IMPACTUL TRANSFORMĂRILOR SOCIO-ECONOMICE ŞI TEHNOLOGICE LA NIVEL

NAŢIONAL EUROPEAN ŞI MONDIAL

IMPACTUL DIGITALIZǍRII ECONOMIEI ASUPRA COMPETITIVITǍŢII

ŞI PIEŢEI MUNCII

THE IMPACT OF DIGITIZATION ON COMPETITIVENESS AND LABOUR

MARKET

Manuela Unguru
Institutul de Economie Mondialǎ – Academia Română, Bucureşti, România

Rezumat
Experiența primelor trei revoluţii industriale a demonstrat faptul că tehnologia are un impact
major asupra pieţei muncii şi mediului de afaceri. Se aşteaptǎ ca şi fenomenul actual de digitalizare
acceleratǎ a economiei, cunoscut ca a Patra Revoluţie Industrialǎ, sǎ aibǎ efecte pozitive pentru
competitivitate, prin creşterea productivitǎţii, dar şi un impact notabil pe piaţa muncii, prin
crearea/dispariţia de locuri de muncǎ şi apariţia de ocupaţii complet noi.
Politicile publice privind competitivitatea trebuie sǎ ţinǎ seama de provocǎrile digitalizǎrii
masive, şi sǎ punǎ un accent mai mare pe implicarea colaborativǎ a tuturor grupurilor de interes
(industrie, consumatori, experţi, guvern). Deşi nivelul scǎzut al competenţelor digitale în România va
frâna creşterea competitivitǎţii, este posibil ca ţara noastrǎ sǎ mai poatǎ profita, pe termen scurt, de
crearea de locuri de muncǎ prin relocarea unor activitǎţi intensive în forţǎ de muncǎ dinspre ţǎrile
avansate în digitalizare.

Cuvinte-cheie: competitivitate, schimbǎri tehnologice, ocuparea forţei de muncǎ

Clasificare JEL: O33, J21, J24

Abstract
The first three industrial revolutions have shown that technology has a strong impact on the
labour market and business environment. According to expectations, the current phenomenon of rapid
digitization, referred to as the Fourth Industrial Revolution, will improve competitiveness through
enabling productivity gains and facilitating job creation/destruction, as well as the emergence of
completely new occupations.
Hence, policymakers should address challenges arising from mass digitalization, and improve
collaborative involvement of all stakeholders (industry, consumers, experts, government) when
designing competitiveness policies. Low digital skills in Romania represents a barrier to enhancing
competitiveness. Nevertheless, the country could still take advantage of job creation in the short term,
as a result of the relocation of labor-intensive activities from countries that are advanced in
digitalization.

Keywords: competitiveness, technological change, employment

JEL classification: O33, J21, J24

Autor de contact: Dr. Manuela Unguru, e-mail: m.unguru@gmail.com

1
 1. Introducere

Digitalizarea este unul dintre cele mai vizibile fenomene ale acestui deceniu, iar
evoluția sa este extrem de rapidă. Manifestatǎ prin adoptarea tehnologiilor digitale și,
respectiv, folosirea tehnologiei pe scarǎ tot mai largǎ pentru stocare și procesare, căutare și
regăsire a informațiilor între utilizatorii online, digitalizarea e un fenomen profund, cu
puternice implicații în toate domeniile.
Aşa cum primele trei revoluţii industriale au demonstrat faptul că tehnologia are un
impact major asupra pieţei muncii şi mediului de afaceri, ne aşteptǎm ca fenomenul actual de
digitalizare acceleratǎ a economiei, cunoscut ca a Patra Revoluţie Industrialǎ, sǎ aibǎ efecte
pozitive pentru competitivitate, prin creşterea productivitǎţii, dar şi un impact notabil pe piaţa
muncii, prin crearea/dispariţia de locuri de muncǎ şi apariţia de ocupaţii complet noi. Crearea
de noi modele de afaceri, bazate pe creşterea conectivitǎţii, reducerea barierelor de
comunicare şi anularea distanţelor, amplifică factorii dezvoltării, modifică modul de formare a
valorii adǎugate, conducând la creşterea productivitǎţii.
Ȋn acest context, pentru a servi cât mai bine la fundamentarea politicilor publice
vizând creşterea economicǎ, este nevoie de redefinirea conceptului de competitivitate şi
adaptarea corespunzǎtoare a instrumentelor de mǎsurare a acesteia, astfel încât sǎ fie luate în
considerare noile modele de afaceri şi de formare a lanţurilor de valoare.
Politica actualǎ de competitivitate poate fi privită ca un ansamblu de politici
economice, care adresează domenii clar delimitate cu privire la: i) Piaţa internă a Uniunii
Europene; ii) industrie şi sectoare de prelucrare; iii) cercetare şi inovare; iv) spaţiu; şi v)
sectorul IMM-urilor. Datǎ fiind dinamica tehnologiilor ce marcheazǎ o schimbare de
paradigmǎ în modelele de creştere economicǎ, este necesar ca, în viitor, politicile publice
privind competitivitatea sǎ se adapteze acestui context.
Lucrarea de faţǎ își propune, în primul rând, să facă o trecere în revistǎ a provocǎrilor
legate de fenomenul de digitalizare pentru redefinirea şi cuantificarea conceptului de
competitivitate, prin prisma implicaţiilor pe care acesta le are asupra pieţei muncii şi
capitalului uman, inclusiv asupra cererii de noi competenţe, deci a educaţiei şi formǎrii
permanente.
Ȋn al doilea rând, lucrarea încearcǎ sǎ facǎ o evaluare calitativǎ a impactului pe care
fenomenul digitalizǎrii masive îl va avea asupra României, luând în considerare nivelul actual
de competitivitate (reflectat de Raportul Competitivitǎții Globale) şi nivelul actual de
dezvoltare a societǎţii digitale la care se aflǎ România.

2. Competitivitatea economiilor şi politicile publice conexe

Fenomenul actual de digitalizare acceleratǎ a economiei, cunoscut ca a Patra Revoluţie

Industrialǎ sau „Industria 4.0”, va duce, fǎrǎ îndoialǎ, la creşterea productivitǎţii, legatǎ de
eficientizarea afacerilor prin adoptarea tehnologiilor moderne, creşterea conectivitǎţii şi
apariţia de noi oportunitǎţi de afaceri.

128
 IMPACTUL TRANSFORMĂRILOR SOCIO-ECONOMICE ŞI TEHNOLOGICE LA NIVEL
NAŢIONAL EUROPEAN ŞI MONDIAL

Dezbaterile teoretice recente adâncesc complexitatea şi diversitatea conceptului de

competitivitate a ţărilor, iar abordǎrile trebuie sǎ ţinǎ pasul cu dinamica factorilor
determinanţi ai competitivitǎţii. Astfel, clasamente internaţionale ale competitivităţii (ce
presupun evaluǎri cantitative pe baza determinanţilor) capteazǎ tot mai mult interes din partea
analiştilor economici, dar şi a firmelor şi populaţiei, fiind instrumente utile atât pentru
identificarea de oportunităţi de afaceri, cât şi pentru formularea de politici publice.

2.1 Mǎsurarea competitivitǎţii globale. România în clasamentul Forumului

Economic Mondial

Metodologia de cuantificare a competitivitǎţii economiilor a evoluat continuu, astfel

încât sǎ poatǎ capta dinamica factorilor determinanţi. De obicei, se bazeazǎ pe o analizǎ
multicriterialǎ, diverse metodologii utilizând diverşi indicatori şi subindicatori statistici,
precum şi estimǎri ale unor variabile calitative. La ora actualǎ, Raportul competitivităţii
globale al Forumului Economic Mondial (FEM) reprezintǎ cel mai cunoscut şi utilizat
instrument pentru formularea de recomandări de politici de creştere economică.
Ierarhia competitivitǎţii globale, prezentatǎ anual în Raportul FEM, se bazeazǎ pe
Indicele Competitivității Globale (GCI),1 un indicator compozit, alcǎtuit acum din 119
indicatori, grupaţi în 12 piloni (domenii): Instituţii, Infrastructură, Context macroeconomic,
Sănătate şi educaţie primară, Învăţământ superior şi formare, Eficienţă a pieţelor de bunuri,
Eficienţă a pieţei muncii, Dezvoltare a pieţei financiare, Grad de disponibilitate tehnologică,
Dimensiune a pieţei, Grad de sofisticare a afacerilor, Inovare. Pentru facilitarea analizei,
aceşti piloni au fost agregaţi, la rândul lor, în 3 subindicatori: A. Indicatori de bază; B.
Promotori ai eficienţei şi C. Inovare şi factori de sofisticare.
Analizele multicriteriale privind competitivitatea statelor lumii ale ultimului raport,
publicat în septembrie 2015, relevă existenţa unei corelaţii între gradul de competitivitate a
ţărilor şi modul în care ele au reacţionat la criza economică, manifestată prin faptul că
economiile cu grad înalt de competitivitate au fost în mult mai mică măsură afectate de criză
şi/sau au avut capacitatea de revenire rapidă. Astfel, teza centrală a Raportului
Competitivităţii Globale 2015-2016 este ţintirea unui „nou normal” al productivităţii, care
sǎ conducǎ la creşterea economică globală, reducerea şomajului şi ridicarea nivelului de trai
(World Economic Forum, 2015a). Pentru atingerea unor niveluri mai ridicate ale
productivităţii, o atenţie deosebită trebuie acordată reformelor structurale pe termen lung,
dar şi atragerii şi încurajării talentului, ceea ce presupune, printre altele, acces la educaţie şi
formare profesională de calitate şi flexibilitate a pieţei muncii.
România ocupă locul 53, în urcare cu şase poziţii, respectiv de la 41% la 38% faţǎ
de vârful clasamentului competitivitǎţii globale 2. Fără a înregistra un salt în clasament la fel
de spectaculos ca cel din anul anterior (când a avansat 17 poziţii, echivalentul a 10 puncte
procentuale în clasament), România a devansat unele ţări ale Uniunii Europene precum

1
Elaborat în colaborare cu profesorul Xavier Sala-i-Martin Columbia University.
2
Valori normalizate ale distanţei faţǎ de cea mai competitivǎ ţarǎ, calculate ca raport între poziţia României şi
numǎrul total de ţǎri.

129
Bulgaria (poziţia 54), Slovenia (59), Ungaria (63), Cipru (65), Slovacia (67), Croaţia (77) şi
Grecia (81) şi rămâne surclasată de patru ţări din Europa Centrală şi de Est: Republica Cehă
(31), Lituania (36), Polonia (41) şi Letonia (44).
În clasamentul din 2015, cele mai bune scoruri au fost înregistrate de pilonul Context
macroeconomic, unde România deţine chiar prima poziţie în clasamentul mondial pentru unul
dintre indicatorii incluşi în acest pilon, şi anume Inflaţie.

Figura 1: Distanţa faţă de vârful Clasamentului mondial al competitivităţii (%)

Sursa: Prelucrǎrile autorului, pe baza datelor din Raportul competitivitǎţii globale 2015-2016
(World Economic Forum, 2015b).
Notǎ: Dacǎ România ocupa locul 53 din 140 de ţǎri în anul 2015, înseamnǎ cǎ se afla la o
distanţǎ de 38% faţǎ de vârful clasamentului.

Figura 1 arată că poziţia României în ierarhia mondială a competitivităţii a fost vizibil

afectată de criza economică, trecând în 2011 în a doua jumătate a clasamentului. După trei ani
marcaţi de efectele crizei, România s-a redresat comparativ cu alte ţǎri, marcând un progres
notabil în ierarhia mondială începând cu anul 2014.
Concluziile evaluǎrii competitivitǎţii prin metodologia FEM evidenţiazǎ faptul cǎ
pentru o dezvoltare susţinută şi totodată sustenabilă, România va trebui să facă în continuare
eforturi considerabile de îmbunătăţire a performanţelor, mai ales în domeniile: Infrastructură,
Instituţii, Inovare şi Gradul de Sofisticare a afacerilor, domenii în care se situeazǎ la o
distanţă de peste 60% de vârful clasamentului.
 2.2 Politicile publice de stimulare a creşterii competitivităţii

Politica de competitivitate poate fi privită ca un ansamblu de politici economice, care

adresează domenii clar delimitate cu privire la: i) Piaţa internă a Uniunii Europene; ii)
industrie şi sectoare de prelucrare; iii) cercetare şi inovare; iv) spaţiu; şi v) sectorul IMM-
urilor. În fiecare dintre domeniile componente, competitivitatea economică este atât obiectiv,
cuantificat printr-o serie de indicatori economici, cât şi factor stimulativ, care pune în mişcare
politicile subsecvente.
Strategia privind Piața unică digitală, adoptatǎ în mai 2015, are menirea sǎ contribuie
la creşterea productivitǎţii, deci în final a competitivitǎţii. Ea se bazează pe trei piloni: 1)
îmbunătățirea accesului consumatorilor și al întreprinderilor la bunuri și servicii digitale în
întreaga Europă; 2) crearea condițiilor adecvate și a unor condiții de concurență echitabile
pentru dezvoltarea rețelelor digitale și a serviciilor inovatoare; 3) valorificarea la maximum a
potențialului de creștere a economiei digitale.
Rolul instituţional pentru coordonarea politicii de competitivitate la nivelul UE îi
revine Consiliului de Competitivitate, care trasează direcţiile strategice, neavând posibilitatea
de implicare directǎ în implementarea politicilor subsecvente. Majoritatea atribuţiilor de
implementare şi monitorizare a acestor politici le are Comisia Europeană, prin directoratele
sale generale, institute de cercetare şi organisme de reglementare. Rezultatele acestor politici
(analize cantitative) sunt prezentate sintetic în rapoarte anuale, dar nefiind corelate între ele,
nu reuşesc să redea o imagine completă a competitivităţii internaţionale a UE.
Consiliul a resimţit vreme îndelungatǎ lipsa unui mecanism unitar de monitorizare şi
control al competitivităţii în general, de aceea a instituit, începând din octombrie 2015,
monitorizarea competitivitǎţii ca metodǎ de lucru („competitiveness check-up”), prin care îşi
propune sǎ sprijine procesul de aducere la numitor comun a competitivitǎţii ţǎrilor membre
ale UE.

2.2.1 Direcţii şi domenii strategice în politicile de competitivitate ale

Uniunii Europene

Pentru Piaţa internă, Consiliul urmăreşte să elimine barierele în calea liberei

circulaţii a persoanelor, bunurilor, serviciilor și capitalului. Cele patru libertăţi stau la baza
construcţiei Pieţei unice şi a modelului integrat de economie de piaţă.
În politica industrială sunt combinate abordările orizontale, care urmăresc integrarea
politicilor industriale ale statelor membre, cu abordările sectoriale, care ţintesc probleme
specifice ale fiecărui sector economic.
Consiliul încearcă să îmbunătăţească mediul de afaceri, în special pentru IMM-uri.
Prin elaborarea politicilor pentru IMM-uri sunt adoptate măsuri specifice care să
îmbunătăţească accesul la finanţare, să reducă birocraţia şi să impulsioneze inovarea.
În domeniul cercetării, inovării şi spaţiului, Consiliul ţinteşte consolidarea bazei
tehnologice şi ştiinţifice a industriei europene, care să relanseze competitivitatea
internaţională şi să conducă la creşterea economică şi a numărului de locuri de muncă. De
asemenea, Consiliul conlucrează cu Agenția Spaţială Europeană pentru elaborarea politicii
europene aerospaţiale.
Consiliul acordǎ o atenţie deosebitǎ măsurilor privind componentele-cheie ale
strategiei digitale pentru Piață unică, inclusiv asigurǎrii de instrumente eficiente de stimulare
a investițiilor și îmbunătățirii climatului de inovare. Accentul se pune pe creşterea
productivitǎţii în sectorul serviciilor şi reducerea decalajelor faţǎ de economiile avansate,
precum SUA, motiv pentru care, Consiliul considerǎ prioritare urmǎtoarele direcţii:
- orientarea investițiilor în domeniile TIC (Tehnologiile informației și
comunicațiilor), cercetare și inovare;
- digitalizarea rapidă a sectorului serviciilor;
- promovarea infrastructurilor digitale și interconectarea rețelelor;
- aprofundarea pieței unice;
- o legislație mai favorabilǎ inovării;
- promovarea formării și a competențelor în domeniul noilor tehnologii;
- facilitarea inițiativelor de sprijinire a IMM-urilor și start-up-urilor.
Aducerea la un numitor comun a competitivitǎţii ţǎrilor membre ale UE, utilizând
„competitiveness check-up”3, are menirea de a oferi asigurǎri că impactul asupra
competitivității economiei europene este mai bine luat în considerare în formularea şi
implementarea inițiativelor politice care sǎ contribuie la creșterea economică durabilă și la
crearea de locuri de muncă.

2.2.2 Strategii de stimulare a creşterii competitivitǎţii în România

Strategia Naţională pentru Competitivitate 2014-2020 (Ministerul Economiei, 2014)

menţionează, printre alte obiective strategice, promovarea celor 10 sectoare de specializare
inteligentă, grupate în baza unei analize multicriteriale astfel: i) în funcţie de potenţialul de
ocupare: turism şi eco-turism, textile şi piele, lemn şi mobilă, industrii creative; ii) după
dinamism şi potenţialul competitiv: industria auto şi componente, TIC, procesare alimente şi
băuturi; şi iii) după potenţialul de inovare şi valoarea adăugată: sănătate, inclusiv industria
farmaceutică, energie şi mediu, bioeconomie (agricultură, silvicultură, pescuit şi acvacultură,
biofarmaceutice şi biotehnologii).
Aceste sectoare sunt aşezate pe harta domeniilor de specializare inteligentă din
Strategia de Cercetare-Dezvoltare-Inovare 2014-2020 (Ministerul Educației Naționale și
Cercetării Științifice, aprilie 2014): i) bioeconomie (incluzând sectorul agro-alimentar,
farmaceutice şi managementul deşeurilor); ii) TIC, spaţiu şi securitate; iii) energie, mediu şi
schimbări climatice (eficienţă energetică, apă şi oraşe inteligente); iv) eco-nanotehnologii şi
materiale avansate (cu referire în principal la echipamente de transport, ultilaje şi
echipamente); v) sănătate. Domeniile de specializare inteligentă reflectă obiectivele

3
„Competitiveness check-up”este o metodă de lucru care permite miniștrilor responsabili de competitivitate sǎ
analizeze probleme economice orizontale și sectoriale.
Programului UE de cercetare-dezvoltare „Horizon 2020” şi se bazează pe argumente raţionale
de natură economică ce reflectă atât potenţialul, cât şi nevoia de dezvoltare.
Strategia Națională privind Agenda Digitală pentru România 2014-2020 (Ministerul
pentru Societatea Informaţionalǎ, iulie 2014) a fost elaboratǎ pe baza programului Agenda
Digitală pentru Europa 2020, urmǎrind cele 5 obiective comune pentru statele membre. În
acest context, România trebuie să aibă în vedere maximizarea impactului politicilor publice și
să privească investițiile în TIC ca o modalitate de a-și transforma economia. Aceste obiective
sunt considerate ca fiind strâns legate între ele, susținându-se reciproc și fiind promovate ca
obiective naționale pentru fiecare stat membru al Uniunii Europene.
Conform recentului proiect lansat de Guvernul României, România competitivǎ. Un
proiect pentru o creştere economicǎ sustenabilǎ (Guvernul României, 2016), printre
principalele provocǎri cu care se confruntǎ România la ora actualǎ, se aflǎ şi „avansul
tehnologic care schimbă fundamental dinamica mai multor industrii, inclusiv în raport cu
forța de muncă.” TIC şi industriile creative sunt considerate sectoare prioritare, pentru acestea
urmǎrindu-se „definirea cadrului de funcționare și stimularea creșterii prin calificarea forței
umane și adaptarea sistemului educațional la cerințele pieței și un cadru fiscal favorabil
dezvoltării.” Documentul prevede accesibilitatea și interconectarea ca principii care sǎ
transceadǎ planul de reforme. Prin accesibilitate se are în vedere îmbunǎtǎţirea accesului la
infrastructură și „reducerea distanțelor dintre stat și cetățean prin e-government și măsuri
digitale de administrare a afacerii sau platforme de conținut pentru comunitatea IMM-urilor,
oportunități pentru diaspora etc.” Pe de altǎ parte, interconectarea este menitǎ a simplifica
interacţiunile în mediul de afaceri şi a încuraja atitudinea colaborativǎ.

3. Redefinirea competitivitǎţii în contextul digitalizǎrii economiei

Conceptul de competitivitate în economia cunoaşterii, lansat de Comisia Europeanǎ,

reflectǎ ambiţiile sale de a deveni cea mai mare economie bazată pe cunoaştere a lumii. Ȋn
contextul celei de-a Patra Revoluţii Industriale, marcatǎ printr-un fenomen de digitalizare
masivǎ a economiei în ansamblu, este necesară o redefinire a proceselor și a produselor
tradiționale și o nouă înțelegere a datelor pe care se bazează. Principalii factori determinanţi
de care trebuie sǎ se ţinǎ seamǎ sunt:
Puterea de calcul tot mai mare a sistemelor informatice permite analizarea datelor în
timp real, în contextul volumelor mari de date. Ȋmbunătățirea continuă a metodelor de
prelucrare și utilizare a volumelor mari de date este crucială pentru piețe şi inovare,
contribuind la:
- crearea de noi produse şi servicii;
- reduceri de costuri prin îmbunǎtǎţirea serviciilor de afaceri;
- creşterea vitezei de inovare prin suportul pe care noile tehnologii îl aduc
în domeniul CDI.
Noi modele de inteligență artificială, posibile datoritǎ creşterii puterii de calcul, care
vor sprijini cooperarea armonioasă între oameni și roboți. Inteligenţa artificialǎ este o armǎ
ciberneticǎ extraordinarǎ, care nu poate totuşi gestiona pe cont propriu sarcina de a lupta cu
ameninţǎrile cibernetice. Algoritmii se vor concentra pe profilarea diferitelor tipuri de
utilizatori, iar dacǎ o acţiune a unui individ nu va corespunde comportamentului sǎu istoric,
acesta va fi înştiinţat imediat. Sistemele de machine learning pot genera alarme false, astfel că
este necesarǎ intervenţia umanǎ pentru a lua decizia de reantrenare a anumitor algoritmi.
Noi procese de fabricație generative, cum ar fi imprimarea 3D, permit realizarea de
economii de scară și lǎrgirea ariei de aplicare, conducând astfel la noi forme de creare de
valoare. Lumea fizică și lumea digitală sunt tot mai aproape, având ca rezultat fuziunea lor în
sistemele fizico-cibernetice (CPS4), precum procesele de fabricație generative. Imprimarea
3D, de exemplu, permite ca un model digital să fie transformat într-un produs fizic.
Interacțiunea dintre cele două identități ale CPS – fizicǎ şi digitalǎ – înzestreazǎ produsele cu
funcții inovatoare, capabile de expansiune continuă pe tot parcursul ciclului lor de viață.
Astfel, rolul intervenţiei umane se modificǎ de la cea a unui muncitor calificat la cea a unui
supervizor al serviciilor disponibile în rețea.
Creşterea conectivitǎţii, determinatǎ de creșterea enormă a volumului de date din
ultimul deceniu. Această evoluţie se datorează în principal numărului mare de echipamente şi
senzori, care comunică între ele. O nouă clasă de furnizori amenință să intensifice și mai mult
presiunea concurenței în viitor. Un exemplu în acest sens este Google, care devine actor pe
piaţa autoturismelor, prin contribuția sa la dezvoltarea vehiculelor conduse autonom.

3.1 Digitalizarea ca motor al creşterii competitivitǎţii

Pe lângǎ infrastructurile fizice, cele digitale afectează productivitatea în mod direct

prin facilitarea conectǎrii agenților economici, reducerea costurilor de tranzacție, favorizarea
fluxului de informații, precum și facilitarea integrării piețelor în lanțurile globale ale valorii.
Tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC) sunt din ce în ce în ce mai importante: există
tot mai multe studii empirice referitoare la modul în care TIC facilitează inovarea și la
impactul acestora asupra productivității, prin creşterea accesului la informaţii, precum şi a
calitǎţii acestora.
Efectele pozitive ale infrastructurii digitale asupra productivitǎţii se manifestǎ indirect,
prin modificǎri ale:
- forţei de muncǎ. Aceasta va fi mai sǎnǎtoasǎ şi cu un nivel de calificare mai înalt,
datoritǎ îmbunǎtǎţirii accesului la servicii de bază, cum ar fi salubritate, educație
și asistență medicală;
- creativitǎţii și inovǎrii. Stimularea lor va conduce la interacțiune socialǎ mai
profundă.
Aceste relaţii sunt susţinute de dovezi empirice substanțiale 5 privind importanța
creşterii utilizǎrii TIC şi conectivitǎţii pentru sporirea productivității diverselor servicii, prin
mecanisme calitative şi cantitative. Când obiectele de zi cu zi sunt interconectate și conectate
la serviciile IT, ele devin „inteligente”, contribuind astfel la utilizarea inteligentă a resurselor.

4
Cyber-Physical Systems.
5
Cele mai multe studii vizeazǎ sectoarele de transport aerian de suprafață şi distribuţia energiei electrice (smart
grid).
Un exemplu elocvent îl constituie sistemele de automatizare de tip „smart home”, prin care se
poate obţine îmbunǎtǎţirea simultanǎ a confortului şi a eficienței energetice.
Digitalizarea şi contribuţia ei la performanţele de competitivitate trebuie privitǎ în
sens mult mai larg decât impactul direct legat de adoptarea pe scarǎ largǎ a tehnologiilor
informaţionale şi de comunicaţii. Ea reprezintǎ un important stimulent pentru inovare, fiind
astfel indisolubil legatǎ de progresul tehnologic. Cea mai actualǎ listă a tehnologiilor
emergente, prezentată la Conferinţa Forumului Economic Mondial6 din 26-28 iunie 2016 de
la Tianjem, China, evidențiază progresele tehnologice despre care membrii săi cred că au
capacitatea de a îmbunătăți calitatea vieții şi de a transforma procesele industriale. Lista
prezentatǎ în Caseta 1 constituie totodatǎ o invitaţie la dezbateri privind posibilele riscuri şi
pericole pentru individ, societate, economie sau mediu, înainte de adoptarea acestor tehnologii
pe scară largă.

Caseta 1: Tehnologii emergente şi impactul lor socio-economic

Nanosenzorii și Internetul nanolucrurilor. Odată implementatǎ, aceastǎ tehnologie ar putea avea un
impact asupra medicinei, arhitecturii, agriculturii și fabricǎrii de medicamente.
O nouǎ generaţie de baterii. Bateriile avansate vor face posibilǎ crearea de mini-reţele care vor furniza
energie curatǎ şi sigurǎ, în mod continuu, într-o cantitate ce ar putea acoperi necesarul de energie pentru
câteva sate.
Blockchain. Registrul Electronic Distribuit (blockchain) va schimba fundamental modul de funcţionare a
piețelor și guvernelor.
Materialele 2D. Aceste materiale sunt emergente în diverse aplicații, de la filtre de aer și apă, la noi
generaţii de elemente purtabile sau baterii.
Vehicule autonome. Potențialul lor pentru salvarea de vieți omenești, reducerea poluării, creșterea
economiilor și îmbunătățirea calitǎţii vieții a dus la evoluţia rapidă a predecesorilor în drumul lor spre
autonomie deplină.
Organe încapsulate în cip. Modele în miniaturǎ de organe umane ce permit cercetǎtorilor să urmărească
comportamentele mecanismelor biologice în moduri care nu erau accesibile pânǎ acum.
Celulele solare cu perovskit7. Acest nou material fotovoltaic poate fi folosit practic oriunde și generează
mai eficient energie.
Ecosistemul de inteligenţǎ artificialǎ deschis. Asistenții digitali inteligenţi vor ajuta în curând omul într-
o gamă largă de sarcini de zi cu zi.
Optogenetica. Lumina poate fi dirijatǎ mai adânc în creier, ceea ce poate ajuta la tratamentul tulburărilor
cerebrale.
Ingineria sistemelor metabolice. Mijloace avansate care permit fabricarea compuşilor chimici ce stau la
baza vieţii într-un mod mai eficient şi mai ieftin prin utilizarea plantelor.
Sursa: World Economic Forum (2016b).

Estimările tuturor studiilor prospective recente converg către concluzia că a Patra

Revoluţie Industrialǎ va duce cu siguranţǎ la mutaţii majore în ceea ce priveşte modul de
creare a valorii adǎugate, contribuind în mod incontestabil la creşterea competitivitǎţii.
Intensificarea caracterului virtual al relaţiilor de afaceri și creşterea conectivitǎţii/rețelelor va
influenţa întregul ciclu de viață al produsului care urmează să fie integrat în cadrul lanțului de
valoare. Feedback-ul utilizatorului poate, de exemplu, să fie tradus direct în dezvoltarea de
software și, prin urmare, integrat în produs, conducând astfel la noi modele de afaceri.
Schimbarea de paradigmǎ în ceea ce priveşte determinanţii competitivitǎţii va afecta în
mod diferit ţǎrile, direct proporţional cu stadiul de dezvoltare a economiei şi societǎţii

6
Studiu realizat de Forumul Meta-Consiliului Tehnologiilor Emergente al FEM.
7
Acest material este un mineral, un oxid de calciu și titan, care are potenţialul de a cristaliza în sistemul cubic.
informaţionale a fiecǎrei ţǎri, acesta nefiind însǎ unicul determinant. Pentru a sprijini
dezvoltarea societǎţii informaţionale și, respectiv, creşterea competitivitǎţii digitale, Comisia
Europeanǎ, prin DG CONECT, a elaborat un instrument de evaluare a performanţelor
societǎţii digitale, denumit Indicele economiei și societății digitale (DESI).

3.2 Indicele economiei şi societǎţii digitale

Indicele economiei și societății digitale, DESI, este un indice compozit care integrează
un set de indicatori relevanți, structurați în jurul a cinci dimensiuni/componente:
Conectivitatea (1); Capitalul uman (2); Utilizarea internetului (3); Integrarea tehnologiilor
digitale (4); și Serviciile publice digitale (5).
Conectivitatatea reflectǎ nivelul de dezvoltare a infrastructurii fizice minimale
necesare pentru economia digitalǎ, respectiv, existenţa conexiunilor de mare vitezǎ (internet
de bandǎ largǎ).
Capitalul uman este a doua componentǎ a DESI şi ilustreazǎ abilitățile necesare
pentru a profita de posibilitățile oferite de o societate digitală, de la utilizator de bază
(interacțiune online și consum de bunuri și servicii digitale), la competențe avansate
(utilizarea tehnologiilor digitale pentru creşterea productivității). Competenţele digitale vin sǎ
completeze tabloul infrastructurii necesare pentru economia digitalǎ.
Utilizarea internetului, a treia dimensiune a indicelui compozit, mǎsoarǎ diversele
activitǎţi online ale publicului care se conecteazǎ la internet: consum de conţinut online
(muzicǎ, video, jocuri), activitǎţi de comunicare online, cumpǎrǎturi şi servicii bancare pe
internet etc.
Integrarea tehnologiilor digitale, a patra componentǎ a DESI, măsoară digitalizarea
întreprinderilor și exploatarea canalului de vânzări online. Prin adoptarea tehnologiei
digitale, companiile îşi pot spori eficiența, reduce costurile și eficientiza relaţiile cu clienții,
colaboratorii și partenerii de afaceri. Vânzǎrile prin internet extind accesul la piețe, mǎrind
potențialul de creștere a afacerii.
Serviciile publice digitale, a cincea dimensiune a indicelui compozit, măsoară
digitalizarea serviciilor publice, cu accent pe e-guvernare. Exemplele ţǎrilor avansate la acest
capitol demonstreazǎ faptul cǎ serviciile publice moderne contribuie la creșterea eficienței
deopotrivă pentru administrația publică, cetățeni și întreprinderi.
Clasamentul DG CONECT (2016) poziţioneazǎ România pe ultimul loc în UE la
nivelul DESI8, deşi situaţia pe componente nu este omogenǎ (Graficul 1).
Calitatea ridicatǎ a infrastructurii face ca ponderea populației abonate la rețele în
bandă largă sǎ creascǎ (Graficul 2), conectivitatea fiind dealtfel singura dimensiune a
indicatorului DESI la care poziţia României nu este una codaşǎ. Aceastǎ situaţie nu reprezintǎ
însǎ un merit în sine, ci mai degrabǎ o consecinţǎ a faptului cǎ, dezvoltându-se cu întârziere,
infrastructura fizicǎ de internet a „ars etape”, fiind instalate direct reţele de mare vitezǎ (fibrǎ
opticǎ).

8
Punctajele DESI au valori în intervalul (0,1), fiind direct proporţionale cu performanța țării respective.
 Nivelul scăzut al competențelor digitale continuǎ sǎ fie o piedică în calea dezvoltării
economiei digitale a țării (Graficul 3). Educaţia digitalǎ va fi o mare piedicǎ pentru creşterea
competitivitǎţii României, mai ales în contextul celei de-a Patra Revoluţii Industriale. Mai
mult, capitalul uman nu va putea contribui la creşterea PIB-ului cǎtre potenţialul maxim,
competenţele digitale fiind o condiţie sine qua non a adoptǎrii noilor tehnologii.
Utilizarea internetului (Graficul 4) a crescut, în principal datorită unei mai mari
participări în cadrul rețelelor sociale, dar România rǎmâne totuşi pe penultima poziţie în UE.
Ȋntreprinderile din România nu exploateazǎ încǎ foarte mult avantajele oferite de
rețelele de socializare, de comerțul online și de aplicațiile de tip cloud (Graficul 5).
Ponderea utilizatorilor care interacționează cu autoritățile publice a crescut, dar este în
continuare cea mai scăzută din UE (Graficul 6). La acest capitol, exemplul de bunǎ practicǎ
cel mai vehiculat este cel al Estoniei, cu proiectul de mare succes e-Estonia, în care practic
toate serviciile publice sunt disponibile prin interacţiune online. România preferǎ sǎ
foloseascǎ scuza cǎ nu este o ţarǎ atât de micǎ precum Estonia, şi sǎ eşueze lamentabil în
numeroase proiecte şi iniţiative de e-government, cu costuri uriaşe, atât materiale, cât şi
intangibile (pentru populaţie, care consumǎ inutil şi total ineficient resurse enorme în
interacţiunea cu administraţia publicǎ).

Graficul 1: Indicele societǎţii economiei și societății digitale (DESI) – România (2016)

Sursa: DG CONECT (2016).

În 2016, România se menţine pe ultimul loc în clasamentul la nivelul UE, deşi

valoarea indicatorului DESI s-a îmbunǎtǎţit. România deţine totuşi o poziţie relativ mai bunǎ
pentru Conectivitate (locul 22 din 28 de ţǎri ale UE), aşa cum rezultǎ din Graficul 2.
Graficul 2: DESI (RO) – Conectivitate (1) Graficul 3: DESI (RO) – Capitalul uman (2)

Graficul 4: DESI (RO) – Utilizare Internet (3) Graficul 5: DESI (RO) – Integrarea
tehnologiilor digitale (4)

Graficul 6: DESI (RO) – Servicii digitale publice (5)

Tabloul celor cinci componente ale indicelui compozit DESI sugereazǎ faptul cǎ
România se aflǎ într-un cerc vicios în ceea ce priveşte competenţele digitale, în care atât
oferta (competenţele existente), cât şi cererea (din partea firmelor şi a administraţiei publice)
sunt scǎzute. Şi asta în pofida unui nivel bun al infrastructurii fizice (conectivitate) şi al faimei
de care se bucurǎ România, de furnizor la nivel mondial de specialişti TIC!
Ȋn acest context, este probabil ca digitalizarea sǎ adânceascǎ şi mai mult decalajul de
competitivitate al României faţǎ de statele Uniunii Europene.

4. Impactul digitalizǎrii asupra capitalului uman şi pieţei muncii

Se aşteaptǎ ca cea de-a Patra Revoluţie Industrială să aibă efecte semnificative asupra
capitalului şi pieţei muncii, inclusiv prin schimbarea modului de interacţiune şi chiar a
comportamentului indivizilor. Utilizarea pe scarǎ tot mai mare a sistemelor fizico-cibernetice
(CPS) nu se reduce la Industria 4.0 în sine, având şi un impact social considerabil, precum
creşterea incluziunii sociale, de exemplu, pentru persoanele cu handicap, care pot sǎ
depășeascǎ barierele cu care se confruntau anterior.

4.1 Efectele digitalizǎrii economiei asupra creǎrii şi desfiinţǎrii de locuri

de muncǎ. O posibilǎ balanţǎ

Experiența primelor trei revoluţii industriale a demonstrat faptul că tehnologia are

impact major asupra pieţei muncii, în unele domenii ducând la dispariţia unor meserii, iar în
altele la apariţia unor ocupații complet noi şi a unor oportunitǎţi de afaceri.
Posibilele consecințe ale digitalizării economiei pentru crearea şi desfiinţarea de locuri
de muncǎ diferǎ în funcţie de orizontul de timp avut în vedere. Pe termen scurt, vorbim despre
dispariţia de locuri de muncǎ, prin preluarea de cǎtre roboţi a execuţiei multor sarcini de tipul
celor repetitive, periculoase sau obositoare fizic, dar şi de apariţia unor noi locuri de muncǎ,
legate de adoptarea noilor tehnologii. Pe termen mediu şi lung, putem vorbi despre
modernizarea calificărilor, dar şi de o posibilǎ polarizare a calificărilor, ceea ce ar putea
avea ca rezultat noi forme de muncă necalificate.
Balanţa creare-desfiinţare de locuri de muncǎ apare pozitivǎ (creare netǎ de locuri de
muncǎ) în studiul Booz & Company (2013). Astfel, o creștere de 10% a gradului de
digitalizare ar duce la o scădere cu 1,02% a ratei șomajului, cel mai mare efect resimţindu-se
în economiile emergente din Asia de Est, Asia de Sud și America Latină, care beneficiazǎ în
total de peste 4 milioane de locuri de muncă create ca urmare a digitalizǎrii acestor regiuni. Pe
de altă parte, crearea de locuri de muncǎ în economii aflate într-un stadiu avansat de
dezvoltare, precum America de Nord și Europa de Vest, este estimatǎ ca fiind mai modestǎ.
Odatǎ cu digitalizarea, productivitatea se îmbunătățește, unele locuri de muncă se înlocuiesc
cu tehnologie, iar sarcinile intensive în forțǎ de muncă sunt relocate în piețele emergente,
unde forța de muncă este mai ieftinǎ.
Din acest punct de vedere, România ar putea profita, pentru încǎ o vreme, de
diferenţialul salarial important faţǎ de ţările avansate ale UE şi sǎ atragǎ unele activitǎţi
intensive în forţǎ de muncǎ dinspre ţǎrile mai avansate. Totuşi, acesta nu este un model de
afaceri atractiv şi nici nu reprezintǎ o soluţie, ci mai degrabǎ o amǎgire pe termen scurt,
eventual mediu.
Un alt efect al digitalizǎrii este creşterea relocalizǎrii. Pe mǎsurǎ ce companiile din
țările avansate îşi îmbunătăţesc productivitatea datorită digitalizării, își transferă locuri de
muncă în țările mai puţin dezvoltate, cu un grad de digitalizare mai redus.
Digitalizarea are efecte şi asupra mobilitǎţii forței de muncă, facilitând combinarea
muncii cu viaţa privatǎ. În principiu, formele mobile de muncă pot fi avantajoase pentru
angajați și angajatori deopotrivă, dar pentru aceasta este nevoie de includerea în contractele de
muncǎ a unor specificaţii suplimentare, care sǎ trateze cu claritate particularitǎţile legate de
specificul muncii la distanţǎ.
Pe lângǎ șansele oferite de era digitalizării, existǎ, de asemenea, riscuri: o concentrare
sporită a datelor în mâinile câtorva monopoluri capabile să se sustragă controlului de stat, o
intensificare a decalajului digital și polarizarea societății, exacerbarea importanţei pregătirii
permanente comparativ cu cea a educaţiei iniţiale, eroziunea locurilor de muncă, dar și a
limitelor dintre viața profesională și cea privată, accelerarea și intensificarea muncii și
accentuarea stresului. În cazul în care maşinile vor prelua tot mai multe sarcini, se vor putea
pierde o întreagă gamă de abilități și competențe, fizice, manuale, chiar şi intelectuale.

4.2 Relaţia tehnologie – educaţie – economie între laissez-faire şi strategii

pro-active
Digitalizarea, prin a treia platformǎ de tehnologii (3P) – incluzând cloud, big data,
mobil, cognitive computing şi internet of things – va juca un rol decisiv în evoluţiile din
economie şi societate, prin impactul adoptǎrii pe scarǎ tot mai largǎ a acestor tehnologii
digitale cu impact major. Conform #DigiKon15 (2016), „până în 2020, vom vedea adoptarea
de tehnologii-cheie 3P, precum și dezvoltarea internetului inițiativelor de transformări
digitale, la niveluri duble sau triple –, în timp ce unele elemente se vor extinde de zece, o sută,
și chiar și de zece mii de ori.”
Rolul tot mai mare în economie al digitalizării influenţeazǎ cerințele de profil al
locurilor de muncă și curriculum-ul programelor de formare continuă. 65% dintre copiii care
intrǎ azi pe bǎncile şcolii primare urmeazǎ sǎ lucreze în meserii care încǎ nu existǎ pe piaţa
muncii, se aratǎ în Raportul Forumului Economic Mondial privind viitorul locurilor de muncǎ
(World Economic Forum, 2016a). Raportul indicǎ douǎ direcţii majore privind evoluţiile pe
piaţa muncii:
- cererea de locuri de muncǎ în viitor va fi preponderentǎ pentru domeniul ştiinţei,
tehnologiei, ingineriei şi matematicii şi TIC;
- diferenţele de gen pe piaţa muncii se vor adânci, atâta timp cât femeile evitǎ locurile
de muncǎ în domeniile tehnice, în favoarea muncii la birou şi în administraţie, acestea din
urmǎ fiind cele mai expuse înlocuirii cu roboţi. Ȋncurajarea mai multor femei sǎ se îndrepte
cǎtre studii şi educaţie permanentǎ în domeniul ştiinţelor exacte este necesarǎ, dar nu neapǎrat
suficientǎ. Este nevoie de o creştere a ratei de angajare şi stabilitate în profilul studiilor.
Un studiu recent elaborat de Top10 online colleges (2016) relevǎ cǎ factorii schimbǎrii
care vor defini direcţiile de evoluţie ale pieţei muncii şi, implicit, profilul de competenţe al
viitoarelor locuri de muncǎ sunt preponderent factori ce ţin de progresul tehnologic.
Rezultatele anchetei desfǎşurate în cadrul acestui studiu evidenţiazǎ urmǎtorii factori ai
schimbǎrii pentru piaţa muncii:
1. Rǎspândirea dispozitivelor şi sistemelor inteligente. Pe de o parte, tehnologia va
putea depǎşi graniţele acţiunilor umane, pe de altǎ parte, va duce la dispariţia locurilor de
muncǎ ce presupun acţiuni repetitive.
2. O lume computaţionalǎ. Rǎspândirea senzorilor şi a dispozitivelor de procesare a
informaţiilor transformǎ lumea într-un sistem programabil, iar prin exploatarea bazelor de
date mari (big data şi data analytics) se deschid perspective cu totul noi asupra înţelegerii
fenomenelor globale.
3. Noua ecologie a mass-mediei. Mijloacele noi de comunicare impun competenţe
tehnice, care dominǎ comunicarea vizualǎ.
 4. Organizaţii superstructurate. Tehnologiile sociale duc la noi forme de producţie şi
de lanţuri de valoare. Instrumentele sociale permit organizaţiilor sǎ lucreze la scarǎ foarte
mare.
5. Conectivitatea globalǎ, ce va duce la creşterea diversitǎţii şi adaptabilitǎţii,
stimulând astfel crearea de locuri de muncǎ şi inovarea.
Faptul cǎ se anticipeazǎ apariţia unor meserii complet noi, care nu pot fi încǎ definite,
curriculum-ul ar trebui sǎ se concentreze pe dobândirea unei palete largi de competenţe, pe
lângǎ cele care ţin de progresul tehnologic (Tabelul 1). Problemele complexe pe care le ridică
cea de-a Patra Revoluție Industrială pentru industrie și cercetare, aflate de obicei la interfața
dintre diferite discipline, necesită colaborarea între specialiști din diferite domenii, iar aceste
noi forme de cooperare, la rândul lor, necesită noi abilități de comunicare și noi abordări în
luarea deciziilor.

Tabelul 1: Competenţe pentru viitor şi factorii determinanţi pentru schimbǎrile pe piaţa muncii
Competenţe pentru viitor Factorii schimbǎrii
Capacitate de interpretare Creşterea ocurenţei mașinilor și sistemelor
- abilitatea de a determina sensul mai profund sau inteligente
semnificația a ceea ce este exprimat
Inteligență socială Creşterea ocurenţei mașinilor și sistemelor
- capacitatea de a comunica cu alte persoane, de a simți și de inteligente
a stimula reacțiile și interacțiunile dorite Conectivitatea la nivel global
Gândirea inovatoare și de adaptare Creşterea ocurenţei mașinilor și sistemelor
- capacitatea de a identifica soluții și răspunsuri dincolo de inteligente
ceea ce rezultǎ în mod mecanic sau este bazat pe reguli Conectivitatea la nivel global
Competențe inter-culturale Organizaţii superstructurate
- capacitatea de a opera în diferite contexte culturale Conectivitatea la nivel global
Gândirea computațională Noua ecologie mass-media
- abilitatea de a traduce vaste cantități de date în concepte Lumea computațională
abstracte și de a înțelege raționamentul bazat pe date
Alfabetizare în noile mijloace de media Longevitate extremǎ
- capacitatea de a evalua în mod critic și de a dezvolta Noua ecologie mass-media
conținut care utilizează noile forme de media, și de a utiliza Organizații superstructurate
aceste mijloace de comunicare persuasivă
Transdisciplinaritate Longevitate extremǎ
- alfabetizarea și capacitatea de a înțelege concepte din mai Lumea computațională
multe discipline
Capacitate de planificare şi proiectare (Mindset) Organizațiile superstructurate
- capacitatea de a reprezenta și de a dezvolta sarcini și Lumea computațională
procese de lucru pentru rezultatele dorite
Managementul bazat pe maximizarea funcţiilor cognitive Organizațiile superstructurate
- capacitatea de a filtra informațiile în funcţie de importanța Lumea computațională
lor, și de a reuşi maximizarea funcțiilor cognitive Noua ecologie mass-media
Colaborare virtuală Organizațiile superstructurate
- capacitatea de a lucra productiv, a manifesta implicare și Lume conectatǎ la nivel global
prezențǎ activǎ ca membru al unei echipe virtuale
Sursa: Sintezǎ pe baza studiului Top10 online colleges (2016).

Ȋn contextul celei de-a Patra Revoluţii Industriale şi al mutaţiilor majore aşteptate

pentru piaţa muncii, este foarte importantǎ pregătirea populaţiei pentru a face faţǎ noilor
sarcini și provocări și pentru a pǎstra un nivel ridicat de motivare.
 „Oportunitățile și incertitudinile care decurg din a Patra Revoluție Industrială vor
necesita o mai mare colaborare între lideri, factori de decizie și experți” declara la conferinţa
World Economic Forum (2016b) W. Lee Howell 9. Dacǎ politicile publice de pânǎ acum s-au
preocupat mai ales să răspundă provocǎrilor ridicate de progresul tehnic cu soluții tehnice, în
viitor, va fi nevoie de acordarea unei mai mari atenţii serviciilor, inovațiilor organizaționale
sau chiar sociale.
Digitalizarea pe scarǎ largǎ ridicǎ şi o serie de provocǎri de naturǎ eticǎ și juridicǎ,
care trebuie, de asemenea, să fie abordate de către factorii de decizie.

5. Concluzii

Estimările tuturor studiilor prospective recente converg către concluzia că a Patra

Revoluţie Industrialǎ va duce inconstestabil la mutaţii majore în ceea ce priveşte modul de
creare a valorii adǎugate, contribuind astfel la creşterea competitivitǎţii. Ȋn aceste condiţii,
apare utilǎ redefinirea conceptului de competitivitate şi chiar ajustarea metodologiei de
estimare a acesteia, astfel încât sǎ se acorde mai multǎ atenţie fenomenului actual de
digitalizare pe scarǎ largǎ a economiilor lumii.
Prin creşterea sensibilǎ a productivitǎţii, digitalizarea creeazǎ noi oportunități pentru
firme și angajați:
- din punct de vedere tehnic: fuziunea de bunuri și servicii în obiecte inteligente, care
vor permite produselor să fie fabricate mai rapid, folosind mai puține resurse și, prin urmare,
mai eficient;
- din punct de vedere organizațional: noi moduri de organizare a companiilor și
crearea de noi forme de angajare și modele de afaceri, care ne vor oferi o gamă întreagă de
servicii mai rapide, mai bune și mai ieftine;
- din punct de vedere social: creşterea incluziunii prin reducerea barierelor privind
accesul pe piaţa muncii şi crearea unor servicii mai bune în domeniul îngrijirii persoanelor în
vârstă și a celor cu handicap.
Prin eliminarea distanței fizice, peisajul digital extrem de dinamic duce la creşterea
conectǎrii și a interacțiunii la nivelul populaţiei şi al mediului de afaceri și creeazǎ noi
oportunități, dar şi provocǎri pentru piaţa muncii. Acestea din urmǎ includ crearea,
dispariţia sau relocarea de locuri de muncǎ, precum şi cererea de noi competenţe.
Schimbarea de paradigmǎ în ceea ce priveşte determinanţii competitivitǎţii va afecta în
mod diferit ţǎrile, direct proporţional cu stadiul de dezvoltare a economiei şi societǎţii
informaţionale în care se situeazǎ: ţǎrile mai puţin avansate vor beneficia de creare de locuri
de muncǎ, în detrimentul ţǎrilor cu grad de digitalizare ridicat.
Oportunitățile și provocǎrile care decurg din a Patra Revoluție Industrială impun
necesitatea unor noi abordǎri pentru politicile publice, acordarea unei mai mari atenţii
serviciilor, inovațiilor organizaționale sau chiar sociale.

9
Head of Global Programming, Member of the Managing Board, World Economic Forum Geneva.
 Analiza tabloului actual al competitivitǎţii (CGI), coroborat cu cel al nivelului de
dezvoltare al societǎţii informaţionale (DESI) sugereazǎ cǎ digitalizarea va duce mai
degrabǎ la adâncirea decalajului de competititivate al României faţǎ de ţǎrile UE, în cazul
în care nu se vor face progrese considerabile în educaţia digitalǎ şi în utilizarea serviciilor
online de cǎtre populaţie, firme şi administraţie publicǎ. Impactul pe piaţa muncii din
România ar putea fi unul pozitiv, însǎ doar pe termen scurt, prin crearea de locuri de muncǎ
ca urmare a relocǎrii unor activitǎţi intensive în forţǎ de muncǎ dinspre economii cu grad înalt
de digitalizare.

Referințe bibliografice

Booz & Company (2013). Digitization for economic growth and job creation. Regional and industry
perspectives. Disponibil la: http://www.strategyand.pwc.com/reports/digitization-economic-growth-job-
creation
#DigiKon15 (2016). The Digital Society. Impulses for the Digitalisation Congress. Bonn. Friedrich-Ebert-
Stiftung, Division for Economic and Social Policy, Political Academy, Political Dialogue.
DG CONECT (2016). Indicele economiei și societății digitale. Disponibil la: https://ec.europa.eu/digital-single-
market/en/digital-scoreboard. Accesat pe 18 iulie 2016.
Guvernul României (2016). România competitivǎ. Un proiect pentru o creştere economicǎ sustenabilǎ.
Disponibil la: www.gov.ro. Accesat pe 3 iulie 2016.
Ministerul Economiei (2014). Strategia națională pentru competitivitate 2014-2020. Disponibil la:
http://www.minind.ro/PROPUNERI_LEGISLATIVE/2014/SNC_2014_2020.pdf. Accesat pe 14 iunie 2016.
Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice (aprilie 2014). Strategia națională de cercetare, dezvoltare
şi inovare 2014-2020. Disponibil la:
https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Minister/2016/strategii/strategia-cdi-2020_-proiect-
hg.pdf. Accesat pe 14 iunie 2016.
Ministerul pentru Societatea Informaţionalǎ (iulie 2014). Strategia Naţională privind Agenda Digitală pentru
România 2020. Disponibil la: http://www.mcsi.ro/Transparenta-decizionala/Proiecte-2014/Strategia-Agenda-
Digitala,-iulie-2014. Accesat in 14 iunie 2016.
Top10 Online Colleges (2016). The 10 Most Important Work Skills in 2020. Disponibil la:
http://www.top10onlinecolleges.org/work-skills-2020/. Accesat pe 13 septembrie 2016.
World Economic Forum (2015a). The Global Competitiveness Report 2015–2016. Disponibil la;
http://www3.weforum.org/docs/gcr/2015-2016/Global_Competitiveness_Report_2015-2016.pdf. Accesat pe
1 iunie 2015.
World Economic Forum (2015b). Competitiveness dataset 2006-2015. Disponibil la:
www3.weforum.org/docs/gcr/2015-2016/GCI_Dataset_2006-2015.xlsx. Accesat pe 1 iunie 2016.
World Economic Forum (2016a). Futures of jobs. Employment, Skills and Workforce Strategy for the Fourth
Industrial Revolution. Disponibil la: http://reports.weforum.org/future-of-jobs-2016. Acccesat pe 17
septembrie 2016.
World Economic Forum (2016b). Annual Meeting of the New Champions 2016. The Fourth Industrial
Revolution and Its Transformational Impact. Tianjin, People’s Republic of China 26-28 June. Disponibil la:
https://www.weforum.org/events/annual-meeting-of-the-new-champions-2016/sessions/the-fourth-industrial-
revolution-and-its-transformational-impact. Accesat pe 17 septembrie 2016.