a autorului ideca cii birbatul trebuie si ocroteasca femeia, fara a-i rapi libertatea, ci o anume diferent’ de virstt asiguri aceste raporturi, Bineinfeles, asa gindea autorul, care nu are pretentia ari de a avea dreptate. Co rezulla din cele de mai sus? Ci unica cheie posibila e aceea care descoperi citeva orientari subiective fundamentale la un scriitor, Acesta insi, observind obiectiv realitatea, le reia mereu in alte ipoteze concrete, creind croi independenti' de fon- | dul siu ind de sine statitor. Eroii care stau_in picioare din propriile lor puteri nu sint reductibiti la autor, ct explicabi prin mediul care le-a dat nastere, Dar fiindcii autorul i-a nascut in viscerele sale, este evident ci singele care curge in artercle Jor nu-i fara inrudize cu al sau. Un autor total obiectiv, care adi- Ca ar culege numai date din realitatea obiectiva, fir a pune nici © pictur din realitatea subiectului stu, adic a fondului séa It ric, ar face 0 oper’ seaca de documentarist, iar nu o oper rea~ list. Experienta oferé documentul, creatorul pune viata. Reprodus din Conceptul de realism tn litera roménd, tei ierare, Antologle si studi de-Al, Sinduleseu, Marcel Duta si Adriana POMPILIU CONSTANTINESCU -1946) CONSIDERATII ASUPRA ROMANULU! ROMANESC ( Prin datele artistice de la care porneste, romanul e genu! 1 terar in care se reflecli mai mult societatea; teatrul isi poate, la nevoie, resuscita personagii din alte vremi, lisindu-le joc liber + categoria socialé — lie mai putin necesar’i; specta- colul conflictelor interne acapareazi, dincolo de mediu, intere- sul contemplativ al cititoralui. (1) Kalende, 1. nr. 4 gi 25m brie $1 decombsrie 1028 389Pe cind teatrul satistace principiul creatiei, prin aspec tem al eroilor, romanui i or, bazat integral pe a tentele flotante, umbre chinex deazé din legile genului, spre regiuni d inrudite cu poezia; proza romanticilor, de o net istic, e 0 derogare de la viziunea ‘plastic Pornind din realitatea istorica, proza itul fictiunii; lumea epicd e o superstructura rut, In momentul social céutam fixarea unui univers interior cu legile si cataclismele Ini, cu perspective de lumini fosfores- cente in misterul sufletului‘uman. Pe acest paralelism de con- structie, urmarim etapele marilor creajii epice; in romat mosfera intima, a individualului psihic, se desfaigoari in atmos- era colectivs a_momentului sagiu introspectiv, pe un plan tridimensional in spatiu a sufletului omenesc, pe cind poezia eo tii de suprafete concurent originale In romanul rominesc, materialul e luat din societatea autoh- tond, desi metodele sunt ‘alternativ adoptate de la sco! ce ne-au influentat; datele documentare ii aparfin acest merit elementar a intirziat Intr-o forma stereotip’ genul. Romanul romanesc e, prin excelent, social, ilustreaz’i 0 succe- siune de momente din evolutia societitii, la care individul se adapteazii, prin amoralitate, construind categoria psihici si so- Ii @ parvenitului, sau cind e invins, prin exces de sensibi late $i individualism pasiv, zugriiveste categoria opusi, a dez- adaptatului, Erou! tipic al romanului autohton e un simbol social : invariabil in functie de mediu, ¢ diagrama lui biologicd. In sufle- al lui descifrim nu complicatiile omenescului, caci, fenomen fi zic aproape, se compune si se descompune, dupi normele meca~ sociale, intre mimetism sau inadaptare. u for- il; conilictul cu ambianja ii absoarbe toata va cédea invins, fie cé va trumfa. Aceasta lipsii Ja.un fel de contabi cazurile de constiinta la bilateral n punct de vedere soci lic-vo- us petrificat, simbol al dezastrului sau fatii de societate, eroul romanuiui nostru unui erou-concept, in cuprinsul unei psi- ., scriitorul se refugiaza in document, in pitoresc so- social. Romanul are un suprem me- © 0 geometric a, In partidit dubla, tate : dezadaptat-parv untar, psihol hologii date 390 ial si inventar d rism, naufragiazi poetics Unnind, istoric, personag le ale roman confirma usor. Dinu Puturicd ne intereseazi prin procesu! e dominata de am- bitie ; iubirea pentru Kera Duduca e 0 dispozitie accesorie : fe- meia e un mijloc, prin care-si poate satisface parvenitismul : © un bun social ¢ ca un imobil sau ca 0 valoare pecu! lumineazi nu generalul omenesc, ci , intr-un moment de tranzitie ; estropiat de uma ‘croul e invins prin armele cu care a luptat. De~ lui e un accident, care putea lipsi, cu atit mai mult, cu cit ¢ facil melodramatic, Acest surogat al tragicului, melodra~ jeste valorile interne, in mai toat proza na, Trepte elementare de creafie, socialu! si melodramaticul in- locuiese psihologicul oriunde intuitia scriitorului nu descoperti straturi adinci din mister Dup’i cum viziunea lui crat, a fotografiat s ridi¢a patura ciocoiasci 1 aristocrat Duiliu Zamfirescu a ui social, sensibilitatea lui reacti miinestenilor, complexitatea cons hologici a aristocratiei rurale, si 1 adaptat la noua fa poetic mai mult, isi face de determinism] social : idila ec au depasit gratuitatea in isfactia unei integrari jati de ciocoismul an gerare de pasiune indepel social calm si cu rezolvare Pari varietate, acelasi moment, mai proaspiit si mai zgudui- esc Mihai $i Tincuta, brusc despirtiti de o fatalitate tot care duce pe fata lui Murgulet plocon in miinile nodu- roase dle lui Scatiu, iar pe fratele Sasei la studii, care si-i just fice importanta dec! la Duilin Zamfirescu, femeia are ace- lasi_ rol de intermedi de valoare de ca si la Fi mon, Reintors de la Paris, Mihai ncerca 0 salvare, prin adulter, a celei pe care a iubit-o martirajul Tincutel, no- fe Ricut si pun’ in ev ia baiceast& ax, Duiliu Zamfirescu s-a oprit numai la evocarea intens poetic# a iubirii adolescente, moment ce-l poate conserva ca pre- cursor al d-luj Ionel Teodoreanu. ‘Cum vedem, sensibilitatea autonoma de social ¢ inci acci- dental 1a Duilin Zamfirescu. Procesul se poate urmari si in celelalte romane; Portia si Comiinesteanu sunt $i ei dows embleme etnice si sociale : femeia ardeleand, prozaici, dar gospodinii si virtuoasd, element de coe- giune eticé', barbatul, aristocrat din vechiul reget, frivol si don- juanesc, totusi cavaler si erou, in timp de grea cumpiind. Cate- Gorii, ilustrind doua clase sociale (burghezia ardeleand si aristo- Grajia rural din Muntenia), Portia si Cominesteanu reprezinta si Goua categorii etnice, menite si fuzioneze : 0 anticipare poetica a dezideratului unirii Ardealului cu regatu! Lui Duilin Zamfireseu ii revine ins’ meritul inifial pentra u panizarea romanului nostru, urbanizare care n-a coincidat insa cu ‘6 depliné autonomic interioaré a personagiilor de mediul lor so- ial, Anna anunta tipul de intelectual emancipatd, stéping pe Gestinul ej interior, din opera d-nei Papadat-Rengescu. Insit ro- manul lui Duiliu Zamfirescu e tnecat in descrierea mediului ur- ban, frivol si spiritual ; redus la o serie de .{lecareli” mondene, fara consecinfe naratoare, ¢ strabatut de schite fugare si de pi- toresc social. Tipul e reluat in Lydda, de asté data o englezoaica, spre a-si justifica parca emanciparea; dar romanul ¢ populat cu fantose, simboluri abstracte ale unei ideologii, complicat cu inu- tila eruditie filozofic’ si clasicism de Baedeker, in decor roman. Dezadaptatul social trece insi pe primul plan al eroului de roman; proletarizarea faranului, prin industrializare, ca sia ord- Sanulti, prin biurocratism, nasc suferinfi nous ; momentul social Svoluat Schimbé starea civili a personagiilor, le menfine insi conceptul interior. Eminescu face prima emisiune @ dezadaptatului superior Dionis si Toma Nour isi acceptii decadenta social, compensind-o prin metafizica si poezie ; revoltatul eminescian ¢ un teoretician pur, Nemulfumirea lui e de ordine superioar’, taducind mai mult o lezare estetica si un echilibru abstract jignit. Viahuta, prin Dan, il prezinté meschin, abulic si coplesit de materie ; dezadaptatul Jui, desi intelectual, © decapitat ; reactio- nind numai cu sensibilitatea, nu-si giseste refugiul in abstractie. Dezadaptatul eminescian e un idealist salvat prin cerebralitate, ‘al lui Viahuta ¢ invins prin apetenta social’ lipsiti de mijlocul de a se satisface ; categoria lui psihicd reflect Iupta mai acutti 392 pentru existent, intr-o societate silitd si intre zatiei, modeme. Pe aceeusi linie, Delavrancea, de la revolta liricii si neputin- cioasi a eroului viahufian, trece la scuza, prin coruptia mediu- lui, a lui Cosmin, intelectial ce accepti compromisul, spre a-Si asigura existenta, Trubadurul isi complica eliminarea din socie- tale, prin mobile patologice si ratiuni intelectuale, in sprijinul a nihilarii vielii, iar doctorul din Liniste, suferind de mania perse- cufiei, isi clideste, ca un fiu spiritual al lui Des Esseintes, un medi artificial. Desi neinteresant sub aspect artistic, amintim aci si pe Tra- ian Demetrescu la care nevroza sexual ¢ mai accentuati decit la lofi contemporanii sai. In Iubita si Cum iubim, doua travesti- te jurnale inlime, surprindem 0 noud fata a inadaptabilului : dez- adaptarea sexual’, existent si la Dan. ‘Cu d, Mihail Sadoveanu, determinismul sociel anuleazi ori- ce autonomic a individului faté de societate. Astfel, in Floarea ofilita, gugrivind descompunerea morali a unei femei, stabileste un paralelism intre anchiloza social si cea psihologica, iar ‘in Insemndrile Iui Neculai Manea explica dezagregarea_intelectua- lului prin jena biologic’ de a-si suporta eliberarea de mediu si prin tragic regresiune, naufragiind sub autoritarismul unei fe- mei vulgare, simbol al degrad&rii vielii familiale. Impresie ce se degaja si din Duduia Margareta, unde eroina se elimina din so- Gietate, pe motivul aceleiasi lipse de solidaritate a sentimente- lor de familie. In Eudoxiu Barbat, din Oameni din lund, reia psihologia lui Manea, adaptati la un’ moment postbelic de evolutie a societatit romanesti, Izolat prin inexperienfai, Barbat rezisti numai_gratie solitarismului, eludind conflictul cu mediul. Chiar in Verea o moard pe Siret, unde s-ar crede ci pasiunea e mai eliberati de condifiile sociale, in instisi iubirea lui Filotti pentru Yiranca Ani- {a (aparent o eliminare a confliciului de clase), trebuie si vedem privilegiul boierului de a-si satisface si sexualitatea, cu identi- tatea dominant a instinctului de proprietate telurict. _ Cu riscul de ane abate de la tema noastra central’, relevim c& insusi Caragiale, desi observator incisiv si moralist. patran- zitor in tipul autohion al Ini Miticd, urmireste aceeasi dezadap- tare a individului la societate, pe ordinea intelectual si a edu- cafiei sufletesti, Complexitatea lui Caragiale sta in diversitatea aspectelor zugrivite: lipsa de moralii sociala (Five o'clock), de educatie familial’ (D-nul Goe, Tren de plicere), confuzia insti- tutillor publice cu viata particular’ (Petific), dezadaptarea inte- y ritmul civil 398Jectualé 1a conditile noii vieli sociale, pict in rezaltatee et D. Palrascanu urmireste defectiunile bunului-simt, in rapor- turile sociale, iar d. Damian Stémoiu, recent, a sfisiat eu acul sa~ tirei perdeaua ce ascundea Iumea monahiceasci, invederind me- tehnele ei de tagma, dup cum cel mai valoros comic contempo- ran, d. Gh, Briescu, incorporind artistic comicul profesional din mediul_cazon, continua aceeasi schemi, Insiyi monografia ro- manjaté, a Tui Mog Belea descrie un tip pe latura lui mai mult so- cial: un general de moda veche", anacronic si ridicul prin dez- adaptarea la profesie. . Tragic sau comic prezentat, conflictul tea si expresia lui de categorie a mediulu ni vertebral, toatti proza roméneasc’, Inadaptarea, prin sensibilitate, au cintat-o elegiac Bratescu- Voinesti $i Batrinii Ini Garleanu, Chiar poeti ca Hogas, pur de- scriptivi, cad. Jean Bart, artisti ca d. Galaction, moraligti ca Sla- viei si Agarbiceanu, cind trec spre documentul uman $i social, reflects aceeasi lupté dintre om si mediu. Condifiile primitive ale civilizatiei noastre ne-au intirziat evolutia spre acceptarea pasiunii umane ca un spectacol pur estetic si mijloc de cunostin- Wi intuitiva a insondabilului din noi. De la romantismul istoric al prozei lui C. Negruzzi si Al. O- dobescu, care exprim’ lupta individului cu determinismul istoric, proza romaneasca si-a fixat stratul de exploatare la spectacolul Gevorarii intersociale, unde individul este exponentul mediului, nu al liberului situ arbitra, Trecind la romanul ce se constituie sub ochii nostri, ne vom opri mai indelung Ia opera d-lui Liviu Rebreanu ca un esential fnceput de emancipare a categorie’ psihice de servitutea cate- goriei sociale. fon eo sintezi a simindtorismului si totodata tn- Seamna lichidarea lui. Prin pesimism, liric exprimat, d. Sadovea- huea refécut nenumirate elegii, in proz, In marginea mizeriei rurale: Sandu-Aldea a complicat ura in contra ciocoiului arivist tu xenofobia, exaltind forfa nud’, consumati in fapt fizic si si- tuafli_melodramatice, Venind dupi ei, d. Rebreanu are virtutea si observe lucid ceea ce acestia viauser’ prin stratul de brum’ ai lirismului, adéugind cromatica lor internii la spectacolul o- biectiv. ‘in elementul de fresci, Ion red’i Intreaga geologic a societi- {ii noastre rurale, Burghezja e infétisaté prin preotal Belciug, prin {ivapitorul Herdetea, prin fetele si ginerii lui; férdnimea Insta- Tide prin Back, socrul Tui Ton, prin George, ivalul Tui, st prin ndividului cu societa- strabate ca 0 coloa- 304 Ana. Nu lipseste, din aceasta galerie, nici declasatul, reprezentat de cergetoarea Savista, Satul roménesc traieste, tn romanul d-lui Rebreanu in exponentii lui tipici, frdmintafi de pasiunile rudi- nentare si limitate ale mediului. Florica si Ion sunt elementele de Uazechilibra social: cea dintii, cu un inceput de autonomie, ul- fimut aleétuit dintr-o dublé compozitie sufleteascd. In ordinea conflictului social, Ion descinde din Paturict si din parvenitul fixat de Duilia Zamfirescn si d. Sadoveanu. Invingind socialul, Considerind femeia ca un mijloc al ambitiei lui, fsi complicit des- tinul, prin gratuitatea iubirii pentru Florica, Ton e 0 efigie, cu a bele reversuri precis incrustate ; reprezentind o categorie social’, parvenitul, se indreapté spre viata interioar’ autonomé. Roman social si psihologic, Ton e forma de tranzitie, de la genul autohton, documentar si descriptiv, la genul pur, general Smenese, Prin sufletu) rudimentar inc al eroului, romanul na- fional, intrat in categoria mare a genului, n-a imbritisat brusc 0 problema prea complex’; fon e un punct terminal al simdinitto- Prgnului, 0 sinteza static’ a Iu, pe categorii psihice si sociale — si din punctul de lichidare, un capat de nou hotar. Fresca socialé depiiseste, prin material, sfera siminatorist, prin completarea ej cu clemente din burghezia urbana : edvoca- Bi politicianiy si tipul intelectualului in formatie, augrivit fh. ‘Sunt, in romanut d-lui Rebreanu dou’ capitale scene simbo- lice, care exprima condensat ceea ce nea reusit si exprime nici un ‘simandtorist, din sufletul {éranului roman: iubirea misticit Ue paint, In scena in care Ton soarbe lacom, cu ochii, tarinile ini Baciu, ‘ce se-ntind pind in zare, strutind, cu evlavie, glia pe care a dorit-o aprig. lar simf&mintul de integrare in natura su- ‘gerat cu infiniti poezie in toate imnurlle d-lui Sadoveanu, apare Grandios, dar refinut, in scena cind Ana, la cimp, naste copitel, fact copt, cu acecasi impasibilitate ca si rodul pamintului. Precum Flaubert, pornind de la tragedia unei provinciale ro- manfioase, a concretizat 0 iluzie general a sufletului uman, bo- Jarysmul, sau Stendhal, plecind de la tribulatiile senzationale ale Iai Fabricin si Julien Sorel, @ scrutat lucid ,ideologia pasionala” individulus rob al senzualitatii, fn slujba cureia isi pune inteli- genta — stabilindu-si o .filozofie* — tot astfel d. Rebreanu si-a enetituit succesiv un determinism al categoriel psihice, prin care contieste viata; echilibrul si dezechilibrul ei std in voint’ : Tor RQunall prin vointa de a parveni si e infrint, prin contradictic et'de pasiune ; Apostol Bologa actioneazi sub imboldul vointe ‘SNocongtiente ¢a sub imperil unei hipnoze, apoi se dezagreg? 29.prin oboseala tensiunii care-1 activase. Puiu Faranga isi alege de Sofie pe taranca Madalina, sub spontana selectie a vointei se~ xuale, pe care, contrariind-o ‘prin uciderea femeii, naufragiaza in dementa, iar Toma Novac, minat de acceasi selectie a instinctu- Ii, in stratul lui impermeabil de misticd elecfiune, moare ucis, contrariat si el de vointa lezati a sofului celel pe care 0 iubea Autonom de determinismul social, eroii epici ai d-lui R breanu sunt determinaji numai de psihologia ior, Prin lirism si rafinament, d-na Hortensia Papadat-Bengescu a contribuit la urbanizarea prozei noastre ; prin metod, se deo- sebeste de siminatorism, in opera sa subiectivd, numai prin pla- nul de intelectualitate ; ‘ca atitndine analoagé e 0 replica prin materialul de inspirafie, Pasul spre obiectivitate Il face oscilator prin Fecioare despletite, definitiv prin Concert din muzica de Bach. Liricd sau epicé, diferentierea de simanitorism consta in psihologism, Lenora si Maxentiu reprezinta cele dou’ axe pe care Si-a construit geometria in spajiu a romanului. Fira a prezenta, Cad. Rebreany, 0 ,filozofie" asupra vielei (oricit s-ar parea pa- radoxal, gindindu-ne la mijloacele de expresie ale fiecaruia), romanele d-nei Papadat-Bengescu urmaresc si ele vechivl conflict al individului cu societatea, pe latura conventiilor sociale, a bunei educatii sia incrucisarit prin mezalian{4. In metalul epic al ro- manelor sale sunt impurititi lirice si descriptive; volubilitates desfagurata de feminista Nory, fanteziile asupra trupului sufle- tesc", neobosit debitate de Mini, degenerescenta fluminata de in- {eligenfa a rauticioasei Mika-Lé, {urpitudinile ipocrite ale lui Rim, in opozifie cu salahoria casnicd a Linei, sufletul decrepit al ge- menilor Hallipa, intruziunea vulgaritafei in medjul rafinat, prin Sia, dar mai ales prin Ada si Lict Trubadurul, dezbat implicit pro~ blema adaptarii individului Ja factorul social, Rolul bunelor ma- niere si al distinctiei sufletesti, obsesie limitaté si putin snoba, integreazi si epica d-nei Papadat-Bengescu. in caracterul general al prozei autohtone si ii lumineaza problematica esenfial feminind. Comparativ cu d. Rebreanu, ii poate opune, ca valori sufle- testi, eliberate de determinism’ social, saturate’ de analism, dar fara 'perspectivele ideologice asupra vietii — numai figura origi- nali a MMi Maxeniu si, pind la un punct, pe enigmatica Lenora. Lic Trubadurul si Ada descind din traditionala categorie a parvenitului autohton, observatia socialé a d-nei Papadat-Ben- gescu fiind originala, prin societatea descrisi. D, F, Aderca e singurul scriitor care practici monologul in- terior. Eliberat de sociologie, chiar cind pictura mediului e vo- luntar urmarita, ca in Domnisoara din str. Neptun, d. Aderca si-e 396 Constiuit obsesiv, monoman, o ideologie pansexsalé omul consti bees worl Ifiginel Pe aceasta singurs categorie 0 ics roar mai Tucid analist dim scr conlemporan. ‘Sub fantezia qrotesct din Rost, galben i albastru si sub Jo- co egies ton Minulesca descrie in Mircea Baleant Sea at ee aietonios In iupta sociald, ambuscal si profitor acelasi UP netronasie al iat Mitich, mu mai pufia cinic, dar mat ee rciak realist, doniteaza sh in eroul d-iui Minulescu, Lair- superficial Teavlui complicind-o cu. mecanism melodramatic {rmii Cezar Petrescu, Dem, Theodorescu si N. Davidescu merg Gem Cezar agonal, a conflict dintre individ 1 sorttate + Fe Te gna adoventan, cella dot.agresiv! si caricatu- fall prin satin Punk a. Jonel Teodoreanu near {i aplicat, global, metoda poe- oan eer ia roman, prin psihologia. adotescenta a eroilor tui HP Petventat cel mai inainlal pas spre autonomia inter | ott repretilor, Adolescent, neavind. inci Formal Con Se eer prada exclusiv gratuit actelor sale interne. Poet de coplesitoare atmosfera idilic’, d. Teodoreanu comp! neste poet cop leelgoare prin adeziunea ia media a micilor sa erol rao eee ca mat sugestivaatmosfer’ creat de wn scri- gmedelenemjeorescnl 91 documents] social, mokdovean au 1054 Mor torenonderenta in proza Medelenifor, nell © prex so atid ech al soclautul si imixtiuni firice in eategor a veer a wet de exploatat, irupiia sexualtati, « fost tntane- mal mines sm orgiac sf de melodramatic + mints realzarea ar- Ca ae age eeduorennn a ads, in romandl postbelic, cea mai vst de emenfi at tn material ramas inci: Mt forma lui brats pri lipsa de maturitate si obiectivism cesar cf nimnent nu sa gindit pind astiei si vad in Amin- tint Ten Creanggi un roman um roman al vielil rurale mol- aoe eConttralt din, mentalitatea Toleloricé $1 specific pito- feased a firanti de peste Milcov. Opera lui Creangi ¢ 0 mixturd de memorii (proprile sent mene are Sutorutti reectuatizate din copilérie st invatite in serty gio galerie @ tipuriior esentiale, de 1a feré. Mama Tui tmo F 2 Seis roman, din popor, superstifionsd, casnici, te crear fenspunindu-si embitia in cop fatal Tui e tipul media sa etal sevplie, econom, wieort pind ta avaritie st pretuind a are etingal practi, dectt naivitatea cirturdreascd. Tat si pe depozitarul tezaurului folcloric, ‘Mos Bodringa, pe piirintele Duhu, denon Soni educator, ambiios Hntru nidicarea neal, pe 397David Creangi, preot de modii veche, cu putin Invajatura, dar cu superstitia cirfii, pe dascilul Vasile, jubit de sateni si de copii. pe mitusa Maria, femeia avara si cicdlitoare, pe Oslobanul, baiat fu stare, dar prostinac si obiect de glum pentru colegi, pe Iri- huca, gazda sdrmana si expusi tuturor pagubelor aduse de niste copi, bezinetici, in sfirsit, pe Smirdndita popii, fata sprintara, dosteapti, cu precoce instinct feminin, Specific prin material, prin limbi, prin atmosferi, Creangit © maestrul admirat al d-lui Sadoveanu, in nota de primitivism Si pentrn sensibilitatea Ini moldovencasci. Sintezi a unei frac tiuni etnice, in romanul folcloric al Amintirilor ved romanului regionalist ; din matca lui s-au desprins Slavici, Agar piceanu si Voica d-rei Stahl, care e 0 monografie a mentalitatit rurale; prin afluentii cu proza sadovenianii, a deschis calea ro~ manului regionalist, continuat de d-ra Lucia Mantu si de d, Po pescu-Telega. Ca si poezia regionalisti, romanul de aceeasi specie deriv in sdmanatorism si, in plus, din literatura eminent regional’ a Ini Jon Creanga. itn Maiorescu emitind ,teoria romanului poporan” a ridicat © categorie tranzitorie a romanuluj nostru la o lege a genulvi Dintr-o observatie justi, pe principiul evolutionist ai treptelor creatoare a constiinfei nafionale, a cliidit 0 teorie. falsé, Dealtfel Maiorescu era strein de marele roman rus si privea cn rezerve “romanele naiuraliste de specia Balzac-Flaubert-Zola*. Pe 0 pro- prie insuficienti de orientare literar’ sau de gust limitat, a teo- retizat prima forma a romanului nostra: accea a categorici psi- hice a individului exponent al clasei soc Romanul modern respira prin autonomia categoriei psihice de cea socialii ; forma iui cea mai Inait’, epopeca proustiansi, des~ chide calea ,romanului pur", instrument de adincire in mister) eului_ uman, Emancipat de sociologie, romanul roménesc va intra in cate~ goria universal, prin autonomia intern a personagiilor. fReprodus din Constantinescu, Pompiliu, Roma- ul comdnese isterbelic, Bucuresti, Eaitura Mi- netva, 1977, p. 129) 298