ayeaye20

Mai mare Dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca viata sa si-o puna pentru
Stapanul a toate Iisus; „Binele nu mai este bine, dacă mijloacele sunt rele”
(Sfântul Grigorie Teologul, Cuvântarea teologică 1, 4 PG 36, 16C).

Traducerea din rusa in engleza apoi in

romana Epistola 2 Sv. Theodor Studitul

 ayeaye20  Uncategorized  July 28, 2020July 28, 2020 12

Minutes
Rusă:

https://azbyka.ru/otechnik/Feodor_Studit/poslania/2 (https://azbyka.ru
/otechnik/Feodor_Studit/poslania/2)

Engleză:

Letter 2. To him [to Plato, the spiritual father]

The second time I write to my lord and father. I don’t know if you received my
letter. And in it we, though unworthy, said a little of what time required and
what we could do; and now we say what follows and what God will give to the
bene�t of my humble soul, and also, I dare say, to the comfort of your father,
your generosity. As before often, and now, I say and confess that if I have any
gift of words and the ability to write at
least something small, then this is not given for me, your humiliated servant,
but for you, who have plenty grace �owing in your heart. Therefore, you
willingly and joyfully continue to teach and admonish not only us, whom
others mistakenly consider your nephews, but also all
your sons and children born of your spirit. And the fact that I am telling the
truth is proved by your deeds. You are a true shepherd who laid down
“a soul for his sheep” (John 10: 11–12), so that we do not shy away from the
truth and are ready now to willingly shed our own blood. Such is the vigilance
of a true shepherd, convicting liars and truly worthy of God, the Father and
the Archpastor! So, this very bestowed for me for your sake I bring to you very
meagerly, and you reap these, I do not know how to say, the skinny fruits of
the seeds that you sowed with care and plentifully, like a good farmer. What
can I say to your holy soul that is decent and respectable, my dear father? Who
has excommunicated me from your always coveted face, from a sweet
conversation, from a saving leadership? You are my light, always a shining
lamp in the midst of gloomy spiritual thoughts, a rod that strengthens the
weakness of my heart, changes discouragement into cheerfulness, evangelism,
joy, anointing, festivity, glory. Without you, the sun is not joyful to me; I
would rather not see the light than not see your image. There is nothing
pleasant for me on earth without your presence; for what is more desirable
than the presence of a true father, even in the sight of God? This is known by a
son who loves his father and is truly dear. But why are there many words?
Now I’ll tell you what happened to me. Often, when I did not intend to go to
your holy cell, then imperceptibly, as if drawn by someone, I would come to
you, stand in front of your face, so often when you asked: “Why did you
come?” – I could not answer anything. My salvation depended on you so
much! Who does not strive for light? But I thank God, for whose sake I have
been torn away from you by the hands of those who blasphemed His law and
were born of those like them. May the Lord God my do not blame them for this
sin, but may it lead them to the realization of recklessness, and may they be
left without an answer for it. You were imprisoned, as we heard, in a cramped
hut, but in this way they showed you as a resident of heaven. After all, they
detained the treasure of the confession of God and did not understand what they
did. If they had seen, they could have known from this that they made you
venerable among people who could save in the world and be longed for by
many. You accepted dishonor and insults with Christ, you were persecuted,
like this blessed one. Thy sheep were scattered, for they struck you, a
shepherd, as Christ. Although it is bold to say, these are His words: “If they
persecuted Me, they will also persecute you” (John 15:20), and the
others who followed Him su�er the same su�erings with Him. “If only we
su�er with Him,” says the great Paul, “then we will also be glori�ed with Him”
(Rom. 8:17). And so it is. But to me, indecent and unworthy, but through your
holy prayers, the righteous father, the Compassionate Lord granted me the
comfort of being with you in spirit, for I constantly see you, talk with you,
receive blessings, use your protection, give and receive information for
con�rmation the confession that you professed. It seems to me that I hear the
words uttered in your intelligible voice: “Humble Theodore, we truly su�er
little, while God gives great hope.” This is comfort and joy for me. Do not be
afraid, father, for me, your slave and completely outcast. Truly, I am a rabble
for heaven and earth, and cooled with my soul more than any man. However, I
dare to speak as having good hope, although unworthy, looking up to heaven,
strengthened by your intercession, not being exalted by what I su�ered, but
reproaching myself for not tolerating courageously and not properly, but little
and easily compared to the life-giving su�ering of the saints. For I read about
many of these martyrdom deeds described in twelve books, so my heart
trembled, and I dare not say that I su�ered anything for the sake of Christ. And
what is more desirable, father, I remind you, like a slave, of su�ering for His
sake? Look up father; look at the Lord, imagine the faces of the Angels,
imagine the host of saints, behold the Judge of the world sitting on the highly
exalted throne, Who will proclaim you to be a faithful slave, the keeper of His
commandments and, even more, a confessor. Where will he send you later?
Not into the eternal �re, which accepts those who do not submit to His law,
but to the life-giving abode, to immortal peace, to in�nite joy. “Enter,” he will
say, “in the joy of your Lord” (Matthew 25:23). All of us look at you, we are all
strong in spirit when you stand �rm. May God’s help be ever more with you,
protecting you, strengthening you, con�rming you, encouraging you! Fearing
God, do not be afraid of the “what” the “man” has done to you, or perhaps he
will do (Psalm 117: 6). You rely “on the Lord”, you are “Mount Zion”, you will
not move “forever” (Ps. 124: 1), for the Founder and Creator of the higher
Jerusalem dwells in you. Run away from poisonous and seductive speeches
that tempt you like snakes and want to remove you from the life-giving tree
of truth, and once established yourself in the truth, established yourself to perfect
steadfastness on many testimonies of the Holy Scriptures, and partly from godly
people, be careful that you to receive praise, which is contained in the
following dictum: “He who does so will not be shaken forever” (Ps. 14: 5). The
brothers are all healthy: Mr. Deacon, my father, my dear brother, and he is
now even more worthy of love, and my other beloved and honorable brothers
and your children. Pray for them all together with me, father. They all make a
good �ow; they only wish for your health in the Lord, and everything that they
endure is easily tolerated. Of course, we grieve, and lament, and miss, and
become discouraged, and have many vicious thoughts, for it is impossible to
live a real life without sorrows, but we are strengthened by hope and your
prayers. Pray for me, father, for I am studying Saint Isaiah, and tell me if you
want me to read letters, besides writing.

Română:

Epistola 2. Către el [către Platon, părintele duhovnicesc]

A doua oară eu îi scriu domnului și părintelui/tatălui meu. Eu nu știu dacă ai
primit epistola mea. Și în ea noi, deși nevrednici, am spus puțin despre ce timp
a trebuit și ce noi am putea face; și acum noi spunem ce urmează și ce va da
Dumnezău în folosul duhului meu smerit, și deasemenea, eu îndrăznesc să
spun, pentru mângâierea tatălui tău, generozitatea ta. Ca înainte des, și acum,
eu spun și mărturisesc că dacă eu am vreun dar de cuvinte și capacitatea de a
scrie la cel puțin ceva mic, atunci acest lucru nu este dat pentru mine,
slujitorul vostru umilit, ci pentru tine, care ai mult har [care] curge în inima
ta. Prin urmare, tu de bună voie și cu bucurie continui să înveți și să dai
cuno�tin�ă nu numai nouă, pe care alții îi consideră greșit nepo�ii tăi, ci și pe
toți �ii și copiii tăi născuți din duhul tău. Iar faptul că eu spun adevărul este
dovedit prin faptele tale. Tu ești un adevărat păstor care �i-a pus jos„duhul
pentru oile sale” (Ioan 10: 11–12)/1688 “su�etul lui pune pentru oi” (Ioan
10, 12), astfel încât noi să nu ne îndepărtăm de la adevăr și suntem gata acum
de bună voie să vărsăm propriul nostru sânge. Aceasta este vigilența unui
adevărat păstor, condamnând mincinoșii și cu adevărat vrednic de
Dumnezău, Tatăl și Arhiereu/Arhipăstor! Așadar, acest lucru dat mie de dragul
tău eu ți-l aduc �ie foarte minunat, iar tu culege acestea, eu nu știu cum să
spun, fructele slabe ale semințelor pe care le-ai semănat cu grijă și din belșug,
ca un bun agricultor. Ce pot eu să spun su�etului tău svânt care este decent și
respectabil, al meu drag tată? Cine m-a excomunicat [pe] mine de la a ta
mereu râvnită față, de la o dulce conversație , de la o salvatoare/mântuitoare
conducere?
Tu ești a mea lumină, întotdeauna o strălucitoare lampă/candelă în mijlocul a
sumbrelor duhovniceşti gânduri, un toiag care întărește slăbiciunea inimii
mele, schimbă descurajarea în veselie, evanghelizare, bucurie, ungere,
festivitate, slavă. Fără tine, soarele nu mă bucură pe mine; eu aș prefera să nu
văd lumina decât să nu văd imaginea ta. Nu există nimic plăcut pentru mine pe
pământ fără a ta prezență; căci ce este mai de dorit decât prezența unui
adevărat tată, chiar și în fața/privirea/faţa ochilor Lui Dumnezău? Aceasta
este cunoscută de către un �u care își iubește tatăl și este cu adevărat drag
[tatălui]. Dar de ce sunt acolo multe cuvinte? Acum eu o să îţi spun ție ce mi
s-a întâmplat mie. Adesea, când eu nu intenționam să merg în chilia ta svântă,
atunci imperceptibil, ca și cum atras de cineva, eu aș veni la tine, stând în fața
feței tale, atât de des când tu ai întrebat: „De ce tu ai venit?” – eu nu puteam să
răspund ceva. A mea mântuire a depins de tine
atât de mult! Cine nu se străduiește pentru lumină/Cine nu caută
mântuirea? Dar eu Îi mulțumesc Lui Dumnezău, pentru a cărui dragoste eu am
fost sfâşiat/rupt departe de tine de mâinile acelora care au hulit Legea Lui și
s-au născut din aceia ca ei. Fie ca Domnul Dumnezăul meu să nu-i
învinovățească pentru acest păcat, dar poate îi conduce [pe] ei la realizarea
nechibzuinței, și pot � lăsați fără un răspuns pentru asta. Tu ai fost întemnițat,
așa cum noi am auzit, într-o colibă înghesuită, dar în acest fel ei te-au arătat
[pe] tine ca locuitor al cerului. Până la urmă, ei au reținut comoara
mărturisirii Lui Dumnezău și nu au înțeles ce ei au făcut. Dacă ei ar vedea, ei ar
� putut ști din aceasta că ei te-au făcut [pe] tine venerabil printre oamenii care
ar putea salva lumea și [să] �e/este dorit de mulți. Tu ai acceptat necinstea și
insultele cu Hristos, tu ai fost persecutat, ca acest binecuvântat. Oile Tale erau
împrăștiate, căci te-au lovit [pe] tine, un păstor, ca Hristos. Deși este îndrăzneț
să spunem, acestea sunt cuvintele Lui: „Dacă ei M-au persecutat/prigonit pe
Mine, ei te vor prigoni deasemenea și pe tine” (Ioan 15:20) /1688 ” De M-au
gonit pre Mine, �i pre voi vor goni”(Ioan 15, 20), și alții care L-au urmat
suferă aceleași suferințe cu El. „Dacă numai noi suferim cu El”, spune marele
Pavel, „atunci noi vom � deasemenea slăviţi cu El” (Rom. 8:17)/1688 “de
vreame ce pătimim împreun, ca împreună să ne mărim” (Rîmleani 8, 17).
Şi aşa şi este. Dar pentru mine, indecent/necuviincios și nevrednic, dar prin
rugăciunile tale svânte, tată neprihănit/drept, Domnul Compătimitor mi-a
acordat mie mângâierea de a � cu tine în duh, căci eu te văd constant, vorbesc
cu tine, primesc binecuvântări, folosesc protecția ta, dăruiesc și primesc
informații pentru con�rmarea mărturisirii pe care tu ai mărturisit-o. Mi se pare
mie că eu aud cuvintele rostite cu vocea ta inteligibilă: „Smerit Theodor, noi
suferim cu adevărat puțin, în timp ce Dumnezău dă mare speranță”. Acesta
este confortul și bucuria pentru mine. Nu-ți �e frică, tată, pentru mine, robul
tău și desăvâr�it izgonitul. Într-adevăr, eu sunt un gunoi pentru cer și pământ,
și răcit cu su�etul meu mai mult decât orice om. Cu toate acestea, eu
îndrăznesc să vorbesc ca având bună speranță, deși nevrednic, privind sus spre
cer, întărit de mijlocirea ta, ne�ind mândru/ne�ind rîdicat/nemândrindu-
mă/neînăl�ându-mă de ceea ce eu am suferit, ci reproșându-mi mie că nu rabd
curajos și nu cum se cuvine, ci puțin și ușor în comparație cu suferința de
via�ă–dătătoare a svânţilor. Căci eu am citit despre multe dintre aceste fapte de
martiriu descrise în douăsprezece cărți, așa că a mea inima tremură, și eu nu
îndrăznesc să spun că eu am suferit ceva de dragul Lui Hristos/pentru numele
Lui Hristos. Și ce este mai mult de dorit, părinte/tată, eu îți amintesc �ie, ca
un rob, al suferin�ei de dragul Său?/al suferin�ei pentru numele Lui? Uită-te
sus tată; uită-te la Domnul, imaginează-ți chipurile/fe�ele Îngerilor,
imaginează-ți tabăra svânților, iată-l pe Judecătorul lumii stând pe tronul
foarte înălțat/rîdicat, Care te va proclama [pe] tine a � un rob credincios,
păstrătorul poruncilor Sale și, chiar mai mult, un mărturisitor. Unde el te va
trimite [pe] tine mai târziu? Nu în focul ve�nic, care îi acceptă/prime�te pe
cei care nu se supun la a Lui lege, ci la de viață-dătătoare locuință, la
nemuritoarea pace, la in�nita/nesfârşita bucurie. „Intră”, va spune el, „în
bucuria Domnului tău” (Matei 25:23). Noi cu toții privim la tine, noi suntem
cu toții puternici în duh când tu stai ferm. Fie ca ajutorul lui Dumnezău să �e
tot mai mult/întotdeaun cu tine, să te protejeze, să te întărească, să te
con�rme, să te încurajeze! Temându-te de Dumnezău, nu te teme de „ceea ce”
ţi-a făcut ţie „omul” sau poate el va face (Psalmul 117: 6). Tu te bazezi „pe
Domnul”, tu ești „Muntele Sion”, tu nu te vei mișca „pentru totdeauna” (Ps.
124: 1)/1688 “clăti în veac” (Ps. 124, 1), căci Întemeietorul și Creatorul
Ierusalimului de sus locuiește în tine. Fugi departe de la otrăvitoare și
seducătoare discursuri care te ispitesc ca șerpii și doresc să te îndepărteze
[pe] tine de la/din de viaţă-dătătorul copac al adevărului, și odată
stabilit/statornicit/aşezat/întemeiat/consolidat/întărit tu însuţi în adevăr,
stabileşte-te/aşează-te tu însuţi în statornicie/neclătinare/neclintire
desăvârşită pe multe mărturii ale Svântelor Scripturi, și în parte de la oameni
evlavioși/dumnezăeşti/iubitori de Dumnezău, ai grijă ca tu să primeşti lauda,
care este cuprinsă în următorul dicton/următoarea zicere: „Cel care face astfel
nu va � clătinat pentru totdeauna” (Ps. 14: 5)/1688 “Cela ce face aceastea
nu să va clăti în veac.”(Ps. 14, 7). Frații sunt toți sănătoși: domnul Deacon,
tatăl meu, dragul meu frate, �i el este acum chiar mai mult demn de iubire, și
[ai] mei ceilalți iubiți și onorabili frați și [ai] tăi copii. Roagă-te pentru ei toți
împreună cu mine, tată. Ei to�i fac o curgere bună/un �ux bun/curs bun
[n.n.1688 “vor sîrgui” Mihea 4, 1]; ei doar doresc pentru a ta sănătate în
Domnul, și tot ceea ce ei suportă este ușor răbdat. Desigur, noi ne întristăm, și
lamentăm, şi [ducem] dorul/şi ne lipseşte, și devenim descurajaţi, și avem
multe gânduri vicioase, căci este imposibil să trăim o reală viață fără întristări,
dar noi suntem întăriți de speranță și ale tale rugăciunile.
Roagă-te pentru mine, părinte/tată, pentru că eu studiez Svântul Isaia, și spune
mie dacă tu vrei [ca] eu să citesc scrisori/epistole, pe lângă scris.

Multumim Lui Dumnezău, lui Ambrozie traducatorul si celor care au mai

ajutat la tradus!

Published by ayeaye20

View all posts by ayeaye20

Blog at WordPress.com.