1) What does a father not do to see his little girls happy?

How did a
snowman, although it did not snow at all

(Ce nu face un tată ca să-şi vadă fetiţele fericite? Cum a făcut un om de zăpadă, deşi nu a nins deloc) |

This is not a miracle, the explanation is much simpler: a father's love for his daughters. Sisters Kacey
(9 years old), Heidi (7 years old), Maisy (5 years old) and Erin (4 years old) were extremely upset that it did
not snow at all in their village and they cannot make a snowman. Nick Reynolds couldn't bear to see his
little girls sad, so he decided to solve this problem. The man took his daughters and drove 60 kilometers to
the nearest town where it snowed. The girls were extremely happy to have made a snowman, and their father
decided not to leave him there. Nick put the snowman in a van and brought him home with them. What does
a father not do to see his little girls happy? How did a snowman, although it did not snow at all.

(Nu este vorba de un miracol, explicaţia este mult mai simplă: dragostea unui tată pentru fiicele lui. Surorile
Kacey (9 ani), Heidi (7 ani), Maisy (5 ani) şi Erin (4 ani) au fost extrem de supărate că în satul lor nu a nins
deloc şi nu pot să facă un om de zăpadă. Nick Reynolds nu a suportat să-şi vadă fetiţele triste, aşa că a hotărât
să rezolve această problemă. Bărbatul şi-a luat fetele şi a condus 60 de kilometri până în cea mai apropiată
localitate în care a nins. Fetele au fost extrem de fericite că au făcut un om de zăpadă, iar tatăl lor a decis să
nu-l lase acolo. Nick a urcat omul de zăpadă într-o dubiţă şi l-a adus acasă cu ei.)

https://www.libertatea.ro/stiri/ce-nu-face-un-tata-ca-sa-si-vada-fetitele-fericite-cum-a-facut-un-om-de-zapada-desi-
nu-a-nins-deloc-foto-1115426

1
 2) Travel guide Spain
Spain or Spain, as the locals call it, represents a
large part of the Iberian Peninsula. Spain means many things to
people: bloody bullfights, waving the skirt of a flamenco
dancer, exploring the lands of Don Quixote, lazing in the sun on
the beautiful beaches of Marbella, a visit to the majestic
Alhambra or just a paella feast in a tavern on the edge road.
From the hills and olive groves of Andalusia to the
stunning architecture of Barcelona, from the Mile Museum to
the carnivals of Madrid, Spain is a land of fun. It has great art,
architecture as well, nightlife, wonderful weather, medieval
delights and much more.

Hermitage of El Rocío

The Hermitage of El Rocío (Spanish: Ermita del Rocío or Ermita de El Rocío) is a

hermitage at El Rocío in the countryside of Almonte, Province of Huelva, Andalusia, Spain. The hermitage
is home to the Virgin of El Rocío (Spanish: Virgen del Rocío), a small, much-venerated carved wood statue,
and is the destination of an annual procession/pilgrimage on the second day of the Pentecost, known as the
Romería de El Rocío, connected to the veneration of the Virgin of El Rocíoin recent years the Romería has
brought together roughly a million pilgrims each year.

2
 Although there has been a hermitage
on this site for centuries, the present hermitage
building was designed by architects Antonio
Delgado y Roig and Alberto Balbontín de Orta,
designed in 1961 and built in stages over the next
two decades. The historical chronicles say that
King Alfonso X of Castile (Alfonso the Wise),
present on the site in 1270, ordered the
construction of a hermitage dedicated to the Virgin
Mary in the place then known as Las Rocinas,
which had recently been reconquered from the
Muslims who at that time still ruled much of
southern Spain. The same chronicles say that attracted by the beauty of the area and its abundant deer,
Alfonso established himself a hunting preserve there in 1269, first known as the Coto Real del Lomo del
Grullo y Las Rocinas, which largely coincides with today's Doñana National Park or Coto de Doñana. The
first Hermitage of El Rocío was a simple Mudéjar buildingconstructed some time after Alfonso's 1270
command, and built no later than 1300 (Juan Infante-Galán Zambrano says 1270–1284, but also says that the
first firm documentary evidence of the hermitage dates from 1337). The statue of Our Lady of El Rocío
certainly dates back to this building, though
its precise date and origin are a matter of
some controversy. The
original hermitage underwent repairs in
1612–1614, 1635, and 1658 and survived
until the 1755 Lisbon earthquake, which left
it a ruin. After the quake, the Virgin of El
Rocío was brought into the village of
Almonte, where it remained for two years
while a second hermitage was built. This
second hermitage was restored in 1919
under the supervision of José Luís de Cózar,
but was demolished in 1963 to make way for the present structure.The present hermitage building was
designed by architects Antonio Delgado y Roig and Alberto Balbontín de Orta. They presented their plan (in
competition with two other proposals) in 1961; it was
approved 24 May 1963. The statue of the Virgin was
moved to Almonte 16 June 1963 in preparation for the
demolition of the second hermitage, where demolition
began in July. The cornerstone of the new building was
laid 26 January 1964; a provisional chapel was
constructed and in service 33 days later. Major
construction continued until 10 January 1969, and after
torrential rains prevented a planned benediction on 15
March, the benediction of the new hermitage took place
12 April 1969. However, even in 1969 the building was
not complete in all respects, and some further
construction, including the upper portion of the façade,
continued until 1980, when the cross was placed atop the

3
building. The cross itself, by Sebastián Conde, dates from 1692, and was previously associated with the
Barrio Santacruz in Seville.

Matalascañas

Matalascañas is the name of a beach and resort within the Municipality of Almonte,
Province of Huelva, in southern Spain. It is known for having an ancient upside down tower on the sand
called Torre la Higuera, one of the seven defense towers built by Phillip II in the 16th century to protect the
coast from incursions by Turkish and North African corsairs. This locale was still called by the tower's name
until the 1970s. The Matalascañas coast line is surrounded by Doñana National Park (also called the Coto de
Doñana), and was segregated from it in 1961 to allow the development of a beach-side tourist village. The
beach itself is 7 kilometres long with an average width of 80 metres. You can walk unimpeded for several
kilometres and even continue into the pristine beaches of Doñana National Park along the Gulf of Cádiz.
The mild Mediterranean climate, fine golden sand of the beachfront, mobile dunes, and clean water attract
tourists throughout the year; the summer nightlife is attractive to young people.

Ghid turistic Spania

(Spania sau Espana, asa cum o denumesc localnicii, reprezinta o mare parte din Peninsula Iberica. Spania
inseamna multe lucruri pentru oameni: coride sangeroase, fluturarea fustei unei dansatoare de flamenco,

4
explorarea tinuturilor lui Don Quijote, lenevirea la soare pe plajele minunate din Marbella, o vizita la
maiestuoasa Alhambra sau doar un ospat cu paella intr-o taverna de pe marginea drumului.
De la dealurile si maslinii din Andaluzia pana la uluitoarea arhitectura din Barcelona, de la muzeul Mile
pana la carnavalele din Madrid, Spania reprezinta un taram al distractiei. Are o arta mareata, o
arhitectura la fel, viata de noapte, vreme minunata, delicii medievale si multe altele.
Schitul El Rocío (în spaniolă: Ermita del Rocío sau Ermita de El Rocío) este un schit la El Rocío în mediul
rural din Almonte, provincia Huelva, Andaluzia, Spania. Schitul găzduiește Fecioara El Rocío (în spaniolă:
Virgen del Rocío), o mică statuie din lemn sculptat, mult venerat, și este destinația unei procesiuni /
pelerinaj anual în a doua zi a Rusaliilor, cunoscută sub numele de Romería de El Rocío, legat de venerarea
Fecioarei El Rocíoin în ultimii ani, Romeria a reunit aproximativ un milion de pelerini în fiecare an.
Deși a existat un schit pe acest site de secole, actuala clădire a schitului a fost proiectată de arhitecții
Antonio Delgado y Roig și Alberto Balbontín de Orta, proiectată în 1961 și construită în etape în
următoarele două decenii.
Cronicile istorice spun că regele Alfonso al X-lea din Castilia (Alfonso cel Înțelept), prezent pe
șantier în 1270, a ordonat construirea unui schit închinat Fecioarei Maria în locul cunoscut sub numele de
Las Rocinas, care a fost recucerit recent din sec. Musulmanii care la acea vreme încă mai dominau mare
parte din sudul Spaniei. Aceleași cronici spun că atrași de frumusețea zonei și de cerbii ei abundenți,
Alfonso și-a stabilit o conservă de vânătoare acolo în 1269, cunoscută pentru prima dată ca Coto Real del
Lomo del Grullo y Las Rocinas, care coincide în mare parte cu Parcul Național Doñana de astăzi sau Coto
de Doñana.
Prima ermită a lui El Rocío a fost o clădire simplă Mudéjar, construită ceva timp după comanda lui
1270 a lui Alfonso și construită până la 1300 (Juan Infante-Galán Zambrano spune 1270–1284, dar spune,
de asemenea, că primele dovezi documentare ferme ale schitului datează din 1337 ). Statuia Maicii
Domnului de El Rocío datează cu siguranță din această clădire, deși data și originea ei precise sunt o
problemă a unor controverse.
Schitul original a suferit reparații în 1612-1614, 1635 și 1658 și a supraviețuit până la cutremurul din
Lisabona din 1755, care a lăsat o ruină. După cutremur, Fecioara El Rocío a fost adusă în satul Almonte,
unde a rămas timp de doi ani, în timp ce a fost construit un al doilea schit. Acest al doilea schit a fost
restaurat în 1919 sub supravegherea lui José Luís de Cózar, dar a fost demolat în 1963 pentru a face loc
structurii actuale.
Actuala clădire a schitului a fost proiectată de arhitecții Antonio Delgado y Roig și Alberto Balbontín de
Orta. Și-au prezentat planul (în competiție cu alte două propuneri) în 1961; a fost aprobată la 24 mai 1963.
Statuia Fecioarei a fost mutată la Almonte la 16 iunie 1963, pentru a pregăti demolarea celui de-al doilea
schit, unde demolare a început în iulie. Piatra de temelie a noii clădiri a fost pusă la 26 ianuarie 1964; o
capelă provizorie a fost construită și în funcțiune 33 de zile mai târziu. Construcția majoră a continuat până
la 10 ianuarie 1969, iar după ce ploile torențiale au împiedicat o binecuvântare planificată la 15 martie,
benedicția noului schit a avut loc la 12 aprilie 1969.
Cu toate acestea, chiar în 1969 clădirea nu a fost completă din toate punctele de vedere,
iar unele construcții suplimentare, inclusiv partea superioară a fațadei, au continuat până în 1980, când
crucea a fost amplasată deasupra clădirii. Crucea în sine, de Sebastián Conde, datează din 1692 și a fost
asociată anterior cu Barrio Santacruz din Sevilla.
Matalascañas este numele unei plaje și stațiuni în cadrul municipalității Almonte, provincia Huelva, în
sudul Spaniei. Este cunoscut pentru faptul că are un vechi turn în sus pe nisipul numit Torre la Higuera,
unul dintre cele șapte turnuri de apărare construite de Filip al II-lea în secolul al XVI-lea pentru a proteja
coasta de incursiuni ale corsarilor turci și nord-africani. Această localitate a fost încă numită de numele
turnului până în anii '70. Linia de coastă Matalascañas este înconjurată de Parcul Național Doñana (numit
și Coto de Doñana) și a fost segregată de acesta în 1961 pentru a permite dezvoltarea unui sat turistic de pe
plajă. Plaja în sine are o lungime de 7 kilometri, cu o lățime medie de 80 de metri. Puteți merge pe jos fără
obstacole de câțiva kilometri și puteți continua chiar și pe plajele curată din Parcul Național Doñana de-a
lungul Golfului Cádiz. Clima mediteraneană blândă, nisipul fin auriu de pe plajă, dunele mobile și apa
curată atrag turiștii pe tot parcursul anului; viața de noapte de vară este atractivă pentru tineri.)

5
 3) Mass Media

Television is a powerful medium for appealing to mass audiences — it reaches people

regardless of age, sex, income, or educational level. In addition, television offers sight and sound,and it
makes dramatic and lifelike representations of people and products. Focused TV coverage of public health
has been largely limited to crises. However, for audiences of the late 1950s, the 1960s, and the 1970s,
television presented or reinforced certain health messages through product marketing. Some of these
messages were related to toothpaste, hand soaps, multiple vitamins,fortified breakfast cereals, and other
items.
Public health authorities have expressed concern about the indirect influence of television in
promoting false norms about acts of violence, drinking, smoking, and sexual behavior. A hypothetical
equation for viewers might be: drinking plus smoking equals sex and a good time. Safe sex practices are
rarely portrayed on television. An additional public health concern is that TV viewing promotes
sedentariness in a population already known for its multiple risk factors cardiovascular disease and other
chronic illnesses.
A more focused coverage of health matters occurred in the 1990s as a result of two events: (1) an
expansion of "health segments" on news broadcasts, which included the hiring of "health" reporters, and (2)
the expansion and wider distribution of cable television (CATV) and satellite systems. Television coverage
of health issues reveals some of the medium's weaknesses as an educator, however. Health segments
incorporated into news broadcasts are typically one to three minutes in length — the consumer receives only
a brief report or "sound bite," while the broadcaster remains constrained by the fact that viewers expect the
medium to be both visual and entertaining. Fortunately, with the advent and maturation of CATV, more
selected audience targeting has become possible. The Health Network is dedicated entirely to health matters,
while other cable networks (eg, Discovery Channel) devote significant amounts of broadcast time to health.

(Televiziune. Televiziunea este un mediu puternic pentru a atrage publicul de masă -

ajunge la oameniindiferent de vârstă, sex, venit sau nivel educațional. În plus, televiziunea oferă vedere și
sunet,și face reprezentări dramatice și reale ale oamenilor și produselor. Acoperire TV focalizatăsănătatea
publică s-a limitat în mare măsură la crize. Cu toate acestea, pentru publicul de la sfârșitul anilor '50,Anii
’60 și anii ’70, televiziunea a prezentat sau a consolidat anumite mesaje de sănătate prin intermediul
produsuluimarketing. Unele dintre aceste mesaje au fost legate de pasta de dinți, săpunuri de mână,
vitamine multiple,cereale fortificate pentru micul dejun și alte articole.Autoritățile de sănătate publică și-au
exprimat îngrijorarea cu privire la influența indirectă a televiziunii înpromovarea unor norme false despre
acte de violență, băut, fumat și comportament sexual. AEcuația ipotetică pentru spectatori ar putea fi:
băutul, plus fumatul este egal cu sexul și cu timpul bun. Sigurpracticile sexuale sunt rareori înfățișate la
televizor. O problemă suplimentară de sănătate publică este faptul că televizorulvizualizarea promovează
sedentaritatea într-o populație deja cunoscută pentru multiplii factori de risc pentruboli cardiovasculare și
alte boli cronice.O acoperire mai concentrată a problemelor de sănătate a apărut în anii 90 ca urmare a
două evenimente: (1) anextinderea „segmentelor de sănătate” la emisiunile de știri, care includeau
angajarea „sănătății”reporteri și (2) extinderea și distribuția mai largă a televiziunii prin cablu (CATV) și
satelitsisteme.)

6
 4) The Old Man and the Sea
de Ernest Hemingway

This short story (considered by some critics a short novel), Hemingway's last truly important
work, represents the culmination of the writer's creation both by its deeply human meanings and by the
sober greatness of the means of expression.Old Santiago, a poor fisherman from a village on the Cuban
coast, is preparing to go out to sea again, after almost three months of futile toil. The reader is introduced
directly to the subject:"The old man was fishing alone on a boat on the Gulf-Stream, and eighty-four days
had passed without any fish falling on him. For the first forty days a boy had kept him company. But when
the soroc (destiny) was fulfilled and this fish still did not catch, the parents told the boy, without a doubt, the
old man is a salao, meaning a man more shy of luck than he was and, at the command The boy passed on
another boat that caught three big fish in the first week. ”On the eighty-fifth day, a marlin, a huge swordfish,
is caught in the old man's fishing rod. The fierce battle between man and fish dragging the boat out to sea
lasts two days and two nights. Finally dead, the marlin is too big to be lifted on board and Santiago ties him
to the boat, leaving him in the water, but on the way back, the sharks devour him with all the desperate
resistance of the old man, who returns to shore exhausted. bringing with him only the skeleton of the fish.
This seemingly simple story is in fact a true parable of the human condition, of the invincibility of man.
Being a fisherman, Santiago does not exercise any profession, but fulfills a destiny, a date as inevitable as
being a human being: “Maybe I shouldn't have been a fisherman!

A thought flashed through him. But that's what I was made for. "The fight with the fish
symbolizes the man's battle with existence, deaf tension (as when the old man tightens in the wounded hands
the rope from which he pulls the giant from the depths), the confrontation on the face (as in killing the
marlin or fighting the sharks), and the rare moments of relaxation means especially daily effort, joy, victory
and the greatness of defeat. The impulse is to earn a living, but the struggle comes to signify, beyond the
satisfaction of material needs, man's desire to assert his own value, as a justification for existence. But the
joy of affirmation, of triumph is quickly followed by the loss of what was acquired with toil and suffering:
"It was too beautiful to last" - is the old man's thought of the shark attack. And when he asks himself the
question: “And what defeated you?”, The answer is: “Nothing. [...]
We went too far out to sea! ”, The fisherman thus appearing to us inscribed in a myth of the
audacity and pride of man, which begins with Icarus, collapsed because he had come too close to the sun.As
with the heroes of ancient tragedies, the greatness of the old man consists in the courageous assumption of
failure, in overcoming it by preserving human dignity.
The symbol of the huge skeleton with which the fisherman returns home opposes the symbol of
the white monkey in Galsworthy's "Modern Comedy." If the latter signifies the blasphemy of a superficial
world, which effortlessly tastes the core of the fruit (i.e. the light pleasures of life) and casually casts its
shell, the skeleton of the fish essentially symbolizes man's moral victory, the satisfaction it gives him not the
gain itself, but the awareness that he had overcome his own weaknesses, that he had exceeded his own
limits. Man's strength and greatness consist in the fact that, losing a battle, he does not let himself be

7
defeated, but prepares for another. "The old man and the sea" ends with the future plans that Santiago and
the boy make.
The momentary discouragement of the old man gradually gives way to an optimism expressed
through concrete projects, seemingly small, but which give the feeling of coming back to life.

BĂTRÂNUL ȘI MAREA
Această nuvelă (considerată de unii critici un scurt roman), ultima operă cu adevărat importantă a
lui Hemingway, reprezintă încununarea creației scriitorului atât prin sensurile ei profund umane, cât și prin
măreția sobră a mijloacelor de expresie.Bătrânul Santiago, pescar sărac dintr-un sat de pe coasta Cubei, se
pregătește să iasă din nou in larg, la pescuit, după aproape trei luni de trudă zadarnică. Cititorul este introdus
direct în subiect:“Singur într-o barcă pescuia bătrânul pe Gulf-Stream și trecuseră optzeci și patru de zile
fără să-i cadă vreun pește. În primele patruzeci de zile îi ținuse tovărașie un băiat. Dar când s-a împlinit
sorocul(destinul) acesta și pește tot n-au prins, părinții i-au spus băiatului, fără doar și poate, bătrânul e un
salao, adică un om mai ocolit de noroc nici că se mai afla și, la porunca lor, băiatul a trecut pe altă barcă ce
din prima săptămână a prins trei pești mari.”
În cea de-a optzeci și cincea zi se prinde in undița bătrânului un marlin, un pește spadă uriaș.
Două zile si două nopți durează lupta îndârjită dintre om si pește care trage barca după el în larg. În sfârșit
răpus, marlinul este prea mare ca să poată fi ridicat la bord și Santiago îl leagă de barcă lăsându-l în apă, dar,
pe drumul de întoarcere, rechinii îl devorează cu toată împotrivirea disperată a bătrânului, care revine la țărm
epuizat și aducând cu el doar scheletul peștelui. Această povestire aparent simplă reprezintă în realitate o
adevărată parabolă a condiției umane, a invincibilității omului. Fiind pescar, Santiago nu exercită o
profesiune oarecare, ci îndeplinește un destin, un dat tot atât de inevitabil ca și acela de a fi om : “Poate că n-
ar fi trebuit să fiu pescar! Îl străfulgeră un gând.Dar pentru asta am fost făcut.”Lupta cu peștele simbolizează
bătălia omului cu existența, încordare surdă (ca atunci când bătrânul strânge în mâinile rănite frânghia de
care trage din răsputeri uriașul venit din adâncuri), înfruntarea pe față (ca la uciderea marlinului sau la lupta
cu rechinii), iar rarele momente de destindere înseamnă mai ales efort cotidian, bucuria, victoria si măreția
înfrângerii. Impulsul îl constituie câștigarea traiului de zi cu zi, dar lupta ajunge să semnifice, dincolo de
satisfacerea necesitaților materiale, dorința omului de a-și afirma propria valoare, ca justificare a existenței.
Dar bucuria afirmării, a triumfului este repede urmată de pierderea a ceea ce a fost dobândit cu trudă si
suferință : “Era prea frumos ca să dăinuie” – este gândul bătrânului la atacul rechinilor. Iar când își pune
singur intrebarea: “Și ce te-a înfrânt?”, răspunsul este: “Nimic. [...] Am ieșit prea în larg!”, pescarul
aparându-ne astfel înscris într-un mit al îndrăznelii si semeției omului, care începe cu Icar, prabușit fiindcă
se apropiase prea mult de soare.Ca și la eroii tragediilor antice, măreția bătrânului constă în asumarea
curajoasă a eșecului, în depășirea lui prin păstrarea demnitații umane. Simbolul scheletului uriaș cu care
pescarul se întoarce acasă se opune simbolului maimuței albe din “Comedia moderna” a lui Galsworthy.
Dacă acesta din urmă semnifică blazarea unei lumi superficiale, care gustă fără efort miezul fructului (adică
plăcerile ușoare ale vieții) și îi aruncă nepăsătoare coaja, scheletul peștelui simbolizează în mod esențializat
victoria morală a omului, satisfacția pe care i-o dă nu caștigul în sine, ci conștiința faptului ca si-a învins
propriile slăbiciuni, că și-a depășit propriile limite. Forța și măreția omului constau în faptul că, pierzând o
bătălie, nu se lasă înfrânt, ci se pregătește de alta. “Bătranul și marea” se încheie cu planurile de viitor pe
care și le fac Santiago și băiatul. Descurajarea de moment a bătrânului face treptat loc unui optimism
exprimat prin proiecte concrete, aparent mărunte, dar care, dau senzația revenirii la viață.