Cit despre cazul de exceptie al romanu 7 Airs fund, ca si despre usurinta dramatizérii Ivi, cat sii le Iuim sub bene- fica de inventar, ,Dramatizarea romanului lui John Steinbeck, serie d-l Mihail Sebastian, a fost totusi_un lucru usor. Trecerea Se la carte la scendi, s-a fcut in mod firesc, Piesa cra oarecum gata construiti, in cadrul romanului, de unde se cerea sti fie mai mult desprinsi’ decit_fticutti , cu stiptaimini in urmi, despre intlile lucrérl din literatura rezisten insine terul dramatic al Noptilor fara lund: .Cici im vreme ce romanul lui Steinbeck, spuneam, schiteazii intr-o dramatic’ succesiune 0 seamii de fapte, povestirea lui Vercors (Le silence Ge Iq mer), grefati pe cea mai simpli dintre tulpine este 0 me- curind, la gura sobei acele dialogur usi, atit dle’ favorab distanfa mi se pare enormé, negresit pentru cel ce n-a scris un ze la 10 cul lor nici chiar pauzele, St zicem, asadar, cli romanul lui Stein- beck era ficut pentru teatru si ci intre roman si piesa puntile s-au intins de la sine, ca intr-un foarte firese proces de scizipa ritate. Cunoastem romanul si emo} dramatice, Eaitura Minerva, 190 MIHAI RALEA (18961964) DE CE AVEM ROMAN? (1) nuvela si schifa an fost Dupii réizboi, eu tenaci- Inainte de pi genurile preferate ale sc Arttate constientd, urmarind 0 idee oarecum preconceputii, oat it~ mea s-a indreptat ciitre roman. De unde mai inainte ‘acest. yen era 0 exceptie, asliizi el constituie punctul de plecare al oricarut prozator, Aceasta reactic ¢ lesne de injeles. Cel mai favorit. loc comun al literelor romane de acum doua decenii era constalarea ca nu avem un roman propriu-zis. Se cita cu oarecare indulgent Viala Ja fard de Duiliu Zamfirescu, Unii, mai indrizneti, alaturant si Dan de Viahuta sau romanele istorice ale d-lui M. Satloveant si lista trebuia numaidecit incheiali, Dupa raaboi, seriitorii turi, ca si cei incepiitori, n-au abordat alt gen decit romanui. ij M. Sadoveanu, L. Rebreanu, Ionel Teodoreany, Cezar Petrescu, d-na Hortensia’ Papadat-Bengescu si alji multi mai mie Hori s-au consacrat aproape exclusiv romamului. Se simle in. ceastii predilectie o intentie clara de a umple 0 lacuni. Romanul ajunsese o ipsa nationalai, Nevoia acesteia de a realjza si in mica noastra literatura ro- manul ¢ stimulata mereu de succesul pe care-I are in toala Eus ropa acest gen literar. S-a spus, cu drepl cuvint, ci trim epora romanului, dup& cum feudalismul a trait epoca epopeii, sau dopa cum vechea Eladi a triiit epoca dramei, © intrebare fireasci se impune. Toate aceste sfortiiri faicule la noi au dus ele la creafii propriu-zise, sau numai la compozitii apropiate ? Cu tot avintul, cu toatii predilectia pentru roman putem sptine cai am savirsit aceasta cucerire deplind pentru ile. ratura noastra ? hiar dact am admite ci unii dintre scriitorii nostri insem- nati au ajuns la rezultate importante in aceastii privinta, foarte multi, cei mai multi dintre scriitorii miflocii isi intituleaz’ zi darnic, compozitiile cu subtitlul ,roman*, fara sti ajunga. macar be departe la caracterul acestui fel de literaturi De unde vine aceasta neputinté? Care sint principiile car ingreuiazi aparitia definitiva a romanului nostra ca gen lilerar curent? Ca si generafia trecuta, cu mai multe elemente la dispo zifia_noastri astiizi, refacem si noi aceasté grav intrebare. Revine lui F. Brunetigre meritul de a fi aritat, mai mult ori ‘mai putin stiintific, aplicind metoda evolutionist ia transform, rea si modificarea genurilor literare, ci legile gustului public tr-un moment dat se cristalizeazii in ‘anumite preferinli de teaniesi poetic’, ci apoi aceste preferin{i se indreapti ciitre alte proce- dee, cu un cuvint, ci genurile literare isi disputd, Intr-o perpe tua evolutie, predilectiile publicului literar. Viala colectiva, ine tr-un moment dat, selecteazé, dupii credinjele, moravurile $i ine stitufiile sale economice, religioase ori sociale, anumile ge 234 Exist o strinsi) concotdanta, inire,poetica timpului si, structura sufleteasc q colectivititii care 0 adopts . ‘ Gomurile Iiterare se transforma unelé in altete, intro. viati cre agitati Th Panta, Les Romaris dela table ronde, care eran simple - popei, se transforma in romane de. aventuri, cum era mats, Secolul al XVi-lea, Acestea, la tindul lor, dau neslere romanclor pice de tipul Astiée, Cu'0 now evolutie avem roman de m0- ravuti : Princesse de Cloves, Gil-Blas, Manon Lescaut etc. Evolufia qenurilor e delerminati, fara indotala, de felul psi- hologiei uni! moment dat, de caracterul sia etnic, de structs sa secialé, Dar ea e determinala, in mare parte, si de fenomene de simitatic de la popor la popor. : Popoarete de culturd’ mal slab’ import o bunis parle din ge- ul iteraturit lor. Cind. doming gusai penira epopee san pentrs roman, preferinta aceasta se transinite de la un capa Ta. cela al continentelor, Toate neamurite isi exprimi in acelasi fel si{i- file for. Mai tirziv, cind un gen in decadent e pe punctul de a se transforma in altul, noug forma de exprimare.@ literaturi © me humai influen{atd, dar chiar determinata de. genul anterior din Care Sa tras sia care! transformare este. Viata genurilor literare reo anumila independent, o anumita. autonomic, un domeni propria, explicabil prin legile fui intrinsece de filiyiune, Tradifia joaci, asadar, un rol eminent in aparitia noilor teb= nici literate, E grou, aproape Imposibil si apart un gen. dacit 1 a fost precedat in ‘storia literart a unei {iri de aniinile aitele Se Stic foarte bine astiai ca roman a fost precedat pretttinden: de epopee. El nue decit 0 anumité transformare @ acesteia Aplicati acum aceste principit la istoria noastri litera, No au am avut epopee propritezisi in felul Tui Niebelungen sat i dram, sau in felul Wi Chanson de Roland, Noi nam avut baad, in orice cap, oetie es de proports au neh i tin continut mai reds in eventmente st personaje, mat putin cé plicat, poezie epic in felul lat Toma. Alimos. Mihu Copltul sat Miortia Dar dacdi epopeea graudioas’, atunci cind se modernizeazi, se transforma in. toman, balada, seu poetia epics mai mics s° transforma niumai in nuvelé, Neam avut, cu alte cuvinte, 0 pre- paratie Populars, inconstienta, dle ordin ‘colectiv, a genulu care Se cheaina roman, fiindes ne-a lipsit epopeea, De accra, nu aver astazi decit muveli, Cind literatura culta incepe si apard, ea is trage sursele de inspiratie, modetele, genurile cin Tileratura populari preexistentt. Scriitorli nostri n-au giisit in aceastd privinti nici o sursé popular’ prealabildi pentru roman. Ei n-au gisit decit povestirea epics scurta, fixati la un eveniment si la un singur, Gri la prea putine personaje, adict exact asa cum e prezeatati ‘fcfiunea si conflictul dramatic in baladi. Cind ne intrebim as- tizi de ce nu avem inc’ roman ca productie literar’i curenti, pe linga alte cauze pe care le vom analiza mai jos, avem si pe aces- tea, de care trebuie sii finem seamii in primul rind, ‘Aceasti prima constatare nue inci pe deplin satisficitoare. Ea poate fi ingreuiatii de o multime de obiectii de alt ord Nu toate literaturile au avut 0 evolujie normal’, geometri ca, dupa care epopeea s-a dezvoltat direct in roman. Spuneam mai Sus ca predilectia unui popor pentru un anumit gen e determ natii (pe cit condifiile sociale si sufletesti o permit) si de imitati E mai ales cazul nostru. In multe privinti, noi n-am creat, ci am adoptat creafii de aiurea. Incetul cu incetul, institutiile imitate au cupulat, dupa legea transformarii forme: in fond, 0 anumita rea~ litete national, Ce ne-a impiedicat atunci si Indim romanul de urea, adicé si importim acest gen, dupii ce diferentierea sa transformarea lui din epopee s-a efectuat in alti par! De fapt, lucrurile asa s-au si intimplat. Dar un gen tirsiu fafa de altul care se giseste de mult in traditia noas| {ional e cu mult mai artificial, cu mult mai nefiresc, maj putin consolidat, adicti tocmai asa cum se prezinta astiizi nul. Pe de alt& parte, literatura noastra fiind recent, asimilarea genului importat nu s-a produs inca, Dar mai este inci ceva. S-ar putea intreba ¢ineva de ce n-am importat romanul inci de la inceputul literaturii_ noastre, adicé de acum un veac, dupa cum am facut cu teatrul. Nici acesta na Daci am fost precedat de nimic in literatura’ popula fi inceput acum o sulzi de ani cu romanul, el ar fi av oarecare vechime si tratarea lui contemporani ar fi ‘mai normal. N-ain importat de la inceput roman, mai intii flinde’i ¢ mult mai greu, un gen care presupune 0 anumitd cultura — cum vom vedea Indatti —, si, in al doilea rind, finde’ stru societiitii noastre era de asa naturi por jncit se opunea la ac Transformarea epopeii in roman ¢ determinat. : invenfia tiparului si dominatia burghe clasii societate. Cauze disparate, care, totusi, sint intr-o Vom vedea numaidecit ¢ Epopeea @, mai cu sean Rapsozi prod nu mai cavalerese de aventuri, asa c le sau Mlle de Scudéry, Gombery , Cyrus sau Clélie. Dar mai mult dec nele lui La Cal- Polexandre, Cas- tate, si nu in multim Contactul intim, direct eu opera ceti te. Mai intli, devine epopee.” Cet i comporifie, care Ww proportiile si rospec tele buctifii pe care o ceteste, El nu esculté succesiv, furat numai de curgerea re i le trezeste tre- priviri asu rotunzime, 0 psesic epo~ peli vorbite, Pe de alta parte, f singurdtate, celitorul are timpul si a n constiinta sa intima, testi. El inc ra rioritatea de a avea id in Europa apuseani, inc’ din sec rica, gustul literar inc re, 0 lasii rece, fi sint complet siréine, Omul de mijloc cere autorilor sé se co- joare pe pamint, sd trateze fapte mai putin eroice, mai putin su- blime, dar mai aproape de indeletnicirile Ini. Spiritul burghez mai realist, mai plin de bun-simt, Cultura aristocratic’ a epopei © conservatoare, Ea cere, prin epopee, recitarea meret acelorasi evenimente trecute, Spiritul burghez e progresist. cauta sii monteze un roman al vietii contemporane, pe care firesc so iubeasc’ mai mult, finde acum avea mai mul tere decit trecutul, care se lega de amintiri de subjugare. Cu ¢ creste, insé, acest public burghez, nevoia de a gist vesnic teme noj (flinde’ cele vech} repugni spiritului stu anticonservator) 3%ew traditi trebuie sao ru prezentulu au adus cu ele ruina vechii epopei. Sa aplicim acum la istoria noastra aceste consta! | recenta in care se guiseau {rile romanesti a f exceptie. Balada cintata, spusa a fost pind foarte sursiepicd. $i cind a inceput cetitul, indeletni mai accentuata de capitalism, Comertul redus la strict care completa economia patriarhalé de mosie, era exerc vrei, Lipsind clasa burgheza, est | lejesti erau_su | realist al vielii coti | gustul burghez, Importanta pe care a avut-o burghezia | e colosala. Incepind din secolul al XVIl-lea chiar, @ imitat_ si incurajat romamul finde’ giisea 0 deose romantil n-a putut fi un gen preferat. $i fiindcé e vorba de influenta } deavoltirii romanului In studiul stu remarcabil asupra originii romanulu| det scrie clar: Critfas al lui Platon, Cyropedia a I Satiricon de Petroniu, sau Metamorphosele lui Apul geniozitatea lor n-au ajutat la crearea unui ral care’ impinge pe om s4 asculte povestiri, Calea libera pentru roman, Unul din aceste publiciri e tul, Thibaudet, fl vede in femeile care cetesc. Dupa el e genull in, care femeia .existi", in care ea are 0 deo: portant, Crestinismul si’ feudalismul dezrobisera, 1 Dar in viata de curte ea visa si se era cetitul, Romenele, cu aventurile lor cavaleresti re, li satistticean elanurile imaginatiei. Curtile de fen cear romane In care acestea joacé roll princi 338 ea_aceasl: 4 pl in numai exceptii incomplete si stingace, dacii tot talentul si jen literar on si fecund, adic daca n-au constituit inci romane, aceasta se da- toreste faptului ca publicul lipsea si ca alte genuri — epopeea, tragedia, mitologia, istoria — satisficeau suficient gustul nat era irghezia. Al- bi Iat{ cum inventia tiparului si formarea burgheziei ingura n aparitia romanelor jar mai ales secolul al XIX-lea, romanul devine genul preferat al acestei cla- ’i se gindeasci oricine 1a publicul lui Dickens si Bal zac. El | in aceasté lectur’. Dar la noi burghezia cetitoare lipsind cu totul wublicului asupra aparifiei si sf mai pomenim inci de un anume pui neipala a acesior ic conceput d suveranitatea fem i al XVIL roman e clar aceas! ragostea i urteand a stabi mai popular al secol importanta femei jeraturii moderne arat lezvoltarea_romar ic lipsea in fara la noi. Situatia femei fara trebuie dedu ituralé a barbatuluj si reducind-o cu un grad. -o fara in care barbatii nu ceteau, fe puti i. De noble feratura france, turile si predilecti eilor de boieri din buna socielate moi secolul al XIX-lea, du relativ neasc francofile. Cartea (mai ales romanul) francezi era cu- gustul feminin de 1a noi inca pin’ la primul rizboi mon- Cine cetea romaneste ? Foarte putine femei, Si chiar in epo- a aproape contemporand (se pare ca azi lucrurile s-au schimbat), naj lucritoarele ceteau romane-foileton traduse. Era 0 prol le amor-propriu (si adesea o calitate pentru ciisitorie) si de ate sociala ca o tinara burgheza si invete franjuzeste pen- ia putea ceti, pe ling’ romanul lui Zola si Maupassant, pe ace- iea ale lui H, Bordeaux, G, Ohnet, Henri Ardel, Marcel Prévost, ndré Theuriet etc. fata si in aceasté privin{i romanul ro: votat de unicul public n seri (iunctionar, avocat), ceca ce rage de la concentrarea necesara romanului, La ‘urma urmei, gen, de pilda, poezia lirica, © compatibil si cu o alti tie. Dar romanul monopolizea: Din contra, posibi raiuj ragazul de a se adinci Brunetiere remarcé \deva ci romanul a ap&rut alunci cind scriitoral era dator rie mereu, pentru céi publicul fi cerea noi subiec pentru ej un mijioc de tra E un adevar cunoscut in sociologie azi ca societ fate n-au indivizi, ci numai mase. Uigar, in care dot talitatea comut este cea mai strict uniformitate, c: Tofi membrii socictatii_sint la fel, gusturi, aceleasi aspiratii, Datina si traditia predon vele de originalitate si progres sint extrem vidualitatea creatoare nu s-a degajat inci independent ca o valoare El se impune indiscutab asimilindui cu totul in, tile primitive, se desineez rari si sporadica. C ‘upuh sefi de trib, de partid sau de religie, devenind magi ori preoti Viata publict acapareazi acel numér' redus de oameni ceva mai deosebifi, Dar acestia pot inspira cel mult istoria. Pentru. rom trebuiesc dualituiti, dacti se poate spune, private. | Literatura oglindeste perfect structura socie far individualitaji nu poate avea roman, pune eroj morali si acestia nu se pot gsi in grupu Romanul e povestea unor oameni caracteristici, ‘viaji se degaja chiar de la mediul cu care intra ‘om public. Penuria de individualitate de la noi ne face sé avem acea mulfime cnormi de oameni obisnuiti, care sint totusi per- soane specifice si autonome, Istoria face concurenti nu se intimpli in {rile occidentale, La noi s-ar putea serie usor biografii ceva mai literare, povestind viaja oamenilor |. Biografia omului curent, a om inal, cu viata lui sufle- oate face cu usuringi atd de ce romani iti Vor fi asa de multi, incit Se grabeasci si-i confiste, romanul va individut na ¢ inca complet detasat de m: rostru Intirz istoria nu va fi s ntea aparea foarte usor. Cind fiecare dintre n ritate in stat, va fi in satu sau apartament 0 persoani ° sale probl constiinfa, cu caracteri aspiratiilor sale bine delimitat, atunci romanul va Aceste observatii se pot controla foarte usor i e 9 avem, Cind e vorba de descris clase sociale, ‘i, cu puterea lor sufleteasca trebuie si fie complex’ tocmai torul j acest conflict, adicé si apari in constiinta lor prob gurl tortureazi siri indepairteazi de felul cw p viata semeni Stontiecse ce | lor. Romanul e legat de aparitia constiintei, Dar, cum spuneam mai sus, nu toate i pentru roman, Individwalitatile publice sint capta mitologic, Romanul nu apare dect rentiaté in care orice om e, in felu e povestea individualititilor fa @ individualitatilor modest Persoane fara importantit isto ral, Romanul e povestea viet vate celor mai caracteristice. Verificaji acum aceste citeva constattiri prin stractura noas- tra social, Cultura noasirit ¢ recent’, Cu atit mai mult viata su- fleteasca pe care 0 creeazi cultura ¢ rudimentard. Dar persona- litatea ¢ un efect al culturii, Daci nu sintem in faza socletiitilor care n-aw inci deloc in- dividualitati, sintem totusi In feza societafilor care au relativ pu- tine caractere originale, complet detasate de ambianta inconju- ritoare. Pe de alt& parte, de indata ce apare 0 personalitate, viata politics, economict, stiintific’ 0 acapareazi, transformint-o @ fi tomy sese de. \cierul re ce observa, fiind- i, lipsit te ca materialul uman, el cesar. Nu talent Dupi cum i ce nu poate wea de care se pind acum, ca sint mai ales de ordin social. ere © tot asa cate concepe 340ala in lara moastrii usoa odii, simpatic acest gen de viata fi Dostoiewski 01 ate acesiea nu sint des ‘ aparijia gic si ios al eroilor lui Balzac, Dostoievski ori Romanul e¢ lupid, ciocnire de caraclere, Fara temeritat mu exista co a ict mu exis nue numai in corolar al celor spuse mai El e creator oameni si de societ rate si debile ale ai i pur. Exist n conflict intre arta si viahi, Mari creator! stoi, au scris prost si au prezentat stingaci ied de la inceput, c4 procedeul creator al roma te esential de acela al arti ede a se indrepta direct catre lucruri. El este a de evenimente, de circumstante, Intr-aceasta cons! sa, Ceca ce personajele sale pot spune sau pot face, ial el ceea ce npi afaré fie un demiurg, 0 care intrece prin aceasta mei, dup’ toate aceste consi care 0 5 care-i sint sugerat ‘uman-social al fiinfelor $i al lucru | v se ingrijeasca de TUDOR VIANU (1897— ict In viaja noastra social? O observatie, 01 ficial, a moravurilor de la noi arata.c intre oameni PROZATORILOR ROMANI rar In tabere vrajmase. Cind jerese, cind se desencazi 0 intr tagonismul dureaz’ prea putin. Ne adapt jnarea sau rancuna romi x DO! CTITORI AI ROMANUL Now 1 LIVIU REBREANU 1 existdi in general tare, Un presedi nent du caractére