the train blows, then comes the omnibus, then it rings
in the floor, then it rings in the restaurant - - and then I print out the calculators -
and I can salt them I ... You can never believe so shy the travelers are when they
have to pay bills

solution! - And you - you sit as the courtieress in the kitchen. - Of course you
should not stand by the stove yourself - and you get the attic to go nicely

dressed,

when you have to show yourself to people - and you with your appearance - yes I
do not flatter you - you can probably pinch a man one beautiful day! a rich
Englishman, you see - that people are so easy to slow down catching

- - - and then we get rich - and build one

villa on Lake Como - it rains a bit sometimes - but falling from the sun should
shine well

sometime - - - although it looks dark - - - and - so - otherwise we can go home

again -

and come back for a break - - - here - or somewhere else - - -

KRISTIN.

Now listen! Does Miss Self believe that?

Miss misses.
If I believe in it myself?

KRISTIN.

Yes!

Miss tired.

I do not know; I don't believe in anything anymore.

She falls down on the bench; puts the cap between the arms on the table. Nothing!
Nothing at all!

KRISTIN turns right there

Jean stands.

Well, he was thinking of escaping!

JEAN snoop, puts the razor on the table.

Accommodate? It is now too much said!